Romania Mare, nr. 1458

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Noapte de toamnã cu Isus Motto: ,,De accea sînt bucuros de slãbiciuni, de defãimãri.de nevoi, de prigoniri, de strîmtorãri, pentru Christos, cãci tocmai cînd sînt slab, atunci sînt tare”. Apostolul Pavel (Biblia, II Corinteni, XIII, 10)

Primeºte-mã, Isuse, mã-ntorc din pribegiri Învaþã-mã nu jertfa, ci tocmai ascultarea Þi-am dãltuit biserici cu hramuri de martiri În inima mea slabã, prin care urlã marea. Îmi e ruºine, Doamne, sã afle toþi ai mei Cã din turnirul zilei eu îmi dezbrac armura Cã îmi îndoi genunchii ºi ºerpi de lacrimi goi Îmi scaldã geana arsã, obrajii, pãrul, gura.

Afarã-i timp de viscol, o toamnã de prãpãd Îmi zbuciumã copacii, îmi plumbuieºte casa ªi parcã la fereastrã toþi morþii mi-i revãd Înveºmîntaþi în raze ce îmblînzesc vîntoasa. M-am sãturat de viaþã ca de-un ceasornic spart, Politica ucide în mine poezia La toþi sãrmanii lumii aº vrea sã mã împart Precum împarte straja cãmaºa lui Mesia.

Acesta-i luptãtorul? Ce face omul crunt? Unde îi e trufia? - întreabã fariseii, A dat cenuºa-n floare pe capul meu cãrunt ªi unghia ta, Doamne, mai tare e ca zeii.

Aºteaptã de la mine miracole sã fac Toþi dezrãdãcinaþii, copiii ºi bãtrînii Dar eu sînt mai nevolnic ca ultimul sãrac Sãlbãticit de muncã, nu mã mai ºtiu nici cîinii.

În Tine cred, în slava ºi-n învierea Ta, M-am sãturat de toate, de Tine nu mã satur De ai vreun gînd cu mine, dã-mi crucea cea mai grea Credo quia absurdum - ºi Tertium non datur.

Atît de tandrã-i fiara ce i-a speriat pe zbiri De-ar ºti toþi ipocriþii, m-ar nimici cu-o floare Dar poate tocmai iarba cu nervii ei subþiri Este icoana lumii ºi dãinuie mai tare.

Neclarã este vocea ce-mi picurã de sus Astralã e lumina ce pieptul mi-l îmbatã Te strig cu glas de ape: Isus! Isus! Isus! Aºtept senin un clopot sã plec la judecatã

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Paºi prin Templul din care îi alunga Vadim

Nu-i cereþi vulcanului sã fie muºuroi de furnici... (3)

Motto: „Conºtiinþa vieþii preþuieºte mai mult decît viaþa” (Dostoievski) Nimic nu mai e cum a fost. Nici oamenii, nici vremurile... Citesc zilnic sute de ºtiri, declaraþii – nimeni nu spune ceva inteligent, toate sînt vorbe goale ºi stupide! Un amic îmi spune cã sînt pesimist, cã nu vãd cã lumea evolueazã... Aiurea! De fapt, acum, cînd mã uit pentru a treia oarã în prãpastia cãscatã pe 14 septembrie 2015, mi se pare cã hãul acela a înghiþit lumea mea cu totul! ªtiu cã nu era o lume perfectã, dar mai contau inteligenþa, efortul pentru luminarea minþii, dragostea de o þarã frumoasã în spirit ºi suflet, respectul pentru istorie ºi valoare... În fine, o lume a speranþei, aºa pot sã o numesc. A speranþei cã orice ar fi fost în jurul nostru, exista ºansa unei schimbãri bruºte. Iar ºansa aceasta era acel cineva capabil sã rãstoarne calculele. Dacã îmi este permisã o comparaþie, mã simþem ca atunci cînd pe teren ai un jucãtor genial care, dintr-o datã ºi împotriva cursului jocului, poate schimba totul printr-o idee ºi o execuþie unicã. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

La circa 15 km de Tg. Secuiesc, spre Ojdula, se întîlnesc cetãþeni de etnie maghiarã, în special tineri, care fac exerciþii ºi antrenamente complexe, cu pondere pe pregãtirea fizicã ºi trageri cu arma din toate poziþiile. Ei îi spun „cercetãºie”, la derutã. Mai sînt ºi alte tabere organizate în acest fel, de aceea le trebuie foarte multã muniþie. Preþul unei arme, la achiziþie, în Iugoslavia, este de 400 de mãrci ºi ea se vinde lui Galfi Imre cu 650 de mãrci, în timp ce cutiile cu cartuºe (de 24 de bucãþi) se vînd cu 8 mãrci ºi se cumpãrã cu 12-13 mãrci. Este limpede cã se ruleazã mari sume de bani. A mai intrat în raza de observaþie a militarilor români ºi un moldovean vîndut, care domiciliazã în Timiºoara, vizavi de penitenciar – trebuie numai sã treacã strada, cum ar veni – ºi care merge foarte des la Budapesta, petrecîndu-ºi vacanþele în zona Lacului Balaton, iatã ºi alte destinaþii unde ajung armele pãtrunse, ilegal, în România: Juhasz Karoly, Aleea Borsec nr.1, Cluj-Napoca; Kagyörgy Elemer, str. Zaharia Bârsan nr.3, Cluj-Napoca; Szabo Pal, comuna Bîcãlatu nr. 95, judeþul Cluj; Szasz Dezideriu, din comuna Baia, judeþul Covasna, aºezare în vecinãtatea cãreia se aflã o tabãrã de instrucþie ungureascã. Aceste arme ºi aceºti nemernici vor trage, odatã ºi odatã, nu numai în þinte de antrenament. În cine vor trage oare? Am fãcut publice aceste date, ºi le voi tipãri, in extenso, în numãrul de marþi al revistei „România Mare” – revistã care, de o lunã, circulã în lumea largã prin INTERNET – pentru simplul motiv cã situaþia a devenit primejdioasã ºi intolerabilã. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (3 aprilie 1998, Palatul Sporturilor ºi Culturii din Tîrgu Mureº)

Într-un triunghi de aur te voi vedea, Pãrinte De-a dreapta Celui care, prin Tine, S-a jertfit E toamnã, vîntul stinge ºi candela-n morminte Adorm cu capu-n carte. Te simt. Bine-ai venit! CORNELIU VADIM TUDOR (Scrisã în noaptea de 13 spre 14 octombrie 1992)

Memorialul Corneliu Vadim Tudor, 2018 Ca în fiecare an ce s-a scurs de la trecerea în eternitate a celebrului gazetar, poet ºi om politic Corneliu Vadim Tudor, am obþinut acceptul familiei marelui dispãrut de a organiza un Memorial. Ca ºi anul trecut, evenimentul va fi prezidat de Lidia Vadim Tudor ºi va avea loc în sala de conferinþe a hotelului Crystal Palace prin amabilitatea vechiului prieten al Tribunului, Dumitru Dragomir. Anul acesta, într-o perioadã extrem de complicatã pe plan intern ºi internaþional, evenimentul va acorda o pondere mai mare mesajului politic al lui Corneliu Vadim Tudor. În acest sens, vor fi invitate personalitãþi din politicã, mass-media ºi culturã care au colaborat sau l-au cunoscut pe fondatorul naþionalismului modern românesc ºi preºedinte al Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor. Evenimentul va avea loc miercuri, 26 septembrie, ora 18, la Hotel Crystal Palace, strada Cãpitan Alexandru ªerbãnescu 18-20 (în apropierea staþiei de metrou Aurel Vlaicu). În numãrul urmãtor vom publica lista cu principalii invitaþi la evenimentul „Memorialul Corneliu Vadim Tudor – 2018”. DRAGOª DUMITRIU

Vineri, 14 septembrie 2018, se împlinesc trei ani de la trecerea în veºnicie a celui care a fost Corneliu Vadim Tudor. Slujba de parastas va avea loc la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou (km 0 al Capitalei), la orele 12. Apoi, cei prezenþi pot depune flori la mormîntul Tribunului de la Cimitirul Ghencea Civil.

NR. 1458 z ANUL XXIX z VINERI 14 SEPTEMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI


Pag. a 2-a – 14 septembrie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Parastas pentru Uniunea Scriitorilor Coposu apãrã 11 metri mai ceva ca Dukadam Ardei Umplut îl face „bãdãran” pe camaradul Manolescu-Apolzan Un paranoic jigneºte þara Petrecere de Sfinþii Apostoli Neulander ºi Pauker Scrisoarea celor 6 ambasadori abuzivi PARTEA I Apreciem drept iresponsabile declaraþiile pe care lea fãcut recent la „Europa liberã” dl. generallocotenent Niculae Spiroiu. O fi el echidistant, o cocheta el cu Doina Bâscã ºi alte dudui, dar nu putem sã-i permitem sã afirme cã ºi-a pierdut încrederea în Preºedintele României, care este ºi Capul Oºtirii; prin urmare, ºi ºeful ministrului. Tot reclamã unii remanierea guvernamentalã, ce-ar fi sã începem cu imprevizibilul ministru, care dã un exemplu atît de prost la trupã? În nr. din 29 februarie 1923 al revistei argheziene „Bilete de papagal” am gãsit cîteva versuri de-ale lui Tudor Mãinescu, care se aplicã de minune ºi inamicilor noºtri ce ne înjurã cu sîrg prin unele publicaþii judeþene: „Poeþi provinciali, sãrmani poeþi/ Minuscule celebritãþi locale/ Opaiþe ce pîlpîie ªtiþi tristeþi/ La colþuri de obscure mahalale...”. vorba lui Caragiale ,,cuþit os”? Ei bine, cuþitul falimentului a ajuns ºi la osul stabilimentului de curve numit „Uniunea Scriitorilor”. Joia trecutã, o delegaþie condusã de Cimpanzeul Neamului s-a prezentat la preºedintele Ion Iliescu pentru a se plînge cã U.S. (Uniunea Scriitorilor) a luat-o biniºor pe urma celeilalte U.S. (Uniunea Sovieticã). În loc sã facã ceea ce fac românii de mii de ani în asemenea cazuri de moarte prin deces, adicã „Grîul la fiert (pentru colivã) ºi fuga iute dupã popã!”, dizidenþii noºtri de frunte sau dus cu mîna întinsã la nea Nelu Cotrocelu. Adicã la cel pe care de trei ani ºi jumãtate tot cucuvea îl fac, trãgîndu-i clopotele, mînjindu-l în revistele lor nebune, pîrîndu-l strãinãtãþii etc. Normal cã publicaþiile lor au dat faliment, fiindcã nu le mai cumpãra lumea. Acum, bagabonþii ãºtia vin cu mîna întinsã la Fred Astaire, ca sã-i cearã bani grei, pentru a-l bãlãcãri pe urmã ºi mai vîrtos. Las la o parte faptul cã, la Conferinþa U.S. din aprilie 1990, ultima organizaþie de tip stalinist din România a hotãrît în valuri de whisky ºi ºampanie sã fie total autonomã! Acum ce mai veniþi, mã, la preºedinte? Unde sînt sutele de milioane de lei moºtenite de pe vremea repauzatã, unde sînt ajutoarele fenomenale (printre care ºi 3 tipografii) primite la „pomana porcului” din Vest, cîte mii de chiolhanuri ºi voiajuri prin lumea largã aþi tot fãcut, în timp ce lumea strîngea cureaua? Ia luaþi-vã voi de mînuþã, doi cîte doi, ºi duceþi-vã la mormîntul lui Ceauºescu sã-i cereþi iertare, cã tare tolomaci aþi mai fost! Femeia care tot trage cu dinþii de papillonul lui John Raþiu în speranþa deºartã cã va face din el o cravatã (aiurea, mortul de la groapã nu se mai dã feed-back, cum ar zice elitiºtii noºtri), publicã tot felul de chestii culturale necontrolate. Desigur, de Doina Bâscã vorbim, ºi de „Cotidianul” ei, primit ca trusou de la marele zîmbat naþional. De pildã, vineri se scrie cã ªtefan cel Mare a trãit, sau a domnit, nu se înþelege exact, în perioada 1447-1504. Numai cã eroarea e totalã: ºi un copil de ºcoalã ºtie cã gloriosul voievod s-a urcat pe tron în 1457. Deci, nici una din variante nu e corectã, iar anul 1447 nu poate fi anul sãu de naºtere, fiindcã n-a domnit de la vîrsta de 10 ani. Doiniþa, mai scoate gheara aia de pui din sîn ºi pune mîna pe carte! De altfel, existã atîta inculturã în presa mercenarã, încît riscãm sã ne stricãm educaþia, care toatã lumea ºtie ce delicaþi sîntem noi. De pildã, în „Evenimentul zilei” de vineri se scrie despre astronautul american Buzz Aldrin, care alãturi de faimosul Neil Armstrong a fãcut paºi pe Lunã în iulie 1969 – numai cã numele corect al Degeaba are marelui temerar este Edwin Aldrin. ziarul „Azi” tipografie fãcutã cadou de Petre Roman. Pentru cã tot prostii publicã. De pildã, marþi, 22 iunie, în locul fotografiei prinþului Dimitrie Sturdza a apãrut fotografia ministrului Andrei Chiricã. E ca ºi cum în locul lui Petre Roman ar apãrea Petromin. Sã mai pomenim de gafa incredibilã a „Excrementului zilei”, care afirmã pe pagina I, cu litere de-o ºchioapã, cã adjunctul lui Floricã, pe nume Radu Hortopan, e general?! De existat existã un general Hortopan, dar nu e escrocul Radu, ci bãtrînul tanchist Ioan, care n-

are nici o legãturã cu hoþii ãºtia. Tare zãpãcitã mai e sufocanta Gabriela Bidu, „elitista” de la televiziune. Agaþã unul doi cîrnaþi la uscat, în pod – hop ºi ea cu echipa de filmare, cicã aia e o expoziþie a secolului, se umflã-n pene ghedesista de parcã ar fi gãsit urechea tãiatã a lui Van Gogh. Mai serile trecute, ea a dat pe gura aia tabagicã o frazã unicat: „O parte a acestei expoziþii a fost expusã cu puþin timp înainte într-o Foarte neglijentã prezenþa d-nei lector expoziþie”. univ. Rodica Zahiu la emisiunea TV „Povestea vorbei”, de joi dupã-amiaza: în numai cinci minute, ea ºi-a dat pãrul din ochi, cu palma, de 15 ori! Ia-þi o agrafã, doamnã profesoarã, fiindcã cu ticuri de-astea începe lumea sã-l regrete pe Rãzvan Theodorescu. În ziarul „Ora”, dl. Sergiu Cunescu afirmã cã a fost campion naþional de juniori la 400 metri garduri. Probabil de-aia sare el acum la microfonul Parlamentului. Acordãm un premiu substanþial aceluia care ºi-l poate imagina, cu ochii minþii, pe acest bãtrînel arþãgos sãrind peste garduri aºa, fãrã nici un motiv, þup- þup, dintr-un gard în altul, dintr-un partid în altul, din social-democraþie direct în social-obrãznicie! E bine cã am vorbit de sport, pentru cã duminicã s-a desfãºurat un meci apocaliptic. E vorba de Finala Cupei Partidelor la Fotbal, care a avut loc pe Stadionul Ghencea. Meciul a opus douã dintre cele mai puternice echipe, care ºi-au spulberat rînd pe rînd adversarii: Convenþia Democraticã ºi Partida Naþionalã. A arbitrat o brigadã condusã de Mircea Salomir. Partida a fost de un dramatism rar întîlnit, scorul rãmînînd egal chiar ºi dupã prelungiri. Aºa cã sa trecut la executarea loviturilor de la 11 metri. Dar sãl lãsãm pe cunoscutul comentator TV Dumitru Graur sã relateze acest final incandescent: „Eeeee, stimaþi telespectatori, iatã cã s-a ajuns ºi la executarea penaltyurilor de la 11 metri! Aproximativ circa în jur de peste 40.000 de spectatori – fiinþe umane – aºteaptã în ploaie, fãrã nici o bascã, începerea loviturilor. În poarta Convenþiei Democratice se aflã deja vestita panterã neagrã Corneliu Coposu. În poarta Partidei Naþionale nu se aflã deja nimeni, cel puþin eu de-aicea nu vãd, fiindcã sînt devansat de Florin D. Mitu ºi Ionel Stoica, care sau urcat deja pe unul din reflectoarele stadionului ºi aruncã cu corcoduºe ºi scaieþi dupã dl. Coposu! Arbitrul Mircea Salomir este, ca sã zic aºa, încã suspendat, dar el a declarat cã poate sã arbitreze ºi aºa, nu-l deranjeazã cu nimic. Aº dori sã precizez cã au început sã meargã deja clopotele de la Capela Cimitirului Ghencea, aºa ceva n-am mai pomenit! Îi informez pe cei cu televizoare alb-negru cã vor vedea color, iar pe cei cu televizoare color cã nu vor vedea nimic, fiindcã nu ºi-au plãtit abonamentul. Le reamintesc tuturor acelora care au deschis mai tîrziu aparatele cã dupã terminarea partidei – nu a Partidei Naþionale, ci a meciului, dacã vreþi – scorul este deja 2 la 2. Au marcat Doina Cornea, Mihai de Hohenzollern, Ana Blandiana, Ticu Dumitrescu, Adrian Pãunescu, Gheorghe Dumitraºcu, Vasile Vãcaru, Ion I. Brãtianu ºi mulþi alþii, dar golurile au fost deja anulate pe motiv de ofsaid. Aºa cã e zero-zero. Mi se comunicã din studio cã nu pot depãºi ora 24 fiindcã începe ora 25, deºi nu-mi dau seama cum, fiindcã Jeana Gheorghiu ºi Victor Ionescu dacã vreþi ca sã zic aºa se aflã pe gazonul de iarbã verde al stadionului. Jeana chiar e trîntitã peste Corneliu Coposu ºi-i face respiraþie gurã la gurã, eeeee, ooooo, în timp ce Victor se roagã de o maimuþã ca sã tragã la sorþi terenul, dar surprizã formidabilã, nu e maimuþã, e Moses Rosen! Primul executã lovitura de pedeapsã Adrian Pãunescu, a fost ºeful meu la «Flacãra», aºazã deja mingea «pã var», cum zic microbiºtii, îºi ia ca sã zic aºa un elan revoluþionar pînã la centrul terenului, are loc un joc psihologic din priviri între Pãunescu ºi Coposu. Intervine primarul Gheorghe Funar, care le citeºte din Constituþie cîteva poezii de Matei Corvin.

„ROMÂNIA MARE“

Salomircea îºi consultã ceasul, doctorul Negruþiu îl consultã pe Salomircea, deºi e veterinar ºi a bãgat în pãmînt frumuseþe de vacã a pãrintelui Simeon Tatu, cei aproape circa peste aproximativ 40.000 de spectatori au fugit repede în spatele porþii lui Coposu, în timp ce, cãþãratã pe un reflector, Doina Cornea le þine urmãtoarea cuvîntare: «Fraþilor, exemplul vostru moral trebuie sã fie domnii Coposu, Paler, Liiceanu, Lucia Hossu-Longin, nu vã lãsaþi amãgiþi, s-ar putea ca neocomuniºtii sã ne batã la unºpe metri, noi trebuie sã continuãm lupta, meciul a fost aranjat, nu în Ghencea trebuia sã se joace finala, ci la Bellu sau la Sfînta Vineri, unde ne simþim ca acasã!». Eeeeee, oooooo, în aceastã clipã, dragi telespectatori, mai mulþi microbiºti au tras-o de picioare pe vorbitoare ºi au aruncat cu petarde ºi rachete în ea, pînã a cãzut peste cabina noastrã de transmisie, în aºa fel încît se aflã acuma deja la microfonul nostru. DUMITRU GRAUR: Stimatã doamnã Doina Cornea, cel mai cronicar valoros de la noi din þarã, Ioan Chirilã, a propus la televizor sã-l punem pe Corneliu Coposu antrenor la naþionalã, fireºte, dupã Cornel Dinu ºi Gino Iorgulescu! Ce pãrere aveþi? DOINA CORNEA: Fir-ai al dracu’ de Pãsãroi, cu toþi cronicarii voºtri, vã bateþi joc de un om de valoarea d-lui Coposu! Cum o sã fie el antrenor peste extremiºtii ãºtia, cînd el e bun în poartã, ai vãzut ce reflexe are! Na-na-na! DUMITRU GRAUR: Aoleu, nu mai da, tanti, sîntem deja în transmisie directã dacã pot sã zic aºa! Stimaþi telespectatori, vã rugãm sã iertaþi acest incident, de-abia am scãpat cu viaþã, stadionul e un vulcan care cîntã, oooooo, eeeeee, ce frumos cîntã tot felul de arii din operete ºi simfonii, cum ar fi: «Aida» de Ciprian Porumbescu, «Vînzãtorul de grauri» de Ion Cristoiu-Cristinoiu, «Marºul funebru» de Victor Surdu zis Beethoven, precum ºi «Oda bucuriei» de Bucur Bogdan. În sfîrºit, Adrian Pãunescu se îndreaptã spre minge, duduie pãmîntul, deºi nu se zice duduie, se zice domniºoarã, face o fentã la stînga, o fentã la dreapta. Corneliu Coposu se-aruncã deja în stînga, apoi se ridicã ºi se-aruncã în dreapta, atacantul se face cã dã în sus, portarul se aruncã la pãianjen, deºi n-are voie, stimaþi telespectatori, fiindcã un portar trebuie sã stea deja lipit de linia porþii. În fine, Adrian Pãunescu loveºte balonul cu ambele picioare deodatã, unul pentru «Vremea», altul pentru «Totuºi iubirea», mingea pleacã ca din tun drept în capul lui Coposu, care face o robinsonadã de efect, se ridicã ca un urangutan pe barã ºi respinge balonul cu piciorul lui stîng de cocostîrc dezgropat la Cãciulaþi, derutat ºi excitat. Pãunescu se repede sã mai tragã o datã, noroc cã deja intervine venerabilul prezident Oliviu Gherman ºi strigã cã nu permite regulamentul, conform algoritmului numai F.D.S.N.-ul are voie sã loveascã balonul de douã ori iar a treia oarã poate înghiþi orice partid, fiind viril. Ni se face semn din studio cã nu mai putem rãmîne în emisie, trebuie sã se difuzeze o reclamã cu nenorocitul ãla care tot sare de pe stînci în cascade ca sã fumeze Marlboro ºi Snagov. Asta-i situaþia, în ritmul ãsta nu mai vedem noi SUA, o sã vedem SULA, fireºte, aia pe care o bagã opoziþia în Coasta de Azur a preºedintelui, deja am ieºit din emisie, nu-mi mai dau seama dacã vorbesc eu sau sînt victima unei amnezii colective, în orice caz stadionul cîntã în delir tot felul de lozinci înãlþãtoare, auziþi ºi dvs., pun microfonul pe ei, nu stingeþi încã noptiera, ne revedem mîine la emisiunea-concurs «Unghia de la piciorul mic al lui Maradona», iatã ce se scandeazã pe Ghencea: «Coposu roade osu!»; «Rapidiºti ºi steliºti/ Omorîþi pe monarhiºti!»; «Vadim, Funar ºi Dracula/ V-au împleticit rotula!»; «Ceauºescu, ieºi din groapã/ Pe tîlhari sã-i tragi în þeapã!»“. Þiganul cu crãcãnele scurte ºi încãlþate invers, Doru Viorel Ursu, scuipã periodic venin în „Azi”. ªi mai vorbeºte ºi gura fãrã el, adicã se îmbatã cuc ºi altã pasãre cîntãtoare, pe la Academia de Poliþie, ºi declarã: „Pãcat de, hîc, Adrian Nãstase, cã era bãiatul nostru! Tot m-aleg eu procuror, hîc, general!”. Au început sã se certe leprele între ele. De pildã, Ardei Umplut l-a fãcut în scris pe N. Manolescu-Apolzan „bãdãran”. Asta cam aºa e, aici nu putem sã-l contrazicem. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 9 iulie 1993)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 14 septembrie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Cu Patria-n suflet De ce mint politicienii Tupeu de borfaº 200% femeie Oltencele e fierbinþi Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! Manipularea înfiorãtoare a avut drept scop inventarea statului paralel. Problema e cã majoritatea acelora care se uitã precum viþelul la poarta nouã la televiziunile de manipulare ºi ºtiri false trãiesc cu frenezie într-o realitate paralelã. Treziþi-vã, mînca-v-aº ochii ãia bulbucaþi, faceþi un duº rece ºi hai sã punem umãrul la reconstrucþia þãrii cã e jalea de pe lume. Alde Tãriceanu, Dragnea, Iohannis ºi ceilalþi comici vestiþi ai ecranului vor fi pulbere-n vînt cît de curînd, dar viaþa noastrã merge înainte, cu bune ºi cu rele. Nu de ei depinde evoluþia noastrã, ci numai de noi. Încercaþi sã gîndiþi, sã analizaþi lumea cu mintea voastrã, nu vã mai lãsaþi manipulaþi, mutilaþi sufleteºte, de tot felul de mutanþi nãimiþi cu bani grei. Trebuie sã înceteze dependenþa de aceºti asasini economici, aceºti cotropitori ai sufletului românesc, care batjocoresc simbolurile, valorile, împlinirile acestui neam. V-aþi fãcut o meserie din a vã rãzboi unii cu alþii, mînaþi de teoriile abjecte ale unei clase politice infecte. Pe loc repaus! Rãzboiul româno-român trebuie sã înceteze. Singura luptã pe care trebuie s-o daþi zi ºi noapte este împotriva imposturii, a mizeriei morale, a incompetenþei, a prostituþiei generalizate promovate de politicieni. Nici un rug nu-i prea mare pentru a arde gunoaiele care sufocã România de 28 de ani. ªi nu numai. Daþi foc casei de nebuni, dupã care întoarceþi-vã la valorile umaniste! Promovaþi-le! Apãraþi-le! Valorificaþi-le! Pînã la urmã viaþa nu e decît o listã de lucruri simple aflatã la îndemîna fiecãruia dintre noi. Trãiþi-o frumos, nu-i mai lãsaþi pe politicieni sã vã înrãiascã, sã vã învrãjbeascã, sã profite de pe urma naivitãþii voastre! Sã vã fie cugetul curat, sã vã fie lacrima ochiului limpede precum cristalul ºi sã aveþi în suflet, în cuget ºi-n simþiri, în fiecare zbatere a inimii voastre, Patria, acea ficþiune numitã România. Ca în fiecare an, ºcolile de varã ale partidelor politice se þin toamna. ªi atunci de ce se numesc ºcoli de varã? Pentru cã pur ºi simplu politicienii nu se pot abþine sã nu mintã. Dar a început ºi ºcoala cea adevãratã. Tot în sãrãcie, cã nimeni nu respectã legea care prevede alocarea a 6% din PIB educaþiei. Dar de ce ne mirãm, în România nu se respectã nici mãcar legea gravitaþiei. Un hoþ din Galaþi a depus o plîngere împotriva proprietarilor unui apartament pe care tocmai îl jefuise, fiindcã, prins în timpul serviciului, a luat o mãcãialã binemeritatã. Dacã sesizaþi vreo asemãnare între comportamentul borfaºului ºi cel al politicianului român agresat de cea de-a treia putere în stat, vã rog sã ne anunþaþi prin intermediul porumbeilor voiajori. Dacã nu sesizaþi nici o asemãnare, e trist. Coreea de Nord a sãrbãtorit cu fast 70 de ani de comunism. Sã fie la ei acolo! Noul ministru al Sportului din Franþa este Roxana Mãrãcineanu, fostã campioanã mondialã la nataþie. ,,Mã simt 100% româncã ºi 100% franþuzoaicã”, este emoþionanta declaraþie a acestei femei cu suflet frumos. Cu cine a fãcut matematica, nici nu mai conteazã. Important este cã în procentul de 200% încape o femeie de succes. Gabriela Firea susþine cã ºobolanii roºii i-au ros genþile Gucci, sacoºele de rafie, mileul de pe mãsuþã, peºtele de pe televizor, ºi acum trãieºte cu groaza cã ar putea sã se hrãneascã ºi cu ,,Rãpirea din Serai”, dãruitã de domnul Liviu, la un miting de susþinere ºi spionare reciprocã. Pãcat de aceastã mîþã blîndã cã trece prin momente atît de periculoase taman cînd vroia sã se mai întîlneascã la iarbã verde, pe stadion, cu bucureºtenii ºi cu Simona Halep. Care, din motive similare, a rãmas fãrã rachetã. Nu ºi-a dat seama pînã la turneul de la Flushing Meadows. Aºa cã Gabriela s-a pus cu omorul pe doamna Dan, mioriþa baciului teleormãnean. Nu ºtiu ce sã zic, oltencele e fierbinþi! ªi dacã are ºi jandarmii la îndemînã, sã te þii telenovele lacrimogene. Bine, unii ar spune cã Teleormanul nu e în Oltenia, dar noi am apucat sã citim ultimul manual de geografie tipãrit de Editura Didacticã ºi Prostologicã. Propunerea lui Tîndalã Tîndãrel pentru ºefia DNA este fiica unui consilier judeþean din Constanþa. Ce întîmplare întîmplãtoare! De bucurie, domnul sinistru s-a fãcut notar. Fãrã examen, cã lui nu-i place sã fie evaluat. Pe 7 septembrie s-au scurs 25 de ani de la moartea marelui scriitor român Eugen Barbu. Aflat incognito în groapã, principele e mai viu ca detractorii sãi, care încã fac umbrã pãmîntului degeaba, traversînd inutil sãptãmîna nebunilor. Iohannis a invitat-o pe Viorica la Cotroceni taman cînd distinsa doamnã se afla în vizitã în capitala Italiei, la Madrid. Ce vã mai place hîrjoneala! Cred cã nu-i din cauza politicii, ci a rîiei cãpreºti. Dovada? Viorica a negat cã ar exista vreun conflict între ea ºi Klaus, dimpotrivã, dragostea pluteºte în aer. Cîteodatã mã roade conºtiinþa minþii capului cã am nedreptãþit-o pe fata asta din Videle. Atîta nevinovãþie se vede rar în politicã. Zici cã-i a cincea zi din calendar, Sf. Vineri. ,,Sf. Miercuri!”, ne-ar corecta dumneaei cu timbrul acela unic de profã de lucru manual. ,,Dãncilã a început evaluarea miniºtrilor”, titreazã o gazetã de perete a statului paralel cu realitatea. Cît umor involuntar! În continuarea programului de guvernare, Jandarmeria îºi va schimba denumirea în Distrigaz Non Stop SRL. România este þara din UE în care preþurile au

crescut ºi de ºapte ori în ultimul an! ªi vã plîngeaþi cã sîntem ultima gãinã din aprozarul globalismului! Bahmuþeanca, aceastã Dãncilã pe invers, susþine cã ar vrea sã fie rãpitã de extratereºtri. De parcã extratereºtrii sînt proºti precum Prigoanã! Tot un fel de extraterestru a fost ºi Petru Rareº, cel puþin aºa-l considerau moldovencele dupã cum scrie Adi Sfinteº în ,,Istoria necenzuratã a românilor”. ,,Înainte de a da colþu, la numai 24 de ani, ªtefãniþã a fãcut o faptã memorabilã, poate singura: l-a propus urmaº pe Petru Rareº, fiu nelegitim de-al lui ªtefan cel Mare cu frumoasa pescãriþã de inimi, Maria din Hîrlãu. Propunerea a fost pe placul poporenilor care l-au primit cu bucurie pe fostul neguþãtor de peºte, care-i va conduce, în viteze diferite, în douã rînduri, între 15271538 ºi 1541-1546, cu o pauzã de o cafea între mandate. Cafeaua turceascã au bãut-o boierii trãdãtori cu Soliman Magnificul (1520-1566), ãla de-o ardea pe Hurem, spre disperarea celorlalte curve din harem, mari amatoare de metafizicã ºi sens interzis. Sau sex interzis, cine naiba mai ºtie dupã atîtea sute de ani... Se pare cã Petru Rareº avea calitãþile lui ta-su, cel puþin propagandiºtii aºa afirmau ridicîndu-l în slãvi ori de cîte ori primeau ºi ei un oscior de ros, o sinecurã, un post bine plãtit în care nu trebuia sã faci decît pe placul mai marilor zilei. Cã-ziceau ei- ,,lucruri bune fãcea, la rãzboi îi mergea cu noroc, iar judecata pre dreptate o fãcea”. Asta cu dreptatea avea un sîmbure de adevãr cã nu existã documente din care sã reiasã cã erau introduse recursuri. Se pare cã, din cauza proastelor relaþii cu chinezii, de care de altfel nici nauziserã prea multe, era crizã de super-glue ºi, în consecinþã, puþinii specialiºti în lipirea la loc a gîturilor retezate, n-aveau material sã remedieze eventualele erori judiciare. Ghinionul lui Petru a fost cã Imperiul Hoþoman ajunsese la apogeu ºi fãcuse o pasiune pentru zona asta, ceea ce fãcea Moldova destul de vulnerabilã, mai ales cã pe creºtini nu se putea baza. Ba dimpotrivã. S-a amestecat, cu interes, în conflictul dintre Ferdinand de Habsburg ºi Ioan Zapolya care fuseserã proclamaþi, aproape concomitent, regi ai Ungariei. Dupã ce a negociat cu amîndoi, trece de partea lui Zapolya primind în schimb Bistriþa, Rodna ºi Unguraºul, reconfirmîndu-ise drepturile asupra Ciceului ºi Cetãþii de Baltã. În 1529, la Feldioara, le dã o bãtaie zdravãnã saºilor care recunosc, neavînd încotro, evidenþele fiind foarte clare, cã «niciodatã Þara Bîrsei n-a suferit un dezastru atît de mare». ªi ca sã fie lucrurile lãmurite pentru eventualii contestatari ai victoriilor sale soldate cu supunerea Braºovului, Sighiºoarei ºi Bistriþei, Rareº le-a explicat, scurt ºi cuprinzãtor: «Am cucerit Ardealul cu sabia...» Cu polonii s-a împãcat bine la început dar, dupã ce a ocupat Pocuþia, «proprietatea noastrã legalã», dupã cum, foarte sugestiv, se exprima el, lucrurile s-au nasolit. În bãtãlia de la Obertyn este rãnit de douã ori, iar în ianuarie 1532, înainte de a fi învinºi la Tãrãsãuþi, polonii ard 105 sate moldoveneºti. Distracþiile de acest gen, încheiate cu numeroase focuri de tabãrã pe teritoriul adversarului, vor continua cu ºi mai mare aprindere pînã la finalul primei domnii. Între 1532 ºi 1534, Aloisio Gritti, favoritul sultanului, un aventurier intrigant, încearcã sã preia puterea în Transilvania, dar, pînã la urmã, îºi pierde capul la Mediaº. Nu dupã vreo gagicã ci dupã o întîlnire cu un cãlãu foarte determinat sã atingã noi standarde profesionale. Fiii sãi, trimiºi plocon lui Petru Rareº, au aceeaºi soartã, de unde se vede cã ºi în acea vreme copiii de demnitari urmau traseul educaþional al pãrinþilor. Petru era destul de dur, dar viaþa în Moldova i se pãrea naºpa «cãci de pretutindeni sîntem înconjutaþi ºi eu ºi þara mea de mari duºmani», dupã cum scria pe contul sãu de facebook în iulie 1536. De aceea, în perioada 1536-1538, încearcã o ieºire din izolare prin niºte tratative cu imperialii dar nu se ajunge la nici un rezultat, datã fiind înclinaþia nativã a acelora pentru curvãsãrealã politicã. Aºa se face cã în 1538, cînd Soliman îl viziteazã cu o uriaºã armatã, Petru era singur, înconjurat de neprieteni gata sã-i ia ºi jugulara ºi þara. Neavînd încotro îi propune o înþelegere lui Soliman care zice cã este de acord, cu amendamentul ca domnul sã se prezinte personal la Înãlþimea Sa. Acu’ Petru nu era prost deloc ºi înþelege cã întrevederea cu padiºahul, stãpînul inelelor de pe degetele gagicilor, s-ar putea sã fie ºi ultima din aceastã lume, aºa cã pregãteºte rezistenþa armatã. Se înþelege cu polonii, cãrora le cedeazã Pocuþia, îi bate pe tãtari ºi pregãteºte terenul de luptã. Cînd au auzit aºa ceva, boierii, în frunte cu Mihu ºi Trotuºanul, îl trãdeazã, închinîndu-se turcilor. Petru o arde singur prin Moldova ºi pentru cã nu este primit nici mãcar în cetatea Hotin, o rade spre Transilvania, nu înainte de a le transmite un mesaj infidelilor, din goana calului: «Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!». În munþi renunþã la cal ºi dupã ºapte zile de peregrinãri, flãmînd

