Romania Mare, nr. 1451

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Într-o Revoluþie, puterea n-o iau furioºii, ci calculaþii – este, de altfel, singurul moment cînd leii sînt mîncaþi de ºacali.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Ajunge, e prea multã nemernicie – PRM trebuie sã revinã!

Mãgarii pe Vezuviu (2)

Motto: „Pentru a trãi viaþa care þi-a fost datã, eºti dator sã o meriþi atît ca om, cît ºi ca neam în fiecare clipã”. (Mihai Viteazul) Pentru un român care îºi iubeºte cîtuºi de puþin þara, a se uita la televizor a devenit un adevãrat chin! Cum ar putea fi altfel apariþia în calitate de demnitari ai statului român a unor demagogi inculþi, vizibil lipsiþi de orice gînd constructiv ºi patriotic? Cum altfel ar putea fi pentru un român apariþia unui beþivan ca Juncker în fruntea Europei, a unui manechin cãruia i se vãd aþele la fiecare miºcare, ca Stoltenberg, ºeful NATO – sau a cluneriilor lui Trump?! Sigur, mã refer la reacþia unui român crescut în idealurile unei lumi a pãcii, a deschiderii, a popoarelor prietene, a dezvoltãrii materiale ºi spirituale?... Da, veþi spune cã sînt sloganuri, dar greºiþi – sînt principii de cea mai înaltã þinutã eticã ºi intelectualã! Principii care nu mai sînt ale generaþiei care se porcãie pe Facebook, care ascultã înjurãturi scabroase spunînd cã sînt „muzicã”, sau pentru care Eminescu nu are ce cãuta în ºcoalã – spre deosebire de educaþia sexualã de varii genuri...

Pînã acum cîþiva ani mã deranja excesul prezenþei, în chip de „vedete”, la emisiuni de divertisment, a unor personaje în cel mai bun caz demne de reviste pentru adulþi; acum, personaje de ºi mai proastã calitate apar în politicã sau administraþie! Or, asta se datoreazã absenþei unei forþe care sã facã diferenþa! (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Acte de terorism care au bulversat lumea Paginile 12-13

ªi aici, intrãm pe o orbitã superioarã a minciunii, care începe sã taie respiraþia populaþiei ºi sã plaseze Guvernul Ciorbea în domeniul Teatrului pe Butoaie.

(Aplauze furtunoase, rîsete) Aþi promis cã cu veþi modifica Legea Imobilelor Naþionalizate – ºi uite cã umblaþi la ea, vîrtos, azvîrlind în stradã sute de mii de chiriaºi. Aþi promis cã nu veþi modifica Legea Învãþãmîntului – dar preþul milionului de voturi ungureºti care v-a adus la Putere trebuia plãtit, aºa cã v-aþi pus cu otozbirul pe documentul respectiv, ceea ce a provocat un autentic cataclism în toate straturile societãþii româneºti. Aþi promis cã nu veþi modifica Legea Fondului Funciar – dar prima voastrã grijã a fost tocmai asta, mergînd pînã acolo încît aþi împins aberaþiile spre limita a 50 de hectare, ceea ce înseamnã o batjocurã fãrã precedent împotriva þãranului român. ªi ce aþi mai promis dvs., domnilor, dacã tot sîntem la ora bilanþului ºi a scadenþei, ºi dacã tot putem spune ºi noi adevãrul, o datã la 6 luni, fãrã cãluºul pe care ni-l tot pun bursierii cumpãraþi „în viu” de echipa lui Sörös? (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (6 iunie 1997, Casa Republicii, ºedinþa Camerelor Reunite ale Parlamentului; discurs transmis, în direct, de Radio România, TVR ºi Antena 1)

MESAJUL PREªEDINTELUI INTERIMAR AL P.R.M. CÃTRE FILIALELE DIN TOATÃ ÞARA

E timpul patrioþilor, este timpul PRM! Dragi colegi, În primul rînd, doresc sã vã mulþumesc tuturor pentru devotamentul pe care îl oferiþi Partidului România Mare.

Chiar dacã am avut îndoieli ºi credeam cã drumul are sã fie închis, în ceea ce priveºte izbînda noastrã, atît ceea ce þine de domeniul juridic, dar ºi cea electoralã, acum sînt mai mult decît încrezãtor. Prezenþa numeroasã a dvs. la Biroul Naþional Permanent de la Ploieºti, de sîmbãta trecutã, a demonstrat cã partidul are resurse suficiente, puterea necesarã pentru a duce mai departe steagul ridicat de preºedintele Corneliu Vadim Tudor, în urmã cu mai bine de un sfert de secol. Chiar dacã el acum nu mai este printre noi, sînt sigur cã se bucurã cînd vede, de acolo, de sus, cum noi, PRM-iºtii, ne-am strîns rîndurile ºi am reuºit sã punem pe un fãgaº corect, legal ºi moral, partidul pe care el, împreunã cu Eugen Barbu ºi alþi patrioþi adevãraþi, l-a fondat în 1991.

Am trecut un prag, am demonstrat tuturor cã PRM existã, cã PRM este pe cale sã redevinã o forþã capabilã sã susþinã electoratul naþionalist, sã fie alãturi de cei care simt ºi gîndesc, cu adevãrat, româneºte. (continuare în pag. a 8-a) VICTOR TEODOR IOVICI, preºedinte interimar al Partidului România Mare

De ce inspir atîta teamã Eu sînt din altã lume, din alt veac Inspir respect ºi teamã, ca furtuna Îi simt pe toþi cum se retrag ºi tac Îi laud sau îi bat – le e totuna.

De ce le este fricã tuturor?

Eu vin cu cinstea – ei, cu impostura Îi pun la zid c-un tir nimicitor De nu-ndrãznesc nici sã deschidã gura.

Ca Gulliver mã simt printre pitici Toþi sînt ridicoli, deºi au putere Leul va fi tot leu printre furnici Eu sînt stãpîn pe-o altfel de avere. Îmi trag eternitatea de la brazi Deºi e greu sã fii statuie-n viaþã Eu îmi trãiesc posteritatea azi Renasc cu o cafea de dimineaþã.

Nu voi muri de tot, ci voi trãi Prin faptele ºi operele mele Pe crucea mea, un înger va vesti: „El nu-i aici, e îngropat în stele!”

CORNELIU VADIM TUDOR, 30-31 august 2014

DIICOT-ul ei de treabã!

Pagina 15

NR. 1451 z ANUL XXIX z VINERI 20 IULIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 20 iulie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Biºniþarul Dide a ieºit la ciordealã Nevasta din secuime a d-lui Ciumara În Parlamentul României a avut loc prima gala de box profesionist Mama lui Arpagic se fîþîie printre ºoferii rãsculaþi Ilie Dumitrescu – Cipru: 2-1 Primãvara, Florica Mitroi ºi-o cautã cu lumînarea PARTEA A II-A Totuºi, bãieþi gigea, noi am aranjat ca aceste bãtãi sã se desfãºoare ºi ele dupã o regulã, cã doar nu sîntem în Taiwan sau în Italia, unde se încaierã parlamentarii fãrã nici o planificare democraticã. Astfel, în cinstea zilelor de naºtere ale unor mari personalitãþi creºtin-democrate (Hitler, 20 aprilie, ºi Lenin, 22 aprilie) a avut loc prima galã profesionistã de caftealã din istoria Parlamentului României. Principalul organizator ºi sponsor a fost ghiduºul de Alcibiade, care ne-a transmis prin cablu: „Moment istoric pe Dealul Mitropoliei! Dîndu-ºi ele seama cã aºa nu se mai poate, cele douã tabere din Parlament au decis sã-ºi desemneze reprezentanþii pentru a se înfrunta în luptã dreaptã: cine-o cîºtiga, a lui sã rãmînã arena politicã ºi s-o ia ºi pe fata lui Sergiu Andon de soþie ! Zis ºi fãcut. Partida Naþionalã ºi Partida Monarhistã ºi-au ales reprezentanþii iar Birourile Permanente l-au desemnat pe dl. Petre Roman sã fie arbitru, dat fiind faptul cã el este ºi preºedintele Federaþiei Române de Box. Interesul stîrnit de aceastã insolitã partidã este enorm: la balcoanele clãdirii strãvechi din Dealul Mitropoliei se aflã ambasadorii tuturor puterilor acreditate la Bucureºti iar mai multe canale de televiziune din întreaga lume transmit în direct. Bate gongul, zbaaang!

Pe ring urcã prima pereche de bãtãuºi: Floarea Calotã (F.D.S.N.) ºi Ion Raþiu (P.N.Þ.C.D.). Amîndoi sînt îmbrãcaþi în frumoase costume populare din zone folclorice tradiþionale: cunoscuta interpretã are o fustã de blugi cu ciucuri teleormãneni ºi o iie de la Islanbul, prevãzutã cu un ºirag de mãrgele fãcute din dinþii lui Moses Rosen, iar îndrãgitul democrat e îmbrãcat cu chiloþi roºii (croiþi din 10 cravate de pionier), pe bustul gol ºi-a tras un taior al Doinei Cornea, peste toate astea ºi-a pus o dimie miþoasã din zona Dardanele, fireºte, nu-i lipseºte papillonul cu buline, iar pe cap partidul a hotãrît sã-i îndese chipiul unui marinar sovietic înecat în timpul unui naufragiu cu submarinul sãu atomic, cînd a dat pe gît o sticlã de vodcã, dar a înghiþit ºi dopul, ceea ce i-a fost fatal. Amîndoi combatanþii fac miºcãri de încãlzire ºi, imediat, alte miºcãri, de rãcire, în proporþii absolut egale, ca sã nu dea în febrã muºchiuloasã. Crainicul Parlamentului, Ion Argãsealã, anunþã cu vocea sa de Iosif Sava: «În colþul roºu, Floarea Calotã! În colþul albastru, Ion Raþiu! În colþul strãzii, Poliþia!». Mamã, fratele meu, marele zîmbat naþional s-a repezit ca un vultur din înalturi, ca o leoaicã ce-ºi apãrã puii de la Crevedia ºi, cu un joc de picioare iute-iute ca al lui Cassius Clay, a fãcut o eschivã, douã, trei, dupã care a cãzut fericit în fund.

Atît arbitrul Petre Roman, cît ºi adversara Floarea Calotã l-au ajutat sã se ridice, printr-un sistem de scripeþi brevetat la Editura ªtiinþificã de Vasile Vãcaru: adicã au legat o vacã de zgîrciul papillonului ºi l-au tras în sus, numai cã vaca era de fapt un vãcãroi în toatã legea, dublu furajatã, aºa cã a tras mai mult decît prevedea algoritmul parlamentar, drept pentru care John Raþiu a ajuns pînã la balconul unde se afla, ghici cine? – nimeni alta decît amoreza lui, Doina Bâscã! Cu o prezenþã de spirit extraordinarã, femeia cu nervi de oþel i-a turnat pe gurã un borcan de spanac (150 lei kg), creºtin-democratul a cãpãtat puteri nebãnuite ºi s-a întors val-vîrtej în ring, dar probabil cã a pierdut direcþia ºi l-a luat, nene, la bãtaie pe venerabilul prezident Oliviu Gherman, care moþãia la prezidiu ºi visa cã e om politic. Ce a urmat, lesne vã puteþi închipui. Dl. Gherman a început sã se tînguiascã: «Domnule deputat, nu aveþi cuvîntul, vã rog, nu dialogaþi cu sala, nu mai îmi daþi pumni în cap; vãleleu, timpul dvs. a expirat, dacã sînteþi furios pentru declaraþia mea despre reginã, sã ºtiþi cã îmi retrag afirmaþiile, adicã da, am avut-o pe reginã, n-o chema Ana de Bourbon, ci Ana Tirbuºon, ta-su era crîºmar la noi în sat, domnule deputat, v-a expirat timpul, întrerup lucrãrile, facem o menopauzã de 10 minute!». ªi abia plecã bãtrînul! Atunci se dezmetici ºi dl. John Raþiu, care se întoarse cu faþa spre d-na Floarea Calotã.

Aceasta îl apucã zdravãn de gîtlegãu, îl ridicã de la pãmînt pînã la nivelul ei de înþelegere, dupã care îl pocnea ºi cînta, cînta ºi îl pocnea: - «Of, of, Raþiule, nai avea parte/ De ºuruburile toate/ Te-ai dus la Cabana Voina/ Cu amanta Bâscã Doina/ Margareth Thatcher a aflat/ ªi a demisionat/ Nu te saturi, crai bãtrîn/ Sã le tãvãleºti prin fîn/ Pe noi ne-ai cam tulburat/ De-am greºit cînd am votat/ Bãgai bila albã-n gurã/ ªi-aia neagrã în cenzurã/ Sã punem de-o dictaturã/ Mãi tatã, mãi!». Mai mult mort decît viu, stropit cu tulumbele de

pompierii conduºi de Jeana Gheorghiu, dl. Raþiu este salvat de gong. În pauzã, douã frumoase fete în bikini (majorete) danseazã pe ring cu tot felul de buchete ºi pãmãtufuri, ca la americani, amintind cã urmeazã repriza a II-a. Lumea însã le recunoaºte: ele nu sînt alþii decît deputaþii liberali Horia Rusu ºi Dinu Patriciu, care fac orice pentru a ajunge la microfon.

Urmeazã repriza a II-a. Începutul ei este destul de echilibrat, în sensul cã dl. Raþiu încearcã sã-ºi pãstreze echilibrul, dar d-na Floarea Calotã îi aplicã douã cãlcîie, rap-rap, dupã urechea dreaptã, în stilul taikwondo, apoi sare cu ambele picioare la gîtul lui, îl doboarã la pãmînt ºi, din acea poziþie incomodã, îi cîntã play-back o altã piesã din melosul nostru haiducesc: «Ionel, Ionelule/ Te-am bãtut, bãiatule/ Dã-te prins, zîmbatule/ ªi intrã în P.D.S.N.!». Dar, surprizã de proporþii: cu o zvîrcolire de ºarpe, reprezentantul P.N.Þ.C.D. se rãsuceºte ºi o muºcã de opinci pe adversara sa, lucru interzis de fair-play, arbitrul Petre Roman apucîndu-l de dulama aia de pãcurar ºi strigînd la el: «Break! Break!». Atunci apãru o Dacie Break, condusã de cãpitanul de cursã lungã Traian Bãsescu, care claxona ºi striga: «OK, boss, am adus Breakul!».

Petre Roman nu-l luã în seamã, întrucît Bãsescu, fiind zbanghiu, vorbea cu el, dar de uitat se uita la Adrian Nãstase, care plecã ochii ruºinat. Din pãcate, dl. Raþiu nu dãdea drumul opincilor din gurã, aºa cã arbitrul l-a apucat de testicole cu dozatorul firmei TEC (singura modalitate de a potoli un pur-sînge în cãlduri) ºi i-a spus: «Domnule Raþiu, lupta cu vechile structuri e în toi, dar noi nu trebuie sã fim violenþi! Uitaþi-vã la mine! M-am urcat eu primul pe o basculantã care stropea strada ºi care m-a dus la C.C. al P.C.R.? M-am purificat eu în Revoluþie? Exact! Prin nevastã, ºi eu sînt os de ardelean, se cunoaºte, iar prin tatã sînt os de perciunat, dar m-aþi vãzut pe mine cã fac gît? De ce muºti pe aceastã nobilã þãrancã de opinci? Dacã te muºcã ºi ea?». Dar bine vorba nu-ºi sfîrºea, cã îi dete o idee interpretei, care l-a muºcat fulgerãtor pe John Raþiu de nas, au stat ei aºa preþ de vreo 5 minute (nas captiv), pînã cînd dl. Gherman a verificat în Regulamentul Camerelor Reunite dacã e voie sã muºti de nas, nu, nu e voie, dar noroc cu maºina de vot, imediat s-a supus acest amendament ºi cu 280 de voturi pentru, 750 de voturi contra ºi 1.800 de abþineri s-a votat cã da, e voie sã muºti de toate organele, inclusiv de O.R.L. Noroc cã în salã se aflã medicul care l-a îngrijit pe Adrian Daminescu cînd l-a muºcat dalmaþianul de nas, aºa cã dl. Raþiu primeºte cele mai autorizate îngrijiri. Acum e pauzã. Apare iar o fetiþã cu buricul gol, dar nu mai þine, lumea îºi dã seama cã e Tatulici, de altfel dl. senator Ioan Alexandru se duce la microfon ºi strigã: «Aleluia! Toþi dracii mici pe care îi scoate Popa Tatu din oameni se numesc Tatulici, aºa cã propun ca Armata sã fie condusã de Bisericã.

Biserica de Garda Financiarã iar Garda Financiarã de Iosipescu-Zambra!». Gongul se aude din nou. ca ºi vocea crainicului Argãsealã: «Eliberaþi Ringul! Ultima reprizã!». Din salã se aud tot felul de strigãte bãºcãlioase la adresa lui Cornescu Ring, care nu poate fi eliberat, fiindcã încã n-a fost închis, dar nu-i prea tîrziu. Reîncepe meciul. Dl. Raþiu e susþinut frenetic de galeria þãrãnistã ºi udemeristã, care ºi-a scos protezele ºi clãnþãne cu ele în ritmul melodiei latino-americane «La Cucaracha». Urmeazã un studiu psihologic, cei doi adversari s-au oprit pentru cîteva secunde în mijlocul ringului, dupã care deputatul þãrãnist rosteºte: «Mãi Florico, fata moºului, de ce dai tu în mine? Pãi dacã dai în mine, dai în democraþie, dacã dai în democraþie, dai în libertatea de exprimare, dacã dai în libertatea de exprimare, dai în Vadim Tudor ºi Pãunescu, iar dacã tu ai curajul sã dai în ãºtia doi, atunci eu îþi dau þie o bursã în Albania!». Dar se vede treaba cã n-o cunoaºte pe renumita ambasadoare a tezaurului folcloric din zona Pãdurii Nebune (Teleorman), care l-a electrizat cu privirea, i-a mai tras un genunchi dupã ceafã ºi i-a cîntat: «Tacã-þi fleanca, Moº Martine/ Cã acuº mã sui pe tine!». Zis ºi fãcut, dintr-un salt, Floarea Calotã s-a aburcat în spinarea lui Ion Raþiu ºi a început sã-l tragã de urechi.

Brusc, îºi face apariþia ºi preºedinta Ligii Femeilor (F.M.I.), Liliana Pagu, care îl altoieºte cu ciomagu’ pe dl. deputat, strigînd: «Þap bãtrîn, na femei, aºa le pãcãleºti pe toate pînã le dai îngheþatã pe bãþ ºi le îndemni pe cãile pierzaniei cu vorbiri necugetate, cum ar fi Suge-o ºi alte vorbe de spirit!». Întreaga omenire progresistã asistã la lupta eroicã a d-lui John Raþiu, la

care se repede ºi d-na deputat Leonida Lari, care îi smulge chipiul sovietic din cap, strigîndu-i: «Te-ai dat cu ocupantul bolºevic, bre, ba îþi mai arãþi ºi acareturile ca negrul aºela din Africa, cãlca-te-ar tancurile lui Smirnov!». Sãrmanul domn Raþiu e knock-out. Arbitrul Petre Roman numãrã pînã la 10, în cele 5 limbi strãine pe care le-a învãþat cu doica lui Chivu Stoica de la care a luat ºi Noica perestroika.

Opoziþia a fost, vorba pictorului Sorin Dumitrescu, bãtutã, umilitã, cãlcatã în picioare ºi sodomizatã.

Acum va fi pace în Parlament. Ca Lotte la Weimar zîmbeºte Calotã a noastrã, mîndria neamului! Doamna Lia Manoliu îi cere un autograf pe un disc Electrecord ºi, la rîndul ei, îi oferã un autograf pe un disc Olimpic.

De comun acord, cele douã tabere stabilesc ca meciul al doilea, cel dintre Corneliu Coposu ºi Adrian Pãunescu, sã nu mai aibã loc. Opoziþia, prãbuºitã, mai are totuºi forþa sã-ºi schimbe tricourile cu Puterea ºi sã cînte: «Am mîncat bãtaie! Am mîncat bãtaie!». Afarã, Popa Þeavã trage clopotele în ritmul imnului «Internaþionala»“. Astenia de primãvarã a dat din nou peste cap cîmpul bio-energetic al fostei noastre colaboratoare Florica Mitroi. Dupã ce i-am fãcut numai ºi numai bine, luîndu-i apãrarea cînd Poetul Mãscãrici a cãlcat-o în picioare, persoana cu pricina ne înjurã peste tot, cu un limbaj de muiere îngãlatã ºi zãnaticã, declarînd la un ziar cã noi sîntem... fãtaþi de cãþele cu þîþele pînã la pãmînt (?!).

Pînã ne va aduce înapoi minicasetofonul japonez pe care la „împrumutat”, sã consemnãm cã nebuna a mai luat-o pe coajã de la douã persoane, care au aruncat-o în stradã din sediul firmei „Eyad” din Craiova, întrucît ea a fãcut acum vreo 20 de ani un copil cu un evreu, se crede ºi ea evreicã, fiindcã a vãzut ce profitabil e, aºa cã ºi-a înfipt în piept Steaua lui David. Dacã o întrebi cine a fost David, va spune cã e vorba de David Ohanessian sau de poliþiotul Davide Licata, din „Caracatiþa”. Deranjatã rãu la mansardã ºi ºantajistã politic, a þipat imediat cã e vorba de un atac antisemit, cã Vadim Tudor e de vinã, cã Iliescu a umplut þara de arabi, ca ºi Ceauºescu, ce-i la gura ei cu gingii putrede de vodcã, nu vã mai povestim! Iartã-ne, Mircea Dinescu, se pare cã tu ai avut dreptate! Pe pagina I a „Cotidianului”, editorialistul care semneazã cu pseudonimul Dr. Barbi zice o chestie nostimã foc: „Cel mai bãtrîn dintre «intervievaþii» mei mi-a spus textual: «Taicã, scrie la gazetã cã eu am votat cu Convenþia, dar dacã oamenii ei mai ies din salã cînd îi beºteleºte Vadim, ca mireasa cînd îºi dã ginerele izmenele jos, sã ºtii cã dacã mai apuc, data viitoare votez nu cu Iliescu, ci cu Verdeþ»“. Cum le zici dumneata, bobocule, mai rar!

Deci, opoziþia lui Coposu, Manolescu, Gabrielescu ºi Szabo Karoly e mireasa, iar Vadim e ginerele, care, vorba aia, de trei ori pe noapte, nesãtulul... (Staþi blînd, e vorba de o noapte polarã, de 6 luni!) Dar sã nu fim rãutãcioºi, aºa cã vom reveni la sentimente nobile: mulþumim tuturor acelora care ne-au adresat felicitãri de Sfintele Paºti. Unele felicitãri ºi ilustrate tipãrite la noi sînt de o frumuseþe extraordinarã, mai mare plãcerea sã le pui în vitrinã. Totuºi, începe sã se schimbe ceva în þãriºoara noastrã...

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 23 aprilie 1993)

PRM creºte în sondajele de opinie Bucureºti, 12 iulie 2018 – Partidul România Mare (PRM) se aflã în prezent la 2,2% în intenþiile de vot ale alegãtorilor, în creºtere uºoarã faþã de luna decembrie, 2017, cînd se afla la un procent de 2%. Comparativ cu luna decembrie 2016, cînd PRM a înregistrat doar 1,34% din voturi, neavînd ºansa sã revinã în Parlament, dorinþa românilor de a se simþi reprezentaþi în Parlament de cãtre un partid autentic naþionalist este în creºtere, mulþi fiind cei care vãd în PRM o ºansã a României în drumul ei spre prosperitate.

Motivul creºterii partidului în sondaje se datoreazã unor cauze externe PRM, dar ºi unora de ordin intern.

Pe de o parte, românii au început sã vadã cã lipsa naþionalismului din prim-planul politicii este extrem de nocivã pentru spiritul celor care simt ºi gîndesc româneºte, þara fiind lãsatã la cheremul celor care au predat-o integral unor interese obscure. Pe de altã parte, noua structurã de conducere a PRM, cu Victor Iovici preºedinte, precum ºi restructurãrile efectuate la nivelul filialelor, au dus la creºterea încrederii românilor în reveninrea în forþã a unicului partid autentic naþionalist.

Cele 2,2 procente pe care PRM le are în sondaje, conform IMAS, sînt dovada evidentã cã partidul se aflã în prezent pe drumul cel bun, iar implicarea Lidiei Vadim-Tudor, vicepreºedinte al partidului, confirmã faptul cã patrioþii autentici sînt de acord cã numele Vadim reprezintã o garanþie a faptului cã PRM va merge întotdeauna alãturi de interesele României, ale românilor.

BIROUL DE PRESÃ AL PRM

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 20 iulie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Rãzboiul Mafiei cu Justiþia Germania, sluga Rusiei Rusia, sluga fotbalului Porcii corigenþi la geografie Ziua, ca proºtii Prafuri pentru mama mare O tragedie moldoveneascã Sondajul ºi etajul Interzis la gagici Româncele, vinovate de încãlzirea globalã De ce s-a îmbãtat domnul Juncker Sex scandal medieval Demiterea Cruduþei este un lucru absolut firesc într-o þarã þinutã în gheare de structurile mafiote. Desigur, hotãrîrile Curþii Constituþionale trebuie respectate, chiar dacã modalitatea de numire a membrilor acesteia poate ridica semne de întrebare referitor la obiectivitatea exercitatã în actul de justiþie. Este justiþia cu adevãrat independentã? Cã dacã nu este, nici democraþia nu poate funcþiona. În mod sigur, nu este. Justiþia a mers ani de zile la braþ cu Mafia politicã. Au trãit într-un concubinaj reciproc avantajos. ªantajabilã, cînd a vrut sã treacã de partea legii i s-a dat la loc comanda. A trebuit sã patineze pe dîrele de ºorici întinse pe parchet pînã i s-au dislocat ºoldurile. Cu mafia gulerelor albe nu te joci! Trebuie sã prospere la lumina zilei. Noaptea ca hoþii acþioneazã doar aspiranþii la statutul de membri cu drepturi depline în organizaþiile politice de crimã organizatã. Din aceastã împerechere împotriva firii, democraþia de cumetrie ºi sperjur va crea suficienþi monºtri încît, la un moment dat, sã trezeascã mulþimile, sã le uneascã, ca sã rãstoarne prin forþã sistemul mafiot. Nota de platã va fi foarte încãrcatã.

O vor plãti corupþii, derbedeii, mafioþii, curvele politice? În nici un caz! Tot oamenii corecþi, tot nevinovaþii vor fi executaþi. Cazul Cruduþei, învinsã de mafia politicã transpartinicã, de foºtii tovarãºi ºi prieteni, este relevant.

Rãzboiul Mafiei cu Justiþia este pe viaþã ºi pe moarte, iar cel mai rãu lucru care i se poate întîmpla societãþii româneºti coprofage ar fi un armistiþiu. Ar fi timpul ca Justiþia sã-ºi uite trecutul recent ºi sã-ºi facã datoria pînã la capãt. Fiara corupþiei are multe capete. Pînã acum nu ia fost retezat nici unul. Ceea ce aþi vãzut la televizor, în faþa camerelor de luat vederi cu mafioþi, seamãnã mai degrabã cu alungarea guºterilor prin bãlãriile unei societãþi bolnave. Balaurii îºi rîd în barbã, dincolo de zidurile cetãþilor ridicate de cei mulþi ºi proºti. Acolo clocesc oul corupþiei de partid ºi de stat ºi ori de cîte ori sînt prinºi la furat schimbã legile injustiþiei, astfel încît oamenii cinstiþi sã ajungã la puºcãrie, iar hoþii în libertate. ªi, dacã se poate, toate instituþiile statului sã fie populate cu dihori. În curînd, singurul loc onorabil din societatea româneascã va fi puºcãria... Dupã ce ºi-a dat toþi consilierii afarã, sau au fugit mîncînd pãmîntul din proprie iniþiativã, Trump a rãmas singur pe miriºte. Aºa cã la întîlnirea NATO a acuzat-o pe Angela Merkel cã se iubeºte le nebunie cu Putin, mai ales iarna, cînd, vorba lui Bacovia, în sobã arde gazul. Dar nu s-a mulþumit cu atît, i-a luat la pocealã ºi pe ceilalþi vasali europeni care nu ºiau plãtit tributul cãtre NATO (sanchi!), 2% din PIB. Aici a ieºit bine Iohannis, aflat cu plãþile la zi. În ciuda faptului cã pãstoreºte o þarã în care ºcolile cad pe copii, iar spitalele sînt lagãre de exterminare. Dar nu conteazã, vom trimite mai multã carne de tun în Afganistan. Iar Ku-Klux-Klaus Werner Iohannis îºi va îmbogãþi colecþia de fotografii astfel încît pereþii caselor sale sã nu mai fie pustii ºi goi. Conform programului de guvernare, CM de fotbal, organizat excelent de ruºi, a fost cîºtigat de un fel de selecþionatã a Africii, îmbrãcatã în tricourile francezilor. Pãcat de Croaþia, care, asemeni preºedintei lor, a fost bunã. Totuºi, trebuie sã le fim recunoscãtori urmaºilor lui Louis de Funès mãcar pentru sãrutul franþuzesc. Cã, fãrã el, viaþa e pustiu. Osorio, antrenorul mexican al echipei de fotbal cu gagici, a fost însoþit la campionatul mondial ºi de nevastã, ºi de amantã.

Amanta a avut drept pretext serviciul, fiind juranalizdã.

Zeci de mii de porci au fost sacrificaþi pe altarul concurenþei de pe piaþa cãrnii. Motivul invocat a fost infectarea cu virusul pestei porcine africane. Adevãrul e cã dupã o lungã perioadã de carantinã, României îi fusese permis sã exporte carne de porc. Restul înþelegeþi singuri, mai ales cã autoritãþile au declanºat concursul de poveºti nemuritoare explicînd mai ceva ca Petre Ispirescu cum au trecut mistreþii graniþa din Ucraina, strãbãtînd înot Braþul Sf. Gheorghe. Dupã cum lesne se poate observa, conform programului de guvernare-analfabetizare, atacurile brutale asupra geografiei continuã cu ºi mai mare înverºunare, dupã ce Întorsura Buzãului a fost smulsã de cãtre ministrul de Interne din ghearele ungurilor ºi oferitã pe tavã mîinilor lungi ale buzoienilor.

La graniþa cu Ucraina e Braþul Chilia, dar cine are nevoie de oameni cu carte în guvern? ªi ca sã fim corecþi pînã la capãt, Ucraina nici n-are ce cãuta la gurile Dunãrii, judeþele din sudul Basarabiei au fost ºi sînt pãmînt românesc. Dar vecinei de la nord i-a plãcut sã-ºi

tragã partea din nedreptãþile istoriei sãvîrºite de marele URSS. În schimb, o deranjeazã la maxim cînd ruºii îºi amintesc de frumoasele vacanþe petrecute în Crimeea sau în alte zone geografice erogene... La Rovinari, un bãrbat a murit pe o bancã, în faþa spitalului, fiindcã o doctoriþã tîmpitã a refuzat sã-l interneze, pretextînd cã nu avea un pat liber, ceea ce s-a dovedit a fi o minciunã. Iam tot scãrpinat în cap pe medici, dar unii dintre ei, cam 30% dupã cum aprecia un celebru chirurg din Cluj, sînt pur ºi simplu criminali. De un cinism înfiorãtor, se cred supraoameni, dar sînt niºte ticãloºi fãrã scrupule care-ºi fac profesia de rîs. Ar trebui sã înveþe mai multe despre profesia de om. Pentru trafic de droguri scumpe au fost audiaþi ºi Raluca Bãdulescu, ºi Rãzvan Ciobanu, cucul ºi pupãza din aºa-zisul show-biz românesc. Cicã ei e martori. Nici nu se putea altfel, þinînd cont cîtã fãinã le pãstreazã amprentele paºilor pierduþi. La audieri, distinºii consumatori au aflat cã dealerul le vindea cu 100 de euro gramul de cocainã amestecatã cu paracetamol ºi cafeinã.

Ce-a ajuns þara asta! Nici în traficanþii de droguri nu mai poþi sã ai încredere! Comisia de la Veneþia nu se mai dã în bãrci cu legile injustiþiei româneºti, aºa cã le-a dat la loc comanda marelui jurist de baltã Ciordache ºi colegilor lui, academicienii. Ceea ce nu era greu de anticipat. Dacã (încã) nu ºtiaþi, România face parte din MUE (Marea Uniune Europeanã) ºi este obligatã sã se conformeze recomandãrilor din afara spaþiului mioritic.

(Sper cã aþi observat contradicþia în termeni, încã o dovadã a ipocriziei care stã la baza acestei instituþii suprastatale.) Cã dacã miºcã în front, purceaua e moartã-n coteþul istoriei. Cam astea sînt datele problemei, copii ai durerii, nu vã mai cãinaþi zadarnic. Daþi-i bice ziua, ca proºtii! Un tînãr s-a înecat în Siret. Dupã mai multe ore de cãutãri zadarnice, de disperare, fratele sãu de 29 de ani s-a aruncat ºi el, avînd aceeaºi soartã, nu departe de locul unde cu un an în urmã se înecase un alt frate de-al lor. O tragedie sfîºietoare. Sondajele de opinie ale lui Pieleanu, elaborate conform criteriului ºtiinþific ,,Sondajul ºi etajul”, trimit PSD-ul la coada vacii. Þinînd cont cã mamutul roºu are legat de gît un bolovan ca Dragnea, nici nu-i de mirare. În schimb PRM-ul, condus cu mãiestrie de Victor Iovici (în zilele cu soþ) ºi Adrian Popescu (în zilele fãrã soþ) a ajuns deja la 2,2%!. Încã un pic de efort organizatoric (mitinguri de protest împotriva nedreptãþilor sociale, acþiuni culturale de sãrbãtorire a Centenarului, colocvii pentru apãrarea justiþiei, excluderea colegilor care au un alt punct de vedere decît traseiºtii politici ce au pus gheara pe partid ºi care nu reprezintã ceva prin ei înºiºi º.a.) ºi facem guvernul. Nici nu conteazã cã marja de eroare este de plus-minus 3%. Vadim a spus odatã, la o ºedinþã de Birou Permanent, pe vremea cînd mulþi dintre aceia care acum hotãrãsc ce este de fãcut în deplinã necunoºtinþã de cauzã combãteau Miºcarea Naþionalã pe la alte bordeluri politice, se îmbrãcau în furoul masoneriei sau pur ºi simplu pîndeau în jurul liderului momentul prielnic sã-i picure otravã în cafea: ,,Accept acele compromisuri care nu mã compromit”. N-ar fi fost rãu dacã aceia care-i duc moºtenirea mai departe ar þine cont de principiile care au stat la baza acestui partid.

Fiindcã nu lichelele, de care partidul nu a dus niciodatã lipsã, au creat, susþinut ºi menþinut curentul patriotic post-decembrist numit ºi de prieteni, ºi de adversari, ,,fenomenul România Mare”. Ele doar l-au compromis.

Ceea ce se întîmplã acum (procese aberante, congrese absurde, excluderi fãrã nici o noimã, ºedinþe de conducere paralele, acceptarea unor ticãloºi în funcþiile de decizie dupã ce au încercat sã îngroape partidul, dar nau reuºit decît sã-i îngroape liderul) nu se numeºte politicã înaltã, ci prostituþie politicã. Partidul a devenit un bordel pe care scrie bisericã. FIFA nu mai vrea ca televiziunile ce transmit meciuri sã prezinte instantanee din tribunã cu gagici miºto. Ce-aveþi, mãi, corecþilor, v-a prostit foamea? Pãi de ce credeþi cã ne uitãm la televizor, pentru salahorii ãia de pe teren? Spectacolul e în tribune.

Aþi mai vãzut voi vreun numãr 10 la acest mondial? Nici noi. Dar gagici miºto aþi vãzut? ªi noi. Lãsaþi-ne mãcar bucuria asta! ªi nu e nici o discriminare. Femeile e toate la fel de frumoase. Depinde cît ai bãut. O gagicã, Ana Ularu, se dã în bãrci, conform hotãrîrii Comisiei de la Veneþia, cu Keanu Reeves într-un film intitulat ,,Siberia”. Care Siberie, de emoþie emoþionantã s-a topit

ca untul la soare. Eu v-am tot spus cã încãlzirea globalã a luat-o la galop din cauza româncelor, dar m-aþi acuzat de naþionalism. De parcã e vina mea cã ele e atît de fierbinþi! (De fapt este, dar sînt modest.) Acum cã s-a terminat ºi CM de fotbal, se va-ndrepta ºi vremea. La noi. La ruºi e vremea umbrelelor. Primul a deschis-o Putin dupã încheierea finalei. Ceilalþi preºedinþi, mai puþin informaþi, s-au fãcut ciuciulete. Iar preºedinta Croaþiei, îmbrãþiºatã pãtimaº de bãieþii viguroºi din naþionala Franþei, era de-a dreptul udã. Dacã nu ºtiaþi, ºi, conform unui sondaj de opinie majoritatea habar nare, anul acesta sãrbãtorim Centenarul Marii Uniri.

Societatea este indiferentã, de parcã s-ar sãrbãtori Marea Dezbinare, deºi acum o sutã de ani, pe vremea cînd politicienii puneau interesul þãrii mai presus de interesul de partid, românii, de la vlãdicã pînã la opincã, erau uniþi în cuget ºi-n simþiri. Tonul l-a dat elita conducãtoare din România, Basarabia, Bucovina ºi Transilvania.

Astãzi, aºa-zisa elitã conducãtoare este o mizerie care a luat România prizonierã ºi-i asmute pe români unii împotriva altora numai pentru a-ºi atinge scopurile politice meschine. La o sutã de ani de la Marea Unire, þara pluteºte în derivã. Tinerii umblã pe la porþile Europei în cãutarea unei bucãþi de pîine, bãtrînii îºi cerºesc drepturile pe la porþile guvernului, corupþia prosperã, oamenii de valoare sînt dispreþuiþi, iar idealurile naþionale sînt pur ºi simplu batjocorite de nãpîrcile politice. Care, zilnic, ne mînjesc viaþa cu dîra lor bãloasã. ªi totuºi, nu se poate ca o naþiune care a dat umanitãþii atîtea valori, ºi care mai are încã multe de oferit, sã piarã zdrobitã numai pentru cã dupã cîteva decenii de boalã puroiul a ieºit la suprafaþã! Antibioticul existã. Dragostea de þarã va vindeca România de boala cumplitã a delãsãrii, a abandonãrii de sine, indusã de viermele globalismului prin intermediul unei clase politice mizerabile. De bucurie cã a vãzut atîþia bãrbaþi la un loc, domnul Juncker, marele pupãcios din fruntea UE, s-a îmbãtat mangã, de l-au dus pe braþe cîþiva ºefi de stat la taclale. Pe care, din obiºnuinþã, i-a pus sã achite ºi nota de platã. Dupã cum se vede, ºi conducãtorii e vicioºi. ªi asta nu de ieri de azi, ci de sute de ani, dupã cum ne spune Adi Sfinteº în ,,Istoria necenzuratã a românilor”. ,,Chiajna era o fetiºcanã straºnic de bunã, moldoveancã get-beget.

Tac’su, Petru Rareº îi zisese cînd a plecat de acasã dupã Mircea Ciobanul, domnul Valahiei: «- Fãtucã, sã fii cuminte ºi sã nu te iei dupã tolomacul de bãrbatu-tãu cã nu prea-l ajutã capul. Îl ºtiu de pe vremea cînd amîndoi eram biºniþari: io de peºte, el de oi. Nu le-avea de nici o culoare cu afacerile, rîdeau precupeþele de el iar cei din branºã îºi dãdeau ghionturi pînã li se învineþeau coastele. S-a întîmplat chiar ca vreo doi inºi sã se înece de rîs ºi sã sucombe subit. Dumnezeu sã-i ierte, dar prea erau cotropiþi de spiritul ludic. Pentru amuzament sã ºtii cã-i bun, te uiþi la el ºi uiþi de necazuri, dar pentru altceva pauzã.

Tu fii fiica mea pînã la capãt, trãieºte viaþa la maximum ºi nu uita lozinca noastrã: <Vom fi iarãºi ce am fost ºi mai mult decît atît!>. Dar nu exagera, cã bãrbaþii se mai folosesc ºi în alte scopuri, cum ar fi sã apere þara cînd vor veni turcii». Trãsura o purta pe Chiajna cãtre Bucale în timp ce gîndurile-i zburau la plãieºii moldavi cu care de atîtea ori se bucurase de profunzimea þinuturilor natale. «Parcã mi se rupe inima de durere dupã bãdiþa Ignat, dar trebuie sã mã mãrit cu ghiolbanul acesta. O fi zburliciul bun de ceva, sau trebuie sã mã înham serios la muncã ºi sã þin în mînã treburile valahe? Cã despre performanþe sexuale, dupã cum aratã, mã îndoiesc sã fim compatibili. Mãcar de-ar fi în stare sã procreeze, sã am pe cine conduce la tron, cã dupã cum se prezintã situaþia e clar c-am sã-i supravieþuiesc cel puþin vreun pol de ani. Avea dreptate bietul tata: uite-te la el cît e de aerian, tace ca mortul, de parcã a cumpãrat o oaie.

