Romania Mare, nr. 1459

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Mulþumesc lui Dumnezeu pentru cel puþin trei daruri pe care mi le-a fãcut la naºtere, asemãnãtoare cu Aurul, Smirna ºi Tãmîia primordialã: m-a nãscut creºtin, român ºi european.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Dulcele venin al ºerpilor

Proclamaþia de pe Cîmpia Turzii (1)

Motto: „Dacã uiþi, te rãtãceºti”. (Mircea Eliade) Un prieten îmi spunea „Cum, au trecut deja trei ani de la moartea lui Vadim? Parcã îl aud, parcã ieri vorbea la televizor...”.

I-am replicat cã mi se pare cã fenomenul e invers - eu simt cã au trecut zeci de ani, mai precis o generaþie, aºa s-a schimbat mentalitatea. Slãbiciunea intelectualã a suprastructurii a devenit abisalã, ca ºi pretenþiile electoratului. Trist, dar adevãrat, la ora actualã, cînd le vorbeºti oamenilor de creier, se gîndesc la tigaie, ulei ºi pesmet! E vremea în care ministrul Educaþiei face dezacorduri, iar opoziþia are platforma politicã „Muie”...

Parcã e o nouã generaþie, reprezentatã de asemenea aspecte. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Memorialul Corneliu Vadim Tudor, 2018 Ca în fiecare an ce s-a scurs de la trecerea în eternitate a celebrului gazetar, poet ºi om politic Corneliu Vadim Tudor, am obþinut acceptul familiei marelui dispãrut de a organiza un Memorial. Ca ºi anul trecut, evenimentul va fi prezidat de Lidia Vadim Tudor ºi va avea loc în sala de conferinþe a hotelului Crystal Palace - prin amabilitatea vechiului prieten al Tribunului, Dumitru Dragomir.

Anul acesta, într-o perioadã extrem de complicatã pe plan intern ºi internaþional, evenimentul va acorda o pondere mai mare mesajului politic al lui Corneliu Vadim Tudor. În acest sens, au fost invitate personalitãþi din politicã, mass-media ºi culturã care au colaborat sau l-au cunoscut pe fondatorul naþionalismului modern românesc ºi preºedinte al Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor.

Evenimentul va avea loc miercuri, 26 septembrie, ora 18, la Hotel Crystal Palace, strada Cãpitan Alexandru ªerbãnescu 18-20 (în apropierea staþiei de metrou Aurel Vlaicu).

Pînã la aceastã datã, au confirmat prezenþa numeroºi invitaþi, dar lista rãmîne deschisã pentru toþi cei care doresc sã participe la eveniment.

DRAGOª DUMITRIU

Ne-am adunat astãzi aici, pe Cîmpia Turzii, nu pentru a comemora o moarte, ci pentru a sãrbãtori suma rotundã a unei naºteri. Puþinã lume ºtie cã în acest an se împlinesc 440 de ani de la naºterea voievodului Mihai Viteazul, cea mai grandioasã figurã din Epopeea Naþionalã, omul providenþial care a prins la un loc, în copca de aur a mantiei sale domneºti, cele 3 Þãri Române. El s-a nãscut la anul 1558, la Gurile Ialomiþei. În acel an, în Anglia începea domnia marii Regine Elisabeta I, din Dinastia Tudor. Mama lui purta numele unei faimoase împãrãtese a Byzanþului, Teodora, fiind de neam aromâncã, sorã cu Iane Epirotul, Ban al Craiovei. Tatãl sãu nu era altul decît Pãtraºcu cel Bun, care a domnit în Þara Româneascã între martie 1555 ºi decembrie 1557. Era, aºadar, os de Domn ºi încã de mic a crescut cu convingerea nezdruncinatã cã va domni ºi el o datã, pe scaunul de unde, într-o tristã zi de Crãciun, fusese izgonit pãrintele sãu. Rodul dragostei dintre Teodora ºi Pãtraºcu primise numele de botez al celui mai mare Arhanghel al Bibliei, Mihail. ªi astfel se face, printr-o tulburãtoare coincidenþã, cã la români Eroul Naþional ºi Poetul Naþional poartã acelaºi nume, Mihai Viteazul ºi Mihai Eminescu fiind cele mai înalte culmi ale mîndriei naþionale. Din negura veacurilor n-au rãzbãtut prea multe raze care sã lumineze naºterea, copilãria ºi tinereþea lui Mihai. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (21 august 1998, la Monumentul de pe Cîmpia Turzii)

„Îngerul scãpat din Iad“, o punte între inimile românilor Prin iunie 2015, Ioan Rus, ministrul de atunci al Transporturilor, declara pentru un post de televiziune despre cei plecaþi în afarã: „…au poate 1.500 de euro salariu, de banii ãºtia copiii se fac golani acasã ºi nevestele curve”. O declaraþie gravã, o afirmaþie durã, în totalã neconcordanþã cu realitatea.

Dupã 1 iunie 2007, românii au plecat spre Vest, aºa cum, cu sute de ani în urmã, America a fost cuceritã de europeni. Ei, românii, au ales calea pribegiei, avînd convingerea cã aici, acasã, nu mai este nimic de fãcut, politicienii avînd grijã sã ucidã din faºã orice speranþã de mai bine pentru mulþi, foarte mulþi români. (continuare în pag. a 15-a) N.P.

Mînãstirea Suceviþa

Luna neagrã Cum intrã rugina în frunze Cu foºnet de bronz vegetal Aºa intrã boala în oameni Discret, sau de-a dreptul brutal. ªi frunza rezistã o vereme Pe creanga pe care-a crescut Apoi, duhul toamnei o rupe Se leagãnã-n vînt ºi-a cãzut.

Tot astfel ºi omul se schimbã La faþã-n reflex arãmiu Se clatinã singur, o vreme ªi cade, ºi nu mai e viu.

Dar frunza renaºte la viaþã Pe ramul aceluiaºi pom E Paºti-n întreg Universul – De ce n-ar renaºte ºi-un om?

Alege-þi o stea, sau o frunzã Tu, om care speri în minuni Nimic nu se stinge cu totul Noi sîntem la moarte imuni.

E ultimul clopot al toamnei Noiembrie – vreau sã mã-mbãt Precum o actriþã-n cabinã Azi, ploaia se schimbã-n omãt.

Ce an blestemat se terminã!

A fost Luna Neagrã, sau ce?

Hai, pleacã odatã, e timpul Ce milã de tine îmi e!

Nimic nu a mers, dimpotrivã Eºecuri, depresii, necaz Iar cîinele rãu încã muºcã ªi încã ne scuipã-n obraz.

Cad frunzele toamnei de gheaþã Pe-al patriei noastre cavou Adio, dar ce ne aºteaptã Oh, Doamne, în Anul cel Nou? CORNELIU VADIM TUDOR Noaptea de 1 spre 2 noiembrie 2014

NR. 1459 z ANUL XXIX z VINERI 21 SEPTEMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 21 septembrie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Parastas pentru Uniunea Scriitorilor Coposu apãrã 11 metri mai ceva ca Dukadam Ardei Umplut îl face „bãdãran” pe camaradul Manolescu-Apolzan Un paranoic jigneºte þara Petrecere de Sfinþii Apostoli Neulander ºi Pauker Scrisoarea celor 6 ambasadori abuzivi PARTEA A II-A Nimic mai urît ºi mai periculos pentru un colectiv decît sã aibã un ºef mincinos, plãtit cu bani grei ca sã facã jocul unor strãini. Este cazul echipei redacþionale de la „Zig-Zag”, aflatã într-o vizibilã contradicþie cu neruºinatul sãu ºef, pachidermul cu pielea groasã pe frunte, ca Nilã Moromete. În ultimul numãr, pe pag.1 a apãrut articolul „Þiganii jurã strîmb la O.N.U., ei pretind cã populaþia româneascã îi extermina”, unde e vorba de asasinarea sergentului-major Marian Cãprioarã; pe pag. a 16-a însã a apãrut ceva în totalã contradicþie, e vorba de „editorialul” lui Alex ªtefãnescu, în care sînt înãlþaþi în slavã ursarii necinstiþi ºi criminali, în frunte cu liderul lor Nicolae Gheorghe-Þiganul, mincinosul nr.1 - împotriva României, iar toate astea se fac pentru a-l incrimina pe dl. Vadim Tudor: „Nicolae Gheorghe ar putea invoca, în replicã, atacurile lui Corneliu Vadim Tudor la adresa þiganilor. ªi într-un fel ar avea dreptate. Numai cã un intelectual eminent (?!) ca Nicolae Gheorghe nu trebuie sã coboare la nivelul unui Corneliu Vadim Tudor”. Avem aici una dintre explicaþiile ticãloºirii þãrii noastre: un pretins critic literar îl ultragiazã pe un senator român ºi pupã mîna unui þigan scrofulos, care a recunoscut acum 2 ani, în faþa staborului þigãnesc, cã a minþit peste hotare pentru a lua sute de mii de mãrci! Ãsta e „Zig-Zag”-ul de azi, nume care vine de la „Zigeuner” (þigan, în germanã).

Dar, dementul nr.1 (la egalitate cu L.I. Stoiciu) este Mircea Mihãeº, de la „România literarã”. În ultimul numãr al acestei reviste tipãrite cu ºoricioaicã, sifiliticul porcãieºte pe toatã lumea: Ion Solcanu este „un troglodit cu damf profesoral”, Vasile Vãcaru este „o orãtanie descinsã din figuraþia la Dracula”, Adrian Nãstase e numit „un butler (lacheu, în englezã) cu aere de primadonã”, iar Mihai Ungheanu, Dinu Sãraru, Paul Anghel ºi Paul Everac sînt niºte „scribi bolºevici” care l-au produs pe... Ion Lãncrãnjan!

Deci, ne rãfuim ºi cu morþii, camarade Manolescu?

Dar, cel mai grav atac, pentru care îi cerem procurorului general sã se sesizeze din oficiu, este acela de leznaþiune: „România îºi accentueazã trãsãturile de hibrid asiatico-patagonez”. Aici se terminã orice dialog. Bestia asta de Mihãeº, care ne ameninþa în scris, acum douã luni, cã „clipa socotelilor se apropie”, a fãcut-o ºi pe-asta, adicã s-a bãlegat peste þarã. Români, judecaþi-i voi, ºi pe Mihãeº, ºi pe stãpînul lui, Manolescu. De trei ani de zile, agentul Mossad Max Lãbuº merge în pierdere mare cu trompeta aia ruginitã de „Tinerama”, dar ºi-a permis luxul sã mai scoatã o publicaþie-avorton, cu care pierde ºi mai mult. „Bucureºti” îi zice, deºi mai nimerit era „Tel-Aviv”. Uite cã pozarul cu 4 clase nu numai cã nu dã faliment, dar a înfiinþat ºi un post de radio, unde aparatura costã cîteva milioane de dolari.

Ce jocuri face clovnul ãsta cu pãr roºcovan ºi nas înmuiat în zacuscã, cine îi dã sumele astea colosale?

Noroc cã e prost ca noaptea: în reclama postului de radio zice despre Cornel Chiriac „acest mit al generaþiilor anilor ’70”, ceea ce e o aberaþie, fiindcã într-un deceniu nu încape mai mult de o generaþie – de fapt, sociologic vorbind, graniþa generaþiilor este din 30 în 30 de ani. Aflãm din „Excrementul zilei” cã, pe foametea asta, Petre Roman ºi-a serbat ziua numelui (Sfinþii Walter Neulander ºi Ana Pauker) la fostul Club al C.C. al P.C.R., care numai de formã poartã numele marelui sportiv Ilie Nãstase. A curs bãutura în valuri, iar Victor Babiuc a mîncat de s-a lins pe degete „salatã de raci cu orez”, cã la ta-su, ruteanul evreu, tot raci fierþi a mîncat pungaºul. A venit ºi biºniþarul Dinu Patriciu „cu o blondã superbã”, dupã ce, vã aminþiþi, le-a gonit de acasã pe nevastã-sa Sabina ºi pe cele douã fetiþe minore. Mai aflãm cã în onoarea Belitului Naþional au dat un spectacol în piscinã balerine acvatice, de chiloþii cãrora trãgea senatorul (?!) George Stancov (aiurea, ãsta e deputat!), ºi play-boii ãºtia, excitaþi de play-vacile lor,

vor sã ia puterea în România, dupã ce au ruinat-o timp de 2 ani! Scenã de groazã în puºcãria din Satu Mare: în semn de protest faþã de minciunile incalificabile publicate în „România liberã” la adresa comandantului lor, Vasile Tãrþan, opt deþinuþi ºi-au tãiat venele ºi pielea de pe piept cu lamele de ras!

Bãcanu, fie-þi milã de puºcãriaºi, cã ºi tu ai fost ca ei ºi vei mai fi, oh, vei mai fi... Încã o dovadã cã „România liberã” e un ziar unguresc de limbã românã: sîmbãtã, un boanghen pe nume Ladislau Gagyi a publicat un interviu despre bolile mintale, ilustrat aºa, la întîmplare, cu fotografiile domnilor Gh. Dumitraºcu, Gh. Funar ºi Corneliu Vadim Tudor!

Asta-i presa noastrã mercenarã/ Care vinde ºi popor ºi tarã: se þine partea þiganilor ºi a ungurilor ºi li se permite sã-i spurce pe primarii ºi senatorii români!

Oricum aþi da-o, oricum aþi suci-o, lumea s-a lãmurit definitiv! ªlagãrul verii lui 1993: „T.V.A.-ul ne-a luat maul!”. La ºleahta de golãnei care a invadat presa noastrã poate fi adãugatã ºi o oarecare Corina Hornoiu, de la „Meridian”. Aceastã fãtucã, nu frumoasã de felul ei, dar destul de lipsitã de inteligenþã, a relatat în mod duºmãnos ºi eronat atît Conferinþa de Presã a P.U.N.R., cît ºi pe cea a P.R.M. Sub titlul imbecil: „Corupþia asta e un fleac”, Hornoaica îºi minte cititorii, puþini la numãr, cum cã dl. Vadim Tudor ar fi bagatelizat fenomenul corupþiei. Pãi cum ar fi putut omul sã spunã cã e un fleac corupþia, cînd de 2 ani de zile publicã serialul necruþãtor „Rãzboi corupþiei”?! Îl sfãtuim pe directorul ziarului, Sorin Truºcã, sã n-o mai delege pe nãroada asta la nici o conferinþã, s-o punã la spãlat geamuri cu ºomoioage din „Barikada” ori la fãcut cafele cu fierbãtorul de la Cernobîl, dar sã n-o mai prindem la noi, fiindcã o dãm afarã scurt. Sã mai zãbovim asupra nespãlatelor care fac irespirabil aerul conferinþelor de presã. În „Românul” a apãrut o ºtire referitoare la ultima conferinþã de presã a preºedintelui Iliescu: „Au strãlucit prin întrebãri stupide domniºoarele Lucaciu ºi Boriga” – adicã mai vechile noastre cliente, cu o singurã precizare, cã Ileana Lucaciu, zisã Baba Cloanþa Cotoroanþa, nu mai e domniºoarã de 74 de ani... Unele ziare au publicat o ºtire ameþitoare: cicã nu mai puþin de 6 ambasadori (reprezentînd Franþa, Anglia, Danemarca, Olanda, S.U.A. ºi Israel) ar fi cerut d-lui Ion Iliescu demiterea d-lui Paul Everac. Dacã se dovedeºte cã este aºa, atunci vom cere ºi noi expulzarea celor 6 ambasadori, pe motivul amestecului grav în treburile interne ale statului unde sînt acreditaþi, dar ºi pentru încãlcarea Drepturilor Omului (dreptul la opinie ºi dreptul la propria imagine). Domnilor ambasadori, atunci cînd aþi venit la post, cred cã vi s-a spus clar cã mergeþi în România, nu în Burkina-Faso sau în vreo colonie pãduchioasã din Insulele Pacificului! Printre acþiunile de spionaj ºi diversiune se numãrã ºi dezinformãrile grave, menite sã semene panicã în populaþie ºi sã creeze prejudicii turistice. Toate aceste caracteristici le are ºtirea demenþialã publicatã în ruºinea presei naþionale, „Evenimentul zilei”: „Este posibilã apariþia holerei – turiºtii se contamineazã mai uºor decît bãºtinaºii”. Mai ales finalul titlului e grãitor: adicã sã nu mai vinã nici un strãin la noi, ci sã se ducã pe plajele Bulgariei, Turciei, Rusiei, Ucrainei, sã le facã ãlora vînzare, nu României, care e pe moarte. Titlul lunii iulie: „Un bãrbat ºi-a tãiat penisul cu lama”. Unde putea sã aparã el decît în „Evenimentul zilei”, acea „instituþie naþionalã” cãreiã îi fãcea reclamã gratuitã la televizor primul azerbaidjan al Armeniei, Lighean Aragazian? Bine cã nu ºi l-a tãiat cu Dalai Lama... Tot referitor la cocina pestilenþialã a presei române: în seara zilei de 29 iunie, un „reporter” al lui Ardei Umplut, pe nume Daniel Ionescu, a intrat în Gara Titu beat mort, i-a înjurat pe funcþionarii ºi funcþionarele de la Biroul de miºcare, le-a scos ochii cu legitimaþia ºi cu minicasetofonul cu care tot imprima, doar-doar vor

„ROMÂNIA MARE“

zice oamenii ceva compromiþãtor, dupã care a fost umflat de poliþie. De un an de zile atragem atenþia asupra piraþilor de presã ºi a tumorii canceroase pe care o reprezintã acest ziar al maniacilor ºi biºniþarilor.

Aºa-zisul incoruptibil Gh. Floricã a declarat Comisiei Anticorupþie cã Mercedesul lui a costat...

60.000 de lei! Neicã Floricele, chiar ne crezi veniþi cu pluta pe ape interioare, acolo unde se varsã Dîmbovîþa-n Missippippi, colþ cu Niagara de Nord?

Pãi 60.000 costã numai o ciorbã de buric ºi niºte sandviºuri cu Salam Hussein, la birtul „Musca vãduvã”! Una dintre cele mai mari performanþe din istoria sportului românesc: Rãzvan Sabãu a cîºtigat Turneul de tenis de la Wimbledon (juniori) oferind o nouã ºansã de relansare a sportului nobil în România.

Moment emoþionant la Albumul TV de duminicã: marele actor Sandu Sticlaru a dat un interviu în noua lui calitate de... meseriaº de chei! Un om demn, un adevãrat caracter, care nu vrea la 70 de ani trecuþi sã cerºeascã mila nimãnui, cum fac intelectualii noºtri care stau cu mîna întinsã la bacºiºurile Sörös. În ultima zi a lucrãrilor Camerei Deputaþilor, huliganii lui Petre Roman au mai dat un spectacol scandalos: Mihai Chiriac, deputat de Suceava, a venit beat mort, a început sã urle din fundul sãlii, pînã l-au scos în brînci, ruºinaþi, colegii sãi, Boºtinaru ºi Ruse. Partidul ãsta o sã înfunde ca mîine Casa de corecþie... Mai bine mai tîrziu decît niciodatã! Am aflat motivul real al scandalului pe care Paul ªoloc l-a avut cu un regizor de la Actualitãþi: se pare cã acesta din urmã, cu naturelul cam impulsiv, a vrut sã o batã pe o colegã, ceea ce cavalerul Paulicã n-a suportat ºi a luat poziþie de turnir medieval. Cinste lui, onoare muncii, trãiascã lupta pentru pace! Amînatã de vreo trei ori din pricina caracterului ei abject, de inchiziþie, sau, mai de grabã, de demascare stalinistã, emisiunea economicã TV despre privatizare a fost difuzatã totuºi luni, 5 iulie, în absenþa din þarã a domnului Paul Everac.

Realizatorii ei, Gabriel Giurgiu ºi Daniela Iancu, doi amanþi ai morþii, nici mãcar nu s-au jenat, anunþînd în final cã mizeria lor are la bazã un simpozion sponsorizat de... Sörös! Nu-i de mirare cã au fost împroºcate cu cele mai mincinoase acuzaþii P.R.M., P.U.N.R. ºi P.S.M. – deºi profilul emisiunii era cu totul altul, nicidecum inspirat din viaþa partidelor.

Acuzaþiile aduse preºedintelui P.R.M. de fata asta bãtrînã, cu fãlcile ei putrede ºi cãzute, de buldog care a înfulecat chifteaua cu stricninã, sînt niºte invenþii iresponsabile, parte componentã a scenariului unguresc, de a-i compromite pe liderii români. Noi sã fim împotriva privatizãrii ? De unde ºi pînã unde, de vreme ce revistele ºi editura noastrã n-ar fi fost posibile fãrã privatizare?! Oricum, Daniela cea urîtã n-a fost decît sluga, pentru cã tartorele este acelaºi Gabriel Giurgiu (poreclit de borfaºii lui - Gagiu), fost ghidbiºniþar la ONT, unde ascundea dolarii sub scaunul ºoferului, trecînd graniþa fraudulos, pe urmã, dupã decembrie 1989, fost bursier Sörös în S.U.A,. cu mutra lui rapace, de pasãre de pradã care ciuguleºte mortãciuni. Vã informãm cã ºi bãbãtia pelticã ºi sîsîitã ªtefana Bratu de la aceeaºi redacþie economicã a fost mituitã de Söröº cu o bursã de trei luni în S.U.A. Domnilor Ion Iliescu, Oliviu Gherman, Paul Everac ºi Dionisie ªincan, marele speculant financiar Söröº înghite ca un cãpcãun Televiziunea Românã zi de zi ºi nici mãcar n-o cumpãrã scump, oferã cîte un bacºis de 100 de dolari la lepãdãturi de teapa ãstora. O sã avem surprize mari... Tot o emisiune revoltãtoare a fost aceea de pe programul doi al Televiziunii, unde sau produs stropirea cu aghiasmã ºi înãlþarea la cer a regizorului Andrei ªerban: timp de trei ore am asistat la niºte laude deºucheate, din care reieºea cã nu e adevãrat ce vedem noi, adicã Idiotul lui Dostoievski, ci însãºi reîncarnarea lui Shakespeare, dar nemernicii de comuniºti l-au persecutat pe regizor, aºa cum l-au prigonit ºi pe Caragiale, chit cã pe nenea Iancu l-au chinuit de fapt guvernãrile liberale, nicidecum cea comunistã, care avea sã se întroneze la vreo 35 de ani de la moartea lui. Am mai asistat cum marele narcisist, îndrãgostit de propriile lui banalitãþi bîlbîite, îl înjura pe Ceauºescu chiar sub cupola Teatrului National, pe care cine oare l-a construit? Da’ du-te odatã, ªerbane tatã, cã ai aruncat pe apa gîrlei sute de milioane de lei ºi zeci de mii de dolari, deºi n-ai talent nici cît cãþelul lui Liviu Ciulei, marele nostru artist, care nu mai face atîta garagaþã!

Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 9 iulie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 21 septembrie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Lovitura de stat degeaba Referendumul inutilitãþii Premiul Ig Nobel pentru antropologie Cum combãtea SRI pesta porcinã De ce nu doarme Gabriela Primul manelist cu certificat de prost Fapte, nu vorbe! Viermele ºi puºcãriaºul Totul despre gri-sexuali Moldova de la Alexandru Lãpuºneanu încoace A fost Ziua Mondialã a Curãþeniei. Politicienii n-au scãpat ocazia sã se tragã-n poze. Aºa-zisul ziarist Sergiu Andon, unul dintre hipopotamii care dormiteazã prin studiourile de televiziune, susþine cã Alina MungiuPippidi, distinsa hanalistã scãpatã ca prin urechile acului de virusul pestei porcine occidentale, ar fi mãritatã cu regizorul Cristi Mungiu, cu care ar avea ºi doi copii frumoºi. Bãi, Sergiule, du-te mã ºi te culcã cu CTP, regizorul e fratele balabustei, nu soþul. Dar nu-i mai da idei nebunei, cã odatã se întoarce la 180 de grade. Tu n-ai vãzut cã unde a scuipat ieri linge azi? Vai de capul vostru de hanaliºti cu pãr pe limbã! Eu credeam cã Serviciile sînt mai deºtepte, dar cînd vãd ce decrepiþi scot la înaintare, m-apucã melancolia. ªi nu mã apucã de oriunde, ci taman de mînerul burþii stomacului. Conform programului de guvernare-înfeudare, în luna august inflaþia s-a cocoþat la 5,1%. ªi mai ziceaþi cã Viorica nu se pricepe la economie!

Mãi, dar rãi mai sînteþi! Pînã la urmã se va face referendumul prin care familia va fi definitã ca fiind formatã dintr-un bãrbat puþin mai frumos decît dracul ºi o femeie cît de cît gospodinã. De prevederile legii vor fi exoneraþi preºedinþii Camerelor Parlamentului, din motive de siguranþã naþionalã. Campania pentru inutilul referendum, care ne va scoate din buzunarul cîrpit peste 43 de milioane de euro, va fi condusã de Cristi Borcea. De ce este inutil referendumul? Pentru cã ºtim exact cum stã treaba cu familia tradiþionalã, nu era nevoie ca politicienii imorali sã profite de labilitatea societãþii româneºti, abil manipulatã de instituþiile religioase. Homosexualii nu sînt un pericol decît pentru ei înºiºi. Nu pun nici un fel de presiune pe familia tradiþionalã în care partenerii se iubesc ca doi porumbei. În fiecare searã zboarã cîte unul pe fereastrã... Dupã validarea referendumului, lucrurile vor rãmîne neschimbate. Familiile tradiþionale îºi vor vedea de necazuri, iar homosexualii, de bucurii. Numai politicienii vor fi satisfãcuþi cã le-au tras-o celor sãraci cu duhul.

Dragnea se dã de ceasul morþii cã-n 10 august a fost o loviturã de stat! N-am auzit sã fi fost învingãtori ºi învinºi.

Probabil a fost o loviturã de stat degeaba. Premiul Ig Nobel (2018) pentru antropologie a fost haºmanglit de Gabriela Alina Sauciuc, cercetãtoare la o universitate suedezã, care a descoperit cã nu numai oamenii se poartã precum cimpanzeii la Zoo, ci ºi invers. Pînã la urmã e normal, între rude se glumeºte. Suedia alocã anual 13% din totalul cheltuielilor pentru educaþie. Cu ce scop? Pentru ca elevii sã fie fericiþi. De exemplu, la începutul liceului fiecare elev primeºte cîte un laptop gratuit pe care-l poate folosi timp de trei ani. De fapt, totul e gratis, inclusiv excursiile. ªi ne mai mirãm cã elevii noºtri sînt nefericiþi la ºcoalã! Fraþilor, dacã politicienii de doi bani aflaþi la butoane nu vor înþelege cã ignoranþa ne costã mai mult decît educaþia, sîntem pierduþi... Serviciul Român de Informaþii ºi Cumetrii Politice i-a atenþionat pe guvernanþi de pericolul pestei porcine pînã i-au prostit.

Acum înþelegeþi de ce se tãiau porcii la vilele instituþiei ,,Ochiul ºi Timpanul SRL”? Acolo începuse combaterea pestei. Victimele au avut trasee diferite. Unele au fost aruncate direct pe grãtar, altele în beciurile DNA. Plevuºca a intrat în fãlcile presei. Care o mestecã zi ºi noapte, dupã care o scuipã în ochii cetãþenilor. Conform principiului aristotelic ,,eu te-am fãcut, eu te omor!”, baronul de Olt Paul Stãnescu vrea sã-l trimitã dupã þigãri pe Liviu Dragnea. Care, însã, se opune, întrucît fumatul dãuneazã grav libertãþii! Gabriela Vrînceanu zice cã la nuntã se mãnîncã (pesediºtii între ei), se bea la greu (se ºtie!), se socializeazã (normal, dupã atîta bãuturã!) ºi se mai fac ºi alte chestii ruºinoase. Ciudate cercuri mai frecventeazã doamna primar! Aºa or fi petrecerile social-democrate. Pãi bine, mãi, Gabrielo, d-aia te duci tu la nunþi? Sã faci ce face Dragnea? Dar nu vã mai spun cã, ºi cînd e plecatã din þarã, Gabriela e tracasatã ºi nu poate pune capul pe pernã. O frãmîntã problemele bucureºtenilor ceva de speriat! Nu poate dormi liniºtitã, iar orgasmele e pe sãrite.

Din cîte putem ºi noi sã pricepem, domnul Varujan Vosganian defineºte manipularea cam aºa: ãia care au telecomanda le dau clanþã celor care n-o au! Pãi asta spunem de ani de zile, numai cã noi, absolvenþi ai ºcolii de dansuri populare tradiþionale ºi bune maniere uitate, ne exprimãm mai elegant. Nu cã nu ne-am pricepe la golãnii, dar sîntem bãieþi delicaþi, cu ochi albaºtri, crescuþi cu bonã, pian cu coadã ºi microfon ambiental. O baragladinã care croncãne manele a compus, între douã chiftele de pangasius ºi o ciorbã de mînere de om, o manea antidiaspora! Ãsta-i primul manelist cu certificat de prost. Pãi diasporenii e morþi dupã manele. Cu n la mijloc. Dupã

manelele cu m e morþi mamelucii. Marele compozitor se numeºte Johan Sebastian Caval. Nu ºtiþi ce-i cavalul? Un fel de fluier cu guºã. Cu Cozmin Guºã. Ca sã nu dea colþu’ înaintea lui Viorel, Oana Lis þine curã de slãbire!

Mãnîncã, fato, nu fii proastã! Oricum n-ai nici o ºansã! În Bucureºti s-au construit blocuri întregi fãrã forme legale, iar apartamentele au fost vîndute fãrã acte. Dupã ce au luat foc, oamenii au rãmas în stradã, iar capii Mafiei se plimbã nestingheriþi prin instituþiile statului. Ce þarã-i asta, mînca-v-aº ochii? Sã-l scoatem cît mai repede pe Vlad Þepeº la înaintare cã ne sufocã mucegaiul. Deºi sînt mulþi care s-ar bucura de avantajele regresului ºi s-ar oferi voluntari pentru tragerea în þeapã, ar cam fi timpul faptelor.

Cã de vorbe sîntem sãtui! Europarlamentarul Cristian Preda l-a fãcut puºcãriaº pe Gigi Becali taman pe Aeroportul ,,Henri Coandã”. Cum Gigi asimileazã tot, ca un parameci, i-a explicat viermelui, în termeni de specialitate, cum stã treaba în spaþiul carpato-danubianoerotic. Timp de cîteva minute, cît a durat discuþia academicã, zborurile au fost suspendate ca sã nu fie doborîte de metaforele, epitetele ºi hiperbolele ce acaparaserã întreg spaþiul aerian. Oamenii de ºtiinþã e fermi; dacã organismului bãrbãtesc proprietate personalã nu-i dai zilnic porþia de zinc, puþa este doar un obiect de inventar. În loc sã priveascã lumea de sus, va sta cu capu-n jos, spre asfaltul gîndurilor. Cicã zincul ãsta se ia din somon, carne de curcan, vitã, miel, din cereale, lactate, legume crucifere, stridii ºi ouã, ori direct din minele de neferoase de la Cavnic. Unde, din cauza prezenþei în exces a metalului respectiv, bãrbaþii de acolo sînt nevoiþi sã-ºi liniºteascã organul gîndirii cu pãlincã. Vedeþi, existã soluþii, nu vã speriaþi! Mergeþi la referendum cu fruntea sus! Aþi auzit de gri-sexuali? Nici eu. Cicã ãºtia au ce le trebuie, inclusiv zinc în instalaþie, dar nu fac mare caz.

Preferã relaþiile platonice ºi rareori îºi amintesc la ce foloseºte chestia aia din zona crepuscularã. Sînt curios ce sînt blue-sexualii... O sucursalã a unei bãnci din Buzãu a luat numele poetului-martir Vasile Voiculescu, doctorul fãrã de arginþi. Cît de curînd vom avea ºi una care se va numi ,,Mihai Eminescu”. În mod sigur, va avea probleme majore cu banii. Dar sã nu credeþi cã lumea a înnebunit de curînd! Nici vorbã, treaba-i veche. Citiþi „Istoria necenzuratã a românilor” ºi-o sã-nþelegeþi ce vreau sã vã spun cu atîta delicateþe. ,,Fiul nelegitim al lui Bogdan al III-lea este primul domn al Moldovei proclamat în Polonia, la Tremobowla. Intrã în þarã cam nervos, îl învinge pe concurentul Joldea pe care îl lasã fãrã nas, ca sã nu mai umble cu el pe sus, ºi-l trimite obligatforþat la mînãstire. Dupã care, ca sã nu-ºi iasã din mînã, îi cãsãpeºte pe Negrilã, portarul Sucevei, pe care-l suspecta de blat, ºi pe Lupul, cãruia i-a dat cu pãdurea-n cap. Sau i-a aruncat capul în pãdure, nu mai ºtiu exact, sursele istorice sînt cam neclare. La început are relaþii bunicele cu Polonia ºi cu Înalta Poartã, iar imperialilor le zice, la miºto, cã el este principele Daciei ºi, citez cu oarecare fricã, «ºtiu cã nu puteþi sta împotriva mea», aºa cã redobîndeºte Ciceul ºi Cetatea de Baltã.

Influenþat de facebook ºi de alte mijloace de propagandã pseudo-religioase, îi persecutã pe reformaþii armeni ºi saºi, spre bucuria colegului meu, cronicarul Azarie, care scria, bombastic, cã «s-a stins tãciunele cu fum al necredinþei», ºi multe altele care pînã ºi pe mine mã fac sã roºesc de plãcere. A ctitorit mînãstirea de la Slatina, dar n-a fost atent la un aventurier de înaltã clasã, numit, pînã la urmã, Despot-Vodã (1561-1563) care, dupã ce a umblat cu lugu-lugu pe lîngã Doamna Ruxandra, i-a tras preºul de sub picioare, l-a învins la Verbia ºi l-a alungat de la putere cu largul concurs al boierilor trãdãtori. Despot, care era «mai alunecos ºi mai subtil ca un ºarpe», se autointituleazã «pãrintele patriei, rãzbunãtorul ºi apãrãtorul patriei», cã tot avea el de gînd sã cucereascã Constantinopolul, pe care-l considera moºtenire de familie. I-a nemulþumit pe toþi moldovenii prin impozitul de un galben pe familie, prin încurajarea protestanþilor ºi, mai ales, prin înfiinþarea unei ºcoli superioare la Cotnari. Auzi la el, ºcoalã în Moldova!!! Prin urmare, hatmanul ªtefan Tomºa îl ucide personal cu buzduganul, neimpresionîndu-l deloc apariþia lui teatralã cu toate hainele de fiþe la purtãtor, însã nu înainte de a-l prinde ºi pe pretendentul Dimitrie Wiszniewiecki, urmaº de-al lui ªtefan cel Mare printr-o fiicã de-a acestuia, ºi a-l trimite plocon la Stambul.

Alexandru Lãpuºneanu (1564-1568) se întoarce, dar este respins de ªtefan Tomºa care-i transmite, cu delicateþe moldoveneascã, cã «þara nu-l vrea».

Lãpuºneanu însã, care era gargaragiu de profesie, dupã cum îl ºtie toatã lumea din filmul Malvinei Urºianu, avea replica în guºã: «Dacã nu mã vrea þara, eu îi vreau pe dînºii, ºi de nu mã iubesc, eu îi iubesc pe dînºii, ºi tot voi merge, ori cu voie, ori fãrã voie».

Tãtarii atacã Moldova, boierii trec de partea lui Lãpuºneanu, iar Tomºa se retrage în Polonia împreunã cu postelnicul Veveriþã, vornicul Moþoc ºi spãtarul Spangioc. Acolo altã belea; este acuzat de moartea lui Wiszniewecki ºi executat, împreunã cu tovarãºii sãi de complot. Dupã cum lesne se poate observa, printre ei se afla ºi Moþoc, al cãrui deces Negruzzi îl plasase în alte circumstanþe, nicidecum sub securea bine ascuþitã a cãlãului din Liov. Vrãjealã de romantic cu capsa pusã...Sã nu mai puneþi botu’ la aºa ceva, cã nu mai înþelegeþi nimic din istoria noastrã atît de palpitantã...

La Suceava, Lãpuºneanu ucide între 12 ºi 60 de boieri, cifrele oscileazã în funcþie de cine a numãrat capetele, ca sã nu mai hicleneascã. Are relaþii proaste cu Transilvania ºi cu Polonia pînã la moartea sa, survenitã în 1568, din cauza unei boli de ochi. Adicã nu-ºi vedea bine duºmanii, dar nici ei pe el, d-aia se zice, în necunoºtinþã de cauzã, cã l-ar fi otrãvit prin intermediul soþiei, care îi dãruise nu mai puþin de 13 copii, 6 bãieþi ºi 7 fete, pe lîngã cei pe care-i avea nelegitimi, cunoscuþi de noi ca niºte cai breji, Aron Tiranul ºi Petre Cazacul, ºi despre care o sã auziþi cîte ceva mai la vale. Intriga otrãvirii nu se leagã, deºi, la un moment dat, din ordinul lui fusese sugrumatã soacrãsa. Poate d-aia s-a cãlugãrit la finalul vieþii sub numele de Pahomie, pentru cã uciderea sistematicã a boierilor nu era un motiv serios de a o lua pe calea bisericii, întrucît Lãpuºneanu n-a retezat mai multe capete încuºmate decît alþii, iar în timpul sãu Moldova n-a fost nici prea-prea, nici foarte-foarte. I-a urmat la domnie fiul sãu Bogdan Lãpuºneanu (1568-1572), în vîrstã de 15 ani. Deºi plin de calitãþi, a fost înlãturat dupã nici patru ani de Ion Vodã cel Viteaz (1572-1574), fost negustor de pietre preþioase, fiu nelegitim al lui ªtefãniþã cu o armeancã. Dupã o încercare nereuºitã de a-ºi relua domnia, Bogdan pune ochii pe-o trufanda ºi se cãsãtoreºte la Moscova, de unde nu se va mai întoarce niciodatã. Ion Vodã, cînd nu se conversa în turcã ori polonã, trãgea cîte-un tun dupã el prin noroaie, ca la Cahul, ca sã nu i se atrofieze muºchii de atîta huzur domnesc, ºi-i sprijinea pe rãzeºi, fiind foarte iubit de aceastã categorie socialã, care trãia bine mersi pe picioarele ei, refuzînd ajutoarele sociale ºi alocaþiile pentru copii, întrucît ei nu erau cerºetori, iar pomanã guvernamentalã nu primeau. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical între Prut ºi Carpaþii Orientali, cã atît a mai rãmas din Moldova. Ca ºi ceilalþi predecesori, ºi el îºi face intrarea în scenã omorînd niºte hicleni, printre care ºi pe Ionaºco Sbierea, la 6 aprilie 1572, taman de Paºte. Ca sã-ºi punã popimea-n cap, confiscã satele mînãstireºti ºi, ca sã-i intrige pe polonezi, bate o monedã proprie de aramã pentru ca negustorii moldoveni sã nu mai fie înºelaþi la casele de schimb valutar de sub ºa. Se opune dublãrii haraciului ºi-i învinge pe fraþii Petru ªchiopul ºi Alexandru al II-lea Mircea, domnul Valahiei, în bãtãlia de la Jiliºte. κi continuã distracþia în Valahia, unde-l impune pe Vintilã, care însã este ucis rapid de boieri, pradã Brãila ºi Tighina ºi, împreunã cu cei 1.200 de mercenari cazaci, învinge mai multe armate turceºti. Înaintea confruntãrii decisive din 10 iunie 1574, care picase într-o joi, hatmanul Eremia este cumpãrat de Petru ªchiopul cu 30.000 de galbeni ºi-n momentul declanºãrii ostilitãþilor (30.000 de moldoveni ºi cazaci contra a 60.000 de turci) trece de partea otomanilor.