ºi obosit, ajunge la niºte pescari dezinteresaþi care, în schimbul a 70 de galbeni, îl trec în Transilvania, ajungînd pînã la urmã la Ciceu, unde-l aºtepta familia sa, pe care ºi-o pusese la adãpost. Soliman îl numeºte domn pe ªtefan Lãcustã (1538-1540), tot fiu de-al lui ªtefan cel Mare, dupã cum zicea el, ºi ia ca amintire Tighina, Bugeacul, tezaurul de la Suceava, pe care i l-au dezgropat trãdãtorii, ºi o mulþime de robi eliberaþi, totuºi, din mãrinimie, sau pentru cã mîncau multã fasole, la trecerea Dunãrii, cu excepþia unor gagici care au vrut cu orice preþ sã vadã Stambulul noaptea. Domnia lui ªtefan Lãcustã e naºpa de tot. Pe lîngã invazia de lãcuste care a adus foamete cumplitã în Moldova (era aproape ca acum), boierii complotau non-stop ºi pînã la urmã l-au ucis ºi l-au pus domn pe Alexandru Cornea (1540-1541), portarul Sucevei. Ãsta încearcã, fãrã succes, sã recucereascã teritoriile pierdute, ceea ce-i atrage atenþia sultanului care-i acceptã lui Rareº oferta de revenire pe tron. Nu gratis, evident, cã la turci nu mergea pe prietenii, ci cu mare cheltuialã dar, vorba lui Petru, are balta peºte. Altminteri n-avea de unde sã-i dea douã mãrgãritare de neam prost unei fiice a sultanului de l-a înnebunit aia pe ta-su cu dorinþa de a-l vedea pe Rareº mare domn. Aºa cã acesta, care scãpase ca prin urechile acului de un complot pus la cale de pîrcãlabul Simion ºi Anastasie, episcopul de Vad, cît stãtuse la Ciceu, ºi care se descotorosise cu mare greutate de dragostea apãsãtoare a lui Ioan Zapolya, care-l þinea prizonier, deºi nu recunoºtea acest lucru, se întoarce în Moldova cu 3000 de turci dupã el, iar boierimea, ce surprizã!, trece de partea lui, cu excepþia «lupilor încruntaþi», adicã a trãdãtorilor din 1538. Singurii care s-au bucurat cu adevãrat au fost poporenii care spãrgeau seminþe pe marginea drumului aºteptînd caravana electoralã cu gãleþi, mici ºi bere, cã Petru îi apãrase constant «de rãutãþile cele mari». Alexandru Cornea este prins ºi decapitat la Galaþi, deºi ceruse îndurare ºi susþinuse cã na vrut domnia fiind împins de la spate de alde Mihu ºi Trotuºanu. útia doi, împreunã cu Crasneº ºi Cosma, sînt scutiþi de povara purtãrii capetelor ºi a responsabilitãþii faptelor din 1538. Aceeaºi soartã o au ºi fugarii din Polonia care sînt executaþi sumar în 1543. A doua domnie nu s-a comparat cu prima pentru cã haraciul a fost mãrit la 12.000 de ducaþi, fiul sãu Iliaº a fost trimis ostatic la Stambul iar turcii i-au lãsat ºi o gardã de 500 de spahii cu rolul, mai mult decît evident, de a-l apãra de eventualele gînduri necurate. Care e clar cã nu-i dãdeau pace de vreme ce afirmã cã «acum nu pot sã fac altfel». Pierde ºi posesiunile din Transilvania ºi nu poate rãscumpãra Tighina ºi Bugeacul pe care Soliman, mãrinimos dupã cum îl ºtim din filmul omonim, a vrut sã i le vîndã, deºi erau, de drept, ale Moldovei. Dupã cum lesne vã puteþi da seama, Nuþu Cãmãtaru era amator pe lîngã cordaciul lui Hurem. Între 1541 ºi 1543 face incursiuni în Transilvania, cã tot ºtia drumul, îl prinde pe ªtefan Mailat, pe care-l predã turcilor, deºi acesta recunoscuse drepturile lui Rareº asupra Ciceului ºi a Rodnei. Îl împrumutã cu 200.000 de florini pe electorul de Brandenburg, în scopul unei alianþe, «ca sã putem scãpa de robia turceascã», ºi încearcã o alianþã cu cnezatul Moscovei. Dar planurile sale secrete nu se vor realiza niciodatã cã, la 3 septembrie 1546, înghite gutuia ºi este înmormîntat, cu destulã jale, la Mînãstirea Probota, ctitoritã de el. În urma vrednicului domn au rãmas frumoasele construcþii bisericeºti, cea de-a doua nevastã, Caterina-Elena, fiica despotului sîrb Iovan Brancovici, care va fi sugrumatã în 1552 din ordinul lui Alexandru Lãpuºneanu, ginerele ei, cinci copii legitimi ºi unul nelegitim ( Iancu Sasul, conceput cu o arzoaicã din Braºov, Ecaterina). Celãlalt fiu nelegitim, Theodor, pîrcãlab al Hotinului, fusese ucis în 1539 din ordinul lui ªtefan Lãcustã, iar prima soþie murise în 1529. Fiii sãi au fost niºte belele, ca sã nu le zicem mai rãu. I-a urmat la domnie Iliaº (1546-1551) care «dinafarã se vedea pom înflorit, iar dinlãuntru lac împuþit», asta fiind definiþia moldoveneascã pentru bãieþii ºãgalnici care se hîrjonesc cît îi ziulica de lungã cu alþi bãieþi, deºi în Moldova trufandalele de sex feminin creºteau precum ciupercile dupã ploaie. Ãsta s-a þinut numai de chermeze înconjurîndu-se de turci tineri de aceeaºi orientare curisticã, i-a pus pe toþi la dãri, a renunþat de bunãvoie la Pocuþia, iar în 1551 trece la mahomedanism, renunþînd de voie, de nevoie, la tronul Moldovei. Devine paºã de Silistra, dar nu face mulþi purici nici aici fiind exilat la Brusa ºi Alep, de unde o taie spre iad în 1562. Celãlalt fiu care navea tot stuful pe casã, ªtefan Rareº(1551-1552), a fost sugrumat la 1 septembrie 1552, în cortul personal, de cãtre boieri, «pentru lãcomie ºi asuprealã», pentru cã le ardea nevestele, ºi nici o fecioarã nu scãpa nebatjocoritã, dupã cum menþioneazã cu voluptate «ªtirile de la ora cinci». Acum nu ºtiu ce li se pare reporterilor atît de extraordinar: totuºi, sîntem în Moldova...”. Promouºãn: Dupã cum vedeþi, treaba era proastã sub odraslele lui Petru Rareº, aºa cã-i momentul sã intre în scenã Alexandru Lãpuºneanu, fiul nelegitim al lui Bogdan al III-ea. Pregãtiþivã sã aflaþi istoria adevãratã a cestui domnitor pe care l-au luat în vîrful pixului alde Grigore Ureche, Simion Dascãlul ºi falsificatorul de destine, Costache Negruzzi, care nu erau bãieþi rãi, dar nu se pricepeau la dedesubturi, la subtilitãþi... Vã daþi seama ce se alegea de istoria neamului dacã nu mã nãºteam eu? Era jalea de pe lume... CONTELE DE MONTE-CRISTO


Pag. a 4-a – 14 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

In memoriam Corneliu Vadim Tudor Scump ºi drag prieten, gîndurile noastre se îndreaptã mereu cãtre tine I-am strîns pentru prima oarã mîna lui Corneliu Vadim Tudor în tribuna Stadionului Ghencea, prin intermediul prietenului nostru comun, Eugen Barbu, la un meci Steaua-Dinamo, în care echipa militarã o surclasa pe eterna sa rivalã din ªoseaua ªtefan cel Mare. Stadionul era înþesat ºi izbucnea asurzitor dupã fiecare gol stelist, dar cel mai exaltat era Vadim, care voia parcã sã acopere cu vocea-i vulcanicã vuietul cîtorva zeci de mii de microbiºti. Înalt, puternic precum Hercules ºi frumos ca Adonis, aruncãtor de suliþã, dînd mari speranþe ateletismului românesc, Corneliu Vadim Tudor era, mai presus de toate, un poet fermecãtor, care avea sã intre repede în literaturã, prin lirica sa suavã. Nu dupã mult timp aveam sã ne reîntîlnim pe Stadionul Tineretului, împreunã cu alþi ziariºti care iubeau deopotrivã condeiul, dar ºi mingea. Acolo, de-a curmeziºul terenului încingeam dispute fotbalistice de care îmi amintesc ºi astãzi cu nostalgie. Porþile erau marcate cu hainele noastre, stîrnind dupã fiecare gol multe controverse. Deseori, Vadim ne avertiza sã ocolim Ceahlãul (Adrian Pãunescu), fiindcã, atunci cînd pornea cu mingea la picior, secera tot ce-ntîlnea în cale. Cînd oboseam, ºi asta se-ntîmpla cam dupã un ceas de alergãturã, ne retrãgeam la umbrã ºi la taclale, avînd mai întotdeauna drept subiect fotbalul nostru de odinioarã. Cei mai ascultaþi eram noi, ,,bãtrînii”, îndeosebi nea Jenicã, cei care-i vãzuserãm pe teren, în carne ºi oase, pe Baratki, Dobai, Bindea, Ionicã Bogdan, Vintilã Cossini, David ºi atîtea alte glorii fotbalistice. Iarna ne întîlneam mai rar. Cînd ºi cînd, la o cafea, la Restaurantul ,,Berlin”, unde Cornel domina verbal reuniunea. Doamne, ºi cîte mai avea de spus! Aºa au trecut mulþi ani, cînd, într-o zi mã sunã nea Jenicã, ºeful revistei ,,Sãptãmîna”, întrebîndumã dacã la Agerpres existã vreun post liber de reporter sau de redactor. Într-o instituþie cu sute de angajaþi se gãsea mai mereu un loc liber, solicitantul fiind Vadim. Eram bucuros sã-l am coleg ºi, chiar a doua zi, l-am abordat pe directorul general, dar cînd a auzit despre cine-i vorba, Ion Mãrgineanu mi-a retezat cuvintele din capul locului. ,,Nu mã încurc eu cu recalcitranþi ca Vadim”. Eram total dezamãgit, dar am decis sã insist, sperînd cã directorul general putea sã revinã la sentimente mai bune. ªi aºa a ºi fost. Sarcinile mari obligau redacþia sã mai angajeze urgent oameni. Ca urmare, l-am propus din nou pe Vadim. De aceastã datã, directorul n-a mai obiectat ºi, chiar de a doua zi, Corneliu Vadim Tudor devenea redactor la Agerpres. Eram bucuros. Dar satisfacþia n-a fost de prea lungã duratã. Într-o dimineaþã, aflat în cabinetul directorului general, la ºedinþa de ora 9 cu redactorii-ºefi, Ion Mãrgineanu, privind pe fereastrã, mi se adreseazã ironic: ,,Iatã angajatul dumitale, soseºte în sfîrºit la slujbã”. Dacã directorul general ºi adjuncþii sãi, secretarii generali de Agenþie precum ºi redactorii-ºefi trebuie sã fie prezenþi la ora 8 în instituþie, alþii au programul lor de voie. Am înghiþit în tãcere critica, dar ironiile au continuat ºi în zilele urmãtoare. La un moment dat, n-am mai putut suporta ºi am replicat tãios: ,,Vadim este obiºnuit cu programul de ziar. Dar chiar dacã vine o orã mai tîrziu, ceea ce scrie el zilnic nu reuºesc alþi 2-3 în douã zile”. Conflictul avea sã se termine dupã vreo douã-trei luni. În urma unor groaznice inundaþii, toþi condeierii redacþiei împînziserã þara, ca sã relateze despre urmãrile potopului. Printre ei, ºi Vadim, ale cãrui reportaje erau extraordinare. Descopeream în ele realitãþi zguduitoare, acte de mare curaj, care mergeau pînã la sacrificii, probe de înalt umanism, dar ºi soluþii de revenire a vieþii la normalitate, adoptate în miez de noapte, portrete ale unor primari ºi cetãþeni care se luptau zi ºi noapte cu puhoaiele. La vreo douã sãptãmîni de la încheierea campaniei împotriva inundaþiilor, eram chemat la Secþia de presã a CC al PCR, împreunã cu directorul general, unde am fost felicitaþi pentru modul în care oglindiserãm un asemenea eveniment. Mai toate corespondenþele transmise de Corneliu Vadim Tudor erau elogiate, amintindu-se cã unele dintre ele au fost reluate de diverse ziare din strãinãtate. Întorºi acasã, am retransmis felicitãrile combatanþilor de pe frontul inundaþiilor, fiindcã lor li se cuveneau. La sfîrºitul acelei scurte întîlniri, Ion Mãrgineanu m-a oprit pentru un minut, rostind cîteva propoziþii, pe care nu credeam cã am sã le aud vreodatã de la el: ,,Sã ºtii cã mi-am schimbat complet pãrerea

despre Vadim. E un condei strãlucit, este un mare ziarist”. Am transmis la rîndu-mi aceste aprecieri celui în cauzã. Vadim le-a primit cu satisfacþie, dar parcã ºi cu oarecare indiferenþã, ca omul pe deplin convins de uriaºul sãu talent, de marea sa vocaþie pentru arta scrisului. Timp de cîþiva ani, am cutreierat þara împreunã, ca trimiºi ai redacþiei la evenimente politice importante. Parcã retrãiesc ºi astãzi multe dintre clipele petrecute în urmã cu decenii. Stam fiecare la cîte un colþ de masã, încruntaþi deasupra blocnotesurilor, ne priveam din cînd în cînd, dupã care condeiele noastre alergau pe hîrtie ca pe rotile. Dupã ce predam celor de la teleimprimator însemnãrile noastre pentru a fi transmise la redacþie, ieºeam în stradã descãtuºaþi. Oraºul era parcã altul, parcã atunci îl descopeream, ca ºi lumea lui. Dupã masa de searã, la o cafea, discutam ore în ºir despre literaturã, despre presã, dar ºi despre muzicã, Vadim fiind un împãtimit al creaþiilor lui Beethoven, Mozart ºi ale altor mari compozitori. În veºnicia ei, viaþa nu curge, însã, peste noi mereu domoalã, mereu liniºtitã, fiind zguduitã uneori de grave sincope. Aºa au venit peste viaþa românilor evenimentele funeste din decembrie 1989. La scurt timp dupã aceastã scãlîmbãialã a istoriei, m-am pensionat. Corneliu Vadim Tudor pãrãsea ºi el Agerpres-ul. Nu dupã mult timp, avea sã înfiinþeze revista ,,România Mare”, împreunã cu Eugen Barbu. Dupã ce am citit primul numãr, i-am transmis felicitãri, urîndu-i ca publicaþia cu nume atît de strãlucit sã dãinuiascã peste ani ºi decenii. Ca pensionar, nu-mi gãseam, însã, locul nici în casã ºi nici în desele promenade. Asta pînã în dimineaþa în care Corneliu Vadim Tudor mã chema în redacþia revistei ,,România Mare”, ca sã lucrãm iarãºi împreunã. Reînviam. Ani de zile aveam sã fiu iar alãturi de bunul meu prieten. Muncea enorm, atît ca lider al Partidului România Mare, ca redactor-ºef al revistei, dar ºi ca senator. Avea de înfruntat reacþiile atîtor neaveniþi care, nefiind în stare de vreun lucru folositor pentru societate, se refugiau în politicã. Discursurile parlamentare ale lui Vadim erau fulminante, amintindu-le pe cele ale marelui savant ºi politician Nicolae Iorga. Îl cunoºteam bine pe Vadim, ºtiam ce imens bagaj de culturã stã înmagazinat în fiinþa sa, dar nu bãnuiam cã este omul politic în stare sã se implice atît de temeinic în economie, în viaþa socialã a þãrii, precum ºi în problemele de politicã externã, cu care se confrunta România. O prestaþie de anvergurã realiza ca europarlamentar. Intervenþiile sale la Strasbourg erau mostre de referinþã ale unei politici europarlamentare de rezonanþã, ºi mai întotdeauna cu profund ecou românesc. În ultimii ani ai vieþii a avut de înfruntat duºmãnia acerbã a liberalilor, þãrãniºtilor ºi social-democraþilor, deºi în vremea regimului totalitarist a fost singurul publicist, singurul om de mare curaj, care a încercat, prin scris, sã-i reabiliteze în ochii românilor pe Brãtieni, pe Maniu ºi Mihalache ºi pe alþi politicieni din perioada interbelicã. În acei ultimi ani ai existenþei sale, a luptat enorm cu nemernicia vieþii noastre politice. Cînd am auzit vestea groaznicã a încetãrii lui din viaþã, am rãmas înmãrmurit. Nu mai puteam sã deschid gura sã le spun o vorbã celor din casã ºi nici sã-i aud. Nu-mi venea sã cred cã bunul meu prieten a dispãrut sub semnul implacabil al morþii naturale, pe care nimeni nu-l poate ocoli. ªi nici astãzi nu cred cã a sfîrºit de mîna fantomei negre, ci dimpotrivã, de ura celor care l-au pizmuit ºi l-au pîndit ani ºi ani cu suflet ucigaº. Un munte de om, un om al epocii noastre nu piere la o cafea sau la o palidã palã de vînt. Uneori, cînd mã trezesc dimineaþa, îmi vine sã-l sun pe Vadim la telefon ºi sã-l întreb cum este lumea de dincolo, în comparaþie cu cea terestrã, atît de ursuzã, de rea, de ucigaºã ºi de trecãtoare. Ce aº putea sã spun la un astfel de telefon, trezit de visul efemer, decît nestinsa mea dorinþã ca Dumnezeu sã ocroteascã sufletul atît de sensibil ºi de luminos al lui Corneliu Vadim Tudor în Împãrãþia Sa veºnicã, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin ºi viaþã fãrã de sfîrºit, încredinþat cã, acolo, nepreþuitul meu prieten ºi-a gãsit pentru totdeauna liniºtea de care n-a avut parte pe pãmînt, nici mãcar o clipã, luptînd mereu, cu toatã puterea, pentru binele ºi fericirea þãrii ºi a poporului român. Gîndurile noastre se îndreaptã mereu cãtre tine, scump prieten. NICOLAE DÃSCÃLESCU

Eu voi muri definitiv

Eu voi muri definitiv, odatã, nu-mi fac iluzii, ºtiu cã voi muri, fãptura mea va fi decapitatã de ghilotina clipei într-o zi Iar trupul meu ca o statuie greacã turnat în bronz ºi stele din înalt prin pietre mari de moarã o sã treacã strivit între un veac ºi celãlalt ªi peste locul meu de-ngropãciune vor rãsãri civilizaþii noi zvon de ospeþe dulci o sã rãsune ªi cînd le-o fi orgia mai în toi le voi striga de dincolo de lume: veþi fi ca mine, eu am fost ca voi! CORNELIU VADIM TUDOR

Statuie vie

Trei ani. O veºnicie de cînd Corneliu Vadim Tudor a plecat dintre noi, într-o frumoasã zi de toamnã. Fãrã el ne simþim mai singuri ºi mai sãraci. Fãrã el Þara a rãmas parcã mai neputincioasã ºi mai neajutoratã. Corneliu Vadim Tudor s-a zidit, statuie vie, la temelia României. A iubit nespus acest popor, pentru care a luptat sã-ºi pãstreze demnitatea între naþiunile lumii. Sã nu fie la periferia Europei, ca azi. Trei ani. Un timp care ni se pare c-a trecut prea repede. Ar mai fi putut sã facã atît de multe pentru un neam aflat la ananghie. Ar fi putut sã þinã PRM-ul unit, ºi nu mîncat de vrajbã ºi îndoieli ca acum. Ros de ambiþiile unor pigmei, care s-au grãbit sã-i ia locul. Dar locul lui nu poate fi ocupat de nimeni. Pentru cã Vadim a fost unic, vlãstar din stirpea marilor români. Om politic, istoric, poet, filosof. ªi, mai presus de toate, un mare patriot. Statuie vie a unei naþiuni, în faþa cãreia mã plec cu umilinþã, respect ºi cu bucuria de a fi fost ºi de a mã numãra printre colaboratorii revistei pe care a întemeiat-o. Dumnezeu sã-l ocroteascã în eternitatea Sa!

Acrostih V a curge timpul, tu rãmîi al þãrii. A i fost, rãmîi un mare patriot. D e la Carpaþi la malurile mãrii I r umpe dragostea de neam ºi tot M a i mult lumina neuitãrii.

Pastel de toamnã Toamna-ºi numãrã bobocii Cei de aur pe coline, Pe cînd eu colind aiurea Depãrat ºi fãrã tine. Toamna te zideºte-n suflet ªi nu ºtiu dacã e bine În atîta aur dulce Sã te afli lîngã mine. Te voi aºtepta, iubito, Tulburat, pe cãi divine. Vreau sã uit cu totul versul: ,,Ea nu vine, nu mai vine!”. GEORGE MILITARU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 14 septembrie 2018

In memoriam Corneliu Vadim Tudor Vadim, un alt luptãtor cu idealurile zdrobite În pragul acestei toamne se împlinesc 3 ani de la moartea neaºteptatã a Tribunului Vadim Tudor. Era, tot aºa, o vreme cãlduþã ºi seninã, cînd vestea dispariþiei sale a cãzut ca un trãsnet, cãci, cu doar cîteva zile înainte, îl vãzuserãm la televizor, înconjurat de cîinii sãi. Arãta ca un taur, ºi nimic nu anunþa deznodãmîntul fatal. Aºa sîntem croiþi toþi – în marile bucurii sau cînd primim o veste groaznicã, în primele momente, ne þiuie urechile ºi se învîrte pãmîntul cu noi. Nu ºtim cum se face, dar atunci nimeni nu e lîngã noi, poate din invidie sau din egoism, cã nu pe ei i-a ales soarta, ca în ,,Meºterul Manole”. Dar omul îndurã multe, încetîncet, lucrurile se aºazã de la sine ºi ne obiºnuim ºi cu bucuriile, ºi cu nenorocirea. Ne revenim ºi înþelegem cã ºi întîmplãrile neprevãzute fac parte din viaþa noastrã pãmînteanã, totul este un dat. Acum, la 3 ani de la acel eveniment tragic, e suficient sã rãsfoim revista ,,România Mare”, sã-i vedem chipul surîzãtor de pe prima paginã ºi sã-i citim articolele, actuale ºi acum, ºi peste 100 de ani, ca sã ne dãm seama cã, de fapt, lui Vadim nu i s-a întîmplat nimic rãu, plecînd dintre noi. Ce-i drept, nu-l mai vedem la televizor, bãrbat frumos ºi cu mintea largã, tunînd ºi fulgerînd împotriva vînzãtorilor de þarã ºi a veneticilor tot mai lacomi ºi fãrã Dumnezeu. Cît priveºte revista ,,România Mare”, copilul sãu de suflet, ea trãieºte o nouã viaþã ºi e la fel de combativã în rãzboaiele sale cu toþi nemernicii care, de aproape 3 decenii, ºi-au înfipt ghearele în grumazul þãrii ºi nu-i mai dau drumul. Din nefericire, aceeaºi vinã o au ºi oamenii simpli, clasa mijlocie ºi sãrãcimea, care, din prostie, laºitate ºi lipsã de caracter, s-au dat de partea ticãloºilor ºi îi sprijinã în acþiunile lor nimicitoare. ªi uite-aºa se alege praful de tot ºi de þarã! Dar nu ne pasã, noi sîntem în Europa... Încã din studenþie, Vadim înþelesese cã distrugerea unui popor începe cu atacul la valorile sale istorice, etice ºi culturale. Pornind de la aceastã aserþiune, el ºi-a ales þintele ºi ºi-a impus idealurile într-un limbaj poetic ºi un mesaj cu o tentã istorico-socialã. Aceste direcþii de acþiune vor fi detectabile, mai tîrziu, în volumele sale de poezii ºi în articolele de presã, care aveau sã-i contureze ºi sã-i impunã personalitatea de artist ºi luptãtor devotat patriei ºi poporului sãu. Cu o asemenea trãsãturã de caracter, bineînþeles cã Vadim n-a fost un privilegiat. Pînã în 1990, i-au fost interzise cãrþile ºi articolele, ba chiar i s-a cerut socotealã pentru aºa-zisele ,,ieºiri antisemite”, dar nu s-a temut. În vara anului 1989, în semn de protest faþã de dãrîmarea bisericilor din Bucureºti, ºi-a depus carnetul de partid. De aceea, pentru a supravieþui, a fost nevoit sã-i preamãreascã pe conducãtorii vremelnici ai þãrii. Tot la fel procedaserã anterior ºi alþi scriitori, cum ar fi Eugen Barbu sau Marin Preda. Ca sã-ºi vadã publicate capodoperele ,,Groapa” ºi, respectiv, ,,Moromeþii” (vol. 1), ei au trebuit sã-ºi mulþumeascã autoritãþile scriind alte cãrþi, pe direcþie, precum romanele ,,ªoseaua Nordului” ºi ,,Facerea lumii”, sau ,,Moromeþii” (2) ºi nuvela ,,Desfãºurarea”. Nici dupã 1990, cînd a înfiinþat publicaþiile ,,România Mare”, ,,Politica” ºi ,,Tricolorul”, precum ºi Partidul România Mare, Vadim nu a avut parte de o existenþã prea liniºtitã. Lovitura de stat din decembrie 1989, care îi înlãturase de la putere pe Nicolae ºi Elena Ceauºescu, scosese la suprafaþã tot ce avusese aceastã þarã mai abject ºi mai demn de dispreþ, toatã scursura Fanarului, toatã drojdia dospitã ºi toþi nechemaþii cu ifose de lideri politici regionali dar, în fapt, niºte nenorociþi mînaþi de o lãcomie animalicã (,,E vremea noastrã, mã!”) ºi de un adînc dispreþ faþã de istoria, tradiþiile, limba ºi valorile morale ºi religioase ale acestui popor. Gãgãuþii ºi flecarii, saltimbancii ºi nãrozii, lichelele ºi prostovanii din epoca lui Eminescu ºi Caragiale puiserã alte canalii de uliþe, frustraþi ºi roºi de ambiþii deºarte, corcituri lacome de averi nemãsurate. Vechi familii nobiliare din Europa ºi politicieni americani sus-puºi îºi fãcuserã milioanele în cîteva secole. Gangsterii noºtri au nãpîrlit în oameni de afaceri ºi politicieni miliardari peste noapte, rãsãriþi din canalele oraºelor, în fapt, niºte scursuri iuþi de mînã, rãpãnoase ºi analfabete, care au îngenuncheat în faþa strãinilor, cerºind îngãduinþa sã fure tot ce se putea fura din aceastã þarã, împãrþind pe din douã ºi agonisind tone ºi kilometri cubi de dolari ºi de euro, pe care i-au pus la

pãstru în paradisurile fiscale din te miri-unde. Sã agoniseºti mãcar un container cu valutã, iatã idealul mitocanului român modern. În doar cîteva guvernãri, coordonate de Nãstase ºi de Bãsescu, România a devenit un stat de tip mafiot cu puteri depline ºi care nu mai meritã sã-l grafiezi cu majusculã iniþialã, cãci bandele de interlopi opereazã ziua în amiaza mare în toate judeþele ºi pun la cale lovituri sîngeroase în toatã Europa. Cine le þine spatele acestor criminali? Cum cine? Nu vã faceþi cã nu ºtiþi: Poliþia ºi Securitatea, miniºtrii, parlamentarii, procurorii ºi primarii. Interlopii sînt aducãtori de

Imagine-simbol, reprezentînd salutul senatorului Corneliu Vadim Tudor la deschiderea celui de-al II-lea Congres al PRM (Casa Republicii, noiembrie 1997). bani ºi de voturi, urmaþi de sãrãcime, pe care o pãcãlesc uºor mai cu o promisiune, mai cu o bere ºi un covrig. ªi deasupra tuturor troneazã, în toatã splendoarea ticãloºiei sale, dumnealui preºedintele, cãruia i se cuvine bucata cea mai groasã, cãci de aia este Number One. În toatã lumea ºi de cînd lumea, a conduce înseamnã a fura. Supuºii nu se prea scandalizeazã, cãci le rãmîne ºi lor destul. Dar, la noi, a conduce înseamnã a prãdui tot ºi a nu lãsa nimic altora în frigider, nici mãcar o fãrîmã. Fanariotism în toatã regula – fumãrit, sãpunãrit, ciobãnit, picuº, gloabã, podbadã ºi bir – dar fanariotism de tip românesc ºi în inima Europei, cînd, ca sã supravieþuieºti, trebuie sã furi ºi sã întinzi mîna. Nu conteazã cã unii au vile ºi palate cu nemiluita ºi cã nu mai ºtiu ce sã facã cu banii. La noi, cine nu furã e un prost. Cine furã puþin, cînd ar putea sã fure mult, e un prost ºi mai mare, fiindcã nimeni nu-l prinde. Pãi, ce pãzesc ,,oamenii legii”? Adicã, procurori-ºefi, judecãtori supremi ºi generali, niºte aºa-ziºi, mînã-n mînã cu toþi escrocii. Ce fericiþi ar fi, sã zicem, alde Nãstase ºi Bãsescu, sau Dragnea ºi Videanu dacã ar putea trãi, aºa, mãcar vreo 500 de ani, ei ºi tot neamul lor, blagorodnicul lor neam, cel în veci neadormit, sã-ºi toace liniºtiþi averile rupte de la gura acestui popor, care este vinovat pînã peste cap: din sînul lui s-au zãmislit aceºti nemernici, n-au venit de pe Sirius. Asta înseamnã, dupã unii, cã avem în noi gena de tîlhar, dupã cum le avem pe acelea de laº ºi de neisprãvit. ªi numai întîmplarea a fãcut sã nu ajungem ºi noi în fruntea bucatelor ºi sã ne facem de cap, Doamne fereºte! Of, acest popor, ce a fost odatã, cînd i-a dat pe Eminescu, Iorga, Brâncuºi, Enescu sau Coandã, ºi ce a ajuns astãzi, cînd doarme pe el ºi nici mãcar popor nu mai poþi sã-l numeºti, ci gloatã sau turmã. Personajele lui Rebreanu erau gloata încleºtatã, individual sau colectiv, în lupta pentru pãmînt. Mãcar unii dintre ei mai mureau pe la 1907. Astãzi, gloata viseazã la automobile de mîna a doua, o cãsuþã la Pipera sau cîteva zile de concediu, în pielea goalã, în Grecia sau mãcar la Vama-Veche. Aceiaºi oameni, alte vremuri! Pe cei mai ºmecheri îi excitã aerul Alpilor ºi valurile Pacificului, ceea ce nu este o blasfemie. Au devenit niºte universali dupã ce au ucis în ei nervul naþionalismului ºi au transformat Limba Românã într-o limbã de cocalari, pe are o auzi în toate avioanele lumii. Dar, de unde sã ºtie sãrmanii cã devii universal numai dacã eºti naþional. Românii nu mai au loc pe Pãmînt ºi, mîine-poimîine, vor invada Cosmosul, cu drapelul colcãind de steluþe în mînã. În þara lor, nu-i întrecea nimeni în slugãrnicie, dar, afarã, dovedesc o putere de adaptare extraordinarã.

În acest viespar, otrãvit de cianuri, a nimerit Vadim, declanºînd bãtãlia. ,,Deºteaptã-te, române”? Haida, de! Cine sã se deºtepte, din moment ce dormim somnul morþii încã din vremea lui Burebista. Sã nu ne facem iluzii. Mulþi m-au întrebat: la urma urmelor, pentru cine ºi pentru ce luptã Vadim al tãu? Cã n-au venit milioanele de români la poarta lui, sã-l roage sã-i scape de hoþi. Atunci de ce ºi-a pus pielea în saramurã, doar pentru un ideal? ,,Patria este poporul, nu tagma jefuitorilor!”, clama Tudor Vladimirescu, un alt idealist, care a alergat dupã o utopie, pe la 1821, ºi a pierit vîndut de ai sãi. La fel ca mulþi alþii. Sãrac ºi pãrãsit de cei pe care îi credea prieteni, decepþionat ºi cu idealurile zdrobite, acum 3 toamne, Vadim a avut aceeaºi soartã. Sã nu fi ºtiut el cã românii sînt fericiþi cînd se umilesc, ceea ce este o virtute care îi apropie de Dumnezeu? Dar, dincolo de aceasta, începe suferinþa care degenereazã în laºitate ºi în trãdare, detestate de Dumnezeu, dovadã nenorocirile care se tot abat asupra noastrã. Le pasã românilor cã li se risipeºte þara ºi, odatã cu ea, ºi oasele pãrinþilor? Cã le pier limba, tradiþiile ºi biserica? Ducã-se toate! Ei tocmai au descoperit vraiºtea lumii ºi nu le mai pasã de dezastrul lãsat în Patria dintre Dunãre ºi Carpaþi. Se mulþumesc sã ia cu ei în strãinãtate o mînã din pãmîntul þãrii, un ciob de strachinã, Tricolorul, ,,Doina” lui Eminescu sau balada ,,Mioriþa”, crezînd cã, astfel, vor reconstitui o fãrîmã de Românie. Nu zicea cãrturarul Edgar Papu cã civilizaþia daco-romanã stã la temelia Europei ºi a întregii lumi? ªi i-au sãrit în cap toþi gîngavii, furioºi cã li se uzurpã dreptul de popor ales. Uite cã acum i se dã dreptate savantului. Nu putem sãrbãtori Centenarul Marii Uniri ºi al fãuririi României Mari! Totul este o blasfemie, cîtã vreme revista ,,România Mare” tot mai este interzisã pe toate posturile de televiziune, iar Partidul România Mare lipseºte din Parlament. Bine cã avem UDMR-ul, care va dispãrea numai odatã cu desprinderea Transilvaniei de trupul þãrii, pentru care au murit peste un milion de români în 1918. Dar ºi bulgarii viseazã la o Bulgarie Mare, amuºinînd Dobrogea. Iar Moldova dintre Siret ºi Prut este rîvnitã, în egalã mãsurã, ºi de ruºi, ca s-o agaþe la butoniera Basarabiei, ºi de evrei, doritori de un alt Israel, un Israel european. Asta e România de astãzi, o Românie fãrã Vadim, care a încercat sã o salveze. Dar, de unul singur, nimic nu se poate în lumea asta. Cu aproape un secol în urmã, un alt român vizionar, vãzîndu-ºi idealurile zdrobite, a spus despre miºcarea pe care o crease cã a fost un piersic înflorit prea devreme. De aceea, stai ºi te întrebi: oare în ce anotimp va veni momentul ca o miºcare naþionalã de proporþii sã prindã viaþã ºi sã salveze Þara? PAUL SUDITU

Remember

Te caut, Vadime, în poemele tale Vibrînd de nobleþea ta rarã, Din care îmi hrãnesc iubirea de Neam, Speranþa cã mai avem încã Þarã. Vin ºi acum la tine, Vadime, Azi îmi eºti mai viu ca oricînd; Din geniul tãu îmi iau încã lumina: Iubirea de Neam ºi de Þarã! ROMAN FORAI

Binecuvîntare

Un suflet de om poet Printre cîini ºi colþi de piatrã Cu dragoste ºi dor Ne-a apãrat cu propria-i viaþã Mare conºtiinþã ºi ºtiinþã, A apãrat sincer, plin de caracter, A apãrat divina-ne mioriticã vatrã Încã neîntregitã ca unicã naþionalã Conºtiinþã de dincolo de ºcoalã Iubire la înãlþime cu profunzime De pe orizontalã pe verticalã Românie profundã ºi mare Binecuvîntare întru rãsãrit de soare. PAVEL RÃTUNDEANU-FERGHETE


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 14 septembrie 2018

In memoriam Corneliu Vadim Tudor Tribunul a fost un patriot înnãscut Corneliu Vadim Tudor a fost ºi va rãmîne o figurã emblematicã pentru politica ºi cultura poporului român. Electriza asistenþa cu discursurile lui vibrante, pentru care era rãsplãtit cu aplauze, ovaþionîndu-i-se numele ca unui mare voievod... Mã gîndesc cu pioasã aducere aminte la el... Mã gîndesc cu durere la el, cît de repede s-a stins, cînd avea atîtea lucruri de fãcut în politicã, pentru binele poporului pe care atît de frumos l-a cîntat în poezia de mari dimensiuni, „La Marea Unire“, scrisã la Viena, la l decembrie 1978, în urmã cu 40 de ani. Cã aºa este, spre a-i cinsti memoria de Centenarul Unirii, redãm ºi noi strofa a IV-a, pentru a arãta celor de azi cã Tribunul a fost un patriot înnãscut ºi nu, aºa cum zic unii, cã el s-a format ca patriot în aceastã epocã de toatã ruºinea, care a creat o clasã politicã mincinoasã, hoaþã ºi defãimãtoare: ,,Pe prispa Albei Iulii s-a strîns atunci o þarã/ ºi-un vultur îºi luã zborul din cronici spre zenit/ un lung talaz de inimi ºi clopote vestise/ cã fiii bravi ai þãrii pe veci s-au fost unit/ cã patria e una ºi-o vom pãzi cu viaþa/ oricîte-ar fi pe lume sã stea în drumul ei/ cã steaua fiinþei noastre va dãinui pe boltã/ iar noi vom fi, de-a pururi, români ºi pui de lei“. Vadim Tudor ar fi avut multe cãrþi de scris ºi multe lucruri de pãstorit la cele trei publicaþii „România Mare“, „Politica“ ºi „Tricolorul“ -, pe care le-a înfiinþat împreunã cu un alt corifeu al literaturii, mentorul lui, scriitorul Eugen Barbu, beºtelit pe nedrept de rivalii lui, cît a fost în viaþã, dar ºi dupã moarte, ca ºi în cazul lui Vadim... Acum, cînd Tribunul nu mai este, mi-e dor de el ca de o primãvarã cu plaiurile îmbrãcate în razele soarelui candid, de pe bolta albastrã... Nu-i poezie ce spun, ci o realitate pe care mi-o însuºesc... Vadim Tudor nu mai este printre noi ºi nu-l vom mai vedea vreodatã pe aceastã lume, aºa cum era, semeþ, ca un vîrf de munte, cu vocea-i impunãtoare, ca sunetul de bucium odinioarã peste coame de dealuri, chemînd

românii la luptã pentru dezrobirea þãrii... De trei ani, toate astea le lipsesc celor care l-au iubit ºi au crezut în el... Nimeni nu-l mai vede la televizor, chiar la emisiunile de can-can, unde, prin felul lui, uneori excesiv de vulcanic, þinea companie celor din platou, iar pe cei de acasã îi fãcea sã stea neclintiþi în faþa ecranelor... Avea ºarmul lui prin felul cum vorbea... Mi-e dor de el, acum, mai mult ca oricînd, spre surprinderea celor care au zis cã l-au iubit, dar, de fapt, l-au urît de moarte, grãbindui sfîrºitul... Vadim Tudor va rãmîne în pantheonul politicii ºi culturii româneºti ca un învingãtor de toatã isprava, exemplu pentru neamul românesc, în ciuda criticilor aduse fãrã temei de detractorii lui... Pentru cã a fost corect, demn, îºi diviniza pãrinþii ºi credea în Dumnezeu! Televiziunile, la care era chemat ºi cãrora le-a fãcut rating de invidiat pentru posturile concurente, sînt parcã fãrã glas. Sînt tot mai sãrace ºi cu ecranul înnegurat de cînd el a plecat la ceruri ... Vadim nu mai este în aceste vremuri tulburi, în care oamenii politici batjocoresc þara, poporul, aºa cum nu s-a mai vãzut vreodatã în istorie... Ce s-ar mai fi luat de gît cu toþi cei care astãzi prãduiesc poporul ºi vor legi speciale, ca sã scape de puºcãrii, amnistii fiscale, sã rãmînã cu averile furate de la poporul român. Iatã de ce mi-e dor de Vadim Tudor: pentru cã vreau un om politic, cel puþin la fel de patriot cum a fost el, un om de capacitatea ºi forþa lui, care sã se manifeste pe scena politicã. Din pãcate, de la moartea lui, nu a apãrut nici o altã voce de anvergura sa, doar niºte indivizi cu discursuri plicticoase, prãfuite, care încercau sã-l imitã pe Tribun, dar fãrã succes. Vadim era unic... A trãit ºi a luptat cu toatã fiinþa lui, ca un mare patriot. ªi dacã ar fi trãit, nu ar fi stat nepãsãtor sã vadã cum tinerii noºtri îºi pãrãsesc casa pãrinteascã, pornind în lumea largã sã scape de negura sãrãciei ce a cuprins întru jale gospodãria bietului þãran... Vadim Tudor nu s-ar fi lãsat cumpãrat ºi ar

În memoria patriotului-martir Corneliu Vadim Tudor Ne întoarcem mereu la vorbele patriotului-martir Corneliu Vadim Tudor. Din decembrie ’89 s-a distrus tot ce-a fost valoros în România, iar hoþia a devenit ocupaþia de bazã a multor politicieni ºi oameni de rînd. Trãim într-o continuã distrugere, care s-a elaborat prin corupþia criminalilor ºi s-a dezvoltat prin legile lor. Legi care au cãlcat în picioare munca ºi cinstea. Au distrus valori ºi au elogiat criminali. Au lovit în oameni impecabili ºi au adus onoruri ucigaºilor de destine. Însã cei care au adoptat aceste legi s-au lovit de un colos prea puternic pentru ei, de un creator genial al discursului, al culturii, de un colos al dragostei de neam ºi de þarã, Corneliu Vadim Tudor. Acest patriot-martir care ne-a apãrat vieþile de legile lor abuzive ºi nu i-a lãsat sã-ºi îndrepte armele distrugãtoare împotriva noastrã. CORNELIU VADIM TUDOR a reîntemeiat curajul de a-þi iubi þara ºi neamul, de a munci, aºa cum se muncea odatã, ºi de a ne purta în inimi þãriºoara aceasta sfîntã, distrusã acum de partidele criminale ºi tot mai nemuritoare. Patriotul-martir care ºi-a pustiit sãnãtatea ºi viaþa de dragul oamenilor, dintre care cei mai mulþi au adorat sã fie în compania partidelor corupte ºi sã se compromitã alãturi de ele. Sub imperiul acestor oameni lacomi de titluri ºi de hoþie, ca ºi partidele corupte, de altfel, þara ne-a fost rãsturnatã în noroi ºi înjunghiatã, iar bunurile cele mai de preþ: trecut, prezent ºi viitor - scoase la mezat. Tot ce-a fost de valoare a luat calea nedreptãþii ºi trãdãrii, pentru cã nu toþi au dorit binele în România. Au fost ºi sînt prea mulþi cetãþeni care s-au obiºnuit cu favorurile ºi cu tocmelile conducãtorilor, cetãþeni care au pus cununi de lauri criminalilor ce-au considerat infracþiunea mai puternicã decît morala, moartea mai folositoare decît viaþa. Cetãþeni care au luat în derîdere cinstea marelui patriot, a cãrui luptã pentru dreptate au considerat-o nebunie, iar dragostea pentru neam ºi þarã au considerat-o o ruºine. Cetãþeni cãrora le-au fost pe plac doar criminalii, nu patrioþii. Din ce în ce mai puþini oameni cinstiþi trãiesc în România, ºi este cu atît mai rãu cu cît aceºti oameni sînt pe cale de dispariþie. Oameni care pînã la capãt rabdã nedreptatea ºi neadevãrul, indiferent prin ce primejdii ºi ameninþãri ale vieþii trec. Restul, care au mai rãmas, sînt cinstiþi doar de ocazie, dar escroci ºi laºi în cea mai mare parte a vieþii lor. Nu mai existã nimeni care sã ne apere de ei. Mulþumim patriotului-martir Corneliu Vadim Tudor, care a luptat cu mare curaj pentru dreptate în România, suferind ocãrile cele mai dureroase, care a dorit ca brazda româneascã de pãmînt sã nu piarã niciodatã, iar românii cinstiþi, aºa puþini cîþi au mai rãmas, sã refacã din temelii locul de cinste ºi binemeritat al þãrii noastre între naþiunile de elitã ale lumii. Cu respect, IRINA-IOANA HRUªCÃ

Miting de proporþii al Partidului România Mare, care a strãbãtut mari artere ale Capitalei. În fotografie, participanþii au ajuns la Sala Palatului. În fundal se vede fostul sediu al CC al PCR. fi fãcut ceva pentru stoparea acestui exod care, în ultima vreme, a atins cote alarmante... ªi vorbesc astfel despre Vadim fiindcã mi-e dor de el, pentru cã a demonstrat concetãþenilor lui cã a fost român ºi patriot adevãrat. Ca ºi Nicolae Ceauºescu, care nu doar cã ºi-a iubit þara, dar a contribuit la modernizarea ei ºi nu a vandalizat-o cum fac ãºtia de-acum... Mi-e dor de Tribun, iar rîndurile acestea sã rãmînã mãrturie peste ani cã în inima lui, mare cît Carpaþii, au vibrat cãldura Tricolorului ºi doina strãmoºeascã, în cele mai vii elogii de eroism ºi demnitate naþionalã. De cînd a plecat întru odihnã veºnicã, românii nu mai au parte de liniºte, dar nici de un om mãreþ cum a fost Vadim Tudor. Dumnezeu sã-l binecuvînteze cu bunãtatea Sa! ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Clopoþelul de argint

Au trecut 3 ani de cînd, din eter, a sunat un clopoþel de argint Chemînd de pe pãmînt o stea, ce a asfinþit ºi a rãsãrit în infinit. Personalitate cu vastã culturã, greu a o egala cineva, A INVITAT MOARTEA LA O CAFEA. ªireatã, ea n-a refuzat ºi, cînd a plecat, cu coasa l-a secerat. Lacrimile adunate s-au cristalizat în diamant, În care Dumnezeu va sculpta o stea strãlucitoare. Emblema va fi poezia – har divin, din sufletul lui Vadim. A sunat din eter un clopoþel de argint, gînd ce nu are rãspuns, Care din inimã suspinã pentru cel care a fost ºi nu va mai fi, Fiindcã Dumnezeu l-a chemat la El. În cerul gãtit cu haine de mire, din trãsura trasã printre stele, Vadim a zîmbit ºi pe chipul sãu era umbra lui Dumnezeu. În tãcerea albastrã, în care a zburat, în Tricolor înfãºurat, În eterna înserare, clopoþelul de argint sunã iertare. În imensitate ard flãcãri roº-galben-albastre, Scînteind în zare pentru România Mare. LILIANA TETELEA

In memoriam Corneliu Vadim Tudor Spre tristeþea noastrã ºi bucuria duºmanilor ºi trãdãtorilor de þarã, care i-au grãbit sfîrºitul, comemorãm 3 ani de la plecarea în eternitate a Tribunului Corneliu Vadim Tudor. Aducem un pios omagiu celui care a fost cel mai mare patriot ºi politician român, naþionalist desãvîrºit din stirpea marilor noºtri înaintaºi, iubitor de þarã, excelent scriitor, ziarist ºi pamfletar, ilustru om de culturã, om cu o conduitã moralã ireproºabilã, devotat soþ, tatã, fiu ºi frate, prieten pentru toþi cei care iubesc România Mare.

