Romania Mare, nr. 1453

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Iubim animalele de casã pentru instinctul miraculos cu care ele ne cheamã la joacã, în lumea lor, tocmai atunci cînd sîntem mai abãtuþi.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Murdãrirea simbolurilor naþionale trebuie urgent pedepsitã!

O problemã vitalã a Þãrii: casele naþionalizate (1)

Motto: „Iarba rea din holde piarã!/ Piarã duºmanii din þarã!”

(Vasile Alecsandri) Scriam sãptãmîna trecutã despre mesajele sinistre, triviale... Trãim vremuri pe care nu ni le puteam imagina. Insultele triviale au devenit curente nu doar în limbajul politicienilor, dar ele sînt postate peste tot – în spaþii publice, la fel ca pe internet, iar mai nou ºi pe simboluri naþionale!... Nu se mai þine seama dacã sînt adresate unor femei, unor grupuri sociale, unor categorii de vîrstã!... E libertate, spun cei care le promoveazã - sînt fericiþi în imbecilitatea lor!

Au fãcut dreptate în þarã ºi au rezolvat „occidental” problema! Pe 10 august sînt aºteptaþi mulþi din „diaspora” care... ce vor face? κi vor striga ce au în cap „Muie!”.

Dar, se întîmplã ºi un fenomen pozitiv mesajele obscene la adresa PSD ºi a unor politicieni au stîrnit revolta multor oameni de atitudine. Iar faptul cã violenþa verbalã ºi neruºinarea exprimãrilor ating cote maxime chiar în anul Centenarului este un factor care mãreºte revolta. „Singurul lucru pe care o sã ni-l amintim din penibilitatea asta de Centenar o sã fie cum un an întreg românii ne-am dat m*uie unii altora în toate pãrþile, în toate direcþiile”, declarã cunoscutul sociolog Mirel Palada. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

ªi copacii plîng

Pagina 8

Stimate domnule preºedinte de ºedinþã, onoraþi colegi, m-am simþit dator sã precizez poziþia noastrã în privinþa acestei legi, esenþialã pentru bunul mers al societãþii româneºti pe cîteva decenii de acum înainte. Sentimental, eu sînt alãturi de proprietari. Pragmatic, trebuie sã recunosc cã sînt alãturi de chiriaºi. Asta este situaþia. Au trecut aproape 50 de ani de atunci, au concrescut evenimente ºi întîmplãri în carnea timpului, ºi orice smulgere forþatã poate provoca hemoragii sociale. „Cine vrea sã mulþumeascã pe toatã lumea va sfîrºi prin a supãra pe toatã lumea” – spunea un înþelept. Aici s-a vorbit cã proprietatea este ºi sacrã, ºi sfîntã. Dincolo de aspectul pleonastic al termenului, eu cred cã ar fi pãcat sã ne lãsãm pradã exaltãrii.

Sacrã este Biserica, sfînt este Isus Christos. Proprietatea este, într-adevãr, foarte importantã. ªi trebuie ocrotitã prin lege. Este regretabil cã, de vreo 4 ani de zile, societatea româneascã a dovedit o vitezã de adaptabilitate ºi o inventivitate care debordeazã cadrul legislativ. Legiuitorii acestei Þãri, ºi din prima legislaturã, ºi din a doua, s-au frãmîntat sã gãseascã o modalitate legalã, juridicã, eticã, de a rezolva aceastã problemã. Numai cã justiþia subteranã, economia subteranã, structurile subterane ale acestei Þãri, care merg în paralel cu ceea ce ar trebui sã fie oficial, au ºi „rezolvat” mii de cazuri. Nu ºtiu cum le putem soluþiona ºi cum le putem aduce în perimetrul legii. Apar, din pãcate, tot felul de urmaºi colaterali ai urmaºilor, ºi ai urmaºilor urmaºilor proprietarilor! Luni, de pildã, am primit un memoriu de la cunoscuta noastrã cîntãreaþã de operã Ruxandra Donose. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (8 iunie 1994, plenul Senatului României)

ªtirea sãptãmînii Noapte bunã, România, oriunde te-ai afla!

Vã amintiþi lupta lui Dragnea, Liviu Dragnea, cu legea off-shore, puseul lui de patriotism sadea, tradus în cuvinte de lemn, prin care apãrã, cu pumniºorii lui de folclorist, resursele României? Ei bine, acum revine ºi spune cã nu e chiar aºa, cã patriotismul îi face rãu la libertate, cã viaþa e grea ºi cã are casã mare ºi familie numeroasã de întreþinut. Îl ºi vãd pe Liviu, Liviu Dragnea, cum în a doua searã, dupã ieºirea fulminantã din Parlament, a mers spãºit pe la stãpîni, oameni de bine dacã e sã ne gîndim cã se gîndesc doar la binele lor, ºi au început negocierile sub sintagma: putere ºi libertate contra resursele þãrii, cã oricum nu dã de la el. (continuare în pag. a 15-a) TANO

Regele Lear Nu sînt cel mai deºtept din þarã Aºa cum cred românii mei Din contrã, sînt o grea povarã Nu am dolari, dar n-am nici lei.

La ce mi-a folosit cultura ªi am citit pîn-am orbit? Îmi rîde-n faþã stîrpitura Ce stoarce, din orice, profit.

Nu sînt un geniu, dimpotrivã Mai prost ca noaptea sînt, e clar N-am bani de cãrþi, nici de colivã Eu sînt un Rege Lear hoinar Pe o corabie-n derivã Care ofteazã dupã far…

CORNELIU VADIM TUDOR, 25 iulie 2014

DEZMINÞIRE În urma unor telefoane primite atît la sediul Partidului România Mare, cît ºi la sediul revistei, am fost informaþi cã au apãrut în Bucureºti, lipite la diverse puncte de distribuþie a presei ºi nu numai, afiºe care anunþã cã Partidul România Mare, filiala Sectorului 3, organizeazã mini vacanþe la Marea Neagrã, în cursul lunii august.

Excursiile se fac contra cost ºi indicã persoana de contact - un anume Edu Mihail, care se autointituleazã ,,preºedintele PRM, filiala Sectorului 3”.

Conducerea Partidului România Mare anunþã pe aceastã cale cã formaþiunea noastrã NU este implicatã în organizarea acestor excursii, ºi a nici unui fel de activitate comercialã sau turisticã, nici în Bucureºti ºi nici la nivel naþional. Nu are nici un fel de legãturã cu numitul Edu Mihail, acesta nefiind preºedintele nici unei filiale a PRM din Bucureºti sau din þarã. Considerãm afiºele respective ca fiind un mod grosolan de manipulare ºi inducere în eroare a publicului potenþial doritor de excursii, iar folosirea numelui Partidului România Mare, ca fiind abuzivã, mincinoasã ºi ilegalã. Din acest motiv, conducerea Partidului România Mare îºi rezervã dreptul de a acþiona în instanþã compania care promoveazã în scopuri comerciale numele PRM, prin care va cere, pe lîngã retragerea în regim de urgenþã a tuturor acelor afiºe din spaþiul public, ºi daune pentru folosirea imaginii partidului în interese comerciale.

BIROUL DE PRESÃ AL PRM

NR. 1453 z ANUL XXIX z VINERI 3 AUGUST 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 3 august 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Andrei Pleºu îi face proºti pe români Þiganul care cîntã la doua þambale Corneliu Coposu s-a bãtut cu scaieþi ºi prune verzi Ardei Umplut foloseºte chiloþi sanitari pentru cîini Liderul P.A.C. milita în 1962 pentru colectivizarea forþatã a agriculturii Arestarea lui Bãsescu PARTEA A II-A Piraþii piticului utecist considerã normal sã încerce înnebunirea unui om printr-o campanie diabolicã ºi, în paralel, vizitarea lui acasã, de Sfintele Paºti. Este ceea ce au fãcut ei cu dl. Paul Everac, peste care au dat buzna duminica trecutã doi haidamaci, în reaua tradiþie a nãduºitului caltaboº Cristoiu, care întîi îþi omoarã mama, dupã care se bagã sub plapumã lîngã tine ºi se gudurã sã-l mîngîi pe capul ãla umflat cu pompa ºi plin de zgîrciuri numite ºtiinþific gogîrþi.

Reacþia d-lui Everac a fost pe mãsura unui intelectual cu bun-simþ: „Sînteþi niºte bãieþi simpatici, care faceþi o meserie cinstitã, dar banii pe care îi primiþi sînt murdari”. Bravo, nea Paule, leai zis-o la mitocani! Pãcat cã n-ai chemat poliþia.

Dar poliþia n-ar fi venit, fiindcã „Excrementul zilei” s-a nãscut în biroul lui Victor Babiuc, pe cînd era ministru de Interne, la recomandarea lui Petre Roman. Aceeaºi poliþie e ºi supãrãcioasã foc, ca dovadã cã scrisoarea publicatã de noi în numãrul trecut, semnatã de cititoarea Angela Ivãnuº, i-a iritat la culme pe unii sticleþi: cum adicã, pot merge poliþiºtii români „pe burtã” cu niºte infractori arabi?

Sã vã fereascã Dumnezeu sã aflãm indicii despre corupþia unora dintre voi, stimaþi apãrãtori ai legii, cã vã dãm pe mîna populaþiei înfuriate!

Dar, sã revenim la monstrul pitic de care rîde o þarã întreagã ºi sã spunem cã Adrian Pãunescu numeºte „jurnalistica” lui Cristoiu „presa de sub chiloþi”, pentru cã prea îºi bagã nasul în toate tampoanele de vatã ºi zice cã-i vatã de zahãr. Pe pag. I, chiar în ziua de Sf. Gheorghe, apare un articol nãucitor: „În Franþa se vînd CHILOÞI SANITARI PENTRU CÎINI”. Ia-þi ºi tu vreo cîteva perechi, Ardei Umplut, ºi te scoatem noi la plimbare, ºturlubaticule, cînd îþi vine sã ridici picioruºul la vreun pomiºor, pac, îþi bãgãm hamleþii în funcþiune, dacã îþi mai vine vreo idee ºi te învîrteºti în jurul cozii de 7-8 ori, ca orice potaie pe care o taie inspiraþia, tac! tragem de bretelele chiloþilor francezi pînã cînd buzunãrelul se deschide ºi intrã acolo tot tirajul de la „Excrementul zilei”!

Meschin ºi infect, cu faþa ca o bubã nespartã (dupã inspirata metaforã a lui Adrian Pãunescu), acest Cristoiu s-ar alia cu oricine numai ºi numai sã-l vadã scos din joc pe dl. Vadim Tudor. Altfel nu se explicã inconºtienþa cu care publicã minciuna cã senatorul amintit „ºi-a însuºit lacul ºi pãmînturile de la Butimanu (ceea ce) reprezintã una dintre cele mai rãsunãtoare ilegalitãþi de dupã decembrie 1989”.

N-ai cu cine vorbi, bãiatul e nebun, un vechi ºi netratat sifilis a muºcat din creieraºul lui ca din urechea Anei Pauker. Nu pentru uzul lui, ci al fraierilor care i se uitã în gurã, precizãm pentru ultima oarã: 1) dl.

Vadim Tudor nu posedã nici un fel de pãmînt sau de lac în nici o comunã; 2) la o licitaþie perfect legalã, din 1991, Fundaþia România Mare (cu 5 acþionari) a cumpãrat cu 14 milioane de lei rãmãºiþele unui fost C.A.P., DUPà CE TOT PÃMÎNTUL A FOST ÎMPÃRÞIT LA ÞÃRANI; 3) suma respectivã a intrat în folosul þãranilor, care ºi-au cumpãrat tractoare, cai, atelaje, seminþe ºi alte bunuri trebuincioase gospodãriei; 4) resturile acestui C.A.P., dacã ar fi rãmas fãrã gospodar, ar fi cãzut cu siguranþã pradã vandalismului, aºa cum s-a întîmplat în toatã þara; 5) de ce nu suflã o vorbã Cristoiu de afacerile murdare, de MILIARDE DE LEI, ale lui Cârciog, Triþã Fãniþã, Petre Roman ºi ale tuturor acelora care îl îndoapã ºi pe gurã ºi pe fund?

Nici „Expres Magazin” nu sare departe de trunchiul piticotului.

Reproducem dintr-un singur numãr cîteva mostre ale obsesiilor sexuale care zgîlþîie somnul transpiratului poloboc: „Un elev de 13 ani îºi violeazã profesoara”; „8.000 de eleve însãrcinate pe an”; „Fetiþele preferã bordelul”; „Cine a inventat prezervativul”; „Prezervativul – recuzitã vitalã”;

„Bolile venerice cuceresc America”; „Cum s-a rãspîndit la noi prostituþia”; „Observînd cã aveam 28-30 de ani ea s-a dezbrãcat în pielea goalã”; „Vedete care îºi schimbã sexul”. Dar, cea mai tare chestie este Poºta Sexualã þinutã de tanti doctoriþa Antoaneta Pop: „Victor, eºti la vîrsta cînd de pubertate «ai scãpat» ºi cînd te îndrepþi din toate punctele de vedere (fizic ºi psihic) spre maturitate.

Primul sfat pe care þi-l dau este sã eviþi practicarea onaniei”. Am fãcut cercetãri ºi am auzit cã e vorba de Victor Parhon. Aºa e, Victoraº, lasã-te de sportul ãsta, bãiatul tatii, mai bine fã un efort de voinþã (citeºte „Lumea ca reprezentare ºi voinþã” de Schopenhauer), ia o scarã de la un pichet de pompieri, urcã-te pe Ileana Lucaciu ºi vezi care-i treaba, s-ar putea sã scapi de onanie ºi sã damblageºti.

Vorba bancului: care-i diferenþa dintre onanie ºi a face dragoste cu o femeie? Nu-i nici o diferenþã, dar cînd faci dragoste cu o femeie, mai cunoºti lume... Dacã ar exista un aparat de mãsurare a prostiei pe metru pãtrat, la „România liberã” acestuia i-ar exploda capacele! Priviþi titlu pe pagina I, ieºit probabil din mintea uºure ca pleava a lui P.M. Bãcanu: „În ziarul de mîine vom reproduce un document nãucitor, transpunerea în imagine a paranormalului: primul om din lume care a reuºit sã vorbeascã cu el însuºi”. Extraordinar, lãsaþi-ne sã stãm jos olecuþã cã ne-a luat cu ameþeli. Deci pînã acum nici un om na mai vorbit singur, de cînd e omenirea pe pãmînt!

Dar tu, Bãcanule, ai uitat cînd te duceai la Galaþi, pe malul Dunãrii, ca sã te uiþi la scafandri, te aºezai pe un gard viu, ronþãiai un covrig ºi vorbeai singursingurel, dupã care te baricadai într-o cabinã telefonicã ºi strigai în receptor: „Alo, Balamucu’, aicea io sînt, dar cine-i la capãtul celãlalt al firului?!”. În revista „22” un domn pe nume Michael Shafir îl numeºte pe Alcibiade „genial”.

Da, aºa e, dragã Michael, sînt un geniu, recunosc. Un geniu pustiu. Þigãnie mare cît roata carului la Partidul Alianþei Civice! Principalul vinovat e copilul de legionar, cel care are o butonierã în loc de gurã, individul rãu care rupe lanþul, zii sã-i zic, na, cã i-am uitat numele! S-ar putea ca foarte curînd sã publicãm un text de-al lui N. Manolescu-Apolzan, din „Contemporanul” anului 1962, care glorificã colectivizarea agriculturii. Sã vedem, îl va folosi Lucia Hossu-Longin în „Memorialul lui Dolores Ibarurri care trãieºte cu Ioan Pascu Gyuri”?

Delaþiunea ºi vînãtoarea de oameni se practicã pe faþã în revista „Expres” a lui Cornel Nistorescu. Uite notã informativã: „Îi rugãm pe toþi cei care au depus plîngeri penale împotriva lui Corneliu Vadim Tudor, pentru calomnie prin presã, sã-l contacteze la redacþie pe redactorul nostru Bogdan Maioreanu”. Deci lumea nu se mai duce la tribunal, cum ar fi normal, ci la redacþia lui Cârciog! Ha-ha, sã mori de rîs, nu alta! Ce vreþi sã faceþi voi cu plîngerile U.D.M.R.-ului ºi ale lui Bãcanu, Pleºu, Nahorniac?

V-aþi deschis cumva un tribunal privatizat?

Televiziunea începe sã ne dea filme tot mai cretine, la ore de vîrf. În lipsa multiubitului ºi stimatului serial „Caracatiþa”, sîmbãtã seara am vãzut o peliculã pentru copiii de la grãdiniþa cu orar redus, ceva cu o sabie japonezã, care taie ca rãzãtoarea Woerner, de-i zic unii Boerner, dar ea în realitate se cheamã Neulander. Unde intrã sutele de mii de dolari încasaþi pe reclame? Mai bine aþi mai difuza niºte filme româneºti, cã doar nu ne e ruºine cu ele, 50 la sutã din populaþie încã locuieºte la þarã ºi vrea sã mai audã ºi limba maternã, nu numai O.K., play-off, fixing, summit, briefing, grand-prix, open, life etc. La Actualitãþile TV de duminicã seara, vizita ministrului de Externe al României în China a fost ilustratã cu o hartã a Asiei pe care se puteau citi numele... R.P. Mongolã ºi U.R.S.S.! Numai cã prima se numeºte

acum Mongolia, iar a doua a dispãrut de pe harta lumii, sperãm cã definitiv. Pe cînd ne vor livra Paul ªoloc ºi Victor Ionescu hãrþi ale lumii din 1877, cu Imperiul Habsburgic ºi Imperiul Otoman?

Meciul de fotbal Dinamo – Steaua a fost destul de prost, echipele sînt pipernicite ºi nu-ºi mai revin dupã vînzarea jucãtorilor de bazã. Am reþinut însã cîteva chestiuni: 1) golul stelistului Basarab Panduru a fost senzaþional, concurînd (alãturi de golul rapidistului Þârã în meciul de la Bistriþa, cînd a înscris de la 50 de metri), la titlul de „cel mai frumos gol al campionatului”; 2) arbitrul Adrian Porumboiu a fost penibil, ca de obicei, adicã necinstit, mai exact dinamovist; 3) comentariul TV al lui Cornel Pumnea a fost la fel de dinamovist ºi plin de rãutãþi gratuite la adresa echipei Steaua ºi de gingãºii pentru dinamoviºti, pe care îi numea Seli (în loc de Selimeºi), Dani Timofte etc.; 4) echipa Steaua are dreptul moral sã cîºtige campionatul nu atît pentru cã în cele douã întîlniri directe cu Dinamo a cîºtigat 3 puncte din 4, cît pentru faptul cã în recenta ediþie a cupelor europene Dinamo a ieºit pe brînci, iar Steaua a ajuns pînã în sferturile de finalã; 5) oricum, amîndouã sînt vai de capul lor, aºa cã noi propunem ca titlul sã fie acordat echipei Brescia, care oricum le Tot bate pe-amîndouã de le ascultã cu urechea. vorbirãm de echipa noastrã de suflet din Italia, uite o nouã perlã ouatã de Pãsãroiul Graur duminicã noaptea la TV: „Portarul Bresciei reþine capul lui Skuhravy”. Sãracul plãvan, sã-ºi lase el familia în Cehia, sã se ducã de nebun în Italia ºi portarul lui Lucescu sã-i reþinã capul tocmai lui, de ce? ca ce chilipir? unde sã-l bage, în frigider? De ce nu i-a reþinut o mînã ºi-un picior, de ce tocmai bostanul?

Oricum, cel mai cîºtigat rãmîne tot Ilie Dumitrescu, urmãrit la treabã fãrã ºtirea sa de emisari ai marelui club belgian F.C. Bruges. Dacã pleacã ºi Broscuþa Oac, ales-bules!

Incidente grave la un meci desfãºurat în Hunedoara: arbitrul Ion Crãciunescu ºi antrenorul Titi Teaºcã au fost bãtuþi de public. O suspendare de 1 an a acelui teren plin de huligani taman ar fi potrivitã. Iar dacã ancheta va stabili cã ºi Ion Crãciunescu (cam vedetuþã de felul lui) a greºit, sã fie scos pe tuºã ºi el, cã doar n-o fi vreun zmeu. La Congresul P.A.C. a fost reales în funcþia supremã tovarãºul Nicolae Ceauºescu-Apolzan. Rîsul abia acum începe: în funcþia de preºedinte al Curþii de Onoare ºi Demnitate în P.A.C. a fost ales Alexandru Paleologu, cel care a recunoscut cu a sa guriþã de fanariot, atît în presa scrisã, cît ºi la postul de televiziune SOTI, cã a fost informator al Securitãþii!

Mare onoare, strãlucitã demnitate! Pãi mai bine îl luaþi pe Tudor Postelnicu, vericilor, cã e un as în materie!

Printre patru gãini violate ºi doi morþi spãlaþi pe dinþi de echipajele sale, Ion Cristoiu se ocupã ºi de denunþuri publice, asta fiind meseria lui de bazã. Pe pagina I a „Excrementului” apare turnãtoria cã „Deputatul P.R.M. Eugen Barbu a fost prezent la o singurã ºedinþã din 26”. Prãpãd, nenorocire, ghimizdrocul moare de grija Parlamentului, sã-l dãm afarã pe chiulangiu, sã-l arestãm, nu rataþi momentul! În realitate, evidenþa absenþelor e falsã, deputatul cu pricina fiind prezent la mai multe ºedinþe, în al doilea rînd, marele scriitor, pe care cu toþii l-am învãþat la ºcoalã, a fost ºi mai este încã suferind: este operat la un ochi de cataractã ºi acum se pregãteºte pentru o operaþie similarã la celãlalt ochi. Ce era sã facã, sã vinã cu ochii în batistã ca sã o vadã pe femeia-cal Ileana Lucaciu cum se giugiuleºte la balcon cu Þapul Emil („sînt un om serios”, „uitaþi-vã în ochii mei”) ºi sã-l audã pe biºniþarul Dinu Patriciu cum bate cîmpii? Cristoiule, ai început sã speculezi durerile ºi necazurile oamenilor, aºa cã te blestemãm: sã-þi fete sub plapumã o extraterestrã beatã ºi sã þi se descoasã buricul, iar revãrsarea burdihanului tãu sã producã mari inundaþii ºi alunecãri de teren din comuna natalã pînã la C.C. al Încã o datã se dovedeºte cã noi am avut U.T.C.! dreptate: la conferinþa de presã a ministrului Transporturilor, acesta a afirmat cã Traian Bãsescu „nu este strãin de falimentarea flotei comerciale româneºti, care înregistreazã acum un deficit de 50 milioane de dolari ºi 10 miliarde de lei”. Dl. Paul Teodoru a încheiat patetic: ,,Nu-l sfîºiaþi! Lãsaþi-l!

Justiþia o sã-ºi spunã cuvîntul!”.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 30 aprilie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 3 august 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Gunoaie ambalate în costume Armani Cura anualã a lui Orban O nouã tragedie greacã La anul, cînd o zbura porcul Grãdina Zoologicã din Casa Poporului Ciocul mic, dãm pensii speciale! Stãpînul tichetelor de vacanþã În cãutarea concordiei naþionale Realitatea paralelã a Vioricãi Sexul moderatorilor Intrarea în Europa Medievalã Dupã 28 de ani de mimare a orgasmului democratic, România e prima þarã din Europa la toate capitolele bunãstare, democraþie, educaþie, sãnãtate º.a. - dacã întorci clasamentul invers. Parametrii care mãsoarã lucrurile bune abia pîlpîie, pe cînd aceia care definesc nenorocirile te orbesc.

Meritul este, fãrã putinþã de tãgadã, al infractorilor ce ne conduc depãºind viteza sunetului pe ultimul drum al demnitãþii umane. În fruntea treburilor þãrii ajung numai mutanþi, numai pozne ale firii, de parcã raboteza naþionalã produce non-stop rebuturi. În prim-planul politicii româneºti nu se aflã nici un bãrbat de stat.

Trãim dictatura impostorilor, a apatrizilor, a gunoaielor ambalate în costume Armani, scoase la suprafaþã de spuma revoluþiei ºi a reformei de gang. Manipularea e cordonul ombilical dintre ales ºi alegãtor. Dihonia þine loc de program politic. Rãzboiul româno-român e mai feroce decît rãzboiul rece. În spaþiul public nu existã confruntãri de idei, ci vulgare bãtãlii ale nervilor, inutile ºi dezumanizante, menite sã menþinã la putere o oligarhie infectã, fãrã principii, abrutizantã, ce se scaldã în orgii bugetare din care fumegã sîngele poporului român. Mafia e transpartinicã, deþine monopolul puterii, iar Opoziþia e o glumã proastã. Moralitatea a fost interzisã prin lege. Justiþia e un teartru de marionete. Lupta anticorupþie, vitalã pentru reechilibrarea mersului biped, a fost folositã (ºi) pentru rãfuieli politice. Patrioþii sînt vînaþi cu înverºunare ca nu cumva sã le dea pildã de rãzvrãtire ºi altor iubitori de þarã.

Temele esenþiale ale unei societãþi normale - educaþia, sãnãtatea, migraþia economicã, adaptarea vieþii cotidiene la noile tehnologii informaþionale, problemele vîrstei a treia - sînt tratate superficial, atît cît sã aducã niscai voturi. Investiþiile în remodelarea þãrii, în adaptarea la ziua de mîine, sînt inexistente.

Piticii de pe creierul naþiunii n-au nici o legãturã cu viitorul.

Singura raþiune a existenþei lor este îmbogãþirea fãrã nici o mãsurã. Sînt nesãtuli, sangvinari, lipsiþi de orice urmã de bun simþ... Au maþul nesãþios ºi se strãduiesc sã-l potoleascã. ªi dacã pentru asta trebuie sã-i satisfacã pe licuricii mari ºi mici, cu preþul sacrificãrii copiilor acestei þãri, o fac fãrã nici o remuºcare. Li se pare firesc sã arunce banii oropsiþilor pe bombardele, fregate, avioane ºi alte fiare vechi, în timp ce cancerul sãrãciei ºi al subdezvoltãrii muºcã cu voluptate din societatea româneascã. Ajunºi la acest punct trebuie sã întoarcem clasamentul invers ºi sã observãm cã România e pe primul loc de pe mapamondul lumii globului pãmîntesc la rata de creºtere a înarmãrii! Ca sã ne apãrãm de ruºi? Nici vorbã.

Derbedeii plãtesc tribut strãinilor ca sã-i apere, în primul rînd, de poporul român. Care pînã la urmã va înþelege cã duºmanul sãu cel mai înverºunat este politicianul român. Contra acestui impostor feroce trebuie sã ne înarmãm cu ºtiinþa de carte, combinatã cu dragostea de þarã. E singura armã eficientã împotriva prostiei ºi ticãloºiei gunoaielor îmbrãcate în costume Armani.

Ca în fiecare an pe vremea asta, Viktor Orban face o curã de rahat, undeva, pe la Tuºnad. I-am da o flegmã, dar nu-i frumos sã deranjezi omul de la masã. ªi-n plus, ce-ar zice Huniunea Europeanã dacã ne-am pune mintea cu fiecare nefericit cãruia nu i-a dat mã-sa þîþã ºi a trebuit sã se sacrifice Horthy? Nu ne-ar scoate din extremiºti. Norocul lor cã sîntem bãieþi civilizaþi.

Ca sã dãrîme guvernul Tsipras, niºte criminali nebuni au incendiat Grecia. Aproape o sutã de oameni nevinovaþi au pierit în flãcãrile iadului. Fiarele trebuie prinse ºi arse pe rug, în piaþa publicã. Tehnologia a mai fãcut un pas: de la anul, omenirea umanã va avea maºini zburãtoare!

Astfel se rezolvã ºi problema autostrãzilor româneºti. Cu goluri de aer din cauza furturilor de oxigen, dar oriºicît, va fi un progres. Continuã jefuirea pãdurilor cu legea pe masã fiindcã Mafia joacã ceardaºul pe trupul þãrii. Alungate din habitatul lor, vieþuitoarele pãdurii se aciuiazã la marginea aºezãrilor omeneºti încercînd sã supravieþuiascã setei de distrugere a sãlbaticilor politicieni. Cu mai mult tupeu, ºacalii, bursucii, mistreþii ºi dihorii au invadat Casa Poporului. Numai oile behãie resemnate pe miriºte aºteptînd sã fie mulse, tunse, sacrificate.

Cele mai norocoase, altele decît oile lui Gigi, primesc, doar în ziua votãrii, o mînã de lucernã.

Cu ocazia zilei Imnului naþional, doamna Dãncilã a mutat Cîmpia Libertãþii de la Blaj pe Cîmpul lui Horea de la Alba-Iulia. Cicã aºa i-a recomandat Comisia de la Veneþia, colþ cu ºcoala ajutãtoare de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu.

Vorba lui Hagi: ,,Nu sîntem lucizi, nu sîntem concreþi, nu vedem poarta...”. Iubitul Elenei Udrea, altul decît Popeye Marinarul, va fi ºeful guvernului cînd blonda va deveni preºedinte. La fel ca pe vremea lui Bãsescu, ºeful statului îi va da clanþã premierului. Totuºi, sã nu ne îngrijorãm, fericitele evenimente se vor întîmpla cînd va zbura porcul. ªi cum la noi porcul nu se simte prea bine, mai avem de aºteptat.

Guvernãrile din România au funcþionat dupã principiul: ,,Ciocul mic, acum e la putere ai noºtri!”. Nu le-a pãsat de nimeni ºi de nimic. Dreptatea? ,,O vorbã de dînºii inventatã”. Numeroase rahaturi legislative au fost aruncate în ventilatorul democraþiei numai pentru a se perpetua la putere o clasã politicã infectã. Sau pentru a scãpa de þuhaus niºte hoþi dovediþi. Ultima mizerie -

lãsînd la o parte legile injustiþiei - este adoptarea pensiilor speciale pentru derbedei. Adicã, cei mai mari profitori ai jafului generalizat din Þara Româneascã, aºa-ziºii demnitari, vor bãga adînc mîna în buzunarul cetãþeanului ºi dupã lãsarea la vatrã. Cicã pentru cã s-au jertfit pe altarul muncii de partid. Cã nu-i uºor sã furi cînd ai potera pe urme! Stresul trebuie rãsplãtit.

Mãi, golanilor, vorba tãticului vostru vitreg, pensia trebuie sã reflecte nivelul contribuþiei, nimic altceva. Dacã voi credeþi cã puteþi sã-i batjocoriþi la nesfîrºit pe cei desculþi ºi goi, vã înºelaþi! În sufletul acestei þãri se ascut sãbiile. Vreþi pensii mari? Marº la muncã! În timp ce amãrãºtenii îºi dau la cap unii altora pe tema cine face mai mult rãu þãriºoarei, Dragnea sau Iohannis, bagabonþii îºi continuã nestingheriþi voiajul prin lumea largã folosind tichetele de vacanþã acordate cu mãrinimie de electorat. Cele mai multe tichete a primit Iohannis.

Vameºii bulgari, speriaþi de pesta porcinã pitulatã printre bagajele turiºtilor români, le-au confiscat cîrnaþii de Pleºcoi (scuzaþi limbajul licenþios!). Castraveciori aveau ei. Primarul unei comune dîmboviþene, Pietroºiþa, s-a fãcut cetãþean de onoare al localitãþii în slujba cãreia ºi-a pus talentul iuþelii de mînã bazat pe nebãgarea de seamã a concetãþenilor sãi.

Urmeazã statuia ºi....(cãutaþi rima cã noi sîntem mai mult cu proza). În anul Centenarului, pe lîngã amnistia fiscalã, ar fi bunã ºi o amnistie a faptelor penale pentru ca aceia care au furat sã nu se mai simtã stingheri. Adicã, sã fie puºi pe picior de egalitate cu aceia pe care i-au jecmãnit. Pãi ce, e vina lor cã ãia e proºti? ªi-ar fi pãcat ca la 1 Decembrie sã lipseascã cineva de la hora unirii jefuitorilor cu victimele. Numai aºa este posibilã concordia naþionalã, numai aºa vom fi iarãºi ce am fost, ºi mai mult decît atît. De fapt, mai mult decît atît nu se poate. ,,Mã bucur cã mã aflu la Priºtina” (capitala provinciei Kossovo), a declarat fericitã Viorica, aflatã, de fapt, într-o realitate paralelã, undeva, la Podgoriþa (capitala Muntenegrului). ªi noi ne bucurãm, Viorico! Abia aºteptãm sã te întorci acasã, la Paris.

Unde, vorba aia, orice cîine cît de mic poartã-n coadã un covrig.

Totuºi sã nu fim prea aspri cu Viorica, cã n-o face din rãutate, ci din prostie. Dar presa din Serbia ºi Muntenegru n-are de unde sã ºtie cã blonda de la Videle a dormit ºi la ora de geografie. Vorba lui nea Petricã, alt filosof rãtãcit în guvern, între metafizicã ºi clitoris, care, afectat de arderea porcilor ,,ca la Auschwitz” a constatat: ,,În sufletul meu este multã durere!”. Dar în al nostru ce crezi cã este, nea Petricã, cînd vedem ce proºti populeazã circul de partid ºi de stat?! Dupã cum lesne se poate observa, guvernul român e principalul furnizor de prostie din UE. Juncker a devenit invidios.

Mãdãlingi Ionescu dã verdictul: ,,În 20-30 de ani cãsãtoria va dispãrea! Oamenii îºi vor cumpãra partenerii de la dealer-ii de roboþi sexuali! Nu vor mai exista sexe!”. Uite unde duce onanismul de la ,,Wow biz”! ªi, mai ales, individualismul. Dacã el nu mai are puþã, presupune, folosind izvoare isterice ambigui, cã nimeni nu mai deþine preþiosul organ de partid ºi de stat caprã! Te-a prostit foamea, Mãdãline!

Dar sã revenim în Evul Mediu, unde ne-am simþit atît de bine alãturi de fraþii noºtri de gintã latinã cã aproape nu ne-am fi întors în zilele noastre. Sã deschidem cu emoþie ,,Istoria necenzuratã a românilor”, sã citim ºi sã ne crucim (mai ales ateii): ,,Pe la 1579, Franþa fu cuceritã de un valah tînãr înalt, frumos ºi, culmea, bine-crescut. Omul intrase în Europa fãrã vizã fiindcã fugise din Valahia înainte ca slujbaºii vremelnicilor domnitori sã-l scurteze de capul plin de vise.

Cã nãscîndu-se datoritã virilitãþii bolnãviciosului Pãtraºcu cel Bun, Petru Cercel n-avea cum sã nu se gîndeascã la ziua în care va ajunge cel mai tare din parcarea valahã ºi va tãia coada cîinelui dintr-o singurã loviturã imaginarã.

Hãlãduind prin Occident, ca tot românul fãrã busolã, ºi-a fãcut o mulþime de prieteni influenþi cã, pe lîngã calitãþile cu care l-a hãrãzit din greºealã natura, mai pusese mîna ºi pe carte, obicei atît de hulit ºi în acea vreme. Fãrã sã facã vreun efort, valahul pãrea mult mai deºtept decît interlocutorii sãi. Ajuns în preajma regelui Franþei, Henric al III-lea, lãsã o bunã impresie, ceea ce-l determinã pe acesta sã-i sprijine candidatura la tronul valah, la Biroul Electoral Central de la Stambul. «- Pierre, dragule, dacã ajungi vodã, învaþã-i pe valahi sã se poarte ca tine, sã fie occidentali, ºi-n felul ãsta n-o sã mai aveþi probleme cu vizele. Aºa curaþi, dichisiþi, parfumaþi ca niºte cãþei, pãreþi de-ai noºtri, pe cuvînt. Tu eºti prototipul, mai ai sa scapi de un obicei mîrlãnesc: nu mai dormi cu capul pe spadã ºi nu mai þine ochii deschiºi. Cã te ia lumea de nebun ºi e pãcat.

Fii mai relaxat!». Pierre n-avea interesul sã-l contrazicã pe Henric al III-lea, se prefãcu cã-i dã dreptate ºi ca semn al prieteniei acceptã ca secretar personal pe unul Berthier, bãiat talentat la scris dar lipsit de avere personalã. Dar în sinea lui altcumva gîndea decît protectorul franþuz. Cã dacã ar lãsa spada imediat s-ar repezi vreun vecin mai îndemînatic sã i-l taie. Cã ãsta era stresul cel mare în Valahia. Ca sã se descarce, cîþiva ani mai la deal, trimise un e-mail fratelui sãu vitreg, Mihãiþã: «Dragã frãþioare,

Petricã te salutã! ªtiu cã eºti ocupat pînã peste cap cu fãcutul averii pe spatele þãranilor însã îmi permit sã te deranjez un pic din activitate cu ceva veºti despre mine. Încã de la început te anunþ cã sînt bine ºi sãnãtos ca un porc mistreþ. Am vizitat multe oraºe europene dar niciunul nu m-a impresionat ca Parisu’. Ce sã-þi povestesc? Au ãºtia o culturã, o civilizaþie sã arunci cu basca dupã cîini nu alta.

Am vizitat cîrciumile populare, casele de toleranþã, nu mi-a scãpat nimic. A fost o nebunie, mai ales cînd le-am încercat pe franþuzoaice. Noteazã: Cînd treci pe la Paris fã-le ºi tu bucuria ºi n-ai sã regreþi! Au clasã. Plini de calitãþi mai sînt francezii ãºtia, dar mai au ºi defecte. Cel ma tare m-a deranjat cînd m-au pus sã stau la masã între una blondã, þîþoasã, apetisantã, nimic de zis, ºi un cîine vagabond. La început am crezut cã-i vreun apropou ºi-am vrut sã plec dar n-am întins-o de teamã sã nu se supere buldogul. Blondina m-a lãmurit cã la ei, cîinii au aceleaºi drepturi cu oamenii ºi mãnîncã din aceleaºi farfurii. Ei sperã ca, astfel, societatea sã se umanizeze ºi sã nu mai mîrîie unii la alþii. M-a îndemnat sã-i învãþ ºi pe valahi sã procedeze la fel, sã mãnînce din aceleaºi farfurii cu dulãii cã astfel vor avea revelaþia a ceea ce este esenþial în viaþã. Nu i-am dat-o-n bunã Brigittei, cã aºa o chema, explicîndu-i cã-i greu de schimbat un popor care a dat cu javrele de pãmînt de cînd se ºtie. S-a buzat un pic dar i-a trecut mandea o privire prin zonele periculoase de-a pierdut pe loc ºirul discuþiei. Dupã Franþa, am fãcut o baie la Veneþia unde dogele mi-a dãruit din simpatie pentru poporul pe care-l reprezint 1.000 de ducaþi. Banii mi-au prins bine, deºi parcã mã mustrã conºtiinþa cã i-am spus cã sînt francez! Trece ºi durerea asta. Cu-n pic de ºampanie franþuzeascã uiþi de toate. Sã nu crezi cã m-am ciocoit dar ºampania chiar e un lucru bun.