Aceºtia însã îi pun pe trãdãtori în prima linie ºi sînt mãcelãriþi. Retras pe dealul întãrit de la Roºcani, Ion Vodã este nevoit sã se predea din cauza setei, dar numai dupã ce primeºte asigurãri ferme cã va fi dus în faþa sultanului, iar ostaºii sãi vor fi sloboziþi (14 iunie 1574).

Dupã cîteva ore de acuze, în cort, comandantul Cighaleg-Zade-Iusuf l-a lovit cu hangerul, iar ienicerii i-au tãiat capul. Ca bonus, i-au legat trupul de patru cãmile care aveau treabã în direcþii diferite. Moldovenii sînt uciºi ºi ei, iar dintre cazaci doar comandantul Sviercevski ºi 12 tovarãºi vor fi rãscumpãraþi. A avut douã neveste, pe Maria, fiica cneazului Semion de Rostov, cu care a avut un fiu, Petru, ºi pe Marica Huru care-i va supravieþui 60 de ani. Asta da infidelitate...

Doar fiul sãu nelegitim, ªtefan Surdul, va ajunge domn.

I-a urmat Petru ªchiopul, cu douã domnii (1574-1579/ 1582-1591), care era «nebeþiv, necurvar, nelacom, nerãsãpitoriu» ºi care «nu ieºea din sfatul boierilor».

Ce naiba cautã ãsta în Moldova cu-n asemenea C.V.?, s-a întrebat Nicoarã Potcoavã, care-l deposedeazã de putere, pentru scurt timp, în 1577, fiind pus ºi el cu botul pe labele de la picioare de regele polon ªtefan Bathory, care-l decapiteazã la Liov (16 iunie 1578), locul predilect pentru a fi scurtaþi de înãlþime pretendenþii la tronul Moldovei...”. (Va urma, dacã sînteþi cuminþi!)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 21 septembrie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Bardul amintirilor mele Anul acesta, la 19 septembrie, s-au împlinit trei ani de cînd scriitorul Valeriu Gorunescu (n. 12.02.1922 d. 19.09.2015) a trecut la cele veºnice. De atunci el nu mai este printre noi, în aceastã lume, pe care a iubit-o ca bun român ºi patriot. Cei care l-au cunoscut îºi amintesc de bucuria pe care o trãia de fiecare datã alãturi de cenacliºtii sãi, cînd îi apãrea o nouã carte. A condus ca preºedinte Cenaclul „ªtefan Peticã”, din Galaþi (1969-1972), ºi Cenaclurile literare „Mihai Eminescu” (1973-1985), „Prietenii lui Panait Istrati” (1981-1984), „Lucian Blaga”(1988), toate trei din Bucureºti. A cãlãuzit spre afirmare sute de condeieri înzestraþi. A organizat sute de manifestãri artistice: ºezãtori ºi simpozioane literare, lansãri de carte, colocvii despre poezie etc. A semnat prefeþe pentru zeci de cãrþi de debut ºi s-a îngrijit de pregãtirea mai multor volume ale unor confraþi începãtori, netezindu-le calea spre tipar... În toamna lui 1980 l-am cunoscut ºi eu, la una dintre ºedinþele sale de la Cenaclul „Mihai Eminescu”... M-a impresionat blîndeþea cu care conducea reuniunea ºi felul amabil în care îi trata pe cenacliºti, indiferent de vîrsta acestora; pe toþi îi trata la fel, cu aceleaºi vorbe sfãtoase, îndemnîndu-i sã nu abandoneze lupta, oricît de greu le va fi. Toate acestea m-au fãcut sã mã apropii de cenaclul lui ºi sã-1 frecventez cu plãcere, dornic sã aflu cît mai multe noutãþi literare...Valeriu Gorunescu avea darul de a þine adevãrate prelegeri despre unii scriitori români sau strãini consacraþi, lucru remarcat de cei care participau la ºedinþele lui de cenaclu. Existau ºi alte cenacluri în Bucureºti, dar nu de nivelul celui condus de el. Unele funcþionau chiar în aceeaºi clãdire a Casei de culturã „Mihai Eminescu”, din Sectorul 2 al Capitalei, locul unde îºi desfãºura activitatea ºi cenaclul lui Gorunescu.

La el se fãcea literaturã, prin lecturi din creaþii riguros selectate, care provocau discuþii aprige... Atunci, ca ºi acum, nu lipseau orgoliile, iar el intervenea de fiecare datã ºi, cu vorba lui împãciuitoare, fãcea în aºa fel încît toatã lumea sã fie mulþumitã... Dar anii s-au dus ºi, odatã cu schimbarea regimului, am început sã ne vedem tot mai rar, doar la vreo lansare de carte sau la cîte o

Alexandru Cociu – Comunardul Printre românii ce au participat la Comuna din Paris (un guvern care a condus Parisul din 28 martie pînã în 28 mai 1871), s-a numãrat ºi Alexandru Cociu. Nãscut la 14 aprilie 1845, la Bucureºti, el s-a aflat, în anii 18701871, la Paris, unde urma cursurile Facultãþii de medicinã. În aceste împrejurãri, alãturi de alþi români, a luat parte la evenimentele pe care le trãia Franþa: rãzboiul franco-prusac ºi, mai apoi, Comuna. Ca student medicinist, Cociu s-a înrolat, împreunã cu un alt tînãr român, Mihail V. Georgescu, în Ambulanþele presei.

O corespondenþã din Paris, intitulatã ,,Românii în resbelul franco-german”, publicatã în ziarul ,,Românul”, din 21 august 1871, consemna astfel participarea celor doi tineri la aceste evenimente: ,,Îndatã ce ordinul fu anunþat, junii medici oferirã serviciile lor, deciºi fiind a trece (a rãmîne – n.a.) tot asediul în Paris.

Ambulanþele presei, cele mai întinse ºi mai bine organizate, se grãbirã a le oferi fiecãruia, împreunã cu gradul de locoteninte, un serviciu, în care mai tîrziu nu avurã mai puþin de 5 sau 6 sute de rãniþi. Activitatea ºi inteligenþa cu care conduseserã serviciile ce dirigeau le atraserã în curînd simpatia ºi mulþumirile capilor acestor ambulanþe”.

Despre activitatea lui Alexandru Cociu ºi Mihail Georgescu în ajutorul comunarzilor rãniþi, ziarul ,,Românul” aratã cã ,,nimic nu egaleazã curajul ce dezvoltaserã în cele opt zile de agonie ale Comunei, adunînd rãniþi de pe strãzi, protejaþi de un simplu drapel, care adesea nu era respectat de gloanþe”. ªi în ,,Le Journal de Bucarest” (din 7 septembrie 1871), meritele lui Alexandru Cociu au fost elogios subliniate: ,,Activitatea plinã de abnegaþie depusã de Alexandru Cociu într-un punct în care s-au desfãºurat lupte

P Po o ll e em m ii c c ii

ºedinþã a unui cenaclu nou, înfiinþat de tineri scriitori... Înstrãinarea unul de celãlalt a durat destul de mult, pînã într-o zi de toamnã ploioasã, cînd, în urma unui telefon, m-a inivitat la el acasã, în Drumul Taberei, spunîndu-mi cã vrea sã mã vadã ºi cã are ºi altceva de vorbit cu mine... A doua zi m-am dus sã-l vizitez, iar acea întîlnire avea sã fie crucialã pentru prietenia noastrã, întrucît, de atunci, am început sã colaborãm la tipãrirea cãrþilor sale: poezie, prozã, eseu, jurnal etc. Am crezut la început cã e vorba de o plachetã, douã, dar nu a fost aºa... Mi-a arãtat dulapul în care îºi þinea manuscrisele...

Nu mi-a venit a crede ochilor... Zeci de dosare cu creaþiile sale erau pregãtite pentru a lua calea tiparului... A reuºit sã publice o cantitate infimã din acea zestre literarã, vreo douãzeci de titluri de carte, unele avînd chiar ºi cîte douã-trei sute de pagini, dar nici una sub o sutã...

Mare parte dintre acele scrieri au rãmas nestrãmutate de mîna maestrului, de cînd a plecat pe ultimul drum... Ar fi o mare nedreptate dacã posteritatea nu i le va valorifica, ºi o dramã colosalã dacã se vor pierde... Eu fac parte dintre puþinii lui contemporani, în afarã de doamna Mihaica, soþia lui, care l-au vãzut în ultimele sale zile din viaþã... Era acelaºi om ca atunci cînd l-am cunoscut în cenaclul sãu, cu privirea caldã ºi inima primitoare, cu vorba la fel de duioasã, chiar dacã, din cînd în cînd, din cauza celor 93 de ani pe care tocmai îi împlinise, îºi mai pierdea din vlagã... Era la fel de lucid ºi perspicace în a povesti întîmplãri din viaþa lui de scriitor autentic, cu o activitate de mai bine de ºapte decenii petrecute la masa de lucru... Avea pãrul lung, alb, lãsat peste vîrful urechilor spre ceafã, cum purtau bunicii noºtri odinioarã.

Mîinile, la fel de albe, cu degete lungi ºi subþiri, precum cele ale sfinþilor din icoane... Sã fi fost el, oare, întruchiparea vreunui sfînt al poeziei?... Pãrea a fi altfel de cum sînt poeþii, în general... Acum, nu mai este...

Steaua lui a cãzut în noapte, de pe cer, pentru a strãluci prin opera pe care a creat-o, întru veºnicie, pentru iubitorii de literaturã.

Valeriu Gorunescu a fost omul care, de la debutul lui pînã la ultima bãtaie a inimii, s-a dãruit scrisului, cu tot ce a avut mai bun în el. Azi, cînd nu mai este, mi-e dor de el ca de un frate mai mare.

Dumnezeu sã te aibã în paza Lui, Bard al meu!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” crîncene pentru apãrarea Comunei în interiorul fortului de Yssy a cucerit admiraþia, atît din partea luptãtorilor comunarzi, cît ºi a colegilor de breaslã francezi sau de alte naþionalitãþi”.

Cinci documente inedite, care au intrat în patrimoniul Muzeului Naþional de Isorie a României (donate de nepoþii medicului) aduc noi mãrturii despre acei ani, în care românul Alexandru Cociu se afla alãturi de comu-

narzii din Paris. Într-o înºtiinþare nedatatã, lui Cociu i se aducea la cunoºtinþã cã ,,pe baza propunerilor Ambulanþelor Presei Franceze, este confirmat în calitate de ajutor secund de medic militar al ambulanþei din Strada Oudinot, cu titlu gratuit (voluntar – n.a.) al numitelor Ambulanþe anexate Ambulanþelor militare”.

Alexandru Cociu a fãcut parte, timp de douã luni (de la 24 septembrie pînã la 24 noiembrie 1870) din Ambulanþele presei, fiind înrolat în Ambulanþa Saint Maurice. La 24 noiembrie, printr-o adresã a Guvernului Apãrãrii Naþionale, se aprecia cã ,,a îndeplinit în mod onorabil îndatoririle sale ºi nu a fost recompensat din cauza desfiinþãrii numitei ambulanþe, ordonatã prin aplicarea unei mãsuri generale”.

„Femei în parc“, tablou de Ion Andreescu

Lui Marcel Pavel Atît de rar putem auzi, În constelaþia muzicii uºoare, Un solist cu o voce amplã, de o nobilã calitate, O voce penetrantã, dublatã de o Rafinatã muzicalitate, O voce tãlmãcind bucuriile ºi durerile Oamenilor, cu sufletele ca o ,,risipã de luceferi”...

O astfel de voce este aceea A distinsului tenor liric Marcel Pavel, Cel care cîntã din ,,prinosul inimii”...

Sau, cum ar spune legendarul Cicero: ,,Ex abundantia cordis”...

Uneori, interpretãrile lui îmi evocã, parcã, Un tablou pastoral de Andreescu, în care ,,Pîntecul cîmpiei Stã sã-nfrunzeascã”...

DORU POPOVICI Spre sfîrºitul anului 1870, la 19 decembrie, el a primit din partea lui De la Grangerie, secretarul general al Comitetului Institutului Fraþilor din ªcolile Creºtine, cu sediul în Strada Oudinot nr. 27, un permis de liberã trecere, necesar lui ,,Cociu Alexandru, ajutor de medic militar, locuind în Strada Buçi nr. 10, ataºat al Ambulanþelor presei, anexe Ministerului de Rãzboi, pentru a ridica rãniþii de pe cîmpul de luptã”.

Revelatoare pentru contribuþia sa este ºi scrisoarea de mulþumire din 17 martie 1871 ºi expediatã de cãtre Ministerul de Rãzboi: ,,Subsemnatul (Harzé, medicul în subordinea cãruia se afla Cociu – n.a.), chirurg-ºef al serviciului Ambulanþei Presei Franceze, certific cã domnul Cociu Alexandru a fost ataºat în calitate de medic militar în serviciul meu din pavilioanele din Longchamps. Domnul Cociu a îndeplinit cu foarte mult zel funcþiunile cu care a fost însãrcinat ºi eu sînt foarte mulþumit (...) atît de devotamentul, cît ºi de aptitudinile ºi cunoºtinþele serioase de care a dat dovadã”.

La 2 iunie 1871, Consiliul Societãþii franceze de îngrijire a rãniþilor ºi bolnavilor, însãrcinat cu asistenþa voluntarã pe cîmpurile de luptã în ambulanþe ºi spitale, l-a rãsplãtit pe tînãrul român, acordîndu-i o diplomã ºi o cruce de bronz: ,,Armata terestrã ºi marina oferã d-lui Cociu Alexandru o cruce de bronz, semn al operei sale, ca ºi prezenta diplomã, în amintirea serviciilor pe care le-a adus în timpul rãzboiului, ca ajutor de medic militar al Ambulanþei presei”.

Reîntors, dupã anul 1875, în þarã, a participat la campania armatei române la sud de Dunãre, în timpul rãzboiului pentru cucerirea independenþei de stat a României, acordînd asistenþã medicalã ostaºilor rãniþi ºi bolnavi din Divizia 3; a primit diferite distincþii, între care medaliile Apãrãtorii Independenþei, Trecerea Dunãrii ºi altele. În 1901, s-a stins din viaþã, la vîrsta de 56 de ani.

MIRCEA DUMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 21 septembrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

DIN ISTORIA PRESEI ROMÂNEªTI DE LA ÎNCEPUT DE SECOL XX

O anchetã literarã printre ,,nuveliºtii în viaþã din Regat“ Înfiinþatã la Budapesta, la 1 iulie 1902, prestigioasa publicaþie „Luceafãrul“, pusã în slujba luminãrii poporului român din Transilvania vremelnic stãpînitã de strãini, trece, din anul 1905, sub conducerea lui Octavian Goga, Alexandru Ciurea ºi Octavian Tãslãuanu. Aceºtia, împreunã cu Sextil Puºcariu, iniþiazã, între altele, ºi organizarea unei anchete literare avînd ca scop popularizarea principalilor colaboratori ai revistei, „Nuveliºtii în viaþã din Regat”, cum au numit-o. Ei trimit mai multor scriitori aflaþi în Bucureºti ºi la Iaºi o scrisoare în care li se cere sã rãspundã la opt întrebãri: 1 – Anul ºi ziua naºterii.

2 – Schiþã autobiograficã. Episoade neuitate din viaþa dvs.

3 – Cînd, unde ºi cum se numeºte cea dintîi operã pe care aþi publicat-o?

4 – Care roman, nuvelã sau schiþã din cîte aþi publicat e, dupã pãrerea dvs., cea mai reuºitã? De care se leagã cele mai duioase amintiri?

5 – Care e scriitorul ºi, în special, care e prozatorul dvs. de predilecþie? a – român, b – strãin.

6 – Aceeaºi întrebare relativ la pictorul, compozitorul, filosoful, bãrbatul de stat favorit.

7 – Sînteþi, ºi în ce grad, admirator al literaturii poporale româneºti?

8 – În sfîrºit, vã rugãm sã ne spuneþi, fãrã înconjur, ce credeþi despre „Luceafãrul” ºi care sînt sfaturile pe care i le daþi.

Scrisoarea este semnatã, în numele redacþiei, de „Dr. Sextil Puºcariu, docent privat la Universitatea din Viena”, deci se înþelege cã el era coordonatorul anchetei.

Toate rãspunsurile primite sînt publicate în paginile revistei, fãrã nici un fel de comentariu, în numãrul 15–16, din luna august 1905.

Nicolae Gane - „Cea dintîi operã a mea a fost «Fluierul lui ªtefan», publicatã în «Convorbiri literare», în anul 1877. Nu pot sã fiu un bun judecãtor al propriei mele opere, deci nu pot sã vã rãspund la întrebarea care din nuvelele mele pare mai reuºitã. (...) De asemenea, nu pot rãspunde la cealaltã întrebare, fiindcã toþi poeþii, nuveliºtii, pictorii, compozitorii în viaþã, dincoace ºi dincolo de Carpaþi, n-au ajuns încã la capãtul carierei lor, ºi deci nu se ºtie dacã produsele lor viitoare vor contribui întru a modifica judecata mea (...). Sînt nãscut la 1 februarie 1838, în Fãlticeni, judeþul Suceava. Am fost prefectul mai multor judeþe, preºedinte al Curþii de Apel, primarul Iaºilor, ministru de Domenii în Cabinetul lui Ion Brãtianu ºi preºedinte al Senatului. Opere: 3 volume de Nuvele, Pagini rãzleþe ºi Zile trãite”. (Pînã la moartea sa – în 1916 – Nicolae Gane a mai publicat încã zece volume de prozã ºi memorialisticã.)

Iacob Negruzzi - „M-am nãscut la Iaºi, în seara de 31 decembrie 1842. Tatãl meu a fost Constantin Negruzzi, cunoscutul autor român, iar mama, Maria, nãscutã Gane.

Familia mea este o veche familie boiereascã – de neam curat românesc. Întîile lucrãri le-am fãcut în casa pãrinteascã. La 14 octombrie 1852 am plecat în Germania, unde am stat unsprezece ani, fãcîndu-mi atît studiile liceale, cît ºi pe cele universitare, pînã cînd, în vara anului 1863, am trecut doctoratul în drept. Întors în þarã (...) am fost numit profesor la Universitatea din Iaºi ºi apoi la cea din Bucureºti, unde am predat pînã în 1896 (...). În primã-

vara anului 1867 am fost însãrcinat sã scot revista «Convorbiri literare», în numele Societãþii Junimea.

Am scos aceastã revistã timp de 18 ani la Iaºi ºi alþi 10 la Bucureºti – pînã în 1895. La Academie am fost ales în anul 1881 (la 26 martie, iar între anii 1923–1926 a fost preºedinte al Academiei Române). Am cea mai mare admiraþie pentru Alecsandri ºi pentru Eminescu, marii noºtri poeþi, de care am fost legat pînã la moartea lor cu cele mai strînse lanþuri ale prieteniei (...)”. În final, academicianul Iacob Negruzzi nu se sfieºte sã dea un sfat redactorilor „Luceafãrului”: „N-ar fi bine ca ºi revista dvs. sã adopte ortografia Academiei? Cu toþii trebuie sã ne cãlcãm pe inimã ºi sã aducem jertfe chiar unor convingeri puternice, în faþa scopului mai înalt al unitãþii culturale româneºti”.

Ioan Slavici - Dupã ce aratã cã s-a nãscut în comuna ªiria, la 7 ianuarie 1848, Slavici dã multe amãnunte din vremea copilãriei sale ºi apoi trece la rãspunsuri: „Cea dintîi nuvelã pe care am publicat-o a fost «Popa Tanda», scrisã la Oradea Mare, la 1873, unde eram arhivist consistorial, ºi refãcutã în 1875, cînd s-a publicat în «Convorbiri literare» (debutul real a fost însã la 1 martie 1871, în aceeaºi revistã, cu comedia în douã acte Fata de birãu). La început m-a ajutat N. Gane.

Prefer pe Rafael ºi Leonardo, pe Beethoven ºi pe Platon.

Sînt admirator, în cel mai mare grad, al literaturii poporale româneºti. Pãrerea mea despre «Luceafãrul»: ar trebui ca toþi marii noºtri scriitori sã scrie în paginile sale”.

Duiliu Zamfirescu - Cu obiºnuita-i superbie, Duiliu Zamfirescu îºi începe astfel scrisoarea de rãspuns: „Ceea ce n-o sã vã trimit niciodatã ºi ceea ce am refuzat ºi altora este o autobiografie completã, cu tãinuiri ºi detalii asupra vieþii mele sufleteºti, de scriitor, de ºef de familie, de om”.

Continuã apoi cu aprecieri detaliate asupra poeziei lui Leopardi ºi a lui Eminescu (mai ales), a bunelor însuºiri ale þãranului român ºi terminã astfel: „Eu socotesc cã «Luceafãrul», care ºi-a luat numele de la una din poeziile lui Eminescu, nu va uita cît era el de impersonal, cît era de simplu ºi de cuviincios ºi cum îl supãra orice fel de reclamã, iar dacã v-aþi luat numele de la steaua din ceruri, aduceþi-vã aminte cã aceasta e înaltã, rece ºi frumoasã, ca tot ce este ideal”.

Faþã de refuzul lui Duiliu Zamfirescu de a comunica datele sale biografice, redacþia dã, la sfîrºit, urmãtoarea notã: „Publicãm, dupã Enciclopedia Românã, urmãtoarele date biografice: Nãscut la 30 octombrie 1858 în Plãgineºti, judeþul Rîmnicu-Sãrat. A studiat în þarã ºi, la 1885, a intrat în diplomaþie; în 1888 a fost numit secretar de legaþiune; de la 1894 încoace, ataºat la Legaþiunea din Roma; membru corespondent al Academiei Române” (la 1 aprilie 1908 a fost ales membru activ, iar între anii 1916 ºi 1917 a fost preºedinte al Societãþii Scriitorilor Români).

Ioan Al. Brãtescu-Voineºti - „Anul ºi ziua naºterii: 1868, decembrie 31, nãscut în Tîrgoviºte. ªcoala primarã urmatã în Tîrgoviºte, gimnaziul, liceul ºi universitatea în Bucureºti” – aºa îºi începe prozatorul rãspunsul. Despre debut spune cã a publicat „de luarea Bacalaureatului, nu ºtiu unde, versuri” – deci începuturile ºi le-a fãcut ca poet. „Nu

ºtiu care este cea mai bunã nuvelã a mea. Asta e treaba criticilor. Mai dragã-mi e «Panã Trãsnea Sfîntul».

Admirator al muzicii ºi literaturii populare sînt fãrã rezervã. Într-o conversaþie mi-ar fi uºor de spus care-mi sînt autorii dragi. Citesc foarte mult. Unul îmi place pentru o însuºire, altul pentru alta. Pot sã spun cu siguranþã cã studiile de biologie îmi sînt cel mai plãcut aliment intelectual; iar cartea care pãstreazã pentru mine o veºnicã tinereþe este cartea fabulelor lui La Fontaine.

Toate sistemele de filosofie sînt interesante prin ingeniozitate, dar iubesc mai mult pe Spencer. Citesc cu interes tot ce se publicã româneºte ca literaturã. Sînt un grozav meloman. Cea mai mare supãrare (ºi din nenorocire profesiunea mea de avocat într-un oraº de provincie aduce numai supãrãri) dispare ca prin farmec dupã cîteva acorduri la pian. Soþia mea, cînd mã vede întunecat, deschide pianul ºi cîntã o sonatã de Beethoven. Muzica e pentru mine cel mai bun medicament (...)”.

Ioan. A. Bassarabescu „Nãscut în Giurgiu, la 17 decembrie 1870. Pãrinþii: pitarul Alexandru Bassarabescu, fost primar al Giurgiului – ºi Eliza, nãscutã Boteanu (...). Mi-am urmat învãþãtura la Bucureºti – cursurile liceului Sf. Sava ºi facultatea de Litere. Din 1896 am fost numit profesor de geografie ºi istorie la liceul din Ploieºti (...). În 1894 ºi 1895 am colaborat regulat la «Revista Nouã». De aici pãstrez duioase amintiri ºi din serile sãptãmînale petrecute în societatea de o veselie nesecatã a spiritualului domn Haºdeu (...). Din 1895 am trecut la «Convorbiri literare», cu nuvela «Emma», rãmînînd colaborator al acestei reviste pînã în prezent.

Domnul Titu Maiorescu s-a interesat îndeaproape de mine ºi m-a îndemnat la lucru. Cunoscuta ocrotire a marelui nostru critic pentru scriitorii de talent ai þãrii a fost la fel de pãrinteascã ºi pentru Bassarabescu (...).

Din cele 24 de nuvele publicate în editura Librãriei Socec, cea mai izbutitã, dupã pãrerea mea, e «Pe drezinã» (volumul «Nuvele», 1903)”.

Mihail Sadoveanu Ultimul rãspuns publicat de „Luceafãrul” este cel al lui Mihail Sadoveanu. Iatã-l, în întregime: „Iubite domnule Tãslãuanu, «tînãrul ºi fecundul nuvelist» (cum îl numise redacþia) s-a nãscut la Paºcani, în judeþul Suceava, la 5 noiembrie 1880. Avocat tatãl, mama din popor. A hoinãrit pe uliþi ºi pe cîmpuri, s-a bãlãcit toatã copilãria în Siret. A învãþat gimnaziul la Fãlticeni, cursul inferior – ºi cursul superior la Iaºi. În vacanþe vîna ca un Nemrod, înglodîndu-se prin bãlþile pe care Siretul le lasã dupã revãrsãri ºi prin care miºunã sãlbãticiuni aripate. Cea dintîi operã pe care a publicato a fost «Duºmanii», publicatã în (volumul) «Dureri înãbuºite», care a apãrut într-o foaie obscurã ºi în altã formã decît aceea din volum. Moº Creangã a fost patima ºi a copilãriei, ºi a bãrbãþiei, moºneagul sfãtos ºi povestitorul fãrã pereche. Iar dintre strãini – Maupassant e scriitorul de predilecþie, iar Tolstoi cel pe care îl admirã mai mult («Rãzboi ºi pace»). Cel mai puþin plãcut, Bourget. Îi plac, fãrã îndoialã, ºi cîntecele, poeziile poporului – dacã vrei, mult. Mai mult îi place sufletul, izvorul de durere din care au ieºit. Iar despre «Luceafãrul», iubite domnule, nimic de zis – felicitãri. ªi mã gîndesc, dacã fiecare din întrebaþi ar da un sfat, ar fi ceva teribil, ar trebui sã nu mai urmaþi, natural, nici unul. Bucureºti, 7 iunie 1905”.

Sadoveanu nu pomeneºte despre debutul sãu în publicistica literarã. Acesta a fost la 20 aprilie 1897, în revista bucureºteanã „Dracu”, unde semneazã, cu pseudonimul Mihai din Paºcani, schiþa ,,Domniºoarei... din Fãlticeni”, apoi, în numãrul urmãtor, poezia de 12 strofe, intitulatã ,,Homo”.

ION MUNTEANU

Pag. a 6-a – 21 septembrie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (88) Pãlãrii cu pene de cocoº (3) Dupã o absenþã îndelungatã, ne întorceam acasã fãrã speranþã ºi mai ales foarte sãrace. Toatã averea noastrã era într-o sacoºã.

De la Sibiu, mergînd pe ºoseaua spre Alba Iulia, la Km. 20, în partea stîngã, este o ºosea de 1 km pînã în SÃLIªTE, GALEª, TILIªCA, ROD, POIANA, JINA, un lanþ de comune cu tradiþii de oieri ce urcau spre munþi, peste care nopþile spuzite de stele scînteiau munþii cu ele, iar în mirajul pãdurii, casele obosite savurau dragostea ºi ura.

Curtea ºi grãdina fiind în pantã, aveam impresia cã munþii peste case o sã cadã. Uitîndu-mã la ele nãtîng, am început sã plîng ºi nu am vrut sã intru în curte. Eram prea micã ºi nu-mi dãdeam seama de pitorescul ºi frumuseþea lor. De fapt, noi, oamenii în general, nu ºtim sã preþuim un anume lucru decît dupã ce-l pierdem. Strada, casele, curtea ºi grãdina au fost imortalizate pe pînzã de o pictoriþã de la Bucureºti care, dupã ce a „cercetat” tot satul, i s-au pãrut cele mai pitoreºti. Mulþi ani mai tîrziu, am cãutat-o sã-i cumpãr tabloul, dar n-am gãsit-o.

Cînd am ajuns în comuna Sãliºte, mama ne-a spus, foarte mîndrã, cã aici s-a prins în horã cu Regina Maria cînd era elevã, ºi regina a vizitat aceastã comunã, pe atunci plasã (un fel de judeþ). Bunicul, un bãrbat frumos, roºu la faþã ºi cu pãrul foarte alb, ne-a întîmpinat în curte.

Pãrea stingher cînd a întrebat-o pe mama unde ne sînt bagajele. La rãspunsul ei cã nu avem, a scos un oftat, a stat cîteva clipe pe gînduri apoi a zis: ,,Nu-i nimic, intraþi”.

Mama l-a întrebat de tãticul, ºi a rãmas stupefiatã cînd i s-a spus cã divorþase, crezînd cã noi nu ne mai întoarcem din „Ungaria”, ºi cã se recãsãtorise, avînd ºi

douã fete de vîrsta noastrã, provenite din prima cãsãtorie a soþiei sale. Nu ºtiu de ce noi am rãmas niºte strãine pentru toþi ºi considerate rudele sãrace. Deºi toþi erau „avuþi”, nimeni nu ne-a ajutat, nici tata, în afarã de bunicul patern, la care vara, în vacanþe, mergeam la stînã, pe Muntele Frumoasa.

Bunicul din partea mamei, dupã moartea bunicii, accidentatã în tren, s-a întors la Tiliºca. Acolo, prevãzãtor din fire, avea podul casei plin cu grîu, un purcel ºi cîteva gãini ºi raþe. Dimineaþa, mama le dãdea raþelor verdeaþã tocatã ºi puþin mãlai, apoi ele ieºeau pe sub poartã, printr-o uºiþã pe care bunicul o fãcuse pentru ele ºi, în rînd, ca soldaþii, coborau strada pînã la rîu, unde înotau toatã ziua, iar seara se întorceau la orã fixã, tot în ºir ostãºesc, mãcãind. Mai mîncau puþinã verdeaþã, apoi se culcau. Dimineaþa, fiecare dintre ele ne dãruia cîte un ou, iar eu eram grozav de încîntatã sã-l iau pe cel destinat mie, cald încã, din cuibar. ªi gãinile ne rãsplãteau, ele ziua urcau în grãdinã, scormonind pãmîntul dupã rîme. Într-o zi, mergînd la rîu, am zãrit un pãstrãv. Apa era limpede, era numai nisip ºi nici o piatrã, iar peºtele rãtãcit nu avea unde se ascunde. Am alergat toatã dimineaþa sã-l prind ºi, cînd am reuºit, fericitã, l-am dus mamei care l-a prãjit. Vãzîndu-l în farfurie, m-a mustrat conºtiinþa cã i-am luat viaþa, ºi m-am ridicat de la masã plîngînd. Mult timp n-am putut sã mai mãnînc peºte. Îmi aminteam de acel pãstrãv ºi îmi trecea pofta.

O prietenã a mamei, cînd mergeam la ea în vizitã, punea ceaunul de mãmãligã, apoi pleca la rîu ºi prindea peºte. Pînã fierbea apa, ea se întorcea cu cîþiva peºti, în timp ce eu, pentru un singur peºte am alergat 3-4 ore. Îi prindea de sub pietre, cunoscînd bine locul unde se ascundeau. (va urma) LILIANA TETELEA

cu precãdere. Toate au fost scrise cu acompaniament de pian, aceasta, probabil, tot din motive de accesibilitate.

Textele lui Vasile Alecsandri au fost mult utilizate de compozitorii Secolului XIX, în creaþia de vodevil, comedie sau operetã: Alexandru Flechtenmacher, La Blaj a compus cea mai mare parte a lucrãrilor Tudor Flondor, Eduard Caudella º.a. Iacob Mureºianu sale: balade pentru cor, soliºti ºi orchestrã (Mînãstirea se adapã ºi el la acest izvor de glumã, satirã ºi umor al Argeºului, 1884; Brâncoveanul Constantin, 1905; marelui nostru poet ºi dramaturg, preluînd textul aproape fãrã modificãri. RecitaErculeanul, 1906; Nãluca, tivul, aria, duetul, trioul, corurile Brumãrelul; balade pentru cor, sînt toate prezente în aceste soliºti ºi pian (Mueruºca din lucrãri, într-o manierã mai simBraºeu, ªoimul ºi floarea faguplã, dar nu fãrã valoare artisticã. lui), toate ºapte fiind compuse Din cele 7 operete s-au pãstrat pe versurile lui Vasile Alecnumai douã: ,,Scara mîþei” ºi sandri, pentru care Iacob ,,Millo director”, ambele în Mureºianu a avut o vãditã manuscris, pentru voci ºi pian. predilecþie; peste 100 de piese Partiturile celorlalte 5 s-au pierpentru pian (capricii, scherzouri, dut, neputînd fi reconstituite nici novelete, nocturne, fantezii, valmãcar în parte. suri, polci, serenade, hore, Din analiza celor douã partimarºuri etc.), multe publicate în turi rãmase s-ar putea trage con„Musa Românã”, un „mozaic” cluzia cã ele se apropie mai de piese pentru pian, mare parte degrabã de vodevil decît de din ele fiind prelucrãri de muzoperetã, la aceasta concurînd ºi icã popularã româneascã; peste vãdita tendinþã a lui Iacob 100 de coruri (bãrbãteºti, mixte, Mureºianu de a le structura pentru voci egale), cîntece pentru voce formaþiile de amatori. Totuºi, noi ºi pian, piese pentru orchestrã considerãm cã ,,Scara mîþei” ºi etc. Toate aceste lucrãri au avut ,,Millo director” conþin eleca destinaþie formaþiile corale mentele necesare încadrãrii lor în din ºcoli ºi asociaþiile de amatori genul operetei, ºi le tratãm ca din Blaj ºi alte centre muzicale Compozitorul Iacob Mureºianu, atare. Fiind orchestrate ulterior mai importante ale Transilla 18 ani, cu sora sa Sevastia (,,Scara mîþei”, de Norbert Petri ºi vaniei, creaþia sa fiind de o mare ºi veriºoara Catinca accesibilitate. ,,Millo director”, de Iuliu Mureªi tot pentru formaþiile de ºianu, fiul lui Iacob Mureºianu), amatori a compus Iacob Mureºianu ºi cele 7 operete ale singurele lucrãri muzicale teatrale rãmase de la comsale: Florin ºi Florica (1903), Rosaliile (1904), Cinel- pozitorul din Blaj au continuat sã fie reprezentate pînã Cinel (1905), Rãmãºagul (1905), Scara mîþei (1906), în anii ‘60 pe scenele teatrelor noastre muzicale.

Nunta þãrãneascã, (1906), Millo director (1910).

Dupã o chinuitoare pribegie în timpul primului Toate pe textele lui Vasile Alecsandri, ca ºi baladele rãzboi mondial, rãpus de ftizie, compozitorul Iacob ºi multe alte cîntece pentru voce ºi pian sau coruri. Mureºianu moare la 25 mai 1917.

Operetele au fost executate la Blaj de formaþia Întreaga sa creaþie rãmîne peste ani ca simbol al unei Asociaþiei meºteºugarilor, al cãrei preºedinte era Iacob vieþi de neîncetatã muncã, dragoste ºi preþuire pentru Mureºianu. Pentru a le crea un repertoriu ºi considerînd acest gen de muzicã – opereta – ca fiind cel mai potrivit poporul nostru, pentru creºterea ºi propãºirea lui, pentru pentru atragerea ºi educarea muzicalã a unui public cît valorile lui de artã ºi culturã. Privindu-l numai sub acest mai larg, Mureºianu ºi-a compus operetele într-o aspect putem înþelege ºi judeca întreaga sa creaþie, rosmanierã simplã, cu personaje puþine, cu scene de tul sãu în istoria muzicii româneºti. (va urma) ansamblu reduse, cu arii mai puþin dezvoltate, în cadrul cãrora intonaþiile populare sînt folosite de compozitor TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (12)

Iacob Mureºianu (2)

„ROMÂNIA MARE“

CIOBURI DE GÎNDURI

Psalmul tãcerii

Nu-mi da Pãrinte-n lume deºartã bogãþie Oricîte idealuri în sinea mea aº duce...

Deschide-mi numai uºa ce duce-n veºnicie De pe Golgota vremii ºi de pe dreapta-þi cruce.

Nu-mi da nimic din toate ce-n rugã þi le strig, Întoarce-þi iute Faþa ºi pleacã de la mine, Cã iatã, nu-þi cer hainã, cînd sufãr crunt de frig, ªi pîinea vieþii mele n-o cer cum se cuvine.

Dar de te-ntorci, Pãrinte, îþi cer sã nu mã laºi, ªi roua milei tale sã mi-o trimiþi ca vîntul...

Pãzeºte-mã de rele, de mine ºi de laºi, Iar singura-mi avere sã fie-n veci cuvîntul.

Ca floarea din livadã îþi cad azi la picioare Cînd orbii îºi vãd umbra ºi sufletul nu moare.

