Romania Mare, nr. 1463

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Zilnic mã bat cu propria mea vîrstã. Dimineaþa încep bine lupta, iau ºi un uºor avantaj, dar noaptea, invariabil, sînt fãcut knock-out.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Scapã-mã, Doamne, de (aºa) prieteni!

Motto: „Mã pot încrede mai mult în duºmani cinstiþi decît în prieteni falºi”.

LORENZO DE MEDICI ªtiu, pe plan intern sînt frãmîntãri, principalul partid românesc seamãnã cu o ºerpãrie în perioada înmulþirii – în cazul lor, a împãrþirii –, niºte escroci ºi nemernici au decis sã-ºi facã partid, guvernul nu ia mãsuri contra celor care distrug þara zi de zi, ba chiar o fac pe banii statului… În fine, chestii din astea, despre care putem spune, justificat blazaþi – ºi ce e nou în toate astea?... Într-adevãr, blazarea e o caracteristicã definitorie a celor care erau învãþaþi, acum zeci de ani, cu ,,avîntul revoluþionar” – dar atunci era epoca lui ,,Hei-rup”, în care se construiau uzine, cartiere, baraje, cãi ferate, centrale energetice, centre civice, staþiuni turistice etc. etc. etc. – pe cînd acum e epoca în care ,,Europa finanþeazã”, ,,NATO ne apãrã”, ,,SUA ne învaþã”… Mai þineþi minte celebra poezie a ,,disidentei” Ana Blandiana – ,,Sîntem un popor vegetal…”. În anii ‘80, cînd talentata poetã scria, era o viziune… care se adevereºte prin aceºti ani. Apropo, ce mai face Blandiana – cã pe atunci scria volumele care vor rãmîne dupã ea, în istoria literaturii. Da, atunci, în ,,dictaturã”, scria, crea valoare - ulterior, în dictaturã, a mitingit, a fãcut politicã… adicã a fãcut precum România, adicã… nici ea nu ºtie exact ce.

Sãptãmîna aceasta, dedic editorialul ,,prietenilor” noºtri. Americanii ar fi bãgat-o pe Udrea dupã gratii – nu e doar un zvon, pentru cã nimic nu se petrece în micuþul stat fãrã controlul SUA (sau a unei aripi din complicatul sistem imperialist). (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

MANIFESTUL DE LA CLUJ-NAPOCA România trebuie condusã de români! (1) Îngãduiþi-mi sã vã adresez, în aceastã zi friguroasã de noiembrie, salutul cãlduros al Partidului România Mare! Am venit în Clujul strãbun cu artileria grea a partidului nostru, într-o adevãratã expediþie. Aveþi acum posibilitatea sã-i cunoaºteþi, pe viu, pe cîþiva dintre cei care duc greul luptei politice pentru cauza naþionalã: deputatul de Bucureºti Corneliu Ciontu, vicepreºedinte al partidului, secretar al Camerei Deputaþilor; deputatul de Iaºi prof. univ. dr. ing. Anghel Stanciu, vicepreºedinte al partidului, preºedintele Comisiei de Învãþãmînt a Camerei Deputaþilor, cel care a þinut piept pretenþiilor aberante ale hungarismului; senatorul de Constanþa colonel (r) dr. Ioan Cârciumaru, vicepreºedinte al partidului, preºedintele Comisiei de Sãnãtate a Senatului României; deputatul de Hunedoara Ilie Neacºu, secretar al Comisiei pentru Agriculturã a Camerei Deputaþilor, directorul revistei „Europa”; deputatul de Prahova colonel (r) ing. Marcu Tudor, secretar al Comisiei de Apãrare a Camerei Deputaþilor; deputatul de Tulcea Sever Meºca, membru al Comisiei de Politicã Externã a Camerei Deputaþilor; deputatul de Teleorman prof.

Florea Buga; deputatul de Constanþa Gh. Ariton; generalii Traian Bãndilã ºi Liviu Ciubâncan; colonelul Ilie Merce; cãpitanul Constantin Bucur, proaspãt condamnat de o Putere discreþionarã; senatorul de Vaslui Florea Preda; colonel (r) dr. Ioan Marinescu, fost secretar al Camerei Deputaþilor; deputatul de Dolj ing.

Nicolae Vasilescu, preºedintele Organizaþiei de Tineret a P.R.M. º.a. Dupã cum vedeþi, avem toatã harta Þãrii.

Ne-am dat întîlnire aici, în cea mai puternicã cetate a Transilvaniei româneºti, la Cluj-Napoca, pentru a omagia dupã cum se cuvine un eveniment minunat, unic întrun secol: jubileul a 80 de ani de la Unirea cea Mare ºi Veºnicã, sãvîrºitã la 1 Decembrie 1918. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR 21 noiembrie 1998, Piaþa Avram Iancu din Cluj-Napoca

Testamentul lui Kogãlniceanu

Recunoaºterea Independenþei de stat a României

Pagina 10

Paginile 12-13

„Toamna la stînã“, tablou de Rãzvan Andreescu

Odã limbii române Oricît am fi de buni sau rãi vreodatã oricît am fi de falºi sau de fireºti ne regãsim sfioºi cu toþii, iatã în templul limbii noastre româneºti Ea urcã din adînc, ca dintr-un crater topind în lavã fiece cuvînt cãldurã e, de stea, ºi alma mater ºi n-are seamãn pe acest pãmînt Oh, bocet e, ºi dans, ºi zeitate care îºi paºte turma între crini e geniul bun ce-n tîmpla þãrii bate ªi dacã astãzi luminaþi trãim ºi inimile noastre-s fermecate cuvine-se, ºi ei, sã-i mulþumim.

CORNELIU VADIM TUDOR

ªtirea sãptãmînii România, un stat eºuat Voci mai mult sau mai puþin informate tot vin ºi ne spun, pe limba lor de lemn sau doar familiarizatã cu astfel de citate, cã România „o sã eºueze“, cã „e în pericol” ºi cîte ºi mai cîte cretinãtãþi. Ei bine, pe cifre sau pe ce vreþi voi, în acest moment, România, ca stat, aºa cum este scris în Constituþie, este un stat eºuat! Din punct de vedere al politicii, al economiei, al civilizaþiei, al populaþiei, al limbii, al învãþãmîntului, al sãnãtãþii, ei bine, România a eºuat. Nu o mai aburiþi cu vorbe frumos alese, mãi, profeþilor, pentru cã sîntem praf. Proºti sînt ãia care cred cã în þara asta se mai poate face ceva. Ei bine, nu se mai poate face nimic. NIMIC! Sîntem o COLONIE, una modernã, nu precum cele de acum sute de ani, nu sîntem bãtuþi cu biciul ºi nici nu sîntem uciºi prin înfometare. Sîntem o colonie frumoasã, o grãdinã a Carpaþilor golaºi, cã pãduri nu mai avem, o rîncezealã de civilizaþie adusã la nivel înalt de zombie. (continuare în pag. a 15-a) TANO

NR. 1463 z ANUL XXIX z VINERI 19 OCTOMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 19 octombrie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Memorialul turnãtorilor În munþii noºtri a apãrut Yeti O beþivã regalistã: Liliana Iancu Gilda Lazãr îi trimite o scrisoricã de amor premierului Vãcãroiu Tragerea în þeapã a lui Gugui Manolescu mincinosul PARTEA I Gluma sãptãmînii. Servitorul îi spune lordului: – Stãpîne, am cîºtigat 10 milioane la loterie, aºa cã am sã vã pãrãsesc. La care nobilul îi rãspunde: – Dar de ce sã pleci, dragã? Intru eu în servici la tine!...

Multã rãutate ºi prea puþin umor s-au degajat din cupleþelele politice rostite de Stela Popescu, sîmbãta seara, la televizor. Pãcat de experienþa ºi condeiul lui Mihai Maximilian, care o fi crezut cã face un fel de „cabaret politic”, dar, fãrã umor, totul s-a transformat într-un fel de emisiune „Viaþa Partidelor”, din care reieºea ce bolºevic ar fi Iliescu ºi ce martir creºtin ar fi Coposu. Îi recomandãm îndrãgitei monarhiste de ultimã orã, Stela Popescu, sã punã pe muzicã ºi sã cînte notele informative date cu sîrg la Securitate, pînã în decembrie 1989, la zi, de cãtre cel pe care-l considerã salvatorul neamului. Dar, aºa-i jocul pe la noi, rupem coada la pisoi: „Securiºtii noºtri sînt buni, ai voºtri sînt rãi, secretarii noºtri P.C.R. sînt dizidenþi, ai voºtri sînt bolºevici” – aºa spune Opoziþia. Este ºi cazul rafinatului om de culturã (care încã n-a scris nici un volum, dar depune serioase eforturi) pe nume Al. Paleologu. În emisiunea TV „Memorialul durerii” de sãptãmîna trecutã, fostul deþinut politic se minuna cã pe el nu l-au bãtut în puºcãrie, dar cîteva mii de oameni în þara asta ºtiau de ce a dus-o aºa de bine: era turnãtorul Securitãþii. Cu alte cuvinte, nu numai cã nu putea fi bãtut (decît aºa, simbolic, ca sã nu dea de gîndit), dar din pricina denunþurilor lui erau bãtuþi ceilalþi. Nu ºtim ce drept mora1 o avea Al. Paleologu sã-l scuipe-n ochi pe venerabilul jurist Adrian Dimitriu, aºa dupã cum a declarat ca o mahalagioaicã, dar ºtim cã numeroºi foºti deþinuþi ºi rudele lor au dreptul sã-i facã duºul ruºinii acestui grecotei cu capul lui de broascã þestoasã. De unde ºtim noi cã a fost informatorul Securitãþii? Într-un elan duhovnicesc, copiind spovedania tîrzie a lui Soljeniþîn, care a recunoscut cã a turnat vîrtos la K.G.B., musiu Paleologu a declarat ºi în presã, dar ºi la SOTI, cã a fost turnãtor. Dacã televiziunea ar fi fost cinstitã ºi liberã, ar fi intercalat în declaraþia lui Paleologu de acum ºi declaraþia lui de la SOTI, din urmã cu un an, multe lucruri s-ar fi lãmurit. Am mai auzit o trãsnaie, de la aceeaºi Opoziþie: „Da, noi am turnat la Securitate, cã eram siliþi, dar n-am fãcut rãu nimãnui, am scris numai chestii inofensive, neimportante...”. útia ne cred chiar proºti, îºi pierdea Securitatea vremea ºi banii cu „chestii” mãrunþele, de ºuetã, la o cafea Cicoarea. De pildã, hai sã ne imaginãm un denunþ la Securitate al lui Coposu, Paleologu, Bãcanu, Mircea Dinescu, ªt. Aug. Doinaº, Anton Uncu, S.R. Stãnescu, Liviu Vãlenaº sau al altor fãcãtori de bine: „În ziua de 13 august 1989, cînd întreaga þarã se pregãtea sã serbeze 45 de ani de la Revoluþia democrat-popularã, m-am întîlnit cu scriitorul X. A început sã îi înjure pe comuniºti, în frunte cu tovarãºul Nicolae Ceauºescu, dar rog sã nu pãþeascã nimic, fiindcã o fãcea cu multã simpatie ºi preþuire. L-am simþit încã de la primele blesteme, dupã care a zis cã el nu mai rezistã ºi o sã fugã în Occident, însã eu nu cred una ca asta, ce sã caute el în Occident, cînd regimul nostru socialist îi oferã atîtea condiþii minunate, în fine, a recunoscut cã e agent american, dar nici asta n-are absolut nici o importanþã, fiindcã acum 19 ani l-am denunþat tot eu ca agent sovietic, deci se anuleazã reciproc, aºa cã nu puteþi sã-l pedepsiþi, cel mai bine ar fi sã-i daþi o decoraþie!”.

Un articol zguduitor a zgîlþîit conºtiinþele cititorilor ziarului „Ora” de sîmbãtã: „În comunele din judeþul Bihor, Omul Pãdurii continuã sã înspãimînte sãtenii ºi turiºtii” (corect era „sã-i înspãimînte pe sãteni ºi turiºti”, dar ce mai conteazã!).

Subtitlul e spasmodic: „Sã reamintim cã arãtarea asta, pãroasã ca o maimuþã, are o privire sãlbaticã ºi, deocamdatã, nu a fãcut victime”. Excitat de

subiect, Alcibiade a luat vaporul pînã la Oradea, navigînd cu multã dibãcie pe rîurile interioare, ºi a declanºat investigaþiile de rigoare. Deosebit de interesante sînt declaraþiile cîtorva martori oculari, care au vãzut aceastã stranie vietate în diverse ipotenuze.

Astãzi, o reproducem pe cea mai vibrantã. ALCIBIADE: Domnule doctor C.I., presa scrie cã dvs. aveþi o cabanã la Coada Dracului. DOCTORUL: La Coada Dracului n-am nimic, poate la Coada Lacului!

ALCIBIADE: Tot un drac, iertaþi-mã! ªi mai scrie presa cã într-o noapte Omul Pãdurii a forþat uºa cabanei ºi a dormit acolo. Dvs. unde eraþi în acele clipe?

DOCTORUL: Într-adevãr, teribilã noapte! Mã aflam înãuntru, în cabanã, eram beat mort, deºi bãusem numai niºte sirop de struguri strecurat printr-un dozator de prune. Încercam sã urmãresc la televizor emisiunea de sîmbãtã „Ora 23”, dar fiind vineri nu puteam prinde nimic. Vîntul zdruncina cabana din toate încheieturile, stîlpii telefericului se clãtinau ca niºte scobitori în gura de cãpcãun a lui Ion Þiriac. ªi deodatã uºa s-a trîntit de perete, peretele s-a trîntit de frigider ºi ºi-a fãcut apariþia Omul Pãdurii. Vã ofer 10 ºanse sã ghiciþi cine era! ALCIBIADE: 1) George Pãdure de la GEPAELECTROCENTER; 2) Jean Pãdureanu, de la Gloria Bistriþa; 3) George Foreman; 4) Victor Ionescu...

DOCTORUL: Formidabil, aþi ghicit! Era Jeana Gheorghiu, care avea rochia aia monumentalã, cu portmantou, parcã era statuia fotbalistului Obelenco de la Cercul Militar Naþional. Nici nu m-am dezmeticit bine cã m-am ºi pomenit trîntit pe pat cu o mînã vînjoasã ºi am auzit vocea ei tunãtoare: „Ha-ha-ha, salut prietene, sondajele noastre aratã cã eºti cel mai fidel telespectator, n-am la mine o maºinã Toyota, daþi dau un ruj de buze marca «Cãlare pe Vînãtu’», vin de la Costineºti acuma, se dezlãnþuise furtuna, degeaba mi-am potrivit io slipul de blanã, m-a urmãrit Salvamarul ºi m-a pescuit în larg, a crezut cã sînt o nouã specie de focã, ºi io, pã legea mea, ca focu’ sînt, i-am lãsat pã Litoral pã alde Hrebenciuc, Rebengiuc, Martiniuc, Mateiciuc ºi Miercurea Ciuc, se fãcuse rãcoare, apa era ca gheaþa, parcã aruncase cineva cu lame de bãrbierit Wilkinson, am bãtut io þambalul ce lam bãtut, mã mai scufundam ca toporul 1a fund, da’ nu-þi spun, prietene, cã mi s a rupt slipul ºi-am rãmas cum m-a fãcut tata, cunoscutul rapsod Sile Bãsaru?!

Noroc cu Tatulici, cã avea baltonul la el ºi l-a pus pã corpul meu, inconºtienþii ãia se zbenguiau în apa mãrii pînã cînd nu-þi spun, prietene, cã niºte curenþi submarini au scos slipul meu la suprafaþã, ajunsese pe capul lui John Raþiu, care parcã avea o cãciulã de urs ca soldaþii ãia britanici care schimbã garda la Buckingham Palace, un crac îi intrase pe-o ureche, alt crac îi cuprinsese papillonul, ºi el zîmbea, cu toþi dinþii la el, dar nu erau dinþii lui, era o meduzã pe care i-o trimisese Doina Bâscã în joacã, în fine, a trebuit sã abandonez slipul acolo, deºi aveam un pachet de Pall-Mall în buzunarul din stînga ºi un testicol electric în buzunarul din dreapta, i-am lãsat pe acei participanþi la Simpozion sã joace leapºa pe ouate în spuma mãrii, moderator era Traian Bãsescu, care se urcase pe-un colac de salvare, era tot ce mai rãmãsese din flota strategicã, dar nu ºtii de ce-i zice aºa, fiindcã era condusã de cãpitanul de cursã lungã Istrate Gicã, se descurca bine Bãsescu, atunci cînd voia sã-i dea cuvîntul grecului Katunis se bunghea la Gelu Voican, care tocmai sosise din Tunis, cu o scrisoare de la Bill Clitoris, ca sã facem alegeri anticipate sau antipatice, nu s-a înþeles prea bine, ha-ha, prietene, dar acuma sînt aici, în munþii deluroºi ai patriei, de cînd eram o copiliþã n-am mai cutreierat pe aici, cu plãcere vreau sã te anunþ cã în urmã cu 40 de ani am venit în tabãrã aici, eram pionierã ºi se îndrãgostise de mine primarul de la Sectorul 1, dar nu ne dãdea voie Petru Groza, care mã simpatiza ºi el de groaza lumii, credea cã-s mama lui Gheorghiu-Dej, aºa

„ROMÂNIA MARE“

cã am trãit o iubire neîmpãrtãºitã. În ultima zi, cînd ne adunaserãm la focul de tabãrã, io m-am urcat pe umerii primarului ºi am scrijelat o inimã cu sãgeþi în scoarþa unui copac, ºi am scris dedesubt cîteva cuvinte bine simþite: JANA ªICU SANDU SE IUBEªTE FÃRà IPOCRIZIE FÃRà INTERDICÞII FÃRà PREJUDECÃÞI PETRU GROZA VEDE OFTICà Pà EI CITITORULE CARE TRECI SAU FACI CEVA SUB ACEST BRAD Sà ªTII Cà EL ESTE UN GUTUI DE FAPT!!! Anii au trecut, prietene, am vãzut acum copacul cu pricina, vãd cã þi-ai fãcut coteþ din el, þi-ai bãtut gioc de inima mea, ai auzit de Femeia cu Barbã, vezi fãcãleþul ãsta? Acuº te altoiesc! Sîmbãtã mi-am dat demisia în direct dupã care m-am angajat la Grãdina Zoologicã unde-mi dau copiii lui Caramitru caramele ºi io le cînt foaie verde trei spanace hai la lupta pentru pace!”. În urma investigaþiilor, Alcibiade a mai aflat cã au mai fost nominalizaþi pentru Omul Pãdurii urmãtorii pãroºi care sparie populaþia: Nicolae Cristache, Gelu Voicahn Voiculescu, Gregorian Bivolaru, Bucur Bogdan, Petre Stoica, Liliana Daniela Iancu, Doina Antonie, Rãzvan Theodorescu, V.E. Gugui ºi alte farfurii zburãtoare.

Degeaba încearcã unele ziare sã prezinte demiterea d-lui Constantin Bãlãceanu Stolnici din funcþia de director general al Institutului Naþional de Geriatrie drept o rãfuialã politicã. În realitate, acolo a fost un jaf de proporþii uluitoare, cercetat acum de Poliþie.

Salutãm ideea ministrului Sãnãtãþii, dl. prof dr. Iulian Mincu, de a-l numi în acea funcþie pe senatorul dr.

Caius Traian Dragomir. Asta cu atît mai mult cu cît udemeriºtii din Parlament îl pronunþã „Coius”. La emisiunea TV Viaþa Spiritualã de duminicã dimineaþa „Evenimentul zilei” a mai pirimit una dupã ceafa aia afumatã a lui Cristoiu. E vorba depre niºte inepþii cu caracter de blasfemie ºi hulã pe care le-a scris despre Fecioara Maria un soni-boy pe nume Viorel Zorilã.

Iar duminicã dimineaþa, credincioºii prezenþi pe Dealul Mitropoliei l-au blestemat pe nãpîrstocul din Gãgeºti „pînã la a noua spiþã”, adicã sã-l calce vaca atunci cînd dã cu spatele ºi sã-l uite mã-sa închis în frigider pînã face þurþuri la nas. Dar, dupã ce terminã cu cele sfinte, inconºtientul ziar trece ºi la fapte ceva mai pãmîntene, publicînd articolul intitulat „Elefanta Gaya, de la Zoo Bãneasa, are de ce sã se scarpine”.

La prima vedere – cum ar spune analistul piticilor – ea se scarpinã pentru cã o mãnîncã. Analizînd însã mai în profunzime, vom vedea cã Elefanta Gaya se scarpinã însã de altceva: de „un trunchi gros de copac” plasat în mijlocul þarcului. La o privire ºi mai atentã, cu binoclul, se va vedea cã acela nu e un trunchi, ci þiganul Nicolae Gheorghe, care o zi se scarpinã el de Elefanta Gaya, o zi se scarpinã aia de el, cã are o piele de glaspapir. Reþinem, totodatã, minunata construcþie gramaticalã: elefanta sunã în limba romãnã ca mãgara sau girafu. În acelaºi ziar s-au reunit 3 semnãturi de oligofreni pentru a da un titlu: „Ex-generalul Victor Atanasie Stãnculescu”. útia cred cã un militar trecut în rezervã îºi pierde automat gradul, gata, devine soldat O minune formidabilã a destinului: neinstruit. întemeietoarea clanului Kennedy, mama celebrului preºedinte ucis în urmã cu 30 de ani, de fapt prima doamnã a Americii, admirabila irlandezã Rose Fitzgerald, a împlinit 103 ani! Foarte puþinã lume ºtie cã s-a emis o ipotezã uluitoare în urmã cu vreo 20 de ani: se zice cã familia Kennedy s-ar trage din...

Giulietta Geraldini, care i-a servit lui Leonardo Da Vinci ca model pentru Mona Lisa, un urmaº al acestei enigmatice femei a emigrat în Irlanda ºi a întemeiat familia Fitzgerald (adicã „fiul Geraldinilor”). Au început sã ne cam nãpãdeascã arabii ºi o sã iasã nasulie. Am aflat, de pildã, cã în Vila 10 de la Snagov, unde se odihnea uneori Ceauºescu, s-a instalat un ºmecher pe nume Adnan Keblawi, patronul restaurantului „Viena” din Bucureºti sau „Bucureºti” din Viena, n-am înþeles prea bine, cã harapul avea un prosopel în cap ºi nisip în gurã. Ce chefuri-monstru se fac acolo, ce orgii, ce afaceri murdare, nu vã mai povestim! Aºa cã dorim sã le punem o întrebare revoluþionarilor, simplã ca „gutten tag”: de ce l-aþi omorît pe Ceauºescu, ca sãi ia un buzat locul în pat ºi sã tundã oaia ºi berbecul în casa lui? (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 6 august 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 19 octombrie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Bolovanii agãþaþi de de gîtul Miºcãrii Naþionale Þuþu ºi-a rupt prepuþu Cît cîntãreºte capul lui Kelemen Hunor Academia de Poliþie din Ploieºti Orfani pînã la capãt Alt cãlugãr pedofil Cea mai lungã cursã cu aeroplanul Sechestru pe avere Mititelu ºi Mititica Mihai Viteazul apasã pedala de acceleraþie Bãtãlia dintre cei doi preºedinþi interplanetari ai PRM, pe care de altminteri instanþele de judecatã nu dau doi bani, a ajuns la faza pe dosare penale. Scorul este 3 la 1. Nici nu conteazã pentru cine. Ultima comedie umanã s-a desfãºurat la sediul PRM - Sector 666, pe care l-au spart, pe rînd, dupã care s-au reclamat la Poliþie. Ce ruºine! Se rãsuceºte Vadim în mormînt vãzînd cum, citez din marele clasic, ,,un butoi de rahat” ºi, apelez la memoria encefalului minþii capului meu, ,,un monument de prostie”, batjocoresc ultimele metereze ale luptãtorilor patrioþi. Aceºti bolovani agãþaþi de gîtul Miºcãrii Naþionale duc în derizoriu ce a mai rãmas din visul frumos. Bãieþi, predaþi-vã la prima secþie de poliþie! Lãsaþi partidul în pace! Nu-i de voi. Ocupaþi-vã de ,,artmeticã”, de traseism politic, sînteþi chelneri de bacºiºuri mici. Transmiteþi voi ceva patrioþilor români, în afara circului ieftin?