N-o sã prindã la valahi cã, vorba lor, nu învîrtoaºã ca þuica, dar pentru obrazuri fine merge. Am trecut ºi pe la Raguza, unde mi-am tras pe turtã spuza. M-am simþit excelent întrucît m-am dat veneþian. Ce înseamnã bilingvismul ãsta! ªtiu o grãmadã de limbi, majoritatea învãþate cu ajutorul damelor (ºi domnilor,de ce sã nu recunosc, chiar dacã societatea încã nu-i pregãtitã!), lucru care m-ajutã enorm, aproape la fel de mult ca pe Petre. ªtii care, ardeleanul ãla de are drept gineri niºte specialiºti în limbajul trupului. De doi ani sînt la Stambul unde, pe cãi cinstite, trag sfori s-ajung pe tron în locul lui Mihnea. Cînd sã zic ºi eu hop, am pus laba pe domnie, se ivesc carele cu aur trimise din Valahia de Ecaterina Salvaresso, mama domnitorului Mihnea, de fapt adevãrata conducãtoare. Bãi fratello, am cam fãcut datorii pe aici cã turcii sînt nesãtui ºi farmecului personal ei nu-i acordã prea mare importanþã în raport cu paraii, dar sper sã mã scot dupã ce ajung domn. Mai e ceva de furat în Valahia? Cã am auzit la BBC cã a declarat un sfetnic de-acolo, cã nu, ºi atunci toate eforturile mele sînt zadarnice. Trimite-mi rãspuns urgent sã ºtiu ce am de fãcut: mai vin la putere sau mã las pãgubaº? Cã doar nu e nimeni fraier sã creadã cã vin la muncã…». La 29 august 1583, Petricã intrã în þarã voios nevoie mare, cu planuri mãreþe în ochii ºãgalnici ºi cu o armatã numeroasã de creditori la coada calului. A mai inventat o taxã: «goºtina pe oi», drept pentru care a primit numeroase felicitãri, telegrame, adeziuni ºi mulþumiri de mamã din partea colectivelor de oameni ai muncii. Poporul îºi întorcea faþa de la el dupã ce, la început, îl privise mulþumit ca pe o curiozitate a naturii cu cercel în ureche. Cã dãdea chefuri la boieri, dar nici pe þãrani nu-i privea de sus. A încercat sã bage la înaintare spiritual european, dar n-a observat nimeni. Cã valahii erau neatenþi la problemele globale ale omenirii încã de pe atunci. Se ocupau, ca ºi acum, cu supravieþuitul, þuicãritul ºi porcãitul, îndeletniciri onorabile în felul lor. Nu i-au impresionat nici reconstituirea reºedinþei domneºti de la Tîrgoviºte ºi nici încercarea de a înlocui mormanul de fiare vechi din industrie cu un atelier de construit tunuri.Vãzînd cum stau lucrurile ºi înþelegînd cam ce vrea sultanul de la fizicul lui cînd l-a convocat la Stambul, Petricã dã un tun colosal economiei naþionale ºi cu 500.000 de scuzi, îºi ia tãlpãºiþa în Transilvania, însoþit de soldaþii sãi credincioºi care, pãtrunºi pînã-n mãduva oaselor de spiritul practic, îl jefuiesc în Þara Bîrsei. Este bine primit de guvernatorul transilvan care-l gãzduieºte într-un loc sigur, la puºcãrie, pînã în 1587 cînd, cu ajutorul unei funii evadeazã. ªi cum s-a nãscut cam într-o bujie reîncepe cursa domneascã. Varºovia, Viena, Roma, Veneþia, Mantova, Ferrara, Paris sînt locurile pe unde arde gazul pentru a gãsi sprijin în scopul întoarcerii la butoiul cu miere unde-i plãcea atît de mult sã se bãlãceascã. Ajuns la Stambul (1589) mînjeºte în stînga ºi-n dreapta, Mihnea este mazilit, dar, surprizã, în locu-i este numit Vlad, un puºtulache de 20 de ani care, de emoþie, moare otrãvit. «- Ce coincidenþã!», a exclamat Petricã bucuros, simþind cã-l apucã veselia domneascã. Dar, vorba românului – cine rîde la urmã a dat mai multã ºpagã înainte – s-a aplicat ºi-n acest caz. Cã turcii o sucesc ca la Stambul, revin asupra deciziei de mazilire a lui Mihnea ºi-l închid pe Cercel la Edicule. În martie 1590, Petricã este exilat pe Insula Rhodos, în Europa Sudicã, unde nu mai ajunge întrucît niºte criminali de treabã l-au sugrumat pe corabie ºi i-au aruncat cadavrul în mare. Spiritul i-a rãmas european pînã la capat, la fel ca al valahilor din ziua de astãzi. Care în proporþie de masã au soarta lui Petru Cercel. Cã ºi ei se sufocã deºi în aparenþã nimeni nu-i strînge de gît”. Promouºãn: Despre cum îi ironizau ungurii pe români, direct pe cocoaºã, citiþi în capitolul urmãtor, intitulat ,,Transilvania de la Ioan Corvin la Mihai Viteazul”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 3 august 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Statuile nu mor, oamenii le fac nemuritoare Prea multe gînduri îmi vin deodatã în minte, de scrisul îmi este aºa de dezlînat ºi încîlcit... Timpul trece, iar eu nici nu ºtiu la care din gînduri sã mã opresc mai întîi ºi, cu mîna zdravãn prinsã de vraja condeiului, sã las cerneala sã curgã în voia ei, întru împlinirea meseriei mele de scriitor. Am fãcut lucrul acesta din pasiune, fãrã a mã fi interesat vreodatã ce se întîmplã în culisele scriitoriceºti ºi nici nu vreau sã dau cuiva explicaþii de unde vin ºi ce numãr port la pantofi. De multe ori m-am întrebat: cui foloseºte dacã aº spune tot ce ºtiu despre mine ºi aº aºeza în paginã de carte orice întîmplare din viaþa mea? Cui îi mai pasã de carte în zilele de acum?... E o poveste care necesitã timp ºi un spaþiu mai amplu pentru a fi dezbãtutã. A fi scriitor e una, ºi a fi cîrcotaº e alta. Aici e aici. Posteritatea nu þine de foame, ºi avem exemple de scriitori pe care, cît au trãit, nimeni nu i-a bãgat în seamã, ori au fost persiflaþi de societate, ba chiar ºi de breasla lor... ªi un exemplu de scriitor martir este Mihai Eminescu, nume care stã pe buzele tuturor românilor, cel care a suferit, dupã cum spun documentele vremii, a scris, a trãit puþin ºi s-a stins în sãrãcie, fãrã sã se fi bucurat de viaþã pe mãsura talentului sãu uriaº. Spun cu mîna pe inimã celor care încã mai au suflet de român în ei cã, în zilele noastre, scriitorul trãieºte ca vai de el ºi-ºi face iluzii cã îi va fi respectatã cîndva sudoarea frunþii lui, picuratã în cernealã. Cînd? De cãtre cine? Vedem cum este tratat cu indiferenþã de o societate în care hoþii îºi fac de cap la cele mai înalte niveluri ºi fac tot ce pot pentru ºubrezirea culturii. Exemplu este analfabetismul, care a atins cote alarmante la nivel de þarã. Iar pentru

P Po o ll e em m ii c c ii

culturã nu se face nimic de cãtre oamenii politici, aceia care, profitînd de slãbiciunea alegãtorilor, au persistat în nesimþire ºi demagogie vreme de aproape trei decenii... Iar noi vorbim de lumea literarã, de scriitori, de pictori, de muzicieni, fãrã ca statul sã le acorde o cît de micã atenþie, cuvenitul respect, spre a-i ajuta sã depãºeascã neajunsurile care le macinã existenþa. Mulþi dintre ei sînt oameni în vîrstã, cu o carierã strãlucitã în urma lor... ªi totuºi, ei scriu, fac culturã în mod voluntar. ªi atunci ne întrebãm: cui folosesc statuile, cînd aceºti oameni nu mai sînt printre noi? La ce foloseºte cã vor fi Tîrgul de fete de pe Muntele Gãina, zis ºi Muntele Dragostei, botezate strãzi cu numele unora dintre ei, reprezintã una dintre cele mai frumoase ºi mai inedite sãrbãvalori incontestabile, dacã astãzi sînt tori populare româneºti. În fiecare an, tulnicãresele inaumarginalizaþi? O, Doamne, statuile nu þin gureazã tradiþionala serbare naþionalã din Þara Moþilor. de foame, ele înseamnã recunoºtinþã pentru cel care a avut norocul sã i se acorde o aºa mare atenþie dupã moarte... La ce folos, cînd eºti oale ºi ulcele? Cîtã naivitate din partea unora ca mine!

Cît de mult ne-am îndepãrtat unii de alþii: nu mai ºtim Ascultînd, cu o sincerã sã rîdem, sã vorbim cu glas duios, dar credem cã sînemoþie, tem totul pe aceastã lume ºi cã deþinem adevãrul absoCîntecele tãlmãcite lut. Cã sîntem mari - ºi ce mari am ajuns! -, fãrã sã de Gicã Petrescu luãm seama la cît de mãrunþi ºi de nemulþumiþi sîntem Am consemnat în al meu de fapt. Sîntem viteji la o canã cu vin, dar cînd vine ,,Jurnal”, vorba despre dreptatea noastrã, ne pitim dupã perdele, Cã... uitînd cît de triºti ºi de necãjiþi am devenit de cînd s-a instalat capitalismul pe plaiurile noastre, transformînA iubi ºi crea opere, du-ne conºtiinþa într-o culturã a maculaturii. ªi uite aºa, Unde preceptele christice odatã cu aceste transformãri globale, traiul ni s-a Sînt profundele aforisme de inspiraþie, ºubrezit, chiar dacã trãim în casa maicii-Europa. Înseamnã

Lui Gicã Petrescu

ION MACHIDON, preºedintele cenaclului „ Amurg sentimental“

Tîrgul de fete de pe Muntele Gãina – cea mai mare sãrbãtoare popularã din România Tîrgul de Fete de pe Muntele Gãina, cea mai mare ºi mai cunoscutã sãrbãtoare popularã din România, s-a desfãºurat ºi în acest an, în cursul lunii iulie, în localitatea Avram Iancu ºi pe platoul montan de pe Gãina, locul unde manifestarea are loc de sute de ani. În fiecare an, în cea mai apropiatã duminicã de 20 iulie, ziua Sfîntului Ilie, se organizeazã, din vremuri strãvechi, Tîrgul de Fete de pe Muntele Gãina. Tîrgul are loc pe un platou montan, la o altitudine de 1.467 de metri, iar aceastã manifestare etno-culturalã a fost atestatã documentar pentru prima datã în anul 1816.

La Tîrgul de Fete se adunau locuitorii din Munþii Apuseni pentru a face schimb de produse, dar era ºi un prilej pentru întîlnirea ºi cãsãtoria tinerilor din zone îndepãrtate, care veneau aici cu pãrinþii. Pregãtirile se fãceau cu cîteva zile înainte, iar duminica, chiar înainte de sosirea zorilor, oamenii se urcau pe munte pînã în poiana unde avea loc tîrgul. Se spune cã fetele veneau cu zestrea încãrcatã pe cai, iar cununia se oficia pe loc de cãtre preoþii care participau la acest eveniment.

Ceremonia era însoþitã de cîntece ºi schimb de jocuri cu „strigãturi”, iar fetele „se luau”, nu se cumpãrau.

Legenda Tîrgului de Fete de pe Muntele Gãina Una dintre legendele Muntelui Gãina spune cã aici locuia o crãiasã ce avea o gãinã care fãcea ouã de aur, iar îndrãgostiþii care veneau sã-ºi mãrturiseascã dragostea primeau cîte un ou de aur.

Aflînd de aceasta, moþii se mirarã cît se mirarã, ºi-au început s-o ocroteascã, sã-i închine cîntece. În tot timpul anului ea rãmînea acolo sus fãrã sã poatã fi vãzutã, dar o datã pe an, de Sfîntul Ilie, cînd moþii obiºnuiau sã se întîlneascã laolaltã dînd prilej copiilor sã se întîlneascã ºi sã se cunoascã, gãina noastrã cobora, curioasã din fire, din cuibul ei nevãzut.

Cobora cam pînã la Crucea Iancului, bãtea o datã din aripi ºi se transforma într-o zînã fermecãtoare. Se apropia de tinerii cãsãtoriþi þinînd un ou de aur în palme ºi îl oferea acestora pentru fericire ºi viaþã lungã. Aºa au trecut ani ºi ani, oamenii erau atît de fermecaþi de gãina cu ouã de aur, încît au pus numele acelui loc Muntele Gãina.

Dar nu toþi oamenii erau la fel, erau unii care vroiau ouãle de aur ale gãinii doar pentru ei. Astfel, într-un an, pe cînd gãina era coborîtã din cuib, cum avea obiceiul de Sfîntul Ilie, cîþiva vizitatori au urcat la cuibul gãinii, ajutaþi fiind de diavol, pentru cã nu era cu putinþã pentru un om obiºnuit sã-l dibuiascã, ºi au luat toate ouãle de aur din cuib. Odatã reîntoarsã la cuib ºi vãzînd cele petrecute, zîna a bãtut o datã din aripi, s-a prefãcut în gãinã ºi a zburat pe un alt munte, la Roºia Montanã.

Oricît s-au rugat oamenii, ea nu s-a mai întors. Dar nici moþii nu ºi-au pierdut speranþa ºi se întîlnesc an de an, de Sfîntul Ilie, într-un festival al iubirii ºi al încrederii, pe Muntele Gãina, cu speranþa cã odatã ºi odatã zîna fermecatã va coborî din nou …

Tîrgul a antrenat, alãturi de relaþiile economice între locuitorii de pe Vãile Arieºului ºi Criºurilor, ºi relaþii matrimoniale. Se spune cã fetele nemãritate veneau pe munte cu familiile lor ºi îºi instalau aici un cort cu zestre spre deliciul feciorilor care, la rîndul lor, se pregãteau cu cele mai alese daruri pentru viitoarele mirese. Momentul-cheie era reprezentat de tîrguirea fetelor. Fata aleasã era invitatã la joc ºi apoi cîntãritã pe o scîndurã, la capãtul celãlalt fiind pusã zestrea. Nu s-a întîmplat niciodatã ca vreo fatã care a participat la acest tîrg sã nu îºi fi aflat perechea, iar moþii cred cã perechile care ºi-au unit destinele în acest loc „magic” au parte de fericire ºi noroc.

Astãzi, Tîrgul de fete de pe Muntele Gãina (situat în Þara Moþilor) s-a transformat într-o mare sãrbãtoare folcloricã, la care îºi dau concursul locuitorii din zona Munþilor Apuseni, din judeþele apropiate ºi chiar din þinuturi mai îndepãrtate ale þãrii. Deschiderea o fac vestitele tulnicãrese de la Avram Iancu, dupã care urmeazã programul artistic al participanþilor, care dureazã pînã spre seara. Începînd din 2006, Tîrgul de Fete de pe Muntele Gãina este marcã înregistratã a Consiliului Judeþean Alba ºi are ca slogan chemarea: „Hai pe Muntele Gãina, hai pe muntele dragostei!”. În ultimii ani, evenimentul este însoþit de parada portului popular, spectacole folclorice cu nume mari ale muzicii populare româneºti, focuri de artificii ºi petreceri în aer liber.

R.M.

A te izola de urîciunile lumii ªi a ,,melodia” pe cuvintele generate De Privighetoarea Spaniei – Nefericitul Federico Garcia Lorca, „Iubire-i tot, În rest, Singurãtãþi deºarte“!

DORU POPOVICI

Iubito, împrumutã-mi o aripã...

Din inimã-au plecat spre orizontul stins metaforele unei lumi apuse, de cîte ori cuvîntul l-am atins au sîngerat culorile opuse ªi-au sîngerat ºi visurile ninse din alt destin, surpat de tragedie, pe unde trec cu farurile stinse cocorii dintr-o altã galaxie De bunã seamã ne vor fi iluzii, ºi pete ne vor fi pe etichete, iubirea e o rolã de confuzii pe care trec iluziile bete ªi toate cîte ni se-ntîmplã de cîte ori m-apropii de cuvînt, sînt consecinþa norilor din tîmplã ostracizaþi în fiecare vînt Ce bate dinspre tine înspre clipã, ca într-un carusel nedesluºit, iubito, împrumutã-mi o aripã, sã zbor din mine însumi, în sfîrºit!

ADI SFINTEª, 17 iulie 2018

La rãdãcina cuvintelor

Mã doare inima ºi mîna dreaptã mã doare mîna aceasta cu miros de floare ºi de pãmînt.

Cu ea am sãpat în grãdinã ºi la rãdãcina cuvintelor ca sã creascã luminã.

GEORGE MILITARU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 3 august 2018

P Po o ll e em m ii c c ii BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Palatul Cotrocenilor Poate cã la starea sufleteascã ce mã cuprinde, cînd intru în curtea Palatului de la Cotroceni, contribuie ºi amintirea neuitatei nenorociri ce au trebuit sã sufere odinioarã suveranii noºtri acolo; îmi pare, poate, cã, din atîtea lacrimi ce s-au vãrsat în acele locuri, iese încã o exaltare amarã; dar cînd nici nu bãnuiam cã zidurile acestea erau menite sã încapã iar atîta spaimã, priveliºtea lor îmi pricinuia un fel de neînþeleasã neplãcere. Rar am vãzut o atmosferã mai supãrãtoare.

Cînd treci pe sub bolta bondoacã ºi pleoºtitã a clopotniþei greoaie, care parcã aºteaptã pe cineva ca sã-l striveascã sub surpãtura ei, ºi intri în curtea cea mare, dai drept în faþã de peristilul bisericii. Coloanele ºi frontonul lui sînt de tot ascunse sub un tufiº de verdeaþã agãþãtoare – ai crede cã e intrarea unei peºteri cu emanaþiuni nãbuºitoare. Este o bisericã veche, dupã calapodul byzantin, fãrã vreo deosebitã valoare arhitectonicã. Silueta ei, care, privitã la o anume distanþã, ar avea oarecare eleganþã caracteristicã, nu se poate apuca cu ochiul, fiindcã masivul întreg e înconjurat de copaci mari ºi strîns prea aproape între clopotniþã ºi noile clãdiri ale Palatului. Acestea sînt o lucrare de un stil destul de îndoilnic; aºa, de exemplu, Palatul pare cã ar voi sã fie florentin, galeriile care îl leagã cu atenanþele sînt de stil byzantino-mauresco boieresc, iar stilul corpului de gardã e lipsit absolut de caracter – sînt scundele chilii vechi ale fostei mînãstiri, cîrpite ºi vãruite din nou. În tot, ca lucrare de pretenþie, e prea bizarã, ºi ca bizarerie, prea pretenþioasã. Imposibil sã gãseºti, în

Luat de val, sau gravele erori istorice ale unui latinist Mãrturisesc cã am ezitat sã comentez ceva dupã ce am citit cartea ,,Lecþia Romanã”, Editura Universitãþii de Vest, 2018, a domnului Dan Negrescu. Conþinea cîteva erori peste care iniþial am crezut cã pot sã trec, dar lipsa mea de reacþie ar fi însemnat cã le accept. Înainte de a trece la erori, trebuie sã remarc cã autorul ne delecteazã cu o grãmadã de expresii latine ºi demonstraþii privind evoluþia cuvintelor din latinã în românã. Cît timp rãmîne pe domeniul specialitãþii domniei sale, totul este în regulã, dar cînd trece la reflecþii politice o ia pe arãturã. De exemplu, momentul, imaginat sublim de Eminescu, al întîlnirii lui Mircea cel Bãtrîn cu sultanul este luat în bãºcãlie ºi derizoriu: ,,…astfel cã marele Mircea cel Bãtrîn apare mai curînd ca un pensionar cu jumãtate de normã de paznic, un bãtrîn atît de simplu dupã vorbã, dupã port; greu de explicat mîndria naþionalã faþã de vocabularul redus al unui conducãtor, atît de evident(ã) însã din pãcate ºi la unii dintre cei care ne fericesc azi. Cît depre rolul celui pus în fruntea þãrii, nu existã dubii nici pentru atunci, nici pentru azi; el NU trebuie sã sporeascã bunãstarea poporului precum Saturnus ºi Ops în vechimea romanã, ci sã lupte pentru menþinerea (poate chiar adîncirea) sãrãciei ºi mizeriilor populare generale: Eu îmi apãr sãrãcia ºi nevoile ºi neamul, în înþelesul cã fac tot ce pot pentru a le menþine“ (pag. 45).

Ce s-ar putea spune despre asemenea comentarii? Doar cã stã hîrbul în cale ºi rîde de oale.

Nici anul Centenarului nu scapã de ironia autorului care, la pag. 224, scrie: ,,Cã politicul e decident o dovedeºte Marea Unire a Banatului cu Þara care a avut loc în… 1919”. Adicã insinueazã cã bãnãþenii nu au ce aniversa în 2018, ei trebuie sã aºtepte 2019. Sã nu fi ºtiut autorul cã, la 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, art. 1. al Rezoluþiei de la Alba Iulia începe cu Adunarea Naþionalã a tuturor Românilor din Transilvania, Banat ºi… adicã delegaþiile bãnãþenilor erau ºi ele la Alba Iulia? Presupun cã invocarea anului 1919 se referã la instalarea administraþiei româneºti la 3 august, cînd a intrat primul regiment român în Timiºoara (în aceeaºi searã intra armata românã în Budapesta). Dacã la 10 martie 1919 Oradea se afla încã în afara liniei de demarcaþie, este evident cã ºi-n Ardeal administraþia româneascã s-a instalat tot în 1919.

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

aceastã grãmãdire fantezistã de clãdiri, o axã, o linie dominantã, un punct de reazim logic; este o amestecãturã, în care arbitrariul þine loc de originalitate – o frãmîntare, o torturã de forme ºi de linii, în miºcarea cãrora în zadar cautã ochiul ostenit un moment de repaus. În curtea cea mare, mai ales în partea dintre altarul cu absidele bisericii ºi clãdirile noi, parcã lipseºte aerul. Înãlþimea clãdirilor e aºa de disproporþionatã cu lãrgimea curþii, încît, înaintîtnd cãtre scara Palatului, simþi cã opresiunea de sub bolta clopotniþei, în loc sã disparã, devine mai stãruitoare: cînd ai vrea sã rãsufli, ai sentimentul cã te îneci, aºa cã, instintictiv, ridici obrazul spre cer, frîngîndu-þi gîtul cît poþi. Pe lîngã aceasta, atmosfera din jurul palatului e saturatã de Aºa aratã astãzi Palatul Cotroceni, aflat într-un loc duhoarea specificã a mlaºtinilor, izvor istoric, cu o tradiþie de peste patru sute de ani de existenþã... darnic de friguri, de mîhnire ºi de gînduri negre. Zidurile au nu numai urechi; au ºi miºcare de flacãrã, prea slabe pentru a putea birui pîcla suflare ºi grai. Sînt unele, amabile ºi vesele, care te neagrã – impresia devine aproape insuportabilã. Cu întîmpinã cu graþie, ºi-þi mîngîie sufletul chiar întristat, puþinã imaginaþie, cine n-ar ºti cã aici e un castel de ºi care risipesc gîndul cel mai întunecat. Ele îþi întorc plaisance al unor copii regali, ar crede cã Palatul razele soarelui cu aceeaºi generozitate cu care le-au Cotrocenilor e un colþ de retragere a unui bãtrîn ursuz, fost aruncate ºi te atrag ca niºte binevoitori prieteni. sãtul de deºtertãciunea luminii ºi zgomotului, scîrbit de Sînt altele, posomorîte ºi încruntate, care te privesc cu asprime; îþi întristeazã sufletul, oricît ar fi de vesel; îþi lume, fãrã putinþã de împãcare, sau poate locul de exil indispun ºi-þi înnoreazã gîndul, oricît ar fi de liniºtit ºi ºi de captivitate a unui rãzvrãtit felon. Un cuib de cucude luminos: acestea îþi fac din raza soarelui o dizgraþie. vaie mai lipseºte sub streaºina de la turla bãtrînei biDintre acestea din urmã sînt zidurile Cotrocenilor. ªi serici, pentru ca sã desãvîrºeascã armonia acestor încã lumina zilei tot atenueazã oarecum posomoreala locuri de cobe. Nu înþeleg ce au cãutat sã se aºeze 2 acestor locuri. Cînd însã, dupã ce a scãpãtat soarele, tineri prinþi veseli ºi rãsfãþaþi, cu 2 fragezi copii, într-un rãsare întunericul nopþii ºi începe sã creascã încet- palat atît de posomorît ºi plin de amintiri aºa de triste. încet, cînd s-aprind luminile electrice, reci, fãrã viaþã ºi I.L. CARAGIALE Iubirea autorului pentru limba latinã îl duce la o admiraþie neþãrmuritã faþã de Roma ºi Imperiul roman. N-ar fi nimic dacã nu s-ar ajunge la situaþia în care sã punã în gura împãratului Augustus urmãtoarea afirmaþie: „Imperiul nostru, ocrotit de toþi zeii neamurilor pe care le-am civilizat prin voia lor (reþine cã noi niciodatã nu am pornit vreun rãzboi)“ (pag. 64).

Reia ideea la pag. 93, punînd-o în gura lui Caesar: ,,Spre exemplu, predarea lui Vercingetorix a fost rezultatul unor abile miºcãri diplomatice prin care i-am învrãjbit pe mãrunþii gali în aºa hal încît chiar conducãtorii lor au decis sã mã cheme în ajutor ºi sã mi-l predea pe tînãrul rãzvrãtit. (Am mers cu gînduri de pace romanã, cãci, din cîte ºtii, noi niciodatã nu am iniþiat un rãzboi, ci peste tot am dus trupe pentru a menþine Concordia, sã-i educãm pe ceilalþi pentru Pacea Romanã.)“. Legiunile lor înarmate pînã-n dinþi aºteptau liniºtite ca vecinii sã-i cheme spre a-i civiliza. Civilizarea vecinilor începea cu tãierea capetelor conducãtorilor ºi vînzarea ca sclavi a prizonierilor de rãzboi. Restul populaþiei trebuia sã munceascã pentru a asigura subzistenþa legiunilor romane, administraþiei ºi dezvoltarea civilizaþiei romane.

O altã forþare a istoriei o face autorul atunci cînd vrea sã-i înfunde pe legionari (e vorba de ai noºtri, nu de cei romani). Iatã ce scrie la pag. 214: ,,Tot pe plaiurile noastre mioritice, dupã discutabila întoarcere a armelor, noua conducere a þãrii s-a gîndit ºi la Garda de Fier, organizaþie teroristã de tip fascist (o adevãratã pildã de statornicie politicã româneascã în a o defini), avînd, prin Ana Pauker pare-se, ideea deloc rea de a folosi avîntul belicos al tinerilor întemniþaþi de Ion Antonescu la Jilava, în lupta antihitleristã ºi de eliberare de sub jugul fascist, înrolîndu-i dupã un sumar interviu în celulã (care se putea încheia ºi cu un glonte în ceafã), în ulterior devenitã celebra formaþie Tudor Vladimirescu a armatei naþionale române“.

Aici autorul comite trei erori istorice. În primul rînd, Divizia ,,Tudor Vladimirescu” s-a înfiinþat înainte de 23 august 1944. În al doilea rînd, ea a fost formatã din prizonierii români din lagãrele din URSS. În al trilea rînd, ea a acþionat în cadrul armatei sovietice. Dacã la recrutarea trupei n-au fost probleme, Ana Pauker a avut mari dificultãþi în a gãsi dintre prizonieri ofiþeri români dispuºi sã se înroleze. Argumentul lor a fost cã ei nu pot lupta împotriva armatei române. Dupã 23 august, cînd Ana Pauker a venit radioasã cã argumentul lor a cãzut, ei au zis de ce sã lupte în cadrul armatei sovietice ºi nu în cadrul armatei române.

Regrete tîrzii Cãlugãrul de la etaj A hoinãrit prin abataj ªi n-a lucrat nimic concret A scris doar versuri pe-un caiet!

Cu nelipsitul sãu condei Le-a implorat mult pe femei Doar cîteva l-au vizitat ªi-n mare tainã s-au cuplat! În viaþa lui de mare-ascet Toþi anii i s-au scurs încet ªi ca un cuvios român Ajunse ºi el om bãtrîn!

Se miºcã greu pe coridor Visînd la vechiul sãu odor ªi se tot plînge ne-ncetat Cã-n viaþã nu s-a însurat!

Regretul lui e prea tîrziu Doar cîþiva ani va mai fi viu Va suporta multe dureri Cã n-a trãit printre mineri!

Viaþa noastrã pe pãmînt Are un trist deznodãmînt Cu trupul falnic sau plãpînd Ne stingem zilnic, rînd pe rînd!

IOAN PRODAN, Haþeg Dupã citirea cãrþii am rãmas cu gustul amar lãsat de un un intelectual bãnãþean tipic de azi, aºezat cu spatele la valorile naþionale, care se gudurã pe lîngã neprietenii românilor ºi, din cînd în cînd, mai aruncã ºi cu noroi în obrazul þãrii. Colac peste pupãzã, autorul este ºi profesor universitar, aºa cã ideile sale otrãvesc ºi sufletele tinerilor studenþi, rãul produs fiind ºi mai mare. Din pãcate, asemenea specimene dominã viaþa culturalã a Banatului, ºi astfel Centenarul a ajuns sã fie total ignorat în Timiºoara. În concluzie, nu existã pãdure fãrã uscãturi! Totuºi, cine le adunã ºi le scoate din pãdure?

IOAN ISPAS

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 3 august 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (83) Enigma ceþii Încã înainte de a ne fi nãscut, destinul nostru este hotãrît în mare mister, în CER. Ursitoarele întind pe bolta cereascã planetele ºi stelele ºi, ca sã nu se plictiseascã, joacã cu ele ºah pînã ne fac viaþa MAT - rãstimp între graniþa dintre Cer ºi Pãmînt - cu porunca de la Dumnezeu ca viaþa veºnicã sã fie, prin Nefiinþã din Fiinþã ºi Fiinþã din Nefiinþã, marele mistere: Naºtere, Moarte, Înviere.

Cînd Scorpion a luat ºtacheta de la Balanþã, mã aflam la graniþa dintre ele, fiindcã tocmai m-am nãscut.

Scorpion m-a zãrit ºi, curios din fire, m-a aºezat în balanþã, sã vadã ce „greutate” voi avea în viaþã. Apoi, grãbit m-a uitat ºi toatã viaþa m-am balansat dupã bunul ei plac, între înger ºi drac. Destinul a hotãrît pentru mine ce e rãu ºi ce e bine, purtîndu-mã cu sine, prin toatã mãreþia Firii.

Mereu am privit lumea prin oglinda de cristal, crezînd într-o imagine irealã, cînd de fapt lumea-i convexã sau concavã. Lumea am asemuit-o ºi cu un mãr frumos, în interior gãunos. ªi viermele roade, roade pînã ajunge la coajã. Îndoiala ºi-a fãcut loc în inima mea, lumea pãrînd a fi enigma ceþii, fiindu-mi foarte greu sã descurc mersul vieþii.

La naºtere, Ursitoarele ne aduc în dar CUPA VIEÞII – cristal. În ea strîngem întuneric ºi luminã, din care curg faptele noastre pe Pãmînt, amestecînd sentimentele umane: Bine ºi Rãu, Minciunã ºi Adevãr, Iubire ºi Urã, Dãruire de sine, Lãcomie, toate fiind scrise într-o stea, noi urmînd calea sa. Doar speranþa o regãsim în Semnul Divin, cerînd ajutorul lui Dumnezeu doar cînd dãm de greu. Viaþa noastrã se desfãºoarã de pe un „GHEM” mai mic sau mai mare, dãruit de Ursitoare ºi, fiecare minut trece la Timpul trecut, pãrînd cã merge într-un car cu boi ºi nu se mai întoarce înapoi. Timpul ne urcã ºi ne coboarã dincolo de Primãvarã. Toþi la un loc avem un singur scop: nemurirea.

Singuri ne naºtem, singuri murim, singuri trãim, cu cei din jur fiindu-ne comune doar singurãtatea ºi moartea, iar speriaþi de anii care vin ºi se duc ne ascundem în cuib de cuc, din el zburãm spre un punct ce înseamnã ATÎT! ªi atunci, în uimirea noastrã peste Necuprins, vom înþelege dacã prin faptele noastre vom strãluci în Lumina divinã, sau ne vom cufunda în adînca Noapte. Apusul meu se-ntoarce în Rãsãrit mereu, cãutîndu-mi amintirile pe culoare de stele, pentru a spune cuvinte, nerostite înainte.

Amintirile încep ºi se sfîrºesc în rãdãcinile vieþii, din izvor de vise tainic aprinse, tainic stinse, mereu aprinse, mereu stinse în Primãvarã, Varã, Toamnã, Iarnã, în Universul creat dupã un tipar milenar - rotund. Soare, Lunã, Stele, Pãmînt, toate se rotesc ºi nu greºesc. Traseul lor e stabilit fãrã-nceput, fãrã sfîrºit, iar noi trecem în

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (9)

Tudor Flondor (1) Numele compozitorului Tudor Flondor ne-a fost multã vreme familiar datoritã celebrei Serenade („Somnoroase pãsãrele”) care, ºi astãzi, dupã mai mult de un veac de la compunerea ei, ne emoþioneazã cu farmecul armoniilor ºi mãiestria înveºmîntãrii corale. Sensibilitatea compozitorului, gingãºia sentimentelor lui s-au revãrsat din plin în acordurile acestei Serenade. În ce priveºte restul creaþiei lui, pare cã s-a aºternut un vãl al uitãrii, pe nedrept întins de nerecunoºtinþa noastrã, a urmaºilor, care-i uitãm importanta contribuþie la progresul muzicii româneºti din pricina unei ingratitudini nejustificate. Singur Mihail Jora, în anul 1937, a fãcut un gest de nobilã aducere aminte faþã de autorul operetei ,,Noaptea Sfîntului Gheorghe”, revizuind-o, re-orchestrînd-o ºi dirijînd-o în premierã la Opera Românã, cu un colectiv de interpreþi de certã valoare.

Ziarele vremii vorbesc cu mare emoþie despre acest eveniment, acþiunea lui Mihail Jora fiind rãsplãtitã cu admiraþie ºi recunoºtinþã de contemporani.

Tudor Flondor s-a nãscut la Storojineþ, la 10 iulie 1862, fiind unul dintre cei patru copii ai lui Gheorghe Flondor, toþi, muzicieni în devenire. Copilãria ºi-a petrecut-o pe meleagurile natale, doar la vremea ºcolii pãrãsindu-le, pentru Liceul „Aron Pumnul”, din Cernãuþi.

Dupã absolvirea cursurilor liceale, se înscrie la Facultatea

viaþa de APOI. Fiecare are o cruce pe care singur ºi-o duce de la Rãsãrit la Asfinþit. „Noi, oamenii, ne temem de cruce, chiar ºi PETRU, ucenicul lui ISUS, s-a dat înapoi din faþa ei în zori, înainte de a cînta cocoºii de trei ori”. ªi totuºi, în nici un alt semn nu gãsim mîntuire, pe cruce îl cãutãm pe Fratele ceresc. Dar Doamne, dacã ne eºti Frate, de ce Te ascunzi atît de departe? De ce de peste douã mii de ani n-ai deschis mãcar un minut Poarta din Cer, sã Te arãþi din mister? Poarta Iadului s-a deschis ºi toþi demonii au nãvãlit pe Pãmînt. Pe unii Fraþi de-ai Tãi, demonii i-au fãcut atît de rãi. Cele ºapte daruri ale Duhului Sfînt (înþelepciunea, înþelegerea, ºtiinþa, sfatul, pietatea, tãria, frica de Dumnezeu) au fost luate de vînt.

Iar Tu, Doamne, Þi-ai ascuns faþa de la noi ºi ne-ai lãsat pradã demonilor. Unii Fraþi, peste mãsurã de bogaþi, în Forumul cel mai înalt din þarã, se fac unul pe altul de ocarã, în timp ce fratele cel sãrac se bucurã de firimiturile rãmase de la masa celui bogat, sperînd mereu în bunãtatea lui Dumnezeu. „Cereþi ºi vi se va da, bateþi ºi vi se va deschide”, urechile rãmîn însã surde, omul sãrac fiind fericit cã cel bogat va ajunge-n Iad, iar el, fiind sãrman, va ajunge-n Rai. Doamne, ce tristã consolare pentru cei ce rabdã de foame, în timp ce parlamentarii (cei ce ne hotãrãsc soarta), cu saci plini de bani, fiindcã se plictisesc, în ºedinþele Parlamentului cascã înþelept, se scobesc în nas, citesc ziare, dezleagã cuvinte încruciºate ºi, ca sã nu adoarmã, mai mãnîncã o bananã, apoi, în limuzine luxoase, pleacã fericiþi la vilele pompoase.

Uneori, mi-am ridicat ochii spre Cer, dar n-am cãutat steaua mea, de teama de a nu mã prãbuºi spre ea. M-am apãrat mereu împotriva propriului EU, rãtãcindu-mã în chipul tãu. Cãlcînd pe liniºtea fecundului Pãmînt, deseori m-am împiedicat, dar cu invizibile liane m-am legat de speranþã. Ea, însã, mereu era în vacanþã. Cãlãtorea, cãlãtorea... în sufletul meu ningea, ningea... dar ºi primãvara venea, în mine rãsãrind ºi apunînd o lume cu linii frînte în orizonturi sure, însoþite de lãute. Le ascult, uimitã cã exist. Sugestiv, la picioare mi-a cãzut o frunzã adusã de vînt. ªi acum, la apus, pentru mine totul e atît de nou, de pe crucea mea rãspunde doar un ecou.Alergînd prin deºerturi de gînd, lumina se aprinde în privire cînd îngenunchez în Rugãciune, intrînd în comuniune deplinã cu Dumnezeu, iar prin dãruire totalã de sine, pãtrund în inima divinã pentru a-L iubi pe Dumnezeu prin Fiu, în tot ce este viu.

Pentru fiecare gînd, Rugãciunea-mi este scut. De la naºtere pînã la moarte, ispita-i tot timpul aproape. Ea are clopoþel, ºi ºarpele sunã din el. Pe poteca patimei alunecînd, puritatea dispare din drumul îngust ce duce spre Soare, dacã nu gravãm în Iubire - stema Nemurire. (va urma) LILIANA TETELEA de drept, dar numai pentru doi ani (1882-1884), preocupãrile muzicale ºi artistice fiind mai intense în conºtiinþa sa. În anul 1881 ia fiinþã la Cernãuþi Societatea ,,Armonia”, cu scopuri artistice - muzicale, literare, teatrale – evidente. Avînd unele cunoºtinþe muzicale cãpãtate în liceu ºi la Societatea filarmonicã (a studiat vioara cu Joseph Zwoniczek ºi a primit serioase îndrumãri teoretictice de la Adalbert Hrimaly), Tudor Flondor nu putea rãmîne în afara acestei societãþi. ªi, în martie 1883, „Tudoru cavaleriu de Flondoru, auzitoriu la facultatea juridicã” intrã în societate ca membru activ.

La ,,Armonia”, Tudor Flondor va fi nu numai un „membru activ”, ci ºi un factor de rãspundere, contribuind cu arta sa dirijoralã ºi creaþia sa, coralã ºi de scenã, la propãºirea societãþii ºi a muzicii româneºti. Aici, la ,,Armonia”, îºi va auzi Tudor Flondor corurile ºi cîntecele, îºi va vedea reprezentate operetele ºi vodevilurile. Va depune o muncã uriaºã, animatã numai de dorinþa afirmãrii muzicii româneºti – în creaþie ºi interpretare –, ºi bucuriile succesului vor fi mari, mult mai mari decît necazurile provocate de unele înfrîngeri artistice.