De acolo, dintre îngeri, sã veghezi la þara noastrã, România, ºi la poporul nostru, care trece prin momente grele! Nu te vom uita niciodatã, Maestre, ºi îþi vom urma exemplul! Trãiascã România Mare! Prof. dr. IOAN CORNEANU, ing. MIRCEA PÎRLEA, din Satu Mare

*** Chiar ºi dupã ce au trecut 3 ani de la despãrþirea de Tribun, familiile Prundeanu-Ruppenthal ºi Mihai simt dragostea ºi ocrotirea Omului Corneliu Vadim Tudor. Nu-l vom uita niciodatã; în fiecare zi va trãi prin poeziile sale, prin idealurile sale.


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 14 septembrie 2018

In memoriam Corneliu Vadim Tudor

Contribuþiile lui Corneliu Vadim Tudor la patrimoniul spiritual comun european Ne aducem aminte îndreptãþit de Corneliu Vadim Tudor ca de un mare poet. Versurile sale frumoase puteau fi memorate chiar ºi la prima citire. Foarte mulþi l-au admirat pe Corneliu Vadim Tudor ca un foarte bun cunoscãtor al istoriei naþionale. Pe baza acestei cunoaºteri a putut sã formuleze numeroase puncte de vedere valoroase pe plan politic. Patriotismul sincer al lui Corneliu Vadim Tudor era apreciat atît de cãtre susþinãtori, cît ºi de cãtre cei care aveau altã opþiune politicã. Nu putem uita contribuþia sa în ziaristicã. A fost un gazetar cu aptitudini în numeroase domenii. Revista „România Mare“ continuã sã aparã, ºi ea ne va aduce aminte mereu de talentatul ei fondator. Doresc sã amintesc acum alte aspecte ale moºtenirii lãsate de Corneliu Vadim Tudor, pe care le ºtim, dar de a cãror importanþã momentan nu ne dãm seama. În viaþa politicã, Corneliu Vadim Tudor a fost în cea mai mare parte un opozant. Perioada în care a activat nu oferea multe motive de atitudine favorabilã. Totuºi, în marele proiect naþional de integrare a României în Uniunea Europeanã ºi în NATO, a fost atît un vizionar, cît ºi un susþinãtor. Momentul crucial a fost cel în care toate, absolut toate forþele politice reprezentate în Parlament aprobau parcursul pro-occidental al României. Pana unui patriot adevãrat, catalogat ca fiind în curentul naþionalist, Corneliu Vadim Tudor, redacta documentul care punea bazele unui consens politic pentru o cauzã naþionalã. Sã repetãm mai des în Occident cã în România am avut o susþinere popularã cvasi-unanimã pentru intrarea þãrii în Uniunea Europeanã ºi NATO. Intensitatea sprijinului pentru proiectele Uniunea Europeanã ºi NATO din România s-a dovedit imposibil de realizat în alte þãri. Corneliu Vadim Tudor fiind ºeful unui partid parlamentar aflat în opoziþie, a dat o nouã dimensiune conceptului de management public ºi responsabilitate pentru viitorul þãrii sale. Tradiþia patriotismului românesc a fost continuatã astfel magistral de Corneliu Vadim Tudor. Patrioþii adevãraþi din Secolul XX nu au vãzut drumul României decât prin Europa occidentalã ºi în parteneriat cu SUA, chiar dacã vremurile au fost deseori vitrege pentru a acþiona direct în acest spirit. Susþinerea intrãrii României în UE ºi NATO nu s-a mãrginit la aspectul formal al votului favorabil în organismele competente. Revista „România Mare“ pe care o conducea a avut mult timp o rubricã în care erau prezente elemente ale creaþiei literare a popoarelor din Uniunea Europeanã. Pentru Corneliu Vadim Tudor conceptul de „Europa popoarelor“ era ceva real, dovedit prin acte ºi fapte concrete. Deviza „unitate prin diversitate”, utilã ºi necesarã în etapa de consolidare a Uniunii Europene, era pusã efectiv în practicã de Corneliu Vadim Tudor prin gazeta pe care o conducea. Cultura ºi arta deveneau componente ale actului politic. Soluþiile utilizate atunci de Corneliu Vadim Tudor au rãmas de actualitate ºi în aceastã perioadã de cãutare sau regãsire a unui drum european comun pentru toate popoarele bãtrînului continent. Atunci cînd arta, cultura, civilizaþia în ansamblul ei ne vor uni, în sensul în care acþiona cu ani în urmã ºi Corneliu Vadim Tudor, nu vor putea sã aparã forþe malefice care sã ne despartã din nou. Pentru managementul public este important sã acþionezi într-o direcþie vitalã atingerii performanþei ºi sã ai capacitatea de a identifica probleme pe termen mediu ºi lung. Printre problemele de astãzi ale Uniunii Europene se numãrã cele de cunoaºtere reciprocã între state. Corneliu Vadim Tudor a acþionat tocmai pentru cunoaºterea ºi înþelegerea reciprocã între naþiunile europene. În acelaºi timp, a fãcut parte dintre politicienii care au vorbit deschis despre fundamentele creºtine ale Uniunii Europene ºi despre elemente ale patrimoniului spiritual comun european. Corneliu Vadim Tudor a dat exemple concrete de responsabilitatea specificã managementului public ºi din calitatea de membru al Parlamentului European. În momentul în care grupul politic din care fãcea parte în Parlamentul Uniunii Europene a avut atitudini care erau în contradicþie cu interesele României, nu a ezitat sã-l pãrãseascã, chiar dacã a pierdut avantajele unei funcþii de conducere în cadrul acestuia. Printre temele cãrora le-a acordat atenþie Corneliu Vadim Tudor s-a numãrat jaful din avuþia naþionalã, prin derularea cu încãlcarea normelor legale ºi morale a

unui proces necesar la acel moment, privatizarea. Pentru cã la primele furturi din avuþia naþionalã, semnalizate la timp în revista „România Mare“, nimeni nu a fost sancþionat de o justiþie oarbã în faþa adevãrului, procesul s-a amplificat ºi a dus la distrugerea industriei naþionale. Fãrã acces la locuri de muncã, o mare parte din populaþia activã a emigrat. Cînd analizãm perspec-

În aula Senatului din Dealul Mitropoliei, Corneliu Vadim Tudor este însoþit de Ilie Ilaºcu ºi de alþi membri de seamã ai Partidului România Mare. tivele economice de astãzi, fãrã industrie, fãrã forþã de muncã, avînd deficit bugetar permanent din ce în ce mai mare, sã ne aducem aminte cã au fost voci care au tras semnalul de alamã atunci cînd s-a produs rãul, iar printre acestea a fost ºi Corneliu Vadim Tudor. Milioanele de români care ºi-au lãsat casa ºi familia pentru a merge la lucru în strãinãtate (cel mai mare exod de populaþie în condiþii de pace) din cauza distrugerii economiei naþionale cer dreptate. Cred cã pentru ei nu trebuie sã ne impresioneze dacã o micã parte dintre vinovaþii pentu furtul din averea þãrii au început sã-ºi primeascã pedeapsa. Spiritul justiþiar a reprezentat o componentã importantã din profilul politic al lui Corneliu Vadim Tudor ºi a ocupat o pondere importantã în acþiunile sale de management public. Înfãptuirea justiþiei împotriva celor care furã din banul public, indiferent cine o realizeazã, este continuarea unei idei de bazã susþinute consecvent de Corneliu Vadim Tudor. Poate cã popularitatea de astãzi a celor care apãrã justiþia fermã împotriva deturnãrii de fonduri publice a fost pregãtitã prin campaniile de presã ºi luãrile de poziþie ale Tribunului. Corneliu Vadim Tudor nu a iubit acumularea de valori materiale. Nu a dorit sã se îmbogãþeascã el sau familia sa. Pentru el valoarea intelectualã a omului era cea mai importantã. A trebuit totuºi sã obþinã fonduri pentru susþinerea idealurilor patriotice acceptate de mulþi români. Prin atitudinea ºi acþiunea sa concretã pe tãrîmul ziaristicii, Corneliu Vadim Tudor a fost un adevãrat întreprinzãtor. Nu a produs sau vîndut bunuri materiale specifice societãþii industriale. Împreunã cu echipele sale editoriale a valorificat idei ºi creaþie intelectualã în cel mai clasic model pentru societatea cunoaºterii. A dovedit astfel cã românii iubesc creaþia literarã ºi ziaristica. Din munca sa pur intelectualã, cu resurse specifice societãþii cunoaºterii, a rezultat concluzia potrivit cãreia o revistã bunã, cum a fost ºi este în continuare „România Mare“, se poate autosusþine financiar. Mai mult, din fondurile obþinute a putut face acte de caritate ºi de susþinere a unor personalitãþi sau idei valoroase. În felul acesta a aplicat efectiv exigenþele responsabilitãþii sociale a corporaþiilor, concept care la sfîrºitul Secolului XX era foarte puþin cunoscut în România ºi aplicat cu totul întîmplãtor în þara noastrã. Corneliu Vadim Tudor nu a primit subvenþii guvernamentale sau publicitate de la instituþii ale statului pentru apariþia revistei „România Mare“. Munca ºi creaþia colectivului de redacþie valora mai mult decît plecarea capului în faþa sponsorilor din sectorul public. Ca liberal, aceastã atitudine a patriotului Corneliu Vadim Tudor m-a bucurat foarte mult. Înþelegeam tot mai mult cã esenþa liberalismului era mai profundã în societatea noastrã decît rezultatul de la alegeri, cã ideile ºi practicile liberalismului sau ale economiei de piaþã curate erau adoptate de mai mulþi oameni decît cei care votau partidele liberale de atunci. De altfel, între doctrina interesului naþional ºi cea liberalã au existat mereu conexiuni puternice. Observam cã, prin faptã ºi acþiune ca întreprinzãtor, Corneliu Vadim Tudor era mult mai aproape de ceea ce pretinde liberalismul pentru oamenii

de afaceri decît erau unii colegi, declaraþi liberali dar operînd în baza normelor „capitalismului de cumetrie“. Se confirma ideea potrivit cãreia personalitãþile mari ale unei þãri nu aparþin unei singure doctrine sau unui singur partid politic, chiar dacã se identificã sufleteºte cu acestea. Complexitatea vieþii sociale genereazã grupãri sau regrupãri care obligã personalitãþile sã facã la un moment dat o opþiune dintre mai multe posibile, nici una dintre ele neavînd capacitatea de a-i fi reprezentativã în totalitate. Cred cã dacã ar fi trãit în Secolul XIX sau în prima parte a Secolului XX Corneliu Vadim Tudor ar fi fost probabil liberal. Citind atent articolele politice ale lui Corneliu Vadim Tudor ºi rememorînd intervenþiile sale publice, constatãm cã el a criticat individual pe unii lideri ai liberalismului, nu doctrina sau tradiþia liberalã. Poate este exagerat, dar eu simþeam atunci suferinþa marelui patriot Corneliu Vadim Tudor cã mulþi membrii marcanþi ai partidelor politice tradiþionale se depãrtau exagerat de mult de modelele glorioase din trecut pe care le invocau. Este de reþinut ºi faptul cã unii contemporani l-au catalogat pe Corneliu Vadim Tudor, alãturi de Eugen Barbu ºi Adrian Pãunescu, drept un liberal al deceniilor 7 ºi 8 din Secolul XX. Aruncînd o privire sumarã în istoria politicã recentã a României, constatãm cã un lider politic cum a fost Corneliu Vadim Tudor, întreprinzãtor adevãrat ºi curat în economia de piaþã prin revista „România Mare“ conform celor mai riguroase formulãri ale ªcolii de la Viena (cea mai exigentã în privinþa valorilor liberale), era prezentat ca un duºman al economiei de piaþã de lideri politici care trãiau preponderent din fonduri publice. Din acest motiv cred cã lecþia de antreprenoriat pentru societatea cunoaºterii lãsatã de Corneliu Vadim Tudor este importantã ºi meritã reamintitã. Ar fi util ca acei colaboratori care mai sînt în viaþã sã consemneze eforturile fãcute în prima perioadã de existenþã a revistei „România Mare“. Poate vor vedea lumina tiparului astfel de consemnãri chiar începînd cu anul Centenarului Marii Unirii. Conf. univ. dr. AURELIAN VIRGIL BÃLUÞÃ, Universitatea Spiru Haret

Trezeºte-te, Vadim! Se împlinesc trei ani de cînd Vadim κi doarme somn de veci în þintirim Durerea noastrã-i încã surdã Dar nu mai are cine sã ne-audã Trãim o dramã, România toatã E scoasã la mezat ºi e furatã ªi glasurile noastre n-au putere Sã strige o asemenea durere Ne adunãm în pieþe, protestãm Sîntem fanatici, ne organizãm Dar unde e un lider de valoare? Unde-i Vadim, unde e România Mare? Plãtim tribut ºi umerii ne dor E grea povara pentru-acest popor Sîntem strãini, ºi goi, ºi ne-ntrebãm Cît ne e dat sã mai rãbdãm? Pe cerul României zboarã corbi Noi ne simþim în þara noastrã robi Trezeºte-te, Vadim, din mormînt! ªi fã dreptate pe acest pãmînt Cã ne-a ajuns cuþitul pîn’ la os Trãim o viaþã fãrã de prisos Sîntem bãtuþi de soartã ºi sãraci Vadim, poþi tu ceva ca sã mai faci? Cu Dumnezeu, în Cer sã stai la sfat Salvaþi acest popor greu încercat Care de douã mii de ani Se luptã cu atît de mulþi duºmani. CARMEN IONICÃ


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 14 septembrie 2018

In memoriam Corneliu Vadim Tudor Paºi prin Templul din care îi alunga Vadim (urmare din pag. 1) Da, ºtiu, acela este sport, e un joc, dincoace e vorba de realitate! Unde existã calcule, interese mari ºi multe, multe scheme oculte, ascunse sub munþi de ipocrizie. De fapt, despre ce vorbesc eu?... Vadim a murit. Da, s-a dus, aºa cum o ºansã se duce ºi îþi aminteºti de ea toatã viaþa... Aºa cum se duce copilãria sau tinereþea, iar paºii te poartã mai mult printre umbre. ªi, totuºi... Mi-e imposibil sã scriu de Vadim la timpul trecut. E ca ºi cum aº spune cã meridianul Greenwich sau Metrul etalon nu mai existã. Vreau sau nu, Vadim este ºi etalonul, ºi meridianul meu 0 - în tot ce înseamnã judecata zilei. ªi nu doar pentru mine, ci pentru toþi care s-au aflat suficient de aproape, sau au fost suficient de atenþi. Acesta e harul unei personalitãþi marcante – te... marcheazã! ªtiu, sunã prea simplu... ªi, atenþie, aceastã „marcã” nu se manifestã doar în cazurile celor care i-au fost aproape – ca spaþiu sau gîndire. Sînt oameni care l-au combãtut, dar care acum vorbesc de el... Alþii sînt cei care l-au pãrãsit, unii refãcîndu-ºi viaþa (politicã) ºi nemaivorbind de Vadim. Vai, dar fãrã sã-ºi dea seama cît de mult i-au preluat din felul de-a fi sau de a gîndi, uneori imitîndu-l!... În afarã de asta, uite-i cum se evidenþiazã, mai ales în zilele astea anoste, lipsite de curaj ºi valoare. Olguþa Vasilescu se joacã pur ºi simplu cu cei din „marele partid”, Codrin ªtefãnescu nu are adversar în bãtãliile televizate, Corneliu Bichineþ strãluceºte chiar ºi din mocirla bãsistã... ªi exemplele ar putea continua. ªtiu, se va spune cã unii dintre ei sînt dezertori, cã l-au trãdat pe Tribun. Realitatea e cã mulþi, prea mulþi l-am trãdat. Unii direct, plecînd de lîngã el fizic, politic, oficial, alþii ipocriþi, rãmînînd sã-ºi facã interesele, în fine, alþii vegetînd, fãrã sã fim, de fapt, acolo. Sau cîrcotind, ca românii...Vadim a avut soarta celui care se jertfeºte, fiindcã nu este altã cale pentru cei aleºi; numai sacrificiul îi face pe cei mulþi sã înþeleagã cît de importante sînt exemplul, învãþãtura, moºtenirea lor... Da, Vadim a fãcut parte din acea zodie rarã, a celor care-ºi schimbã semenii. Un om al destinului, aºa cum am avut inspiraþia sã-i spun în faþã. ªi da, aceasta e cea mai corectã exprimare – „sã-i spun în faþã”... Nu am fãcut parte dintre cei care ºi-au fãcut o profesie din a-l lãuda non-stop. Am fost de multe ori „colþos” cu el, de cele mai multe dãþi din orgoliului meu de necopt... De aceea cînd i-am spus cã e un „om al destinului”, a respins mai întîi ideea, pãrîndu-i-se o firitisire exageratã din parte-mi, am insistat, am explicat cã el mi-a schimbat destinul, mie ca ºi multor-multor altora, a dat din cap, puþin mirat... Dar, spre surprinderea mea, pe care o pãstrez ºi acum, nu a preluat sintagma în textele sale – sau nu am regãsit-o eu, cel puþin. Poate cã, fiind un adevãrat credincios, Vadim se temea de provocarea... destinului? Înþelegînd prin asta Divinul?... Sau, oare, avea Vadim o dozã de modestie pe care nu i-o înþelegeam? În ciuda aparenþelor, Vadim avea o mare dozã de înfrînare, da, chiar de modestie – dar numai în faþa marilor, adevãratelor valori. Sigur, Vadim era un bici, un knut cu lame din oþel pentru cei din sfere ce se socoteau înalte, de fapt din societatea derizorie ce trebuia alungatã din templu. Templul fiind mintea oamenilor – sau chiar sufletul lor. De acolo i-a alungat el pe zarafii moderni, acolo a lovit lãsînd mult sînge în urmã. Vadim a ridicat adevãratul templu în cei care l-au ascultat cu adevãrat – un templu al lui Eminescu, Nichita ºi Barbu, al lui Beethoven ºi Mozart, al marilor oameni care au semãnat spirit, nu doar au mîncat o viaþã întreagã ºi au contribuit numai îngrãºînd pãmîntul. Revin la ceea ce spuneam – nu pot sã vorbesc de Vadim la trecut, pentru cã, aºa cum spuneau pãrinþii metafizicii, vechii greci, el conteazã în viaþa de zi cu zi. Or, pe mine Vadim mã ajutã sã vãd lumea de azi aºa cum este de fapt. ªi nu, nu mã refer la personaje gen „liderii” de azi, nulitãþi descurcãreþe, într-o lume izotropã, a cãrei regulã este una ºi aceeaºi peste tot: cu cît e ceva mai inutil, cu atît se vinde mai bine. Dragnea e inutil, e ºeful „marelui partid”, Viorica Dãncilã e ºi mai inutilã, deci e premier, dar Iohannis, fiind preºedinte, e maximul inutilitãþii! Maximul de la noi, pentru cã mai sînt cei internaþionali - de la UE, NATO, ONU... Asta e societatea de consum, cu totul alta decît cea în care am crescut eu sau în care a început sã strãluceascã Vadim. Sigur cã e o societate care a dorit ca Vadim sã disparã ºi care mã numeºte pe mine sau pe cei care-i resping farmecele mincinoase „reminiscenþe comuniste”. Ori ne categorisesc ca „spirite retrograde”, fiincã nu credem în „zeii” cu preºedinþi idioþi, femei cu puþã ºi chiftele de plastic pe post de simbol al evoluþiei. Nu, cei care am stat pe lîngã Tribun credem în binele ºi rãul date prin ispãºirea în faþa lui Dumnezeu, în darurile care au adus mãrirea ºi frumuseþea naturii, în firescul

zbaterii în ceea ce e aspiraþie omeneascã, nu subumanã, nu perversã, precum coºmarurile unor frustraþi... Mã gîndesc la Vadim de cîte ori aud punîndu-se întrebarea „Ai vreun regret în viaþã?” – iar rãspunsul vine, invariabil „Nu am nici un regret, nu regret nimic”. Ce prostie! Cum sã nu regreþi nimic? Sigur cã nu poþi sã te laºi dominat de regrete, dar fiecare regret este o învãþãturã de minte, o lecþie care te ajutã sã nu mai comiþi greºeli altãdatã. Deci sigur cã regret atîtea, doar viaþa a fost atît de bunã cu mine ºi mi-a oferit atîtea... iar eu am dat cu piciorul în ele, ca un copil rãsfãþat... Dar nu e vorba de mine, ci de mentorul meu, Vadim. A avut Vadim regrete? Mai bine zis, a fost capabil sã regrete? Sigur, da! Am vãzut cu ochii mei asta la funeraliile preatînãr dispãrutului Vlad Hogea, pe care Vadim îl pierduse, nu conteazã din a cui vinã, dar, Dumnezeule, cît suflet amar a vãrsat atunci! Cît regret în afecþiunea nespusã pe care i-o transmitea lui Vlad dincolo de marea tãcere... Sau cît regret era în ochii lui cînd (îmi) povestea de cei cu care împãrþise graþiile muzelor, oameni cu care nu doar se certase, dar cu care avusese clipe în care nu vorbise. Or, asta îl durea cu adevãrat pe Vadim – despãrþirea. Da, Vadim cel pe care mulþi îl ºtiau greu accesibil în biroul sãu plin de cãrþi dorea lumea, dorea mulþi oameni cãrora sã le vorbeascã... Sigur, de multe ori rîdeam sau ne enervam – nu ne lasã sã vorbim ºi noi, vorbeºte numai el – dar adevãrul, vãzut acum, e cã am rãmas cu vorbele lui, în timp ce pe ale noastre... le-am uitat! Asta pentru cã Vadim chiar avea ce spune... Nici nu mi-am dat seama ºi am depãnat amintiri – de fapt, nu amintiri, ci secvenþe rãmase în subconºtient, sau, mai bine zis, subrutine din modul meu actual de a gîndi, ba poate chiar ºi de a simþi. În fapt, sîntem ceea ce învãþãm, ceea ce citim, ceea ce ne impresioneazã, ceea ce rãmîne acolo, în eul nostru profund. Revin în prezent, spuneam cã vãd o lume fãrã sens. Da, este un deºert din care reperele au dispãrut, deci ce ºansã ai? Sã devii ºi tu nisip! Vezi un munte; ce vrei sã faci? Sã te urci în vîrf, sã fii ºi tu un vîrf, mãcar pentru o clipã! Aºa ºi cu oamenii – sînt cei care te îndeamnã, prin felul lor de a fi, sã devii munte, alþii, cum sînt deºerticele personaje de azi... te îmbie sã devii praf! Obiºnuiesc sã dau exemple, sã pomenesc nume; sincer, nu îmi mai vine, nu mai sînt proprii, acum parcã sînt toate... comune. Oare cum ar fi descris Vadim scena urmãtoare, vãzutã de mine acum cîteva zile: ieºind din clãdirea Guvernului, ministrul de Interne i-a fãcut semn ºoferului cã merge cu maºina premierului la ºedinþa CSAT; cu alte cuvinte, secretara ºcolii din Videle se ducea împreunã cu profesoara de tehnologie de la liceul din aceeaºi localitate pentru a se întîlni cu profesoraºul de fizicã de la liceul din Sibiu, ajuns preºedinte, cu bibliotecarul din Caracal, ajuns ministru al Apãrãrii, cu ingineraºul din Bacãu, ajuns ºef al spionajului, ºi cu tînãrul cu pregãtire greu definitã, ajuns director al SRI! Da, e vorba de ºedinþa Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii! Adicã locul unde se iau deciziile ultime pentru þara care, pe vremea maturizãrii lui Vadim, aducea pacea în Orientul mijlociu, se opunea intervenþiei militare a Uniunii Sovietice, fãcea legãturi între ruºi ºi chinezi, între americani ºi Orient, þara pentru care la Casa Albã era întins covorul roºu, iar la Moscova, conducãtorul României tînãrului poet ºi jurnalist Vadim Tudor, Ceauºescu, îi numea pe sovietici „imperialiºti”! Apoi, în epoca în care nulitãþile au început sã fie ridicate, precum praful de copita mãgarului, Vadim a fost acuzat cã îi dedicase versuri acelui Nicolae Ceauºescu! Ei bine, apropo de tema anterioarã, sînt convins cã Vadim a regretat cã nu i-a dedicat mai multe creaþii marelui conducãtor. Cum sînt convins cã, dacã mai avem o ºansã, atunci aceea este sã privim înainte cu încrederea cã, înapoia noastrã, nu e o gaurã neagrã, aºa cum vor unii sã credem, ci o istorie recentã, cu fapte mãreþe – o cale de urmat, nu de uitat! Apropo... Înainte sã mã apuc sã scriu acest articol, tocmai încheiasem o ºtire despre un derbedeu ajuns ºef al statului român, care i-a insultat pe Vadim, pe Ceauºescu, a hrãnit o liotã de nemernici pentru a condamna cea mai plinã de realizãri epocã a istoriei noastre; nemernicul acela, deci, îl înjura ca pe maidan pe un ministru, om bãtrîn, întîmplãtor singurul care chiar se bate pentru domeniul sãu, agricultura. Vai, cîtã silã mi-era - ºi chiar atunci Carmen Ionicã m-a sunat cerîndu-mi duios - aºa cum numai un secretar general de redacþie ºtie sã o facã întru disperarea redactorului - sã scriu un articol puþin mai lung, pentru cã... raþiuni redacþionale! Aºa cã îi mulþumesc pe aceastã cale cã m-a transpus în lumea Tribunului ºi am putut descãrca un sãculeþ cu sentimente întru aducerea aminte a celui care, pentru mine, ca ºi pentru voi, stimaþi cititori, este o parte importantã a destinului. Închei aducînd omagiul anual Tribunului - ºi mulþumind, sînt sigur cã ºi în numele sãu, Lidioarei, cum cu atîta drag îi spunea Vadim demnei sale fiice, pentru efortul minunat pe care îl face pentru a duce mai departe aceastã moºtenire - materialã ºi spiritualã, totodatã – care este revista „România Mare”! Nu vei fi niciodatã singur, pe nici un tãrîm, Corneliu Vadim Tudor!

Trei ani de pribegie Plecat din Egipt, poporul ales de Dumnezeu a petrecut 40 de ani prin deºert pînã cînd a reuºit sã-ºi gãseascã drumul în istorie. Noi, românii, la mii de ani distanþã, ne-am pierdut busola timpului, a speranþei, dar ºi a reperelor de care noi, ca naþiune, avem atît de multã nevoie. Nu reuºim încã sã învãþãm de la cei care au traversat deºertul ani ºi ani, atît la propriu, cît ºi la figurat, ca singurã ºansã a unei naþiuni sã se menþinã puternicã în istorie fiind unitatea între cei care o alcãtuiesc. Numai aºa putem merge mai departe în istorie, ca stat, ca neam, ca naþiune. Din pãcate, însã, privim foarte puþin acolo unde alþii au reuºit ºi ne negãm valorile autentice, fie cã sînt ele tradiþii, fie cã sînt oameni. Au trecut trei ani de cînd plecarea dintre noi a celui care a fost Corneliu Vadim Tudor este resimþitã tot mai acut de cei mai mulþi dintre noi. Un om mãreþ, un om puternic. Un erou cãzut prea devreme la datorie, un geniu neînþeles, un scriitor, un poet ºi un tatã extraordinar. De zeci ºi poate sute de ori s-a ridicat ºi, rãspicat, a încercat sã ne trezeascã, pe noi, ca neam, pe noi, ca indivizi, iar þara l-a negat, prietenii l-au trãdat, împinºi în faþã de dorinþa de avuþie, pentru cã nu sufereau ei de dorul þãrii. Celor care l-au cunoscut doar prin prisma imaginii pe care mass-media a scos-o în evidenþã, le pot spune cã au pierdut enorm dacã nu au reuºit sã înþeleagã suferinþa acestui om, singur în tot ceea ce fãcea, atunci cînd se vedea din ce în ce mai hulit, mai pãrãsit ºi minþit de cei care, tereotic, îi erau colegi. Mult s-a povestit despre el ºi încã mult se va mai spune. Dar el, în ciuda muncii sale, a refuzat mereu sã fie politician de conjuncturã. A refuzat sã se amestece cu cei cãrora nu þara le era mumã, ci banii. A refuzat sã participe la jaful acestei naþii, material, cultural, spiritual, ºi de la înãlþimea valorii sale a încercat sã trezeascã un neam, o þarã, de la an la an mai adormitã. Despre Vadim se vorbeºte la fel de mult ca ºi atunci cînd trãia. De la an la an, vorbele sale se adeveresc, de la an la an prezicerile lui se aºtern la picioarele celor care sînt incapabili acum sã mai reacþioneze. Odatã cu el, pentru mulþi români, a plecat ºi speranþa cã aceastã þarã are sã fie vreodatã liberã, prosperã ºi înþeleaptã. Pe mãsurã ce clãdirile de sticlã se înalþã spre cer, ca un semn al bogãþiei, speranþa românilor cã le va fi mai bine scade din ce în ce mai mult. Fãrã un reper precum mãreþia Tribunului, românii mãrºãluiesc virtual pe un deºert al deznãdejdii, privind din cînd în cînd la circul pe care cei care l-au trãdat îl fac ori de cîte ori au ocazia. Pe zi ce trece mai rãi, mai furioºi, aceºti români privesc spre ceea ce a spus Vadim ºi sînt convinºi cã a fost singurul politician postdecembrist care a avut curajul sã lupte pentru România. Curaj care, într-un final, i-a fost fatal. Sînt trei ani de cînd el, Vadim Tudor, cel numit Tribunul, a plecat dintre noi. Din fericire, însã, a avut grijã, iar ceea ce el a prezis s-a îndeplinit parþial, ºi anume cã dragostea lui necondiþionatã pentru români i-a adus nemurirea în conºtiinþa acestui neam, ºi aºa cum mereu se întîmplã, mai devreme sau mai tîrziu, numele lui va fi scris cu majuscule în cartea de istorie a acestei naþiuni.

DAN ALEXANDRU TANO


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 14 septembrie 2018

In memoriam Corneliu Vadim Tudor Corneliu Vadim Tudor, Tribunul românilor în faþa ºacalilor Motto: „Am fost farul cãlãuzitor, pe o mare în permanentã furtunã. Mulþumesc lui Dumnezeu cã mi-a dat putere sã þin sus drapelul deºteptãrii naþionale...”. (Corneliu Vadim Tudor - „Îngerul Rãnit”) Trecînd pe Strada General Doctor Mihai Butoianu, îi arãt unui prieten o casã care, la prima vedere, putea fi una ca oricare alta din cartierul Cotroceni, dar pe acea clãdire era amplasatã o plachetã de marmurã care indica persoana care a locuit acolo. - Aici a stat Vadim Tudor. - Serios?! Trecem de poarta casei ºi vãd cã în faþa ei, þintuitã cu ochii mari la mine, stãtea Eugenia Vadim Tudor, fata cea micã a Tribunului, uitîndu-se suspicioasã la noi. O observ cu coada ochiului ºi-mi continui drumul. Dupã ce ies de pe stradã, îi spun amicului meu: - Ai vãzut-o pe tipa din faþa casei lui Vadim? - Da, ce-i cu ea? - E fiica lui cea micã, Eugenia. - Se uita cam suspicios la noi. - Are ºi de ce... Eugenia Vadim Tudor a avut tot dreptul sã se uite suspicios la doi tipi care treceau pe stradã ºi arãtau cu degetul spunînd „uite, acolo a locuit ãla”. Din pãcate, la 14 septembrie se împlinesc 3 ani de cînd ultimul politician în adevãratul sens al cuvîntului a plecat dintre noi. Corneliu Vadim Tudor nu este amintit prea des, ºi în majoritatea cazurilor, cînd este amintit, este luat în derîdere (ºi cînd cineva aduce vorba de Tribun nu ºtii dacã vrea sã-l laude sau sã-l batjocoreascã, tocmai de aceea faptul cã Eugenia se uita miratã ºi totodatã suspicioasã la noi a fost perfect justificabil). Din pãcate, acei oameni care-l iau în derîdere pe Vadim îºi bat joc de un om cãruia toþi românii ar trebui sã-i fie recunoscãtori, din mai multe motive. Motivul principal ar fi cã s-a opus mereu autonomiei ungurilor, ºi, de cînd cel supranumit „Tribunul” a pãrãsit arena de joc, ungurii fac ce vor ei. Alt motiv ar fi faptul cã, în calitate de vicepreºedinte al

Senatului, a fost activ implicat în integrarea României în Uniunea Europeanã, iar avantajul cã putem sã ne plimbãm cum vrem noi prin Europa se datoreazã ºi lui Vadim Tudor. Poate cã au fost oameni care nu au fost de acord cu doctrina ºi deciziile politice luate de Corneliu Vadim Tudor, dar sã nu uitãm cã a fost unul dintre cei mai mari scriitori contemporani, cu peste 30 de volume publicate. Dar în România faptul cã ai fost tradus în peste 10 limbi nu conta, de-aia toþi „oamenii de culturã” îºi permiteau sã se ia de Tribun ºi sã-i vorbeascã ca niºte inculþi (ce erau). Iar la umbra acestor scandaluri începute de niºte persoane care doreau atenþie s-a aflat ºi faptul foarte trist cã aproape niciodatã nu s-a menþionat cã preºedintele fondator al Partidului „România Mare” a fost: * Membru al Academiei de ªtiinþe din New York; * Membru al Academiei Mondiale Albert Schweitzer; * Membru al Academiei Papale Tiberiene din Roma; * Bursier al Premiului Internaþional Herder, Universitatea Viena (1978-1979); * Doctor în Istorie, Universitatea Craiova (2003). Bineînþeles cã Vadim, spre deosebire de plagiatorii de serviciu care se urcã pe gard ºi þipã cã ei au doctorate ºi cã le ºtiu pe toate, a preferat, prin modul lui discret de a fi, sã nu se laude în gura mare cã el este cine este, locul unde toate titlurile sînt menþionate fiind pe coperta cãrþii „Distihuri”, publicatã în 2006. Spre finalul vieþii sale, Tribunul a fost pãrãsit de majoritatea colaboratorilor lui, care atunci cînd el nu a mai avut ce sã le ofere au încercat sã-i ia tot, ºi bineînþeles cã nu au reuºit. Corneliu Vadim Tudor s-a stins în data de 14 septembrie 2015, la orele 18,30, în ochii unui popor cãruia nu-i venea sã creadã cã ultimul lui stîlp de susþinere se prãbuºeºte. Tribunul a plecat lãsînd în urma sa o carierã de politician, de scriitor, ºi, în primul rînd, de om. NICOLAE M. COTRUÞ

P.S.: Acþiunea prezentatã mai sus nu este fictivã.

Pentru toþi cei care l-au iubit pe Corneliu Vadim Tudor, 14 septembrie e zi de doliu Cu adîncã durere în suflet, asistãm la împlinirea a 3 ani de cînd ne-a pãrãsit inegalabilul om de culturã, mare patriot de neam ºi þarã, fondatorul Partidului România Mare, regretatul Corneliu Vadim Tudor. O rugãciune, o lumînare ºi o floare pe tristul sãu mormînt. Nu te vom uita niciodatã ºi vom duce mai departe sloganul „SUS PATRIA, JOS MAFIA!”. Un prinos de recunoºtinþã, demn de cinstirea eternã!

