Romania Mare, nr. 1456

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Lumea sare de la o extremã la alta: înainte era terorizatã de plictisealã, acum e plictisitã de terorism.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Strãini români ºi strãini dintre români

Nu-i cereþi vulcanului sã fie muºuroi de furnici... (1)

Motto: „Vom lua destinul þãrii în mîinile noastre ºi vom visa la lucruri mãreþe, frumoase, din nou”.

(Donald Trump) Am rãmas uimit dupã ce am citit scrisoarea celebrului primar al New York-ului de la „11 septembrie”, Rudi Giuliani. Avocat al preºedintelui Trump, fost procuror anti-mafia, cel care, în anii ’80 ºi ’90 a bãgat în puºcãrie capi ai temutei organizaþii criminale. Deci, o personalitate dincolo de critici mãrunte! Ei bine, cel desemnat „Personalitatea anului în SUA” datoritã modului în care s-a descurcat în timpul demenþei din 11 septembrie 2001, trimite un mesaj României în care ne aratã ceea ce noi ne chinuim sã NU vedem: cã existã o cale sã avem o abordare normalã a Justiþiei, cã viaþa internã a unei þãri nu trebuie sã fie dominatã de Serviciile Secrete. Cel puþin nu o þarã ca România! Cui scrie Giuliani? Preºedintelui Iohannis, preºedinþilor Camerelor ºi premierului. Iatã un exemplu de principiu atît de logic ºi firesc: „Nici un investitor raþional nu ar investi într-un loc în care domnia legii ºi sistemul legal fac subiect al manipulãrii fãcute de cei de la putere”. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Anunþ Numãrul din 14 septembrie va avea o secþiune specialã, „In memoriam“, la împlinirea a 3 ani de la trecerea în veºnicie a celui care a fost fondatorul acestei reviste ºi al Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor. Cei care doresc sã-i aducã un omagiu, pot trimite materiale pe adresa redacþiei, Casa Presei Libere nr. 1, Corp C, etaj 1, camera 126, sau, cel mai indicat, pentru cei care au posibilitãþi, pe adresa de email, pînã la data de 5, cel tîrziu 6 septembrie. Vã mulþumim pentru cã sînteþi alãturi de noi, chiar ºi doar prin citirea revistei „România Mare“.

Iubiþi locuitori ai Ardealului, vã rugãm sã primiþi salutul frãþesc al conducerii Partidului România Mare!

L-am întrebat pe fratele Mihãilã Cofariu, aflat aici, în prezidiu, ce-i place mai mult în aceastã salã. „Tricolorul, d-apãi cum?!” – mi-a rãspuns el. La care eu îi voi spune, citînd o lozincã de care vãd cã n-am scãpat nici în Sala Polivalentã din Tg. Mureº: „Te uiþi ºi cîºtigi!” Pentru cã, în apropierea sfintelor sãrbãtori ale Paºtelui, am venit de la Bucureºti încãrcat ca Moº Crãciun, aducînd martirului nostru ºi celor 3 copilaºi ai sãi multe daruri, ca sã-i ajungã toatã primãvara. Înainte de a intra în salã am aflat cã acest cuplu comic-fantezist, Tabãrã-Gavra, ajutat de un deputat Lãdariu, a rãspîndit „fluturaºi” (mai degrabã „molii”), prin care ne acuza pe noi, cei de la P.R.M., cã am venit sã le luãm electoratul! Care electorat? Acela care nu mai existã? Eu n-am venit sã iau, ci sã ofer ceva – inima mea pe altarul Transilvaniei. Dacã aceºti domni ar fi fost, cu adevãrat, români, ar fi venit aici, alãturi de noi, n-ar fi dat cu pietre de pe marginea drumului. M-am sãturat de paiaþele astea! Întotdeauna am fost bine primiþi la Tg. Mureº, ºi în 1990, ºi în 1995, dar de data aceasta parcã se întîmplã un miracol ºi incandescenþa dvs. aratã cã astãzi, mai mult ca oricînd, avem nevoie unii de alþii. Þara se aflã la grea cumpãnã, dar tocmai pentru cã situaþia a ajuns disperatã, românii au puterea ºi înþelepciunea de a trece peste toate micimile sufleteºti, ºi orgoliile, ºi prejudecãþile pentru a se uni în faþa duºmanului. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (3 aprilie 1998, Palatul Sporturilor ºi Culturii din Tîrgu Mureº)

ªtirea sãptãmînii Cei patru asasini au fost trei: Bonnie ºi Clyde ªtirea cum cã Dragnea, Liviu Dragnea, a fost în pericol de a fi asasinat, mi-a trecut pe lîngã ureche ºi dusã a fost. Nu am luat-o în seamã, am considerat-o a fi un fîs mediatic, o fumigenã de origine teleormãneanã îmbibatã cu multã imaginaþie ºi suspans culinar. Este adevãrat cã, pentru un moment, mi-a trecut prin cap cã cei care vor sã-l omoare pe preºedintele PSD au mai mare legãturã cu afacerile lui din Brazilia, ºi mã gîndeam la fostul lui partener de afaceri „sinucis” în toaleta unui avion de linie, pe cînd se afla deasupra statului Panama. (continuare în pag. a 15-a) TANO

Mînãstirea Prislop, judeþul Hunedoara

Feerie de varã E-o varã pe pãmînt atît de verde de parcã stãm pe-un fund de lac frumos sticlarii suflã-n þevi mãiestre cerul ca pe-un pahar de dar cu gura-n jos vestind cu buze mari de bucurie ceremonia firii s-a stîrnit prin lujeri lungi de grîu revarsã glia un zãcãmînt de maci fãrã sfîrºit E pace, iatã, spicele se-ndoaie sub bobul românesc cel plin de dor lumina dupã ploaie-ºi descompune bogatul spectru doar în trei culori iar versul dulce ºi tocmit al mierlei detunã-n turle de biserici vechi doar acolo-n jos ºi mai din jos, sub ierburi, prind rãdãcini oºteni ºi cai, perechi În munþi se-aºazã vîlvele de pazã pe bãi de aur îngerul cel bun din visele copiilor alungã aspide, vasiliscuri, cãpcãuni iar cînd, tîrziu, vãzduhul ºi pãmîntul au fost închis spre somn toþi ochii lor poetul, lacom, bea din seva zilei cîntînd acest pãmînt nepieritor.

CORNELIU VADIM TUDOR

Centenarul Marii Uniri – Preliminarii la Marea Unire Paginile 12-13

Pagina 16

Vagabondajul ºi cerºetoria în Suceava, din perioada interbelicã pînã în prezent

NR. 1456 z ANUL XXIX z VINERI 31 AUGUST 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 31 august 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Pãsãroiul Graur organizeazã concursuri Scor de maidan la Pãrerea lui Stalin despre ungurii din Transilvania Lugoj Lungul drum al odraslei de legionar de la C.A.P. la P.A.C. Andrei ªerbanii au halit toþi banii!

PARTEA I Fundaþia Culturalã „Magazin Istoric“ a organizat luni, 21 iunie a.c, la Librãria Dacia din Capitalã, lansarea cãrþii lui Armand Cãlinescu „Discursuri Parlamentare 1926-1937“. Festivitatea a fost prilejuitã de împlinirea unui secol de la naºterea marelui om politie român, asasinat de legionari în septembrie 1939. La lansarea volumului a fost prezent arhitectul Barbu Cãlinescu, fiul fostului premier, care trãieºte de 50 de ani în Marea Britanie.

Biroul de Presã al Armatei a difuzat un protest oficial faþã de denigrarea oºtirii române de cãtre ziarul iresponsabil „Evenimentul zilei“.

Unul dintre micii tolomaci ai presei postdecembriste, Cãlin Torontal, face pe cultul în ziarul „Azi“ ºi scrie despre... Gothe! Cred cã se referã la antrenorul de înot, fiindcã nu poate fi vorba de pãrintele lui „Faust“, al cãrui nume corect e Goethe. Excelentã tableta de sîmbãta trecutã rostitã la televizor de dl.

Paul Everac. O þarã întreagã a putut auzi, la o orã de vîrf, ce limbaj mizerabil ºi gutural folosesc publicaþiile anti-româneºti „România liberã“, „Evenimentul zilei“, „Cotidianul“, „Cuvîntul“, „Barikada“ º.a. Cele douã fãcãtoare de trotuar de la „Barikada“ iar îºi pun poalele în cap, se bat cu palmele pe ºolduri ºi se rãþoiesc la ºoferii turci. E vorba de Doina Antonie ºi de Carmen LuizaDemian. Foarte culte aceste fete, ºi binecrescute, ca la Crucea de Piatrã: prima o numeºte pe o membrã de frunte a P.R.M., fostã deputatã, „moldoveanca jegoasã din Galaþi“, iar a doua ºuierã spre urechea lui C.V.T., „Mã Crãiºorule, nu uita chiloþii de asalt!“. Bravo, fetelor, aveþi un limbaj foarte elevat, dacã în presã vorbiþi aºa, îmi dau seama ce-i la gura voastrã cînd vã aruncã ºoferii jos din cabinã ºi vã ºtergeþi la robinet cu ºomoiogul de vatelinã unsuroasã. Pãrinþii voºtri ºtie cum vorbiþi? Dar ia spuneþi: cîte clase aveþi împreunã, ajungeþi pînã la opt?

Dar ce ne mai mirãm? Cînd „Barikada“ e condusã de un analfabet ca Gugui, care a cumpãrat un partid ecologist ca pe un cîrnat la Bufetul Gãrii, ºi cînd secretar de redacþie e o gloabã fãrã carte ca acest Octavian Berindei, bãtrîn cenaclist, care scrie atît de prost încît nici mãcar versurile închinate P.C.R. ºi lui N.C. nu i se publicau ºi care acum un an a fãcut anticamerã la „România Mare“ vreo 4 ore, dar tot n-a fost primit?! Aveþi în faþã o gazetã moartã, care nu se vinde ºi nu e cumpãrã, ba chiar costã 100 de lei (?!) ºi al cãrei secret îl reprezintã banii negri de la legionarii lui Calciu-Dumitreasa. În România existã un partid ilegal care beneficiazã de peste 30 de ore de emisie TV pe sãptãmînã, în vreme ce alte partide dacã au dreptul la 1 minut (conferinþele de presã), ºi acela difuzat la 12 noaptea. E vorba de U.D.M.R., care a ocupat ora de emisie în ungureºte, de la mijlocul fiecãrei zile. Cã ne spurcã ungurii, nui o noutate. Dar cã ne spurcã ºi rectorul Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca, pe nume Andrei Marga, e prea de tot. Acest Marga ne aduce aminte de un trãdãtor cu un nume asemãnãtor, episcopul Mangra, cel care în 1914 jurase credinþã AustroUngariei. Cu cît te plãtesc ungurii, argatule? „Caºa-i lumea, trecãtoare/ Unul naºte, altul moare...“.

A murit deci publicistul Igor Grinevici, un boem de talent ºi de caracter al vieþii noastre spirituale, mare iubitor de animale. Prin 1988, la benzinãria din Bd. Alexandru Ioan Cuza, unde locuia destul de modest, el l-a pus la punct pe un diplomat îngîmfat, care bãtea niºte cîini pe motiv cã latrã: „Da, dom’le, mai latrã cîinii, aºa e, ce, ai vrea sã cînte?!”. Iar de nãscut s-a nãscut o fetiþã, Laura-Maria, care l-a fãcut bunic pe liderul formaþiei „Savoy”, Marian Nistor. La Mulþi Ani ºi Felicitãri! Ziarul „Ora” scrie despre mascarada de concurs pusã la cale de

Dumitru Graur pentru ocuparea unor posturi de reporteri sportivi la Televiziune. Curios din fire ºi destul de sceptic la unele bîrfuliþe debitate de Nahoi, Burloi, Drãcoi ºi alþi Billyboy de la cotidianul amintit, Alcibiade a luat un interviu personajului principal: ALCIBIADE: Stimate domnule Dumitru Graur, cîþi concurenþi s-au prezentat? DUMITRU GRAUR: Aproape circa cam vreo aproximativ peste 129 de concurenþi. ALCIBIADE: ªi ce i-aþi întrebat?

DUMITRU GRAUR: Am aici deja întrebãrile cu care i-am devansat. Chiar vã intereseazã deja?

ALCIBIADE: Da, deja sînt curios, staþi numai sã aprind noptiera. DUMITRU GRAUR: Au fost 5 întrebãri de culturã generalã: 1) Cum mã cheamã pe mine? 2) Cum îl cheamã pe Ionel Stoica? 3) Cine îi bagã sula în coaste d-ºoarei Dana Alexe de strigã „Gooolllîîî”? 4) Unde s-a inventat basca ºi de ce?

5) E adevãrat cã Marºul Triumfal s-a cîntat prima oarã în opera „Aida” de Beethoven ºi pe urmã deja în „Ave Maria“ de Cornel Fugaru? ALCIBIADE: Formidabile întrebãri, într-adevãr! ªi cîþi au dat rãspunsuri corecte? DUMITRU GRAUR: Ha-ha-ha, nici unul! La pãmînt au fost, se uitau cînd la mine, cînd la Bogdan Stãnculescu, care, ca orice iubitor de baschet, nu stã pe scaun, ci în coºul de hîrtii. Am vrut sã-i ajut, le-am mai dat o întrebare de baraj: dacã jucãtorii din Ferroe sînt feroezi, cum le zice la jucãtorii din Þara de Foc? ALCIBIADE: E foarte simplu, cum sã le zicã? Þaradefochezi! Totuºi, nu înþelegem cum de-a ajuns Graur sã facã pe examinatorul, cînd el ciripeºte 4 vorbe ºi 7 tîmpenii. Întrebarea e valabilã ºi pentru Bogdan Stãnculescu, care nu s-a angajat la TV printr-un concurs cinstit, ci printr-un concurs de împrejurãri, tatãl sãu, avocatul Mircea Stãnculescu, fiind vechi amic cu Emanuel Valeriu. ªi uite-aºa printre cîºtigãtorii lui Graur se numãrã ºi protejata pofticioºilor, o anume Alina Negesc.

Sã mai rãmînem la fotbal, pentru a consemna niºte ciudãþenii. Aflãm din revista „Redeºteptarea“ cã, într-o divizie inferioarã, Venus Lugoj a învins pe Phoenix Baia Mare cu scorul de 14-1l. Au mai fost douã curiozitãþi: jucãtorul Lucian Popescu a înscris nu mai puþin de 7 goluri, iar singurul cartonaº galben i-a fost arãtat bãimãreanului Galben! În ziarul „Meridianul“ citim articolul intitulat: „«Evenimentul zilei» jefuieºte muncitorii de la «Faur»“. Este vorba despre tentativa unor ºmecheri de-ai lui Cârciog ºi Cristoiu de a difuza la Clubul fostelor Uzine „23 August“ din Bucureºti filmul „Cel mai iubit dintre pãmînteni“, cu 250 de lei biletul (?!), dar dupã cîteva minute s-a stricat aparatul de proiecþie, lumea a cerut banii înapoi, escrocii n-au vrut, ºi uite tot aºa. Bine, mã lacomilor, pe amãrîþii de muncitori îi jefuiþi voi, nu vã mai ajunge?

O usturãtoare lecþie capãtã exaltatul George Stanca de la un vechi suporter rapidist, ªt.

Mînãstireanu, care publicã în „Sportul Românesc” pamfletul „Zgomotul ºi nimicul”. Autorul afirmã cã în jurul echipei de fotbal Rapid Bucureºti se ascund interese murdare, politice ºi financiare, „motiv pentru care în Giuleºti miºunã oamenii politici ºi potentaþii financiari, ca muºtele pe lîngã borcanul cu miere”. Apucîndu-l cu douã degete de barbã, pamfletarul îl întreabã pe individul agitat: „Ca vechi rapidist, aº dori sã-l întreb pe dl. George Stanca ºi sã-mi rãspundã, dacã poate – sper în termeni cît mai urbani –, ce a fãcut dînsul în timpul «odioasei dictaturi» pentru aceastã minunatã echipã? În galerie nu l-am vãzut...“. Vã spunem noi ce-a fãcut: fãcea pe caraula Sectorului 6 P.C.R. ºi îi amenda pe cei care îºi închideau balcoanele, în timpul liber organiza ºuºanele folclorice din care îºi trãgea ºi el vreo 50.000 de marafeþi pe spectacol. Iatã ºi încheierea: „Aºa cã, domnule Stanca, nu vã mai

plãtiþi poliþe personale sub stindardul rapidismului, cã nu þine”. Dar, vorba lui Nenea Iancu: „Una vorbim ºi baºca ne-nþelegem!”. Poþi sã ai un dialog omenesc cu bulibaºa din Tei? Nu poþi, fiindcã el n-are manerã, ca dovadã cã publicã în acelaºi „Excrement al zilei“ un articol care încã din titlu conþine un vers cu o memorabilã rimã interioarã: „Mafioþii care-ºi vînd chiloþii”. Bravo, Stãncuþo! În cadrul unei festivitãþi emoþionante, s-au retras din activitatea competiþionalã marile noastre atlete Doina Melinte ºi Paula Ivan. Îndrãgitul puºcãriaº ieºean George Pruteanu publicã în aceeaºi fiþuicã murdarã a lui Ardei Umplut serialul „Raveiciada“, copie dupã tot atît de nãrodul serial „Everachiada“.

Motivul nãpustirii asupra cãrturarului Titus Raveica? De ce scrie la „România Mare”! Dar unde vrei sã scrie, rîmarule? La voi, printre prezervative ºi capre violate? Chiar pe aceeaºi paginã se lãfãie în pielea goalã „Tînara Nadia Baba“, stripteozã de arabi din Medgidia. Aºa o babã tînãrã! A apãrut nr.

69 al revistei „Politica“, sãptãmînal al Partidului România Mare. Reproducem un fragment extraordinar din serialul „ªeful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej se destãinuie“: „Cele discutate apoi i-au permis lui Gheorghiu-Dej o aducere aminte pe care mi-a împãrtãºit-o: «Cu ocazia unei vizite la Moscova în anul 1946, am prezentat lui Stalin greutãþile cu care se confruntã guvernul nostru în problemele unor minoritãþi naþionale. În mod deosebit i-am vorbit despre necazurile ce ni le provocau revizioniºtii iredentiºti ºovini unguri, în special din Transilvania, care aveau sub influenþa lor o parte însemnatã a cetãþenilor români de naþionalitate maghiarã, pe care-i incitau la dezordini ºi acþiuni destabilizatoare din punct de vedere politic. I-am mai spus lui Stalin cã toate aceste acþiuni revizioniste erau concertate cu cele ale guvernului Ungariei, pentru a determina puterile aliate sã hotãrascã, asemeni dictatului de la Viena din anul 1940, ca mãcar o parte din Transilvania, acest strãvechi pãmînt ºi leagãn de naºtere al poporului român, sã fie cedatã Ungariei». Gheorghiu-Dej ºi-a continuat aducerea aminte: «Înregistrînd cele ce i-am spus despre revizionismul iredentiºtilor unguri, Stalin a reacþionat destul de dur: Atunci cînd aþi trecut cu frontul peste teritoriul vostru vremelnic ocupat de unguri, ca urmare a dictatului de la Viena, de ce nu i-aþi împins pe maghiari în Ungaria? Polonezii i-au izgonit pe nemþi în Germania. Aºa trebuia sã fi fãcut ºi voi cu ungurii. Dacã atunci fãceaþi aºa, azi nu mai aveaþi probleme cu revizioniºtii voºtri maghiari, care vã tulburã apele ºi nu vã lasã sã trãiþi liniºtiþi»”. Dupã 3 ani ºi jumãtate de minciuni, diavolul cu fustã neagrã, Tökes Laszlo zice ºi el un lucru normal: „Vaporul U.D.M.R. se scufundã“. Noi nu vrem neapãrat sã se scufunde, cã ne blocheazã circulaþia ºi ne otrãveºte flora ºi fauna, dar, am putea sã-1 dãm pe mîna lui Bãsescu, sã-l vîndã la fier vechi, face ºi el ceva bun pentru þarã ºi mai cîºtigãm un ban... Dacã dl. Ion Raþiu ar mai pune-o pe d-ºoara Doina Bâscã ºi cu burta pe carte, nu numai cu burta pe iarbã verde, s-ar putea ca ziarul „Cotidianul” sã vîndã mai mult de 10.000 de exemplare. Aflãm, de pildã, dintr-un fel de calendar al evenimentelor, cã la 18 iunie 1919 ar fi murit P.P. Carp. Se poate, nene Iancule, sã faci varzã din biografia marelui conservator, doar sînteþi de-un leat?! În realitate, politicianul s-a sfîrºit din viaþã cu un an mai devreme, în 1918. Ziarul „Adevãrul” de vineri, 18 iunie, ar fi trebuit sã se cheme pur ºi simplu „Minciuna”, n-ar fi surprins pe nimeni. Fiindcã cineva care se ascunde sub iniþialele P.M. publicã pe pagina I articolul „Maiorul «în comã» e bine mersi la Costineºti”. Anonimul autor jurã cu mîna pe chelia lui Cristian Tudor Popescu cã nici un maior din garda d-lui Vadim Tudor n-a fost lovit ºi cã preºedintele P.R.M. se aflã la simpozionul de la Costineºti! Cum poate un ziar care se pretinde serios sã publice asemenea scorneli? Noi la Costineºti?

Putea fi senatorul în douã locuri deodatã, ºi la Conferinþa de presã a P.R.M., ºi în staþiunea care a legãnat tinereþea revoluþionarã a activiºtilor C.C. al U.T.C. Cristoiu, Nistorescu, Tatulici, Jeana º.a.?! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 14 mai 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 31 august 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Democraþia nu existã Sclavii Europei Jandarmii ºi jandarmeriþa O scrisoare pierdutã Industria bãtutului Muengiºtii ºi Mitingul deºertãciunilor Bolnavul Europei Genii onaniºtii Lecþii de doici Noua revoluþie sexual-fiscalã Nãbãpustii dãioasa Annelise Asasinarea domnului Dragnea Nebunicã Vodã În România nu existã democraþie. Numai proºtii ºi hoþii cred altceva. Pentru cã îºi desfãºoarã activitatea în numele ei. Cei mai mulþi practicanþi ai democraþiei de haºmanglealã ºi sperjur s-au organizat în structuri mafiote numite pompos partide politice. Aºa ajung la caºcavalul puterii cu o frecvenþã de ceasornic. Manipuleazã frenetic opinia publicã pentru a pãstra aparenþele unor oameni frecventabili. Analfabetismul funcþional face ravagii la nivelul castei politice. Dacã un învãþãtor dã o dictare la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu, în momentul corectãrii va trebui sã se sinucidã singur el însuºi, vorba nemuritorului Gheorghe Hagi de la Hamangia. Dacã un justiþiar îi va lua la puricat pe toþi demnitarii din þara asta, de la preºedinte ºi pînã la ultimul gãinar de comunã, va trebui sã înfigã cîte o þeapã în sistemul de operare al celui cercetat. Multora or sã le placã, dar trebuie sã ne asumãm riscul. Pentru oligarhia roºie, galbenã ºi albastrã, democraþia înseamnã sã-i prosteºti pe ceilalþi prin toate mijloacele ºi sã te îmbogãþeºti pe cãi oneroase. Sã faci legi doar pentru clanul tãu ºi sã-i împiedici pe ceilalþi sã aibã opinii. Sã te baricadezi în Trezoreria Statului, cu toate curvele politice, ºi sã te destrãbãlezi în orgii bugetare de nedescris. Sã amanetezi viitorul þãrii cãmãtarilor lumii. Sã comiþi orice fãrãdelege numai pentru a te menþine la butoanele puterii. Nu, în România democraþia nu existã. ªi nu va exista cîtã vreme legile electorale sînt niºte mizerii menite sã menþinã la putere aceeaºi cloacã politicã. Aºa-zisa opoziþie e din aceeaºi tãrîþã cu puterea. Aþi auzit pe cineva sã protesteze împotriva legilor aberante prin care se face transferul de putere de la ,,ai noºtri” tot la ,,ai noºtri”? Nici noi. ªi nu se va întîmpla pentru cã ºi ei vor sã ajungã la caºcaval prin mijloace neortodoxe ºi sã comitã aceleaºi fãrãdelegi. Sã fure, sã batjocoreascã, sã-ºi satisfacã setea nemãsuratã de putere. Toate acestea în numele democraþiei, o formã de conducere inventatã acum 2.500 de ani, la Atena, ca sã aibã ce batjocori, la Bucureºti, practicanþii dispreþocraþiei.

Mi se pare mie, sau Guvernul României e un soi de comitet de bloc care unelteºte de dimineaþã pînã seara împotriva colocatarilor? Cred cã nu mi se pare. Matteo Salvine, vicepremierul Italiei, a spus ceea ce ºtiam cu toþii: ,,Existã un import de sclavi din România”. ªi vã mai vãitaþi cã nu-i bine în capitalismul de gang!

Preocupaþi sã batã niºte protestatari, jandarmii au uitat cã o colegã dea lor, lesne iubitoare de tãvãlealã, a plecat singurã la agãþat amatori de senzaþii tari. În preludiu, fata a luat o vrãfuialã s-o þinã minte, dar n-a ajuns la orgasm fiindcã a fost protejatã de mulþime. La spital i s-a descîntat de sperieturã, ceea ce a fãcut sã-i creascã nivelul ideologic. La externare, heroina, mai zglobie ca oricînd, a afiºat un bust impresionant. Pãi dacã se prezenta aºa ºi la miting, n-o mai lua nimeni la pocealã; toþi derbedeii care au înghesuit-o ca niºte bezmetici i-ar fi cerut un numãr. Poate de telefon.

Viorica ºi-a luat inima în dinþi ºi i-a scris Comisiei Europene. Scrisoare de dor pentru prinþiºor. Cum domnul Juncker e din aceeaºi fãinã, n-a înþeles mare lucru, în ciuda pictogramelor destul de foarte sugestive. O fi crezut cã adevãrata scrisoare s-a pierdut pe drum ºi a gãsit-o Opoziþia.

PSD-ul s-a prãbuºit în sondaje. E în genunchi. Suedejii au plãcuþele de înmatriculare pregãtite.

Aþi observat cã telefoanele sînt din ce în ce mai subþiri ºi mai deºtepte, pe cînd oamenii sînt tocmai invers? Nici eu nu observasem, noroc cã mi-a spus telefonul. În România a înflorit industria bãtutului. Jandarmii, miliþienii, sepepiºtii, oengiºtii, liber-schimbiºtii, onaniºtii, guarzii, detectivii, beþivii, curvele isterice, cu toþii vor sã batã. Cu motiv, fãrã motiv, numai sã dea o bordurã între dinþii cuiva. Ce-aveþi, mã, vã mãnîncã cocoaºa spatelui?

Purtãtorul de cuvînt duhovnicesc al Arhiepiscopiei Tomisului, prea-neferictul Eugen Tãnãsescu, îi numeºte ,,muengiºti” pe protestatarii din Piaþa Victoriei Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu Legalizat. V-a învãþat ªpagovenie Tomitanul toate argourile. Ai grijã, Tãnãsescule, pe cei sãraci cu duhul poþi sã-i pãcãleºti cu þoalele tale, dar pe Dumnezeu, nu. Sã nu-þi dea el vreo clanþã.

Potrivit Noricãi Nicolai, aceastã Brigitte Bardot a liberalilor de stînga-împrejur, imaginile în care unii jandarmi bãteau la protestatari ca la fasole au fost trucate. Piaþa era goalã, ca zona crepuscularã a encefalului capului acestei europarlamentare de Crevedia. Tãntico, nu bãtãile au fost trucate, ci alegerile care v-au cãþãrat pe voi în cîrca poporului român. Doar n-au votat oamenii ca sã fie bãtuþi! Totuºi, trebuie sã recunosc cã ai ºi dumneata un pic de dreptate: pînã la urmã mitingul deºertãciunilor a fost

trucat. De posturile de televiziune. Întrebare întrebãtoare: Dacã maºinile au nevoie de ITP pentru a circula pe drumurile publice, de ce aºa zisele drumuri nu au nevoie de ITP pentru a putea fi circulate?

Cel mai deºtept om din lume cicã ar fi coreeanul Kim Ung-Yong, al cãrui coeficient de inteligenþã este de 210 (aproape cît mãndel, care, la ultimele mãsurãtori a dat kilometrajul peste cap). El a spus cã genialitatea este o povarã ,,dacã eºuezi la capitolul inteligenþã emoþionalã. Am fost sus, acolo unde majoritatea oamenilor vor sã ajungã. E pustiu. Întoarceþivã la lucrurile simple!”. „Problema României este una tipicã pentru þãrile din Lumea a Treia, adicã pentru acele þãri din Africa ºi Asia care, deºi sînt pline de resurse naturale, se zbat în cea mai cruntã sãrãcie din cauza prostiei ºi a hoþiei care colcãie în acele þãri. Deºi pãrea cã mergeþi pe drumul cel bun, în ultimul an aþi regresat enorm din cauza resursei umane de proastã calitate care a ajuns în fruntea þãrii. Aceastã resursã umanã e de o calitate atît de jalnicã încît reprezentanþii ei, dupã ce cã sînt hoþi, sînt atît de proºti încît îºi închipuie cã pot pãcãli pe toatã lumea, deºi ei nu sînt capabili sã comunice nici mãcar în limba maternã. Mai elegant de atît, nu ºtiu cum sã o spun, totuºi o voi face: Problema României e cã unul din trei pesediºti e la fel de corupt ca ceilalþi doi! Dacã nici acum nu pricepeþi, înseamnã cã nu mai e nimic de fãcut, vã salut ºi n-am cuvinte! Nimeni nu vã poate face binele cu forþa…” ªtiu cã doare, mai ales cã vorbele vin de la un strãin (Frans Timmermans, prim-vicepreºedintele Comisie Europene), dar radiografia este corectã. ªi era ºi mai corectã, dacã analiza întreaga clasã conducãtoare.

Aþi observat cã o cãruþã cu cît este mai goalã cu atît face mai mult zgomot? La fel ca în politicã.

O echipã de cofetaripatiseri din Luxemburg le-a dat 2-0 oengiºtilor de la CFR Cluj, campionii României la fotbal de masã. Mai jos de atît nu se poate, ar spune pesimistul de serviciu. Ba se poate, ba se poate, i-ar replica optimistul. ªi Steaua a luat-o pe cocoaºã de la Rapid Viena, echipã la care zice cã joacã ºi Andrei Ivan, un atacant care a luat-o vîrtos pe urmele lui Rãducioiu, cel care dupã o lunã petrecutã în Italia o parlea numai în limba lui Dante, amestecatã cu uleiul de rapiþã din Bãrãgan. Ivan Turbincã ne-a încîntat cu expresii de genul: ,,Am vorbit cu coci” (ãsta-i antrenorul), ,,Iau lecþii de doici!” (de germanã, cã de doicã chiar nu-l ajutã fizicul corpului. Zici cã-i femeia-ºnur.)...

Cu ocazia mitingului au fost caftiþi ºi vreo cîþiva cetãþeni strãini, veniþi în piaþã, ca ºi politicienii, la furat.

Dupã cum lesne au putut constata pe cocoaºa personalã, politicianul român nu suportã concurenþa. În România, pare c-a venit sfîrºitul lumii: ai de ales între ciuma roºie ºi pesta porcinã. Nasol moment, miºto colivã!

Pentru exerciþiul bugetar 2014-2020, rata de absorbþie a fondurilor europene este de 10,7%. Mãi bãieþi, nici sã furaþi nu mai sînteþi în stare! În timpul nãvãlirilor barbare, românii se refugiau în munþi. Astãzi, din calea politicienilor hrãpãreþi, se refugiazã în strãinãtate. Se vor întoarce ca sã-i alunge pe ocupanþi sau au renunþat la propria identitate. Asta-i întrebarea întrebãtoare care nu mã lasã sã-mi fac somnul de frumuseþe.

Iubirea pluteºte în spaþiul carpatodanubiano-erotic. Descoperind, chiar ºi teoretic, plãcerile sexului oral de pe plãcuþele de înmatriculare, oamenii muncii de la oraºe ºi sate trãiesc cu frenezie noua revoluþie sexualã. Mînaþi de o pasiune devoratoare, alegãtorii au strîns legãturile cu fericiþii aleºi pînã la orgasm. Printre apologeþii noii revoluþii sexuale se aflã ºi unul Bot. Cîtã predestinare! Þapul Hennes al VIII-lea, mascota lui FC Köln, a fost înºelat pe la spate de capra lui, Annelise, taman cînd era la serviciu. Din relaþia extraconjugalã cu un þap cu mai mult timp liber, au rezultat doi iezi. Dacã în locul nãbãdãioasei Annelise se afla Monica Tatoiu, acum am fi rescris povestea ,,Capra cu trei iezi”. Care, vorba lui Aristotel, face douã mii de cãcãrezi.

Darius Vîlcov, moroiul Vioricãi, a declarat cã KGB, prin intermediul lui Cosmin Guºã, a vrut sã-l racoleze, prin 2015, ºi sã-l punã premier. Aºa de rãu sã fi ajuns KGB-ul? Papa Francisc s-a arãtat oripilat de abuzurile preoþilor catolici pedofili ºi mai ales de faptul cã aceºtia nu au fost pedepsiþi. Padre, lasã vrãjeala ºi trage-i în þeapã, sã simtã ºi ei avantajele progresului!

La gala premiilor MTV au fost ºi cîteva vedete îmbrãcate decent. Nu le-a observat nimeni.

Aþi vãzut ce feþe elegiace au Livache ºi doamna Carmen la interviuri? Cu toate astea, nu se dau duºi. Nu se dau duºi de bunãvoie, nu mã înþelegeþi greºit.

Nea Petricã de la Agriculturã e convins cã ,,reproducþia merge” fiindcã:

,,nu dorm niciodatã cînd am o misiune de îndeplinit”.

Iatã, fraþilor, cã dupã atîtea gaze lacrimogene ºi atîta pestã porcinã, în PSD mai existã masculi care-ºi desfãºoarã activitatea între metafizicã ºi clitoris. În Argentina, o poliþistã a alãptat un copil subnutrit, adus la spital în stare precarã, murdar ºi flãmînd. Care ziceai, mã, cã femeilepoliþist nu e oameni?

Livache a mãrturisit cu mîna pe portofelul nostru cã patru strãini, cazaþi o vreme la ,,Athénée Palace”, au vrut sã-l facã la buzunarul burþii.

Cicã aºa se întîmplã cînd trãieºti într-un stat ,,parþial paralel”. Cine-o fi capul Mafiei, mãi, bãiete? Sã nu spui cã Viorica, cã ne bufneºte rîsul!

Totuºi, de ce sã-l asasineze cineva pe împãratul muºtelor. Ce-ar fi putut sã-i ia? Anii de pîrnaie? Gagica? Pe Viorica? Sau darul de la nunta fãrã dar a fiului sãu? Asta ar fi singura variantã plauzibilã... Dar nu numai Dragnea a fost în pericol de deces mortal. În acelaºi hotel au fost cazaþi patru învãþãtori care ar fi urmãrit-o printre meandrele concretului lingvistic pe doamna prim-ministru. Din nefericire, n-au prins-o... În schimb, ªtefãniþã Vodã, nepotul lui ãl bãtrîn, a fost prins în ofsaid dupã cum ne mãrturiseºte cu mîna pe domniþa Ruxandra, cronicarul Adi Sfinteº... ,,Nici nu închisese bine Bogdan al III-lea unicul sãu ochi, cã pe tron se aºazã fi-su ªtefãniþã care, la cei 14 aniºori ai sãi, încã obiºnuia sã se joace cu instrumentul în þãrîna curþii domneºti. Sub supravegherea atentã a portarului Sucevei Luca Arbore, Moldova merge împleticindu-se înainte, ocolind din instinct ºanþurile istoriei. Pãstreazã cu Polonia aceleaºi relaþii statornicite dupã bãtãlia de la Codrii Cosminului, de egalitate, fraternitate ºi spionare reciprocã. În 1522, solia lui Luca Cîrje se lãmureºte cã polonii sînt buni numai de caragaþã, cã nu vor miºca nici un deget pentru apãrarea Moldovei. Dupã 1523, la leºi îºi gãsesc adãpost boierii fugari. În consecinþã, ªtefãniþã ridicã taxele vamale cu 8 aspri la ducat pentru mãrfurile polone. Pe întreaga duratã a domniei, tinerelul moldav a încercat sã-l imite pe Fane Barosanu: i-a þinut la respect pe unguri ºi poloni de cîte ori au avut ceva de împãrþit, a bãtut la tãtari ca la fasole ºi a tãiat într-o veselie la boieri. Cu turcii a fost precaut reuºind sã nu-i supere mai mult decît trebuia.

Norocu’ lui a fost cã în acea perioadã erau ocupaþi cu ofensiva în zona centralã a Europei (Belgrad, Buda) ºi nu s-au arãtat jigniþi de glumiþele lui ªtefãniþã. Ca ºi ilustrul sãu bunic, Nebunicã a purtat lupte în Valahia.

Dar nu pentru vreun scop nobil, ci pentru un petec de negreaþã. Cã-i promisese Neagoe Basarab cã-i dã de nevastã o fatã ºi nu s-a þinut de cuvînt. Ruxandra, tipa avutã în colimator, era frumoasã de pica ªtefãniþã zadarnic în limbã, cã trufandaua se mãritase cu Radu de la Afumaþi. Care, afumat fiind, promitea sã þinã mai mult la tãvãlealã. Jignit în amorul propriu ºi personal, Nebunicã atacã Valahia. Radu îi întoarce vizita de curtoazie ºi jaf, deºi în iunie (1526) ªtefãniþã se însurase cu sora mai mare a Ruxandrei, apriga Stana, care, întrun fel sau altul, îi va veni de hac cîteva luni mai tîrziu (14 ianuarie 1527) cînd îl va otrãvi cu multã mãiestrie, în cetatea Hotinului. Sfîrºitul survenit la numai 24 de ani e absolut firesc datã fiind înclinaþia incredibilã a domnitorului de a-ºi face duºmani pe oriunde trecea.

Dupã ce între 1517 ºi 1523, þara a fost condusã dupã sfaturile lui Luca Arbore, vechiul slujitor al lui Fane Barosanu, începînd cu acest an Nebunicã crede cã-i destul de copt sã ia puterea în propriile-i mîini. Îl înlãturã pe Arbore din dregãtorie (în martie) ºi din viaþã (aprilie), împreunã cu cei doi fii ai sãi, Toader ºi Nechita. Execuþia sumarã a marelui dregãtor cu afinitãþi polone îi fac pe mulþi boieri sã-ºi ia lumea în cap. Printre ei ºi postelnicul ªarpe, care se refugiazã la Cracovia, loc pe care-l ura Nebunicã întrucît regele Poloniei îi promisese cã acolo îi va da o fiicã de nevastã, dar ca ºi pe tatãl sãu, îl pãcãlise. La 7 septembrie 1523 se desfãºoarã lupta dintre rãzvrãtiþi ºi armata de þarã a voievodului. Nebunicã învinge ºi boierii – care nu sînt prinºi ºi uciºi – fug în þãrile vecine sã-ºi scape viaþa.

Averile au fost confiscate de Vodã ºi împãrþite dupã bunul sãu plac. În ultimii patru ani ai vieþii sale a condus þara cum l-a tãiat capul. Schimba dregãtorii ca pe ciorapi, fãcea ºi desfãcea alianþe dupã cum îl apuca damblaua, alerga dupã muieri de firmã domneascã cu limba scoasã ºi se credea un mare conducãtor, cam aºa ca bunicul sãu, Fãnicã Barosanu. Deºi s-a strãduit - ºia zis chiar ªtefan-Vodã – n-a semãnat cu acesta decît la impulsivitate ºi tupeu, în rest a fãcut o figurã jalnicã.