Transpiraþia cabalinã ºi mãtreaþa intelectualã nu se pun.

Cãmaºa naþionalismului românesc nu o poate purta orice închipuit. A purtat-o Vadim, cum puteþi crede cã vi s-ar potrivi? Nu fiþi ridicoli, mergeþi la ªcoala de Corecþie a Vieþii ºi lãsaþi-ne în pace, cu durerile noastre. Sînt lupte grele de dus pentru neamul românesc, iar voi mai mult ne încurcaþi. Poate n-o faceþi cu intenþie, dar nu vã duce capul. ªi, vorba aia, de unde nu e (am spus nu e, nu citiþi pe repede înainte), nici Dumnezeu nu cere! Cicã PSD ar fi un partid de maimuþe fiindcã a acceptat toate hachiþele lui Dragnea, începînd cu propunerea doamnei Servil Shhaideh pentru funcþia de premier! Asta spune scamatorul Þuþu, care, cu aceastã fericitã ocazie, ºi-a rupt prepuþu. Încurajat de rezultat, a luat-o la ºtangã ºi pe Olguþa. Ba, fiindcã a primit o replicã de la un coleg scamator, a încercat sã-l posede sãlbatic ºi pe domnul Olguþa! Ce-o fi înþeles Þuþuianu din referendumul pentru familia tradiþionalã, Dumnezeu ºtie! Cît despre Andruºcã, ministrul Economiei de Subzistenþã, dupã cercetãri aprofundate ale oamenilor de ºtiinþã de la Gãeºti, a ajuns la concluzia aristotelicã, evidentã, de altfel, cã nici de curvã masculinã n-ar fi bun! Mãi, dar rãi mai sînt senatorii de Dîmboviþa cînd îºi pierd virginitatea politicã ºi au chef de niºte inundaþii de scuipaþi!

La un concurs de profil, un bostan din secuime a cîntãrit 256 de kg! E aproape la fel de greu precum capul lui Kelemen Hunor! În România sînt 57.000 de orfani. Nimeni nu vrea sã-i înfieze. Nici heterosexualii, nici ceilalþi.

O altã faþã bisericeascã (sanchi!) a fost descoperitã avînd preocupãri diavoleºti.

Derbedeul, care preda muzica la o ºcoalã din Constanþa, i-a spionat pe bãieþii de 13 ani în timp ce se schimbau pentru ora de sport ºi a distribuit imaginile pe reþelele de socializare ºi desfrîu. Mai mult ca sigur cã prea-nefericitul locatar al Episcopiei Tomisului a fost unul dintre promotorii referendumului pentru familia tradiþionalã.

Trei poliþiºti din Ploieºti au încãtuºat o tînãrã þigancã fiindcã vindea cîteva legume într-un loc nepermis. Om fi noi în þara lui Caragiale, dar parcã-s prea mulþi proºti îmbrãcaþi în haina statului la taclale. O veste cutremurãtoare zguduie planeta: Andreei Marin îi place Parisul! Mai rar aºa ceva! E ca ºi cum ar exista oameni cãrora le place ºaorma cu de toate. Brigitte s-a rugat în genunchi, lui Dumnezeu (aºa zice ea), sã nu mai facã sex cu Ilie Nãstase. Mã rog, ea pune problema altfel (Doamne-Doamne sã-i aducã lui Ilie o femeie care sã-l mulþumeascã), dar ãsta a fost rezultatul. În continuarea naraþiunii se înþelege cã Cel de Sus i-a trimis ºi ei un tovar㺠de rugãciuni miezonoptice. Vedeþi, Dumnezeu nu bate cu parul! Cea mai lungã cursã cu avionul (peste 19 ore), fãrã escalã, s-a desfãºurat între Singapore ºi New York (11-12 octombrie 2018). Aeroplanul mai putea zbura o orã, dar se plictisiserã piloþii. În plus, ajunseserã la destinaþie.

Propunerea lui Tîndalã Tudorel pentru ºefia DNA, Adina Florea, a primit aviz negativ din partea CSM, în ciuda originii ei sãnãtoase. Examinatorii au considerat cã fiica consilierului judeþean PSD de Constanþa seamãnã prea mult cu doamna Viorica de la Clejani în ceea ce priveºte înþelegerea meandrelor concretului normelor juridice. ,,E invidioºi!”, ar fi exclamat la auzul tulburãtoarei veºti, Notarul Anonim de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu. DNA a pus sechestru pe o parte din averile lui Sebastian Vlãdescu ºi Cristian Boureanu pentru o presupusã mitã de vreo 2,4 milioane de euro privind reabilitarea cãilor ferate. Nu s-au fãcut precizãri dacã s-a pus sechestru ºi pe fosta nevastã a lui Boureanu, care, într-un moment de luciditate, a fugit spre orgasm cu naºul de cununie, nimeni altul decît prestidigitatorul financiar

Vlãdescu. ªi dacã au pus sechestru ºi pe ea, în contul cui va fi trecutã paguba? Asta-i întrebarea care nu mã lasã sã-mi fac somnul de frumuseþe intelectualã. Cînd eram mic, cã dupã ultimele descoperiri ale cercetãtorilor britanici am fost ºi astfel, era o echipã de fotbal care mã fãcea sã sufãr cumplit pentru cã juca mai frumos decît miliþienii mei. Echipa aia minunatã se numea Universitatea Craiova ºi dãdea la Naþionalã 12-13 jucãtori la fiecare convocare. I s-a spus Craiova Maxima, dar în anii din urmã a devenit Craiova Minima, dupã ce doctorul în economie subteranã Dinel Staicu, fost miliþian, i-a pasat-o, dincolo de linia ultimilor fundaºi, unui bãiat de la galerie, cu nume predestinat, Mititelu. Ãsta, conform proverbului care zice cã olteanul dacã nu-i fudul înseamnã cã-i extraterestru, a încheiat contracte fabuloase cu unii jucãtori ºi cu tatãl barbugiilor ºi a bãgat-o-n faliment. La asta au contribuit ºi capii Mafiei din fotbalul autohton, Naºul ºi Corleone, care au fãcut tot ce lea stat în putinþã sã-l lase fãrã jucãtorii mai valoroºi. Se pãrea cã încã o tragedie olteneascã se consumase, dar Mititelu reapare spectaculos în scenã la braþul unei primãriþe minione.

Mititica Vasilescu ºi Adrian Copilul Nebun au promis reinventarea Universului, iar buricul, punctul G, cum îl numea Arhimede, va fi exact stadionul ,,Ion Oblemenco”.

Dar la olteni dragostea nu dureazã trei ani, nici mãcar trei luni, aºa cã dupã scurta varã fierbinte a urmat divorþul. ªi au apãrut douã echipe. Aia autenticã, a lui Mititelu, a decedat mortal o vreme, fiind ajutatã în acest sens de inimoasa primãriþã, care i-a fãcut tot felul de faze de poartã, doar-doar l-o face pe diliman sã-i cedeze. Numele ºi palmaresul. Dar, conform aceloraºi cercetãtori britanici formaþi pe filiera Oxford-Dãbuleni-Cambridge-Moþãþei, oltenii au capul tare ºi preferã sã-l izbeascã de toþi stîlpii decît sã cedeze insistenþelor unei pretinse doamne. Acum, echipa Mititicii, cãreia într-un spaþiu al libertãþii i se spunea LOV, e pe cai mari, iar bietul Mititelu se tîrãºte prin Liga a treia, fiind împiedicat pînã ºi sã evolueze pe Stadionul Oblemenco, deºi, în vremurile de glorie cheltuiese bani serioºi cu întreþinerea sa. Acolo evolueazã doar echipa lui Rotaru, omul Mititicii, dupã cum clameazã Mititelu, care, dupã cum bine ºtiþi, sfidîndu-se orice urmã de legalitate, a fost înfiinþatã ºi acceptatã direct în Liga a doua. Adicã a ajuns la facultate, fãrã sã mai treacã ºi pe la liceu. Totuºi, sã nu ne mirãm prea tare, asta-i þara în care s-a nãscut Eugen Ionesco, regele teatrului absurd. E adevãrat cã a fugit de aici mai repede decît Mitriþã, dar oriºicît, urmele crampoanelor stilistice au rãmas. ªi-n vremea asta, domnul Mititelu se zbate ca peºtele pe uscat. Cã, zice el cu-n soi de disperare metafizicã, ,,Olguþa e stãpîna Craiovei”. Parcã numai a Craiovei? Comisia de Supraveghere a SRI ce cusur are?

Doi prezentatori de televiziune, Ema Zeicescu ºi Claudiu Popa, fostul ei iubit, au fost prinºi cu douã þigãri de canabis asupra lor. Probabil, din cauza ºtirilor pe care trebuiau sã le prezinte, cei doi porumbei au simþit nevoia sã mai înfrumuseþeze realitatea.

Cam aºa s-a întîmplat ºi cu Mihai Viteazul. Vãzînd cã treaba-i proastã în spaþiul carpato-danubiano-hipnotic, ce ºia zis el? ,,Ia sã schimbãm lucrurile pe ici, pe colo, prin punctele esenþiale!” Mocirla dîmboviþeanã m-a împiedicat data trecutã sã vã povestesc pînã la capãt cum au ieºit turcii din noroiul de la Cãlugãreni. Aºadar, aºezaþi-vã cu picioarele într-un lighean cu apã rece primit ca mitã electoralã ºi ascultaþi acilea! ,,În aceeaºi noapte de 23 spre 24 august 1595, Mihai ordonã retragerea spre munþi cã, dupã cum v-aþi obiºnuit, dupã o mare victorie a românilor urma o ºi mai mare retragere la iarbã verde ºi miros de rãºinã. De rãºinã, subliniez, ca sã nu ne auzim vorbe. Acolo urma sã soseascã ºi Sigismund Bathory cu ajutorul promis, însã ãsta se încurcase la o nuntã; a lui cu Maria Christina, cãreia i-ar fi schimbat uleiul de motor ºi domnitorul valah dacã n-ar fi fost superocupat cu turcãreala. În trecere, oamenii lui Albert Kiraly jefuiesc Bucureºtii de s-au crucit, pardon de expresie, turcii cînd au vãzut atîta profesionalism. Tabãra se stabileºte la Stoeneºti în vreme ce turcii se strãduiesc sã transforme þara în paºalîc. Preschimbã în moschee biserica «Radu Vodã» din Bucureºti, fac gesturi similare ºi la Tîrgoviºte, pun subaºi (primari) otomani prin þarã, furã ºi jefuiesc mai rãu decît lefegiii lui Mihai. Buzoienilor nu le plac turcii ºi cosesc la o singurã strigare vreo 400 de bucãþi, lucru care i-a impresionat pe tovarãºii acestora care, în semn de respect, pîrjolesc niºte sate ºi violeazã (aºa

credeau ei) niºte petarde care abia aºteptaserã prilejul.

Cu 37.200 de ostaºi aduºi de Sigismund, baºca 3.000 adunaþi de prin cramele Moldovei de ªtefan Rãzvan, Mihai se întoarce cãlare pe situaþie ºi elibereazã, între 8 ºi 20 octombrie 1595, Tîrgoviºtea, Bucureºtii ºi Giurgiu, redînd bordeielor patriei peste 8.000 de robi. Prada recuperatã a fost aproximatã la douã milioane de galbeni.

Cãpeteniile lefegiilor s-au îmbogãþit, ºi pînã ºi cel mai naºpa ostaº avea patru cai la purtãtor, baºca alte bonusuri de ocazie obþinute prin iuþeala de mînã ºi nebãgarea de seamã a altora. Deºi dupã aceste distracþii medievale þara era praf, aproape la fel ca în timpul lui Boc, ºoul continuã la sud de Dunãre, nu înainte ca distinsul cãlãu sã le taie nodul de la cravatã dintr-o singurã loviturã lui Mitrea de la Hotãrani ºi lui Chisar din Leonteºti care, conform tradiþiei boiereºti, îl trãdaserã pe domnitor. Cãpitanii lui Mihai, în frunte cu Baba Novac, Velicico ºi Farcaº, atacã Plevna, Sofia, Babadagul, Vidinul, iar vodã însuºi obþine victorii la Turnu ºi la Nicopole. Aici, Mihai ia în serios propunerea paºei de a se împãca vremelnic cu turcii întrucît, dupã spusele sale, Sigismund era cam dus cu pluta, adicã «nu ºtie ce face, nici ce vrea», fiindcã ãla n-a înþeles ce-a vrut sã-i spunã valahul prin «sã lucrãm serios, nu ca pînã acum», cã turcii ar fi «uºor de învins dacã te organizezi bine». La 7 ianuarie 1597, Mihai primeºte steag de domnie de la otomani, dar inima lui bãtea alãturi de creºtini ºi, prin urmare, la 30 mai 1598 încheie un tratat cu imperialii conduºi de Rudolf al II-lea, cãruia îi recunoaºte suzeranitatea în schimbul susþinerii financiare. De altfel, acesta îi plãtea întreþinerea a 5.000 de lefegii (5 taleri de cãlãreþ, 3 taleri pentru un pedestraº), fiindcã, aºa cum zicea arhiducele Maximilian, fratele împãratului, Mihai «a fost zidul ºi apãrarea acestor þãri creºtine». Adînc, n-am ce zice, ºtia sã te atingã la coarda sensibilã. Prin urmare, în 1598 trece din nou Dunãrea ºi ajunge pînã în Munþii Balcani, dupã ce i-a dat-o-n goarnã paºei de la Silistra. E adevãrat cã la Vidin era s-o mierleascã, dar l-au salvat, din obiºnuinþã, fraþii Buzeºti.

Strãmutã în Valahia vreo 16.000 de þãrani bulgari ºi sîrbi cã, dupã atîtea giumbuºlucuri pe cîmpul de luptã, nu prea mai avea cine sã mai munceascã celelalte cîmpuri, numite ºi ogoare, cînd n-avea Mihai treabã pe acolo. Dar situaþia geopoliticã se schimbã din cauza lui Sigismund, care renunþã, revine ºi iar renunþã la conducerea Transilvaniei în favoarea vãrului sãu, Andrei Bathory, care închinã þara turcilor ºi, în cîrdãºie cu Ieremia Movilã, domnul Moldovei, vrea sã-l înlãture pe Mihai de la putere, deºi acesta-i promisese, formal, credinþã ºi ascultare. La început au încercat cu vorba bunã, dar au fost refuzaþi politicos: «nu-mi las nimãnui þara ºi patria».

Evident cã în aceastã afacere îºi bãgaserã coada ºi niºte boieri, cã altfel n-avea cãlãul de lucru, ºi ajutorul de ºomaj nu se inventase. Totuºi, Mihai avea o problemã majorã: n-avea bani sã-ºi plãteascã mercenarii ºi, în 1599, ãia cam jefuiau fãrã milã þara. ªi cum tot se ivise propunerea lui Andrei Bathory, se hotãrãºte sã le dea de lucru. Deºi primise iar steag de domnie de la turci, al cãror om era, paradoxal, la conducerea Transilvaniei, trece munþii prin trei locuri diferite (el personal, prin pasul Buzãului) ºi la 28 octombrie 1599, la ªelimbãr, îi învinge pe unguri. De partea lui Mihai trecuserã ºi secuii, iar intervenþia nunþiului papal Malaspina, trimis de Andrei Bathory în ceasul al doisprezecelea, ca sã nu se batã creºtinii între ei, a fost apã de ploaie. Zarurile fuseserã aruncate, dupã cum a spus marele filosof cu breton Victor Piþurcã undeva, cîndva... La 1 noiembrie 1599, ca un mare învingãtor, Mihai intrã în Alba Iulia, de unde îºi însuºeºte vistieria lui Bathory (aproximativ 200.000 de florini), transportatã în 22 de care. Cardinalul a avut soarta lui Calache, fiind ucis într-o colibã cu lovituri de topor de niºte pãstori secui. Capul i-a fost adus plocon lui Mihai într-un sac, ceea ce a impresionat-o pe Doamna Stanca, care nu s-a putut stãpîni sã-l cãineze: «Sãracu’ popã! Sãracu’ popã!». Ucigaºul lui Bathory a fost executat, ºi pînã ºi rãscoalele þãranilor români, careºi puseserã mari speranþe în Mihai ca fiind de acelaºi neam ºi de aceeaºi religie cu ei, au fost liniºtite, ca sã nu zicem înãbuºite, cã iar îl privim pe marele viteaz cu ochii întredeschiºi. E adevãrat, n-a intervenit de la început, i-a lãsat sã se joace un pic cu focul pe la castelele nobililor, dar pînã la urmã a fãcut-o ºi p-asta...”.

Promouºãn: Mãi, mînca-v-aº ochii, aþi citit cartea ,,Agonie ºi extaz”? Naþi citit-o? Cum sã v-o spun ca sã nu vã jignesc, cã mã ºtiþi cît sînt de delicat: dacã n-aþi citit-o pînã la vîrsta asta, nu vã mai stricaþi creºterea, dar nu scãpaþi episodul urmãtor cã tot despre extaz, agonie ºi iar extaz este vorba. ªi, la urmã, ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu, moare personajul principal.

Nu ºtiaþi asta, aºa-i? Staþi liniºtiþi, cã vã spune mãndel tot adevãrul istoric, nimic nu-mi scapã...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 19 octombrie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

În uitarea mea de mine Am visat de fiecare datã cu ochii deschiºi, cu privirile îndreptate spre mine, spre drumul care m-a adus, din pãdurea deasã, populatã cu oameni de toate soiurile, la jilþul meu de gînduri. ªi în felul acesta am cutreierat toate drumurile strãjuite cu flori de pãpãdie, pe care le-am iubit din copilãrie... O copilãrie de care-mi aduc aminte cu nostalgia sufletului împãcat, trecînd din greu peste pragurile vieþii mele, atunci cînd cei care aveau datoria moralã sã-mi ofere mãcar puþine clipe de mîngîiere n-au fãcut-o... Timpul nu se mai întoarce îndãrãt... Nu are cum. Orice moment plãcut din viaþã trebuie trãit din plin... Dar anii se duc, ºi în urma noastrã rãmîn amintirile, cu bucurii ºi tristeþi, cu proiecte realizate, unele încununate de un succes remarcabil, dar ºi decepþii...

Motiv pentru care visez în felul meu, care nu s-a potrivit niciodatã cu ceea ce mi-am dorit la nivel de imagine poeticã... De fapt, visul meu este cãrarea pe care o urmez întru existenþã ºi pace sufleteascã... Dar ºi visurile am constatat cã au rostul lor... Pentru cã, la fel ca ºi oamenii, ele sînt de mai multe feluri, ivindu-se într-o clipã, într-o secundã de reflecþie, la un anumit lucru, la o anumitã tainã... ªi visele nu rãmîn pe loc ci, odatã cu lumea, se schimbã ºi ele, aºa cum se schimbã pãdurea de frunze, cum cerul, de stele... Cum luna, de lunã... Cum femeia, de haine ºi farduri... Cred cã de aici mi se trag cele mai aprige rãni care mocnesc sub cicatricile din suflet, fiindcã soarta, destinul hãrãzit mi-au jucat feste din prima zi de la venirea mea pe lume, odatã cu cea dintîi zi de primãvarã... Un aer de vreme rea, cu cîntec de pasãre de noapte pe sub streºinile casei.

Noaptea, doar luna mã mîngîia cu somnul adînc, pentru

P Po o ll e em m ii c c ii

a uita de visele cu oameni muribunzi, cu jocuri de strigoi ºi umbre îmbîrligate într-un ritm de muzicã densã, rãsunînd din cobzele vîntului ºontorog ce vuia prin podul casei noastre cu acoperiºul din paie ºi snopi de coceni ºi cu prispa din lut... ªi nimeni nu a avut cum sã mã apere, nimeni nu a avut curiozitatea sã ºtie dacã mi-e frig sau mi-e somn, sau ce rost aveam în lumea aceea micã. ªi am visat atunci cînd umblam prin ogradã, la adãpãtul oilor, cu picioarele încãlþate în þurþuri de gheaþã ºi scîntei de soare aromat, cu dinþi de soacrã mare. Aºa am cunoscut metoda dezgheþului de mine, prin marea ºtiinþã de iarbã verde. E o formã de a visa...

Am visat palate de aur, cîmpii cu holde bogate ºi cer cu ploi parfumate... Am visat fãrã sã ºtiu pe unde o sã umblu... Viaþa mea a fost o ciºmea de apã crudã, din care m-am adãpat cu inima chircitã de îndoieli... ªi am visat în jilþul meu, de care nu am ºtiut cã este al meu, sau poate cã am ºtiut; ori poate cã m-am pus la încercare ºi, în încãpãþînarea mea, am crezut cã mie mi l-a dãruit Dumnezeu, din prima clipã a venirii mele pe lume... ªi eram desculþ ºi dezbrãcat. Eram ca un copãcel crescut anapoda, departe de pãdurea lui, fãrã de mamã. Departe de rîurile cu apã vie de la strãbuni... De ce oare? Este lesne de înþeles: pentru cã aºa mi-a fost mie scris într-o viaþã anterioarã, poate cu cinci sute de ani în urmã, poate cu cinci mii sau, cine ºtie, poate de cînd existã Pãmîntul, cu ozeneurile trecãtoare, pe aceastã lume...

Nu am ºtiut ce caut eu pe cãrãrile vieþii mele pline de spini ºi noroi, ºi nici cine a pus la cale reîncarnarea mea aºa de devreme, fãrã orînduialã în dragoste ºi fericire!... ªi visez iarmaroace cu solzi de peºte ºi vînzãtori de halviþã ºi turtã dulce ... Visez cum nu am visat vreodatã la tot ce sînt ºi nu ar fi trebuit sã fiu. Mã sperie abandonarea cîinilor la margine de drum, hãmesiþi de foame, însetaþi, ºi iarna, îngheþaþi de frig... ªi visez... Visez despre nici nu ºtiu ce, iar lacrima din umbra ochiului

REPERE CULTURALE

Biblioteca centralã universitarã ,,Mihai Eminescu“, din Iaºi Înglobînd fonduri care au fãcut parte din fostele biblioteci ale Academiilor domneºti (cea mai veche, de pe la 1640, fiinþînd la Mînãstirea Trei Ierarhi), actuala Bibliotecã Centralã Universitarã ,,Mihai Eminescu”, din Iaºi, se bucurã de continuitate ºi stabilitate începînd cu anul 1835, ca Bibliotecã a Academiei Mihãilene, schimbîndu-ºi în timp doar denumirea: Biblioteca Universitãþii, Biblioteca ,,Ulpia”, Biblioteca Centralã. În cursul unei neîntrerupte evoluþii de peste un secol ºi jumãtate, Biblioteca Centralã Universitarã ,,Mihai Eminescu” a fost nevoitã sã-ºi închidã în mai multe rînduri porþile, fie din pricina lipsei de spaþiu (în 1859), fie a cutremurului din 1940 sau a rãzboiului (în 1944), a avut fondurile de publicaþii risipite sau reduse de calamitãþi (ca în ultimele douã rãzboaie mondiale, în timpul crizei economice din 1929-1932, în incendiul din martie 1932). În 1860, prin înfiinþarea la Iaºi a primei universitãþi din þarã, din bibliotecã a Academiei Mihãilene devine Bibliotecã Universitarã, apoi Centralã ºi Publicã în 1864 ºi, din nou, universitarã, în 1916.

A funcþionat în clãdirea Academiei Mihãilene (astãzi distrusã, între 1835-1860), în Universitatea veche (actuala Universitate de Medicinã ºi Farmacie, pînã în 1897), în Universitatea nouã (actualmente salã de studiu a Bibliotecii Universitãþii Tehnice ,,Gh. Asachi”), pentru ca dupã al doilea rãzboi mondial sã se mute în clãdirea Bibliotecii Fundaþiei ,,Regele Ferdinand I”, ale cãrei fonduri le înglobeazã.