Dumnezeu sã-i odihneascã sufletul zbuciumat, pus în slujba þãrii ºi a neamului românesc. Dormi în pace! Þara ar fi avut nevoie de tine! Pe toþi cei care l-aþi trãdat pe Vadim ºi cele mai frumoase cuvinte, România Mare, n-o sã vã ierte Dumnezeu nici în mormînt. MANONALITA-RADIANA NEAMÞU, preºedintele Filialei PRM Arad

Fraþilor, nu vã lãsaþi!

publicitate ºi, mai ales, nu costã nimic: la oraº, sã nu ne facem viaþa un iad poluat ºi murdar, iar la þarã sã nu lãsãm pãmîntul de izbeliºte, ca sã plecãm ºi sã murim stupid, aiurea, prin lume, în accidente sau cutremure… Cît despre manipulare, pe ºleau prostire, despre furtul care nu e chiar furt, minciuna care nu e chiar minciunã, ce sã mai zicem?! Pentru cã aici am ajuns ºi, cu siguranþã, mai jos nu existã. Aºadar, trebuie sã ne (re)venim în fire! Aceste zile, toxice pentru þarã, triste, iarãºi, pentru noi, membrii ºi simpatizanþii Partidului România Mare, poartã, cumva, înþelepciunea ºi, mai ales, curajul pe care Vadim Tudor le-a probat de atîtea ori. Avînd certitudinea cã sufletele Marilor Români se întîlnesc ºi se contopesc undeva, închei îndemnul lui Ilie Lazãr, nãscut în Maramureº, þara copilãriei mele: Nu vã lãsaþi, fraþilor! Prof. CODINA PLATON

De-acum, trãim în al treilea septembrie cînd îl readucem în cugetul ºi în simþirea noastrã pe Corneliu Vadim Tudor. Pentru cã de bine ºi… de rãu, s-a rostit cam tot, eu am ales, aici ºi acum, sã adun de pe drumul Timpului, din colbul Istoriei, acele fãrîme de amintire care aºteaptã o nouã alcãtuire. ªtiu cã sunã patetic, incorect politic ºi nici „trendy“ nu e, cînd, echilibrat ºi înþelept, îþi iubeºti Patria, iar noi avem ce iubi. Dar avem ºi egoism, fricã, laºitate ºi calculãm mereu în loc sã ne avîntãm, deºi, dacã am calcula bine, ne-am da seama cã e mai sãnãtos sã nu-þi fie fricã, sã ai idealuri mai mari decît: un job (ce cuvînt urît!), una, douã, trei maºini; una, douã case; o insulã… Mai devreme sau mai tîrziu, ºi descurcãreala se dovedeºte a fi toxicã ºi aproape imposibil de neutralizat. Un „medicament“ existã, dar nu i se face

La ceas de searã... plec!

Far al culturii româneºti moderne Ai fost mai mult ca o Enciclopedie… Ai prorocit destinul României eterne Rãmîne-vei de-a pururi ºi-n istorie!

Se duc Titanii, unul cîte unul, Îi cheamã Zeus, în Olimp, sã dea raport Aºa plecat-a-n liniºte Tribunul, Fãrã sã zicã: „Vai, nu mai suport!“ A îndurat, cu stoicism, de toate cele… ªi nu s-a plîns nicicînd cã-i este greu, I-au fost în viaþã-alãturi numai ele… ªi i-au jurat solemn: „Aºa va fi mereu!“ Nu vom lãsa tot vraiºte: nici casa, dar nici cîinii… I-om ajuta-nainte chiar ºi pe cei sãrmani, Se bucurã-adversarii, dar poate ºi strãinii… Cãci s-au pretins prieteni, dar nu-s decît duºmani. S-a hotãrît sã plece, în scurt, aºa, deodat’… S-a dus la Cer ºi fi-va acolo-n eternitate N-avu timp de nimic, nici mãcar de un oftat A mers uºor ºi tainic, dar plin de demnitate! …„M-aºteaptã cei de-acolo, departe-n Univers… Mã cheamã ºi Nichita, mi-e dor de Avrãmuþ… Mai scriu o carte-acolo, poate chiar un vers… Dar nu merg cu-o rachetã, ci doar cu un cãluþ. Am treabã ºi dincolo: Nu vreau sã mor bãtrîn! Pe Terra noastrã plinã de venin… Poate mai au nevoie ºi-acolo de-un Tribun! Vin iute ºi degrabã. Aºteaptã-mã, Adrian!“ Cu „Tricoloru“-n frunte ºi „România Mare“ A vrut sã vadã þara în vechile-i hotare. El a avut credinþã ºi n-a fost un ateu, Iubind mereu poporul, dar ºi pe Dumnezeu! Ai fost ºi vei rãmîne un mare patriot Cu spirit de dreptate ºi dragoste de neam Nu þi-a plãcut nimic din tot ce-i „fanariot“ Luptat-ai cu-ndîrjire, n-avuseºi de nimeni team’! O, Doamne, mai dã-i juma’ de orã, pîn’ la ºapte Meritã, cãci pe pãmînt a fost un semizeu Cã-i tare dor de o cafea cu lapte… Dar, de data asta, sã o bea cu Dumnezeu! Te-au rãstignit de viu pe acea cruce-a durerii… Oricum, faþã de ei eºti cu mult mai presus! La tine vin ºi-acum românii, mii, puzderii… Dar tu te duci la ceruri! Te-aºteaptã ºi Iisus! Te plînge toatã România Mare ªi Basarabia, cu tot ce are mai scump Cetãþile lui ªtefan, din Hotin, pînã la mare… Iar miile de oameni – aplauze ºi plînsete irump! Ing. PAUL TÃNASE, Galaþi, 16 septembrie 2015

Au trecut trei ani… Au trecut trei ani, „Ca nori lungi pe ºesuri“ (vorba lui Eminescu!), de cînd ne-a pãrãsit Corneliu Vadim Tudor, bãrbat frumos, puternic ºi deºtept, de nu avea egal (poate, cumva, N. Iorga). Nu mai vorbim de puterea de muncã, de sufletul bun ºi curat, mila creºtineascã de care dãdea dovadã faþã de toate fiinþele lui Dumnezeu, înaltul lui patriotism ºi dragoste de þarã. Pe scurt, am pierdut un om cum nu se va mai naºte prea curînd. Dar, ºi un om pe care noi, cei din generaþia lui, nu l-am înþeles ºi nu l-am meritat. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace! ªERBAN IANCU, pensionar


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 14 septembrie 2018

In memoriam Corneliu Vadim Tudor Dor de poeþi Dincolo de poezie, care pentru Adrian Pãunescu ºi Corneliu Vadim Tudor constituie însuºi sensul vieþii lor, cei doi poeþi ºi-au mãrturisit de multã vreme propriile convingeri morale ºi politice, acea profesiune de credinþã la care n-au renunþat niciodatã în favoarea vreunei alte orientãri doctrinare. Asemenea celebrului orator, scriitor ºi om politic latin, Cicero, care pleda în Senat pentru mãreþia Romei antice, pentru afirmarea în lume a Imperiului Roman, Adrian Pãunescu se implica trup ºi suflet, dupã abolirea totalitarismului, în problemele înþelegerii între oameni, ale democratizãrii þãrii, ale noului nostru destin. În fruntea Partidului România Mare, adept statornic al naþionalismului luminat, acea doctrinã despre care marele Nicolae Iorga spunea cã reprezintã esenþa dezvoltãrii politice ºi sociale a poporului român, Corneliu Vadim Tudor ºi-a dedicat viaþa extra-liricã luptei necurmate pentru apãrarea interesului general al þãrii, pentru afirmarea României ca stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibil. Au rãmas memorabile discursurile rostite de Adrian Pãunescu ºi Corneliu Vadim Tudor de la tribuna forului legislativ, în cadrul cãrora cei doi poeþi–senatori abordau probleme capitale legate de tranziþie, de instaurarea economiei de piaþã, de redresarea economico-socialã a þãrii, amintind de atmosfera politicã de la începutul Secolului XX ºi de marii oameni politici ºi oratori ai vremii, ca Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Take Ionescu ºi atîtea alte personalitãþi. Dupã un vechi ºi absurd obicei politic dîmboviþean, mulþi parlamentari ignorau cu ani în urmã (din pãcate o fac ºi astãzi) apelurile chestorilor, prin care erau invitaþi ca, dupã pauzã, sã-ºi reia locurile în sãlile de ºedinþã. Mulþi deputaþi ºi senatori rãmîneau, însã, mai departe ancoraþi, pe holuri, în discuþii sterile. De cele mai multe ori, dezbaterile se reluau, atît la Camera Deputaþilor, cît ºi la Senat, fãrã cvorum. Dar, cînd se anunþa cã la microfon urmeazã Pãunescu sau Vadim, holurile rãmîneau pustii, toþi parlamentarii, dar absolut toþi, se grãbeau sã-ºi ocupe locurile în salã pentru a nu scãpa nimic din bogãþia de idei ºi farmecul intervenþiilor rostite de cei doi mari români, mari oratori ai zilelor noastre. În cadrul dezbaterilor pe marginea unei Moþiuni de cenzurã împotriva Guvernului, bunãoarã, cei doi senatori, prin intervenþiile lor fulminante, au reuºit sã þinã piept întregii opoziþii ºi, drept urmare, sã salveze Guvernul de la dizolvare. Ba, uneori, senatorii sau deputaþii se fereau sã vorbeascã dupã Vadim sau Pãunescu, pentru simplul motiv cã discursul lor nu se ridica la nivelul poeþilor. Astãzi, nici în Senat ºi nici în Camera Deputaþilor nu se mai rostesc, nu se mai aud discursuri parlamentare fulminante. Acum, parlamentarii Puterii ºi ai Opoziþiei îºi aruncã unii altora acuze, insulte ºi chiar jigniri. A dispãrut pentru totdeauna discursul înflãcãrat al lui Adrian Pãunescu, iar de cîþiva ani redutabilul orator ºi om politic Corneliu Vadim Tudor nu mai are loc de alþii în marele for legislativ al þãrii. Unii prieteni erau de pãrere cã, dacã Pãunescu ºi Vadim s-ar fi retras din viaþa politicã, literatura noastrã ar fi avut mult de cîºtigat. Ne este greu sã subscriem unei asemenea ipoteze. Ceea ce

vedem, ceea ce simþim este faptul cã, de cîþiva ani, de cînd Pãunescu ºi Vadim absenteazã din Parlament, viaþa noastrã politicã este anostã, ineficientã ºi, mai ales, costisitoare. De cîþiva ani ne este dor de Vadim, de glasul poetului, pamfletarului, oratorului ºi omului politic rãsunînd în incinta marelui Palat al Parlamentului. Dar discursul lui, tãios sau liric, dar totdeauna impunãtor, este astãzi aplaudat în Parlamentul European de la Bruxelles ºi nu în forul nostru legislativ de la Bucureºti. Numai noi, românii, avem darul acesta unic de a ne da cu stîngul în dreptul (sau viceversa), adicã sã ne autocotonogim. Ne este tare dor de Adrian Pãunescu, aºa cum lui îi era dor sã se scufunde în miresmele, în culorile ºi în bogãþia toamnei, dupã cum ne mãrturisea în stihuri fermecãtoare: „Cînd e toamnã ºi copacii nu mai au nimic de spus,/ªi cînd boabele de struguri dinãuntrul viei sar/...Cheamã-mã cît nu e iarnã, dintre toþi duºmanii mei.../Sã vorbim de una-alta, de noroc ºi nenoroc/ªi sã pierdem la al vieþii repetat ºi trist pariu/Cheamã-mã cît mai e toamnã, cheamã-mã cît mai sînt viu...”.

* * * Cînd a apãrut acest articol în „Flacãra lui Adrian Pãunescu“, Corneliu Vadim Tudor m-a rugat sã-i transmit ºi lui însemnarea de faþã pentru a o publica în revista „România Mare“. Urma sã-i îndeplinesc cererea. A venit însã incredibila veste care anunþa moartea poetului. Am vorbit cu Vadim la telefon sãptãmîna dinaintea morþii, cînd mi se plîngea cã o duce tot mai greu din cauza datoriilor acumulate privind cheltuielile de întreþinere la sediul partidului. Urma sã ne mai auzim sãptãmîna imediat urmãtoare. Pe Corneliu Vadim Tudor îl cunosc încã de la începutul anilor ’70, o datã cu intrarea noastrã în presa scrisã: eu la „Scânteia tineretului“, iar el la „România liberã“. Prietenia dintre noi s-a legat ºi statornicit de-a lungul anilor ’80, perioadã în care am fost colegi de redacþie la Agenþia Naþionalã de Presã Agerpres. Aici, în „hala” de ºtiri interne, ne vedeam, zilnic, colegi cu nume de referinþã în presa de agenþie precum Goe Iliescu, Iosif Socaciu, Nicolae Dãscãlescu, Mircea Bumbac, Constantin Marinescu, Gheorghe Preda, Oprea Fãtu, Anghel Mârºolea, Gheorghe Ieva, Ion Agapi, Nicolae Cristea, Gheorghe Anghel, Victor Ghircoiaº, Gheorghe Secuiu, Petre Uilãcan, Gheorghe Cãlin, Ricã Ionescu, Gheorghe Sprinþãroiu, dar ºi Coralia Popescu, Maria Schifirneþ, Ana Stamate º.a. Dimineaþa, de cum intra în „halã”, Corneliu Vadim Tudor ni se adresa cu „Salut, popor”, iar apoi întreba de cei absenþi. Aºa se face cã, într-o bunã zi, nu-l observã pe febleþea sa, Goe Iliescu, ziaristul care a lucrat în presã ºi între cele douã rãzboaie mondiale. Îi spun cã nea Goe este internat în spital. La cele auzite, Corneliu Vadim Tudor a alertat cadrele medicale din ministerul de resort pînã a dat de colegul nostru. În douã, trei zile Goe Iliescu a fost pus pe picioare, reluîndu-ºi activitatea. Acesta era Corneliu Vadim Tudor, un foarte bun coleg, un om cu suflet generos, un mare patriot, un român adevãrat. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace! OVIDIU MARIAN, 5 septembrie 2018

Cãtre transilvani. Septembrie trist... Doar tu mai rãmãseºi, cu greu, Tribune, Sã duci o cruce sfîntã, grea, de Neam, Cu tine mai eram, ºi mai aveam un Nume, Noi nu eram o frunzã smulsã de pe ram… La noi au fost puþini, cîþiva, Tribunii Ce-au dat cu trãdãtorii de pãmînt. Ei, trãdãtorii, simt ºi tremurã, nebunii, În veci nu vor scãpa, nici în mormînt! De-acum vei merge des la Þebea, Vei hodini îndelung lîngã Gorun, La masã vei închina cu Plebea, Vei sta la tainã cu cel Dintîi Tribun. La Centenar au vrut o Þarã fãrã tine, O Þarã vãduvitã de marii bravi români,

O, transilvani! Sã nu uitaþi aºa ruºine, Vom fi acolo mulþi, neînfricaþi ºi buni!

In memoriam

Vieru, Pãunescu ºi Vadim Plecaþi pe-al veºniciei drum Chiar dacã rãii îi înjurã Ei au lãsat zestre-n culturã. Iubitori de Eminescu, Pe care l-au venerat Au plecat ºi ei la stele Alãturi de Împãrat

Capodoperele lor În sufletul tuturor: „Casa pãrinteascã nu se vinde“ „Mulþumesc, iubitã mamã“ „Rugã pentru pãrinþi“ Ne îndeamnã ºi ne cheamã Ca niºte glasuri de sfinþi. Au plecat îndureraþi: „Sîntem despãrþiþi de fraþi“, Basarabia o floare Ruptã dintr-o Românie Mare. Acum þara-i mai sãracã, Românii au învãþat sã tacã În locul lor ca patrioþi, Rãsar atîþia patri-hoþi. Ei n-au murit, ei sînt nemuritori Prin verbul cu care ne-au vrãjit Ca însetaþi ºi buni cugetãtori Sã vadã visul þãrii împlinit. S-au dus titani contemporani ªi lipsa lor e resimþitã Cã fãceau parte din elitã De nimeni n-a fost ocrotitã. Se simte lipsa lor în Parlament, Se simte lipsa lor ºi în culturã, Patriotismul nu mai e prezent Fãrã a lor nobilã trãsãturã. Sã facem noi ce ºi-au dorit poeþii, Cã visul lor e visul naþiunii, Cã au visat ca ºi profeþii Iar faptele-s urmare a raþiunii. În cãrþile de cãpãtîi Sã fie ei trecuþi întîi Nu alþii, trãdãtori de þarã Care ne fac azi de ocarã.

Nu înþeleg gheboºii, veneticii, hoþii, pierde-varã, Cã-ntru Hristos cu Horea, Iancu, Adrian, Vadim, Pentru aceastã sfîntã, dreaptã, dodoloaþã Þarã, Ne naºtem, trãim, luptãm, iubim, dar ºi murim!

ªi sã-i redãm eternitãþii Creºtini ai þãrii devotaþi Cã ne-au lãsat scumpe creaþii Mîndrie mare acestei naþii

Noi sîntem neam din ªimon, de la Bran, Avem acolo pe bunii moþi, moºi ºi strãmoºi, Sînt grãnicerii-cãlãuzã Iosif ºi Avram, Coborîtori din dacii liberi vrednici ºi coloºi.

Sã umplem þara de statui Cu aceºti lideri literari Sã-i aºezãm pe fruntea þãrii Lîngã poeþii cei mai mari.

De-acum, atît cît Dumnezeu va vrea, Aprinde-voi acolo o candelã de suflet, În poarta Branului unde îþi este inima, La crucea de român, de grai, de umblet.

Se cern valorile spre cer Dar amintirile nu pier La flacãra eternitãþii Sã-i venerãm ca slujitori ai Cetãþii. ALEXANDRU DUMITRU, Buftea

CONSTANTIN GHEORGHE POÞINCU, Bran


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 14 septembrie 2018

In memoriam Corneliu Vadim Tudor Mi-e dor de Vadim! Scriu, din nou, revistei mele dragi, „România Mare”, cu ochii în lacrimi ºi cu o durere mare în suflet, ºi spun din nou: „Mi-e dor de Vadim!”. Se împlinesc trei ani de la trecerea în veºnicie a celui care a fost un mare patriot român, om de culturã, drept ºi cinstit, cu credinþã în bunul Dumnezeu, vrednicul de pomenire, Corneliu Vadim Tudor. A fost speranþa românilor necãjiþi, batjocoriþi ºi umiliþi, a fost apãrãtorul românilor adevãraþi. Astãzi, mulþi români îl pomenesc, îl regretã ºi îl poartã în sufletele lor. Trei ani fãrã Vadim, o pierdere mare pentru români, bucurie pentru trãdãtorii ºi vînzãtorii de þarã. Se simte lipsa lui! Pînã în prezent, nimeni nu l-a putut înlocui, nici în Parlament, nici în Partidul România Mare. Am mai spus-o ºi o repet din nou: un OM ca Vadim este imposibil de depãºit ºi greu de egalat. Timpul a demonstrat acest lucru. El a fost mentorul meu ºi al multor români adevãraþi. De la el am învãþat sã-mi iubesc þara, sã iubesc oamenii, sã fiu drept ºi cinstit, sã am credinþã în bunul Dumnezeu, sã respect cele zece porunci biblice care astãzi sînt cãlcate în picioare, mai ales de majoritatea politicienilor. Dar cîte nu am învãþat de la el în cei peste 23 de ani petrecuþi în Partidul România Mare… Eram atît de mîndru ºi de fericit cînd aveam ocazia sã stau lîngã el… În septembrie 2015, tot lîngã el mã aflam, dar, de data asta, eram trist, cu ochii în lacrimi. Nu-mi venea sã cred atunci, fiind în Sfînta Bisericã, alãturi de sicriul lui, cã un om ca el, atît de puternic, atît de frumos, nu va mai fi printre noi. De la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou am plecat spre Cimitirul Ghencea civil, unde m-am despãrþit de el pentru totdeauna. Vadim va rãmîne mereu în sufletul meu, în amintirea mea ºi nu îl voi uita niciodatã! În septembrie 2016, am participat, din nou, la pomenirea lui. Am fost la mormîntul plin de flori ºi de lumînãri, dovadã cã toþi cei care l-au iubit nu-l pot uita. Au trecut trei ani de zile pentru mine, dar, mai ales, pentru familie, trei ani de lacrimi, durere ºi dor. În camera mea, printre cîteva icoane, se aflã ºi o fotografie mare cu Vadim. În fiecare searã ºi în fiecare dimineaþã mã rog pentru sufletul lui, ca Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã în pace! O spun cu mîna pe inimã! Am numai amintiri frumoase din anii petrecuþi alãturi de el, dar vreau sã povestesc doar una dintre ele. Anul 2014. Vadim vine la Suceava cu o echipã din conducerea PRM, de la centru. Este întîmpinat de fiica

mea, cu pîine ºi cu sare, în faþa Casei de Culturã. Fiica mea, îmbrãcatã într-un costum popular bucovinean, a fost îmbrãþiºatã de el, în faþa sutelor de suceveni prezenþi acolo, care l-au aºteptat cu drag ºi nerãbdare. Dupã un discurs ce a primit ropote de aplauze din partea sucevenilor, strîngeri de mînã, fotografii, autografe, ne-am deplasat într-un loc unde era pregãtitã o masã pentru invitaþii de la centru. Printre aceºtia se afla ºi domnul Iovici, actualul preºedinte al PRM. La un moment dat, Vadim mã întreabã: „Mãi, Cerlincã, unde este fata ta, care m-a întîmpinat cu pîine ºi cu sare, îmbrãcatã atît de frumos?” Eu am rãspuns: „Domnule preºedinte, fiica mea are trei copilaºi, douã fetiþe gemene ºi un bãieþel. A plecat acasã, deoarece copiii sînt bolnavi, rãciþi ºi stau la pat, împreunã cu bunica lor”. În acel moment, a pus mîna pe telefon, a vorbit cu cineva la Bucureºti, apoi l-am auzit vorbind cu directorul Spitalului din Suceava. La cîteva minute dupã acele apeluri, o ambulanþã a ajuns la locuinþa fiicei mele, iar cei trei copilaºi au fost internaþi în spital. În acea searã, el era invitat la televiziunea din Suceava, Bucovina TV. Cineva din cei prezenþi la masã îi spune: „Domnule preºedinte, haideþi sã plecãm, în cîteva momente intraþi în emisiune la TV”. Nu pot uita nici astãzi rãspunsul pe care Vadim l-a dat atunci: „Nu plec la nici o emisiune pînã nu sînt sigur cã aceºti copilaºi sînt în siguranþã!” Acesta era adevãratul Vadim, nu cel denigrat de televiziunile mizerabile. Dupã aceastã întîmplare, la cîteva zile, primesc un telefon din partea lui. Mã întreabã: „Mãi, Cerlincã, ce fac copilaºii? Sînt bine?” Nu-mi gãseam cuvintele, de emoþie, de bucurie, dar, mai ales, impresionat de faptul cã nu a uitat ºi cã se interesa din nou de soarta copiilor. A ajutat foarte multã lume, oameni necãjiþi, oameni cu diferite probleme, cunoscuþi, necunoscuþi, parlamentari, membri PRM, preºedinþi de filiale, bolnavi, pensionari. Mulþi dintre ei nu l-au uitat, îl pomenesc ºi îl plîng ºi astãzi. Însã, o serie dintre ei l-au uitat, ºi-au bãtut joc de partidul ºi de familia lui. Ruºine sã le fie! Se împlinesc trei ani de la plecarea lui. Pentru mine, el este încã viu, el trãieºte! Îmi amintesc vorbele rostite la 28 noiembrie 2003: „Tot ce vã cer este ca, împreunã cu mine, sã aveþi încredere în Dumnezeu! Eu nu v-am minþit niciodatã, nu v-am trãdat. Eu cred în poporul român ca în lumina soarelui!”. Cu durere ºi lacrimi în ochi, VASILE CERLINCÃ Preºedintele Organizaþiei Municipale PRM Suceava

De ce-ai plecat?

Lumea e în perpetuã schimbare Bogaþii Europei, profitori, afaceriºti Se bucurã cînd România e condusã De oportuniºti veroºi ºi anarhiºti

Pentru noi istoria stagneazã Ignorãm eroii, nu-i cinstim ªi în timp ce lumea progreseazã Noi regresãm ºi nu ne revenim

Cînd domnii merg sã reprezinte þara Te-apucã sila ºi mînia Cînd vezi ce des pronunþã inºii UE ªi foarte rar, conjunctural, ºi România

Sînt indivizi de joasã speþã Care în folosul nu ºtiu cui Cu dalta-n mînã ºi ciocanul Cu zel turbat cioplesc statui

Vaporu-n care ne-am urcat Nu-i croazierã de plãceri Cu toate astea-n ceaþã navigãm În van ºi azimut spre nicãieri Deasupra þãrii ceru-i plumburiu Cu greu spre noi lumina mai strãbate Indiferenþi cu glia, de vrajbã suferim ªi ca pedeapsã asprã, multã nedreptate

La noi nemunca oboseºte E chiar generatoare de plictis ªi nu întîmplãtor unii aleºi ai noºtri Concedii petrec ca-n paradis Sîntem þara în care cetãþeanul E arestat fãrã motiv Iar Constituþia-i tratatã Ca manual alternativ Au fost ºi clipe de speranþã Cînd toþi românii laolaltã Uniþi în ideal ºi spirit Visam sã fim ce-am fost odatã

Împreunã cu familia la Baden Baden, la 10 decembrie 2013, pe cînd era parlamentar european.

Putem pleca într-o clipã Se poate întîmpla ca-ntr-o clipã sã plec de aici într-o lume mai bunã, îmi sîngereazã o aripã ºi mã topesc tãcerile de humã

Avem impresia cã sîntem mai puternici decît a fost vreodatã cineva, întîrziem sã devenim cucernici pînã ne cîntã-n ochi o cucuvea Vom dispãrea prin nopþile de fum ºi nimeni nu va ºti unde ne-am dus, ne amiroase orizontu-a scrum ºi ard cocorii noºtri în apus Nu preþuim supremul dar de a fi vii, de-a-nsufleþi ideea, putem pleca-într-o clipã-n avatar ºi nu va plînge-n pumni decît femeia

Au fost alegeri „libere“, spuneau Aranjate bine, cu temei Cu ºmecheri ce-au reglat maºinãria Sã scoatã rezultate cum vor ei

ADI SFINTEª Nu vã bucuraþi, nemernici Cãci prin viaþã sînteþi trecãtori Iar pentru noi, românii, veþi rãmîne Ale istoriei mocirle ºi scursori

Atunci Tribunul ºi Partidul România Mare Pe greii zilei i-au somat Sã aibã-n grijã România ªi sã se lase de furat

ªi viaþa asta relativã Are-un final ºi, ca atare, Pornim spre zãri necunoscute Unde nu-i dor, nici alinare

Gînd rãu i-au pus ºi trãdãtorii Microbi lîngã Tribun s-au infiltrat Iar dupã ce-au produs nemernicia Cu josnicie l-au trãdat

Tribunul nu-l cãutaþi în stele El pe pãmînt neîntrupat Se plimbã ca o umbrã Dîndu-ne semnale ne-ncetat

Vã-ntreb acum, veleitari bezmetici Lipsiþi de cutezanþã, fãrã þel Acum, cînd þara e-n ruinã, dezbinatã Vã e mai bine fãrã el?

Ne rugãm la bunul Dumnezeu Sã pogoare ºi spre noi Pronia ªi din corola ce graviteazã bolta O stea sã lumineze România

Femeie sortitã sã dai viaþã Pãstreazã-þi fãtul pentru cã nu ºtim Cel ce se zbate-n pîntec sã se nascã Nu-i un Bãlcescu, Iancu sau Vadim

Deºi te-ai dus ºi locul tãu Rãmîne-va în veci neocupat Eu te întreb forþînd destinul: De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?! Maior (r) ªTEFAN CHIRIÞÃ, Tîrgu Mureº


Centenarul Marii Uniri – Preliminarii la Marea Unire (4) Epoca de dupã Mihai Viteazul, în toate cele trei vii, cãpeteniile noastre zic, atît cele bisericeºti, pînã lupta pentru unirea politicã ºi statalã ale celor trei Þãri Þãri Româneºti, a fost marcatã de o sumã de eveni- cînd sã-i suferim a ne suge sîngele din noi! Pînã cînd Româneºti – anul revoluþionar 1848. Era ºi timpul unei astfel de acþiuni de anvergurã mente ºi acþiuni, fiecare prezentînd particularitãþile sã le fim robi?” Pentru consolidarea acestei posibilitãþi, iatã cîteva naþionalã întrucît marile puteri aºteptau cu ghearele locului de desfãºurare, precum ºi ale elementelor parmostre din acea perioadã, atît în întinse momentul cînd sã apuce Principatele Române, ticipante. Totuºi, la o analizã atenTransilvania, cît ºi în Moldova: La sã le sfîºie. Iatã, în acest sens, modul în care se matetã a perioadei cuprinse între Unirea 17 februarie 1821, consulul rializa pofta de la rãsãrit asupra Principatelor: „Toatã lui Mihai Viteazul ºi Revoluþia de Austriei la Bucureºti, Fr. întinderea dintre Prut, Dunãre ºi lanþul Munþilor la 1848, din Þãrile Române, fapte Fleischhackl Hakenau, raporta Carpaþi, ocupatã de Principate, cuprinde pãmîntul cel ºi documente atestã o continuitate cancelarului Metternich, printre mai fertil, brãzdat de diverse rîuri flotabile care se evidentã a eforturilor – militare, altele: „În ce mã priveºte, eu varsã”. Apoi, fãcînd, pur ºi simplu, o pledoarie pentru diplomatice, religioase ºi econoaºtept liniºtit ºi neclintit pericolul încorporarea Principatelor Române în þara sa, autorul mice – de pãstrare a legãturilor care se apropie ºi nu-mi voi pãrãsi de mai sus, continuã: „Nu mã voi referi aici la avantaîntre cele trei þãri surori, cu tenîn nici un caz postul, orice s-ar jul graniþei noi, formatã de Dunãre ºi Munþii Carpaþi, dinþa de a aborda noi forme de întîmpla. Numai cã, în aceste nu voi lãmuri folosul dat de posibilitatea ca în timp de colaborare, ºi, de multe ori, cu împrejurãri, nu-mi pot ascunde rãzboi sã se organizeze aprovizionarea armatei într-o declaraþii oficiale de unire. îngrijorarea întemeiatã, anume cã þarã îmbelºugatã, în locul stepelor actuale din Dupã 1600 atît de vizibilã a fost spiritul de libertate ºi nesupunere, Basarabia ºi Novorsiisk, nu voi pomeni avantajele, în amprenta lãsatã de actul istoric insuflat de slugerul Tudor ºi caz de rãzboi cu turcii, de a avea linia de operaþii pe sãvîrºit de Mihai Viteazul, încît tovarãºii lui, românilor oprimaþi, Dunãre ºi de a muta teatrul de rãzboi pe malul drept: ideea reconstituirii vechii Dacii va cuprinde ca o boalã conta- toate aceste avantaje sînt perfect cunoscute guvernului plana peste Þãrile Române, flacãra gioasã ºi pe românii vecini din ºi de aceea eu îmi îndrept atenþia spre celelalte împreunirii fiind purtatã de români din Transilvania, care nici ei nu sînt jurãri locale”. diferite generaþii, cu pregãtiri Cred cã bãnuiþi din ce direcþie venea aceastã trataþi cu blîndeþe de stãpînii lor diferite ºi avînd statuturi sociale domeniali ºi îi va determina, dacã depeºã! De la cine sã fie, decît de la un general rus, pe diverse, dar animaþi de acelaºi crez nu la o rãscoalã similarã, dar cel numele lui Jeltuhin, comandantul Armatei a II-a, text naþional: fãurirea unui stat unitar, puþin la o emigrare, în numãr ce aparþine unui raport secret din 31 iulie 1829. naþional! În acest context, de emuAnterior anului de graþie 1848, efervescenþa revomare, spre Þara Româneascã, o laþie, în continuare, a ideii de unire, situaþie rea ºi într-un fel ºi în altul, luþionarã devine tot mai vizibilã în cele trei Þãri cred cã putem spune cã Nicolae Tudor Vladimirescu a cãrei prevenire din timp, prin Româneºti, legãturile viitorilor conducãtori ai revoIorga a devenit un adevãrat purtãmijloacele cele mai eficiente, este luþiei pun în evidenþã unitatea de vederi asupra tor de cuvînt al poporului, cînd afirfenomenului ºi, implicit, unitatea de acþiune. Ce poate ma: „Dupã 1600 nici un român n-a mai putut gîndi de cea mai mare importanþã”. Iatã ºi o parte din Raportul agentului diplomatic al fi mai semnificativ în expresia acestui imperativ colecunirea fãrã uriaºa lui personalitate, fãrã paloºul sau tiv decît enunþul formulat de cãtre unul securea lui, ridicatã spre cerul dreptãþii, fãrã chipul Franþei în Þara Româneascã, Page, din pilonii Revoluþiei din Þara din 4 martie 1821, text care, implilui, de o curatã ºi desãvîrºitã poezie tragicã”. Româneascã (de care vom mai aminti Dar, orice-ar fi fost, unirea ºi chipul lui Mihai au cit, recunoaºte ideea colectivã din în acest material), Nicolae Bãlcescu, în rãmas în urmã, desigur, cu amintirea lor în nota dom- Þãrile Româneºti de a forma un lucrarea „Privire asupra stãrii de faþã, inantã a descrierii pe care ne-a lãsat-o Iorga. În front comun pentru izbîndirea asupra trecutului ºi viitorului patriei aproape douã secole ºi jumãtate, pînã în pragul lui dezideratului comun – Unirea: noastre”: „Þinta noastrã socotesc cã nu 1848, dovezile peremptorii, aºa cum ni le-a pãstrat „ªtirile din Moldova nu sînt mai poate fi alta decît unitatea naþionalã a Istoria, vin sã acopere spusele istoricului, cu vîrf ºi liniºtitoare; ºi acolo spiritele sînt în românilor. Românismul, dar, e steagul îndesat. Chiar dacã par izolate, momente precum cea mai mare agitaþie, astfel încît nostru, subt el trebuie sã chemãm pe Rãscoala condusã de Horea, în Transilvania (1784- principele domnitor a fost obligat toþi românii” (1 ianuarie 1847). 1785), ºi Revoluþia din 1821, din Þara Româneascã, sã ia mãsurile cele mai severe, penRevoluþia de la 1848 din Þãrile condusã de Tudor Vladimirescu, în realitate au avut tru a menþine liniºtea. El a primit – Române a încercat sã aducã la acelaºi legãturi transcarpatice. Astfel, într-o depeºã din Blaj, se spune – avertizare de la Consnumitor comun ideile revoluþionare din anii rãscoalei þãrãneºti, avîndu-i în frunte pe cei tantinopol de a fi în gardã, confedin fiecare principat, avînd ca punct trei viitori martiri ai neamului: Horea, Cloºca ºi rinþele dintre Poartã ºi Rusia fiind cardinal idealul unirii politice, statale Criºan, se sublinia unitatea etnicã a românilor din cele pe punctul de a fi întrerupte, preºi teritoriale. Documentele explorate în douã þãri, rãsculaþii ardeleni aºteptau ajutoare din cum ºi ºtirea cã principele acest sens stau mãrturie ideilor genePrincipate, iar unii conducãtori ai ei, îndeosebi Horea, Callimachi, care a fost numit domIon Câmpineanu roase ale corifeilor revoluþiei din þãrile s-au gîndit chiar la unirea Transilvaniei cu nitor al Þãrii Româneºti, nu se va respective, eforturile acestora – într-un duce acolo, iar zãbava pe care o Principatele Române. La rîndul ei, Revoluþia lui Tudor Vladimirescu a pune noul principe de a trimite pe caimacanul sãu, climat european debusolant – fiind acelea de a cuprinde generat un profund ecou dincolo de Carpaþi, aºa cum cum este uzul, înrãutãþeºte ºi mai mult aceastã ºtire”. în programele lor obiective cu similitudine acceptatã de Revoluþia lui Tudor Vladimirescu din Þara toate cele trei þãri. demonstreazã istoricul Andrei Oþetea în lucrarea sa Tineri ºi entuziaºti, capii revoluþiei de la 1848, „Þãranii români din Ardeal ºi miºcarea lui Tudor Româneascã, din anul 1821, poate fi consideratã ca un Vladimirescu”. De asemenea, Tudor Vladimirescu, în preludiu la anul revoluþionar 1848, în cele trei Þãri avînd la îndemînã o oarecare experienþã europeanã, Româneºti. Programul acestei miº- ºi-au propus realizarea unor obiective radicale, în enunþarea concepþiei sale despre revcãri sociale, care cuprinde puncte de raport cu mobilizarea efectivã a elementului de oluþie ºi eliberarea poporului, interes direct pentru masele popu- sprijin – masele populare. îndeamnã la conlucrare cu moldoRomânii n-au fost singuri în acest demers, care – lare, apelurile cu un conþinut patrivenii, întãrind ideea de luptã comunã otic, menite sã însufleþeascã popu- se poate spune – a deþinut o anvergurã internaþionalã, împotriva împilãrii. laþia, lansarea unor lozinci de iden- inflamînd întregul continent european, acoperind anii În Declaraþia de la Padeº, din tificare generalã a vectorilor revo- 1848-1849. Declanºatã împotriva unei stãri de fapt ianuarie 1821, prin care Tudor luþiei, precum ºi constituirea unei desuetã, în raport cu dezvoltarea societãþii, în general, Vladimirescu se adreseazã „noroduforþe militare, capabilã sã þinã piept revoluþia a avut ca obiectiv principal emanciparea lui omenesc din Bucureºti ºi din celereplicii claselor de la putere – iatã popoarelor de sub zodia feudalismului ºi încercarea de lalte oraºe ºi sate ale Þãrii Roun sumar al învãþãmintelor ridicãrii a demonta eºafodajul regimurilor reacþionare, absomâneºti”, se desprind cauzele revola luptã a lui Tudor din Vladimiri, lutiste, punînd societatea pe un nou fãgaº, ordonat de luþiei, cauze care, fãrã prea multã care vor constitui adevãrate izvoare realitatea lumii de la jumãtatea Secolului al XIX-lea. ostenealã, pot fi „translatate” ºi în Deºi a cuprins aproape întrega Europã, prezentînd de inspiraþie pentru Revoluþiile de la Moldova: „ªarpele, cînd îþi iese vectori generali, direcþionaþi aproape spre obiective 1848 din Principatele Române. înainte, dai cu ciomagul de-l loveºti, Încet, încet, printre hãþiºuri ºi comune, revoluþia a prezentat particularitãþi pentru ca sã-þi aperi viaþa, care mai de multe hopuri, se pregãtea terenul pentru fiecare þarã în parte, determinate de „n“ factori intrinori ni se primejduieºte din muºcarea un an de foc, cu vãdite urmãri în seci, proprii demersului conducãtorilor revoluþiei din lui! Dar pre balaurii care ne înghit de Eftimie Murgu