Pesemne asta-i soarta clonelor. În urma sa, Moldova a rãmas ca dupã regimul lui Milicã, aºteptînd cu ochii þintã sã vinã unul care sã-i asigure cã vor fi iarãºi ce-au fost ºi mai mult decît atît. Persoana aºteptatã n-avea sã fie din stirpea lui ªtefãniþã, cã n-a avut nici un copil legitim, ci doar unul din flori – Ion-Vodã – fãcut c-o þiitoare din Hîrlãu, unde mergea la dame dupã exemplul marelui fustangiu care i-a fost bunic. Cu alte cuvinte, ªtefãniþã nici la mãciuci nu a fost bun, deºi Moldova – har domnului Iliescu – îi oferea toate condiþiile”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 31 august 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

O antologie binevenitã în peisajul literar contemporan Lumea literarã este plinã de neprevãzut, e mult mai complexã de cum ne-o închipuim la o primã constatare, încît nimeni nu va reuºi sã o cunoascã vreodatã ºi sã-i dea de capãt, nici cei mai redutabili critici. Am început astfel aceastã recenzie a lucrãrii de faþã, gîndindu-ne la contemporanii noºtri, în speþã la Dunia Pãlãngeanu, ca fiicã a oraºului Giurgiu, unde de ani buni se dedicã scrisului, lumii artistice în general. Nu o spunem pentru a o preamãri ºi nici elogia, pentru cã meritele sale sînt vizibile în vremurile actuale. Dupã ce a publicat în numeroase reviste literare ºi a editat chiar ºi o revistã literarã intitulatã „Donaris”, ca sã nu mai amintim de o alta, cu un titlu la fel de sugestiv, ,,Sub Zodia Luceafãrului”, dupã ce ºi-a lansat propriile volume de versuri ºi cîteva antologii, una de publicisticã, alta de folclor - acum ne surprinde cu o nouã lucrare, „Antologia de poezie româno-bulgarã” (2018).

Volumul conþine creaþii semnate de poeþi din Giurgiu România ºi Ruse - Bulgaria, participanþi la colocviile literar-artistice organizate sub auspiciile Cenaclului Transfrontalier de Literaturã ºi Artã ,,Constelaþii Dunãrene”, înfiinþat, dupã cum ne mãrturiseºte poeta Dunia Pãlãngeanu, în anul 2003, la Giurgiu.

Semn bun, încurajator, de naturã sã demonstreze cã relaþiile de vecinãtate dintre aceste douã þãri europene sînt benefice culturii de ambele pãrþi ale Dunãrii, cã ambele împãrtãºesc aceleaºi sentimente într-ale frumosului. Important este cã ºi la Giurgiu se petrec astfel de acte de culturã, ºi ne dorim ca ele sã fie continuate ºi de alþi iubitori de frumos din generaþiile tinere, întru spirit de creaþie, în condiþii normale de lucru ºi prietenie...

Antologia amintitã este rodul colaborãrii fireºti, de bun gust, a scriitorilor din Giurgiu ºi Ruse, de-a lungul anilor, prin activitãþi literare comune, la care s-a adãu-

Hora strãbunã – simbol al continuitãþii ºi unitãþii naþionale Motto: ,,Românie, munþi de piatrã,/Cum aº face sã-þi dau roatã/ Sã-þi vãd frumuseþea toatã!”

Cel mai mare astru de pe cer, Soarele, a fost dintotdeauna idolatrizat de oameni. Faptul ne apare firesc, dacã avem în vedere cã lumina, cãldura ºi puterea sa de germinaþie s-au rãsfrînt - ºi încã se rãsfrîng - benefic asupra lor.

Ca urmare, încã din comuna primitivã, la toate popoarele s-a dezvoltat o complexã mitologie legatã de astrul solar. ªi pe teritoriul Daciei preistorice, chiar înainte de etnogeneza dacã, s-a cristalizat un adevãrat cult al soarelui.

S-a amplificat la daci, apoi la dacoromani, ºi s-a menþinut la protoromâni.

Pentru mitologia românã, cele mai importante însemne solare sînt: cercul ºi spirala. Cercul simplu a rãmas figurat plastic prin horã, cel complex - prin roatã ºi spiralã. De aici, putem configura relaþia: Soarele-Cercul-Hora…

Ra=Zeul; Ho-Ra=Zeul Soarelui, Rãsãrit, Razã; HoRa=Cercul Solar, Horã în Cer. În faþa vicisitudinilor, oamenii primitivi, neputincioºi, lipsiþi de apãrare, dupã momente neprielnice ale vremii, cu ierni grele, prelungite mult în primãvarã, ieºeau din adãposturi ºi, nevãzînd soarele, priveau rugãtor cãtre cer, dorind ca acesta sã aparã. Se aºezau în cerc, imitînd forma soarelui, apoi se miºcau în sensul deplasãrii astrului pe cer. Uneori, ridicau mîinile cãtre bolta cereascã, invocînd forþele divine sã elibereze soarele, astfel încît cãldura acestuia sã se reverse asupra lor. Alteori, se prindeau de mîini ºi invocau împreunã, ridicîndu-le cãtre soare. Cînd astrul îsi fãcea apariþia printre nori, cu razele sale pãtrunzãtoare, ei se bucurau, scoþînd sunete nearticulate, sau bãtînd din picior, spre a-ºi exprima bucuria. Treptat, au constatat cã suna mai frumos cînd bãteau cu piciorul în pãmînt, descoperind astfel ritmul. Apoi, a apãrut vorbirea articulatã ºi s-au acompaniat, tot ritmat, mai întîi vocal, apoi prin diverse ,,instrumente”, plecînd de la forme simple (atingeri repetate cu un obiect sau douã etc.) Iatã primul pas cãtre horã ºi acompaniament, care s-au dezvoltat continuu…

P Po o ll e em m ii c c ii

gat, cum era ºi firesc, ºi arta plasticã, reprezentatã de artiºti din cele douã oraºe prietene.

Poeziile grupate sînt scrise în manierã tradiþionalã, plãcute la lecturã, prin melancolia mesajului ºi a muzicii versului, ce transmit o cãldurã sufleteascã sincerã, fiecare poet folosindu-se din plin de limbajul omului care chiar ºtie sã trãiascã prin poezie. Interesant este de vãzut cã atît poeþii bulgari, dar mai cu seamã cei din Giurgiu, nu se sfiesc sã scrie aºa cum simt, respingînd ideea modernismului în creaþia lor. E firesc sã se întîmple astfel, deoarece majoritatea autorilor au trecut de vîrsta tinereþii, iar în poezie se simte fiorul lecturilor din clasicii de odinioarã. Prin intermediul creaþiilor incluse în aceastã antologie, cititorii vor face cunoºtinþã cu poeþi care folosesc tehnici de exprimare curentã, rostindu-se cu pregnanþã în limba lui Eminescu, cei din Giurgiu, ºi a lui Hristo Botev, cei din Ruse, marcaþi fiind de cele douã covîrºitoare personalitãþi literare din þãrile lor.

Astfel de culegeri sînt binevenite pentru cititorii dornici de poezie, care vor dori sã cunoascã ºi alte areale literare, precum ºi alþi poeþi decît cei din þara lor. Din pãcate, în vremurile de azi, nu se prea mai încumetã traducãtorii noºtri sã abordeze astfel de antologii, aºa cum se proceda cîndva, în vremuri demult apuse, cînd a apãrut ,,Antologia de poezie bulgarã de la începuturi pînã azi”, în colecþia BTT, Editura Minerva, 1977.

Cu atît mai mult gestul Duniei Pãlãngeanu de a tipãri în prezent o asemenea culegere meritã a fi luat în seamã, dat fiind curajul ei de toatã isprava, pe care e bine ca ºi alþi scriitori giurgiuveni sã-l urmeze, avînd în minte faptul cã ºi la Giurgiu, cîndva, au existat oameni care s-au dedicat activitãþilor culturale la nivelul oraºului, precum ºi literaturii ºi artei transfrontaliere, pod spiritual peste Fluviul Dunãrea. Atît Dunia Pãlãngeanu, cît ºi buna sa prietenã din Ruse, Nadejda Radeva, cele douã poete care au pus suflet la traducerea poeziilor din bulgarã în românã, alãturi de alþi colegi de breaslã, trebuie apreciate. Cum? Citindu-le poeziile ºi aducînd un prinos de mulþumire, aºa cum o facem ºi noi, scriind aceste rînduri.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

,,Choreea” greacã, ,,hora” românã ºi ,,valla” albanezã sînt formele cele mai evoluate ºi reprezentative apãrute în terminologia din sud-estul Europei, ele moºtenind direct – cum aprecia savantul Nicolae Iorga – substratul magicomitologic al dansului tracic kolabrismos, pe scurt, ,,kolo”ul trac. Din care au evoluat douã tipuri de horã: 1) cea închisã, de tipul cercului, ºi 2) hora deschisã, cu mai multe variante. Dintre variantele horei deschise de tip spiralat mai supravieþuieºte doar cea întîlnitã la macedoromâni, precum ºi la dacoromânii din Banat ºi Oltenia, dar care ºi-a diminuat caracterul magic.

Tot mai mulþi cercetãtori, printre care G. Dem. Teodorescu, s-au pus întru totul de acord cã hora ,,reprezintã factorul de permanenþã al culturii române, în necontenit proces de evoluþie, din preistorie pãnã astãzi…”.

Privind vechimea multimilenarã a horei, originea sa de rit complex semnificativ, ce þine de cultul solar, ca o curiozitate pentru cei interesaþi, semnalãm cã Muzeul judeþean Buzãu, din cîte ºtim, oferã cîteva argumente convingãtoare referitoare la cele afirmate mai sus. Astfel, la Secþia de arheologie, se aflã mici statuete feminine din lut, plate, în poziþie ,,invocatio”. Extrem de expresive, cu mîinile ridicate – evident, cãtre soare – ele amintesc de începuturile horei, ce se desfãºura în sensul miºcãrii astrului pe cer, iar înãlþarea mîinilor semnifica preamãrirea, invocarea acestuia. Statuetele cu pricina au fost descoperite pe teritoriul judeþului Buzãu ºi dateazã din neoliticul tîrziu. Interesant e ºi piciorul unui vas ajurat, sub formã de figurine, a cãror dispunere lasã impresia unor fãpturi ,,înlãnþuite” în horã.

Obiectul a fost descoperit la Cîrlomãneºti, aparþine epocii dacice ºi ne duce cu gîndul la celebra ,,Horã de la Frumuºica” (judeþul Neamþ), cu datare în neolitic.

Aceeaºi generoasã Secþie de arheologie buzoianã pune în valoare un spectaculos cerc solar, alcãtuit dintr-o succesiune de trei discuri cuprinse fiecare în cîte un cerc incizat lis. Sub formã de raze, pãrþile exterioare ale discurilor sînt înconjurate de siluete, excepþie, cel din mijloc, unde siluetele se aflã dispuse în interior, întregul ,,ansamblu” dînd impresia a trei splendide hore circulare, semãnînd foarte tare cu dansul pe generaþii al unei formaþii coregrafice de azi. Statueta dateazã din epoca bronzului ºi provine din aºezarea tracilor monteoreni de la Cîrlomãneºti. ªi exemplele pot continua, dacã am lua în discuþie toate ,,dovezile” de acest fel de pe întreg teritoriul

„Hora de la Aninoasa“, picturã de Theodor Aman (1890)

În memoria sublimului actor, ªtefan Iordache Ne-ai pãrãsit prematur Dupã ce ne-ai dovedit, Prin mãiestria ta, tulburãtoare de inimi Pure ca freziile ªi însetate de eufonia frumosului, Cã teatrul e anume fãcut Pentru români, Iar românul, Pentru teatru...

Noi, muzicienii români, Cu drag ne amintim ªi de sensibilitatea ta orphicã, Prin intermediul cãreia Ai reliefat o artã sonorã, Asemenea privighetorii ,,Care cîntã ºi-n Graiul românesc”.

DORU POPOVICI

Mixandra

Te-aºtept între florile albastre Te-aºtept în tãcerea grãdinii Te-aºtept în cotloanele noastre Te-aºtept pe poteca Mãlinii!

Te-aºtept în pãdurea cea verde Te-aºtept printre ierburi cu rouã Te-aºtept lîngã rîu cu lacherde Te-aºtept în rochiþa ta nouã!

Te-aºtept cu speranþe nespuse Te-aºtept fãrã gînduri opuse Te-aºtept cu sclipiri languroase!

Te-aºtept cu nespusã ardoare Te-aºtept de o viaþã întreagã Te-aºtept cu aleile-n soare Te-aºtept sã-þi ºoptesc cã mi-eºti dragã!

Te-aºtept într-o lume de vise Te-aºtept cu nesaþ în menire Te-aºtept la ferestre deschise Te-aºtept într-o mare IUBIRE! IOAN PRODAN, Haþeg þãrii. Hora e mîndria românilor, primul dans al lor, pe care au preamãrit-o, numind-o ,,Naþionala”. A fost dansatã de popor în marile momente de bucurie maximã ale vieþii lui: la Adunarea Naþionalã de la 15 mai 1848, de la Blaj; la 24 ianuarie 1859, cu prilejul Micii Uniri (cînd s-a manifestat celebra ,,Horã a Unirii“, pe versurile lui Vasile Alecsandri), apoi la 1 Decembrie 1918, cu prilejul Marii Uniri de la Alba-Iulia. Sã nu uitãm cã ºi azi, pe la nunþi, ori la hora satului, încã mai putem distinge cîte o ,,voce” strigînd: ,,Lãutare, cîntã o «Nationalã»!”. ªi astfel, vom putea auzi o horã ,,pigmentatã”, de regulã, cu strigãturi, cele mai multe dintre ele avînd caracter moralizator: ,,Asta-i hora strãmoºeascã,/ Cine ºtie, s-o loveascã,/ Cine nu, sã se lipseascã,/ Ca de foc sã se fereascã!”.

IOAN STOICA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 31 august 2018

E Ev ve en n ii m me en nt te e

Îngerul scãpat din iad Colaboratorul revistei „România Mare“, Dan Alexandru Tano (se pare cã personajul din celebrul serial italian „Caracatiþa“, Tano Carridi, l-a impresionat foarte tare, dacã ºi-a dorit acest nume ca pseudonim), se întrece pe sine, scoþînd de sub lumina tiparului o nouã carte, pe lîngã cele deja publicate, „Frustrãri de român“ (2011), „În timp ce tu mori“ (2013), ºi „Viaþa mea pe Hayabusa“ (2014).

Nãscut în Teleorman, în ianuarie 1970 (nici o legãturã cu controversaþii „teleormãneni de la conducerea þãrii“), a absolvit Liceul Al. I. Cuza din Alexandria, dupã care a ales sã vinã la Bucureºti, pentru a urma cursurile Facultãþii de Tehnologia Construcþiilor de Maºini, din cadrul Politehnicii. Dragostea pentru literaturã l-a fãcut, însã, sã aleagã calea jurnalismului, lucrînd la MediaPro/Mediafax ºi colaborînd cu alte instituþii de presã ca „Evenimentul Zilei“, „Adevãrul“, „Baricada“, „Jurnalul Naþional“, ºi acum cu „România Mare“. Toate aceste experienþe din tãrîmul literelor l-au edificat ca scriitor, dorindu-ºi ca, pe lîngã materialele de presã, sã-ºi expunã punctele de vedere ºi în alt fel.

Aºa s-au concretizat cele patru volume de prozã, dar vom vorbi doar despre cel din urmã, „Îngerul scãpat din iad“, care urmeazã sã aparã pe piaþã începînd cu 28 august 2018.

„Cînd au venit soldaþii“ Miriam Gebhardt, cunoscutã în Germania pentru o carte despre feminism, a publicat recent o nouã lucrare controversatã, „Cînd au venit soldaþii”, în care dezbate rolul Americii în istoria Germaniei postbelicã, scrie „Der Spiegel”. Cartea analizeazã agresiunile sexuale, sãvîrºite de soldaþii celor patru puteri victorioase, la sfîrºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. (Din rãzbunare? Pentru ce rãzbunare? Sînt convins cã din lipsã de educaþie, sau mai grav, din barbaria care-i opusul civilizaþiei. Instincte bestiale cu o falsã glazurã de civilitate occidentalã.)

Gebhardt estimeazã cã soldaþii americani ar fi violat 190.000 de femei germane, pînã în anul 1955, cînd Germania de Vest ºi-a recîºtigat suveranitatea.

Violurile ar fi avut loc la cîteva luni dupã ce americanii au cucerit Germania. Autoarea se bazeazã pe documentele unor preoþi bavarezi, care ar fi consemnat faptele reprobabile în anul 1945. Arhiepiscopul din Munich ºi Freising le-a cerut clericilor catolici sã þinã evidenþa avansului Aliaþilor ºi arhiepiscopia a publicat fragmente din documente, la o distanþã de cîþiva ani.

Michael Merxmueller, un preot din satul Ramsau, scria la 20 iulie 1945: „Opt fete au fost violate, unele chiar în faþa pãrinþilor“. Un alt preot, Alois Schiml, din Moosburg, scria la 1 august 1945: „17 fete au fost aduse la spital, dupã ce au cãzut victime agresiunii sexuale, în repetate rînduri“. Cea mai tînãrã victimã menþionatã în documentele istorice avea 7 ani, iar cea mai în vîrstã, 69 de ani. Gebhardt comparã comportamentul soldaþilor americani cu brutalitatea Armatei Roºii.

Alþi cercetãtori au mers mai departe, afirmînd cã, la sfîrºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, soldaþii americani ar fi fost responsabili pentru incendierea unor biserici, uciderea unor civili italieni, a unor prizonieri de rãzboi germani ºi agresarea sexualã a unor femei, chiar ºi cînd au traversat Franþa. În ciuda acestor afirmaþii, soldaþii americani erau, desigur, consideraþi mult mai disciplinaþi decît cei ruºi sau francezi.

Gebhard spune cã 5% dintre „copiii rãzboiului“, nãscuþi de femeile nemãritate din Germania de Vest ºi Berlinul de Vest, pînã la mijlocul anilor 1950, au fost „o consecinþã a violului“. 1.900 dintre aceºti copii ar fi ai soldaþilor americani. Puritatea rasei a devenit o amintire. Gebhardt estimeazã cã, în medie, au existat 100 incidente de viol, raportate la fiecare naºtere.

e ed d ii t to or r ii a a ll e e

Povestea este inspiratã din fapte reale, eroul principal, Ricci, trãind ºi relatînd tot ceea ce veþi gãsi în paginile acestei cãrþi. A apelat la Dan Alexandru, din dorinþa de a avea pe cineva care înþelege prin ce a trecut ºi de a face din simpla lui poveste un simbol. ªtiind cã Dan Alexandru Tano este printre cei care au fost pe metereze la multe din mitingurile la care s-a luat atitudine împotriva celor care conduc România, a considerat cã este în mãsurã sã-i facã pe toþi cei care vor citi aceastã carte, ºi în special pe tineri, sã înþeleagã lupta interioarã care s-a dat în personajul Ricci atunci cînd a hotãrît sã-ºi ia soarta în propriile mîini.

Cartea este un amalgam de sentimente: dragoste, vinovãþie, pasiune, voinþã, dãruire, putere, curaj.

Toate prezentate într-o frumoasã poveste, în care cu toþii ne putem regãsi.

Drama care rãzbate din rîndurile acestui roman este drama întregului nostru popor, care-ºi pierde identitatea. Prin plecarea copiilor noºtri în þãri îndepãrtate, sîntem de mii de ori mai sãraci, nu numai spiritual, dar ºi material.

Ca timp, sîntem plasaþi în perioada 1994-2000, cînd încã porþile Occidentului nu ne erau deschise, ºi cînd Orientul cãuta forþã de muncã ieftinã ºi bunã. Atunci a fost un exod al muncitorilor fantastic, chiar dacã erau condiþii vitrege, soarele fiind inamicul numãrul 1 al tuturor celor care ajungeau pe Tãrîmul Fãgãduinþei. Chiar ºi aºa, cu mic, cu mare,

bãrbaþii plecau sã munceascã, pentru a aduce acasã bãnuþi pentru cei dragi. Era greu, depãrtarea de casã era uneori imposibil de suportat, mai ales într-o þarã total diferitã ºi cultural, ºi religios.

Diferenþa dintre ceea ce se întîmpla atunci ºi ceea ce se întîmplã acum este cã acei oameni doreau sã se întoarcã la familiile lor, pentru cã mai exista speranþa într-o viaþã mai bunã în România.

Acum, din pãcate, ne pleacã valorile, doctori, ingineri, profesioniºti de marcã, în cãutarea unui loc de muncã decent, dar ºi bine plãtit. ªi nici gînd sã se mai întoarcã.

Asta este tragedia acestei naþii, ºi asta rãzbate din paginile acestei cãrþi. Lupta surdã pentru supravieþuire nu se mai dã doar în plan material, ci ºi politic, economic, social. Sîntem minþiþi în fiecare zi, ne sînt servite tot felul de gogoriþe, doar, doar le înghiþim ºi tãcem din gurã. Dar românii nu mai vor sã tacã, aºa cum nici cei plecaþi în þãri strãine nu mai vor sã o facã.

Dreptatea e a celor mulþi, nu a cîtorva cîrpaci de profesie, care vor sã conducã o þarã dupã ureche.

Lupta lui Ricci, cu destinul lui, cu vicisitudinile vieþii în pribegie, este ºi lupta noastrã, a celor care iubim România ºi vrem sã trãim aici în liniºte ºi pace, dar ºi în condiþii normale. Cartea „Îngerul scãpat din iad“ este o carte-simbol, o carte-manifest a celor buni ºi drepþi, a celor care au ceva de spus. Vã invitãm sã lecturaþi aceastã carte, pentru cã, în mod sigur, veþi regãsi în ea ceva din propria persoanã, cu frãmîntãri, temeri, bucurii ºi speranþe. Tirajul este limitat, aºa cã nu ezitaþi sã o cãutaþi în librãrii ºi sã o adãugaþi la cãrþile bune din biblioteca personalã.

CARMEN IONICÃ

O altã estimare, oferitã de profesorul american de criminologie Robert Lilly, care a examinat cazurile de viol în care au fost condamnaþi militarii americani, vizeazã 11.000 de asemenea incidente, comise pînã în noiembrie 1945. Cartea lui Gebhardt este importantã din altã perspectivã: timp de mai multe decenii, s-a crezut cã soldaþii americani nu ar fi fost nevoiþi sã comitã asemenea violuri, deoarece femeile se ofereau singure pentru anumite avantaje, ceea ce e fals. „Nu existã nici o menþiune concretã, nici o mãrturie publicã, nici o scuzã“, scrie Gebhardt. S-ar putea ca actualele generaþii din Germania sã fie mai puþin ariane precum cele dinainte de cel ce-al Doilea Rãzboi Mondial...

(Sigur, nici nu conteazã mitul arian, eu însumi fiind o corciturã germanmaghiar-evreu-român, avînd în sînge toate calitãþile acestor rase. Numai cã aceastã combinaþie a fost liberconsimþitã.)

Nu doar sovieticii au comis crime sexuale. Dacã existenþa unor asemenea fapte era cunoscutã, nu se ºtia amploarea fenomenului. Care era atribuit aproape în exclusivitate soldaþilor sovietici. Anglo-americanii au fost scuzaþi, la adãpostul dispreþului faþã de victime, altã ipocrizie propagandisticã. Sãptãmînalul german „Focus“ noteazã: „Oamenii, ºi mai cu seamã istoricii, au presupus la vremea respectivã cã femeile au profitat de pe urma acestor contacte”. Istoricii isterici. Sã profiþi de pe urma unui viol? Într-o conferinþã la Berlin, cercetãtoarea germanã a arãtat cum imaginea soldaþilor lui Stalin, aruncîndu-se asupra femeilor fãrã apãrare, s-a impregnat în imaginarul colectiv: „Ce nu se ºtia era cã în alte pãrþi ale Germaniei, ceilalþi soldaþi aliaþi au violat nemþoaice în acelaºi fel”. Potrivit calculelor fãcute de cercetãtoarea germanã de la Universitatea din Konstanz, sovieticii au comis efectiv 590.000 de violuri, din cele 860.000 înregistrate, iar americanii 190.000 de violuri (asupra nemþoaicelor, desigur), francezii (50.000) ºi britanicii (30.000).

Radioul german Deutschlandfunk subliniazã faptul cã administraþia practic nu mai exista ºi cã majoritatea victimelor au preferat sã tacã din ruºine. Unele s-au

sinucis. Lucrarea „Cînd au venit soldaþii” se bazeazã pe o sumã de arhive neexploatate: documente militare, relatãri ale preoþilor sau cereri de avort. Doamna istoric menþionatã a reuºit sã punã mîna pe 500 de rapoarte adresate de preoþii bavarezi Episcopiei din München în care sînt consemnate abuzurile soldaþilor americani ºi, „ocazional”, francezi; violuri, adesea în grup, în aproape toate satele. Preoþii vorbesc despre o veritabilã „vînãtoare de femei ºi de fete”, violate ºi uneori ucise dupã aceea. Mulþi copii germani aparþin unui total de 1.900 de taþi americani.

Sãptãmînalul „Der Spiegel“ afirmã: „Dacã numãrul de victime ar fi atît de ridicat, este aproape sigur cã au existat mai multe rapoarte despre aceste violuri în arhivele spitalelor sau ale autoritãþilor sanitare, sau rapoarte ale martorilor oculari.”

Care au dispãrut? Publicaþia conchide cã Miriam Gebhardt este „incapabilã sã prezinte dovezi suficiente”. „Der Spiegel“, parcã aservitã intereselor propagandei aliate, face apel la o altã estimare, cea a profesorului de criminologie american (!) Robert Lilly, care a examinat cazurile de viol judecate în tribunalele militare americane. Lilly a ajuns la o cifrã mult mai micã, de 11.000 de agresiuni sexuale. Evident cã americanul nu putea ajunge la o cifrã mai mare. Iatã, se ajunge la concluzia cã „Este timpul pentru o anchetã serioasã”. Dacã cifrele sînt contestate, presa germanã recunoaºte totuºi cã lucrarea lui Miriam Gebhardt face schimbãri într-un mit într-o þarã care are probleme sã vorbeascã despre suferinþele sale.

Cotidianul „Tageszeitung” salutã însã lucrarea, estimînd cã „este timpul pentru o anchetã serioasã”, la fel ca sãptãmînalul „Focus”, care laudã „analiza profundã a evenimentelor, a cãror umbrã se întinde pînã astãzi”. Dacã armatele aliate au pedepsit multe dintre aceste violuri, pînã acum nu a existat o recunoaºtere oficialã a fenomenului ºi, cu atît mai puþin, scuze oficiale, subliniazã Miriam Gebhardt.

ERWIN LUCIAN BURERIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 31 august 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (86) Pãlãrii cu pene de cocoº (1) Cînd aveam 2 ani ºi sora mea abia se nãscuse, am plecat în comuna Sieuþ, unde tata a preluat de la sora sa prãvãlia. În sat ni se spunea BÎRSANI ºi eram consideraþi bogaþi. Prãvãlia, cîrciuma ºi lãptãria aduceau un venit substanþial. Mama vindea în prãvãlie, tata în cîrciumã, iar cele douã servitoare se ocupau cu treburile gospodãreºti. Mama, deºi avea doar ºcoala primarã, cînd calcula „din minte” se putea lua la întrecere cu un calculator. Adunare, scãdere, înmulþire, împãrþire, pe toate le fãcea cît ai clipi, abia pe urmã trecîndu-le pe hîrtie. Din pãcate nu i-am semãnat. Pentru mine, matematica a fost bau-bau. La ºcoalã, cînd învãþãtorul testa cunoºtinþele noastre la tabla înmulþirii, eu ºtiam foarte bine cã 5 x 5 fac 25 ºi 6 x 6 fac 36, pentru cã rimau. Beþele pe care le-am primit în palme cînd am fost „descoperitã”, n-au stat la gînduri sã mã înveþe tabla înmulþirii. Dormitorul meu ºi-al sorei mele avea mobilã albã foarte frumoasã. Cînd pãrinþii ne cumpãrau rochii de la Bistriþa, ele trebuiau sã fie la fel, altfel „ne bãteam”. De fapt, sora mea, deºi mai micã, de multe ori „mã bãtea” ºi, deºi nevinovatã, tot eu „îmi ceream iertare”.

Acest sat din Ardeal, ascuns dupã un deal pe care toamna rîdeau în soare ciorchine de mãrgãritare, cu frunzele aurii din bogatele vii ce curgeau în potir, a-nglobat istorie pentru un veac. În prãvãlia noastrã se vindeau de toate: mãrgele colorate, paiete, sãpunuri parfumate, mãsline mari ºi cãrnoase, în uleiul lor scãldate, în bidonaºe de metal pictate cu ramuri de mãslin. Halva ºi cafea, roºcove ºi portocale, ciocolatã, opinci, pînzã topitã ºi cîte ºi mai cîte. Plata, în loc de parale se fãcea în produse naturale, un ou echivalînd cu-n leu. În sat, fetele umblau desculþe, doar eu, sora mea ºi fata popii aveam pantofi de lac, volane la fustiþe ºi funde la codiþe, iar cu „haine domneºti” erau îmbrãcaþi

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (10)

Alfred Mendelsohn S-a nãscut în Bucureºti, la 17 februarie 1910, într-o familie de muzicieni. Tatãl sãu, Leon Mendelsohn, a fost prim-violonist al Orchestrei Filarmonicii din Bucureºti, colaborator al maestrului George Enescu în numeroase concerte camerale, precum ºi compozitor al unor lucrãri simfonice ºi camerale, iar mama sa era pianistã, cu o bogatã activitate concertisticã.

Alfred Mendelsohn ºi-a fãcut studiile muzicale în cadrul Seminarului de ºtiinþe muzicale al Universitãþii din Viena, unde absolvã cu succes armonia, contrapunctul, compoziþia, orga ºi dirijatul de orchestrã în 1931. În acelaºi an terminã ºi Facultatea de filozofie din Viena. Revenind în Bucureºti, muzicianul îºi continuã studiile muzicale cu Alfonso Castaldi ºi Mihail Jora.

Debuteazã în viaþa muzicalã la Teatrul Banatului din Timiºoara, ca dirijor, în 1934, conducînd un spectacol cu opereta ,,Þara surîsului”, de Lehar, fãrã a întrezãri atunci cã, în amurgul vieþii, va scrie el însuºi o operetã. ªef de muzicã militarã (1936-1940), corepetitor (1945), dirijor la Opera Românã din Bucureºti (1946), profesor de compoziþie, orchestraþie ºi contrapunct la Conservatorul din Bucureºti (din 1948), Alfred Mendelsohn a fost prezent în viaþa muzicalã româneascã în aproape toate sectoarele ei. Dacã þinem seama de bogata lui creaþie componisticã, de faptul cã a dirijat mulþi ani, apãrînd ºi la pupitrul orchestrelor simfonice din þarã, cã la clasele lui s-au perindat numeroºi studenþi, deveniþi apoi muzicieni importanþi, cã mulþi ani a fost secretar ºi apoi vicepreºedinte al Uniunii compozitorilor români, ne dãm seama de multiplele preocupãri ºi de forþa de muncã a acestui muzician, decedat în plinã maturitate creatoare (9 mai 1966).

doar bîrsanul, bîrsãniþa - adicã tata ºi mama -, notarul, învãþãtorul ºi preoteasa.

Mama era foarte cochetã. Sãptãmînal mergea la Bistriþa sã aducã marfã pentru prãvãlie ºi venea coafatã cu niºte bucle peste care punea un fileu (o plasã) foarte fin, pentru a le pãstra impecabile. Þin minte cã avea douã pãlãrii: una roºie de fetru, cu panã, ºi una neagrã, cu voaletã. Rochii frumoase, scurte pînã la genunchi, pantofi cu toc ºi poºetã, lucru rar pe atunci.

Tãrãncile din sat purtau fuste de pînzã, catrinþe, ºi umblau desculþe. Doar cînd mergeau la bisericã se încãlþau cu opinci. Duminica erau ºi ele foarte elegante în costumele naþionale cusute cu mãrgele ºi paiete, cu flori la pãlãrii ºi cu fuste albe plisate ºi catrinþe brodate.

Copilãrie fericitã, cît era ziua de mare, zburdam printre dealuri. Dar Timpul ne urcã ºi ne coboarã pe scara imaginarã, aducîndu-ne în dar filele din calendar.

O filã din calendar, într-o noapte de coºmar, ne-a adus în dar „Pãlãriile cu pene de cocoº”. Trezitã din somn de un zgomot infernal, speriatã, am privit pe fereastrã. Pe stradã curgea rîu de cizme în pas cadenþat, cu pene de cocoº pe cap. Era furtunã de o limbã strãinã.

A doua zi, la ºcoalã, alte abecedare ºi-o altã învãþãtoare, pistruiatã, grasã ca un sac, care striga la noi „beszelni, beszelni, mogghiar orsag”, iar steagul s-a colorat în roºu, alb, verde. Nu ne venea a crede, ºi ochii cît o ceapã încercau sã priceapã - ce o fi ce o fi beszelny, iar învãþãtoarea, cu bãþul în palme ne plesni.

Dupã puþin timp, regimul horthyst l-a condamnat la 3 luni de închisoare pe tata, pentru cã a „omis” sã declare un sac de zahãr ºi unul de fãinã (ai noºtri), pe care îi ascunsese în pod, de teama cã ne vor lua tot. Într-o searã, mama a fript un pui, a fãcut plãcinte ºi, în timp ce frãmînta, plîngea, plîngea... La miezul nopþii, tata a venit tiptil în dormitorul nostru, ne-a sãrutat pe mine ºi pe sora mea, apoi a plecat. A trecut graniþa clandestin, pentru a scãpa de pedeapsã.

A fost ultima noapte cînd am mai avut tatã.

Rãmase singure, fãrã apãrare, drept pedeapsã cã tata a fugit, „pãlãriile cu pene de cocoº” ne-au scos din casa noastrã, din bunurile noastre, fãrã nimic, în STRADÃ. (va urma) LILIANA TETELEA A compus mult ºi în toate genurile -. de la ampla simfonie cu orgã, de la operã ºi oratoriu pînã la miniaturile vocale ºi instrumentale destinate studiului în ºcoli.

O clasificare a tuturor lucrãrilor compuse de Alfred Mendelsohn ar ocupa mult spaþiu ºi nu ne propunem s-o facem aici. Menþionãm doar: 9 simfonii (1944-1964), o simfonie de camerã (1961), o simfonietã (1947), triouri, cvintete ºi sextete pentru instrumente de coarde sau de suflãtori, 10 cvartete de coarde, balade, 3 cantate (19531960), 8 poeme simfonice, 4 suite pentru orchestrã, 4 oratorii (1956-1960), 2 balete (Harap Alb, 1948; ºi Cãlin, 1956), 4 opere (Imnul iubirii, 1946; Meºterul Manole, 1949; Michelangelo, 1964; Spinoza, 1966), muzicã de scenã (la 4 piese de teatru), piese pentru vioarã (concerte, concertine, sonate, suite, preludii, miniaturi), piese pentru pian (concerte, sonate, miniaturi), piese pentru violoncel, flaut, trompetã, clarinet, corn, violã, orgã, lieduri, coruri etc. La toate acestea se adaugã lucrãri instrumentale cu carcter didactic, pentru vioarã sau pian, ºi 4 lucrãri teoretice de amplã analizã: Solfegii polifonice (1962), De la portativ la partiturã (1962), Melodia ºi arta înveºmîntãrii ei (1963), Consonanþe ºi disonanþe (în manuscris).

A compus ºi o operetã, ,,Anton Pann” (1963), cu puþin timp înainte de a muri, ca o aducere aminte parcã a primilor lui paºi în viaþa muzicalã, atunci cînd a dirijat la Timiºoara opereta lui Lehar. În compoziþie, Alfred Mendelsohn a dovedit un mare meºteºug, o mare forþã de concentrare ºi sintetizare, compunînd lucrãri ample într-un timp relativ scurt. A realizat nenumãrate pagini de mare valoare artisticã. O melodicã de largã respiraþie, cu frecvente momente de inspiraþie popularã, atît tematicã, cît ºi modalã, o polifonie cu un evident caracter cromatic ºi poliritmic, un echilibru orchestral pronunþat, iatã doar cîteva trãsãturi specifice creaþiei sale. În alegerea temelor, a subiectelor sau momentelor lucrãrilor sale dramatice destinate teatrului muzical, compozitorul s-a orientat de fiecare datã cãtre simbolul

CIOBURI DE GÎNDURI

De ce, minciunã?

De ce, minciunã, mã loveºti?

De ce-mi pui lacãte la gurã?

De ce spui lumilor poveºti Fãrã decenþã ºi mãsurã.

De ce cãtuºe-mi pui pe cer?

De ce în mine stingi lumina?

De ce n-accepþi cã-n efemer Tu porþi din temelie vina?

De ce, minciunã, mã ucizi Cu sînge rece, ca o fiarã?

Unde sînt, Doamne, cei lucizi? ªi unde-n spirit primãvarã?

Din colbul vremii meditãm O ridicare pe mãsurã...

Dar idealul îl ratãm În timp ce umbrele ne furã. Împleticindu-ne ca orbii În legi, în sensuri ºi în drum, Ne dau ocol de-o vreme corbii Din zãrile pierdute-n fum. ªi-n timp ce pe nedrept prosperã Doar cel ce binele împarte, Speranþa noastrã se transferã În lumi de dincolo de moarte.

Privind cu nostalgii în urmã La ce sã speri într-o rãscruce?

Ne pleacã pruncii, tristã turmã, ªi noi rãmînem tot pe cruce.

Ni-s ochii umezi ca de-o rouã ªi am ajuns precum livada Ce s-a-mbrãcat în hainã nouã ªi-n alba floare ca zãpada.

Nu e de-ajuns spre-a Fi în clipã Doar rodul trudei tale sfinte, Trãieºti o tragicã risipã Ce nu încape în cuvinte. ªi-n toatã grava rãtãcire Ce Þara a secat-o-n sate, În drumul tãu spre fericire Ai toate cãile trasate.

Minciuna este suveranã Acum pe toate cîte ai...

Sã-þi dai luminã de pomanã ªi-apoi sã pleci plîngînd la rai.

O, Doamne, iarna cum ne prinde ªi Iuda cum pe-arginþi ne vinde!

ILARION BOCA, 9 august 2018 eroului sãu, cãtre sensul filozofic, pe care-1 desprinde din etica personajului. Dupã cum însuºi mãrturiseºte, Alfred Mendelsohn a fost atras, atunci cînd ºi-a ales ca erou al operetei sale pe Anton Pann, de agerimea ºi subtilitatea ,,dascãlului de muzîchie”, de spontaneitatea ºi iscusinþa acestui neobosit meºter al cuvîntului ºi al sunetului, privindu-1 permanent cu o neþãrmuritã admiraþie. ªi s-a strãduit sã creeze pagini cît mai expresive, în spiritul epocii ºi al muzicii lui Anton Pann, al cîntecelor de lume pe care eroul nostru le rãspîndea pretutindeni, prin tîrgurile ºi iarmaroacele de la oraºe ºi sate. I-a ironizat pe „franþoziþi“, a lãsat-o pe Anica sã-i cînte din inimã lui bãdiþa Anton, ne-a reamintit cum „cel isteþ ca un proverb” îi lua în rãspãr pe neisprãviþi, pe ºmecheri, ºfichiuindu-i cu gluma, cu ironia sa înþepãtoare...

