Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Ne pricepem de minune sã aruncãm lucrurile de nimic din jurul nostru, dar nu renunþãm la oamenii de nimic decît atunci cînd ne trãdeazã ei. CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Un adevãr care trebuie spus: cît a costat mitingul ºi cum ne schimbã istoria Motto: „Dacã Europa continuã în acest fel, nici un european din orice parte a lumii nu poate merge în siguranþã pe stradã”. (Recep Tayyip Erdogan) O doamnã pe care o respect enorm, Ecaterina Andronescu, fãcea înainte de mitingul violent din 10 august o declaraþie interesantã: „Cînd existã asemenea manifestãri publice, autoritãþile, cei care guverneazã trebuie sã fie extrem de atenþi ºi sã încerce sã remedieze lucrurile care se reproºeazã”. Ecaterina Andronescu ar fi avut dreptate cu o singurã condiþie: dacã s-ar fi cerut ceva ce se putea „remedia”! Dacã ar fi fost revendicãri pe care guvernul sã le poatã lua în considerare, adaptîndu-ºi propriul program, chiar dacã fusese votat în forma prezentã de o majoritate (popularã). Or, nu a fost cazul – singura cerinþã concretã a fost demisia guvernului, chestiune politicã – precum ºi a parlamentului (alegeri anticipate), o cerinþã neconstituþionalã. Or, pentru chestiunile politice, autoritãþile nu au ce „remedia” –, ci asta o pot face cetãþenii, prin vot, cînd sînt alegeri, nu altcîndva. Sînt de acord, însã, cã guvernul, autoritãþile, ar trebui sã le explice protestatarilor, cînd e cazul, cã asemenea „solicitãri” sînt neconstituþionale ºi ilegale. Inclusiv expunerea lor cu scop incitator ºi promovarea lor publicã (într-o manifestaþie ºi ea neautorizatã) sînt ilegale. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU
Centenarul Marii Uniri – Preliminarii la Marea Unire Paginile 12-13
Mãmãliga mai face ºi explozie... (2) Ceea ce au fãcut ungurii cu armele, atunci, iatã cã fac acum cu ºantajul politic, exploatînd la sînge setea nesãbuitã, de Putere, a unor români fãrã scrupule, fãrã Þarã ºi fãrã Dumnezeu. Aºa-zisa „imagine bunã” pe care ar fi cãpãtat-o România, brusc, peste hotare, este una dintre cele mai abjecte ºarlatanii pe care le-am întîlnit vreodatã. Ea poate fi înþeleasã prin întoarcerea subitã, cu 180 de grade, a atitudinii congresmanului american de origine maghiarã Tom Lantos. Întreaga lui viaþã, acesta a fost un duºman înverºunat al Poporului Român, acuzînd Trianonul ºi fãcînd apologia ocupaþiei horthyste. Imediat cum a fost cooptatã la Guvernarea României aceastã „coloana a V-a”, care e U.D.M.R.-ul, Tom Lantos a ºters cu buretele 50 de ani de activitate ostilã – în fond, întreaga lui viaþã – s-a întors pe cãlcîie ºi a început sã laude noua Putere, care s-ar afla, chipurile, pe drumul cel bun. Tot el i-a dat sã scrie, dupã dictare, lui Bill Clinton, cam aceleaºi aprecieri. Traseul diversiunii e foarte simplu: Mafia Transnaþionalã care dominã lumea ºi care are destule cãpetenii cu unguroaice în pat, pe post de neveste sau de amante, susþine politic, moral ºi financiar tripleta C.D.R. – U.S.D. – U.D.M.R., singura care poate duce pînã la capãt scenariul de ruinare ºi de federalizare a României. Cu cît e mai rãu pentru Poporul Român, cu atît e mai bine pentru oligarhia care ne monitorizeazã. Cu cît vîrîm mai adînc gîtul în jug ºi ne transformãm într-o colonie de tip african, cu atît mai multe laude ºi coroniþe vor primi guvernanþii noºtri. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (22 octombrie 1997, Piaþa Senatului, din Bucureºti; discursul, la care au asistat peste 7.000 de oameni, printre care ºi Adrian Nãstase ºi Adrian Pãunescu, a fost marcat, în repetate rînduri, de aplauze ºi ovaþii)
ªtirea sãptãmînii
A treia forþã Nu era absolut nimic nou în modul de operare al manifestanþilor din 10 august. În momentul în care au început dezinformãrile pe net, în secunda în care aºa-zisul organizator s-a retras subit de la punerea în scenã a mitingului, s-a ºtiut de la vlãdicã la opincã faptul cã în Piaþa Victoriei, vineri, 10 august, se va lãsa cu sînge. Pe Facebook „armarea” populaþiei se fãcea fie cu ascuþit de topoare, fie cu declaraþii belicoase privind aspectul marþial al demonstraþiei diasporei. Stînd strîmb ºi judecînd drept, nimic din ce ni se furnizeazã nu stã în picioare la o analizã mai atentã. Dezinformarea a fost perfectã, fie cã ea venea din zona Galbenã, fie cã venea din zona Roºie. (continuare în pag. a 15-a) TANO
Mînãstirea Bârsana, Maramureº
Sfînta Paraschiva Afarã tunã, fulgerã cumplit Îmi bate ploaia-n geamuri în rafale Natura parcã a înnebunit Ce timp barbar! Ce vremuri infernale! Îmi sperie ºi cîinii, care rod La tocul uºii, ori se cer în braþe A început de ieri sã-mi plouã-n pod Un înger negru vrea sã mã înhaþe. E totul la extrem: zãpezi ºi ploi Canicula ºi frigul, deopotrivã Planeta, brusc, ne-a declarat rãzboi. Nu mai avem nici grîu pentru colivã Ne pregãtim de vremea de apoi Îndurã-te, oh, Sfîntã Paraschivã… CORNELIU VADIM TUDOR, 4 iulie 2014
Scrisori de la Mateiu, rãtãcite într-un sertar Pagina 10
Vagabondajul ºi cerºetoria în Suceava, din perioada interbelicã pînã în prezent
Pagina 16
NR. 1455 z ANUL XXIX z VINERI 24 AUGUST 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 2-a – 24 august 2018
S S
RESTITUTIO ÎN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T
Petre Roman face cu aspiratorul Paranoia sexualã a lui Ardei Umplut Fostul premier francez s-a autosinucis Premiul Nobel pentru Chiorul Perfilu infantilu ºi Itu Tâmpitu Politicienii au dezinterie PARTEA A II-A Revista „Caþavencu” ne anunþã cu durere cã un þigan pe nume Florin Rîpã (Iaru) a avut o crizã de epilepsie ºi a cãzut într-o altã Rîpã, unde stã singur ºi cîntã „Dã-mi, boierule, nevasta”... A devenit de-a dreptul enervantã escrocheria unora de a trece drept înfocaþi ripidiºti. Probabil vor sã fie populari, sã cîºtige capital electoral, sã-i apere fanaticii din Giuleºti cînd o sã-i sfîºie lumea pentru fraude. În „Excrementul zilei” a apãrut o pozã cu explicaþia: „Trei, Doamne, feseniºti ºi toþi trei rapidiºti! Traian Bãsescu, Petre Roman ºi Victor Babiuc”. Deci, trei escroci s-au amestecat în mulþime ºi umblã cu cioara vopsitã! Bãsescu rapidist? Pãi dacã era rapidist nu le vindea vagoanele ºi ºinele de tren, de-a lãsat C.F.R.-ul cu tenderul gol! Ca sã nu mai vorbim de faptul cã, fiind cãpitan de cursã lungã la Constanþa, o viaþã întreagã se dãdea mare suporter al Farului. Babiuc rapidist ? Aiurea, ãsta e dinamovist din tatã-n fiu, de-aia a ºi ajuns ministru de Interne. Cît despre Roman, ãsta-i hoþul hoþilor, s-a fãcut preºedinte la Federaþia de box, se dã fanatic al lui Paþaichin, dã ochii peste cap, pozeazã în Robert de Niro cu ochelari de Amicii Orbilor pe nas ºi cu pulover negru pe gît
Duel epigramistic
„IN MEMORIAM… Nae BUNDURI“ (5) Fals tratat la moartea mea Alertã În Iad e mare dãndãnaie: Satana tremurã, sãracul, Cãci a aflat cã vine Nae ªi-i teamã cã a dat de dracul! LIVIU SERGIU MANOLACHE
Eu, în Iad Cu toþi nebunii, în tandem, În Iadul negru ca de smoalã, De mine, dracii toþi se tem… Drãcoaicele mã þin în poalã. NAE BUNDURI
Spre adîncuri Aflat în comã profundã, Lovit de a vieþii dramã, Nae încet se cufundã În eterna-i epigramã. NICOLAE ºi RITA MATEI
Soþilor Nicolae ºi Rita Aþi constatat o mare dramã ªi o repet, stimaþi confraþi: M-am cufundat în epigramã ªi-am dat de niºte înecaþi. NAE BUNDURI
Sentimente Pe cînd Bunduri e-n sicriu, Stã Gârda trist la cãpãtîi, Plîngînd cu sufletul pustiu, Dar tot s-a bucurat întîi! ION MICUÞ
Referitor la epigramistul Petru Gârda La groapa-n care-s adormit, Petricã rîde (e un stimul)
(pardon!). L-a vãzut cineva pe-ãsta la vreun meci înainte de decembrie 1989? Aiurea, el fãcea pe propagandistul Cabinetului de Partid ºi organiza partide vînãtoreºti. Jucaþi-vã voi cu þara, escrocilor, cã aºa Rapid o sã intraþi la pîrnaie... Asta ne aduce aminte de o glumã pentru handicapaþi. Cicã o bãtrînã voia sã pãcãleascã moartea, aºa cã s-a ascuns la o grãdiniþã de copii, ºi-a pus ºi ea niºte pampoane în cap ºi un ºorþuleþ la brîu, s-a jucat cu trenuleþul etc. Dar te pui cu coana mare?! A dibuito ºi acolo, îndrumatã de „Evenimentul zilei”, probabil, care o dãduse în urmãrire. A avut loc urmãtorul dialog: „Moartea: Ce faci aici? Bãtrîna: Pap griº cu lapte! Moartea: Hai, papã repede ºi tai-tai, tu-tu, c-avem treabã!”. Am mai atras atenþia asupra unui client al ospiciilor, Liviu Ioan Stoiciu. Ãsta e uºchit rãu de tot, are crize furioase de muºcã din calorifer, scrie ce scrie ºi pe mãsurã ce-i fierbe bulionul în tãrtãcuþã el se ambaleazã singur, se bate cu fantomele, geme ºi sughiþã ca o prepeliþã! Dacã vreun medic psihiatru va avea rãbdarea ºi inspiraþia sã alcãtuiascã un clasament al primilor 10 demenþi care infecteazã viaþa noastrã cu varicele limbii lor învineþite de urã, acest L.I. Stoiciu (Verestoiciu?) ar ocupa Cã doar aici nu ºi-a dorit … sã fie primul. NAE BUNDURI
Despre Nae Bunduri Cum din toþi dinþii i-a rãmas Doar unu-n faþã, dacã bea N-o sã mai poþi la un taifas Sã-i spui cã... trage la mãsea. EUGEN SFICHI
Rãspuns lui Eugen Sfichi, spun pe cinstea mea, Chiar de este „om în vînã”... Nu prea trage la mãsea, Dar se-„adapã” la fîntînã. NAE BUNDURI
Celor care îi cîntã prohodul lui Nae Bunduri Eu vã îndemn acum, cînd scriu, Sã ziceþi un „Doamne fereºte!” Pe Nae, dupã cum îl ºtiu, ªi din mormînt vã altoieºte! TIRON CONSTANTIN
Cu regrete Vã spun pe faþã, orice-ar fi, ªi nu ascund sub preº gunoiul: Pre mulþi din ei i-aº altoi, Dar au ,,subþire” port-altoiul! NAE BUNDURI
Cîºtigãtorului, N. Bunduri Multe epigrame-a scris – Toate-au devenit arhivã – Iar colegii au subscris Pentru grîul de colivã! VALENTIN URSU
Rãbdare Îþi spun - ºi nu e o eschivã: Cînd încã mã alintã traiul, Mai stai cu grîul de colivã… Cã nu mi-am terminat mãlaiul! NAE BUNDURI
unul dintre primele trei locuri, are medalia de bronz asiguratã. Ce scrie sifiliticul ãsta în „Cotidianul”? Dar ce nu scrie! În ultimul numãr, cel de luni, plînge pe cadavrul „grevei fîsîite”, turbeazã împotriva „democraþiei iliesciste”, ºeful statului „fiind în stare sã-i cheme iar pe «mineri» sã-i calce iar în picioare pe cei nemulþumiþi”, pe urmã suferã cã „pãrãsiþi, practic, ºi de sindicate, bieþii români mãtãhãie”(?!), dupã care se repede cu botul în „oala cu lãturi postrevoluþionare”. Neicã Raþiule, mai las-o pe Doina Bâscã în plata agenþilor de vîrsta ei ºi ocupã-te puþin de niebunul ãsta, cã-þi dã foc la ziar! A bãtut-o Dumnezeu ºi pe scrumbia aia afumatã de George Pruteanu, de la „Evenimentul zilei” ºi „Expres”, nãtãrãul care l-a fãcut pe marele Goga „lichea”. Vineri, 7 mai, niºte borfaºi ceva mai mari ca el i-au spart automobilul marca „Renault”, de unde i-au furat mai multe chestii pe care le manglise ºi el de pe la opinia publicã. Înfiorãtoare tragedii mai provoacã leuconostocul ãsta din zahãr, mai ales dacã e combinat cu lapte bãtut, corcoduºe ºi o halbã de bere. Într-un moment de proastã inspiraþie, domnii politicieni Vasile Popovici (P.A.C.) ºi Nicolae Dide (P.U.S.D.) se pare cã luni au consumat carcaletele acesta ºi, pardon, au fãcut pe dînºii în public ca niºte bebeluºi. Noi i-am lãsat spãlîndu-ºi scutecele la Ciºmeaua Mavrogheni, de la ªosea, e o plãcere sã-i priveºti, dar pînã cînd o sã lase Ministerul Sãnãtãþii leuconostocul ãsta sã-i taie la burticã pe învãþãtorii norodului? Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 14 mai 1993)
Maimuþa ofensatã
Motto: „O, de I-aþi auzi glasul (lui Dumnezeu) care zice: «Sã nu vã învîrtoºaþi inimile voastre» (Psalm 94:8); «Cunoaºteþi cã Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a fãcut pe noi ºi nu noi» (Psalm 99:2)“. Odatã, o maimuþã din evul anecdotic Venind la sfat pe-o creangã de arbore exotic, A zis: ATENÞIE! Sînt foarte ofensatã... Circulã-n lume vorba deloc adevãratã Cã omul ar descinde din buna noastrã rasã... Însãºi ideea aceasta îmi pare odioasã. Aþi pomenit vreodatã divorþuri printre noi, Copii lãsaþi pe drumuri sau imnuri de rãzboi? Cine-a vãzut în hoardã la noi, bolnavi mintali, Drogaþi, lacomi de cãrnuri ºi homosexuali, Escroci, bandiþi, gherile sau vreo tutungerie? În neamul nostru nobil, nu vezi aºa prostie. Noi n-avem mafii crude în stirpea noastrã aleasã, Nici teroriºti, nici dogme, nici luptele de clasã, Cît am bãtut eu jungla, scuzaþi n-am observat În obºtea de maimuþe, cocotier privat, Nici garduri ºi nici paznici, nici pui murind de foame Sau omorîþi în tainã de aºa zise „MAME”... Nu veþi vedea vreodatã, cît soarele ºi luna O minte de maimuþã dospind în ea minciuna. Chiar de aº fi silitã de vreun laborator, N-aº deveni port-bîtã ºi nici informator. ªi iatã încã una din lumea cea de jos: La noi nu se întîmplã rãzboi religios, Nici „sfinte“ inchiziþii, nici libertate-n lanþuri Nici chefuri dupã care sã ne culcãm în ºanþuri ªi nici o îndoialã ce duce la ateism, Nici ordini mondiale, nici materialism... E adevãrat cã omul a coborît ca soi, Dar, sã fim rezonabili, n-a coborît din noi! ILARION CÃPÃÞÂNà (Revista „Porunca iubirii“, nr. 3/2008)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 3-a – 24 august 2018
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
Secta proºtilor Scrisoarea bãtrînei doamne Omenirea a cam îmbuliNATO Regrete tîrzii Reîncarnaþi-vã mai des! Creierul operaþiunii „Jandarmeria buleºte România” Uite cã lenea a omorît pe cineva! La ce e bunã pãlinca Bogdan cel Nasol Aþi observat cã cea mai puternicã sectã din România este secta proºtilor? Se þin unii pe alþii în braþe mai ceva ca homosexualii... Ecaterina Andronescu vrea sã scoatã PSD-ul din abramburealã. Recomandã un nou guvern PSD, de profesioniºti, iar domnului Dragnea îi ureazã cale bãtutã. Altminteri se dãrîmã ºandramaua. Bine, dumneaei a folosit alte cuvinte, cã vorba aia, e rector, nu sula lui Hector, dar esenþa scrisorii deschise cãtre pesediºti este cã, foarte curînd, în toatã þara vor predomina plãcuþele de înmatriculare suedeze. S-a dus ºi Dumitru Fãrcaº, marele taragotist român. Dumnezeu κi completeazã încet-încet orchestra de îngeri. Cînd te amesteci în tãrîþe, te mãnîncã porcii politici. ªi, culmea rezistenþei, pesta africanã nu se atinge de ei. Ca în fiecare an, românii merg la mare sã se înece. Cei care scapã, mor pe autostradã. Prietenia dintre Trump ºi Putin riscã sã lase fãrã obiectul muncii NATO. Eu v-am spus cum stã treaba între marile puteri, v-am atenþionat sã n-o mai ardeþi cu un singur licurici, dar v-aþi supãrat. E grea geopolitica, mãi bãieþi! Iar dacã nu cunoºti puþinã istorie, ales-bules! Experþii experþilor au ajuns la concluzia cã oamenii inteligenþi sînt dezordonaþi, adorm tîrziu ºi înjurã mult. Aºa este, adorm tîrziu. Cercetãtorii americani au stat cu picioarele-n apã rece ºi au hotãrît cã cel mai mare regret al oamenilor este acela dupã iubirea pierdutã. De ce-or mai fi trebuit sã cheltuiascã banii pe studii inutile? Le-o spuneam noi gratis. Pe locurile urmãtoare sînt regretele dupã familie, educaþia abandonatã, carierã, bani, creºterea copiilor, sãnãtate, prieteni, spiritualitate. Ce þi-e ºi cu ãºtia, lumea decedeazã mortal de foame ºi lor le arde de regrete tîrzii! Cicã cu cît te reîncarnezi mai des, cu atît eºti mai deºtept. Aveam eu o bãnuialã, dar sã ºtiþi cã nu-i rãu nici dacã treci pe la ºcoalã. Iar dacã ai sentimentul de déjà vu cînd întîlneºti o gagicã, sã fii convins c-ai ars-o cu ea ºi-n altã viaþã. Chiar ºi în Evul Mediu cînd centura de castitate crea atîtea probleme irefutabile... Cindy Crawford, o petardã de pe vremea în care modelele erau femei de casã de toleranþã sufleteascã, a dezvãluit cã s-a despãrþit de soþul ei, actorul Richard Gere, pentru cã nu erau prieteni. Adînc. Totuºi, înainte de a o crede, n-ar fi rãu sã recitiþi ,,Decameronul”, un fel de ,,Sex and the city”, pe hîrtie. Opoziþia a evoluat de la ,,Puie Monta” la ,,Muie PSD”. Am înþeles cã la perversiuni vã pricepeþi, dar sã cuceriþi cu eleganþã o femeie frumoasã puteþi? Ia încercaþi sã trataþi România ca pe o doamnã, nu ca pe o curvã, ºi poate o sã deveniþi credibili. Cã la jigniri ne pricepem toþi, dar sã-i oferim þãrii ãsteia o alternativã decentã, e mai dificil. Sau voi vreþi sã trataþi România doar cu lozinci de hazna? Aþi observat cã prieteniile dintre bãrbaþi sînt bazate pe insulte, iar cele dintre femei pe bîrfe? N-aþi observat? Proºtilor! Cicã la mitingul Diasporei, Carmen Decît Dan a fost ,,creierul operaþiunii” ,,Jandarmeria buleºte România”. Mãi, dar ironici mai sînteþi! În schimb, Viorica Dãncilã a fost encefalul Diasporei, fiindcã distinsa doamnã era în concediu de odihnã (iar sînteþi ironici!), în strãinãtate, deci era una de-a lor. Presta pentru ,,curvele ºi cerºetorii Europei”, dupã cum mãrturisea un bou ajuns în post mare. Dupã fulguiala din Piaþa Victoriei Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu Huliganic, gãinãria, sau Jadarmeria, n-am înþeles exact, nu mai este condusã de Cucoº, ci de adjunctul sãu, Sandilãu, sau cam aºa ceva. Numai lume bunã! De bãtut! Povestea cu (Buda)pesta porcinã e cusutã cu aþã albã, o sã vã convingeþi foarte curînd. Dupã cum lesne se poate observa, demnitarii e bine. Un raport al organizaþiei britanice ,,Due Procesis” realizat în colaborare cu Centrul pentru Cercetãri asupra economiilor Post-Comuniste concluzioneazã cã România este statul din UE care încalcã cel mai mult drepturile omului. În schimb, drepturile romului sînt la mare cinste. Din cei 47 de membri ai Consiliului Europei doar Rusia ºi Turcia ne depãºesc. Ce sã zic, numai lume bunã! Protestele Diasporei, pe care încearcã sã se caþere Opoziþia, definesc cel mai bine
falimentul clasei politice româneºti. Cercetãtorii australieni susþin cã Homo erectus, o specie primitivã a omului, a dispãrut din cauza lenei. Le era lene sã-ºi facã unelte, sã le foloseascã, sã se adãposteascã în peºteri mai bune... Fugiþi, mã, d-acilea! Lenea n-a omorît pe nimeni. Darius Vîlcov, consilierul premierei, i-a interzis statului român sã mai fie prost. Trebuie sã fie hoþ. Ca el. În cluburile bucureºtene, Zãvoranca a vãzut ,,prostituþie juvenilã, drogangealã, beþie, decadenþã ºi deºertãciune în masã”. Uite cît de bine i-au prins sfaturile colaboratorilor ei de la mînãstirea de taici! A putut cãlãtori în timp. În timpul vieþii ei. Fiindcã la Institutul de Boli Nervoase cu Nervii, secþia ,,Wow biz”, a auzit cã pãlinca arde grãsimea, Andreea Mantea a început sã se maseze prin zonele periculoase. Biata fatã! Nimeni nu i-a spus cã pãlinca este pentru uz intern! Dacã ar folosi-o regulat, s-ar arde mai uºor. Cu condiþia ca aºa ceva sã fie posibil. Probleme cu arderile avea ºi Bogdan al III-lea, fiul lui Fane Barosanu, dar, dupã cum ne spune Adi Sfinteº, încerca sã le rezolve cu buzduganul. Dacã nu mã credeþi, citiþi ºi vã cruciþi! ,,La fel ca în Valahia, ºi în Moldova medievalã se practica în draci democraþia originalã. Domnii veneau la putere dupã lupte grele între diversele partide boiereºti, prin alegeri. Erau aleºi de poloni (rar) sau de otomani (des), dupã cum bãtea vîntul istoriei. În perioada de dupã dictatura de 47 de ani ºi trei luni a lui Fane Barosanu mandatele erau destul de nesigure ca duratã. În medie, în urmãtoarea sutã de ani, un mandat era de cinci ani aºa cã 21 de domni au cîrmuit efectiv deºi pe rãboj au fost trecute 28 de domnii cu 23 de titulari. Unii conducãtori, mai ºcoliþi în ºmecherii legislative, marcau mandate dupã mandate, cu o siguranþã dezarmantã izvorîtã din experienþa anterioarã cînd s-au convins cã poporul poate fi impozitat de sentimente la maximum. ªi nu numai de sentimente ci ºi de parale, cã preluarea puterii costa o avere iar pretendenþii nu prea beneficiau de discounturi din partea otomanilor. Practicînd cu asiduitate democraþia originalã, moldovenii ajung sã plãteascã tribut turcilor mai mult decît ºtiau sã scrie. Dacã la decesul lui Fane Barosanu suma era simbolicã (3.000 galbeni), în 1593 ajunge la 65.000, înregistrînd o creºtere de 810%, în condiþiile în care inflaþia tindea, ca ºi actuala economie naþionalã, spre zero. Norocul moldavilor a fost cã o vreme democraþia lor s-a hrãnit din ce a produs dictatura lui ªtefan. C-altfel era vai ºi-amar de capetele lor þuguiate! Superdomnitorului Fane, i-a urmat fi’su, Bogdan al III-lea (1504-1517), un tînãr de 25 de ani cu o faþã de aragaz cu douã ochiuri, din care unul era veºnic stins. Dupã cum ºtiþi, îl pierduse la Codrii Cosminului din proverbiala neglijenþã moldavã care l-a fãcut sã vadã paiul din ochiul adversarului, nu ºi sãgeata dintr-al sãu. Din cauza look-ului sãu, mult sub standardele impuse de zglobiul ªtefan, cronicarul îl numeºte ºi «cel orb ºi grozav». Orb era 50%, grozav mai puþin, deºi moºtenise tupeul ilustrului tatã. Ce-i lipsea era simþul politic ºi un ideal care sã merite sacrificiile impuse poporului moldav, lesne vãrsãtoriu de sînge propriu ºi nevinovat. Era ºi greu sã vadã în viitor, cînd trecutul pãrea modelul demn de urmat. Bogdan era conºtient cã nu putea sã fie mai bun decît tac’su ºi s-a strãduit sã nu se facã de rîsul curcilor din bordelurile clandestine. Domnia i-a fost ameninþatã în douã rînduri. Mai întîi, unul Roman, venit din Valahia cu ajutor de la Radu cel Mare, i-a provocat ceva junghiuri, alungate de spiritul pacifist al cãlugãrului Maxim, care le-a pus ceva ventuze protagoniºtilor înmuindu-le suferinþele. Mai apoi, un ciudat, Trifãilã, este bãtut bine lîngã Vaslui, prins ºi, dupã obiceiul locului, decapitat pe undeva prin zona gîtului. Cele mai serioase probleme le avea Bogdan cu femeile, cã arãta ca dracu. În 1505 o peþeºte tam-nisam pe Elisabeta, sora lui
Alexandru, regele Poloniei. Gentil nevoie-mare, retrocedeazã fãrã ca cineva sã i-o cearã, polonilor, Pocuþia, þãriºoara despre care ªtefan cel Mare spunea cã nu o va da «odatã cu capul». Se pare cã fi’su gîndea cu alt cap! Regina se opune cãsãtoriei datoritã diferenþelor de confesiune, iar Elisabeta ia propunerea drept ofensã, aducînd drept contraargument faþa de bidon turtit a moldoveanului. În 1506, solia condusã de Ionicã Tãutul obþine semnarea unui contract de cãsãtorie, dar fãrã urmare practicã. Lucrul îl deranjeazã pe Bogdan, care atacã Pocuþia cu simþ de rãspundere, dar este respins de leºi. Cum nici Papa de la Roma nu intervine pentru a i-o bãga în pat pe Elisabeta, Bogdan pradã Polonia (în 1509) pînã la Liov, cetate în porþile cãreia izbeºte personal cu suliþa. Dupã care îºi trimite ostaºii pe la casele lor. Tocmai atunci se gãsesc ºi polonii (oct. 1509) sã le întoarcã vizita. A fost jale, leºii ucid bãtrîni, copii, femei, ajungînd pînã la Cotnari. Dupã patru ani de caftealã pentru un petec de negreaþã, moldovenii ºi polonii sînt împãcaþi de Vladislav, regele Ungariei. Problema Pocuþiei rãmîne, vorba lui Topîrceanu, în continuare, lung prilej de bîrfe ºi de pioneze. Sau cam aºa ceva. Dupã 1510, tãtarii jefuiesc Moldova cu o consecvenþã demnã de o cauzã mai nobilã. Bogdan nu prevede miºcãrile acestora ºi astfel nu reuºeºte sã le opunã decît, rareori, rezistenþã. Singura realizare e cã în urma unei lupte este rãnit Beti Ghirei, fiul hanului, din care cauzã, destul de ascuþitã, cam decedeazã. Palidã consolare faþã de zecile de mii de robi luaþi de tãtari, ca sã nu mai pomenim de mulþimea vitelor transferate în Bugeac. Vizitele frecvente ale tãtarilor au avut partea lor bunã, au împiedicat apariþia ºomajului, a atît de enervantelor concedieri colective generatoare de plãþi compensatorii ºi alte mãsuri de protecþie socialã cuprinse în programul de guvernare «Capra cu trei iezi dar cu numai douã þîþe». În plus, focurile pe care le provocau tãtarii îi încãlzeau pe moldoveni atît de temeinic încît au renunþat cu toþii la calorifere. Trebuie sã recunoaºtem cã moldovenii erau niºte capitaliºti sãlbatici din cale afarã: trãgeau foloase din orice, puneau pînã ºi nenorocirea la treabã. Scoteau profit ºi din arderea propriei locuinþe, lucru absolut imposibil în vremea lui Fane Barosanu, cam dictator luminat de felul sãu. Bogdan are neînþelegeri ºi cu voievodul Transilvaniei, însã nu se ajunge la caftealã. Cu turcii nu s-a pus: le-a plãtit tribut. La început, în 1505, turcii i-au dat banii înapoi ministrului de Externe Ionicã Tãutu,despre care aflaserã ei cã e mare iubitor de comisioane... Dar cum turcii nu fãceau ceva fãrã scop, în 1508, dubleazã haraciul ajungînd la 8.000 ducaþi de aur. Ce comision ºi-ar fi tras de aici Ionicã Tãutu, nimeni nu poate ºti, poate bancherii elveþieni sã bãnuiascã ceva. Dupã eºecurile matrimoniale, Bogdan s-a însurat cu Nastasia, care îl privi vreun an ºi muri (1512). Normal! I-a urmat, din 1513, fiica lui Mihnea cel Rãu, Ruxandra, care, neavînd încotro, l-a suportat. Dar adevãrata viaþã sexualã ºi-a desfãºurat-o, în toatã splendoarea ei, cu frumoasa Stana, amanta care i-a dãruit patru bãieþi (printre care ºi ªtefãniþã) ºi trei fete. Tot din flori se vor naºte ºi viitorii domni Alexandru Lãpuºneanu ºi Alexandru Cornea. Bogdan cel Nasol n-a fost nici viteaz ca superstarul de tac’su, nici bun politician, nici mega-curvar, dar nici credincios ca acesta. Cu mare caznã a terminat biserica de la Rãuseni, ziditã de Fane, ºi a pornit construirea bisericii «Sf. Gheorghe» de la Suceava. A mai dat ceva parale pe la unele mînãstiri dar nu cine ºtie ce, cã-i trebuiau pentru femei, cã la moldovence dragostea e oarbã pînã la un punct. La 20 aprilie 1517, la miezul nopþii, Bogdan a înghiþit cu mare poftã ultima gutuie pe lumea asta. A fost depus la Putna, lîngã celebrul sãu pãrinte, fiind condus din obligaþie de mulþime de popor fãrã treabã, care pãrea cã-l regretã. Cã murise mai înainte sã reuºeascã a zugrãvi bisericile construite de tac’su. Care, datoritã megalomaniei sale, a ajuns mare barosan în Calendarul Miºto Creºtin-Ortodox”. Promouºãn: Aºa-i cã vã place istoria noastrã? Data viitoare o sã aflaþi peripeþiile lui Nebunicã Vodã, bãiat bun, dar cu lipsuri multe... Ochii cît sarmaua, cã istoria asta e unicã ºi irepetabilã. CONTELE DE MONTE-CRISTO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 4-a – 24 august 2018
A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR
Vãlenii de Munte La Vãlenii de Munte oamenii înseamnã istorie. La Vãlenii de Munte florile de cîmp vorbesc cu Dumnezeu de sub boabele de rouã ale dimineþii, dimpreunã cu firele de iarbã, în zburdãlnicia cîntecului de privighetoare. Aici acele ceasornicului aratã ora exactã a istoriei prin numele celui care a fost Nicolae Iorga. ªi e frumos sã cunoaºtem aceste brazde de pãmînt, cu un trecut legendar, care, atîta vreme cît pe aici vor umbla oameni cu sînge de români în ei, nu vor dispãrea... Pentru cã ele sînt cîntecul de limbã dulce al românilor dintotdeauna, la care tînãra generaþie trebuie sã se aplece cu smerenie, cu spirit de buni gospodari, întru progresul þãrii noastre, pentru civilizaþie ºi libertate. Toate acestea urma sã le înþeleg mai bine deunãzi, cînd aveam sã pãºesc pentru prima oarã în Muzeul „Nicolae Iorga”, din acest oraº, cu parfum de carte româneascã. ªi am trãit pentru cîteva momente românismul adevãrat, trezind în sufletul meu o mare emoþie... Auzeam parcã pe savant vorbind... îl vedeam din jilþul lui vorbind despre istoria românilor ºi obiceiurile lor. Îl auzeam vorbind în limba românã despre acest pãmînt cu datini strãbune, cu þãranii lui, care ºtiu sã trãiascã frumos ºi sã petreacã, aºa cum e românul de cînd e lumea lui ºi de cînd existã aici... bãrbaþii cu opinci, iar femeile, cu frumoasele ii cusute de mîinile lor... ªi la Vãlenii de Munte, ca peste tot, astãzi lucrurile s-au schimbat, însã, aici, cerul, pãdurea din împrejurimi dãinuie întru amintirea înaintaºilor celor care, azi, le duc mai departe gloria, cultivînd cu ardoare în rîndul tinerei generaþii paginile istoriei vii, aºa cum a fost scrisã de-a lungul secolelor, ºi pe care atît de plastic o redã Nicolae Iorga în scrierile sale. Din scrierile acelea pline de farmec, cititorii de acum pot lua cunoºtinþã despre felul cum au stat lucrurile în privinþa acestui popor de oieri ºi de plugari, care, împreunã cu intelectualitatea românã a acelor vremi, au reuºit sã fãureascã Marea Unire de la 1918. Toate acestea au putut fi realizate pentru cã, în trupul fiecarui român, au bãtut deodatã toate inimile românilor de peste Dunãre, Carpaþi ºi Bucovina. Nicolae Iorga, de numele cãruia este legatã nemurirea oraºului Vãlenii de Munte, a vorbit în prelegerile sale, încãrcate de candoarea unui patriotism direct, rostit din suflet, într-o limbã curatã, pe înþelesul tuturor. Iar memoria sa trãieºte prin grija local-
DIN POVESTIRILE ADEVÃRATE ALE TRANZIÞIEI
Caii furaþi
(2)
Umbrele dimineþii de octombrie se risipiserã. Se apropia ora prînzului. Curtea era luminoasã ºi goalã – aproape pustie fãrã Murga legatã de ºopron. Ici, colo, cîte o vrabie se scãlda în praful acum încãlzit. Era o liniºte apãsãtoare. Sculat de pe buturuga imensã, Nicu îºi fixã privirea de un nor negru-plumburiu, ca ºi sufletul sãu. Avu doar o tresãrire cînd, ieºitã în prag, bãtrîna lui mamã îl chemã blînd: „Nicule, vin’ la masã, mamã! Nu-þi mai fã inimã rea, c-are El, Dumnezeu-Drãguþu, grijã de toate!...” Nicu îºi aminti deodatã cã, în situaþii din acestea, de furt, se merge la Postul de poliþie pentru a fi anunþat cazul. Ieºi pe uliþã. Privi la locul din dreapta curþii sale, de regulã, plin cu bãlãrii, acum, uscate. Tresãri. De parcã nu ar fi ºtiut pînã acum cã, lîngã acest loc predestinat, se aflã casa vecinului sãu, Bãlãrie. „Oare este numele lui adevãrat, sau e vreo poreclã? Cred cã nici ceilalþi vecini nu ºtiu acest lucru”. Om ursuz, Bãlãrie bãtrînul stãtea mai mult nevãzut prin curtea casei, o construcþie onorabilã, dar tristã, chiar dezolantã. Surprinzãtor, cînd era el mic - îºi amintea - doar casa lui Bãlãrie era împrejmuitã cu gard, iar în curte se aflau pomi fructiferi. Copiii lui Bãlãrie, cam lãlîi, crescuserã nu se ºtie pe unde. Apãreau din cînd în cînd, apoi dispãreau dincolo de uºa rãmasã mai mereu închisã. ,,Cemi veni cu Bãlãrie ãsta ºi copiii lui?” Poate pentru ceea
P Po o ll e em m ii c c ii
nicilor, care nu au permis ca peste figura marelui dascãl sã se aºtearnã uitarea. Pentru cã Dumnezeu S-a vrednicit a-l aduce aici ºi a-l statornici aidoma munþilor noºtri ºi apelor care formeazã acel brîu unic, alcãtuit din bogãþia iilor ºi a catrinþelor, din frumuseþea doinelor ºi cîntecelor, în care dãinuiesc, pe de-o parte, soarele, iar pe de altã parte, luna, generînd un peisaj de vis pentru toþi trãitorii din aceastã þarã. ªi cum Vãlenii de Munte este un oraº istoric, vãlenarii au toate motivele sã fie mîndri de urbea lor, fiindcã, vorbind despre ei, vorbeºti, de fapt, despre istoria românilor, prin vocea lui Nicoale Iorga. Casa lui memorialã de aici nu este doar un depozit de lucruri personale, cãrþi, sau obiecte care i-au aparþinut savantului, ci ºi un minunat lãcaº de culturã, în care au loc lansãri de carte, dezbateri, simpozioane... Toate acestea sînt binevenite pentru cei care poposesc în oraºul Vãlenii de Munte ºi vor sã guste din lumina atît de primitoare a localnicilor. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“
Muzeul memorial ,,Nicolae Iorga”, din Vãlenii de Munte
Lui Aurel Giroveanu Lumea melodiilor Lui Aurel Giroveanu Se contopeºte, Pînã la identificare, Cu aceea a melodiei: Simple, totuºi pregnante ªi de o luminozitate Parcã sugerîndu-mi „O blîndã avalanºã, Ce se iscã În salcîmi”...
