Romania Mare, nr. 1454

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Fiecare dintre noi manifestã un mare curaj inconºtient: acela de a ne culca, searã de searã, deºi e posibil sã nu ne mai trezim din anestezia somnului.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Sãtui de parteneriatul cu SUA (Sãrãcire, Umilire, Antiromânism) Motto: „A fost acest destin sã se-mplineascã,/ La-ntretãierea legilor cuminþi,/ Ca sã ajungã prinþii sã cerºeascã/ La cerºetorii prefãcuþi în prinþi”.

(ADRIAN PÃUNESCU) Începe sã se trezeascã România? Sincer, nu pot sã confirm asta deocamdatã, dar cert este cã din ce în ce mai multe voci încep sã denunþe falsul „parteneriat”, în spatele cãruia se ascund SUA - dar nu marea operã a lui Washington ºi Franklin, Statele Unite ale Americii, ci o variantã actualizatã a acronimului: Sãrãcirea, Umilirea ºi atitudinea Antiromânescã!

Americanii patroneazã strategic Sãrãcirea prin jefuirea de proprietãþi ºi resurse, dar ºi prin obligarea la plãþi uriaºe, pe motive mincinoase, absurde. SUA tuteleazã strategic Umilirea României, prin impunerea cu maximã aroganþã a deciziilor, prin imixtiunea ºi chiar dictarea unor decizii din diplomaþie, politicã ºi justiþie, de aici rezultînd ºi impunerea unei stãri umilitoare, maladiv umilitoare a conºtiinþei populare: sîntem cei mai corupþi din lume, sîntem hoþi, sîntem conduºi de proºti, de mafioþi, toþi meritã puºcãrie, „puºcãria pentru toþi” a devenit un þel al „revoluþiei civice”! Chiar dacã totul este fals prin exagerare, am ajuns sã credem asta, pentru cã aºa ne-au impus „strategicii” ºi cozile lor de topor. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Cum a fost exclus Arghezi din tagma monahalã Pagina 10

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Mãmãliga mai face ºi explozie... (1) Fraþi români din toatã Þara, astãzi, 22 octombrie 1997, începe o erã nouã în Istoria României. Sã þineþi minte aceastã zi de toamnã, pentru cã se marcheazã începutul Marºului nostru simbolic cãtre Palatul Cotroceni ºi Palatul Victoria.

Va fi un marº lung ºi greu, dar cauza e dreaptã ºi pentru Patria noastrã nici un sacrificiu nu este prea mare. Sã te fereascã Dumnezeu de omul disperat, care nu mai are ce sã le dea copiilor de mîncare ºi vede cã paragina ºi dezastrul cotropesc cãminul lui, obºtea lui, Þara lui întreagã. Aº dori sã-mi permiteþi sã încep prin a vã mulþumi din inimã cã aþi rãspuns invitaþiei lansate de Parteneriatul pentru Bucureºti, alcãtuit din filialele municipale ale P.D.S.R., P.R.M. ºi Partidului Pensionarilor, la care s-au adãugat între timp ºi Asociaþia Chiriaºilor din Casele Naþionalizate, precum ºi alte partide, asociaþii, ligi ºi fundaþii. Este dreptul nostru sã ne organizãm, sã ne întîlnim ºi sã dezbatem public, în Agora Cetãþii, problemele mari ºi grave ale Þãrii noastre. Pentru cã altceva nu mai avem voie sã facem ºi orice încercare de a comunica ºi în alt fel mesajul nostru, este reprimatã cu brutalitate de reþelele unei Mafii Politice infiltrate la toate nivelurile Puterii ºi ale mass-media. La Televiziunea Românã nu avem acces, deºi aceasta e postul public ºi e obligatã, prin lege, sã fie imparþialã ºi sã informeze corect populaþia. Însuºi Mitingul de azi era sã fie deturnat de cãtre conducerea Primãriei Generale a Capitalei, care, deºi noi aveam toate aprobãrile obþinute de 3 zile, s-a pretat la o diversiune josnicã, difuzînd comunicate repetate, la Radio Bucureºti, cum cã Adunarea ar avea loc în cu totul altã parte. (continuare în pag. a 22-a)

CORNELIU VADIM TUDOR (22 octombrie 1997, Piaþa Senatului, din Bucureºti; discursul, la care au asistat peste 7.000 de oameni, printre care ºi Adrian Nãstase ºi Adrian Pãunescu, a fost marcat, în repetate rînduri, de aplauze ºi ovaþii)

Rozariul de la Mândruloc, Arad

Al treilea om Nu sîntem singuri niciodatã E-o fiinþã-n preajmã, tot mereu Poate o rudã decedatã Poate un înger, sau un zeu.

Dacã ne paºte un pericol Ne apãrã, ne dã un sfat – Cine contestã, e ridicol Mai tuturor ni s-a-ntîmplat.

Un corp astral, din altã stare E un om viu, ºi totuºi nu-i Apoi se stinge ºi dispare…

El nu se-aratã oriºicui Ci doar acelora pe care Îi are Domnu-n planul Lui. CORNELIU VADIM TUDOR, 2 ianuarie 2015

Vulgaritate versus bun-simþ

ªtirea sãptãmînii

Pesta porcinã loveºte din nou Anul acesta, fermierii români, în special cei din zona Dobrogei, au fost loviþi de nãpasta al cãrei nume, pestã porcinã, ne duce cu gîndul la politicienii români ºi mai puþin la Africa, de unde se pare cã a venit. Ministerul Agriculturii ne spune cã nãpasta a venit odatã cu porcii mistreþi care au urcat fie de la bulgari, fie au coborît din Ucraina. Cert este cã nu am auzit sã existe astfel de plagã porcinã ºi în þãrile vecine. Dimpotrivã, bulgarii se grãbesc sã ridice un gard la graniþa cu România, ca sã nu le fie spulberate veniturile din vînzarea de carne de porc, în timp ce Dunãrea, se pare, permite porcilor sã treacã graniþa doar într-un singur sens, spre România, ºi doar a ãlora bolnavi. (continuare în pag. a 15-a) TANO

Pagina 8

Poveºti din viaþa romilor Pagina 16

NR. 1454 z ANUL XXIX z VINERI 10 AUGUST 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 10 august 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Petre Roman face cu aspiratorul Paranoia sexualã a lui Ardei Umplut Fostul premier francez s-a autosinucis Premiul Nobel pentru Chiorul Perfilu infantilu ºi Itu Tâmpitu Politicienii au dezinterie PARTEA I Duminicã, 9 mai 1993, au fost depuse coroane de flori în amintirea eroilor români de la 1877-1878 ºi 1941-1945. La Mormîntul Eroului Necunoscut, din partea Parlamentului României a fost depusã o frumoasã coroanã cu panglicã Tricolorã de cãtre o delegaþie compusã din domnii Corneliu Vadim Tudor (P.R.M.), Dan Marþian (F.D.S.N.) ºi Ioan Lup (P.N.Þ.C.D.). Profund necinstit bãieþelul cu capul mic ºi moale ca o lingurã de ciulama - de Mihai Talulici vorbim noi. În timpul emisiunii Duplex Bucureºti-Chiºinãu de sîmbãtã dupã-amiazã, el a dat citire unor propuneri venite din Bucureºti, de la niºte oameni care, chipurile, vor sã dea în dar unor basarabeni cîte un abonament la, þineþi-vã bine, „Evenimentul zilei”, „România liberã” ºi „Cotidianul”! Aranjamentul e vizibil, nu s-a pierdut prilejul sã se mai facã ceva publicitate, pe daiboji, acestor fiþuici mizerabile. ªi, mã rog, Tatuliciule, ce sã citeascã românii de peste Prut în cele 3 ziare ale vînzãrii de þarã? Cum sînt bãlãcãriþi aproape numãr de numãr marii poeþi basarabeni Grigore Vieru ºi Leonida Lari? Am reþinut totuºi din acel spectacol prestanþa prezentatoarei Angela, din Chiºinãu, ºi iureºul încîntãtor al formaþiei de dansuri moderne „Codreanca”. Într-o publicaþie obscurã („Jurnal de Bucureºti”), d-na Mioara Roman afirmã cã soþul ei mãnîncã orice, cã e maniac dupã curãþenie (s-a vãzut, ne-a curãþat ca la „Nufãrul”) ºi cã, în timpul liber, „Petricã face cu aspiratorul”. Hai cã ne-ai pus pe burtã, coanã Mioaro, ca avionul ãla de-a aterizat pe-o brazdã cu ridichi la Otopeni! Ce face Petricã? Face cu aspiratorul? Pãi aºa ne-a fost vorba, de-aia v-aþi luatãrã voi, de-aia zicea el cã-i os de ardelean? Totuºi, dacã stãm sã ne gîndim, între Petricã ºi aspirator existã multe asemãnãri, aºa cã pe întunric poþi sã-i confunzi: 1) nici Petricã, nici Aspiricã n-au gît; 2) ºi Petricã, ºi Aspiricã aspireazã tot ce le iese în cale, cu o lãcomie metalo-casnicã; 3) atît Petricã, cît ºi Aspiricã sînt manipulaþi. Paranoia sexualã a lui Ardei Umplut nu mai poate fi controlatã, face urît de tot ºi scoate chiar limba la oameni. Pe pag. I a „Excrementului zilei” de vineri, 7 mai, la loc de frunte, sus în stînga, apare principalul eveniment planetar: „Panorama metodelor de corectare a erecþiei. În lume, impotenþa a atins cote alarmante”. Apoi, în tabele profund ºtiinþifice, sînt descrise cîteva metode de vindecare a acestei boli nenorocite, ceea ce ne duce cu gîndul la gluma: ,,N-ar fi o tragedie dacã problema cu pricina te-ar lãsa brusc, numai cã ea te face mai întîi de rîs”. Uite metode publicate de Ardei Umplut: „Proteze hidraulice ale penisului”; „Injectarea în penis a unor substanþe erectile”; ,,Cilindru de plastic ataºat la o pompã de vacuum plasatã în jurul penisului”; „Implantarea a doi cilindri de silicon semirigizi în cavitãþile penisului; cilindrii sînt conectaþi la o pompã hidraulicã situatã în scrot”; „O gamã largã de articole de fierãrie prin care se încearcã repararea erecþiei ca pe sistemul hidraulic al unui camion”(?!). Alo, Salvarea, trimiteþi de urgenþã un felcer la Cristoiu, bãiatul prinde muºte, vrea sã-ºi lege de puþulicã tot felul de pompe, cilindri, articole de ferometal, ba chiar ºi niºte camioane, nenorocitul de el! Mã bãiatule, tu nu mai judeci, dragul tatii Ardei Umplut, ce vrei sã faci cu camionul? Crezi cã se va întoarce mortul de la groapã dacã îþi bagi un camion închiloþei? ªi ce fel de camion preferi? Un TIR e bun? Dar o basculantã? Ai cerut voie Guvernului sã ieºi cu camioanele întreprinderii? ªi care e femeia aia la care ai sã te duci echipat în halul ãsta, mai ceva decît Cãpitanul Planet sau Superman?! Tu crezi cã în loc de chestia respectivã e vreun garaj, ca sã-þi bagi tu camionul? Tare zãpãcit eºti, piºpiricã, cu cît te uiþi mai mult la vrejul ãla, cu atît mai mort e. Lasã-l în pace, asta-i situaþia. Nu poþi sã le faci pe toate: ºi analist politic, ºi Cassanova.

Continuã sã se scurgã informaþii din Parlament cãtre ziarul spãlãtorilor de morþi. Nu ºtim cum se face

cã tot ce s-a discutat în cadrul restrîns al Biroului Permanent al Senatului, de miercurea trecutã, a ajuns la hingherii lui Cristoiu. Astfel a fost posibilã publicarea articolului: „Corneliu Vadim Tudor a cerut pentru secretara sa un salariu de merit”. În realitate nu unul, ci patru senatori au cerut aºa ceva pentru secretarele lor, pentru simplul motiv cã ele muncesc foarte mult. Nu sînt doar secretare, ci ºi stenodactilografe la sala de ºedinþe, ºi nu mai puþin de 19 alte secretare au acest salariu de merit, care înseamnã cîteva mii de lei în plus. Ca dovadã a furiei oarbe cu care leprele astea urmãresc orice pas, orice respiraþie a preºedintelui P.R.M., este faptul cã nu se suflã o vorbã despre ceilalþi senatori care au cerut, în aceeaºi ºedinþã, acelaºi lucru firesc: Doru Ioan Tãrãcilã, Adrian Pãunescu, Mircea Vîlcu. Deci, stîrpitura asta cu piept de femeie ºi fãlci de bãrbat, pe nume Cristoiu, care cîºtigã din cadavre ºi minciuni peste 5 milioane de lei pe sãptãmînã, banii lui de buzunar, se caliceºte la cîteva mii de lei ale unei românce care îºi cîºtigã pîinea cinstit! Pentru turnãtoria asta, care încalcã grav regulamentul Senatului ºi orice normã de bun-simþ, noi îl bãnuim capabil pe un singur membru al Biroului Permanent: Eugen Dijmãrescu, de la F.S.N., adicã de la patronul lui Ardei Umplut, Petre Roman. Sã fie clar! O altã minciunã stupidã a acestor nemernici: au afirmat cã dl. Nicolae Vãcãroiu a suferit un atac de inimã (?!) dar, de fapt, omul era roºu la faþã de... soare, fiindcã jucase fotbal ºi tenis, duminica trecutã. Sau poate n-are voie? Iatã deci numai cîteva dintre miile de motive pentru care dl.

Vadim Tudor a pus gãrzile sã-i scoatã afarã pe infractorii ãºtia, care se strecuraserã vineri, fraudulos, la Conferinþa de presã a P.R.M. ªi ãsta-i doar începutul, data viitoare îi spãlãm pe dinþi cu spuma de la extinctor! „Minþi ca o gazetã imperialistã” - ziceam noi în copilãrie. Poate pentru cã pe atunci nu auziserãm de CIA, campioana absolutã a minciunilor. ªtiþi ce se afirmã într-un raport al acestei instituþii pe care, sã fim drepþi, o credeam ceva mai inteligentã? Cum cã Saddam Hussein este disperat de trãdarea ,,iubitului” sãu, care l-a pãrãsit pentru Fidel Castro. Vedeþi cum se încearcã compromiterea, dintr-un singur foc, a doi dintre adversarii politici ai americanilor? Nu afirmase oare Pacepa, pus tot de CIA, dar ºi de Mossad, cã Yasser Arafat trãia cu un amant al lui într-o casã de oaspeþi pusã la dispoziþie de Ceauºescu, unde scotea strigãte de tigru la atac? Vulturul care se aflã încrustat pe stema veche a Bucureºtilor s-a fãcut cioarã jumulitã care, la rîndul ei, jumuleºte tot ce-i picã în gheare. E vorba, desigur, de primarul de culoare Crin Halaicu, care se simte încolþit pentru fãrãdelegile sale ºi încearcã sã cîºtige simpatia populaþiei. Priviþi frazã de om nebun: „Dacã guvernul nu o sã vrea sã discute serios, anunþ populaþia cã întrerup furnizarea apei calde”. Pe-ãsta l-a lovit dragostea de popor, dupã ce a lãsat 3 milioane de oameni fãrã un strop de apã, în noaptea de Anul Nou! Cine eºti tu, Gipsy King, sã ne întrerupi nouã apa caldã? Eºti stãpînul feudal al oraºului, te-ai uitat în oglindã în ce hal te-a strîmbat Dumnezeu? Extraordinarã victoria handbalistelor de la Rapid Mecanicã Finã, care, în prima manºã a unei finale de cupã europeanã la handbal, au sãrit peste umbra lor ºi le-au bãtut pe franþuzoaice la 12 goluri diferenþã. Din pãcate, transmisia TV a fost compromisã din cauza þipetelor de-a dreptul isterice ale acestei fete pe nume Dana Alexe, care nu ºtie cã un comentator sportiv n-are voie sã chirãie ºi sã þopãie ca un puºti pe la gardul stadionului. Sã nu mai pomenim de plãcerea agasantã pe care o resimte singurã cînd pronunþã cuvîntul „Gooollllllîîî!”, cu vreo 14 l în coadã, maimuþãrindu-i pe crainicii latino-americani de fotbal.

Noi sîntem de acord cã e patrioatã, cã iubeºte sportul, cã îl trãieºte frenetic, dar trebuie sã se corijeze, fiindcã dã un spectacol dizgraþios, ºi e pãcat de ea, fiindcã tãticul ei a fost un valoros cronicar sportiv, Constantin Alexe, iar ea însãºi n-are deloc capul gooolllllîîîî! Pentru a patra oarã a înviat din morþi revista „România

literarã” a d-lui Nicolae Manolescu-Apolzan. Nici o creaturã n-a avut atîtea morþi aparente ca fata asta zãludã, cum te uiþi puþin în altã parte - hîc, dã ochii peste cap ºi-o mierleºte, dupã care toþi trepãduºii ãºtia mititei (manoleºti, dimisieni, alex-ºtefãneºti) dau buzna peste falimentarul Octavian Mitu, ãla se prostitueazã pe la niºte comercianþi ºi securiºti, mai stoarce vreo douã milioane de mangoþi ºi gata învierea! În ultimul numãr, un cretin l-a fãcut pur ºi simplu mãgar pe dl.

Oliviu Gherman, preºedintele Senatului, iar un oarecare Mircea Mihãieº se sinucide public printr-un articol de om sifilitic, plin de înjurãturi grosiere ºi muºcãturi de varice pe la toþi trecãtorii prin zonã. Noroc cã ne-am distrat cu cronica sportivã, unde doi arbitri (Crãciunescu ºi Porumboiu) au fost amestecaþi în mod involuntar de aceºti ageamii, aºa cã a reieºit...

Crãciunoiu! ªi mizeria asta de revistã costã 75 de lei!

Tot am vorbit de sinucidere. ªtiþi ce-a declarat simpaticul, inepuizabilul Victor Surdu miercuri seara, în timpul meciului de fotbal Borussia DortmundJuventus Torino? Cã Pierre Bérégovoy s-a autosinucis! Bravo, nea Victore, dar formularea corectã este: s-a autosinucis singur el însuºi! Douã ºtiri au deþinut capul de afiº al sãptamînii politice europene: 1) un nou cimitir evreiesc din Ungaria a fost devastat de neonaziºti; 2) Germania va livra echipament militar Ungariei. ªi uite-aºa se refac alianþele hitleriste. ªi uite-aºa se îndreaptã nemþii ºi ungurii spre dezastrul definitiv! Fãnuº Neagu nu se dezminte! Întrebat de ziarul „Azi” ce pãrere are despre propunerea Uniunii Scriitorilor din Ungaria ca instigatorul de la TîrguMureº, Sütö Andras, sã ia Premiul Nobel pentru Literaturã, marele blond a dat un rãspuns de o profunzime extraordinarã, care trãdeazã valul de simpatie popularã faþã de acest ungur: „Îl bag în mãsa!”. Bravo, nea Fane, eºti un dur, dar ºtii tãlicã cum cã mã-sa lui Ochi de ªoim e chiar Doina CorneaJuhasz? Se minte în continuare ca la balamuc în ziarele antiromâneºti. Priviþi titlu de articol pe pag. I a „României libere” de miercuri, 5 mai: „C.V. Tudor pune bazele noului partid comunist”, de un zãpãcit, Andrei Bãdin. De unde ºi pînã unde? Faptul cã noi am gãzduit, cu multe rezerve, în „Politica” un anunþ al unor cetãþeni nu înseamnã cã preºedintele P.R.M. e implicat cu ceva. ªi apoi, de ce-ar fi? El a creat deja un partid nou, de ce l-ar crea ºi pe-al doilea care e deja vechi de 72 de ani? Pozarul cu 4 clase, Max Bãnuº, dã rateu dupã rateu! Lacom de bani ºi de popularitate, el a înfiinþat o nouã revistã: „Bucureºti”, care ar trebui sã se numeascã „Tel-Aviv”, dar ce mai conteazã? Tot nu se vinde, nu se cumpãrã, nimic-nimic. Nici nu-i de mirare, din moment ce redactor-ºef este acelaºi purceluº cu pãtrunjel în nas Bogdan Teodorescu, care a ruinat ºi „Tinerama”. Priviþi zmecherie la Vax Lãbuº, pe pagina I a revistei „Bucureºti”: „Aþi cîºtigat 10.000 de lei. Prin sondaj, revista noastrã oferã celor care o cumpãrã un premiu sãptãmînal de 10.000 de lei”.

Aºa ceva n-am mai auzit: asta e prima publicaþie de pe glob care dã ea bani cititorilor ca sã fie cumpãratã! Un truc asemãnãtor încercase alt belit, Lucian CornescuRing, care voia sã ne fraiereascã la alegeri cu 1 milion de lei, doar-doar se vede în Parlament! Stimaþi evrei din Israel, Europa ºi S.U.A., încercaþi sã ne trimiteþi emisari mai deºtepþi ºi, în orice caz, cu liceul la bazã, cã ãºta doi sînt tare prostãnaci! Atît de prostãnaci, încît, în aceeaºi revistã ridicolã, „Bucureºti”, este publicatã poza deputatului U.D.M.R. Gyorgy Tokay, iar dedesubt scrie cã e vorba de... deputatul Emil Tocaci, care are o cu totul altã figurã ºi, în orice caz, e senator!

Nu ne putem despãrþi de „Tinerama” fãrã a constata performanþele a doi beþivani de la „Scînteia tineretului”: Pavel Perfil ºi Ioan Itu. Primul ne anunþã cã pe harta lumii a apãrut un nou stat: Buzãul - fiindcã asta se înþelege din enumerarea de cãtre el a þãrilor „unde poposesc sculpturile lui Brâncuºi: Franþa, S.U.A., Buzãu” (bagã ºi Cimitirul Bellu, alcoolistule, cã ºi pe-acolo e o statuetã funerarã a lui Brâncuºi, þarã micã Bellu, ce-i drept, dar îi tragem repede o capitalã în Capelã, un drapel cu douã oase încruciºate ºi un imn naþional, eventual „Deschide, gropare, mormîntul!”).

Al doilea machitor de cursã lungã, Itu Tâmpitu (cu â din aoleu), minte cum cã academicianul Iulian Mincu a fost „persona non grata” la Paris. Profesore, ajutã-l pe-ãsta cu ceva, bagã-1 la dezalcoolizare, cã-i galben ca turta de cearã, zici cã-i Ciu En Lai într-un lãmîi. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 14 mai 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 10 august 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Complexul milogului Autotrofii ºi autoscrofii Un ºarpe la Ministerul Injustiþiei La dispariþia oamenilor civilizaþi Vînturi ministeriale ,,Cerºetorii, hoþii ºi curvele Europei...” Tufe de Veneþia Transilvania de la Ioan Corvin la Mihai Viteazul În raport cu licuricii mari ºi mici, politicianul român suferã de complexul milogului. În schimb, acasã, în spaþiul carpato-danubiano-mafiotic, se manifestã în toate detaliile complexul brutei. Cred cã nu existã în teoria involuþiei omului o specie mai scîrboasã decît politicianul român. Incult, ranchiunos, hoþ, arghirofil, infatuat, cu o percepþie deformatã asupra realitãþii, fãrã coloanã vertebralã, fãrã bun-simþ ºi fãrã vreo urmã de moralã, diletant, fãrã instinct de conservare, vrãjmaº al viitorului þãrii sale, omul de grotã împrãºtie de jurîmprejur sifilisul politic, otrãvind sîngele societãþii româneºti. Singura lui ocupaþie mintalã e sã nu fie prins la furat ºi, dacã, totuºi, potera îºi face datoria, sã nu fie pedepsit. Nu furã de foame, ci dintr-o pasiune mistuitoare. Îndeasã pe jgheab tot ce-i iese în cale. Pare o jigodie hãmesitã, dar are bîrlogul plin de provizii. Nui este sete, dar ºi-a transformat gîtul în pîlnie de argint.

Nu rezistã la o simplã dictare, dar are CV-ul burduºit cu doctorate. Dispreþuieºte tot ce-i este superior. Omul de culturã este considerat duºmanul natural. N-are nici o relaþie cu Dumnezeu, dar vorbeºte în numele Lui la slujbele bisericeºti televizate. Furã cu seninãtate din buzunarele copiilor, dar în campaniile electorale îi mîngîie cu dexteritatea unei cobre aflate în preajma victimei. Solicitã respect, nu pentru ceea ce sînt, ci pentru ceea ce cred cã sînt, dar ei se comportã ca niºte golani. Mint ºi cînd dau bunã ziua ºi cînd se uitã în oglindã. Politicianul român e acel vierme intestinal care de Ziua Naþionalã se strecoarã în trupul naþiunii, colorîndu-se în roºu, galben ºi albastru. Dar România e o þarã atît de frumoasã ºi de iubitã de Dumnezeu încît toþi aceºti gîndaci de Colorado, toate aceste omizi, toþi aceºti boschetari mascaþi, toate aceste boarfe secondhand, n-au putut-o murdãri definitiv. Da, viperele crescute la sîn vor s-o sugrume, sã-i inducã boala mortalã a sãrãciei, sã nu mai existe o Românie frumoasã precum soarele de pe cer. ªi dacã pentru asta ar trebui sã ne omoare sau sã ne alunge pe toþi de la vetre, o vor face fãrã nici o urmã de regret, sprijininduse pe hoardele strãine. Complexul milogului, umil cu licuricii, josnic cu românii, ºubrezeºte zilnic temelia acestei þãri. Dar n-o sã-i lãsãm sã ne striveascã. Va veni ziua socotelilor, ºi o sã tragem apa dupã toate gunoaiele Fanarului. Încã mai existã material didactic ca sã-i înãlþãm în þepe, dupã rang. Chiar dacã celor mai mulþi dintre ei o sã le placã, vom aplica pînã la capãt hotãrîrile venite din fundul Curþii Constituþionale. Sã nu ziceþi cã nu v-am spus, miºeilor! Cicã pe mapamondul lumii globului pãmîntesc existã circa 3.000 de oameni care nu bagã nimic la jgheab, iar ºoseaua gîtului e veºnic uscatã. Le e de ajuns sã se bungheascã la soare ºi le dispar, de parcã n-ar fi fost, ºi setea, ºi foamea! Asta cu mîncarea o putem înþelege, oricum e un fel de fudulie eroticã, un moft, un pamplezir, dar p-aia cu lichidele o combatem cu argumente irefutabile (Ce cuvînt frumos!

Poate-i ridicã miliþia certificatul de înmatriculare! Ar fi bine sã fie atent pe unde umblã!). ªi nu credem. Cel puþin la noi, la români, aºa ceva este imposibil cîtã vreme, încã din primii ani de viaþã, oamenii sînt educaþi conform principiului aristotelic ,,Bei, mori! Nu bei, mori!”. Aºa cã aceluia care împrãºtie asemenea ºtiri scandaloase, le rãspundem prin vocea filosofului de gazon Gheorghe Hagi: ,,Autocritica el sã ºi-o facã”.

Totuºi, o specie de autotrofi existã ºi la noi, în zona crepuscularã a Palatului Parlamentului Ruºinii Naþionale. În limbaj popular li se spune autoscrofi... În faþa Ministerului Injustiþiei a fost descoperit un ºarpe, altul decît domnul ministru. Descoperitorii au fost cîþiva ziariºti acoperiþi, de aceea nimeni nu înþelege de ce mai era nevoie de încã o reptilã pitulatã printre boscheþi. Societatea s-a grupat în douã tabere, pro ºi contra ºoferului cu numãr deosebit la maºinã. Unii vor sã-i dea clanþã PSD-ului (vã rugãm sã observaþi eleganþa exprimãrii!), alþii vor s-o ia cu mîna. E o bulibãºealã de nedescris, parcã-i o nouã revoluþie sexualã (tot cam aºa a fost ºi în decembrie 1989). Nici nu mai conteazã cã inflaþia s-a fixat la 5,4%, cu tendinþã de creºtere, cã preþurile ºi-au înfipt ghearele în buzunarele noastre, cã toatã tabla de valori s-a rãsturnat.

Toatã lumea vrea sã dea ºi sã ia clanþã. Vai de capul vostru! ªi mai vreþi ca profesorii sã facã educaþie în

ºcoli! Ca sã parafrazãm un mare scriitor american, au dispãrut oamenii civilizaþi, au dispãrut ºi aceia care i-au vãzut pe oamenii civilizaþi. Între 1970 ºi 1989, economia româneascã a crescut cu 350%, de la 12 miliarde de dolari la 54 miliarde de dolari. Iatã cã pãrinþii ºi bunicii noºtri au fãcut ceva pentru România.

Iar generaþia noastrã a risipit cu lejeritate. Un studiu al cercetãtorilor erotici a stabilit cã bãrbaþii sînt mai curve decît femeile, adicã înºalã mai mult, mai repede, mai bine ºi în procente mai mari (aproape jumãtate dintre bãrbaþi, faþã de un sfert dintre femei). ªi n-au fost puºi la socotealã politicienii fãrã puþã! Care, în ciuda dramaticei realitãþi, îºi înºalã cu religiozitate electoratul.

Mihai Fifor, ministrul Apãrãrii Naþionale de prostie, s-a dat ganþos la Putin, încercînd sã-l intimideze cu ,,rachetele balistice” de la Deveselu ºi cu culegãtorii de curve de la ,,Mihail Kogãlniceanu”.

Acest bãiat bãtrîn, cît a tãcut, pãrea cã la viaþa lui vizitase ºi alte ºcoli decît ªcoala de Corecþie a Vieþii.

Dar cînd a deschis gura, a fãcut curent pînã la Moscova, deºi, de obicei, sensul de deplasare este invers. Trecem peste aspectul cã habar n-avea cã la Deveselu nu sînt rachete balistice (e, totuºi, ministru în Cabinetul Dãncilã, nu poþi sã-i ceri mai mult!), ºi cã, din punct de vedere militar (nu ºi politic!) pe Vladimir îl doare-n sistemul de operare de jucãrelele de la Deveselu, dar nu putem trece peste faptul cã Vifor (aºa-l chema pe unul dintre caii lui ªtefan cel Mare; l-a compromis ºi pãsta!), absolvent de filosofie-prostologie, a fost bibliotecar. Pãi dacã nici bibliotecarii nu citeºte, atunci cine? Doamna Viorica? Olguþa este categoricã: ,,Iohannis este o culme a ridicolului absolut!”. Parcã poþi s-o contrazici? Marº în tramvai, ridicolule! La muncã, nu la-ntins mîna! Unul Cosmin Butuza a avut o revelaþie. Cicã ar fi bine sã ne punem Centenarul, citez cu emoþie, ,,pe tricoaiele noastre”.

Este inutil sã mai precizãm cã distinsul lingvist e secretar de stat caprã în guvernul tovarãºei academician doctor indecent Viorica-Vasilica Dãncilã. Un prostãnac de prin Vrancea, sugãtor politic la þîþa statului în expectativã, cu carnetul roºu vizat la zi, i-a acuzat pe românii din strãinãtate, care vor s-o punã deun picnic pe 10 august, la Bucureºti, cã sînt ,,cerºetorii, hoþii ºi curvele Europei”. Adînc. Acest boschetar cu buci în loc de obraji se preface cã nu ºtie cã nobilele profesii enumerate mai sus, foarte bãnoase de altfel, sînt înscrise în C.V.-ul oricãrui jeg de politician ce ºi-a înfipt gheara în vistieria þãrii. Acest bou, devenit domn mare, se balegã-n mijlocul drumului, doar-doar l-o bãga în seamã Joiana cînd s-o întoarce de la pãºune ºi-l va lãsa liber sã pascã prin lucernã. Un sportiv olimpic de la coniac-canoe primeºte o diurnã de 25 de lei pe zi!

Ioana Bran, ºefa sportului, a bîiguit cã li se dã atît de puþin ca sã-ºi pãstreze tenul frumos ºi piciorul subþire.

Bine, ea n-a zis chiar aºa, cã nu prea are talent literar, dar noi, ãºtia de la þarã, asta am înþeles. Deºi gurile rele au ºi început s-o compare cu o zambilã, cu intelectul de ºindrilã, imaginea ei n-a suferit pierderi ireparabile. Mai poate face gafe, potenþialul de creºtere este remarcabil.

O aºteaptã un viitor strãlucit. Pãi Viorica cum credeþi cã a început? A luat-o de jos, de la cratiþã, ºi aºa, din gafãn gafã, a devenit o comoarã naþionalã. Pamfletarii îi mulþumeºte ºi se roagã la instanþele superioare s-o þinã sãnãtoasã. Cã, iatã, la umbra tufelor de Veneþia înfloresc, în toatã splendoarea lor, fufele de bani gata.

Oficial, România are 10.000 de milionari în dolari.

Neoficial, sînt de douã ori mai mulþi. Restul populaþiei trage mîþa de coadã experimentînd supravieþuirea. Dacã asta înseamnã capitalismul, înseamnã cã nu e bun. ,,Doamna prim-ministru a rãmas deschisã ca ºi la instalare”, mãrturiseºte cu seriozitatea-i de Buster Keaton geto-dac domnul Liviu Dragnea. Pãi, ce sã zic?! Închideþi-o! Numai s-o nimeriþi, fiindcã distinsa doamnã este atît de irealã încît atunci cînd se prezintã nu eºti convins dacã-i vorba despre domnia sa sau despre Viorica de la Clejani. Dupã ce ne-a anunþat cã roboþii sexuali e pe drum ºi cã ne vor face bucuria cît de curînd, Mãdãlingi Ionescu a halit un ditamai pepenele.

Rezultatul? Cinci ore a stat pe tron. La fel ca la ,,Wow biz”! Zãvoranca recunoaºte cu sinceritatea-i diavolescã cã este fiica lui Lucifer, vãrul lui Fane Cîrlig de

la Bariera Vergului, dar cã ar vrea sã schimbe tabãra. Îi recomandãm sã se regãseascã la o mînãstire de taici între douã vîrste (20 ºi 30 de cotolani). Unde, de altminteri, s-a recules ºi Laszlo Tökeº, cunoscutul agent dublu, ori de cîte ori se intoxica de la ºaorma cu de toate pãstratã în condiþii improprii, sub burta calului.

Dar treaba asta cu ungurii e mai veche, dupã cum a mãrturisit sub caznele creaþiei Adi Sfinteº. Care, vorba aia, le ºtie pe toate, zici c-a fost acolo, ascuns în alcovul vreunei unguroaice. ,,Cum în Evul Mediu Gheorghe Funar nu se nãscuse (din cauza unor procese de conºtiinþã) ca sã-i punã cu botul pe labe pe unguri, aceºtia îºi cam fãceau de cap pe la conducerea provinciei. Lucru care le convenea de minune, mai cu seamã cã printre atribuþiile puterii era ºi aceea de ironizare a românilor. ªi cum ironia medievalã era foarte la obiect, sensibilizînd îndeosebi spinarea, bieþii valahi umblau mai mult deºelaþi. Deºi erau ºmecheri prin definiþie, ardelenii noºtri nu prea dãdeau replica, fiindcã ironia lor nu era aºa de ascuþitã sã pãtrundã partenerul pînã la prãsele.

Istoria Transilvaniei dupã moartea lui Iancu e ºucarã rãu. Aflatã sub dominaþia Ungariei, care-ºi bãga coada mai mereu în treburile þãrilor române, þara dintre pãduri produce regulat evenimente în interiorul ºi în jurul ei. Mai întîi, Matei Corvin se contrazice cu ªtefan cel Mare. Pe motiv cã Fane îl urmãreºte prin þarã pe Petru Aron, ucigaºul tatãlui sãu, cu scopul medieval de a-i lua viaþa ºi pentru cã a alungat garda ungureascã de la Chilia (1465) cu ºuturi în partea nord-atlanticã a corpului omenesc.

Plus cã Fane, tupeist ca toþi moldovenii tari în glandã, i-a încurajat pe transilvãneni (îndeosebi pe saºi) sã se rãscoale. Nesãbuita idee a lui Mateiaº l-a dus la un pas de moarte, iar lui Fane i-a adus atîta glorie cã nici navea unde-o depozita. De altfel, Fane era vãzut de transilvani ca fiind singurul gagiu capabil sã opreascã atacurile turcilor asupra Ardealului. Cã otomanii fãcuserã o adevãratã pasiune pentru aceastã zonã pe care o atacau regulat, o datã la 5-6 ani. Pînã la urmã, dupã dezastrul de la Mohacs (1526), o parte din Ungaria este transformatã în paºalîc, iar Transilvania o arde ca principat autonom. Adicã plãteºte, începînd cu 1541, ca ºi celelalte þãri române, tribut (la început 10.000 de florini) otomanilor. De remarcat cã voievodul Transilvaniei, Ioan Zapolya, n-a ajuns la lupta de la Mohacs. Mulþi ani Zapolya, care dorea sajungã regele Ungariei (chiar este proclamat în 1526), se luptã cu Ferdinand de Austria, apelînd chiar la ajutorul lui Soliman. Se ajunge pînã la Viena, care însã rezistã asediului. Zapolya este ajutat ºi de Petru Rareº care, la Feldioara (1529), zdrobeºte o armatã transilvanã de-a lui Ferdinand. În 1538 se încheie pacea între cei doi regi ai unor pãrþi din Ungaria, iar în 1540, Zapolya decedeazã în urma unui atac de apoplexie. Aºa se întîmplã cînd umbli cu dovleacul plin de fumuri. Conducerea Transilvaniei fu asiguratã de omul de încredere al fostului ºtab care era, normal, cãlugãr: George Utyeszenics Martinuzzi.

Bãgîndu-se în tot felul de combinaþii politice, Georgicã dã chix. În 1551 este suprimat de austrieci, care fac prãpãd în Transilvania pînã în 1556, cînd, cu ajutorul lui Pãtraºcu cel Bun din Valahia ºi Alexandru Lãpuºneanu din Moldova, muierea lui Zapolya, Isabella, ºi puradelul Ioan-Sigismund sentorc la putere. Ionel conduce principatul între 1559 ºi 1571, perioadã în care recunoaºte calvinismul (1564-1567) ºi unitarismul (1571), dar nu suportã ortodoxismul. Din 1571 ºi pînã în 1576, ªtefan Bathory, întemeietorul celebrei dinastii, conduce Transilvania luptîndu-se din greu cu românul Gaspar Bekes, pe care-l învinge ºi-l convinge sã-i fie comandant de oºti. Dupã ce se transferã cu locul de muncã în Polonia, ca rege, în locul lui ªtefan vine fratele Cristofor (1576-1581), urmat la rîndu-i de copchilul personal, Sigismund, un îngîmfat de care istoria a fãcut miºto cît cuprinde. Plin de sine, fiul caprei a încercat sã fie lider regional, dar a sfîrºit prin a fi pãcãliciul universal care, dupã mai multe proiecte comune cu Mihai Viteazul l-a lãsat baltã renunþînd, revenind ºi iar renunþînd (1598-1599) la conducerea principatului în favoarea vãrului sãu, cardinalul Andrei Bathory, lacheul tuturor puternicilor vremii.

Cam asta era situaþia politicã în Transilvania la momentul cînd Miºu Caftangiul se hotãrãºte sã joace la Bingo ºi sã cîºtige. Cu preþul vieþii veºnice”.

Promouºãn: Nu mai aveþi rãbdare ºi vreþi sã vã povestesc despre Mihai Viteazul, miºeilor? Ho cu tata, cã mai avem de lucru prin Moldova, cã urmaºii lui ªtefan cel Mare au fost niºte belele.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 10 august 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Dialog în tren Deunãzi, întorcîndu-mã cu un tren personal din provincie, sã uit de singurãtate ºi sã-mi treacã timpul mai uºor, m-am dat în vorbã cu compatriotul meu din compartiment, vorbind despre una, despre alta, mai ales despre viaþa grea pe care o trãiesc românii în vremurile actuale... Fãrã sã se fereascã, omul, în sinceritatea lui, îmi vorbea deschis, ca unui prieten, cunoscut cine ºtie de cînd ºi de care s-ar fi legat chiar anumite evenimente din viaþa noastrã...