Astfel ne motiveazã compozitorul varietatea expresivã, stilul divers al muzicii sale în aceastã lucrare, fãcîndu-ne sã înþelegem de ce ºi-a ales acest erou pentru o operetã pe care, nu fãrã temei, a intitulat-o: ,,Anton Pann sau Povestea vorbei - Snoavã liricã...”. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 31 august 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Ce-ar fi fost Basarabia fãrã Unirea de la 1918 (1) În Parlamentul Republicii Moldova, un deputat (Vlad Bãtrîncea), dupã un discurs dur îndreptat contra simpatizanþilor României din Republica Moldova, a rupt în public harta României Mari. Poate cã e dreptul sãu, dar aº dori sã-i transmit acestui deputat unele date istorice care, dacã le-ar fi cunoscut, poate nu s-ar fi grãbit sã facã acest gest. Sã-i explic ce ar fi fost Basarabia dacã din 1918 nu ar fi fãcut parte din România Mare, cea pe care o detestã în aºa mãsurã încît sã rupã aceastã hartã ce reprezintã o bucatã de istorie. Iar în aceastã perioadã istoricã de 22 de ani, între 1918 ºi 1940, Basarabia s-a aflat la adãpost de cel mai criminal regim pe care l-a cunoscut omenirea, regimul comunist. Înainte sã vã descriu, pe bazã de documente, cum ar fi arãtat Basarabia dacã în 1918 nu s-ar fi unit cu România, e necesarã o foarte scurtã privire retrospectivã istoricã.

Basarabia pînã la 1918 Pînã la 1812, Basarabia a fost parte integratã a voivodatului Moldovei. Nicãieri, niciunde, în nici un document sau cronicã, în nici o scrisoare a domnilor moldoveni sau chiar a duºmanilor acestora, nu apare vreo referire cã teritoriul dintre Prut ºi Nistru ar fi cumva deosebit cu ceva, teritorial sau al neamului ce-l stãpînea, ar fi fost cu ceva deosebit faþã de Moldova dintre Prut ºi Carpaþi. Alexandru cel Bun, ªtefan cel Mare, Petru Rareº, Ion Vodã cel Cumplit, ºi mulþi alþii, inclusiv domnii fanarioþi, au stãpînit, au administrat ºi s-au luptat pe aceste teritorii comune, de la Nistru pînã la Carpaþi, ºi de multe ori dincolo de Nistru. Chiar ºi atunci, în scurte perioade, în care erau doi conducãtori, ca de exemplu în timpul fiilor lui Alexandru cel Bun, ªtefan ºi Iliaº, þara era oarecum împãrþitã nu pe Prut, ci între nord ºi sud, în Þara de Sus ºi Þara de Jos. Prutul nu a fost sub nicio formã ºi în nici un moment pînã la 1812, hotar de þarã sau hotar intern, la fel cum nu a fost vreodatã Siretul. Nu acelaºi lucru se poate spune despre alte provincii medievale, care nu au avut unitatea teritorialã a voivodatului Moldovei, ba chiar au fost împãrþiþi în provincii care de multe ori s-au luptat între ele. Sã ne amintim cazurile Burgundiei ºi Franþei, care acum fac parte din Franþa, al regatelor ºi provinciilor italiene care sute de ani s-au luptat între ele ºi acum fac parte din Italia, de cazul landurilor germane care se unesc abia la 1870, în rest istoria lor medievalã este plinã de conflicte ºi rãzboaie fratricide. Puteþi sã-mi daþi un exemplu de rãzboi între Basarabia ºi voivodatul Moldovei, sau ºi mai puþin, de vreo disputã teritorialã, sau vreun act în care ar apãrea vreo diferenþã între locuitorii din stînga ºi din dreapta Prutului? Existã cumva vreo scriere anterioarã lui 1812 care sã facã vreo diferenþã între locuitorii din stînga ºi din dreapta Prutului? Dacã da, publicaþi-o, dacã nu, toatã teoria referitoare la un popor diferit la stînga Prutului e o tîmpenie, ca ºi cei ce o susþin ºi promoveazã.

Se pot da multe nume de contemporani, majoritatea zdrobitoare în stînga acestui rîu. La 1812, lucrurile se schimbã. În urma rãzboiului ruso-otoman din 1806-1812, Rusia ocupã ambele þãri române, dar ameninþaþi de invazia pregãtitã de Napoleon ºi declanºatã în 1812, ei se mulþumesc cu Basarabia, deºi ceruserã în tratatul de pace mult mai mult, respectiv ambele þãri româneºti. Provincia de pînã la Prut e botezatã Basarabia, fãrã vreo noimã sau logicã istoricã, din moment ce

Basarabii stãpîniserã doar Bugeacul în Secolul al XIV-lea, dar era doar o pãcãlealã ruseascã pentru tratatul de pace. Despre asta s-a scris destul de mult, nu vreau sã insist, am fãcut-o în alte articole. Soarta Basarabiei e decisã, aceastã provincie româneascã va trãi timp de mai bine de o sutã de ani sub apãsarea unui imperiu crud, cel þarist. Românii, sau moldovenii, cum doriþi sã le spuneþi, vor fi lãsaþi pradã celui mai cumplit experiment de deznaþionalizare al timpului, depãºit doar de experimentul comunist ce îi va urma. Spre comparaþie, ce nu au realizat ungurii în o mie de ani în Transilvania, erau pe cale sã realizeze ruºii în o sutã de ani în Basarabia.

Respectiv totala deznaþionalizare a bãºtinaºilor, locuitorii români. Situaþia românilor din Basarabia, a drepturilor lor, a fluctuat în funcþie de situaþia imperiului þarist. La 1812 i s-a acordat o mare autonomie, pentru a uºura ideea integrãrii în marele imperiu, autonomie anulatã la 1828, cînd Basarabia este transformatã în simplã gubernie ruseascã. Drepturile românilor sînt anulate, ºi aºa vor fi cu scurte pauze ºi excepþii, în perioada în care Imperiul Þarist este în declin.

La 1856, în urma înfrîngerii din rãzboiul Crimeii, Bugeacul, respectiv sudul Basarabiei, revine la Moldova, fiind pierdut ulterior la 1878. Soarta basarabenilor a fost cruntã, ei fiind deznaþionalizaþi prin toate mijloacele, inclusiv prin bisericã, care fãcea slujbele doar în limba rusã.

Moldovenii aveau drepturi naþionale doar atunci cînd imperiul trecea prin faze de crizã, iar cînd era puternic, pumnul absolutismului þarist se strîngea ºi mai tare, anulînd iarãºi toate drepturile cu greu obþinute. Din aceastã perioadã provine ideea rãspînditã de propaganda rusã, preluatã de comuniºti ºi accentuatã de Rusia postcomunistã, cea conform cãreia moldovenii nu sînt români, ci orice altceva, numai români nu. Cu toate cã pînã la 1812 nu a existat vreo frontierã statalã, etnicã sau culturalã, sau de orice altã naturã, pe rîul Prut, propaganda rusã a reuºit, dupã cum vedem ºi astãzi, sã fie crezutã de mulþi locuitori a republicii Moldova, vorbitori de limbã românã, dar care ei o considerã moldoveneascã, diferitã de limba românã.

Propaganda rusã a reuºit prin metoda aliatului de moment al U.R.S.S., al cãrei exponent, Goebbels spunea: Minþiþi, minþiþi, minþiþi, ceva tot va rãmîne! Au minþit de atîtea ori, încît sînt mulþi care cred. Cu toate cã încã din secolul XIX, au fost mari autori ruºi, oameni de stat, persoane importante în politica rusã care au recunoscut deschis cã aceºti moldoveni sînt români. Minciunã dejucatã chiar de autorii ei.

O Basarabie independentã la 1918? (1) Nu insist aici asupra circumstanþelor în care s-a produs actul de la 27 martie 1918, cînd Basarabia s-a unit cu România. Dar trebuie amintit în ce circumstanþe groaznice România a gãsit resurse ca sã aducã liniºtea între Prut ºi Nistru, prin forþa armelor, deºi situaþia ei era dintre cele mai cumplite. Deºi România e învingãtoare la Mãrãºeºti ºi Oituz în vara lui 1917, armata rusã se desfiinþeazã ºi cere pace, iar românii, rãmaºi singuri pe imensul front de est, va trebui sã cearã ºi ea armistiþiu ºi sã înceapã tratativele ce vor duce la pacea grea de la Buftea-Bucureºti, pace care nu a fost ratificatã niciodatã de regele Ferdinand. (va urma) CRISTIAN NEGREA

Consecinþele trãdãrii în Rãzboiul de la Nistru (1) În primãvara anului 1992, prima rafalã de mitralierã la Cocieri-Dubãsari a produs moartea unor oameni paºnici ºi începutul a ceea ce în istorie va rãmîne ca Rãzboiul pentru independenþa ºi integritatea Republicii Moldova. Cu acest prilej, în ultimul sfert de veac, la 2 martie, românii basarabeni ºi cei transnistreni, deopotrivã, comemoreazã Ziua Memoriei. Cu flori, cu tristeþe, revoltã ºi resemnare, retrãim actul de acum 26 de ani, cînd, sfidînd democraþia europeanã, mercenarii ruºi, nãimiþi de prin toate colþurile incomensurabilului spaþiu ex-sovietic au nãvãlit peste Moldova suveranã pentru a combate „fascismul românesc“ ºi ca sã „salveze“, chipurile, socialismul. În fapt, pentru a restaura fostul imperiu care începuse sã scîrþîie grav, din toate încheieturile, ca o corabie putredã, ce risca sã se scufunde în apele oceanului. Totul a început de la prãbuºirea sistemului socialist mondial ºi dezmembrarea U.R.S.S. în 15 state independente ºi transformarea într-un proces principal în istoria umanitãþii sfîrºitului de Secolul al XX-lea, evenimente în învolburarea cãrora a fost prinsã ºi Basarabia, ocupatã de imperiul rus ºi sovietic timp de 200 de ani.

Un rãzboi al Rusiei contra suveranitãþii ºi independenþei Republicii Moldova, un rãzboi împotriva reunirii cu România Începînd cu anii 1988-1990, în fosta Republicã Sovieticã Socialistã Moldoveneascã se constituie Miºcarea de Eliberare Naþionalã, care a luptat pentru libertate, dezrobire ºi Unire cu Þara-Mamã, România. În scopul pãstrãrii sistemului sovietic, rusesc, în Republica Moldova ºi alte regiuni ale U.R.S.S., ruºii au organizat confruntãri politice ºi conflicte militare. În acea perioadã, serviciile de securitate ruse (K.G.B.) au organizat evenimente destabilizatoare, în care a fost inclus ºi un program de luptã contra Republicii Moldova. Forþele Kremlinului: nomenclatura de partid, K.G.B.-ul, armata din districtul militar Odesa, subunitãþile de spionaj ºi contraspionaj ale Armatei a 14-a au acþionat clandestin, au pregãtit cadre specializate ºi executanþi, creînd acele structuri ilegale, care, în 1991, au declanºat conflictul militar. Tot atunci a luat fiinþã Consiliul directorilor întreprinderilor mari ºi a Complexului militar industrial, condus de Moscova, personal de Preºedintele Sovietului Suprem al U.R.S.S., A.I. Lukianov, în fapt capul de pod împotriva „fasciºtilor“ români, din Republica Moldova, declarat la Tiraspol. Activitatea distructivã, de formare a republicilor separatiste în Transnistria ºi Gãgãuzia, a fost realizatã de Igor Smirnov ºi oficialii ruºi de la Moscova, deputaþii: Travkin, Jirinovski, Ruþkoi, Morozov, Graciov, inclusiv de ex-preºedinþii Gorbaciov ºi Elþin. Aºadar, ce a avut loc în Republica Moldova: Un conflict social? Un conflict armat? Un rãzboi civil? Un rãzboi pentru integritatea ºi independenþa Republicii Moldova? Din cercetãrile efectuate, studiile ºi documentele analizate, constatãm cã din 1990 ºi pînã la 5 august 1992, a fost un rãzboi declanºat de fosta U.R.S.S. contra Republicii Moldova, un rãzboi tactic de tip nou cu operaþiuni militare, ofensive, retrageri, diversiuni, incidente pe toata linia frontului, începînd cu nordul Moldovei: Otaci, Soroca ºi terminînd cu Talmaza, Ciobruciu, Palanca, localitãþi amplasate de-a lungul rîului Nistru. Pentru Republica Moldova, acest rãzboi a însemnat apãrarea propriei independenþe ºi integritãþi. Caracterul ºi conþinutul evenimentelor nu trebuie minimalizate. Acesta a fost un rãzboi al Rusiei contra suveranitãþii ºi, independenþei Republicii Moldova, a fost un rãzboi pentru a împiedica unirea Republicii Moldova cu România ºi restabilirea dominaþiei geopolitice a Rusiei în aceastã regiune. Acest fapt a fost confirmat de serviciile de contrainformaþii moldoveneºti, dar ºi de oficialitãþile ruseºti de la Moscova.

Agenþi ai K.G.B.-ului sovietic al Moldovei, transferaþi cu munca operativã la Tiraspol Ruºii ºi separatiºtii din Transnistria au acþionat rapid ºi consecvent împotriva organelor de drept ale Republicii Moldova. În august 1990, ruºii au organizat un referendum pentru dezmembrarea Moldoveiºi formarea Republicilor autonome la aºa numita cerere a minoritãþilor naþionale ruse, ucrainiene ºi gãgãuze, iar în septembrie al aceluiaºi an, au instalat structuri anticonstituþionale: guvern, miliþie, procuraturã etc., în aºa numita „Republicã Autonomã Socialistã Moldoveneascã Nistreanã“.Toate organele legitime de stat ale Republicii Moldova de pe teritoriul Transnistriei au fost anihilate cu ajutorul organizaþiilor paramilitare, batalioanelor de cazaci ruºi, amplasate în toate localitãþile de Est ale Republicii. Toate aceste scenarii erau conduse de la Moscova de A. I. Lukianov ºi coordonate cu A. Bolºakov, I. Smirnov, I. Blohin - ºovini rusofili ºi mancurþii moldoveni autohtoni: Gh. Maracuþa, A. Caraman, M. Kindighelean, Gh. Eremia, V. Voronin, P. Lucinschi, A. Sangheli, V. Moþpan ºi alþii. Dupã rebeliunea din august 1991, A. Lukianov a fost arestat, apoi eliberat pentru a prelungi scenariul început ºi lupta subversivã împotriva Republicii Moldova, iar toate forþele proimperiale ruse au rãmas în Transnistria. Mai mult decît atît, în aceste raioane s-au cuibãrit foarte multe persoane din serviicile secrete ruse, implicate în evenimentele tragice din Riga, Vilnius ºi Kaukaz. O mare parte din lucrãtorii K.G.B.-ului sovietic al Moldovei sa transferat cu munca operativã la Tiraspol. Activitatea militaro-separatistã a fost preluatã ºi personal coordonatã de cãtre generalul A. Ruþkoi, vicepreºedintele Rusiei. Încercãrile guvernului Moldovei de a interzice activitatea separatiºtilor, arestarea K.G.B.-iºtilor, liderilor separatiºti (I. Smirnov, G. Pologov, Kindighelian º.a.), s-au soldat cu eºec. Grevele „femeilor în colanþi“ din Tiraspol, conduse de liderul organizaþiei separatiste de femei, Nina Andreeva, nu numai cã au pricinuit daune economiei Moldovei, dar au paralizat activitatea Societãþilor comerciale, cãilor ferate ºi structurilor de stat ale guvernului Muravschi. (va urma) Colonel (r) conf. univ. dr. ing. ANATOL MUNTEANU, Membru A.O.ª.R.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 31 august 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

Strãini români ºi strãini dintre români (urmare din pag. 1) Ce i se rãspunde lui Giuliani? Cã nu e de fapt cine spune, cã e probabil o acþiune pe bani, pentru lobby, cã preia textele unor „corupþi” etc. Cine spune asta? Niºte neica nimeni de la USR ºi PNL, ceea ce e firesc, dar ºi ambasadorul României la Washington, George Maior! El pune la îndoialã calitatea în care scrie Giuliani, contrapunînd un mesaj „pe patul de moarte al lui John McCain“, veºnicul „copil teribil” al maºinãriei de rãzboi americane. Avea dreptul Maior sã se pronunþe la adresa lui Giuliani? Sigur, dacã avea mandat sau împuternicire din partea celor vizaþi! A avut aºa ceva? Probabil cã da – din partea celor gata sã reacþioneze dacã le sînt afectate interesele. Nu conteazã cã lovesc în interesele României, cã diferendul cu una dintre cele mai respectate ºi iubite personalitãþi americane este nu doar o greºealã, ci ºi o adevãratã trãdare.

Revenind la recent rãposatul John McCain – sincer, este ridicol sã fie considerat în România drept „un erou”! De fapt, „eroul” a fost fiul unei familii puternice ºi bogate, un tînãr care nu vedea deschiderea ºi frumuseþea anilor ’60, ci s-a dus sã-ºi facã „datoria” faþã de þarã bombardînd Vietnamul! Adicã unul dintre cele mai urîte episoade din istoria de dupã rãzboiul mondial, în care „eroul” american a jucat un rol pe mãsurã – aºternea covoare de bombe peste populaþia Vietnamului de nord! Asta fãceau „bravii” piloþi, care uneori erau ºi doborîþi de cei care îºi apãrau þara! Cãzut în prizonierat, McCain a „suferit chinuri inimaginabile”, ceea ce e foarte posibil, dar a rezistat 6 ani, timp în care a scris ºi o scrisoare în care îºi mãrturisea greºeala de a ataca Vietnamul. Atunci a fost acuzat de trãdare, dar s-a spus cã a fost scrisã sub teroarea chinurilor din lagãrul vietnamez, ceea ce posibil, iar preºedintele Nixon l-a reabilitat. Dar, deºi i-a cam ajuns cu militãria, McCain avea rãzboiul în minte, aºa cã intrînd în politicã a ajuns liderul grupãrii radicale, a „ºoimilor rãzboiului”. Ameninþãri ºi insulte la adresa „inamicilor” de care SUA nu au dus niciodatã lipsã – dintr-un singur motiv: aveau nevoie de aºa ceva pentru a vinde arme ºi pentru a ataca alte state, pentru a extinde dominaþia în întreaga lume! Da, McCain pe care îl laudã mulþi semidocþi români a fost un susþinãtor al intervenþiilor militare în Siria, Libia, Egipt – ba chiar ºi în Irak, invazie despre care anul acesta spunea cã „a fost o greºealã”. Da, a condamnat Guantanamo, dar a susþinut rãzboiul, ca mod de existenþã al SUA ca Jandarm mondial! Deci, nu are decît sã fie eroul lor, al americanilor, deºi… site-urile de condoleanþe sînt pline de înjurãturi – ale americanilor, nu ale românilor! Acesta e „eroul” care, în ultimele luni de viaþã, ne îndemna sã mergem mai departe pe calea rãzboiului, fiindcã asta era în mintea lui bolnavã… A rãzboiului intern, între români, dar ºi a înarmãrii, fiindcã, nu-i aºa, avem numai duºmani, noroc cu „jandarmul mondial” care ne apãrã – adicã ne vinde arme ºi ne bagã în rãzboaie internaþionale!

Apropo de americani – mi s-a pãrut remarcabilã o mãrturisire a unui mare intelectual român, simpatizant al SUA, dar… mai întîi român! Radu Sergiu Ruba, cunoscutul om de litere, scria fãrã menajamente: „În condiþiile în care America e implicatã, sînt de partea alianþei cu America. Dar dacã meciul ar fi numai între Rusia ºi Europa, aº fi de partea Rusiei ºi, explicit, împotriva Ucrainei, entitatea statalã cea mai þigãneºte bãftoasã de pe urma destrãmãrii URSS. Are teritorii luate de URSS, nu de ea, Ucraina, de la Polonia, Cehoslovacia ºi România. M-aº alia cu ruºii ca sã destrãmãm Ucraina. Sã fie clar: Crimeea nu a fost niciodatã a Ucrainei. A cucerit-o Ecaterina II în 1783 de la turcii suzerani ºi de la tãtari ocupanþi ai ei in illo tempore medievale. Deci, hai cu Rusia la destrãmarea Ucrainei ºi recuperarea teritoriilor româneºti: Bucovina de nord, Basarabia de nord, Basarabia de sud, patru insule de pe braþul Chilia - Dalerul Mare, Dalerul Mic, Salangic ºi Limba - plus Insula ªerpilor în Marea Neagrã”. Da, despre asta cred cã e vorba în propoziþia „partener strategic” sau relaþia cu Rusia – sau orice ºi oricînd gîndim despre România. Aºa cum spune Trump, sau aºa cum spune Putin, þara lor e pe primul loc! O lecþie pe care trebuie sã o învãþãm ºi sã nu o uitã, indiferent de „aderãri” ºi alte chestiuni trecãtoare. În concluzie, ce ne spune Giuliani – cu sau fãrã acordul lui Trump? Fiþi români pentru România, nu fiþi duºmanii voºtri ºi ai tuturor! Ce-i rãspund unii aºa-ziºi români? „Eºti un impostor, lucrezi pentru corupþi!” Ce ne spunea rãposatul reprezentant a Americii rãzboiului? „Continuaþi lupta, sînteþi înconjuraþi ºi trãiþi printre duºmani!” Ce-i spun aceiaºi români? „E un erou!”

Nu, aºa cum spuneam, acela nu e un erou pentru mine, de fapt nici un strãin de cauza noastrã naþionalã nu poate fi un erou pentru noi. Noi avem eroii noºtri, ºi spre deosebire de americani sau de ruºi, nu ºtim sã-i aºezãm acolo unde meritã: la temelia Naþiunii, care devine prin ei indestructibilã, idiferent de ce vor strãinii din afarã sau dintre noi.

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Supereroi versus divinitate Fac parte din viaþa noastrã, ne lovim de ei cam la fiecare pas. Fie cã este vorba de un film, de o pozã, de o revistã cu benzi desenate, de o figurinã sau doar de-o poveste. Conceptul de „supererou” îl ºtim de prin anii ‘30, cînd a apãrut Superman, un erou de benzi desenate, destinate în mod special copiilor. În fapt, toþi supereroii, în majoritate, îi regãsim în reviste de benzi desenate; au pornit de la cei mici, de la cei cãrora, copii fiind, le este mult mai la îndemînã sã îºi imagineze un erou care îi protejeazã, mai ales dacã familia lor nu este suficient de sudatã ºi iubitoare, sau au probleme la ºcoalã cu cei mai mari ca ei. Statutul de supererou, însã, pe mãsurã ce anii au trecut, a avansat de la statutul de bandã desenatã pentru copii la benzi desenate pentru adulþi, la filme ºi poveºti destinate celor pentru care, în mod normal, conceptul este doar unul virtual, ireal, aparþinînd basmelor ºi nicidecum realitãþii. Cu toate aceastea, însã, în ultimii 15 ani, NU numai cã numãrul „supereroilor” a crescut, dar ºi succesul la publicul matur a devenit foarte profitabil pentru producãtorii de vise.

Avem acum oameni-pãianjen, oameni-furnicã, oameni-libelulã ºi vrãjitori din alte lumi, avem rãzbunãtori, avem oameni de fier, de oþel, iradiaþi ºi verzi, ºobolani modificaþi genetic, copaci bodyguarzi. Adulþii, precum copiii de altãdatã, se bucurã de orice film de acest fel, trãiesc prin ele ºi aduc în prim-plan, de fapt, nevoia oamenilor de a se simþi protejaþi.

Dacã înþelegem ºi încurajãm aceste filme, aceste basme, destinate celor mici, copiilor care încã nu au reuºit ºi nu au cum sã înþeleagã realitãþile vieþii de zi cu zi, ne dãm seama cã succesul acestor filme la adulþi, la cei care au capacitatea de a reacþiona la provocãrile vieþii, nu poate fi înþeles pe deplin, doar dacã vom concluziona cã, de fapt, religia, Dumnezeu însuºi, a început sã piardã teren, foarte mult teren, în sufletul oamenilor.

Succesul supereroilor la populaþia maturã este un semnal clar cã omul de rînd, pe zi ce trece mai exploatat, mai stresat, se simte din ce în ce mai vulnerabil în faþa provocãrilor vieþii. Rugãciunile sale pe care, poate, cu ani în urmã, le îngîna ºi le dedica Spiritualitãþii, lui Dumnezeu, s-au lovit apoi de un refuz divin poate mult prea categoric. Atunci, în lipsa unei puteri imediate la care sã apeleze, se refugiazã ºi dã viaþã, formã ºi forþã, în mod virtual, eroilor de benzi desenate, în dorinþa de a-ºi pãstra speranþa cã poate, într-o zi, ori el poate fi un erou al propriei familii, ori poate un om bun, un erou real, îl va salva ºi-i va readuce zîmbetul pe buze.

Lipsa credinþei se simte din ce în ce mai acut în Occident, locul unde supereroii tind sã-L înlocuiascã pe Dumeneu, ºi nu existã nimic care sã opreascã aceastã formã de protest a celor care, cîndva, au fost credincioºi. Biserica însãºi, prin compromisul pe care l-a fãcut cu modernismul, a devenit din ce în ce mai slabã, înºiºi cei care fac parte din ea fãcînd erori ºi greºeli impardonabile în faþa divinitãþii.

Fapte care duc, în mod vizibil, la un recul uriaº în ceea ce priveºte credinþa în cele sfinte, în Bisericã ºi chiar în Dumnezeu. Lumea a ajuns sã priveascã la filmele cu supereroi, ca un mod de suplinire a ceea ce au pierdut sau sînt pe cale sã piardã, credinþa, pentru cã ºi-au pierdut cu totul încrederea în Bisericã, ºi, implicit, în divinitate.

Omul modern, cel care trãieºte în spaþiul virtual mai mult decît poate în cel real, doreºte acum sã ardã etape, sã fie mai repede ascultat, sã fie mai repede realizat. Cum rugãciunile sale nu se regãsesc imediat în relitatea lui, cum necazurile ºi facturile îl sufocã, singurul lui debuºeu îl reprezintã doar imginaþia ºi credinþa cã un supererou poate rezolva mai repede ºi mai precis ceva care pe el îl mãcinã. În mentalitatea colectivã, aceºti supereroi sînt acei semizei ai Antichitãþii, acele personaje nãscute din dragostea dintre muritori ºi zei, care împletesc ºi simt mult mai uºor greutãþile muritorilor, greutãþi pe care le pot revolva cu puterile divine ale zeilor din care provin. Retrãim Antichitatea, printr-o abordare modernã a vechilor mituri, fãrã sã înþelegem cã, în fapt, ne despãrþim de credinþa ultimilor 2.000 de ani. Îndepãrtarea la care asistãm acum, numãrul tot mai mare de atei, sînt fireºti ºi era de aºteptat sã existe, dat fiind cã învãþãturile care cu ani în urmã le erau ursite doar unui numãr restrîns de persoane, preoþi în mare parte, acum au pãtruns în cele mai ascunse ºi izolate localitãþi ale lumii, acolo unde minþile au permisiunea sã le asimileze. Oamenii au acum de ales dacã sã meargã mai departe pe mîna religiei sau sã îºi separe spiritul de credinþã ºi sã se dedice ºtiinþei sau ignoranþei, dupã caz. ªi pe acest fond, al neîncrederii ºi confuziei, pe care cunoaºterea îl dezvoltã, dar ºi pe fondul unei vieþi tot mai dure din punct de vedere economic, terenul pierdut de Dumenezeu în inimile ºi minþile oamenilor este treptat ocupat de aceºti semizei.

Supereroii de azi ne aratã totuºi cã existã BINE în lume, doar cã atunci cînd ieºim din sãlile de cinema, totul se risipeºte ºi viaþa de zi cu zi rãmîne la fel de provocatoare ºi prezentã ca ºi pînã atunci, iar terenul lãsat gol de credinþã devine din ce în ce mai sterp ºi lipsit de vlagã, pînã cînd un nou film cu supereroi vine sã-l mai îmbibe cu puþinã speranþã.

Mulþi dintre noi fac greºeala de a-L cãuta pe Dumnezeu în altã parte, poate chiar în acele filme, poate chiar în acei eroi, fãrã sã conºtientizeze cã Dumenzeu este prezent în fiecare gînd al nostru. Aºa cum viaþa a arãtat, în oricare din noi zace un erou, doar cã este adormit încã, ºi numai anumite împrejurãri critice îl trezesc la viaþã.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 31 august 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Tratatul de la Trianon (2) Dupã 1867, autoritãþile ungureºti au declanºat o campanie furibundã de ungurizare forþatã a românilor. Transilvania a fost încorporatã prin foc ºi sabie la Austro-Ungaria, prin ignorarea voinþei totale a românilor. Prima conflagraþie mondialã dintre anii 1914 ºi 1918, care s-a vrut, din partea Triplei Alianþe, cosacrarea stãrilor de fapt de pînã atunci, a dus la dezmembrarea imperiului dualist austroungar, dînd astfel posibilitatea românilor din Transilvania sã-ºi manifeste voinþa înãbuºitã de veacuri, anume aceea de a se uni cu fraþii lor de peste Munþii Carpaþi, cu moldovenii ºi muntenii. În acest fel, s-a reuºit constituirea îndreptãþitã a unitãþii de limbã, neam, teritoriu ºi culturã comunã. Voinþa românilor transilvãneni a fost obiectivã ºi de necontestat, pentru cã Transilvania nu a fost niciodatã pãmînt unguresc.

De remarcat cã între anii 1913 ºi 1914, au avut loc tratative româno-ungureºti, iniþiate chiar de cãtre Ungaria, prin contele Tisza Pista, primul-ministru al Ungariei austriece. Onisifor Ghibu, participant la acele tratative, din partea românilor transilvãneni, a notat urmãtoarele: „La început, am înregistrat cu satisfacþie cã politicienii unguri, cu tot spiritul lor ºovin ºi revanºard, sã recunoascã într-o oarecare mãsurã dreptatea cauzei noastre a românilor, ei nu au avut însã tãria moralã de a trage ºi consecinþele practice care se impuneau, luînd mãsuri care sã asigure românilor transilvãneni libertatea de dezvoltare ca popor pentru a se putea ajunge astfel la o pace între cele douã popoare, aflate atîtea secole pe poziþii diametral opuse”. („Revista de Istorie Militarã“ nr. 6/1992, p. 6).

Dupã Primul Rãzboi Mondial, Ungaria s-a constituit mai întîi ca Republicã democraticã, apoi pentru un timp sub regimul comunist a lui Bela Kun, preluatã apoi de Horthy Miklos, ca stat de sine stãtãtor, recunoscut ca atare pentru prima datã pe plan internaþional. Din cele prezentate pînã acum, rezultã adevãrul potrivit cãruia Ungaria trebuie sã-ºi sãrbãtoreascã Centenarul naºterii sale, nu comemorãri ostentative ºi provocatoare la un adevãr ce nu mai trebuie demonstrat, anume cã Transilvania n-a fost niciodatã teritoriu unguresc. Ungurii din Transilvania trebuie sã conºtientizeze cã sub picioarele lor, sub casele lor, peste tot sînt oseminte dacice, apoi româneºti, sînt valori, relicve care susþin acest pãmînt, îngãduitor ºi suferind. În baza celor prezentate, precum ºi a multor mãrturii se pune fireasca întrebare: „Care Ungarie Mare? Cînd ºi unde a existat o asemenea Ungarie, revendicatã de unele minþi bolnave?”.

Dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial, în anul 1918, nu a fost un act singular, respectiv doar întregirea statului român unitar. Anii rãzboiului, cît ºi Pacea de la Paris 1919 – 1920, se înscriu într-un proces general al luptei de emancipare naþionalã a popoarelor devenite apoi naþiuni de sine stãtãtoare, între care ºi Ungaria, ca urmare a destrãmãrii imperiilor ºi a regatelor, proces urmat de formarea statelor naþionale în Europa, între care Italia, Germania, Polonia, România, Cehoslovacia, Regatul sîrbocroaþilor ºi slovenilor, Lituania, Letonia, Estonia, Ungaria ºi Austria.

Robert Ficheux, geograf francez, a subliniat cã: „Marile Puteri Victorioase, adicã Franþa, Anglia,

Statele Unite ºi asociaþii, hotãrîserã, destul de corect, sã împartã înfrîntul ºi destrãmatul Imperiu AustroUngar, dupã criteriile populaþiilor majoritare. Au avut loc resentimente, s-au fãcut hãrþi ale tuturor provinci-

ilor imperiale dupã naþionalitãþi, se pregãtea înfiinþarea de noi þãri ºi frontiere. Ungaria înaintase la Conferinþa de Pace hãrþi ale Transilvaniei, în care zona montanã, platourile locuite numai de români din Maramureº, Oaº, Haþeg, Lãpuº, Apuseni, Nãsãud ºi altele apãreau ca locuri pustii, fiind dincolo de aºa numita Creastã militarã. Într-o primã variantã, populaþia ungureascã, aglomeratã în oraºe unde românilor le era interzis, ºi în satele de cîmpie, apãrea ca majoritarã în Transilvania, cu consecinþele ce ar fi urmat de aici. E meritul unor misiuni de geografi francezi, de a fi urcat pe toate cãrãrile transilvane ºi de a fi inventariat ºi de a fi constatat existenþa multor comunitãþi româneºti, acolo unde hãrþile ungureºti marcaserã pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia Marilor Puteri de la Trianon”.

Alte mãrturii asemãnãtoare contrazic aberaþii susþinute sau afirmate de unii unguri, precum Jean Csonka, care afirmã cã în perioada venirii ungurilor, Transilvania era o posesie bulgarã, folosind drept argumente scriitori byzantini, care amintesc despre bulgari ºi unguri, nu ºi de vlahi sau daci. Laszlo Tökes ºi David Porter socotesc Transilvania ca fiind ungureascã. Unii unguri, istorici sau politicieni, au ajuns pînã acolo încît sã susþinã aberaþia potrivit cãreia naþia ungureascã s-ar fi format în spaþiul românesc. Asociaþia Ungurilor Americani a discutat la un moment dat, în 1990, variante prin care sã elibereze prin forþã Transilvania de sub stãpînirea româneascã. Alþi istorici unguri s-au raportat la adevãr. Eckhardt Tibor, în cartea sa „Istoria Ungariei”, apãrutã la Budapesta în 1923, scria: „Sã nu ne închipuim cã ungurii au populat spaþiul românesc. Teritoriul locuit de români se potriveºte cu cel stabilit la Pacea de la Trianon”.

Un mare adevãr a consemnat dr. Lajos Vrjassy, prefectul judeþului Arad: „Eu gãsesc cît se poate de natural ca un popor plin de demnitate sã nu mai vrea sã tolereze robia, cum nici noi ungurii nu am tolerat faþã de Austria. Întreaga mea convingere sociologicã s-ar revolta la gîndul ca vreuna din naþionalitãþi sã trãiascã în dependenþã ºi servitute faþã de Ungaria”. („Aradi Hirlap” din 25 noiembrie 1918). În Manifestul din 3 noiembrie 1918, semnat de reprezentanþi de marcã ai vieþii culturale ºi obºteºti ungare, între care amintim pe Ady Endre, Bartók Béla, Bölöni György, Kodali Zoltán, Varga Jenö, se arãta: „Faþã de naþiunile surori nu avem nici un fel de pretenþiuni”. Adresîndu-se ungurilor, ei au lansat chemarea la luciditate, menþionînd: „ªi noi ne privim de naþiune înnoitã, ne privim de puterea de eliberare ca ºi fraþii noºti români, care din ruinele monarhiei se ridicã fericiþi la puterea proaspãtã” (Mircea Muºat, Ion Ardeleanu, „România dupã Marea Unire“, vol. I, p. 369).

Milton Lehrer, istoric american, face o observaþie pertinentã: „Dacã s-a comis o nedreptate, nu ungurii au a se plînge de ea, ci românii, cãci dincolo de frontiera politicã au fost lãsate pe teritoriul unguresc mai multe insule de români”. (Milton G. Lehrer, „Ardealul, pãmînt românesc“, p. 33).

În articolul 45 al Tratatului de Pace de la Trianon, Ungaria a renunþat sub semnãturã, în favoarea României, la toate drepturile ºi titlurile asupra teritoriului fostei monarhii austro-ungare, situate dincolo de frontierele Ungariei. Adevãrul despre identitatea Transilvaniei a fost recunoscut în douã rînduri de cãtre Marile Puteri cu autoritate internaþionalã, participante la rãzboi, Franþa, Anglia ºi Rusia, în cadrul tratativelor ce au premers intrãrii României în rãzboi, ºi a doua oarã, urmare a Tratatului de Pace de la Paris, din 1919-1920, la care s-au alãturat Statele Unite, Japonia etc. La aceste douã tratate se impunea a fi amintit ºi al treilea tratat, dupã al Doilea Rãzboi Mondial, la Paris, în 1947. Autorii prezentului material menþioneazã faptul cã nu este lipsit de interes faptul cã ungurii au folosit ºi folosesc în anumite împrejurãri termenul de Ungaria Nouã, ceea ce se potriveºte adevãrului istoric, adicã Ungaria de dupã 1920, recunoscutã în plan internaþional, ºi în conformitate cu adevãrul istoric ºi politic. Totodatã, este de reþinut ºi faptul cã acele frontiere pretinse de unii unguri nu au existat cu elemente de drept pînã în anul 1920.

Abia dupã acea datã, Ungaria se poate socoti stat de drept, recunoscut ºi consemnat pe plan internaþional.

Ungurii trebuie sã fie mulþumiþi cã au fost invitaþi la tratative ca entitate politicã naþionalã ºi sã sãrbãtoreascã pe deplin tocmai o sutã de ani de la definirea Ungariei ca stat naþional de sine stãtãtor. Dacã ungurii vor sã comemoreze acest moment, n-au decît sã o facã. Destrãmarea Imperiului Austro-Ungar este doveditã ºi de faptul cã, în acelaºi timp ºi ca urmare a aceloraºi cauze, s-au destrãmat ºi Imperiile rus, german ºi otoman. A fost o realitate istoricã, plãtitã cu viaþa a milioane de oameni pe cîmpurile de luptã sau rãpuºi de mizeria rãzboaielor.

Românii au dat cele mai multe jertfe, suportînd pierderi uriaºe, ca urmare a derulãrii rãzboiului pe teritoriul lor. Totodatã, este de menþionat lupta românilor din þarã, dar ºi din afara ei, românii basarabeni, transilvãneni ºi bucovineni, precum ºi românii aflaþi în strãinãtate, în S.U.A., Franþa, Rusia, Italia, Austro-Ungaria.

Dovada cã românii au fost majoritari în Transilvania din cele mai vechi timpuri este ºi faptul cã românii s-au ridicat la luptã în mai multe rînduri: Bobîlna, în 1437, cu centrul de revoltã în tot spaþiul transilvan, revendicînd drepturi sociale ºi politicoreligioase, culturale ºi de identitate naþionalã. Apoi a fost rãzboiul condus de Gheorghe Doja, din 1514, rãzboiul sau revoluþia lui Horea, Cloºca ºi Criºan, în 1784-1785. A urmat revoluþia din Transilvania, din 1848-1849, condusã de Craiul Munþilor, Avram Iancu.

Nu putem sã nu pomenim ºi despre miºcãrile culturale româneºti în Transilvania, „Supplex Libelus Valachorum”, „ªcoala Ardeleanã”, „Astra”, „Liga pentru Unitatea Culturalã a tuturor Românilor”, „Miºcarea Memorandistã”.

Ca o concluzie, putem spune cã teza ungureascã, potrivit cãreia Ungaria ar avea un drept milenar asupra Transilvaniei, nu se susþine din punct de vedere al adevãrului istoric, este aberantã. Preºedintele Franþei, François Mitterand, a fãcut urmãtoarea observaþie: „O stare de lucruri chiar milenarã nu are temei sã dãinuiascã mai departe cînd s-a constatat cã e contra dreptãþii”. „Historia magistra vitae est”. (Istoria este învãþãtorul vieþii – Marcus Tullius Cicero) Sfîrºit Prof. dr. IOAN CORNEANU ºi ing. MIRCEA PÎRLEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 31 august 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

La Ciociara, în versiune sãseascã În anul 2017, jurnalista clujeanã Ruxandra Hurezean tipãrea la Editura ,,Curtea Veche” un volumaº de nici 200 de pagini, intitulat ,,Criþ. Istoria, poveºtile ºi viaþa unui sat de saºi”. Cum spunea chiar autoarea, cartea aceasta, cuprinzînd mai ales confesiunile Sofiei Folberth, în vîrstã de 94 de ani, este rezultatul unui proiect finanþat de Fundaþia ,,Michael Schmidt”. Pentru cine n-a auzit încã de dumnealui, Michael Schmidt este un sas originar din satul Criþ (ger.