ILARION BOCA, 22 august 2018

Epitaf

Ne ducem toþi spre cimitir Atraºi mereu ca un magnet ªi pendulînd pe-al vieþii fir Vom dispãrea încet, încet!

Într-un mormînt vom poposi Vor pune-argilã peste noi Iar cînd Bãsescu va sosi Vom face mare tãrãboi Sã fie ars – vom cere toþi – Asemeni multor orãºeni C-a protejat atîþia hoþi Cît timp a fost la Cotroceni Cenuºa lui s-o-arunce-n vînt S-ajungã-n cele patru zãri Iar pe al nostru scump pãmînt Sã nu-i aprindeþi lumînãri C-a fost pirat cu negre gînduri În stilul lui marinãresc ªi-a înºelat în multe rînduri Poporul nostru românesc.

IOAN PRODAN, Haþeg

Oglinda sufletului meu Cînd þi-am atins mîinile am devenit nemuritor, eu, veºnicul condamnat la piere, pe toate mãrile singuratice cãlãtor Cînd m-ai privit ca ºi cum coborîse din înalturi Dumnezeu, ploaia desenase un curcubeu deasupra sufletului meu Cînd toate culorile s-au amestecat ºi s-au topit în suprema îmbrãþiºare, s-au aprins luminiþele de Crãciun; ºi acum fericirea aceea mã doare Cînd ne-am pierdut unul în altul fluturii au spart o fereastrã, de-au curs atîtea cioburi de suflet ºi de floare albastrã ªi s-a fãcut prin sînge o cale pe care corãbii încãrcate în zori, ne aruncau cu petale redevenind, iubito, culori Ne culegeam fiecare pe rînd sã nu ne striveascã vreo vinã, ºi-aºteptam sã ne plouã din gînd lumina divinã Numai cîteodatã din haos trecea printre pînzele ceþii cîte-un glonþ pornit din pronaos sfîºiind secvenþele vieþii Dar nu-mi amintesc decît dimineaþa în care m-ai privit ca pe-un zeu, ai fost ºi-ai rãmas, iubito, oglinda sufletului meu.

ADI SFINTEª, 25 august 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 21 septembrie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Ce-ar fi fost Basarabia fãrã Unirea de la 1918 (3) Fãrã ieºire la mare, fãrã resurse, bogãþii naturale sau rezerve ale subsolului, cu o economie agrarã dependentã de capriciile vremii, îndatoratã peste mãsurã, Republica Moldova este în pragul intrãrii în incapacitate de platã.

România îi mai dã ajutor, gaze, curent, ajutoare bãneºti, dar nu are cum sã reziste ºi sã susþinã un stat de duratã.

Mai devreme sau mai tîrziu, poate foarte devreme, liderii ºi populaþia vor trebui sã ia o decizie: ori cu România, ori cu Uniunea Euroasiaticã, nu existã cale de mijloc, oricît ar încerca moldoveniºtii sã propage aceastã idee absurdã.

Mai trebuie sã amintesc cã 11% din teritoriu este ocupat militar de o putere strãinã, pe acest teritoriu recunoscut de O.N.U. ca parte a Republicii Moldova, Chiºinãul nu are nici o autoritate? Dar, revenind la 1918, o datã detestatã de adepþii moldovenismului, sã facem o comparaþie ºi sã vedem ce ar fi fost Basarabia dacã nu ar fi existat unirea de la 27 martie 1918, dacã nu ar fi existat protecþia statului ºi armatei române care sã þinã timp de 22 de ani bolºevismul la est de Nistru.

Ce-ar fi fost dacã?

Chiar aºa, ce s-ar fi petrecut în Basarabia dacã din 1918 nu ar fi fost între graniþele statului român ºi nu ar fi beneficiat de protecþia acestuia ºi a armatei sale? Cred cã am lãmurit mai sus faptul cã Basarabia nu ar fi avut cum sã fie independentã, cã în cazul în care armata românã ar fi decis sã rãmînã pe malul drept al Prutului, Basarabia ar fi ajuns, la fel ca ºi Georgia, între graniþele U.R.S.S., cel tîrziu în 1920. ªi ar fi pãtimit la fel ca ºi Ucraina, ca parte a ei. Nu mã refer numai la Holodomor, marea foamete din Ucraina din 1932-1933, ci la evenimentele mult mai apropiate de 1918, ºi chiar necunoscute, respectiv anii 1919-1922. A fost un cumplit rãzboi civil în întreaga Rusie, rãzboi care a fãcut victime cît jumãtate din totalul celor din rãzboiul mondial abia încheiat. Iar foametea a fost un fenomen endemic pe întreg cuprinsul Rusiei, aºa cum a rãmas ea dupã 1917. Dacã Basarabia

Consecinþele trãdãrii în Rãzboiul de la Nistru (3) Înfrîngerea Republicii Moldova nu a venit numai de la factorii externi, din Rusia. În toate aceste evenimente de rãzboi, o contribuþie negativã a avut-o conducerea Moldovei, care nu a ºtiut sã evite rãzboiul, sã demareze acþiuni diplomatice cu þãrile europene, cu Rusia, sã colaboreze cu clasa politicã ºi cu Executivul României.

Fostul Preºedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, legat ombilical de Moscova, ca fost lucrãtor al P.C.U.S., a cedat, pas cu pas, idealurile unioniste ºi semnînd zeci de documente economice ºi militare (secrete) cu Federaþia Rusã, inclusiv controversatul Protocol de constituire a C.S.I., 21 decembrie 1991, ºi-a limitat, sub presiunea Rusiei, colaborarea cu România, cu þãrile europene ºi S.U.A.

Mircea Snegur nu a luat nici cele mai elementare mãsuri operative pentru formarea Armatei Naþionale: „Nu sînt bani, nu este cazul de unire, mai bine sã fim singuri!”

Mircea Snegur, secondat de clasa politicã ºi de comisiile de conciliere din care fãceau parte foºti secretari de partid ai C.C. al P.C.U.S. - mã refer la deputaþii ºi conducãtorii de vîrf ai Moldovei: Petru Lucinschi, Andrei Sangheli, Vladimir Voronin, D.Moþpan ºi alþii, cunoscuþi simpatizanþi de partea rusofilã nu au dorit sã propunã ºi sã rezolve în interes naþional soluþii eficiente prin care sã ajungã la o victorie politicã asupra separatiºtilor transnistreni. Mai mult decît atît, comandantul suprem al Forþelor Armate ale Republicii, „generalul” Mircea Snegur, cunoscînd din timp, de la serviciile speciale ale Securitãþii ºi Ministerului de Interne, suficiente ºi alarmante date privind înfiinþarea armatei separatiste, miºcarea ºi redislocarea pe poziþii strategice a unitãþilor militare ale Armatei a 14-a ruse, nu a luat nici cele mai elementare mãsuri operative pentru formarea Armatei Naþionale sau a trupelor de carabinieri, nu mai spun de întãrirea ºi dotarea cu armament a poliþiei, a

ar fi rãmas în cuprinsul Rusiei, ºi ea ar fi suferit aceeaºi dramã, aceleaºi atrocitãþi. Pentru a ilustra despre ce e vorba, voi publica aici cîteva rapoarte strãine, ca sã nu fiu acuzat cã dau documente româneºti, care ar putea fi subiective, dupã pãrerea moldoveniºtilor care, în discuþiile avute pînã acum, au dat dovadã de o crasã necunoaºtere a istoriei în general, ca sã nu mai vorbim de istoria consideratã a lor proprie, a Basarabiei. Am avut parte doar de sloganuri ºi nimic mai mult, din pãcate. Încã mai aºtept un moldovenist care sã vinã cu argumente clare, istorice, ºi cu care sã se poatã discuta. Pînã atunci, citiþi ce soartã ar fi avut Basarabia dacã nu s-ar fi unit cu România în 1918.

Pentru asta, e suficient sã vedem ce s-a întîmplat în imediata vecinãtate, imediat dincolo de Nistru, pe malul stîng al acestuia. Putem, prin extensie, sã ajungem la concluzia cã aceeaºi soartã ar fi avut ºi locuitorii Basarabiei în anii 1919-1922 dacã nu ar fi fãcut parte din România Mare, atît de urîtã ºi detestatã de unii de la Chiºinãu, încît sã treacã la ruperea hãrþii acesteia. Dar basarabenii au avut ºansa sã nu trãiascã pe pielea proprie ceea ce au pãtimit cei din stînga Nistrului, în marea majoritate români, dar care au fost exterminaþi sub regimul sovietic. Ne amintim de discursul lui Toma Jalbã, român de dincolo de Nistru, care striga la Congresul ostaºilor moldoveni în octombrie 1917: „Cui ne lãsaþi pe noi, moldovenii? De ce sîntem rupþi din coasta Moldovei ºi trãim pe celãlalt mal al Nistrului?

Fraþii noºtri! Nu ne lãsaþi, nu ne lepãdaþi ºi nu ne uitaþi! ªi dacã ne veþi uita, noi malul Nistrului îl vom sãpa ºi vom îndrepta apa pe dincolo de pãmîntul nostru!”. Da, Toma Jalbã ºi românii de dincolo de Nistru au fost lãsaþi în afara graniþelor României Mari, ºi au fost exterminaþi în mare parte. Iar acest fenomen a început mult mai devreme faþã de cele prezentate în articol, în anii 19191922. Sã vedem cum s-au petrecut lucrurile.

Basarabia fãrã Unirea cu România (1) Fãrã interbelicul românesc, Basarabia ar fi fost doar o anexã a Transnistriei, spunea cineva pe bunã dreptate.

Citind cele ce urmeazã, chiar vã puteþi întreba dacã ar mai fi existat Basarabia, fãrã interbelicul românesc. celorlalte forþe ale Ministerului de Interne (structurile militare ºi de carabinieri) care au fost introduse mult prea tîrziu, dupã începerea acþiunilor militare.

Conducãtorii tînãrului stat s-au lãsat surprinºi de condiþiile inferioritãþii numerice, nu au ºtiut sã cîºtige timpul necesar pentru constituirea unitãþilor de luptã, pentru înzestrarea forþelor militare ºi de poliþie cu armament ºi muniþie. Zeci de cereri ºi rapoarte au fost înaintate de combatanþii de pe front, toate lovindu-se de refuzul autoritãþilor moldoveneºti, care spuneau cã este lipsã de armament ºi muniþie în depozitele armatei, lucru total neadevãrat. Abia dupã protestele luptãtorilor de pe front, care au ieºit de pe poziþiile de luptã ºi au cerut demisia Preºedintelui ºi miniºtrilor de resort, conducerea republicii s-a „dat peste cap” ºi a gãsit imediat, în depozitele militare, tehnicã de rãzboi ºi armament, suficient cît sã înarmeze nu un batalion de militari, ci cîteva divizii.

Evident, acesta armament a fost gãsit suficient de tîrziu pentru ca rãzboiul sã fie pierdut. Pe front apãreau ºi fenomene ieºite din comun. Unii ostaºi cereau Unirea cu România ºi de comun acord sã luptãm împotriva inamicului rus. Alþii cereau înarmarea totalã a populaþiei ºi lupta împotriva separatismului, dar nu împotriva Rusiei.

Erau ºi indivizi care, în semn de protest faþã de comandanþii ruºi, numiþi de minister, care conduceau unitãþile moldoveneºti, dezertau de pe front. Toate acestea erau raportate Comandantului Suprem al Armatei. La întîlnirile private pe care le-am avut cu Domnia Sa, Preºedintele Mircea Snegur, despre formarea „unei structuri de informaþie ºi contrainformaþie naþionalã” în cadrul Armatei sau despre unirea Republicii Moldova cu România, întotdeauna mã apostrofa, cã nu sînt bani, sau nu este cazul de unire, mai bine sã fim singuri, de parcã se vedea un Preºedinte veºnic al Republicii Moldova.

Prin Legea organicã privind statutul juridic special al Gãgãuziei, s-a fãcut, conºtient, jocul Moscovei Comandantul suprem, Mircea Snegur, secondat ºi de ºeful Statului Major al Forþelor Armate reunite, generalul Pavel Creangã, desigur, încã din aprilie-mai 1992, au folosit „cu succes” tactica de apãrare „în tranºee”, numitã ºi „rãzboiul poziþional”, ceea ce a avut darul sã-i

Situaþia tragicã a provinciilor ruseºti la aceea vreme nu se datora numai urmãrilor rãzboiului mondial sau ale rãzboiului civil în desfãºurare, ci chiar directivelor conducerii bolºevice în frunte cu Lenin. Acesta, pentru a diminua criza din oraºe, apãrutã ºi în urma naþionalizãrii tutror întreprinderilor cu mai mult de cinci angajaþi (fapt care va duce la prãbuºirea producþiei ºi a economiei, 90% din marile întreprinderi deveniserã de stat în 1919 în oraºele controlate de bolºevici), ordonã rechiziþionarea cerealelor ºi produselor agricole din zonele rurale. În acest scop se organizeazã detaºamente de rechiziþie, formate din gãrzi roºii, miliþii populare, armatã, muncitori de la oraºe etc. Aceºtia luau toate alimentele gãsite la þarã, fãrã a lãsa ceva pentru hrana proprie a þãranului. „Sã fie trimise imediat, cu rapiditate maximã, în judeþul Eleþk, toate detaºamentele alimentare, de recoltare ºi rechiziþionare, cu maximum de batoze ºi utilaje pentru uscarea rapidã a pîinii. Sã se dea sarcina ca judeþul sã fie curãþat de tot surplusul de pîine. Asta, probabil, va da cîteva milioane de puduri de pîine.

Vladimir Ilici Lenin, cãtre Comisarul Aprovizionãrii A.D. Þiuriupa, 5 august 1918”. Rechiziþia cerealelor ºi mijloacelor alimentare bineînþeles cã nu s-a limitat la surplusuri, ci a fost luat tot ce a fost gãsit, cei ce s-au opus au fost executaþi ca ºi duºmani ai poporului. A fost luatã ºi hrana necesarã þãranului, dar ºi cerealele de sãmînþã, astfel cã recoltele viitoare au fost total compromise, adîncind fenomenul de foamete ºi în anii urmãtori.

Adevãrul e cã foametea din 1919-1923 a fost mult mai cumplitã ºi mai întinsã decît cea din anii ’30 din Ucraina, Holodomorul, localizatã mai mult pe teritoriul ucrainian, dar mai puþin mediatizatã. Referitor la aceastã foamete, ca sã puteþi afla amplitudinea ei, vã recomand cartea lui Vadim Guzun intitulatã „Rusia înfometatã (1919-1923) Acþiunea umanitarã europeanã. Documente din arhivele româneºti”. În cele peste 660 de pagini sînt cuprinse 284 de documente oficiale ale vremii, precum ºi imagini. De aceastã carte, respectiv de documentele prezentate, mam folosit în unele descrieri ºi citate de mai jos. (va urma) CRISTIAN NEGREA demoralizeze pe comandanþi ºi pe combatanþi de la bun început, fiind spulberatã orice idee de victorie asupra inamicului. Ca într-un rãzboi de tip nou, în continuarea „viziunii” strategice a comandantului suprem, Statul Major nu a asigurat conducerea ºi coordonarea punctelor de comandã de pe fronturi, nu a elaborat nici un document specific operaþiunilor militare, nu a condus nici o acþiune ofensivã împotriva inamicului. Pe scurt, pe întreg parcursul rãzboiului, nu a existat o politicã militarã coerentã. ªi încã un exemplu de incompetenþã ºi trãdare naþionalã. Conducerea Republicii Moldova (Preºedintele Mircea Snegur, primul-ministru, Andrei Sangheli, deputatul, ºef de comisie Petru Lucinschi) a cedat aparent în faþa unei minoritãþi naþionale de 100.000 de gãgãuzi, acordînd autonomie. Decizia care contravenea intereselor Moldovei a fost luatã la insistenþele liderilor gãgãuzi ºi ale separatiºtilor din Transnistria, fãcîndu-se, conºtient, jocul Moscovei. Pe 23 decembrie 1994, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea organicã privind statutul juridic special al Gãgãuziei, document promulgat de Preºedintele Snegur la 13 ianuarie 1995. Aceasta dupã ce, în octombrie 1990, el promisese cã, atît timp cît va fi preºedinte al republicii, nu va permite fãrîmiþarea statului moldovenesc în structurile incompatibile cu un stat independent ºi suveran.

Rusia continuã ºi astãzi o politicã agresivã ºi umilitoare faþã de Republica Moldova (1) Revenind la tema rãzboiului, concluzionãm: acest rãzboi, declanºat de Rusia împotriva Moldovei, a dus la multe jertfe: circa 500 de morþi, pierduþi fãrã veste, torturaþi, chinuiþi sau cãzuþi pe cîmpul de luptã; circa 2.000 de oameni rãniþi în lupte ºi bolnavi, care au decedat dupã rãzboi. Consecinþele acestui rãzboi sînt foarte drastice.

Republica Moldova, cu concursul conducerii din acea vreme, a pierdut rãzboiul cu Rusia, pricinuindu-ne o daunã economicã de peste 40 de miliarde ruble (aprox.

4 miliarde dolari S.U.A.). (va urma) Colonel (r) conf. univ. dr. ing. ANATOL MUNTEANU, Membru A.O.ª.R.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 21 septembrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii Dulcele venin al ºerpilor (urmare din pag. 1) Or, toate astea nu se întîmplau pe vremea lui Vadim, adicã numai acum trei ani. Ce se întîmplã, de fapt? E o exagerare „vadimistã”? Nicidecum - e o realitate simplu de explicat: Vadim a fost simbolul viu, reperul dupã care se orientau românii în cîteva domenii: naþionalism, prezenþã intelectualã ºi nivel intelectual în politicã.

Sigur, sînt mulþi care contestã asta, unii chiar din zona naþionalistã, dar... uite de ce sînt ei în stare dupã dispariþia Tribunului: NU sînt în stare de nimic, iar dovada e tocmai starea naþiunii. Decãderea ei.

Iatã un alt exemplu. Un om pe care-l preþuiesc în mod special, Dan Chitic, un avocat bine cotat, a început o campanie de mare importanþã pentru România: bãtãlia pentru resurse, pe care Chitic a susþinut-o ajutat, practic, de fostul coleg, prieten ºi rival al lui Vadim, Sorin Roºca Stãnescu. Ulterior, s-au alãturat Liviu Pleºoianu, excelenta juristã Ingrid Mocanu ºi controversatul, dar extrem de bine pregãtitul, colonel (ex) SRI, Daniel Dragomir. Iar miracolul s-a produs: dupã ce guvernul Tudose trimisese în Parlament o ruºine de lege prin care România pierdea tot - iar Senatul a desãvîrºit trãdarea! la Camerã, legea a fost schimbatã radical. Au urmat presiuni uriaºe din partea SUA, a multinaþionalelor, plus a multelor cozi de topor - Iohannis, Hans Klemm, USR, PNL etc. Ei bine, în faþa acestei avalanºe de presiuni, Chitic ºi partenerii nu au cedat, s-au expus atacurilor unor forþe extrem de mari - iar aici este, sã recunoaºtem, ºi meritul lui Liviu Dragnea, care a rezistat, în ciuda dosarului absurd care îl poate bãga în puºcãrie. Cel puþin pînã acum a rezistat... dar, ce sã vezi, chiar acum s-au gãsit alde Firea sã-l atace. Interesant, nu?...

Avocatul Chitic a organizat un miting de susþinere a legii în forma cît mai avantajoasã pentru România; incredibil, dar propaganda atlantistã, prin români ticãloºiþi, a susþinut cã mitingul este... „împotriva legii offshore”! Evident, s-au nãpustit cu atacuri asupra celor prezenþi, numindu-i „o mînã de penali”, „oamenii ruºilor” ºi alte chestii din astea. Ar fi avut curaj sã facã asemenea manevre pe vremea lui Vadim? Cu siguranþã, nu!

Un alt grup de cetãþeni a avut iniþiativa de a organiza o strîngere de semnãturi pentru modificarea Constituþiei, în sensul introducerii în textul de cãpãtîi al statului de drept a moralei statuate prin religie, tradiþie ºi firesc, a cãsãtoriei numai dintre bãrbat ºi femeie.

Rezultatul a fost spectaculos, peste 3 milioane de români au semnat, iar Parlamentul, atît prin Coaliþie, cît ºi printr-o majoritate din PNL ºi UDMR, a votat modificarea. Urmeazã bãtãlia finalã - Referendumul pentru modificarea Constituþiei. Ei bine, bãtãlia e dificilã, e necesarã o prezenþã de minimum 6 milioane de votanþi; în plus, canalele ºi canaliile celor care doresc ca România sã uite de tradiþii ºi de suveranitatea naþionalã induc o confuzie, menitã sã facã lumea sã nu ia în serios Referendumul. Adicã, spun ei, chestiunea e prevãzutã în lege, în Codul Familiei, de ce e nevoie de modificarea Constituþiei, de ce e nevoie sã dãm 20 de milioane de euro pe Referendum? În primul rînd, o lege se poate modifica uºor, atît timp cît ultima redutã, Constituþia, nu se opune; în actuala formã a Constituþiei, orice majoritate parlamentarã poate modifica legile familiei în cele mai absurde forme, inclusiv ajungîndu-se la nebunii gen adopþiile homosexuale - legale în „lumea liberã”. În plus, Referendumul e o chestiune vitalã pentru a demonstra cã mai avem demnitate naþionalã. Cã dacã „democraþia” occidentalã ne-a fãcut praf economia, educaþia, sau chiar felul de a fi ºi de a ne comporta - totuºi, iatã, reuºim sã pãstrãm aceastã ultimã ancorã a tradiþiei ºi moralei naþionale. De asta e important, pentru a ne demonstra nouã cã mai sîntem români!

Da, greu îmi e sã cred cã pe vremea Tribunului s-ar fi ajuns la asemenea propuneri antinaþionale. Iatã cum, în doar trei ani, asemenea nemernicii devin nu doar posibile, dar o parte a populaþie, dezorientatã, le îmbrãþiºeazã. O parte a populaþiei a renunþat la România.

Scriam de cîþiva oameni tineri, dar ºi din vechea gardã, care mai þin sus steagul naþiunii. Oare ne dãm seama cã orice presupune ridicare steagului românismului face parte din moºtenirea lui Vadim? Hai sã ne gîndim mai des la el, atunci cînd tertipurile ºerpilor încearcã sã ne convingã cã veninul e dulce... ºi e sãnãtate curatã.

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

La început a fost cuvîntul Indiferent cîþi bani se vor da, indiferent de cît de sãraci vom fi, indiferent de cît de singuri vom rãmîne, niciodatã nu ne vom îndoi de Dumnezeu. Poporul român este acum asediat de libertãþi pe care nu le dorim, de compromisuri care nu ne onoreazã, de provocãri peste care, împreunã, vom trece.

Noi, ca naþiune, am ajuns sã punem la îndoialã credinþa, avem nevoie de un Referendum al familiei pentru a valida ceea ce Dumnezeu a înfãptuit. În continuare, pentru cei care au uitat, sau care nu ºtiu, vã prezentãm Geneza. Felul divin în care noi am ajuns aici, în care noi trãim pe acest pãmînt. Pentru cei care cred în aceastã lume, în originea divinã a noastrã, trebuie sã ne luptãm ºi sã-i oprim pe cei care, într-un fel sau altul, au ales sã se tragã din maimuþe.

TANO

Facerea (Geneza) 1. La început a fãcut Dumnezeu cerul ºi pãmîntul.

2. ªi pãmîntul era netocmit ºi gol. Întuneric era deasupra adîncului ºi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.

3. ªi a zis Dumnezeu: „Sã fie luminã!“ ªi a fost luminã.

4. ªi a vãzut Dumnezeu cã este bunã lumina, ºi a despãrþit Dumnezeu lumina de întuneric.

5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuã, iar întunericul l-a numit noapte. ªi a fost searã ºi a fost dimineaþã: ziua întîi.

6. ªi a zis Dumnezeu: „Sã fie o tãrie prin mijlocul apelor ºi sã despartã ape de ape!“ ªi a fost aºa.

7. A fãcut Dumnezeu tãria ºi a despãrþit Dumnezeu apele cele de sub tãrie de apele cele de deasupra tãriei.

8. Tãria a numit-o Dumnezeu cer. ªi a vãzut Dumnezeu cã este bine. ªi a fost searã ºi a fost dimineaþã: ziua a doua.

9. ªi a zis Dumnezeu: „Sã se adune apele cele de sub cer la un loc ºi sã se arate uscatul!“ ªi a fost aºa. ªi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor ºi s-a arãtat uscatul.

10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pãmînt, iar adunarea apelor a numit-o mãri. ªi a vãzut Dumnezeu cã este bine.

11. Apoi a zis Dumnezeu: „Sã dea pãmîntul din sine verdeaþã: iarbã, cu sãmînþã într-însa, dupã felul ºi asemãnarea ei, ºi pomi roditori, care sã dea rod cu sãmînþã în sine, dupã fel, pe pãmînt!“ ªi a fost aºa.

12. Pãmîntul a dat din sine verdeaþã: iarbã, care face sãmînþã, dupã felul ºi dupã asemãnarea ei, ºi pomi roditori, cu sãmînþã, dupã fel, pe pãmînt. ªi a vãzut Dumnezeu cã este bine.

13. ªi a fost searã ºi a fost dimineaþã: ziua a treia.

14. ªi a zis Dumnezeu: „Sã fie luminãtori pe tãria cerului, ca sã lumineze pe pãmînt, sã despartã ziua de noapte ºi sã fie semne ca sã deosebeascã anotimpurile, zilele ºi anii, 15. ªi sã slujeascã drept luminãtori pe tãria cerului, ca sã lumineze pãmîntul. ªi a fost aºa.

16. A fãcut Dumnezeu cei doi luminãtori mari: luminãtorul cel mai mare pentru cîrmuirea zilei ºi luminãtorul cel mai mic pentru cîrmuirea nopþii, ºi stelele.

17. ªi le-a pus Dumnezeu pe tãria cerului, ca sã lumineze pãmîntul.

18. Sã cîrmuiascã ziua ºi noaptea ºi sã despartã lumina de întuneric. ªi a vãzut Dumnezeu cã este bine.

19. ªi a fost searã ºi a fost dimineaþã: ziua a patra.

20. Apoi a zis Dumnezeu: „Sã miºune apele de vietãþi, fiinþe cu viaþã în ele ºi pãsãri sã zboare pe pãmînt, pe întinsul tãriei cerului!“ ªi a fost aºa.

21. A fãcut Dumnezeu animalele cele mari din ape ºi toate fiinþele vii, care miºunã în ape, unde ele se prãsesc dupã felul lor, ºi toate pãsãrile înaripate dupã felul lor. ªi a vãzut Dumnezeu cã este bine.

22. ªi le-a binecuvîntat Dumnezeu ºi a zis: „Prãsiþivã ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi apele mãrilor ºi pãsãrile sã se înmulþeascã pe pãmînt!“ 23. ªi a fost searã ºi a fost dimineaþã: ziua a cincea.

24. Apoi a zis Dumnezeu: „Sã scoatã pãmîntul fiinþe vii, dupã felul lor: animale, tîrîtoare ºi fiare sãlbatice dupã felul lor“. ªi a fost aºa.

25. A fãcut Dumnezeu fiarele sãlbatice dupã felul lor, ºi animalele domestice dupã felul lor, ºi toate tîrîtoarele pãmîntului dupã felul lor. ªi a vãzut Dumnezeu cã este bine.

26. ªi a zis Dumnezeu: „Sã facem om dupã chipul ºi dupã asemãnarea Noastrã, ca sã stãpîneascã peºtii

mãrii, pãsãrile cerului, animalele domestice, toate vietãþile ce se tîrãsc pe pãmînt ºi tot pãmîntul!“ 27. ªi a fãcut Dumnezeu pe om dupã chipul Sãu; dupã chipul lui Dumnezeu l-a fãcut; a fãcut bãrbat ºi femeie.

28. ªi Dumnezeu i-a binecuvîntat, zicînd: „Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi pãmîntul ºi-l supuneþi; ºi stãpîniþi peste peºtii mãrii, peste pãsãrile cerului, peste toate animalele, peste toate vietãþile ce se miºcã pe pãmînt ºi peste tot pãmîntul!“ 29. Apoi a zis Dumnezeu: „Iatã, vã dau toatã iarba ce face sãmînþã de pe toatã faþa pãmîntului ºi tot pomul ce are rod cu sãmînþã în el. Acestea vor fi hrana voastrã.

30. Iar tuturor fiarelor pãmîntului ºi tuturor pãsãrilor cerului ºi tuturor vietãþilor ce se miºcã pe pãmînt, care au în ele suflare de viatã, le dau toatã iarba verde spre hranã. ªi a fost aºa.

31. ªi a privit Dumnezeu toate cîte a fãcut ºi iatã erau bune foarte. ªi a fost searã ºi a fost dimineaþã: ziua a ºasea.

*** 1. Aºa s-au fãcut cerul ºi pãmîntul ºi toatã oºtirea lor.

2. ªi a sfîrºit Dumnezeu în ziua a ºasea lucrarea Sa, pe care a fãcut-o; iar în ziua a ºaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a fãcut.

3. ªi a binecuvîntat Dumnezeu ziua a ºaptea ºi a sfinþit-o, pentru cã într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a fãcut ºi le-a pus în rînduialã.

4. Iatã obîrºia cerului ºi a pãmîntului de la facerea lor, din ziua cînd Domnul Dumnezeu a fãcut cerul ºi pãmîntul.

5. Pe cîmp nu se afla nici un copãcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrãsli, pentru cã Domnul Dumnezeu nu trimisese încã ploaie pe pãmînt ºi nu era nimeni ca sã lucreze pãmîntul.

6. Ci numai abur ieºea din pãmînt ºi umezea toatã faþa pãmîntului.

7. Atunci, luînd Domnul Dumnezeu þãrînã din pãmînt, a fãcut pe om ºi a suflat în faþa lui suflare de viaþã ºi s-a fãcut omul fiinþã vie.

8. Apoi Domnul Dumnezeu a sãdit o grãdinã în Eden, spre rãsãrit, ºi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.

9. ªi a fãcut Domnul Dumnezeu sã rãsarã din pãmînt tot soiul de pomi, plãcuþi la vedere ºi cu roade bune de mîncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieþii ºi pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului.

10. ªi din Eden ieºea un rîu, care uda raiul, iar de acolo se împãrþea în patru braþe.

11. Numele unuia era Fison. Acesta înconjurã toatã þara Havila, în care se aflã aur.

12. Aurul din þara aceea este bun; tot acolo se gãseºte bdeliu ºi piatra de onix.

13. Numele rîului al doilea este Gihon. Acesta înconjurã toatã þara Cuº.

14. Numele rîului al treilea este Tigru. Acesta curge prin faþa Asiriei; iar rîul al patrulea este Eufratul.

15. ªi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l fãcuse ºi l-a pus în grãdina cea din Eden, ca s-o lucreze ºi s-o pãzeascã.

16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncã ºi a zis: „Din toþi pomii din rai poþi sã mãnînci, 17. Iar din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului sã nu mãnînci, cãci, în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreºit!

18. ªi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine sã fie omul singur; sã-i facem ajutor potrivit pentru el“.

19. ªi Domnul Dumnezeu, Care fãcuse din pãmînt toate fiarele cîmpului ºi toate pãsãrile cerului, le-a adus la Adam, ca sã vadã cum le va numi; aºa ca toate fiinþele vii sã se numeascã precum le va numi Adam.

20. ªi a pus Adam nume tuturor animalelor ºi tuturor pãsãrilor cerului ºi tuturor fiarelor sãlbatice; dar pentru Adam nu s-a gãsit ajutor de potriva lui.

21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; ºi, dacã a adormit, a luat una din coastele lui ºi a plinit locul ei cu carne.

22. Iar coasta luatã din Adam a fãcut-o Domnul Dumnezeu femeie ºi a adus-o la Adam.

23. ªi a zis Adam: „Iatã aceasta-i os din oasele mele ºi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru cã este luatã din bãrbatul sãu.

24. De aceea va lãsa omul pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va uni cu femeia sa ºi vor fi amîndoi un trup.

25. Adam ºi femeia lui erau amîndoi goi ºi nu se ruºinau.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 21 septembrie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Petru Groza (1884–1958) Om de stat ºi patriot român (3) Presa internaþionalã începea deja sã speculeze cã regele Mihai va rãmîne în strãinãtate pentru o femeie, abandonîndu-ºi prerogativele constituþionale. Pentru a infirma speculaþiile, pe 18 decembrie 1947, regele Mihai a plecat cu trenul de la Lausanne ºi a sosit în Bucureºti, trei zile mai tîrziu (Arthur Lee, Op. cit., p.

235-247).

Dupã o întrevedere cu Petru Groza, unde nu s-a ajuns la vreo concluzie, regele Mihai ºi mama sa au plecat la Sinaia pentru sãrbãtorile de iarnã. În ajunul Crãciunului, a fost învestit în funcþia de ministru al Apãrãrii Naþionale Emil Bodnãraº care, potrivit unor informaþii, abia sosise de la Moscova, unde primise din partea lui Stalin indicaþiile privind organizarea abdicãrii regelui Mihai.

Pe la orele 20,30 în seara zilei de 29 decembrie, regele Mihai a fost informat despre cererea formalã a lui Petru Groza de a-i acorda o audienþã a doua zi, la ora 10. Iniþial, regele Mihai a presupus cã este vorba de cãsãtoria lui. În dimineaþa zilei de 30 decembrie 1947, regele Mihai ºi regina-mamã Elena, însoþiþi de cîteva persoane de la Curtea Regalã s-au deplasat spre Bucureºti, iar în jurul orei 12, au ajuns la Palatul din ªoseaua Kiseleff. În 15 minute au sosit Petru Groza ºi Gheorghe Gheorghiu-Dej. Petru Groza s-a adresat primul: ,,Ei bine, Majestate, a sosit timpul sã aranjãm o despãrþire prieteneascã”.

Surprins, regele Mihai a întrebat ce trebuie sã înþeleagã prin aceste cuvinte. Groza îi rãspunde cã problema e sã se punã capãt monarhiei ºi cã l-a avertizat cã trebuia sã se pregãteascã pentru aºa ceva: ,,Trebuie sã înþelegeþi cã nu mai existã în România loc pentru un rege”. Regele Mihai a replicat: ,,Nu dumneavoastrã sînteþi cel care puteþi sã-mi spuneþi sã plec. Aceastã chestiune trebuie sã hotãrascã poporul” (Emilian Ionescu, Op. cit., p. 214).

Petru Groza a precizat cã guvernul va aranja problemele materiale, astfel încît familia regalã sã ducã o viaþã confortabilã. De asemenea, Gheorghe GheorghiuDej a fãcut aluzie la un posibil proces, ce ar putea fi intentat Majestãþii Sale. În acel moment, regele Mihai a declarat cã propunerea ridicã grave probleme constituþionale. Petru Groza a scos o coalã din pergament alb din dosarul pe care-l þinuse în mînã de cînd începuse audienþa: ,,Trebuie sã citiþi acum. Nu pãrãsim aceastã încãpere, pînã cînd hîrtia nu va fi semnatã, chiar dacã va trebui sã stãm aici pînã disearã. Poporul nostru aºteaptã ºtirea abdicãrii dumneavoastrã. Dacã nu vom avea semnãtura dumneavoastrã, se vor ivi mari neplãceri” (Arthur Lee, Op. cit., p. 235-247). În acel moment, regele Mihai a mers în camera de alãturi, unde Mareºalul Palatului l-a informat cã garda a fost schimbatã, Palatul era înconjurat de trupe, iar legãturile telefonice au fost întrerupte. Cînd a revenit în camerã, regele Mihai a întrebat pentru ce s-au luat aceste mãsuri. Petru Groza a rãspuns cã poporul este impacientat ºi, dacã refuzã sã semneze, se poate ivi un rãzboi civil, pentru care regele va purta întreaga rãspundere. În cele din urmã, regele Mihai s-a aºezat la masã ºi a semnat actul de abdicare.

La orele 15,30 s-a întrunit Consiliul de Miniºtri. Petru Groza a adus la cunoºtinþã actul abdicãrii ºi a fost emisã o Proclamaþie a Guvernului cãtre Þarã: ,,Astfel, poporul român a dobîndit libertatea de a-ºi clãdi o nouã formã de stat – Republica Popularã”.

La orele 19,10, sub preºedinþia lui Mihail Sadoveanu, s-a deschis ªedinþa extraordinarã a Adunãrii Deputaþilor (Nicolette Franck, Op. cit., p. 233-236). În unanimitate au fost aprobate douã proiecte de lege. Primul a luat act de abdicarea regelui pentru sine ºi urmaºii lui. Constituþia României a fost abrogatã, iar noua denumire oficialã a statului devenea Republica Popularã Românã. De asemenea, se preciza cã puterea executivã va fi exercitatã de Adunarea Deputaþilor, pînã la dizolvarea ei ºi întrunirea unei Adunãri Naþionale Constituante, care se va face la o datã fixatã de Adunarea Deputaþilor. Aceasta va adopta noua Constituþie a Republicii Populare Române. Prin al doilea proiect au fost numiþi membrii Prezidiului Provizoriu al Republicii Populare Române: Constantin Ion Parhon – preºedinte, Mihail Sadoveanu, ªtefan Voitec, Gheorghe Stere ºi Ion Niculi – vicepreºedinþi. În 24 februarie 1948 a fost dizolvatã Adunarea Deputaþilor. Trei zile mai tîrziu s-a constituit Frontul

Democraþiei Populare, o alianþã electoralã formatã din Partidul Muncitoresc Român (noua denumire adoptatã în urma fuziunii Partidului Comunist Român cu Partidul Social-Democrat), Frontul Plugarilor, P.N.L.–Bejan ºi Uniunea Popularã Maghiarã.

Pe 28 martie 1948 au avut loc alegerile pentru Marea Adunare Naþionalã, forul legislativ unicameral al Republicii Populare Române. Primul obiectiv al Marii Adunãri Naþionale a fost acela de a redacta noua lege fundamentalã, Constituþia Republicii Populare Române, care a fost promulgatã pe 13 aprilie 1948.

Petru Groza ºi-a pãstrat mandatul de prim-ministru pînã pe 2 iunie 1952, iar zece zile mai tîrziu l-a înlocuit pe Constantin Ion Parhon în funcþia de preºedinte al Prezidiului Marii Adunãri Naþionale, instituþia care asigura în mod simbolic ºefia Republicii Populare Române. Petru Groza a rãmas în aceastã funcþie pînã la sfîrºitul vieþii.

