Romania Mare, nr. 1461

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Am cunoscut oameni care întîi m-au sufocat cu dragostea lor, iar apoi m-au sufocat cu ura lor. Nu le-am cerut nici una, nici alta. În ambele situaþii, eu am rãmas acelaºi.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Un simplu Referendum?

Nu, este Armageddon-ul României!

Motto: „Cãci mulþi vor veni în numele Meu, zicînd: Eu sînt Hristos, ºi pe mulþi îi vor amãgi” (Matei, 24, 4-5) Peste doar cîteva zile vom avea parte de un eveniment mult mai important decît cred mulþi - chiar dintre cei care se exprimã favorabil acestui demers.

Mulþi pun accentul pe aspectul firescului, al naturalului care ar trebui sã stea la baza oricãror iniþiative legislative. În fond, legile convieþuirii sociale nu pot contraveni legilor naturii, e logic! Dar chestiunea actualului Referendum este mult mai amplã ºi poate fi chiar o (rãs)cruce a destinului României - un moment în care þara noastrã are de dus un rãzboi pentru independenþã ºi ºansa de a deveni un izvor al revenirii la normalitate a lumii întregi. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU SÃ NU NE UITÃM VALORILE NAÞIONALE!

Ana Aslan, „cetãþean al lumii“ Pagina 5

Proclamaþia de pe Cîmpia Turzii (3) 7) Integrarea socialã rapidã a þiganilor, pentru binele lor ºi al societãþii. În situaþia recidiviºtilor înrãiþi ºi a bandelor care nu vor sã munceascã ºi trãiesc numai din tîlhãrii vom decreta izolarea acestora în colonii special amenajate, unde nu vor duce lipsã de nimic, dar n-au decît sã se fure ºi sã se batã între ei. Atragem atenþia comunitãþii internaþionale cã problema þiganilor nu este numai a României, ci ºi a Occidentului, în egalã mãsurã. În eventualitatea cã România va fi împiedicatã sã aplice Legea ºi sã-ºi facã ordine în propria bãtãturã, Partidul România Mare va deschide graniþele ºi-i va expulza pe þiganii delincvenþi exact în Þãrile care se prefac cã nu mai pot de grija lor. Nu de alta, dar sã simtã pe propria piele cum se trãieºte sub ameninþarea permanentã a unor brute primitive, care agitã topoare ºi sãbii Ninja, atacînd trenurile, ºcolile, casele oamenilor bãtrîni, lãsînd numai bãlþi de sînge în urma lor ºi îndoliind mii ºi mii de familii pe an. Nu sînt rasist, am ajutat în viaþa mea un mare numãr de þigani nevoiaºi, dar este de datoria noastrã sã oprim transformarea României într-o ºatrã.

8) Scoaterea în afara Legii, în 24 de ore, a organizaþiei fasciste U.D.M.R. ºi expulzarea din România a celor mai radicali agitatori ai sãi. N-avem nimic împotriva nici unei minoritãþi, îi preþuim ca atare ºi pe maghiarii cinstiþi ºi muncitori care s-au stabilit pe meleagurile noastre în timpul ultimelor migraþii, dar tot ceea ce le cerem ungurilor este sã fie loiali Statului Naþional Unitar Român. Cui nu-i place, n-are decît sã plece unde vede cu ochii. Sã mai rãmînã cîþi am botezat eu! Am sã-i dau cu capul pe horthyºti de harta Þãrii pînã o vor învãþa pe de rost ºi vor pricepe cã aici e România, iar Ardealul a fost, este ºi va fi de-a pururi românesc! (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (21 august 1998, la Monumentul de pe Cîmpia Turzii)

Romanul unei boli ca formã de existenþã

Rezistenþa armatã în Bucovina

Pagina 10

Pagina 7

„File de poveste“, tablou de Anca Bulgaru

Ce clarã þi-e ziua Oh, þarã iubitã, extaz fãrã margini În galbene flori de podbal mã-nveºmînþi Mã scoli de cu zori, mã cumineci cu pilde Ca pîinea ºi soarele tãu fierbinþi Ce clarã þi-e ziua! ªi noaptea ce-naltã! miracolul tãu ce firescu-i ºi plin!

Danubiul e semnul de carte al celor ce-n veci te-or citi ca pe-un mare destin Aprinzi focuri verzi în nervurile frunzei, în scoarþa copacului sacru durezi spre pãsãri conducte suave de rouã ºi-n iazul din ochi þi se-adapã cirezi De tine mã-mbãt, dãtãtoareo de viaþã, ca ºi de un vin fermentat într-o stea – oh, þarã iubitã, extaz fãrã margini ca sîngele urci cãtre inima mea!...

CORNELIU VADIM TUDOR

Rãspunsuri la aproape toate dezinformãrile virale ºi intoxicãrile mediatice despre Referendumul din 6-7 octombrie Pe 6 ºi 7 octombrie 2018, sîntem chemaþi sã aprobãm legea iniþiatã de trei milioane de români prin care se va clarifica definiþia cãsãtoriei din Constituþie. Dacã nu aþi auzit despre Referendum, sau dacã nu vã sînt clare unele aspecte legate de acesta ºi de miza lui, sperãm ca explicaþiile urmãtoare sã vã lãmureascã. Numeroºi ierarhi ºi duhovnici cunoscuþi au fãcut apel pentru a ne prezenta la urne ºi a ne exprima opinia, considerînd cã votul din aceste zile este o ºansã pentru a apãra familia ºi în special copiii de provocãrile societãþii actuale.

Referendumul pentru cãsãtorie ne cheamã pe fiecare sã ne exprimãm opinia cu privire la legea redactatã ºi trimisã la Parlament în mai 2015 de trei milioane de români. (continuare în pag. a 15-a)

NR. 1461 z ANUL XXIX z VINERI 5 OCTOMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 5 octombrie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Festivalul de la Tataia, o ºuºanea mafiotã Raþiu se ia de corpul lui Coposu Ardei Umplut a fost condamnat la moarte Nicolae Cristache, dictatorul Ugandei Un derbedeu: Butnaru Igor Flaviu Pe Gilda o mãnîncã iarãºi Pilda Þapul Emil n-are minte nici cît un copil PARTEA A II-A Un aforism de-al lui Pãstorel Teodoreanu: „Cînd doi îþi spun cã nu eºti beat, du-te ºi te-mbatã!”. ªi altul: „Pruna, un pas spre þuicã!”. O altã campanie ratatã de Ardei Umplut, care aratã cît este bondocul ãsta de sadic ºi însetat de sînge: vrea el, morþiº, sã reintroducã pedeapsa cu moartea în România! Aºa cã strînge 500.000 de semnãturi, ca sã se facã un referendum naþional. Nu conteazã cã toþi politicienii ºi oamenii sãnãtoºi la cap sînt împotrivã, pe motiv cã viaþa cuiva n-o poate lua decît acela care a dat-o, prin urmare Dumnezeu. Nu, monstrul pitic vrea sã se scalde în valuri de sînge, sã mai tragã douã tiraje la fiecare execuþie, pe urmã sã strîngã alte 500.000 de semnãturi pentru graþierea unuia sau a altuia, oricum, numai în centrul atenþiei sã fie, el ºi numai el, cã l-a fãtat mã-sa în troaca godacilor cu noroc, care i-au ciugulit puþulica, dar i-au lãsat, în schimb, sifilisul ereditar, ceea ce nu-i de ici, de colea. Enervat cã e contrazis ºi nu-i iese socoteala, utecistul fruntaº afirmã într-un „editorial” cã politicienii care se pronunþã împotriva pedepsei cu moartea sînt pur ºi simplu nesimþiþi! ªi sã nu-i rupi urechile alea ca douã jumãri, ºi sã nu-i îndeºi pãtrunjelul în nas ºi mãrul în gurã?! Probabil el a vãzut de prea multe ori filmul „ªi-atunci i-am condamnat pe toþi la moarte”. Vã daþi seama, stimaþi cititori, dacã am fi avut acum pedeapsa cu moartea, cîþi oameni nevinovaþi ar fi fost hãituiþi ºi executaþi din pricina acestui dezechilibrat psihic?! Cel puþin 4 dintre aºa-ziºii fãptuitori de crime ºi violuri cu sadism au fost inventaþi de derbedei ca Mãtãchescu, Curea, Neagu ºi alþi hingheri trimiºi la furat de canalia aia de Cristoiu, care ce viseazã el dimineaþã cînd stã pe bideu pune în practicã peste zi!

Dupã imposibilul titlu „Te-n aripã de borît!”, þiganul de la „Ora”, adicã Niculae Cristache, mai dã un titlu de o neruºinare zdrobitoare, pentru care cerem scuze cititorilor noºtri: „Vremuri cãcãcioase...”. Ce-o mai vrea ºi negroidul ãsta cu faþa lui de Idi Amin, cine l-a minþit cã poate fi ºef de gazetã ºi director de conºtiinþe, de ce oare mizerabila fiþuicã plãtitã cu bani grei de Cataramã se numeºte „Ora”, ºi nu „Ura”, de vreme ce seamãnã atîta vrajbã în populaþie?! Dar, sã zãbovim olecuþã, cît sã ne tragem sufletul ºi ciorãpeii, ºi asupra ziarului unguresc de limbã românã. Ne-au sosit niºte informaþii incredibile despre jaful sãvîrºit în comunele timiºene Teremia Mare ºi Nerãu de banda lui Bãcanu ºi Uncu, dar nu le publicãm încã, le oferim dreptul democratic de a fierbe puþin în zacusca proprie. În rubrica de faþã ne vom referi la un caz relatat în „România liberã”: Mariana T., care a fost operatã recent la Spitalul Dr. Cantacuzino ºi, deºi femeie simplã, sub efectul anestezicului a început sã vorbeascã o englezã perfectã ºi sã pretindã cã este nepoata unei irlandeze. Totuºi, nu înþelegem de ce întîmplarea e trecutã în rîndul fenomenelor paranormale. Sã-l luãm de pildã pe însuºi directorul ziarului, Octavian Paler. Nu pretinde el cã vorbeºte franceza ºi cã e filosof? Pretinde clãpãugul, ºi nici mãcar nu are scuza cã-i sub anestezic.

El e numai sub Geta Dimiseanu. Acelaºi eveniment e relatat însã cu totul altfel de hãitaºii de la „Excrementul zilei”. Pacienta Mariana T. devine în varianta lor Maria Mototol. Haidamacii lui Bãcanu o pun sã afirme cã în octombrie 1989 a visat cãderea lui Ceauºescu, iar hingherii lui Cristoiu scriu cã de fapt în noiembrie 1989 s-a produs visul º.a.m.d. Sãraca femeie Mototol, pe mîna cui a ajuns! Totuºi, ºtiþi ce credem noi? Cã ea a fost cu adevãrat irlandezã, o chema Mot O’Toole, ta-su se þinea cu mãtuºa lui Peter O’Toole.

Bine, hai sã zicem cã, prin absurd, contrar spiritului creºtin ºi lumii civilizate, în România s-ar reintroduce barbaria pedepsei capitale – deºi noi avem o pedeapsã mai rea decît pedeapsa cu moartea, avem pedeapsa cu Coposu. ªtiþi cu cine s-ar inaugura execuþiile? Cu nimeni altul decît Cristoiu, oameni buni, care întruneºte toate condiþiile. Vã invitãm sã vedeþi filmul procesului ºi execuþiei lui Ardei Umplut, aºa cum a fost el surprins la faþa locului de Alcibiade: JUDECÃTORUL TURIANU (beat): Inculpat Cristoiu Ion, ridicã-te în picioare la pronunþarea sentinþei! AVOCATUL OLIVIU TOCACIU: Dar, domnule preºedinte, el

ESTE în picioare, numai cã nu se prea vede, aºa e el, mititel. JUDECÃTORUL TURIANU: Atunci daþi-i mãcar pãrul din ochi, vreau sã-i vãd mutra.

AVOCATUL OLIVIU TOCACIU: Asta se poate aranja, domnule preºedinte, îl legãm cu o basma.

JUDECÃTORUL TURIANU: Inculpat Cristoiu Ion, completul de judecatã te-a gãsit vinovat de sãvîrºirea urmãtoarelor infracþiuni: 1) eºti cam prost; 2) eºti cam gras; 3) eºti cam nespãlat; 4) eºti cam într-o ureche; 5) ai otrãvit o þarã întreagã; 6) ai fãcut avere din cadavre; 7) ai violat o gãinã. Sentinþa este, hîc, condamnarea la moarte! Vei fi aºezat pe scaunul electric, spînzurat de lampã ºi împuºcat de un pluton de soldaþi de la Cãciulaþi. Care este ultima ta dorinþã? CRISTOIU ION: Mai vreau o gãinã! JUDECÃTORUL TURIANU: Ce sã faci cu gãina, nenorocitule? Au vrei sã o violezi iarãºi pe dînsa, nu te-ai învãþat minte?

CRISTOIU ION: Dom’le judecãtor, la o primã vedere aºa ar pãrea, dar în realitate lucrurile stau altfel. Eu nu vreau sã o violez, fiindcã ea ºade cuminte, e deja lãmuritã. AVOCATUL OLIVIU TOCACIU: Domnule preºedinte, clientul meu vrea sã spunã cã o cunoaºte pe gãinã mai demult, eu ºtiu povestea...

JUDECÃTORUL TURIANU: Ete-al dracului Ardei Umplut, are rãspuns la toate. ªi cum ai cunoscut-o, inculpat? CRISTOIU ION: Aºa cum aþi cunoscut-o ºi dvs. pe Gilda Lazãr. Fãceam un raid prin Piaþa Cãþelu ºi-acolo am gãsit gãina... JUDECÃTORUL TURIANU: Care va sã zicã la Cãþelu ai gãsit Gãina? Iar dacã o sã urci pe Muntele Gãina o sã gãseºti un Cãþel?

Asta nu-i normal! CRISTOIU ION: Dom’le judecãtor, jur pe ce-am mai sfînt cã nu vã mint, sã mor în puºcãrie... JUDECÃTORUL TURIANU (mai trage o duºcã): Ha-ha-ha, pãi n-ai sã apuci, cã mori imediat. Na o duºcã, sã prinzi coraj! (Cristoiu trage vîrtos.) Ho, nesãtulule, bei ca un handicapat, parcã eºti Doru Viorel Ursu. ªi cum a rãmas cu gãina? CRISTOIU ION: Cum sã rãmînã? A rãmas gravidã. A nãscut niºte crist-ouã mititele, le-am bãgat la un incubator din Cuba. Idila noastrã a fost frumoasã, dom’ judecãtor. Ne plimbam prin Parcul Herãstrãu, o legasem cu o panglicã albastrã ºi o duceam la pãscut. JUDECÃTORUL TURIANU: Hai cã te-ai îmbãtat, cum o sã pascã gãina? CRISTOIU ION: Pãi nu pãºtea ea, io pãºteam, aveam întîlnire cu Þapul Emil ºi pãºteam amîndoi, numai împreunã puteam reuºi, asta era convenþia noastrã democraticã.

JUDECATORUL TURIANU: ªi orãtania ce fãcea?

AVOCATUL OLIVIU TOCACIU: Care orãtanie, domnule preºedinte, cã acolo zburdau mai multe?!

JUDECÃTORUL TURIANU: Galinaceea, ea ce fãcea cît timp pãºteau ãºtea? CRISTOIU ION: Fãcea numai fapte nobile, dom’ judecãtor, fiind o persoanã foarte educatã, în primul rînd striga „Jos Iliescu! Trãiascã Regele!”. Pe urmã trãgea un „cucuriguuu!” de toatã frumuseþea, cã ea se aruncase mai mult în partea lui tasu, care era cocoº. În fine, se punea pe cîntat tot felul de arii din opereta „Mein Kampf”, un hit de-al lui Hitler.

De-aia am ºi îndrãgit-o atît. JUDECÃTORUL TURIANU: Inculpat, oi fi eu beat, dar prost nu sînt.

Cum o sã cînte o gãinã din Hitler? CRISTOIU ION: Foarte bine, cum se cîntã pe la noi, hop-ºa! Cum cîntã ºi Vali Sterian, de exemplu. Oricum, se umplea Parcul Ciºmigiu de trilurile ei de privighetoare... JUDECÃTORUL TURIANU: Parcã eraþi în Herãstrãu...

CRISTOIU ION: Da, desigur, dar pe-ãsta l-a terminat, acum cîntecele se revãrsau pînã în Ciºmigiu, unde Fanclubul Ion Cristoiu se întîlnea cu cetãþeanca Maria Nastãiat, aia de i-a mîncat urechea lui bãrba-su.

JUDECÃTORUL TURIANU: Inculpat, ce mã tot zãpãceºti de cap?! Pe mine nu mã-ntereseazã nici o ureche ºi nici un nas tãiat! Te-am întrebat care e ultima ta dorinþã. CRISTOIU ION (ruºinat): Dacã nu vã cer prea mult ºi dacã vã permite domnul ministru Ninosu, aº vrea sã mã însor cu gãina Mãrgeluºa. JUDECÃTORUL TURIANU: Cred cã se poate... AVOCATUL TOCACIU: Domnule Turianu, v-a ieºit un porumbel pe gurã. Asta înseamnã cã veþi admite eliberarea clientului meu, fiindcã în Codul lui Caragea se scrie cã dacã un condamnat la moarte e cerut în cãsãtorie de o domniþã sau jupîniþã, el va fi slobozit! JUDECÃ-

„ROMÂNIA MARE“

TORUL TURIANU: Prea bine, unde e gãina?

CRISTOIU ION: Am împrumutat-o la niºte colegi de celulã: Petre Roman, Nicolae Cristache ºi Traian Bãsescu. Da’ o chemãm imediat. (Dã un urlet combinat, ca Tarzan în junglã; în cîteva secunde, pe fereastrã îºi face apariþia o gãinã). JUDECÃTORUL TURIANU: Piei, drace, ãºtia chiar se iubesc. Cetãþeancã Mãrgeluºa, îl iei în cãsãtorie pe inculpatul Cristoiu? GÃINA MARGELUªA: Cot-cot-cot-cot-dac! (Concomitent, îl loveºte, drãgãstoasã, cu ciocul în dovleac pe Cristoiu.)

AVOCATUL OLIVIU TOCACIU: Ce v-am zis eu, domnule judecãtor? Iubire mare, acu’ o duce la coteþ ºi o trece pragul în braþe. Deci îi comutaþi pedeapsa cu moartea? JUDECÃTORUL TURIANU: Aº vrea, dar nu pot. O sã-mi sarã în cap „Evenimentul zilei”, n-au strîns ãºtia 500.000 de semnãturi? AVOCATUL OLIVIU TOCACIU: Nici pomenealã, ãºtia nu ºtiu sã numere nici pînã la 100. De fapt, Cristoiu a semnat singur, de 500.000 de ori, nu vedeþi cã i-a rãmas o mînã mai scurtã, îi ajunge numai pînã la umãr?!

JUDECÃTORUL TURIANU: Bine, treacã de la mine. ªi unde o sã faceþi nunta, porumbeilor? GÃINA MÃRGELUªA: La Avicola Crevedia, unde ne cununã CIA ºi-o sã cînte La Toya Jackson! De altfel, cea mai bunã dovadã cã în cazul lui Ion Cristoiu avem de-a face cu un bolnav mintal este ºi tentativa lui de a scãpa de judecata Comisiei Anticorupþie prin mãsluirea unei noi „liste negre”. Cine figureazã pe ea? Exact oamenii care au declarat rãzboi corupþiei: Nicolae Vãcãroiu, Romul Vonica, Corneliu Vadim Tudor. Ziarul „Libertatea” a sesizat ºmecheria paranoicului: „Fidel unui principiu de presã antebelic, dl. Ion Cristoiu trînteºte un «ºantaj» exact în preajma intrãrii sale în faþa Comisiei Anticorupþie: alcãtuieºte la iuþealã o nouã listã în fruntea cãreia îl pune chiar pe ºeful comisiei!

Bine gînditã, dar prost jucatã”. Pe linia aceloraºi tertipuri de gangsteri care s-au vãzut încolþiþi, pungaºii lui Petre Roman au dat un fel de comunicat prin care „condamnã vînãtoarea de personalitãþi ale opoziþiei”. Cel puþin aºa îºi intituleazã articolul cei de la „Cotidianul”, pe care i-a luat gura pe dinainte, fiindcã ce cautã în opoziþia politicã indivizi ca Gh. Floricã, Radu Hortopan ºi Corneliu Turianu, care ar fi trebuit sã nu facã politicã de nici o culoare?! Dar, vedeþi cum încearcã Neulander sã-ºi creeze alibiuri ºi alibabauri?!

Adicã n-ai voie sã te atingi de ei, n-ai voie sã-l legi pe escrocul Mic Sergiu, preºedintele Organizaþiei de Tineret a F.S.N., nici pe pungaºul bãtrin Constantin Viºinescu, vicepreºedintele partidului (?!) – cã atmosfera s-a ºi creat, ei au avertizat toatã mass-media mondialã cum cã sînt vînaþi, persecutaþi etc. Rugãm poliþia ºi justiþia sã-ºi facã datoria pînã la capãt, sã producã cele mai clare dovezi, ºi atunci sã vedeþi cum n-o sã se mai amestece nici un diplomat sau agent strãin, fiindcã nimic nu te pierde mai repede în faþa Occidentului puritan decît HOÞIA DOVEDITÃ. Iar Roman ºi ortacii lui au furat ca-n codru! Revista abulicului cu ochii apoºi de vodcã, „Expres”, le combinã pe doamnele Iarina Demian (actriþã la Teatrul de Comedie) ºi Adina Darian (critic de film) ca sã rezulte în final doamna... Iarina Darian, ceea ce nu existã! E ca ºi cum ai zice Nistor Cârologescu. Înduioºãtoare iniþiativa ziarului „Tineretul liber” de a-l desemna sã scrie despre copiii superdotaþi tocmai pe superhandicapatul Iulian Costandache. În orice caz, ne-a crescut ºi nouã inima de bucurie pentru marele succes repurtat de copiii românilor la Olimpiada Internaþionalã de Fizicã din S.U.A. Marele impostor Bivolaru Gregorian, obsedatul sexual care ne-a mîncat o paginã întreagã cu jalnicul lui „Drept la replicã”, a fost împins de domnul Aghiuþã sã ne dea în judecatã! Bucurie mai mare nici cã se putea, fiindcã ceo sã ne mai jucãm noi cu bîrlogul ãsta de lesbiene ºi pederaºti care corup tineretul, ce-o sã-i mai tãvãlim noi prin cernealã; n-o sã mai nimereascã nici Balamucul de la Poiana Mare! Noi am fost oameni cu tine, bivole, ºi tu dai cu copita ºi scoþi cantaridã pe nãri? În ziarul „Cronica Românã” a apãrut informaþia cum cã Tom Jones, „cîntãreþul irlandez”, place americanilor. Sã vezi ce-o sã le placã atunci cînd vor afla cã nu e irlandez, ci velº, din Þara Galilor! Ambuscatul Mircea Mihãeº, care rupe pixuri în gurã ºi mestecã lanþuri de bicicletã ca pe grisine, continuã seria înjurãturilor culturale din „România literarã”: dupã ce ne-a fãcut pe toþi fasciºti, comuniºti, isterici ºi asiatico-patagonezi, el trece la senatorul Vasile Vãcaru, pe care îl numeºte necioplit ºi mitocan, iar pe deputatul Adrian Nãstase îl acuzã de o „monumentalã neruºinare”. Domnule patron Octavian Mitu, tata lu’ matale n-a fost cumva colonelul de Securitate Mitu din judeþul Gorj? De ce vrei sã-i speli pãcatele prin astfel de rãfuieli? (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 30 iulie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 5 octombrie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Protestanþii e periculoºi Varzã de Bruxelles Sã nu faci ce zice Popa Bordelul ,,Udemereu” Pensii speciale pentru cîini Încã o nuntã regalã fãrã mãndel De ce copiii din familiile tradiþionale merg flãmînzi la culcare Mihai Viteazul, adevãrata poveste ,,Jandarmeriþa a fost bãtutã de protestanþi”, e convinsã doamna Viorica. Bãnuiam noi, deºi nici catolicii n-ar trebui scoºi din culpã. Mai ales ãia care sînt mai catolici decît Papa. În continuarea vizitei la Bruxelles, premiera a fost încîntatã de artezienele foarte explicite din pieþele publice. ,,Ce frumos fac pipi copiii ãºtia!”, ar fi exclamat în faþa apropiaþilor din Parlamentul European, la încheierea vizitei istorice. Gazdele i-au mulþumit pentru sinceritatea-i proverbialã ºi i-au cerut o reþetã de sarmale-n foi de varzã de Bruxelles. Strãinii vor sã punã gheara ºi pe ce a mai rãmas din România. Scotocesc apele Mãrii Negre, cutreierã munþii, scarmãnã aerul în cãutarea ultimelor resurse. Antemergãtori sînt ticãloºii care ne conduc.

S-a dus ºi ministrul Needucaþiei, V. Popa.

Dumnezeu sã-l ierte pentru greºelile de exprimare!

Paradoxul este cã a fost demis pentru o iniþiativã de bunsimþ. Dumnealui dorea ca elevii maghiari sã înveþe limba românã de la profesori de specialitate, întrucît a constatat cã aceºtia, deºi fãceau patru ore de limba românã pe sãptãmînã, îi rãspundeau cu ,,Nem tudom rumano!”.

Acum noi nu zicem cã domnul Popa ar fi fost uºor de înþeles, dar nici chiar aºa! Dar asta-i regula de bazã în spaþiul carpato-danubiano-mafiotic: nici o faptã bunã nu rãmîne nepedepsitã! ªi totuºi, cum se face cã dintre toate minoritãþile naþionale doar tinerii maghiari nu cunosc limba românã? Vã spun eu cum stã treaba. Din cauza structurilor mafiote numite impropriu partide politice, românii îºi dau la cap unii altora, iar golanii de la UDMR profitã la maxim de trebuºoara asta. Asta în timp ce ºi maghiarii de rînd suferã din cauza aceloraºi probleme de viaþã ca ºi majoritatea românilor: sãrãcie cruntã, corupþie generalizatã, hoþie pe faþã. În plus, copiii lor sînt împiedicaþi intenþionat sã înveþe limba românã, îngustîndu-li-se orizonturile economice, sociale, culturale. Aºa se face cã cetãþenii români de naþionalitate maghiarã vor avea mai puþine ºanse sã se afirme în România din cauza cîinoºeniei interesate a cãpeteniilor hortyste de la butoanele bordelului numit ,,UDEMEREU” Un copil de patru ani din Oradea e cercetat pentru conducere fãrã permis, vãtãmare corporalã ºi distrugere din culpã. De fapt nu poate fi cercetat, dar dosarul a fost deschis. Micul vagabond îi ºterpelise maºina lui ta-su ºi plecase dupã bebeluºe.

O lege iniþiatã de Opoziþie prevede pensii speciale pentru caii ºi cîinii care au nechezat, sau, dupã caz, lãtrat, în cadrul Jandarmeriei, Poliþiei ºi Armatei, ºi au ieºit din sistem. Deci, acolo, pînã ºi cîinii au pensii speciale! O fi frumos sã fii uman, o da bine la iubitorii de animale, dar ce ne facem, totuºi, cu oamenii, care abia supravieþuiesc cu pensiile minime? Un cîine ar primi 300 de lei pe lunã, în timp ce alocaþia unui copil este de 84 de lei! Mai sînt copiii o prioritate în România? Nu mai sînt demult, întrebam ºi eu ca sã mã aflu în treabã. Copiii care fac cel puþin o orã de sport pe zi, se odihnesc între nouã ºi unsprezece ore ºi nu se chiombeazã la vreun ecran mai mult de douã ore sînt mai inteligenþi decît ceilalþi, au stabilit cercetãtorii britanici dupã studii aprofundate. Dacã ne întrebau pe noi, îi scuteam de atîta muncã. ªi ca sã nu mai cheltuiascã banii aiurea-n tramvai, le spunem cã treaba stã asemãnãtor ºi la adulþi. Atîta doar cã din cele unsprezece ore destinate somnului, cel puþin trei trebuie dedicate activitãþilor de loisir desfãºurate în dormitor cu jumãtatea tradiþionalã. Acest lucru ar trebui precizat în Constituþie, la capitolul ,,Diverse jocuri erotice”.

Pînã ºi domnul Daea s-a convins cã virusul pestei porcine n-a venit pe bicicletã sau cîntînd la fluier ca sã adoarmã vigilenþa celor de la frontierã. Cicã a venit pe o scroafã-n cãlduri, care, deºi se afla în Delta Dunãrii, credea cã se aflã în Delta Nilului. Uite ce înseamnã sã chiuleºti de la orele de geogra-varzã! Prinþul Nicolae, nepotul regelui Mihai, s-a însurat. Fericitul eveniment, desfãºurat la Castelul Peleº, a fost, de fapt, foarte trist, întrucît fericitul cuplu nu a avut inspiraþia sã-l invite ºi pe mãndel. Care, spre deosebire de tanti Margareta, custodele coroanei imaginare, ºi Prinþul Miorlau de Vrãjãlien-Lingebliden, ar fi fost prezent, ºi, profitînd de nebãgarea de seamã a paparazzilor, ar fi furat mireasa. ªi, dacã ar fi rãmas în panã de benzinã, ar fi luat-o la ºtangã. Cînd ar fi adus-o înapoi, mai mult moartã de plãcere decît vie, ar fi cerut la schimb fie Castelul Peleº, fie o oalã cu sarmale. Dupã care ar fi deschis sesiunea de comunicãri ºtiinþifice ,,Hora miresei”, pe ritmurile interpretate la fluierul piciorului, bonus jartierã, de prea-fericitul prinþ. Dar n-a fost sã fie, poate mã invitã la divorþ...

Dacã politicienii români se topesc atît de tare dupã familia tradiþionalã, de ce jumãtate dintre copiii patriei merg la culcare flãmînzi? De ce tinerii cãsãtoriþi nu primesc nici un sprijin atunci cînd au cea mai mare nevoie? De ce

aprigii susþinãtori ai referendumului au mai multe neveste decît perechi de chiloþi? De ce salariaþii sînt plãtiþi precum sclavii pe plantaþie? De ce femeile sînt exploatate în fabricile de textile pînã la epuizare? De ce se dãrîmã ºcolile pe copii? De ce? De ce? De ce? Nu era nevoie de acest bîlci.

Nimeni nu încurajeazã promiscuitatea moralã în societatea româneascã mai mult decît politicienii. ªi nu, homosexualii n-au nici o ºansã în spaþiul muioritic, poporul român are moravuri sãnãtoase. Noi sîntem normali, nu homosexualii.

Sã-ºi trãiascã drama, sau bucuria, dupã cum considerã, dar sã nu încerce sã inoculeze ideea cã noi sîntem imperfecþi, iar ei sînt cei normali. Nici vorbã. Ei au un defect de fabricaþie.

Cicã românii se gîndesc cu grijã la ziua de mîine nu pentru cã ar duce-o rãu, ci pentru cã asta le este mentalitatea. Asta spun specialiºtii în ape tulburi. Cu alte cuvinte, noi nu mai putem de bine, dar ne place sã ne prefacem. Cîteodatã, am impresia cã specialiºtii ãºtia au absolvit ªcoala de Corecþie a Vieþii la fãrã frecvenþã.

Un alt fel de specialist a scris însã ,,Istoria necenzuratã a românilor”, din care aflãm adevãrata poveste a lui Mihai Viteazul. ,,Marile figuri ale istoriei noastre medievale, care n-au apãrut la «Mãruþã» fiindcã erau mult mai celebre, au fost ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazul (1593-1601). Bine, bine, de belea a fost ºi Mircea cel Bãtrîn, ºi nici Vlad Þepeº ori Ioan Corvin nus de lepãdat. Poate ºi alþii pe care nu ni-i aducem aminte acum cã ne-a cam lãsat memoria minþii, dar dacã aþi citit cu ochii cît cepele ce am scris noi pînã aici, vã daþi seama ºi singuri care mai erau celebri, cã sînteþi bãieþi deºtepþi. Cã dacã nu eraþi, nu ne citeaþi cu atîta patimã, cã mã ºi emoþionez, mai sã mã podideascã lacrimile de crocodil. Despre Mihai s-au spus atîtea prostii cã mã ºi gîndeam de unde sã mai scot eu altele, mai ales cã pe mine mã preocupã numai adevãrul istoric pe care cînd îl prind, îl iau de urechi, îl tãvãlesc prin fãinã ºi-l fac mai crocant. Cum s-ar spune la mine la þarã, îl dezbrac la pielea goalã. Adicã îl las fãrã textilã, ca sã înþeleagã ce spun eu aici ºi ãºtia mai purii. Mihai era fiul Teodorei (Tudorei) din Piua Petrii, care a locuit multã vreme în Tîrgul de Floci de la Gurile Ialomiþei, ºi al lui ta-su. Cine era ta-su?! Realitatea e cã mã-sa ºtie cel mai bine, dar e foarte secretoasã, nu vrea sã spunã nimic fiind ºi cam moartã. Unii zic cã ar fi fiul unui negustor mare ºi bogat, cam grec de felul lui, dar Alexandru cel Rãu a vrut sã-i ia glanda considerîndu-l fiul lui Pãtraºcu cel Bun la pat. Dacã o fi fost aºa, doar coardele supraelastice de la «Abces direct» pot sã ºtie, cert este cã blîndul domnitor a dat colþu’ în 1557, iar Mihai Vitezã a þîºnit pe lumea asta în 1558. Cum fertilizarea in vitro era exclusã din motive de tradiþie, sã acceptãm totuºi, cu jumãtate de gurã, cã bolnãviciosul Pãtraºcu a încercat pe ultima turnantã sã se vindece de mîncãrime în Tîrgul de Floci ºi a dat istoriei noastre o personalitate atipicã, de care chiar cã aveam mare nevoie în contextul ãla istoric. În orice caz, maicã-sa nu era o simplã panaramã - la bãtrîneþe s-a cãlugãrit ca sã i se mai ierte pãcatele trupeºti ºtiute ºi, mai ales, cele neºtiute - ci era sora lui Iane Epirotul, banul Craiovei ºi, totodatã, capuchehaie a þãrii la Istanbul. Nu mai zic cã unii istorici, care au tras cam mult pe nas praful din arhive, au avansat ideea, dacã-i putem spune aºa, cã Iane era de fapt tatãl lui Mihai. Dar nu vã mai spun ºi asta, cã vã zãpãcesc de tot ºi vã creºte colesterolul. Sã zicem cã a fost fiul nelegitim al lui Pãtraºcu cel Bun ºi sã mergem mai departe cã timpul trece ca un ºarpe fãrã umbrã, cãrînd cu el neantul istoriei noastre. Paradoxal, dar Mihai era un tip ºcolit, scria frumos expresii memorabile, gãvãrea în turcã ºi greacã ºi a ocupat dregãtorii bãnoase (bãniºor de Mehedinþi, mare stolnic, mare postelnic, mare agã, ban al Craiovei) pînã cînd ºi-a cumpãrat de la Stambul domnia, fãcînd datorii uriaºe, cifrate, cu destulã bunãvoinþã, la peste un milion de galbeni.

Pentru hiclenia lui de a ajunge domn a fost la un lat de secure sã fie executat de Alexandru cel Rãu, pe care-l deranja ºi posibilitatea ca acesta sã fi fost fiul lui Pãtraºcu. Deºi s-a jurat pe toþi sfinþii cã nu e os de domn, tot a fost dat pe mîna gîdelui care, clarvãzãtor fiind - ca toþii consumatorii de ºoricioaicã - n-a vrut sã ne lase fãrã Unirea forþatã de la 1600, a aruncat instrumentul muncii cît colo ºi a luat-o la sãnãtoasa. Bine, bine, nu ia fost moale nici cînd s-a încruntat Mihai la el, cã avea ãsta o uitãturã cînd îl deranja peisajul, de te fãcea sã te teleportezi instantaneu într-o altã dimensiune. Nu vã mai zic cã l-a ºi admonestat: «- Ce faci, fraiere? Îmi iei grupa sanguinã?! Ai uitat cã þi-am salvat viaþa, cã erai

dependent de pariuri sportive ºi ai vrut sã te arunci în Bosfor? Bã, eºti mare bulangiu!...» Sinceri sã fim, cãlãul uitase, cã avea multe pe cap, dar fiindcã-i tremura mîna, cã nu-ºi luase jocul de dimineaþã, a ras-o spre primul stabiliment religios unde þi se luau pãcatele cu þoiul. Sau cu bardaca, dupã caz. Mihai s-a ridicat din praf - cã ºi pe vremea aia Bucureºtii erau cam la fel -, ºia luat rãmas bun de cele 44 de sate dobîndite prin munca cinstitã de mare dregãtor, ºi a ºters-o la Istanbul, de unde a revenit în 1593 în calitate de domn, fiind însoþit de o armatã numeroasã ºi flãmîndã de creditori.

Fiindcã nu prea avea cunoºtinþe despre macroeconomie, s-a pus cu impozitele pe þarã de ziceai cã vrea s-o distrugã de tot, nu s-o scoatã la vopsea. Pe lîngã birul obiºnuit, a mai bãgat o dare pentru «plocon ºi curama», o taxã nemaivãzutã pînã atunci pe «cornãritul oilor ºi al boilor», un bir pentru orzul ºi grîul trimis turcilor aflaþi în campanie de curtoazie ºi jaf împotriva imperialilor, baºca niºte miere, sare ºi unt. În plus, turcii începuserã sã se stabileascã la nordul Dunãrii ºi sã prade þara pe cont propriu, fãrã sã fie traºi serios la rãspundere. Nu vã mai spun cã haraciul ajunsese la 155.000 de galbeni, faþã de numai 8.000 cît era în 1503. Se pare cã în Valahia nu era nimeni capabil sã numere pînã la 155.000, ceea ce a creat destule bãtãi de cap slujbaºilor domneºti care adunau ºi mai mult, ca sã mãnînce ºi gura lor ceva mai gras. Bãi, treaba era proastã, satele s-au risipit în numãr destul de mare, iar mulþi þãrani liberi au devenit rumâni. Cã români erau prin naºtere. În schimb, boierii, care-l aveau pe reprezentantul lor în fruntea bucatelor, o duceau din ce în ce mai bine. Imaginea internã era naºpa, dar nici pe plan extern domnul valah nu impresiona prea tare ºi nici nu inspira prea multã încredere creºtinilor, astfel încît cãlugãrul croat Alexandru Cumulovici, trimis al Papei la conducãtorii creºtini din aceastã parte a lumii pentru a-i atrage în Liga Sfîntã, zicea numai naºpeturi despre el, fiindcã era însoþit la Bucureºti mai mult de turci decît de creºtini.