P.S. 1 – Nu sînt fan al televiziunii... Niciodatã nu am fost... Am spus-o ºi cu alte ocazii. Însã, din cînd în cînd, mai butonez ºi eu, sã-mi treacã timpul. Deunãzi, m-am oprit la filmul serial de la PRO-TV, ,,Las FIERBINÞI”, cã auzisem prin tîrg fel ºi fel de vorbe, unele pro, altele contra. Am remarcat multe scene sterile, unele chiar de-a dreptul penibile, folosite doar ca sã umple timpul alocat desfãºurãrii emisiunii, aºa cum s-a petrecut în episodul din seara zilei de 9 august a.c. ...Un biet ,,mãgar în cãlduri” era purtat din poartã în poartã de un actor care - din jenã, nu-i citez numele -, le vorbea oamenilor despre sãrmanul animal în fel ºi fel de termeni cu tentã sexualã, de toatã jena pentru cei ce urmãresc acest serial... În schimb, Celentano cu ,,celentanii” lui, în compania lui Firicel cu ,,firiceii” lui, joacã tare, de la un episod la altul, ambii sînt pe val. Bravo lor! Ei chiar fac comedie. Sînt naturali, spontani, intrã în pielea sãteanului puturos, lãudãros, care crede cã face de toate, dar care nu face nimic, în schimb, pentru el, alcoolul rãmîne marea plãcere a vieþii lui, de a trãi ºi a visa cai verzi pe pereþi. P.S. 2 – Nu mai ºtim nimic despre Aspirina, o figurã carismaticã, puternicã ºi care cãlca, de fiecare datã, cu forþã pedala de acceleraþie, turîndu-ºi rolul la maximum. De ceva vreme a dispãrut de pe micul ecran. Sã fie oare de vinã episodul în care a jucat ca personaj principal cu
ceva timp în urmã ºi reluat de zeci de ori la postul de televiziune B1, la emisiunea lui Tudor Barbu, ,,Se întîmplã acum!...”? P.S. 3 – Dupã episodul pe care l-am vãzut în seara zilei de 9 august, nu ºtiu dacã am sã mã mai uit la acest serial... Rãmîne sã mã gîndesc. Depinde cum va evolua, cu ce noutãþi mã va surprinde.
ce-i spusese vecinul de vizavi, Gicu lu’ Cîrnu, într-o zi: „Mã, Nicule, îl vezi tu pe nea Bãlãrie, ãsta? Mã, þine minte de la mine: ãsta e hoþ de cai, mã. M-a întrebat unul în armatã de el, unul de departe...”. Deºi a mers încet, lui Nicu i se pãru c-a ajuns prea repede la Poliþie.... Intrã în holul clãdirii ºi constatã cã uºa de la biroul ºefului de post era deschisã. Aºteptã. Fãrã sã vrea, auzi discuþia de dincolo. Cineva încerca sã rãspundã, dar nu prea avea loc de întrebãrile, în rafale, ale poliþistului-ºef. Dupã voce, îl recunoscu pe consãteanul sãu, Vasile a lu’ Trei Puteri. „Chiar n-ai auzit nimic, domnule? Cã doar nu þi-au furat numai caii, ci ºi cãruþa, au înhãmat ºi au plecat. Sã nu simþi, dumneata, nimic, domnule Constantin?” Bietul Vasile a lu’Trei Puteri – pe numele adevãrat Vasile Constantin – supãrat ºi vãdit încurcat, se mirã el însuºi cum de nu auzise nimic! Rezulta clar cã, tot azi-noapte, i s-au furat ºi lui caii - cu harnaºamente ºi cãruþã cu tot, fãrã ca el sã simtã ceva! „La fel cum n-am auzit nici eu; poate cã au fost aceiaºi hoþi”, gîndi cu amãrãciune Nicu... ...Aici, la rãscrucea care separã vechiul conac boieresc, de pe fosta moºie a Silviei Panã, de restul comunei Largu - îºi aminti el la întoarcere - a început totul. Aici, s-a urcat Nicu într-un autobuz cu destinaþia Ruºeþu, pentru a aduce acasã... mînza abia înþãrcatã. Era vechiul drum al transhumanþei mioritice... Dorea sã transpunã în fapt ceea ce stabilise el cu vãrul sãu, din comuna învecinatã, care, ca ºi alþi consãteni, primiserã în custodie de la Herghelia Ruºeþu - care creºtea cai de rasã pentru curse, încã de pe vremea regalitãþii - douã iepe gestante. Pe moment, herghelia nu mai putea sã
asigure hrana necesarã efectivelor de cai. Ca urmare, o parte din ei trecu în gospodãriile populaþiei, oamenii urmînd sã se foloseascã de serviciile lor, iar acolo unde apãreau mînji, aceºtia rãmîneau în proprietatea gospodarilor. „Am pedigriul pãrinþilor, îl asigurase vãrul: iapa Orica, ajunsã la mine acum, ºi armãsarul Talion, rãmas la fermã, amîndoi foºti mari campioni.” ...Mînza crescuse frumos, sub ochii lui Nicu. În ham, mînca pãmîntul, ca la cursele de cai de pe hipodrom. Era puternicã. Încã din start, pornea ca din tun, în trap întins, continuu, corpul trepida, ºerpuind paralel cu pãmîntul, cãruþa zbura precum un sulky... Reîntors în ograda sa, Nicu nu intrã în casã, ci rãmase afarã. Ceva, ca un magnet, îl atrãgea spre ºopronul unde, pînã ieri, îºi tainase iapa. Privi din nou peste tot cu atenþie. Oare tot mai spera?... ... Soarele coborîse dincolo de liziera de salcîmi, care flanca linia feratã, lãsînd în urma lui o patã înroºitã. Se însera. Mînat de ale lui, Nicu nu rãspunse chemãrilor mamei... Încercã totuºi sã se deplaseze, dar un val de cãldurã îi strãbãtu corpul. „Oare cît mai costã acum un cal?”, se trezi el întrebînd. Apoi, un nou vertij îl învãlui. Avu forþa sã se apropie de cãruþã ºi, instinctiv, îºi rezemã spatele de ea. Cu un ultim efort, reuºi sã-i treacã scoarþa, prãvãlindu-se în coºul ei. Instantaneu, vãzu bolta cereascã încãrcatã cu stele. Doar cîteva clipe, pentru cã, imediat, totul începu sã se stingã. În puþine momente, nu mai vãzu nimic: un somn adînc, ca de plumb, îl luã în stãpînire, amorþindu-i încheieturile. Sfîrºit IOAN STOICA
El a fost convins cã Autentica suitã a melodiilor „Nu poate fi cuprinsã Decît printr-o Iubire curatã”, Prin care „Devine dorul cîntec, De dorul altui Dor”... DORU POPOVICI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 5-a – 24 august 2018
P Po o ll e em m ii c c ii BIBLIOTECA NAÞIONALÃ
Cãluºarii Ne mai aduc aminte datinele cã timpul românesc nu înceteazã, datinele care nu sînt ale intelectului ºi ale ambiþioºilor sfãdiþi pe diferenþe, ci ale proºtilor de þãrani. De ziua Moºilor, iatã-i jucînd în priveliºte cãluºarii, gorjenii iscusiþi în aruncarea bîtei ºi a saltului dupã ea. Panglicile pãlãriilor fluturã, trupurile zvelte se înconvoaie, flãcãii hãulesc. Prãjina care figureazã stindardul e gãtitã-n vîrf cu snopul de usturoi ºi trece dintr-o mînã într-alta cu o elasticitate elegantã de lance. În timpul dansului la vioarã se prinde un vîrtej de libelule îmbrãcate þãrãneºte, cu zornãitoare la opinci. Cãlcãtura cãlcîiului e caracteristicã, sprintenã ca pe Columna traianã, în ghirlanda cãreia spiralã se povesteºte imperiul patricienilor, amestecaþi în hora de piatrã cu sclavii ºi plebeii. Sînt 20 sau 25, cãluºarii de la Jii. Poema dansului lor se desfãºoarã în sute de schiþe rapide, din care se economisesc cît mai multe pentru iniþiaþi. E un rit divulgat pe încetul, cãluºarul fiind un artist al cîtorva mistere treptate ºi care nu primeºte sã fie înþeles cu uºurinþã. Au pus ciomegele cap în cap, în dreptul fiecãruia unul, ca un obstacol. E poate pielea simbolicã a bocului,
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
despicatã într-o singurã curea, chibzuitã ca un hotar împrejurul hectarului de þarã, care trebuia sã se numeascã Latium. Cine sare întîi peste el va muri! Dansul ºovãie, dacã trebuie sãrit sau pãzit. Cãluºarii sînt aliniaþi. Un îndemn al braþelor, un pas în aer, alt pas înapoi, o cãutãturã de la îndrãzneþ la îndrãzneþ. Au sãrit odatã toþi ºi au pus mîinile pe ciomege. Starãþi, mã! cã nu se ucide nimeni. ªoldurile guverneazã ritmic picioarele zburãtoare, bîtele s-au ridicat deasupra pãlãriilor cu cozi. O miºcare din coapse spre dreapta, o altã miºcare spre stînga, feciorii au un meºteºug de plasticitate ºi elan admirabil. În echipe de cîte patru, de cîte trei, de cîte doi, dansul general se divide, se risipeºte, ºi se recompune pînã la furtuna învãlmãºirii, care se sparge iarãºi într-un hãulit. Coregrafia savantã, inspiratã de la teme ºi teze, executã dupã sintaxã friza formelor în zvîcnire ºi arabescuri, evoluate pînã la tipul saltimbanc. Toatã arta e o problemã de nuanþã, între fin, vulgar ºi pedant: le deosebeºte un nimic, o limitã de echilibru, un fir de pãianjen albatru. Îi lipseºte totdeauna ceva: spontaneitatea – o împovãreazã ceva: rutina – ºi cautã zadarnic ceva: emoþia. O dau cãluºarii, graþia ºi tinereþea, cu simplicitate. TUDOR ARGHEZI (1947)
Al. Orãscu, arhitectul,,palatului luminãrii spirituale“ - Universitatea Bucureºti Alexandru Hristea Orãscu, cunoscut mai ales ca Bulevardul Elisabeta. Tot în acei ani, Al. Orãscu s-a Alexandru Orãscu (30 iulie 1817 – 16 decembrie 1894), aflat în fruntea „Comisiei pentru construirea Atheneului autorul Planului Orãscu al Bucureºtilor, a fost un cunos- Român”, alãturi de foºtii sãi studenþi Constantin cut arhitect, urbanist ºi profesor universitar, care a Bãicoianu, Grigore Cerkez, Ion Mincu ºi Ion Socolescu. îndeplinit funcþia de rector al Universitãþii Bucureºti Rolul acesteia era de a supraveghea lucrãrile edificiului (1885-1889) ºi pe cea de preºedinte al Ligii Culturale conceput de Albert Galleron ºi, în caz de urgenþã, de a le (1890-1892). continua sau de a interveni cu noi idei. Alegerea în iunie 1856 a fostului A fost, din 1885, un rector extrem de Domn Alexandru Dimitrie Ghika, patriot activ, preocupat, dupã cum a mãrturisit, înflãcãrat, în funcþia de caimacam al Þãrii „de a nu rãmîne în apãrarea Româneºti a permis reluarea discuþiei Universitãþii bucureºtene mai prejos despre un obiectiv scump revoluþionarilor decît predecesorii”, amintindu-i, în mod paºoptiºti: Universitatea din Bucureºti. În expres, pe George Costaforu, care a fost cadrul întrunirilor din Sala Bossel, sub primul ei rector, Vasile Boerescu ºi Ioan patronajul spiritual al lui C.A. Rosetti, Zalomit. În aceastã calitate a participat la autorul îndemnului „Luminaþi-vã ºi veþi marile demonstraþii studenþeºti în fi!”, Alexandru Orãscu a prezentat favoarea memorandiºtilor din 1892, în primele schiþe ale Palatului Universitãþii. general a condus, cum va aprecia Grigore Lãudat pentru frumuseþea concepþiei Tocilescu, „toate întrunirile ºi manifesacelui palat al luminãrii spirituale, profetaþiile de protest ale studenþimii” pentru sorul Orãscu a primit dispoziþie sã drepturile românilor din Imperiul întocmeascã planurile ºi sã calculeze Habsburgic. Nu-i deloc de neglijat faptul Alexandru Orãscu devizele per detaliu, lucrãrile urmînd sã cã rectorul Orãscu înfiinþase la 15 sepînceapã imediat dupã alegerile pentru tembrie 1890, în Universitatea pe care o Divanul Ad Hoc. La 10 septembrie 1857 apãrea ofisul conducea, „Liga pentru Unitatea Culturalã a tuturor lui Alexandru Dimitrie Ghika pentru începerea Românilor” ºi cã acþiona în spiritul programului ei. lucrãrilor la „Palatul Academiei de la Sf. Sava”, cum era În lucrarea ,,Medalii ºi Plachete” (1913), autorul, denumitã clãdirea devenitã ulterior Universitatea din M. Theodorian-Carada, evocã figura arhitectului ºi Bucureºti. O lunã mai tîrziu, în ziua de 10 octombrie, a omului politic Al. Orãscu, la 19 dupã moartea acestuavut loc ceremonia punerii pietrei fundamentale. ia, astfel: ,,Nalt, slab, pãrul alb ca zãpada, cu mustaþa Alexandru Ioan I Cuza, ales în locul cãimãcãmiei, a tunsã ºi o fîºie de barbã pe sub gît, Alecu Orãscu avea urgentat lucrãrile în aºa mãsurã, încît, în ianuarie 1862, gestul larg ºi vocea sonorã. Arhitect – cel dintîi arhitect Ulysse de Marsillac ºi Titu Maiorescu au putut þine român – a clãdit Teatrul Naþional ºi Universitatea. primele „cursuri libere”, Maiorescu inaugurînd încã din Profesor de treabã, a fost multã vreme rectorul decembrie 1861 cursurile Facultãþii de Drept. Înfiinþarea Universitãþii. Liberal moderat, amic lui Vasile Universitãþii din Bucureºti în anul 1864 a reprezentat Boerescu, a fost ministru al Instrucþiunii sub generalul finalizarea unei aspiraþii cãtre învãþãmîntul românesc de Florescu ºi vicepreºedinte al Senatului sub Ion nivel superior. Brãtianu. Cînd limita vîrstei l-a pus în retragere la Dupã anul 1880 îl regãsim pe Al. Orãscu implicat în Universitate, a continuat sã activeze în politicã. Vîrsta-i douã mari lucrãri de reconstrucþie. La Biserica Domniþa înaintatã ºi tactul sãu special îl indicau sã fie preºedinBãlaºa, ziditã în 1842 în stil neogotic ºi demolatã în tele Clubului liberal, demnitate pe care a pãstrat-o pînã 1881, cãreia i-a redat aerul autohton, reconstruind-o la moarte. S-a stins uºor ºi pe neaºteptate. Atunci s-a într-un impunãtor stil neobyzantin cu prime elemente de amintit cu prisos întreaga activitate a lui Conu Alecu stil neoromânesc, în conformitate cu principiul enunþat Orãscu. S-a spus cît a muncit bãtrînul blînd ºi modest, de el în îndemnul adresat studenþilor de la Arhitecturã: pe care onorurile nu l-au ispitit prea mult ºi nu l-au „Studiaþi rãmãºiþele, oricît de mãrunte, ale producþiunii zãpãcit niciodatã. A rãmas omul de treabã, muncitor ºi artistice din trecut ºi faceþi dintr-însele sorgintea unei optimist, care vedea totul în bine, cãci cu sufletul lui arte mãreþe”. curat nu concepea cã rãul poate birui vreodatã”. A doua mare lucrare la care a participat a fost Profesorul, arhitectul ºi inginerul Alexandru Orãscu Catedrala Mitropolitanã din Iaºi. Construitã iniþial dupã a închis ochii pentru totdeauna în ziua de 16 decembrie planurile lui Gheorghe Asachi, a fost regînditã în 1894. Dãruise Românei prima Universitate, savanþi de întregime ºi inauguratã în 1886. Ultima lucrare, care se talia unui Spiru Haret, Gogu Constantinescu, Nicolae presupune cã îi aparþine lui Alexandru Orãscu, este faþa- Coculescu ºi, vreme de mai bine de patru decenii, da clãdirii cu parter ºi douã etaje, ridicatã în anii 1884- cetãþeni cultivaþi, demni ºi cu dragoste de neam. 1885 pe traseul bulevardului spre Cotroceni, astãzi ANTON VOICU
Cãluºul, unul dintre cele mai vechi ºi valoroase dansuri tradiþionale româneºti. Din 2005, UNESCO a proclamat ritualul cãluºului drept „capodoperã a patrimoniului cultural imaterial al umanitãþii”.
Copilul dezgolit de cuvinte Îl plîng toate elementele lumii aerul, apa, focul doar picioarele dezgolite nu-l pot plînge pe copilul dezgolit de cuvinte
El vrea sã-nghitã cerul, pãmîntul ºi nu poate cuvîntul. GEORGE MILITARU
Cupole de argint Am plecat din nou aiurea Prin al vieþii labirint Sã strãbat cu drag pãdurea Sub cupole de argint.
Îmi urmez încet cãrarea Printre carpeni, ulmi ºi fagi Admirîndu-le splendoarea ªi imaginile dragi. E o liniºte deplinã Totul e imaculat Iar crenguþele se-nclinã Parc-ar trece-un împãrat. Nu se-aude glas de clopot La biserica din sat Numai paºii mei fac zgomot Prin omãtul afînat. Nu e nici o vietate Printre fagi ºi-n luminiº De ninsoare speriate S-au retras în ascunziº. Ninge fãrã ostenire Peste crîng ºi peste sat Mã-ntorc plin de fericire ªi cu sufletu-mpãcat. IOAN PRODAN, Haþeg
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 6-a – 24 august 2018
Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (85) Urmaºii dacilor, bîrsanii (2) Motto: ,,Bîrsani ºi bîrsãniþe,/ baci ºi bãciþe/ cu fluiere la cingãtoare,/ în dangãt de mioare/ întind gîtul spre Soare”. O masã rotundã, cu ºase scaune de lemn cu spãtare în cerc. Masa era aºternutã cu o cipcã (dantelã) albã ca pana de gîscã. La geamuri, perdele din dantele. Pe pereþi, icoane pe sticlã pictate cu sfinþii la care se închinau pãrinþii. Peste podelele din lemn pe care mama le freca cu ºofran galben banan, preºuri de lînã þesute în culori aprinse, peste care hiberna o blanã de urs care la stînã a lãsat cîteva oi fãrã lînã. În a doua odaie þinea loc de pat un lãdoi cu capac, în care dormeam cînd eram micã, de fricã din pat sã nu cad. Ziua capacul fiind coborît, þinea loc de laviþã. Aici aveam soba de teracotã în care iarna trosneau lemnele de fag, uscate, de bunicul meu adunate. Un stãlaº cu tot felul de blide ºi ulcele, ºtergare colorate ºi cîte toate. În casa din dreapta, în prima odaie, un fel de atelier, era rãzboiul de þesut, maºina de cusut, o sobã de tuci. În a doua odaie, doar o masã, un pat ºi o scarã ce urca în pod, unde era locul meu preferat de joacã. Aici se afla o ladã mare cu lucruri vechi, pãstrate de la bunici ºi chiar de la strãbunici. ªi, bineînþeles, slãnina ºi cîrnaþii, puºi la fum pentru rãsfãþul de Crãciun. Casele mele, gemenele, erau spoite cu albastru de Voroneþ pentru a le reliefa acoperiºul de ºindrilã creþ. Pãreau douã doamne, frumos coafate. În curte, gardul viu din tufe de salcîmi ce dãdeau înspre grãdini, unde aveam doi meri, un pãr, un prun, un cireº, un viºin ºi un nuc. Grãdina era împrejmuitã cu un gard, dincolo de care stãpîni erau brazii ºi fagii. Printre ei, dupã ploaie, pãlãriile într-un picior erau pe domeniul lor, pînã le culegeam ºi tocãniþã le fãceam. Apoi, mai departe, tufele bogate, ale cãror fructe, zmeura ºi afinele coapte, ne umpleau coºurile cu generozitate. Albastrul cerului era sidefat, aerul, cu ozon parfumat, iar brazii brodau cerul cu ace, descifrînd misterul þinutului ciudat, la miazãzi aºezat de oraºul întemeiat de cavalerul saxon Herman, în istorie înglobat de veacul îndepãrtat.
GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (9)
Nicolae Kirculescu Compozitorul Nicolae Kirculescu (28 ianuarie 1909-31 decembrie 1985), a studiat muzica la Viena (1927-1930) ºi a obþinut titlul de doctor în drept la Paris (1931). Practic, activitatea muzicalã a început-o încã de la vîrsta de 13 ani, compunînd unele piese de muzicã uºoarã pe care le-a tipãrit la ,,Dan ºi Degen”, vechi case de editurã ºi magazine de muzicã din Bucureºti. Din 1940, odatã cu lansarea melodiei sale ,,La cãsuþa cu zorele”, începe adevãrata sa creaþie, într-o perioadã de aproape trei decenii realizînd peste 400 de piese de muzicã uºoarã, din care cel puþin 60 au fost ºlagãre: Cînd se sting luminile în Bucureºti (1941), Ploua în seara aceea, doamnã (1942), Sã ne clãdim un cuib (1942), Bani, bani (1942), Inimã, de ce nu vrei sã-mbãtrîneºti (1942), Coºarul (1943), Anticarul (1943), Nu te pot uita (1944), Aºa începe dragostea (1945), Parc-a fost ieri (1945), Plîngi, inimã (1946), Pentru ochii tãi frumoºi (1948), Hei, Morãriþo (1948), Eu pentru voi ridic paharul (1950), Cãrãruie care sui în vîrf de munte (1950), Eºti dragostea mea (1952), Pleacã-n zori un tren... (1952), Te iubesc (1956), O datã-n viaþã (1956), Prima poezie (1958), Cine-o fi vecinica (1959), Aminteºte-þi cã ºi tu odatã (1959), Nu mã joc cu fericirea (1962), Cum sã uit ce-a fost (1965), Culori, culori (1966) etc. Lucrãrile pentru orchestrã – piese de mici dimensiuni, cu caracter liric sau de dans – ocupã un loc aparte în creaþia lui Nicolae Kirculescu, compozitorul avînd o
Tatãl meu provenea dintr-o familie „de frunte”. Bunicii, bogaþi, deþineau douã mii de oi ºi, în sat, o mãcelãrie. Au avut 13 copii, din care doar 4 erau fete. Vara, închiria un munte întreg pentru pãstorit ºi pentru stînã. Bunicul era ºi ºeful Partidului Liberal, motiv pentru care era deseori vizitat de „domnii de la oraº”. Prefectul îi spunea bunicii: „Hai, liþã Ana, fã-ne clãtite: subþiri în pînzã ºi groase-n brînzã”. ªi brînzã era berechet. Odatã, bunica m-a trimis în pivniþã dupã ceva, ºi cînd am ajuns acolo am amuþit de fricã. Mã speriasem de un burduf uriaº cu brînzã de la munte, pe care l-am luat drept o lighioanã necunoscutã. Treptat, averea bunicilor s-a împuþinat, pe mãsurã ce fiecare fecior se însura ºi îºi primea partea lui de zestre. ªi tata a primit o sutã de oi, pe care le-a vîndut ºi, cu banii proveniþi din vînzare, a cumpãrat de la sora sa care trãia tot în Ardeal, în comuna Sieuþ – Bistriþa -, prãvãlia, cîrciuma ºi lãptãria care se aflau în Casa Comunalã, închiriatã de la Primãrie, ei urmînd sã plece la Bucureºti, la Obor, unde au deschis un magazin. Bunicul din partea mamei locuia singur în Bucureºti, lucrînd la o benzinãrie ºi, lunar, le trimitea bunicii, mamei ºi fratelui, bani ºi pachete. Nu ºtiu de ce s-au separat, cred cã nu i-a plãcut sã fie oier. Cînd mama urma sã se cãsãtoreascã, bunica a plecat la Bucureºti pentru a-i cumpãra lucruri pentru nuntã. N-a mai ajuns la Bucureºti, pentru cã trenul în care cãlãtorea s-a ciocnit cu un alt tren, ºi ea a murit. Mama s-a cãsãtorit, iar pe fratele ei l-a luat sora bunicii. Deci familia nu era numeroasã ºi, în afarã de cele douã case ºi o „moºie” de 1 ha, nu aveau altceva. Niciodatã n-am ºtiut de ce pãrinþii mei s-au hotãrît sã-ºi pãrãseascã þinutul în care s-au nãscut, mai ales cã aveau o gospodãrie frumoasã ºi foarte multe neamuri. Dusã pe gînduri, acum mi se pare firesc ca, viaþa toatã, destinul sã ne-nvîrtã ca o roatã. Amintirea-i ca o ranã, crezînd cã e Fata Morgana, ce se pierde în aurul verde. Cine ºtie, aºa a fost sã fie. ªi, peste veac, sufletul meu n-a plecat din sat, unde nimic nu s-a schimbat. Mai devreme ori mai tîrziu, îþi aminteºti cu nostalgie satul din copilãrie. Clopotele de searã sunã mereu ºi te cheamã în þinutul tãu. Însã într-un pahar cu vin, lumea ta se îneacã în suspin. Adormi visînd codri de brazi, zidind castele de daci. (va urma) LILIANA TETELEA
mare predilecþie pentru astfel de creaþii: Clar de lunã (1944), pentru vioarã ºi orchestrã, Moment muzical (1946), pentru pian ºi orchestrã, Chemarea dragostei (1951), pentru vioarã ºi orchestrã, Pastorala (1952), pentru flaut ºi orchestrã, lucrare cu caracter popular, de mare virtuozitate pentru solist, Romaniþa (1957); în anul 1962 a compus un ciclu de 11 lucrãri pentru orchestrã, din care remarcãm valsul lent Searã de bal. Pentru teatrul muzical – revistã, comedie muzicalã, operetã, operetã radiofonicã – Nicolae Kirculescu a scris multe lucrãri; de altfel acesta este domeniul în care compozitorul s-a remarcat, cu pasiunea ºi tenacitatea sa, încercînd de fiecare datã sã aducã ceva nou în structura ºi tematica spectacolului. La Teatrul Alhambra sau la Teatrul Tãnase, în Bucureºti sau în provincie, Nicolae Kirculescu a compus muzica la multe spectacole de revistã: de la Cantonamentul veseliei (1943) pînã la ªarjele revistei (1962), în douãzeci de ani de creaþie, a realizat peste 40 de reviste. Comedii muzicale: Un bãiat iubea o fatã (1941), la Teatrul Muºatescu; Atlantida (1942), la Alhambra, parodie muzicalã dupã romanul lui Pierre Benoit; Bing-Bing melody (1942), la Alhambra; Contele de Monte Cristo (1942), comedie-operetã la Teatrul din Lipscani; Dragoste cu cîntec (1944), la Alhambra; Aºa începe dragostea (1945), la Gioconda, Îngerul albastru (1946), comedie muzicalã dramaticã dupã romanul lui Thomas Mann, la Alhambra; Adam ºi Eva (1957), la Tãnase. Opereta ,,N-a fost nuntã mai frumoasã” s-a reprezentat în 1951 la Teatrul de stat de operetã din Bucureºti, ºi mulþi ani a repurtat succesul pe care-1 meritã aceastã primã încercare a compozitorului. Dacã libretul, în conþinut, aduce în scenã elementul nou al
CIOBURI DE GÎNDURI
Toamna tãcerii
O toamnã a tãcerii coboarã-n amintire, Se bat din ramuri nucii ºi prunii de la ºcoalã, Iar viile-ºi spun visul în galbene potire Luminii ce coboarã din ceruri triumfalã. Trec umbrele grãbite, se duc în sus ºi-n jos, Rãzleþe vin din zare ºi pãsãri cãlãtoare, Gutuile se-ntrec cu merele-n miros ªi jarul zilei în amurg cu-o boare. Coboarã din tãrii un mitic dor, Coboarã-n sat trei care cu luminã, κi vînturã în aer azi sãbiile lor Cocenii ce-au murit din rãdãcinã. Ostaºi bãtrîni mai stau încã de pazã, Pe-un cîmp ce-a fost sfinþit întru fiinþã, Cã ºi speranþa-n inimi începe cu o razã ªi fãrã jertfã-n sensuri nu este biruinþã. Vecernia la schituri din rosturi vechi renaºte ªi-n ea este fiinþa din veac a urbei mele, La sate veºnicia cu pace azi se naºte În toamna care cade din taina unei stele.