La ,,Armonia” a fost în centrul tuturor manifestãrilor muzicale: dirijorul corului, dirijorul orchestrei, cîntãreþ, violonist, actor, a compus vodeviluri, operete, cîntece, coruri, muzicã pentru pian... Celãlalt contemporan al sãu, Ciprian Porumbescu, fãcuse acelaºi lucru, cu doi ani mai înainte, la Braºov. ªi parcã destinul lui Flondor îl urma pe cel al lui Porumbescu. În anul 1884, compozitorul ºi dirijorul de la

CIOBURI DE GÎNDURI

Zideºte-mã Copil frumos, cu ochii verzi, Ca o pãdure-n luna mai, De ce în zare mi te pierzi?

De ce în clipã nu mai stai?

Ce simfonie mi te cere, Ce lumi desãvîrºite-n har?

Cã baþi la poarta altei ere Ce nu cunoaºte-n veci hotar.

Mai ieri schimbai în colþ de drum Un ciob de sticlã pe o panã, ªi-ngîndurat ca ºi acum Trãiai lumina ca pe-o ranã.

Apoi, pe drumul ºerpuind Spre þara sãlciilor line, Te vãd, copile drag, grãbind Cu universul tot în tine.

Urmat de-o hoardã exaltatã, Prin lanuri galbene de aur, Vedeaþi în gîrla frãmîntatã Cel mai frumos ºi scump tezaur.

Iar în amurgul rãcoros, Flãmînd te vãd venind spre casã: A fost atîta de frumos!

Dar þie tot de lume-þi pasã. ªi-n urma ta se-nºirã mutã, Smeritã hoarda dezertoare, Cã-n sat nu-i loc de Doamne-ajutã, ªi nici atîta... de mîncare!...

Dar, iatã, candela-i aprinsã, ªi hrana caldã e pe masã...

O, Doamne, mama este plînsã ªi iar atîta de duioasã!... În depãrtare-i semn concret, Cã pacea se obþine greu... ªi-mi cade-o lacrimã discret ªi-I mulþumesc lui Dumnezeu.

Pe boltã arde veºnic jar, ªi-o razã mi se-ntinde punte, Iar mîna mamei, dulce dar, Îmi trece tremurînd pe frunte.

Tresar apoi, ºi te revãd Copile-n lumea ta cuminte: La mine, Doamne, e prãpãd ªi vine iarna ºi-n cuvinte.

Zideºte-mã a doua oarã Din focul Sfintei Tale ere, Sã vin copil la Înviere, Sã rîd, sã plîng ºi sã mã doarã. ªi sã m-aºezi pe-un colþ de clipã Pe care doarme lin un rîu Înconjurat de mãri de grîu ªi viaþã-n nobilã risipã.

Zideºte-mã cum ºtii, Pãrinte, Din focul tãu cel mai fierbinte!

Zideºte-mã a doua oarã ªi lasã moartea-n veci sã moarã.

ILARION BOCA, 13 iulie 2017 „Armonia“ pleacã la Viena, pentru a-ºi continua studiile.

Se înscrise la Akademie für Musik und Darstellende Kunst din Viena (1884–1888), avîndu-1 ca profesor, printre alþii, pe celebrul Robert Fuchs, la armonie ºi compoziþie. Dar aici nu se limiteazã numai la studiu, continuã sã compunã ºi organizeazã chiar o formaþie coralã în cadrul Societãþii ,,România junã”, cu studenþii români de la Viena (1885–1888). Mai tîrziu, dupã ani ºi ani, chiar fiica lui Tudor Flondor, Florica Flondor, va face parte din aceastã formaþie, înfiinþatã cu ani în urmã de tatãl sãu, atunci cînd va studia pianul ºi compoziþia la Viena. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 3 august 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei * 14 ianuarie 1918 - Cu începere de la 14 ianuarie 1918, Divizia se împarte pe detaºamente în jurul oraºului Chiºinãu pe o razã de 8-10 km pentru restabilirea ordinei ºi asigurarea locuitorilor care începuserã sã fie prãdaþi de diferite bande provenite din foºtii soldaþi ruºi. * 16 ianuarie 1918 - În ziua de 16 ianuarie 1918, detaºamentul Lt. col. Macovescu (III/R 57/58, ºi una baterie ºi un escadron) înaintînd pînã pe înãlþimile din jurul Benderului este primit cu focuri din oraº ºi din satele ce înconjoarã oraºul. Detaºamentul a atacat, ocupînd, pînã în seara zilei, pãdurea de la N-V Bender.

Comandantul detaºamentului, vãzînd cã nu poate ocupa oraºul, cere ajutor diviziei. Se trimite în cursul nopþii de 16/17 ianuarie 1918 colonelul Meleca (comandantul Brigãzii 22 Infanterie) cu 2 batalioane ºi o baterie pentru a veni în ajutorul Lt. col. Macovescu ºi a cuceri Benderul. * 18 ianuarie 1918 - Detaºamentul col. Meleca, transportat cu trenul pînã la Bulbaca unde debarcã în dupã amiaza zilei de 17 ianuarie 1918, se pune în marº spre Bender în dimineaþa de 18 ianuarie 1918. La ieºirea din satul Bulbaca este primit cu focuri din toate pãrþile de cãtre grupuri rãzleþe de revoluþionari ruºi. Din direcþia Kalfa ºi Gerbovacz coloana este bãtutã cu focuri de artilerie inamicã. Se începe atacul satelor Kalfa ºi Gebovacz. Dupã douã ore satele au fost cucerite, iar la Kalfa s-au capturat ºi douã tunuri. * 19 ianuarie 1918 - În ziua de 19 ianuarie 1918 se cuceresc Lipscanii, Borisovka ºi Varniþa. Comandantul detaºamentului cere noi ajutoare pentru a putea ocupa Benderul. Se trimit douã batalioane din Brigada 21 Infanterie ºi una baterie din Regimentul 21 Artilerie. Cu forþa a 5 batalioane, 3 baterii ºi un escadron se proiecteazã atacul Benderului. * 20 ianuarie 1918 - Benderul este ocupat în noaptea de 20 ianuarie 1918 ora 5.00 prin surprindere. S-a capturat o mare cantitate de tunuri de diferite calibre (circa 800 de piese). În gara Bender se captureazã aproximativ 300 vagoane ºi 60 de locomotive. * 23 ianuarie 1918 - La 23 ianuarie 1918 bolºevicii atacã prin surprindere Benderul din toate pãrþile, populaþia civilã trece de partea bolºevicilor ºi atacã trupele române. Dupã o scurtã rezistenþã la podul de pe Nistru,

trupele de sub comanda colonelui Meleca se retrag la vest de Bender. Numai în cetate rãmîne un batalion român. * 24 ianuarie 1918 - Regimentul 3 infanterie ºi 10 Vînãtori se pun sub ordinele Diviziei, cu Divizionul II/ Regimentul 21 Artilerie. * 25 ianuarie 1918 - În ziua de 25 ianuarie 1918 se atacã Benderul, dupã ce se întãreºte Detaºamentul col.

Meleca cu douã batalioane din Regimentul 41/71 Infanterie. În ajutorul trupelor române de la Bender, Marele Cartier General trimite Regimentul 7 Roºiori cu o baterie. Dupã ocuparea Benderului se formeazã un cap de pod în Ucraina în faþa oraºului cu scopul de a se asigura transporturile pe podul de pe Nistru. Dispozitivul trupelor, de la sfîrºitul lunii ianuarie, rãmîne acelaºi pînã la 17 februarie 1918, cînd se face o nouã regrupare. Cu începere din aceastã datã, gruparea forþelor Diviziei pe zonã va fi urmãtoarea: - Detaºamentul Bender: Brigada 22 Infanterie cu 3 (trei) baterii artilerie ºi 2 (douã) plutoane cavalerie; - Detaºamentul Chiºinãu compus din Brigada 21 Infanterie (mai puþin o companie ºi un pluton aflat la Orheiu); 3 (trei) baterii artilerie; 2 (douã) escadroane cavalerie; Batalionul Pionieri; - Detaºamentul Dubãsari cu 1 (un) Regiment Vînãtori; 2 (douã) baterii artilerie; 1 (un) escadron cavalerie.

- Detaºamentul Orheiu format din: 1 (o) companie din Brigada 11 Infanterie; 1 (un) pluton mitraliere; 1 (un) pluton cavalerie. Regimentul de marº, executã paza ºi supravegherea regiunii Cãlãraºi.

De la ocuparea Benderului ºi pînã la sfîrºitul lui februarie au fost schimburi de focuri de artilerie în zona oraºului, iar pe malul Nistrului ºi prin satele din apropierea Nistrului au fost încontinuu atacuri de bande bolºevice de micã importanþã. * 25 februarie 1918 - În ziua de 25 februarie 1918, între orele 01.40 ºi 16.00 au trecut prin Chiºinãu spre Bender trenurile cu misiunea francezã ce pãrãsea þara. Pe peronul gãrii se aflau prezenþi domnul general de divizie Istrati, comandantul Corpului 6 Armatã, Statul Major al Diviziei 11 Infanterie, comandantul Brigãzii 21 Infanterie cu cei doi comandanþi de Regimente ºi ofiþerii disponibili

din detaºamentul Chiºinãu. Un batalion, cu muzica ºi drapelul din Brigada 21 Infanterie, a dat onorurile. La intrarea trenului în garã muzica a intonat „La Marseillaise” iar trupa ºi ofiþerii au izbucnit în urale nesfîrºite.

Domnul general Berthelot, dupã ce a fost salutat de domnul comandant al Corpului 6 Armatã, a trecut prin faþa drapelului ºi a strigat „Sãnãtate, copii”, ceea ce a stîrnit un adevãrat entuziasm. Dupã ce a trecut trupa în revistã, a adunat ofiþerii ºi le-a þinut o cuvîntare plinã de emoþiune, spunînd cã întreaga misiune (francezã) pãrãseºte þara cu inima plinã de durere, dar cã, ºi acolo, vor lucra nu numai pentru Franþa, ci ºi pentru România.

Strîngînd mîna fiecãrui ofiþer în parte, domnul general Berthelot a fãcut apoi cerc, arãtînd din nou cît de trist se simte de aceastã despãrþire. Din fiecare companie au fost prezentaþi apoi cîte 4 soldaþi din cei mai vrednici, cãrora domnul general Berthelot le-a þinut o scurtã cuvîntare, promiþîndu-le cã, dupã încheierea pãcii, se va simþi mîndru sã revinã în þara al cãrei cetãþean de onoare este, pentru a reîntîlni soldaþii cu care a luptat pentru victoria comunã. Apoi, strîngîndu-le mîna fiecãruia, le-a spus cã acest semn de dragoste ostãºeascã sã fie dus de ei în mijlocul fiecãrei companii.

Dupã terminarea acestei ceremonii, impunãtoare prin simplitatea ei, domnul general Berthelot ºi-a luat rãmas bun de la ofiþerii de faþã, iar trenul s-a pus în miºcare în sunetele marºului „La Marseillaise” ºi în uralele nesfîrºite ale trupei ºi ofiþerilor. În tot timpul douã avioane din escadrila flotilei a 4-a au zburat deasupra gãrii Chiºinãu ºi au însoþit trenul în marº. Cele 5 trenuri cu întreaga Misiune Francezã ºi aliatã din România au trecut Nistrul pe la Bender spre Odessa în cursul zilei de 25 februarie 1918, la orele 0.20; 2.00; 5.07; 9.15; ºi 18.59.

Corpul 6 Armatã face cunoscut cã trenurile cu Misiunea Francezã trebuie sã treacã Nistrul înaintea trupelor germane care înainteazã prin Bender cu destinaþia Ucraina. Pe lîngã aceasta trebuie sã se punã cît mai mare spaþiu între ultimul tren al Misiunii ºi trupele inamice. În acest scop se iau mãsuri de distrugeri de poduri pe itinerariul ce urmeazã detaºamentul care vine de la Reni, în aºa fel ca sã nu poatã ajunge la Bender înainte de 28 februarie 1918. În caz cã la sosirea trenurilor se vor gãsi în Bender trupe inamice, trupele noastre le vor împiedica, la nevoie chiar cu forþa sã atace aliaþii. (va urma) Colonel (r) CONSTANTIN MOªINCAT

Grupul condus de Vladimir Macoveiciuc (2)

nire în casa ei. Rãmaºi singuri în casã, dupã primirea veºtii, cei doi au pus la cale ca la miezul nopþii sã iasã afarã ºi sã arunce grenade pe geam, pentru a-l ucide. La momentul aºteptat, s-au întîlnit ca niºte prieteni adevãraþi, legaþi de aceeaºi suferinþã. Au mîncat, au bãut cu mãsurã ºi spre ceasul al doisprezecelea, Teodor s-a îndreptat spre uºã, motivînd cã merge sã urineze.

Macoveiciuc, care cunoºtea planul acestora, le-a dat în vileag intenþiile. Cei doi trãdãtori au fost legaþi ºi au petrecut sãrbãtoarea lîngã ceilalþi. Dupã festin, au fost duºi în pãdure, dezbrãcaþi ºi legaþi de un copac, fiind lãsaþi în ger o noapte întreagã. Dimineaþã au fost tãiaþi cu topoarele ºi li s-a tras în faþã cîte o rafalã de gloanþe, apoi au fost ascunºi cu tot cu haine sub un stog. Fiind gãsite cadavrele acestora, li s-a fãcut întîi autopsia, fiind apoi îngropaþi în cimitirul din Vicov. Aici avea sã fie înmormîntat ºi temerarul Vladimir Macoveiciuc, cel care, dupã legile nescrise ale lumii, ºi-a dat viaþa pentru demnitate, dar a ºi pedepsit fãrã milã trãdarea. În luna iulie 1946, Vladimir ºi fiul sãu Silvestru au dorit sã se întîlneascã cu o parte din rude, în casa surorii sale mai mari, Minodora. Încrezãtori în cuvîntul cãpitanului Ion Popescu, Macoveiciuc nu ºi-a luat nici o mãsurã de pazã, cu toate cã gospodãria surorii sale se afla lîngã bisericã ºi la vreo 200 m de postul de jandarmi. Cãpitanul Popescu a fost din timp pus în gardã de omul infiltrat ºi a ºtiut precis locul unde se afla în noaptea respectivã, punînd la cale un plan. L-a urcat în clopotniþa bisericii pe ºeful de post, plutonierul Scripa Alexandru, post de unde putea observa tot ce se întîmpla în casa Minodorei. Sergentul major Cimbru Mihai a fost însãrcinat sã dea foc la gospodãrie pentru a-i obliga sã iasã afarã, casa fiind înconjuratã de jandarmi. Aceste pregãtiri s-au fãcut într-o liniºte desãvîrºitã, fãrã sã simtã sau sã bãnuiascã ceva cei vizaþi. În casã cheful era în toi, iar omul rãmas afarã de pazã a intrat ºi el înãuntru sã tragã o duºcã, asigurîndu-i pe ceilalþi cã totul este în ordine. În lipsa santinelei, soldaþii au intrat în dispozitiv, fãrã a fi observaþi. Cheful a luat proporþii, parcã s-ar fi presimþit cã era ultimul. Cînd au

apãrut zorile, Vladimir Macoveiciuc a ieºit în pragul casei. Atunci a fost somat de plutonierul major Pintilie sã se predea, dar a intrat în casã liniºtit, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Dintr-o datã au vãzut pe fereastrã flãcãri, deoarece ardea acoperiºul de la ºurã unde era ºi grajdul vitelor. Minodora ºi familia acesteia au ieºit din casã rãcnind ºi plîngînd. Au fugit sã dezlege animalele ºi sã le scoatã din grajd, operaþiune anevoioasã pentru cã animalele speriate de foc nu voiau sã iasã. Toatã gospodãria a fost cuprinsã de flãcãri A urmat un schimb de focuri, în urma cãrora douã persoane din casã au fost împuºcate mortal. Primul care a pãrãsit casa în flãcãri a fost Silvestru Macoveiciuc. Acesta a aruncat o grenadã, avînd timp sã se piardã în noapte, prin lanurile de porumb, scãpînd nevãtãmat. Ultimul a ieºit din casã Vladimir Macoveiciuc, cu braþele ridicate în semn cã se predã. Însã, pe neaºteptate, cu miºcãri de o iuþealã incredibilã, a prins sã arunce cu grenade în jur, fugind pe uliþã în jos, înspre ºosea. Aflat în turnul clopotniþei, plutonierul major Scripa Alexandru, zis Sãndiþã, a ochit ºi a tras, rãnindu-l pe Macoveiciuc în umãr, fãrã a-l putea opri. Un al doilea glonþ l-a nimerit pe fugar în cãlcîi ºi atunci s-a prãbuºit în mijlocul ºoselei ce bãltea sub sîngele sãu. Scrîºnea din dinþi, singur în mijlocul ºoselei, iar nimeni nu îndrãznea sã se apropie de temutul luptãtor.

Dupã aproape o orã, cînd a ajuns la capãtul puterilor, Vladimir Macoveiciuc s-a întors cu faþa în sus, a privit cerul, apoi ºi-a tras un glonte în tîmplã. A murit chinuitor de greu, fiind de o vitalitate înspãimîntãtoare, comparabilã cu a lui Rasputin. În legãturã cu clipa morþii lui Vladimir Macoveiciuc, cãpitanul Ioan Popescu, cel care a condus operaþiunea de capturare a acestuia, spunea: „Cînd a murit, toþi cei de pe aproape, ostaºi ºi þãrani curioºi, au auzit moartea fîlfîind din aripi prin vãzduh ºi ne-am cutremurat simþindu-i prezenta materializatã”. A fost înmormîntat în cimitirul din comuna Vicovul de Jos. La data cînd a fost ucis, 8 iulie 1946, avea 41 de ani.

Sfîrºit LUCIAN DIMITRIU

1918 - Divizia 11 la Chiºinãu (5)

O altã tentativã de a-l captura pe Vladimir Macoveiciuc a avut loc în anul 1945. În Suceviþa trãia un oarecare Teodor Brãileanu, om de un caracter îndoielnic, care avea la activ o crimã. Dupã ispãºirea pedepsei, în anul 1944, împreunã cu soþia s-a retras în munþi (spre Putna). Aici s-a întîlnit cu Macoveiciuc, fiind primit în grupul acestuia. Dupã 23 august 1944, ca ºi alþi luptãtori din munþi, acesta s-a întors acasã. Aici a fost racolat de Arcadie ªumlanschi, ºef al Detaºamentului de Gardieni publici de pe lîngã Poliþia Rãdãuþi, pentru a-l ajuta la prinderea lui Macoveiciuc. Amator de aventurã ºi tentat de premiul pus de autoritãþile comuniste pe capul lui Macoveiciuc, Brãileanu a acceptat tîrgul. Astfel, îi transmite, prin sora acestuia de la Vicov, cã este urmãrit, cã libertatea îi este ameninþatã. Rugîndu-l sã-l reprimeascã în grup, a fost refuzat. Pentru a-l convinge pe Macoveiciuc de spusele lui Brãileanu, Siguranþa a organizat un simulacru, trãgînd cu mitralierele pe uliþele Suceviþei, în marginea pãdurilor. Toatã lumea ºtia cã Brãileanu ºi Sumlanschi sînt sub urmãrire, crezînd cã împuºcãturile sînt asupra lor ºi cã au scãpat fugind în codru. Pentru Macoveiciuc, însã, stratagema era copilãreascã ºi nu l-a convins. Siguranþa a recurs la un alt ºiretlic: cei doi, legaþi cu sîrmã ghimpatã, plini de noroi, murdari, zãcuþi prin pãduri, treceau în vãzul lumii sub escortã, fiind duºi la post. Dupã cîteva ore, s-a dus vestea cã cei doi au evadat prin coºul de la soba poliþiei.

Macoveiciuc nu a crezut nici în acest scenariu. În apropierea Crãciunului anului 1945, Brãileanu ºi ªumlanschi, îl roagã pe Macoveiciuc, prin intermediul aceleiaºi surori, sã petreacã împreunã Crãciunul.

Neavînd încredere în cei doi, înainte de ziua întîlnirii, Vladimir s-a ascuns sub pat, iar sora sa i-a chemat pe aceºtia, pentru a-i anunþa cã fratele sãu va veni la întîl-

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 3 august 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Murdãrirea simbolurilor naþionale trebuie urgent pedepsitã! (urmare din pag. 1) Bieþii oameni de grotã cel puþin nu involuau spre cretinism, dovada e cã specia umanã a dat mari artiºti, oameni de ºtiinþã... Or, oamenii „grotei” pro-occidentale merg exact în sens invers! Ce e mai scabros devine „creaþie”! Ce e mai obscen devine „stil”, ce e mai de prost gust, mai lipsit de educaþie, de respect, devine „viaþã la maxiiiiim”! Cum te simþi? „Super tareeee!”. Cum e aici? „Ssssuuuuuper!”. ªi cam atît. În rest, bîþîialã patologicã, idoli ºi modele demne „sã-i împarþi în douã cete, de nebuni ºi de miºei” – o cãdere umanã totalã ºi periculoasã. Ei sînt viitorul? Da, dar sînt ºi cei care îþi vor da în cap dacã nu eºti „pro” – deocamdatã o fac pe Internet, fãrã a þine seama de ceva, de la gen, la vîrstã, de la pregãtire (vizibilã prin exprimare) pînã la argument. Iar mîine, dacã ne vedem pe stradã, riscul de a-þi da în cap la propriu e maxim. Întrebaþi orice psiholog, sau chiar orice poliþist care lucreazã la prevenþie. Aceste manifestãri non-fizice afecteazã creierul, iar transpunerea lor prin intermediul encefalului este pasul urmãtor, dar sigur, într-o proporþie covîrºitoare! Scriam mai sus cuvîntul „argument”. Fuck, ce e aia? „Muie, bã!”. Ei, ºi aºa am ajuns la cel mai nou model adus din occident, „Muie”. Recunosc, e un cuvînt folosit de multã vreme pe stadioane, dar nu excesiv. Adicã pe vremea mea „Huo” era dominant, iar prezenþa femeilor în tribunã încã mai avea un efect de domolire a pornirilor verbale specifice masculinitãþii exacerbate. S-au dus vremurile acelea, ca ºi frumosul ºi þara din muzicã, iar acum avem „muie” everywhere! Sînt personaje pe Facebook care ºi-au fãcut un obicei ca zilnic (sau de mai multe ori) sã posteze ceva cu „Muie PSD”, „Muie Dragnea” ºi alte postãri din astea cretinoide, semn al unei imbecilizãri cronicizate; dar imbecilizarea este cu atît mai mare, cu cît vezi o mulþime de „like”-uri, semn cã ºi altor imbecili le-a plãcut „muia” respectivã!

Era firesc deci pasul urmãtor - un cretin plecat prin Occident a înmatriculat o maºinã cu indicativul „Muie PSD”! Mediul online a vuit, dar nu de repulsie, ci de aprobare, de preluare a mãreþului gest! Sã nu exagerez – au fost foarte mulþi care au respins cretinismul, dar fenomenul preluãrii mizeriei ca un model de atitudine a fost uriaº! Televiziuni au fãcut emisiuni sub semnul „uite ce curaj”, diverºi „orlatori” (nu oratori), ºarlatani în viaþa de zi cu zi, au ridicat în slãvi gestul, ba chiar o revistã „de culturã”, finanþatã din banii statului, a dedicat articole pozitive acelui demers ruºinos pentru noi, ca naþiune! Desigur, peste cîteva zile, un alt idiot a scris pe cîmp, arînd cu tractorul, „crezul pro-Occidental”. Da, fiindcã despre asta e vorba – opoziþia ºi facþiunile „pro-Occidentale” au renunþat la a-ºi mai bate capul cu programe, propuneri alternative, obiective politice – nu, gata, au ajuns la chintesenþã: „Muie PSD”! Asta sînt ei, de fapt, asta e Occidentul – o mare „Muie”!

Citeam recent o declaraþie a unui ºef de asociaþie de agricultori, cultivatori din minunata zonã fructiferã Voineºti: murim fiindcã aþi acceptat embargo-ul occidental asupra Rusiei, spunea omul, nu ne putem vinde fructele nici în vest, nici în est, iar Occidentul ne-a invadat cu produse proaste, dar ieftine! Acelaºi Occident care ne impune cumpãrarea de arme inutile ºi la suprapreþ, care ne-a cerut desfiinþarea armatei, a distrus ultima industrie rãmasã generînd criza economicã, ne impune diplomaþia pãguboasã ºi supunerea totalã, mai ceva decît Poarta otomanã! Nu iubesc PSD, nu mai cred în soluþiile lui Liviu Dragnea, dar acest „Muie PSD” nu e adresat doar partidului respectiv, ci e o insultã pentru toatã România!

Faptul cã unii dintre cei care profereazã insulta sînt români, puþin conteazã – imbecilii pot fi autohtoni, dar, aºa cum spuneam, aceastã imbecilizare s-a realizat ºi se implementeazã prin tiparul Occidental. Toate aceste cuvinte scabroase, care creeazã un sistem de exprimare ºi, implicit, de gîndire, altereazã ºi schimbã mediul, societatea în ansamblul ei, o distrug!

O naþie de „þigani”, aºa ni se spunea ºi ne supãram, dar acum chiar devenim, chiar ne transformãm într-o naþie de þigani. O „þigãnie”, nu raportat la etnie, ci la comportament, aºa cum ºi dex-ul îl indicã: „Faptã, manierã condamnabilã, gãlãgie, hãrmãlaie, scandal”, descria dex-ul din 1998. Deci, dacã ar fi sã ne luãm dupã aceastã definiþie, acum devenim mai rãu decît o þigãnie, iar asta la nivel de oameni cu pretenþii! Mihai ªora, Victor Rebengiuc, Liiceanu - nu mai zic de varii cîntãcioºi – toþi au preluat „Muie” ca fiindu-le a lor. Pãstraþi-o, dar! Îmi cer scuze cã am reprodus aceste expresii, pe care personal nu le folosesc nici pe pagina de Facebook, dar încerc sã trezesc cititorii dintr-o stare gravã; dacã nu se face ceva, societatea va fi imbecilizatã cu totul, iar Occidentul va avea ce pare cã îºi doreºte – o þarã cãreia sã-i ia resursele, cu populaþie imbecilã, care sã cumpere scump ºi inutil, dar ºi sã munceascã relativ gratis. ªansa este una singurã – o reorientare cãtre un naþionalism tradiþional ºi, implicit, respingerea ºi pedepsirea fermã a tuturor manifestãrilor care duc la distrugerea naþiunii. Nu au decît sã-ºi ia „Muie” la ei, în Occident.

ªi copacii plîng Prin 2013, un raport al Curþii de Conturi ne anunþa, pe un ton contabil ºi nicidecum ecologic, cã în ultimii 20 de ani, în România au fost tãiate ilegal pãduri în suprafaþã de 360.000 de hectare, producînd acestei naþiuni un prejudiciu de 5 miliarde de euro. Aºa cum am spus, contabiliceºte cam aºa era situaþia la nivelul anului 2013. Între timp, însã, în mod sigur, cifrele sînt ceva mai mari. Tehnologia evolueazã destul de repede, aºa cã e posibil ca acum metodele de mãcelãrire a pãdurii sã fie mult mai cizelate, mai avansate ºi mai eficiente decît acum 5 ani. Problema realã, însã, nu o reprezintã acei bani, 5 miliarde de euro. Ce poþi sã le ceri unor contabili, chit cã lucreazã ei tocmai sus, la Curtea de Conturi?! Eu am convingerea cã atunci cînd au estimat suma respectivã, nu au luat în calcul toate pierderile colaterale pe care România le înregistreazã din cauza tãietorilor de lemne, fie cã sînt ele ravagiile pe care orice viiturã le produce, inundaþiile, alunecãrile de teren, ca sã ne referim la modul în care natura se rãzbunã. Sigur, nu au luat în calcul nici scãderea rezistenþei la boli a românilor, scãdere survenitã pe fondul decimãrii pãdurilor, a plãmînului þãrii, a capitalului verde cu care, cîndva, noi eram fraþi. ªi, în afarã de acele 5 miliarde de euro, în afarã de pagubelele indirecte cauzate de naturã ºi boli, mai putem pune la socotealã ºi costul reîmpãduririi, dacã, sã zicem, cineva din aceastã þarã, un bãiat mai puternic ºi mai deºtept, o impune prin lege. Prin urmare, dragilor de la Curtea de Conturi, pierderile sînt mai mari, în bani, ºi sînt enorm de mari, în tot ceea ce înseamnã capitalul natural, verde, dar ºi fauna acestei þãri, numitã România.

Noi, românii, în general natura umanã, nu numai noi, sîntem foarte sensibili la durere, la sînge. Sîntem de o sensibilitate greþoasã la tot ce înseamnã suferinþã vizibilã. Percepþia noastrã, chiar ºi dupã mii ºi mii de ani de evoluþie, se reduce la ceea ce vedem, la ceea ce auzim, la ceea

ce observãm cã fac alþii, ºi mai puþin la ceea ce se întîmplã dincolo de faptele noastre.

Marele necaz al capitalului verde, al copacilor, cã despre ei vorbim aici, este faptul cã ei nu sîngereazã atunci cînd sînt tãiaþi. Cã nu þipã atunci cînd se prãvãlesc la pãmînt. Cã nu plîng atunci cînd lîngã ei sînt doborîþi semeni ai lor, poate copii, fraþi, bunici, surori sau doar prieteni. Chiar dacã oameni mai deºtepþi ºi mai oneºti, ca mulþi care fac umbrã acestui pãmînt, au demonstrat cã plantele reacþioneazã la durere, cã ºi ele au un suflet acolo, noi, oamenii aºa-zis civilizaþi, nu ne rezumãm la a extrage din naturã doar ce ne este de folos, ce poate sã fie tãiat, transformat, plantat ºi redat naturii, ci dãrîmãm totul în calea noastrã. Nu! Noi, ºi acum mã refer la români, tãiem pãdurea cu o furie vecinã cu dispreþul pentru naturã, fãrã nici un fel de menajament ºi gînduri pentru cei ce or sã vinã dupã noi. Nu ne intereseazã în fapt decît profitul. Acel efemer teanc de bani care face în acest moment diferenþa dintre unele zone ale þãrii ºi altele.

Necazul cu copacii, aºa cum am spus, este cã nu sîngereazã. Cã nu þipã, cã nu plîng pe o frecvenþã pe care noi, oamenii, sã o percepem la o scarã planetarã. Aceastã manifestare ar fi singura ºi cea mai sigurã metodã de a împiedica golirea de pãduri a lumii, distrugerea plãmînului care ne oferã acest oxigen de care noi avem atîta nevoie. ªi mai trist este cã, dacã noi, oamenii, am decis sã ne sinucidem omorînd sursa de oxigen a planetei, ce ne dã nouã dreptul de a condamna la moarte pe cei alãturi de care împãrþim Terra, acele fiinþe care nu cuvîntã, dar care fac parte din viaþa noastrã?

România, zic cei de la Curtea de Conturi, a pierdut 5 miliarde de euro în ultimii 20 de ani, pentru cã s-au tãiat pãduri ilegal. Aº vrea sã revãd aceastã cifrã, acest mod imbecil de evaluare, dupã ce-i vãd pe toþi politicienii care au permis mãcelul pãdurilor, cu butelie de oxigen la ei, obligaþi sã plãteascã cel puþin 100 de euro pentru fiecare gurã de aer curat inhalat.

Poate cã atunci, din disperare cã îºi pierd averea – cã nu de moarte le este lor teamã –, vor face cumva ca pãdurile sã renascã, iar România sã redevinã verde, aºa cum este firesc, normal ºi frumos sã fie.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 3 august 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Rãzboiul de 100 de Ani (1) Rãzboiul de 100 de Ani a fost purtat între Anglia ºi Franþa în intervalul 1337-1453. Nu a fost un conflict continuu, ci o serie de ostilitãþi întrerupte de perioade lungi de pace. Cauzele principale ale conflictului pot fi împãrþite în trei categorii: dispute teritoriale, pretenþii dinastice ºi competiþie economicã.

Disputele teritoriale Disputele teritoriale vizau Aquitania (cunoscutã ºi cu denumirea de Guyenne), un ducat în sud-vestul Franþei ºi parte din regatul Franþei. Disputele teritoriale au apãrut de la mijlocul Secolului al XII-lea, odatã cu mariajul dintre Eleanor de Aquitania, moºtenitoarea tronului ducal, ºi Henric al II-lea, regele Angliei, care era ºi duce al Aquitaniei.

Aºadar, monarhii francezi, angajaþi, începînd cu Filip al II-lea, într-un proces de unificare teritorialã ºi limitare a autonomiilor regionale ºi tendiþelor politice centrifuge, aveau în ducele Aquitaniei un

chiar regele Angliei, Eduard al III-lea - fapt doar în aparenþã paradoxal, þinînd seama de mariajele dinastice dintre Capeþieni ºi Plantageneþi, care îi aduceau acum regelui Angliei temeiuri puternice pentru a viza tronul Franþei. Alegerea regelui Angliei ca rege al Franþei punea însã probleme insurmontabile pentru nobilimea ºi înaltul cler francez, tocmai prin prisma îndelungatei rivalitãþi dintre cele douã þãri ºi a conflictelor recente. S-a optat aºadar pentru un candidat francez, contele de Valois - unchi al defunctului rege - încoronat la Reims ca Filip al VI-lea.

Alegerea a fost justificatã prin invocarea, pentru prima oarã, a legii salice, care excludea transmiterea drepturilor dinastice pe linie maternã - cazul lui Eduard al III-lea, a cãrui mamã, Isabela, era sora ultimului rege capeþian. Dupã cîþiva ani de negocieri ºi tatonãri, în cursul cãrora Eduard l-a recunoscut pe Filip drept rege al Franþei ºi i-a depus omagiul ca duce al Aquitaniei, nu s-a putut ajunge la un consens în privinþa statutului ºi obligaþiilor regelui Angliei în calitatea sa de duce de Aquitania. În acest context, Eduard pãrea dispus sã reînvie pretenþiile sale dinastice la tronul Franþei, chiar dacã doar în scopul consolidãrii poziþiei sale în Aquitania - cucerirea întregului regat al Franþei pãrînd la acel moment o cauzã fãrã sorþi de izbîndã. În 1337 Filip a declarat ducatul Aquitaniei confiscat, sub pretextul unor acte de rebeliune ale lui Eduard. Rãzboiului de 100 de Ani începuse.

Cauze economice (1)

rival puternic, în spatele cãruia se afla forþa economicã a regatului Angliei. Din punctul de vedere al monarhiei franceze, care reuºise deja sã elimine controlul regelui Angliei asupra ducatului Normandiei (din 1204), situaþia Aquitaniei era prioritarã. Dar problema era spinoasã ºi din perspectiva monarhiei engleze. Dupã introducerea normelor feudo-vasalice în Secolele al XII-lea ºi al XIII-lea, ca urmare a noilor idei despre proprietate ºi relaþiile dintre seniorii de diferite ranguri, elaborate în nordul Italiei sub influenþa redescoperirii dreptului roman, relaþia dintre regele Franþei ºi ducele Aquitaniei a fost pusã ºi în termeni feudali. Deºi referirile la Aquitania ca „fief” al regelui Franþei aveau un caracter tehnic, strict juridic - Aquitania fiind o formaþiune statalã cu o istorie ºi tradiþii de guvernare proprii, cu propriile legi ºi cutume etc., deci nu un „domeniu feudal” -, avocaþii regelui Franþei puteau acum invoca noile norme feudale pentru a justifica, în anumite condiþii, confiscarea ducatului. Este ceea ce s-a întîmplat în 1294, cînd Eduard I al Angliei a fost citat de Filip al IV-lea al Franþei sã aparã în faþa Parlamentului din Paris pentru a rãspunde unor acuzaþii asupra unei chestiuni de graniþã. Eduard a refuzat; în consecinþã, regele Franþei a declarat ducatul confiscat. Rãzboiul de graniþã care a urmat a fost indecis, iar în 1303 s-a revenit la statu quo-ul din 1294, dar tensiunile create de situaþia Aquitaniei erau evidente. Conflictul din 1294-1297, deºi limitat ºi de scurtã duratã, constituie un precedent direct pentru Rãzboiul de 100 de Ani. Regii Angliei vor dori o clarificare - în sensul unei limitãri - a obligaþiilor faþã de regii Franþei, decurgînd din deþinerea ducatului Aquitaniei.

Pretenþii dinastice Acestor probleme li s-a mai adãugat, dupã 1328, încã una: pretenþiile dinastice ale regelui Angliei.

Prin moartea lui Carol al IV-lea, fãrã urmaºi direcþi (1328), dinastia capeþianã se sfîrºise, iar drepturile dinastice cele mai solide la tronul Franþei le avea

Conflictul poate fi vãzut însã ºi ca unul economic. Aquitania ocupa o vastã suprafaþã costierã, acoperind mare parte din accesul Franþei la Oceanul Atlantic; porturi precum Bordeaux generau un venit fiscal important datoritã comerþului cu vin ºi peºte.

De aici ºi dorinþa monarhiei franceze, aflatã într-un proces de consolidare ºi expansiune de mai bine de un veac, de a controla nu doar coastele Aquitaniei, ci ºi ale provinciei vecine, Bretania. De altfel, Bretania va juca un rol important în cursul Rãzboiului de 100 de Ani. Din aceeaºi perspectivã economicã era vizat ºi comitatul Flandrei, ale cãrui manufacturi de postav depindeau de comerþul cu lînã din Anglia; or regii Franþei încercaserã de mai multe ori sã-ºi subordoneze total Flandra, ultima tentativã în acest sens avînd loc cu doar douã decenii mai înainte, în timpul lui Filip al IV-lea. *** La mijlocul Secolului al XIV-lea, atitudinea englezilor faþã de rãzboi a suferit o schimbare profundã. În secolul care a urmat pierderii majoritãþii teritoriilor franceze ale regilor Angevini, nobilii ºi cavalerii englezi nu arãtau prea mult entuziasm pentru campaniile de peste Canal. La un moment dat, exista o vorbã popularã potrivit cãreia cavalerii englezi nu dãdeau nici un bob de fasole pentru întreaga Franþã.

Rãzboaiele din Fanþa ºi Scoþia din timpul domniilor lui Edward I ºi Edward al II-lea au provocat mari probleme financiare ºi de guvernare Regelui,

care a intrat în conflict nu doar cu Parlamentul, ci ºi cu nobilii. În termenii succesului militar, regii nu aveau cu ce sã demonstreze sacrificiile umane ºi financiare, iar în cazul Scoþiei, englezii au fost în cele din urmã obligaþi sã capituleze.

Astfel, la venirea pe tron a lui Edward al III-lea, Anglia nu se bucura de o prea bunã reputaþie ca putere militarã, iar populaþia nu pãrea dispusã sã accepte rãzboiul ºi problemele economice ºi politice pe care le-ar fi adus o campanie îndelungatã.

Primele campanii militare ale Regelui nu s-au bucurat de prea mult sprijin. Prima sa campanie împotriva scoþienilor, din vara anului 1327, aproape cã s-a terminat cu un dezastru ºi a fost urmatã de umilitorul Tratat de la Edinburgh. Reluarea conlictului cu Scoþia în 1332 a adus în primã fazã unele succese, dar pînã în 1335 forþele anglofile fuseserã dislocate, iar mobilizarea francezã în favoarea scoþienilor a adus o gravã ameninþare la adresa securitãþii Angliei. Strîngerea de bani, provizii ºi oameni pentru rãzboaiele scoþiene a trezit aceleaºi nemulþumiri ca pe timpul ultimilor doi regi. Chiar ºi dupã schimbarea de direcþie dupã 1337, cînd începe conflictul cu francezii, atitudinile nu s-au schimbat imediat.