- Domnule, uite care e treaba: nu vã cunosc ºi nu mã cunoaºteþi; eu vin de la Buzãu, care e la o aruncãturã de bãþ de Bucureºti, dacã putem spune aºa... Douã-trei ore de mers cu un tren personal ca ãsta pînã în capitalã îmi zice el, fãrã sã-1 fi întrebat de unde vine ºi unde merge... Am o vîrstã, dar ceea ce se întîmplã azi cu neamul românesc, condamnat la pieire de cînd cu democraþia asta, nu am mai vãzut pînã acum... Eu, pînã în 1989, am fost inginer agronom... De dimineaþa ºi pînã seara eram pe teren, cu agricultura... ªi-am lãsat în urma mea, odatã cu tinereþea, livezi, vii, cîmpii întinse, cu lanuri unul ºi unul... Acum, cînd mã uit ºi vãd ce dezastru este, îmi vine sã plîng... Dar nu am ce sã fac...

Dacã aº avea o putere, aºa cum o avea Vadim Tudor, cu vocea lui tunãtoare, m-aº lua de gît cu toþi demolatorii de þarã... Nu mi-ar scãpa nici unul... O, Doamne, cum s-au dus anii!... Nu-mi vine sã cred. Hoþii, bandele de mafioþi politici l-au furat ºi i-au creat atîtea greutãþi, încît omul nu a mai suportat ºi s-a prãpãdit mai mult de necaz cã nu a putut sã-ºi apere þara de atîta ciocoime...

Cîþi români nu sînt bolnavi cum a fost el, ºi, uite, trãiesc, numai cã ei nu au avut a se lupta cu nimeni, cum o fãcea el.

Mã uit la cãlãtorul din faþa mea - la început, l-am bãnuit a fi tãcut, chiar posac, doar cã el vorbea încontinuu, ºi eu nu puteam zice o vorbã. ªi vorbea în graiul românilor noºtri obiºnuiþi, simpli, în mijlocul cãrora a lucrat de tînãr, de îndatã ce a absolvit facultatea de agronomie, dupã cum tocmai îmi mãrturisise. Era clar

DIN POVESTIRILE ADEVÃRATE ALE TRANZIÞIEI

Caii furaþi

(1)

Nicu lu’Ibaibas – de fapt, Nicolae Muºat, dar în localitatea Largu, din Cîmpia Bãraganului, apelativeleporeclã sînt mai familiare - s-a sculat ºi-n dimineaþa aceea de octombrie cu noaptea în cap, aºa cum se obiºnuise el într-o viaþã de om. Primul impuls al fiecãrei zile era acela de a-ºi arunca privirea cãtre ºopron, spre a o vedea pe Murga sa, o superbã iapã de rasã, la care se uita ca la lumina soarelui…

Dupã revoluþia decembristã, recãpãtase din pãmînturile ce-au aparþinut cîndva alor sãi, provenite de la Ibaibas bãtrînul, simþind deodatã cã întinereºte.

Gospodarul din el, renãscut la gîndul cã redevine propietar, cã, adicã, tot ce este al lui e numai al lui, nu stãtu prea mult pe gînduri ºi cumpãrã, cu banii agonisiþi din greu, mînza abia înþãrcatã. Nu încape nici o îndoialã, îi era tare dragã!... Cu o mînã îi mîngîia coama abia mijitã, în creºtere, iar cu cealaltã-i întindea tainul din ovãz curat, ca într-un ritual. Se bucura s-o vadã cum se împlineºte sub ochii sãi zi de zi, an de an, ceea ce-i absorbea toate preocupãrile. Dar pentru asta nu era vreun bai. Dimpotrivã. ...Numai cã, în dimineaþa aceea umedã, cu pete de nori pe cerul plumburiu, stupoare! Murga lui (numitã aºa de la culoarea pãrului, brun-roºcat, adjectiv substantivizat – n.n.) nu mai era la locul obiºnuit, unde o legase de-cu-searã ºi unde ochii sãi erau obiºnuiþi sã o vadã... „Poate s-a rupt lanþul”, gîndi, afiºînd un zîmbet naiv în colþul gurii. Puþin descumpãnit, se uitã pe dupã ºuri, pregãtit ca-n clipa urmãtoare sã-i îmbrãþiºeze greabãnul ºi sã o certe pãrinteºte. Cercetã de jurîmprejur cu privirea, prin toatã ograda, însã, Murga ia-o de unde nu-i! O paloare aproape imperceptibilã îi învãlui discret chipul. „Slobodã sã fi fost, încercã el un prim raþionament, tot n-ar fi putut ieºi din curte, de nu i-ar fi deschis cineva poarta, cã doar n-a zburat peste ea”. Cu atît mai mult cu cît, ºtia bine asta, ai sãi nu

P Po o ll e em m ii c c ii

cã îi place sã vorbeascã... Vocea omului necunoscut, din popor, este aidoma cîntecului revãrsat din fluierul unui baci mãiestru, învingînd furtunile, ploile ºi urletul lupilor în vîrful muntelui.

- De ce credeþi cã nu merge nimic bine în þara noastrã?, îl provoc...

- Vã rãspund simplu... Pentru cã sînt prea mulþi hoþi care s-au bãgat în politicã doar ca sã se îmbogãþeascã pe spatele sãrmanilor. Au furat milioane de euro ºi, cu un an sau doi ani de închisoare cu suspendare, îi vezi cã scapã... ªi nimeni nu face nimic... Pe cînd lui Vadim Tudor i-au turnat procese peste procese, fãcîndu-l sã plãteascã tuturor despãgubiri, pînã ce l-au adus în sapã de lemn ºi, apoi, l-au bãgat în groapã.

- Vãd cã aveþi numai cuvinte de apreciere ºi compãtimire pentru Tribun; dar de ce o faceþi?

- Cum sã nu o fac, domnule, cînd el era simbolul românismului ºi al dragostei de þarã?... ªi nu era deloc prefãcut. El ce simþea, aia zicea!... L-am iubit pentru cultura lui ºi fiindcã lupta pentru dreptate ºi pentru pentru demnitatea acestui popor. A fost un mare erou al acestei Românii... Rar se vor mai naºte astfel de oameni... Pentru mine, el va rãmîne unicul român adevãrat, cinstit, corect. ªi, din vorbã în vorbã, fãrã sã-i fi destãinuit faptul cã împãrtãºesc deplin sentimentele lui privind personalitatea complexã a lui Corneliu Vadim Tudor, am ajuns în gara de destinaþie ºi ne luãm rãmas bun cu strîngeri calde de mîini, aºa cum fãcea Tribunul strîngînd la piept Tricolorul þãrii sale, pe Cîmpia Libertãþii.

Ce pãcat cã el nu mai este printre noi! Oamenii continuã sã-l iubeascã ºi sã vorbeascã frumos despre dînsul.

Cãlãtorul din tren nu era nici peremist, nici vadimist. Dupã felul cum vorbea, am înþeles cã þinea cu dreptatea ºi-l avea ca reper pe Vadim, detestînd, dupã cum am observat, acest capitalism care ne-a schimonosit neamul, ne-a urîþit existenþa ºi ne-a amputat sentimentul iubirii dintre oameni.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „ Amurg sentimental” uitau niciodatã ca, imediat dupã cãderea nopþii, sã tragã zãvoarele, el însuºi verificînd de fiecare datã. Aºa cã, în momentul în care vãzu cã porþile erau închise, nedumerirea i se accentuã... κi aminti instantaneu cã, în precedentele douã nopþi, lãtraserã cîinii rãu de tot, ca dupã urs. În cîteva rînduri, ieºise pe prispa casei bãtrîneºti, dar în bezna nopþii de smoalã – pe uliþã nu ardea nici un bec de ani de zile! – nu desluºi nimic. Simþi totuºi ceva suspect în drum, o forfotã nefireascã, dar puse totul pe seama haitelor de cîini pe care le observase, încã din amurg, alergînd turbate. „Dar azi-noapte de ce nu s-a mai repetat nimic din vînzoleala aia?”, se întrebã el. Cînd ieºise afarã - ce-i drept, o singurã datã – cerul era plin de nori, nu se zãrea nici o stea; o liniºte adîncã, aproape nefireascã puse stãpînire pe fire. Doar un lãtrat slab rãzbãtea de departe, ca din strãfunduri, apoi, la intervale rare, cîte un tînguit, rãu prevestitor, venea dinspre vechiul conac care veghea de o veºnicie pe armanul Duducãi, cum i se spunea fostei moºieriþe, Silvia Panã, alungatã de comuniºti... De prin vechile acareturi, de sub nucii imenºi, cucuveaua bãtrînã deplîngea soarta lumii, spãrgînd tãcerea nopþii... Tot mai obosit, s-a întors în patul sãu, unde un somn ca de plumb îl toropi îndatã. Acum, îi era ciudã cã, pînã în zori, cînd s-a trezit, n-a auzit nimic. La fel, nici unul dintre cei ai casei. „Dar cîinii mei, atît de ageri altãdatã, oare ce-au pãzit?”, îºi spuse el nedumerit. Apoi, o întrebare, pe care, pînã atunci, evitase sã ºi-o punã, îi incolþi în minte, treptat, înºurubîndu-i-se parcã în inimã: „Dar dacã a furat-o cineva pe Murga mea, cã doar n-a înghiþit-o pãmîntul?...”. ...Necãjit, se aºezã pe buturuga din mijlocul curþii ºi, în timp ce soarele se înãlþase bine pe cer, ciudat, îi trecurã prin minte poveºti pe care, copil fiind, le auzise de la ai sãi, sau de la alþi sãteni. Îndeosebi de la moºul sãu, Ibaibas bãtrînul care, dupã ce toatã ziua robotea pe la armanul boieresc, venea acasã cu tolba plinã, povestindu-i, în serile lungi de iarnã, despre renumiþii hoþi de cai din trecut. (va urma) IOAN STOICA

Frumuseþea cailor, aceste animale sublime

Poem dedicat solistei Sanda Ladoºi Foarte puþine soliste relevã dramatismul Sandei Ladoºi...

Cu o voce foarte bine timbratã, Dublatã de un nobil dramatism, mereu interiorizat, Sanda Ladoºi, prin toate Interpretãrile ei, Întãreºte sensul aforsimului „blagian”, Dupã care: „Orice dragoste care duce La creaþie κi dobîndeºte Legitimitatea”...

DORU POPOVICI

Sã fie dansul ultimul adio Danseazã balerina pe o clipã ce din retinã stã sã cadã, acolo-am fost ºi noi, iubito, închiºi în trupuri de zãpadã

Un dor s-a strecurat în sînge ºi ne-a îngropat atît de strîns, deºi nu am voit a plînge, nu ne-am putut opri din plîns ªi-am stat aºa în viaþa aceea pierduþi în irizãri de sticlã, eram bãrbatul, tu, femeia ce unul dinspre altul se ridicã Deasupra noastrã valsau îngeri, copacii ne strigau abrupt, pãienjenii de ceaþã sinceri þeseau cãmãºi ce ni s-au rupt Cînd a bãtut în cuie spaima, vãzduhul ce creºtea-ntre noi, ºi dintr-o datã toatã haina au îmbrãcat-o doi strigoi...

Aceastã balerinã ce danseazã în trupul meu, pe sîrmele întinse, în scena de final falseazã cu toate reflectoarele aprinse De înserare, sufletul de alge spre alte zãri pierdute va porni-o; hai sã dansãm pe marea ce se sparge, sã fie dansul ultimul adio!

ADI SFINTEª, 18 iulie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 10 august 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Andrei ªaguna, un luptãtor pentru cauza românismului în Transilvania În Anul Centenarului Marii Uniri, se cuvine sã revendicãrile românilor. ªaguna a mizat pe cartea loiaomagiem, ca un reper al istoriei noastre, personalitatea litãþii faþã de împãratul de la Viena, iar acest fapt a fost lui Andrei ªaguna (1809-1873), cel care, prin munca, un permanent atu al sãu în faþa acþiunilor maghiare, care lupta ºi jertfa sa, a contribuit decisiv la renaºterea cãutau sã punã piedici românilor, îngreunînd situaþia românilor ardeleni în Secolul al XIX-lea ºi, implicit, la inclusiv a Bisericii Ortodoxe. De altfel, pentru meritele ºi loialitatea sa faþã de împãrat, va fi înnobilat ca baron Marea Unire.

Mitropolitul Andrei ªaguna al Transilvaniei, de la a ºi decorat cu Ordinul Leopoldin.

Ca mitropolit, întemeiazã ºcoli ºi este sufletul cãrui trecere în lumea celor drepþi s-au împlinit, la 28 iunie a.c., 145 de ani, a fost unul dintre cei mai impor- miºcãrii naþionale a românilor ardeleni. Înfiinþeazã pe cheltuiala sa o tipografie, iar în 1853, tanþi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române întemeiazã ,,Telegraful român”, un ziar din Transilvania, care a reuºit, în pãscare va constitui un simbol al luptei torirea sa, sã împlineascã gîndurile naþionale a românilor ardeleni. A urmãrit românilor dornici de libertate religioasã, asiduu acest scop, el fiind ºi primul de afirmare socialã ºi naþionalã. preºedinte al nou-createi ,,ASTRA – Andrei ªaguna s-a nãscut la 20 decemAsociaþia Transilvanã pentru Literatura brie 1808 în Ungaria, la Miskolc, într-o Românã ºi Cultura Poporului Român”, o familie de aromâni. Pînã la 18 ani, asociaþie care avea sã joace un rol imporAnastasie (numele de botez al lui Andrei tant în rãspîndirea culturii, dezvoltarea ªaguna) a fost nevoit, deºi familia sa era conºtiinþei naþionale ºi educarea româortodoxã, sã urmeze religia greco-catolicã nilor în spiritul unitãþii de neam, credinþã ºi regulile acesteia, aºa cum i-au fost ºi limbã. impuse de împrejurãrile vitrege ale epocii. În 1864, Andrei ªaguna este numit Însã la împlinirea vîrstei de 18 ani, el a mitropolit al Transilvaniei. Cu emoþie, optat pentru religia ortodoxã. Dupã aceastã veste este împãrtãºitã de ziarul de absolvirea Facultãþii de Filozofie ºi Drept Andrei ªaguna suflet al noului mitropolit: ,,În sfîrºit, de la Budapesta, apoi Teologia la Vîrºeþ, el L-a ales pe Domnul: ,,De o sutã de ori dacã m-aº fi nãs- cauza cea dreaptã ºi sfîntã a românilor transilvãneni, cut, de o sutã de ori aº fi devenit preot”, avea sã-ºi justi- adicã mult-dorita noastrã Mitropolie, a obþinut fice el aceastã alegere. La 25 de ani, în 1833, merge la rezolvarea mult doritã. În sfîrºit, lacrimile de întristare Mînãstirea Hopovo, din Serbia, unde este cãlugãrit cu s-au prefãcut în lacrimi de bucurie”. Este un moment de numele de Andrei. A rãmas aici vreme de 13 ani ºi, în cotiturã, cãci începe adevãrata operã a renaºterii 1846, este numit vicar general al Episcopiei Transilvania românilor. Se încheia o etapã ºi începea una nouã.

Noul mitropolit a întocmit un ,,Statut de organizare a ºi, dupã 2 ani, devine episcop de Sibiu.

Revoluþia declanºatã în întreg spaþiul românesc îl Bisericii Ortodoxe din Transilvania”, bazat pe autonodeterminã pe ªaguna sã se punã în fruntea ardelenilor, mia faþã de stat ºi pe implicarea credincioºilor laici în fiind co-preºedinte al Adunãrii de la Cîmpia Libertãþii, viaþa bisericeascã. Interesant este faptul cã, peste ani, el Blaj, din 3/15 mai 1848. Cu aceastã ocazie, a fost desem- a stat la baza statutului de organizare a Bisericii nat sã conducã delegaþia care i-a prezentat împãratului Ortodoxe Române din perioada interbelicã, fiind o fru-

Ateneul Român, templu al spiritualitãþii naþionale În centrul Capitalei, se aflã Ateneul Român, care, împreunã cu gãrdina din faþa acestuia, este aºezat pe locul unde, în 1730, era ,,Livada lui Vãcãrescu”, proprietatea poetului Ienãchiþã Vãcãrescu.

Puþini ºtiu, însã, cã acest monument de culturã are ºi o puternicã încãrcãturã istoricã: la 29 decembrie 1919, în sala mare a Ateneului, Camera Deputaþilor a votat ratificarea unirii Transilvaniei, Basarabiei ºi Bucovinei cu România.

Important centru cultural ºi simbol al civilizaþiei, Ateneul Român a gãzduit în decursul celor 100 de ani de la Marea Unire, evenimente la care au participat mari personalitãþi de artã, ºtiinþã ºi culturã ale neamului românesc.

Ideea de a construi un Ateneu a luat naºtere încã din 1865, cînd membrii Societãþii Culturale „Ateneul Român”, printre care Vasile Alexandrescu Urechia, Constantin Esarcu, Alexandru Odobescu ºi Carol Rosetti, au decis sã construiascã un edificiu închinat artelor, ºtiinþei ºi culturii româneºti. Aceºtia purced ,,cu neasemuitã ardoare” la demararea proiectului privind ridicarea, în centrul Capitalei, a unui ,,sanctuar, pe al cãrui altar, statul va fi limpezit în flãcãrile învietoare ºi întãritoare ale ºtiinþei, ale literaturii, ale artei”. Analizînd proiectul, Constantin Esarcu avea sã spunã cã ,,aspectul va fi monumental, dar ºi simplu, înlãturîndu-se orice decoraþiuni banale sau inutile”.

Animat de entuziasmul unor ilustre personalitãþi, precum N. Kretzulescu, B.P. Haºdeu, Petre S. Aurelian ºi V.A. Urechia – Scarlat Rosetti îºi doneazã întreaga avere (bani, douã case, colecþii de carte), un bun început pentru demararea construcþiei, la care un mare rol l-a avut ºi acþiunea iniþiatã de acesta, ,,Daþi un leu pentru Ateneu”, subscripþie publicã din care a rezultat suma de aproape 800.000 de galbeni. În anul 1886, arhitectul francez Albert Galleron ºi arhitectul român Constantin Bãicoianu întocmesc planurile

dupã care va fi construit Ateneul, ajutaþi fiind de colegi de breaslã renumiþi ai vremii: Grigore Cerchez, Constantin Olãnescu, Ion Mincu, Ion Gr. Cantacuzino.

Cu toate cã în anul 1888 construcþia era parþial finalizatã, din cauza lipsei de fonduri, Ateneul este dat în

moasã ºi valoroasã moºtenire a marelui mitropolit Andrei ªaguna. Opera sa este aceea a unui ziditor de þarã ºi de neam, construind circa 800 de ºcoli primare ºi confesionale, Institutul teologic pedagogic la Sibiu, gimnazii la Brad ºi Braºov. Între 1856 ºi 1858 a tipãrit o nouã Biblie – o adevãratã capodoperã ºi o valoroasã carte pentru românii ortodocºi. De asemenea, a scris ºi a tipãrit 25 de manuale ºcolare ºi peste 200 de titluri de carte religioasã. El este cel care, avînd o strînsã ºi veche legãturã de prietenie cu Emanoil Gojdu, va contribui la decizia acestuia de a înfiinþa fundaþia care, dupã moartea lui Gojdu ºi pînã în 1918, a oferit burse pentru 5.000 de tineri români.

Regretabil este cã, printr-o politicã oarbã, de trãdare din partea guvernului MRU, a preºedintelui T. Bãsescu, averea de la Budapesta, ce aparþinea statului român, a intrat în administraþia ungarã – este vorba de Fundaþia Gojdu.

Ultimii trei ani din viaþã au fost marcaþi de boalã ºi de retragere în viaþa monahalã. Cînd se pregãtea aniversarea a 25 de ani de la venirea în Transilvania ca episcop, a refuzat sã participe (aºa cum va respinge bustul cadou fãcut de preoþii braºoveni, împotrivindu-se astfel cultului personalitãþii), retrãgîndu-se la Rãºinari, unde va ºi muri la 28 iunie 1873. Este înmormîntat doar în haina cãlugãreascã, în cripta sa de la Rãºinari, fãrã predicã ºi fast, oficiant fiind doar duhovnicul sãu.

La moartea mitropolitului ªaguna, episcopul sas G.D. Teutsch, din Sibiu, scria urmãtoarele: „ªaguna a fost conducãtorul intelectual - singurul cunoscut - al poporului sãu ºi a putut sã obþinã în aceastã calitate astfel de rezultate politice, cum rar se întîmplã vreunui muritor a se învrednici de ele“. Nicolae Iorga îl numea „bãtrîn maiestuos, care de pe scaunul sãu de arhiereu conducea ca de pe un scaun de rege“, fiind un „cîrmuitor de oameni ºi îndreptãtor al vremilor, cãrora nu li s-a supus ca exemplarele obiºnuite ale omenirii, ci le-a întors de pe povîrniºul lor spre culmea lui“.

Pentru marile lui merite, în ziua de 21 iulie 2011, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropolitului Transilvaniei (30 noiembrie).

VOICU ANTON

Letopiseþ

Zãngãnitul metalic al cohortelor romane sparge dintr-o datã liniºtea patriarhalã a Daciei

Tulnic ºi focuri vestesc din creastã-n creastã marea furtunã ºi rînd pe rînd intrã-n istorie Tapac, Piatra Roºie, Sarmizegetusa Regia…

Pe vîrf de stîncã un uriaº – Decebal þinînd în palmã þãrîna Daciei îºi îndreaptã rîzînd ochii spre zei

folosinþã pe 14 februarie, lucrãrile continuînd pînã în anul 1897. La 5 martie 1889, în sala mare a Ateneului a fost audiat primul concert al Filarmonicii Române, iar în 1898, s-a înscris în repertoriul sãu prima audiþie a ,,Poemei Române”, de George Enescu. De asemenea, încã de la darea în folosinþã, în sãlile Ateneului încep sã aibã loc conferinþe, expoziþii de picturã, concerte ale Societãþii Filarmonice Române. În decursul anilor, valoarea acestui important lãcaº de culturã a crescut odatã cu prezenþa marilor artiºti din þarã ºi din lume, care au þinut concerte sub bagheta unor dirijori celebri, precum Ionel Perlea, George Enescu, Constantin Celibidache ºi mulþi alþii.

Vechi de aproape 130 de ani, Ateneul Român posedã o salã de concerte cu o rezonanþã acusticã extraordinarã, care a servit ca rampã de lansare pentru marii noºtri muzicieni, gãzduind, totodatã, numeroase concerte ale unor faimoºi compozitori ºi interpreþi strãini.

A.V.

Necontenit, prin vreme, din albastra oglindã a cerului zîmbetul lui incendiazã ca un astru zãrile transilvane!

IOAN PRODAN, Haþeg

Întîia nefericire

Nefericiþi cei bogaþi în spiritul lor, în cãutãrile lor infernale, în calvarul întrebãrilor în disperarea neaflãrilor.

Fericiþi în nefericirea lor sînt aceºtia, cãci a lor este împãrãþia demnitãþii de OM, a lor este mãreþia de a fi trestie gînditoare, a lor este libertatea de a fi unic, a lor este împãrãþia Gîndului.

ROMAN FORAI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 10 august 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (84) Urmaºii dacilor, bîrsanii (1) Motto: ,,Bîrsani ºi bîrsãniþe,/ baci ºi bãciþe/ cu fluiere la cingãtoare,/ în dangãt de mioare/ întind gîtul spre Soare”.

Dumnezeu a fost tare bun cu mine cînd mi-a hotãrît þinutul în care m-am nãscut. Urcînd pe o cãrare, noaptea ºi ziua, pe un picior de plai, e stîna; în brazii de smarald, ciocîrlia cîntã România.

Pãrîndu-þi-se a fi mai mare decît eºti, privind muntele în înãlþime, recunoºti cît de mic eºti. Te simþi prins în joc, cu piticul barbã-cot. Întorcîndu-te în trecut, poposeºti în mãreþia acestui þinut.

Din anul 106 d.Chr. a cunoscut „maxima înflorire a culturii Latine geto-dacice“ (perioada clasicã) prin trecerea la societatea împãrþitã în clase sociale. În Sud-Vestul Transilvaniei, are loc procesul formãrii noului stat, capitala lui Burebista ºi Decebal. Pe o suprafaþã de peste 200 km pãtraþi este ridicat un complex sistem de aºezãri civile ºi de fortificaþii, rod al unei îndrãzneþe concepþii edilitare ºi strategice, format, spre Nord, de cetãþile de la Vîrful lui Hulpe, Prisaca, Feþele Albe ºi, spre Nord-Vest, de cetatea de la Costeºti.

Acestea erau dublate de centura exterioarã formatã din cetãþile de la Cãpîlna ºi TILIªCA (satul meu), Piatra Cravii ºi Baniþa. De aici ºi remarca lui Florus cã „dacii stau aninaþi de munþi”.

Burebista pune bazele statului centralizat dac, centrul puterii politice ºi militare al dezvoltãrii istorice a geto-dacilor din interiorul arcului carpatic. În urma contopirii elementului autohton cu cel roman, se constituie populaþia daco-romanã de limbã latinã, componentã determinantã în procesul formãrii poporului român.

La 12 mai, în anul 113, la Roma este inauguratã Columna lui Traian (operã atribuitã lui Apollodor din Damasc), o capodoperã a basoreliefului istoric roman. Cele

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (9)

Tudor Flondor (2) La Viena, Tudor Flondor a luat contact cu muzica marilor muzicieni, Brahms ºi Wagner, pe care-i admira nespus. A fãcut chiar cîteva voiajuri la Bayreuth, unde a ascultat marile drame muzicale ale lui Wagner. Tot la Viena, în aceastã perioadã, opereta clasicã vienezã era în plinã înflorire, Suppé apãruse de 20 de ani, iar Johann Strauss compusese deja ,,Liliacul” (1874), iar ,,Voievodul þiganilor” (1885) culegea aplauze generale.

Toate acestea au fãcut obiectul cercetãrii ºi orientãrii compozitorului Tudor Flondor, care se întoarce în þarã în anul 1888 cu studiile muzicale terminate, stabilindu-se la Rogojeºti. Aici începe cea de a doua etapã a creaþiei lui Flondor, mai concentratã, mai interiorizatã, mai profundã. Consecinþele unei debilitãþi fizice încep sã se arate, forþa de muncã ºi rezistenþa fizicã fiindu-i limitate.

Cãsãtoria compozitorului, în mai 1888, la Roman, cu Maria Ciuntu, veriºoara compozitorului Paul Ciuntu, aduce o înviorare în viaþa lui Tudor Flondor, care-ºi reia activitatea la ,,Armonia”, fiind acum preºedintele societãþii (1889–1905). Se animã din nou pentru ,,Armonia” ºi muzica româneascã, compune lucrãri noi, le reface pe cele vechi într-un spirit nou, întreprinde turnee, la Sibiu, Bucureºti... dar rezistenþa fizicã îi slãbeºte. Tudor Flondor pleacã ºi el, aidoma lui Ciprian Porumbescu, în strãinãtate, pentru a-ºi îngriji sãnãtatea, internîndu-se la Berlin într-un sanatoriu, unde moare la 23 iunie 1908. Rãmãºiþele pãmînteºti ale lui Tudor Flondor au fost transportate la Rogojeºti, unde de mai bine de un secol se aflã mormîntul sãu.

Opera compozitorului Tudor Flondor nu este vastã, în schimb poartã pecetea unei profunde simþiri ºi sensibilitãþi expresive, a unei conºtiinþe clare de cetãþean ºi luptãtor pentru muzica româneascã, aceasta conturîndu-se ºi afirmîndu-se ca purtãtoare de noi valori creatoare, izvorîte din puternicul filon al artei populare. În creaþie, este evidentã tendinþa compozitorului de a fi partizanul unei muzici naþionale, principiile lui estetice fiind asemãnãtoare cu ale lui Ciprian Porumbescu ºi ale celor-

124 de episoade care urcã în spiralã pe trunchiul Columnei, concepute ca o ilustrare a Comentariilor lui Traian, constituie un original act de naºtere al poporului român. În concluzie, noi sîntem pe acest pãmînt, de la facerea sa de cãtre Domnul Sfînt. Lãcomia ºi puterea habsburgã n-au putut sã clinteascã obîrºia pãstoreascã, unde oierii, din tatã-n fiu poartã la brîu fluierul ce doineºte peste-al munþilor creste, miracolul pãmîntului în beþia vîntului. În acest colþ de Rai troneazã în ruinã Cetatea Dacã, dovadã ce nu poate fi contestatã ºi unde cu sfinþenie se pãstreazã orice datinã. Cum în tot rãul existã un bine, influenþele romanã ºi austro-ungarã au fãcut din Transilvania un loc binecuvîntat, moºtenit de la daci, unde sînt respectate cele 10 Porunci, iar bunul-simþ este la el acasã.

*** În centrul comunei, pe o stradã paralelã, sãpatã în munte la o înãlþime de cca. 50 m., formînd un arc ce unea strada din dreapta cu cea din stînga, pe sub care curgea un rîu izvorît din stîncile de argint, plutind la vale lin sã se scalde în Cibin, se aflau casele mele, douã - gemene. Strada era îngustã ºi, pentru a nu se surpa, au fost plantaþi salcîmi ce formau un gard viu, pe sub care curgea un rîu. Primãvara, cînd salcîmii înfloreau, albinele roiau printre florile albe ce parfumau satul jumãtate. Pe casele mele, una la dreapta, alta la stînga, le unea poarta ce pãzea curtea pavatã cu flori de piatrã.

Atît curtea, cît ºi grãdina erau în pantã, ºi strada, pe munte fiind cocoþatã, priveliºtea spre sat era fascinantã.

Turla bisericii de peste drum, cam la înãlþimea caselor mele, cînd o priveam, aveam senzaþia cã o vãd din cer.

Fiecare casã avea cîte douã camere, iar la una din ele, era anexatã bucãtãria de varã, cuhna, cum i se spunea, unde aveam cuptorul de pitã - cu vatrã -, unde mereu mirosea a plãcintã caldã. În „casa mare”, care era doar pentru musafiri, emanau cãldurã ºi parfum cele douã paturi cu strãjac de fîn, acoperite cu straie þesute din lînã de oaie, peste care se lãfãiau pernele pufoase cu feþe de mãtase. (va urma) LILIANA TETELEA lalþi compozitori înaintaºi, iar operele sale, puternice mãrturii ale acestor principii. La sfîrºitul Secolului XIX, nu exista o concepþie clarã în ce priveºte adevãrata structurã a cîntecului popular. Þãrãnesc sau orãºenesc, pur sau infiltrat cu tot felul de formule lãutãreºti, folclorul era privit atunci ca singurul element distinctiv al creaþiei româneºti. În consecinþã, fãrã posibilitatea unui discernãmînt ºtiinþific ºi artistic, compozitorii noºtri utilizau aceste intonaþii populare, în curata ºi nobila lor intenþie de a crea româneºte, a crea o muzicã naþionalã, de pe poziþii artistice care pledau cu tãrie în favoarea unui stil românesc în compoziþie. În aceasta constã meritul înaintaºilor noºtri, ºi Tudor Flondor s-a gãsit în primele rînduri ale acelor compozitori români de la sfîrºitul Secolului XIX care-ºi fãcuserã un ideal din promovarea ºi afirmarea, din ce în ce mai intens, a muzicii noastre naþionale. Iatã idei ºi fapte pentru care noi, astãzi, trebuie sã-i acordãm compozitorului toatã cinstirea de care este vrednic. În creaþie, Tudor Flondor a debutat cu muzicã coralã, compusã pentru Societatea ,,Armonia”. S-ar putea ca numãrul lucrãrilor lui Tudor Flondor sã fie mai mare, deoarece multe manuscrise au fost pierdute. Din ceea ce a rãmas, menþionãm cîteva titluri: Cîntecul marinarilor ºi Cîntec vînãtoresc, interpretate de corul ,,Armoniei” în iunie 1883; La o vioricã ºi Lãcrãmioare, executate de acelaºi cor, în decembrie 1883; celebra Serenadã (Somnoroase pãsãrele), cîntatã de ,,Armonia” în iunie 1884; Mîndruliþã de demult (1884), Aº vrea sã fiu regele Mai (1899), Vin’ cu mine, copiliþã (1899), cu pian, Cîntecul nopþii, Cîntec haiducesc, Trai vînãtoresc...

Toate aceste piese sînt scrise pentru cor bãrbãtesc, pe versuri de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Eminescu, Vasile Bumbac º.a. Cîteva cîntece pentru voce ºi pian: Serenada „E noapte-ntunecoasã”, Rîndunica, Vin’cu mine, copiliþã, ªi stelele lucesc (toate datate 1892) ºi cinci piese mici pentru pian: Visuri (vals, 1888), Saluts des montagnes (vals, 1886), Din depãrtare (vals, 1890), La Violette (polcã-mazurcã, 1891), Florile Bucovinei (vals, 1891) completeazã creaþia sa vocalã ºi instrumentalã.

Desigur, locul cel mai important în opera lui Tudor Flondor îl ocupã muzica de teatru – comedii, vodeviluri ºi operete – începutã în momentul intrãrii lui în

CIOBURI DE GÎNDURI

„Iar tu, Irod, sã iei aminte!...“ Prea rar stãpînii înþeleg Cã braþ la braþ merg cu ruºinea ªi cã la ctitorii luminii Nu se confiscã, totuºi, pîinea.

Ne ruºinãm azi cã balanþa Se-nclinã josnic spre arginþi, Cum unii prunci se ruºineazã La taina Cinei de pãrinþi.

Altarele acestor veacuri Ard fructul clipei fãrã miez Încãtuºate-n idealuri Ce nu-ºi au reflectarea-n crez.

Ni-i zborul frînt în bîlbîiala De nepotisme ºi de veri, Cã temeliile iubirii κi au reperele-n cãderi. În flãcãri geniul se consumã Spre-a fi apostol cît mai bun, Cînd în dosarul sãu prostia Îl veºniceºte ca nebun.

Vai, þie, dar, luminã linã Stigmatizatã-n nebunie, Doar cerul þi-a rãmas speranþã Cã jos fac dracii cumetrie. „Amin, am zis, amin, zic vouã“, De adevãr vi-i cupa plinã, Dar iatã adevãrul vostru Nu este-n straie de luminã.

Aºa fiind, rãmîne-n sine, O vorbã goalã dusã-n vînt, Ce-n veci nu are drum la ceruri, Nici viaþã lungã pe pãmînt.

ILARION BOCA Societatea ,,Armonia” ºi încheiatã în pragul noului veac, în anul 1899. Prima lui lucrare este ,,Rãmãºagul”, comedie cu cîntece într-un act pe text de Vasile Alecsandri, reprezentatã la 13 mai 1883 la Societatea ,,Armonia”. În acelaºi an au urmat douã operete mici, într-un act: Nunta þãrãneascã (1883), pe textul lui Vasile Alecsandri, ºi Liþa Pescãriþa (1883), pe textul lui N.A. Bogdan, ambele reprezentate de ,,Armonia”. În 1884, înainte de a pleca la Viena, i se executã, tot de cãtre ,,Armonia”, Rusaliile, operetã în 2 acte, pe text de Vasile Alecsandri, ºi Cinelcinel, vodevil într-un act, pe textul aceluiaºi Vasile Alecsandri, care devenise pentru compozitorii noºtri cel mai comod ºi mai preþuit autor de librete de vodevil ºi operetã.

Ultimele douã operete aparþin celei de a doua perioade de creaþie a lui Tudor Flondor, cînd Viena a jucat un rol important în formarea sa: Noaptea Sfîntului Gheorghe, operetã comicã în 3 acte, prezentatã în premierã la ,,Armonia” în 1885, pe libretul realizat de Tudor Flondor dupã vodevilul lui Teochar Alexei. Opereta a fost revizuitã de compozitor în 1905–1906, apoi de Mihail Jora în anul 1937. A doua lucrare, Moº Ciocîrlan, operetã în 3 acte, pe un „suget” de Tudor Flondor, textul fiind elaborat în colaborare cu Constantin Berariu ºi Temistocle Bocancea, a avut o carierã frumoasã: prezentatã în premierã de ,,Armonia” în anul 1901, opereta a fost preluatã în 1905 de sibieni, care au dus-o apoi la Bucureºti (1906) ºi se pare cã ºi la Craiova. Într-adevãr, Tudor Flondor, aflat atunci în preajma plecãrii la Berlin pentru îngrijirea sãnãtãþii, a încercat momente de mare bucurie artisticã, de naturã sã-i facã sfîrºitul, care se apropia vertiginos, mai senin, mai uºor de îndurat.

Viaþa ºi activitatea artisticã ale lui Tudor Flondor mai pot fi completate cu date ºi fapte interesante ºi relevante, toate însã ducînd la aceeaºi concluzie: creaþia lui Tudor Flondor este importantã pentru istoria muzicii româneºti, iar noi avem datoria s-o reconsiderãm, ea cuprinzînd pagini de adevãratã emoþie artisticã. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 10 august 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei 1918 - Divizia 11 la Chiºinãu (6) * 26 februarie 1918 - În ziua de 26 februarie 1918 soseºte primul detaºament german, de 2.000 de oameni armaþi cu mitraliere, aruncãtoare de bombe, transportat în 160 de camioane auto ºi 18 autoturisme. Detaºamentul are destinaþia Odessa. * 27 februarie 1918 - Marele Cartier General cu ordinul nr. 7050 trimite instrucþiunile asupra demobilizãrii Diviziilor 11, 12, 13, 14 ºi 15. Aceste instrucþiuni prevedeau urmãtoarele (în extras): „Urmînd a se executa demobilizarea Diviziilor 11, 12, 13, 14 ºi 15 se vor lua urmãtoarele mãsuri: 1. Efectivele se vor reduce dupã cum se aratã (mai jos): Infanteria - 4 regimente a 3 batalioane, cu un efectiv al regimentului de 250 trupã ºi 80 cai; Artileria - 1 regiment de tunuri de 10 baterii (dintre care o baterie de 53 mm). Efrectivul regimentului: 528 trupã ºi 370 cai; 1 regiment de obuziere de 5 baterii(dintre care una de mortiere de tranºee); efectivul regimentului: 278 trupã ºI 210 cai; Serviciile divizionare Divizionul de coloanã muniþii, ambulanþa divizionarã cu coloana de brancardieri ºi coloana de subzistenþã se dizolvã. Cartierul Diviziei, Cavaleria divizionarã, Batalionul de pioneri se pãstrau deocamdatã efectivele de rãzboi.

Conform ordinului Marelui Cartier General nr. 7050 din 27 februarie 1918, divizia urmeazã a fi în parte demobilizatã. Împrejurãri peste mãsurã de dureroase ºi pe care nu le-au putut înlãtura aici vitejia nebiruitã a acelora care cu preþul vieþii lor au oprit pe loc ºuvoiul inamic, nici sîngele cu care am îngrãºat pãmîntul sfînt al þãrii, ne silesc astãzi sã înfãºurãm drapelele noastre, sã lãsãm din mînã armele, dar sã pãstrãm încrederea în viitor. Mai mult ca oricînd în acele clipe de adîncã reculegere, gîndurile noastre se îndreaptã spre M.S. Regele ºi cu dragostea noastrã curatã sã-i înseninãm privirea ºi sã-i dãm siguranþa cã braþele noastre sînt încã oþelite, iar sufletele noastre încãlzite de acelaº devotament fãrã margini pentru þarã ºi dinastie. Mergînd la vetrele voastre pîngãrite de duºmanul cel mai neomenos, duceþi în mintea voastrã gîndul rãzbunãrii. Dovediþi prin purtarea voastrã cã aþi fost soldaþi cinstiþi cã vã iubiþi patria ºi cã viaþa voastrã nu are alt preþ afarã de acela al putinþei de a vã face mai departe datoria atunci cînd nevoile o vor cere. Nu aveþi de ce a vã bucura acuma.