þara respectivã, de evoluþia acesteia din punct de vedere comitet avîndu-l în frunte pe Vasile Alecsandri a redactat un document intitulat „Petiþia-Proclamaþie”, economic, ºi, bineînþeles, de forþa reacþiei adverse. Scînteia a fost aprinsã la Palermo (12 ianuarie cuprinzînd 25 de articole cu referire la cele mai stri1848) – problematica purtînd coordonatele unei gente probleme ce dominau viaþa politicã ºi socialã a panoplii extrem de generoase, care, într-adevãr, nu Moldovei, dintre care, constituirea unei noi Adunãri mai suporta amînare pe scara timpului naþional: Obºteºti care sã reprezinte, într-adevãr, poporul, a fost abolirea iobãgiei, consolidarea poziþiilor burgheziei, un fel de picãturã care umple paharul. Aflînd despre aceste cerinþe, cel cu finalizarea – realizarea unitãþii instalat în capul Moldovei, Mihail naþionale, ceea ce s-a ºi îndeplinit Sturdza, a asmuþit armata asupra odatã cu proclamarea Republicii la manifestanþilor, o parte dintre conRoma (februarie 1849). În Franþa, ducãtorii Revoluþiei fiind prinºi ºi revoluþia a izbucnit la 22 februarie trimiºi la Istanbul, în exil. Cei care au 1848, unde, numai dupã trei zile, la reuºit sã scape (Alexandru Ioan 25 februarie, a fost proclamatã cea Cuza, Mihail Kogãlniceanu, Vasile de-a doua Republicã, dupã ce valul Alecsandri) au gãsit refugiu în revoluþiei îl mãturase pe regele Bucovina. Aici ei au redactat un nou Ludovic Filip. program, intitulat „Dorinþele partidei Asupra revoluþiei din Franþa trenaþionale în Moldova”, mai complet buie sã mai zãbovim cîteva minute decît programul iniþial, de la Iaºi, datoritã influenþei generate de aceasta punctul central al acestuia fiind conîn mai multe þãri europene, printre damnarea, fãrã echivoc, a Regucare ºi Principatele Române. Ce se lamentului Organic. Cerînd desfiîntîmplase? Franþa era perceputã ca o inþarea acestuia, capii Revoluþiei din þarã deschizãtoare de drumuri în Moldova cereau, de fapt, „neabãtrînul continent european, þarã George Bariþiu tîrnarea administrativã ºi legislativã pãstrînd amprenta lui Ludovic al în toate cele dinlãuntru fãrã amestec XIV-lea, Ludovic cel Mare, poreclit Regele Soare, pentru înflorirea, pe timpul domniei lui, a orice puteri strãine”. Despre drama celor trimiºi spre surghiunire, capii a artelor, ºtiiþei ºi culturii; þara Revoluþiei de la 1789, Revoluþiei din Moldova, care au scãpat de moarte þara care l-a dat pe Napoleon º.a.m.d. Unii fruntaºi ai vieþii politice din Principatele datoritã unui ajutor nesperat din partea unei puteri Române, dintre care mulþi au studiat în Franþa, venind strãine, aflãm în rîndurile urmãtoare. Cum s-au petredirect în contact cu ideile revoluþionare, au fost bine cut lucrurile? Iatã începutul Raportului viceconsulului britanic la înrîuriþi de revoluþia aristocraticã din aceastã þarã. Atinºi de aripa înnoirilor, întorºi în þarã, au acþionat Brãila, V. Lloyd, cãtre R. G. Colquhoun, consulul pentru eliminarea structurilor vetuste, care frînau dez- general britanic de la Bucureºti: „Brãila, aprilie voltarea societãþii, pledînd pentru aplicarea ideilor 18,1848. Sîmbãta trecutã, 15 a lunii curente, seara pe la 7, ºase persoane numite: principele Alexandru care au triumfat în Revoluþia francezã. O figurã care reflectã aceste idei, cu un deceniu Moruzzi, Alex. Cuza, Vasile Cantacuzino, Manolache înainte de Revoluþia de la 1848, este un boier, pe nume Epureanu, Lascãr Rosetti, Zaharia Moldoveanu, boieri Ion Câmpineanu, din Þara Româneascã (o stradã care face legãtura între Sala Palatului ºi Calea Victoriei, din Bucureºti, poartã numele lui). Ion Câmpineanu iniþiazã o miºcare socialã al cãrei program se intitula „Act de unire ºi independenþã”, cu obiective extrem de îndrãzneþe pentru acea perioadã de incertitudini, cum ar fi: Condamnarea Regulamentului Organic; Unirea celor douã Principate – Þara Româneascã ºi Moldova sub un principe ereditar ºi adoptarea unei constituþii cu prevederi democratice. Cu un program mai radical s-a prezentat un alt boier muntean, Dimitrie Filipescu, care, într-o încercare de a pregãti o conjuraþie, propunea un set de mãsuri cu o cuprindere mai largã asupra realitãþilor sociale din Þara Româneascã: independenþa Marea Adunare Naþionalã de la Blaj þãrii; instituirea unei republici democratice; egalitatea tuturor în faþa legii; împroprietãrirea ºi fii de boieri din Moldova, au pãtruns în fugã în casa þãranilor etc. Conjuraþia fiind descoperitã, iniþiatorul acesteia, mea, rugîndu-mã insistent sã le acord azil temporar ºi Dimitrie Filipescu, a plãtit cu viaþa ideea lui de schim- protecþie, întrucît erau urmãriþi de soldaþi din Valahia bare a societãþii din Þara Româneascã – murind în ºi cerîndu-mi sã depun toate eforturile pentru a acorda închisoare – iar prietenul acestuia, Nicolae Bãlcescu, protecþie altor 7 prieteni de-ai lor, care nu se aflau cel care i se alãturase în acel demers îndrãzneþ, a fost departe ºi care neºtiind cum sã gãseascã Vicecondamnat la închisoare, fiind eliberat dupã trei ani de Consulatul puteau fi prinºi”. Deºi înfrîntã, Revoluþia din Moldova poate fi condetenþie. Analizate pe rînd, Revoluþiile din cele trei Þãri sideratã victorioasã prin semnalul pe care l-a dat, ºi Româneºti au avut o platformã comunã: Unirea prin ecoul internaþional pe care l-a stîrnit. Iatã o politicã ºi statalã, dar ºi unele obiective – cum era nor- mostrã din ziarul parizian „La Democratie pacifique”, mal – izvorîte din condiþiile specifice de dezvoltare ºi din 30 aprilie 1848: Revoluþia francezã dã, pe zi ce din relaþiile sociale, concrete. Chiar momentul izbuc- trece, noi roade în Europa. Principiul libertãþii pãºeºte nirii Revoluþiei, în fiecare Principat, precum ºi înainte ºi nimic nu-l va mai putea opri. România desfãºurarea acestuia – chit cã în toate cele trei þãri (Moldova) s-a situat ºi ea, printr-o energicã ºi unadeznodãmîntul a fost similar: înfrîngerea Revoluþiei ºi nimã demonstraþie, în rîndul popoarelor care au înþearestarea celor din fruntea ei – ne demonstreazã afir- les aceste noi destine ale lumii”. ªi, dupã ce recunoaºte emanciparea Moldovei, jurnalistul francez maþia de mai sus. În ordinea cronologicã a datelor calendaristice, conchide, reliefînd tocmai virtuþile Revoluþiilor din primul Principat român în care a izbucnit Revoluþia a Þãrile Române, în contextul implicãrii tineretului intfost Moldova – luna martie 1848. În faþa hotelului electual în rezolvarea problemelor acute din sînul Petersburg din Iaºi s-au adunat peste 1.000 de partici- poporului din care ei au rãsãrit: „Tineretul crescut în panþi care au ascultat cuvîntãrile avîntate ale conducã- Franþa, ca ºi cel care n-a pãrãsit þara, boierii ºi poporul torilor Revoluþiei, cuvîntãri în care era denunþat s-au unit într-un acelaºi simþãmînt. Dragostea de liberregimul reacþionar al domnitorului Mihail Sturdza: tate, duºmãnia faþã de elementul despotic reprezentat Alexandru Ioan Cuza, Lascãr Rosetti ºi alþii. Un prin influenþa Rusiei, o simpatie inteligentã pentru

integritatea ºi independenþa Imperiului Otoman a stîrnit o frumoasã miºcare pe care o relatãm mai departe, la rubrica Revoluþie europeanã. Este încã o lecþie datã domnitorilor care abuzeazã de autoritatea lor. Speranþã ºi curaj! Toþi membrii marii familii îºi fac datoria; vremea dezrobirii tuturor popoarelor a sosit”. Nu pot trece mai departe dupã ce am revãzut acest text, fãrã a mai arunca o privire asupra unui paragraf din cuprinsul acestuia, anume: „Este încã o lecþie datã domnitorilor care abuzeazã de autoritatea lor”. De ce am simþit nevoia de redundanþã în acest caz? Pentru a actualiza aceastã nobilã învãþãturã de minte, de care ar trebui sã þinã seama ºi conducãtorii – vremelnici – ai României de azi! Multe neplãceri n-ar fi avut loc, ºi traseul României în concernul Uniunii Europene ar fi fost puþin mai sinuos... Chiar dacã a fost oprit valul revoluþionar, ecoul nu s-a stins, ba, dimpotrivã, s-a amplificat, rezultînd încã odatã dorinþa Partidei Naþionale din Moldova de a se uni cu Þara Româneascã... Românii din Transilvania erau în aºteptare. Þelul lor, de sorginte naþionalã, era serios amplificat de evoluþia generalã a Imperiului Habsburgic, serios zdruncinat de revoluþiile popoarelor de pe cuprinsul imperiului. Reacþia românilor din acest teritoriu a luat „foc” în momentul în care Dieta ungarã de la Budapesta a votat „unirea” Transilvaniei cu Ungaria, unire realizatã în mod univoc, exclusiv la cheremul Ungariei! Deºi cu un program amãgitor, prin care Ungaria spera sã-i domoleascã pe români, aceºtia au sesizat nada întinsã ºi au trecut la organizarea, ulterior, ºi desfãºurarea Revoluþiei din Transilvania. Principalii conducãtori ai Revoluþiei: Avram Iancu, Simion Bãrnuþiu, George Bariþiu, Eftimie Murgu, Andrei ªaguna au prezentat poporului un program cu multe puncte de aºteptare colectivã, dar esenþialul se reducea la douã direcþii convergente: eliberarea socialã ºi eliberarea naþionalã. Pentru a-ºi expune punctele de vedere, românii din Transilvania au ales organizarea unei întîlniri de proporþii, la Blaj, pe numita Cîmpie a Libertãþii, fixatã pentru 3-5 mai 1848, la care au participat peste 40.000 de oameni, reprezentînd toate localitãþile, cu mandat de a denunþa „unirea” Transilvaniei cu Ungaria. Un discurs de excepþie a þinut Simion Bãrnuþiu – unul din fruntaºii conducãtori ai Revoluþiei din Transilvania – care a atacat politica antinaþionalã, promovatã de Dieta de la Budapesta, într-o totalã indiferenþã faþã de majoritatea populaþiei din Transilvania, adicã de etnia românã. Din acest discurs, înregistrat pe 40 de pagini, redau, în cîteva rînduri, miezul de suflet ºi de umbrã peremptorie al legãrii de glia strãmoºeascã: „Ce judecaþi, fraþilor!, au dacã presimþesc rîndunelele apropierea verii ºi a iernii, ºi animalele furtuna cea grea, ºi dacã unii oameni îºi spun mai înainte chiar ºi ora morþii, o ginte întreagã sã nu presimtã pericolul ce i se ameninþã, un popor întreg sã stea nemiºcat ca piatra, cînd îi bate ora fericirii ºi sã tacã ca un surd ºi mut cînd i se trage campana de moarte? – Aceasta ar fi un lucru contra naturii ºi de tot cu neputinþã; inima românilor a bãtut totdeauna pentru libertate, ºi iacã-i vedem ºi acum, cu multã bucurie, cum s-au deºteptat, ºi cu ce uniune minunatã s-au legat cã nu vor mai suferi ca sã-i calce în picioare alte naþiuni; ei se adunarã cu cuget de a-ºi vindica drepturile, care le usurpã ungurii, sãcuii ºi saºii de cente de ani, ºi ca sã-ºi apere de perirea viitoare acel drept neinstrãinabil, de care nici gotul nu cuteza, nici hunul cel sãlbatic, nici turcul necredincios, iar acum cei unguri liberi ne-o spun în faþã, cã vor sã le iie astãzi, în epoca frãþiei ºi a libertãþii”. Ce mai lecþie de istorie împletitã cu un patriotism pur, izvorît dintr-o inimã de român ardelean, care se opune urmaºilor lui Attila, fãrã fricã. Acum, la aproape 170 de ani de la aceste cuvinte înãlþãtoare, unde sã mai gãsim un domn Simion Bãrnuþiu, sã-i spunã premierului ungur, Viktor Orban, sã mai stea ºi pe lîngã casã, în timpul verii, ºi sã nu mai tot vinã în România sã ne înjure de mamã, ºi noi sã ne facem cã sîntem surzi? (va urma) GEO CIOLCAN


Pag. a 14-a – 14 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Scrisoarea sãptãmînii Stimatã redacþie, Sînt un pensionar de 77 de ani, fost ceferist la a 4-a generaþie, deci eu am primit genetic nu numai sîngele, ci ºi apartenenþa ºi dragostea pentru Cãile Ferate, pe care unii, total neinspiraþi, le numesc a doua armatã a þãrii. Greºit! Calea Feratã a fost prima armatã a þãrii pe timp de pace ºi a doua pe timp de rãzboi. Nu mai explic de ce. Ce a ajuns acum Calea Feratã? Dar Armata? Nu prea mai existã nici una, nici alta. Nimerindu-mã într-o dimineaþã prin Gara de Nord (urma sã plec undeva), ºi venind mai devreme, m-am plimbat un pic pe la capãtul peroanelor, deh, curiozitate de fost ceferist. Istoria Cãii Ferate, dupã mine, se împarte în douã: perioada pre Bãsescu (înainte de cele cinci mandate de

Peºtele de la cap se-mpute (1) De-a lungul existenþei mele am fost martorul multor evenimente nefericite pentru þarã ºi pentru noi, oamenii ei. Urmãream, ca licean, cu profund dezgust, scandalurile dintre liberali ºi þãrãniºti, care n-au încetat decît atunci cînd cele douã partide vrãjmaºe au fost scoase în afara legii de cei pe care PNL ºi PNTCD îi trataserã cu aceeaºi monedã. Jefuitã de fiecare partid care ajungea la guvernare, România s-a trezit, în preajma celui de-al II-lea rãzboi mondial, o þarã nevolnicã, ameninþatã din toate pãrþile, cu o armatã slab dotatã ºi cu un popor dezbinat ºi sãrac, condamnat sã plãteascã scump neghiobiile ºi ranchiunele politice. Noi, românii, am vãrsat rîuri de lacrimi, care curg ºi astãzi pe albia unor speranþe deºarte, atunci cînd Basarabia, Bucovina de Nord ºi o mare parte a Transilvaniei ne-au fost rãpite de conducãtorii tîlhari ai unor þãri de pradã, am trãit zile de groazã în timpul rebeliunii legionare, cînd, din cauza atrocitãþilor sãvîrºite de brutele verzi, nu îndrãzneam sã mai ieºim din casã nici ca sã ne cumpãrãm pîine, am îndurat mari privaþiuni, înainte ºi dupã ultimul rãzboi, ca urmare a jafului practicat de armatele strãine care ocupaserã România. Cînd credeam cã îngrozitoarele chinuri s-au sfîrºit, ne-am trezit într-o altã lume, în care lupta politicã se desfãºura prin intermediul dosarului de cadre, în cuprinsul cãruia se putea ,,descoperi”

Justiþia Româneascã Pericolul Social Nr. 1! (3) Motto: ,,Dreptatea este o carte,/Dumnezeu a fost zeþar,/Iar Justiþia româneascã,/O greºealã de tipar“. (Folclor) Magistraþii români nu ºtiu cã, în Proloage (viaþa sfinþilor) volumul II, în capitolul dedicat zilei de 19 mai, existã un text intitulat „Cuvînt cãtre judecãtori, ca sã judece cu dreptate“, în care se spune aºa: ,,Sã înþelegi bine pricina ºi cu dreptate sã judeci ºi drept sã o descurci. Nu-þi este þie de folos sã iei mitã. Sã nu dai dreptate celui nedrept, chiar ºi prieten de-þi va fi. ªi sã nu asupreºti pe cel drept, pentru cã judecata lui Dumnezeu dreaptã este. Mãcar ºi frate de-þi va fi, sã nu-i dai dreptate, cînd nu are ºi pe cel drept sã nu-l judeci cu patimã. Cã, de la Dumnezeu se pogoarã plata, spre casa celor ce judecã strîmb. ªi, pentru lacrimile celor drepþi, cu moarte rea îi ucide ºi pe fiii lor în robie îi risipeste, iar ei înºiºi, dupã moarte, în osîndã vor fi chinuiþi, cu dreapta judecatã a lui Dumnezeu, cînd va veni sã înnoiascã pãmîntul. De acestea aducîndu-þi aminte, teme-te ºi sã nu primeºti clevetirile celor ce-þi ºoptesc în tainã. Sã nu te uiteºti asupra celui nevinovat, nici sã nu te aprinzi cu mînie cînd judeci. Pe sãrac ºi pe vãduve sã nu-i nedreptãþeºti. Nici sã nu te mîndreºti cu dregãtoria stãpînirii tale, cã de la Dumnezeu îþi este datã þie”. Credeþi cã aºa ceva se învaþã la facultãþile de drept din România? Nicidecum. Se pare cã magistraþii români sînt, în primul rînd, atei, ca sã nu mai vorbim de diletantismul ºi crasa lor incompetenþã. Nu existã nici un magistrat român, care sã nu aibã în palmaresul sãu sentinþe strîmbe, majoritatea neavînd nici o tangenþã cu noþiunea de Justiþie, faþã de care au depus un jurãmînt. ªi pentru cã veni vorba de jurãmînt, iatã ce stã scris în lucrarea „Pandecte“, apãrutã pe vremea împãratului bizantin Iustinian cel Mare (483-565), o culegere a tuturor legilor române ºi a opiniilor juriºtilor asupra principalelor probleme de drept: „Rugãciunea judecãtorului Doamne, eu sînt unica fiinþã pe lume cãreia Tu i-ai dat o pãrticicã din atotputernicia Ta; putere de a con-

ministru ale Piratului) ºi post Bãsescu. Ce a fost înainte se ºtie: cea mai mare instituþie, cel mai bine organizatã, atît de bine organizatã cã nici cei 45 de ani de comunism n-au putut sã o destabilizeze, ba, culmea, chiar comunismul a dezvoltat-o ºi a modernizat-o. Ce a ajuns acum, în perioada post Bãsescu? Ceea ce ºtie ºi reclamã toatã lumea. O instituþie vai de mama ei, cu gãri în ruinã, cu infrastructurã plinã de restricþii de vitezã, cu poduri ruginite gata sã cadã, cu salariaþi în uniforme jerpelite de le plîngi de milã, cu linii pline de bãlãrii, din care te aºtepþi la tot pasul sã fii atacat de ºerpi. Dar, ce am vãzut în dimineaþa respectivã, nu-mi închipuiam niciodatã sã vãd. La o linie, pregãtit de plecare spre Litoral, trenul IR 1891 cu plecare la ora 5,40. Fiind sezon estival, mã aºteptam sã vãd un tren lung cît peronul, cînd acolo, ce credeþi? O locomotivã electricã (de 7.500 c.p.) cu douã vagoane dupã ea, iar peronul, plin de cãlãtori care doreau

sã meargã la Mare, dar nu aveau vagoane unde sã urce. Pe timpuri, în perioada pre Bãsescu, trenurile spre Litoral (în sezon) aveau între 18 ºi 21 de vagoane, iar sîmbãta ºi duminica trenurile erau duble, adicã cu acelaºi numãr de tren circulau douã garnituri – partea I ºi partea a II-a, la interval de cîteva minute. Consecinþele perioadelor Bãsescu la conducerea Ministerului Transporturilor se vor resimþi mulþi ani de acum încolo! Va dispãrea fizic Bãsescu, unii nu vor ºti cine a fost personajul, dar efectele „priceperii“ acestuia în fruntea Ministerului ne vor urmãri încã pentru mult timp. Toatã lumea îi reproºeazã dispariþia Flotei, dar nimeni nu zice nimic de dezastrul lãsat în urmã la Calea Feratã. N-o fi singurul vinovat, dar a fost primul care a dat semnalul distrugerii, iar cei care l-au urmat i-au cãlcat pe urme. ªERBAN IANCU

oricînd un pãcat sãvîrºit de bunicii pe care mulþi dintre noi nici nu-i apucaserã vii. Dupã marea imposturã din acel decembrie însîngerat, ne-am trezit cu ,,Piaþa Universitãþii”, tablou grotesc, degradant, ,,zugrãvit” de tineri ridicoli, nestruniþi de pãrinþi, care promiteau o nouã revoluþie, tolãniþi pe treptele Intercontinentalului, ori în corturile de pe trotuar, adevãrate cuiburi de promiscuitate, unde pufãiau toatã ziua þigãri Kent, oferite cu mãrinimie, dar mai ales cu interes de Ion Raþiu, sosit în grabã mare de la Londra, la pomana porcului de la Bucureºti. Nu voi uita niciodatã vandalismul din timpul mineriadelor, care au rãmas o patã neagrã pe chipul þãrii. Iatã însã cã ziua de 10 august a acestui an, prima zi a rãzboiului româno-român, m-a mîhnit ºi mai cumplit, cãci nu credeam cã voi mai avea parte de o asemenea mizerie politicã, în puþinul timp pe care-l mai am de vieþuit pe acest pãmînt. În acea zi nefericitã, Piaþa Victoriei a fost teatrul unei încleºtãri criminale, organizatã de liderii unei Opoziþii aflatã în culmea disperãrii ºi de preºedintele Klaus Iohannis, chinuit zi ºi noapte de gîndul nefast al ,,guvernului sãu”. Dupã cum mãrturisesc unii oameni din diaspora, care s-au trezit asaltaþi de agitatori staliniºti, trimiºi de la Bucureºti, protestele ,,paºnice” din Piaþa Victoriei au fost pregãtite încã de la începutul lunii iulie, atît în România, cît ºi în unele þãri comunitare, în care muncesc grupuri mari de compatrioþi de-ai noºtri. O întrebare mai mult decît îndreptãþitã ºi-o pun astãzi mulþi români cinstiþi. De unde a avut

Opoziþia bani ca sã organizeze în chip paramilitar asemenea proteste violente? A fost oare sponsorizatã de escrocul numãrul unu al Planetei, George Sörös, individul care îºi macinã viaþa ºi avutul pentru utopica idee a instalãrii guvernului mondial, ori din bugetul ,,neîndestulãtor” al Administraþiei prezidenþiale? Este greu de ºtiut. Ceea ce se ºtie este faptul cã în acea zi tristã de august, pe ,,frontul” din Piaþa Victoriei s-au strîns cîteva mii de români din diaspora, probabil oameni cu vederi de dreapta, veniþi, chipurile, sã-ºi spunã ,,ofurile” în faþa guvernului. Am aºteptat cu urechea pîlnie la televizor sã aud pãsurile lor. Mã gîndeam cã vor solicita mai multã preocupare din partea statului pentru copiii pe care-i lasã acasã, în grija bunicilor, mai multã fluiditate în punctele vamale, cã vor cere Executivului sã atace hotãrît construcþia de autostrãzi, ca sã poatã cãlãtori omeneºte, atunci cînd revin acasã, pentru revederea familiilor, ori cine ºtie ce alte doleanþe. N-a fost decît un pretext pentru Iohannis ºi ciracii sãi de a declanºa un nou scandal, fiindcã, neavînd priceperea ºi interesul sã facã ceva bun pentru þarã, Opoziþia se mãrgineºte la o asemenea mizerabilã preocupare. Diaspora a fost folositã ca un paravan, pe de o parte ca sã fie evitate reproºurile care ar fi venit din partea propriilor partide, în cazul unui nou eºec, iar pe de altã parte, pentru a nu-ºi pierde credibilitatea în faþa sponsorilor politici din afarã. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

damna sau a achita pe semenii mei. În faþa mea, persoanele se înclinã; la cuvîntul meu ele aleargã; la vorbele mele, ele ascultã; poruncilor mele, ele se supun; la sfaturile mele, ele se împacã, se despart sau îºi pãrãsesc bunurile lor. La semnul meu, uºile închisorilor se închid, în urma condamnatului, sau se deschid, pentru libertate. Sentinþa mea poate schimba sãrãcia în belºug, iar bogãþia în mizerie. De hotãrîrea mea depinde destinul multor vieþi. Înþelepþi sau ignoranþi, bogaþi sau sãraci, bãrbaþi sau femei, cei care se vor naºte, copiii, tinerii, nebunii ºi muribunzii, toþi sînt supuºi, de la naºtere ºi pînã la moarte, legii pe care eu o reprezint ºi justiþiei pe care eu o simbolizez. Ce grea ºi teribilã povarã ai pus, Doamne, pe umerii mei! Ajutã-mã, Doamne, ca sã fiu vrednic de aceastã înaltã misiune! Mãreþia acestui oficiu sã nu mã ispiteascã. Orgoliul sau mîndria sã nu ma încînte ºi mãririle deºarte sã nu mã încurajeze. Unge, Doamne, mîinile mele; încurajeazã fruntea mea, o, Duh al meu, pentru ca sã fiu ministrul dreptãþii, pe care Tu ai creat-o, pentru societatea oamenilor. Fã din toga mea o manta incoruptibilã! Pana mea sã nu fie un pumnal care rãneºte, ci sã fie sãgeata care indicã traiectoria Legii, pe drumul justiþiei. Ajutã-mã, Doamne! Fã-mã sã fiu drept ºi hotãrît, cinstit ºi curat, moderat ºi blînd, deschis ºi umilit. Sã fiu necruþãtor faþã de greºeli, dar înþelegãtor cu cei care greºesc. Prieten al Adevãrului ºi ghid pentru cei care-l cautã. Sã fiu cel ce aplicã legea, dar, înainte de toate, acel care o împlineºte. Nu-mi permite niciodatã sã-mi spãl mîinile, ca Pilat în faþa nevinovãþiei ºi nici sã arunc, ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de ruºine. Sã nu mã tem de Cezar, de împãrat, ºi nici de frica lui sã întreb poporul: Baraba sau Isus? Verdictul meu sã nu fie o anatemã dureroasã, ci un mesaj care regenereazã, un cuvînt care reconforteazã, lumina care clarificã, apa care spalã, sãmînþa care încolþeºte, floarea care trãzneºte din amãrãciunea unei inimi umane. Sentinþa mea sã poatã aduce uºurare celui mîhnit ºi curaj celui persecutat. Ea sã sece lacrimile vãduvei ºi sã înceteze plînsul orfanilor. Iar cînd vor trece prin faþa scaunului de judecatã, pe care eu ºed, zdrenþãroºii, mizerabilii, dezmoºteniþii, fãrã credinþã ºi fãrã nici o

speranþã în oameni, cãlcaþi-i în picioare, alungaþi-i, chinuþi-i, a cãror gurã saliveazã, fãrã a avea o pîine ca sã mãnînce, a cãror faþã se spalã cu lacrimi de durere, de umilinþã ºi de dispreþ, ajutã-mã, Doamne, sã alin foamea ºi sã astîmpãr setea lor dupã dreptate. Ajutã-mã, Doamne! Cînd momente din viaþa mea vor fi umbrite, cînd spinii ºi pãlãmida îmi vor rãni picioarele, cînd rãutatea oamenilor va fi mare, cînd flãcãrile urii se vor aprinde ºi pumnul se va ridica sã loveascã; cînd machiavelismul ºi înºelãciunea se vor introduce în locul Binelui ºi vor rãsturna legile raþiunii; cînd ispita va întuneca gîndirea mea ºi va tulbura simþurile mele, ajutã-mã, Doamne! Cînd mã voi frãmînta în nesiguranþã, lumineazã-mi mintea; cînd voi ezita sã iau o hotãrîre, însufleþeºte-mã; cînd voi cãdea, ridicã-mã! ªi, în sfîrºit, cînd, într-o zi, voi muri, va trebui sã apar în faþa Ta, pentru ultima judecatã, priveºte cu milã spre mine, Pronunþã, Doamne, Sentinþa Ta. Judecã-mã ca Dumnezeu. Eu am judecat ca om“. ªtiþi cîþi magistraþi români au citit aºa ceva? Nici unul (sic!). De fapt, au ºi ei scuze: textul este prea lung, îi apucã somnul, ca sã nu mai vorbim de faptul cã lipsesc ºi pozele. ªi, la urma urmei, de ce sã vorbim de jurãmîntul de pe vremea românilor, cînd existã unul atît de mic, încît ar putea fi scris chiar ºi pe o insignã: ,,Jur sã respect Constituþia ºi legile þãrii, sã apãr interesele României, drepturile ºi libertãþile fundamentale ale cetãþenilor, sã-mi îndeplinesc cu onoare, conºtiinþã ºi fãrã pãrtinire atribuþiile ce-mi revin. Aºa sã-mi ajute Dumnezeu!” (Art. 92, Legea nr. 92/1992) Pãi, la o Justiþie coruptã pînã-n mãduva oaselor, ce ne mai încurcãm cu jurãminte vaste, douã-trei rînduri ºi atît, mai ales cã nimeni nu respectã aºa ceva. Mai nou, am aflat cã procurorul Portocalã lucreazã la lansarea unui jurãmînt modern, de genul ,,Sã moarã mama, de nu vã paradesc pe toþi!”. Uite aºa, Justiþia Româneascã a ajuns Pericolul social nr. 1, motiv pentru care trebuie rasã de pe suprafaþa pãmîntului, cãci numai astfel ,,Vom face ca-n astã lume sã aibã parte dreaptã,/ Egalã fiecare ºi sã trãim ca fraþi!” (Eminescu) (va urma) VALENTIN TURIGIOIU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 14 septembrie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Teocraþia ortodoxã moldo-valahã (4) Motto: „Douã sãbii într-o teacã,/Doi Domni în þara sãracã,/N-au loc!“ Teocraþii sînt Imperiul Bizantin (330-1453) în est ºi Imperiul Carolingian (800-888) în vest. Biserica romanocatolicã, Papa se emancipeazã însã de împãrat dupã Marea Schisma ºi revoluþia papalã sacralizeazã persoanã ºi statul de drept, ºcoala ºi raþiunea, eticã ºi moralã, moºtenirea Romei, Atenei, Ierusalimului ºi pune astfel bazele occidentalizãri lumii prin colonialism, imperialism, globalizare. În România, separarea Bisericii de Stat contravine simfoniei din Imperiul Roman de Rãsãrit, Bizantin, în care Împãratul e capul vãzut al Bisericii, ca Petru cel Mare, Stalin sau ªtefan cel Mare ºi Sfînt, Ceauºescu, iar Prefericitul

Analize ºi impresii Urmãresc cu surprizã neplãcutã aceste canale de televiziune din România cu tot felul de analiºti, comentatori, sondori, cam aceleaºi persoane tot timpul, care fac senzaþie, propuneri etc., ºi mã întreb de ce românii nu muncesc?!... Pentru cã se uitã la televizor tot timpul. De ce nu existã un canal de televiziune care sã transmitã procesele judecãtoreºti în direct, care ar avea o contribuþie la înþelegerea procesului de justiþie, ar oferi o educaþie în masã pe tema justiþiei. De ce sã nu fie trei judecãtori la procesele mai dificile, pentru a avea o decizie mai democraticã a acestora. La întîlnirea de la mare a femeilor din PSD ºi pentru a evita întîlnirea cu manifestanþii puteau sã aibã o intrare mai discretã, mai protejatã, iar doamna Vasilescu nu ar fi zis unui manifestant „plimbã ursul“, iar acum eu îi zic doamnei: plimbã ursoaica! Sondajele fãcute de Pieleanu nu au nici o semnificaþie, pentru cã aceste partide nu au program politic, singurul scop fiind de manipulare a electoratului. Propunerea mea este ca aceste sondaje sã nu se mai facã înainte cu douã luni de data alegerilor, pentru cã pot influenþa populaþia. Legea de acordare a cetãþeniei române jucãtorilor care vin la echipele române, ar trebui sã fie respectatã sutã la sutã ºi de cei care vor sã accelereze obþinerea cetãþeniei pe motiv cã sînt necesari la echipa naþionalã a României. Am ajuns sã cerºim cîþiva jucãtori strãini pentru a alcãtui echipa naþionalã de fotbal. Iatã unde am ajuns cu situaþia sportivilor din þarã. Doamna Firea, cãci ea pare a fi responsabilã pentru toate manifestãrile ilegale fãcute în Bucureºti, iese la atac contra lui Carmen Dan, susþinînd cã nu are nici o responsabilitate pentru aºa-zisa manifestare a Diasporei. Ea ar trebui sã îºi asume toatã rãspunderea asupra acestor manifestaþii, dar în schimb sare la gîtul lui Dragnea, care a propus-o ºi a ajuns primãriþa

Loviturã la gioale pentru protocoale Curtea Militarã de Apel Bucureºti a achitat definitiv un subofiþer de la Jandarmeria Bihor, pentru luare de mitã, pentru cã interceptãrile care au stat la baza condamnãrii din primã instanþã ºi au fost obþinute în baza protocolului PÎCCJSRI sînt nule, în motivare fiind criticate ºi echipele mixte. Concret, Cantemir Groza, subofiþerul din Inspectoratul de Jandarmi Judeþean Bihor a fost acuzat cã în vara 2014 ºi în perioada decembrie 2014-februarie 2015 a primit de la mai multe persoane mitã aproape 6.000 de lei ºi 62 de cartuºe de þigãri netimbrate, în schimbul protecþiei ca vînzãrii ilegale de þigãri în Piaþa Cetate din Oradea ºi a furnizãrii unor informaþii nepublice. În primã instanþã, acesta a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, iar în luna iulie (la apel), Curtea Militarã de Apel Bucureºti l-a achitat definitiv pe bãrbat. În motivarea soluþiei de achitare, magistraþii aratã cã probele care au stat la baza condamnãrii în primã instanþã sînt interceptãri obþinute în baza protocolului încheiat între Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi SRI, ele fiind nule, conform agenþiei de presã citate. „Apãrãtorul inculpatului a arãtat cã este în imposibilitatea de a formula apãrãrile adecvate prin interzicerea accesului la fiºa postului inculpatului (secretã), contrar jurisprudenþei CEDO; a arãtat, de asemenea, cã probele obþinute prin mijloace tehnice speciale sînt afectate de protocolul strict secret dintre Serviciul Român de Informaþii ºi Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, în vigoare ºi aplicabil la data faptelor, solicitînd înlãturarea acestor probe ca fiind obþinute în afara cadrului procesual penal”, se aratã în motivare. În motivare, se aratã cã urmãrirea penalã s-a desfãºurat iniþial de Parchetul de pe lîngã Tribunalul Bihor ºi ulterior de Parchetul Militar de pe lîngã Tribunalul Militar Cluj, încît unele probe obþinute prin metode speciale de supraveghere ºi cercetare (interceptarea comunicaþiilor) care au fundamentat acuzaþiile imputate inculpatului, au fost obþinute nu numai în temeiul legii, ci ºi în baza „Protocolului de cooperare între Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi

Patriarhul, supusul lui slujitor. Guvernul, Secretariatul pentru Culte salarizeazã preoþii, episcopii, pe Preafericitul Patriarh. Învestirile ierarhilor se face prin decrete prezidenþiale. Statul impune valori, legiferînd în chestiuni de moralã/Consiliul Naþional pentru. Combaterea Discriminãrii. Aderarea României la civilizaþia occidentalã, prezenþa UE/NATO, administrativã ºi militarã, cere un efort din partea ortodocºilor de a implementa ºi sacraliza norme ºi valori creºtine occidentale, cunoscute numai prin intermediari, culturã. Rãzboiul religios dintre Statul Paralel al ortodocºilor, care mãrºãluiau ieri în cãmãºi verzi sau roºii, ºi luna asta în cãmãºi albe, ºi Statului Paralel catolic, occidental, e un refelex al teocraþiei tradiþionale, al lanþurilor grele ale duhovniciei ºi soborniciei moscovite ºi constantinopolitane în care sînt þinuþi de un mileniu moldo-valahii de cãtre inamicii lor naturali, antilatini, greco-pravoslavnici.

(va urma) VIOREL ROMAN Capitalei, în situaþia în care orice persoanã din partea PSDului ar fi cîºtigat conducerea Primãriei Capitalei. Domnule Dragnea, nu crezi cã te-ai înconjurat de prea multe femei? ªi acum se iau de pãr... Profesore de la Sibiu, doreºti ca pesta porcinã africanã sã fie opritã imediat? Atunci coboarã de la înãlþimea ta pe pãmînt, lasã muntele ºi golful ºi du-te la locurile unde au apãrut focarele cu pestã porcinã, ºi apoi sã dai ordine. Domnilor de la PSD, propuneþi-i lui Iohannis sã împartã el bugetul þãrii, cu ce criterii ar gãsi, sã vadã cît e de greu sã împarþi bugetul pe cerinþele României. În general, þãrile latine care funcþioneazã cu preºedinþi sînt mai modeste din punct de vedere economic ºi social. Propunerea mea este sã rãmînã doar patru funcþii obligatorii în stat: Guvern, Curtea Constituþionalã, Senat ºi Camera Deputaþilor. Funcþia de preºedinte sã fie abolitã, fiindcã este o funcþie inutilã ºi încurcã buna funcþionare a statului. Iatã, spre exemplu, joi, 6 septembrie 2018, ora 11,30 preºedintele a chemat la întîlnire pe ministrul de Finanþe ºi pe ministrul de Justiþie, iar el nu a fost prezent. Au fost primiþi în schimb de un consilier al preºedintelui. Iatã unul dintre argumentele pentru cele de mai sus, în care preºedintele sfideazã autoritatea statului. Guvernul României poate sã întrebe cele patru ambasade: Serbia, Costa Rica, Madagascar, Ungaria, pe ce criterii aceste þãri acceptã sã ofere protecþie sau azil acestor infractori care în România sînt acuzaþi de Justiþie, dar sã nu încercaþi prin Ministerul de Externe, pentru cã Meleºcanu nu existã, decît ca persoanã fizicã. În legãturã cu Justiþia, domnilor parlamentari, de ce vã chinuiþi cu legile Justiþiei? De ce nu luaþi legislaþia altor þãri cu experienþã de sute de ani sã o votaþi în Parlament? ªi aºa poate veþi avea timp ºi pentru alte obligaþii pentru viitorul României. Pe curînd!