Inestimabilele manuscrise, incunabule, cãrþi vechi ºi rare, unele purtînd semnãturi ilustre (B.P. Haºdeu, M. Eminescu – care au fost ºi directori ai instituþiei, I. Creangã, ªt. Procopiu º.a.), provin în principal din biblioteci mînãstireºti ºi particulare (C. Hurmuzachi, B.P. Haºdeu, Mihail Sturdza, L. Steege, V. Adamachi, Titu Maiorescu, Paul de Gore, Iorgu Iordan º.a.), care au intrat în patrimoniul acesteia, conform legii, prin donaþii sau achiziþii.

Biblioteca ,,Mihai Eminescu” înseamnã tradiþie ºi continuitate, un centru activ de informare, educaþie

„Naturã staticã cu ulcicã ºi fructe“, picturã de Ion Theodorescu-Sion (1882-1939) meu se pierde aiurea în lumina zilei, cu cercuri albastre de ape, cu mãrgele pline de miresmele copacilor orfani de oameni, ce se pierd prin tunelele de vieþi descãlecate pe aripile vulturilor cu priviri de curcubeu. ªi visez în romantismul meu, înmãrmurit de cîte am vãzut în lumea de dincolo, prin zodii cu albe rãdãcini de îngeri care þes ceasornice de lumini divine... ªi am visat ca om simplu, ca bulgãrele de pãmînt, ca iarba pe dealuri, la liniºtea pe care mi-am dorit-o de cînd mã ºtiu, fãrã ca aceastã minune sã se fi întîmplat vreodatã... ªi am visat în tãcere, fãrã oprire, la ziua pe care am consemnat-o în ochiuri de ape nevrednice pentru felul meu prietenesc de a fi, gata sã mã jertfesc pentru alþii, ºi am lãsat-o în urmã, în uitarea mea de mine!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „ Amurg sentimental”

torilor. Ca raritãþi pot fi menþionate: Lecþionarul evanghelic grecesc, Secolele IX-XI, manuscris byzantin scris cu unciale greceºti pe pergament; traducerea fãcutã de Nicolae Costin operei lui Antonio de Guevara, Ceasornicul Domnilor, copie executatã de Axinte Uricariul la 1713, cel mai vechi din cele cinci manuscrise existente în þarã, prototipul fiind pierdut.

Biblioteca din Iaºi este una dintre cele mai importante pãstrãtoare de carte veche româneascã: Evanghelie cu învãþãturã, Braºov, 1580-1581; Cazania lui Varlaam, Iaºi, 1643; Îndreptarea legii, Tîrgoviºte, 1652; Viaþa ºi petrecerea sfinþilor, a lui Dosoftei, Iaºi, 1682; Divanul sau gîlceava înþeleptului cu lumea, de D. Cantemir, Iaºi, 1698.

Foarte importantã este ºi colecþia de carte rarã strãinã, poveste vie a evoluþiei artei tiparului în Europa, cãrþi care au fost imprimate în oficine celebre, în perioada Renaºterii sau Reformei. Zestrea artisticã a fondurilor este întreþinutã ºi de colecþia de albume, materiale cartografice sau tipãrituri muzicale. În ultimii ani, colecþiile s-au îmbogãþit ºi cu documente de tip multimedia: discuri, casete audio, casete video, CD audio si CD-Rom, DVD, fotocopii, microfilme.

SURSA: BIBNAT.RO

MEDALIOANE LIRICE multilateralã ºi valorificare a unui inestimabil tezaur.

Colecþiile speciale tezaurizeazã peste 100.000 de documente: manuscrise, carte veche strãinã, carte veche româneascã, atlase, albume, hãrti, stampe, piese de arhivã, partituri muzicale. Sub raportul conþinutului, biblioteca deþine tipãrituri din aproape toate domeniile cunoaºterii ºi creaþiei umane care, într-o mare mãsurã, reflectã ºi istoria acestui lãcaº de culturã. Se pãstreazã aici opere literare, teologice, filosofice, istorice ºi juridice, lucrãri de medicinã, chimie, fizicã, publicaþii ce au aparþinut personalitãþilor politice ºi culturale, domnitorilor, cãrturarilor celebri ori vestitelor biblioteci ale Academiei Vasiliene, Academiei Domneºti sau Academiei Mihãilene.

Valoarea documentelor este datã de vechimea, raritatea lor ºi de însemnãrile sau ex-libris-urile de proprietate pe care le posedã. Structura diversã a colecþiilor bibliotecii reflectã preocupãrile intelectuale ale dona-

Lui Viorel Doboº...

Nu am vorbit prea mult cu acest talentat muzician...

Ba chiar am avut ºi discuþii, De pe poziþii estetice diametral opuse.

Dar, ceea ce m-a impresionat mult A fost respectul sãu Pentru lumea cantabilitãþii, Cu enesciene virtuþi consolatoare.

Ascultîndu-i ºi reascultîndu-i compoziþiile, Mi-a venit ,,a melodia” pe cuvintele: ,,Lãsaþi iubirea sã curgã Ca o respiraþie a cerului Prin pãmîntul vostru”...

DORU POPOVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 19 octombrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii RESTITUIRI

Amintirea lui Liviu Rebreanu Dacã aº fi putut ajunge la Prislop ºi aº fi putut vorbi concetãþenilor lui, dintre care unii l-au vãzut crescînd, le-aº fi povestit cîteva din aminitirile care mã leagã de el.

Eram mai tînãr decît Rebreanu, dar nu într-atîta încît sã nu se fi putut þese între noi o prietenie fãcutã din admiraþia celui mai tînãr pentru cel mai vîrstnic, din interesul ºi încrederea acestuia pentru cel venit în urma lui. Mã gãseam la vîrsta cînd omul se cautã pe sine, iar Rebreanu se gãsise. Liviu Rebreanu a fost, pentru anii începuturilor mele, primul scriitor care m-a fãcut sã înþeleg ce fel de activitate omeneascã este munca literarã ºi ce virtuþi omeneºti impune aceluia care i se consacrã.

Era în 1919, mã întorsesem din rãzboi, ºi Rebreanu îºi regãsise cãminul lui, dupã ce trebuise sã se refugieze în Moldova, pentru a scãpa de justiþia marþialã a trupelor de ocupaþie. Locuia pe Strada Nicolae Bãlcescu, în fundul unei curþi, într-o cãsuþã dãrîmatã de atunci, la doi paºi de casa, tot atît de modestã, unde se sfîrºise Luchian. Ferestrele lui Rebreanu, zãrite printre copacii curþii, rãmîneau luminate în tot timpul nopþii. Mã întorceam tîrziu acasã ºi o chemare înceatã îmi deschidea uºa camerei sãrace, despãrþitã prin douã trepte de bucãtãria familiei. Rebreanu scria atunci, a cincea, a ºasea oarã, romanul ,,Ion”. Munca începea odatã cu cãderea serii ºi continua pînã la revãrsatul zorilor, cu mare abuz de cafea, de tutun, din cînd în cînd cu rãcorirea frunþii înfierbîntate. Întreruperea provocatã de vizitatorul nocturn nu pãrea a-i fi neplãcutã. Stãteam o clipã în jurul unei noi ceºti de cafea ºi comentam împrejurãrile zilei. Alãturi aºtepta vraful foilor manuscrise, cu impecabila lor caligrafie.

Cînd a apãrut ,,Ion”, am fost cel dintîi care i-am consacrat o recenzie, în ,,Viaþa româneascã”. Ibrãileanu îmi cedase aceastã prioritate, urmînd sã revinã el însuºi mai tîrziu. Am scris paginile mele într-o singurã noapte ºi i le-am citit a doua zi lui Rebreanu, în dosul rafturilor de cãrþi din fosta librãrie a lui Alcalay, trecute atunci, de curînd, în proprietatea ,,Vieþii româneºti”. Rebreanu aºtepta cu nerãbdare primul ecou al operei sale, de care lega mari speranþe. Pînã atunci activitatea lui nu atinsese

Tãmãduitorii de odinioarã din Bucureºti (1) Pe vremuri, bucureºtenii de rînd îºi îngrijeau sãnãtatea dupã cu totul alte criterii decît dupã ºtiinþa medicalã. Asta ºi pentru cã cei sortiþi meseriei de doctor erau extrem de puþini ºi veniþi la noi din alte pãrþi, iar de meºteºugul lor aveau parte doar familia domneascã, boierii, clerul ºi negustorii bogaþi. Restul populaþiei revenea în grija vracilor, bãrbierilor, sfinþilor protectori ºi icoanelor fãcãtoare de minuni. ªi asta în vremuri de acalmie, cãci în timpul molimelor, cum a fost de exemplu ciuma, cioclii erau atotstãpînitori în capitalã.

Cum s-a mai spus, mult timp, bucureºtenii n-au avut alþi doctori decît sfinþii fãcãtori de minuni, precum ºi vindecãtorii la care apelau nu puþini din cei aflaþi în nevoie. În cazuri mai puþin grave, se îngrijeau singuri, cu leacurile pe care le ºtiau de la cei mai bãtrîni din familie.

Astfel, „boalele dinãuntru ºi cele din afarã” se vindecau cu „unt de terebentin”, pe care toatã lumea îl avea în casã ºi pe care-l „scoteau din clei de brad”. Leacul acesta era un panaceu universal, fiind folosit la toate bolile, cãci rãu nu fãcea. De guturai ori durere de cap, bolnavul se lecuia dacã se punea sub o pãturã ºi se afuma cu muguri de brad. De friguri, se vindeca cu ochi de rac pisat ºi cu zeamã de foi de pelin sau de leandru. La durerile de dinþi, de mare ajutor se credea a fi o plantã numitã mãselariþã. Aceasta se punea la fiert într-un vas de apã, ºi cel cu durere de mãsea se bãga sub o hainã veche ºi stãtea aºa la aburul ce venea din vas, pentru a scoate astfel toþi viermii, deoarece credinþa era cã dinþii stricaþi sînt aºa din cauza unor viermi care-i rod pe dinãuntru. ªi cîte ºi mai cîte leacuri, astãzi uitate, pe care le foloseau bucureºtenii, din moºi strãmoºi, ori la indicaþiile date de babele din mahalale.

Aceste babe erau figuri foarte interesante, temute, dar ºi cãutate pentru meºteºugul lor care rareori dãdea

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

treapta cãreia îi era menitã. Cînd venise la Bucureºti, Mihail Dragomirescu îl prezentase ca traducãtor al lui Tolstoi. Urmaserã apoi schiþele din ,,Convorbiri critice”, adunate în volumul ,,Golanii”. Paralel, dezvoltase o activitate de cronicar dramatic. Dar opera hotãrîtoare, aceea care trebuia sã-i fixeze fizionomia de scriitor, apãruse abia acum. Se ivise, în adevãr, un scriitor epic de mare amploare ºi semnificaþie. Într-o compunere bogatã, în care alergau alãturi, se încruciºau, se despãrþeau ºi se uneau din nou firele mai multor naraþiuni, cu cîteva zeci de personaje, Rebreanu înfãþiºase o întreagã societate într-unul din momentele conflictelor ei cele mai acute ºi evocase instinctele fundamentale care explicau perseverenþa ei în împrejurãri neprielnice. Scriitorul manifesta o imaginaþie capabilã sã cuprindã vaste ansambluri, o ascuþime a înþelegerii psihologice coborîtoare pînã la datele elementare ale fiinþei omeneºti, o vigoare ºi o temeinicie a puterii constructive, necunoscute încã în literatura noastrã. Avusesem mulþi povestitori pînã atunci, dar nu încã un romancier în sensul modern al cuvîntului, acela care i se potriveºte lui Balzac ºi Zola, lui Tolstoi ºi Dostoievski, lui Thomas Mann ºi Galsworthy. Prin Rebreanu, romanul românesc se angrena în circuitul mondial al genului ºi, prin calitãþile lui, fãcea parte din ºirul acelor fapte de creaþie izvorîte, la sfîrºitul primului rãzboi mondial, din nãzuinþa mai generalã de a realiza stilul major al culturii noastre.

Rebreanu devenea unul din lucrãtorii acelui moment.

Pentru o operã ca a lui era necesar un regim de muncã fãcut din efortul cel mai stãruitor ºi cel mai minuþios, susþinut de vitalitatea cea mai rezistentã.

Omul pãrea apt sã se adapteze acestui regim de muncã. Îl vedeam în cafeneaua literarã a vremii, în salonul lui Lovinescu, cu statura lui înaltã, cu mîini mari, cu grumazul puternic, albit încã de pe atunci, azvîrlind cu smucituri ale capului ºuviþa rebelã alunecatã pe frunte. Privea stãruitor cu ochii lui albaºtri, cam vitroºi, ºi pe faþa depigmentatã ºi palidã se citea mai totdeauna osteneala. Cînd se arãta în lume, Rebreanu pãrea ca un om beat de muncã, ieºit parcã atunci din galeriile unei mine sau din dogoarea marilor furnale. Deºi firea lui nu era deloc nesociabilã, se socotea oarecum dispensat de a oferi oamenilor mai mult decît le dãruise în nopþile lui de patimã scriitoriceascã, la masa de lucru, alãturi de bucãtãria unde clocotea a douãzecea ceaºcã de cafea a

nopþii, lîngã robinetul sub care îºi punea din cînd în cînd fruntea înfierbîntatã. Acolo se desfãºura oficiul lui esenþial, încît oamenilor întîlniþi în timpul zilei el nu li se mai simþea îndatorat decît cu vorba lui rarã, distratã, ºovãitoare. Efortul expresiv al lui Rebreanu în convorbirile cu prietenii ºi cunoscuþii lui era atît de avar, pentru cã îl consacra în întregime operei lui vaste, adînci ºi exacte.

Aºa l-am vãzut pe Rebreanu în timpul celor douãzeci de ani ºi mai bine, cînd el a scris ºi ,,Pãdurea spînzuraþilor”, ºi ,,Rãscoala”, ºi ,,Adam ºi Eva”, ºi ,,Ciuleandra”, ºi toate celelalte opere ale lui. Autorul tuturor acestora n-ar fi vrut sã fie decît scriitor, dar programul acesta a fost uneori înfrînt de el. Conºtiinþa lui artisticã era o conºtiinþã profesionalã, una din cele mai riguroase, mai pline de zel, slujite cu un risc suprem; osteneala coborîse, astfel, asupra lui o pecete nouã. Figura lui pãrea acum sculptatã într-o marmurã purã, cu reflexe ºi iradieri delicate, dar urechea percepea o voalare a glasului ºi asculta cu îngrijorare respiraþia devenitã dificilã. În ultimele lui luni nu l-am mai vãzut, ºi moartea lui, dupã grele încercãri, apãrea prietenilor ºi cunoscuþilor ca rezultatul oarecum previzibil al unei vieþi puse în serviciul unei opere. Ideea de operã, voinþa dîrzã de a construi au dominat întreaga viaþã a lui Rebreanu, ºi aceasta din urmã n-a fost pentru el decît elementul operei, sacrificat cu bunã-ºtiinþã în combustia edificãrii ei. Am fost martorii acestui sacrificiu ºi, la Prislop, unde se va pãstra partea cea mai bunã a amintirii lui Rebreanu, creatorul unei opere atît de vii, n-ar fi nepotrivitã inscripþia definitorie: A dat vieþii o operã ºi operei o viaþã.

TUDOR VIANU

care extrãgea ºi mijlocul de a-1 tãmãgreº în îndepãrtarea bolilor ºi fãcãturilor. dui pe cel suferind.

Chematã în ajutor, o astfel de bãtrînã Surprins, cãlãtorul a mai menþionat înspãimînta prin urîþenie, dar ºi fascina în notele sale cã vrãjitorii ºi babele datoritã ochilor negri, tãioºi ºi aproape hipdoftoroaie erau tot atît de respectaþi notici cu care sãgeta adunarea, iar cînd se aici ca ºi în Italia. apropia de cel bolnav, baba fãcea minuni. În Bucureºti a existat pe vremuri un Cu degetele stafidite ºi încovoiate, personaj interesant: moº Ion Rãþoi, adevãrate gheare de pasãre de pradã, ea îºi vindecãtor de mîini ºi picioare, care, începea terapia plimbîndu-le de-a lungul pe la 1873, era gãsit mai totdeauna corpului pacientului. Puterea pe care o stînd în faþa bisericii Slobozia. Existã avea era destul de mare, cãci trupul omuºi o fotografie de-a lui, semn cã i se lui începea brusc sã se miºte ºi sã vibreze dusese buhul în întreg Bucureºtiul. odatã cu miºcarea mîinilor ei. Existã ºi o Pe lîngã descîntece, care aveau descriere plasticã a acþiunilor ei: „Cu rolul lor bine definit în lumea vindecãbuzele înfundate ºi subþiri ca muchia cuþitorilor, bolnavii mai erau mîntuiþi de tului, baba descînta ºi, din cînd în cînd, spiritele duºmãnoase prin citire de sufla asupra bolnavului. Ochi, degete, rugãciuni ºi atingerea de icoane ºi suflu, totul în babã ardea, fierbea, colcãia; moaºte sfinte. Aºadar, icoanele sfinefluviile magnetice ale acestei fiinþe, adeþilor vindecãtori erau la mare preþ seori extraordinare, se descãrcau toate printre locuitorii Bucureºtilor.

Moº Ion Rãþoi asupra suferindului ºi suferindul se fãcea În mod deosebit pentru bucureºteni sãnãtos... ªi tot astfel cînd da cu bobii, ºi pentru toþi locuitorii judeþului Ilfov, Sfîntul Ioan cînd descînta în oglindã sau în apã neînceputã”.

Iar dacã nimic nu ajuta, bolnavul era scos pe prispã, Botezãtorul fãcea oficiul de „doctor tãmãduitor al tutudacã era varã, sperînd sã se gãseascã cineva care, trecînd ror boalelor“. Locul unde veneau locuitorii capitalei ca ºi cei din împrejurimi sã se închine sfîntului era Mînãstirea pe acolo, sã dea vreun sfat ori ajutor.

Dar nu numai femeile erau cele care aveau puterea de Sfîntul Ioan Botezãtorul, aflatã peste drum de Hanul a vindeca, ci ºi bãrbaþii. Un episcop catolic italian a fost Zlãtari. Oamenii îl rugau în genunchi pe sfînt sã aline martor la un tratament fãcut de cãtre unul dintre tãmã- suferinþele lor, sau pe ale celor dragi, fãcînd paraclise, duitorii noºtri. El a remarcat cã vraciul nu s-a apropiat de sfeºtanii ºi masluri. Preoþii acestei biserici tãmãduiau cu bolnav, rolul lui fiind acela de a dibui spiritul rãu care mir, anafurã ºi agheasmã; iar în cazuri de brîncã, peste pusese stãpînire pe cel suferind ºi care trebuia obligat umflãturã fãceau semnul sfintei cruci. Adesea oamenilor sã-ºi pãrãseascã sãlaºul. Se instituia, aºadar, un adevãrat li se dãdea ºi cîte un ºiret de bumbac înnodat. Fiecare ritual magic, în care cel care avea cel mai mult de sufe- nod reprezenta o rugãciune ce se citea la slujbele din rit pãrea a fi vindecãtorul. Faþa i se schimonosea, înce- bisericã, iar bolnavul trebuia sã-1 poarte la gît pînã cînd pea sã tremure, apoi cãdea pradã unor puternice convul- se fãcea bine. Mult mai puternice se spune cã erau acessii care, în final, îl prãbuºeau la pãmînt aproape fãrã te tãmãduiri de ziua sfîntului, pe 7 ianuarie. (va urma) suflare. Stãtea astfel nemiºcat ore în ºir, iar cînd se trezea, la fel de epuizat, îºi istorisea cu greutate visul din LELIA ZAMANI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 19 octombrie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (91) Castelele dacilor (2) În umbra pãdurii, Sonata Lunii cînta în noi, pentru cuminþirile de apoi, în lãtrat de cîine de la stînele vecine.

Mirosul de brad, aroma berbecului pe jar, aerul tare erau o binecuvîntare.

Cãpiþele cu fîn uscat erau pat înmiresmat. Stelele pe cer conturau mister. Carul Mic ºi Carul Mare, trase de o stea strãlucitoare, ne aduceau în privire nemãrginire.

Cloºca cu Pui amintea cã surata sa de pe Pãmînt, fiind din aur masiv, s-a ascuns la Rãsãrit, în pînzã de pãianjen, þesînd vorbe în vînt... pînã la Moscova. Miliardele de stele, toate erau ale mele, dar ºtiam cã într-o singurã stea era scrisã viaþa mea. Trecut, prezent ºi viitor sînt ale tuturor. Trecutul însã nu mai revine, viitorul este incert, doar prezentul îl trãim pe ramura vie a cuvîntului, înflorind petalele gîndului, pentru ca în simfonia culorilor sã dãruim iubire semenilor. În regatul munþilor, fiecare brad era un castel moºtenit de la daci, prin rãdãcinile sale pulsînd istoria acestui pãmînt, tainic clopot sfînt care va bate pace, pîine, libertate, pentru cã am fost mereu contemporani cu Dumnezeu, albind munþii cu oi pãzite de feciori cu nume de ION, ºi în Europa ne-am aflat din îndepãrtatul veac, ducînd mai departe crucea sfîntã la care se închinã Cerul ºi Pãmîntul.

Cînd frunzele de aramã aduceau sfîrºitul de toamnã, oile de pe munte coborau în sat pentru iernat, ºi toþi erau

PERMANENÞA CAPODOPEREI

Prima reprezentare a piesei ,,Nãpasta“ (2) „A înþeles rolul cu totul altfel decît a dorit autorul, sau, mai degrabã, a vrut sã corecteze printr-un joc blînd ºi liniºtit ceea ce caracterul ar fi putut avea revoltãtor” – aprecia un cronicar anonim despre interpreta Ancãi.

Aristizza Romanescu însãºi nu credea în coerenþa psihologicã a eroinei ºi, ulterior, va considera rolul (pe care, dupã mãrturisirea ei, l-a acceptat la solicitarea lui Caragiale) drept o nereuºitã. ªi, totuºi, cum juca Aristizza Romanescu? Ea fãcea, depun mãrturie cronicile, un portret „deloc revoltãtor”, cu „lipsa violenþei, cu concentrare ºi harnic” - interiorizare, disimulare, ambiguitate necesarã, deci. Afli cã jocul, figura ºi mai cu seamã privirea ºi surîsul „aveau ceva enigmatic, ceva hieratic....”, cã actriþa era „moale în urã” ºi „tare ºi energicã tocmai în rãspunsurile unde te aºtepþi la cuvîntarea ordinarã”. Reflectînd la atare descrieri (ce sugereazã o atît de inteligentã ºi subtilã descifrare a „caracterului” caragialian), te întrebi: oare nu cumva intuiþia artistei a fost superioarã chiar concepþiei ei ºi, mai ales, concepþiei contemporanilor ei despre aceastã partiturã ºi despre rolul respectiv?