Concluzia se impunea de la sine: era omul acestora. Daia nici n-a considerat cã este necesar sã mai stea de vorbã cu el, fiindcã, oricum, cînd va veni Aron Vodã, domnul Moldovei, sã-l scoatã din domnie, va fugi de va mînca pãmîntul. Dar pe Mihai îl durea la bascã de cãlugãrul Cumulovici, fiindcã nu prea le avea p-astea cu pelerinajele. El era mai mult cu cafteala. Aºa cã, din proprie iniþiativã, în 1594, se împrieteneºte cu Sigismund Bathory, cãruia îi acceptã toate meandrele concretului, ºi cu Aron Vodã, care-ºi spãla adversarii hicleni cu sodã causticã. Culmea e cã nu fãcuse o orã de chimie în viaþa lui, dar îi plãceau experimentele ºtiinþifice. Dã cu mãtura ºi prin sfatul domnesc, unde-i gãsim, printre Buzeºti ºi alþi viteji, pe Radu Mihnea (viitorul domn ºi totodatã viitor cuscru al lui Mihai) ºi pe Danciu din Brâncoveni, tatãl lui Matei Basarab. La 13 noiembrie 1394 începe balul. Creditorii, care anterior atacaserã palatul domnesc, sînt chemaþi la vistierie sã-ºi primeascã plata. Cum vistiernicul avea niºte treabã la mall, i-au întîmpinat tunarii ºi incendiatorii. Care dintre zarafi au avut impresia cã scapã din foc au fost mãcelãriþi de oºtenii domneºti. Tot soarta lui Berilã o au ºi cei 2.000 de turci care-l fereau pe Mihai de gînduri necurate pro-creºtine, iar distracþia continuã la Giurgiu, Hîrºova, Silistra, Hulubeºti, Stãneºti, ªerpãteºti (unde le-a dat-o-n barbã unor tãtari care s-au bãgat ºi ei în seamã), Brãila, ba ºi peste Dunãre, la Rusciuk, Nicopole, Sofia, Turtucaia, ajungînd pînã în Munþii Balcani. Însoþit de dilimani ca fraþii Buzeºti, Albert Kiraly, banul Manta ºi alþi practicieni, Mihai bagã spaima în turci, astfel încît unii mai slabi de þîþînã de prin Stambul îºi cam fãcuserã catrafusele. ªi nu fãrã temei cã, dacã ar fi avut un sprijin mai consistent din partea creºtinilor, mai cã ar fi dat o fugã pînã acolo, fiindcã tot cunoºtea oraºul ºi-i plãcuse destul de mult. Distracþia a continuat pînã în iulie 1395, însã, în mai, acelaºi an, la Alba Iulia, Mihai acceptã suzeranitatea lui Sigismund, fiind considerat de acum un simplu locþiitor al acestuia, sub denumirea aburitoare de «respectabilul ºi magnificul domn Mihai, voievodul þãrii noastre transalpine, credinciosul nostru iubit». Cîtã vrãjealã! Vã întrebaþi poate cum de a fost posibil aºa ceva? Foarte simplu: marii boieri din delegaþie nu-l considerau pe Mihai mai presus decît ei ºi au vrut sã-l punã la respect, închinînd þara lui Sigismund. Dar evenimentele nu-i îngãduiau lui Mihai sã fie mofturos ºi nici sã se rãfuiascã cu marea boierime, cãreia oricum îi fãcuse toate hatîrurile, lipindu-i inclusiv pe þãrani de glie.

Cu super-glue de-ãla românesc, din cocã ºi apã de ploaie, de þine peste o sutã cincizeci de ani.”

Promouºãn: Nu prea vã place ce citiþi, aºa-i? Uite, vedeþi, d-aia nu-i bunã ºcoala; vã deºteaptã pînã vã prosteºte. Cãscaþi ochii aici, cã o sursã istoricã zglobie, care a participat la bãtãlia de la Cãlugãreni, mi-a dezvãluit adevãrul despre celebra înfruntare. N-o sã vã vinã sã credeþi cum s-au întîmplat lucrurile de fapt. Nici eu n-am crezut, m-am zbãtut cît am putut, dar pînã la urmã a trebuit sã accept adevãrul istoric.

Brrr, parcã ºi acum se zburleºte carnea pe mine....

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 5 octombrie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Mesteacãnul Cine a trecut prin intersecþia de la Bucur Obor ce duce spre ªos. Mihai Bravu nu are cum sã nu fi vãzut, sub un panou publicitar cît faþada unui bloc de mare, cum se zbate între viaþã ºi moarte un biet mesteacãn. Îl ºtiu de cînd a fost plantat. Era un vlãstar firav, cu frunzele ca niºte bãnuþi de aur. De cînd i s-a pus prima lopatã de pãmînt peste rãdãcini, i-am presimþit un destin trist. Ceea ce presupuneam atunci, deºi nu ne-am dorit acest lucru, ca iubitori ºi protectori ai naturii, pare sã se fi adeverit... Micuþul mesteacãn de mai ieri, azi a ajuns un copac în toatã regula, care trebuie sã suporte nu doar dogoarea betoanelor, a gazelor de la þevile de eºapament, ci ºi ramele panoului în cauzã, sub care a crescut cu ramurile spre pãmînt, cocoºat, ca vai de el.

Toate astea i se întîmplã din cauza unor oameni care nu au nimic în comun cu buna administrare a parcurilor ºi a spaþiilor verzi din Sectorul 2. Oare, pînã acum, sã nu fi observat nimeni cum bietul mesteacãn se luptã cu viaþa, încercînd sã trãiascã la fel ca ceilalþi copaci din faþa primãriei, care se aflã la doi paºi de locul cu pricina? Oare nimeni sã nu vadã acest dezolant peisaj?... E

Colecþia de artã ,,Ligia ºi Pompiliu Macovei“ Colecþia de artã „Ligia ºi Pompiliu Macovei” se aflã în reºedinþa particularã a donatorilor, într-un imobil ridicat la începutul Secolului XX, în stil eclectic francez, pe Strada 11 Iunie din Bucureºti, în apropierea Parcului Carol I. Aceastã colecþie este ultima intratã în patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureºti (1992) ºi reprezintã viziunea de ambientare esteticã ºi confort vizual a doi oameni de formaþie artisticã.

Pompiliu Macovei (1911-2009) a fost diplomat al Institutului de Arhitecturã „Ion Mincu” din Bucureºti în 1939, iar dupã 1960 a ocupat numeroase funcþii în diplomaþie ºi guvern: consilier la legaþia românã din Paris, ºef al misiunii diplomatice la Roma, ministru adjunct al Ministerului Afacerilor Externe, Preºedinte al Comitetului de Stat pentru Culturã ºi Artã, ambasador UNESCO. Ligia Macovei (1916-1998), soþia lui Pompiliu Macovei, a frecventat între 1934 ºi 1939 cursurile secþiei de artã decorativã la ªcoala de Belle-Arte din Bucureºti, avînd printre profesori pe Cecilia Cuþescu Storck, J.Al. Steriadi, Corneliu Medrea ºi arh. Horia Teodoru.

*** Colecþia de artã „Ligia ºi Pompiliu Macovei” numãrã cîteva sute de obiecte din sudul Franþei, din Spania, Italia, Anglia, Mexic, Peru, Turcia, Iran, China, dar ºi din România.

Pompiliu Macovei mãrturisea cã nu a avut intenþia bine definitã de a colecþiona obiecte de artã, dar cã a fost atras de lucrurile frumoase ºi valoroase. A început cu cele populare: vase ºi strãchini de lut, linguri de lemn, ºtergare, apoi ºi mobilier. Pasiunii lui pentru obiecte originale ºi valoroase i s-a adãugat ºi dorinþa de a-i oferi soþiei sale un cadru adecvat de creaþie ºi viaþã, înconjurînd-o cu lucruri frumoase ºi originale, care sã-i stimuleze imaginaþia ºi, implicit, creativitatea. Grija pentru ea ºi munca ei se pare cã i-a cãlãuzit viaþa. În anul 1940, cu 40.000 de lei în buzunar, Pompiliu ºi Ligia Macovei cãutau sã cumpere mobilã pentru sufragerie. Intrînd însã la ultima mare expoziþie a lui Theodor Pallady, au hotãrît sã foloseascã o parte din bani pentru a cumpãra una dintre lucrãrile acestuia.

Tabloul ales reprezenta imaginea unei femei pe jumãtate dezgolitã, ºezînd visãtoare pe un balansoar. Pallady a fost surprins de cererea celor doi, cãci nu prea voia sã

P Po o ll e em m ii c c ii

foarte grav cã am ajuns sã fim egoiºti ºi sã fim preocupaþi doar de telefonul mobil ºi de cãºtile din urechi. Ce rãspuns vor da pãrinþii acelor copii care vor dori sã ºtie de ce coroana copacului a crescut atît de ciudat? Ne e greu sã ne imaginãm... Se ºtie cã mesteacãnul este supranumit ºi ,,prinþ al pãdurilor”, întruchipînd primãvara mai bine decît orice alt copac, doar cã, din pãcate, exemplarul de care vã vorbesc, deºi îºi are farmecul sãu, nu creºte sãnãtos ºi liber, ci este captiv sub niºte schele metalice, de la un panou de publicitate, care aparþine cuiva, unei firme cu bani mulþi... La ce folos, dacã oamenii nu iubesc natura? ªi nu mã refer neapãrat la proprietarii firmei, ci în special la cei care se ocupã de administrarea domeniului public, care zic cã depun eforturi nemaipomenite pentru înfrumuseþarea sectorului... Cum ºi în ce fel o fac - se vede... ªi acesta este un exemplu, dar cîte nu or mai fi!... Ce mesteacãn frumos ar fi crescut, dacã s-ar fi aflat pe vîrful vreunui munte, sau în grãdina unui om gospodar, care sã iubeascã natura... Peisajul acesta urît mã consterneazã, îmi provoacã un acut sentiment de milã pentru bietul mesteacãn, dar ºi de silã, cînd vãd asemenea grozãvii într-o capitalã care se pretinde a fi ,,Micul Paris”.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului ,,Amurg sentimental” vîndã tabloul. La insistenþele lor, le-a cerut 36.000 de lei, o sumã imensã pentru un tablou, dar soþii, dorinduºi cu ardoare pînza, au acceptat. Celebrul pictor a tot încercat, fãrã succes, sã le abatã atenþia spre alte lucrãri ale sale, în schimbul celei în care, au aflat ei mult mai tîrziu, fusese pictatã una dintre iubitele artistului, franþuzoaica Ivonne Cusynne, ºi la care þinea în mod deosebit.

Cu timpul, colecþia li s-a îmbogãþit considerabil, prin plecãrile în strãinãtate. Acolo, soþia sa, prin cercul vast de cunoºtinþe pe care ºi-l fãcuse, îºi vindea foarte bine pînzele, atît la Paris cît ºi la Roma, iar el, ca diplomat, era scutit, potrivit legilor, de taxele vamale, la aducerea în þarã a obiectelor.

Astfel ºi-au putut împodobi casa cu mobile de valoare: dulapuri, comode, mobile de sufragerie, fotolii de diferite influenþe ºi stiluri (Biedermeier, Ludovic al V-lea), dar ºi cu mobilã þãrãneascã de la noi, din lemn de brad. Una din cele mai vechi piese de mobilier este dulapul de sacristie adus de la una din mînãstirile din Franþa. Fusese parþial distrus în timpul Revoluþiei franceze ºi restaurat. Piesã tipic romanicã, de influenþã byzantinã, a fost destinatã cultului religios, dupã cum o dovedeºte ºi crucea greceascã sculptatã, simbol al Byzanþului.

Pe lîngã ceramicã popularã româneascã, se poate vedea ºi ceramicã de Moustiers (Franþa) de Secol XVIII, ceramicã hispanicã, ceramicã popularã mexicanã.

Colecþia de covoare este ºi ea impresionantã. Pe lîngã scoarþele româneºti ºi cele turceºti din Anatolia, se pot admira ºi o serie de covoare persane, dintre care deosebite sînt covoarele de Buhara ºi mai ales cele de rugãciune Kashan, deosebit de preþioase, ca ºi broderiile de mãtase de pe mese. De altfel, pe covoare troneazã cîteva mãsuþe joase, tot persane, pe care se pot vedea versete din Coran ºi personaje ecvestre. Nu lipsesc nici mesele ºi mãsuþele occidentale.

Privirile sînt atrase ºi de frumoase pahare de cristal de Boemia, de lãmpi ºi sfeºnice spaniole din alamã, sfeºnice florentine, carafe veneþiene cu pãhãrele, ceainice, statuete chinezeºti, vase rituale chinezeºti, candelabre de cristal.

Pictura este în totalitate româneascã, ºi nume celebre semneazã pînzele: Lucian Grigorescu, Gheorghe Petraºcu, Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu, Jean Al. Steriadi, Nicolae Tonitza, Ion Þuculescu ºi nu numai ei.

Lucrãri de-ale Ligiei Macovei se pot vedea doar în atelier, acolo unde, în fiecare zi, îmbrãcatã de lucru,

„Pãdure de mesteceni“, picturã de Ion Andreescu

Cameliei Dãscãlescu De cîte ori îi reascult melodiile, Mi-aduc aminte de sensurile profunde Ale distihului din ,,Antigona”, de Sofocle: ,,Lumea este de minuni prea plinã, Dar ca omul nu mai sînt minuni”... În ambianþa cîntecelor sale, Îmi vine a ,,melodia” pe cuvintele: ,,Iubire-i tot, în rest, Singurãtãþi deºarte”...

DORU POPOVICI

Apariþie editorialã

La Editura ,,Basilica”, din Bucureºti, a apãrut volumul de poezii intitulat ,,În cãutarea lui Iisus”, semnat de prof.

Gheorghe ªelaru, un autor care ºi-a propus ca prin versurile sale sã rãspîndeascã lumina spiritualã necesarã credinciosului, cãutãtor de Dumnezeu. Un exemplar al acestei cãrþii, editatã sub semnul Centenarului Marii Uniri, a fost oferit redacþiei noastre, cu urmãtoarea dedicaþie: ,,În amintirea marelui ºi regretatului Corneliu Vadim Tudor, care a fost ºi a rãmas în Istoria Culturii româneºti distinsã personalitate a Naþiunii Române, pentru cã a fost: un Tribun al Poporului Român în Parlament; poet remarcabil; ziarist desãvîrºit; istoric înaripat al trecutului glorios al Naþiunii Române; neînfricat luptãtor pentru dreptate ºi adevãr; sensibil la suferinþele trecute ºi prezente ale poporului român; energic în scrierea ziarelor ºi a cãrþilor sale.

Domniei-sale îi dedic acest volum de poezii biblice, în amintirea colaborãrii mele la ziarele sale.

Veºnicã fie-i pomenirea. Prof. Gheorghe ªelaru, Bucureºti, 14 septembrie 2018”. dãdea radioul în surdinã (muzica rupînd-o de freamãtul de afarã) ºi începea munca la ºevalet cu încordare ºi pasiune. Desenele ºi pînzele ei ilustreazã felul în care a trecut de la desen la picturã, folosind diferite tehnici, cu peniþa sau pensula de diferite mãrimi, acuarelã, guaºã, tempera, tuºuri colorate, lacuri, dar ºi alte combinaþii.

De o deosebitã sensibilitate ºi sugestie sînt ilustraþiile poeziilor lui Eminescu ºi Tudor Arghezi, asupra cãrora a meditat îndelung; elogiile, atît din partea criticii de artã, cît ºi din partea mediilor literare, nu au întîrziat sã aparã. Dintre cele 20.000 de volume de cãrþi pe care le are colecþia, 10.500 de exemplare sînt numai despre artã, despre evoluþia picturii ºi despre curentele artistice.

LELIA ZAMANI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 5 octombrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii SÃ NU NE UITÃM VALORILE NAÞIONALE!

Ana Aslan, „cetãþean al lumii“ În Anul Centenarului Marii Uniri se cuvine sã rememorãm ºi sã cinstim personalitãþile care au marcat istoria þãrii în toatã aceastã perioadã. O figurã de primã mãrime în acest sens este, fãrã îndoialã, Ana Aslan (1897-1988), o minte strãlucitã, savant recunoscut pe plan internaþional, deschizãtor de drumuri în domeniul geriatriei ºi gerontologiei, inventatorul tratamentului cu Gerovital H3, menit sã întîrzie procesul de îmbãtrînire.

S-a nãscut la Brãila, la 1 ianuarie 1897, fiind cea mai micã dintre cei patru copii ai Sofiei ºi ai lui Mãrgãrit Aslan. Provenit dintr-o familie cu valenþe intelectuale, tatãl ei îºi risipeºte averea din cauza inabilitãþii în afaceri ºi a patimii pentru jocul de cãrþi. Mama – mai tînãrã cu 20 de ani decît soþul – este o bucovineancã frumoasã, cu educaþie aleasã. Viitoarea cercetãtoare urmeazã cursurile Colegiului Romaºcanu din Brãila. La vîrsta de 13 ani îºi pierde tatãl. Familia Aslan pãrãseºte oraºul natal ºi se mutã la Bucureºti, unde tînãra Ana studiazã la ªcoala Centralã.

La vîrsta adolescenþei visa sã se facã pilot, ºi chiar a zburat cu un mic aparat, tip Bristol-Coandã. Apoi, decide, în pofida împotrivirii mamei sale, sã se înscrie la Facultatea de Medicinã – ºi face chiar greva foamei pentru a-i demonstra mamei hotãrîrea de a-ºi urma visul. Urmeazã cursurile Facultãþii de medicinã în anii 1915-1922, iar în perioada refugiului la Iaºi din primul rãzboi mondial lucreazã în spitalele militare îngrijind rãniþi.

Dupã terminarea facultãþii, lucreazã, la început, cu marele neurolog Gh. Marinescu ºi cu prof. Daniel Danielopol. În 1949, devine medic-ºef la Secþia de Fiziologie de la Institutul Endocrinologic din Bucureºti. Începe sã dezvolte cercetarea ºi utilizarea procainei în tratamentele reumatice ºi gerontologice.

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Viaþa secretã a Anei Aslan Apropiaþii ºi-o amintesc ca o persoanã severã, exigentã cu colaboratorii, dar plinã de viaþã. A fost mereu, pînã la bãtrîneþe, o femeie foarte elegantã ºi îngrijitã.

Inteligentã, fascinantã ºi deosebit de admiratã, Ana Aslan ºi-a manifestat slãbiciunea ºi vulnerabilitatea cel puþin în cele douã relaþii importante din viaþa sa. Prima ei legãturã de tainã a fost cu Daniel Danielopolu, celebru fiziolog ºi farmacolog, lîngã care s-a instruit profesional în prima parte a tinereþii. Fãcînd concesii aparenþelor, mergea în casa acestuia, se întreþinea cu membrii întregii familii, jucînd bridge cu soþia lui, pe care a ºi îngrijit-o într-o anumitã ocazie. Danielopolu a fost marea ei iubire din tinereþe. Cea de-a doua iubire, de la maturitate, i-a fost dãruitã lui Duiliu Zamfirescu, fiul scriitorului cu acelaºi nume, fost ambasador al României la Paris. Fiind o femeie plinã de umor, Ana Aslan l-ar fi comparat pe primul cu un cogniac Metaxa de cea mai bunã calitate, iar pe cel de-al doilea, cu o ºampanie franþuzeascã. Femeie extrem de elegantã, s-a bucurat întotdeauna de momentul cînd putea purta un diamant, o blanã naturalã, un ºirag de perle veritabile. Savura dulciurile franþuzeºti ºi bãuturile fine, dar ºi întîlnirile cu prietenii. Cel de-al doilea prenume al ei fiind Vasilichia, dupã originea greacã a tatãlui sãu, de fiecare 1 ianuarie, Ana Aslan sãrbãtorea cu prietenii Noul An ºi Sfîntul Vasile cu ºampanie ºi caviar.

Recunoaºterea meritelor S-a dedicat în întregime muncii (lucra cîte 12 ore pe zi), a renunþat la viaþa personalã – nu a fost cãsãtoritã ºi nu a avut copii - dar nu a regretat nici o secundã sacrificiul. „Eu nu trãiesc în trecut. Eu în general trãiesc în prezent ºi viitor. Nu mã gîndesc la trecut, nici mãcar nu îmi amintesc de trecut. Cred cã altã trãsãturã care m-a ajutat este aceea cã nu regret nimic. Aºa am fost în viaþã ºi aºa sînt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici cã sînt singurã, nimic! Da, eu aºa sînt!” , aºa se descria Ana Aslan. În 1974 devine una din primele femei academician din România.

De-a lungul vieþii, a primit numeroase premii ºi distincþii internaþionale: Premiul internaþional ºi medalia „Leon Bernard”, acordatã de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii pentru contribuþia adusã la dezvoltarea gerontologiei ºi geriatriei; a fost profesor Honoris Causa ºi Doctor emerit al Universitãþii Bragança Paulista, din Brazilia ºi membrã a multor academii ºi societãþi ºtiinþifice sau medicale din lumea întreagã, precum Academia de ªtiinþe din New York.

Ana Aslan, prima femeie savant din þara noastrã, a murit în mai, 1988, în urma unei boli, nu de bãtrîneþe.

Avea venerabila vîrstã de 91 de ani, confirmînd ºi în acest fel, încã o datã, valabilitatea invenþiei sale.

ANTON VOICU

Ana Aslan împreunã cu C.I. Parhon, pãrintele endocrinologiei româneºti În 1953 inventeazã Gerovitalul (pe baza vitaminei H3), supranumit ,,elixirul tinereþii”, care se bucurã de recunoaºtere universalã brevetatã iar, mai tîrziu, în 1980, împreunã cu farmacista Elena Polovrãgeanu, inventeazã Aslavitalul, un produs geriatric cu un succes remarcabil. În urma insistenþelor sale pe lîngã autoritãþile comuniste, se înfiinþeazã, la Bucureºti-Otopeni, Institutul de Geriatrie ºi Gerontologie, primul de acest fel din lume, care, astãzi, îi poartã numele. La institut au venit sã se trateze ºefi de stat, actori celebri ºi mari personalitãþi ale vremii. I-au fost pacienþi Nikita Hruºciov, John F. Kennedy, Salvador Dali, Charlie Chaplin, Charles de Gaulle, Mao Tze Dun, Regele Arabiei Saudite, Aristotel Onassis, generalul Franco, Mareºalul Tito, Marlene Dietrich ºi mulþi alþii. Clinica Anei Aslan aducea în România venituri de pînã la 17 milioane de dolari anual.

Din inima ce se zbate-n þãrînã

Sîntem din naºtere defecþi, inima nu are manual de întrebuinþare, o auzim cum se zbate ca un þãrm îngropîndu-se-n mare

O folosim anapoda, n-o menajãm deloc, o tîrîm dupã noi prin tristeþi mocirloase, nu-i dãm nici o ºansã, o strivim cu însingurãrile noastre osoase Cînd bate în acord cu inima-pereche, timpul curge între noi mai lin, ne speriem de-atîta fericire ºi unul de altul ca doi gheþari ne strivim ªi atunci, printre lacrimi ceþoase, nu se mai zãreºte ultima fluturare de mînã, se scurge magia supremã din inima ce se zbate-n þãrînã.

ADI SFINTEª, 19 septembrie 2018

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Nicolae Iorga, protagonistul unei încãierãri În memoriile sale, Alexandru Lepedatu (18761950), importantã personalitate politicã ºi culturalã a României, care i-a fost student lui Nicolae Iorga ºi un bun prieten al acestuia, relateazã un episod inedit cu profesorul sãu, care era cît p-aci sã-l implice ca martor într-un duel. Întîmplarea a avut loc într-o zi oarecare, în timp ce aceºtia se plimbau pe stradã. Cînd au ajuns la Universitate, Iorga s-a scuzat cã trebuie sã meargã pînã

Nicolae Iorga ºi Alexandru Lapedatu (stînga) la cancelarie. Lapedatu povesteºte: „Dupã vreun sfert de orã, iatã-l cã vine cu paltonul plin de praf de sus pînã jos, spunîndu-mi foarte agitat: «ªtii cã m-am bãtut cu Dragomirescu (n.r. – Mihail Dragomirescu)?» «Cum?», întreb eu. ªi atunci îmi relatã incidentul: «Eram în cancelarie, vorbind cu un grup de profesori. Dragomirescu, care era în altã parte ºi asculta ceea ce spuneam, a exclamat deodatã la adresa mea: «Hodoronc tronc!». Furios, m-am repezit la el ºi l-am lovit cu bastonul în cap. El a ripostat, aºa cã ne-am încãierat pînã ce am ajuns sã ne tãvãlim pe jos. Intervenind cei de faþã, ne-au despãrþit». ªi terminã întrebîndu-mã: «Ce zici, trebuie sã-l provoc?» «Nu ºtiu, domnule Iorga», am rãspuns, nu mã pricep la astfel de chestiuni». «Hai la Callimachi, sã-l întrebãm», zice el. Prinþul Callimachi, cu care Iorga era în raporturi foarte bune de prietenie de cînd îi tipãrise, pe cheltuiala sa, cele douã volume din «Istoria literaturii române în Secolul XVIII», era considerat ca arbitru în chestiuni de onoare. Am plecat la dînsul. Era seara. Tocmai lua masa. Nicolae Iorga a insistat sã-l vadã. A venit în birou. I-a relatat incidentul, întrebîndu-l dacã e cazul sã-l provoace. «Nu, întrucîtva Dumneata l-ai lovit întîi, el trebuie sã te provoace».

«Da, dar l-am lovit cu bastonul, nu cu palma», observã Iorga. «Era mai cavaleresc, fireºte, sã-l fi pãlmuit, dar, dat fiind c-ai avut a face cu un rinocer, ajunge ºi bastonul!»“, a descris Alexandru Lapedatu pe larg incidentul, care a ajuns pînã la urechile ministrul Instrucþiunii de la acea vreme, Spiru Haret. Cei doi profesori au scãpat, însã, fãrã vreo sancþiune.

ADEVARUL.RO

CIOBURI DE GÎNDURI

Te salut!

Bunã dimineaþa, frumoasã luminã!

Te salut ºi în gînd, cer senin!

Bunã dimineaþa, iubire divinã, Iubirii totale eu azi mã închin!

Ard zorii în flãcãri speranþe ce dor, Albastrã de doruri ce ‘naltã e zarea!

Iubito, dã-mi mîna ºi urcã pe-un nor, Ne cheamã eternul! Ascultã chemarea! Þi-s ochii, iubito, o varã tîrzie ªi iatã, surîsul þi-e lege ºi-n cer Ador sã te vãd vibrînd veºnicie, Femeie ºi înger ºi-n sensuri mister. Þi-s ochii, iubito, o varã tîrzie...

Te chem, te salut ºi te-ador veºnicie!

ILARION BOCA, 27 septembrie 2017

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 5 octombrie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (90) Pãlãrii cu pene de cocoº (5) La 7 septembrie, prin Tratatul de frontierã românobulgar, partea de sud a Dobrogei, „Cadrilaterul” (judeþele Durostor ºi Caliacra), intrã în componenþa Bulgariei.

La 12 octombrie 1940, trupele hitleriste intrã în România pe baza „garanþiilor” privind noile graniþe. Ion Antonescu semneazã la Berlin adeziunea României la „Pactul tripartit”, încheiat la Berlin între Germania, Italia ºi Japonia. În 21-23 ianuarie 1941, Miºcarea legionarã organizeazã o rebeliune armatã, sãvîrºind masacre sîngeroase. Dupã înãbuºirea rebeliunii de cãtre armatã se formeazã un nou guvern, condus de generalul Antonescu, format exclusiv din militari. Marea Britanie rupe relaþiile cu România ºi ia mãsuri de blocadã. Toate instituþiile sînt militarizate ºi, astfel, s-a instaurat dictatura militarã. În 1944, are loc acþiunea de zdrobire a Wehrmachtului ºi, la 12 septembrie, se semneazã la Moscova Convenþia de armistiþiu dintre guvernul român ºi guvernele Naþiunilor Unite pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste. În acea perioadã sumbrã, despãrþind lumina de umbrã pentru a strãbate aura lucrurilor din „firescul absurdului” cînd pe front caii mureau îngheþaþi, soldaþii împuºcaþi, iar Soarele a pãlit cînd pãmîntul cu sînge l-a înroºit, Grigore Moisil, luînd viaþa „în serios”, cu arma luminii a introdus calculul nodal al propoziþiilor în cercetãrile sale privind logica matematicã; tot atunci au creat: Eugen Lovinescu: ,,Aqua forte”, din seria Memorii, Mihail Sadoveanu: ,,Ostrovul lupilor”, G. Cãlinescu: ,,Istoria literaturii române de la origini pînã în prezent”; ,,ªun, sau calea netulburatã”, Ion Þuculescu - pictor, Lucian Blaga: ,,Trilogia cunoaºterii”, Eugen

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (13)

Ciprian Porumbescu (2) La Braºov, Ciprian Porumbescu îºi va desfãºura, în puþini ani, principala sa activitate creatoare. Va continua sã compunã cîntece ºi coruri, printre care se cuvine sã menþionãm cunoscuta Serenadã (Dormi uºor), compusã în 1881, ºi celebra romanþã pentru voce ºi pian Lãsaþi-mã sã cînt (1881), pe versuri de Matilde CuglerPoni. Încã din perioada studiilor cu Vorobchievici, Ciprian Porumbescu începuse sã compunã unele piese instrumentale: Cvintet de coarde cu flaut (1875), Bãtrîneasca (1879), o piesã micã pentru pian etc. Dupã care, cu mult mai tîrziu, la Viena ºi la Braºov, Porumbescu va mai realiza cîteva mici piese instrumentale, printre care: Dorul (1879), pentru vioarã ºi pian, Reverie (1880), pentru vioarã ºi pian, celebra Baladã pentru vioarã ºi pian (1880), o Rapsodie românã pentru pian (1882) etc.

La Braºov va sta numai un an, pînã în toamna anului 1882, timp suficient însã pentru Ciprian Porumbescu sã compunã cea mai importantã lucrare a sa – opereta ,,Crai nou” – cu care se va prezenta pe scena Gimnaziului român din localitate, cu o echipã de amatori, producînd unul dintre cele mai rãsunãtoare evenimente ale muzicii româneºti din Transilvania. ªi am putea preciza cã acest ,,Crai nou” al lui Ciprian Porumbescu a reprezentat un moment important în întreaga noastrã creaþie de operetã. Iatã cum defineºte apariþia acestei lucrãri muzicologul Octavian Lazãr Cosma: „Abia în 1882, odatã cu apariþia lui Crai nou, putem consemna un salt calitativ în operetã, abia atunci trãsãturile genului, fundamentate în creaþia lui Offenbach ºi J. Strauss, se identificã întru totul într-o operetã româneascã. Din acest moment putem vorbi despre opereta naþionalã în sensul clasic al noþiunii, întrunindu-se cerinþele dramaturgico-muzicale ale genului. Pînã atunci, opereta fusese o formã teatralãmuzicalã ce-ºi justifica determinarea nu atît prin virtu-

Lovinescu: ,,Maiorescu ºi posteritatea lui criticã”; ,,T. Maiorescu ºi contemporanii lui” etc. etc. În aprilie 1944 ia fiinþã Frontul Unic Muncitoresc. În fine, la 23 august 1944, are loc insurecþia armatã antifascistã, rãsturnarea dictaturii militaro-fasciste, care marcheazã începutul revoluþiei populare în România.

Sub preºedinþia generalului C. Sãnãtescu, a guvernului de coaliþie a F.N.D. cu principalele partide istorice P.N.Þ.

Maniu ºi P.N.L. Brãtianu, ia fiinþã Asociaþia A.R.L.U.S. La 6 martie 1945, se formeazã guvernul democrat condus de Dr. Petru Groza, iar clasei muncitoare îi revine rolul conducãtor ºi, astfel, timp de o jumãtate de veac, crailor de la Rãsãrit ne-am închinat.

*** Liceul l-am urmat în comuna Sãliºte: 5 km dus, 5 km întors, zilnic, pe ploaie, soare sau zãpadã, împreunã cu un grup de elevi (10-12). Personal, nu aveam nici o carte, învãþam dupã notiþele din clasã. Aveam doar un maculator, un caiet cu linii ºi unul cu pãtrãþele ºi un penar. În pacheþelul cu mîncare, de obicei aveam pîine cu marmeladã, iar uneori un ou sau un mãr. Fiind dupã rãzboi ºi dupã seceta din Moldova, procurarea alimentelor era o mare problemã, totul se lua pe cartelã de la Primãrie.

Aveam o colegã al cãrei tatã era plecat în America ºi, pentru cã acesta îi trimitea familiei dolari, ea avea la micul dejun tot felul de bunãtãþi ºi, mai ales, prãjituri, pe care le þinea în mînã ostentativ, pentru a ne face poftã. Din mãmãligã, unsã cu marmeladã ºi pudratã cu zahãr, am improvizat o „prãjiturã” pe care am þinut-o ºi eu „ostentativ” la micul dejun. Ea s-a uitat lung la „prãjitura” mea, contrariatã, apoi, îmbucînd din prãjitura sa a zis cu ironie: ,,Tu, aia nu-i prãjiturã, e mãmãligã”. Vãzînd cã m-a „descoperit”, am rîs cu lacrimi prin care se scurgea nu ºtiu ce chin, iar în mînã „prãjitura” mã înþepa ca un spin. (va urma) LILIANA TETELEA alitãþile componistice, cît prin titlu. În acest fel, avem de-a face cu o etapã pregãtitoare cu lucrãri ce ar putea fi cotate astãzi ca fiind semioperete sau operete improprii”. Apariþia acestei lucrãri a fost mult comentatã de presa vremii, dar chiar ºi mult mai tîrziu, ,,Crai nou” continua sã înregistreze binemeritatele evidenþieri.

Ciprian Porumbescu mai încercase, în 1877, sã compunã pentru teatru, atunci cînd a scris muzica la comedia ,,Candidatul Linte” sau ,,Rigorosul teologic”, o satirã la adresa vieþii din seminar, în douã scene, cu uverturã ºi un final pentru douã coruri ºi soliºti, cu acompaniament de pian. Dar pe atunci era lipsit de pregãtirea muzicalã necesarã realizãrii unei lucrãri valoroase, nu trecuse încã pe la Viena, unde se va instrui în Conservator ºi va viziona, probabil, pe scenele teatrelor, opereta clasicã vienezã, cu Johann Strauss în plinã ascensiune, care compusese de mult ,,Liliacul”.

Aici, la Braºov, avea altã viziune asupra genului, asupra a ceea ce trebuia sã fie un spectacol muzical-teatral, o operetã, pe care o dorise de multã vreme, ºi încã într-un stil naþional, aºa cum o visase el în scurta lui viaþã: subiect naþional, oferit de piesa lui Vasile Alecsandri, muzicã naþionalã, pe care o cunoaºte din popor, din peregrinãrile lui prin þarã. Toate acestea au fãcut din ,,Crai nou” o operetã româneascã izbutitã, capabilã de a reprezenta un moment de rãscruce în istoria genului în þara noastrã. În toamna anului 1882 încã se mai afla la Braºov. Se pare însã cã nu mai putea sã lucreze, fiind ros de neiertãtoarea boalã de plãmîni. Pleacã în Italia, cãutînd vindecarea pe malul Mãrii Mediterane, la Nervi. Dar nimeni ºi nimic nu-1 mai poate ajuta. Dupã o ultimã vizitã la Roma, la Pisa ºi Florenþa, se reîntoarce în þarã, la Stupca lui dragã, unde moare, la 6 iunie 1883, în plinã tinereþe.

Aceasta a fost scurta ºi frãmîntata viaþã a lui Ciprian Porumbescu, care s-a frînt tocmai în momentul în care stãpînea suficiente cunoºtinþe ºi talent pentru a putea realiza opere durabile, pe mãsura neasemuitei lui dorinþe.

Sfîrºit TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

Blestem vegetal Se plînge teiul din grãdinã Cã un zevzec înalt ºi prost L-a tot cioplit la rãdãcinã Sã-i curme-al vieþii sale rost.

În planul sãu diavolesc A fost plãtit cu-o sumã „grasã“ Cã mãcelarul þigãnesc Voia sã-ºi facã-aici o casã.

Cum Nea primaru-a fost pe ducã Nemaiputîndu-i aproba Numai o minte hãbãucã Putea gîndi aºa ceva.

Chemîndu-ne la tribunal Ne-au urmãrit ºi-n alte locuri ªi te întrebi ca om normal Cum sã faci casã între blocuri?

Acest Attila – burtãverde – Fãcea orice, cã avea bani ªi ne-a distrus chiar zona verde Cu stiva lui de bolovani.

Dar timpul n-a avut rãbdare Cu banii lui de la chimir ªi într-o zi de sãrbãtoare L-a transferat în cimitir!

IOAN PRODAN, Haþeg

Logopoeia – Melopoeia

Motto: „Întîi Poetul - Soarele e-al doilea“.