Din 1948, autoritãþile comuniste au început sã impunã modelul stalinist de organizare ºi conducere a societãþii.

La 11 iunie 1948, s-a adoptat Legea pentru naþionalizarea industriei. Aceastã mãsurã a vizat distrugerea proprietãþii private ºi a generalizat proprietatea publicã în industrie, bãnci ºi transporturi. A fost creat Comitetul de Stat al Planificãrii, care asigura dezvoltarea economicã pe baze planificate, avînd la bazã centralismul economic. Cu pornire din anul 1951, planul de organizare economicã era de cinci ani.

Tot dupã modelul sovietic s-au înfiinþat Gospodãriile Agricole Colective ºi Gospodãriile Agricole de Stat, care indicau tipurile de culturã ºi fixau preþurile bunurilor agricole. Þãranii aveau voie sã îºi pãstreze mici loturi de pãmînt, dar care sã nu depãºeascã 30 de ari. Pe plan internaþional, România a fost membru fondator al C.A.E.R. în 1949 ºi al Tratatului de la Varºovia în 1955.

Bãtrîn ºi bolnav, Petru Groza a fost silit sã accepte, la 7 februarie 1953, dizolvarea Frontului Plugarilor, un concurent serios ºi un ghimpe în ochii comuniºtilor. Deºi a fost numit de politicienii vremii ,,Baronul roºu”, Petru Groza nu s-a înscris în rîndul membrilor Partidului Muncitoresc Român, astfel cã a reuºit performanþa politicã de a se situa în poziþii de frunte în cadrul regimului comunist, fãrã a fi vreodatã membru de partid. O explicaþie poate fi abilitatea cu care a reuºit sã-ºi atragã sprijinul ºi încrederea lui Stalin, rememoratã într-una din notele sale politice: ,,M-am apropiat de Stalin. Acesta stãtea pe un soi de cotineaþã, ceva mai înaltã ca podeaua.

M-am aruncat în genunchi ºi i-am spus: în sfîrºit mi-am atins idealul de mic copil. Ziua asta va fi cea mai frumoasã din viaþa mea. Stalin, vãdit impresionat, m-a luat de braþ, m-a ridicat, m-a îmbrãþiºat. Gestul meu îi fãcuse o impresie deosebitã, circul meu la fel, ºi pe urmã l-am cîºtigat. Eram un teatralist fãrã pereche. Stalin mã considera simpaticul burghez român Petru Groza”(Ibidem).

Dupã 1945, dr. Petru Groza a fost socotit ca ,,tovar㺠de drum” de cãtre comuniºti. El a intervenit de mai multe ori pentru prietenii sãi, dar ºi pentru necunoscuþii care i se adresau. Înainte de a trece la cele veºnice, pe 30 decembrie 1957 a semnat un Decret de Graþiere, în calitatea de preºedinte al Prezidiului Marii Adunãri Naþionale. Pentru acest ultim act de clemenþã, l-a ºantajat pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Astfel, Gheorghe Gheorghiu-Dej a aprobat eliberarea istoricului Constantin C. Giurescu, care avea domiciliul forþat într-un sat din Bãrãgan – Mãzãreni, ºi a colegului sãu de detenþie, profesorul Gheoghe Strat.

De asemenea, Petru Groza a intervenit, în cursul vizitelor în Ungaria, pe lîngã înalte oficialitãþi maghiare, pentru eliberarea unor foºti colegi de la Colegiul din Orãºtie, precum ºi a lui Nagy Vilmos, fost ºef de stat major al armatei maghiare, a lui Horvath Bela, secretar de stat la Interne, precum ºi a lui Tõkes Ernõ, protopop reformat. În România, a intervenit pentru prietenul ºi colegul sãu de clasã Nicolae Brânzeu, canonic prepozit, ºi pentru Otto Roth.

În noiembrie 1954, are o întîlnire cu Adrian Brudariu, prietenul sãu magistrat, deputat în Parlamentul României între anii 1927 ºi 1928, cãruia a þinut sã-i povesteascã o serie de împrejurãri tragice din politicã, necunoscute de marele public. Printre altele, aceea cã l-a sfãtuit pe Gheorghe Tãtãrãscu, vicepreºedinte ºi ministru de Externe în guvernul instalat la 6 martie 1945, sã fie prudent cu privire la tot ce spune ºi face, cãci toate acþiunile lui sînt urmãrite de ruºi ºi sînt sancþionate cu lichidarea totalã. L-a sfãtuit ºi pe Lucreþiu Pãtrãºcanu sã nu se ducã la Cluj, în 1946, unde i se întinde o cursã, cã i se va rãstãlmãci fiecare cuvînt, frazã sau gest. Sovieticii nu tolereazã naþionalismul altor popoare, promovîndu-l numai pe al lor.

Petru Groza l-a sfãtuit pe Gheorghe Gheorghiu-Dej sã nu-l mai critice pe Tito, cãci ar putea sã regrete mai tîrziu.

Cu Bodnãraº, Petru Groza s-a înþeles cel mai bine, fiindcã acesta cunoºtea foarte bine situaþia din Rusia.

Tot lui Brudariu, Petru Groza îi face o mãrturisire: ,,Acum, cînd Stalin nu mai este, pot sã confirm cã mi s-au cerut mii de intelectuali români sã-i ducã în Siberia. A fost o luptã dramaticã. Cu foarte mari greutãþi am reuºit sã-i îmblînzim pe ruºi. Bulgarii i-au ascultat, ºi mii de intelectuali bulgari ºi-au vãzut sfîrºitul în Siberia”(Ibidem).

Criticilor privind relaþia României cu U.R.S.S. ºi prezenþa Armatei Roºii în România, Petru Groza le rãspunde în martie 1946, la ªedinþa Comitetului Central al Frontului Plugarilor: ,,Armata sovieticã e aici, dar noi am adus-o? Noi am fãcut rãzboiul? Noi, cei care am fost împotriva acestui rãzboi, chiar înainte de a se fi declarat, ºi în timpul lui, noi sîntem vinovaþi? Rãzboiul ãsta nu l-am fãcut noi ºi nu l-am pierdut noi. Armistiþiul nu l-am încheiat noi, ci l-au încheiat partidele politice. Noi am dus numai sarcinile acestui Armistiþiu. Noi nu þinem mai mult de o zi Armata Roºie, decît trebuia sã mai rãmînã din considerente ce privesc Rusia Sovieticã”.

Meritã subliniat rolul lui Petru Groza în luarea cîtorva decizii importante de politicã externã: deschiderea cãtre Republica Popularã Chinezã; retragerea trupelor sovietice din România cu cel puþin 30 de ani mai devreme decît din celelalte þãri socialiste; rechemarea unor mari personalitãþi româneºti din strãinãtate; reconsiderarea lui Tito ºi relaþiile cu ungurii.

Vizita lui Petru Groza în China în 1954, care a durat douã luni, efectuatã la invitaþia lui Mao Tze Dun, a deschis un întreg capitol în politica externã a anilor 19501960. Aºa cum aprecia Nikita Hruºciov, ea a marcat o nouã politicã româneascã, aceea care sã adãposteascã sub umbrela chinezeascã impulsurile naþionale ºi izolaþioniste faþã de Moscova.

Gheorghe Gheorghiu-Dej va merge la Beijing în 1956 la cel de-al VIII-lea Congres al P.C. Chinez, ca prim-secretar al P.M.R., iar Chivu Stoica, în calitate de preºedinte al Consiliului de Miniºtri, va conduce delegaþia oficialã la Beijing în 1958; desprinderea de Moscova ºi apropierea de China va fi consimþitã de Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1962.

Dr. Petru Groza a încetat din viaþã în data de 7 ianuarie 1958, la vîrsta de 74 de ani, rãpus de cancer. Din anumite surse, se presupune cã moartea lui Petru Groza a fost provocatã de iradiere, la fel ca ºi în cazul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. A fost înhumat iniþial la Cimitirul Ghencea Militar, iar ulterior a fost depus în Mausoleul din faþa Pieþii Libertãþii, din Bucureºti. Urna cu rãmãºiþele pãmînteºti se aflã acum în cavoul familiei din cimitirul din Bãcia, localitatea în care s-a nãscut ºi a copilãrit.

Dupã 1990, pe nedrept au fost doborîte toate statuile care-l reprezentau pe Petru Groza (statuia din Bucureºti, opera lui Romulus Ladea din 1971, statuia din 1962, opera lui Constantin Baraschi). Cea din urmã a fost repusã pe soclu în 2007, în localitatea natalã, Bãcia.

Autorii considerã cã distrugerea de statui pe considerente politice ºi ideologice reprezintã o formã de ,,vandalism”.

Statuile exprimã idei, sentimente, precum ºi emoþii ale celor care le creeazã. Nu Petru Groza a adus Armata Roºie în România, iar pentru toate faptele sale, doar istoria îl poate judeca.

Petru Groza va rãmîne în Istoria Naþionalã a României o ilustrã personalitate politicã, un mare patriot care, într-o conjuncturã defavorabilã României, ocupatã de Armata Roºie ºi consideratã, pe nedrept, învinsã în cel de-al II-lea rãzboi mondial, prin abilitatea sa politicã, prin compromisuri fãcute cu comuniºtii români ºi cu U.R.S.S., a reuºit sã readucã, în graniþele fireºti ale României, Transilvania de Nord.

Autorii acestui material s-au bazat ºi pe cartea autobiograficã a lui Petru Groza: ,,Adio lumii vechi – Memorii”, Bucureºti, Editura Compania, 2003.

Sfîrºit IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 21 septembrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Autoportretul unui artist mort de tînãr Luca I. Caragiale (18931921), cel de-al doilea fiu al maestrului, pe lîngã alte trei fiice, semãna mult cu tatãl sãu, mai mult decît Mateiu, ºi avea o memorie prodigioasã. Era miop ºi trecea drept un copil-minune. În opinia criticii, el a impresionat prin înclinaþiile poetice moderniste ºi s-a relevat ca un poet lucid, care a demistificat ºi desacralizat tematica veche a poeziei. ,,Ca ºi pãrintele sãu, care ºi-a gãsit anevoie drumul în literaturã, Luca, deºi înzestrat pentru poezie, n-apucã sã-ºi cristalizeze disponibilitãþile artistice ºi, fluctuînd între versul clasic ºi cel modern, se arãta indecis pentru opþiune” (ª. Cioculescu). Era mai complex decît Mateiu, un virtuoz, care încerca toate speciile poetice în cãutarea drumului just al eului. Cu Luca a purtat Caragiale (nu cu Mateiu, care îl evita, nesuportîndu-i ironiile, ºi se refugiase la Bucureºti) o lungã discuþie despre Shakespeare, în noaptea de 8 spre 9 iunie 1912, dupã care, a doua zi, a fost gãsit mort în camera sa, cãzut între pat ºi masa de lucru. A fost cãsãtorit cu Fany, nepoata lui C. Dobrogeanu-Gherea, ºi au locuit pe aceeaºi stradã cu Titu Maiorescu. (Pentru cei mai tineri, C. Dobrogeanu-Gherea, zis Costicã, un critic literar ºi militant socialist, fusese bun prieten cu Nenea Iancu.) Din pãcate, Luca Ion Caragiale a murit de tînãr (o virozã urmatã de unele complicaþii cardiace) ºi n-a mai apucat sã dea mãsura uriaºului sãu talent. Tîrziu, criticul Perpessicius i-a adunat poeziile risipite în presa vremii ºi pe cele gãsite prin manuscrise ºi colecþii particulare ºi le-a publicat în volumul ,,Jocul oglinzilor” (1972).

Devotat în exclusivitate artei, Luca avea un temperament stenic ºi echilibrat. Autoportretul, redactat în francezã (,,Mon portrait”), care se gãseºte în arhiva Muzeului Literaturii Române ºi provine din colecþia lui Paul Zarifopol (prieten cu familia Caragiale), ar putea fi datat prin 1917-1918 ºi se pare cã n-a mai fost tipãrit pînã în 1982, cînd a apãrut în numãrul 46 al revistei ,,Manuscriptum”, cu un comentariu semnat de cercetãtoarea Simona Cioculescu. Lucrarea a rãmas rãtãcitã, între alte hîrtii, mai multe decenii. ªi dacã nu conþine elemente surprinzãtoare din viaþa lui Luca ºi a familiei sale, ea prezintã, totuºi, un interes documentar, menit sã înfãþiºeze, în primul rînd, ,,omul tainic”, caracterul, imaginea despre sine a unui artist. Ceea ce trebuie sã recunoaºtem cã este un demers rarissim în literatura noastrã, unde nu mai gãsim vreun alt exemplu de scriitor care sã fi scris despre sine (cu excepþia, poate, a lui Ion Creangã, histrionul, care, însã, o face formal ºi întro manierã autoironicã). Pornind de la specia ,,portretul autorului în tinereþe”, cunoscutã în atîtea domenii ale artei, Luca îºi creioneazã trãsãturile cu linii fine, clasice. Mai puþinã importanþã are asemãnarea copiei cu originalul, ci efectul la publicul cititor, care, astfel, are ocazia sã audã vocea unui artist despre care se ºtiu atît de puþine lucruri. Dar aºteptãrile sînt parþial înºelate, cãci, exceptînd cîteva trãsãturi fizice, fãcute cu tuºe ferme, clasice, Luca este parcimonios ºi nu oferã prea multe amãnunte despre sine. Se impune, în schimb, maniera sincerã în care sînt prezentate aceste amãnunte, multe-puþine. Astfel, tînãrul Caragiale se autocarcterizeazã ca un personaj fermecãtor, sensibil la frumos, simþitor ºi dornic de adevãr, un artist echilibrat, totuºi, cu puseuri melancolice. Dar îºi recunoaºte ºi destule defecte: lipsa de ambiþie ºi a spiritului practic, imposibilitatea de a se schimba. Mai mult chiar, el merge cu sinceritatea pînã acolo încît se simte mîndru cã n-are disponibilitãþi spre autoperfecþionare. Sã nu mire aceastã trãsãturã, întrucît, cum se ºtie, tot clanul Caragiale excela prin scepticism ºi mizantropie. Luchi era fiul preferat al lui Caragiale, fiindcã era erudit, manifesta o prezenþã socialã fermecãtoare ºi iubea viaþa. Prin comparaþie, Mateiu avea complexe de bas-

tard, de burghez ºi de diletant autodidact.

Sub acest aspect al confluenþei dintre artã ºi destin, dintre luciditate ºi neprevãzut, documentul de faþã capãtã o dimensiune gravã, exemplarã, iar Luca Ion Caragiale se înscrie ca o figurã tragicã a literaturii noastre. *** ,,Mon portrait. Je suis de taille moyenne..., faþa placidã ºi gesturi moderate. Am ochii mai degrabã mari, însã lipsiþi de viaþã, în spatele unor sticle de ochelari corecte, lucitoare ºi expresive. Un surîs larg ºi neliniºtit, desenînduse cu uºurinþã pe gurã, care, agreabilã în repaus, la cea mai micã miºcare se frãmîntã jalnic, îmi este familiar. Fruntea o am acceptabil proporþionatã, largã ºi bombatã; maxilarul e drept ºi masiv, iar nasul, scurt ºi voluntar, contrastînd cu restul figurii fluente ºi nedefinite. Pãrul, care mi-a adus multe omagii penibile, îmi pare dezagreabil ºi stupid, în ciuda zulufilor pe care îi netezesc, ºi asta din pricina nuanþei lor terne ºi schimbãtoare.

Mes canines supérieures... îmi sînt ascuþiþi ºi feroce, dar e tot atît de adevãrat cã nu-i arãt decît foarte rar. Vorbirea mi-e precipitatã, indistinctã ºi puternicã; n-are amploare ºi cãldurã. În schimb, frazarea o am îndeajuns de agreabilã ºi de neprevãzutã, iar darul meu de adaptare la individul cu care vorbesc este uºor ºi firesc. Tãifãsuiesc cu antren ºi cu calitãþi apreciabile, aflînd întru aceasta o apreciatã plãcere. Îmi ascult cu rãbdare ºi cu interes partenerul ºi, cînd îi dau rãspunsul, nu o fac spre a-l ului cu capacitãþile mele dialectice, ci mai degrabã spre a continua conversaþia. Am pretenþii, în definitiv, de a fi un bun causeur, ºi aceasta îmi dã o satisfacþie foarte plãcutã. Placiditatea naturalã a chipului meu îmi îngãduie sã-mi ascund cu folos expresia sentimentelor. Drept care resimt o geloasã mîndrie. Încerc o mare plãcere cînd privesc cu atenþie concentratã tot ceea ce mã înconjoarã ºi sînt foarte simþitor faþã de formele plastice. Preþuiesc cu aceeaºi duioºie o priveliºte frumoasã ºi un ungher discret fãrã nici un stil; o femeie frumoasã ºi un cerºetor bãtrîn care cere de pomanã cu un gest hotãrît. Culorile ºi formele îmi plac deopotrivã, iar contemplarea lor constituie una din principalele surse ale bucuriei mele lãuntrice.

J’ai un faible pour les détails infimes... ºi mã umplu de un agreabil orgoliu cînd sînt primul care le remarc. Îmi place, de asemenea, sã observ persoanele care mã înconjoarã ºi, cînd le descopãr sentimentele tainice, dorinþele ascunse, fibrele intime, mã simt satisfãcut ºi fericit. Sînt suficient de maliþios, cãci cusururile congenerilor mei mã înveselesc ºi mã preocupã, îmi fac chiar plãcere sã le semnalez ºi le dedic o mare parte din timpul meu. Dar fac asta fãrã perfidie ºi cu multã indulgenþã, fãrã a condamna, ci doar constatînd. ªi ºtiu, de altfel, cã dacã cineva ar proceda în acelaºi chip faþã de mine nu i-aº purta cîtuºi de puþin picã. Cu toate cã pot fi un observator destul de fin, mi se întîmplã ades sã fiu tras pe sfoarã, dar asta fiindcã sînt un observator dezinteresat ºi mai cu seamã din pricina temerii de a nu-mi rãni, printr-un exces de suspiciune, apropiaþii. Sînt destul de delicat ºi foarte la îndemîna milei care ocupã, cu siguranþã, în inima mea un loc respectabil. Nu mã îndoiesc cã mila este sentimentul care mi-a cauzat impresii dintre cele mai violente, dar, aºiºderi, cîteodatã satisfacþiile cele mai profunde. Notez, în trecere, cã sentimentul milei îmi dã negreºit senzaþia unei creºteri a personalitãþii. Sînt accceptabil de vanitos ºi cred cã am fost încã ºi mai mult în copilãrie. Totuºi, vanitatea mea e de un fel deosebit ºi nu se manifestã pe de-a-ntregul decît în materie de dragoste. Îmi dau seama, cãci am studiat-o cu atenþie. ªtiu sã fi avut în viaþã douã sau trei aventuri amoroase în care sentimentul dragostei a fost înãbuºit de cel al vanitãþii.

Je manque complètement d’ambition... ºi sînt puþin primejduit de susceptibilitate, cerînd puþinã atenþie din

partea strãinilor ºi ºtiind cã injuriile lor nu m-ar atinge nici un pic. Sînt puþin comunicativ cu noile cunoºtinþe ºi mã leg cu greutate. Un adînc ataºament faþã de intimii mei este firesc ºi sînt destul de satisfãcut ºi de orgolios de a fi comis puþine gafe sociale în viaþa mea.

Am facultatea de a uita repede evenimentele neplãcute ºi trec cu rapiditate de la o stare de tristeþe la una de exaltare, fãrã raþiuni plauzibile. O lipsã de credinþã ºi de perseverenþã, un «puþin îmi pasã» continuu ºi profund mã caracterizeazã. Iau peste picior cu aceeaºi indiferenþã naturalã fapta frumoasã ºi viciul – ºi asta fãrã scepticism amar, ci cu foarte mare blîndeþe. Dintrun sentiment de laºitate ºi de obosealã spun deseori lucruri pe care nu le gîndesc; doar pentru a nu-i contraria pe cei din jurul meu. De altfel, acest sentiment se leagã în conºtiinþa mea cu o necesitate destul de puternicã de a face plãcere celor apropiaþi mie. Nu cunosc plictiseala tînjelii; singurãtatea îmi convine, dar societatea, chiar în formele ei banale, îmi place ºi ea.

Je suis, malgré ma vanité,... în general, puþin înfumurat ºi mai ales în privinþa dragostei; niciodatã n-am pãstrat supãrare vreunei femei, chiar cînd ar fi fost de datoria mea. Am avut totdeauna o slãbiciune pronunþatã pentru societatea femeilor, pe care am cãutat-o cu siguranþã. Prefer conversaþia lor aceleia a bãrbaþilor, datoritã unui ce delicat ºi nedefinibil. Nu amestec, totuºi, în ea amorul, nici flirt-ul ºi asta probabil tocmai din cauza obiºnuinþei cu societatea lor. Micile neajunsuri de toatã ziua mã contrariazã mult. Nu prea am spirit practic ºi sînt recunoscãtor celui ce-mi aratã calea de urmat. În privinþa datoriei morale, dimpotrivã, nu pot suferi sã mi se dea sfaturi, deoarece ºtiu cã asta nu duce la nimic bun; ºtiu, de asemenea, cã n-am mai multã putere sã-mi modific sufletul, în facultãþile sale principale, decît trupul ºi cã, în definitiv, fac tot atîtea parale cît ºi acela care îmi þine lecþii de moralã. Atît e de adevãrat, cã cu greu am putea lumina chestiunea perfecþiunii morale ºi cã numai umilitatea plenarã sau indiferenþa desãvîrºitã sînt demne de a fi acceptate. Am o fire mai degrabã lesnicioasã ºi, cînd port un interes deosebit celor ce-mi sînt apropiaþi, încerc sã-i stînjenesc cît mai puþin cu acest interes. Dezvãlui în general un caracter voios, cu toate cã în forul meu lãuntric mã încearcã adesea tristeþea. Dar, dintr-un fel de pudoare, mã vãd obligat sã-mi ascund durerile, atît cele morale, cît ºi cele fizice, ºi nu port picã celor care procedeazã cu mine tot atît de discret.

Je suis sentimental avec mesure... Puþin înclinat cãtre sentimentalitatea grandilocventã ºi sublimã, dar foarte simþitor faþã de cea a nuanþelor ºi a faptelor mãrunte. ªi cu toate cã trãiesc cu insistenþã în prezent, stimez foarte mult sentimentele pentru trecut. Deºi mã cercetez cu destulã obiectivitate ºi deºi îmi recunosc cu echitate o grãmadã de cusururi, nu izbutesc a mã desãvîrºi, într-atît sînt de laº ºi de lipsit de energie. Prin aceasta sînt nearmonios ºi imperfect. Sînt mulþumit cînd cineva se ocupã de persoana mea, însã nu numai din vanitate, cãci îmi place sã mi se descopere defectele la fel cît ºi calitãþile – mã amuzã mai ales cînd cineva nu o nimereºte. Cu toate cã sînt destul de sincer, nu mã complac în rolul de cinic. Îmi plac neprevãzutul ºi originalul, însã numai atunci cînd nu sînt cãutate.

Am o slãbiciune marcatã pentru confort ºi pentru lux.

Port acelaºi interes conþinutului unei cãrþi, cît ºi aspectului ºi legãturii ei. Mã tem de durerea fizicã ºi o evit cu groazã. Iubesc cu delicii viaþa ºi mai cu seamã actele ei însemnate, gingaºe, mãrunte ºi cotidiene. O iubesc cu gelozie ºi cu tandreþe. ªi poate acesta este lucrul cel mai important din mine.”

PAUL SUDITU

Chemarea Nouã ne-a fost înmînatã o invitaþie din partea meºterului cu transcendenþa, cîtã bucurie, cîtã onoare ni se fãcea!

ªi ne-am dus, mai pe searã, pe rãcoare, mergeam agale, cumpãnind ce ºi cum, ºi aºa mergînd ºi cugetînd pierdurãm cãrarea…

ROMAN FORAI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 21 septembrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (71) „Un interval rezonabil“ (2) Autor: Frank Snepp Data ºi locul primei publicãri: 1977, Statele Unite ºi Canada Edituri: Random House ºi Random House of Canada, Ltd. Forma literarã: nonficþiune

aplicare. Printre alþii, îl apreciazã pe generalul Homer Smith ºi pe colonelul Bill Legro, ºeful Biroului Ataºatului pentru Apãrare ºi personalul acestuia. De asemenea, tot eroi sînt consideraþi ºi nenumãraþii oameni care ºi-au pus viaþa în pericol pentru a iniþia (uneori ignorînd ordine) ºi a efectua procesul de evacuare, incluºi fiind aici personalul ambasadei ºi alþii. Lãudaþi sînt de asemenea piloþii de elicopter care au zburat încontinuu în ciuda presiunilor, ajutînd la evacuare alãturi de cei din Marinã.

Rezumat (2)

Istoricul cenzurii

La cinci luni dupã acordul de încetare a focului, în iunie 1973, Graham Martin a devenit ambasadorul Statelor Unite la Saigon, desemnat fiind chiar de Kissinger.

Personalitatea ºi trãsãturile sale de caracter combinate cu percepþiile ºi pãrerile sale sînt vãzute drept contraproductive pentru operaþiunile Ambasadei ºi drept handicapuri pentru misiunea finalã: evacuarea. Avînd o încredere de neclintit în forþele proprii, conºtient de statutul sãu, solicita ca rangul sãu ierarhic sã fie respectat întocmai; era susceptibil la cel mai mãrunt afront ºi „purta picã” oricui nu se subordona, transferîndu-i pe cei care îi puneau la îndoialã opiniile sau hotãrîrile.

Folosea înºelãciunea pentru a-ºi atinge scopurile atît în faþa Congresului, cît ºi în faþa presei.

Anticomunist fervent, a cãutat ajutor suplimentar pentru a „consolida” armata ºi guvernul lui Thieu, ascunzîndu-le slãbiciunile ºi greºelile, pentru a convinge Congresul cã o asemenea poziþie meritã susþinutã.

Thomas Polgar, ºeful delegaþiei CIA, superiorul direct al lui Snepp, este de asemenea identificat drept o victimã în faþa convingerii cã un ajutor adiþional pentru Vietnamul de Sud ºi o pace negociatã ar fi fost iminente. În mod similar, el ignora dovezile care veneau în contradicþie cu aceste pãreri. În ciuda puternicelor pãreri anticomuniste, maghiar la origine, Polgar a fost înºelat de delegaþia Comisiei Internaþionale de Control ºi Supraveghere din Ungaria; organizaþia comunistã primea informaþii de la el, se pare în rolul acesteia de intermediar în relaþia cu Vietnamul de Nord, alimentîndu-l la rîndul ei pe Polgar cu informaþii false care îi întãreau opiniile greºite.

Centrul atenþiei pentru aproape întregul text este ofensiva finalã, în etapele ei succesive, a forþelor nord-vietnameze de la mijlocul lui decembrie 1974 pînã în aprilie 1975 ºi retragerea ºi iminenta înfrîngere a armatelor sudvietnameze. Simultan, Snepp oferã detalii pe larg despre experienþele din timpul evacuãrii americane.

Eroii lui Snepp sînt oamenii care au muncit în ciuda ordinelor de amînare ºi ºi-au concentrat energiile ºi imaginaþia pentru a crea un plan de evacuare ºi de a-l pune în

Într-o postfaþã la textul propriu-zis, Snepp dezvãluie „cosmetizarea ºi ascunderea evenimentelor” de cãtre Administraþia americanã; îi nominalizeazã în special pe Kissinger, Polgar ºi Martin în acest context. Lui Snepp i se cere sã completeze un document, care în realitate însemna oprirea evacuãrii „din cauza acþiunilor inamice la faþa locului”. Refuzã sã-l semneze. Fiindu-i interzis sã realizeze o „evaluare realã a pagubelor”, criticat pentru faptul cã a prezentat un „comentariu detaliat asupra a ceea ce se întîmplase”, realizînd cã cenzura CIA i-ar fi oprit intenþia de a dezvãlui ceea ce s-a întîmplat cu adevãrat în Vietnam, Snepp ia o decizie radicalã: ,,Din cauza atacurilor continue la adresa integritãþii mele ºi a ezitãrilor de a vorbi sincer despre problema vietnamezã... am luat hotãrîrea de a nu preda manuscrisul cãtre CIA pentru examinare ºi cenzurã, aºa cum erau obligaþi sã facã toþi autorii foºti angajaþi ai CIA. Dupã pãrerea mea, dacã CIA poate sã permitã «scurgeri» oficiale cãtre presã pentru a-ºi cosmetiza rolul în Vietnam, atunci înseamnã cã ºi-a pierdut dreptul de a mã cenzura pe mine din motive de securitate sau interes naþional”.

Pregãtirile pentru publicarea romanului ,,Decent Interval” au fost fãcute în secret; cartea a apãrut în noiembrie 1977. În februarie 1978, Departamentul de Justiþie al Statelor Unite a depus o plîngere civilã împotriva lui Frank Snepp, pe motivul unei încãlcãri de contract, adicã, o încãlcare a angajamentului semnat de toþi angajaþii CIA de a „nu publica nici un fel de informaþii sau materiale referitoare la activitãþile CIA, atît în timpul cît ºi dupã perioada de angajare în cadrul CIA, fãrã acordul prealabil al instituþiei”. O clauzã adiþionalã prevedea ºi necesitatea de a nu deconspira nici un fel de informaþie clasificatã referitoare la CIA. Departamentul de Justiþie al SUA a încercat sã obþinã dreptul de a verifica orice text înaintea publicãrii ºi a solicitat daune - prin confiscarea redevenþelor din vînzarea cãrþii. Drept rãspuns, Snepp a depus o plîngere potrivit cãreia decizia i-ar încãlca drepturile prevãzute în Primul Amendament, fiind vorba de un caz de „restricþii a priori asupra libertãþii de exprimare”. În timpul procesului, avo-

Doctrina naþionalismului economic românesc (3) Consideraþii privind geneza ºi conþinutul liberalismului economic românesc ca fragment al marelui curent politic occidental (3) Cu alte cuvinte, mobilul strategic stabilit pentru secole de cãtre promotorii ºi susþinãtorii doctrinei economice liberale, cu aproape un veac ºi jumãtate în urmã, se realizeazã în perioada revoluþiei tehnico-ºtiinþifice, contemporanã nouã, cu contribuþia determinantã a acelora care aduc, dupã evenimentele din decembrie 1989, economia þãrii, îndeosebi industria româneascã, la nivelul celor din statele cele mai puþin dezvoltate ale Planetei, cu preþul sãrãcirii ºi pierderii totale a independenþei economice ºi politice a României în raporturile cu þãrile dezvoltate, industrializate, de pe glob.

Naþionalismul economic românesc – ºcoalã a organizãrii ºi îndrumãrii economice în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale ale þãrii (1) În România, a doua doctrinã, cea a naþionalismului economic – expresie a necesitãþii organizãrii ºi îndrumãrii

vieþii economice a þãrii în slujba naþiunii ºi a intereselor ei fundamentale permanente -, apare ºi se impune ca ºcoalã româneascã distinctã în a doua jumãtate a Secolului al XIX-lea. Ea se constituie ºi se dezvoltã în contextul accentuãrii rãmînerii în urmã a economiei ºi al pierderii, treptate, a independenþei economice ºi politice a þãrii, ca urmare a promovãrii de cãtre Statul Român, încã din primul moment, aºa cum se subliniazã ºi în capitolul anterior, a doctrinei economice liberale. Prin consecinþele ei nefaste, aceasta nu numai cã nu constituia un progres real pentru þarã, dar prezenta ºi o ruºinoasã capitulare, la fel ca în perioada actualã, în faþa tendinþelor de expansiune ºi de acaparare, de cãtre statele din Apus, a bogãþiilor noastre naþionale, iar ca ºi concepþie ºi principii are la bazã contribuþiile de valoare ale unor mari economiºti ºi eminenþi cãrturari români, contemporani ai acelor vremuri.

De relevat cã, dupã formarea Statului Naþional Român, în 1859, în numai cîteva decenii de la adoptarea liberalismului economic ca doctrinã de stat, stãpînii de fapt ai economiei româneºti ºi cei ce deþineau, cu adevãrat, monopolul în desfacerea produselor industriale ºi în cumpãrarea de materii prime ºi produse agricole în þarã erau nu românii, ci strãinii, care þineau întreaga naþiune în jugul unei dureroase exploatãri. Ea era robia economicã a

caþii guvernamentali au argumentat cã încrederea ºi respectul faþã de CIA au avut de suferit prin faptul cã Snepp a publicat cartea fãrã a solicita permisiunea. Mai mult, ca reacþie la opiniile lui Snepp cum cã nu ar fi fost aduse prejudicii legate de siguranþa naþionalã, guvernul susþinea cã CIA, ºi nu un individ, are dreptul de a decide dacã a fost adus un asemenea prejudiciu. Declaraþia lui Snepp care susþinea cã nu ar fi fost vorba de un prejudiciu adus siguranþei naþionale a rãmas necontestatã. În iunie 1978, judecãtorul tribunalului districtual al Statelor Unite, Divizia de Est a statului Virginia, Owen R. Lewis a considerat cã Snepp a încãlcat „în mod voluntar, deliberat ºi în secret” contractul cu CIA ºi acordul de confidenþialitate. Publicarea manuscrisului a „cauzat pierderi ireparabile Statelor Unite”. I-au fost interzise încãlcãri viitoare al acordului de confidenþialitate ºi i-au fost confiscate veniturile din vînzarea cãrþii (aproximativ 60.000 de dolari, potrivit lui Robert L. Bernstein, preºedintele Editurii Random House). Astfel, problema încãlcãrii contractului a înlãturat-o pe cea legatã de dezvãluirea de informaþii clasificate, subliniind dreptul CIA de a cenzura orice manuscris înaintea publicãrii.

Decizia Curþii de Apel (Judecãtorii Harrison L. Winter, J. Dickson Phillips ºi Walter Hoffman) din martie 1979 a coincis cu cea precedentã, cu referire la încãlcarea contractului ºi la dreptul CIA de a cenzura orice material înaintea publicãrii, ºi a susþinut viitoarele obligaþii de respectare a acestei decizii. Însã, a respins confiscarea veniturilor, argumentînd cã aceasta ar fi fost o pedeapsã nepotrivitã.

Asemenea despãgubiri ar fi fost necesare numai în cazul în care Snepp ar fi deconspirat informaþii clasificate. În februarie 1980, Curtea Supremã a Statelor Unite, la solicitarea lui Snepp de a examina decizia Curþii de Apel care reitera validitatea contractului cu CIA, a reacþionat la solicitare cu o adresã nesemnatã; decizia era de a nu accepta în mod oficial cererea de examinare a deciziei Curþii de Apel. Constrîngerile asupra angajaþilor CIA au fost menþinute: acordul de confidenþialitate este un contract ce poate fi executat prin apel în justiþie care se aplicã atît în cazul informaþiilor clasificate, cît ºi în cel al informaþiilor neclasificate. Snepp „ºi-a încãlcat în mod deliberat ºi în secret obligaþiile de a prezenta orice material pentru cenzurã înainte de publicare”; un fost agent CIA nu se poate baza pe propria judecatã în privinþa informaþiilor care pot veni în detrimentul „poziþiei generale a CIA asupra a ceea ce se poate expune ºi ce nu, din sursele clasificate sau confidenþiale”. Mai mult, decizia Curþii de Apel a fost anulatã, hotãrîrea de confiscare a veniturilor provenite din vînzarea cãrþii fiind din nou adoptatã.

Opinia contradictorie venitã din partea judecãtorului John Paul Stevens (susþinutã ºi de judecãtorii William J. Brennan Jr. ºi Thurgood Marshall) susþinea faptul cã „scopul acordului de confidenþialitate al CIA nu era de a acorda CIA dreptul de a cenzura pãrerile critice ale angajaþilor sãi, ci doar de a se asigura cã informaþii clasificate ºi secrete nu sînt dezvãluite...”

Acest caz a fost primul care a fãcut sã devinã ilegal pentru un oficial al Serviciilor Secrete americane sã publice orice fel de informaþii, secrete sau nu, care au fost culese din surse oficiale. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA unei naþiuni prin bunã-ºtiinþã ºi învoialã, stare anormalã, care nu putea rãmîne fãrã un anumit ecou negativ în rîndurile poporului român ºi ale înaintaºilor de seamã ale acestuia. De precizat cã situaþia dramaticã din economia româneascã de atunci continuã sã se menþinã pînã la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial, inclusiv tragedia cã, dupã evenimentele din decembrie 1989, ea se reinstituie în România.

SCOPUL ªI CARACTERUL: Primele manifestãri ale naþionalismului economic, la noi în þarã, pleacã de la orientarea protecþionistã existentã în statele europene ºi îºi întemeiazã convingerile pe judecata istoricã ºi punctul de vedere naþional al intereselor economice. Scopul lor este de a înfãþiºa Naþiunii Române primejdiile economice, sociale ºi politice pe care le reprezintã dezvoltarea unilateralã a producþiei ºi lipsa unei politici economice conºtiente ºi unitare de apãrare împotriva intereselor din afarã ºi a acaparãrii, de cãtre þãrile occidentale, a bogãþiilor noastre naþionale. Ea este, de aceea, o acþiune de protest ºi o reacþie împotriva mentalitãþii ºi direcþiei politicii economice a Statului Român din acele vremuri. Lupta pe care o duce tot timpul se aºazã între starea de fapt ºi nevoia de reformã pe baze naþionale, pentru propãºirea economicã ºi socialã realã a României. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA

Centenarul Marii Uniri – Preliminarii la Marea Unire (5) Împilarea ºi exploatarea dublã libertatea credinþei ºi înãlþarea a românilor din Transilvania – Bisericii Ortodoxe Române la Imperiul ºi Ungaria – au avut rang de Mitropolie; libertatea darul sã genereze un val de cuvîntului etc. Un studiu interenemulþumiri în sînul etniei sant ºi original, cu o viziune române, din aceastã împletire de amplã asupra societãþii de la stãpîniri fixîndu-ºi ardelenii, ca acea datã, ne prezintã Nicolae obiectiv, lupta pentru eliberarea Iorga în „Istoria românilor din naþionalã. În contextul desfãArdeal ºi Ungaria”, în capitolul ºurãrii Revoluþiei ºi în Ungaria, „Pregãtirea miºcãrii de la 1848”. avîndu-l în frunte pe Lajos Iorga analizeazã, dintr-un segKossuth, ungurii se doreau ieºiþi ment cu trimiteri la documente de sub tutela Habsburgilor, dar, de epocã, atragerea ºi implicarea faþã de români, se considerau, intelectualitãþii – maghiare ºi acum, singurii stãpîni, încercînd române – în epopeea Revoluþiei, sã ia locul Imperiului în subjunumai cã – în acest moment garea românilor din Transilvania, apare particularitatea demersului Nicolae Bãlcescu deºi aceºtia deþineau ponderea ca marelui istoric – acesta pune, numãr de populaþie. Folosind într-un fel de antitezã, atitudinea prilejul Revoluþiilor de la 1848, ºi mizînd pe ºi concepþia despre Revoluþie a reprezentanþilor degringolada din toate þãrile, specificã unei miºcãri celor douã etnii: una minoritarã, dar cu înclinaþii de de anvergurã, Budapesta a proclamat alipirea dominare, cealaltã, majoritarã, dar bîntuitã de întreTransilvaniei la Ungaria – act politic ce sfideazã cu bãri ºi îndoieli, ceea ce schimbã oarecum unghiul nonºalanþã voinþa românilor ºi încalcã cele mai ele- critic sub care priveam miza ºi desfãºurarea unor mentare reguli stipulate la acea vreme – moment acþiuni în planul general al Revoluþiei din care va aduce prejudicii grave tocmai celor care au Transilvania. iniþiat aceastã uniune artificialã.