Kreuz = cruce, ,,Crucea germanã”) ºi stabilit în Germania cu afaceri de succes. El ºi-a propus sã promoveze în spaþiul european valorile culturale sãseºti, care s-au dezvoltat în acest sat (aflat pe ªoseaua Braºov-Sighiºoara) laolaltã cu valorile culturale româneºti. Printre atîtea realizãri lãudabile, meritã sã enumerãm: restaurarea orgii ºi a Casei Parohiale din Criþ, dupã planurile iniþiale; finanþarea filmului ,,Orgile din Transilvania, o întoarcere în timp”; Festivalul anual ,,Sãptãmîna Haferland”.

Revenind la cartea Ruxandrei Hurezean, e de reþinut cã nu ne aflãm în faþa unei monografii despre un sat.

Ci aflãm povestea unei comunitãþi vãzutã prin ochii Sofiei Folberth, la data conceperii cãrþii, cea mai în vîrstã sãsoaicã din zonã, care trãieºte (trãia?) în Germania, dar, în fiecare primãvarã vine (venea?) în satul natal. La Criþ, chiar ºi acum, e o viaþã bine rînduitã, bazatã pe simplitatea, vrednicia ºi curãþenia unor oameni din ce în ce mai puþini, care fac toate eforturile sã nu disparã prea curînd în ceaþa istoriei. Multe dintre casele celor plecaþi sînt pustii ºi te privesc prin ochii triºti ai ferestrelor sparte. În alte case s-au mutat þiganii ºi ungurii, grãbindu-se parcã sã punã o barierã între civilizaþia de altãdatã ºi vremurile cumplite de azi. Încã de la început, venerabila doamnã Folberth þine morþiº sã scoatã în evidenþã (deh, patriotismul local) înaltele însuºiri ale saºilor în general ºi ale saºilor criþeni în special: ,,În tot ce fãceau, românii se luau dupã saºi, fie la învãþãturã, fie la munca cîmpului. Dacã noi plecam la cosit, veneau ºi ei. De aceea, saºii i-au primit pe români în satele lor cu braþele deschise, în semn de respect ºi de preþuire”.

Puþinã istorie credem cã nu stricã. Prima venire a saºilor în Transilvania s-a produs sub regele Andrei al II-lea al Ungariei, care în 1225 i-a izgonit pe teutoni, pretenþioºi ºi puºi mereu pe harþã, ºi i-a adus pe saºi.

Scopul colonizãrii a fost mai mult de naturã economicã, vizînd extinderea practicãrii meºteºugurilor în Transilvania. Dar ºi militarã, avînd în vedere paza trecãtorilor din Carpaþii Meridionali. Dacã se spune cã saºii sînt de mai multe feluri, cei din Criþ ºi din jurul Sibiului (înalþi, cu pãrul ondulat ºi nepredispuºi la chelie) erau flamanzi proveniþi din Flandra, de prin pãrþile Luxemburgului de astãzi. Mulþi dintre ei se numeau Folberth ºi s-au aºezat, cum am spus, pe valea dintre Braºov ºi Sighiºoara. Din satele sãseºti ne-a parvenit ºi cel mai vechi sistem de învãþãmînt organizat pe teritoriul actual al României. Limba latinã era foarte mult folositã, în administraþie, în bisericã ºi mai departe în universitãþi. Din 1470, toþi bãieþii saºi din Transilvania erau obligaþi sã urmeze cele 4 clase primare.

Ce înseamnã sã fii neamþ! Clãdirea Primãriei din satul Criþ a fost ridicatã în 1905. Avea parter ºi un etaj.

Primarul se alegea prin votul obºtei ºi, la instalare, era obligat sã semneze un document prin care era de acord sã garanteze cu averea proprie, dacã nu ºi-ar fi îndeplinit promisiunile electorale ºi dacã s-ar fi descoperit nereguli în timpul mandatului sãu, cu care sã fie acoperite pagubele create. (Iohannis o fi semnat un astfel de document? Nici vorbã, fiindcã acest obiecei ticãlos a fost abolit demult.) Primarul era retribuit cu o sumã oarecare. ªi încã ceva: era o mare onoare ºi o falã sã fie cineva ales... pompier. La saºi, primul bãiat nãscut purta numele tatãlui, iar prima fatã, numele mamei.

Frau Sofia s-a nãscut în 1924 într-o familie înstãritã de saºi credincioºi. În lunga ei viaþã, întinsã pe 3 generaþii, a cunoscut ºi rãzboiul, ºi comunismul, ºi realitãþile sãlbatice post-decembriste. ,,Eu am vãzut prima maºinã care a trecut prin satul nostru la vîrsta de 6 ani, îºi continuã ea mãrturisirile. Era un autocamion. Ce tãrãboi mai fãcea ºi ce praf lãsase în urmã. Tîrziu de tot, le-am povestit copiilor, ºi nu le venea sã creadã”. La 14 ani,

Sofia a plecat la Bucureºti, sã-ºi caute un rost, cãci la Criþ i se pãrea cã atinge cerul cu mîna. A nimerit în casa unor industriaºi saºi, care au ajutat-o sã-ºi facã ,,ieºirea în lume”. Aºa era regula pe atunci. La 17 ani, cînd s-a întors acasã, l-a cunoscut pe Ernst Schmidt, un învãþãtor tînãr ºi chipeº din Sighiºoara. Natural, între ei s-a ºi aprins o dragoste plinã de nãbãdãi. Dar totul s-a nãruit în ziua cînd a primit vestea cã Ernst murise pe front. Nu ºtim ce simte bãtrîna cînd îl vede pe Ernst într-o fotografie îngãlbenitã de vreme, tînãr ºi fericit, în timp ce ei îi vine sã ascundã toate oglinzile din casã. Uneori, Sofia are ºi momente de reflecþie: ,,Universul e plin de reþele, e o imensã pînzã de pãianjen. Existã legãturi nevãzute între lucruri ºi tot ce trebuie sã se întîmple, se întîmplã”. În 1942, Sofia s-a angajat bucãtãreasã la o unitate militarã germanã de lîngã Ploieºti. Lucrurile au mers ºi mai bine, ºi mai rãu, cãci rãzboiul nu-þi dã rãgaz nici sã respiri. Dar la 23 august 1944 nemþii s-au urcat într-un tren ºi au plecat în Germania, luînd-o ºi pe Sofia cu ei.

Atunci s-a încurcat cu un ofiþer neamþ, Herbert Herkomen, de la care a avut o fetiþã, bineînþeles, tot Sofia. Cu greu ºi dupã multe peripeþii, cele douã au revenit la Criþ. Dar acasã se distrugea totul. Cîte umilinþe pe saºii din Transilvania! Ei erau flamanzi la origine, n-aveau nici o treabã cu Hitler, de ce sã plãteascã pentru el? ,,Ba nu, le întorceau vorba comuniºtii români, îndemnaþi de comisarii ruºi, aþi luptat alãturi de nemþi, trebuie sã plãtiþi!” Dar românii n-au luptat alãturi de nemþi, ei de ce sã nu plãteascã, exilaþi în URSS, la tãiatul pãdurilor în Siberia sau în minele de cãrbuni din Donbas? Sofia a stat în satul natal pînã în 1990, cînd fiica ei a chemat-o în Germania. Locuia la Dachau, lîngã München, avea 5 copii, ºi cine era sã o ajute? Dar, în fiecare varã, face ce face ºi revine la Criþ, pînã la sosirea toamnei, ºi locuieºte în vechea casã pãrinteascã. Se amestecã cu ungurii ºi cu þiganii de acolo, se ajutã la lucratul grãdinilor ºi, mãcar cã are o vîrstã înaintatã, simte cã trãieºte cu adevãrat. La Criþ, nu e ca la Dachau. Cîntã, danseazã, ascultã manele, bea bere ºi mãnîncã mici.

PAUL SUDITU P.S. - Cînd era copil, pe turla bisericii din sat se gãsea un cocoº de tablã, pus acolo din vremuri strãvechi. Iar cînd bãtea vîntul, cocoºul se învîrtea ºi arãta oamenilor cum va fi vremea. Cu alte cuvinte, fãcea cam ce fãcea pupãza lui Creangã. ,,Du-te, Sofia, ºi vezi cum stã cocoºul pe bisericã, zicea tata în fiecare dimineaþã.” ªi dacã ºedea cu faþa spre sat, însemna cã vremea va fi bunã. ªi niciodatã n-a minþit cocoºul acela.

Aºa ºedeau lucrurile cu prezicerea vremii la Criþ de la o zi la alta. Numai cu mersul vremurilor n-a ºtiut cocoºul sã facã vreo previziune. ªi ne-am tot gîndit: cu ce personaj literar seamãnã destinul Sofiei Folberth? Pînã la urmã, am gãsit; ea este Ciociara în versiunea sãseascã, opincãreasa, þãranca din celebrul roman cu acelaºi nume, de Alberto Moravia, apãrut în 1957. De frica bombardamentelor (sîntem în anii 1943-1944), ea ºi fiica ei, Rosetta, au pãrãsit Roma ºi s-au refugiat într-un sat din munþi, unde, în condiþii primitive, trãiesc cele mai cumplite experienþe de viaþã. Convieþuirea în condiþii barbare, împreunã cu þãranii locului, la care se adaugã refugiaþii, precum ºi contactul cu trupele naziste în retragere ºi cu armatele aliate le fac pe cele douã femei sã cunoascã drama incredibilã a rãzboiului.

Portretizarea reuºitã de Moravia capãtã valori clasice: mediul sordid ºi mai ales împrejurãrile date au fãcut sã iasã în evidenþã tipuri umane dintre cele mai respingãtoare – burghezi, negustori, afaceriºti, tot felul de refugiaþi cu trãsãturi grobiene. ªi dacã tot am ajuns aici, s-ar cuveni sã nu-l uitãm nici pe Iohann Moritz (de fapt, Ion Moise), þãran român din satul ardelenesc Fîntîna, un personaj plin de tragism, eroul principal din romanul ,,Ora 25”, de Constantin Virgil Gheorghiu (1965). Considerat de nemþi evreu, iar de evrei un evreu renegat sau chiar un creºtin român, bietul om, purtat de tãvãlugul mãcelului, cutreierã Europa devastatã de rãzboi ºi trece prin toate nenorocirile holocaustului universal. Sofia Folberth, Cesira, Iohann Moritz (Ion Moise) – iatã trei personaje cu acelaºi destin, aceleaºi speranþe, nãruite de rãzboi, ºi iarãºi alte speranþe.

O scenã sfîºietoare din filmul ,,La Ciociara” (1960), jucatã impecabil atît de Sofia Loren, în rolul unei mame chinuite de durerea cã nu a putut sã-ºi ajute copilul, cît ºi de Eleonora Brown, în rolul fiicei care trece prin cea mai traumatizantã experienþã.

Sînt ocupat cu viaþa mea tot timpul

Nu prea am vreme de trãit, sînt ocupat cu viaþa mea tot timpul, am ºi uitat pe cine am iubit tot construindu-mi, pe genunchi, Olimpul Mã cheamã îndatoririle de om sã robotesc din zori ºi pînã-n searã, sînt bomba nuclearã cu-n atom ce a uitat, de-atîtea-ndatoriri, sã moarã Retina ne condamnã la infarct, la suferinþe ce ne-atacã splina, ºi încheiem cu diavolul un pact pînã ne stinge Dumnezeu lumina Fugim de bucuria fãrã nume, îngînduraþi de noile probleme, noi sîntem în aceastã lume copii din flori îmbãtrîniþi devreme E trist cã dintre-atîtea alternative alegem calea cea mai proastã, ºi ne scuzãm cu-aceleaºi laitmotive ce þin în lanþuri existenþa noastrã Ca un Sisif urcînd prin el Olimpul nu prea am vreme de trãit, sînt ocupat cu viaþa mea tot timpul ºi nu mai ºtiu nici cine m-a iubit...

ADI SFINTEª, 11 august 2018

Nocturnã

O cucuvea tot cîntã prin noapte-ntr-un salcîm.

Ascult ºi lumea parcã se clatinã, o voce sinistrã, grea ºi rece ca de pe alt tãrîm Cînd veºnicia curge, nimicnicia trece.

GEORGE MILITARU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 31 august 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (69) „Lupta mea“ (3) Autor: Adolf Hitler Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1925, Germania; 1933, Statele Unite Edituri: Eher Verlag; Houghton Mifflin Formã literarã: biografie

Istoricul cenzurii (2) În luna august a anului 1928, publicaþia ,,American Hebrew and Jewish Tribune” a atacat Houghton Mifflin pentru textul aflat în curs de apariþie: „Îi acuzãm pe aceºti editori pentru încercarea de a profita de pe urma nefericirii ºi catastrofei unui important segment al unei familii a umanitãþii”. Un articol din ediþia din 18 august 1933 din ,,New York Times” cita un editorial din ,,American Hebrew and Jewish Tribune” care afirma: „Dacã Houghton Mifflin Company este hotãrîtã sã publice cartea lui Hitler, ar putea foarte bine sã o tipãreascã în culoarea roºu, pentru a simboliza sîngele ce a curs din cauza naziºtilor în timpul celui de-Al Treilea Reich...”.

David Brown, editorialist al publicaþiei evreieºti, spunea: „Protestãm categoric împotriva publicãrii, vînzãrii ºi distribuirii ediþiei în limba englezã a lucrãrii Mein Kampf de Hitler în Statele Unite”.

Reacþii similare acelora din ,,American Hebrew and Jewish Tribune” au început sã iasã la suprafaþã, nu numai împotriva textului, ci ºi împotriva editorului. Un grup de iniþiativã, format din locuitori ai oraºului New York, au înaintat o petiþie Consiliului Educaþional, în care era solicitatã eliminarea tuturor cãrþilor ºi manualelor editate de Houghton Mifflin. Ei acuzau editorul cã fãceau „propagandã unui rãufãcãtor”. În schimb, Edward Mandel, inspector-asociat, declara cã textul trebuie arãtat tuturor, pentru a „se putea decide dacã textul este acceptabil sau este doar un exemplu de ignoranþã, stupiditate ºi obtuzitate”. Raportul anual al Comitetului Evreiesc American a dat o declaraþie prin care critica publicarea textului. Cîþiva cetãþeni au adresat o scrisoare preºedintelui Roosevelt ºi presei. Astfel cã atacurile înaintea publicãrii au eºuat.

Pe mãsurã ce atacurile deveneau din ce în ce mai multe în Statele Unite, la fel se intensifica ºi la nivel

mondial interzicerea textului ,,Mein Kampf”. Trei incidente au avut loc în a doua parte a anului 1933. Primul a avut loc la Praga, în Cehoslovacia, pe 18 septembrie, cînd cartea lui Hitler a fost interzisã spre vînzare, împreunã cu încã douã cãrþi de propagandã monarhistã austriacã. Guvernul nu îl avea ca þintã numai pe Hitler, ci ºi un numãr mare de lideri naþional-socialiºti. Al doilea incident a avut loc dupã nici o sãptãmînã la München, în Germania, unde, fusese raportatã vînzarea exemplarului cu numãrul un milion. Se spune cã reacþia lui Hitler la aparenta distrugere a miºcãrii naþional-socialiste în timpul detenþiei sale la Landsberg pentru implicarea în celebrul puci din 1923 a fost: „Daþi-mi cinci ani dupã ce ies de aici ºi voi reconstrui partidul”. Al treilea incident a avut la 1 octombrie 1933, cînd un tribunal din Katowice, Polonia, a interzis cartea lui Hitler pe motiv cã ar fi fost o „insultã”. Librarii germani contestaserã o decizie de confiscare a exemplarelor, dar tribunalul ºi-a confirmat decizia iniþialã. Rãspunsul lui Hitler la aceastã situaþie a fost sugerat prin ideea cã polonezii nu ar fi fost suficient de germanizaþi înaintea rãzboiului.

Trei ani mai tîrziu, în ajunul celui de-al II-lea rãzboi mondial, sovieticii începuserã sã acumuleze din ce în ce mai mult armament, pentru pregãtirea iminentului atac german. Premierul Vyaceslav M. Molotov, într-un discurs în faþa Congresului Comitetului Executiv Central sublinia cã: „Hitler, în «Mein Kampf» afirmã cã este o necesitate pentru germani sã cucereascã noi teritorii, arãtînd spre Rusia ºi regiunea Balticã”; astfel, cursa pentru înarmare începea. Nu se ºtie dacã textul a fost vreodatã cenzurat în URSS. Un an mai tîrziu, Germania ºi Austria au ajuns la un acord privind un armistiþiu, astfel cã ,,Mein Kampf” ºi ziarele germane erau permise în Austria atîta timp cît nu fãceau propagandã pentru guvernul german. În Germania, ,,Mein Kampf” a fost responsabilã pentru interzicerea Bibliei. În 1942, Dr. Alfred Rosenberg, un susþinãtor fervent al „noii biserici naþionale”, a emis

Doctrina naþionalismului economic românesc (1) În epoca modernã ºi contemporanã, apropierea ºi apoi înscrierea þãrilor de pe glob rãmase în urmã sau în situaþie de inferioritate - atît pe planul restructurãrii tehnice calitative a producþiei ºi creºterii eficienþei economiei, cît ºi pe cel al participãrii active la schimbul internaþional de valori -, în standardele atinse de þãrile dezvoltate, industrializate ale lumii, sînt determinate, hotãrîtor, de doctrina care se adoptã ºi se aplicã de cãtre fiecare dintre aceste state în parte, respectiv: de cea a liberalismului economic, sau de cea a naþionalismului economic. De precizat cã ambele doctrine, prin conþinutul ºi orientarea lor, cu deosebire în domeniile industrializãrii ºi asigurãrii independenþei þãrii, au la bazã ºi exprimã nemijlocit, pe de o parte, interesele claselor sau grupurilor sociale dominante, interne, ºi ale partidelor pe care le reprezintã, iar pe de altã parte, una sau alta din cele douã ideologii menþionate, promovate de diferitele state ori forþe de pe întregul glob.

Consideraþii privind geneza ºi conþinutul liberalismului economic românesc ca fragment al marelui curent politic occidental (1) Potrivit documentelor vremii, prima doctrinã - cea a liberalismului economic - a apãrut ºi ºi-a cãpãtat concretizarea politicã pe teritoriul României, mai întîi, în Principate. Dezvoltarea ei a avut loc în condiþiile create de semnarea Tratatului de pace ruso-turc la Adrianopol (azi Edirne) în 1829 - pe baza cãruia Moldova ºi Þara Româneascã beneficiazã, între altele, de: autonomie administrativã pentru ambele þãri române, numirea domnilor pe viaþã ºi libertatea comerþului pentru toate produsele, ca urmare a abolirii monopolului turcesc asupra acestuia -, ºi are ca izvor primele idei de industrializare la noi în þarã. Ele sînt consecinþa sugestiei Domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), care, în dorinþa de a contribui cît mai mult la dezvoltarea comerþului cu

alte state ºi la „miºcarea progresivã a industriei”, era preocupat de „a constata nevoile industriale ale Moldovei”.

Dupã unirea celor douã Principate, a Moldovei ºi Þãrii Româneºti, în 1859, ºi formarea Statului Naþional Român, ca ºi dupã unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei ºi Banatului cu Vechea Românie, în 1918, ºi formarea României Mari, care au sporit cu mult forþele economice ale þãrii ºi au oferit premise materiale ºi tehnice noi, favorabile introducerii, în politica de stat, a ideii de protejare ºi de încurajare puternicã a industriei româneºti pentru accentuarea dezvoltãrii generale a Patriei, partidele aflate la putere au îmbrãþiºat, paradoxal, liberalismul economic, cu toate consecinþele lui nefaste. Aºa cum realitãþile acelor timpuri confirmã, pe întreaga duratã de la cele douã momente cruciale ale istoriei þãrii, cu excepþia unor perioade relativ scurte ºi a unor încercãri limitate de a se impune ca politicã de stat naþionalismul economic, aceastã doctrinã s-a aflat: atît la originea cauzelor menþinerii caracterului predominant agrar al economiei româneºti, cu o structurã de ramurã limitatã ºi cu o productivitate dintre cele mai scãzute, care au situat-o la periferia economiilor continentului european; cît ºi la cea a stãrii de dependenþã economicã ºi politicã a României pînã la terminarea celui de al II-lea rãzboi mondial. În perioada nouã de tranziþie la economia capitalistã, de dupã evenimentele din decembrie 1989, doctrina liberalismului economic este instituþionalizatã, de cãtre toate partidele perindate la putere, începînd din 1990 ºi pînã în prezent, ºi declaratã oficial ca fiind singura alternativã politicã ce poate sã asigure progresul economiei ºi înscrierea României în structurile de producþie, de eficienþã ºi de competitivitate proprii statelor dezvoltate, industrializate, din Europa, ca ºi din întreaga lume.

Rezultatele aplicãrii ideologiei respective ºi, mai ales, adevãrul cu privire la asigurãrile date de autoritãþile Statului Român, în toþi aceºti ultimi ani, referitoare la

o doctrinã în 30 de puncte a Bisericii Naþionale a Reichului, care prevedea practic transformarea tuturor bisericilor în instrumente ale statului ºi eliminarea treptatã a creºtinismului din toate aspectele religioase. ªapte dintre cele 30 de puncte se referã explicit la eliminarea Bibliei, ºi la înlocuirea acesteia cu „Mein Kampf”.

13. Biserica Naþionalã a Reich-ului solicitã imediata încetare a tipãririi Bibliei, precum ºi circularea acesteia prin Reich ºi prin colonii. Toate ziarele cu conþinut religios sînt, de asemenea, interzise.

14. Biserica Naþionalã a Reich-ului va face astfel ca importarea Bibliei ºi a altor lucrãri religioase pe teritoriul Reich-ului sã fie imposibilã.

15. Biserica Naþionalã a Reich-ului decreteazã drept cel mai important document al tuturor timpurilor – astfel, cel care va inspira poporului german – cartea Führer-ului nostru, ,,Mein Kampf”. Se recunoaºte astfel cã aceastã carte conþine principiile puritãþii morale pe care poporul german trebuie sã le respecte.

16. Biserica Naþionalã a Reich-ului se va obliga sã vegheze la rãspîndirea acestei cãrþi, astfel ca fiecare german s-o respecte.

17. Biserica Naþionalã a Reich-ului stipuleazã ca viitoarele ediþii ale ,,Mein Kampf” sã aibã acelaºi numãr de pagini ºi conþinutul nemodificat.

18. Biserica Naþionalã a Reich-ului va înlãtura din altare Biblia, crucea, precum ºi celelalte obiecte de cult.

19. În locul lor, vor fi puse pentru a fi venerate de poporul german ºi de cãtre Dumnezeu cea mai sfîntã dintre cãrþi, ,,Mein Kampf”, iar la stînga ei, o spadã. În zilele noastre, o ediþie a ,,Mein Kampf” poate fi cu uºurinþã obþinutã în Statele Unite. Publicatã de Houghton Mifflin ºi tradusã de Ralph Manheim, aceasta se poate spune cã reprezintã o lucrare a unui om „semieducat ca scriitor, fãrã idei clare, care considerã cã a spune lucrurile doar o datã nu este suficient”. Acelaºi comentator mai spune cã prin textul sãu, Hitler încearcã sã parã foarte cultivat ºi rafinat, ceea ce îi face stilul redundant ºi cel puþin neinteresant. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA schimbãrile pozitive în evoluþia ºi performanþele economiei, inclusiv în raporturile economice ºi politice ale þãrii cu celelalte state de pe glob, nu dezmint realitãþile negative din trecutul mai îndepãrtat. Dimpotrivã: ele pun în evidenþã, cu ºi mai mare forþã, caracterul ei antinaþional ºi extrem de dezastruos pentru dezvoltarea generalã realã a României ºi pentru apropierea efectivã a þãrii, pe principalele ei planuri, de nivelul statelor dezvoltate, industrializate, ale Planetei.

DETERMINARE: Doctrina liberalismului economic ºi promovarea acesteia ca politicã de stat în þara noastrã, aºa cum s-a demonstrat deja, în sensul celor subliniate în introducerea lucrãrii, sînt, în ultimã analizã, rezultatul întrepãtrunderii ºi intercondiþionãrii scopurilor unor anume forþe sociale ºi organizaþii politice din interior ºi din exterior care, prin poziþia economicã privilegiatã pe care o deþin ºi prin tendinþele caracteristice de extindere a puterii lor, nu pot îngãdui o doctrinã naþionalã protecþionistã în România. În esenþã, ele au la bazã: - în primul rînd, interesele economice ale statelor apusene, care au determinat nu numai crearea, dar ºi renaºterea, în actuala perioadã, a ideologiei liberalismului român, ca fragment local al marelui curent politic occidental, cu rolul de instrument de avangardã ºi de penetraþie, necesar organizãrii unei pieþe economice libere de care au nevoie statele dezvoltate, industrializate, pentru expansiune economicã ºi dominaþie politicã, fãrã limite, în întreaga lume; - în al doilea rînd, structura social-economicã a þãrii, în care reprezentanþii claselor sau grupurilor de producãtori adicã boierii ºi marii proprietari de pãmînt, la început, iar, ulterior, deþinãtorii marilor capitaluri industriale ºi agricole, interesaþi cel mai mult de comerþul de export liber, fãrã un interes economic pentru eventualele restricþii la importul diferitelor categorii de fabricate strãine - au format, cum formeazã, din nou, acum, forþele conducãtoare în stat, care influenþeazã politica internã a României. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Centenarul Marii Uniri – Preliminarii la Marea Unire (2) Episodul anterior l-am încheiat cu referiri la Petru riografiei naþionale (ºi internaþionale), în a descrie acel moment, evul mediu românesc cunoscu cel mai Rareº – un demiurg al încercãrii de unificare. În vede- epoca de sublimã autoritate de care s-au bucurat cele de seamã eveniment care s-ar fi putut realiza în acele rea consolidãrii acestui statut, partea a doua a acestui trei þãri româneºti, în scurta lor revelaþie de a fi fost timpuri de rãspîntie. Totul s-a petrecut într-o succeunite – politic ºi teritorial – sub siune de acþiuni bine gîndite ºi îndeplinite, ºi într-un material o începem tot cu domninumele-simbol – Mihai Viteazul. ritm alert, care au luat prin surprindere toate pãrþile torul Petru Rareº, documentele Afirmînd aceste realitãþi, cu un vraf care s-ar fi putut împotrivi. Ca o certificare a celor descoperite atestînd claritatea de documente pe masã, s-ar putea scrise mai sus, ne stã la îndemînã ºi fila de calendar a ideilor domnitorului moldav de a crede cã nu ar mai fi nimic de spus zilei de 13 noiembrie 1594 – la o distanþã de doar un uni sub sceptrul sãu cele trei Þãri ºi de documentat, referitor la ceea an de cînd preluase domnia – zi în care Mihai dã semRomâneºti: Moldova, Þara Româce a însemnat Mihai Viteazul, nalul de luptã la Bucureºti, acþiune care avea sã ducã neascã ºi Transilvania. raportat la anul 1600, ºi la Alba la eliberarea Þãrii Româneºti de sub jugul otoman.

Iatã corespondentul, în fapte, al Cei care pun realizarea marelui vis al lui Mihai Carolina. acestei aserþiuni: Dupã victoria de Aflîndu-ne sub genericul gene- Viteazul – Unirea – doar pe seama nãvalnicei sale la Feldioara (22 iunie 1529), Petru ros al Centenarului Marii Uniri de la acþiuni pe cîmpul de luptã apreciazã în mod simplist Rareº, care primise de la voievodul 1 Decembrie 1918, reprezentarea personalitatea voievodului. Pînã sã demonstreze viteTransilvaniei, Ioan Zapolya, oraepocii Mihai Viteazul, în acest con- jia din luptã, Mihai Viteazul a luat mãsuri de consoliºele Bistriþa ºi Rodna – cu mai text, constituie un reper fundamen- dare a statului, distrugînd reprezentanþii intereselor vechi confirmãri pentru alte tal al devenirii noastre ca Stat, ºi, Porþii, dupã care atacã ºi distruge punctele de rezisstãpîniri – se considera virtual mai ales, ne oferã posibilitatea de a tenþã ºi de concentrãri ale trupelor otomane, aºa prestãpîn al Transilvaniei, fapt reieºit înþelege – într-o înºiruire (uniune) cum am evidenþiat mai sus. ºi din replica (foarte îndrãzneaþã) Voievodul Mihai nu este numai un luptãtor talende fapte intrinsece – importanþa datã, în anul 1530, unor soli tranPETRU RAREª politicã a primei uniri a celor trei tat ºi un bun strateg militar. El ºtie cã – oricît de silvãneni, care, într-un context Þãri Româneºti, într-o perioadã în viteazã ar fi armata sa – nu poate reuºi pînã la final nefericit, îl gratulau pe Petru Rareº cu sintagma: „domn ºi vecin onorat”: „În ce chip care multe state europene erau ameninþate cu dispa- împotriva forþelor otomane, „ca frunza ºi ca iarba”. îndrãzniþi sã-mi ziceþi «domn ºi vecin onorat»? Nu riþia. Cartea de vizitã a lui Mihai Viteazul este impre- Din acest considerent izvorãºte interesul lui de a consînteþi destul de ºtiutori cine sînt? Pe voi, eu v-am sionantã: în tinereþe, Mihai a fost negustor de giuvae- solida alianþele, în primul rînd cu cele douã þãri supus mie cu sabia; socoteam cã voi sînteþi supuºii ricale, apoi a ajuns stolnic al lui Mihnea Turcitul ºi, româneºti: Moldova ºi Transilvania. Mai mult, din 1593, sub domnia lui Alexandru cel Rãu, Mare sperînd într-un front comun al creºtinãtãþii împotriva mei credincioºi”.

Curajului domnitorului Petru Rareº i s-a opus Ban al Craiovei, demnitate care îl fãcea conducãtor al turcilor, domnitorul român aderã la „Liga Creºtinã” – iniþiativã ce s-a dovedit a nu fi Poarta, care n-ar fi permis o astfel de uniune. oºtilor Þãrii Româneºti, fiind, pracbeneficã, datoritã conducãtorilor Conºtient de imposibila realizare a planului sãu, de tic, al doilea dupã domnitor. acestei entitãþi, care, animaþi de unificator, Petru Rareº a acceptat ca Transilvania sã Cãlãtorind mult în sudul Dunãrii, ca interesele proprii, i-au oferit celui rãmînã la Ioan Zapolya, eveniment consemnat cu negustor de vite, vorbind bine limcare îºi pusese nãdejdea în ei, doar demnitate într-o scrisoare cãtre braºoveni, la începutul bile greacã ºi turcã, tînãrul Mihai încurajãri ºi fãgãduieli. anului 1530: „Iar pentru þara ardeleneascã, Domnia face cunoºtinþã de starea popoarelor Studiind documentele vremii ºi Voastrã ºtiþi cã am cîºtigat þara ardeleneascã cu sabia din acea zonã, revoltate de modul de exploatere a acestora de ºi nu o voi da nimãnui, nici unui crai, nici lui exploatarea barbarã a Imperiului cãtre numeroºi istorici, ai în faþã un Ferdinand crai, nici la nimeni altul, numai am s-o las Otoman. Fiind stãpîn pe o avere contablou complex al tuturor stãrilor din siderabilã, conºtient cã nu se poate lui Ioan㺠craiul, cãci mi-e frate bun ºi prieten”. preajma lui Mihai Viteazul, tablou Dupã ºase ani de la aceastã atitudine de adevãrat baza doar pe originea sa domneascã reprezentînd situaþia geopoliticã în conducãtor, Petru Rareº solicitã sprijin împotriva tur- dacã nu deþine un capital semnificacontextul dorinþei neîngrãdite a foscilor, cerînd solilor Banffy ºi Gerendy o armatã de tiv, tînãrul Mihai se avîntã în cariera tului ban al Craiovei de a înfãptui 15.000 de oameni ºi, unind forþele Moldovei cu ale politicã ºi, dupã ce fu Ban al unirea. Prin curajul sãu ºi, în efortul Transilvaniei ºi Þãrii Româneºti, sã încerce sã ajungã Craiovei, îºi propune sã joace un rol de a scãpa definitiv de dominaþia pînã la Constantinopol. Împotriva acestei politici cen- de frunte în viaþa Þãrii Româneºti. semilunei, dar, înconjurat de interese Cei care l-au cunoscut, precum ºi tralizatoare, cu perspective de pierderi ale unor priviMIHAI VITEAZUL ºi de trãdãri meschine, Mihai se vede legii, s-a ridicat marea boierime. Reacþia acestei pãturi istoricii care i-au studiat viaþa ºi camnevoit sã încheie pacea cu otomanii, sociale, conjugatã cu conspiraþia de sorginte externã, paniile militare, au reliefat unele a dus la destituirea de la domnie a lui Petru Rareº – trãsãturi caracteristice, care i-au conturat drumul ºi la începutul anului 1597, fiind, oficial, acceptat de fapt politic care a frînat, cu mai mult de o jumãtate de destinul în viaþã: înzestrat cu un dezvoltat spirit de cãtre sultan.

Obþinînd un rãgaz în ceea ce priveºte presiunea din secol, orice încercare de unire a þãrilor româneºti, pînã inventivitate, a dat dovadã de un simþ diplomatic ieºit din comun, reuºind sã punã bazele unei alianþe partea turcilor, Mihai îºi pune în joc inteligenþa ºi la realizarea lui Mihai Viteazul, din anul 1600.

Aºa cum am vãzut din actele curajoase ale unui antiotomane eficiente ºi active; ºi, nu în ultimul rînd, dibãcia – douã atribute etalate ºi în alte ipostaze – ºi, mãnunchi de voievozi ºi domnitori – deºi în condiþii a demonstrat cã este un extraordinar strateg militar, exploatînd cursul ideilor europene defavorabil de manifestare ostilã, chiar cu preþul vieþii unora din- dovadã fiind victoriile obþinute pe cîmpul de luptã – Imperiului Otoman, aduce pe masa tratativelor noi tre protagoniºti – ultimile decenii ale Secolului al mai întotdeauna împotriva unui duºman superior propuneri de acþiuni colective împotriva turcilor, XVI-lea au prefigurat marele act al unirii sub sabia ºi numeric, ºi ca înzestrare. Dorindu-ºi independenþa ºi asumîndu-ºi rolul de coordonator al întregului front. scutul marelui voievod Mihai Viteazul. Figura libertatea Þãrii Româneºti, Mihai Viteazul începe Trebuie sã recunoaºtem cã, în angrenajul acestei emblematicã a lui Mihai Viteazul ºi, mai ales, rãzboiul de eliberare de sub dominaþia Imperiului maºinãrii antiotomane, format dintr-un conglomerat epopeea luptelor sub conducerea acestui brav strateg Otoman, victoriile domnitorului român constituind tot de popoare, de religii, de uniuni ºi de interese, cîteomilitar, au ademenit cele mai iscusite condeie ale isto- atîtea repere ale luptei poporului nostru pentru datã contradictorii, a-þi asuma rolul de conducãtorneatîrnare: Putinei, Stãneºti, Cãlugãreni, Giurgiu. liant – aºa cum a procedat domnitorul muntean – Asigurîndu-se de liniºtea (cel puþin vremelnicã) din constituia un dublu risc, atît în ceea ce priveºte relaþiile partea turcilor, Mihai Viteazul îºi îndreaptã atenþia interstate, cît ºi reacþia colosului de la Constantinopol.

Luînd un avans asupra reacþiilor preconizate mai cãtre realizarea visului sãu: fãurirea unui stat naþional unitar din cele trei Þãri Româneºti: Moldova, Þara sus, Mihai mutã primul pe masa de ºah a strategiei militare, ºi, în luna ianuarie 1597, în cadrul Dietei Româneascã ºi Transilvania. În acest scop, porneºte campania din Transilvania, transilvane, unde participa ca invitat a lui Sigismund unde, la ªelimbãr, lîngã Sibiu, la 28 octombrie 1599, Bathory, îºi expune planul de luptã, solicitînd peste înfrînge armata voievodului Andrei Bathory 40.000 de oameni (personal, contribuind cu 13.000) – (principele Transilvaniei), instituind, astfel, stãpînirea forþa necesarã învingerii turcilor. Dupã un schimb de asupra celei de-a doua Þãri Româneºti: Transilvania. solii, Mihai reuºeºte încheierea unui tratat de alianþã Continuînd lupta pentru îndeplinirea visului de unire, cu împãratul Rudolf al II-lea, pe 9 iunie 1598, la Mihai Viteazul lanseazã un atac fulgerãtor asupra Mînãstirea Dealu. Condiþiile, reciproce, sunau astfel: Moldovei, detronîndu-l pe Ieremia Movilã, realizînd Mihai recunoºtea suzeranitatea împãratului, la rîndul prima unire politicã a celor trei Þãri Româneºti. În sãu, Rudolf al II-lea se obliga la asigurarea unei sume

de bani necesarã achitãrii soldelor a 5.000 de soldaþi – cu o majorare dacã va fi nevoie – de asemenea, va veni cu ajutor în armament. Simþind umbra paloºului lui Mihai asupra lor, adversarii sãi (Andrei Bathory, în Transilvania, ºi Ieremia Movilã, în Moldova), reacþioneazã, dar, nefiind siguri de planurile domnitorului muntean, cad în capcana întinsã de acesta.

Astfel, la cererea imperativã a lui Bathory, principele Transilvaniei, din data de 4 octombrie 1599, care îi „ordonã” sã pãrãseascã tronul, facilitîndu-i fuga din Transilvania spre salvatorul sãu Rudolf al II-lea, Mihai accede la acest joc, adormindu-i vigilenþa rivalului sãu.

Cu o lunã înainte, printr-o altã stratagemã de strateg militar, înºelase ºi vigilenþa domnitorului moldovean, Ieremia Movilã, fãcîndu-l sã creadã cã boierii de frunte ai lui Mihai fac apel la Moldova pentru a-l sprijini pe celãlalt Movilã, Simion, sã-i ia locul lui Mihai.

Dupã aceste pregãtiri, Mihai atacã, pe 25 octombrie, pe mai multe cãi de penetraþie în Ardeal, grosul armatei avîndu-l în frunte pe voievodul însuºi, care face joncþiunea cu trupele venite din Oltenia, unitãþi militare aflate sub comanda unor vrednici comandanþi, oameni de încredere, precum: fraþii Buzeºti ºi banul Udrea. Dupã cum ºtim din datele Istoriei României, lupta decisivã a avut loc lîngã Sibiu, la ªelimbãr, pe data de 28 octombrie 1599, încleºtarea dînd cîºtig de cauzã lui Mihai Viteazul, adversarul sãu – infatuatul Andrei Bathory – încercînd sã scape cu fuga în Moldova, a fost prins ºi omorît...

Astfel, prima paginã din marea epopee a unirii fusese scrisã: Þara Româneascã ºi Transilvania se aflau sub mîna aceluiaºi domnitor - Mihai Viteazul, acesta fiind tot mai aproape de ceea ce visase: „ªi Hotarul Ardealului, pohta ce-am pohtit, Moldova, Þara Româneascã”.