Este cunoscut, se aflã încã de pe bãncile ºcolii, cã piesei „Nãpasta” îi este asociat un scandal literar, ba chiar unul din puþinele (din fericire!) procese de acest fel din cultura noastrã – numele acuzatorului fiind Caion (C.Al. Ionescu). Mai puþini ºtiu cã denunþul de plagiat s-a fãcut la zece ani dupã premiera dramei. Caion era „un tînãr publicist, student întîrziat ºi cu pretenþii de informaþie, ba chiar de erudiþie ºi veleitãþi de creaþie”, care a fost persiflat de Caragiale în „Moftul român” (mai 1910). Aproape ºase luni mai tîrziu, în replicã, el publica în „România literarã”, pe douã coloane, extrase din „Nãpasta” ºi o piesã a maghiarului István Kemeny, despre care susþinea cã a fost tradusã ºi publicatã la Braºov în 1846. La proces se va dovedi nu numai cã respectivul scriitor nu existã, dar ºi cã tipãritura braºoveanã agitatã prin redacþii ºi, la început, în instanþã, este o plastografie (gen în care Caion era perseverent recidivist, ,,maestru”!). În faþa acestei dovezi, „fãrã sã clipeascã”, fãrã sã ezite, invocînd o confuzie cu privire la apartenenþa unui pseudonim, Caion propune, drept sursã a „Nãpastei”, „Puterea întunericului”, de Lev Tolstoi. Din nou: cercetãri, confruntãri. Din nou: lipsa de probe. ªi totuºi, dupã ce primeºte o pedeapsã, Caion va obþine, în apel, achitarea. Mai mult, puþinã vreme dupã aceea, el recidiveazã – cîntînd din nou aceeaºi arie a calomniei, de data asta într-o broºurã. Mister? Nu chiar total! Ambiþiosul Caion era o marionetã, iar cei

încîntaþi cã a sosit timpul sã scoatem din ladã datini de zãpadã. Din fluier curgeau izvoare de pãduri nemuritoare. Mã agãþam de stele ºi, împreunã cu ele, adunam grãmadã amintirile laolaltã, plutind cu aripi întinse în zãrile necuprinse. Gîndul umbla ameþit de primãvarã (cã mai e mult pînã la varã), cînd Baba Dochia îºi va da jos cojoaca sa, iar eu mã voi regãsi pe drumul muntelui, însorit, parfumat cu aer ozonat.

Pe mama o gãseam îngrijoratã, dar se liniºtea atunci cînd îmi vedea tenul bronzat; ochii mari ºi albaºtri, cu genele de naturã rimelate, erau atît de strãlucitori, cã împrãºtiau mamei orice nor. Cu cozile bogate, lãsate pe spate, pentru mama mea eram icoana sa, dar eu n-am ºtiut sã preþuiesc sacrificiile pe care le-a fãcut pînã am crescut. Îmi cer iertare, Doamne, c-am trecut nepãsãtoare prin viaþa mea, crezînd cã totul mi se cuvenea.

Timpul, rînd pe rînd îþi ia tot ce þi-a dãruit ºi, peste ani, privindu-te în oglindã, gãseºti o strãinã.

Munþii au cules pentru mine, din Lunã, Stele, Soare, izvoare din care am sorbit de cîte ori am obosit.

Ca urmaºã de dac, castelele de brad m-au transformat într-o albinã: din amar culeg nectar, din poame, luminã ºi miere, din fiere. Pentru mine, munca a fost icoana la care m-am închinat; punînd leneviei lacãte, strîngeam prin muncã nestematele, sufletul meu sfidînd colþii de ger, alergînd printre mirosuri grele de gînduri în rãstimpul dintre zi ºi noapte, cînd se topeau în ºoapte vise nechemate. (va urma) LILIANA TETELEA

Emil Botta, în „Nãpasta“

care trãgeau sforile se aflau în cercurile influenþate de Dimitrie A. Sturdza ºi, din pãcate, în cele aflate sub înrîurirea unui cunoscut poet; cum spunea umoristul G. Ranetti, „Kemeny este un copil fãcut de Macedonski cu Caion”.

Apãrãtorul lui Caragiale, nu altul decît Barbu ªtefãnescu Delavrancea, aratã cã demersurile infamante urmãreau „asasinarea moralã” a unui mare scriitor, primul pas urmîndu-se a se face prin respingerea volumului sãu de la Premiul Academiei. ªi, într-adevãr, lui Caragiale i-a fost preferat un autor obscur. Sã menþionãm, totodatã, cã „Nãpasta” este, de fapt, cea din urmã lucrare dramaticã a lui Caragiale ºi cã, dupã mulþi cercetãtori, încercarea la care a fost supus în 1910 i-a grãbit decizia de a lua drumul exilului.

Revelatoare pentru biografia autorului, „nãravurile” culturale ale epocii nu au impietat asupra destinului operei. „Nãpasta” s-a înscris în cartea de aur a istoriei literaturii române. A rãmas acolo – cu calmul capodoperelor. Zeci de generaþii au studiat-o la ºcoalã, ca pe o operã cu adevãrat clasicã. Mai mult: ironia sorþii (dacã ne gîndim la pãtimirile scriitorului legate de aceastã operã a sa) a fãcut ca „Nãpasta”, destinul ulterior al operei, sã contribuie în mod deosebit ºi substanþial la definirea de cãtre posteritate a personalitãþii creatoare, la consacrarea prestigiului lui I.L. Caragiale. Timpul a clasificat din ce în ce mai pregnant „Nãpasta” drept întîia dramã modernã analiticã, într-o literaturã dominatã în chip absolut de piese romantice ºi istorice.

Cercetãrile de mai tîrziu, atît de aplicate, atît de incitante, au relevat noi faþete ale acestei modernitãþi – identificînd în autor nu numai un deschizãtor de drumuri în teatrul românesc, ci ºi în contextul creaþiei universale, relevînd, în viziunea ºi procedeele marelui nostru clasic, demersuri estetice nu numai în avans faþã de propria epocã, ci ºi sincrone unor cãutãri ºi propuneri contemporane. S-au evidenþiat, în acest sens, stilizarea realistã, viziunea superioarã asupra omului, complexitãþii reacþiilor ºi motivaþiilor actelor lui, asupra zonelor tainice sau

CIOBURI DE GÎNDURI

Toamnã O, Doamne Sfinte, iarãºi vine toamna, ªi iar cocorii tainic ni se duc, De jalea lor, aud plîngînd salcîmii, ªi-n lacrimi sînt ºi frunzele de nuc. ªi-adunã „Cloºca“ puii de luminã Pe-un cer ca smoala veºnic îngheþat; Din tot ce-a fost ce poate sã mai vinã Cînd toate-n colbul vremii au plecat?...

Nici luna parcã nu mai vrea sã-ºi poarte Frumosu-i chip pe cãile din cer: S-a cuibãrit în crengi sub frunze moarte ªi scrie versuri pline de mister. În schitul sãu ºi înþeleptul vremii Se adînceºte-n cãrþile-i de aur, ªi pentru el ºi pentru veºnicie Deschide al tãcerilor tezaur.

O, Doamne Sfinte, vine iarãºi toamna, ªi iar cocorii pribegesc departe, De jalea lor aud plîngînd salcîmii ªi sufletele evadînd din moarte.

ILARION BOCA obscure ale fiinþei umane. S-au evidenþiat tensiunea, dramatismul profund sobru, interiorizat, forþa demersului analitic, convertit în epurã tragicã, relieful personajelor – îndeosebi al Ancãi (apropiatã adesea de o altã justiþiarã „pe cont propriu”, Vitoria Lipan din „Baltagul”). S-a demonstrat originalitatea procedeelor dramatice, amestec de clasicitate („respectarea unitãþilor”) ºi modernitate – cu deosebire a dialogului care solicitã mereu subtextul, a replicilor scurte, concise, eliptice, uneori monosilabice, întreþesute mãiestru cu pauze – tãceri prelungite, priviri ºi gesturi expresive. În chip cert, „Nãpasta” a intrat în repertoriul permanent al teatrului românesc imediat dupã lansare. A fost jucatã stagiune dupã stagiune, fãrã excepþie, pînã în 1937, reluatã în 1942 cam în acelaºi ritm, cu singura diferenþã cã, dupã 1959, numãrul premierelor anuale a crescut, ca ºi prestigiul montãrilor – devenite, nu o datã, evenimente spectaculoase. În 1905, „Nãpasta” a fost reprezentatã în limba germanã (la Sibiu), iar în 1924 – la Cluj, de cãtre Teatrul Maghiar.

S-au înscris rînd pe rînd în conºtiinþa iubitorilor genului: Marioara Voiculescu, Olimpia Bîrsan, Sorana Þopa, Eliza Petrãchescu, Marietta Anca, Irina Rãchiþeanu, Silvia Popovici, Dorina Lazãr, Leni Pinþea Homeag (Teatrul Naþional din Craiova), Bányai Iren (Oradea) – ca interprete ale „Ancãi”, relevînd complexitatea acestui „Hamlet feminin” (George Cãlinescu). ªi datoritã lor, Anca a devenit un personaj-reper. „Patos ºi simplitate þãrãneascã ºi un profund caracter tragic popular, fãrã sã-ºi piardã datele de femitate pasionatã” – s-a menþionat despre creaþia Irinei Rãchiþeanu, care a fost preocupatã, cum preciza actriþa însãºi, „sã merg la un adevãr de viaþã adînc, sã-mi concentrez la maximum puterea de expresivitate, o extremã economie de gesturi”.

Au rãmas de neuitat: Ion Brezeanu (remarcat de Ion Marin Sadoveanu ºi Haig Acterian), Aurel Ghiþescu, Titus Lapteº, George Calboreanu, Florin Piersic, Florin Zamfirescu ºi, în primul rînd, Emil Botta (ipostaziind „omenia zguduitoare”) – ca interpreþi ai lui Ion. Nu numai istoria teatrului a reþinut ºi contribuþiile lui State Dragomir, ªtefan Ciubotãraºu, Toma Dimitriu, Cornel Dumitraº, Costel Constantin – în Dragomir.

S-au aliat în a releva virtuþile de epurã tragicã ale piesei mai multe generaþii de regizori, de la Paul Gusti la Ion Cojar, Dan Alexandrescu, la Alexa Visarion, a cãrui viziune originalã s-a reflectat ºi în filmul realizat dupã capodopera lui Caragiale. „Nãpasta” (care a slujit ºi ca libret pentru opera muzicalã în 3 acte a lui Sabin Drãgoi) s-a dovedit, de asemenea, un mesager plin de succes al teatrului românesc peste hotare.

Sfîrºit NATALIA STANCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 19 octombrie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Ce-ar fi fost Basarabia fãrã Unirea de la 1918 (7) Recunoºtinþã Comisarii, soldaþii Armatei Roºii aveau parte de tratament preferenþial pentru a li se asigura loialitatea, iar permanent comunicatele oficiale dãdeau vina pentru situaþia grea pe imperialiºtii lacomi, asupra cãrora soldaþii clasei muncitoare trebuiau sã nãvãleascã pentru a le lua alimentele necesare sovieticilor. Primele vizate sînt, desigur, România ºi Polonia. Majoritatea rapoartelor Poliþiei ºi Siguranþei din Basarabia spun despre concentrãrile de trupe ºi pregãtirile de atac ale bolºevicilor peste Nistru, singura cale de a-ºi procura cereale fiind ideea de a fi luate cu forþa din Basarabia ºi România. La sosirea lui Troþki la Odesa, în vara lui 1921, se pune în circulaþie zvonul cã foametea îi va determina pe bolºevici sã declare rãzboi României ºi sã intre în Basarabia. Cum se pot explica atacurile permanente, luptele pe graniþã, incursiunile bandelor bolºevice peste Nistru, în Basarabia între 1919 ºi 1924, culminînd cu Tatar-Bunar? Regiunea de frontierã cu România declaratã zonã de rãzboi, concentrãri de trupe, uneori chiar ºi 50.000 de soldaþi masaþi pe frontierã (15 divizii de infanterie ºi 4 de cavalerie). Dar acþiunile teroriste prin agenþi infiltraþi ce atacau populaþia, provocau deraieri de trenuri, împuºcau oficiali români în întreaga Basarabie?

Concentrãrile de trupe pe Nistru, permanentele încãlcãri ale frontierei, persecuþia populaþiei româneºti care se refugiazã cu miile în Basarabia, numai în iulie 1920 fiind vorba de peste o mie de români, bãrbaþi, femei ºi copii trecuþi peste Nistru. Chiar cu situaþia internã gravã, Rusia sovieticã continuã atacurile ºi provocãrile peste Nistru, culminînd cu Tatar-Bunar. Cu toate acestea, la solicitarea Crucii Roºii de la Berna ºi a Înaltului Comitet pentru Refugiaþi al Ligii Naþiunilor, a preºedintelui acestui comitet, exploratorul norvegian Fridjof Nansen, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1922, pentru activitatea sa de repatriere a refugiaþilor ºi prizonierilor de rãzboi precum ºi pentru activitatea de strîngere ºi trimitere de ajutoare pentru înfometaþii din patria Sovietelor, România se implicã trimiþînd alimente, cereale, susþinînd cantine pe teritoriul transnistrean, permiþînd folosirea porturilor ºi cãilor sale ferate pentru trans-

Basarabia 200 (1) Sfatul þãrii - primul parlament al Basarabiei ºi unirea cu Þara Existã în istoria popoarelor evenimente de mare semnificaþie ºi valoare naþionalã. Un asemenea eveniment a fost cel de la 27 martie 1918 cînd, în condiþii deosebit de vitrege, sub ocupaþie strãinã, Sfatul Þãrii a hotãrît unirea Basarabiei cu Patria-Mamã, România. Aceastã unire deschidea seria celor trei momente ce au asigurat încheierea procesului revoluþionar de fãurire a Statului Naþional Unitar Român la 1 Decembrie 1918, cînd Transilvania s-a unit cu România. Sfîrºitul lunii februarie ºi începutul lui martie 1917, cînd la Petrograd se dãdeau ultimele lupte pentru dãrîmarea þarismului (revoluþia burghezo-democraticã) ºi înlãturarea vechiului regim, cu unul nou, guvernul provizoriu – prinþul Lvov (liberal), la 2 martie, la Chiºinãu ºi în întreaga Basarabie era liniºte deplinã, menþinutã de guvernatorul Voronovici, prin armatã, curþi marþiale ºi stare de asediu. La 5 martie abia, soseºte o telegramã oficialã de la Petrograd (de la noul guvern provizoriu), prin care se anunþa cã Basarabia nu mai este sub Imperiu ºi cã de acum înainte se poate bucura de libertate („svoboda“) ºi toþi cetãþenii ei erau chemaþi sã susþinã noul guvern. Cum la Chiºinãu tot ce venea de la Petrograd era ordin, au rãspuns ca la comandã, în primul rînd, toþi funcþionarii (în majoritatea lor de alte etnii decît cea românã). Ei s-au adunat dupã departamente, încã în uniformele þariste, ºi au ales comitete profesionale cuprinzîndu-i pe cei de la poºtã, de la zemstve, de la ºcoli (profesorii), avocaþii, inginerii-hotarnici, medicii, funcþionarii administrativi ºi cei de la finanþe etc. Au trimis telegrame de închinare noului regim ºi de blamare a celui vechi „reacþionar ºi înjositor“. Masele mari orãºeneºti ºi rurale au rãmas în aºteptare. La 13 martie, ca ºi la Petrograd ºi Odesa, se constituie ºi la Chiºinãu ºi în alte oraºe basarabene soviete ale lucrãtorilor ºi soldaþilor din elemente strãine de Chiºinãu ºi de Basarabia (preºedinte Galiþki, secretar Izbeºtsky, dovedit mai tîrziu ca spion rus, membrii: Crîlov, Crupovici, Vaisman, Fihman º.a.). La 22 martie se constituie aparte Sovietul deputaþilor, muncitorilor ºi soldaþilor din Chiºinãu.

Dupã modelul Petrogradului ºi Odesei, adunãrile publice se înmulþesc, se voteazã rezoluþii pentru „guvern

portul ajutoarelor destinate înfometaþilor sovietici. Spre exemplu, adresa Ministerului de Interne nr. 27735/1922: „Comisia însãrcinatã cu ajutorarea populaþiei din Rusia a luat iniþiativa înfiinþãrii de cantine în mai multe puncte de pe malul stîng al Nistrului pentru hrãnirea copiilor înfometaþi, ºi anume: o cantinã pentru 500 de copii la Tiraspol, alta la fel la Moghilev, alta la fel în Dubãsari, ºi douã sau trei în regiunea Rîbniþa-Kamenca pentru un numãr total de 1.000 de copii”. Urmeazã în amãnunt cantitãþile de alimente necesare sãptãmînal pentru funcþionarea acestor cantine. Asta cu toate cã statul român avea de întreþinut mii de refugiaþi fugiþi din Rusia sovieticã, inclusiv hatmanul Mahno s-a refugiat în România.

Totuºi, România s-a implicat ºi a trimis ajutor alimentar pentru a salva oamenii ameninþaþi cu pieirea prin înfomatare. O dovedesc documentele, dar ºi scrisorile de mulþumire, inclusiv din partea Înaltului Comisar Fridjof Nansen.

Rãsplata ºi recunoºtinþa sovietelor? Tezaurul românesc depus la Moscova jefuit, atacuri militare în continuare, duºmãnie pe faþã, terorism, apoi raptul din 1940. Iar printre soldaþii Armatei Roºii ce au intrat în Basarabia ºi în nordul Bucovinei în 1940 s-au aflat ºi cei a cãror viaþã, copii fiind, le-a fost salvatã ºi de ajutoarele alimentare româneºti în anii foametei 1919-1923. Naivi moldoveniºti, încã mai credeþi cã Rusia sovieticã ar fi lãsat liberã ºi independentã mica Basarabie, dacã ea nu s-ar fi unit cu România? Aþi uitat oare faptul cã, dupã înghiþirea voastrã în Uniunea Sovieticã în 1945, comuniºtii v-au ºi fericit cu o foamete în 1946-1947, poate tocmai fiindcã le-aþi pierdut pe cele din 1919-1923 ºi 1931-1933? ªi nu aþi avut parte de ororile primelor douã tocmai fiindcã aþi fost în cadrul statului român, care v-a ocrotit ºi apãrat! ªi drept mulþumire, un deputat al vostru rupe harta þãrii care i-a ocrotit bunicii ºi pãrinþii sã nu moarã de foame, sã nu treacã prin cumplitele clipe în care, înnebuniþi de foame, sã decidã sã-ºi devoreze copii! Altfel, poate nici el, acel individ, nu ar fi existat astãzi, sã poatã sã facã un astfel de gest!

Sfîrºit CRISTIAN NEGREA

ºi revoluþie“. Din lipsã de studenþi, se constituie o „alianþã a elevilor de liceu din Chiºinãu“. Precum ciupercile dupã ploaie, apar sindicate de toate felurile: al brutarilor, cotingarilor, cofetarilor, bucãtarilor, chelnerilor, portarilor, vizitiilor, feciorilor de casã, servitoarelor ºi servitorilor, cu comitete, preºedinþii, adunãri, discursuri ºi rezoluþii: „Jos cu Þarul ºi Rasputin“, „revoluþie fãrã sînge“, „pentru guvernul libertãþii“ º.a. Toate aceste manifestaþii erau chemate sã reprezinte miºcarea proletariatului conºtient care în Basarabia lipsea cu desãvîrºire. Din ordinul guvernului provizoriu de la Petrograd: * În toate provinciile ruseºti (ºi în Basarabia), vechii administratori erau înlocuiþi cu preºedinþii zemstvelor, numindu-i comisari ai guvernului – în general marii proprietari. La primãrii, în locul ºi pe lîngã consiliile comunale, s-au format comitete executive, formate din reprezentanþi ai noilor organizaþii sociale ºi politice, inclusiv soldaþi în unele locuri. * Poliþia urbanã ºi ruralã se înlocuieºte cu un organism nou, improvizat – miliþiile, formate din oameni absolut nepregãtiþi. * Se elibereazã deþinuþii din închisori, ducînd la amnistie generalã. Se publicã vestitul Ordin nr. 1 prin care: soldaþilor sã li se zicã dumneavoastrã ºi nu grad inferior; sã fie liberi de a fuma, de a saluta sau nu, de a frecventa ºi face parte din cluburi ºi partide politice. * Se desfiinþeazã pedeapsa cu moartea, curþile marþiale ºi decoraþiile, în afarã de „Crucea Militarã Sfîntul Gheorghe“. * În justiþie, personalul a rãmas acelaºi, în afarã de zemsky-nacealnic (judecãtor-subprefect), care a fost înlocuit prin judecãtori aleºi, fãrã a li se cere titluri juridice. * Nu s-au schimbat nici legile vechiului regim însã, încet, încet, ele nu mai sînt respectate, instalîndu-se anarhia. În schimb, guvernul provizoriu de la Petrograd dezvoltã o puternicã propagandã pentru „adîncirea revoluþiei“. Noile partide, grupuri ºi organizaþii de la centru îºi trimit reprezentanþi în toate oraºele, satele ºi pe toate fronturile, deci ºi în satele ºi oraºele din Basarabia, precum ºi printre moldovenii mobilizaþi în diferite tîrguri ºi pe diferite fronturi.

Probleme precum: libertãþile, rãzboiul, armata, revoluþia, disciplina, chestia agrarã, chestiunile economice, sînt dezbãtute peste tot de competenþi ºi incompetenþi, de

Acuzare ºi dorinþã

Domnilor de la Bruxelles Cu bani mulþi în portofel Pînã cînd vã bateþi joc De-un popor fãrã noroc?!

Daþi verdicte fel de fel Ne bãgaþi în carusel Cotizaþia-o luaþi ªi nimic-n schimb nu daþi.

Numai voi sã trãiþi bine ªi-agenturile strãine Iar noi, bieþii românaºi Sã ajungem iepuraºi Cu trifoi sã ne hrãnim Despre voi sã nu glumim ªi sã acceptãm netoþi Dictatura unor hoþi Vai ºi-amar de România Cum ne macinã mînia Vrem sã se facã dreptate Sã trãim în libertate!

IOAN PRODAN, Haþeg

interesaþi ºi dezinteresaþi, de dogmatici ºi sceptici, de entuziaºti ºi blazaþi, de proºti ºi deºtepþi, de toatã lumea, doar este deplinã egalitate, fraternitate ºi libertate de exprimare. În fostul Imperiu apar ºi se adîncesc miºcãrile naþionale: polonezii ºi ucrainienii îºi manifestã împotrivirea faþã de ruºi, exemplu lor fiind urmat de basarabeni. Pe toate fronturile, ca ºi în tîrguri, între soldaþi se produce disocierea ºi clasarea grupurilor pe naþionalitãþi. Peste tot apar conducãtori naþionali, grupurile neruseºti se susþin reciproc împotriva formei de stat unitar rus. Toate miºcãrile naþionale sînt rezervate la început, fãrã declaraþii solemne de separatism. Cît priveºte provincia româneascã de la est de Prut, din punct de vedere propagandistic, guvernul de la Petrograd a rezervat Basarabiei o situaþie cu totul specialã, faþã de celelalte provincii ale fostului Imperiu Þarist. Cu faima de provincie, cu multe elemente antisemite ºi cu tendinþe separatiste, contrarevoluþionare, Basarabia era suspectatã de a deveni Vandeea revoluþiei ruseºti. De aceea, aici s-au luat mãsuri speciale ºi anume trimiterea de propagandiºti ai revoluþiei. Socialiºti populari (Smidt ºi Cristi) trimit agitatori la sate; la fel sovietul lucrãtorilor, soldaþilor ºi þãranilor de la Odesa. Kerensky, ºeful efectiv al guvernului provizoriu, la 19 mai trimite la Chiºinãu pe primul senator al revoluþiei, omul sãu de încredere, Socolov. Acesta ºi însoþitorul sãu la Chiºinãu, Vengherov, au asistat la primul Congres al þãranilor din Basarabia, unde s-au convins de existenþa în provincia româneascã a antagonismului dintre ruºi ºi basarabeni ºi de dorinþa de autonomie a moldovenilor. În acest spirit, ei au raportat guvernului de la Petrograd cã este nevoie a se trimite în Basarabia cît mai mulþi propagandiºti ai revoluþiei. Aºa ajunge în primãvara anului 1917 la Chiºinãu însãºi Bresco-Breºconscaia (bunica revoluþiei ruseºti), cãreia Erhan îi raporta cu ocazia sosirii ei la Chiºinãu, cã cei 40 de propagandiºti trimiºi erau arestaþi pe la sate de cãtre localnici.

Ion Inculeþ, în 1929, în revista „Generaþia Unirii“ publicã „O revoluþie trãitã“, în care vorbeºte de pregãtirea încã din martie a unui grup de 80 de agitatori, majoritatea soldaþi, timp de 2 luni, cîte 8 pentru fiecare judeþ, care sã fie trimiºi în Basarabia pentru a propovãdui ideile revoluþiei, inclusiv unitatea cu statul rus. (va urma) Comandor (r) prof. univ. dr. JIPA ROTARU Mr. dr. LUIZA LAZÃR ROTARU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 19 octombrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Scapã-mã, Doamne, de (aºa) prieteni! (urmare din pag. 1) Adicã ,,partenerii” nu au interesul ca Nuþi sã dea în vileag, în public, ceea ce s-a petrecut dupã 2005, cînd EI au pus mîna pe decizie, prin - ºi datoritã - lui Bãsescu.