Of, of, of, asta-i soarta noastrã, a fiicelor de domni, trebuie sã ne sacrificãm pentru þarã indiferent de starea libidoului. Bine cã nu ne-am nãscut ºi proaste, c-altfel dormeam singure în iatac din cauza caraghioºilor care preferã sã doarmã pe tron decît între mãtãsuri fine. Of, Mircicã, Mircicã nu ºtii ce teaºteaptã, tataie, cã eu sînt profesionistã de grãdinã domneascã. Acolo am fost întîia oarã cu badigarzii tatei sã admirãm Luna. Am admirat-o numai eu cã ei miroseau florile. Nu pot sã spun cã flãcãii nu ºi-au fãcut bine treaba, m-ar bate Dumnezeu! Brrr, sã nu mã mai gîndesc cã mã furnicã pielea ºi dau în clocot lîngã moºcãlãul acesta. Uite-te la el: nu mã pupã, nu mã pipãie, nu mã ciucheºte! Stau aºa ºi mã întreb: oare badigarzii lui or fi tot aºa de mormoloci? Cã dacãi p-aºa îl chem pe tãtuca sã mã ia acas㻓. Promuºãn: Fiþi cu ochii cît cepele, cã în capitolul urmãtor o sã vedeþi ce n-aþi mai vãzut. E belea mare, sã nu ziceþi cã nu v-am spus.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 20 iulie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Nu se mai respectã natura De la o zi la alta se pare cã trãim fãrã sã ne mai pese de ce e în jurul nostru. Dacã lucrurile stau aºa, înseamnã cã fiinþa umanã este, în zilele de acum, mai mult decît un robot, iar omul este un prizonier al telefonului mobil ºi al cãºtilor adînc înfipte în urechi, de nu mai aude ºi nu mai vede nimic în calea lui. La fel, mulþi dintre copiii de azi, chiar ºi cei de vîrste destul de fragede, stau ºi butoneazã tableta zi ºi noapte. Din pãcate, pãrinþii ignorã sfaturile medicilor, ale psihologilor, care avertizeazã cã folosirea în exces a tabletei, în timp, va avea efecte negative asupra formãrii personalitãþii copilului lor. ªi tot mai mulþi oameni se comportã aºa: pentru ei, timpul liber de relaxare dupã ore de muncã înseamnã izolarea în faþa laptopului ºi a dialogului, de multe ori fãrã de vreun rost, cu lumea virtualã... Aºa cã omul prins în acest joc al destinului, generator de singurãtate ºi izolare de semenii lui, a uitat sã mai deschidã ºi sã citeascã o carte... Pentru mulþi, cartea nu mai reprezintã nimic, doar niºte foi de hîrtie adunate între niºte coperþi.

Modernismul ºi-a atins scopul ºi le-a cucerit inima ºi sufletul, îndepãrtîndu-i de lecturã, de liniºtea codrului, de murmurul izvoarelor º.a.m.d. Dupã cum vedem cã se petrec lucrurile în acest mileniu, ca o concluzie, putem spune cã omul nu mai e prieten cu natura... Între

PUNCTE DE VEDERE

Braºov – Kronstadt, oraºul lui Kronos?

Mitul s-a nãscut ºi s-a format împreunã cu poporul, el confirmînd stabilitatea acestuia ºi modul lui de gîndire. Astãzi se impune descoperirea acestor mituri ale strãmoºilor noºtri, pentru a le reda patrimoniului naþional, din al cãrui tezaur fac parte.

S-a acreditat ideea cã denumirea de Kronstadt datã de saºi Braºovului (însemnînd Oraºul coroanei) vine de la legenda unui rege maghiar care ºi-a pierdut coroana cînd a încercat sã scape de urmãritorii cumani.

Despre cum ºi-a pierdut regele maghiar coroana acum 1.000 de ani circulã mai multe legende. Una dintre ele spune cã a fost urmãrit de invadatori pînã la Braºov, unde s-a ascuns în pãdure. Ca sã nu fie recunoscut de duºmani, ºi-a dat jos coroana de pe cap ºi a aºezat-o pe tulpina unui arbore. Nu a mai mai fost recunoscut de cumani, aceºtia crezînd cã regele a cãzut în prãpastie ºi a murit. Aºa a reuºit sã scape ºi sã fugã cu bogãþiile pe care le avea asupra lui. A fugit pînã la o peºterã unde s-a refugiat, în zona denumitã astãzi Pietrele lui Solomon. Sute de ani mai tîrziu, un þãran care a mers în pãdure sã adune lemne de foc a gãsit coroana, pe locul unde acum se aflã Casa Sfatului, ºi a dus-o la Biserica Neagrã spre pãstrare. Aºa a ajuns Braºovul sã se numeascã, în germanã, Kronstadt, oraºul Coroanei.

O altã legendã este mai sîngeroasã ºi duce cu gîndul la luptele crude pentru putere din acele vremuri. Se spune cã Solomon ºi-ar fi ucis fratele care trebuia sã urce pe tron ca sã îi ia locul. A fost alungat de mama sa, care a aruncat asupra lui un blestem. Acesta spunea cã Solomon avea sã moarã imediat ce va fi vãzut de un om de rînd. În pribegia sa, a ajuns în zona Pietrelor lui Solomon cînd, dintr-o datã, a vãzut un pãstor. De teama blestemului a vrut sã fugã, dar a tras prea tare de hãþurile calului, acesta s-a speriat, iar Solomon a cãzut în prãpastie cu tot cu animal. Se spune cã locul unde a cãzut s-a despicat în douã ºi aºa au apãrut cele douã mari stînci care strãjuiesc zona. Solomon a reuºit sã scape, dar ºi-a lãsat coroana la rãdãcina unui pom, pentru cã nu mai era demn sã o poarte.

Existã, însã, ºi alte opinii care, potrivit autorilor, reprezintã dovezi în mãsurã sã demonstreze permanenþa populaþiei geto-dacice în zona Braºovului ºi a ªcheiului. Într-un articol publicat în ,,Almahahul Flacãra – 1984”, semnatarii Crina Cãlin ºi Florin

P Po o ll e em m ii c c ii

aceste entitãþi, care pînã mai ieri trãiau într-o armonie frumoasã, de prietenie întru liniºte ºi sãnãtate, s-a creat un zid de tristeþe greu de pãtruns. Nu vedem ce s-ar putea face pentru revenirea omului la naturã, astfel încît sã se bucure de plimbãrile în aer liber, sã cutreiere albiile rîurilor, fãrã sfîrîitul grãtarelor ºi aruncatul resturilor menajere la voia întîmplãrii, de la care, la o cît de micã ploaie, podeþele se înfundã, iar apa, în supãrarea ei, neavînd pe unde sã-ºi continue cursul, se nãrãveºte ºi se revarsã peste maluri, uneori producînd dezastre... Aceastã situaþie se întîmplã din cauza omului, care, ieºind la grãtar, la iarbã verde, nu face decît sã tulbure liniºtea de aici cu muzica datã la maximum, cu lãlãituri ºi hîrjoneli zgomotoase, lãsînd în urma lui un peisaj dezolant. Modernismul în care trãim s-a impus la scarã mondialã, cu bune ºi rele, dar trebuie sã recunoaºtem cã acesta are ºi pãrþi bune, întrucît uºureazã munca omului în toate sectoarele de activitate. Dar sã nu uitãm, totuºi, cã de sãnãtate trebuie sã avem grijã... Natura are un rol esenþial în acest sens, te îmbie la ea acasã, sã te rãsfeþe cu frumuseþile ei; de aceea trebuie sã o îngrijim prin legi aspre ºi prin mãsuri urgente de reîmpãdurire a dealurilor chelite de mafioþii aurului verde. Numai aºa între om ºi naturã se poate consolida o legãturã de prietenie adevãratã, consfinþitã de noi toþi, întru sãnãtatea Pãmîntului ºi a noastrã.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Olteanu avanseazã ideea cã denumirea de Kronstadt datã Braºovului provine de la KRONOS – Zeul timpului. Acest zeu, în mitologia geto-dacilor, dupã cum afirma istoricul antic Mnaseas, corespundea lui Zalmoxis. Strãmoºii noºtri avînd o credinþã uranianã, ridicau pe înãlþimi, în cinstea zeului pe care îl adorau, altare, temple, oracole ºi zigurate. Înãlþimea respectivã se considera sub protecþia zeului, numindu-se „scaunul zeului” (reºedinþa zeului), iar în caz de nevoie, cei iniþiaþi în misterele zeului se retrãgeau aici, socotindu-se apãraþi de zeul însuºi. De regulã, o astfel de înãlþime purta denumirea zeului protector. Cînd adversarii nu au mai respectat funcþia „sacrã de protecþie” a altarelor, apãrãtorii au fost obligaþi sã-ºi construiascã cetãþi pe vîrful acestor munþi. În Braºov se aflã o astfel de înãlþime, cu denumirea de TÎMPA (ce provine de la ,,tempus – temporis”), denumire ce demonstreazã cã în Antichitate se afla sub protecþia lui Zalmoxis (Kronos). În sprijinul acestei afirmaþii sînt prezentate urmãtoarele argumente: În Zona Tîmpa sînt altare pentru sacrificii, ºi cercetãtorii saºi au descoperit o fîntînã cu oase, ce demonstreazã cã s-a practicat un cult pãgîn.

Pe Tîmpa a fost identificatã o cetate construitã pe ruinele unei vechi fortificaþii dacice.

V. Pârvan acorda o atenþie deosebitã studiului tezaurului toponimic al þãrii, ca sursã de documentare în stabilirea adevãrului istoric. În „Getica”, el analizeazã expansiunea geþilor, utilizînd toponimele ºi hidronimele.

Folosind metoda analizei semantico-mitologice, aplicatã zonei Braºovului, ca element de cercetare se poate afirma cã toponimele ºi hidronimele existente în zonã au origine arhaicã. Valea Putredã ne reaminteºte obiceiul geto-dacilor de a þine trupurile celor decedaþi timp de 40 de zile, înfãºurate în piei de animale ºi agãþate în pom. Muntele Postãvarul s-a numit Muntele Ruia, denumire ce poate proveni de la Rajac ºi se traduce liber, din limba sanscritã, prin Muntele Regelui. În Muntele Postãvarul se gãsesc Crucurul Mare ºi Crucurul Mic, nume ce sugereazã cã aici se executau mãsurãtori astronomice. Denumirea de Scaunul Predicatorului confirmã existenþa unui „scaun al zeului” în acest nod orografic. ªarpele – simbolul lui Zalmoxis (Kronos), împreunã cu Soarele, se aflã ºi azi pe porþile ºcheienilor.

Perpetuarea a douã obiceiuri - Junii din ªecheii Braºovului ºi Ieºirea la Chetre - confirmã cã aici a fost o zonã sacrã, a cultului lui Zalmoxis.

R. M.

Un peisaj mirific: Pietrele lui Solomon - Braºov

Lui Gheorghe Gheorghiu Acest neotrubadur al muzicii uºoare româneºti Este de o originalitate miºcãtoare de suflete Pure, ca florile din poetica lunã Mai. Tema iubirii predominã în arta sa, Pe care o realizeazã cu o ardentã dãruire.

El e conºtient cã... ,,A iubi înseamnã Sã colaborezi cu Cerul”...

La discurile sale Aº pune ca ,,motto” Cuvintele orpheicului scriitor Dan Botta: ,,Construcþia liricã a lumii, Forma de sferã muzicalã a universului E rezultatul Unui principiu De iubire”...

DORU POPOVICI

A murit omul ºi patriotul Gavril Emil Cãpâlnaº Ne-a pãrãsit în mod neaºteptat, plecînd în lumea celor drepþi, col. (r) Gavril Cãpâlnaº, dragul nostru camarad ºi militant de frunte al Partidului România Mare, omul cãruia Tribunul, cel care a condus cu mînã sigurã formaþiunea pe care a fondat-o, i-a încredinþat gestionarea trezoreriei partidului ºi a fondului arhivistic. A fost un bun organizator, un om drept ºi devotat partidului. Avea simþul datoriei ºi era preocupat în permanenþã ca totul sã meagã bine în conducerea PRM. Ca vicepreºedinte în cadrul partidului, alãturi de regretatul nostru lider Corneliu Vadim Tudor, a fost un exemplu de conduitã profesionalã ºi moralã.

Pentru activitatea sa de partid plinã de abnegaþie ºi pentru onestitatea sa exemplarã, a fost iubit ºi respectat de colegi, atît de cei de la centru, cît ºi de cei din teritoriu. Rãmas bun, camarade, nu te vom uita ºi vom încerca sã ducem mai departe crezul nestrãmutat în puterea de regenerare a partidului nostru, cãruia i-ai fost un oºtean devotat.

ANTON VOICU

Colectivul redacþional al revistei ,,România Mare” îºi exprimã profundul regret pentru moartea neaºteptatã a col. (r) Gavril Cãpâlnaº, vechi membru de frunte al P.R.M. Sincere condoleanþe familiei îndoliate. Dumnezeul sã-l ierte.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 20 iulie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Taina morþii ºi dragostea neîmplinitã a lui Ciprian Porumbescu „Craiul Nou“ al muzicii româneºti Violonist, compozitor, teolog ºi mare patriot, Ciprian Porumbescu a întruchipat, în scurta sa existenþã, autenticul românesc cu tot ceea ce este mai frumos ºi mai pur – de la freamãtul codrului, ºoptirile dulci ale pîraielor, pînã la glasuri de bucium care rãsunã a jale -, caracterizînd un erou cu un destin romantic. Tînãrul Ciprian a crescut într-o casã unde credinþa ºi cultura se învãluiau într-o armonioasã îmbrãþiºare. Era ºi normal ca acest fiu de preot, ºi nu al unui preot obiºnuit, ci cu vãdite înclinaþii spre literaturã ºi artã, sã creascã într-un mediu ales. Micuþul Ciprian a început, de la vîrsta de ºase ani, studiul muzicii cu Carol Miculi, apoi vioara, la Iliºeºti, cu Simon Maier, continuînd, la Gimnaziul din Suceava, cu ªtefan Nosievici ºi, în particular, cu Anton Valentin ºi C. Schlötzer. Pentru talentul deosebit al fiului sãu, preotul Iraclie a primit o vioarã Amati, datînd din anul 1626, de la un þigan bãtrîn, ca recunoºtinþã pentru hrana dãruitã lui ºi cetei sale de lãutari, în vremea secetei din 1866. Este de la sine înþeles cã Ciprian asista la toate horele din sat, precum ºi la alte manifestãri muzicale din partea locului. Cuprins de dragostea pentru valorile neamului sãu, adolescentul Ciprian a participat, potrivit unor biografi de-ai sãi, la sãrbãtorile organizate de societatea Culturalã „Arboroasa“ la Mînãstirea Putna, în anul 1871, unde l-a cunoscut ºi s-a împrietenit cu o altã stea din constelaþia culturii române, luceafãrul poeziei româneºti, Mihai Eminescu.

Ciprian Porumbescu, pe numele avut la naºtere, Ciprian Golembiovski, a vãzut lumina vieþii la 14 octombrie 1853, la ªipotele Sucevei, în Bucovina, într-o casã modestã de þarã, ca fiu al preotului Iraclie Golembiovski ºi al Emiliei Clodniþchi, de origine polonezã. Ciprian era al doilea copil al acestora, el avînd o sorã mai mare, Mãrioara. Din cei 9 copii ai familiei, numai trei (Mãrioara, Ciprian ºi ªtefan) vor ajunge la maturitate. Încã de copil, s-a simþit atras de frumuseþea muzicii. Sub bolþile din curtea casei, îi aducea la începutul tinereþii pe lãutarii din sat, de la care încerca sã înveþe cîntece ºi sã le reproducã apoi la vioarã sau la pian. De la Iliºeºti venea uneori cu þiganca Ilinca ºi cu scripcarul Urdã, care ºtiau cîntece populare, iar sora Mãrioara îi acompania la pian. Pînã în 1873 a urmat la Suceava gimnaziul superior. Stãtea cu chirie în încãperi mici ºi pline de igrasie, la gazde prea puþin înstãrite; mîncarea nu era nici ea îndestulãtoare sau de cea mai bunã calitate, pentru cã tatãl Iraclie nu era foarte bogat.

Probabil cã aici i s-a strecurat tuberculoza în trup, pe cînd el era prea puþin atent la propria lui fiinþã ºi prea mult preocupat de muzicã. În aceastã perioadã, în anul 1869 mai precis, a intrat în contact cu vestitul taraf al lui Grigore Vindereu, considerat un adevãrat ,,Barbu Lãutaru” al Bucovinei. În 1871, de ziua Mînãstirii Putna, care împlinea 400 de ani de la sfinþire, acesta conduce împreunã cu Ciprian Porumbescu (doi dirijori la douã viori) un taraf de 30 de membri în curtea mînãstirii. Aici se nasc o serie de compoziþii ale lui Ciprian Porumbescu, inspirate din repertoriul lui Vindereu, dar ºi o serie de culegeri de versuri, întocmite pe loc de Vasile Alecsandri (prezent ºi acesta la manifestaþie). Cu patimã s-a avîntat în miºcarea patrioticã de „redeºteptare a solidaritãþii naþionale”, þinînd discursuri înflãcãrate împotriva stãpînirii austriece. În martie 1873, cînd a trecut cu bine examenul de maturitate, pentru Ciprian începuse deja numãrãtoarea inversã. Mai avea de trãit doar zece ani ºi de compus toate lucrãrile minunate pe care le ascultãm astãzi, aºa cum, altãdatã, le ascultau trecãtorii pe strãzile Sucevei, în dreptul ferestrelor lui deschise, atunci cînd cînta, dar ºi „valurile mãrii” în Italia, în ultimele luni de viaþã, sau chiar Verdi însuºi, dacã dãm crezare unor poveºti care au circulat în vremea respectivã. În anii 1873-1877, a urmat cursurile Institutului Teologic din Cernãuþi, unde a primit noþiuni elementare de armonie ºi dirijat coral de la preotul Isidor Vorobchievici, renumitul profesor ºi compozitor bucovinean. În anul 1881, familia sa îºi schimbã numele în Porumbescu, dupã ce acesta a fost folosit, o perioadã, drept pseudonim. Deºi nu a fost hirotonit, Ciprian ºi-a manifestat deplin dragostea pentru Bisericã, prin compoziþiile muzicale menite sã înfrumuseþeze cultul divin

(„Cîntãrile Sfintei Liturghii în Do major“, „Tatãl nostru“, „Adusu-mi-am aminte“, „Condacul Maicii Domnului“; lucrãri pentru coruri mixte: „Priceasna de Paºti“ ºi „Axion la Rusalii“). În perioada 1879-1881, a urmat cursurile Conservatorului din Viena, susþinut financiar ºi de mitropolitul Bucovinei de atunci, Silvestru Moraru Andreevici, iar acolo a studiat armonia cu Anton Bruckner ºi a primit noþiuni despre muzica corala de la Franz Krenn.

Dragostea pentru tot ce-i românesc l-a însoþit toatã viaþa. A început sã compunã piese de o rarã frumuseþe ºi sensibilitate.

La Cernãuþi, a condus corul Societãþii culturale „Arboroasa“, iar la Viena, a dirijat corul Societãþii studenþeºti „România Junã“. Aici a scos, în anul 1880, colecþia de 20 de piese corale ºi cîntece la unison, reunite în „Colecþiune de cîntece sociale pentru studenþii români“ („Cîntecul ginþii latine“, „Cîntecul Tricolorului“, „Imnul Unirii“ - „Pe-al nostru steag“, „La malurile Prutului“, „Altarul Mînãstirii Putna“). Dupã aceastã perioadã, urmeazã cea mai fecundã etapã a vieþii sale artistice. La 11 martie 1882, a avut loc premiera operei sale „Crai nou“, piesã în douã acte, pe textul poetului Vasile Alecsandri. A fost unul dintre cei mai faimoºi compozitori români ai vremii sale.

Ziarele vremii chiar îl asemuiau cu Johann Strauss ºi Franz Liszt. În 1874, însã, o întîmplare nefericitã a destinului avea sã-i pecetluiascã soarta. Odatã cu înfiinþarea, la Cernãuþi, a societãþii studenþeºti „Arboroasa”, dupã numele vechi al Bucovinei, Ciprian i-a compus imnul, iar în ultimul an de seminar a fost ales preºedintele ei.

Suferea des de rãceli cu febrã puternicã, era mereu chinuit de frisoane, dar îndatã ce treceau ºi-l eliberau, Ciprian o lua de la capãt. În octombrie 1877, AustroUngaria decide sã ia atitudine împotriva acestor manifestãri patriotice, iar membrii Arboroasei sînt arestaþi sub acuzaþia de înaltã trãdare ºi li se însceneazã un proces. Numai cã lui Ciprian Porumbescu cele aproape trei luni de închisoare aveau sã-i fie fatale. Era la Stupca, în casa copilãriei ºi cînta la vioarã, cînd a fost arestat. Afarã ploua mãrunt, ploaie de toamnã, în luna lui octombrie.

L-au urcat într-o cãruþã ºi l-au dus pînã la Cernãuþi, iar apa rece i-a pãtruns prin haine. I-au dat voie sã-ºi ia cu el vioara ºi o gramaticã a limbii franceze. Temniþa s-a transformat însã pentru el în drum sigur spre mormînt.

Pereþii reci ºi mîncarea proastã i-au furat încã vreo cîþiva ani buni din viaþã. Tuberculoza, care-l chinuia deja de mult timp, s-a agravat iremediabil. Rãmîne însã de aici, din închisoarea unde a stat cu deþinuþi de drept comun, frumuseþea unui episod cu seninãtãþi aproape biblice.

Unul dintre colegii de celulã, ascultîndu-l cîntînd o doinã, a izbucnit în plîns... Cînd a ieºit din închisoare, dupã unsprezece sãptãmîni, era deja cu moartea în piept.

Se întoarce la Universitate la Cernãuþi ºi apoi, cu mare

Ciprian Porumbescu ºi fraþii lui, Mãrioara ºi ªtefan, la Viena

greutate, pleacã sã-ºi împlineascã visul ºi sã-ºi continue studiile la Viena. De la Viena se întoarce la Braºov ca profesor de muzicã la Gimnaziul mare românesc ºi se angajeazã ºi ca dirijor la Biserica Sf. Nicolae din ªcheii Braºovului, loc mult prea rece ºi înfrigurat pentru el.

Aici a compus „Crai Nou”, aici a reprezentat-o public pentru prima datã în februarie 1882, cu un succes minunat. De aici avea sã plece spre Italia pentru a nu se mai întoarce în þarã decît ca sã moarã în luna iunie a anului urmãtor.

Un erou cu un destin romantic La Iliºeºti, unde locuiau bunicii lui, Ciprian trãieºte prima ºi unica lui iubire. Cînd îºi vizita bunicii, împreunã cu sora lui, Mãrioara, Ciprian era primit cu bucurie ºi în casa pastorului evanghelic Gorgon, bun pianist ºi mare amator de muzicã. Berta, unica ºi marea obsesie sentimentalã a artistului de la Stupca, Ciprian Porumbescu, s-a nãscut la poalele obcinelor carpatine, în Iliºeºtii Sucevei, la 17 martie 1861, fiind cea de-a ºasea fiicã a Adaminei ºi a pastorului protestant Taraugott Gorgon. A învãþat la ªcoala elementarã germanã din satul natal ºi apoi la un pension de fete din Biala-Bialitz.

Deºi cel de al doilea copil al Emiliei ºi al preotului ortodox Iraclie Porumbescu, Ciprian, a locuit între 1860 ºi 1862 în Iliºeºti, la bunicii sãi dinspre mamã, unde a revenit adesea, pe Berta Gorgon a descoperit-o abia la 21 iulie 1878, datã fatidicã, ce i-a rãmas veºnic în memorie.

Din acel moment, imaginea angelicã a fetei cu o siluetã înaltã ºi zveltã, cu pãrul negru ºi ochi albaºtri, i-a stãpînit mintea, trupul ºi sufletul ºi i-a martirizat inima pentru restul vieþii. Atenþia tînãrului compozitor este atrasã de Berta, fiica în vîrstã de 17 ani a pastorului, o apariþie romanticã, gratioasã, cu ochii albaºtri ca viorelele.

Ciprian o revede pe Berta în timpul vacanþelor. Se îndragoseºte de ea iremediabil ºi simte cã ºi fata îi rãspunde la sentimente. Stãpînit de imaginea iubitei de la Iliºeºti, compune, în septembrie 1879, nocturna ,,Berta”. Într-una din vacanþele petrecute la Iliºeºti, Ciprian o revede pe Berta, însã fata îl întîmpinã cu rãcealã ºi indiferenþã. Printr-o scrisoare înflãcãratã, Ciprian îºi declarã iubirea ºi o cere în cãsãtorie. Sentimentele lui se lovesc însã de prejudecãþile pãrinþilor fetei, care îl sfãtuiesc sã o uite ºi sã se dedice muzicii, a doua sa iubitã.

Dragostea neîmplinitã se revarsã acum în compoziþii rãscolitoare: ,,Résignation”, ,,Te-ai dus, iubito”, ,,Dorul”, ,,Reveria”, ,,A cãzut o razã linã”. În cele din urmã, Berta s-a cãsãtorit cu farmacistul Alfred von Rossignon, la Rãdãuþi. Rãmasã vãduvã, s-a stabilit în Germania, unde s-a stins în 1947, la aproape 86 de ani. În octombrie 1880, în liniºtea de la Stupca, Ciprian terminã ,,Balada pentru vioarã”, cea mai cunoscutã dintre lucrãrile sale. Compoziþie inspiratã din cîntecul doinit al poporului ºi din romanþa veche româneascã, ,,Balada” are o armonie caldã, impregnatã de poezie ºi melancolie, ceea ce o face sã rezoneze cu sufletul oricãrui român.

Se spune cã, în ultimele luni de viaþã, Ciprian Porumbescu ºi-a cîntat la vioarã, prin ferestrele larg deschise, iubirea ºi tristeþea atît de emoþionant, încît trecãtorii rãmîneau înmãrmuriþi în faþa casei sale, uitînd sã mai plece. Sfîrºitul s-a întîmplat la Stupca, unde era îngrijit de sora lui, Mãrioara, ºi de tatãl Iraclie. Prea puþin a mai putut cînta Ciprian în ultimele luni de viaþã.

Vioara devenise prea grea pentru el. ,,Pe zi ce trece mã simt tot mai slab ºi mai debil. Mi-e teamã cã nu mai am mult a încurca lumea”. Lua cu el taina unei iubiri imposibile ºi neînþelegerea chinuitoare, fãrã sã accepte cu adevãrat boala. A doua zi, la 6 iunie 1883, „craiul nou“ al muzicii româneºti s-a adãugat cerului înstelat al culturii româneºti. Parcã Domnul S-a grãbit… Ciprian avea doar 29 de ani. Pãrinþii, rudele, prietenii au fost puternic marcaþi de aceastã plecare neaºteptatã. La înmormîntare, au participat, pe lîngã cei pe care sufletul lui i-a preþuit, ºi corul teologilor din Cernãuþi, care i-a dedicat tulburãtoarea cîntare „Adusu-mi-am aminte“, iar colegul sãu din Societatea „Arboroasa“, Constantin Morariu, a þinut un emoþionant cuvînt. Lacrimi ºi flori de la Braºov, din partea Societãþii „Junimea“, a prietenilor ºi a admiratorilor, precum ºi cele ale iubirii sale pãtimite, Berta Gorgon, trimise de la o margine de lume, au înveºmîntat mormîntului junelui compozitor. Aceasta este, pe scurt, viaþa plinã de cãutãri ºi bucurii, neîmpliniri ºi poticniri a lui Ciprian Porumbescu, dar opera sa monumentalã, numãrînd aproximativ 250 de lucrãri în diverse forme ºi genuri muzicale, l-a pãstrat nemuritor în conºtiinþa neamului nostru românesc.

LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 20 iulie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (81) Misterele vieþii, ale lumii ºi ale omului (2) Se întîmplã, uneori, ca anumite fenomene inexplicabile sã se petreacã ºi dupã moartea persoanelor în cauzã, perpetuîndu-le în timp amintirea ºi fãcînd astfel ca misterul lor sã fie mereu actual. Un astfel de caz este cel al miracolului sîngelui lui San Gennaro. Este vorba de sfîntul protector al oraºului Napoli, deºi, puþini ºtiu cã el nu era napolitan. A fost episcop de Benevento, dar locul unde a fost martirizat este Pozzuoli, lîngã Napoli. Întradevãr, el a fost decapitat de cãtre Diocleþian în timpul persecutãrii creºtinilor, în anul 305. Potrivit tradiþiei, o femeie a adunat în douã vase sîngele martirului, ºi tocmai acest sînge este cel care se lichefiazã în fiecare an, cu trei prilejuri: la 10 septembrie (ºi în umãtoarele 7 zile), cu ocazia aniversãrii Sfîntului; la 16 decembrie, care la Napoli este sãrbãtoare votivã, în amintirea marii erupþii a Vezuviului, din 1631; la începutul lunii mai. În mod excepþional, sîngele s-a lichefiat ºi cu prilejul unor calamitãþi deosebite, care într-un fel sau altul au lovit oraºul Napoli. De la autoarea citatã, Paola Giovetti, aflãm cã fenomenul lichefierii sîngelui Sfîntului a fost constatat pentru prima oarã la cîþiva ani dupã moartea acestuia, în 313, atunci cînd rãmãºiþele ºi vasele cu sîngele martirului au fost mutate de la Pozzuoli la Napoli: chiar cu aceastã ocazie, sîngele, care, cu trecerea anilor, devenise uscat ºi dur în vase, ºi-a redobîndit forma lichidã dinainte, fãcînd, fireºte, ca lumea sã strige cã e un miracol. Într-o primã perioadã, relicvele lui San Gennaro au fost aºezate în catacombele din Napoli, iar în Secolul IX ele au fost aranjate în micuþa capelã a unei biserici care se afla pe locul unde actualmente se înalþã Domul. Carol de Anjou este cel care a construit Domul

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (8)

Alexandru Flechtenmacher (1) Cu Alexandru Flechtenmacher, muzica româneascã înregistreazã un nume prestigios ºi un moment important în procesul ei de afirmare ºi dezvoltare. Dintre compozitorii români ai Secolului XIX, Alexandru Flechtenmacher a fost personalitatea cea mai marcantã, înzestratã cu deosebit talent, dar care, dupã cum precizeazã Zeno Vancea, „nu s-a putut dezvolta în voie ºi nu a putut da mãsura adevãratã a forþei sale creatoare” din pricinã cã a trebuit sã se adapteze ºi „sã þinã seama de gustul muzical încã neformat al publicului” de la începuturile dificile ale dezvoltãrii noastre muzicale.

Alexandru Flechtenmacher s-a nãscut la Iaºi, la 23 decembrie 1823, fiu al lui Cristian Flechtenmacher, jurist, originar din Braºov, care s-a stabilit în capitala Moldovei, chemat de domnitorul Scarlat Calimachi. Întreaga familie era iubitoare de culturã ºi artã, astfel încît micul Alexandru s-a nãscut ºi s-a dezvoltat într-un mediu prielnic formãrii sale ca artist. De mic a dovedit alese însuºiri muzicale, frecventarea trupelor franþuzeºti de teatru care se perindau prin Iaºi dezvoltîndu-i dragostea ºi pasiunea pentru muzicã. La vîrsta de 8 ani, Alexandru Flechtenmacher ia primele lecþii de vioarã cu I. Leitner, mama dîndu-i îndrumãri în studiul pianului ºi al muzicii în general. La 11 ani este „angajat” ca violonist în orchestra trupei franceze a fraþilor Jean ºi Baptiste Fourraux, cãpãtînd, timp de cîþiva ani, nu numai o practicã ºi o experienþã orchestralã, dar ºi una teatralã, aceºti ani de contact cu scena fiindu-i de folos mai tîrziu, cînd el însuºi va compune ºi dirija în teatru.

Cîteva „concerte improvizate” în cercuri restrînse de fimilie i-au încurajat pe pãrinþi sã-l trimitã la Conservatorul din Viena (1837–1840), unde 1-a avut ca profesor pe Joseph Böhm. Aici studiazã nu numai vioara, ci ºi compoziþia muzicalã, dînd chiar ºi unele recitaluri aranjate de Böhm. Întors la Iaºi, Alexandru Flechtenmacher ocupã postul de prim-violonist în orchestra trupei lirice de sub conducerea cîntãreþei Maria Frish, devenind apoi dirijor al orchestrei

la începutul Secolului XIV ºi care a pus resturile martirului în bustul de argint unde se aflã ºi astãzi.

Cu prilejurile amintite, bustul Sfîntului conþinînd relicvele este înveºmîntat cu mitra ºi cu mantia ºi aºezat alãturi de vasele cu sînge. Preoþii ºi populaþia se roagã cu ardoare crescîndã ºi, în general, la un moment anume, sîngele se lichefiazã, spre marea bucurie generalã, acest fapt fiind considerat ca un semn bun. Deseori s-a constatat ºi o creºtere a volumului sîngelui, care mai apoi ºi-a redobîndit proporþiile iniþiale.

Cã este vorba în mod efectiv de sînge este un fapt confirmat prin analiza spectroscopicã. Fenomenul este înregistrat în scris încã din 1659, iar protocolul este de fiecare datã semnat de preotul care slujeºte ºi de un membru al comisiei laice respective. ,,Dacã, dupã atîta timp ºi dupã atîtea verificãri, totul s-ar dovedi o înºelãtorie, ar fi un fapt chiar mai miraculos decît miracolul însuºi” – dupã cum avea sã spunã A. Dumas, care a asistat la miracol.

Un asemenea fenomen are ºi un caracter oracular: într-adevãr, a existat întotdeauna o coincidenþã extraordinarã (atingînd 90-95% din cazuri) între neproducerea lichefierii sîngelui ºi unele nenorociri legate de oraºul Napoli: alunecãri de teren, secetã, moartea unor episcopi, rãzboaie, persecuþii religioase. În afarã de aceasta, în acelaºi timp cu lichefierea sîngelui, la Pozzuoli, unde sfîntul a suferit martiriul, se petrece aºa-numitul ,,miracol al pietrei”, ºi anume, piatra pe care sfîntul ºi-a pus capul pentru a fi decapitat, ºi care este foarte poroasã, se coloreazã în roºu ºi, uneori, de-a dreptul transpirã sînge.

Parapsihologii, dinspre partea lor, au lansat ipoteza cã fenomenul ar putea sã depindã de aºteptãrile mulþimii: cu alte cuvinte, de o energie psihofizicã, aceeaºi care e rãspunzãtoare de fenomenele mediumnice ºi psihocinetice, de îndoirea metalelor º.a.m.d. (va urma) LILIANA TETELEA Teatrului Naþional din Iaºi, aflat, pe atunci (1846), sub direcþia lui Nicolae ªuþu ºi a lui Matei Millo.

Violonist concertist, în þarã ºi strãinãtate, dirijor la Iaºi, la Bucureºti ºi Craiova, profesor de pian, vioarã ºi violoncel la Aºezãmîntul horal din Bucureºti (1860–1863), profesor de armonie, vioarã ºi director al ªcolii vocale ºi instrumentale din Bucureºti (1863–1864), apoi profesor ºi director al Conservatorului din Bucureºti (1864–1869), compozitor de muzicã de teatru (peste 50 de vodeviluri, comedii muzicale, operete ºi opere), de muzicã simfonicã (Uvertura naþionalã moldavã, 1847), de muzicã de camerã (piese pentru pian ºi vioarã), muzicã vocalã (colecþii de cîntece „moldave” pentru voce ºi pian, ºi alte piese pentru voce) ºi muzicã coralã (imnuri, marºuri patriotice, coruri religioase, coruri populare etc.), Alexandru Flechtenmacher a depus o activitate artisticã de mai bine de 50 de ani în sprijinul ºi folosul muzicii româneºti. Avînd în vedere greutãþile inerente începutului, cînd în þara noastrã muzica cultã, profesionistã, era, în acea epocã, la primii ei paºi, ne dãm seama de dimensiunile majore pe care le capãtã strãdaniile lui Alexandru Flechtenmacher în contextul muzicii româneºti.

Cercetãtor conºtient ºi pasionat al muzicii noastre naþionale, Flechtenmacher s-a aplecat cu dragoste ºi migalã asupra cîntecului popular românesc, pe care l-a notat, l-a prelucrat în diverse piese vocale ºi instrumentale. Chiar dacã aceste elemente muzicale populare nu depãºeau graniþele folclorului orãºenesc, totuºi Alexandru Flechtenmacher are marele merit de a fi contribuit, printre primii, la fãurirea unui stil românesc în compoziþie, la conturarea unei arte muzicale naþionale româneºti. „Folosind unele caracteristici melodice ale acestei muzici, remarcã Zeno Vancea, Flechtenmacher a reuºit sã creeze un stil autohton de operetã, iar prin lucrarea sa orchestralã «Uvertura moldavã» a demonstrat, cel dintîi, cã motivele muzicii populare se preteazã nu numai pentru formele rapsodice ... ci ºi pentru forme muzicale mai organic construite”. Iatã deci sensul ºi semnificaþia artei creatoare a lui Alexandru Flechtenmacher în muzica româneascã. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

CIOBURI DE GÎNDURI

ªatra În toamna hoinãrind prin frunze Cu flãcãri stranii ard castanii, Netunºi, cu bãrbile-ncîlcite Trec visãtori pe drum þiganii.

Ei merg tãcuþi prin jarul rece, Himere pe drumeagul greu, Iar eu vreau fata din cãruþã, ªi plîng, ºi-l rog pe Dumnezeu.

Ea îmi întide mîna micã, Din ochii calzi mã strigã trist, Dar lumea noastrã ne desparte... ªi mi-e ruºine cã exist. În toamna ce ne-a plîns cu stele S-a dus spre zãri de necuvinte, S-a dus cu salbele-i de aur ªi ochii arºi de jurãminte.

Iar azi cînd iarna bate-n inimi ªi viscoleºte dinspre munþi, Prin ºoapte-mi trec netunºi þiganii Atît de singuri ºi cãrunþi...

Un cîntec trist se-ngînã parcã Precum o rugã cãtre cer; Se duc þiganii, trec cocorii ªi noi plecãm spre efemer.

Rãmîn pierdut privind departe Precum un mag printre castani, Cu-atîta foc ºi-atîta viscol Deºi s-au dus atîþia ani!...

Mi-e pãrul alb de-a vieþii zloatã ªi uit cã-n clipã mai exist; Sînt parcã veºnic dupã fata Ce m-a lãsat atît de trist.

Mai am puterea sã te vãd Copil de foc din altã lume, ªi-adorm spre-a revedea în vis Aceeaºi tragicã minune: Un car firav urmat de-un cîine, Un coviltir ce ºi-a trãdat menirea, Întrebãtori doi ochi de fatã, ªi-atîta tot... apoi nefericirea...

ILARION BOCA, 1979

Culorile patriei

Îmbracã-mã, Patrie, în culorile tale De la roºu-aprins pînã la albastru de Voroneþ.

Vreau sã-mi fluture inima pe portale Precum steagul de luptã cel mai de preþ.

Dã-mi roºul vertical din sîngele-þi sfînt Care-a curs între mine ºi tine Înflorind pe românescul pãmînt Stea de purpurã ºi stea de rubine.

Dã-mi orizontul galben, de grîne, Corabia mea doldora de varã Din care creºte preacinstita pîine, Culoarea noastrã cea mai solarã. ªi du-mã albastru, cu izvoarele-adînci, ªerpuind frenetice pe sub glie, Sau aburind dimineaþa pe stînci Visîndu-se rîuri fulgerate-n cîmpie. Îmbracã-mã, Patrie, cu cel mai sfînt Tricolor ªi mã leg cu putere pentru vecie: Unit sã rãmînã. Chiar dac-o fi sã mor Pentru roº-galben-albastru, Culori de Românie.

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 20 iulie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Primind misiunea Divizia 11 Infanterie, în frunte cu generalul Ernest Broºteanu, ºi-a luat mãsurile necesare pentru executarea marºului ºi îndeplinirea întocmai a ordinelor. Desfãºurarea evenimentelor, pe zile, a fost consemnatã într-un carnet de front de cãtre colonelul Mihail Ionescu, comandant al Regimentului 42/66 Infanterie, cel care a intrat primul în Chiºinãu. Din acest jurnal reþinem: * „4 ianuarie 1918 - Ordin urgent de plecare, Tecuci pentru îmbarcare spre Iaºi. Eu am plecat de dimineaþa, pe timp frumos, cu marº foarte agreabil. La Tecuci am aflat cã regimentul meu pleacã abia pe 7 ianuarie cu trenul spre Iaºi. La 6 ianuarie am serbat Boboteaza, la Tecuci, cu tot regimentul. * 8 ianuarie - Sosit cu trenul în gara localã, aflu cã trebuie sã ne îmbarcãm pentru Basarabia. O grabã grozavã ºi neconformã cu mijloacele de transport disponibile. În fine seara ne-am îmbarcat ºi am pornit. * 9 ianuarie - Am intrat pe pãmîntul scump al Basarabiei, trecem prin Ungheni ºi ajungem la Pãliþa, unde trebuie sã debarcãm deoarece se semnaleazã trupe revoltate spre Corneºti. Am terminat debarcarea abia la ora 3 dupã masã, ºi am pornit spre Corneºti. Am ajuns seara aci ºi am cantonat în acest sat în deplinã liniºte, deºi cu o zi în urmã era în plinã revoltã. * 10 ianuarie - Am executat marº prin Sadova, la Vorniceni, unde am ajuns noaptea, fiind primiþi cu focuri de aceleaºi trupe neregulate revoltate. Am intrat cu forþa în sat ºi aflãm cã doi ofiþeri de-ai noºtri fuseserã fãcuþi prizonieri ºi trimiºi în satul Lozova, unde am trimis un detaºament de i-a eliberat în cursul nopþii, ºi aducîndu-mi-se patru vinovaþi i-am executat. * 11 ianuarie - Marº de la Vorniceni la Cãlãraºi.