Cînd, în ziua de 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul intra biruitor în Capitala Ardealului, Alba Iulia, cu o suitã impresionantã de slujbaºi, a fost întîmpinat ca un adevãrat eliberator, autoritãþile recunoscîndu-i puterea. Printre multele descrieri ale acestui mãreþ moment, am ales un citat din cronicarul transilvãnean Mathias Miles, care rezumã astfel acest eveniment: „Intrînd acum Mihai în Alba Iulia, la 1 noiembrie, i-a venit în întîmpinare Dumitru Napragy, episcopul din localitate, cu toþi preoþii sãi, ºi l-au primit cu o frumoasã urare de noroc ºi viaþã lungã ºi a unei conduceri paºnice.

El cãlãrea un armãsar de rasã ºi a ordonat sã se aducã pentru el opt armãsari frumoºi, turceºti, echipaþi cu aur ºi mãtase; a îmbrãcat ºi el o hainã imperialã, încît ºi ghetele lui erau cu pietre scumpe ºi perle; în spate avea o hainã aurie garnisitã cu o frumoasã blanã de zibelinã. (...) Strîns în jurul lui veneau boierii ºi comandanþii militari de seamã, purtînd steagurile Bathoreºtilor. Astfel intrã el pe poarta Sf. Gheorghe. Înaintînd, Mihai întreabã unde trebuia sã tragã? (Adicã unde sã se cazeze – n.a.) «În palatul principelui Andrei». La aceasta, Mihai a fost cu totul stupefiat, l-a privit acru ºi i-a spus: «Încã principe? Nu l-am biruit oare?»“.

Deºi recunoaºte capacitatea de comandant ºi de conducãtor politic a lui Mihai, împãratul Rudolf al II-lea nu-l vrea în postura de stãpîn al Transilvaniei, ci doar ca guvernator, ceea ce, bineînþeles, contravine total idealului ºi prezenþei în acest loc a lui Mihai.

Chiar într-o scrisoare din 11 februarie 1600, împãratul, dupã ce îl elogiazã pe Mihai: „cu foarte mult curaj ºi cu izbîndã, a redobîndit cu armele acel þinut din stãpînirea nedreaptã a cardinalului Bathory ºi a cîºtigat o victorie memorabilã”, nu suflã nici un cuvînt despre viitorul statut al domnitorului în Transilvania, fãcîndu-se referire doar la Þara Româneascã, vãzutã cu statutul de vasal al împãratului: „ºi, astfel, din pro-

priul îndemn ºi din singura noastrã ºtiinþã ºi cu vrere bine chibzuitã, am primit în clientele ºi credinþa deosebitã a noastrã ca ºi a succesorilor noºtri regi ai Ungariei, pe sus-zisul Mihai Voievod, pe copiii lui, precum ºi þinutul Þãrii Româneºti, dupã cum prin prezenta acceptãm sã dãm ajutor atît cît vom putea ºi ori de cîte ori îl va cere trebuinþa, iar þinutul acela al Þãrii Româneºti sã se moºteneascã de la ilustrul Mihai însuºi la copiii sãi legitimi de sex masculin, adicã în modul succesiv din primul nãscut la primul nãscut, dar cu aceastã condiþie ca, ori de cîte ori s-ar ivi un caz nou de moºtenire, succesorul sãu sã ne presteze nouã ºi urmaºilor noºtri, regi ai Ungariei, jurãmînt de credinþã, aºa cum a prestat însuºi Mihai, cu sfinþenie ºi solemnitate”.

Cîtã aroganþã ºi lipsã de respect faþã de un conducãtor român care-ºi cîºtigase autoritatea pe cîmpul de luptã, dovedindu-se un aliat cinstit al acestui Rudolf al II-lea, în campania antiotomanã! Cu toate acestea, dupã cum îi era firea, Mihai nu se lasã intimi-

dat, ºi înainteazã împãratului un fel de memoriu care cuprindea 12 puncte, multe dintre acestea începînd cu binecunoscuta formulã „pohta”.

Iatã punctul 5 din aceastã listã: „Alta pohteºte: ceale cinci varmeghii, ca rele sînt Biharul ºi Sonacu de mijloc ºi Maramurãº, Sãrandul, Crasna – sã se rupã aicea, cãtrã Ardeal, cu cetãþile ºi cu þinuturile, cum au fost mai dinainte vreme”.

Pe lîngã activitatea epistolarã, pentru cristalizarea stãpînirii în Transilvania, Mihai – gîndindu-se la impactul acestui gest asupra populaþiei româneºti din zonã – înfiinþeazã o Mitropolie româneascã la Alba Iulia, sub ordinea Mitropoliei de la Tîrgoviºte. În acest fel are loc un transfer benefic de idei ºi acþiuni, inclusiv de cãrþi cu tematicã bisericeascã, aduse din Þara Româneascã, contribuind astfel la dezvoltarea limbii ºi a culturii româneºti în noua provincie cuceritã. Unirea cuceritã de Mihai nu era nici completã ºi nici definitivã atît timp cît Moldova se afla în afara cestei uniuni. În scopul atingerii acestui obiectiv, pentru a evita o nouã vãrsare de sînge românesc, Mihai încearcã sã-i capaciteze pe moldovenii de vazã, transmiþîndu-le, la 10 mai 1600, din cetatea Hotin, o depeºã din care spicuim esenþialul: „Din mila lui Dumnezeu, domnul creºtin, Mihai Voievod, domn al Þãrii Româneºti ºi al Þãrii Ardealului. Scrie domnia noastrã cãtre cinstiþii, luminaþii mitropoliþi ºi cãtre boierii care sînteþi cu fratele nostru, cu Ieremia Movilã voievod, aici în cetate. Grijiþi domniile voastre ca sã vorbiþi fratelui nostru, lui Ieremia Voievod, ca sã predea cetatea ºi sã iasã dintr-însa, sã se ducã unde-i va fi voia. De la domnia noastrã nu va avea nici o împiedicare, cãci destul este cu vãrsarea sîngelui din trupuri, pentru domnia sa ºi pentru domnia

noastrã. (...) Iar dintre mitropoliþi ºi boieri, care vreþi sã mergeþi cu fratele nostru, Ieremia Voievod, sã meargã ºi cine merge sã iasã din cetate numai cu trupul ºi cu ce va fi atunci îmbrãcat, iar celelalte lucruri sã rãmînã în cetate. ªi care ar voi sã vinã la domnia noastrã, nu va avea nici o robie ºi ce moºii ar avea ºi averea sa, le va þine cu liniºte ºi multã cinste va dobîndi, ca ºi de la fratele nostru Ieremia Voievod”. Cum Ieremia Movilã nu s-a supus, oºtile lui Mihai dupã ce au pãtruns în Moldova, în primãvara lui 1600, prin trei puncte diferite: pasul Oituz, Cîmpulung ºi peste rîul Milcov, înving armata lui Movilã, Mihai putîndu-ºi pune, cu mîndrie, emblema pe fila de început a hrisoavelor lui „Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Þãrii Româneºti, al Ardealului ºi a toatã Þara Moldovei”. În sfîrºit, visul de veacuri al unor înaintaºi celebri ai lui Mihai Viteazul: Mircea cel Bãtrîn, Iancu de Hunedoara, ªtefan cel Mare, Ioan Vodã cel Viteaz, Petru Rareº ºi alþii a devenit realitate. Chiar dacã, prin trãdare, acest vis s-a stins prea repede, anul 1600 a rãmas un reper unic în lupta de secole a poporului român pînã sã se ajungã la Marea Unire de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918.

Ecoul actului înfãptuit de Mihai Viteazul a avut rezonanþe semnificative în documentele vremii, ºi, mai tîrziu, în secolele scurse pînã la momentul Alba Iulia. Cea mai amplã lucrare despre aceastã epopee naþionalã este, desigur, „Românii sub Mihai voievod Viteazul”, opera lui Nicolae Bãlcescu, care, analizînd, în profunzime, complexa acþiune a domnitorului Þãrii Româneºti pînã sã ajungã la momentul mai 1600, conchide: „Mihai realizase acum visarea iubitã a voievozilor cei mari ai românilor.

Acum românul s-a înfrãþit cu românul ºi cu toþi au una ºi aceeaºi patrie, una ºi aceeaºi cîrmuire naþionalã, astfel precum au fost din vremile uitate ale vechimii”. Iar, mai tîrziu, A.D. Xenopol consemna: „Prin aceasta Mihai realizase, fie cît ºi numai pentru o clipã, unitatea politicã a þãrilor române, fapt de o însemnãtate nemãsuratã (...) aceea de a-ºi întinde hotarele politice pînã unde se întind acele ale naþionalitãþii sale. Aceasta este gloria cea mai mîndrã a lui Mihai Viteazul, steaua care, aprinsã de el în trecut, va luci totdeauna viitorul poporului român ºi a cãrei luminã va fi pururea îmbinatã cu figura lui Mihai”.

Ce deosebire fundamentalã între aceste aprecieri (elogioase, dar, în raport cu realitatea), ºi unele analize venite din partea unor istorici de azi – o adevãratã maculaturã cu rol de defãimare a figurii domnitorului peste cele trei Þãri Româneºti, a minimalizãrii actului înfãptuit de acesta.

Mistificînd datele oferite de majoritatea izvoarelor istoriografice, aceºti istorici încearcã, în realitate, sã desfiinþeze teza unitãþii poporului român în aceste teritorii – unitate doveditã pe toate planurile: teritorialã, de limbã, de tradiþii, de religie, de culturã, de rãdãcini istorice etc.

Mai mult decît atît, aºa cum încearcã sã-ºi acrediteze ideea domnul Lucian Boia (culmea! fost profesor universitar!), Unirea de la 1600 nici nu ar fi avut loc – aceasta fiind doar o tezã de sorginte comunistã, pentru a ne clama... naþionalismul! Pentru a demonstra pînã la ce nivel a coborît conºtiinþa unor concetãþeni – chiar ºi în acest an de graþie – Centenarul Marii Uniri – vom publica un material special cu aceste mistificãri murdare...

Sã încheiem acest capitol sub arcul de luminã al Unirii din anul 1600, ºi sã fim mîndri cã am avut asemenea precursori precum marele ºi Viteazul voievod Mihai, cel care, cu „pohta ce-a pohtit” ne-a înnobilat Cartea de Istorie cu litere de aur – nepieritoare ca ºi faptele lui! (va urma) GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 31 august 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Justiþia Româneascã Pericolul Social Nr.1! (1) Motto: ,,Dreptatea este o carte,/Dumnezeu a fost zeþar,/Iar Justiþia româneascã,/O greºealã de tipar“.

(Folclor) Cã Justiþia româneascã este… varzã, ºtie o lumentreagã. Cã la nivel naþional aceasta a produs un adevãrat Genocid (sic!), este inconstestabil, iar cã România este singurul stat din lume în care s-a înfiinþat Asociaþia Victimelor Magistraþilor, este un adevãr, care mã scuteºte de orice alt comentariu.

Iatã de ce Justiþia româneascã a ajuns piatra de moarã a întregii societãþi. Iatã de ce neîncrederea în actul justiþiei ocupã primul loc în toate sondajele de opinie serioase. Nu trebuie sã mire pe nimeni faptul cã, în toate rapoartele ºi monitorizãrile internaþionale, Justiþia este catalogatã ca fiind de… rahat (!). Iatã de ce puºcãriile sînt arhipline cu amãrîþi, care au furat o pîine sau un sac de lucernã, ºi asta în timp ce marii infractori sînt scãpaþi printre degete sau eliberaþi pe caz de boalã, cum ar fi platfus, greaþã sau mãtreaþã. A se reþine ºi faptul cã, la Curtea de la Strasbourg, România deþine supremaþia în douã clasamente: numãrul de petiþii ºi numãrul de cauze pierdute de cãtre Statul Român. România este þara în care ,,Magistraþii ar trebui supuºi unor expertize morale, profesionale ºi chiar medicale”. (Monica Macovei). Da, aºa este, dar de ce nu ai fãcut asta, madam, pe vremea cînd, sanchi, conduceai Justiþia româneascã?

Presa Centralã a obosit scriind cã ,,În România, Justiþia este profund imoralã, coruptã pînã în mãduva oaselor” sau ,,Sîntem judecaþi de infractori”.

Recent, Institutul Naþional de Statisticã a fãcut publicã o constatare, care a cutremurat întreaga societate:

Cînd istoria ne-o scriu alþii... (argument) Aflat într-o vizitã neoficialã în România, domnul Viktor Orban, primul-ministru al Ungariei - fiindcã, nu-i aºa (?), etnia maghiarã este ca ºi cuiul lui Pepelea: un motiv pentru oficialitãþile ungare de a se plimba nestingherite, ºi neoficial, prin þara noastrã – a avut o întîlnire la Bãile Tuºnad cu membri ºi lideri locali ai comunitãþii maghiare, întîlnire în cursul cãreia domnul premier nu a scãpat prilejul de a aduce acuzaþii statului român pentru modul în care gestioneazã problemele etniei maghiare (!) ºi, totodatã, de a-ºi exprima ataºamentul faþã de mult discutata autonomie a aºa-zisului Þinut Secuiesc. Nu intrãm în discuþii politice legate de existenþa sau inexistenþa unor probleme maghiare, dar nu putem rãmîne indiferenþi atunci cînd se constatã existenþa unor lacune legate de istoria spaþiului carpatic ºi promovarea mistificãrilor istorice. În acest context, fãrã a reproºa ceva cuiva, fiindcã am constatat cã ºi mulþi dintre specialiºtii noºtri demonstreazã cã au avut pojar la istorie sau mai multe vacanþe decît ore de studiu, vom încerca sã-i oferim domnului Viktor Orban cîteva informaþii istorice, utile în a-l ajuta sã evite pe viitor astfel de erori.

Lecþie de istorie (Domnului Victor Orban, primul-ministru al Ungariei) Aflãm din scrierile greceºti, scrieri inspirate din tradiþii ºi evenimente carpatice, preluate prin intermediul pelasgilor roiþi din spaþiul carpatic începînd cu sfîrºitul mileniului VII î.Chr., cã legendarul erou Hercule, dupã ce-l învinge pe puternicul Geryon din Erytreia (insulã situatã în apropierea Porþilor de Fier) ºi îi ia cirezile, în drumul de întoarcere spre curþile regelui Euristeu, adoarme rãpus de obosealã, timp în care „ca la un semn divin”, îi dispar iepele de la car. Pornind în cãutarea lor, Hercule ajunge în þinutul Echidnei, „cea divinã ºi cu inima neînfrîntã”, „din þinutul arimilor de la nord de Istru”, dupã Hesiod sau care „domnea peste Scythia întreagã”, dupã cum afirmã Herodot. Cert este cã ambii autori o considerã (prin prisma fanteziei greceºti), jumãtate nimfã, jumãtate ºarpe, o confuzie fantezistã nãscutã din identificarea spaþiului carpatic cu Dragonul (ªarpele) ancestral, zeul primordial devenit simbolul geto-dacilor. Totodatã, aflãm de la ambii autori cã frumoasa nimfã îºi avea sãlaºul într-o regiune numitã Hylea, adicã pãduroasa (Herodot), sau silvoasa (Hesiod). În realitate, Hylea (pronunþat Hulea sau Hilea) era þinutul ielei sau ielelor; ºi în prezent, în zona Haþegului, ielelor (zîne rele din mitologia strãbunã), li se spune hile sau hîle.

,,Judecãtorii, locul doi în topul corupþiei”. De menþionat cã pînã ºi Consiliul Superior al Magistraturii (Consiliul Sublim al Matraprazlîcurilor) a concluzionat cã ,,Magistraþii români sînt slab pregãtiþi“, adicã, gura pãcãtoºilor adevãr grãieºte.

Pãi, mãi, nemernicilor, cînd un fost ambasador S.U.A. la Bucureºti a spus cã ,,Reforma în Justiþia româneascã este o… caricaturã”, v-aþi apãrat, spunînd cã a fost vorba de ,,o declaraþie politicã”, iar acum, cînd v-aþi uitat în oglindã ºi l-aþi vãzut pe Portocalã sau pe judecãtoarea lui Borcea, o daþi la întors ºi susþineþi cu tupeu cã aveþi conºtiinþa (care?!) împãcatã (cum?!). ªi, ca sã nu se spunã cã bat cîmpii, cã exagerez sau cã folosesc decupaje rupte din context, iatã o altã concluzie, la fel de realã ºi imposibil de contestat: ,,Justiþia româneascã este nefuncþionalã” (Traian Bãsescu).

Probabil cã s-a referit la faptul cã aceasta (justiþia) nu l-a arestat ºi condamnat pentru cã a fãcut dispãrutã flota româneascã. De reþinut cã, atunci cînd a solicitat acordarea personalitãþii juridice, Asociaþia Victimelor Magistraþilor, timp de 8 ani, s-a lovit de un refuz categoric al procurorilor ºi judecãtorilor, care au susþinut cã ,,Aceastã Asociaþie va atenta la puterea statalã” ºi cã ,,Aºa ceva nu se poate înfiinþa, întrucît, în România, nu sînt victime ale magistraþilor”.

Aºa s-a fãcut cã, alþi 8 ani, cauza a fost analizatã la Curtea de la Strasbourg, care, la data de 14 ianuarie 2014, a aprobat cererea asociaþiei, decizie publicatã în Monitorul Oficial nr. 543/22 iulie 2014.

S-a ajuns aici pentru cã magistraþii români ºi-au luat libertatea penalã de a acþiona ca Dumnezeu pe pãmînt.

Dacã un strungar stricã 10 piuliþe, le plãteºte, aºa cum, dacã un ºofer intrã cu maºina într-un gard, plãteºte ºi vehiculul, ºi împrejmuirea fãcutã praf, pe cînd magistratul, dacã dã o sentinþã strîmbã, prin care distruge destinul unei întregi familii sau comunitãþi, nu pãþeºte nimic. El

zice cã ,,asta a fost opinia sa” ºi cã ,,mai sînt ºi cai de atac”. Ei nu ºtiu cã justiþiabilii nu apeleazã la instanþele de judecatã pentru a pierde timp ºi bani sau pentru a deveni bãtaia de joc a unor judecãtori, care nu au nici o tangenþã cu noþiunea de Justiþie, faþã de care au depus un jurãmînt.

Mai mult, magistraþii români vor condiþii de lucru de cinci stele, salariu nesimþit, fel de fel de facilitãþi, ºi mai vor ºi… independenþã, dar iatã cã au fãcut blatul (protocoale) cu alte instituþii parazitare, anti-statale, cu interlopi, politicieni ºi fel de fel de scursuri sociale ºi, uite aºa, au ajuns pe locul 2 în Topul Corupþiei.

Unde mai punem ºi faptul cã, în magistraturã, îºi fac veacul fel de fel de acoperiþi, descoperiþi, dezactivaþi, descurajaþi, despãduchiaþi… care sînt apãraþi, pe bani publici, de zeci de mii de jandarmi. Deºi, cînd te duci la teatru, la medic, la muzeu, la primãrie sau bisericã, nu eºti întîmpinat de jandarmi, iatã cã, la Tribunal, se fac continuu controale, care niciodatã nu s-au finalizat cu ceva concret, ºi este normal sã se întîmple aºa, pentru cã filtrele electronice nu funcþioneazã, jandarmii dorm pe ei, iar cetãþenii fac bãºcãlie la modul ,,Bã, proºtilor, aici nimeni nu va veni cu lama de ras sau cu forfecuþa sã-l omoare pe judecãtor! Aici trebuie sã vii cu tancul, tragi 2-3 obuze, faci curãþenie cu buldozerul ºi apoi pui panseluþe!”. ªi, pentru a mã exonera faþã de principiul ,,Actori incumbit probation” (cel care acuzã trebuie sã probeze), mã simt obligat sã prezint o ,,performanþã” a aceste justiþii caricaturale, aºadar, citiþi ºi vã cruciþi!

Cu ceva timp în urmã, subsemnatul a fost încãtuºat ºi dus cu duba la tribunal, sub acuzaþia de… incest (sic!), pentru ca, ulterior, sã se declare cã a fost vorba de niºte ,,mici greºeli”. Culmea este cã procurorii ºi judecãtorii, care au dispus arestarea subsemnatului, au fost elogiaþi ºi decoraþi cu ordinul ,,Meritul juridic” clasa I de cãtre Preºedintele României. (va urma) VALENTIN TURIGIOIU

Revenind la povestea noastrã, aflãm cã Hercule îºi gãseºte iepele la frumoasa nimfã, dar, îndrãgostindu-se de ea, rãmîne în acest þinut mult timp. Din relaþia lui Hercule cu Echidna se nasc trei feciori: * Agathyrsos, pãrintele agathîrºilor: age (lb. Latinã) = a acþiona; thirsos = tîrº (în limbaj arhaic: mãturã confecþionatã din ramuri tinere). Începînd cu sfîrºitul mileniului VII î.Chr., triburile agathîrºilor (turduli, turseni, turºi, tusci, etrusci) „mãturînd” totul în cale, vor coloniza peninsula italicã ºi peninsula ibericã. Despre agathîrºi, ªtefan din Bizanþ (istoric grec, Secolul IV d.Chr.) afirma cã îºi memorau legile sub formã de cîntece; sã ne reamintim cã la ºcoalã, cu mulþi ani în urmã, la fel se învãþa tabla înmulþirii. * Gelonos, pãrintele gelonilor, geþii cei îndepãrtaþi (neam getic localizat în nordul Mãrii Caspice); ge.lon: ge = prescurtare de la geþi; Lon = departe: loin = departe (lb. francezã); lon(g) = departe (lb. Englezã). Sã menþionãm cã etruscii vor construi în peninsula italicã cetatea Alba Longa (Alba îndepãrtatã), dupã modelul cetãþii de origine, Alba Iulia (Lumina Albã) ridicatã în onoarea zeului luminii Apollo, numitã ºi Apullum sau Bãlgrad (Oraºul Alb). * Scythes, cel de-al treilea fiu, pãrintele scythilor (scuþilor), nume datorat scuturilor foarte mari folosite în luptã ºi care, alãturi de suliþele lungi, constituie prototipul temutei falange macedonene. În antichitatea preistoricã, Spaþiul Carpatic este reprodus de mulþi autori sub numele de Scythia; Echidna este consideratã regina Scythilor de Herodot; poetul get Orpheu localizeazã þara lui Aethes în sud-estul României actuale, cu capitala la Dia/Dio =Divina; de remarcat cã Diogeþia este un alt nume sub care era cunoscutã Scythia. Cã Herodot, ºi dupã el mulþi alþi autori greci, îi considerã pe scythi migraþi din continentul asiatic, e altã poveste nãscutã din lipsa cunoºtinþelor geografice ºi a interpretãrilor eronate. Sã remarcãm totuºi cã Trogus Pompeius afirmã cã scythii au stãpînit timp de 1.500 de ani peste continentul asiatic, întemeind totodatã „imperiul Parthiei ºi Bactriei”; aceeaºi afirmaþie o aflãm despre massa-geþi (geþii ce mari) care au ajuns cu stãpînirea pînã în peninsula coreeanã, ceea ce explicã de altfel ºi mulþimea de tradiþii comune, dar ºi multe cuvinte din limba românã regãsite în vocabularul coreean”; scythi ºi massa-geþi, popoare de acelaºi neam – getic, al cãror nume identitar a fost determinat, în general, de numele unui conducãtor mai deosebit dintr-o anumitã epocã, preluãrile eronate ale autorilor antici creînd numeroase interpretãri confuze de-a lungul timpului.

Exemplificînd, trebuie sã amintim cã massa-geþii vor deveni, la sfîrºitul antichitãþii, alani, dupã numele regelui Alanus, care vã încerca sã izgoneascã trupele romane din spaþiul cucerit la nord de Istru, pentru ca în evul mediu, printr-o simplã „creaþie” artificialã, sã fie numiþi „alemani” (populaþie germanicã)... fiindcã aºa se scrie istoria! Conform istoricului Ehvemer, neamul scythilor era cel mai numeros

dupã neamul inzilor; cã Herodot „pãrintele istoriei” (mistificate) ne oferã o altã informaþie, e iarãºi o altã poveste (pe care am detaliat-o în „Istorie incomodã, arta mistificãrii”). În spaþiul iranian scythii erau numiþi saci, ne spun Herodot ºi Diodor din Sicilia, dupã numele þesãturii cu care îºi îmbrãcau scuturile, þesãturã pe care geþii o obþineau din cînepã, din ea confecþionîndu-ºi articolele de vestimentaþie care erau la fel de bune ca acelea greceºti confecþionate din in, conform informaþiilor oferite de acelaºi Herodot. Numele de saci s-a extins ºi asupra obiectelor folosite la transportul ºi pãstrarea produselor, în special cereale, obiecte confecþionate, în spaþiul carpatic, din acelaºi gen de pînzã, iar sacii de dimensiuni mult mai mici purtau numele de sãcºori sau de sãcui (secui). Scythi, Saci, Sãcui, Secui: numele unor popoare antice de neam getic, ai cãror protopãrinþi, conform autorilor greci, sînt: legendarul erou Hercule (Arcaºul, herc=arc) ºi Echidna, regina geþilor. În concluzie, orice altã explicaþie referitoare la originea secuilor (geþi maghiarizaþi), nu este decît o interpretare voit tendenþioasã. Cu tot respectul pentru domnul prim-ministru Viktor Orban, dar, fie vorba-ntre noi, ºi fãrã resentimente: cînd în urmã cu aproape nouã milenii, în spaþiul carpatic se puneau bazele primei civilizaþii din istoria umanitãþii, ºi regii din dinastia divinã extindeau graniþele imperiului Belasgilor (geþii divini; grecii, fiindcã nu foloseau litera „B”, îi numeau pelasgi), peste toatã Europa, vestul Asiei ºi nordul Africii, ungurii (maghiarii) nu erau nici mãcar în proiect. Dar, aºa cum afirmã Robert Pinotti: „Povestea pe care ne-o prezintã istoriografia nu este nici adevãratã, nici obiectivã, din moment ce au scris-o de fiecare datã învingãtorii”. ªi, pentru a nu fi suspectat de rea-credinþã, sã mai luãm un mic exemplu de manipulare istoricã. Într-un documentar prezentat pe televiziunea naþionalã, la emisiunea în limba maghiarã, se afirma cã pantalonii au fost aduºi în Europa abia spre sfîrºitul mileniului I d.Chr. de cãtre unguri (probabil europenii, pînã în acel moment purtau fustã!). Interesantã ipotezã, deºi, conform specialiºtilor în domeniu, se pare cã acest accesoriu vestimentar ºi-ar avea originea în celticul braccae (pronunþat brace sau braca). Toate bune ºi frumoase, dar se omite faptul cã celþii apar în istorie abia la mijlocul mileniului I î.Chr., ei fiind de altfel urmaºii cimerienilor (neam getic) localizaþi de Herodot pe versantul estic al Carpaþilor Orientali. ªi, mult mai interesant, este faptul cã cimerienii, cãrora li se mai spune ºi cimiri sau chimiri, se îmbracau cu bracenari, peste care se încingeau cu un chimir. Coincidenþe? Nu! În schimb, se poate constata cît de uºor se promoveazã mistificãrile istorice. Nu pot încheia aceastã lecþie de istorie fãrã a oferi citatul unui istoric maghiar: „Urmaºii geþilor trãiesc ºi astãzi ºi locuiesc unde au locuit pãrinþii lor, vorbesc limba în care glãsuiau mai demult pãrinþii lor”. Quod erat demonstrandum!

SINEL TUDOSIE

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 31 august 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Teocraþia ortodoxã moldo-valahã (2) Motto: „Douã sãbii într-o teacã,/Doi Domni în þara sãracã,/N-au loc!“ Pentru orientalii Putin, Erdogan, Dragnea º.a., instituþiile occidentale Parlamentul, Guvernul, Justiþia sînt instrumentele, binecuvîntate de Biserica Ortodoxã, Islam, cu care ei ºi poporul se apãrã de influenþa, exploatarea corporaþiilor din vest, Söröº etc. Teocraþia moldo-valahã nu poate fi de fapt, de facto, stat de drept, democraþie occidentalã, cu toate cã România, de jure, face parte din UE/ NATO. Aºa au apãrut: (1) Statul Paralel, al lui Liviu Dragnea, cu o unitate de nezdruncinat a Partidului cu Biserica Naþionalã, Poporul; (2) ºi cel a lui Klaus Werner Iohannis, care urmãreºte implementarea acquis-ului catolic european. Care-i Statul Legitim, autentic? Statul de drept occidental e în contradicþie cu devãlmãºia, teocraþia moldo-valahã, pentru cã autonomia indi-

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (101) „DU-TE ªI DESCURCÃ-TE!” Cînd era treaz, Cezar era cuminte, reþinut, chiar ruºinos. Avea un autocontrol, nu ºi-o cãuta el musai dacã era treaz. Dar, asta a fost viaþa care i-a plãcut. Nici pe mine nu m-a cãutat niciodatã la suferinþã, nu spunea dinainte la alþii cã sînt fiul lui ºi sã aibã grijã de mine. M-a lãsat singur în jungla strãzii, la fel cum crescuse ºi el, încã de la ªcoala de Corecþie, de unde s-a eliberat doar la majorat.

Era foarte mîndru, nu cerea pachete, nu apela la nimeni niciodatã, nu vroia sã fie dator la nimeni cu nimic. Doar pe sorã-sa, Paula, o accepta sã o mai vadã la vorbitor.

Ce-i drept, nici nu prea avea nevoie de nimic prin puºcãrie, chiar avea o viaþã regeascã acolo, dar nu era el sentimental.

La Revoluþie era la Jilava. Fane Spoitoru

vidului preamãreºte egoismul, pune la îndoialã atotputernicia Celui de Sus asupra vieþii. Contractul, concurenþa lezeazã dragostea dintre fraþi. Toate aceste sînt pãcate în Ortodoxie, care, din punct de vedere sociologic, e o etno-religie creºtinizatã, care celebreazã unitatea de nezdruncinat dintre neam, rit ºi glie. „Cine nu-i ortodox nu-i român!” (Nae Ionescu/ Legiunea Arhangelului Mihail) În lupta politicã dintre aceste douã State Paralele, în care, fireºte, fiecare îl vede pe celãlalt ca ilegitim sau artificial, Iohannis urmãreºte occidentalizarea, renunþarea la teocraþie, la duplicitatea balcanicã „Zicem ca ei ºi facem ca noi!“. Asta a încercat ºi Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen cu rotativa sa guvernamentalã. Carol I s-a folosit chiar ºi de bîta numitã „Electorul“.

Regii germani au eºuat, au generat numai „Formele fãrã Fond“ din Vest, care, dupã dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunistã din spatele Cortinei de Fier, sînt atotprezente ºi în zilele noastre. (va urma) VIOREL ROMAN era pe fort, el pe bloc, nu au putut face nimic, cã ei cam erau liderii.

A fost de departe cel mai orgolios om care a existat vreodatã. Eram mic ºi o vecinã mai mare mi-a dat cu un bãþ peste picioare ca sã îmi ia bicicleta. Am venit acasã plîngînd ºi m-a gonit imediat: - Sã nu mai vii la mine plîngînd, du-te ºi descurcã-te, bate-o ºi tu ºi ia-þi bicicleta înapoi!

M-am dus ºi am sãrit direct în gîtul fetei, chiar dacã era mult mai mare. Mi-am luat bicicleta înapoi, însã de atunci nu i-am mai cerut niciodatã ajutorul la vreo bãtaie, cu toate cã ºtiu cã pe urmã, cînd eram mare, dacã l-aº fi sunat ar fi venit imediat. Mai ales dacã trebuia sã batã pe cineva.

Cred ºi azi, cînd el nu mai este, cã în sufletul lui spera sã îi semene vreunul din copii, dar nu spunea nimic. (va urma)

TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

Analize ºi impresii Începem cu dl. Cristoiu, cãci am impresia cã se întinde prea mult în declaraþiile pe care le dã în publicaþia lui, numai de dragul de a umple o paginã a ziarului sãu. Scrie cã „Diaspora e parte înaintatã a societãþii româneºti formatã la ºcoala occidentului“. Vorbeºti numai tîmpenii, iar cei care au mai rãmas în România, dupã opinia ta, sînt idioþi? Sînt de mîna a doua? ªi tu eºti ceea ce zici, un second hand! Cum poþi sã zici cã „Diaspora poate sã ia cu asalt guvernul pentru cã asigurã o parte din bugetul României“?! Mãi, idiotule, amesteci bugetul României cu o manifestare ilegalã, manifestare pe care cei care conduc România au acceptat-o ca fiind aºa-zisa democraþie... Românilor, nu aþi înþeles cã democraþia o trãiþi doar o singurã zi, o datã la patru ani, cînd au loc alegeri?! Apoi, intervin pentru menþinerea acestei democraþii oamenii legii: poliþie, jandarmi, avocaþi, procurori, cei care menþin democraþia activã.

Liberalismul, nu spun „capitalismul“, cãci acest cuvînt vã sperie, este o disciplinã economicã, ce în România nu funcþioneazã. Cum sã funcþioneze economia þãrii cînd nu sînteþi în stare - cei care conduceþi România - valabil ºi pentru aºa-zisele partide de opoziþie - sã apãraþi Constituþia þãrii. Mã refer la folosirea limbii maghiare în instituþiile statului. Sau la prezenþa lui Viktor Orban de la Budapesta, care a venit în România ca la el acasã, aducînd tema revizionismului maghiar. Oare unde aþi fost voi, sãsucu de Iohannis, guvern, armatã, SRI etc... atunci cînd a intrat în þarã fãrã nici o jenã ºi nu aþi fãcut decît sã constataþi ce s-a întîmplat la Tuºnad? Apoi au

ªtirea sãptãmînii

Cei patru asasini au fost trei: Bonnie ºi Clyde (urmare din pag. 1) Am avansat chiar, într-un public restrîns, ideea cã poate sînt niºte datorii de achitat, sau conturi de reglat acolo, ºi cã asasinii, ãia 4 sau cîþi or fi fost, au venit sã rezolve în felul lor aceastã problemã. Chiar eram convins de ce susþineam, dar habar n-aveam de declaraþiile fãcute efectiv de liderul PSD. Eram într-o mare eroare.

Dupã ce am citit declaraþiile lui Dragnea, fãcute în direct pe la una din antene, am realizat cã bãiatul vrea sã se ascundã fãrã sã îl mai caute cineva. Explozia glumelor pe Internet, legatã de acei asasini, are, totuºi, o legitimitate, în sensul cã naivitatea pe care Dragnea o expune, în mod public, ne face sã ne gîndim serios la capacitatea intelectualã a acestui preºedinte de partid, precum ºi la perspectiva pe care noi, ca stat, o avem în condiþiile existenþei unor asemenea lideri.

Trecem, aºadar, mai departe ºi analizãm puþin declaraþiile celui ameninþat, cum cã a simþit el cã cineva îl urmãrea, a simþit el cã cineva îl dorea musai mort, cã cei 4, de fapt, se uitau chiorîº la el, ºi doreau sã-l ucidã cu forþa minþii sau doar cu o uitãturã mai oacheºã. Este total de neînþeles cum un om care pare normal, cu minþile acasã, un politician versat, sã nu ºtie cã atunci cînd ajungi în vîrful unui pol de putere sau de profit sînt o grãmadã de factori, fie interni, fie externi, care doresc sã aibã ºi acces, dar ºi sã influenþeze în favoarea lor unele decizii politice.

El ºtie, aºa cum toþi ºtiu, cã atunci cînd devii important, este posibil ca lumea sã se uite chiorîº la tine, sã te ºi urmãreascã pentru a vedea cu cine te întîlneºti ºi ce planuri ai, sã te ºi asculte, fie la TV, fie atunci cînd nu vrei sã se ºtie ce spui etc.

Dragã Liviule, ai ajuns un om important. Trebuie sã-þi asumi, aºadar, poziþia ta de mare lider, de preºedinte al PSD ºi de al 4-lea om în Stat.

Despre cei 4, dacã chiar au existat cu adevãrat, care îi fãceau semne obscene, care se uitau la el chiorîº, putem spune doar cã erau niºte bãieþi de bine, care doreau doar sã impresioneze prin prezenþã. Pentru cã dacã erau asasini, nu doar cã acum Dragnea era o amintire, dar politicienii ar fi votat la unison dublarea sau triplarea bugetului SPP, SRI, SIE, UM 0215 sau al firmelor private de protecþie ºi pazã. În România anului 2018, politicienii nu prea au fost stresaþi ºi ameninþaþi cu moartea. De aceea îºi permit sã fure în asemenea hal. Dar, prevãzãtori cum îi ºtim, au fãcut totul ca bugetul anumitor instituþii sã fie suficient de mare ca sã se simtã în siguranþã.

Revenind la Dragnea, mesajul lui, de o naivitatea de-a dreptul prosteascã, are drept scop altceva, ºi nu de asasini e vorba aici. Cred cã se încearcã, într-un fel, sã se transmitã un semnal clar cãtre ºefii unor servicii, gen cel mai de neclintit general, Pahonþu, dar ºi cãtre alþii, cum cã nu îºi protejeazã obiectivele cum trebuie ºi, prin urmare, nu prea îºi meritã banii. Acum ºtim cã activele Corpului de Control al primului-ministru sînt deja la Cotroceni ºi SRI. Am senzaþia cã vor ajunge curînd ºi la SPP ºi la alte instituþii de forþã. Mesajul lui Dragnea este clar dat ºefului SPP, pe care liderul PSD îl vrea plecat de la conducerea acestui serviciu, dar ºi cãtre SRI, unitate de elitã a serviciilor româneºti, dar care a demonstrat cã derapeazã în mod constant de la obiectivele sale legale ºi statutare.

Povestea celor patru potenþiali asasini este de fapt o sãgeatã pe care PSD o trimite cãtre cele douã servicii: SPP ºi SRI. Este de aºteptat, aºadar, sã asistãm curînd la o schimbare la vîrful Serviciului de Pazã ºi Protecþie, dar ºi în modul de abordare al problemelor de cãtre Serviciul Român de Informaþii.

TANO

venit plãcuþele din Suedia care au pus în discuþie moralitatea naþiunii române, pe care le-aþi acceptat ºi tolerat.

Acel individ nu trebuia sã intre în România, trebuia sã i se confiºte maºina ºi sã fie declarat persona non grata ºi sã i se interzicã intrarea în þarã pentru o perioadã de timp.

Apoi a venit acel telefon sau fax de la o persoanã în numele aºa-zisei Diaspore, prin care eraþi anunþaþi cã aduce în România un milion de manifestanþi din afara þãrii. Doamnã Firea, guvern, jandarmi etc., etc., v-aþi speriat ºi aþi intrat în panicã! Pentru cã nu aþi ºtiut sã gestionaþi situaþia. Trebuia sã faceþi o video-conferinþã ºi sã îl întrebaþi care este întinderea acestei aºa-zise Diaspore pe plan mondial, unde este înregistratã ºi cu ce scop. Sã fi explicat care sînt asociaþiile aºa-zisei Diaspore din lume afiliate la aºa-zisa Diasporã - filiala „centralã“. Sau în aceastã Diaspora „centralã“ sînt ºi alte „asociaþii“ fãcute în jurul unui parastas, care reprezintã prima forþã de manifestare culturalã, religioasã ºi socialã. Care sînt reprezentanþii acestei Diaspore, cînd a fost ultima întîlnire a acestei asociaþii, motivele pentru care a fost înfiinþatã aceastã Diaspora, propunerile acesteia pentru cei din exteriorul þãrii sau pentru cei din interiorul României. Dacã în statutul Diasporei figureazã obiectivele pe care presupunem cã le au în afara þãrii sau în interiorul ei ºi care sînt ele? Dacã au capital financiar, un congres eventual, dacã sînt înregistraþi ca structurã juridicã ºi care sã le permitã sã se deplaseze oficial în România cu aceastã organizare? Dacã aceastã asociaþie Diaspora are în interiorul þãrii o filialã care o reprezintã aici ºi ce obiective ar avea aceastã filiala din interiorul României? Trebuia depusã la Primãria din Bucureºti o garanþie financiarã pentru a asigura eventualele despãgu-

biri materiale care se puteau produce în timpul manifestãrii. România nu este în stare sã se apere ºi sã se asigure, mã refer la instituþiile statului care sînt plãtite sã îndeplineascã aceste activitãþi. În altã ordine de idei, nu mã mirã invazia produselor alimentare strãine pe piaþa Româneascã în proporþie de aproximativ 80%. Tot Occidentul vã dã bani împrumut pentru a plãti pensiile ºi salariile din România, vã cumpãrã pãmînturile, vã obligã sã daþi bani pentru dezvoltarea industriei de armament a SUA ca sã „ne apere de extratereºtri“. Am ajuns de rîsul curcilor, domnilor guvernanþi. Nu sînteþi în stare sã apãraþi þara de pesta porcinã. Cu agricultura speculativã, nu aþi observat cã aceastã APIA distruge agricultura României, în favoarea companiilor din Occident, strãine? Agricultura este singurul sector care mai poate sã creeze locuri de muncã.