Deºi existã unele dovezi care ar arãta cã oamenii erau ceva mai dispuºi sã se ofere voluntar pentru a lupta împotriva Franþei, diplomaþia ºi pregãtirile militare din faza de început a Rãzboiului de 100 de Ani au impus imense eforturi financiare ºi au dus la criza politicã din 1340-1341. Însã ºase ani mai tîrziu, victoria de la Crécy a generat o atmosferã de euforie. Oamenii mulþumeau lui Dumnezeu pentru marea victorie ºi au declarat cã toþi banii ce fuseserã strînºi prin taxele aspru criticate anterior au fost bine cheltuiþi. Dupã aceea, rãzboiul cu Franþa a devenit foarte popular. Victoria de la Poitiers din 1356 ºi capturarea regelui francez au creat un ºi mai mare entuziasm, dar au nãscut ºi aºteptãri cu privire la rezultatele victoriei, aºteptãri ce s-au dovedit în curînd a fi nerealiste. Stagnarea din anii 1370 i-a fãcut pe englezi sã nu cearã abandonarea conflictului, ci mai degrabã administrarea lui mai eficientã. În ciuda frustrãrii vis-à-vis de rãzboi, nimeni nu se gîndea la pace. Încercãrile lui Richard al II-lea de a negocia pacea cu Franþa în ultimul deceniu al Secolului XIV au fost privite cu suspiciune, ba chiar cu ostilitate. Lui Henric al V-lea i-a fost foarte uºor sã reînnoiascã entuziasmul popular faþã de rãzboi, iar victoria de la Agincourt din 1410 a produs iarãºi o atmosferã euforicã. În doar o generaþie dupã ascensiunea lui Edward al III-lea la tron, Anglia devenise cea mai mare ºi mai temutã putere militarã din Europa Occidentalã; reputaþia succesului ei militar a reuºit chiar sã supravieþuiascã înfrîngerii în rãzboi ºi ne ajutã într-un fel sã explicãm reticenþa cu care regii francezi din a doua parte a Secolului al XV-lea au abordat relaþiile cu englezii. În concluzie, pentru mare parte a perioadei cuprinse între 1337 ºi 1453, entuziasmul popular faþã de rãzboiul împotriva Franþei nu prea poate fi pus la îndoialã. Totuºi, el trebuie explicat. Într-o anumitã mãsurã, acesta a fost generat de propaganda regalã, care sublinia justeþea cauzei promovate de Rege, pericolul la care erau expuse Anglia ºi limba englezã din cauza ambiþiilor agresive ale francezilor ºi, în faza lancastrianã a rãzboiului, datoria Regelui ºi a supuºilor sãi de a pãstra moºtenirea din Franþa.

Dar propaganda ºi ceremonialul de curte orchestrat pentru a o întãri nu puteau trezi suficient sprijin pentru rãzboi cît pentru a convinge Camera Comunelor sã accepte finanþarea campaniilor militare ºi înrolarea bãrbaþilor din toate categoriile sociale. Pentru mulþi, aventura ºi gloria rãzboiului, mai ales unul de succes, reprezentau o justificare suficientã. (va urma) D.A.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 3 august 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Cine nu citeºte... (II) 1. Toþi oamenii fricoºi se dau în vînt dupã isprãvile altora.

2. La turci, barba era simbolul libertãþii, iar la evrei, cînd se intra într-o încãpere, nu se ridica pãlãria, semn de nesupunere. La români, aceeaºi simbolisticã o avea cãciula: ,,Eu nu mã cãciulesc în faþa nimãnui!”.

3. Cei mai mulþi oameni nu ºtiu sã trãiascã. Au aceleaºi obiceiuri ºi fac aceleaºi lucruri toatã viaþa.

4. Cãlugãrii trappiºti erau cãlugãri evrei aparþinînd Ordinului Trappe, din Franþa. Miºunau printre oameni ºi le aminteau cã sînt muritori: ,,Memento mori!”. Dacã le dãdeai un ban, îþi promiteau cã se vor ruga sã mai fii pãsuit o vreme. Or mai exista în zilele noastre?

5. Cunoscãtorii spun cã durerea de ochi este cea mai cumplitã suferinþã. O suferinþã care te menþine treaz ºi lucid. Mai ceva ca durerea de dinþi, care se alinã tãind lemne, de exemplu, de oase frînte sau cea provocatã de cancer.

6. ,,Ceterum censeo Carthaginem esse delendam” (ªi totuºi Cartagina trebuie distrusã.) – Marcus Porcius Cato (sau Cato cel Bãtrîn) 7. Scopul capitalismului este banul, iar mijlocul, minciuna.

8. Dacã deplasarea în vitezã cît mai mare e o modalitate de a scurta timpul (vezi aceeaºi distanþã parcursã ºi cu avionul, ºi cu automobilul - în fapt, Teoria relativitãþii explicatã empiric), cicã mersul pe jos încetineºte îmbãtrînirea. Luaþi aminte la poºtaºi.

9. Biblia geme de avertismente: sã nu faci aia, sã nu faci ailaltã (vezi Decalogul). Pãi, unde o sã ajungem cu dictatura asta deºãnþatã? Jos dictatura, vrem libertate!

10. Goana popoarelor dupã urît e principala manifestare a globalitãþii. Prostul-gust este numitorul comun al umanitãþii, kitchul. Maneaua, telenovela.

11. Mîncarea este cea mai bunã comunicare a omului cu mediul exterior.

12. În jurul nostru circulã o mulþime de indivizi care vorbesc singuri, ceea ce nu e aºa de grav dacã ne gîndim cîþi proºti populeazã planeta ºi ne conduc. Grav e cînd încep sã vorbeascã pe stradã sau în metrou.

13. Bãtrîna ar fi vrut ca moartea sã-i vinã cu paºi de pisicã, o moarte fãrã spasme, un act necruþãtor, o împlinire.

14. Iubitele lui Eminescu de la Viena: actriþele Augusta Baudius, care nu era frumoasã, ci bizarã, cu ochii ei neverosimil de albaºtri, ºi Frederica Bognar, o unguroaicã. Nu rostea cuvinte, ci lacrimi.

15. Cum a ajuns un tip critic literar. Cicã, pe cînd era doar un bãieþel de vreo cîþiva aniºori, l-au luat bunicii la þarã, sã vadã cîmpul cu flori, copacii înverziþi ºi toate animalele din bãtãturã. Odatã a vãzut o oaie care pãºtea alãturi de mielul ei. Mielul a ridicat botul din iarbã ºi a început sã behãie fericit: - Me-he-he!

Iar bãiatul, foarte simþitor, i-a spus mielului: - Nu se behãie aºa, mielule. Se behãie: Be-he-he!

Din clipa aceea, cariera micuþului era hotãrîtã: critic literar, cãci numai aceºti oameni sînt capabili sã înveþe oile cum se behãie.

16. Oportunist-carierist-arivist-parvenit-viclean.

Acestea sînt calitãþi care te ajutã sã izbîndeºti în viaþã, sã trãieºti bine, vorba cuiva. Cele mai multe, dobîndite genetic, altele, deprinse de la alþii. Nu inteligenþa, cultura, voinþa, bunul-simþ, dãruirea, care ºi ele aduc unele rezultate, dar nesemnificative. Dacã ai ce trebuie, ai; dacã n-ai, n-ai ºi pace bunã! Treci la munca de jos.

17. Am întîlnit undeva expresia ,,beteliile izmenelor”. Musai de întrebat un croitor ce sînt acelea ºi dacã se mai folosesc. Sau pe Cãtãlin Botezatu, maestru în domeniu.

18. De ceva vreme, mã chinuie un vis. Se face cã îmi bat unii la uºã sã mã anunþe cã am rãmas dator cu un examen la facultate. Altfel, îmi anuleazã diploma ºi dreptul de a mai profesa în branºã.

- Patruzeci de ani am fost profesor, de ce nu m-aþi anunþat atunci? Acum, sînt pensionar, mi se rupe de examenul vostru la limba latinã! N-aveþi ce-mi face...

- Þi se rupe?, îmi rãspund ei moromeþian: pãi, bããã, te punem sã plãteºti ºcolarizarea de atunci, dobîndã la dobîndã... Neam de neamul tãu, nepoþi ºi strãnepoþi, îi obligãm sã plãteascã! Le luãm ºi casa...

Aºa mi se întîmplã mereu ºi nu ºtiu cum sã scap de acest coºmar.

19. Nulla sine linea = sã nu treacã o zi fãrã sã fi scris mãcar un cuvînt. Acesta este comandamentul grafomanilor care, au sau n-au ceva de spus, îºi asasineazã semenii cu producþiile lor. Dar sã nu uitãm cã scrisul zilnic este ºi un exerciþiu folositor, un fel de a-þi impune o disciplinã zilnicã.

20. Psalmul 50 sau Psalmul lui David, despre care se vorbeºte tot mai insistent cã ar face minuni, conþine cele 7 Taine pe care pãrintele Adrian Fãgeþeanu ni le explicã.

Botezul: ,,Stropi-mã-vei cu isop ºi mã voi curãþa”.

Miruirea: ,,Auzului meu vei da bucurie ºi veselie” (Prin auz se înþelege credinþa. Sau pecetea Duhului Sfînt.) Împãrtãºania: ,,Întoarce faþa Ta de la pãcatele mele ºi toate fãrãdelegile mele ºterge-le. Inimã curatã zideºte întru mine”.

Spovedania: ,,Învãþa-voi pe cei fãrã de lege cãile Tale”.

Maslul: ,,Izbãveºte-mã de vãrsarea de sînge. ªi deschide-voi gura mea. Îþi voi spune: Osana!” (Deci, la Maslu, cãci la învierea lui Lazãr asta a fost, cînd a spus ºi la prunci sã strige Osana!).

Preoþia: ,,De-ai fi voit jertfã, Þi-aº fi dat”.

Cununia: ,,Fã bine, Doamne, întru binevoirea Ta, Sionului” (Pentru ceruri, nu pentru Pãmînt). ,,ªi sã se zideascã zidurile Ierusalimului” (Adicã, Biserica luptãtoare). ,,Atunci voi binevoi jerfa dreptãþii, prinosul ºi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tãu jertfã”.

21. Urmînd apucãturile bolºevicilor din anii ‘50-’60, ºi astãzi se practicã moda ,,demascãrilor” în presã, cu precizarea cã Internetul joacã un rol important, cãci permite oricãrui semidoct sã-ºi exhibe frustrãrile ,,demascînd” pe te-miri-cine, sub pretextul înºelãtor al libertãþii de expresie, care nu este decît un mijloc de a procura bani din calomnii ºi din bîrfe, oricare ar fi urmãrile.

22. Un moment istoric bine ascuns. În 1821, Basarabia, anexatã de þarul Alexandru I, a devenit loc de exil. Chiar ºi poetul Puºkin a fost exilat la Chiºinãu între anii 1820 ºi 1833. În plus, a devenit ºi o regiune de dezvoltare a populaþiei evreieºti. În 1900, 43% din populaþia Chiºinãului era formatã din evrei care aderaserã la doctrina bolºevicã. Nu e greu sã ne închipuim ce s-a întîmplat dupã 1918, cînd toþi comuniºtii evrei, care veniserã sã înveþe la Universitatea din Iaºi, fiindcã la Chiºinãu nu era universitate, au intrat în contact cu studenþii legionari. (Sã nu uitãm cã în 1930 C.Z. Codreanu înfiinþase Garda de Fier.)

23. În opinia unor descreieraþi, ºi evrei, ºi creºtini – cozi de topor, aproape întreaga culturã românã colcãie de antisemiþi: M. Eminescu, I.L. Caragiale, I. Creangã, M. Kogãlniceanu, domnitorul Al.I. Cuza, O. Goga, I.C. Brãtianu, C. Stere, N. Crainic, N. Ionescu, G. Enescu, A. Popovici, N. Bogdan-Duicã, M. Eliade, N. Paulescu, P. Þuþea, A. Acterian, E. Cioran, C. Noica ºi mulþi alþii. E posibilã o asemenea enormitate?

24. ,,În nopþile lungi, cînd sfîrºeau bucatele, oamenii veneau prin nãmeþii de zãpadã ºi se înfãþiºau la scarã: - Coane Ioniþã, milostiveºte-te de ne ajutã cu o mînã de boabe, cã ne mor copiii de foame pe vatrã!

Stãiceanu, mîniat cã l-au scos din odaia caldã, îi înjura cu vorbe proaste ºi îi gonea. Dar n-apucau oamenii sã ajungã pînã la poartã, cã ºi striga dupã ei: - Bã, da’ traistã v-aþi adus?

Aºa era cãpitanul de panduri Ioniþã Rãduþoiu Stãiceanu, care, în tinereþe, plecase cu Vladimirescu, sã mîntuie þara de necazuri. Nalt, spãtos, frumos la chip ºi cu mustãþile rãsucite în jos, era om aspru cãpitanul Stãiceanu ºi se supãra repede. Dar i se muia îndatã inima, ºi cînd unul de-al lui se afla la necaz, sãrea sã-l ajute fãrã aºteptare ºi codealã”. (Sarmizia Cretzeanu ,,De pe Valea Motrului. Poveºti cu boieri, panduri ºi mirese codane”) 25. Un medic orelist are urmãtoarea pãrere: ,,Ochiul ºi urechea, considerate simþuri superioare, au putut fi înlocuite cu aparate perfecþionate. Ca de exemplu, roboþii, care vãd ºi aud. În schimb, mirosul, gustul ºi pipãitul îºi pãstreazã încã taina. Ce bine ar fi ca, într-un viitor apropiat, sã luãm urma îngerilor, sã simþim trecerea adevãrului, sã adulmecãm apropierea diavolului, sã punem mîna pe o idee care ne-a scãpat”.

PAUL SUDITU

Din înþelepciunea pãrintelui duhovnicesc Adrian Fãgeþeanu (1912-2011): ,,Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn ºi inimã de aur.

Acum, au cruce de aur ºi inimã de lemn”.

DUEL EPIGRAMISTIC

„IN MEMORIAM… Nae BUNDURI“ (3) Fals tratat la moartea mea Comizeraþie S-au adunat confraþii-n grup ªi adãstînd pe buza gropii, Din „Epigrame” file rup, C-a dat Bunduri ortu’ popii. ªTEFAN CIOCIANU

De pominã Cum sînt din fire un ateu, Cu popii nu fac mare val, Dar vã promit cã-n cazul meu Înmormîntarea-i un…regal!

NAE BUNDURI

La înmormîntare Mulþi epigramiºti, Prinºi într-un cortegiu, Spun cam optimiºti: ,,Vai, ce privilegiu!”

GRIGORE COTUL

Lui Cotul Grigore De Grigore-nlãcrimat, Din sicriu, vã spun ce pot: Cotul cicã-i supãrat…

Dar îl doare fix în cot!

NAE BUNDURI

Trei dinþi din faþã Scriind romanul dragostei ºi urii, Cu eros ºi iubirile fierbinþi, Avu model Sorescu pe Bunduri...

Ce între timp a mai pierdut doi dinþi!

DAVID VALENTIN

Eu, modelul Cunoscãtor în arte fine, ªi nu de dorul caterincii, ªi-ar fi dorit model ca mine Chiar ºi un pictor ca Da Vinci.

NAE BUNDURI

Epitaf lui N. Bunduri Aici zace unul care...

Hotãrît sã ne ridice ...

Noi, copãcel, pe picioare, Ne-am fãcut de rîs, se zice.

CONSTANTIN DELIBAªA

Vin în ajutor Eu, pe voi (cinstit vã zic) Nu pun focul, ca ºi Nero, Ci aº vrea sã vã ridic…

Cel puþin la cota zero!

NAE BUNDURI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 3 august 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (66) „Johnny ºi-a luat puºca“ (2) Autor: Dalton Trumbo Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1939, Statele Unite Editura: Lippincott Forma literarã: roman

Istoricul cenzurii În introducerea sa din 1959 la ,,Johnny Got His Gun”, Dalton Trumbo relateazã „istoria politicã ciudatã” a cãrþii. „Scrisã în 1938, cînd pacifismul era anatema stîngii ºi a centrului politicii americane, a intrat în tipografie în primãvara anului 1939 ºi a fost publicatã pe 3 septembrie – la zece zile dupã pactul Hitler-Stalin, ºi la douã zile dupã izbucnirea celui de al II-lea rãzboi mondial”. Mai tîrziu, drepturile de distribuþie au fost vîndute ziarului ,,The Daily Worker” din New York, devenind, timp de mai multe luni, un material politic pentru forþele de stînga. În timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, armata Statelor Unite a iniþiat un program de distribuþie de cãrþi cãtre soldaþii aflaþi în misiune. Din 1941 ºi pînã în 1943, au fost trimise trei milioane de cãrþi. Ca urmare, armata a invitat Consiliul Cãrþilor pe Timp de Rãzboi, organizaþie formatã din rîndul industriei editoriale, pentru a ajuta în cadrul acestui program. În urmãtorii ani, 1.080 de titluri, însumînd 122 de milioane de cãrþi au fost puse la dispoziþia militarilor.

O cenzurã evidentã era aplicatã în selecþia acestor titluri, dar care la început s-a limitat la excluderea unor titluri care fãceau propagandã în favoarea þãrilor Axei. Pe lîngã acestea însã, încã trei titluri au fost interzise, în urma unor „ordine de sus”, printre ele numãrîndu-se ºi ,,Johnny Got His Gun”, se pare, pentru mesajul sãu pacifist. În timpul rãzboiului, dupã ce cartea s-a epuizat, chiar Dalton Trumbo a refuzat sã permitã republicarea romanului. Cei care îi ceruserã o republicare erau reprezentanþi ai extremei drepte care doreau o pace negociatã ºi care vedeau romanul, potrivit lui Bruce Cook, drept „folositor, ca material de propagandã... pe mãsurã ce

puterile Axei începeau sã scadã”, din cauza mesajului sãu anti-rãzboi. „Miºcãrile fasciste ºi antisemite fãceau mari presiuni pentru o pace timpurie, susþinînd cã lui Hitler trebuie sã îi fie oferitã o pace condiþionatã”. Indivizii cu asemenea convingeri susþineau cã evreii, comuniºtii ºi bancherii internaþionali ar fi suprimat romanul. Trumbo era nemulþumit de faptul cã romanul sãu era folosit atît de mult de aceste grupuri; astfel cã trecuse din tabãra anti-rãzboi, într-una a susþinãtorilor „militanþi ai rãzboiului”. În 1947, Trumbo a fost pus pe o listã neagrã a guvernului, ca membru al Hollywood Ten (Grupul celor zece – zece personalitãþi de la Hollywood acuzate de propagandã comunistã – n.tr.). Înscris în Partidul Comunist încã din 1943 (pãrãsindu-l în 1948) pe cînd Statele Unite ºi URSS erau aliaþi, Trumbo era unul dintre militanþii activi ai acestuia. Ca atare, deloc surprinzãtor, a primit o citaþie din partea Comitetului Camerei Reprezentanþilor pentru Activitãþi AntiAmericane, la Washington D.C, pe 23 octombrie 1947.

Audierile se concentrau asupra „infiltrãrilor comuniste din industria americanã de film”: se suspecta cã dogma ºi propaganda comuniste ar fi pãtruns în scenariile filmelor. Acuzaþii au invocat bineînþeles ideea libertãþii de expresie. Datoritã refuzului lui Trumbo de a da explicaþii în legãturã cu apartenenþa sa la Partidul Comunist ºi la Asociaþia Scenariºtilor de la Hollywood, acesta a fost acuzat de cãtre membrii comitetului „de sfidare a Camerei Reprezentanþilor din Statelor Unite”. Toþi cei zece membri ai grupului acuzaþi de sfidare a curþii au fost condamnaþi la închisoare; Trumbo a fost condamnat la un an închisoare, dar a stat în detenþie timp de zece luni, începînd cu 7 iunie 1950. În ciuda dezminþirii unor activitãþi anti-americane a scenariºtilor implicaþi, industria filmului a alcãtuit în noiembrie 1947 celebrul Acord Waldorf, care, de fapt, îi declara pe cei din Hollywood Ten dar ºi pe alþii ca fiind

POVEªTI DE DRAGOSTE DIN HOLLYWOODUL DE ALTÃDATÃ

POLA NEGRI: Întîlnirea cu Rudolph Valentino (2) În ochii lui negri se citea un aer nefericit, care provoca mai curînd instinctul matern decît dragostea ºi, în splendidul costum de torero din filmul ,,Arene însîngerate”, avea mai curînd înfãþiºarea unui copil vulnerabil care s-a deghizat.

Marion îmi fãcu cu ochiul ºi-l tachinã pe Rudy.

– Ai acum ce þi-ai dorit. Acum n-o sã mã mai hãrþuieºti.

Se îndepãrtã rîzînd, în timp ce orchestra cînta tangoul ,,Comparsita”. Rudy mã invitã la dans.

Nu-mi mai era teamã. Am început sã dansãm. În curînd nu mai avu nici o importanþã cã atîþia invitaþi ne priveau. Parcã eram în cu totul altã parte, nu o invitatã la bal. Nu-l priveam, cãci ºtiam cã frumuseþea trãsãturilor lui era tot atît de dezamãgitoare ca ºi costumul lui de matador. Mã cuprinse spaima, cãci adevãrata atractivitate a lui Valentino se descoperea acum.

Nu era vorba de perfecþiunea lui fizicã, nici de farmecul manierelor lui. Avea un fel al sãu de a se miºca! Eu eram o novice, antrenatã într-un dans ritual de un bãrbat foarte puternic, cu miºcãri de felinã.

Muzica încetã. Din nou, încãperea strãlucitor luminatã mã proteja. Încercam sã mã îndepãrtez, sub pretext cã-mi era foame ºi nu voiam ca el sã pãrãseascã recepþia, dar nu mã lãsã sã plec. Mã conduse la bufetul care era în aer liber ºi am fost din nou fascinatã de felul cum îºi miºca trupul.

Am mîncat foarte puþin, cu toate cã pretinsesem cã eram flãmîndã. Trãsãturile lui erau ascunse de întuneric, dar i-am auzit glasul care mã fermeca.

– Cînd o sã vã revãd?

Semnasem un nou contract pentru un film, aºa încît am rãspuns cu o veselie exageratã.

– Plec sãptãmîna viitoare în Europa. Pînã atunci, nu mai am nici o clipã liberã. Poate cã la întoarcere... Înainte ca el sã fi putut adãuga vreun cuvînt, am fost întrerupþi de o blondã nespus de frumoasã. Ea spuse cu un accent puternic: – Rudy, te rog sã mã conduci. Mîine dimineaþã trebuie sã mã scol devreme.

– Vã cunoaºteþi?, întrebã Valentino. Pola Negri, Vilma Banky.

– Am auzit vorbindu-se foarte mult despre dvs., am spus eu ironic. Sîntem trei membri din legiunea strãinã (denumirea pe care oamenii din industria filmului, originari din SUA, o dãdeau celor care proveneau din strãinãtate – n.tr.). Sînt sigurã cã toþi ne bãnuiesc cã am pus la cale un complot înfiorãtor, ca sã acaparãm Hollywoodul.

Le-am urat o searã bunã ºi am privit cum se îndepãrta perechea aceea fascinantã. Era una din însoþitoarele lui preferate ºi circulau fel de fel de zvonuri în legãturã cu ei, iar eu, gîndindu-mã cã ar putea fi adevãrat, am început sã sufãr. Mã întrebam dacã în mod inconºtient nu eram geloasã, dar am respins imediat aceastã idee. Nici nu putea fi vorba de aºa ceva. Nu simþeam decît o atracþie fizicã trecãtoare. Tot fizicã era ºi reacþia mea cînd m-a condus pe pista de dans. Nu, trebuie sã admit totuºi cã era ceva mai profund, ceva atavic.

S-ar putea numi asta fatalism, dar de la prima noastrã întîlnire am ºtiut cã acest om avea puterea, într-un fel sau

„nedoriþi în industria filmului”. Cei zece au contestat decizia la Curtea Supremã, cazul fiind însã respins.

Trumbo se referea la aceastã situaþie ca la o manifestare internã a rãzboiului rece, aflat atunci în desfãºurare. „Sîntem împotriva Uniunii Sovietice în politica noastrã externã, ºi sîntem împotriva oricãrei forme de socialism sau comunism în afacerile interne. Aceastã stare de opoziþie a devenit cheia de înþelegere a existenþei noastre ca naþiune”. Înainte ºi dupã încarcerarea sa, Trumbo a lucrat din umbrã, sub pseudonim, la o serie de filme. În 1957 a cîºtigat premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu, pentru filmul ,,The Brave One”, sub pseudonimul Robert Rich; acest premiu a marcat „începutul sfîrºitului pentru lista neagrã”, potrivit lui Cook, listã care la acea vreme afecta orice scenarist implicat în „vînãtoarea de vrãjitoare” a senatorului republican Joe McCarthy. Cook îl citeazã pe Trumbo spunînd cã din cauza faptului cã mulþi scenariºti lucrau pe piaþa neagrã sub nume false, „nici un generic de final al filmelor apãrute între 1947 ºi 1960 nu poate fi considerat nici mãcar pe aproape de realitate”. Cook de asemenea îi atribuie lui Trumbo un rol important în desfiinþarea listei negre în 1960: A fost o „campanie deliberatã personalã în mass-media... o cruciadã, o vendetã”. ,,Johnny Got His Gun” a fost cenzuratã ºi în ºcoli: în regiunea Midwest (1973) pentru vulgaritatea incidentelor ºi a limbajului; în Michigan (1977) pentru blasfemie, detalii ºocante despre o fiinþã umanã, idei nepatriotice ºi antiamericane, dar ºi pasaje cu conotaþii sexuale; în Wisconsin (1977) pentru blasfemie; în Texas (1977) pentru idei nepatriotice ºi anti-americane; în Colorado în 1977 pentru descrierea personajului principal dupã ce a fost mutilat în rãzboi; în California (1977) pentru limbaj ºi anumite pasaje cu conotaþii sexuale; în Wisconsin (1982) pentru atitudine anti-rãzboi; în Vermont ºi Illinois (1982) pentru prea multã violenþã. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA altul, de a-mi distruge viaþa sau de a-i schimba atît de irevocabil cursul, încît sã nu mai fie niciodatã aceeaºi. ªtiam ºi respinsei acest gînd. Întîlnisem un bãrbat socotit cel mai fascinant din lume ºi eu îl dorisem. Asta era totul.

Restul era pãlãvrãgealã romanticã, provocatã probabil de faptul cã întîlnirea noastrã rãmãsese fãrã concluzie.

De vreme ce acest bãrbat mã fãcea sã fiu atît de vulnerabilã visurilor romantice, era o fericire cã plec în strãinãtate. Voi uita ºi voi rãmîne ceea ce voiam sã fiu: Pola Negri, vedetã internaþionalã.

Cînd mã voi întoarce, întîlnirea noastrã va fi doar o amintire. Hollywoodul nu era totuºi atît de mic, încît sã nu poþi uita pe cei pe care vrei sã-i eviþi.

La înapoiere rãmãsei credincioasã hotãrîrii pe care o luasem. Viaþa mea continua sã se scurgã în mod plãcut.

N-aveam mari pasiuni, dar destule flirturi efemere ca sã mã distrez. Filmele mele mergeau atît de bine, cã „Paramount” îmi pregãtea noi producþii, cu mult timp înainte. Printre acestea, ,,Rãscrucile lumii”, cu un subiect original de Michel Arlen, al cãrui formidabil succes cu ,,Pãlãria verde” fãcuse din el unul din autorii cei mai titraþi.

Am dat o seratã în cinstea lui Arlen, la Baltimore.

Cînd i-am invitat pe oaspeþi sã ia loc, am observat cã, la o distanþã de cîteva mese de noi, era o altã recepþie.

Organizatorul ei era Rudolph Valentino. Ochii noºtri s-au întîlnit o clipã, dar eu mi-am întors repede privirea.

Fãrã îndoialã cã el continua sã mã priveascã, deoarece una din invitatele mele, Kathleen Williams, începu sã mã tachineze în legãturã cu celebrul meu admirator. M-am fãcut cã nu înþeleg despre ce vorbea ºi am adus din nou discuþia despre opera lui Arlen.

– Danseazã extraordinar!, exclamã Kathleen.

Oricare alt subiect de conversaþie a fost dat uitãrii pentru a încerca sã se analizeze de ce Rudy era un dansator atît de fascinant.

– N-aº spune cã tehnica lui ar fi superioarã, observã Arlen. Nu-i asta, ci cu totul altceva: felul lui de a se miºca. S-ar spune cã seduce pe toþi cei care-l observã.

Am impresia cã trebuie sã fie ceva tulburãtor sã fii partenera lui. (va urma) Prezentare ºi traducere de PAUL B. MARIAN

SE ÎNTÎMPLÃ ÎN ROMÂNIA

Schismã la vîrf în Armata Românã?

Armata – „subordonatã exclusiv voinþei poporu- antrenament, inclusiv cu numele ºi gradul comanlui pentru garantarea suveranitãþii, a independenþei dantului de subunitate, blamînd, bineînþeles, ºi unitãþii statului, a integritãþii teritoriale a þãrii ºi a aceastã practicã. Nu ºtiu ce mãsuri s-or fi luat în cazul amintit, însã pentru cititori democraþiei constituþionale” – rãmîne semnificaþia actului jurnadeºi chestia cu „subordonatã listic folosit, în situaþia consemexclusiv” poate fi interpretatã ca natã, pentru îndreptarea lucrurilor un eufemism, este ºi rãmîne un prin metoda satirei ostãºeºti. organism de forþã al statului, conAstãzi, citind sãptãmînalul dus dupã legi specifice, cu dedi„Observatorul militar”, vîrful de caþie specialã, în favoarea realance al presei militare din lizãrii dezideratelor cuprinse în România, mã simt sub apãsarea legi ºi regulamente. unui imperiu al reþinerii ºi îngusPãstrînd particularitãþile orgatimii spectrului jurnalistic, din nismului militar, ºi presa militarã punctul de vedere al politicii îºi are specificul ei, relatãrile redacþionale. Mai pe ºleau – deºi acesteia încadrîndu-se între niºte redacþia este asiguratã de un limite uºor controlate de instimãnunchi de gazetari profesituþia centralã, lãsînd arareori sã oniºti, care scriu de la faþa locului, transparã în spaþiul public – chiar MIHAI-VIOREL FIFOR, dorind sã reprezinte oglinda dacã limitat la coordonatele ministrul Apãrãrii naþionale Armatei, cu toate faþetele acesteia – armatei – ºtiri care ar putea ºtirbi oglinda rãmîne într-un unghi bine din autoritatea organismului militar, sau care – interpretate ca secret militar – ar controlat, focalizatã numai pe realizãri, numai pe putea produce fisuri în sistemul respectiv sau, fapte pozitive. Desigur, atunci cînd cade un MIG, Doamne fereºte! – în blocul aliaþilor. Deºi nu moment dramatic, mediatizat la nivel naþional, ºi nu subiectul secretomaniei presei de sorginte militarã numai, „Observatorul militar” nu-i poate pune reprezintã subiectul acestui material, nu pot sã nu obroc evenimentului, publicaþia fiind obligatã sã constat – prin metoda comparaþiei – o oarecare reflecteze momentul. Dar o face într-un mod disdiferenþã dintre abordarea realitãþii în presa respec- cret, dacã se poate pe ultima paginã, ºi, în conþinutivã, de dinainte de 1989, ºi presa postdecembristã. tul materialului, înaintea evenimentului propriu-zis, Deºi ar pãrea paradoxal, în fosta publicaþie centralã cu cauze ºi implicaþii pe mai multe planuri, se a Ministerului Forþelor Armate, mã refer la ziarul propagã figura ºi personalitatea pilotului care nu „Apãrarea Patriei”, unde chiar eu am semnat note s-a putut catapulta, tratîndu-l ca pe un adevãrat erou critice, foiletoane, materiale care „biciuiau” anu- de pe linia frontului din Cel de-al Treilea Rãzboi mite tare din unitãþile militare, ºi – nota bene – nu Mondial!

Pedalînd pe latura subiectivã ºi emoþionalã a doar din partea trupei, ci ºi din corpul cadrelor militare... evenimentului, gazetarii militari încearcã sã Îmi aduc aminte cu plãcere de o caricaturã foarte escamoteze adevãrul, þinînd sub preº cauze ºi slãbireuºitã – atît prin grafica aleasã, cît ºi prin semnifi- ciuni, în ciuda transparenþei cu care se laudã. Pentru caþia imaginii: la cîmpul de instrucþie, militarii se a provoca o demonstraþie a celor scrise mai sus, antrenau la fotbal, ºutînd mingea la o poartã ale doresc sã ofer doar trei exemple cu evenimente cãrei bare erau... douã tunuri din dotarea subunitãþii destul de grave, petrecute în perimetrul Armatei – respective! Legenda de sub caricaturã nominaliza fãrã voia Armatei, bineînþeles – cãrora responsabilii unitatea militarã unde se întîmplase acest original cu informarea, inclusiv mass-media militarã, le-a pus capac, copiind politica struþului: 1) Furtul armelor de la Chitila; 2) Afacerea „Submersibilul”, unde MApN a pierdut 220.000 de euro pe fundul mãrii; 3) Incendiul izbucnit la bordul unei nave militare, cu muniþie de rãzboi la bord, declanºat în portul Constanþa (mai grav: comunicatul de presã al MApN, anunþînd stingerea flãcãrilor ºi înlãturarea oricãrui pericol, a încurcat numele navelor din dotarea Marinei Militare Române, anunþînd dragonul maritim 24, sublocotenent „Alexandru Axente”, cînd, de fapt, evenimentul nedorit a avut loc pe dragonul locotenent „Remus Lepri”). Fãrã comentarii...

Obiºnuit cu asemenea procedee, care nu lasã loc la surprize, am avut, totuºi, o revelaþie inventariatã ca o neaºteptatã surprizã, cînd, relativ recent, în „Observatorul militar” am dat peste un interviu realizat cu generalul Nicolae Ciucã, ºeful Statului Major al Apãrãrii (SMAp). Pentru un om obiºnuit cu dialogurile din presa scrisã, interviul la care voi face referire – citit într-o cheie a normalului – poate fi înþeles ca atare, fãrã ca o anume suspiciune sã-ºi facã loc în gîndire, operînd, de data aceasta, cu alte percepþii ºi cu alþi logaritmi. Din pãcate, în cazul de faþã nu a fost aºa. Nu a fost aºa din cauza subiectului abordat în cadrul interviului, ºi a stilului de rãspuns – unul care pãrea „fabricat” în eprubeta unei dualitãþi cu caracter de aparteu. Sã mã explic:

1) Faþã de interviul anterior, acordat cu un an în urmã, care fãcea referire la problemele Armatei Române, privite ºi gestionate de pe treapta de comandant militar al armatei, acest interviu din urmã este oarecum croit pe niºte probleme personale (particulare), generate de omul Nicolae Ciucã.

2) Întrebãrile (unele) semnificã ºi includerea rãspunsurilor, sacrificate în favoarea reliefãrii mobilului supãrãrii domnului general Ciucã, chiar dacã exprimate voalat.

3) Cunoscut ca o fire caracterizatã de o sobrietate vizibilã – demnã de un militar de carierã, ajuns la vîrful Armatei Române – ºeful Statului Major al Apãrãrii este cunoscut ca un om care vorbeºte puþin, punînd accent pe sintetizarea imaginii exprimate în cadre bine conturate, menite sã producã efectul scontat – la timp, ºi într-un timp limitat. Ei, bine, tocmai aceastã caracteristicã a fost rãsturnatã în interviul cu pricina, domnul general „dezlegîndu-ºi” limba ºi provocînd enunþuri imposibil de imaginat pînã la acest moment.

4) Chiar fãrã ghilimelele de rigoare, unele rãspunsuri cuprind probleme grave din sînul sistemului militar, deºi ambalate într-o sofisticatã metodã lingvisticã, pentru a induce în eroare „inamicul”, acestea dezvãluie unele incompatibilitãþi între conducerea politicã a Armatei ºi conducerea militarã, putînd ajunge la un anumit grad de periculozitate naþionalã.

Pentru cã trebuia sã i se dea un nume semnificativ eºafodajului pe care s-a clãdit interviul, i s-a spus, insidios: „Îmi voi îndeplini obligaþiile care îmi revin pînã la finalul mandatului încredinþat”.

Adicã?

ªeful Statului Major al Apãrãrii, aflat în funcþie, sub mandat oficial, ar trebui sã se retragã? La ordinul cui? ªi, mai important decît primele douã întrebãri: din ce cauzã? Cu ce a greºit? La întrebãrile de mai sus, ºi la altele încã nerostite, dar existînd în imaginarul nostru, încercãm sã desluºim cîte ceva chiar de la prima întrebare a jurnalistului, nimeni altul decît redactorul-ºef al publicaþiei, colonel Florin ªperlea: „Domnule general, s-a vehiculat în mass-media, de ceva vreme, cã ºeful armatei va trece în rezervã mai devreme, fãrã sã-ºi ducã mandatul de ºef al SMAp la capãt. Cît de adevãrate sînt aceste afirmaþii?

Rãspuns: „Vã pot spune foarte clar cã îmi voi încheia mandatul în conformitate cu prevederile legii. Afirmaþiile pe care le invocaþi au trezit interesul camarazilor noºtri, dar acestea s-au întemeiat, din nefericire, pe un zvon care, întîmplãtor sau nu, a reuºit sã se propage ºi vã mulþumesc pentru posibilitatea pe care mi-o oferiþi de a sublinia cã, indiferent de circumstanþele favorabile invocate, nu voi ieºi la pensie înainte de terminarea mandatului”.