(Emily Dickinson) Nãscîndu-mã pierdui o Sferã Pîlc dupã pîlc, zile ºi nopþi Umplut-au cavernele Neantului Strivind pîntecele Paradisului Prisosul Iubirii picuratu-l-am Pe Lucruri, Fiinþe si Fapte Am dat rãgaz Luminii sã mã-nvoalte Lãsat-am liber tangajul Gîndului printre Cuvinte.

Alalai, ie, paian!

Ei, tu, Poezie, precum kadamba Cu miresmele-þi mã-nvãlui ªi-n narcoza ta mã mistui Amuºinînd vocabule, cuvinte Rãvãºind gînduri, sentimente Mã-nvrednicesc sã-mbrac Firea În marame ºi brocard de poeme.

Viaþa-mi e totul ºi nimic: Se mistuie în a Poeziei Armonie Tînjind s-atingã-n treacãt Esenþa nepãtrunsã a Lumii. ªi totuºi, totuºi... În fiece cuvînt mijeºte o Poemã.

Scîncet de consoane - ºopot de vocale Metafore-n vîltoare...

Vestesc un vers domnesc Ca un mãr punic de zemos.

TÃNASE GROSU P.S. Se dedicã extraordinarei scriitoare Ioana Pîrvulescu, adepta „viziunii“ în poezie.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 5 octombrie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Ce-ar fi fost Basarabia fãrã Unirea de la 1918 (5) O mãrturie mai presus de orice bãnuialã (1) Spuneam cã de nevoie, autoritãþile sovietice au acceptat, ba chiar au cãutat, ajutorul internaþional, în momentul în care le-a devenit clar cã nu au cum sã facã faþã situaþiei ºi, mai mult, ar fi riscat sã fie rãsturnate de masa înfometaþilor. Sovieticii s-au folosit de personalitãþile ruse, ca scriitorul Maxim Gorki, pentru a sensibiliza Occidentul fãrã a se implica în solicitarea de asistenþã, altfel gestul lor ar fi echivalat cu recunoaºterea eºecului. Totuºi, ºi reprezentanþi ai guvernului încep sã cearã ajutor strãin, Cicerin, comisarul sovietic al Afacerilor Externe, în august 1921 trimite un expozeu al situaþiei, vorbind de 18 milioane de înfometaþi ºi spunînd cã va primi orice ajutor, din orice sursã.

Situaþia din Rusia sovieticã nu avea cum sã nu sensibilizeze opinia publicã din þãrile imperialiste. La nivelul guvernelor, al Crucii Roºii internaþionale se decide intervenþia. Liga Naþiunilor, precursorul O.N.U. de mai tîrziu, ia atitudine prin Înaltul Comitet pentru Refugiaþi, aflat sub preºedinþia unei mari personalitãþi, exploratorul arctic Fridjof Nansen, conducãtorul expediþiei Fram spre Polul Nord, iar ulterior acesteia un pasionat cercetãtor în biologie ºi oceanografie. Acest comitet împreunã cu preºedintele sãu îºi fãcuse un renume prin munca asiduã de repatriere a prizonierilor de rãzboi ºi a refugiaþilor dislocaþi în sîngerosul conflict dintre 1914-1918, dar ºi din rãzboiul greco-turc din 1919-1922, contribuind la schimbul de populaþie care a rezolvat problema refugiaþilor din ambele tabere. S-a implicat ºi în rezolvarea problemei refugiaþilor armeni victime ale genocidului din 1915, pentru înteaga sa activitate fiind laureat cu Premiul Nobel pentru Pace în 1922. Ei bine, acesta era omul care a preluat problema salvãrii a cît mai mulþi oameni înfometaþi de pe cuprinsul Rusiei.

Pe lîngã cãlãtoriile prin þãrile europene pentru a solicita sprijin ºi ajutor, dar ºi pentru a strînge fonduri, el a întreprins studii la faþa locului pentru a cunoaºte situaþia ºi a lua mãsurile necesare, a întreprins cãlãtorii de documentare în mai multe regiuni, inclusiv sudul

Ucrainei. Dau aici cîteva spicuiri din rapoartele sale sau ale emisarilor sãi asupra celor vãzute la faþa locului, unele traduse din limba francezã: Samara, decembrie 1921: „Mizeria depãºeºte orice imaginaþie. În regiunea Dunaekului, care numãrã 915.000 locuitori, 537.000 nu au ce sã mãnînce. În timpul lunilor septembrie, octombrie ºi noiembrie au avut loc 30.405 decese.

Mortalitatea creºte încontinuu ºi, pînã la primãvarã, cele 2/3 ale populaþiei vor fi pierit, dacã nu se trimit ajutoare imediate. În oraº, la fiecare pas, se gãsesc numeroase cadavre pe strãzi. Am vãzut eu însumi, pe drum, un cadavru sfîºiat de cîini. Am vãzut, într-un cimitir, un morman de aproape 45 de cadavre fãrã haine, acestea fiindu-le luate de oameni”. Transmis din Moscova în noiembrie ºi decembrie 1921: „Între 20 ºi 30 de milioane de fiinþe umane suferã de foame ºi 10 milioane dintre ei sînt ameninþaþi de perspectiva morþii prin inaniþie. Populaþii întregi din Rusia centralã sînt pe punctul dispariþiei. […] Rapoartele ce le primesc în acest moment din Saratov, Samara, Simbirsk, Kazan ºi mai ales Ufa, Oremburg sau Republica Kirghizã, fac un tablou groaznic al ravagiilor foametei. În cele mai multe cazuri, ajutorul trebuie dus în satele depãrtate de staþiile de cale feratã, locuitorii acestora nefiind capabili sã facã efortul de a se deplasa. […] Este absolut necesar sã fie trimis grîul pentru semãnãturile de primãvarã, pentru care cîmpurile sînt pregãtite, dar nu mai existã seminþe”.

31 ianuarie 1922, Oremburg, Republica Baºchirã: „Foametea a atins un asemenea grad încît a dus la crime, pãrinþi devorîndu-ºi copiii. Pot cita cazuri a cãror autenticitate e sigurã. În satul Tuliakova, comuna Ardolanovski, cantonul Iarmatenski, un bãrbat pe nume Tuvhatulla Hallin a mîncat cadavrul fratelui sãu Halibulla, în vîrstã de 28 de ani. O femeie din acelaºi sat, Housna, ºi-a mîncat doi dintre copii, un bãiat Dom Mariam ºi o fatã Mennah Meta. Un bãrbat pe nume Ahsam, din acelaºi sat, ºi-a devorat fiica, Shamsiamalla.

Foametea a atins punctul culminant ºi se poate vorbi despre cazuri oribile de canibalism zilnice în tot districtul Gorny ce þine de biroul din Orenburg”.

Rezistenþa armatã în Bucovina (1) Batalionul Fix Bucovina (1) Blînzi ºi ospitalieri, bucovinenii din zona de munte sînt oameni sãnãtoºi la minte ºi la trup, care iubesc adevãrul ºi urãsc nedreptatea. La temelia educaþiei acestora au stat biserica ºi ºcoala (mulþi absolviserã, în 1944, 7 clase). În ciuda faptului cã aveau o situaþie materialã precarã, în conºtiinþa acestora era dezvoltat instinctul de proprietate, fiind intoleranþi în faþa colectivismului sovietic.

Concepþiile anticomuniste s-au înrãdãcinat în conºtiinþa þãranilor bucovineni încã de la finele primului rãzboi mondial, mai exact din 1917, cînd trupele þariste cantonate aici s-au bolºevizat. Execuþiile propriilor comandanþi, jafurile, violurile, au fãcut ca ruºii sã fie de necontrolat. Populaþia civilã lipsitã de apãrare era ucisã de soldaþii ruºi aflaþi în stare de ebrietate. Bucovinenii încorporaþi în armata austriacã, ajunºi în prizonierat la ruºi, cînd au revenit acasã au povestit despre genocidul ºi ororile bolºevicilor din Rusia.

Bucovinenii care efectuau stagiul militar la grãniceri pe malul Nistrului‚ în perioada 1918-1940, relatau cã în fiecare noapte, în satele de peste frontierã, se auzeau focuri de arme ºi þipete de femei ºi copii.

Dupã anexarea forþatã de cãtre URSS a Bucovinei de Nord, bucovinenii au cunoscut direct comunismul. Mii de civili nevinovaþi au fost uciºi sau deportaþi în Siberia.

Dupã un an de cînd Bucovina de Nord a fost eliberarã, românii au vãzut consecinþele ocupaþiei sovietice.

Bucovina a avut Katynul ei la Fîntîna Albã, în lunca Siretului. Cei întorºi de pe frontul de rãsãrit erau cutremuraþi de situaþia dramaticã în care se aflau þãranii sovietici controlaþi de bolºevici în cadrul colhozurilor.

Cînd a fost reocupatã Bucovina de cãtre sovietici, în martie 1944, localnicii ºtiau perfect ce-i aºteaptã.

Deportarea bãºtinaºilor, jafurile efectuate de trupele sovietice cu acest prilej, siluirea fetelor sub ochii neputincioºi ai pãrinþilor, execuþia pe loc a protestatarilor ºi arderea satelor adiacente frontului au dat naºtere fenomenului de reacþiune al bucovinenilor. Odatã puse

familiile la adãpost în munþi, bãrbaþii ºi-au scos armele ascunse în pãdure, demarînd acþiunile de luptã împotriva ocupanþilor. Dorind sã elibereze Basarabia, Nordul Bucovinei ºi Herþa, dar ºi pentru a evita bolºevismul, România se alãturã Germaniei la 22 iunie 1941, fiind combatantã în rãzboiul împotriva Uniunii Sovietice.

Fãrã a avea o convenþie scrisã privind colaborarea româno-germanã, mai mult decît atît, cel de-al treilea Reich era autorul moral al ciopîrþirii teritoriului naþional în favoarea URSS, Ungariei ºi Bulgariei.

Legile acestui rãzboi erau grav încãlcate, germanii ºi sovieticii avînd douã ideologii opuse. Marii lideri implicaþi se întreceau în declaraþii cutremurãtoare: Hitler afirma cã învingãtorul nu va da socotealã învinsului, iar Stalin susþinea cã „acest rãzboi nu este ca toate cele din trecut; cine ocupã un teritoriu îºi impune ºi propriul sãu sistem social”.

România se afla în martie 1944 în a 33-a lunã de rãzboi. Comanda Frontului 1 ucrainian este preluatã la 5 martie de mareºalul Jukov, care demareazã ofensiva sovieticã în cadrul operaþiuznii „Proskurov – Cernãuþi”.

Frontul german este strãpuns, continuîndu-se acþiunea fulgerãtoare a trupelor sovietice, care în douã zile parcurg 100 km, apoi forþeazã Nistrul ºi Prutul, intrã în Cernãuþi la 27 martie ºi ating Carpaþii.

Simultan, Frontul 2 ucrainian, condus de generalul Konev, executa operaþiunea „Uman-Botoºani” (5 martie – 17 aprilie 1944). Ample ºi victorioase operaþiuni ofensive îi conduc pe sovietici peste Nistru la 19 martie. La sfîrºitul lunii, aceºtia ating Prutul ºi ocupã oraºele Botoºani, Rãdãuþi ºi Paºcani, apropiindu-se de Iaºi.

Generalii Malinovski ºi Tolbuhin, comandanþi ai fronturilor 3 ºi 4 ucrainiene, în cadrul operaþiunii „Odessa”, au distrus Armata 6 germanã, ajungînd pînã pe cursul inferior al Nistrului. Frontul din Moldova a fost stabilizat în vara anului 1944 pe aliniamentul: Vijniþa Paºcani nord – Iaºi nord - Chiºinãu – Nistru. Trupele româno-germane doreau sã opreascã pãtrunderea sovieticilor în profunzimea României.

Discurs Fr. Nansen la Liga Naþiunilor, februarie 1922: „Foametea din Rusia este foametea cea mai cumplitã înregistratã în istoria lumii. Au mai fost mari fenomene de acest gen în regiunile cele mai sãrace din India ºi China. Dar aceasta a izbucnit în regiunile cele mai prospere ºi mai bogate în cereale din Europa. Este cumplitã, incomparabil mai groaznicã decît tot ce aº fi putut crede pînã acum. Situaþia depãºeºete previziunile mele cele mai pesimiste. Zona afectatã este mult mai întinsã decît am prevãzut, ºi nu este locuitã de 15 milioane de suflete, cum am crezut, ci de mai bine de 33 de milioane, dintre care minimum 19 milioane sînt direct ºi serios ameninþaþi de a muri de foame, ºi din care mai multe milioane sînt deja condamnaþi. Dar, ar fi mai puþin de 10 milioane de vieþi care ar mai putea fi salvate”…

Raport al d-lui Gorovin, reprezentant al d-lui Nansen, în urma anchetei efectuate la sfîrºitul lui ianuarie 1922 în regiunile Samara, Saratov ºi Buluzuk. A fost însoþit de Sir Benjamin Robertson, comisar britanic, ºi de dr. Pardo, care va muri de tifos: „Situaþia e de un tragism indescriptibil, este dificil de înþeles imensitatea problemelor fãrã a fi acolo. […] Sute de sate pierdute în nãmeþi, fãrã niciun fel de hranã. […] Rãzboiul civil a avut ca efect grele rechiziþii ale guvernului, din recolta precedentã dispãrînd totul. Þãranii au ajuns în pragul iernii fãrã nici o rezervã. […] Multe sate sînt total abandonate, iar în cele pe care le-am vizitat, am constatat o diminuare a populaþiei cu 20% faþã de septembrie 1921. Locuitorii rãmaºi în viaþã trãiesc exclusiv din ajutoarele guvernului sau din asistenþa strãinã. Împinºi de foame, ei consumã iarbã ºi materii improprii alimentaþiei. Raþiile guvernamentale au salvat de la moarte cam o zecime din populaþie, ajutorul strãin se concentreazã spre salvarea copiilor, dar ºi în acest domeniu, nu reuºesc la mai mult de o treime din necesar. 70% din populaþia de ºase milioane de locuitori ai acestor douã provincii este condamnatã la moarte în cazul în care ajutoare suplimentare nu sînt imediat trimise. În toate satele prin care am trecut, am vãzut familii întregi stingîndu-se puþin cîte puþin, majoritatea locuitorilor sînt extrem de slãbiþi. […] Am vãzut noi înºine, în oraºul Buzuluk, cadavrele oamenilor morþi de foame întinse pe strãzi, copii agonizînd. Agravarea situaþiei este foarte probabilã dacã nu se sporesc ajutoarele ºi nu se rezolvã problemele de transport”. (va urma) CRISTIAN NEGREA Oferind un teritoriu prielnic rezistenþei, Bucovina a devenit teatru de rãzboi în perioada martie-septembrie 1944. Peste 430 de mii de militari români, încorporaþi Armatelor 3 ºi 4, alãturi de un efectiv de aproximativ 600.000 de militari germani aflaþi în Armatele 6 ºi 8 germane, i-au înfruntat în România pe sovietici, care în cadrul Fronturilor 2, 3 ºi 4 ucrainiene aveau un efectiv de peste 1.200.000 de ostaºi.

Detaºamentul „Colonel Constantinescu Aurel”, subordonat Armatei a 4-a Române, a reprezentat armata Românã pe frontul din Bucovina. Armata a 4-a mai avea în subordine ºi Regimentul 3 grãniceri ºi Batalioanele Fixe Regionale Bucovina ºi Neamþ. Prima zonã bine delimitatã în care s-a închegat imediat dupã 23 august 1944 o rezistenþã armatã a fost Bucovina, mai precis zona montanã a acesteia. Mareºalul Antonescu a realizat cã deºi frontul sovietic se apropia de Nistru, iminenta invazie ar mai putea fi stãvilitã, mãcar temporar, pe linia de fortificaþii Galaþi-Nãmoloasa-Focºani, prelungitã la nord de Carpaþii Orientali pînã în Bucovina. În cazul liniei fortificate Galaþi-Munþii Vrancei, rezistenþa era mai uºoarã, baza logisticã din spate fiind Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Carpaþii Orientali constituind graniþa între România ºi Ungaria horthystrã, rezistenþa era mult mai dificilã. Dacã armata românã s-ar fi retras complet din Moldova ºi s-ar fi repliat dincolo de linia fortificatã Galaþi-Focºani, apãrarea româneascã pe linia Carpaþilor Orientali ar fi fost imposibilã din cauza oricãrui sprijin logistic. Nu se putea concepe solicitarea de ajutor din partea Ungariei lui Horthy, care avea cunoºtinþã cã Mareºalul Antonescu dorea eliberarea Transilvaniei ºi deºi îi ura enorm pe sovietici, pe români îi ura ºi mai mult. În faþa acestei situaþii, mareºalul a luat unica mãsurã plauzibilã: folosirea celor douã batalioane „fixe regionale” înfiinþate la începutul anului 1942 în zona limitrofã graniþei cu Ardealul de Nord, ca o previziune a evenimentelor care au ºi urmat. Iniþial, acestea aveau misiunea de a ajuta legiunile de jandarmi, dar din toamna anului 1942, au fost trecute în subordinea regimentelor de grãniceri din zonã. (va urma) LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 5 octombrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Un simplu Referendum?

Nu, este Armageddon-ul României! (urmare din pag. 1) În fapt, opinia mea este cã Referendumul e o bãtãlie mult mai importantã chiar decît clipa în care se dã. Asta pentru cã decizia generaþiilor prezentului are efect pentru viitor ºi apãrã una dintre cele mai frumoase moºteniri ºi tradiþii ale trecutului mai vechi decît memoria: cãsãtoria binecuvîntatã de misterul tuturor credinþelor istoriei, întru perpetuarea speciei dominante a Pãmîntului. Da, pentru cine uitã sau nu ºtie, cãsãtoria este mult mai mult decît un act civil, o formalitate la bisericã ºi un grupaj de amintiri ºi poze - este o parte esenþialã a tuturor credinþelor ºi religiilor, de la imemorialele tradiþii ale ºamanilor siberieni de acum zeci de mii de ani, pînã la marile religii revelate. Cãsãtoria Soarelui - bãrbat, cu Luna - fecioarã este un mister, o cãutare, povestitã de acum mii de ani de sumerieni, apoi regãsitã în misterioasele kurgane ale stepei, pentru a trece la tracii transcendentei Hekate, la arieni, la zoroastrienii, la magnificii celþi sau la nemuritorii sciþi... Iisus porunceºte, Mahommed la fel, pentru cã Dumnezeu, prin Moise, binecuvînteazã casãtoria dintre bãrbat ºi femeie ºi condamnã total, radical, alte forme de „cuplu”, de aºa-zisã comuniune cu pretenþii de „familie”.

Desigur, existã o întreagã moºtenire de învãþãturi, de fapt de cuvinte transmise încã din trecutul îndepãrtat cu limbã de moarte, care aratã pericolul reversului, al cãlcãrii acestor porunci - ale Divinului ºi ale firescului: un întreg bestiar de monºtri, ori un pandemonium generat de cãderea în pãcat a oamenilor. De fapt, în prezent se încearcã sã ni se spunã cã trecutul induce plãsmuiri mincinoase, cã mesajul Divinului e exact invers, cã starea contra naturii trebuie ocrotitã ºi binecuvîntatã! De fapt, trãim acum ceea ce ne anunþa Hristos: „Vedeþi sã nu vã amãgeascã cineva. Cãci mulþi vor veni în numele Meu, zicînd: Eu sînt Hristos, ºi pe mulþi îi vor amãgi” (Matei, 24, 4-5). ªi este adevãrat, amãgitorii au cucerit aproape întreaga lume - mai ales aºazisa „lume civilizatã”, cea care încearcã prin orice mijloace, de la forþa distrugãtoare ºi criminalã a armelor ultramoderne, la forþa persuasivã a unui întreg curent spiritual: televiziuni, cinematografie, literaturã. Totul finanþat din plin - ºi mai ales apãrat cu strãºnicie prin arma cea mai puternicã a zilelor noastre: politica. Orice împotrivire la asaltul aºa-zisului „progresism”, motorul „libertãþii extinse” este cãlcat în picioarele grupãrilor de interese, cu actanþi politici de prim rang ºi figuri publice puternic susþinute. „Orice persoanã care îndrãzneºte sã aibã alte opinii cu privire la subiect este de îndatã înghesuitã în colþul ringului de box (...) e musai sã fii redus grabnic la tãcere prin nãpustirea asuprã-þi a unei cohorte de atacuri publice, injurii ºi dezaprobãri agresiv-dezgustate”, descria deputatul Liviu Pleºoianu felul în care reacþioneazã propaganda „LGBT”, aºa cum sunã neutrul acronim al unei înºiruiri de pãcate contra lui Dumnezeu ºi a firii!

Ei bine, în aceastã perioadã de veritabil asalt al acestei legiuni anti-fire, antiistorie, anti-credinþã, deci pînã la urmã anti-om ºi anti-Dumnezeu, ei bine, dintre români a renãscut curajul de a se opune, de a fi singura þarã din UE care propune interzicerea, prin Legea Fundamentalã, a denaturãrii firii ºi spiritului! Din aceastã cauzã, susþin cã nu am exagerat deloc, prin asocierea cu Armagedonn-ul, cîmpul bãtãliei finale! Nu exagerez, pentru cã þara noastrã, zdrobitã de imperialismul neocolonialist occidental, pierduse parcã orice vigoare de a se opune, de a se apãra... În fapt, Referendumul nu se referã numai la cele scrise în textul modificat, ci este o demonstraþie cã România profundã, a eroilor din legendele reale ale trecului, ei bine, acea Românie încã existã! Amploarea Referendumului nu poate fi cuprinsã în cele cîteva rînduri ce vor fi votate; este conºtiinþã ºi credinþã, este istorie ºi viitor, este demnitate naþionalã – este, într-un cuvînt, naþiune!

Referendumul este prima probã adevãratã cã Naþiunea paºoptiºtilor ºi a lui Cuza, a regilor Ferdinand ºi Maria, a lui Nicolae Ceauºescu – Naþiunea liberã ºi independentã încã mai existã!

România nu este puternica Rusie, nu este nici bogatul ºi influentul Israel, sã ducã o asemenea bãtãlie pentru credinþã ºi tradiþie, ci e o þarã asediatã din exterior ºi, din pãcate, din interior. Aºa cum era de aºteptat, grupãrile din UE încearcã sã loveascã þara noastrã; primul a acþionat acel grup al „verzilor”, care nu mai are nici o legãturã cu ecologia, fiind, de fapt, principalul nucleu al celor „contra-naturii”, prin susþinerea „libertãþii extinse”, adicã a tot ceea ce calcã morala creºtinã. Dau semne de susþinere a acþiunii anti-România ºi acei „populari”, din care fac parte ºi partide cu titulatura „creºtin”. Or, în atari condiþii, este cu atît mai meritorie atitudinea PSD, un partid cu mari pãcate, dar care, iatã, þine steagul acum sus, cel puþin prin Liviu Dragnea – atacat de un „întîmplãtor” puci intern.

Grav este cã voci din spaþiul public fac o mare confuzie – Referendumul nu este politic, ci este naþional! Nu este anacronic, ci se referã la valori care transcend timpul! În fine, nu este contra unor oameni, cu meritele ºi pãcatele lor, de care vor da socotealã în altã parte, nu în faþa oamenilor, ci este apãrarea unor valori de dincolo de prezent ºi de generaþiile de faþã.

Concluzia: Referendumul este ºansa fiecãruia de a fi un soldat în Armata celor care au creat România! Mergeþi la Referendum, e poate singura ºansã de a pãºi în acelaºi flanc al spiritului cu cei despre care aþi citit în cãrþi, sau aþi auzit în legende! Or, dacã ei ºi El sînt alãturi de noi, ce mai conteazã cine este împotrivã?

Memorialul Vadim Tudor a declanºat Marea Conferinþã a Naþionalismului Românesc!

Participare de elitã, chiar dacã mai restrînsã, la cea de-a treia ediþie a „Memorialului Corneliu Vadim Tudor”. La fel ca anul trecut, manifestarea a fost gãzduitã de frumosul hotel al lui Dumitru Dragomir, „Crystal Palace”. Prezidatã de Lidia Vadim Tudor, reuniunea a fost dedicatã memoriei lui Vadim ºi principalei moºteniri ideatice a marelui om politic – naþionalismul românesc.

Au fost prezente personalitãþi ale PRM, precum vicepeºedinþii Mihai Zbora-Ciurel ºi Dan Alexandru Tano, sau Claudiu Barbãlatã, diverºi apropiaþi ºi colaboratori ai „Tribunului”, printre care jurnalistul Geo Ciolcan, dar surpriza a fost prezenþa la manifestare a reprezentanþilor altor douã grupãri naþionaliste: vivacele Ninel Peia, fost deputat, om de afaceri ºi preºedinte al Partidului Neamul Românesc, ºi a lui Cãtãlin Raia, vicepreºedinte al partidului fondat de Marian Munteanu, Alianþa Noastrã România. Prezent a fost ºi „patriarhul” naþionalismului românesc, profesorul Ion Coja. Ei bine, în aceste condiþii, la propunerea Lidiei Vadim Tudor ºi a subsemnatului, de comun acord s-a stabilit cã este nevoie de o reuniune publicã a forþelor naþionale – fapt care se va petrece sub forma unei conferinþe. Mai mult, propunerea finalã a fost ca Marea Conferinþã a Naþionalismului Românesc sã aibã loc chiar de ziua Tribunului, pe 28 noiembrie – tot într-o zi de miercuri! Vom reveni cu detalii asupra acestui eveniment, privind locul desfãºurãrii ºi participanþii!

Nu pot încheia decît cu concluzia cã, iatã, spiritul lui Vadim susþine acest deziderat al coagulãrii naþionalismului românesc. Sau, cum vor spune întotdeauna peremiºtii ºi cei care l-au iubit pe Tribun – Vadim Vegheazã!

DRAGOª DUMITRIU

Referendumul este al cetãþenilor români!

Coaliþia pentru Familie ºi Platforma Împreunã fac urmãtoarele precizãri: Iniþiativa noastrã de revizuire a Constituþiei României nu are nici o legãturã cu vreo formaþiune politicã. Nu sîntem ºi nu am fost la remorca nici unui partid.

Demersul nostru nu este în nici un fel legat de PSD sau de guvernarea PSD. Protocoalele semnate cu PSD, PNL ºi ALDE nu au vizat decît obþinerea sprijinului parlamentar pentru adoptarea legii de revizuire a Constituþiei României.

Am respins ºi respingem confiscarea politicã a iniþiativei noastre.

Exprimarea publicã a susþinerii demersului celor 3.000.000 de cetãþeni români, inclusiv de cãtre actori politici, nu poate fi consideratã o încercare de confiscare politicã. De altfel, legea de revizuire constituþionalã nu a putut trece decît cu votul mai multor partide de la putere ºi din opoziþie.

Organizatorul Referendumului este Guvernul României, nu PSD. Cine considerã cã structura politicã a guvernului este un impediment pentru votul la Referendum, va trebui sã fie consecvent ºi sã boicoteze ºi alegerile de anul viitor organizate de acelaºi guvern.

Ceea ce este, evident, absurd.

Votul transpartinic din Parlamentul României demonstreazã clar cã nu putem vorbi de o confiscare politicã a iniþiativei noastre.

Referendumul este al cetãþenilor români care au semnat pentru iniþiativa cetãþeneascã ºi al celor care vor veni la vot, indiferent cum vor vota.

Tema Referendumului este protecþia constituþionalã a definiþiei cãsãtoriei, deci nu vom vota pentru sau împotriva vreunui partid politic, pentru sau împotriva vreunui lider politic. Votul pe care îl vom da este pentru pãstrarea firescului vieþii noastre ºi a copiilor noºtri. Orice altã înþelegere a organizãrii Referendumului este viciatã de interese meschine. Atacurile ºi defãimarea continue la adresa milioanelor de cetãþeni români care ºi-au dorit Referendumul demonstreazã nivelul de violenþã ºi vulgaritate excesivã la care s-a ajuns în societatea româneascã. Deplîngem aceastã situaþie ºi îi încurajãm pe toþi susþinãtorii Referendumului sã nu dea curs nici unei tentaþii de a rãspunde cu aceeaºi monedã. Deplîngem ºi condamnãm campania agresivã împotriva Bisericii Ortodoxe Române, dusã de activiºtii radicali ai ideologiei de gen, campanie acceptatã ºi promovatã chiar de unele instituþii de presã.

Atragem atenþia opiniei publice cã ideologia de gen este o realitate curentã, a cãrei prezenþã este deja vizibilã în manuale ºi texte auxiliare destinate sistemului public de educaþie. Dumnezeu sã ocroteascã România!

COALIÞIA PENTRU FAMILIE ªI PLATFORMA ÎMPREUNÃ

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 5 octombrie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (2)

Pierderea Bucovinei la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial

În iunie 1940, nordul Bucovinei a fost ocupat de Uniunea Sovieticã. În timpul ocupaþiei au fost masacraþi la Fîntîna Albã peste 3.000 de români: bãrbaþi, femei, În 1875, cu ocazia împlinirii unui secol de la provincii româneºti detaºate din Regatul Român ºi cã copii ºi bãtrîni care se retrãgeau paºnic spre România. cotropirea Bucovinei, bucovinenii organizeazã, la Iaºi ºi mai devreme sau mai tîrziu ele vor trebui sã revinã la Autorii masacrului au fost ofiþeri din temutele trupe la Paris, manifestaþii contra dominaþiei habsburgice. La Patria-Mamã România”. (Arhivele Statului Bucureºti, N.K.V.D. Uniunea Sovieticã nu a recunoscut pînã în serbãrile de la Iaºi participã ºi studenþii din Cernãuþi, gru- Colecþia microfilme Turcia, rola 22, p. 915-917) prezent acest masacru. Cei uciºi au fost aruncaþi în gropi paþi în ,,Societatea Studenþeascã Arboroasa”. Tot cu acest comune, iar peste ei s-a aruncat var nestins.

Unirea Bucovinei cu Regatul României În anul 1941, Armata Românã, aliatã cu forþele Axei, prilej, Mihail Kogãlniceanu publicã la Paris broºura a recucerit nordul Bucovinei. Dupã eliberarea Basarabiei la 28 noiembrie 1918 ,,Rapt de la Bukovine”, care face un rechizitoriu al rãpirii ºi a nordului Bucovinei, ca provincii recuperate, nu au Bucovinei ºi al deznaþionalizãrii româneºti. Refuzul Dupã prãbuºirea monarhiei austro-ungare ºi fost imediat alipite Statului Român, ele au funcþionat ca românilor de a participa la serbãrile organizate în 1875 de dezmembrarea imperiului în state naþionale, Consiliul regiuni conexe, conduse de cãtre un guvernator. guvernul austriac ºi manifestãrile de protest ale bucoviNaþional al Bucovinei, întrunit la 28 noiembrie 1918, a În guvernãmîntul Bucovinei au intrat cele cinci nenilor l-au determinat pe împãratul Franz Iosef sã-ºi hotãrît, în majoritate, unirea cu România. Voturile judeþe: Cîmpulung, Suceava, Rãdãuþi, Storojineþ ºi contramandeze o proiectatã vizitã în Bucovina. majoritare au venit din partea Cernãuþi. Guvernãmîntul Bucovinei În octombrie 1877, ,,Societatea Studenþeascã Arbo- românilor, germanilor, evreilor ºi a a avut trei guvernatori: lt.col. roasa”, în frunte cu compozitorul Ciprian Porumbescu, îºi polonezilor, iar cele împotrivã, doar Alexandru Roºianu, mort la 30 exprimã deplina adeziune la manifestãrile organizate la din partea minoritãþii ucrainiene. august 1941 în urma unei operaþii Iaºi cu prilejul comemorãrii a 100 de ani de la asasinarea nereuºite, generalul Corneliu CaloZiua de 28 noiembrie 1918 a fost de cãtre austrieci a domnitorului-patriot Grigore III Ghica. cea mai mare sãrbãtoare a Bucotescu, unul dintre responsabilii Ziare ºi reviste, precum ,,Bucovina”, ,,Gazeta Bucovinei”, vinei, împlinirea visului de aur, pendeportãrilor din 1941-1942, ºi generalul C.I. Dragalina, care a devenit ,,Patria”, ,,Junimea literarã”, au militat pentru reunirea tru cã România este patria noastrã ºi guvernator în 1943.

Bucovinei cu Patria-Mamã în vechile hotare ale Daciei a tuturor românilor, e România celor În anul 1944, nordul Bucovinei a strãbune. (Ibidem, p. 12-14) dispãruþi de demult ºi a celor de mai fost ocupat de Armata Roºie, Un moment important în organizarea luptei naþionale apoi, a celor ce vor veni în veacul rãmînînd pînã astãzi, ºi o parte a fost a românilor din Bucovina l-a reprezentat constituirea, în veacurilor. încorporatã la Ucraina. Sudul Bucomartie 1892, a Partidului Naþional Român din Bucovina. În publicaþia ,,Glasul Bucovinei”, vinei a rãmas în teritoriul României: Programul partidului a fost publicat încã în 2 mai 1891, nr. 14 din 28 noiembrie 1918, se judeþul Suceava, exceptînd oraºele în ziarul ,,Gazeta Bucovinei”. În program se prevedea scria: ,,Dupã o lungã ºi dureroasã Fãlticeni, Broºteni, Dolhasca, Liteni, autonomia Bucovinei ºi pãstrarea individualitãþii sale aºteptare, Bucovina ºi-a recãpãtat Salcea ºi zonele adiacente acestora; istorico-politice. astãzi libertatea. Rupînd lanþurile judeþul Botoºani, cîteva localitãþi care La sfîrºitul Secolului al XIX-lea ºi începutul robiei austriece, ea, prin votul de fac parte pînã astãzi din comunele: Secolului al XX-lea, lupta românilor din Bucovina astãzi al Congresului General, s-a Mihãileni, Rogojeºti, Cîndeºti ºi fosîmpotriva dominaþiei habsburgice a cunoscut diferite realipit la sînul mamei de unde fustul sat Molniþei.

Bucovina este cunoscutã ºi prin forme de manifestare, care au cuprins categorii largi ale ese ruptã. Visul nostru de aur s-a mînãstirile construite de foºtii dommaselor populare. Referindu-se la aspiraþiile de unitate împlinit. Pãrinþii noºtri, care au murit nitori ºi boieri moldoveni – Muºanaþionalã manifestate de românii din Bucovina, consulul de dorul acestui vis, de azi înainte tinii, Alexandru cel Bun, ªtefan cel Turciei la Iaºi, Selim Gürdji, într-un Raport din 20 mai vor gãsi odihna cuvenitã în pãmîntul Mare, Petru Rareº, ªtefan Tomºa, 1908 cãtre ministrul de Externe al Turciei, Tenfile Paºa, liber ºi dezrobit. O veche fãrãdelege, Alexandru Lãpuºneanu, familia scria: ,,Vizitele în grup ale românilor din Bucovina ºi sãvîrºitã faþã de þarã ºi de poporul ei ,,Monumentul Unirii”, Movileºtilor º.a., fiecare cu culoaTransilvania aveau, pînã acum, aparenþa unor inþiative bãºtinaº, s-a reparat, ºi firul istoriei, rea sa specificã: Voroneþ - albastru; de la Cernãuþi periculoase; guvernul român cãuta, în mod riguros, sã nu ce fusese întrerupt cu silnicie înainte Humor – roºu; Suceviþa – verde; trezeascã deloc susceptibilitatea vecinilor sãi austro- de un veac ºi jumãtate, s-a reluat Moldoviþa – galben ºi Arbore ungari, dar, pe mãsurã ce aceste vizite devin mai astãzi ºi se va putea continua în tihnã spre binele ºi combinaþii de culori. frecvente, menajamentele guvernului român tind, de propãºirea tuturor. Cu smerenie ne plecãm capetele ,,Monumentul Unirii”, de la Cernãuþi asemenea, sã slãbeascã. Astfel, la 19 curent, invitaþi de înaintea Dumnezeului pãrinþilor noºtri, care ne-a învrednicit de a trãi aceste clipe înãlþãtoare, ºi fãgãduim cã ne Primãria Iaºilor, 700 de bucovineni, aparþinînd tuturor În anul 1924, în Piaþa Unirii, în faþa Palatului vom strãdui a ne arãta vredclaselor populaþiei, majoriPrimãriei Cernãuþi, pe un spaþiu larg, încadrat de un mic nici de dînsele. Trãiascã tatea din ei fiind însã stuscuar de verdeaþã ºi copaci, pe memorabilul loc unde, la Bucovina dezrobitã ºi rein28 noiembrie 1918, românii bucovineni au încins ,,Hora denþi de ambe sexe ºi tratã în România Mare! Unirii”, a fost ridicat ,,Monumentul Unirii”, opera þãrani, au fost þinuþi de popTrãiascã regele nostru liber- artiºtilor români Victor ªtefãnescu – arhitect ºi Teodor ulaþie, timp de trei zile, ator!“.

Burcã – sculptor. oaspeþii moldovenilor. PriÎn hotãrîrea de Unire, ,,Monumentul Unirii” reprezintã chipul în bronz al mirea care li s-a fãcut de adresatã Maiestãþii Sale unui soldat român în plinã armãturã, avînd în stînga sa întreaga populaþie nu putea Regelui Ferdinand se aratã: un drapel – roºu, galben ºi albastru, iar la picioarele sale, fi mai caldã ºi mai cordialã. ,,Congresul General al Bu- stînd îngenuncheatã, o fatã - Bucovina recunoscãtoare.