Gîndiþi-vã la ziua cea mare cînd baionetele voastre ascuþite vor trebui sã scrie pagini de vitejie în cartea istoriei neamului nostru sã nu nutriþi un alt gînd decît acela cã cei ce au murit lutînd pentru patrie vã cer rãzbunare.

De la 1 martie1918 la 25 martie se continuã cu demobilizarea diviziilor ºi deportarea în teritoriul ocupat a demobilizaþilor ºi materialelor de tot felul. La 25 martie 1918 se primeºte de la Marele Cartier General ordinul nr.

20737, ºi instrucþiunile nr. 7050/27 februarie prin care se ordonã urmãtoarele: 1. Divizia 11 va fi transportatã în þarã, unde va proceda la contopirea pãrþilor active cu pãrþile sedentare ºi demobilizarea acestora din urmã.

2. Transportul în þarã se va efectua cu trenul. În acest scop, Comandamentul Diviziei 11 va cere Marelui Cartier General trenurile necesare. Calculul vagoanelor se va face pe baza indicaþiilor de mai jos: Materiale (arme, mitraliere, tunuri, chesoane etc.) prevãzute la punctul 7 ºi 8 din instrucþiunile nr. 7050 ºi personalul afectat pazei lor rãmîn pe loc. Ele vor fi transportate în teritoriu la data fixatã de Marele Cartier General ºi potrivit ordinelor acestuia. Restul de materiale oameni cai etc., aparþinînd unitãþilor, vor fi aduse la pãrþile sedentare respectiv, care staþioneazã în localitãþile arãtate în tabelul prezentului ordin. Cartierul Diviziei 11 se fixeazã la Podul Iloaiei. Caii deveniþi disponibili prin demobilizarea pãrþilor active ºi constituiþi în herghelii, conform ordinului nr. 7050, rãmîn în Basarabia. Pentru paza lor se va afecta numãrul de oameni strict necesar dintre cei activi.

3. Efectuarea demobilizãrii complete a diviziei implicînd fuzionarea pãrþile active cu cele necesare, pãrþile sedentare ale regimentulor 41, 57, 58, 71, 42, 43, 59, 66 infanterie, 21 artilerie ºi 26/1 obuziere, trec cu începere de la 25 martie iar sub ordinea Comandamentului Diviziei 11. Comandanþii regimentelor active sînt însãrcinaþi cu demobilizarea pãrþilor sedentare respective.

4. În ce priveºte infanteria, pentru facilitarea operaþiunii de contopire ºi demobilizare, comandantul Diviziei va proceda, înainte de toate, la dezdoirea pe loc ºi separarea celor douã regimente active combinate dîndu-se în principiu fiecãrui regiment, oamenii cercului de

De ce balticii au putut ºi Republica Moldova, nu? (1) De ce la Washington se organizeazã mai multe dezbateri avînd ca subiect Republica Moldova decît la Bucureºti? De ce mass-media din România nu reflectã realitãþile din acest pseudo-stat, mãcar sub forma unor relatãri sãptãmînale. Republica Moldova reprezintã un caz aparte, pentru cã aici toate metodele de analizã ºi prognozã sociologicã au dat greº. Pînã la urmã, poziþia cercurilor conducãtoare de la Chiºinãu faþã de orientarea geo-strategicã a republicii a fost cel mai bine rezumatã de vestita babã de lîngã Ungheni: „Noi amu la ºine ne lichim?”. Spiritul politic de la Chiºinãu nu se suprapune în nici un fel cu spectrul politic din Parlamentul european, iar partidele politice din România nu au fãcut nimic pentru a ajuta la o coagulare politicã în acest sens. În ultima vreme, a sporit percepþia pozitivã faþã de Rusia, care este vãzutã, în mod surprinzãtor, drept principalul sprijin pentru dezvoltarea economicã a Republicii Moldova. Acest fapt se datoreazã prezenþei covîrºitoare a televiziunilor în limba rusã. În sfîrºit, a apãrut de curînd o nouã orientare la Chiºinãu: cei care sînt pro-Uniunea Europeanã, fãrã sã fie ºi pro-români.

Un posibil scenariu ar fi, dupã pãrerea mea, desprinderea Republicii Moldova din sfera ruseascã, inclusiv integrarea ei, la un moment dat, în structurile europene, fãrã sã se producã ºi o europenizare de fond. A vorbi de relaþii româno-moldovene este ca ºi cum ai vorbi de relaþii franco-normande. Dar România nu trebuie sã ajungã sã datoreze cumva Rusiei rezolvarea problemei basarabene, pentru cã ar ajunge sã se subordoneze Moscovei în viaþa internaþionalã. România joacã un rol foarte redus în dialogul Uniunii Europene cu Republica Moldova. Ungaria sau Lituania sînt þãri care au primit sarcini mult mai importante din partea Bruxelles-ului în aceastã relaþie cu Chiºinãul. România nu trebuie sã accepte, aºa cum sînt dispuse unele state ale UE – semnarea Tratatului privind forþele convenþionale, pînã

cînd Rusia nu îºi îndeplineºte obligaþia asumatã la Istanbul: retragerea trupelor sale din Transnistria. De ce Basarabia nu a reuºit, precum Þãrile Baltice, ºi ele foste componente ale U.R.S.S., intrate în sfera de dominaþie sovieticã în acelaºi moment, sã devinã membrã a Uniunii Europene ºi a NATO; de ce trecutul istoric comun pare sã conteze azi dincolo de Prut prea puþin, care sînt oare perspectivele Republicii Moldova? Statele baltice au fost parte a Occidentului vreme de 800 – 900 de ani, datoritã influenþei germane, daneze ºi suedeze. Chiar ºi în timpul stãpînirii þariste, teritoriul acestor state baltice a beneficiat de un statut special, fiind guvernate de clasa nobiliarã germanã, proprietarã de moºii, ºi de burghezia germanã din oraºe. Deci chiar ºi în timpul stãpînirii þariste, statele baltice au rãmas într-o zonã de influenþã culturalã, politicã, instituþionalã occidentalã. Moldova, dimpotrivã, s-a aflat sute de ani sub dominaþia otomanã, cu o clasã conducãtoare marcatã de lipsa de responsabilitate socialã, de lipsa oricãror viziuni pe termen lung. A urmat despotismul þarist, care în Basarabia nu a fost niciodatã atenuat de o structurã socialã puternicã. Aºa se explicã faptul cã Basarabia a ieºit de sub stãpînirea þaristã, în 1918, cu o populaþie de limba românã lipsitã de conºtiinþa naþionalã, lipsitã de organizare politicã ºi redusã la condiþia de þãrani, în timp ce clasa mijlocie lipsea aproape cu desãvîrºire. Populaþia din Basarabia, din cauza izolãrii impuse de regimul þarist, nu a luat parte la procesul de formare a conºtiinþei naþionale a românilor. Conºtiinþa de neam a românilor de dincolo de Prut a rãmas cea din perioada premergãtoare naþiunii moderne. Perioada interbelicã, atunci cînd Basarabia a revenit la România, a adus unele schimbãri privitoare la nivelul conºtiinþei naþionale, dar perioada a fost prea scurtã pentru ca sã aibã efecte profunde. A urmat o rusificare ºi mai puternicã sub regimul sovietic. Foarte des se vorbeºte despre faptul cã Stalin a creat identitatea moldoveneascã. Dar sentimentul

recrutare respectiv. Ofiþerii activi ºi plutonierii se vor împãrþii în mod egal la cele 2 regimente de infanterie cãutînd pe cît va fi cu putinþã ca ei sã fie daþi corpurilor la care au mai servit în timp de pace.

5. Pînã la stabilirea taberelor de efective din timp de pace, dat fiind efectivele reduse, regimentele de infanterie se vor organiza astfel: Un Stat Major de regiment; 3 companii cadre; una companie mitraliere cadre.

Ofiþerii activi ºi trupa din contingentele de sub arme vor fi împãrþiþi la aceste unitãþi dupã chibzuinþa comandanþilor de regiment.

6. Prin dezdoirea regimentelor active se va cãuta a se obþine pe cît posibil o egalare pe contingente, efectivul regimentelor de infanterie lãsîndu-se la nevoie, oameni de la regimentul din aceeaºi brigadã.

7. Operaþiunea dezdoirii studiatã în principiu ºi efectivele regimentelor stabilite se va proceda la calcularea datelor prevãzute la punctul 2, care urmeazã a fi comunicatã de urgenþã Marelui Cartier General.

8. Sosite în þarã, pãrþile active ale regimentelor vor fuziona cu cele sedentare. Ofiþerii de rezervã ºi oamenii de trupã ai pãrþilor sedentare care fac parte din contingentele sub arme vor fi demobilizaþi prin grija comandanþilor regimentelor respective, cel mai tîrziu pînã la 31 martie 1918, dupã aceleaºi norme ca activii. (ordinul nr.

7050). În acest scop comandantul diviziei va cere telegrafic pãrþilor sedentare liste numerice de oameni ºi ofiþeri ce intrã în categoria de mai sus. Se va urmãri cu ocazia fuzionãrii egalarea ºi stabilirea definitivã a efectivelor, potrivit prescripþiunilor punctului 6.

9. În momentul contopirii regimentelor active, cu pãrþile sedentare, cercurile de recrutare trec sub ordinele comandanþilor de regiment respective care le vor organiza ºi completa personalul cu oamenii respectivi activi, potrivit tabelului de efective de pace.

10. Comandamentele de brigadã actuale se menþin avînd efectivele de pace.

11. Cartierul Diviziei va trece cu efectivul ºi organizarea datã comandamentelor teritoriale prin tabele de efective de pace, afarã de Curtea Marþialã care va funcþiona încã pînã la data hotãrîtã pentru trecerea pe picior de pace a Diviziilor 11 ºi 15.

12. Divizionul de cavalerie ºi batalionul de pioneri rãmîn provizoriu cu efectivele ce le au astãzi. (va urma) Colonel (r) CONSTANTIN MOªINCAT acesta exista dinainte, datoritã izolãrii acestei provincii în perioada stãpînirii þariste. Autoritãþile sovietice n-au fãcut decît sã construiascã pe acest fond deja existent. Au construit o suprastructurã, cea a conceptului de naþiune socialistã moldoveneascã, separatã de cea românã.

Modernitatea ºi urbanizarea au venit în Moldova sovieticã dinspre Rãsãrit, nu dinspre Apus. În Moldova sovieticã, construirea oraºelor, a industriei moderne, alfabetizarea ºi ºcolarizarea, industrializarea agriculturii, au fost aduse din U.R.S.S. Era o versiune ruseascã în conþinut ºi sovieticã în formã. Civilizaþia tehnicã a venit în limba rusã. Sînt procese pe care România nu le-a cunoscut niciodatã ºi multora din România le este greu sã îºi imagineze aceste procese aºa cum au avut loc dincolo de Prut. Din aceste motive, ºi limba rusã a cãpãtat un caracter social. Limba rusã a fost limba modernizãrii, a tehnologizãrii. ªi mai pervers: limba rusã a devenit limba prin care literatura universalã europeanã a devenit cunoscutã în Moldova sovieticã. Rusificarea era pentru basarabeanul educat un paºaport cãtre civilizaþia urbanã, un certificat de orãºenizare. Þãranul care venea de la oraº absolvea ºcoala potrivit sistemului sovietic. Dacã urma eventual ºi cursuri universitare în limba rusã, era un domn. Dacã se însura ºi cu o rusoaicã, eventual o ucrainiancã vorbitoare de limba rusã, transformarea din þãran în orãºean era deplinã. Propaganda sovieticã a reuºit sã-i facã pe locuitorii Moldovei sovietice parte dintr-un proiect universal, care conferã indirect sau chiar direct prestigiu cetãþenilor sovietici. Locuitorul dintre Prut ºi Nistru a simþit pentru prima oarã, dupã mai multe generaþii, cã fãcea parte dintr-un proiect universal. Prin televiziunea sovieticã, cetãþeanul obiºnuit cãpãta impresia cã fãcea parte dintr-o mare putere, care era acolo în mod etern, pãrea aceeaºi Rusie, înveliºul sovietic nu era prea convingãtor. România nu a oferit un prestigiu social asemãnãtor. (va urma) LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 10 august 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

Sãtui de parteneriatul cu SUA (Sãrãcire, Umilire, Antiromânism) (urmare din pag. 1) În fine, atitudinea Antinaþionalã (sau Antiromâneascã) se referã la multe domenii – la redefinirea trecutului României prin includerea unor chestiuni incredibile – cum ar fi vinovãþia pentru robia þiganilor, plasarea pe locul secund dupã Germania ca numãr de evrei uciºi –, dar ºi acuzarea instituþiei fundamentale a spiritualitãþii române, Biserica Ortodoxã, de „încurajarea robiei” (apus Hans Klemm), de fanatism ºi înapoiere, de „corupþie”, iar mai nou aceeaºi „societate civilã” tutelatã ºi creatã de americano-sörösiºti se opune ridicãrii ctitoriei simbol duhovnicesc al României Mari, Catedrala Mîntuirii Neamului. Este ºi firesc, americanii, alãturi de sovietici, au fost singurii care nu au recunoscut oficial România Mare! Tot aici, la capitolul anti (spirit) naþional intrã ºi apãrarea, ºi promovarea pidosniciei (asta printr-un actual oficial de rang înalt al Ambasadei, dar chiar ºi prin ambasadori, în trecut). Nu mai spun de politica mondialã de decãdere moralã ºi culturalã impusã de americani, prin aºa-zisa muzicã „de cartier”, de fapt aducerea insultei, a trivialitãþii violente, a obsceninãþii perverse, a mentalitãþii ºi vieþii de infractor la nivel de „artã”! În loc sã fie arestaþi pentru ceea ce promoveazã, emulii „culturii” americane sînt promovaþi ca „vedete”, constituind adevãrate focare infecþioase pentru societate! Ce sã ne mai mirãm de creºterea exponenþialã a consumului de droguri, a infracþionalitãþii cu violenþã, chiar a reacþiilor violente, în general, cînd muzica de mare audienþã promoveazã numai asta?!

Aºa cum scriam recent, planul politic a fost infestat de trivialitate! A cui e vina? A celor care susþin manifestãrile unor sceleraþi, a unor derbedei, susþinîndu-i ca „opoziþie”, „protest paºnic” sau „manifestãri ale democraþiei”!

De cîte ori au transmis americanii cã „sînt îngrijoraþi” cã se încerca sã se ia mãsuri împotriva manifestãrilor golãneºti?

Spuneam cã recent am vãzut cîþiva demnitari care au luat poziþie împotriva imixtiunii americane ºi au început sã punã la îndoialã „parteneriatul” ºi beneficiile acestuia. Primul pe lista mea este Tudorel Toader, fãrã îndoialã cel mai profesionist ministru al actualului Cabinet, ºi cred cã unul dintre cei mai buni din toate guvernele de dupã 1989. Toader ºi-a ales bine momentul ºi, în emisiunea cu cea mai mare audienþã, a lovit „cu manta” direct spre Ambasada SUA. „Aº vrea sã întreb cît de normal este ca un procuror-ºef sã se ducã la o ambasadã cã l-a chemat nu ºtiu care ambasador sã-l felicite pentru faptul cã a fost soare astãzi ºi n-a plouat”, a spus Toader, continuînd extrem de rãspicat: „Ideea este urmãtoarea - procurorul colaboreazã pe linie orizontalã cu structurile aferente dintr-un stat, ambasadorii colaboreazã ºi se coordoneazã cu ministrul de Externe, nu cu procurorii”. Toader a reacþionat astfel dupã ce interimara de la DNA, Anca Jurma, fusese vizitatã de Hans Klemm ºi de trimisul FBI. Era la doar cîteva zile dupã instalarea interimarei...

Al doilea demnitar care a reacþionat a fost interesantul ministru al Finanþelor, Eugen Orlando Teodorovici. Cu aerul sãu nonºalant ºi extrem de greu impresionabil de ceva, finanþistul l-a luat pe Klemm la sigur: ce beneficii ne-a adus „parteneriatul” dupã 20 de ani de la semnare ºi dupã atîtea miliarde cheltuite de România, plus alte favoruri? „Ar fi bine sã trecem de la documente la lucruri concrete - adicã, de 4 miliarde am luat noi rachete, de 4 miliarde vrem sã faceþi afaceri la noi cu firmele româneºti”, i-a spus clar ºi la obiect ministrul. „Aveþi bazã militarã în România ºi ne bucurãm de aceastã prezenþã, dar cît consumaþi voi din România? Cumpãraþi mîncarea, apa, uniformele de la firme româneºti?”, l-a întrebat pe ambasador, a cãrui singurã reacþie a fost sã... „ridice din umeri”, neavînd rãspuns, îºi aminteºte Teodorovici, care a conchis: „Aºa trebuie sã fie purtate discuþiile de acum înainte”. Da, e o idee bunã, mai greu e sã accepte ºi americanii aºa ceva, atît timp cît au suficiente cozi de topor, chiar printre colegii lui Teodorovici. Acel bibliotecar din Caracal, ajuns ministru al Apãrãrii, e doar un exemplu – ar fi în stare sã ia ºi banii Sãnãtãþii ºi Învãþãmîntului, ba chiar ºi din cutia milei de la bisericã sã-i dea marilor concerne americane pe armele lor inutile! Dar despre cozi de topor, altã datã.

Despre intervenþiile curajoase ale tînãrului deputat Liviu Pleºoianu am mai scris – este, de fapt, primul parlamentar din structura actualã care a avut curajul ºi a spart ghiaþa! Pleºoianu a fost atacat de o altã coadã de topor a SUA, Radu Tudor, care a scris un articol virulent, din care citez: „liderii PSD au discursuri violent anti-americane, în PSD este un sentiment dominant împotriva partenerului strategic SUA, exponenþii PSD apãrã ideologia moscovitã”. Ei bine, Liviu Pleºoianu a reacþionat imediat: „Românii sã nu fie slugile nimãnui!”, i-a replicat Pleºoianu lui Radu Tudor. „Mã simt direct vizat, aºa cã simt nevoia sã prezint cîteva date ce þin de istoria recentã”. Ei bine, a urmat un adevãrat rechizitoriu al imixtiunii americane în România, dar ºi al ipocriziei colosale de care au dat dovadã reprezentanþii SUA. În fine, ultimul pe listã este chiar Liviu Dragnea. Cu toate pãcatele lui, Dragnea a avut recent o luare de poziþie uimitor de curajoasã: „Sînt alte þãri care au început sã îºi urmãreascã interesul naþional ºi au început sã aibã beneficii”, a spus Dragnea, cu referire clarã la Polonia ºi Ungaria, rebelii UE. „Parteneriat nu înseamnã slugãrnicie - asta trebuie sã înþelegem cu toþii!”, a spus Dragnea, de asemenea, cu bãtaie spre marele nostru „partener strategic” – mai curînd „stãpîn”, strategic sau nu. Cît îl va þine pe Dragnea curajul? Nu ºtiu, dar atitudinea lui a fost salutatã ºi apreciatã de enorm de mulþi internauþi. Ca ºi în cazul declaraþiilor lui Teodorovici, Pleºoianu sau Tudorel Toader. Or, ce înseamnã asta? Cã românii s-au sãturat de Sãrãcirea, Umilirea ºi Antinaþionalismul, iar ei vor susþine pe cei care înþeleg sã le redea demnitatea. De fapt, aici e ºi defectul Occidentului; a ºtiut sã exploateze ºi sã cucereascã Estul, dar nu sã-l ºi înþeleagã.

Estul a avut multe de înfruntat, rãmînînd dupã invazii mãceluri ºi pîrjol fãrã nimic altceva decît cu demnitatea. O esenþã pierdurã de Occident, acea lume a banilor, a consumului... care ºi-a consumat pînã ºi propria demnitate.

Deh, aºa cum titram, românii au început sã se sature de S.U.A., iar exemplele date sînt doar preambulul. Þara aceasta e a românilor, nu a „partenerilor”, nu a UE, nu a NATO... Apropo, în încheiere – cum vine aia „spaþiul aerian NATO” sau „spaþiul UE” – atunci cînd vorbim despre cer ºi pãmînt românesc? Noi ne dãm seama, oare, de sensul acestor exprimãri? Ah, Vadime, trezeºte-te, odatã!

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e Vulgaritate versus bun-simþ Atacul vulgar, grotesc, pe care îl observãm în prezent cã se dã la adresa democraþiei româneºti nu are nici precendent, dar nici o sursã oficialã de revendicare. Dacã era sã ne raportãm doar la zona online a electoratului, aceºti oameni comozi ºi în mare parte înregimentaþi în orice alt partid, în afarã de PSD, ar avea ºanse reale de a prelua puterea în România. ªi, ca sã fie ºi mai veridic acest mod de abordare a politicii, ar avea puterea deplinã sã impunã o dictaturã asupra acestei þãri, poate una mai luminatã ºi mai aproape de adevãr decît ce avem acum. Am spus mereu cã democraþia de tip dîmboviþean nu are nici o legãturã cu poporul. Poate doar cu un popor virtual, foarte motivat ºi agresiv. Dar cu poporul, cu naþiunea românã, nu are foarte multã tangenþã. Ca sã revin la ideea iniþialã, întrebarea pe care oricine ºi-o poate pune este urmãtoarea: de ce nu este dreapta la putere, cînd, practic, dacã e sã ne luãm dupã mesajele agresive ale presei corporatiste, dar ºi ale utilizatorului „nevinovat” de Facebook, PSD-ul nici nu ar fi existat. La orice orã ai deschide orice reþea de socializare, ºi mã refer în special la Facebook, nu existã sã nu gãseºti un luptãtor online de dreapta, ofuscat ºi total nemulþumit de guvernarea PSD. Nu existã opoziþie acolo ºi oricine se va pune cu aceºti fanatici oneºti, în mod sigur va fi exterminat online, ars pe rugul virtual al prostiei ºi îngenuncheat. Armata online a dreptei, pentru cã ºtim de fapt cine se aflã în spatele acestei revolte, chiar dacã nu revendicã oficial, dãrîmã tot ce este în cale, atacã printr-un limbaj violent ºi vulgar, distruge tot ce vine cu argumente ºi propagã un mesaj care nu aduce nimic nou sau constructiv în politicã, la nivelul societãþii, ci doar înjurãturi ºi cam atît. Prima impresie este, însã, contraproductivã pentru cei care dezvoltã acest atac acerb la instituþiile statului, dar ºi la grupul politic ALDE – PSD, care guverneazã în prezent. Sã vii tu din Opoziþie, fie cã eºti PNL sau USR, ºi sã dãrîmi totul, fãrã a pune nimic în loc, nu este cel mai bun mod de a convinge o þarã cã eºti cel mai bun. Uitã, cei de pe dreapta, cã au avut ºi ei puterea o vreme destul de lungã. Ce au fãcut? Guvernarea PDL este, de departe, una dintre cele mai distrugãtoare ºi nocive guvernãri pe care þara asta le-a suportat. Bãsescu este cel mai mare vagabond politic pe care România l-a livrat la Cotroceni, ºi spun România, nu pentru cã aºa a fost, ci pentru cã în aceastã ecuaþie þara asta a fost doar paravanul, aºa cum se întîmplã din 1996 încoace. Guvernarea CD nu a fost cu nimic mai bunã decît FSN – PDSR – PSD din ultimii 28 de ani. Nu au fost cu nimic mai buni, nici unii, ºi nici alþii. Ce-i mînã, totuºi, în luptã pe cei care expun imagini injurioase pe net ºi care pozeazã în români autentici ºi luptãtori ai dreptãþii? Ce avantaje au ei, altele decît cele legale? Într-o lume plinã de urã ºi limbaj vulgar, e complicat sã convingi gloata cã bunul-simþ si argumentele sînt, totuºi, cele care ar trebui sã primeze. Avem un politician care chiar asta încearcã sã facã, sã impunã „forþa Dreptului” în societatea româneascã ºi este pus la zid, ostracizat, batjocorit mediatic, doar pentru simplul fapt cã el, în calitatea de ministru al Justiþiei, dar ºi în calitatea de profesor în Drept, încearcã sã respecte atît legea internã, cît ºi pe cea internaþionalã, recunoscutã de toate statele ºi la care România a aderat. Este complicat sã convingi lumea cã mass-media care îl pune la zid în fiecare zi este aservitã, pe deplin, exact acelor hoþi, români ºi strãini, care nu doresc ca în România sã domneascã legea. Ei, cei care promoveazã vulgaritatea în spaþiul public, fie cã este el online sau offline, nu doresc binele românilor, ci binele celor care sug aceastã þarã. Este deja un fapt dovedit, dar, din pãcate, nu în justiþie. Dupã pãrerea mea, ministrul ALDE, Tudorel Toader, este cel mai bun ministru al Justiþiei pe care România l-a avut în ultimii 70 de ani. Este cel care, în orice face, aduce argumente ºi urmãreºte litera legii, dar ºi a bunului-simþ. Declaraþia lui, cum cã un procuror nu are cum sã fie invitat la o ambasadã ca persoanã fizicã privatã, pentru cã, dacã nu era procuror, nu ar fi fost invitat, coroboratã cu declaraþia cum cã ambasadele strãine se adreseazã Ministerului de Externe, ºi nu procurorilor, sînt, de departe, semnalul cel mai clar prin care un ministru spune pe ºleau cã România trebuie sã redevinã stat de drept ºi sã pãrãseascã statutul de bãtaie de joc a întregii lumi. Pentru cã, din cauza unuia ca Bãsescu, a unuia ca Iohannis sau Iliescu, din cauza unora ca Boc, Dragnea, Roman ºi Cioloº, cam asta am ajuns: coºul de gunoi moral al Europei, dar ºi o sursã de venit pentru diverºi ambasadori sau doar ataºaþi comerciali ai altor state, aici, la noi.

Pentru cei care vor, totuºi, ca România sã depãºeascã statutul de colonie, ar fi bine sã gîndeascã ºi sã vadã cã acest ministru, înainte de a fi politician, încearcã din rãsputeri sã se impunã prin forþa profesiei sale. Este de apreciat, este un exemplu pe care orice ministru ar trebui sã-l aplice în sfera lui de activitate. Marele dezavantaj al acestui ministru, Tudorel Toader, este cã are deasupra, din punct de vedere ierarhic, un premier slab atît la nivel de performanþã, dar ºi la nivel de consilieri. Cu toate acestea, însã, cine vede ºi poate sã deosebeascã neghina de grîu, poate vedea forþa acestui ministru ºi nu are cum sã nu-l aprecieze.

Despre trãdãtori, însã, ºi aici vorbim de preºedinþii de þarã ºi de guverne, care au dus România în aceastã situaþie, nu putem decît sã ne dorim sã-i vedem acolo unde le este cu adevãrat locul – acea listã a ruºinii din cãrþile de istorie. Cã în puºcãrie sau la spart piatra, e puþin probabil sã-i vedem prea curînd.

Ca sã revenim la fondul electoral despre care am vorbit mai devreme, oricare cetãþean român este dator sã se întrebe ºi sã evalueze situaþia politicã a þãrii, prin oferirea unor rãspunsuri simple la cîteva întrebãri complicate. * De ce dosarul Colectiv nu este încã clarificat de la aproape trei ani de la nenorocirea care a ucis zeci ºi zeci de tineri? * De ce Ponta este încã în politicã ºi nici un site pro-colonizare a României nu îl mai atacã, în condiþiile în care el a fost înlocuit cu Cioloº exact din acest motiv? De ce Cioloº nu are nici un fel de reacþie la ce s-a întîmplat la Colectiv, mai ales cã el a fost principalul „beneficiar“ al acelei catastrofe, alãturi de Iohannis ºi PNL. * Dacã online sînt atît de prezenþi ºi ostili PSD, de ce la alegeri nu cîºtigã democratic puterea cei din PNL? Pentru cã funcþia de postav a fost înlocuitã cu softurile de înaltã performanþã? De ce dreapta nu îºi asumã vulgaritatea din spaþiul public, atît timp cît este evident cã în laboratoarele lor se pregãtesc toate aceste evenimente? * De ce PSD conduce detaºat în zona democraticã, cu o majoritate, ºi este inexistent în zona de online? Aici este simplu, cred eu, pentru cã le lipseºte materia cenuºie, ºi, pentru asta, este suficient sã ne uitãm la premierul Dãncilã ºi la gaºca de incompetenþi care o înconjoarã.

Aº vrea sã ne amintim de Colectiv, de cine a cîºtigat ºi cine a pierdut atunci. Poate cã cei care au spus cã acolo ceva nu a fost chiar în regulã, poate cã un procuror mai drept ºi mai deºtept, poate cã un ofiþer al SRI mai curajos ar trebui sã abordeze altfel problema ºi sã facã luminã ºi sã le facã dreptate celor care au murit acolo. Nu se poate ca tot sistemul de justiþie, de securitate ºi siguranþã naþionalã sã fie corupt. Trebuie sã fie acolo ºi oameni de bine, care vor sã vadã România o þarã, un stat, aºa cum scrie în Constituþie, ºi nu un poligon experimental al altor state.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 10 august 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Rãzboiul de 100 de Ani (2) Cauze economice (2) Educaþia tinerilor din rîndurile nobilmii sublinia importanþa valorilor militare ºi a bravurii pe cîmpul de luptã. Pentru aceºti tineri, gloria, idealismul ºi patriotismul rãzboaielor Regelui erau foarte atrãgãtoare. În plus, trebuie sã ne amintim cã în Secolele XIV-XV rãzboiul era principala ocupaþie a tinerilor bãrbaþi.

Camarazii de arme ai lui Edward al III-lea nu împliniserã încã 30 de ani cînd a început rãzboiul, iar Henric al V-lea avea 28 de ani cînd a cîºtigat bãtãlia de la Agincourt.

De-a lungul rãzboiului, atracþia exercitatã de rãzboi era motivatã ºi de oportunitatea de profit pe care o oferea acesta. E clar cã factorul profitului trebuie sã fi jucat un rol mult mai important decît propaganda ºi patriotismul în susþinerea entuziasmului pentru rãzboi. S-a sugerat chiar cã ordinul lui Henric al V-lea de a-i omorî pe prizonierii francezi dupã Agincourt a fost primit cu ostilitate ºi, în cele din urmã, ignorat din cauza profiturilor pe care englezii se aºteptau sã le obþinã de pe urma rãscumpãrãrii captivilor. Pentru cã rãzboiul s-a desfãºurat pe teritoriul Franþei ºi pentru cã, pînã în ultimii patru ani, englezii au cîºtigat majoritatea bãtãliilor importante, pierderile puteau fi uºor compensate.

Numãrul celor morþi în bãtãlie, deºi greu de estimat, probabil cã nu a fost foarte mare, epidemiile producînd pagube mult mai mari decît luptele directe. În plus, de cele mai multe ori, soldaþii capturaþi nu erau omorîþi, ci se cerea o recompensã pentru ei. În ansamblu, aceste schimburi pe bazã de rãscumpãrare au fost mult în favoarea englezilor. La Poitiers, ei au tras, cum s-ar spune, lozul cel mare, capturîndu-l pe însuºi regele Franþei. Rãscumpãrarea a fost fixatã la 3 milioane de coroane de aur, o sumã imensã pentru vremea respectivã.

Existã informaþii cu privire la sumele cerute pentru rãscumpãrarea prizonierilor, dar e mult mai greu sã stabilim exact profiturile obþinute în urma jafurilor. Avînd în vedere campaniile numeroase purtate pe teritoriul francez, trebuie sã presupunem cã acestea au fost semnificative. Au fost stabilite ºi reguli de împãrþire a profitului: o treime revenea soldatului, o treime cãpitanului companiei, o treime regelui. Dacã în Secolul al XIV-lea principala sursã de profit de pe urma campaniilor erau rãscumpãrãrile ºi jaful, în veacul urmãtor, oportunitãþile de profit s-au înmulþit dupã ocuparea provinciilor Normandia ºi Maine.

Impactul pe care bogãþiile cîºtigate în urma rãzboiului l-au avut asupra societãþii engleze nu a fost analizat în mod exhaustiv pînã acum, ºi probabil cã nici nu poate fi. În timp ce soldaþii mai puþin norocoºi nu au obþinut profiturile visate, unii au reuºit sã urce pe scara socialã datoritã cîºtigurilor din rãzboi ºi recompenselor acordate de regele recunoscãtor pentru faptele de curaj de pe cîmpul de luptã. Perspectiva profitului a fost probabil cel mai puternic stimulent pentru participarea la rãzboiale regelui ºi a contribuit cel mai mult la pãstrarea entuziasmului popular pentru conflictul îndelungat.

Izbucnirea rãzboiului Rãzboiul poate fi împãrþit în patru faze: o fazã în care Anglia a repurtat victorii sub Eduard al III-lea ºi care a durat din 1337 pînã în 1360; o fazã din 1360 pînã în 1400, cînd francezii au avut victorii; o fazã din 1400 pînã în 1429, marcatã de mari victorii engleze sub

Henric al V-lea; ºi o fazã finalã, din 1429 pînã în 1453, în care Franþa a fost unitã sub regii din dinastia Valois.

Cînd a început rãzboiul, Franþa avea o populaþie de 14 milioane ºi era cea mai puternicã forþã militarã din Europa; Anglia avea o populaþie de numai 4 milioane.

Victoriile pe care englezii le-au repurtat la Crécy (1346) ºi mai tîrziu la Poitiers (1356) i-au uimit ºi i-au umplut de un imens orgoliu. În 1347 au pus stãpînire pe Calais, port care le asigura dominaþia asupra Canalului

Mînecii (au avut control asupra lui peste 40 de ani), ºi pe care l-au pãstrat douã sute de ani, perioadã în decursul cãreia au expulzat aproape toþi bãºtinaºii ºi i-au înlocuit cu englezi. În sfîrºit, în 1361, regele Angliei face pace la Brétigny ºi, dupã ce pretinde întreg regatul Franþei, se mulþumeºte cu Aquitania, comitatul de Ponthieu ºi cu Calais. Era o pace ineficace, întrucît nu rezolva singura chestiune deosebit de serioasã – suveranitatea englezilor asupra provinciilor care nu mai voiau sã fie engleze.

Notabilitãþile din La Rochelle spuneau: ,,Ne supunem englezilor cu vorba, dar cu inima niciodatã”. Începutul Rãzboiului de 100 de Ani constituie pentru Anglia o perioadã de aparentã prosperitate; furnizorii de alimente, armurierii, constructorii de nave fac avere. Jefuirea Normandiei duce la îmbogãþirea soldaþilor ºi a famliilor lor; nevoia de bani a regelui permite oraºelor ºi indivizilor sã cumpere libertãþi la preþuri convenabile.

Douã clase se dezvoltã atunci cu rapiditate în mediul rural englez: clasa fermierilor, semiproprietari, liberi pe pãmînturile închiriate de ei, intermediari între cavaler ºi fostul vilan, ºi clasa muncitorilor agricoli care au scãpat de ºerbie, fie rãscumpãrîndu-se ei înºiºi, fie refugiindu-se timp de un an ºi o zi într-un oraº protejat printr-o cartã. Multã vreme de aici încolo seniorii ºi parlamentele vor mai încerca sã lege de pãmînt mîna de lucru, dar vor eºua. În Anglia, epidemia de ciumã neagrã a þinut deosebit de mult; stationarã în 1349, a reînceput în anul urmãtor, reducînd populaþia regatului de la 4 milioane la circa 2 milioane ºi jumatate. În anul 1356, fiul regelui Eduard al III-lea, Prinþul Negru, s-a aflat la Poitiers în aceeaºi situaþie ca tatãl sãu la Crécy cu 10 ani în urmã. Ioan al II-lea a respins toate încercãrile Prinþului de a negocia ºi a atacat; bãtãlia de la Poitiers a avut un curs similar cu cea de la Crécy, însã regele Ioan a întreprins un alt atac dezastruos dupã o perioadã de trei ani. Cînd lupta a luat sfîrºit, floarea cavaleriei franceze a fost spulberatã, regele însuºi cãzînd prizonier. Deºi Eduard al III-lea a renunþat la tronul Franþei, semnarea Tratatului de la Brétigny reprezenta un mare triumf în favoarea sa.

Aparent definitiv, triumful a fost de scurtã duratã.

Succesorul lui Ioan al II-lea al Franþei a fost Carol al V-lea, un rege mãreþ, care a avut mai puþine scrupule, iar cînd rãzboiul a izbucnit din nou în 1369, acesta a fost mai bine pregãtit, mai ales datoritã generalilor sãi – Du Guesclin ºi Clisson – care fortificaserã mai multe puncte de rezistenþã pe teritoriul francez ºi elaboraserã o strategie bazatã pe evitarea luptei, lãsîndu-i pe englezi sã-ºi epuizeze singuri forþele. Aceastã tacticã a funcþionat atît de bine încît, fãrã cîºtigarea unor bãtãlii importante, francezii au recuperat treptat majoritatea teritoriilor cedate la Brétigny.

Cucerirea ºi ocuparea unui imperiu continental depãºeau forþele Angliei, care ,,nu era destul de

puternicã – nici în oameni, nici în bani – ca sã ocupe în permanenþã primul loc în Europa”. În fine, ºi acesta-i faptul cel mai important, Anglia nu mai era stãpîna Mãrii, fãrã de care înceta sã mai fie invulnerabilã.

Stîngãcia Prinþului Negru, mai slab ca diplomat decît ca soldat, dusese la alianþa regelui Castiliei ºi a regelui Franþei. Flota lui domina Golful Gasconiei ºi Canalul Mînecii; nu numai cã o flotã englezã a fost nimicitã la La Rochelle, dar navele franceze intrau nestingherite pe Tamisa, flotilele franceze devastau oraºele de pe coastã ºi incendiau satele de pescari. Singurul mijloc de apãrare al Angliei consta în a chema la arme populaþia de pe coaste prin focuri aprinse pe înãlþimi - metodã care permitea nãvãlitorilor sã debarce, sã acþioneze ºi sã fugã.

Domnia lui Eduard al III-lea a luat sfîrºit în mod ruºinos în 1377 ºi, deoarece Prinþul Negru murise cu un an în urmã, tronul Angliei a fost moºtenit de nepotul lui Eduard, în vîrstã de 10 ani, Richard al II-lea, care avea sã se confrunte curînd cu o revoltã a þãranilor ºi cu alte probleme serioase. Franþa ar fi putut foarte bine sã profite de dificultãþile englezilor în timpul domniilor agitate ale lui Richard al II-lea ºi Henric al IV-lea, momente în care Anglia era incapabilã sã cîºtige rãzboiul. Însã, deºi o flotã francezã reînnoitã a devastat coasta de Sud a Angliei la începutul domniei lui Richard al II-lea, monarhia francezã a devenit în curînd la fel de incapabilã ca ºi rivala sa. Carol al VI-lea al Franþei a venit la putere la vîrsta de 12 ani ºi a înnebunit în tinereþe; în cea mai mare parte a domniei sale de lungã duratã (1380-1422), Franþa s-a aflat sub controlul rudelor regale, care au prãdat veniturile coroanei ºi au avut numeroase divergenþe între ele. În acest timp, în fruntea Angliei se afla un rege tînãr, ambiþios ºi rãzboinic, Henric al V-lea (1413-1422). În 1415, Henric a trecut Canalul ºi, sperînd sã cucereascã Normandia, a început asedierea ºi capturarea Portuluicheie de la Plarfeur. Deoarece aceasta era o operaþiune dificilã, în octombrie, Henric s-a îndreptat spre nord-est pentru a petrece iarna la Calais. Neºtiind în ce poziþie se aflau francezii, acesta s-a pomenit faþã în faþã cu o mare armatã inamicã. Nereuºind sã ajungã la un compromis cu francezii, a fost silit sã lupte în bãtãlia de la Azincourt; în ciuda precedentelor de la Crécy ºi Poitiers, armata francezã, atacatã de-a lungul unui front îngust, sub o ploaie de sãgeþi, nu a reuºit sã strãpungã apãrarea englezilor.