Mijloacele folosite? Crearea de instituþii ,,tunate” cu puteri excepþionale, puternic susþinute de Serviciile americane, CIA ºi FBI, de media internaþionalã, de ambasade, de politicieni americani, de multe cozi de topor. Metode? Arestãri abuzive, inclusiv ale copiilor, ale familiei, ascultãri ºi filaje incredibile, execuþii publice prin presã, deci democraþie totalã. Pãstrînd proporþiile ºi mijloacele epocii, cam aºa au practicat cu nativii americani, pe care i-au închis în rezervaþii – ºi asta inclusiv în Secolul XX. De fapt, România e un fel de rezervaþie, în care… ce mai e românesc? Decizia la orice nivel? Mai deloc… Economia?

Preluatã… Energia? Cernavodã e a americanilor, Europa ne-a impus închidere minelor… Cultura? Eminescu nu e cool, Cioran e legionar, restul sînt comuniºti…

Istoria? Un ºir de vinovãþii, culminînd cu recenta plasare pe locul 2 dupã Germania nazistã, în topul celor care au ucis evrei…

Limba? Uitaþi-vã pe ,,mediile de socializare” sau la creºterea imensã a abandonului ºcolar… Credinþa? Nicicînd esenþa, spiritul nu au fost atît de atacate, vezi reacþia populaþiei la Referendum… Tradiþii? Da, filme cu gay la Muzeul Þãranului… Societatea?

Insulte fãrã limitã în public, în presã, faþã în faþã, profesori bãtuþi ºi înjosiþi de copii, încãierãri sîngeroase în trafic, dar ºi în ºcoli, confruntãri în plinã stradã între bande de interlopi, manifestanþi ,,intelectuali” care strigã ,,Muie” ºi ,,Puºcãrie”… Droguri? Da, la toate nivelele… Modele? Mafioþi, ºmecheri, nebuni, isterici care protesteazã la orice, dar cu steagul SUA ºi UE… Adicã asta e România de azi!

Iar dacã stai sã te gîndeºti, totul a plecat de la o mare minciunã, lansatã prin 2003, adicã exact de cînd am intrat în NATO, iar ,,partenerii” trebuiau sã preia controlul.

Minciuna se numeºte ,,corupþia” – sau ,,România e cea mai coruptã þarã din lume”! Cu aceastã minciunã s-au cîºtigat alegerile din 2004, moment în care România, cu toate defectele lui Adrian Nãstase, era pe un drum mult prea demn, prea independent pentru ,,parteneri”. Cum era ºi premierul Adrian Nãstase, singurul de dupã 1989 care îi trata de la egal la egal pe liderii lumii – ºi care avea un plan clar: (România) sã nu aibã limite în materie de relaþii diplomatice ºi economice. Or, asta nu convenea, relaþiile României trebuiau stabilite de la Washington, cîteodatã de la Bruxelles, aºa cã a apãrut ,,corupþia”.

Adicã DNA, puºcãrii, distrugerea liderilor români, în frunte cu Adrian Nãstase. Aºa au apãrut ,,valori occidentale” ca Elena Udrea, Bogdan Olteanu, Roberta Anastase, Laura Kövesi, Alina Bica, Dacian Cioloº, M.R. Ungureanu, Sebastian Ghiþã…

Ion Cristoiu remarca recent cã aceastã preocupare - aceastã teamã - a românilor pentru corupþie a apãrut nejustificat ºi brusc, deci are caracteristicile unei teme induse (din exterior). ªi aºa ºi este, iar acum cîteva zile un document a dovedit-o clar! ,,Ce ºtie UE despre corupþia din fiecare stat membru dar NU ne mai spune

- de ce DOAR România este þinta criticilor, ºi cum aratã clasamentul corupþiei din UE?”, întreba cunoscutul realizator TV Rãzvan Dumitrescu, cel care a prezentat ,,Raportul anticorupþie al Uniunii Europene”, apãrut la începutul lui 2014. Un document în care apare un ,,clasament al corupþiei” ºi care dã peste cap propaganda anti-România. Astfel, la capitolul ,,Percepþia oamenilor (a cetãþenilor UE) faþã de corupþie”, pe primele locuri – surprizã! – nu e România, ci chiar þãri despre care se vorbeºte de bine în acest sens: Portugalia 90%, Slovenia - 91%, Spania - 95%, iar Italia - 97%! Mai mult, din documentul UE, în România percepþia nu a fost niciodatã mai mare de 53%! Poate ºi mai relevantã este analiza ,,percepþiei firmelor care-ºi desfãºoarã activitatea în zona UE”, deci a celor care se presupune cã dau piept cu corupþia de stat. ªi, din nou surprizã: Cehia - 71%, Portugalia - 68%, Grecia ºi Slovacia - 66% ºi… România - ia-o de unde nu-i! ,,România nu e nici mãcar în coada clasamentului”, observã Rãzvan Dumitrescu. ªi atunci, de unde apariþia sloganului ,,continuarea luptei anticorupþie” în toate discursurile UE, SUA, NATO? De ce ,,încetarea luptei împotriva corupþiei” este pe primul loc în topul reproºurilor venite din partea aceloraºi ,,parteneri”? Simplu – minciuna, ipocrizia acestora se traduc printr-un singur cuvînt: ºantaj. Sau presiune în vederea ºantajului – pentru diverse beneficii ale structurilor numite, ale firmelor multinaþionale care constituie fundamentul acelor structuri… În rest, e bãtaia de joc a Washington-ului ºi Bruxelles-ului la adresa României, cu un singur scop: þinerea României în starea de vinovãþie, de auto-acuzare, de creare a sentimentului de neputinþã românilor – dar ºi de a-i face sã se acuze ºi chiar sã se urascã între ei! Strãinii trebuie sã ne conducã – iar primul pas a fost chiar ,,neamþul”, Iohannis! Un pic de sinceritate: cît a contat faptul cã era primarul (de succes) al unui municipiu de dimensiuni modeste – ºi cît a contat faptul cã e neamþ? Cã e din neamul pe care-l considerãm modelul bunei guvernanþe? Cu alte cuvinte, strategia ,,partenerilor” a reuºit. Sigur, acum existã tensiuni între ,,parteneri”, dar important pentru toate pãrþile este ca noi sã rãmînem în stadiul de ,,rezervaþie”. Sau ,,colonie”, deºi… cred cã trebuie sã reevaluãm dacã ne mai calificãm pentru acest statut. Mã gîndesc la noua nebunie lansatã de George Maior ºi Mihai Fifor chiar de la Washington, ca SUA ºi NATO sã relocheze centrul de greutate al bazelor militare cãtre est, adicã la noi! În Occident sînt sute de baze militare SUA (NATO), ori asta ar însemna o veritabilã ocupaþie militarã. Acesta sã fie viitorul?

Anul Centenarului vine cu asemenea realitãþi – pare cã am parcurs un centenar de la 1918… dar înapoi, cînd încã eram sub fanarioþi, cînd societatea se purta dupã modã strãinã, copiii învãþau în altã limbã, domnii erau puºi de la împãrãþie, iar apãrarea era asiguratã de imperiu, de fapt, þãrile române erau obligate sã participe la conflictele stãpînului. Cam aºa e ºi cu partenerii de azi – sau ,,prietenii” – pentru care parcã s-ar fi inventat proverbul din titlu…

România, þara lui „ºi mie ce îmi iese?“ Acum ceva timp, am spus cã, la fiecare punct de frontierã, de intrare în þarã, în România, ar fi bine sã existe un semn de circulaþie, „drum cu denivelãri”, în care cei care intrã în „grãdina Carpaþilor” sã fie avertizaþi cã ºoselele sînt destul de accidentate. Acum, însã, cred cã ar fi corect sã se adauge ºi o avertizare acolo. Lîngã acel semn, trebuie sã existe încã ceva, prin care sã se anunþe cã în þara asta nimic nu miºcã, dacã cel cãruia i te adresezi sã rezolve ceva nu cîºtigã ceva, „nu îi iese ceva” la afacere, chiar dacã el este plãtit tocmai ca sã rezolve respectiva problemã.

De cîteva zile, Internetul fierbe din cauza celor care se simt nedreptãþiþi de lipsa de realism ºi de prezenþã a românilor la Referendum. Ba cã de vinã sînt partidele, ba cã europenii, sau poate chiar africanii. Numai românii, nu! Mai cã îmi vine sã plîng de mila celor oropsiþi, de mila acelor români, care, vezi Doamne, au fost boicotaþi de PNL, de Dragnea, de Xena ºi Rahan. Nu, nu este aºa. Nu europenii sînt de vinã cã noi nu mergem la vot. Nici mãcar cã sîntem aºa sãraci nu sînt ei de vinã. Nu este nimeni rãspunzãtor, alþii decît românii înºiºi, pentru sãrãcia de acum, pentru faptul cã pãdurile sînt mãcelãrite sau cã resursele naturale sînt oferite altora. Nu, nu este nimeni de vinã. Nici nemþii, nici austriecii, nici evreii, nici bulgarii ºi nici mãcar ruºii. Nu! De vinã sînt numai ºi numai românii. Ei poartã vina pentru ceea ce se întîmplã, ºi tot ei, cei care stau prin curtea lor ºi îºi pãzesc sãrãcia sau bogãþia, dupã caz, sînt de vinã pentru viitorul copiilor lor. Nu-i mai acuzaþi pe alþii, cînd de fapt voi sînteþi de vinã. Lãsaþi basmele, lãsaþi „vrãjeala” asta ieftinã ºi „victimizarea”, nu mai þine. Sînteþi vinovaþi pentru tot! Românul, ca structurã, nu este un mare luptãtor, dar dacã vede pe unul care este în frunte ºi ãla zice ceva ce îi prinde ºi lui bine, merge dupã el, þipînd aºa, mai mult degeaba. Dacã nu se simte el important, nu face nimic. Dorinþa de apartenenþã la un grup a românilor devine pe alocuri acutã, în anumite medii. Acum sînt „clanuri” interlope, sînt „loje masonice”, sînt „#rezistenþi” sau doar vocile slabe sau stridente ale unor partide. Mã uitam pe Facebook, oarecum dezinteresat, ºi încercam sã-i vãd pe cei mai vocali PNL-iºti sau PSD-iºti, dupã caz. Ei bine, ori erau conturi greu de identificat, adicã false, deci plãtite sã facã gãlãgie, ori erau persoane care, într-un fel sau altul, îºi cîºtigau pîinea de pe urma instituþiei sau a partidului pe care îl reprezentau. Foarte puþini sînt cei care doar intrã în siajul celor care þipã, ºi în general ei sînt ceva mai rezervaþi.

Revenind la vinovãþia poporului român, aflaþi voi cã nu este ceva nou. Toþi cei care aþi mai pus mîna pe o carte, aþi aflat cã neamul ãsta al nostru este un fel de „mimozã”, foarte sensibil la orice chestiune care nu genereazã profit, numai ca el sã fie lãsat în pace, pînã la momentul în care, probabil, vine apa peste el ºi, evident, atunci va chema ajutoare. Românul nu se împotriveºte celor care vin peste el, tocmai pentru cã el nu suportã ca toþi cei de un neam cu el sã fie mai bogaþi sau mai frumoºi decît el. Aºa cã preferã sã vinã la conducere un neamþ, sau un rom, un ungur, ori chiar un bulgar, numai sã nu fie un român de-al lui.

Rar, foarte rar am vãzut oameni care sã fie buni unii cu ceilalþi, fãrã sã existe un interes. Stau ºi mã gîndesc acum la copilãria mea, cînd învãþam la ºcoalã cã românul este bun, cã cei sãraci sînt cinstiþi, cã sîntem un neam de eroi, de binefãcãtori etc. Ei bine, nu e aºa. Sîntem dezbinaþi, sîntem rãi, puºi pe rele.

Comunismul a încercat sã schimbe ceva în ADN-ul nostru. În parte, poate cã a reuºit. ªtiu eu un „sãrac ºi cinstit” care a distrus þara asta, unul cu zîmbet larg, un amorez fricos, care a scos ochii cu aceastã expresie imbecilã, comunistã ºi cretinã, în timp ce, la umbra impotenþei sale intelectuale, a crescut o întreagã menajerie de hoþi.

Referendumul a eºuat nu pentru cã românii au vrut sã fie europeni. Nu pentru cã ei vor sã vadã expansiunea LGBT în stradã ºi nici pentru cã au fost leneºi. NU! Pur ºi simplu nu a venit nimeni cu niºte fasole cu ciolan, cu niºte contracte cu statul sau doar cu niºte mici, ca sã „le iasã ºi lor ceva”. În rest, nimic! Pe harta Europei, în loc de România, ar trebui sã scrie ceva haios ºi adevãrat în acelaºi timp: Þara lui „ºi mie ce îmi iese?”.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 19 octombrie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (4) BASARABIA (2) Politica de deznaþionalizare ºi rusificare practicatã de Rusia þaristã Aceastã situaþie excepþionalã avea sã dureze cîþiva ani; legea organicã ºi Consiliul Suprem n-au supravieþuit Þarului Alexandru I. Succesorul sãu, Împãratul Nicolae I, reprezenta autocraþia în toatã rigoarea ei. El nu putea tolera autonomia, nici experienþa unui regim liberal în provinciile de graniþã ale imperiului ºi ºi-a dat asentimentul la proiectele contelui Vorotov, care i-a propus trecerea teritoriului Basarabiei la guvernatorul general al Noii Rusii condus de el.

La 29 februarie 1828 apãrea un nou statut pentru administrarea Basarabiei, care suprima Consiliul Suprem ºi-l înlocuia printr-un Consiliu Provincial, introducînd totodatã în provincie reglementãrile obiºnuite din toate celelalte gubernii ruseºti. În administraþie se iniþia o politicã pronunþatã de rusificare, care se accentua din ce în ce mai mult, determinînd în rîndurile boierimii române o reacþie contra regimului rusesc ºi în favoarea unei reîntoarceri la unitatea principatului. Încã din perioada autonomiei, sistemul de colonizare aplicat în Noua Rusie, dupã ce fusese alipitã la Imperiu, fusese extinsã asupra regiunii sudice a Basarabiei, pentru a umple vidul creat prin emigrarea turcilor ºi a tãtarilor. Statutul de la 1818 stipula stabilirea unor colonii strãine cãrora li se asigura scutirea de impozite pe timp de patru ani.

Pãtrunderea masivã a elementelor alogene a modificat structura demograficã a Basarabiei, fãrã sã punã în inferioritate numãrul românilor ºi caracterul etnic al provinciei. Istoricul rus P.P. Svinin afirma cã: ,,Locuitorii autohtoni ai acestei regiuni sînt moldoveni sau români, care, aºa cum au susþinut cu tãrie, sînt descendenþii colonilor romani. Ei vorbesc limba moldoveneascã, care este de origine latinã ºi care conservã, ca ºi italiana, numeroase particularitãþi ale limbilor neolatine”. (P.P. Svinin, Descrierea regiunii Basarabia, alcãtuitã în 1816, Tom VI, p. 175-321) Aceleaºi aprecieri le fãcea ºi Rudolf Kuleman, care a scris cã: ,,În ºcolile din Basarabia, puþin frecventate, se predã limba rusã, deºi populaþia Basarabiei vorbeºte româneºte ºi nu numai în nord, cãtre Podolia se amestecã elemente ruseºti ºi rutene. Dupã anexarea Basarabiei la Rusia, mulþi s-au dus în Moldova, cãreia-i aparþinuserã mai înainte ºi cãreia-i aparþineau sub raportul limbii, datinilor alcãtuirii pãmîntului. Ca sã umple þara, ea însãºi slab locuitã, Rusia a deschis acolo un fel de «slobozenie» ca, odatã, Romul la Roma. Nu s-a prea uitat la paºapoarte ºi la alte documentãri. Precupeþi evrei, cãpitani în retragere, colonei, funcþionari de poºtã ºi Dumnezeu ºtie ce alta au alergat acolo pentru a deveni moºieri, fãrã a ºti ceva sau voi sã ºtie despre agriculturã. E de regretat cã Basarabia a fost smulsã din corpul Statului Român, cãruia prin identitate de limbã, ca ºi de caracter geografic îi aparþine cu desãvîrºire”. (R. Kuleman, Note basarabene, în Unsere Welt, 1876, Tom III, p. 669-670)

Arhiepiscopia din Chiºinãu

Începînd din 1829, autonomia provinciei Basarabiei a fost practic desfiinþatã, regiunile autohtone, înlocuite cu cele þariste, întrebuinþarea limbii româneºti în administraþie a fost interzisã.

Hotãrîrile Congresului de la Paris din 1856 aveau un sens cu totul diferit: participanþii la Congres s-au arãtat mult mai puþin preocupaþi sã restituie principatul Moldovei, un teritoriu pe care aceasta îl avusese altã-

datã; ei doreau sã facã din Principatele Unite, puse sub controlul Europei, paznici ai cãii internaþionale, care erau Gurile Dunãrii. Restituirea Basarabiei de sud Moldovei, îndepãrtînd Rusia de braþul nordic al Deltei Dunãrii, completa, în spiritul Tratatului de la Paris, neutralizarea Mãrii Negre, obþinutã prin desfiinþarea flotei de rãzboi ruseºti ºi a bazelor navale din Crimeea ºi de pe litoralul pontic. Era un nou obstacol care se ridica în calea expansiunii þariste spre Balcani ºi strîmtori, al cãrui pericol nu putea sã lase indiferentã politica britanicã în Marea Mediteranã.

Lupta basarabenilor împotriva politicii de deznaþionalizare a Imperiului þarist (1) Unirea Principatelor Române în 1859 a avut un ecou deosebit în rîndurile românilor aflaþi sub dominaþia þaristã. Alexandru Ioan Cuza, în Proclamaþia cãtre locuitorii din Basarabia, adresatã din Iaºi la 31 octombrie 1859, arãta: ,,Locuitori din Basarabia, venim printre voi, ca domn ºi ca pãrinte, ca sã vã aducem bucurie ºi vindecarea rãnilor de care aþi pãtimit pînã acum. Din ziua în care partea Basarabiei locuitã de voi s-a lipit de vechea lui tulpinã, ea s-a împãrtãºit de toate bîntuielile ºi nevoile ce de mai mulþi ani au nãvãlit aceastã þarã a Moldovei, atît de bunã ºi de frumoasã! Încã ºi pentru noi, ca ºi pentru toþi, va rãsãri în curînd ziua dreptãþii, dupã multele nedreptãþi despre care aþi avut a vã plînge. Patria noastrã a intrat pe o cale a îmbunãtãþirii, care vor revãrsa asupra tuturor fiilor ei, fãrã osebire. Nu trebuie însã a pierde din vedere cã bunurile cu greu se adunã ºi cã numai prin înþelepciune ºi rãbdare vom putea dobîndi împlinirea dorinþelor noastre”. (CuzaVodã, Mesagii ºi Proclamaþii, Bucureºti, 1910, p. 8-10) Revoluþia Românã de la 1848, Unirea Principatelor ºi afirmarea Statului Modern Român au avut o influenþã crescîndã asupra miºcãrii naþionale a românilor din teritoriul dintre Prut ºi Nistru. În 1848 apare la Chiºinãu ziarul ,,Românul”, iar un deceniu mai tîrziu, a fost editatã, cu acelaºi titlu, o revistã tipãritã în limbile românã ºi rusã. În 1862, boierul Cristi cere guvernatorului autorizaþia de a deschide o tipografie, care a fost respinsã pe motivul cã: ,,Domnul Cristi aparþine

moldovenilor înflãcãraþi care viseazã o singurã Românie Unitã”. (Existenþa unui partid moldovenesc pe toatã perioada dominaþiei ruse este confirmatã de cãtre autorul unui studiu despre nobilii Basarabiei, 1912, p. 21-22.

Vezi ºi L.T. Boga, Populaþia Basarabiei în Basarabia.

Monografie, Chiºinãu, 1926, p. 30-31) Documentele oficiale ruseºti constatã existenþa unei grupãri de boieri români care aspirã la unirea tuturor românilor. Ba mai mult, un document rusesc vorbeºte chiar de existenþa unui partid al boierilor români. (ªtefan Ciobanu, La Bassarabie, sa population, son passé, sa culture, Académie Roumaine, Études et Recherches XIII, Bucureºti, 1941, p. 61-62. Mai vezi ºi Arhivele Statului din Chiºinãu, Dosar nr. 1079/1862, Secþiunea Guvernatorului Militar) Cancelaria generalului-guvernator al Noii Rusii la Odessa trimite guvernatorului Basarabiei o adresã foarte confidenþialã la 29 mai 1863, redactatã astfel: ,,Sînt informat cã nobilimea basarabeanã se pregãteºte sã redacteze o notã cãtre suveranul împãrat cu ocazia evenimentelor din Polonia ºi este împiedicatã de opoziþia partidului boierilor care vizeazã restabilirea naþiunii moldovene în Basarabia în vederea creãrii condiþiilor care ar da naþiunii dreptul de a se cere unirea cu Moldova. Acest partid este condus de secretarul adunãrii deputaþilor nobilimii Codruþã, fratele sãu, judecãtorul Carol Codruþã, cei doi fraþi Casso, cei doi fraþi Ioan ºi Constantin Cantemir ºi fiul sãu student. Excelenþa voastrã, vã rog sã mã informaþi în mãsurã ce aceastã informaþie meritã crezare” (Arhivele de Stat din Chiºinãu, Dosar nr.III din 1863, Secþiunea guvernatorului militar.

Adresa este reprodusã în facsimil ºi de L. T. Boga) În fruntea acestei miºcãri se gãseau deci familiile boierilor cei mai influenþi ai Basarabiei ºi nobilimea cea din urmã fiind în mod cert o nobilime nouã, creaþie a guvernului rus recrutatã în Basarabia dintre foºtii ofiþeri ºi funcþionari de origine rusã sau de altã naþionalitate.

Autoritãþile ruse au suspectat mult timp anumite elemente ale tineretului basarabean cã întreþin legãturi cu românii de pe celãlalt mal al Prutului în vederea unei miºcãri comune. Revoluþia polonezã din 1863 se terminase deja, cînd o altã adresã semnalã guvernului Basarabiei acþiunea clandestinã a cîtorva tineri de familie bunã care... ,,întreþin legãturi cu Iaºiul ºi cu Bucureºtiul prin intermediul moldovenilor care vin din Principate la Chiºinãu sã aducã scrisorile ºi urmãresc unirea Basarabiei cu Principatele”. (ªtefan Ciobanu, op. cit., p. 62-63) Încã în 1867, ministrul rus al Instrucþiunii Publice constatã, cu ocazia unei inspecþii în Basarabia, cît de puþin era rãspînditã cultura rusã în rîndul românilor de aici ºi adaugã la aceastã observaþie cã: ,,...unirea Moldovei ºi Munteniei ºi formarea unui principat aproape independent ºi puþin binevoitor la adresa noastrã exercitã o atracþie vizibilã asupra vecinilor lor moldoveni din Basarabia”. (Ibidem) Unirea Principatelor ºi urmãrile sale au accentuat ºi mai mult voinþa Rusiei de a se elibera de angajamentele asumate la Congresul de la Paris din 1856. Reprezentanþii burgheziei basarabene întreþineau relaþii cu cercurile politice ºi membrii guvernului din România cu toate mãsurile de supraveghere luate la Prut. Cancelaria guvernului guvernator din Odessa scria la 21 martie 1867 o informaþie dupã care „revoluþionarii au stabilit, între Cahul ºi Chiºinãu, un post pentru a-ºi transmite corespondenþa ºi pentru a trece frontiera fãrã paºaport pentru trei ruble de persoanã ºi cã un alt post asemãnãtor existã între Ismail ºi Cetatea Albã, cã moldovenii din Chiºinãu, tineri, întreþin relaþii cu Iaºiul ºi cu Bucureºtiul ºi urmãresc unirea Basarabiei cu Principatele prin intermediul moldovenilor care vin din Principate la Chiºinãu”. (Arhivele Statului, Chiºinãu, Dosar nr. 1231 din 1864. Mai vezi ºi pe I.T. Boga, op. cit., p. 32, facsimil nr.5) Miºcarea revoluþionarã întreprinsã de românii din Basarabia pentru unirea cu þara a dus la întãrirea mãsurilor de rusificare în provincie. În 1867 limba românã a fost scoasã din programul de învãþãmînt al tuturor ºcolilor din Basarabia, învãþãmîntul fãcîndu-se exclusiv în limba rusã. Basarabia a început sã cunoascã un intens proces de deznaþionalizare, devenind în 1871 o gubernie generatã autocratic, ca orice altã provincie din cuprinsul Imperiului Rus. (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA

Pag. a 10-a – 19 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Testamentul lui Kogãlniceanu Mihail Kogãlniceanu (1817-1891) a fost un mare îndrumãtor cultural ºi literar, un om politic de talie europeanã, prozator, conducãtor de reviste, istoric ºi memorialist. De numele sãu se leagã introducerea în literatura noastrã a direcþiei naþionale ºi populare.