Ajungînd aici am avut alt bucluc, ofiþerul cu cartituirea fusese prins ºi bãtut de alþi revoltaþi. Am arestat din cei bãnuiþi ºi i-am bãtut bine. * 12 ianuarie - Marº de la Cãlãraºi la Cojuºna, prin Strãºeni. S-a petrecut fãrã incident. La Cojuºna bine primiþi, localitate cu vinuri foarte bune.

* 13 ianuarie - La prînz, dupã o înþelegere cu delegaþia venitã din Chiºinãu, în cap cu domnu Erhan preºedintele directorilor, ºi ministrului de rãzboi praporgic Pîntea, am înaintat spre Chiºinãu. Am intrat în acest oraº seara la ora 7, eu fiind comandantul avangardei, am înaintat în capul primei mele trupe, ºi aºa am parcurs tot oraºul, deºi mi se spusese de directori ºi mulþi locuitori cã sînt mitraliere ascunse care vor trage asupra noastrã.

Am mers la garã unde am stabilit batalionul din cap ºi cartierul regimentului, fãcînd ºi avanposturi. * 14 ianuarie - Serbarea oficialã a intrãrii trupelor române în Chiºinãu avînd loc o defilare frumoasã ºi o masã la cel mai bun club de aici. Primirea foarte prietenoasã din partea autoritãþilor ºi populaþiei române ºi foarte duºmãnoasã din partea evreilor. * 15-23 ianuarie - Serviciul de pazã ºi ordine în gara Chiºinãu, pe linia feratã Chiºinãu - Cãlãraºi ºi în împrejurimi, fãrã incidente. În dimineaþa de 23 ianuarie aflãm însã cã Benderul, ce fusese deasemeni ocupat, a fost evacuat de trupele române, fiind surprinse în timpul nopþii de bolºevici, ajutaþi de evrei. Am luat îndatã mãsuri de reparare a greºelii, mai ales cã în acel oraº se aflau 800 tunuri, enorm material de puºti ºi muniþii, precum ºi 300 vagoane alimente. * 24 ianuarie - Serbarea Unirii cu serviciul la Episcopie, paradã frumoasã ºi recepþie la club ºi mai frumoasã. Aci, în o atmosferã frãþeascã, preºedintele Inculeþ, apoi directorii Pelivan, Halipa, precum ºi preºedintele lor Ciugureanu au anunþat cã astãzi 24 ianuarie au declarat Basarabia Republicã Independentã, cu rezerva de a se alipi acelei þãri faþã de care-i va dicta interesele sale. Deci unirea este ca ºi fãcutã. S-au trãit momente frumoase care vor rãmîne în istorie. Seara am asistat la prima reprezentaþie în limba românã la teatrul de aici, a trupei Teatrului Naþional din Iaºi sub direcþia lui Mihail Sadoveanu. Piesa „Fîntîna Blanduziei”. * 25 ianuarie - De dimineaþã am aflat cã greºala de la Bender a fost complet reparatã, reluîndu-se atît oraºul cît ºi împrejurimile, trecînd spre Tiraspol.

* 26 ianuarie - 10 martie - Dupã o muncã încordatã în serviciul de pazã ºi apãrare a Chiºinãului pînã la Nistru, acum am ajuns la inacþiune. Pe baza preliminarilor de pace semnate, ºi a pãcii care e în curs, Divizia noastrã intrînd în numãrul celor ce trebuie demobilizate, am procedat la aceasta cu începere de la 5 martie. Acum operaþia e aproape terminatã. În curînd vom pleca în Moldova ºi apoi la reºedinþa regimentului, nemaifiind altceva mai bun de fãcut în aceste împrejurãri neprevãzute de nimeni ºi cu urmãrile cele mai grele pentru þara noastrã”. Completãm aceste informaþii, inedite, cu cîteva repere cronologice ale participãrii Diviziei 11 Infanterie la aceastã operaþie frãþeascã. La începutul anului 1918 Divizia 11 Infanterie, avea: Brigada 21 Infanterie pe valea Caregna în rezerva Armatei I-a ºi Brigada 22 Infanterie în regiunea Corni-Vutcani-Leova-Fãlciu-Banca-Ibãneºti, cu misiunea de a supraveghea contra trupelor revoluþionare ruse. Din acest dispozitiv evenimentele sau derulat pe zile dupã cum urmeazã: * 4 ianuarie 1918 - Armata I-a în baza unui ordin al Marelui Cartier General dispune ca Brigada 21 Infanterie, cu artileria ºi serviciile Diviziei 11, aflate în regiunea Tufãneºti-Cioran- Cãlimãneºti - sã se concentreze în regiunea Tecuci-Satul Nou-Þigãneºti-Ungureni ºi Slobozia-Blãneasa. Concentrarea trupelor pe aceastã zonã trebuie sã fie terminatã în ziua de 5 ianuarie 1918 ora 12.00, iar a serviciilor în ziua de 6 ianuarie 1918 aceiaºi orã. În continuarea executãrii acestui ordin Armata I-a face cunoscut cã Brigada 21 mixtã (infanterie ºi artilerie) se va transporta pe calea feratã din regiunea Tecuci în zona Valea Adîncã - Tîrguºor - Viºan - Bucium Tomeºti - Guronel prin grija armatei. Transporturile încep în ziua de 5 ianuarie 1918, ora 20.00 ºi se terminã în ziua de 9 ianuarie 1918 ora 01.00. Ambulanþa divizionarã, semicoloanele de muniþiumi ºi de coloana de subzistenþã se vor concentra în judeþul Fãlciu la Albeºti, plecarea acestora se va face la 5 ianuarie, iar sosirea la Albeºti la 7 ianuarie 1918 în marº pe jos. (va urma) Colonel (r) CONSTANTIN MOªINCAT

RECURS LA MEMORIE

locul. Vine un alt ordin, ca toþi cei care n-au fost niciodatã acasã sã iasã la raport. Cãpitanul nota. Mulþi voiau sã meargã acasã. Este întrebat un soldat din Ardeal cînd a fost în permisie. Venise doar de trei luni ºi cerea sã plece iar, pe motiv cã îi este bolnavã soþia. Cãpitanul îi rãspunde cã sunt alþii care nu au fost acasã de doi ani.

Ajuns în dreptul tatei, îi spune cãpitanului sã-i ea liber acasã. Atunci cãpitanul îi spune soldatului din Ardeal: „Cine ºi ce eºti tu ca sã mergi acasã dupã trei luni, iar acesta (tata) n-a fost de doi ani?“.

A primit tata actele sã meargã acasã, dar în acelaºi timp ºi ordinul sã plece regimentul lui pe front. Toþi au fost revoltaþi. Cãpitanul le-a rãspuns cã tata se va întoarce peste 40 de zile. Dupã acest termen, cînd sã se întoarcã, s-a terminat rãzboiul. În Rusia s-a fãcut „svoboda“ (libertate). Ruºii au fost bãtuþi la Dorna-Vãlra de austrieci. Ei cîntau în retragere: „Dorna voastrã, moartea noastrã“.

Lazur al lui Gavrilã, din comuna noastrã, se gãsea în regimentul 13 austriac. Toþi soldaþii au intrat sub ordinea Armatei Române în 1918. soldaþii austrieci s-au revoltat faþã de românii care îi bãteau fãrã vinã, povestea Lazur. ªi el a putut vedea cum ofiþerii îi bãteau pe soldaþii români rãu de tot, pentru dezordine, pentru cai, pentru orice motiv. Ofiþerii erau fii de boieri ºi moºieri foarte cruzi. Tata se gãsea în Basarabia în 1918, în regimentul 16, cu sîrbi din Belgrad. De aici a primit ordin sã plece în Noua Suliþã (Hotin), ca sã facã tranºee, cã vin românii la baionetã, pentru a ocupa Bucovina. Drumul de 60 de kilometri a durat toatã noaptea ºi abia a doua zi, seara, tîrziu, au ajuns. S-au apucat de tranºee. Pînã a doua zi, la ora 10, s-au fãcut cît un om de adînci. La ora 10 a sosit un telefon care anunþa: „Dragi soldaþi, s-a fãcut pace.

S-a fãcut unirea Bucovinei cu România ºi nu mai þinem piept“. Aceastã mare bucurie s-a rãspîndit ca fulgerul.

Austriecilor le era foarte fricã de baioneta româneascã.

Românii erau mai viteji. Le-a mers vestea în lume.

Tata mai povestea cã pe frontul din Iugoslavia, soldaþii aveau de suferit ºi din cauza insectelor parazite (purici, pãduchi). În timpul liber fãceau foc, se dezbrãcau, întorceau cãmaºa pe dos ºi o þineau deasupra focului. Dar nu scãpau detot de ele, nici aºa. Fãceau apoi haz

de necaz. Unul din soldaþi, mai hazliu, a prins sub cãmaºã ceva ce l-a piºcat. A pus dihania în palmã, dar aceasta, neagrã la culoare, a sãrit imediat. „Aaa, e vinovatã, de aceea a fugit!“ Mai stã ce mai stã ºi iar simte o piºcãturã, ºi iar scoate dihania ºi o pune în palmã. De data asta era de culoare gãlbuie ºi dolofanã. Dar aceasta nu mai sare ºi o ia spre mîneca hainei. Iar soldatul se amuzã: „Acesta nu e vinovat, sã-l pun la loc“. o altã povestioarã a auzit-o tata de la soldaþii români care au luptat împotriva austriecilor. Cicã aceºtia, românii, erau încãlþaþi cu opinci ºi, pentru a þine pasul corect, în marº, puneau la piciorul stîng fîn, iar la cel drept paie. ªi aºa þineua cadenþa: „fîn, paie, fîn, paie“.

Cînd a început rãzboiul în 1916, românii îi porecleau pe austrieci „Franþ cataramã“, iar austriecii pe români „fîn paie“. Acestea au fost amintirile tatei. În primul rîzboi mondial a luptat ºi un frate al mamei mele, nãscut în anul 1894, Simion Niculencu.

Dupã terminarea studiilor de drept din Cernãuþi, a fost luat militar, apoi a cãlãtorit prin þarã, spre a o cunoaºte. S-a oprit în Dobrogea, în Cavarna. Acolo a cunoscut-o pe tînãra Ianca manafu ºi s-au cãsãtorit. N-a rupt, însã, legãtura cu familia lui din Cosmin, pe care, periodic, o vizita. Bine pregãtit profesional, s-a remarcat imediat în activitatea depusã în slujba obºtei ºi a fost ales primar al oraºului Cavarna. A intrat în Uniunea Avocaþilor în anul 1926. a devenit cunoscut, cu timpul, la cel mai înalt nivel ºi vizitat de însuºi Regele Mihai I. decorat cu Ordinul Steaua României în gradul de ofiþer, a fost ales prefectul judeþului Caliacra, în mai 1930. în aceastã funcþie a condus judeþul fãrã întrerupere pînã în anul 1940, cînd cele trei judeþe din sudul Dobrogei au trecut la bulgari, prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940. A participat ºi la cel de-al II-lea rãzboi mondial, pe frontul din Rãsãrit. Acolo s-a îmbolnãvit de stomac ºi a fost trimis acasã pentru vindecare. La scurt timp a decedat, în ziua de 23 august 1944. este înmormîntat în oraºul Mangalia, unde s-a refugiat în 1940.

Sfîrºit Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008

1918 - Divizia 11 la Chiºinãu (3)

Poveºti de front (2) Din 24 de tineri austrieci au mai rãmas doar 3, tata ºi încã doi. Italienii prizonieri au fost duºi în Austria, iar ei trei au rãmas pe loc pînã au venit iar italienii contra lor, a austriecilor. Imediat cei trei au fugit într-o groapã de tun. Îi auzeau pe italieni: „avant, avanti!“. Cei prinºi de italieni au plecat la ei. Tata a stat pînã la 10 ziua. S-a aºezat o ceaþã deasã. Un soldat rãnit, tot din cei 24, mai striga în sîrbeºte „împuºcaþi-mã“, dar cei sãnãtoºi îl rugau sã nu se mai vaiete cã-i vor prinde pe toþi. Cînd s-a lãsat ceaþa, cei sãnãtoºi au fugit la stabilimentul austriecilor, anunþînd de cel rãnit, pe care l-au dus la spital. Tata credea cã n-a mai trãit mult, deoarece abia mai vorbea.

Au mai stat douã sãptãmîni acolo. Au fost aduse întãriri din þarã pentru a rupe linia. Pe acelaºi loc au pornit a doua oarã tot la baionetã. Au nimerit într-o pãdure tînãrã, dar ruptã de gloanþe. A cãzut tata de vreo douã ori împiedicîndu-se de morþi acoperiþi cu pãturi.

Acolo au luptat cu cîþiva unguri împreunã, la mitralierã. Pentru mitralierã erau saci cu nisip de apãrare, cît mitraliera. Italienii bãteau tot în mitralierã.

Au nimerit chiar în plin, aruncînd-o chiar pe deasupra lor, ca pe o vrabie. Ungurul a sãrit de la locul lui, a adus-o înapoi ºi a tras pînã dimineaþa. Cei trei (cu tata) au primit ordin sã se retragã în rezervã, unde au sãpat tranºee.

Au murit mulþi în tranºee din cauza exploziilor obuzelor.

Noaptea, în rezervã, italienii, bine informaþi, n-au tras în ei, în austrieci, ci îi urmãreau pe unguri. Italienii au vorbit în limba sîrbã, spunîndu-le cã în aceastã searã vor fi schimbaþi cu un regiment de unguri ºi ei vor putea merge în rezervã pe trei luni. Noi îi cãutam ºi-i aºteptam pe unguri. Am pornit noaptea, pe la miezul nopþii, noi, cei care-am mai rãmas. Ne-am întîlnit cu ungurii. Tata a ajuns la Boten, în Austria, unde a stat trei luni, în rezervã, în instrucþie ºi cu mîncare.

Dupã 1-2 zile au primit ordin sã plece iar pe front.

Ungurii fuseserã bãtuþi, iar cei odihniþi trebuiau sã le ia

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 20 iulie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

Ajunge, e prea multã nemernicie – PRM trebuie sã revinã! (urmare din pag. 1) E o iluzie sã crezi cã aºa ceva ar putea veni de la popor; poporul e manipulat, e desfiinþat ca opþiune independentã prin nenumãrate mijloace – în primul rînd, prin dependenþa, prin drogul de toate vîrstele, internetul. Nu, aºa ceva poate veni doar de la un grup de intelectuali ºi oameni politici patrioþi, grupaþi în jurul unei idei-forþã – România Mare, nu doar în vechile fruntarii terestre, ci ºi în vechea demnitate ºi mãreþie spiritualã!

Vadim Tudor a fost o ºansã pentru cei care au înþeles cã ºarlatania occidental-capitalistã nu duce pe culmi, ci în prãpastie; Partidul România Mare a fost o ºansã pentru þarã. Era normal sã devinã o þintã cît pentru nemernicii din politica autohtonã, dar mai ales pentru puternicii duºmani ai României puternice ºi independente. Decesul lui Vadim nu a avut doar cauze naturale, „destinul” a fost ajutat; nu prin otrãvirea fizicã, ci prin mult mai rafinata distrugere psihicã. Aceasta e o temã despre care am mai scris, voi mai reveni, dar acum sã urmãrim un alt fenomen, convergent cu primul – otrãvirea partidului.

Imediat dupã tragedia din septembrie 2015, am luat legãtura cu cei care rãmãseserã în preajma politicã a Tribunului în ultimii ani; în foarte scurt timp, am avut surpriza sã constat cã, în pofida unor declaraþii ipocrite, totul era blocat! ªi, în primul rînd, ideea care putea salva partidul - ºi pe care am încercat sã o impun: adunarea tuturor celor care fuseserã în partid ºi care puteau ajuta acum la renaºterea creaþiei politice a Tribunului.

Aiurea, nimic! Cîþiva neica-nimeni au gãsit soluþia de a promova un ºarlatan... în chip de „noul lider”. Asta spune tot! Apoi au mai fost încercãri, tot felul de combinaþii bizare – dar nu s-a dorit singura cale fireascã: chemarea, adunarea oamenilor de valoare pe care PRM i-a avut în timp. De ce? Poate pentru cã, în nimicnicia lor, cei care puseserã mîna pe partid doreau sã pãstreze „controlul” pentru meschine avantaje – sau poate pentru cã alþii, de mai sus, nu doreau o renaºtere a singurei forþe politice patriotice – cu un electorat format în sensul patriotismului!

Pentru cã în asta ºi stã pericolul PRM – în cel mai frumos ºi dedicat þãrii electorat! Nu contest, printre miile de aleºi sau funcþionari trimiºi de PRM în diverse posturi s-au strecurat ºi oameni de proastã facturã; dar electoratul PRM a fost unic prin calitate, prin devotament naþional! Poate doar cel al PNÞcd –ului lui Coposu sã mai fi fost aºa, la începuturi... ºi, iatã, ca dovadã a justeþei teoriei distrugerii patrioþilor, ºi acel partid istoric este... istorie. Întrebarea fireascã este – se mai poate face ceva acum cu PRM-ul? Iar rãspunsul meu este DA, dar cu aceeaºi condiþie: o masã rotundã la care sã participe toþi cei care au fãcut parte din fenomenul Vadim – PRM ºi îºi pot aduce contribuþia la renaºterea partidului! În plus, sã fim clari de la început: cine vrea PRM fãrã Vadim, sã se ducã în altã parte! Nu poate exista aºa ceva! Vadim trebuie sã rãmînã în fruntea partidului, ca o primã directivã a orientãrii ºi programului politic, ei bine, trebuie sã recunoaºtem moºtenirea sa ideologicã: Vadim a fost un naþionalist care a apãrat memoria ºi realizãrile României conduse de Nicolae Ceauºescu. Vadim a fost un om politic moral, un justiþiar, a iubit echitatea. Vadim a respectat instituþiile fundamental legate de tradiþia ºi istoria noastrã – Biserica Ortodoxã ºi Armata. Deci, da, PRM poate renaºte, dar pe fundamente corecte, nu cum încearcã diverºi parveniþi de aproape trei ani.

Reþineþi - nu se poate reinventa ceva nou ºi absurd, care sã fie numit PRM! Nu þine... va fi subunitar! Încã un aspect – lui Vadim nu i-a fost teamã nici de acuzaþii, nici de extreme cînd acestea erau pentru þarã! Cine nu are sînge pentru asemenea situaþii, mai bine sã nu se apuce de aceastã lucrare mãreaþã! Ei bine, însã, aici intervine un aspect, de care scriam la început: saturaþia unor generaþii întregi! Gata, ajunge cu nemernicii aºa-zis „de stînga”, gata ºi cu derbedeii aºa-zis „de dreapta”! Nu avem decît trãdare, ciordealã, golãnie ºi anarhie! Aþi fãcut praf þara, e prea mult – acesta e gîndul multora. Deci, da, acesta e valul pe care se poate ridica goeleta „Speranþa”! Aºa cã închei cu un gînd, „Toate pînzele sus, PRM”! Curaj ºi conºtiinþa unei mari moºteniri ºi datorii, naþionalismul românesc!

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

E timpul patrioþilor, este timpul PRM! (urmare din pag. 1) Prin prezenþa de la Ploieºti, prin mãsurile obiective luate, prin aruncarea la gunoi a balastului, dar ºi a orgoliilor, noi, Partidul România Mare, ne-am înscris cu adevãrat în cursã ºi ne-am propus, ca obiectiv principal, obþinerea unui procent de 12% la alegerile ce urmeazã. Nu doar cã ne dorim sã revenim în Parlamentul României, dar avem aceastã obligaþie moralã pentru cei care iubesc România, pentru cei care încã mai sperã într-o viaþã prosperã în acest spaþiu în care ne-am nãscut, fãrã sã mai fie nevoie sã plece în pribegie ºi sã caute fericirea în alte þãri. Ne propunem, noi, PRM, sã fim nu alternative, aºa cum s-a tot spus în trecut. Nu! Ne propunem sã fim calea spre prosperitate a României, sã fim cei care ne luptãm pentru fiecare român care îºi doreºte sã simtã si sã gîndeascã româneºte.

Dragi colegi, Aþi demonstrat cã se poate, împreunã am demonstrat cã putem sã luptãm pentru cei care au aºteptãri de la noi, pentru românii din aceastã þarã, dar ºi pentru românii care privesc cu jind la întoarcerea pe plaiurile de pe care, cu ani în urmã, au plecat. Pe acest drum, al PRMului, am bucuria ºi onoarea de a fi alãturi de voi, toþi cei care puneþi umãrul la creºterea acestui partid. Acum nu mai vorbim de renaºtere, nu mai vorbim de revenire ºi nu mai vorbim de revigorare.

Nu! Acum, noi, PRM, vorbim de dezvoltare, de revenire la matcã, de revenire acolo unde am fost mereu prezenþi: în Parlamentul României, în Parlamentul European, în Administraþie, în toate poziþiile din care putem sã aducem bucurie celor care au aºteptãri de la noi.

Voi sînteþi cei care au ales sã ducã aceastã luptã ºi tot voi veþi fi cei care veþi culege rezultatele victoriilor ce vor veni.

Aºa cum am spus mai devreme, acum ceva timp aveam inima îndoitã. Vedeam cum Justiþia se opune revenirii în legalitate a PRM, vedeam cum lupii turbaþi muºcau din acest partid fãrã nici un fel de reþinere. Dar s-a vãzut, în ultimele sãptãmîni, cã de acolo, de sus, Vadim, preºedintele nostru, ne-a zîmbit, din nou, celor care iubim România, ºi am reuºit sã obþinem o decizie care ne readuce în legalitate, ne aºazã în rîndul partidelor importante, aºa cum am fost mereu. Întîlnirea membrilor PRM, de la Ploieºti, mi-a demonstrat cã sîntem cu adevãrat o forþã, un monolit, un pumn ce greu poate sã fie înfrînt. Vã mulþumesc tuturor pentru devotamentul oferit PRM, dar vã asigur cã acest devotament este acordat, în primul rînd, României!

Nu pot sã nu fiu fericit cînd am vãzut cã, imediat dupã mesajele pe care departamentul nostru de comunicare le-a transmis în piaþã, cei care ne-au citit au vãzut cã PRM ºi-a revenit, cã se dezvoltã.

Nu pot sã nu apreciez cã aceste mesaje s-au vãzut în sondajele de opinie, unde noi, PRM, sîntem creditaþi cu 2,2%, un procent care ne oferã un start bun în confruntãrile electorale ce vor urma. Sîntem puternici, sîntem o echipã cu ºanse

extrem de reale la atingerea obiectivului de 12% care acum, în actualul context politic al anului 2018, este extrem de realist, dacã nu chiar la limita de jos.

România are nevoie de un partid al patrioþilor, al celor care gîndesc ºi simt româneºte. Noi, PRM, sîntem calea, noi sîntem cei care putem sã readucem speranþa în inimile celor mult prea mult neascultaþi. E timpul nostru! În încheiere, vreau sã vã asigur pe toþi cei care doriþi ca PRM sã fie ce a fost odatã, cã acest partid nu are sã fie niciodatã tratat ca o piesã de schimb sau obiect de negociere cu vreun alt partid.

Vom intra mereu în jocuri politice reale, care sã ne aducã cîºtiguri în zona politicã, în sprijinul României, dar niciodatã, NICIODATÃ, dragi colegi, atît timp cît în acest partid sînt eu preºedinte, sau Lidia Vadim Tudor, vicepreºedinte, nu se va pune problema vinderii lui, aºa cum foºti membrii ai partidului, persoane inexitente pentru actuala conducere, promoveazã în anumite medii, în dorinþa de a distruge ceea ce voi, adevãraþii membrii ºi conducãtori ai PRM, construiþi acum, pentru ca partidului ºi întregii þãri sã îi fie bine! Niciodatã, absolut niciodatã, nu se va vinde ceea ce Vadim a construit.

Vã rog, aºadar, sã nu daþi curs ºi sã nu vã lãsaþi minþiþi. Sã credeþi în viitorul acestui partid, în valorile autentic naþionaliste ale PRM. Noi, ºi cînd spun noi, mã refer la toþi cei care sînt în conducerea acestui partid, la toþi cei care cred în PRM ºi la toþi membrii sãi, avem datoria faþã de România sã revenim în primplanul politicii româneºti. Nu avem voie sã greºim, nu avem voie sã mai fim disipaþi! Este nevoie de unitate, de încredere ºi de luptã politicã. Vã cer tuturor celor care aþi demonstrat cã doriþi sã luptaþi pentru PRM, dar în primul rînd pentru România, sã vã implicaþi ºi sã daþi curs deciziilor luate la BPN-ul de la Ploieºti. ?i vorbim aici de reorganizarea filialelor, stabilirea unor antene de comunicare cu centrul, identificarea de membri tineri care sã redifuzeze pe plan local ceea ce se transmite de la centru, aducerea în rîndurile noastre de noi membri, ºi alte activitãþi constructive ºi eficiente. Este nevoie acum, mai mult decît oricînd, de unitate, încredere ºi devotament. Dumneavoastrã, dragi colegi, aþi demonstrat cã se poate ºi cã sîntem un pumn al naþionalismului, nu o palmã firavã, aºa cum am fost în ultimii trei ani. Vã mulþumesc tuturor pentru cã aþi demonstrat cã PRM este un partid puternic ºi vã asigur cã nimeni nu va dãrîma ceea ce noi, acum, construim. Nimeni, dragi colegi, nimeni, indiferent ce declaraþii false va aduce, indiferent ce acuze nefondate va arunca în noi, indiferent de cîte contestaþii va depune în justiþie. Pentru cei care cred cã numele Vadim a însemnat ºi înseamnã ceva pentru România, mesajul meu este de unitate, forþã, adevãr ºi onoare. Este timpul nostru, este timpul patrioþilor!

Vã mulþumesc!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 20 iulie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Naºterea Imperiului German În a doua jumãtate a Secolului al XIX-lea, teritoriile germane se aflau într-un proces de unificare, condus ºi controlat de mult mai dezvoltata Prusie. Ascensiunea unei noi mari puteri în centrul continentului i-a alertat pe francezi, aceºtia temîndu-se cã o Germanie unificatã ar putea pune în pericol echilibrul geopolitic stabilit în 1815 prin Pacea de la Viena. Acesta este fundalul pe care, în 1870, izbucneºte rãzboiul francoprusac, pe care Franþa îl pierde.

Rãzboiul franco-german sau Rãzboiul franco-prusac, de multe ori numit în Franþa Rãzboiul din 1870 (19 iulie 1870 - 10 mai 1871), a fost un conflict dintre Franþa ºi Prusia, care a fost sprijinitã de Confederaþia Germanã de Nord ºi statele sud-germane Baden, Württemberg ºi Bavaria. Impunãtoarea victorie germanã a dus la actul final de unificare a Germaniei ºi la formarea Imperiului German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia. A reprezentat, de asemenea, sfîrºitul domniei lui Napoleon al III-lea ºi a celui de Al doilea Imperiu Francez, care a fost înlocuit de cea de a Treia Republicã Francezã. În cadrul reparaþiilor de rãzboi, Franþa a cedat Alsacia-Lorena, provincii cu o populaþie autohtonã germanã, pe care Imperiul German le va deþine pînã la sfîrºitul primului rãzboi mondial.

Telegrama de la Ems a constituit pretextul declanºãrii rãzboiului franco-prusac din anii 1870-1871. Din cauza nereuºitei politicii lui Napoleon al II-lea din ultimii ani, o parte din clasa conducãtoare francezã era nemulþumitã de politica împãratului. Curentul republican se întãreºte ºi în fruntea lui stã strãlucitul orator Léon Gambetta. În rîndul muncitorimii franceze se rãspîndiserã tot mai mult ideile socialiste, cele mai multe sub influenþa lui Proudhon ºi Blanqui. În ianuarie 1870, prinþul Pierre Bonaparte a fost ucis de gazetarul republican Victor Noir.

Ca expresie a creºterii curentului republican, peste 200.000 oameni iau parte la înmormîntarea acestuia, sub lozinca „Trãiascã Republica”.

Napoleon al III-lea a luat o serie de mãsuri represive, dar vãzînd ca acestea nu stãpînesc curentul republican, a gãsit soluþia nefericitã de a se angaja într-un rãzboi împotriva Prusiei, cu convingerea cã, împiedicînd unirea Germaniei sub conducerea Prusiei, pãtura conducãtoare din Franþa se va strînge în jurul lui. În prima fazã Prusia s-a asigurat de neutralitatea Italiei, Rusiei ºi Marii Britanii în eventualitatea unui rãzboi cu Franþa. Escaladarea tensiunilor a culminat cu refuzul Franþei de a accepta ca ºi succesor la tronul vacant al Spaniei pe prinþul Leopold de HohenzollernSigmaringen. Franþa a trimis un ultimatum lui Wilhelm I al Prusiei, aflat în vacanþã, cerînd retragerea candidaturii la tronul Spaniei ºi scuze publice. Aici intervine geniul machiavelic al cancelarului Otto von Bismarck. Întîlnirea a fost descrisã în douã moduri diferite, pentru publicul francez ºi pentru cel german. Pentru francezi, în comunicat se dãdea de înþeles cã ambasadorul francez a fost jignit de Wilhelm I, iar pentru germani, era exact contrariul. În ziua de 19 iulie 1870, Franþa declarã rãzboi Prusiei. Napoleon al III-lea a început rãzboiul, deºi Franþa nu era pregãtitã. Armata nu avea nici o conducere priceputã ºi nici cele necesare ducerii unui rãzboi. Lipseau pînã ºi hãrþile. Prusia era mult mai bine pregãtitã, ºi numãrul soldaþilor prusaci era aproape dublu. Cu toatã bãrbãþia soldatului francez, armata francezã a suferit de la început înfrîngeri, una dupa alta. La Metz ºi Sedan armatele franceze au fost înconjurate de prusaci. Deºi un general francez i-a propus lui Napoleon sã-ºi croiascã drum prin luptã spre liniile franceze sau sã piarã pe cîmpul de onoare, împãratul s-a predat împreunã cu întreaga armatã.

Cînd poporul Parisului a aflat de capitularea de la Sedan, s-a rãsculat sub lozinca: „Vrem Republicã ºi apãrarea patriei”. Sub presiunea popularã, Gambetta ºi alþi cîþiva deputaþi republicani proclamã republica. Se instaureazã un guvern provizoriu care a luat numele de Guvern de Apãrare Naþionalã. În acest guvern au intrat republicani, printre care ºi Gambetta, dar ºi mulþi monarhiºti reacþionari, printre care generalul Trochu, care a preluat Ministerul de Rãzboi. Acest minister nu era ataºat maselor populare.

Pentru muncitorime ºi pentru întregul popor francez, ameninþarea lui Bismarck devenise o primejdie naþionalã.

Dupã dezastrul de la Sedan, trupele germane îºi deschiseserã drumul spre capitala Franþei. Poporul trebuia deci sã-ºi asigure un guvern care sã apere ºi nu sã trãdeze interesele naþionale ale þãrii. Poporul francez era hotãrît sã apere Franþa ºi Parisul. Se formeazã batalioane compuse din muncitori, meseriaºi, funcþionari ºi þãrani.

La 19 septembrie 1870, cînd Germania a trecut la asediul Parisului, populaþia Franþei era încã în febra înarmãrii.

Gambetta la rîndul lui cerea organizarea apãrãrii. Plecînd în provincie, el organizeazã o nouã armatã pentru acþiuni ofensive, recucerind oraºul Orléans. O parte din aceastã armatã, numitã Armata Loarei, se uneºte cu armata din rãsãrit ºi sprijinã oraºul Belfort, care rezistã astfel pînã la sfîrºitul rãzboiului. În 31 octombrie 1870, mulþimea manifesteazã împotriva uneltirilor guvernului ºi a trãdãrii generalilor armatelor franceze. Grupãri conduse de blanquiºti încearcã rãsturnarea guvernului ºi formarea unui nou guvern revoluþionar. Dar Trochu, ministrul de Rãzboi, reuºeºte sã aresteze 60 dintre conducãtorii rãscoalei, iar pe Auguste Blanqui, care reuºise sã fugã, îl condamnã în lipsã la moarte. Situaþia economicã a Parisului era grea. Se simþea mai ales lipsa alimentelor ºi a combustibililor. Preþurile urcau vertiginos. În aceastã situaþie se afla Parisul la 16 decembrie 1870, cînd artileria prusacã a început bombardarea oraºului. La 28 ianuarie 1871 guvernul francez ajunge la un compromis cu armata prusacã în privinþa încheierii armistiþiului. *** Una din cele mai importante clauze ale tratatului de pace semnat la Paris, în mai 1871, a fost anexarea unor teritorii din Alsacia-Lorena de cãtre noul Imperiu German. Aceastã anexare, vãzutã drept o clauzã punitivã împotriva francezilor care declanºaserã rãzboiul (pe care, însã, germanii ºi-l doreau), a stîrnit multe controverse chiar ºi în Germania. Pe de o parte, cancelarul Bismarck s-a opus ideii, realizînd cã anexarea teritoriilor franceze va reprezenta o permanentã sursã de conflict între Franþa ºi noul stat german, dînd naºtere unui puternic curent revizionist la Paris (ceea ce se va ºi întîmpla). Pe de altã parte, împãratul Wilhelm I a luat partea Armatei prusace (cel mai puternic curent de opinie venind din partea lui Helmuth von Moltke), care era de pãrere cã o împingere spre Vest a graniþei franco-germane era necesarã din mai multe motive. În faþa opiniei publice, anexarea a fost justificatã prin argumentul demografic: în teritoriile anexate, marea majoritate a populaþiei era vorbitoare de dialecte germane.

Mai important a fost însã argumentul militar: împingînd

frontierea mai departe de Rin, anexarea oferea germanilor un avantaj strategic important. Germanii obþineau controlul asupra fortificaþiilor de la Metz ºi asupra resurselor de fier din regiune, esenþiale pentru industria militarã.

Un rol semnificativ în aceastã decizie l-a jucat ºi politica internã a Imperiului German. Deºi era condus efectiv de Prusia (regele Prusiei moºtenea Coroana Imperiului, iar premierul prusac devenea Cancelar), noul imperiu german era, totuºi, o structurã descentralizatã, care avea cîteva probleme cu administrarea celor mai noi teritorii imperiale (Baden ºi Bavaria), aflate la graniþa de Vest.

Aceste douã state germane fuseserã, pînã în 1866, inamici ai Prusiei, iar dupã integrarea lor în imperiu obþi-

nuserã concesii substanþiale cu privire la autonomia localã (inclusiv în probleme militare, ceea ce îi nemulþumea pe generalii prusaci). De aceea, Statul Major prusac era de pãrere cã ar fi mai bine dacã noua frontierã francogermanã s-ar afla sub controlul direct al Imperiului.

Aºadar, era necesar ca frontiera sã fie împinsã spre Vest, pentru a depãºi graniþele statelor Baden ºi Bavaria. De aceea, noile teritorii anexate au fost organizate într-un Reichsland (teritoriu imperial); deºi acesta nu era integrat, oficial, teritoriului Prusac, el era pus sub administraþia imperialã centralã, putînd fi controlat de la Berlin.

Miºcarea Revanche – curent revizionist din Franþa celei de-a Treia Republici care cerea o politicã externã concentratã asupra recuperãrii Alsaciei ºi Lorenei. Înainte de rãzboiul franco-prusac, Franþa nu avea o reputaþie prea bunã în teritoriile germane, „graþie” amintirilor rãzboaielor napoleoniene. Germanii îi considerau pe francezi agresivi în materie de politicã externã ºi se temeau de tendinþa lor expansionistã. Pe bunã dreptate: francezii visau de mult la o frontierã esticã pe Rin ºi nici pînã în 1870 nu renunþaserã la aceastã idee. Putem spune cã, cel puþin pînã la momentul izbucnirii rãzboiului franco-prusac, germanii se temeau mai mult de francezi, decît invers.

Noua graniþã dintre Franþa ºi Germania a fost trasatã, cu puþine excepþii, respectînd diviziunea lingvisticã dintre dialectele germanice ºi romane. Astfel, doar cîteva zone în care predomina limba francezã (oraºul Metz, o regiune din Munþii Vosgi ºi zona Château-Salins – toate avînd o însemnãtate strategicã) au trecut sub administraþie germanã. Potrivit unor statistici din 1900, doar 11,6% din populaþia teritoriilor anexate în 1871 vorbea franceza ca limbã maternã. Administraþia imperialã a fost destul de tolerantã faþã de locuitorii de limbã francezã, aceasta fiind pãstratã ca limbã oficialã.

Potrivit tratatului de la Frankfurt, locuitorilor din teritoriile anexate li se dãdea posibilitatea ca pînã la 1 octombrie 1872 sã decidã dacã vor sã emigreze în Franþa, sau sã rãmînã acolo ca cetãþeni germani. Pînã în 1876, circa 100.000 de oameni (sau 5% din populaþie) emigraserã în Franþa.

Teritoriile anexate au fost integrate în provincia imperialã Elsass-Lothringen, administratã de guvernul imperial de la Berlin. În timpul primului rãzboi mondial, Alsacia-Lorena a devenit þinta principalã a confruntãrii franco-germane.

Imediat dupã izbucnirea rãzboiului, ambele state au luat mãsuri referitoare la aceastã regiune, unele dintre ele fiind controversate. Spre exemplu, alsacienii rezidenþi în Franþa au fost arestaþi ºi închiºi în lagãre. De cealaltã parte, autoritãþile germane, conºtiente fiind de predominanþa sentimentelor antigermane din regiune, au trecut la mãsuri brutale împotriva populaþiei, pentru a preveni orice tentative de revoltã. În plus, administraþia imperialã a adoptat imediat o politicã de germanizare a regiunii. În Metz, oraº în care predomina franceza, numele strãzilor erau pînã atunci afiºate în ambele limbi. Începînd din 14 ianuarie 1915, limba francezã este scoasã de pe toate marcajele; ºase luni mai tîrziu, germana era proclamatã unica limbã oficialã a regiunii.

Aceste mãsuri de germanizare forþatã au dus la înstrãinarea populaþiei de autoritãþi. Oamenii, obiºnuiþi sã trãiascã într-o lume bilingvã, au fost exasperaþi de schimbãri. Pentru rostirea unui simplu ,,Bonjour”, puteai primi o amendã, iar germanii non-nativi erau gata oricînd sã meargã la autoritãþi sã denunþe pe cineva. Astfel, dintr-odatã, populaþia majoritarã francezã a ajuns sã fie controlatã ºi aproape terorizatã de minoritatea germanã. Nu e de mirare cã aceste mãsuri s-au întors împotriva autoritãþilor germane, ele ducînd la renaºterea patriotismului francez.

Pentru a evita posibilele confruntãri cu rude din Franþa, soldaþii din Alsacia-Lorena au fost trimiºi pe frontul de Est sau înrolaþi în Marinã. În toamna anului 1918, imediat dupã capitularea germanã, teritoriile pierdute în 1871 reintrã în posesia statului francez, anexare recunoscutã prin Tratatul de la Versailles din 1919.

Sub noua administraþie francezã, Alsacia-Lorena a fost împãrþitã în trei departamente (Haut-Rhin, Bas-Rhin ºi Moselle), urmînd aceeaºi structurã de dinainte de 1870.

Guvernul a început imediat o campanie de refrancizare a regiunii, inclusiv prin mãsuri controversate, precum deportarea forþatã a tuturor germanilor stabiliþi în zonã dupã 1870.

Istoria regiunii nu se terminã aici. În 1940, dupã surprinzãtoarea înfrîngere a Franþei, teritoriile vor intra din nou sub controlul german. Ele vor reveni Franþei, definitiv, dupã terminarea celui de al II-lea rãzboi mondial.

D. A.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 20 iulie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Mama lor de securiºti, care nici astãzi nu ne lasã în pace!