Din cer un cor de îngeri cutremurã pãmîntul, Comuniunea sacrã îmi cade sfînt în vers, Iar harul care vine înnobilînd cuvîntul E taina care þine întregul Univers. Primeºte-mã sub pledu-þi adîncã noapte caldã ªi spune-mi o poveste pe care s-o rescriu Cînd lacrima ca mirul ca pe un prunc mã scaldã ªi tot ce miºcã-n clipã mã-nvaþã cum sã fiu. Coboarã-n sat trei care, trei care cu luminã, Cu liturghia vieþii ºi-un cer cu lunã plinã. ILARION BOCA, 1 august 2018 vieþii timpurilor noastre, muzica lui Nicolae Kirculescu continuã însã vechea tradiþie a operetei româneºti care, mai bine de o sutã de ani, a cultivat elementul folcloric, aria, cupletul ºi romanþa de inspiraþie popularã româneascã, fapt ce dã unitate ºi personalitate întregii noastre creaþii de operetã. În 1953 i se transmite la radio opereta pentru copii Tom ºi Hugh au fugit pe Mississipi, dupã Mark Twain (aici apare cunoscuta arie de bas „Du, bãtrîne fluviu, lacrimile mele...”). Alte douã operete radiofonice ale lui Nicolae Kirculescu – Aventurile baronului Münchausen (1955), dupã celebra povestire, ºi Cîntecul prieteniei – completeazã lista creaþiei sale în acest gen. În anul 1962, la Teatrul de stat de operetã din Bucureºti are loc premiera celei de a doua mari operete a lui Nicolae Kirculescu, ,,Întîlnire cu dragostea”. Plecînd de la ideea cã opereta este propriu-zis un hibrid de dramã ºi comedie, în care de obicei drama este jucatã de protagoniºti, iar comedia de subretã ºi comic, Nicolae Kirculescu a intenþionat sã elimine comicul din aceastã lucrare, folosind ca element de operetã doar muzica, cu specificul ei lejer. A trebuit însã sã renunþe la acest proiect, negãsind înþelegere la ceilalþi realizatori ai operetei. Catalogul lucrãrilor compozitorului Nicolae Kirculescu ar mai trebui completat cu muzica la Cãluþul cocoºat (1953), piesã pentru copii la Teatrul de pãpuºi din Bucureºti ºi, de asemenea, cu muzica la filmele: Visul unei nopþi de iarnã (1946), Doi iepuraºi (1952, desene animate), ªi Ilie face sport (1955), Fetiþa mincinoasã (1956), Harap Alb (1965). O activitate publicisticã – articole, studii, interviuri – a fãcut cunoscute cititorilor din þara noastrã ideile ºi realizãrile compozitorului Nicolae Kirculescu în domeniul muzicii uºoare ºi al muzicii de teatru, de-a lungul unei activitãþi de mai bine de cincizeci de ani. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 7-a – 24 august 2018
Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei 1918 - Divizia 11 la Chiºinãu (7) 13. Servicii: Divizionul coloanei muniþii se va dizolva. Oamenii, materialul ºi animalele trec în efectivul regimentelor ce au mobilizat coloanele. Ambulanþa divizionarã cu coloana de brancardieri se va vãrsa definitiv cu personal ºi material Companiei I Sanitarã ºi Divizionului I tren. De asemenea, coloana de subzistenþã care va trece la Divizionul I tren ºi compania de subzistenþã. Personalul (oameni ºi ofiþeri de rezervã) care eventual ar mai fi fost reþinuþi sub arme vor fi demobilizaþi prin grija unitãþilor cãrora se varsã. Divizia nu va mai avea sub comanda sa aceste servicii. 14. Toate dispoziþiile mai sus ordonate vor fi complet terminate cel mai tîrziu pînã la data de 15 aprilie (cu excepþia arãtatã la punctul 8), datã la care Comandamentul Diviziei 11 va trimite la Marele Stat Major urmãtoarele tabele: Tabele de efective pe grade ºi contingente a corpurilor de trupã ºi cercuri de recrutare. Ordinea de bãtaie a ofiþerilor pe corpuri. Rog binevoiþi a da cuvintele ordine ºi a lua mãsuri de executare. Anexa 1 Fiind important, precis ºi bine conturat pe obiective acel studiu îl reproducem spre edificare: Marele cartier General Biroul Operaþiilor 2 ianuarie 1918 Studiu Referitor la trimiterea de trupe în Basarabia I. Scop Asigurarea reaprovizionãrii trupelor care opereazã pe frontul român ºi a populaþiei româneºti. II. Modalitatea prin care se poate atinge scopul Pentru ca scopul sã poatã fi realizat trebuie: 1) În primul rînd sã se asigure regulata funcþionare a trenurilor de aprovizionare pe linia feratã Odessa-Socola; 2) Sã se facã ordine în Basarabia pentru: a) A se împiedica jafurile ºi deci distrugerea proviziilor care se gãsesc; ºi b) A se asigura formarea depozitelor necesare. III. Mijloace Pentru atingerea acestui îndoit scop trebuiesc forþe. Dat fiind cã în tot þinutul Basarabiei se gãsesc numeroase unitãþi bolºevice nu trebuie exclusã eventualitatea ºi poate chiar necesitatea întreprinderii unor acþiuni armate. Astfel fiind, se impune ca trupele ce vor fi trimise în Basarabia sã aibã capacitatea de luptã necesarã pentru a întreprinde, în bune condiþii, orice operaþiune militarã, în acest scop trebuie sã fie puternice ºi bine organizate. În consecinþã, pentru atingerea scopului trebuie sã se trimitã o divizie
întãritã cu un regiment de cavalerie ºi prevãzutã cu mijloacele tehnice necesare. IV. Misiunea diviziei 1) Sã ocupe militãreºte linia feratã Bender-Socola, stãpînind puternic centrele: Bender ºi Chiºinãu; 2) Sã punã ordine în interiorul Basarabiei ºi anume, în regiunea de ezploatare afectatã armatelor române, pentru a asigura formarea depozitelor; ºi 3) Sã poatã lupta, în bune condiþiuni, în contra bandelor ruse armate, care, eventual, ar încerca sã restabileascã, prin forþã, starea de anarhie care domneºte actualmente. V. Mod de acþiune Operaþiunea va cuprinde douã acþiuni deosebite, ºi anume: 1) O acþiune prin surprindere ºi deci imediatã ocuparea liniei ferate Bender-Ungheni; ºi 2) O acþiune ulterioarã, care va consta din trecerea Prutului ºi concentrarea Diviziei prin marºuri pe jos, în zona ChiºinãuCãrbuna. VI. Executarea Prima acþiune: Ocuparea liniei ferate Bender-Socola. Trebuie sã se ocupe, în acelaºi timp, Ungheni ºi Bender ºi, cît se poate de repede, dupã aceea, Chiºinãu. Ca acþiunea sã reuºeascã trebuie surprindere ºi deci iuþealã ºi energie. Unghenii se vor ocupa noaptea, cu forþe din trupele române, care opereazã în zona a III-a. Acþiunea va fi organizatã ºi executatã de Dl. General ªtefãnescu. Benderul va fi ocupat în aceeaºi noapte ºi dacã se poate, la aceeaºi orã, de trupe credincioase - ucrainiene, musulmane sau sîrbeºti. Acþiunea trebuie sã fie organizatã ºi executatã de Comandamentul Rus. Simultaneitatea celor douã acþiuni se impune de necesitatea de a pune în imposibilitate elementele ostile de a arunca în aer podul peste Nistru. Chiºinãul va fi ocupat imediat dupã executarea celor douã acþiuni arãtate mai sus. Operaþiunea va fi fãcutã de 3 batalioane - 2 de ardeleni ºi 1 de grãniceri - care vor pleca în trei trenuri consecutive din Socola, imediat dupã ocuparea Unghenilor. Trupele trebuie sã ajungã în zorii zilei în Chiºinãu, unde vor proceda la dezarmarea elementelor turbulente ºi arestarea capilor. În acest scop, acþiunea trebuie sã fie fãcutã cu ajutorul unui personal local care sã dea comandanþilor de unitãþi indicaþiile necesare – depozite, locuinþele conducãtorilor, localuri militare ocupate de trupe etc. Personalul trebuie sã plece din Iaºi, odatã cu trupele noastre. În afarã de aceasta, transportul trebuie sã existe pentru orice eventualitate. A 2-a acþiune: Concentrarea Diviziei în zona Chiºinãu-Cãrbuna. Este o operaþiune pur militarã, care va fi executatã de comandamentul Diviziei. Concentrarea
De ce balticii au putut ºi Republica Moldova, nu? (2) În perioada administraþiei româneºti, nici limba românã, nici mecanismele de investiþii, nici cadrul economic al României nu au exercitat o forþã de atracþie asupra locuitorilor dintre Prut ºi Nistru. Aºa se explicã prestigiul social al limbii ruse ºi faptul cã numeroºi locuitori ai Basarabiei au fost bucuroºi sã se educe în limba rusã. În memoria folcloricã, perioada administraþiei române nu oferea nimic comparabil. Memoria folcloricã, foarte intensã într-o societate puternic ruralizatã, se transmitea din generaþie în generaþie. Ea nu are o memorie scrisã sau ºtiinþificã, este una oralã. Memoria despre perioada administraþiei române a fost în bunã parte negativã. Fãrã îndoialã cã administraþia sovieticã a încercat sã exacerbeze aceste amintiri neplãcute, dar ele existau. Administraþia româneascã nu a investit în Basarabia. Uniunea Sovieticã a investit masiv aici. În perioada administraþiei româneºti nu s-a produs modernizarea agriculturii. Uniunea Sovieticã a industrializat agricultura, a uºurat munca la cîmp. Þãranul basarabean nu a avut facilitãþi pentru ºcolarizare în perioada administraþiei române, dar le-a avut în perioada sovieticã, putînd astfel promova pe scarã socialã. Preþul absolvirii unei universitãþi în limba rusã era ºtergerea, estomparea, distrugerea chiar a conºtiinþei naþionale, adoptarea unui model de gîndire ºi de comportament ruseºti, deznaþionalizarea ºi rusificarea. Pe de altã parte, procesul rusificãrii a atins foarte superficial satul. Rusificarea i-a atins doar pe cei de la oraº sau ajunºi la oraº. Uniunea Sovieticã a dus o politicã de transformare a Moldovei sovietice într-o anexã agrarã a imperiului sovietic. Puterea sovieticã era interesatã sã-i fixeze pe basarabeni la sate. Procesul de urbanizare s-a fãcut cu o populaþie de imigranþi aduºi aici în mod organizat din strãfundurile Rusiei sau din oraºele rusificate ale Ucrainei. Aºa se explicã pãstrarea societãþii rurale moldoveneºti, a satului ca ºi celulã socialã organicã, neatinsã de rusificare, dar în acelaºi timp lipsitã de edu-
caþie modernã, de ºcolarizare ºi ruptã de cultura din România. Iatã deci moºtenirea istoricã, psihologicã, a locuitorilor dintre Prut ºi Nistru ºi de la est de Nistru, în anul 1989, cînd a început miºcarea de eliberare, ºi în 1991, cînd s-a prãbuºit Uniunea Sovieticã. Un alt handicap uriaº în comparaþie cu statele baltice l-a constituit pentru republica Moldova lipsa unei vecinãtãþi directe cu Scandinavia. Nu au avut de unde sã vinã investiþii, inclusiv în agriculturã. Asemenea investiþii au venit masiv în statele baltice din Suedia, Danemarca, Finlanda. Pentru Republica Moldova, singurul vecin era România, care nu a reuºit sã ofere nimic comparabil cu statele scandinave. Alt handicap l-a constituit problema lingvisticã, o problemã fundamentalã a Republicii Moldova. Problema rusificãrii o ºtim cu toþii, la fel pe cea a cunoaºterii insuficiente a limbii române, dar problema ignoratã este a slabei însuºiri a limbilor occidentale de circulaþie, mai ales a limbii engleze. Deja, la 1991, locuitorii statelor balcanice învãþau de zor limba englezã. Prin 1990-1991, reprezentanþii miºcãrilor de eliberare naþionalã din aceste þãri încã mai comunicau între ei în limba rusã. În 1993-1994, deja rusa dispãruse ca mijloc de comunicare. Iarãºi nimic comparabil nu s-a întîmplat în Republica Moldova. Dacã balticii au reuºit sã impresioneze lumea occidentalã prin reformele lor ºi prin eforturile lor de a adera la NATO ºi la Uniunea Europeanã, de a face lobby în capitale occidentale, de a insista ºi a bate la uºi, de a contacta ºi a construi reþele cu oameni de afaceri din Occident, în Moldova a lipsit cu desãvîrºire acest instrument de comunicare, care este limba englezã. Aºa s-a dezvoltat un proces de ignorare reciprocã între Republica Moldova ºi Occident. Acesta nu ºtia nimic despre Republica Moldova, iar Republica Moldova nu înþelegea nimic despre Occident. Rezultatul a fost un mare deficit de capacitate administrativã pentru a aplica reformele ce aveau sã fie cerute mai tîrziu de Uniunea Europeanã. Clasa politicã ºi administrativã din
Diviziei în zona de mai sus trebuie sã se facã cît mai repede posibil, prin marºuri pe jos. Deplasarea se va face pe douã coloane, pe drumurile arãtate pe hartã. Odatã ajunsã în zona indicatã, Divizia fiind într-o poziþie centralã ºi cãlare pe cele douã cãi ferate, care de la Bender duc la Ungheni ºi Reni, va putea sã-ºi îndeplineascã misiunea arãtatã la Cap. IV, aliniatele 2 ºi 3. 3) În sfîrºit, cînd ºi aceastã a doua acþiune va fi terminatã, Batalionul de grãniceri de la Chiºinãu va fi retras la Iaºi, prezenþa lui acolo nemaifiind necesarã. VII. Aprovizionarea 1) Pe timpul marºurilor va fi asiguratã prin îngrijirea Serviciului Intendenþei Armatei I. 2) În Basarabia de Comandamentul Diviziei cu resurse locale. Pentru înlesnirea aprovizionãrilor, Divizia va trebui sã fie prevãzutã cu o secþie de camioane automobile. VIII. Comandament Trebuie sã se precizeze care va fi în Basarabia situaþia Diviziei sub raportul comandamentului. Ofiþerul francez, locotenent-colonelul reprezentant al Misiunii Franceze la Chiºinãu, mi-a arãtat categoric cã înþelege ca, comandantul Diviziei sã fie obligat a lua dispoziþiuni dupã indicaþiile ºi instrucþiunile pe care i le va da dînsul. Obiectîndu-i cã aceasta înseamnã o subordonare a diviziei române, s-a nãscut o discuþie, destul de încordatã, în care am terminat cã un general român nu va accepta niciodatã ºi nici nu poate sã fie sub ordinele unui locotenent-colonel. Pe de altã parte, am arãtat ofiþerului francez cã Divizia va avea o misiune bine determinatã; aceastã misiune îi va fi ordonatã numai de comandamentul autorizat ºi, prin urmare, numai Marele Cartier General Român este în drept de a dispoza de trupele române, deoarece este singurul în mãsurã a stabili un echilibru între interesele de ordin operativ ºi cele de ordin general. Din aceastã conversaþie am rãmas cu impresia ºi convingerea cã în cazul cînd chestiunea comandamentului va fi tranºatã aºa dupã cum doreºte ofiþerul francez, se vor ivi conflicte dãunãtoare în special scopului ce se urmãreºte. Odatã în Basarabia, Divizia va trebui sã continue a primi instrucþiuni ºi alte ordine numai de la sau prin Marele Cartier General, deoarece acest comandament este singurul în mãsurã a regula acþiunea în aºa fel încît sã se poatã conta pe ea, în orice moment, din toate punctele de vedere. IX. Chestiuni de ordin general Datele fiind relaþiile care vor trebui sã existe între trupele române ºi autoritãþile locale este necesar ca Divizia sã fie prevãzutã cu agenþii necesari care vor face legãtura între trupe, populaþie ºi autoritãþi, atît pentru chestiunile de serviciu, cît ºi pentru anchetarea conflictelor în cazul cînd ele se vor ivi. Lt. colonel, Antonescu. Sfîrºit Colonel (r) CONSTANTIN MOªINCAT Republica Moldova s-a schimbat radical dupã 1991, mai precis aceasta era în proporþie de cel puþin jumãtate ruseascã, iar cealaltã jumãtate era formatã din moldoveni rusificaþi, ce abia mai vorbeau româneºte. Schimbarea a fost extraordinarã. Deja la jumãtatea anilor ’90, clasa politicã ºi administrativã era formatã din bãºtinaºi; rusimea dispãruse în birourile oficiale. ªi limba rusã era rapid eliminatã din uzul oficial. Deseori oficialii care vorbeau prost româneºte recurgeau, vrînd-nevrînd, la expresii ruseºti sau vorbeau limba românã cu calchieri din limba rusã. În 1994, statele baltice ºi-au declarat intenþia de a adera la Uniunea Europeanã. În 1996, Estonia a devenit primul stat baltic pe care Uniunea Europeanã l-a plasat pe calea rapidã de aderare, fiind urmatã la peste un an de Lituania ºi Letonia. Moldova nici nu visa la aºa ceva, era în altã epocã istoricã. Statele baltice au ales ca preºedinþi, prim-miniºtri, miniºtri un numãr de persoane provenite din diaspora balticã, din Statele Unite, ºi din Europa Occidentalã. Transferul de influenþã, de experienþã politicã a fost enorm. În cazul Moldovei nu s-a petrecut nimic similar. Moldova nu a avut diasporã. Basarabenii nu au emigrat masiv în perioada þaristã, dupã cum nu s-au refugiat în Occident nici dupã ocupaþia sovieticã. Balticii au avut o diasporã foarte mare, care a alimentat clasa politicã ºi economicã de acasã dupã 1991. Uniunea Europeanã a început sã realizeze cã existã pe harta Europei o þarã numitã Republica Moldova abia prin anul 2004. Din acel an interesul UE a crescut foarte rapid, remarcabil de rapid, mai ales avînd în vedere faptul cã UE era o organizaþie foarte lentã, care ia decizii colective. În cazul Republicii Moldova, UE s-a miºcat cu o vitezã necaracteristicã dupã anul 2004. Aºadar, factorul care, mai devreme sau mai tîrziu, va contrabalansa influenþã ruseascã ar putea fi doar UE, dar ea nu a ajuns încã la un consens în aceastã privinþã, aceasta doar dacã Bruxelles-ul v-a reuºi sã depãºeascã politica de vecinãtate ºi sã adopte o strategie mai activã. Sfîrºit LUCIAN DIMITRIU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 8-a – 24 august 2018
P Po o ll e em m ii c c ii
Un adevãr care trebuie spus: cît a costat mitingul - ºi cum ne schimbã istoria (urmare din pag. 1) Dar autoritãþile au tãcut ºi tac... În schimb, au lãsat ºi vor lãsa sã fie ocupatã ilegal cea mai importantã intersecþie din Capitalã, alocã resurse mari ale SMURD, ale Jandarmeriei, Poliþiei etc. – toate acestea reprezentînd costuri imense! Acum am ajuns la „Next level” – sute de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale, unele rãnite ºi spitalizate, inclusiv din rîndul jandarmilor, apoi daune provocate unor clãdiri, distrugeri ºi incendieri... „Mitingul Diasporei”, ce sã vezi!... Ridicol sau nu, dar real – statul va fi acþionat în instanþã de cetãþenii care au fost afectaþi de acþiunile forþelor de ordine. ªi, chiar dacã au participat la o acþiune neautorizatã/ilegalã, chiar dacã nu au luat în seamã avertizãrile jandarmilor, chiar dacã etc., etc. – este foarte posibil ca instanþele sã decidã „despãgubiri” – adicã alþi bani pe care statul va trebui sã-i plãteascã. Statul, adicã noi toþi! Deci, întrebarea este cine plãteºte pentru toate acestea? Evident, populaþia, dar cum? Simplu - sînt luaþi bani din alte domenii, pentru a fi plãtite cheltuielile susmenþionate. Evident, nu se rezolvã nimic, decît se dã gir unor manifestãri în afara legii, un gir pentru demersuri ale unor oameni aflaþi în eroare. În atari condiþii, este în stare guvernul sã prezinte o socotealã (aproximativã, evident) a cheltuielilor administraþiei centrale ºi a celor locale pentru o asemenea „manifestare”, cum a fost cea din 10 august? Dar pentru una „soft”, cum a fost cea din 11 august? Desigur, tot neautorizatã. Cred cã ar fi foarte bine sã cunoascã toatã lumea aceastã socotealã – mai ales cei care au dat girul votului lor coaliþiei de guvernare. Revenind la declaraþia Ecaterinei Andronescu ºi la atitudinea autoritãþilor, ei bine, acest „protest” nu a apãrut spontan, ca urmare a vreunei mãsuri care a nemulþumit, ci a fost pregãtit de multe luni - existã promotori ai mesajelor, dar mai ales foarte mulþi instigatori. Îi numesc aºa, pentru cã nu au revendicãri – ci instigãri, unele politice, dar mai ales multe, foarte multe ilegale! Sigur, este greu de înþeles care este statutul Facebook sau al altor medii de „socializare”, dar cert este cã, în cazul de faþã, sînt transmiþãtori ai mesajelor instigatoare la urã, dezbinare, violenþã, scandal, provocãri la fapte ilegale ºi multe, enorm de multe invective, trivialitãþi, obscenitãþi. Violenþã sub toate formele! Or, prin aceºti „transmiþãtori” s-a organizat ºi actualul protest! Adicã prin diverºi instigatori, impostori sau persoane direct interesate sã punã presiune asupra autoritãþilor – unii avînd motivaþii financiare, adicã datorii enorme la stat! Pãi, pentru toate astea sã plãteascã populaþia? Repet, barem sã se ºtie CÎT se plãteºte. Vorba aceea: „Trãdare, trãdare, dar sã ºtim ºi noi!”. În rest, ce sã le spui unora care vin – din þarã sau de aiurea - doar sã strige „M*ie!”?... Cã sînt autorii unei jigniri naþionale atunci cînd scîrbesc Piaþa Victoriei cu strigãtele lor triviale, cu fecalele aruncate asupra militarilor, cu obscenitãþi pe care le considerã „protest”? Da, pãrerea mea este cã oricine comite un asemenea gest oribil, într-un loc precum Piaþa Victoriei, este demn de dispreþ! Piaþa Victoriei îºi trage numele de la trecerea armatei Independenþei, la 1878; acum, fiecare dintre cei care au dat gurã scîrboºeniei a transformat Piaþa Victoriei în locul unde trivialitatea ºi obscenitatea, radicalismul schizofrenic ºi dezbinarea decerebratã ºi-au fãcut loc în istoria (politicã) a României. În anul Centenarului! Ce ruºine! Dar ºi mai mare ruºine este ca restul, care nu acceptãm aºa ceva, indiferent de opþiunea politicã, sã nu luãm atitudine fermã. Chiar ºi împotriva partidelor pe care le susþinem dacã nu se delimiteazã, dacã nu resping asemenea manifestãri. Iar guvernul are obligaþia de a prezenta cetãþeanului cît îl costã aºa-zisul „drept democratic” al unora de a insulta Guvernul, partidele, Parlamentul ºi chiar electoratul care are alte convingeri. Ca sã nu mai spun cã guvernul ar trebui sã facã sã fie respectatã legea. Asta dacã e guvern, nu cîrpã de ºters fecalele aruncate asupra reprezentanþilor sãi, militarii jandarmi. Da, ºtiu, se spune cã libertatea de a protesta e mai importantã decît orice, cã a susþine ordinea de stat e ceva ce þine de Putin sau Erdogan, de Rusia sau Turcia. Nu, e opinia fermã a unui naþionalist român – care, ce-i drept, apreciazã ºi invidiazã fermitatea ºi patriotismul conducerii Rusiei sau Turciei faþã de marile lor naþiuni, de modul în care apãrã demnitatea ºi valorile tradiþionale ale ruºilor sau turcilor. Care, culmea, în cazul ruºilor, erau de aproape 2.000 de ani ºi ale noastre, ale românilor. Spun „erau”, pentru cã, sigur, România a preferat calea „Occidentului”, cu toate „valorile europene” binecunoscute - ºi mai ales bine plãtite din sãrãcia românilor. ªi din conºtiinþa lor. Dar asta e altã problemã, poate mult mai mare.
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e UN PUNCT DE VEDERE
Sã ne apãrãm! România se doreºte a fi o þarã paºnicã. Nimeni nu are voie, conform legii, sã aibã la el arme albe, negre, suliþe, sãbii ºi pistoale. Nimeni nu are voie, conform legii, sã spulbere liniºtea ºi integritatea psihicã ºi fizicã a aproapelui sãu. Nimeni nu are voie sã fie violent. Nimeni, cînd vorbim de cetãþeni oneºti. De oameni buni. De cei cu fricã de Dumnezeu. De cei care participã, în mod nemijlocit, la bunãstarea ºi prosperitatea acestei þãri. Nimeni nu are voie în România, în afarã de oamenii legii sau ºmecheri, sã poarte armã. Altfel riºti puºcãrie. Conform legilor în vigoare, de protejarea integritãþii psihice, fizice ºi de aiurea se ocupã instituþiile de forþã ale statului: Poliþie, Parchet etc. Oare ce sã fie? În România, arme au cei care sînt de partea legii ºi cei care sînt împotriva ei. Fie cã sînt în Poliþie, fie cã sînt în Servicii sau Parchet, fie cã sînt membri ai unor clanuri interlope sau doar infractori independenþi, ei au arme în dotare, mai mult sau mai puþin letale. Au pistoale, au sãbii, au pumnale, boxuri sau nunceag-uri. Nu doar cã au, dar le ºi folosesc, unii împotriva altora. Cînd se mai bat clanurile între ele sau cu Poliþia ori Jandarmeria, sau se mai sinucid cu ele, fie cã este un poliþist înºelat de nevastã sau vreun golan care nu ºtie sã mînuiascã bine cuþitul. Dacã totul s-ar limita la aceste mici aspecte, nimic nu ar fi trist sau afectat de discriminarea la care omul de rînd, cã despre el vorbim aici, este supus. Citim prin presa de scandal sau doar obscurã cã nu ºtiu ce interlop a bãtut un cetãþean în trafic, doar pentru cã ãla nu i-a acordat dreptul de interlop. Citim de oameni asaltaþi de bandiþi, legaþi în case ºi furaþi de tot ce au. Citim de oameni bãtuþi în stradã, ameninþaþi cu pistoale ºi cuþite, uciºi sau rãniþi, de cãtre unii membri ai clanurilor X sau Y, în care X poate sã fie Sportiv, iar Y Cãmãtar. Nu ºtim, nu cunoaºtem, Poliþia ºtie mai bine decît noi, dar nu este acolo sã-i apere pe acei nenorociþi care au îndrãznit sã se punã cu bandiþii. ªi aici vin eu ºi spun: de ce mi se interzice dreptul de a mã apãra în faþa acestor impostori? De ce eu, cetãþean al României, nu am voie sã am armã letalã ºi drept sã o port asupra mea ºi drept sã o folosesc atunci cînd viaþa ºi integritatea mea fizicã sînt ameninþate? America, Statele Unite ale Americii, s-a clãdit pe dreptul fiecãrui cetãþean de a avea armã ºi a se apãra. Existã un amendament care protejeazã acest drept al cetãþenilor americani de a avea armã, de a o purta ºi folosi dacã viaþa le este ameninþatã. Noi, românii, nu ne bucurãm de aºa ceva, dimpotrivã, stãm la mila Poliþiei sã ne ajute atunci cînd derbedeii îºi fac de cap, iar dacã cumva facem ceva sã ne apãrãm, tot noi o luãm pe coajã. Nu este drept, nu este normal. Nu este drept sã fii oprit în trafic de un derbedeu sã fii ameninþat cu pistolul, fie cã este el cu gaze sau doar cu bile. Nu este normal sã umblãm la noi cu bîte de baseball ºi sã ne batem cu ele, cînd este suficient sã avem de partea noastrã legea ºi dreptul de a purta armã. Nu este un moft în România anilor 2018, este o necesitate. Atunci cînd laºii ãia de interlopi vor ºtii cã oricare cetãþean poate avea la el un pistol, nu vor mai fi atît de dispuºi sã scoatã arma, nu vor mai fi la fel de deciºi sã ameninþe. Atunci cînd toþi vom avea arme la noi, în mod sigur nu vom mai fi atît de vulnerabili în faþa violenþei verbale, pentru cã niciodatã nu ºtii care va scoate arma primul. Da, vor fi mai multe crime o perioadã, vor fi mulþi cu plãgi împuºcate. Dar, pe termen lung, viaþa are sã fie mult mai calmã, pentru cã frica va face cumva ca spiritele încinse sã se calmeze, iar Poliþia va fi mult mai puþin solicitatã. Pentru cei care sînt sceptici ºi zic cã a avea armã ºi omul de rînd nu este un lucru bun, vreau sã priviþi la Canada. Este þara care dispune de cele mai multe arme la nivel individual. Canadienii au arme în casã, au dreptul de a le purta ºi dreptul de a le folosi în legitimã apãrare. Ei bine, Canada se aflã pe un loc fruntaº în ceea ce priveºte siguranþa. De ce? Pentru cã se întîmplã exact ce am spus mai sus: nimeni nu o sã fie violent ºi decis sã meargã pînã la capãt cu gloanþele, dat fiind cã poate cel din faþã are o armã ceva mai ºmecherã. Îmi amintesc de ce îmi spunea un amic, om al legii, cînd vorbeam despre acest subiect. ªi el, ca ºi mine, avea exact acelaºi raþionament: nu ºtii ce are celãlalt ºi cît de dispus este sã moarã. În România, acum, nimeni nu are voie sã poarte armã. În realitate, însã, aºa cum vedem în fiecare zi, arme au atît oamenii legii, cît ºi interlopii. Oamenii de rînd, cei care au familii de apãrat, nu au de partea lor decît niºte articole de lege prin care li se spune cã dacã sînt omorîþi, cei care îi omoarã riscã puºcãria. ªi cam atît. Poate pentru mulþi este suficient sã ºtie cã pot sã moarã cu dreptatea în mînã. Pentru ºi mai mulþi, însã, nu. România are nevoie sã se înarmeze, sã existe ºanse reale ºi egale pentru toþi cei care merg pe stradã, care au familii de apãrat, care au copii, care au, într-un sfîrºit, ceva de apãrat. Un exemplu în final, pe care l-am trãit. Mã plimbam cu fiul meu printr-un parc, liniºtiþi ºi calmi. Ei bine, în acel parc erau niºte tineri care fãceau exerciþii cu „fluturi” ºi îi intimidau pe cei care îºi petreceau duminica în acel parc. Ce credeþi cã am fãcut noi, taþii, care eram cu copiii acolo? Ne-am depãrtat ºi i-am lãsat în pace pe cuþitarii respectivi. Am sunat ºi la Poliþie. Credeþi cã s-a întîmplat ceva? Cã au luat mãsuri? Nu! Nu au fãcut nimic, pentru cã era duminicã ºi ei duminica nu se miºcã sã aplice legea.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 9-a – 24 august 2018
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Tratatul de la Trianon (1) România are o protoistorie ºi o preistorie remarcabile. Aici, pe pãmîntul nostru sfînt, a crescut un fenomen originar. Aici, în strãvechea Dacie, s-au manifestat simboluri ºi s-au transmis tradiþii din timpuri imemoriale. Iatã pentru ce originea unui simbol românesc preþuieºte cît descoperirea unei dinastii de faraoni. În ultimele decenii ale sfîrºitului Secolului al XXlea ºi începutului Secolului al XXI-lea, de cînd o parte a lumii a luat-o razna, plutind într-o derivã provocatã de niºte minþi criminale nazisto-fascisto-revizioniste, ele s-au transformat, printr-un „hocus-pocus dement”, din repere ºi þeluri sigure, fireºti, în vetuste ecouri înceþoºate ale unei omeniri pe care marii decidenþi nu le mai agreeazã ºi nu le mai suportã, promovînd în interes exclusiv unilateral, dictatura bunului lor plac, spulberarea principiilor fundamentale ale dreptului internaþional, care nu înseamnã altceva decît odioasa dinamitare a suveranitãþii, independenþei ca stat ºi a libertãþii de a hotãrî întru interesul general al naþiunilor mai mici. Este un semnal de alarmã, un strigãt existenþialist rãscolitor, ce trebuie luat foarte urgent în seamã, dacã nu vrem sã pierim cu totul ca stat naþional, decãzînd de la rangul de stat de drept, deplin stãpîn pe destinele sale, cîºtigat prin secole, de milenii de jertfe supreme ale strãbunilor noºtri, la acela de teritoriu numit convenþional România. Românii sãrbãtoresc în acest an „Centenarul României Mari”, a desãvîrºirii „Statului Naþional Unitar Român” la 1918. Acest eveniment înãlþãtor a stîrnit replici vii din partea ungurilor din toate categoriile sociale din România ºi din Ungaria, sub pulpana politicienilor ºi a istoricilor ºoviniºti ºi revanºarzi, potrivit cãrora Ungaria a fost nedreptãþitã prin hotãrîrile Conferinþei Internaþionale de Pace de la Trianon, de dupã Primul Rãzboi Mondial. Aceastã „nedreptate” ar fi constat în faptul cã: „Transilvania a fost recunoscutã ca aparþinînd de drept ºi de fapt României, ºi nu Ungariei”. Aceastã problemã este complexã ºi amplã, de aceea noi, autorii prezentului material, recurgem la a reda, cît se poate de restrîns, istoricul problemei enunþate. Dacã privim retrospectiv de la începuturi pînã în Secolul al XIX-lea, constatãm faptul cã organizarea politicã ºi ca stat ungar a avut o evoluþie fluctuantã, cu perioade îndelungate în care a lipsit existenþa statalã a acestuia. Ca etnie, ungurii s-au format în Asia Centralã, de unde, purtaþi de valul migraþiilor spre Vest, au ajuns în Europa. În legãturã cu interesanta lor istorie, vom vedea ce se menþioneazã în „Enciclopedia Ilustratã de Istorie Universalã”: „Ungaria, þarã în Centrul Europei, este situatã pe un spaþiu ce aparþinea Provinciilor Romane – Panonia ºi Dacia”. Aceste spaþii ale celor douã provincii enunþate au fost cucerite de „triburile germanice”, în Secolele V ºi VI. În acest mod a urmat stãpînirea Sfîntului Imperiu Romano-German, condus de Carol cel Mare. În anul 896, anul în care sosesc ungurii în zonã, familia Arpad a fost nominalizatã ca familie domnitoare în regiune de cãtre urmaºul lui Carol cel Mare, ºi anume, împãratul Arnulf.
Acea nouã formaþiune fãcea parte din „Tribul Ungurilor Migranþi”, din spaþiul actual al Rusiei. Astfel, cu timpul, Ungaria a devenit „centrul unui puternic regat ungar”, avînd în componenþã teritorii cu populaþii de alte etnii, potrivit specificului acelor vremuri. Cunoscuta invazie mongolã din 1241, a decimat populaþia din zonã ºi cînd dinastia arpadianã s-a stins, la începutul Secolului al XIV-lea, Coroana Regatului Ungar a trecut în mîinile unui ºir de domnitori ºi regi strãini.
Înaintarea Imperiului Otoman în Europa a pus în pericol regatul unguresc, în special dupã bãtãlia de la Nicopole, din 1396, cînd Sigismund, regele Ungariei, a fost învins de turci. Dupã acel eveniment a urmat o perioadã de liniºte, dupã înfrîngerea suferitã de turci la Belgrad, în 1456. Apoi urmeazã un nou rãzboi cu turcii, în 1526, la Mohács, unde oastea ungureascã a fost spulberatã de turci, iar în Ungaria a fost un mare dezastru. Ungaria a fost împãrþitã între turci ºi habsburgi. Partea ocupatã de turci a fost transformatã în paºalîc, cunoscut ca „Paºalîcul de la Buda”, cãpãtînd statutul de teritoriu turcesc. În acele condiþii, Transilvania a devenit Principat sub suzeranitatea turceascã, statut pe care l-au avut ºi Moldova, ºi Þara Româneascã. Imperiul Otoman neputînd cuceri Austria, cunoscutul asediu al Vienei din 1683, soldat cu insuccesul otomanilor, a dat o nouã direcþie evenimentelor externe din zonã, în sensul decãderii puterii otomane ºi ascensiunii Rusiei, precum ºi consolidarea stabilitãþii Vestului Europei. În anul 1711, prin „Diploma Leopoldinã”, Austria ºi-a consolidat statutul de imperiu, incluzînd în teritoriul ei atît Ungaria, cît ºi Transilvania ca entitãþi distincte. Acel statut s-a pãstrat pînã la Primul Rãzboi Mondial, cu consecinþele lui de aºezare a Europei pe baze reale a statelor aflate sub diferite imperii. De remarcat este ºi faptul cã revoluþionarii unguri conduºi de reformatorul Kossuth Lajos au pus bazele unei republici ungureºti, în contextul anului 1848, dar au fost înfrînþi de Austria ºi Rusia. A urmat constituirea Imperiului Austro-Ungar la 1867, în care a fost încorporatã Ungaria, dar ºi alte teritorii între care ºi Transilvania Româneascã. Sã fim foarte expliciþi, imperiul era austro-ungar ºi nu ungaro- austriac. Din aceste considerente, Ungaria nu prea exista nici micã ºi nici mare, sau „Ungaria Mare”, aºa cum susþin revizioniºtii pãtimaºi în ale ungarismului, ci doar o entitate integratã unui imperiu, împreunã cu alte teritorii, dar împodobitã cu titlul de “asociat dominator”. În acel amalgam etno-statal ºi politic, Transilvania ºi-a pãstrat statutul de principat autonom, atît în timpul suzeranitãþii turceºti, cît ºi dupã aceea, pînã la Marea Unire din 1918. Transilvania ca stat medieval cuprindea depresiunea cu acelaºi nume, Banatul, Criºana ºi Maramureºul. Pentru a o nominaliza, Ungaria a folosit termenul „Erdo”, ceea ce înseamnã „dincolo de pãdure”, cu acelaºi înþeles ca ºi termenul latin „transsilvana”. De aproape un mileniu, Transilvania nu a fost niciodatã stat
independent, este adevãrat, bucurîndu-se de o largã autonomie sub autoritatea ungureascã. Din anul 1541 ºi pînã în 1699, Transilvania a devenit „Principat autonom” sub suzeranitatea otomanã. De asemenea, între anii 1699-1867 s-a aflat sub stãpînirea austriacã, iar din 1867 pînã la Primul Rãzboi Mondial, a fost încorporatã în Imperiul Austro-Ungar. Dorim sã mai relatãm cã extinderea regalitãþii ungureºti, la începutul mileniului al II-lea, a afectat ºi Transilvania, care era organizatã politico-statal în voievodate. Românii transilvãneni au intrat în istorie prin puternicele voievodate: Criºana, condus de Menumorut, Banat, condus de Glad ºi voievodatul Transilvaniei, condus de Gelu. Acele voievodate au fost de la început autonome, dar treptat au intrat sub suzeranitatea regatului ungar, dar nu oricum. În cunoscuta Cronicã ungureascã „Gesta Hungarorum et hunorum”, se aratã cã: „… pentru cucerirea Ardealului, le-au fost necesari ungurilor 300 de ani, timp în care ungurii au purtat lupte înverºunate cu românii, organizaþi în principatele lui Menumorut, Gelu ºi Glad”. Mai trebuie sã menþionãm cã se impune, de asemenea, precizarea cã voievodatele amintite au intrat sub vasalitatea ungureascã, fãrã sã cadã în stãpînire efectivã. În noile condiþii de suzeranitate ungureascã, primul voievod al întregii Transilvanii a fost Leustachiu – 1176, el avea atribuþii administrative, juridice ºi militare. De remarcat este ºi faptul cã regalitatea ungureascã a iniþiat colonizarea saºilor ºi a secuilor, pentru consolidarea stãpînirii asupra Transilvaniei ºi paza frontierelor. Românii, deºi majoritari ca pondere, au fost excluºi treptat din stãrile privilegiate, în urma condiþionãrii statutului nobiliar de apartenenþã la confesiunea catolicã a nobilimii române, în conformitate cu diplomele lui Ludovic de Anjou din anul 1366. O parte dintre nobilii români au acceptat ungurizarea lor, pentru a nu-ºi pierde privilegiile, alþii au decãzut din rîndul nobilimii. Majoritatea românilor au rãmas cu statutul de iobagi sau þãrani dependenþi. Constituirea triumviratului religios Unio Trium Nationum, la 1437, a cauzat o stare incorectã, îndreptatã împotriva românilor ortodocºi. Mai pe înþeles, în Transilvania au fost ridicate la rang superior doar trei categorii sociale privilegiate, respectiv nobilimea ungureascã, fruntaºii secuilor ºi patriciatul sãsesc. Din punct de vedere administrativ, Transilvania a fost organizatã în comitate nobiliare, scaune secuieºti ºi sãseºti, precum ºi în districte româneºti. În Transilvania, în perioada Principatului Autonom, sub suzeranitatea turceascã – 1541-1699, s-a pãstrat sistemul celor trei naþiuni dominatoare, la care s-a mai adãugat, în urma rãspîndirii Reformei Religioase, ºi acela al celor patru religii recepte: lutheranã, calvinã, unitarianã ºi catolicã. Transilvania ºi-a pãstrat autonomia internã, iar în plan extern a pendulat între otomani ºi habsburgi, ultimii au impus decãderea Imperiului Otoman, dupã rãzboaiele din a doua jumãtate a Secolului al XVIIIlea. În acele condiþii, Transilvania a intrat sub dominaþia Austriei, ca punct de referinþã fiind cunoscutã Diplomã Leopoldinã din 1691, socotitã o adevãratã Constituþie a Transilvaniei. A fost menþinut sistemul celor trei naþiuni ºi a religiilor recepte, cu excluderea majoritãþii românilor din viaþa politicã ºi a religiei ortodoxe. Totuºi, au rãmas neschimbate instituþiile administrative ºi judecãtoreºti. Dorim sã precizãm cã înfiinþarea Bisericii GrecoCatolice, la iniþiativa Casei Imperiale Habsburgice, a creat condiþiile apariþiei unei elite cultural-religioase a românilor, care a început, din Secolul al XVIII-lea, lupta plinã de sacrificii pentru emanciparea naþionalã ºi socialã româneascã. În Secolul al XIX-lea, s-au remarcat Revoluþia de la 1848 ºi instituirea dualismului austro-ungar în 1867, ceea ce a fãcut ca Transilvania sã ajungã în responsabilitatea Ungariei în cadrul dualismului cu pondere austriacã. De reþinut faptul cã treburile interne ºi externe erau conduse de la Viena, iar împãratul Austriei era ºi rege la Budapesta. (va urma) Prof. dr. IOAN CORNEANU ºi ing. MIRCEA PÎRLEA
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 10-a – 24 august 2018
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Scrisori de la Mateiu, rãtãcite într-un sertar În nr. 33/1978 al revistei ,,Manuscriptum”, criticul ºi istoricul literar Barbu Cioculescu publica articolul ,,Surprizele arhivelor”, în care aducea la cunoºtinþa cititorilor de atunci douã aspecte mai puþin cunoscute din viaþa ºi activitatea literarã a lui Mateiu Caragiale. (Spre meritul sãu, Barbu Cioculescu, un neobosit ºi competent arhivar, a elucidat în paginile revistei editate de Muzeul Literaturii Române ºi alte chestiuni privitoare la existenþa misterioasã a introvertitului scriitor.) Rãsfoind dosarele cu documente diverse rãmase de la Mateiu ºi donate de Marica Sion, vãduva sa, Bibliotecii Centrale de Stat, cercetãtorul în discuþie a avut surpriza sã gãseascã ciorna unei scrisori pe care marele scriitor, o figurã emblematicã a prozei ºi poeziei interbelice, avea sã o trimitã în 1934 lui I. Valerian, directorul revistei ,,Viaþa literarã”. Sau poate nici nu o trimisese vreodatã, cãci nu existã vreo dovadã în acest sens. Împrejurãrile conceperii acestei scrisori sînt deosebit de interesante, ºi de aceea ne grãbim sã le aducem la cunoºtinþa cititorilor noºtri, interesaþi de fenomenul literar românesc de ieri ºi de azi. Aºadar, pe la începutul anului 1934, revista ,,Viaþa literarã” iniþiase un concurs de sonete. În scurt timp, la redacþia revistei sosiserã cam 100 de încercãri din toatã þara. Dintre acestea, juriul (alcãtuit din personalitãþi literare, precum E. Lovinescu, Z. Stancu, R. Dianu, D. Vrânceanu ºi I. Valerian) a selectat vreo 20 de bucãþi pe care le-a numerotat ºi publicat, rînd-pe-rînd, în revistã, urmãrindu-se a afla ºi pãrerea cititorilor, care, astfel, erau fãcuþi pãrtaºi la atribuirea marelui premiu de 1.000 de lei. Sonetul ,,Noapte valahã”, la care vom reveni mai pe îndelete, purta numãrul 5. În numãrul din aprilie al revistei s-a anunþat cîºtigãtorul: sonetul ,,Panoplii”, al lui Mircea Pavelescu (nepotul lui Cincinat Pavelescu). Poetul Al. Claudian avea sã primeascã o menþiune pentru sonetul ,,Biblioteca”. A mai trecut ceva timp la mijloc, dupã care a explodat bomba: sonetul ,,Noapte valahã”, nesemnat, aºa cum fusese înþelegerea cu toate producþiile, era, de fapt, un furt literar, iar victima, chiar Mateiu Caragiale care, dupã cum notase chiar el pe ciorna poeziei, îl compusese cu 30 de ani în urmã, dar nu considerase cã merita sã-l publice. Însã revista, încurajatã de acest succes la public, cu sonetele sale, era pe punctul de a se lansa ºi într-un concurs de schiþe. Urmarea a fost cã nimeni nu s-a mai învrednicit sã dea vreun rãspuns reclamaþiei, aºa cã incidentul s-a stins în curînd ºi fãrã vreo urmare notabilã. Fãrã a mai pierde vremea, ne grãbim ºi noi sã reproducem amintita scrisoare – plinã de ºtersãturi ºi adaosuri, dovadã cã Mateiu era obsedat de eleganþa ºi acurateþea stilului – dar ºi facsimilul poeziei, mai reþinînd cîteva aspecte. Poetul menþionase în acea scrisoare un nume ºi o adresã - ,,Nicu M., Str. Spiroiu 28”. Sã fi fost vorba de presupusul plagiator care l-ar fi vizitat la domiciliu ºi i-ar fi umblat prin hîrtii? Al doilea aspect al demersului nostru: textul care participase la concurs suferise unele modificãri faþã de versiunea originalã. Mateiu, cum îl ºtim, atît de exigent cu alegerea celor mai potrivite cuvinte, fusese indignat de aceastã intervenþie amatoriceascã ºi subliniase enormitatea din versul al treilea al primei strofe: ,,Desomnoreazã alintate iele”, considerînd creaþia publicatã în ,,Viaþa literarã” o ,,treziturã”. În sfîrºit, cunoscînd orgoliul peste mãsurã al lui Mateiu, el n-ar fi acceptat în ruptul capului sã participe, ca un începãtor, la un concurs literar alãturi de niºte iluºtri necunoscuþi. De aceea, bãnuim, cumplitã i-a fost durerea cînd ºi-a vãzut sonetul, pe care-l credea pierdut în vreun fund de sertar, numerotat, ciuntit ºi publicat, fãrã numele sãu, în revista lui I. Valerian. ,,Stimate D-le V, þin sã precizez cã dacã mi-am permis a vã deranja în chestia sonetului «Noapte valahã», nu a fost pentru a revendica paternitatea titlului sãu; departe de mine asemenea mizerii. Motivul care m-a fãcut sã-mi ies din imensa mea indiferenþã în aceastã
materie e cu totul deosebit ºi, dupã cum veþi vedea, mult mai serios. E o întîmplare care ia proporþii de istorie extraordinarã. Cum poate ºtiþi, trãiesc foarte izolat. Neavînd nici obligaþii, nici legãturi, primesc foarte rar ºi îmi pot aduce dar aminte toate persoanele care au pãtruns la mine în casã (fãrã a mai pune la socotealã cã marchez orice vizitã la data ei). Apoi, ordinea ce am în toate domneºte ºi în hîrtiile mele; numeroasele mele hîrtii, toate aºa de perfect clasate, cã o pot gãsi pe fiecare pe întuneric. Dacã o hîrtie prezintã vreun interes, o clasez imediat, dacã nu, o ard imediat eu personal; o ard, nu o arunc. ªi hîrtiile mele, cum veþi constata la faþa locului, cînd îmi veþi face plãcerea sã veniþi la mine, le þin toate încuiate. De ce lucrez acum, chiar în prezent, nu vorbesc cu nimeni, dar încã de o treziturã de acum treizeci de ani, ºi nu destinatã a fi publicatã, aºa cã vã puteþi închipui surprinderea mea cînd în «Viaþa literarã» citesc în fruntea unui sonet propus pentru premiere titlul «Noapte valahã», dat de mine acelei trezituri de care v-am scris. Am cãutat imediat «Noaptea mea valahã», pe care o ºtiam într-un fund de plic dintr-un fund de sertar, dar n-am mai gãsit-o. Pe cele douã jumãtãþi ale unei foi groase de hîrtie erau douã vechi poeme, amîndouã nedemne de tipar – una «Noapte valahã», cealaltã «Urare binevoitoare». Aceasta din urmã mi-a fost lãsatã. Cineva a rupt foaia în douã, jumãtate cu noaptea valahã a luat-o ºi mi-a lãsat-o pe cea de-a doua. Mi s-ar putea obiecta cã a fost o coincidenþã, dar aceasta nu se opreºte la titlu. În sonetul meu era versul: la tainica poianã se-ncinge danþ de iele; celãlalt e: desomnoreazã alintate iele. Aceasta e situaþia pe care informaþia dv., pentru care vã mulþumesc foarte mult, nu numai cã n-a limpezit-o, ci, dimpotrivã, persoana care sã rãspundã la numele de Nicu (M) ºi care sã domicilieze în Str. Spiroiu 28 nu existã printre cunoºtinþele mele. Altfel se numeºte aceea care a fost la mine acasã, acum trei ani, în 1931, ºi am lãsat-o cîteva clipe singurã cu plicul. La 5 martie 1932”. (sic) Dupã cum susþine, mai departe, cercetãtorul Barbu Cioculescu în articolul sãu, consultarea hîrtiilor rãmase de la Mateiu Caragiale oferã ºi alte surprize. Nu e locul sã le înºiruim pe toate, aºa cã ne oprim doar la una singurã. Mai precis, grija deosebitã a scriitorului pentru forma artisticã, eleganþã ºi corectitudine, aspecte care reies ºi din ciornele diferitelor compoziþii literare, epistole, articole diverse. (Caracteristicã moºtenitã de la pãrintele sãu, un maestru al conciziei ºi al stilului beletristic. De aceea, poreclit, nu degeaba, ,,Moº Virgulã”.) Pentru Mateiu, o scrisoare era, înainte de toate, o manifestare socialã, oglinda expeditorului, ºi pentru aceasta el nu-ºi permitea nici cea mai micã abatere de la regulile artei epistolare. Cum ar fi, de exemplu, precizarea datei ºi a locului de unde s-a expediat epistola; folosirea cernelii negre, nicidecum albastre, care i se pãrea vulgarã; ordinea ºtirilor comunicate; respectarea raportului social dintre expeditor ºi destinatar; folosirea cu precãdere a limbii franceze (altã dovadã a nobleþii celor douã persoane). Cum se ºtie, toatã viaþa, Mateiu Caragiale a tînjit dupã onoruri sociale, medalii, funcþii ºi demnitãþi decoroase, sinecuri. Aºa cã putem sã ni-l închipuim trudind asupra hîrtiei elegante prin care solicita ceva: demnitãþi publice (cum ar fi ministru plenipotenþiar în Finlanda) sau mulþumea pentru primirea vreuneia dintre ele (ºef de cabinet la vreun ministru). Cine l-a cunoscut mai bine ºtie cã Mateiu, încã de copil, îºi construise o lume de himere, alimentatã de orgolii ºi iluzii cum cã s-ar trage dintr-o veche ramurã nobiliarã europeanã (Caraccioni, dupã unii – Karabetz, dupã alþii) ºi cã, prin urmare, ar trebui sã marcheze distanþa în toate împrejurãrile. Vã prezentãm în continuare un fel de îndreptar pentru scrisorile obligatorii, mai ales pentru cei cu sînge albastru, puºi în situaþia de a redacta o epistolã.