Iatã o altfel de judecatã asupra devenirii unei Într-un plan secund, s-a declanºat o operaþie pãrþi din binomul care, ipotetic, putea emite premetodicã de maghiarizare a românilor ardeleni, tenþii în zona de conflict revoluþionar: „În ceea ce obligîndu-i sã-ºi schimbe numele în actele de stare priveºte pe studenþii români de dincolo, aceºti stucivilã, mergîndu-se pînã acolo încît au fost denþi erau puþini, erau sãraci, ºi prin urmare atîrnau maghiarizate ºi numele morþilor de pe crucile din de o mulþime de lume, tot cu frica în spate sã nu-ºi cimitire! Sfidînd realitatea ºi, în acelaºi timp, piardã pîinea, cu care se þineau. Pe lîngã aceasta dîndu-ºi arama pe faþã, un feroce susþinãtor erau crescuþi prin ºcoli superioare deosebite, în care al maghiarizãrii românilor din Transilvania, nici una nu era româneascã. Abia se întemeiase, de Bariþ, gimnaziul din Braºov, ºi cel din Blaj fusese radical curãþit de propagandele politice primejdioase. Unii învãþau în ºcoli ungureºti, alþii la ºcoli sãseºti, mai pe urmã toþi la ºcolile din Pesta ºi Viena, unde le trebuia timp ca sã se înþeleagã între dînºii. Nu vorbeau aceeaºi limbã decît în ceea ce priveºte sunetul cuvintelor, dar, în ceea ce priveºte ideile, vorbeau fiecare în limbajul deosebit. Cea mai mare nenorocire pentru un popor: sã nu capete în întregimea lui cultura din acelaºi izvor, în acelaºi spirit...”

Prin delimitãrile pe care le face, Iorga nu împieteazã asupra germenului dezvoltator al societãþii – Eliberarea guvernului provizoriu de cãtre masele tineretul intelectual –, ci pune în balanþã capacitatea acestuia, în conjunctura descrisã anterior, de a fi populare conduse de Ana Ipãtescu capabil sã „iasã din rînd”, surmontînd handicapul Wesselenyi Mikloº, „argumenteazã”: „Consider nu invocat de N. Iorga – un handicap, dupã cum s-a numai corect, dar ºi foarte necesar ca poporul de jos vãzut în contextul larg al Revoluþiei de la 1848, sã nu se bucure de drepturi naþionale ºi de doar vremelnic activat. reprezentare, decît dacã va deveni cu adevãrat Citãm, în continuare, din acelaºi studiu din care maghiar, dacã se va contopi cu naþiunea, de ale se desprinde teama autorului, în raport cu implicãrei drepturi vrea sã beneficieze, dacã prin limbã ºi carea acestui tineret studios, din acea zonã obiceiuri se va identifica cu ea. Aceasta nu este o geograficã a Europei, în rezolvarea unor probleme metodã de discriminare sau de constrîngere. Pentru vitale în interiorul þãrii lor de origine. ªi aici vedem o atît de magnificã recompensã, preþul e doar ochiul critic al istoricului care ne aºazã în faþã un învãþarea unei limbi, ceea ce nu este peste puterile tablou cu personaje nu doar creionate, ºi reprezennimãnui. Astfel, cei care acum nu vorbesc tate într-o anumitã tuºã groasã, menitã sã ne ungureºte, sau nu sînt unguri, pe mãsurã ce s-ar deschidã ochii minþii asupra unor caracteristici maghiariza, cu încetul ar primi ºi drepturi umane ale Revoluþiei de la 1848 din Transilvania, naþionale“. note ºi paradigme specifice doar în acest loc.

La adunarea de la Blaj, punctul de mai sus a „Bãieþii vroiau sã facã ceva, dar erau atît de constituit capul de afiº alãturi de alte revendicãri nepregãtiþi! Ungurii, natural, agitau pentru unirea izvorîte din condiþiile populaþiei de etnie românã, Ardealului cu Ungaria – aceasta era problema cea printre care amintim: asigurarea unei proporþional- mai mare pentru neamul lor! Ei þineau întruniri puitãþi în ceea ce priveºte numãrul delegaþilor unguri blice la care perorau feroce, desperat. Tinerii lor ºi români în Dieta de la Budapesta; utilizarea limbii erau perfect orientaþi, fiindcã cetiserã întîi, în prima române în administraþie; desfiinþarea iobãgiei; lor tinereþe, pe Szechenyi ºi apoi se hrãniserã,

exclusiv ºi în sens luptãtor, de ideile lui Kossuth.

Fiecare era doar el însuºi un Kossuth în mic!”. Apoi, sã nu uitãm cã în Transilvania, prin suprapunerea acestor idei contrare, se putea ajunge, uneori, la acceptarea formei propuse de cãtre Ungaria, considerîndu-se – datoritã practicii curente – cã limba maghiarã „este o limbã diplomaticã, în administraþia publicã ºi în ºtiinþele mai înalte”. În amalgamul dezbaterilor mai apãreau ºi idei trãsnite, precum cea în care se credea cã, unindu-ne cu Ungaria, urma uniunea cu cele douã Principate Române, ºi... în perspectivã – se putea cere de la Ungaria unitã recunoaºterea naþiunii române ca atare...

Probabil cã aceste încrîncenãri ale lui Iorga – formulate pe baza studierii unui material vast ºi adîncirii cercetãrii unor izvoare istorice vechi – îºi au sorgintea în comportamentul neunivoc al unora dintre conducãtorii nelaici ai Revoluþiei din Transilvania, în persoana lui Andrei ªaguna ºi a lui Ion Lemeny. În special Ion Lemeny – episcop greco-catolic român, care, înfricoºat de îndrãzneala þãranilor de a se rãscula, propaga teza uniunii Transilvaniei cu Ungaria, dupã care se impune (dîndu-ºi seama de evidenþa realitãþii) în prezidarea Adunãrii de la Blaj, din 15-17 mai, alãturi de Andrei ªaguna.

Pentru a-ºi susþine aceastã atitudine criticã, Nicolae Iorga apeleazã la reacþia maselor de pe Cîmpia Libertãþii, pe care o prezintã în felul urmãtor: „Pe vlãdicã, însã, îl vãzuserã acolo. Dar într-un fel vorbi Bãrnuþ, primit ca un rege, (de) cãtre mulþime, care striga tare cã «nu-ºi vinde þara», «ºerbi nu vrem sã fim», ºi altfel vorbise Lemeny, care, întrerupt violent de þãrani pentru cã «þine cu domnii þãrii», arunca bãnuialã asupra dreptãþii «tinerilor învãþaþi», îndemna dupã Scripturã la supunerea faþã de «mai mari» ºi poftea lumea sã meargã acasã”.

Numai cã, pe Cîmpia Libertãþii de la Blaj, au triumfat ideile sãnãtoase ale patrioþilor ardeleni, aruncînd la lada de gunoi a istoriei ideea cã preþul libertãþii nu poate fi obþinut decît prin maghiarizare.

Grup de fruntaºi ai Revoluþiei din Þara Româneascã

Aºa cum arãta Bãlcescu cu un an la Dieta Transilvaniei, cealaltã la 1849). Trupele austriace ºi þariste lichidaserã înainte: „Þinta noastrã socotesc Curtea Împãratului de la Viena au Revoluþia... cã nu poate fi alta decît unitatea rãmas fãrã rezultat – legea desfiDupã înfrîngerea Revoluþiei, bolnav ºi dezamãgit, naþionalã a românilor. Româinþãrii iobãgiei votatã în Dieta de cel care avusese curajul sã schimbe metoda de exprinismul, dar, e steagul nostru, la Cluj, rãmînînd, de fapt nulã, mare a Revoluþiei, printr-o miºcare armatã – supt el trebui sã chemãm pe toþi deoarece nu se va aplica nicio- Crãiºorul Munþilor, Avram Iancu – s-a retras în românii”, revoluþionarii români datã; împroprietãriri nu se fac, munþi, printre moþii lui, unde a rãmas pînã la sfîrºitul de la 1848 vedeau unirea celor þãranii rãmînînd, în continuare, vieþii sale. Astãzi îi putem aduce omagiul, recunoscãtrei Þãri Româneºti, cu o primã dependenþi faþã de moºieri... tori pentru exemplul de patriotism ºi sacrificiu de formã datã de unirea Þãrii Colac peste pupãzã, la 29 mai, care a dat dovadã, la Þebea, unde este îngropat, lîngã Româneºti cu Moldova, dupã Dieta nemeºeascã din Cluj confir- gorunul lui Horea, alt nume de simbol al precursocare, în etapa a II-a, sã se ajungã mã încorporarea Transilvaniei în rilor Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. la constituirea statului unitar Ungaria, moment ce declanºeazã În Þara Româneascã, germenele revoluþiei a român, denumit Daco-România. dezbinarea forþelor revoluþionare pãtruns dupã întoarcerea de la Paris a tinerilor care Exponent al acestor idei române ºi maghiare. Din acest au studiat acolo, unde au venit în contact cu ideile revoluþionare, Ion Ghica releva, moment soarta Revoluþiei din revoluþionare, însuºite ºi privite ca singura cale de la o micã distanþã de la aceste Transilvania era pecetluitã, iar emancipare a societãþii, de înlocuire a ordinii de stat Avram Iancu evenimente, amintind cã la obiectivele votate pe Cîmpia ºi de scuturare a jugului stãpînirii externe. Avînd adunarea de la Blaj se manifesLibertãþii de la Blaj rãmîneau doar cunoºtinþã despre izbucnirea revoluþiilor din celetase ºi ideea întemeierii unei Dacii care sã cuprindã literã moartã. Înspãimîntatã de perspectivele revo- lalte provincii româneºti – Moldova ºi Transilvania – în hotarele ei cele trei Þãri Române: „Românii de luþionare ale românilor transilvãneni, nobilimea capii revoluþiei din Muntenia: Nicolae Bãlcescu, peste Carpaþi sperau mult la românii din Principate. liberalã, care acaparase pîrghiile de conducere ale Gheorghe Magheru, fraþii Golescu ºi alþii au preCazul era prevãzut, fusese discutat ºi hotãrît între Revoluþiei ungare, a trecut la o politicã extremã, conizat un numãr de patru focare în tot atîtea puncte noi în Comitetul revoluþionar, îndatã ce se ivise contrarã cu obiectivele revoluþiei, cãutînd sã geografice din þarã: Telega-Prahova, Ocnele Mariideea de a se aduna la Blaj. Transilvania se prezen- menþinã, în continuare, statutul de inferioritate al Vîlcea, Islaz-Romanaþi ºi Bucureºti. ta, fireºte, ca refugiu revoluþiei române în caz de a românilor din Transilvania.

Deºi locurile fuseserã pregãtite de cãtre un fi învinsã. Hotãrîrea era de a lupta la munte ºi a Iatã cît de plastic este relevatã aceastã idee în Comitet Revoluþionar, revoluþia a fost declanºatã doar trece cu armata pe la Bran”. pasajul urmãtor, o frînturã din declaraþiile nobilimii la Islaz ºi la Bucureºti (9 iunie, respectiv 11 iunie).

Pe Cîmpia Libertãþii de la Blaj, 40.000 de maghiare din Transilvania: „Românii care sînt La Islaz, Ion Eliade Rãdulescu a elaborat un docuromâni, majoritatea þãrani, ºi-au unit glasurile într-o oameni sãraci, reuºind cu greu sã-ºi astîmpere ment rãmas în istorie ca „Proclamaþia de la Islaz”, în voinþã comunã, care a demonstrat forþa propulsatã foamea o datã pe zi cu fãinã de porumb, vor deveni care se cerea, printre altele: autonomie administrativã, de unitate, în special în lupta pentru respingerea stãpînii adevãraþilor unguri ºi secui ºi cum ei sînt Adunare obºteascã reprezentativã, domn ales pe înglobãrii Transilvaniei în Ungaria. Oficialitãþile mai numeroºi acum decît noi, ne vor impune naþio- cinci ani, adoptarea unei constituþii, secularizarea maghiare au încercat împiedicarea averilor mînãstireºti, împroprietãrirea manifestaþiei, ajungîndu-se – pentru clãcaºilor etc. – obiective, trebuie sã intimidarea þãranilor – sã se ridice recunoaºtem, dacã ar fi fost implemenspînzurãtori pe marginea drumurilor, tate, ar fi rezolvat, în mare parte, mãsuri ce au rãmas fãrã efect. Ca o schimbarea societãþii româneºti. manifestare a ideii de unire a celor trei Izbucnitã dupã douã zile ºi la þãri române, pe Cîmpia de la Blaj au Bucureºti, unde domnitorul Gheorghe fost prezenþi ºi revoluþionari din cele Bibescu acceptase punctele programudouã Principate Române. Astfel, alãturi lui de la Islaz, revoluþia a confirmat de ardelenii care trãiau în Principate: revendicãrile din 9 iunie, notificînd August Treboniu Laurian, Axente importanþa acestora pentru Þara Sever, Nicolae Bãlãºescu, Petre Suciu, Româneascã. Cum domnitorul Bibescu, David Almãºanu ºi alþii, erau de faþã speriat dupã plecarea de la Bucureºti a moldovenii: Alecu Russo, Costache consulului rus, a pãrãsit ºi el þara, refugiNegri, Vasile ºi Iancu Alecsandri, indu-se la Braºov, în acest caz, în Lascãr Rosetti, George ºi Teodor Sion, Capitalã puterea a fost preluatã de un Alexandru Ioan Cuza, Alecu Moruzzi, Guvern provizoriu, completîndu-l pe cel Vasile Conta ºi alþii. Deoarece deleformat la Islaz. Din acest guvern revogaþilor din Þara Româneascã li se luþionar fãceau parte: Ion Eliade refuzase eliberarea paºapoartelor, la Rãdulescu, ªtefan Golescu, Cristian Blaj n-a ajuns decît Dimitrie Brãtianu, Veterani ai luptei din Dealul Spirii (13 septembrie 1848), fotografiaþi Tell, Gheorghe Magheru, Gheorghe la dezvelirea Monumentului Eroilor pompieri, în 1901 care a trecut graniþa în mod clandestin.

Scurtu, Ion Câmpineanu, C.N. Filipescu, Cu o mînã de români în frunte, dinIon Voinescu. Ca secretari ai noului tre care amintim pe: Avram Iancu, George Bariþiu, nalismul lor, lucrul de care Dumnezeu trebuie sã ne guvern au fost desemnaþi Nicolae Bãlcescu, A.G. Eftimie Murgu, Simion Bãrnuþiu, Andrei ªaguna ºi fereascã.”

Golescu-Negru, C.A. Rosetti ºi I.C. Brãtianu, iar în alþii, revoluþia din Transilvania ºi-a fixat obiective Într-adevãr, Dumnezeu i-a ferit, dar numai pen- funcþia de preºedinte a fost ales mitropolitul Neofit. realiste, legate nemijlocit de situaþia ºi starea tru încã 70 de ani, pînã în 1918, cînd Dumnezeu Deþinînd pentru 105 zile puterea de stat, românilor din acest teritoriu. Lista fiind prea lungã, s-a arãtat a fi mai român ca altãdatã...

Guvernul provizoriu a trecut la promulgarea unor amintim doar cîteva dintre cele mai semnificative: Dupã întorsãtura nedoritã – încorporarea Tran- puncte din program, în entuziasmul declanºat crearea unei Adunãri naþionale anual; desfiinþarea silvaniei în Ungaria, respingerea revendicãrilor for- ajungîndu-se la arderea Regulamentului organic. iobãgiei fãrã despãgubiri; Gardã Naþionalã, cu mulate pe Cîmpia Libertãþii ºi dezbinarea forþelor Însã, deºi la început espectativa a pãrut cã ofiþeri recrutaþi ºi dintre români; înfiinþarea de ºcoli revoluþionare române ºi maghiare – singura soluþie primeazã, puterile otomanã ºi rusã au luat mãsuri. româneºti în toate satele ºi oraºele, de diferite rãmasã era ridicarea la luptã cu arma în mînã, La 28 iunie/10 iulie, trupele ruseºti au pãtruns în grade; o nouã Constituþie a þãrii întemeiatã pe prin- urmînd exemplul Bobîlnei ºi al lui Horea, Cloºca ºi Iaºi, iar la 19/31 iulie, forþele otomane intrã în Þara cipiile de dreptate, libertate, egalitate ºi fraternitate, Criºan. Acest deziderat s-a petrecut, marele revo- Româneascã. Opunînd rezistenþã, trupele de pomla alcãtuirea cãreia sã participe toate naþiunile luþionar Avram Iancu (moþul, Crãiºorul munþilor) a pieri se luptã eroic în Bucureºti, pe Dealul Spirii, cu provinciei. format o armatã popularã revoluþionarã din þãrani ºi trupele otomane, ziua de 13 septembrie rãmînînd ca Acest program, cît ºi Jurãmîntul depus de partic- a trecut la apãrare în Munþii Apuseni. În cîteva con- o paginã de jertfã ºi de dãruire româneascã pentru ipanþi, au configurat, în principal, dorinþa românilor fruntãri a înfrînt armatele ungare, dar, în final, dînd libertate. din Transilvania de emancipare naþionalã, manifes- curs unei gîndiri pragmatice, a acceptat colaborarea Cu toate cã Revoluþia de la 1848 din Þãrile tatã într-un mediu ostil, pregãtit sã le înfrîngã avîn- cu revoluþia ungarã, cu condiþia recunoaºterii drep- Române a fost înfrîntã, în fiecare dintre cele trei þãri tul. Referitor la urmãrile Revoluþiei din Transil- turilor naþiunii române, obiectiv stipulat în acþionînd puterile strãine, calea deschisã de acest vania, rapoartele dregãtorilor din comitate notau cã, „Proiectul de pacificare” semnat la 14 iunie – rodul eveniment se va lãrgi ºi se va lumina odatã cu genedupã adunarea de la Blaj, prin mai multe comune discuþiilor dintre Kossuth, Nicolae Bãlcescu ºi ralizarea ºi impunerea ideii de unire, fapt epocal, þãranii vorbeau despre unirea Transilvaniei cu Þara Cezar Bolliac. Era, însã, prea tîrziu. Cînd textul împlinit peste ceva mai mult de o jumãtate de veac, Româneascã. legii a fost adus la cunoºtinþa lui Avram Iancu, care la 1 Decembrie 1918…

Cum era de aºteptat, cele douã delegaþii care au continua rezistenþa eroicã în Munþii Apuseni, arma(va urma) dus mesajul de pe Cîmpia Libertãþii de la Blaj: una ta lui Kossuth fusese înfrîntã (ªiria, 13 august GEO CIOLCAN

Pag. a 14-a – 21 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Peºtele de la cap se-mpute (2) Participanþii la miting proveniþi din diaspora n-au cerut nimic pentru ei. De la bun început au adoptat sloganul lui Iohannis, strigînd ,,Jos guvernul!”. Dar ºi dacã ar fi rostit mesajul lor, tot n-ar fi fost auziþi, fiindcã grosul desantului din Piaþa Victoriei îl constituiau protestatarii autohtoni, cu avangarda lor de huligani, tocmiþi pe bani grei. Înainte de toate, trebuie spus cã miºcarea de protest din 10 august a fost una ilegalã, întrucît nimeni nu ºi-a asumat rolul de organizator. Cei mai mulþi lideri ai românilor din diaspora au refuzat sã gireze un asemenea act fascist. Mai mult, nici ei ºi nici membrii organizaþiilor pe care le conduc n-au venit la Bucureºti, înþelegînd cã adevãratul scop al protestelor era unul violent, îndreptat împotriva intereselor þãrii. Ca atare, milionul de diasporezi, pe care postul de televiziune al oracolului de ghioc, Cozmin Guºã, îl tot vîntura pe micul ecran, s-a redus de vreo 15-20 de ori. Pînã ºi adevãraþii organzatori ai protestelor, liderii liberali, useriºtii ºi mîrîiþii lui Cioloº, s-au ferit ca dracu’ de tãmîie sã-ºi asume responsabilitatea violenþelor. Era ºi firesc, întrucît calitãþile esenþiale ale Opoziþiei noastre leºinate sînt minciuna ºi laºitatea. Deºi ºtiu pînã ºi portarii de la sediile PNL, USR, MRÎ ºi PMP cã protestele din 10 august au avut un vãdit caracter violent, fiind considerate o încercare de loviturã de stat, liderii Opoziþiei acuzã autoritãþile statului de drept de înãbuºirea protestelor ,,legale” ale cetãþenilor. În ,,marea” sa intuiþie politicã, preºedintele Iohannis nu ezitã sã afirme cã guvernul, care nici nu se afla în sediu, i-a bãtut ºi i-a gazat pe români (?!). Mai mult, sumedenie de membri ai Opoziþiei asalteazã Parchetul General cu plîngeri, care de care mai stupide, campion în aceastã privinþã fiind Ludovic Orban. N-ar fi exclus ca acest plîngãcios penal sã depunã, într-o bunã zi, un denunþ împotriva lui Dumnezeu, acuzîndu-L de înaltã trãdare, pentru cã l-a împiedicat sã ajungã premier.

Alba-neagra cu graþierea!

Deputatul PSD, Florin Iordache, a declarat cã în prezent existã un proiect de lege privind graþierea la Comisia juridicã a Camerei Deputaþilor, adoptat tacit de Senat, însã nu a fost stabilitã data la care va primi raportul pentru a ajunge apoi în plen. Întrebat dacã existã vreun proiect de lege în Parlament privind aministia sau graþierea, aºa cum a spus ministrul Justiþiei Tudorel Toader, deputatul socialdemocrat Florin Iordache a rãspuns: „Este la Comisia juridicã la Camera Deputaþilor, acela cu graþierea (adoptat tacit de Senat – n.r.). Nu am auzit (cînd se va discuta proiectul de lege – n.r.)”.

Pe 29 mai, proiectul legii graþierii a fost adoptat tacit în Senat, dupã ce termenul pentru dezbatere ºi adoptare s-a împlinit la data de 23 mai, anunþul fiind citit în plen de vicepreºedintele Senatului, Claudiu Manda. În forma adoptatã tacit de Senat, iniþiativa legislativã prevede urmãtoarele: Art 1 Se graþiazã în întregime pedepsele cu închisoarea de pînã la 5 ani inclusiv aplicate de instanþa de judecatã. Art 2 – (1) Se graþiazã în parte cu ½, pedepsele cu închisoare aplicate femeilor însãrcinate ºi persoanelor care sînt unic întreþinãtor de familie ºi au în întreþinere minori cu vîrsta de pînã la 14 ani , dacã nu li s-au interzis drepturile pãrinteºti prin hotãrîre judecãtoreascã. (2) Situaþiile prevãzute la alin. (1) trebuie sã existe la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

Art. 3 – Mãsurile educative privative de libertate cu o duratã de maximum 5 ani se graþiazã, dispoziþiile art. 5 alin. (2) aplicîndu-se în mod corespunzãtor.

Art. 4 – (1) Graþierea prevãzutã la art. 1-2 este condiþionatã de achitarea, în termen de un an de la condamnarea definitivã sau, dupã caz, de la punerea în libertate, a despãgubirilor la care persoana condamnatã a fost obligatã prin hotãrîre judecãtoreascã definitivã. (2) Nerespectarea condiþiei prevãzute la alin. (1) atrage revocarea graþierii, pedeapsa stabilitã sau restul rãmas neexecutat urmînd sã se execute în regim de detenþie. (3) Persoana graþiatã va depune dovada achitãrii prejudiciului, acesta va sesiza instanþa de executare pentru a dispune revocarea graþierii. (4) Procedura de judecatã se desfãºoarã cu citarea persoanei condamnate, prevederile art. 597 alin (2)-(8) din Codul de procedurã penalã aplicîndu-se în mod corespunzãtor.

Dupã cum era de aºteptat, semnalul incidentelor violente din Piaþa Victoriei a fost dat de mercenari, care-i asaltau pe jandarmi cu bucãþi de borduri, cu pietre, rãngi, sticle fumigene ºi cocteiluri Molotov. Dacã arsenalul de pietre ºi borduri era asigurat de tineri ºi de copii, ai cãror pãrinþi iresponsabili se jucau cu viaþa propriilor odrasle, armamentul inflamabil provenea din ateliere speciale, fiind transportat pe ,,linia frontului” cu autoturisme. Cu o furie oarbã, hãitaºii lui Iohannis dezlãnþuiau, la intervale de cîteva minute, o adevãratã ploaie de pietre ºi borduri asupra forþelor de ordine, fiecare pietroi putînd sã-i crape capul vreunui jandarm. Unii ticãloºi îºi înfãºurau Tricolorul în jurul gîtului, ca sã parã eroi ºi nu criminali, ceea ce, de fapt, erau. Dupã fiecare tir de pietre ºi fumigene, huliganii se retrãgeau cu mîinile ridicate, pozînd, din laºitate, în demonstranþi paºnici, iar dacã jandarmii îi loveau cu bastoanele pe vreunii dintre ei, liderii partidelor din Opoziþie urlau, ca din gurã de ºarpe, cã le sînt maltrataþi poltronii. Cînd forþele de ordine le-au rãspuns zurbagiilor cu mijloacele din dotare – gaze lacrimogene, tunuri cu apã ºi bastoane -, lichelele au început sã dea bir cu fugiþii, în timp ce unii dintre organizatorii violenþelor, aflaþi prin sediile propriilor partide, de unde urmãreau cu vitejie pe micul ecran ostilitãþile din Piaþa Victoriei, se vãicãreau ºi îºi compãtimeau slugile, nevoite sã se avînte ,,într-o luptã disproporþionatã”. De nenumãrate ori, ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazul s-au luptat împotriva puhoaielor de ieniceri ºi spahii cu cete reduse de arcaºi ºi plãieºi, ºi au învins, fãrã sã se sperie cã luptele erau disproporþionate. Au învins fiindcã erau viteji ºi îºi apãrau þara ºi neamul, cu supremã credinþã. Ce ar fi vrut Iohannis, ca în Piaþa Victoriei sã se afle vreo 20-30 de jandarmi, care sã-i mîngîie pe cap pe huligani, sã le ofere flori ºi sã-i conducã în Palatul guvernamental? Dar dacã poliþiºtii ºi jandarmii care apãrã Palatul Cotroceni, Vila Lac 3 ºi casa din Sibiu a preºedintelui þãrii ar fi procedat dupã o asemenea ticãloasã strategie, ce ar fi zis Klaus Iohannis? Nemaiputînd sã ascundã faptele ºi fãrãdelegile

mercenarilor, liderii Opoziþiei îi acuzã pe jandarmi cã nu i-au extras din Piaþa Victoriei pe derbedeii agresivi.

Vorbe de oameni fãrã minte. Cum sã-i extragi pe hãitaºi, care dupã fiecare atac se retrãgeau în fugã, iar cînd erau urmãriþi, dispãreau în mulþimea protestatarilor care-i proteja? Opoziþia disperatã, dar pãtimaºã, susþine de asemenea, fãrã temei, cã prin gazele folosite, jandarmii au pus în pericol viaþa protestatarilor paºnici. Dar pietroaiele huliganilor nu puneau în pericol viaþa jandarmilor? Iarãºi vorbe de adormit copiii. Peste tot în lume, Poliþia ºi Jandarmeria au în dotare asemenea mijloace de apãrare a ordinii publice, pe care le folosesc într-o mãsurã mult mai mare decît au fost ele utilizate în Piaþa Victoriei. Aceste gaze n-au ucis pe nimeni, deºi preºedintele Iohannis aºtepta aºa ceva, precum mortul colacul. El spera într-un nou ,,Colectiv”, într-o nouã tragedie, în urma cãreia sã rosteascã aceeaºi frazã cinicã, pronunþatã cu cîþiva ani în urmã: ,,A fost nevoie sã moarã oameni, ca aceastã demisie (a premierului Ponta) sã se producã”. În mod normal, nu Victor Ponta trebuia sã demisioneze, ci Klaus Iohannis, care se pretindea preºedintele tuturor românilor. Dacã cei doi jandarmi bãtuþi cu bestialitate de criminalii huligani ºi-ar fi pierdut viaþa, cu siguranþã cã preºedintele Iohannis ºi-ar fi gãsit, într-o asemenea nenorocire, un argument, pe cît de mare, pe atît de miºel, prin care sã condamne Guvernul Dãncilã cã i-a trimis pe jandarmi la moarte.

Miºcarea violentã din Piaþa Victoriei, de pe urma cãreia cîteva sute de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale, unii chiar de spitalizare, a eºuat, ca ºi ,,Piaþa Universitãþii”, Mineriadele ºi ca atîtea alte miºcãri stradale nefaste, declanºate împotriva democraþiei, a ordinii constituþionale ºi a statului de drept. Încã o datã s-a dovedit cã nu mor caii cînd vor cîinii, oricît de turbaþi ar fi aceºtia din urmã. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Art. 5 – (1) Prevederile art. 1 ºi 2 nu se aplicã persoanelor condamnate pentru infracþiuni sãvîrºite în stare de recidivã, nici celor care sînt recidiviºti prin condamnãri anterioare. (2) Nu beneficiazã de prevederile art. 1 ºi 2 condamnaþii cãrora li s-au aplicat pedepse pentru sãvîrºirea urmãtoarelor infracþiuni: de vãtãmare corporalã, rele tratamente aplicate minorului, agresiuni asupra fãtului, ºantaj traficul ºi exploatarea persoanelor vulnerabile, infracþiuni contra libertãþii ºi integritãþii sexuale, violare de domiciliu, înºelãciune, fraude comise prin sisteme informatice, ultraj, favorizarea ºederii ilegale în România, ultraj judiciar, cercetare abuzivã, evadare, divulgare informaþiilor secrete de stat, deturnarea de fonduri, fals intelectual ºi fals informatics, neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea defectuoasã”.

Camera Deputaþilor este for decizional pentru aceastã iniþiativã legislativã.

Preºedintele Senatului, Cãlin Popescu Tãriceanu, a declarat cã, din cîte ºtie el, ar exista un proiect la nivelul Parlamentului care vizeazã amnistia, însã nu au fost purtate discuþii în acest sens în cadrul coaliþiei de guvernare ºi cã acest subiect nu trebuie sã fie unul tabu.

Tudorel Toader a spus cã nu existã, la Ministerul Justiþiei, un proiect privind amnistia sau graþierea, subliniind totodatã cã legiuitorul ar putea fi generos în an centenar, mai ales pentru cã de-a lungul vremii au fost mai multe astfel de acte de clemenþã. „În istorie au fost multe acte de clemenþã referitoare la amnistie, eventual la graþiere. De fiecare datã, emitentul a prevzut condiþiile, dar ºi excepþiile – nu e normal sã graþiezi, anmistiezi faptele grave împotriva persoanei.

Sîntem în an Centenar. Legiuitorul ar putea fi generos.

Existã în Parlament de anul trecut un proiect privind amnistia ºi graþierea. E vorba de o voinþã politicã, o politicã penalã pe care legiuitorul are deplinã libertate sã o promoveze. Vom vedea dacã aceasta e calea de urmat.

La Ministerul Justiþiei nu existã nici în discuþie, nici în elaborare sau avizare un proiect de act normativ – lege sau OUG – de amnistie sau graþiere”, a declarat Tudorel Toader, la Antena 3.

Preºedintele PSD, Liviu Dragnea, a anunþat, duminicã, cã pentru el personal ºi pentru formaþiunea pe care o conduce, ideea unei amnistii nu este o „iluzie juridicã”, precizînd cã trebuie o soluþie sã se repare „nenorocirile cauzate de implicarea serviciilor ºi procurorilor în instanþe”.

„Pentru mine, ideea amnistiei nu e o iluzie juridicã.

Ca sã discutãm foarte deschis ºi tranºant. Se vorbeºte în spaþiul public de a se gãsi o soluþie sã se repare toate nenorocirile cauzate de implicarea serviciilor ºi procurorilor în instante, aceste protocoale. Pentru mine ºi pentru noi ca partid, ideea amnistiei nu este o iluzie juridicã.

Dacã premierului, ministrului Justiþiei li s-a cerut sã se gãseascã soluþii pentru efectele acestor protocoale sã fie ºterse, nu trebuie sã o mai lungeascã mult. Sã se vedea posibilitatea judecãtorilor fãrã sã fie terorizaþi. Cum sã creadã românul cã un judecãtor este liber sã îl judece. De aceea într-un sondaj apãruse un procent uriaº de români care credeau cã pot ajunge condamnaþi fãrã sã fie judecaþi”, a declarat Liviu Dragnea.

(R.C.)

„Ignatul“ din mijlocul verii În luna august 2018, în România s-au tãiat cu 39,4% mai mulþi porci decît în iulie, pe fondul invaziei pestei porcine africane, conform datelor prezentante de Institutul Naþional de Statisticã. Astfel, sacrificãrile de porci au însumat 467.000 de capete, faþã de 335.000 de capete în iulie. Sacrificãrile din abatoare au fost cu 10,9% mai mari, în condiþiile în care aceste unitãþi reprezintã 76% din totalul de sacrificãri la nivelul întregii þãri. Cifra lunarã de peste 40.000 de tone nu a mai fost atinsã în ultimii ani, cu excepþia lunilor decembrie din fiecare an, cînd sacrificãrile trec de 135.000 de tone, fiind ocazionate de sãrbãtorile Crãciunului. Faþã de iulie 2017, am avut o creºtere de porci tãiaþi de 13,8%.

Conform ANSVSA, pesta porcinã africanã evolueazã în 11 judeþe, 190 de localitãþi, cu un numãr total de 826 de focare (dintre care 11 în exploataþii comerciale industriale, unul în abatorul aparþinînd unei ferme ºi unul într-o exploataþie comercialã de tip A) ºi 46 de cazuri la mistreþi, iar în total au fost eliminaþi 159.645 de porci afectaþi. Foarte mulþi localnici din zonele cuprinse de molimã îºi taie porcii, ignorînd interdicþiile, ca sã nu vinã veterninarii sã îi omoare ºi sã rãmînã în pagubã.

Existã mari ºanse ca unii dintre porcii sacrificaþi în ogradã sã fie contaminaþi. Oamenii îºi umplu astfel frigiderele fãrã sã ºtie cã virusul rezistã la temperaturi mici ºi nu piere nici cînd carnea este gãtitã sau afumatã.

COSMIN PAM MATEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 21 septembrie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Teocraþia ortodoxã moldo-valahã (5) Motto: „Douã sãbii într-o teacã,/Doi Domni în þara sãracã,/N-au loc!“

PMR, PCR, FSN, PDSR, PNL, PSD, USL, care conduc din 1946 þara, ºi Dragnea, ales în 2016 cu trei milioane de voturi, se luptã cu Statul Paralel „finanþat de NATO ºi UE“ al preºedintelui Klaus Werner Iohannis, ales cu ºase milioane de voturi. Asistãm, de fapt, la ceva mult mai dramatic, fundamental, la confruntarea Imperiului Sf. Andrei (unde Domnul e „rege ºi preot“/Vechiul Testament) cu Imperiul Sf. Petru (unde sacerdotium et imperium sînt independente una de alta).

Lumi complet diferite. Teocraþia ortodoxã moldo-valahã e contrarã democraþiei catolice. Colectivismul, devãlmãºia orientalã nu accepta individualismul occidental. Etatismul îngrãdeºte economia de piaþã.

Izolaþionismul combate globalizarea. Orient vs.

Analize ºi impresii * Sã rãmînem la capitolul Firea, cãci vãd cã încã se mai discutã. Doamna Firea ar trebui sã întocmeascã un raport urgent cu cheltuielile fãcute pînã acum în ceea ce priveºte spectacolele, donaþiile fãcute pînã acum, pentru cã aceste cheltuieli sînt realizate pentru a avea vizibilitate maximã. Doamnã Firea, bugetul României nu este un bar deschis, fãcut pentru a te servi cînd doreºti ºi cît doreºti. Mai bine ar fi sã faci cu aceºti bani investiþii concrete în infrastructura Bucureºtiului: þevi de apã, gaze etc., pentru binele bucureºtenilor, dar sigur cã acestea nu ar fi vizibile. Iar Catedrala Neamului, chiar dacã nu va fi terminatã, va fi sfinþitã ºi inauguratã, doamnã Firea, ºi veþi fi iarãºi în prim-plan. * Sîmbãtã, 8 septembrie, a avut loc o manifestare ilegalã în Piaþa Victoriei, cu un pian. Doamnã Firea, ai devenit cumva melomanã, cãci a fost pe teritoriul tãu; dacã nu eºti capabilã sã gestionezi aceste manifestãri ilegale, propun sã laºi alte instituþii ale statului sã se ocupe de ele, iar tu poþi sã îþi verºi sãgeþile veninoase la toate posturile de televiziune. Încã o manifestare ilegalã a avut loc în Bucureºti. * În ultimul timp, Firea s-a plîns cã, fiind cu soþul în maºinã, cineva o urmãrea pe ºosea, dupã care acea maºinã s-a retras, fiind înlocuitã de alta. Se pare cã s-a transmis sindromul de la Dragnea, care a spus în urmã cu ceva timp cã cineva îl urmãreºte sã îl omoare.