S-a remarcat la garã precovinei care întrupeazã putGrupul statuar era aºezat pe un postament rotund, iar zenþa tuturor autoritãþilor, erea supremã a þãrii, în zidul în formã de semicerc era încins cu basoreliefuri din chiar a prefectului în pernumele suveranitãþii naþio- bronz, reprezentînd scene din istoria românilor (Legenda soanã ºi a întregii elite a nale, a votat astãzi Unirea lui Dragoº Vodã cu Molda, de pe unde a venit numele de Cernãuþi. Generalul Zadic, însoþit de Iancu Iaºilor. Oraºul era pavoanecondiþionatã ºi pentru Moldova, decapitarea, în condiþiile dramatice ale anului zat ºi luminat. La sosirea Flondor, comunicã populaþiei unirea Bucovinei vecie a Bucovinei în hota- 1774, a domnitorului Grigore Ghica Vodã, precum ºi cu Regatul României lor, bucovinenii au fost rele ei istorice cu Regatul scene din epopeea primului rãzboi mondial). primiþi cu strigãte ca În spatele monumentului era aºezat pe un soclu un României, mulþumind Pro«Trãiascã Bucovina!» ºi «Deºteaptã-te, Române!». niei cereºti cã, dupã o lungã ºi dureroasã aºteptare, ne-a zimbru din bronz, care strivea cu copita vulturul austriac Entuziasmul era aºa de mare încît ai fi crezut cã se sãr- învrednicit de a vedea ispãºitã nelegiuirea ce s-a sãvîrºit cu douã capete.

Dupã ocuparea Bucovinei de cãtre sovietici, acest bãtoreºte o victorie. Le-au fost þinute la Universitate dis- acum 144 de ani faþã de þara noastrã ºi, mîndri cã avem cursuri ºi conferinþe cu un conþinut pur naþionalist. De fericirea de a aclama pe Maiestatea Voastrã Domn libera- monument, care simbolizeazã lupta istoricã de veacuri a asemenea, am vãzut pe stradã o mare coloanã de studenþi tor ºi purtãtor de grijã a noastrã, rugãm sã ne primiþi sub românilor pentru Unire, a fost demolat. Dupã revenirea bucovineni ºi din Iaºi care, cu muzicã militarã în frunte, sceptrul ocrotitor al Maiestãþii Voastre ºi, reînnoind firul administraþiei româneºti la Cernãuþi, în iulie 1941, pe cîntau «Deºteaptã-te, Române!» ºi intonau ºi alte cîntece rupt cu silnicia înainte de un veac ºi jumãtate, sã reînnoiþi acelaºi amplasament al pieþii din faþa Primãriei din patriotice. În timpul acestor agape, care au durat trei zile, strãlucirea Coroanei lui ªtefan. Maiestate, sã trãiþi mulþi ºi Cernãuþi a fost executatã o replicã a Monumentului Unirii.

Monumentul Unirii a fost distrus a doua oarã dupã românii au uitat cã oaspeþii lor erau supuºii Majestãþii fericiþi ani! Semneazã Iancu Flondor, Preºedintele anul 1944, fãrã sã mai fie refãcut pînã în zilele noastre.

Sale Împãratul Franz Iosef; toate toasturile lor au fost Congresului General, ºi Ioan Nistor”. (Ibidem) În prezent, mai existã un singur fragment al acestei opere pentru Bucovina ºi România, nici un cuvînt pentru Ca urmare a hotãrîrii de Unire adoptatã de Consiliul de artã, ºi anume ,,Zimbrul Moldovei, strivind vulturul împãrat. Se poate cã aceste petreceri ºi manifestaþii i-au Naþional din Bucovina, trupele române au intrat în teritoriu, austriac”, alãturi de douã basoreliefuri ce au aparþinut indispus pe austrieci ºi au provocat obiecþii din partea sub comanda generalului Iacob Zadic, consfinþind actul ºi importantului proiect al Monumentului Unirii, care se guvernului austro-ungar. De altfel, opinia publicã inter- zãdãrnicind manevrele miltare ale Republicii Populare a gãsesc la Muzeul Naþional de Istorie din Bucureºti. preteazã aceste manifestãri ca un prim pas cãtre unire. Ucrainei Occidentale. Unirea Bucovinei cu România a fost (Extras din revista Clopotul Bucovinei nr. 7/2000) Orice român care trece prin ºcoalã, fie ea ºi primarã, recunoscutã oficial, prin Tratatul de Pace de la Saint (va urma) învaþã cã Bucovina, Transilvania ºi Basarabia sînt Germain, încheiat cu Austria la 10 septembrie 1919.

IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA

Pag. a 10-a – 5 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Romanul unei boli ca formã de existenþã Dacã unii istorici literari mai scrupuloºi au întocmit liste cu scriitorii noºtri care au murit la vîrste înaintate, pentru simetrie, alþii au pus în circulaþie ºi o evidenþã a scriitorilor morþi de tineri. Toþi aceºtia, mari promisiuni, dacã n-ar fi avut neºansa unui destin nemilos, cine ºtie, poate ar fi devenit nume de rezonanþã în literaturã ºi în conºtiinþa publicã. Cum se întîmplã adesea, cînd cauþi înfrigurat o carte, dar se întîmplã sã gãseºti altceva, recent, am recitit romanul ,,Inimi cicatrizate”, de Max Blecher (1909-1938), scriitor care, deºi mai puþin cunoscut publicului larg, ºi-a cîºtigat un loc important în galeria scriitorilor noºtri moderniºti din perioada interbelicã. În doar cîþiva ani de activitate literarã, natural, opera lui M. Blecher navea cum sã capete amplitudine: romanele ,,Întîmplãri din realitatea imediatã” (1936), ,,Inimi cicatrizate” (1937), un volum de poezii, ,,Corp transparent” (1934), un jurnal, ,,Viziunea luminatã” (1971), publicisticã, eseuri, cronici ºi corespondenþã. Cu mici excepþii, în toate aceste scrieri, M. Blecher converteºte suferinþa provocatã de o boalã prelungã ºi agasantã în experienþã ontologicã, ridicînd sentimentul la viziune ºi fiziologia la filozofie.

Adevãrata dramã a personajului principal din romanele sale, naratorul ºi mai apoi tînãrul Emanuel, nu se declanºeazã în sanatoriul din Berck, ci mai înainte, cînd începe sã sufere de ,,lipsa de identitate”.

Acest sentiment este provocat de contrastul dintre lumea exterioarã (compusã din locuri ºi obiecte banale) ºi sensibilitatea excesivã a conºtiinþei sale, care îi provoacã stãri de voluptate ºi de beþie vizualã. ,,Mã uit la o fotografie ºtearsã, de altãdatã, se confeseazã Emanuel, ºi mã descopãr pe mine la vîrsta de cîþiva aniºori. Ah!, clipa aceea purã ºi naivã, fixatã pe fotografie... Ce groaznicã înºelãciune! Cîtã amãrãciune i-a urmat de atunci!...”. Starea aceasta de anxietate se risipeºte în momentul cînd, odatã internat în spital, îºi redobîndeºte identitatea pierdutã sau ,,realitatea imediatã”, dupã ce tocmai pãrãsise ,,irealitatea imediatã”.

Concomitent, frãmîntãrile spiritului vor fi dublate de suferinþa fizicã. Acum, îl va interesa doar viaþa pe care el n-o cunoscuse cu adevãrat, ci mai mult din cãrþi. Într-o bunã zi, Emanuel, student la Chimie în Franþa, nemaiputînd suporta durerile din ºale, se decide sã consulte un medic. O examinare de rutinã ºi o banalã radiografie îi stabilesc diagnosticul: tuberculozã osoasã, boalã care uneori se poate vindeca, dar cu multã atenþie: odihnã, hranã bunã, liniºte. (ªi poeþii Lucian Blaga ºi Vasile Voiculescu au suferit de aceeaºi boalã.) Lui Emanuel i se recomandã staþiunea Bercksur-Mer, situatã pe þãrmul Canalului Mînecii, pe linia feratã Paris-Boulogne. De fapt, un sãtuleþ oarecare, neînsemnat pe hartã. Pînã la accident, în jurul lui Emanuel se petrecuserã o seamã de evenimente la care el nu luase parte. Acum, la Berck, unde aerul tare ºi vivifiant determinã boala sã dea înapoi, lumea devenise parcã mai densã ºi mai distinctã. Emanuel îºi propune sã alunge suferinþa încercînd sã trãiascã aºa cum nu mai trãise pînã atunci, adicã normal.

Nu-l mai deranjeazã cã este obligat sã stea bãgat în ghips pînã la gît, ca un prizionier, ºi obligat sã mãnînce întins pe spate ºi cu farfuria pe piept, aidoma celorlalþi bolnavi. Participã la un chef cu bãrbaþi ºi femei, la fel, culcaþi pe spate, dar exuberanþi ºi plini de încredere. Acelaºi curaj

i-l insuflã ºi bãrbaþii îmbrãcaþi îngrijit, în costum ºi cravatã, precum ºi femeile în rochii elegante, chiar dacã, fãrã nici o excepþie, se plimbã prin sat ºi pe plajã în niºte trãsuri mai speciale, mînînd calul culcaþi ºi ridicînd capul curioºi la ce se întîmplã în jurul lor.

Convingerea tuturor este cã se vor vindeca în curînd, sentiment care îi întãreºte, fãcîndu-i sã nu ia în seamã infirmitatea de moment. Aºa stînd lucrurile, toþi pacienþii încep sã fie obsedaþi de sex. Emanuel îi face avansuri lui Solange ºi o invitã în camera sa. Iar ºtirea cã Roger Torn ,,a fãcut amor” cu suava Cora, chiar numai frecîndu-ºi ghipsul unul de altul, excitã pe toatã lumea.

Spre sfîrºitul ºederii sale la Berck, cînd doctorul îi dãduse jos ghipsul, Emanuel chiar se împreuneazã cu roºcata Katty pe plaja pustie. ,,Toþi bolnavii care vin la Berck, îl informeazã Ernest pe Emanuel, ºi s-au fãcut bine, n-au mai putut sã se adapteze în alte locuri ºi s-au întors aici. ªi doctorii, ºi asistentele, ºi brancardierii, ºi Solange sînt foºti pacienþi...”. Dar mai ales Solange, dactilografa unui avocat, de care Emanuel se îndrãgostise...

Basmul ,,Tinereþe fãrã bãtrîneþe” cu final fericit...

Ernest ºtie ce spune, cãci, dupã 6 ani de spitalizare, s-a vindecat ºi el. Dãduse jos ghipsul gros ºi pusese altul, mai subþire, din plastic, pe care avea sã-l poarte toatã viaþa. Într-o discuþie cu Emanuel, care recunoºtea cã boala nu i se pãrea chiar atît de îngrozitoare, întrucît toatã viaþa fusese un leneº, Ernest îl uimeºte cu o concepþie de viaþã mai ciudatã: ,,Fericiþi sînt bolnavii întinºi pe cãrucior, cãci pot sã facã ce vor, în timp ce bolnavii vindecaþi trebuie sã se întoarcã la viaþa plinã de suferinþe”.

Un alt personaj interesant pentru Emanuel este Quitonce, fiul unui inginer renumit din Paris, care era un bolnav mai special. Suferind de mic, el cutreierase prin toate spitalele de boli osoase din Europa. Avea meseria de bolnav.

Era un profesionist. Suferise 12 operaþii. Mergea sprijindu-se în douã bastoane ºi, din pricina unei tumori pe mãduva spinãrii, arunca îngrozitor din picioare. Dupã lungi momente de incertitudine, Quitonce stabileºte cu doctorul sã se opereze de tumorã. Nu-i era fricã de moarte, dar o împrejurare îl tot agasa: infirmiera Eva îi dorea moartea, în speranþa cã îi va moºteni gramofonul. Într-adevãr, nefericitul Quitonce va muri, dar Eva nu primeºte nimic, deoarece proprietarul se gîndise la copiii din sanatoriu, care ºi-l doreau mai mult. Încet-încet, majoritatea pacienþilor vindecaþi pãrãsesc spitalul.

La plecare, încercau sã meargã cu un minut în plus faþã de ziua precedentã. Cînd ajungeau sã se þinã pe picioare o jumãtate de ceas, toþi cei întinºi îi invidiau.

Externaþii erau consideraþi cei mai zdraveni ºi mai iuþi oameni din lume.

Dupã ce i se scoate

ºi lui ghipsul, pleacã ºi Emanuel, dar nu acasã, ci la vila ,,Elseneur” din apropiere, proprietatea unei doamne din America. Dar, dupã un timp, copleºit de tristeþea localitãþii, Emanuel se decide sã plece din Berck ºi sã se stabileascã în Elveþia, mãcar pentru cîteva luni. O schimbare de climat i-ar fi fãcut bine... Din nefericire pentru Emanuel (un alter ego al lui M. Blecher), videcarea mult-doritã nu mai vine, aºa cã va fi nevoit sã peregrineze prin alte spitale, pînã la deznodãmîntul fatal.

Un þesut cicatrizat este pielea aceea vînãtã ºi zbîrcitã, care se formeazã pe o ranã vindecatã. Este o piele aproape normalã. Atîta doar cã e insensibilã la frig, la cald sau la atingeri. Inimile cicatrizate sînt inimi care au primit atîtea lovituri, încît s-au transformat întrun þesut mort. Sînt insensibile la cald, la durere, ºi învineþite de atîta duritate. Inimi bolnave, inimi de putregai... Trecînd dintr-un sanatoriu într-altul, Emanuel îºi trãieºte boala cu intensitatea damnaþiunii supreme. Încet-încet, destinul nemilos (,,De ce tocmai eu?”) îl face ºi pe el sã fie dur ºi insensibil. De aici, din aceastã asumare integralã a destinului, derivã simplitatea ºi minimalismul textului, comparabil cu rãceala sentimentelor. Prin talentul sãu de a contura o lume stranie ºi tulburãtoare, în care, cum am vãzut, imaginaþia porneºte de la aspecte reale ºi dure ale vieþii, M. Blecher se apropie de Franz Kafka, unul dintre marii scriitori moderni europeni, de Bruno Schulz ºi Robert Walser, mai puþin cunoscuþi, dar al cãror exponent genial a fost Kafka. ,,Ce îi înrudeºte structural pe toþi aceºti creatori – crede O.S. Crohmãlniceanu – este facultatea de a se instala în nenorocire ºi de a accepta o condiþie a vieþii curente”. Într-adevãr, cîtã vreme fusese sãnãtos, Emanuel înregistrase o agresiune a lumii înconjurãtoare asupra sa, o rãutate a ei personalã.

Dar acum, atins de o boalã cumplitã, îºi accceptã cu o dureroasã resemnare condiþia tragicã existenþialã ºi, practic, irealitatea devine lumea lui ,,imediatã”. Aflat pe patul de suferinþã, unde îºi aºteaptã inexorabilul sfîrºit, M. Blecher mãrturisea cunoscuþilor: ,,Nu e nici o ispravã sã suferi. De mii de ani, oamenii se complac în suferinþã ºi se plîng unii pe alþii pentru suferinþa lor”. Aceastã rãsturnare de opticã asupra existenþei îl determinã pe suferind sã-ºi imagineze o realitate înconjurãtoare structuratã invers. În aceastã lume, în care bolnavul de tuberculozã a oaselor apare în public întins pe o targã, adicã un ,,mortviu” – la prima vedere, o apariþie de pe alt tãrîm (,,Deodatã rãmase uluit!) – nu e altceva decît o modalitate de a-þi duce crucea. ªi oamenii atinºi de aceastã boalã au dreptul la viaþã, atîta vreme cît ºansa în vindecare nu este o iluzie. Faptul cã aceºti bolnavi ieºeau în lume corect îmbrãcaþi este o dovadã cã orice om are dreptul la speranþã, chiar ºi prin frustrãri. Zed, fost mare automobilist, care îºi pierduse picioarele, era fericit cã poate merge cu niºte proteze rudimentare, fãcute din tinichea. Amanþii Roger Torn ºi domniºoara Cora îºi consumã dragostea într-un mod penibil. Un bãieþel, strîns ºi el într-un corset pînã la brîu, viseazã sã ajungã aviator. Isa, deºi cu un picior grav bolnav ºi care îi va fi tãiat, în curînd, sperã sã devinã dansatoare. Prin gesturile lor, toþi aceºti nefericiþi sînt, de fapt, niºte revoltaþi împotriva destinului. Bolnavi, dar niºte oameni. Ghipsul, carapacea, sau ,,noua uniformã” este o metaforã care marcheazã graniþa dintre oamenii normali ºi infirmii doritori sã trãiascã normal. ,,Contrastul acesta între a fi om ca toþi oamenii ºi totuºi a zãcea închis cu oasele cariate de tuberculozã – constatã Emanuel cu tristeþe -, iatã ce e dureros ºi trist în aceastã boalã. Paradoxul constã în a exista ºi, totuºi, a nu fi cu desãvîrºire viu”. ,,Inimi cicatrizate” este romanul bolii ca o formã de existenþã, care, în mod compensator, duce la trezirea spiritului.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 5 octombrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (72) Vînãtorul de spioni (2) Autor: Peter Wright Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1987, Australia; 1987, Statele Unite Edituri: William Heinemann; Viking Forma literarã: autobiografie

Istoricul cenzurii Atacurile de cenzurã la adresa cãrþii ,,Spycatcher” s-au fãcut pe douã fronturi: atît publicarea cãrþii, cît ºi publicarea de pasaje ºi de recenzii despre ea în ziare au constituit þinte pentru cenzurã. Guvernul Margaret Thatcher susþinea cã publicarea cãrþii ar cauza pierderea încrederii în capacitatea MI5 de a proteja informaþii clasificate, ar afecta securitatea naþionalã ºi ar încãlca angajamentele de confidenþialitate ale ofiþerilor de informaþii.

Cartea În septembrie 1985, auzindu-se de faptul cã ,,Spycatcher” urma sã fie publicatã în Australia, pentru a fi evitat litigiul iminent din Marea Britanie (editorul trimisese în prealabil un exemplar procurorului general, sugerînd cã anumite pasaje pot fi suprimate, dar acesta, dupã ce a studiat cartea, a considerat cã trebuie suprimatã în întregime), guvernul britanic a demarat acþiunile legale pentru a interzice publicarea cãrþii. Astfel cã a încercat ºi a reuºit sã obþinã o suspendare temporarã din partea unui tribunal australian, blocînd publicarea pînã cînd procesul urma sã stabileascã detaliile legale.

Procesul civil s-a judecat la Curtea Supremã New South Wales, din Sydney, în noiembrie 1986, fiind precedat de audieri prelungite. În mare, s-au conturat douã argumente importante legate de securitatea naþionalã, ºi de faptul cã Wright încãlcase înþelegerea prin care se obliga sã menþinã secrete detaliile despre MI5 pe parcursul întregii sale vieþi. Apãrarea, pe de altã parte, susþinea cã o publicaþie precedentã, ,,Their Trade is Treachery”, de Chapman Pincher, din 1981, dezvãluise deja informaþiile care apar în ,,Spycatcher” (Wright fusese consul-

tantul secret al lui Pincher) ºi cã guvernul nu luase nici o mãsurã pentru a împiedica publicarea în acel caz.

Astfel cã Wright nu încãlca nici un cod de confidenþialitate. Guvernul, în schimb, considera cã un caz al unui jurnalist, Pincher, era diferit de cel al unui înalt oficial cum era Wright. Procesul a durat cinci sãptãmîni, ºi s-a încheiat pe 20 decembrie 1986, cînd judecãtorul Philip Powell a contestat onestitatea secretarului cabinetului britanic, Sir Robert Armstrong, principalul martor al guvernului Thatcher.

Judecãtorul Powell a anunþat verdictul pe 13 martie 1987. În documentul de 286 de pagini, el a respins acuzaþiile guvernului britanic, cum cã ,,Spycatcher” ar pune în pericol securitatea naþionalã, ºi a respins cererea de suspendare permanentã a publicãrii cãrþii. El a considerat materialele prezentate în ,,Spycatcher” ca fiind fie inofensive, fie deja dezvãluite. Mai mult, a afirmat cã Serviciile Secrete au dreptul sã îºi oblige angajaþii sã menþinã caracterul secret al informaþiilor, dar a dat douã motive generale pentru care guvernul britanic nu putea sã invoce acest argument în aceastã cauzã: nu au fost interzise publicaþii anterioare similare; este permisã dezvãluirea de informaþii secrete atunci cînd acestea denunþã încãlcãri ale legii. În cîteva zile, procurorul general britanic a anunþat cã se va face apel la aceastã decizie. Audierile pentru apel au început la 27 iulie 1987, iar verdictul a fost anunþat pe 24 septembrie 1987. Curtea de Apel New South Wales a respins apelul cu un vot de 2 la 1.

Curtea a permis suspendarea publicãrii pentru doar trei zile. Guvernul britanic a fãcut apel ºi la aceastã decizie la Înalta Curte, corpul judiciar suprem al Australiei.

Acest apel a fost respins la 27 septembrie 1987, permiþîndu-se astfel publicarea cãrþii în Australia (aproximativ 240.000 de exemplare din ,,Spycatcher” s-au

Doctrina naþionalismului economic românesc (5) Naþionalismul economic românesc – ºcoalã a organizãrii ºi îndrumãrii economice în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale ale þãrii (2) 3) O naþiune conºtientã trebuie sã înþeleagã cã, peste principii ºi teorii, ceea ce trebuie sã domine în primul rînd este interesul faþã de viitorul þãrii, interes care trebuie asigurat cu orice mijloace ºi cu oricîte sacrificii. În domeniul economic, ca ºi în orice alt domeniu, acest interes rãmîne în funcþie de dreptatea ce ºi-o ºtie face, apãrîndu-se ºi cucerind drepturile ce sînt uzurpate.

Realizarea acestei exigenþe presupune, însã, descifrarea faptului cã liberalismul economic, cu toate consecinþele sale, este, pentru îndrumarea ºi organizarea economiei româneºti în interesul naþiunii, o primejdie evidentã ºi el nu poate duce decît - cum se vede cã a dus ºi duce ºi în prezent -, la o aservire economicã înlãuntru ºi în afarã.

Cu ajutorul sãu, statul nu numai cã a ajuns sã nu poatã avea o neatîrnare economicã, singura indicatã pentru nevoile sale, ci s-a expus a pierde ºi neatîrnarea politicã, cîºtigatã cu multe jertfe, aºa cum s-a întîmplat ºi dupã evenimentele din decembrie 1989.

4) În sprijinul organizãrii ºi îndrumãrii economiei româneºti, pentru dezvoltarea ºi consolidarea politicã ºi istoricã a neamului, Statul trebuie sã recurgã - fãrã rezerve – la doctrina naþionalismului economic, doctrinã bazatã pe ideea primatului naþional, a dreptãþii sociale ºi a solidaritãþii de viitor. În relaþiile de schimb cu strãinãtatea, aceastã doctrinã impune, împotriva liberului schimb, metode de apãrare prin mãsuri restrictive, propovãduind valabilitatea protecþionismului ca sistem normal în faþa tendinþelor de expansiune ºi acaparare a bogãþiilor naþionale. Protecþionismul opreºte invadarea pieþelor naþionale cu produse strãine ºi asigurã, în mãsura necesarã, valorificarea muncii ºi producþiei în interesul ridicãrii economice a þãrii. Barierele vamale

sînt ziduri de apãrare atît în faþa duºmanului din afarã, cît ºi pentru liniºtea dinlãuntru în vederea dezvoltãrii producþiei ºi a forþelor proprii.

5) Ducînd o politicã economicã de asigurare a neatîrnãrii faþã de strãinãtate, Statul trebuie sã înlesneascã - prin politica economicã internã, paralelã politicii economice externe -, dezvoltarea proporþionalã ºi organicã a tuturor forþelor economice în raport cu bogãþiile naturale ºi nevoile de viaþã ale populaþiei. Atît în producþie, cît ºi în circulaþie, repartiþie ºi consum, el trebuie sã înlesneascã un echilibru, împiedicînd dezvoltarea nefireascã a unor ramuri împotriva altora, a unor sectoare în detrimentul celorlalte, asigurînd normala funcþionare a întregului proces economic, intervenind cu mãsuri directe în tendinþele de acaparare ºi exploatare a unora în paguba celorlalþi. El este chemat, cu deosebire, sã intervinã cu mãsuri de apãrare împotriva strãinilor amestecaþi în viaþa noastrã economicã, care înlãuntrul procesului economic au acaparat funcþiile cele mai rentabile, uzurpînd drepturile de stãpînire ale românilor ºi exploatînd prin speculã munca naþionalã.

6) Paradoxul unei þãri muncitoare ºi înzestrate cu însemnate bogãþii naturale, dar totuºi aºa de sãracã, cu o viaþã atît de umilã a satelor ºi cu o sfidãtoare risipã ºi scumpete la oraºe, se explicã prin rãsturnarea ºi acapararea procesului de schimb stãpînit de elementele strãine, cu puteri de monopol. Pornind de la aceastã stare de lucruri, Statul trebuie sã caute, cu toate sacrificiile, sã redea în mîna românilor locurile uzurpate. El trebuie sã ducã o politicã, cît mai stãruitoare, pentru crearea unei clase mijlocii româneºti, care, cu înlesniri directe, însufleþitã de o eticã nouã a muncii ºi a conºtiinþei, sã ajungã a asigura temelia atît de necesarã în procesul de valorificare a economiei naþionale.

7) Pentru dezvoltarea cît mai fireascã ºi mai largã a vieþii sale economice, Statul trebuie sã încurajeze, prin toate mijloacele, procesul de industrializare a þãrii. În favoarea acestui comandament primordial al vremii

vîndut în Australia dupã decizia primei Curþi de a permite publicarea).

Apelul la Înalta Curte a continuat, fiind programat pe 8 martie 1988. Aceasta, alcãtuitã din ºapte judecãtori, a anunþat decizia unanimã de a respinge solicitãrile guvernului britanic de interzicere a publicãrii. ªi de aceastã datã a fost acceptatã obligaþia ofiþerilor de informaþii de a pãstra confidenþialitatea datelor, dar a considerat cã nu þine de jurisdicþia australianã sã fi aplicate reglementãri de securitate din Marea Britanie.

Ziarele (1) În iunie 1986, guvernul britanic a obþinut decizia legalã de a interzice ziarelor ,,The Guardian” ºi ,,The Observer” sã publice acuzaþiile aduse de Wright în cartea sa.

Ambele deja publicaserã cîte un articol în legãturã cu procesele din Australia. Ziarele au fãcut apel la aceastã decizie, susþinînd cã informaþiile erau deja fãcute publice ºi cã erau de interes public, întrucît era vorba de serioase greºeli fãcute de Serviciile Secrete. Apelul a fost respins: dacã publicarea este interzisã, atunci ºi republicarea (reproducerea) este interzisã.

Trei ziare diferite au publicat articole pe 17 aprilie 1987. ,,The Independent” a fost primul care a relatat pe prima paginã un rezumat al acuzaþiilor lui Wright inclusiv cu citate din carte; au urmat ,,The Evening Standard” ºi ,,The Daily News”. Procurorul general le-a acuzat de sfidare a deciziei justiþiei, invocînd interdicþia asupra primelor douã ziare. Verdictul iniþial a susþinut cauza ziarelor, considerînd cã interdicþia asupra unui ziar nu se rãsfrînge asupra unui altuia. Însã, pe 15 iulie, Curtea de Apel a întors acest verdict, de fapt stabilind restricþii serioase asupra oricãrui ziar care publica vreun material care era interzis pentru un alt ziar. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA pledeazã, pe de o parte, contribuþia continuã mai ridicatã a industriei, faþã de toate celelalte ramuri ale economiei în care se înscrie ºi agricultura, la producerea ºi la mãrirea venitului naþional (a PIB) al þãrii, iar pe de altã parte, efectele ei pozitive complexe asupra vieþii sociale ºi culturale ale Poporului Român. Combãtînd teoria la modã atunci ca ºi acum - conform cãreia idealul de a face din România o naþiune industrialã este „o vanitate funestã”, naþionalismul economic românesc formuleazã ºi cere rãspunsuri riguroase la urmãtoarele întrebãri: Este bine ca Statul Român sã devinã un stat industrial, sau sã rãmînã un stat agricol? Viitorul Poporului Român este asigurat prin protecþia industriei, sau prin protecþia agriculturii?

Revenind apoi la aspectele strict economice, precizeazã ºi întreabã: Cine mai poate crede astãzi cã Statul Român, cu toate exigenþele sale, ar putea fi întreþinut mai departe, ºi civilizaþia noastrã, cu toate aspectele ei, ar putea fi menþinutã dacã, considerînd industria ca „parazitarã” (concepþie intens mediatizatã, într-o versiune nouã, de Puterea de dupã 1989) am suprima-o într-o bunã zi? Cum s-ar construi oraºele noastre, dacã ar fi sã importãm cimentul ºi fierul? Cu ce s-ar întreþine liniile ferate, dacã ar fi sã importãm ºinele? Ce s-ar întîmpla cu forþa de muncã de prisos, în continuã creºtere, de la sate ºi chiar de la oraºe? Cu ce s-ar îmbrãca populaþia noastrã orãºeneascã ºi cea sãteascã, dacã ar fi sã importãm postavul ºi pînza, inclusiv încãlþãmintea? Ar trebui sã fie cineva mai mult decît ignorant ca sã-ºi închipuie cã toatã aceastã aprovizionare, care astãzi cade în sarcina industriei naþionale ºi care reprezintã atîtea valori bãneºti pe an, ar putea fi înlocuitã printr-un import din strãinãtate?

Mai mult, cum s-ar putea plãti acest import? Cu producþia noastrã agricolã anemiatã de un randament inferior tuturor celorlalte þãri din Europa? ªi cît de mult ar trebui sã sporim producþia noastrã la hectar pentru ca sã fim în stare sã compensãm golul imens lãsat de dispariþia industriei?, întrebare ce se impune a fi avutã în centrul atenþiei ºi în prezent. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Centenarul Marii Uniri – Preliminarii la Marea Unire (7) Unirea celor douã Principate Române – Muntenia ºi Moldova – în ianuarie 1859, a constituit un mare pas spre fãurirea statului naþional, dar ºi o premisã importantã pentru cucerirea Independenþei României în anul 1877.

Rãmînînd la dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în cele douã Principate, în contextul draconic al îngrãdirilor impuse de Convenþia de la Paris, din 1858 – pentru cã nam amintit pînã acum – trebuie sã oferim o explicaþie a acestui „miracol” realizat printr-o interpretare pragmaticã a unui articol din Convenþie, acela care prevedea alegerea, în cele douã principate, a doi domnitori. Oameni inteligenþi, reprezentanþi din cele douã Divane au exploatat formularea din Convenþie, care prevedea alegerea a doi domni, cîte unul în fiecare Principat, dar... nu preciza cã nu poate fi una ºi aceeaºi persoanã!

Trezindu-se în faþa unui fapt împlinit, totuºi, în cadrul coordonatelor amintitei Convenþii de la Paris, din 1858, puterile garante s-au întrunit, în aprilie 1859, la Paris, patru reprezentanþi, plus cel englez, au recunoscut dubla alegere în persoana lui Alexandru Ioan Cuza. Austria, dupã un an de „gîndire” a recunoscut, de facto, ceea ce devenise o realitate în Europa – apariþia noului stat pe harta continentului.

Unirea fiind realizatã, urma ceva cam tot atît de complicat, privit, mai ales, prin prisma reticenþelor (mascate sau nedisimulate) ale celor trei imperii înconjurãtoare, urma înfãptuirea operei de desãvîrºire a Unirii Principatelor. Una din piedicile majore în calea acestui deziderat era contradicþia dintre cele douã Principate, sub acelaºi domnitor, ºi organizarea administrativã, menþinutã în vechea formulã: cu douã Guverne (la Iaºi ºi la Bucureºti), domnitorul Principatelor Unite fiind nevoit sã facã naveta între Bucureºti ºi Iaºi, spre a fi prezent cînd într-un guvern, cînd în celãlalt.

Aceastã situaþie – care diminua înfãptuirea prerogativelor unui stat unitar – a durat pînã în toamna anului 1861, cînd, la 13 septembrie, la Istanbul, încep lucrãrile Conferinþei reprezentanþilor Porþii ºi ai puterilor garante, privind chestiunea unirii depline a Principatelor Române. Dupã încercãrile, nereuºite, ale Porþii de a se stipula într-un document dreptul

Vizita lui Al.I. Cuza la Înalta Poartã Imperiului otoman de a interveni, militar, în Principate, în cazul încãlcãrii Convenþiei, ºi dupã îndelungi ºi aprige dispute, Conferinþa ajunge la un consens în problema unificãrii politico-administrative a Principatelor Române. În virtutea acestei hotãrîri, la 22 noiembrie 1861, Poarta emite un firman prin care recunoaºte unirea politicã ºi administrativã a Principatelor Române – deºi cu unele restricþii, obicei mai vechi, etalat de Imperiul Otoman ori de cîte ori era presat sã consilieze vreun drept celor douã Principate Române. Pentru a pune în antitezã ceea ce a fost mai bun ºi ceea ce a fost rãu pentru Principate, în acest firman, iatã prevederile acestu-

ia: reunirea ministerelor de la Iaºi ºi de la Bucureºti într-un singur guvern ºi a Adunãrilor Elective într-una singurã; suspendarea activitãþii Comisiei Centrale de la Focºani; menþinerea frontierei dintre cele douã þãri; instituirea în fiecare Principat a cîte unui Consiliu provincial, ce trebuia consultat asupra legilor ºi regulamentelor de interes local. Toate aceste reglementãri erau însoþite de o notã de duritate ºi o restricþie neaºtep-

Vizita lui Al.I. Cuza la Constantinopol tatã: Unirea era acordatã numai pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza, urmînd sã înceteze odatã cu aceasta! (A se observa insolenþa Porþii în aprecierea fenomenului numit Unire: Nu poporul din cele douã Principate a realizat-o, prin vot democratic, ci... Poarta ne-o acordã... atît cît vrea ºi pînã unde vrea aceasta!).

Deºi nu toate punctele din Convenþie – aºa cum am demonstrat – erau în deplinã concordanþã cu aºteptãrile românilor din Principate, faptul cã, acum, este recunoscutã unirea deplinã, atît de Poartã, cît ºi de puterile garante, constituia, de fapt, o recunoaºtere internaþionalã – moment inedit la temelia tînãrului stat român.

Dupã realizarea acestui pas important în cristalizarea unitãþii românilor – rãmînînd în aºteptare perspectiva unirii celei mari ºi cu Transilvania – la exact trei ani de la Unirea Principatelor Române – la 24 ianuarie 1862, se deschid, la Bucureºti, lucrãrile primului Parlament al României, la care participã laolaltã deputaþii moldoveni ºi cei munteni. Cu prilejul acestui unic eveniment, domnitorul Alexandru Ioan Cuza þine un discurs elocvent pentru starea de spirit a românilor de la acea datã: „O viaþã nouã începe azi pentru România. Ea intrã, în fine, pe calea care o va conduce cãtre îndeplinirea destinelor sale. Înalta Poartã ºi marile puteri garante au venit a recunoaºte unirea adunãrilor ºi ministeriilor ambelor principate. (...) Eu însã, credincios misiunii ce mi-aþi dat ºi cunoscînd statornica voinþã a românilor de a rãmîne pururea uniþi, am proclamat, atît înaintea domniilor voastre, cît ºi înaintea þãrii, unirea definitivã a principatelor. V-am zis, ea va fi precum România o va dori ºi o va simþi. Nu mã îndoiesc, domnilor, cã nici Înalta Poartã, nici puterile garante nu vor cugeta a desfiinþa în viitor unirea ce au recunoscut-o atît de necesarã pentru fericirea principatelor. Atîrnã, dar, de înþelepciunea tuturor românilor ca aceastã stare politicã sã ajungã a fi recunoscutã ºi în dreptul public european ca formã definitivã a constituirii naþionalitãþii noastre”. În continuare, de parcã acest discurs ar fi fost rostit chiar în zilele noastre, atîta similitudine se propagã între unele apucãturi din vremea lui Alexandru Ioan Cuza ºi cele manifestate de unii politicieni din vremea noastrã: „Astãzi statul nostru s-a aºezat pe o temelie mai întinsã. O erã nouã ni s-a deschis. Sosiþi în acest stadiu al viitorului nostru, trebuie sã nu pierdem din vedere cã consolidarea unirii cere din partea tuturor o abnegaþie completã, care va face a înceta fluctuaþiile prin care am trecut pînã acum. Sã renunþãm, dar, la însãºi amintirea dezbinãrilor din trecut, a cãror reîn-

noire ar putea compromite Unirea dobînditã cu preþul atîtor necurmate silinþe ºi sã punem toatã activitatea noastrã într-o comunã conlucrare pentru dezvoltarea moralã ºi materialã a României...”. Ce splendidã lecþie de realism ºi de patriotism, într-o vreme de cumpãnã, a „predat” primul (ºi singurul) domnitor autohton al noilor Principate Unite Române!

Cei ºapte ani de domnie ai lui Cuza, prin bogatul program de reforme pe care l-a adoptat, se înscriu ca o paginã de aur în Istoria României. Referindu-ne la realizãrile þãrii, aflatã sub domnia lui Cuza, nu trebuie sã uitãm un fapt de viaþã, evidenþiat de istoriografia epocii: Înainte de a fi ales domnitor în cele douã Principate Române, Alexandru Ioan Cuza nu a fost crescut ºi nici educat special, pentru a ocupa funcþii înalte în stat. Atunci cînd a fost onorat cu titlul de domnitor, ca urmare a însuºirilor sale dovedite pînã la acea vîrstã, s-a strãduit ºi a fost la înãlþimea nobilei misiuni.