• ,,(Formulaire: - Veuillez agréer, Monsieur), asigurarea (asigurãrile) (înaltei mele) consideraþiei mele (foarte, cea mai) distinsã. - Binevoiþi a primi, Domnule, asigurarea profundului meu respect. - Credeþi, Domnule (Domnilor), în bunãvoinþa mea. - Am cinstea de a fi (Seniore, Domnule) (al Excelenþei, Înãlþimii, Alteþei) (Serenissimã, Imperialã, Regalã, Ilustrissimã etc.) prea umilul ºi prea supusul servitor (învechit). - Vã rog, Domnule, sã primiþi cele mai bune sentimente”. • ,,(Lettre-type Exellence, Ayant l’honneur) de a primi brevetul ºi însemnele Ordinului... (pe care Majestatea Sa ... a gãsit de cuviinþã sã aibã bunãtatea de a mi-l oferi), mã grãbesc sã înfãþiºez E(xcelenþei) V(oastre) mãrturisirea celei mai vii gratitudini pentru înalta distincþie ºi favoare al cãrei obiect sînt din partea Augustului Dumneavoastrã Suveran. O rog pe E(xcelenþa) V(oastrã) sã binevoiascã a primi asigurarea consideraþiunii mele celei mai înalte. MATHIEU JEAN CARAGIALE Fost ºef de cabinet al ministrului la departamentul lucrãrilor publice Excelenþei sale ...”. • ,,Protocole – (Les formes de la correspondence) au la bazã raporturi de superioritate, de egalitate ºi de inferioritate. O încãlcare a legilor convenienþelor epistolare este o dovadã neîndoielnicã de lipsã de educaþie. Orice scrisoare cere un rãspuns. Nu te poþi dispensa de aceastã formalitate decît faþã de o invitaþie la bal sau la o seratã; o invitaþie la cinã presupune neapãrat un rãspuns. În orice împrejurare are însemnãtate sã potriveºti formulele dupã cinul persoanelor cãrora le scrii. Dacã ai de a face cu un superior, un ceremonial respectuos este de rigoare; convine sã scrii pe hîrtie de format mare. Dacã ai de vorbit în cuprinsul unei scrisori despre o terþã persoanã, nu este oprit sã scrii Dl. ºi D-na sau D-ra (prescurtat), afarã numai dacã este vorba de o rudã apropiatã a corespondentului. Cînd dai unui terþ o scrisoare de recomandare, se impune sã i-o înmînezi deschisã, însã e de datoria lui sã o lipeascã fãrã a o citi, în clipa cînd o primeºte, dacã nu cumva, totuºi, este poftit sã ia cunoºtinþã de cuprinsul ei. Titlul este în «vedetã» cînd e detaºat de corpul scrisorii. Este forma oficialã. Titlul este «în linie» cînd începe în prima linie ºi Titlul este «înlãuntrul liniei» cînd este plasat dupã cîteva cuvinte. Tratamentul – trebuie sã dai fiecãruia tratamentul (sau respectul) care-i revine dupã naºterea sau funcþia sa. Nu se foloseºte expresia «onoare» decît faþã de persoanele de un anumit rang. Curtoazia (complimentul care se pune la finele scrisorii). Punerea semnãturii, data, reclama (numele ºi calitatea persoanei cãreia îi scrii), adresa de pe plic. Cîteodatã expeditorul poate semna jos, în stînga” etc... PAUL SUDITU
A doua nefericire
Nefericiþi sînt cei ce-ºi plîng spaimele fiinþei, vinovãþia cã sînt, cã existã nedemni de onoarea de a fi; vai nouã, ce mai putem face acum, cînd fost-am împodobiþi cu chipul ºi asemãnarea Pãmîntului, dintru care sîntem zãmisliþi, în care ne vom întoarce, fãrã sã vrem, pentru a da seamã cã am trecut, nedemni de mîngîiere, pe sub „Cerul Sfînt“, în tabelul lui Mendeleev încolonaþi Ca unicul element radioactiv la divinitate. ROMAN FORAI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 11-a – 24 august 2018
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (68) „Lupta mea“ (2) Autor: Adolf Hitler Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1925, Germania; 1933, Statele Unite Edituri: Eher Verlag; Houghton Mifflin Formã literarã: biografie
Rezumat (2) Hitler era ºi mai dezgustat de felul în care Parlamentul reuºea sã îi pãcãleascã pe oameni, reuºind sã-i facã sã fie mulþumiþi de vieþile lor mizerabile, ceea ce fãcea imposibilã schimbarea prin alegeri sau prin revoluþie. La sosirea sa în Austria în 1904, Hitler s-a implicat în miºcarea pan-germanã. Îi idolatriza pe Georg von Schonerer ºi pe Dr. Karl Lueger, personalitãþi care lucrau pentru a salva poporul german de la pieire ºi pentru a distruge statul austriac. Cu toate acestea, miºcarea a fost un eºec. Potrivit lui Hitler, miºcarea îºi pierduse cauza pentru cã: 1) problema socialã nu fusese definitã corespunzãtor; 2) dãduse greº tactica de a încerca sã cîºtige susþinere din interiorul Parlamentului, ºi 3) publicul nu îºi dorea de fapt o revoluþie. Toate acestea au pus capãt pentru un moment miºcãrii. Dar Hitler nu va uita aceste elemente, pe care le va combate în tentativa sa de a reuni poporul german ºi a-l face sã prospere în fruntea Europei ºi în cele din urmã a lumii întregi. Hitler s-a întors la München la scurt timp de la izbucnirea primului rãzboi mondial, pe care l-a considerat a fi cea mai fericitã perioadã a vieþii sale. Imediat a înaintat o solicitare scrisã pentru a fi înrolat, ºi a fost primit de Regele Ludwig III în regimentul Bavaria, în care a slujit timp de ºase ani. Aceastã experienþã l-a fãcut pe Hitler sã adauge încã un element-cheie la filozofia sa de viaþã. Pe timpul rãzboiului, Hitler a observat cã propaganda era un instrument deseori folosit de cãtre inamic, care îi descria pe germani drept niºte maºini ale groazei ºi morþii. Considera acest fapt unul din motivele înfrîngerii usturãtoare. Propaganda folositã în mod abil pãrea pentru Hitler cel mai bun instrument de rãzboi, un mijloc simplu ºi util prin care
masele sînt convinse în mod uniform. El a reþinut ce era important din aceasta înfrîngere, pentru viitor. Din cauza rapidei cãderi a imperiului, înfrîngerea a fost recunoscutã ºi imediat uitatã, ceea ce potrivit lui Hitler a oferit mai mult timp pentru ca mentalitatea reconstrucþiei sã se instaleze ºi sã creascã rapid. Reluîndu-ºi idealurile eºecului pan-german din Austria, principalul obiectiv al lui Hitler devenea dezvoltarea naþional-socialismului, care ar fi unificat naþiunea înfrîntã a germanilor de pretutindeni. Premisa acestui obiectiv era cã numai acei oameni cu rãdãcini pure germane meritã cetãþenia; toþi ceilalþi trebuiau excluºi, pentru binele naþiunii. Observaþiile din tinereþe ale lui Hitler urmau sã devinã bazele naþionalsocialismului în Germania. Pentru el, arianul, rasã stãpînitoare, era cea mai puternicã ºi creativã din punct de vedere cultural, un prototip al fiinþei umane ideale, structura pe care s-a construit umanitatea care reverbera în filozofia naþional-socialismului. Diversitatea între rase este un dezavantaj, nu un cîºtig; una dintre rase trebuie sã se ridice deasupra tuturor celorlalte ºi sã preia controlul total. Numai cînd germanii vor fi singurii conducãtori ai lumii, visul lui Hitler va fi îndeplinit. Pînã atunci, Hitler va face tot ce este posibil pentru a se ajunge acolo. Anii care au dus la al II-lea rãzboi mondial au cunoscut cea mai intensã studiere a textului ,,Mein Kampf”, întrucît pentru mulþi era deja clar cã acela este planul lui Hitler pentru dominaþia mondialã. Otto D. Tolischus, în paginile publicaþiei ,,New York Times Magazine”, afirma cã „în conþinut, Mein Kampf este 10% autobiografie, ºi 90% dogmã, ºi 100% propagandã. Fiecare cuvînt al textului... a fost inclus... numai pentru efectul sãu propagandistic: judecînd dupã succesul pe care l-a avut, este capodopera de propagandã a vremii”. „Capodopera” de asemenea conþinea prezentarea crezului lui Hitler: el considera guvernul drept
POVEªTI DE DRAGOSTE DIN HOLLYWOODUL DE ALTÃDATÃ
POLA NEGRI: Întîlnirea cu Rudolph Valentino (4) Treptat, chipul lui îºi recapãtã culorile, ºi expresia de suferinþã dispãru. κi aprinse o þigarã ºi ºopti cu glasul stînjenit: – Ce pãrere ai acum de marele tãu erou? – Aceeaºi ca ºi înainte, îl asigurai eu. Rudy avea o teamã morbidã sã nu cumva sã se observe cel mai neînsemnat simptom de boalã, ca ºi cînd aceasta i-ar fi diminuat virilitatea. – Trebuie sã-mi spui ce ai, implorai eu. Vreau sã te ajut. – Iau un medicament ºi s-ar spune cã-mi face rãu. Te rog sã nu rîzi. Mi-e grozav de teamã sã nu chelesc. Îmi cade pãrul. – Asta-i tot?, am întrebat liniºtitã. El sãri indignat: – Cum poþi sã iei lucrurile aºa de uºor? Þi-l imaginezi pe marele seducãtor al ecranului cu un cap chel ºi lucios? – ªi de asta te frãmînþi? Dragule, eu n-o sã te iubesc mai puþin. De altfel, majoritatea junilor-primi din Hollywood poartã peruci. – Eu nu fac parte dintre ei. Eu sînt Valentino!
S-ar fi spus cã e un bãieþaº care crede în imaginea lui romanticã ºi se teme sã-ºi arate slãbiciunea, pentru cã un bãrbat viril, îºi închipuie el, înfruntã toate dificultãþile. L-am îmbrãþiºat ºi i-am zîmbit cu convingere. – Eºti un amant minunat. Un bãrbat desãvîrºit. ªi asta n-are nimic de-a face cu firele de pãr de pe cap. Trebuie sã-mi fãgãduieºti cã n-ai sã mai iei medicamentul acela îngrozitor. – Iartã-mã, zise el. Mã port ca un copil. Nu ºtiu cum mã suporþi. – Mã silesc, zisei eu ºi-l îmbrãþiºai. ... Dupã cîteva zile, Rudy nãvãli în camerã aprins. – Nu eºti încã gata? Grãbeºte-te. Te rog, grãbeºte-te! Ne-am urcat în maºina lui ºi am pornit spre drumurile întortocheate care dominau canioanele din Beverly Hills. – Vrei sã-mi spui unde mergem?, am întrebat eu. Ce-i secretul ãsta? – Ai sã vezi. Soarele apunea cînd am ajuns la o casã situatã pe una din
inutil, vãzîndu-l prea stufos pentru a putea fi responsabilizat ºi pentru a rezolva eficient problemele societãþii; decãderea educaþiei prin predarea de informaþii inutile, deturnarea faþã de idealul educaþiei grecilor, al echilibrului între educarea minþii ºi a trupului; meritul ºi tãria unei naþiuni constã doar în patriotism ºi în dorinþa de a reuºi.
Istoricul cenzurii (1) Multe dintre atacurile la adresa biografiei lui Hitler - ,,Mein Kampf” au avut loc de la publicarea textului pînã la începutul celui de-al II-lea rãzboi mondial. Jonathon Green, în Enciclopedia Cenzurii, descrie ,,Mein Kampf” drept una dintre cãrþile „cel mai des” cenzurate. Dar probabil cea mai documentatã istorie ne este oferitã de textul lui James ºi Patience Barnes, ,,Hitler’s Mein Kampf in Britain and America”, care relateazã nu numai rãzboiul pentru publicarea textului în Statele Unite, dar ºi cazuricheie care sînt legate direct sau indirect de ,,Mein Kampf”. Prima publicare în Statele Unite a avut loc în 1933, la editura Houghton Mifflin din Boston; aceeaºi versiune a fost publicatã la Londra în acelaºi an de cãtre Hurst & Blackett, traducãtorul textului fiind E.T.S. Dugdale. În legãturã cu traducerea textului, trebuie fãcute cîteva menþiuni. În 1928, editura Curtis Brown Limited a primit drepturile de traducere de la editura Eher Verlag. Însã Cherry Kearton, un fost angajat la Curtis Brown care a trecut la rivalii Hurst & Blackett, a abandonat textul imaginîndu-ºi cã Hitler nu va deveni un subiect important niciodatã. Cînd Hitler a devenit cancelar, Kearton a încercat sã obþinã un exemplar al textului, cu speranþa de a-i devansa pe rivalii de atunci în publicarea textului. Însã, Curtis Brown cerea o sumã considerabilã pentru cedarea textului, miºcare care a amînat cumpãrarea textului de cãtre Blackett. În acel moment, Dugdale a intervenit ºi a oferit varianta sa tradusã pe gratis editurii Hurst & Blackett. Ei au primit-o ºi au demarat eforturile pentru publicare. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA crestele cele mai înalte ale regiunii. Luminile oraºului luceau în depãrtare, ca un reflex al cerului înstelat. Mã luã în braþe. – Am numit casa ,,Falcon Lair” (Cuibul ºoimului). E a mea, a noastrã. Aici nu pot urca pînã la noi. Putem lãsa afarã tot restul lumii. Peste trei luni, draga mea... Va fi gata peste trei luni. Tocmai cînd am sã mã întorc din cãlãtorie. Mi-am ridicat repede privirea. Era prima oarã cînd îl auzeam vorbind de o cãlãtorie. – Despre ce cãlãtorie vorbeºti? – La Paris. Pentru divorþul meu. Cînd am sã mã întorc, ,,Falcon Lair” o s-o primeascã pe noua mea soþie. Pe tine. În loc de bucuria pe care o aºtepta, am fost disperatã, ºi inima mi-era plinã de temeri. Trei luni însemnau mult. Tentaþiile vor fi numeroase, ºi eu cunoºteam, mult mai bine decît el, lumea în care va intra, lumea linguºelii, a aventurilor facile, în care femei bogate ºi lipsite de ocupaþie, care aleargã dupã celebritãþi, o sã înceapã sã-l curteze ºi pînã la urmã sã-l exhibe ca pe cãþeluºul lor. El era pueril de sensibil la aceste lucruri, dar avea nevoie de ele spre a-ºi liniºti temerile pe care le avea în privinþa virilitãþii lui, spre a-i calma firea ultrasensibilã. - Nu pleca, i-am spus eu, agãþîndu-mã de el. Puþin îmi pasã de divorþ! Puþin îmi pasã de orice, afarã de a fi cu tine împreunã. – Vreau sã fii soþia mea, Polita. Vreau respectabilitate, vreau sã îmbãtrînesc alãturi de tine. Pasiunea noastrã e prea mare ºi se va consuma. Trebuie sã ne cãsãtorim spre a o înlocui, sau n-o sã mai rãmînã nimic din toate astea, ceea ce n-aº putea suporta. Sfîrºit Prezentare ºi traducere de PAUL B. MARIAN
Centenarul Marii Uniri – Preliminarii la Marea Unire Herodot, care, prin cele 9 cãrþi ale sale, face Bogdan, venit tocmai din Maramureº (în urma Trãim momente astrale, sau cel puþin aºa înclin sã cred. Cu toate cã aºa cum demonstram prima încercare de a reuni într-un tot datele conflictului cu alt rege al Ungariei, Ludovic de în articolul din numãrul trecut al revistei, sub istorice ºi geografice cunoscute pînã la el, con- Anjou, mobilizînd populaþia moldavã, reuºeºte semneazã una dintre trãsãturile cîºtigarea neatîrnãrii (1364-1365), ºi formeazã un titlul „Centenarul – între teorie strãmoºilor noºtri, caracterizîn- alt stat românesc – Moldova. ºi practicã”, aceste ore astrale În curînd, sub spada lui Mircea cel Bãtrîn, ºi du-i pe geþi drept „cei mai viteji nu bat la fel pentru toþi românii. ºi mai drepþi dintre traci”. Dobrogea intrã în componenþa Þãrii Româneºti, Apropo de moleºeala cu care se Rãmînînd tot în spaþiul istoriei formînd o bunã parte a conturului viitoarei miºcã decidenþii de la Bucureºti, vechi, unde, în jurul anilor 70 Românii. Analizînd dezvoltarea aºezãmintelor în raport cu planul organizãrii înainte de Hristos, pe timpul româneºti pe teritoriile intra ºi extracarpatice, activitãþilor în cinstea Centefãuririi statului centralizat ºi marele istoric Nicolae Iorga, în lucrarea „Istoria narului, chiar zilele trecute minindependent, sub conducerea românilor din Ardeal ºi Ungaria”, noteazã: „Este istrul Culturii, actorul George regelui geto-dac Burebista, aces- o parte din trecutul românilor din Ardeal în care Ivaºcu, propunea un numãr de ta era caracterizat ca fiind „cel menþinerea ºi dezvoltarea lor corespunde întru peste 20 de proiecte care, dedintîi ºi cel mai mare dintre regii toate cu menþinerea ºi dezvoltarea noastrã de abia de acum încolo vor trebui din Tracia, ºi stãpînitor al tutu- aici, se confundã chiar cu aceastã menþinere ºi sã fie discutate ºi scoase la liciror þinuturilor de dincolo ºi de dezvoltare a noastrã. În repetate rînduri am arãtaþie, pentru execuþie! Ce timp dincoace de fluviu” – invocãm tat cînd începe deosebirea noastrã de dînºii, cînd mai rãmîne pentru realizarea încã un argument care demons- înceteazã acea comunitate primitivã patriarhalã acestor obiective? treazã cultivarea ideii de libe- în formele voievodatelor ºi cnezatelor, care Desigur, timpul acesta va BUREBISTA rtate ºi unitate pe teritoriul de înseamnã întîia epocã din istoria românilor de depãºi cu mult – cu mult prea dincolo”. azi al României... mult – limita zilei magice la Studiind arhivele cu privire la Ardeal – în speScurgerea istoriei, cu tot alaiul ei de meandre 1 Decembrie 2018... Dar, sã-l lãsãm în pace pe domnul ministru, ºi sã abordãm subiectul în con- ºi poticniri involuntare, s-a realizat pe fãgaºul cial cel de provenienþã ungureascã - constatãm o cordanþã cu titlul de mai sus, încercînd sã ana- unei dezvoltãri continue a spiritului de unitate, pondere confortabilã a populaþiei de etnie lizãm mai multe faze premergãtoare actului de la prin uniuni statale, iniþiate ºi fãurite de mari per- românã, în raport cu celelalte etnii cu care 1 Decembrie 2018. Din start, sîntem siguri cã nu sonalitãþi ale vremii, ivite din magma proeminen- locuiau împreunã. Astfel, în ajunul marii invazii va fi prea uºor. Greutatea nu vine, dupã cum s-ar tã a locuitorilor. Astfel, în secolele VIII – IX, pe tãtaro-mongole din anul 1241, „repartizarea” arãta în felul urmãtor: din cei crede, din descoperirea surselor de informare – întreg spaþiul carpato-dunãreano550.000 de locuitori ai Transilacestea: Arhivele Naþionale ale Statului, Insti- pontic apar mici formaþiuni polivaniei, cca. 400.000 erau români tutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia tice – cnezate, apoi voievodate – (65%), ºi doar 150.000 (35%) Românã, Biblioteca Naþionalã, Biblioteca Cen- organizate întru asigurarea unei unguri, secui ºi saºi. ªi alte statistralã a MApN etc. – sînt tot atîtea surse de docu- securitãþi reale împotriva nãvãlitici, cum ar fi cele care au ca bazã mentare autenticã, extrem de utile oricãrui torilor. registrul de dijme, ne indicã, în Transilvania ºi Banatul devin cercetãtor. Partea complicatã a temei aparþine de mare, aceleaºi raporturi între multitudinea de evenimente, desfãºurate pe o regiuni propice apariþiei unor astpopulaþiile conlocuitoare pe acesfoarte mare întindere de timp, ºi pe un spaþiu fel de entitãþi statale, precum cele te meleaguri. geografic imens, cu implicaþii ºi extrapolãri semnalate de „Cronica notarului Datoritã acestei pãrþi nuanonim al regelui Bela” – cea mai frecvente ºi, de multe ori, contradictorii. merice superioare, românii din Înfruntînd acest val, sã purcedem la analiza veche cronicã ungarã, cele conTransilvania, în aceastã perioadã, unui trecut, încãrcat nu doar cu reperele de duse de Menumorut, Glad ºi au putut avea un statut special, de cãpãtîi ale Istoriei noastre, ci ºi cu aura unor per- Gelu, în Secolul al X-lea. Dupã multe ori profitînd de limitele sonalitãþi care au marcat aceste repere. Lîngã cum se ºtie, procesul de definitiacestuia în încercarea de a dimiaceste premise se cuvine sã adãugãm ºi unele vare ºi de unire a acestor cnezate nua oprimarea maghiarã, aºa reacþii internaþionale la aceste evenimente – ca pe ºi voievodate – care, în mod logic, DECEBAL cum reiese ºi dintr-o conferinþã a un semn al ecoului acestor fapte româneºti... s-ar fi desfãºurat univoc - a fost lui Nicolae Iorga, þinutã la Apartenenþa românilor la spaþiul carpato- frînat ºi apoi stopat definitiv, din danubiano-pontic, desfãºurarea activitãþii popo- cauza invaziei hoardelor maghiare în înaintarea Institutul pentru studiul Europei sud-orientale, în 1922: „Dintre toate provinciile pe care le-a rului nostru într-un cadru natural de execuþie: lor spre Cîmpia Panonicã. În acest proces amplu, purtînd amprenta stãpînit coroana Ungariei, singura care supt podiºul Transilvaniei, lanþul Munþilor Carpaþi, brîul dealurilor subcarpatice, întinderea cîmpiei, diferitelor teritorii de pe cuprinsul actual al þãrii unguri a pãstrat ca ºef al ei un voievod este prelungitã de luncile Dunãrii, toate întretãiate noastre, au fost angrenate toate aceste teritorii. Ardealul”. ªi, tot în sprijinul documentãrii de rîuri cu apã cristalinã, îmbrãþiºate de De pildã, în timp ce spaþiul de dincolo de Apuseni capacitãþii românilor din Ardeal de a nu se lãsa era acaparat de urmaºii hunilor dominaþi în toate planurile de Unguria, iatã cum Dunãrea albastrã, terminatã în lui Attila, oprind, pentru mo- explica aceastã formã de organizare statalã evantaiul Deltei mirifice – au ment, dezvoltarea entitãþilor istoricul ungar Farczady Elek: „Regii Ungariei creat geneza unui popor neatîrstatale în cadrul primar în care au fost siliþi sã încuviinþeze organizarea deosebitã nat, dornic de libertate ºi uniîncepuserã – aºa cum am vãzut a Transilvaniei, voievozii puternici în fruntea ei, tate, chiar dacã vicisitudinile mai sus – teritoriile de la sud ºi sub presiunea stringentã a necesitãþii, deoarece vremii l-au pus la grele încerest de Carpaþi au cunoscut un sentimentul independenþei aici era aºa de adînc cãri. proces de unificare teritorial- înrãdãcinat, încît formaþiunea statalã, pornitã Dorinþa de libertate ºi nevoia politicã a cnezatelor ºi voievo- odatã, nu mai putea fi opritã.” de unitate – chiar în timpuri în De altfel, sub coroana Sfîntului ªtefan, datelor deja existente. Astfel, care aceste deziderate nu apãvoievodatul de pe Argeº al lui Ungaria ºi Transilvania apãreau ca douã entitãþi reau ca proiecþii vizibile – erau Basarab I a adus sub autori- diferite, avînd fiecare propria sa structurã fizicã cele douã constante între care statea sa cnezatele ºi voievodatele ºi umanã, propria sa organizare politicã ºi proa desfãºurat viaþa în spaþiul din Muntenia ºi Oltenia, punînd gram economic, fapt reiterat de un noian de determinat mai sus. Mãrturiile bazele ?ãrii Româneºti, configu- istorici ºi scriitori maghiari, printre care ºi în acest sens, venite pe calea rat ca atare prin victoria asupra istoricul Alexandru Szilagyi: „Transilvania ºi descoperirilor arheologice, sau regelui Carol Robert al Ungaria nu s-au confundat niciodatã ºi cã ele au format întotdeauna douã þãri diferite”, ºi, mai Ungariei, în noiembrie 1330. pe cea a dovezilor scrise, repreÎn alt punct cardinal al departe: „Acul busolei transilvãnene pãrea fixat zintã o sursã de izvoare viabile, BASARAB I Carpaþilor, la est, voievodul pentru Orient din cauza populaþiei care care aºteaptã sã fie exploratã.