Doamnã Firea, soþul tãu, fiind primar, putea sã anunþe poliþia sau sã opreascã maºina ca sã vadã despre cine este vorba, fiind o persoanã publicã. Paranoia PSD-istã.

Deci tu eºti doar o spectatoare ºi te-ai mulþumit cu declaraþii la televizor. * În Rusia, în ultimele zile a apãrut o manifestare a cetãþenilor care nu sînt de acord cu trecerea vîrstei de pensionare de la 60 la 65 de ani la bãrbaþi. Este o acþiune prea bruscã, cu repercusiuni asupra stãrii sociale în þara ta ºi puteai sã o faci treptat ºi pe o perioadã mai

Stat vs. privat.

Harta serviciilor medicale din România O unitate medicalã la aproape 12.000 de români. Aºa stau, în medie, lucrurile în mediul rural. Existã însã judeþe în care o entitate medicalã deserveºte ºi peste 30 de mii de oameni.

La nivel naþional, doar una din 10 unitãþi medicale de stat se aflã în mediul rural. De cealaltã parte, mediul privat a repartizat una din cinci entitãþi medicale la þarã.

Sistemul medical privat s-a dezvoltat complementar celui de stat ºi ne propunem sã venim întotdeauna în sprijinul populaþiei, cu servicii medicale de calitate, accesibile în timp util, ceea ce înseamnã ºi plasarea în proximitate. Balanþa se înclinã în acest mod cu precãdere datoritã cabinetelor de medicinã de familie ºi laboratoarelor de analize medicale, cu puncte de recoltare în mediul rural, susþine Cristian Hotoboc, preºedintele Patronatului Furnizorilor de Servicii Medicale Private – PALMED.

Occident. Totuºi, România a optat, s-a angajat în anul 2007 sã adere la modul de viaþã al civilizaþiei occidentale, europene, sã implementeze legislaþia, Acquis-ul comunitar, totalitatea izvoarelor/surselor dreptului UE (100.000 de pagini), care trec astfel, împreunã cu armata occidentalã, NATO, Munþii Carpaþi, la limesul împãratului roman Traian de la Marea Neagrã.

Meritul incontestabil al marºului cãmãºilor albe asupra Bucureºtiului, a lui Dragnea personal, al primministrului, primarului general al Capitalei, ministrului de Interne, al Muncii, Viorica Dãncilã, Gabriela Firea, Carmen Dan, Olguþa Vasilescu, este sã facã transparentã falia religioasã, incompatibilitatea culturalã, socioeconomicã, militarã bimilenarã, trecutã prea uºor cu vederea atît de Iohannis, cît ºi de bonjuriºtii, sörösiºtii superficiali ai zilelor noastre, ºi o supune, împreunã cu sutele lor de mii de fideli, unei discuþii publice. Spre est sau vest? Moscova sau Roma? (va urma) VIOREL ROMAN îndelungatã. Îþi amintesc, domnule Putin, comunismul a fost distrus economic, iar tu nu te poþi pune cu populaþia ta, de 150 de milioane, în faþa unui furnicar capitalist, care înseamnã Europa ºi Statele Unitea ale Americii, de 900 de milioane de oameni. Înarmarea nejustificatã este în detrimentul naþiunii tale. * Cioloº a zis cã intervenþia jandarmeriei în 10 august a fost sã discrediteze Diaspora. Domnule mercenar Cioloº, inventat de Bãsescu, care i-a creat pe Boc, pe Udrea fugitiva, corupta, ºi pe Blaga. Aceastã manifestare ilegalã trebuia neapãrat sã fie stopatã. Tu, cu pretenþii de prim-ministru, trebuia sã ºtii acest lucru.

Atenþie la Bãsescu, care este în spatele acestei opoziþii, fiind un tip destul de vulpoi, viclean ºi vã explic pentru ce: PMP-ul a fost cedat la Tomac ca el sã aibã o masã de manevrã, de ºantaj, ºi sã conducã din umbrã opoziþia.

Dupã ce a pasat PMP-ul, a atacat PNL-ul, fãcînd jocul PSD-ului, iar Cioloº, fiind mercenarul trimis de el la Bruxelles, în cazul în care ia puterea, sã îºi asigure o funcþie mai deosebitã. * Ieri, la Consiliul European, Orban ºi-a apãrat poziþia de preºedinte al Ungariei în ceea ce priveºte emigraþia, considerînd cã este o datorie a naþiunii ungare sã se apere. Afirmaþiile mele sã nu vã deranjeze, dar iatã cã el vine din sistemul austro-ungar, care a dominat Europa, ºi atunci de ce sã ne mirãm cã apare la Tuºnad ºi bate cu pumnul în masã cã pe aici miroase a ungurime. În timp ce Orban al Ungariei susþinea conferinþe antiromâneºti la Tuºnad, Ponta juca baschet în Tbilisi, iar Udrea ºi Bãsescu þineau mitinguri în Bucureºti. Iatã diferenþa de atitudine faþã de naþiunile lor. * Al nostru preºedinte Iohannis a venit cu saºii lui, nici refugiaþi ºi nici emigranþi, dar mercenari fãrã nici o legitimitate ca sã apere interesele imperiului. Ar trebui fãcut un proces istoric cu Iohannis ºi armata lui de saºi care au ocupat Transilvania ilegal, fãcînd ca înfãptuirea României Mari sã se amîne sute de ani.

SAMOILÃ PIRÃU O analizã a modului în care este deservitã populaþia indicã o situaþie aparte în judeþul Maramureº, unde o unitate medicalã publicã acoperã, în mediul rural, peste 90.000 de oameni. În mai bine de jumãtate dintre judeþe – 25 – o unitate medicalã publicã rãspunde nevoilor a cel puþin 15.000 de oameni. Într-un singur caz, este vorba despre judeþul Argeº, proporþia este de o entitate medicalã la 1.374 de locuitori. Media naþionalã este de 1 la 11.774 de oameni, în timp ce în mediul privat vorbim despre un centru medical la 961 de români. Cînd vine vorba despre dezvoltarea sistemului public, cea mai mare acoperire, raportat la populaþie, este în Argeº, o unitate deservind 237 de locuitori din mediul rural. La polul opus sînt Hunedoara, Caraº-Severin, Harghita ºi Braºov.

9 din 10 unitãþi medicale din România sînt private.

Sigur cã dominanta se menþine în mediul rural, cu o pondere uºor diferitã comparativ cu mediul urban. 91,5% din unitãþile de la sate sînt private, în timp ce la oraº procentul este de 89,4%.

Dupã centrele medicale mari, din oraºe dens populate, lanþurile de laboratoare ºi cabinetele individuale s-au extins în oraºele mici ºi apoi în mediul rural ºi îºi

„Îngerul scãpat din Iad“, o punte între inimile românilor (urmare din pag. 1) Pe mãsurã ce ei au plecat, pe mãsurã ce numãrul celor care acum muncesc în alte þãri a crescut, fie cã sînt în Vest, Orientul Mijlociu, sau dincolo de ocean, falia care s-a format între ei ºi cei rãmaºi acasã s-a cãscat din ce în ce mai mult.

Declaraþiile ministrului de atunci au fost ºi sînt doar vîrful aisbergului. La nivelul maselor, al conºtiinþei sociale, de la an la an, s-a adîncit prãpastia care îi desparte pe cei din þarã de cei plecaþi departe. Ironiile ºi batjocura sînt destul de des întîlnite în comentariile celor care au ales sã rãmînã, la adresa celor plecaþi „la cules de cãpºuni în Spania”, a „cãpºunarilor”, fie cã sînt la nivelul strãzii, dar ºi al mass-media. Aceastã atitudine ironicã la adresa celor care acolo, departe, au ales sã-ºi facã o viaþã mai frumoasã vine din partea celor care nu au curajul sã plece sau sînt prea bãtrîni ori prea tineri, dar ºi din partea celor care reprezintã polul politic-administrativ al acestei þãri. Pe de altã parte, cei plecaþi sînt furioºi pe sistem, sînt furioºi pe þarã, sînt furioºi pentru cã, pentru mulþi dintre ei, dorul de meleagurile natale este aprig, un foc aprins la trecerea graniþei ºi foarte greu de stins. Existã un mod oarecum de înþeles pentru ambele pãrþi, pe de o parte, cei rãmaºi acasã sînt frustraþi cã nu au curajul sau nu au cum sã plece, iar cei din afarã nu au cum sã revinã, nu au cum sã renunþe acum, avînd în vedere faptul cã în þarã nu-i aºteaptã nimic bun. În prezent, toatã Europa se confruntã cu un aflux puternic de emigranþi. Fie cã sînt români, bulgari, moldoveni sau sirieni, fie cã sînt afgani sau turci deopotrivã, toþi au lãsat ceva în urmã, toþi au plecat spre o viaþã mai bunã. Ce este însã în sufletele celor care au emigrat, dar ºi al celor care au rãmas, nu putem ºtii, dar putem intui.

Prin romanul „Îngerul scãpat din Iad“, o cartea care sînt convins cã va rãmîne ca element de referinþã în peisajul românesc contemporan, putem înþelege ce înseamnã, de fapt, plecarea pe alte meleaguri pentru o viaþã mai bunã, putem simþi pînã la extrem durerea sufleteascã a celor rãmaºi acasã, dar, în special, a celui plecat mult prea devreme de lîngã pãrinþi. Citind acest roman, orice român rãmas acasã poate sã înþeleagã trãirile intense, teama, lupta permanentã cu viaþa a celor plecaþi, ºi poate, în acest mod, va renunþa la ironizarea lor ºi-i va privi cu respectul cuvenit. Pe de altã parte, pentru cei plecaþi afarã, pentru cei care acum muncesc dincolo de graniþele þãrii, cartea poate sã fie o oglindã a vieþii lor, în mod absolut identicã atunci cînd o vor privi la nivelul sentimentelor amestecate pe care ei înºiºi le-au trãit sau încã le trãiesc. „Îngerul scãpat din iad“ reflectã, în egalã mãsurã, atît drama celor plecaþi afarã, cît ºi lacrimile celor care-i aºteaptã acasã. Nu existã un mod mai realist ºi mai autentic de prezentare ºi de aruncare a unor punþi peste prãpastia dintre diaspora ºi cei rãmaºi în þarã, decît cea de a prezenta adevãrul, adevãrata luptã care se dã în inimile celor implicaþi.

Românii trebuie sã redevinã uniþi, aºa cum au fost de-a lungul secolelor, trebuie sã înþeleagã cã oriunde s-ar gãsi în lumea asta, ei reprezintã totuºi o naþiune, o þarã, un neam. ªi indiferent cã acum România traverseazã un deºert, pe o perioadã de nesiguranþã, din cauza unor politicieni tîmpiþi, noi, românii, trebuie, independent de ei, sã fim ceea ce ne-am dorit dintotdeauna: o naþiune! menþin aceastã tendinþã. Scopul este facilitarea accesului pacientului la îngrijiri medicale de calitate, într-un timp mai scurt, fãrã sã fie nevoit sã parcurgã zeci sau sute de kilometri pânã la cel mai apropiat cabinet medical. Deºi existã ºi centre medicale complexe, cu multiple specializãri, ne-am concentrat, mai degrabã, pe cabinete cu servicii generale, care sã permitã o primã evaluare a pacientului sau investigaþii medicale de rutinã, iar acolo unde se impune, sã fie îndrumat cãtre o unitate superioarã, completeazã Cristian Hotoboc, preºedintele Patronatului Furnizorilor de Servicii Medicale Private – PALMED. Analiza, realizatã pe baza datelor furnizate de Institutul Naþional de Statisticã, aratã cã în mediul rural regãsim aproape 22.000 de unitãþi medicale, ceea ce înseamnã 36% din total.

(A.T.)

Pag. a 16-a – 21 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Poveºti din viaþa romilor Miºcarea romilor din România, aºa cum a fost gînditã ºi doritã de fondatorul ei, regretatul Nicolae Gheorghe, ºi marele oponent al acestuia, sociologul Vasile Ionescu

2.000 de ani, în varii forme o spunem ºi noi în prezent.

Cum îºi reprezintã libertatea poporul rom, care a înþeles greºit acest concept, dacã ne uitãm la ce este în jurul nostru, ne dãm seama cã libertatea a fost confundatã cu ideea de libertinaj, putem sã ne jucãm cu termenul care spune cã în faþa luncii, cel mai tare este ºef Cu o întîrziere nu prea mare, mi-am adus aminte cã ªi romii din România sînt recunoscuþi ca minoritate în parcare. Avem sectorul civic mort, care se „pupã-n la 8 august 2013, Nicolae Gheorghe, fondatorul naþionalã din perspectiva juridicã, dar politicile statu- bot”, iertaþi-mi expresia, cu sectorul politic. Un eleMiºcãrii romilor din România, sociologul, intelectu- lui nu au nici o legãturã cu chestia aceasta. Spun cã ar ment-cheie al activitãþii lui Nicolae Gheorghe a fost trebui sã se întoarcã la Fanon, pentru cã solidaritatea. Acolo unde existau conflicte inter-etnice, alul, cel care a format intelectualii de el a reluat teoria lui Lenin despre „pied aºa cum au existat în anii de dupã 1990, insista ca romi marcã ai romilor, ºi care a deschis o noire”, adicã la un moment dat existã din alte regiuni sã meargã sã vegheze pentru a preveni cale pentru incluziunea romilor ºi pen(ca la romi) o mare parte care sînt orice crime care altãdatã se întîmplaserã (ºi exemplific tru promovarea drepturilor acestora, a „gagicanizaþi” sau europenizaþi, cum aici satele Kogãlniceanu, Bolintin, unde au existat decedat în urma unui cancer, boalã care vreþi, care au uitat limba, cultura, aspi- aproximativ 46 de conflicte în anii ’90). Dupã aceasta, macinã nemilos mii de oameni. El a raþiile lor fiind sã devinã „gagii”, ºi pot Nicolae Gheorghe a încercat ºi solidaritatea econocontribuit semnificativ la ceea ce sã o ia de jos în sus, pentru cã nu au micã, a încercat proiecte economice, Fondul Baking, Miºcarea romilor este astãzi, cu bune ºi comunicat între ei. În Algeria, pentru cã programe de întrajutorare între romi. Toate acestea au cu rele. De fapt, în ce an a murit despre asta este vorba la Nicolae Gheorghe? Cadrul lui Nicolae fost forme prin care solidaritatea este Nicolae Gheorghe Fanon, conflictul era Gheorghe e clar cã o sã ne îngroape ºi baza, fundamentul unui popor. Degeaba exact între elitele naþiupe noi, în sensul cã din punctul meu de spunem cã sîntem romi, dacã nu existã o vedere, este cel mai mare lider al Miºcãrii romilor, nii, între cei care erau francofili ºi cei conºtiinþã politicã, nu în sens electoral, poate singurul, ºi spun asta la un nivel internaþional, care susþineau faptul cã sînt musulci în sens de popor, de naþiune, ºi existã pentru cã am cunoscut activitatea ºi opera altor lideri mani-arabi. Aici a intervenit Fanon, mecanisme interne. „Biserica” de care romi de prin diverse þãri, ºi eu cred cã cineva de anver- care nu era arab, era negru din Caraibe vorbea Nicolae Gheorghe poate însemgura cunoaºterii pe care a avut-o Nicolae Gheorghe nu ºi fãcea parte din elita francezã. Dacã na normele sau ierarhia societãþii rome, a existat. Putem sã vorbim ºi despre Malcinski din vã duceþi la Fanon, gãsiþi rãspunsurile dar nu înseamnã numai atît, în textele Bulgaria, sau despre Rajko Djuric din fosta Iugoslavie, „ultimului Nicolae”, cum îi place sã-i sale vorbeºte de fapt despre „secte”, dar aceºtia nu au avut niciodatã, repet, anvergura lui ºi spunã lui Vasile Ionescu. Din punctul Vasile Ionescu pentru cã în prezent avem diverse s-a vãzut lucrul acesta dupã 1990, cînd a încercat sã de vedere al acestuia, existã trei Nicolae „secte”, care nu sînt altceva decît niºte „miºte” foarte tare lucrurile, creînd Uniunea Gheorghe. Un Nicolae Gheorghe care se ceartã cu deviaþii de la biserica-mamã, iar în cazul romilor se Internaþionalã a Romilor, dar în 1993 l-au dat afarã, Securitatea (ºi au apãrut douã cãrþi despre acest lucru), poate vorbi de un eponim, considerînd cã la origine dupã care a zis cã se apucã sã creeze o altã structurã în perioada comunistã, încercînd sã impunã ideea cã toþi romii au fost la fel. Între timp, au devenit multe europeanã, pentru cã întotdeauna ai nevoie de o struc- romii sînt minoritate naþionalã. În 1990, chiar s-a „secte”. Întrebarea este cum faci din aceste multe secte turã pentru a face ceva, ºi aºa a fãcut Forumul întîmplat acest lucru, romii au fost recunoscuþi, deci el o singurã „bisericã”? Care sînt negocierea ºi reglarea European al Romilor ºi Nomazilor (FERV-ul), dar a învins. Al doilea Nicolae Gheorghe este „cosmopoli- interioarã între romi, pentru ca în faþa celorlalþi sã tul”, cel care încerca sã miºte lucrurile, putem avea o abordare comunã, solidaritate ºi proprima persoanã care a fost datã afarã în sensul în care toatã lumea spunea cã tecþie, pentru cã, în definitiv, asta dorim. Dar din puncdin FERV a fost chiar el. FERV-ul încã sîntem într-o altã erã, era integrãrii tul de vedere al lui Vasile Ionescu, Teoria lui Albert existã, dar e la fel de mort ca Uniunea blocului comunist. Un al treilea Nicolae Kane despre solidaritatea organicã mecanicã este cam Internaþionalã a Romilor. Spun asta Gheorghe este cel care îndemna: depãºitã; „marele lider” o folosea pentru cã era socipentru cã în continuare aº vrea sã sem„revoltaþi-vã ºi veþi fi liberi”. Revolta olog. Dacã vom compara antisemitismul, care are la nalez cã romii se prãbuºesc tocmai din nu are nimic de-a face cu cosaceastã cauzã, nu reuºesc sã lucreze bazã intoleranþa religioasã, rasismul afromopolitismul, ci revolta într-o structurã. A fost o obsesie a lui american are ca simbol culoarea pielii, iar înseamnã cã ai ajuns la un Nicolae Gheorghe, care se contrazicea antigipsysmul are ca rãdãcinã în Europa capãt, pentru cã Nicolae mereu cu celãlalt mare intelectual rom, aºa-numitul caz al populaþiei de kagoþi, de Gheorghe a fost pînã la Vasile Ionescu, care-l întreba de multe care unii zic cã sînt un fel de romi care, capãtul puterii, doar cu ori care-i conþinutul, care sînt ideile pe odatã cu Revoluþia Francezã, s-au Albert Cain Dumnezeu nu a vorbit, ba care le transmit. Pe de altã parte, el era „volatilizat”, aproape cã au dispãrut. chiar pe ultima „sutã de preocupat de structurã, de asta spun cã Kagoþii nu aveau voie sã calce cu piciorul lucrurile erau complementare între ei, numai cã nu au metri”, el care a fost un soi de ateu, a trecut toate pãmîntrile, deºi lucrau, intrau în bisefuncþionat, pentru cã au fost douã tipuri de structuri: la penticostali, pentru a-ºi aduce aminte de ricã printr-un loc special, separat de una sprijinitã de statul român, mã refer la Partida tinereþe, deci a avut ºi o „discuþie finalã” cu ceilalþi, erau trecuþi în catastif, erau Romilor, ºi una sprijinitã multã vreme cu finanþare Dumnezeu. Mi-a plãcut textul lui Ciprian urmãriþi. Dacã mergeau pe stradã, aveau externã, dar care, din pãcate, s-a prãbuºit prima. Necula, din „Dilema“, care se referã la asupra lor un clopoþel care suna, pentru cã Spuneam la început cã nu ºtiu cînd a murit Nicolae Nicolae Gheorghe, ºi care semnaleazã aerul emanat de ei era nociv, fiind leproºi Frantz Fanon Gheorghe, pentru cã trebuie sã vedem în ce mãsurã nu ideea cã trebuie sã „intrãm într-o vîrstã ºi suferinzi de boli ale mizeriei ºi sãrãciei. cumva istoria l-a silit pe acesta, la un moment dat, sã eroicã”, pentru a folosi un termen al lui Pierre Bourdieu, marele sociolog francez, de exemplu renunþe. Asta pentru cã toatã povestea asta cu drep- Nietsche, adicã într-o vîrstã în care sã decidem ce (e bine de ºtiut pentru sociologi), ne spune Vasile turile omului, care este foarte OK, toatã povestea cu vrem sã facem cu viaþa noastrã. De fapt, cred cã ãsta a Ionescu, se trãgea din strãmoºi kagoþi. Rasismul în cosmopolitismul, care era o idee foarte frumoasã, a fi ºi fost „ultimul mesaj” al lui Nicolae Gheorghe. Eu forma tradiþionalã nu mai existã, acum existã cãsãtorii cetãþean universal a fost un vis al Uniunii Europene cred cã Nicolae Gheorghe nu este luat în seamã de mixte, e greu sã vezi care este blond, care este brunet, din anii ’90. Nicolae Gheoghe spunea cu trei zile cãtre noi, care sîntem afundaþi în proiecte, onor de ce unii nu vin din India, pentru cã au ochii oblici, alþii sunt zice guvernul, nu cumva sã se supere „blonzi” de la naturã, alþii sînt blonzi de-adevãratelea înainte de a muri cã romii s-au nãscut prea cutare... Ori Statul Român este un stat (mai rar, ce-i drept), nu avem niºte criterii religioase, tîrziu în Secolul XIX pentru a deveni naþirasist, trebuie sã ne clarificãm cu chestia de culoare a pielii, ºi atunci, dacã nu vom gãsi niºte eleune ºi prea devreme pentru ceea ce va asta, ori, pe de altã parte, ºi cînd ne referim mente de solidaritate, aºa cum a propus Fanon, „idolul” urma, dupã care nu a mai putut sã vorla Miºcarea romilor, avem ºi beascã. Poate cã a fost o farsã a istoriei, în sociologului Vasile Ionescu, în sensul unei aici de-a face cu niºte oportusensul cã el a fost onest ºi a mers pe politisolidaritãþi a elitelor, pentru cã elitele niºti, cu o elitã romã care-i cile care erau în momentul acela la nivelul transmit ideile, omul simplu niciodatã nu a gagicanizatã, care nu mai are structurilor europene, numai cã ele „s-au putut sã facã acest lucru. Aici s-au prãbuºit nici un interes faþã de romi, sucit” spre anul 2000, cînd nu se mai elitele populiste rome, care au luat pãtura excepþiile bineînþeles confirmã punea problema drepturilor omului, iar de jos, analfabeþii, ºi au spus „sînteþi clasã regula. Tot un mesaj pe care acum am ajuns în situaþia în care se merge de mijloc”, dar ei, de fapt, sînt clasa de jos trebuie sã-l þinem minte este pe eliminarea relativismului cultural ºi a societãþii, care mai are mult de muncit critica pe care el o face celor vedem cã Trump, ºi chiar Uniunea pînã sã ajungã aºa-zisul standard intelecPierre Bourdieu mai mulþi dintre romi, în sensul Europeanã, conduc cu mai multe viteze, ºi tual de mijloc. Romii nu au o construcþie în care au devenit o burghezie asta explicã, dacã vreþi, criza europeanã a structuratã care sã aibã un vîrf. Cine a romilor. Probabil cã este de aºteptat sã avem „Statele proletarã, în sensul unui maniheism, cum recunoscut genialitatea lui Nicolae Unite ale Europei” pentru a se putea aplica politici zice Frantz Fanon, adicã schizofrenia Gheorghe? Puþinii intelectuali romi disRajko Djuric asemãnãtoare cu cele din Statele Unite ale Americii. rasialã înseamnã cã sînt gagii 23 de ore, ºi cipoli ai lui care au lucrat cu el, toþi fiind Aici încep sã am îndoielile mele, pentru cã am citit numai o orã romi. Cine mai protesteazã? din Bucureºti! Dar lumea la nivelul României, practic, mult Frantz Fanon ºi cred cã romii merg prea aiurea Pentru Nicolae Gheorghe, Biserica este locul unde nu-l cunoaºte! înspre problema afroamericanilor, adicã naþiune fãrã vom ajunge la un adevãr comun. „ªi veþi cunoaºte adestat, dar în care identitatea etnicã este datã de culoare. vãrul, care vã va face liberi”, acest lucru s-a spus acum Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 21 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Bruxelles: Cum a ajuns România „distrugãtoarea proiectului UE“ ,,Polonia, Ungaria, Romania, guvernul Italiei doresc sã slãbeascã sau chiar sã distrugã” proiectul european, a declarat, marþi, 4 septembrie a.c., comisarul european pentru Buget, Gunther Oettinger. ,,În viziunea mea, proiectul european este în faþa unui pericol mortal. Unii din Euroopa vor sã-l slãbeascã sau chiar sã-l distrugã – Polonia, Ungaria, România, guvernul Italiei”. Oettinger a adãugat cã UE este atacatã prin rãzboaie economice ºi agresiuni de cãtre autocraþi precum Vladimir Putin, preºedintele turc Recep Tayyip Erdogan ºi ,,inteligentul chinez”.

Comisarul european a criticat ºi guvernul Germaniei, pentru cã nu ar arãta suficient entuziasm pentru UE, în special în materie bugetarã. El a spus cã actualul ministru de Finanþe social-democrat, Olaf Scholz, este ,,chiar mai strict în aceastã privinþã” decît predecesorul sãu creºtin-democrat Wolfgang Schaeuble. Primul capitol din programul de guvernare al cabinetului Merkel se numeºte ,,Un nou inceput pentru Europa”, însã ,,nu vãd nimic din asta în dezbaterile actuale de la Berlin.

Absolut nimic”, a reproºat Oettinger. Comisarul nu este de acord ca Germania sã militeze pentru un buget ºi mai restrîns al UE în perioada 2021-2027.

Acuza lansatã de Oettinger cum cã România doreºte sã distruga proiectul european nu are doar greutatea unei declarþii a unui comisar european, ci ºi pe cea datã de faptul ca Oettinger este ,,cel mai puternic politician german de la Bruxelles”, dupã cum scria presa ungarã, ºi este patronul unui ,,mini-Bilderberg” – Forumul European de la Lech, acolo unde se adunã an de an personaje precum ºefii BASF, Google Europa, Rothschild Bank Europa, dar ºi ai unor mari companii ruse, deºi sînt supuse sancþiunilor europene. Cînd vorbeºte Oettinger, vorbesc nu numai birocraþii fãrã faþã de la Bruxelles, ci ºi Berlinul ºi interesele marilor companii.

Oettinger lãuda Guvernul Tudose Este interesant de observat schimbarea de atitudine a germanului Oettinger faþã de guvernarea PSD. În octombrie 2017, acesta a avut un cu totul alt mesaj pentru guvernul lui Mihai Tudose, cu prilejul unei vizite la Bucureºti. Atunci, a refuzat sã dea apã la moara rivalilor puterii ºi a susþinut cã România se poate încadra în limita de deficit bugetar de 3%, atît în 2017, cît ºi în 2018, cã are creºtere economicã ,,relativ bunã”, cã gradul de înda-

torare este ,,relativ bun”, care are contact strîns cu guvernul PSD. Oettinger mai spunea cã este împotriva ,,fracturãrii Europei” ºi cã ,,trebuie sã investim pentru ca aceste fisuri sã nu devinã ºi mai adînci”. Oettinger spunea cã nu doreºte ,,nici cetãþeni, nici state membre de mîna a doua”.

Ei bine, la distanþã de nici un an, acelaºi Oettinger pare sã decreteze cã fisurile nu mai pot fi reparate, cã Europa s-a fracturat, iar România lãudatã în 2017 a ajuns de partea cealalta a faliei. Avînd în vedere actuala sa funcþie la Bruxelles, mesajul pare sã sune astfel: România va avea acces limitat la fondurile UE pentru cadrul bugetar 2021-2027, ºi aºa reduse pentru þãrile central ºi est-europene, în virtutea faptului cã s-au apropiat de nivelul statelor vestice. Ce ºanse mai pot avea europarlamentarii ALDE si PSD de a limita reducerile bugetare pentru 2021-2027 în dezbaterile ce vor urma la Parlamentul European, cînd þara este pusã astfel la colþ de comisarul Oettinger? Mai trebuie amintit cã Oettinger a intervenit ºi în dezbaterea din Germania privind alocaþiile plãtite de statul german pentru copiii lãsaþi în þara de origine de esticii ce lucreazã în Germania. Politicienii germani doresc ajustarea acestor alocaþii la costul mai redus al vieþii din Est, iar Oettinger nu pare sã se opunã iniþiativei.

Reacþia unui comisar ipocrit la cea mai timidã frondã anti-UE Ce a fãcut însã România într-un an de zile pentru a intra în categoria ,,distrugãtorilor de proiect european”, alãturi de Polonia ºi Ungaria (lãsînd la o parte Italia, cu un cu totul alt statut, fiind a treia forþã economicã a zonei euro)? Au fost aprobate în România legi care sã elimine din sistem sute de magistraþi, în frunte cu presedintele ÎCCJ, care sã fuzioneze funcþia de ministru al Justiþiei cu cea de Procuror General, care sã supunã instanþele inferioare controlului ministrului Justiþiei, aºa cum s-a întîmplat în Polonia? A naþionalizat guvernul pilonul pensiilor private afectînd intersele marilor bãnci, a naþionalizat companii de utilitãþi privatizate în anii 1990, a interzis extinderea marilor lanþuri de retail vestice, a fãcut afaceri de miliarde de euro cu Rusia lui Putin, a refuzat picior de imigrant musulman în þarã, a rãscumpãrat o parte din Petrom de la OMV, aºa cum a facut Ungaria lui Viktor Orban în cazul compamniei MOL?

PSD deschide front de luptã contra Austriei, Germaniei ºi Rusiei (2) Sãri, Guiness Book: 48 de studii de fezabilitate pentru un singur proiect „Sã vedem de ce nu se pot face autostrãzi în România.

Pãi nu se pot face autostrãzi în România pentru cã, ºi vã dau un singur exemplu: nodul Dobra, pe autostrada Lugoj-Dev, a fost uitat cînd trebuia sã se facã studiul de fezabilitate ºi, binenþeles, constructorul, de bunã-credinþã, a constatat: dom’le, dar lipseºte nodul de legãturã, ce trebuie sã facem?“ „Pãi, fã un studiu de fezabilitate” – i-a spus CNAI la acea vreme, în 2012. A fãcut un studiu, l-a fãcut ºi pe al doilea, l-a fãcut ºi pe al treilea. La al 48-ulea s-a finalizat. ªtiþi al cîtelea a fost ales? Primul. Statul român însã va plãti 48 de studii de fezabilitate. Dar primul a fost ales. S-a întîrziat 4 ani de zile pentru un nod, s-au fãcut 48 de studii de fezabilitate. (…) Avem douã autostrãzi din România unde corecþiile au costat mai mult decît construcþia – cînd vorbesc de autostrãzi vorbesc de frînturi, de cioturile astea de autostrãzi.”

Cum ne pun tãlpi austriecii: cu urºi, lilieci ºi broaºte „În 2011, ONG-ul WWF, din Austria, vine ºi spune: ªtiþi, pe aceeaºi autostradã Lugoj – Deva, pe care se inventaserã niºte lilieci, aveþi urºi. Pentru cã aveþi urºi, trebuie sã construiþi niºte tuneluri, nu costã mai mult decît cu 127 de milioane de lei, adicã cu 30 de milioane de dolari, dar trebuie sã refaceþi tot studiul de fezabilitate. Ce a fãcut statul? Refacem aceste lucruri. S-au refãcut acele lucruri. Cei nouã kilometri nici astãzi nu sînt licitaþi, dar PSD vine la guvernare. Preºedintele partidului ºi doamna

prim-ministru ne spun: Cum rezolvãm problema urºilor?

Chemãm specialiºti de la Agenþia Mediului. Vin, convoacã toþi ºefii Ocoalelor Silvice de acolo, absolut pe toþi!

Toþi semneazã ºi acest document îl am ºi eu ºi existã la Guvernul României, cã în ultimii 40 de ani nici un urs nu a trecut prin acea zonã. Nici astãzi, însã, nu reuºim sã revenim la vechiul studiu de fezabilitate, pentru cã cei de la CNAIR, din eºalonul 2 ºi 3, au venit cu un biolog la aceste analize ºi biologul cînd a vãzut cã nu mai e problema urºilor, ce credeþi cã a fãcut? S-a dus în prima baltã, vã rog sã o întrebaþi pe dna.Adi Croitoru, care este ºefã la Agenþia Naþionalã a Ariilor Protejate, a luat o broascã, a întors-o ºi a spus: Vedeþi pata aceasta galbenã?

Este specie protejatã! Nu puteþi construi pe aici, deci tot trebuie tunel, tunelul respectiv pentru urºi. Doamna i-a luat broasca, i-a aruncat-o ºi i-a spus: Sã nu mai veniþi cu asemenea gunoaie în faþa mea!”.

Un sfert din România, „protejatã” pe bani grei de cãtre ONG-uri strãine „Avem 23% din suprafaþã României arii protejate.

Aceste arii protejate aveau pînã acum douã sãptãmîni niºte custozi. Aceºti custozi erau niºte ONG-uri. Ce fãceau aceste ONG-uri? Luau taxe în numele statului, luau fonduri europene pentru a scrie proiecte, doar pentru a scrie proiecte. Anul acesta aveau programate 311 milioane de euro fonduri europene pentru hîrtii. Vorbim de peste 146 de custozi. Deci puneau taxe, luau fonduri europene pentru a scrie hîrtii ºi blocau toate construcþiile majore, hidrocentrale, autostrãzi, cãi ferate. O sã îmi spuneþi: Vreau exemple! Pînã a vã da exemple, o sã vã

Cu riscul catalogãrii drept ,,pericol mortal la adresa proiectului european”, Ungaria ºi Polonia au întreprins toate actiunile de mai sus, plus dezvoltarea industriei de armament cu sprijin SUA (în Polonia), plus o pîrghie de ºantaj ºi influenþã în Partidul Popular European pe care-l ameninþã cu sciziunea (în cazul Ungariei lui Viktor Orban). Mai mult, Viktor Orban (cel pe care Oettinger îl numeºte acum ,,pericol mortal”) a apelat la comisarul german pe cînd deþinea portofoliul Energiei la CE pentru a ,,unge” rotiþele de la Bruxelles astfel încît Rusia lui Putin sã poatã investi în centrala nuclearã de la Paks, în Ungaria, o afacere în care a fost implicat ºi magnatul german Klaus Mangol, preºedinte al Rothschild Bank pentru Europa. Proiectul ruso-ungar de la Paks a primit recent luminã verde, iar Ungariei i s-a permis sã ofere ajutoare de stat centralei. Acum, ipocritul comisar german vorbeste despre ,,agresiunea” economica a Rusiei asupra UE. Mai mult, ,,Ungaria care vrea sã distrugã proiectul european” a fost aleasã pentru o nouã uzinã BMW chiar în urmã cu o lunã – 1 miliard de euro din Germania vor intra în þara vecinã.

Cu ce s-a ales România riscînd catalogarea drept ,,pericol mortal” venitã din partea celui mai puternic politician german de la Bruxelles ºi pierderea unor fonduri UE? Cu o timidã reformã a justiþiei ºi cu o economie care bate pasul pe loc. Prietenul lui Oettinger cel alarmat de fronda Ungariei, Klaus Mangold, partenerul de Panama Papers în paradisurile fiscale al lui Ion Tiriac, a ,,uns” cel putin o afacere de miliarde în Ungaria, cea de la Paks. În schimb, în Romania magnatul german doar se relaxeazã trãgînd în mistreþi, la Balc.

Iar în aceste zile Germania, cel mai mare producãtor de carne de porc din Europa, este marea susþinãtoare a eutanasierilor în masã, pentru a împiedica extinderea pestei porcine.

Cîtã vreme eºti decis sã o faci, o frondã împotriva UE (o organizaþie ce concureazã cu SUA pentru prima poziþie în rîndul economiilor lumii) necesitã un plan amplu ºi bine pus la punct, mult lobby de calitate ºi aliaþi.

Altfel, un guvern nu poate acþiona decît provincial ºi ajunge în situaþia celui de la Bucureºti, cu o mulþime de acuze de încalcare a ,,valorilor UE”, periculoase tocmai prin caracterul lor vag, cãci, interpretate eminamente politic, pot arunca orice anatemã asupra þãrii, mai ales cînd se aflã în corsetul unui MCV ce lipseºte în Ungaria sau Polonia.

CÃLIN MARCHIEVICI spun: De douã sãptãmîni, problema este rezolvatã. Am luat de sub aripa acestor indivizi, sã nu le spun altcumva, cum gîndesc eu, ºi le-am mutat la ANAP, Agenþia Naþionalã a Ariilor Protejate. Pe 23% din suprafaþa þãrii nu putea sã fie construit nimic de 20 de ani.

Vreþi sã vã dau numele lor? O sã vã dau acum numele lor. Aþi auzit de ONG-ul, românesc bineînþeles 100%, toate sînt româneºti WWF-România-ul, l-aþi vãzut, al doilea este Bankwatch, al treilea este Neuer Weg. Ele sînt ONG-uri în România, care se luptã pentru «binele» românilor. Asta, ca sã ºtim exact cum stãm, ca sã înþelegem statul acesta paralel”.