SAMOILÃ PIRÃU Serviciul Român de Informaþii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securitãþii naþionale” cu caracter STRICT SECRET, înregistrat la data (04.02.2009) cu nr. 00750. Documentul a fost declasificat la 29.03.2018, cînd a primit un alt numãr de înregistrare la Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, respectiv 884/C, fiind publicat. „Plecînd de la premisa cã protocolul obligã pãrþile la «cooperare», instanþa de control judiciar constatã cã la data folosirii mijloacelor speciale de supraveghere ºi cercetare, protocolul (strict secret!) a fost aplicat ºi în prezenta speþã, aºa cum dispune art. 60 «Pãrþile vor asigura însuºirea, cunoaºterea temeinicã ºi aplicarea întocmai a prevederilor protocolului de cãtre personalul propriu, inclusiv de cãtre Parchetele teritoriale ºi direcþiile judeþene de informaþii, în raport cu sarcinile ce le revin în aplicarea acestora». Domeniul cooperãrii celor douã instituþii este publicat în art. 2, care dispune cã: «Pãrþile coopereazã, potrivit competenþelor ºi atribuþiilor prevãzute de lege, în activitatea de valorificare a informaþiilor din domeniul prevenirii ºi combaterii infracþiunilor împotriva securitãþii naþionale, a actelor de terorism, infracþiunilor ce au corespondent în ameninþãrile la adresa securitãþii naþionale ºi a altor infracþiuni grave, potrivit legii»”, se aratã în motivarea Curþii Militare de Apel. Pe de altã parte, magistraþii aratã cã orice normã juridicã trebuie sã fie „edictatã în acord cu principiile constituþionale, principii care exclud categoric ca Protocolul STRICT SECRET sã fie încorporat într-un mod obscur în procedura penalã”. „Dintre multitudinea de efecte (nocive, contrare principiilor constituþionale, ceea ce a impus secretizarea lor) unul are o rezonanþã aparte, respectiv lucrul în echipe mixte, pentru documentarea faptelor prev. în art. 2 (cele privind securitatea naþionalã, actelor de terorism, infracþiuni ce au corespondent la adresa securitãþii naþionale (!) ºi a altor infracþiuni grave). Atributul conferit lucrãtorilor Serviciului Român de Informaþii, constituiþi în echipe mixte cu procurorii prin art. 3 lit. g) din Protocol – este ataºat celui al procurorului, aspect care conferã acestora calitatea de subiecþi procesuali oficiali. Curtea apreciazã cã reglementarea în acest dome-

ªtirea sãptãmînii

Fii-rea! De cîteva zile, observãm o radicalizare a discursului primarului general al Capitalei, Gabriela Firea, la adresa celui pe care, pînã acum ceva timp, îl aprecia, îl stima, îl iubea în felul ei, de politician. Mulþi se întreabã acum care sã fie motivul. Ce i-a promis, oare, Liviu Dragnea, ce anume a spus ºi nu s-a þinut de cuvînt, astfel încît d-na de fier vechi a Capitalei sã se supere în aºa hal?! Evident, în spaþiul mediatic au apãrut ceva informaþii, fie cã Dragnea nu vrea sã-i ofere soþului consort al Capitalei, Pandele, nu ºtiu ce mare funcþie la o instituþie a statului, fie cã cei care au contracte cu primãria vor sã facã ei ºoseaua de centurã ºi Guvenrul nu lasã Primãria sã se ocupe etc. Nu este foarte clar ce o mînã în luptã pe primãriþã, dar dacã e sã derulãm firul evenimentelor, pe repede înapoi, vom vedea cã ea ºi-a început asaltul asupra lui Dragnea în perioada în care PSD ºi ALDE au decis sau cred cã vor decide sã aibã candidat comun la prezidenþiale. Or, în acest caz, ºansele cele mai mari sã fie numit le are Tãriceanu. În nici un caz Firea. Iatã de ce, lupta internã PSD se dã pe viaþã ºi pe moarte în spaþiul mediatic, se negociazã pe contre, astfel încît Dragnea sã facã într-un fel, ori sã plece în lume, ori sã o punã pe madam Pandele în scaunul de la Cotroceni. Pentru cei care aþi deschis televizoarele mai tîrziu, aflaþi cã s-a tot discutat în cadrul PSD o eventualã candidaturã a Gabrielei Pandele la prezidenþiale. Mulþi chiar cred în aceastã idee nebuneascã, dar foarte bunã pentru þarã, în fond. Dar, la o analizã mai atentã, PSD de unul singur nu are cum sã cîºtige Cotrocenii, indiferent ce ar face ºi pe cine ar pune, ei mai mult de 35% nu au cum sã obþinã. Chiar ºi cînd era USL, cu Victor Ponta ºi Crin Antonescu, în 2014, au pierdut. De unii singuri, este clar cã nu au nici cea mai micã ºansã. Dar, cu ALDE ºi cu Tãriceanu, au ºanse. Pe de o parte, Tãriceanu este vãzut de mulþi din PNL ca fiind un adevãrat liberal, iar pe de altã parte, PSD-ul nu are nici mãcar o figurã mai cunoscutã care sã fie valabilã pentru Cotroceni. Nu, nu ziceþi de Pleºoianu, cã nu are nici cea mai micã ºansã. Pleºoianu îmi pare o variantã mai soft a ãluia care iubeºte mult delfinii, pãrul lung ºi statul cu pãrinþii. La nivelul analiºtilor politici, s-a împãmîntenit un zvon cum cã cine ia Capitala, poate sã ia ºi þara. Cred cã un astfel de specimen ºi-a bãgat coada în mintea d-nei de fier vechi, pentru cã altfel nu îmi explic de unde îºi doreºte ea ºi de unde atîta siguranþã cã ea va cîºtiga în 2019. Nimic mai fals. Bãsescu a cîºtigat, este adevãrat, prezidenþialele în 2004, în dauna lui Nãstase, dar toþi ºtim acum cã a fãcut compromisuri foarte mari cu diverse forþe oculte ca sã iasã ºi, evident, jocul a fost decis afarã din þarã, nu aici, la noi. În rest, ideea cã cine e primar la Bucureºti devine jupîn peste þarã este falsã. Poate sã meargã în schimb la Sibiu, nu fi rea, cã de acolo nu s-au mai fãcut alte încercãri, Iohannis fiind la prima abatere. Lãsînd gluma la o parte, rãmîn la ideea cã dacã Dragnea lasã sã treacã în Parlament legea off-shore, în condiþiile impuse de companiile occidentale, el nu va mai fi atacat, nu vor mai veni #rezistenþii sã doboare Guvernul, iar Dãncilã are sã fie privitã mult mai indulgent de cãtre ziariºti, atunci cînd confundã Austria cu OMV. Priviþi la Ponta, cît de hulit era în 2015 ºi cît de imaculat este acum. Nu mai este plagiator, nu mai este criminal, nu mai este nici mãcar acuzat de ceva, cu toate cã avea vreo 17 capete de acuzare la un moment dat. Vã mai amintiþi? TANO niu nu poate fi realizatã decît printr-un act normativ cu putere de lege. Consecinþa fireascã dedusã din competenþele conferite lucrãtorilor Serviciului Român de Informaþii prin art. 3 lit. g) din Protocol – este aceea a nulitãþii absolute a probelor obþinute (informaþiile rezultate din exploatarea mijloacelor speciale de supraveghere ºi cercetare; aceste probe au fost furnizate de un organ fãrã atribuþii judiciare, cu identitatea secretã”, aratã motivarea. Magistraþii mai considerã cã a fost nesocotit principiul loialitãþii probelor – prin activitatea comunã a echipelor mixte urmînd o procedurã secretã, iar constatarea nulitãþii, indiferent dacã aceasta este absolutã sau relativã, determinã lipsirea de efecte juridice a actului afectat din momentul efectuãrii acestuia, iar nu din momentul constatãrii nulitãþii. „În consecinþã, sînt nule absolut probele obþinute de echipele mixte organizate. Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administratã determinã excluderea probei. Totodatã, potrivit Deciziei Curþii Constituþionale nr. 22/18.01.2018 (Monitorul Oficial nr. 188 din 26.02.2018), vor fi eliminate fizic din conþinutul dosarului probele astfel obþinute, pentru garantarea efectivã a prezumþiei de nevinovãþie a inculpatului ºi a dreptului la un proces echitabil a acestuia”, se mai aratã în document. IOANA RADU


Pag. a 16-a – 14 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Poveºti din viaþa romilor Blestemul frumuseþii þigãncilor Despre frumuseþea femeilor de etnie romã s-a tot scris ºi s-a tot vorbit, iar oamenii care sînt mîndri cã fac parte din aceastã comunitate organizeazã chiar ºi concursuri de frumuseþe. Poate cã aþi auzit vorbindu-se sau aþi citit prin cãrþile cu ºi despre þigani de frumuseþea þigãncuºelor. ªi da, unele dintre ele sînt frumoase. Dar de cele mai multe ori diferenþa dintre aºteptãri ºi realitate este… considerabilã. În aprilie 2013, prezent în calitate de invitat la Congresul Internaþional al Romilor de la Sibiu, liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, nu a scãpat ocazia de a lãuda frumuseþea þigãncilor. Acesta a declarat cã a avut în tinereþe „multe iubite þigãnci. O splendoare, erau dansatoare, cîntãreþe, vecine din cartier, toate femei remarcabile”. Vadim s-a declarat un susþinãtor al etnicilor romi, despre care a spus cã trebuie ajutaþi, pentru cã „sînt nãpãstuiþi”. „Eu am ajutat mult copiii romi, le-am dat haine, mîncare”, declara regretatul politician. Cu numai 150 de ani în urmã, situaþia era cu totul alta. Mi s-a atras în mod politicos atenþia (de cãtre o persoanã bine informatã) cã mai existã un motiv pentru care oamenii (ºi etniile) cu pielea mai închisã sînt consideraþi „mai urîþi“, faþã de cei cu pielea deschisã la culoare: anume, sugestia „clasei sociale“. În trecut, cînd toate muncile manuale erau în aer liber (adicã în agriculturã - vorbesc de epoca preindustrialã), cei care munceau (adicã þãranii) erau mai închiºi la piele faþã de cei care nu munceau (adicã boierii, nobilii, preoþii etc.). Fenomen ulterior cunoscut sub numele de „bronzare“. Noi, cei de acum, ne chinuim sã ne bronzãm (mai dãm ºi bani pentru asta!), dar în trecut era o adevãratã nenorocire: o piele era cu atît mai frumoasã cu cît era mai albã. ªi asta nu numai în Europa, dar ºi în China (anticã ºi medievalã), ºi în Japonia, ºi în Islam. Bref: omul bogat, educat ºi nemuncit era mai „alb“ decît omul sãrac, ignorant ºi rupt de muncã (de multe ori, rupt ºi în bãtaie!). Eºti negricios la faþã? Eºti un nimeni, marº d-aci! Totuºi, în tradiþiile popoarelor cu care au intrat în contact, deºi „þiganii“ au o imagine negativã, totuºi, „þigãncile sînt frumoase!“. Cum vine asta, stau ºi mã-ntreb?! Doi la mînã, cine fãcea aceastã judecatã de valoare? Barbaþii o fãceau, doar nu femeile! ªi ce înseamnã la un bãrbat „ia uite o femeie frumoasã!“, dacã nu altceva decît „ia uite o femeie cu care aº vrea sã fac sex!“, ia ziceþi? Dar cu femeile din propriul lor popor (român, bulgar, ceh, polon, german, croat, sîrb, grec, rus etc.), bãrbaþii respectivi nu prea puteau face sex fãrã sã le ia de neveste - în schimb, alta era socoteala cu tinerele þigãnci dintr-o ºatrã nomadã, care veneau ºi plecau, „fãrã obligaþii“. Asta a ºi fost originea salbei de galbeni cu care se împodobeau þigãncile (ºi, ulterior, româncele - ca sã nu zicem cã n-am învãþat ºi noi ceva de la þigani): dovada sexappealului posesoarei, reprezentatã în mod palpabil de respectivele monede. Obiceiul de a dãrui un galben þigãncii cu care fãceai sex a dãinuit pînã tîrziu, cel puþin în Þãrile Române, mai înapoiate faþã de Europa Centralã. Specialiºtii ºi mãrturiile fiilor de boieri din Secolul al XIX-lea scot la ivealã o filã întunecatã a istoriei boierimii româneºti. Mulþi proprietari funciari cu sînge albastru, chiar ºi în urmã cu 200 de ani, se dedau la orgii ºi violau roabele þigãnci

de pe domeniile lor. Abuzurile aveau loc în vãzul lumii, inclusiv cu ºtirea nevestelor. Se ajungea la incesturi între copii din flori ºi cei legitimi ai boierilor. „Ius primae noctis“ (n.r. dreptul primei nopþi) sau „Droit de cuissage“ sînt doi termeni foarte des întîlniþi în Evul Mediu vest european. Expresiile se traduc printr-un drept al seniorului, stãpîn al moºiei, de a dispune de noaptea nunþii sau prima noapte a tinerelor care se cãsãtoreau pe domeniul sãu. La prima vedere, acest drept al seniorului pare strãin de Principatele Române. Nimeni nu ºi-ar putea imagina cã boierii români ar fi putut beneficia, dar ºi folosi acest drept crud în favoarea lor. De fapt, boierii români practicau, la fel ca ºi omologii lor vest-europeni, „ius primae noctis“, pe domeniilor lor. Diferenþa este cã boierii români continuau sã-l practice ºi în Secolul XIX, cu o diferenþã de cîteva sute de ani faþã de restul continentului. Istoricii descriu o clasã boiereascã pe alocuri decandentã care obliga femeile de pe domenii sã se supunã acestui drept seniorial medieval ºi abuzurilor sexuale de toate felurile. ªi toate acestea pînã la începutul Secolului al XIX-lea, cu ºtiinþa întregii societãþii. Nu toate femeile de pe domeniile boiereºti intrau sub incidenþa „Ius primae noctis“. Poftele boierului erau îndreptate doar asupra roabelor þigãnci. Indiferent de vîrstã, preferate erau adolescentele. Referirile anterioare, din „miezul“ evului mediu românesc, lipsesc. Constatãrile sînt tîrzii din Secolul al XIX-lea - ºi subliniazã cã acest obicei era perpetuat din generaþie în generaþie, vreme de sute de ani. Mai precis, boierii abuzau sexual roabele þigãnci, fãrã nici un fel de repercusiune. Mai mult decît atît, aveau drepturi sexuale asupra acestora în noaptea nunþii. „Asupra acestora exerciteazã boierii toate drepturile feudale, cu nume ºi fãrã nume, precum «ius primae noctis» sau «droit de cuissage»“. Totul pleca de la faptul cã robii þigani erau doar niºte obiecte pentru stãpînii feudali din Þãrile Române, „obiecte“ care putea fi tratate fãrã a atrage mînia divinã ºi fãrã a avea consecinþe de naturã penalã sau coercitivã. Boierul Cantacuzino-Paºcanu a dezvirginato pe roaba Maria (atunci în vîrstã de vreo paisprezece ani), care a rãmas însãrcinatã. Evenimentul a fost tratat ca fiind ceva normal. Nimeni din familia Mariei sau din familia conaºului nu s-a impacientat. Dimpotrivã, soþia boierului, „cocoana Profiriþa“ (fiica marelui vornic Alexandru Beldiman), a avansat-o pe þigãncuºã pe post de „prima ei cameristã“, iar pe bãiatul Dincã, nãscut din relaþia necuvenitã, practic l-a înfiat.

În aprilie 2013, Corneliu Vadim Tudor a fost invitat la Congresul internaþional al romilor de la Sibiu, unde nu a scãpat ocazia de a lãuda frumuseþea þigãncilor. Povestea se încheie tragic, iar aventura boierului Cantacuzino-Paºcanu a dus la emanciparea þiganilor în Moldova. Mai precis, fiul roabei, Dincã, deºi inclus în anturajul boierului, s-a sinucis din cauza faptului cã era tratat mereu ca un þigan bastard. Aflînd de cele întîmplate, la 23 decembrie 1855, Grigore Alexandru Ghica promulgã legea emancipãrii robilor þigani. Tot în urma abuzurilor sexuale asupra roabelor þigãnci, familia Rosetti a dat o lege. Una dintre perversiunile sau fetiºurile boierilor români cu privire la roabele þigãnci era „frecarea picioarelor“. Practic, roabele þigãnci, care erau cele mai frumoase, erau chemate la boier ºi puse sã-i frece picioarele. Dupã relaxare, urma apoi ca boierul sã-ºi facã toate poftele cu „þigãncuºa“. Nu doar boierii, sau mai precis aristocraþia mirenilor, abuza de roabele þigãnci. ªi cãlugãri, dar ºi înalte feþe bisericeºti erau amatori de distracþii sexuale cu roabele. Mai ales egumenii greci aveau adevãrate haremuri de roabe þigãnci deosebit de frumoase. Aventurile sexuale ale boierilor cu roabele, duceau la o adevãratã metisare. Cu alte cuvinte, erau romi cu sînge valah ºi invers. Aceºtia aveau tot statut de robi ºi culmea aveau cea mai grea soartã, nefiind acceptaþi nici de comunitãþile rome, nici de cele ale românilor. Aveau într-un fel soarta mulatrilor din statele sudice ale Americii în Secolul al XIX-lea. Excepþie fãceau copiii peste care se pogora bunãvoinþa boierului care le necinstise mama ºi în felul acesta erau promovaþi la curte. ªi Neagu Djuvara a vorbit despre apariþia unei „rase amestecate“, în mijlocul cãreia se putea naºte cîte „o þigãncuºã cu ochi albaºtri, cu pãrul blond, care doar prin pielea ei ceva mai închisã la culoare amintea cã se trage din poporul nomad. Mai mult decît atît, exista chiar riscul apariþiei incestului. Fiii boierului întreþineau relaþii sexuale cu surorile vitrege, adicã cu fiicele boierului, cu roabe þigãnci, de obicei de o vîrstã apropiatã cu cea a odraslelor senioriale. Scriitorii ºi istoricii de Secol XIX spun cã boierii selectau roabe þigãnci de o frumuseþe rãpitoare, tinere ºi deosebit de atrãgãtoare. Efect colateral, amuzant: poate cã ºi ãsta e unul din motivele (nemãrturisite!) pentru care istoricii români au refuzat, timp de mai mult de un secol, sã admitã existenþa istoricã a lui Negru-Vodã ºi opera lui de întemeiere a Valahiei. Plus cã nici nu era român „de-al nostru”, din coapsa lui Traian, era cuman migrator, haoleo ºi vãleleu...!

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 14 septembrie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Petru Groza (1884–1958) Om de stat ºi patriot român (2) În anul 1946, dr. Petru Groza a fost prezent la Carei, Satu Mare ºi Negreºti-Oaº, pentru a înmîna þãranilor titlurile de proprietate, în urma reformei agrare din 1945. România se afla într-o mare crizã politicã. La 26 februarie 1945 a sosit la Bucureºti Andrei Vîºinski, care solicitã o audienþã la regele Mihai. Andrei Vîºinski, nãscut la Odessa, a fost ministru de Externe al U.R.S.S. în perioada 1949-1953. A mai îndeplinit ºi funcþia de Procuror General al U.R.S.S. în organizarea proceselor politice de la Moscova din perioada stalinistã ºi la procesele de la Nürnberg. El i-a impus ºefului Statului român demiterea imediatã a generalului Rãdescu, acuzîndu-l ca fiind reacþionar ºi fascist, criticînd aspru partidele istorice ºi pe Iuliu Maniu (Nicolette Franck, ,,O înfrîngere în victorie 1944-1947”, Bucureºti, Editura Humanitas, 1992, p. 143-153). Speranþele nutrite de Constantin Viºoianu, ministrul de Externe, în sprijinul venit din partea S.U.A. ºi a Angliei s-au dovedit iluzorii. Vîºinski a exercitat puternice presiuni asupra regelui Mihai, adoptînd o atitudine agresivã, izbind cu pumnul în masã, trîntind uºa ºi declarînd: ,,Yalta sînt eu”. În 28 februarie 1945, la orele 3,30, Vîºinski solicita o nouã adienþã la Palat. Cu aceastã ocazie, îi dã regelui Mihai un termen ultimativ de douã-trei ore, pentru a denunþa ºi a demite guvernul generalului Rãdescu ºi pentru a desemna un nou prim-ministru. Generalul Rãdescu demisioneazã ºi, cu un avion militar, se refugiazã în Turcia, apoi cere azil politic în Anglia. La 1 martie 1945, Vîºinski revine din nou la regele Mihai, anunþîndu-l cã Petru Groza va fi prim-ministru: ,,Trebuie sã comunic Majestãþii Voastre cã am însãrcinarea din partea Guvernului U.R.S.S., a Generalissimului I.V. Stalin sã vã declar cã omul care ne inspirã încredere este Dr. Petru Groza, ca preºedinte al Consiliului de Miniºtri. Acesta este un lucru confidenþial, pe care vi-l spun numai Majestãþii Voastre”. Vîºinski a discutat cu Petru Groza ºi i-a propus sã accepte funcþia de prim-ministru, iar în cazul acesta România va primi înapoi Ardealul de Nord, luat de unguri în anul 1940. Petru Groza s-a consultat cu Iuliu Maniu, i-a cerut sprijinul, propunîndu-i sã intre în guvern, unde P.N.Þ. va primi patru posturi de miniºtri. Iuliu Maniu l-a sfãtuit sã refuze funcþia de prim-ministru. Discuþia dintre ei a durat mai multe ore. Maniu îi cerea sã nu accepte, spunîndu-i cã ºi copiii lui se vor jena de numele sãu. Groza s-a supãrat ºi i-a rãspuns: ,,Dacã pot sã-mi salvez þara distrusã ºi sã reprimim Ardealul de Nord, prefer sã mã compromit. Iar dacã copiilor mei le va fi ruºine de mine, n-au decît sã-ºi schimbe numele”. Cu altã ocazie, dr. Petru Groza spunea: ,,Dacã eu stãteam deoparte, dacã renunþam, nu exista azi administraþia româneascã în Ardeal. E drept, am avut noroc cu Stalin. Sîntem siliþi sã ne batem ºi sã acceptãm compromisuri”. La 6 martie 1945, regele Mihai l-a numit pe dr. Petru Groza ca prim-ministru ºi a prezentat lista membrilor guvernului. Din cei 18 miniºtri, au fost 4 din partea P.C.R., 3 din partea P.S.D., 3 din Frontul Plugarilor, 3 din partea P.N.L. (aripa Gheorghe Tãtãrãscu), 1 P.N.Þ (aripa Anton Alexandrescu), 1 din Uniunea Patrioþilor, 1 din Confederaþia Naþionalã a Muncii (sindicate) ºi 1 din Uniunea Preoþilor Democraþi. De remarcat cã P.N.Þ. Iuliu Maniu ºi P.N.L. Brãtianu au refuzat sã facã parte din guvern. Guvernul impus de Vîºinski s-a intitulat de largã concentrare naþionalã. În realitate, el întruchipa o coaliþie fictivã, pentru cã toate partidele care ºi-au propus miniºtri erau sub influenþa P.C.R., ca tovarãºi vremelnici de drum. La 8 martie 1945, sub semnãtura lui Petru Groza ºi a lui Gheorghe Tãtãrãscu, în calitate de vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi ministru de Externe, lui Stalin i-a fost trimisã telegrama prin care se solicita, în termeni diplomatici, dar ferm, retrocedarea Transilvaniei de Nord României. Fapt fãrã precedent, Stalin a rãspuns în 24 de ore:

,,Guvernul Sovietic a hotãrît sã satisfacã cererea Guvernului Român ºi, în conformitate cu Convenþia de Armistiþiu din 12 septembrie 1944, sã consimtã pentru instaurarea în Transilvania a administraþiei Guvernului Român”. Este în afara oricãrui dubiu cã unirea Transilvaniei de Nord nu se putea realiza fãrã acordul expres al lui Stalin, în condiþiile în care România avea regim de þarã învinsã ºi ocupatã de Armata Roºie. Ca un paradox al istoriei, Stalin a preferat sã ignore propunerile Comisiei Litvinov, din care fãcea parte ºi generalul Walter Roman, de a se crea o Transilvanie independentã, cu peste 100 de mii kmp ºi 5 milioane de locuitori, în afara oricãror uniuni sau federaþii, alegînd sã încurajeze ºi sã sprijine P.C.R. prin anularea Diktatului de la Viena ºi recunoaºterea apartenenþei Ardealului la România. Este probabil cã a luat aceastã decizie ºi din cauza unei suspiciuni provocate de o propunere de compromis pro-ungarã a angloamericanilor, fãcutã la Conferinþa Miniºtrilor de Externe de la Londra, din perioada 10 septembrie – 2 octombrie 1945. În timp ce anglo-americanii încercau sã sprijine Comisia Litvinov pentru înfiinþarea unei Transilvanii autonome sau independente, Stalin a preferat retrocedarea Transilvaniei de Nord cãtre România ºi a refuzat propunerea Comisiei sale de a înfiinþa un experiment separatist în Ardeal. Decizia lui Stalin de a încuviinþa revenirea Transilvaniei de Nord la România a fost determinatã ºi de instaurarea la Bucureºti a unui guvern pro-sovietic, condus de dr. Petru Groza. Aceasta a fost o condiþie esenþialã, fãrã de care Transilvania ar fi fost pierdutã de România pe vecie. Realizarea acestui moment crucial în istoria neamului românesc ne determinã sã subliniem rolul extraordinar de important al lui Petru Groza, care ºi-a asumat conducerea unui guvern ce a reuºit sã obþinã restituirea Ardealului de Nord României. În 18 august 1945, Roy Melbourne a prezentat ministrului de Externe Gheorghe Tãtãrãscu o notã verbalã prin care se arãta cã guvernul american doreºte în România un regim reprezentativ, constituit din reprezentanþii tuturor partidelor democratice. În consecinþã, S.U.A. nu vor semna tratatul final de pace decît cu un guvern democratic. Atît Petru Groza, cît ºi Tãtãrãscu au respins nota S.U.A., declarînd-o nulã ºi neavenitã. De reþinut cã ºi Anglia a trimis o asemenea notã, de care guvernul nu a þinut cont. În faþa refuzului lui Petru Groza de a demisiona, regele Mihai, la 21 august 1945, a declarat greva regalã ºi nu a mai acceptat sã contrasemneze actele guvernului. Totuºi s-a decis ca în guvern sã intre cîte un reprezentant al P.N.L. ºi P.N.Þ., dupã care sã se organizeze alegeri libere ºi sã se asigure libertatea presei, a cuvîntului ºi a religiei. La insistenþele Moscovei, S.U.A. ºi Anglia, la 5 februarie 1946, au recunoscut guvernul Petru Groza. Dupã eºuarea grevei regale, regele Mihai a adoptat o poziþie mai prudentã cu Guvernul Petru Groza. Pe 17

mai 1946, forþele politice guvernamentale s-au constituit în Blocul Partidelor Democratice, pentru a depune liste comune la alegeri. B.P.D. era format din P.C.R., P.S.D., P.N.L.-Tãtãrãscu, P.N.Þ.-Alexandrescu ºi Frontul Plugarilor. P.N.L. ºi P.N.Þ. au eºuat în a face un front comun. Guvernul a modificat Legea electoralã, astfel cã pentru prima datã puteau vota ºi femeile. Deºi Washington ºi Londra i-au dat garanþii lui Iuliu Maniu cã alegerile care se vor organiza vor fi libere, guvernul condus de Petru Groza nu a ezitat sã foloseascã în procesul electoral dictonul lui Stalin: ,,Nu conteazã cine cu cine voteazã, conteazã cine numãrã voturile“. Alegerile au avut loc pe 19 noiembrie 1946. Prezenþa la urne a fost masivã. Rezultatele au fost urmãtoarele: B.P.D. – 69,81%, P.N.Þ. – 12,88%, Uniunea Popularã Maghiarã – 8,32%, P.N.L. – 3,78%. La 10 februarie 1947, România a semnat Tratatul de Pace cu puterile aliate ºi asociate, astfel cã regimul Convenþiei de Armistiþiu se încheie în mod oficial (Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, ,,Complot împotriva României, 1939-1947”, Bucureºti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1994, p. 198-201). Acest fapt însemna cã S.U.A. ºi Anglia nu mai dispuneau de nici o pîrghie pentru a interveni în favoarea opoziþiei, România trecînd sub controlul total al U.R.S.S. (Titu Georgescu, ,,România între Yalta ºi Malta”, Bucureºti, Casa de Editurã ºi Presã „ªansa”, 1993). Dupã alegerile parlamentare, obiectivul politic esenþial al P.C.R. era acapararea întregii puteri în stat ºi lichidarea opoziþiei. Planul a fost elaborat de Teohari Georgescu ºi Panteli Bodnarenko, ofiþeri de informaþii sovietici (Mihai Pacepa, ,,Moºtenirea Kremlinului”, Bucureºti, Editura Venus, 1993, p. 55-56). Încã de la începutul anului 1947, autoritãþile comuniste au operat numeroase arestãri în rîndul adversarilor politici, prin comiterea unor abuzuri. Pe 14 iulie 1947, autoritãþile Ministerului de Interne au reuºit sã întindã o capcanã principalilor fruntaºi þãrãniºti, care se pregãteau sã plece în Anglia, pentru a informa diplomaþii occidentali despre situaþia realã din România. Înscenarea de la Tãmãdãu a fost etichetatã drept act de trãdare naþionalã ºi transformatã într-un caz politic major (Georgeta Smeu, ,,Dicþionar de istorie a românilor”, Bucureºti, Editura Trei, 1997, p. 364-365). Pentru a permite implicarea P.N.Þ. ºi a lui Iuliu Maniu, autoritãþile comuniste au extins acuzaþiile cu caracter politic. La 30 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Miniºtri, s-a decis dizolvarea P.N.Þ. În aceeaºi zi a fost convocatã Adunarea Deputaþilor, în cadrul cãreia, pe baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat dizolvarea, cu 294 de voturi pentru ºi un vot împotrivã. În acel jurnal se stabilea: ,,P.N.Þ. sub preºedinþia domnului Iuliu Maniu este ºi rãmîne dizolvat pe data publicãrii în Monitorul Oficial. Aceeaºi decizie de dizolvare cuprinde ºi toate organizaþiile judeþene, de plasã ºi comunale ale sus-menþionatului partid, organizaþiile de tineret, de femei ºi orice alte organizaþii sau asociaþii conduse de acest partid”. La 1 noiembrie, P.N.L. a decis sã îºi înceteze activitatea. Cinci zile mai tîrziu, Adunarea Deputaþilor a adoptat o Moþiune de neîncredere în Gheorghe Tãtãrãscu, ministru de Externe ºi vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri. În ziua urmãtoare, reprezentanþii P.N.L.Tãtãrãscu au demisionat din guvern. Procesul intentat liderilor P.N.Þ. s-a desfãºurat între 29 octombrie ºi 4 noiembrie 1947. (Preºedintele Completului de judecatã a fost Alexandra Sidorovici, soþia lui Silviu Brucan.) Ca ºi în cazul procesului intentat Mareºalului Ion Antonescu, în urmã cu un an ºi jumãtate, sentinþa era dinainte stabilitã, pe baza unor acuzaþii fãrã acoperire materialã, avînd la bazã indicaþii politice venite de la Moscova ºi prezentate în hainã juridicã la Bucureºti. Iuliu Maniu ºi Ion Mihalache au fost singurii condamnaþi la temniþã grea pe viaþã. La 12 noiembrie 1947, regele Mihai ºi reginamamã Elena s-au deplasat la Londra, pentru a asista la cãsãtoria principesei Elisabeta, moºtenitoarea Coroanei Marii Britanii. La aceastã nuntã a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma. Cei doi au plecat în Elveþia, la Lausanne, unde s-au logodit neoficial pe 6 decembrie 1947. Cerînd încuviinþarea guvernului român, rãspunsul a venit dupã 10 zile, cã nu e oportunã cãsãtoria în acel moment. (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 14 septembrie 2018

Universalitatea bunelor maniere (73) Decese ºi înmormîntãri (2) Un aspect obligatoriu este prezentarea de condoleanþe rudelor celui decedat, dar trebuie sã fim atenþi la alegerea momentului ºi a locului ºi sã o facem într-un mod corect. Dacã are loc o înmormîntare religioasã, rudele, la sfîrºitul slujbei se vor aºeza, formînd un rînd mai mult sau mai puþin ordonat, la uºa bisericii. Acesta va fi momentul adecvat pentru ca cei prezenþi, la ieºirea din lãcaº, sã le exprime condoleanþe. Unele expresii, precum „Primiþi condoleanþele mele”, sînt practic un ºablon care ne scutesc sã mai gîndim la ceva mai bun ºi la cuvintele potrivite pentru a ne solidariza cu persoana îndureratã. Nu sînteþi obligat sã vã exprimaþi ca un orator, nici nu trebuie ca vorbele dvs. sã sune bine la urechea celui ce le va asculta. În aceste situaþii este important ca sã fie sincere ºi profunde condoleanþele prezentate, indiferent de modul în care le exprimaþi. De fapt, existã persoane care, efectiv afectate de cele întîmplate, nici nu au puterea sã îºi exprime durerea prin cuvinte, iar în aceste cazuri sînt suficiente un gest, expresia feþei, o îmbrãþiºare, nici lacrimile nu sînt necesare. Fiecare fiinþã îºi manifestã durerea în felul sãu. Dacã relaþia pe care o avem cu rudele defunctului este strînsã, dovedirea bunelor noastre maniere va continua ºi

Acte de terorism care au bulversat lumea (8) Irak În mod ironic, abia în 2003, dupã ce Statele Unite, Marea Britanie ºi aliaþii lor au invadat Irakul în cadrul „rãzboiului împotriva terorii”, þara a devenit una dintre principalele scene ale actelor de violenþã teroriste. Aproape zilnic aveau loc crime ºi atentate cu bombe, regimul represiv al lui Saddam Hussein fiind înlocuit de o anarhie sîngeroasã. Atentatele au devenit atît de frecvente, încît adeseori cele mai mici nu au mai fost amintite în presa occidentalã; unele au fost însã prea mari pentru a fi ignorate. În martie 2004, prin explozia unor bombe, teroriºti sinucigaºi au ucis 140 de persoane în timpul sãrbãtorilor ºiite din Karbala ºi Bagdad. Un an mai tîrziu, 114 persoane care încercau sã obþinã locuri de muncã puse la dispoziþie de guvern au pierit cînd o maºinã-capcanã a explodat în Hilla. Iar în septembrie 2005, 182 de persoane au murit la Bagdad. Unele studii au sugerat cã numãrul civililor uciºi dupã invazie ar putea ajunge la un milion, deºi guvernele britanic ºi american au contestat aceste cifre. Unul dintre cele mai mari incidente s-a produs la 23 noiembrie 2006 în Sadr City, un cartier aglomerat, dãrãpãnat ºi locuit mai ales de ºiiþi, în mare parte aflat sub controlul Armatei Mahdi, cea mai cunoscutã dintre miliþiile irakiene ºiite, care fusese acuzatã cã ar fi întreprins multe atacuri cu motivaþie religioasã. Exploziile

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (84) 1 august 2001 „Tãcere// Unde am greºit/ Tu, Tãcere,/ Dacã te-am iubit?/ ªi pleacã cocorii/ Spre alte iubiri.../ Alãturi de mine/ Îmi doresc/ Ca sã vii./ Dar astãzi, doar ºtiu/ Sigur Cã vei apãrea/ Doar în Rugãciunea mea./ Nici tu, nici eu,/ Nu mai credem în vorbe,/ Nu mai e vreme pentru/ DA, ci doar pentru NU!“. Unde eºti ºi ce faci astãzi, cînd eu mai întorc o paginã a vieþii? Nu credeam sã mã repet, în cercul strîmt al vieþii mele, ºi sã spun ce-am spus la început de tinereþe, cînd l-am cunoscut pe Emil, ºi apoi a dispãrut, la mama, la tata sau la o altã fatã, mai bunã ca mine, mai iubitoare, mai... cine mai ºtie cum, fãcîndu-mi promisiunea sacrã, ca viitor teolog, cã va reveni ºi vom fi împreunã pe tot restul vieþii. Am ºtiut de atunci cã e o iluzie deºartã, o minciunã de teolog modern. „Nici iubirile mari...// Nici iubirile mari/ Nu sînt de duratã/ Ele vin.../ Ele pleacã./

Cãsãtoriile de convenienþã au cãzut în desuetudine. De asemenea, este ceva rar în zilele noastre ca un bãrbat sã cearã mîna unei femei pe care abia a cunoscut-o, cu singurul scop de a-ºi întemeia un cãmin. Totuºi, cererea în cãsãtorie continuã sã fie o tradiþie cãreia uneori nu i se acordã atenþia pe care o meritã. Pe de o parte, fiecare tînãr ºi fiecare domniºoarã au un tatã ºi o mamã, aparþin unei familii. De aceea, cînd ei decid sã formeze o familie a lor, drept dovadã de respect, trebuie sã comunice acest lucru pãrinþilor. Fiecare membru al viitorului cuplu trebuie sã îºi informeze în particular familia despre dorinþa sa de cãsãtorie. Dupã aceastã comunicare individualã, se sãrbãtoreºte cererea oficialã. Cererea în cãsãtorie se poate sãrbãtori în casa miresei. Pãrinþii acesteia trebuie sã-i invite pe mire ºi pe viitorii cuscri la domiciliul lor la un prînz, la o cinã sau la un cocteil. Aceastã invitaþie se poate extinde ºi la fraþi, la bunici. Sãrbãtorirea poate avea loc ºi într-un restaurant sau într-o salã de evenimente. În acest caz va fi nevoie sã se aleagã locul ºi þinuta cu multã atenþie ºi în detaliu. În oricare dintre cazuri ºi pentru a da actului solemnitate se poate face o masã festivã, care va trebui sã îi scoatã în evidenþã pe pãrinþii miresei. Viitorul socru mare se va aºeza la dreapta mamei miresei, iar viitoarea soacrã mare,

la dreapta tatãlui miresei. Este posibil ca viitorii cuscri sã nu se fi vãzut niciodatã, iar aceastã întîlnire importantã sã fie, în acelaºi timp, o prezentare. Comportamentul viitorilor cãsãtoriþi va fi fundamental, deoarece vor trebui sã medieze înþelegerea ºi comunicarea dintre ei. Cererea în cãsãtorie presupune, bineînþeles, ca în prezenþa pãrinþilor fiecãruia, mirele sã-ºi exprime oficial intenþia de a se cãsãtori cu fata ºi sã-i înmîneze inelul de logodnã în cadrul acestei întîlniri. Cel puþin acesta este, teoretic, finalul unei cereri oficiale în cãsãtorie, împreunã cu alegerea datei nunþii, responsabilitate care, în mod normal, va reveni miresei, cu consimþãmîntul celor douã familii. Este posibil ca mirii sã fi stabilit dinainte data ºi sã le-o comunice socrilor, cerîndu-le aprobarea zilei alese. În timpul acestei întruniri se pot discuta detalii referitoare la bisericã, dacã va fi o nuntã religioasã, ºi la restaurantul unde va avea loc banchetul. Este foarte probabil ca cei prezenþi sã cunoascã de dinainte motivul sãrbãtoririi, care uneori ajunge sã fie numai un schimb de impresii, un pas în plus pentru a cunoaºte viitoarea familie, fãrã ca în mod obligatoriu logodnicul sã trebuiascã sã cearã oficial consimþãmîntul viitorilor sãi socri, spunînd fraza cunoscutã: „O iubesc pe fiica dvs. ºi doresc sã mã cãsãtoresc cu ea; sper sã fiþi de acord pentru a putea merge mai departe cu planurile noastre...” sau ceva asemãnãtor. Totuºi, în unele þãri mai existã obiceiul de a obþine printr-o cerere expresã consimþãmîntul pãrinþilor logodnicei în preajma evenimentului iminent. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

s-au produs cînd oamenii îl comemorau pe marele ayatollah Mohammad Mohammad Sadeq al-Sadr, care fusese asasinat de regimul lui Saddam în 1999. La ora trei ºi zece minute dupã-amiaza, un terorist sinucigaº a detonat o bombã dintr-o maºinã-capcanã în piaþa Jamila. În urmãtoarea jumãtate de orã au explodat alte douã bombe, care au devastat alte douã pieþe. Aproximativ la aceeaºi orã, douã proiectile de mortier au lovit pieþe aglomerate. Apoi au explodat alte douã bombe - una la marginea cartierului Sadr City ºi cealaltã lîngã biroul lui Muqtada al-Sadr, un cleric ºiit radical ºi antiamerican, fiul marelui ayatollah ºi cel care înfiinþase Armata Mahdi. Oamenii s-au repezit sã stingã incendiile ºi au încercat sã scoatã cadavrele din caroseriile deformate ale maºinilor. Spitalele s-au umplut de victime ºi zeci de rãniþi au fost lãsaþi sã zacã pe culoare. Localnici furioºi ºi membri ai miliþiilor ºiite au ieºit pe strãzi, proferînd blesteme ºi injurii la adresa sunniþilor. Acesta a fost cel mai grav act terorist produs dupã invazie, în urma cãruia au murit cel puþin 215 de persoane. ªiiþii au ripostat prin lovituri de mortier trase asupra moscheii Abu Hanifa, cel mai sfînt lãcaº de cult al sunniþilor din Bagdad. A doua zi, au scos cu forþa ºase sunniþi din moscheile în care se rugau, i-au stropit cu kerosen ºi i-au ars de vii. Peste 30 de sunniþi au fost omorîþi în apropiere de Bagdad. Regiuni în care sunniþii ºi ºiiþii convieþuiserã în pace înainte de invazie erau sfîºiate acum de o duºmãnie criminalã cu substrat religios. Nuri al-Maliki, prim- ministrul, a îndemnat la calm, spunînd: „Condamnãm actele motivate religios menite sã distrugã unitatea naþiunii noastre”. Liderii comunitãþilor ºiitã, sunnitã ºi kurdã au îndemnat ºi ei la moderaþie.