Bãtãlia de la Azincourt nu a contribuit direct la realizarea planului de cucerire al lui Henric, însã i-a conferit un prestigiu important, încurajîndu-i pe englezi sã continue rãzboiul. O altã consecinþã importantã a acestei bãtãlii a constat în faptul cã francezii nu mai doreau sã-l întîlneascã pe cîmpul de luptã pe Henric, astfel, acesta ºi-a petrecut doi ani asediind ºi cucerind nestingherit oraºe din Normandia. În timp ce figura lui Henric se impunea, Ducele de Burgundia a renunþat la neutralitate, formînd o alianþã cu inamicul; aliaþii au început în curînd sã-ºi exercite controlul asupra regelui Franþei ºi asupra întregii regiuni din nordul Loarei, iar prin Tratatul de la Troyes (1420) s-a hotãrît cãsãtoria lui Henric al V-lea cu fiica lui Carol al VI-lea, Caterina, urmînd ca Henric sã devinã rege al Franþei dupã moartea socrului sãu. Singura opoziþie, din sudul Loarei, a fost susþinutã de fiul lui Carol al VI-lea, Dauphin, însã acesta a fost respins, fiind considerat bastard.

Moartea subitã a lui Henric al V-lea al Angliei a complicat situaþia. Dupã moartea lui Carol, cîteva luni mai tîrziu, existau doi rivali la tronul Franþei: fiul lui Henric, în vîrstã de un an, ºi fostul Dauphin, ce purta acum numele de Carol al VII-lea. Deºi poziþia englezilor era mai puþin consolidatã, francezii nu au înregistrat progrese pînã la apariþia celebrei Ioana d’Arc. În anul 1430, Ioana a fost capturatã de burgunzi; aceºtia au predat-o englezilor, care au judecat-o sub acuzaþia de vrãjitorie, crezînd cã prin condamnarea ei îl vor discredita pe Carol al VII-lea.

Treptat, rãzboiul s-a încheiat. În anul 1435, Carol ºi Ducele de Burgundia s-au împãcat, iar Parisul a cãzut în anul urmãtor. Dupã un armistiþiu, francezii au lansat o campanie care a eliberat Normandia în 1449-1450, culminînd cu o victorie decisivã la Formigny. În 1453, în urma bãtãliei de la Castillon, Rãzboiul de 100 de Ani a luat sfîrºit; Anglia ºi-a menþinut stãpînirea doar asupra Calais-ului, care a fost recuperat de francezi în 1558. În urma acestor rãzboaie, Anglia ºi Franþa au renunþat la statutul lor de regate feudale, devenind state de drept.

Sfîrºit D.A.

Pag. a 10-a – 10 august 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Cum a fost exclus Arghezi din tagma monahalã plus, nici experienþa monasticã nu-l ajutase prea mult.

De aceea, ca ºi Creangã odinioarã, nu se mai întoarce la diaconia pe care o abandonase de 5 ani ºi întrerupe orice legãturã cu Mitropolia Bucureºtilor. Potrivit documentelor existente, Mitropolia îl considera pe Arghezi doar demisionat din funcþia de diacon, nicidecum plecat din rîndurile monahilor. De altfel, chiar Arghezi continua sã-ºi iscãleascã articolele din revista ,,Facla”, condusã de N.D. Cocea, ,,Ierodiaconul Iosif N. Teodorescu”. Aceastã situaþie ambiguã a durat pînã în vara anului urmãtor (1911), cînd articolele sale injurioase împotriva Bisericii ºi a ierarhilor ei, dar mai ales împotriva mitropolitului Athanasie Mironescu, nu mai pot fi tolerate. În cele din urmã, ºi ca o dovadã cã ierodiaconul avusese dreptate cu demersurile sale publicistice, primatul va fi destituit.

Scandalul pornise de la destituirea de cãtre mitropolit a episcopului Gherasim Serafim, care denunþase imoralitatea mitropolitului, acuzat de corupþie ºi cã întreþine relaþii amoroase cu douã femei. De altfel, în tot acel an, ca ºi în iarna anului urmãtor, toatã presa, în frunte cu marii condeieri – N. Iorga, S. Haret, C. Rãdulescu-Motru – se angajase, pro ºi contra în dezbaterea acestui Trei ipostaze argheziene: cãlugãr la Cernica; conflict. În numãrul revistei din 28 la trezeci de ani; în ultimii ani de viaþã mai, precizeazã istoricul Cadem, Arghezi publicã pamfletul ,,Mitroexclamat cu o dozã de ipocrizie în glas: ,,Aoloeo, politul Athanasie”, pe care îl denunþã încã o datã, compãrinte, aici te gãsii!”. Cît priveºte participarea poetului parîndu-l cu Iosif Gheorghian, un model de moralitate, la înmormîntarea din 1961 a lui Gala Galaction, pri- aproape un sfînt. În august 1911, în sfîrºit, Biserica se pune în miºcare etenul sãu, oficiatã tot acolo, nu avem ºtire. În schimb, existã o dovadã a vizitei lui Arghezi din 1964, cînd a ºi trimite o adresã cãtre Poliþia Capitalei: ,,Cum eu sinscris în Cartea de onoare a mînãstirii: ,,8 iunie 1964, gur, fãrã concursul poliþiei, n-am posibilitate sã fac Cernica. În aducerea emoþionant aminte a unui noviciat aceastã cercetare, vã rog sã binevoiþi a dispune ca prin ºi a unei ascultãri sub stãreþia Arhimandritului organele poliþieneºti sã se afle cine este acest personaj Vissarion. Tudor Arghezi pãcãtosul cu dragoste pentru care semneazã articolele din «Facla», ierodiaconul Iosif N. Teodorescu, ºi unde locuieºte el ºi a-mi comunica fraþii ºi pãrinþii de azi”.

Astãzi, vom reveni asupra subiectului, comentînd un rezultatul” (D. Georgescu, revizor ecleziastic). Dar, pînã articol pe care istoricul literar Constantin Popescu- sã vinã rãspunsul Poliþiei, revizorul D. Georgescu Cadem l-a publicat în revista ,,Manuscriptum”, nr. desfãºoarã cercetãri pe cont propriu ºi dã de urma lui 43/1981. Scria în acel articol cã Arghezi a îmbrãcat rasa Arghezi, pe care îl determinã sã se prezinte la revizoramonahalã la Cernica, pe data de 10 iunie 1900. Dar, din tul eparhial în ziua de 23 august 1911, pentru lãmurirea motive insuficient cunoscute, pe 10 noiembrie 1905, a lucrurilor. S-a dresat un necesar proces-verbal. Din disdemisionat din funcþie ºi, la puþinã vreme, a plecat în cuþiile purtate, reprezentantul Mitropoliei a aflat urmãtoarele. Numitul ierodiacon Iosif N. Teodorescu fusese strãinãtate.

C. Popescu-Cadem descoperise niºte documente care cãlugãrit ºi hirotonisit la Mînãstira Cernica, dupã care se refereau la intrarea în schimnicie a lui Arghezi. În trecuse cu serviciul la Mitropolie, unde a stat mai mulþi anul 1900, la fel ca toþi novicii de la Cernica, avuþi în ani. Dar, dupã terminarea liceului, prin examenele date vedere a fi cãlugãriþi, ºi lui Ion N. Teodorescu (T. în particular, personajul a plecat la studii în strãinãtate.

Arghezi) i s-a întocmit un dosar conþinînd date Pentru aceasta, ceruse concediu de studii. Pe toatã biografice ºi caracterizãri, care a fost înaintat Sinodului. perioada studiilor s-a îmbrãcat civil. Mai mult, trãitor ,,Fratele Ion N. Teodorescu” figura pe locul cinci în printre strãini, el ºi-a schimbat ideile, înþelegînd altfel respectiva fiºã biograficã. Dar, spre deosebire de ceilalþi rolul preotului, al cãlugãrului ºi al arhiereului.

De reþinut cã Arghezi a dat declaraþia verbal, ferinducandidaþi la cãlugãrie, Arghezi se arãta zgîrcit, reticent cu datele sale biografice, aºa cum avea sã facã ºi în alte se sã scrie ceva. La insistenþele interlocutorului, a promis împrejurãri din lunga sa existenþã, spre disperarea totuºi cã-i va trimite ºi o versiune scrisã. Cam dupã o biografilor de circumstanþã, care aveau sã alerge dupã lunã, a sosit ºi mult-dorita declaraþie, dar nu prin poºtã gãsirea documentelor lãmuritoare. Nu e notat, astfel, nici sau printr-un comisionar, cum îºi închipuiau anchetaun cuvînt despre pãrinþi, numele ºi originea lor, ci doar o torii, ci sub forma unui articol publicat în ,,Facla”. Între menþiune fugarã: ,,Copil la mamã vãduvã”, iar din data timp, sosise ºi rezultatul anchetei efectuate de Poliþie: naºterii e menþionat doar anul, 1880. La fel ca sursa ,,Ziaristul cu pricina domiciliazã pe Str. Buzeºti, 60”. noastrã, transcriem ºi noi documentul: ,,Fratele Ion Pentru cine e curios, vã invitãm sã citiþi rãspunsul vitriTeodorescu s-a nãscut în Bucureºti, în anul 1880. A ter- olant al lui Arghezi, care i-a amãrît mult pe reclamanþi. minat cu succes patru clase gimnaziale în Gimnaziul Sub titlul ,,Maimuþoi judecãtori”, pamfletarul îºi îndrepCantemir din Bucureºti, ºi fiind singurul copil la mamã ta sãgeþile cãtre Teodosie Ploieºteanu, locþiitorul mitrovãduvã, care se vede cã i-a dat o educaþie curat politului primar: ,,Fost preot de mir, care a fost pe la creºtineascã; neavînd mijloace de a continua studiile, a judecatã pentru faptul cã, nemulþumit cu o singurã dorit sã fie primit într-o mînãstire ºi numãrat în rîndul preoteasã ºi poftind la preoteasa vecinului, s-a fãcut fraþilor de obºte. Superiorul Mînãstirii Cernica, vinovat de adulter cu chiar sora soþiei sale. Pentru observînd de aproape calitãþile ºi aplicaþiunea cãtre viaþa aceastã înaltã ispravã bisericeascã a ºi fost fãcut arhiereu monahalã a acestui frate, ca unul ce se îndeletniceºte cu ºi locþiitor al lui Christos în nemaiînþeleasa þarã cîntarea bisericeascã ºi promite a deveni un bun cîntãreþ româneascã (...) Teodosie Ploieºteanu, care a uitat în ce ºi scriitor pentru lucrãrile de cancelarie de care timpuri trãieºte, s-a adresat prin revizorul sãu poliþiei, ca sã mã urmãreascã. Mai discretã ºi mai savantã, poliþia a Mînãstirea are neapãratã trebuinþã”.

Dupã ce peregrinase prin Elveþia ºi Franþa, în 1910 ºtiut sã împace absurditatea unui popã cu libertatea unui Arghezi se întoarce în þarã, dezamãgit cã nu-ºi aflase Român de-a scrie româneºte, cãci n-am bãgat de seamã vreun rost nici prin strãini, cum nu gãsise nici rãspuns la cã ar fi cãutat sã jigneascã...”. Urmeazã declaraþia întrebãrile existenþiale, care îl chinuiserã atîta vreme. În propriu-zisã, în care îºi dezice orice legãturi cu Biserica,

Într-un numãr anterior al revistei noastre publicam o notã despre perioada cînd Tudor Arghezi se cãlugãrise la Mînãstirea Cernica, de lîngã Bucureºti, ºi mai apoi avansase ierodiacon la Catedrala Metropolitanã. Aceastã perioadã a lãsat urme adînci în viaþa ºi activitatea literarã a scriitorului. ªi în cele cîteva vizite ulterioare la mînãstire, evocase, aproape cu ochii în lacrimi, anii ºederii sale acolo. Astfel, dupã cum consemneazã Valeriu Anania în cartea sa, ,,Rotonda plopilor aprinºi”, în 1949, pãtrunzînd în osuarul mînãstirii ºi descoperind osemintele arhimandritului Vissarion din vremea sa, T. Arghezi, poate respectînd solemnitatea locului ºi a momentului sau, mai degrabã, mimînd surprinderea, ar fi

DUEL EPIGRAMISTIC

„IN MEMORIAM… Nae BUNDURI“ (4) Fals tratat la moartea mea Epigonilor maestrului Bunduri Unde, oare, ne-om piti – Snobi ºi genii, pe pãmînt?

Dacã Nae ne-ar citi, Rãsuci-s-ar în mormînt.

AL. FUNDUIANU

Lui Al. Funduianu În groapa solului lutos, Se întîmpla, acuma-i anu’, Am coborît atît de jos, Cã am ajuns la Funduianu.

NAE BUNDURI

Lui Nae De dorul rãchiei nu scapã ªi simte ispite o droaie, Dar face o curã de apã... ªi aia de ploaie.

NIC GRUMÃZESCU

Lui Nic Într-o lume infernalã, M-am ferit în viaþa toatã, ªi de apa mineralã, ªi de epigrama platã.

NAE BUNDURI

Doamne fereºte Cu Nae nu m-aº pune, bre, L-aº ignora, aº vrea sã spun; ªi ºtiþi, amici, oare de ce?

El chiar ºi mort e un N. Bun! GHEORGHE GURÃU

Recunoºtinþã Cum toatã viaþa-am fost un rãu ªi cam nebun, ca mai mereu, Te-apreciez, stimat Gurãu, Cã uneori... mai mint ºi eu.

NAE BUNDURI

Post mortem Acum Bunduri ,,a plecat” Fãrã sã dea la nimeni seamã.

Spre pomenire a lãsat O valoroasã epigramã.

VASILE MAFTEI

Amicului Vasile Murind acum, dar nu de teamã, Ca orice pãcãtos, calic, Eu am lãsat o epigramã…

Vasile n-a lãsat nimic.

NAE BUNDURI ,,afarã de aceea a unei amintiri pline de scîrbã cu biserica Athanaºilor Mironeºti”. Arghezi ridiculizeazã tentativa unui proces bisericesc în contra sa. Ar dori sã-ºi susþinã punctele de vedere, dovadã ,,starea excremenþialã în care se gãseºte autoritatea bisericeascã”, dar se teme cã, închis, va fi linºat: ,,ªi mã tem cã ura divinã, punînd în fierbere harul judecãtorilor mei, va împrumuta de la ei sfintele lor cîrji ºi sfinþii lor pumni ca sã mã converteascã”.

Cercetarea preliminarã încheindu-se, instanþa ecleziasticã s-a întrunit în ºedinþa de judecatã pe 18 octombrie 1911. Urmarea a fost cã ierodiaconul Iosif N. Teodorescu a fost îndepãrtat din tagma monahalã. (La fel precum Creangã, exclus ,,pentru totdeauna” din cinul bisericesc... pînã va da dovada cã s-a îndreptat!). Nu e greu de închipuit cã, dupã pronunþarea sentinþei, Arghezi a devenit ºi mai vehement împotriva forurilor ecleziastice. Dupã acest eveniment, îºi va semna articolele din ,,Facla” - ,,Exdiaconul Iosif N. Teodorescu” sau ,,INT”, vrînd parcã sã anunþe o nouã identitate, hotar între ceea ce fusese ºi ceea ce urma sã-l consacre.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 10 august 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (67) „Lupta mea“ (1) Autor: Adolf Hitler Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1925, Germania; 1933, Statele Unite Edituri: Eher Verlag; Houghton Mifflin Formã literarã: biografie

Rezumat Zbuciumat ºi sãrac în tinereþe, optimist dar deseori dezamãgit în adolescenþã, ambiþios ºi devotat spre maturitate, viaþa lui Adolf Hitler reflectã titlul lucrãrii, ,,Mein Kampf”, care în traducere înseamnã ,,Lupta mea”. În ciuda victoriilor repurtate pînã a ajuns la putere ºi în timpul cît a fost führer, Hitler a avut mult neîmpliniri; succesele însã sînt rezultatul clar al ambiþiei ºi voinþei de a-ºi vedea un „vis” împlinit, cu toate cã o mare parte din el era ºi s-a dovedit a fi pînã la urmã un coºmar.

Hitler s-a nãscut în 1889 în duminica de Paºti, în orãºelul austriac de frontierã Braunau, situat pe Rîul Inn, oraº populat de oameni cu o puternicã moºtenire germanã. În funcþie de punctul de vedere, copilãria lui Hitler a fost ori dezvoltarea unei discipline de fier, ori un adevãrat infern. Charles B. Flood, autorul cãrþii ,,Hitler: The Path to Power”, alcãtuieºte un portret macabru al începuturilor unui om care urma sã ajungã într-o zi împãratul german. Alois Hitler, tatãl lui Adolf, era descris ca un „Henric al VIII-lea de provincie” pentru isprãvile sale cu diferite femei. Înaintea lui Hitler, Alois avea deja doi copii cu douã femei diferite. Prima dintre ele era o vãduvã care a dat naºtere unei fete. Cei doi sau cãsãtorit ºi au trãit împreunã timp de ºapte ani, pînã cînd fosta vãduvã a cerut divorþ, pentru cã Alois Hitler se mutase la hotelul în bucãtãria cãruia lucra amanta sa de 19 ani. Dupã moartea primei sale soþii, el ºi cu tînãra sa amantã au avut un copil, Alois Jr. Mai tîrziu s-au cãsãtorit, dar ºi ea a murit, fapt ce i-a permis lui Alois sã se cãsãtoreascã apoi cu Klara Polzl, bona copilului lor, cu 23 de ani mai tînãrã decît el. Ea urma sã fie mama lui Adolf. Potrivit fratelui vitreg al lui Alois Jr., Alois Senior îl bãtea fãrã milã pe Alois Jr., iar cînd acesta a plecat din casã la vîrsta de 14 ani, abuzurile s-au îndreptat cãtre fiul sãu în vîrstã de 7 ani, Adolf. Tînãrul Adolf a suportat multe bãtãi din partea tatãlui sãu, pînã cînd într-o zi a decis sã nu mai plîngã. Dupã 32 de lovituri de

nuia, tatãl sãu s-a oprit, fãrã sã îl mai batã vreodatã.

Aceste exemple de suferinþã din copilãrie, despre care mulþi spun cã ar fi contribuit decisiv la formarea caracterului lui Hitler, sînt omise din paginile de început ale biografiei sale ,,Mein Kampf”, întrucît, potrivit lui Otto D. Tolischus, editorialist la „New York Times Magazine”, unul dintre þelurile cele mai importante ale lui Hitler era ca textul sã fie un mijloc de propagandã, ºi nu o simplã biografie care sã dezvãluie ºi greutãþile devenirii sale. Astfel se explicã ºi felul în care îl prezintã pe tatãl sãu, foarte diferit de felul în care o face Flood. În lucrarea sa, Hitler îl prezintã pe tatãl sãu drept „un gentleman... a cãrui dorinþã arzãtoare era aceea de a-l forma pe fiul sãu pentru o carierã desãvîrºitã, ferindu-l de experienþele sale nefericite (de a creºte sãrac ºi fãrã nici o perspectivã)”.

Dupã moartea mamei sale, pe cînd Adolf avea 18 ani, dupã ce tatãl sãu murise pe cînd el avea numai 13 ani, Adolf spune: „Mi-am respectat tatãl, dar pe mama am iubit-o”.

Mein Kampf cuprinde douã volume. Primul descrie perioada vieþii sale în care gîndurile lui despre politicã ºi despre patria germanã s-au combinat pentru a da naºtere doctrinei sale naþional-socialiste; al doilea dezvoltã multe dintre ideile prezentate în primul volum. Aceste idei s-au conturat din sentimentele ºi experienþele tînãrului ºi ambiþiosului Hitler în tentativa sa de a-ºi construi un alt destin decît acela de funcþionar public, profeþit de tatãl sãu. Pasiunea cea dintîi a lui Hitler a fost arta, pasiune care a fost zdrobitã însã de faptul cã nu a fost primit la Academia de Arte (puþini îi gãseau lucrãrile atît de bune pe cît le credea el). Ca urmare, atenþia lui Hitler a trecut cãtre arhitecturã, dar din cauza intoleranþei sale pentru studiul de la Realschule, arhitectura a devenit încã un vis neîmplinit.

Pe mãsurã ce nefericirea lui creºtea, Hitler începea sã îºi dezvolte relaþii cu alþi tineri din Austria, împreunã cu care începea sã analizeze problemele existente în societatea acelor timpuri. Ei simþeau cã lipseºte o adevãratã mîndrie faþã de moºtenirea germanã, nu numai

POVEªTI DE DRAGOSTE DIN HOLLYWOODUL DE ALTÃDATÃ

POLA NEGRI: Întîlnirea cu Rudolph Valentino (3) Rudy se apropie de mine ºi-mi ºopti: – Vrei sã dansezi?

Era inutil sã rezist. Ca în transã, am simþit cã alunec în braþele lui ºi cã mã învîrt prin salã. Am simþit un fior senzual strãbãtîndu-mi tot corpul, atunci cînd îmi murmurã la ureche: – Vreau sã te vãd între patru ochi.

Descotoroseºte-te de invitaþi, te conduc.

Nefiind în stare sã vorbesc, m-am mulþumit sã dau din cap. N-aveam nici cea mai micã ºansã sã scap. ... O ploaie torenþialã lovea în geamuri. Singura luminã din odaie venea de la focul ce pîlpîia în cãmin, fãrîmîndu-se în jãratec. Douã siluete erau întinse pe pat. Tot ceea ce se spune în mod obiºnuit înainte de a face dragoste era rostit încet dupã aceea. S-ar fi spus cã dorinþa de a face curte decurgea din satisfacerea simþurilor, ca o binecuvîntare acordatã celor douã fiinþe care s-au întîlnit într-un act de dragoste perfect.

– De ce, mã întrebã el, n-am avut atîta vreme veºti de la tine? A trecut atît de mult timp...

– Femeile te-au rãsfãþat, i-am spus zîmbind. Ai uitat cã bãrbatul trebuie sã acþioneze.

– ªi dacã bãrbatul e o fire închisã, încît parcã e paralizat ºi nu poate acþiona?

– Tu?, i-am spus neîncrezãtoare. Eºti omul cel mai deschis, mai sociabil...

– Cel mai nenorocit, mã întrerupse el. Credeam cã înþelegeai asta.

– Cum ai putea fi nenorocit? Pe puþini oameni i-a rãsfãþat atît de mult norocul.

- ªi asta e adevãrat. Dar tu de ce eºti atît de nefericitã? Nemulþumirea ta a atras-o pe a mea, îmi spuse el, strîngîndu-mã în braþe. Regreþi cele întîmplate astã-searã?

– N-are importanþã, am spus, ridicînd din umeri. Ceea ce trebuia sã se întîmple, s-a întîmplat.

– Exact!, exclamã el entuziasmat.

De aceea nu poate sã existe regret.

Se ridicã.

– Ce-i, Polita? De ce nu simþi acelaºi lucru ca mine?

– Cred cã, pentru fiecare dintre noi, trebuie sã existe cineva care corespunde tuturor dorinþelor noastre. Uneori ne scapã, fie cã þinem prea mult la singurãtatea noastrã, fie cã ne sperie fericirea, dar asta nu înseamnã cã nu existã.

– Trebuie sã cred asta, exclamã el cu durere. Ajutãmã, Polita. Ajutã-mã! Începu sã plîngã încet. Îl luai drãgãstos în braþe.

Poate îl puteam ajuta. Suferise atît de mult. Se lipi de pieptul meu ºi ºopti: – S-ar putea sã fim noi aceia. Tu ºi cu mine. Simt asta.

A doua zi dimineaþã mã mustram întrebîndu-mã de ce am lãsat sã se întîmple tocmai lucrul care jurasem cã

din partea germanilor, dar a tuturor oamenilor cu care el intra în contact, de parcã germanii ar fi fost de mîna a doua. Se simþea izolat, împreunã cu ceilalþi germani din Austria, ºi împiedicat sã ducã o existenþã demnã. El vedea în menþinerea social-democraþilor la putere poziþii care zdrobeau demnitatea clasei muncitoare, menþinînd masele la distanþã, obediente ºi în poziþii de servitute.

Hitler ºi-a dezvoltat treptat ura faþã de evrei - în ochii sãi, evreii erau social-democraþii care le fãceau viaþa mizerabilã lui ºi altor austrieci din clasa muncitoare. Treptat, Hitler a început sã observe cã aproape toþi liderii social-democraþi la putere, toþi oamenii de presã ºi cei care promovau interesele afaceriºtilor erau evrei. Cea mai mare revelaþie a lui era aceea cã aceºti oameni nu aparþin de naþiunea germanã sau austriacã, ci, dupã cum considera el, erau strãini veniþi pentru a obþine controlul total asupra naþiunii.

Ei nici nu aveau de fapt o naþiune.

Chiar dacã un evreu era nãscut în Austria sau Germania ºi era cetãþean al respectivei þãri, aceasta nu avea nici o importanþã pentru Hitler. Scopul sãu ºi scopul tuturor germanilor era de a lupta împotriva acelor oameni care aveau ca obiectiv, în ochii lui Hitler, contaminarea întregii umanitãþi ºi distrugerea tuturor naþiunilor ºi culturilor existente. El considera cã dacã naþiunea germanã se va pãstra ºi va avansa prin autoapãrare, atunci ea îndeplinea mersul naturii ºi al dorinþei lui Dumnezeu: „Apãrîndu-mã împotriva evreului, eu lupt pentru opera Domnului”.

Nu numai cã experienþele sale din Viena i-au amplificat resentimente împotriva evreilor ºi marxismului, dar alte noi nemulþumiri l-au dus pe un drum care a însemnat înflorirea naþional-socialismului. În Austria, Hitler considera Parlamentul a fi un sistem care funcþiona numai pentru propriile interese ºi care neglija masele de muncitori. Dacã exista vreo problemã pe care guvernul nu o putea rezolva, vina nu era niciodatã aruncatã pe cineva din interior. Hitler vedea cu dispreþ orînduirea politicã - birocraþia care nu fãcea altceva decît sã îºi apere interesele ºi sã apere acel statu quo. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA n-o sã se întîmple. Totul se petrecuse atît de firesc, fãrã cuvinte, ca ºi cînd n-avusesem de la început, nici unul, nici celãlalt, altã alegere. Eram destinaþi sã fim amanþi, asta nu putea fi nici evitat, nici discutat. Oare eu eram femeia care adusesem un strãin în odaia mea, cu atîta naturaleþe? Rudy nu era însã un strãin. Aveam impresia cã-l cunosc dintotdeauna. Dar Rudy? Ce gîndea oare? O altã cucerire uºoarã? Nu, nu credeam. Simþeam cã era într-adevãr nefericit, cã mã chema în ajutor.

Nu puteam sã-mi fac iluzii... ºi totuºi. La urma urmei, era un actor ºi, afarã de asta, un seducãtor, ºi ºtia cu precizie ce atitudine ar avea cele mai multe ºanse de succes.

Acest examen de conºtiinþã fu întrerupt de sosirea unui enorm buchet de flori, însoþit de un bileþel de la Rudy: „Dragostei mele, iubitul tãu, pentru totdeauna”. ªi am ºtiut cã nu mai era în puterea mea sã opresc ceea ce începuse. ... Au trecut sãptãmîni de fericire indescriptibilã.

Apoi, într-o searã, dupã cinã, Rudy deveni deodatã foarte palid. O expresie de neliniºte îi trecu pe faþã ºi se îndreptã clãtinîndu-se spre uºa-fereastrã care ducea în grãdinã.

L-am urmat imediat ºi am vãzut cum s-a aºezat pe un ºezlong în timp ce se contorsiona de durere. Am îngenuncheat ºi l-am cuprins cu braþele.

– Ce ai, dragul meu?

Nu reuºea sã rosteascã nici un cuvînt. Am strigat: – Chem un doctor!

Am încercat sã mã ridic, dar el m-a reþinut cu toatã puterea.

– Nu... Nu-i nimic. O sã-mi treacã.

Slãbi strînsoarea ºi-ºi ascunse faþa în mîini.

– Nu voiam sã mã vezi astfel. Mi-e atît de ruºine.

Ridicã ochii ºi încercã sã zîmbeascã. (va urma) Prezentare ºi traducere de PAUL B. MARIAN

Centenarul Marii Uniri – de la teorie la practicã Aceeaºi întrebare ºi-au pus-o ºi instituþiile ºi cunoscãtor al culturii româneºti, mai ales prin preRomânia anului de graþie 2018. Cei care avem norocul sã trãim aici, în acest an special, trãim un organele abilitate, prin lege ºi statut, sã pregãteascã ocupãrile lui anterioare, anume: fotbalist la echipa eveniment unic ºi ireversibil: sãrbãtorirea solemnitatea sãrbãtoririi acestui Centenar. Despre Petrolul Moineºti ºi – o etapã superioarã – ºef de cabiaceste intenþii avem cîteva dovezi, net al lui Nicolae Bãdãlãu, pe atunci vicepreºedinte al Centenarului Marii Uniri de la 1 începînd chiar cu anul 2014, cînd Senatului.

Decembrie 1918. Fãrã a încerca sã Sã recapitulãm cu ce ne-am ales pînã acum, sub 4 guvernul Ponta demara Programul devin patetic, doresc sã vã Naþional „România 100” ºi fixa un guverne, toate generatoare de programe în vederea angrenez într-un exerciþiu de comitet care sã-l gestioneze, acþiu- întîmpinãrii Centenerului Unirii? Ce sã mai recapiimaginaþie, cãutînd sã trecem în nile rãmînînd doar la nivel organiza- tulãm! Ar fi doar o pierdere de timp ºi de spaþiu revistã evenimente ºi întîmplãri cu toric, deci doar teoretic. A urmat tipografic! Dar, pînã vom ajunge iar la vorba lui semnificaþii deosebite în viaþa guvernul Dacian Cioloº. Nedorind Murphy, cea amintitã mai sus, sã mai trecem un pic Þãrii la care am putut fi martori în sã rãmînã mai prejos, dar ºi sã prin labirintul odiseii pregãtirii Centenerului Marii acest interval de timp – în raport de impulsioneze pregãtirile, premierul Uniri de la 1 Decembrie 1918. vîrsta pe care o avem fiecare dintre Dacã, astãzi, i-ai întreba pe primii miniºtri care Dacian Cioloº a decis înfiinþarea noi: Primul Rãzboi Mondial; Departamentului Centenar, în sub- s-au perindat la Palatul Victoria, în ultimii 4 ani, de Cutremurul din sînul familiei ordinea sa ºi finanþat de la bugetul cînd s-a declanºat „Operaþiunea” Centenar, fiecare s-ar regale a României, culminînd cu Secretariatului General al Guver- lãuda cu un braþ de proiecte, fãrã a fi capabil sã coninstalarea Regenþei; Curbele de nului. Pentru a fi sigur cã treaba va cretizeze vreun obiectiv. Ponta: a „inventat” sacrificiu ºi grevele muncitoreºti merge bine, a fost numit ºi un ºef, Programul Naþional „România 100”; Cioloº: a „invendin anii 1933; Apariþia fascismului un anume Daniel ªandru, profesor tat” Departamentul Centenar. Tot el spunea, în 2016, ºi nazismului în Europa; LUCIAN ROMAªCANU, din Iaºi, care pãrea cã vrea sã între- cã Legea Centenarului va include „o componentã de Ascensiunea capitalului strãin în fostul ministru al Culturii prindã ceva demn de denumirea infrastructuri prioritarã pentru România”, fãcînd trimieconomia autohtonã ºi spolierea departamentului în fruntea cãruia tere la Autostrada Piteºti-Sibiu ºi la Autostrada Tîrgu clasei muncitoare; Rãspîndirea ideilor socialiste în mediul politic românesc, odatã cu trona. Ghinion! La 1 februarie 2017, „revoltaþi” de Mureº-Iaºi, numitã „Autostrada Unirii”; Grindeanu: a înãsprirea mãsurilor autoritãþilor în încercarea de a adoptarea OUG 13, în semn de protest, membrii înlocuit ºeful Departamentului Centenar, odatã cu stãvili acest val; Declanºarea celui de-al II-lea Rãzboi Departamentului Centenar au demisionat, domnul schimbarea dorind modificarea metodologiei; Tudose: Mondial ºi cunoaºterea tragediei umane, generatã de profesor ªandru rãmînînd fãrã „catedrã”! Ce conta cã a luat-o de la zero, fiind convins cã tot ceea ce era pînã aceastã conflagraþie; Schimbarea cadrului politic în OUG respectivã nu avea legãturã cu Centenarul? Ce la el nu avea legãturã cu adevãratul 1 Decembrie...

Acum vine la rînd Guvernul mai multe þãri din Europa ºi din lume, prin instalarea conta cã structura Departamentului Viorica Dãncilã. Îndepãrtarea lui la putere a regimurilor comuniste; Edificarea, în doar respectiv nu avea sarcini ºi obiecLucian Romaºcanu din funcþia de cîteva decenii, a sute de obiective (economice ºi tive legate de vreo lege a Justiþiei? ministru al Culturii ºi învestirea la sociale), care au scos România din amorþeala ºi Ce conta cã în program erau deficîrma acestui minister a actorului înapoierea în care o þinuserã regimurile anterioare nite sarcini ºi obiective precise, George Ivaºcu provoacã un adeanului 1944; Cutremurul din 1977 ºi rezolvarea încadrate în termeni prestabiliþi ºi vãrat cutremur în rîndul facþiunilor urmãrilor acestuia; Perioada Rãzboiului Rece dintre cã, odatã ce aceºti termeni nu erau menite sã se ocupe de organizarea cele douã blocuri militare: socialist ºi capitalist; respectaþi, se ducea de rîpã întregul Centenarului. Astfel, Ministerul Evenimentele din decembrie 1989 ºi urmãrile acesto- program? Nepunîndu-ºi aceste Culturii, dupã ce îl demite pe fostul ra în viaþa politicã ºi socialã a României; Destrãmarea întrebãri, echipa lui Cioloº nu a fost secretar de stat Paul Cotîrleþ, scoate „Lagãrului” socialist, în frunte cu Uniunea Sovieticã; cutremuratã de nici un sentiment de la ivealã un document nãucitor, care Privatizarea mijloacelor de producþie ºi dispariþia sis- ruºine în momentul în care ºi-a demonstreazã nivelul josnic la care temului centralizat de planificare a economiei; Noile depus demisia! Programul lor, s-a ajuns în societatea româneascã închinat Centenarului Marii Uniri, rãzboaie hibride de pe glob etc., etc. în ce priveºte atitudinea amploaFiecare dintre aceste evenimente au lãsat amprenta sucomba înainte de a se bifa prima iaþilor faþã de un eveniment ca sãrlor asupra vieþii ºi activitãþii noastre, în raport de realizare... bãtorirea Centenarului Marii Uniri.

Cum guvernele se schimbã, se perioada de impact ºi de angrenarea unuia sau a altuia PAUL COTÂRLEÞ, Iatã expresia unei adevãrate dintre noi în desfãºurarea ºi influenþarea acestor meta- schimbã ºi responsabilii cu diferite fost secretar de Stat ruºini naþionale. Într-un tabel intimorfoze de ordin general. Dar, revenind la subiectul atribuþii în sînul executivului. Aºa în Ministerul Culturii tulat simplu „Situaþia personalului acestui articol, cel mai mare impact – pe toate planurile s-au petrecut lucrurile ºi de data detaºat din cadrul Departamentului aceasta: noul guvern Grindeanu a posibile: politic, economic, social, Identitate Naþionalã la data de 28 februarie 2018”, se responsabilizat un nou nume în etnic, geografic, emoþional, militar desprinde ideea cã dintr-un numãr de 21 de detaºaþi, fruntea acestui Departament, cel – un impact definitoriu pentru noi cãrora le reveneau sarcini directe în organizarea acþinominalizat fiind un om din „famica Naþiune, Popor ºi Stat, a fost unilor centenare, mulþi dintre aceºtia nu aveau nici o lie” – Cristian Videscu, vicepreºeMarea Unire de la Alba Iulia, de la calificare în domeniul cultural.

Exemple?

Loredana dinte la PSD Arad, fost ziarist în 1 Decembrie 1918.

Pricop fusese detaºatã de la o firmã al cãrei obiect de presa localã.

Pornind de la aceste consideractivitate era fabricarea mobilei ºi a tapiþeriei; Sergiu Gata, veþi spune, acum activiente de necontestat, care acoperã ºi Mãrgineanu, înainte de a deveni specialist în Istoria tatea are toate condiþiile sã înceapã umbresc toate celelalte repere ale Centenarului Unirii, a muncit la înfrumuseþarea doamsã producã efecte! Eroare! De ce? devenirii noastre, se configureazã nelor într-un salon de coafurã din Capitalã; Alt spePentru cã, în degringolada lui, sentimentele pomenite la începutul cialist era detaºat de la un service auto, ºi exemplele caruselul schimbãrii guvernelor a acestor rînduri, anume norocul, ar putea continua, pe lista cu pricina fiind trecuþi „spefuncþionat fãrã nici o frînã, pe tapet bucuria ºi mîndria cã, iatã, sîntem cialiºti” foºti angajaþi ai unor firme de pazã sau de apãrînd Guvernul Mihai Tudose. ªi, comerþ cu amãnuntul... martorii trecerii pragului unui în conformitate cu Legile lui secol de la fãurirea acestui „miraMisterul (ºi prostia) au fost demontate chiar de Murphy: „Ceea ce a fost ieri rãu, responsabilul demis de noul ministru, Paul Cotîrleþ, col” românesc. Plecînd de la astãzi va fi ºi mai rãu”, Mihai care – degrevat acum de pacostea ce-i stãtea pe cap, în aceastã realitate, chiar fãrã sã fii o GEORGE IVAªCU, Tudose... desfiinþeazã Departamen- legãturã cu cel mai mare eveniment din Istoria persoanã implicatã în vreun domeactualul ministru al Culturii tul Centenar, transferîndu-i României – a dat cãrþile pe faþã. Nu calificãrile trecute niu de activitate cu trimitere direcsarcinile la Ministerul Culturii. În în dreptul numelor arãtate erau cele reale! Acestea tã la evenimentul la care am fãcut referire, te întrebi, mizînd pe resuscitarea Istoriei ºi a noua organigramã, era nevoie ºi de un nou conducã- erau fictive deoarece fuseserã angajaþi în cadrul evenimentelor care au jalonat-o: cum am putea sã tor. Nimic mai uºor pentru PSD, rezerva de cadre apte Ministerului Culturii fãrã concurs, ºmecheria cu transretrãim acum, la o distanþã de 100 de ani, acel moment pentru marele obiectiv este inepuizabilã. Din sacul ferul de la unitãþi economice, alese aleatoriu, fiind înãlþãtor, acel eveniment stelar din întreaga galaxie a acestei rezerve a fost extras un anume Paul Cotîrleþ, consideratã salvatoare, deºi încãlcarea normelor de un tînãr de nici 30 de ani, un autentic iubitor ºi angajare, ca în cazul de faþã, þine de Codul Penal. formãrii ºi devenirii României de astãzi?