aparþinea în majoritatea bisericii orientale, pe viciile acestui magistru Georgios a fost reaºezat tiple modificãri geopolitice – este ºi participarea cînd în Ungaria era orientat spre Occident, încã iar tributul nostru în acele pãrþi”. la rãzboaiele antiotomane, alãturi de armata moldin epoca primului sãu rege”. În acest context general, de formare a statelor davã, a unor unitãþi de secui ºi saºi, puse sub Îmbinarea asupririi sociale ºi economice cu feudale româneºti, Secolul al XIV-lea ne gãseºte comanda „eroului creºtinãtãþii”, „cel mai viteaz discriminarea pe linie religioasã, în situaþia în în plin proces de afirmare a independenþei dintre principii vremii aceleia” – ªtefan cel Mare. care, îngrãdiþi de autoritãþi, mulþi cneji români naþionale. Dupã cum am arãtat, cele 4 provincii De asemenea, printr-o politicã elasticã, de bunã au fost nevoiþi sã se converteascã caracteristice, cu dezvoltãri nee- vecinãtate, domnitorii munteni ºi moldoveni au la catolicism, maghiarizîndu-se gale, dar oarecum sincronice: stãpînit domenii relativ întinse în Transilvania: ºi umflînd tagma nobilimii Þara româneascã a Munteniei, Almaº, Bologa (lîngã Cluj), Gioagiu, Fãgãraº, maghiare, au ridicat gradul de Þara româneascã a Moldovei, Vinþu – domnitori munteni; Bistriþa, Cetatea de nemulþumire – exprimat în atiÞara româneascã a Dobrogei, Baltã, Ciceul, Rodna, Unguraºul – domnitori tudini latente – într-un mãnunalãturi de Þara româneascã a moldoveni. chi exploziv, gata sã dinamiteze Transilvaniei – au creat stadiul Legãturile comerciale ºi elementele unitãþii supremaþia politicii ungare. necesar apropierii economico- social-politice ale celor trei þãri româneºti – chiar Momentul propice, anticipat de sociale, reliefînd unitatea de dacã s-au manifestat în perioade cu fluctuaþii o serie de miºcãri populare teritoriu, de limbã, de origine apreciabile – au constituit un adevãrat liant uniîn Transilvania, începînd cu comunã, de credinþã ºi, mai ales, versal, recunoscut mai tîrziu ca un element Secolul al XIV-lea, generat de dorul de frãþie ºi de libertate. definitoriu la eºafodajul viitoarei uniri. Faptul cã, marea masã a românilor care nu Unitatea celor trei þãri în Ungaria, primul loc în circulaþia monetarã îl au acceptat sã-ºi schimbe creromâneºti s-a afirmat într-un ocupa marca ungarã, iar în Transilvania rolul dinþa strãmoºeascã în schimbul timp efervescent, în marile acesteia era deþinut de marca de Sibiu, relevã încã unor privilegii efemere, a atins bãtãlii cu Imperiul Otoman, în o despãrþire a românilor de autoritatea ungarã, MIRCEA CEL BÃTRÂN vîrful exploziv în 1437-1438, încercarea acestuia din urmã de cînd, la Bobîlna – actualul judeþ a cuceri Europa. Astfel, în deºi aceºtia trãiau sub umbrela neamului lui Attila. Cluj – þãranii rãsculaþi au ridicat o tabãrã, raport cu situaþia datã, cînd una Determinant, pentru a încerînfrîngînd, în vara lui 1437, aroganta armatã a din cele trei þãri româneºti era ca un fel de concluzie – chiar nobililor. atacatã de armatele otomane, dacã aceasta poate fi consideImpunerea unor revendicãri – politice, sociale celelalte – una sau ambele – ratã prematurã, în condiþiile ºi economice – de cãtre rãsculaþi a speriat cate- sãreau în ajutor, zidul fãcut astaºteptãrii desfãºurãrii evantaiugoriile de populaþie privilegiatã (ungurii, secuii ºi fel în calea expansiunii otomane lui de evenimente în secolul saºii) care ºi-au dat mîna, înfiinþînd Unio Trium devenind mai greu de pãtruns. urmãtor – este conceptul încreNationum - uniune cu practici asupritoare pentru Exemplele care ne stau la îndinþat nouã de cãtre istoricul singura etnie care nu conta în algoritmul propa- demînã statornicesc aceste legãNicolae Iorga, într-o conferinþã gat la Budapesta - etnia românã - românii fiind turi, legãturi care, la rîndul lor, publicã, din anul 1909. Sã-l consideraþi „toleraþi în propria lor þarã”. Deºi sînt generatoarele vectorilor citim, ºi sã-l aºezãm pe frontispirãsculaþii nu se intimideazã de contraofensiva unirii generale, pe care o vom ciul României de azi, spre nobilimii tripartite, continuînd lupta ºi ocupînd enunþa la momentul oportun. neuitare ºi spre a lua aminte de oraºele Turda, Aiud ºi Cluj, în noiembrie 1437, în Pentru a micºora dimensicãtre cei care mai cred în himere a doua jumãtate a lunii ianuarie a anului 1438, unea spaþiului tipografic ocupat (chiar dacã sînt himere istorice): centrul de rezistenþã al þãrãnimii rãsculate de la cu aceste exemple, notez doar „Acum, toate aceste pãrþi Cluj este reocupat de armata nobiliarã, ºi rãs- promotorii acestor acþiuni origicoala este înfrîntã. numite dupã rîuri formeazã nale – unice în politica de întraDesigur, înainte de orice apreciere de ordin jutorare ºi de unificare a unor pentru românii de oriunde o sinªTEFAN CEL MARE politic ºi social, se configureazã ideea de nesu- state naþionale, despãrþite, gurã þarã mare, care se numeºte punere de bunã voie, de luptã a þãrãnimii de etnie vremelnic, de forþe exterioare: Þara Româneascã; oriunde românã, în vederea creãrii condiþiilor de Mircea cel Bãtrîn ºi Vlad Þepeº în Þara Româ- locuiesc românii este pentru ei Þara Româdesprindere de sub tutela Unganeascã, Iancu de Hunedoara în neascã... În toate veºtile mai vechi ale trecutului riei, ºi de uniune cu celelalte Transilvania ºi, bineînþeles, nostru nu este un alt nume de þarã decît un nume provincii româneºti. Cu atît mai ªtefan cel Mare în Moldova. de acesta general, dupã numele neamului care mult este apreciat gestul curajos al Specific acestor lupte, purtate locuieºte acolo... Va sãzicã, Þara Româneascã unui voievod de dincoace de sub sceptrul domnitorilor era ºi dincolo ºi dincoace de Carpaþi; Þara Carpaþi, Litovoi, care, în anul amintiþi mai sus, a fost cã acþi- Româneascã pornea cu cea din urmã aºezare din 1285, îºi extinde autoritatea unea acestora spãrgea tiparele Apus ºi mergea pînã la cea mai înaintatã aºezare asupra þinuturilor de la sud ºi vremii, prin dualismul obiec- româneascã din Rãsãrit... Prin urmare iatã cum nord de Carpaþi ºi în Transilvania, tivelor urmãrite, ºi anume: pe ardelenii s-au gãsit împreunã cu românii de dinrupînd relaþiile de vasalitate faþã plan extern – neatîrnarea coace de munte în aceeaºi Þarã Româneascã”. de regele Ungariei de la acea Acum, la încheierea primei pãrþi a acestor þãrilor respective, iar pe plan vreme, Ladislau al IV-lea! Preludii, se cade sã-l pomenim ºi pe domnitorul intern – unirea acestora sub Stupefiat, Ladislau al IV-lea moldav Petru Rareº – un altfel de antemergãtor spada unui singur conducãtor. acþioneazã în forþã, neadmiþînd Modele în acest sens – de al unirii celor trei þãri româneºti. Cunoscut ca fiu intruºi pe pãmîntul, care, de implicare majorã pentru o nelegitim al lui ªtefan cel Mare, Petru Rareº nu drept, nici nu era al lui, ci al eventualã uniune de state – ne avea cum sã nu calce pe urmele tatãlui sãu, în românilor. Plin de trufie, emite sînt cei doi mari bãrbaþi de stat, ceea ce priveºte vitejia în luptã ºi strategia geneVLAD ÞEPEª un document în care exprimã atît ralã de conducere a statului. Manifestînd o viziluptãtori neînfricaþi împotriva atitudinea clasicã a unui stãpîn une universalã, ºi-a îndreptat oricãrui duºman, buni strategi de oameni, cît ºi frisoanele pe care le simte, în atenþia spre Ioan Zapolya, militari ºi organizatori: Vlad ipostaza unei victorii reale a românilor. Iatã adesusþinîndu-l pe acesta pe tronul Þepeº ºi ªtefan cel Mare. vãrata faþã a ungurului, dar ºi puterea de sacrifiUngariei. Prin înfrîngerea la Concret, primul, dupã înfrînciu a unui voievod român, în încercarea de a uni gerea turcilor a luat parte la disFeldioara a lui Ferdinand I de douã teritorii româneºti: „Voievodul Litovoi, putele pentru domnie ce se Habsburg, Petru Rareº devine împreunã cu fraþii sãi, în infidelitatea sa (dacã nu desfãºurau în acel moment în arbitrul situaþiei politice din te supui asupritorului, devii... infidel! Cît cinism! jurul tronului Moldovei; ªtefan Transilvania, iar prin înrudirea – n.a.) ocupase pentru sine o parte din regatul cel Mare, prin autoritatea certã, cu domnul Þãrii Româneºti, nostru, extinsã dincolo de munþi ºi cu toate averVlad Înecatul, realizeazã – chiar tismentele noastre nu s-a îngrijit sã plãteascã obþinutã în urma marilor bãtãlii dacã numai temporar – unitatea veniturile ce ni se cuveneau din acea parte, l-am cîºtigate împotriva turcilor, a trimis împotriva lui pe denumitul Georgius, care reuºit sã-ºi extindã autoritatea ºi politicã a frontului românesc, luptînd împotriva aceluia cu cea mai mare cre- asupra Þãrii Româneºti a Muncreionînd, cu 400 de ani înainte, dinþã, l-a ucis pe el, iar pe fratele lui cu numele teniei, iar în Transilvania sã glorioasa zi de 1 Decembrie Bãrbat, l-a luat în captivitate ºi ni l-a adus nouã, obþinã alianþa voievozilor aces1918. pe deasupra, pentru rãscumpãrarea acestuia noi teia. O exemplificare a acestei (va urma) am stors o sumã nu micã de bani ºi astfel prin ser- autoritãþi – într-un timp cu mulNICOLAE IORGA GEO CIOLCAN
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 14-a – 24 august 2018
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Scrisoarea sãptãmînii Stimata domniºoarã Lidia Vadim Tudor, Vã felicit pentru perseverenþa ºi rezistenþa de care aþi dat dovadã pentru menþinerea publicaþiei „România Mare“, una dintre marile realizãri ale lui Corneliu Vadim Tudor. Îmi exprim dorinþa de a oferi un interviu/articol pentru publicaþia dumneavoastrã. Mã numesc Pirãu Samoilã, sînt un membru al Partidului România Mare încã din primii ani de la înfiinþare. L-am întîlnit personal pe Vadim Tudor în campania pentru prezidenþiale, ocazie cu care mi-a oferit un mesaj pentru Televiziunea Românã din Montreal, unde eram producãtor. Menþionez cã sînt cetãþean româno-canadian, avînd strînse legãturi cu comunitatea româneascã din Canada ºi SUA. Am primit cele douã apariþii ale ziarului partidului transmise timp de trei, patru luni, la Montreal, atunci cînd aveaþi sediul pe Calea Victoriei. În anul 2000, l-am întîlnit pe doctorul Brudaºcu de la Cluj ºi am participat cu delegaþia PRM Cluj la evenimentele organizate cu ocazia zilei de 1 Decembrie din Alba Iulia. În ultimele trei sãptãmîni l-am dat în judecatã pe Ludovic Orban, ºeful PNL-ului, pentru amatorismul de care a dat dovada în moþiunea de cenzurã. Nu pot sã accept ce se întîmplã în þara noastrã, spre exemplu, sã vinã Viktor Orban de la Budapesta ºi sã-ºi permitã un discurs antiromânesc la Tuºnad. Alþii, sã intre în þarã cu inscripþii de o imoralitate de nedescris trecutã pe maºinã ºi sã se
De ce ne costã medicul mai mult decît ar trebui ªapte din zece români nu ajung la medic pentru controale de rutinã. Aºa aratã cel mai recent studiu, potrivit cãruia jumãtate dintre cei care trec pragul cabinetului medical sînt îndrumaþi ºi nu merg din proprie iniþiativã. Cel mai des, românii au ajuns la doctor în ultimul an, atunci cînd au avut o urgenþã sau cînd a fost nevoie de un control în urma unei afecþiuni. Spre exemplu, studiul fãcut de Redspot aratã cã patru din zece români sînt de pãrere cã vizita la un cardiolog este indicatã doar dacã existã un episod cardiac, respectiv un infarct. Nici vizita la stomatolog nu este o obiºnuinþã la români, ba dimpotrivã, 65% nu considerã oportun un control stomatologic anual. În schimb, pentru a fi mai sãnãtoºi, ei susþin cã au grijã la alimentaþie, 68% menþionînd cã au grijã la alimentele pe care le consumã, nefiind însã mari iubitori de sport. „Un control de rutinã la medic, chiar dacã nu existã motive de îngrijorare în privinþa sãnãtãþii, poate oferi liniºte, înainte de toate. Toatã lumea ºtie cã orice boalã, depistatã la debut, poate fi în mare mãsurã vindecatã, iar tratamentul este mai scurt ºi mai puþin costisitor“, susþine ºi medicul generalist Florin Costache. România nu dã bani pe prevenþie. În mod paradoxal, în momentul în care aflã cã suferã de o patologie gravã, românii fac abuz de controale medicale la cît mai mulþi medici, în cît mai multe oraºe. „România nu dã bani pe prevenþie. Preferã sã deconteze spitalizãri, medicamente, investigaþii foarte scumpe, în loc sã previnã apariþia bolilor ºi agravarea lor, aºa cum se procedeazã în statele civilizate. În România, principalul furnizor de sãnãtate este spitalul, urmat de ambulatoriile din spital ºi abia apoi de medicina primarã. Traseul ar trebui sã fie invers“, a declarat Cezar Irimia, preºedintele Asociaþiei Pacienþilor Cronici din România. La rîndul sãu, Vasile Barbu, preºedintele Alianþei Naþionale pentru Protecþia Pacienþilor (ANPP), afirmã cã 5.000 de români mor anual din cauze evitabile pentru cã nu ajung sã facã investigaþii la timp, pe banii statului. De altfel, studiul Redspot aratã cã 41% din noi spun cã nu sînt dispuºi sã plãteascã nimic pentru analizele medicale întrucît ele ar trebui acoperite din fondul de asigurãri de sãnãtate, iar 17% ar putea aloca între 200 ºi 300 de lei, 16,8% între 100 ºi 200 de lei, iar 8% ar plãti peste 500 de lei. „Incidenþa ridicatã a unor boli este influenþatã ºi de gradul de educaþie ºi civilizaþie al unui popor. Educaþia medicalã nu o face doar ministerul sau ºcolile, ci e datoria fiecãrui pãrinte, fiecãrui angajat. În unele þãri occidentale, în cazul unor tipuri de cancer, screeningurile periodice sînt obligatorii dupã o anumitã vîrstã, altfel în cazul depistãrii unui cancer, bolnavii sînt nevoiþi sã-ºi plãteascã integral tratamentul“, spune psihologul Mihai Copãceanu. Cît alocã România pentru sãnãtatea unui român? Ultimele statistici aratã cã România alocã 388 de euro pentru Sãnãtate per cap de locuitor, bani din care ar trebui sã primim, la nevoie, spitalizare
facã mitinguri cu Diaspora fãrã aprobare. Aici se simte lipsa lui Corneliu Vadim Tudor, care sã apere valorile naþionale din România. Cu respect, ºi trãiascã România Mare! PIRÃU SAMOILÃ
Ipostaze Mulþi o condamnã pe doamna Viorica Dãncilã pentru faptul cã mai face unele gafe de ordin cultural. Este o campanie aprigã anti-PSD, partid aflat, prin votul poporului, la conducerea þãrii. E adevãrat cã ºefa guvernului mai are mici scãpãri, dar, sã fim serioºi, ce dacã a confundat Cîmpia Libertãþii cu Cîmpul lui Horea! Treburile sã meargã bine în România, asta e important. Chestia e cã nu prea merge nimic: nici economia, nici cultura, nici învãþãmîntul. ªi batem pasul pe loc, aducînd date false, minþind, de fapt, poporul. În Anul Centenarului, ar trebui sã fim mai uniþi ca oricînd. ªi nu sîntem, la 100 de ani de la Marea Unire, decît dezbinaþi ºi rãi. Parcã ne-a luat Dumnezeu minþile. Denigrarea se aflã pe primul plan, iar proverbul cu capra vecinului e de cea mai mare actualitate. Iatã, s-a gãsit un individ care, zice el, sã loveascã în partidul de la putere printr-o formulã scabroasã, care doar pe unele stadioane o mai auzi: ,,M..e PSD”. Astfel a gãsit el de cuviinþã sã-ºi înmatriculeze limuzina. Bravos, naþiune! ªi, culmea, o bunã parte din mass-media s-a grãbit sã încurajeze o asemenea ispravã. Ba chiar personalitãþi cu pretenþie, sã batã din continuã, medicamente, sã fim supuºi investigaþiilor ºi intervenþiilor medicale, asta în timp ce Bulgaria alocã 504 de euro pe cap de locuitor, Polonia alocã 684 de euro, iar Ungaria - 757. Un indicator la care România este pe ultimele locuri în UE îl reprezintã cheltuielile legate de îngrijirea preventivã, de doar 0,8% din PIB-ul alocat Sãnãtãþii, în timp ce Marea Britanie ºi Italia alocã peste 4% pentru programele preventive. CLAUDIA SPIRIDON
Interes pentru persoanele în vîrstã: milostenie sau afacere? Vine o vreme cînd fãrã sã ne uitãm în cartea de identitate vedem cã am îmbãtrînit ºi ne pare rãu. Din pãcate, pentru mulþi dintre noi, anotimpul acesta nu vine cu flori. Cel mai dureros moment este acela cînd un om în vîrstã rãmîne singur, cînd copiii sînt risipiþi prin lume, neamurile au problemele lor, iar cei din generaþia lui, trec în veºnicie, pe neanunþate. Un leac împotriva singurãtãþii la vîrsta senectuþii îl poate reprezenta o activitate utilã, dupã puterile fizice ºi intelectuale. Fiind preocupat zi de zi de îngrijirea unei grãdini, de un loc de muncã, de îngrijirea unui copil etc., parcã uiþi cã ai ajuns bãtrîn. Într-o bunã zi, m-am urcat în autobuz sã merg în centru, un tînãr amabil s-a ridicat de pe scaun ºi mi-a oferit locul: „Tesék, tata!“, mi-a spus zîmbind. M-am uitat în stînga ºi-n dreapta sã vãd dacã eu sînt bunicul invitat sã ocup scaunul gol. I-am mulþumit tînãrului ºi m-am aºezat, surprins: „Oare, arãt ca un «tata», ca un bunic?“. A fost pentru prima datã cînd mi-am pus aceastã întrebare. Apoi, în altã zi, un ºofer tînãr, nemulþumit cã am ieºit mai încet cu maºina dintr-o parcare, mi-a strigat: „Bã, boºorogule, miºcã-te mai repede!“. Treptat, m-am obiºnuit cu starea de persoanã în vîrstã, mai ales dupã ce am stat la rînd la cabinetul medicului de familie, consolîndu-mã cu ideea cã aºa-i viaþa, cã vine vremea cînd fiecare om trebuie sã treacã ºi prin acest anotimp. În dorinþa de a lãsa ceva frumos în urma mea, m-am gîndit sã transform casa pãrinteascã într-o casã pentru zece persoane în vîrstã, asta ºi pentru a-mi spãla pãcatele din tinereþe. Am discutat cu bunul meu prieten, Prea Cucernicul pãrinte Ionicã Pop din Agriºteu, despre intenþia mea, care mi-a declarat: „ªtii ce înseamnã sã îngrijeºti o persoanã în vîrstã cu diferite afecþiuni, fiindcã acolo merg, în primul rînd, cei care nu se mai pot îngriji singuri. De ce nu-þi vezi de bãtrîneþea ºi sãnãtatea ta, cã nu o sã reuºeºti sã te descurci ºi vei face mai mult rãu celor din jurul tãu…“. Mãrturisesc cã într-o zi m-am dus în documentare, însoþit de soþie ºi un prieten, la Bolintineni, la 15 km de Tîrgu-Mureº, acolo unde ing. Iosif Simon a înfiinþat, cu mulþi ani în urmã, o casã pentru persoane vîrstnice. L-am gãsit trebãluind în curtea pensiunii. Mi-a spus cã îngrijeºte 28 de persoane în vîrstã, cã are angajaþi, dacã bine reþin, 20 de persoane: infirmieri, bucãtãreasã, medic, asistent medical, administrator pe doamna Mariana, o femeie deosebitã pe care sã o pui la
palme ºi s-o valideze ca pe un soi de filozofie, declarînd cã aceasta este ,,înjurãtura care ne uneºte” (?!). Ne uitãm la unele posturi TV cum cautã sã prezinte numai fapte negative, urmãrind senzaþionalul. Filmele care mai ruleazã sînt preponderent strãine, iar pe cele româneºti le numeri pe degetele unei singure mîini, fiind reluate pînã la exasperare. Nu negãm trecutul, dar trebuie sã recunoaºtem cã marile realizãri cinematografice tot pe timpul comunismului s-au fãcut. Cele de acum, de dupã revoluþie, cuprind multe obscenitãþi, chiar dacã mai obþin ºi premii internaþionale. Aºa cum mulþi români cred, mergem pe un drum greºit, care nu poate duce decît într-o fundãturã. Ne jecmãnesc strãinii, ºi noi nu zicem ºi nu facem nimic. Masacrul pãdurilor care plîng sub tãiºul drujbelor continuã. Acum, dupã cum demonstra prof. Ilie ªerbãnescu, o sã fim spoliaþi ºi de gazele din Marea Neagrã. ªi atunci, cum sã prosperi tu, Românie, vîndutã pe nimic la strãini? Sîntem ca în feudalism, robi la alþii, ºi nu ridicãm nici un deget sã ne apãrãm. Apropo de Apãrare: cumpãrãm, pe bani grei, doar armament vechi. Bine cã avem zidul de apãrare de la Deveselu. Cã încolo, vorba lui Marin Preda, le fãcuserãm pe toate. În rest, e varã. Cu ploi, viituri, dezastre. Dar, sã le uitãm o clipã, cãci e vacanþã. De care beneficiazã ºi parlamentarii, ºi preºedintele. Pãi, dupã atîta muncã, pe (ne)cuvîntul meu cã meritã! Iatã, aºadar, cîteva ipostaze ale României de azi. Triste. GEORGE MILITARU ranã, cum se zice în popor. Ing. Iosif Simon m-a ascultat cu atenþie cînd i-am relatat despre intenþiile mele de a-mi transforma casa pãrinteascã în cãmin pentru bãtrîni, apoi m-a întrebat: „În primul rînd, ai bani sã începi o asemenea afacere, apoi vezi cã îþi trebuie o groazã de aprobãri, de alergãri în stînga ºi-n dreapta. Eu stau aici, ziua ºi noaptea, 24 din 24 de ore, ºi uneori simt cã nu mai rezist, noroc cu doamna Mariana, administratorul…!“. Am vizitat cãminul, camere cu douã paturi, baie, salã de mese, o salã de socializare, curte ºi o grãdinã mare cultivatã cu legume, pomi fructiferi. O parte dintre asistaþi erau în camere, la pat, în condiþii de igienã excelente, afarã erau doar trei, un pensionar de nouãzeci de ani, într-un cãrucior, unul care trebãluia prin grãdinã ºi o doamnã care fuma de zor. Mi-am dat seama cã nu-i glumã sã îngrijeºti asemenea bãtrîni, majoritatea cu diverse afecþiuni cronice, dacã nu ai un numãr de angajaþi bine motivaþi, dar ºi cu aptitudini milostive. Am plecat din Bolintineni, convins cã nu este o treabã la îndemîna oricui sã îngrijeascã persoane în vîrstã. Am aflat cã în judeþul Mureº s-au deschis numeroase case pentru persoane în vîrstã, cu statut de SRL, la Valea Izvoarelor, Ungheni, Cristeºti, Sîntana de Mureº, Sighiºoara, Cîmpeniþa, Rîciu, Tîrgu-Mureº. Mai sînt cãminele de bãtrîni aflate sub oblãduirea Consiliului judeþean sau a altor instituþii, mã refer la cele din Ideciu de Jos, Reghin, Sighiºoara, Glodeni, Cãpuº, Tîrgu-Mureº. Cu toate acestea, pe listele de aºteptare existã foarte multe persoane în vîrstã. Am mai aflat cã la Primãria Tîrgu-Mureº existã un serviciu care asigurã cu angajaþi, asistenþi sociali, îngrijiri la domiciliul persoanelor singure, nedeplasabile. Din nefericire, la noi, încã nu existã încetãþenit sistemul de voluntariat în rîndul tinerilor. Un aspect care trebuie abordat cu multã seriozitate, taxa pe care trebuie sã o achite un asistat într-un asemenea cãmin este de la 1.600 de lei pînã la 4.000 de lei, iar dacã pensionarul respectiv nu dispune de o pensie pe mãsurã, familia trebuie cã achite diferenþa. În anumite cazuri, primãriile, prin serviciile sociale, pot sã achite aceste costuri. Am fost ºi la Mînãstirea Dumbrava, comuna Unirea, judeþul Alba, situatã în dreapta ºoselei ce leagã Alba Iulia de Turda. Acolo sînt îngrijiþi, de Biserica Ortodoxã, 100 de copii orfani ºi 50 de persoane în vîrstã, dar n-am vãzut persoane nedeplasabile. La Tîrgu-Mureº, pe lîngã Protopopiatul Ortodox funcþioneazã o cantinã pentru persoanele defavorizate, unde se oferã hranã caldã ºi pentru bãtrînii singuri. Sã-mi fie cu iertare, dacã n-am amintit ºi despre alte locaþii unde sînt îngrijite persoanele în vîrstã. Vreau sã spun cã autoritãþile, organizaþiile neguvernamentale, bisericile, persoane fizice bine intenþionate au început sã se intereseze de soarta celor bãtrîni ºi singuri. Cît este interes financiar ºi cît este milostenie, numai bunul Dumnezeu mai poate ºti. Zilele trecute, un coleg din Teleorman, vecin cu casa domnului Dragnea, mi-a spus o glumã interesantã: Amanta domnului Dragnea a fost întrebatã de mama ei: „Ce faci, maicã, la Bucureºti?“. La care, tînãra domniþã îi rãspunde: „Îngrijesc un bãtrîn!“. Comentaþi cum vreþi aceastã realitate! VASILE BOTA
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 15-a – 24 august 2018
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Teocraþia ortodoxã moldo-valahã (1) Motto: „Douã sãbii într-o teacã,/Doi Domni în þara sãracã,/N-au loc!“ Soarta ortodocºilor moldo-valahi depinde de Cel de Sus, de Marile Puteri din est ºi vest, de Domn/Preºedinte, boierii mari/CSAT, cei din Divan/Parlament ºi prostime/cetãþeni, de Chestiunea Orientalã multisecularã, mereu în sfera de interese a Occidentului/ Catolicism, Orientului/Ortodoxie, Islamului/ Califat. Imperiile, state erau teocraþii, puterea divinã guverna prin reprezentaþi, pînã cînd, în urmã cu un mileniu, Papa de la Roma ºi împãratul Sfîntului Imperiu Roman ºi-au definit sfere de activitate distincte, independente, punînd astfel bazele democraþiei romano-catolice, occidentale. A urmatã Magna Charta Libertatum unde puterea Domnului e îngrãditã în favoarea nobililor, cetãþenilor ºamd. Aºa s-a format cu timpul societatea civilã imitatã grotesc ºi de ortodocºii moldo-valahi în forma bonjuriºtilor din 1848, sörösiºtilor din 1989, ONG-iºtilor etc. Pe mãsurã ce Occidentul dominã implacabil prin colonialism, imperialism, globalizare, lumea întreagã, teocraþii euro-asiaticii imitã nolens, volens democraþia învingãtorului, pãstrînd mai mult sau mai puþin fãþiº tradiþiile teocrate în civilizaþia greco-pravoslavnicã, confucianistã, islamicã, ºi, nu în ultimul rînd, în Bucureºtiul grecoortodox. La Limesul Imperiului Roman, la marginea Europei, romanii stau în calea tuturora, imperii, religii, culturi ºi supravieþuiesc cu ideea greco-bizantinã, ruso-pravoslavnicã, unde începe imensul spaþiu al teocraþiei euroasiatice. Contactul cu Roma, cu democraþia
Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (100) BIÞÃ, BÃIATUL LUI CEZAR: „A FOST MEREU SINGUR!“ Cînd eu m-am mãrit ºi þin minte mai multe, el deja o lãsase mai moale cu bãtãile, mai ales dupã Revoluþie. Dinainte ºtiu doar cã odatã s-a luat la Ambasador cu niºte ruºi. Era lotul olimpic de box al Uniunii Sovietice, cam aºa ceva, ºi fãceau pe ºmecherii prin bar. Lui taicãmeu nu i-a convenit ºi a pus ochii pe unul care era cel mai tare în gurã, cel mai obraznic, dar ºi cel mai mare. Era boxer la semigrea, campion al URSS ºi a doua zi seara trebuia sã aibã meci, finala la nu ºtiu ce concurs internaþional care se þinea la Bucureºti. Nu s-a mai prezentat însã, cã i-a ars Cezar una de au crezut toþi cã a murit, l-a fãcut K.O. din prima. Pe urmã a stat douã luni pe gonetã, cã îl cãuta, ca de obicei cînd bãtea strãini, ºi Miliþia, dar mai ales Securitatea. Era belea mare, cã luaserã foc ruºii cã pierduserã medalia, scandal mare de tot, nu s-a arãtat deloc pe acasã. De asemenea, ºtiu ºi eu, ca toatã lumea de altfel, cã nu suporta neam prãduitorii, avea cea mai mare boalã pe ei. Pe care îl ginea cã e sifonar îl nenorocea în bãtaie pe viaþã, indiferent unde îl prindea ºi cu cine mai era ãla. De aia nici nu prea avea încredere în nimeni, de fapt chiar nu se încredea în nimeni! A fost mereu singur, rar se încredea în cineva, cã nu-i iubea deloc pe prãduitori ºi nu voia sã aibã de-a face cu ei. Nu era deloc apropiat de copii, de familie. Nici mãcar cînd era ziua mea de naºtere nu suna, nu fãcea ceva deosebit. Probabil, înlãuntrul sãu simþea ca orice pãrinte, dar nu îºi exprima niciodatã aceste sentimente. Viaþa îl înrãise, trebuise sã se descurce de unul singur de mic, se bãtuse de cînd se ºtia pe lumea asta, era tot ce ºtia sã facã. Era foarte rece. Aºa era
catolicã era în afara legii în Lagãrul ortodoxocomunit pãzit de o Cortinã de Fier, dupã lichidarea Bisericii Unite cu Roma (1948-1989) ºi reorientarea cu baioneta a douã mii de biserici spre Bucureºti ºi Moscova. Ambele capitale renunþã la dictatura de dezvoltare, la teocraþia ortodoxo-comunistã în anul de graþie 1989 ºi refac legãturile de prietenie cu occidentalii, fãrã însã sã refacã unitatea creºtinã. Tranziþia românilor de la CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc al Moscovei) ºi Pactul de la Varºovia la Uniunea Europeanã ºi NATO (Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord) s-a realizat dupã vizita istoricã a Fericitului Papa Ioan Paul II-lea la Bucureºti, dar s-a revenit apoi pe nesimþite la cutumele teocrate euro-asiatice, chiar dacã puciul parlamentar din 2012 a eºuat ºi a fost ales apoi preºedinte Klaus Werner Iohannis, pentru a reface oarecum încrederea în România pro-occidentalã la Roma, Berlin, Bruxelles etc. Duplicitatea balcanicã n-a rezistat multã vreme, 2018 începe rãzboiul între Statele Paralele Ilegitime, al democraþiei de imitaþie occidentalã a preºedintele Iohannis, ºi al teocraþiei ortodoxe a baronilor locali moldovalahi, a preºedintelui PSD Liviu Dragnea, care dominã Parlamentul, Guvernul, Curtea Constituþionalã, curînd ºi Justiþia, în prezenþa armatei occidentale ºi supravegherea CIA etc. Dupã sãlbãticia totalitarã ortodoxo-comunistã din perioada ocupaþiei Armatei Roºii ºi a dictaturii orientale a lui Nicolae ºi Elena Ceauºescu, generozitatea, indiferenþa imperialã faþã de reconquista ortodoxã, teocraticã de la Bucureºti surprinde în aceste zile opinia publicã, care subestimeazã experienþa milenarã cu Barbarii ºi Limesul a Imperium Romanorum Nationis Germanicae, UE/NATO. (va urma) VIOREL ROMAN cu toatã lumea. Chiar dacã îi erai prieten, mergeai cu el la masã la restaurant ºi dacã nu avea pe cine sã batã, nu se isca nici un scandal pe mãsurã, te bãtea pe tine pînã la urmã! Îþi gãsea el un motiv, îºi aducea aminte de vreo greºealã cît de micã din trecut. De aia ºi era aºa temut ºi le inspira o asemenea groazã tuturor celorlalþi ºmecheri din oraº. Practic, el nu putea sã stea fãrã sã batã pe cineva, ãsta era stilul lui de viaþã, nebunia lui. Ce-i drept, în prieteni nu mai dãdea cu piciorul dupã ce îi dobora, ceea ce era de apreciat cã se abþinea, la cît de mult îi plãcea sã batã. Dar tot îþi dãdea cîte una zdravãnã, de te trezeai peste cîteva minute. Nu a fãcut sport, nu avea timp, cã era ocupat numai cu bãtãile lui ºi în plus era ºi foarte puturos. Dacã îl alerga Garda, el fugea cinci metri ºi pe urmã se punea în cur pe bordurã, practic nici nu ºtia sã fugã. Era cel mai mic copil, celelalte douã surori mai mari, Paula ºi Nora, erau nãscute la Bucureºti. Tata era singurul nãscut Ia Cernãuþi, unde taicã-su fusese tot aºa, smardoi de profesie, pe el cred cã l-a moºtenit cu bãtãile, a fost ceva genetic. Dar bunicul a plecat pe front ºi de acolo s-a întors fãrã amîndouã picioarele. Era dependent de bãtaie. Stãtea toatã ziua în cîrciumã ºi aºtepta sã vinã careva sã se plîngã, sã se bage pentru orice prieten. Pentru el nu se bãga, cãci nu prea avea cine sã îl deranjeze, cã îl ºtia toatã lumea de fricã. Dar dacã auzea cã s-a ridicat cineva prin alt cartier, care se dãdea ciumeg de oraº, sau mai ales dacã a zis ceva de el, pleca imediat acolo, dupã ãla. De unul singur mereu, noaptea, ºi îl scotea la interval. Sau la nunþi þigãneºti, avea o adevãratã boalã sã strice nunþile la ºmecheraºii ãºtia de prin alte cartiere, era imposibil sã nu punã el ochii pe careva, chiar dacã ãia, de fricã, încercau sã se poarte cît mai frumos. (va urma)
TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)
ªtirea sãptãmînii A treia forþã (urmare din pag. 1) Era de aºteptat cã Iohannis va juca pînã la final, final încã nejucat, cartea distrugerii actualei forme de guvernãmînt, ca o ultimã piedicã în calea semnãrii distrugerii României, þarã care este deja praf, furatã ºi colonizatã. Ce mai stã în calea lui Iohannis ºi a celor din anturajul ºi spatele lui este o întrebare pe care e bine sã ne-o punem ºi, în mãsura în care putem, sã rãspundem. În România, încã din 1990, s-au cristalizat douã curente puternice, unul Galben, ºi mã refer la eºichierul politic al Dreptei, formatã din elemente radicale, bine plãtite ºi întreþinute financiar, extrem de eficiente, proactive, ºi uºor de mobilizat cînd este vorba de stradã, dar foarte leneºe la vot. Începînd cu Piaþa Universitãþii, din 1990, aceastã grupare, cu mici excepþii, a fost la baza multor manifestaþii cu grad ridicat de violenþã. Totodatã, ca o contrapondere, existã ºi o grupare Roºie, a Stîngii, care este pasivã, în ceea ce priveºte activitatea de protest în stradã, mai greu de mobilizat, dar foarte disciplinatã cînd este vorba de vot, de exercitarea dreptului democratic. ªi într-un caz, ºi în altul, putem vorbi de fanatism aici, dar dacã în primul caz este vorba de finanþare, în cel de-al doilea caz vorbim de altfel de valori, altfel de beneficii. Fie, desigur, în cadrul administraþiilor publice locale sau generale, fie de altã naturã. Aceste douã grupãri, Galbenã ºi Roºie, îºi disputã întîietatea, cînd este vorba de beneficii materiale, dar nici una din ele nu reprezintã România, interesele sale politice sau economice. Chiar dacã în ambele cazuri, mesajul lor este pro România, în realitate, este vorba strict de avantajele celor care se aflã în spatele lor, a celor care le manipuleazã. În România anului 2018, nu existã nici un fel de grupare, nici un fel de partid, nici un fel de organizaþie, care sã fie parte a luptei acestei þãri, a României, pentru libertatea ºi prosperitatea românilor. Nu existã! Toþi cei care manipuleazã cuvinte mari o fac pentru a dezinforma ºi a se folosi de ele, de aºa-zisul patriotism ºi luptã anticorupþie, pentru a-ºi atinge scopul imediat, în cele mai multe cazuri, generator de profit. Ce mã doare, ºi cred cã nu numai pe mine, este cã mai existã oameni care, în ciuda tuturor argumentelor realiste, reale, palpabile, cum cã trãim într-o minciunã, cã sîntem dezinformaþi ºi cã lupta asta se dã pentru profitul unor grupãri, unele nici mãcar din România, ei nu înþeleg ºi merg ca berbecii mai departe, fãrã discernãmînt, fãrã a-ºi pune mãcar întrebarea cã existã un déjà vu în toate. Am citit recent cã nu ºtiu ce mare somitate de la CNA s-a autosezizat cum cã la un anumit post TV se vorbeºte ºi se dezinformeazã, aºa cum se întîmpla în anii ’90, legat de Piaþa Universitãþii, cum cã acolo în piaþã se plãteau oameni ca sã demonstreze împotriva FSN. Dat fiind faptul cã au trecut ani ºi ani de zile, cã au trecut o grãmadã de momente în care adevãrul trebuia spus, eu nu înþeleg de ce, atunci cînd vorbim de Piaþa Universitãþii 1990, vorbim doar de mineri. Este clar cã minerii au venit ºi au bãtut studenþii, chiar ºi eu am fost alergat de ei, pe data de 15 iunie. Dar tot eu, student fiind în perioada aceea, am fost „golan” ºi am strigat de foarte multe ori „moarte comunismului”, am petrecut seri lungi în Piaþã, am vãzut cam toate miºcãrile de acolo, am observat ºi curvãsãreala ºi mizeria fizicã ºi moralã care pluteau acolo, atunci cînd bucureºtenii obiºnuiþi, care nu îºi doreau þara vîndutã, dormeau. De ce nu se spune de banii care se încasau în cãminele din Grozãveºti ºi într-un anumit apartament de pe strada Enescu, de ce nu se spune nimic de Marian Munteanu, de un avocat plecat dintre noi, dar cu numele comunei natale din Teleorman, ataºat la nume, de ce nu se vorbeºte deschis, bãrbãteºte, cã acolo, în Piaþa Universitãþii, cei care fãceau de veghe, dar ºi organizatorii, erau plãtiþi? Da, erau! ªi poate se va face o Anchetã într-o zi. Este perfect adevãrat cã minerii au venit, au bãtut ºi au spart sedii. DA! Dar de dragul adevãrului, expuneþi realitatea celor care încã mai cred cã mãmãliga explodeazã, iar elefanþii zboarã în V-uri. Sã revenim, aºadar, la prezentul trist al naþiunii române. Sîntem o þarã ocupatã. Atît economic, cît ºi politic ºi militar. Nu ne mai aparþinem ºi este o chestiune de timp pînã cînd cei care se opun, cu vorba, acestei realitãþi, vor fi eliminaþi fizic. Nu doar mediatic. Dorinþa de profit a celor care conduc din afarã este atît de mare, iar arendaºii din þarã atît de silitori, încît se va ajunge curînd la dezastru, dar tot mai mulþi sînt cei pe care efectiv nu-i mai intereseazã. Cele douã gãºti, masã de manevrã a cozilor de topor, au ocupat întregul cîmp de luptã. Fie cã este Piaþa, fie cã este Votul. Dar ei, cu cît sînt mai vocali, cu atît sînt mai falºi, mai mincinoºi ºi mai disperaþi, ca sã îºi justifice fie banii luaþi, fie poziþia pe care o au acolo unde cîºtigã o pîine. Singura ºansã a României, singura, ar fi existenþa unei a TREIA FORÞE, una al cãrei obiectiv sã fie o Românie clarã, independentã, liberã, prosperã. O naþiune fãrã corupþie, o naþiune care sã ne facã cinste oriunde mergem. O naþiune care sã se respecte în primul rînd pe ea, ºi abia apoi sã se bucure de sprijinul ºi respectul altor þãri. În acest moment sîntem mai rãu decît o corabie aflatã în derivã, în plinã furtunã. Cei care trebuiau sã ne conducã, sã ne scoatã din furtunã ºi sã fim duºi la un þãrm al speranþei ºi al bogãþiei materiale ºi spirituale sînt cu toþii vînduþi, cu toþi trãdãtori de neam ºi þarã. Au lîngã ei niºte angajaþi ai serviciilor de forþã, au lîngã ei procurori ºi miliþieni, au lîngã ei violenþã, galerii, firme de pazã ºi protecþie, clanurile interlopilor ºi dorinþa acestora de a se îmbogãþi, sau de a rãmîne în libertate ºi cu bani. útia ne conduc spre un rãzboi româno-român, spre dezastrul ºi eliminarea noastrã, ca stat, de pe scena geopoliticã. În fapt, noi nu mai existãm politic, noi nu mai existãm ca naþiune. Aºa cum am citit, Cotrocenii reclamã Guvernul României, la Departamentul de Stat, cã a cheltuit niºte bani, 8 milioane de euro, care nu prea sînt justificaþi. Sau poate cã sînt. Dar ºi aºa, ºi oricum o iei, ce dovadã le mai trebuie celor spãlaþi pe creier, celor din ce în ce mai mulþi, cã sîntem o naþiune pierdutã cu totul în propria minciunã ºi fricã? Cine sã mai tragã semnale de alarmã, cine sã mai vorbeascã ºi sã apere România, cînd, efectiv, cei care trebuie sã recepþioneze mesajul sînt opaci ºi nu înþeleg absolut nimic din ceea ce se întîmplã? Totul în afarã de M…e, evident. La nivelul ãsta este intelectul lor, la acest nivel am ajuns noi, ca stat.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 16-a – 24 august 2018
Poveºti din viaþa romilor Vagabondajul ºi cerºetoria în Suceava, din perioada interbelicã pînã în prezent (1) Vagabondajul ºi cerºetoria, alãturi de prostituþie, au constituit dintotdeauna o plagã a societãþii, fiind considerate realitãþi la fel de vechi ca istoria umanitãþii. Sãrãcia, dizabilitãþile, existenþa orfanilor ºi a copiilor abandonaþi, a bãtrînilor bolnavi ºi fãrã sprijin familial sînt probleme vechi de cînd lumea, pe care omenirea a încercat, de-a lungul istoriei, sã le rezolve apelînd la diverse structuri ºi mecanisme interne de reglaj, unele spontane, iar altele instituþionalizate. Autoritãþile locale prezentau presei o radiografie a situaþiei cu care se confrunta Suceava la acea vreme, cu privire la vagabondaj ºi cerºetorie, prezentau cauzele care au dus la creºterea numãrului de vagabonzi, semnalînd acutizarea acestor fenomene ºi, totodatã, gãsirea de noi soluþii pentru eradicarea lor. Perioada interbelicã a fost, conform multora, una dintre cele mai bune perioade din istoria þãrii noastre. În acest interval, mai mulþi oameni de culturã au reuºit sã se afirme, în þarã domnea democraþia, deºi cu multe lipsuri, însã din punct de vedere social, situaþia era una deplorabilã, iar economia avea probleme grave. Cerºetoria era o problemã a societãþii interbelice. Peste tot existau cerºetori, unii mai liniºtiþi, alþii mai agresivi. La fiecare colþ de stradã sau în faþa fiecãrei clãdiri importante stãteau, de dimineaþa ºi pînã seara, persoane ce apelau la mila trecãtorilor. În prezent, situaþia nu este deloc altfel. Copilaºi de patru sau cinci ani, murdari ºi rãpciugoºi, care recitã doar poezii de genul „Daþi-mi ºi mie un ban/Cã sînt un copil sãrman”. Bãtrîni în cîrje, tineri betegi, ce învîrt cu dexteritate roþile unui fotoliu rulant sau pe chipul cãrora sînt gravate semnele evidente ale unei boli psihice. Cu toþii îi cunoaºtem, pentru cã ne întîmpinã cu mîna întinsã în intersecþii, în pieþe, cît ºi în mijloacele de transport în comun. Cerºitul este o metodã de a obþine profituri, pentru unii, iar pentru alþii este unica modalitate de a-ºi cîºtiga traiul. Unii cerºetori cîºtigã peste 100 de lei timp de o zi de muncã, o sumã care întrece cu mult veniturile zilnice ale multor angajaþi, muncitori. Cerºetorii din Suceava se împart în douã categorii. Cei independenþi, care stau ºi „profeseazã” de sine stãtãtor, fãrã sã aibã cu nimeni treabã, ºi cei care îºi schimbã permanent locul de cerºit ºi care sînt supravegheaþi de „krîºã”, care apare ºi dispare. În parcãrile hypermarket-urilor, în faþa bisericilor sucevene, mai ales la Sfîntul Dumitru, Sfîntul Ioan, Sfîntul Gheorghe, la fiecare ieºire gãsim în mod nor-
mal cel puþin doi cerºetori. Apropiindu-mã de o cerºetoare pentru a afla cum stau lucrurile, respectiva s-a speriat, ºi-a apucat sacoºa cu cîþiva lei în ea, spunînd cã nu ºtie nimic, cã a lipsit douã zile, cu o teamã vãditã ca nu cumva eu sã fiu unul dintre cei care ar putea sã-i ia banii. Nu este adevãrat zvonul cã toþi cerºetorii au supraveghetori, iar întreaga zonã a bd. ªtefan cel Mare este monitorizatã de structuri ce impun oamenii sã cerºeascã. Pe Constantin l-am gãsit lîngã sediul „Profi-centru” ºi ne-a spus cã nu are treabã cu nimeni, este „cerºetor independent”. De asemenea, nu este exclus ca cerºetorii care apar ºi dispar în zona respectivã sã fie aduºi ºi puºi acolo de cãtre cineva, susþine el. Un bãtrîn, care s-a prezentat Ion, cerºea pe acelaºi bulevard, în zona magazinului „Orange”. Ne-a spus cã vine aici mai rar, pentru a nu avea probleme cu nimeni. „Ies la cerºit mai mult sîmbãtã ºi duminicã. Nu am un loc permanent“. Omul ne-a povestit cã are uneori probleme cu alþi cerºetori ºi supraveghetorii acestora. Un alt cerºetor, pe care l-am întîlnit pe bulevardul central între strãzile Armeneascã ºi Petru Rareº ne-a spus cu tristeþe cã acum 20 de ani a rãmas fãrã un picior – i-a fost amputat în urma unui accident la ªantierul naval Constanþa. „Acum chiar cã nu mai pot face altceva nimic decît sã cerºesc”, ni s-a plîns el. „Am nevastã ºi trei copii acasã. Înainte mergeam ºi lucram pe ºantiere, acum nu mai pot. Bani în casã trebuie, de aceea mã aflu pe stradã cu mîna întinsã. Am încercat acum doi ani sã-mi pun o protezã, dar muºchii piciorului s-au atrofiat ºi nu o mai pot folosi. Sînt condamnat pe viaþã”. Nici un cerºetor n-a vrut sã ne spunã ce sumã cîºtigã pe zi. Operaþia matematicã am fãcut-o eu, prin metoda observaþiei. Stînd de vorbã cu unul din ei timp de o jumãtate de orã ºi numãrînd oamenii care i-au aruncat cîte un leu, iar alþii - cîteva bancnote de cinci lei, am dedus cã… nu va ajunge cu mîna goalã acasã. Lunar, chiar dacã fluxul de oameni nu este constant, unii cerºetori de meserie pot obþine cam un salariu mediu bugetar, adicã vreo douã mii de lei ºi chiar mai bine dacã în luna respectivã prind multe sãrbãtori care aduc la biserici mulþi oameni. Legislaþie pentru prevenirea ºi reducerea fenomenului de cerºetorie existã, ba chiar din plin. Legea 61/1991 sancþioneazã cu amenzi faptele de încãlcare a normelor de convieþuire socialã, printre care se numãrã ºi cerºetoria. Legea 272/2004 stipuleazã cã „recrutarea ori constrîngerea unui minor la cerºetorie se pedepseºte cu închisoare de la unu la cinci ani, iar dacã fapta este sãvîrºitã de un pãrinte, pedeapsa cu închisoarea este de la doi la cinci ani”, prevederi existente ºi în Codul Penal etc. Cu toate acestea, cerºetorii fac parte din peisajul obiºnuit oferit de intersecþiile, bisericile ºi pieþele din Suceava. ªoferii care au avut drum, zilele trecute, prin zonele Casa de Culturã, Garã sau Spitalul Judeþean au putut observa cum cîte un cerºetor în cîrje sau în scaun cu rotile se învîrtea printre maºinile oprite la semafor, cu mîna întinsã. Nici drumul dinspre Iþcani spre Centru, care
trece prin faþa Hipermarket-ului Selgros, nu este lipsit de astfel de „apariþii”. Sãptãmîna trecutã, o ceatã de patru bãieþi, cu vîrste de pînã la 12 ani, bãteau cu înverºunare în geamurile maºinilor prinse în traficul îngreunat dintre George Enescu spre ªcheia. De asemenea, o cãlãtorie cu mijloacele de transport în comun este, de cele mai multe ori, prilej pentru
aceºti nevoiaºi de a încerca sã-i sensibilizeze pe concetãþeni ºi turiºti. Modul de abordare diferã: micuþii de patru sau cinci ani, de etnie romã, încã se limiteazã la a-ºi spune poeziile, în genunchi, în dreptul uºilor autobuzului, iar la staþia urmãtoare coboarã. Cerºetorii mai stilaþi îºi scriu pe computer poveºtile de viaþã; bucãþile de hîrtie poposesc în poala cãlãtorilor, pentru a fi adunate de cerºetori pînã la staþia urmãtoare, odatã cu diverse sume de bani. Iar enumerarea împrejurãrilor în care sucevenii sînt abordaþi de cerºetori cu deja obiºnuita replicã „Daþi-mi ºi mie un leu” poate continua. Sute de copii au fost gãsiþi, în ultimii ani, cerºind pe strãzile Sucevei. Nu o fac pentru cã nu ar avea ce sã mãnînce. Din contrã, majoritatea au familii, un acoperiº deasupra capului ºi chiar televizor sau computer. O bunã parte dintre ei sînt trimiºi în stradã chiar de pãrinþii care ar trebui sã le poarte de grijã. Copiii pe care îi întîlnim cerºind pe stradã pot fi împãrþiþi în trei categorii. În primul rînd, sînt copiii care trãiesc „în stradã”: Sînt acei copii care sînt în permanenþã în stradã, nu au o casã, o familie. În general sînt adolescenþi, care au fugit de foarte multe ori de acasã, familiile nu se mai intereseazã de soarta lor sau nu mai au pãrinþi. Numãrul lor s-a diminuat, însã, foarte mult comparativ cu anii trecuþi. În prezent, gãsim cîteva astfel de cazuri. A doua categorie este reprezentatã de copiii care trãiesc în stradã, alãturi de familiile lor. ªi aceste cazuri sînt destul de rare. Nu sînt însã decît cîteva astfel de situaþii pe an. Ziua cu milogeala, seara cu telecomanda. Cei mai numeroºi sînt însã copiii reprezentînd a treia categorie, ºi anume cei care trãiesc „pe stradã”. Sînt acei copii care ziua cerºesc, iar seara se întorc acasã. Nu îi vedem tot timpul pe strãzi, ci doar ocazional, cerºind în diverse zone ale oraºului . Ce face statul pentru ei? Cum intervin instituþiile responsabile pentru a nu-i mai vedea cu mîna întinsã, prin intersecþii? Atunci cînd este surprins cerºind, copilul este luat de pe stradã ºi internat în adãpost. Urmeazã apoi o anchetã socialã ºi stabilirea mãsurii indicate: internarea într-un centru de plasament sau includerea într-un program educaþional. (va urma)
Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 17-a – 24 august 2018
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Oligarhia serviciilor ºi aristocraþia dolarului O obiecþie aparent minorã a magistratului care judecã dosarul legãturilor dintre Rusia ºi fostul ºef al campaniei lui Donald Trump a iscat o polemicã în presa americanã cu privire la cine conduce Federaþia Rusã: multimiliardarii sau serviciile secrete ºi celelalte instituþii de forþã? Judecãtorul T.S. Ellis a cerut evitarea termenului „oligarh” atunci cînd se face referire la afaceriºtii ruºi cu care a avut legãturi Paul Manafort, fostul ºef de campanie al lui Donald Trump, acum judecat pentru fraudã fiscalã. Termenul induce în eroare cu privire la realitãþile politice din Rusia, scrie analistul Leonid Bershidsky pentru Bloomberg. Pentru el, puterea deþinutã de oligarhia de afaceri a fost o realitate în perioada preºedintelui Boris Elþîn ºi în Ucraina, unde marii afaceriºti aveau influenþã hotãrîtoare asupra deciziilor politice. În Rusia lui Putin lucrurile stau altfel. „Se poate ca Rusia sã fie în continuare o oligarhie, însã oamenii de afaceri bogaþi ºi cleptocraþii nu sînt oligarhii din acest sistem. Oligarhii sînt ºefii serviciilor secrete ºi ai armatei. Cu ei se sfãtuieºte Putin în chestiuni politice, nu cu camarila miliardarilor. Dacã vom considera Rusia o oligarhie a ºefilor serviciilor ºi armatei, atunci avem nevoie ºi de o abordare diferitã de cea a sancþiunilor economice, însã nici un guvern vestic nu vede lucrurile astfel”.