De asemenea, începînd cu anul 1840, cînd a devenit ºeful grupãrii de la revista ,,Dacia literarã”, el a pus bazele ºi a teoretizat direcþiile de acþiune ale romantismului literar românesc. Prim-ministru ºi ministru de Externe, parlamentar de mai multe ori (,,Doar doi deputaþi sînt în stare sã lege corect o frazã: Maiorescu ºi Kogãlniceanu” – Eminescu, reporter parlamentar) ºi ambasador la Paris, de numele lui Kogãlniceanu se leagã marile evenimente politico-economice ale Secolului al XIX-lea – revoluþia de la 1848 din Moldova; Unirea de la 1859 ºi reformele iniþiate împreunã cu domnitorul Cuza; Rãzboiul de Independenþã; procesul de modernizare a Principatelor Române. Aceleaºi merite i se cuvin ºi în ceea ce priveºte stabilirea primelor relaþii de producþie capitaliste, moment care a favorizat dezvoltarea, la început timidã, a industriei, prin apariþia primelor manufacturi, ateliere ºi fabrici. Este cunoscut cã, la un moment dat, Kogãlniceanu ajunsese proprietarul unei fabrici de postav în Piatra Neamþ.

S-a spus ºi s-a scris mult despre acest eminent om de stat ºi de culturã. Inclusiv cã ar fi murit sãrac, subliniindu-se prin aceasta cã dusese o viaþã exemplarã, pusã în slujba Patriei sale, ºi cã ar fi lãsat în urmã doar un nume încãrcat de glorie. Dovada e cã, la moartea sa, întîmplatã în vara anului 1891, întreaga populaþie a Iaºilor, dar ºi din Moldova l-a însoþit pe ultimul sãu drum, spre Cimitirul ,,Eternitatea”. (Abia în luna mai a anului 1938, cînd înfloriserã cireºii, la moartea poetului George Topîrceanu, avea sã mai vinã atîta lume.) Totuºi, testamentul scris cu mîna sa pe 28 iunie 1891, la Paris, cu puþin înainte de a zecea ºi ultima operaþie, efectuatã la Casa de Sãnãtate a Fraþilor Ospitalieri ai Sfîntului Ioan, din Str. Oudinot 19, demonstreazã cã, în lunga sa viaþã, Kogãlniceanu agonisise totuºi o avere frumuºicã. Împãrþitã soþiei ºi celor 5 copii ai lor – Constantin, Lucia, Ion, Vasile ºi Maria – averea se compunea în special din bunuri ,,nemiºcãtoare” (imobile): moºii, terenuri, pãduri, mori, case în Iaºi, Bucureºti ºi Constanþa, precum ºi bani lichizi. Nicãieri nu s-a gãsit vreun înscris prin care sã se probeze cã averea în discuþie fusese obþinutã prin escrocherii ºi malversaþiuni, ci numai prin pricepere ºi muncã cinstitã. Ca executori testamentari au fost desemnaþi Catinca, soþia sa, ºi Vasile Pogor, fiul lui Vasile Pogor, junimistul. Înainte de a reproduce acest testament, sã mai precizãm cîteva lucruri: aproape toate casele, moºiile ºi terenurile erau împovãrate de datorii, aºa cã moºtenitorii nu prea aveau de ce sã se bucure. Al doilea, cã marile reforme, fãcute dupã Unirea Principatelor – care au lovit în marii moºieri, popime ºi în egumenii mînãstirilor –, reforme iniþiate de Kogãlniceanu, nu i-au fost iertate nici lui, nici copiilor. Consecinþa a fost cã guvernele care au urmat au refuzat sã achiziþioneze colecþia obiectelor de artã (mobilier, tablouri, cãrþi rare ºi bijuterii), care, astfel, s-au pierdut. În sfîrºit, rãmîne impresionantã fraza prin care Kogãlniceanu îºi îndeamnã urmaºii sã-i poarte cu demnitate numele ºi ,,sã-ºi slujeascã Patria cu aceeaºi dragoste ºi credinþã”.

PAUL SUDITU ,,Acest testament olograf cuprinde ultima mea voinþã. Încã în viaþã am împãrþit între fiii mei Constantin, Ion ºi Vasile moºiile mele. Adicã – 1. Moºia Rîpile, Drînceni ºi deosebitele lor Cãtune din judeþul Fãlciu ºi un capãt ce trece în Basarabia. 2. Moºiile ce am cumpãrate ºi formate în Dobrogea, judeþul Constanþa, fiecare din fiii mei are, pentru acestea, acte de donaþiuni autentificate ºi transcrise la Tribunalele respective.

Prin acest testament întãresc din nou aceste donaþiuni. Pre fiica mea Lucia am înzestrat-o la mãritarea ei cu D. Alecu Vârnav Litianu, mai apoi am dobîndit pentru dînsa moºia Scoposenii din Judeþul Fãlciu, adicã la cumpãrarea moºiei de la stat, am contribuit cu a treia

parte din preþul cumpãrãrii, adicã trei mii cinci sute galbeni, ce sora mea Profira mi-a fost trecut în definitivã dispoziþiune, în schimbul unei rente viagere de 4.800, adicã patru mii opt sute lei noi, pe care i-am ºi plãtit-o pînã cînd fiica mea Lucia a luat în sarcina ei de a plãti surorii mele aceastã rentã, de vreme ce moºia Scoposeni a devenit – proprietatea ei. Tot Luciei am mai dat din împrumutul ce ea a fãcut la creditul urban din Iaºi, ca ipotecã casele mele pãrinteºti din Iaºi, Strada Kogãlniceanu, i-am trecut zic peste 20.000, adicã douãzeci mii, spre a se plãti ratele datorate cãtre Stat prin preþul moºiei Scoposeni. Aºadar, fiica mea Lucia nu se poate tîngui cã în împãrþirea averii mele am favorizat-o mai puþin decît pe fraþii sãi, cu atît mai mult cã pe lîngã cele de mai sus, prin act autentificat ºi transcris de tribunalul competent, i-am dat veniturile moºiilor mele din Dobrogea, Omurcea, Murfatlar, Alacopu ºi Cuciuk-Murfat, iar fondul l-am dat fiicelor ei Catinca ºi Lucia Litianu.

Ca avere nemiºcãtoare, dupã donaþiunile mele cele de mai sus, nu mi-au mai rãmas decît moºia Jlanik ºi Chicige de lîngã Mangalia, din nenororocire sînt încãrcate cu mari rãmãºiþe de platã cãtre Stat, vreo 85, adicã optzeci ºi cinci hectare de pãmînt la Kopucci lîngã Ghelingek, tot plasa Mangalia, vreo 50, adicã cincizeci, hectare pãmînt, ºi ca imobile urbane, casele din Iaºi, unde ºede soþia mea Catinca ºi fiica mea Lucia, trei rînduri de case ºi douã locuri virane în urbea Constanþa ºi casele mele din Bucureºti, la Chaussée Kiseleff, în care eu locuiesc, aceste din urmã case am date donaþie D-nei Maria Lamotescu, astãzi mãritatã cu D-l Ioan G. Lecca. Însã, fiindcã aceastã casã ce am dat încã D. Lecca ar covîrºi parte din averea mea de care dupã lege aº putea dispune ºi fiindcã tot eu de la donaþiune pînã astãzi am rãspuns ratele datorate pentru casã la Creditul Urban, apoi chiar în anul dintîi al donaþiunii, am înºtiinþat pe D-ºoara Lamotescu Maria, acum Maria Lecca, cã intenþiunea mea era ºi este de a anula aceastã donaþiune, precum o ºi fac prin acest testament. Sper ºi chiar cred cã Doamna Maria Lecca, þinînd seama de ce am fãcut pentru dînsa în tot cursul vieþii mele, va renunþa de bunã voie la orice drept asupra caselor din Bucureºti, lãsînd dupã dînsele în nesupãrare pe moºtenitorii mei.

Altã avere imobiliarã nu mai am. Dispun de ce am în felul urmãtor: casele din Bucureºti, casele ºi locurile din Constanþa se vor vinde spre a se plãti datoriile ce vor rãmîne neachitate dupã mine dupã moartea mea, asemenea se vor vinde ºi pãmînturile din Sarighiol ºi Capucci, ºi banii scoºi se vor întrebuinþa tot pentru plata datoriilor.

Casele pãrinteºti din Iaºi le las nepotului meu de fiu, adicã Mihail, fiul fiului meu Ion, însã cît vor trãi soþia mea Catinca ºi fiica mea Lucia vor avea habitaþiunea precum o au ºi astãzi cu aceste case, ºi nimeni nu le va supãra, fiind însã acestea datoare sã plãteascã, cãtre Creditul Urban din Iaºi, ratele stipulate cu actul de împrumut, bineînþeles pe timpul cît vor ºede în casã. Tot nepotului meu Mihail Jean Kogãlniceanu dãruiesc moºia mea Chicige ºi Halic, ºi tatãl sãu va fi dator a se adresa regelui ºi parlamentului spre a cere achitarea acelor moºii de ratele rãmãºiþei ce mai datoresc statului; am muncit ºi, cu grele suferinþe, am izbutit a da þãrii mele moºiile monãstireºti greceºti, emancipînd astfel a patra parte a pãmîntului românesc din mîinile strãinilor – am lucrat mult pentru emanciparea muncii þãranilor ºi a proprietãþii mari, am dar deplinã încredere în guvernãmîntul ºi simþul de dreptate al guvernului ºi naþiunii mele spre a spera, ba chiar spre a fi încredinþat, cã va ierta fiilor mei ºi nepotului darea de pãmînt ce se mai datoreºte pentru pãmînturile stãpînite de familia mea în Dobrogea, pentru ca astfel ºi urmaºii mei sã poatã urma a stãpîni puþinul pãmînt ce am putut a le lãsa dupã mine. Averea mea miºcãtoare se compune din tablourile ºi obiectele de artã ce am în muzeul ºi casele mele de la Chaussée Kiseleff, din mobilierul ce am în aceste case precum ºi în casele mele de la Constanþa, ca avere miºcãtoare mai am vitele, cai, boi, vaci ºi instrumentele de agriculturã de la moºia Murfatlar ºi Chicige, mai am a lua de la fiul meu Ion

dupã douã acte, cel întîi de asociaþiune la administraþiunea Rîpile, Drînceni ºi Cãtune, ºi al doilea de arenda acelei moºii pe termen de cinci ani, am a lua însemnate sume de bani precum ºi valoarea semãnãturilor ce la finitul administraþiunei au rãmas în folosul meu ºi pe care are a mi le plãti la 15 septembrie viitor, asemenea am a lua tot de la el ºi zestrea moºiei pe care cu anume inventar i-am dat-o spre întrebuinþare pînã la finitul arendei, ºi care dupã ce se va preþãlui prin arbitri, urmeazã ca el sãmi dea dobînda de 8%. Socotelile administraþiunei moºiei, precum mi le-a înfãþiºat fiul meu Ion, nu le-am primit fiind încurcate ºi încãrcate, fiii mei se vor sili, prin bunã înþãlegere sau arbitri luaþi între amici, a limpezi aceste socoteli, ºi capitalul ce va rezulta din ele se va împãrþi între dînºii, dînd din acele ºi o porþiune fiicei mele Lucia, se înþelege, dacã va prisosi de la plata datoriilor mele; tot din capitalul rãmas dupã plata datoriilor mele, cît va trãi bãtrîna Smaranda Popovici, manca (doica) fiilor mei Ion ºi Basil, va primi cît va trãi o pensiune lunarã de 75 lei, adicã ºaptezeci ºi cinci lei noi, ºi rog pe fiii mei ca sã o þinã în casa lor, adicã unde va voi ea, aceastã femeie în ultimii ani m-a cãutat în grelele mele boale ca o adevãratã sorã, uitînd bolile ei spre a nu-ºi aduce aminte decît de ale mele. Din totalul moºtenirii, fiii mei vor mai da o dotã pentru totdeauna fiului meu Basil, fiindcã la împãrþirea moºiilor mele din Dobrogea între fiii mei, fiul meu Basil a primit cea mai micã, Anadalkioi. În adevãr, eu i-am dat ºi 150 hectare în cele cumpãrate în Hassidulak pe care el apoi le-a vîndut, precum ºi 120 hectare din moºia Peletlia, însã fiindcã acel pãmînt este încurcat, totuºi i se cuvine o despãgubire, pe care fiii mei din totalul moºtenirii îi vor rãspunde cu suma mai sus precizatã. Tablourile ºi obiectele de artã ce am adunat cu multã anevoinþã ºi cu multe sacrificii de bani, n-aº dori sã iasã din þarã sau sã se risipeascã la deosebiþi cumpãrãtori ºi le vor propune spre cumpãrare guvernului pentru muzeul din Bucureºti, chiar cu jumãtate din valoarea lor; dacã însã guvernul nu va voi a le cumpãra, atunci ele se vor vinde la orice amator.

Executori testamentari numesc pe soþia mea Catinca, care ca (loc gol în document) a împãca neînþelegerile între fiii mei pentru mica moºtenire ce le las. Rog mult pe d-l Vasile Pogor din Iaºi ca sã binevoiascã a fi al doilea executor testamentar al meu. D-l Vasile Pogor nu este amicul meu politic, nici chiar amic intim, însã nu cunosc bãrbat de bine mai onest ºi mai cu inima bunã, îl conjur dar sã primeascã însãrcinarea ce-i dau de a fi împreunã cu soþia mea executorii ultimei mele voinþi.

N-am altã consideraþie în ochii sãi spre a-l ruga sã nu mã refuze decît aceea cã toatã viaþa mea am avut ºi pãstrat o mare ºi respectuoasã afecþiune pentru pãrintele sãu, repauzatul Vasile Pogor, unul din bãrbaþii cei mai însemnaþi ai bãtrînei Moldove. Doresc ca sã fiu îngropat la Iaºi, alãturi de oasele pãrinþilor mei, iar prohodul sã mi se facã în casele mele pãrinteºti din Iaºi. Rog pe iubita mea soþie sã-mi ierte greºelile ce am avut în tinereþe cãtre dînsa, iar pe fiii mei îi binecuvîntez ºi le las cu limbã de moarte consiliul ºi chiar ordinul ca sã poarte cu demnitate numele de Kogãlniceanu ºi aceasta o vor face iubind ºi servind cu credinþã ºi dragoste frumoasa noastrã þarã România.

Fãcut ºi scris întreg cu mîna mea în casa de sãnãtate a fraþilor ospitalieri de Saint Jean de Dieu, Strada Oudinot A 19, din Paris, în ziua de 16/28 iunie 1891 ss/ Mihail Kogãlniceanu.

Prin acest testament anulez testamentul anterior ce se aflã în mîinile fiului meu Ioan. 16/28 iunie 1891. Paris, ss/ M. Kogãlniceanu.

Acest testament scris tot cu mîna mea cuprinde zece pagini scrise toate, pe marginea fiecãrei pagini este însemnat de mine în litere numãrul paginii. ss/ M. Kogãlniceanu. 16/28 iunie 1891, Paris, rue Oudinot.

România Trib(unalul) jud(eþului) Iaºi Sect(orul) III. Legalizatã prezenta copie pentru conformitate cu originalul prezentat de D. V. Kogãlniceanu, de pe care original s-a oprit prezenta copie la dosar, vizîndu-se originalul con(form) art(icolului) 31 din leg.act. (loc gol) autentice. ss/ A. Chirilovici, I.M. Gabrilescu, Grefier Popescu. Nr. 6973 România – confor: Carp. 1891 August 12, Grefa Trib(unalului) Iaºi Sect(orul) III. Copia prezentã fiind conform cu copia originalului se legalizeazã. Grefier: Savin.”

(Testamentul a fost preluat din revista ,,Manuscriptum”, nr. 43/1981)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 19 octombrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (74) „Fanny Hill, sau memoriile unei femei uºoare“ (1) Autor: John Cleland Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1748, Anglia; 1821, Statele Unite Editori: G. Fenton, Peter Holmes Forma literarã: roman

Rezumat John Cleland a scris ,,Fanny Hill, sau memoriile unei femei uºoare” (,,Fanny Hill: Memoirs of a Woman of Pleasure”) pe cînd se afla într-o închisoare londonezã pentru datornici. Povestea unei fete orfane de la þarã care ajunge la Londra pentru a deveni menajerã într-o locuinþã londonezã, dar în schimb ajunge într-un bordel, este compusã în principal din descrieri ale experienþelor sexuale ale fetei ºi ale celor pe care aceasta îi întîlneºte. Prima sa experienþã este cu un paznic al bordelului care o pregãteºte pe Fanny pentru viitoarea ei carierã de femeie a plãcerilor. Cei care au încercat sã interzicã romanul de-a lungul a peste douã secole au invocat numeroasele descrieri sexuale, activitãþi heterosexuale dar ºi lesbiene, masturbare, flagelare ºi voyeurism. Tipicã pentru criticile aduse romanului este ºi declaraþia judecãtorului Thomas C. Clark de la Curtea Supremã a Statele Unite, care observa din partea opoziþiei minoritare într-un caz din 1966: „În fiecare dintre scenele sexuale, trupurile expuse ale participanþilor sînt descrise în detalii minuþioase ºi individuale”.

Asemenea critici ignorã desele ocazii cînd limbajul este metaforic ºi împodobit cu ornamente, Cleland referindu-se la organele sexuale folosind eufemisme ca „motor”, „campion” ºi „maºinã”, precum ºi „pãrticica moale a corpului”, „fosa” ºi „rana”. Cu toate cã într-adevãr cartea poate fi vãzutã ca un „ghid pentru variaþiuni erotice”, autorul le prezintã totuºi cu umor. Autorul nu foloseºte nici unul din cuvintele de obicei considerate obscene, folosind mai degrabã termeni mai candizi, precum „feciorie”, „deflorare” sau „castitate”. Frecventa etichetare a romanului drept priapic este de asemenea evidenþiatã în fascinaþia pe care Fanny o aratã faþã de anatomia masculinã.

La sfîrºitul romanului, dupã ce experimentase deja toate variaþiunile de intimitãþi sexuale, Fanny pãrãseºte viaþa de pãcat pentru a se mãrita cu Charles, oferind cititorului observaþia: „Uitîndu-mã la parcursul vieþii mele de viciu pe care am trãit-o ºi comparînd ale ei infame aventuri cu infinit superioarele bucurii ale inocenþei, nu am putut sã nu le arãt milã celor care se scufundã în dezgustãtoarea senzualitate ºi sînt insensibili la farmecele delicate ale VIRTUÞII”.

Istoricul cenzurii În 1749, la mai puþin de un an de la publicarea romanului „Fanny Hill, sau memoriile unei femei uºoare”, John Cleland a fost încarcerat la ordinul Lordului Newcastle, secretarul de stat britanic, cu acuzaþia de „corupere a supuºilor Regelui”. Mãsura a fost luatã dupã ce mai mulþi

oficiali de rang înalt ai Bisericii anglicane au condamnat cartea ºi au cerut arestarea autorului ºi a editorului.

Episcopul Londrei l-a contactat personal pe Newcastle, cerîndu-i „sã dea ordinele necesare, pentru a opri drumul acestei cãrþi a viciului, care este o insultã deschisã la adresa religiei ºi a bunelor maniere, ºi o ruºine pentru onoarea guvernului ºi a legilor acestei þãri”.

Procesul din 1821, din Massachusetts, în care a fost implicat romanul ,,Fanny Hill, sau memoriile unei femei uºoare”, a fost primul proces de obscenitate intentat unei cãrþi în Statele Unite. Romanul fusese publicat clandestin în Statele Unite timp de mulþi ani, la început mai multe ediþii expurgate fiind publicate de Isaiah Thomas, între 1786 ºi 1814, dar numai începînd cu anul 1821, cînd Peter Holmes a publicat prima ediþie completã, romanul a intrat în atenþia cenzorilor. Editorul a fost condamnat pentru publicarea unui roman „obscen ºi depravat”. Holmes a fãcut apel la Curtea Supremã din Massachusetts, susþinînd cã tribunalul nici nu examinase corect cartea, fiindu-le suficientã juraþilor o descriere a romanului din partea acuzãrii. Pe lîngã decizia la apelul fãcut, judecãtorul Curþii Supreme Isaac Parker a fãcut ºi niºte observaþii potrivit cãrora editorul ar fi fost „o persoanã scandaloasã cu intenþii rele”, care dorea sã „corupã ºi sã degradeze” cetãþenii comunitãþii ºi sã „dezvolte în minþile lor dorinþe nepotrivite ºi depravate”.

Despre roman, declara cã „este atît de depravat, obscen ºi odios, încît este o ofensã chiar la adresa Curþii, ºi nepotrivit pentru a intra în arhiva Curþii”. Pe scurt, Holmes a pierdut apelul, întrucît judecãtorul a refuzat sã examineze cartea, sã lase juriul sã o citeascã ºi sã introducã pasaje din roman în stenograma procesului, pentru cã acestea „ar însemna cã autoritatea publicã însãºi ar da permanenþã ºi notorietate indecenþei, înainte de a o pedepsi”. În 1930, în timp ce legislativul din Massachusetts dezbãtea revizuirea legilor cenzurii, ,,Fanny Hill” se afla printre cele 300 de cãrþi confiscate într-o librãrie din Philadelphia. Procurorul general se afla în fruntea acestei acþiuni, anunþînd în acelaºi timp cã oficialii din Philadelphia vor lansa o campanie vastã pentru limitarea vînzãrilor de literaturã „obscenã”. În 1963, Editura G.P. Putnam’s Sons a anunþat cã va publica o ediþie ne-expurgatã a romanului ,,Fanny Hill”.

O acþiunea legalã a fost imediat începutã împotriva lor, acþiune condusã de procurorul Leo A. Larkin. Pentru cã Putnam avea reputaþia de editurã responsabilã în oraºul New York în rîndul celor mai mari librãrii, autoritãþile au decis sã nu treacã la arestãri ºi la acuzaþii de naturã penalã. În schimb, oficialii au folosit procedura injonctivã care le facilita accesul la inventare ºi le permitea oprirea achiziþionãrilor noi de cãtre editurã, pînã cînd se lua o hotãrîre în procesul Larkin v. G.P. Putnam’s Sons.