Macheta Monumentului Marii Uniri de la Bucureºti Noul ministru al Culturii, actorul George Ivaºcu, în urma evaluãrii efectuate, a dispus reorganizarea Departamentului Identitate Naþionalã, considerînd cã: „Activitatea desfãºuratã pînã în prezent de acest departament nu a avut un concept unitar, cu principii, teme, acþiuni bine definite ºi nici criterii de selecþie, obiective coerente sau reprezentative, astfel cã, pînã în prezent, nu se poate definitiva o listã finalã a proiectelor finanþabile”.

Corect spus. Dar ce ne facem cã vine Centenarul peste noi ºi rãmînem cu proiectele pe hîrtie, tot asistînd la sarabanda schimbãrilor ºi reprogramãrilor unor acþiuni cu greutate în planul general de sãrbãtorire a Centenarului? Teoretic, stãm bine: Ce-a fost pînã acum, s-a dãrîmat ºi s-a restructurat radical. Astfel, în cadrul Ministerului Culturii ºi Identitãþii Naþionale a luat naºtere Departamentul Identitãþii Naþionale (sunã mai plastic decît Departamentul Centenar), responsabil cu promovarea proiectelor, în paralel cu Comitetul Interministerial, însãrcinat cu aprobarea proiectelor ºi repartizarea fondurilor financiare.

Dupã aceste miºcãri organizatorice a venit... schimbarea... schimbãrii: domnul George Ivaºcu a anunþat cã Departamentul Identitãþii Naþionale va funcþiona ca un secretariat tehnic, în care vor fi cooptaþi specialiºti, care vor decide eligibilitatea proiectelor care, ulterior, ar putea fi aprobate de cãtre Comitet. Dupã cum vedeþi, birocraþia este în floare!

Ce persoane ar trebui sã facã parte din atotputernicul Comitet, liber sã aprobe repartizarea unui buget de 32 de milioane de euro? ªi aici pãrerile sînt împãrþite, fiecare guvern – conform unor criterii secrete – reclamîndu-ºi prioritãþile. Astfel, în perioada cabinetului Tudose, din Comitetul interministerial fãceau parte doar persoane cu funcþia de secretari ºi subsecretari de stat, avînd, în acest sens, acoperire în acte: OUG nr. 5/2017 privind stabilirea unor mãsuri organizatorice la nivelul administraþiei publice centrale cu privire la Centenarul României ºi Decizia nr.

644/2017 pentru aprobarea componenþei naþionale a Comitetului Interministerial pentru Centenar.

La putere, Guvernul Dãncilã are altã abordare în ceea ce priveºte responsabilitatea acestor persoane, luînd decizia cã, nici mai mult, nici mai puþin, miniºtri în persoanã trebuie sã fie factorii decizionali în împãrþirea banilor, nu demnitari din eºalonul doi al ministerului. Noua viziune este întãritã ºi printr-un comunicat emis de Guvern, în care se aratã, printre altele: „Încã de la preluarea mandatului, pentru a sublinia importanþa pregãtirii Centenarului, primulministru Viorica Dãncilã a ridicat nivelul de reprezentare în acest comitet interministerial de la nivelul de secretar de stat la cel de ministru”.

Dupã pãrerea noastrã, poate cã nu are prea mare importanþã „nivelul de reprezentare”, ci punerea în practicã a programului, oricare ar fi acesta dintre toate variantele propuse. Cã nu este aºa, ne-o demonstreazã acþiunea brutalã a noului ministru al Culturii, George Ivaºcu, care, cu o singurã trãsãturã de condei, a anulat toate cele 2.000 de proiecte aprobate anterior. În compensare, propune administraþiilor locale sã trimitã, în continuare, idei legate de Centenar. Vã întrebaþi dacã mai este timp pentru punerea în practicã a noilor idei,

sosite de pe întinsul patriei? Întrebarea este superfluã, dacã ascultãm motivaþiile domnului ministru, anume cã: finanþãrile sînt posibile pînã în anul 2020, iar finalizarea proiectelor pînã în anul 2023!

Cu astfel de politici minesteriale, tot amînînd ºi schimbînd termenii proiectelor, ajungem sã sãrbãtorim Centenarul la… 150 de ani!

Cã artistul din pielea ministrului Culturii nu joacã teatru, iatã confirmarea: „Problema era cã erau doar idei, nu proiecte cu devize financiare ºi fiºe tehnice.

Cineva încerca sã finanþeze probabil nevoile locale.

Noi discutãm de importanþã naþionalã. E marea sãrbãtoare, nu mai multe mici. κi fãceau mici proiecte locale (parcã nu existau proiecte, ci doar idei?!? - n.a.) pe banii Centenarului. Oamenii au fost de bunã credinþã, repet. Li s-a spus «Domne, spuneþi ce idei aveþi», ºi ei au spus. Nu s-au dat criterii clare, fiºe de analizã, un ghid, nimic. (…) Am deschis linia de finanþare ºi se pot face propuneri pînã în 2020”.

Ce judecatã simplistã, de elev de gimnaziu! Chiar dacã încercãm sã ne menþinem într-o stare de autarhie emoþionalã, aserþiunile de mai sus, debitate într-un an crucial pentru amintirea noastrã ca Þarã, de ministrul Culturii, nu pot sã nu creeze un sentiment apofantic, producînd o inadmisibilã aporie, generate de un sistem politic ºi social impotent ºi depãºit de magnitudinea evenimentului Secolului XXI. Ca sã vedeþi cã bîlbîielile autoritãþilor nu rãmîn fãrã rezultat (negative, bineînþeles), obiective de

Macheta Monumentului Marii Uniri de la Alba Iulia importanþã naþionalã, cu rezonanþe profunde în Istoria modernã a României, deºi programate cu ani în urmã spre a fi realizate în anul Centenarului, au rãmas doar la stadiul de proiect (idei, cum ar spune ministrul Culturii), notez cîteva cazuri, cele mai grave irealizãri – o adevãratã ruºine naþionalã: * Monumentul Unirii, preconizat a fi înãlþat la Bucureºti (ruºine! Capitala nu are nici acum un monument închinat Marii Uniri!), deºi proiectul dateazã din anul 2007, nu va fi realizat, cu toate cã avea fondurile financiare aprobate, Primãria – în speþã primarul general Gabriela Firea, dîndu-ºi seama cã opera nu va putea fi finalizatã în anul Centenarului! Decît acum, mai bine niciodatã! * Autostrada Tîrgu Mureº – Iaºi („Autostrada Unirii”); proiectul dateazã din anul 2007, iar lucrãrile ar fi trebuit sã înceapã în 2016; * Monumentul Unirii de la Alba Iulia, idem unul la Arad. În primul caz, situaþia este demnã de o schiþã sau piesã de Caragiale, fiindcã – de rîsul curcilor – dupã ce Ministerul Culturii, în urma unui concurs, a jurizat proiectul cîºtigãtor, astãzi, în anul Centenarului, în loc sã asistãm la dezvelirea acestei opere de artã – simbol al Actului de la 1 Decembrie 1918 – acelaºi ministru al Culturii, printr-o adresã, solicitã Consiliului Judeþean Alba urmãtoarele date: concepþia de ansamblu a monumentului, fotografii ale machetei, planul de amplasare etc., ceea ce înseamnã cã Ministerul a pierdut contractul concursului respectiv. Iatã ºi un Dorel la Ministerul Culturii.

Nu ºtim care este Dorel de la minister, ºtim însã cã sculptorul Mihai Buculei, cel care a cîºtigat licitaþia de realizare a Monumentului Marii Uniri de la Alba Iulia,

este consternat. Deºi finanþarea este asiguratã (10,3 milioane lei fiind în sarcina Ministrului Culturii, 8,5 milioane în cea a administraþiei locale), în prezent Primãria Alba Iulia pregãteºte o hologramã 3D a monumentului pentru a fi proiectatã de 1 Decembrie!

Deºi ar mai fi multe de spus despre lipsa de coerenþã, de profesionalism ºi de fior liric din partea guvernanþilor angajaþi în onorarea momentului 1 Decembrie 1918, încerc sã pun punct (sau punct ºi virgulã) acestui episod, cu regretul cã am fost martor la evenimentele consemnate. Grav este faptul cã au mai rãmas doar 4 luni pînã la momentul aniversar, ºi este greu de crezut cã handicapul creat pînã în prezent va fi remontat.

Cei care trãim astãzi în perimetrul României, ºi dincolo de hotare, sîntem niºte privilegiaþi, fapt tratat cu implicaþie minimã, dacã nu chiar cu indiferenþã. De ce privilegiaþi? Pentru cã anul 2018 este marcat nu de unul, ci de trei centenare: 27 martie – Unirea Basarabiei cu Þara-Mamã; 28 noiembrie – unirea fostului Ducat al Bucovinei cu Þara; 1 Decembrie – Marea Unire a Transilvaniei cu Þara!

Vom putea noi, dupã 1 Decembrie, sã ne privim fãrã ruºine în oglinda sufletului ºi sã ne spunem, cu mîndrie, cã am meritat sã fim contemporani cu aceste evenimente solare ale României?

Oricum, cei care au ratat simþirea acestui mare moment national, vor întoarce capul cu greaþã ºi cu imensul regret cã, în vecii vecilor, nu se vor mai întîlni cu Istoria unui Centenar! Ruºinaþi ar trebui sã se simtã – în aceeaºi mãsurã – cei care au propus (plãtit) ºi cei care difuzeazã (televiziunile ºi radiourile) ruºinosul ºi avortonul anunþ (reclamã), în care sîntem chemaþi sã „cinstim Centenarul, încingînd grãtarul!”.

Ce odios!

Ce sã mai vorbim de UDMR? Ruºinea la ei a rãmas departe, mai departe ca Trianonul, atît timp cît preºedintele acestei formaþiuni politice surogat, Kelemen Hunor, „decreteazã” cã vor sãrbãtori Centenarul, sub sloganul: „O mie de ani în Transilvania, o sutã de ani în România”…

Ce pãcat cã în anul primului Centenar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, societatea româneascã este mai divizatã ca oricînd: protipendada politicã este în derutã ºi se luptã pentru ciolan; mii de oameni protesteazã în stradã, în timp ce alþii, de pe trotuarul de vizavi, îi condamnã; în Transilvania, conflictul mocnit cu minoritatea maghiarã tinde sã explodeze, alimentat de interesele obscure ale politicienilor; peste Prut, românii semneazã declaraþii de unire cu România, iar pro-ruºii reacþioneazã cu ameninþãri…

Dincolo de tristeþea întipãritã în inimile românilor cinstiþi ºi curaþi, aflînd de netrebnicia unora dintre politicieni în tratarea solemnitãþii Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 - sentimente împãrtãºite ºi în acest articol – cred cã ar fi mai nimerit sã închei

Macheta Monumentului Marii Uniri de la Arad cu emblematicul deziderat eminescian, doar geniul Poetului Naþional sã ne dea tãrie sã trecem ºi peste aceste zile de cumpãnã: „Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie,/ Þara mea de glorii, þara mea de dor?/Braþele nervoase, arma de tãrie,/ La trecutu-þi mare, mare viitor!”

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 10 august 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei DREPT LA REPLICÃ

Reacþie la raportul EIA din 17 iulie 2018 Holzindustrie Schweighofer îºi propune ca întotdeauna sã întreþinã un dialog transparent cu publicul.

Luãm în calcul ºi analizãm toate recomandãrile venite din partea ONG-urilor. Criticile constructive ºi revizuirea continuã a politicilor interne sînt cel mai bun mod de a îmbunãtãþi ºi de a optimiza sistemul propriu de securitate. În acest context, am remarcat cã multe dintre informaþiile furnizate de EIA în timpul conferinþei de presã din 17 iulie 2018 sînt simple speculaþii, complet nefondate ºi nu corespund realitãþii.

Compania nu se aprovizioneazã din parcurile naþionale Holzindustrie Schweighofer a implementat în România, încã de la începutul anului 2017, politica „Zero transporturi din parcurile naþionale”, deºi legislaþia în vigoare permite recoltarea lemnului din zoneletampon ale parcurilor naþionale.

Sistemul de due diligence al companiei exclude lemnul provenit din parcurile naþionale: fiecare furnizor al companiei trebuie sã dovedeascã provenienþa lemnului

Rezoluþia de la Alba Iulia, calul de bãtaie al propagandei hungariste În ultima perioadã, cum este ºi cazul recentei Universitãþi de varã de la Balvanyos (pe care nu ºtim de ce oficialitãþile române o mai tolereazã), unde au participat înalþi demnitari maghiari în frunte cu premierul Viktor Orbán, ºi ca o justificare a intensificãrii acþiunilor antiromâneºti desfãºurate pe toate planurile atît intern, cît ºi de la Budapesta, se bate multã monedã pe aºa-zisa neîndeplinire de cãtre statul român a subpunctului nr. 1 din punctul III al Rezoluþiei de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, ºi care sunã astfel: „Deplinã libertate naþionalã pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra ºi judeca în limba proprie, prin indivizi din sînul sãu ºi fiecare popor va primi drept de reprezentare în Corpurile legiuitoare ºi la guvernarea þãrii în proporþie cu numãrul indivizilor ce-l alcãtuiesc“.

Dacã luãm acest text ºi încercãm sã-l comentãm, constatãm cã în afarã de nefericita sintagmã „popoarele conlocuitoare“, tot ceea ce a promis atunci o adunare popularã, fãrã a avea dreptul sã o facã, neavînd legitimitate juridicã, s-a ºi realizat, atît în domeniul administraþiei, al justiþiei, unde se vorbeºte maghiara „pe toate cãrãrile“, dar mai ales în privinþa gradului de reprezentare în corpurile legiuitoare ºi la guvernarea þãrii, unde sînt mult peste normã, încît, adunate toate la un loc, rezultã un plus excesiv al drepturilor minoritãþilor nemaiîntîlnit în Europa. Dacã n-ar fi fost astfel, statul român n-ar fi fãcut altceva decît o face de o mie de ani statul maghiar, adicã i-ar fi asimilat, ºi atunci lucrurile s-ar fi rezolvat altfel.

De ani de zile, de cînd reprezentanþii minoritãþii maghiare invocã acest text, ca o promisiune neonoratã a statului român, poziþia de ambiguitate a acestuia, tãcerea complice a specialiºtilor noºtri în drept constituþional ºi drept internaþional, în istorie, sau poate simpla ignorare a subiectului, adicã toatã aceastã atitudine de nepãsare, a dus la impresia existenþei unei culpe, pentru cã, dupã cum se spune în dreptul roman: „Qui tacit, non negat“, adicã, cine tace, nu neagã.

De aceea apreciem în mod deosebit strãdania clujeanului Corneliu D. Pop, care s-a aplecat cu toatã competenþa ºi truda asupra acestui subiect ºi, dupã ani de studii ºi cãutãri asidue în arhive, elaboreazã pe aceastã temã un documentar complet, „Rezoluþia de la Alba Iulia ºi Statul Român“, de o valoare istoricã ºi ºtiinþificã extraordinarã, care rãspunde la toate aceste ezitãri.

Noi, românii, ne-am obiºnuit sã acordãm o importanþã extraordinarã Adunãrii de la Alba Iulia din Decembrie 1918, ceea ce nu e deloc rãu, absolutizînd-o chiar. Mai ales ca valoare sentimentalã, ea a constituit picãtura care a umplut paharul marilor noastre nãzuinþe, fãrã însã sã avem în vedere faptul cã în spatele ei se aflã un zid puternic, de netrecut. Este vorba de tratatele încheiate ºi demersurile legitime ale Regatului României, ca stat suveran, liderii acestuia stabilind în cele mai mici detalii,

(act de punere în valoare ºi autorizaþie de exploatare).

Dacã experþii Holzindustrie Schweighofer identificã într-un depozit de buºtean aflat în lanþul de aprovizionare lemn recoltat din parcurile naþionale, compania refuzã sã achiziþioneze din acest depozit atît timp cît acolo se livreazã lemn din parcuri naþionale.

Operatorul depozitului poate furniza masã lemnoasã cãtre Holzindustrie Schweighofer în aceastã perioadã de blocare doar dacã are alte amplasamente de recoltare, în afara parcurilor naþionale, iar livrãrile se fac direct cãtre fabrici, fãrã sã treacã prin depozite, ºi sînt monitorizate prin sistemul Timflow.

De altfel, toate livrãrile de buºtean din depozite cãtre fabricile Holzindustrie Schweighofer sînt monitorizate folosind sistemul GPS Timflow.

Compania prelucreazã doar 6% din volumul total de lemn recoltat din România, ºi doar rãºinoase

În 2018, compania a schimbat strategia de afaceri ºi a ieºit din rîndul proprietarilor de pãduri din România.

Astfel, Grupul Schweighofer a vîndut compania subsidiarã Cascade Empire S.R.L., precum ºi divizia de management forestier, Ocol Silvic Cascade Empire S.R.L., cãtre compania suedezã GreenGold Group.

Aceastã tranzacþie este o decizie de business a proprietarilor, nu e legatã de Holzindustrie Schweighofer România în mod direct. Compania se va concentra pe core-business, procesarea lemnului.

Codul Silvic, adoptat în 2015, prevede limitarea actorilor de pe piaþa industriei lemnului din România la un volum de maximum 30% dintr-o specie lemnoasã, fãcînd astfel imposibilã situaþia de monopol deþinut de o singurã companie. În anul 2017, compania a importat ºi a achiziþionat intracomunitar aproximativ 60% din consumul sãu intern (Slovacia, Polonia, Republica Cehã, Austria ºi din alte þãri). Este important de subliniat: Holzindustrie Schweighofer prelucreazã doar cca. 6% din volumul total de lemn recoltat din România, ºi doar lemn din specii rãºinoase.

Importul materiei prime din alte þãri europene – extra ºi intra comunitare – este o consecinþã fireascã a legislaþiei forestiere ºi a modelului de business al companiei. Fabricile Holzindustrie Schweighofer funcþioneazã ca un hub în industria de prelucrare a lemnului, chiar dacã lemnul de import este mai scump ºi mai costisitor de gestionat.

Compania Holzindustrie Schweighofer a creat peste 2.700 locuri de muncã în România, plãteºte taxe ºi impozite cãtre statul român ºi sprijinã comunitãþile locale.

Pentru mai multe informaþii: LUCIANA PETRESCU, Director de Comunicare luciana.petrescu@schweighofer.ro

cu aliaþii de rãzboi, de ceea ce vom beneficia dacã acesta va fi cîºtigat, asumîndu-ºi în acelaºi timp riscuri enorme în cazul în care rãzboiul va fi pierdut. Un act de curaj nebunesc, o luptã crîncenã, pe viaþã ºi pe moarte. Prin aceastã decizie, practic, Regatul României a jucat cartea propriei sale existenþe.

Aºadar, obiectivul guvernului liberal condus de Ion I. C. Brãtianu, prim-ministru ºi ministru de Externe în acelaºi timp, a fost Reîntregirea þãrii. Aceasta a însemnat trecerea la Patria-Mamã, în urma tratatelor de pace încheiate, a tuturor teritoriilor locuite majoritar de români din fostul imperiu austro-ungar, nominalizate fiecare: Transilvania, Banatul, Criºana, Sãtmarul ºi Maramureºul, de la partea ungureascã a imperiului austro-ungar (Transleithania), dar ºi a Bucovinei de la partea austriacã a imperiului (Cisleithania), precum ºi a Basarabiei de la ruºi.

Primind acceptul total prin tratatele politice ºi militare încheiate cu þãrile partenere: Anglia, Franþa, Italia, Statele Unite, România a intrat în rãzboi contra Austro-Ungariei, Germaniei ºi Bulgariei dupã doi ani de neutralitate, în august 1916, aruncîndu-se într-o bãtãlie nimicitoare pentru cauza românismului, în care urmãtorii aproape doi ani i-au fost extrem de nefavorabili. Se ºtie cã prin ofensiva puternicã a germanilor, ungurilor ºi bulgarilor, prin ocuparea Bucureºtiului ºi retragerea Guvernului la Iaºi, Regatul Român a pierdut 2/3 din teritoriu, fiind aproape de desfiinþare, cu costuri materiale enorme ºi pierderi umane de 333.000 de militari morþi în luptã sau seceraþi de boli, la care se adaugã drama extraordinarã a întregii populaþii. Abia prin crîncenele lupte de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz, din 1917, s-a putut trece la ofensiva împotriva inamicului. Aºadar, preþul acestui act de curaj unic au fost jertfele ºi sacrificiile enorme, recunoscute ºi apreciate de cobeligeranþi la Conferinþa de Pace de la Paris din 1919, ºi care au respectat întru totul revendicãrile Regatului Român, cuprinse în tratatele anterioare.

Conform dreptului internaþional care reglementeazã principiile dreptului de rãzboi, anexãrile de teritorii nu se discutã, ele se executã. Evident, pe bazã de tratate, între învinºi ºi învingãtori, fãrã a se cere acceptul populaþiei.

Cu alte cuvinte, Regatul României primea oricum teritoriile nominalizate ºi România Mare oricum s-ar fi înfãptuit. Elementul nou care a apãrut dupã Primul Rãzboi Mondial a fost faimosul principiu al autodeterminãrii promovat de preºedintele SUA, Woodrow Wilson, care stipula „alipirea voluntarã“ a teritoriilor respective, prin voinþa majoritarã a populaþiei, la naþiunea de care aparþin, motivatã etnic, geografic ºi istoric, sens în care s-au cerut justificãri foarte riguroase, despre care noi am mai scris.

Diplomaþia româneascã a vremii a trecut cu bine peste aceste obstacole, iar provinciile solicitate au fost aduse la sînul Patriei-Mame. Ce trebuiau sã facã liderii ºi organizatorii acestor acþiuni de adeziune prin vot popular? Sã elaboreze un document în care sã se stipuleze scurt ºi concis: „unirea necondiþionatã cu Regatul României“ ºi nimic mai mult.

Cum s-au comportat ai noºtri? Liderii bucovineni au fost singurii care s-au conformat, elaborînd, „din prima“ documentul prin care se exprimã „unirea necondiþionatã

cu Regatul României“, fãrã nici un adaos. Basarabia a fost ºi ea pe lîngã subiect, cerînd, la 27 martie 1918, unirea condiþionatã cu Regatul României, ca apoi sã revinã asupra acesteia, la 27 noiembrie 1918, prin anularea condiþiilor impuse Statului Român. Ardelenii ºi bãnãþenii au fost cei mai creativi. Ei au stipulat în Rezoluþie, la punctul I, unirea necondiþionatã cu Regatul României, dupã care a început sã dezvolte subiectul, inserînd tot felul de condiþii, formulînd la punctul III, subpunctul I, acel text pe care vi l-am prezentat la început. Întrebarea care se pune este: a avut Adunarea Naþionalã de la Alba Iulia autoritatea de a lua hotãrîri de genul celei amintite?

Evident, nu, iar toate înscrisurile de la punctele II-IX din cadrul Rezoluþiei sînt nule de drept, atît în ceea ce priveºte dreptul constituþional, cît ºi cel internaþional. De ce?

Pentru simplul motiv cã, citez: „Aceste componente teritoriale nu puteau cere un tratament aparte, excepþional în cadrul statului român, deoarece unirea unui teritoriu cu un stat suveran nu se poate face decît prin încorporarea definitivã a acestuia în teritoriul respectiv ºi nu sub forma unei uniuni sau a unei federaþii ce poate avea loc numai în cazul în care este vorba de uniuni de state federale“. În consecinþã, conform principiilor de drept, statului român nu i-a revenit nici în trecut, nu-i revine nici în prezent, ºi nu-i va reveni nici în viitor, nici un fel de obligaþie de asumat ºi de îndeplinit, aºa cum continuã sã îndoctrineze liderii minoritãþii maghiare, oferind acesteia iluzii deºarte, doar dacã actualii noºtri guvernanþi consimt la o inadmisibilã trãdare a interesului naþional, ºi în anul Centenarului, aºa cum obiºnuiesc sã o facã de trei decenii încoace, ca umili supuºi ai Budapestei ºi ai UDMR. S-a întîmplat ºi atunci cum se întîmplã ºi acum. Pentru a obþine ºi acceptul minoritãþii maghiare, deºi nu era nevoie, liderii ardeleni, din dorinþa de a fi bine pentru toþi, au negociat cu cei maghiari, fãcîndu-le tot felul de concesii, ca de genul celor înscrise la subpunctul 1 de la punctul III, pe care le-am prezentat la începutul articolului. Nu ºtim dacã ºi unii ºi alþii erau conºtienþi de nulitatea juridicã a celor puse pe hîrtie. Cert este cã nici dupã ce aceste pretenþii absurde au fost inserate în Rezoluþie, liderii maghiari n-au aderat la nici unul din principiile înscrise aici. Ca atare, cu atît mai mult ei nu pot pretinde aplicarea unui document la care n-au consimþit atunci, respingîndu-l din start, prin acel „Nem, nem“. Aºadar, tevatura pe marginea neaplicãrii obligaþiilor cuprinse în Rezoluþia de la Alba Iulia de la 1 Decembrie, care de fapt nu sînt obligaþii, constituie o fumigenã pe care liderii minoritãþii maghiare, dar ºi potentaþii statului maghiar, o folosesc, chiar aici, pe pãmînt românesc, pentru a întãrîta conaþionalii împotriva „Bucureºtiului“, care, pe lîngã faptul cã le „mãnîncã banii“, nu-i lasã, chipurile, sã se instruiascã, sã se administreze ºi judeca în limba proprie, prin indivizi din sînul sãu, aºa cum s-a prevãzut cu 100 de ani în urmã, într-un document, care, iatã, interpretat tendenþios ºi mincinos, poate crea o stare de spirit, de nemulþumire indusã, pentru a tulbura apele, ca românii ºi maghiarii sã nu poatã trãi în bunã înþelegere, aºa cum ar fi normal ºi firesc.

IOAN CISMAª

Compania a ieºit din rîndul proprietarilor de pãduri din România

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 10 august 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Pesta porcinã africanã ºi siguranþa alimentarã a României!

Dr. ing. Marius Bereº, creatorul rasei de porci Marele Alb de Gorneºti, omul care a renunþat la o carierã de cercetãtor ºtiinþific la o Universitate de prestigiu din Canada, din prea multã dragoste pentru România, trage un semnal de alarmã privind siguranþa alimentarã a României, dacã se scapã de sub control pesta porcinã africanã, o boalã periculoasã, fãrã tratament sau vaccin în momentul de faþã, care afecteazã speciile domestice ºi sãlbatice de porcine. Dacã în cazul apariþiilor de pestã porcinã clasicã se poate interveni prin vaccinare, pesta porcinã africanã se poate eradica numai prin mãsuri drastice de prevenire, prin asanarea focarelor ºi stoparea populaþiei de mistreþi, principalul vector al virusului.

Am aflat cã boala a fost introdusã în Europa, în anul 1957, la Lisabona - Portugalia, cu deºeurile alimentare infectate provenite de pe avioane ºi folosite în hrãnirea porcilor. S-a extins în zona Caucazului ºi Federaþiei Ruse, de unde a ajuns în Ucraina, chiar ºi pe teritoriul Uniunii Europene. Boala este activã în Europa, fiind raportate cazuri în Spania, Portugalia, Ucraina, Republica Moldova… La începutul anilor ‘90, se pare cã a fost eradicatã, dar au apãrut din nou focare. Are o perioadã de incubaþie de 3-15 zile în mod obiºnuit, sau de 3-4 zile în forma acutã. Fiind o boalã infecþioasã, afecteazã porcinele de toate vîrstele ºi sexele. În ceea ce priveºte depistarea bolii, este mai dificil, fiindcã nu existã un semn specific care sã indice prezenþa bolii, chiar ºi mortalitatea ridicatã a animalelor reprezintã doar un indiciu cã este vorba de pestã porcinã clasicã sau africanã.

Cînd devine evidentã, simptomele bolii preacute sînt: moartea subitã a animalelor cu indicii aproape inexistente privind cauza morþii; febrã ridicatã de 40-42 de grade; înroºirea pielii la rasele de porcine cu piele palidã, în special vîrful urechilor, coada, extremitãþi distale, pe piept ºi în zona abdomenului; scãderea apetitului, apatie, cianozã ºi lipsa de coordonare motricã la 24-48 de ore înaintea morþii; vomã, diaree, uneori chiar cu sînge, scurgeri din ochi; avort la scroafe; moarte în cel mult 20 de zile.

Rata de mortalitate a bolii este deseori de 100 la sutã în cazul porcinelor domestice.

De reþinut cã virusul pestei porcine africane se poate transmite prin contact direct între animale, sau indirect, prin hrãnirea animalelor cu lãturi care conþin carne sau produse secundare care provin de la animale infectate, sau prin ustensile, haine, furaje, contaminate. Virusul PPA supravieþuieºte timp de 6-10 zile în materiile fecale ale animalelor infectate, pînã la 3-6 luni în produsele din carne de porc netratate termic, ºi mai mulþi ani în carnea de porc congelatã.

Dr. ing. Marius Bereº, specialistul nr. 1 din Transilvania în domeniul creºterii ºi ameliorãrii raselor de porci, ne-a declarat cã în momentul de faþã nu existã nici un vaccin, nici un tratament pentru infecþiile cu pestã porcinã africanã.

Singurele metode de prevenþie eficientã sînt menþinerea unui nivel înalt de biosecuritate la ferme ºi controlul posibilelor focare de infecþie.

Domnia sa recomandã urmãtoarele mãsuri: avînd în vedere cã cel mai apropiat focar apãrut este în judeþul Sãlaj, la noi în judeþ nu s-a semnalat nici un caz de pestã porcinã africanã, dar, timp de 45 de zile nu se fac livrãri de porcine în afara judeþului Mureº; ca mãsuri de biosecuritate sînt recomandate închiderea pieþelor de animale, controlul riguros ºi stoparea transportului de animale pe raza judeþului Mureº ºi în afarã; verificarea personalului angajat în fermele de porcine sã nu creascã porci în gospodãriile personale; pe o razã de 10 km de complexele pentru porci sã fie þinute sub control populaþiile de porci mistreþi. O atenþie deosebitã trebuie acordatã de autoritãþile sanitarveterinare ºi silvice atacului provocat în aceastã perioadã de mistreþi în lanurile cu porumb din apropierea fermelor sau a complexelor pentru creºterea porcilor. Nesocotirea acestor mãsuri de biosecuritate poate pune în pericol siguranþa alimentarã a României, mai ales cã mai multe boli: pesta porcinã clasicã, sindromul respirator ºi de reproducþie la porcine, infecþii cu streptococi, salmonela sau leptospiroza, ºi multe altele, pot produce simptome similare pestei porcine africane, de aceea este important sã se efectueze un control amãnunþit la un laborator naþional de referinþã. Deocamdatã, mureºenii au o încredere deplinã în medicii veterinari de la Direcþia SanitarVeterinarã ºi pentru Controlul Alimentelor Mureº ºi de la cabinetele veterinare din judeþ.

VASILE BOTA

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (99) Sã-l omoare þiganii cu trotil, la Poarta Albã Se ºtie cã, la viaþa lui, Cezar a cãsãpit în bãtaie o grãmadã de þigani, mai ales prin puºcãrii. Nici unul nu a avut însã tupeul sã-l provoace vreodata sã se batã parte în parte, cã bãgase la greu groaza în ei. Au mai sãrit cîteodatã mai mulþi pe el, dar nici aºa nu prea l-au dovedit, cã tot le era tîrºã cã dacã nu-l dovedesc pe vecie pe Talan, îi nenoroceºte pe urmã nebunu’ cu bãtaia. Din cîte se spune, disperaþi de bãtãile încasate de la Cezar, unii au vrut chiar sã-l omoare, cu dinamitã. S-a întîmplat la Poarta Albã ºi a povestit-o Fan Fan, un puºcãriaº din Iaºi, care era ºi el la Canal pe atunci’ ºi are ºtiinþã de perioada asta.

Dupã cum zice Fan Fan, la Poarta Albã erau pe atunci 12.000 de deþinuþi. Doar Cezar nu purta zeghe, era smardoiul recunoscut de toþi, se plimba prin puºcãrie aºa cum îi ºedea bine la cel mai respectat ºi temut puºcãriaº din toatã România: cu blugi, tricou, geacã de culoare cãrãmizie, fãcutã din pînzã cauciucatã. Purta plete, centurã latã din piele, cu cataramã mare din bronz pe care era turnat capul lui Decebal. Era considerat spaima venitã de la Bucureºti, se ºtia cã e cel mai tare încã de la Macarenco. Era mai temut de restul deþinuþilor decît oricine altcineva, mai ceva chiar decît comandantul Vodã ºi adjunctul Ianinschi cu toþi gardienii la un loc.

Avea o putere absolutã. Regele puºcãriilor s-a impus ºi la noi la Poarta Albã prin bengã ºi prin gradul de supremaþie ºi autoritate de care dispunea. Era cel mai versat, restul ciumegilor au încercat în fel ºi chip sã-l facã, dar nu le-a mers la nici unul. El era singurul deþinut care era respectat de gardieni, juca ºah ºi cu comandantul, bea

ªtirea sãptãmînii Pesta porcinã loveºte din nou (urmare din pag. 1)

Minciuni sau incompetenþã? Fermierii ard porcii bolnavi ºi se gîndesc cum vor merge cu afacerea mai departe. Politicienii nu au nici un stres, dar asta ºtim cu toþii. Opoziþia atacã ºi acuzã puterea cã a contaminat agricultura româneascã cu pestã, dar noi ºtim cã totul e doar un joc politic, vezi Doamne, cît de mult le pasã lor de femieri, cînd de fapt nu le pasã absolut deloc. Rîdem, glumim, dar, totuºi de ce noi, aici, în mijloc de Europã, avem o epidemie ºi un recul în ale economiei, ºi alþii mai puþin? Cum naiba a venit o pestã la noi, aºa, cu porcii mistreþi, fãrã ca nimeni altcineva sã fie afectat?

Problema realã este cã România este o þarã fãrã porci acum, dacã nu-i punem la socotealã pe cei din Parlament, dar este de mult un sat fãrã cîini. Cred cã direct rãspunzãtor de aceastã situaþie este Ministerul Sãnãtãþii, dar am convingerea cã ºi mai vinovat este SRI – Serviciul Român de Informaþii. Acest organism, care dispune de resurse destul de mari, are în obiectul de activitate protejarea þãrii, inclusiv a economiei. Orice se întîmplã acolo, la nivelul porcilor cu 4 picioare, al fermelor, al arderii unor efective importante de porcine, este un atac direct la fundaþia agriculturii româneºti, la economia naþionalã, la PIB. Acum, cã acele efective sînt arse, statul român pierde enorm, pe de o parte, pentru cã trebuie sã-i susþinã pe fermieri cu ceva bani, dar ºi pentru importurile suplimentare pe care trebuie sã le facem. Este grav, este dureros. SRI, însã, demult ne aratã cã este mai important sãi urmãreascã pe cei care nu sînt de acord cu ambasadele strãine din România, care ne conduc; SRI ne aratã demult cã este mai interesat sã aibã controlul pînã la nivelul cel mai de jos al societãþii, pentru ca nimeni sã nu punã în pericol bogãþia celor care au pus mîna pe þara asta. Nu ne mirã cã nu face nimic pentru a contracara atacurile asupra economiei ale unor entitãþi oculte sau poate doar obscure. Evident cã o sã spunã cineva cã nimeni nu controleazã porcii mistreþi etc. ªi evident cã presa aservitã ºi bine plãtitã are sã spunã cã aºa ºi este. În realitate, însã, nu se va face nimic. Poate doar vreun cretin de politician sau jurnalist va spune cã Rusia a atacat porcii, pentru cã vrea sã punã mîna pe gurile Dunãrii, ºi aceasta e prima etapã a atacului. În rest, nimic.

Fermierii îºi ard porcii, statul îi minte cã îi despãgubeºte, iar noi, românii, trãim liniºtiþi ca ºi pînã acum. România este sat fãrã cîini. Din pãcate, nu ºi fãrã porci, porcii ãia care ne conduc, pentru cã, probabil, angajaþii sãi nu dau doi bani pe ce se întîmplã acolo. Pentru cã nu au anticipat.

coniac, cafele, fuma doar þigãri fine. Tot Cezar era ºi pincarul recunoscut pentru toatã pîrnaia. Nu se încurca însã cu nimicuri, îºi încasa dreptul de ºmecher doar la jocurile cele mai mari de barbut, de peste 40 de pachete, la care lua pincã 20 la sutã din cîºtig.

Lua absolut de la toþi jucãtorii din toate barãcile, cãci la o adicã tot el fãcea judecata între hoþi. Avea prestanþã, era o legendã, toþi îi ºtiam ºi de fricã, dar ºi îl respectam, aºa cã plata se fãcea indiferent de cine pierduse ºi cine cîºtigase.

Plus cã avea oamenii lui care îl respectau ºi care se plîngeau la el. O datã a aflat cã Fraþii Africani îl pãcãliserã pe un alt deþinut la barbut ºi nici nu i-au mai fãcut plata.

S-a dus direct peste ei în baracã. Au îngheþat cu toþii. I-a aruncat Africanului apa dintr-un pahar între ochi ºi a început sã-l înjure: - De cînd pizda mã-tii ai început mã tu sã faci pe smardoiul? Ãla stãtea smirnã în faþa lui, nici nu miºca.

- Eºti ciumeg, nu mai faci plata corect la oameni? - De ce nu sînteþi mã ciumegi ºi cu mine? Ãia ziceai cã sînt împãiaþi.

- Sã nu mai faci mãgãrii la joc, cã te distrug pe viaþã! Îþi scot eu ciumegãreala din cap, dacã þi s-a suit ºmecheria la mandolinã!

L-a mai certat de faþã cu toþi, dupã care l-a amendat sã facã de trei ori plata iniþialã, adicã 120 de pachete.

Oamenii erau mulþumiþi, cã de cînd venise Cezar la noi în puºcãrie, nu mai era nici un scandal între deþinuþi.

Toþi ascultau ºi se supuneau doar judecãþii lui Cezar. Pînã atunci se ºi omorau între ei, noaptea, îºi dãdeau cu fiarele în cap. Pe urmã însã tãceau mîlc.

Unul singur a avut totuºi curajul de l-a provocat pe faþã pe Cezar. Era fostul smardoi al puºcãriei, Miki Mareº, boxer din Ploieºti, care se sãturase sã fie doar locul doi de cînd venise Cezar. Gãzarul era bengos ºi a contestat fãþiº supremaþia lui Cezar.

Avea ºi el un palmares frumos, bãgase o grãmadã de ciumegi prin spitale, doar din pumni. Aºa cã s-a simþit bazat ºi l-a provocat pe interval. Bãtaia a avut loc chiar la clubul de activitãþi, unde încãpeau 500 de deþinuþi. Ne-am înghesuit cu toþii ºi le-am fãcut loc sã se batã, cam cît un ring de box. Mareº era mai bine legat ºi s-a avîntat primul.

I-a dat însã Cezar un pumn, i-a mai scãpat ºi-un cap în gurã ºi-un picior, toate în meclã, ºi în doar cîteva clipe, Mareº zãcea pe jos, leºinat.

Imediat s-a dus vestea în toatã þara ºi toþi puºcãriaºii i-au luat ºi mai mult frica lui Cezar, mai ales cã nici Mareº nu era un fraier. Vãzînd cã nu au ce sã-i facã, þiganii au încercat chiar sã îl omoare. Erau scoºi la cariera de piatrã de la Ovidiu, dar ºi aici Cezar era staroste peste toþi. útia au blãtuit un civil care le-a adus niºte trotil cu care se împuºca. Au pus sub un bolovan ºi au tras fitil. Pentru Cezar nu erau ºmecheri sau fraieri, bãieþi buni sau rãi. Nu îi suporta pe ãºtia cu trucaje de Buftea, îi ardea pe figuranþi ºi pe prãduitori. Cînd le vorbea cu vocea aia groasã îngheþau cu toþii, ciumegii sãreau ca ºi curentaþii. Cu Garda aveau ºtouri, cu Cezar nu era loc de nici o glumã.