ajutor militar. În schimb, saudiþii pompeazã miliarde de petrodolari în obligaþiunile americane ºi finanþeazã astfel chetuielile Americii”. Aceastã metodã de finanþare a datoriilor SUA a fost aleasã în dauna finanþãrii prin taxe, care este mai puþin atractivã pentru electorat.
„Aristocraþia” americanã
Oligarhia din Rusia asiguratã de „siloviki” (membrii structurilor de forþã) este analizatã de David Ignatius într-un articol publicat de „The Washington Post“ la finalul lunii iulie – „Acesta nu este KGB-ul de pe vremea bunicilor”. Preºedintele Putin, cel ales de acest sistem oligarhic al serviciilor ºi militarilor, pare sã nu se teamã de faptul cã operaþiunile serviciilor ruse sînt tot mai des devoalate, scrie Ignatius. „Scopul sãu nu este sã fure secrete, ci sã destabilizeze sistemul american. Cu cît sînt mai mulþi oameni obsedaþi de spionii ruºi, cu atît mai bine din perspectiva lui Putin”. Fostul ºef al CIA, John Brennan, caracterizeazã astfel actualele servicii ruse: „Sînt un sistem divers, antreprenorial ºi competitiv… Unele realizãri ale lor sînt bune, demonstrînd mãiestrie în spionaj”. Fostul angajat CIA, Rolf Mowatt-Larssen, remarcã o schimbare de generaþii în serviciile ruse: „Preþul înclinãrii bruºte spre acþiune mai rapidã este creºterea confuziei. Deciziile pripite sînt mai multe. Supravegherea din partea celor mai experimentaþi s-a redus”.
SUA sînt conduse de o „aristocraþie” în care marii oameni de afaceri, marii donatori, sponsorii administraþiei federale au influenþã majorã asupra deciziilor politice considerã Zuesse. „Acest nou sistem nu numai cã asigurã un flux constant de bani saudiþi cãtre guvernul SUA, dar el a asigurat ºi un flux constant de contracte pentru companiile militare din SUA, care au ajuns, treptat, sã controleze guvernul american. Totul în beneficiul ambelor aristocraþii: saudiþii ºi miliardarii americani. În acest fel s-a reuºit perpetuarea „unui sistem menit sã satisfacã dorinþa de profit a companiilor de armament ºi ale altor companii americane ai cãror singuri clienþi sînt guvernul SUA ºi guvernele aliate, menit sã satifacã nevoile industriei extractive din SUA (care se bazeazã mult pe accesul la resursele naturale ale altor state), sã satisfacã necesitãþile Wall Street-ului de a vinde datoria SUA ºi de menþine dobînzile jos (iar preþul acþiunilor – adicã averea aristocraþiei – la cote cît mai ridicate)”, scrie Zuesse. În deceniile care au trecut de la marea mutare a preºedintelui Nixon, SUA au reuºit sã devinã independente din punct de vedere energetic, nu ºi faþã de petrodolarii saudiþi. Acesta este motivul pentru care Iranul, teocraþia exportatoare de revoluþie islamicã ºi dornicã sã obþinã arma nuclearã, este atît de incomod. Preºedintele Barack Obama a încheiat un acord nuclear prin care Iranul se angajeazã sã nu dezvolte arma nuclearã, nu însã ºi vectorii de transport la þintã. Acum, preºedintele Donald Trump, care ºi-a început turneele externe cu o vizitã în Arabia Sauditã (alãturi de Ierusalim ºi Vatican), împãrtãºeºte îngrijorarea regelui saudit cã Iranul ar putea bombarda cîmpurile petroliere ale statelor rivale din Golf ºi ar putea bloca strategica strîmtoare Ormuz, ameninþînd astfel sursa petrodolarilor. De aici suþinerea americanã pentru un „NATO sunnit” în Orientul Mijlociu, în alianþã cu SUA ºi Israel, ºi miza mare a prezenþei ruse în Siria ºi a susþinerii regimului pro-iraian de aici.
GRU ºi FSB nu sînt KGB-ul din Rãzboiul Rece
Obama-Trump: diferenþe de formã, nu de fond
Acest mod de operare a fost indus de însuºi Vladimir Putin, fost ofiþer KGB. „El a preferat un model mai fragmentat, mai lax, cu diferite servicii concurînd pentru a intra în graþiile ºefului. Vechiul KGB s-a spart în SVR, care a moºtenit spionajul, ºi FSB, care asigurã securitatea interna. GRU, spionajul militar, este cea mai îndrãzneaþã aripã a serviciilor ruse ºi acum pare sã-ºi revinã dupã greºelile comise în rãzboiul din Georgia, din 2008”, este citat Mark Galeotti, expert în spionajul rus. Galeotti vede mîna GRU în anexarea Crimeii, în 2014, în doborîrea avionului Malaysia Airlines deasupra Ucrainei, în acelaºi an, în intervenþia în politica SUA, în 2016, ºi în tentativa de asasinare cu gaz toxic a fostului agent rus Serghei Skripal. „Acesta nu mai este KGB-ul de pe vremea bunicilor. Putin conduce un serviciu de spionaj cu mai multe platforme, conceput pentru era internetului, eficient ºi devastator ca ºi o imagine Snapchat”, concluzioneazã David Ignatius.
„Trump a ales confruntarea cu Iranul, pentru cã aceasta este viziunea grupului de miliardari care controleazã acum Casa Albã ºi restul guvernului. Grupul de miliardari care l-a susþinut pe Barack Obama a demonizat în special Rusia. Aceasta este sistemul aristocratic american”, scrie Strategic Culture. Diferenþa de abordare dintre administraþia Trump ºi Obama este una de formã, nu de fond, pentru cã urmãreºte acelaºi obiectiv – menþinerea dolarului ca monedã de rezervã globalã, în beneficiul marilor contractori militari, a industriei extractive ºi a Wall Street-ului. Preºedintele Obama a avut o ordine a prioritãþilor care începea cu Rusia, pentru cã a dorit sã aibã o imagine favorabilã ºi o manuºã de catifea pentru UE, cea mai mare piaþã de export ºi import a SUA, acolo unde Rusia era consideratã, mai mult ca oriunde în lume, o ameninþare. Preºedintele Trump are o altã ordine a prioritãþilor, care începe cu regele saudit ºi ceilalþi monarhi salafiºti, reuniþi în Consiliul de Cooperare al Golfului, un grup care poate coopera cu SUA pentru menþinerea valorii dolarului mai bine decît o poate face UE.
Rusia, o oligarhie a serviciilor secrete
Dolarul, sursa puterii ºi prioritatea politicii SUA Dacã acesta este nucleul puterii din Rusia, cum aratã sistemul american? O imagine despre culisele puterii americane o oferã Eric Zuesse într-un articol publicat de site-ul Strategic Culture. Aºa cum caracterizarea sistemului rus de putere a fost oferitã plecînd de la un proces în dosarul Russiagate, analiza sistemului american pleacã de la decizia preºedintelui Donald Trump de a se întoarce împotriva Iranului. În viziunea lui Eric Zuesse, decizia actualei administraþii americane de a se retrage din acordul nuclear cu Iranul ºi de a impune sancþiuni Teheranului þine de statutul dolarului ca monedã de rezervã globalã ºi monedã a tranzacþiilor globale. Începînd cu 1971, anul în care preºedintele Richard Nixon a pus capãt convertibilitãþii dolarului în aur, acest statut al dolarului, una dintre sursele primordiale de putere ale SUA, este menþinut cu ajutorul petrolului monarhiilor din Golf. Logica trecerii de la dolarul-aur la petrodolar, printr-un acord secret încheiat în 1974, a fost explicatã de Bloomberg într-un articol publicat în 2016: „Schema este suprinzãtor de simplã. SUA cumpãra petrol din Arabia Saudita ºi oferã regatului echipament militar ºi
Neputinþa tehnocraþiei europene Prinsã între oligarhia instituþiilor de forþã ruse ºi „aristocraþia” americanã se aflã Uniunea Europeanã, o structurã supranaþionalã creatã sã guverneze, nu sã reprezinte. UE este o tehnocraþie franco-germanã, mai degrabã decît o democraþie, conceputã ca o sferã de legiferare ºi guvernare feritã de presiunile directe ale jocului democratic. De la un deceniu la altul, în Comisia Europeanã ºi în Consiliul UE deciziile ºi legiferarea sînt apanajul tehnocraþilor nelegitimaþi de cetãþenii europeni, care nu-i pot înlãtura din funcþie pentru deciziile nepopulare sau contraproductive. Parlamentul European, impropriu numit astfel cîtã vreme e lipsit de iniþiativã legislativã, nu este decît o instituþie menitã sã ascundã în spatele alegerilor europene deficitul democratic major al UE. Criza democraticã a UE a rãbufnit odatã cu criza financiarã din 2008, cînd, atît la Bruxelles, cît ºi în capitalele þãrilor lovite de crizã, tehnocraþii au pus stãpînire pe administraþie (Grecia, Italia), iar austeritatea impusã de UE ºi Berlin a avut consecinþe majore asupra multor state membre, fãrã a fi fost legitimatã de votul cetãþenilor sau de
partidele politice care îi reprezentau la nivel naþional. Pe lîngã reducerea influenþei partidelor tradiþionale, nemulþumirea cetãþenilor legatã de influenþa politicã tot mai mare cercurilor economico-financiare ºi inegalitatea crescîndã, structura instituþionalã a UE a fost cauza majorã a erodãrii democraþiei europene ºi a ridicãrii valului populist ºi antisistem ce a urmat. „Ascensiunea populismului a fost o consecinþã a eºecului elitelor de a rãspunde la solicitãrile cetãþenilor, nu rezultatul a unei democraþii excesive, aºa cum susþin unii cercetãtori. Problema este exact opusul: prea puþinã democraþie”, scria revista „Foreign Policy“ în urmã cu un an. Deficitul democratic al UE s-a conjugat, spre frustrarea companiilor americane sau chineze, cu un exces normativ, de la aberantele legi privind curbura castravetelui, pînã la mult mai serioasele ºi sensibilele preocupãri legate de organismele modificate genetic ºi de monopoluri. În 2007, un oficial american citat de revista „The Economist“ spunea cã precauþia exageratã ºi normele europene pentru nerespectarea cãrora erau penalizate companii precum Microsoft sînt „protecþionism de modã veche deghizat”. În 2016, dupã o grea criza financiarã, facþiunea „aristocraþiei” ce dominã administraþia s-a schimbat ºi odatã cu ea ºi ordinea prioritãþilor politicii americane, iar ceea ce oficialii declarau rar ºi doar sub protecþia anonimatului în 2007 a devenit politicã oficialã, exprimatã vocal de însuºi preºedintele SUA: Europa trebuie sã plãteascã pentru securitatea furnizatã de SUA ºi pentru folosirea dolarului în tranzacþiile internaþionale ce îmbogãþesc elita europeanã. Din nou, diferenþa faþã de administraþia Obama este una de formã, obiectivul major rãmînînd un acord de liber schimb cu UE desenat dupã criteriile americane, în acord cu principiile americane ale pieþei muncii, ale preeminenþei marilor corporaþii ºi cu tradiþia constituþionalã americanã (totul este permis cîtã vreme nu este interzis prin lege), ca singurã cale de contracarare a ascensiunii economice a Chinei ºi a ameninþãrii geostrategice a Rusiei. Se va putea opune UE acestei ofensive a Americii? Acum Uniunea Europeanã este pusã în mare dificultate de abordarea preºedintelui Trump faþã de Iran ºi de avertismentul cã SUA vor penaliza companiile europene care mai fac afaceri cu Republica Islamicã. Acesta este un front secundar, cãci o problemã ºi mai mare va apãrea în cazul în care SUA vor decide sã deschidã un rãzboi comercial cu China, iar motivul este cã „zona euro nu a fost conceputã ca fiind distinctã ºi separatã de hegemonia dolarului”. De aici vine impotenþa UE în faþa unor sancþiuni americane care afecteazã interesele geopolitice europene, se aratã întrun articol publicat de atimes.com. Tehnocraþia UE este însã sub un asalt simultan al Rusiei ºi SUA. Pe fondul deficitului democratic din Europa, al reducerii drastice a optimismului social european dupã 2008 ºi al dependenþei europene de resursele energetice ruse a lovit maºina de propagandã a „oligarhiei” ruse a serviciilor secrete, susþinutã financiar de afaceriºtii ºi cleptocraþii ex-sovietici. A urmat apoi promovarea populismului european de administraþia Trump ºi facþiunea „aristocraþiei” americane ce o susþine.
Ipocrizia UE ºi a liberalilor americani Acesta este fondul pe care tehnocraþii europeni, partidele tradiþionale, ONG-uri ºi „vocea strãzii” din statele europene promoveazã viziunea facþiunii liberale a „aristocraþiei” americane, a „comerþului global bazat pe reguli” ºi a „multilateralismului”. Însã diferenþa dintre viziunea conservatorilor ºi a liberalilor din SUA nu þine de obiectivul major ale politicii americane (menþinerea hegemoniei dolarului). Pînã la urmã, vocile propagandei republicane („Fox News“, „The Wall Street Journal“, „Forbes“) ºi cele ale propagandei democrate (CNN, NBC, „The Washington Post“ etc.) sînt deþinute de personaje care fac parte din aceeaºi listã restrînsã de miliardari care controleazã politica SUA ºi urmãresc aceleaºi mari obiective. Un articol publicat de „The Spectator“ subliniazã ipocrizia liberalilor americani care acuzã administraþia Trump de complicitate cu Rusia, cîtã vreme, de-a lungul ultimelor decenii, aceiaºi „aristocraþi” democraþi l-au criticat pe republicanul Ronald Reagan pentru cã a numit URSS „Imperiul Rãului” pentru doborîrea cursei sud-coreene KAL 007, în 1983, ºi pentru implicarea în tentativa de asasinare a Papei Ioan Paul al II-lea. La fel, liberalii americani care acum au pornit o „vînãtoare de vrãjitoare” împotriva „oligarhului rus Trump” (dupã cum îl numea jurnalista Anne Applebaum) sînt cei care nu s-au revoltat împotriva înþelegerii de la Yalta sau împotriva gulagului. În fapt, ambele facþiuni ale clasei conducãtoare americane se luptã acum pentru controlul Uniunii Europene, promovînd fie „societatea deschisã” închipuitã de George Sörös, fie susþinînd, ca ºi oligarhia rusã cu veleitãþi imperiale, suveranismul, populismul ºi curentele antisistem, cu scopul de a produce sciziuni în UE. CÃLIN MARCHIEVICI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 18-a – 24 august 2018
Universalitatea bunelor maniere (70) Naºterile Nu existã o veste mai bunã, mãcar pentru pãrinþi, ca naºterea unui copil. Dupã nouã luni de lungã aºteptare, de posibile dificultãþi ale sarcinii, ale naºterii, dupã ce aþi trãit senzaþia conceperii unei alte fiinþe, venirea acesteia pe lume se transformã în începutul unor nesfîrºite momente de fericire. Vestea unei noi naºteri este cunoscutã, de obicei, mai dinainte, deoarece rudele ºi prietenii mamei ºi ai tatãlui sînt la curent cu momentul cînd urmeazã sã se producã evenimentul, mãcar aproximativ. Cu toate acestea, cînd are loc o naºtere, pãrinþii trebuie sã dea vestea cea bunã ºi, în general, o fac telefonic. Normal este ca tatãl copilului sã fie cel care are grijã sã îi contacteze pe toþi apropiaþii, deoarece mama va fi, cel puþin în primele zile, internatã în spital sau la clinica unde a nãscut. Primul pas ce trebuie fãcut este sã mergeþi la clinicã, sã vizitaþi mama ºi sã o felicitaþi pentru eveniment, ºi sã cunoaºteþi copilul. De asemenea, este obiceiul sã se dãruiascã un costumaº pentru copil sau unul din
Acte de terorism care au bulversat lumea (5) Atentatul cu bombã din Bali La 13 luni dupã atentatul de la 11 septembrie, în octombrie 2002, un terorist sinucigaº a intrat într-un club de noapte numit Paddy’s Bar, aflat pe strada principalã a staþiunii turistice Kuta din insula Bali - a cãrei populaþie este preponderent hindusã, în timp ce populaþia Indoneziei este majoritar musulmanã. La ora 23:05, acesta ºi-a detonat bomba. Cînd oamenii s-au repezit în stradã pentru a scãpa cu viaþã, o a doua bombã, ºi mai puternicã, a explodat într-o furgonetã parcatã în faþa clubului Sari, de pe cealaltã parte a strãzii. Deflagraþia a fãcut sã explodeze buteliile de gaz ºi a produs o sferã de foc care a cuprins clãdirile ºi vehiculele. Pereþii din lemn ai clubului Sari s-au prãbuºit precum cãrþile de joc, iar tavanul subþire a cedat, blocîndu-i pe oameni înãuntru, pe cînd cei care au scãpat au fost întîmpinaþi de maºini ºi motociclete în flãcãri. Un turist din Noua Zeelandã a vãzut „o mulþime de oameni plini de sînge”, cu cioburi de sticlã înfipte în trup. Unii aveau pãrul în flãcãri. Un turist britanic care era înãuntru cînd a explodat bomba din Paddy’s Bar a spus cã vãzuse o luminã orbitoare, care a creat panicã: „o mulþime de oameni s-au repezit spre uºã, încercînd sã se caþere unul peste altul”. El era încã în interior cînd pe stradã a explodat a doua bombã. Cînd în sfîrºit a reuºit sã iasã, „era cumplit, ca în scenele din rãzboiul din Vietnam. Erau cadavre
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (81) Joi, 19 iulie 2001 Ieri, cel ce a fost în tinereþea mea luminã ºi Iubire, credinþã ºi rugãciune, Emil, pe undeva, prin lumea asta, a împlinit 31 de ani. Îi doresc La Mulþi Ani! Îþi mulþumesc, Doamne, cã l-ai trimis în calea vieþii mele! Tot aºa, ca ºi cu Florin, pãrinþii lui s-au opus Iubirii noastre ºi cãsãtoriei. Eram tineri, curaþi ºi puri. Emil urma sã devinã preot. Doamne, pentru mine, pentru firea mea, pentru înclinaþiile mele toate, pentru dorinþele mele arzãtoare din viaþa de tranzit pe pãmînt, profesia lui Emil mi se potrivea atît de mult, iar eu nu mai parcurgeam încercãrile pe care mi le-ai dat, din care m-am înfruptat ca o pãcãtoasã ce sînt, în care mi-am pus speranþe, iubind ºi crezînd cã fac Voia Ta, de a trece prin toate, în smerenie ºi umilinþã, cu dãruirea ºi putinþa ce mi-ai dat, Tu, Doamne. Am trãit, Doamne, ºi am primit tot ce mi-ai scos în cale. Îþi mulþumesc. Sunã la uºã. Este Dan, ultimul trimis în viaþa mea acum. Pe buze demult îi stã o întrebare. Aºteaptã rãspuns. Mã
numeroasele obiecte necesare în primele luni, o trusã de scutece ºi biberoane, jucãrii, un interfon, pentru ca mama sã îi asculte respiraþia sau plînsul din orice colþ al casei. Cel mai bine va fi sã vã duceþi la spital, iar dacã circumstanþele vã împiedicã, puteþi sã trimiteþi cadoul împreunã cu o felicitare ºi veþi amîna întîlnirea pe mai tîrziu. Dacã o vizitãm pe mamã ºi pe noul ei nãscut la spitalul unde a avut loc naºterea, vom încerca sã ne comportãm în mod corect, respectînd deciziile mamei ºi orele de odihnã, ca ºi liniºtea bebeluºului. Trebuie sã þinem cont cã un nou-nãscut nu este o jucãrie. Dacã vrem sã-1 luãm în braþe, îi vom cere voie mamei, deoarece ea ºtie dacã bebeluºul tocmai a mîncat sau dacã este ora lui de somn. Încercarea de a demonstra cã instinctul nostru matern este în plinã desfãºurare nu presupune sã intrãm în camerã ºi sã luãm copilul în braþe fãrã permisiune. Dacã ducem flori mamei, acestea nu trebuie sã emane un miros prea puternic ºi le vom lãsa cît mai departe de leagãnul copilului. Pe timpul nopþii, vor fi mutate în baie sau în afara camerei. Cînd se naºte bebeluºul, un motiv straniu îi determinã pe unii dintre apropiaþi ºi dintre prieteni sã stabileascã comparaþii ºi asemãnãri cu pãrinþii acestuia ºi cu alte rude. Aºa se face cã se aud afirmaþii absurde de felul: „Este leit taicã-sãu”, „Nu-i nici o îndoialã cã este copilul mamei”. Adevãrul este cã un copil de cîteva zile
nu seamãnã cu nimeni ºi abia dupã vreo ºase luni se pot distinge anumite asemãnãri cu pãrinþii sãi sau cu un alt membru al familiei. De aceea, este de preferat sã evitaþi acest tip de comentarii care nu au nici un fundament solid. Bunele maniere ne obligã sã fim moderaþi în critici la adresa mamei ºi a copilului. Este posibil ca bebeluºul sã se fi nãscut cu prea mult pãr sau sã aibã vreo problemã cauzatã de procesul naºterii, care cu timpul se va rezolva. Este posibil sã aibã faþa umflatã, ochii întredeschiºi, craniul în formã alungitã ºi, în plus, ca unii nou-nãscuþi sã nu se opreascã din plîns. Orice fel de comentariu cu privire la lipsa frumuseþii bebeluºului va fi în plus. Existã persoane nu numai prost-crescute, dar ºi total lipsite de tact, care, ajungînd la spitalul unde se aflã mama cu bebeluºul, spun ce le trece prin minte despre copil, fãrã a se gîndi cã poate, din respect, n-ar trebui sã-ºi exprime pãrerea. Existã situaþii delicate în sine, precum cazul unei mame care nu are sprijinul tatãlui copilului, indiferent din ce motiv. Dacã doamna pe care o vizitaþi se aflã în aceastã situaþie, orice comentariu despre circumstanþele personale va fi, de asemenea, nepotrivit. Dacã sîntem rãciþi, ne vom abþine de a ne duce la clinicã; ar fi nedrept ca bebeluºul sã se îmbolnãveascã din cauza noastrã. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO
peste tot”. Mulþi s-au îndreptat spre plajã, unde oamenii se învîrteau, strigîndu-ºi prietenii. Victimele au fost transportate pe motoretele localnicilor la spitalul din Denpasar, capitala insulei Bali, aflatã la 16 kilometri depãrtare. În curînd, morga era supraaglomeratã, iar cadavrele au fost aºezate unele peste altele pe coridoare sau pe aleile din jurul spitalului, acoperite cu cearºafuri. ªi alte clinici au fost forþate sã preia rãniþi, dar serviciile medicale erau copleºite de numãrul acestora. A fost nevoie ca mulþi sã fie trimiºi pe calea aerului în Australia pentru a primi îngrijiri de specialitate, în cadrul unei operaþiuni organizate de forþele aeriene australiene. Cifra totalã a victimelor a fost 202, printre care s-au numãrat ºi 38 de indonezieni ºi 88 de australieni - pentru care Kuta fusese multã vreme o destinaþia de vacanþã preferatã. La o sãptãmînã dupã explozii, al-Jazeera a transmis o înregistrare presupusã a-i aparþine lui Osama bin Laden care lãuda atentatele cu bombã ºi transmitea avertismentul: „Aºteptaþi-vã la alte atacuri ºi suferinþe”. Poliþia a descoperit cã bomba din vehicul fusese fabricatã cu azotat de amoniu, o substanþã folositã pe scarã largã drept îngrãºã- mînt în Indonezia. În aprilie 2003, Amrozi bin Haji Nurhasyim a fost pus sub acuzare pentru cã achiziþionase materialele explozive ºi furgoneta. Supranumit „asasinul zîmbitor” datoritã atitudinii sale calme din timpul procesului, Amrozi a negat cã ar fi membru al organizaþiei responsabile de atacurile cu bombã - Jemaah Islamiyah, o grupare afiliatã organizaþiei al-Qaeda care susþinea instaurarea unui regim islamic fundamentalist în Indonezia -, dar a declarat cã-ºi fãcuse datoria faþã de Dumnezeu. A fost gãsit vinovat ºi condamnat la moarte. Despre un alt bãrbat implicat în atentate, Iman Samudra, se spunea cã fusese un copil liniºtit ºi studios înainte de a deveni propovãduitor ºi de a pleca în Afganistan pentru a lupta alãturi de talibani.
Acesta rãmãsese în preajma staþiunii Kuta cîteva zile dupã atentate pentru a observa distrugerile pricinuite. ªi el a fost condamnat la moarte. Fratele lui Amrozi, Aii Imron, care combinase ºi împachetase substanþele explozive, a izbucnit în lacrimi ºi ºi-a cerut iertare faþã de rudele celor uciºi. A fost condamnat la închisoare pe viaþã. Un alt frate de-al lui Amrozi, Aii Gufron, le-a spus poliþiºtilor cã era ºeful uneia dintre subdiviziunile grupãrii Jemaah Islamiyah ºi cã îl cunoºtea personal pe Osama bin Laden. El a declarat cã scopul atentatelor era sã îi rãzbune pe musulmani pentru atitudinea tiranicã a americanilor în Orientul Mijlociu. Gufron a fost condamnat la moarte. Riduan Isamuddin, considerat a fi coordonatorul operaþiunilor din cadrul grupãrii Jemaah Islamiyah ºi prieten cu Khalid Sheikh Mohammed, a fost arestat în Thailanda ºi preluat de americani. În total, 30 de persoane au fost închise pentru implicarea în atentate. Execuþiile celor trei bãrbaþi condamnaþi la moarte au fost amînate cu o zi înainte de data la care trebuiau aduºi în faþa plutonului de execuþie, pentru cã avocaþii acestora au atacat hotãrîrea. Abu Bakar Bashir, presupusul lider spiritual al grupãrii Jemaah Islamiyah, a fost adeseori acuzat cã ar fi inspirat atentatele. În 2005, un tribunal din Indonezia l-a gãsit vinovat de conspiraþie ºi l-a condamnat la doi ani ºi jumãtate de închisoare. El nu a recunoscut cã ar fi fost implicat în atentatul din Bali ºi a pretins cã bombele au fost plasate de agenþi secreþi ai Statelor Unite. Guvernele strãine, inclusiv al Statelor Unite ºi al Australiei, ºi-au exprimat dezamãgirea în legãturã cu blîndeþea pedepsei, dar Bashir a fost eliberat chiar înainte de termen, fiind primit cãlduros de o mulþime care l-a aclamat. În 2008, alte douã figuri importante din organizaþie au primit cîte 15 ani de închisoare. (va urma) JOHN WITHINGTON
întreabã dacã sînt virginã. Adicã?! Ce gîndesc, ce doresc, ce simt mai conteazã? Voiam sã-l duc la Spovedanie, voiam sã se împace cu nevasta lui, cu mama copilaºului lor. Pentru acest om asta vreau, asta doresc puternic. La Academia de Arte Media, am descoperit colegi minunaþi, fete ºi bãieþi. Formãm un grup. Vin în vizitã în garsonierã. Sîntem veseli ºi preocupaþi de ceea ce învãþãm. E minunat. Adrian are 37 de ani, e din Bacãu, ºi e curtenitor cu toate fetele, dar mai ales cu mine. E vegetarian ºi e puternic, pare un bãrbat adevãrat. ªtie ce vrea de la viaþã. S-a maturizat. El e adult finit. Îl admit ca ºef de grup. Facem filme. Noi sîntem eroi, pur ºi simplu ne vedem pe sticla televizorului meu. Ca zodie, face parte din Lei. Pare un Don Juan, dar e serios ºi pus pe treabã. Are o mamã, are o nevastã, are ºi un copil acasã. Vai, astãzi, avem ultima orã cu Dan Cojocaru, fostul coleg al mamai mele de pe vremea cînd erau studenþi la Institutul de Teatru. Chiar am adus-o pe mama la cursuri într-o zi, ºi cînd s-au vãzut, au început sã se pupe de bucurie. Eu mã ataºasem de acest om, fiind compatibilã cu el ºi habar nu am avut cã mama mea ºi el s-au întîlnit în viaþã, cu mult înainte de a-ºi pune Dumnezeu în gînd sã mã dãruiascã ei ºi tatãlui meu. Ce emoþionatã am fost de întîlnirea lor, parcã eu eram în locul mamei, tînãrã, frumoasã, iubitã de colegi ºi cu o fatã încã nenãscutã. Eu eram mama, mama era fata mea ce venise peste timpuri.
Miercuri, 25 iulie 2001 (1) Durerea trebuie sã te ducã spre smerenie, spre continuã veghe ºi practicarea Rugãciunii. Fãrã suferinþã nu ne putem mîntui. Cînd suferi, primeºti suferinþa ºi o birui. Dacã te concentrezi treci prin ea cu curaj, sã ceri iertare pentru pãcatele tale ºi sã-þi cureþi mintea, gîndul, trupul, salvîndu-þi sufletul. Privind mereu la cele bune, îndreptîndu-te spre luminã, sã ne rugãm pentru toþi, fie buni, fie rãi, mereu ºi mereu. Trebuie sã mã spovedesc la pãrintele ªtefan. Vai, cît îmi e de necesar. Mi-e dor de o viaþã curatã, de rugãciuni, de luminã, de liniºte ºi armonie. Iartã-mã, tu, Îngeraº al meu, roagã-L ºi tu pe Dumnezeu sã fie îngãduitor cu mine, pentru cã, din încercãrile pe care mi le dã, nu le pot trece pe toate. Mã complic în mizeriile vieþii, mã agãþ de lucruri lumeºti, cad în întuneric ºi în ispite. Trãiesc dezastre sufleteºti care mã doboarã ºi mã disperã. Mi-e dor de Dumnezeu, mi-e dor de armonie, mi-e dor de Iubire. Mi-e dor sã mã dãruiesc, ajutînd pe cei în nevoi. Aº vrea sã am putere sã le fiu de folos tuturor. Aºa sã-mi ajute Dumnezeu! Doamne, cred cã numai Tu le poþi face pe toate. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
„ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (62) Bufetul de la capãtul lumii (3) Patologul echipei forþelor aeriene iese din crater ºi se apropie de noi. Are ochelari cu rame din corn presãrate cu picãturi de transpiraþie. – Nu prea sînt rãmãºiþe umane, îi spune el lui Sowada. Pakistanezii au ridicat deja mare parte din ceea ce rãmãsese. Obiceiurile musulmane cereau acest lucru. Întreb: – Au fost efectuate autopsii asupra piloþilor sau membrilor echipajului? Doctorul clatinã din cap. – Nu. Au fost îngropaþi în decurs de douãzeci ºi patru de ore. Singurele autopsii care vor fi efectuate sînt cele ale americanilor. Însã asta în cazul în care le putem gãsi rãmãºiþele. El îi înmîneazã colonelului Sowada un portofel carbonizat. Buzunarele par sã se fi topit unul în altul. – Pune asta alãturi de celelalte obiecte personale. Vom încerca sã îl identificãm mai tîrziu, îi spune colonelul patologului în timp ce îi înapoiazã portofelul. Doctorul procedeazã întocmai, dupã care se întoarce la crater. Cheech apare ºi ne întrerupe: – Am gãsit un martor ocular al prãbuºirii.