Un alt avantaj al procedurii injonctive era cã acesta necesita mai puþine dovezi într-un caz civil, mult mai puþine decît dovezile care ar fi fost necesare pentru a nimici orice îndoialã într-un proces penal. Judecãtorul Charles

Doctrina naþionalismului economic românesc (7) Naþionalismul economic românesc – ºcoalã a organizãrii ºi îndrumãrii economice în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale ale þãrii (4) EVOLUÞIE ªl PERSPECTIVE: În urma luptei de denunþare a primejdiilor pentru dezvoltarea României, întreprinsã cu toatã dîrzenia de reprezentanþii naþionalismului economic, Statul a adoptat, începînd din 1886, aºa cum s-a subliniat deja, o politicã ce introduce, pentru cîºtigarea unei neatîrnãri faþã de strãinãtate, metode protecþioniste, cu mãsuri de restricþii vamale ºi grija de a sprijini ºi încuraja o industrie naþionalã. Forþele aflate în joc, cu puteri, mijloace ºi interese diferite, cautã, însã, sã zãdãrniceascã lupta, fapt care determinã, pe de o parte, o activitate paralelã sub scutul legii, cu aceleaºi tendinþe de acaparare, iar pe de altã parte, împiedicarea încercãrii de cucerire ºi stãpînire naþionalã, româneascã, a bogãþiilor þãrii. Aceste realitãþi, suprapuse cu interesele forþelor conducãtoare în Stat, fac ca protecþionismul care se instituie

dupã 1886 sã nu fie, în cele din urmã, o contradicþie a liberalismului de pînã la acea datã în politica noastrã comercialã, decît sub raportul strict dogmatic.

Dupã primul rãzboi mondial, cîºtigînd zestrea mãritã a teritoriilor alipite, Statul Român urmeazã în viaþa economicã ca ºi în cea politicã drumul pe care a mers mai înainte. Apãrã cu toatã tãria, cu pretenþii naþionale, liberalismul, la adãpostul unor concesii largi, acordate, direct ºi indirect, strãinilor, ºi se face susþinãtorul unei democraþii abstracte, apãrînd oraºul, care stãpîneºte cu toate mijloacele satul, exploatîndu-l ºi ruinîndu-l. Acest paradox dureros împiedicã pînã la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial orice tendinþe de propãºire realã ºi de ridicare corespunzãtoare a României, cerute de progresele care aveau loc în economia ºi viaþa socialã a þãrilor lumii.

Dupã a doua conflagraþie mondialã, în perioada 19451989, în urma schimbãrilor produse în ordinea de stat ºi în economie pe fondul problemelor grave din viaþa internã ºi externã a Patriei, Statul adoptã, cu deosebire dupã abolirea monarhiei, la 30 decembrie 1947, naþionalizarea principalelor mijloace de producþie, la 11 iunie 1948,

Marks a emis un ordin de restricþionare a vînzãrilor romanului. Cazul a ajuns apoi la Curtea Supremã statalã, fiind judecat fãrã juraþi de cãtre judecãtorul Arthur G. Klein în procesul Larkin v. G.P. Puntnam’s Sons. Mai mulþi experþi chemaþi ca martori au susþinut cã romanul descria doar realitãþile economice ale vremii, subliniind calitãþile literare ale romanului. Relatãrile scandalului britanic Profumo, un scandal sexual care ameninþa cãderea guvernului britanic, avea loc în timp ce judecãtorul Klein delibera. El a revocat ordinul de restricþionare a vînzãrilor ºi a respins acþiunile cerute de autoritãþi, afirmînd cã: „Dacã standardele unei comunitãþi ar fi mãsurate dupã ceea ce este permis ºi oferit spre citire în ziarele cotidiene, atunci detaliile din «Fanny Hill» conþin cu puþin mai mult decît ceea ce comunitatea a întîlnit deja pe prima paginã a multora dintre ziarele sale prin dezvãluirile cazurilor senzaþionale sexuale precum cazul «Profumo»“.

Acuzarea a fãcut apel la aceastã decizie în 1964, dar o decizie de 3 la 2, în cazul Larkin v. G.P. Putnam’s Sons a Curþii intermediare de Apel din New York, a întors decizia iniþialã ordonînd ca Putnam sã opreascã vînzãrile în statul New York. Putnam a fãcut din nou apel, care a întors din nou decizia, cu un vot de 4 la 3, decizia finalã fiind de a permite vînzarea romanului. În 1963, Curtea Supremã a Statelor Unite a primit spre analizare decizia Curþii Supreme din Massachusetts, cum cã romanul ar fi „pornografic”, în cazul A Book Named John Cleland’s „Memoirs of a Woman of Pleasure” v.

Massachusetts (1966). Curtea a dezminþit clasificarea cãrþii drept obscenã, judecãtorul William J. Brennan, din partea majoritãþii, a afirmat cã importanþa istoricã este un factor, ºi cã „circumstanþele producþiei, vînzãrii ºi publicitãþii sînt relevante pentru a determina dacã publicarea ºi distribuirea cãrþii este protejatã de Constituþie sau nu”.

La Londra, în 1963, publicarea unor versiuni neexpurgate ale romanului l-a determinat pe directorul procuraturii publice sã cearã confiscarea tuturor exemplarelor care se aflau expuse într-o librãrie din Soho.

Librãria avea în vitrinã un afiº pe care scria „Interzis în America”. Procesul a avut loc la începutul lui 1964; dupã patru zile de depunere de mãrturii, romanul a fost declarat obscen iar exemplarele confiscate au fost distruse. În 1965, Librãria ,,Paul’s Book Arcade” din Auckland, Noua Zeelandã, încercînd sã evite cenzura eventualã, a înaintat romanul Tribunalului pentru Publicaþii Indecente, pentru a determina dacã ediþia ne-expurgata publicatã de Mayflower Books Limited din Londra în 1964 este obscenã sau nu. Într-o decizie datã la 20 mai 1965, tribunalul afirma: „Cartea nu are o altã menire decît de a relata experienþele unei prostituate, ºi considerãm cã poate stîrni interesul cãtre perversiunile prezentate aici... În acest sens, decizia statutarã este de a o considera indecentã pentru persoane sub vîrsta de 18 ani, deºi avem îndoieli considerabile legate de eficienþa acestei mãsuri”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA naþionalismul economic ca bazã ºtiinþificã a politicii sale de reconstrucþie ºi dezvoltare a României. Drept rezultat, în cele aproape patru decenii ºi jumãtate, România devine o þarã industrial-agrarã mediu dezvoltatã, tot mai competitivã pe plan internaþional, ºi independentã complet, atît economic, cît ºi politic, faþã de toate celelalte þãri. În perioada care urmeazã evenimentelor din decembrie 1989, odatã cu transformãrile care au loc în sistemul politic al þãrii, forþele venite la cîrma Statului Român, pentru a nu dezminþi drumul acaparãrii ºi exploatãrii economiei practicat în trecutul mai îndepãrtat, sub puterea intereselor învrãjbite, abandoneazã complet doctrina naþionalismului economic ºi adoptã, de la început, ca o fatalitate, pe cea a liberalismului economic, urmatã de dezastrele care se cunosc. Din motive deja înþelese, ideologia naþional-economicã continuã, însã, sã fie îmbrãþiºatã ºi susþinutã, cu anumite particularitãþi, de categorii sociale tot mai largi de pe întreg cuprinsul Patriei, care se opun acaparãrii ºi subjugãrii economiei noastre naþionale, din nou, de cãtre strãini, ºi au ca ideal fãurirea, în România, a unui stat industrial prosper ºi independent între celelalte state de pe Glob.

Sfîrºit Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Centenarul Marii Uniri – Preliminarii la Marea Unire (9) Recunoaºterea Independenþei de stat a României Mai, 1877 – declararea Independenþei de stat a României. Marele act istoric, anunþat de Mihail Kogãlniceanu ºi consemnat în documentele vremii, a fost pecetluit pe cîmpul de luptã – jertfele soldaþilor români jalonînd cu trupurile lor drumul spre recunoaºterea ºi certificarea internaþionalã a independenþei þãrii noastre. A fost, însã, de ajuns?

Dacã poporul român a vibrat, emoþional, la încleºtarea de pe frontul de la Griviþa, Plevna, Smîrdan, dacã soldatul român îi scria mamei, fãrã fricã de moarte: „Iar cînd vestea morþii mele/Pînla tine va sosi,/Sã strãbaþi munþi ºi vîlcele/Trupul meu spre a-l gãsi.//Negãsindu-l te opreºte/ªi tendreaptã cãtre cer,/Cãci în ãst loc locuieºte/Toþi acei ce-n luptã pier”. („Trecerea Dunãrii”, de I. Boteanu) – care va fi fost reacþia marilor puteri: de la Est la Vest, de la Nord ºi de la Sud? Doreau acestea sã legitimeze Independenþa României?

Interesele lor, imediate, dar ºi mai îndepãrtate, puteau fi puse în slujba României, de fapt, în slujba adevãrului istoric, fãurit cu arma în mînã?

Pentru a afla rãspunsul la aceste întrebãri, ºi la altele care se pot ivi în contextul analizei acþiunii unui conglomerat de factori externi ºi în urma unor schimbãri de atitudini politice bruºte, sã urmãrim desfãºurarea ulterioarã a evenimentelor, un fel de cronologie a paºilor þãrii noastre spre edificarea concretã a Independenþei de stat.

De fapt, pînã sã ajungem sã analizãm post eveniment reacþia mai-marilor lumii, la „miracolul” românesc din 9 Mai 1877, ar fi bine sã nu uitãm cã, în timpul acþiunii armate antiotomane, chiar aliatul nostru, armata Imperiului Þarist, ne-a tratat cu aroganþã, odatã ce nu aveam voie sã ne avîntãm pe linia întîi, noi stînd doar în espectativã. Numai cînd le-a ajuns cuþitul la os, Þarul Alexandru al II-lea a cerut, urgent, ajutorul armatei române, vã amintiþi: „Turcii, adunînd cele mai mari mase la Plevna, ne zdrobesc (...)!” Aceastã laturã a surescitãrii eului transcendent al unor puteri care, ocazional, îºi puteau imprima amprenta asupra poporului român, avea sã ne urmãreascã rectiliniu pînã în mileniul trei...

Sã purcedem la drum: 13 mai 1877, la doar patru zile de la proclamarea independenþei de stat, cînd Adunarea Deputaþilor voteazã, cu 79 de voturi pentru ºi douã abþineri, o moþiune prin care „ia act cã rãzbelul între România ºi Turcia, cã ruperea legãturilor noastre cu Poarta ºi independenþa absolutã a României au primit consacrarea lor oficialã” – o moþiune asemãnãtoare votînd ºi Senatul – cînd, a doua zi, Camera Deputaþilor voteazã, cu unanimitate de voturi, anularea plãþii tributului cãtre Imperiul Otoman, în valoare de 914.000 de lei, ºi dirijarea acestei sume cãtre întreþinerea armatei,

iatã ce manifestare avea ministrul de Externe austroungar, G. Andrassy, acesta, pãtruns de importanþa misiei sale de vãtaf, recomanda celorlalte mari puteri de a nu se pronunþa asupra acestei probleme (Independenþa României – n.a.), decît dupã încheierea rãzboiului Ruso-Turc. Dacã Austro-Ungaria nu vedea cu ochi buni Independenþa României, în virtutea politicii faþã de românii din Transilvania, surpriza negativã vine din

Veterani din Rãzboiul de Independenþã

partea Franþei – þarã care, fãcînd parte din cele ºapte puteri garante, sprijinise Unirea Principatelor Române, votînd unele mãsuri favorabile tînãrului stat român.

Acum, la 11 mai, ministrul Afacerilor Externe al Franþei, Louis Charles Amadieu, duce de Decazes, îi trimite o telegramã cifratã agentului diplomatic ºi consulul general al Franþei la Bucureºti, Fred Debains, prin care îºi exprimã regretul pentru proclamarea Independenþei României, considerînd cã acest act ar putea avea cosecinþe defavorabile: „Votul Camerelor Române ºi proclamaþia principelui Carol, prin care declarã independenþa României, n-ar putea schimba situaþia de drept, creatã României prin tratate ºi singurul sãu efect ar putea fi de a i se ridica acesteia, cînd va fi cazul, garanþiile internaþionale care o ocroteau. Nu putem decît sã regretãm acest demers imprudent, fãrã sã ne convinã, în acest moment, sã încercãm a-i preciza de fapt consecinþele ulterioare“.

Cum înfrîngerea Imperiului Otoman – acþiune militarã la care participase ºi România, cu pierderi umane importante – devenise realitate, puterile europene cãutau sã profite, fiecare întrezãrindu-ºi avantajul din aceastã înfrîngere. Astfel au încetat manevrele militare ºi au început manevrele diplomatice, dacã nu cu rezultantã sîngeroasã, cu multe meandre ºi aranjamente „ad libitum” (dupã voie). În acest angrenaj diplomatic, Guvernul României era conºtient cã trebuie sã acþioneze în forþã, ºi rapid, pentru a fi pãrtaº la masa tratativelor, aºa cum fusese pãrtaº pe cîmpul de luptã. În consecinþã, în vederea realizãrii acestor tratative, a fost trimis la Marele Cartier rus colonelul Eraclie Arion (membru în Comisia permanentã a Consiliului Superior al armatei române), cu instrucþiuni „de a prezenta stipulaþiile României, deci cã nu recunoaºte Rusiei dreptul de a vorbi în numele României la tratativele pentru armistiþiu”, justificînd cã „România a început rãzboiul cu Turcia pentru propriile ei interese, ºi nu pentru interesele ruseºti. (...) Maiestatea Sa împãratul Alexandru a desemnat pe români ca aliaþi ai lui ºi aceastã denumire a fost frecvent repetatã de partea Generalii români din timpul Rãzboiului de Independenþã rusã“.

Atitudinea marilor puteri, în sensul împiedicãrii României de a lua parte activã la tratative, crea noi disensiuni între tabere ºi nemulþumiri delegaþiei þãrii noastre. Aºa a fost la San Stefano, unde au avut loc negocierile ruso-turce, finalizate cu documentul cunoscut ca „Armistiþiul de la San Stefano”, la 19 februarie 1878. Aici, sub pretextul cã independenþa României nu era recunoscutã ºi cã aliatul rus îi va prezenta corect interesele, delegatul român nu a fost admis la aceste discuþii. Congresul de la San Stefano produce României douã stãri diametral opuse: frustrare ºi satisfacþie. Prima stare era generatã de împiedicarea delegaþiei þãrii noastre de a lua parte la tratative (cu toate reacþiile vehemente ale României); cea de-a doua stare era creatã de faptul cã Sublima Poartã recunoaºte independenþa României. La pierderi, stipulate de acelaºi document, România consemna: Dobrogea, Delta Dunãrii ºi Insula ªerpilor sînt acordate de cãtre Imperiul Otoman Rusiei, care îºi rezervã dreptul de a le schimba cu sudul Basarabiei. În situaþia datã, cînd nici un reprezentant al României nu a fost admis la dezbateri, ºi datoritã clauzelor cu referire la încorporarea sudului Basarabiei între hotarele Imperiului Þarist, la care se adaugã obligaþia României de a permite staþionarea trupelor þariste pe teritoriul României cu scopul de a se putea asigura legãtura dintre Rusia ºi trupele ruse de ocupaþie din Bulgaria – Guvernul de la Bucureºti nu a recunoscut acest Tratat.

Lucrurile se precipitã. În urma încheierii Tratatului de la San Stefano – în condiþiile vitrege pentru România, aºa cum am demonstrat – nu numai þara noastrã îºi manifesta nemulþumirea, ci chiar marile puteri dãdeau glas contestãrii valabilitãþii acestui Tratat. Astfel, Anglia, Austro-Ungaria ºi Prusia – interesate de obþinerea unor teritorii din sfera de influenþã a Porþii – s-au coalizat ºi au impus un nou Congres de pace, care s-a desfãºurat la Berlin, pe durata lunii iunie a anului 1878. Înainte, însã, de acest eveniment, profitînd de prevederile art. 8 din Tratatul de la San Stefano, forþîndu-i, propriu-zis, limitele, trupele armatei þariste reîntoarse de pe frontul din Balcani au pus stãpînire pe o parte a teritoriului românesc, încãlcînd litera Tratatului, ºi, în directã contradicþie cu prevederile Convenþiei Româno-Ruse din luna aprilie 1877. În aceste condiþii, statul român se afla, potenþial, în stare de rãzboi, motiv pentru care, pentru a opune rezistenþã, Carol I ºi-a concentrat grosul unitãþilor militare în Oltenia.

Confruntarea militarã – nu a mai avut loc, motivul fiind tocmai Congresul de la Berlin. ªi în acest caz, ca ºi în altele de acest gen, subteranele diplomaþiei încep sã-ºi arate colþii. Astfel, pentru a legifera ocuparea arbitrarã a unor pãrþi din teritoriul þãrii (prin stratagema folosirii cãilor de comunicaþie române de cãtre armata þaristã), guvernul de la Petersburg propune semnarea unei Convenþii militare, propunere neacceptatã de partea românã. Mai mult decît atît, în momentul cînd Iancu Ghica – agentul diplomatic român la Petersburg – îi aminteºte reprezentantului rus, cancelarul imperial, A.M. Gorceakov, de conþinutul art. 2 al Convenþiei Româno-ruse din 4 aprilie 1877, prin care guvernul þarist se obligase „de a menþine ºi a apãra integritatea actualã a României”, cancelarul rus rãspunde atît de pueril încît nu ºtii dacã trebuie sã te indignezi, sau sã ignori acest fel de a încheia Convenþii: Gorciakov explica, justificînd transfigurarea realitãþii, cã prin respectivul articol din Convenþie, Imperiul þarist se angajase sã susþinã integritatea teritorialã a statului român, ºi doar aceasta ar fi fost pusã în pericol de trupele otomane (!?). Normal, adãugãm noi, nu putea sã apere România împotriva unui atac venit chiar din partea lor! În acest loc în care transpar metodele reprezentanþilor Imperiului Þarist, vizavi de un aliat – am numit România – se cade sã deschidem o parantezã de logicã axiologicã, reliefînd un fapt evident, dar, nepus în valoare, la momentul oportun, de cãtre Guvernul de la Bucureºti: slãbiciunea, la un moment dat, a forþelor þariste de pe frontul din Balcani. Aºa cum comenta (ºi argumenta) un comandant german: „Ruºii au uitat, se pare, sau nu vor sã-ºi aminteascã faptul cã fãrã ajutorul

adreseazã o notã diplomaticã marilor puteri europene, locuitorilor ce nu se aflã sub protecþia altor state, indifeprin care solicitã sã se acorde României dreptul legitim rent de religia celor în cauzã (art. 44). Într-un paragraf de de a-ºi „reprezenta ea însãºi interesele înaintea congresu- la art. 46, Dobrogea (a cãrei frontierã sudicã va fi trasatã lui, iar nu sã i se dezbatã ºi hotãrascã soarta în lipsa ei”. de o comisie internaþionlã), Delta Dunãrii ºi Insula ªerpiAcþiunile diplomatice nu mai contenesc. Chiar pre- lor au fost redate României. În cuprinsul acestui documierul I.C. Brãtianu este desemnat de Guvern sã plece la ment mai sînt ºi alte prevederi care se referã la România, Viena ºi Berlin (cu o scrisoare a lui Carol I cãtre Kaiserul dintre care amintim: România nu va încasa drepturi de Wilhelm I) pentru a influenþa cabinetele din cele douã þãri tranzit pentru mãrfurile care traverseazã teritoriul ei (art. în vederea sprijinirii admiterii României la viitorul 48); Pînã la încheierea unui tratat special „Supuºii români Congres. Dupã o cãlãtorie în mai multe þãri europene, locuind sau cãlãtorind în Imperiul Otoman ºi supuºii pentru a sonda poziþia unor guverne în legãturã cu otomani locuind sau cãlãtorind în România se vor bucuadmiterea României la Congresul de pace de la Berlin, ra de drepturile garantate supuºilor altor puteri europene Ion Ghica ºi Dimitrie A. Sturdza se întorc la Bucureºti cu (art. 50); În ceea ce priveºte întreprinderile de lucrãri mîna goalã, doar Viena oferise un anumit semn, dar, publice sau altele de altã naturã, Guvernul român se sub„asigurãri tari nu li s-au dat nici aici”. Toate demersurile stituie „drepturilor ºi obligaþiilor Sublimei Porþi în pe cale diplomaticã rãmîn fãrã rezultat: România nu va întregul teritoriu cedat României de Imperiul Otoman” Domnitorul Carol I, comandantul suprem cãpãta statut de þarã participantã la Congresul de Pace de (art. 51). al armatelor aliate, împreunã cu Statul Major la Berlin! Mai mult, în timp ce emisarii români se strãPrincipalele mutaþii teritoriale, pentru România, al Armatei Române, la 1877 duiau sã demonstreze Europei cã nu cerºim un drept, ci consemnate în acest Tratat, au fost: revenirea Dobrogei, ni-l impunem, cu o sãptãmînã înainte de începerea strãvechi pãmînt românesc, la România ºi cedarea celor român atît de dispreþuit înainte, ca ºi dupã aceea, adesea lucrãrilor Congresului, Marea Britanie ºi Rusia încheie trei judeþe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail ºi batjocorit, ar fi trebuit sã se limiteze, pînã tîrziu în un Acord prin care Guvernul englez, în schimbul unor Bolgrad) care fuseserã restituite Moldovei în anul 1856, octombrie, la o defensivã periculoasã“. În aceastã con- concesii ale Guvernului rus, în favoarea intereselor bri- prin Tratatul de la Paris, Rusiei Þariste. În bãtaie de joc, juncturã, situaþia în care ruºii erau gata sã cedeze în faþa tanice în zonã, se angajeazã ca la Congresul de Pace de la diplomaþia rusã, „motivînd” acest fapt, invocã un eleredutelor turceºti, unele voci din politica autohtonã Berlin sã nu se opunã anexãrii sudului Basarabiei de ment uluitor: „a fost retrocedat de cãtre Congresul de la (inclusiv Nicolae Iorga) au scos în evidenþã slãbiciunea cãtre Guvernul Þarist. Asta da, colaborare!