Domnul Daea (Oaia) a zis cã avem în România un milion cinci sute de fermieri. Dar nu a explicat ce înseamnã un fermier: fermier pensionar/ fermier profesionist pe care ne putem baza? Cîþi fermieri profesioniºti avem în România dintre cei 1,5 milioane capabili sã trãiascã numai din aceastã activitate agricolã?

Sã ne rãspundã aceºti guvernanþi care habar nu au ce pîine amarã mãnîncã oamenii de la sate, mai ales cei care au niºte pensii de nimic. cum sã faci agriculturã cu burta goalã ºi cu sapa? Ruºine acestor cãpuºe care ne conduc.

Dacã Vadim Tudor ar mai fi fost printre noi, ar fi dat de pãmînt cu toþi aceºti mercenari care ocupã bãncile Parlamentului ºi nu se mai dau plecaþi. Doamne, ocroteºte-i pe români!

PIRÃU SAMOILÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 31 august 2018

Poveºti din viaþa romilor Vagabondajul ºi cerºetoria în Suceava, din perioada interbelicã pînã în prezent (2) Luarea copiilor din familie nu este posibilã în toate cazurile. Nu se poate dovedi cã pãrinþii sînt cei care i-au trimis la cerºit. În aceste condiþii, soluþia este sã aibã activitate cît mai mult timp, pentru a nu mai avea vreme sã iasã la cerºit: copiii sînt înscriºi la centrele de zi ale organizaþiilor „Salvaþi Copiii” sau „Tineri pentru misiune”, unde merg dupã ºcoalã. Aici îºi fac lecþiile, se joacã ºi mãnîncã. În plus, sînt ajutate ºi familiile, cu pachete alimentare ºi haine. De altfel, o bunã parte dintre pãrinþi primesc ºi ajutoare sociale de la primãrie. Nu le daþi bani, daþi-le mîncare! Asistenþii sociali vã sfãtuiesc sã nu le daþi bani copiilor pe care îi gãsiþi cerºind. Dacã vreþi sã faceþi un bine, oferiþi-le ceva de mîncare.

Totodatã, dacã observaþi un copil într-o astfel de situaþie, apelaþi la Telefonul Copilului, 1983. Copiii, în schimb, „cocheteazã” cu þigãrile ºi alcoolul, iar unii ºi cu etnobotanicele. Pe unii dintre cerºetori îi vedem scormonind prin ghenele de gunoi, în cãutarea unui codru de pîine sau a unor sticle de plastic, din reciclarea cãrora fac ºi ei rost de niºte bãnuþi. Altãdatã îi întîlnim în vreo cãruþã trasã de o mîrþoagã, din care iese ostentativ fierul vechi; tot ei sînt cei care bat cu insistenþã în geamul maºinilor, în intersecþie, rugîndu-se supãrãtor pentru „un leu de o pîine”. Seara, însã, se întorc acasã.

Pentru cã ºi ei au un locºor cãruia îi spun „acasã”, amenajat în vreo clãdire abandonatã, din care rãzbeºte un miros greu. Nu au nici cele mai elementare condiþii, precum apã curentã sau luminã, dar nu conteazã. Sînt mulþumiþi cã au un acoperiº deasupra lor ºi un colþiºor unde sã punã capul pe pernã.

Bãrbaþii sînt duºi „la muncã”, adicã la furat de fier vechi, prin oraº, sã caute sã facã un ban la cerºit. Care cerºesc la colþ de stradã, îmbrãcaþi în haine murdare, cu figurile triste ºi adesea cu un handicap fizic sever, înduioºeazã foarte multe persoane. Mila pentru oamenii mai puþin norocoºi ºi care se aflã în suferinþã ne îndeamnã de multe ori sã scoatem bani din buzunar. Dar tot acest tablou ascunde în spatele lui o altã lume, foarte urîtã, în care cei fãrã scrupule se folosesc de empatia noastrã pentru a cîºtiga sume colosale de bani nemunciþi. Cerºetoria este o industrie pe scarã largã în Suceava care a fost „exportatã“ ºi în restul Europei. Metodele de cerºit sînt foarte bine puse la punct, astfel încît sã nu ai nici cea mai micã urmã de îndoialã atunci cînd oferi un ban celui care stã cu mîna întinsã. De cele mai multe ori, cerºetorul este faþa vizibilã a unei afaceri elaborate. În spatele lui sînt persoane care coordoneazã totul ºi care încaseazã cea mai mare parte din bani. Iatã cîteva metode: * Metoda „picioare amputate“ - Cerºetorii care susþin cã au picioare amputate nu fac altceva decît sã-ºi þinã picioarele îndoite ºi sã le lege foarte bine, ca sã nu dea de bãnuit, cerºetorii ne pãcãlesc în fiecare zi în scumpul ºi dragul nostru oraº. Nu doresc sã spun cã nu existã în urbea noastrã infirmi reali care cerºesc pentru a se întreþine pe ei înºiºi ºi pe cei din familie care trãiesc de pe urma acestora, cu ajutorul cãrora aceºtia ajung în „cîmpul muncii”. * Metoda mîinilor amputate Aºa cum susþin reprezentanþii

jandarmeriei, cerºetorii cu handicap se „vindecã“ brusc ºi dispar rapid atunci cînd oamenii legii îºi fac apariþia. În cazul metodei de cerºit „mîini amputate“, cerºetorii îºi înfãºoarã strîns palmele ºi degetele cu tifon, pe care îl înmoaie înainte în sos de roºii, pentru un aspect ºocant, care sã atragã atenþia trecãtorilor, aºa cum a mãrturisit o cerºetoare prinsã de jandarmi. * Metoda „copilul fals“ - Îþi este foarte milã de femeile care stau toatã ziua în frig ºi ploaie cu un copil mic în braþe, înfãºurat în haine groase?

Faþa copilului nu se vede, pentru cã mama îl strînge la piept, ca sã-l protejeze de frig. În realitate, în braþele cerºetoarelor se aflã haine de copii îndesate cu cîrpe ºi vatã, astfel încît sã aibã forma unui copil. * „Cerºetori cu mape“ – „Un copil bolnav are nevoie de bani pentru operaþie. Sîntem de la fundaþia X. E caz disperat“.

E refrenul pe care îl aud foarte mulþi oameni care merg la cumpãrãturi în hipermarketurile din oraº din gura unor persoane, care, pentru a pãrea serioase, poartã la ele cîte o mapã, un caiet sau un clipboard. Dacã le iei la întrebãri, fug cît de repede pot. O astfel de persoanã îi relata unui ºofer cã nu e bãgatã în seamã de „bogãtaºii” cu maºini, ci mai degrabã de oamenii care vin la cumpãrãturi cu plasa de rafie, de la þarã. Aceºtia sînt cei care, în naivitatea lor, încã mai cred poveºtile dramatice pe care cerºetorii cu mapã le relateazã oricui stã sã-i asculte. În secunda în care am fotografiat-o pe tînãra din imagine, aceasta a luat-o de-a dreptul la goanã prin parcare, nu înainte de a scãpa printre dinþi înjurãturi ºi blesteme. Categoria cerºetorilor cu mapã nu a apãrut peste noapte. Zeci de necunoscuþi fãrã alt job serios îºi gãsesc „de lucru” la tot soiul de aºa-zise fundaþii care pretind cã ajutã copii bolnavi ºi bãtrîni. Vin pe la uºile oamenilor, unde sunã ca disperaþii pînã le deschide cineva, se þin scai de oamenii care merg la cumpãrãturi sau prin alte locuri publice. Au diverse legitimaþii scoase la imprimantã ºi sînt extrem de pisãlogi. Dacã nu bagi mîna în buzunar sã le dai „mãcar ceva”, unii au grijã sã te gratuleze cu o privire din care sã înþelegi, pentru restul vieþii, cã eºti un monstru care nu are pic de milã pentru semenii lui bolnavi ºi neajutoraþi. În realitate, însã, toþi cei care dau bani acestor categorii de cerºetori cu mapa nu fac altceva decît sã întreþinã niºte paraziþi care nu ar munci serios în ruptul capului. În epoca în care toatã lumea se promoveazã pe internet, în condiþiile în care se poate direcþiona 2% din impozitul pe venit ONG-urilor, în secolul în care se fac bani grei pe asistenþã socialã, nu vãd de ce cerºetorii cu mapa sînt lãsaþi sã agreseze lumea prin parcãri. Pentru simplu fapt cã au

la ei o mapã ºi o legitimaþie scoasã la imprimantã?

Existã nenumãrate programe cu finanþãri nerambursabile, sînt diverse ocazii în care fundaþiile îºi pot promova activitatea ºi pot demonstra ceea ce fac, nu trãgînd de hainele oamenilor, agãþîndu-se de portierele maºinilor. Nu este cazul acestor persoane pe care poliþia localã ar trebui sã le amendeze pînã

cînd înceteazã sã-ºi mai facã apariþia cu mapele lor cu tot. Nu au ce cãuta pe domeniul public, la fel cum ar trebui luaþi ºi reeducaþi toþi copiii „binevoitori” care se bat sã ducã înapoi coºul de cumpãrãturi într-o luptã pe viaþã ºi pe moarte pentru 50 de bani. Poziþia slujitorilor bisericii este cã trebuie sã fim cu luare aminte ºi cu dragoste pentru ei. Noi facem acest lucru într-o mãsurã oarecare, dar cred cã în unele cazuri exagerãm cînd facem pomanã sau cãutãm o formulã de susþinere pentru cei care sînt cu adevãrat necãjiþi.

O bunã parte dintre cerºetori sînt cu trupurile sãnãtoase, cu mîini ºi picioare, ºi cerºesc de dragul de a strînge bani. Aºa nu merge, astfel nu prosperãm. Cînd vãd însã oameni lipsiþi de picioare sau de mîini care suferã vãdit de ceva - nici nu se pune în discuþie, de unde nu ai, dã ºi mulþumeºte-i lui Dumnezeu cã þi l-a scos în cale. Faci o pomanã în numele lui Dumnezeu. Însã existã persoane care au niºte cîrje ºi cer de pomanã, iar dacã nu reuºesc sã prindã un troleibuz sau autobuz îºi iau cîrjele subsuoarã ºi fug din urma transportului, asta tot nu e treabã bunã. ªtim cã unii sînt necãjiþi ºi trebuie ajutaþi, iar unii au un venit de 50, 60 sau 100 de lei pe zi, mã rog, sã aibã ºi sã fie sãnãtoºi.

Trebuie sã avem capacitatea ºi înþelepciunea sã facem diferenþa dintre un cerºetor care e sãrman ºi unul de meserie.

P.S. În urmã cu cîþiva ani, a fost de notorietate cazul cuplului din Suceava care cerºea în Piaþa Mare din Botoºani, în Piatra Neamþ ºi în Iaºi parcã. Avea o medie de cîºtig de 300-400 lei pe zi, iar zilele în care colectau 100 lei de fiecare erau considerate zile proaste. Cînd ploua nu ieºeau deloc „la produs” bani.

Dormeau la hotel în Suceava, mîncau la restaurant zilnic, veneau zilnic cu taxiul la „muncã” în alt oraº din judeþ (deci nu doi, trei kilometri, ci zeci) ºi oricare altã cãlãtorie, era fãcutã tot cu taxiul, aveau conturi în bancã în lei ºi în euro, agenda zilnicã cu locurile de cerºit, program clar ºi bine stabilit. O adevãratã afacere! Profitabilã, evident! Se prefãceau cã sînt invalizi ºi adunau bani pentru protezã, iar astfel atrãgeau mila trecãtorilor. Duceau o viaþã de lux pe spinarea „fraierilor” care cotizau cu toatã inima. La un calcul simplu, cu o medie de 300 de lei/zi ºi 20 de zile lucrate/lunã avem un venit de 6.000 lei. Ei, cum sunã? Cît e în România salariul unui profesor? Dar al unui poliþist, sau pompier? Minimul pe economie e 1.250 lei BRUT! Luau amendã 100 lei ºi recuperau suma în cîteva ore.

Sfîrºit

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 31 august 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII SUA ºi China impun noi taxe vamale SUA ºi China au escaladat rãzboiul lor comercial, dupã ce au impus fiecare taxe vamale de 25% pentru noi produse, în valoare de 16 miliarde de dolari, chiar într-un moment în care au fost reluate negocierile pentru a pune capãt disputelor dintre cele douã mari puteri economice ale lumii, transmit Reuters ºi AFP. Noile taxe vamale, introduse de Washington duc la 50 de miliarde de dolari valoarea totalã a produselor chineze taxate cu 25% la intrare ape teritoriul american. Agenþia de presã Xinhua a informat cã simultan au intrat în vigoare tarife vamale chineze de 25% pentru produse americane de o valoare similarã importate de gigantul asiatic precum motociclete Harley-Davidson, bourbon, suc de portocale ºi alte produse.

Pentru administraþia Trump, care acuzã China de practici incorecte ºi furt de proprietate intelectualã, obiectivul rãmîne intensificarea presiunilor asupra gigantului asiatic pentru ca acesta sã îºi reducã excedentul comercial colosal pe care îl înregistreazã în relaþia cu SUA. Însã aceastã escaladare intervine pe fondul a douã zile de discuþii care au loc la Washington între negociatorii americani ºi cei chinezi, în încercarea de a pune capãt rãzboiului comercial dintre primele douã puteri economice ale lumii. Dacã partea chinezã a dat dovadã de optimism înaintea discuþiilor, preºedintele american Donald Trump s-a arãtat mai circumspect, afirmînd cã „nu se aºteaptã la mare lucru” de pe urma acestor discuþii.

Trump a ameninþat cã va impune tarife vamale suplimentare asupra tuturor celor aproximativ 500 de miliarde de dolari de produse chineze exportate anual spre SUA, dacã

Zdrobirea Primãverii de la Praga: prima zi vãzutã de agenþia France Presse Acum o jumãtate de secol, în zorii zilei de luni, 21 august 1968, cehoslovacii au descoperit cu stupoare cã þara ºi, în primul rînd, capitala ei tocmai fuseserã ocupate de tancuri ºi trupe debarcate în cursul nopþii din marile avioane de transport decolate din URSS, în marea lor majoritate. Între multele feluri prin care s-au marcat cele cinci decenii scurse de la acest eveniment foarte grav din viaþa internaþionalã reþinem aici fragmente din douã reportaje pe care trimisul special al agenþiei France Presse, Jean Leclerc du Sablon, le-a realizat în zona clãdirii radiolui naþional, unul dintre punctele nevralgice ale Pragãi, ºi în emblematica Piaþã Venceslas (ºi nu Piaþa Vaclav, cum au scris zilele trecute doi urechiºti de la un cotidian care se ocupã de evenimentul zilei), situatã în apropiere.

Desigur, este greu azi de sugerat climatul de teamã ºi spaima de represalii aproape similare cu cele ce se instalaserã în aceastã þarã dupã ce, pe 4 iunie 1942, murea Reinhard Heydrich, viceguvernatorul nazist al Boemiei ºi Moraviei, deces provocat de un atentat al rezistenþei cehoslovace.

Evenimentul a fost urmat de represalii teribile, prin care hitleriºtii au vrut sã rãzbune dispariþia fizicã a uneia dintre cãpeteniile SS-ului, represalii încã vii în mintea cehoslovacilor aflaþi în 1968 la vîrsta deplinei maturitãþi. Nu întîmplãtor, încã din dimineaþa zilei de 21 august 1968, tineri praghezi scandau „Gestapo” sau au desenat pe tancuri vestita cruce hitleristã!

Tensiune în jurul clãdirii Radio Praga PRAGA, 21 august 1968 (AFP) - Tensiunea rãmîne mare, la 9h30 GMT, în jurul clãdirii Radio Praga, pãzitã, ca ºi Comitetul Central (al Partidului Comunist Cehoslovac - n.n.) ºi Palatul Hradcany (sediul preºedinþiei þãrii - n.n.), de blindate sovietice. În cinci sau ºase rînduri, militarii au tras rafale de mitralierã spre zidurile ºi ferestrele imobilelor învecinate, dar acest zgomot asurzitor nu a reuºit încã sã disperseze sutele de praghezi masaþi în faþa imobilului, în spatele barajelor de camioane ºi buldozere. O baricadã a fost ridicatã de tineri.

Doar rafalele armelor au putut acoperi fluierãturile, înjurãturile sau strigãtele precum „Gestapo” sau „Trãiascã Dubcek!” (liderul comunist cehoslovac - n.n.). Dupã ce au încercat în zadar sã forþeze un baraj, zdrobind o maºinã, blindatele au început o miºcare în cerc, iar praghezii se tem ca ele sã nu demoleze total „radioul lor”. (…) Trotuarele de lîngã clãdirea radioului ºi casele vecine sînt pline de bucãþi de tencuialã ºi ciment. Praghezii sînt încã acolo ºi nu pare sã le fie teamã. Strãzile capitalei sînt foarte animate. La fiecare intersecþie discutã numeroase grupuri, nimeni nu înþelege aceastã intervenþie – stupoarea este vizibilã pe toate feþele. Trecãtorii care se strîng pe artera Venceslas, ca ºi cei din faþa magazinelor, sau chiar bucãtarii marilor hoteluri, purtînd înaltele lor coifuri albe, au un calm impresionant. Totuºi, pe numeroase feþe curg lacrimi. În Piaþa Venceslas, aceastã Champs – Elysees din Praga, unde se smulg ediþiile speciale ale ziarelor, distribuite gratuit, s-au adunat mai multe sute de persoane, în timp ce, la 7h45 GMT, se aud noi focuri de armã pe o stradã vecinã, pe care se aflã imobilul radioului. (…)

Doar tinerii nu par resemnaþi. Ei parcurg arterele capitalei la bordul camioanelor, agitînd steaguri în albastru, alb, roºu ºi înjurînd fiecare convoi de blindate strãine. (…)

Alþi tineri, arborînd insigne pe care scrie „Faceþi dragoste, nu rãzboi”, „Libertate” se strîng în jurul tancurilor sovietice, ale cãror echipaje au feþele vopsite în negru ºi pline de sudoare. Cîþiva trecãtori oferã þigãri militarilor, spre a-i face sã vorbeascã, dar aceºtia pãstreazã o muþenie totalã.

Manifestaþii la Praga PRAGA, 21 august 1968 (AFP) – Cinci tineri ºi tinere pragheze în lacrimi agitã spre mulþime un drapel cehoslovac pãtat de sînge: prin aceastã scenã tragicã s-au încheiat inci-

dentele care au izbucnit puþin dupã ora 10,00 GMT în faþa clãdirii Radio Praga, în cursul cãrora douã persoane au fost rãnite. (…)

Alte numeroase persoane au fost rãnite mai sus, pe artera Venceslas, unde trecãtorii se ascund în spate la orice gãsesc, spre a se proteja de gloanþe sau de resturile care cad din clãdiri. Întinºi pe trotuar, unii þipã, tancurile nu înceteazã miºcãrile dute-vino, sub fluierãturile ºi înjurãturile unei mulþimi care se regrupeazã pe marea arterã din centrul Pragãi imediat ce coloana a trecut. Cei mai numeroºi sînt, de departe, tinerii, pe care nu pare sã-i descurajeze nimic. Cu cîteva minute înaintea acestor incidente, mulþimea din Piaþa Venceslas s-a strîns în jurul unui tanc sovietic pe care se urcaserã cîþiva tineri. Timp de cîteva minute a domnit o tãcere totalã, spartã de imnul naþional cehoslovac. Un bãtrîn praghez bulversat nu a putut silabisi decît aceste cuvinte „ocupaþie, ocupaþie”. (…) În acest timp, trei capete semãnînd mai curînd cu mici coºari decît cu soldaþi de ocupaþie ieºeau din tancul izolat din mijlocul mulþimii. Cu feþe de copii blonzi, negri de praf, tineri purtînd costume de culoarea antracitului, uimiþi cã au debarcat în mijlocul vechiului oraº Praga, nu ºtiu ce sã rãspundã înjurãturilor celor care-i asediazã, explicînd cã au fost chemaþi din cauza „pericolului fascist”. Pe vehiculele lor, tinerii au desenat crucea fascistã. Adulþii încearcã sã blocheze excesele. Dar, deja, tinerii, cu steaguri în mîini, aleargã spre tancurile în flãcãri imobilizate în faþa clãdirii radioului. Se aud primele focuri de armã, dupã cele de dimineaþã”.

- Selecþia noastrã se opreºte aici. Ar mai trebui adãugat cã, în vreme ce pe marile artere pragheze se consemnau scenele de mai sus, trupele speciale sovietice îl arestau rînd pe rînd pe preºedintele Ceholovaciei, gen. Ludvig Svoboda, pe liderul comuniºtilor Cehoslovaci, Alexander Dubcek, premierul acestei þãri, ºi pe alþi membri ai guvernului, care au fost duºi la Moscova, pe 22 august 1968.

- Mãrturii concordante vorbesc despre condiþiile inumane în care aceºtia au fost trataþi în timpul zborului ºi al ºederii la Moscova, existînd relatãri ce nu par apocrife cã s-ar fi urinat chiar în gura lor.

- În urma unor aºa-zise tratative care au durat patru zile, s-a semnat „Protocolul de la Moscova”, un diktat care plasa Cehoslovacia sub tutela Moscovei ºi consacra ocupaþia sovieticã ºi care prevedea, între altele, pãstrarea funcþiei de cãtre Dubcek, dar care se angaja sã restabileascã rolul conducãtor al partidului.

- Dintre liderii arestaþi ºi duºi la Moscova, doar Frantiºek Kriegel a refuzat sã semneze documentul.

- Trebui amintitã aici poziþia preºedintelui Svoboda, care a refuzat sã se întoarcã singur în þarã, dat fiind cã mahãrii de la Kremlin voiau sã-i mai þinã pe ceilalþi, „pentru instructaj”, probabil.

- În aprilie 1969, la nici opt luni de la ocuparea Cehoslovaciei, Dubcek a fost înlocuit de la conducerea partidului de Gustav Husak, un prosovietic notoriu, care s-a bucurat de încredere totalã din partea Kremlinului.

- În prima zi a invaziei, cea mai importantã ºtire datã de agenþia sovieticã de ºtiri TASS anunþa cã intervenþia armatã din Cehoslovacia „rãspundea cererii unor oameni de stat cehoslovaci”. Istoricii au stabilit ulterior cã unul dintre ei a fost Vasil Bilak, membru al Biroului Politic al CC al PCC. - Desigur, ar fi foarte interesant de pus pe patru coloane ce transmiteau în acele prime ore ºi zile ale invaziei agenþiile CTK, TASS, Agerpres ºi France Presse.

- Ar mai fi de zis, ºi cu acest prilej, cã, dincolo de retorica specificã unor atare evenimente internaþionale cu mare impact la public, liderii Occidentali au respectat cu stricteþe ZONELE DE INFLUENÞÃ stabilite de URSS ºi SUA imediat dupã Al Doilea Rãzboi Mondial.

DUMITRU CONSTANTIN

Beijingul nu acceptã o modificare substanþialã a practicilor sale în domeniul proprietãþii intelectuale, a programelor de subvenþii industriale ºi nu cumpãrã mai multe bunuri americane. Cifra de 500 de miliarde de dolari este mult mai mare decît valoarea bunurilor importate de China din SUA, dînd naºtere la îngrijorãri cã Beijingul ar putea avea în vedere ºi alte represalii precum îngreunarea activitãþii firmelor americane în China sau permiþînd yuanului sã se deprecieze ºi mai mult pentru a-i sprijini pe exportatorii chinezi.

SUA înregistreazã în relaþia cu China un deficit comercial anul de 335 miliarde de dolari. Chiar dacã sînt excedente la schimburile de servicii, americanii înregistreazã un deficit mai mare, de 375 miliarde de dolari, cînd vine vorba de schimburile de bunuri.

(R.C.)

Curajul de a spune nu!

- Acum 50 de ani, în 21 august 1968, România a boicotat ordinul Moscovei de a lua parte la invazia Cehoslovaciei O, ce varã incandescentã era atunci!

Termometrul arãta 40 de grade, de Þarã, Arterele inimii clocoteau ca o parã Cînd, din Europa, veneau veºti de nãluci.

Dar, ce nãluci? Erau realitãþi pe ºenile, Grele tancuri apãreau din praf, zornãitoare, Invadînd Cehoslovacia, ca o sperietoare, Vrînd sã-i numere libertatea în zile. În ziua aceea, cinci þãri socialiste, Încãlcînd tratatul de prietenie cu o sorã de-a lor, Au întunecat Praga cu-al proiectilelor nor, Fãcînd din democraþie niºte amintiri triste.

Ce rãzboi, în plinã pace, a fost pe pãmînt!

Oamenii alergau speriaþi, cãlcînd în bãlþi de sînge.

Europa auzea cum poporul cehoslovac plînge ªi þara plãtea fiindcã ieºise din cuvînt!

Dar, în aceeaºi Europã, crudã ºi belicoasã, Arãtîndu-ºi curajul strãmoºesc ºi mîndria, În calea valului s-a ridicat România, Þinîndu-ºi trupele ºi tancurile acasã.

De ce sã ne-atacãm prietenii-n þara lor, Sã le distrugem ideea de libertate?

- Nu! A decretat Preºedintele. Aºa nu se poate, Nu ne amestecãm în treburile altui popor!

Au zbîrnîit telefoanele, lumea s-a mirat De curajul românilor, de marea lor sfidare A ordinului þãrii de la Soare-rãsare, Cînd n-am vrut sã-mbrãcãm cãmaºa de pirat.

Mitinguri explozive înfloreau peste Þarã, Românii aprobau curajul Comandantului suprem, Europa ºi lumea aplaudau ceea ce noi vrem, Ceauºescu era adulat peste hotarã...

Acum, ce-a mai rãmas din curajul ºi din mîndria Etalate de români în acea varã fierbinte?

Sînt tot mai puþini cei care-ºi aduc aminte De ce-a fost odatã, pe pãmînt, România!

Astãzi, îngenunchem la porþile Occidentului avar, ªi-ntindem mîna la pomeni, bieþi cerºetori, Sau trudim în casele bogãtaºilor, umiliþi servitori!

Cine mai are curajul sã spunã-n România, iar: NU! NU! În faþa acestor moderni atacatori?

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 31 august 2018

Universalitatea bunelor maniere (71) Botezurile La cîteva zile de la o naºtere, trebuie sã ne prezentãm la Oficiul Stãrii Civile pentru a înregistra nou-nãscutul.

Tatãl copilului va prezenta buletinul de identitate ºi adeverinþa datã de medicul care a asistat naºterea. Începînd din acest moment, situaþiile vor fi diferite pentru pãrinþii care decid sã-ºi boteze copilul, adicã pentru cei care îºi vor educa copilul în religia creºtinã, ºi pentru acei pãrinþi care nu-l vor boteza, fie pentru cã nu au aceleaºi credinþe, fie pentru cã preferã sã aºtepte ca fiul lor sã aibã propriul discernãmînt ºi sã devinã major pentru a decide.

Cei care îºi boteazã copilul ar trebui sã ºtie, înainte de orice, semnificaþia pasului pe care îl vor face. Nu este vorba de a sãrbãtori naºterea în compania celorlalþi, de a-i reuni pe cei dragi ºi de a avea încã o amintire sau de a înregistra pe o casetã video cele mai bune scene. Botezul implicã intrarea copilului într-o anumitã religie. La fel ca unele mirese, care se preocupã mai mult de rochie ºi de lista de invitaþi decît de însemnãtatea legãrii de un bãrbat „pînã ce moartea îi va despãrþi”, cu botezul se întîmplã, uneori, acelaºi lucru. Decizia trebuie bine gînditã, deoarece presupune luarea unei hotãrîri în numele unei fiinþe care încã nu face uz de raþiune pentru a hotãrî singurã.

Acte de terorism care au bulversat lumea (6) Asediul din Beslan Între ruºi ºi ceceni, care sînt în mare parte musulmani, existã o îndelungatã ostilitate. În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, pentru cã unii ceceni au ameninþat cã vor colabora cu germanii, Stalin a ordonat deportarea lor în numãr foarte mare în Kazahstan ºi Siberia (vezi capitolul 10). Mulþi au murit. Apoi, dupã rãzboi, el a încercat sã suprime dialectele ºi datinile locale. Cînd Uniunea Sovieticã a început sã se destrame, în anii 1990, Cecenia a încercat sã-ºi dobîndeascã independenþa, dar în acel moment regiunea era sãrãcitã, cu resursele epuizate ºi controlatã tot mai mult de potentaþi locali rãzboinici. Ruºii au trimis trupe, iar cecenii au reacþionat, trecînd graniþa în Rusia ºi luînd ostatici. Mulþi au fost uciºi cînd soldaþii ruºi au încercat sã-i elibereze. În anul 2000, ruºii au ocupat Groznîi, capitala cecenã, dar cecenii au continuat sã ducã un rãzboi de gherilã ºi în 2002 au luat 900 de ostatici într-un teatru din Moscova. Dupã un asediu ce a durat trei zile, soldaþii ruºi au pulverizat un gaz misterios în interiorul clãdirii pentru a-i scoate din luptã pe teroriºti. Aceºtia au fost omorîþi, dar odatã cu ei au murit peste 120 dintre ostatici.

Campania a continuat. În 2003, la un festival de muzicã rock organizat la Moscova în aer liber, douã femei s-au aruncat în aer, ucigînd 16 persoane, iar la 27 august 2004 douã avioane ruseºti de pasageri au explodat la trei minute unul dupã celãlalt, peste 100 de pasageri ºi membri ai echipajelor pierzîndu-ºi viaþa.

Cinci zile mai tîrziu, ªcoala numãrul 1 din Beslan, din Republica Osetia de Nord, membrã a Federaþiei Ruse, era aglomeratã în prima zi a noului an ºcolar, întrucît mulþi pãrinþi ºi alte rude ale elevilor veniserã sã participe, conform tradiþiei, la sãrbãtorirea „Zilei educaþiei”. În timpul unui rãzboi civil din 1992, în ºcoalã fusese organizat un centru de detenþie pentru musulmanii inguºi, iar unii din-

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (82) Miercuri, 25 iulie 2001 (2) Vezi cît de slabã sînt, pentru cã þi-am greºit de atîtea ori, ajutã-mã întãreºte-mã ºi iartã-mã, Doamne! Pe 1 august începe Postul Maicii Domnului. Vreau sã mã spovedesc, vreau sã þin postul corect, curat, cu gîndul, cu cuvîntul ºi fapta. Sã mã rog mult, mult, mult.

Sfînta Maria, Maica Mîntuitorului, a lãsat cîteva reguli pe pãmînt, pe care trebuie sã le respectãm: Sã ne rugãm neîncetat; sã þinem postul fiecãrei sãptãmîni: luni, miercuri ºi vineri, fiecare cît poate; sã citim

Alt moment important la sãrbãtorirea unui botez este alegerea naºilor. Nici aceastã decizie nu trebuie bagatelizatã, deoarece funcþia naºilor copilului nostru, teoretic, este sã ne ocupe locul dacã absentãm vreodatã. În mîinile fiecãrei mame ºi ale fiecãrui tatã se aflã alegerea naºilor ºi strãdania ca relaþia pe care fiul lor o va menþine cu ei sã fie strînsã, pentru ca în acest fel sã se atingã gradul de familiaritate necesar. Vorbiþi cu persoanele alese pentru a fi naºii copilului dvs. ºi dacã sînteþi bine-crescut cereþi-le frumos sã accepte. Arãtaþi cît de mîndru ºi sigur vã veþi simþi ºtiind cã niºte persoane atît de minunate ºi responsabile vor fi naºii copilului vostru.

Dacã aprecierea este reciprocã, atunci nu veþi da greº.

Naºii trebuie sã aibã grijã sã îi facã un cadou finului lor. Cadourile cele mai potrivite, pe care un naº le poate face, sînt acelea care sã dureze odatã cu trecerea timpului, cum ar fi o iconiþã de aur cu numele copilului gravat pe ea ºi data botezului. Altã posibilitate ar fi sã gravaþi o medalie de aur cu aceleaºi date.

Se obiºnuieºte cu ocazia acestei sãrbãtoriri sã se comande o micã amintire pentru fiecare invitat. Existã o infinitate de posibilitãþi, de la o tavã de argint cu data ºi numele micuþului, pînã la o fotografie înrãmatã a bãieþelului sau a fetiþei, la care, de asemenea, se vor adãuga numele, prenumele ºi data evenimentului. Dacã dvs., mama copilului, sînteþi cea care are grijã de aceste pregãtiri, fiþi atentã la alegerea fotografiei. Ar fi un amãnunt plãcut ca sã aparã copilul, dacã este posibil, cu aceleaºi hãinuþe pe care le va purta în ziua botezului. Cînd rudele vor vedea poza, vor avea o amintire mai fidelã a sãrbãtoririi.

Altã decizie pe care pãrinþii trebuie sã o ia este data botezului. Existã obiceiul sã fie stabilitã la aproximativ o lunã de la naºtere, dar nu înseamnã cã obligatoriu trebuie sã fie aºa. De altfel, existã pãrinþi care sãrbãtoresc botezul copilului cînd acesta împlineºte un an, de exemplu, ºi cu aceastã ocazie au douã motive de sãrbãtorit. Adevãrul este cã stabilirea momentului este aleatorie. În ultimul rînd, pãrinþii vor trebui sã hotãrascã ce fel de sãrbãtorire doresc pentru botezul copilului lor. Poate fi o petrecere stilatã care sã ofere o masã sau o gustare.

Desigur, va trebui sã aveþi în vedere cã vîrsta micuþului ºi a celorlalþi copii nu permite ca petrecerea sã se prelungeascã pînã tîrziu.

Pãrinþii copilului pot opta pentru o sãrbãtorire mai discretã ºi pot invita doar rudele mai apropiate ºi prietenii intimi la bisericã, chiar dacã dupã aceasta se va servi o masã într-un local, fãrã o pregãtire specialã a locului ales pentru sãrbãtorire, a tipului de banchet, a meniului etc. În oricare dintre cazuri, invitaþii trebuie sã se prezinte cu un cadou pentru copil, al cãrui cost, la fel ca la nunþi, sã fie egal cu cel al tacîmului. Dacã dvs. sînteþi invitat la un botez ºi aveþi o relaþie de prietenie cu pãrinþii copilului, încercaþi sã vã informaþi în legãturã cu obiectele necesare pentru primele luni de viaþã ale copilului, precum un pãtuþ, un cãrucior, un þarc, hãinuþe, o cadã de baie etc., pe care nu ºi le-au cumpãrat încã. În acest fel, pe lîngã atenþia pentru copil, le veþi face o favoare pãrinþilor. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

tre aceºtia fuseserã omorîþi de oseþi. La ora nouã ºi jumãtate, 32 de militanþi ceceni înarmaþi, purtînd mãºti negre ºi centuri pline de explozibili, au invadat ºcoala, luînd peste 1.100 de ostatici - elevi, profesori ºi pãrinþi. Poliþia a sosit ºi a avut loc un schimb de focuri, în haosul creat, în jur de 50 de ostatici au scãpat, dar numai unul dintre teroriºti a fost ucis. Apoi cecenii i-au îngrãmãdit pe restul ostaticilor în sala de educaþie fizicã ºi au înconjurat-o cu explozibili, ameninþînd cã îi vor detona dacã poliþiºtii îi atacau din nou. În acea noapte au omorît 20 de bãrbaþi ºi le-au aruncat trupurile pe terenul de sport. Nu au permis sã se introducã medicamente, apã sau alimente ºi au refuzat chiar accesul paramedicilor care voiau sã ridice cadavrele.

Cãldura era intensã ºi mulþi dintre ostatici s-au deshidratat periculos de mult. S-a spus cã cecenii le-ar fi violat pe unele dintre femei ºi fete. Dar, în urma negocierilor cu un lider inguº, ei au eliberat 26 de mame care alãptau ºi pe bebeluºii acestora. Un bebeluº a fost eliberat fãrã mama lui, fiindcã aceasta a refuzat sã-i pãrãseascã pe ceilalþi copii. Una dintre femeile eliberate a spus cã teroriºtii le spuseserã cã vor da drumul ostaticilor numai dupã ce ruºii îºi vor retrage trupele. Apoi au fost adunaþi în sala de educaþie fizicã: „Ni s-a ordonat tuturor sã ºedem ºi au început sã punã capcane explozive în jurul sãlii, chiar în faþa ochilor noºtri. Aveau multe arme ºi mult explozibil”. La început, ostaticilor li s-a permis sã bea apã de la robinet, dar li s-a interzis lucrul ãsta, luptãtorii de gherilã fiind furioºi cã preºedintele Osetiei de Nord ºi cel al Inguºetiei nu veneau sã discute cu ei. Au spart niºte ferestre, dar, în continuare, cãldura era sufocantã. Cecenii le spuneau mereu: „Guvernul vostru nu le dã voie copiilor sã bea destulã apã”. În cea mai mare parte a timpului, teroriºtii alergau prin salã, îºi agitau armele în faþa ostaticilor ºi þipau la ei sã stea nemiºcaþi sau sã tacã. Femeii i s-a permis sã-ºi ia doar bebeluºul, lãsîndu-ºi în urmã fetiþa de ºase ani. Fetiþa se agãþa cu disperare de ea, dar teroriºtii i-au spus: „Dacã nu pleci acum, nu mai pleci deloc. Rãmîi aici cu copiii tãi... ºi o sã vã împuºcãm pe toþi”. Femeia a recunoscut: „Tot timpul o auzeam pe fiica mea plîngînd ºi strigînd în urma mea. Simþeam cã mi se rupe inima”.

Dupã o vreme, teroriºtii înarmaþi au spus cã vor permite ridicarea cadavrelor, dar i-au împuºcat mortal pe doi dintre

bãrbaþii care au venit sã le ia. De asemenea, au început sã tragã în forþele de ordine care înconjuraserã ºcoala. În dupã-amiaza celei de-a treia zile, o bombã a explodat în sala de sport ºi unul dintre pereþi s-a prãbuºit. Astfel, zeci de ostatici au putut sã scape, dar cînd forþele de securitate ale ruºilor au luat cu asalt clãdirea, a izbucnit un schimb de focuri, armata utilizînd la rîndul sãu tancuri ºi aruncãtoare de flãcãri. Asediul a continuat pînã spre searã.

Ruºii au anunþat cã numai unul dintre teroriºti a supravieþuit, deºi cecenii au pretins cã au scãpat mai mulþi. În total, peste 330 de persoane ºi-au pierdut viaþa, printre care ºi 150 de copii. Zece dintre cei decedaþi erau membri ai forþelor speciale ruse. Douã sãptãmîni mai tîrziu, liderul separatist cecen ªamil Basaev a revendicat atacul, în timp ce ruºii au pretins cã unii dintre teroriºti nu vorbeau cecena ºi au încercat sã stabileascã o conexiune cu al-Qaeda. Singura persoanã judecatã a fost un tîmplar ºomer în vîrstã de 24 de ani, Nur-Paºi Kulaev. Acesta se ascunsese sub un camion, dar pãrinþii furioºi l-au gãsit ºi au încercat sã-l linºeze. Pretindea cã i se spusese cã avea sã atace o instituþie militarã ºi cã nu înþelesese cã trebuia sã ia ostatici niºte copii. A mai spus ºi cã nu împuºcase pe nimeni ºi cã salvase viaþa unei fete, dar alþi oameni au povestit cã uriaºe la ostatici, înjurîndu-i ºi ameninþîndu-i cu arma. Dupã un proces ce a durat un an, curtea l-a condamnat la închisoare pe viaþã pentru crimã ºi terorism.