Cu toate acestea, dupã invadarea Irakului, urmãtoarea atrocitate nu s-a lãsat prea mult aºteptatã. La 3 februarie 2007, o piaþã din Bagdad a fost din nou þinta unui atentat cînd o bombã de o tonã plasatã într-un camion a explodat într-o zonã locuitã în special de ºiiþi, omorînd cel puþin 135 de persoane. însã cel mai sîngeros atac de pînã acum nu avea sã fie îndreptat asupra sunniþilor sau ºiiþilor, ci asupra unei minoritãþi obscure stabilite în nord-vestul þãrii. Yazidiþii, care sînt în majoritate de etnie kurdã, sînt adepþii unei religii preislamice. Ei cred cã Dumnezeu a creat lumea, apoi a lãsat ºapte îngeri sã o conducã, ºi cã dupã moarte sufletele noastre trec în alte fiinþe vii. De asemenea, ei resping conceptele de iad ºi diavol. Musulmanii i-au acuzat adeseori cã s-ar închina diavolului ºi de-a lungul secolelor yazidiþii au fost persecutaþi ºi mãcelãriþi de grupuri printre care s-au numãrat turcii otomani ºi principii kurzi musulmani. Saddam Hussein i-a deportat în „oraºe” noi, care semãnau foarte mult cu lagãrele de concentrare. În 2007 a circulat o înregistrare despre care se pretindea cã ar înfãþiºa lapidarea unei fete yazidite ce se convertise la islamism, ceea ce a amplificat tensiunile. La 14 august, patru teroriºti sinucigaºi înarmaþi cu bombe i-au atacat pe yazidiþii care locuiau în regiunea Sinjar, omorînd peste 500 de persoane în cel mai grav atentat terorist din Irak. Acesta s-a produs chiar în perioada în care SUA au crescut numãrul soldaþilor din Irak, în scopul de a reduce incidentele violente. Trei sãptãmîni mai tîrziu, americanii au spus cã Abu Mohammed al-Afri, cel care organizase atentatul, despre care se spunea cã ar fi avut legãturi cu gruparea al-Qaeda, a fost ucis de unul dintre atacurile lor aeriene. Sfîrºit JOHN WITHINGTON

Dar, ca ºi cocorii/ În zbor/ Mai rãnesc.../ Cîteodatã./ Fîlfîind, fîlfîind/ Din aripele/ Lungi ºi albe/ Ca visurile noastre/ Pure, cuminþi./ Ca ºi cocorii,/ ªi noi rãnim,/ Dar ne-ntoarcem/ Cu gîndul/ La Domnul/ ªi cerem iertare/ De fãcutele pãmînteºti,/ Ca în secunda/ Urmãtoare/ Ce vine/ Ultima... a vieþii/ Sã ne afle în pace/ Uºori.../ Înãlþîndu-ne spre/ Ceruri,/ Iertaþi.../ De cele lumeºti“.

lui înaintatã, e pus ºi pe glume: cicã, dacã „corespund”, mã ia de nevastã. Rîdem amîndoi de la distanþã. Mie îmi dau lacrimile de milã, de el, necãsãtorit vreodatã, de mine, care, numai la asta mã gîndesc de cînd m-am nãscut. Ajutã-mã, Doamne, ºi fie Voia Ta! Doamne, sã nu pleci de lîngã mine, sã nu mã mai laºi sã greºesc. Amin.

dupã ziua înmormîntãrii sau a parastasului. Trebuie sã avem grijã de evoluþia stãrii lor sufleteºti, telefonîndu-le regulat ºi întrebîndu-le cum se simt. Trebuie, de asemenea, sã le vizitãm cu o anumitã regularitate, deoarece o perioadã vor avea nevoie de consolare ºi de companie.

Cererea în cãsãtorie (1)

Duminicã, 5 august 2001 Aº vrea sã mã cãsãtoresc ºi sã am un copil. L-aº boteza Mateo. Am 31 de ani, ca ºi mama cînd m-a nãscut pe mine. Chiar ea mi-a spus cã doreºte sã fac ºi eu un copil ºi sã mi-l creascã. Ce minunat ar fi sã am ºi eu mãcar un copilaº. În dorul acestuia mã gîndesc la Alexandra Ioana, pe care atît de mult doresc s-o botez. Îmi doresc acest lucru cu o oarece disperare, mult prea mare. ªi mi-e teamã, deºi m-am pregãtit cu gîndul, cã nu se va împlini. De ce simt asta, nu ºtiu. Cine sã mã trãdeze în afarã de Florin, care nu are nici o legãturã cu aceastã dorinþã a mea? ªi pagina e întoarsã! Prin Mariana ºi Francesco, mã aflu în corespondenþã, scrisã ºi telefonicã, cu pictorul Eligio Egitto, din Sicilia. Pare un personaj simpatic. Tratãm plecarea mea în lumea lui, sã-l ajut în treburi de secretariat, dar, la vîrsta

Duminicã, 12 august 2001, ora 23.41 (1) ...Doar cîteodatã doare... amintirea? Ascultînd Sfînta Liturghie de astãzi, am simþit imboldul, hotãrîrea de a nu mã cãsãtori niciodatã! Nu, nu e o hotãrîre de a mea, este o certitudine pe care o simt cã aºa se va întîmpla. Degeaba am tot alergat dupã ceea ce nu mi-e scris în Calendarul Vieþii. Tot am sperat, tot am încercat, am dorit cu toatã puterea aceastã stare de aºezare într-o situaþie umanã, comunã, simplã, armonioasã de familistã, cu copiii mei ºi bãrbatul meu drag, alãturi, sã-i creºtem în credinþã ºi bunãtate, cum i-ar plãcea Domnului Dumnezeului nostru. La ora actualã, sufleteºte sînt ruinatã. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)


„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (65) Piese de puzzle (2) Brad ºi cu mine petrecem multã vreme alãturi de echipa de investigaþie, aflînd tot ceea ce putem despre lucrurile descoperite de ºi despre ce înseamnã ele pentru sistemele de la bordul avionului C-130. Pînã acum, echipa a concluzionat cã sistemul electric al avionului C-130 a funcþionat corect pînã la finalul zborului. Pompele hidraulice activate de motoare au funcþionat ºi ele. Asta reprezintã o posibilã infirmare a teoriei cum cã o defecþiune hidraulicã a provocat prãbuºirea. Testele din State vor determina dacã fluidul hidraulic a fost contaminat sau nu. Particule metalice, în special de bronz, se pot acumula în sistem ºi pot cauza înþepenirea valvelor ºi blocarea mecanismelor de control, motiv pentru care schimbarea regulatã a lichidului hidraulic este atît de importantã. Dacã acest lucru s-a produs într-o valvã a sistemului de activare hidraulicã a profundorului, el ar putea determina miºcãrile oscilatorii ale avionului. Reacþia echipajului ar fi sã corecteze direcþia ºi sã recapete controlul. Asta ar putea explica traiectoria de zbor oscilantã a avionului prezidenþial PAK-1 înainte de prãbuºirea sa la final.

Memoriile unui celebru criminalist român (32) Afacerea ,,Avocatul” (1) De-abia terminasem cu entuziasmul ºi agitaþia mea în pregãtirea profesionalã a colegilor din cadrul serviciului, cînd mi s-a adus la cunoºtinþã rezolvarea unui caz de excepþie. Lui Adrian Horãscu – care se afla în teren – îi atrage atenþia þinuta vestimentarã eleganta a unui individ care fãcea cumpãrãturi în magazinul „Bucureºti”. Privindu-l mai atent, ofiþerul recunoaºte în persoana lui pe recidivistul Costin F. Era unul dintre infractorii escroci; îºi studia, în prealabil, victimele (alese de obicei din rîndul negustorilor), efectua apoi „controale”, înarmat cu o legitimaþie falsã de inspector comercial. În urma neregulilor constatate, „inspectorul” ameninþa cu anularea autorizaþiei de funcþionare. Negustorul, timorat, fãcea o contraofertã ºi totul reducea la o jalnicã „licitaþie”. Confruntarea îºi gãsea – cel puþin temporar – un final fericit pentru ambele pãrþi: victima era bucuroasã cã nu i s-a ridicat autorizaþia, iar „inspectorul” se simþea satisfãcut de frumoasa sumã dobînditã fãrã muncã. Apoi, el îºi cerceta „agenda” ºi pornea în cãutarea altor victime...

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (16) Ici-colo, în vãzduh, se desfãºurau lupte. ªi de fiecare datã se întîmpla acelaºi lucru: inamicul deþinea superioritatea numericã, iar vieþile noastre trebuiau sacrificate pentru nimic altceva decît pentru o gîlceavã aerianã. Japonia era ca omul care moare în pustiu, cînd apa i s-a terminat. Ultimele picãturi trebuie bãute cu economie ºi pãstrate pentru ceasurile cînd soarele arde cel mai ucigãtor. Am pierdut China de Rãsãrit. Tokyo fusese bombardat ºi rãzbombardat, iar þara întreagã, distrusã sistematic. Milioanele de tone ale flotei noastre comerciale fuseserã scufundate, iar în ziua de naºtere a împãratului, în aprilie 1945, inamicul a atacat Okinawa, poarta Japoniei. Acesta a fost momentul fatal. Cu puþin timp înainte, premierul Suzuki spusese la o reuniune a Cabinetului: „Speranþa noastrã pentru victorie este legatã de lupta pentru Okinawa. Destinul þãrii ºi al poporului depinde de rezultatul acestei bãtãlii”. Okinawa a cãzut. Dupã optzeci ºi una de zile de lupte înverºunate. Într-o bunã zi... Oka ºi Jamamoto... Mã întorceam dintr-un zbor deasupra Insulei Shikok-ul de Vest, dupã

Pag. a 19-a – 14 septembrie 2018

Ceea ce nu se explicã e lipsa de comunicaþii radio pe durata crizei. La trei minute de la decolare, PAK-1 a pierdut dintr-odatã controlul. Preþ de douã minute s-a deplasat în sus ºi în jos, lucru care a fãcut ca pasagerii ºi membrii echipajului sã se afle practic într-o cursã de montagne russe. Avionul de securitate Cessna sau turnul de control de pe Aeroportul Bahawalpur nu a auzit nici mãcar un singur mesaj SOS, nici pe piloþi oferind vreun indiciu cã ar fi ceva în neregulã. De fapt, piloþii nu au folosit radioul deloc dupã ce turnul a dat permisiune de decolare avionului PAK-1. Inginerul forþelor aeriene a recunoscut cã teoria defecþiunii hidraulice are unele lacune. Chiar dacã valva s-ar fi blocat, pilotul s-ar fi putut apleca ºi acþiona o manetã, dezactivînd complet sistemul de propulsie hidraulicã. Asta echivaleazã cu a conduce o maºinã pe autostradã ºi a-i închide sistemul de servodirecþie. ªoferul ar fi încã în mãsurã sã controleze maºina, doar cã ar fi mult mai greu sã întoarcã roþile. O altã prãbuºire recentã a unui avion C-130 a fost cauzatã de ruperea unui cablu regulator. Întreb dacã asta s-ar putea întîmpla liniilor de control mecanic. Nu e prea posibil. ªi chiar dacã s-ar fi întîmplat asta, piloþii ar fi putut încã sã controleze avionul C-130 prin intermediul trimmerelor electrice si al motoarelor. Trimmerele profundoarelor sînt concepute sã ridice botul cu pînã la 27 de grade ºi sã îl coboare cu pînã la 7 grade. ªi eleroanele au trimmerele lor, ca ºi pedala de direcþie. Lucrînd atent, trimmerele ºi motoarele pot sã menþinã un C-130 în aer. De fapt, în cel mai rãu caz,

echipa avionului C-130 poate sã zboare ºi sã manevreze avionul doar prin intermediul motoarelor sale. Cele douã turboelice interioare controleazã înclinaþia avionului în acea situaþie. Motoarele suspendate oferã piloþilor control asupra direcþiei, rotirii ºi vitezei avionului. Prin ajustarea regulatoarelor de motor, un bun pilot de avion Hercules poate sã împiedice o pierdere totalã a controlului. La sfîrºitul celei de-a doua zile la locul prãbuºirii, Brad ºi cu mine am fãcut tot ce am putut. Trebuie sã lãsãm echipa lui Sowada sã lucreze în timp ce noi ne informãm suplimentar în Islamabad. În primul rînd, aº vrea sã vorbesc cu cei de la CIA, sã vãd ce ºtiu. Pe moment sînt foarte suspicios. Moartea preºedintelui Zia ºi a reprezentanþilor guvernului sãu mi se pare a fi un asasinat superb executat. Dacã aºa stau lucrurile, Pakistanul nu poate interpreta acest lucru decît ca pe un act de rãzboi. Dimineaþa, zburãm înapoi la Islamabad ºi ne întîlnim cu Mel Harrison ºi Beth Jones la ambasadã. Le transmitem ceea ce am aflat. Ei au puþine informaþii de oferit în schimb. Lumea Întunecatã pãstreazã tãcerea în cazul acestui incident. Nu au apãrut piste noi, în ciuda cãutãrilor la nivel global prin reþelele noastre de informaþii ºi spionaj. Tensiunile dintre Pakistan ºi India sînt încã ridicate, însã acum se pare cã minþile mai lucide vor deþine controlul. Cu excepþia cazului în care, desigur, vom descoperi cã indienii l-au ucis pe Zia. (va urma) FRED BURTON

Cu astfel de infracþiuni se îndeletnicea, pe vremea cînd colegul meu, Horãscu, avusese prima datã de-a face cu el, recidivistul Costin, al cãrui frate era hoþ de buzunare. Dupã ce executase cîteva condamnãri, mult timp, Costin F. nu mai fusese vãzut în sala de raport a Miliþiei, ºi nici un agent de urmãrire nu-i cunoºtea domiciliul. Nemaiapãrînd de mulþi ani între cazurile noastre, nu ºtiam cu ce se mai ocupa ºi în ce colþ de þarã ar putea fi. Trebuie amintit cã mulþi ofiþeri ai poliþiei judiciare, care continuaserã sã lucreze în miliþie, fuseserã pensionaþi, iar cei noi din miliþie nu-l cunoºteau pe Costin, cu excepþia lui Adrian Horãscu ºi a lui Gheorghe Stelian, care lucraserã, în primii ani dupã rãzboi, în cadrul brigãzii volante. Aºadar, privindu-l mai atent pe Costin F., ofiþerul Adrian Horãscu îl recunoaºte, în acea zi de august, cînd l-a reîntîlnit întîmplãtor. Costin, la rîndu-i, îl vede pe ofiþer ºi încearcã sã-l evite, dar... prea tîrziu. Totuºi, pentru a-l deruta, Costin a atacat primul: – De ce mã priviþi atît de stãruitor? Parcã aþi fi de la miliþie. Nu cumva sînteþi, într-adevãr, de acolo? – O ºtiþi prea bine, domnule Costin. – Mi se pare cã faceþi o greºealã. – O greºealã?! – Daþi-mi voie sã mã prezint: avocatul Traian F., jurisconsult la Ministerul Agriculturii. Bãnuiesc cã m-aþi confundat cu vreun delincvent de-al dvs. Am mai fost confundat, în cîteva rînduri, de colegi de-ai dvs., cu un infractor care, probabil, îmi seamãnã. Ofiþerul, puþin derutat, a devenit circumspect.

– Nu v-aþi numit în trecut Costin F. ºi aþi avut un frate, Marin, care a decedat în penitenciar, în timp ce executa o condamnare peniru furt? – Nu, domnule. Eu n-am avut nici un frate. Sînt singur la pãrinþi. Pentru a-l convinge pe ofiþer cã nu era cel vizat, a scos cu dezinvolturã din buzunar buletinul de identitate. Adrian Horãscu, examinînd cu atenþie buletinul, a constatat cu dezamãgire cã avea în faþã un act de identitate original, recent eliberat, pe numele Traian F., de profesie avocat. Traian, dîndu-ºi seama cã interlocutorul sãu acþiona cu mare prudenþã ºi încã nu se lãsase convins, ºi-a continuat „ofensiva”. El a prezentat ofiþerului dovezi suplimentare, etalînd o legitimaþie de jurisconsult al Ministerul Agriculturii ºi o adeverinþã cã deþine o asemenea funcþie ºi în cadrul Trustului de construcþii din Ploieºti. Întreaga situaþie l-a determinat pe ofiþer sã se resemneze, convins fiind cã-l trãdase memoria. Totuºi, ajuns la direcþie, gîndurile i-au rãmas la avocatul Traian F., jurisconsult la Ministerul Agriculturii... Sã încerce, oare, o reverificare prin serviciul cadre al ministerului respectiv? A hotãrît ca mai întîi sã-mi raporteze cum s-au petrecut lucrurile. Încercase bucuria unei „capturi” de rãsunet, cînd îl revãzuse pe Costin F., dar... (va urma) DUMITRU CEACANICA

ce nu-i vãzusem pe nici unul dintre ei de trei zile, fiecare executînd zboruri de recunoaºtere în alte direcþii. Acum însã venise clipa de care mã temeam atîta ºi pe care nu am aºteptat-o niciodatã. Pe nepusã masã, am primit ordinul ca cei doi prieteni ai mei sã plece la Kogoshima pentru ultima parte a pregãtirii pentru piloþi-sinucigaºi... ªi apoi, într-o zi fatalã de iunie, o sutã cincizeci de aparate B-29 au prefãcut în praf ºi cenuºã baza Hiro ºi Portul Kura al marinei militare, aflat în apropiere. Alarma fusese declanºatã cu treizeci de minute înaintea raidului, ºi fiecare pilot – ºtiind numãrul avioanelor inamice – s-a ridicat de la sol pentru a da o mînã de ajutor brumei de forþe aeriene care ne mai rãmãse. Dupã bombardament, nici urmã de baza Hiro, nici urmã de bazã la care sã ne fi putut întoarce. De aceea am zburat la baza aerianã Oka din Kyushu-ul de Nord-Est. La Oka am devenit cu adevãrat pilot-sinucigaº. Astãzi mai sîntem puþini în viaþã, singurii care putem depune mãrturie despre ce anume se petrecea acolo, afarã, în jurul navelor americane, singurii care putem spune ce-i preocupa pe piloþii care se sacrificau ºi ce simþeau în ultimele clipe ale vieþii lor... Pînã atunci nu am vãzut niciodatã oameni ducîndu-se la moarte unul dupã altul... Întreaga noapte de dupã primul zbor de însoþire am petrecut-o într-o stare de delir. În gînd îmi revenea mereu ºi mereu acelaºi film: am însoþit cincisprezece kamikaze ºi i-am vãzut murind. ªi-apoi, rãmînînd singur, doar cu oceanul nemãrginit de sub mine. Departe, oriunde îmi

aruncam privirea, nu mã puteam izbãvi de imaginea aceea: primul, al doilea, al treilea, altul, altul, altul... Întreaga noapte n-am vãzut altceva decît escadrila pe care am însoþit-o, am auzit zgomotul motoarelor zborului în picaj – jos, jos! – vapoarele tot mai mari, dîrele luminoase ale trasoarelor roºii, artileria antiaerianã... Moartea... Cu toate acestea, noi, piloþii voluntari, am învãþat ceva preþios. Vãzîndu-i pe alþii ducîndu-se la moarte, am cãpãtat experienþã, plãnuindu-mi ºi experimentînd de cîteva ori pe zi propriul atac sinucigaº. Atac care va fi încununat de succes, în mod cert. Îmi alesesem modul cel mai bun, întrucît vãzusem suficient de multe raiduri nereuºite. Unor nechemaþi li s-ar putea pãrea cã zborul în picaj asupra unui vas este o chestie simplã. Numai cã existã cîþiva factori care îngreuneazã mult acest lucru. Este vorba, pe de o parte, de avioanele de vînãtoare inamice, veºnic treze, veºnic ameninþãtoare ºi, în plus, teribilul baraj de foc pe care îl aruncau armele de pe fiecare vas. Focul combinat al antiaerienelor, rachetelor ºi mitralierelor de calibru greu forma parcã o perdea de plumb greu de trecut. În afarã de aceasta, vasele începuserã sã se încruciºeze în aºa fel încît avionul, zburînd în picaj, descoperea dintr-odatã cã în faþa lui n-a mai rãmas decît o brazdã de spumã albã, lãsatã ba de unul, ba de celãlalt dintre vapoare... (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 14 septembrie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (62) Poveþe ale pãrintelui Filothei

* * *

Fiecare cãlcare de lege, fiecare neascultare, fiecare pãcat ºi-a luat pedeapsa cuvenitã. Cum vom scãpa noi, plini de atîtea fãrãdelegi ºi blasfemii, de invidie ºi rãutate, de necredinþã ºi pãcate neruºinate? Maica Domnului cu toþi Sfinþii reþin mînia lui Dumnezeu, opresc urgia Sa. E vremea însã sã ne trezim, cãci a sosit urgia lui Dumnezeu... Deci sã judecãm bine ºi ca oameni raþionali ce sîntem sã ne pocãim. O pocãinþã ca a ninivitenilor, ca a tîlharului, ca a fiului risipitor, ca a desfrînatei ºi a altor pãcãtoºi. ªi atunci ne va izbãvi de la marea primejdie. Dacã ne pocãim, ne vom mîntui; dacã nu ne pocãim, vom pieri. Dumnezeu sã ne gãseascã în pocãinþã sincerã.

Vã las poruncã: sã aveþi pace ºi iubire din suflet cãtre Dumnezeu ºi cãtre toþi; ºi vã încredinþez în ocrotirea lui Dumnezeu ºi sub acoperãmîntul Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, a Sfinþilor îngeri ºi a tuturor Sfinþilor.

* * * Pentru a-i avea pe Toþi Sfinþii în ajutor ºi pentru a rãmîne mereu sub ocrotirea lor, sîntem datori sã-i urmãm. Sã-i urmãm în virtuþile lor, în nevoinþe, în trudã ºi îndeosebi în smerenie, în credinþã, în nãdejde ºi în dragoste... Aºa ºi noi, dacã trãim urmîndu-i pe Sfinþi, vom putea sã umblãm cu vrednicie spre chemarea noastrã. * * * Fiþi cu luare-aminte, iubiþii mei fii, sã nu aveþi mintea spre cele pãmînteºti, stricãcioase ºi deºarte ale lumii acesteia, ci s-o urcaþi în patria de sus, în cer... Amintirea voastrã sã fie mereu la împãrãþia lui Dumnezeu, ºi astfel o veþi moºteni degrabã. * * * Sfinþii n-au mers cu uºurinþã în rai, ci au trudit ºi s-au nevoit în faþa a trei vrãjmaºi - trupul, lumea ºi diavolul. Însã cu bunãvoinþã ºi ostenealã l-au biruit ºi pe diavol, ºi dorinþele lumii, ºi trupul. E nevoie de rugãciune ºi priveghere. Toþi Sfinþii s-au sfinþit prin smerenie, cãci smerenia naºte iubirea ºi toatã virtutea. Omul smerit este lãcaºul lui Dumnezeu ºi a harismelor Sfîntului Duh... Dacã existã toate virtuþile ºi lipseºte smerenia, e în zadar ºi farã de folos, e chiar vãtãmãtor.

Cu picioarele pe pãmînt (2) Despre legile pãmînteºti ºi legile divine În ultima perioadã de timp, apar o sumedenie de acte normative care vor sã dea drepturi ºi libertãþi unor binecunoscute minoritãþi. Cu siguranþã, toþi avem drepturi, vrem drepturi suplimentare ºi este firesc sã fie aºa. Însã este bine? - Pãrinte, dupã cum bine ºtiþi, situaþia globalã privind drepturile minoritãþilor, cã deja putem sã o numim globalã, este de bun augur în ceea ce ne priveºte? - Desigur cã drepturile sînt bune, ne fac viaþa mai bunã, eliminã diferitele forme de îngrãdiri, însã trebuie sã ne aruncãm o privire în neºtiut, ca nu cumva sã îl supãrãm pe Cel cu care stãm acum ºi aici de vorbã... - Adicã, pãrinte? Ce nu este în regulã? - Iatã, dragul meu, cele 10 porunci nu sînt porunci propriu-zise, ci sînt legi anti-destructurare umanã. Ele au fost date pentru evitarea dezintegrãrii omenirii. Dar nu vorbim aici doar de cele 10 porunci, ci ºi despre canoanele ortodoxe, care stabilesc limitele firescului nostru. În consecinþã, toate legile pãmînteºti care sînt contrare legilor divine nu fac altceva decît sã vinã în întîmpinarea dezintegrãrii umane, chiar sã o grãbeascã. Noile legi se întorc împotriva firescului, vor sã îl transforme într-o realitate unanim acceptatã. Copii cu mintea fragedã vor accepta nefirescul ca fiind firesc, iar la maturitate vor acþiona în consecinþã, adicã fãrã limite ºi fãrã ruºine. Bunul Dumnezeu ºi-a manifestat deja aceastã pãrere cu mii de ani în urmã, la Sodoma ºi Gomora, dar ºi faþã de Babilon, care a fost prima tentativã de globalizare ºi pe care acum o trãim din plin. În fapt, aceastã legislaþie este produsul ºi consecinþa globalizãrii, totul fiind de import, fãrã posibilitatea respingerii acestui tãvãlug. Un soi de democraþie ºi libertãþi impus cu forþa, care vine în fapt în contradicþie cu ideea de democraþie care se exprimã prin voinþa majoritãþii, nu prin discriminare pozitivã. Desigur, cã dacã cei care au dat startul globalizãrii ar fi fost înaintaþi spiritual, globalizarea ca mecanism ar fi fost acceptatã de Dumnezeu. Aceste legi ating maximul de negativ, fiind capabile sã îmbolnãveascã atît fizicul, cît ºi spiritul. Aº vrea sã te întrebi ceva? Votezi?

* * * Mari suferinþe vor veni peste locuitorii pãmîntului, cãci mulþi dintre conducãtorii lor sînt slujitori ai Antihristului! * * * Dupã cum se pare, rãzboiul nevãzut ºi viclean al Antihristului ºi al slujbaºilor acestuia, iudeo-masonii, astãzi se vãdeºte cum acþioneazã împotriva Ortodoxiei ºi îndeosebi împotriva ultimului zid al Ortodoxiei, Sfîntul Munte. * * * Înainte de a cãdea securea dumnezeieºtii judecãþi, pentru pãcatele noastre, salvaþi turma noastrã, salvaþi Sfînta noastrã Bisericã Ortodoxã ºi împãciuiþi-o pe aceasta; alungaþi din ea pe toþi vrãjmaºii, pe toþi înnoitorii ºi inovatorii care se împotrivesc tradiþiei apostoleºti ºi paterice, ºi mare va fi rãsplata voastrã în ceruri. * * * Aºadar, trebuie sã înþelegeþi, fiii mei, cã fericirea pe care o vrem ºi eu ºi voi ºi toþi oamenii constã în lucrarea virtuþii, în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Sã nu ne amãgeascã diavolul s-o cãutãm în altã parte, cãci numai prin pãzirea poruncilor lui Dumnezeu ºi prin dobîndirea virtuþii vom deveni cu adevãrat fericiþi. (Pãrintele Filothei Zervakos) (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) - Desigur, pãrinte? - Nu vreau sã te întreb cu cine ºi nici nu mã intereseazã. ªtii cu cine votezi sau ai nevoie sã urmãreºti campania electoralã? - ªtiu pãrinte foarte bine cu cine votez ºi cu ºi fãrã campanie. - ªi atunci ce rol mai are campania electoralã? - Hmm, probabil pentru cei care nu ºtiu cu cine sã voteze. - Cam aºa. Procentul nehotãrîþilor este unul foarte mare, iar campania electoralã adunã cu grebla pe cei dezorientaþi politic. - Ce ar trebui sã înþeleg mai exact? - La fel se întîmplã ºi cu campaniile duse de minoritãþile sexuale, ei agaþã practic un procent aflat ideologic între sexe, deºi sexul este bine definit încã de la naºtere. Cu legiferarea pãcatului am forþat practic limitele noastre de bun-simþ faþã de Sfînta Treime. Ne-am întors împotriva Creatorului prin nerecunoaºterea ºi minimizarea Legilor Sale, urcînd pãcatul pe piedestalul normalitãþii. Am reuºit sã inversãm locul pãcatului cu cel al virtuþii. Am ridicat pãcatul la rang de artã. De aici nu ne mai poate aºtepta nimic bun. - Încã nu m-am gîndit în aceºti termeni. Mai este ceva de fãcut? - În afarã de lupta pentru firesc ºi multã rugãciune, nu ºtiu nici eu ce ar mai fi de fãcut. Sperãm ca toþi cei care ne reprezintã sã aibã gîndul cel bun în faþa votului, ne rugãm zilnic pentru ei ºtiind cã se aflã în ingrata poziþie între propria conºtiinþã ºi imensa presiune exterioarã. ªi ar mai fi ceva. Ar trebui sã inventãm un nou principiu de drept. - Pãrinte, dreptul are mii de ani de teoretizare, nu cred cã mai avem ceva de adãugat. - Ba da, copile, este vorba de principiul Bunei Credinþe, care nu se confundã cu principiul bunei morale, care face trimitere directã la relaþia Om-Dumnezeu, ºi care se traduce astfel: nici un act normativ nu are voie sã se întoarcã împotriva poruncilor divine, pentru cã, astfel, ne-am autodeclara duºmanii Providenþei ºi ne-am pune de unii singuri în partea cealaltã a baricadei. Iar în prezent chiar asta facem. O naþiune fãrã credinþã este o naþiune în descompunere. Sã ne ajute Bunul Dumnezeu! (va urma) IONUÞ RITEª

Rugã

La moarte, nu mã vinde, o Doamne, nimicirii, Fiinþa mea topind-o în negura pieirii – Ci, ruga ascultîndu-mi prefã-mã într-o stîncã Sã simt vuind sub mine prãpastia adîncã Preschimbã-mã-n zefirul pribeag, gonit de fluturi, În crinul care duce iubitului sãruturi – Dã-mi zborul ºi-ntruparea unei privighetori Ce piruie-n poiene vestirile de zori – Prefã-mã stropul proaspãt, dintr-un izvor curat, Ca sã aºtept la umbrã drumeþul însetat, În norul care trece colindãtor în vînt Purtînd la sînu-i taina rodirii pe pãmînt, În valul ce se-avîntã mãreþ ºi cîntãtor Setos de înãlþarea vremelnicului nor, Ca-n urmã sã coboare din bolta de cristal Din nou sã vieþuiascã clipita unui val… CORNELIU MOLDOVANU (1883-1952)

A cincea nefericire

Nefericit sînt, Eu-cel-ce-sînt, de atîtea ori îndurîndu-mã, de atîtea ori inima-mi miluindu-se, umilindu-se, topindu-se de milã pentru tine, fratele meu om; prietenul ºi duºmanul meu, chipul meu ºi asemãnarea mea, ucigaºul ºi blestemul zilelor mele, bucuria mea ºi tristeþea mea! Nu aºtept dreptate, dupã ce m-am milostivit de voi, nu aºtept mila Cereascã. Primesc ºi aºtept cruzimea tuturor celor cereºti ºi ale celor pãmînteºti – atunci ridicîndu-mã peste nimicnicia omeneascã, atunci savurînd Fericirea Purã! ROMAN FORAI

Pildã creºtinã Taina Era odatã un general care, cu toate cã nu avea suflet rãu, era însã supus mîniei. Din te-miri-ce îl cuprindea mînia. ªi, cu toate acestea, el o biruia. De fiecare datã cînd simþea cã se apropie valul acesta rãu, el se oprea din vorbã ºi, încet, îºi bãga mîna dreaptã în buzunarul tunicii. De îndatã, ca prin farmec, mînia se potolea - ºi el, zîmbind, dojenea pãrinteºte pe cel care-l supãrase. Pentru aceasta, era foarte iubit ºi cinstit de toþi ofiþerii ºi soldaþii. Unul din tinerii ofiþeri de sub comanda lui, care bãgase de seamã miºcarea pe care generalul o fãcea ori de cîte ori vreo pricinã de mînie se ivea, fu prins deo vie curiozitate sã afle taina acestei miºcãri. Mergînd într-o zi la casa generalului spre a-i duce niºte hîrtii, vãzu în cuierul din vestibul una din tunicile lui. Dorind cu putere sã afle dezlegarea întrebãrii, vîrî mîna în buzunarul drept al tunicii. Dãdu peste un mic obiect. Îl scoase. Uimit, privi: era o cruciuliþã de abanos. Atunci ofiþerul pricepu de unde venea puterea de stãpînire a generalului.


„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 14 septembrie 2018

MOZAIC

Studiu ºtiinþific despre cartofii prãjiþi ºi efectele consumului acestora asupra sãnãtãþii Un recent studiu ne oferã motive dintre cele mai serioase pentru a reduce drastic consumul de cartofi prãjiþi. S-a constatat cã, prin consumul a douã pînã la trei porþii de cartofi prãjiþi în fiecare sãptãmînã, riscul de deces prematur sporeºte într-un mod alarmant. Luigi Fontana de la Facultatea de Medicinã a Universitãþii din Brescia ºi colegii sai au ajuns la o astfel de concluzie dupã ce au analizat datele culese de la peste 4.400 de adulþi din Statele Unite. În S.U.A., cartofii preparaþi prin prãjire sunt, din pãcate, o componentã importantã a meniului obiºnuit. Potrivit Departamentului pentru Agriculturã al Statelor Unite (USDA), cartofii intens procesaþi (prãjiþi sau sub formã de chipsuri) au reprezentat 64% din consumul total de cartofi în SUA dupã anul 2000, comparativ cu doar 35% in anii ’60. Cartofii preparaþi prin fierbere sau coacere pot face parte dintr-o dietã sãnãtoasã. Nu acelaºi lucru se poate spune ºi despre cartofii prãjiþi! Un studiu prezentat, anul trecut, de cãtre Medical News Today, a arãtat cã prin consumul a patru sau mai multe porþii de cartofi prãjiþi, în fiecare sãptãmînã, poate creºte îngrijorãtor riscul de hipertensiune arterialã. Pentru aceastã ultimã cercetare, Fontana ºi colegii sãi s-au angajat sã investigheze efectele

consumului de cartofi prãjiþi asupra mortalitãþii. Constatãrile lor – de-a dreptul alarmante pentru cei ce consumã zilnic alimente prãjite (ºi alte tipuri de junk-food), au fost publicate recent în Jurnalul American de Nutriþie Clinicã. În recentul studiu, au fost utilizate datele provenite de la 4.440 de adulþi, avînd vîrste cuprinse între 45 ºi 79 de ani, la debutul studiului. În medie, aceºtia au fost monitorizaþi pentru o perioadã de 8 ani, interval în care 243 dintre ei au încetat din viaþã. Cantitatea totalã de cartofi consumatã de cãtre o persoanã n-a fost asociatã cu o creºtere a riscului de sfîrºit prematur al vieþii, au constatat cercetãtorii. Cu toate acestea, atunci cînd au efectuat o analizã de subgrup, cercetãtorii au descoperit cîteva rezultate interesante. Prin comparaþie cu adulþii care nu obiºnuiau sã consume cartofi procesaþi prin prãjire, la persoanele care au mîncat douã pînã la trei porþii de cartofi prãjiþi, în fiecare sãptãmînã, s-a constatat cã riscul de deces prematur era dublu. Iar consumul sãptãmînal a peste trei porþii de cartofi prãjiþi a sporit ºi mai mult acest risc. Cu toate acestea, cercetãtorii n-au gãsit nicio legaturã între aportul de cartofi preparaþi prin alte metode (cum ar fi fierberea) ºi riscul de sfîrºit prematur al vieþii. Cartofii prãjiþi au un conþinut extrem de mare de lipide, cu precãdere grãsimi nesãnãtoase. Consumul lor frecvent este asociat cu creºterea riscului de diabet de tip II, cancer (mamar, de colon etc.), cu obezitatea ºi bolile cardiovasculare. În cursul prãjirii iau naºtere substanþe nocive, precum primejdioasa acrilamidã sau acizii graºi de tip „trans” (care, consumaþi în mari cantitãþi, sporesc nivelul colesterolului dãunãtor, de tip LDL ºi diminueazã capacitatea de ripostã a sistemului imunitar). TOMI TOHÃNEANU

Cea mai mare Hiperinflaþie din istorie a avut loc în Ungaria

aceluiaºi ani, 35.790.276 Pengö o lunã mai tîrziu, 862 miliarde Pengö pînã la 15 iunie 1946”. Pentru a face faþã situaþiei, guvernul a continuat sã introducã noi monede cu aceste zerouri astronomice, Mpengö (sau 1 milion Pengö) care la rîndul sãu a fost înlocuit cu Bpengö (sau 1 miliard Pengö) care a fost înlocuit cu Adopengö indexat cu inflaþia. Bancnotele aveau acelaºi design, fiind doar colorate diferit. Pentru a vã face o idee despre cît de mulþi bani au fost tipãriþi în acele vremuri, luaþi în considerare faptul cã, în iulie 1945, pe piaþa maghiarã erau doar 25 de miliarde. Aceasta a crescut la 1,646 trilioane pînã în ianuarie 1946, pînã la 65 milioane de miliarde în mai 1946 ºi 47 de miliarde de trilioane în iulie 1946. În cele din urmã, în august 1946, guvernul a înlãturat pengõ-ul ºi derivatele sale, introducînd o nouã monedã, forint. Din fericire pentru vecinii noºtri situaþia economicã a þãrii s-a stabilizat, forintul fiind ºi în prezent în circulaþie, asta pînã în 2020 cînd Ungaria va trece la euro. Potrivit statisticilor, inflaþia era de 207% pe zi. Cît de dificilã a fost situaþia din Ungaria o aratã evoluþia kilogramului de pîine. Astfel, în august 1945, preþul era de 6 pengõ, apoi a urcat rapid la 80 ºi la 135 de pengõ, în luna noiembrie. La începutul lui decembrie 1945, preþul era de 310 pengõ, ca sã ajungã la 550, 700 ºi pînã la 7.000 de pengõ la finele lunii. Din mai 1946, preþul unui kilogram de pîine a evoluat de la 8 milioane de pengõ pînã la 5 miliarde 850 de milioane, în iunie.