Ce avem noi pînã acum, aici? Mai întîi un rãspuns rãspicat ºi contondent: nu vreau sã pãrãsesc

postul! Apoi, se invocã interesul camarazilor, la mãnîncã armata, ºi ºeful militar al armatei, ºeful aflarea acestei veºti nãstruºnice! Dupã care, Marelui Stat Major al Apãrãrii. mulþumeºte colonelului ªperlea pentru posibilitatea Vorbind la concret, divergenþele, de ordin milice i se acordã de a anunþa Naþiune Românã cã nu tar ºi politic – între cei doi poli ai puterii militare, svrea sã iasã la pensie! Pieptãnate, pe rînd, cele trei au manifestat mai mereu. Actualul ministru al faze ale rãspunsului ne dezvãluie tot atîtea Apãrãrii, Mihai Fifor, reprezentantul coaliþiei la nedumeriri ºi întrebãri care complicã ºi mai mult putere, este adeptul programului de cheltuieli ecuaþia relaþiei: conducere politicã – conducere masive pentru apãrare, inclusiv al angajamentelor civilã a Armatei: 1) Cine i-a pus în vedere actualu- militare dincolo de fruntariile þãrii. Executînd comanda politicã, ministrul lui ºef al Statului Major al PSD a intrat, involuntar, în conApãrãrii, ºi cînd, imperativul flict – de viziuni ºi concepþii ieºirii la pensie înainte de strategice – cu ºeful Statului vreme? 2) În ce a constat intereMajor al Apãrãrii, generalul sul camarazilor la aflarea veºtii Nicolae Ciucã – omul rigorii cã vor rãmîne în curînd fãrã ºef? militare ºi al judecãþii geoªi, care camarazi? Cei din politice mai mult prin prisma apropierea biroului domnului eficienþei de ordin militar. general, de la Minister? Cei din Subiectele care ar fi putut forma teritoriu: Deveselu, Prundul din ºeful Statului Major al Bîrgãului, Topraisar, Rudeni, Apãrãrii un comandant pus pe Cogealac...? 3) Cu chestiunea fãraº, un om indezirabil, dar mulþumirii, ce sã mai comencare nu poate fi înduplecat sã-ºi tãm? Astfel i s-a formulat întreîncline coloana vertebralã ºi barea redactorului-ºef al „Obserconºtiinþa de militar de carierã vatorului Militar”, astfel a ºi NICOLAE IONEL CIUCÃ, în faþa sferei politicului, ar putea adresat-o, fãrã pic de reþinere. fi multe. Dintre acestea, unele Pentru cã veni vorba de ºeful Statului Major al Apãrãrii au þinut capul de afiº al presei redactorul-ºef al publicaþiei în care apare acest exploziv interviu, chiar prima între- naþionale, ºi nu numai, creînd dispute ºi interpelãri bare adresatã domnului general suscitã o serie de rãmase în coadã de peºte. Ce sã trecem mai întîi la lãmuriri, cititorul avizat neputînd locui în bula cu acest capitol? Poate cifra 2% din PIB, pentru nebulozitate accentuatã, propusã de cãtre acesta: în Armatã, în detrimentul altor sectoare de activitate care mass-media „S-a vehiculat cã ºeful armatei va (sãnãtate, culturã, educaþie, infrastructurã etc.); trece în rezervã?”. În presa civilã, în presa militarã? poate înzestrarea cu armament adus din afara þãrii – Cum sã oferim credibilitate acestei sintagme, dacã în multe cazuri la mîna a doua ºi la un preþ nu ni se oferã date concrete, cu subiect ºi predicat? mai mare decît s-ar fi putut negocia – efect Mergînd pe acest calapod al întrebãrilor cu al subordonãrii politice a României unor þãri rãspuns inclus, interviul adînceºte ºi mai abitir puternice din NATO, cum ar fi SUA, Marea oceanul confuziei ºi al predilecþiei pentru cosmeti- Britanie, Franþa; poate hotãrîrea de mãrire a zarea unei realitãþi a vieþii noastre cotidiene, care ne numãrului de militari români dizlocaþi pe intereseazã ºi ne afecteazã pe toþi, indiferent de teatrele de operaþiuni din lume (vezi declastatutul social pe care-l avem ºi de haina pe care o raþia preºedintelui Klaus Iohannis, din 12 îmbrãcãm, în primul rînd prin contribuþia fiecãrui iulie a.c., declaraþie prin care acesta a angacetãþean român la masivele cheltuieli ale armatei, de jat armata României în Afganistan cu un cînd se alocã 2% din PIB pentru forþele militare. numãr sporit de militari: de la 770 la 950); Desigur, ca un paravan pentru mascarea mesajului poate discrepanþa dintre cheltuielile pentru înzestrare în raport cu cele pentru cazare, real al interviului, în cuprinsul acestuia s-au abordat hranã, solde ºi echipament (doar acum o ºi probleme de înzestrare, de salarizare, de lunã ministrul Mihai Fifor a înaintat cãtre învãþãmînt militar. Toate bune ºi frumoase, chiar Parlament douã scrisori în vederea aprobãrii interesante prin crezul pe care încearcã ºeful unei achiziþii de 850 de milioane de euro fãrã TVA, Statului Major al Apãrãrii sã-l afirme, arãtîndu-ne pentru platforme de transport ºi servicii de moderde ce nu trebuie sã plece prematur de la conducerea nizare a avioanelor IAR)...

Armatei Române. Dar, dupã ce am demontat capDupã cum se cunoaºte, în toate aceste achiziþii ºi cana de la începutul interviului, ceea ce urmeazã angajamente militare, ministrul Mihai Fifor este constituie glazura de umpluturã a tortului în încer- vioara întîi, utilizînd metode variate spre a-ºi satiscarea de a camufla realitatea. face orgoliul: ba trecînd achiziþiile prin Parlament, Plecînd de la acest interviu – cu dedicaþie ba evitînd forul legislativ ºi apelînd la OUG. precisã – trebuie sã recunoaºtem cã, în prezent, în con- Asistînd neputincioºi la o aºa risipã de fonduri – în textul în care facem parte din marele „club” al NATO, ani de penurie a avuþiei naþionale – unii dintre capii cu beneficiile ºi riscurile aferente, este imposibil sã nu militari ai armatei se vor fi întrebat: ce facem noi cu aparã divergenþe la vîrf, mai ales în ceea ce priveºte atît armament, mai ales cã, unele tipuri vor ieºi din direcþiile ºi cuantumul cheltuielilor militare. În acest uz nu peste mult timp? Cine ne atacã? Pe cine vrem caz, chiar dacã nu se recunoaºte în fapt, avem un con- sã impresionãm?

Iatã un exemplu concludent, în care Mihai Fifor, flict natural, aº spune eu, între viziunea unui ministru în megalomania lui de ministru al Apãrãrii, pentru a al Apãrãrii care, pînã sã punã piciorul în pragul clãdirii „justifica” risipa de fonduri pentru înarmare, fluturã impunãtoare din Dealul Spirii, habar n-avea cu ce se spectrul invaziei Rusiei, fãcînd declaraþii belicoase agenþiei Associated Press: „România se confruntã zilnic cu agresivitatea Rusiei în zona Mãrii Negre, precum ºi cu un val de atacuri cibernetice ºi interferenþe politice. (...) Nu cred cã existã mãcar o singurã zi fãrã o provocare din partea Rusiei în spaþiul aerian al României sau pe apele teritoriale, însã guvernul acþioneazã pentru a descuraja cît mai multe provocãri posibil, cît de eficient poate”. În afarã de iresponsabilitatea acestor declaraþii nesãbuite, sã remarcãm ºi formularea alambicatã a acestei declaraþii, într-o limbã românã pãsãreascã, greu de înþeles.

Cheltuim din banii þãrii, ai poporului, cum se spunea pe vremuri, dar eficienþa acestui proiect rãmîne foarte subþire, avioane, corvete ºi diferite sisteme sofisticate de apãrare rãmîn deocamdatã neaccesibile. Acest fapt creeazã o situaþie aiuritoare, cum a fost dupã tragedia de la mitingul aviatic. Iatã ce a declarat acelaºi ministru lãudãros, în acest caz: „Dupã tragedia de sãptãmîna trecutã de la mitingul aviatic, atunci cînd am pierdut unul dintre cei mai buni piloþi ai Forþelor Aeriene Române, conform procedurilor, pe timpul investigaþiilor, aparatele MIG rãmîn la sol”. În acest timp cine credeþi cã „apãrã” cerul României? Cele cinci avioane britanice prezente la Baza Kogãlniceanu! N-avem 12 avioane F-16, cumpãrate cu mare pompã din Portugalia? Ba da, dar, nefiind operaþionale, mai adastã la sol... Dupã atîtea întortocheli în mediul militar, circumscris unor întîmplãri curioase, a încerca sã ajungem la o concluzie este ºi prematur, ºi hazardat. Însã, dacã vocea generalului Nicolae Ciucã va fi în discordanþã cu cea a ministrului sãu, rezultanta ar putea sã fie similarã cu cea a generalului-locotenent Laurian Anastasof.

Ce s-a întîmpat cu acest general de aviaþie?

Dupã cum declarã generalul Dumitru Iliescu, fost ºef al SPP, generalul-locotenet Laurian Anastasof, pe cînd era ºef al Statului Major al Forþelor Aeriene, a fost eliberat din funcþie pentru cã nu a fost de acord cu achiziþionarea rachetelor „Patriot”, la pachet cu 36 de avioane F-16, de la americani.

Generalul Anastastasof reuºise sã convingã factorii de decizie români sã cumpere încã 36 de avioane F-16, de data aceasta din SUA. Însã, cînd a aflat cã

achiziþionarea avioanelor este condiþionatã de cumpãrarea, la pachet, a sistemului de rachete „Patriot”, ºeful Statului Major al Forþelor Aeriene, dîndu-ºi seama de mînãria care se pune la cale, a refuzat. Urmarea? Pe data de 13 octombrie 2017, prin ordin al ministrului Apãrãrii Naþionale, Mihai Fifor, generalul Laurian Anastasof a fost eliberat din funcþie...

Fiind coordonaþi, în fibra noastrã umanã, de concepþia filozoficã numitã optimism, nu credem cã planul intruºilor din Armata Românã va avea succes. Generalul Nicolae Ciucã este o nucã prea tare pentru niºte neica-nimeni aterizaþi pe culoarele Ministerului Apãrãrii din paraºutele polonicului cu politicieni rataþi. În sprijinul acestei afirmaþii, redau rãspunsul generalului Nicolae Ciucã la ultima întrebare din interviul cu pricina. Întrebare: „Totuºi, v-aþi gîndit ce veþi face dupã ce veþi încheia mandatul în fruntea SMAp?”. Rãspuns: „Sã fii ºeful SMAp este cea mai importantã demnitate în care se poate afla un militar de carierã, aºa încît, indiferent de ceea ce mi se va propune, nu voi face altceva. Este sfîntã onoarea ºi demnitatea de a fi fost ºef al SMAp ºi consider cã nu trebuie umbritã aceastã poziþie de afilieri de orice naturã”.

Mai mult decît atît, nimeni din armata românã nu putea sintetiza mai natural concepþia sa despre meseria armelor ºi locul armatei în bãtaia inimii de general!

Domnilor, nu vã jucaþi cu armata României, aceasta nu este moºtenirea de familie a cuiva!

Armata este a României!

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 3 august 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Ce sã-i replici d-lui Terhes? Cã a fost desfiinþatã petrochimia pentru cã aºa ne-a dictat Banca Mondialã, pentru cã aºa a fost programul UE pentru România, pentru cã aºa a vizat OMV preluînd ºi apoi închizînd Doljchim ºi Arpechim, pentru cã aºa a urmãrit DNA bãgînd la puºcãrie pe supravieþuitorii dictatului Bãncii Mondiale, care mai acþionau prin industria de îngrãºãminte?! Ce sã mai replici?! Consumul de gaze în România s-a prãbuºit de la 40 de miliarde mc în 1990, la circa 12 miliarde mc anual în deceniul al doilea al anilor 2000. Demolarea ultimei redute – producþia de îngrãºãminte chimice – a dus consumul industrial de gaze de la 3 miliarde mc în 2008 la doar 1,2 miliarde în 2017. Consumul industrial de gaze a fost surclasat de consumul casnic. ªi nu existã nici un program de industrializare sau mãcar de extindere a utilizãrii casnice a gazelor. De altfel, ce s-ar mai putea face aºa bãtînd din palme cînd gazul din Marea Neagrã ar putea ajunge pe piaþã încã din 2019?! Ce semnificaþie practicã are, într-o asemenea situaþie, condiþia pusã concesionarilor de a vinde în România 50% din gazul exploatat?! Prevalîndu-se de faptul cã n-au cui sã vîndã în România, concesionarii vor trimite gazul tot unde au vizat proiectele lor, mai ales cã legea nu prevede nici un fel de sancþiuni dacã nu se conformeazã condiþiei de 50%.

Are vreun program pentru oameni statul român al lui Iohannis ºi Dragnea? România, posesoare de gaze, are o reþea de distribuþie de gaze de 53.000 km. Ungaria hulitului Viktor Orban, neposesoare de gaze ºi cu un teritoriu mult mai mic decît cel al României, are 89.000 km de reþele de distribuþie de gaze. Aici 95% din gospodãrii se încãlzesc cu gaze. În România nici mãcar 1/3. Peste 4 milioane de gospodãrii, deci o jumãtate din total, se încãlzesc cu vreascuri ºi lemne de foc. Un program de alimentare cu gaze a acestora ar fi totuºi ceva, în ciuda faptului cã nu reprezintã o cine ºtie ce valorificare a gazelor naturale, cum este în petrochimie sau în industria farmaceuticã! Complotul – cãci altfel nu poate fi numit – al colonialiºtilor de stirpe germanã împotriva României funcþioneazã la maximum. ªeful E.ON Germania pentru România, care deþine jumãtate din distribuþia de gaze de

pe teritoriul românesc, a anunþat cã nu are în vedere extinderi ale reþelei de distribuþie decît dacã se vor dovedi strict rentabile, adicã sã nu deranjeze cumva proiectele OMV de furnizor regional pe seama resurselor României sau, mai explicit, sã asigure toate condiþiile ca gazul din Marea Neagrã sã fie exportat ºi nu utilizat în România. Îi împiedicã vreun program al României lui Dragnea ºi Iohannis cu ceva sã-ºi atingã scopul cu gazul românesc?!

Populaþia României, care trebuie sã plãteascã sume exorbitante ca sã se racordeze la reþeaua de gaze – fãrã vreo facilitate de la statul român al lui Iohannis ºi Dragnea, care nu au încetat vreun moment sã se înfrunte pe prostia diversionistã a pragului de 1.900 lei din infracþiunea de abuz în serviciu – sã fie sigurã cã va rãmîne captivã, fãrã alternativã la încãlzirea cu lemne, în România lui Iohannis ºi Dragnea, chiar dacã aceºtia vor dispãrea de pe scena politicã, deoarece în România dictatul aparþine fãrã echivocuri unora de genul celor de la OMV ºi E.ON, sub parohia colonialã a Bruxellesului.

Spusele atît de deranjante ale responsabililor în domeniul gazelor de la Budapesta þintesc realitatea ºi nimic altceva! Diversiunea Budapestei este alta. Aceea cã se adreseazã Bucureºtiului! Adresant fals! De parcã la Bucureºti ar fi decizia, cînd nu este deloc aºa! Budapesta, de fapt, a bãtut ºaua ca sã priceapã iapa. Budapesta s-a adresat de fapt adevãraþilor posesori (deþinãtorii concesiunilor) cu mesajul: nu vã mai strofocaþi sã gãsiþi cumpãrãtori, vindeþi-mi-l mie! Sînt pregãtitã. Fac un hub în Ungaria pentru Europa de Est, aºa cum s-a erijat Austria în hub pentru dirijãrile de gaze ruseºti spre Vest.

De acum, cei mari vor decide. Oricum, dupã cum se desfãºoarã lucrurile, Bucureºtiul nu va lua mare lucru! Ba, dacã gazul din Marea Neagrã va fi vîndut acum, oricui va fi vîndut, sub contracte pe 10-15 ani, românii vor plãti nu doar oricum mai mult ca membri ai UE, dar în plus ºi mai mult ca importatori de gaze ruseºti! Cãci, dacã zãcãmintele interne de gaze se vor subþia, aºa cum sînt toate estimãrile, iar livrãrile de gaze din Marea Neagrã vor merge potrivit contractelor de acum la alþii, deficitul care atît de sigur va apãrea va trebui sã fie acoperit de importuri din Rusia. ªi România va ajunge în situaþia ridicolã de importator, cu toate zãcãmintele lãsate de Dumnezeu românilor în largul coastelor româneºti din Marea Neagrã, de fapt de furnizor ieftin de gaze pentru ºtabii din UE, dar importator de gaze

din Rusia! Cît de spurcat, vomant ce mai tura-vura, sunã, în aceste condiþii, diversiunea cã gazul din Marea Neagrã ar ajuta România sã devinã independentã energetic, mai ales în raport cu Rusia, cînd, de fapt, dupã cum va fi valorificat, acest gaz creeazã tocmai o periculoasã dependenþã energeticã de Rusia.

Dacã la cîrma Românei ar fi oameni nu numai responsabili, dar ºi cu dragoste de þarã, episodul sinistru al gazului românesc ar putea trezi conºtiinþe ºi determina decizii fãrã îndoialã cu caracter eroic, avînd în vedere contextul internaþional. Ieºirea din mecanismul sordid al redevenþelor – din care posesorul de resurse, dupã calculele pe cazurile din toate timpurile ºi din toate locurile, nu se alege cu mai mult decît numai o parte din 20 – este deocamdatã nerealistã. Dar ieºirea din UE – DA! Cu atît mai mult cu cît cel puþin 80% din contenciosul dezastruos pentru þarã al gazului românesc din Marea Neagrã se aflã în mecanismele „colonialismului colectiv” al UE: condiþionalitatea aderãrii de externalizarea resurselor; rãpirea de cãtre Bruxelles a dreptului fiecãrui posesor de resurse de a beneficia într-un fel sau altul, prin preþuri sau prin aprovizionare, de înzestrarea de la Dumnezeu cu aceste resurse; impunerea fãrã temeiuri ºi condiþii economice a aºa-numitei liberalizãri a pieþei ºi preþurilor, care a dus la creºteri nejustificate de tarife (independent de episodul Marea Neagrã); distrugerea petrochimiei ºi industriei în general, pentru forþarea exporturilor de resurse în locul valorificãrii lor interne; finanþarea pe seama consumatorilor a conductelor pentru aceste exporturi; privarea românilor de accesul la propriile resurse, indiferent dacã pentru valorificãri industriale sau pentru încãlzire etc. În ciuda complicaþiilor ºi durerilor, retragerea din UE – implicînd anularea tuturor acestor servituþi înspãimîntãtoare – este o obligaþie de respect faþã de sine ºi demnitate pe care o impune nu numai emblematica trãdare de neam ºi þarã reprezentatã de cazul gazelor româneºti din Marea Neagrã, ci ºi adevãratul bilanþ al apartenenþei României la UE, organizaþie care, prin mecanismele celui mai odios colonialism actual, cel colectiv, ºi fluturînd poveºti despre democraþie, stat de drept ºi corectitudine politicã, a luat tot României (economia naþionalã, decizia naþionalã, identitatea naþionalã) în beneficiul altor popoare, nu conteazã cît de meritorii sau nu.

ILIE ªERBÃNESCU

Meseria de protestatar

Metehne publice

De la un timp, au apãrut oameni care, fie iarnã, fie varã, fie ploaie, fie vînt, protesteazã. Într-o democraþie ai voie sã faci ceea ce te îndeamnã inima, dar în limitele legalitãþii. Unii chiar ºi-au însuºit meseria de protestar. Au început sã ameninþe, ba sã vinã ºi înarmaþi cu diverse obiecte, sã facã mult zgomot ca sã fie auziþi. Într-una din zile, o persoanã ºi-a luat – cel puþin aºa pretindea – ºi o sticlã de benzinã. Ce tãmbãlãu a fost, ce ameninþãri! Abia s-au descurcat jandarmii ca sã-l facã inofensiv ºi sã-l ducã la prima secþie de poliþie. Oare omul respectiv era conºtient cã se putea întîmpla ceva rãu?

Avea el autorizaþie sau altceva la el? Într-adevãr, lucrurile nu merg prea bine în România.

Dar au fost alegeri, ºi am putut sã ne exprimãm voinþa. Nu prin arbitrariu ºi cu pumnul se cîºtigã adevãrata libertate. Într-o þarã normalã trebuie sã se mai ºi munceascã, nu, una-douã: Jos Guvernul!

E adevãrat cã a început mai demult un rãzboi românoromân, cum inspirat l-a numit cineva. Am constatat cã nici preºedintele nu are altceva mai bun de fãcut decît sã punã paie pe foc. Dumnealui nu ºtie decît sã atîþe. Îl atacã în mod repetat pe ,,penalul” Dragnea, zicînd cã noile legi sînt fãcute ca sã-l scape pe acesta de închisoare. Noroc cã vine vacanþa, ºi domnul Werner va profita din plin de binefacerile þinuturilor exotice, atît de fermecãtoare.

Sînt atîtea de fãcut în þarã, atîtea de construit. Numai noi stãm într-o încordare continuã ºi nu facem nimic. Ne certãm întruna, fãrã a ne da seama cît rãu ne facem nouã înºine. Sincer, ne-am cam sãturat de aceastã clasã politicã iresponsabilã. Or sã vinã noi alegeri, ºi tot atît de stresaþi ne vor gãsi. ªi amãrîþi, ºi distruºi, ca naþie, în primul rînd.

De aceea, mulþi au ajuns sã regrete trecutul, sau sã aibã o oarecare nostalgie în suflet. Fiindcã azi trãim într-o lume nesigurã ºi nedreaptã.

Acum, în miez de varã, sã fim, dragi conducãtori, mai aproape de oameni ºi de acest pãmînt. Sã nu-l mai vindem pe nimic. Sã nu ne vindem þara ºi poporul. Sã ne pãstrãm dreaptã coloana vertebralã, ca sã putem apãra ce-i al nostru, din ceea ce ne-a mai rãmas. ªi sã nu mai fie nevoie de protestatari de profesie, într-o patrie liberã ºi democratã.

GEORGE MILITARU

O dezbatere sclipitoare, derulatã recent pe unul din posturile TV, reliefa, cu vãditã ºi îndreptãþitã revoltã, cazuri de poluare crîncenã a unor zone naturale publice, de o deosebitã frumuseþe din þara noastrã. ªi nu a fost singura atitudine de acest fel, lansatã în ultima vreme, în spaþiul public, cu privire la fenomenul respectiv.

Un prim exemplu, cãtre care s-au îndreptat cele mai frecvente referiri, a fost cel vizînd situaþia întîlnitã pe Lacul Bicaz, minunatul punct turistic, cel mai mare lac artificial de acumulare de la noi. „Izvorul Muntelui”, cãci despre el este vorba, a devenit, între timp, o „imensã groapã”, de unde s-au „recoltat”... peste 100 de tone de gunoaie care îl poluau greþos! Imagini terifiante, cu adevãrat, cuprinzînd de toate, încît numai de turism nu se mai poate vorbi! Apoi alte ºi alte exemple... Locuri îmbîcsite de gunoaie aruncate la întîmplare, focare de infecþie în cele mai neaºteptate puncte, peºti hrãniþi cu peturi ºi alte nãzdrãvãnii... Gunoaie aruncate fãrã nici o noimã, fãrã jenã, fãrã mustrãri de conºtiinþã! Ce-i de fãcut? Iatã interogaþia cea mai frecventã! Prin amenzi, prin legi – s-a constatat pînã acum - nu pot fi eradicate asemenea... „mentalitãþi publice”, cum inspirat le-a denumit actorul Mircea Diaconu, participant la una din dezbaterile pe aceastã temã. Ba, mai curînd le-am zice „metehne publice”...

S-a convenit cã gunoaiele nu se depoziteazã, ci se recicleazã, curãþenia nu se face, ci se întreþine, pãdurile, folosite ca perdele de protecþie, nu se taie în prostie, ca apoi puhoaiele sã înece satele iar lighioanele sã le invadeze, autoritãþile nu dau legi care sã interzicã vînzarea pãmînturilor cãtre strãini... ªi exemplele cu metehne de acest gen sînt tot mai numeroase, din pãcate...

Cum pot fi ele, asemenea mentalitãþi publice, contracarate? Desigur, prin educaþie, prin dezbateri, prin aplicarea unor amenzi, cum s-a mai ºi încercat, dar procesul de corectare a relelor este, dupã cum s-a vãzut, prea lent, ori recidiveazã cînd þi-e lumea mai dragã... Nici ministerele, pe resorturi, nu par a fi eficiente în faþa acestor reflexe colective, doar Petre Daea, de la Agriculturã, pare a stãpîni oarecum domeniul...

Privim neputincioºi cum Cazinoul din Constanþa, una dintre cele mai valoroase bijuterii arhitectonice din þarã, lucrare reprezentativã a stilului „art nouveau”, beneficiarã a unui amplasament genial pe þãrmul Mãrii, unic în felul sãu, bun al Patrimoniului Cultural Mondial, stã sã se transforme într-o grãmadã de moloz. Toate acestea, în timp ce factorii de decizie ai unei municipalitãþi întregi ºi, pînã la urmã, ai unei naþiuni asistã parcã anesteziaþi la degradarea acestui monument!... „Aspecte de acest gen era propunerea aceluiaºi Mircea Diaconu, la care subscriem - ar trebui sã facã parte din Fiºa postului preºedintelui þãrii, care poate interveni determinant prin autoritatea sa, dispunînd mãsuri ferme, constituþionale. Mai ales cã sînt anumite aspecte, anumite zone din þara asta scãpate total de sub control, care nu mai pot fi repuse la locurile lor decît prin intervenþia hotãrîtã a armatei”.

Si aºa preºedintele nostru nu prea are ce face, se plînge de îngrãdirea autoritãþii, de faptul cã aria sa de acþiune e prea îngustã. Cã tot îi place sã se plimbe cu bicicleta, de unde poate observa mai uºor unele nereguli, direct, fãrã sã mai fie nevoit a se chinui sã le citeascã din altã parte... Cã doar domnul Iohannis vrea sã cîºtige popularitate în faþa alegãtorilor pentru un nou mandat! Nu crede domnia sa cã mult mai multã simpatie ar trezi în rîndul mulþimilor, dacã ar descinde, din cînd în cînd, la faþa locului, printre sinistraþi, în zonele calamitate de inundaþii, cã doar ocazii de acest fel au fost cu nemiluita? „Nu aceasta e menirea lui”, s-ar putea spune de cãtre unii. „Bine, aºa o fi, dar atunci care-i e rostul?” – ar replica alþii. Vrem, nu vrem sã recunoaºtem, dar Ceauºescu acþiona rapid în asemenea situaþii, întrerupînd, fãrã ezitare, chiar ºi vizitele în strãinãtate, numai sã ajungã grabnic în mijlocul oamenilor, pentru a-i îmbãrbãta ºi a-i ajuta. Ba chiar l-am vãzut într-o secvenþã TV, retrospectivã, cu secera în mînã, adunînd grîu alãturi de þãrani. Oare cum i-ar sta elegantului domn Iohannis într-o atare ipostazã? Nu ºtim cum ar arãta, dar sîntem convinºi, în schimb, cã ar gãsi calea, mai directã cãtre inimile oamenilor, de a dobîndi metoda sãnãtoasã ºi cinstitã care, într-un viitor apropiat, sã-i permitã obþinerea a ceea ce îºi doreºte, potrivit propriilor afirmaþii, cu atîta ardoare: „guvernul meu”.

IOAN STOICA

Din gazul de la Marea Neagrã izvorãºte obligaþia ieºirii din UE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 3 august 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei În primele cinci luni, datoria externã a României a crescut cu peste 2,5 miliarde de euro Banca Naþionalã a României (BNR) informeazã cã, în primele cinci luni ale acestui an, datoria externã totalã a României a crescut cu 2,56 miliarde de euro faþã de sfîrºitul anului trecut, de la de 93,477 miliarde de euro la 96,04 miliarde de euro. „Din total, datoria externã pe termen lung a însumat 67,543 miliarde euro la 31 mai, (70,3% din totalul datoriei externe), în scãdere cu 1,6% faþã de 31 decembrie 2017. Datoria externã pe termen scurt a înregistrat la 31 mai nivelul de 28,497 miliarde euro (29,7% din totalul datoriei externe), în creºtere cu 14,6% faþã de 31 decembrie 2017.

Totodatã, datoria publicã a ajuns la 33,175 miliarde euro dupã primele cinci luni, în scãdere cu 359 milioane euro faþã de finalul anului trecut. Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 18,9% în perioada ianuarie - mai 2018, comparativ cu 23,9% în anul 2017. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri ºi servicii la 31 mai a fost de 5,2 luni, în comparaþie cu 5,4 luni la 31 decembrie 2017. Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculatã la valoarea rezidualã, cu rezervele valutare la BNR, la 31 mai, a fost de 76,6%, comparativ cu 87,2% la 31 decembrie 2017.

Contul curent al balanþei de plãþi a înregistrat un deficit de 3,018 miliarde de euro în primele cinci luni ale acestui an, cu 15,8% mai mare faþã de aceeaºi perioadã a anului trecut. Contul curent al balanþei de plãþi include sumele încasate ºi cele plãtite de România în relaþiile comerciale cu celelalte state. Principala componentã care contribuie la contul curent al balanþei de plãþi este comerþul exterior, deficitul balanþei comerciale crescînd cu 12,3% în primele cinci luni, la 5 miliarde euro”, reiese din datele publicate de BNR. CUVANTULLIBER.RO

Un raport american: „Jaful pãdurilor din România“ Compania de prelucrare a lemnului Holzindustrie Schweighofer este protagonista raportului Agenþiei americane pentru Investigaþii de Mediu (EIA - Environmental Investigation Agency), raport prezentat marþi, 17 iulie a.c. transmite „News.ro“. În ultimele 18 luni, furnizorii de lemn ai firmei au transportat peste 35.000 de metri cubi de lemn provenit din douã parcuri naþionale din România. Se solicitã Guvernului sã continue instrumentarea cazului Schweighofer, îmbunãtãþirea platformei „Inspectorul Pãdurii“ pentru a pune mai multe informaþii la dispoziþia publicului, consolidarea aplicãrii legii în domeniul tãierilor ilegale ºi corupþiei, oprirea tãierilor comerciale în parcurile naþionale. Furnizorii firmei Schweighofer exploateazã peste 50 de zone din douã parcuri naþionale din nordul României. În ultimul an ºi jumãtate au fost transportaþi peste 35.000 de metri cubi de lemn. EIA aratã cã firma Schweighofer ºi-a vîndut majoritatea depozitelor proprii ºi toate pãdurile pe care le deþinea, iar acum este dependentã de depozitele private. Potrivit raportului, „compania a fãcut numeroase afirmaþii înºelãtoare cu privire la capacitatea sa de a-ºi monitoriza lanþul de aprovizionare, în special referindu-se la sistemul sãu de monitorizare prin GPS, Timflow. Compania pretinde cã fiecare camion care livreazã lemn la gaterele companiei este prevãzut cu un dispozitiv GPS care dovedeºte cu precizie locul de încãrcare al buºtenilor. Cu toate cã acest lucru este adevãrat, locul de încãrcare, pentru aproape jumãtate din aceste transporturi, este doar un depozit de buºteni, lucru care nu ajutã compania sã cunoascã efectiv pãdurea de origine a buºtenilor respectivi. Unul dintre depozitele care furnizeazã lemn cãtre Schweighofer este compania româneascã Frasinul, care vinde lemn din patru depozite de lîngã parcurile naþionale Rodna ºi Cãlimani. Camioanele firmei Frasinul au transportat cel puþin 6.000 de metri cubi de lemn din aceste parcuri, în ultimele 18 luni. „Firma Frasinul are un istoric în privinþa problemelor cu legea. Patronul acesteia se aflã sub investigaþia autoritãþilor româneºti anticorupþie începînd cu anul 2014“, precizeazã realizatorii raportului, cît ºi de ancheta DIICOT despre modul ilegal de obþinere a lemnului de cãtre Schweighofer, acuzatã de fraudarea statului cu 25 de milioane euro. În Parcul Naþional Cãlimani, dintr-un singur loc, o companie de exploatare a lemnului ce aprovizioneazã firma austriacã, a tãiat peste 4.600 de copaci, mai mulþi decît în orice alt loc dintr-un parc naþional românesc în 2017. Importurile de lemn ale companiei Schweighofer în România au crescut la 1,6 milioane de metri cubi. O mare parte provine din þãri vecine României printre care Ucraina ºi Belarus. Au verificat numerele de înmatriculare ale camioanelor care au intrat în fabricile companiilor Kronospan ºi Egger, douã dintre cele mai mari companii producãtoare de cherestea din România, ambele austriece, cu legãturi de afaceri cu Schweighofer. Pe durata a cinci ore de supraveghere, au fost înregistrate 137 de camioane care au intrat în fabrica Kronospan din Sebeº, dintre acestea, 86 erau acoperite, 19 erau încãrcate cu resturi lemnoase, alte 30 erau încãrcate cu buºteni întregi. 22 dintre aceste camioane veneau direct de la locurile de încãrcare din pãduri, iar opt veneau de la depozite. 18 erau înregistrate ca transportînd buºteni pentru lemn de foc, 12 transportau buºteni cu calitate standard. Majoritatea camioanelor care transportau lemn tocat ºi care erau acoperite, nu erau înregistrate. Lîngã locul de încãrcare dintr-o pãdure din care se aproviziona firma Kronospan cu buºteni, au descoperit o operaþiune de exploatare forestierã, în curs de desfãºurare, unde muncitorii fãceau mici defriºãri circulare, transformînd un rîu într-un drum forestier ilegal, pe care tîrau buºteni pe o distanþã de 700 de metri, pînã la zona de încãrcare. La firma Egger din Rãdãuþi, au observat 20 de camioane care intrau în fabricã ºi niciunul nu era înregistrat în sistemul „Inspectorul Pãdurii“. EIA solicitã Guvernului japonez, care se aprovizioneazã de la Schweighofer, sã opreascã aprovizionarea pînã în momentul în care compania poate asigura o trasabilitate completã.

VIOREL CONÞIU

ªtirea s ãptãmînii Noapte bunã, România, oriunde te-ai afla! (urmare din pag. 1) E deºtept tipul. Pare el miliþian, dar se pare cã a învãþat de la cei pe care trebuia sã-i prindã.

Se spune cã pentru a prinde un infractor, tu, ca om al legii, trebuie sã gîndeºti ca el, sã îi anticipezi miºcãrile, paºii, sã fii tot una cu mintea lui. Se pare cã lui Dragnea i-a ieºit pasenþa, s-a identificat atît de mult cu infractorii, încît a devenit unul de-al lor.

Prin urmare, legea off-shore va fi cum vor cei care vor exploata. Iatã cã am devenit total dependenþi de propriile noastre resurse. Dacã înainte depindeam de ruºi, ca ºi acum, de altfel, în acest moment depindem doar de noi. Nu le mai plãtim ruºilor gazele, ni le plãtim pe ale noastre, dar în conturile altora. Pãi dacã nici noi nu sîntem deºtepþi, atunci cine?

Sîntem condamnaþi, ca naþiune, sã fim conduºi de cei mai hoþi, imbecili ºi trãdãtori oameni pe care-i puteam gãsi pe aceste meleaguri. ªi nimeni nu-i condamnã, pe unii nici mãcar mediatic. Dacã, de bine, de rãu, Dragnea mai este hulit prin presã ºi se dau lovituri puternice de topor la imaginea lui de teleormãnean deºtept, pe cei de pe partea opusã a eºichierului politic nu-i deranjeazã nimeni, chiar dacã ºi ei sînt cel puþin la fel de hoþi ca ãºtialalþi. Mesajul dreptei, mã rog, al celor care cred cã susþin dreapta cînd, de fapt, îi susþin pe acei oameni de bine, este cã PSD trebuie desfiinþat. Lucru foarte bun, foarte util ºi necesar societãþii româneºti.

Mãi bãieþi, acum 28 de ani, toþi cei de astãzi eraþi membrii unui singur partid – Partidul Comunist Român. Majoritatea, dacã nu chiar toþi. Ce ar fi

dacã v-aþi reuni voi, toþi, într-un partid unic, a cãrui denumire PCR - Partidul Capitalist Român sã dãinuie peste veacuri deasupra acestei þãri, iar voi cu familiile voastre bogate, cu copiii voºtri rãsfãþaþi ºi învãþaþi de mici sã fure, sã conduceþi fãrã nici un fel de problemã acest þinut numit România, sau cît o sã mai rãmînã din ea? De ce vã mai complicaþi voi cu termeni ca „democraþie”, „stat naþional”, „stat de drept” etc., cînd de fapt sîntem o simplã COLONIE, iar voi, în realitate, sînteþi doar cozile de topor ale celor care taie bucãþi mari din avuþia acestui neam, în timp ce lasã în urmã doar sãrãcie ºi urã.

De ce jucaþi voi comedia asta ieftinã, cu alegeri ºi alte bazaconii, demne de Kafka, cînd, în realitate, sînteþi niºte Pinocchio defecþi, fãcuþi din lemn putred, cu nasul flasc din cauza minciunilor numeroase pe care le debitaþi?! De ce ne prostiþi zilnic cã sînteþi ceva, cînd în realitate voi sînteþi nimic?! De ce nu ieºiþi voi, toþi, legaþi de mîini ºi de picioare, sã ne cîntaþi la ceas de searã, cã sînteþi cei care au trãdat, cei care au furat, cei care au vîndut tot ce noi, românii, am avut? Îmi doresc sã vinã ziua, ºi sigur ziua aia va veni, în care toþi cei care au condus þara asta la dezastru, toþi, fãrã nici o excepþie, sã fie puºi pe aceastã listã, o listã a trãdãrii naþionale, o listã a ruºinii, care sã fie expusã în cãrþile pe istorie pe prima paginã, ca o prefaþã, ºi toþi cei care trec prin bãncile ºcolii sã o citeascã ºi sã nu uite cã un neam care doarme în papuci, aºa cum românii dorm acum, ajunge sã fie furat cu totul, cu tot cu resurse, cu tot cu tradiþie, cu tot cu conºtiinþã ºi cu tot ce înseamnã viitor.

Noapte bunã, România, oriunde te-ai afla! ªi poate, dacã ai sã te trezeºti vreodatã, te rog sã þii minte cã au fost momente în istoria ta în care chiar ai contat. Cînd, însã, de ce ºi pentru cine, rãmîne sã afli tu, Românie, atunci cînd vei ajunge sã crezi în tine, ºi nu în alþii!

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (98) JUPÎN PE TOT MAGHERU Culmea e cã, în mod normal, la cît de ciumeg era Cezar, trebuia ca tot Magheru sã fie al lui. Cînd m-am eliberat dupã „LCM“, eram în 1979, chiar i-am propus sã facem bani mulþi.

- Bãi Cezare, sã ºtii cã toþi biºniþarii din oraº sînt terorizaþi de Oane al lui Ciucã, de Sanadicã ºi de alþii de-ai lor.

- Pãi treaba lor. Ce, a zis careva din ei ceva de mine, au cãutat-o?

- Nu sînt nebuni sã se dea la tine, dar pe treaba asta, eu cu tine sîntem oameni de zece mii de lei pe zi.

- Da’ ce pizda mã-tii facem noi de atîþia bani?

- Le oferim protecþie!

- Cui, mã?

- La ãºtia care fac bani, de au zona pe tot bulevardul, de la Romanã pînã jos la Unirii.

Erau ºmenari profesioniºti, umblau cu ºmenul cu portofelul ºi tartorele lor era unul Ghiþã Frumosu. Erau în total vreo 60 de ºmenari, plus ºi mulþi biºniþari adevãraþi. Nu vorbim aici de ãia de pe Covaci, care erau numai prãduitori veniþi din Vitan. Produceau bani frumoºi, dar veneau ãºtia peste ei, scoteau baionetele ºi le dãdeau cu latul pe obraz, la ameninþare, dupã care le luau toþi banii de pe ei cu japca. Asta era afacerea la care mã gîndisem sã o demarez cu Talanu’.

- Bãi, Cezare, îi bat eu, tu numai sã stai lîngã mine.

- Pãi ºi eu ce fac?

- Dacã scapã vreunul de dreapta mea sau mîrîie în front, doar atunci sã-l preiei tu. Facem asta o datã ºi pe urmã sîntem boieri. Stãm pe terasã la Lido ºi în fiecare zi la ora 5 vin toþi biºniþarii din Centru cu 500 de lei de cãciulã!

Ce zici, nu-i aºa cã am dat lovitura?