Realitatea TV – unitate militarã sub acoperire. Plus SRI-istul CTP „Realitatea TV – vorbim de o unitate militarã sub acoperire, vorbim de fapt de douã unitãþi militare sub acoperirea independenþei presei, au un singur scop, ºi acela ca cei care încearcã astãzi sã instaureze România la putere, România first – aºa cum ne dorim ºi cum îºi doreºte ºi Trump pentru America sa, ºi aºa este normal sã ne dorim ºi noi pentru România noastrã -, sã fie înlãturaþi. Momentul în care ºtii cã ai peste 300 de jurnaliºti ºantajabili care nu pot sã gîndeascã cu mintea lor, pentru cã în momentul acela li se scoate dosarul… pãi, stai un pic cã tu ai falsificat aici, domnul Maricel sau domnul Guºã, ai falsificat aici semnãtura, cînd ai preluat Realitatea; pãi, stai un pic cã tu aici, nu ºtiu, domnul Cristian Tudor Popescu, cã ºtie toatã lumea cã Cristian Tudor Popescu este unul dintre cei 19 de pe lista SRIului, ca ºi informatori, adicã asta se ºtie la cel mai înalt nivel. Eu vã spun acest lucru ºi este o informaþie care poate fi verificatã”. (va urma) (B.T.I.)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 21 septembrie 2018

Universalitatea bunelor maniere (74) Cererea în cãsãtorie (2) Ca în toate aspectele vieþii, bunele maniere sînt foarte necesare aici. Se prea poate ca socrii ºi soacrele sã nu se prea potriveascã: sã fi primit o educaþie diferitã, sã provinã din clase sociale diferite, sã aibã situaþii materiale ºi gusturi diferite. Dar în timpul acestei zile atît de speciale, sînt obligaþi sã se înþeleagã sau mãcar sã se suporte. Cu toate cã sînt mai în vîrstã, pãrinþii trebuie sã respecte alegerea copiilor lor. De fapt, este bine ca discuþiile, cu aceastã ocazie, sã nu intre în prea multe amãnunte, deoarece întîlnirea s-ar putea transforma într-un interogatoriu de care va depinde acordul sau dezacordul cu privire la nuntã.

Existã obiceiul ca pãrinþii logodnicului sã îi facã un cadou logodnicei. În acest caz, cea mai potrivitã ar fi o bijuterie, poate chiar una de familie, ce are o semnificaþie specialã. Logodnica trebuie sã mulþumeascã pentru cadou ºi sã îºi arate bucuria ºi respectul pentru valoarea lui. Tatãl logodnicului poate þine un scurt discurs, în care sã îºi arate satisfacþia pentru decizia fiului ºi a viitoarei sale nurori, sã mulþumeascã pentru invitaþie pãrinþilor acesteia, organizatorii mesei, ºi poate sã spunã cîteva cuvinte despre viitoarea familie. Dacã existã o relaþie

Cartea cunoaºterii interzise (1) Fantasticul necunoscut Misteriosul necunoscut al iniþiaþilor, ºtiinþa fantasticã a savanþilor, a magilor ºi vrãjitorilor antici, istoria interzisã a timpului trecut ºi a timpului viitor, insolitul...

Iatã foarte pe scurt problemele pe care ne propunem sã le expunem în aceastã lucrare.

Totuºi, þinem sã precizãm cã ar însemna sã ne hazardãm dacã am afirma cã primistoria oamenilor s-a desfãºurat exact dupã cum presupunem noi, oricare ar fi dovezile pe care noi credem cã le deþinem.

Aceastã primistorie, în felul în care o prezentãm, se bazeazã nu pe revelaþii improbabile, ci pe documente ºi descoperiri inedite, fãcute în diferite pãrþi ale lumii, pe studierea unor scrieri secrete sau ascunse în infernul bibliotecilor, ºi pe dezvãluiri datorate unor Maeºtri autentici.

1529 - la Sibiu (România) o rachetã îºi ia zborul spre cer O rachetã spaþialã cu trei etaje de carburant solid, de chiar genul rachetelor lansate de la baza Cap Kennedy, a fost inventatã în 1529. Ea fost trimisã în spaþiu în 1555, din Sibiu, România.

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (85) Duminicã, 12 august 2001, ora 23.41 (2) Am obosit de atîtea cãutãri de soluþii, de Iubiri, ca sãmi pot îndeplini un vis atît de simplu, atît de uºor pentru alþii, ºi atît de imposibil pentru mine în aceastã viaþã. Din punct de vedere afectiv, nici nu mai cred cã sînt în stare sã mã dãrui, sã investesc în sentimente ºi vise nerealizabile. M-am strãduit întotdeauna sã nu greºesc ºi, totuºi, am greºit. Se pare cã nu merit sã am vise împlinite.

Caut sã-mi înþeleg Soarta ce-mi este datã ºi sã mã conformez, sã mã împac cu ideea mai sus enunþatã.

Fiecare om trebuie sã-ºi bea cupa pînã la capãt. ªi sã fie împãcat cu ceea ce îi este hãrãzit. Eu, probabil, pot face asta doar în vorbe, cãci, în realitate, practic, îmi fuge pãmîntul de sub picioare ºi cad în dezastru.

Deunãzi a venit Puiu la noi. Eram singurã acasã. Flutura în mîini un plic alb frumos, ca un porumbel al Pãcii.

- Se mãritã Prinþesa mea, Georgia. Mirele e medic la Municipal, ºi e machedon. Te invit la nuntã, Amelia. Vei veni? Cum de n-am cãzut pe jos, cum de n-am murit de atîtea emoþii, de atîta fericire pentru Prinþesa lui Puiu?

Apoi, dupã plecarea lui Puiu, gîndindu-mã cu bucurie la

mai apropiatã între cei patru cuscri, acest discurs nu este obligatoriu. În aceastã zi nu trebuie sã aibã loc nici o înfruntare ºi nici o disputã. Se poate întîmpla ca pãrinþii miresei sã nu-ºi sprijine deloc fiica într-o decizie atît de importantã, dar în acest caz, fãrã a cãdea în ipocrizie, vor trebui sã îºi pãstreze þinuta ºi atitudinea cu ocazia cererii ºi, odatã rãmaºi singuri cu fiica, sã îi explice motivele refuzului lor. Toate mamele ºi toþi taþii îºi doresc tot ce este mai bun pentru copiii lor ºi încearcã sã îi sfãtuiascã.

Dar, bineînþeles, ultimul cuvînt va fi al tinerilor, singurii responsabili de hotãrîrea de a se cãsãtori.

Sînt anumite întrebãri sau teme de conversaþie care niciodatã nu trebuie atinse la o întîlnire de cerere în cãsãtorie, pentru a nu dovedi o lipsã gravã de educaþie ºi nepoliteþe. Una dintre ele este discuþia despre defectele copiilor. Chiar dacã sînt pãrinþii lor ºi le cunosc în profunzime posibilele greºeli, nu este momentul ºi nici locul pentru a le aminti. Nici extrema cealaltã nu va fi bine vãzutã. Senzaþia pe care o provoacã pãrintele care aratã public cît de mîndru se simte de propriul fiu sau de propria fiicã, de hãrnicia ºi de inteligenþa lor, este aceea cã vinde ceva, cã aproape e bucuros cã fiul sau fiica pleacã de acasã sau cã în realitate ei nu sînt chiar atît de buni.

Bineînþeles cã sînt întrebãri ºi mai compromiþãtoare, care, chiar dacã inevitabil îi preocupã pe pãrinþii ambelor pãrþi, sînt de cel mai prost gust. Sã enumerãm cîteva dintre ele.

Mii de martori - la fel ca în cazul maºinii zburãtoare a lui Gusmâo - au asistat la experienþã, care a fost încununatã cu succes. „Istoricii“ nu menþioneazã acest fapt „fãrã importanþã“, astfel încît el s-a pierdut în noaptea uitãrii. În ultimii ºaizeci de ani au fost scrise zeci de mii de lucrãri despre aviaþie ºi cucerirea aerului. Douã sau trei pomenesc despre maºina lui Gusmâo, dar nici una nu face vreo referire la racheta spaþialã cu trei etaje, de unde se poate deduce cã istoricii sînt cu adevãrat niºte anchetatori jalnici. Autorul respectivei invenþii este Conrad Haas, „maestru de focuri“, iar meritul descoperirii ei îi aparþine domnului Doru Todericiu, profesor de ªtiinþã ºi Tehnicã la Universitatea din Bucureºti care, în 1961, a gãsit un vechi manuscris rãtãcit printre rafturile bibliotecii din Sibiu.

Constituitã în volum dupã 1570, lucrarea este în realitate formatã din mai multe caiete redactate de trei autori. Primul este Hans Haasenwein, care a scris în 1417; cel de-al doilea a scris în 1460; în fine, al treilea autor se numeºte Conrad Haas, ºeful Depozitului de Artilerie din Sibiu, între 1550 ºi 1570.

Aceastã ultimã parte a manuscrisului este un fel de dare de seamã asupra experienþei lansãrii, în 1555, a unei rachete cu mai multe etaje ºi a unei „lãncii zburãtoare“ cu razã mare de acþiune. În el se mai vorbeºte - dar dispozitivul nu a fost construit - ºi despre o „cãsuþã“ propulsatã în aer de o rachetã, naivã, dar veritabilã anticipare a cabinei spaþiale folosite de cosmonauþii din Secolul XX! ce avea sã se întîmple cu Georgiana, mai micã decît mine, cã eu voi fi martor al evenimentului atît de aºteptat, ºi în viaþa mea, ºi care, astãzi, cred cã nu se va mai împlini niciodatã, un junghi mi-a strãbãtut inima, dar nu din invidie, ci din neºansa mea pe acest pãmînt. Îl ascult la radio pe Marcel Pavel. Se întreabã ºi el: Unde eºti, tu, oare... Un artist, cu o voce superbã, nu-ºi cîntã durerea lui, el e fericit. O cîntã pe-a altora, pe-a mea. „Cu Florin ...// Durerea e preþul/ Ce-l plãtim pe pãmînt/ Pentru greºelile noastre/ Pentru tinereþea trecutã/ Pentru Iubirile de ieri./ Apoi, tot ce am strîns/ Îngropãm în cimitir/ Unde am fost împreunã,/ Rîzînd ºi crezînd/ Cã rugîndu-ne,/ Þinîndu-ne de mînã,/ Celor de Sus/ Pentru noi nu existã/ Mormînt...“.

Sã fi greºit atît de mult, sã fi hrãnit eu porcii cu mãrgãritare? De ce s-a cãlcat pe sufletul ºi inima mea, cu paºii grãbiþi, de ce mi-au strivit sentimentele frumos aºezate, rãscolind prin dureri trecute, uitare ºi moarte?

Unde eºti acum? Te-ai pierdut. Pe ce drum? Þi-ai gãsit fericirea? N-am sã te mai vãd niciodatã? Niciodatã, în aceastã Viaþã?! Nici în cealaltã? Deja simt dorul nebun al fericirii pe care am trãit-o împreunã ºi pe care simt cã n-o vom mai întîlni dincolo de mormînt. „La Cimitirul Bellu// Suflet pereche,/ ªtiu cã dacã vrei/ ªi poþi,/ Sã ne regãsim/ Prin timp,/ Despovãraþi de durerea/ Rupturii noastre negre./ Sã ne aflãm/ Rîzînd,/ Sperînd,/ Îmbrãþiºaþi,/ Sfidînd mormîntul/ Pe care, împreunã,/ Îl desþeleneam./ Sã nu murim singuri/

Din partea pãrinþilor logodnicei, adresate logodnicului: • Ce salariu ai?

• Ai un post stabil la firmã?

• Ce studii ai?

• Cît ai cheltuit pe inel?

• Vrei sã ai copii?

Din partea pãrinþilor logodnicului, adresate logodnicei: • ªtii sã gãteºti?

• Fiul meu este primul tãu iubit?

• Cîþi copii vrei sã ai?

• Îþi plac treburile casnice?

• Vrei sã continui sã lucrezi cînd vei fi mamã?

Viitorii cuscri nu trebuie sã profite de ocazie pentru a le arunca în faþã copiilor lor problemele familiale pe care le vor înfrunta atunci cînd se vor cãsãtori: „Cum o sã vã descurcaþi pînã la sfîrºitul lunii?”; „Cît de scumpã e viaþa!” ºi „Cîtã bãtaie de cap dau copiii”. Dacã sînteþi tatãl sau mama vreunui membru al viitorului cuplu, abþineþi-vã de la astfel de comentarii. Sã nu aveþi nici o îndoialã cã tinerii ºtiu ce fac.

Lacrimile, de asemenea, nu sînt oportune, chiar dacã provoacã tristeþe faptul cã un fiu sau o fiicã pãrãseºte familia. Aceasta nu înseamnã o pierdere. Pãstraþi-vã tristeþea pentru cînd veþi fi singuri, chiar dacã trebuie sã faceþi un efort. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Trei etaje de carburant solid Racheta lui Conrad Haas era formatã din douã etaje de propulsie de diametru diferit îmbucate între ele, dar mai exista ºi un model cu trei etaje, cel care a fost testat în 1555.

Combustibilul folosit era solid în ambele cazuri, compus din pulberi special studiate, dar putea fi înlocuit printr-un amestec de acetat de etil, amoniac, acid acetic ºi diferite alte substanþe chimice.

Conrad Haas venea, de asemenea, cu o soluþie modernã în problema sustentaþiei ºi a ghidãrii rachetelor, ea numindu-se aripile „delta“.

Lista invenþiilor menþionate în manuscrisul de la Sibiu este urmãtoarea: * rachetã cu douã etaje (cu douã etaje de ardere) 1529; * rachetã cu trei etaje - 1529; * baterie de rachetã - 1529; * cãsuþã zburãtoare - 1536; * experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje - 1555; * utilizarea aripioarelor de stabilizare avînd forma literei delta - 1555.

Toate aceste detalii sînt riguros exacte ºi ne provin din cea mai bunã sursã: profesorul Doru Todericiu, descoperitorul manuscrisului de la Sibiu, ºi Revista Românã de Istorie, editatã de Academia Republicii Socialiste România. (va urma) ROBERT CHARROUX Niciodatã!/ Sã ne rugãm plîngînd/ Sã ne rugãm rîzînd.../ Ca altãdatã...“.

Simt cã pe 9 septembrie mã vei cãuta din nou. Nu cred cã-am sã deschid uºa nici atunci, pentru cã mã înspãimînþi cu ceea ce gîndeºti ºi spui în spatele ei. ªi mai terminã cu ura ºi rãceala, pentru cã te iubesc ºi ne iubim!

Vineri, 17 august 2001 (1) Slavã Þie, Doamne Dumnezeule! Mulþumesc Þie, Doamne Atotputernice! Mulþumesc! ªi-am promis sã þin posturile ºi sã trãiesc în curãþenie. Ajutã-mã, Doamne. Þie mã dãruiesc ºi nu mai vreau sã greºesc.

Din Germania a venit Lenuº cu Iancu. De la Paris, a venit Mariana, ca a doua mamã a mea. Cu Eligio am vorbit asearã la telefon. Personajul e amuzant, relaxant ºi mã binedispune. Rîdem împreunã. Asearã am fost la Atheneu. Un preot bãtrîn, nu ºtiu de pe unde venit, vorbea tinerilor. Îi sfãtuia de bine. L-am ascultat ºi eu. Tot ieri, m-am întîlnit cu sora mamei, cea micã, Cornelia; era cu veriºoara mea Beatrice, care acum dã bacul. Mã rog sã reuºeascã! Ajut-o, Doamne! Toþi cei de peste hotare vin la noi sã serveascã fasole boabe, pregãtitã de mama. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (66) Piese de puzzle (3) La o zi dupã revenirea noastrã în Islamabad, Brad ºi cu mine fixãm o întîlnire cu asistentul ºefului trupelor CIA aflate aici. Acesta nu e prea bucuros sã ne vadã cînd ajungem în biroul sãu. Ne întîmpinã cu un profesionalism rigid ºi nu ne oferã nici o informaþie pînã cînd nu ne începem interviul.

Vreau sã aflu dacã CIA a avut vreo informaþie legatã de vreun atentat planificat împotriva lui Zia. Uneori, staþiile locale ale CIA primesc un pont sau aflã o informaþie valoroasã pe care nu o transmit mai departe la Washington. A implica capitala sau Langley într-o astfel de situaþie are de obicei drept rezultat mai multã muncã pentru agenþii din teren. Acest fapt îi determinã totodatã pe generalii de birou ºi pe birocraþii care sînt departe de linia întîi a Lumii întunecate sã ia multe decizii întîrziate. Agenþilor din teren le displace acest lucru, iar uneori pãstreazã pentru ei o informaþie care altfel ar fi fost transmisã mai departe pe scara ierarhicã.

Stînd la masã în faþa asistentului DCOS, îl întreb: – A interceptat CIA vreun avertisment sau vreo ameninþare înainte de defilarea militarã în sensul cã urma sã se desfãºoare un atentat împotriva preºedintelui Zia?

Memoriile unui celebru criminalist român (33) Afacerea ,,Avocatul” (3) Din discuþiile pe care le-am purtat cu Horãscu ºi cu celãlalt ofiþer, Gheorghe Stelian, care îl anchetase pe escroc cu mulþi ani în urmã, a reieºit cã pretinsul avocat Traian F. putea sã fie în realitate infractorul Costin F. Nu prezenta acesta, de fiecare datã cînd era anchetat, acte de identitate false?

Deocamdatã ne-am declarat mulþumiþi de împrejurarea favorabilã care oferea ofiþerilor un mic element de recunoaºtere – fizionomia. Acest punct de pornire ne-a permis derularea mai multor ipoteze, ajungînd, în cele din urmã, s-o reþinem pe cea mai plauzibilã dintre ele: în timpul activitãþii infracþionale, Traian F. nu purta asupra sa decît falsele acte de identitate, cu numele Costin F., aºa cã adevãratul sãu nume putea fi Traian F. Dupã cîteva zile, în timp ce Adrian Horãscu ºi Gheorghe Stelian acþionau pentru depistarea unor hoþi de buzunare pe Calea Victoriei, l-au vãzut venind spre ei pe Costin F. Cel care l-a zãrit mai întîi, Gheorghe Stelian,

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (17) Dupã pãrerea mea, cel mai bine era sã urci pînã la cinci mii de metri ºi sã ai soarele în spate. Atacul în picaj varia între patruzeci ºi cinci ºi ºaizeci de grade, urmînd ca pe la patru sute de metri sã pui aparatul pe orizontalã ºi sã ataci nava cît mai aproape de suprafaþa apei. În felul acesta, aviatorul putea sã se apropie de þelul sãu sub un unghi la care armamentul de calibru greu al inamicului nu era capabil sã acþioneze. ªi încã ceva: avioanele inamice erau cuprinse de teama cã, în felul acesta, erau ameninþate de tirul propriilor arme.

Dar, cu toate eforturile, numãrul atacurilor reuºite era de zece – paisprezece la sutã, un rezultat trist faþã de primele succese repurtate la Luzon...

Urma sã plec într-o nouã misiune de însoþire spre Okinawa. Acest lucru ni s-a adus la cunoºtinþã ieri seara, iar astãzi trebuia sã primim ultimul instructaj. Al cui va fi rîndul astãzi oare? Alþi cincisprezece sau douãzeci de bãieþi... În ultima perioadã nici nu le-am mai þinut socoteala...

Dupã scularea de dimineaþã m-am grãbit spre sala de mese ºi am mîncat repede pentru a-mi rãmîne timp pen-

Pag. a 19-a – 21 septembrie 2018

Asistentul se aratã profund indignat de aceastã întrebare. Bãnuiesc cã nu ne considerã mai mult decît niºte mesageri ai birocraþiei de la Washington D.C. care se aflã în cãutarea unui þap ispãºitor. El trage cu ochiul la carneþelul meu de însemnãri, pe care l-am deschis în faþa mea. În mod inerent, celor de la CIA nu le place o dovadã notatã pe hîrtie. Cred cã lui îi miroase a vînãtoare de vrãjitoare.

– Nu, agent Burton. Bineînþeles cã nu – spune el cu o mînie abia ascunsã. Dacã am fi avut astfel de indicii, am fi avertizat ambasadorul ºi am fi transmis informaþia ofiþerului de legãturã.

Procedurã standard, rãspuns standard.

– Ce se poate spune despre agenþii din cadrul ISI? Ei nu au interceptat nimic?

– Nu. Sursele noastre din interiorul ISI nu au auzit nimic. Face o pauzã pentru a sublinia. Dacã ar fi raportat ceva, noi am fi trimis mai departe informaþiile pe scara ierarhicã a conducerii.

– E cumva posibil ca ISI sã fi ascuns informaþii legate de un complot ºi sã nu le fi împãrtãºit cu noi?, întreb eu.

Asistentul DCOS mã priveºte de ca ºi cum aº fi un prostãnac.

– Sigur. ªtiþi, ne aflãm în Pakistan. Voi, cei din Washington, nu pricepeþi lucrul ãsta. Nu mai sînteþi în Kansas. Aici e posibil orice.

Se lasã tãcerea. Încerc sã mã gîndesc la o metodã de a continua fãrã sã îl mai enervez. E clar cã nu ne va spune prea multe, însã poate existã o cale de a-l face sã se simtã mai în largul lui.

Înainte de a spune eu ceva, asistentul DCOS ne oferã voluntar o informaþie extraordinarã.

– Uitaþi, ne spune el, felul în care avionul lui Zia s-a prãbuºit e irelevant pentru CIA. Poftim. Ce înseamnã asta?

– Ei, haide, rãspund eu, preºedintele Pakistanului e mort. La fel e ºi ºeful sãu de pesonal ºi ºeful ISI. Ambasadorul ºi ataºatul nostru militar sînt morþi ºi ei.

Toate astea în timp ce voi derulaþi un rãzboi împotriva sovieticilor de aici? Cum ar putea ca toate astea sã nu aibã un impact asupra CIA? Nu rãspunde. În schimb, se uitã la noi lung, cu buzele strînse. În camerã se face o liniºte atît de profundã încît îi putem auzi respiraþia. El nu îºi întrerupe privirea în gol ºi nu vrea sã rãspundã la întrebare. Ce curs ciudat al discuþiei.

Nu mai putem afla nimic de la acest agent secret al CIA, aºa cã punem capãt interviului. La plecare, nici mãcar nu ne strînge mîna.

Brad ºi nu mine ne reîntîlnim la barul de la U.S. Marine House. Ne aºezãm, comandãm cîteva beri ºi niºte mîncare. În timp ce aºteptãm, Brad spune: – Hm, a fost cam ciudat.

– Mda. Ceva e putred în legãturã cu asistenul DCOS. – Crezi cã Agenþia ascunde ceva?

– Poate. Mã întreb dacã aspectul e legat de absenþa ºefului.

– Ce a fost cu ultima lui afirmaþie? Felul în care s-a prãbuºit avionul e irelevant pentru CIA? – A fost o afirmaþie neaºteptatã, sînt eu de acord. (va urma) FRED BURTON

l-a întrebat pe colegul sãu dacã individul era persoana care-i prezentase actele de avocat... Adrian Horãscu i-a rãspuns afirmativ. De data aceasta, aveau posibilitatea sã se convingã în doi de valabilitatea actelor de identitate ale ,,jurisconsultului”.

Traian F., sesizînd cã cei doi poliþiºti discutau despre persoana sa, a încercat sã evite întîlnirea, urcînd în grabã scãrile Poºtei Centrale. Dar ofiþerii erau hotãrîþi sã-l reverifice ºi sã dezlege misterul. Cel urmãrit se oprise la unul dintre ghiºee, unde prezentase cinci plicuri, în timp ce se strãduia sã verifice, cu coada ochiului, dacã urmãrirea continua.

Ajunºi în faþa lui, ofiþerii i-au cerut sã prezinte buletinul de identitate. Invitaþia l-a iritat. În timp cde-ºi scotea actul de identitate, s-a adresat lui Adrian Horãscu: – Parcã dvs. m-aþi mai legitimat o datã, la magazinul „Bucureºti”. Acum, pentru a doua oarã, mã acostaþi?! Nu cumva comiteþi un abuz? Mã rog, eu vã prezint actele.

Vã previn, însã, cã mã voi adresa ministrului dvs., în legãturã cu acesã comportare inadmisibilã.

De data aceasta, Traian F. era neliniºtit, irascibil, nu mai avea amabilitatea manifestatã la prima întîlnire. A urmat o clipã de tãcere: actele de identitate privite fugitiv de Adrian Horãscu au fost înmînate lui Gheorghe Stelian, care, dupã ce le-a studiat, a rãmas ºi el în dilemã. Din nou, momente de tãcere, întrerupte de Gheorghe Stelian.

– Ce studii aveþi la bazã?

– Cum ce studii? Facultatea de drept.

– Unde aþi urmat liceul ºi cînd aþi terminat?

– La „Dimitrie Cantemir...” Am terminat în...

Au început ezitãrile, „avocatul” avînd neºansa sã se bage singur în încurcãturã. Gheorghe Stelian urmase chiar cursurile liceului pe care-l alesese acum Costin F. Au urmat o serie de întrebãri cu privire la numele profesorilor de românã, francezã, geografie etc., la care suspectul n-a putut rãspunde. Astfel, treptat, masca începea sã se desprindã ºi „avocatul” devenea tot mai maleabil...

Ofiþerii, convinºi acum cã nu era vorba de o confuzie, au trecut la întrebãri directe.

– Cînd te-ai liberat din închisoare ultima datã, domnule pseudo-avocat? Cum ai ajuns în posesia primelor acte false de indentitate ºi, apoi, a celor privind profesia de avocat? În faþa acestei neaºteptate serii de întrebãri, Traian F., care suferise condamnãri numai pe falsul nume Costin F., s-a adresat ofiþerilor: – Vã rog sã plecãm de aici... pentru mãrturisiri complete... În timp ce coborau scãrile împreunã cu Traian, pe care l-au declarat arestat, acesta a schimbat placa: – Sîntem oameni... Nu mã nenorociþi. Sînt dispus sã discutãm, numai sã nu mi se întîmple ceva, acuma, cînd... (va urma) DUMITRU CEACANICA

tru a-mi controla aparatul de zbor. În aceastã privinþã eram mai grijuliu decît toþi ceilalþi. De fapt, voiam sã mã conving dacã mecanicii puseserã totul la punct. Eram hotãrît sã nu pãrãsesc aceastã lume numai pentru cã cineva ar fi putut comite o eroare cumplitã.

Acum nu mai eram novicele care îºi urma locotenentul. Doborîsem deja douã avioane inamice. În plus, am fost avansat la gradul de sergent, grad care în Japonia se obþinea destul de greu. ªi iatã-mã acum comandant-însoþitor, trebuind sã conduc piloþii-kamikaze prin barajul de foc duºman, sã-i protejez pînã cînd îºi vor executa ultimul zbor în picaj, dupã care sã mã întorc la bazã pentru a raporta.

Asta era misiunea mea. Împreunã cu mine urma sã zboare în calitate de pilot secund însoþitor Nakamura. Era un lucru bun acesta.

L-am depistat la coadã în sala de mese. Dupã ce mi-am umplut farfuria, m-am dus la masa lui.

- L-ai vãzut în dimineaþa asta pe Tatsuno?

Nakamura se uitã la mine fãrã sã zîmbeascã.

- Da, l-am vãzut pe Tatsuno.

- ªi ce s-a întimplat cu el, unde este?

- Se pregãteºte.

- Zboarã cu noi? Însoþitor?

- Zboarã cu noi, dar nu însoþitor.

- Lasã gluma, Nakamura!, am zis izbind cu pumnul în masã, dînd la o parte scaunul ºi pãrãsind sala de mese.

Oare unde putea fi Tatsuno? Nu-i nimic, am sã-1 gãsesc

eu... ªi-am sã-i spun cã voi muri cu el... Am sã-1 acopãr tot drumul... Vom fi împreunã... Nu, Tatsuno nu va fi singur! Camaradul meu cel mai bun nu va fi singur!

Am alergat vreo cinci sute de metri în jurul aeroportului, dupã care m-am oprit la cîþiva metri de baraca lui.

El, împreunã cu camarazii sãi condamnaþi la moarte, era acum la ultimul instructaj.

M-am întors ºi m-am îndreptat spre baraca lui.

Nici nu ºtiu cum mi-am petrecut timpul care mai rãmãsese pînã la decolare. Mi-am dat seama doar cã mã aflam în plinã pregãtire pentru start. Urma sã zburãm ºaisprezece inºi, patru ca însoþitori, ceilalþi pentru a nu se mai întoarce niciodatã. Cei doisprezece erau încã 1a ultimul instructaj...

Eram cu toþii foarte atenþi ºi ascultam cu respect cuvintele ofiþerului. Cuvinte de adio. Stãteam foarte aproape ºi-l puteam vedea pe Tatsuno – pãrea nereal ca o machetã... Sufletul lui zburase de-acuma ca o adiere de vînt, printre lampioane...

Fiecare kamikaze era ras pe cap ºi avea legat în jurul capului un steguleþ cu un soare carmin în frunte.

Ceremonialul dinaintea plecãrii spre moarte nu l-am putut suporta niciodatã. Era foarte oficial, teatral aproape, cu toasturi ºi cuvîntãri de îmbãrbãtare. Le ºtiam de-acuma pe dinafarã. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 21 septembrie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (63) Poveþe ale pãrintelui Filothei (2) Împãratul Constantinopolului, Arcadie, s-a înfuriat rãu pe Sfîntul Ioan Gurã de Aur. „Aº vrea tare mult sã mã rãzbun pe acest episcop”, le-a spus într-o zi curtenilor sãi.

Patru sau cinci dintre ei ºi-au spus atunci pãrerea.

Primul a zis: - Trimiteþi-l în exil îndepãrtat, încît sã nu-l mai vedeþi niciodatã.

Al doilea a adãugat: - Luaþi-i toate bunurile.

Al treilea a spus: - Legaþi-l ºi aruncaþi-l în temniþã.

- Al patrulea a fost de altã pãrere: - Nu sînteþi domnitor ºi stãpîn? Ucideþi-l, aºadar, ca sã scãpaþi pentru totdeauna de el. Însã al cincilea, care era ºi cel mai înþelept dintre toþi, a avut urmãtoarea pãrere: - Vã înºelaþi cu toþii. Cu nici unul dintre aceste mijloace nu e cu putinþã sã ne rãzbunãm pe episcopul Ioan.

Dacã-l trimitem în exil, tot pãmîntul este patria lui. Dacã-i luãm averea, o vom lua nu de la el, ci de la sãraci, pe care-i milostiveºte în fiecare zi. Dacã-l aruncãm în temniþã, va sãruta lanþurile cu care este legat ºi se va considera fericit.

Iar dacã-l osîndim la moarte, o va primi cu bucurie, cãci prin asta îi vom deschide cerul. ªi atunci a adãugat, adresîndu-se împãratului: - Luminãþia ta, vreþi sã vã rãzbunaþi pe el? Gãsiþi un mod de a-l sili sã pãcãtuiascã. Îl ºtiu foarte bine. Acestui om nu-i e fricã de nimic în lumea aceasta, decît de pãcat.

Cît de fericiþi am fi dacã s-ar putea spune ºi despre noi la fel ca despre dumnezeiescul Ioan Gurã de Aur: „Acestui om nu-i e fricã de nimic, decît de pãcat”.

Despre pocãinþã Hristos este Mîntuitorul lumii întregi ºi le-a dãruit oamenilor pocãinþa, care duce la mîntuire. Pãzirea poruncilor lui Hristos naºte pocãinþa. Pãzirea poruncilor aduce în suflet curãþirea. Curãþirea sufletului este eliberarea de patimi. Eliberarea de patimi naºte iubirea.

(Cuviosul Thalasie Libianul)

* * * În veacul viitor nu vom fi chinuiþi pentru cã am pãcãtuit, nici nu vom fi osîndiþi pentru asta, cãci firea noastrã este slabã ºi e supusã transformãrilor ºi schimbãrilor. Ci vom fi chinuiþi ºi osîndiþi pentru cã am pãcãtuit ºi nu neam pocãit, nu ne-am întors de pe calea vicleniei ca sã ne

Cu picioarele pe pãmînt (3) Despre a avea dreptate - În discuþiile tale de zi cu zi, bãnuiesc cã ai ajuns ºi la contraziceri.

- Contrazicerile pe esenþã sînt bune, atît timp cît duc la un numitor comun, la identificarea adevãrului...

- Adevãrului? Crezi cã te contraziceai cã deþineai adevãrul, sau doreai sã îl convingi pe celãlalt de adevãrul tãu?

Pentru cã, în esenþã, vorbim de douã lucruri diferite.

- Cred cã mã contram cu celãlalt pentru cã aveam dreptate. Cu argumente, evident.

- Cine îþi cuantificã dreptatea ta? De unde ºtiai cã dreptatea este la tine? Cine îþi acredita ori confirma aceastã dreptate?

- Nimeni, este doar pãrerea mea.

- ªi cum se terminau discuþiile? Îþi convingeai interlocutorul? Pleca luminat dupã o discuþie cu tine?

- De cele mai multe ori, nu. Dar în timpul discuþiei nu realizez. Atunci sînt prins de subiect ºi de moment, iar faptul cã nu reuºesc sã conving trece pe plan secund... simt în schimb o satisfacþie a faptului cã reuºesc sã mã impun ori cã am un ascendent, neconºtientizînd însã eºecul neconvingerii omului.

- Pãi ºi dacã nu reuºeºti sã convingi, la ce insiºti?

- Probabil nu realizez sau mã simt bine în propria-mi stare de mîndrie...

- Uºor, uºor ajungi sã te cunoºti, dar vãd cã la tine procesul de autocunoaºtere dureazã mult prea mult. Baþi pasul pe loc de multã vreme.

- Cu ce greºesc, pãrinte?

- Cu mai multe. În primul rînd, încã nu ai capacitatea de a þine discursuri în faþa altor persoane, ori de a da lecþii.

Ca sã luminezi trebuie sã fi tu însuþi luminã, ceea ce nu este cazul. Pe de altã parte, discuþiile purtate cu alþii, din

îndreptãm spre Domnul, în vreme ce ni s-a dat puterea ºi timpul necesar pocãinþei.

Rugã pentru ultima rugã

Dã-mi, Doamne, binecuvîntarea Ta, Sã pot intra-n Ierusalim ºi eu, cîndva Ca ºi Christos, cãlare pe mãgar, În înflorita lunã-a lui Florar!...

(Cuviosul Theognost) * * * Sã dãm sufletului nostru pocãinþa, fraþilor, ca pe un leac pentru mîntuirea noastrã; sã primim leacul care distruge greºelile noastre. Pocãinþã nu este cea propovãduitã prin cuvinte, ci aceea doveditã prin fapte. Pocãinþã care provine din inima noastrã ºi care seacã ºuvoiul necuvioºeniei... Nu cãutaþi pocãinþa în formele exterioare ci pocãiþi-vã sincer.

(Sfîntul Ioan Gurã de Aur)

* * * Sã-þi fie ruºine cînd pãcãtuieºti, nu cînd te pocãieºti.

Existã douã lucruri: pãcatul ºi pocãinþa. Pãcatul este rana, pocãinþa este leacul... Existã ranã ºi leac. Rana este pãcatul, leacul este pocãinþa. Rana este putreziciune, leacul este curãþirea putreziciunii; pãcatul este ruºine ºi facere de rîs, pocãinþa este îndrãznealã, eliberarea ºi curãþirea pãcatului.

(Sfîntul Ioan Gurã de Aur)

* * * Prin lacrimile pocãinþei vine în suflet ºi smerenia adîncã. Din prezenþa smereniei pricepem ºi sinceritatea pocãinþei.

(Cuviosul Nichita Stithatul)

* * * Cînd omul îºi aduce încontinuu aminte de pãcatele lui dinainte ºi se pedepseºte pe sine, atunci ºi Dumnezeu îi poartã de grijã ºi-l uºureazã de greutatea pãcatelor. Cãci Dumnezeu se bucurã cînd omul îºi pune sieºi canon ca urmare a faptului cã s-a depãrtat de calea lui Dumnezeu. ªi acesta este semnul pocãinþei adevãrate.

(Sfîntul Isaac ªirul)

* * * Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi odihni! Luaþi jugul Meu asupra voastrã; ºi învãþaþi-vã de la Mine, cã sînt blînd ºi smerit cu inima, ºi veþi afla odihnã sufletelor voastre! Cã jugul Meu este bun ºi povara Mea este uºoarã.

(Matei 11,28-30) (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“) ce mi-ai povestit, escaladeazã de multe ori stãri tensionale.

- Nu orice discuþie, dar se mai întîmplã mai ales cînd doresc sã conving cu dinadinsul...

- ªi dacã tot nu convingi, la ce insiºti?

- Încã nu am ajuns la întrebare asta, ca sã îmi pot da rãspunsul.

- Tot ce ai reuºit pînã acum a fost sã dai buna dispoziþie pe aºa-zisa dreptate. Cãci nu ai garanþia cã ceea ce spui este drept.

- Într-adevãr, nu am nici o garanþie.

- Uite cum facem. Pe viitor renunþã la discuþii, renunþã la dreptatea ta. Spune ce ai de zis odatã, dar dacã vezi cã ceea ce spui nu se prinde, nu mai insista. Este pãcat sã dai starea de bine ºi de bunã dispoziþie pe o aºa-zisã dreptate, asupa cãreia nu ai nici o certitudine cã reprezintã vreo frînturã de adevãr. ªi chiar de ar fi sã ai dreptate, tot nu meritã sã alungi starea de bine, mai ales buna dispoziþie din familie. ªi înþelegi foarte bine ce vreau sã spun. ªi mai este ceva, nu conteazã atît de mult ce spui, cît faptul cum o spui. Ai grijã la limbaj, la tonalitate, la inflexiuni, la tot, pentru cã pînã la urmã toate aceste lucruri te vor defini.

- Aºa am sã fac, pãrinte…

- Cearta nu este rãzboiul oamenilor, ci al duhurilor. Nu conteazã cine are dreptate, scopul este doar dezbinarea.

Oamenii sînt buni receptori ai informaþiilor primite, dar, cu regret, cei mai mulþi o amplificã ºi o dau înapoi.

- Ce este de fãcut, pãrinte?

- Un singur lucru ai de fãcut, sã te rogi pentru celãlalt ºi toatã starea de tensiune va înceta foarte curînd.

- Vãd cã rezolvarea celor mai multe lucruri stã în rugãciune…

- Sfinþenia se mãsoarã din cum îi accepþi tu pe alþii, ºi nu din cum reuºeºti sã-i îndrepþi pe alþii dupã cum crezi tu cã e bine! (va urma) IONUÞ RITEª

Dã-mi bucurie sã mã vãd trãdat Ca fiul Tãu – De Iuda sãrutat – ªi ca sã-mi pot îndepãrta sfiala, Dã-mi buzele Mariei din Magdala…

Cum nu sînt decît scribul cãrturar, Dã-mi, Doamne, spor la minte – Nu lipsã la cîntar…

Ia-mi inima ºi-aruncã-mi-o la cîini, ªi-n locul ei dã-mi patru ochi ªi zece mîini…

Dã-mi zborul rîndunicii peste mãri Sã-mi ducã scrisul dincolo de zãri, ªi-n ciocnetul de cupe – La beþie – Dã-mi darul sã schimb vinu-n apã vie.