Zilele trecute, m-a sunat un fost coleg de ºcoalã, sã mã roage o chestie. Omul fusese ditamai smardoiul pe la Garda Financiarã, care îi dãduse o maºinã bengoasã ºi pistol la brîu, ºi nu-l trimitea în controale decît însoþit de un dorobanþ lat în spate, cum are Codruþa. Acum, de cînd s-a pensionat, colegul s-a retras la þarã, unde stãpîneºte o livadã de cîteva sute de meri ºi cam toþi atîþia stupi printre ei, ºi, toamna, face þuicã. Dar nu aºa, ca alþii, basamac ordinar, dres cu toate porcãriile, sãpun, lichid de frînã, gãinaþ ºi alcool industrial. Nu, nene, palincã în toatã regula, fiartã de douã ori, sã-i creascã tãria ºi sã-i scoatã mitilicu: din douã pãhãrele, cazi sub masã ºi, a doua zi, nu te doare capul, zici cã ai bãut ,,Biborþeni”. ªi cum spuneam, amicul m-a sunat sã-mi spunã cã-mi trimite un tip, fost subaltern de-al lui, sã-l ajut, cã e bãiat bun... Te rog... Cum sã-l ajut? ...Las’ cã-þi spune el...

Acum, ar mai trebui sã plusez cã þuicarul ãsta al meu are ºi el o dambla, ca tot omul. Nu, nu vorbeºte singur pe stradã sau în metrou, cum aþi fi porniþi sã credeþi. Toatã viaþa, el a fost convins cã e cineva ºi, în consecinþã, e urmãrit pas-cu-pas ºi ascultat la telefon. De aceea, cînd mã mai suna, mã înnebunea cu limbajul lui pãsãresc, din care nu pricepeam nimic. Normal, ne luam la înjurat ºi, ca sã ne înþelegem totuºi, îl invitam la mine acasã. Dar, þi-ai gãsit: intra oarecum bãnuitor, privea în jur cu atenþie ºi se aºeza într-un fotoliu ca pe o tufã de urzici. (Apropo: ºtiaþi cã, dintre toate vieþuitoarele, doar mãgarii nu se feresc de urzici?) Se ridica brusc, trãgea sertarele ºi întorcea tablourile. Ba, uneori, se tîmpea definitv, scriind ce avea sã-mi spunã pe bucãþele de hîrtie pe care, dupã ce le citeam, le ardea în scrumierã. Iar eu, vã închipuiþi, fãceam boala copiilor, cã ce, bã, eºti diliu?! Ce sã caute securiºtii în casa mea?! Eu, care am fost la viaþa mea cea mai mare gurã-spartã din Bucureºti ºi i-am înjurat vitejeºte, ºi la telefon, ºi în cîrciumi, pe toþi conducãtorii noºtri iubiþi, de la Ceauºescu ºi pînã la Iohannis, ºi uite cã n-am pãþit nimic. Dar, ce-i drept, nici n-am ajuns vreo sculã de dizident. Ultima oarã m-a vizitat pe la începutul primãverii. Abia ieºisem din spital, dar nici cã-i pãsa: cãuta prin bibliotecã, ciocãnea în pereþi ºi pipãia becurile din lustrã. Mi s-a pus pata: - Ce cauþi, vericule, vreo camerã de supraveghere?

Care sã-þi facã vreo colonoscopie, ceva?! ,,Ia sã vedem unde ai ascuns ºpaga de la evazioniºti!”...

Dar sã nu mai lungim vorba. Dupã vreo douã ore, m-am pomenit la poartã cu o Dacie ruginitã. I se blocase

cablul de acceleraþie ºi urla, ºi fãcea ca toþi dracii, mai ceva ca un tanc. Din maºinã au coborît un bãrbat la vreo 45 de ani ºi o fetiºcanã urîþicã ºi cam jerpelitã. Era cumplit de cald. Dupã ce i-am invitat în casã, la o apã rece, ºi le-am pus ventilatorul, am aºteptat sã-ºi spunã pãsul.

- Nene, a început bãrbatul cu vocea tremurîndã, ºtiu de la dom’ Georgel cã numai matale poþi sã mã ajuþi... ºi n-o sã fie moca.

- Adicã?...

Pe scurt, vizitatorii mei de la acea orã imposibilã aveau un bãiat care terminase 8 clase ºi fusese repartizat la Economicul de pe ªoseaua Viilor – ospãtari, bucãtari ºi barmani – nenorocire, aur curat!, poate nu ºtiaþi...

Aveau un bãiat deºtept, dacã reuºise acolo unde alþii împing ºpãgi grele. Peste 2 ani, copilul începea sã cîºtige primii bani ºi putea sã-ºi hrãneascã singur familia. Ce mai doreau mamelucii ãºtia de la viaþã?... Pãi, aia era, cã visau sã-l mute la ,,Creþulescu”, în centru, unde învãþase ºi fie-sa (de faþã) ºi ce fericiþi erau, cã aceasta taman intrase printre primii la ASE. Pe cînd bãiatul, doar chelner?, nu se fãcea... Tãticu vorbea de parcã era bunicul lui Creangã, ãla care lãuda ºcoala de la Broºteni, unde învãþase scrisul ºi cititul, ºi era tare mulþumit. Nu-mi venea sã cred cîtã prostie zãcea în capul lor. Sã baþi atîta drum, cu ºtiftul ãla de conservã, de la Bucureºti în Argeº, la Georgel, ºi de acolo la mine, cînd puteau foarte bine sã-mi dea un telefon, ºi i-aº fi lãmurit...

- ªi?, am insistat, gîndindu-mã cã mai aveau de cheltuit, cu fata în facultate, alþi 4 ani, dupã care sã-i vezi ce-or sã mai alerge dupã un serviciu pe mãsurã, pentru ca, în cele din urmã, sã zicã mersi dacã ajunge sã culeagã portocale în Cipru... Aºa cum a pãþit-o Acetilena, fata mai mare a popii Spurcatu de la Mãlãieni, absolventã de Psihologie. Ziua culege cãpºuni într-o fermã de lîngã Bilbao, iar noaptea face trotuarul prin centrul oraºului.

Dar aia, dupã ce cã e deºteaptã, mai e ºi fîºneaþã, cã seamãnã cu popa...

- Cum ºi?! Mutã-l de pe Viilor la ,,Creþulescu”, aºa cum ai fãcut ºi cu bãiatul ºefului, acum vreo cîþiva ani, cînd l-ai mutat de la industrialul din Militari la teoreticul de pe Domniþa Anastasia, spate-n spate cu Tribunalul Mare... Sau mãcar învaþã-mã pe unde sã alerg ºi la ce uºi sã bat...

- ªi mai ales ce ºpãgi sã dai, i-am tãiat eu avîntul. ªi cum omul încruntase din sprînceanã neînþelegînd unde vreau sã ajung, am continuat:

Fotbalul – fenomen social Cupa Mondialã de fotbal, desfãºuratã anul acesta în Rusia, se aflã în ultima fazã a competiþiei. Am vãzut cum, încã din sferturile de finalã, unele echipe ce treceau drept favorite în ochii iubitorilor sportului cu balonul rotund au clacat, fiind nevoite sã pãrãseascã întrecerea: Germania, Portugalia, Polonia, Argentina. Au plecat ºi idoli ai tribunelor, adulaþi de o lume întreagã, precum Ronaldo sau Messi. ªi-au fãcut bagajele ºi au pãrãsit competiþia, lãsîndu-ne cu un gust amar.

Fotbalul e un fenomen social. Dovadã, mulþimea de spectatori care au venit pe stadioane, din toate pãrþile lumii, ca sã-ºi încurajeze echipele favorite. La momentul scrierii acestor rînduri încã nu se ºtie cine va fi campioana, cãci apar mereu surprize. Dar oare cine va fi declarat cel mai bun jucãtor? Cine va cîºtiga titlul de cea mai bunã apãrare, cea mai bunã linie de mijloc, cel mai bun atac?

Iatã întrebãri care ne rãsar în minte fãrã sã vrem.

Privim meciurile la TV ºi ne încearcã o întrebare dureroasã: de ce nu se aflã ºi România printre þãrile participante? Sînt douã decenii de cînd nu ne-am mai calificat. Ne tot uitãm la alþii, cîtã vreme românii sînt absenþi. ªi tot mai sperãm cã data viitoare va fi altfel. Sîntem dezamãgiþi, dar n-avem ce face. Ne amintim zilele ºi nopþile din 1994... Ce minunat era cînd idolul nostru, Hagi, era comparat cu Maradona! ªi era numit chiar Maradona al Carpaþilor.

E iulie. E fotbal. E frumos... Dar parcã mai frumos era sã fi fost ºi ai noºtri acolo. Noroc cu Simona Halep, care þine pasul la tenis cu cele mai bune jucãtoare de pe mapamond. Ea ne mai descreþeºte frunþile. Însã cu o floare nu prea se face primãvarã. Sã sperãm cã vor veni vremuri mai bune ºi pentru þarã, ºi pentru sportul românesc, în general, ºi pentru fotbal, în special.

Pînã atunci, sã strîngem rîndurile, cã n-avem încotro. Ne uitãm ºi noi la alþii, la cei ce-au rãmas în competiþia mondialã a fotbalului ºi din rîndul cãrora se va alege noua campioanã a lumii. ªi lãsãm sã ne mîngîie o simplã boare de vînt, în toiul canicularei veri de afarã.

GEORGE MILITARU

- Pãi, tocmai matale, care lucrezi unde lucrezi, sã nu ºtii cum stau lucrurile în România, cînd e vorba de ºpãgi ºi de bani furaþi cu containerele? Haida-de, cã-mi vin dracii!...

Rezumînd povestea, omul trebuia sã pregãteascã mai multe plicuri ºi cu ele în cioc sã batã la urmãtoarele uºi: la Liceul ,,Creþulescu”, unde sã-i dea o hîrtie cum cã le-a mai rãmas un loc liber în clasa a IX-a. La un doctor, pentru un certificat-beton (amputaþie sau mãcar paralizie) din care sã reiasã cã, din cauza infirmitãþii, bãiatul nu poate sã înveþe pe Viilor, dar poate dincoace, unde sînt vecini ºi îl carã mã-sa în spinare de douã ori pe zi, cã e ºomeroaicã. Dupã aia, la un fel de agenþie sau oficiu, nu mai ºtiu exact, care þine de Ministerul Educaþiei, ºi se ocupã cu miºcarea elevilor de la o ºcoalã la alta. ªi, astfel, cu dosarul-beton, a sosit timpul sã batã ºi la uºa celor de pe Viilor, pentru dezlegare, ca fotbaliºtii odinioarã. În sfîrºit, cu inima cît un purice, hai înapoi, la ,,Creþulescu”, pentru operaþiunea finalã. Dar directoarea se poate sparge în figuri, cã nu te-a vãzut în viaþa ei sau, mai rãu, cã nu mai are locuri libere, pe ultimul l-a dat chiar acum 5 minute unei doamne roºcate, nu te-ai întîlnit cu ea pe scãri?... Alþi draci, altã ºpagã... De ce credeþi cã vor unii sã fie directori ºi inspectori, ca sã nu mai vorbim de parlamentari ºi de miniºtri?... Tocmai tãlicã sã nu ºtiþi, care i-aþi avut jupîni pe Bãsescu ºi pe Blejnar? Nu s-a spus ºi la ONU cã guvernul ºi aparatul birocratic din România sînt cele mai mari curve de pe planetã?

Musafirii mei se uitau unul la altul îngrijoraþi. În lumea de unde veneau, o asemenea dezlãnþuire era curatã sinucidere. În lumea mea, nu. De aceea, am continuat mai vehement: - Trãim vremuri cãcãcioase, bãi nepoþii gornistului, cînd nimeni nu te mai întreabã cum îþi cîºtigi pîinea!

Aveþi un bãiat norocos. Lãsaþi-l acolo unde l-a trimis soarta, sã se facã bucãtar ºi, în 2, 3 ani, o sã-i pupaþi mîna toatã familia... Ba poate ajunge ºi mai sus, n-aþi vãzut cã bucãtarii sînt, astãzi, vedete de televiziune, precum Horia Vârlan, care, fiindcã face reclamã la mezeluri ºi brînzeturi pline de otrãvuri, s-a umplut de lovele?...

Furioºi, au trîntit uºile conservei ºi au luat-o din loc, nemaiauzind ultima mea pãrere: - ‘Tu-vã muma-n cur cu facultãþile voastre, cã ºi bãiatul tovarãºului Georgicã a terminat Aseul ºi ce mare brînzã a fãcut?, cã uite-l cum salahoreºte prin Alsacia.

Ziua carã cãrãmizi cu spinarea, pe un ºantier, iar noaptea trece în Luxemburg ºi sparge maºini. Sau poate o avea misiune sã facã asta... Ta-su ºtie mai multe, dar nu vrea sã spunã. Îi e fricã de ãºtia!...

PAUL SUDITU

Comemorarea lui Stalin

Stalin, la 65 ani împliniþi De la moartea ta...

Majoritatea ruºilor au zis Cã te pot ierta...

Iosif Vissarionovici, sã ne trãiþi!

Nu mai conteazã ce crime ai sãvîrºit...

La fel ca Ivan cel Groaznic ºi Petru Întîi... În istoria Rusiei ai rãmas ºi rãmîi!

Imperiul e azi în suferinþã, Dar nu mai e mult ªi va scãpa din nou din botniþã ªi dezastrul se va relua de la început...

Bãtrînul Unchi Sam are nevoie de petrol brut ªi de femei pentru industria porno...

Frate rusule... torno, torno...

Cã de peste tot se strîng norii ªi vin ca pãsãri de pradã aviatorii ªi baba Omida a încurcat bobii ªi evreii nu-ºi mai cîntã robii ªi nemþii s-au încurcat între ei ªi nu mai ºtiu de nordicii zei!

De atîta încãlzire, Planeta îngheaþã...

De le-ar fi la seminþii povaþã.

Ce bine ar fi, Sã stea toþi pe la casele lor ªi sã se iubeascã popor de popor!

Sculaþi-vã din utopie...

Mai bine daþi-o pe popie, Tovarãºul Stalin nu mai învie!

S-a transmis la Radio Erevan ªi uite aºa a mai trecut un an!

FLORIN IORDACHE

Mesaj de felicitare

Vineri, 13 iulie 2018, în „familia România Mare“ s-a întîmplat un eveniment fericit. O persoanã dragã, dar ºi fostã colaboratoare a revistei „România Mare“, care i-a stat alãturi ani de-a rîndul regretatului Corneliu Vadim Tudor, Claudia Tudor (coincidenþã de nume!) a avut cununia civilã. Alãturi de frumoasa pereche au fost prieteni, membri ai familiei, toþi cei care au dorit sã participe la fericitul eveniment. Doamna Doina, Lidia ºi Jeni Vadim Tudor au fost ºi ele prezente. Redacþia revistei „România Mare“ se alãturã tuturor celor care i-au felicitat ºi le doreºte bunãstare, sãnãtate ºi „casã de piatrã“.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 20 iulie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (64) „Drepturile omului“ (2) Autor: Thomas Paine Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1791 (prima parte), 1792 (a doua parte), Statele Unite; 1791 (prima parte), 1792 (a doua parte), Anglia; de asemenea, publicatã în foileton la New York, în vara anului 1791.

Edituri: Graham, Statele Unite; ,,Daily Advertiser”, în foileton; Jeremiah Samuel Jordan, Anglia Forma literarã: non-ficþiune

Istoricul cenzurii În timp ce pentru America ,,Drepturile omului” pãrea o parte acceptatã ºi chiar fundamentalã a ideilor politice, pentru Anglia, în schimb, textul reprezenta un pericol real. Deºi în mare parte salvate de furia cenzurii în vremurile noastre, textele lui Paine au fost persecutate în timpul vieþii autorului; cartea sa a reuºit sã intre pe lista „celor mai des” cenzurate cãrþi a lui Jonathon Green. În 1791, Charles James Fox a introdus o lege în Camera Comunelor care le permitea juraþilor sã decidã dacã anumite texte erau sau nu defãimãtoare. Cu toate cã a fost eliminat de cãtre Camera Lorzilor, în 1792, proiectul de lege privind defãimarea al lui Fox a rezistat atacurilor Lordului Kenyon ºi ale apropiaþilor acestuia, devenind în cele din urmã lege. Deºi judecãtorilor le era încã permis sã îºi ofere opiniile juraþilor, aceºtia din urmã aveau acum dreptul sã nu ia în seamã aceste opinii. În acest timp, un numãr tot mai mare de cãrþi ºi ziare atacau monarhia; mulþi sugerau cã William Pitt se folosea de nebunia regelui pentru a prelua controlul efectiv asupra guvernului. În acest context, scrierea lui Paine turna gaz pe foc.

Prima ediþie din ,,Drepturile omului” a fost opritã de la publicare în februarie 1791. Editorul, cunoscut astãzi drept Johnson and Chapman, a considerat cã textul prezenta „tendinþe periculoase” ºi a hotãrît oprirea publicãrii. Luna urmãtoare, în Anglia, Jeremiah Samuel Jordan punea cartea la dispoziþia publicului. Cele 10.000 de exemplare iniþial tipãrite s-au epuizat peste noapte la Londra. Însã, în vara lui 1792, Jordan a fost arestat ºi gãsit vinovat de defãimare instigatoare pentru publicarea pãrþii a doua din ,,Drepturile omului”. Dupã unele estimãri, prima parte din ,,Drepturile omului” s-ar fi vîndut în douã milioane de exemplare în primul an de la publicare, fiind disponibilã la un preþ redus.

William Pitt recunoºtea cã Paine avea dreptate în mult privinþe, dar afirma cã scrierile sale pot determina izbucnirea unei „revoluþii sîngeroase”. Deºi nu s-a luat mãsura drasticã de a arde toate exemplarele din ,,Drepturile omului”, se spune cã Pitt ar fi plãtit cîte 5 ºilingi de persoanã pentru organizarea unei demonstraþii care sã-l înfiereze pe Paine. Într-o singurã noapte, în februarie 1792, Paine a fost ars în efigie în patru locuri diferite din Londra. A fost, de asemenea, spînzurat în efigie la Londra, Worcester, Canterbury ºi în alte locuri. Cînd în Anglia s-a descoperit

EVENIMENTE NEELUCIDATE

Tragedia de la Teatrul „Ford“: un lanþ de controverse (10) Surprinzãtoarele mesaje cifrate (4) Shelton considerã cã, împreunã cu Atanton, care l-a provocat pe Lincoln de a merge la Teatrul „Ford”, a participat la organizarea conspiraþiei ºi maiorul Eckert.

Participant la complot a fost, probabil, ºi vicepreºedintele Johnson.

Aceasta este teoria lui Shelton exprimatã în cartea sa.

Criticii considerã „Masca trãdãrii” nu un studiu istoric, ci mai curînd un roman detectiv.

Din cînd în cînd, în torentul de ºtiri senzaþionale, cititorul american este surprins ºi de informaþii neaºteptate referitoare la viaþa ºi moartea lui Abraham Lincoln, devenite demult legendã americanã. Astfel, în august 1977, „Washington Post” anunþa cã F.B.I.-ul întreprinde noi cercetãri privind împrejurãrile asasinãrii lui Lincoln, cã filele din jurnalul lui Booth, dispãrute în mod misterios, au fost descoperite într-un cufãr din podul casei aparþinînd urmaºilor lui Stanton, cã au fost demascaþi participanþii la conspiraþia care a pus la cale asasinarea preºedintelui. Într-un alt articol însã, publicat în acelaºi numãr al ziarului, se arãta cã sursa tuturor acestor infor-

cã versiunea americanã a cãrþii lui Paine conþinea ºi un pasaj care lipsea din cea englezã, ºi anume cel care afirma cã guvernul Angliei este exact opusul a ceea ce trebuie sã fie, Pitt a decis sã ia mãsuri mai drastice.

S-a emis o citaþie cu acuzaþia de defãimare instigatoare împotriva lui Paine la 21 mai 1792; pe 8 iunie, el a apãrut la tribunal, dar procesul a fost amînat pînã în decembrie.

Paine nu ºi-a încetat atacurile, iar pe mãsurã ce timpul trecea, apropiaþii sãi începeau sã se teamã pentru viaþa lui.

Legenda spune cã poetul William Blake l-ar fi sfãtuit sã pãrãseascã þara. Chiar cînd i se pregãtea arestarea ºi încarcerarea, Paine a plecat spre Franþa pe 18 septembrie. Din nefericire, mai tîrziu a fost încarcerat în Franþa, din cauza opoziþiei faþã de iacobini ºi a împotrivirii sale la executarea regelui Ludovic al XVI-lea.

Thomas Erskine, procurorul general al prinþului de Wales ºi susþinãtor al libertãþii presei, a fost apãrãtorul lui Paine la procesul privind ,,Drepturile omului”. Erskine a atacat citarea unor pasaje scoase din context pentru demonstrarea acuzaþilor de defãimare. Erskine avusese deseori succes, obþinînd achitarea celor acuzaþi în cazuri asemãnãtoare ºi publica deseori scrieri referitoare la libertatea presei. De multe ori, le cerea judecãtorilor chiar sã ignore legea aºa cum era ea scrisã. Deºi Thomas Erskine a acceptat sã preia cazul lui Paine, nu toatã lumea s-a bucurat de aceastã decizie, printre aceºtia aflîndu-se ºi influentul Lord Loughborough, care avea sã devinã Lord-cancelar.

Procesul, care a avut loc pe 18 decembrie 1792, a fost prezidat de acelaºi Lord Kenyon, care condusese lupta împotriva legii defãimãrii a lui Fox. Cînd Erskine s-a opus invocãrii unei scrisori a lui Paine ca dovadã pentru susþinerea cazului (Erskine amintind cã acuzaþiile aduse lui Paine se bazau pe ,,Drepturile omului” ºi nu pe alte scrieri), Kenyon a respins obiecþia. Avînd în faþã un juriu ostil, Erskine a pledat timp de 3 ore ºi 40 de minute, susþinînd cu ardoare cã textul trebuie luat ca un întreg, fãrã a delimita pãrþi scoase din context, ºi cã Paine nu este vinovat, întrucît nu i-a incitat pe cititori sã încalce legea. Publiciºtii, continuã el, au dreptul ºi obligaþia sã evidenþieze erorile guvernãmîntului. Însã, juriul era atît de hotãrît sã delibereze, încît ºi-au pierdut rãbdarea cu pledoaria lui Erskine. Prin legea britanicã, prin ideea de defãimarea instigatoare, dacã cuvintele scrise ar fi putut rãsturna guvernãmîntul existent, nu mai avea nici o importanþã dacã acestea erau adevãrate sau false. Pe 20 decembrie, Paine a fost gãsit vinovat nu numai de instigare, dar ºi de înaltã trãdare. I-a fost interzis, sub ameninþarea morþii, sã mai calce pe teritoriul Angliei vreodatã.

Dupã procesul lui Paine, a izbucnit un potop de acuzaþii de defãimare instigatoare, printre textele invocate fiind ºi cele ale lui Paine. Jonathon Green relateazã cã ,,Drepturile omului” a fost „confiscatã ºi arsã cu regularitate în anii ce au urmat”. Însã, în iunie 1793, juraþii l-au gãsit vinovat pe Daniel Isaac Eaton, pentru publicarea unei ediþii din ,,Drepturile omului”; ei au respins însã ideea cã Eaton ar fi avut intenþii criminale. Acelaºi verdict a fost dat împotriva sa la un proces asemãnãtor pentru publicarea, în iulie 1793, a textului ,,Letter Addressed to the Addressers of the Late Proclamation”, cu toate cã, la începutul anului 1793, editorul Henry Delaney Symonds fusese condamnat la un an închisoare ºi amendat cu 100 de lire pentru vînzarea aceluiaºi text. În 1819, Richard Carlile a fost gãsit vinovat pentru publicarea textului ,,The Age of Reason” (Epoca raþiunii), primind o amendã de 1.000 de lire ºi doi ani de închisoare. Cu toate acestea, deºi ,,Drepturile omului” ºi ,,Epoca raþiunii” erau condamnate de tribunale, dupã cum afirmã Donald Thomas, „pe tot parcursul primului sfert al Secolului al XIX-lea, nu se ducea deloc lipsã de martiri voluntari pregãtiþi sã meargã la [închisoarea] Newgate pentru un an sau jumãtate de an, pentru a se asigura cã filozofia lui Thomas Paine nu va trece necititã ºi nereceptatã”. Lui Erskine i-a fost permis sã publice relatarea procesului lui Paine. Samuel Taylor Coleridge ºi Jeremy Bentham se alãturau ºi ei mai tîrziu cauzei libertãþii presei. Coleridge întreba: „Cîþi din sutele de mii de cititori ai lui Paine au fost incitaþi de scrierile sale la acte de violenþã politicã?”.

El a dovedit cã foarte puþini, dacã nu chiar deloc, au fost incitaþi în acest fel. În Secolul al XIX-lea, Anglia a fost convinsã în mare parte de argumentul lui Erskine, cum cã instigarea existã doar cînd autorul chiar încearcã sã îi incite pe cititori la violenþã împotriva guvernului.

Dar din cauza faptului cã Paine nu a ezitat niciodatã sã spunã ceea ce crede, spre sfîrºitul vieþii, el devenise deja proscris în America, Anglia ºi Franþa. Deºi ºi-a petrecut ultimii ani în America, a fost ostracizat ºi etichetat drept ateu ºi trãdãtor al cauzei libertãþii. A supravieþuit unei tentative de asasinat, i-a fost retras dreptul de vot ºi a fost acuzat de blasfemie. Omul care probabil a fãcut mai mult decît oricare altul pentru a promova cauzele Revoluþiei Americane ºi cea a libertãþii, a murit pe 8 iunie 1809, într-o relativã obscuritate. Deºi trecuse mult timp de la moartea sa, Teddy Roosevelt îl numea pe Paine un „ateu mizerabil”. Robert B. Downes scria: „El nu era în nici un caz aºa... puþine personaje ale istoriei americane sînt atît de controversate precum Thomas Paine ºi, în acelaºi timp, puþine au avut contribuþii atît de importante pentru dezvoltarea Statelor Unite ca naþiune”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGRET BALD, DAWN B. SOVA

maþii este un oarecare Joseph Lynch, care refuzã sã comunice adresa urmaºilor lui Stanton ºi dispune nu de paginile propriu-zise ale jurnalului, ci numai de o înregistrare pe bandã de magnetofon a propriei lecturi a acestor pagini, fãcutã pentru amintiri. Iar custodele de la Muzeul Teatrului „Ford” a precizat cã, într-adevãr, a transmis F.B.I.-ului, pentru expertizã, jurnalul lui Booth cu scopul de a verifica încã o datã autenticitatea lui ºi, de asemenea, dacã nu conþine cumva însemnãri cu cernealã invizibilã. Expertiza nu a stabilit existenþa unor astfel de însemnãri ºi, în general, urme de modificare a textului iniþial. În 1979, într-o cuvintare consacratã tehnicii de cercetare a asasinãrii preºedinþilor americani în trecut ºi în prezent, directorul F.B.I., W. Webster, a confirmat, citîndu-i pe experþi, autenticitatea jurnalului lui Booth, în care nu s-au descoperit urme de scriere secretã, dar din care lipsesc 43 de file.

Procesul împotriva asasinilor lui Abraham Lincoln a fost legat, prin numeroase fire, de unicul, în istoria S.U.A., proces de „impeachment” intentat preºedintelui (tragerea la rãspundere ºi acuzarea de cãtre Camera Reprezentanþilor ºi trimiterea lui în judecatã în faþa Senatului în scopul îndepãrtãrii din funcþie). Formal, preºedintele Johnson a fost judecat pentru înlãturarea ilegalã a lui Stanton din funcþie, dar în realitate pentru tendinþa de a împiedica, sub masca „apãrãrii drepturilor statelor”, luarea unor mãsuri menite sã lichideze puterea

influentã a plantatorilor. În timpul pregãtirii „impeachment”-ului, republicanii radicali îºi exprimau deschis bãnuiala privind participarea lui Johnson la asasinarea lui Lincoln. ªi, totodatã (în luptã, toate mijloacele sînt admise) era acuzat cã nu o graþiase pe Mary Surratt.

Unul din liderii republicanilor radicali, Butler, încercînd sã influenþeze pe acei adepþi ai „impeachment”-ului din Congres care ºovãiau, spunea cã „securitatea poporului este legea supremã”. Camera Reprezentanþilor hotãrî ca Johnson sã fie deferit judecãþii Senatului. La 20 mai 1868, 35 de senatori s-au pronunþat pentru condamnare, 19 împotrivã, lipsind doar un singur vot pentru a se înregistra cele douã treimi cerute de Constituþie.

Majoritatea istoricilor americani afirmã cã o condamnare a lui Johnson ar fi fost o greºealã cumplitã de care au „salvat naþiunea” senatorii ce au respins „impeachmentul”.

Johnson a mai rãmas la Casa Albã aproape un an de zile. Cu timpul, burghezia nordistã avea tot mai puþine motive ºi mai puþin chef de a se certa cu plantatorii sudiºti. În 1877, cînd Hayes a devenit preºedinte, în statele sudiste s-a instaurat definitiv sistemul celei mai crunte asupriri rasiale. Acesta a fost epilogul unicului proces împotriva unui preºedinte în istoria S.U.A. Sfîrºit E.B. CERNEAC (Traducere ºi adaptare de EUGEN MIHAICIUC ºi PETRE MOCENCO)

Acte de terorism care au bulversat lumea (1)

În prezent, terorismul internaþional se numãrã printre fenomenele care inspirã cea mai mare teamã în întreaga lume ºi, în numele luptei împotriva acestuia, am acceptat numeroase restricþii impuse libertãþii noastre - cum ar fi posibilitatea ca oamenii sã fie închiºi fãrã a fi judecaþi pe durate din ce în ce mai lungi. Teroriºtii au ucis sute sau, într-un anumit caz, mii de oameni, dar, desigur, nu se pot compara cu guvernele ºi conducãtorii tiranici care au ucis milioane - conform unor estimãri, peste 100 de milioane de oameni pe parcursul secolului trecut.

Aºadar, ce este terorismul? Ca sã parafrazãm un proverb: „Pentru unii, terorist, pentru alþii, luptãtor în numele libertãþii”. Barry Davies, fost membru al Special Air Service (SAS), care ºi-a petrecut mulþi ani din viaþã luptînd împotriva terorismului, scria: „Orice tip de miºcare de rezistenþã va fi consideratã organizaþie teroristã de cãtre cei împotriva cãrora luptã”. Cuvîntul „terorism” a fost utilizat prima datã pentru a numi teroarea de stat instituitã de guvernul din perioada Revoluþiei Franceze la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea, cînd mii de oameni au fost ghilotinaþi. În Secolul al XIX-lea, cînd a fost aplicat pentru prima datã grupãrilor de rezistenþã, victimele acestora erau de obicei conducãtori puternici, precum þarul Alexandru al II-lea al Rusiei ºi regele Umberto al Italiei. Cam în aceeaºi perioadã au fost asasinaþi ºi doi premieri ai Spaniei - unul pe cînd stãtea pe terasa unui hotel, iar celãlalt în timp ce rãsfoia o carte într-o librãrie. În prezent, puþini politicieni s-ar expune într-o asemenea mãsurã atacurilor; ºi, întrucît cei de la putere s-au asigurat cã sînt bine apãraþi împotriva teroriºtilor, atacurile acestora au început sã-i vizeze din ce în ce mai mult pe cetãþenii obiºnuiþi. Un analist a rezumat dupã cum urmeazã strategia teroriºtilor din perioada modernã: „De ce sã ataci un tigru, cînd existã atîtea oi?”.

Incendiul de la cinematograful din Iran În prezent, multe guverne din Occident considerã cã Iranul susþine terorismul, dar în anii 1970 cetãþenii sãi au cãzut victime unui atac de proporþii,

ºi flãcãrile s-au înteþit, un bãrbat a vrut sã spargã uºa cu ajutorul camionetei sale, dar poliþiºtii l-au oprit. Cînd a sosit comandantul forþelor de ordine, cinematograful era deja cuprins de flãcãri. La 20 de minute dupã izbucnirea incendiului, cînd pompierii au ajuns acolo, au descoperit cã hidranþii nu funcþionau, iar cisterna lor mobilã a rãmas fãrã apã înainte ca flãcãrile sã poatã fi domolite. Martorii i-au acuzat pe poliþiºti cã nu încercaserã sã-i salveze pe cei care strigau dupã ajutor din interiorul clãdirii, iar 422 de persoane au decedat. Serviciile secrete au fost acuzate cã ar fi provocat incendiul ºi mii de cetãþeni îndoliaþi, înlãcrimaþi ºi furioºi au umplut strãzile, strigînd sloganuri împotriva ºahului ºi susþinînd cã oamenii acestuia organizaserã atacul din cinematograf pentru a-i ucide pe militanþi. Între timp, autoritãþile au arestat ºase suspecþi, printre care se numãra ºi proprietarul cinematografului, care a fost acuzat de neglijenþã.

La 11 februarie 1979, monarhia a cãzut în urma unei revoluþii islamice. Dupã numai zece zile, un ofiþer, cãpitanul Monir Taheri, a fost trimis în judecatã de noii conducãtori ai Iranului. A fost condamnat în pripã, acuzat cã ar fi fost implicat în incendiu, precum ºi pentru alte infracþiuni, cum ar fi torturarea prizonierilor politici, ºi a fost împuºcat de un pluton de execuþie la 23 februarie. Nu se ºtie dacã au fost aduse probe care sã-l incrimineze, iar multe dintre familiile victimelor au respins verdictul, unele protestînd timp de patru luni la sediul unui birou guvernamental.

Unii dintre militanþii islamiºti se opuneau filmului din raþiuni doctrinare, iar alþii provocaserã deja incendii în mai multe cinematografe iraniene, precum ºi în restaurante ºi cluburi de noapte. La 25 august 1980, Tribunalul Revoluþionar a judecat alte 26 de persoane, printre care ºi pe Hossein Takializadeh, care a mãrturisit cã a provocat incendiul împreunã cu alþi trei militanþi religioºi ce muriserã în flãcãri. Acesta a fost executat public, alãturi de alþi cinci oameni. Numele cãpitanului Taheri nu a fost adus în discuþie nici mãcar o datã în timpul procesului.

Atentatul cu bombã asupra zborului 182 al companiei Air India

care depãºea orice incident similar din Occident înainte de atentatele de la 11 septembrie 2001. În ultimele zile ale regimului ºahului, la 20 august 1978, poliþiºtii au observat nori de fum ieºind dintr-un cinematograf aflat la etajele superioare ale unei clãdiri comerciale din Abadan, unde se proiecta un film care critica guvernul. Prin aparatele de emisie-recepþie, poliþiºtii au comunicat cãtre bazã cã un grup de militanþi islamiºti intraserã în clãdire în momentul în care ºi-au dat seama cã erau supravegheaþi. Se spunea cã aceºtia provocaserã un incendiu minor pentru a se putea face nevãzuþi în mulþime. Poliþiºtilor aflaþi la faþa locului li s-a spus sã nu lase pe nimeni sã plece înainte de venirea superiorului lor, care aducea întãriri.

Poarta de acces cãtre scãrile ce duceau la cinematograf a fost încuiatã - nu se ºtie cu precizie dacã de cãtre poliþiºti sau de cãtre militanþi. Cînd fumul

Atentatul cu cele mai multe victime în care a fost implicatã o singurã aeronavã a avut loc în ziua de sîmbãtã, 23 iunie 1985, cînd un Boeing 747 al companiei Air India, care zbura de la Montreal cãtre aeroportul Heathrow, a explodat la ora ºapte ºi un sfert dimineaþa, în apropiere de coasta Irlandei.

La bord erau 22 de membri ai echipajului ºi 307 pasageri, printre care ºi 82 de copii. În compartimentul de bagaje al avionului fusese plasatã o bombã. Cînd a explodat, aeronava s-a fãcut fãrîme. În acelaºi timp, la o depãrtare de 9.600 de kilometri, pe aeroportul Narita din Tokio se descãrcau containerele cu bagaje dintr-un Boeing 747 al com-

paniei aeriene Canadian Pacific care aterizase, venind din Vancouver. Într-unul se afla o valizã care trebuia încãrcatã în alt avion al companiei Air India. Valiza a explodat, ucigînd doi lucrãtori care se ocupau cu transportul bagajelor. Ancheta derulatã de poliþie a descoperit cã un pasager pe nume Singh, nume pe care îl au milioane de sikhi, se înregistrase la aeroportul din Vancouver pentru a-ºi ridica biletul pentru zborul companiei Canadian Pacific, dar nu mai ajunsese la bordul avionului.

La cinci luni dupã atentat, poliþia canadianã a organizat o razie la domiciliile a patru sikhi suspectaþi de acte de terorism. Cu un an înainte, cel mai sfînt sanctuar sikh, Templul de Aur din Amritsar, fusese rãvãºit de soldaþii indieni aflaþi pe urmele unor sikhi înarmaþi care luptau pentru dobîndirea unui stat propriu. Indira Gandhi, pe atunci premier al Indiei, a fost asasinatã de doi sikhi, gãrzile ei de corp, ceea ce i-a fãcut pe hinduºii din New Delhi sã-i masacreze pe sikhi. Reacþionînd faþã de aceste evenimente, unul dintre suspecþii vizaþi de investigarea atentatelor cu bombã, Ajaib Singh Bagri, un operator de motostivuitor din Columbia Britanicã, a izbucnit plin de furie la New York, afirmînd: „Nu ne vom opri pînã cînd nu vom ucide 50.000 de hinduºi!”. Alþi doi suspecþi, Talwinder Singh Parmar ºi Inderjit Singh Reyat, au fost vãzuþi de agenþii de supraveghere canadieni mergînd în pãdurea de pe insula Vancouver, unde se crede cã testau explozibili. Poliþiºtii au auzit un zgomot puternic, dar nu au reuºit sã gãsescã nici o probã incriminatoare. Cei doi bãrbaþi au fost acuzaþi de conspiraþie ºi posesie de substanþe explozive, dar acuzaþiile au fost retrase.

Cu toate acestea, în 1991, Reyat a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru omor din culpã ºi contravenþii asociate utilizãrii de substanþe explozive în cazul bombei din aeroportul Narita. În anul urmãtor, Parmar, despre care se credea acum cã ar fi fost iniþiatorul atentatului terorist, a fost ucis într-un schimb de focuri cu poliþiºtii indieni din Mumbai. Dar abia în octombrie 2000 ceilalþi doi suspecþi iniþiali, Bagri ºi Ripudaman Singh Malik, un om de afaceri milionar, au fost acuzaþi pentru atentatele cu bombã care au distrus aeronava companiei Air India ºi i-au ucis pe cei doi angajaþi ai aeroportului din Tokio. În anul urmãtor, ºi Reyat a fost acuzat de implicare în atentatul asupra zborului companiei Air India. În 2003, el a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru omor din culpã ºi pentru cã ajutase la construirea bombei. Mulþi au considerat cã a primit o pedeapsã uºoarã pentru cã promisese sã depunã mãrturie împotriva lui Bagri ºi Malik, dar în boxa martorilor el a declarat cã nu-ºi amintea nimic legat de aceºtia. La 16 martie 2005, judecãtorul a anunþat cã Malik ºi Bagri nu au fost gãsiþi vinovaþi la nici unul dintre capetele de acuzare, spunînd cã „actele teroriste au fost pline de cruzime”, dar cã probele acuzãrii erau insuficiente.

S-a afirmat cã unii sikhi canadieni refuzaserã sã-i incrimineze pe acuzaþi în depoziþiile lor de teama represaliilor, iar unul dintre aceºtia fusese omorît înainte de a putea depune mãrturie. Un an mai tîrziu, guvernul canadian a cedat, în cele din urmã, în faþa solicitãrilor venite din partea familiilor celor uciºi ºi a deschis o anchetã publicã privind atentatele. În 2007, în urma anchetei, s-a conchis cã avuseserã loc numeroase încãlcãri ale protocolului de securitate - fuseserã ignorate avertismente, mai multor persoane neautorizate le fusese permis accesul liber în aeronavã, iar un cîine instruit pentru detectarea materialelor explozive ajunsese prea tîrziu la avion.

Lockerbie La 3 iulie 1988, un cruciºãtor american, USS Vincennes, a tras douã rachete asupra unui avion Airbus A-300 al companiei Iran Air aflat deasupra strîmtorii Ormuz, confundîndu-1, dupã cîte se pare, cu un avion de vînãtoare iranian. Aeronava s-a prãbuºit în mare, iar toate cele 290 de persoane aflate la bord, majoritatea pelerini în drum spre Mecca, au murit.

Cinci luni mai tîrziu, pe 21 decembrie, la ora ºapte seara, zborul 103 al companiei Pan Am se afla la 9.500 de metri deasupra oraºului scoþian

Lockerbie, avînd la bord 246 de pasageri ºi 13 membri ai echipajului, ºi se îndrepta de la Londra cãtre New York. Însoþitoarele de zbor serveau cina cînd copilotul a stabilit legãtura cu turnul de coordonare a traficului aerian, cerînd aprobarea pentru a începe traversarea Oceanului Atlantic. Acestea au fost ultimele cuvinte auzite din aeronavã. Aproape imediat, controlorii de trafic aerian din Prestwick au observat cã ecranele lor afiºau un lucru bizar ºi îngrozitor: semnul ce reprezenta aeronava de mare capacitate s-a divizat în cinci pãrþi ºi fiecare rotaþie a indicatorului luminos de pe ecranul radar le arãta îndepãrtîndu-se tot mai mult una de cealaltã. Fragmentele avionului se prãbuºeau spre oraºul cu 3.000 de locuitori Lockerbie.