- Ai dat pe pizda mã-tii! Eu vreau sã mã bat, nu sã stau pe terasã, aºa cã mai lasã-mã dracului în pace cu prostiile tale ºi hai sã bem ceva.

Nu îi plãcea nimic din ce era nou, fãcea tot cum era el învãþat, nu îl interesa nimic altceva.

Nici mãcar cînd a avut ocazia sã plece din þarã, visul la atîþia alþi români. Mai ales cã nu îl costa nimic blatul, cã îl fãceau scãpat, numai ei ºtiu cum, tocmai... miliþienii. Îi disperase pe ãia de la Circa 1, care e acum pe bulevardul Ana Ipãtescu, era coºmarul lor, la cîte scandaluri fãcuse. Exasperat, l-a chemat comandantul odatã, dupã un scandal-monstru în care rupsese cu bãtaia pe niºte turiºti ruºi, aºa cã iar urma sã se bage Securitatea pe fir ºi i-a zis cam aºa: - Bãi Cezare, eu nu mai rezist mult aici din cauza ta, aºa cã, vorbesc la modul cel mai serios, hai sã pleci din þarã!

- Cum? - Aranjez eu totul, vorbesc cu toatã lumea, vãd eu cum dracu’ fac! Dar îþi promit, îþi dau cuvîntul meu cã eu te scot din þarã ºi îþi aranjez ºi sã fugi fãrã sã ai nici o belea.

- Pãi de ce sã plec?

- Ca sã scap odatã de tine, cã m-am sãturat, nu mai suport! Toatã ziua trebuie sã facem rapoarte despre bãtãile ºi scandalurile tale. Cînd baþi de-ai noºtri, hai, mai merge, cã o rezolvãm la nivelul nostru, la Miliþie, dar de cîte ori nu te-am rugat sã nu mai baþi strãini?

- Pãi dacã sînt obraznici ºi tari în gurã?

- Atunci bate-i, dar barem nu-i mai poci!

Nu-i mai lua ºi la picioare în gurã, cã stau toatã ziua ãºtia de la Securitate pe capul nostru, ºi asta numai din cauza ta. Deci, ia zi, pleci?

- Nu! - De ce, Cezare, nu auzi cã rezolv eu totul, nu e nici o manevrã?

- Pãi ce sã fac eu acolo, ce, eu sînt de strãinãtate?

- Te baþi, faci ce vrei tu!

- Mie îmi place sã mã bat aici, cã acolo nici nu ºtiu sã vorbesc cu ei, ce dracu sã fac?

- Dacã nu pleci, te bag iarãºi la pîrnaie.

- ªi ce? Mie îmi place ºi acolo, aºa cã nu plec! (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 3 august 2018

Poveºti din viaþa romilor Biserica Ortodoxã, intelectualii romi ºi iubirea aproapelui Pentru caii lor, pentru muzica lor ºi pentru cã au geniul cãlãtoriilor. Pentru curajul lor de a lua lumea în piept, pentru puterea lor de a se adapta la orice mediu ar putea fi apreciaþi romii dacã nu pot fi iubiþi. Pentru cã stilul lor de viaþã, atît de agasant pentru majoritari, e în primul rînd o manifestare a iubirii de libertate. Pentru cã romii nu luptã cu românii, ci cu uitarea acestora. Uitarea stãrii de libertate ºi a instinctului de supravieþuire, a auto-încarcerãrii românilor într-un spaþiu mãrunt ºi confortabil. Romii sfideazã stilul de viaþã. κi fac case mai mari ca ale majoritarilor pentru a nu locui în ele, îºi fac partide pentru a nu se duce la vot, îºi cer drepturile de cetãþeni ai þãrii doar pentru a putea pleca în altã parte cu un zîmbet aprins în colþul gurii. Pentru cã romii nu luptã cu noi, ci cu sistemul. Sistemul care, deºi le promite libertate de n-o pot duce, îi vrea previzibili, numãrabili, controlabili, taxabili ºi labili. Cît timp mãrºãluiesc pe loc în curtea sistemului, nomazii care trec prin faþa porþii în cãruþe colorate le inspirã silã ºi, fireºte, fricã. Dar dupã ce descoperã amãgirea, îºi iau un cal, o scripcã ºi o tãlpãºiþã ºi devin, la rîndul lor, romi nomazi, fii risipitori ai societãþii-mamã. Iubiþi romii pentru cã florile, cîntecele, zorzoanele lor, ireverenþa lor faþã de lacãte, siguranþã ºi proprietate, superstiþiile ºi vrãjile lor,

glasurile lor care sunã a praf de drum ºi a roatã de cãruþã amintesc cã Pãmîntul continuã sã se învîrtã, chiar dacã de la unii se simte altfel.

Existã intelectuali romi de marcã precum sociologul Ciprian Necula care considerã Biserica Ortodoxã Românã singura instituþie care a deþinut robi/sclavi romi ºi, pînã în acest moment, nu au prezentat nici mãcar scuze publice pentru lipsa de umanitate cu care a acþio-

nat în numele creºtinismului ºi al lui Dumnezeu. Se pare cã singurii robi de facto ai ortodoxismului românesc (robii lui Dumnezeu) au fost doar romii. Ei aºteaptã încã acele scuze istorice, nu pentru a condamna contemporanii, ci pentru a se asigura cã aceastã istorie nu se mai poate repeta. Robia a fãcut parte din peisajul social al þãrilor române medievale în aceeaºi mãsurã în care a fost o instituþie a societãþilor învecinate: Imperiul Bizantin, Serbia, Bulgaria, Imperiul Otoman, Rusia þaristã. L-aº întreba pe Ciprian Necula ce ar fi preferat – presupunînd cã ar fi trãit în Secolul al XVII-lea – sã fie þigan rob în þãrile române? Sau sã fie þigan liber în Imperiul German? Sã vã explic diferenþa: þiganii robi din þãrile române, în cazul în care erau nomazi, erau liberi sã umble prin þarã sã-ºi cîºtige traiul, doar dacã erau slujbaºi pe la vreo curte boiereascã erau þinuþi într-un loc. În Imperiul German se organizau „vînãtori de þigani”, erau pur ºi simplu hãituiþi ºi omorîþi.

Pedepsele fizice aplicate þiganilor robi (biciuiri, tãieri de urechi etc.) constituiau norma juridicã a vremii – românii suportau aceleaºi pedepse ca ºi þiganii, nu exista discriminare din punctul ãsta de vedere. Þiganii din Braºov nu au fost iobagi sau oameni liberi, nu robi precum în Þara Româneascã ºi Moldova – ºi totuºi nu au avut o evoluþie diferitã faþã de þiganii din principatele extracarpatice. Biserica Ortodoxã Românã, încã din 1856, prin ierarhii sãi, a încercat sã-i sprijine pe þigani în diferite moduri. Nu a fost deloc uºor pentru Bisericã, la

Centenarul, Securitatea ºi romii Romii din România, din momentul eliberãrii lor din sclavie, au avut o participare constantã la propãºirea spiritualã, ºi nu doar materialã, a naþiunii noastre. S-au împlinit 99 de ani de la prima adunare a romilor prin care aceºtia ºi-au exprimat sprijinul pentru proiectul România Mare. Aceºtia ºi-au imaginat (ºi nu au greºit) o Românie a tuturor cetãþenilor fãrã diferenþiere pe criteriu etnic, susþinînd proiectul României Mari ºi solicitînd, în acelaºi timp, tratament echitabil ºi mãsuri pentru incluziunea romilor. Dupã 1 decembrie 1918, conform istoricului Petre Matei, romii au fost printre primele grupuri etnice care ºi-au exprimat susþinerea pentru proiectul României Mari ºi ataºamentul faþã de români. În data de 16 ianuarie 1919, la Rupea, judeþul Tîrnava Mare, a avut loc prima reuniune a romilor (urmatã de peste zece astfel de întîlniri în diverse localitãþi) din Transilvania. Susþinerea proiectului României Mari de cãtre romi are o importanþã istoricã deosebitã, în contextul în care sprijinul populaþiilor locale a fost decisiv pentru procesul de unire a României cu Transilvania.

Evreii, ºvabii ºi saºii nu au fost singurul „produs uman de export” al comunismului românesc. Mii de þigani au pãrãsit de asemenea România, contra unor sume importante de bani ºi aur, în cadrul unei filiere „mafiote” formate între clanurile de romi, Securitate ºi Miliþie. Vînzarea romilor a fost un alt subiect tabu în România. Mii de romi au luat calea Occidentului, prin filiere create de Securitate ºi Miliþie. Mai precis, a exis-

tat un acord încheiat cu Austria, prin care se permitea vizitarea acestei þãri de cãtre un numãr oarecare de turiºti români. Astfel, peste noapte romii au devenit turiºti cu paºapoarte eliberate de Securitate, paºapoarte a cãror valabilitate era limitatã la douã-trei sãptãmîni. Ei erau sfãtuiþi ca dupã ajungerea în Viena, sã-ºi distrugã paºapoartele ºi, pe filiere formate din romi, de care ºtia Securitatea românã, sã ajungã clandestin în Germania, þara banului ºi a bunãstãrii acelor vremuri. Trecerea în Germania se fãcea contra altor sume de bani. Romii care ajungeau în Germania cereau azil politic, nespunînd niciodatã cã au avut paºapoarte. Tarifele practicate mergeau de la 800 pînã la 10.000 de dolari de persoanã.

Aºadar, în acea perioadã, probabil cã þiganii au adus o contribuþie serioasã la îmbogãþirea vistieriei statului cu cantitãþi mari de aur ºi valutã. În cazul plecãrii romilor, Securitatea elibera un paºaport turistic valabil timp limitat pînã în Austria, respectiv Viena, acolo unde exista o filierã a romilor de care Securitatea ºtia, care îi ajuta pe cei ajunºi acolo sã treacã, în mod fraudulos, graniþa Germaniei Federale. Trecerea graniþei se fãcea în condiþii foarte grele, femei, copii, bãtrîni trebuiau, deseori noaptea, prin zãpadã, prin ploaie sau pe caniculã, sã strãbatã mai mulþi kilometri prin pãduri, pînã la locul de trecere preconizat. Valuta ºi aurul pentru cei care plecau le primea direct cãpitanul „Benga”, aºa cum era numit Viorel Bucur, ºeful secþiei Contrabandã Aur Valutã în cadrul Miliþiei judeþului Timiº. Romii din Timiºoara au fost primii care au plecat din România pe relaþia cotã de platã. Romii,

jumãtatea Secolului al XIX-lea, sã susþinã la studii, chiar ºi la Paris, mai mulþi studenþi de etnie romã. Biserica Ortodoxã începe timid sã-ºi recunoascã tacit vina de a-i fi þinut în robie pe romi 400 de ani. Poate cã Biserica nu este chiar cea mai receptivã instituþie la cerinþele ºi iniþiativele credincioºilor acestei etnii, dar totuºi a fost un început bun. Astãzi, însã, nici intelectualii romi nu mai stau cu mîinile în sîn…Puþinã lume ºtie cã existã o primã carte de rugãciuni în limba romani, apãrutã cu binecuvîntarea Patriarhului Daniel. Autorii cãrþii sînt preoþii Mihai Hau, Ioan Pop ºi Nicolae Fieraru. Principalul truditor al acestei cãrþi esenþiale pentru romi – filologul, actorul ºi bunul creºtin Sorin-Aurel Sandu, tãlmãcitorul acesteia în limba romani. Pãrintele Nicolae Fieraru ºi soþia traducãtorului, sociologul Mariana Sandu, vorbesc în prefaþa cãrþii despre ostenelile tãlmãcitorului, care a realizat în premierã aceastã lucrare. Nu a fost deloc uºoarã echivalarea termenilor teologici într-o limbã romani destul de puþin cultivatã literar. Din relatãrile doamnei Lavinia Olmazu – filolog, am reþinut cã urmeazã sã fie tãlmãcite, în curînd, în romani, o Biblie pentru copii ºi un catehism ortodox. Relaþia (prin rugãciune) a omului cu Dumnezeu în propria limbã este deosebit de importantã. Pentru a înþelege mai bine acest fapt, dãm exemplul stînjenelii unui român care ar trebui sã se roage în englezeºte. Nu putem sã avem decît cuvinte de apreciere la adresa apariþiei editoriale, lãudînd B.O.R., care, din fonduri proprii, a reuºit sã tipãreascã 5.000 de exemplare, spre a fi difuzate gratuit persoanelor de etnie romã. Aceastã carte de rugãciuni poate fi doar un început al înduhovnicirii romilor. S-au tradus în limba romani Apostolul, Crezul ºi o mulþime de alte rugãciuni.

Pentru români, desigur, sunã exotic. Pentru persoanele de etnie romã reprezintã enorm. Surpriza cea mare am avut-o cînd o florãreasã þinea deja cartea de rugãciuni în mînã, buchisind-o…

ajungînd în Germania, erau preluaþi de cei care i-au cumpãrat de la cei din þarã. Sosiþi aici, romii constatau cã nu aveau cele necesare traiului, nu cunoºteau limba, nu se orientau în marile oraºe unde erau duºi de noii lor stãpîni care îi batjocoreau, îi trimiteau la cerºit, pentru a-ºi achita datoriile pricinuite de plecarea din România.

Romii aflau cã aveau de plãtit sume mult mai mari faþã de cele ºtiute acasã. Spre exemplu, dacã o familie ºtia cã avea de platã înainte de plecare aproximativ 25 de galbeni mari, ajungînd în Germania, suma datoratã ajungea la 100-150 de galbeni, sumã care în România pentru milioane de oameni era un vis.

Pentru un paºaport se plãtea undeva la 25.000 de mãrci germane. Pentru a vedea cît de importante erau sumele la acea vreme, 100 de mãrci germane valorau 4.500 de lei. Era greu de achitat datoriile, pentru cã tot ce puteau face atunci romii era numai cerºitul sau unele femei tinere îºi vindeau trupurile. Romii care erau datori ºi nu-ºi puteau plãti datoriile la timp erau batjocuriþi, umiliþi ºi apoi vînduþi altor romi. În timp ce unii acoliþi romi ai sistemului se îmbogãþeau în strãinãtate, avînd maºini scumpe ºi mult aur ºi valutã, în þarã clanul împreunã cu domnul Benga, lucrau fãrã încetare la trimiterea romilor în strãinãtate. Sumele în valutã ºi aur erau stabilite probabil de cãpitanul Benga, iar Securitatea era mulþumitã cu darul în aur ºi valutã oferite. Sumele plãtite de cei plecaþi nu puteau fi vehiculate în România de frica de sistem, de Securitate, iar dacã se fãceau dezvãluiri, puteau fi condamnaþi pentru deþinere ilegalã de aur ºi valutã.

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 3 august 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Cea mai vulnerabilã þarã în faþa propagandei ruse Republica Moldova este þara cea mai expusã din Europa Centralã ºi de Est la propaganda rusã, ºi, respectiv, cea mai vulnerabilã, reiese din rezultatele studiului „Rezistenþa faþã de dezinformare în Europa Centralã ºi de Est”. Cercetarea atestã faptul cã majoritatea televiziunilor de top sînt cele care retransmit programe ruseºti, iar o bunã parte din presa on-line favorizeazã Kremlinul. În acelaºi timp, existã cîteva categorii importante de populaþie predispuse spre a fi manipulate, constatã autorii studiului. Aceºtia mai menþioneazã cã mãsurile luate în ultimul timp de autoritãþi nu sînt suficiente, ba mai mult, sînt susceptibile de a favoriza anumite grupuri politice. Studiul „Rezistenþa faþã de dezinformare în Europa Centralã ºi de Est” a analizat în ce mãsurã cele 14 state monitorizate sînt vulnerabile în faþa propagandei ruse, evaluînd situaþia dupã trei indicatori: gradul de expunere a populaþiei la dezinformare ºi propagandã, acþiunile de contracarare din partea statului ºi vulnerabilitatea în faþa unui potenþial rãzboi digital.

Republica Moldova a obþinut cel mai slab scor la primii doi indicatori ºi a fost depãºitã doar de Belarus la al treilea indicator, ceea ce demonstreazã un nivel mic al rezistenþei la propagandã. Printre alte state din aceeaºi categorie mai fac parte Belarus ºi Letonia, în timp ce Lituania ºi România sînt cele mai bine asigurate din acest punct de vedere.

Studiul constatã cã în Republica Moldova sînt trei grupuri mari susceptibile de a fi manipulate prin intermediul mass-media mai mult decît restul populaþiei: este vorba de minoritãþile etnice, vorbitoare de limba rusã, care reprezintã aproape 20% din populaþie; unii enoriaºi activi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova, care se supune Bisericii Ortodoxe Ruse ºi care pot fi influenþaþi de bisericã; ºi bãtrînii, care reprezintã peste 700.000 ºi al cãror nivel de educaþie media este mai scãzut decît al celorlalte categorii de populaþie. „Aceste grupuri au un acces limitat la presa de alternativã pentru a verifica informaþia ºi au încredere în canale mediatice care pot fi utilizate pentru manipulare”, menþioneazã autorii studiului.

Cercetãtorii fac trimitere ºi la un ºir de rapoarte internaþionale care constatã cã Republica Moldova are o presã parþial liberã. Totodatã, se referã ºi la studii de cercetare a pieþei care aratã cã 2/3 din cele mai cotate posturi de televiziune retransmit programe din Federaþia Rusã, iar patru din primele cinci posturi nu respectã legislaþia privind volumul minim de 70% de programe în limba românã. În acelaºi

Momentul lui Viktor Orban ºi al intereselor maghiare (1) Premierul maghiar Viktor Orban ºi mai mulþi membri ai administraþiei de la Budapesta au participat la lucrãrile Universitãþii de Varã de la Bãile Tuºnad. Tot aici, în 2014, Orban lansa termenul „iliberalism”, opus orientãrii de decenii din lumea occidentalã. Una dintre temele de dezbatere din 2018 a fost „Europa încotro?”, iar iliberalul Orban, deºi zugrãvit mereu ca un paria în cercurile vesteuropene, pare sã ºtie mai bine încotro merge Europa decît politicienii României. Viktor Orban cel acuzat în þara cã este liderul unei mafii politico-financiare, Orban acuzat cã a pus pumnul în gura presei, cã a atacat ONG-urile ºi pe George Sörös, Orban acuzat cã a vîndut Rusiei industria energeticã a Ungariei, Orban care a naþionalizat companii de utilitãþi, bãnci ºi pilonul pensiilor private, acest Orban al Ungariei versatile a fost invitat recent la Berlin sã discute cu cancelarul Merkel, nu preºedintele Klaus Iohannis, nu vreun alt lider politic din România predictibilã. Doar timpul va putea arãta dacã aceastã evoluþie se întîmplã în ciuda sau, dimpotrivã, tocmai din cauza rãzboiului anticorupþie românoromân, a deschiderii întregilor sectoare strategice pentru investitorii strãini, în timp ce business-ul autohton este încurajat nu sã prospere, ci mai degrabã sã „reziste”. Cît îl priveºte pe Viktor Orban, pentru moment iliberalul de la Budapesta a pariat ºi a cîºtigat. Iatã cîteva motive.

Noua conducere a conservatorilor spanioli ªubrezit de criza separatismului catalan, de mãsurile de austeritate aplicate începînd din 2011 ºi de un uriaº scandal de corupþie, guvernul conservator de la Madrid condus de Mariano Rajoy (guvern minoritar dupã alegerile din 2016) a cãzut la începutul lunii iunie. Ceea ce a urmat pentru Partidul Popular din Spania poate da fiori cancelarului Germaniei ºi liderilor Partidului Popular European, cel mai mare partid al UE.

timp, patru din cele mai urmãrite zece portaluri de ºtiri promoveazã politici pro-Kremlin. „Profilul de rezilienþã al mass-media din Moldova reprezintã un peisaj fragmentat ºi inegal. Partidul de guvernãmînt a declarat în repetate rînduri cã acordã prioritate luptei împotriva propagandei, dar aceste declaraþii mai trebuie realizate în politici clare”, concluzioneazã autorii studiului, care menþioneazã cã anumite decizii anterioare, precum ºi lipsa de voinþã politicã pentru implementarea Codului Audiovizualului au dus la o piaþã dominatã de mass-media rusã.

Mai mult, autorii constatã cã situaþia creatã îi favorizeazã pe anumiþi actori politici, iar modificãrile recente împotriva propagandei pot duce la limitarea libertãþii presei: „Structura acþionariatului în mass-media sugereazã cã aceastã situaþie favorizeazã actori politici care ar putea controla cîteva din cele mai populare canale de televiziune. În acelaºi timp, implementarea celor mai active mãsuri de combatere a propagandei strãine îi poate oferi regulatorului pîrghii pentru a limita libertatea presei”. „Iniþiativa de interzicere a emisiunilor din þãri care nu au semnat Convenþia Europeanã a Televiziunii Transfrontaliere reprezintã o abordare «rapidã» ºi nu va avea efecte pozitive pe termen lung. Reþelele mass-media pot alege sã se înregistreze în þãrile semnatare sau sã adapteze conþinutul cu ajutorul radiodifuzorilor naþionali”, considerã autorii.

Aceºtia le recomandã autoritãþilor modificarea Legii presei astfel încît sã reflecte realitãþile erei digitale, dar ºi sã dezvolte un sistem de înregistrare a agenþiilor de ºtiri ºi ziare.

De asemenea, se recomandã sã fie asiguratã aplicarea normelor existente în Codul Audiovizualului ºi sã se revizuiascã Strategia Securitãþii Naþionale astfel încît sã þinã cont de mediul actual de securitate.

Comunitãþii mass-media i se recomandã sã reactiveze Comitetul de Eticã pentru a analiza rezultatele monitorizãrii presei, iar Consiliul de Presã sã promoveze semnarea Codului deontologic. De asemenea, iniþiativele de educaþie media ar trebui sã includã minoritãþile etnice ºi bãtrînii, în calitate de comunitãþi mai vulnerabile în faþa manipulãrii mediatice.

Studiul a fost elaborat în urma cercetãrilor efectuate în perioada mai 2017 – mai 2018 de cãtre Consiliul pentru Politicã Externã „Ukrainian Prism” ºi Centrul de cercetãri Statele Eurasiatice în Tranziþie (EAST Center), în colaborare cu alte centre de cercetãri din Europa Centralã ºi de Est, în cadrul proiectului „Evaluarea vulnerabilitãþii ºi a rezistenþei faþã de rãzboiul de dezinformare din partea Rusiei: prezentare generalã ºi evaluare calitativã a infrastructurii critice”.

(I.R.) Pe 21 iulie, popularii spanioli care abia au cedat guvernarea rivalilor socialiºti ºi-au ales un nou lider.

Acesta nu este vechi om al sistemului, cum ar fi fost contracandidata Soraya Saenz de Santamaria, vicepremier vreme de aproape 8 ani, succesiv ministru al Justiþiei, ministru al Administraþiei, ministru al Sãnãtãþii, politicianã experimentatã ºi care cunoºtea bine dedesubturile guvernãrii ºi ale relaþiilor popularilor spanioli cu conservatorii de la Berlin, marii lor susþinãtori. Noul lider al PP din Spania este un tînãr de 37 de ani, deputatul Pablo Casado Blanco. cCasado Blanco este ultimul din lungul ºir al liderilor partidelor conservatoare europene care vor îndrepta aceste formaþiuni mai departe de linia de centru, a compromisului, adoptatã pînã acum. Casado Blanco se înscrie în tiparul noului lider conservator european: el nu mai seamãnã cu Angela Merkel, ci este naþionalist, preocupat de identitatea naþionalã, de securitate, de apãrarea valorilor tradiþionale ºi de migraþie.

Liderii noi mizeazã pe identitatea naþionalã ºi tradiþii Iar Casado Blanco pare ameninþarea cea mai micã pentru „domnia” Angelei Merkel ºi a PPE aºa cum îl ºtiam pînã acum. În Austria, conducerea Partidului Poporului a fost preluatã de actualul premier Sebastian Kurz, 32 de ani, mult mai vocal împotriva migraþiei decît colegul sãu spaniol, mult mai pornit în apãrarea valorilor tradiþionale ºi, cel mai îngrijorãtor pentru PPE, aliat la guvernare cu extrema dreaptã (o premierã în istoria UE).

Urmeazã apoi Laurent Wauquiez, noul preºedinte al Republicanilor din Franþa, un alt partid de bazã din cadrul PPE ºi principala forþã de opoziþie la actualul regim hibrid condus de Emmanuel Macron. ªi Wauquiez este dur în privinþa migraþiei, a securitãþii ºi identitãþii naþionale franceze. În România, Wauquiez a rãmas cunoscut pentru declaraþiile sale dure fãcute în calitate de ministru pentru Afaceri Europene, în regimul lui Nicolas Sarkozy. Spunea atunci Wauquiez cã România nu are ce cãuta în Spaþiul Schengen pentru cã este o ameninþare la adresa securitãþii

Spasiva Rossia!

O, cum le curgeau cuvintele Din condei ºi din gurã, Cum fãceau ziariºtii tevaturã Cînd, ca un fapt epocal, Se zvonea cã Rusia Va organiza Campionatul Mondial!

Cine? útia sãlbatici, fãrã icoane, Fãrã fotbal ºi fãrã stadioane?

Sã te þii înjurãturi pentru FIFA, Pentru acþiunile ei docile, Imaginîndu-se subterane pile De-a cîºtigat votul Cu capitaliºti cu totul!

Rusia e o þarã prea mare ªi duce lipsã de organizare, Rusia nu e un astru, O sã vedeþi ce dezastru, ce dezastru!

Cu KGB-ul ce ne stã în cale, Sã vedeþi ce stadioane goale, goale...

...ªi am vãzut: Am vãzut o Mamã Rusie Spectaculoasã, plinã de prietenie, Deschisã pentru vizitatori, Fani ai fotbalului de peste mãri ºi þãri, Veniþi cu sutele de mii, Tineri, bãtrîni ºi copii, Au petrecut o lunã de zile Fãrã manifestãri ostile, Rusia, pentru fiecare Fãcînd din fotbal sãrbãtoare, Cu tribune pline, pînã la refuz, Spectatorul rus n-a fost nicicînd confuz, Ba, dimpotrivã, ca sã le priascã, Musafirii s-au abonat la vodka ruseascã!

Oricum, a fost o plãcere sã vezi Stadioane cochete, cu gazoanele verzi, Pline ochi, cu spectatori aproape model, Cum nu vezi pe alte stadioane, de fel, Fãrã rãutate ºi manifestãri rebele, Fãrã scandal ºi fãrã vuvuzele...

Ajunºi în þara lor, fotbaliºti ºi cu fani, κi vor aminti peste ani ºi ani De-acest campionat cu numele Rusia, Ce-a generat, prin sport, prietenia Între popoare, þãri ºi naþiuni, Rãsturnînd concepþii ºi fãcînd minuni!

Bucuroºi c-au trãit clipe incandescente Într-o þarã pe douã continente, Au cunoscut Istoria nu citind misiva Ci vizitînd o þarã liberã sub soare, Cãlcînd pe urmele lui Alexandru Cel Mare...

Mulþumim, Rusia! Spasiva! Spasiva!

GEO CIOLCAN UE, pentru cã România nu recunoaºte frontiera cu Republica Moldova, mai spunea cã extinderea UE spre Est a ucis proiectul european ºi cã multe state, printre care ºi România, trebuie sã facã parte dintr-un cerc exterior al unei UE cu mai multe viteze. În Grecia se constatã aceeaºi reorientare a Noii Democraþii, membrã a PPE ºi principal partid de opoziþie.

Cel mai important este cã Noua Democraþie conduce cu 10% în sondaje ºi poate reveni la guverare în 2019. Liderul ND, Kiryakos Mitsotakis, este membru al unei dinastii politice elene, însã asta nu este o garanþie cã va urma o cale moderatã. Tînãrul Mitsotakis are un discurs dur în privinþa migraþiei ºi a contestat ferm, de pe poziþii naþionaliste, acordul Atena-Skopje pentru recunoaºterea noii denumiri a þãrii vecine – Republica Macedoniei de Nord.

Liderul acestei noi orientãri din cadrul PPE este premierul ungar Viktor Orban, promotorul „iliberalismului” în Europa.

Prin filiera Viktor Orban, noii lideri conservatori din Austria sau din Grecia pot deveni apropiaþi în acþiunea politicã de conservatorii lui Jaroslaw Kaczynski, de social-democraþii aflaþi la guvernare în Slovacia, de populiºtii ce guverneazã acum Italia sau Cehia, de preºedintele populist al Sloveniei, mai degrabã decît de linia tradiþionalã a conservatorilor germani ai Angelei Merkel. În plus, Angela Merkel se confruntã cu o frondã antiimigraþie ºi identitarã a Uniunii Creºtin Sociale bavareze, aliatul tradiþional al conservatorilor. (va urma) CÃLIN MARCHIEVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 3 august 2018

Universalitatea bunelor maniere (68) Cadouri din partea firmei Existã anumite ocazii în care un cadou rãspunde unei obligaþii sociale. În astfel de cazuri, cadourile cele mai obiºnuite sînt cele din partea firmei; în anumite situaþii ne vedem obligaþi sã recunoaºtem efortul unui profesionist care a colaborat cu noi sau care ne-a dat o mînã de ajutor la obþinerea unui beneficiu comercial.

Obligaþia poate fi direct a noastrã, dar indirect poate fi ºi a firmei cãreia îi prestãm serviciile. În aceste cazuri, cadourile sînt impersonale, aºa cã nu trebuie sã ne atribuim o apropiere faþã de persoanele cãrora le sînt destinate, apropiere care, de fapt, nu existã.

Ca dar din partea firmei se poate alege o sticlã de vin bun, un stilou cu design clasic sau un ceas, de asemenea, cu model clasic. Numãrul posibilitãþilor este mare, dar întotdeauna va trebui sã vã ghidaþi dupã o maximã: sã nu fie un cadou care sã implice intimitate din partea dvs. ºi ca preþul sã fie în concordanþã cu efortul depus de persoana respectivã.

Acte de terorism care au bulversat lumea (3) Atentatele de la 9 septembrie 2001 (1) Turnurile Gemene ale World Trade Center, avînd fiecare cîte 110 etaje, erau cele mai înalte clãdiri din New York. Zece oameni au fost condamnaþi dupã ce le-au atacat în 1993, iar opt ani mai tîrziu clãdirile aveau sã fie din nou þinta unui atentat. În dimineaþa caldã ºi seninã a zilei de 11 septembrie 2001, cerul albastru al Americii era, ca întotdeauna, strãbãtut în lung ºi-n lat de oameni care cãlãtoreau în interes de afaceri spre diverse oraºe ale þãrii. Dar în acea dimineaþã, printre pasageri se aflau ºi 19 teroriºti din gruparea al-Qaeda, organizaþi în patru echipe, care aveau sã utilizeze cuttere pentru a prelua controlul asupra unor aeronave ce se îndreptau spre statul California, venind dinspre coasta de est – zborurile ºi 77 ale companiei American Airlines ºi 93 ºi 175 ale United Flights. Teroriºtii care au deturnat avioanele au pretins, de asemenea, cã aveau bombe la bord, dar probabil cã acestea erau false. În fiecare echipã se afla cîte un pilot care fusese instruit în Statele Unite.

Primul avion care ºi-a atins þinta a fost zborul 11, care a intrat în turnul dinspre nord, 1 World Trade Center, la ora 8:46 dimineaþa. ªaptesprezece minute mai tîrziu, zborul 175 a lovit turnul dinspre sud, 2 World Trade Center. La 9:37 dimineaþa, zborul 77 a lovit Pentagonul. Între timp, la bordul avionului 93 se dãdea o luptã, înregistrãrile gãsite în cutia neagrã dezvãluie

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (79) Luni, 25 iunie 2001, ora 23.45 A fost Dan pe la mine. Nu mi-a plãcut. Mã simt încãrcatã ºi vreau sã mã curãþ. Vreau sã fac ceva deosebit, sã mã simt eliberatã de tensiune, de uscãciune.

Am sã botez un copil. „Mãrturisesc un botez pentru iertarea pãcatelor.” „Aºtept învierea morþilor ºi viaþa veacului ce va sã fie. Amin.”

Umbrele trecutului mã tulburã, dau nãvalã peste fiinþa mea întreagã. În amintirea lui Florin, îmi vin în minte versurile lui Ger Popescu, fostul nostru vecin din strada copilãriei mele, Cãlãraºilor nr. 53. „Pe unde-þi sînt paºii/ ªi dorul pribeag,/ ªi ochii – arcaºii/ În cine mai trag?// Pe cine îngînã/ Tãcerea cînd creºte/ ªi recea ta mînã/ Pe cine-ncãlzeºte?“.

Azi, împreunã cu Dan, am vãzut verighete din aur alb, subþiri, finuþe, aºa cum îmi plac mie.

Pe fetiþa pe care doresc s-o botez, mama vrea sã-i punem numele Alexandra, eu doresc s-o numesc Ioana, aºa cum mama nu a dorit sã mã numeascã pe mine ºi m-a numit Amelia Ionela. Groaznic este Ionela! Numele

Cînd firma dvs. încheie un acord cu o altã companie sau o anumitã relaþie s-a desfãºurat cu beneficii economice optime, cadourile din partea firmei pentru toate persoanele care au participat la proiect înseamnã un gest de politeþe. În mod normal, bugetul de care se dispune pentru aceste cadouri este mare, nu e ca acela al unei familii. Ar trebui sã fie mare, deoarece nu este elegant sã mulþumim unui director sau unei firme, care ne-a ajutat sã obþinem venituri de milioane, cu o atenþie simbolicã.

Destinatari ai cadourilor unei firme sînt, în mod frecvent, ºi clienþii. La date deosebite, pe lîngã reducerile de preþuri, marile companii trimit la domiciliul celor mai fideli clienþi un cadou de mulþumire pentru încrederea oferitã. Furnizorii, distribuitorii ºi alþi profesioniºti, care îºi oferã serviciile firmei, se vor afla ºi ei pe lista de persoane cãrora, în situaþii speciale, li se vor face cadouri.

Amãnuntul pe care orice firmã ce se respectã trebuie sã-l evite este sã personalizeze aceste cadouri cu logoul sau sigla publicitarã. Trebuie sã se facã deosebirea dintre obiectele care fac parte din campaniile de marketing, de lansãrile sau promoþiile de produse sau servicii ºi cadourile propriu-zise, care reprezintã o dovadã de consideraþie faþã de persoanele amintite mai sus. Pe cadouri nu va trebui sã aparã aceste logouri, deoarece îºi vor pierde o mare parte din valoare ºi se vor transforma într-o modalitate în plus de a face publicitate firmei. Cu anu-

mite ocazii, firme de mare solvabilitate trimit cadouri costisitoare clienþilor, precum ceasuri de mînã sau stilouri ale unei mãrci prestigioase, dar imprimã, într-un anumit loc al acestui articol, sigla proprie. Persoanele care primesc acest tip de cadouri nu le folosesc, mai ales dacã este vorba de ceva atît de personal ca un ceas. Pe lîngã faptul cã firma cheltuie o sumã considerabilã pentru achiziþionarea ºi expedierea acestor cadouri, ea nu îºi atinge scopul, acela de a face o atenþie clienþilor preferaþi, care considerã gestul ca o strategie comercialã. Încã o atenþie de bun-gust la care o firmã-lider nu trebuie sã renunþe este sã facã un cadou persoanelor care deþin anumite posturi de conducere în alte companii care se ocupã de aceeaºi afacere ºi care viziteazã þara unde aceasta este situatã, cu scopul de a menþine relaþii. Ceva deosebit ar fi trimiterea unui cadou la hotelul unde este cazatã persoana. Nu se va oferi niciodatã un cadou de firmã, ci alt tip de cadou, care însã nu trebuie sã fie personal.

Persoana care primeºte un cadou de la o anumitã firmã va trebui sã mulþumeascã, fie printr-o scrisoare scrisã chiar de mînã, adresatã responsabilului cadoului, fie sã o facã individual. De la aceastã regulã de politeþe vor fi scutiþi clienþii care nu întreþin nici o relaþie personalã cu firma ºi care primesc cadoul la domiciliu. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

faptul cã echipajul ºi pasagerii au încercat sã se lupte cu teroriºtii pentru a dobîndi controlul asupra avionului, dupã ce li s-a spus la telefon cã celelalte avioane deturnate se izbiserã de clãdiri. Pilotul din al-Qaeda a început sã încline avionul într-o parte ºi în alta ºi aproximativ la ora 10:20 dimineaþa acesta s-a prãbuºit pe un cîmp din apropiere de Shanksville, Pennsylvania. (Khalid Sheikh Mohammed, care avea sã fie judecat pentru organizarea atentatelor, a spus cã þinta avionului fusese clãdirea Capitoliului.) Între timp, turnul dinspre sud se prãbuºise, iar turnul dinspre nord avea sã cadã 25 de minute mai tîrziu.

Dupã ce primul avion a lovit turnul dinspre nord, un informatician care se afla la etajul patruzeci al clãdirii s-a alãturat ºirului lung de persoane care coborau scãrile.

Dupã ce au coborît 15 etaje, au început sã întîlneascã pompieri asudaþi care urcau, ducînd tuburi de oxigen ºi topoare. Cînd a ieºit la luminã, pe esplanada dintre cele douã turnuri erau sfãrîmãturi aprinse, iar cãldura era intensã. Odatã ajuns la o distanþã destul de mare pentru a fi în siguranþã, a privit înapoi. Turnurile aveau „gãuri laterale mari, carbonizate, din care ieºeau flãcãri de un roºu aprins”. La cîteva strãzi depãrtare, a vãzut o bucatã din trenul de aterizare al avionului. Apoi, în urma lui s-a auzit o bubuiturã asurzitoare: „Alãturi de mii de oameni, m-am întors ºi am vãzut cum etajele superioare ale turnului doi se prãbuºeau”. Din cauza fumului învãluitor nu putea distinge decît conturul clãdirii, care „pãrea sã se subþieze tot mai mult... În cele din urmã, nu a mai rãmas decît coloana îngustã a casei lifturilor. Apoi a pãrut sã se fãrîmiþeze ºi aceasta. Totul se cutremura”.

O femeie care lucra în turnul dinspre nord a coborît 77 de etaje, descoperind apoi, cînd s-a apropiat de parter,

cã nu mai putea înainta din cauza dãrîmãturilor: „Îmi amintesc cã m-am gîndit cã n-aveam sã accept sub nici o formã cã am coborît 77 de etaje pentru a muri cînd mai aveam doar trei etaje pînã sã ajung în siguranþã. Am urcat înapoi pînã la etajul patru, unde un pompier a spart un perete ca sã putem ieºi”. Doi liftieri care lucrau în turnul dinspre nord, soþ ºi soþie, au supravieþuit, fiecare crezînd cã celãlalt murise. Unui bãrbat care stãtea la birou la etajul 64 al turnului dinspre sud i s-a spus sã pãrãseascã clãdirea cînd avionul a lovit turnul dinspre nord. Cînd, alãturi de colegii sãi, a ajuns la etajul 50, a auzit o explozie foarte puternicã, iar o femeie de la etajul superior a cãzut peste el: „Clãdirea se zgîlþîia, iar luminile clipeau, stingîndu-se ºi aprinzîndu-se. A fost îngrozitor! Apoi turnul a început sã se prãbuºeascã”.