Tatãl sãu nu regreta faptele fiului, spunînd cã în Cecenia pieriserã mii de copii. Unul dintre propriii sãi fii fusese omorît de ruºi, în timp ce fratele de 11 ani al unui alt terorist fusese ridicat de pe stradã în Groznîi ºi fusese gãsit mai tîrziu, îngropat, fãrã haine ºi cu craniul crãpat.

Cetãþenii din Beslan au primit cu multã amãrãciune modul în care au reacþionat autoritãþile în timpul asediului, iar cînd s-a organizat o ceremonie comemorativã la împlinirea unui an de la incident, i-au cerut preºedintelui Puþin sã nu participe. ªamil Basaev nu a mai trãit mult timp. În iulie 2006, mergea într-un camion plin cu materiale explozive cînd acestea au explodat, omorîndu-l pe loc. Ruºii au spus cã agenþii lor îi veniserã de hac. Cecenii au spus cã fusese un accident. (va urma) JOHN WITHINGTON

în fiecare zi un verset din Evanghelie ºi sã-l trãim; sã ne spovedim ºi la preot, ºi acasã (lui Isus), mereu cînd cugeþi la pãcatele fãptuite sã te oglindeºti în oglinda sufletului.

Fãcîndu-i Spovedania lui Isus, þi-o faci ºi þie însuþi, ajutîndu-þi ºi trupul, ºi sufletul sã se îndrepte. Sfînta Fecioarã ne mai cere sã ne împãrtãºim cît mai des, sã ne rugãm pentru semenii noºtri, sã facem milã cu aproapele nostru toatã viaþa, în fiecare zi; sã nu ne treacã ziua fãrã rugãciune, de dimineaþa pînã seara. Doar aºa vom putea primi iertare ºi ne vom mîntui.

Din aceastã secundã trebuie sã trãiesc întru Isus ºi pentru Isus. Orice lucru sau gînd sã-mi fie animat de prezenþa lui Isus. Vreau sã cuget bine, vreau, Doamne, sã nu te mai supãr sã nu mai fiu cu pãcat în viaþa asta terestrã, ca o cãlãtoare în acest labirint lumesc, prin care trecem cu toþii, atît de pãcãtoºi. Vreau sã progresez, sã mã înalþ cãtre Tine, Doamne. Ajutã-mã sã mã curãþ!

Doamne, Isuse Christoase, Fiul lui Dumnezeu, cel mereu viu, vino, vino în viaþa mea, în casa ºi în mintea mea, vino, aratã-mi lumina, învaþã-mã sã mã ridic din nou spre Tine, sã merg pe Drumul Pãcii ºi al Armoniei, al liniºtii interioare, alãturi de cei buni ºi drept credincioºi. Doamne, ajutã-mã ºi pe mine mult prea pãcãtoasa! Vin vremuri grele. ªi tu, Fecioarã, între fecioare, fii mereu lîngã mine ºi familia mea, nu ne lãsa, întãreºte-ne ºi pe mine, ºi pe ai mei, prin harul tãu, pentru ce va urma! Domnului sã ne închinãm, sã nu deznãdãjduim, cu gîndul ºi sufletul la Domnul sã ne întãrim. Slavã ºi mãrire lui Isus, cel veºnic viu, în vecii vecilor. Amin.

(va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (63) Bufetul de la capãtul lumii (4) Matusalem se animã. Cu o mînã, el gesticuleazã, sugerînd o miºcare în valuri. Mîna sa oscileazã în sus ºi în jos. Aratã de ca ºi cum ar descrie o cursã de montagne russe.

– Spune cã avionul s-a deplasat în sus ºi în jos, în sus ºi în jos. Situaþia s-a agravat pînã cînd s-a dus cu botul în jos ºi s-a prãbuºit.

- Cîtã vreme a efectuat acele miºcãri?

Cheech îl întreabã pe Matusalem?

- El spune cã a durat cel puþin cîteva minute.

– Cîteva minute? Sînteþi sigur?

Au o discuþie animatã. În cele din urmã, Cheech raporteazã: – Da. E sigur de asta. El a urmãrit botul avionului urcînd ºi coborînd pe o distanþã lungã din raza sa vizualã.

Fac acelaºi gest pe care pãstorul tocmai îl executase cu mîna lui. Acesta aprobã dînd viguros din cap.

Memoriile unui celebru criminalist român (30) În cãutarea unei persoane dispãrute (4) În întãrirea valorii expertizei, Dumitru Leon ne-a prezentat noi date importante.

– Aurel W. a lucrat cu Anton la „Navrom”. Sînt prieteni de optsprezece ani. Insul are „stil” ºi era deseori solicitat de cãtre colegi, pentru a redacta diferite plîngeri sau scrisori. Serviciul personal de la „Navrom” îl considerã lipsit de caracter. În cîteva rînduri, a fost demascat ca fiind calomniator. Dupã cum era ºi firesc, împreunã cu procurorii Ion Dobrilã ºi Constantin Murãrãscu, am trecut la cercetarea lui Aurel W. Mãrturisesc cã, pentru un început, prestanþa – e drept, cu totul exterioarã –, a bãtrînului funcþionar, o anumitã demnitate, care se degaja din privirile lui, ne-au frînat. În ancheta pe care o doream combativã (tocmai pentru cã socoteam aceastã confruntare drept nodul gordian al afacerii), nu aveam îndrãzneala sã-l consider pe bãtrîn complice la acþiunea de acoperire a unui omor.

Cu toatã aceastã reþinere, am tãiat nodul gordian, folosind, drept paloº al lui Macedon, o simplã întrebare.

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (14) Zilele care au urmat m-am luptat tot timpul cu sentimentul cã... Nu! Categoric, ceea ce spusese mama lui Namoto nu reprezintã punctul de vedere al întregului popor japonez. Da, ceva nu era în regulã, asta nu putea fi tãgãduit. Propaganda continua sã fie mereu aceeaºi, dar îºi pierduse mult din efect. Faptele concrete le erau foarte limpezi factorilor militari, dar cum ar fi putut ele sã ajungã la urechea oamenilor de pe stradã?

Am rãmas o clipã ºi m-am gîndit la aceste fapte.

Japonia fusese împinsã înapoi peste Pacific cu aproape cinci mii de kilometri. Mac Arthur a pãtruns în Luzon dupã ce a învins forþele noastre în Golful Leyta. ªi, cu toate cã nu ºtiam, aceasta a fost victoria care, practic, a lichidat Japonia ca putere maritimã. Chiar dacã mã strãduiam sã par optimist, ºtiam cã aceastã veste a diminuat mult moralul de luptã al unitãþilor noastre. Vreme îndelungatã, americanii au luat un numãr redus de prizonieri dintre ai noºtri, acum, japonezii se predau în numãr mare...

La început, piloþii kamikaze aprinseserã o scînteie de speranþã, dar vor reuºi ei sã opreascã cu adevãrat duºmanul? Dacã da, aceasta va cere un numãr enorm de jertfe omeneºti. Pãrerea colonelului Okimura, potrivit cãreia trei sute de avioane sinucigaºe ar putea întoarce soarta rãzboiului, a fost prea optimistã. Din cale-afarã de optimistã.

Pag. a 19-a – 31 august 2018

– Întreabã-1 dacã a vãzut ceva lovind avionul sau dacã a vãzut desprinzîndu-se bucãþi din el.

Pãstorul clatinã din cap în timp ce rãspunde la întrebare. Cheech ne spune: – Nu. Nu a lovit nimic avionul. A zburat normal o vreme. Dupã care ba urca, ba cobora. Nu a vãzut cãzînd nici un fragment din el.

– Întreabã-l dacã a vãzut vreo rachetã trasã în direcþia C-130.

Cheech procedeazã întocmai, apoi raporteazã în silã.

- Nu ºtie ce înseamnã o rachetã. Însã nu a vãzut nici o sãgeatã de foc înãlþîndu-se de la pãmînt.

- Cît de sus se afla avionul înainte de a începe sã coboare?

– E doar un pãstor. Nu ºtie nimic despre zbor.

Observ în preajmã un bãþ pe jos. Îl ridic ºi arãt cãtre cer.

– Unde se afla avionul între stele ºi pãmînt?

Pãstorul se strãduieºte sã ne arate cît mai exact.

Gesturile lui nu sînt clare pentru mine.

Cum vom obþine o estimare a altitudinii de la acest om? Scanez cerul, cu mintea în cãutarea unei soluþii. În depãrtare, vãd o pasãre învîrtindu-se leneºã pe cer. Asta îmi dã o idee.

– Zbura avionul la fel de sus ca un vultur, sau mai jos?

Cheech îl întreabã. „Cam cît de sus zboarã un vultur.

El spune cã nu vede prea multe avioane. Acesta, atunci cînd s-a prãbuºit, i-a speriat caprele. Animalele au fugit ºi i-a luat multã vreme sã le gãseascã”.

O ultimã întrebare.

– Domnule colonel, întrebaþi-1 despre vreme. A fost vreun fulger? Ar fi putut fulgerul sã loveascã avionul?

Sau cum era vîntul?

– Spune cã era o zi fãrã nori, fierbinte. Vînt slab. Fãrã fulgere. E sigur cã avionul nu a fost lovit de nimic. Îi mulþumim lui Matusalem pentru timpul acordat.

Aº vrea sã pot fice ceva pentru el, sã îi ofer ceva pentru informaþiile pe care ni le-a dat, însã nu am nimic de valoare la mine. Ne despãrþim dupã ce ne strîngem încã o datã mîna.

Cheech se strecoarã în scaunul din faþã de lîngã ºofer, apoi se întoarce pentru a-ºi fixa ochii pe noi.

– Aþi aflat ceea ce aveaþi nevoie?

– Absolut. Însã dacã avem nevoie sã discutãm din nou cu el, îl puteþi gãsi?

– Desigur. Putem gãsi pe oricine în þara noastrã. Pe oricine dorim, oricînd dorim.

Nu e de mirare cã Matusalem era atît de înfricoºat.

Conducem înapoi în tãcere la locul acidentului aviatic. (va urma) FRED BURTON

Anume, l-am întrebat dacã, atunci cînd executase scrisorile dictate de Anton, avusese cunoºtinþã de scopul urmãrit de prietenul sãu. I-am spus ºi scopul.

Bineînþeles, prin tonul imperativ, voiam sã-1 determin pe Aurel W. sã nege tãinuirea omorului.

– Mã mir, domnilor, cã aþi fost tentaþi sã gîndiþi astfel. Eu sînt, de altfel, ºi o fire sentimentalã...

– Nu vã contrazic, i-am spus, dar sentimentalismul dvs. este axat, în exclusivitate, spre infractori, spre cei indezirabili. Iubiþi, adicã, pe cei rãi, ºi-i urîþi pe cei buni.

– De ce ar fi fost necesar sã-mi povesteascã Anton secretele lui de familie? În al doilea rînd, de ce sã-i scriu eu, cînd ºtiam cã ºi el ºtie carte? În interesul economisirii timpului, care avea sã ne fie necesar pentru anchetarea ºi confruntarea lui Vasile Anton, am hotãrît sã-i prezentãm lui Aurel W. expertiza care înlãtura orice dubii cu privire la identificarea sa ca scriptor.

– Recunoaºterea dvs. ne intereseazã, acum, mult mai puþin. Expertiza a dovedit ce era de dovedit. Ne intereseazã, însã, împrejurãrile ºi condiþiile în care Vasile Anton a reuºit sã vã corupã, transformîndu-vã în tãinuitorul faptei sale criminale.

- ªtiu cã nu mã veþi crede, domnilor ofiþeri ºi domnule procuror, dar eu n-am desprins din conþinutul scrisorilor cã Anton urmãrea sã-ºi acopere crima. N-am recunoscut de la început faptul cã am executat scrisorile, din temerea de a nu fi bãnuit de tãinuire... Este adevãrat

cã el mi le-a dictat, dar solicitarea lui am pus-o pe seama scrisului meu mai frumos. Cu privire la scopul lor, el m-a stimulat sã cred cã ar avea intenþia sã-i liniºteascã pe cei dragi, care poate credeau cã Aneta n-ar mai fi în viaþã.

Obþinuserãm, deci, de la Aurel W., ceea ce era vital pentru anchetã: recunoaºterea executãrii scrisorilor la cererea prietenului sãu. În continuare, el ne-a relatat cã plicurile fuseserã predate unui „curier” pentru a fi depuse la una din cutiile poºtale din Bucureºti.

Fiind ascultat ºi curierul, acesta a declarat cã în 1954 pusese, la o cutie poºtalã din Gara de Nord, patru plicuri, la cerea lui Anton ºi a lui Aurel W. Au fost, apoi, audiaþi martorii mincinoºi, folosiþi de criminal la procesul de divorþ din 1952, care au recunoscut, în final, cã depuseserã mãrturii în sensul celor solicitate de Vasile Anton.

Bineînþeles cã au fost extinse cercetãrile ºi în legãturã cu aceºti martori (care primiserã de la Vasile Anton diferite sume de bani), pregãtindu-li-se astfel ºi lor un loc în boxa acuzaþilor. Înarmaþi cu aceste probe, am hotãrît arestarea ºi cercetarea bãnuitului. La domiciliul sãu au mai fost gãsite patru fotografii din cele multiplicate ºi expediate, în 1954, din Bucureºti. Negînd un timp sãvîrºirea omorului, Anton a sfîrºit prin a recunoaºte cã, în anul 1947, într-o crizã de nervi, îºi omorîse soþia, îngropînd-o, apoi, în curte. (va urma) DUMITRU CEACANICA

Cu toate acestea – am considerat eu – ne rãmînea speranþa. Dacã „vîntul de la zei” a reuºit sã salveze Japonia dintr-o situaþie disperatã, de ce nu s-ar putea s-o salveze ºi a doua oarã? Ce, drumul ales de împãratul nu era cel mai drept drum din lume? Dacã existã cu adevãrat vreun zeu, un zeu al dreptãþii ºi al adevãrului, n-ar fi logic ca el sã ne vinã în ajutor? Poate cã ceea ce se întimpla nu era decît o punere la încercare. Poate cã situaþia noastrã o sã fie ºi mai rea...

Existau încã mulþi oameni care nu ezitau sã-ºi sacrifice vieþile.

Tot aºa dupã cum era foarte adevãrat cã în mulþi dintre ei începuse sã se înfiripe îndoiala. În partea introductivã a acestor însemnãri am scris despre adunarea extraordinarã pe care o convocase cãpitanul Tsubaki ºi despre cei ºase bãrbaþi care au refuzat cinstea de a deveni bombe umane.

Astãzi m-am gîndit din nou la toate cele petrecute atunci. Se spunea cã a fi pilot-sinucigaº este cea mai mare cinste. Toþi spuneau aºa. Dar s-au gãsit ºase oameni, pe care îi ºtiam bine – care au ridicat mîna. Au fost ei suficient de fricoºi – sau suficient de temerari – pentru a recunoaºte ceea ce ºtia fiecare dintre noi? Ei au ales viaþa ºi li s-a dat moartea. Îndoielnicã cinste...

Da, încã cu cîteva luni în urmã, oamenii se pronunþaserã zgomotos. Acum, mulþi dintre ei erau poate striviþi, poate chinuiþi numai pentru cã ajunseserã la concluzia cã raidurile kamikaze sînt o moarte inutilã. Aliaþii erau din zi în zi mai puternici. Fortãreþele zburãtoare B-29, niºte adevãraþi monºtri, acopereau din ce în ce mai des cerul þãrii mele, lãsînd în urmã covoare de foc ºi de moarte. Forþele armate ale inamicului începuserã sã ne strîngã ca într-un cleºte.

Nu eram bucuros sã recunosc acest lucru, l-am negat cît am putut, dar, în cele din urmã, m-am vãzut nevoit sã-l recunosc. Am pierdut... Oare cît timp – mi-a trecut mie prin cap – va mai putea poporul japonez sã-ºi ascundã faþa emoþionatã? Cît timp va mai da crezare propagandei? Cîþi piloþi cunosc adevãrul? ªase dintre ei îl ºtiau de la baza Hiro ºi au plãtit cumplit.

Aproape un an de zile am fost pregãtiþi cu grijã pentru a muri. De fapt, mii de ani. Aceasta fãcea parte din modul nostru de a înþelege lumea. Acum însã, pe nepusã masã, totul s-a schimbat într-o realitate cruntã: cu fiecare raid sinucigaº, conºtiinþa prãpãdului nostru creºtea.

Ne rãmînea o singurã nãdejde. Era februarie ºi duºmanul ataca Insula Ivodzima, situatã la numai o mie de kilometri de capitala noastrã. Acesta ar fi putut fi sfirºitul rãzboiului. ªi nu doar un singur om se gîndea la asta, se ruga pentru asta – nu pentru înfrîngerea þãrii sale – ºi pentru ca salvele sã înceteze ºi sã se încheie armistiþiul. Mulþi civili încã mai credeau, noi, însã, cei care am trãit în apropierea evenimentelor rãzboiului, ar fi trebuit sã fim fie nebuni, fie fanatici pentru a mai aºtepta sã ieºim învingãtori.

Convingerea mea cã Japonia se afla în faþa catastrofei s-a adeverit peste numai cîteva sãptãmîni: era ca un bulgãre de zãpadã care se rostogoleºte la vale. Întrucît capitularea pãrea iminentã, mã rugam ca ea sã vinã mai repede. Era o cursã contracronometru, ºi ironia sorþii consta în aceea cã nu ne mai puteau salva acum decît duºmanii noºtri. Mi-a venit chiar sã rîd la acest gînd. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 31 august 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (60) Hula atrage urgia Domnului asupra conducãtorilor, armatelor ºi popoarelor (2) În noaptea aceea a venit îngerul Domnului ºi a omorît 185.000 de oameni din armata asirienilor. ªi trezindu-se de dimineaþã ºi gãsind pretutindeni trupuri moarte, Senaherib s-a descurajat. ªi fiii lui s-au rãzvrãtit împotriva sa ºi l-au ucis cu pumnalul, ºi în locul lui a urcat pe tron Asarhadon, fiul sãu. Aºa de mare a fost vãtãmarea pe care regele Senaherib a provocat-o în dauna lui, a armatei ºi neamului sãu prin necredinþa, necuviinþa ºi hulele aduse împotriva Dumnezeului celui adevãrat.

Noul rege, necuvios ºi hulitor, care a murdãrit templul sfînt din Ierusalim ºi l-a preschimbat în templu al zeului Olimp ºi a prãdat obiectele sfinte, silindu-i pe iudei sã pãrãseascã legile strãmoºeºti, ucigaºul înþeleptului bãtrîn Eleazar ºi al celor ºapte fii împreunã cu mama lor, Solomona, care nu au vrut sã calce legile strãmoºeºti ºi sã se pîngãreascã, acest om mîndru ºi lipsit de evlavie, precum Eosfor, a fost pedepsit de Dumnezeu cu rãni adînci. Îndreptîndu-se spre Ierusalim ºi ameninþînd sã-l distrugã, a cãzut din car ºi ºi-a rãnit toate membrele corpului. ªi rãnile au fãcut viermi care îl mîncau ºi l-au cuprins dureri îngrozitoare ºi moarte înfricoºãtoare, cãci din rãni a început sã se rãspîndeascã o duhoare nesuferitã care mirosea în toatã tabãra, ºi cînd el însuºi n-a mai putut sã-ºi suporte duhoarea, s-a umilit, ºi-a venit în fire ºi a strigat: „Cu dreptate m-a pedepsit Dumnezeu cãci L-am nesocotit ºi m-am trufit”. În felul acesta, vãrsãtorul de sînge, ucigaºul ºi hulitorul, departe de oraº, departe de patria ºi de rudele lui, în pãmînt strãin, ºi-a predat în mîinile diavolilor sufletul sãu scîrbos.

Atunci cînd Ualis, regele arienilor, a pornit rãzboi împotriva goþilor veniþi sã cucereascã, în anul 278 d.Hr., auzind aceasta Sfîntul Isaac, ascet minunat, a plecat din mica lui chilie, l-a întîlnit pe rege ºi în faþa lui, cu îndrãznealã ºi rîvnã, a zis: „Aflã, rege, cã Dumnezeu i-a ridicat pe barbari împotriva ta pentru cã tu þi-ai deschis gura ºi ai hulit împotriva Lui ºi a ortodocºilor, care îl cinstesc ºi îl laudã pe El, ºi i-ai izgonit din bisericile lui Dumnezeu. ªi dacã opreºti rãzboiul împotriva lui Dumnezeu, venit prin erezie, ºi îi laºi pe pãstorii cei buni sã pãstoreascã turmele lui Hristos, vei cîºtiga rãzboiul fãrã jertfe, iar dacã nu vei face aºa ºi nu îl vei avea în luptã ca ajutor pe Dumnezeu, nimicirea ta ºi a armatelor tale este

sigurã”. Regele, înfuriat, l-a închis în temniþã pe Sfînt, ca sã-l pedepseascã ºi sã-l omoare cînd se va întoarce. ªi a pornit împotriva barbarilor, dar, fiind învins cu desãvîrºire de aceºtia, au murit cu toþii. (Teodor Chirii, Cuvînt bisericesc IV, 31). În timpul rãzboiului din Asia Micã, atunci cînd armata greacã lupta pentru eliberarea fraþilor din acele þinuturi, s-a aflat cã mulþi ostaºi, subofiþeri ºi cîþiva ofiþeri hulesc lucrurile dumnezeieºti, chiar ºi în ceasul cînd începea lupta, cînd se cuvenea nu sã huleascã pe Hristos, pe Maica Domnului ºi Sfînta Cruce, ci sã-i cheme în ajutor. Aflînd acestea, ca pãrinte duhovnic ºi preot al lui Dumnezeu, m-am întristat adînc ºi am scris epistolã rãposatului împãrat Constantin, sfãtuindu-1 pe acesta sã dea poruncã asprã prin care sã opreascã complet hula, atît în popor, cît mai ales în armatã, ºi sã se facã rugãciuni ºi paraclise, deoarece izbînzile pe care le-au avut de nenumãrate ori strãmoºii noºtri în vremurile strãvechi, în Imperiul Bizantin, ºi strãbunii noºtri în timpul eliberãrii Greciei în anul 1821 ºi chiar în zilele noastre, în anii 1912-1913, nu s-au produs prin huie împotriva lui Dumnezeu ºi a Maicii Domnului, ci prin credinþã fierbinte ºi adevãratã în Dumnezeu, prin rugãciuni ºi paraclise ºi, cu ajutorul ºi sprijinul lui Dumnezeu ºi ocrotirea Preasfintei Maicii Sale. „Cred cu toatã convingerea, îi scriam atunci, cã dacã va înceta hula, dacã va înceta schisma ºi dezbinarea (cãci exista dezbinare între susþinãtorii împãratului ºi susþinãtorii lui Venizelos) ºi grecii se vor uni cu toþii, poporul ºi armata, prin legãturile dragostei, ºi dacã se vor face rugãciuni fierbinþi cu credinþã ºi evlavie, Dumnezeu ºi Maica Domnului ne vor ajuta ºi vom învinge. Îi vom elibera pe fraþii noºtri din Asia Micã ºi vom fi slãviþi prin Dumnezeu în toatã lumea. În caz contrar, dacã hula ºi dezbinarea nu vor înceta, mã tem, tare mã tem cã se va întîmpla invers ºi vom fi înfrînþi”. Împãratul nu a luat în seamã spusele mele, dar nepãsarea aceasta a adus urgia dreaptã ºi mînia lui Dumnezeu, înfrîngerea completã a armatei, distrugerea totalã a Asiei Mici, izgonirea din Grecia, moartea în necaz ºi jale a împãratului, moartea a ºase politicieni de vîrf ai Greciei, ºi celelalte întîmplãri dureroase din vremurile acelea. (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

SFÃTUIRI DUHOVNICEªTI (10) RUGÃMINTE Nu-mi spune nimic... Îþi cunosc mizeria, necazurile, luptele ºi ispitele sufletului tãu, aºa cum eºti tu! Dã-mi inima ta!

Dacã o sã aºtepþi sã devii un înger ca sã mi te dãruieºti întru iubire, atunci n-ai sã mã iubeºti niciodatã.

Chiar cînd eºti laº, fricos, neîncrezãtor în împlinirea dragostei ºi în sãvîrºirea dragostei ºi a sfinþeniei, chiar cînd ai sã recazi în acele pãcate pe care nu ai vrea sã le mai faci, Eu nu îþi dau voie sã nu Mã iubeºti. Iubeºte-Mã aºa cum eºti tu! În orice moment ºi în orice situaþie teai afla, în credincioºie sau în trãdare, în rîvnã sau în uscãciune, tu iubeºte-mã aºa cum eºti. Eu vreau sã Mã poþi iubi din puþina ºi sãraca ta inimã.

Dacã voi aºtepta pînã cînd vei fii desãvîrºit, atunci n-ai sã Mã iubeºti niciodatã. N-aº putea Eu, oare, sã fac din fiecare fir de nisip un serafim?! Un înger care sã strãluceascã de curãþie ºi dragoste?

Nu sînt Eu Domnul Dumnezeu care am creat toate ºi pot totul? Omule, þi-ai dat tu viaþa pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu Mã laºi sã te iubesc? Fiul Meu, lasã-Mã sã te iubesc, Eu îþi vreau inima, care este locaºul Meu.

Desigur, cu timpul am sã te schimb, însã chiar pînã atunci, iubeºte-Mã aºa cum eºti tu, fiindcã Eu te iubesc cu toate cã eºti aºa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine sã se nascã din puþina ºi sãraca ta inimã; din adîncul neputinþei ºi al murdãriei tale. Eu te iubesc ºi cînd eºti slab ºi necurat. Nu vreau o dragoste izvorîtã ºi hrãnitã din mîndria „virtuþilor“ tale, ci dintr-o inimã smeritã pe care o poþi curãþi oricînd. N-am nevoie de „virtuþile“ tale, de talentele tale, de înþelepciunea ta. Eu vreau doar sã Mã iubeºti ºi sã lucrezi cu dragoste pentru Mine.

Nu „virtuþile“ tale doresc; dacã þi le-aº da, tu eºti aºa de slab ºi mîndru, încît aº hrãni amorul tãu propriu ºi nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele sã nu fie un motiv pentru care tu nu Mã cauþi ºi stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste!

Unui fier negru flãcãrile unui foc nu numai i-ar curãþa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeºte-Mã, deci, ºi pãcatele se vor arde, ºi tu vei fi fericit.

Iubeºte-Mã nu numai ca sã fii curat, asta ar fi din nou o mîndrie pentru tine, ci pentru cã Eu vreau sã odihnesc în inima ta.

Deci nu te mai îngrijora de asta.

Aº putea sã fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneascã, dar nu; tu ai sã fii slugã rea ºi nefolositoare ºi neputincioasã. Am sã-þi iau ºi puþinul pe care tu te încrezi cã-l ai. Eu te-am fãcut din

Rugãciune Doamne, cãtre Tine-ndrept Astãzi ruga mea umilã!

Iartã celuia nedrept: De la tronul Tãu aºtept Cel din urmã semn de milã…

Ca un demon cad învins, Fulgerat de suferinþã, În genunchi, cu graiul stins ªi cu sufletul cuprins De obidã ºi cãinþã; Dornic braþele-mi întind Cãtre cerurile Tale: Valurile mã cuprind, Inima mi-o simt murind De neþãrmurita jale; ªi pre Tine te mai chem: Doamne, Tu eºti sfînt ºi mare!

Mîntuie-mã de blestem…

Cãtre Tine plîng ºi gem: Îndurare! ªT.O. IOSIF (1875-1913)

A treia nefericire

Nefericiþi sînt cei cuminþi, cu inima caldã, blînzi ca porumbeii, blînzi ca mieluºeii lãcrimînd sub junghierea cãlãului.

Nefericiþi sînt cei blînzi ºi înþelepþi ºi rãbdãtori, precum asinii rãbdînd ºi tãcînd sub poveri nemãsurate.

Fericiþi vor fi aceºtia în nefericirea lor, cînd li se va da moºtenire pãmîntul, un lot agricol de arat ºi semãnat, în sudoarea frunþii sã-ºi cîºtige pîinea cea de toate zilele, sã-ºi hrãneascã pruncii, sã-ºi hrãneascã iluziile cu amãgirea cã au dobîndit stãpînirea Pãmîntului.

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã Pînza ºi sufletul

Un preot se plimba pe malul unui rîu. La un iubire, ºi pentru ca sã-þi dau iubirea, fãrã ca tu sã-mi poþi da loc, întîlni pe o credincioasã de-a lui, spãlînd în ceva. rîu.

Nu încerca sã-Mi plãteºti O întrebã: „Ce ai înþeles, femeie, din iubirea prin nimic, asta Mã propovãduirea mea de duminica trecutã?“ doare atît de mult la tine.

Femeia rãspunse sincer: „N-aº putea lãIubeºte-Mã în dragostea muri...“.

Duhului Meu ºi fãrã motive.

Preotul se mîhni ºi-i zise: „Atunci am vorbit Nu mai sta departe de Mine; îþi lipseºte nu sfinþenia - pe care zadarnic pentru d-ta...“. Femeia, care era o numai Eu þi-o pot da - ci o bunã credincioasã, îi rãspunse, arãtînd pînza pe inimã gata sã mã iubeascã care o spãla: „Pînza pe care apa o face aºa de oricînd ºi pînã la capãt. curatã ºtie ea ceva de apã? De ajuns cã apa Astãzi Eu stau la uºa inimii trece prin ea ºi-o face albã... Aºa ºi cu predica tale ca un cerºetor, Eu singurul sfinþiei tale... De ajuns cã trece prin sufletul ºi adevãratul Impãrat ºi Domn. meu ºi îl curãþã... Preotul se înveseli ºi lãudã pe Eu bat ºi aºtept.

Grãbeºte-te sã-Mi deschizi femeia credincioasã. prin smerenie; nu mai aduce motiv întinãciunea ºi sãrãcia ta. Dacã þi-ai Sfînta Liturghie. Atunci o sã te fac sã cunoaºte-o pînã-n adînc ºi deplin, ai muri înþelegi totul ºi sã mã iubeºti mai mult de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe decît îþi poþi închipui. Lasã sã curgã Mine ar fi ca tu ºi acum sã te îndoieºti de Sîngele Meu în sîngele tãu ºi sã batã inima Mea în inima ta. dragostea pe care o am Eu pentru tine.

Eu þi-am dat-o pe Sfînta ºi Preacurata Crede cã Eu pot totul ºi tu nu poþi nimic fãrã Mine; doar pãcatul eºti în stare Mea Maicã. Lasã sã treacã totul prin inima Ei curatã, încît sã poatã mijloci sã-l faci fãrã ajutorul Meu. Sã nu te încrezi în tine fãrã Mine, cãci pentru tine.

Orice s-ar întîmpla, nu aºtepta nicidealtfel voi fi nevoit sã te las în cãdere în cum sã devii sfînt, ca pe urmã sã Mã mãsura cu care tu te apreciezi.

Nu te frãmînta cã n-ai „virtuþi“. Am iubeºti... În acest fel tu nu m-ai iubi niciosã-þi dau Eu Sfinþenia Mea. Deschide-þi datã. inima prin pocãinþã ºi Mã primeºte în ªi acum, du-te!... potirul sufletului tãu prin Trupul ºi Eu sînt cu tine!!!»

Sîngele Meu, pe care în dar þi-L dau la Sfîrºit

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Complexul Laas Geel din Somalia ºi uimitoarele picturi rupestre de aici Laas Geel este un complex de adãposturi ºi peºteri situate la 55 de kilometri nord-est de Hargeisa, capitala Somalilandului, o regiune autonomã a Somaliei, þarã sfîºiatã de rãzboie civile. Complexul este situat în apropierea unei confluenþe a douã rîuri secate în prezent însã, care, în epoca neoliticã, erau o adevãratã oazã pentru cei care ajungeau prin aceste pãrþi ale lumii.

Localnicii au ºtiut de acest loc ºi de picturile realizate de oameni de secole, dar l-au evitat din cauza unor superstiþii ºi legende locale care vorbeau de faptul cã acest complex este bîntuit de demoni ºi duhuri rele. Peºterile conþin unele dintre cele mai vechi picturi rupestre cunoscute din Cornul Africii. Acestea au fost realizate, conform estimãrilor, în urmã cu 9.000 - 3.000 de ani î.Hr. Locul a fost descoperit de cãtre occidentali relativ recent. În noiembrie ºi decembrie 2002, a fost efectuatã o primã cercetare arheologicã de cãtre o echipã francezã, în regiune. Pe 4 decembrie, arheologul francez Xavier Gutherz de la Universitatea Paul Valery ºi echipa sa au anunþat faptul cã peºterile Laas Geel ºi picturile spectaculoase descoperite aici sînt unele dintre cele mai

Pag. a 21-a – 31 august 2018

MOZAIC importante ºi bine conservate de pe întreg teritoriul african. În noiembrie 2003, o misiune a revenit la Laas Geel, iar o echipã de experþi a realizat un studiu detaliat al picturilor ºi contextul lor preistoric.

Picturile din peºterile din Laas Geel prezintã bovine însoþite de oameni, despre care se crede cã au fost locuitori ai regiunii. Gîturile bovinelor sînt împodobite cu un fel de plastron, iar unele dintre acestea sînt, de asemenea, portretizate purtînd obiecte decorative. Pe lîngã bovinele cu coarne lungi, picturile prezintã ºi o imagine a unui cîine domestic, precum ºi o girafã.

Complexul este alcãtuit din aproximativ 20 de adãposturi sau peºteri de piatrã formate din formaþiuni naturale de granit de diferite dimensiuni, cea mai mare fiind de 10 metri lungime ºi cu o adîncime de aproximativ 5 metri. Adãpostul 1, cum mai este numitã cea mai mare peºterã, este unul dintre cele mai importante din Laas Geel datoritã bogãþiei compoziþiei picturilor. Peºtera are un tavan complet acoperit cu picturi care este considerat centrul artistic ºi creativ al complexului. Se estimeazã cã existã 350 de reprezentãri ale animalelor ºi ale oamenilor, precum ºi numeroase mãrturii tribale în Laas Geel.

Astãzi, situl arheologic este în pericol din cauza distrugerii, jafurilor ºi a sãpãturilor clandestine din zonã, mulþi localnici cãutînd comori îngropate, comori apãrute tot dupã rãspîndirea unor zvonuri locale. Mai mult decît atît, din cauza regiunii în care se aflã, Somaliland nu este recunoscut pe plan internaþional ca un stat, iar complexul nu a putut fi inclus în patrimoniul mondial UNESCO. În ultimii ani, picturile de la Laas Geel au devenit atracþii turistice, atrãgînd vizitatori din întreaga lume. Nu putem decît sã sperãm cã, cu mai multã atenþie, vor fi depuse eforturi mai mari ºi serioase pentru conservarea ºi protejarea acestor lucrãri de artã extrem de preþioase pentru istoria omenirii.

RADU UNGUREANU

Codul de Legi al lui Hammurabi Deºi Codul de Legi al lui Hammurabi este unul dintre cele mai renumite din lumea anticã, cu siguranþã nu este cel mai vechi ºi nici singurul. De fapt, el este precedat de cel puþin alte douã coduri de legi, ºi anume: Legile lui Ur-Namma (circa 2100 î.Hr.) ºi Legile lui LipitIshtar (circa 1930 î.Hr.). Aceste texte vechi din Mesopotamia sînt „sculptate în piatrã“, ºi deºi le-au precedat cele ale lui Hammurabi, nu se poate spune cu siguranþã dacã a fost influenþat sau nu de precedentele în redactarea lor. Însã, cine a fost acest Hammurabi? A domnit asupra Babilonului între anii 1792-1750 î.Hr, fiind cel de-al ºaselea conducãtor al primei dinastii de la

ologi. Aceste legi definesc diferite tipuri de infracþiuni ºi sancþiunile care trebuie aplicate, marea majoritate a lor fiind de tipul „ochi pentru ochi”, dacã statutul social al victimei era acelaºi cu al agresorului. În cazul în care agresorul/ infractorul era o persoanã din înalta societate, iar victima sa inferioarã ca statut, atunci pedepsele erau mai blînde. Hammurabi a fost venerat ca un zeu de cãtre supuºii sãi. Oamenii îi aduceau ofrande mulþumindu-i pentru victoriile purtate, instaurarea pãcii ºi lupta pentru o justiþie dreaptã. Cu toate acestea, dupã moartea sa, realizãrile sale militare au fost reduse la minimum, iar reputaþia sa de rege milostiv ºi de legiuitor ideal au devenit intens dezbãtute, oamenii schimbîndu-ºi pãrerile.

Aceasta ar putea fi cea mai bãtrînã vieþuitoare de pe Pãmînt

conducerea acestui fascinant imperiu antic. În timpul domniei sale lungi, a contribuit la extinderea imperiului, cucerind oraºele-state Elam, Larsa, Eshnunna ºi Mari.

Hammurabi s-a nãscut, probabil, în anul 1810 î.Hr. În anul 1792 î.Hr., la vîrsta de 25 de ani preia puterea în Babilonia ºi devine rege. El fãcea parte din ultima dinastie amoritã care a condus Babilonul. Regatul sãu era la început redus numeric ºi teritorial. El a înþeles apoi cã pentru a avea o politicã externã de succes, trebuie sã te ocupi mai întîi de politica internã. Astfel, el s-a ocupat în urmãtorii 20 de ani de întãrirea economicã ºi socialã a regatului. A ordonat construirea unor importante canale, a numeroase temple ºi a unor importante lucrãri publice.

Codul lui Hammurabi sau Codex Hammurapi este cea mai veche culegere de legi, din timpul regelui babilonian Hammurabi. Codul, scris probabil în jurul anului 1760 î.Hr., cuprindea un Prolog, 282 de articole de lege ºi un Epilog. Codul de Legi al lui Hammurabi a supravieþuit trecerii timpului, deºi de abia în Secolul al XX-lea tãbliþele sculptate au fost redescoperite de arhe-

Oamenii de ºtiinþã susþin cã descoperirea celui mai mare burete de mare cunoscut în apele adînci din Hawaii a fost una pur întîmplãtoare. Gigantul antic, care are propriul sãu ecosistem, a fost descoperit în cadrul unui proiect de cercetare al Administraþiei Naþionale Oceanografice ºi Atmosferice din SUA care exploreazã apele din Oceanul Pacific. Buretele cu formã neobiºnuitã are o lãþime mai mare de 2 metri ºi o lungime de peste 3,5 metri, comparabilã cu dimensiunea unui minivan. „Arãta ca o pãturã împãturitã. Pãrea ca ºi cum cineva ar fi luat o pãturã ºi ar fi aruncat-o pe un scaun.

Practic, aºa l-am numit ºi noi pînã cînd am gãsit un nume mai potrivit, ºi anume buretele pãturã pliatã. L-am observat din întîmplare. Noi cãutam corali ºi bureþi de mare de la mari adîncimi, ºi tocmai ne reuºiserã cîteva prim-planuri ale unor corali. Ne-am continuat apoi traseul pentru studiu, cînd buretele amintit a apãrut din nimic. Presupunem cã existã în zona în care am fãcut aceastã descoperire ºi alþi bureþi de mare de dimensiuni similare. Trebuie doar sã-i vedem”, a declarat Dr. Christopher Kelly, cel care a fãcut descoperirea.