O caracterizare aproape exhaustivã ne-a lãsat – ca ºi în alte nenumãrate rînduri – marele istoric Nicolae Iorga, cu prilejul centenarului naºterii lui Alexandru Ioan Cuza. „(...) Ca orice om, a avut greutãþi în viaþã: prieteni de care s-a putut plînge, duºmani cu care s-a putut lãuda; a întîlnit greutãþi pe care le-a rãzbit, altele înaintea cãrora s-a oprit, prea slab ca sã poatã face ceva ce nu face decît timpul în desfãºurarea veacurilor. Avea însã o mare personalitate, era în el un prinos de energie gata sã se reverse în toate direcþiile, în cele omeneºti care se iartã, în altele, mai puþin omeneºti, care nu se iartã. Alexandru Ioan Cuza sa ridicat pentru o misiune istoricã, a pãtimit pentru dînsa ºi s-a stins ca un mucenic al misiunii istorice pe care ºia impus-o. Cuza nu a pretins sã fie mai mult decît ceea ce cerea vremea lui, dar a avut superiorul bun-simþ ºi marele talent politic de a nu fi niciodatã mai puþin decît ceea ce vremea cere de la un om în situaþia lui”.

Fãrã a enumera corect, Iorga include în aceastã succintã prezentare reformele capitale ale noului stat înfãptuite în anii în care A.I. Cuza a fost domnul Principatelor Române, legi ºi reforme care au modificat radical structura societãþii româneºti, dezvoltatã anterior sub „bagheta” „dirijorilor”: Imperiul Þarist ºi Imperiul Otoman.

Pentru a putea aprecia impactul definitoriu, dar, adesea, cu reflexe de respingere, a acestor reforme, sã amintim cîteva dintre acestea: unificarea administrativã ºi organizarea modernã a instituþiilor statului. Înfiinþarea Universitãþilor din Iaºi (1860) ºi Bucureºti (1864). Promulgarea Legii de organizare a instrucþiunii, prin care învãþãmîntul primar devenea obligatoriu, general ºi gratuit, ºi se dezvolta cel secundar ºi cel superior. Dar, fãrã îndoialã, cele mai semnificative douã reforme care au cutremurat societatea româneascã, ancoratã în tarele jumãtãþii de Secol XIX, au fost: reforma agrarã ºi cea electoralã, urmate de secularizarea averilor mînãstireºti.

Harta Principatelor unite (1862)

Deschizînd lucrãrile sesiunii din 25 mai 1862 asupra alegerii lui ca domnitor, în 1860. La cea de-a doua viz- conºtiinþa datoriei“. Splendidã demonstraþie de ºef de Legii reformei agrare, Mihail Kogãlniceanu a impresion- itã oficialã, în vara anului 1864, Cuza a înscris o mare stat ºi comandant al oºtirii! at – apãrînd emanciparea clãcaºilor – printr-o cuvîntare victorie în demersul sãu diplomatic, în sensul cã, atît ...Cu tot ºiragul de reforme pe care Cuza le-a iniþiat plinã de patos, încercînd sã le rãscoleascã celor care se Poarta, cît ºi puterile garante au recunoscut, prin ºi realizat în favoarea Principatelor Unite, cu tot demeropuneau (marea moºierime) fiorul lãuntric al legãturii cu reprezentanþii acestora în capitala Imperiului, dreptul sul acþiunilor sale în vederea realizãrii depline a inde„talpa Þãrii”- þãranul, cu Þara: „O, nu drãmuiþi brazda de Principatelor Unite de a modifica legislaþia internã, fãrã pendenþei þãrii – condiþie fãrã de care Cuza nu concepãmînt trebuitoare hranei þãranilor. pea emanciparea noului stat – zarurile fuseserã arunnici o intervenþie de afarã.

Gîndiþi la durerile, la patimile, la lipAdjudecîndu-ºi funcþia de ºef de cate. Atitudinea de presiuni ºi de nemulþumiri din surile trecutului lor. Gîndiþi la origstat ºi demonstrînd curaj în partea marilor puteri, chiar ºi din partea unei þãri care, inea averilor dumneavoastrã; gîndiþi impunerea autoritãþii statale, în pînã atunci, se situase în prima linie de sprijinire a cã cea mai mare parte din ele o toamna anului 1865, respinge o Principatelor Unite ºi de susþinere a reformelor iniþiate datoraþi muncii ºi sudoarelor lor. încercare de imixtiune a Porþii de Cuza – am numit Franþa – la care s-a adãugat ºi Închipuiþi-vã cã pãrinþii lor s-au lupOtomane, cu prilejul schimbului de dereglajul forþelor politice din þarã (unele îl acuzau pe tat alãturea cu pãrinþii noºtri pentru scrisori dintre marele vizir ºi dom- domnitor cã este prea dur, altele erau nemulþumite pensalvarea þãrii ºi a altarului. Gîndiþinitor, cînd Cuza replicã: „Mã vãd tru cã se purta cam moale), au avut darul sã creioneze o vã cã mîine, poate, ora pericolului silit a aduce aminte aici cã situaþie conflictualã, concretizatã într-o neliniºte poate iarãºi suna; cã fãrã dînºii nu Principatele Unite, în termenii for- naþionalã, alimentatã de o zvonisticã propice unei veþi putea apãra nici Patria, nici mali ai Convenþiei, se administreazã schimbãri a formulei de guvernare. averile, nici drepturile voastre ºi cã, Simþind presiunile din toate pãrþile, Cuza nu intrã în liber ºi fãrã de tot amestecul Înaltei odatã þara cãzutã, nu veþi fi decît Porþi ºi dacã augusta Curte suzeranã panicã, dimpotrivã, demonstrînd acelaºi simþ pragmatslugile strãinilor, cînd astãzi sînteþi are dreptul de a provoca mãsuri de ic, el îi scrie, la 19 septembrie 1865, împãratului în capul României, în capul unei þãri ordine publicã în România, este Napoleon al III-lea: „Astãzi, Sire, graþie sprijinului libere ºi autonome”. atunci numai cînd ordinea ar fi fost Vostru generos, românii au o existenþã politicã, au Nu ºtim dacã toþi moºierii au compromisã ºi, în al doilea rînd, conºtiinþa drepturilor ºi datoriilor lor. Voi intra cu înþeles mesajul lui Kogãlniceanu, în cînd ar fi urmat înþelegere între Înal- plãcere în viaþa privatã, lãsînd un Tron pe care nici nu esenþa lui. Dupã reacþia lui Barbu l-am visat, nici cãutat, pe care nu l-am datorat decît ta Poartã ºi Curþile garante”.

Catargiu, se pare cã nu: „Dacã În anii de domnie ai lui Cuza, stimei compatrioþilor mei“. vroiþi sã faceþi pe þãran liber, nu-l Ceea ce trebuia sã se întîmple s-a întîmplat: în dorindu-se crearea bazelor desãvîrMonstruoasa Coaliþie învãþaþi a hrãpi ce este al altuia”. Cu noaptea de 10-11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza ºirii unitãþii naþionale, ºi pe plan (11 februarie 1866) toatã opoziþia, reforma agrarã a fost extern, se încheie o serie de con- este obligat sã abdice, „Monstruoasa Coaliþie” deterpromulgatã la 14 august 1864 – venþii ºi tratate bilaterale, cum ar fi: minînd detronarea celui care înscrisese Principatele Cuza realizînd o desprindere a majoritãþii populaþiei convenþia telegraficã internaþionalã, convenþia pentru Unite pe firmamentul unei Europe cu state de sine României din statutul de paria al societãþii româneºti ºi construirea cãii ferate Bucureºti-Giurgiu, convenþia strãtãtoate, Prinþul ºi Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. înãlþarea acesteia la rang de clasã socialã, participantã privind navigaþia la gurile Dunãrii etc.

Momentul abdicãrii a luat prin surprindere þãrile activã (ºi conºtientã) la dezvoltarea generalã a þãrii. Ca Cei mai de seamã diplomaþi, fie în funcþia de minis- garante, acestea neputînd reacþiona pentru împiedicarea urmare a aplicãrii acestei reforme, 511.896 de familii tru de Externe, fie în cea de agent diplomatic – generic acestui deznodãmînt, însã, conform Convenþiei, care de þãrani au primit un total de 2.038.640 ha de pãmînt. li se poate spune „Diplomaþii Unirii” - au fost: Vasile stipula durata unirii celor douã Principate numai pe A fost mult, a fost puþin? Coroboratã ºi cu Legea Alecsandri, Dumitru Brãtianu, Ion Bãlãceanu, Ludovic timpul domniei lui Cuza, apãruse pericolul separãrii secularizãrii averilor mînãstireºti – un sfert din teritori- Steege ºi Teodor Callimachi – fiecare cu personalitatea Moldovei de Muntenia. Fapt elocvent în degringolada ul þãrii a devenit patrimoniu al statului – reforma agrarã sa, pe care ºi-au pus-o în slujba þãrii, ajutînd la conso- creatã de noua situaþie din Principate, în afara dezintea însemnat un progres în dezvoltarea mai echitabilã a lidarea tînãrului stat român pe plan extern. grãrii acestora, a mai apãrut o variantã, aceea propusã societãþii româneºti, a pus capãt dominaþiei relaþiilor Înfãptuirile, pe plan intern ºi pe plan extern, chiar de Constantino Nigra, ambasadorul Italiei la Paris, feudale în agriculturã, urmãrindu-se consolidarea dacã erau acceptate (diplomatic), amplificau nemulþu- care, la 16 februarie 1866 (la o sãptãmînã de la puci), îi unitãþii naþionale prin întãrirea ceziunii poporului, sub mirile, în primul rînd ale celor trei Imperii înconjurã- cere lui Napoleon al III-lea... cedarea Principatelor impulsul unor legi noi, în concordanþã cu noul statut al toare, ºi apoi chiar ale unor þãri care fãceau parte din Unite Austriei în schimbul Veneþiei, spre a se întregi Principatelor Unite Române. puterile garante. Ce fenomen se manifesta? În princi- astfel unitatea Italiei! Noroc cã demersurile întreprinse Viziunea domnitorului Alexandru Ioan Cuza asupra pal, era fenomenul de respingere a mãsurilor directe de împãrat la Londra ºi Viena nu s-au materializat în desãvîrºirii unirii din ianuarie 1859 ºi a consolidãrii adoptate de Principatele Unite pentru realizarea unei aceastã bazaconie, Marea Britanie nesusþinînd proiecnoului stat român a îmbrãcat multe forme, ceea ce core- independenþe reale, fãrã a depinde de vreo putere tul, iar Austria refuzînd schimbul... spunde aprecierilor lui Nicolae Iorga, privitoare la strãinã. În acest plan se utiliza spectrul intimidãrii, al Pentru a încheia acest subiect, cel mai original ar fi capacitatea domnitorului de a crea prioritãþi naþionale, ameninþãrii cu intervenþia armatã, mizîndu-se pe lipsa sã reproducem o declaraþie a domnitorului Alexandru marcate de inedit ºi de îndrãznealã. Un exemplu în de consolidare a noilor pîrghii de putere ale Ioan Cuza, care ne apare ca o paginã de tragicã umbrã acest sens ni-l oferã – încãlcînd firmanul Porþii – Legea Principatelor, de asemenea, pe presupusa replicã slabã a unei domnii de ºapte ani, urmatã de aprecierea lui din 10 iulie 1862, prin care se desfiinþeazã frontiera a armatei, dacã ar fi fost cazul.

Eminescu, din ziarul „Timpul”, din 27 februarie 1882: dintre cele douã principate de la Focºani: „Vin la Însã toate aceste tertipuri ºi ameninþãri se loveau, ca „În zadar eu am dat nenumãrate dovezi despre cel mai Milcov cu grãbire,/ Sã-l secãm dintr-o sorbire”, un val, de o stîncã durã, scrupulos al meu respect unificînd astfel, la propriu ºi la figurat, întregul terito- de reacþia domnitorului pentru privilegiile parlariu moldovean ºi muntean. mentare; în zadar am Alexandru Ioan Cuza, care, Domnitorul s-a preocupat de reorganizarea ºi neînfricat, în limita unui chemat la putere toate partidele, unul dupã altul. În întãrirea armatei, de dezvoltarea culturalã a þãrii, de patriotism vizibil, rãspunzadar am fãcut Adunãrilor afirmarea pe plan extern a tînãrului stat. Într-un cadru dea neîndurãtor oricãror concesii ºi am împins spiraproape impropriu de manifestare a independenþei faþã atacuri ce se încadrau în itul de împãcare pînã a de Poartã ºi de puterile garante, coroborat cu o anumitã gama celor de mai sus. tolera încãlcãri grave instabilitate politicã a guvernului, Cuza a ºtiut sã coor- Semnificative pentru acest asupra atribuþiilor mele. În doneze relaþiile pe plan extern, rezolvînd, în mod pozi- demers sînt cîteva interzadar m-am învoit pînã a tiv, problemele care frînau legãturile externe cu þãrile venþii ale domnitorului. Iatã face sacrificiul spontaneu europene, susþinînd unitatea ºi neatîrnarea Principatelor ce-i rãspunde Cuza consuchiar ºi al unor prerogative Unite. Demn de remarcat – fapt admis ºi de diplomaþia lului britanic la Bucureºti, suverane. Toate au fost strãinã – domnitorul Alexandru Ioan Cuza, apãrîndu-ºi Robert Colquhoun, care îl nefolositoare. Unirea þãrilor drepturile, a elaborat o politicã externã cu o destinaþie ameninþa pe acesta cu posisurori sãvîrºitã; averile Actul de abdicare al lui Cuza proprie, prioritate acordînd reorganizãrii Ministerului bilitatea ca trupele strãine mînãstirilor închinate, a de Externe ca urmare a contopirii celor douã ministere sã intre în Principate: „Nu ezit a vã spune cã mã voi plasa în fruntea poporului meu cincea parte a pãmîntului românesc, înapoiate domeniude la cele douã Principate.

Pentru întãrirea ºi afirmarea acestor idei, aproape de ºi, dacã va trebui sã cãdem, eu voi fi primul care îmi voi lui naþional, niºte asemenea mari rezultate dobîndite de Guvernul meu, toate au fost uitate. Interesele þãrii ºi finele anului 1859, ministrul de Externe, Vasile oferi pieptul, dar va curge sînge“.

Tot la o atitudine de aroganþã ºi de „stãpîn”, mani- demnitatea sa, dorinþile, trebuinþele voastre cele mai Alecsandri, înfiinþeazã un serviciu permanent al presei ºi propagandei peste hotare, iniþiativã care a creat festatã, de data aceasta, de consulul rus la Iaºi, neapãrate, toate s-au sacrificat unor patimi nevinovate”. premisele unui veritabil schimb de informaþii ºi de Cotzebue, care, ºi acesta, ameninþã cu trupele þariste, Acum, Eminescu: „Vor trece veacuri ºi nu va exista materiale de propagandã, menite sã înfãþiºeze lumii care sînt gata de a pãtrunde pe teritoriul Principatelor român cãruia sã nu-i crape obrazul de ruºine ori de cîte europene realitatea din Principate, precum ºi sã Unite, domnul român, demonstrîndu-ºi încã odatã ori va rãsfoi istoria neamului sãu la pagina lui 11 februîntãreascã raporturile cu alte state, în vederea atragerii ataºamentul sãu faþã de poporul care l-a ales în fruntea arie ºi stigmatizarea acelei negre fel va rãsãri pururea în de simpatii pentru tînãrul stat român. Deoarece Poarta þãrii, dar ºi cunoaºterea tratatelor internaþionale, oferã o memoria generaþiilor, precum în orice an rãsare iarba îºi manifesta, în continuare, rolul de putere suzeranã replicã intratã în analele istoriei europene: „Teritoriul lîngã mormîntul vîndutului domn“.

Aceasta a fost Unirea de la 24 ianuarie 1859, ºi artiasupra Principatelor Române, ceea ce putea provoca Principatelor este declarat neutru. Voi acþiona potrivit încetinirea procesului de cristalizare a proiectelor elab- intereselor þãrii mele ºi dupã indicaþiile Tratatului de la zanul acesteia – domnitorul Alexandru Ioan Cuza... (va urma) orate de Guvern, Alexandru Ioan Cuza întreprinde Paris. Vom rezista pînã la ultimul om ºi dacã vom fi prima cãlãtorie la Constantinopol chiar în anul urmãtor învinºi vom demonstra Europei cã nu ne lipseºte GEO CIOLCAN

Pag. a 14-a – 5 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Referendumul pentru familie – 6-7 octombrie 2018 Referendum, referendum...

Obiectul referendumului? Consfinþirea ºi prin Constituþie a faptului cã familia este alcãtuitã dintr-un bãrbat ºi o femeie.

Dar acest lucru e afirmat clar în Codul Civil. ªi atunci? Codul Civil poate fi amendat, modificat (parþial sau total) printr-un simplu vot parlamentar. Printr-o simplã cîrdãºie politicianistã. Modificarea unui articol din Constituþie necesitã un Referendum. O largã consultare a populaþiei. Acesta este, în fapt, cel mai democratic mod de a da populaþiei posibilitatea de a interveni în bunul mers al societãþii.

Existã bãnuieli justificate cã se va încerca modificarea Codului Civil, în ceea ce priveºte definirea legalã a familiei. Aceasta ar deveni unirea dintre... doi soþi! (se subînþelege, indiferent de sexul lor).

Acesta ar fi un mod - ce elevat, ce modern, ce progresist - de a desfiinþa familia, instituþia de bazã a existenþei umane. Sã nu uitãm: familia, ca asociere dintre un mascul ºi o femelã, e prezentã în tot regnul animal. Fãrã acest cuplu natural ºi normal, regnul animal nu ar putea exista!

Cuplurile ,,unisex” nu produc urmaºi. Odatã noþiunea de familie relativizatã (doi soþi!), totul va deveni relativ. Sã luãm exemplul cultului protestant anglican. În cultul anglican se oficiazã (ce blasfemie!) cãsãtorii aºa-zis religioase între ,,soþi“ de acelaºi sex.

Vezi celebrul star Elton John, care s-a cãsãtorit religios cu amantul (nu cu amanta!) sãu. La ceremonia transmisã de marile canale TV, au participat vedete de la Hollywood (între altele), admirate de milioane de fani din lumea întreagã. Star-systemul funcþioneazã puternic în lumea contemporanã. Adicã imitarea, maimuþãreala actorilor de mare notorietate, în ce priveºte coafura, vestimentaþia, cultul sectant (mormoni, budiºti, lama-iºti etc...). Milioane de tineri debusolaþi de pe glob au trecut ºi la imitarea comportamentului intim al celebrului star. Dacã aºa e haios ºi elevat... facem ºi noi aºa! Nu? Cuplul Elton John a adoptat deja un copil dintr-un orfelinat ucrainian.

Cercetãtorii spun cã homosexualitatea ºi lesbianismul au o bazã organicã la 1 din 10.000 de oameni. În rest, e rezultatul unei vieþi de familie patologice, al anturajului etc...

Odatã semnificaþia cuvîntului FAMILIE deturnatã, ce va urma? Avem exemplul curent al Angliei. Biserica noastrã va fi obligatã sã oficieze aºa-zise cãsãtorii religioase pentru cuplurile ,,unisex”. Refuzul ar însemna discriminarea inadmisibilã ºi ar fi grav penalizat. Existã deja o bazã legalã pentru aceasta. Legea nr. 217/2015, care combate orice tip de discriminare, poate fi abil interpretatã.

Cuplurile homosexuale sau lesbiene vor avea dreptul de a înfia copii. Fãrã discriminãri!

Un lucru esenþial: aceastã ,,deraiatã” interpretare a familiei este o contrazicere a moralei creºtine ortodoxe, o rãzvrãtire faþã de lume, aºa cum a fost ºi este creatã ea de Dumnezeu. Mîntuitorul spune clar ,,...îºi va lãsa omul pe mamã ºi pe tatãl sãu ºi îºi va lua FEMEIE. ªi vor fi un singur trup...“. Sã ne amintim de Sodoma ºi Gomora. Sfîntul Apostol Pavel condamnã în termeni clari homosexualitatea ºi lesbianismul în Epistola I-a cãtre Corinteni. Iatã deosebirea ca de la cer la pãmînt (la iad, de fapt) între morala creºtinã ortodoxã ºi gîndirea modernã, elevatã, progresistã a unor cercuri oculte, influente, globalizante contemporane.

Dar aceastã ofensivã multiplã, acest rãzboi psihologic are numeroase forme de manifestare. Una dintre ele este

Peºtele de la cap se-mpute (4) Prin activitatea scandaloasã în fruntea þãrii, Iohannis ºi-a dat singur foc la valiza politicã, ºi ce îºi face omul cu mîna lui e lucru bine fãcut. Unii politicieni, chiar ºi din tabãra sa, nu-i dau cine ºtie ce ºanse pentru a obþine un al doilea mandat la Cotroceni. Dacã la alegerile trecute a fost votat de peste 6 milioane de cetãþeni, care nu-l cunoºteau, este greu de crezut cã, dupã ce i-au vãzut ºi cea de a doua faþã, românii vor mai vota orbeºte un Klaus Werner Iohannis, care este, astãzi, tot mai singur, fiind pãrãsit pînã ºi de unii dintre susþinãtorii sãi de pînã mai ieri. Pe de altã parte, nu se mai bucurã în prea mare mãsurã de sprijinul extern de care a beneficiat din plin la alegerile trecute. ªi mai grav pentru Klaus Iohannis este faptul cã va avea de înfruntat un contracandidat din sînul Opoziþiei – pe Dacian Cioloº, care-l va obstrucþiona puternic în lupta pentru accederea în turul doi al scrutinului prezidenþial. Vorba aceea, fereºte-mã, Doamne, de prieteni, cã de Dragnea mã apãr singur. Izolat în marea bãtãlie electoralã ºi de-a dreptul disperat, Iohannis încearcã prin toate mijloacele sã destrame actuala coaliþie aflatã la guvernare. În acest sens, se strãduieºte sã-l atragã pe Cãlin Popescu Tãriceanu de partea sa, promiþîndu-i postul de prim-ministru. Este, însã, greu de crezut cã lid-

,,Educaþia sexualã”, introdusã ca disciplinã obligatorie în programul de învãþãmînt în unele þãri. Pãrinþii unor ºcolari din Scoþia au fost foarte contrariaþi de ceea ce au observat cã învaþã micuþii la ora de educaþie sexualã. Erau explicate detaliat, cu bogat material ilustrativ, toate perversiunile sexuale posibile. Au protestat. ,,De fapt - spuneau ei - copiilor nu li se explicã ceea ce este comportament homosexual sau lesbian, ci li se explicã, detaliat ºi convingãtor, cum pot deveni niºte homosexuali (niºte lesbiene) exemplari”. Au fost catalogaþi imediat habotnici, obscurantiºti, retrograzi. Li s-a adus un argument practic, pragmatic imbatabil: prin practicarea perversiunilor sexuale se evitã... sarcinile nedorite! Ce pãrinte ºi-ar dori ca fiica lui sã aibã o sarcinã nedoritã?

Pînã acum cîþiva ani, cea mai mare sãrbãtoare globalã (milioane de participanþi ºi turiºti) era vestitul Carnaval de la Rio (de Janeiro - Brazilia). Care alegorice, muzicã, dans general, costumaþii exotice ºi mult nudism. Carnavalul a fost de curînd detronat de pe prima poziþie. Cea mai mare sãrbãtoare globalã actualã este...,,gay-fest“, din Australia.

Care alegorice, muzicã, dans general, costumaþii exotice ºi mult nudism. O adevãratã ... ,,gay-orgie“ colectivã. Parþial transmisã ºi de marile canale TV. Deturnarea ºi rãstãlmãcirea noþiunii de familie merg mînã în mînã cu ,,relativizarea” sexului. Sexul nu mai este o stare naturalã, o apartenenþã datã de SUS, ci o problemã de opþiune. Fiecare dintre noi poate opta pentru apartenenþa la un sex sau altul. Cel cu care s-a nãscut, sau celãlalt. E vorba aici de... ,,drepturile omului”! Dreptul fiecãruia de a dispune cum vrea de viaþa sa, de corpul sãu. Poate opta pentru un sex sau altul, prin comportamentul erotic sau chiar prin intervenþii chirurgicale ºi tratamente hormonale.

Clinicile specializate în acest sens sînt asaltate de astfel de ,,pacienþi” ºi realizeazã beneficii substanþiale.

Oare bãrbatul care, profitînd de aceste cuceriri ale medicinei, considerã cã a devenit femeie, sau femeia care profitã de aceste ,,facilitãþi” medicale ºi considerã cã a devenit bãrbat, aceºtia chiar au devenit ceea ce ºi-au dorit? Nu devin ei cumva niºte monºtri, handicapaþi psihic ºi fizic iremediabil?

Ar rezulta, deci, cã sexul nu e un dat natural ºi normal, ci o problemã de opþiune! O adevãratã nebunie, în sensul medical al cuvîntului. Existã psihoze individuale ºi psihoze colective. Existã psihologi specializaþi în psihologia persoanei ºi psihologi specializaþi în psihologia de grup a mulþimilor. Dacã cineva mi-ar spune cã zãpada e fierbinte ºi neagrã ca smoala, iar smoala e albã ºi rãcoritoare, încã mi s-ar pãrea o nebunie mai micã. Smintirea unui individ cere multã viclenie ºi dureazã un timp. Smintirea unei pãrþi a omenirii cere ºi ea multã ºi vicleanã strategie, ºi un timp mai îndelungat. Cînd a început aceastã ofensivã pentru smintirea omenirii? Greu de precizat, dar cîteva etape ale ei pot fi identificate în timp. În 1875, îºi anunþã oficial existenþa miºcarea ,,NewAge“ (Noua Erã) în saloanele contesei rusoaice Blavatsky, din... Chicago! La început miºcarea se va numi ,,Teosoficã“. Este cel mai rãspîndit cult anticreºtin actual.

Ea anunþã sfîrºitul zodiei Peºtilor (vezi ºi simbolistica peºtelui în Biblie - Apostolii erau pescari, Mîntuitorul îi va face ,,pescari de oameni”), adicã a Creºtinismului, ºi intrarea în zodia Vãrsãtorului (Aquarius). Aceastã schimbare va fi însoþitã de mari catastrofe naturale ºi supranaturale, un soi de Apocalipsã, din care vor supravieþui doar

adepþii miºcãrii, cãrora li se promite o ,,alter-nativitate“ (o nouã naºtere, NU o ÎNVIERE!).

New-Age ºi-a manifestat dorinþa de a restabili comunicarea omenirii cu Universul. Cum? Prin reactivarea vrãjitoriei, a magiei negre, a ezoterismului, spiritismului, a satanismului etc... Curente de gîndire ºi culte reprimate de ...creºtinism, bineînþeles. Interesant lucru, în aceeaºi perioadã, emigrantul ungur Toni Sandor înfiinþeazã, în S.U.A., satanismul. Îi dã dogma ºi construieºte primul templu satanist. Prima mare editurã a miºcãrii s-a numit ,,LuciferCo.“.Opinia publicã a fost contrariatã. Denumirea a fost schimbatã: ,,LucyCo.“ - Compania Lucica - ce drãgãlaº!

Dar ceea ce ne intereseazã pe noi în special este concepþia de bazã a miºcãrii. În Era Vãrsãtorului (Aquarius), totul este relativ, fluid. Nu mai existã nici bine, nici rãu, nici pãcat, nici virtute, nici cãlãu, nici victimã. Totul e relativ! Nu se specificã relativitatea sexului, nu era momentul, dar terenul era pregãtit deja. Lucrurile devin mai complexe: comunismul afirmã egalitatea dintre bãrbat ºi femeie. Dar pe (aparent!) cealaltã parte, apare ,,Miºcarea feministã”.

Eliberarea, emanciparea femeii de sub tirania bãrbatului. E cultivatã, cu o bogatã retoricã, ostilitatea dintre sexe. Chiar ura dintre sexe. Or, ,,partea bãrbãteascã” ºi ,,partea femeiascã” nu sînt nici acelaºi lucru, nici opuse una alteia. E vorba de douã daturi naturale, normale, date de SUS. Modul de a exista al omenirii ºi al intregii lumi vii. Relaþiile dintre bãrbat ºi femeie sînt clarificate ºi povãþuite clar, în Biblie.

Dar cele de mai sus sînt strîns legate de alte mentalitãþi, îndemnuri ºi retorici moderne, evoluate, progresiste, care ne asalteazã din ,,lumea civilizatã”!

Libertatea ºi promovarea avortului (femeia e liberã sã dispunã de corpul ºi de viaþa ei), legalizarea consumului de droguri (Olanda), legalizarea prostituþiei (,,sex- work“-ul), sinuciderea asistatã medical la cerere etc. Mai existã o retoricã, actualã, foarte convingãtoare - neo-malthusianismul. Ca ºi cel vechi, acesta susþine cã sporirea numãrului populaþiei globale (deja sîntem 7 miliarde) e infinitã, iar resursele globului pãmîntesc, limitate. Sporul populaþiei trebuie stopat. Cum? Vezi mai sus: între altele, familiile ,,unisex“ nu pot avea copii. La fiecare 5 minute, pe glob, un copil moare de foame.

Problema e complexã ºi complicatã. Totuºi, o observaþie. Cheltuielile pentru înarmare ale tuturor þãrilor de pe glob sînt uriaºe. ªi cele pentru cercetãri cu carcter militar.

Dacã 20% din aceste cheltuieli s-ar folosi în scopuri paºnice (fertilizãri de regiuni deºertice, exploatarea unor resurse din spaþiul extraterestru - vezi Planeta Marte), foamea ar putea fi eradicatã pe glob. ªi o observaþie generalã: dacã facem un inventar al tuturor mentalitãþilor ºi ideilor moderne, progresiste, evoluate contemporane ºi citim, în paralel, Biblia, observãm cum acestea neagã, contrazic ºi combat sistematic, punct cu punct, fiecare pericopã evanghelicã. Sã spunem lucrurilor pe nume: acesta nu este nici agnosticism (indiferenþã faþã de religie), nici alpinism, nici motociclism, ci pur ºi simplu sata-nism! De aceea trebuie sã acordãm importanþa cuvenitã Referendumului. Problema la care el se referã nu e nici politicã (PSD-iºti, liberali, tãrãniºti), ci supra-politicã, ºi nici nu þine de istorie, cãci e supra-istoricã. Morala creºtinã a strãbãtut ca o luminã sclavagismul, feudalismul, capitalismul ºi a rezistat chiar ºi comunismului.

LIVIU ªERBAN GÃGESCU

erul ALDE s-ar mulþumi cu o asemenea ofertã, în condiþiile în care, din postura de membru marcant al alianþei aflatã la putere, viseazã fotoliul de la Cotroceni, cu ºanse destul de mari. ªi mai greu de conceput ar fi ca Tãriceanu sã conducã un guvern al lui Iohannis.

Principalul obiectiv al instigatorilor interni ºi externi este acela de a înlãtura Partidul Social Democrat din viaþa politicã a þãrii, întrucît prezenþa acestei formaþiuni constituie o mare piedicã în faþa scoaterii la mezat a României. Aºa au procedat, cu 15-20 de ani în urmã, cu PRM, cînd au vãzut cã o asemenea formaþiune se impune din ce în ce mai puternic în conºtiinþa poporului român. Prin planul criminal de învrãjbire a societãþii noastre, s-a urmãrit un alt þel mîrºav, acela de a împiedica România sã preia conducerea Consiliului Uniunii Europene, sub pretextul instabilitãþii politice din þara noastrã. În acelaºi context, se preconizeazã îndepãrtarea României de SUA, partenerul nostru strategic.

Dar scopul cel mai mîrºav pe care-l urmãresc societãþile capitaliste strãine este acela de acaparare a resurselor noastre de gaze naturale din Marea Neagrã, pentru cã din furturi ºi jafuri ºi-au clãdit marile imperii financiare. Neputînd sã tranºeze aceste probleme în favoarea stãpînilor de peste hotare, Opoziþia recurge la proteste violente ºi la noi ameninþãri, pe care le profereazã prin intermediul preºedintelui Iohannis, care nu înþelege cã toate acþiunile neleguite pe care le sãvîrºesc împotriva þãrii ºi a poporului român se

vor întoarce împotriva sa, dar, mai ales, cã toate greºelile se plãtesc pe pãmînt, aºa cum afirma Goethe. România nu-i moºia lui Ludovic Orban, a lui Klaus Iohannis, a lui Traian Bãsescu, Dacian Cioloº ori Liviu Dragnea. De douã mii de ani, þara aceasta este vatra tuturor românilor, ºi nici un politician nu se poate juca, dupã cum îl taie capul, cu trecutul, cu prezentul, dar mai cu seamã cu viitorul ei. Aºa cum spuneam, Klaus Iohannis are foarte puþine ºanse sã obþinã un nou mandat prezidenþial. Cu ce ar putea sã se prezinte actualul preºedinte în faþa alegãtorilor? Cu scandalul politic pe care l-a promovat, ca nimeni altul, pe plan intern? Cu scindarea societãþii româneºti, mai gravã decît în vremea totalitarismului? Cu anonimatul fãrã margini în care a scufundat þara pe plan extern? În cei aproape patru ani de cînd troneazã la Cotroceni, Klaus Iohannis s-a jucat, ca un monarh absolut, cu liniºtea ºi destinul poporului român. Na fost acel cîrmaci bun, despre care Pythagora spunea cã ºtie sã se armonizeze cu schimbarea vîntului, ºi nici înþeleptul, în consens cu schimbãrile soartei. În cartea sa ,,Cugetãri ºi idei”, Heine spunea: ,,Proºtii cred cã pentru a cuceri Capitoliul trebuie sã ataci întîi gîºtele”, iar Schiller afirma în ,,Fecioara din Orleans” un adevãr tot atît de incontestabil: ,,Chiar ºi zeii luptã în zadar cu prostia”.

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 5 octombrie 2018

Referendumul pentru familie – 6-7 octombrie 2018 Rãspunsuri la aproape toate dezinformãrile virale ºi intoxicãrile mediatice despre Referendumul din 6-7 octombrie (urmare din pag. 1) Ea constã din clarificarea cuvîntului „soþi” în art. 48 al Constituþiei, prin înlocuirea lui cu sintagma „un bãrbat ºi o femeie”.

Legea iniþiatã de cetãþeni a fost aprobatã de Parlament ºi avizatã de Curtea Constituþionalã a României (CCR). Este deja publicatã în Monitorul Oficial. Dar, fiind o lege care revizuieºte Constituþia, trebuie aprobatã în mod direct de toþi românii.

Cînd ºi cum are loc? La ce întrebare trebuie sã rãspundem? În zilele de 6 ºi 7 octombrie 2018, românii sînt chemaþi la urne ca sã rãspundã cu DA sau NU la o întrebare. Întrebarea ce va fi pusã la Referendum este standard. Aceastã întrebare este stabilitã prin lege pentru toate cazurile în care se revizuieºte Constituþia, nu doar pentru acest Referendum. Întrebarea este: „Sînteþi de acord cu Legea de revizuire a Constituþiei României în forma adoptatã de Parlament?” Este vorba de forma redactatã de cetãþeni, aprobatã de Parlament, avizatã de CCR ºi deja publicatã în Monitorul Oficial. Vor vota DA cei care sînt de acord cu iniþiativa cetãþeneascã de a clarifica termenul de „soþi” în Constituþie cu sintagma „un bãrbat ºi o femeie”, adicã de a clarifica definiþia cãsãtoriei în Constituþie.

Ce înseamnã validarea Referendumului? ªi în þarã, ºi în strãinãtate, se voteazã ca la alegerile prezidenþiale ºi parlamentare, adicã inclusiv pe liste suplimentare. Doar la alegerile locale trebuie sã se voteze la adresa de domiciliu. Rezultatul votului este valabil doar dacã existã o prezenþã la urne de 30% din numãrul de persoane înscrise în registrul votanþilor de la Autoritatea Electoralã Permanentã. La ora actualã, numãrul total al celor înscriºi pe aceastã listã este de 18.917.495. Aºadar, este nevoie de prezenþa la urne a 5.675.245 de persoane. ªi, pentru cã, de obicei, la o votare sînt mereu voturi anulate, se considerã cã o participare necesarã pentru validare ar fi de aproximativ 6 milioane de cetãþeni români cu drept de vot.

Nu este suficientã definiþia cãsãtoriei din Codul Civil? În Codul Civil cãsãtoria este definitã ca uniune între un bãrbat ºi o femeie. Cu toate acestea, Codul Civil poate fi oricînd schimbat prin ordonanþã guvernamentalã sau într-un Parlament care beneficiazã chiar ºi de o majoritate slabã. Pe cînd Constituþia nu va putea fi modificatã decît prin aceeaºi procedurã ca ºi cea de la actualul Referendum.

Este democratic Referendumul?

Da. Constituþia, în articolul 2, precizeazã cã suveranitatea (statutul de decident) aparþine poporului, care o exercitã prin reprezentanþii sãi (aleºi în Parlament – democraþie reprezentativã) sau prin Referendum

Ce distruge cu adevãrat familia tradiþionalã? (2) Pentru aceºti copii, mediul familial violent este ceva „normal”. Mai tîrziu, va repeta poate ceea ce a vãzut în familia lui de origine ºi va deveni ºi el un posibil abuzator.

Alþi copii vor crede cã „mami” ºi „tati” se ceartã din cauza lor ºi vor considera cã ei sînt vinovaþi. La nunþile tradiþionale, întotdeauna mireasa e cea furatã. Mirele, niciodatã. Mireasa e, practic, un bun, transformat în subiect de tîrguialã între „hoþi” ºi mire. Obiceiul are rãdãcini cumplite: pe vremuri, miresele erau rãpite pe bune ºi, ca sã nu fie „necinstite”, se cerea o rãscumpãrare pe mãsurã. Sigur, în zilele noastre, gestul are doar încãrcãturã simbolicã ºi face parte din pachetul-standard al oricãrei astfel de petreceri. Atunci cînd o mireasã e furatã ca la carte, sînt puþine lucruri de povestit. Cu o echipã experimentatã, astfel de lucruri se petrec rapid în vremurile noastre. La final, de cele mai multe ori, mireasa e schimbatã pe bãuturã. Ideea cã femeia meritã tratatã ca un produs expus în piaþã e alimentatã, ca sã zic aºa, chiar de cãtre tradiþii.