Cînd au ajuns pe la etajul 25, au început sã simtã miros de kerosen, iar el a trebuit sã-ºi înfãºoare cãmaºa în jurul capului pentru a reuºi sã respire. Dupã ce au coborît mai mult, s-au uitat pe fereastrã ºi au vãzut grãmezi de cadavre. Din ambele turnuri „ieºeau flãcãri cam de 30 de metri înãlþime, iar cînd m-am uitat la turnul doi, coada avionului încã se mai vedea ieºind în afara clãdirii”.

Printre oamenii care au scãpat cu viaþã în mod miraculos a fost ºi un inginer care trebuia sã lucreze pe acoperiºul turnului sudic. Pe cînd era în lift, grãbindu-se sã ajungã, pe la etajul 70 luminile au început sã clipeascã, iar liftul sã se zgîlþîie în momentul în care a fost lovit turnul nordic. El i-a strigat liftierului sã evacueze cît mai mulþi oameni. Apoi a coborît la subsol, unde era sediul firmei sale, ºi a început sã-i cãlãuzeascã pe pompieri prin spaþiile subterane. (va urma) JOHN WITHINGTON

adevãrat creºtinesc este Ioana! Ajung eu la un Notariat într-o bunã zi.

torul lui Dumnezeu, sã-mi revin ºi sã nu-mi pierd minþile.

Trimite-mi, Doamne, îngerii tãi liniºtitori în calea vieþii mele pe pãmînt! Cu toate lucrurile pe care le-am cumpãrat, am fãcut o vizitã la pãrinþi. Ce frumos sunã cuvîntul „pãrinþi“! Dar, în realitate, mã simt vãduvitã de ei. Mama nu era acasã. Am venit din nou în singurãtate. Vorbesc cu Nia, vorbesc cu bunica, amîndouã sînt în Ceruri. Mama nu e nicãieri. Adicã, nu e cu mine, aici. E la casa ei, e nu ºtiu pe unde. Dacã mã duc sã stau cu ei în casa mare, mã tot îndeamnã sã mãnînc, sã gust din preparatele pe care le face. Dar, nu asta vreau de la mama. Ea îmi oferã lucruri lumeºti, hranã, nu ºtiu ce, pe mine nu astea mã întãresc, nu de ele am nevoie. La reîntoarcere spre casã, m-am abãtut ºi pe la Biserica Italianã, unde am mai prins un sfîrºit de concert. Mi-am amintit de Clari, soþia lui Eugen, de Ema, mama lui Oscar, din Bergamo, care mã iubea mult, ca o mamã adevãratã. Mi-am amintit de Emil. Mi-am amintit de Florin, cu care am stat chiar pe banca pe care astãzi m-am aºezat singurã. El nu mai intrase pînã atunci într-o Bisericã catolicã. A fost pentru el o surprizã plãcutã. M-am rãvãºit de atîta durere. Te iubesc Doamne, iartã-mã ºi ajutã-mã. Mulþumesc, Doamne, pentru darurile toate pe care mi le-ai dat sã le trãiesc astãzi! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Joi, 28 iunie 2001, ora 21.00 Zi cu tristeþe mare. Sufletul mi-e rãvãºit de amintiri dureroase. Dar, mulþumesc Proniei Cereºti cã-mi dã de toate! Plec de acasã la ora 7.30 la Biserica Ceauº Radu, sã-l caut pe cãlugãrul ªtefan. Dar n-a avut timp de mine.

M-a chemat abia sîmbãtã sã-i vorbesc.

La ora asta, nu ºtiu ce se sãrbãtoreºte, aud ºi vãd de pe balcon focuri de artificii. Vin de undeva, dinspre Hotelul Dorobanþi. Ce serbare o fi, nu ºtiu, dar culorile astea de lumini, roºii, verzi, mov, galbene, ca la Revelion, sînt fantastice.

Stau comod pe scaun la masã. Doamne, sînt aproape de Tine, nu mã simt singurã. Mai sînt ºi cu Nia, care deºi nu mai este printre noi, ea e în casã aici, pe scaunul ei mare, pe care eu nu mã aºez niciodatã, cã-i al ei, ºi o las în bunã pace sã-mi þinã de urît. Înainte sã ajung la cãlugãrul ªtefan, m-am abãtut pe la magazine. Am cumpãrat pentru finuþa mea, Alexandra Ioana, diverse lucruºoare. Cînd am ajuns acasã, m-a sunat tata, sãracul. Doar el mã sunã. Mama, nu. În 8 luni, de cînd m-am mutat la garsonierã – Casa Niei, cum i-a rãmas numele - nu ºtiu dacã m-a sunat de 4-5 ori, ºi dacã m-a vizitat de 4 ori. E mereu ocupatã, mereu stresatã, ca ºi mine, care sînt tulburatã ºi depresivã, dar mã lupt, cu aju-

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (60) O orã pînã la Oraºul de nicãieri (4) Mergem de-a lungul unui coridor lung cãtre un bãtrîn zbîrcit ºi fãrã dinþi care stã într-un scaun. Pe mãsurã ce ne apropiem, ofiþerul aratã cãtre o pereche de uºi duble în stilul saloanelor din Vestul american.

– Acestea sînt pentru voi. Un bãiat servitor va rãmîne afarã în caz cã aveþi nevoie de ceva.

Bãiat servitor? Tipul ãla aratã de o sutã de ani.

Intrãm în camerele noastre ºi gãsim douã cuºete metalice, un corp utilitar de sertare ºi o uºã micã care duce cãtre o baie. Aerul condiþionat lipseºte. Camera duhneºte, iar aerul dinãuntru e încins. Ne stivuim bagajul, iar pakistanezul ne spune cã vom servi masa de searã la cantinã.

Ne gãsim drumul cãtre cantinã. Înãuntru, ne aºteaptã un bufet: fructe mango, suc, carne de origine necunoscutã. Pakistanezii au depus eforturi considerabile pentru noi, iar acum noi încercãm sã ne exprimãm aprecierea.

Spre sfîrºitul mesei, Cheech reapare ºi ne spune: – Vom pleca cãtre locul prãbuºirii dupã micul dejun mîine dimineaþã. Îi mulþumim. El ne întoarce un rînjet misterios ºi ne avertizeazã: – Cînd vã treziþi, aveþi grijã la picioare.

Memoriile unui celebru criminalist român (27) În cãutarea unei persoane dispãrute (1) Nu dupã mult timp fusesem mutat, în interes de serviciu, în aparatul central, la Direcþia Generalã a Miliþiei, unde aveam sã-mi aduc contribuþia – în special – la lucrãrile de analizã ºi studiere a fenomenului infracþional, în ideea unei activitãþi de prevenire.

Este adevãrat cã mã pasionau ºi aceste lucrãri de sintezã ºi studiu, de urmãrire a dinamicii fenomenului ºi de coordonare a unor acþiuni pe întreg cuprinsul þãrii, dar... pasiunea mea rãmînea tot activitatea de cãutare în lupta cu necunoscutul. În cele din urmã, mi-am orientat activitatea, în egalã mãsurã, pe ambele fronturi, acþionînd operativ doar în „afacerile” cele mai dificile.

Iatã cã, la 5 decembrie 1957, evadez din birou ºi sosesc la Galaþi. Între problemele care intrau în sfera preocupãrilor mele, erau ºi dosarele ce se refereau la per-

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (11) Oficial, prima bombã umanã din lume a devenit tînãrul locotenent Jukio Seki, care a acþionat în Golful Leyta. La Seki, care se cãsãtorise doar de cîteva luni, s-au prezentat într-o bunã zi superiorii lui ºi l-au întrebat dacã este capabil sã primeascã aceastã onoare. Seki a tãcut cîteva clipe – atîtea cît sã-ºi treacã mîna prin pãr – apoi a încuviinþat. Atacul a avut un succes enorm. Cu toate cã piloþii nu erau din rîndul celor mai experimentaþi, patru din cele cinci avioane de vînãtoare de tip „Zero”, avînd fiecare la bord cîte o bombã de douã sute de kilograme explozibil, au atins þintele respective.

Cuvîntul tokkotai a fost folosit pentru toate avioanele de vînãtoare-sinucigaºe, dar fiecare grup zbura sub altã denumire. În schimb, kamikaze a fost prima grupã, botezatã astfel dupã vechea denumire kamikaze, care înseamnã „vîntul sau vijelia de la zei”, vijelie care scufundase ambarcaþiunile lui Gingis-Han în Secolul al XIII-lea. Pornind de la aceastã denumire, kamikaze reprezenta orice forþã de atac-sinucigaº, care provoca armatei americane pierderi grele...

Era, neîndoielnic, noua noastrã armã. Mijloacele de propagandã japoneze aveau o mare influenþã asupra populaþiei ºi reuºiserã sã readucã optimismul în rîndurile oamenilor. O micã minoritate însã, un grup de oameni

Pag. a 19-a – 3 august 2018

– La picioare?, întreb nedumerit.

– Da. ªerpilor le place sã se fereascã de cãldurã pe timpul nopþii. Se tîrîie în barãci.

– Sînt periculoºi?

Cheech îmi aruncã o privire vicleanã: – O, da. Sînt destul de otrãvitori.

– Grozav. Mulþumesc pentru avertisment.

– Plãcerea e de partea mea. Noapte bunã, agent Burton. Somn uºor.

Ca sã vezi! Cheech e ºi el capabil sã danseze pe muzica diplomaþiei.

Brad ºi cu mine ne trezim la scurtã vreme dupã ivirea zorilor. Am petrecut noaptea fierbînd în propria sudoare, cu vezicile pline, de vreme ce nici unul dintre noi nu a dorit sã se aventureze printre ºerpi pentru a ajunge la toaletã.

Brad se ridicã în fund la marginea cuºetei, atent sã îºi pãstreze picioarele deasupra podelei. Cascã ºi întreabã: – Cum ai dormit?

– Nu am dormit. Tu? – Nu prea. Am visat ºerpi cînd am reuºit sã aþipesc.

– Cred cã Cheech ºi-a luat revanºa.

– Poate. Însã vrei sã riºti?

Gîndul la un ºarpe care m-ar muºca în aceastã gaurã a iadului nu mi se pare prea atrãgãtor.

– Nu. – Pãi, tu eºti investigatorul-ºef, spune Brad cu emfazã. Dupã tine.

Mã uit la podea. Nici un ºarpe. Totuºi, nu vreau sã îmi asum nici un risc. În apropierea cuºetei mele se aflã un coº de gunoi din metal. Întind mîna ºi îl apuc.

– Ce faci?

– Sperii ºerpii, rãspund eu.

Brad clatinã din cap. Eu agit coºul de gunoi pe podeaua încãperii. Acesta îmi alunecã din mînã, se izbeºte de beton, se loveºte cu zgomot de uºã ºi se rostogoleºte pe coridor. În afara camerei, aud o izbiturã bruscã ºi pe cineva exclamînd ceva în dialectul pashtun.

Brad izbucneºte în rîs.

– Tocmai l-ai speriat de moarte pe bãiatul nostru de serviciu de nouãzeci de ani.

– Îmi pare rãu, încercam sã sperii doar ºerpii.

Cu prudenþã, îmi lipesc picioarele de podeaua de beton. Nici o muºcãturã. Verific sub ambele cuºete ºi vãd cã nu existã nici o tîrîtoare. Acum e liber drumul cãtre baie. Intru pe uºã ºi arunc precaut o privire înãuntru. Locul e mizerabil ºi pute. Bãile din Lumea a Treia nu sînt niciodatã foarte atrãgãtoare. Aceasta aratã ca un experiment bacteriologic scãpat de sub control.

– Totul e în regulã, anunþ eu.

– Bine, pentru cã trebuie sã folosesc buda, spune Brad uºurat.

Douãzeci de minute mai tîrziu, sîntem îmbrãcaþi ºi gata de plecare. Înfulecãm din fugã niºte iaurt, fruncte mango ºi suc, apoi ne îndreptãm cãtre convoiul nostru.

Cheech e aici, aºteptîndu-ne.

– Cum aþi dormit?, întreabã el inocent.

– Ah, foarte bine, mulþumesc, îi spun. Nu îi voi oferi nici o satisfacþie.

– Locul accidentului se aflã foarte departe, explicã Cheech. E o cãlãtorie dificilã. (va urma) FRED BURTON

soanele dispãrute de la domiciliu în împrejurãri suspecte... În faza finalã a misiunii, în discuþiile purtate cu ofiþerul Vasile Ghivirigã, am dezbãtut ºi chestiunea unui vechi caz de dispariþie, din anul 1947, care nu-ºi gãsise încã, dupã aproape zece ani, rezolvarea, în ciuda unor noi elemente apãrute (scrisori din partea victimei). Din momentul cînd am aflat de scrisorile expediate de dispãrutã, am hotãrît sã analizãm cazul, împreunã cu locotenentul Dumitru Leon, care ne-a prezentat dosarul completat cu ultimele date. Ghivirigã fãcea – cu voce tare – lectura dosarului. Îl întrerupeam uneori, solicitînd date suplimentare lui Leon. El lucrase la caz ºi doream sã obþin de la el amãnunte, aparent neînsemnate, pe care ar fi fost posibil sã le fi omis în rapoartele din dosar, mulþumindu-se doar cu posibilitatea de a le folosi în interpretãrile ºi supoziþiile sale.

Dupã active dezbateri ºi lectura ultimei pagini, ne-am putut declara informaþi ºi am derulat întregul film al întîmplãrilor legate de caz... În evidenþele persoanelor dispãrute de la domiciliu în împrejurãri suspecte, fusese reþinutã, deci, fiºa dispãrutei Aneta Anton, întocmitã ca urmare a sesizãrii soþului, Vasile Anton, din Galaþi. Acesta relatase, în decembrie

1947, cã, în toamna aceluiaºi an, soþia sa ar fi pãrãsit cãminul, în timp ce el, marinar pe vasul „Transilvania”, fusese plecat din þarã.

Cum acþiunile organelor de urmãrire nu dãduserã de nici o urmã a Anetei Anton, fusese declaratã moartea prezumtivã a acesteia. Miliþia ºi procuratura nu excludeau, însã, ºi nu excluseserã de la bun început, ipoteza unui omor. În mediul rudelor ºi prietenilor dispãrutei nu se putuse întreprinde nici o acþiune; pãrinþii ei adoptivi nu mai erau în viaþã, iar mama, care o abandonase de la vîrsta de un an, era necunoscutã. În urma investigaþiilor întreprinse, fusese identificat un prieten al pãrinþilor adoptivi, în oraºul Galaþi, ºi sora din Bucureºti a acestuia. Din discuþiile purtate de ofiþer cu martora din Bucureºti, reieºise cã, la scurt timp dupã dispariþia Anetei, Vasile Anton îi spusese cã soþia lui ar fi plecat sã facã baie în Dunãre ºi nu se mai înapoiase; altora însã, acelaºi Vasile le spuse cã Aneta dispãruse, nu ºtia unde...

Aºadar, ne-am întrebat noi acum, Vasile Anton se afla (la data dispariþiei Anetei) în þarã, sau fusese plecat cu vasul, cum declarase?... (va urma) DUMITRU CEACANICA

care gîndeau obiectiv, se întrebau dacã nu cumva kamikaze reprezenta, de fapt, dovada cea mai bunã a situaþiei disperate în care se gãsea Japonia.

Cu toate cã oraºul Tokyo trãise atmosfera primelor raiduri încã în urmã cu mai bine de doi ani, ºi cu toate cã atacurile împotriva poziþiilor japoneze erau tot mai frecvente, asupra bazei Hiro primele bombe au cãzut abia dupã terminarea perioadei mele de antrenament pe avioanele de vînãtoare.

Asta a dus la pierderea unor teritorii importante, cum erau Indonezia ºi Birmania. Din aceastã cauzã, nu ne puteam permite lupte îndelungate cu inamicul, nici mãcar cu aparatele noastre cele mai bune. Jocul de-a v-aþi ascunselea ne-a dezamãgit cumplit. În acelaºi timp, eram deprimat ºi nemulþumit ºi de faptul cã Japonia se afla într-o situaþie atît de mizerabilã. E-adevãrat cã, dupã cum ni se explica, în realitate, rolul nostru era temporar, cã Japonia era pregãtitã împotriva atacurilor sistematice ale inamicului, dar asupra multora dintre noi aceastã propagandã începuse sã nu mai aibã nici un fel de efect.

Nici mãcar zborurile kamikaze nu mai reuºeau sã-1 opreascã pe duºman. Într-o zi m-am dus la Tatsuno.

- S-ar putea ca totul sã iasã aºa cum a fost planificat, Jasuo, dar...

Tatsuno a tãcut ºi a rãmas pe gînduri. Am aºteptat, zicîndu-mi în sinea mea cã ar fi vrut sã-mi spunã ceva ce nu trebuia spus.

- Dar, cu toate astea, nu m-am aºteptat niciodatã ca situaþia sã ajungã atît de...

- Atît de cum?

- Dacã vrem sã învingem... Dar cînd vom începe?

Raidurile sînt tot mai distrugãtoare... Cînd se vor opri?

Dacã nu le mai putem opri acum, cum le vom mai putea opri peste o lunã sau peste un an? Ce secret mai este ºi ãsta? La ce mai aºteptãm?, întrebã el cu glas calm, dar plin de încordare.

- De ambele pãrþi situaþia este proastã, pînã cînd una dintre pãrþi va reuºi sã cîºtige rãzboiul, am spus.

- Da, dar ce facem noi? Oare facem noi ceva ca americanilor sã le meargã rãu? Bombardãm noi cumva California, New Yorkul, Washingtonul?

Am mai rãmas o clipã pe scaun, apoi m-am ridicat.

- Cred cã cel mai bun lucru ar fi sã plec...

- Chiar pleci? Dar eºti la mine numai de cîteva minute.

- Mai bine plec, i-am rãspuns. Am o groazã de treburi de fãcut.

Cîteva zile mai tîrziu zburam în formaþie de cinci de-a lungul þãrmului mãrii, între Kura ºi Ivakani. La un moment dat am auzit în cascã: - Inamicul... jos!

M-am uitat în jos ºi l-am vãzut – formaþiuni dupã formaþiuni – un adevãrat roi de coloºi F6F... Se îndreptau spre Hiro.

Mi s-a tãiat respiraþia. Nu, nu poate fi adevãrat!

Avioanele duºmane erau cît sãmînþa dintr-un sac, atît de multe cã nici mãcar nu puteau fi numãrate. Comandantul zborului, locotenentul Shimada începuse deja sã efectueze manevrele de întoarcere. L-am urmat automat.

Dar dacã... Nu, în cinci nu aveam cum duce lupta. Cu toate acestea, ne-am controlat mitralierele. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

Bufetul de la capãtul lumii (1)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 3 august 2018

Viat , a c r e s, t i n ã

I Ia ar r tt ã ã- ii

Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (57) PRIMUL PATRIARH DE DUPÃ CUCERIREA CONSTANTINOPOLULUI, GHENADIE, ªI DASCÃLUL ACESTUIA, IOSIF VRIENIE (1) Motto: „Sã ne pocãim sincer, pentru a ne mîntui“ Arhimandritul Filothei Zervakos (1884-1980)

Povestire vrednicã de luat aminte (2) ªi Mohamed a dat imediat poruncã ºi l-a numit pe Gheorghe cîrmuitor al naþiei sale, ºi i-a dat putere ca, atîþia cîþi dintre greci suferã nedreptãþi din partea turcilor, sã i se adreseze lui, ºi el sã-i spunã sultanului. Din ceasul acela au început sã se împuþineze chinurile ºi suferinþele creºtinilor. În continuare, Mohamed a încuviinþat sã fie hirotonit un patriarh, cu numele Ghenadie. I-a dat mari cinstiri patriarhului Ghenadie, i-a aºezat masã la palat ºi dupã aceea l-a condus afarã în curte, i-a dãruit un cal ales, cum se obiºnuia pentru împãraþi, ºi le-a poruncit tuturor conducãtorilor curþii sã-l însoþeascã în procesiune, unii mergînd înaintea lui, iar alþii în urmã, pînã la biserica Sfinþilor Apostoli. ªi în felul acesta, cu ajutorul ºi harul lui Dumnezeu, ºi cu credinþa, cumpãtarea ºi înþelepciunea patriarhului Ghenadie, elenismul ºi creºtinismul ortodox au fost salvate. Înainte de cucerire, cele bisericeºti ºi cele laice ale Constantinopolului se aflau într-o stare jalnicã ºi vrednicã de plîns. Prin îngãduinþa lui Dumnezeu, pentru multele pãcate ale clerului ºi poporului, oraºul a fost dat în mîinile otomanilor, precum afirmã mulþi istorici, îndeosebi înþeleptul orator al Bisericii, care era ºi propovãduitor vestit, monahul Iosif Vrienie, dascãlul Sfinþilor Marcu din Efes ºi patriarhului Ghenadie, a cãrui mãrturie o aducem, cãci era om sfînt ºi iubitor de adevãr. Aceastã mãrturie adevereºte starea jalnicã ºi vrednicã de plîns a poporului ºi clerului din vremea aceea. Adãugãm aici mãrturia sfîntului bãrbat, puþin prelucratã:

SFÃTUIRI DUHOVNICEªTI (8) NENAªTEREA DE PRUNCI ªI COMODITATEA DUC LA SUFERINÞE ªI NECAZURI ÎN VIATA (2) Cînd vin necazurile peste noi sã le primim ca de la Dumnezeu. El este cel ce le îngãduie pentru ispãºirea unor pãcate ale noastre. Niciodatã sã nu învinovãþim pe nimeni, ci totdeauna noi sã ne socotim vinovaþi de ceea ce ni se întîmplã. ªi sã nu ne mirãm.

De ce? Acel „de ce?“ sã ni-1 împropriem ºi sã gãsim rãspunsul în propria noastrã fiinþã. Dacã privim în jurul nostru la familiile care au numai un singur copil voit, iar pe ceilalþi pe care i-au zãmislit nu i-au dorit ºi i-au avortat, observãm o nefericire ºi o mulþime de necazuri, boli, certuri etc. În unele cazuri, chiar acel singur copil pe care l-au nãscut a ajuns sã-i batã, sã-i batjocoreascã pe proprii lui pãrinþi creîndu-le multã suferinþã ºi lacrimi.

Un copil va fi sau nu va fi credincios ºi în raport de credinþa mamei sale. Un mare procent din credinþa mamei se transmite copilului cînd este încã în pîntecele mamei sale. Responsabilitatea revine direct mamei, dar indirect ºi tatãlui cu care femeia convieþuieºte. Viaþa duhovniceascã a unui om începe din momentul zãmislirii ºi se deruleazã pe tot timpul ºederii sale în pîntecele mamei pe timpul celor nouã luni de gestaþie maternã.

Acest mare adevãr îl simþeam, dar nu puteam sã îl explic.

Mi-a fost dat sã-l aflu la aceeaºi intensitate ºi la acelaºi ison duhovnicesc la cei doi mari pãrinþi sfinþi înaintea lui Dumnezeu - Cuviosul Paisie Aghioritul din Muntele Athos ºi la Pãrintele Arsenie Boca din Mînãstirea Prislop. De asemenea, pãrintele Teofil de la Mînãstirea Sîmbãta, cu amuzamentul sãu specific, îl cita tot pe pãrintele Arsenie, zicînd la niºte fraþi cã „voi sînteþi sinteza harababurii din casa pãrinþilor voºtri“. Întradevãr, un copil este o sintezã a celor doi pãrinþi în adevãratul sens al cuvîntului. Copilul copiazã genetic pe pãrinþii sãi, pe tata sau pe mama, dar se duce înapoi pînã la al patrulea neam. Uneori observãm cã seamãnã foarte bine cu bunicul dupã tatã sau cu cel dupã mamã. Este o mare tainã genetica umanã ºi din pãcate de cei mai mulþi oameni nebãgatã în seamã, lãsatã la voia întîmplãrii. Or,

„Dacã cineva, vãzînd vizitele pedagogice pe care Dumnezeu ni le face, este nedumerit, sã se gîndeascã ºi la faptele sãvîrºite de noi ºi sã se minuneze, cãci pe drept se îngãduie sã ni se întîmple toate acestea. Cãci nu existã rãutate pe care sã nu o fãptuim cu stãruinþã, toatã viaþa noastrã... Cei mai mulþi dintre noi nu numai cã nu cunosc ce înseamnã a fi creºtin, dar nu ºtiu sã-ºi facã nici cruce, sau ºtiu ºi nesocotesc a o face. Preoþii noºtri sînt hirotoniþi pe bani ºi înaintea nunþii, ca mulþi alþii, au legãturi cu soþiile lor. Iertarea pãcatelor se face în schimbul unor daruri...

Numele lui Dumnezeu care este hulit nu-L apãrãm, în vreme ce sîntem datori sã murim pentru El... Pe noi înºine ºi pe alþii îi anatemizãm în fiecare zi ºi îi supunem la multe blesteme. Deseori facem jurãmînt fãrã teamã ºi jurãm în numele înfricoºãtor ºi sfînt al Dumnezeului ºi Mîntuitorului nostru; ºi acestea le facem fãrã a avea nevoie de ele. Cîrtim împotriva lui Dumnezeu, uneori pentru cã plouã, alteori pentru cã nu plouã; pentru cã e cald, pentru cã e frig; pentru cã unora le-a dat bogãþii, iar altora le îngãduie sã moarã de foame. Pentru cã bate viforul, pentru cã s-a stîrnit crivãþul, ºi printr-un cuvînt devenim judecãtori neînduplecaþi împotriva lui Dumnezeu, încã mulþi dintre noi hulesc credinþa ortodoxã, crucea, legea Sfinþilor, pe însuºi Dumnezeu în public, ca unii care sînt lipsiþi de orice respect. La hulã adaugã ºi lepãdare de Dumnezeu, ºi nimeni din cei care aud nu se împotrivesc... Nu le e ruºine sã se culce, nu numai bãrbaþii, dar ºi femeile, goi ca în ceasul naºterii. Pe fete le învaþã de-ale stricãciunii, iar femeile lor se îmbracã cu hainele bãrbaþilor. Nu le e ruºine ca la sfintele praznice sã cînte din instrumente cîntece satanice ºi sã joace, îmbãtîndu-se ºi sãvîrºind obiceiuri strãine ruºinoase... Se sãvîrºesc colinde, ºi în martie purtãm talismane, în mai ne punem cununi pe cap ºi bem licori fãcute de vrãjitori, sãrim peste focuri ºi mergem la ghicitori. Din ce în ce mai mult mergem la magi ºi vrãjitori. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) Sfînta Bisericã ne pune la îndemînã un arsenal de antidoturi cu potenþial de igienizare ºi chiar vindecare într-o anumitã mãsurã a arborelui genealogic. Spovedania, credinþa puternicã, faptele bune, postul rugãciunea, milostenia sînt unele din medicamentele recomandate de Bisericã de terapie a arborelui genealogic.

Nouã ni se pare cã odatã cu moartea pãrinþilor, bunicilor sau a celor apropiaþi ai noºtri se produce o rupturã definitivã, dar nu-i adevãrat, este numai despãrþire temporarã. Legãtura dintre noi va fi veºnicã, indisolubilã.

Neamul fiecãruia dintre noi este un întreg tainic. Este o interdependenþã între membrii aceluiaºi neam. Cît de mare însemnãtate are starea mamei asupra copilului pe care îl are în pîntece! Tot ceea ce are mama în mintea ei, în inima ei, în comportarea ei atunci cînd este însãrcinatã cu copilul se transmite acestuia. Orice bucurie, orice stres pe care-l are femeia se transmite copilului. Copilul face parte din fiinþa ei în acel moment ºi este o copie a tot ceea ce este ea în acea perioadã de nouã luni de zile.

Dacã mama este echilibratã ºi înfrînatã în pornirile sale, copilul moºteneºte ºi se va naºte cu acel echilibru, dar dacã nu este echilibratã, ci dimpotrivã foarte dezordonatã ºi indiferentã, de asemenea copilul se va naºte cu acea genã de dezechilibru, de dezordine ºi îi va fi greu ºi poate imposibil de a se redresa toatã viaþa. Observãm cã unii oameni se nasc foarte întunecaþi ºi nu numai cã nu cunosc lumina, dar nici nu vor sã o cunoascã ºi se opun cu îndîrjire împotriva luminii ºi a binelui înrãdãcinate în adîncul fiinþei lor ca moºtenire de la pãrinþi. Mulþi dintre ei sînt irecuperabili în viaþã ºi aºa se sfîrºesc.

Ce important este ca femeia cînd este gravidã sã se roage, sã încerce pe cît îi este cu putinþã sã fie bunã, sã fie iertãtoare, sã nu urascã, sã nu invidieze, cu alte cuvinte, sã trãiascã în acea luminã a harului Duhului Sfînt ºi acele stãri se vor transmite copilului. El se naºte cu aceste înclinaþii: sã se roage, sã fie bun, sã fie iertãtor, sã nu invidieze ºi poate toatã viaþa va fi aºa, dacã ºi el va concretiza ºi va fructifica acele înclinaþii pozitive genetice. Dacã femeia gravidã fumeazã are înclinaþii pãcãtoase, nu se înfrîneazã de la tentaþiile pãcãtoase, copilul se naºte cu acele malformaþii ºi poate toatã viaþa va fi o copie a mamei sale în comportare.

Deci, un copil începe sã se educe de cãtre mamã încã din pîntece. El, sãrmanul copil, este sinteza celor doi

În veci de veacuri, Doamne, slavã Þie, Stãpîn etern al vieþii trecãtoare…

Te vãd cum creºti în lujerul de floare ªi-n plopii albi, ºi-n iarba din cîmpie…

Te-aud cîntînd în zbor de vijelie ªi-n glas de codri-n murmur de izvoare…

Te simt în caldul razelor de soare ªi-n tot ce-i farmec, vis ºi armonie…

Din lumea Ta, de-a pururea seninã De peste-naltul zãrilor, Pãrinte Spre noi întinde-Þi drumurile sfinte: Sã ne urcãm la veºnica-Þi luminã… ªi iartã-i pe nebunii care vor Sã te coboare pîn-la mintea lor…

G.TUTOVEANU (1872-1957)

Sub bolta patrafirului ceresc (Poetului Ignatie Grecu)

Trecea poetul în fiecare noapte sub bolta patrafirului Ceresc, chemînd sã vinã mai aproape Hristos de neamul românesc.

De dorul românescului Luceafãr chemare ridica spre Eminescu, trecînd sub stelele ce scapãr pe bolta nesfîrºitului Ceresc, el se ruga în fiecare noapte iubirea lor sã nu se stingã din Cerul-patrafir dumnezeiesc.

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã Iertarea Iertarea este un lucru mãreþ. Ea înseamnã eliberare de vinã; avînd iertarea, poþi sã respiri ºi ai pace. Aºa stau lucrurile în relaþiile dintre oameni, dacã unul s-a fãcut vinovat ºi celãlalt îl iartã.

Iertarea presupune ca vinovatul sã-ºi recunoascã vina. Odatã, un bãiat a venit la tatãl sãu pentru o oarecare faptã ºi l-a întrebat: „Tatã, mã ierþi pentru ceea ce am fãcut?“. Tatãl a rãspuns: „Pentru ce anume?“. Bãiatul a repetat: „Pentru ceea ce am fãcut“. Dar tatãl a insistat: „Dacã vrei sã te iert pentru ceva, atunci trebuie sã ºtiu pentru ce!“. Astfel, bãiatul a înþeles cã trebuie sã spunã ce a fãcut, altfel nu putea fi iertat. Tot aºa ºi noi oamenii trebuie sã ne recunoaºtem vina în faþa lui Dumnezeu, ca sã primim iertare. Unii reproºeazã cã prin credinþa creºtinã oamenii sînt aduºi la complexe de vinovãþie din cauzã cã se vorbeºte adesea despre pãcat ºi vinã.

Dar tocmai contrariul este adevãrat: Credinþa în Domnul Isus Hristos ne elibereazã conºtiinþa de vinã, cãci Dumnezeu este „un Dumnezeu al iertãrii“.

Cine a primit iertarea prin credinþa în lucrarea de rãscumpãrare a lui Hristos la crucea de pe Golgota, cunoaºte eliberarea minunatã, exprimatã în cuvintele: „Deci, fiindcã sîntem socotiþi neprihãniþi, prin credinþã, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos“. pãrinþi în momentul conceperii, moºteneºte bagajul genetic al celor doi pãrinþi. Dar, dupã aceea, evolueazã pe parcursul ºederii celor nouã luni în pîntecele mamei sale ºi primeºte ceea ce îi dã mama ca hranã spiritualã ºi materialã, nãscîndu-se dupã aceea sãnãtos trupeºte ºi sufleteºte.

Bãrbatul are ºi el marea obligaþie ca atunci cînd nevasta este însãrcinatã sã-i creeze cadrul ambiant, sã o ajute cît mai mult, sã-i creeze luminã, pace, liniºte, dragoste. El, ca bãrbat, în acel moment nu are ce sã-i transmitã copilului direct, dar indirect, prin raportul pe care îl are faþã de femeia sa, influenþeazã pe copil în rãu sau în bine. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Fosile de mamut descoperite la Manoleasa (jud. Botoºani) Într-un fel, este confirmat faptul cã Moldova se aflã pe traseul de migraþie de acum zeci de mii de ani a marilor mamifere ierbivore ce veneau dinspre Siberia, în iernile grele. ªiruri nesfîrºite de mamuþi, aceste tancuri vii ale preistoriei, treceau pe aceste meleaguri. Din miile de exemplare ce se aflau în migraþie, unele cedau ºi rãmîneau în pulberea drumului, ori datoritã bolilor, ori datoritã vîrstei, sau a atacului prãdãtorilor ºi vînãtorilor.

Astfel, în zilele noastre, se mai pot încã descoperi oase

fosilizate ale acestor uriaºi. În judeþul Botoºani, pe malul Prutului, în luna martie a anului 2018, trei sãteni din localitatea Manoleasa au fãcut o descoperire importantã. Mai precis, „este vorba despre oasele de dimensiuni impresionante ale unui mamut vechi de aproximativ 20.000 – 30.000 de ani”, a declarat directorul Muzeului Judeþean de Istorie, Aurel Melniciuc. Oasele au fost descoperite în timpul unor lucrãri de extragere a pietriºului din albia pîrîului. „În comuna Manoleasa, la confluenþa unui pîrîiaº cu rîul Prut, localnicii au descoperit fragmente osoase aparþinînd unor mamuþi datate probabil cu 20.000- 30.000 de ani în urmã. Sînt fragmente de molar, mandibulã cu dinþii specifici mamutului ºi un fragment de vertebrã, descoperite în urma sãpãturilor de extragere a pietriºului în malul apei”, a mai susþinut Aurel Melniciuc.

Descoperirea nu este întîmplãtoare, spun specialiºtii, zona fiind renumitã pentru vestigiile paleolitice unicat în România. Iniþial, aceºtia s-au speriat ºi au fugit sã-l anunþe pe edilul comunei. Imediat, primarul din Manoleasa a anunþat Direcþia de Culturã Botoºani, iar arheologii au ajuns la faþa locului. S-a constatat cã de fapt sãtenii din Manoleasa au dat peste oasele unui mamut, care a trãit în zona de nord a actualului judeþ Botoºani acum cîteva zeci de mii de ani. „Am trimis un arheolog la faþa locului, am cules acele resturi de mamut, pe care le vom trimite la Iaºi pentru determinãri mai exacte”, a mai adãugat reprezentantul muzeului.

O hartã babilonianã anticã, realizatã utilizînd o formã timpurie de calcul geometric Analiza unor inscripþii misterioase de pe o serie de tãbliþe babiloniene au arãtat faptul cã astronomii babilonieni au calculat miºcãrile lui Jupiter utilizînd o formã timpurie de calcul geometric, cu aproximativ 2.000 de ani înainte ca acesta sã fie inventat de europeni.

Acest lucru înseamnã cã vechii astronomi nu numai cã ºi-au dat seama cum sã prezicã traseul lui Jupiter pe cer cu foate mult timp înainte ca primele telescoape sã existe, dar au folosit tehnici matematice care formeazã fundamentele calculului modern aºa cum îl cunoaºtem acum. Cele 5 tãbliþe cuneiforme au fost excavate în Secolul al XXI-lea din siturile arheologice din Babilon ºi Uruk ºi cercetate în cadrul British Museum de mai mulþi cercetãtori. Deºi se cunoºtea conþinutul a patru

Pag. a 21-a – 3 august 2018

MOZAIC Aceastã descoperire vine sã întãreascã statutul de „tãrîm al mamuþilor”, atribuit în urma gãsirii a numeroase vestigii paleolitice pe teritoriul judeþului Botoºani.

Manoleasa este o comunã din judeþul Botoºani, formatã din satele Bold, Flondora, Iorga, Liveni, Loturi, Manoleasa (reºedinþa), Manoleasa-Prut, Sadoveni, ªerpeniþa ºi Zahoreni. Comuna ocupã o poziþie centralã pe latura esticã a judeþului, în zona adiacentã a lacului de acumulare Stînca-Costeºti, în zona de vãrsare a Volovãþului în Prut.

GEORGE GRIGORE

A fost gãsitã epava unui vas rusesc de luptã, cu douã sute de tone de aur la bord Epava unui vas rusesc de rãzboi a fost descoperitã de cãtre o echipã de scafandri în largul coastelor Coreei de Sud. Se crede cã la bord sînt aproximativ douã sute de tone de lingouri ºi monede din aur, relateazã CNBC. Nava ruseascã, ce s-a scufundat în timpul unei bãtãlii de acum 113 ani, a fost gãsitã la o adîncime de peste patru sute de metri, la aproximativ un kilometru ºi jumãtate de insula sud-coreeanã Ulleungdo, conform ziarului „The Telegraph“. Vasul s-a scufundat în timpul rãzboiului ruso-japonez din 1905.

Grupul Shinil din Seul, care a condus explorãrile ce au dus la descoperirea navei, sperã sã o poatã scoate la

suprafaþã în lunile octombrie sau noiembrie. Se estimeazã cã valoarea aurului este în jur de 130 de miliarde de dolari. Jumãtate din comoara care se va gãsi la bord va fi predatã Guvernului rus ºi zece la sutã din ceea ce rãmîne va fi investit în proiecte turistice pe insula Ulleungdo, inclusiv un muzeu dedicat vasului de rãzboi, a declarat compania.

ADRIAN ALBU tãbliþe, oamenii de ºtiinþã contemporani nu s-au aplecat spre studierea celei de-a cincea tãbliþe decît de curînd.

Aceastã ultimã tãbliþã a fost cheia înþelegerii modului prin care babilonienii au folosit forma trapezoidalã pentru a prezice poziþia planetei Jupiter. Textul decodificat descrie o procedurã de calcul a traiectoriei lui Jupiter în raport cu planul eclipticii, orbita imaginarã descrisã de Soare în miºcarea lui anualã aparentã pe sfera cereascã, pe parcursul unui an. Conform textului, babilonienii au fãcut acest lucru urmãrind variaþia vitezei lui Jupiter în funcþie de timp ºi calculînd aria de sub curba de variaþie a vitezei în funcþie de timp.