Se fãceau cã nu pot da cu barosul, la sanchi, pînã cînd Cezar i-a ginit ºi s-a apropiat: - Bãi, þigane, futu-þi morþii mã-tii, hai sã-þi arãt eu cum se dã!

S-a dezbrãcat pînã la brîu, arãta bine de tot, ºi a început sã dea tare cu ciocanul. Ãia au aprins fitilul, dar l-a chemat cineva, pe nepregãtite. ªi cînd pleca, la vreo 15 metri, s-a auzit explozia, de au cãzut cu toþii pe burtã.

Cezar n-a avut nimic, dar doi deþinuþi au fost rãniþi greu, i-au dus la spital, dar s-a auzit cã o sfecliserã pînã la urmã.

I-a rupt Cezar cu bãtaia pe urmã pe toþi ºi urla: „Nici o marcã, nici un leu, singurul dolar sînt eu!“. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 10 august 2018

Poveºti din viaþa romilor Ocupaþii specifice romilor de-a lungul istoriei: tîlhar/haiduc, cãlãu Originile cuvîntului cãlãu vin din termenul romani kalo – adicã negru, þiganii fiind preferaþi în aceastã meserie.

Cronicile vremii amintesc faptul cã un asemenea om era dispreþuit de cãtre societate, pe durata funcþiei fiindu-i interzisã intrarea în bisericã. În plus, nu era primit în nici o casã din oraº. Cu toate acestea, meseria de cãlãu exista ºi era practicatã.

La Iaºi, locul de execuþie era situat în spatele Curþii Domneºti, pe podul ce lega grajdurile domneºti de restul oraºului.

Tradiþia oralã a pãstrat toponimul acestui loc: Podul Roºu. Dupã sistematizarea cursului rîului Bahlui de cãtre Nicolae Mavrocordat, locul execuþiei a fost mutat la extremitatea esticã a oraºului. Astfel, Iaºiul s-a mai îmbogãþit cu încã un nume sîngeros: Manta Roºie.

Nãscut în jurul anului 1824, într-o familie de robi/ þigani mînãstireºti, pe moºia Mînãstirii Cetãþuia, tînãrul Gavril

Buzatu a cunoscut de mic greutãþile vieþii de rob. Mãrturiile ºi izvoarele istorice sînt destul de sãrace. Existã doar cîteva rînduri la ziariºtii vremii ºi la istoricul N. A. Bogdan. Acesta din urmã consemneazã cã, la vîrsta de 17 ani, pe cînd familia sa a fost vîndutã, Gavriil a fugit de pe moºie ºi s-a alãturat unei bande de tîlhari din pãdurile din jurul capitalei Moldovei. Cãpitanul haiducilor, Ioan Chetrariu, tîlhar celebru în epocã, despre care se spune cã acumulase averi uriaºe, i-a devenit tatã ºi protector. Dupã ani de fãrãdelegi, haiducii lui Chetrariu au fost prinºi de arnãuþii fanarioþilor ºi înfãþiºaþi domniei. Se povesteºte cã, atunci cînd l-a vãzut, domnitorul Mihail ªuþu a fost impresionat de statura lui Gavril Buzatu. Prin Regulamentele Organice, autoritãþile luaserã mãsuri împotriva tîlhãriilor ºi a furtului de vite: cãlãtoria dintr-un sat în altul se fãcea cu bilet de la vornicul satului, pentru oraºe se cereau paºapoarte ºi se organiza paza poºtelor. „În luptele cu cãpitanul Belibou, conducãtorul poterii din þinutul Neamþului, în 1836 au fost prinºi trei dintre oamenii lui Pietraru ºi duºi la Iaºi pentru spînzurãtoare. Printre cei prinºi s-a aflat ºi Gavril Buzatu, colosul þigan. Membrii acestei cete au fost condamnaþi la moarte, însã cum în þarã se cãuta un cãlãu, i s-a promis celui care va acepta sã primeascã diploma de cãlãu cã va scãpa cu viaþã. Gavril Buzatu a acceptat rapid propunerea promisã, scãpînd de cumplita condamnare. Acesta l-a spînzurat pe fostul sãu cãpitan, Ion Chetrariu. În ziua de 18 Aprilie 1839, Buzatu, în uniforma nouã, aºtepta lîngã spînzurãtoarea ridicatã, sã spînzure cu mîna lui pe fostul sãu cãpitan ºi tovarãº.

Gavril Buzatu a omorît doar trei oameni, însã chiar ºi aºa a fost considerat unul dintre cei mai cruzi cãlãi pe care i-a avut Moldova. El ucidea fãrã milã pe oricine era condamnat la moarte. Buzatu era crud ºi neîndurat.

Schingiuia ºi ucidea din plãcere. Gavril Buzatu se nãscuse rob. Vorba bunã pentru el fusese harapnicul vãtafului, loviturile de picior primite din belºug. Curagios nu era deloc. Cît a tîlhãrit, era mereu cu frica în sîn, tresãrind la fiecare pas, de teama poterei. Pe lîngã cã era tuciuriu din nãscare, natura îl dãruise ºi cu o sluþenie fãrã seamãn. În general, Buzatu avea un aspect sãlbatic ºi fioros. Nu-þi fãcea plãcere sã-l întîlneºti chiar ziua ºi cu atît mai puþin noaptea”, aºa era descris Gavril Buzatu, în presa vremii. Spre sfîrºitul domniei lui Mihail Sturza, pedeapsa cu moartea a fost desfi-

Locuitorii a cinci case de pe strada Cernãuþi, din centrul Sucevei, locuiesc ca în Evul Mediu Majoritatea românilor care locuiesc la case (fie ele în mediul rural, fie în cel urban) ºi-au amplasat WC-ul în fundul curþii sau, dupã caz, chiar la stradã… La fel de adevãrat este, însã, ºi faptul cã foarte mulþi dintre aceºtia au telefoane mobile, o parte dintre ei avînd acces chiar ºi la internet… Aºa se face cã, de cele mai multe ori, modernul se împleteºte cu anticul… La un moment dat, însã, românii nu vor mai avea de ales între ºi între, ci, pur ºi simplu, vor trebuie sã se supunã reglementãrilor europene cã, deh, le-a trebuit integrare, aºa cã, vrînd-nevrînd, vor fi nevoiþi sã îºi „mute” WC-ul în casã… Pentru unii, poate nu este, din varii motive, o iniþiativã lãudabilã… Deºi, dacã stãm ºi ne gîndim mai bine, sîntem totuºi în Secolul XXI ºi nu ºtiu în ce mãsurã WC-urile din fundul curþii îºi mai au locul în peisaj… Ok, „situaþia” celor din mediul rural ar mai fi cum ar mai fi, însã WC-urile caselor construite la oraº îþi dau fiori… Ca ºi în mediul rural, WC-urile de la oraº, ca sã zic aºa, nu sînt nimic mai mult decît o groapã, „adãpostitã” de 4 pereþi, gata, de cele mai multe ori, sã se prãbuºeascã peste cel care se aflã pe „tron”… Uneori, atunci cînd nu sînt ridicate exact lîngã fîntîna din curte, WC-urile sînt amplasate strategic, exact la stradã… Nu de alta, dar nu trebuie sã îþi mai faci griji cã poate intra cineva în curte, fãrã ca tu sã îl auzi… Sau, ºi mai bine, împletind, cum ziceam ºi mai sus, modernul cu anticul, poþi sta la un mic „chat” cu vecinii… E simplu:

tu nu trebuie sã ieºi din budã, ca sã te înþelegi cu vecinul, iar vecinul nu trebuie sã intre în curte, ca sã mai schimbe o vorbã cu tine… În atare condiþii, 2020 mi se pare un an mult prea îndepãrtat pentru momentul în care WC-urile din fundul/mijlocul curþii sã

devinã amintire… Oare, pînã în 2020, românii care locuiesc la case (rural/urban, nici nu mai conteazã) îºi vor „muta” WC-urile înãuntru?! Oare pînã atunci la fiecare baie sau bucãtãrie va curge apã curentã?! Vestea bunã este cã administraþiile locale vor trebui sã se implice, sã gãseascã ºi sã foloseascã fonduri în acest sens… Vestea proastã este cã

inþatã, astfel cã Gavril Buzatu a fost pensionat ºi lãsat sã îºi petreacã ultimii ani din viaþã la Mînãstirea Secu.

Existã puþine mãrturii care sã ne confirme dacã Gavril Buzatu a fost sau nu în obºtea monahilor de la Secu.

Catagrafia acestei lavre a ars într-unul dintre

numeroasele incendii ce au mistuit mînãstirea. Însã, scriitorul Alexandru Vlahuþã, cel care a trãit în jurul mînãstirilor nemþene, descrie în scrisorile sale povestirile bãtrînilor de la Secu despre „monahul Gavriil, cel ce nu vorbea niciodatã, ascunzînd taine numai de Dumnezeu ºtiute”. În opera care l-a consacrat – „În munþii Neamþului“ – Alexandru Vlahuþã pomeneºte din nou de pãrintele Gavriil de la Secu: „Un cãlugãr bãtrîn ne poartã prin sãlile mari, tãcute, ale arhondaricului, prin tainiþele întunecoase ºi turnurile de apãrare cu ferestrui înguste, ne-aratã vechile odoare bisericeºti, potiruri ºi cruci de argint, ne spune prin cîte valuri cumplite a trecut lãcaºul, de cîte ori a fost bîntuit de turci, de tãtari, de leºi… în una din chiliile acestei monastiri a murit, acum vro zece ani, cel din urmã cãlãu, Gavriil Buzatu care, pentru ispãºirea pãcatelor lui, a venit pe jos de la Iaºi ºi s-a fãcut cãlugãr”.

România, fiind þara tuturor posibilitãþilor, mai realistã mi se pare, pentru 2020, o imagine cu cineva mînuind un laptop în buda din curte, decît o imagine cu o Românie fãrã grija sistemelor de canalizare ºi/sau a staþiilor de epurare… Deºi aflatã la cinci minute de centru, strada Cernãuþi, din Suceava, este una dintre puþinele strãzi care nu dispune de gaz metan, mai mult decît atît, o bunã parte din imobilele acestei strãzi nu beneficiazã nici de canalizare. Bine, ar spune unii, sã-ºi facã naibii fosã septicã dacã n-au canalizare. Dar dacã din terenul pe care bieþii oameni ar trebui sã-ºi amplaseze fosele septice atunci cînd sapi iese apa la suprafaþã, precum þiþeiul, ce mai spuneþi? Mai mult, pentru cã nu „au canalizare”, locatarii cu pricina au fost somaþi de ACET sã-ºi facã singuri canalizarea pe domeniul public, pînã pe 31 august, altfel adio apã curentã! ªi abia atunci începe distracþia, neamule. ªi cînd te gîndeºti cã importanþi funcþionari din Primãrie asigurau cetãþenii de faptul cã primãria le va construi ºi lor canalizarea mult doritã! Curajos lucru sã mergi la WC în curte, mai ales dupã vîrsta de 50 de ani, ºi sã nu ai unde sã te speli pe mîini mãcar, dar… iatã de ce nu trebuie sã rîdem de naþie. Existã motive ºi motive. Nu o datã am întîlnit cunoscuþi care, în ciuda faptului cã aveau douã bãi la parter, o baie la mansardã, nu ºi-au desfiinþat latrina din curte. Dacã îl aveþi, nu-l dãrîmaþi, dacã nu-l aveþi, luaþi-vã copiii ºi învãþaþi-i sã batã cuie într-o scîndurã care oricum nu trebuie sã fie prea frumoasã! Apoi învãþaþi-i sã îl vopseascã ºi sã-l lãcuiascã.

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 10 august 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Incendiile din Grecia: Sistemul politic conduce la dezastre, nu focul În iulie, Grecia ºi Suedia au fost lovite de incendii devastatoare. În Suedia nu s-a înregistrat nici o victimã, în timp ce în Grecia sînt 87 de morþi ºi 20 de dispãruþi.

Explicaþia acestor bilanþuri nu þine doar de densitatea populaþiei sau de forþa ºi direcþia vîntului. „Ce s-a întîmlpat în Attica, în apropiere de Atena, este fãrã precedent. Un incendiu obiºnuit, aºa cum se întîmplã aproape în fiecare varã în aceastã zonã, s-a întîlnit cu un vînt puternic care l-a transformat într-un infern.

Rezultatul tragic: 87 de cetãþeni greci morþi ºi 20 care încã sînt daþi dispãruþi. La orizont apar uriaºe întrebãri ºi nu se întrevãd decît rãspunsuri foarte limitate. Oare existã o legãturã între lecþiile acestei tregedii ºi contextul mai larg geopolitic ºi politico-economic?”, scrie fostul ministru grec Andreas Andrianopoulos într-un articol de opinie publicat de „Strategic Culture“.

administrative pentru a gestiona o crizã este mai mult o glumã. Sistemul politic însuºi este cel care invitã la dezastre, nu condiþiile fizice.

Este nevoie de soluþii de piaþã Clientelismul ºi intervenþia puternicã a statului în economie ºi societate sînt cauzele fundamentale ale ineficienþei. Se pare cã procesul alegerii raþionale este duºmanul fatal al mentalitãþii dominante în asemenea sisteme de guvernare. Acesta este orice model care se bazeazã pe piaþã pentru a gestiona problemele de politicã economicã ºi de organizare societalã. Problema majorã este sectorul public umflat, care este încurajat de

Clientelismul din sectorul public duce la ineficienþã dezastruoasã „De ce se întîmplã asemenea tragedii în medii sociale cu un clientelism politic înrãdãcinat ºi în entitãþi politice care se aflã la periferia marilor imperii birocratice moderne? Suedia a avut parte de incendii necontrolate în aceastã varã. Însã nu au avut pierderi de vieþi omeneºti sau dezastre cu care sã se confrunte centrele urbane.

Anul trecut, în Portugalia – ºi foarte recent în Grecia – au murit mulþi oameni, în special din cauza incapacitãþii maºinãriei statului ºi a modului ineficient de gestionare a problemei. Diferenþa majorã dintre aceste exemple este calitatea serviciilor publice. În Grecia ºi Portugalia nu existã eticã în administraþia publicã, care deseori nu reuºeºte sã treacã testul eficienþei. În birocraþiile publice, care genereaza favoritismul precum dã un copac ramuri, este foarte greu sã concepi un plan pe termen lung pentru a gestiona situaþiile care pun viaþa oamenilor în pericol. Totodatã, sistemul politic nu are capacitatea de a învãþa din experienþa societãþilor informate ºi care sînt educate sã coopereze ºi sã fie disciplinate cînd e nevoie de coordonare. Cînd clientelismul dicteazã forma ºi fondul culturii politice, aceasta duce la societãþi fracturate care sînt infectate cu insule de ilegalitate ºi au posibilitãþi reduse pentru coerenþã administrativã. În special in Grecia, mentalitatea favoritismului de stat duce la urbanizare necontrolatã, fãrã respect faþã de mediul înconjurãtor, la formarea haoticã a unor localitãþi, la o coastã care a fost violatã de schemele dezvoltatorilor imobiliari. Într-un asemenea context social, planificarea este aproape imposibilã ºi ideea aplicãrii unor principii

Momentul lui Viktor Orban ºi al intereselor maghiare (2) „Internaþionala” neoliberalã se loveºte de naþionaliºti Revista Foreign Policy considera pe bunã dreptate cã în Fortãreaþa Europa apare o adevãratã „internaþionalã naþionalistã”, fãrã însã a aminti despre „internaþionala neoliberalã” care i-a precedat, despre mãsurile antipopulare impuse vreme de un deceniu ºi despre deficitul democratic uriaº pe care aceasta din urmã l-a acumulat, despre cum a deturnat un un scop major al existenþei UE – Europa Socialã.

Fostul ministru israelian de Externe Shlomo Ben-Ami scria recent cã revirimentul populismului ºi naþionalismului în Europa s-a datorat deficitului democratic ºi anonimatului în care opereazã instituþiile UE, în contrast cu cele naþionale, cã greºeala liderilor UE a fost aceea de a ignora mai buna redistribuire a veniturilor ºi drepturile angajaþilor. Însã aceasta este doar una dintre sursele mareei antisistem din UE. Cea mai importantã þine de incapacitatea UE de a crea „patriotism ºi o cetãþenie comunã”, aºa cum spunea Winston Churchill. Europenilor le lispseºte „visul european”, scrie Shlomo Ben-Ami, „iar crearea unei asemenea legãturi este dificilã, mai cu seamã cã miºcãrile naþionaliste regionale, precum cea din Catalonia, împing în direcþia opusã”. „Incapacitatea Europei de a crea un discurs comun i-a redus capacitatea de contracarare a unor state nedemocrate, precum Rusia ºi China. Complãcîndu-se în securitatea garantatã de America, Europa a început sã creadã în fantezia unei lumi „post-istorie” în care conflictele se reglementeazã paºnic ºi unde forþa militarã nu e necesarã”.

autoritãþile politice sã se extindã în mod constant, indiferent de abilitatea sa de a-ºi duce promisiunile la îndeplinire. În loc sã fie soluþia problemelor, statul devine cauza celor mai multe probleme ºi dificultãþi.

Mai departe, fãrã obiective limpezi sau fãrã soluþii cost-beneficiu, statul nu poate oferi rezultate bune sau nu poate face faþã crizelor, în special în situaþii de urgenþã. În cazul Greciei, serviciul de pompieri a fost ruinat financiar, în timp ce noul personal a fost recrutat potrivit unor anumite criterii sociale! Cu alte cuvinte, pompierii care ar trebui sã salveze oameni au fost angajaþi pe baza inabilitãþii fizice de a face faþã chiar ºi unor situaþii din viaþa obiºnuitã (handicapaþi fizic, nepotriviþi din punct de vedere psihic, în general cu probleme de sãnãtate) sau au fost recrutaþi din medii sociale defavorizate.

Cînd ne bazãm pe mentalitatea de piaþã, alegerile sînt fãcute în funcþie de rezultate cuantificabile, dupã planuri concrete pentru crizã. Cînd nu se aplicã aceste principii, realizãrile vor fi aproape neglijabile, iar consecinþele vor fi dezastruoase. De aceea trebuie sã spunem cã soci-

Ungaria lui Orban, curtatã de Angela Merkel Europa elitelor, a birocraþilor de la Bruxelles ºi a tehnocraþilor globalizãrii a primit un duº rece în ultimii ani nu doar prin ascensiunea extremei drepte, ci mai cu seama prin aceastã transformare a principalelor partide politice ce asigurau tradiþional guvernarea în statele membre. Þinta multora dintre noii lideri de partid din UE este Angela Merkel, un totem al unei Europe vechi care trebuie dat jos.

Iar obiectivul cancelarului de la Berlin de a rezista în faþa acestei ofensive din propria familie politicã este greu de atins, pentru cã, deºi pare paradoxalã, alianþa sa cu partidele social-democrate nu ajutã, cîtã vreme acestea sînt într-un regres evident. Aºa se explicã recenta vizitã la Berlin a pionierului iliberal din PPE, Viktor Orban, cãruia Merkel pare pregãtitã sã-i facã concesii pentru a nu rupe partidul european în pragul alegerilor europene din 2019.

Premierul Orban a jucat abil ºi a creat pentru Ungaria imaginea „rãului mai mic” în raport cu Polonia în interiorul UE, aspect pe care doreºte sã-l speculeze în beneficiul personal ºi al þãrii sale. Nu puþini sînt analiºtii care aratã cã Orban este gata sã-l „trãdeze” pe aliatul Jaroslaw Kaczynski ºi sã permitã ridicarea dreptului de vot al Poloniei în CE, dupã cum poate fi gata sã reducã din deschiderea Ungariei faþã de Rusia lui Vladimir Putin.

Analiºtii maghiari au fost suprinºi cînd, în timpul Summitului NATO de la Bruxelles, Orban a declarat cã Rusia este o ameninþare pentru Europa ºi cã Ungaria trebuie sã investeascã în apãrare, dupã ce, cu cîteva zile înainte, Orban i-ar fi solicitat Angelei Merkel sã susþinã înfiinþarea unui comandament de divizie NATO în Ungaria. Toate aceste reorientãri ale versatilului Viktor

etãþile care nu se bazeazã pe alegeri raþionale, ci pe intervenþia masivã a statului ºi pe clientelismul partron-client, nu vor da rezultate de succes. Pe de altã parte, societãþile construite pe principii capitaliste urmãresc rezultate cunatificabile care sporesc mai departe bunãstarea cetatenilor.

Repercusiuni geopolitice Este ºi un unghi geopolitic pentru abordarea acestor observaþii. Dacã o þarã nu poate sã þinã pasul cu tendinþele administrative ºi financiare globale, ea va ajunge în fundãturã ºi se va trezi marginalizatã. Cu excepþia faptului cã se bazeazã pe taxarea puernicã din partea statelor, UE a promovat politici care deschid frontierele sociale ºi economia de piaþã. Þãrile care deviazã de la aceastã logicã se trezesc pierdute într-un pustiu politic.

De regulã, aceste þãri se tîrãsc pe la periferia evenimentelor ºi sînt absente din procesele contemporane.

Fiind mai degrabã excepþia decît regula, aceste state se trezesc marginalizate. Vor deveni o anomalie contrastantã ºi vor fi excluse din orice miºcare înainte. Vor deveni paria în sistemul internaþional. Evenimentele geopolitice vor trece pe lîngã ele ºi nu vor fi considerate decît „gãuri negre” ale ordinii internaþionale.

Evenimentele interne ºi marile alegeri financiare ºi/sau economice nu mai pot fi limitate la fenomenele naþionale sau regionale. În ciuda importanþei evenimentelor ce au loc într-o þarã, a opta pentru intervenþia masivã a statului poate duce acea þarã într-un pustiu din punct de vedere extern. Mai mult, statutul ei internaþional poate fi ºi el subminat, contribuind la marginalizare. În Grecia am fost martorii unei tragedii de sorginte internã care s-a manifestat plenar, cu toata urîciunea ei.

Din nefericire, în curînd am putea observa ºi mai multe consecinþe.

COTIDIANUL.RO Nota redacþiei: Grecia se aflã deja în precampanie electoralã pentru alegerile din 2019, cu doi actori majori: Noua Democraþie (partid conservator, condus de Kyriakos Mitsotakis) ºi Syriza (stînga radicalã, condus de premierul Alexis Tsipras), care respinge, în bunã mãsurã, viziunea exprimatã de autorul citat. În perioada 1976-1992, Andreas Andrianopoulos a fost secretar de stat pentru servicii sociale, secretar de stat pentru afaceri externe, ministru al Culturii, ministru al Comerþului, ministru al Industriei, Energiei ºi Comerþului (aceastã din urmã funcþie în guvernul Konstantinos Mitsotakis).

Andrianopoulos a fãcut parte din guvernele conservatoare formate de partidul Noua Democraþie. La începutul anilor 2000, fostul ministru conservator a trecut în tabãra socialiºtilor (PASOK) ºi apoi a devenit deputat independent.

Orban vor veni însã în schimbul unor beneficii pentru Ungaria apãrute pe filiera europeanã sau americanã. Aºa se poate explica în parte influenþa lui Viktor Orban ºi, odatã cu ea, promovarea mai puternicã a intereselor maghiare în Europa, inclusiv în raport cu România.

America, un spectator interesat al luptei din UE Aceastã luptã dintre partidele tradiþionale ale Europei are chibiþi în America. Preºedintele Donald Trump ºi acoliþii sãi au o agendã asemãnãtoare cu cea a „lupilor tineri” din partidele conservatoare europene. Un punct comun este împiedicarea unei hegemonii germane în Europa. Aºa se explicã turneul european al lui Steve Bannon, fost consilier de la Casa Albã, pentru susþinerea curentelor populiste ºi antisistem. Aºa se explicã apariþia Iniþiativei celor Trei Mari care adunã þãrile din Europa Centralã ºi de Est pe o platformã de cooperare economicã din care lipseºte tandemul franco-german.

Anul care urmeazã, cu alegerile europene din mai 2019, va fi decisiv pentru eterna cancelarã a Germaniei, dar ºi pentru proiectul european pe care doreºte sã-l construiascã hegemonic împreunã cu Franþa, acum cã a dispãrut marea contrapondere a Marii Britanii. Dacã Merkel va reuºi sã liniºteascã apele în rîndul conservatorilor germani, dacã va ºti sã intermedieze formarea de „mari coaliþii” dreaptastînga ºi dacã va evita o scindare a PPE, atunci UE poate merge mai departe. În caz contrar, cu un Parlament European în care forþele eurosceptice vor fi aproape de majoritate ºi cu state conduse de lideri din noul val conservator, proiectul UE va trebui regîndit radical.

Sfîrºit CÃLIN MARCHIEVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 10 august 2018

Universalitatea bunelor maniere (69) Zilele de naºtere Dacã existã o zi ºtiutã ºi cu semnificaþie specialã pentru fiecare om, aceasta este data la care se sãrbãtoreºte aniversarea naºterii. În mod normal nu existã sau nu ar trebui sã existe o datã mai importantã chiar dacã, logic, îºi pierde sensul cu cît înaintãm în vîrstã ºi se transformã într-un alt fel de sãrbãtorire, aproape într-o scuzã de a petrece cu cei dragi.

Ori de cîte ori este posibil, trebuie sã felicitãm individual persoana a cãrei zi de naºtere este. Telefonul sau e-mailul vor fi opþiuni valide doar dacã, într-adevãr, existã motive care sã ne împiedice sã o vedem. Putem folosi telefonul pentru a o felicita, chiar dacã mergem sã o vedem. Întîlnirea va avea loc la sfîrºitul zilei, iar contactul telefonic va fi doar începutul unei felicitãri în toatã regula.

Felicitarea persoanelor de ziua lor este un gest de politeþe pe care nu trebuie sã îl nesocotim. Mulþi cred cã în ziua de azi cu toþii uitãm aceste date din cauza stresului, a grabei ºi a ritmului accelerat al vieþii. Curios, tocmai persoanele care gîndesc aºa sînt cele mai jignite cînd telefonul lor nu sunã mãcar o datã de ziua lor. Adevãrul este cã zãpãceala este un egoism deghizat, manifestarea lipsei de interes de a-ºi aminti data. Uitarea va fi cu atît mai gravã, cu cît mai strînsã este relaþia pe care o avem cu persoana sãrbãtoritã.

Acte de terorism care au bulversat lumea (4) Atentatele de la 9 septembrie 2001 (2) Apoi, al doilea avion a lovit turnul sudic: „Deodatã, s-a auzit ceva ce semãna cu trei împuºcãturi - bum, bum, bum. Trei mari explozii”. S-a trezit în cabina unui lift: „Am crezut cã murisem. Nu vedeam nici la cîþiva centimetri în jur... Am început sã strig: «Scoateþi-mã de aici!»”. A reuºit sã iasã din clãdire ºi s-a îndepãrtat de ea.

In acel moment, turnul sudic s-a prãbuºit: „Oamenii þipau, toatã lumea intrase în panicã, auzeam oameni strigînd: «Nu e rãzboiul meu!»”. Bãrbatul a scãpat cu rãni la picioare.

A fost atentatul terorist soldat cu cele mai multe victime din întreaga lume. În total, au fost ucise 2.992 de persoane, inclusiv teroriºtii ºi toþi pasagerii ºi membrii echipajelor de la bordul celor patru aeronave. Cantor Fitzgerald, o bancã de investiþii, a pierdut 658 de angajaþi, în timp ce aproximativ 400 de membri ai serviciilor de urgenþã, majoritatea pompieri, ºi-au pierdut viaþa. Conform comisiei numite de guvern pentru investigarea evenimentelor de la 11 septembrie, aproximativ 16.000 de persoane au scãpat cu viaþã din Turnurile Gemene. O anchetã oficialã derulatã de guvern a conchis cã impactul iniþial al avioanelor a spulberat stratul ignifug al coloanelor de oþel din structura de rezistenþã a turnurilor. Stilpii de susþinere ai etajelor au fost slãbiþi de incendiu ºi s-au deformat, ast-

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (80) Marþi, 10 iulie 2001 Sînt extrem de tulburatã. M-a sunat Florin. Mi-a spus sã-l las în pace, sã nu-l mai hãrþuiesc, cã el s-a cãsãtorit!!!

Nu am dormit toatã noaptea. Mi-e milã de acest suflet, mã rog lui Dumnezeu pentru rãtãcirea lui. De ce face aºa ceva?

Sînt convinsã cã nu s-a cãsãtorit ºi cã mã iubeºte în continuare pe mine. ªtiu sigur. Pe mine simþurile niciodatã nu m-au înºelat. Trãieºte ºi el o tulburare, dar face jocul pãrinþilor, al vrãjitoarelor la care l-a dus mama sa, al psihiatrilor de la spitalul unde l-au internat ai sãi, pentru a se lepãda de mine.

Doamne, urgent, urgent, am nevoie de Spovedanie!

Pãrintele ªtefan trebuie sã mã înþeleagã. Voi merge ºi la pãrintele Ion Popescu de la Biserica noastrã. El ne ºtie pe amîndoi. El ne spovedeºte. Zizi, pshiholoaga mea de acum, e cu mine. Tata, mama, toþi sînt cu mine. Toþi cred ca mine, cã Florin nu s-a cãsãtorit cu altcineva! Alerg în

În ceea ce priveºte modul de a felicita pe cineva, acesta va depinde de obiceiurile specifice locului unde ne aflãm: „O zi fericitã” „La mulþi ani!” „Toate cele bune”, nu conteazã prea mult modul, atîta timp cît este sincer.

Felicitarea este obligatorie ºi e bine sã ºtim cã de aniversare trebuie sã facem cadouri. Persoanelor celor mai apropiate, cum ar fi pãrinþii noºtri, copiii, soþul sau rudele directe, trebuie sã le facem un cadou care nu trebuie neapãrat sã aibã o valoare materialã deosebitã, ci una sentimentalã. Conteazã gestul ºi intenþia; ceea ce va aprecia destinatarul este faptul cã, în acea zi, cei dragi îºi amintesc de el ºi, într-un fel, i se dedicã lui. În ceea ce priveºte sãrbãtorirea, aceasta va depinde de gusturile ºi preferinþele persoanei. Unele organizeazã cîte o petrecere în fiecare an, altele sãrbãtoresc doar în prezenþa celor mai apropiaþi, fie la ei acasã, fie într-un loc public. Un obicei întîlnit în multe þãri este ca persoana sãrbãtoritã sã stingã un numãr de lumînãri egal cu vîrsta pe care o împlineºte, lumînãri care se pun pe un tort, pe o prãjiturã sau pe o tartã, în funcþie de obiceiurile specifice locului. Dupã masã, cinã, prînz sau în orice alt moment al zilei în care are loc petrecerea, ºi nu trebuie neapãrat sã fie dupã o masã, tortul se va pune pe masã pentru ca sãrbãtoritul sã sufle în lumînãri. Puþin înainte de acest moment, cei prezenþi vor cînta „imnul” devenit internaþional: „Mulþi ani trãiascã!”. Tradiþia stabileºte ca, înainte de a sufla în lumînãri, persoana sãrbãtoritã sã-ºi punã în gînd o dorinþã ºi, dacã va stinge toate lumînãrile dintr-o singurã suflare, dorinþa i se va îndeplini.

Nu vom intra în mai multe detalii despre tipul de petrecere care se pregãteºte de aniversare, deoarece, cu siguranþã, este vorba de singurele sãrbãtoriri la care protocolul nu este rigid. Depinde de fiecare persoanã în

parte. Gestul obligatoriu din perspectiva bunelor maniere este ca tot ceea ce e legat de cheltuielile petrecerii, intimã sau cu mulþi invitaþi, sã fie suportat de sãrbãtorit. Dupã cum, în calitate de invitaþi, sîntem aproape obligaþi sã facem sãrbãtoritului un cadou.

Existã persoane care nu se împacã bine cu înaintarea în vîrstã, ºi pentru ele trecerea implacabilã a timpului este chiar o traumã, în unele cazuri, fobia este atît de mare, încît în ziua respectivã decid nu numai sã evite orice fel de sãrbãtorire, ci nici mãcar nu-ºi informeazã colegii de serviciu sau cunoºtinþele despre însemnãtatea acelei date pentru ei. Fie cã împãrtãºim sau nu aceastã modalitate de abordare a faptului cã îmbãtrînesc, nu trebuie sã le amãrîm ziua amintindu-le ceea ce nu vor sã-ºi aminteascã. Nici nu este o idee bunã sã le pregãtim o petrecere-surprizã, deoarece pentru ei nu va fi ceva plãcut. Sã le respectãm decizia, chiar dacã nu sîntem de acord. Dacã vã numãraþi printre aceste persoane, vã sfãtuim sã le explicaþi prietenilor, rudelor ºi colegilor de serviciu care este modul dorit de a vã petrece aniversarea. Nu este foarte politicos dacã cineva, necunoscînd concepþia dvs. asupra trecerii timpului, vã felicitã, iar ca mulþumire primeºte un rãspuns ursuz. Pãstraþi-vã cumpãtul ºi mulþumiþi-i celui care îºi aminteºte de aceastã datã, chiar dacã, din punctul dvs. de vedere, comite o gafa. Dacã vã deranjeazã cã înaintaþi în vîrstã, trebuie sã ºtiþi cã a minþi asupra numãrului de ani împliniþi nu este cea mai bunã modalitate de a accepta realitatea ºi, chiar dacã acest lucru nu atenteazã la buna educaþie, este un exemplu ori cã nu ºtiþi, ori cã nu puteþi face faþã împrejurãrilor. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

fel încît coloanele au fost împinse spre interior pînã cînd s-au prãbuºit. La Pentagon au fost uciºi 125 de oameni.

Comisia a comunicat cã atentatele au fost planificate ºi duse la îndeplinire de organizaþia al-Qaeda. Dintre cei 19 teroriºti care au deturnat avioanele, 15 veneau din Arabia Sauditã, doi din Emiratele Arabe Unite, unul din Egipt ºi unul din Liban. Alte opt persoane au venit în America în scopul de a participa la atentate, dar nu au mai fãcut-o.

Preºedintele Bush a spus cã atentatele de la 11 septembrie au stîrnit „o furie tãcutã, de nedomolit” în Statele Unite ºi ºi-a anunþat hotãrîrea de a-i da de urmã lui Osama bin Laden.

Fiul unui antreprenor bogat care a lucrat pentru familia regalã sauditã, bin Laden a fost crescut ca un musulman sunnit pios, iar în anii de ºcoalã ºi universitate a intrat în contact cu fundamentaliºti care propovãduiau jihadul (rãzboiul sfînt) împotriva Occidentului. S-a cãsãtorit ºi a divorþat de cîteva ori ºi se spune cã avea mulþi copii.

Descris ca un om politicos ºi care vorbea cu blîndeþe, la începutul anilor 1980 a început sã recruteze oameni pentru gherilele musulmane care sã lupte alãturi de mujahedinii afgani împotriva Armatei Roºii. În 1989, dupã ce sovieticii s-au retras, bin Laden s-a întors în Arabia Sauditã, unde s-a opus staþionãrii trupelor americane. În 1991, s-a dus în Sudan, dupã ce a fost expulzat din þarã. Mai tîrziu a pretins cã organizase un atentat din Somalia în urma cãruia muriserã 18 soldaþi americani, dupã care americanii s-au retras. În 1996, a fost nevoit sã pãrãseascã Sudanul ºi s-a întors în Afganistan, unde a fost adãpostit de talibani. El voia sã cureþe Peninsula Arabicã de „lãcustele americane care îi mîncau toate bogãþiile” ºi sã elibereze Palestina de sub ocupaþia israelianã. Atentatele de la ambasadele Statelor Unite din Kenya ºi Tanzania din anul 1998 i-au fost atribuite lui bin Laden.

Iniþial a negat cã ar fi fost implicat în atentatele de la 11 septembrie, dar Statele Unite nu au fost convinse ºi le-au cerut talibanilor sã-l predea. Aceºtia au refuzat, iar SUA ºi aliaþii lor au invadat Afganistanul în octombrie 2001. Nu au reuºit sã-l gãseascã însã pe omul cel mai cãutat, care a continuat sã-i ºicaneze într-o serie de înregistrãri video.

Abia în 2004 a recunoscut, în sfîrºit, cã fusese implicat în atentatele de la 11 septembrie 2001, spunînd cã îi coordonase pe cei 19 teroriºti care deturnaserã avioanele.

Cu trei sãptãmîni înainte de atentat, Zacarias Moussaoui fusese arestat pentru încãlcarea termenilor imigrãrii. Cel care a fost supranumit „al douãzecilea terorist”, a recunoscut în aprilie 2005 cã avusese legãturi cu al-Qaeda ºi a susþinut cã urma sã participe la deturnarea unui alt avion care trebuia sã se prãbuºeascã peste Casa Albã, dar a negat cã ar fi fost informat dinainte despre atentatele de la 11 septembrie. A fost condamnat de ºase ori la închisoare pe viaþã, fãrã dreptul de a fi eliberat condiþionat. Khalid Sheikh Mohammed, un personaj important din reþeaua al-Qaeda, a fost capturat în Pakistan în 2003 ºi supus apoi unor „tehnici dure de interogatoriu” - dar multe organizaþii pentru apãrarea drepturilor omului au spus cã sintagma ar fi doar un eufemism pentru torturã - cît timp a fost þinut în arest. Statele Unite au pretins cã ar fi mãrturisit cã pusese la cale atentatele de la 11 septembrie, precum ºi atacul din 1993 de la World Trade Center ºi atentatul cu bombã de la clubul de noapte din Bali. În iunie 2008, a început procesul în care riscã o condamnare la moarte alãturi de alþi patru acuzaþi, în faþa unui tribunal militar din Guantanamo Bay. A declarat cã s-ar bucura sã moarã ca un martir. (va urma) JOHN WITHINGTON

tulburarea asta a mea, ca o arºiþã, la Cimitirul Bellu, sã vãd dacã lucrarea începutã de oamenii pe care i-am angajat este gata. La început, aici, am fost cu Florin ºi am smuls buruienile. Ca sã pot ajunge la Cimitir, am trecut pe acasã la ai mei, sã mã întãresc. Am stat cu mama ºi tata de vorbã într-o armonie deplinã. Mi-au dat liniºte ºi bucurie în suflet. Parcã Bunica Eugenia, împreunã cu Îngeraºul meu pãzitor, se aflau cu noi, cu mine. Mi-a însoþit paºii.

Cu toate cã Florin mi-a spus minciuna asta oribilã la telefon, pe care nu o poate nimeni crede, eu, ca prostul, susþineam cã trebuie sã ne vedem, ca sã lãmurim niºte lucruri. Degeaba mi s-a plîns cã eu l-aº hãrþui ºi trebuie sãl las în pace cã s-a cãsãtorit. Dar, el ce face? El, mãtuºa lui, mama lui, sora lui ºi pe cine mai pune sã mã sune noaptea, sculîndu-mã din somn, ameninþîndu-mã cu fel de fel de prostii. ªi el dã telefon ºi vine ºi la uºã ºi sunã. Doamne, ce-mi strigã, de ce mã acuzã, ºi-mi mai zice cã trebuie sã mor... Nu deschid la nimeni noaptea. Însã, fiind singurã în casã, înþepenesc de fricã. Numai Dumnezeu mã ajutã sã mã liniºtesc. Doamne, am nevoie de Tine! Mã simt ca o ranã. Nu ºtiu dacã mai am putere sã rezist, sã mã gîndesc sã-mi fac o familie, sã am ºi eu copiii mei. Timpul meu parcã ar fi trecut. M-am risipit fãrã rost, fãrã folos. Vai, atît de devreme, în viaþa asta scurtã, am stat pe loc, am acumu-

lat doar durere... Parcã aici mi se încheie viaþa ºi iubirile mele îmi par iluzii deºarte. „Iubiri eterne/ Oh, iluzii, de iubiri eterne/ Vã strig peste timp,/ Cu lacrimi amare pe gene/ Vã chem din pustiu/ Prin rugãciuni ºi poeme./ Ce aþi fi dorit de la sufletul meu?/ Aþi împletit colacii de plãcere,/ Colacii durerii inimii mele,/ I-aþi frînt bucãþi mititele,/ Dîndu-le la pãsãrele./ Pãrãsitã de voi,/ Pãrãsitã de toþi,/ Inima mea cautã-n slavã/ Iubirea nãucã,/ Ca o scalavã“.