Situaþia economicã din Venezuela þine în prezent prima paginã a ziarelor. Milioane de venezueleni se luptã în aceste zile sã-ºi procure alimentele de bazã, asta dupã ce preþurile s-au dublat de la o lunã la alta, ºi vor ajunge, potrivit economiºtilor, la 1 milion de procente pînã la sfîrºitul acestui an. Ultima hiperinflaþie majorã dintr-un stat a avut loc în Zimbabwe între anii 1990 ºi anii 2000, perioadã în care autoritãþile au ajuns sã imprime bancnote de 100 de miliarde într-o încercare disperatã de a combate fenomenul. De fapt bancnota de 100 de miliarde valora aproximativ 30 de dolari americani. Dar hiperinflaþia din Zimbabwe a fost doar a doua cea mai gravã din istorie. Cel mai mult de suferit au avut însã maghiarii, între anii 1945 ºi 1946, cînd rata zilnicã a inflaþiei a fost de peste 200%. Ungaria a început sã batã prima sa monedã dupã destrãmarea Imperiului Austro-Ungar, la sfîrºitul primului rãzboi mondial. Aceasta a fost numitã Korona, dar fiind o þarã fãrã economie realã în acea perioadã valoarea unui korona a scãpat rapid de sub control. Pentru a opri inflaþia, guvernul a decis sã elimine moneda ºi a introdus moneda Pengõ în 1927. Pengõ a fost corelat cu preþul unui gram de aur, iar la început a fost una dintre cele mai stabile valute din lume. Aceasta a ajutat Ungaria sã treacã cu bine prin marea crizã economicã din Europa din anii 1930 ºi apoi prin cea mai mare parte a celui de-al doilea rãzboi mondial. Dar rãzboiul a devastat þara din punct de vedere economic, iar valoarea pengõului a scãzut. Dupã rãzboi, guvernul de la Budapesta nu a mai putut controla nici aceastã monedã, iar Ungaria a ajuns în pragul falimentului, dupã cum noteazã cei de la Business Insider: „Ceva care costa 379 Pengö în septembrie 1945, costa 72.330 Pengö în ianuarie 1945, 453.886 Pengö în februarie 1946, 1.872.910 în martie a

Primele plante terestre au apãrut în urmã cu 500 de milioane de ani Potrivit unui nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, primele plante de pe Terra ar fi apãrut în urmã cu aproximativ 500 de milioane de ani, în perioada Cambrianã, cu aproximativ 100 de milioane de ani mai devreme decît se credea anterior. Potrivit dovezilor de pînã acum, în primele patru miliarde de ani din istoria planetei noastre, Pãmîntul a fost lipsit complet de plante sau animale, singurele vieþuitoare de la nivelul solului fiind bacteriile ºi microbii. Totul s-a schimbat odatã cu apariþia plantelor terestre ºi ecologizarea continentelor prin crearea habitatelor naturale pe care animalele le-au ocupat mai tîrziu. Pe baza celor mai vechi fosile de plante, oamenii de ºtiinþã au estimat cã plantele au apãrut pe Pãmînt în urmã cu aproximativ 420 de milioane de ani. Într-un studiu realizat de profesorul Philip Donoghue de la University of

MOZAIC Sfatul medicului

Infiltraþiile cu celule STEM Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Infiltraþiile cu celule STEM sînt considerate cea mai revoluþionarã metodã de tratament. Celulele STEM sînt celule cu capacitatea de a se transforma în mare diversitate de celule diferenþiate. Aceste infiltraþii se bazeazã pe medicina regenerativã pentru tratarea urmãtoarelor afecþiuni: * Leziune de cartilaj sau artrozã în stadii incipiente ºi moderatã, foarte rar în stadiile avansate; * Tendinite/tendinoze (Rotulianã, Patelarã, Achilianã ºi alte tendinite); * Leziune de labrum, ligamente, coafã rotatorie; * Bursite. În momentul leziunii, de fapt apare o sîngerare în þesutul afectat. Aceastã sîngerare sau hematom este prima etapã a vindecãrii ºi cea mai importantã, prin care celulele regenerative acþioneazã la nivelul leziunii pentru a grãbi vindecarea. Existã mai multe tipuri de celule STEM, iar cele care stimuleazã cel mai bine vindecarea leziunilor musculoscheletale (tendoane, muºchi, cartilaj, oase) sînt localizate în mãduva osoasã. Aceste celule STEM mezenchimale (MSCs) sînt esenþiale în vindecarea acestor leziuni. Existã diferite tehnici ºi metode pentru a recolta celule STEM din organism, cele mai folosite metode fiind recoltarea din þesut subcutanat sau din mãduva osoasã, cu ajutorul unei seringi speciale. Sîngele recoltat este pus la centrifugat, fiind înlãturate plasma ºi celulele roºii, iar ulterior se obþine o soluþie concentratã din celule STEM mezenchimale ºi factori de creºtere. Soluþia se injecteazã în zona afectatã, pentru a ajuta la grãbirea vindecãrii. Care sînt avantajele infiltraþiei cu celule STEM? Cele mai mari avantaje se regãsesc prin faptul cã este o metodã minim invazivã, care trateazã diferite probleme ale oaselor, muºchilor ºi tendoanelor; aceastã metodã de tratament este foarte simplã, implicã o anestezie de scurtã duratã ºi internare 12 ore postinfiltraþie; este o metodã minim invazivã prin care organismul beneficiazã de un proces de vindecare din celulele proprii. Recuperarea este completã postinfiltraþie ºi reduce ºansele de recidivã.

www.consultatieortopedie.ro Bristol ºi Dr. Harald Schneider de la Natural History Museum din Londra, se aratã cã apariþia plantelor pe Pãmînt s-a produs cu o sutã de milioane de ani mai devreme decît estimãrile anterioare, ceea ce schimbã concepþia actualã privind evoluþia biosferei Pãmîntului.

Plantele au un rol important în dezagregarea ºi alterarea chimicã a rocilor continentale, un proces-cheie în ciclul carbonului care regleazã atmosfera ºi climatul Pãmîntului de-a lungul a milioane de ani. „Rezultatele noastre aratã cã strãmoºul plantelor terestre a apãrut în mijlocul perioadei Cambrianului. Am folosit diferite ipoteze privind relaþiile dintre plantele terestre ºi am constatat cã acest lucru nu modificã vîrsta estimatã a celor mai vechi plante terestre. Orice încercãri viitoare de a modela schimbãrile atmosferice trebuie sã includã întreaga gamã de incertitudini pe care le-am folosit în aceastã cercetare”, a declarat Mark Puttick, cercetãtor la University of Bristol. Autorii studiului au folosit metodologia „ceasului molecular”, care þine cont de diferenþele genetice între diferite specii ºi înregistrãrile fosile ale unor specii înrudite cu ele care au trãit anterior, pentru a stabili un calendar evolutiv al speciilor. RADU UNGUREANU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 14 septembrie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Nu-i cereþi vulcanului sã fie muºuroi de furnici... (3) (urmare din pag. 1) La ultima întîlnire pe care a avut-o conducerea P.R.M. cu Emil Constantinescu, în februarie 1998, l-am întrebat pe acesta, tot cu martori, ce mãsuri va lua împotriva trupelor paramilitare maghiare, care s-au înmulþit ca ciupercile veninoase ºi reprezintã un duºman perfid pentru populaþia româneascã lipsitã de apãrare. „Acestea sînt sub control!”, a rãspuns preºedintele Þãrii, recunoscînd, pentru prima oarã, cã ele existã. De aici, din inima însîngeratului Municipiu Tg. Mureº, care ºtie bine ce înseamnã vandalismul hoardelor tumefiate de urã, eu îi transmit lui Emil Constantinescu un avertisment sever: trupele paramilitare nu trebuie sã fie sub control, ci sub pãmînt! Aº vrea sã fiu bine înþeles: aceasta nu e o manifestare antimaghiarã, ci antirevizionistã ºi anti-iredentistã. Ideal ar fi sã domneascã pacea ºi armonia, dar dacã unii dau semne prelungite de alienare mintalã, este de datoria României ºi a Þãrilor civilizate ale lumii sã-i punã la respect cu cea mai mare fermitate. Stimaþi prieteni, acestea sînt numai cîteva dintre preocupãrile Partidului România Mare. Noi nu v-am minþit niciodatã. ªi nici n-am alergat dupã cãpãtuialã, ci am slujit, întotdeauna, Interesul Naþional. Oamenii au început sã se trezeascã ºi sã despartã grîul de neghinã, statuile de caricaturi. Poate cã asta e o boalã naþionalã ºi noi încã nu neam dat seama: pînã nu se loveºte el, românul, bine de tot cu capul de pragul de sus, nu se învaþã minte. Aº numi halucinaþia colectivã din noiembrie 1996 „taxa pe curiozitate”. Lumea a fost curioasã sã-i vadã ºi pe ceilalþi la treabã. Ce-a ieºit, se vede la tot pasul: dezastru pe toatã linia! Existã riscul ca, în curînd, sã nu mai avem ce guverna. Asta nu trebuie sã ne împiedice însã a acþiona, cu rapiditate ºi hotãrîre, pentru singura soluþie pragmaticã de ieºire a Þãrii din fundul prãpastiei. Iar aceastã soluþie o reprezintã alegerile anticipate! Alegeri pe care, sînt convins, le vor cîºtiga forþele naþionale. Ca mîine, ne vor ruga sã luãm Puterea. ªi abia atunci va începe adevãrata curãþenie de Paºte. De pildã, una dintre intenþiile P.R.M. este sã dea în judecatã Guvernul Ciorbea pentru risipirea iraþionalã a zeci de miliarde de lei pentru confecþionarea, instalarea ºi paza plãcuþelor bilingve. În ceea ce priveºte ecusoanele bilingve pe care actualul primar U.D.M.R.-ist al Municipiului dvs. îi sileºte pe funcþionarii Primãriei sã le poarte, opinia noastrã e tranºantã: avem de-a face cu o acþiune de umilire ºi discriminare a fiinþei umane, care nu seamãnã decît cu forþarea evreilor sã poarte semnul distinctiv pe piept, ºi anume steaua galbenã a lui David. Respingeþi, cu bravurã, aceste orori de sorginte inchizitorialã, care trãdeazã un primitivism înfiorãtor. Rupeþi ºi daþi jos semnele hungarismului agresiv! La nevoie, am sã vã plãtesc eu amenda la toþi! Agãþaþi de gîtul acestui primar bolnav de urã, Fekete-Pekete, toate plãcuþele bilingve ºi duceþi-l cu magnetul pînã la Budapesta! Staþi de veghe! Rezistaþi pînã ce vom veni noi la Putere ºi atunci Þara noastrã va deveni iar Þara noastrã! Nu credeþi în fantasmagoriile care peroreazã cã, în eventualitatea cã naþionaliºtii vor cîºtiga alegerile, România ar fi izolatã pe plan internaþional. Avem ºi noi prieteni puternici, ºi în Occident, ºi în Orient, aºa cã sã nu ne poarte nimeni grija. Dar o Þarã se conduce din interiorul ei, niciodatã din afarã. Într-un fel, Guvernul Ciorbea seamãnã cu Cãlugãrul Rasputin: moare greu. Acum, la aºezarea bomboanei pe coliva Guvernului, sã vãrsãm o „Lacrima Ciorbea” pe mormîntul acestor marionete. Adio, dragii noºtri Emil ºi Victor! Ultimul dintre voi este rugat sã stingã lumina de la capãtul tunelului ºi sã închidã robinetul celor 60 de miliarde de dolari! În încheiere, daþi-mi voie sã aduc omagiul nostru fierbinte faþã de generaþiile de aur de la 1848 ºi 1918. Din fericire pentru Þarã, acei români minunaþi n-au fost nici internaþionaliºti, nici globaliºti, nici vînzãtori. Tocmai de aceea ei au intrat în

Pantheonul de statui al Neamului Românesc. Noi la asemenea tribuni trebuie sã ne raportãm. Sã nu care cumva sã vinã ziua cînd copiii noºtri ne vor întreba de ce-am dormit, de ce-am fost laºi, de ce am risipit zestrea înaintaºilor, de ce-au ajuns ei, pruncii noºtri, salahorii ºi ruºinea Europei. Asemenea coºmar nu trebuie sã trãim niciodatã. Vom intra în structurile Europei numai ºi numai cu valorile noastre, cu identitatea noastrã, cu religia noastrã, cu datinile noastre, cu provinciile noastre istorice. Nu vã lãsaþi amãgiþi de sirenele cosmopolitismului de tinichea. Diavolul poate lua multe chipuri ºi poate vorbi pe multe voci. Numai astfel a fost posibilã învrãjbirea, de cãtre unguri ºi þãrãniºti, a celor douã biserici creºtine surori. Exact asta mai lipsea României! Dar noi ce pãzim? Sîntem oameni maturi ºi vrednici – sau figurine de argilã, bune de îngropat pe malul rîului, de Caloiene? Indiferent ce Guvern se va forma în aceste zile, el nu va face decît sã amîne, cu ceva timp, deznodãmîntul. Boalã lungã, moarte sigurã. Pregãtiþi-vã de alegeri anticipate! Pregãtiþi-vã ºi de supravegherea urnelor ºi a centrelor de votare, fiindcã toate pîrghiile Puterii se aflã, deocamdatã, în mîinile acestei „echipe a morþii”, care e capabilã de orice samavolnicie pentru a rãmîne în funcþie. Numai cã i-au ajuns blestemul românilor ºi bãtaia lui Dumnezeu. ªi-au fãcut-o cu mîna lor. Atîta s-au certat ºi atîta s-au mãcinat, încît, la primul strãnut al nostru, vor cãdea grãmadã. Avem astãzi un semn din cer cã tot ce-i românesc nu piere, iar vrãjmaºii, care s-au încãierat 500 de zile ca chiorii, sînt risipiþi ca fãina orbilor. Trãiascã unitatea Neamului Românesc ºi România Mare! Sãrbãtori Fericite de Sfintele Paºti care se apropie ºi La Mulþi Ani! În încheiere, daþi-mi voie sã dau citire unui poem-parabolã despre trãdarea de la Yalta ºi Tezaurul României, publicat în anul 1984.

Pomul vieþii Azi vã voi spune adevãrul, cu bucurie ºi durere Îmi iau puterea de la vulturi ºi de la secolii ce vin Lãsaþi poetul sã vorbeascã, alt drept pe lume nici nu cere Iar adevãrul vieþii noastre ne va elibera deplin. Priviþi pe harta veche-a lumii, ºi unde-i viscolul mai mare ªi unde plînge ochiul cosmic – acolo este Þara mea Aºa a fost destinul nostru, sã împietrim lîngã hotare ªi plugul ruginea în pîine, ºi pîinea-n gurã sîngera... ªi-am îndurat în jug de flãcãri un bir ce nu se poate spune Pe care ni l-au pus pe aer, pe roua zorilor de zi Ni s-au furat pãduri de grîne ºi munþi de aur ºi cãrbune Iar vatra noastrã a fost iadul celor mai mari ticãloºii ªi cînd de-atîtea patimi multe secau izvoarele vederii Noi am tras fulgerul din teacã ºi-un duh creºtea rãzbunãtor În inima Hiperboreii noi Romei îi eram strãjerii ªi zeii Daciei slujirã numai acest viteaz Popor În zvon de clopote ºi bucium se ridicau atunci în zale Bãrbaþi ca Dunãrea de aprigi ºi credincioºi acestei Þãri: Menumorut, ºi Glad, ºi Gelu trãdaþi în nopþi medievale Muºatinii ºi Basarabii celor dintîi descãlecãri Apar din Pantheonul umbrei preasfinte firi vizionare Ei au un braþ pe ctitorie, iar celãlalt pe spada grea Sînt Mircea, Alexandru, Iancu, Vlad Þepeº ºi ªtefan cel Mare ªi trãznetul Mihai Viteazul, izbind cu pohta ce pohtea Vin Brâncoveanu, Horea, Tudor ºi Avram Iancu Crãiºorul Bãlcescu, Mureºan, Bãrnuþiu ºi Cuza Vodã renãscut ªi-n urma lor tãlãzuieºte, prin veac, Mãria Sa Poporul Înnobilat de tragedia Eroului Necunoscut!

Ei, toþi tribunii Naþiunii, aveau o misie în lume: Sã þinã Patria pe hartã, unitã-n datini ºi în grai ªi de-au fost plini de biruinþã, sau muritori fãrã de nume La fel ºi-au asumat destinul ºi izgoniþi au fost din rai. Îmbolnãviþi de dorul Þãrii, rãpuºi de ºtreang, de glonþ, de spadã Bãtrîni ºi tineri, deopotrivã, decapitaþi sau exilaþi Ei toþi au îngrãºat pãmîntul cu alba oaselor zãpadã Ei toþi sînt baciul Mioriþei, crucificat peste Carpaþi Frumos au pãstorit Poporul, în vremi de pace sau rãzboaie Dar ce-a fost oare pacea noastrã decît un încordat rãgaz? Muºcaþi de arºiþi ºi bejenii, spãlaþi de sînge ºi de ploaie Ei îmbrãcau cãmaºa morþii purtînd o Þarã pe grumaz. Aºa se scrise Epopeea acestei Naþii încercate Istorie fãrã duminici ºi fãrã praznice ºi nunþi Priviþi, vã rog, pe harta lumii ºi îmi veþi da apoi dreptate ªi veþi vedea de ce Carpaþii sînt cei mai falnici dintre munþi. Aici ne-a rãstignit destinul, pe roza vînturilor sale Însinguraþi în pandemonium, sã-i facem Europei scut Iar de-ar fi existat nu patru, ci zece puncte cardinale Mai mult ca sigur cã ºi ele tot pe la noi ar fi trecut. Aºa ne-am scris Independenþa, ºi Unitatea, ºi Mîndria Iar ele au stîrnit în preajmã furtuna urii tuturor De mii ºi mii de ani, temeinic, nasc pui de lei în România ªi ei nu vor muri, de-a pururi, cînd pentru Naþiune mor! E veºnic Pomul Vieþii noastre ºi el va fi mereu în floare Cît vor mai fi fãclii la Putna, la Dealu ºi la Mãrãºeºti κi cîntã Eminescu „Doina” lîngã rãnitele hotare Dar ele cresc întregi în visul Eternitãþii Româneºti Citiþi Istoria strãbunã ºi-atunci veþi înþelege bine Cît de cumplitã-i moºtenirea atîtor jafuri ºi urgii În nopþi de liniºte rãzbate dinspre Tezaure strãine Un plîns înãbuºit, de aur, furat sãrmanei Românii De unde sã mai aibã Þara cînd a fost stoarsã de putere? Prin ce miracol sã mai fiarbã uraniu, aur ºi þiþei? Sã iasã-n faþã detractorii ce colporteazã prin unghere ªi dacã ei cunosc vreo tainã, mã jur sã îi ascult pe ei! E asprã Epoca, prieteni, întreaga lume e o ranã Iar cei ce-au jefuit odatã ne cer tot nouã datorii Pãcatul nostru este cinstea, ca ºi mîndria suveranã Dar eu prefer asceza asta îmbelºugatei lor robii E timpul sã vorbim de-a dreptul, sã ne privim cinstit, în faþã: Am fost vînduþi, dar cina-i alta ºi nu cunosc mai trist mãcel Românul e moral ºi vrednic, ºi poþi sã îl cîºtigi pe viaþã Iar dacã-i spui tot adevãrul, îþi dã ºi haina de pe el Puneþi la treabã fariseii, atîþi cîþi vor mai fi sub soare E mult de construit în Þarã, aºteaptã pîinea forþe noi Independenþa stã în muncã, dar preþul ei e-atît de mare Încît o zi de pace costã cît un mileniu de rãzboi. E greu, dar ºtim cã vom învinge ºi ne va fi mai tare Þara Nu ne speriem de sacrificii, cãci noi rãbdãm de mii de ani Sã pedepsim trãdarea snoabã, sã poarte toþi la fel povara Aºa pricepem noi lozinca de-a fi egali ºi suverani. N-avem de nimeni a ne teme, sîntem stãpîni la noi acasã Am cucerit aceste drepturi printr-un asediu uriaº Avem o singurã conºtiinþã ºi o Istorie frumoasã ªi vom rãspunde, pentru toate, în faþa oricãrui urmaº. Am plãsmuit aceste rînduri cu bucurie ºi durere Vrea cineva sã mai se-ntîmple atîtea groaznice orori? E doar un cînt din Epopeea unui Popor care nu piere ªi care-ºi fluturã spre stele drapelul lui în Trei Culori! Sfîrºit


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 14 septembrie 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

„Buteanu protestã în limba maghiarã împotriva acestei violenþe nelegiuite. «Am salvus conductus de la Kossuth. Eu mor, dar nu mã tem de moarte, cãci am stat zi de zi în faþa ei. De altfel, fraþii mei vor rãzbuna moartea mea violentã». (Én meghalok, de a haláltól nem félek, mert naponként szemébe néztem. Egyébbiránt vagynak testvéreim, kik erõszakos halálomat megboszulják). Hatvany îl întrerupse, poruncindu-i sã isprãveascã. Atunci, Buteanu scoase din buzunar punga plinã cu galbeni ºi o aruncã la picioarele lui Hatvany, zicînd: «Luaþi-o, tîlharilor! Pentru asta vã luptaþi voi, nu pentru libertate». (Nesztek rablok, ezért küzdtök ti, nem a szabadságért). ªi, luînd ºtreangul el singur, se spînzurã. Un þãran român, Ioan Coste din Iosaº, a fost autorizat, pe urmã, sã taie funia cu care a fost Buteanu legat, sã-i sape o groapã la marginea drumului, nu departe de Criº, ºi sã astupe în pãmînt, fãrã capac de sicriu, rãmãºiþele corpului sãu voinic ºi frumos. În aceeaºi zi ºi cam tot în acelaºi loc, Hatvany mai spînzurã trei români, pe preotul din Iosaº ºi pe primarii din Iosaº ºi Iosãºel. Mormintele lor furã sãpate la o distanþã de numai cîþiva paºi de albia Criºului, care a înfiorat cu murmurul cadenþat al undelor sale, 20 de ani, tãcerea majestoasã în preajma acestei Golgote. (…) Dupã alþi 35 de ani, osemintele lui Buteanu au fost din nou exhumate, sub îngrijirea «Asociaþiunei», apoi au fost aduse din cimitirul de la Gura Honþului la Þebea ºi aºezate, alãturi de mormîntul Iancului, sub crucea de piatrã pusã de pietatea generaþiei de la 1869. Pumnul de þãrînã ce a mai rãmas din osemintele eroului odihneºte astãzi sub glia adumbritã de coroana secularã a gorunului lui Horea”. Atît Buteanu, cît ºi alþi români, au murit datoritã încrederii pe care au avut-o în „tratativele” purtate cu ungurii de un „împãciuitorist”, deputatul român Dragoº, ilustrativ pentru specia aceea de naivi care se considerã foarte deºtepþi ºi buni negociatori. Avem, ºi astãzi, destule exemple de „diplomaþi” din aceºtia, care cred în îmblînzirea fiarelor sãlbatice ºi, pe urmã, se minuneazã cã s-au înºelat, dar, prea tîrziu – au pãtimit, sau au murit oameni din pricina lor! N-a vrut Avram Iancu sã se vadã cu Împãratul? Nici o problemã, nici Împãratul nu va vrea sã se vadã cu urmaºii ºi executorii testamentari ai lui Avram Iancu! Occidentul are o excelentã memorie a poliþelor de platã: niciodatã el nu va recunoaºte vreun merit sau ajutor, dar o ofensã o va þine minte generaþii întregi. (Nu plãteºte, oare, România de azi ostilitatea Germaniei din pricina întoarcerii armelor, la 23 august 1944?) ªi astfel se face cã, în primãvara anului 1892, cei 300 de mesageri români care visau sã intre la Franz Joseph au fost primiþi doar de un fel de ºambelan al Curþii de la Hofburg, baronul cu nume de maºinã electricã de ras, Braun. Delegaþia i-a dat intermediarului plicul în care se gãsea Memorandum-ul. ªi aici începe bãtaia de joc: plicul a fost predat, nedesfãcut, de cãtre austrieci, agenþilor unguri de la Viena, care l-au expediat la Ministerul de Interne de la Budapesta, aºa încît, în august 1919, cînd Armata Românã a eliberat acea Sodomã de sub teroarea hoardelor bolºevice ale lui Béla Kuhn, un ofiþer a dat peste plicul cu pricina, la fel de sigilat ca în 1892, purtînd adnotarea: „Ad acta”. Acel plic poate fi considerat actul de deces al Imperiului Habsburgic: acesta a murit în 1892, dar, din motive care þin de patologia Istoriei, avea sã fie înmormîntat abia în 1919. Timp de 27 de ani a umblat prin lume neîmbãlsãmat! În acel plic se aflau semnãturile, în original, ale celor 22 de autori, dintre care i-aº aminti pe cei mai importanþi, al cãror nume rezistã ºi azi, dupã 110 ani de viscole ale Istoriei: Ioan Raþiu, Gheorghe Pop de Bãseºti (care a plîns cînd a auzit cã a fost condamnat doar la 1 an de temniþã, prin urmare mai puþin decît camarazii sãi), Vasile Lucaciu, Septimiu Albini, Iuliu Coroianu, Teodor Mihali, Aurel Suciu, Aurel C. Popovici (autor al lucrãrii Naþionalism sau Democraþie, care, în anul 1980, m-a influenþat atît de mult, încît am scris ºi am publicat în revista

„Sãptãmîna” articolul „Idealuri“, ce avea sã-mi aducã întîia mare interdicþie de semnãturã din cariera mea). Pe cei mai mulþi dintre aceºtia avem sã-i regãsim, teferi ºi nevãtãmaþi, dar mai împovãraþi de trecerea a mai bine de un sfert de veac, la Alba Iulia, în sfînta zi de 1 Decembrie 1918. Ajuns în acest punct al lucrãrii mele, consider cã este momentul sã sistematizez cele mai importante acþiuni ale rezistenþei româneºti din Ardeal în Secolul

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (31) XIX. Asta nu pentru cã n-ar fi fãcut-o nimeni pînã acum – slavã Domnului, au apãrut tratate întregi pe tema asta – ci fiindcã n-a fãcut-o nimeni din punctul de vedere al loviturilor de tun din interiorul Imperiului Habsburgic, care l-au ºubrezit atît de puternic ºi de cadenþat, vreme de 60 de ani, încît loviturile de tun din exterior, o datã cu marele rãzboi început la 1914, omorau, practic, un cadavru. „Statele bolnave fac reforme pentru a nu pieri” – scria Nicolae Iorga. Aº începe prin rîvna excepþionalã a Mitropolitului Ortodox al Ardealului, care purta numele acelui apostol ce ne-a creºtinat, ca popor: Andrei, Baron de ªaguna. Aromân de origine, ceea ce constituie o explicaþie în plus a rezistenþei sale morale – dar, din pãcate, nu ºi biologice, avînd în vedere cã înaltul arhipãstor se stinge din viaþã la vîrsta de numai 64 de ani. Ce mai reprezintã azi vîrsta de 64 de ani? În nici un caz una a senectuþii. (Tot la 64 de ani a trecut în lumea umbrelor ºi istoricul Mircea Muºat, om încã tînãr, fie-i numele binecuvîntat!) În 1848, Andrei ªaguna, repet, avea 39 de ani ºi, în decurs de cîteva zile, a rostit în Dieta Transilvaniei (Senatul) de la Viena, nu mai puþin de 17 cuvîntãri! Trebuie sã recunoaºtem cã este o performanþã, greu de egalat ºi în zilele noastre! Pînã atunci, atît tînãrul ierarh – în calitate de vicar – cît ºi o serie de delegaþii petiþionare româneºti intraserã în audienþã la Împãratul Ferdinand. Fãrã nici un rezultat concret, numai vorbe ºi promisiuni. În ziua de 2 decembrie 1848, în plinã revoluþie, s-a produs, însã, o cotiturã: Ferdinand e înlocuit cu nepotul sãu, tînãrul de 18 ani Franz Joseph. Într-un album omagial pe care l-am gãsit într-un anticariat din Braºov, tipãrit la 1909, cu prilejul centenarului naºterii lui Andrei ªaguna – o autenticã bijuterie, pe care, ca orice mînã spartã, era cît pe-aci sã o dãruiesc urmaºului acestui vlãdicã, actualul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plãmãdealã, noroc cã el mi-a mãrturisit cã avea un exemplar – am întîlnit o relatare interesantã a acelui eveniment crucial, peste care, din pãcate, se trece prea uºor. Redau esenþialul, în ideea cã s-a produs, totuºi, o modificare în ceea ce priveºte receptacolul plîngerilor româneºti, fiindcã una era sã fii primit în audienþã de un monarh bãtrîn ºi nevolnic, cãzut între caii care tîrau caleaºca Austriei feudale, ºi alta era sã ai dinainte un tînãr drept ca bradul, care înþelegea mãcar atît: epoca de intrigi ºi duplicitãþi a stãpînului real al Austriei, Cancelarul Metternich, apusese definitiv. Lucrurile s-au petrecut astfel: „Ferdinand, om foarte bun, dar slab ºi bolnãvicios, nu era nicidecum potrivit a stãpîni în timpuri atît de vijelioase, cînd uraganul pustiitor al revoluþiei vuia îngrozitor dincoace ºi dincolo de Lajta. Cîrmuirii lui nedestoinice se atribuia ºi zãpãceala cea mare a comandanþilor oºtirii imperiale. Vãzînd aceastã lipsã de sfat înþelept în croirea planurilor, ºi de energie bãrbãteascã în executarea lor, Arhiducesa Sofia, o femeie foarte energicã ºi prevãzãtoare (numitã „bãrbat” de mai mulþi istorici austrieci – nota mea, C.V.T.), în înþelegere cu Windischgrätz ºi Jellacici, a pregãtit, aproape pe nesimþite, abdicarea slãbãnogului Ferdinand ºi a bãrbatului ei, Francisc Carol – care era ºi el prea blînd pentru împrejurãri atît de turbate – în folosul fiului sãu: Francisc Iosif I. Aceastã schimbare s-a petrecut în Olmütz (în Moravia), la 2 decem-

brie 1848, între scene familiale destul de miºcãtoare. Manifestul subscris de tînãrul împãrat în aceastã zi ºi contrasemnat de prim-ministrul Schwarzenberg, sunã cu totul modern în partea unde li se permite tuturor popoarelor din monarhie «egalã îndreptãþire pe baza libertãþii adevãrate», instituþiuni corãspunzãtoare (sic!) duhului vremii ºi participarea reprezentanþilor poporului la legislativ, pentru ca, astfel, «patria sã se renascã, în vechia ei mãrire, dar cu puteri întinerite». Aceastã schimbare, fiindcã nu s-a sãvîrºit în conformitate cu constituþia maghiarã, pe de o parte, iar pe de alta fiindcã scopul ei îndreptat contra revoluþiei era destul de vãdit, parlamentul maghiar nu s-a simþit înduplecat a o lua la cunoºtinþã, ci comitetul lor de apãrare (comisia parlamentarã – nota mea, C.V.T.), în frunte cu Kossuth, ºi-a desfãºurat ºi mai tîrziu activitatea tot în numele regelui Ferdinand al V-lea. În adunarea românilor þinutã la Sibiu în 16/28 Decembrie, aducînd ªaguna, ca prezident, la cunoºtinþa tuturor schimbarea ce s-a fãcut, aceastã ºtire despre suirea pe tron a Arhiducelui Francisc Iosif «fu primitã de cãtre adunarea întreagã cu vivate întreite». Aici rosti ªaguna o cuvîntare potrivitã împrejurãrilor critice de atunci, lãmurind cu temeiuri istorice ºi filosofice adevãrata însemnãtate a spiritului naþional ºi liberal, din care, dacã e bazat pe moralitate, pot sã derive «cele mai frumoase virtuþi sociale, altfel degenereazã în urîte porniri egoistice». Citînd mãrturia filosofului Platon, cã «lucrarea lealã leagã societãþile, iar cea egoisticã le risipeºte» ºi invocînd dovezi din scriitorii latini Tit Livius ºi Cicero, despre simþul patriotic al popoarelor antice, prin care se puteau alina toate patimile – aratã cã naþiunea românã totdeauna a fost condusã de un patriotism luminat, deºi a suferit mai multe veacuri «în rãbdare fãrã exemplu». Iar în încheiere roagã pe Dumnezeu sã dee tînãrului monarh «sporirea lui Moise, vitejia lui David ºi înþelepciunea lui Solomon, ca sã fie întradevãr tatã al supuºilor sãi, sprijin celor necãjiþi, învingãtor peste inamicii lui»”. A se observa erudiþia torenþialã a acelora care populau, pe atunci, în urmã cu 150 de ani, prima scenã a vieþii publice româneºti. În comparaþie, ceea ce se petrece azi în societatea româneascã reprezintã o involuþie jenantã, cãtre alcãtuirea ºi rostirea tribalã. Este de la sine înþeles cã, dupã strigãrile de „Vivat! Vivat! Vivat!”, românii s-au pus pe aºteptat un semn „de mila Mãriei-Sale”, ca sã-l parafrazãm pe Eminescu. Înclin sã cred cã de la suirea pe tron a tînãrului de 18 ani, cãruia începeau sã-i mijeascã viitorii favoriþi, a apãrut expresia „drãguþul de împãrat”, zãmislitã, pesemne, de femeile românce, care nu puteau rãmîne insensibile faþã de o asemenea schimbare esteticã. În comparaþie cu înaintaºul sãu, tînãrul Împãrat pãrea ceea ce astãzi se numeºte un „fotomodel”! ªi, continuã relatarea din Albumul comemorativ: „În aceastã adunare naþionalã, pe lîngã un nou protest contra Unirii Ardealului cu Ungaria ºi repetarea postulatelor cuprinse în programul din 3/15 Mai, s-a mai cerut desfiinþarea guvernului de la Cluj, confirmarea Comitetului Românesc în permanenþã, cumpãrarea a 50.000 de puºti în socoteala naþiunii române, înarmarea unei garde mobile (un fel de forþã de reacþie rapidã, nu-i aºa? – nota mea, C.V.T.) compusã din români ºi dreptul de a se organiza politiceºte ºi naþiunea românã, alegîndu-ºi un ºef politic”. Privim cu coada ochiului, la cele spuse cu vreo 350 de ani înaintea acelor întîmplãri, de Machiavelli: „E pierdut profetul care n-are ºi o armatã în spatele lui!” Armele acelea, cumpãrate în temeiul aprobãrii respectivei adunãri, care fusese prezidatã de un pãstor religios, aveau sã contribuie la marile succese militare ale românilor, din 1849. Era blînd mitropolitul, ca orice slujitor autentic al lui Dumnezeu, dar ºi furios nevoie mare, atunci cînd avea motiv, cu mintea la acele clipe în care Isus a pus mîna pe bici, alungîndu-i din templu pe zarafi ºi închinãtorii la idoli, întîmplare din care, sînt convins, se trãgeau ºi sevele vestitei mînii a lui Martin Luther. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 14 septembrie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (72) „Sindromul memoriei false” (2) În astfel de cazuri, farsa este impusã sau autoimpusã inconºtient. Exemple: La sfîrºitul anilor ‘80, în Olympia de Est, Washington, Ericka Ingram, de 22 de ani, s-a prãbuºit în timpul unei ºedinþe de rugãciuni exclusiv femeiascã, de la biserica fundamentalistã de care aparþinea, cînd o altã femeie a spus cã simte, prin intermediul „Sfîntului Duh”, cã existã una sau mai multe persoane din încãpere care ar fi fost abuzate de un pãrinte. Dupã ce Ericka a admis cã tatãl ei, ajutorul local de ºerif, Paul Ingram, abuzase de ea cînd era copilã, sora ei, Julie, de 18 ani, i s-a alãturat ºi a povestit întîmplãri bizare ce implicau ritualuri satanice îndeplinite de familia lor ºi de prietenii tatãlui lor. Cînd reprezentanþii legii ºi terapeuþii au nãvãlit asupra mamei lor, Sandy, aceasta nu a negat iniþial acuzaþiile, dar sub presiune, a început sã producã o adevãratã serie de relatãri privind violuri ºi sodomii. Fratele fetelor, Chad, a negat, de asemenea, orice abuz, dar, încurajat, ºi-a amintit un vis din copilãrie în care o vrãjitoare corpolentã, acoperitã de o robã neagrã, stãtea deasupra lui astfel încît nu se putea miºca. Incitat ºi mai mult, el a încuviinþat cã acest vis ºi altele asemenea reprezentau, de fapt, amintiri ale abuzurilor suferite, dar oricum nu mai conta: tatãl sãu mãrturisise deja cã fiecare acuzaþie adusã este adevãratã. Un psiholog sceptic a inventat niºte acuzaþii false, pentru a testa memoria lui Paul: ambii soþi Ingram au recunoscut ºi chiar au elaborat pe marginea acestora. Cazul a fost închis, dar nu înainte ca Ingram sã se fi declarat vinovat de 6 capete de acuzare, fiecare reprezentînd viol de gradul trei.

Condamnat la 23 de ani de închisoare, el a putut fi eliberat mai devreme, pentru bunã purtare, în 2002. În 1993, Robert Kelly din Edenton, Carolina de Nord, a fost gãsit vinovat pentru mai mult de 183 de acuzaþii de pedofilie satanicã, comise în cadrul centrului de îngrijire a copiilor, Little Rascals. El a primit 12 sentinþe consecutive cu închisoare pe viaþã, în ciuda faptului cã 3 juraþi au refuzat sã creadã veridicitatea istorisirilor despre copii arºi în cuptorul cu microunde sau aruncaþi în rezervoare pline de rechini ucigaºi. Afirmaþiile copiilor, obþinute dupã mai multe luni de muncã depusã de cãtre pãrinþi ºi terapeuþi, au determinat ca ºi un alt muncitor sã primeascã închisoare pe viaþã. Alþi cinci (inclusiv soþia lui Kelly, Betsy) aºteptau sã fie judecaþi. Nici o persoanã care vizitase centrul de copii nu observase vreodatã ceva neobiºnuit. Dîndu-ºi seama cã majoritatea acuzaþiilor veneau din partea mamelor casnice, Betsy Kelly a considerat cã afirmaþiile lor ar fi putut avea originea în ura acestora faþã de femeile cu o carierã profesionalã. În aprilie 1993, în Noua Zeelandã, Peter Ellis, de 35 de ani, a fost acuzat de abuz asupra a 50 de minori de la Centrul Civic al Bisericii Creºtine de Îngrijire a Copiilor, în perioada 1986-1991. Necazurile lui au început în noiembrie 1991, cînd unul dintre copii i-a spus tatãlui sãu cã nu îi place „penisul negru” al profesorului. Ellis este totuºi alb. Interogat, copilul a mãrturisit cã era vorba „doar de o poveste”, dar pãrinþii lui au apelat la un „consultant comunitar”, care mai tîrziu s-a dovedit a fi co-fondatorul unei organizaþii particulare de terapie în cazurile de abuz, pe nume START. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Nave 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11

ORIZONTAL: 1) Tras la faþã! – Biet – Asociaþa Tenisului Profesionist (siglã); 2) Navã care transportã þiþei; 3) Hainã de ploaie – Tras pe roatã; 4) Corp de cavaleri medievali – Numai astfel; 5) Armata Irlandei – Nestãpînit, iute; 6) Începe ºcoala! – Deliciul porcului – Roi gol!; 7) Vase de porþelan din baie pentru scurgere – Mãsurã agrarã; 8) Perioadã istoricã – Spãrgãtor de gheaþã performant; 9) În mod strãlucit – Promis drepþilor – Sunet de trompetã; 10) Navã maritimã de pescuit; 11) Specie de crustaceu marin – Restaurant în aer liber. VERTICAL: 1) Titus Popovici – Pericol asumat – Ne trece apa; 2) Navã echipatã cu sistem propulsor; 3) A bãtãtori terenul – Una care apare; 4) A miºca cu greu – Negaþie – Nevãzãtor; 5) Navã cu propulsie realizatã cu elice; 6) Comic – Renumit actor român (Emanoil); 7) Leii din plic! – Din ziar! – Haine vechi, uzate; 8) În oceane! – Prim-ministru; 9) Arborii Canadei – Curea la brîu!; 10) Marii campioni – Document; 11) Navã de transport persoane – Mediul navelor. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,ªCOLÃREASCÔ 1) CATALOG – NET; 2) ARAMAT – VELE; 3) TIBII – LASER; 4) E – LC – FIRAVI; 5) DIE – OI – IN – E; 6) RM – PROFESOR; 7) APELARE – ASI; 8) I – USI – C – T; 9) CLASE – CANIS; 10) VACANTA – ELE; 11) TE – INVATAT. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.