Nu întîmplãtor, avem obiceiul „tîrgului de fete” de pe muntele Gãina. Aici, bãrbaþii vin la tîrg sã-ºi aleagã

(democraþie directã). Aºadar, Referendumul este expresia purã a democraþiei, prin care poporul îºi exercitã nemijlocit decizia. De aceea, dacã majoritatea votanþilor spun DA la Referendum ºi Referendumul este validat prin prezenþa de 30% la urne, legea intrã automat în vigoare fãrã nici un al demers necesar ºi fãrã nici un alt adaos sau schimbare.

Referendumul divizeazã societatea?

Democraþia implicã pluritate de pãreri ºi dezbatere.

Numai în totalitarism existã un pretins exerciþiu democratic care oferã rezultat unanim (alegerile în timpul regimului comunist, de exemplu, cînd „cîºtiga” un singur partid). Acest Referendum are potenþialul de a uni românii dincolo de diferenþa de convingeri religioase sau politice. Studiile ºi sondajele recente aratã cã aproximativ 80% din români sînt de acord cu definiþia cãsãtoriei ca uniune între un bãrbat ºi o femeie.

Iniþiativa redefineºte familia?

Nu. În dreptul român, familia se bazeazã pe cãsãtorie (între un bãrbat ºi o femeie) sau pe relaþii de filiaþie ºi rudenia ce decurge din acestea. Iniþiativa cetãþeneascã nu redefineºte nimic, doar clarificã ceva, ºi anume cãsãtoria. Însã este adevãrat cã, în mod automat, ºi definirea familiei este influenþatã de modul în care este definitã cãsãtoria.

Cum sînt afectate familiile monoparentale?

Revizuirea Constituþiei nu redefineºte nimic. Nu redefineºte nici familia ºi nici mãcar cãsãtoria. Pe cea din urmã doar o clarificã în înþelesul original intenþionat ºi de primul legiuitor. Familia monoparentalã, care decurge din filiaþie, nu este afectatã cu nimic de clarificarea definiþiei cãsãtoriei.

Propunerea restrînge drepturi?

Nu. Cînd a avizat iniþiativa cetãþeneascã, Curtea Constituþionalã a României a arãtat cã nicãieri în legislaþia româneascã nu existã vreun „drept” la „cãsãtoria” între persoane de acelaºi sex. Cetãþenii nu pot fi acuzaþi cã ar vrea sã interzicã ceva ce nu existã. Persoanele de orientare homosexualã se pot cãsãtori ºi ele, dacã îndeplinesc condiþiile de acces la instituþia cãsãtoriei: sã aibã peste 18 ani, sã fie în deplinãtatea capacitãþilor mentale ºi sã încheie cãsãtoria cu o persoanã de sex opus ºi care nu le este rudã apropiatã.

Decizia poporului la Referendum va putea fi ignoratã?

Nu. Decizia va avea efecte imediate. A existat în 2009 o consultare publicã numitã impropriu „Referendum”, prin care oamenii, la iniþiativa preºedintelui, au aprobat reducerea numãrului de parlamentari.

Nu a fost pusã în practicã, deoarece era nevoie de o lege care sã fie iniþiatã ulterior. În cazul acesta, legea este deja redactatã, avizatã ºi publicatã. muierea, ca la tîrgul de vite. Fetele vin ºi ele cu lada de zestre ºi aºteaptã „sã fie luate”. În toatã þara, în fiecare an, peste 13.000 de copii sînt abuzaþi, neglijaþi sau exploataþi în propriile familii. România a ajuns pe locul doi în topul þãrilor care au înregistrat cea mai mare creºtere a numãrului migranþilor în perioada respectivã, dupã Siria. În urma emigranþilor rãmîn aproximativ o sutã de mii de copii, dintre care aproape 20 de mii au ambii pãrinþi plecaþi la muncã în strãinãtate, conform datelor furnizate de Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Copilului ºi Adopþie în iunie 2017. Oamenii care pleacã nu-ºi pot lua copiii cu ei din cauza programelor de muncã încãrcate, care uneori depãºesc 12 ore pe zi. Copiii rãmîn în grija bunicilor sau a rudelor din familia extinsã, în timp ce pãrinþii îºi trimit salariile în þarã. Cei mai mulþi români pleacã din estul þãrii. Pe primul loc la rata emigrãrii se aflã judeþul Bacãu, urmat de Neamþ, Suceava, Iaºi ºi Galaþi. În România nu existã nici un serviciu public de consiliere psihologicã gratuitã, necesarã atît copiilor, cît ºi pãrinþilor.

Legea îi obligã pe pãrinþi sã anunþe autoritãþile cã pleacã din þarã ºi sã aleagã o persoanã care sã devinã reprezentantul legal al copilului pe durata absenþei lor. Copiii cu ambii pãrinþi plecaþi au nevoie de un reprezentant legal care sã-ºi dea acordul pentru unele servicii medicale, pentru plecãrile în tabere sau excursii ºi pentru înscrierea la unele

Referendumul este o iniþiativã a Bisericii?

Nu. Iniþiativa aparþine unui grup de organizaþii nonguvernamentale ºi a fost susþinutã de toate cultele religioase din România. Ca orice ONG, cultele religioase sînt libere sã se implice în plan civic-social.

Referendumul este o iniþiativã politicã?

Nu. Iniþiativa de revizuire a Constituþiei României nu are nici o legãturã cu vreo formaþiune politicã, iar Referendumul nu este organizat de PSD. Este o iniþiativã legislativã a societãþii civile. Ca ºi cultele, partidele au fost libere sã o sprijine sau nu. Referendumul nu este o acþiune a partidului de la guvernare. Deputaþi din toate partidele au votat în favoarea propunerii legislative a celor trei milioane de cetãþeni.

Revizuirea este aranjatã de Dragnea sau profitã el ºi gaºca lui?

Revizuirea a fost declanºatã de Coaliþia pentru Familie în toamna 2015, cînd premier era Victor Ponta ºi a fost înregistratã în Parlament în mai 2016, cînd premier era Dacian Cioloº. Dragnea ºi Tãriceanu au luat act, ca notarul, de iniþiativa cetãþeneascã declanºatã de CpF. Sã nu uitãm totuºi cã PSD a votat la Bruxelles mereu agenda LGBT+. Acesta este Referendumul pe care cei 3.000.000 de cetãþeni români l-au convocat.

Referendumul va reglementa relaþiile intime?

Nu. Revizuirea Constituþiei se referã la ce vor sã facã oamenii oficial, solemn ºi instituþional, la primãrie, în faþa ofiþerului stãrii civile, nu în dormitor. Aºadar, nu afecteazã în nici un fel viaþa intimã.

De ce nu se pot folosi banii cheltuiþi cu Referendumul la ºcoli ºi spitale?

Democraþia costã bani. Toate alegerile costã bani.

Consultarea popularã costã bani. Este oare mai bine sã suprimãm democraþia ºi sã lãsãm unei elite luminate toate deciziile? Cheltuielile democratice însã nu scuzã guvernanþii de lipsa de performanþã economicã.

Dacã Referendumul nu schimbã nimic, atunci e inutil?

Nu orice dezbatere are ca finalitate o schimbare. Un exemplu este edificator: Elveþia e o þarã neutrã. Unii cer sã iasã din neutralitate. Se convoacã referendum ºi poporul decide sã rãmînã neutrã. Nu s-a schimbat nimic, dar consultarea a fost importantã.

Referendumul este un exerciþiu democratic benefic întregii societãþi?

Toþi cetãþenii vor cîºtiga dupã acest Referendum.

Inclusiv cei care îl contestã. „Pentru ca adevãrurile vechi sã-ºi pãstreze înþelesul în mintea oamenilor, ele trebuie reafirmate în limbajul ºi conceptele generaþiilor succesive.” (F.A. Hayek – Constituþia libertãþii) examene. Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului Suceava se implicã în cazurile copiilor rãmaºi în þarã doar dacã primesc o sesizare cã aceºtia se aflã în pericol: dacã trãiesc în condiþii necorespunzãtoare, dacã sînt bãtuþi, neglijaþi sau abuzaþi. Nu furnizeazã servicii de prevenþie sau de asistenþã psihologicã, aºa cã mulþi copii nu ajung în atenþia lor, chiar dacã se confruntã cu probleme psihice grave, dar mai puþin vizibile. În lipsa asistenþei oferite de autoritãþi, ONG-urile precum Salvaþi Copiii se ocupã de educaþia care lipseºte la ºcoalã ºi în familie. Copiii lãsaþi în grija unui singur pãrinte sau a bunicilor au nevoie de abilitãþi sociale ºi emoþionale pe care nu ºi le pot dezvolta la ºcoalã, unde accentul cade pe memorare ºi mai puþin pe ce trebuie sã ºtie un copil ca sã se descurce în viaþã. Poate cã nu mã aºteptam sã dau peste prea multã acceptare în manualele ºcolare, dar speram la ceva mai multã deschidere pentru familiile monoparentale, dacã nu pentru pãrinþii LGBTQ. Închei prin a spune cã aºa aratã familia prezentatã de ãia cu putere pentru viitoarea generaþie dornicã sã înveþe: diversitate undeva aproape de zero, stereotipuri ilustrate ºi saturaþie ridicatã de broboade pentru o Românie din 2018. ªi pe cuvînt cã nu sînt pro gay!

Dar nici n-am nimic cu ei!

Sfîrºit LUCIAN DIMITRIU

Pag. a 16-a – 5 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Poveºti din viaþa romilor În vizitã la romii musulmani horahane din Medgidia Aproximativ patru sute de þigani turciþi, aºa cum sînt numiþi popular, trãiesc în România, la marginea oraºului dobrogean Medgidia. Romii musulmani, numiþi horahane, sînt evitaþi ºi chiar izolaþi de românii, tãtarii, lipovenii-ruºi, de puþinii maghiarii, grecii ºi chiar de restul romilor din localitate. Tradiþiile foarte vechi care încã regleazã viaþa acestei comunitãþi sînt revoltãtoare ºi intrã în conflict cu cele mai elementare valori morale contemporane. În orãºelul care a fost o rãscruce a civilizaþiilor, copiii horahane învaþã în clase, preponderent, cu colegi romi.

Asta pentru cã pãrinþii copiilor altor etnii refuzã sã-ºi vadã odraslele în aceeaºi bancã sau clasã cu copii romi. Motivul: le este fricã cã nu care cumva micuþii horahane - veniþi din familii care practicã cerºetoria ºi alte fãrãdelegi sã-i influenþeze negativ. La marginea Medgidiei respirã Orientul, în ºalvari coloraþi, salbe ºi papuci turceºti. Femeile horahane trec grãbite, una mai încãrcatã decît alta. Povara nu le-a stricat ritmul paºilor uºori, potriviþi dupã dansul cadînelor din haremurile de altãdatã. Se þin în spatele bãrbaþilor, care merg þanþoºi, cu pieptul umflat ºi mîinile goale, fãrã sã arunce o privire la povara cu care se luptã femeia. Cei descurcãreþi ºi-au ridicat vile înalte.

Femeile care se zãresc în curte au salbe de preþ ºi cercei de aur care atîrnã greu. Modelele bluzelor sînt alese, materialul ºalvarilor e din cel bun, iar baticurile au broderie scumpã. Sînt conduºi de cinci ºefi de clan, bãrbaþii au voie sã aibã patru neveste, iar tinerele sînt evaluate în funcþie de culoarea pãrului.

Este vorba de comunitatea romilor turci, populaþie denumitã ºtiinþific horahane sau horahai. Specificul comunitãþii este dat de apartenenþa musulmanã a romilor, termenul horahane sau horahai ar însemna în limba romã „turc“‘ sau „non-rom“. Cercetãtorul Daniela Rusu-Mocãnaºu spune cã în þara noastrã sînt

doar douã astfel de colectivitãþi: cea din Babadag ºi cea în Medgidia, ambele din judeþul Constanþa. Ali Baba este o periferie din nordul oraºului Medgidia. Vara, ºi nu numai, pe strãzile cartierului copiii horahane se joacã complet dezbrãcaþi, iar tinerele sub 20 de ani duc în spate bidoane cu apã sau saci cu diferite produse.

Trecãtorii sînt atacaþi neîntîrziat de copii care le cer bani sau de bãrbaþi de diferite vîrste care le oferã produse sau oportunitãþi de afaceri. Asta în faþa unor vile cu unul-douã etaje. Romii horahane au fost mutaþi forþat în Babadag dupã dispoziþia din 1957 a statului român, care a urmãrit ca romii nomazi sã fie sedentarizaþi. Într-o curte a unei

familii sînt trei case ºi o anexãbucãtãrie în care locuiesc 50 de persoane, din care 40 sînt copii.

Dintre adulþi nu lucreazã nici unul. Singurul lor venit oficial este, aºa cum recunosc, alocaþia copiilor. Bãrbaþii pot avea ºi cîte patru neveste, iar fetele la vîrste de 14-16 ani sînt deja cãsãtorite, explicã membrii horahai. De obicei, tinerele se mãritã cu veriºorii primari, asta pentru a pãstra membrii în interiorul aceluiaºi clan. Taþii de bãieþi cautã sã cumpere neveste odraslelor lor, soþii alese din aceeaºi comunitate. Preþul acestora pleacã de la cîteva sute de euro ºi ajunge pînã la 10.000-20.000 de euro, iar valoarea achiziþiei þine cont de calitãþi. Sînt musulmani, ca religie. Însã la moschee nu calcã decît la sãrbãtorile mari. Nu se omoarã nici cu posturile. Mulþi sînt atît de sãraci, încît dacã le moare

cineva, sînt nevoiþi sã þinã cadavrul în picioare sprijinit de perete. De unde loc, în bordeie?! De fiecare datã, hogea de la moschee îi iartã ºi-i ajutã. Unii dintre ei îºi abandoneazã chiar nou-nãscuþii pentru a pleca în strãinãtate.

Brusc, în vizita mea în comunitatea lor, sînt înconjurat de o droaie de micuþi în cîteva clipe. Nu cer nimic, nu îndrãznesc nici sã ne atingã. Sînt doar curioºi. Cînd vãd aparatul de fotografiat, se înghesuie „la poze“. Stãruie cu ochii rugãtori ºi cu glasuri de vrãbii, pe lîngã fotoreporter, ca sã se vadã în ecranul aparatului digital. Încerc sã-i numãr, dar nu reuºesc.

Curg de peste tot. Fetiºcane frumoase, cu o mînã în ºold, aruncã zîmbete cu dinþi de friºcã spre aparatul de fotografiat. Altele, abia de-o ºchioapã, rãsuflã greu sub o burtã din care se anunþã o nouã viaþã.

Vor fi mame, iar unele n-au nici 14 ani. Bordeiele sînt ocupate de cîte un pat mare, din scînduri, pe care doarme toatã familia, ºi o vatrã. „Noi sîntem turci... Am venit de peste tot, ne-am adunat la Medgidia. Am crezut cã o sã ne fie mai bine, dar...“, ofteaza Atema. „Cine se duce la ºcoalã?“ Copiii se dau înapoi, încurcaþi. „Dacã nu avem bani!“, plîng mamele. „Din ce sã-i trimitem, din alocaþie?!“... O fetiþã se apropie. „Eu mã duc la ºcoalã.

Sînt în clasa a II-a“. E mai bine îmbrãcatã decît ceilalþi, iar încãlþãrile care se vãd din ºalvari sînt sãnãtoase. „Îmi place la ºcoalã“, zîmbeºte Luluºka ºi ochii ei mari lumineazã parcã

toate bordeiele. O þine de mînã pe Fanta, o copilã cu pãr blond, ce atîrnã pe spate într-o coadã împletitã.

Tot 10 ani are ºi Fanta, dar ea nu se duce la ºcoalã. „Am fost la ºcoalã, la pocãiþi, dar acum nu mai primesc decît copii mici, de grãdiniþã“, ºopteºte timid Fanta. „ªi noi sîntem tot sãraci, nu vrei sã vii ºi la noi?“, priveºte rugãtor Fanta. Droaia de copii nu se þine dupã noi, aºa cum mã aºteptam. Au rãmas în faþa bordeielor. Taher e unul dintre cei care-ºi mai aminteºte de vremurile cînd era nomad. „Noi sîntem horahane. Sîntem turci ºi musulmani. Nomazi. Am venit aici cu cãruþele cu coviltir“, lãmureºte bãrbatul. „Prin 1950, aveam 40 de bivoliþe ºi o duceam bine.

Umblam prin toatã Dobrogea. Apoi am venit aici, la Medgidia. Am cumpãrat un loc, am construit o casã.

Am început sã lucrez la CAP. Ce mi-o fi trebuit, cã pensie nu mi-au dat nici acum“, se dojeneºte singur Taher, mîngîindu-ºi mustãþile aprige. Bivoliþele s-au dus, una cîte una, cã trebuia dat lapte la CAP, trebuia datã cîte o vitã. Pînã la ultima bivoliþã. Camera în care locuieºte Fatima cu cei nouã copii - Fanta e cea mai mica - stã într-o rînã. Alãturi a mai fost o odaie, dar din ea au rãmas doar chirpici împrãºtiaþi. A cãzut.

I-a murit bãrbatul în urmã cu 10 ani. De atunci e singurã. „Nici pomenile n-am putut sã i le fac pe toate“, se plînge femeia. În camerã e curat ºi cald. Miroase a mîncare. Nici un lucru nu e aruncat la nimerealã.

Covata în care abia a frãmîntat pîinea luceºte de curãþenie, ca ºi prosopul de lîngã ea. Nu primesc nici ei ajutor social. „Dacã aþi venit, acum o sã ne faceþi casã?“, întreabã un bãieþaº mai înfipt. „Taci, taci, domnu’ e de departe, de la Suceava. Ce casã?!“, îl repede mama ruºinatã. Bãieþii sînt cãsãtoriþi la 15-18 ani, iar fetele, la 13-14 ani. Tinerii nu au foarte multe de spus în alegerea partenerului, pentru cã aceasta cade în grija pãrinþilor. Fata este cumpãratã. Preþul mediu - pentru o codanã dintr-o familie care se descurcã acceptabil - este de 12-14 milioane de lei. La nuntã, socrul mare trebuie sã dãruiascã invitaþilor

lucruri scumpe: pentru naº - costum de haine, cãmaºã, pantofi, covoare, carpete, douã gîºte ºi un tort mare; pentru naºã - rochie, pantofi ºi lenjerie de corp. Dupã terminarea nunþii, se merge acasã la mire, unde soacra mare, naºa ºi o norã a soacrei mari asistã la actul nupþial, pentru a vedea dacã mireasa e virginã. Dacã totul se terminã cu bine, pãrinþii bãiatului ºi naºii se duc la soacra micã cu rachiu roºu. Nunta la familiile romilor sãraci este mult simplificatã. O fatã se poate „cumpãra“ în schimbul unei vite.

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 5 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII UE, Rusia ºi China sfideazã administraþia Trump Cinci puteri economice au decis sã continue afacerile cu Iranul, în ciuda ameninþãrilor SUA cu penalizarea companiilor din aceste state. Marea Britanie, Germania, Franþa, Rusia ºi China au semnat un acord pentru crearea unui mecanism special „care sã faciliteze plãþile pentru exporturile realizate de Iran, inclusiv petrol”, sã-i „ajute ºi sã-i asigure pe operatorii economici care fac afaceri în Iran în mod legal”.

Anunþul a fost fãcut chiar de ºefa diplomaþiei UE, Federica Mogherini, în marja Adunãrii Generale ONU de la New York.

Este vorba despre cele cinci state semnatare ale acordului cu Iranul care nu au urmat calea administraþiei Donald Trump de a suspenda aplicarea acordului ºi de a relua sancþiunile economice împotriva Teheranului. Anunþul fãcut de Mogherini a venit dupã o întîlnire în spatele uºilor închise între ºefii diplomaþiilor celor cinci state, alãturi de omologul lor iranian.

Diplomaþi europeni citaþi de Reuters aratã cã este vorba despre un sistem de barter similar celui folosit de URSS în timpul rãzboiului Rece, pentru a oferi bunuri

fabricate în Europa în schimbul petrolului iranian.

Mãsura a fost anunþatã cu puþin timp înainte de termenul anunþat de SUA pentru aplicarea celor mai usturãtoare sancþiuni impotriva Iranului – eliminarea din sistemul financiar american a bãncilor care

faciliteazã achiziþia de petrol din Iran. „În termeni practici, asta înseamnã cã þãrile UE îºi vor crea o entitate care sã faciliteze comerþul cu Iranul ºi asta le va permite companiilor europene sã îºi continue afacerile cu Iranul în acord cu legile UE”, a spus Mogherini.

Ziua ce va rãmîne în istoria Americii 27 septembrie 2018 este o zi ce va rãmîne în istorie, scrie CNN. Este ziua în care nu conteazã cã preºedintele Trump a anunþat cã prietenia sa cu liderul chinez Xi Jinping ar putea sã se încheie, nu conteazã rãzboiul comercial dintre cele doua þãri ºi nici cã Trump a acuzat Beijingul de implicare în alegerile din SUA. Nu conteazã nici cã preºedintele a anunþat cã noul acord de liber schimb nord-american ar putea sã nu mai includã Canada, ci doar SUA ºi Mexic, nici cã Donald Trump a sugerat pentru prima datã cã are în vedere soluþia creãrii unui stat palestinian, o soluþie cu douã state pentru încheierea conflictului arabo-siraelian. Nu conteazã nici poziþia SUA faþã de conflictul din Siria ºi mãcelul ce se poate porni în provincia Idlib ºi nici poziþia preºedintelui faþã de Iran sau Coreea de Nord.

în grup. Informaþia vine de la o fostã colegã de liceu a judecãtorului. Avalanºa nu se opreºte ºi, chiar cu o zi înainte de audierea decisivã în Senat a femeii care a lansat prima acuzaþie, NBC relateazã despre o a patra femeie care îl acuzã pe judecãtor. De aceastã datã, ar fi vorba despre o agresiune cu caracter sexual ce a avut loc în 1998. „Voi rãmîne anonimã, dar mã simt obligatã sã vã informez despre acest incident din 1998 în care a fost implicat Brett Kavanaugh”, scrie femeia, martorã la presupusa scenã petrecutã în urmã cu 20 de ani.

Judecãtorul a negat toate acuzaþiile ºi susþine cã este victima unei operaþiuni de „character assassination” – distrugerea reputaþiei prin asocierea cu acþiuni ºi imagini grave, asociere reluatã repetitiv în presa tradiþionalã ºi în social media.

„Ziua victoriei forþelor societale” 27 septembrie este ziua ce va rãmîne în istoria Americii ca „un apogeu al evoluþiei forþelor societale”, scrie CNN. Este ziua în care senatorii pot înclina balanþa Curþii Supreme pentru o generaþie pornind de la acuzaþii lansate în presã cu privire la o presupusã agresiune sexualã þinutã în mod bizar sub tãcere vreme de 35 de ani.

Judecãtorul Brett Kavanaugh, nominalizat de preºedinte pentru Curtea Suprema, un adversar al cãsãtoriilor între persoane de acelaºi sex, al avorturilor, un conservator, va fi confruntat cu presupusa sa victima din adolescenþã, Christine Blasey Ford. Acesteia din urma nu i-au trebuit doar 35 de ani pentru a vorbi. Au trebuit sã treacã ºi cele peste douã luni de la nominalizarea lui Brett Kavanaugh, a trebuit sã înceapã ºi audierea sa, pentru ca opoziþia democratã sã observe cã va pierde ºi cã trebuie sã recurgã la strategia „character assassination”, spun susþinãtorii preºedintelui.

Pentru „The New York Times“, publicaþia care a pus umãrul la aceastã strategie, confirmarea judecãtorului conservator este „compromisã”, avînd în vedere cã douã senatoare republicane sînt dispuse sã „dezerteze”. Pînã ºi preºedintele Trump pare sã fie indecis, dupã canonada din presã împotriva nominalizatului sãu. Dacã în urmã cu douã sãptãmîni judecãtorul pãrea sã obþinã lumina verde din partea Senatului pentru mandatul pe viaþã la Curtea Supremã, acum întreaga sa carierã pare ruinatã.

O mostrã de character assassination A început pe 16 septembrie, cînd o fostã colegã de liceu a judecãtorului a susþinut cã a fost agresatã de acesta în 1982, cînd Kavanaugh avea 17 ani. Dupã o sãptãmînã, „The New York Times“ publicã un articol în care o fostã colegã de facultate, Deborah Ramirez, spune cã a fost agresatã sexual de acelaºi Kavanaugh, în 1983, cînd acesta avea 18 ani. Tot în aceeaºi zi, pe Twitter apare o postare a avocatului starletei porno Sormy Daniels, cum cã, pe cînd avea 17 ani, Kavanaugh a participat la un viol

Începe era mccarthysm-ului sexual?

Presa de mainstream din Statele Unite aratã cã este vorba despre o fericitã evoluþie a societãþii americane ce a avut loc în ultimele decenii. Femeile s-au emancipat ºi au cãpãtat curajul sã vorbeascã. Temãtor sã nu piardã votul femeilor, Partidul Republican a decis sã-i înlocuiascã pe cei 11 membri din comisia juridicã a Senatului ce ar fi trebuit sã o audieze pe reclamanta lui Kavanaugh cu o procuroare specializatã în infracþiuni sexuale. Motivul este cã congresmanii republicani au o vîrstã ºi niºte concepþii care-i plaseazã în peisajul moravurilor din secolul trecut, fapt ce ar putea ofensa electoratul feminin, scrie CNN. Ce înseamnã secolul trecut? O aratã senatorul democrat Joe Biden, care a dat fãrã sã vrea o loviturã propriului partid susþinînd cã acuzaþiile aduse lui Kavnaugh ar trebui investigate de FBI. Ei bine, Biden a criticat FBI pentru implicare într-un caz similar, al judecãtorului de culoare Clarence Thomas, acuzat de hãrþuire sexualã.

Atunci, în 1991, Biden spunea: „Nu putem crede în raportul FBI pentru cã nu este concludent. Ei spun, spun ºi iar spun. Punct. Cînd vi se fluturã în faþã un raport FBI,

Reuters noteazã cã mulþi diplomaþi ºi analiºti sînt sceptici cã asemenea strategie va reuºi sã ocoleascã sancþiunile americane, pentru cã SUA îºi vor putea amenda legislaþia astfel încît sã interzicã asemenea tranzacþii în sistem barter. Miza principalã pare sã fie salvarea economiei iraniene, care se clatinã din cauza sancþiunilor SUA. Sancþiunile petroliere din noiembrie pot da lovitura de graþie economiei iraniene. Forþa dolarului ca monedã a tranzacþiilor globale se poate dovedi însã prea mare pentru a fi contratã prin asemenea strategii. Spre exemplu, banca francezã Bpifrance a renunþat de curînd la crearea unui mecanism pentru susþinerea companiilor franceze care au decis sã rãmînã în Iran.

Preºedintele Trump a decis, în luna mai, sã pãrãseascã acordul nuclear cu Iranul negociat de fostul preºedinte Barack Obama, nemulþumit cã documentul nu face referiri ºi la programul balistic iranian. Statele UE semnatare încearcã sã obþinã o renegociere a tratatului, însã fãrã a aplica sancþiunile gîndite de SUA. UE ºi Teheranul susþin cã acordul nuclear funcþioneazã ºi cã Agenþia Internaþionalã pentru Energie Atomicã a confirmat acest lucru în 12 rapoarte succesive, dupã verificãrile fãcute în Iran.

COTIDIANUL.RO înþelegeþi cã ei nu ajung la o concluzie. Ei nu fac recomandãri”. Judecãtorul Clarence a fost confirmat pe viaþã la Curtea Supremã. Dupã 30 de ani, lucrurile par însã cã s-au schimbat dramatic.

Unii analiºti vorbesc despre apariþia unui adevãrat mcCarthysm sexual în America ºi chiar în Europa.

Susþinãtorii miºcãrii #MeToo (pornitã de la scandalul agresiunilor sexuale comise de producãtorul Harvey Weinstein) sugereazã cã în universitãþile din SUA este o adevãratã epidemie de violuri, de unde aceastã reacþie civicã. Criticii miºcãrii #MeToo susþin cã nu este decît o tacticã folositã în mediul virtual pentru a promova ideea cã sexualitatea este un construct social, cã masculinitatea este toxicã ºi cã aceste idei sînt mult mai rãspîndite decît par.

Precedentul Strauss-Kahn Analiºtii mai pragmatici sesizeazã asemãnarea cu cazul Dominique Strauus-Kahn, director al FMI ºi potenþial candidat al Partidului Socialist din Franþa la prezidenþialele din mai 2012. Sondajele realizate în 2011 îl dãdeau învingãtor în faþa preºedintelui în exerciþiu, Nicolas Sarkozy. Aflat la New York, StraussKahn a fost acuzat de agresiune sexualã de o cameristã a hotelului unde era cazat, a fost ridicat de poliþie chiar de pista aeroportului, arestat, procurorul districtual l-a pus imediat sub acuzare, presa l-a judecat ºi l-a condamnat imediat. Aproape simultan, o franþuzoaicã l-a acuzat de agresiune sexualã. A urmat o acuzaþie de viol în grup lansatã de o prostituatã din Franþa, iar apoi acuzaþia cã directorul FMI ar fi implicat într-un lanþ de prostituþie. Ulterior, investigatorii gãsesc în contul amintitei cameriste sume de bani imposibil de economisit din veniturile ei, procurorul Cyrus Vance (fiul secretarului de Stat al preºedintelui Jimmy Carter) decide sã închidã cazul din lipsã de probe împotriva politicianului francez. În procesele din Franþa, Strauss-Kahn primeºte achitare dupã achitare. Însã cariera sa politicaã a fost distrusã, la fel ca ºi cea în fruntea FMI, de unde a demsionat imedia dupã izbucnirea scandalului. Calea preºedintelui Sarkozy spre al doilea mandat era, pentru moment, deschisã.

Situaþia din SUA este cel mai bine rezumatã de senatorul republican Lindsey Graham. „Vorbim despre numirea unei persoane însãrcinate cu statul de drept.

Deci voi adopta standardele statului de drept pentru votul meu. Nu poþi trimite pe cineva în judecatã în faþa unui tribunal pornind de la astfel de acuzaþii. O voi asculta respectuos pe reclamantã, dar dacã nu spune nimic nou, nu voi refuza numirea judecãtorului la Curtea Supremã plecînd de la o acuzaþie de acum 35 de ani, despre care toate probele pe care le avem aratã cã lucrurile nu s-au întîmplat. Ce sã fac? Sã-i ruinez omului viaþa plecînd de la o acuzaþie? Dacã acuzaþia asta va fi suficientã pentru aºa ceva, Dumnezeu sã ne ajute”.

CÃLIN MARCHIEVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 5 octombrie 2018

Universalitatea bunelor maniere (76) Petrecerile de despãrþirea de burlãcie (2) Multe femei se plîng de atitudinea egoistã a bãrbatului, care, dupã petrecerea de despãrþire de burlãcie, se laudã cu ce a vãzut, cu ce a fãcut, atît de grandios cã nu mai gãseºte cuvinte sã povesteascã. Poate protagonista striptease-ului era o femeie impresionantã, încît nu a putut sã-ºi ia ochii de la ea toatã noaptea. Chiar dacã nu a fãcut nimic de care sã-i parã rãu, ceea ce a trãit meritã calificativul de memorabil. Dacã acesta este cazul dvs., nu numai cã nu trebuie sã îi daþi detalii viitoarei soþii, ci, respectînd bunele maniere, nici nu trebuie sã vã entuziasmaþi în faþa prietenilor sau sã povestiþi despre trãsãturile fizice ale acelei femei, despre regretul pe care îl simþiþi despãrþindu-vã de libertatea celibatului, nici sã faceþi alte comentarii care ar pune-o într-o situaþie foarte proastã pe partenera dvs.

Sfatul este acelaºi pentru tînãra uluitã de corpul unui stripper care i-a delectat privirea în noaptea aceea.

Se presupune, cu toate acestea, cã ceea ce se întîmplã atunci nu trebuie sã iasã din cercul de prieteni care au asistat la petrecere. Totuºi, dacã protagonistul evenimentului, logodnicul sau logodnica, nu a exagerat în acþiunile sale, nu are sens atitudinea secretoasã.

Cartea cunoaºterii interzise (3) 26 APRILIE 1967 INSULA SAN BRADAN SE FACE DIN NOU VÃZUTÃ!

Acest necunoscut fantastic, ignorat de specialiºtii în preistorie, le evocã celor ce nu vor sã rãmînã sub hipnoza datelor false oferite de diversele conjuraþii o istorie a unei umanitãþi fascinante. „Zeii“ antici erau oameni superiori: nimic mai logic.

Cãlãtoriile interplanetare au existat în trecut la fel cum vor exista mîine: pare ceva atît de iraþional?

Ne gîndim la miile de legende care încã circulã în lume ºi care, sîntem convinºi, au la bazã un adevãr pe care viitorul apropiat îl va aduce la luminã.

Strãmoºi Superiori în Atlantida? Dar oare nu ne tragem direct din Hiperboreeni? ªi cum rãmîne cu insula San Bradan care a frãmîntat atît de mult imaginaþia medievalilor? Tot o legendã? Nu pentru mult timp, de acum încolo!

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (87) Marþi, 21 august 2001, ora 17.45 (2) Pentru realizarea unui clopot nou din Biserica satului am contribuit ºi eu cu un bãnuþ în valutã. Sã fie primit ºi de folos. Dar Vasile m-a certat din cauza milosteniei prea mari, spunîndu-mi cã nu se va schimba clopotul care este foarte bun ºi potrivit construcþiei ºi s-ar putea ca acea sumã, cum zicea el, „exageratã”, preotul sã o foloseascã la vila pe care ºi-o construieºte, o datã cu renovarea Bisericii. Nu mã intereseazã! Nu ar fi pãcatul meu, ci al acelui preot.

Dacã pricinuieºti cuiva suferinþã, tu vei avea de suferit. Dar, dacã pricinuieºti bucurie, tu te vei bucura. Dacã vei ajuta un om, acela va ajuta pe alþii. ªi cu toþii se vor ruga pentru tine. Trebuie sã dãruim Iubire semenilor noºtri în orice situaþie de viaþã, pentru cã totul se întoarce spre noi din ceea ce dãruim. Niciodatã sã nu ne fie teamã.

Teama ne face slabi. Dar fãcînd fapte bune ne întãrim, devenim puternici. Pe Pãmînt ne aflãm pentru a face Voia Domnului, adicã lucrurile care-i plac lui Dumnezeu, fapte bune. Greºelile pe care le facem sã cãutãm sã le îndreptãm. Blîndeþea aduce mult har, e bine s-o îmbrãþiºãm ºi sã nu-i mai dãm drumul.

Teoretic, toate aceste sfaturi sînt dumnezeieºti, adicã ele ajutã omul ºi-l înalþã. În practicã, e foarte greu sã faci ce spune Cartea Sfîntã. Mã judec pe mine, cã mã cunosc mai bine. Nu am continuitate ºi atenþie pentru a duce mereu la îndeplinire învãþãturile creºtine. ªi cum greºesc, plãtesc. De aici vine suferinþa mea. Dumnezeu e

Adevãraþi protagoniºti ai petrecerii de despãrþirea de burlãcie sînt ºi prietenii, care, de asemenea, trebuie sã arate respect faþã de decizia luatã de logodnic sau logodnicã. Existã persoane care profitã de acele ore pentru a-ºi convinge prietenul de nefastele consecinþe ale cãsãtoriei, cã pasul pe care a decis sã îl facã îl priveazã de toatã libertatea ºi de capacitatea de a mai intra în contact cu sexul opus, sfatuindu-l sã reanalizeze posibilitatea de a se cãsãtori etc. Acest tip de comentarii trebuie sã fie fãcute pe un ton glumeþ ºi, chiar dacã pentru cineva este teribilã hotãrîrea prietenului sãu, nu are dreptul sã facã presiuni asupra lui ºi nici sã-i strice petrecerea cu sfaturile sale, deºi sînt bine intenþionate, sfaturi pe care va trebui sã i le dea în alt moment ºi în alt context.

„Da, vreau!”

O nuntã poate ºi trebuie sã constituie una dintre deciziile cele mai importante din viaþã. Este vorba despre legãmîntul dintre douã persoane care vor sã fie împreunã pentru totdeauna ºi sînt dispuse sã îºi asume o serie de responsabilitãþi: o viaþã în comun, proiecte comune, copii comuni etc. Totul. De aceea, în spatele unei cãsãtorii se aflã un întreg exerciþiu de gîndire ºi maturizare a ideilor, de întrebãri asupra consecinþelor acestei decizii importante. Nu vom începe sã analizãm care sînt acele întrebãri ºi cugetãrile pe care cineva trebuie sã le facã înainte de a se cãsãtori, avînd în vedere cã depãºesc bunele maniere ºi educaþia. Ne vom concentra asupra a tot ceea ce este legat Or, fenomene ciudate, pe care ne vine sã le considerãm dictate de conºtiinþe invizibile, tulburã siguranþa raþionaliºtilor.

Insula San Bradan, care degeaba a fost cãutatã în mijlocul Atlanticului în timpul Evului Mediu, revine în atenþia noastrã. Aceastã insulã consideratã miticã a apãrut în faþa ochilor uimiþi a mai multor mii de oameni din Hierro (Canare) la 27 aprilie 1967.

Viziune fantasticã ºi care în cele din urmã s-a evaporat, aºa cum se întîmplã de trei secole încoace.

Se impune ºi în acest caz o explicaþie ºi aici intrã din nou în joc, credem noi, acest „Misterios Necunoscut“ de care trebuie neapãrat sã þinem cont întrucît încearcã în permanenþã sã ne deruteze.