Secþiunea centralã a fuzelajului ºi aripile, în care se aflau 225.000 de litri de kerosen, s-a prãbuºit la Sherwood Crescent, producînd o sferã de foc ce s-a înãlþat pînã la 90 de metri pe cerul nopþii ºi fãcînd un crater cu o lungime de 27 de metri ºi o adîncime de 12 metri. Cincizeci de cadavre, unele încã prinse de scaune cu centurile de siguranþã, au cãzut în grãdina din spatele casei unei vãduve, iar o parte din sectorul alocat clasei economice s-a prãbuºit peste casa sa, dar ea a supravieþuit. Un adolescent de 17 ani care ieºise la plimbare a trebuit sã fugã pentru a scãpa cu viaþã, ferindu-se de „bucãþile de metal care zburau prin aer cu o vitezã incredibilã”, în apropiere de locul impactului, pe ºoseaua dintre Carlisle ºi Glasgow, cel puþin cinci maºini au luat foc. Bucãþi împrãºtiate din avionul sfãrîmat au fost gãsite la distanþe de pînã la 130 de kilometri, dar secþiunea care cuprindea carlinga ºi sectorul de clasa întîi a fost gãsitã intactã, aplecatã pe o parte, oferind cea mai memorabilã imagine a dezastrului. Zeci de oameni au trebuit sã fie evacuaþi din casele lor ºi gãzduiþi în centre comunitare, ºcoli ºi hoteluri. În total, 11 persoane au murit la sol, printre care ºi cei patru membri ai unei familii, precum ºi 259 de persoane la bord, dintre care 189 erau americani.

Membrii formaþiei americane „Four Tops“ ºi John Lydon, fostul vocalist al trupei „Sex Pistols“, ar fi trebuit sã se afle la bordul avionului, dar cu toþii au ratat zborul. În curînd, a devenit limpede cã nu fusese un simplu accident: cel mai grav accident aviatic din istoria Marii Britanii era în acelaºi timp ºi cel mai grav atac terorist. O bombã conþinînd o jumãtate de kilogram de exploziv Semtex fãcuse ca avionul sã explodeze în aer. Cea mai micã forþã de poliþie din Marea Britanie, secþia de poliþie Dumfries and Galloway, trebuia sã deruleze acum cea mai mare anchetã penalã a ei. Au ieºit la suprafaþã o serie de date ciudate. Printre cei

decedaþi se numãrau patru ofiþeri ai serviciilor americane de informaþii, iar cu douã sãptãmîni înainte de atac ambasada Statelor Unite din Helsinki fusese avertizatã de un bãrbat cu accent arab care spunea cã zborul 103 avea sã fie þinta unui atentat cu bombã înainte de Crãciun. Liniile aeriene primesc în mod constant avertismente false privind atentate cu bombã, dar acesta a fost luat destul de în serios pentru ca Departamentul de Stat al SUA sã transmitã ºtirea altor zeci de ambasade.

O serie de organizaþii teroriste au revendicat atentatul, printre ele fiind ºi cea intitulatã „Apãrãtorii Revoluþiei Islamice”, care a spus cã prin acest atentat se rãzbunase pentru doborîrea aeronavei iraniene. între rãmãºiþele avionului distrus, anchetatorii au gãsit mici fragmente dintr-o valizã în care credeau cã fusese ascunsã bomba, alãturi de bucãþile unei plãci cu circuite imprimate dintr-un casetofon în care se credea cã fuseserã ascunse un cronometru ºi o amorsã. Acestea erau fabricate de o companie elveþianã ºi fãceau parte dintr-un lot de marfã care fusese exportat în Libia. În aceeaºi valizã mai erau haine pentru bebeluºi cumpãrate din Malta. Un vînzãtor maltez a spus cã le vînduse unui bãrbat din Libia ºi, în acel moment, atenþia tuturor s-a concentrat asupra acestei þãri, care avea ºi ea resentimente faþã de Statele Unite, din cauza unui raid de bombardament din 1986 în care îºi pierduserã viaþa zeci de oameni, printre care ºi fiica adoptivã a preºedintelui Gaddafi. Avioanele americane implicate în acel atac decolaserã din baze aflate în Marea Britanie. În 1991, doi cetãþeni libieni, Abdelbaset Aii Mohmed al-Megrahi, un ofiþer din serviciile de informaþii, ºi Al Amin Khalifa Fhimah, au fost puºi sub acuzare, dar abia în 1999, în urma unor negocieri anevoioase cu Gaddafi, bãrbaþii au fost predaþi pentru a fi judecaþi. Decizia lui Gaddafi de a-i preda fãcea parte dintr-o convenþie complexã care includea acordul Libiei de a plãti despãgubiri cãtre familiile pasagerilor uciºi, cu condiþia ca izolarea diplomaticã a acestui stat sã ia sfîrºit.

Procesul a fost judecat în Olanda, iar judecãtorii erau scoþieni. Avocaþii acuzãrii au susþinut cã al-Megrahi pusese bomba la bordul avionului companiei Pan Am dintr-un zbor intermediar ce venea de la Malta, deºi au recunoscut cã nu ºtiau cum procedase. Ambii inculpaþi au negat toate acuzaþiile aduse ºi, dupã aproape nouã luni de audieri, Fhimah a fost achitat, dar al-Megrahi a fost condamnat la 27 de ani de închisoare. El a fãcut recurs, contestînd condamnarea, ºi au fost aduse noi probe conform cãrora la depozitul de bagaje din aeroportul Heathrow, cu 18 ore înainte de plecarea zborului cu numãrul 103, normele de securitate fuseserã încãlcate, astfel încît ar fi fost posibil ca altcineva sã fi introdus pe ascuns o valizã în avion. Recursul lui al-Megrahi a fost respins, dar unele dintre rudele victimelor se numãrau printre cei care nu credeau cã libianul era adevãratul criminal. Unii dintre aceºti oameni au militat chiar pentru eliberarea lui ºi au solicitat demararea unei anchete publice care sã elucideze întrebãri cum ar fi cine anume ºtia despre avertismentele referitoare la atentatele cu bombã ºi de ce PA 103 era singurul zbor transatlantic din apropierea sãrbãtorilor de iarnã care avea locuri libere. În iunie 2007, Scottish Criminal Cases Review Commission a comunicat cã se temea cã al-Megrahi ar putea fi victima unei erori judiciare ºi a cerut curþii de apel redeschiderea cazului.

Atentatele cu bombe din Mumbai În afara faptului cã este capitala comercialã a þãrii, Mumbai este considerat adeseori o „micã Indie”, datoritã diversitãþii sale religioase ºi etnice.

Iarna 1992-1993 a fost o perioadã agitatã, înregistrîndu-se numeroase incidente interconfesionale violente în care se estimeazã cã au fost ucise 900 de

persoane, în principal musulmani, iar aproximativ 40.000 au fugit din oraº. La ora unu ºi jumãtate, în dupã-amiaza zilei de 12 martie 1993, o bombã puternicã plasatã într-o maºinã-capcanã a explodat în subsolul clãdirii cu 28 de etaje a Bursei de Valori din Mumbai. Explozia a fost atît de puternicã, încît unii dintre agenþi au fost aruncaþi pe ferestre ºi au murit cãzînd pe strada de dedesubt. Alþii au fost cãlcaþi în picioare atunci cînd toatã lumea s-a îmbulzit, încercînd sã scape, în total au murit aproximativ 50 de oameni, printre care ºi cîþiva vînzãtori stradali ºi pietoni, iar clãdirea a fost grav avariatã. În urmãtoarele trei ore, alte douãsprezece bombe au explodat în oraº. Toate erau fãcute cu explozibil plastic ºi detonate cu ajutorul unor dispozitive de cronometrare. Printre locurile în care au fost plasate s-au numãrat bãnci, un birou de eliberare a paºapoartelor, un teatru ºi un mare complex comercial. O explozie de la sediul Air India, altã clãdire importantã cu multe etaje, a aruncat în stradã sticlã, mobilier ºi trupuri omeneºti. Cele mai multe victime au fost înregistrate în cartierul rezidenþial Worli de pe malul mãrii, unde aproximativ 90 de persoane au fost ucise de o bombã plasatã într-un autobuz aglomerat cu etaj. Alte bombe erau ascunse în maºini ºi scutere, iar trei hoteluri au fost atacate folosind trucul simplu de a lãsa o valizã într-un dormitor. Altã explozie a distrus sediul grupãrii Shiv Sena, cea mai puternicã organizaþie a hinduºilor radicali, care era acuzatã de mulþi cã ar fi instigat la actele de violenþã din iarna respectivã. De asemenea, teroriºtii au aruncat grenade la aeroportul din Mumbai. Unii au considerat cã evenimentele din acea zi au fost atacuri la adresa hinduºilor, alþii, cã au fost atacuri la adresa întregii naþiuni. Un membru al parlamentului local a spus: „Este o conspiraþie menitã sã saboteze economia tot mai prosperã a Indiei”.

Numãrul oficial al victimelor a fost 257, dar ar fi putut fi ºi mai mare, întrucît, dupã cîteva zile, o serie de bombe neexplodate plasate în maºini-cap-

canã au fost gãsite lîngã o garã. S-a suspectat cã în spatele atacurilor cu bombe ar fi fost unele grupuri de teroriºti islamici din Pakistan, ajutate de un personaj important al lumii interlope, Dawood Ibrahim. Dupã atentate, acesta a dispãrut, dar sute de persoane au fost arestate ºi, în cele din urmã, aproximativ o sutã au fost condamnate, printre ele numãrîndu-se ºi celebrul actor de la Bollywood Sanjay Dutt, a cãrui specialitate erau rolurile de antieroi duri. Dupã ce i-a spus: „Nu vã pierdeþi cumpãtul. Puteþi munci mulþi ani de acum înainte, ca actorul Gregory Peck din filmul Aurul lui Mackenna”, judecãtorul l-a condamnat la ºase ani de închisoare în iulie 2007, pentru cã achiziþionase arme de la autorii atentatelor. Dutt susþinea cã avea nevoie de ele pentru a-ºi apãra familia ºi a spus cã va ataca hotãrîrea judecãtoreascã. În noiembrie 2007 a fost eliberat pe cauþiune. între timp, Ibrahim a devenit cel mai cãutat infractor din India.

Autoritãþile indiene susþineau cã se afla în Pakistan, dar Pakistanul a negat acest lucru. (va urma) JOHN WITHINGTON

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 20 iulie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Din haos Doamne-am apãrut ... ªi ne-am întors în haos (10) Motto: ,,Discordia este marele rãu al speciei umane, iar intoleranþa, singurul leac”. (Voltaire) Bukovski îºi încheie comentariul, afirmînd cã ,,UE este vechiul model sovietic, servit cu sos occidental”, el avertizînd, în acelaºi timp, cã ,,asemenea Uniunii Sovietice, Uniunea Europeanã poartã în ea germenii propriei sale pierzanii. Vai, cînd se va prãbuºi, cãci se va prãbuºi, ea va lãsa în urmã o imensã distrugere ºi colosale probleme economice ºi etnice”.

Confirmînd parcã toate aceste opinii, Dan Puric scrie într-un recent comentariu: ,,Europa de azi este o imensã clinicã experimentalã, unde se aplicã pe o populaþie din ce în ce mai amorfã ºi rãtãcitã, ce-ºi pierde pe zi ce trece conºtiinþa de sine, un strict program de reeducare în vederea alienãrii ei, sub flamura perversã a libertãþii, democraþiei ºi drepturilor omului, instrumentalizate cu atîta dibãcie; ea este sedusã sã îºi dãrîme bucãþicã cu bucãþicã tot edificiul cultural ºi civilizator pe care l-a achiziþionat cu atîta trudã în secole. (...) O Europã cu comportament schizoid, care voteazã zilnic, cu un stupid entuziasm, propria-i prãbuºire, propria-i ieºire din istorie, o Europã a patologiilor sexuale, devenitã normalitate socialã, a libertãþilor eºuate în sinistre libertinaje, ce jignesc profund credinþa oamenilor, identitatea lor ºi, mai mult, schilodesc natura umanã. O Europã victo-

Cîinii de pazã ai democraþiei latrã mult, dar nu prea muºcã!

Mergîndu-se pe linia dezavuãrii a tot ce a existat ºi s-a produs în socialism, denigratorii oficiali ºi cu rea intenþie ai sistemului au lãsat o patã neagrã ºi asupra presei, care, cicã, servea doar interesele partidului. O minciunã sfruntatã, pentru cã, presa de atunci, în speþã cea scrisã ºi cu ponderea cea mai mare în totalul massmedia, deºi în mare parte subordonatã partidului comunist, fie de nivel central sau judeþean, avea suficient spaþiu, ºi chiar i se impunea sã se ocupe ºi de „problemele lumeºti“, adicã de viaþa cetãþeanului, a comunitãþilor, a întregii societãþi.

Dacã ar fi sã facem o comparaþie între eficienþa presei de atunci, cu o pondere mult mai micã în sistemul de propagandã al societãþii, ºi a celei de acum, care a devenit agasant de rãspînditã ºi de diversificatã, diferenþa este de la cer la pãmînt. De ce? Pentru cã atunci presa avea în principal misiunea de transformare a societãþii. Ea se ocupa mai puþin de informarea cotidianã a cetãþeanului, ceea ce, trebuie sã recunoaºtem, nu era un lucru bun. În acest context, informaþia îºi gãsea locul cu destul de multã stricteþe, doar cu evenimente din sfera nemijlocitã a realului, ocolindu-se astfel ºtirile de senzaþii, interpretative, îndeosebi cele negative, care, de obicei, constituiau substanþa bîrfelor ºi a zvonurilor, care ºi atunci fãceau adevãratul deliciu al cititorului.

Partidul, însã, punea un accent deosebit pe rolul activ al presei pentru modelarea societãþii din toate punctele de vedere, nu numai propagandistic, cum vor unii sã insinueze, ci ºi al vieþii reale, cotidiene. Ca urmare, forþa de ºoc a presei era îndreptatã spre realizarea obiectivelor de dezvoltare ºi modernizare a societãþii: a industriei, agriculturii, comerþului, fãrã însã a se neglija problemele de bunã convieþuire (atitudine comportamentalã, curãþenie, ordine ºi liniºte publicã), relaþiile interumane dintre indivizi, dintre aceºtia ºi societate, problemele de sãnãtate ºi educaþie, buna convieþuire, modul în care instituþiile statului îºi fãceau datoria în teren, ºi multe altele. Toate acestea erau cîmpuri deschise pentru presã, cu accesibilitate neîngrãditã, domenii în care se lãuda, dar mai ales se critica, pentru cã menirea noastrã de ziariºti era sã descoperim lipsuri ºi neajunsuri, deficienþe ºi sã stabilim, împreunã cu factorii de decizie de la faþa locului, cãile de redresare ºi de impulsionare a activitãþii.

Evident, în contextul actual al presei, care a ajuns, cîtã frunzã ºi iarbã, dar din pãcate degeaba, se pune fireasca întrebare: de unde atîta „inteligenþã ºi determinare“ la acei ziariºti? Desigur, lucrurile n-au fost de la început aºa. În perioada comunismului sovietic de la

rioasã la suprafaþã, prin noua paradigmã, dar, pe dedesubt, cu europeni nefericiþi”. În haosul devastator ºi atmosfera cenuºie care învãluie astãzi Pãmîntul, pare cã sclipeºte o razã de soare, o brumã de speranþã, menite sã ne convingã cã omenirea n-a înnebunit de tot. Recent, în cazul întrevederilor avute la Phenian, cu o delegaþie de înalþi oficiali sud-coreeni, Kim Jong-un, liderul Coreii de Nord, declara cã este dispus sã poarte discuþii cu Statele Unite în privinþa denuclearizãrii þãrii sale. Întãrind aceastã declaraþie, alþi lideri nord-coreeni au afirmat cã nu vãd nici un motiv sã deþinã arma nuclearã, în cazul în care va fi garantatã siguranþa regimului ºi dacã ameninþãrile militare asupra Coreii de Nord vor fi eliminate. Dacã Donald Trump a salutat intenþia liderului nord-coreean, de a trece la denuclearizarea þãrii sale ºi de a sista testele balistice, exprimîndu-ºi, totodatã, convingerea cã întîlnirea americano-nord-coreeanã va fi încununatã de un imens succes, dialogul celor doi preºedinþi a generat surprindere în SUA ºi chiar în rîndul funcþionarilor de la Casa Albã. Sã sperãm cã punctul de vedere al preºedintelui Trump se va impune, iar pacea va fi instauratã în cel mai periculos focar de rãzboi din lume. Numai autoritãþile noastre, atît de nepãsãtoare faþã de propria lor þarã, nu sînt capabile sã se aºeze la masa tratativelor cu cele ucrainiene, nici mãcar în acest an al Centenarului Marii Uniri, ºi sã soluþioneze litigiile teritoriale care afecteazã România. * Din haos Doamne-am apãrut ºi ne-am întors în haos, ca de atîtea ori în decursul existenþi noastre bimilenare. Am apãrut din haosul rãzboaielor daco-romane,

am supravieþuit groazei semãnatã de popoarele migratoare, am rezistat numeroaselor invazii otomane ºi tãtare, atîtor rãzboaie ruso-turce, desfãºurate pe teritoriul þãrii noastre, precum ºi celor douã conflagraþii mondiale, rebeliunii legionare, loviturii de stat din decembrie 1989, ºi supravieþuim astãzi, miraculos, rãzboiului declanºat de români contra românilor.

Haosul, pe care atîþia politicieni îl cautã cu lumînarea, fiindcã numai în imperiul lui îºi pot împlini nelegiuirile care-i frãmîntã zi ºi noapte, ne pulverizeazã nu numai prezentul, ci ºi viitorul. Fereºte-ne, Doamne, sã ne mai întoarcem ºi mîine în haosul nimicitor, care ne-a zmãlþuit viaþa cu vrajbã ºi urã, cu suferinþe ºi nenorociri. Care va fi drumul nostru în 2018 ºi în deceniile urmãtoare? Vom învinge haosul, harababura, hoþia, certurile ºi trãdarea? Vom face sã renascã dorinþa de viaþã ºi de muncã, dragostea faþã de neam ºi de vatra strãbunã, credinþa, cinstea ºi moralitatea? Vom împinge þara pe drumul prosperitãþii ºi al reîntregirii? Nu aºteptaþi de la semnatarul acestui comentariu rãspunsuri la astfel de întrebãri. O iluminare în aceastã privinþã nu poate veni decît de la cele 20 de milioane de români, atunci cînd se vor angaja cu trup ºi suflet în marea epopee pentru salvarea patriei. Cred, împotriva pesimismului care m-a însoþit de-a lungul fiecãrui rînd aºternut pe hîrtie, cã poporul nostru, atît de oropsit, este capabil de o nouã redeºteptare, este în mãsurã sã facã din reînvierea gloriosului nostru trecut un crez sfînt ºi împlinit, pe care sã-l lase moºtenire urmaºilor sãi.

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

noi, care s-a întins aproximativ pînã în anul 1964, ziariºtii au fost selectaþi din rîndul muncitorimii, trecuþi prin niºte cursuri de scurtã duratã pe la ªtefan Gheorghiu, iar misiunea lor de bazã era susþinerea luptei de clasã, glorificarea noii societãþi ºi lupta împotriva duºmanului poporului, dupã principiul stalinist: „cine nu e cu noi e împotriva noastrã“.

Venirea lui Ceauºescu la putere, în martie 1965, care a angajat partidul în amplul proces de dezvoltare ºi modernizare al þãrii, a constituit un moment de cotiturã ºi în rolul ºi modul de practicare a jurnalismului.

Intuind rolul pe care-l poate avea presa, în general, ºi cea scrisã, în special, în acest proces evolutiv, a decis, din acel moment, selectarea în presã a celor mai buni specialiºti din învãþãmîntul de stat, cu aplicaþii în domeniu, recomandaþi prin competenþa lor, de a se angaja în dialoguri ºi în analize foarte serioase la nivelul conducerii întreprinderilor ºi instituþiilor, în vederea redresãrii sau dinamizãrii activitãþii acestora, cu angajamente consemnate în ziar ºi termene precise de înfãptuire. Ca oglindã a activitãþii de ansamblu, ziarul era urmãrit îndeaproape ºi de primul secretar al judeþului sau municipiului, de ceilalþi secretari de resort, de instructorii pe domenii, care nu numai cã se informau, dar ºi acþionau, luînd la întrebãri conducerile acestor unitãþi despre ceea ce se petrece acolo, solicitînd remedierea lipsurilor. Un alt mod de control era obligaþia ca unitatea vizatã sã trimitã în scris redacþiei, dar ºi Comitetului judeþean de partid, un rãspuns la articol, care putea fi ºi un comentariu, dar o sintezã despre mãsurile luate de conducerea unitãþii pentru remedierea lipsurilor. Mãsuri care apoi erau verificate de acelaºi ziarist, printr-o nouã descindere la faþa locului ºi consemnarea faptei în ziar, ceea ce putea însemna laudã, dacã era vorba de o remediere autenticã, sau criticã, dacã lucrurile arãtau altfel. Evident cã, în acest context, nimeni nu risca sã se joace cu presa, descinderile sale erau riguroase dupã principiul „punct ochit, punct lovit“.

Presa, la vremea aceea, era o îndeletnicire foarte grea ºi de mare rãspundere. Ziariºtilor li se cunoºtea menirea, dar ºi probitatea profesionalã ºi moralã. O îndeletnicire frumoasã, dar ºi plinã de emoþii. „Sabia“ partidului era mereu deasupra capului nostru, iar cine nu rezista exigenþelor deontologice ºi profesionale se autoelimina sau era eliminat. În schimb, aveam un spate foarte puternic. Eram ocrotiþi, în primul rînd Legea presei, care ne asigura un anumit grad de imunitate la posibile atacuri ºi înscenãri, facilitãþi la documentare, în orice sector ºi domeniu, cu excepþia zonelor care intrau sub incidenþa secretului de stat, ºi apoi autoritatea „patronului“, care era Comitetul judeþean de partid. Pe scurt, aveam toate porþile deschise, iar în cei 25 de ani de gazetãrie din epoca lui Ceauºescu, nu mi s-a întîm-

plat o datã sã-ºi permitã cineva refuzul unei documentãri sau sã ne dea afarã pe poartã, fie cã-i convenea sau nu, cum penibil se întîmplã în zilele de azi. În acest context, se putea face presã ca lumea, obiectivã. Adicã, pe viu, penetrantã, la obiect ºi cu rol critic, transformator.

Este cu totul falsã ideea cã nu ne puteam atinge de structurile ºi de oamenii partidului. Cînd se impunea, criticam organizaþiile de partid, liderii acestora, dacã nu se fãcea treabã în teren. Se mergea, cu de la noi putere, chiar ºi pînã la nivelul de secretari de partid de oraºe ºi municipii, iar mai sus doar cu aprobarea primului secretar al judeþului. În privinþa cultului personalitãþii, conturat mai tîrziu, problemele se puneau cu totul altfel.

Ce se întîmplã acum, vedeþi ºi dumneavoastrã.

Dispunem de o presã foarte diversificatã ºi, pe deasupra, mult ºi haotic supradimensionatã, cu care nu se face nici o treabã, pentru cã este centratã pe cu totul alte probleme decît cele care vizeazã treburile majore ale societãþii, interesul naþional. De altfel, ea nu este nici mai bunã ºi nici mai rea decît însãºi societatea româneascã de azi ºi chiar este o oglindã deplorabilã a acesteia. Urmãrind-o la treabã ºi analizîndu-i preocupãrile, ne putem da seama de carenþele ºi marea decãdere a societãþii româneºti. Mare parte din vina pentru aceastã stare de fapt este însãºi a presei, a patronilor ºi a redactorilor acestora, care s-au abãtut de la principiile deontologice de bazã ale acestei îndeletniciri cu misiuni de chirurgie socialã, acceptînd sã slujeascã interese de grup ºi de gaºcã. Ca sã vã convingeþi de aceastã tristã realitate, este suficient sã urmãriþi cele patru posturi private TV, pentru a vedea încotro bat ºi pe cine slujeºte fiecare. Dar la fel de degradant este faptul cã în redacþiile tuturor instituþiilor mass-media (presa scrisã, audio ºi video) ºi-au fãcut loc tot felul de neaveniþi, foarte slab pregãtiþi profesional, cu o moralitate, dar (uneori) ºi sãnãtate mintalã îndoielnicã, care fac legea, transformînd studiourile ºi paginile de ziar într-un teren de luptã a clanurilor de partid, pe care le promoveazã cu ostentaþie, dovadã certã a înregimentãrii acestora. De aceea avem foarte mult circ în aceastã þarã, cu teme facile ºi agasante, iar de problemele fundamentale ale societãþii ne ocupãm doar ocazional. De aceea nu avem nici autostrãzi, nici economie performantã, nici convieþuire civilizatã, dar avem, în schimb, corupþie, nedreptate, hoþie ºi criminalitate, sãrãcie, cît cuprinde. De aceea România se zbate de ani de zile ca peºtele pe uscat, ea nu performeazã, motiv pentru care deþine lanterna continentului. Acestea se datoreazã ºi faptului cã presa româneascã nu-ºi face datoria, adicã face mult zgomot pentru nimic. Iar din nimic, nimic rãsare!

IOAN CISMAª

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 20 iulie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei ªtirea sãptãmînii DIICOT-ul ei de treabã! În aceste zile, asistãm la un val de audieri, poate ºi de arestãri, într-un dosar instrumentat de cãtre DIICOT Ploieºti, privind traficul de droguri. Dacã la mijloc nu ar fi fost ºi „personalitãþi” de seamã ale lumii mondene, probabil cã nu aflam niciodatã de munca procurorilor din Ploieºti. Aºa, însã, mai aflãm ºi noi cã existã trafic de stupefiante, cã existã dependenþã, cã lucrurile nu sînt atît de roz precum credem noi. Ca sã citez un amic, pentru mulþi dintre români, traficul de droguri ºi tot ce se împleteºte în jurul acestor practici este precum Ebola: ºtii cã existã, cã este mortalã, dar e acolo, departe. Iatã, însã, cã pe mãsurã ce lumea cu adevãrat liberã se instaureazã ºi în România, drogurile sînt tot mai prezente ºi încã nu existã nici o Lege care sã ducã la eradicarea ei, aºa cum este, de exemplu, în Singapore. Aici, la noi, la ce resurse au Serviciile ºi alte instituþii de forþã, era simplu sã le eradicãm, organizat ºi cu o lege ceva mai durã. Nu este aºa, însã, lucru care poate sã însemne ori cã cineva, nu ºtim încã cine, se finanþeazã din aºa ceva – poate sã fie Serviciul sau o gaºcã de politicieni importanþi – ori cã celor care ne guverneazã, fie cã sînt PNL sau PSD, sau aiurea, nu le pasã. Slabe ºanse sã fie ultima variantã, dar la cît de cretini sînt unii, e posibil sã fie ºi aºa.

DIICOT Ploieºti este pe val în aceste zile. Au reuºit sã desluºeascã ºi sã desfacã unele iþe privind traficul. Poate cã se va lãsa chiar cu arestãri, poate însuºi Oreste, marele Oreste, va fi gãsit vinovat. Sau poate cã nu. Spre deosebire de armata de politicieni corupþi care vin ºi ne spun cã ei au încredere în justiþie, eu sînt puþin sceptic, aºa cã nu anticipez nimic extraordinar în acest dosar, mai ales cã altul este de fapt motivul pentru care aºtern aceste rînduri. Fiind vorba de DIICOT, fiind vorba de cei din Ploieºti, mi-am amintit de o discuþie avutã de curînd cu o mamã îndureratã, al cãrei nume nu îl dezvãlui, care mi-a oferit un dosar plin

Ungaria Mare sau Imperiul de sub preº (2) Aºa a ajuns Transilvania zona României cu cele mai numeroase minoritãþi: de la secui, saºi ºi cehi, la slovaci, sloveni, ucraineni, ultimii fiind ºvabii din Banat ºi ungurii propriu-ziºi.

Maghiarilor, neobiºnuiþi sã stea locului, deci mereu în cãutare de noi teritorii pentru a le supune ºi a le asimila populaþia, le-a mers bine preþ de peste cinci secole, cu apogeul în vremea lui Matei Corvin (1458- 1490) cînd imperiul ajunsese la cele mai mari dimensiuni. Aceasta, pînã în 1526, cînd în urma luptei de la Mohacs cu fraþii lor de sînge, turcii, a fost de-a dreptul desfiinþat timp de 173 de ani, pînã la 1699, cînd Ungaria propriu-zisã a fost eliberatã de sub turci de cãtre austrieci ºi anexatã habsburgilor cu toate fostele teritorii ocupate. În acest interval, de aproape douã secole (1526-1699), Transilvania independentã de turci, dar ºi Slovacia au fost leagãnul supravieþuirii fiinþei maghiare, de unde ºi sentimentul de identificare a acestor teritorii cu Ungaria însãºi. Cu alte cuvinte, dupã 173 de ani de ocupaþie turceascã, ea a intrat, timp de alþi 168 de ani, pînã la 1867, sub tutelã austriacã, cînd au realizat dualismul austro-ungar, perioadã de 341 de ani în care Transilvania, ºi-a vãzut de ale ei, ca voievodat, apoi principat, în cadrul imperiului austriac.

Se pune pe bunã dreptate problema, de ce Transilvania, ºi atunci majoritar româneascã, a avut mereu conducãtori de altã etnie? Explicaþia este clarã. În cele patru secole de dominaþie, amintite, ungurii au acþionat foarte profesionist în domeniul asimilãrii, creînd o administraþie, o clasã politicã ºi economicã, exclusiviste, formate din propriii sãi membri sau din cei asimilaþi, aproape imposibil de penetrat sau de destructurat. Lucrul acesta s-a putut vedea deseori în decursul istoriei, dar mai ales dupã vizita de trei luni în Transilvania, în anul 1773, a lui Iosif al II-lea, regentul Vienei, urmaº la tronul imperial, dupã Maria Tereza, care, constatînd viaþa deosebit de grea a românilor, a încercat o serie de reforme pentru emanciparea lor.

Acest lucru nu s-a putut realiza din cauza puternicei opoziþii a grofilor ºi baronilor unguri, reproºîndu-i acestuia încercarea de a submina ordinea fireascã a lucrurilor în Transilvania, statuatã de atîta vreme.

Aºadar, lucru mai puþin întîlnit, Ungaria a fost imperiu, înainte de a fi þarã. Istoricii nu l-au perceput ca

de fotografii ale fiului ei, niºte documente ºi o poveste care, la prima vedere, pare incredibilã. Fiul ei, un copil de altfel, a fost ucis în acest an, prin martie, la o vîrstã fragedã, vîrstã pentru care, în SUA, nu era considerat încã major. La cei 20 de ani ai sãi, acel copil a fost ucis de traficanþii de droguri din Ploieºti, pentru cã era „sifonar”. Lucrurile par simple ºi, la o primã vedere, pare doar o rãfuialã între un consumator de droguri ºi cîþiva dealeri. În realitate, însã, dacã e sã credem mama îndoliatã, care încã îºi cautã dreptatea, ceea ce s-a întîmplat la Ploieºti, cu cei de la DIICOT, este o ruºine, o dovadã crasã de amatorism, care, în mod normal, trebuie sã se lase cu excluderi ºi penalizãri disciplinare. De fapt, cred cã de o revoluþie ar fi nevoie acolo, la nivelul acestei instituþii, de o mai bunã legiferare ºi încadrare a celor care, forþaþi sau de bunã voie, aleg sã devinã „informatori”. Pentru cã de acest lucru e vorba.

Acel copil, mort în martie, ucis de fapt cu o þigarã „prelucratã” ºi forþat sã o fumeze, era, de la vîrsta de 18 ani, informator al DIICOT Ploieºti, avînd probabil ºi un nume de cod. Acel copil a ales sã poarte o aºa grea povarã pentru cã, în urmã cu doi ani, printr-o întîmplare pe care nu o dezvãluim acum, a fost prins în postura de consumator de droguri uºoare. Sub presiunea celor de la DIICOT Ploieºti, pentru a nu fi închis, acel copil a ales, obligat, ºi nu de bunã voie, sã devinã ochii ºi urechile legii în mediile interlope ploieºtene. Din pãcate, însã, viaþa lui a fost distrusã, mãcinatã ºi întreruptã dupã numai doi ani.

Motivul real pentru care acel copil a fost ucis este cauzat de modul total iresponsabil pe care cei care instrumentau cazul au înþeles sã îl aplice, ºi mã refer aici la modalitatea de protecþie, informativã ºi fizicã, a celui care, în acei doi ani, a ajutat totuºi aceastã instituþie sã se fãleascã cu multe izbînzi.

Cu toate cã mama lui a încercat ºi a tras semnale de alarmã în ceea ce priveºte deconspirarea copilului ei, cã viaþa acestuia se aflã în pericol, procurorii cazului, sau simplii poliþiºti, au ignorat cu bunã ºtiinþã aceste semnale, chiar dacã, pînã sã fie ucis, acel copil a fost bãtut cu cruzime de cãtre dealerii de droguri, a fost þinta unui atentat la propria atare, pentru cã el, imperiul, a trecut pe planul doi bune perioade de timp, preþ de aproape 400 de ani, cînd metropola, adicã Ungaria propriu -zisã a fost, fie sub dominaþie turcã, fie austriacã, ºi cînd n-a putut fi exploatat ca atare de unguri. Cu toate acestea, prin rãdãcinile lor demult înfipte în solul altor popoare, ungurii au jucat faþã de acestea rolul plutonierului din armatã, iar austriecii al ofiþerilor. Frînarea desfãºurãrii deliberate a hungarismului, prin aceste ocupãri succesive, a constituit un noroc, am putea spune, pentru toate popoarele subjugate, pentru cã altfel, cu diabolicele mãsuri de asimilare nu ºtim ce s-ar fi ales din acestea.

Tristele realitãþi transilvãnene, dar nu numai ele, sînt mãrturii vii în acest sens.

Ungaria a devenit cu adevãrat stat de sine stãtãtor abia în noiembrie 1918, dupã destrãmarea imperiului austro-ungar, cu graniþe delimitate ºi teritoriu propriu, justificate tradiþional ºi printr-o densã acoperire etnicã pe un anumit spaþiu. Enclavele cu unguri ºi asimilaþii acestora, presãrate în atîtea þãri, ca România, Slovacia, Serbia, Ucraina, la distanþe mari de metropolã, pot fi considerate pierderi colaterale ºi nu pot intra în nici un fel sub jurisdicþia Budapestei. Ele sînt parte constitutivã a statului pe teritoriul cãruia existã.

A milita astãzi pentru „pieirea Trianonului“, slogan devenit la modã în cercurile iredentiste maghiare, inclusiv din România, este un grav delict de drept internaþional. O cerinþã de reîntoarcere la ordinea de drept de dinaintea Primului Rãzboi Mondial, cînd dreptul forþei, al celui mai puternic, guverna omenirea. Iar dacã ungurilor li s-ar permite o asemenea aspiraþie, de ce nu li s-ar îngãdui astfel de speranþe ºi celorlalþi foºti imperialiºti: ruºilor, turcilor, austriecilor ºi aºa mai departe. Ca ºi celelalte imperii, dar mai ales cel ungar, a fãcut mult rãu acestei pãrþi din Europa, care prin cutumele primitive introduse în viaþa acestor popoare, prin exploatare ºi asimilare, fie cã este vorba de românii transilvãneni, de slovaci, sîrbi, ucrainieni etc., prin nonvalorile promovate în dezvoltarea societãþii epocilor respective au încetinit dezvoltarea cu sute de ani, atît a propriului popor, cît ºi a celorlalte exploatate. Faþã de asemenea exprimãri ºi manifestãri, care de fapt au loc ºi în celelalte þãri vecine Ungariei, statele: român, slovac ºi sîrb, mai ales, sînt chemate sã facã front comun pentru oprirea rãspîndirii în Europa ºi în lume a mincinoasei propagande iredentiste cu privire la Trianon ºi Ungaria Mare.

Sfîrºit IOAN CIªMAª

viaþã, nereuºit, dar a fost ucis pînã la urmã la a treia încercare. Cu toate acestea, însã, nu a existat nici un gest din partea oamenilor legii sã-l retragã pe acel copil din „cîmpul tactic” sau mãcar sã-l protejeze. Nimic nu s-a întîmplat.

Acel copil a murit, ucis de o þigarã, care conþinea otravã de ºoareci ºi alte ingrediente letale. Unde este dreptatea în acest caz? Unde este protecþia pe care, teoretic, o instituþie de forþã din aceastã þarã trebuie sã o ofere celor care îºi riscã viaþa lucrînd sub acoperire? Unde ne aflãm noi, de fapt? Întrebãri pe care cei de la DIICOT ar trebui sã ºi le punã. Poate chiar ºeful acestei instituþii ar fi bine sã se întrebe. Mama acelui copil, cînd a venit sã-mi mãrturiseascã, a spus cã „dacã te pui cu ei, o sã te omoare”. ªi nu s-a referit aici la lumea interlopã, ci la cei care teoretic trebuie sã lupte cu lumea interlopã. Nu ºtiu exact cine sînt ei, dar ºtiu cã prima datã cînd am aflat de mafia ploieºteanã a fost în 2014, cînd un amic ºi-a cumpãrat un teren în Vama Veche ºi-a început construcþia unei Pensiuni acolo. Ei bine, pînã nu a cotizat unui grup organizat, format din avocaþi ºi procurori, din Ploieºti, nu a putut sã facã nimic. Mi-a spus el, la acea vreme, cã nu se aºtepta la o aºa problemã, dar cã a reuºit sã o rezolve într-un mod amiabil. De ce? Pentru cã nu poþi lupta cu cei care au cãtuºele la îndemînã.

Felicit DIICOT Ploieºti cã i-a chemat pe Ciobanu ºi pe Oreste la interogatoriu. Dar sînt convins cã acolo existã un putregai, o tumoare ce trebuie, cumva, îndepãrtatã. Fãrã sprijinul organismelor de forþã, lumea subteranã, acei interlopi despre care auzim ºi ºtim cã existã, nu ar putea sã fie atît de puternici. România a slãbit mult la capitolul siguranþa strãzii, atunci cînd a mãrit siguranþa parlamentarilor, a politicienilor, a celor bogaþi, prin tãierea bugetului poliþiei ºi direcþionarea lor în alte pãrþi.

Bãsescu, dacã vã amintiþi, a fãcut primul pas în acest sens, iar cei care l-au urmat au procedat la fel. Cu cît strada este mai speriatã, cu atît nu le va sta gîndul sã-i dea jos pe hoþii care conduc România. Este simplu ºi eficient.

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (96) DIVORÞURI LA URGENÞÃ Foarte mulþi, mai ales dintre cei care aveau pedepse mari ºi familii, cam dupã vreun an-doi, începeau sã primeascã veºti naºpa de acasã. Cã îi lãsau nevestele ºi bãgau divorþ. Mergea repede, rãmîneau solo pe bandã rulantã, cã dacã erai la pîrnaie, imediat te divorþa, de urgenþã, la primul termen. Sufereau mult de tot, era jale cu ei, dar într-un fel ºi nevestele erau de înþeles. Era o mare presiune pentru ele ºi familii, toatã lumea le arãta cu degetul cã sînt neveste de puºcãriaºi, plus cã acest statut fãcea rãu ºi la situaþia copiilor. Aºa cã foarte multe divorþau ºi nenorociþii ãia, cînd primeau vestea în puºcãrie, sufereau amarnic.

Era rãu, cã nici nu puteam þine prea strîns legãtura cu cei de acasã. Vorbitor primeam doar zece minute la trei luni. Asta în cel mai fericit caz, cãci de obicei îþi suspendau vorbitorul pentru cea mai micã abatere disciplinarã fãcutã pe bune sau închipuitã. Oricum, sincer vorbind, nici nu era mare pierdere, doar cã îi vedeai, cã de vorbit nu prea aveai cum sã vorbeºti cu ei. Eram despãrþiþi prin douã garduri de sîrmã, la mijloc era un coridor prin care se plimbau gaborii ºi toþi þipau de-a valma.

Dar cel puþin era un eveniment, aveai ce aºtepta, la ce sã te gîndeºti. Atîta doar cã þi-l tãia cu doar douã-trei zile înainte, din nimica toatã. Doar aºa, ca sã te înrãiascã aiurea. Aveam dreptul doar la o carte poºtalã pe lunã, dar în care eram obligaþi sã scriem numai cã sîntem sãnãtoºi ºi-o ducem bine.

Toþi cãutau o preocupare, sã treacã timpul cît mai repede, asta era tot ce trebuia sã te preocupe. Cei mai mulþi jucau barbut. Ca ºef de camerã trebuia sã nu îi laºi pe ceilalþi sã facã scandal, asta intra în atribuþiile tale. Dacã voiau însã doi deþinuþi sã se batã cavalereºte, parte în parte, atunci se rezolva imediat. Toatã camera le fãcea interval, un spaþiu unde sã se altoiascã în voie, se stabilea sã nu se batã în vizetã, ºi mai erau întrebaþi o datã, pentru ultima oarã: - Vrei sã te baþi cu ãla?