Memoriile unui celebru criminalist român (29) În cãutarea unei persoane dispãrute (3) Toate aceste activitãþi au rãmas, însã, fãrã rezultat. Investigaþiile ºi cercetãrile efectuate de locotenentul Leon Dumitru ºi procurorul Constantin Murãrãscu, pe baza evidenþelor din anii precedenþi, au stabilit cã, nici în perioada anului 1947, nu se semnalase descoperirea vreunui cadavru care sã corespundã cu semnalmentele Anetei. Potrivit divizãrii sarcinilor, eu trebuia sã-1 ajut pe Dumitru Leon în efectuarea primelor examene grafice comparative, pentru a stabili, mai întîi, dacã scrisorile fuseserã sau nu scrise de Aneta. Din dorinþa rezolvãrii unui caz atît de învechit l-am consultat ºi pe maiorul Alexandru Bucuroiu, colegul meu din centralã. Îi solicitasem, prin telefon, documentarea ºi opiniile personale. El era modestia întruchipatã, în ciuda erudiþiei sale în materie de documentare ºi sintezã. Pãrerea lui avea sã-mi sporeascã încrederea în valoarea supoziþiilor noastre ºi, în acelaºi timp, sã ne dozeze elanul în acþiunile ce urmau sã se desfãºoare.
KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (13) Întorcîndu-mã la Hiro am aflat cã ºi alþi doi piloþi din formaþia noastrã erau în afarã de pericol. Prietenul meu Shiro Namoto fusese împuºcat, dar scãpase cu viaþã, cu rãni grave la un picior... Oka, Jamamoto ºi eu l-am vizitat la spitalul din Hiroshima cîteva zile mai tîrziu. Am fost deprimaþi profund: lui Namoto îi amputaserã piciorul, iar el încercase sã se sinucidã. Ce-i puteam spune? Cum l-am fi putut liniºti? Namoto zãcea ca un cadavru viu, pe un pat alb. Ochii lui cuprinºi de febrã vorbeau despre ceea ce se petrecea în el. Un cearºaf alb îi acoperea corpul ºi era mai lãsat acolo unde ar fi trebuit sã-i fie piciorul. L-am salutat încurcat ºi i-am întins cîteva ziare. Mi-a rãspuns cu un zîmbet cald. - Îþi mulþumesc, Kuvahara, mi-a spus, dar ia-le înapoi, n-am sã reuºesc sã le citesc... Se fãcu o liniºte apãsãtoare. Ceilalþi nu scoaserã un cuvînt ºi asta mã enervã. Bine, dar cineva trebuia sã zicã ceva. Ei bine, am spus eu, ºi rãu am fãcut. - Noi ºtim cum te simþi, Namoto. ªi nu e uºor. Dar de acum încolo vei putea face ce doreºti. Tu þi-ai îndeplinit
Pag. a 19-a – 24 august 2018
Acest lucru mã învioreazã. În acest moment, mã simt ca a cincea roatã la cãruþã. – Putem sã îl interogãm? – Da. Vã vom duce la el dupã masa de prînz. – Mulþumesc, domnule colonel. Cheech se depãrteazã de crater. Colonelul Sowada ºi cu mine revenim la conversaþia noastrã. – Prin urmare, avionul s-a prãbuºit direct în pãmînt. A fost intact înainte de impact, fãrã semne de explozii la bord. Nu a fost lovit de o rachetã. Ce anume ar fi putut provoca acest incident? – Nu sînt sigur. Poate o defecþiune mecanicã de un anumit tip. – Sau cineva a ucis piloþii, speculeazã Brad. Dacã uºa de la cabina de zbor a fost deschisã sau neîncuiatã, se poate sã se fi întîmplat asta. – Ar fi trebuit sã se petreacã rapid, înainte ca piloþii sã fi avut vreo ºansã de a opune rezistenþã, spune Brad. – Sau sã anunþe prin radio, adaug eu. Din interiorul craterului, îl auzim pe patolog strigînd. Stînd pe margine, el þine un femur uman carbonizat. Privesc cãtre bufet. Vãd un picior de miel, iar stomacul meu emite un ghiorãit prelung. – Haideþi sã auzim ce a vãzut martorul, sugerez eu. Urcãm în Range Rover alãturi de Cheech, un ºofer soldat ºi cîþiva indivizi de la ISI. Dupã o altã cursã aventuroasã, ajungem la marginea unui sãtuc. Parcãm ºi aºteptãm în timp ce agenþii ISI se duc sã aducã martorul. Ei se întorc cu Matusalem. Cel puþin aratã la fel de bãtrîn ca Matusalem. Poartã o robã albã murdarã ºi sandale jerpelite. Chipul sãu reflectã asprimea pãmîntului sãu natal. E brãzdat de riduri ºi urme ale grijilor.
– Acesta e pãstorul care a vãzut avionul prãbuºinduse, ne relateazã Cheech. Întrebaþi-l ce doriþi, iar eu voi traduce. Matusalem aratã îngrozit. Cu ochi bulbucaþi, încadraþi de cearcãne profunde ºi marcaþi deasupra de sprîncene mari, stufoase, el practic tremurã de fricã. Fãrã îndoialã, de vinã e interesul pe care agenþii ISI îl manifestã faþã de el. Agenþii secreþi din cadrul ISI nu sînt cunoscuþi pentru purtarea lor blîndã în interiorul Pakistanului. Încerc sã îl ajut sã se simtã în largul lui. Îi ofer mîna ºi un zîmbet larg, prietenos. Atitudinea mea îl surprinde, însã îmi strînge mîna ºi încearcã sã-mi întoarcã zîmbetul. Nu mai are nici un dinte în gurã. Într-o lume perfectã, am fi avut cu noi un interpret propriu din cadrul ambasadei ºi l-am fi interogat pe martor departe de prezenþa intimidantã a reprezentanþilor serviciului de spionaj pakistanez. Dar nu dispunem de nici un control aici. Trebuie sã ne folosim de ceea ce ni se oferã. – Domnule colonel, rugaþi-1 sã ne descrie ce a vãzut. Cheech spune ceva în dialectul pashtun. Pãstorul rãspunde. Cheech se întoarce cãtre noi ºi spune: – Stãtea lîngã caprele sale cînd a vãzut avionul. Era la micã altitudine. La început, el spune cã zbura drept. Pãstorul îl întrerupe pe Cheech ºi îi spune ceva. - Spune cã a început sã o ia în sus ºi în jos. - În sus ºi în jos?, întreb eu. – Da. O clipã. Cheech începe sã vorbeascã din nou în pashtun. (va urma) FRED BURTON
Am intrat în curînd în posesia unei fotografii a dispãrutei ºi a unei scrisori mai vechi a acesteia. Din acest moment suspiciunile mele împotriva soþului au sporit. Sesizasem cã fotografia obþinutã, odatã cu pretinsa scrisoare a dispãrutei, de la prietenul pãrinþilor adoptivi, era fotocopia fidelã a acestui exemplar. Odatã înarmaþi cu probele de scris, am procedat la examinarea lor, ne-am axat pe actele reflexe în formarea grafismelor, urmãrind sã identificãm eventualele asemãnãri ale particularitãþilor scrisului. Dacã iniþial ne-a entuziasmat primul rezultat negativ, în sensul cã Aneta nu putea fi autoarea scrisorilor adresate vecinilor ºi soþului, în cea de-a doua fazã, cînd am fãcut comparaþia cu scrisul lui Vasile Anton, entuziasmul ne-a fost spulberat: scrisorile nu fuseserã executate nici de cãtre cel suspectat, rãmãsese doar o singurã pistã, ºi aceea puþin plauzibilã. Trebuia cãutat scriptorul însãrcinat cu aceastã misiune de cãtre unul din cei doi soþi. Aceste noi elemente, obþinute dupã zece ani de la misterioasa dispariþie, ne-au trezit interesul ºi curiozitatea. Vechiul dosar acoperit de praf îºi va gãsi rezolvarea dupã atîta vreme. Atît eu, cît ºi locotenentul Dumitru Leon încercam o emoþie plãcutã ºi un soi de febrilitate de bun augur, mai ales cã toate operaþiile de rutinã legate de verificãri se definitivau, cu maximum de operativitate. Ardeam de dorinþa sã dãm în vileag pe odiosul criminal.
Presupunînd cã ipoteza a treia avea sã se dovedeascã justã, trebuia sã rezolvãm, deci, douã probleme de importanþã vitalã: (1) cine a scris ºi expediat scrisorile din Bucureºti? ºi (2) unde se afla cadavrul? Locuinþa lui Vasile Anton era izolatã, într-o curte separatã, în interiorul cãreia se afla ºi o pivniþã ce exista ºi în 1947 ºi în care el ar fi putut îngropa cadavrul, fãrã sã fie vãzut. Am apreciat, însã, cã nu era cazul sã procedãm imediat la sãpãturi. În fond, acþionam numai dupã o presupunere. Dar cum sã identificãm persoana care trimisese scrisorile? Apreciind cã Anton nu-l putea însãrcina cu aceastã misiune decît pe unul dintre cei mai buni prieteni ai sãi, am studiat scrisul unor astfel de prieteni. Cum verificarea scrisului juca un rol hotãrîtor, încercam permanente emoþii. Fiecare piesã ne solicita o deosebitã atenþie. Speram de fiecare datã cã examenele comparative ne vor duce la identificarea scriptorului anonim. Dupã multe ore de lucru ºi numeroase „victorii de scurtã duratã”, scrisul lui Aurel W., în vîrstã de 60 de ani ºi coleg de serviciu al suspectului, ne-a oferit cele mai multe ºi valoroase asemãnãri. Acesta sã fi fost scriptorul pieselor incriminate? Am aºteptat, cu nerãbdare, încã un timp, ºi, în final, expertiza grafoscopicã a confirmat „diagnosticul” nostru. (va urma) DUMITRU CEACANICA
datoria faþã de împãratul. Eºti un samurai adevãrat. Þi-ai slujit cu cinste patria. Acum vei avea de fãcut atîtea lucruri... Poate ai sã-þi gãseºti cît de repede ºi o soþie... - Da, spuse. Poate am sã-mi gãsesc una bunã ºi puternicã precum un bivol, sã poatã duce în spate un schilod! ªi cu toate cã ºtiam cã lucrul cel mai bun pe care l-aº fi putut face ar fi fost sã tac, am continuat sã trãncãnesc mai departe, fãrã nici o noimã. - Eu ºtiu cum îþi este, Namoto, dar gîndeºte-te la locotenentul Shimada. El... Ochii lui Namoto sclipirã sãlbatec. Urlã: - Nu, tu nu ºtii cum îmi este mie! Mãcar dacã aº fi fãcut ºi eu ca Shimada! La ce mai sînt eu bun acum? ªi cui? Se întoarse ºi icni de durere. Se auzirã paºi. În încãpere intrarã un bãrbat ºi o femeie: pãrinþii lui Namoto. Dupã ce am fãcut cunoºtinþã, mama se apropie de copilul ei ºi-i puse mîna pe frunte. - Vã rog, zise Oka, repezindu-se sã-i ofere un scaun. Femeia mulþumi ºi continuã sã mîngîie fruntea fiului ei. Se aºternu din nou o liniºte grea, apoi femeia spuse: - De ce trebuie sã facã oamenii rãzboaie? De ce ? De ce trebuie sã se urascã atîta? N-am auzit niciodatã o întrebare atît de adîncã ºi de stãruitoare. - Ce prostie, ce nonsens, continuã ea. Fãcu o pauzã, apoi din nou: Tatãl lui ºi cu mine... noi nu l-am crescut pentru a ajunge un infirm. ªi nici pe fratele lui, Djodji, pentru a pieri pe front. El a murit la Guadalcanal.
Cînd le-am spus cã l-am propus pe fiul lor pentru o medalie, mi-a rãspuns: - Sînteþi foarte amabil, dar la ce-o sã-i foloseascã medalia? Îi poate da înapoi piciorul? O sã-1 înveþe sã umble? O sã i-1 aducã înapoi pe fratele mort? M-am înclinat ºi am dat sã plec. Tot ce fãcusem în încãperea aceea albã îmi ieºise pe dos. Mai bine nu m-aº fi dus. - N-am vrut sã vã rãnesc sentimentele, se auzi iarãºi glasul mamei. Uitaþi-vã la mine, uitaþi-vã cu toþii la mine. O ascultam, neputîndu-ne lua ochii de la ea. - Ascultaþi-mã, copiii mei. V-au împuiat capul cu idei, cu ideile cinstei ºi ale gloriei. Gîndul vã este la o moarte eroicã ºi demnã, la curaj, la toate astea. ªi pentru ce? De ce nu lãsaþi curajul ºi gloria sã se ducã pe apa slmbetei? De ce nu încercaþi sã vã salvaþi vieþile? Nu-i nici o onoare sã mori pentru o cauzã pierdutã! Mã aºteptam ca soþul ei s-o opreascã, dar el n-a spus nimic. Femeia îmi citi gîndul ºi mã privi tãios. – Taþii gîndesc altfel decît mamele, în adîncul sufletului lor nu... Se fãcuse timpul pentru plecare, iar pe drumul pînã la Hiro n-am auzit decît glasul mamei: „Nu-i nici o onoare sã mori pentru o cauzã pierdutã!”. Cuvintele acestea mau urmãrit toatã ziua pînã cînd a început sã mi se facã fricã. Cine era femeia aceea care se încumetase sã spunã asemenea lucruri? (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 20-a – 24 august 2018
Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (59) PRIMUL PATRIARH DE DUPÃ CUCERIREA CONSTANTINOPOLULUI, GHENADIE, ªI DASCÃLUL ACESTUIA, IOSIF VRIENIE (2) Au trecut cîþiva ani ºi oraºul a fost cucerit de turci; iar cînd Notaras ºi-a vãzut copiii înjunghiaþi în faþa lui, la porunca cotropitorului Mahomed, ºi-a amintit de înþeleptul Vrienie. - Drept eºti, Doamne, ºi dreapta judecatã ai iubit. Îþi mulþumesc, Doamne. În aceeaºi situaþie mizerabilã ºi vrednicã de plîns în care se afla atunci neamul nostru, pe care a descris-o înþeleptul Vrienie, se aflã ºi astãzi, ºi chiar ºi mai rãu. Pãtimirile nu ne-au devenit lecþii ºi, dacã nu ne vom pocãi sincer ºi nu ne vom întoarce la Dumnezeu, de la faþa Cãruia am fugit nesocotindu-L ºi cãlcînd dumnezeieºtile Sale legi ºi porunci, aºa vom fi pedepsiþi ºi noi. Acela a adus potop peste oamenii lipsiþi de pioºenie din vremea lui Noe. Cu foc i-a ars pe locuitorii mizerabili ai Sodomei ºi Gomorei. I-a pedepsit pe evrei, predîndu-i deseori robiei ºi pieirii. A predat ºi Imperiul Bizantin robiei turcilor. Dacã nici noi nu ne vom pocãi, vom fi distruºi. Este imposibil ca, stãruind în pãcat, sã nu fim pedepsiþi. Ne strigã aceasta, ne-o predicã, ne-o profeþeºte Dascãlul neamurilor, propovãduitorul întregii lumi, Apostolul Pavel, vocea lui Hristos: „Dacã orice încãlcare de poruncã ºi neascultare ºi-a primit rãsplata cea dreaptã, atunci cum vom scãpa noi, dacã vom fi nepãsãtori faþã de o astfel de mîntuire? (Evrei 2, 2). Ne-o spune însuºi Domnul nostru Iisus Hristos: Dacã nu vã veþi pocãi, toþi veþi pieri la fel“ (Luca 13, 3). Zece nenorociri i-a dat Dumnezeu lui Faraon pentru cã nu a împlinit porunca Sa, pe care i-a transmis-o prin Moise, adicã sã-i lase pe israeliþi sã plece din Egipt ºi sã meargã în pãmîntul fãgãduinþei. Zece nenorociri i-a dat Dumnezeu ºi neamului elen pentru neascultarea, cãlcarea ºi nesocotinþa cu care oamenii se comportã faþã de legile Lui... În continuare, cuviosul pãrinte Filothei pomeneºte diferite nenorociri din anul 1914 ºi pînã în momentul acela ºi sfîrºeºte: Mai rãmîne cea de-a zecea, care stã sã vinã. Dacã ne pocãim ºi ne întoarcem la Dumnezeu, precum ninivitenii, va înceta, se va întoarce ºi ea. Dacã nu ne vom pocãi, va veni. Fiecare nenorocire este mai mare decît cea dinainte; cea de-a zecea va aduce necazuri de nedescris, dureri, suferinþe, distrugere mare ºi pieire. Sã ne pocãim!
SFÃTUIRI DUHOVNICEªTI (9) ATENÞIE CE MOªTENIM ªI CE TRANSMITEM! (2) „Rugãciunea lui Iisus“ sau „rugãciunea minþii“ sau „rugãciunea inimii“ cum i se mai spune, este cea mai simplã ºi în acelaºi timp cea mai puternicã. Formula este urmãtoarea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul (pãcãtoasa)“. Aceastã rugãciune o putem rosti zilnic de sute sau de mii de ori, indiferent ce facem (lucrãm, stãm, mîncãm, ne plimbãm) sau indiferent unde sîntem (acasã, la serviciu, pe stradã, în autobuz, în tren, în parc, în bucãtãrie etc.). Pentru o continuitate ºi ritmicitate a acestei rugãciuni, Sfinþii Pãrinþi ne-au lãsat la îndemînã metania sau „metanierul“, acea aþã care are înºirate niºte bobiþe. Luãm în mînã acea metanie ºi la fiecare bobiþã pe care o rotim în mînã zicem rugãciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul (pãcãtoasa)“. ªi aºa ne concentrãm la puterea cuvîntului lui Iisus zicînd-o foarte rar ºi cu foarte mare atenþie. „Rugãciunea lui Iisus“ se poate rosti cu voce tare cînd sîntem singuri în camerã sau în altã parte ºi, de asemenea, se poate spune în gînd. Sã conºtientizãm cã Iisus este persoanã ºi-l putem simþi ca pe o persoanã, ca pe „un prieten“ care mã ajutã. „Prietenul“ adevãrat care nu mã înºealã niciodatã. Sã reuºim noi cu adevãrat sã ni-L facem prieten. Sã fim sinceri cu El ºi ne poate ajuta cum nu ne poate ajuta nimeni, nici o putere omeneascã. Cheia acestei relaþii nu este închipuirea imaginii Lui, ci starea de umilinþã, starea de pocãinþã, de lacrimi. Plîng cînd îl invoc, cînd mã rog Lui, nu sînt vrednic a mã numi prietenul Lui, nu sînt vrednic a-L privi în faþã. Deci, Îl invocãm din toatã inima ºi Îl rugãm sã ne miluiascã. Acest cuvînt „a milui“ are o încãrcãturã foarte
Sã ne pocãim! Sã ne pocãim, fraþilor, ca sã ne izbãvim ºi de chinurile trecãtoare ºi de cele veºnice, ºi sã ne învrednicim sã dobîndim cu toþii bunãtãþile cereºti. Amin.
Hula atrage urgia Domnului asupra conducãtorilor, armatelor ºi popoarelor În vremurile vechi, asupra Ierusalimului a pornit cu armatã numeroasã împãratul asirienilor, Senaherib. înainte de a ajunge la Ierusalim, aflînd împãratul Ierusalimului, Iezechia, cã Senaherib distrusese toate oraºele prin care a trecut, iar pe locuitori, pe unii i-a ucis, pe alþii i-a luat prizonieri, ºi temîndu-se sã nu pãþeascã la fel, întrucît nu avea armatã în stare sã-l înfrunte, a trimis soli la Senaherib sã cearã pace, rugîndu-l pe acesta sã nu nimiceascã oraºul, spunîndu-i cã nu e drept sã facã sã disparã un asemenea oraº, cu atîþia locuitori, care nu i-au greºit cu nimic, ºi cã existã Dumnezeu, Care nu va nesocoti nedreptatea. Dar mîndrul Senaherib le-a spus solilor: „Sã transmiteþi lui Iezechia, împãratul vostru, sã-mi predea oraºul ºi sã înceteze sã vã înºele cã existã Dumnezeu. Sã nu aveþi nãdejde cã Dumnezeu vã va ajuta. Cine este acest Dumnezeu? Dacã exista Dumnezeu, ar fi ajutat ºi celelalte oraºe ºi þãri pe care le-am cucerit - Samaria, Hamat, Efraim ºi altele”. Acesta a fost rãspunsul pe care Senaherib l-a dat lui Iezechia prin solii acestuia, ºi a rostit ºi alte hule ºi injurii ia adresa lui Dumnezeu ºi a lui Iezechia, pe care auzindule el ºi neavînd altã nãdejde de izbãvire, l-a chemat pe Singurul care putea sã-l scape pe el ºi întreg oraºul, pe atotputernicul Dumnezeu, ºi-a sfîºiat hainele, a plîns amarnic, s-a îmbrãcat în sac ºi a mers la templu rugînduse la Domnul sã izbãveascã oraºul de ameninþarea tiranului, l-a trimis pe soli la Proorocul Isaia ca sã-i spunã acestuia sã se roage la Domnul sã scape oraºul de la prãpãd. Iar Isaia, avînd credinþã în Dumnezeu, le-a spus solilor: „Aºa zice Domnul de regele Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va arunca sãgeþi încoace; nu se va apropia de ea cu scut, nici nu va face întãrituri de ºanþuri împotriva ei. Pe drumul pe care a venit se va întoarce ºi în cetatea aceasta nu va intra, zice Domnul“ (IV Regi 19, 32-34). (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) puternicã. El se traduce în mai multe înþelesuri ºi înseamnã „a mã ierta“, „a mã ajuta“, „a mã scãpa de necazuri“, „a mã feri de primejdii“, „a-mi da reuºitã în viaþã“, „a mã ajuta la serviciu“, deci, cu alte cuvinte, înseamnã a cere ajutorul lui Dumnezeu, sã mã ajute în tot ceea ce am eu nevoie. ªi cînd spunem „Iisuse“, acest cuvînt are corespondenþã directã cu Dumnezeu. De mare folos îi este fiecãrui om sã spunã din toatã inima aceastã rugãciune în fiecare zi. „Rugãciunea lui Iisus“ poate sã o spunã fiecare bolnav pe patul spitalului sau fiecare întemniþat în închisoare, sau fiecare cãlãtor, sau elev, sau muncitor. Nimeni nu poate sã se eschiveze cã nu poate, deoarece este foarte simplã, sau nu are timp, deoarece poate sã o spunã tot timpul cînd este singur. Punem pe mînã metania ºi, cînd gãsim de cuviinþã cã ne putem ruga, o scoatem de pe mînã ºi, la fiecare bobiþã, spunem rugãciunea. Dupã ce am terminat, o punem din nou pe mînã ºi o þinem acolo pînã gãsim momentul de liniºte. Pomenirea numelui lui Iisus nu este ca o formulã mantricã yoghinã, nu este ca un cod pe care îl descopãr ºi mã folosesc de el la comandã, pentru cã putem sã cãdem în înºelare. Satana se poate îmbrãca în veºmîntul luminii aparent ºi ne poate înºela. Cînd rostim numele lui Iisus trebuie sã avem starea de umilinþã, de nevrednicie, de pocãinþã, starea aceea de a ne socoti ultimul om ºi alergãm la Iisus sã ne salveze. Unii oameni socotesc cã dacã þin în mînã acea metanie le va aduce noroc, este ca un talisman, însã nu este aºa. Ci trebuie sã o folosim sã practicãm rugãciunea cu ea, sã încercãm sã experimentãm aceastã rugãciune mai ales cînd sîntem singuri. Sã strigãm din toatã inima la Iisus ºi vom avea multe satisfacþii ºi bucurii, vom simþi fiorul Duhului Sfînt în compania metaniei ºi singurãtãþii. Cu aceastã rugãciune a lui Iisus sã ne culcãm ºi cu ea sã ne trezim dimineaþa pe buze. Sã ne îndrãgostim de numele lui Iisus, avîndu-L permanent în viaþa noastrã ºi vom avea parte de El în viaþa veºnicã. (va urma)
Imnul copilãriei
Mã vãd din cînd în cînd copil, Cînd alergam cu fluturii în zori ªi mii de stele se-ascundeau tiptil, Prin iarba udã plinã de culori...
Îmi vãd ºi paºii ce zburdau prin ploi ªi somnul privegheat atent de mama, În verile topite lin prin vãi, Cînd florile se-nmiresmau de-a valma... Sãrut ºi clipa cînd mama mã-nvãþa Cum sã-L iubesc pe Dumnezeu prin rugã, Cu „Tatãl nostru” ochii-mi înãlþa Spre cerul sfînt-credinþa sã nu-mi fugã... Aievea îl aud ºi acum pe tata, Cînd mã îndemna sã fiu ºi drept, ºi bun, Sã preþuiesc tot ce-mi oferã viaþa ªi-n suflet doar luminã sã adun... Mai simt mireasma zilelor de Paºti, Cînd fericit lumina o sorbeam, Cuminecînd din plin daruri cereºti, Cu ochi lucioºi pe Domnul îl priveam... Visez ºi-acum zãpezile înalte, Ce preafrumos ºi blînd mã-mbrãþiºau, Cum colindam duios în prag de noapte, Crãciunuri nesfîrºite mi se-nfãþiºau... Trãiesc deplin în primãvara vieþii, Cînd gînduri de atunci îmi înfloresc ºi-acum, Salut frumos splendoarea dimineþii, Copilãrie sfîntã-te caut pe-un nou drum... Preot EMIL CÃRÃMIZARU
Regina sufletului meu Regina sufletului meu, Nu mã lãsa... sã pier! Trimite zvon de biruinþã ªi-ajutã-mã, îþi cer!
Cã sfîºiere ºi durere E în Grãdina ta... În casa mea, în lumea toatã, Pustiul... lacrima. Cu suflete însingurate, Cu zbor, cu aripi sfãrîmate, Mãicuþã, ºi cu-acestea toate, Eu, astãzi, mai mult sper! CODINA PLATON
Pildã creºtinã Oarba care vede Într-o þarã trãia o femeie care pînã pe la patruzeci de ani dusese o viaþã pãcãtoasã. Cu toate cã avea ochi trupeºti buni, ea nu vedea cu duhul. Era o oarbã sufleteºte ºi, din pricina aceasta, ducea o viaþã ticãloasã. Ducînd o asemenea viaþã, s-a îmbolnãvit ºi ºi-a pierdut vederea. Atunci s-a petrecut o minune. A început, în orbirea ei, sã vadã bine cu ochiul lãuntric. ªi ºi-a vãzut, astfel, toate pãcatele mai dinainte. Într-o zi, niºte vecini o cãinau, zicîndu-i: „Sãrmana de tine!“ Ea însã, le-a rãspuns: „Nu-s de plîns, dragii mei. Eram de plîns cînd vedeam. Dumnezeu mi-a trimis aceastã învãþãturã ca, nemaivãzînd cu ochii trupului, sã vãd cu cei ai sufletului. Acum vãd ce grele pãcate am fãcut, nu mã plîngeþi pe mine, ci pe cei care, cu toate cã vãd, sînt orbi!”. Iatã ce învãþãturã luminoasã poate þine o femeie oarbã.
„ROMÂNIA MARE“
MOZAIC Misterul de pe insula daltoniºtilor Pingelap este o micã insulã locuitã din Oceanul Pacific care face parte din Statele Federate ale Microneziei. Peticul de pãmînt mãsoarã doar 1,8 kmp, iar cei aproximativ 250 de rezidenþi, majoritatea pescari de meserie, vorbesc o limbã unicã pe glob, Pingelapese.
Totuºi, nu acest fapt îi face pe aceºti oameni speciali, ci faptul cã o proporþie semnificativã a populaþiei are achromatopsie. Aceasta este o boalã ereditarã provocatã de mutaþii ale diferitelor gene care codificã proteinele fotoreceptorilor retinei ºi este caracterizatã de o monocromasie completã sau lipsa parþialã a percepþiei de culoare. Cu
Pag. a 21-a – 24 august 2018
MOZAIC alte cuvinte, aceºti oameni vãd lumea doar în alb ºi negru. Pînã în prezent, nu existã un tratament specific. Cercetarea în curs de desfãºurare în domeniul terapiei genetice a fãcut posibilã restabilirea parþialã a percepþiei culorilor la animalele de laborator. Persoanele care au aceastã genã sînt foarte rare, 1 la 30.000 de persoane, dar aici 10% dintre locuitorii Atolului Pingelap sînt purtãtorii acestei gene. Nimeni nu poate spune cu exactitate care sînt motivele unei incidenþe atît de mari a acestei boli pe insula Pingelapese. Unii cercetãtori tind sã creadã cã afecþiunea este de fapt o formã de evoluþie a acestor oameni, asta pentru cã pe timpul nopþii sau spre dimineaþã, înainte de rãsãritul Soarelui, rezidenþii pot vedea mai bine decît oamenii cu o vedere normalã, iar aceastã abilitate o folosesc pentru a pescui pe timp de noapte. Potrivit legendelor locale, un taifun de la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea, care a ucis aproape toþi locuitorii insulei, ar fi responsabil de apariþia acestei boli. Regele a supravieþuit ºi, pentru cã a purtat gena care provoacã tulburarea, aceasta s-a rãspîndit tuturor urmaºilor sãi. Astãzi, localnicii numesc condiþia „maskun”, ceea ce înseamnã „nu-vezi”. Viaþa oamenilor din aceastã parte a lumii este una foarte simplã. Insula are o stradã, o ºcoalã elementarã ºi douã biserici. Toatã lumea trãieºte în case acoperite cu frunze de palmier ºi se ocupã un pescuitul sau recoltarea fructelor de mare. RADU UNGUREANU
Reactorul nuclear secret amplasat în inima Londrei Între 1962 ºi 1996, un reactor nuclear se afla în inima Londrei, în apropierea unei artere aglomerate, aproape de casele oamenilor ºi de clãdirile publice, fãrã ca londonezii sã ºtie de existenþa sa. Reactorul a fost amplasat la subsolul clãdirii King William, un fost spital al marinei regale din Greenwich, transformat ulterior în academie militarã. Întregul complex a fost înfiinþat în 1873, iar clãdirea a fost proiectatã de arhitectul englez Sir Christopher Wren. Dupã închiderea spitalului în 1869, clãdirea a devenit Colegiul Naval Regal, unde au fost instruiþi ofiþeri din marinã. La începutul anilor 1960, Royal Naval College a achiziþionat un reactor nuclear cu putere redusã, numit JASON, pentru a educa ºi a instrui personalul militar ºi civil implicat în programul de dezvoltare a submarinelor nucleare. Reactorul de cercetare avea o putere de 10 kW, o înãlþime de 1,52 de metri ºi era înconjurat de peste 300 de tone de oþel ºi placãri de beton pentru a preveni extinderea radiaþiilor. În ciuda dimensiunilor mici, JASON a fost puternic. Potrivit „The Independent“, JASON era de 30 de ori mai radioactiv decît toate reactoarele din acel moment aflate în Marea Britanie. Era ca o bombã cu ceas, care, din fericire, nu a produs niciodatã vreo pagubã. În 1996, marina a decis sã închidã Colegiul Naval ºi sã predea reactorul spre a fi utilizat în scopuri civile. Pentru acest lucru, experþii au trebuit sã dezactiveze
Samuraii lui Hristos Cel puþin 48 de sãbii folosite de rãzboinicii samurai în timpul Secolelor al-XVI-lea ºi al-XVII-lea, vremuri de persecuþie a creºtinilor în Japonia, conþin simboluri creºtine ascunse. Potrivit cotidianului „The Asahi Shimbun“, sãbiile deþinute de muzeul Sawada Miki Kinenkan din Prefectura Kanagawa au fost cercetate timp de jumãtate de an de cãtre profesorul Yuhiko
reactorul ºi sã înlãture echipamentul operaþional, sã scoatã combustibilul ºi sã dezmembreze reactorul ºi plãcile de beton care au devenit iradiate de neutroni de-a lungul anilor. Tot acest proces a durat trei ani, timp în care au fost scoase din zonã un total de 270 de tone de deºeuri nucleare. În noiembrie 1999, Agenþia de Mediu a dat în cele din urmã autorizaþia radiologicã. Astãzi, reactorul este folosit pentru teste de cãtre studenþii Colegiului Imperial din Ascot. Chiar dacã nu a avut loc nici un eveniment nefericit, faptul cã un reactor nuclear a stat în inima Londrei timp de 30 de ani aratã gradul de dispreþ cu care politicienii vremii au tratat interesul public ºi protecþia cetãþenilor englezi. În condiþiile în care folosirea energie nucleare era la început, riscurile au fost imense. Imaginaþi-vã un Cernobîl mai mic în capitala Marii Britanii ºi veþi înþelege cu ce s-a jucat armata timp de 3 decenii! CUNOASTELUMEA.RO Nakanishi, acesta identificîndu-le ca aparþinînd miºcãrii creºtine din rîndul samurailor. Descoperirea este extrem de rarã, þinînd cont de politicile anti-creºtine duse de japonezi în acele timpuri. Persecuþiile i-au fãcut pe mulþi creºtini sã-ºi ascundã apartenenþa religioasã timp de mai multe secole. Conform analizei, mai mult de 10 sãbii s-au fãcut în timpul perioadei Sengoku (1467-1568), în timp ce restul au fost create sub dominaþia Toyotomi Hideyoshi (1537-1598). În cartea „Samuraii lui Hristos: Adevãrata poveste a Shimabara Rebellion”, autorul Jonathan Clements, profesor la Universitatea Xi’an Jiaotong din China, descrie soarta dificilã a creºtinilor din þara vecinã. Potrivit autorului, creºtinismul în Japonia are o tradiþie foarte veche, însã treptat acesta a fost îndepãrtat de autoritãþi, totul culminînd cu interzicerea oficialã a practicãrii acestei religii în anul 1614 de cãtre shogunul Tokugawa Leyasu. Creºtinii erau marcaþi, rãstigniþi ºi bãgaþi în mod repetat în apã fiartã, ca pedeapsã pentru practicarea cultului creºtin. Unul dintre cele mai faimoase locuri de torturã a fost castelul Shimabara. În 2007, Papa Benedict al XVI-lea a confirmat faptul cã 188 de creºtini japonezi, care au murit din cauza persecuþiei regimului Tokugawa, au fost selectaþi pentru beatificãri. Ceremoniile au avut loc un an mai tîrziu, la Nagasaki. De asemenea, în ianuarie 2016, Papa
MOZAIC Sfatul medicului
Sindromul de Quervain Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.