NU ESTE UN MIRAJ Este vorba de un fenomen care se petrece practic numai în insulele Canare. Din cînd în cînd, o superbã insulã apare la nord-vest de Hierro. În Secolul al XVIII-lea, apariþiile erau atît de frecvente ºi de o asemenea claritate, încît în mai multe rînduri autoritãtile arhipelagului au organizat expediþii pentru a cuceri acest pãmînt ivit din ocean.

Sã fie o simplã închipuire, un miraj?

De obicei mirajele se produc în zonele terestre sau Atotputernic ºi Atotvãzãtor, vede, ºtie, cîntãreºte ºi îþi dã de dus. Cu siguranþã, faptele mele bune sînt mai puþine, iar faptele rele mai multe. Deºi îmi propun mereu sã încep o viaþã nouã în curãþenie, nu reuºesc. E o contradicþie între dorinþa ºi firea mea. Sufletul mi-e sec. Ajung mereu sã ating nefericirea, asta, de aici, de pe pãmînt. N-o doresc, fug de ea, ºi ea se þine scai dupã mine.

Miercuri, 29 august 2001 – Tãierea capului Sf. Ioan Botezãtorul, Înaintemergãtorul Domnului La Bisericã, slujbã. Liturghia a fost þinutã de preotul Necula, singur.

Ieri, am fost la Rodi, sora mamei mele. În Metrou, am avut în permanenþã senzaþia cã Florin mi-e prin preajmã.

Azi, la Bisericã, asculta liniºtit ºi atent sfînta slujbã. Ce forþã mi-ai dat, Doamne, sã vorbesc cu Florin, la sfîrºitul slujbei ºi sã nu leºin? Am stat pe o bancã în curtea Bisericii. Era liniºte ºi calm.

Rãtãciþi de iubire ªi cîteodatã doare bucuria/De-a crede doar în vise oriºicînd/ªi cîteodatã doare fericirea/de-a mulþumi lui Dumnezeu/plîngînd.//Plîngînd simþim Iubirea/cã nu moare./Dar ne-amintim/cã azi sîntem alþi oameni/ªi trebuie sã mergem/în viaþã separat,/Rîzînd.//Simt semnul suferinþei/Ce scrijeleºte ºi rãneºte/Cînd trecutul nu-i prezent/ªi prezentul nu-i trecut.//Iubirea ce mai bate/Din poartã în poartã,/Noi zicem cã e soartã,/sperînd ºi plîngînd/cã vrem sã fim buni,/ca, ieri, rãtãciþi,/iubirea cea fost/Am pierdut-o,/Fãrã nici un rost.//Iar, azi, ne minþim/Cã ne face plãcere/Sã ne întîlnim/ªi de noi, „strãinii”/Ceva sã mai ºtim./Sufletul ce doare/Inima ce

de o nuntã, de pregãtirile pe care le presupune ºi de felul în care regulile sociale ºi protocolul influenþeazã asupra ei.

Este bine sã clarificãm cã singura diferenþã dintre o nuntã civilã ºi una religioasã este alegerea bisericii, care poate ajunge sã fie mai costisitoare decît ne imaginãm.

Aºadar, restul problemelor pe care trebuie sã le aibã în vedere viitorul cuplu sînt aproape aceleaºi în ambele cazuri, în afarã de pregãtirea actelor.

Primul pas care trebuie fãcut, atunci cînd se sãrbãtoreºte o nuntã, este stabilirea momentului de cînd trebuie sã înceapã pregãtirile. Timpul recomandat este cuprins între un an ºi un an ºi jumãtate, limitã suficientã pentru a pune la punct toate marile ºi micile detalii pentru pregãtirea evenimentului.

Diferenþa dintre cuplul care are posibilitatea sã îºi rezerve un an pentru pregãtiri ºi cel care dispune doar de ºase luni, de exemplu, constã în faptul cã al doilea trebuie sã se adapteze la ceea ce gãseºte pe piaþã în acel moment în ceea ce priveºte biserica, restaurantul unde va avea loc banchetul ºi chiar hainele mirilor. Cine are la dispoziþie mai mult de un an de zile pentru pregãtiri poate alege ºi transforma în realitate ziua la care a visat dintotdeauna.

Mai departe vom reaminti cititorului factorii ºi pregãtirile pe care trebuie sã le înfrunte logodnicii pentru nuntã.

Acum, obligaþia noastrã este sã amintim bunele maniere pe care le impune evenimentul. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO oceanice ale þãrilor calde a cãror atmosferã se încãlzeºte sub acþiunea directã a soarelui. Densitatea aerului crescînd odatã cu înãlþimea, obiectele îndepãrtate se reflectã total ºi atunci apare o imagine rãsturnatã.

Dar aceastã explicaþie nu este deloc mulþumitoare pentru insula San Brandan, care apare la N-V de Hierro. Într-adevãr, Hierro se aflã situatã la extremitatea occidentalã a arhipelagului ºi în apropiere nu existã nici o insulã care sã poatã naºte fenomenul.

Pe direcþia de apariþie, insulele cele mai apropiate sînt Azorele la nord-vest ºi insulele Capului Verde la sudvest, la o distanþã de aproximativ 1.500 km.

Aceastã distanþã pare mult prea mare pentru a justifica ipoteza unui miraj. În plus, trebuie menþionat cã 26 aprilie nu este nici pe departe o datã la care aceastã regiune beneficiazã de o încãlzire maximã. În altã ordine de idei, dacã „mirajul“ ar fi reprezentat o insulã cunoscutã din oceanul Atlantic, chiar dacã imaginea ar fi fost rãsturnatã, aceasta ar fi fost identificatã cu destulã uºurinþã, ceea ce nu este cazul. Atunci?

Dacã celebra insulã San Brandan nu este reprezentarea virtualã a unei insule existente pe globul terestru, sîntem îndemnaþi sã credem cã ea ar putea fi o imagine apãrutã din altã lume. (va urma) ROBERT CHARROUX moare...//Iluzia fericirii/de-a fi vreodatã/Doi/Am spulberat-o/Noi,/Amîndoi,/De-apururi/Greºitori.//Pierzînd visele noastre/Ne-am spulberat ºi viaþa/În pulberea uitãrii./Crezînd cã viaþa e un vis,/Iubirea, iatã, nu-i un bis./Te strig din hãul pustiu/Al vieþii mele scurte,/Te strig ºi ºtiu/Cã n-ai sã mã auzi,/ Dar, cînd îþi va fi greu,/ªi cînd vei veni,/Adus de ecou,/Va fi prea tîrziu/Cã n-am sã mai fiu,/N-am sã mai fiu,/N-am sã mai fiu...

Marþi, 26 septembrie 2001 Adormirea Sfîntului Ioan Evanghelistul (1) M-am întors de la Constanþa, de la Mare, unde mie îmi place foarte mult, ca ºi cum aº fi Fiica Mãrii. De la Mare nu aº mai pleca niciodatã, mereu m-aº duce ºi niciodatã nu m-aº mai întoarce! Am fost la nunta Georgiei cu George.

Pãrinþii lui locuiesc în Constanþa, sînt machedoni de treabã ºi buni gospodari. O iubesc pe Prinþesã, o mãnîncã din ochi, ca ºi fiul lor, care ºi-a fãcut-o mireasã. Am participat la nunta lor de vis, cum numai prin filme mai vezi. Emoþii ºi splendoare. Doamne, ce organizare, ce stil, cîtã eleganþã, ce lume! Dorina ne-a cazat la Hotelul Sulina, unde am stat cîndva cu Laura. Nunta s-a desfãºurat ºi acasã, ºi la restaurant, ºi bineînþeles la Bisericã. Mirii au avut parte de o slujbã frumoasã. Totul a fost fastuos, colosal, ºi mirii - atît, atît de frumoºi! Vai, Georgiana era delicatã, minunatã ºi finã, ºi George era un Prinþ pentru Prinþesa lui.

Abia aºtept sã vãd ºi eu caseta, sã-mi mai încînt viaþa, cã existã pe lume ºi noroc, ºi splendoare. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (68) Crima perfectã (1) Septembrie 1988, Foggy Bottom Cei de la NSC au avut dreptate: investigaþia a permis calmarea spiritelor ºi detensionarea situaþiei. Indienii au dat înapoi de la graniþã ºi ºi-au retras efectivele militare.

Liderii pakistanezi care au supravieþuit nu s-au confruntat cu o loviturã de stat. Pakistanul a organizat o înmormîntare de stat cu mare pompã pentru liderul cãzut ºi, chiar dacã fusese extrem de brutal, a avut parte de un memorial fabulos. CIA continuã sã susþinã rãzboiul în Afganistan din afara Islamabadului, iar sovieticii încã îºi retrag trupele din acea þarã. În ansamblu, lumea trece peste toate acestea destul de repede, la fel cum s-a întîmplat ºi în 1962.

Dureazã ceva vreme, însã rezultatele testelor ajung în cele din urmã. Ele ne uimesc pe toþi, iar pe mine mã determinã sã regîndesc o parte din concluziile la care am ajuns în Pakistan, înainte de plecare.

Nu defecþiunea mecanicã este cea care a doborît PAK-1 la pãmînt. Mãcar atîta lucru e clar. Testele au fost efectuate asupra fragmentelor rãmase de la sistemul de

Memoriile unui celebru criminalist român (35) O spargere cu... parfum de levãnþicã (1) În ziua cînd am intrat în birourile secþiei „Furturi”, cãpitanul Eugen Dimitriu, cãpitanul Gheorghe Marin ºi locotenentul Ion Olteanu primeau prin radio rapoarte din toatã þara asupra evenimentelor „de resort”. Veºtile sosite în ultimul timp semnalau o suitã de spargeri sãvîrºite în Braºov, Deva, Cluj, Oradea ºi în alte localitãþi. Cînd am aflat de o nouã spargere într-un magazin, am înþeles cã trebuie sã facem urgent o deplasare în oraºul ardelean cu pricina. Odatã cu aprobãrile de rigoare, primisem însãrcinarea sã coordonãm întreaga activitate, lucru firesc, întrucît noi, cei de la centru, ne gãseam în posesia datelor tuturor spargerilor petrecute în þarã ºi eram în mãsurã sã întreprindem o analizã cuprinzãtoare a situaþiei, sã sesizãm mai bine particularitãþile cazului ºi sã facem eventuale analogii cu altele.

Aveam în gînd sã facem o deplasare cît mai operativã, sã luãm încã de la început contactul cu toate detaliile, mizînd pe „dialogul” nostru cu „martorii muþi” de la locul spargerii. Am studiat în prealabil toate fiºele de cazier ce ne puteau oferi indicaþii asupra modului de operare: reþinusem ca fiind posibilã ipoteza aceluiaºi

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (19) La cîteva minute de zbor de la Kogoshima, am observat aparate B-29. Se îndreptau spre Shikok. Am schimbat puþin direcþia de zbor ºi ne-am fãcut dispãruþi dupã niºte nori ca de vatã. Am continuat zborul cu vitezã încetinitã. Sub noi, Pacificul se vãlurea strãlucind verzui în lumina razelor soarelui, ca ºi cînd pe el s-ar fi aflat milioane de artificii.

– O orã zbor stînga, se auzi în cãºti vocea comandantului Uno. Am confirmat printr-un semnal recepþionarea comunicãrii. Uno era un sergent de vreo douãzeci de ani, care pînã acum nu cunoscuse decît lumea de la þarã, dar care se transformase într-un aviator de clasã, într-un pilot de vînãtoare uns cu toate alifiile. Cu puþin noroc, ar fi putut ieºi din el un adevãrat as al aerului.

Grupul nostru de kamikaze zbura în formaþiuni de cîte trei. Timpul trecea repede. Ora H bãtea la uºã, iar þintele care se apropiau tot mai mult îmi lãsau în gurã un gust de ghips uscat. Aºa pãþeam totdeauna... Mîinile mi se împreunau ºi se despreunau singure. „Eºti prea încordat, Kuvahara”, îmi ziceam tot timpul.

Pag. a 19-a – 5 octombrie 2018 propulsie hidraulicã al elevatoarelor. Valvele nu s-au înþepenit sau blocat. Pompele au funcþionat normal, chiar ºi atunci cînd avionul s-a îndreptat cãtre pãmînt.

Instrumentele de bord care au supravieþuit impactului aratã cã manevrele efectuate în timpul miºcãrilor oscilatorii ale avionului C-130 ar fi putut fi efectuate doar în condiþiile în care sistemul de propulsie hidraulicã era încã funcþional. Piloþii pur ºi simplu nu ar fi avut forþa necesarã de a miºca avionul Hercules de-a lungul acestor giraþii, în cazul în care s-ar fi aflat pe control manual.

Lichidul hidraulic în sine e cel care ridicã semne de întrebare. Era contaminat cu particule, inclusiv cu fragmente de bronz. Analiza nu a putut determina de ce ºi cum s-a întîmplat acest lucru. Lichidul fusese îmbibat cu doar cincizeci de ore de zbor înaintea prãbuºirii. Cu toate astea, cantitatea de particule gãsite se încadra în limita superioarã a nivelurilor acceptate. Totuºi valvele au funcþionat corect. La analiza finalã, echipa de investigare a prãbuºirii a hotãrît cã acest aspect nu ar fi putut fi cauza cãderii avionului prezidenþial PAK-1.

Odatã defecþiunea mecanicã eliminatã, nu rãmîn decît douã explicaþii posibile: eroare de pilotaj sau sabotaj.

Piloþii erau în condiþie fizicã ºi mentalã excelentã.

Rapoartele lor de competenþã subliniau pe larg faptul cã erau amîndoi foarte respectaþi ºi cã preºedintele Zia avea mare încredere în ei. Faptul cã nu au transmis un mesaj SOS e cu totul neobiºnuit. El sugereazã cã ceva, sau cineva, le-a blocat accesul la sistemul de control. Brad ºi cu mine ne-am gîndit cã un asasin i-a împuºcat pe amîndoi.

Descoperirile echipei forþelor aeriene de investigare a prãbuºirii nu sprijinã aceastã teorie. Nu a fost recuperatã nici o armã de la locul accidentului. Acest lucru în sine nu înseamnã prea mult, deoarece ºtim cã o parte dintre personalitãþile politice purtau arme la ele. Armele au fost distruse în incendiu. Cu toate acestea, oamenii colonelului Sowada nu au gãsit dovezi ale unui foc de armã în cabina de pilotaj. De la micã distanþã, un proiectil ar avea ºanse mari sã treacã printr-o þintã umanã.

Glonþul ar ieºi ºi s-ar opri în panoul de bord sau în altã parte a carlingii. Nici o astfel de gaurã de glonþ nu a fost gãsitã în fragmentele recuperate din cabina de zbor.

Deºi focurile de armã fatale nu pot fi eliminate complet, aceastã posibilitate pare puþin probabilã. Însã existã o explicaþie mult mai sinistrã.

Analizele de laborator de la ATF dezvãluie adevãrul.

Testele celor de dincolo au descoperit urme de antimoniu, clor ºi fosfor în carlingã, pe un sîmbure de mango recuperat. Analizele efectuate asupra uºii din spate a calei avionului au ieºit pozitive la un tip de amestec exploziv.

Antimoniu. Fosfor. Clor. Toate sînt ingrediente ale unor tipuri variate de gaze toxice pentru sistemul nervos.

Unul dintre cele mai letale, VX, cauzeazã paralizia aproape instantanee, urmatã de deces la cîteva secunde de la contact. Cineva a plasat gaz neurotoxic în carlingã.

Aceasta înseamnã un singur lucru: preºedintele Zia ºi personalul sãu au fost asasinaþi. (va urma) FRED BURTON

infractor (sau grup de infractori) în toate cazurile, în ciuda constatãrii cã procedeele erau diferite. Existau ºi cîteva constante (spargerile se petreceau de obicei la magazinele cu un anumit profil, de unde se furau mai ales ceasuri, aparate foto ºi bani). În seara aceleiaºi zile în care fusesem sesizaþi, ne ºi aflam la faþa locului, în magazinul jefuit.

Era într-o sîmbãtã; furtul se sãvîrºise în noaptea de vineri. Prima problemã a fost calea de pãtrundere în magazin. Pãrea cã infractorul s-ar fi introdus prin plafon dar, în ciuda spãrturii fãcute, a molozului ºi masivelor bucãþi din zidul cãzut în interior, nu puteam fi siguri cã autorul (sau autorii) intraserã pe acolo. ªi noi, ºi cei din organele locale, ne întrebam – ºi pe bunã dreptate – de ce paznicul, care avea postul chiar la intrarea în magazin, n-a auzit nimic. Acesta susþinea sus ºi tare cã, deºi n-a dormit (fapt confirmat de controlul efectuat în timpul nopþii) n-a auzit zgomotul provocat de cãderea plafonului spart. Aceastã constatare ne-a obligat sã ne gîndim la un experiment: am procedat la o parþialã reconstituire a efracþiei. Cum era de aºteptat, paznicul (asistat de noi ºi un martor) a perceput ºi el, ca ºi noi ceilalþi, zgomotul produs. „Nu-mi pot explica, ne-a declarat el, de ce în noaptea de vineri n-am auzit nici un fel de zgomot!”.

Noi însã eram datori sã ne explicãm orice fapt curios Se impunea sã luãm în considerare ºi ipoteza complicitãþii paznicului. Dacã era vorba de o „regizare” nereuºitã a acestuia? Colegii mei înclinau sã accepte ca valabilã aceastã ipotezã. Au urmat verificãri complete ºi urgente, fãcute însã în mod discret, fãrã interogãri sau

cercetãri directe. Mi-am dat seama cã angajîndu-ne pe o astfel de pistã riscam sã ne irosim timpul. Unde puteam ajunge dacã îl suspectam pe paznic, o perioadã mai îndelungatã, în mod neîntemeiat? Dar dacã ne eliberam de aceastã ipotezã ºi-1 consideram pe paznic nevinovat, puteam crea premisele unei alte orientãri, poate mai realiste... Mi-am împãrtãºit reflecþiile tovarãºilor mei.

Argumentaþia mea se baza pe considerente de ordin psihologic. În ipoteza cã paznicul ar fi sãvîrºit furtul, raþionam eu, nu se pot ignora inteligenþa ºi viclenia de care acesta a dat dovadã ºi care l-au fãcut apt sã gîndeascã ºi sã punã în aplicare planul. Aºadar trebuie sã-1 considerãm pe suspect abil ºi viclean. Or el nu mai apare astfel, atunci cînd susþine cã n-a dormit în timpul serviciului ºi n-a auzit nici un zgomot, O astfel de declaraþie îl autoacuzã, fapt care nu mai reprezintã nici abilitate, nici viclenie. Orice amestec al paznicului la furt l-ar fi obligat sã susþinã cã 1-a furat somnul ºi n-a auzit zgomotele produse de spãrgãtori... Mi se pare cã sinceritatea paznicului (declaraþia sa cã nu a dormit) este o dovadã a nevinovãþiei lui.

Deºi argumentele pe care le-am susþinut au pãrut sã-i convingã pe tovarãºii mei, mai rãmînea neexplicat experimentul nostru: molozul cãzuse ºi zgomotul s-a produs totuºi...

Am propus sã ne concentrãm asupra infractorilor din afarã, asupra modului lor de operare, asupra urmelor care ne lipseau. (va urma) DUMITRU CEACANICA

Am lãsat mult în urmã insuliþele Jaku ºi Togara, iar acum ne-a dispãrut din cîmpul de observaþie ºi Amami.

Nu priveam decît înainte. Okinawa! Ea se contura înaintea noastrã în timp ce capul începu sã-mi bubuie nebuneºte. Uno fãcu un semn de aripi, semn cã în faþa noastrã apãruse un convoi de vase americane. Am început sã numãr dîrele lãsate în urmã: ici, ni, san, shi... douãzeci ºi cinci, în total. Iar în mijlocul acestei adevãrate flote se afla prada noastrã: patru portavioane escortate de vase de luptã ºi cruciºãtoare.

Uno fãcu din nou semnul, ºi cei doisprezece kamikaze, cu motoarele ambalate la maximum, începurã sã vinã în faþã, pregãtindu-se pentru atac. Noi, ceilalþi patru, zburam de voie în urma lor. O clipã, încã una... ºi aparatele se lanseazã în picaj. Vasele cresc... cresc... cresc. Deschid focul.

Sfirºitul aºteptãrii. Acum toate merg repede. ªi-apoi ne vom întoarce la bazã pentru a da obiºnuitul raport. Nare cum sã fie mai periculos ca-n alte dãþi.

Tatsuno zbura pe un Mitsubishi 96 al aviaþiei marine.

Toþi cei doisprezece piloþi deschiseserã deja cabinele, iar ºalurile lor de mãtase fluturau în vînt. Vîntul – vîntul de la zei. Înainte, sub noi, gurile antiaerienelor începurã sã scuipe primele mãnunchiuri de fum, iar semnalele luminoase lãsau pe cer urme roºietice.

Acum... Se pãrea cã eram exact deasupra lor. Sînt lac de sudoare ºi caut cu ochii în patru. ªeful piloþilorkamikaze pleacã în picaj, zburînd frontal pe barajul de foc venit de jos. Va atinge portavionul? O clipã scurtã se

pãru cã da. Dar nu, e atins! - ºi cu asta totul e gata.

Aparatul lui se preface într-o sferã de foc care se micºoreazã din ce în ce, pînã dispare cu totul...

Acum totul este estompat, neclar – un amestec de sunete ºi culori. Alte douã aparate – explozii în aer! Al patrulea are mai mult noroc: atinge þinta! A atins cruciºãtorul exact în punctul care marcheazã linia de scufundare. O explozie puternicã, apoi alta... alta... alta... E bine! Bine! Cruciºãtorul se contorsioneazã din cauza crampelor mortale. Nu reuºeºte sã se menþinã la suprafaþã – apa se prãvale peste balustradã ºi îl asfixiazã. Se ridicã perpendicular pe pupa ºi dispare înghiþit de valuri.

Pierdusem privirea de ansamblu. Aparatele erau acum împrãºtiate. Peste tot zgomot infernal. ªi haos.

Unul dintre aparatele noastre zboarã perpendicular pe suprafaþa apei iar gloanþele slobozite din þeava mitralierei lui iscã zeci de arteziene cu apã de mare. Þinta lui – un portavion. Se îndreaptã spre el. Îl va lovi în plin, mortal! Nu, nu... El este cel atins... Se pune pe spate ºi pricinuieºte portavionului daune infime.

Sistemul de apãrare al inamicului este de netrecut.

Doar un þintar l-ar putea strãpunge. Alte douã aparate au ca þintã acelaºi portavion, dar nu reuºesc decît sã cadã doborîte, vãlurind suprafaþa apei. Deocamdatã, un singur lucru este cert: am reuºit sã scufundãm un singur vas inamic... (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 5 octombrie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (1) LUNA IANUARIE 1 ianuarie Nu te asemãna smochinului neroditor Cineva avea un smochin sãdit în via sa ºi a venit sã caute rod în el, însã n-a gãsit. ªi a zis cãtre vier: „Iatã, trei ani sînt de cînd vin ºi caut rod în smochinul acesta, ºi nu gãsesc. Taie-l, de ce sã cuprindã pãmîntul în deºert?” Iar el, rãspunzînd, a zis: „Doamne, lasã-l ºi anul acesta“. (Luca 13, 6-8) Spusele acestea cuprind o aluzie la anii dinainte. Nu era prima datã cînd stãpînul viei dãdea atenþie smochinului, ºi nu era prima datã cînd cãuta roadã în el zadarnic. Poate cã nici eu, în anii de pînã acum, nu m-am desãvîrºit destul; poate nici eu nu m-am priceput sã mã folosesc de prilejurile de a face binele, n-am îndreptãþit aºteptãrile Stãpînului meu. Nu cumva se va întîmpla la fel ºi anul acesta? În anii de pînã acum am pierdut mult timp, am scãpat multe prilejuri, am rãspuns de puþine ori la chemãrile Domnului meu! Privind în urmã la toþi aceºti ani, sînt nevoit sã recunosc cã au trecut fãrã nici o roadã! Nu cumva ºi anul care începe va fi neroditor, ca ºi cei dinainte?

Sã nu fie aºa! Cu cît îmi rãmîne mai puþin timp pentru a împlini voia lui Dumnezeu, cu cît mã apropii mai mult de sfîrºit, cu atît sînt mai dator sã îmi vin în fire ºi sã schimb o mulþime de lucruri în viaþa mea! Revãzînd în gînd tot trecutul meu, nu pot sã nu-mi aduc aminte de nenumãratele binefaceri cu care Domnul m-a copleºit ºi atunci, cum sã nu trag nãdejde cã ºi anul acesta nu mã va lipsi de dragostea Sa, de milostivirea Sa? Orice m-ar aºtepta în viitor, nu mã îndoiesc cã Domnul însuºi îmi va îndrepta fiecare pas, ºi de aceea trec cu toatã nãdejdea pragul anului care începe.

Doar atît mã întreb: cum am petrecut anul care a trecut? L-am început cu fãgãduinþe pline de rîvnã, cu cele mai bune intenþii, însã acestea s-au evaporat repede ºi am petrecut anul fãrã folos, n-am dobîndit nimic în el, nu am înaintat! O, Doamne! Nu lãsa sã se întîmple acelaºi lucru ºi anul acesta! Ajutã-mã sã-Þi aduc roadã întru în rãbdarea ºi smerenia inimii mele!

2 ianuarie Fericit cel ce a rãbdat pînã la sfîrºit Mergeþi ºi spuneþi lui Ioan cele ce aþi vãzut ºi cele ce aþi auzit. (Luca 7, 22)

Cu picioarele pe pãmînt (5) Despre situaþia actualã În lungile noastre discuþii, problematica actualã a României trebuia ºi ea atinsã. Pãrinþii Sfîntului Munte, deºi nu ascultã ºtiri, nu au televizoare ori radiouri, sînt la curent cu ultimele noutãþi din cele mai interesante domenii. Deºi problema arzãtoare este cea duhovniceascã, sînt urmãrite toate celelalte, inclusiv scena politicã, în care, pînã la urmã, se dã tonul bunului mers al lucrurilor.

Interesat fiind de cum se vede din Sfîntul Munte Athos imaginea României, mai mult ca test, îl întreb pe pãrinte cum vede lucrurile. Ceea ce mi-a rãspuns îmi aratã claritatea gîndirii nealterate.

- România, în acest moment, este scuturatã cum nu a mai fost demult, se aflã într-un zbucium continuu, aratã sãraca precum un aluat bine frãmîntat, zise pãrintele.

Acum trebuie doar sã fim atenþi la cine va arunca drojdia, cãci aºa va arãta pîinea.

- Se poate, pãrinte, sã îmi explicaþi pe înþelesul meu?

- România va arãta pe viitor precum pãrinþii care o vor creºte de acum. Forþele întunericului sînt din ce în ce mai puternice, sînt într-o expansiune totalã, este vremea lor.

Fiii luminii aproape cã nu se mai vãd, mai mult, unii nici nu îºi mai doresc sã fie fii ai luminii. Au ales calea uºoarã ºi fascinantã a evoluþiei sociale cu orice compromis. Au renunþat sã creadã cã Dumnezeu are întotdeauna soluþii, ca expresie a necredinþei lor.

- Ce este de fãcut?

Ioan Botezãtorul, cel despre care Hristos însuºi a spus cã era fãclia care arde ºi lumineazã (Ioan 5, 35), sa chinuit pentru dreptate în temniþã. Prin sinceritatea sa ºi prin mustrarea curajoasã a pãcatului, martorul cel credincios al lui Dumnezeu l-a mîniat pe regele cel destrãbãlat, care, dupã ce mai înainte îl ascultase cu plãcere, l-a închis în temniþã. Da: atît timp cît Ioan nu se atinsese de el, Irod era gata sã-l laude, dar îndatã ce cuvîntul arzãtor, biciuitor, al dreptãþii dumnezeieºti s-a atins de el ºi de viaþa lui pãcãtoasã, i-a devenit duºman trimisului lui Dumnezeu. ªi astãzi se întîmplã acelaºi lucru: oamenii laudã cuvîntul lui Dumnezeu atît timp cît nu devine martor împotriva pãcatelor lor. De îndatã ce sufletul se simte mustrat, dar nu vrea sã se pocãiascã ºi sã alunge de la sine pãcatul, el va respinge Evanghelia care l-a tulburat, ºi, nevrînd sã se supunã, se rãzvrãteºte.

Ioan s-a supus osîndei nedrepte - fãrã îndoialã deoarece dincolo de samavolnicia omului a vãzut voia lui Dumnezeu, Care îngãduise încercarea aceea. Totuºi, asupra sufletului sãu s-a lãsat un nor de îndoieli, ºi ucenicii lui, mîhniþi, au venit sã aducã asta la cunoºtinþa lui Iisus.

Iisus are nãdejde neclintitã în Mergãtorul Sãu înainte; El ºtie cã acel nor vremelnic o sã se risipeascã ºi cã dupã sfîrºitul însîngerat al vieþii lui va urma slava veºnicã. ªtia cã Ioan era tare cu duhul ºi cã atunci era cu mult mai preocupat de împãrãþia lui Dumnezeu decît de soarta sa personalã, ºi i-a trimis un rãspuns vrednic de el: Mergeþi ºi spuneþi lui Ioan cele ce aþi vãzut ºi cele ce aþi auzit: orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii se curãþesc, surzii aud, morþii înviazã ºi sãracilor li se binevesteºte. Iatã semnele împãrãþiei lui Dumnezeu, pe care ai venit sã o vesteºti! Iar þie, mucenicule, ce cuvînt sã-þi trimit?

Fericit este cel care nu se va sminti întru Mine!

Domnul vedea cã Ioan nu se va sminti, cã va rãbda pînã la capãt, ºi de aceea îl fericeºte - iar dupã plecarea ucenicilor Mergãtorului înainte continuã sã vorbeascã despre el, spunînd cã este „mai mult decît un proroc”, cã este cel despre care s-a scris: Iatã, Eu îl trimit pe îngerul Meu înaintea feþei Tale. Fericit cel care nu se va sminti nici mãcar atunci cînd nu-ºi vede propria izbãvire; fericit cel cãruia i-a fost dat sã rabde, sã sufere ºi chiar sã moarã pentru dreptate! Fericiþi sînt ºi acei ucenici smeriþi pe care Domnul îi trimite la întemniþaþii ºi pãtimitorii Sãi ca sã-i sprijine ºi sã-i mîngîie cu cuvîntul dragostei Lui neschimbãtoare! (va urma) - Ce putem face ºi ce ne este întotdeauna la îndemînã, este rugãciunea. Doar Dumnezeu poate schimba lucrurile, le poate indica noul sens de evoluþie, poate face totul, pentru cã lumea este a Sa. Este proprietar unic. O face ºi pentru ultimul drept din cetate. Doar cã acesta trebuie sã existe. Poziþia duhovniceascã a poporului este cea determinantã în evoluþia ori involuþia lucrurilor. (va urma) IONUÞ RITEª

250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici Cum sã ne alegem mirele sau mireasa (1) În primul rînd, trebuie sã cereþi de la Domnul Dumnezeu, de la Maica Domnului ºi de la toþi sfinþii, din toate simþurile sufletului ºi inimii dumneavoastrã, ca Domnul Dumnezeu sã vã arate mila ºi voia lui cea sfîntã. În al doilea rînd, trebuie sã-i întrebaþi pe oamenii încercaþi: pe pãrinþii dumneavoastrã ºi pe alþii, care cunosc viaþa, faptele ºi purtarea celui cu care doriþi sã întemeiaþi o familie. Dupã ce vã veþi încredinþa cã e om cinstit, puteþi, cu binecuvîntarea lui Dumnezeu ºi a pãrinþilor dumneavoastrã, sã sãvîrºiþi sfînta nuntã legiuitã. Nu vã grãbiþi, însã, ci luaþi-o cu prevedere ºi chibzuinþã. Toate trebuie cercetate ºi puse la încercare, nu lãsate la voia întîmplãrii, fiindcã nunta este sfîntã ºi cãsnicia evlavioasã e viaþã sfîntã. (Sfîntul Ioan de la Chiev)

Nu doar la vot...

De cînd e lumea ºi se nasc copii E-o ordine de Dumnezeu lãsatã: Bãiatul e bãiat din prima zi Iar fata cînd se naºte este fatã.

Chiar El la început a întocmit Familia model de temelie, Dintr-un bãrbat pe care l-a unit Cu o femeie ce îi e soþie.

Cînd pe Adam ºi Eva i-a fãcut, Ca în cãmin sã fie împreunã, Privind în urmã, Domnul a vãzut Cã este o lucrare foarte bunã.

Sute de ani cît împreun-au stat Nu le-a venit în minte vreo idee Ca Eva sã se schimbe în bãrbat ªi-Adam sã se transforme în femeie.

Iar noi dacã mai credem în Cuvînt, Sã îl lãsãm aºa cum scrie-n Carte…

Adam a fost bãrbat pîn’ la mormînt, Eva a fost femeie pîn’ la moarte.

Aºa e sfînt ºi-o vreme a þinut Aceastã ordine dumnezeiascã; Însã cînd oamenii au decãzut, Pãcatul a-nceput ca sã domneascã.

Pînã la Noe s-au stricat de tot Iar Domnu-a nimicit o lume-ntreagã; ªi-a trebuit ca-n zilele lui Lot, Sodoma ºi Gomora sã le ºteargã.

Dar tot ce mai demult s-a întîmplat E azi privit ca o alegorie Pãcatul e acum justificat Prin legi, decrete ºi democraþie.

Azi, copilaºii trebuie lãsaþi S-aleagã ce vor fi: bãieþi sau fete ªi, pentru a nu fi discriminaþi Vor împãrþi aceleaºi toalete. ªi toþi cu numere se vor numi Atunci cînd mamele-i aduc pe lume Iar cînd ei vor decide ce vor fi Le vor atribui ºi lor un nume.

Tatã ºi mamã, cum era la noi Vor fi-n curînd cuvinte demodate; Pãrinte unu ºi pãrinte doi Vor fi formulele prin legi votate.

Chiar adevãrul clar e deformat Atît de mult ºi nu e de mirare Cã mîine Dumnezeu va fi somat Sã-ºi cearã de la pãcãtoºi iertare.

Dar El acum le cere tuturor Sã facã-aºa cum scrie în Scripturã ªi demnitari, ºi preoþi, ºi popor Nu doar la vot ºi nu numai din gurã.

Sã ºtie toþi cã pînã la sfîrºit Mereu cãsãtoria sã se-ncheie Aºa cum Creatoru-a rînduit…

Doar între un bãrbat ºi o femeie.

(AUTOR NECUNOSCUT)

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 5 octombrie 2018

MOZAIC

Prima scriere SF din istoria literaturii a fost realizatã în urmã cu 1.800 de ani! „Istoria adevãratã” este o lucrare bizarã, scrisã de cãtre Lucian de Samosata, autor din Antichitate, ce a trãit în Secolul II d.Hr. În ciuda numelui, lucrarea nu conþine dezvãluiri istorice, nici elemente de adevãr istoric. „Vera historia” este o scriere satiricã ºi s-ar putea spune cã reprezintã… prima operã „science fiction” din istoria umanitãþii.

Este prima creaþie din istoria literaturii care ar putea fi încadratã în genul SF, prin caracteristicile sale, prin naraþiune, descrieri ºi personaje. Autorul „Istoriei adevãrate” s-a nãscut la Samosata, în anul 125 d.Hr., pe un teritoriu care astãzi face parte din Turcia. Lucian s-a

instruit iniþial în tainele sculpturii, însã ulterior a devenit un autor literar prolific, cãruia i se atribuie circa 80 de scrieri. „Istoria adevãratã” este una dintre scrierile satirice ale lui Lucian, fiind alcãtuitã din douã pãrþi. Începutã ca un voiaj cãtre Coloanele lui Hercule, naraþiunea îi aduce pe protagoniºtii poveºtii (povestitorul ºi cei 50 de tovarãºi de aventurã) într-o lume fantasticã. Ambarcaþiunea lor este luatã de cãtre un vînt puternic, spune povestitorul, ºi purtatã pînã pe suprafaþa Lunii, dupã o extraordinarã ºi îndelungatã cãlãtorie. Este, foarte probabil, prima scriere fantasticã în care se face referire la viaþa extraterestrã. În aceastã operã, despre care autorul spune cã descrie

Neobiºnuit: Pescuitul cãlare Pe coasta de vest a Belgiei, la aproximativ 20 km est de Dunkirk, Franþa, este un loc numit Oostduinkerke.

Aici, o mînã de pescari practicã o formã neobiºnuitã de pescuit. În loc sã foloseascã bãrci, aceºti pescari strãbat apa mãrii cãlare.

„fapte pe care nu le-a vãzut” ºi „aventuri care nu i s-au întîmplat”, se face referire la… douã specii extraterestre.

Locuitorii Soarelui ºi locuitorii Lunii. S-a spus cã lucrarea ar parodia opera istoricã a lui Herodot, care conþine unele elemente neconforme cu realitatea timpurilor. Indiscutabil, „Istoria adevãratã” a lui Lucian din Samosata este o scriere aparte, care întruneºte elemente de literaturã fantasticã, parodie, satirã ºi science fiction (cu toate cã acest ultim gen a apãrut cu mult mai tîrziu). În neobiºnuita scriere se relateazã despre o confruntare militarã între locuitorii Lunii ºi cei ai Soarelui – cîºtigatã finalmente de cãtre „solarieni”. Motivul conflictului armat? Planurile de colonizare a unui alt corp ceresc („Luceafãrul”). Elementele de SF sînt surprinzãtor de numeroase, pentru o scriere conceputã în Antichitate, în Secolul II d.Hr. Printre aceste elemente sau teme, pe care le putem regãsi ºi în scrierile science fiction moderne, redactate în Secolul XX, se numãrã: „lumile” care funcþioneazã în baza unor legi aparte de cele pãmîntene, „creaturi” generate prin tehnologie (anticiparea roboþilor), aerul lichid, atmosfera artificialã, cãlãtoria prin spaþiu, aselenizarea unei nave construite pe Pãmînt, rãzboiul interplanetar, colonizarea altor corpuri cereºti, precum ºi existenþa unor forme de viaþã extraterestrã (cu un nivel de inteligenþã înalt, comparabil cu al speciei umane).