Dã-mi învierea morþilor din mine Sã-mi pot lega viaþa prin ei, numai de Tine – Nu sã-mi reneg stãpînul ca Petre-n sãrbãtori Cînd va cînta-n ogradã cocoºul de trei ori…

Iar dac-o fi sã mor ºi eu ucis, De cei cari n-au înþeles încã ce-am scris, Dã-mi, Doamne, Binecuvîntarea Ta, Sã pot muri ca ºi Christos, pe Golgota!...

ION MINULESCU (1881-1944)

A ºasea nefericire

Nefericiþi sînt cei curaþi în cugetul lor, în faptele lor, în frãmîntarea lor, în frãmîntarea zilnicului drum; în spaima de a nu strivi sub paºii zilnicului drum furnica, gîngãniile, toate cele care miºunã pe faþa pãmîntului.

Nefericiþi sînt cei ce îºi întind obrazul spre pãlmuire, spre scuiparea dinspre fratele sãu om – pe care l-a ocrotit, de care s-a îngrijorat pînã în adîncurile inimii sale.

Nefericit vei fi, fratele meu om, atunci cînd vei fi rãsplãtit pentru bunãtatea ta, pentru curãþenia inimii tale, pentru rîurile de lacrimi vãrsate întru iubirea fratelui tãu, chip ºi asemãnare þie; nefericit vei fi cînd vei avea vederea lupului din fratele tãu om!

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã Tovarãºul de drum Cînd a plecat de-acasã, singur în lume, tînãrul a zis mamei sale: „Ce tovar㺠de drum sã-mi iau în viaþã, mamã, ca sã ajung la izbîndã?”. ªi mama, luînd în palme capul copilului pe care-l crescuse în frica lui Dumnezeu, i-a ºoptit, plîngînd, un cuvînt la ureche. ªi tînãrul a rãspuns: „Bine, mamã, aºa voi face” – ºi a plecat.

Pe drum, întîlni o umbrã luminoasã care-i ºopti: „Vrei sã mergi cu mine?“ „Cum te cheamã?“ „Eu sînt Slava“. ªi tînãrul rãspunse: „Nu-i acesta cuvîntul pe care mi l-a spus mama“. ªi întîlni altã arãtare atrãgãtoare. „Eu sînt Plãcerea”. ªi tînãrul i-a rãspuns la fel: „Nu-i acesta cuvîntul pe care mi l-a ºoptit mama“. ªi a întîlnit mai încolo: Banul, Mîndria… ºi le-a rãspuns ºi lor tot aºa. ªi tîrziu, a mai întîlnit pe un cãlãtor care i-a spus: „Vrei sã-þi fiu tovar㺠de drum?“ „Cum te cheamã?“ „Datoria...“ - ºi tînãrul i-a zis: „Da, merg cu tine, fiindcã acesta-i cuvîntul pe care mi l-a ºoptit mama la plecare“.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 21 septembrie 2018

14 septembrie – Înãlþarea la Cer a lui Corneliu Vadim Tudor

14 septembrie este o zi însemnatã cu cruce roºie în calendarele creºtin ortodoxe, fiind o sãrbãtoare foarte importantã a românilor, ºi nu numai. O astfel de zi, însã, familiei ,,România Mare” i-a adus numai durere. Acum trei ani, întro luptã inegalã cu destinul, Corneliu Vadim Tudor a depus armele ºi s-a lãsat secerat de implacabila Doamnã în Negru, care n-a mai avut rãbdare ºi l-a trimis printre cei drepþi, ºi buni, sã stea de-a dreapta Tatãlui Ceresc. Tuturor celor care au primit vestea în acea zi nu le venea sã creadã. Nu era posibil ca un asemenea om puternic, care se bãtea precum zeii din Olimp pentru aceastã þãriºoarã, sã plece, atît de neaºteptat, dar ºi atît de brutal. Inima lui mare s-a împãrþit în sute de bucãþele, dupã spusele doctorilor, nemaiputînd sã îndure atîta amar ºi urã din partea oamenilor care

ar fi trebuit sã-i fie aproape, aºa cum a fost el faþã de atîþia semeni ai lui.

Acum, la trei ani de la trecerea lui Corneliu Vadim Tudor la cele veºnice, nu putem decît sã-i aducem un sincer omagiu, sã ne amintim cu pioºenie de el ºi de lucrurile bune pe care le-a fãcut, ºi în continuare sã-i pãstrãm vie amintirea.

O fac mulþi dintre cei care l-au iubit, dovadã fiind numãrul trecut al revistei, în care aproape jumãtate din pagini au avut materiale trimise de colaboratori, cu poezii ºi prozã, dar toate pline de amintiri despre Corneliu Vadim Tudor. Le mulþumim tuturor pe aceastã cale, ºi îi aºteptãm ºi în continuare sã colaboreze cu noi, cu materiale la fel de interesante, mulþumim ºi celor care au participat la slujba de pomenire de la Biserica Sf. Gheorghe Nou, ºi care au mers apoi ºi la Cimitirul Ghencea Civil, pentru a depune frumoase buchete

de flori ºi a aprinde o lumînare la cãpãtîiul celui plecat prea devreme dintre noi.

Familia - doamna Doina, fetele Lidia ºi Eugenia - va duce în continuare aceastã grea povarã a despãrþirii de cel care le-a fost soþ ºi tatã, cu demnitate, dar ºi cu durere.

Revista „România Mare“ este pentru ele, dar ºi pentru toþi cei care o apreciazã, un far cãlãuzitor ºi o modalitate de a pãstra vie memoria unui patriot, familist convins, poet, prozator, pamfletar desãvîrºit, care, prin opera sa nemuritoare, va înflãcãra inimile multor naþionaliºti care au aceleaºi idealuri ca ale lui. Sufletul lui nemuritor este în permanenþã alãturi de noi ºi ne vegheazã paºii, îi simþim prezenþa ºi ºtim, sîntem convinºi cã va dãinui în inimile românilor adevãraþi. Dumnezeu sã-i odihneascã sufletul în Rai. CARMEN IONICÃ

Pag. a 22-a – 21 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Proclamaþia de pe Cîmpia Turzii (1) (urmare din pag. 1) Adunînd informaþii de prin cronici ºi din tradiþia oralã a acelora care l-au cunoscut, un alt oltean de vazã, Nicolae Bãlcescu, încearcã sã-i facã un portret: „Un bãrbat ales ºi vestit ºi lãudat prin frumuseþea trupului sãu, prin virtuþile lui alese ºi felurite, prin credinþa cãtre Dumnezeu, dragostea cãtre Patrie, îngãduialã cãtre cei asemenea, omenia cãtre cei mai de jos, dreptatea cãtre toþi cei deopotrivã, prin sinceritatea, statornicia ºi dãrnicia ce împodobeau mult lãudatul lui caracter”. A fost negustor, pe urmã Bãniºor de Mehedinþi, apoi mare Stolnic, mare Postelnic, mare Agã ºi Ban al Craiovei.

La vîrsta de 33 de ani, pe care a avut-o Mîntuitorul cînd a fost rãstignit, Marele Ban al Craiovei împodobeºte Cetatea Bucureºtilor cu un lãcaº de cult de o neasemuitã frumuseþe pentru acele vremuri, care se mai pãstreazã ºi astãzi, sub numele Mînãstirea Mihai Vodã.

Vãzînd în el un rival, Alexandru Mircea, rãmas în Istorie sub numele de Alexandru cel Crud, cel care a introdus birul pe oile sterpe, numit „oae seacã”, s-a gîndit sã-l piardã, dar s-a întîmplat o minune! Acelaºi Nicolae Bãlcescu relateazã, la prezentul istoric, ce s-a petrecut: „Cînd gîdele aþinteºte ochii asupra jertfei sale, cînd vede acel trup mãreþ, acea cãutãturã sãlbaticã ºi îngrozitoare, un tremur groaznic îl apucã, ridicã satîrul, voieºte a izbi, dar mîna îi cade, puterile îi slãbesc, groaza îl stãpîneºte ºi, trîntind la pãmînt satîrul, fuge prin mulþimea adunatã împrejur, strigînd în gura mare cã el nu îndrãzneºte a ucide pe acest om”. Destinul a fãcut ca, la numai 35 de ani, în septembrie 1593, sã primeascã la înalta Poartã caftanul domnesc.

Neîndoielnic, el ºtia foarte bine ce are de fãcut.

Imperiul Otoman traversa o perioadã ceva mai modestã, dupã moartea lui Soliman Magnificul ºi faimoasa bãtãlie navalã de la Lepanto, în 1571, atunci cînd marele scriitor spaniol Miguel Cervantes ºi-a pierdut un braþ, luptã în care Spania ºi Veneþia au scufundat flota turcã. La numai un an de la preluarea domniei, Mihai încheie un acord secret cu Principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, ºi cu domnitorul Moldovei, Aron Tiranul, pentru a lupta împreunã împotriva turcilor. Momentul internaþional era favorabil, pentru cã în Europa funcþiona de cîþiva ani buni Liga Antiotomanã, formatã din Imperiul Habsburgic, Statul papal, Spania, Veneþia, Toscana, Mantua ºi Ferrara.

Un cronicar strãin, ªtefan Szamoskozy, l-a ghicit foarte bine pe cel care avea sã rãmînã în Istoria turcilor sub numele de „ghiaurul”, adicã „necredinciosul”: „Încã ºi atunci cînd i-au dat cãciula cu surguci în Divan a jurat în inima sa cã îndatã ce va lua domnia va scoate sabia împotriva turcilor. Chiar cînd a ieºit din Divan ºi a încãlecat ºi a fost dus de Paºã ºi Begi în locuinþa sa, ºi atunci a jurat cã va fi duºmanul neînduplecat al turcilor”. Ceea ce a urmat din acel septembrie 1593 pînã în august 1601 este o vijelie imposibil de reprodus în cuvinte. Stãpîn absolut al meºteºugului armelor, om cu o forþã herculeanã, dreptcredincios ºi, ca atare, apãrat de Providenþã, Mihai a trecut prin foc ºi sabie toatã pãgînãtatea care i-a ieºit în cale. La 13

noiembrie 1594, creditorii turci, chemaþi sub pretextul de a-ºi primi pungile cu aur, sînt uciºi la Bucureºti. La 10 decembrie, pe un ger de crãpau pietrele, turcii, îmbrãcaþi în ºalvarii lor coloraþi ºi uºori, sînt bãtuþi de oastea lui Mihai chiar în Tîrgul de Floci, oraºul unde el vãzuse lumina zilei. În prima zi a Anului Nou 1595 – pentru cã românii nu mai aveau vreme de nici o sãrbãtoare – Mihai îi bate pe turci la Hîrºova, iar dupã 7 zile îi mai îngenuncheazã o datã, la Silistra. Dupã o altã sãptãmînã, în dreptul satului Putineiu, vitejii Radu, Preda ºi Stroe Buzescu, cãpitani ai lui Mihai, împreunã cu boierul Radu Calomfirescu îi înfrîng pe tãtarii care invadaserã Þara prin Bugeac. A se observa cã bãtãliile pe atunci aveau cam aceeaºi ritmicitate pe care o au astãzi meciurile din Cupele Europene la Fotbal. Pentru cã asta a fost soarta noastrã, cel puþin de la lupta purtatã de Ducele Menumorut împotriva lui Arpad, iar Dumnezeu parcã anume i-a dat omului douã mîini, ca sã þinã românul spada în dreapta ºi crucea în stînga. Iureºul devine de-a dreptul nãvalnic ºi de mare rãsunet european cînd, la 24 ianuarie 1595, Domnitorul Þãrii Româneºti trece Dunãrea îngheþatã, pe la Mogoºi, atacã ºi arde Rusciukul, taie pîrtie prin ieniceri ºi spahii, îi omoarã pe Paºii Hassan ºi Mustafa ºi captureazã toatã artileria otomanã, precum ºi mai multe flamuri verzi ale lui Allah. Nu mai era de glumã cu acest ghiaur, care ºtirbise toatã autoritatea turceascã în Europa! La 4 august 1595, însoþitã de o ariergardã de ºacali din Asia, mînaþi de foamete, prin Bulgaria, spre pãmînturile mai bogate ale Valahiei, o uriaºã oaste turceascã trece Dunãrea, sub conducerea marelui vizir Sinan Paºa, un fel de prim-ministru al imperiului. Atunci, se poate spune cã a avut loc reunirea fraþilor munteni, moldoveni ºi ardeleni. În „Istoria românilor supt Mihai Vodã Viteazul”, Bãlcescu zugrãveºte stampa emoþionantã a acelei zile de 13 august, pe stil vechi, sau 23 august, pe stil nou: „Astfel fu acea vrednicã, de o neºtearsã aducere aminte zi de bãtãlie de la Cãlugãreni, în care românii scriseserã cu sabie ºi cu sînge pagina cea mai strãlucitã din analele lor. De zece ori mai puþin numeroºi decît duºmanii – continuã Bãlcescu – ei cîºtigarã asuprã-le o biruinþã strãlucitã ºi avurã gloria de a învinge un general pînã atunci încã neînvins. Munteni, moldoveni ºi ardeleni, soldaþi ºi cãpitani, se luptarã toþi ca niºte eroi”. Prãpãdul invadatorilor a fost total: în mlaºtina Neajlovului au fost uciºi Paºa Hassan de Timiºoara (marele oraº fiind atunci paºalîc turcesc, ca ºi Buda, de altfel), precum ºi Paºii Khidr ºi Mustafa de Bosnia. Acolo a cãzut de pe pod Sinan Paºa ºi ºi-a pierdut dinþii (aºa cum ºi i-a pierdut, dupã 4 secole, ºi premierul Radu Vasile, care mãcar ºi-a implantat alþii, în Israel). În faþa puhoaielor turceºti care nu mai conteneau, Mihai este nevoit sã se retragã, strategic, spre Nord. În ziua de Sfîntã Maria Mare, la 15 august, turcii ocupã Bucureºtii, transformã bisericile în moschei ºi nu micã a fost mirarea tîrgoveþilor sã vadã cum pãºteau iarbã, pe uliþele ºi pajiºtile Cetãþii lui Bucur, cirezile de cãmile care trãgeau carele cu

provizii, archebuzele ºi balamezele, cum le ziceau turcii la tunuri.

Onorat auditoriu, am pomenit cuvîntul Bosnia. Aici se cuvine sã deschid o parantezã. Ce reprezintã Bosnia acum? Exact ce a fost ºi în urmã cu 4 veacuri: o insulã musulmanã în mijlocul Europei creºtine. Înainte de expansiunea turceascã pe continent, petrecutã în anii 1300, atît Bosnia, cît ºi Albania, dar ºi alte teritorii ale Balcanilor, erau populate de creºtini.

Dacã în numai cîteva zile din august 1595 turcii au transformat zecile de biserici creºtine ale Bucureºtilor în moschei, vã daþi seama cum ar fi arãtat Þãrile Române dacã pãgînii ar fi zãbovit mai mult? România ar fi fost o giganticã Bosnie!

Am simþit nevoia sã fac aceste precizãri pentru cã astãzi avem un termen de comparaþie sîngeros. E vorba de rãzboiul religios din fosta Iugoslavie. Pãstrarea identitãþii noastre ca Naþiune creºtinã este cea mai mare biruinþã a domnitorilor iubitori de neam, de la Mircea cel Bãtrîn ºi ªtefan cel Mare, pînã la Mihai Viteazul ºi Constantin Brâncoveanu. Dacã nu erau aceºti oameni netemãtori de moarte, dacã nu stãteau ei zile ºi nopþi de-a rîndul în ºa, dacã nu împodobeau Þara cu lãcaºuri sfinte, dacã nu puneau pieptul, ca o pavãzã vie, în calea tãvãlugului islamic, atunci noi nu ne-am mai fi adunat astãzi aici ºi am fi fost, cu toþii, musulmani. Am fost în numeroase Þãri arabe care, la origine, nu erau deloc arabe, în frunte cu Egiptul, Tunisia ºi Libia. Vechii egipteni, creatori ai unei civilizaþii excepþionale, nu erau arabi, ba chiar, încã din primele veacuri ale Mileniului I, aveau mulþi conaþionali de religie creºtinã, aºa-numiþii „copþi”. Cît despre Tunisia, aici a dãinuit vestita cetate anticã a Carthaginei, rivala Romei. Dar toate redutele astea au cãzut, rînd pe rînd, sub revãrsarea Islamului. Am tot respectul pentru religia fiecãrui popor, dar mie, unul, îmi este foarte greu sã-mi imaginez cum pot trãi sute de milioane de oameni fãrã efigia de aur ºi spini a Mîntuitorului nostru, Isus Christos. Luptînd aºa cum a luptat, Mihai a fãcut-o, în primul rînd, pentru Isus. Astfel, el ºi-a binemeritat numele de Arhanghel ºi adaosul pitoresc, dat de români, acela de Viteazul. ªi dacã tot am vorbit de cãmilele care rumegau liniºtite prin zãvoaiele Dîmboviþei, cuvine-se sã mai spun ceva ºi despre alte vietãþi paºnice ºi fãrã nici o vinã pentru vrajba dintre oameni.

Este vorba despre miraculoasa prezenþã în bivuacul lui Mihai a 2 cerbi, despre care cronicarul german Balthazar Walter a lãsat o mãrturie tulburãtoare: „Spre a odihni inima cititorului dupã atîtea scene sîngeroase, aflarãm cu cale de a însemna aci cum doi cerbi domesticiþi însoþirã pe Mihai în mai multe expediþiuni rãzboinice. Ei se aflau, mai cu seamã, lîngã cortul Domnului, stãteau de faþã în rãzboaie ºi lupte, mergînd curajos cînd înaintea lui, cînd alãturea de el. Nici zgomotul bombelor, nici fulgerele tunurilor nu-i înspãimîntau, ci auzind vaierul se ridicau în douã picioare ºi stãteau puþin privind. Ei staturã astfel neclintiþi, împotriva obiceiului acestor animale, în lupta purtatã cu Sinan Paºa, la Cãlugãreni. Aci, unul dintr-înºii pierind din întîmplare, celãlalt, de durere, merse de se ascunse în pãdure. Acest fapt se adevereaza prin mãrturiile Domnului Mihai ºi ale multor ostaºi demni de credinþã”. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 21 septembrie 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

Sã luãm aminte la anatema rostitã de Andrei ªaguna ceva mai tîrziu, în prima zi a Anului Nou 1861: „Afurisit sã fie acel român care va mai încerca sã stingã legãtura frãþeascã între fiii Naþiunii Române!” Pitoreascã figurã, acest popã impunãtor, poreclit de contemporani (dupã cum reiese din corespondenþa epocii), cînd Barbã Mare, cînd Dãnilã, cînd Abdul º.a.m.d. Puþinã lume ºtie cã Imnul Naþional al României, „Deºteaptã-te, române!”, este inspirat de un discurs patetic al Mitropolitului Andrei ªaguna, care spunea cã þelul vieþii sale a fost sã-i povãþuiascã pe credincioºi astfel ca „pe românii ardeleni din adîncul lor somn sã-i deºtepte”. (Lumea persistã în eroare ºi azi: dacã poezia e scrisã de Andrei Mureºanu – dupã ritmul ºi metrica unei poezii mai vechi, de Grigore Alexandrescu – muzica nu e a lui Anton Pann, ci reprezintã un cîntec bisericesc, intitulat „Din sînul Maicii mele” ºi adaptat de Gavril Ucenescu).

Acel deceniu 7 al Secolului XIX a fost decisiv pentru deºteptarea conºtiinþei naþionale a românilor din Ardeal. Austria ieºise umilitã din cele douã înfrîngeri ale anului 1859, în faþa italienilor (Magenta, 4 iunie, ºi Solferino, 24 iunie), cînd a pierdut Lombardia.

Apusese ºi vremea alianþelor matrimoniale norocoase, conforme cu dictonul „Tu Felix Austria Nube” – „Tu, fericitã Austrie, cãsãtoreºte-te”. (Nub era, în Egiptul antic, cuvîntul pentru Aur; de aici þara Nubia, dar ºi nubil – tînãr sau tînãrã care a atins vîrsta cînd se poate cãsãtori – ºi chiar nobil. E interesant de cercetat familia arborescentã a unui cuvînt!) Dar, citatul corect (ºi integral) este mai mare ºi sunã ca un poem în prozã: „Bella gerant alli! Tu, felix Austria nube, quae dat aliis Mars, dat tibi regna Venus” – „Rãzboaiele sã le poarte alþii! Tu, fericitã Austrie, fã cãsãtorii, statele pe care le dã altora Marte þi le dã þie Venus”. Aceastã Austrie s-a mãritat atît de des, încît a devenit chiar… bigamã! Nicolae Iorga face, în acest sens, o paralelã între Maria Luiza ºi Maria Antoaneta (cea mãritatã, doar la 14 ani, cu Ludovic al XVI-lea): „Numai cã, între Maria Luiza ºi Maria Antoaneta era o mare deosebire, una era o femeie lipsitã complet de caracter, care a fost bigamã cînd Napoleon a mers în Insula Elba, iar ea a luat în cãsãtorie secretã pe sfãtuitorul care i se dãduse de (cãtre) tatã, un general fãrã un ochi, înlocuit cu un bandaj negru, cu care a avut ºi copii, Neipperg, pe cînd reputaþia Mariei Antoaneta a supravieþuit tuturor calomniilor contemporane”. Cine sã-i mai împrospãteze Austriei sîngele? Pe cine sã mai ofere ea, de la acea zi de 1 aprilie 1810, cînd s-a oficiat la Viena nunta dintre Napoleon ºi Maria-Luiza? „M-am însurat cu un pîntece!” – exclamase micul corsican. Ca tot ceea ce este artificial ºi nesãnãtos, ºi acest conglomerat de þãri ºi popoare, pe care nu le unea nimic esenþial, nu putea sã supravieþuiascã. Ideea unitãþii naþionale, cu preponderenþã la popoarele latine, se apropia de apogeu. Românii începeau sã se organizeze, beneficiind, ce-i drept, ºi de sprijinul financiar al unor magnaþi aromâni, ca Emanoil Gojdu ºi Baronul Sina. (Un astfel de aromân bogat, Dumba, e îngropat în Cimitirul Central din Viena, lîngã Beethoven, Schubert ºi Strauss – se poate spune cã, avînd o astfel de vecinãtate, cu niºte îngeri, el beneficiazã de „pole position” pentru drumul spre Rai; merg mai departe ºi afirm cã aceasta e cea mai înaltã onoare cunoscutã de vreun român de-al nostru în Istorie, aceea de a fi înmormîntat lîngã Beethoven, de a împãrþi eternitatea cu un asemenea zeu, într-un mic sanctuar, de 20 de metri pãtrãþi, unde osemintele le sînt legate de aceleaºi rãdãcini ale arborilor.)

Românii îºi îndreaptã speranþele cãtre douã persoane foarte influente ale latinitãþii occidentale: Napoleon al III-lea ºi Garibaldi. În ceea ce o priveºte, alertatã de eºecurile militare, Austria a cãutat sã urgenteze realizarea dualismului cu Ungaria, tocmai în speranþa unei infuzii de sînge proaspãt. Numai cã infuzia s-a confundat, de data asta, cu iluzia… Etapizarea luptei românilor se poate prezenta astfel: 1) Petiþia din 31 decembrie 1866, înaintatã tronului de la Viena de cãtre Ioan Raþiu, reprezentînd, dupã mãrturia lui George Bariþiu, „o nouã probã de

vitalitate”. La cele 1.493 de semnãturi se adãugau ºi cele ale corifeilor, Ioan Raþiu ºi George Bariþiu, aºadar un total de 1.495 – cifrã simbolicã, în numerologia cu „trimitere” a „intelighenþiei” ardelene, fiindcã reprezenta anul 1495, cînd Antonio Bonfini (Bonfinius) a fãcut acele mãgulitoare referiri la limba românã. La împãrat s-a prezentat doar Ioan Raþiu, fiindcã George Bariþiu a motivat cã este bolnav. Se poate deduce cîte speranþe ºi-au fãcut românii

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (32) în acea ultimã zi a anului 1866, înainte de a pãºi în anul blestemat, care va consfinþi dualismul austroungar ºi alipirea Transilvaniei la Ungaria. Acea petiþie cu atît de multe semnãturi a reprezentat uvertura miºcãrii memorandiste. Rãspunsul lui Franz Joseph a fost evaziv, ca de obicei: „Contez pe loialitatea dvs. ºi în viitor; iar dorinþele ºi cererile românilor le voi lua în considerare”. „Limba de lemn” nu este deloc o invenþie comunistã… Cît de departe era Împãratul de gestul sugestiv al înaintemergãtorului sãu, tot un Iosif, dar nu Franz, ci Iosif al II-lea, cu prilejul ultimei audienþe pe care i-a acordat-o lui Horea, la 1784: „Tocaþi-i la cap!”, i-a spus împãratul fratelui de ordin masonic (F.d.O.), cu adresã precisã la unguri: i-a spus, ori poate doar a fãcut semnul tocãrii cu muchia palmei drepte în podul palmei stîngi, nu se mai ºtie, dar se ºtie cã Horea a cãzut în genunchi, în semn de supremã mulþumire, iar suveranul i-a dat un salv-conduct la mînã, pentru a avea trecere prin toate þinuturile Coroanei.

2) Proiectul de Memorandum cãtre Napoleon al III-lea ºi toatã Europa civilizatã, conceput în februarie – martie 1867. Primind ºi ei informaþii despre ceea ce se plãnuia în culisele Puterii de la Viena ºi Budapesta, românii încercau, din rãsputeri, sã sensibilizeze opinia publicã, sã mai facã „ceva” pentru a salva autonomia Transilvaniei. Nici dinspre tînãrul stat creat dincolo de Carpaþi nu veneau, din nefericire, veºti prea îmbucurãtoare, avînd în vedere vidul de putere apãrut între 11 februarie 1866 ºi 10 mai 1866, dar ºi dupã aceea, o perioadã, prin arestarea ºi exilarea forþatã a lui Alexandru Ioan Cuza, care, sã nu uitãm, fusese martor ºi participant activ la Marea Adunare de la Blaj, din 3 mai 1848, cînd peste 40.000 de români strigaserã „Noi vrem sã ne unim cu Þara!”.

Istoria nu consemneazã cam cu ce se îndeletnicea, în acel an, viitorul domnitor ºi rege Carol I; tot ceea ce ºtim este cã micul prusac avea, în 1848, doar 9 aniºori ºi e puþin probabil cã auzise de Þãrile Române. Românii din Ardeal îºi vedeau, însã, de programul lor. Avram Iancu, încã tînãr la 1867 (avea doar 43 de ani), cutreiera, ca o legendã vie, prin satele ºi tîrgurile Ardealului, înconjurat cu o dragoste copleºitoare de poporeni, care vedeau, în ruinarea sãnãtãþii lui mintale ºi fizice, o icoanã a destinului lor tragic: nici cu suplica scrisã nu reuºiserã nimic, nici cu ridicarea prin arme, nici cu afurisenia popilor, nici cu protestele adresate strãinãtãþii, nimic, nimic, nimic… Fluviul timpului se îndrepta, inexorabil, cãtre acea bulboanã înfricoºãtoare, de la 1867. ªtiþi cum e la þarã: se îneacã unul într-o crãpãturã din albia rîului ºi îl scoate apa la mari depãrtãri. Aºa ºi cu Istoria, uneori. Între timp, însã, se nãscuse ºi deschidea ochii asupra lumii o nouã generaþie: „tinerii bãrboºi”. Nu ºtiu cine i-a botezat astfel, dar e limpede cã cei mai mulþi dintre ei proveneau din uriaºul rezervor etnografic al satelor româneºti desfundate ºi descãtuºate la viaþã de noul „spirit al epocii”. La 9 februarie 1867, un astfel de „tînãr bãrbos”, Grigore Silaºi, îi cerea lui George Bariþiu, într-o scrisoare, sã se mai întreprindã ceva, „vreo manifestaþiune naþionalã impunãtoare, bunãoarã un protest ca la 1848 în contra Uniunei”. Dupã aproape o lunã, acelaºi tînãr îi mai trimite o epistolã patronului „Gazetei de Transilvania”, pe aceeaºi temã, care îi frãmînta pe mai mulþi, fiindcã e greu de crezut cã un

june necunoscut îl putea bombarda pe un om atît de reputat, cu tot felul de misive, dacã el n-ar fi fost exponenþial: „Faþã de evenimentele zilelor mai nouã se simte (în) general cã e de lipsã ca românii transilvani sã facã paºi mai energioºi spre salvarea onoarei lor politice…” Mãreþ cuvînt, „energioºi”! „Memorandum-ul cãtre Napoleon al III-lea ºi restul lumii” n-a ajuns la destinaþie, cred cã a fost þinut în rezervã (embargo, ar zice presa de azi) pentru eventuale ajustãri ºi adaptãri la evenimentele care se precipitau.

3) Pronunciamentul de la Blaj, din 3/15 mai 1868.

Datat, nu întîmplãtor, cu ziua aniversãrii celor 20 de ani de la Marea Adunare din „Mica Romã”, textul este redactat de aceleaºi douã minþi bogate: Ioan Raþiu ºi George Bariþiu. Încercînd sã-l minimalizeze, oficiosul guvernului de la Budapesta, „Pesti Naplo”, l-a numit „agitare a cîtorva popi ºi cîtorva sute de studenþi”. La 8 iulie 1868, între orele 10 ºi 11 dimineaþa, nu mai puþin de 5 zbiri unguri fac o descindere acasã la Iacob Mureºianu, care era responsabil cu apariþia la Braºov a „Gazetei de Transilvania” – percheziþie amãnunþitã, în cãutarea manuscrisului original al documentului. În paralel, s-a efectuat o percheziþie ºi la tipografia lui Gott, unde se scotea „Gazeta de Transilvania”. Au urmat citaþii, anchete, hãrþuieli inimaginabile, de „poliþie politicã”, mergîndu-se pînã acolo încît au fost somaþi sã se prezinte la poliþie chiar ºi trei români… morþi: I. Stoian (mort în 1865), I. Tarþa (1866) ºi I. Bob (1867). În tulburarea care s-a produs, apare ºi numele unui Vasile Popa – dar nu eroul nostru, care, în 1868, abia se nãscuse, ci un renegat, de care þara asta n-a dus niciodatã lipsã, ba chiar i-a prisosit, de-a dat ºi la alþii. Acest Vasile Popa era „vicenotar comitatens” la Cluj, el fãcînd un denunþ în scris (semnat Pop Laszlo) împotriva unor preoþi ºi laici români din Gherla, Dej ºi Blaj, fiindcã aceºtia ar aduna semnãturi de la oameni pentru a trezi „nemulþumirea ºi ura faþã de starea actualã de lucruri”. Numitul Vasile Popa mai scrie cã, aflînd de convingerile sale, „conaþionalii îl dispreþuiesc ºi îl considerã renegat”. Brusc, cazul se internaþionalizeazã! ªi nu mã refer doar la ecourile din „Românul” lui C. A. Rosetti, de la Bucureºti, ci ºi la reverberaþiile din Italia („Gazetta di Torino”), Franþa („L’Etendard”), dar ºi din Viena („Der Osten”) ºi Praga („Politik”). În „Journal de Paris” se punea degetul pe ranã, în ceea ce priveºte aroganþa cu care Ungaria agita ideea anexãrii tuturor þãrilor riverane, pînã la Gurile Dunãrii: „Românilor moldo-valahi nici prin minte nu le trece a se lãsa anexaþi de cãtre Ungaria, ci ei mai mult îºi aruncã privirile spre districtele române ale acestei þãri (Ungaria – nota mea, C.V.T.). Ei cred cã, prin puterea dreptului de rase, Transilvania trebuie sã þinã de dînºii, ca ºi Basarabia”. De condamnat n-a fost condamnat decît Al. Roman, la 1 an închisoare, dar suficient ca un om de talia lui C. A. Rosetti sã acuze terorismul guvernului ungar. Iatã unde se aflã rãdãcinile terorismului în Europa modernã! Iacob Mureºianu trãgea o concluzie justã, într-o scrisoare cãtre canonicul Ioan Micu Moldovan: „Naþiunea Românã a cîºtigat foarte mult din aceastã rezolutã apãrare a drepturilor politice, naþionale ºi de limbã”. De altfel, imediat dupã înfãptuirea dualismului austro-ungar, zeci de mii de manifeste ºi „fluturaºi” (tipãriþi în România) au împînzit Ardealul. Un astfel de „samizdat” e reprodus de ziarul „Federaþiunea” din Pesta: „Strigãtul de înarmare a rãsunat; deºteptaþi-vã, români! (…) Da! Înarmaþi-vã, români! Ca, în momentul solemn cînd Patria vã va chema sã vã faceþi datoria, sã muriþi vitejeºte pentru ca dînsa (un moldovenism, care confirmã tipãrirea materialelor în România – nota mea, C.V.T.) sã trãiascã falnicã ºi respectatã. N-auziþi un geamãt, n-auziþi þipãtul Transilvaniei martire? Înarmaþi-vã, români! Cãci peste Carpaþi avem fraþi ºi duºmani: fraþilor sã le întindem o mînã de frate, dar o mînã armatã duºmanului. Înarmaþi-vã, români! Ca sã facem o Românie Mare, liberã ºi independentã”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 21 septembrie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (73) „Sindromul memoriei false” (3) O lunã mai tîrziu, Ellis (evident, imaginea lui publicã înrãutãþindu-se, devenind chiar un om de temut, un terorist pentru copiii pe care îi supraveghea) a fost suspendat din postul pe care-l ocupa. Intervievat formal de trei ori, copilul nu a fãcut nici o acuzaþie directã de abuz, dar, cum îngrijorarea creºtea, Ellis a fost arestat în martie 1992. În curînd, i s-au adus 45 de acuzaþii de indecenþã, multe dintre ele înaintate de un puºti de 6 ani în urma a cinci lungi interviuri, copil care urma deja terapie înainte de începerea cazului. El a declarat cã era pus sã mãnînce excremente; cã Ellis îl arunca printr-o uºã secretã într-un labirint unde i-a întîlnit pe Spikehead ºi Boulderhead, doi dintre prietenii lui Ellis; ºi cã îi punea pe copii sã stea dezbrãcaþi într-un cerc desenat pe podeaua casei lui Ellis. În afara cercului se aflau adulþi cu ochi mici, care cîntau la chitarã, îmbrãcaþi în costume albe de cow-boy, care purtau cuþite magice ºi care ulterior i-au pus pe copii în cuptoare, prefãcîndu-se cã îi vor mînca. Întrebat de ce nu a dat aceste detalii mai devreme, bãiatul a rãspuns: „O, tocmai mi-am adus aminte azi”. În cadrul procesului, judecãtorul, gãsind „evident corectã” afirmaþia lui Crown cã nici un copil nu ar putea inventa astfel de poveºti, l-a gãsit pe Ellis vinovat pentru 16 capete de acuzare „dovedite”, de violare sexualã ºi atac indecent, ºi l-a trimis sã ispãºeascã 10 ani de închisoare. „Nu dau deloc vina pe copii”, a spus Debbie Gillespie, una din cele 4 femei, de asemenea,

judecate, dar achitate. „Ei nu cred cã mint cu adevãrat. Sînt emoþional manipulaþi de pãrinþi.

De fiecare datã cînd fac vreo dezvãluire, primesc îmbrãþiºãri ºi sãrutãri...”. În multe cazuri în care apar „amintiri din vieþi anterioare” sau poveºti ale oamenilor ce pretind cã au fost rãpiþi de extratereºtri cu ajutorul ozeneurilor, dovezile sînt doar circumstanþiale, bazate fie pe declaraþia unor martori de neîncredere, fie pe proceduri ca regresul hipnotic, deseori conduse de terapeuþi care pun întrebãri sugestive pentru a obþine rãspunsurile ideale susþinerii teoriei lor. Unii comentatori, amintindu-ºi vînãtorile de vrãjitoare din Secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea, suspecteazã o reapariþie a isteriei în masã, ca aceea din 1692, care a condus la judecãþile din Salem sau la remarcabilele confesiuni autoinduse ale „vrãjitoarei” Isobel Gowdie de Auldearn, din Scoþia anului 1662. Gowdie, pretinzînd atunci cã a întreþinut relaþii sexuale cu diavolul, era obsedatã de penisul negru al Celui Rãu, „la fel de rece în mine ca apa de izvor”.

Iatã deci un domeniu al psihologiei atît de ambiguu, încît înºelarea sau pãcãlirea subconºtientului este omniprezentã, însuºi Sigmund Freud, pãrintele psihanalizei moderne, a cunoscut recent noi atacuri, pe motiv cã ºi-a proiectat teoriile asupra pacientelor de sex feminin, încurajîndu-le sã îi spunã ceea ce el dorea sã audã, apoi cã a acceptat orice ar fi declarat ele, ca dovadã obiectivã a teoriilor lui.

Dacã este adevãrat, atunci Freud, autoînºelat, ia înºelat pe cei înºelaþi cu bunã ºtiinþã. Nu ne mai rãmîne de spus decît: Caveat emptor (,,Cumpãrãtorul sã se fereascã”)! (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

În bucãtãrie 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Mîncare datã în clocot – Tavã; 2) Nu, e pe dos! – Aducerea într-un loc a lucrurilor; 3) Crustaceu cu zodie – Director la C.F.R.; 4) Spectacol cu animale dresate – E un timp rece; 5) Sãrbãtoare la 1 Decembrie – Celebru pictor român; 6) Culte! – Vas uitat pe foc – A folosi în exces; 7) Navã de lux – Mãmãligã nefiartã bine; 8) Urmã de trecere – În locul acesta; 9) Lipsit de cadenþã – Sînt în vogã!; 10) Stofã din Rabat! – Materie primã pentru pîine.

VERTICAL: 1) Cu coarne, folositã la felul doi; 2) A avansa – Soare în Egipt; 3) Cîntec de greier – Ciupercã comestibilã; 4) Rege! – Vas de bucãtãrie; 5) Face cît 3 – Centrul unui cerc! – Drum periferic!; 7) Fructul mãlãieþ – Poftim de priveºte!; 8) Servite la masã; 9) Sursã de cãldurã pentru gãtit – Corp geometric; 10) Îl avem în sînge – A merge cu vaporul pe apã.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,NAVE” 1) TR – UMIL – ATP; 2) PETROLIER – A; 3) MANTA – ATAS; 4) ROSIORI – ASA; 5) IRA – N – APRIG; 6) SC – NAP – RI – E; 7) CHIUVETE – AR; 8) EV – ATOMIC; 9) BRIO – RAI – TA; 10) A – TRAULER – P; 11) CRAB - TERASA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.