DR. TAREK NAZER
Sindromul de Quervain (denumit ºi luxaþia femeii care spalã) reprezintã tumefacþia ºi inflamaþia tendoanelor ºi a tecilor tendinoase care deplaseazã degetul mare de la mînã catre exterior. În cazul sindromului de Quervain, tunelul traversat de tendoane devine îngust din cauza îngroºãrii þesuturilor moi care îl alcãtuiesc, astfel miºcarea mîinii ºi a policelui produce durere. Care sînt cauzele? Cauzele nu sînt încã cunoscute în totalitate, studiile medicale arãtînd cã procesul nu este de naturã inflamatorie; este mai frecvent în rîndul femeilor ºi se dezvoltã în special la anumite categorii profesionale (pianiºti, dactilografi, jucãtori de volei, golf etc.). Aceastã boalã apare de obicei dupã executarea unor miºcãri repetate cu încheietura mîinii. Care sînt simptomele? Simptomul principal este prezenþa unei dureri surde în porþiunea articulaþiei mîinii care corespunde policelui; durerea se agraveazã la miºcare. Aria de la baza degetului mare este de asemenea dureroasã. Cum se pune diagnosticul? Pentru stabilirea diagnosticului se efectueazã manevra Brunelli ºi testul Finkelstein, prin care pacientul îndoaie policele afectat în palmã ºi îºi pune celelalte degete peste acesta; medicul începe sã roteascã palma cãtre linia medianã a corpului, pornind de la poziþia cu palma în sus. Dacã aceasta cauzeazã durere, testul este pozitiv. Care este tratamentul? Tratamentele care amelioreazã simptomatologia includ repausul, bãile locale calde, purtarea unei orteze care va împiedica miºcarea policelui sau articulaþiei ºi administrarea medicamentelor antiinflamatorii; sînt mãsuri eficace în cazurile foarte uºoare. În cazurile mai severe se obþin ameliorãri prin injectarea de corticosteroizi în compartimentul tendoanelor, iar uneori este indicatã intervenþia chirurgicalã pentru deschiderea tunelului ºi decomprimarea tendoanelor. www.consultatieortopedie.ro
Francisc a aprobat beatificarea lui Takayama Ukon, un samurai japonez. Nãscut în 1552, acesta a primit botezul creºtin la vîrsta de 12 ani. Apoi, în 1587, de îndatã ce au început persecuþiile asupra creºtinilor, Takayama ºi tatãl sãu, membri respectaþi ºi cu influenþã în rîndul comunitãþii lor, aleg sã renunþe la avere ºi titlurile nobile, dedicîndu-se cauzei creºtine. Din cauza persecuþiilor este nevoit în 1614 sã se retragã, împreunã cu un grup de 300 de catolici, în Manila, Filipine, unde avea sã ºi moarã un an mai tîrziu. CUNOASTELUMEA.RO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 22-a – 24 august 2018
Pentru împrospãtarea memoriei O problemã vitalã a Þãrii: casele naþionalizate (2) (urmare din pag. 1) Adevãrul este cã forþele rãului care dominã politica ºi finanþele Occidentului, ºi care þin sub cizmã propriile popoare, n-au nevoie de un stat puternic ºi independent aici, la Gurile Dunãrii. Din acest motiv a încurajat programul aberant al pretinsei reforme, care e genocid în toatã regula, ºi tot din acest motiv au fost impuse ºi susþinute Tratatul cu Ucraina ºi pretenþiile tot mai sufocante ale U.D.M.R.-ului. Încã din 1990, am publicat documente cu privire la un pericol mortal care paºte România: ºi anume organizarea paramilitarã a U.D.M.R.-ului, pe case, pe strãzi, cartiere, localitãþi, evidenþã dublatã de înarmarea cuiburilor neo-horthyste. Aduceþi-vã aminte cît de josnic m-au atacat politicienii C.D.R., dar ºi presa vînzãtoare de Neam, în articole de genul „Diversiunea Ardeal”, iatã cã, astãzi, aceeaºi presã care a încercat sã înãbuºe sau sã punã surdinã alarmei trase de „România Mare”, e nevoitã sã recunoascã faptul cã am avut dreptate. Am fi naivi dacã am pretinde scuze din partea unor profesioniºti plãtiþi cu bani grei sã-i compromitã, cu orice preþ, pe liderii Naþionalismului Luminat românesc. Dimpotrivã, cu cît creºtem în sondaje, cu atît mai mult ne vom aºtepta la atacuri ºi mai mîrºave. În mai puþin de 1 an de cînd U.D.M.R.-ul, în loc sã fie scos în afara Legii, conduce România, situaþia s-a degradat îngrijorãtor în Transilvania, românii sînt azvîrliþi în ºomaj, pentru a fi siliþi sã pãrãseascã judeþele, profesorii noºtri stau cu valizele la uºã, gata de plecare, mãicuþele unui ordin creºtin românesc sînt izbite cu capul de scãri ºi o atmosferã de revoltã surdã mocneºte pretutindeni. Se merge cu neruºinarea pînã acolo încît se pretinde, ba prin Parlament, ba prin presã, cã pentru situaþia asta explozivã sînt de vinã ºi extremiºtii români, ºi extremiºtii unguri. Idioatã formulã! De ce-or fi extremiºti românii, la ei acasã? Ce interes am avea noi, cei de la P.R.M. sau de la alte partide, sã ridicãm aceste probleme, dacã ele n-ar exista cu adevãrat? Ce-ar trebui sã fac eu, bunãoarã, ca sã dovedesc cã nu sînt antimaghiar? Sã mã însor cumva cu Ciocciolina? Mulþam fain, nu servesc, din douã motive: întîi cã am o familie minunatã, ºi apoi cã nu vreau sã-mi stric educaþia! Pe niºte maghiari cinstiþi ºi cu o judecatã sãnãtoasã, ca Iuliu Furo sau Hajdu Gyözö, în ce categorie îi vor trece detractorii noºtri: în rîndul extremiºtilor români, sau în cel al extremiºtilor maghiari? În aceste condiþii, cînd nu mai existã cale de întoarcere, cînd s-a depãºit orice mãsurã ºi mai rãu de-atît nu poate fi, Partidul România Mare anunþã cã, indiferent de reacþia unor forþe externe necinstite, atunci cînd va ajunge la Putere, în 24 de ore va scoate în afara Legii organizaþia de tip fascist U.D.M.R.! ªi sã se termine o datã cu povestea asta de adormit copiii, cum cã existã udemeriºti radicali ºi udemeriºti moderaþi. Prin apartenenþa la o trupã de ºoc, paramilitarã, care încalcã normele democratice existente în lume, toþi aceºtia sînt duºmani declaraþi ai Poporului Român, ai democraþiei ºi ai umanitãþii. Ar fi bine sã bage la cap cã, pînã îi va apãra Budapesta, ei vor avea de-a face cu fiii Naþiunii Române. Nu ne-a fost fricã niciodatã de unguri, de-a lungul Istoriei, ºi n-o sã ne fie fricã nici acum! Chiar dacã ministrul Apãrãrii Naþionale, Victor Babiuc, s-a angajat la Budapesta, în faþa omologului sãu maghiar, cã Armatele celor douã Þãri trebuie sã lupte împotriva forþelor naþionaliste din România ºi Ungaria. Adicã ce-ai sã ne faci, domnule ucrainian ºi francmason declarat, o sã pui avioanele, tancurile ºi submarinele pe noi? Nouã nu ne e ruºine cã sîntem naþionaliºti, fiindcã aºa au fost toþi corifeii Neamului Românesc, de la Mihai Viteazul ºi Hasdeu, pînã la Eminescu, Iorga, Pârvan, Goga ºi Titulescu – dar matale nu þi-e ruºine cã eºti trãdãtor de Þarã ºi cã ai pus pe butuci Armata ºi capacitatea de apãrare a României? Iubiþi cetãþeni, ne-am adunat astãzi aici, dupã 100 de zile de la expirarea Contractului de 200 de zile cu care C.D.R. a cîºtigat alegerile. Aºadar, au trecut 300 de zile de cînd Þara e guvernatã de niºte mincinoºi. Nu numai cã nici una dintre promisiunile electorale n-a fost respectatã, ci totul a fost fãcut exact pe dos, parcã în duºmãnie. Numãrul ºomerilor a crescut, preþurile au atins cote aberante, depãºind la unele mãrfuri chiar preþurile din Occident, nivelul de trai s-a prãbuºit sub limita sãrãciei, dincolo de care nu mai poate fi decît canibalismul sau sinuciderea. Unde te duci, unde tentorci, numai jale ºi indignare. Absolut nimic nu mai merge bine în România ºi n-are cum sã meargã. Fiindcã nici o construcþie ziditã pe minciunã nu poate dãinui. Acum se face dovada cã România are, din pãcate, cel mai mare procent de „cozi de topor” pe cap de locuitor. Mã uit uneori la colegii mei din Senat, þãrãniºti ºi liberali în special. Ei ºtiu cã fac rãu, cã voteazã ºi cã acþioneazã, de multe ori, împotriva voinþei, a convinge-
rilor, a educaþiei ºi a tradiþiilor lor de familie. Le este ºi lor jenã de ceea ce sînt siliþi sã facã, mai ales cînd ei vãd cã partidele ce se pretind moºtenitoare ale marilor bãrbaþi de Stat Iuliu Maniu ºi Ionel I.C. Brãtianu au intrat în cîrdãºie cu un partid moºtenitor al lui Mikloº Horthy ºi, tustrele, joacã ceardaºul pe mormîntul României. ªi nu numai atît, dar au mai votat ºi ruºinosul Tratat cu Ucraina, prin care strãvechi teritorii româneºti au fost abandonate, de bunã voie, în ghearele unei Þãri rapace. Încã o datã, aºa-zisul fler politic al lui Emil Constantinescu s-a dovedit a fi apã de ploaie, cãratã eventual cu gãleata, pînã la etajul IX. Nu numai cã situaþia românilor din Bucovina de Nord, Basarabia de Sud ºi Þinutul Herþa nu s-a îmbunãtãþit, dar viaþa lor s-a degradat brusc ºi Kievul acþioneazã cu o brutalitate pe care noi am anticipat-o. Nu-mi propun o revistã a presei, dar mã vãd nevoit sã pomenesc douã titluri apãrute chiar azi-dimineaþã, în „Evenimentul zilei”, ziar care ne acuzase de toate pãcatele iadului, atunci cînd am refuzat sã votãm scandalosul act de trãdare. Aceste titluri sînt: „Guvernul de la Kiev a trecut la ucrainizarea forþatã”, precum ºi „Pãmîntul românilor bucovineni se împarte cu generozitate ucrainienilor aduºi de pretutindeni”. Prin urmare, nu numai ungurii practicã, pe faþã, purificarea etnicã, ci ºi ucrainienii. ªi ambele barbarii au loc pe teritorii româneºti. În faþa acestei situaþii deznãdãjduite, rãmîn mãcar cu mîngîierea cã luni, 20 octombrie a.c., în Sala de Marmurã a Senatului, am fost singurul senator român care a cerut delegaþiei parlamentare de la Chiºinãu, condusã de Dumitru Moþpan ºi Iurie Roºca, sã acþioneze de urgenþã pentru eliberarea din temniþã a fratelui nostru, unionist ca ºi noi, creºtin ca ºi noi, luptãtor ca ºi noi, Ilie Ilaºcu. Evenimentele se precipitã în România. Ne-a ajuns, tuturor, cuþitul la os. Dacã eu n-aº fi ieºit azi în stradã, m-aº fi considerat complice la crima de lez-naþiune sãvîrºitã de o Putere bolnavã. Acuz Palatul Cotroceni ºi Palatul Victoria de înaltã trãdare de Þarã, de înfometarea deliberatã a Poporului Român, de primejduirea Siguranþei Naþionale, de ipotecarea viitorului Þãrii. Românii nu mai sînt induºi în eroare de masca marþialã pe care ºi-a tras-o Emil Constantinescu, care, în nopþile albe pe care le petrece la Cotroceni sau la Scroviºtea, ca un huhurez, se viseazã ba Alexandru Ioan Cuza, ba Bill Clinton. Am avut toatã bunãvoinþa faþã de acest om l-am lãsat în pace timp de 10 luni de zile, sã se exprime, sã vedem ce poate sã facã pentru aceastã Þarã, cãreia îi promisese cã nu se va mai sacrifica Poporul, ci clasa conducãtoare. ªi am vãzut cum s-a sacrificat clasa conducãtoare, care din noiembrie 1996 ºi pînã acum s-a certat ºi încã se mai ceartã, ca la uºa cortului, pe funcþii ministeriale, pe prefecturi, pe posturi de ambasadori, pe dregãtorii care mai de care mai bãnoase, fãrã nici o urmã de ruºine, oferind populaþiei un spectacol mai revoltãtor chiar decît Mafia sicilianã sau cea americanã, care, mãcar, tot mai pãstreazã niºte aparenþe de stil ºi civilitate. România e tratatã ca o pradã, aidoma unei cãprioare încolþite, toþi lupii bãºtinaºi ºi ºacalii strãini trag cu colþii de trupul ei ºi ea se uitã cu ochii mari ºi umezi la noi, ºi ne implorã din priviri ºi printr-un scîncet stins sã-i sãrim în ajutor. A trecut vremea vorbelor, a venit vremea faptelor ºi a acþiunii politice concrete. Mã adresez vouã, greviºti ai foamei, care staþi sub corturile albe ale pãcii, de mai mult de douã sãptãmîni. Un partid care se pretinde a fi creºtin ºi democrat se poartã faþã de voi ca o sectã satanicã. Prin idealismul ºi spiritul vostru de jertfã, voi faceþi acum dovada ºi proba veritãþii, cum se spune în Justiþie, cã în decembrie 1989 n-aþi ieºit pe baricade pentru privilegii ºi nu sînteþi fripturiºti, aºa cum vã acuzã, cu cinism, acelaºi „Eveniment al zilei”. ªi cine oare vã insultã pe voi, astãzi? Un fost deþinut de drept comun, pe nume Nicolae Dide, care ºia cumpãrat postul de senator vãrsînd în visteria P.D. suma de 200 de milioane de lei. ªi cine vã mai jigneºte? Un actoraº ratat ºi sîsîit la minte, care, în 22 decembrie 1989, se zice cã l-a înjunghiat pe cel mai bun prieten al lui, Nicu Ceauºescu, dupã care a incendiat Biblioteca Universitarã, ca un piroman nebun, apoi a vãzut cã e mai rentabil sã fii monarhist, într-un Guvern republican. L-am numit pe Ion Caramitru, care sîmbãtã, 18 octombrie 1997, a acordat un interviu postului de radio BBC unde, beat mort fiind ºi carte neºtiiind, a spus despre foºtii membri ai P.C.R. ºi lucrãtori ai Securitãþii, citez: „În mod logic, toþi aceºti oameni ar trebui sã fie uciºi!” Iatã cã dupã piesa „Un Hamlet de provincie”, acest personaj cu instincte criminale joacã în piesa „Un Hitler de provincie”, drept pentru care eu, unul, voi cere o expertizã psihiatricã pentru el. Din nefericire, nu e singurul membru al Guvernului Ciorbea care are porniri bestiale, de pedepsire ºi exterminare: atitudini mai mult
sau mai puþin asemãnãtoare au ºi Mircea Ciumara, Gavril Dejeu ºi chiar Victor Ciorbea, cu ochiul lui rece, care-i ºi întrece! Aici, în atitudinea Puterii bicefale Constantinescu-Ciorbea faþã de sacrificiul vostru, se confirmã politica lor împotriva întregului Popor Român. Pentru cã ce altceva decît o grevã a foamei, involuntarã, este mizeria crîncenã care îºi fîlfîie aripile negre peste Þarã, ºi ce altceva decît niºte corturi ºubrede, prin care secerã vîntul sãlbatic, sînt casele ºi apartamentele românilor, în pragul unei ierni care se anunþã extrem de grea? Dar preºedintele nu e preocupat decît de propria imagine ºi de voiajurile lui peste hotare: în numai 10 luni a vizitat Germania, Indonezia, Japonia, China, Belgia, Luxemburg, Bulgaria, Ucraina, Italia ºi acum se pregãteºte sã-ºi ia zborul spre Paris ºi Berlin. Vã vorbesc ºi vouã, militari, poliþiºti, jandarmi, sepepiºti ºi sereiºti – noi vã iubim, sîntem fii ai aceleiaºi Patrii, ºtiu prea bine cã o duceþi tot mai greu. Sã nu dea Domnul sã vã lãsaþi tîrîþi de unii dintre ºefii voºtri într-o încleºtare cu populaþia Þãrii, care n-are nici o vinã cã a ajuns în sapã de lemn. Politrucii vin ºi pleacã, nu mai ºtie nimeni cine a fost ministru de Interne acum 10 sau 20 de ani, dar Interesul Naþional va dãinui cît va dãinui sub soare acest Popor binecuvîntat, iar voi aþi depus un Jurãmînt sã apãraþi Patria, care e sacrã ºi inalienabilã. Mã rog ºi de voi, muncitori ºi þãrani români, sã aveþi puterea de a vã mai duce crucea încã puþin, fiindcã orice coºmar din lume are un sfîrºit. Sînteþi buimãciþi, cãmãrile voastre sînt pustii, uneori vã vine sã ieºiþi la drumul mare ºi sã vã haiduciþi, copiii voºtri sînt strãvezii de foame ºi n-au mai pus o hãinuþã nouã pe ei de-atîþia amar de ani, iar voi vã frãmîntaþi palmele de grija zilei de mîine ºi încã nu pricepeþi ce nãpastã v-a lovit familia ºi Þara. Vã vorbesc ºi vouã, gospodine, elevi, studenþi, funcþionari, intelectuali ºi pensionari, care plãtiþi cel mai amarnic spiritul aventurist al acestei „echipe a morþii” ºi constataþi, din uimire în uimire, cã se poate ºi mai rãu ºi cã Þara e zguduitã de un cutremur prelungit, al anarhiei, prostiei ºi lãcomiei. Aveþi încredere în forþele naþionale! Sãmînþa patriotismului românesc n-a pierit. Nu vã fie ruºine cu noi, fiindcã am fost etichetaþi ca extremiºti. Adevãratul ºi singurul extremism este ruinarea economiei naþionale, vînzarea de Þarã. Tot ceea ce facem este în legitimã apãrare a acestui Popor atît de bun, atît de blînd, atît de oropsit. România este ºi va rãmîne Republicã! România este ºi va rãmîne stat naþional ºi unitar, suveran ºi independent! Sã se termine o datã cu umilirea ºi înfricoºarea românilor, la ei acasã! Sã se termine o datã cu aventurierii români ºi strãini, care au scos Þara la mezat ºi au adus Poporul Român la exasperare! Din cînd în cînd, în Istorie, mãmãliga mai face ºi explozie... Iatã de ce, Partidul România Mare formuleazã 2 revendicãri esenþiale: 1) Demiterea imediatã a Guvernului Ciorbea; 2) Organizarea de alegeri anticipate, prezidenþiale ºi parlamentare, cel tîrziu pînã în februarie 1998. Noi înþelegem sã urmãm calea procedurilor democratice. În caz contrar, „echipa morþii”, care þine în stare de ºoc România, se face vinovatã de tulburãrile sociale grave care vor avea loc ºi în care noi nu sîntem implicaþi cu nimic. „Boala copilãriei þãrãnismului” ar fi cazul sã treacã, iar aceºti impostori e timpul sã priceapã cã n-a existat nici o manipulare politicã în greva minerilor de pe Valea Jiului, sau în revolta de la Valea Cãlugãreascã, ori în demonstraþiile elevilor, sau în rãscoala deþinuþilor de la Jilava, înãbuºitã în sînge, de miniºtrii Valeriu Stoica ºi Gavril Dejeu, sau în grevele ºi marºurile atîtor categorii de cetãþeni, or, mai nou, în greva foamei pe care o fac revoluþionarii nu numai aici, ci ºi în toatã Þara. Populaþia e intoxicatã zi ºi noapte cã nu existã altã variantã de guvernare. Ba existã, doamnelor ºi domnilor! Nici nu-þi trebuie prea multã filosofie, ajunge doar sã NU faci ceea ce face Guvernul Ciorbea, care sufocã economia cu perna, în somn, cum a fãcut Richard al III-lea cu nepoþii sãi. Nu ne plac deloc viziunile catastrofice, dar asta este realitatea. Boalã lungã, moarte sigurã. De altfel, la comemorarea unui an de la venirea la Putere a forþelor întunericului, P.R.M. pregãteºte o „Carte Neagrã” a Guvernãrii Ciorbea. Bate-i, Doamne, pe duºmanii Poporului Român, cum ºtii Tu mai bine! Pentru neruºinarea cu care mint, ºi înºalã, ºi furã, ºi calcã în picioare un Popor întreg, ºantajîndu-l ºi ameninþîndu-l mereu cu represaliile strãinilor, dã-le Tu, Doamne Dumnezeule, dupã inima ºi sufletul lor de cîini turbaþi, prãvãleºte din înaltul cerului toate plãgile biblice ºi fierbe-i în cazanele Iadului! Binecuvînteazã, Pãrinte Ceresc, minunatul Popor Român, apãrã-l de necazuri ºi fereºte-l de rele, scapã-l de mizeria care ºi-a abãtut puhoaiele peste creºtetul lui nins de douã milenii, vie împãrãþia Ta, cãci a Ta e puterea, ºi slava, acum ºi în vecii vecilor! Amin! Sfîrºit
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 23-a – 24 august 2018
CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa
Cam aºa spunea, în linii mari, cu cca. 75 de ani înainte, un alt italian, Anton Maria Del Chiaro, secretarul lui Constantin Brâncoveanu, despre fraþii valahilor din Banat – românii din Muntenia ºi Oltenia, care aveau un aºa-numit „ingenium”, adicã un „geniu tehnic”, o uºurinþã formidabilã de a deprinde orice meserie. Toþi aceºtia, ºi mulþi alþii, au fost mai mult decît „cãlãtori strãini prin Þãrile Române”, au fost cronicari, memorialiºti, pictografi, observatori ai stãrii sociale ºi ai moravurilor. Ei veneau dintr-o altã lume ºi erau destul de ºocaþi de „staþia-pilot” pe care Imperiul Otoman o organizase, în muzici de meterhanea ºi aburi de cafea la filigean, în douã þãriºoare de origine latinã. Analizînd astãzi, la rece, se poate constata cã islamul a fost compatibil cu slavii, cu perºii, cu egiptenii, cu indienii – dar nu ºi cu latinii (a se vedea rejectarea sa de cãtre spanioli ºi români, de pildã, dar ºi de cãtre aristocraþia francezã de astãzi, reunitã în Frontul Naþional). Fibra biologicã a românilor s-a dovedit a fi mai tare decît aceea a altor neamuri, avînd în vedere cã „muºcãtura islamului” n-a lãsat nici o urmã majorã pe aceste meleaguri (aºa cum se întîmplase în mai multe zone ale Balcanilor, dar ºi în Nordul Africii ºi chiar în Asia). În sfînta lor îndãrãtnicie, românii au rãmas creºtini. Încãpãþînarea, atunci cînd e istoricã, devine destin. Starea de veghe permanentã, pe care au cunoscut-o toate generaþiile care au populat spaþiul carpato-danubiano-pontic, mã determinã sã afirm cã românii sînt o naþiune insomniacã din punct de vedere istoric. Calea de urmat o arãtase, în zorii veacului XVIII, voievodul-martir Constantin Brâncoveanu. Aceia care au trãdat dreapta credinþã (ortodoxia) au primit cognomenul de „Turcitu” ºi nu s-au mai spãlat de ruºine nici ei, nici urmaºii lor. Degeaba a fost chipeº Radu cel Frumos – nu el a rãmas în Istorie, ci fratele sãu, nu prea atrãgãtor, ba chiar destul de fioros la înfãþiºare, Vlad Þepeº. O politicã servilã a fãcut posibil ca, la ora actualã, sã avem în centrul Bucureºtilor, pe Calea Victoriei (victorie împotriva turcilor la 1877–1878), un bust pitic, de bronz (un fel de tufiº bonsai!), al primului preºedinte turc, Kemal Attatürk, care poate fi vãzut ºi din balconul Hotelului Bulevard, unde Osman Paºa, prizonier de lux, primise onorul trupelor române victorioase la Plevna – dar nicãieri nu existã, în primul oraº al þãrii, un monument „la vedere” închinat lui Constantin Brâncoveanu ºi celor 4 fii ai sãi – mucenic ºi ctitor, care e pãrintele vechii artere (fostul Pod al Mogoºoaiei); în afarã, fireºte, de statuia din faþa ctitoriei sale, Biserica Sf. Gheorghe Nou, unde repauzeazã trupul lui decapitat, dar amplasamentul e veºnic ascuns de arbori ºi de tot felul de schele, parcã puse dinadins. Mã gîndesc, cu inima cît un purice, la o scenã de o mãreþie anticã: pentru cîteva ore, la 17 iunie 1889, cînd s-a oficiat slujba de înmormîntare a Poetului Naþional, în Biserica Sf. Gheorghe Nou, trupul lui Eminescu a stat alãturi de trupul lui Brâncoveanu, în fum de tãmîie, iar alãturi îi privegheau, îngînduraþi, alþi oameni mari ai acestui popor, Mihail Kogãlniceanu, Titu Maiorescu º.a. Aºadar, românii se pun în miºcare, încep sã circule. Nici nu trebuie sã facã eforturi prea mari, dacã ne gîndim la „antrenamentul” lor de oieri, de campioni mondiali ai transhumanþei. În cartea sa Pãstorii ardeleni în Principatele Române, ªtefan Meteº scrie despre un document aflat în Arhivele din Pilsznicz, care atestã moartea, în anul 1490, a unor ciobani valahi, cu turmele lor cu tot, surprinºi de masive cãderi de zãpadã în Munþii Poloniei. Ce-or fi cãutat ei tocmai acolo? Ne putem imagina, astãzi, o asemenea deplasare colosalã, ca spaþiu ºi desfãºurare de forþe? Înclin sã cred cã, la acea orã a Istoriei, în memoria colectivã a þãranilor români încã se pãstra amintirea rãspîndirii strãmoºilor, dacii, care trãiau pînã ºi în Moravia. Locul de atracþie pentru români era, cel puþin dupã revelaþiile ªcolii Ardelene, Roma. „Toate drumurile duc la Roma” – se spune, îndeobºte. Roma – caput mundi, prin urmare, capãtul lumii. N-aº putea
explica apariþia unui om ca Vasile Popa fãrã a mã referi la precursorul sãu direct: Badea Cârþan. Amîndoi ardeleni. Amîndoi îndrãgostiþi, pînã la sacrificiu, de Patria comunã a tuturor românilor, vechea Dacie. La un moment dat, destinele lor se interfereazã, într-un mod destul de ciudat. Despre ce este vorba? Nu de mult, am primit în dar o lucrare rarã, intitulatã Amintariu despre Badea Ghe. Cârþan.
Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (28) O viaþã infinitã ca o poveste, de Stroe Stroescu. Zic cã e rarã nu numai pentru cã nu mai auzisem de ea, ci ºi fiindcã exemplarul respectiv are dedicaþia ºi autograful autorului, cãtre un medic care, se poate deduce, l-a operat pe el de vreo boalã: „Doctorului Alexandru Mirescu, bunul meºter care, cu un cuþit ascuþit, ºtie sã aducã sãnãtate ºi, cu o vorbã bunã, sã cheme prietenia. Stroe Stroescu. 6 Aprilie 1939”. Am o strîngere de inimã la citirea datei, fiindcã, în acea zi, iubita ºi regretata mea mamã tocmai împlinea 25 de ani. Facem ce facem ºi raportãm aproape orice întîmplare tot la fiinþele noastre dragi, mai mult decît ca semn al dragostei noastre pentru ele – ca indiciu cã ele trãiesc, încã vii, în noi, se perpetueazã la infinit. La un moment dat, vorbind despre cãrþile ºi ajutoarele pe care Badea Cârþan le primea, din vechiul Regat, pentru a le duce românilor sãi în Ardeal („pe poteca ursului ºi prin vama cucului”), autorul scrie, la paginile 114-115: „Fapta lui izbîndeºte atît de bine, încît se va gãsi un oare-care (sic!) Vasile Pop (corect: Popa), tot ardelean: umbla din casã în casã, dîndu-se drept Cârþan. Simþea însã nevoia sã se foloseascã ºi de niºte scrisori de recomandaþie – semnate apocrif – de Dr. Ioan Raþiu ºi Pãrintele Vasile Lucaci. El cerea cãrþi ºi ajutoare pentru transilvãneni, bine-înþeles (sic!) el era primul ºi singurul transilvãnean ajutat. Dar tocmai cînd Vasilicã îºi croia o viaþã fãrã griji, pîrdalnica de poliþie îºi vîrî nasul în trebuºoarele lui ºi arestã pe falsul Cârþan. Este de la sine înþeles cã Badea Cârþan nu umbla cu ast-fel de recomandaþii. El se prezenta în numele sãu. Vorba sa, plinã de o sincerã simþire ºi nobleþe, îi deschidea toate sufletele româneºti”. Cei care au citit paragraful acesta au rãmas cu convingerea cã Vasile Pop (corect: Popa) a fost mai mult decît un impostor, care îºi atribuia o falsã identitate – a fost un hoþ, însuºindu-ºi bunurile altora, în special cãrþi. Dar de ce-ar fi furat un þãran… cãrþi? Ce sã facã el cu aºa ceva? Sã le vîndã? Nu prea se potriveºte. Aºa dupã cum vom vedea în finalul acestei lucrãri, pãrintele Vasile Lucaciu chiar i-a dat lui Vasile Popa o „scrisoare de recomandaþie”, pentru Legaþia noastrã din Roma. În realitate, Vasile Popa a fost arestat de foarte multe ori (el avea sã spunã cã în 177 de rînduri!), atît de jandarmii unguri din Ardeal, cît ºi de poliþaii români din Regat, care îndeplineau ordinul stãpînirii de a nu încuraja nici un supus austriac ce fãcea agitaþie, cu atît mai mult dupã Tratatul încheiat de Carol I, la 1883, cu Austro-Ungaria ºi Germania. Acest Stroe Stroescu – om nu prost de felul lui ºi bun mînuitor de condei – îi face lui Vasile Popa o teribilã nedreptate, pe care lucrarea de faþã încearcã sã o repare. Vasile Popa n-avea nevoie, cîtuºi de puþin, sã falsifice semnãturile lui Ioan Raþiu ºi Vasile Lucaciu, fiindcã el începuse sã stãpîneascã, de minune, arta de a se insinua lîngã cele mai cunoscute personalitãþi ale epocii, atît româneºti, cît ºi strãine. Normal cã îl lua Poliþia din Regat cînd îl vedea cã scoate din sîn niºte veritabile „bombe cu fragmentaþie”, cum erau semnãturile unor proscriºi, proaspãt condamnaþi în Procesul Memorandiºtilor, care stîrnise atîta vîlvã în întreaga Europã. Totuºi, este de datoria mea sã afirm cã fãrã Badea Cârþan, fãrã pîrtia deschisã de el, Vasile Popa n-ar fi fost posibil. Pãstrînd proporþiile, mã încumet sã
spun cã Badea Cârþan a fost pentru Vasile Popa cam ceea ce a fost Titu Maiorescu pentru George Cãlinescu: l-a precedat ºi l-a influenþat, iar acesta l-a continuat, ba chiar l-a ºi depãºit. Un maestru care nu e întrecut de discipolul pe care l-a format, înseamnã cã n-a fost bun. Acest Vasile Popa nu a fost un epigon, ci o ºtafetã. Nimeni nu poate contesta cã ceea ce a reprezentat Badea Cârþan în vremea lui a fost ceva ieºit din comun, a înduioºat ochii ºi a înflãcãrat inimile, dar ciobanul nostru ºi-a trãit posteritatea (cum spunea Frédéric Dard, alias San Antonio, despre el însuºi). Dupã Badea Cârþan n-a rãmas nimic – decît o amintire frumoasã. Dar dupã anonimul Vasile Popa a rãmas un document fenomenal, care valoreazã cît o întreagã Arhivã Naþionalã de Filme. Eu, unul, îl preþuiesc enorm pe Badea Cârþan, care a fãcut, singur, lucrarea unui întreg Minister al Reîntregirii Naþionale – evident, dacã ar fi existat aºa ceva. În ziua de Sfîntã Mãrie Mare a anului 1916, cînd batalioanele române au trecut Carpaþii, prin 18 pasuri, „la arme cu frunze ºi flori”, sufletul de înger al acestui þãran sfînt i-a petrecut, din înalturi, pe soldaþi ºi le-a arãtat drumul. Ei mergeau pe urmele lui. El era „bade”, cum fusese Împãratul Traian, rãmas în colindele românilor ca „Bãdiþa Traian”. La 5 mai 1902, cînd s-a organizat un pelerinaj la mormîntul de la Florica, prilejuit de împlinirea a 11 ani de la moartea lui Ion C. Brãtianu, Badea Cârþan le vorbea studenþilor astfel: „No, junilor, sã nu uitaþi, cînd veþi fi domni, cã trãbã fãrã ºovãialã sã aduceþi Ardealul la PatriaMamã! Da, Patria-Mamã este Dacia Felix, ea are inima în Carpaþi, cã ei nu sînt graniþã, ci inimã; doar acum este un chip de graniþã drãceascã. Apoi sã mai ºtiþi ceva: trãbã sã mînaþi pe unguri, dar nu în Pustã, ci în Mongolia, mearã ei cu turcii ºi bulgarii la ginta lor cea mongoliceascã!”. Într-o noapte, cînd trecuse Negoiul, înapoi, în Ardeal, s-a adãpostit la o stînã ºi, în jurul focului din vatrã, i-a luminat ºi pe fîrtaþii lui, oieri: „Îi graniþã colea, în spate? Fie! N-are rãdãcinã, vîntul a adus-o, vîntul o va duce”… Hotarul strîmb devenise o obsesie pentru Badea Cârþan, el vorbind despre asta ºi cu elevii români din oraºele ºi tîrgurile transilvane, unde a prestat o muncã agitatoricã destul de eficientã: „No, copchii! Or voi, or copchiii voºtri, trãbã fãrã lipsã ca sã ºtergeþi dunga blestematã de pe Carpaþi! Aºa sã ºtiþi, aºa sã faceþi”. Pentru a înþelege cum a fost posibilã apariþia unui „reporter frenetic” al Istoriei, ca Vasile Popa, se cuvine sã abordãm, temeinic, experienþa predecesorului sãu. Aºa vom descifra mai bine ºi tainele epocii, dintr-un unghi nou, însufleþit de prezenþa unor oameni adevãraþi, nu de cea a grupurilor statuare. Badea Cârþan s-a nãscut în anul 1849. Neam de ciobani, din moºi-strãmoºi. Asta nu e doar o ocupaþie, ci ºi o permanentã aventurã a cunoaºterii. Înaintea lui Mihai Viteazul, cel care a unit cele trei Þãri Române surori a fost baciul Mioriþei, cu toiagul sãu, cãlãtor din vîrful muntelui pînã la arina (nisipul) mãrii. Ce ciudat: noi, românii din România, folosim cuvîntul slav „nisip”, în vreme ce românii din Transnistria folosesc cuvîntul latin „arina”, care a dat „arena”, spaþiul de luptã al gladiatorilor! (Alt cuvînt memorabil este chiar „gladius”, care înseamnã „spadã”, de aici provenind, în limba românã, „gladiola”, floarea de forma unei spade.) Nu întîmplãtor, Mihai intrã în Alba Iulia, la 1 noiembrie 1599, cu un taraf de lãutari în frunte, care cînta balada ciobanului ce ºi-a pierdut oile – era o alegorie pentru provinciile româneºti care se pierduserã de turmã, dar s-a gãsit un pãcurar de toatã isprava, care, cu cîinii sãi „bãrbaþi”, le-a prins urma ºi le-a adus îndãrãt. În simplitatea vremurilor medievale, simbolistica politico-militarã îºi trãgea seva din pînza freaticã a straturilor de mituri ºi legende. O carte de istorie, dacã nu sapã o fîntînã în adîncul vremurilor, pentru a scoate apã vie, atît de trebuincioasã noilor generaþii, înseamnã cã nu e folositoare ºi degeaba a mai fost scrisã. Poate de aceea marile culegeri de documente se numesc, cu un termen latin, „fontes”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 24-a – 24 august 2018
M I C Ã
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (69) Marele Will – farsor, sau geniu? (2) În testamentul lui Shakespeare nu se menþioneazã nimic despre deþinerea vreunei biblioteci sau a unor manuscrise. Nici unul dintre moºtenitorii sãi nu a fost implicat în tipãrirea primei ediþii a operei sale ºi nici nu a avut nimic de cîºtigat de pe urma acesteia. Nu s-au gãsit niciodatã manuscrise cu autograf ale pieselor sale de teatru sau ale sonetelor sale. Cele ºase exemplare (trei în testamentul lui) ale scrisului sãu de mînã sînt semnãturi îndoielnice. Toate aºa-zisele portrete ale bardului diferã în structura facialã: cel mai binecunoscut dintre ele, cel realizat de Martin Droeshaut, prefaþînd volumul complet al operelor sale, ,,Great Folio” (1623), prezintã capul autorului ca ºi cum ar fi despãrþit de corp, care, oricum, are jumãtate din veºminte pe dos. Toate aceste anomalii, plus aºa-numita apariþie în piesele de teatru a unor indicii ascunse, cu scopul de a sugera identitatea altui autor, i-au determinat pe unii teoriticieni, de la Horace Walpole (acelaºi om care îl discredita pe Chatterton ca impostor în 1769) la Ignatius Donnely (politicianul din Minnesota care a transformat Atlantida într-o noþiune aproape respectabilã) ºi alþii sã ajungã la concluzia cã adevãratul autor a fost Francis Bacon, Lord Verulam (1561-1626?). Favorit al reginei Elisabeta I ºi înalt Lord cancelar al Angliei pe timpul lui James I, succesorul Elisabetei, Bacon, cu siguranþã avea erudiþia demonstratã de piesele de teatru. Shakespeare era un criptograf entuziast ºi, mai presus de toate, era un individ misterios. Mult timp a persistat zvonul
cã, dupã cãderea lui în dizgraþie, ºi-a înscenat moartea în 1626 ºi a plecat în Germania sã promoveze doctrinele frãþiei „Crucea trandafirului”. S-a mai spus ºi cã era fiul secret al Elisabetei ºi al ducelui de Leicester, ºi cã, datoritã statutului de sãrac de care suferea pe acea vreme orice dramaturg, ºi-a atribuit opera lui Shakespeare, dîndu-ºi la ivealã adevãrata identitate prin acrostihuri, cifruri ºi alte modalitãþi mai complicate de aluzie. Astfel, în ,,Henric al IV-lea”, Partea I, numele Francis apare de treizeci ºi trei de ori pe o singurã paginã; în timp ce în ,,Furtuna” (Actul I, scena 2), se poate citi: „Begun to tell me what I am, but stopt/ And left me to a bootelesse Inquisition,/ Concluding, stay: not yet” (,,Ai început adeseori sã-mi spui/ Anume cine sînt, dar te-ai oprit/ De fiecare datã, cuncheierea:/ Nu încã – sã mã zbucium mã lãsai”). Dupã cum indicã Donnelly ºi adepþii tezei lui Bacon - precum Manly P. Hall primele litere ale primelor douã versuri ºi primele trei litere ale celui de-al treilea vers se pronunþã BACon. Adepþii lui Bacon dau multe alte exemple ºi evidenþiazã cã, mai mult decît atît, suprapunerea portretului lui Bacon - aºa cum e tipãrit el în ediþia din 1640 a cãrþii sale, ,,Progresul ºtiinþei” – la enigmaticul portret Droeshaut dã la ivealã o echivalenþã exactã a celor douã figuri în ceea ce priveºte structura osoasã ºi forma feþei. Ideile lui Donnelly, exprimate în Marea criptogramã, au cauzat un adevãrat scandal în mijlocul criticilor, care insistã cã fiul rãzeºului din Warwickshire a scris tot ceea ce apare cu numele lui. Dar cum nu existã niciodatã fum fãrã foc ºi dat fiind cã „experþii” sînt totdeauna supuºi greºelii, dezbaterile rãmîn deschise. (va urma) STUART GORDON
ÎNGERI PÃZITORI
Ora de chimie
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1
2 3
4 5 6 7 8
9 10 11
- Bulã, spune-mi ce este H2SO4? - Îmi stã pe limbã, doamna profesoarã! - Atunci scuipã-l repede ...! (Finalul dialogului îl gãsiþi pe liniile 8 ºi 10, dupã dezlegarea careului.) ORIZONTAL: 1) Conþine, în formula lui, oxigen, hidrogen ºi carbon, iar în concentraþie de 3-6% se numeºte oþet (2 cuv.); 2) Element principal al unei substanþe chimice – Substanþe chimice rezultate din reacþia unui acid cu o bazã; 3) Fruct comestibil de mãrimea unui mãr – Cea mai micã parte dintr-un element chimic; 4) Peºte mic alb, argintiu – A respecta; 5) ªarpe uriaº – A da nãvalã – Atom fãrã nucleu!; 6) Lene! – Calea cu ºine; 7) Prefix pentru 3 – Atmosferã; 8) ... – Negaþie; 9) Niºte tipi – Sistem cu doi electrozi; 10) ...; 11) Urmã de murdãrie – Faþã nebãrbieritã. VERTICAL: 1) Alba (auto) – Înclinaþi; 2) Element chimic cu simbolul ,,C” – Toartã curbatã; 3) A se despãrþi de restul grupului – Cîrpit; 4) Termen de respect pentru o bãtrînã, la þarã (pl.) – Mare oraº, port la Dunãre; 5) A se arãta pentru puþin timp – Sparge lemne; 6) Literã elenã – Cap de afiº! – Ferit de boli; 7) Doamna de la ceas! – Faþã negricioasã ºi palidã – Nota 2 la muzicã; 8) Ospãtare – Iarba rea; 9) Agili – Plantã medicinalã; 10) Sare a unui acid – Uºile de la dulap!; 11) Þinut musulman – Conþine oxigen ºi hidrogen. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,PROPUNERE MATRIMONIALÔ 1) MARITA – SFAT; 2) ITANI – VIERI; 3) RU – CREA – RIT; I – SA AUZIM – R; 5) NAS – R – NANA; 6) SUR – P – OS – ET; 7) PRIMA OFERTA; 8) RITOSI – NOI; 9) I – USI – SIS – A; 10) NERO – NUNTAS; 11) TIARA - CAINA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.