N-am sã-nþeleg de ce vrei sã fii tot rãu, pentru ce îþi place sã sufãr mereu? Aºa ºtii tu sã iubeºti? Aºa îþi place viaþa s-o trãieºti?

Pentru ce te rãzbuni, pentru ce mã minþi?

Doamne, ajutã-l pe robul Tãu, cã nu ºtie ce face! Întãreºte-l, Doamne, lumineazã-l ºi poate, în timp, cînd viaþa mea ºi a lui va apune, sã ne uneºti din nou în Rugãciune, aºa cum ne-ai unit la început în Iubire. Iartãmã, Dumnezeul meu, pentru tot ce Þi-am greºit Þie ºi omului rãzvrãtit de acum, pe numele lui Florin. Am greºit ºi faþã de el, dar el îmi cunoºtea inima curatã, dãruitã fiinþei lui. Sã nu sã se mai regãseascã inimile noastre niciodatã? Doamne, fã pace! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (61) Bufetul de la capãtul lumii (2) Nu a glumit. Convoiul nostru demareazã într-un nor de praf ºi urmeazã un alt drum brãzdat de urme de cauciuc printr-un alt ºir de sate minuscule. Undeva pe parcurs, o cotim cãtre deºert ºi ieºim de pe drum. Sîntem aruncaþi încolo ºi-ncoace în Range Rover, iar la capãtul cãlãtoriei începe sã-mi fie dor de avionul C-130. Era mult mai confortabil.

Peisajul este plat cãtre orizont în toate direcþiile.

Deºertul emanã ostilitate. Omul nu ar trebui sã locuiascã aici.

O jumãtate de orã mai tîrziu, apar mai multe clãdiri mici. Aratã ca niºte ºoproane cu un sigur versant ºi ca niºte corturi militare din era celui de-al II-lea rãzboi mondial. Cheech strigã: – Am ajuns.

Ieºim din maºinile noastre ºi sîntem asaltaþi de miros.

E o combinaþie de combustibil de avion, cauciuc ars ºi carne friptã.

– Continuã sã respiri, îi spun lui Brad. M-am mai confruntat cu astfel de situaþii. Te obiºnuieºti cu mirosul.

– Nu mã voi obiºnui niciodatã cu asta, spune Brad cu amãrãciune.

Mergem pe nisip cãtre unul din ºoproanele cu un singur versant. A fost asamblat din doi stîlpi metalici ºi carpete colorate aruncate peste ei ca acoperiº. Înãuntru se aflã aproximativ o duzinã de scaune pliante.

Memoriile unui celebru criminalist român (28) În cãutarea unei persoane dispãrute (2) Continuînd verificãrile, ofiþerul stabilise cã, în decembrie 1952, Vasile Anton intentase acþiune de divorþ, pe motivul dispariþiei soþiei de la domiciliu, avînd, în acest, scop, doi martori. Aceºtia, fiind vecini cu reclamantul, ºtiau cã el era frecvent îmbarcat pe vas, lipsind multã vreme din þarã, ºi cã, în 1947, la înapoierea sa, nu-ºi mai gãsise soþia casã. Instanþa pronunþase sentinþa de divorþ, cu motivaþia: „Fapta pîrîtei de a fi pãrãsit domiciliul conjugal încã din 1947, în timp ce soþul se afla în serviciu, constituie o injurie destul de gravã”. Dupã divorþ, Vasile Anton se recãsãtorise cu Olimpia P., concubina sa încã din 1947...

Dupã ºapte ani de tãcere de la dispariþie, în primele luni ale anului 1954, vecinii Anetei au început sã se întrebe tot mai mult cum putuse sã disparã ºi unde se afla totuºi, în caz cã mai era în viaþã. ªi în eventualitatea cã nu mai era în viaþã, ºtia ceva soþul?!

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (12) Urechile îmi vîjîiau. Shimada ºi-a pus aparatul pe aripa stingã ºi a plecat vertiginos în picaj, cu botul avionului îndreptat spre aparatele duºmane. Atacãm! În clipa aceea îmi ieºise din cap tot ce învãþasem. Am pus aparatul în picaj ºi l-am urmat. Numãrul avioanelor inamice creºtea mereu. Seminþele se preschimbaserã în avioane de mãrimea unor jucãrii, jucãriile, în avioane de vînãtoare, în avioane de vînãtoare reale, cu echipaj la bord.

Era cît se poate de clar: vom lovi în spatele formaþiei, apoi vom dispãrea. Inamicul încã nu ne observase. „Sã deschid focul de mitralierã? Nu, aºteaptã-l pe Shimada!

Fã numai ce face el!”.

Shimada începu sã tragã în rafale scurte. Eu la fel. Un colos începu sã se clatine. Eu sã-l fi atins? Nu, Shimada! Întreaga ariergardã a formaþiei duºmane se împrãºtie, dar grosul lor era mult în faþã.

Victima lui Shimada strãluci în soare, apoi din ea începu sã curgã fum, apoi flãcãri...

M-am uitat cu coada ochiului în sus, spre capãtul aripii din dreapta a avionului meu: o siluetã argintie,

Pag. a 19-a – 10 august 2018

Pe cealaltã parte, vãd o cicatrice înnegritã în solul nisipos. Bucãþi mici de metal contorsionat puncteazã scena: tot ceea ce a mai rãmas din PAK-1.

Colonelul Sowada vine lîngã mine.

– Hai sã aruncãm o privire. Înaintãm în teren, ferindu-ne de sfãrîmãturile din cale. Ajungem la un mic crater, nu mai larg de trei maºini puse portierã lîngã portierã, ºi nu mai adînc de vreo 2,5 metri.

– Un C-130 a fãcut asta?, îl întreb pe colonelul Sowada.

– Da. A intrat direct în sol. Priveºte. El aratã de-a lungul craterului. Îi urmãresc degetul ºi observ un contur fumuriu al aripii drepte a avionului Hercules întinzîndu-se pe solul deºertului. Mã uit cãtre stînga ºi vãd un alt contur. Ambele contururi se conecteazã la crater.

– Botul ºi fuzelajul au creat craterul.

– Unde sînt toate resturile? Mã aºteptam sã vãd bucãþi mai mari de aluminiu, pãrþi ale motorului ºi resturi de fuzelaj. Însã cîmpul cu sfãrîmãturi e foarte restrîns, de doar cîþiva metri pãtraþi în jurul craterului ºi toate bucãþile pe care le vãd nu sînt mai mari decît un om.

– Combustibilul de avion arde la temperaturi înalte, spune inginerul lui Sowada.

– Ar putea exista pãrþi ale avionului în altã parte?, întreabã Brad. El adaugã: Nu s-ar întîmpla asta dacã avionul s-ar dezmembra în aer?

– Ba da, dar nu pare sã se fi întîmplat aºa în acest caz.

Mingea de foc, pur ºi simplu, a consumat avionul.

– Bine, sã ne apucãm de treabã, ordonã colonelul Sowada. În timp ce echipa forþelor aeriene coboarã în crater, eu schiþez locul prãbuºirii în carneþel. Cînd termin, fac fotografii cu un mic aparat uºor de folosit ºi cu obiectivul de 35 de mm.

Echipa forþelor aeriene lucreazã sîrguincios în cãldura dimineþii. Pînã la prînz, începem sã ne coacem cu toþii ºi revenim la umbra ºopronului improvizat pentru a lua o pauzã. Observ cã oaspeþii noºtri pakistanezi sînt ocupaþi în jurul altui cort. Îi privesc curios. Pregãtesc masa de prînz. Pakistanezii întind pe un ºir de mese lungi bucãþi de carne de miel, grãmezi de fructe ºi alte bucate.

Colonelul Sowada vine ºi se aºazã lîngã mine ºi Brad.

Priveºte la activitatea pakistanezilor ºi spune mirat: – Isuse. E bufetul de la capãtul lumii.

Scot carneþelul de însemnãri ºi scriu: „Gînduri iniþiale” pe o paginã goalã.

– Domnule colonel, ce pãrere aveþi pînã acum?

Sowada e pregãtit pentru întrebare.

– Pot sã îþi spun urmãtorul lucru: avionul nu a fost lovit de nici o rachetã. S-a prãbuºit intact, probabil la o înclinaþie de 60-65 de grade.

– Vreo bombã la bord? Mã gîndesc la lãdiþele de mango aduse la bord chiar înainte ca PAK-1 sã pãrãseascã aeroportul.

– În nici un caz.

– De ce nu?

– Nu existã nici o dovadã care sã susþinã prezenþa unei bombe. Bucãþile de avion examinate de noi nu prezintã nici o deteriorare provocatã de o explozie ºi nimic nu a cãzut din avion înainte ca el sã se prãbuºeascã. Dacã o bombã ar fi fost cea care 1-a doborît, resturile ar fi trebuit sã se întindã pe mai mulþi kilometri.

Notez toate acestea în carneþel.

– Totul indicã o pierdere a controlului, continuã Colonelul Sowada. Avionul s-a prãbuºit la o vitezã de aproximativ 325-370 kilometri pe orã. Asta e sub viteza normalã de zbor, care e în jur de 540 kilometri. Avionul nu luase altitudine prea mare. Impactul a fost direct. (va urma) FRED BURTON

Spre surprinderea generalã, în primãvara anului 1954, dispãruta a început sã dea semnele de viaþã de care am vorbit la început: vecinii ºi soþul primiserã de la ea scrisori, însoþite de cîte o fotografie. Prietenul pãrinþilor ei adoptivi primise ºi el o astfel de scrisoare. Plicul era expediat din Bucureºti. Femeia informa cã era sãnãtoasã ºi cã trimitea ºi fotografia, spre aducere aminte.

Cetãþeanul avînd, dupã cum am mai spus, o sorã în Bucureºti, care o cunoºtea pe Aneta, o rugase sã ia legãtura cu aceasta, dar sora constatase cã, la adresa indicatã, nu locuia Aneta ºi nici nu era cunoscutã de cãtre locatarii vecini. Cetãþeanul ºi sora sa nu dãduserã importanþã întîmplãrii, însã omul pãstrase scrisoarea care, în final, fusese ridicatã, cu ocazia ceercetãrilor, de cãtre Dumitru Leon. ªedinþa noastrã de lucru a durat mult. Înainte de a fi elaborat întregul plan de acþiune, ne-am pus întrebarea: sã fi luat oare criminalul prezumtiv – prin scrisorile din 1954 – mãsuri pentru liniºtirea spiritelor, gîndind cã astfel va reuºi sã rãmînã nedescoperit?

Interpretãrile ºi comentariile noastre au scos în evidenþã ºi ipoteza cã epistolele fuseserã scrise, într-adevãr, de Aneta Anton, care folosise o adresã falsã, din dorinþa de a nu fi gãsitã. Pentru a se putea, deci, stabili cît mai precis rolul lui Vasile Anton, era necesar sã aflãm fãrã dubii dacã scrisorile fuseserã sau nu scrise de Aneta sau

dacã scriptorul fusese Vasile Anton, sau o terþã persoanã din cercul lui de prieteni. Aceastã ultimã ipotezã pãrea a fi mai puþin verosimilã, dar trebuia ºi ea verificatã.

Pentru cã întreg contextul ºi flerul nostru ne conduceau, chiar prematur, la concluzia unui omor, am realizat o informare completã cãtre organele Procuraturii locale, cunoscînd cã instrumentarea cazului era de competenþa acestui organ, ºi procedura reclama prezenþa procurorilor. Ei au fost solicitaþi, din aceastã fazã, sã supravegheze ºi sã coordoneze activitatea de urmãrire penalã.

Primele verificãri pe linia evidenþei populaþiei au fost fãcute de cãtre procurorul Vasile Ghimpãu ºi maiorul Ghivirigã, stabilindu-se cã Aneta nu primise, în ultimii ani, nici un buletin de identitate. Ea nu locuia nici în Galaþi, nici în altã localitate din þarã; din 1947 nu fusese vãzutã de nimeni. În urma acestor constatãri, obþinusem, deci, elemente, care întãreau suspiciunile împotriva lui Vasile Anton. Împreunã cu procurorul Ion Dobrilã, am cercetat diverse evidenþe, fãcînd confruntãri cu fotografia dispãrutei ºi alte comparãri antropometrice. În aceastã activitate, a fost angrenat ºi medicul legist, examinãrile efectuîndu-se în laboratoarele de medicinã legalã ºi criminalisticã. (va urma) DUMITRU CEACANICA

apoi alta ºi alta. Era ca ºi cînd pe bolta cerului ar fi plutit peºtiºori argintii. Jos, sub mine, alþi trei...

Era prea tîrziu de-acuma pentru fugã. Inamicul de deasupra mã gonea cu o vitezã infernalã. M-am uitat în spate ºi am vãzut un aparat cam la trei sute de metri în urma mea. De pe una din aripile sale începuse sã se tragã. Locotenentul fãcu o manevrã bruscã spre stînga.

Noi, dupã el. Pliscurile aparatelor ne priveau acum de sus, iar armele lor începurã sã arunce foc. Inima îmi bãtea sãlbatec în piept ºi mi se pãrea cã partea superioarã a corpului ºi capul mi se goleau treptat. Zgomote incisive, vuinde. În geamul din faþa mea apãruserã cîteva gãuri. Pentru o clipã m-am simþit complet buimac.

Locotenentul fãcu o întoarcere, eu, dupã el. Manevra reuºise ºi, dupã cîteva clipe, m-am gãsit din nou în spatele avioanelor duºmane.

Acum! Îl aveam în vârful cãtãrii! O salvã? Gloanþele luminoase zburdã pe deasupra cabinei. Alte trei, dar mult mai lungi decît prima. În plin. Era cumplit cã organismul meu încã mai funcþiona...

Urletul motorului, urlet de moarte, staccato-ul mitralierei ºi bolta alb-albastrã, toate pãreau de vis...

Vizibil surprins, m-am uitat cum colosul pierdea din înãlþime, lãsînd în urmã o dîrã de fum. Am început sã urc încet. Mi-am mai aruncat o datã privirea în jos ºi am vãzut cum pilotul american reuºise sã se catapulteze. În minte mi-1 imaginam pe plutonierul-major „cãlugãriþa cucernicã” sãrind cu paraºuta în faþa mea.

Mi-am dat seama cã am rãmas fãrã comandant. Cerul întreg era presãrat cu americani ºi japonezi. Am auzit, brusc, un glas nazal: - Zbor în el! Ceilalþi, salvaþi-vã!

Era glasul lui Shimada.

Ceva asemãnãtor unei bile de foc se porni în jos. Un fulger orbitor, o explozie puternicã. Abia acum mi-am dat seama ce spusese Shimada...

Amîndouã avioanele cãzurã ca douã jucãrii încleiate, una americanã, cealaltã japonezã. Apoi se despãrþiserã, se descompuserã, iar apa umflatã se umplu de resturile lor negre.

Am simþit o vibraþie puternicã. Avionul meu tremura ca o fiarã nervoasã. Zgomotul regulat al motorului se auzea acum mai slab. Mi se pãrea cã nu mai are suficient oxigen... Mi-am pus masca ºi am coborît la mai puþin de ºase sute de metri. Mi-am aruncat privirea pe vitezometru. Nu mai funcþiona. Prin gãurile fãcute în geamul cabinei pãtrundea vîntul. M-am uitat la indicatorul pentru carburant – mai nimic. „N-o sã mai ajung pînã la Hiro” – mi-am zis în gind.

Am privit în jurul meu. Nimic. Am stabilit coordonatele, am întors ºi m-am îndreptat spre Insula Kjushu.

Aceasta mi-a apãrut în curînd la orizont, iar eu am zburat paralel cu þãrmul pentru a ajunge la baza aerianã Oita.

Lãsasem în urmã prima mea bãtãlie aerianã. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 10 august 2018

Viat , a c r e s, t i n ã

Solul Golgotei

Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (58) PRIMUL PATRIARH DE DUPÃ CUCERIREA CONSTANTINOPOLULUI, GHENADIE, ªI DASCÃLUL ACESTUIA, IOSIF VRIENIE (2) Motto: „Sã ne pocãim sincer, pentru a ne mîntui“ Arhimandritul Filothei Zervakos (1884-1980)

Povestire vrednicã de luat aminte (3) ªi la fiecare boalã alergãm la fermecãtori (sau vrãjitori) ºi legãm sau dezlegãm animale ºi oameni..., scãparea noastrã sînt vrãjitorii. Se înmulþeºte acum fuga de virtute ºi se împuþineazã izgonirea pãcatului, fapt ce face sã piarã valoarea iubirii ºi sã vinã urîciunea invidiei... Milostenia s-a îndepãrtat, compãtimirea s-a micºorat, lãsîndu-ne pradã urii ºi neruºinãrii. Cîrmuitorii noºtri sînt nedrepþi, cei care supravegheazã ºi au putere peste lucruri sînt rãpitori; judecãtorii primesc daruri, cei ce se tîrguiesc mint, oamenii oraºelor sînt batjocoritori, cei de la sate - lipsiþi de judecatã ºi jalnici cu toþii. Fecioarele noastre sînt mai neruºinate decît desfrînatele, femeile vãduve - foarte iscoditoare, cei cãsãtoriþi nu au cuminþenie ºi nu pãzesc credinþa, tinerii sînt depravaþi, iar bãtrînii - beþivi.

Lucrãtorii au nesocotit lucrul, preoþii au uitat de Dumnezeu, monahii au pãrãsit calea cea dreaptã, iar laicii ºi-au ieºit cu totul din fire... Chipul nostru a devenit neruºinat ºi pricinã de pãcat... ªi în vreme ce sãvîrºim toate relele, credem cã nu se va întîmpla nimic. Au considerat cuvintele înþelepþilor ca nefolositoare ºi poveºti... ªi mai mult sînt cinstiþi acum neruºinaþii, care petrec în desfrîu, decît aceia care se nevoiesc, trãindu-ºi viaþa întru virtute... Nu trece o zi sau un ceas fãrã sã ne afundãm în insulte ºi osînde faþã de fraþii noºtri. Mulþi dintre noi trãiesc în îmbuibarea pîntecelui, beþii, desfrînãri, adultere, mizerii, lipsã de evlavie, vrãjmãºii, gelozii, invidie ºi tîlhãrii. Am devenit mîndri, înfumuraþi, iubitori de arginþi, egoiºti, nerecunoscãtori, hoþi, trãdãtori, necuvioºi, nepocãiþi, neînduplecaþi. Mulþi dintre clericii pãcãtoºi se apropie ºi liturghisesc la Sfînta Masã. Iartã-ne, Doamne! Aceasta mai mult decît toate ne face neplãcuþi în faþa lui Dumnezeu ºi vrednici a primi mii de suferinþe. ªi altele cîte se sãvîrºesc în public ºi pe furiº de cãtre mulþi, iar noi tãcem. Acestea deci ºi altele aseme-

SFÃTUIRI DUHOVNICEªTI (8) NENAªTEREA DE PRUNCI ªI COMODITATEA DUC LA SUFERINÞE ªI NECAZURI ÎN VIATA (3) Bãrbatul trebuie sã se fereascã sã nu o supere pe nevasta lui gravidã cu nimic. Sã nu o certe, sã nu o tulbure cu starea lui negativã, deoarece dacã el este tulburat, acea stare tulburãtoare i-o transmite femeii lui, iar femeia, odatã ce primeºte starea aceea negativã de tulburare, automat i-o transmite ºi copilului ºi copilul devine tulburat ºi neliniºtit. Deci, iatã influenþa unde poate ajunge. Dacã tata se bucurã, se bucurã ºi femeia lui gravidã ºi se bucurã ºi copilul lor din pîntece. ªi medicina recunoaºte cã raporturile sexuale, mai ales în ultimele luni cînd este femeia gravidã, nu-i fac bine nici ei, nici copilului, de asemenea, Biserica cu atît mai mult recomandã abstinenþã, înfrînare în acele ultime luni foarte critice. Aici îl ajutã pe bãrbat foarte mult credinþa ca sã poatã sã se înfrîneze ºi sã conºtientizeze aceastã înfrînare. Deoarece, pentru acea poftã trupeascã de la care bãrbatul nu se înfrîneazã ºi o tulburã pe femeia lui ºi copilului i se transmite acel duh al desfrînãrii ºi poate sã-l afecteze toatã viaþa. Am întîlnit un asemenea caz cînd bãrbatul nu s-a înfrînat pe parcursul perioadei cînd femeia lui era gravidã ºi copilul s-a nãscut cu aceastã patimã în el ºi de mic copil fãcea acest pãcat ºi nu a putut sã se lase toatã viaþa lui, devenind un desfrînat notoriu, irecuperabil. Iatã ce mare responsabilitate au pãrinþii faþã de copiii lor încã din pîntece. Sfinþii Pãrinþi vãzînd marea responsabilitate ºi greutate ce poartã femeia cînd este însãrcinatã au dezlegat ca sã se poatã împãrtãºii cu Trupul ºi Sîngele Mîntuitorului indiferent de canonul pe care îl are sau ce pãcat ar fi fãcut ea. Deci, femeia cînd este gravidã sã se împãrtãºeascã în fiecare lunã mãcar cu 2-3 zile de post dacã nu poate sã þinã mai multe zile.

Acea împãrtãºanie ea nu o ia pentru vrednicia ei, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului. Este foarte important ca sã se împãrtãºeascã, lumineazã, îi dã

nea au fãcut sã primim pedepsele pedagogice ale lui Dumnezeu” (Ioan Vrienie, cap. 47).

Acest monah sfînt ºi înþelept, care se nevoia într-o sihãstrie din afara Constantinopolului, a fost chemat de patriarh ºi de împãrat la curte, ca sã rosteascã predici religioase ºi omilii care sã îndemne la pocãinþã, întoarcere, folos ºi mîntuirea sufletului creºtinilor. întrucît cunoºtea starea moralã a poporului ºi armatei, ºi tocmai de aceea îl chemaserã, a apãrut în faþa împãratului, a patriarhului ºi a celorlalte oficialitãþi ºi cu îndrãznealã le-a zis: „Pentru cã m-aþi chemat sã propovãduiesc cuvîntul lui Dumnezeu, am venit cu plãcere, dar dacã voi nu mã sprijiniþi, în zadar m-aþi adus. Am ºi eu o rugãminte cãtre patriarh ºi împãrat. Patriarhul sã arate interes spre a micºora cu severitate abuzurile ºi relele care se fac de cãtre cler, iar împãratul sã micºoreze abuzurile care se fac de cãtre armatã ºi popor, ºi atunci, cu ajutorul Domnului, va urma o îndreptare.

Dar întrucît nici patriarhul, nici împãratul n-au luat nici o mãsurã ºi nu s-au îngrijit de acest lucru, rãutatea a sporit ºi pãcatele s-au înmulþit, iar monahul a fost nevoit sã plece din Constantinopol ºi sã se întoarcã la sihãstria lui. Însã înainte de a pleca a rostit un ultim cuvînt ºi la urmã a mãrturisit pricina pentru care pleacã din oraº. Luîndu-ºi rãmas bun de la patriarh, de la sultan, de la cler ºi popor, a spus urmãtoarele cuvinte profetice: - Plec întristat ºi sã ºtiþi cã nu va trece multã vreme ºi eu voi muri; iar oraºul acesta, din cauza nenumãratelor pãcate ale celor care locuiesc în el, cu îngãduinþa lui Dumnezeu, va fi cucerit de cãtre turci, dar creºtinismul, elinismul ºi credinþa ortodoxã se vor pãstra. Atunci marele duce Luca Notaras i-a spus cuviosului Iosif: - Cum e cu putinþã ca Dumnezeu, care i-a zis lui Avraam cã dacã va afla în cetatea Sodoma ºi Gomora zece drepþi n-o va distruge, sã predea un oraº atît de mare, în care existã mulþi pãcãtoºi, dar existã ºi mulþi drepþi, nu zece, ci sute ºi mii?

- Cã existã mulþi, a rãspuns înþeleptul Vrienie, ºtiu, dar ºi aceºtia sînt vinovaþi de pãcatele multora, ºi pe dreptate Dumnezeu va preda oraºul în mîinile turcilor. Cînd va fi predat oraºul, îþi vei aduce aminte de cuvintele mele”. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) sãnãtate, îl fereºte de boli. Copilul, prin Sfînta împãrtãºanie, pe de o parte se împãrtãºeºte cu Hristos, iar pe de altã parte îºi începe viaþa duhovniceascã încã din pîntece, începe sã-l cunoascã pe Hristos înainte de naºterea sa pe acest pãmînt. Este pãcat sã-l lipsim pe copil de Hristos. El trebuie obiºnuit de atunci. Îmi pare foarte rãu cã aceste învãþãturi nu au fost suficient de lãmurite de cãtre preoþi în Bisericã ºi multã lume a fost ºi este lipsitã de aceastã informaþie capitalã pentru o viaþã autentic creºtinã ºi pentru o sãnãtate bioeticã a societãþii.

Orice om are nevoie de Bisericã ºi de Hristos, dar mai ales femeia gravidã are nevoie extraordinar de mult pentru cã are o viaþã în ea, mai poartã grijã de încã o viaþã ºi trebuie sã fie ajutatã de cãtre cei din jur.

Spovedania ºi împãrtaºania sînt cel mai mare ajutor pentru ea din toate punctele de vedere.

ATENÞIE CE MOªTENIM ªI CE TRANSMITEM! (1) Pe fiecare dintre noi trebuie sã ne preocupe foarte serios arborele nostru genealogic. Sã vedem cu ce venim pe acest pãmînt? Care este bagajul nostru genetic, comoara geneticã moºtenitã? Sã privim ce fel de pãrinþi am avut, cu ce-i moºtenim. Ce e bine ºi ce e rãu atît la ei, cît ºi la noi. Caracterele noastre rele moºtenite genetic de la pãrinþii noºtri sã încercãm cu puterea credinþei mai întîi sã le conºtientizãm ºi apoi sã ni le corectãm. Acest lucru nu este imposibil. De asemenea, cînd omul se cãsãtoreºte trebuie sã conºtientizeze ce înseamnã actul cãsãtoriei ºi care este marea responsabilitate. Sã fie foarte atent ce transmite mai departe la descendenþii sãi. Cu toate cã acest lucru este greu de înþeles, ºi mai ales de aplicat. Dar Domnul sã-i lumineze. Cuvintele pe care noi le rostim zilnic, rele sau bune, sînt în final niºte energii.

Iar noi, cei care le rostim sau le auzim, deci le emitem sau le recepþionãm, înmagazinãm în mintea noastrã aceste energii, ne hrãnim cu ele. Spre exemplu, cînd pomenim numele satanei, înjurãm, blestemãm, acel nume al satanei este energie negativã, maleficã prin excelenþã, este izvorul rãului. Or, noi înmagazinãm în fiinþa noastrã acele energii negative.

Isus veni ºi-n casa mea-ntr-o sarã: Era-ntr-un tainic ºi suav apus… ªi-am stat în casã singur cu Isus… ªi-afarã era blondã primãvarã.

Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clarã Cã oamenii sînt buni, deºi l-au dus Sã-L batã-n cuie pe Golgota sus, Fiindcã i-a iubit din cale-afarã. ªi mi-a mai spus cã poate fi iertat, Chiar Iuda, ce-L vîndu c-un sãrutat, Ca sã-ºi sporeascã cu treizeci, arginþii.

Apoi, plecînd, din prag mi-a spus aºa: Comoara sufletului, ca ºi-a minþii E sã iubeºti pentru-a putea ierta.

MIHAI CODREANU (1876-1957)

Tatãl nostru

Tatãl nostru carele eºti în cer, Pe Tine Te avem ºi-þi mulþumim În cîte cu lumin’ agonisim ªi-n umbrele odihnitoarei seri.

Tatãl nostru carele eºti în cer Sfinþeascã-se treimea Ta-n vecii, Vecii de flori, de vis ºi-ngenunchieri, Cã Tu sãdeºti ºi Tu pe toþi ne ºtii.

Tatãl nostru carele eºti în cer, Cãdem ºi nu ne duce în ispitã, În coasta noastrã-i suliþa de fier, Cu stropi rodim lumina risipitã.

Tatãl nostru carele eºti în cer Ne ducem ºi ne izbãveºte, Tatã, Floarea din noi ce naºte-a tot curatã ªi putrezeºte-n lacrimã ºi ger.

GEORGE GREGORIAN (1886-1962)

Pildã creºtinã Sãritura în înãlþime a credinþei Aici nu este vorba deloc despre performanþe sportive: cãci David nu este arãtat în Biblie ca sportiv, ci ca om al credinþei! Zidul peste care a sãrit este pentru el o imagine a problemelor ºi a piedicilor enorme, pe care le-a putut rezolva cu Dumnezeu.

Poate ºi tu cunoºti astfel de probleme înalte cît un zid, cu toate deznãdejdile, temerile ºi agresivitãþile lor. Cine nu ar dori sã sarã peste ele, sã învingã problema? A avut David „o reþetã secretã“?

Da ºi nu. Nu - deoarece pentru credinþã au existat totdeauna aceste cãi cunoscute de ajutor ºi biruinþã.

Da - pentru cã acest drum cunoscut de mult poate sã-mi aducã ajutorul doar atunci cînd merg eu personal pe el. Este viaþa cu Dumnezeu ºi încrederea necondiþionatã în El. Cu Dumnezeul meu: acesta a fost secretul credinþei lui David! În fiecare zi, el a trãit cu Dumnezeul sãu, s-a încrezut în El, a pus totul în mîna puternicã a lui Dumnezeu, i-a mulþumit ºi ºi-a exprimat bucuria în psalmi.

Cînd au venit grijile ºi necazurile, „zidurile“, pe care le-a simþit ca o suprasolicitare, le-a trãit cu Dumnezeul sãu - a sãrit cu Dumnezeul sãu peste orice zid de probleme. Cu Dumnezeul meu: poate fi valabil ºi pentru tine, dacã îþi încredinþezi Lui viaþa. Însã, reversul acestor energii negative este pomenirea numelui lui Iisus, este rugãciunea. Cînd ne rugãm cu buzele noastre sau ascultãm o rugãciune cititã de altcineva, ne împãrtãºim de energia cuvîntului rugãciunii, a lui Dumnezeu. Deci, a ne ruga, a pomeni ºi a invoca numele lui Iisus Hristos este cel mai pozitiv lucru pe care îl putem face. Numele lui Iisus deþine prin excelenþã energiile pozitive ale Harului Duhului Sfînt. Cuvîntul rugãciunii lui Iisus este cel mai puternic cuvînt, cel mai puternic nume atît pe pãmînt, cît ºi în ceruri. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 10 august 2018

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Peºtera Meziad din Bihor – mari sãli subpãmîntene de peste 30 de metri înãlþime Dacã alte þãri au catedrale ridicate cãtre cer, aici, la Peºtera Meziad, noi, românii, avem o adevãratã catedralã subpãmînteanã. Începînd cu magnificul portal, apoi cu prima salã, care se desfãºoarã ca un adevãrat amfiteatru de concerte, Peºtera Meziad se dezvãluie celor care o viziteazã ca o adevãratã peºterã mare, fiind una dintre primele peºteri amenajate ºi mult timp una dintre cele mai lungi peºteri din România (4.750 m lungime a galeriilor explorate, aflate pe mai multe nivele).

Ea este situatã în judeþul Bihor, pe Valea Meziadului, în regiunea sud-esticã a Munþilor Pãdurea Craiului ºi zona de vest a Munþilor Apuseni. Se aflã la o distanþã de 2,5 km de localitatea cu acelaºi nume, ce aparþine de comuna Remetea. Ea s-a format în urma evoluþiei subterane a douã pîraie. Peºtera are numeroase ramificaþii, fiind etajatã pe trei niveluri, dintre care cel inferior se afla sub apã.

Geograful austriac Schmidl este cel care face primele descrieri ale Peºterii Meziad în anul 1863. Tot el realizeazã ºi o primã schiþã, pentru circa 1.150 de metri de galerii. Aceastã muncã este dusã mai departe de Czaran Gyula, un adevãrat explorator al Apusenilor, considerat primul autor al unei hãrþi detaliate a peºterii.

Declaratã monument al naturii, ºi fiind o rezervaþie speologicã, peºtera a fost cercetatã intens. În anul 1921, a fost vizitatã de o echipã de geologi ºi speologi avînd în frunte pe renumitul speolog român Emil Racoviþã.

Peºtera Meziad a fost amenajatã în anul 1972 ºi deschisã publicului larg. Acum aceasta este inclusã în situl de importanþã comunitarã Defileul Criºului Repede – Pãdurea Craiului.

Peºtera are o gurã de intrare spectaculoasã, cu o înãlþime de 16 metri ºi o lãþime de 10 metri. Peºtera are vizitabile douã dintre nivelurile de carstificare: Nivelul inferior, care însumeazã 1.542 m ºi se caracterizeazã prin spaþii neobiºnuit de ample, mãsurînd frecvent între 20-30 m lãþime ºi 15-20 m înãlþime. Dupã circa 400 m, galeriile se îngusteazã brusc, nivelul inferior prelungindu-se prin douã galerii greu accesibile, care, din aceastã cauzã, nu sînt incluse în sectorul turistic al peºterii.

Nivelul superior, în lungime totalã de 3.208 m, prezintã trei zone principale de racord cu galeria inferioarã: Galeria descendentã, Galeria de joncþiune ºi Gîtul Dracului. Suprapunerea celor douã niveluri în regiunea Podului Natural creeazã un spectacol deosebit de impre-

Misterioasele porþi cãtre lumea de dincolo, construite de cãtre egiptenii antici În templele ºi mormintele din Egiptul antic erau construite, uneori, structuri despre care se spunea cã au rolul de a face legãtura cu lumea cealaltã, cu tãrîmul în care se aflau sufletele celor care-ºi încetaserã existenþa pãmînteanã. Aceste structuri aveau aspectul unor porþi sau uºi.

Ele erau, însã, doar „uºi false”, în spatele cãrora nu se afla nici o încãpere sau coridor ºi care, desigur, nu puteau fi deschise.

Prin aceste uºi sau porþi nu puteau trece, dupã cum susþineau preoþii din Egiptul Antic, decît sufletele celor decedaþi. Cu toate cã nu se vorbeºte prea des despre aceste „uºi false”, ele sînt destul de frecvent întîlnite în complexele funerare egiptene. Primele structuri de tipul acesta dateazã din Epoca Regatului Vechi.

sionant, înãlþimea totalã a cavernamentului ajungînd aici la 36 m.

Peºtera oferã condiþii prielnice pentru hibernarea liliecilor, în special cei din specia Miniopterus Schreibersii, care formeazã o colonie destul de mare în Sala Liliecilor din acestã peºterã. Cãlcînd atent pe traseul amenajat, la lumina lãmpilor, putem admira profilurile unor spaþii imense ce se deseneazã în semiobscuritate: Sala Mare, Sala Liliecilor, Sala Piramidei sînt doar cîteva exemple în acest sens. Secþiunea subteranã în care cele douã etaje vizitabile îºi etaleazã întreaga frumuseþe este cea a Podului Natural, punct de referinþã pentru circuitul turistic amenajat în Peºtera Meziad, unde înãlþimea cavernamentului atinge 36 de metri.

Curgerile stalagmitice, coloanele, stalactitele de mari dimensiuni fac parte din peisajul obiºnuit al peºterii. Pe lîngã depozitul de oase fosile ce au aparþinut ursului de peºterã (Ursus spelaeus, cel care a apãrut acum 300.000 de ani ºi a dispãrut cu 12.000 de ani în urmã, la sfîrºitul ultimei glaciaþiuni), descoperite în Sala Oaselor, în Peºtera Meziad au fost identificate ºi urme ale existenþei omului preistoric (Homo sapiens), din neolitic ºi paleolitic (fragmente de ceramicã ce aparþin de cultura Coþofeni, din cea a doua jumãtate a mileniului III î.Hr., fiind cea mai importantã culturã a perioadei de tranziþie la epoca bronzului).

Acum Peºtera Meziad este inclusã în situl de importanþã comunitarã Defileul Criºului Repede – Pãdurea Craiului, fiind declaratã monument al naturii. Din anul 2012 aceastã peºterã face obiectul unui proiect complex de amenajare ºi punere în valoare, numit „Peºtera Meziad, o peºterã pentru naturã ºi oameni”, proiect finanþat în cadrul programului Green Entrepreneurship de cãtre Romanian American Foundation ºi Fundaþia pentru Parteneriat.

Proiectul nu este doar o iniþiativã pur economicã, el avînd ºi o componentã de responsabilitate socialã ºi de mediu importantã. Recentele amenajãri realizate de CAPDD Bihor au pus ºi mai mult în valoare frumuseþile Peºterii Meziad. În prezent se pot parcurge 1.100 de metri lungime, iar turiºtii pot descoperi aceastã lume subteranã în toatã frumseþea ei ºi în condiþii de deplinã siguranþã.

Peºtera poate fi vizitatã doar în prezenþa ghizilor, în schimbul unui tarif de vizitare modic. Se poate ajunge la peºterã folosind drumul naþional E-79 (76) dintre Oradea ºi Vîrfuri, cu ramificaþia spre Beiuº prin centrul oraºului, de unde peºtera se aflã la o distanþã de 22 km, din Beiuº urmînd ºoseaua Roºia (Borod) – Aleºd. Din Beiuº pînã la satul Remetea sînt circa 6 km, iar din Remetea drumul duce la Meziad. Calea spre peºterã este un drum forestier, iar portalul imens, odatã apãrut „la orizont” atrage ca un magnet turistul doritor de aventurã.

Grupul minim pentru intrarea în peºterã este de 5 persoane. Tura ghidatã dureazã aproximativ 45 minute.

Temperatura medie în interiorul peºterii, indiferent de anotimp, este de 9-12 C. Dacã nu vã luaþi o hainã mai groasã, doar întunericul vã va îmbrãþiºa în imensele spaþii subterane, catifelat ºi enigmatic.

Conf. univ. dr. GEORGE V. GRIGORE Frecvent, aceste uºi erau dãltuite în monoliþi de calcar; ulterior, dupã cioplire, ele erau pictate în roºu ºi negru. Alteori, mai rar, misterioasele „porþi false” erau confecþionate din lemn sau erau doar pictate pe suprafeþele plane ale unor ziduri. La început, aceste structuri erau simple, ulterior devenind din ce în ce mai complexe ºi mai mari. Aceste inscripþii conþineau, cîteodatã, blesteme la adresa profanatorilor ºi binecuvîntãri la adresa celor care ar fi depus ofrande ºi care nutreau respect pentru cei dispãruþi. Pe unele astfel de uºi false au fost cioplite chipurile celor decedaþi. La egipteni, ele jucau un rol aparte, datã fiind importanþa pe care o acorda anticul

Sfatul medicului

Ce sînt bãtãturile ºi cum se pot preveni?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul DR. TAREK NAZER echipei Manchester United.