- Da. - Tu vrei sã te baþi cu el?

- Da. - Atunci cine bate e mai bun ºi la urmã vã strîngeþi mîinile. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 20 iulie 2018

Poveºti din viaþa romilor Ultimele romnii florãrese din Suceava

Afacerile cu flori sînt printre puþinele „care merg” pe timp de crizã ºi al cãror traseu este bine definit, indiferent de starea în care se gãseºte la un moment dat naþia.

La spitale, la ocazii diferite (ºi, Slavã Domnului, avem destule) prin ºcoli sau cimitire, florile sînt martorii tãcuþi care transmit mesajele noastre, de neexprimat prin cuvinte obiºnuite. Cu o floare deschizi inima iubitei ºi cumperi bunãvoinþa unui medic sau patron posac, dar plãteºti ºi respectul datorat unei persoane dispãrute.

Mulatã pe nevoia românului de a nu merge cu mîna goalã într-o vizitã, dar nici de a cheltui prea mult, Florãria te întîmpinã ca un prieten de nãdejde duminica la prînz sau la ceas de searã, cînd magazinele sînt

închise. Apariþii colorate ºi parfumate, florãresele sînt nelipsite din peisajul cotidian. Le întîlneºti zilnic la cîte un colþ de stradã, se proptesc în faþa spitalelor, a ºcolilor ºi pe la cimitire. Viaþa lor curge lin printre petale. Acolo, în mijlocul snopilor de crizanteme proaspãt tãiate, întîlnesc dragostea, concep copii ºi unele tot acolo îi ºi nasc, printre crini ºi trandafiri. În marea lor majoritate sînt þigãnci. Cu faþa smeadã, unele frumoase de picã, au în sîngele lor iute puterea de a te face sã cumperi. Muncesc pe rupte, de dimineaþa pînã-n miez de noapte, de la vîrste fragede, cînd alte copile încã se mai joacã cu pãpuºile. Iarna se adunã în jurul cazanelor sau discurilor în care sfîrîie cãrbunii încinºi ºi aruncã scîntei roºiivineþii în liniºtea serii. κi freacã mîinile ºi aºteaptã sã vîndã vreascurile vopsite cu alb ºi crengile de brad care mîngîie asfaltul din baloþii strîns fedeleº. Vara e animaþie. Aleargã care încotro, cu fustele lor lungi. Se învîrt între gãleþile pline, se adãpostesc împreunã cu marfa în hala Pieþei mari din Suceava care sperã sã le lungeascã viaþa. A lor ºi a florilor pe care le au în grijã. Îmi intersecteazã calea de aproape cinci ani ºi continuã sã mã fascineze ca în prima zi, în care am plecat din piaþã de parcã aº fi citit o carte dureros de realã ºi frumoasã în acelaºi timp. Pentru cine are timp ºi rãbdare sã îi priveascã, sã îi asculte, sã îi accepte. Mai toþi sînt rude între ei – pãrinþi cu copii, fraþi ºi surori, cumnaþi ºi unchi. Unii se ajutã, altora le sclipesc ochii cînd pot fura clientul celui de lîngã. Au nume rãsunãtoare, de personaje din Dallas sau mãrci de maºini. Sparg aerul cu strigãtele lor, se afurisesc mai des decît reuºesc sã vîndã în zi de sãrbãtoare, uneori se mai iau ºi la bãtaie.

Diplomaþia ºi delicateþea nu le stau prin buzunare, în schimb au inimi mari, sînt generoºi ºi sensibili. Se impresioneazã cînd vãd copii, cred în Dumnezeu ºi nu îºi depãºesc lungul nasului. Sînt douã categorii – „avuþii”, care au gherete ºi chiar depozite, ºi cei care vînd din gãleatã, pe asfalt, flori româneºti. κi fac reclamã în stilul lor, care dã clasã multor ºcoli ºi cursuri de marketing ºi vînzãri ºi te face sã pleci cu braþele pline, chiar dacã nu ai neapãratã nevoie. De la ei cumpãrã clienþii finali, cei care doresc sã dãruiascã sau sã îºi înfrumuseþeze casa cu un buchet de flori.

Profesioniºtii aleg depozitele care oferã civilizaþie pe facturã. În ultimii ani au apãrut tot mai multe ºi mai bune. Sînt convins cã ºtiþi cu toþii de existenþa femeilor ce vînd flori la margine de drum în oraºul vostru. Aceste femei denumite ºi „florãrese” sînt obligate sã suporte ploaia, frigul, vîntul, gerul, orice, pentru a vinde cîteva flori. De cele mai multe ori, sînt tratate cu indiferenþã ºi cu batjocurã, lipsa de respect a oamenilor regãsindu-se tot timpul. În ciuda acestui lucru, pe ele le gãseºti tot timpul în acelaºi loc ºi întotdeauna sînt dispuse sã negocieze. Iatã un fotoreportaj realizat cu ajutorul unei

florãrese, menit sã ilustreze faptul cã în ciuda frigului aspru de decembrie sau a cãldurii sufocante de iunie, a ploilor torenþiale, pe florãrese le gãseºti mereu, oriunde ºi oricînd. Florãresele – cele adevãrate, cu degete asprite de pãmînt ºi sfîºiate de ghimpi nemiloºi – au dispãrut. În locul lor au apãrut comerciantele îndrãzneþe ori decoratoarele stilate.

Meseria de florãreasã a îmbãtrînit odatã cu lumea, e veche de secole ºi încã aduce pîinea pe masa celor care o practicã. În România altor vremuri, florãresele erau femei sãrace, cu bãtãtura plinã de copii. Florile le ajutau sã supravieþuiascã. Azi, s-au modernizat, nu mai umblã de colo-colo, desculþe, tuºind, tîrînd coºul doldora de crizanteme, crini sau lalele, în cãutarea unui vad mai bun. Au maºini de lux, vile cît un palat ºi mulþi bani în cont. Bunicile, strã-strã-bunicile lor, tot cu meseria asta ºi-au crescut copiii. Au fãcut rãzboaie, au rezistat epidemiilor, au simþit ploile-n piept ºi frigul în oase. Florile au rãmas aceleaºi ºi atunci, ºi acum. Numai cã se vînd mai scump.

Tanti Mia are 76 de ani ºi a trãit toatã viaþa printre frezii ºi lãcrãmioare. A nãscut-o maicã-sa în stradã, pe o mînã de narcise. Acolo i-a venit sorocul, odatã a trecut-o un cuþit pe la ºale, a dus mîna la pîntec ºi-a þipat scurt: „haoleu, mor!”. Era rãzboi, lumea murea, dar florile tot se vindeau. Picase primãvara ºi Suceava îºi pusese þoale noi, verzi, parcã nu vroia sã ºtie de nimic. „Ce vremuri grele, matale n-ai dã unde sã ºtii, se aude glasul femeii dintr-un mãnunchi de garoafe roºii. Pã mama tot în uliþã a nãscut-o bunica, da’ dãmult, în anu’ 1900. A cunoscut mulþi oameni mari, tatãl Tamarei Buciuceanu dã la ea cumpãra buchete dã crizanteme galbene, Bidirel lãutaru’, tot la ea venea. ªi bunica mea, care dã fel era din Roman a vîndut flori cînd a fost regele Mihai la Suceava înainte de rãzboi. Arunca lumea cu trandafiri cînd trecea omu’ ãsta, poporu` îl iubea“. Floricica e tinericã, dar tot dintr-o dinastie de florãrese face parte. Cînd avea ºapte ani, vindea lalele prin crîºme. Era frumuºicã foc ºi avea succes. Bunica ºi strãbunica, tot cu asta s-au ocupat. „Sîntem mai multe generaþii, zice femeia trecutã de 35 de ani. Strãbunica, Maria, a vîndut flori pe vremea rãzboiului. Îmi povestea mereu. Strãbãtea Suceava cu coºul în mînã, desculþã, ºi vindea trandafiri albi la boieri. Cucoanele erau gãtite, parfumate ºi rîdeau mereu, nu ca acu’, stau îmbufnate ºi îmbãtrînesc prea repede. Trebuia sã vîndã mãcar un boboc de crin ca sã aibã ce le pune copiilor pe masã“. De peste 30 de ani, Floricica vinde flori în acelaºi loc. κi aminteºte cã pe soþul ei l-a cunoscut într-o dimineaþã de Paºti. Îl privea pe sub gene. De cum a zãrit-o, el n-a mai plecat. Pînã seara erau ca ºi cãsãtoriþi. De atunci nu s-au mai despãrþit. Au fãcut cinci copii, trei fete ºi doi bãieþi, unul dupã celãlalt. În flori i-a nãscut ºi pe ei. A vîndut gladiole pînã i „s-a rupt apa” ºi a trebuit sã nascã. Toþi sînt florari acum. Unii o ajutã, alþii au propria afacere. Cel mai mic urmaº e Elis, pe care bunicã-sa tot florar vrea sã-l facã. Ca sã nu „strice” tradiþia. Se mai înjurã între ele, se urãsc ºi se blesteamã pe limba lor. Pe vremuri, se mai pãruiau în plinã stradã, cînd îºi furau clienþii între ele. Acum s-au emancipat. Existã pentru fiecare un loc sub soare. Bãtrînele florãrese, respectate ºi experimentate, vînd în centru, la Piaþa Mare, Universitate, sau Piaþa Micã. Muncesc pe rupte, unele dintre ele bolnave coapte, cu medicamentele în buzunar. Baba Lãmîia vinde flori de la 12 ani. Mama ei, o frumuseþe!, a fost tot florãreasã, bunica ºi strãbunica la fel. Au þinut o tarabã de flori în Vechea piaþã, dar ºi-au dat seama cã stînd într-un loc cîºtigã mai puþin Aºa cã ºi-au mai schimbat vadul din cînd în cînd. „Noi sîntem mai multe generaþii dã florãrese, povesteºte femeia de 72 de ani. Mama mea lua Suceava` la talpã, cu coºu` în mînã ºi vindea trandafiri bulgãreºti la boieri ºi pîn restaurante. ªi cînd erea nemþii lu` Hicler p-iaiºi, toþi cumpãra dã la ea.

Mama era ºucarã rãu, blondã cu ochii verzi, nu neagrã ca mine, io m-am izbit tatii aºa caciorîtã! Un pictor mare a pictat-o în mai multe tablouri, da` nu ºtiu sã spui cum îl cheamã. ªtiu doar cã era evreu…”. E posibil ca mama Lãmîieii sã fi fost pictatã de celebrul Lazãr Ghelman, artistul care a realizat foarte multe tablouri în care personajul principal a fost o florãreasã. Baba Lãmîia doarme doar patru ore pe noapte. La trei trebuie sã fie la importatori ca sã cumpere florile. Acolo e nebunie mare.

Explozie de petale ºi de mirosuri. Vin camioanele încãr-

cate vîrf, cu toate soiurile de plante, de la trandafiri olandezi, jerbera, kale sau crizanteme, pînã la cele exotice, care sînt cele mai scumpe. E bãtaie pe ele.

Concurenþa e acerbã. „Dacã nu te bagi unde trebuie, dacã nu ºtii pã cine sã ºpãguieºti, cã ºi acilea, ca peste tot, banii rostuieºte afacerea, rãmîi cu buza umflatã ºi cu cele mai naºpa flori, zice femeia. Mi s-a întîmplat ºi mie uneori sã nu am ce cumpãra, cã sã înfige astea mai tinere care e mai obraznice“. Pentru ca viaþa florilor sã þinã cît mai mult timp, baba Lãmîia utilizeazã diferite trucuri, unele pãstrate în mare tainã, ca o reþetã preþioasã ce nu se transmite decît pe patul de moarte. „Cu floarea tre sã te porþi delicat. Lumea ne înjurã cã punem preþuri mari, da mulþi nu ºtie cîtã muncã intrã ca sã þii o floare mai mult. Vã spui cum fac io, da secretu` cel mai important e lãsat cu blestem dã la mama mea, n-am voie sã-l zic decît înaintea morþii ºi numai fetei mele, Suzana. Acasã le bag în frigider, pã altele le opãresc la tulpinã, le tai cozili numai în lung, pun zahãr sau o aspirinã. Alea nepricepute, da` care vrea sã înºele oamenii, rupe petalile ofilite dã la trandafirii înfloriþi ºi îi vinde pã post dã boboci. Mai e unele care vinde flori rupte. Dã omu’ o grãmadã dã bani pã jerbera. Buchetu’ e frumos legat cu funde ºi funduliþe, mai mare dragu’. Ajungi acasã ºi vezi cã douã dintre ele e rupte. Þigãncili bagã ace de gãmãlie în cozi, da’ în lungime, dã nici nu te prinzi, ºi pune staniol ca sã ascunzã defectu’“. Alte ºmecherii botaniste pe care florãresele le folosesc pentru menþinerea prospeþimii plantelor sînt urmãtoarele: crinilor li se rup staminele cu polen ca sã þinã mai multe zile, crizantemele, garoafele, trandafirii, freziile sînt pulverizate cu puþin fixativ, florile fragile ºi scumpe ca orhideele sînt þinute la temperaturi constante, ferite de razele soarelui. Existã remedii ºi pentru plantele ofilite rãmase nevîndute peste zi. Dupã ce li se taie cozile sînt introduse cîteva ore în bere rece ºi proaspãtã. Imediat cicã ele îºi revin ºi sînt ca noi. Toate trãiesc însã mai mult dacã sînt þinute în apã mineralã ºi permanent stro-

pite. Pentru colorarea trandafirilor în albastru, a crizantemelor în verde sau degrade, se utilizeazã cerneala simplã sau cea vegetalã. Acestea vor avea însã viaþa mai scurtã ºi se vor ofili mai devreme decît cele normale.

Florarii totuºi rezistã. Pentru cã, în afarã de flori cu miros îmbãtãtor, din Piaþa Mare pleci cu zîmbetul pe buze ºi cu un sentiment cã uneori, chiar ºi în ritmul ãsta nebun, viaþa îngheaþã în cliºee cu þigãnci cu fuste ºi gãleþi cu flori parfumate în faþã.Florile vor impresiona mereu, chiar dacã vor fi aranjate în forme din ce în ce mai sofisticate. În trecut florile erau un accesoriu suplimentar al cadoului propriu-zis. În viitor, însã, cadoul va deveni un accesoriu al aranjamentului floral sau al buchetului (florile aranjate direct în vazã cadou, o broºã prinsã la funda de catifea care leagã buchetul sau o eºarfã legatã în formã de floare prinsã în buchet etc.).

Deºi se spune cã moda buchetelor a cam trecut, cã acum ghivecele (!) ar fi pe… trend, nu mã pot abþine de la întrebarea: unde s-a dus oare romantismul de altãdatã, cînd o fatã era cuceritã nu numai cu scrisori de dragoste, dar ºi cu o floare frumos mirositoare? De ce sã nu recunoaºtem cã lumea ar fi dezolantã fãrã flori. Dacã vreþi, chiar fãrã codul lor secret! Deoarece în alte vremuri exista un extraordinar cod secret al florilor: fiecare floare era purtãtoarea unui mesaj, iar un cavaler trebuia sã ºtie exact ce fel de flori sã-i dãruiascã iubitei pentru a-i dezvãlui sentimentele sale (în anul 1700, regele Charles al II-lea al Suediei a introdus limbajul florilor, obicei împrumutat din Persia…).

LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 20 iulie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII NATO: Summitul „nebuniei strategice“ Aliaþii Statelor Unite se tem de un un „mare tîrg” Trump-Putin În timp ce Summitul NATO se desfãºura la Bruxelles, presa de main stream din Occident se întreba dacã Alianþa va reuºi sã supravieþuiascã în timpul mandatului preºedintelui Donald Trump. „The Guardian“ scria cã niciodatã în ultimii 70 de ani membrii NATO nu au avut nevoie mai mare sã-ºi aminteascã de formula „Sîntem aliaþi” care stã scrisã pe zidul ce înconjoarã comandamentul NATO din Bruxelles.

Cînd pe lîngã tonul ultimativ prin care Trump le cere aliaþilor europeni sã-ºi plãteascã „factura” pentru protecþia americanã se adaugã ºi întîlnirea dintre preºedintele SUA ºi Vladimir Putin, la cîteva zile dupã Summitul NATO, îngrijorãrile liderilor europeni cresc ºi mai mult. „Acum le e teamã de ceva ºi mai rãu: o fisurare totalã a alianþei sau cel puþin o slãbire a angajamentelor de securitate ale Washingtonului, de pe urma cãreia NATO va ieºi foarte ºifonatã”, scrie „The Washington Post“.

50% probabilitate ca Summitul sã fie un eºec Stilul imprevizibil al preºedintelui Trump ºi declaraþiile sale dure, în special la adresa Germaniei, îi fac pe diplomaþii de la NATO sã se teamã de ceva mult mai grav decît recentul Summit G7. „Una este sã iasã precum la Summitul G7, alta e ca Trump sã ducã la deraierea NATO”. Iar marea teamã a europenilor este un „mare tîrg” între Donald Trump ºi Vladimir Putin, la Helsinki. „Putin e bun. ªi noi sîntem. Sîntem oameni. Sînt pregãtit pentru întîlnire? Total pregãtit. M-am pregãtit toatã viaþa pentru asemenera lucruri”, a spus preºedintele Trump, citat de CNN. „Sã te înþelegi cu Rusia ºi cu China, sã te înþelegi cu alte þãri este un lucru bun, nu unul rãu”.

Asemenea declaraþii le dau fiori reci europenilor, în special liderilor din statele Flancului Estic al NATO. Reuters noteazã cã doi diplomaþi europeni se pregãtesc pentru cel mai rãu scenariu: ca Trump sã anunþe încetarea exerciþiilor militare ºi sã retragã trupele SUA din þãrile baltice, dupã întîlnirea cu Putin. „Sînt 50% ºanse ca preºedintele SUA sã distrugã Summitul NATO, probabil plîngîndu-se din nou cã aliaþii nu-ºi împart

echitabil povara financiarã ºi, probabil, ameninþînd cã se va retrage dacã nu se pun de acord pe aceastã temã”, spune un alt diplomat citat de Reuters.

Speranþele europenilor: dosarele FBI ºi „statul paralel” Aliaþii se tem de un mare tîrg Putin-Trump fie privind Crimeea ºi estul Ucrainei, fie Siria sau o dezangajare americanã în þãrile din Flancul Estic al NATO. Le este teama ºi pentru cã Donald Trump a anunþat cã va avea o întrevedere strict între patru ochi cu omologul rus. Existã însã o speranþã ºi ea se numeºte James Mattis, secretarul american al Apãrãrii. Mattis, considerã opoziþia democratã din SUA ºi oficiali din statele aliate, este mintea limpede a administraþiei SUA, un susþinãtor al NATO ºi un lider care vede cu ochi foarte critici Rusia lui Vladimir Putin. Dacã pentru Donald Trump „istoria se reduce la ultima emisiune de ºtiri”, dupã cum scrie Brent Budowsky, un fost consilier politic al mai multor cogresmani democraþi, Mattis este cunoscut pentru înþelegerea sa profundã a realitãþii ºi pasiunea pentru istorie.

Apoi, speranþa aliaþilor cã Trump nu va putea face un rãu ireparabil în NATO mai vine ºi din piedicile pe care Congresul SUA le-a pus în calea preºedintelui, fãcînd necesar un vot în legislativ, în cazul în care Trump ar dori sã ridice sancþiunile impuse Rusiei. Se adaugã apoi speranþa care vine din culisele statului profund american, acolo unde achetatorii FBI conduºi de Robert Mueller, pot, prin acheta lor privind conivenþa dintre echipa de campanie a lui Trump ºi Rusia, sã paralizeze decizii prezidenþiale majore ºi pot submina legitimitatea preºedintelui american.

Rãul a fost fãcut Însã, chiar ºi cu aceste piedici puse în calea acþiunilor lui Donald Trump, rãul a fost deja fãcut, considerã mai mulþi diplomaþi NATO citaþi de Reuters. În primul rînd, calendarul întîlirii Trump-Putin pune într-un con de umbrã Summitul NATO care ar trebui sã transmitã Rusiei mesajul solidaritãþii vestice. Acest summit nu este decît un preambul al întîlnirii dintre cei mari, care conteazã cu adevãrat. Mai importantã se poate dovedi ºi întîlnirea ce va urma între Vladimir Putin ºi premierul israelian

Noua democraþie: ONG-uri în loc de partide politice (1) Democraþia europeanã este bolnavã, iar experþii de la Fundaþia friedrich Ebert din Germania i-au pus diagnosticul ºi au stabilit ºi tratamentul. Studiul „Celãlalt deficit democratic – soluþii pentru ca UE sã întãreascã democraþia în statele membre” realizat de fundaþia socialdemocratã germana observã în primul rînd gravitatea evoluþiilor recente din Europa Centralã, în Ungaria ºi Polonia, unde s-ar produce atentate împotriva pluralismului în presã ºi a independenþei justiþiei.

ONG-urile, panaceu pentru democraþia bolnavã din Est Fundaþia germanã sugereazã ºase soluþii.

1. Un sistem de monitorizare a stãrii democraþiei în fiecare þarã membrã UE. Cum va funcþiona? În primul rînd prin dialog cu societatea civilã, adicã cu ONG-urile, dar ºi cu guvernele. Materialele rezultate ar urma sã fie discutate în parlamentele naþionale, în Parlamentul European ºi ar putea influenþa deciziile luate de Comisia Europeanã.

2. Un fond special pentru ONG-uri, despre care studiul german aratã cã suferã de lipsã de finanþare. Fondul propus ar lua circa 2 miliarde de euro din bugetul pe ºapte ani al UE. Banii ar urma sã fie distribuiþi prin „organisme independente” la nivel naþional ºi ar urma sã fie folosiþi pentru educaþie civicã, lobby pentru apãrarea drepturilor fundamentale ºi jurnalism de investigaþie.

Studiul nu spune cine ar trebuie sã fie „organismele independente” de la nivel naþional care au pîinea ºi cuþitul.

3. Curtea Europeanã de Justiþie ar trebui sã dea o interpretare mai largã încãlcãrii tratatelor de cãtre un stat membru, astfel încît anularea dreptului de vot al unui stat membru în cazul încãlcãrii valorilor fundamentale UE sã nu mai poata fi respinsã prin veto (ceea ce avertizeazã

Ungaria cã va face în cazul în care „mãsura nuclearã” ar fi activatã împotriva Poloniei).

4. Condiþionarea accesului la fondurile UE de respectarea valorilor fudamentale ale UE ar trebui sã fie o regulã draconicã. Soluþia aceasta propusã de fundaþia germanã este muzicã în urechile politicienilor germani de orice orientare.

5. Armonizarea sectorului mediatic, pentru a asigura libertatea, pluralismul viziunilor, transparenþa finanþãrii ºi pentru a limita concentrarea proprietãþii în presã. UE ar trebui sã furnizeze fonduri pentru proiecte pentru pregãtirea jurnaliºtilor ºi pentru combaterea dezinformãrii.

6. Penalizãri financiare pentru partidele politice naþionale, dacã nu respectã valorile fundamentale europene. Aceasta s-ar face prin intermediul familiilor politice europene, care ar urma sã decidã ce partide naþionale au dreptul sã ajungã la banii europeni, în funcþie de participarea sau neparticiparea lor la un grup politic european. Fundaþia germanã mai propune ºi liste transnaþionale la alegerile europene (candidaþi strãini pe listele din altã þarã, o mãsurã doritã de preºedintele Emmanuel Macron) ºi propune ca fundaþiile politice sã monitorizeze comportamentul partidelor naþionale, sã adune dovezi despre abaterea de la valorile europene.

Bruxelles-ul centreazã ºi apoi dã cu capul Rezumînd, ONG-urile finanþate cu sute de milioane de euro pe an de la Bruxelles ar fi cele care ar monitoriza starea democraþiei în statele membre, pentru ca pe baza rapoartelor lor Comisia sã ia decizii de penalizare a guvernelor naþionale, mergînd de la tãierea fondurilor europene pînã la suspendarea dreptului de vot în UE. În

Benjamain Netanyahu (în care se va vorbi despre Iran, Înãlþimile Golan ºi Siria). Mai importantã poate fi chiar ºi întîlnirea dintre mîna dreapta a vicepremierului italian Matteo Salvini ºi acelaºi Putin, programatã duminicã. ªirul acestor întîlniri care marcheazã o deschidere cãtre Rusia lui Vladimir Putin dãuneazã liniei adoptate pînã acum de NATO. „Cel mai mare dintre aliaþi nu numai cã are o disputã cu noi, ceilalþi, dar vrea chiar sã plece. Strategia descurajãrii Rusiei este deja compromisã”, spune Tomas Valasek, fost ambasador al Slovaciei la NATO. Un alt diplomat NATO este mult mai plastic. „Ne-am dat ochii peste cap uitîndu-ne la politicile lui Trump, dar acum chiar vedem cum nebunia a devenit o strategie. Acum trebuie sã ne gãsim tot felul de parteneri pentru a ne îndeplini obiectivele”.

Misiuni „sinucigaºe” ale aliaþilor Dacã Donald Trump este criticat la unison, nu toatã presa occidentalã se ridicã în apãrarea NATO. Publicaþiile de stînga sînt mai critice ca niciodatã. Iatã un exemplu din Italia, þarã care oferã Apãrãrii doar 1,15% din PIB, mult sub pragul de 2%. „În loc sã protestãm pentru cã SUA ne cer sã ne sporim cheltuielile militare, ar trebui sã mulþumim Washingtonului cã ne-a adus cele mai devastatoare rãzboaie de la acest început de mileniu, pornind cu Irak, în 2003, ºi continuînd cu Siria ºi Libia, în 2011, rãzboi început de francezi ºi apoi prelua de NATO, cu raidurile împotriva colonelului Gaddafi. Ce spune Trump despre lipsa contribuþiilor europene nu este adevãrat. Italia a bombardat Libia, cel mai mare aliat al ei din Mediterana, al cãrei lider a fost primit cu pompã la Roma. Iar apoi, aviaþia italianã a întreprins sute de raiduri, în urma ºantajului cã, în caz contrar, NATO va distruge terminalele petroliere ale Eni din Libia. (…) Loiali aliaþilor, italienii au recurs la un act sinucigaº: în timpul rãzboiului din Kosovo au bombardat fabrica Fiat din Kragujevac. La aceste lucruri ar trebui sã se gîndeascã SUA, NATO, francezii, englezii ºi ar trebui sã repare pagubele produse ºi pe cele care se produc acum, prin deriva naþionalpopulistã a guvernului”, scrie publicaþia „Linkiesta“.

Avînd în vedere consecinþele nefaste ale rãzboaielor din ultimul deceniu ºi jumãtate, „NATO este, în realitate, doar un paºaport diplomatic pentru armele produse de Finmeccanica ºi o modalitate de a menþine niºte locuri de munca”.

CÃLIN MARCHIEVICI schimb, partidele politice naþionale ar fi expuse penalizãrilor financiare ºi monitorizate de fundaþii. Soluþia fundaþiei germane pentru salvarea democraþiei ar fi ONG-urile, în special ONG-urile cu finanþare europeanã, nu naþionalã.

Organizaþii opace militeazã pentru transparenþã De zeci de ani, organizaþiile non-guvernamentale beneficiazã de un avantaj uriaº în faþa partidelor, acþionînd de multe ori în aceleaºi scopuri politice. Un articol publicat de Lawfareblog aratã cum ONG-urile au profitat de definirea lor clasicã drept promotori neutri politic ai normelor democraþiei liberale. În plus, printrun efect de halou, donatorii strãini ai ONG-urilor au ajuns sã fie consideraþi drept cele mai pozitive personaje din lume.

Lucrurile au început însã sã se schimbe, ºi nu doar în Rusia lui Vladimir Putin sau Ungaria lui Viktor Orban, ci ºi în Israel, þara pe care se concentreazã articolul amintit. ONG-urile cu finanþare strãinã încep sã devinã factori polarizanþi în politica statelor în care activeazã.

Acesta este cazul ONG-urilor care susþin cauza palestinianã în Israel, dintre care 39 au primit finanþãri strãine de 150 de milioane de dolari în ultimii cinci ani, din partea guvernelor europene, a Fundaþiei pentru o Societate Deschisã a lui George Sörös, din partea Rockefeller Brothers etc. Procesul stabilirii ONG-urilor care vor primi banii de la guvernele europene este opac, scrie autorul articolului, Gerald Steinberg.

Cel puþin la fel de important, aratã criticii, este cã ONG-urile nu au un sistem de control precum partidele politice, deciziile de distribuire a resurselor (numãrul de studii, de rapoarte planificat pentru fiecare autor) se iau în spatele uºilor închise ºi pentru ele ºefii ONG-urilor nu rãspund în faþa nimãnui în afarã de donatori.

COTIDIANUL.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 20 iulie 2018

Universalitatea bunelor maniere (66) Arta de a face un cadou Precum spune titlul acestui capitol, a face cadouri este o artã greu de stãpînit. Un cadou trebuie sã fie o manifestare sincerã de dragoste, prietenie, generozitate ºi bun-gust. Este simplu sã intrãm într-un magazin sau într-un mall ºi sã alegem un articol frumos pentru a rãspunde unei obligaþii pe care o avem faþã de cineva sau sã facem un cadou soþului sau soþiei cu ocazia aniversãrii sale. Însã, cadourile care nu se uitã sînt cele care au o semnificaþie specialã, pe care le alegem þinînd seama de anumite condiþii.

Sã facem diferenþã între douã tipuri de cadouri posibile: acelea pe care le oferim cu ocazia unei sãrbãtoriri speciale, cum e o aniversare, o nuntã sau un botez, ºi acelea care presupun un anumit tip de obligaþie socialã, care decurg dintr-o anumitã responsabilitate dobînditã, cum pot fi cadourile firmelor. De asemenea, facem cadouri cînd sîntem invitaþi la un prînz sau la o cinã la cineva acasã, drept mulþumire pentru invitaþie. Din politeþe, vom duce un cadou cînd mergem sã vizitãm un bolnav la spital sau femeii care tocmai a nãscut, în acest ultim caz putem alege un cadou fie pentru mamã, fie pentru copil.

Fiecare situaþie sau relaþie pe care o avem cu persoana cãreia îi este destinat cadoul va defini criteriile de alegere. Însã, înainte de a pãtrunde în amplul evantai al posibilitãþilor, vom analiza o serie de factori care sînt comuni oricãrui gest de dãruire a unui cadou. Întotdeauna cînd oferim un dar, indiferent cui, trebuie sã þinem seama de gusturile celui care îl primeºte ºi nu de ale noastre. A utiliza criteriul gusturilor noastre personale, gîndind cã sînt aceleaºi cu cele ale celorlalþi, este o mare greºealã. De asemenea, nu este potrivit sã facem un cadou doar pentru a întoarce o favoare, adicã pentru faptul cã cineva ne-a dãruit mai înainte ceva.

Un factor care ne va ajuta considerabil la alegerea unui anumit cadou este dacã persoana cãreia îi este destinat are o pasiune concretã, ca sportul, muzica sau lectura. Alegerea va fi cu atît mai potrivitã cu cît cunoaºtem mai bine gusturile destinatarului cadoului. Adevãrata

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (77) 6 iunie 2001 Viaþa poate fi luatã oricînd, în orice clipã de la zero!

Important e sã vrei. Sã conºtientizezi greºelile fãcute, sã le cercetezi amãnunþit ºi sã nu le mai repeþi. ªansa ne-o dã Dumnezeu fiecãruia dintre noi, de mii ºi mii de ori, doar trebuie sã fim atenþi ºi în concordanþã cu Voia Divinã. Abia atunci vei putea sã te bucuri, sã fii fericit.

Vei creºte ca un aluat pus la dospit. Sã mergem în lumina Domnului, sã facem cele bune ºi vom fi bine cu sufletul ºi trupul în armonie. Slãvit sã fie Domnul ºi toþi sfinþii în vecii vecilor Amin.

7 iunie 2001 E ziua de naºtere a lui Gabi. Îi doresc La Mulþi Ani !

Nu ºtiu pe unde se mai aflã prin lumea asta.

Nu ºtiu ce e mai grea, obiºnuinþa sau dezobiºnuinþa.

Mã preocupã antagonismul acestor termeni. Cred, totuºi, cã e mai uºor sã te obiºnuieºti cu ceva ce nu ai mai trãit ºi sã încerci experienþe noi. Dar, în cazul dezobiºnuinþei e mai greu sã te debarasezi, sã uiþi ceea ce ai trãit, ce ai simþit, sã te desparþi de ceea ce ai fost legat, poate chiar robit. Pentru cã ai investit nu numai sufleteºte, ci total, gînd, faptã, speranþã, Iubire... ºi ai rãmas pustiit.

Seara mã apucã tristeþea. Am plîns ºi am scris douã poezii pentru Florin. Mã simt singurã, cu inima frîntã.

M-a sunat mama. Face gem de cãpºuni. Curãþã cãpºuni cu gîndul la mine. Dar, eu am nevoie sã-mi fie aproape sufleteºte, nu material, cu sfaturi de bine, sã mã pot împlini. Sã nu mai trãiesc zbuciumul singurãtãþii ºi al Iubirilor pierdute. Cu gem de cãpºuni, asta nu trece!

Sã-mi dea încredere, sã mã protejeze, ca o mamã pe acest pãmînt, sînge din sîngele meu. Mama nu-mi dã ceea ce am eu nevoie ºi cred cã e prea legatã de cele lumeºti. ªi, totuºi, mi-e atît de fricã sã nu-i pierd pe ai mei, încît sper, dar ºi cred cu tãrie cã nu le voi supravieþui. Nu voi rezista fãrã ei! De aceea le spun de atîtea ori sã se îngrijeascã, sã se întãreascã ºi sã se

artã de a dãrui este dominatã de cel care are abilitatea de a descoperi gusturile celuilalt, fãrã ca destinatarul sã bãnuiascã mãcar care este intenþia ascunsã a întrebãrilor.

Aceastã abilitate ºi un amestec de generozitate ºi bunsimþ sînt ingredientele necesare de a fi remarcaþi pentru alegerile noastre inspirate.

Nu trebuie sã atragem atenþia persoanei cãreia îi este destinat cadoul cumpãrînd ceva exagerat de scump.

Persoana se poate simþi ºocatã, fiind conºtientã de risipa pe care am facut-o pentru ea. Pentru nimic în lume nu trebuie sã dãruim un lucru pe care noi, cu o anumitã ocazie, l-am primit drept cadou. Existã persoane care primesc un cadou ce nu le place ºi, chiar dacã din politeþe nu-ºi exprimã pãrerea, îl pãstreazã într-un colþ ascuns pentru a-1 dãrui altcuiva. Cadourile, fie cã vã plac, fie cã nu, sînt personale ºi netransferabile.

Vom enumera alte sfaturi care vã vor fi utile în alegerea unui cadou, indiferent de destinatarul acestuia: * Aveþi grijã de ambalajul, cutia, punga sau pachetul în care veþi pune cadoul. Prezentarea cadoului, chiar dacã nu este atît de importantã, va spune multe despre dvs.. Dacã faceþi cumpãrãturile într-un magazin cunoscut, unde vã împacheteazã cadoul cu hîrtie care are imprimatã publicitatea magazinului, încercaþi sã o schimbaþi ºi sã alegeþi una oarecare, asta dacã ambalajul nu aparþine, ca ºi cadoul, unei anumite mãrci. * Dacã primiþi un cadou prin poºtã, imediat dupã ce îl deschideþi ºi verificaþi ce este înãuntrul pachetului, telefonaþi persoanei care vi l-a trimis pentru a-i mulþumi. * Niciodatã nu dãruiþi bani ºi nu cereþi altcuiva sã o facã. Doar în anumite ocazii ºi cu persoane foarte apropiate, de obicei pãrinþi sau copii, va fi acceptat obiceiul de a dãrui sau a primi bani drept cadou. La anumite evenimente, cum ar fi nunþile sau botezurile, este permis sã se dãruiascã bani. * Evitaþi sã cumpãraþi obiecte de utilitate îndoielnicã, pe care le expun în vitrine numeroase magazine specializate în cadouri, la care se ajunge cînd nu aveþi nici o idee ce sã cumpãraþi sau nu aveþi timp. În aceste cazuri, o carte bunã sau un CD conþinînd muzicã va fi cea mai bunã alternativã. * Dacã nu este vorba de partenerul dvs. sau de cineva foarte apropiat, nu dãruiþi haine. ªi persoanele care primesc un cadou trebuie sã dovedeascã politeþe. Cînd cineva ne oferã un dar, trebuie sã-i mulþumim sincer, apreciind atenþia pe care a dorit sã ne-o arate. Adevãrul este cã, indiferent dacã anumite

situaþii ºi angajamente sociale stabilesc necesitatea de a face cadouri, de fapt, nu sîntem obligaþi sã le facem, aºa cum nici nu trebuie sã reproºãm nimãnui cã nu ne-a dãruit ceva cu ocazia aniversãrii noastre, de exemplu.

Trebuie sã deschidem cadoul de faþã cu persoana sau persoanele care ni l-au fãcut ºi sã mulþumim din nou cînd vedem despre ce este vorba.

Dacã darul este oferit de mai multe persoane, vom mulþumi fiecãreia pentru gest ºi nu îl vom deschide pînã ce nu vor fi toate prezente. Dacã ni se dãruiesc flori, va fi un gest frumos ca în momentul cînd le primim sã le punem într-o vazã cu apã. Dacã este vorba de o cutie de bomboane, o vom deschide de faþã cu persoana sau persoanele care ne-au dãruit-o ºi le vom oferi una.

Dacã vreodatã ni se dãruieºte ceva ce avem sau care pur ºi simplu nu ne place, vom þine seama de buna intenþie ºi vom încerca sã ne ascundem decepþia. În ajunul unei date anunþate, cînd sperãm sã primim un cadou de la cineva anume, nu trebuie sã atragem atenþia acelei persoane cu fraze ca: „Acum cã vine ziua mea, mi-ar plãcea sã-mi dãruieºti acel costum atît de frumos pe care l-am vãzut zilele trecute” sau cu aluzii asemãnãtoare. Un cadou este, înainte de orice, o atenþie ºi ceea ce trebuie sã conteze este semnificaþia sufleteascã ºi nu cea materialã. Cît despre valoarea propriu-zisã a cadoului, aceasta depinde de relaþia pe care o avem cu persoana care ni-l face. Astfel, pãrinþii sau partenerul de viaþã, dacã au posibilitãþi, nu numai cã vor alege un cadou care se presupune cã ne va plãcea, dar nici nu se vor uita prea mult la preþul acestuia. De la oricine ar fi cadoul, nu ne vom permite îndrãzneala de a-i influenþa decizia ºi de a-l obliga, cerîndu-i ceva ce poate nu e în stare sã plãteascã. Alta e situaþia în care cel ce doreºte sã facã un gest frumos ne întreabã ce ne-ar plãcea sã ne dãruiascã sau de ce am avea nevoie. Dacã este aºa, vom fi modeºti în cerere, þinînd cont de cheltuiala pe care o presupune. În orice caz, cadourile stabilite pierd o parte importantã din obiectivul lor: factorul surprizã.

Trebuie sã ºtim foarte bine cã niciodatã, sub nici o formã, nu vom dezvãlui preþul unui cadou persoanei care îl primeºte. Este de prost-gust sã lãsãm pe obiect eticheta pe care este inscripþionat preþul sau sã lãsãm bonul în pachet. Dacã luãm ceva cu adevãrat scump, o vom face cu toate consecinþele. Este o mare grosolãnie sã comentãm efortul pe care a trebuit sã-l facem. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

apropie de Bunul Dumnezeu, pentru cã eu simt, ºi ceea ce simt întotdeauna se adevereºte, cã voi pleca ºi-i voi pãrãsi ºi nu doresc ca momentul sã-i gãseascã slabi ºi nepregãtiþi. Îi cert dur ºi-i critic prin cuvinte nepotrivite, cã-ºi neglijeazã viaþa lor, procurîndu-mi mie „bunãtãþi lumeºti” de care n-am deloc nevoie. Nu le doresc ºi nici nu le preþuiesc.

Gîndul îmi zboarã iar la prietenul din adolescenþã. Îmi doresc sã comunic cu el. Gabi s-ar putea sã împlineascã astãzi 34 de ani. O fi tot în Emirate sau s-o fi întors la Constanþa? Ce mult mã iubea bãiatul ãsta ºi cît mã dorea ca pereche, cum eu pe altul... ºi pe altul... îl doream, îl iubeam ºi îl visam pereche. Am rãmas prieteni, ca fraþii, asta a fost menit pentru noi. Corespondenþa noastrã nu ºtiu de ce s-a întrerupt. S-a mai însurat, iar o fi divorþat? Nu-ºi gãseºte nici el fericirea deplinã, doar una? Mereu o ia de la capãt.

Ieri, m-a vizitat Dan, acest om al singurãtãþii mele de acum. Am gãtit pentru el. Nu mã simt confortabil.