Conform estimãrilor specialiºtilor, aceastã fiinþã acvaticã ar putea avea chiar ºi peste 2.300 de ani, ceea ce ar face din ea cel mai bãtîn animal în viaþã, dintre cele cunoscute…

Bureþii de mare sînt animale nevertebrate, printre primele apãrute pe Terra, ºi totodatã ºi unele dintre cele

MOZAIC Sfatul medicului

Sindromul de tunel radial Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Sindromul de tunel radial este o boalã cauzatã de comprimarea unei ramuri a nervului radial, localizatã la nivelul antebraþului, braþului sau cotului.

Cauzele comprimãrii nervului radial la nivelul cotului include miºcãrile repetitive, îndoirea încheieturii mîinii, traumatismele, chisturile sinoviale, lipoamele, tumorile osoase ºi inflamaþia burselor din jurul muºchilor. Comprimarea nervului radial conduce la apariþia unei dureri cu caracter de tãieturã sau înþepãturã localizatã în partea superioarã a antebraþului ºi faþa posterioarã a mîinii. Durerea apare atunci cînd pacientul încearcã sã îºi îndrepte mîna ºi degetele. Se poate asocia cu scãderea forþei musculare la nivelul antebraþului. Nu se produce scãderea sensibilitãþii, deoarece nervul radial are în principal funcþie motorie. Diagnosticul de sindrom de tunel radial poate fi uneori dificil de stabilit, confundînduse adeseori cu epicondilita lateralã. Acesta se stabileºte în urma examenului clinic, completat cu un examen de electromiogramã ºi de testul vitezei de conducere nervoasã.

Tratamentul iniþial constã în evitarea activitãþilor solicitante cotului. Pentru a reduce presiunea asupra nervului ºi pentru a grãbi vindecarea, persoana ar trebui sã evite rotaþia încheieturii ºi flexia cotului.

Tratamentul conservator poate include purtarea unei atele speciale ºi kinetoterapie. Dacã forþa în încheieturã scade ºi aceasta are tendinþa sã cadã, atunci pentru îndepãrtarea presiunii care comprimã nervul poate fi necesarã intervenþia chirurgicalã.

Dacã vã prezentaþi la medic din stadiile incipiente, rezultatul tratamentului va fi mult mai rapid ºi eficient.

www.consultatieortopedie.ro mai simple. În total se cunosc 9.233 de specii de bureþi de mare. Sînt organisme pluricelulare care au corpul format dintr-un numãr variabil de pori ºi sisteme canaliculare dezvoltate pe un schelet direct amplasat în mediul marin, pe fundul cãreia aceºtia prolifereazã. Structura lor poate fi rezumatã din punct de vedere structural la un strat gelatinos de sponginã poziþionat între douã straturi externe de celule. Bureþii de mare masivi acþioneazã ca

filtre pentru apele mãrilor ºi oferã, de asemenea, un habitat pentru vieþuitoarele mai mici. Deºi acestea posedã structuri care îi permit clasificarea ca animale, bureþii de mare nu posedã celule capabile de diferenþiere ºi specializare. Pe lîngã aceastã particularitate, spongierii nu posedã nici sistem nervos, digestiv, circulator ori excretor, majoritatea funcþiilor necesare vieþii fiind asigurate de puþinele tipuri de celule specializate existente ºi de circuitul apei în cadrul acestora.

CUNOASTELUMEA.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 31 august 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Nu-i cereþi vulcanului sã fie muºuroi de furnici... (1) (urmare din pag. 1) Cine este duºmanul Þãrii noastre, de 8 ani încoace? Duºmanul este „criza de sistem”, de o maximã gravitate, începutã în zilele lui decembrie 1989, cînd o haitã de venetici ºi infractori de drept comun a speculat revolta popularã, pe deplin justificatã, ºi a aruncat în aer funcþiile vitale ale Statului Român, iar Þara a fost aºezatã pe un fãgaº greºit.

Noi spunem asta de la începuturi, avertizãm cã drumul acesta nu poate duce decît la dezastru ºi la pierderea identitãþii naþionale, dar pîinea ºi cuþitul au fost în mîna altora. Duºmanul nostru este ºi nucleul de aventurieri ºi mercenari care se aflã în treabã în politicã ºi în economie, distrugînd Patrimoniul Naþional, azvîrlind sute de mii de oameni în ºomaj, primind ei înºiºi comisioane solide, în lei ºi în valutã, pentru blestemata „operã” de a rãstigni România. ªi tot duºmani ai noºtri sînt mizeria, anarhia, crima organizatã, transformarea Þãrii într-un iarmaroc al spionilor, dar ºi într-o placã turnantã a traficului de droguri, de arme ºi de came vie. Avem tot mai mult convingerea cã asta nu mai e Þara pãrinþilor ºi a strãbunilor noºtri, cãci unde ºi cînd anume, în Istoria României, au mai fost violate ºi ucise bãtrîne de 85 de ani, s-au mai sinucis bãtrîni de 92 de ani, au mai fost aruncaþi în stradã, din casele lor, generali ai Armatei Române, ºi unde ºi cînd anume fetele de þãrani români, pe care le crescuserã pãrinþii ca pe niºte flori ºi le iubeau ca pe lumina ochilor, s-au mai turcit vreodatã într-un asemenea dezmãþ al disperãrii ºi al ruºinii? Duºmanul nostru mai este ºi balaurul cu ºapte capete al Mafiei financiare internaþionale, care ºantajeazã Þãri ºi Popoare prin cele mai aberante forme de terorism, împiedicîndu-le sã se gospodãreascã singure, eliminîndu-le de pe toate pieþele de desfacere ºi reprimindu-le înapoi doar dacã acceptã sã-ºi împartã averea cu ei, cu komisarii strãini, în cel mai descreierat ºantaj planetar înregistrat vreodatã în Istorie. ªi, neîndoielnic, duºmanul nostru comun este organizaþia de facturã nazistã U.D.M.R.! Am venit aici, în inima Transilvaniei româneºti, pentru a da de pãmînt, din nou, cu acest monstru pitic, pe care îl voi bãga în þãrînã pînã la gît, dar nu-i voi tãia capul – ci îi voi turna palinkã cu pîlnia, pe gît, pînã cînd o sã cînte „M-a fãcut mama oltean” ºi „Deºteaptã-te, române!” Mie nu mi-a fost niciodatã fricã de zurbagiii ãºtia, dar sã-i fereascã Dumnezeu sã vin eu la Putere! Prima mãsurã pe care o voi lua ºtiþi care va fi? Îi voi invita pe liderii U.D.M.R. sã intre în legalitate ºi, conform Legii de Organizare ºi Funcþionare a Partidelor, sã-ºi înscrie organizaþia la tribunal, aºa cum a trebuit sã facem cu toþii. O datã intraþi în Tribunal, ºtiþi ce le vom face noi?

Noi vom trage uºa dupã ei ºi îi vom judeca aºa, ca la Nürnberg, pentru crima de lez-na-þiune ºi instigare la dezmembrarea Þãrii. Pretutindeni în lume aºa sînt trataþi teroriºtii! Numai la noi ei sînt bãgaþi la guvernare! Astãzi, din toatã „Invincibila Armadã” a coaliþiei aflate la Putere, n-au mai rãmas decît douã piese pe tabla de ºah: un nebun ºi un cal troian. Adicã Victor Ciorbea ºi U.D.M.R.-ul. Întreaga Þarã numai despre asta vorbeºte, cum i-au ajuns pe ãºtia blestemele românilor. L-am vãzut ºi eu, asearã, pe Victor Ciorbea atunci cînd rostea aºa-zisul lui „Comunicat important pentru Þarã” ºi, ca sã fiu sincer, am crezut cã mi s-a stricat televizorul! Fetiþele mele, cînd l-au zãrit, s-au ascuns dupã mine ºi au început sã plîngã, ºoptind: „Tatã, uite-l pe Nenea Urîtul!” Toatã lumea se aºtepta ca Victor Ciorbea sã aibã o tresãrire de demnitate ºi o licãrire de luciditate ºi sã-ºi dea demisia. Aºa ar fi fost normal ºi logic dupã dezastrul pe care l-a provocat prin incapacitate, prin avalanºa de minciuni, prin ridicarea slugãrniciei fanariote la rang de politicã de stat. Pe unde trece Ciorbea iarba nu mai creºte, apele seacã, dobitoacele pãmîntului sînt lovite de streche ºi leapãdã viþei sau iezi cu douã capete, iar pe laviþele din faþa porþilor bãtrînii îºi

fac o cruce mare, pînã la cureaua pe care nu mai au unde s-o strîngã, zicîndu-ºi cu nãduf, în barbã: „Doamne, apãrã ºi fereºte de omul însemnat!”. Ni se tot spune cã asupra lui Victor Ciorbea se fac presiuni infernale, din toate pãrþile. Aºa e, dar cele mai mari presiuni ºtiþi de unde vin? Direct din capul lui, este vorba de ceea ce medicii numesc „presiune intracranianã”, datoritã unei tumori vechi, care îl face pe nefericitul om sã leºine ºi sã bîþîie din mîini ºi din picioare tocmai cînd îi e lumea mai dragã ºi vede feºtila de la capãtul tunelului. Asearã, Victor Ciorbea m-a fãcut sã mã gîndesc la Împãratul Nero. Acela, dupã cum se ºtie, dupã ce i-a prigonit pe creºtini ºi i-a aruncat în gropile cu lei, a dat foc Romei ºi, în vreme ce toatã lumea fugea disperatã, care încotro, el, satrapul, cînta la harpã ºi contempla, fericit, printr-un fel de monoclu dintr-o piatrã de smarald, ruinele fumegînde. Tot astfel, Victor Ciorbea a maltratat Poporul Român, fãcîndu-se unealta docilã a celei mai inimaginabile forme de genocid. Pe acelaºi ton marþial, fostul lider sindical, care se jucase pînã în 1996 la claxoanele basculantelor cu care bloca traficul din Bucureºti, ne-a anunþat cã toatã lumea e de vinã, cã cine nu e cu el e împotriva Þãrii ºi cã, în general, ar fi bine sã cam dispãrem cu toþii din faþa lui. Singurul lider politic din aceastã alianþã extra-natur, care i-a mai rãmas credincios, este Mumia lui Lenin, adicã Márko Béla! Deºtept bãiat, dl. Markó, dar nici noi nu sîntem proºti ºi n-am cãzut din leagãn, aºa cã îi ºtim fiecare miºcare, nici nu clatinã el bine þãcãlia ºi noi am ºi aflat ce vrea sã facã. Aºadar, ºandramaua actualei Puteri s-a prãbuºit! Noi anunþasem asta încã din decembrie 1996, de la ºedinþa de învestiturã a Guvernului româno-maghiar, în faþa Camerelor Reunite ale Parlamentului. Atunci, aºa dupã cum s-a vãzut ºi la televizor, pe bãncile coaliþiei majoritare au fost un vacarm ºi o tropãialã de nedescris, parcã le luase Dumnezeu minþile, se credeau stãpînii veºnici ai Þãrii. Acum, în imensa lor majoritate, ºi cei de la P.D.-F.S.N., ºi cei de la P.N.L., dar ºi cei de la P.A.R. ºi P.N.Þ.C.D. au ajuns la vorba noastrã. Dar nu era oare mai bine, pentru Þarã, dacã nu se fãcea ocolul ãsta blestemat, de 500 de zile? Nu era Poporul Român mai cîºtigat dacã ar fi fost scutit de o asemenea experienþã dureroasã, de tot circul ãsta penibil, al luptei pentru dregãtorii ºi funcþii importante, al divorþurilor ºi împãcãrilor, al diletantismului stupid prin care s-a încercat, pentru prima datã în lume, sã se armonizeze 4 doctrine ºi 4 programe social-economice diferite? Românul are o vorbã: „Fiecare pasãre pe limba ei piere!” Limba pe care a pierit Guvernul Ciorbea este limba maghiarã.

Românii nu pot sã uite ºi nici sã ierte umilinþele la care au fost supuºi în aceste 15 luni de batjocurã ºi de trãdare de Þarã. În vreme ce Guvernul Ciorbea nu pierdea nici un prilej de a ºtampila forþele patriotice cu calificativele infamante de „extremiºti”, „ºovini”, „neocomuniºti”, organizaþia de facturã horthystã U.D.M.R. era þinutã la mare preþ, ca un odor scump, care, nu-i aºa, ne face sã ne aflãm pe drumul cel bun ºi contribuie decisiv la fãurirea unei imagini externe cum n-a mai avut Þara asta niciodatã. Amintiþi-vã cum ne-au otrãvit viaþa aceºti provocatori, amintiþi-vã toate disputele scandaloase pentru masacrarea Legii Învãþãmîntului ºi punerea, la stîlpul infamiei, a Limbii Române, amintiþi-vã în ce deºãnþare freneticã s-a trecut la maghiarizarea, forþatã, a Transilvaniei, prin instalarea a sute de mii de plãcuþe bilingve care, fiecare în parte ºi toate la un loc, aveau un singur scop: crearea impresiei cã aici ne aflãm în Ungaria!

Toate acestea au chinuit ca pe hoþii de cai sufletele românilor, i-au fãcut sã se simtã strãini în Þara lor, mai ales cã nu înþelegeau în ruptul capului cine îi sileºte pe guvernanþii de la Bucureºti sã abandoneze Ardealul în ghearele duºmanilor de moarte ai Statului Naþional Unitar Român. I-am întrebat pe guvernanþi, din timp în timp, ºi îi voi întreba ºi

astãzi: care este cîºtigul prezenþei la guvernarea României a organizaþiei secesioniste U.D.M.R.? Ce beneficii a avut Þara pe plan intern – în condiþiile în care Demnitatea Naþionalã a fost cãlcatã, sistematic, în picioare – ºi pe plan extern, în situaþia în care, cu unguri cu tot, actuala Putere a pierdut toate meciurile pe care le-a jucat, pe bani grei, ºi pentru intrarea în NATO, ºi pentru aderarea la Uniunea Europeanã? Cum poate manifesta cineva atîta inconºtienþã ºi atîta iresponsabilitate faþã de prezentul ºi viitorul Þãrii sale? Din ce goanã a cailor sãlbatici ºi din ce scaieþi ai pulberii drumurilor au fost plãmãdiþi toþi aceºti pigmei cu cãutãturã de tîlhari de codru, care încercau sã ne prosteascã în faþã, cum cã mai întîi trebuie sã murim pentru ca, ulterior, sã ne fie mai bine? ªi care sînt pãcatele acelea atavice ºi viciile de psihologie socialã care au dus la hipnoza colectivã din noiembrie 1996, astfel încît milioane de oameni sã intre, de bunãvoie, în bîrlogul lupului, votînd pentru cei mai mari mincinoºi, panglicari ºi saltimbanci din întreaga Istorie a României? Va trebui sã stãm serios de vorbã cu Þara, sã analizãm toate aceste aspecte de patologie politicã, pentru a vedea unde s-a greºit ºi pentru a face imposibilã, pe viitor, repetarea unei asemenea anomalii.

Dar, desigur, am fi nedrepþi dacã l-am judeca numai pe Victor Ciorbea. El nu este, în fond, decît o pãpuºã gonflabilã, care e scoasã în faþã, plimbatã pe la recepþii ºi simpozioane ºi întreþinutã, artificial, în viaþã. Atunci cînd baloanele sînt dezumflate, brusc, ºtiþi bine care este efectul: ele iau vitezã ºi intrã într-o agitaþie imprevizibilã ºi ºerpuitoare, pînã se fleºcãie de tot. Aºa s-a întîmplat ºi cu Victor Ciorbea pe care – dupã cum am aflat de la un post de Televiziune – în acea zi de pominã, de vineri, ministrul Finanþelor, Mircea Ciumara, l-ar fi implorat: „Domnule primministru, opriþi-vã, pînã nu este prea tîrziu!”

Enigmatice vorbe! Mi-l ºi imaginez pe Victor Ciorbea fugãrindu-l, în jurul mesei rotunde a Guvernului, cu poalele anteriului suflecate, pe Valeriu Stoica, strigînd, în stilul sãu inconfundabil: „Va fi vai ºi-amar de cei care ne vor pune beþe-n roate!”. Vã imaginaþi scena? Numai cã, aºa dupã cum spuneam, Victor Ciorbea este un pion de sacrificiu. El nici mãcar nu e un om rãu – rãu e doar pãmîntul care-l þine. Pãmînt pe care intenþiona sã-l vîndã la strãini, dar n-a mai apucat. ªi despre acelaºi pãmînt, Guvernul muribund anunþã, prin mijlocirea unui videoclip-pirat difuzat pînã la greaþã de Televiziunea Anti-Românã, cã þãranii trebuie sã se grãbeascã sã-l ridice, pînã în 50 de hectare – cuponul sau pãmîntul, nici acum nu se ºtie prea bine. Aveþi, aici, o altã expresie a minciunilor care au caracterizat întreaga guvernare româno-maghiarã. De ce? Pentru cã pretinde cã Parlamentul a hotãrît acordarea acestor terenuri, dar, în realitate, nici Senatul ºi nici Camera Deputaþilor n-au votat încã aºa ceva ºi, mai mult ca sigur, în condiþiile nou create, nici nu vor vota!

Principalul vinovat pentru tragedia în care a fost tîrîtã Þara este Emil Constantinescu! Personaj de-a dreptul diabolic, care joacã rolul creºtindemocratului, dar de sub sutanã se aratã o mîndreþe de coadã ºi o frumoasã pereche de copite.

Toate deciziile antipopulare ºi antiromâneºti s-au luat cu ºtirea ºi cu acordul chiriaºului de la Cotroceni. Eu, unul, am încercat, vreme de cîteva luni, sã-l înþeleg pe acest om, sã-l pãsuiesc, sã rãspund invitaþiilor sale la dialog. Uneori, noaptea tîrziu, pe cînd munceam ca un rob la tipografie, pe cele douã reviste de suflet ale românilor, „România Mare” ºi „Politica”, bãieþii din garda mea intrau în birou ºi-mi spuneau: „Domnule senator, vã cautã la telefon o femeie!”. Dar nu era nici o femeie, de unde atîtea femei într-o lume în care le ia Bill Clinton pe toate? Era Emil Constantinescu, mieros, cu voce prefãcutã ca Motanul Arpagic, mimînd consultãrile democratice. Diferenþa dintre mine ºi el era aceea cã el n-avea de lucru, în timp ce eu aveam ºi mã þinea de vorbã. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 31 august 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

Era vremea Alexãndriei, a Florii Darurilor, a poveºtilor rostite la clacã ºi la gura sobei. Peregrinînd el, de mic copil, pînã la Gurile Dunãrii ºi în Bãrãgan, Gheorghe al lui Cârþan a dat piept cu o realitate tulburãtoare: toatã lumea vorbea acelaºi grai! Numai Apostolii lui Isus, printre care ºi Andrei, cel care ne-a evanghelizat pe noi, aveau „darul graiurilor”, înþelegîndu-se pretutindeni cu oamenii. ªi ce grai mai vorbeau românii! Nu se asemuia, prin nimic, cu ce vorbeau ungurii ºi saºii în Ardeal. Miere pe jimblã, nu alta! Gãlbenuº de aur în inima mãmãligii – asta e limba românã! Fiind student la Viena, în toamna anului 1978, nu micã mi-a fost surprinderea sã constat cã, de cîte ori vorbeam cu un amic din Basarabia, dirijorul „sovietic” Dumitru Goia, mai mulþi colegi din Þãrile Arabe se strîngeau în jurul nostru ºi ne ascultau tãcuþi. La început, n-am înþeles ce voiau, dar pînã la urmã am aflat: „Aveþi o limbã atît de dulce, sunã ca o muzicã!” – mi-a mãrturisit un tînãr din Siria, fãrã ca el, acest tînãr, sã ºtie cã de la strãmoºii lui a venit în limba românã cuvîntul „sãrac” (membru al fostelor garnizoane romane, deplasate din Nordul Africii în Dacia, „siriacus”). Treptat, Badea Cârþan ºi-a înmulþit turma pînã la 500 de oi. Dar, comoara cea mai de preþ era alta: o Evanghelie pe care, îndeosebi în serile lungi de iarnã, a buchisit-o de vreo 4-5 ori. În Rãzboiul de Independenþã de la 1877–1878, el a participat ca voluntar. În mod paradoxal, marele cîºtig al Rãzboiului de Independenþã n-a fost independenþa propriu-zisã (o noþiune, vai, atît de relativã!), ci, aºa cum am mai spus, a fost Dobrogea! Aceea era prima reîntregire a tînãrului Stat Român, uvertura Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Nu ºtiu ce s-ar fi întîmplat dacã am fi ratat acel moment, de a recãpãta provincia veche a Daciei.

Aº deschide, aici, o parantezã referitoare la pretenþiile nesãnãtoase ale Bulgariei faþã de Dobrogea.

Asta, ca sã ºtim cum stãm ºi cu cine ne învecinãm.

Pînã ºi Mackensen le-a tãiat pofta bulgarilor – care erau aliaþii nemþilor, nu duºmani – afirmînd, în repetate rînduri, cã Germania nu poate lãsa România fãrã ieºire la Mare. Mareºalul german nutrea o simpatie aparte faþã de Dobrogea ca rezervaþie arheologicã ºi cred cã nu greºesc dacã voi avansa ideea cã el ar fi vrut sã calce pe urmele predecesorului sãu, Schliemann, care, fiind tot un amator, a avut ºansa providenþialã de a descoperi Troia ºi comorile ei.

Atunci cînd trecem pe lîngã Hotelul „Athénée Palace”, sã ne gîndim cã aici a avut loc, odatã, demult, o foarte aprinsã dezbatere despre soarta Dobrogei Româneºti. Uneori, la masã, în lumina de rubin sau de chihlimbar a unui pahar de vin, se rezolvã problemele grele ale politicii mai bine decît în sãlile de consilii sau la masa tratativelor. „Trei pahare de vin rezolvã orice doctrinã filosoficã” – sunã un proverb chinezesc. Scena despre care vorbesc meritã sã capete o circulaþie mai largã decît aceea oferitã de lucrarea9 din care am desprins-o ºi care a avut un tiraj ºi confidenþial, ºi… confesional: „Luni, 4 martie, 1918. Maiorul Kramer mã roagã, în numele Mareºalului Mackensen, sã particip la micul dejun, la popota ofiþerilor de la Athénée Palace, ca Mackensen sã mã prezinte secretarului de stat de la Externe, dr.

Kühlmann, care doreºte sã mã cunoascã. Ceea ce s-a ºi întîmplat. La masã am stat între Mackensen ºi împuternicitul Bulgariei, Stanceff, care a fost odatã ataºat militar în Bucureºti, timp de 6 ani. Mîncarea a fost de o simplitate clasicã: s-a servit supã, lîngã ea bucãþele de carne care se puneau în supã, pe urmã o micã prãjiturã. Conversaþia cu Mackensen se referea la Dobrogea, pe care Mackensen voia sã o salveze pentru România. A primit de la Marghiloman o scrisoare, în care dovedeºte cã Dobrogea a fost întotdeauna româneascã. ªi bulgarii i-au predat un act tipãrit, conform cãruia teritoriul în litigiu a fost bulgãresc. (…) De asemenea, mi-a spus ºi Stanceff cã Dobrogea este bulgãreascã ºi cã cearta a început de cînd au venit românii peste Dunãre. La sfîrºitul mesei îmi spune von Kühlmann, care este un elev al benedictinilor de la Sfîntul ªtefan din Augsburg, cã-l intereseazã antichitãþile din Dobrogea. Ieri a fost cu prof. Tzigara la Muzeul de Antichitãþi, unde a remarcat pietre cu inscripþii care se aseamãnã cu cele din catacombe. I se pare curioasã lipsa aproape totalã de

bronzuri mici ºi alte obiecte în muzeu. Vorbind de numismaticã, dr. Kühlmann îmi aratã imediat unele monede antice de argint din Mesembria, pe care le-a cumpãrat la Sofia. Are intenþia sã obþinã, pentru savanþii germani, posibilitatea sã facã sãpãturi arheologice în Dobrogea. El sperã cã, în oraºele pontice din era greacã, sã gãseascã lucruri interesante. Cere de la mine indicaþii despre locurile apte pentru sãpãturi.

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (29) Pentru asta, i-am promis o schiþã geograficã a Dobrogei, cu observaþii ºi indicaþii, peste cîteva zile.

De politica pãcii s-a vorbit puþin, totuºi ne preocupã soarta Dobrogei! Dr. Kühlmann crede cã românii, cu timpul, o sã se consoleze de pierderea Dobrogei!

– Dar o sã se consoleze ºi Puterile Centrale, am spus eu, fiindcã, cedînd Bulgariei Dobrogea, ele îºi închid drumul cel mai scurt spre Constantinopol ºi Orient, ºi vor trebui sã treacã prin teritoriul bulgar!

– Dacã aº fi eu liber, rãspunde ministrul de Externe german, Dobrogea ar rãmîne României, dar trebuie sã-i luãm în consideraþie ºi pe bulgari! Dupã aceastã convorbire, Mackensen se apropie de mine ºi vorbim despre curioasele furturi ale bulgarilor, care au prãdat muzeele de antichitãþi din Adamclisi, din Constanþa ºi din Ulmetum, iar la Constanþa statuia lui Ovidiu este ridicatã de pe soclu ºi gata de transportat; ca ºi furtul Sfîntului Dumitru din Mitropolie. Acest jaf Mackensen îl considerã ca pe o ofensã personalã ce i s-a adus lui ºi se bucurã de regãsirea relicvei ca de o bãtãlie cîºtigatã. ªi Mackensen se intereseazã de antichitãþile Dobrogei ºi vrea sã viziteze încã o datã Adamclisi, unde a stat la 1 octombrie 1916. Pe bãtrînul Iakobi, unul din primii arheologi care au fãcut sãpãturi aici, al cãrui nepot a luptat în Dobrogea, Mackensen îl cunoaºtea personal”.

Pentru aceastã provincie a schimbat Badea Cârþan baltagul pãstorului cu arma dorobanþului. O datã încheiatã misiunea din Sudul Dunãrii, eroul nostru a cãtãnit în armata austro-ungarã pînã în anul 1881, sub numele comic de Kersan din Kertz. La un moment dat, în 1879, îl gãsim cu garnizoana tocmai în Hertzegovina. Ce mai, un protocronist al „cãºtilor albastre” ale O.N.U.! Atunci a aflat ciobanul român, de la propaganda deºãnþatã a honvezilor, cã Dumnezeu a fost ungur. ªi cã El S-a adresat perechii biblice Adam ºi Eva în ungureºte, normal. Nu era o glumã, ci o idee fixã a hungarismului care, neputînd sã batã pe nimeni în Istorie, bãtea ºi el ce putea: bãtea cîmpii. Istoricii unguri seamãnã, izbitor, prin ideile lor fixe, cu deþinuþii care îºi bat cuie în cap. Un astfel de om nu e bun de istoric, ci, cel mult, de cuier. La vîrsta de 43 de ani, Cârþan hoinãreºte prin Viena.

Aici, în vitrina unei librãrii, el zãreºte o carte magicã: Istoria Românilor dupã Cronicul lui ªincai. ªi-a dat ultimii crãiþari din ºerpar ºi pe-aici þi-e drumul! Pînã la Roma nu s-a mai oprit! Bineînþeles, e o figurã de stil, fiindcã mai întîi a descifrat, bine de tot, ce se scria acolo, cu precãdere despre colonizarea romanã a Daciei. Atunci l-a descoperit el pe Împãratul Traian, Pater Patriae, dupã opinia mea (ºi nu numai a mea) cel mai important monarh din Istoria Romei. În mintea lui simplã ºi curatã, tocmai bunã de primit oaspeþi de seamã, au intrat, triumfale, ca pe Via Appia, trupele imperiale al Maicii Rome! Nu era Via Appia unde au fost crucificaþi 6.000 de sclavi capturaþi dupã înãbuºirea rãscoalei tracului Spartacus, în 73 î. Chr., ci Via Appia pe care îi apãruse Isus, dupã Înviere, fugarului Petru, care L-a întrebat: „Quo vadis Domine?” (Pentru cei interesaþi, fac precizarea cã numele acestei strãvechi artere, care unea Roma cu portul Brindisi, iar prin acest port lega Italia de Grecia, nu vine de la albine, ci de la nimfa romanã Appia.) Înainte de inventarea cinematografiei, fiecare om a avut, în cap, un cinematograf cu un singur spectator: visul. ªi Badea Cârþan visa frumos, uneori cu ochii deschiºi. El începea sã afle cã tot ce-au avut ungurii mai de preþ fusese, la origine, român.

Bunãoarã, Regele ªtefan cel Sfînt, care i-a creºtinat pe unguri, era un român de-al nostru, pe nume Voicu, care nu primise nici o coroanã, de la nici un Papã, ci un fel de kitsch (cum au pãpuºile Barbie de astãzi), de la un împãrat byzantin. La fel cum român era ºi Iancu de Hunedoara (unchiul lui ªtefan cel Mare ºi al lui Vlad Þepeº), care, înainte de a fi silit sã treacã la catolicism, se numea Ioan Sibianu. Tot aºa ºi Matei Corvin (fiul sãu), dar ºi Nicolaus Olahus, regent al Ungariei ºi arhiepiscop de Strigoniu, amic ºi corespondent cu Erasmus din Rotterdam. Toatã aºa-zisa nobilime maghiarã era de import, cei mai însemnaþi reprezentanþi ai ei fiind boierii români Dragu (devenit Dragffy, adicã fiul lui Dragu), Banu (Banffy), Simon (Simonffy) º.a. Ungurii, buni imitatori, au umplut golurile existenþei lor cu butaforii de toate felurile. Un singur lucru n-au putut sã falsifice sau sã schimbe: limba. O limbã grea, dupã unii de-a dreptul infernalã, care n-are nici un fel de tangenþã cu nici un alt grai european, de unde ºi sentimentul permanent de izolare, care, amplificat ºi pigmentat cu alcooluri corozive ºi cu tot soiul de depresii psihice, i-a fãcut pe unguri sã furnizeze (cel puþin de 100 de ani încoace, de cînd comunicarea inter-umanã e o dimensiune fundamentalã a civilizaþiei) cea mai înaltã ratã de sinucideri.

(Voltaire le ura germanilor „Mai mult spirit ºi mai puþine consoane în limbã” – ne putem închipui ce le-ar fi spus ungurilor, dacã ar fi luat contact cu limba lor. Acelaºi Voltaire avea ceva de împãrþit ºi cu bulgarii, pe care, în Candide, îi imagineazã sub forma unor bande de tîlhari.) La toate tentativele ungurilor de a-i ademeni pe români, la 1848, sã lupte alãturi de ei, în schimbul unor drepturi mincinoase, oamenii lui Avram Iancu rãspundeau, semeþi: – Niciodatã n-om grãi în limba lui Tuhutum!

La o asemenea îndîrjire n-ai ce sã mai zici. Decît, dacã ºtii carte, sã te gîndeºti la Cronica lui Bonfinius, care, în 1495, scria cã românii „luptã nu atît pentru viaþa lor, cît mai ales pentru a-ºi apãra limba”.

Problema nr. 1 a ungurilor în lume a fost, este ºi va rãmîne LIMBA, barierã insurmontabilã. Nu sînt absurd, sînt convins cã vorbitorii de limbã maghiarã gãsesc farmec ºi bucurii în graiul lor, tot ce se poate, dar, ca vorbitori de „latinã popularã”, noi nu ne putem acomoda cu aºa ceva. Vorba folclorului nou: „Berea dupã vin, e un chin!” Cine a gustat din ambrozia zeilor, nu mai poate mînca azima de cenuºã a penitenþei ºi a flagelãrii fãrã rost. Întotdeauna au fost ºi vor fi mai mulþi unguri care sã înveþe româneºte, decît români care sã înveþe ungureºte ºi nici nu trebuie sã explic de ce, asta þine de aspiraþia creierului uman cãtre muzicalitate ºi armonie. Legenda spune cã Avram Iancu obiºnuia sã-i supunã pe nou-veniþii din jurul sãu la un test lingvistic, sã vadã dacã sînt români sau venetici. ªi anume îi punea sã zicã: „Hîrb frînt – hîrb spart”. Nici ungurii, nici ruºii, nici evreii nu puteau pronunþa corect aliteraþia asta de îr ºi rî. Era o joacã de copil mare, a acelui om frumos, cãruia, pe vremea cînd studia Dreptul la Budapesta, i-a fost maghiarizat numele, în Abraham Jank. Bine cã nu i-au zis Abraham Lincoln!

Calvarul îndurat de români, de-a lungul a sute ºi sute de ani, din pricina ungurilor, nu se poate povesti, a fost comparabil cu suferinþele biblicului Iov. Povara cea mai grea au dus-o þãranii, ca de obicei. Pentru cã þãranii nu ºtiu sã trãdeze, ca atîþia intelectuali, „oameni subþiri”. Dar, sã nu fiu nedrept cu intelectualii, trãdãtorii erau excepþia, nu regula. În imensa lor majoritate, în frunte cu stîlpii obºtei – preoþii, învãþãtorii, notarii – intelectualii ºi-au asumat sarcina, din ce în ce mai riscantã, de a apãra limba, datinile, obiceiurile ºi, în general, tot ceea ce se numeºte „Specificul Naþional”. Într-un numãr al revistei „Þara Noastrã”, a lui Octavian Goga, gãsesc cîteva fragmente din conferinþa intitulatã Biserica Naþionalã, de Alexandru Hodoº (pseudonim poetic Ion Gorun)10. Parcurgînd frazele de mai jos, vom gãsi mai lesne rãspuns la întrebãrile referitoare la caracterul Bisericii Ortodoxe; aceasta nu putea fi naþionalã dacã nu era ºi militantã, dacã nu transpunea în viaþã versul de foc din imnul „Deºteaptã-te, române!”: „Preoþi cu crucea-n frunte, cãci oastea e creºtinã”. Aºadar, e oaste! Textul e de-a dreptul antologic: „A fost, deci, o vreme cînd biserica a avut la noi ºi un alt rost decît acela de a se certa asupra celei mai nimerite interpretãri a canoanelor“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 31 august 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (70) Un controversat negustor de antichitãþi (1) Moses Wilhelm Shapira (1830-1884) era un evreu slav convertit la creºtinism ºi comerciant de obiecte antice. În 1873 a cumpãrat un set de vase de ceramicã moabite, provenind aparent din aceeaºi zonã ca ºi o piatrã cu inscripþii, descoperitã în 1868 la Dhiban în Palestina, la est de Marea Moartã. Aceasta fusese o revelaþie într-o perioadã în care colecþionarii britanici, francezi ºi germani rivalizau între ei pentru obþinerea de relicve de pe Pãmîntul Sfînt. Savant autodidact, Shapira a avut încredere în sursele sale ºi a vîndut ceramica guvernului german.

Dar cînd eruditul francez Clermont-Ganneau a declarat cã vasele de ceramicã sînt niºte falsuri, s-a dovedit cã aceia care efectuaserã sãpãturile pentru Shapira erau ei înºiºi ºarlatani sau victimele unei „înscenãri”.

Cinci ani mai tîrziu, Shapira a cumpãrat cincisprezece bucãþi de pergament descoperite cu puþin timp în urmã în peºterile aflate de-a lungul defileului Wadi Mujab, de lîngã aceeaºi zonã de la Marea Moartã. Textul acestor pergamente era scris într-o ebraicã foarte timpurie, conþinînd elemente feniciene dispãrute din limbã pînã în momentul începerii exilului evreilor în Babilon, în Secolul al Vl-lea î.Chr. Considerînd conþinutul pergamentelor de naturã biblicã, Shapira le-a trimis pentru a fi studiate la Berlin, unde experþii, amintindu-ºi de cazul vaselor de ceramicã moabite, au refuzat sã accepte manuscrisele ca originale ºi le-au trimis înapoi.

Dar, odatã cu progresele înregistrate în domeniul descoperirilor biblice - ce acum aveau loc aproape zilnic - se credea din ce în ce mai mult cã primele cinci cãrþi ale Vechiului

Testament (Pentateuh) fuseserã scrise cu mult mai tîrziu dupã Moise, odinioarã considerat autorul lor. Consultîndu-se din nou cu ajutorul pergamentelor sale, Shapira a tras concluzia cã ele conþin mare parte din Deuteronom. Dacã avea dreptate, atunci versiunea sa era cu cîteva decenii mai în vîrstã decît Septuaginta, traducerea greceascã a Sfintei Scripturi, datînd din Secolul al III-lea î.Chr. Pregãtindu-ºi propria traducere, Shapira l-a convins pe consulul german la Beirut, profesorul Schroder, cã manuscrisele sînt autentice ºi, cu ocazia sãrbãtorilor de Paºte din 1883, Schroder le-a luat la Berlin.

Cînd, din nou, experþii de aici au refuzat pergamentele, Shapira le-a dus la Muzeul Britanic din Londra, cerînd un milion de lire sterline pentru ele. Expertul muzeului, Christian Ginsburg, originar din Palestina, a primit sarcina de a pregãti o transcriere completã a pergamentelor.

Ginsburg a observat în curînd cã textul semãna, într-adevãr, cu Deuteronomul, deºi era mai puþin abstract ºi mai plin de patos, parcã intenþionat scris pentru a fi psalmodiat cu voce tare, decît versiunea autorizatã a Bibliei. Ori era un strãmoº al versiunii autorizate, datînd dinainte de exilul evreilor în Babilon, ori un fals. În august 1883, expertul francez ClermontGanneau a vizitat Muzeul Britanic ºi, deºi i s-a refuzat o inspecþie amãnunþitã, a jurat cã pergamentele sînt falsuri. Shapira, afirma el, folosise pergamente mai recente pe care le „îmbãtrînise” cu soluþii chimice. Într-adevãr, fîºiile de manuscris erau tãiate dintr-un mare pergament biblic pe care Shapira îl vînduse Muzeului Britanic cu cîþiva ani în urmã. Clermont-Ganneau ºi-a publicat verdictul înaintea lui Ginsburg, astfel încît Ginsburg a fost, probabil, influenþat sã revizuiascã primele sale concluzii. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

August 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11

ORIZONTAL: 1) August, în ºirul celor 12 dintrun an (3 cuv.); 2) Moº Martin – Nota 3 la muzicã – A polei; 3) Glas de gîscã – La umãr! – 50 de ari; 4) Zvîntãri – Totaluri; 5) Mîhnit – Scaun ecvestru; 6) Traian Demetrescu – Opreºte o enumerare – În mijlocul pustiului!; 7) Acesta (pop.) – A face vîrf; 8) Nota diapazonului – Preferatã; 9) Pãrþi din întreg – Post-meridian: 10) 23 August, cea mai mare zi, iubitã în regimul trecut; 11) Þine sabia – Stîlpul familiei (pl.).

VERTICAL: 1) Oraº în estul SUA – Brescia pe maºini; 2) Localitãþi precum Tulcea ºi Constanþa (sg.)

– Lichid cu concentraþie diminuatã; 3) Post-scriptum – Petece! – Sfinte; 4) August – Stofã din Rabat!; 5) Necãjit – Asalt; 6) Lei din plic! – Semnatã; 7) SudEst; 8) Spaþiul central din interiorul bisericii – Eliberat; 9) Gaius Iulius Caesar Octavianus... primul împãrat roman – Zeul Soare în Egipt; 10) Capitala Italiei – Lipit pe pereþi; 11) Au... gust! – Carei! – Lunã de primãvarã.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,Ora de chimie” 1) ACID ACETIC; 2) BAZA – SARURI; 3) RODII – ATOM; 4) OBLET – STIMA; 5) BOA – IAMA – AM; 6) LN – B – FERATA; 7) I – TRI – AER – T; 8) CA E ACID – NU; 9) INSI – M – PILA; 10) SULFURIC – P; 11) PATA - NERASA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.