Bãtãturile sînt îngroºãri dureroase ale pielii care apar din cauza suprasolicitãrii mecanice. Reprezintã o reacþie de apãrare a pielii la adresa unei hiperpresiuni din anumite puncte ale piciorului sau mîinii.

Localizarea cea mai frecventã este cea plantarã, urmatã apoi de palme, coate, genunchi ºi degete.

Care sînt cauzele?

Apar din cauza unui dezechilibru anatomofuncþional al piciorului, cu modificarea zonelor de presiune ºi suprasolicitarea anumitor suprafeþe de pe talpã. Cele mai frecvente cauze sînt anomaliile anatomiei oaselor piciorului (hallux valgus, hallux rigidus, platfus), purtarea de încãlþãminte sau ºosete nepotrivite, ortostatism prelungit, prezenþa unei deformãri sau denivelãri în încãlþãminte (o pietricicã), obezitatea, bolile metabolice (picior diabetic) ºi reumatologice (poliartritã reumatoidã) sau traumatismele.

Cum se manifestã?

Simptomele includ dureri la mers sau la purtarea pantofilor ºi dificultãþi la încãlþare, cu limitarea progresivã a mersului.

Cum se pot trata?

Tratamentul nechirurgical presupune adaptarea încãlþãmintei cu una comodã, normalizarea greutãþii, limitarea ortostatismului prelungit, tratamentul bolilor de bazã. Iar tratamentul chirurgical se aplicã doar dupã eºecul tratamentului conservator.

Cum se pot preveni? * se va purta încãlþãminte adecvatã ºi încãpãtoare; * se vor purta ºosete potrivite; * se vor folosi inserturi ortopedice (talonete) pentru a þine piciorul ºi degetele de la picioare întro poziþie cît mai comodã.

Neglijate, bãtãturile pot duce la apariþia unor complicaþii, precum tulburãrile de mers, artrita, bursita sau ulcerele cutanate. www.consultatieortopedie.ro popor cinstirii morþilor ºi legãturilor cu lumea de dincolo.

Interesant este cã astfel de structuri au fost descoperite ºi în America de Sud, acolo unde, dupã cum se ºtie, existau populaþii care au clãdit piramide, precum egiptenii. În regiunea montanã Hayu Marca din Peru existã o misterioasã „poartã cãtre tãrîmul zeilor”. Bãºtinaºii din America de Sud considerau cã aceste porþi fuseserã folosite de cãtre unii dintre eroii din vechime pentru a ajunge la zei ºi cã, prin ele, aceºti oameni de seamã se puteau întoarce, pentru scurte perioade de timp, din lumea de dincolo, spre a inspecta locurile în care vieþuiserã.

TOMI TOHÃNEANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 10 august 2018

Pentru împrospãtarea memoriei O problemã vitalã a Þãrii: casele naþionalizate (1) (urmare din pag. 1) Dacã le-ar fi stat în putere, ar fi comandat ºi o ploaie, numai ca sã nu ne adunãm. O serie de publicaþii aservite Puterii deformeazã grav tot ceea ce spunem sau ceea ce facem noi – n-aveþi decît sã luaþi presa din dimineaþa acestei zile ºi veþi vedea cum se lanseazã la apã corabia pirateriei ºi a necinstei, minþindu-se populaþia cum cã noi vrem sã instigãm la violenþã ºi sã rãsturnãm prin forþã Regimul Constantinescu-Ciorbea. Dacã un om amãrît geme pe stradã, strigînd: „Mi-e foame!”, imediat sare Cornel Nistorescu de la „Evenimentul zilei”, cu figura lui abulicã, ºi-l dãdãceºte cam aºa: „Bine, omule, dar nu te gîndeºti la coaliþia guvernamentalã, la stabilitatea Þãrii, la imaginea noastrã peste hotare? Asta-i problema noastrã acum? De ce instigi la revoltã?” Faptul cã directorul ziarului respectiv are nu mai puþin de 3 vile – la Bucureºti, Snagov ºi Braºov – ºi ºi-a înscenat furtul propriilor bijuterii de aur, ca sã scape de un partaj la divorþ, aratã calitatea eticã mizerabilã a „lupilor moraliºti”, care vã tot invitã sã strîngeþi cureaua, în timp ce ei fac averi colosale pe spinarea voastrã. Dacã vine un alt nefericit ºi urlã: „M-am sãturat!”, îºi face apariþia, instantaneu, celãlalt pompier de serviciu de pe scara de incendiu a Palatului Cotroceni, numitul Sorin Roºca-Stãnescu, scormonitor prin canalele Bucureºtilor, care, cu o neruºinare ºi o violenþã ieºite din comun, pe care i le cunosc din anii de liceu, pe vremea cînd îºi bãtea propriul tatã, îl va pune imediat la zid pe bietul protestatar, acuzîndu-l cã e comunist, securist, extremist, antireformist ºi chiar fascist. Dacã unii ºefi ai Serviciilor Secrete ale Þãrii ar spune public ce mi-au spus mie în particular, ziarul „Ziua” ar trebui scos în afara Legii, pentru cã primeºte sute de mii de dolari pe an din Canada, de la o agenþie de spionaj, ºeful publicaþiei fiind, de altfel, unul dintre cei 3 directori de cotidiene nominalizaþi ca spioni. Dar vine ºi al treilea om din gloatã, care îndrãzneºte sã reclame cã se apropie iarna, ºi în casã e frig, ºi nici mãcar la spital sau la azil nu poate fi primit, fiindcã nu mai sînt medicamente, ºi nici hranã, realitãþi dramatice, care au devenit o dominantã a societãþii noastre. Imediat, tabãrã cu gura pe ei ceilalþi teroriºti de presã, Petre Mihai Bãcanu, Andrei Cornea, Alina Mungiu-Pippidi, Radu Budeanu, Radu Nicolau, Mircea Dinescu, Alex. ªtefãnescu ºi alþii de aceeaºi teapã, care îl leagã fedeleº pe temerar, declarîndu-l tocmai bun de dus la Ospiciu.

I-am nominalizat pe toþi aceºtia pentru cã eu însumi sînt ziarist, public de exact 30 de ani în presã, cunosc foarte bine ce forþã poate avea mass-media ºi, pur ºi simplu, îmi e ruºine de ceea ce se petrece acum în breasla noastrã, ocupatã de impostori, nemernici ºi trãdãtori de Þarã! Niciodatã nu mi-aº fi putut închipui cã presa românã, pe care au slujit-o spirite nobile ºi justiþiare, ca Mihai Eminescu, George Bariþ, I.L. Caragiale, N.D. Cocea, Nicolae Iorga, Tudor

Arghezi, Pamfil ªeicaru, Eugen Barbu, va ajunge sãi numeascã „huligani” ºi „tîlhari” pe muncitorii greviºti, iar pe patrioþii care apãrã viaþa ºi demnitatea românilor din Transilvania sã-i ºtampileze cu calificativele infamante de xenofobi ºi ºovini, ba chiar ºi nebuni. Va veni în curînd clipa cînd se va vedea cît de mult rãu au putut face Poporului Român, într-un moment istoric crucial, toate aceste publicaþii sau emisiuni de Televiziune, care ar fi în stare sã slujeascã orice forþã maleficã, pentru niºte blestemate contracte publicitare, sau burse peste hotare, ori bani negri – numai interesele adevãrate ale Neamului Românesc nu le vor sluji. Atunci cînd simþiþi cã psihoza care apasã societatea româneascã este mai chinuitoare decît de obicei, cînd vã treziþi dimineaþa ºi vã luaþi lumea în cap de lehamite ºi disperare – e bine sã vã gîndiþi cã la boala asta de nervi, care a pus stãpînire pe Cetate, ºi pe care unii o numesc „crizã moralã”, a contribuit ºi politica iresponsabilã a noii conduceri a Televiziunii Române ºi a unor publicaþii, care au evoluat de la vînãtoarea de oameni la vînãtoarea unui Popor întreg. Mie nu mi-e fricã de toþi aceºti mercenari, ºi nici de stãpînii lor din strãinãtate, aºa cã îi avertizez cã, pentru tot rãul pe care îl fac ei Poporului Român, sã se aºtepte din partea mea la cea mai severã pedeapsã. Terorismul de presã înregistrat în România din 1990 încoace reprezintã o molimã mult mai periculoasã decît epidemiile de holerã ºi o ciumã din secolele trecute. Asta nu mai e democraþie, ci batjocurã. Asta nu mai e libertate de expresie, ci atentat la Siguranþa Naþionalã ºi subminare a Economiei Þãrii. Pentru cã atunci cînd justifici lichidarea unor ramuri economice strategice, cum sînt mineritul, petrochimia, zootehnia ºi industria de apãrare, minþindu-i pe oameni cã ce bine ar fi dacã s-ar lãsa azvîrliþi în ºomaj – te faci vinovat de atentat la independenþa alimentarã ºi energeticã a Þãrii, periclitînd întreg eºafodajul Apãrãrii Naþionale ºi chiar supravieþuirea biologicã a acestui Popor. ªi, odatã ajuns aici, daþi-mi voie sã mã refer la cîteva dintre nemulþumirile grave care ne-au scos ºi pe noi, ºi pe dvs., în stradã. În decembrie 1996, la ºedinþa de învestiturã a Guvernului Ciorbea, am rostit, în faþa Camerelor Reunite ale Parlamentului, un discurs îndurerat. Am avertizat atunci cã programul de guvernare anunþat n-are cum sã dea rezultate, nici în 1.000 de ani, cã vînzarea pãmîntului cãtre strãini e o practicã nesãnãtoasã ºi fãrã precedent în Istoria României ºi cã antrenarea U.D.M.R.-ului la conducerea Þãrii poate duce la o veritabilã catastrofã. Semnalul de alarmã pe care l-am tras atunci n-a reuºit sã stopeze rinocerizarea galopantã a Guvernului româno-maghiar. Noua Putere, instalatã prin cele mai scelerate minciuni care s-au rostit vreodatã în politica româneascã, se credea stãpînã pe situaþie. Ei n-aveau nici o strategie – ci o ºmecherie îndelung însuºitã ºi exersatã, în anii de instructaj

O problemã vitalã a Þãrii: casele naþionalizate (2) Unde sã locuim, domnule þãrãnist Tiberiu Vladislav, în timp ce votãm aceastã lege? Noi reprezentãm segmentul de electorat, bun sau rãu, care ne-a trimis aici. Deci ºi proprietari, ºi chiriaºi.

Poate ar trebui sã votãm aceastã lege in vitro! S-o votãm sub un clopot de sticlã! În Emisferele de Magdeburg! Sã nu ne atingã deloc realitãþile sociale!

Locuim ºi noi în niºte case. Eu locuiesc într-o casã cu chirie la I.C.R.A.L., de 4 camere. Pot sã plec ºi mîine de-acolo. Nu se moare din asta. Dar de ce sã mã bãnuiþi dvs. cã eu aº vota pentru chiriaºi, numai pentru cã eu însumi sînt chiriaº? E normal aºa ceva?

Cred cã în felul acesta unii colegi din Opoziþie alimenteazã o stare tensionalã creatã în mod deliberat ºi de niºte falºi ziariºti din presa scrisã, ºi de la Televiziune, care au început sã alerge cu maºinile cu girofaruri ºi goniometre, sã ne pozeze casele, care pe unde stãm. În urmã cu douã luni, m-am pomenit cu un anume George Borcescu de la Televiziune, care îmi poza casa din toate poziþiile. Am vrut sã-l invit sã intre în casã, civilizat, sã-l servesc cu o cafea. N-am nimic de ascuns. Probabil, unii din Opoziþie sau unii de la Televiziune doresc ca senatorii din arcul guver-

namental sã doarmã sub podurile Dîmboviþei sau la gura Metroului!? Vreþi sã ajungem ºi acolo? Ne-am pomenit daþi pe post, dupã trei zile: „Ia uite, noua nomenclaturã”! De ce eram noua nomenclaturã? Dar de ce noua nomenclaturã nu este ºi domnul Ion Raþiu? De ce nu este ºi domnul Octavian Paler, care locuieºte în Cotroceni, într-o vilã datã de Gospodãria C.C. al P.C.R.?! De ce nu este ºi domnul Crin Halaicu, care acum a fãcut o afacere profitabilã în ªoseaua Kiseleff, ca orice liberal care se respectã, ºi ºi-a luat o casã cu vreo 12 camere ºi cu sute de metri pãtraþi de curte? Dacã noi nu stabilim de la bun început de pe ce poziþii vom vota aceastã lege ºi cu ce fel de convingeri vom porni la abordarea fiecãrui articol, înseamnã cã sîntem niºte posibili delincvenþi de opinie, pentru cã sîntem suspectaþi de necinste. La încheierea ºedinþei precedente, înainte de pauzã, l-am rugat, împreunã cu colegul Emil Tocaci, pe acest titan al gîndirii artistice din Iaºi, domnul Ioan Solcanu (Amuzament în salã) sã ne dea ºi nouã un Drept la Replicã. Nu ne-a dat Dreptul la Replicã, pentru cã lumea se grãbea. (Domnul Ioan Solcanu: Eu credeam cã titanii sînt numai în Bucureºti.) Da, mai

prelungit pe care îl primiserã de la Fundaþia Hans Seidel din Germania, de la Fundaþia pentru Democraþie din S.U.A. ºi de la alte agenþii de spionaj mascat. Ei n-aveau în minte decît lichidarea rapidã a Patrimoniului Naþional, strîngerea de fonduri pentru consumul intern, ca sã astupe gura populaþiei o perioadã cît mai îndelungatã, pentru a cîºtiga timp ºi a pune în aplicare planul unei restauraþii diabolice. ªi astfel, în loc sã se elaboreze ºi sã se voteze legi importante, pe care populaþia le aºteaptã, cum ar fi legea Patrimoniului Naþional ºi Legea Turismului – „monstruoasa coaliþie” a dat la întors, în regim de urgenþã, Legea Fondului Funciar, Legea Imobilelor Naþionalizate, Legea Administraþiei Publice Locale, Legea Învãþãmîntului ºi alte acte normative. Toate modificãrile astea, care costã Parlamentul ºi timp, ºi bani, au la origine un clientelism politic mai mic, sau mai mare, dar la fel de sinistru. Pe care îl cauþi, din coaliþia guvernamentalã, are de revendicat cîte o vilã, douã, ba chiar blocuri întregi, sau pãduri ºi moºii întinse. Milionul de voturi ungureºti, care i-a adus la Putere pe aceºti geambaºi politici, trebuie rãsplãtit, astfel încît s-a rupt, în mod brutal, echilibrul ºi aºa destul de fragil care exista în Transilvania. Pe mîna ºi cu acordul unei Puteri trãdãtoare de Neam are loc procesul de maghiarizare forþatã a mai multor judeþe din Transilvania. Am avut privilegiul de a intra în posesia unui document stupefiant, pe care mã bucur – ce bucurie tristã! – cã l-am publicat primul în presa românã: e vorba de Statutul de Autonomie a aºazisei Þãri a Secuilor, cuprinzînd judeþele Harghita, Covasna ºi Mureº. Revanºismul unguresc pregãteºte un stat în stat, cu un preºedinte propriu, cu o Poliþie proprie, aici, în inima României. Zilele trecute, am mai primit o adresã, pe care autorul proiectului amintit, Csapó Joszef, i-o expedia tovarãºului sãu de partid, Akoº Birtalan, cãruia îi cerea sã intervinã pentru împroprietãrirea unui Ordin Catolic din Ungaria cu... Bãile Felix! Primul, Csapó Joszef, e senator al României. Al doilea, Akoº Birtalan, e ministrul Turismului României. Amîndoi sînt plãtiþi cu bani grei, au ºefe de cabinet, au maºinã la scarã ºi numeroase facilitãþi ºi onoruri, toate pe spinarea Statului Român. ªi de acolo, de sus, unde i-a cocoþat tandemul inconºtient Emil Constantinescu – Victor Ciorbea, ei îºi rãsucesc mustaþa de honvezi, scot cuþitul de la tureatca cizmei ºi îl înfig în inima aceluiaºi Stat Român! Dacã pui piciorul în prag ºi îi iei la întrebãri, vor spune cã au vorbit sau cã au acþionat în nume personal – numai cã, în nume personal, cel mult te poþi spãla pe dinþi, dimineaþa, la baie, nicidecum nu umbli cu foarfecã pe hartã ºi nu instigi la segregaþie, într-o Europã care tocmai vrea sã se unifice. Avem de-a face cu aceeaºi stare de lucruri care a urmat Diktatului de la Viena. Numai cã atunci se produsese un Diktat fascist impus de Hitler ºi Mussolini, iar Nord-Vestul Transilvaniei intrase sub ocupaþia militarã a Ungariei lui Horthy. (va urma)

ales aceia care locuiesc în cartierul Titan. Domnilor colegi, de undeva, din salã, un domn, nu-l cunosc, dar se pare cã este serios ºi, în orice caz, este credibil, pentru cã îmi confirmã informaþiile pe care eu însumi le am, mi-a trimis un bilet din care reiese urmãtoarea chestiune: valorosul nostru actor George Constantin a murit de inimã rea, pentru cã numai cu puþine zile înainte, soþia unui primar din Opoziþie, soþia primarului Popovãþ, a venit în inspecþie, în vîjîialã, prin casa acestui om, care a adus glorie scenei româneºti, ºi a spus cã-i dã afarã pe toþi. ªi aºa de bine l-a dat afarã, cã, de fapt, l-a dat înãuntru. A intrat în pãmînt, a murit. Acesta este un aspect. Al doilea aspect: domnul Crin Halaicu se lãuda, la o recentã Conferinþã de Presã, cã a semnat cu mîna lui 466 de Ordine de restituire a unor imobile. Bine cã nu a zis 666, chiar aveam de-a face cu cifra fiarei apocaliptice, cu Antichristul. De cînd dã domnul primar Crin Halaicu asemenea dispoziþii, în absenþa legii? Vã rog sã consideraþi cã s-a abuzat de neatenþia noastrã. Sã se mai voteze o datã, pentru cã nu e bine sã ne puneþi în faþa faptului împlinit. Vreþi sã iasã adevãrul la ivealã? De ce vã e teamã de un vot cinstit? (Aplauze)

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (8 iunie 1994, plenul Senatului României)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 10 august 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

Dar, românii Secolului XIX nu-ºi puneau astfel de probleme. Ei redescopereau Roma ºi asta le fãcea bine. În aceastã emulaþie a regãsirii izvoarelor, poetul la modã (al întregii suflãri româneºti), Vasile Alecsandri cucereºte laurii Festivalului Felibri, patronat de Frédéric Mistral, cu o poezie în care toate cuvintele erau de origine latinã ºi nici nu mai aveau nevoie de traducere: „Ginta latinã”. Pentru parfumul de o savoare aparte, al acelor vremuri, voi reda circumstanþele în care a avut loc evenimentul; era primul mare premiu de poezie cucerit de un român peste hotare (1878), iar un al doilea n-avea sã mai vinã decît dupã aproape 90 de ani (1965), cînd Tudor Arghezi a fost încununat cu laurii Premiului Herder – premiu care, din pãcate, dupã anul 1980, s-a degradat progresiv, fiind acordat, pe bazã de „lobby” politic, la tot felul de impostori fãrã operã. Fragmentele provin dintr-o biografie a omului luminos pe care Eminescu îl numea „acel rege-al poeziei, veºnic tînãr ºi ferice”: „Întors dupã aceea la Mirceºti, Alecsandri se pregãteºte sã rãspundã insistentei invitaþii a felibrilor, ce-l premiaserã în 1878, de a merge la Montpellier.

Atunci cînd fusese premiatã poezia sa «Cîntecul gintei latine», din cauza dificultãþilor materiale pe care le strãbãtea, el nu a putut rãspunde chemãrii ce i se fãcuse. Mistral a fost cel care primi în numele lui Alecsandri Cupa ce i se atribuise. Fãgãduise cã va veni cu altã ocazie. În primãvara aceasta (1882) erau noi «jocuri florale» în Provenþa ºi el a fost invitat din nou, stãruitor. Într-o scrisoare din octombrie 1881 el scria, ca de obicei dupã ce nevoia era depãºitã, lui Ion Ghica: «De multã vreme mã sufoc în mijlocul dificultãþilor mele financiare. Recolta de grîu mi-a îngãduit sã-mi plãtesc ultima datorie mare». Cum nu mai fusese în strãinãtate din 1876, ardea de nerãbdare sã cãlãtoreascã, aºa cã îºi anunþã vizita la Montpellier”.

Am sã fac douã remarci: 1) Lumea româneascã era destul de sãracã, din moment ce întîiul poet al þãrii, fost ministru de Externe, n-a mai cãlãtorit peste hotare timp de 6 ani ºi a trebuit sã aºtepte strîngerea ºi vinderea grîului, aºa cum, la o altã dimensiune, în vara anului 1916, România a aºteptat recolta de grîu pentru a intra în rãzboi. Dumnezeu, prin gura lui Moise (chit cã acesta era gîngav) ne transmite un mesaj pe cît de scurt, pe atît de mãreþ prin adevãrul ºi eternitatea lui: „Totdeauna vor fi sãraci în þarã” (Deuteronom 15:11); 2) Dupã aproape 100 de ani, tot în Franþa (mai exact, într-o cafenea din Paris), Mircea Eliade „prezida” o adunare de români exilaþi, cu dragoste de Neam ºi Þarã, dînd tonul romanþei „Steluþa”, compusã pe versurile aceluiaºi Alecsandri, în amintirea iubirii sale defuncte – sîntem, totuºi, un popor sentimental, nu mistic. Nu numai Mircea Eliade cînta, ci ºi Vasile Alecsandri, care, într-o scrisoare adresatã soþiei sale, Paulina, mãrturiseºte cã pe corniºa Mãrii Mediterane, în drum spre Monte Carlo, „privighetorile cîntau nebune de-a lungul malurilor mãrii (…) ºi eu însumi, ca sã nu stau degeaba, cîntam bucãþi din «Bãrbierul din Sevilla»”. În sfîrºit, iatã ºi ce primire triumfalã i s-a fãcut: „A ajuns la 7 mai 1882 la Montpellier. A fost întîmpinat cu mare pompã de cei mai însemnaþi felibri ºi începu o lungã serie de adunãri solemne, de serbãri literare, de mese intime ºi banchete oficiale cu zeci de persoane, cu lungi discursuri ºi cu nenumãrate complimente. A fost numit de aceºti francezi Victor Hugo al României, ba chiar al Orientului, regele poeþilor etc.”. Românii încep sã se miºte ceva mai organizat prin Europa. Începuturi promiþãtoare erau, ce-i drept, iar noile generaþii cãutau prin lãzile de zestre din poduri, sau prin arhive, ºi se fãleau cu ce fãcuserã înaintaºii. Un strãmoº (pe linie maternã) al Marthei Bibescu fusese negociator ºi semnatar, din partea Înaltei Porþi, al Pãcii de la Karlowitz, micul oraº din Serbia, unde, la 1699, se punea capãt rãzboiului dintre Imperiul Otoman, pe de o parte, ºi Liga Sfîntã (Rusia, Austria, Veneþia ºi Polonia), pe de altã parte. Cine era acest om atît de important? Nimeni altul decît Alexandru Mavrocordat (Exaporitul, adicã sfetnicul secret al Sultanului), trãitor între anii 1641 ºi 1709, medic ºi filosof, profesor la Academia din Constantinopole, dar ºi mare dragoman (ºeful traducãtorilor) al Imperiului, diplomat iscusit, apreciat ca un prinþ de

vazã de cãtre împãratul habsburgic Leopold al II-lea.

Dupã trei generaþii, un urmaº al sãu, tot Alexandru, se afirmã ca poet, om politic ºi ostaº temerar – dar nu în tabãra turceascã (precum strãmoºul sãu), ci în aceea greceascã, moment în care – zice legenda – bunul sãu amic, Lordul Byron, a murit, la Missolonghi, în braþele lui; un alt prieten al acestui personaj interesant, Mavrocordat, poet la fel de faimos ca Byron, l-am numit pe Shelley, murise înecat, cu numai 2 ani înainte. Puþin mai tîrziu, se

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (27) înfiripa zvonul despre povestea de dragoste a Lordului Byron cu o frumoasã româncã, dupã care aceasta a dat naºtere unui fiu care, la rîndul lui, l-ar fi fãcut pe poetul Grigore H. Grandrea – aºa susþinea acesta ºi, sincer sã fiu, nu ºtiu dacã nu cumva e ºi o dozã de adevãr aici. Un fiu al domnitorului Gheorghe Bibescu, Nicolae, se însoarã cu o zdrahoancã de femeie, pe nume Hélene d’Elchingen, care era nepoata Mareºalului Ney. Aceºti doi fraþi Bibeºti – Nicolae ºi George – stabiliþi la Paris, dupã moartea atît de ciudatã a tatãlui lor, „hospodarul” Þãrii Româneºti, au cumpãrat primele tablouri ale unui tînãr pictor care semna Manet (cred cã acesta a fost inspirat sã facã tabloul „Execuþia lui Maximilian” de cãtre unul din fraþii Bibeºti, care luptase în Mexic); aceiaºi fraþi l-au încurajat pe un alt tînãr pictor, care semna Renoir, iar o rubedenie de-a lor, prinþul Alexandru Bibescu, împreunã cu soþia lui, muzicianã, l-a susþinut pe un alt debutant, care bãtea la porþile gloriei, Debussy.

Nu la mare distanþã, în timp ºi spaþiu, Vasile Alecsandri fusese primit în audienþã, de mai multe ori, de Napoleon al III-lea. Fata lui Gh. Asachi, Hermiona, se mãritã cu vestitul istoric francez Edgar Quinet. Marele Victor Hugo – neîndoielnic, personalitatea culturalã nr. 1 a Europei la acea vreme – coresponda cu generalul ºi omul politic român Ioan Em. Florescu, dar o primea ºi pe tînãra Elena Vãcãrescu, dupã cum am vãzut. La începutul lui 1883, Ciprian Porumbescu (care se trata de plãmîni în Italia) îi face o vizitã lui Giuseppe Verdi, la vila acestuia de lîngã Genova, iar, ceva mai tîrziu, Haricleea Darclée leagã o strînsã prietenie (chiar prea strînsã!) cu Puccini. Sporadice ºi aflate sub zodia hazardului, vizitele strãinilor în Þãrile Române ºi ale românilor în lumea largã încep sã devinã un fenomen constant, asemãnãtor polenizãrii plantelor de cãtre albine. Dacã pe la anul 1790 un cãlãtor francez era uimit sã gãseascã, într-un han din Zimnicea, muºtar picant de Dijon – dupã 100 de ani aveau sã ne viziteze tot felul de somitãþi, ca Johannes Brahms (turneu de concerte în Banat ºi Ardeal), Richard Strauss (cel care a pus pe muzicã poemul filosofic „Aºa grãit-a Zarathustra”, de Nietzsche), dar ºi capete încoronate, ca Franz Joseph ºi Þarul Nicolae al II-lea. În colecþia mea numismaticã am o medalie mare, de bronz, bãtutã cu prilejul botezãrii micului Prinþ Nicolae (fiu al tinerei perechi princiare Ferdinand ºi Maria) de cãtre Nicolae al II-lea, reprezentat la ceremonie de Prinþul Dolgoruki. Acest Nicolae al II-lea era un om deosebit, animat de idei pacifiste. Puþinã, prea puþinã lume ºtie astãzi cã el încercase, în tinereþe, sã devinã un campion al pãcii universale. În Sociologia rãzboiului, de Dimitrie Gusti7, carte apãrutã chiar în toiul primei conflagraþii mondiale, se pomeneºte de un plan al autocratului de la Kremlin: „În ziua de 24 august 1898 s-a scris o datã memorabilã în analele istoriei politice. Cãci, în acea zi, actualul Þar al tuturor ruºilor, Nicolae al II-lea, a lansat un manifest cãtre statele culte (civilizate – nota mea, C.V.T.) ale acestei lumi ºi care cuprindea douã deziderate. Mai întîi, Þarul propunea dezarmarea generalã; el îºi manifesta dorinþa ca statele sã înceteze cu înarmãrile, care deveneau, încã de pe atunci, din ce în ce mai împovãrãtoare pentru prosperitatea publicã. În al doilea rînd, Þarul propunea stabilirea unei pãci universale; el invita toate

statele de a conlucra la o operã de solidaritate comunã, pentru a gãsi mijloacele necesare, care sã previnã grozava calamitate a unui rãzboi universal, care, încã din 1898, devenea din ce în ce mai ameninþãtoare”. Bietul Nicky, cum a exclamat veriºoara sa, Regina Maria a noastrã, la aflarea veºtii cã a fost asasinat, împreunã cu întreaga sa familie, în 1918! Aºa dupã cum se poate observa, cu 20 de ani înainte de tragicul sfîrºit al sãu ºi al neamului sãu, Þarul parcã avea o premoniþie. Destinul a fãcut ca el, care milita pentru dezarmare ºi pace, sã fie singurul ºef de stat ucis în acel rãzboi, de care se temuse atît.

Meritã sã zãbovim, din nou, asupra a ceea ce aº numi „zona paranormalã a Istoriei”. Încã din primele momente ale legãturii sale cu Þarina Alexandra, ciudatul cãlugãr Rasputin i-a spus acesteia: „Tu, soþul tãu ºi copiii tãi veþi trãi atîta timp cît voi trãi eu. Cînd mie îmi va veni sfîrºitul, voi o sã mã urmaþi în scurtã vreme”. Relaþia lor a durat de la 1905 pînã în 1916, cînd Rasputin a fost asasinat, familia imperialã urmîndu-l, în moarte, la mai puþin de 2 ani. Maxim Gorki susþinea cã þareviciul (moºtenitorul tronului) n-ar fi fost rodul dragostei dintre Þar ºi Þarinã, ci al adulterului acesteia cu Rasputin. Fiindcã iatã ce-i scria aceasta mujicului care o hipnotiza: „Iubitul ºi stãpînul meu de neuitat, salvator ºi mentor, ce dor îmi e de tine! Cînd eºti lîngã mine sînt întotdeauna seninã, o, stãpînul meu! Îþi sãrut mîinile ºi îmi rezem capul de umãrul tãu puternic. Cît de uºoarã, cît de bine mã simt în acel moment! Atunci, nu am decît dorinþa sã adorm, sã adorm, pe vecie, în braþele tale”.

Printr-o mãiastrã dedublare a personalitãþii, Þarina (nemþoaicã la origine) îºi iubea ºi soþul la fel de pãtimaº, într-un triunghi conjugal impregnat cu exaltarea unui fetiºism care-i face pe cei care conduc destinele a milioane de oameni sã fie, în fond, niºte copii mari.

La 15 septembrie 1915, Alix îi scrie, de la reºedinþa din Þarskoe Selo (Satul Þarului) soþului ei încoronat (ºi încornorat), aflat la Petersburg: „Nu uita sã þii iconiþa în mînã ºi sã te piepteni de cîteva ori cu pieptenul pe care þi l-a dat El (Rasputin – nota mea, C.V.T.), înainte de ºedinþa cu miniºtrii. La revedere, Iubit drag, Scumpul meu Soþ, bucuria vieþii mele – te acopãr cu lungi ºi tandre sãrutãri”. Un astfel de ºaman, cu o indiscutabilã forþã magneticã, a ucis românul basarabean Puriºkievici, care îºi aminteºte cã, pentru a se concentra ºi a nu rata împuºcãturile, atenþie, „m-am muºcat tare de încheietura mîinii stîngi”. Dar ce mai conta moartea unui om – fie el ºi diavol – cînd ºi ruºii, ºi alþii, mureau atunci cu sutele de mii?

N-ar fi lipsit de interes sã se publice o carte – sau sã se facã un film documentar – pe tema celebritãþilor care au vizitat meleagurile româneºti în epoca modernã, de la Paul de Alep ºi Lady Craven, la Prinþul de Ligné (pe care l-a prins Revoluþia Francezã de la 1789 la Bucureºti), la Sir Hudson Lowe (temnicierul lui Napoleon, pe Insula Sfînta Elena, care, în 1826, în drumul sãu de la Constantinopol spre Europa, zãboveºte cîteva zile pe malurile Dîmboviþei) ºi pînã la tînãrul conte Lev Tolstoi (care, în Rãzboiul Crimeii, a petrecut o bunã perioadã de timp în Muntenia, rãsfoind „Foletul Novel” într-o librãrie de lîngã Biserica Kretzulescu ºi mîncînd îngheþatã pînã s-a îmbolnãvit de amigdalitã, dupã cum îi scrie el mãtuºii sale, Contesa Tolstoia; viitorul clasic al literaturii universale joacã ºi cãrþi, ca ultimul cartofor, la 12 august 1854 pierzînd nu mai puþin de 3.000 de ruble, a doua zi fiind nevoit sã-ºi vîndã calul, pentru a plãti datoria). Cu desãvîrºire necunoscutã e vizita în Banat a lui Montesquieu, la 1728 (filosoful avea 39 de ani): acesta scrie în Memoriile sale cã populaþia de aici postea trei sferturi din an, fiindcã era silitã sã dea carnea ºi vitele pentru oºtile Împãratului.

Antologice sînt ºi remarcile italianului Francesco Griselini, care, în Istoria Banatului Timiºan, scrisã în perioada 1774–1777, consemna ceva demn de luat în seamã: „Valahii din Banat sînt unica naþiune care, fãrã nici o deosebire, se pricepe la orice fel de muncã.

Ei lucreazã la sãparea canalelor imperiale, apoi la minele de cãrbuni. Valahii au învãþat imediat fabricarea sticlei ºi nu le lipsesc destoinicia ºi experienþa în exploatarea minereurilor”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 10 august 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (68) ,,Fotografia gîndului” (2) Îmbãtîndu-se într-o zi (intoxicarea cu alcool fiind una din condiþiile necesare de lucru) în faþa unui comitet de profesori, Ted Serios a apucat brusc aparatul de fotografiat, ºi-a concentrat cu înverºunare privirea asupra acestuia ºi a produs o fotografie a unui autobuz cu etaj, spunîndu-le academicienilor: „Puneþi-vã asta în pipã ºi fumaþi-o”. Altã datã, încercînd sã obþinã o fotografie a Hotelului ,,Hilton” din Chicago, a murmurat: „N-am nimerit-o, la naiba” - ºi a produs, în schimb, un instantaneu color al Hotelului ,,Hilton” din Denver. A fost destul de impresionant - pentru unii.

Totuºi, acum, cînd Ted a pãrãsit scena fenomenelor paranormale, e greu sã nu fim de acord cu scepticismul lui Randi sau al altora, în special cînd aflãm cã Serios s-a folosit în mod repetat de ceea ce el numea „inovaþia sa nãstruºnicã” - un mic tub de hîrtie, de vreo 2,5 cm, pe care îl þinea în faþa aparatului în timp ce realiza „fotografia gîndului”. Cînd fotografii Charles Reynolds ºi David Eisendrath s-au dus la Denver cu Persi Diaconis (o autoritate în invocarea spiritelor, de la Universitatea Stanford), pentru a fi martorii unui experiment al lui Serios, acesta din urmã ºi-a pus rapid, în buzunar, mîna în care þinea faimosul mecanism.

Diaconis a întins ºi el o mînã, încercînd sã intercepteze „inovaþia”, dar Jule Eisenbud s-a aruncat între cei doi bãrbaþi, împiedicîndu-l pe Diaconis sã vadã ce dorea. De ce?

Randi bãnuieºte cã tubul deþinea, la un capãt, un set de mici lupe ºi, la celãlalt, tãiat sub formã de cerc, un diapozitiv color reprezentînd fotografia ce urma sã aparã. Polaroidul fiind

focalizat la infinit ºi tubul þinut cu lupa cãtre palmã, cînd obturatorul era închis ºi mîna þinutã înaintea lui, rezulta o imagine. Dacã tubul nu era fixat pe centru, imaginea avea sã fie înceþoºatã ca multe alte „fotografii ale gîndului”.

Dupã ce Diaconis nu a reuºit sã obþinã singur „nãstruºnicia”, Ted Serios însuºi s-a oferit sã o supunã examinãrii. Tubul de hîrtie era gol. Ce surprizã! Randi nu considerã cã Eisenbud a fost un complice la aceastã fraudã, dar crede cã „Egoismul sãu, pur ºi simplu, nu-i permite sã-ºi dea seama cã a fost tras pe sfoarã” ºi cã „dr.

Eisenbud se învîrte singur în cerc”.

ÎNGERI PÃZITORI

Marele Will – farsor, sau geniu? (1) Cu patru sute de ani în urmã, bãrbatul considerat de aproape întreaga lume drept cel mai mare dramaturg al limbii engleze muncea din plin. Totuºi, a fost cu adevãrat William Shakespeare (1564-1616) autorul pieselor de teatru care i se atribuie? Pentru cel puþin 200 de ani, au existat zvonuri ºi teorii conform cãrora actorul de la Stratford a fost angajat ca „paravan” al altei figuri secrete - adevãratul autor.

Scepticii încã se mai întreabã dacã geniul care a scris ,,Macbeth”, ,,Hamlet”, ,,Othello”, ,,Henric al V-lea” ºi restul pieselor putea fi rãzeºul rural care, cãsãtorindu-se cu Anne Hathaway în 1582, a fugit la Londra pentru a scãpa de pedeapsa pentru braconaj. Ei scot în evidenþã faptul cã nu se cunoaºte nimic despre viaþa lui Shakespeare între sfîrºitul anilor 1570 ºi sosirea sa la Londra un deceniu mai tîrziu; ºi cã autorul real era la fel de versat în folclorul ezoteric ca ºi în limbile moderne ºi clasice dar cã, totuºi, conform lui Ben Jonson, el cunoºtea „puþinã latinã ºi încã mai puþinã greacã”. (va urma) STUART GORDON

Propunere m atrimonialã 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11

- Ascultã, tinere, tu chiar vrei sã te cãsãtoreºti cu fata mea?

- Da, domnule, cu orice preþ!

- Bine! Atunci ...

(Continuarea dialogului se poate gãsi pe liniile 4 ºi 7, dupã dezlegarea careului.)

ORIZONTAL: 1) A se cãsãtori fata – Dat tinerilor însurãþei la nuntã, de cãtre pãrinþi, naºi...; 2) Þãranii de la munte – Podgoreni; 3) În drum! – A produce ceva – Gurã de rîmã; 4) ...; 5) Cununã mirii – Terenul ,,cumpãrat” de Udrea ºi Bãsescu; 6) Gri – Centru de carne – ªi, pe Sena!; 7) ...; 8) Fermi, hotãrîþi – Abia apãruþi; 9) Deschise la culoare – Pumnal; 10) Piromanul Romei – Participã la cãsãtorie; 11) Coroanã papalã – A compãtimi pe cineva.

VERTICAL: 1) Eroii de la nuntã – Mãrirea vitezei; 2) Taie cãrþile – Farmece feminine – Cãutaþi de ele; 3) Indian din America de Sud – Bun la înfãºurat firele; 5) A þine hangul – Fãcuþi în mers; 6) Moneda de acum (prescurtat) – Dragele baciului; 7) Simþul imaginilor – În cofã; Rãcoritor; 8) Centru în Asia! – A se limpezi cerul; 9) Hotãrîtã – A spune, a zice; 10) Unitãþi de cîmp – Clari – Fiecare cu vara lui; 11) Licenþiatã – Astfel.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,BANI” 1) PECUNIAR – P; 2) AVERS – PICA; 3) REST – SUTAR; 4) ARI – DES – MA; 5) AURAR – RAI; 6) ICNET – TOT; 7) N – ECONOMAT; 8) TU – IRAN – RA; 9) IZA – ANEMIC; 10) MONETARIE. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.