Impresionant este faptul cã savanþii europeni au folosit aceeaºi tehnicã în Secolului al XIV-lea, utilizînd trapeze pentru a calcula valorile pentru vitezã ºi deplasare. Pînã în prezent toatã lumea a presupus cã aceºtia au inventat aceastã metodã geometricã de calcul. „Acest lucru aratã cît de evoluatã a fost aceastã culturã anticã. Nu cred cã cineva se aºteapta la o descoperire de acest gen într-un text babilonian. Cînd am aflat anul trecut despre aceastã tãbliþã, m-am gîndit imediat la celelalte tãbliþe pe care le ºtiam ºi pe care parþial le-am tradus, dar nu le-am înþeles. În anul 1350, matematicienii au înþeles cã dacã se calculeazã aria de sub aceastã curbã de variaþie, se obþine distanþa parcursã”, afirmã istoricul Matthieu Ossendrijver de la Humboldt University din Germania.

RADU UNGUREANU

MOZAIC Sfatul medicului

Poziþiile corecte de somn Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul DR. TAREK NAZER echipei Manchester United.

Somnul este esenþial în reglarea metabolismului, iar poziþia în care dormim se reflectã în mod direct asupra sãnãtãþii ºi stãrii noastre spirituale.

O poziþie corectã de dormit asigurã o relaxare a sistemului osteo-articular ºi a sistemului neuromuscular, în timp ce o poziþie greºitã poate provoca probleme ºi dureri articulare, ºi, în acelaºi timp, poate afecta starea de bine.

Care sînt poziþiile de somn incorecte?

O poziþie incorectã de dormit afecteazã coloana ºi provoacã dureri de umeri ºi de genunchi. Poziþia de dormit pe burtã provoacã dureri la nivelul coloanei cervicale din cauza rotirii gîtului în timpul somnului, forþîndu-l sã stea într-o poziþie nepotrivitã ºi dureroasã. Acest mod de a dormi face dificilã menþinerea unei poziþii neutre a coloanei vertebrale, pune presiune pe articulaþii, încheieturi ºi muºchi, ceea ce poate irita nervii, ducînd la apariþia senzaþiei de amorþealã ºi furnicãturi, dar în acelaºi timp are ca avantaj prevenirea sforãitului.

Poziþia lateralã cu picioarele flectate sau poziþia fetalã provoacã dureri articulare mai ales la nivelul genunchilor, prin faptul cã aceºtia rãmîn o perioadã îndelungatã în flexie, provocînd stres la nivelul meniscurilor ºi compresiunea structurilor neurovasculare în zona poplitee; limiteazã respiraþia diafragmaticã ºi accentueazã durerile de spate.

Care sînt poziþiile de somn corecte?

Cea mai bunã poziþie de somn este de a dormi pe spate, cu mîinile întinse pe lîngã corp ºi cu picioarele în extensie; favorizeazã un somn profund, previne durerile de spate ºi de umeri, nu pune stres pe coloana vertebralã ºi este beneficã pentru cei care suferã de probleme articulare, pentru cã greutatea corpului este distribuitã egal, în acelaºi timp menþine capul, gîtul ºi coloana vertebralã într-o poziþie neutrã, dar are un dezavantaj, ºi anume agravarea sforãitului.

O a doua cea mai bunã poziþie de dormit este cea lateralã cu picioarele în extensie (drepte) ºi menþinerea unei perne între picioare, dar uneori poate provoca dureri de umãr pe partea pe care dormim. Aceastã poziþie este recomandatã pentru o stare generalã bunã, deoarece amelioreazã sforãitul ºi menþine alungitã coloana vertebralã.

Este important sã alegeþi o pernã ºi o saltea potrivite pentru dumneavoastrã; perna trebuie sã menþinã pe cît posibil capul, gîtul ºi coloana vertebralã într-o poziþie neutrã, iar salteaua nu trebuie sã fie cu un grad mediu de rigiditate. O saltea prea durã poate creºte presiunea asupra coloanei vertebrale ºi favoriza apariþia durerilor de spate.

Este bine sã þineþi cont de afecþiunile de care suferiþi pentru a vã alege o poziþie de dormit. Nu ezitaþi sã întrebaþi medicul despre ce poziþie ar fi indicat sã încercaþi sã menþineþi în timpul somnului pentru ca acesta sã fie odihnitor. Un somn bun ºi odihnitor îmbunãtãþeºte atenþia, memoria ºi menþine silueta. www.consultatieortopedie.ro

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 3 august 2018

Pentru împrospãtarea memoriei O problemã vitalã a Þãrii: casele naþionalizate (1) (urmare din pag. 1) Aceasta, în vreme ce aduce glorie Þãrii la Scala din Milano ºi la Festivalul de la Bayreuth, este tîrîtã prin procese, în contumacie, de niºte impostori, ºi azvîrlitã afarã din casã, cu toatã familia ei. Iar ea nu se poate apãra. A apãrut o nouã figurã de profitori, o tagmã care te izbeºte în piept cu lancea unor pretinse persecuþii politice, acuzã de comunism ºi de nomenclaturism pe cine este cazul ºi pe cine nu este cazul, ºi, în confuzia creatã, unii se cãpãtuiesc chiar cu 7-8 case. Existã multe situaþii de genul acesta. Ar fi de dorit ca legea sã prevadã ºi posibilitatea de a verifica modul în care au fost construite aceste imobile. Poate cã la temelia unora e sîngele vãrsat de minerii de la 1929 ºi de ceferiºtii de la 1933. Cum s-au fãcut acele averi? Au picat din cer? Au fost o manã cereascã, din Biblie? ªi un alt aspect, ignorat de proiectul de lege. Existã destule imobile construite înainte de 1940, cu bani împrumutaþi de la bãnci sau de la stat. Apoi a izbucnit rãzboiul, s-a petrecut cataclismul din anii 1944-1950, care a îndoliat Þara, proprietarii nu au mai restituit banii, dobînzile nici mãcar atît, ºi aveau dreptate, pentru cã imobilele au fost, între timp, confiscate. Iatã însã cã acum le revendicã, dar banii nu-i mai restituie. Fiindcã au dispãrut arhive ºi evidenþe, ºi pentru cã, vorba aia, a trecut o jumãtate de veac. Aici, invocarea distanþãrii în timp este valabilã. Este scoasã imediat de la naftalinã. Dacã chiriaºii invocã aºa ceva, nu mai este valabilã. Este vorba de un dublu standard. Nu o spun cu rãutate. O spun cu dorinþa de a nu se naºte lupte greu de stãpînit ºi de a nu se întîmpla ca în povestea cu ucenicul vrãjitor – dacã noi deschidem acest mecanism, vom asista la o hemoragie juridicã.

Unul dintre colegii senatori din Opoziþie a declarat la televizor cã s-ar putea sã curgã o avalanºã de cereri ºi reclamaþii la instanþele europene. Ar fi cu totul regretabil ca, la problemele reale, dramatice, pe care le are România acum, unii cetãþeni sã treacã peste legile Statului Român ºi peste dorinþa noastrã ca, mãcar în strãinãtate, sã ne prezentãm unitari, ca o familie, ºi sã înceapã cu reclamaþii la Strasbourg, sau la Bruxelles, sau în altã parte. Numai de asta nu mai avem noi nevoie. Noi apreciem, însã, cã Statul Român trebuie sã fie privit în integralitatea ºi dimensiunile sale fundamentale, de la 1859 încoace, indiferent de regimul politic. Aºadar, cei ce au avut datorii pînã în 1940, pentru edificarea acestor imobile, trebuie obligaþi prin lege sã le restituie, altminteri nu vãd cum ar putea sã intre din nou în posesia imobilelor. Ca un amãnunt pitoresc, vã pot spune cã un caz oarecum similar s-a petrecut cu Tudor Arghezi, care îºi cumpãrase proprietatea de la Mãrþiºor, se înglodase rãu în datorii, regele Carol al II-lea a aflat de frãmîntãrile lui ºi a întrebat: „În fond, cîþi bani îi trebuie lui Arghezi?”. I s-a rãspuns cã 600.000 de lei. Regele, care, desigur, a avut pãcatele sale, dar calic ºi harpagonic nu era, a bãgat mîna în buzunar ºi, cu un gest... regal, a achitat el datoria cu pricina. Este cunoscut cã regimul stalinist

l-a persecutat pe Arghezi la începutul anilor ’50, poetul trãia destul de greu, vindea cireºe ºi ridichi de lunã în poarta casei, dar proprietatea nu i-a fost confiscatã de nimeni. Ca un arc peste timp, vã pot spune cã la fel s-au petrecut lucrurile, însã la alte dimensiuni, cu marele poet Pindar. Nãvãlitorii intraserã în cetate ºi cãpetenia care îi conducea le-a spus: „Pînã aici, ocrotiþi casa poetului Pindar!”.

Un alt caz este urmãtorul: casa violonistului Ion Voicu, care a fost proprietatea soþiei sale, ei au fost toleraþi la parterul imobilului timp de 45 de ani, la etaj sînt mai mulþi chiriaºi. Astãzi, artistul, aflat la vîrsta de 71 de ani, elev al lui George Enescu, David Oistrach ºi Yehudi Menuhin, vrea sã întemeieze o Fundaþie ºi sã predea gratis lecþii de vioarã tinerelor generaþii din Þarã ºi din strãinãtate, cîte zile i-o mai da bunul Dumnezeu. Ce face un om ca el, cînd este înghesuit în propria locuinþã, în numai 4 camere?

Un nou aspect, nesesizat încã: mi se pare imoral ca acolo unde se dovedeºte cã locuinþele aparþin unor proprietari, ele sã fie vîndute de cãtre stat chiriaºilor, indiferent cît au investit aceºtia. Ideal ar fi ca aceste imobile, pînã li se precizeazã statutul, sã rãmînã statului. Nu poþi vinde proprietatea cuiva, în maniera asta! Am primit foarte multe scrisori, ºi aici este avantajul de a conduce niºte publicaþii, în contrapondere cu dezavantajele de rigoare. În aceste scrisori mi se cere sã se anuleze hotãrîrile judecãtoreºti abuzive. Existã multe reclamaþii. În numeroase oraºe, în alte aºezãri ale Þãrii, unii judecãtori, avocaþi, magistraþi nici nu mai lucreazã pe lei. Lucreazã direct în valutã. Ei sînt direct capitaliºti, au ars etapele. Ei stau cãlare pe ºarpele monetar ºi taie ºi spînzurã în aceastã Þarã!

Noi sîntem de acord cu o formulare care, poate, a devenit loc comun. Dar, tocmai pentru cã este loc comun, înseamnã cã este giratã de bun-simþ. Aceastã formulare spune cã nu poþi repara o nedreptate printr-o suitã mult mai mare de alte nedreptãþi. Aºa ceva ar crea premisele unui seism de gradul 9 pe scara societãþii româneºti. Rog pe toatã lumea din aceastã salã sã nu existe nici mãcar o umbrã de bãnuialã cã cineva ar dori sã transforme în capital politic o chestiune care þine de sufletul omului, de siguranþa vieþii lui, de memoria pãrinþilor lui, de viitorul copiilor lui. Aici nici nu ar trebui sã existe o intenþionalitate politicã. Aici, noi trebuie sã ne suflecãm mînecile, sã analizãm ºi cazurile concrete, ºi principiile, ºi sã vedem, ca buni gospodari ºi oameni cu capul pe umeri: fraþilor, cum sã facem sã nu împãrþim societatea româneascã în douã tabere?!

Fireºte, va fi greu. Pentru cã nu existã boli, existã bolnavi. Am spus-o ºi cu alte ocazii, o spun ºi acum, pãstrînd proporþiile, „mutatis mutandis”: aceastã lege – pe undeva – are aspectul pe care îl avea Iugoslavia în urmã cu 3 ani: blanã de leopard. Existã atîtea zeci de mii de cazuri, atîtea zeci de mii de particularitãþi, încît este foarte greu sã vinã cineva cu o soluþie globalã. Aºa cum a venit, bunãoarã, Vodã

Rãzboi corupþiei – noi afaceri de miliarde ale bandei Bãsescu-Roman (2) Acum, sã fac ºi racordul cu Raportul Comisiei Senatoriale de Anchetã. Dacã vã mai amintiþi, acolo se fãcea vorbire despre o gravã deturnare de fonduri, ºi anume folosirea de cãtre S.N.C.F.R. a sumei de 2 miliarde de lei, bani proveniþi din vînzarea locuinþelor cãtre populaþie, care trebuiau folosiþi tot pentru construcþia de locuinþe. Ei bine, Petre Roman aprobã atît importul de vagoane, cît ºi utilizarea ilegalã a acestor fonduri! Începînd de aici, se complicã lucrurile, ca în orice afacere de tip mafiot. Nemþii au prevãzut în contract cã acesta nu intrã în vigoare decît dacã partea românã achitã un avans de 15% din valoarea totalã de 150 de milioane de mãrci. ªi atunci, în septembrie 1992, succesorul d-lui Petre Roman, adicã dl. Theodor Stolojan, ajutat de miniºtrii George Danielescu ºi, fireºte, Traian Bãsescu, emite o ordonanþã guvernamentalã prin care Guvernul României oferã garanþii pãrþii germane. În mare grabã, se încheie un alt contract, cu o firmã din Germania uni-

ficatã, care sã achite ea 15% din sumã, în timp ce partea românã îi va livra fier vechi. ªi atunci, au început sã fie smulºi kilometri buni de ºinã de cale feratã, care au luat drumul Portului Constanþa, unde aºteptau navele germane. În curînd, vor pleca pe roþi circa 20.000 de vagoane româneºti de marfã, în perfectã stare, care urmeazã sã fie demontate ºi topite la firma Krupp. Iar în vremea asta industria româneascã de profil se dezintegreazã. E vorba de Societatea Comercialã „Astra” din Arad (fostã „Vagonul Arad”), care se roagã de 2 ani pe la uºile capitonate ale ministrului Bãsescu sã obþinã cîteva milioane de dolari pentru asimilarea licenþei franceze CORAYL, ca sã producã în Þarã vagoane infinit mai bune decît cele „redegiste”, fabricate în 1988, ºi sã dea de lucru la muncitori. Simþindu-ºi poziþia periclitatã ºi ºtiind cã nu mai poate fura la infinit, inginerul Aurel Dumitrescu îºi face potecã de vreo douã ori la Paris, pentru a-ºi aranja numirea ca funcþionar la Uniunea

Brâncoveanu, la sfîrºitul veacului XVII, care de la Curtea lui Domneascã (unde e acum Tribunalul Mare) a tras ºi a înnãdit o sfoarã lungã, pînã la Palatul Mogoºoaia, ºi tot ce era în cale a dãrîmat ºi a fãcut Podul Mogoºoaiei, devenit ulterior Calea Victoriei. El putea sã-ºi permitã aºa ceva. Putem noi trage o asemenea brazdã? Putem trage o asemenea sfoarã, sã nu ne mai uitãm nici în stînga, nici în dreapta ºi sã aplicãm o lege cu otozbirul?

Eu mã pronunþ pentru o prioritate legalã acordatã chiriaºilor. Ei nu sînt vinovaþi de uraganele sociale care s-au produs. Nu sînt vinovaþi nici proprietarii. Dar, cît de departe, înapoi în timp, trebuie sã mergem noi sã vedem ale cui au fost proprietãþile? În Cartea de Telefon a Bucureºtilor existã mai mulþi abonaþi cu numele Melic, o faimoasã familie de armeni. Casa Melic este unul dintre cele mai vechi edificii din Bucureºti, datatã 1760. Face parte din Patrimoniul Naþional, este monument arhitectonic.

Dacã apar cîþiva cu acte de moºtenire, sau prin cutumele perpetuãrii acestui nume important, în Evul Mediu tîrziu românesc, ºi vor cere casa?! Dacã vin urmaºi colaterali ai lui Manuc Bey ºi vor cere Hanul lui Manuc, pe care eu bucuros l-aº da, pentru cã acolo s-a semnat tragedia româneascã de la 1812, cînd ne-a fost rãpitã Basarabia?

Acestea fiind spuse, invit pe toatã lumea la raþiune, sã se stingã orice patimã politicã, sã fim cu adevãrat români ºi, mãcar pentru cîteva zile, sã uitãm din ce partide facem parte. Noi facem parte din marele Partid al legiuitorilor, care se numeºte Parlamentul României.

* * * Opoziþia a propus sã i se dea o listã a situaþiei locative a senatorilor. Iar dvs. aþi ºi votat! Eu cred cã nu este bine sã adoptãm decizii importante imediat cum începe ºedinþa, dupã pauza de prînz, pentru cã lumea mai vine de la hotel, de la restaurant, încã este în fazã de siestã ºi are o atenþie distributivã cam slabã. Pe nebãgare de seamã ºi pe iuþealã de mînã, cineva din Opoziþie ne acuzã pe noi de incorectitudine. În orice caz, este vorba de o prezumþie de vinovãþie ºi eu refuz mãcar sã se discute, darãmite sã se voteze, cã noi, ca senatori aleºi, am putea sã înclinãm balanþa justiþiei ºi a moralitãþii în funcþie de propriile noastre interese. Cui i-a trecut prin cap aºa ceva înseamnã cã nu ne cunoaºte. Poate ar fi bine sã se ducã la domnul Ion Raþiu ºi sã ni se spunã de ce locuieºte în casa savantului Dimitrie Gusti, de pe Str. Armindeni nr. 4. Marele nostru muzeograf ºi creator al Muzeului Satului, Gheorghe Focºa, care are 93 de ani, m-a implorat, în urmã cu 1 an, sã facem demersuri pentru a întemeia Muzeul „Dimitrie Gusti”, în casa unde locuieºte un membru marcant al Opoziþiei, domnul Ion Raþiu. Domnilor, aici nu este vorba sã împãrþim Senatul României dupã cum este împãrþitã strada, în douã tabere – în chiriaºi ºi proprietari. Noi, aici, nu sîntem chiriaºi, nu sîntem proprietari, nu sîntem locuitori la hotel. Noi, aici, sîntem titularii unor fotolii ºi portofolii. Lãsaþi-ne în pace, sã judecãm cum ne dicteazã cugetul ºi inima! (va urma) Internaþionalã a Cãilor Ferate. Se pare cã metoda d-lui Stolojan de a lãsa prãpãd în urma lui ºi de a se cuibãri la sînul unor organisme strãine a dat roade.

Rugãm Procuratura ºi Poliþia sã interzicã ieºirea din Þarã a inginerului Dumitrescu, care trebuie chemat în faþa Justiþiei. Totodatã, cerem Preºedinþiei Republicii ºi Guvernului sã analizeze motivele pentru care fostul ministru ºi actualul deputat Traian Bãsescu a aruncat la fier vechi nu numai vapoarele României, ci ºi vagoanele ºi ºinele de cale feratã, operaþiune criminalã, care pãgubeºte Þara de valori incomensurabile. De asemenea, sugerãm Poliþiei ºi Serviciului Român de Informaþii sã stabileascã dedesubturile acestor afaceri scandaloase ºi comisioanele cu care, eventual, au fost mituiþi protagoniºtii lor. Dacã nu vom ieºi din apatia noastrã cotidianã, dacã ne vom mai lãsa îmbrobodiþi de justificãri mincinoase, atunci totul va fi posibil în România ºi va veni o vreme cînd Poporul, înnebunit de lipsuri materiale ºi umilinþe morale, va mãtura totul în calea lui, ca talazurile unei furtuni!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (7 decembrie 1992, plenul Senatului României)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 3 august 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

Istoricul demonstreazã ceea ce alþi oameni de ºtiinþã nici mãcar nu îndrãznesc sã viseze: timpul se pare cã este reversibil! Nicãieri mai bine decît în ºtiinþa istoricã nu se aplicã „sfînta treime” a logicii gîndirii, postulatã de Fichte: tezã – antitezã – sintezã.

Din acest punct de vedere, istoricul nu poate fi comparat decît cu farmacistul: amîndoi comprimã, sintetizeazã, oferã leacuri ºi poþiuni salvatoare, care vindecã sufletul (în cazul dintîi) ºi trupul (în cazul al doilea). Dacã „Istoria e cea dintîi carte a unei Naþiuni” (Nicolae Bãlcescu), de ce n-ar fi ºi Istoricul cel dintîi cãrturar al unei Naþiuni? Lumea româneascã redevenea latinã, ca o reacþie legitimã la expansionismul slav ºi hungarist. „Virtus Romana Rediviva” nu era doar o devizã a generaþiei lui George Coºbuc, ci ºi o armã de luptã cu puteri miraculoase, în faþa cãreia populaþiile stabilite mai tîrziu în aceastã zonã a Europei nu aveau argumente. În pofida tuturor diversiunilor, persecuþiilor ºi vicleºugurilor, nici ungurii, nici slavii n-au putut smulge sigiliul Romei de pe actul de naºtere al Poporului Român. În comparaþie cu ei, mãcar turcii n-au pretins niciodatã cã ar fi altceva decît sînt, nu au anexat latina de cancelarie (ca ungurii) ºi nici n-au pretins cã ei reprezintã a treia Romã (ca ruºii). Românii se revendicau de la Roma glorioasã a lui Traian, nu de la Roma decadentã a lui Caligula ºi Nero. Astãzi ni se pare firesc sã scriem cu grafia latinã, dar veacuri de-a rîndul a circulat doar alfabetul chirilic, cãruia eu i-aº spune ºi metodic, avînd în vedere cã a avut doi pãrinþi, Chiril ºi Metodiu. Acest alfabet e slav doar din punctul de vedere al glazurii, pentru cã, în imensa lor majoritate, literele sînt de origine greacã. Este util de ºtiut cum a luat naºtere acest alfabet, la fel de artificial ca ºi limbajul esperanto, din zilele noastre.

Istoricul american Peter Brown (irlandez de origine, nãscut la Dublin, în 1935) sintetizeazã convingãtor evenimentele care au condus la crearea alfabetului respectiv: „În anul 863, cneazul Rastislav al Moraviei a solicitat împãratului Byzanþului sã-i trimitã cãrturari creºtini. Pentru Byzanþ, miza consta în impunerea controlului imperial asupra rutei dunãrene restabilite, ce se întindea de la Passau ºi Salzburg, trecînd prin teritoriul Ungariei actuale ºi prin þaratul bulgarilor, pînã la Constantinopol, de-a lungul unui ºir de regate creºtine slujite de clerici byzantini.

Rastislav dorea sã se asigure cã, o datã instaurat creºtinismul în Moravia, principatul lui nu avea sã fie considerat o nouã «frontierã deschisã», ce urma sã fie închisã de episcopii franci din Salzburg ºi Passau în interesele Imperiului franc creºtin, cum se întîmplase cu mai bine de un veac ºi jumãtate în urmã sub oblãduirea lui Bonifaciu, în centrul Germaniei. O Bisericã supravegheatã de îndepãrtatul Byzanþ era de naturã sã-i asigure independenþa doritã. Diplomaþi abili într-o epocã de intense contacte culturale dintre Byzanþ ºi þãrile vecine, concretizate în numeroase traduceri de texte greceºti în limba arabã, Constantin ºi Metodiu nu au ezitat sã elaboreze un alfabet pentru a-i oferi lui Rastislav ceea ce-i refuza clerul franc: o liturghie slavonã completã ºi un set de scrieri evanghelice traduse din greacã. Scrierea glagoliticã, folositã iniþial, era o grafie relativ ezotericã, pe potriva unor personaje obiºnuite cu misiunile diplomatice.

Abia ulterior a apãrut o grafie slavonã mai simplã, modelatã direct din greacã, denumitã «chirilicã» dupã numele adoptat de Constantin, cînd s-a cãlugãrit la sfîrºitul vieþii, în cea mai bunã tradiþie byzantinã. Cei doi fraþi au reprodus la periferia Imperiului Carolingian cel mai sacru microcosmos al Byzanþului, transpus în limba unui nou popor «barbar». O datã cu traducerea unui cod imperial de legi byzantine, ei i-au pus, de asemenea, la dispoziþie lui Rastislav instrumentul prin care sã-ºi configureze guvernarea ca o reflexie îndepãrtatã a împãratului însuºi”. Am sã fac un salt, în timp, la reacþia lui Mihail Gorbaciov care, în 1989, atunci cînd românii din Basarabia trecuserã, printre revendicãrile de ordin politic, revenirea la scrierea latinã, a lansat o întrebare care s-ar fi dorit nespus de inteligentã, din moment ce el, noul secretar general al PCUS, se pare cã devenise agent al Intelligence Service-ului, con-

vertit la „religia spionajului” de soþia sa, tãtãroaica Raisa: „În definitiv, care a fost scrierea moldovenilor, vreme de sute de ani?” Rãspunsul avea sã-l dea Istoria, foarte curînd. La ora actualã, puþinã lume mai ºtie cã semnele de punctuaþie n-au existat dintotdeauna, ci au fost inventate de grãmãticii Bibliotecii din Alexandria, care transcriau Iliada lui Homer ºi au simþit nevoia sã capteze ºi sã marcheze „suflul vital” al respiraþiei, al intonaþiei, al punerii în paginã.

Dinspre Ardeal ne-a venit nouã grafia latinã, ºi

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (26) aceastã reconquistã este cea mai importantã contribuþie a Unirii cu Roma, de la debutul anilor 1700.

Fanta de luminã a fost lãrgitã de ªcoala Ardeleanã ºi, dupã un secol, de miºcarea latinistã ilustratã de August Treboniu Laurian, Ioan C. Massim, Aron Pumnul º.a. În corespondenþa dintre George Bariþiu ºi B. P. Hasdeu se vede limpede frontul larg al ofensivei pentru înlocuirea scrierii chirilice cu scrierea latinã. Într-o ediþie rarã a operelor lui Hasdeu, îngrijitã de un alt enciclopedist, Mircea Eliade, gãsesc articolul „Un congres pan-latin la Paris”, publicat de savant în revista „Traian” (nr. din 9 iulie 1869). Aici identific eu una dintre rãdãcinile naþionalismului românesc: „Revenim ºi vom reveni, mereu, asupra acestei propuneri (organizarea unui mare Congres Latin la Paris – nota mea, C.V.T.), avînd convicþiunea cea mai nestrãmutatã cã de la dînsa depinde nu numai existenþa naþionalitãþii române, dar încã tãria latinismului întreg, pe care noi singuri, zece milioane de Români, un element compact ºi omogen, dar ameninþat din toate pãrþile, îl reprezentãm, deocamdatã, în Orient. (…) Pentru Români, un congres în Paris este o cestiune de viaþã; pentru Occidinte, este o cestiune de putere; pentru toþi strãnepoþii lui Romul, este o cestiune de legitimã apãrare; ºi dacã primul apel în aceastã privinþã rãsunã anume din josul Danubiului, cauza este cã tocmai aici slãbiciunea e mai mare, primejdia mai simþitã, buba mai coaptã… ªtim bine cã se vor gãsi între noi unele inime… ba nu! Unele inteligenþe, fãrã inimã, îmbuibate pînã’n creºtet într-un cosmopolitism universal, cãrora le va fi peste putinþã a pricepe electrica voce a sîngelui (ce splendid poem într-un vers! – nota mea, C.V.T.); dar ce ne pasã nouã de aceste umbre fãrã corp, cînd sîntem siguri de a afla un profund rãsunet în conºtiinþa naþionalitãþii române, de la Tisa ºi pînã la Nistru! Este un fapt pe care nu l-a observat încã nimeni. Poporul nostru e departe de Franþa, de Italia, de Spania… Poporul nostru n-a învãþat de nicãieri istoria unitãþii latine… Poporul nostru e înconjurat, din toate pãrþile, de tot felul de ginþi strãine… Poporul nostru a fost împins, cîteodatã, chiar a combate cu arma în mînã pe fraþii sãi de la celãlalt capãt al Europei… Poporul nostru s-a despãrþit, de secole, de restul latinitãþii, prin religiune ºi iarãºi de secole era despãrþit de dînsa prin alfabet… Ei, bine, nici distanþa, nici neºtiinþa, nici vecinãtatea barbarilor, nici regimentele austriace, nici cultul (religia – nota mea, C.V.T.), nici slovele cirilice; mai scurt nimic, nimic, de trei ori nimic n-a putut sã facã pe Români de a nu-i urî pe Nemþi ºi pe Muscali ºi de a nu-i iubi pe Latini!… Un exemplu.

Petru cel Mare a încercat a smulge România de sub iataganul turcului; poporul nostru a dat uitãrii pe marele împãrat rusesc. Iosif II a încercat a emancipa opinca românã de peste Carpaþi de sub jugul aristocraþiei maghiare: poporul nostru a trecut cu vederea peste marele împãrat austriac. Napoleon cel Mare n-a fãcut nimic pentru Români, ba încã din contra, pe nenumãrate cîmpuri de luptã legionarii Galiei (Franþei – nota mea, C.V.T.) au fost siliþi a-i mãcelãri pe bieþii Transilvãneni, dimpreunã cu celelalte «cãtane»; ºi totuºi, Românul, începînd de la CriºulNegru ºi pînã la Neagra-Mare, celebreazã pînã ºi

astãzi, cu entuziasm, pe nemuritorul «Bunã-parte» ºi pe mult iubita «Francie»”. Pentru minþile care seamãnã cu „apa platã”, care n-au, aºadar, efervescenþa „apei minerale”, a gîndirii ºi inventivitãþii creatoare, latinismul era sinonim cu catolicismul, iar pe aripile catolicismului venea, automat, hungarismul. Aceastã „reducere la absurd” a operat multã vreme, din nefericire. Nu existã, încã, în cultura românã un studiu analitic complex, care sã punã în relaþia cea mai corectã ortodoxia ºi catolicismul. (Ca sã fiu cinstit, unele încercãri existã, dar cu un orizont restrîns – am în faþã, bunãoarã, broºura „Puncte de apropiere între ortodoxie ºi catolicism”, de Arhimandritul Daniil Ciubotaru, ivitã de sub stema de teasc a Tipografiei Seminarului din Blaj, în 1945.)

Anomalia nr. 1 este aceea cã românii (popor latin) sînt ortodocºi – iar polonezii (popor slav) sînt catolici. Anomalia nr. 2 este cã ungurii, care sînt urmaºi ai acelora ce au contribuit la distrugerea Romei, acum se revendicã tocmai de la Roma – pe cînd românii, care sînt fiii naturali ai Romei, au fost împinºi în braþele Moscovei tocmai de aceastã distanþã geograficã datoratã interpuºilor ºi oaspeþilor nepoftiþi, sosiþi din fundul Asiei. Nu toþi Papii de la Roma au fost buni ºi nu toþi Patriarhii de la Constantinopole au fost rãi. Papa Sixtus al IV-lea, care coresponda cu ªtefan cel Mare al nostru, a rãmas în Istorie ca un om al rãzboiului: atunci cînd a fost nevoit sã încheie o pace, a murit de inimã rea. Cineva care cunoºtea bine ºi „faþa nevãzutã a Lumii”, cãrturarul Petru Maior, a rostit o frazã tristã, dar, la vremea prozelitismului, pe deplin adevãratã: „Papei de la Roma nu-i trebuie români, ci numai catolici ºi robi”. Prin ce se caracterizeazã robii? Robii spun, întotdeauna, DA, fiindcã aºa îi dreseazã stãpînii, pe cînd oamenii liberi au dreptul sã spunã NU. Diferenþã, aparent, minorã – dar ce e viaþa noastrã, oare, decît o permanentã miºcare de pendulã între DA ºi NU? La 28 octombrie 1758, preotul român Ioan, din satul sibian Aciliu (actualmente, acesta aparþine de oraºul Sãliºte) trimitea Þarinei Elisabeta, la Petersburg, o scrisoare, sau, mai bine zis, o jalbã, în care se plîngea de încercãrile Vienei ºi Romei de a-i dezrãdãcina religios pe români. „Convertirea cu tunurile”, încercatã de Împãrãteasa Maria Thereza ºi generalul Bukov – cînd a fost, literalmente, spulberatã salba de schituri, biserici ºi mînãstiri ortodoxe din Munþii Fãgãraº – mai rãu i-a înfuriat pe români; nu întîmplãtor, la noi, la români, a prins cel mai bine povestea despre zoofilia Mariei Thereza, care ar fi fãcut amor, în grajd, cu un armãsar; ne-am rãzbunat ºi noi, cum am putut. Unii, atraºi de spectacolul ritualului catolic – foarte frumos, de altfel, mai cu seamã din punct de vedere al cromaticii veºmintelor ºi al muzicii de orgã – s-au convertit ºi, din aproape în aproape, au luat iluziile lor drept realitate. Este cazul Monseniorului Vladimir Ghica (un om sfînt, fãrã doar ºi poate), care, într-un articol publicat într-o revistã parizianã, anunþa: „România va fi catolicã!”. Aceasta nu mai era o simplã viziune, ci o profeþie. Nu s-a împlinit nici ea. ªi nu avea cum, fiindcã, într-o asemenea problemã extraordinar de importantã, cum este cultul religios al unui popor, nu e dupã voia oamenilor, ci dupã voia Domnului. Nu-i de mirare cã Nunþiul Apostolic Francesco Marmaggi (care se iscãlea Franciscus), trimis de Vatican la Bucureºti, se aºtepta, atunci cînd a sosit pe meleagurile noastre (17 octombrie 1920), sã converteascã 10.000.000 de români la catolicism! Îmi imaginez cã el se ºi vedea în chip de Apostol biblic, mai însemnat chiar decît idolul sãu patronimic, Sfîntul Francesco d’Assisi.

Dezamãgirea i-a fost totalã ºi, dupã 3 ani, el s-a întors la Vatican. În materie de religie, „dumping”-ul nu e sãnãtos ºi nu are o bazã durabilã – sãracii apucã, din zbor, micile avantaje materiale, dupã care revin la starea lor iniþialã, ca iarba dupã vijelie. Toate acestea, ºi multe altele, din numeroase sfere ale existenþei, certificã faptul cã Occidentul nu ne cunoaºte ºi lucreazã cu „imagini greºite” despre români. Trebuie sã admitem cã am contribuit ºi noi, în suficientã mãsurã, derutîndu-i pe toþi prin atitudini ºi miºcãri bruºte, care au avut darul sã facã „luxaþie de ºold” chiar Istoriei. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 3 august 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (67) Scrisoarea Zinoviev În 1934, falsificatorul literar Thomas Walker aproape cã a distrus guvernul britanic prin încercarea sa de a-1 deconspira pe primministrul Ramsay MacDonald drept agent sovietic. Dar zece ani mai devreme, aºa-numita „scrisoare Zinoviev” îi distrusese practic pe MacDonald ºi guvernul sãu laburist, primul guvern laburist ce ieºise vreodatã învingãtor în urma alegerilor. Apãrînd doar cu patru zile înainte de alegerile generale din 1924 - pe care, oricum, conservatorii se aºteptau sã le cîºtige frauda i-a îngropat efectiv pe laburiºti, care deja recunoscuserã Rusia Sovieticã ºi cãutau sã încheie tratate comerciale cu aceasta. Aparent scrisã de Gregori Zinoviev, preºedintele celei de-A Treia Internaþionale Comuniste, scrisoarea incita Partidul Comunist britanic la violenþã, rãzvrãtire ºi acþiuni subversive împotriva forþelor armate britanice. Publicatã în cotidianul ,,Daily Mail” la data de 25 octombrie 1924, ea apãrea prea tîrziu pentru a fi infirmatã ºi a dat naºtere „spaimei roºii” în întregul regat. Odatã cu publicarea falsului, editorii de la ,,Mail” declarau: ,,Cã un astfel de document ar fi trebuit þinut secret pînã în ultimul moment înainte de campania electoralã este un alt semn cã guvernul are o conºtiinþã pãtatã în aceastã privinþã. ªi bine fac! Þara ºtie acum cã Moscova trimite ordine comuniºtilor britanici ºi cã ele sînt duse la îndeplinire de cãtre comuniºtii locali. În schimb, comuniºtii britanici dau guvernului socialist ordine pe care îi (sic!) ascultã umili ºi supuºi”.

Evident, editorialistul de la ,,Mail” nu se pricepea nici la logicã ºi nici la gramaticã, dar nu mai conta: rãul fusese fãcut, ºi conservatorii au ieºit învingãtori. ªi deºi ani de zile liderii par-

tidului laburist ºi guvernul sovietic deopotrivã au continuat sã afirme cã scrisoarea este un fals, de-abia în 1966 ziarul ,,Sunday Times” a stabilit efectiv cã un grup de emigranþi ruºi se afla în spatele fraudei. De asemenea, a reieºit cã, în urmã cu patruzeci de ani, deºi mulþi electori ºi membri de partid conservatori crezuserã cu adevãrat scrisoarea, unii lideri ai partidului Tory au ºtiut tot timpul cã scrisoarea este un fals - ºi au pãstrat tãcerea.

ÎNGERI PÃZITORI

,,Fotografia gîndului” (1) Ted Serios, un alt practicant al paranormalului brutalizat de „formidabilul” James Randi, fost bãiat de serviciu la un hotel din Chicago, a devenit cunoscut dupã 1962, datoritã activitãþii Paulinei Oehler, de la Societatea pentru Cercetarea Fenomenelor Paranormale din Illinois ºi, mai tîrziu, datoritã investigaþiilor întreprinse de dr. Jule Eisenbud, de la ªcoala Medicalã a Universitãþii Colorado, în campusul din Denver. Afirmînd cã, în 1955, spiritul lui Jean Lafitte, un pirat francez de la începutul Secolului al XlX-lea, l-a condus în cãutãrile sale pe urma unei comori ascunse (cu cîteva descoperiri minore), mai tîrziu, acest individ ciudat i-a convins întîi pe Oehler, apoi pe Eisenbud cã poate produce „fotografii ale gîndului”. În cartea sa, ,,Lumea lui Ted Serios” (1967), Eisenbud afirma cã Serios, privind fix la lentilele unui aparat de fotografiat polaroid încãrcat, producea imagini, identificabile pe film, ale oricãrui gînd ce îi trecea prin minte în momentul respectiv - un hotel cu numele „Stevens” alãturi de el; o fotografie a Mînãstirii Westminster (Abbey) la o zi dupã ce o vãzuse într-o revistã de turism ºi altele. Totuºi, cu greu putea fi crezut. (va urma) STUART GORDON

B a n i 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Bãnesc; 2) Faþa unei monede – Ciudã; 3) Rãmãºiþã – Bancnotã de o sutã; 4) Urme de biºtari! – Nu-i rar – Sumã finalã!; 5) Meºter în metale preþioase – Paradis; 6) Geamãt scurt – În întregime; 7) Sediul economului; 8) Teu! – Stat asiatic – Gras la mijloc; 9) Rîu în Maramureº – Ca un leu slab; 10) Locul unde se bat monedele.

VERTICAL: 1) Ban de micã valoare – Apropiat, cordial; 2) Dramaturg român, autorul comediei ,,Cheta” (Paul) – Bãuturã greceascã; 3) Drept cesionat – Perioada banului!; 4) Miez de turtã! – Cu temperatura scãzutã (pl.); 5) Nes! – Debitor; 6) Partea lichidã a sîngelui – Sora mai mare (reg.); 7) Asfinþit – Pulbere pentru copiatoare; 8) Ritual – Tãrie marinãreascã – A treia notã; 9) Împrumuturi bãneºti cu camãtã; 10) Dolari (arg.) – La biliard.

Dicþionar: URT PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,TÎNÃRUL NOROCOS” 1) RUTIER – PANA; 2) ZMEU – CAL – EN; 3) PAI A AVUT – T; 4) ULM – P – ETICI; 5) LE – PINA ACUM; 6) T – RACI – SAL; 7) IC – NOUA – IED; 8) MOBIL – TA – GT; 9) ACCIDENTE; 10) AD – A – ALTERA; 11) SALTA - AICEA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.