Nu-mi place cã l-am poftit în casã. Ne-am plictisit, timp de 4 ore, de o vizitã stearpã. Mie îmi era rãu de la ciclu ºi-mi venea sã plîng. Simþeam nevoia sã mã chircesc în mijlocul patului meu, sã iau tablete de liniºtire, sã nu vorbesc ºi sã nu fac nimic. Cu el în casã, mã simt singurã ºi dezolatã ºi chiar frustratã. Pacea n-o gãsesc. Care este voia Ta, Doamne? Nu mai sînt o puºtoaicã, nici de mai puþin de 20, ºi nici de 25 de ani. Am nevoie de tandreþe ºi Iubire. Biologic, am 30 de ani; psihic, mã simt în urmã. Creºtineºte, fãrã Iubire ºi binecuvîntare e pãcat.

Ceea ce înþeleg e cã atunci cînd dai Iubire, primeºti Iubire, aºa spune Îngerul. Dar unde e Iubirea mea?! Fãrã Iubire nu se poate face nimic. Am urît la Florin unele gesturi, poate pe drept, poate pe nedrept. Demonul încerca. ªi, totuºi, el se numea Florin al meu. Cu el, faþã de ce a însemnat Andrei, pe o duratã de timp atît de mare, am avut o relaþie reciprocã de trãiri ºi sentimente comune, ºi de comunicare, cred eu, în cazul cînd nu am trãit o minciunã. Aveam aspiraþii, vroiam sã facem ceva împreunã în viaþã. Alergam, ne plimbam.Dacã eu cãdeam, el avea o putere deosebitã asupra mea ºi mã ridica. În mine creºtea un sentiment curat, ca ºi pentru un copilaº al nostru. De aceea îl ºi strigam Copilu. Nu mã simþeam singurã cu el, doar eu ºi Iubirea mea tãinuitã, ca în cazul lui Andrei C. Împreunã cu Florin am fi putut fi o pereche idealã ºi fericitã, dacã aveam rãbdare, îndelungã rãbdare,

ºi dacã familia sa m-ar fi acceptat! ªi el, dacã m-ar fi iubit cu adevãrat.

Nu mai ºtiu cine a spus fraza: „Nu cãuta pãsãrile de anul ãsta în cuiburile de anul trecut”, cã mare dreptate a avut.

Nebun de alb... ªi te iubesc cu milã ºi groazã...

Mi-e dor de Florin. Roata s-a întors în favoarea lui, dacã pot spune aºa. Nu vreau sã mã las sã sufãr. Da, mi-e greu, mã doare, mã tulburã tare absenþa lui din viaþa mea searbãdã. Însã, Domnul e cu mine ºi Maica Domnului mã vegheazã cu blînzii ei ochi, nu numai pe mine, ci ºi pe el. Sînt terminatã de dor ºi Iubire!

Sînt cu acest Dan. Încearcã sã fie atent cu mine. Va reuºi acest om, trimis de Pronia Cereascã, sã mã vindece de rãnile mele? Doamne, pe Tine te întreb. Þie îþi cer sfatul. Þie îþi spun Durerea mea. Þie mã mãrturisesc. Eu voi face voia Ta! Plînsul mã rãvãºeºte, orice aº încerca sã fac nimic nu-mi reuºeºte ºi nu pot avea pace în suflet. „De acum pînã-n vecie, mila Domnului sã fie!”

Mulþumesc, Doamne, pentru ziua ce mi-ai dat!

Joi, 13-14 iunie 2001 Mã trezesc brusc, dupã ce m-am zvîrcolit toatã noaptea ºi m-am agitat, dorind sã mã liniºtesc ºi sã dorm, sã mã odihnesc. Spre dimineaþã, adorm ºi visez cã mã sunã mama. Îmi spunea foarte calm ºi normal cã a murit tata ºi de aceea nu m-a mai cãutat. Îmi spunea despre tata cã s-a stins rapid, doar în 10 minute. Cum, acasã se fac reparaþii, în vederea zugrãvirii ºi aranjãrii interiorului casei, „pentru ultima datã în viaþa”, o lucrare atît de complexã, pentru cã ai mei zic cã sînt bãtrîni ºi... nu se ºtie... sã nu lase în urma lor „vraiºte ºi mizerie”, începusem sã mã gîndesc la toate acestea, cum ar fi putut rãmîne lucrãrile neterminate, nemaifiind tata sã le supervizeze, dacã... visul mamei ar fi fost adevãrat.

La trezire, mi-am amintit de seara care a trecut, cînd i-am vizitat pe ai mei. Pentru un timp am simþit acea armonie divinã care ne cuprinsese în Trinitate. Doamne, apãrã-ne ºi ai grijã ºi de noi! Ne lãsãm la voia ºi mila Ta. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (58) O orã pînã la Oraºul de nicãieri (2) Brad îmi strigã ceva în ureche. Habar nu am ce încearcã sã spunã. În faþa noastrã, colonelul Sowada ºi membrii echipei sale par placizi ºi relaxaþi. Sper cã au atitudinea asta numai de spectacol, pentru cã altfel va trebui sã îi strîng pe toþi de gît.

Hercules merge înainte clãtinîndu-se în timp ce piloþii ies de pe traseul de legãturã ºi poziþioneazã imensa pasãre de metal pe pista principalã pentru decolare. Încã o datã, tureazã motoarele ºi, în mugetul lor, noi prindem vitezã. Burta avionului e rãvãºitã de zgomot.

Sîntem zdruncinaþi pînã la leºin. Cum reuºesc soldaþii din infanterie sã suporte acest calvar atunci cînd Herc devine taxiul lor pînã pe cîmpul de luptã?

Dupã care ne ridicãm spre cer. Un scrîºnet tînguitor ºi un declic mecanic indicã faptul cã roþile au fost retrase.

Sîntem în aer ºi oftãm lung, uºuraþi. Aceasta a fost cea mai neplãcutã decolare prin care am trecut vreodatã.

Ne stabilim sub 3.000 de metri altitudine. Nu e nevoie de oxigen, iar cala avionului C-130 nu pare a fi presurizatã. Sîntem scuturaþi, zguduiþi ºi rostogoliþi în toate direcþiile pe drumul nostru cãtre sud, noi, agenþii DSS, arãtînd destul de terorizaþi, în timp ce bãieþii de la

Memoriile unui celebru criminalist român (25) Hoþul îndrãgostit de casierã Într-o sîmbãtã, casiera unei întreprinderi din raionul „1 Mai” din Capitalã ridicase o importantã sumã de bani pentru plata salariilor, acþiunea urmînd sã fie continuatã în zilele de luni ºi marþi. Luni se constatã lipsa banilor din casa de fier... gãsitã închisã. Þînãra ºi frumoasa casierã a avut comportarea fireascã a omului nevinovat, ºocat de un asemenea eveniment. Primele cercetãri ne-au fãcut cunoscutã viaþa particularã a casierei: fiind necãsãtoritã, era curtatã de mulþi colegi, inclusiv de Mirea, unul dintre ºefii de serviciu, un bãrbat frumos, cu apreciate calitãþi profesionale. Pe plan moral, nu am auzit despre fatã decît cuvinte de laudã.

Cazul fiind deosebit de important, conducerea Miliþiei – era în anul 1952 – a dispus formarea unui colectiv cuprinzînd ofiþeri cu experienþã: Leonard Gruia,

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (9) La avansare urma sã fim împãrþiþi, în funcþie de capacitãþi, la: avioane de vînãtoare, bombardiere, avioane de legãturã sau cursuri pentru mecanici. Binenþeles cã majoritatea dintre noi tînjeau sã ajungã la aviaþia de vînãtoare. Dacã n-aº fi putut ajunge la vînãtori ar fi constituit pentru mine o loviturã teribilã. Dupã toate tiraniile ºi durerile indurate, ºcoala de mecanici ar fi fost o variantã de nesuportat pentru mine.

Dacã n-aº fi avut prieteni, ar fi trebuit sã ajung la spital. Nakamura, Oka, Tatsuno mã masau zilnic cu ulei.

De cîteva ori m-au ajutat sã rezolv sarcinile pe care trebuia sã le fac singur. În felul acesta am reuºit sã trec, cu chiu cu vai, peste sãptãmîna cu pricina. Dupã unsprezece zile de la goana aia fantasticã sub bolta cerului, zburam din nou ºi eram tot printre cei mai buni.

Interesant este însã faptul cã pe „cãlugãriþã” jocul de-a „urmaþi comandantul” a încetat sã-l mai distreze. Îmi era teamã cã nu voi mai fi ales pentru ºcoala de piloþi de vînãtoare din cauza întîmplãrii cu „cãlugãriþa”.

Nu pãrea însã cã ºefii s-ar fi supãrat prea tare pe mine.

De altfel, numai foarte puþini inºi erau capabili sã-ºi urmeze instructorul, foarte experimentat, în zborul sub bolta albastrã. Mã trezeam mereu la graniþa dintre speranþã ºi deziluzie. Cînd mai rãmãsese doar o sãptãmînã

Pag. a 19-a – 20 iulie 2018

Forþele Aeriene se lasã pe spate ºi fie trag un pui de somn, fie citesc. În vreme ce sîntem smuciþi ºi sãltaþi, ochii mei observã uºa de la cabina de pilotaj. E deschisã. Asta e cumva procedura standard pentru pakistanezi? E modul de operare al avionului PAK-1? Dacã da, oricare dintre persoanele aflate la bord ar fi avut acces nerestricþionat la piloþi. E cel mai bun scenariu pentru un terorist.

Privind cãtre uºã, îmi dau seama cã acest zbor nu e doar o posibilã cauzã de îmbãtrînire prematurã pentru noi, cei care nu facem parte din serviciul aviatic. El poate fi totodatã o oportunitate de a vedea cum opereazã echipa de zbor pakistanezã într-un avion identic cu cel pe care noi urmeazã sã îl studiem în curînd. Procedurile ºi rutina adoptate pe parcursul zborului ar putea fi revelatoare. Deja am observat cã echipajul a trecut nu doar printr-o listã de verificãri înainte de zbor, ci prin trei, înainte de decolare. E o procedurã destul de meticuloasã.

Piloþii au testat motoarele ºi un întreg set de alte sisteme.

Totul a funcþionat bine, în mod evident, altfel nu am fi decolat. Acelaºi lucru a fost probabil adevãrat în cazul avionului lui Zia. Verificãrile de dinaintea zborului nu au detectat nimic ieºit din comun, altfel echipajul ar fi anulat probabil zborul. Însã uºa aceea deschisã de la cabina piloþilor mã îngrijoreazã. Ea se potriveºte cu un alt aspect al enigmei oferit nouã ieri. Cineva din afara cabinei de pilotaj a strigat la un pilot chiar înainte ca PAK-1 sã se prãbuºeascã.

Cu siguranþã, radioul din cabina de zbor nu ar fi receptat acea voce în zgomotul motoarelor în cazul în care uºa ar fi fost închisã.

Un alt indiciu: Cineva a umblat la radio. Au avut un microfon deschis timp de cel puþin cîteva secunde, însã nici unul dintre piloþi nu a vorbit. Ce înseamnã asta?

O orã mai tîrziu, aterizãm la Bahawalpur. Rampa de la calã este lãsatã în jos, iar noi ieºim împreunã din avion pe sub coada acestuia. În momentul în care pãºim pe aeroport, sîntem izbiþi de o cãldurã atît de intensã de parcã am fi intrat într-un cuptor. În cîteva secunde sînt scãldat în sudoare.

– Bine aþi venit în deºertul Punjab, spune unul dintre indivizii din forþele aeriene.

Ne aflãm în oraºul Nicãieri, la capãtul pãmîntului.

Mã opresc ºi îmi rotesc privirile, verificînd împrejurimile. Nu se aflã nimic aici decît o mare de nisip vastã ºi goalã, presãratã cu pãmînt roºiatic-maroniu în toate direcþiile pistei aeroportului. În depãrtare se zãreºte o micã clãdire a terminalului aviatic, însã aceasta reprezintã singurul semn de civilizaþie aflat la orizont.

O rafalã de vînt suflã peste deºert, stîrnind diavoli de nisip în drumul ei. Aceºtia danseazã ºi se rotesc în timp ce rafala se izbeºte de noi. E ca ºi cum cineva tocmai ne-a lovit cu o flamã de la un aruncãtor de flãcãri.

– E ca într-un furnal aici, remarcã Brad.

– Ai grijã sã te hidratezi.

– Ai apã la tine ?

– Nu. – Nici eu.

– Pãi, o sã facem rost de la gazdele noastre.

Ne îndreptãm cãtre terminal. Brad îmi dã un ghiont: – Uitã-te la chestia aia. (va urma) FRED BURTON

Ion Alexe ºi Sterian Nicolae. Colegii mei au început primele cercetãri, constituind echipe de investigaþii ºi de audiere a martorilor. În asemenea împrejurãri nici unul dintre ei nu avea rãbdarea sã se integreze în programul normal de lucru: toþi renunþaserã la casã, la familie, la patul cel de toate nopþile, dormind pe canapele, fotolii sau paturi de campanie. Într-o noapte, cînd i-am aflat în aºa-zisul bivuac, am încercat un sentiment de invidie, nemaiavînd parcã suficiente forþe sã-mi duc la îndeplinire celelalte însãrcinãri.

Conducerea apreciase atunci cã era necesar sã activez într-un alt sector de muncã, poate de o mai mare importanþã. Dupã multe insistenþe, am obþinut totuºi aprobarea sã fac ºi eu parte din colectiv, consimþind sã execut, în paralel, ºi celelalte însãrcinãri. Eram mulþumit cã participam pe aceastã cale la necazul colegilor mei, care nu întrezãreau nici o ºansã de a gãsi o soluþie imediatã.

Directorul întreprinderii unde se comisese furtul l-a chemat din provincie – ca sã-i sprijine pe anchetatori – chiar pe Mirea, plecat la Braºov, în interes de serviciu, cu 2–3 zile înainte de eveniment. El nu ne era de prea mare folos în caracterizarea salariaþilor; se ocupa mai mult de consolarea casierei, cãreia, de altfel, îi fãcea curte de mai mult timp.

La locul faptei nu a fost relevatã nici o urmã digitalã strãinã, nici broasca nu prezenta semne de forþare sau de folosire a unor chei false. Mai toþi salariaþii au fost verificaþi, cerînduli-se totodatã sã justifice petrecerea timpului în noaptea furtului; am cules ºi date privind profilul lor moral, fãrã ca sã rezulte aspecte semnificative. Cu toate acestea, autorul nu putea face parte decît din mediul salariaþilor, pentru cã nu se produsese o spargere ºi nici nu se folosise o cheie falsã. Formulasem ºi o ultimã ipotezã: complicitatea unui salariat care ar fi realizat mulajul cheii – acelaºi procedeu ca în cazul „F.M.F.”! – ori ar fi sustras cheia frumoasei casiere.

Dupã multiple ºi complexe cercetãri am ajuns la concluzia cã singura pistã ne-o puteau furniza doar discuþiile cu casiera. Ea ne-a povestit, între altele, despre repetatele vizite pe care i le fãcea în birou Mirea. Acesta se aºeza uneori pe o mãsuþã din vecinãtatea casei de bani; uºa seifului era deschisã, ºi cheile – în broascã. În dese rînduri, el bãga cheia în broascã ºi fãcea haz cînd era respinsã în afarã prin acþiunea unui resort. Era vorba de un sistem – stabiliserãm noi – care ar fi putut ceda ºi la folosirea unei „chei” formate din trei beþe de chibrit! (va urma) DUMITRU CEACANICA

pînã la luarea hotãrîrii, pendulãrile mele se transformaserã în adevãrate chinuri sufleteºti.

Nici nu ºtiu cum am suportat ultimele zile. Apoi, într-o dupã amiazã de toamnã, am alunecat în grupul gãlãgios al camarazilor spre tabelul pe care erau anunþate ordinele. Nervii îmi erau încordaþi, gata sã-mi plesneascã. Am citit în grabã, cuprins de febrã, rînd dupã rînd. Nu mã gãseam. În sfîrºit. Era scris negru pe alb: „Kuvahara – ºcoala pentru piloþi de vînãtoare”. Împreunã cu mine mai fuseserã aleºi ºi camarazii mei Tatsuno, Nakamura, Oka ºi Jamamoto. Eram din caleafarã de fericiþi. Pentru mine aceasta însemna mai mult decît cîºtigarea titlului de campion al Japoniei la zbor fãrã motor.

Mi-amintesc bine de discursul rostit de comandantul ºcolii dupã sosirea noastrã, imediat a doua zi. Aveam destule motive sã-l iubesc pe acest om ºi eram pregãtit sã dau un nou impuls patriotismului ºi devotamentului pe care le dobîndisem la sfîrºitul instrucþiei de bazã. De data aceea a fost puþin mai altfel, ºi discursul comandantului mi-1 amintesc din cu totul alt motiv. În încheiere, el a spus: „Viitorul nostru este tot mai grav. Depinde de voi, fii ai Japoniei, sã vã sacrificaþi vieþile, sã muriþi cu hotãrîre pentru cauza noastrã cea mare...”.

Am fost îngroziþi, pentru cã asta se abãtea de la cele ºtiute pînã atunci. Jumãtatea de an care trecuse am fost atît de cufundaþi în instrucþie încît am pierdut orice contact cu lumea din jur. Ca ºi cînd cineva ne-ar fi aruncat în faþã o canã cu apã rece, aºa ne-am trezit dintr-odatã, dîndu-ne seama cã ne aflam în plin rãzboi... Iar acum era pentru prima oarã cînd ascultam pe cineva cu autoritate vorbindune despre gravitatea situaþiei în care se afla Japonia.

Era în octombrie 1944 ºi din ziua aceea de februarie în care am plecat de acasã s-au petrecut o grãmadã de lucruri.

Nu eram singurul care suferise aceastã transformare.

Kvajalein a fost primul teritoriu japonez ocupat în februarie. Insulele Mariane au cãzut în iunie. În luna iulie, Tadjo (Hideki Tadjo – preºedintele guvernului japonez între anii 1941 ºi 1944, a fost condamnat la moarte în anul 1948, fiind acuzat de crime împotriva umanitãþii – N.N.) a recunoscut deschis înfrîngerea noastrã în urma „groaznicei catastrofe” din Saipan. Din aceastã cauzã, întregul cabinet japonez a trebuit sã-ºi prezinte demisia. În timpul instrucþiei noastre nici unul dintre noi nu am avut cunoºtinþã de întorsãtura bruscã intervenitã în desfãºurarea rãzboiului. Pentru mine, rãzboiul era ceva real, dar foarte îndepãrtat.

Fusesem ales însã pentru ºcoala de piloþi pe avioanele de vînãtoare ºi pentru mine acesta era lucrul cel mai important.

Viaþa s-a schimbat ºi ea brusc. În calitate de aleºi pentru cursurile ºcolii de piloþi de vînãtoare, aveam parte de un tratament mai acãtãri.

Primele douã zile am zburat pe aparate de antrenament asemãnãtoare avioanelor de vînãtoare adevãrate, dar de departe nu atît de puternice ºi de uºor de stãpînit. Ele aveau în fiecare aripã doar cîte o mitralierã de calibru mic.

Cursul era exigent. Executam trageri de artilerie, zboruri în formaþie, manevre aeriene, zboruri sinucigaºe etc. Acest din urmã obiect – raiduri în picaj de la o anumitã înãlþime asupra unor turnuri de comandã – era cea mai uºoarã parte din întregul antrenament. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 20 iulie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (55) Din Sinaxarul Sfîntului Dimitrie (3) Acum mã adresez þie, celui ce respingi pocãinþa, ºi-þi spun cã înfãptuirea acesteia are loc în Bisericã. ªtiu cã zici cã dupã Botez nu existã pocãinþã. Ce spui? Dumnezeu ne-a dat nouã harul înfierii prin botez ºi nu ne va oferi harul iertãrii pãcatelor? Cel ce a dãruit un lucru mare nu-ºi va arãta milostenie faþã de un lucru mic? Cel care le-a dat morþilor învierea nu va da bolnavilor vindecarea? Cel care a dãruit luminã ochilor celor orbi nu-i va ºterge cînd lãcrimeazã? Cel ce a curãþat rãnile nu se va îngriji de cei care au cãpãtat rîie? Cel ce a dãruit înfierea nu-l va primi pe fiul sãu, care-ºi mãrturiseºte pãcatul?...

N-o sã mã convingi, ereticule, vrînd sã osîndeºti milostenia lui Dumnezeu. Eu am izvorul ºi n-am nevoie de uscãciunea ta. Avîndu-L pe Hristos, vãd limpede lipsa ta de pioºenie. Hristos a murit pentru noi, ºi nu va mijloci pentru noi? A primit sã Se rãstigneascã pentru noi, ºi va refuza sã-ªi arate milostivirea? Dacã ne-a iubit atît de mult, încît a fost pãlmuit pentru noi, ne va lãsa sã suferim de foame?

Dacã cineva se gãseºte la ananghie ºi vrea sã-ºi rãscumpere fiul sau pe robul sãu ºi i se propune sã dea rãscumpãrare, altfel fiul sau robul va fi omorît, nu va prefera rãs-

SFÃTUIRI DUHOVNICEªTI (7) CE IMPORTANÞà AU ÎN VIAÞA NOASTRà LUCRURILE SFINÞITE? (3) ULEIUL SFINÞIT. Dupã cum aminteam mai sus, un alt element sfinþit de care ne mai putem împãrtãºi zilnic este uleiul sfinþit sau mirul cum i se mai spune, nefãcînd confuzia cu Sfîntul ºi Marele Mir, cel cu care sîntem unºi numai odatã în viaþã, la Botez. Uleiul sfinþit este de douã feluri: cel care se face la Sf. Maslu ºi cel care se face la Litie, atunci cînd serbãm un sfînt mai mare cu cruce roºie în calendar.

Uleiul de la Taina Sf. Maslu are mare putere sfinþitoare ºi tãmãduitoare asupra omului care-l ia cu credinþã. Acest ulei nu se resfinþeºte, ci se pune într-o sticlã cu uleiuri de la cît mai multe Sf. masluri (7-9-12 sau chiar 40 de Sf. Masluri). Deci nu se mai aduce încã o datã acelaºi ulei care s-a sfinþit la bisericã. De asemenea, acest ulei nu se pune la candelã ºi nu se dã la animale. Este o greºealã dacã se face acest lucru. El se sfinþeºte pentru oameni ºi oamenii trebuie sã-l foloseascã. Candela nu are nevoie de uleiul sfinþit pentru oameni, ci are nevoie de ulei simplu, care se sfinþeºte arzînd acolo; iar pentru animale nici nu mai vorbim. Este chiar o profanare cînd se face aºa. Spun acest lucru deoarece sînt fel de fel de zvonuri care mai de care mai colorate.

Cu uleiul de la Litie de asemenea se miruieºte pe frunte cu el. Uleiul de la Sf. Maslu se mai poate administra în felul urmãtor mai ales pentru cei bolnavi: oricine se poate unge pe frunte cu el fãcînd semnul sfintei cruci cu degetul sau cu un beþiºor. Se mai poate unge rana celui bolnav, tot aºa fãcînd semnul sfintei cruci pe ea. Se mai pot lua dimineaþa pe nemîncate cîteva picãturi, înghiþite sau puse pe o bucãþicã de anafurã. Iarãºi se mai poate administra la cel bolnav sau la cel cu duhuri necurate în mîncare. Se pun în farfuria celui care mãnîncã cîteva picãturi, iar dupã ce mãnîncã se spalã farfuria singurã ºi se aruncã apa la o floare sau la un loc curat din grãdinã. Nu se aruncã la chiuvetã, la canalizare sau la animale.

Mai existã în Biserica ortodoxã încã douã feluri de ulei sfinþit, unul este cel care se face la botez ºi se pune în apa din cristelniþã ºi se unge copilul cu el la toate încheieturile, iar cel de-al doilea fel de ulei sfinþit este cel de la sfinþirea casei, cînd se ung toþi pereþii casei la toate punctele cardinale avînd semnificaþie biblicã de binecuvîntare a casei unde locuim. Pentru animale existã rugãciuni de sfinþire a cerealelor sau a sãrii, care se dã animalelor, spre alungarea duhurilor necurate, care se încuibeazã în gospodãrii din cauza rãufãcãtorilor care trimit duhuri rele inclusiv asupra animalelor. Deci este exclusã folosirea uleiului sau a fãinii de la Taina Sfîntului Maslu pentru animale.

Atît cu uleiul sfinþit de la Sf. Maslu care este pus într-o sticlã separat, cît ºi cu uleiul de la Litie, creºtinul se poate mirui pe frunte în semnul sfintei cruci în fiecare zi sau se poate administra intern.

De asemenea, noi, creºtinii ortodocºi, ne mai putem împãrtãºi de uleiuri sfinþite direct de la Harul lui Dumnezeu fãrã intervenþia preotului, de la candela icoanelor fãcãtoare de minuni sau de la candela ce arde la sfintele moaºte. Aici parcã harul sfinþitor la care sînt aprinse candelele este prezent în acel ulei care poate fi miraculos, de cele mai

cumpãrarea? Hristos a sãvîrºit lucruri suprafireºti, ºi nu-i va oferi celui aflat la ananghie un lucru neînsemnat? Nu i-a respins pe cei lipsiþi de evlavie, ºi va refuza sã-i primeascã pe cei care se pocãiesc? I-a mîngîiat pe cãlcãtorii de Lege, ºi îºi va întoarce faþa de la cei care se întorc? S-a milostivit de cei care L-au hulit, ºi nu va arãta milostenie celor care Il cinstesc?

Aºadar existã pocãinþã, omule! Cãci nimic nu este cu neputinþã la Dumnezeu. Nu existã pocãinþã pentru cei care exploateazã pocãinþa. Cel care stãruieºte în pãcat cu nãdejdea pocãinþei nu are pocãinþã; ºi pentru acei oameni s-a spus cã pocãinþa nu are putere, pentru cã ei cred cã Dumnezeu îºi aflã plãcerea în cei batjocoritori. Cel care-L nesocoteºte pe Dumnezeu pentru a se face plãcut lui Dumnezeu nu are pocãinþã. Cel ce ºtie cã rãul este distrugãtor ºi nu se depãrteazã de el nu va fi iertat dupã moarte, fiindcã a slujit rãutãþii. în vremea judecãþii nu existã pocãinþã, cãci Judecãtorul nu vine atunci pentru a ierta, ci pentru a judeca faptele sãvîrºite...

(Din volumul al V-lea al Sfîntului Efrem ªirul, editura „Grãdina Maicii Domnului”, Salonic, 1994). (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) multe ori, la mulþi credincioºi care-l iau cu multã credinþã, evlavie ºi închinãciune, la acei sfinþi. Acest fel de ulei se poate administra ca ºi celelalte dinainte despre care am vorbit, însã aici ne imaginãm prezenþa personalã a sfîntului de la care am luat uleiul ºi-l simþim în rugãciunea noastrã.

CRUCI. ICOANE. TROIÞE. Casa creºtinului fãrã cel mai important simbol al sãu - Sfînta Cruce - poate avea multe lipsuri ºi poate fi privatã de prezenþa Harului Duhului Sfînt. De aceea se recomandã ca fiecare casã ºi chiar fiecare camerã sã aibã pe perete o sfîntã cruce ºi o icoanã. Aceste obiecte sfinþite, pe lîngã încãrcãtura haricã pe care o deþin, reprezintã ºi pe cei care sînt pictaþi: Mîntuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului sau diferiþi sfinþi. Sfîntul care este pictat pe acea icoanã este prezent în icoanã dupã ce s-a sfinþit, prin energiile necreate ale Duhului Sfînt. Deci Duhul Sfînt este prezent în casã ºi o protejeazã. Cei care nu au icoane în casã nu au o asemenea protecþie ºi o asemenea prezenþã. Chiar ºi o iconiþã purtatã la tine sau o cruciuliþã sfinþitã te ajutã în multe împrejurãri ale vieþii. S-au întîlnit cazuri cînd o iconiþã sfinþitã la maºinã ºi o rugãciune rostitã de ºofer înainte de a se urca în maºinã l-au ferit de un mare accident, dupã cîþiva kilometri de mers.

O casã ce avea multe icoane în ea a fost salvatã de la un incendiu, pentru cã prezenþa sfinþilor din icoane nu a îngãduit acest lucru ºi a protejat casa. Reversul acestor lucruri protectoare este din pãcate prezenþa în multe case ale necreºtinilor din ziua de azi a diferitelor tablouri cu nuduri sau pornografii ce provoacã plecarea Duhului Sfînt din acea casã ºi lipsa de oricare protecþie haricã din ea. Nefiind Duhul Sfînt în acea casã, este prezent opusul lui, adicã spiritul rãu al diavolului ºi al îngerilor lui.

De asemenea, troiþele de la intersecþii de drumuri îºi au rostul lor. Spiritele rele fug din acel loc ºi din acea zonã. Preotul cînd sfinþeºte troiþa se roagã astfel: „...Trimite acum harul Preasfîntului Tãu Duh peste acest semn al crucii ºi-l binecuvînteazã, îl sfinþeºte ºi-i dã lui ca sã fie semn înfricoºãtor ºi tare asupra tuturor vrãjmaºilor vãzuþi ºi nevãzuþi... ºi tuturor celor ce se vor închina Þie înaintea semnului acestuia ºi rugãciuni vor aduce, sã le fii milostiv ascultãtor ºi îndurat împlinitor al tuturor cererilor celor cãtre mîntuire...“ (Moliftelnicul; Rînduiala sfinþirii crucii ºi troiþei).

Cînd treci pe lîngã o troiþã ºi te închini înaintea ei parcã simþi cã te apropie ceva de ea, parcã o energie te atrage, îþi dã mîngîiere, liniºte. Cam cu mãsura credinþei pe care o ai faþã de Sfînta Cruce ºi Cel Rãstignit pe ea, cu aceeaºi þi se rãspunde. Punînd mult suflet ºi credinþã primeºti mîngîieri ºi satisfacþii pe mãsurã. Aici nu se mai poate pãcãli nimeni, nu mai poate vicleni nimeni.

Dacã noi creºtinii ortodocºi avem aceste comori inestimabile ºi nu le conºtientizãm, nu ºtim sã „profitãm“ sau sã „uzãm“ de ele este dureros. Unii vor spune cã nu conteazã mult aceste lucruri la întãrirea credinþei sau la mîntuire. Dar sã nu uitãm cã de la lucrurile mici pornesc cele mari, sau dacã nu le înfãptuim pe cele mici, pe cele mari nu numai cã nu le vom putea înfãptui, dar nici nu le vom putea cunoaºte.

Cunoaºterea lui Dumnezeu este infinitã, evolutivã ºi progresivã, dacã nu ai un punct de pornire de jos nu poate fi o susþinere obiectivã ºi realã ci numai una imaginarã ºi irealã. Îl rog pe Bunul Dumnezeu sã ne lumineze spre tot lucrul bun ºi folositor. (va urma)

Convertire

De vrei sã simþi iar harul, taina de-ani uitatã, ce-a-nfiorat în tine copilul de-altãdatã, tu, om cernit, ateu cu masca-n pal de cearã, ca botu-n furiºeri într-un tîrziu de searã, ascundete-n tãcerea vreunei vechi biserici. ªi-mpodobit cu-odoare, în fast mãreþ de clerici, însîngerat amurgul cum moare pe altar, Prin naltele ferestre cu-ogive de cleºtar priveºte în adîncul de înserat albastru, din care licãreºte drept candelabru astru. ªi-n mirosul tãmîii material de greu, te vei simþi prin naos plutind în Dumnezeu.

SANDU TUDOR (1889-1960)

Fire de nisip

Sîntem fire de nisip În cîmpia vastã-a lumii Fredonînd cirip-cirip Pînã-ajungem sclavii lumii Soarele-i un astru sfînt El ne-mparte energie Ne menþine pe Pãmînt Într-o strînsã armonie Aerul ne dã impuls Apa ne menþine-n viaþã Inima cu al ei puls Face ºi ea garagaþã Într-un ritm de pitpalac Trece luna, trece anul ªi cum scrie-n zodiac Avem crize cu toptanul Visele se nãruiesc Precum apa în cascade Deºi oamenii tînjesc La o viaþã cumsecade

Proveniþi dintr-un nimic Azi cu toatã discrepanþa Jucînd toþi la „Loz în plic“ Ne mai mîngîie speranþa.

IOAN PRODAN, Haþeg

Pildã creºtinã Foarte personal Cu toþii sîntem de acord cã Isus Hristos este o Persoanã deosebitã. Cei mai mulþi dintre semenii noºtri aprobã acest fapt Aºa a fost ºi acum 2.000 de ani. Hristos însuºi a permis sã se confirme aceasta. El i-a întrebat pe ucenicii Sãi care îl urmau: „Cine spun oamenii cã sînt Eu?“ Rãspunsurile au fost diverse. Unii oameni L-au considerat a fi Ioan Botezãtorul care tocmai murise, Ioan a fost profetul cel mai mare printre toþi profeþii lui Israel. Alþii au fost de pãrere cã El era profetul Ilie înviat; deci, tot un om cunoscut al lui Dumnezeu. Iar alþii îl vedeau pe Isus Hristos ca unul dintre proroci. Astfel, El era în aprecierea lor doar unul dintr-o grupã mai mare.

Fireºte, ar fi prea puþin, dacã Isus nu ar fi mai mult decît „unul dintre proroci“. Ca un profet, Isus este vãzut chiar ºi în Coran.

Cînd ucenicii lui Isus i-au prezentat pãrerile diferite, El nu i-a condus pe ucenici la o discuþie, ci i-a întrebat foarte personal: „Dar voi, cine ziceþi cã sînt?“.

Aceastã întrebare o pune El pînã astãzi tuturor celor care au auzit despre El. ªi þie!

Cine este Isus Hristos pentru tine? Ce înseamnã El pentru tine? Este El pentru tine un mare învãþãtor, un Model demn de urmat sau un însemnat întemeietor de religie? Acestea nu sînt de ajuns! Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. ªi El doreºte sã fie Mîntuitorul ºi Domnul tãu personal.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 20 iulie 2018

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC „Pãdurea Copacilor Morþi“, un loc unic pe glob.

Copacii sînt uscaþi de aproape 1.000 de ani…

Deadvlei sau „Pãdurea Copacilor Morþi” se aflã în parcul naþional Namib-Naukluft din Namibia. Zona este înconjuratã de dune de nisip roºiatice cu înãlþimi cuprinse între 300 ºi 400 de metri. Copacii sînt uscaþi de aproape 1.000 de ani, însã nu au apucat încã sã se descompunã din cauza mediului extrem în care se aflã.

Scoarþa copacilor s-a înnegrit din cauza expunerii prelungite la lumina Soarelui. Dunele care înconjoarã locul dateazã de mii de ani, iar nisipul pare literalmente ruginit. Zona în care se gãsesc aceste trunchiuri uscate se numeºte Sossusvlei ºi este de fapt o întindere platã, acoperitã cu un strat dens ºi compact de sare ºi lut. În trecut, zona Deadvlei era strãbãtutã de rîul Tsauchab, dar în urmã cu aproximativ 900 de ani acesta a secat.

Terenul a devenit atît de arid încît toatã vegetaþia a murit. Tot ce a mai rãmas în urmã sînt aceste trunchiuri de copac, care stau mãrturie a schimbãrilor climatice prin care a trecut acest loc.

Peisajul, unic în lume, se întinde pe o porþiune de 70 km ºi este una dintre atracþiile Namibiei. Datoritã peisajului, aici au fost turnate ºi unele filme produse la Hollywood, precum „The Fall“, „Ghajini“ sau „The

Chogha Zanbil – un strãvechi ºi impresionant complex de construcþii Chogha Zanbil este un strãvechi complex de edificii elamit, foarte bine pãstrat, ce poate fi admirat ºi astãzi în provincia Khuzestan din Iran. Chogha Zanbil, care în Antichitate se numea Dur Untash, cuprinde una dintre puþinele construcþii de tip zigurat din afara Mesopotamiei. Construcþiile au o vechime impresionantã, fiind clãdite în jurul anului 1250 î.Hr. Ctitorul complexului a fost regele Untash Napirisha. Numele original – Dur Untash, avea semnificaþia de „oraºul lui Untash”. Totuºi, pare improbabil ca în preajma uriaºului zigurat de odinioarã sã fi existat o populaþie numeroasã, în afarã de preoþi ºi de personalul care îi asista pe aceºtia, în realizarea ceremoniilor religioase. Complexul a fost protejat de cãtre trei rînduri de ziduri, aidoma oraºelor din vechime. În mijlocul complexului se aflã un mare zigurat dedicat zeului Inshushinak. În preajmã se aflã alte 11 temple de dimensiuni mai mici, dedicate altor zei. Se

pare cã proiectul iniþial prevedea construirea a 22 de temple, însã regele a pierit înainte de a-ºi duce proiectul la final. În zona exterioarã se aflau construcþii cu rol funerar, unde au fost depuse trupurile regilor elamiþi.

Deºi activitãþile de construire a complexului au încetat subit, odatã cu sfîrºitul vieþii regelui Untash Napirisha, clãririle nu au fost abandonate decît peste secole, în anul 640 î.Hr., dupã invazia asirienilor conduºi de cãtre regele Ashurbanipal.

Iniþial, marele zigurat din complexul Chogha Zanbil avea laturile lungi de câte 105 metri ºi o înãlþime de 53 de metri. Structura se înãlþa pe cinci nivele iar în vîrful sãu exista un templu. Remarcabila construcþie a fost clãditã din cãrãmidã. Unele dintre cãrãmizile arse ce placau suprafaþa monumentului erau acoperite cu caractere cuneiforme ºi se refereau la zeitãþile epocii, numite atît în limba elamitã, cît ºi în akadianã. Intrãrile erau strãjuite, cîndva, de cãtre statui de teracotã, ce înfãþiºau grifoni ºi tauri.

Cell“. Totuºi, zona nu este complet lipsitã de viaþã, turiºtii care vin aici pot vedea cîteva specii de plante native, precum ar fi salsola ºi nara, adaptate sã supravieþuiascã doar din cantitatea de apã pe care o lasã ceaþa de dimineaþã care inundã aceastã vale înconjuratã de dune. De asemenea, în zonã trãiesc mai multe specii de ºerpi, unii dintre aceºtia extrem de veninoºi, dar ºi rozãtoare sau pãsãri de talie micã.

CUNOASTELUMEA.RO Deºi astãzi marele zigurat din complexul antic Chogha Zanbil nu mai are decît jumãtate din înãlþimea din epoca sa de glorie, este considerat a fi unul dintre cele mai bine conservate monumente piramidale în trepte din lume. În urmã cu aproape 40 de ani, Chogha Zanbil devenea primul obiectiv strãvechi din Iran ce era înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Marele zigurat este o construcþie unicã la nivel mondial.

TOMI TOHÃNEANU

Frecvenþa Schumann – condiþia de bazã a existenþei pe Pãmînt (2) Oare mai este posibilã viaþa în absenþa frecvenþei Schumann?

Un alt experiment celebru este cel al profesorului Luc Montagnier. Cercetãtorul desfãºura studii privind modul în care nucleotidele, adicã elementele din care este alcãtuit ADN-ul, pot forma un ADN complet nou.

Anterior acestei cercetãri, savanþii au combinat aceste nucleotide de nenumãrate ori, însã fãrã rezultat. Luc Montagnier a adus ceva nou acestor experimente. Cu ajutorul unui generator de frecvenþã Schumann, cercetãtorul a introdus în experiment frecvenþa 7,83 Hz, timp de 18 ore. Rezultatul? Experimentul a fost capabil sã creeze ceea ce savanþii nu reuºiserã pînã atunci. Luc Montagnier a recreat scînteia vieþii, transformînd nucleotidele în ADN efectiv, doar prin introducerea frecvenþei Schumann. Întrebarea venitã în urma acestui studiu a fost dacã nu cumva frecvenþa Schumann este însãºi condiþia vieþii.

Sã fie oare elementul obligatoriu fãrã de care viaþa pe aceastã planetã nu ar putea exista? În urma studiilor se ridicã o serie de alte întrebãri, toate avînd un rãspuns clar. Fãrã îndoialã frecvenþa Schumann este condiþia vieþii ºi scutul protector al fiinþei umane.

Este resursa esenþialã care oferã vitalitate, claritate mentalã, sãnãtate ºi rezistenþã la factori de stres.

Conectîndu-ne cu ea ne putem îmbunãtãþi starea de sãnãtate, forticãm sistemului imunitar ºi mental ºi amplificãm nivelul de energie.

Cum beneficiem de efectele frecvenþei Schumann?

Conºtientizînd impactul benefic pe care frecvenþa 7.83 Hz îl are asupra fiinþei, echipa de cercetare Aimgroup a creat generatorul de frecvenþã Schumann – Vital Protect – destinat folosirii personale. Generînd în permanenþã rezonanþã Schumann, dispozitivul acþioneazã ca un scut protector în faþa radiaþiilor electromagnetice, purificînd cîmpul energetic subtil al fiinþei. Din acest motiv, efectele folosirii Vital Protect sînt vizibile mai ales la nivelul corpului fizic: * Forþa vitalã este dinamizatã; * Migrenele sau durerile de cap sînt diminuate semnificativ;

Sfatul medicului

Celulele stem transformã lumea ortopediei Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Celulele stem sînt celule umane care au potenþialul de a crea mai multe tipuri diferite de celule în organism. Celulele stem creeazã þesuturi noi sau reparã þesuturile ºi structurile afectate, ele fiind baza celulelor specifice din care se face orice organ al corpului.