Prin aceste aspecte, Lucian din Samosata ar putea fi numit „primul autor de science fiction” din literatura mondialã. „Istoria adevãratã” este o scriere remarcabilã, ineditã, de anticipatie, dacã þinem seama de îndepãrtata epocã în care a fost scrisã, la doar cîteva decenii dupã Rãzboaiele daco-romane (petrecute în 101-102 d.Hr ºi 105-106 d.Hr.).

TOMI TOHÃNEANU aceºtia sã fie aduºi de maree la þãrm. Chiar ºi la începutul Secolului al XX-lea, pescuitul de creveþi cãlare era un lucru des întîlnit pe þãrmul Mãrii Nordului.

Acum, doar o duzinã de familii din Oostduinkerke sînt stãpîni ai acestei tehnici. Nu sînt pescari cu normã întreagã, însã practicã aceastã îndeletnicire din pasiune.

Caii, pescuitul ºi marea sînt viaþa lor. Motivul pentru care pescuitul cãlare existã doar în Oostduinkerke se datoreazã, în principal, plajei largi care nu este îndiguitã. Pescuitul cu cai este atît de rar, încît UNESCO i-a acordat un loc pe lista lor reprezentativã a patrimoniului cultural imaterial al umanitãþii.

Un sfinx în miniaturã a fost descoperit de cãtre egiptologi în templul Kom Ombo Ei cautã o specie de creveþi cenuºii, care se gãseºte doar în aceastã zonã sudicã a Mãrii Nordului ºi este o delicatesã în Belgia. Cu cinci secole în urmã, pescuitul de creveþi cãlare era practicat pe toatã coasta Mãrii Nordului din Franþa, în Olanda ºi chiar în sudul Angliei.

Astãzi, aceastã activitate mai este practicatã doar în aceastã zonã. Ceea ce a fost odatã o industrie este acum doar un hobby ºi o atracþie turisticã.

Pescuitul creveþilor are loc în zilele mai calde ºi cu vînt slab. Plimbarea prin apã pînã la burta calului ºi tragerea unei plase este o activitate extrem de obositoare chiar ºi pentru caii belgieni, o rasã cunoscutã pentru forþa lor de tracþiune. Cu cinci sute de ani în urmã, acesta era principalul mod de pescuire a creveþilor. Însã, odatã cu industrializarea ºi dezvoltarea ambarcaþiunilor, pescarii au început sã se aventureze mai departe în largul mãrii pentru a prinde creveþi, ºi nu sã-i mai aºtepte pe

Arheologii egipteni au descoperit statuia unui sfinx în miniaturã în timp ce drenau mai multe tuneluri din templul egiptean Kom Ombo, în apropierea oraºului Aswan.

Conform reprezentanþilor Ministerul Antichitãþilor de la Cairo, statuia, care are aproximativ 28 cm lungime ºi 38 cm înãlþime, a fost fãcutã din gre-

sie ºi cel mai probabil dateazã din vremea dinastiei Ptolemeicã greco-macedoneanã, care a condus Egiptul din 305 î.Hr. pînã în 30 î.Hr.

MOZAIC Sfatul medicului

Sindromul de tunel radial Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Sindromul de tunel radial este DR. TAREK NAZER o boalã cauzatã de comprimarea unei ramuri a nervului radial, localizatã la nivelul antebraþului, braþului sau cotului. Cauzele comprimãrii nervului radial la nivelul cotului includ miºcãrile repetitive, îndoirea încheieturii mîinii, traumatismele, chisturile sinoviale, lipoamele, tumorile osoase ºi inflamaþia burselor din jurul muºchilor.

Comprimarea nervului radial conduce la apariþia unei dureri cu caracter de tãieturã sau înþepãturã, localizatã în partea superioarã a antebraþului ºi faþa posterioarã a mîinii. Durerea apare atunci cînd pacientul încearcã sã îºi îndrepte mîna ºi degetele. Se poate asocia cu scãderea forþei musculare la nivelul antebraþului. Nu se produce scãderea sensibilitãþii, deoarece nervul radial are în principal funcþie motorie.

Diagnosticul de sindrom de tunel radial poate fi uneori dificil de stabilit, confundãndu-se adeseori cu epicondilita lateralã. Acesta se stabileºte în urma examenului clinic, completat cu un examen de electromiogramã ºi de testul vitezei de conducere nervoasã.

Tratamentul iniþial constã în evitarea activitãþilor solicitante cotului. Pentru a reduce presiunea asupra nervului ºi pentru a grãbi vindecarea, persoana ar trebui sã evite rotaþia încheieturii ºi flexia cotului.

Tratamentul conservator poate include purtarea unei atele speciale ºi kinetoterapie. Dacã forþa în încheieturã scade ºi aceasta are tendinþa sã cadã, atunci, pentru îndepãrtarea presiunii care comprimã nervul, poate fi necesarã intervenþia chirurgicalã.

Dacã vã prezentaþi la medic din stadiile incipiente, rezultatul tratamentului va fi mult mai rapid ºi mai eficient. www.consultatieortopedie.ro Ptolemeu al V-lea a domnit între anii 204 ºi 181 î.Hr, însã construcþia templului a fost începutã dupã moartea sa de cãtre fiul sãu, Ptolemeu al VI-lea. Nu se cunoaºte cu exactitate semnificaþia sfinxului. Potrivit experþilor în domeniu, în Egiptul antic, sfinxul era amplasat la intrarea în morminte ca paznic al acestora. ªeful secþiei de egiptologie din Aswan, Abdul Moneim Saeed, este de altã pãrere ºi susþine cã experþii vor efectua studii suplimentare asupra statuii pentru a afla mai multe despre scopul sãu: „Sfinxul a reprezentat puterea regalã în Egiptul antic, combinînd puterea fizicã a unui leu cu puterea un rege. Trebuie sã înþelegem pe deplin semnificaþia acestuia”. În urmã cu douã luni, arheologii au descoperit alte douã relicve ce aparþineau faraonului Ptolemeu al V-lea în aceeaºi secþiune a templului, cea dedicatã zeului fertilitãþii Sobek. Aºadar, cercetãtorii au ajuns la concluzia cã sfinxul este parte a dinastiei Ptolemeice care a condus Egiptul în perioada 305-30 î.Hr. Marele Sfinx de la Giza este o statuie giganticã, reprezentînd un leu cu cap de om. Pe Sfinx nu existã nici o inscripþie care sã ne spunã anul construirii, însã unii egiptologi cred cã a fost construit în timpul domniei faraonul Khafra, avînd înfãþiºarea acestuia. Sfinxul are corpul unui leu ºi capul unui rege sau zeu. Capul are 6 m înãlþime ºi 4 m lãþime. Nasul ºi barba lipsesc, barba fiind expusã la Muzeul Britanic. O istorie arabã din Secolul al XV-lea ne spune cã nasul a fost distrus de cãtre un mistic sufi pe nume Muhammad Saim al-Dahr, supãrat fiind pe faptul cã egiptenii vremii, deºi nu mai erau de mult pãgîni, îl venerau ºi îi aduceau totuºi ofrande, convinºi fiind cã fertilitatea adusã de Nil depinde de Sfinx.

RADU UNGUREANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 5 octombrie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Proclamaþia de pe Cîmpia Turzii (3) (urmare din pag. 1) 9) Militarizarea judeþelor româneºti Harghita ºi Covasna ºi reinstaurarea, cu orice preþ, a autoritãþii Statului Român. Acestea au fost supuse unui regim diabolic de epurare etnicã ºi de maghiarizare forþatã, devenind o enclavã a Budapestei. În inima României nu are ce cãuta o asemenea anomalie! Nici un stat din lume, care se respectã, nu permite aºa ceva!

10) Declanºarea pregãtirilor pentru reunificarea efectivã, pe cale paºnicã, a Þãrii, prin unirea cu Basarabia ºi Bucovina de Nord.

Acestea sînt problemele reale, concrete, ale Poporului Român.

Aceasta este, vorba lui Vasile Pârvan. „datoria vieþii noastre”.

Eu am rostit astãzi, cu voce tare, ceea ce gîndiþi voi, cu toþii, dar n-aveþi curajul s-o spuneþi sau n-aveþi unde s-o spuneþi. Nu vã temeþi. Eu nu vã duc la rãzboi. Dar nici în genunchi nu mai putem sta, e prea mult, drama se transformã în tragedie, se rãsucesc morþii în pãmînt ºi ne blesteama. „Cine vrea sã fie vierme, sã nu se mire dacã va fi strivit!” – scria filosoful german Immanuel Kant. În faþa ticãloºirii Patriei noastre, vom striga ºi noi, ca Mihai strãbunul, BA! Acelora care ne amãgesc cu o iluzorie integrare euro-atlanticã, dacã vom renunþa la Ardeal, le vom striga BA! Fraþilor, mergeþi pe la casele voastre ºi spuneþi tuturor doar atît: m-aþi vãzut, m-aþi auzit, sînt teafãr ºi nevãtãmat. Nu mã mai întrebaþi de ce nu apar niciodatã pe postul public de Televiziune: el este ocupat de un comando de agenþi strãini, dar îl vom elibera noi, n-aveþi nici o grijã. Pentru voi ºi pentru copiii voºtri, am sã spulber pleava care sufocã România, ca pe fãina orbilor! Nu vã fie teamã, cu noi este Dumnezeu! Cu mine li s-a înfundat, am sã-i calc în picioare ca pe struguri în vremea „mustului care fierbe”!

Vreme de sute de ani, turcoaicele îºi speriau copiii care nu erau cuminþi cu ameninþarea „Vine Ghiaurul”, adicã românul Mihai. Atîta spaimã le intrase în oase. Ei, bine, sute de ani de acum încolo amintirea mea îi va înfricoºa pe toþi cei care înfometeazã, ºi umilesc, ºi tîlhãresc Poporul Român! Îngãduiþi-mi sã-i blagoslovesc cu un blestem, fiindcã vãd cã de vorbã bunã ei nu pricep.

Trãznetele ºi ploile de pucioasã sã cadã pe capetele acestor venetici ºi acelor „cozi de topor” care îndrãznesc sã creadã cã Ardealul n-ar fi românesc, care furã ca-n Codrii Vlãsiei, care cred cã România e ca o stînã fãrã pãcurar ºi fãrã cîini.

Doamne Dumnezeule mare, dã-le plãgi biblice din Cer, bate-i, Doamne, cum ºtii Tu mai bine ºi aruncã-le sãmînþa în cazanele Iadului, fiindcã n-au milã de Popor ºi umblã cu minþile rãtãcite! A

venit vremea ca România sã mai fie condusã ºi de români! Nu-mi trebuie mult timp: într-un an de zile, voi face ca România sã renascã, dupã care pot sã mã lichideze komisarii strãini. Nu-mi e fricã de moarte, pentru cã eu am îmbrãcat, de bunãvoie, „cãmaºa morþii”. Atîta doar vã rog, pe voi, cei peste 7.000 de participanþi la aceastã ceremonie, sã aveþi grijã de copilaºii mei. Îþi sãrut dreapta, Mihai Vodã!

Un bãrbat falnic ca tine se naºte o datã la 500 de ani. Tu ºi mort valorezi mai mult decît cele 15.000 de prostituate politice care vînd Þara la strãini. Executorii tãi testamentari au fost Brâncoveanu, Horea, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Mareºalul Antonescu! Trãiascã România Mare, liberã ºi îmbelºugatã, acum ºi în vecii vecilor! Îngãduiþi-mi, dragi prieteni, pentru cã atît de rar ne vedem ºi atît de puþin mã aflu în mijlocul vostru, din pricina programului încãrcat pe care îl am, sã dau citire unui poem pe care l-am scris în anul 1986 ºi l-am închinat gloriosului voievod ºi sfetnicilor sãi cu luceferi între coarne.

Cerbii lui Mihai Viteazul Lumînarea-ºi arde rodul într-un cort dinspre Carpaþi fãureºte Voievodul carte cãtre împãraþi Tremurã-n lumina moale pe pereþii cei sãraci umbra trupului în zale trup frumos ca un copaci Plini de ambrã ºi rãºinã pe un trunchi de brad trudesc grãmãticul de latinã ºi acel de grai nemþesc Ar mai vrea un pîlc de oaste archebuze, proviant singur îi e greu s-adaste vin puhoaie din Levant ªi-a primejduit cetatea dar nu din trufii lumeºti e în joc creºtinãtatea inimii evropeneºti ªi-a lãsat zãlog feciorul casa, traiul liniºtit înaintemergãtorul scrie pohta ce-a pohtit Iar apoi mai dã citire îndreptînd cîte puþin vînturã nisip subþire pe cerneala de arin Iatã pumnul cît o ghioagã pe sigilii s-a-ndoit ceara roºie se-ncheagã peste ºnurul plumbuit ªtie cã-i deºertãciune ºtie cã-i zadarnic tot poate numai o minune îl va smulge din complot

Nici margrafii, nici neferii n-or sã sune galbeni grei s-or uni condotierii pizmãtareþi ºi miºei E secatã vistieria douã scule, trei ducaþi vulturi lacomi ca urgia furã aur din Carpaþi Iese-n noapte Domnitorul ce înalt e ºi mãreþ!

Luna-ºi scînteie izvorul în surguciul lui de preþ Doarme tabãra smeritã bruma cade sãnãtos toþi rãzboinici de elitã în ºiac ºi merinos Ce loviþi mai sînt de soartã i-a legat acelaºi crez – ca o lubeniþã spartã focul dulce e la miez Vrea sã dea onorul straja dar Mihai se-ncruntã blînd ce sã tulbure el vraja oastei sale somnolînd?

E atît de singur Domnul cui sã spunã jalea lui?

De-l va pãrãsi ºi somnul l-au trãdat ºi-aºa destui Simte rãsuflãri în ceafã zvon de îngeri militari scapã smulsã din agrafã mantia cu blãnuri mari Se întoarce ºi se-nchinã vede cerbii, fericit în valtrapuri de luminã cine-a zis cã au pierit? Împletiþi în coarne grele precum crengile de fag fruntea li-e bãtutã-n stele coama arde ca un steag Peste blana lor brumatã trece Domnul palma grea îi sãrutã ºi-i desfatã rouã-n pumni le dã sã bea Ei o sorb dintr-o suflare îl petrec, îl amãgesc ºi se pierd toþi trei în zare pe-un drumeag dumnezeiesc Îndãrãtul lor se-aprinde praf de puºcã prin poieni trec copiii cu colinde de la Mare-n Apuseni Se trezeºte bivuacul þipã-n scorburi huhurezi magic mai începe veacul mai cã-þi vine sã nu crezi!

Care-i Domnul? Care-s cerbii? plîng oºtenii deºteptaþi înghiþiþi de flancul ierbii s-au topit îngemãnaþi Iar de-atunci nu se mai ºtie ce s-o fi fãcut cu ei cicã-ntr-o legendã vie i-au zãrit niºte femei Pe la Turda, prin cîmpie se-nãlþau la cer, toþi trei!...

Sfîrºit

Cununa de spini Motto: „Ce-ai sã Te faci, Doamne, dacã mor?“ (RAINER MARIA RILCKE) Doamne, Te-ai gîndit la toate Cînd pe mine m-ai zidit – Dar de ce mi-ai pus în spate Crucea asta de granit?

Dupã cîtã cãutare Doi pãrinþi Tu mi-ai gãsit ªi din dragostea lor mare Eu pe lume m-am ivit?

Doi creºtini fãrã prihanã Precum vulturii în zbor Ei din Rai ºi azi emanã Un parfum tulburãtor.

Nu-i nimic la întîmplare Totul e predestinat Pruncul este din nãscare Un strãmoº reîncarnat.

Doamne, eu Te simt ºi-n mine ªi-n întregul Univers Ce e rãu ºi ce e bine Tu m-ai învãþat din mers. Îngerul ce mã pãzeºte Eºti chiar Tu, pãrinte viu Gîndul care îmi vorbeºte Este vocea Ta, o ºtiu.

Tu mã duci în zori de mînã La icoane, plin de dor Precum mieii de la stînã Duºi de mamã, la izvor. Îmi faci ordine în vise De coºmar Tu mã fereºti Pentru mine sînt deschise Porþile Împãrãteºti.

E deschisã Cartea Sfîntã Scrisã la porunca Ta. Heruvimi din ceruri cîntã Imnuri, la urechea mea.

Iatã marea-nþelepciune: Sã trãieºti în Duhul Sfînt Viaþa asta-i o minune Pace-n cer ºi pe pãmînt!

Sigur cã e tristã moartea Vom muri ºi vom vedea Important sã fim de partea Bunã, nu de partea rea.

Doamne, Tu eºti partea bunã Te-am gãsit ºi-s bucuros – Dar de ce mi-ai dat cununã Spinii lui Isus Christos?

CORNELIU VADIM TUDOR, 27 septembrie 2014

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 5 octombrie 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

În cercetãrile pe care le-am efectuat, în 1978, la Arhivele de Rãzboi din Viena am descoperit unele mãrturii referitoare la „un oarecare Eminescu”, urmãrit, pas cu pas, pe vremea studenþiei sale, cînd încerca, la 1870, dupã cum suna titlul unui cunoscut articol al sãu, „Sã facem un Congres”. (Era viitorul Congres de la Putna, amînat de la 1870 – din cauza rãzboiului dintre Franþa ºi Germania – pentru 1871.)

Noul document al lui George Bariþiu se intitula Memorial, ºi el a fost tipãrit ºi tradus în limbi strãine cu banii obþinuþi dupã vizita la Bucureºti. În mod sigur, Bariþiu s-a întîlnit, în 1882, cu Kogãlniceanu, care a iniþiat o colectã publicã, iar pe Lista de subscripþie marele bãrbat de stat a scris: „Ajutor pentru sprijinirea unor scrieri apãrînd cauza româneascã, fãrã personalitate (adicã fãrã atacuri ad hominem – nota mea, C.V.T.) sau polemicã”. Acest Memorial a fost tipãrit în 2.000 de exemplare în limba românã, în 750 în francezã, în 700 în ungureºte ºi în 650 în nemþeºte. În total, 4.100 de exemplare. Era destul de bine pentru vremea aceea, dacã ne gîndim cã, dupã numai 1 an (decembrie 1883), ediþia princeps a poeziilor lui Eminescu avea sã se tipãreascã doar în 1.000 de exemplare. Documentul a cunoscut ºi o a doua ediþie româneascã, în 2.000 de exemplare.

Interesant este cã traducerea în limba francezã s-a fãcut de cãtre Bonifaciu Florescu, cel care trecea în epocã drept copilul nelegitim al lui Nicolae Bãlcescu – spirit subþire ºi cultivat, dar om cu unele handicapuri fizice, pe care Eminescu, în polemicile sale cu el, le-a exploatat. Cu acest ultim strigãt de luptã se încheia, practic, misiunea lui George Bariþiu. E mai presus de orice dubiu cã el a dus greul bãtãliei pentru Ardeal, în perioada 1866–1882. A mai trãit, dupã aceea, 11 ani. A închis ochii la venerabila vîrstã de 81 de ani.

10) Memoriul studenþilor bucureºteni. Ideea i-a venit geografului Simion Mehedinþi, care, împreunã cu mai mulþi studenþi ºi dascãli de la Universitatea din Bucureºti, a hotãrît sã elaboreze un protest european. Era în octombrie 1890. Dupã o lunã, aceºtia se întîlnesc cu o serie de personalitãþi marcante ale societãþii româneºti: Dimitrie Sturdza, Petru Grãdiºteanu, C. C. Arion, Iacob Negruzzi, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu, Alexandru Orãscu (rectorul Universitãþii Bucureºti) ºi alþii. Reuniunea a avut loc la 26 noiembrie 1890. Acest document a fost tipãrit în românã, dar ºi în francezã, germanã ºi italianã. Este interesant cum de la ideea unui protest extern avea sã se ajungã, într-un timp destul de scurt, la crearea, în 15 decembrie 1890, a unui organism politic: Liga pentru Unitatea Culturalã a Tuturor Românilor. Textul propriu-zis, despre care facem vorbire, va fi definitivat în anul urmãtor, 1891, sub titlul cuprinzãtor: Memoriul studenþilor universitari români privitor la situaþiunea românilor din Transilvania ºi Ungaria.

Prin aceastã loviturã de gong, Liga Culturalã îºi fãcea intrarea pe marea scenã a politicii româneºti ºi europene.

11) Replica tineretului român din Transilvania la „Replica” injurioasã pe care ungurii au dat-o Memoriului de la Bucureºti. Aici apare un alt renegat: Moldovan Gergely, profesor la Universitatea din Cluj, care publicã în ziarul unguresc „Kolozsvar” mai multe atacuri la adresa Memoriului studenþilor români. În paralel, studenþii unguri dau ºi ei o „Replicã”, agresivã ºi deplasatã – ceea ce nu lãsa nici o ºansã speranþelor ca noua generaþie de maghiari sã fi învãþat ceva din lecþiile Istoriei ºi sã se dea pe brazdã. Atunci se aude, pentru prima oarã, numele lui Aurel C. Popovici, care se afla la Graz, în Austria. De aici, viitorul doctrinar purta corespondenþã cu mai mulþi fruntaºi ai românilor. În decembrie 1891, Aurel C. Popovici vine la Viena ºi, împreunã cu ziaristul Septimiu Albini ºi cu alþi reprezentanþi ai tinerei generaþii de patrioþi români, formuleazã Replica la obrãznicia hungaristã. Evident, a urmat procesul de rigoare, iar Aurel C. Popovici (considerat „cel mai periculos dintre cei mai periculoºi”) a fost condamnat la 4 ani închisoare ºi la plata

unei amenzi usturãtoare: 500 de florini. Autorul Replicii n-a zãcut în temniþã 4 ani, ci a trecut munþii, în Regat. ªi se mai poate remarca un lucru: „vaccinul” temniþei ungureºti era obligatoriu pentru fruntaºii românilor din Ardeal, de el n-a scãpat nimeni, devenise un fel de blazon nobiliar.

12) Memorandum-ul de la 1892. Marele Act. Lovitura de graþie pe care intelectualitatea românã a dat-o fiarei ºovinismului unguresc. Am sã reproduc

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (34) cîteva paragrafe dintr-o lucrare masivã, apãrutã la Cluj-Napoca: „Memorandul românilor din Transilvania ºi Ungaria a fost definitivat ºi semnat la Sibiu, în 25 martie 1892, de membrii «Comitetului designat de Adunarea generalã a reprezentanþilor tuturor alegãtorilor români din Transilvania ºi Ungaria pentru aºternerea Memorandului»: Dr. Ioan Raþiu – preºedinte, Gheorghe Pop de Bãseºti – vicepreºedinte, Eugen Brote – vicepreºedinte, Dr. Vasile Lucaciu – secretar general, Septimiu Albini – secretar, precum ºi de Iuliu Coroianu în calitate de «referinte». Exemplarul destinat împãratului se realizeazã în limbile românã, germanã ºi maghiarã prin pana caligrafului R. Pick din Viena. Concomitent, Memorandul a fost tipãrit sub formã de broºurã întrun tiraj de 7.500 exemplare în limba românã, 500 în limba germanã, 700 exemplare în limba francezã ºi 700 exemplare în limba italianã la Institutul Tipografic din Sibiu. Se cunoaºte ºi o ediþie în limba maghiarã, apãrutã la editura L. Bergmann din Viena.

Textul actului apare ºi în paginile ziarelor «Tribuna» (Sibiu), «Dreptatea» (Timiºoara) ºi «Gazeta Transilvaniei» (Braºov). (…) Ideea prezentãrii Memorandului la Viena printr-o delegaþie cît mai numeroasã a apãrut de timpuriu în proiectele protagoniºtilor. O gãsim, încã din 1887, exprimatã la Conferinþa Naþionalã, ºi reluatã cu alte prilejuri – se definitiveazã în ºedinþa Comitetului Central al PNR din 25-26 martie 1892. Aici se decide ca, pe lîngã membrii Comitetului Central, Memorandul sã fie înaintat Curþii de o delegaþie impunãtoare (circa 300 persoane) formatã din români, reprezentanþi ai tuturor categoriilor sociale, de pe tot cuprinsul imperiului. Data înmînãrii (28 mai 1892) este anunþatã printrun apel oficial al Comitetului Central, care îndeamnã românii «sã se înscrie printre membrii deputaþiunii».

Alcãtuirea ei este încredinþatã lui Vasile Lucaciu, iar acþiunea de înaintare la Viena, lui Eugen Brote, vicepreºedintele partidului. (Preºedintele P.N.R., Ilie Mãcelariu, murise cu 1 an înainte – nota mea, C.V.T.) Acesta din urmã soseºte în capitala imperiului, împreunã cu Septimiu Albini, la 22 mai 1892, cu intenþia de a lua contact cu presa ºi cu cercurile politice, ºi a organiza primirea delegaþiei. Pînã la 28 mai, erau sosiþi la Viena un numãr de 237 delegaþi, în frunte cu principalii conducãtori ai partidului (Ioan Raþiu, G. Pop de Bãseºti, V. Lucaciu, Patriciu Barbu º.a.), primiþi cu mare entuziasm de membrii coloniei româneºti ºi mai ales de membrii societãþii studenþeºti «România Junã». Nu la fel au reacþionat, faþã de sosirea delegaþiei române, presa ºi cercurile politice, care, cu cîteva excepþii, modeste ca valoare politicã atunci, s-au arãtat extrem de rezervate, chiar ostile. Strãdaniile fruntaºilor politici români de a sensibiliza clasa politicã ºi presa vienezã n-au dat rezultat. Adepþi ai sistemului dualist, majoritatea oamenilor politici vienezi (inclusiv liberali) care erau la guvern, s-au înconjurat de un «zid de gheþoasã atitudine», cum mãrturiseºte un martor ocular. Cu rãcealã ºi lipsã de simpatie s-au manifestat ºi deputaþii români din Bucovina, grijulii sã nu indispunã cercurile guvernamentale. În favoarea românilor ºi a acþiunii întreprinse de ei s-au manifestat membrii Partidului Social-Creºtin, condus de Karl Lueger, partid recent înfiinþat, cu un pronunþat caracter demo-

crat, antiaristocratic ºi antidualist. Simpatii au arãtat românilor ºi gruparea iredentistã a tinerilor cehi, precum ºi cîþiva membri ai Clubului federalist, condus de contele Hohenwart. Toþi aceºtia nu au putut însã contracara ostilitatea forþelor guvernamentale, care la intervenþia forurilor politice ungare – în frunte cu primul-ministru Iuliu Szápáry – adreseazã, încã din 23 mai 1892, un memoriu împãratului, cerînd Curþii sã refuze primirea delegaþiei române. «Bunul împãrat», cu ingratitudinea ce l-a caracterizat întotdeauna, îºi însuºeºte conþinutul memoriului ungar, parafrazîndu-l cu urmãtoarea rezoluþie: «Am luat cunoºtinþã de conþinutul acestui raport, aprobîndu-l».

Rezoluþia împãratului, care era aºteptat peste 12 zile la Budapesta, pentru aniversarea a 25 de ani de la urcarea sa pe tron ca rege al Ungariei, a spulberat – o datã mai mult – ºi ultimele speranþe ale unora dintre fruntaºii românii, care mai credeau în «bunãvoinþa» Vienei, subliniind – încã o datã – adeziunea celor douã capitale la pactul dualist. Aºadar, se poate conchide cã soarta Memorandului fusese pecetluitã înainte chiar de sosirea lui Raþiu la Viena. Cu toate acestea, ºi fãrã cunoaºterea lor, delegaþia românã era hotãrîtã sã-ºi ducã pînã la capãt misiunea. La 1 iunie, dupã eºecul încercãrilor de a fi primit de împãrat, Ioan Raþiu înainteazã Memorandul, în plic sigilat, Baronului Adolf Braun, ºeful cancelariei imperiale, «în numele ºi din însãrcinarea a trei milioane de români din Transilivania ºi Ungaria», pe care îl roagã sã-l prezinte împãratului. Dar ºi aceastã cale nu se aratã mai favorabilã: Baronul Braun, conform ordinului împãratului, trimite petiþia lui Raþiu ºi plicul sigilat al Memorandului primului-ministru ungar, care, la rîndu-i – prin Ministerul de Interne – îl remite, la 17 iunie, prefectului de Turda, spre a fi «restituit» lui Ioan Raþiu. Scrisoarea prefectului, prin care acesta aratã cã nu poate înainta Memorandul «la locul prea înalt», deoarece acesta a fost fãcut «de indivizi fãrã nici o autorizaþie ºi fãrã dreptul de a vorbi ºi a lucra în numele poporului român», rezumã în fapt «argumentele» lui Szápáry, care a subminat primirea delegaþiei la Curte. (…) Dupã o dezbatere de 17 zile, la 25 mai st.n. 1894, procesul va lua sfîrºit prin condamnarea a 14 memorandiºti la temniþa de stat, dupã cum urmeazã: Ioan Raþiu – 2 ani, Gheorghe Pop de Bãseºti – 1 an, Vasile Lucaciu – 5 ani, Dimitrie Comºa – 3 ani, Danil P. Barcianu – 2 ani ºi 6 luni, Nicolae Cristea – 8 luni, Iuliu Coroianu – 2 ani ºi 8 luni, Patriciu Barbu – 2 luni, Teodor Mihali – 2 ani ºi 6 luni, Aurel Suciu – 1 an ºi 6 luni, Mihail Velici – 2 ani, Rubin Patiþia – 2 ani ºi 6 luni, Gherasim Domide – 2 ani ºi 6 luni, Dionisie Roneanu – 8 luni, la care se adaugã plata colectivã a unei sume abuzive (reprezentînd cheltuielile de judecatã, publicarea sentinþei în diferite ziare din monarhie etc.) ce va ajunge, pînã în 1897, la 7.000 de florini”.

(Aºa dupã cum se observã, sînt unele neconcordanþe între relatãri, în funcþie de sursele de informare, ceea ce atestã cã Istoria se întîmplã o datã ºi se scrie de mai multe ori.)

Astfel de ofense nu se pot ierta. Sau se pot ierta, dar nu se pot uita. Sau se pot uita, în fine, dacã ungurii ar fi niºte oameni rezonabili, care sã-ºi vadã de treaba lor ºi sã nu mai provoace. Degeaba ni se tot dã ca exemplu rezolvarea vechiului contencios franco-german, prin relaþiile bune de azi, permeabilizarea graniþelor etc. Perfect de acord, dar în aceastã ecuaþie rolul cui ar trebui sã-l joace Ungaria? Al Germaniei? În nici un caz! Al Franþei? Nici atît! Tenacitatea fenomenalã a elementului românesc majoritar în Ardeal reiese ºi din succesiunea irepresibilã a generaþiilor: mai mult ca sigur cã unii martori ai Rãscoalei lui Horea, de la 1784, aveau sã fie martori ºi la Revoluþia de la 1848, tot astfel cum aceºtia din urmã au apucat sã se bucure în mulþimea de 100.000 de români adunatã pe Platoul Romanilor, la 1918. ªi teoretic, ºi practic, aºa ceva era posibil ºi s-a întîmplat, calculul fiind extrem de simplu: un adolescent de 14 ani la 1784 avea 78 de ani în 1848, iar un adolescent de 14 ani la 1848 avea 84 de ani la 1918. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 5 octombrie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (75) Un farsor mediatic (2) Jucînd rolul doctorului Joseph Gregor, un entomolog de renume mondial, Skaggs a convins agenþia de presã United Press International cã a dezvoltat o nouã specie de gîndaci de bucãtãrie rezistenþi la radiaþii nucleare. Hormonii acestora, odatã extraºi, ar putea vindeca artrita, acneea, anemia ºi, de asemenea, ar putea proteja oamenii de radiaþii nucleare. Invitînd mass-media la o „petrecere cu ocazia aniversãrii zilei de naºtere a gîndacilor”, ce avea loc în laboratorul doctorului Gregor, „adepþii” lui au început sã înghitã pilulele magice, pãcãlindu-1 atît de tare pe un jurnalist de la UPI, încît urmãtorul titlu apãrea, ca fulgerul, în întreaga lume: „Hormonul gîndacului de bucãtãrie este considerat medicamentul-minune”. Cei de la agenþia UPI nu au fost deloc încîntaþi sã afle cã totul constituia subiectul unei farse. Înfiinþînd, mai mult în glumã, agenþia de impresariat pentru rãufãcãtori, Joey ºi-a dat seama destul de repede cã este luat în serios.

Dîndu-se drept proprietarul unei agenþii pentru bãieþi, fete, copii ºi cîini - toþi rãi, specializatã în promovarea de matahale bãtãuºe, ordinari vulgari ºi zgipþuroaice fãrã scrupule, a tipãrit postere cu mesajul ,,Cãutaþi de FBI”, pe care l-a adresat tuturor prietenilor sãi cu faþã de ucigaº. Dupã puþinã vreme, a început sã fie asaltat de cãtre impresarii artistici, aflaþi în cãutare de astfel de talente pentru producþiile lor. Odatã ce numele agenþiei, Bad Guys Inc, a apãrut în revista ,,People”, Skaggs a fost copleºit de invitaþii din partea studiourilor de televiziune. În acest moment, agenþia nici mãcar nu exista. Strîngînd un grup de prieteni mai urîþi, i-a pus sã pozeze pentru presã îmbrãcaþi în haine de piele, cu bice în mînã, cu lanþuri ºi urcaþi pe motociclete. Canalele de ºtiri anunþau: „Dacã sînteþi un actor sau un model cu faþã de rãufãcãtor, iatã agenþia de impresariat perfectã pentru

dvs.. Sunaþi-l pe Joey Skaggs la Bad Guys Inc.”.

Sute de apeluri i-au invadat micul birou. „S-au strîns o grãmadã de odioºi în jurul blocului, adevãraþi rãufãcãtori – veritabile femei veninoase care doresc sã devinã actori ºi actriþe, pentru cã au vãzut asta la televizor”. Aºadar, Skaggs s-a ales cu o adevãratã agenþie de impresariat pe care nici mãcar nu ºi-o dorea.

Dar cea mai cunoscutã festã a sa rãmîne cea din 1976. În revista ,,Village Voice” din New York, a dat un anunþ care suna astfel: ,,Bordel pentru cîini. Prezentãm o selecþie savuroasã de cãþele în cãlduri. De la pedigriu (Fifi, pudelul francez) la potãi (Lady, vagaboanda). Dresor ºi veterinar la dispoziþie. Servicii de fotografiere ºi aranjare. Vã rugãm, fãrã ciudaþi. Doar cîini. Cu programare. Sunaþi la 254-7878”.

Pentru a-ºi susþine cele declarate în anunþ, a trimis ºi un Comunicat de presã în care explica faptul cã, din moment ce deja existau restaurante, cimitire ºi magazine de îmbrãcãminte canine, considera perfect logic sã ofere o nouã distracþie, una de care un cîine s-ar bucura cel mai mult. Acum, pentru prima datã, poþi sã-þi mulþumeºti cîinele ºi sexual! În zeflemea, el i-a declarat jurnalistului Andrea Juno, într-un interviu: „Avem o societate minunatã de cãþele.

Am folosit un medicament denumit Estrodial pentru a le induce, artificial, o stare naturalã de cãlduri... ªi dacã am avea o cãþea care se aflã, în mod natural, în cãlduri, am administra un anticoncepþional denumit Ovaban, astfel încît cîinele dvs. nu are motive sã se teamã cã va deveni tatã”. Reacþia publicului a fost de necrezut.

Oamenii îl cãutau nu doar pentru cã erau dispuºi sã plãteascã 50 de dolari ca, astfel, cîinele lor sã fie mulþumit pe plan sexual, ci ºi pentru cã doreau sã facã sex cu aceste animale sau sã priveascã alte persoane în timpul acestei perversiuni. Pentru a-i trage pe sfoarã pe jurnaliºti, Skaggs a strîns 25 de actori ºi 15 cîini ºi a pus în scenã ,,O noapte într-un bordel pentru cîini”. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Elemente

1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Metalul numit ºi aramã – Slab la faþã; 2) Metalul de culoare alb-argintie; 3) Fluviu european – Metal cenuºiu, lucios; 4) Felinã fioroasã – Douã în atac!; 5) În acest loc (pop.); 6) Prezentã la cununie – Scrie alb pe negru; 7) E un neglijent – Agitã bila; 8) Scaun ecvestru – Crema leliþei – Pusã în lanþuri; 9) Vîrf în Bucegi – Loveºte cremenea (var.); 10) Sclavã la harem – Miazãzi.

VERTICAL: 1) Bun la ambalaje – Izbiturã; 2) O groazã de pãsãri – Aliaj de cupru-zinc; 3) Hoaþã de buzunare – Tratat cu apã; 4) Roma pe maºini – Bani la Teheran; 5) Unul cu capul în nori – Patria ºahului; 6) Sfîrºit de toamnã! – Înainte de euro – În cãmarã!; 7) Jocul cu boabe – Datã; 8) Itinerar – Bine închis; 9) Numai bunã de legat – Aura Urziceanu; 10) Element chimic de culoare galbenã - Înþelegere.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,LA DENTIST” 1) CANIN – PILA; 2) ADAM – MOLAR; 3) LER – NISA – O; 4) VI-O EXTRAG; 5) CA – RATA – RA; 6) ORA – RELAS; 7) R – LUA – IL – V; 8) SI INTRO ORA; 9) ALAI – INCET; 10) RASTIT - ANA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.