Medicii ortopezi au reuºit sã se foloseascã de acest tip de celule ºi în lumea ortopediei, obþinînd celule stem din mãduva osoasã ºi folosindu-se de ele pentru a crea þesuturi noi, cum ar fi ligamente, tendoane, dar ajutã ºi la refacerea cartilajul articular.

Aceasta este cea mai nouã metodã de tratament în lumea ortopediei ºi se bazeazã pe regenerarea þesuturilor ºi încercarea de a evita tratamentele chirurgicale mari.

Cum se obþin?

Celulele stem se obþin din creasta iliacã, folosind un ac, se pãtrunde direct în os ºi se recolteazã sîngele.

Sîngele recoltat este pus la centrifugat ºi ulterior se obþin celulele stem mezenchimale ºi factorii de creºtere, apoi se injecteazã în zona afectatã, activînduse automat. Celulele stem se transformã în celule progenitoare, care sînt noua generaþie de celule ce vor lua locul þesuturilor sau cartilajul distrus.

Ce poate fi tratat prin celulele stem? În momentul actual aceste celule pot fi folosite pentru: * fracturile cu pseudoartrozã unde celulele stem se transformã în celule progenitoare, apoi în osteoblaste ce se maturizeazã ºi formeazã osteocitele (osul matur); prin aceastã tehnicã se evitã operaþiile în cazurile de pseudoartrozã; * refacerea cartilajului deteriorat ºi combaterea artrozei: deteriorarea cartilajului duce la schimbãri degenerative ale suprafeþei articulare ºi la apariþia artrozei; celulele stem sînt folosite pentru a ajuta la creºterea unui cartilaj nou sau cel puþin ajutã la refacerea cartilajului afectat; * ligamentele ºi tendoanele: celulele stem mezenchimale ajutã la vindecarea mai rapidã ºi mai eficientã a leziunilor de ligamente ºi de tendone, prin dezvoltarea de celule specifice pentru refacerea þesuturilor;

Unde se poate face?

Din pãcate, în România nu sînt mulþi medici care folosesc metoda asta, fiind foarte nouã ºi modernã. Eu am avut ocazia de a învãþa ºi a practica aceastã tehnicã în Marea Britanie; este o metodã simplã ºi sigurã ºi se poate efectua la orice spital dotat cu o salã de operaþii ºi condiþii aseptice, rezultatul fiind mult mai eficace la persoanele tinere.

www.consultatieortopedie.ro * Funcþiile sistemelor cardiovascular, neurologic ºi reproducãtor sînt îmbunãtãþite; * Rezistenþa la obosealã ºi efort creºte; * Tensiunea arterialã este reglatã; * Puterea de focalizare ºi concentrare a creierului creºte; * Procesele de regenerare a organismului dupã intervenþii chirurgicale ºi perioade îndelungate de stres sau boalã sînt accelerate.

Sfîrºit LUANA MATEESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 20 iulie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Mãgarii pe Vezuviu (2) (urmare din pag. 1) Acuzaþi fiind de restauraþie monarhicã, v-aþi scuturat zdravãn de orice filiaþie de genul acesta, aþi jurat cã veþi respecta Constituþia României, dar imediat cum v-aþi vãzut cu sacii în cãruþã ºi cu „Claxonul Puterii”, în mînã, care e Televiziunea Publicã, aþi dezlãnþuit cea mai deºãnþatã campanie de rãsturnare a procentelor opiniei publice, din 95 la sutã republicani ºi 5 la sutã monarhiºti sã rezulte cã ar fi, de fapt, invers. Lumea nu uitã cum unii dintre membrii acestui Executiv, care au jurat pe o Constituþie republicanã, au stat la coadã, în anticamerã, sã fie primiþi în audienþã la fostul rege Mihai von Hohenzollern. (Aplauze) Bine, cel puþin, cã acesta n-are barbã ºi mustãþi albe, cã, cine ºtie, unii s-ar fi putut sã cadã în genunchi ºi sã-i cearã cheile Raiului. (Aplauze prelungite, vie animaþie în salã; isteria CDR–USD–UDMR atinge cote paroxistice, se profereazã pur ºi simplu injurii oribile, de mahala, pentru intimidarea oratorului.) În treacãt fie spus, poate nu ºtiþi ce s-a întîmplat în urmã cu cîteva sãptãmîni la un restaurant din Poiana Braºov.

Am sã vã spun eu. Autoritãþile locale, cu ajutorul Guvernului de la Bucureºti, au organizat un ospãþ pantagruelic, cu zeci de invitaþi. La un moment dat, taraful a cîntat o veche piesã din tezaurul folcloric, „Noi sîntem români!”. Numai cã, spre uluiala tuturor, soþia fostului rege, Ana de Bourbon Parma, s-a ridicat de la masã, roºie de furie, a aruncat ºtergarul ºi a cerut, în limba francezã (fiindcã româneºte nu ºtiu nici ea, nici cele 5 fiice ale ei), sã înceteze imediat cîntecul ºi interpreta sã iasã afarã. Scena este strict autenticã ºi demonstreazã cam ce ne-ar aºtepta pe noi, cei peste 20 de milioane de români, dacã Þara ar încãpea pe mîinile unor personaje care nu dau douã parale pe Poporul Român, dar se pricep, straºnic de bine, sã trãiascã din sudoarea muncii sale. (Aplauze, dar ºi vociferãri puternice) Domnule preºedinte al Camerei Deputaþilor, vã rog sã-mi asiguraþi condiþiile optime de a-mi rosti discursul. * ION DIACONESCU: Domnilor colegi, vã rog, lãsaþi oratorul sã se desfãºoare aicea. Presa ºi cuvîntul este liber, fiecare are dreptul sã-ºi spunã tot ceea ce crede de cuviinþã. * CORNELIU VADIM TUDOR: Domnilor, nu vã speriaþi, cã nu vã dãrîmãm acuma, numai vã zgîlþîim puþin. Vã spun eu cînd vã dãrîmãm. Acum îºi poate da seama toatã Þara ce înseamnã intoleranþa actualei Puteri! * ION DIACONESCU: Rog oratorul sã nu provoace dialoguri! * CORNELIU VADIM TUDOR: Domnule preºedinte Diaconescu, vã rog sã nu-mi contabilizaþi toate întreruperile onorabililor domni din actuala Putere. * ION DIACONESCU: Nici aplauzele? * CORNELIU VADIM TUDOR: Nici aplauzele!

(Amuzament în salã) Îmi pare bine cã nu v-aþi pierdut simþul umorului. Acum, ce-ar fi vrut bãtrîna doamnã? Sã se cînte „Noi sîntem germani”, sau „Noi sîntem danezi”?! ªi mai e un aspect: nu vã temeþi oare, domnilor, cã acei care vor veni la guvernare, dupã dvs., vor afla cîte milioane de dolari aþi aruncat pe fereastrã cu acest protocol monarhist ridicol, ca ºi cu aºa-zisul lobby pe care fostul rege tot încearcã sã-l facã prin lumea largã pentru ipotetica intrare a României în NATO? Agenþiile de Presã au transmis sãptãmîna trecutã cã douã dintre monarhiile pe care le-a vizitat, Norvegia ºi Danemarca (aceasta din urmã fiind chiar Þara natalã a soþiei sale), s-au opus, categoric, intrãrii României în NATO, cu primul val, ceea ce demonstreazã „eficienþa” zero pe care a avut-o lobby-ul cu pricina. (Aplauze) ªi ce-aþi mai promis dvs., domnilor? Cã nu-i veþi coopta pe unguri la guvernarea României. Dar ºi aceasta s-a dovedit a fi o fraudã moralã. ªi nu numai atît, dar dl. Emil Constantinescu îºi face un titlu de glorie din ideea de a antrena UDMR-ul la guvernarea României, pretinzînd cã astfel s-ar fi stins, imediat, tensiunile interetnice ºi pretenþiile autonomiste. Cã adevãrul e altul, cã abia acum se declanºeazã iureºul final al ceardaºului pe care ungurii revanºarzi îl joacã pe mormîntul României, aºa ceva cunosc, zi ºi noapte, pe pielea lor, milioanele de români din Transilvania.

Faptul cã preºedintele Franþei, dl. Jacques Chirac, a lãudat ºi el, de la acest microfon, prezenþa UDMR-

ului la guvernarea României, s-ar putea sã constituie una dintre explicaþiile dezastrului politic pe care îl cunoaºte el acum... (Aplauze, vociferãri puternice) Dacã e aºa de „democrat” cum pretinde, de ce nu i-a recomandat fostului premier Alain Juppe, sau noului premier Lionel Jospin, sã bage în Guvernul Franþei cîþiva reprezentanþi ai celor 7 milioane de arabi, turci, negri ºi chiar maghiari, care vieþuiesc în Franþa?! În ceea ce priveºte laudele ºi bezelele pe care preºedintele SUA, dl. Bill Clinton, i le tot trimite preºedintelui României, dl. Emil Constantinescu, pentru aceeaºi performanþã maghiarofilã, cred cã nimeni nu s-a lãsat pãcãlit – acolo era mîna congresmanului american de origine maghiarã Tom Lantos.

La urma urmei, dacã America e aºa de democratã, de ce n-o fi ajuns preºedinte, în 220 de ani, nici un negru sau nici un reprezentant al puternicelor minoritãþi hispanice ºi asiatice?! Atrag atenþia, la modul cel mai serios, cã toate concesiile pe care echipa Emil Constantinescu-Victor Ciorbea le face organizaþiei de facturã horthystã UDMR, dupã un plan elaborat în strãinãtate, reprezintã atentate grave la Siguranþa ºi Integritatea Statului Român!

(Aplauze din partea Opoziþiei, proteste guturale din partea coaliþiei guvernamentale) * ION DIACONESCU: Rugãm pãstraþi liniºtea! Nu mai întrerupeþi oratorul. * CORNELIU VADIM TUDOR: De ce vã supãrã adevãrul, domnilor? V-am pus oglinda în faþã? Bine, în orice caz, cã nu mã înjuraþi în ungureºte! (Rîsete în salã) ªi ce-aþi mai propus dvs., domnilor, care ne cereþi acum votul de încredere, deºi pînã azi aþi tratat cele douã Camere ale Parlamentului ca pe douã Anticamere ale Guvernului? Aþi promis ºi aþi jurat pe Biblie, în frunte cu preºedintele Emil Constantinescu, cã veþi apãra Integritatea ºi Independenþa României. „N-a fost miting al Asociaþiei Pro-Basarabia ºi Bucovina pe care sã-l pierd” – ne spunea, la Palatul Cotroceni, dl. Emil Constantinescu. Aºa e, l-am vãzut ºi noi acolo, am vãzut ºi numeroºi miniºtri ºi parlamentari CDR care au intrat în acea simbolicã cuºcã ambulantã, în semn de solidaritate faþã de Ilie Ilaºcu.

Numai cã toate spectacolele astea erau de ochii lumii – imediat cum aþi ajuns la Putere, aþi întors foaia! Ce atîta Ilaºcu, ce atîta Basarabie ºi Bucovinã?! Acum sînteþi „furnizori de securitate”, „al treilea pilier”, „flancul sudic” ºi toate celelalte cliºee, de un ridicol greu de egalat. Ani de zile, dvs., ºi presa aservitã dvs. ne-aþi reproºat cã Problema Naþionalã a încãput pe mîna naþional-comuniºtilor ºi a extremiºtilor, ne-aþi împroºcat cu noroi, acuzîndu-ne cã am fi oamenii Moscovei ºi cã nu am avea sentimente unioniste. Cã nu era aºa, a demonstrat-o ºi faptul cã singurul parlamentar venit de la Chiºinãu la Bucureºti, doamna deputat Leonida Lari, a trecut, în urmã cu 4 ani, de la PNÞCD la Partidul România Mare. (Aplauze) Metamorfozat brusc în om de stat, cu raþiuni adînci ºi superioare, pe care n-au voie sã le ºtie muritorii de rînd, dl. Emil Constantinescu nu pierde ocazia de a lansa ironii ºi sãgeþi otrãvite împotriva acelora care scriu poezii despre Basarabia ºi Bucovina, dar ei, chipurile, n-ar avea curajul sã meargã sã le citeascã acolo. Îl informez pe aceastã cale cã, pe vremea cînd n-auzise încã nimeni de domnia-sa, eu am publicat nu numai poezii, dar ºi studii de Istorie despre Basarabia ºi Bucovina. Dupã 1990 am fãcut importante donaþii de cãrþi, almanahuri, abecedare, discuri, casete cu muzicã pentru fraþii nãpãstuiþi din cele douã provincii istorice româneºti, ba chiar am fãcut cadou unei biserici din Raionul Dubãsari un impunãtor clopot de bronz, fãurit la Atelierele Mînãstirii Plumbuita. Mai mult decît atît, pe timpul rãzboiului din Transnistria, în primãvara lui 1992, am trimis la Chiºinãu, pe banii mei, un camion cu medicamente pentru rãniþi, în valoare totalã de peste 1.200.000 de lei. Sã mai pomenesc de bursele pe care le-am acordat unor studenþi ºi de premiile „România Mare” cu care i-am distins pe cîþiva mari patrioþi de peste Prut, ca Doina ºi Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Vasile Tãrîþeanu, deputatul Ion Popescu (de la Cernãuþi), Ion Hadîrcã ºi, mai presus de toþi, martirul Ilie Ilaºcu? Nu sînteþi în situaþia de a ne da nouã lecþii de

patriotism, domnilor. Maniera incalificabilã în care a fost negociat, semnat ºi parafat Tratatul cu Ucraina a umplut de mîhnire inimile a milioane de români. Faptul cã Poporul Român, în realitate, nici nu conteazã pentru actuala Putere de la Bucureºti, refuzul oricãrui dialog cu forþele Opoziþiei, ignorarea totalã a Referendumului pentru aprobarea Constituþiei, sacrificarea, cu bunã-ºtiinþã, a zeci de mii de kilometri pãtraþi ºi a milioane de suflete de români, în speranþa unei iluzorii intrãri în NATO ºi a unor ipotetice drepturi pe care Ucraina o sã le acorde fraþilor noºtri – ei, bine, toate acestea reprezintã acte de înaltã trãdare de Þarã, care vor figura cu chenar negru în Istoria Neamului! (Aplauze puternice) Prin aceastã fãrãdelege, al II-lea rãzboi mondial încã nu s-a terminat pentru Poporul Român. În cîteva rînduri, cei care taie ºi spînzurã la Palatul Cotroceni ºi la Palatul Victoria ne-au acuzat cã, dacã nu vom fi de acord cu Tratatul, înseamnã cã vrem rãzboi cu Ucraina. Aºa ceva depãºeºte orice imaginaþie. Nu vrea nimeni rãzboi cu nimeni, domnilor, nu numai cu Ucraina, dar nici mãcar cu Liechtenstein, care n-are decît 20.000 de locuitori, însã nu puteaþi fi ceva mai demni, pentru numele lui Dumnezeu? V-a fost atît de greu sã fiþi români ºi sã vã bateþi, efectiv, mãcar pentru condamnarea, în textul blestematului Tratat, a Pactului dintre Hitler ºi Stalin? Zilele trecute, dl. José Maria Aznar, primulministru al Spaniei (Þarã care l-a dat lumii pe secretarul general al NATO) a declarat marelui canal de Televiziune american CNN, citez: „Spania nu va renunþa niciodatã la pretenþiile privind suveranitatea sa asupra Gibraltarului. Niciodatã! Acest lucru nu se va întîmpla sãptãmîna viitoare, dar el va avea loc, cu siguranþã (...) Bineînþeles, dorim sã avem relaþii bilaterale bune cu Marea Britanie. Ambele state fac parte din Uniunea Europeanã ºi NATO. Dar, noi vom continua sã ne pledãm cauza, vom fi tenace ºi consecvenþi!” Prin urmare, se poate. Aºa cum s-a putut ºi în cazul unificãrii Germaniei, ºi în cazul eliberãrii Þãrilor Baltice. Numai la noi, la români, se terminã totul: ºi democraþia, ºi drepturile istorice, ºi speranþa. Pentru cã ceea ce aþi fãcut dvs., domnilor, atunci cînd aþi mutat Cernobîlul la Neptun, a fost uciderea speranþei la români. De ce n-aþi spus asta în timpul campaniei electorale?

Pentru cei mai mulþi membri ai coaliþiei CDR-USDUDMR, apartenenþa la un partid s-a dovedit a fi mai puternicã decît apartenenþa la un Popor. ªi astfel se face cã, pentru prima oarã în Istoria României, un moþ vinde Ardealul la unguri, iar un basarabean vinde Basarabia ºi Bucovina la ucrainieni! (Aplauze ºi ovaþii din partea parlamentarilor PRM, PUNR ªl PDSR) Pe un asemenea drum, al trãdãrii ºi ruºinii, noi n-o sã vã urmãm niciodatã, domnilor. Pînã acum, vreme de 6 luni, v-aþi purtat în România de parcã n-ar exista ºi un Popor Român pe pãmînt ºi un Dumnezeu în ceruri. Aþi prins din zbor cîteva cliºee, de genul „Noi facem Reforma cu spatele la zid!”, „Vom vedea lumina de la capãtul tunelului”, „Nu existã altã soluþie”, „Vã cerem pentru ultima oarã sã mai strîngeþi cureaua”, „De-acum înainte nu se va mai sacrifica Poporul, ci clasa conducãtoare”, precum ºi alte ºabloane de genul acesta, care nu încãlzesc cu nimic populaþia. „Vin astãzi în faþa dvs. pentru a vã anunþa cã Reforma a reuºit!” – ne-a comunicat dl. Victor Ciorbea, cu un aer marþial, cu prilejul Raportului pe care l-a prezentat sãptãmîna trecutã în Parlament. * ION DIACONESCU (la presiunile coaliþiei majoritare, care strigã: „Timpul!

Timpul!”) Domnule senator, aþi consumat cele 27 de minute acordate grupului dvs. parlamentar. Dacã existã vreun grup care vrea sã vã cedeze ceva minute, spuneþi, prin urmare, sã declare acest lucru. * CORNELIU VADIM TUDOR: Domnule Adrian Nãstase, veniþi puþin. * ION DIACONESCU: Deci PDSR cedeazã din drepturile sale domnului Corneliu Vadim Tudor. * CORNELIU VADIM TUDOR: Îmi daþi ºi dvs., domnilor de la UDMR? Da? (Rumoare în salã) Iau ºi de la UDMR. E bun! Sã fie primit! Bogdaproste, domnilor! Sînteþi creºtini ºi democraþi, într-adevãr! (Vociferãri, proteste CDRiste) Domnilor, de ce nu aveþi rãbdare? E ca o injecþie. Doare puþin ºi trece, ce Dumnezeu?!

(Amuzament în salã) (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 20 iulie 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

Însã nu simpli zei truditori, ci zei rãzbunãtori, zei trãdaþi dupã jertfa de sînge de la Plevna, zei care nu puneau preþ pe viaþa lor, asemenea acelor kamikadze moderni, cu care e imposibil sã te lupþi, fiindcã au renunþat, din start, la propria lor existenþã. „Sãi române la omor!” – acesta e strigãtul de luptã al oºtirilor noastre þãrãneºti, de cel puþin 1.000 de ani. A reprezentat, acel an 1907, gongul noului secol românesc. Aºa cum, pãstrînd proporþiile, nici Secolul XIX nu începuse la ora exactã, ci la 1821, o datã cu Revoluþia lui Tudor Vladimirescu. Atunci, în 1907, a cãzut guvernul conservator al lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, fiind instalat guvernul liberal al lui Dimitrie Sturdza.

Acelaºi Dimitrie Sturdza, care revine, ca o „piazã rea”, în mai multe momente nefaste din perioada 1866–1914. Represaliile care au urmat – ordonate de Carol I ºi executate de ministrul de Rãzboi Al. Averescu ºi de ministrul de Interne Ionel I. C. Brãtianu – sînt cea mai neagrã patã pe obrazul dinastiei de Hohenzollern. Evident, nimeni nu poate crede cã s-au înregistrat 11.000 de victime, se pare cã asta e o exagerare a publicistului N. D. Cocea, un antimonarhist convins, care „a umflat” cifrele, aºa cum avea sã se întîmple, în alte circumstanþe istorice, ºi în 1989, cînd un „lumpen”, ca Gelu Voican Voiculescu a fãcut, din 1.000 de morþi, 60.000! Cifra realã a morþilor din 1907 penduleazã în jurul valorii de 2.500, dar nu asta conteazã, ci principiul, sãlbãticia cu care au fost puse tunurile Krupp ºi puºtile Mannlicher pe niºte oameni care îºi cereau dreptul la pîine ºi la viaþã. „O viaþã de om nu valoreazã nimic, dar nimic nu valoreazã cît o viaþã de om” – spunea un scriitor de duh. Terenul a fost prielnic pentru o reacþie anti-dinasticã, avînd în vedere atmosfera pregãtitã, încã de la 1866, de oamenii loiali lui Alexandru Ioan Cuza, în fruntea cãrora se situa Alexandru Beldiman. Ministru de Interne la începutul anului 1866, acesta îi dãduse asigurãri Domnitorului cã nu va avea loc nici o loviturã de stat ºi, chiar dacã se va produce una, el a luat mãsuri sã fie tãiate funiile clopotelor de la toate bisericile din Bucureºti (?!), ca sã nu fie alarmatã populaþia, asigurãri dupã care s-a dus la o petrecere ºi a jucat cãrþi chiar cu unii dintre conspiratori, care, pentru a-l þine acolo pînã la reuºita deplinã a complotului, l-au lãsat sã cîºtige. Tot o „scenetã” se petrecea ºi în casa lui C. A. Rosetti, unde avea loc un mare bal, cu luminaþie de sãrbãtoare ºi muzici nefireºti pentru o noapte de februarie, care nu prevedea carnavaluri pe malurile Dîmboviþei – poate, doar, pe malurile Tibrului, în tradiþia lupercaliilor romane. Înclin sã cred cã un om atît de dificil cum era C. A. Rosetti nu l-a agreat niciodatã pe Cuza. În Jurnalul sãu, Papa Rose (cum îl vor numi copiii singurului sãu prieten, Ion C. Brãtianu) noteazã în dreptul zilei de 29 iunie 1851, pe cînd se afla în exil la Paris, o scenã antologicã, în care îl putem recunoaºte, cu uºurinþã, în „Cozadini Moldoveanul” pe Cuza: „Ne-am adunat vreo 40 de români la Montmorancy, ca sã serbãm aniversarea revoluþiunii. Ziua ºi locul erau sfinte dar banchetul fu icoana poziþiei noastre, nu zic a celei actuale, ci a celei de la ’48. Doi tineri care erau comisari, Magheru ºi Zãtreanu, comandau un banchet în sensul fizic. Tinerii sînt buni, mai ales Magheru, caremi pare a avea o inimã înflãcãratã (deºi n-au multã inteligenþã), dar atît ei cît ºi cea mai mare parte, nu ºtiu cã banchetul este comunicarea sufletului. Am propus îndatã a se numi un preºedinte, care sã dirijã seanþa.

D. Teulescu, care nu ºtie sã respecte nici pe om, nici libertatea cea adevãratã, împins poate ºi de patimi personale, mã luã în rîs zicînd cã sã le dau stãpîn etc. ºi d. Bolintineanu, care era lîngã dînsul, surîse ºi tãcu ºi ceilalþi ce auzirã tãcurã ºi eu avui slãbiciunea de a tãcea ºi a mã duce la locul meu. ªi începu mîncarea ºi bãutura, cu oarecare dezordine, care þinu o orã.

Creþeanu George (poetul – nota mea, C.V.T.), care pãrea un bun tînãr, a luat obiceiul ca la orice adunare sã bea mai mult decît poate ºi pe la jumãtatea mesei începe a fi zgomotos. Dar mai era un tînãr moldovean, Cozadini, care era în aceeaºi stare, cu toate acestea luã cuvîntul Boliak, care deºi nu zise nimic rãu, Cozadini ºi nu mai ºtiu cum, începurã a vorbi, a murmura, a întrerupe, astfel cã un alt moldovean îi ºi asvîrli îndatã un pahar ºi Boliak pierdu mai tot bunul ce avea sã zicã, sfîrºi îndatã ºi vorbi Ionescu (Moldoveanu).

Omul acesta este fãcut rãu din natura sa, voeºte întotdeauna a combate pe toþi ºi n-am izbutit niciodatã a înþelege nici ce spune, nici ce voeºte. Tãlmãci rãu cuvîntul lui Boliak, începurã apoi certuri ºi cuvinte proaste între Cozadini ºi un Muntean venit de curînd, Obedeanu, ºi lucrul degenerã astfel încît Ion Brãtianu zise: «Port un toast. Facã cerul ca România sã nu mai fie reprezintatã de oameni ca noi». Îndatã Ionescu vorbi, atacînd fãrã a spune ceva ºi zgomotul ºi neorînduiala crescurã, astfel încît se sfîrºi totul ºi noi, care

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (24) sîntem cum am zice, dacã nu preoþii, cel puþin cei ce luarãm iniþiativa în 1848 ºi, prin urmare, rãspunzãtori în prezent ºi viitor de revoluþia de la 1848, nu furãm în stare nici acum sã ne unim, sã silim la respect, sau sã gonim pe acei 2 sau 3 turburãtori ºi sã începem în adevãr banchetul revoluþiunii. Ah, iatã icoana adevãratã de la ’48, atît a junimei cît ºi a guvernului. Toþi cu dorinþa de a face bine, toþi neuniþi, slabi ºi ºovãind, ca niºte adevãraþi robi ieºiþi din temniþa lor. ªi astfel ne întoarserãm acasã, simþind datoria noastrã, suferind ºi nefãcînd nimic”.

Dupã 15 ani, grecul byzantin contribuie la arestarea ºi detronarea marelui om de stat care devenise, între timp, Cuza. Ceea ce a urmat, se cunoaºte. Dar Alecu Beldiman (nepot al acelor boieri Beldiman, care, împreunã cu alþi „gospodari”, îi trimiseserã lui Napoleon Bonaparte o scrisoare) a þinut minte ºi, dupã 22 de ani, în 1888, a înfiinþat un ziar cu un pronunþat caracter anti-monarhic: „Adevãrul”. Pe frontispiciu scria: „Fereºte-te, române, de cui strãin în casã!” (apropo de cuiul lui Pepelea). Eminescu o spunea mai percutant: „Cine-au îndrãgit strãinii/ Mînca-i-ar inima cîinii”… Înãbuºirea în sînge a rãscoalelor de la 1907 a rupt aorta pãcii sociale ºi un geamãt prelung, de durere ºi nemulþumire, a acoperit, pentru o vreme, cîntecul pãsãrilor cerului. Revolta spiritualitãþii româneºti a fost fãrã margini, atunci scriind pagini de lacrimi ºi sînge cei mai mari corifei ai culturii naþionale, începînd cu I. L. Caragiale ºi N. Iorga ºi continuînd cu Delavrancea, Vlahuþã, Coºbuc, Goga. De departe, cel mai virulent atac l-a lansat, la comemorarea a 5 ani de la acel mãcel, N. D. Cocea. Acesta a publicat, în „Facla”, anul 1912 (cînd i se nãºtea prima fetiþã, viitoarea actriþã Dina Cocea), dar nu cu numele lui, ci sub iniþiala F. (de la titlul revistei), pamfletul „Regele complice al asasinilor. Palatul gazdã de hoþi”. Ca scriitor ºi pamfletar, îmi iau îngãduinþa sã reproduc aceastã bijuterie, în întregime, pentru cã altminteri near fi mai greu sã înþelegem epoca în tot dramatismul ei.

Nu înainte de a menþiona cã, dupã numeroase condamnãri la închisoare, N. D. Cocea a fost nevoit sã se auto-exileze din vechiul Regat ºi sã se mute la Sighiºoara, unde o placã memorialã aminteºte astãzi de el: „Sã fim mîndri: avem regele meritat. Slavã memoriei lui Brãtianu, pripãºitorul dinastiei streine în þarã!

De mii de ori, slavã! Sub regele Carol s-a înjghebat ºi întãrit cea mai lacomã ºi nemilostivã oligarhie bugetarã. Sub regele Carol s-au ferecat lanþurile încãtuºãrii a 6.000.000 de robi. Sub regele Carol au izbucnit 4 rãscoale þãrãneºti. Sub regele Carol satele au fost bombardate, 11.000 de þãrani asasinaþi. Sub regele Carol s-a înfrînt avîntul þãrii spre democraþie. Sub regele Carol s-au întinat sufletele, s-au pîngãrit caracterele, s-au sfãrîmat voinþele, s-au domesticit rarele firi dîrze. Sub regele Carol þara a fost datã peºcheº Germaniei. Þara de pripas ºi-a gãsit stãpînul. Þãrii de risipã, lene ºi desfrîu îi fu dat un rege muncitor, sobru ºi avar. În þara boierimii scãpãtate, a burgheziei parvenite ºi þãrãnimii rãbdãtoare, regele Carol îºi gãsi þelul vieþii: strînse averi. Regele va muri cu satisfacþia calicului, dar fãrã mîndrie. De augustul nostru suveran se va putea spune totul, dar cã a fost iubit ºi stimat de supuºii sãi – nu.

Istoria a cunoscut feþe încoronate combãtute, mal-

tratate, lovite, rãpuse de popoare; cu regele Carol ea va trebui sã deschidã capitolul suveranilor indiferenþei generale. La sate, milioanele de robi ori nu ºtiu cã au un rege, ori ºtiu cã «neamþul» a izgonit pe Cuza, idolul lor.

La oraºe, pînã ºi castele politiciane mãcinãtoare ale bugetelor, sub înalta-i oblãduire, îl dispreþuiesc.

Prãpastia dintre þarã ºi dinastie e aºa de adîncã, gheaþa aºa de groasã, cã de s-ar plãnui descotorosirea þãrii de rege, nu s-ar gãsi supus care sã-ºi verse sîngele pentru augustul pripãºit. Ultimul eveniment încheie, firesc, o prea lungã domnie. Regele Carol, lãudãtorul soldãþimii barbare în represiunea din 1907, se reveleazã complicele asasinilor þãrãnimii. Cînd guvernul ia hotãrîrea urmãririi capilor ucigaºi, regele Carol le deschide porþile palatului. Azi, dosarele pline de sînge þãrãnesc închegat, dovezile crimelor brãtieniste, în loc sã stea în lãzile Ministerului de Interne, zac pecetluite în birourile majestãþii-sale. Azi, palatul e gazdã de hoþi, regele complice de asasini. Azi, cetãþenii dornici de oprirea þãrii din cursa-i spre prãpastie vor trebui sã strige: JOS REGELE OLIGARHIC! JOS COMPLICELE ASASINILOR DIN 1907!

JOS GÃZDUITORUL HOÞILOR DE DOSARE! TRÃIASCÃ REPUBLICA!”.

De bunã seamã cã o asemenea „baie de sînge” i-a înspãimînat pe românii din provinciile subjugate. „Unde sã venim? Cu cine sã ne unim? Nu vrem sã tragã jandarmii ºi dorobanþii ºi în noi!” – aºa gîndeau unii ardeleni, bãnãþeni, basarabeni, bucovineni. Asta na priceput Carol I: peste ce fel de popor domneºte. Nu pot înþelege din ce reziduuri teutonice ale Evului Mediu timpuriu izvora morga lui de a nu da mîna supuºilor, nici mãcar miniºtrilor ºi colaboratorilor apropiaþi, ci numai douã degete. Într-un tîrziu, a renunþat ºi la acest favor, apelînd numai la un singur deget: aºa a salutat, cu un deget la chipiu, de la fereastra vagonului de tren, atunci cînd a plecat spre Sinaia, în toamna anului 1914, pentru a nu se mai întoarce decît pe catafalc. Deºi avea cîteva picãturi de sînge latin, prin bunica sa, Stefania de Baden, el tot junker prusac rãmãsese, rece, calculat, cu o inimã de gheaþã în piept (doveditã ºi de modul crud în care ºi-a exilat soþia, timp de 2 ani). Avem ºi un termen de comparaþie, ipotetic: Alexandru Ioan Cuza n-ar fi tras niciodatã în þãrani, dimpotrivã, pentru ei, pentru împroprietãrirea lor, ºi-a riscat domnia ºi a fost exilat. De la un francez de spirit, Jules Cambon (care fãcea parte din cercul de prieteni al Marthei Bibescu), ne-a rãmas o frazã memorabilã: „Nu existã decît douã feluri de a te purta cu nemþii: ca stãpîn sau ca servitor”. Aºa se scrie Istoria. ªi astfel se face cã Regele Carol I avea sã domneascã ceva mai mult, cu un an, decît ªtefan cel Mare. Da, Bismarck avea, totuºi, dreptate: Hohenzollernii erau – nu proºti, asta în nici un caz – ci nerecunoscãtori. Tîrziu de tot, în toamna lui 1921, Nicolae Iorga i-a reproºat viitorului Rege Carol al II-lea cã nu l-a chemat sã i-l arate pe noul-nãscut Mihai: „Regii Prusiei îi puneau pe fiii lor sã sãrute mîna marelui istoric german Mommsen” – a spus savantul. Nounãscut care a venit pe lume într-o baltã de sînge („A fost o luptã teribilã… Camera arãta ca un abator”, îºi amintea bunica sa, Regina Maria) ºi tot bãlþi de sînge a lãsat în urma lui, pe unde a trecut, ingratitudinea cea mai violentã fiind aceea faþã de Mareºalul Antonescu, pe care l-a dat pradã morþii în mare grabã, ca nu cumva sã încheie o pace separatã cu Aliaþii ºi, atenþie, sã-l mai þinã pe el sub papuc (?!). Prin prisma acestei motivaþii pusilanime, Lovitura de Stat de la 23 august 1944 ar trebui sã figureze în cãrþile de Istorie ca Lovitura de Papuc, obiect casnic care este menit sã ne aducã aminte veºnic de stãpînirea sultanilor. Din pãcate pentru el, Carol al II-lea avea sã simtã, pe propria piele, ingratitudinea, chiar duºmãnia fiului sãu faþã de el, Mihai urîndu-l pînã la moarte ºi dincolo de moarte, cu o patimã improprie speciei umane; nici mãcar la repatrierea osemintelor acestuia ºi la înhumarea lor la Curtea de Argeº, în anul 2003, Mihai n-a luat parte! Cum au fost Hohenzollernii pentru noi, românii? ªi buni, ºi rãi. ªi folositori, ºi aducãtori de pagubã. Aºa cum am fost, în definitiv, noi înºine, de-a lungul fiecãrei generaþii.

Dacã priveºti în Istorie, adînc, vei putea exclama, la nivelul freatic al fiecãrei epoci: „Niciodatã n-a fost mai bine ºi mai rãu ca acum”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 20 iulie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (65) Farse cu... cap de oaie (1) Boyd Rice, un piºicher american, este autorul poveºtii suprarealiste despre ceea ce s-a întîmplat cînd, aflat în raionul de carne al unui supermarket din San Diego, a început sã vadã tot felul de obiecte bizare, precum rîturi de porc, capete jupuite de oi ºi altele, fãrã a putea înþelege rostul culinar al acestora. Dupã care, a întreprins mici experimente în care afiºa capetele de oaie în spectacole de stradã, dorind sã atragã atenþia trecãtorilor. La un sfîrºit de sãptãmînã, dupã ce defilase cu un astfel de articol plin de sînge în mijlocul unei demonstraþii pentru dreptul la avort, a ºofat pînã în centrul oraºului, unde o mulþime de oameni blocase strada. Amintindu-ºi cã Betty Ford, soþia preºedintelui american, se afla în oraº pentru a vizita Centrul Pensionarilor, a coborît din maºinã pentru a înþelege exact ce se întîmplã. Vãzînd cã un ºir de oameni (mulþi dintre ei purtînd pe braþe buchete de flori) se formase în dreptul unei uºi din spatele clãdirii din care doamna Ford avea sã aparã ºi sã treacã prin cordonul de lume format, s-a hotãrît sã-i ofere acesteia capul de oaie. Fãcîndu-ºi cu greu loc prin mulþime, a descoperit cã articolul sãu era atît de util pentru a-ºi face drum, încît ajunse, în scurt timp, în faþã. Doamna Ford se afla la mai puþin de 1 metru ºi jumãtate de el, cînd un bãrbat din Serviciile Secrete i-a apãrut în faþã, întrebîndu-l: – Ce este acest lucru?

– Este capul jupuit al unei oi, a spus Rice.

– ªi ce intenþionezi sã faci cu el?

– Voiam sã i-l ofer Primei Doamne.

– Vã rog sã fiþi amabil ºi sã mã urmaþi, a spus agentul - ºi astfel, Rice s-a trezit, în scurt timp, cu cãtuºe la mîini, într-o maºinã a poliþiei, foile sale volante fiind studiate de cãtre doi poliþiºti.

– Ooauu, a exclamat unul dintre cei doi, tipul ãsta distribuie informaþii despre sinuciderea în masã. Se pare cã am pus mîna pe un adevãrat nebun de data asta! Dupã care l-au perchezi-

þionat de arme, moment în care un bãrbat din mulþime a strigat: – Avea un cuþit! L-am vãzut mai devreme cu un cuþit!

– Poftim?, a spus Rice. N-am avut nici un cuþit.

– L-am vãzut!, insista bãrbatul respectiv.

Avea un cuþit!

Doamna Ford plecînd deja, mulþimea ºerpuia în jurul maºinii de poliþie, reporterii fãceau fotografii ºi bãtrînele mignone cu aparate de fotografiat vociferau: – Tipul ãsta e nebun! O sã-l închidã dupã gratii! În autovehicul, unul dintre poliþiºti îl ameninþã pe Rice: – Dacã te mai prind vreodatã în oraºul meu fãcînd aºa ceva, te nenorocesc.

La secþie, poliþiºtii s-au strîns la un loc, fãcînd afirmaþii de genul: „Ne gîndim sã nu-l închidem pe tipul ãsta, doar sã-l ducem în mijlocul deºertului, sã-l legãm bine ºi sã-l lãsãm acolo trei sau patru zile, ca sã aibã timp sã se gîndeascã la ce-a fãcut”. Privind cu dezgust capul de oaie în timp ce-l scoteau din maºinã, sticleþii l-au fotografiat ºi în prim-plan.

Un ofiþer îi spune lui Rice, care rãmãsese, în continuare, încãtuºat: „Acum ar fi bine sã nu stai la mai mult de un metru în urma mea, pentru cã dacã te îndepãrtezi prea mult, aº putea fi nevoit sã te împuºc”. Rîzînd, a început sã se miºte haotic, cînd grãbind ritmul, cînd încetinindu-l, apoi brusc - luînd-o în altã direcþie, venindu-i foarte greu lui Rice sã se menþinã pe cãlcîie. „Tipul ãsta crede cã eu sînt ãla nebun, se gîndi Rice, dar el e complet psihopat!“.

L-au obligat sã stea în secþia de poliþie atît de mult timp încît începuse sã se sperie, dîndu-ºi seama cã, dacã le-ar fi spus cã toatã parada cu capul de oaie era doar de amuzament, probabil l-ar fi aruncat într-un spital de bolnavi mintal.

Nu putea declara, pur ºi simplu: am facut-o pentru cã era amuzant. S-a hotãrît sã invoce varianta conform cãreia este un activist vegetarian. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Ostãºeascã 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Localitate cu instituþii militare; 2) Biruitor; 3) Carte! – Corp de armatã! – Urme de mitralierã!; 4) Complex turistic în Grecia (Loutra Ipatis) – Acumulare de puroi; 5) Misiune – Ieºirea din cort!; 6) Pace la final – Acest (reg.) – Intrarea în port!; 7) Ceasuri – A pune la cale; 8) Ghiocel – În fruntea oastei!; 9) ,,Servesc...”, o datorie sacrã, ostãºeascã – Clar; 10) Într-un sens! – Invazie, incursiune – În eter!

VERTICAL: 1) Dispozitive de interceptare; 2) Împotriva atacurilor aviaþiei; 3) Radu Viorel – Nordul Transilvaniei! – Rãsãrit; 4) A distruge – Sau; 5) Fata... marinarului! – Localitate constãnþeanã; 6) Zoe Georgescu – Contra – Acum!; 7) ... de Mureº, localitate istoricã din jud. Mureº – În fruntea companiei!; 8) Nãvalã – Proiect; 9) Nelu Olteanu – Viteaz – În cete!; 10) Carcerã - Rapid.

Dicþionar: OITI PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,PROBE DE ATLETISM” 1) STAFETA – NEG; 2) ARUNCAREA – R; 3) RAR – URITELE; 4) ITAN – L – N – AU; 5) TAR – SAPAT – T; 6) UT – CT – L – ORA; 7) R – CIOCAN – IT; 8) IA – NINS – UDE; 9) DISC – TONA; 10) CERT – SULITA; 11) ISAIA - RETEA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.