Paris din 1856 Moldovei, ºi nu României, cã el a fost Domnitorului Carol I – ºi lipsa de inspiraþie – în sensul În sfîrºit, la 1 iunie 1878, îºi deschide lucrãrile smuls Rusiei printr-un tratat prin care n-a mai rãmas cã România se afla în faþa unui moment favorabil, cînd Congresul de Pace de la Berlin, întrunit în vederea nimic...”. La insistenþele Guvernului român privind putea sã-ºi impunã punctul de vedere asupra teritoriilor revizuirii Tratatului Ruso-Turc de la San Stefano. La drepturile istorice ale poporului român asupra acestor ocupate de Rusia, impunîndu-i angajamente scrise, în masa tratativelor iau parte delegaþiile þãrilor: Rusia, pãmînturi, cancelarul rus Gorceakov a rãspuns: favoarea Guvernului român. Sînt doar niºte supoziþii la Imperiul Otoman, Austro-Ungaria, Germania, Franþa, „Oricare ar fi argumentele dvs., ele nu pot modifica prin care nu putem bãnui ce ripostã ar fi primit Carol I de la Italia ºi Marea Britanie. României i s-a dat voie, prin dele- nimic hotãrîrea noastrã; ea este de neclintit. Vã aflaþi în þarul Alexandru al II-lea... gaþii sãi la Congres: I.C. Brãtianu (premier), ºi Mihail faþa unei necesitãþi politice, oamenii dvs. de stat sã Apropo de varianta cutezãtoare de mai sus: dupã Kogãlniceanu (ministrul Afacerilor Externe), sã-ºi expunã priveascã aceste lucruri mai lucid ºi sã þinã seama de Tratatul de la San Stefano, cu acele condiþii insuporta- punctul de vedere, aceºtia subliniind un fapt real: nu era aceastã necesitate”. Din pãcate... am þinut prea mult bile pentru România, unanimitatea forþelor politice vorba despre dãruirea Independenþei naþionale de cãtre cont de „aceastã necesitate”! româneºti a respins clar atît cedarea sudului Basarabiei, Europa, ci de a ni se recunoaºte La Bucureºti, modificãrile teritoriale dintre Româcît ºi tranzitul armatei ruse pe acest drept parafat pe cîmpul de nia ºi Imperiul Þarist – condiþie prealabilã a recuteritoriul României, moment luptã, cu sînge ºi morþi. noaºterii internaþionale a independenþei statului român, în care- enervat de atitudinea În plin Congres, la 12 sînt acceptate dupã aprigi dezbateri parlamentare, prin curajoasã a românilor – þarul iunie, delegaþia românã trimite Moþiunea Senatului (28 septembrie), ºi cea a Camerei Alexandru al II-lea a amecancelarului Germaniei, Otto Deputaþilor (30 septembrie). Dezbateri mai înfocate au ninþat cu ocuparea þãrii ºi von Bismarck, care deþinea avut loc privind aplicarea art. 44 al Tratatului de la dezarmarea armatei române. funcþia de Preºedinte al Con- Berlin (vezi mai sus), care implica modificarea art. 7 din Ar fi putut-o face? Desfãgresului de Pace, un memoriu Constituþia României, prelungindu-se ºi cu discuþii ºurarea forþelor militare concludent, în care se exprima diplomatice, ceea ce a determinat întîrzierea recudemonstreazã cã doar un speranþa cã „nu se va lua nici o noaºterii Imdependenþei þãrii noastre de cãtre: milimetru mai era pînã la hotãrîre asupra României Germania, Franþa, Italia ºi Marea Britanie. De fapt, aprinderea scînteii: trupe înainte ca ea sã fi fost ascul- Germania a apelat la un ºantaj internaþional, ruseºti au fost concentrate în tatã”. Memoriul respectiv condiþionîndu-ºi atitudinea de acceptarea, de cãtre jurul Capitalei; existã exemconþinea 5 puncte, astfel: 1. Guvernul român, a rãscumpãrãrii cãii ferate Romanplare tipãrite în limbile Nici o parte a teritoriului sã nu Vîrciorova, aflatã în proprietarea „Societãþii acþionaromânã, rusã ºi francezã ale se dezlipeascã de la statul rilor” ºi patronatã de consorþiul bancar german decretului de introducere a român; 2. România sã nu „Bleichroder ºi Hansemann”, ce preluase afacerea dupã stãrii de asediu în Bucureºti; a serveascã ca drum de trecere falimentul consorþiului Strousberg. fost formulatã ºi o Proclamaþie pentru trupele þariste de ocuLa Bucureºti, Guvernul României desfãºoarã o amplã cãtre locuitorii Capitalei, ce paþie din Bulgaria; 3. Româ- ºi activã muncã diplomaticã, vizînd numirea de noi urma sã fie datã publicitãþii nia, „în puterea drepturilor ei reprezentanþi români pe lîngã alte state, ridicarea acestodupã ce trupele ruse ocupau seculare”, ia din nou în stã- ra în rang diplomatic, primirea de noi diplomaþi strãini ºi Bucureºtii: armata românã pînire insulele ºi gurile Dunã- acreditarea acestora în Capitala României, organizarea de ocupa un dispozitiv de apãrare rii, precum ºi Insula ªerpilor; legaþii ºi consulate în strãinãtate, ridicînd nivelul relaþiilor pe linia Calafat-Craiova4. România sã primeascã o statului român cu celelalte state europene.

Slatina-Piteºti-Tîrgoviºte... despãgubire „proporþionalã cu În urma acestor demersuri apare ºi efectul: deci, întregul tacîm al înceforþele ce au adus la luptã ºi în recunoaºterea Independenþei României. 24 decembrie 1879 Monumentul ridicat la Rahova perii ostilitãþilor militare! forma cea mai cuprinzãtoare”; – Italia, 12 ianuarie 1880 – Belgia, 8 februarie 1880 – Salvarea a avut întruchiîn cinstea ostaºilor români 5. Independenþa României va Germania, Franþa, Marea Britanie, 11 februarie 1880 – parea nemulþumirilor unor fi solemn recunoscutã ºi teri- Grecia, 8 aprilie 1880 – Independenþa României este notifistate europene – mari puteri – în raport cu avantajele toriul ei va fi declarat neutral. catã prin scrisori adresate de Domnitorul Carol I ºefilor de create Rusiei de Tratatul de la San Stefano, asupra unor Aceste puncte ale prezentului Memoriu au fost stat din: San Marino, Liberia, Madagascar, Maroc, Statul teritorii de pe continent. Aceste þãri erau Anglia ºi expuse de cãtre I.C. Brãtianu ºi Liber Orange, Zanzibar, Argentina, Austro-Ungaria. Astfel s-a ajuns la organizarea unui M. Kogãlniceanu ºi în faþa Bolivia, Chile, Columbia, Costa nou Congres de Pace, de data aceasta la Berlin, eveniCongresului.

Pe 1 iulie 1878, Rica, Republica Dominicanã, ment ce a mai îndulcit starea de greaþã a României Ecuador, Guatemala, Haiti, Hawaii, indusã de Congresul de la San Stefano. Dar, ca sã nu cele 7 þãri, reprezentate oficial la Congres, semneazã Tratatul Honduras, Mexic, Nicaragua, strice prea mult echilibrul, nici la Berlin România nu a de la Berlin dînd un semnal Paraguay, Peru, El Salvador, fost admisã sã ia parte ca þarã beligerantã, invocîndu-se Venezuela, China, Japonia, Siam; 2 acelaºi ºi acelaºi perpetuu pretext – Independenþa încurajator (deºi incomplet) în iunie 1880 – Guvernul SUA României nu era recunoscutã! De ce nu era, încã, ceea ce priveºte rezolvarea unor diferende dintre statele recunoaºte Independenþa de stat a recunoscutã? Simplu: Altfel, erau obligaþi sã ne europene, probleme acumulate României ºi-ºi numeºte agentul primeascã la aceeaºi masã de Congres! diplomatic la Bucureºti.

Statul român, prin Guvernul sãu, a întreprins o serie de-a lungul secolelor. În ceea ce priveºte Astfel, dupã 3 ani de la dobîndide acþiuni menite sã punã în luminã meritele României rea ei pe cîmpul de luptã, indepenºi dreptul ei de a avea parte de un tratament similar România, pãrþile contractante denþa de stat a României este celorlalte state participante la viitorul Congres de pace recunosc independenþa þãrii recunoscutã internaþional, devenind de la Berlin. Astfel, dupã ce, în 5 martie, agenþii diplo- noastre (art. 43), dar... pun soclul istoric pe care se va înãlþa matici români de la Berlin (Gheorghe Vîrnav-Liteanu) condiþii, ºi anume: acceptarea ºi Paris (N.Callimachi-Catargi) informeazã Ministerul de cãtre România a încorporãrii Marea Unire de la 1 Decembrie de Externe român cã Germania, respectiv Franþa nu vor sudului Basarabiei în Imperiul 1918, de la Alba Iulia.

Mausoleul ridicat la Plevna susþine România la viitorul Congres de Pace, în 16 mar- Þarist (art. 45), ºi acordarea (va urma) în cinstea ostaºilor români ºi ruºi tie, ministrul de Externe, Mihail Kogãlniceanu, cetãþeniei române tuturor GEO CIOLCAN

Pag. a 14-a – 19 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Oare cînd va veni ºi ziua izbãvirii noastre? (2) - Pamflet de durere, de disperare ºi de revoltã Din noianul personalitãþilor româneºti de notorietate universalã le vom mai aminti pe cele ale lui Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu, Andrei ªaguna, Bogdan Petriceicu Haºdeu, Mihail Kogãlniceanu, Spiru Haret, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Constantin Rãdulescu-Motru, Vasile Pîrvan, Lucian Blaga, George Cãlinescu, lãsînd recunoscãtor cititorilor dorinþa de a îmbogãþi aceastã succintã enumerare, cu numele a sute ºi sute de personalitãþi care au trãit sau care vieþuiesc pe pãmîntul strãbun.

Doamne, ce mari au fost înaintaºii noºtri ºi cît de numeroºi au fost! Cum de a secãtuit þara aceasta, în ultimii 60-70 de ani, de filoanele unor asemenea nepreþuite valori umane? Mulþi dau vina pe comuniºti.

Este adevãrat, din cauza pornirilor necontrolate ºi revanºarde din primii ani ai puterii proletare, intelectualitatea, dar mai cu seamã personalitãþile politice au avut mult de suferit, nu puþine pierzîndu-ºi viaþa. Ar fi de ajuns sã amintim cît de dispreþuit ºi de marginalizat a fost, în acea perioadã, George Cãlinescu, acel geniu al istoriei literare. Sã nu uitãm, însã, cã ulterior, unii lideri comuniºti, dîndu-ºi seama cã fãrã intelectuali nu vor putea sã facã un pas înainte ºi îºi vor pierde puterea, au fost nevoiþi sã-ºi schimbe optica politicã istericã, bazatã pe lupta de clasã, ºi sã apeleze la marile valori umane ale þãrii. Aºa a fost reconsidat energeticianul Dimitrie Leonida, ale cãrui proiecte stau la baza Hidrocentralei de la Bicaz, aºa a fost readus în þarã marele om de ºtiinþã Henri Coandã, aºa a fost scos din subsol Aurel Vijoli, un excepþional finanþist, consultat de unii specialiºti europeni, mai cu seamã în privinþa reformelor monetare, ca sã amintim doar cîteva exemple. Într-un fel, prezentul se reconcilia cu trecutul, fapt care explicã dezvoltarea uluitoare a þãrii noastre în deceniile care au urmat.

Stãpîniþi de o urã visceralã împotriva trecutului, politicienii noºtri de azi nu sînt capabili de concordie, nu vor sã acþioneze laolaltã pentru soluþionarea gravelor probleme cu care ne confruntãm, condamnînd þara la stagnare ºi distrugere, de parcã ar fi moºia lor.

Au scãzut veniturile românilor În luna august 2018, cîºtigul salarial mediu nominal brut a fost de 4.449 lei, cu 1,4% mai mic decît în luna iulie 2018, ca urmare a acordãrii în lunile precedente de premii ocazionale (prime trimestriale, anuale, de vacanþã ori pentru performanþe deosebite), drepturi în naturã ºi ajutoare bãneºti, sume din profitul net ºi din alte fonduri (inclusiv tichete de masã ºi tichete cadou), conform Institutului Naþional de Statisticã. De asemenea, scãderile cîºtigului salarial mediu net au fost cauzate de nerealizãrile de producþie ori încasãrile mai mici (funcþie de contracte/proiecte ori ca urmare a concediilor de odihnã cînd nu se acordã tichete de masã ºi alte drepturi salariale). În sectorul bugetar s-au înregistrat uºoare scãderi ale cîºtigului salarial mediu net faþã de luna precedentã în învãþãmînt (2,0%, ca urmare a reducerii sumelor reprezentînd plata cu ora a cadrelor didactice pe perioada vacanþei ºcolare), respectiv sãnãtate ºi asistenþã socialã (0,5%). Cîºtigul salarial mediu net din administraþia publicã a crescut cu 1 leu comparativ cu luna precedentã.

Cele mai semnificative scãderi ale cîºtigului salarial mediu net s-au înregistrat dupã cum urmeazã: cu 17,1% în extracþia cãrbunelui superior ºi inferior; între 5,0% ºi 8,0% în fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor ºi semiremorcilor, depozitare ºi activitãþi auxiliare pentru transport, alte activitãþi industriale n.c.a., producþia ºi furnizarea de energie electricã ºi termicã, gaze, apã caldã ºi aer condiþionat, activitãþi de asigurãri, reasigurãri ºi ale fondurilor de pensii (cu excepþia celor din sistemul public de asigurãri sociale), extracþia minereurilor metalifere, fabricarea produselor din cauciuc ºi mase plastice; între 3,5% ºi 5,0% în intermedieri financiare (cu excepþia activitãþilor de asigurãri ºi ale fondurilor de pensii), tãbãcirea ºi finisarea pieilor (inclusiv fabricarea articolelor de voiaj ºi marochinãrie,

ªi azi se nasc oameni mari în România. Nefiind însã încurajaþi ºi sprijiniþi de stat, ignoraþi ºi sfidaþi de liderii politici, la fel de aroganþi ºi incapabili ca activiºtii de ieri, unii dintre oamenii ingenioºi renunþã la ideile lor originale ºi poate valoroase. Alþii iau drumul strãinãtãþii, unde cunosc deplina satisfacþie. Toate aceste realitãþi aratã cã densitatea personalitãþilor în þara noastrã este astãzi extrem de redusã, în comparaþie cu cea a liderilor politici, miniºtrilor ºi altor demnitari, a aºa-ziºilor oameni ai zilei, numiþi, dar nu nãscuþi.

Neavînd har, culturã ºi suflet care sã-i împingã spre fapte rãsunãtoare, ,,oamenii mari” de astãzi nu sînt nici pe departe personalitãþi, ci simple persoane, pe care le întîlneºti în autobuz, pe stradã ºi în piaþã, dar mai ales în locurile în care se pot obþine bani mulþi, cu eforturi puþine, cel mult cu unele riscuri. De cum ajung în fruntea bucatelor, oamenii politici ca Victor Ponta, Liviu Dragnea, Ludovic Orban, Emil Boc, Dacian Cioloº, Traian Bãsescu ºi atîþia alþii, care s-au angajat în faþa alegãtorilor sã soluþioneze problemele grave cu care se confruntã þara, uitã subit de promisiuni. Ba mai mult, unii dintre ei acþioneazã fãþiº împotriva intereselor celor care i-au votat. Îmi este de-a dreptul imposibil sã asociez aceste nume cu idei originale de valoare, ori cu fapte mari care sã fi trezit interesul cuiva. Cît de mare politician poate fi socotit Victor Ponta, fost procuror ºi baschetbalist, fost lider al PSD ºi premier al României, de vreme ce un politruc rudimentar ca Traian Bãsescu i-a impus sã consimtã la numirea Laurei Codruþa Kövesi în fruntea DNA? Pentru milioane de oameni, Ponta rãmîne un imatur din punct de vedere politic, un duplicitar ºi un ambiþios care aleargã tot timpul dupã cele mai înalte funcþii în partid ºi în stat. Ponta s-a bucurat de o ascensiune politicã explozivã, asiguratã de social-democraþi, dar ºi de o coborîre fãrã frînã.

Pãrãsind partidul care l-a propulsat în înalte funcþii, Ponta nutreºte ideea reconstruirii unei alte formaþiuni social-democrate, aºa cum au încercat cu ani în urmã, fãrã succes, Teodor Meleºcanu ºi Gabriel Oprea. Lipsit însã de orice ºanse, Ponta se zbate astãzi între Putere ºi Opoziþie, precum cîinele în jurul cozii. Nici Liviu Dragnea n-a fost plãmãdit din vreun alt aluat politic.

Simþind cã în PD nu poate sã treacã peste Blaga, Udrea ºi Videanu ºi cu atît mai puþin peste Bãsescu, pentru a harnaºamentelor ºi încãlþãmintei; prepararea ºi vopsirea blãnurilor), fabricarea produselor din tutun, captarea, tratarea ºi distribuþia apei, activitãþi de servicii în tehnologia informaþiei (inclusiv activitãþi de servicii informatice), activitãþi auxiliare intermedierilor financiare, activitãþi de asigurare ºi fonduri de pensii.

Creºterile cîºtigului salarial mediu net faþã de luna precedentã s-au datorat acordãrii de prime ocazionale (premii trimestriale, anuale, de vacanþã ori pentru performanþe deosebite), drepturi în naturã ºi ajutoare bãneºti, sume din profitul net ºi din alte fonduri (inclusiv tichete de masã ºi tichete cadou). De asemenea, cîºtigurile salariale medii nete din luna august au fost mai mari comparativ cu luna precedentã ca urmare a realizãrilor de producþie ori încasãrilor mai mari (funcþie de contracte/proiecte), cît ºi ca urmare a disponibilizãrii de personal cu cîºtiguri salariale mici în unele activitãþi economice.

Cele mai semnificative creºteri ale cîºtigului salarial mediu net s-au înregistrat dupã cum urmeazã: cu 5,2% în telecomunicaþii, respectiv cu 4,9% în activitãþi de editare; între 2,0% ºi 3,5% în fabricarea produselor farmaceutice de bazã ºi a preparatelor farmaceutice, fabricarea bãuturilor, fabricarea produselor de cocserie ºi a produselor obþinute din prelucrarea þiþeiului, fabricarea substanþelor ºi a produselor chimice, tranzacþii imobiliare, transporturi pe apã, transporturi aeriene.

COTIDIANUL.RO

34 de cazuri de tãieri ilegale, în fiecare zi, în pãdurile României În 2017, potrivit raportului Greenpeace România, autoritãþile au identificat 12.487 de cazuri de tãieri ilegale la nivel naþional, în medie 34 pe zi, cu 32% mai multe decît în anul anterior.

ajunge la vîrful partidului, Dragnea a sãrit pîrleazul la PSD, unde lupta pentru putere pãrea mai convenabilã, dupã declinul lui Nãstase. A stat o vreme în urma ºi în umbra lui Victor Ponta, ca un aghiotant credincios. L-a ajutat o vreme, dar mai apoi l-a sãpat. Prinzînd cheag în PSD, pe fondul luptei pentru putere, într-o zi s-a trezit lider magnus. Din aceastã poziþie s-a angajat într-o luptã înverºunatã cu fostul ºef al partidului ºi cu detractorii social-democraþilor, culminînd cu rãzboiul încrîncenat pe care-l duce de un an ºi jumãtate preºedintelui Iohannis. Deocamdatã, de pe urma acestei bãtãlii, Dragnea a cîºtigat cîþiva ani de detenþie, dar urmeazã contraatacul, rãzboiul fiind încã în toi. Despre Ludovic Orban ar fi multe de spus. Un recent sondaj de opinie aratã cã, în comparaþie cu Mircea Ionescu Quintus, Radu Cîmpeanu, Theodor Stolojan, Cãlin Popescu Tãriceanu, Crin Antonescu ºi ceilalþi lideri care s-au perindat în fruntea PNL pe parcursul ultimilor 29 de ani, Ludovic Orban a fost cel mai slab. A încercat sã se impunã în chip dictatorial, dar a primit o replicã durã din partea colegilor de partid, unii dintre ei pãrãsind PNL-ul. Dar pe Orban nu l-a interesat niciodatã soarta istoricului partid. S-a declarat deosebit de fericit atunci cînd PNL s-a topit în cãldarea atît de peticitã a Partidului Popular European, fãrã sã înþeleagã cã, din acea clipã, PNL, care timp de 140 de ani fusese protagonistul vieþii politice româneºti, nu mai era nici liberal ºi nici naþional, ajungînd la cheremul pedeliºtilor, cei care-i cîntau prohodul partidului de ani de zile. Actualul lider al PNL este obsedat zi ºi noapte de ideea de a se vedea cît mai repede vãtaf la Palatul Victoria, fãrã sã se fi uitat, în prealabil, în oglindã, ca sã vadã dacã are sau nu mutrã de premier. Neînþelegînd nici azi cã ºansele sale pentru un asemenea salt politic nu mai sînt nici mãcar minime, în ultima vreme, Orban a dezlãnþuit un atac calomniator, dacã nu chiar criminal, la adresa primului-ministru, acuzînd-o pe Viorica Dãncilã de înaltã trãdare, în urma vizitei întreprinse în Israel ºi a convorbirilor cu omologul sãu, Netaniahu. O asemenea acuzaþie nu se putea naºte decît în mintea rãvãºitã a unui politician disperat.

Dupã cum s-au tulburat apele în PNL, Ludovic Orban nu va mai face pureci mulþi în fruntea acestui partid.

Pacea mediatã ºi impusã de Klaus Iohannis nu va þine decît de mîine pînã poimîine. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU Conform Raportului tãierilor ilegale din pãdurile României în 2017, cele mai multe cazuri au fost identificate, ca ºi în 2016, în judeþele Mureº – 1.511 cazuri (12%), Braºov – 762 de cazuri (6%) ºi Olt – 730 de cazuri (6%). Valoarea prejudiciului înregistrat ca urmare a tãierilor ilegale de arbori se ridicã la 41.546.406,87 lei la nivel naþional, în creºtere cu 5,25% faþã de anul anterior.

Comparativ cu 2016, gravitatea faptelor a crescut, înregistrîndu-se 8.461 de infracþiuni, cu 62,02% mai multe faþã de anul anterior. „Este important sã menþionãm diferenþele dintre cazuri, în unele situaþii fiind vorba despre 1-2 metri cubi tãiaþi ilegal/caz, iar în alte cazuri fiind sute sau chiar mii de metri cubi. De exemplu, în judeþele Argeº ºi Olt, deºi s-a înregistrat un numãr mare de cazuri, volumul mediu de lemn tãiat ilegal/caz este de 3-4 metri cubi. La polul opus se situeazã judeþele Cluj, Maramureº ºi Sibiu, care totalizeazã 53,97% din volumul de lemn tãiat ilegal în 2017, la nivel naþional”, declarã Crisanta Lungu, coordonator regional al campaniei de pãduri ºi biodiversitate.

Un rol important în identificarea ºi semnalarea cazurilor de tãieri ilegale l-a avut societatea civilã, cea mai importantã contribuþie înregistrîndu-se în judeþul Dolj, unde 57,22% din totalul cazurilor investigate de autoritãþi au fost semnalate de cãtre cetãþeni, acesta fiind urmat de judeþele Gorj, cu 49,40% ºi Vîlcea, cu 47,15%. „Aplaudãm contribuþia societãþii civile în identificarea cazurilor de tãieri ilegale, dar aceasta ar trebui sã fie, în primul rînd, o prioritate a autoritãþilor. Deoarece acestea sînt ineficiente în lupta împotriva tãierilor ilegale, vom lansa în curînd aplicaþia Forest Guardians, un instrument care permite cetãþenilor sã se implice activ în lupta pentru protejarea pãdurilor, prin identificarea tãierilor ilegale ºi raportarea lor, precum ºi în verificarea legalitãþii transporturilor de lemn”, afirmã Ciprian Gãluºcã, coordonator al campaniei de pãduri ºi biodiversitate a Greenpeace România.

(I.R.)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 19 octombrie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Teocraþia ortodoxã moldo-valahã (7) Motto: „Douã sãbii într-o teacã,/ Doi Domni în þara sãracã,/N-au loc!“ A ajuns în impas dupã marºul a 200.000 de cãmãºi albe asupra Bucureºtiului ºi condamnarea la trei ani ºi jumãtate de închisoare - cu executare -, în prima instanþã, a organizatorului ºi conducãtorului acestei demonstaþii de forþã, dupã modelul mineriadei d-lui Ion Iliescu, a ºefului Partidului de guvernãmînt, preºedintele PSD-ului ºi al Camerei Deputaþilor, dl. Liviu Dragnea. Justiþia nu s-a mai lãsat intimidatã de Miºcarea paramilitarã a cãmãºilor albe. Prefericitul Pãrinte Patriarh Daniel nu ia apãrarea celui mai puternic politician ortodox.

Posibile probleme de constituþionalitate cu noul Fond Suveran Noua formã a proiectului de act normativ de înfiinþare a Fondului Suveran de Dezvoltare ºi Investiþii propusã de Ministerul Finanþelor poate ridica mai multe probleme de constituþionalitate din perspectiva garantãrii ºi ocrotirii proprietãþii private, din cauza unor derogãri introduse sau din cauzã cã încalcã libertatea economicã, susþin reprezentanþii Patronatului IMM-urilor (CNIPMMR). Din perspectiva garantãrii ºi ocrotirii proprietãþii private în mod egal de lege, indiferent de titular, se constatã instituirea unui regim preferenþial pentru o societate pe acþiuni, proprietate privatã a statului, în raport cu alte societãþi private, proprietatea altor titulari. Potrivit patronatului, legea trebuie sã ocroteascã proprietatea privatã în acelaºi mod indiferent de titular. O societate pe acþiuni înfiinþatã de stat va beneficia de înlesnirii ºi derogãrii de la legislaþia care reglementeazã activitatea celorlalte societãþi. Totodatã, prin seria de derogãri introduse în proiect se încalcã principiul egalitãþii prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituþie, întrucît are caracter discriminatoriu în raport cu alte subiecte de drept privat, mai spun oficialii CNIPMMR. Actul normativ stabileºte un termen de 5 ani de la constituire pentru vãrsarea capitalului social în numerar.

Prin aceastã derogare se instituie o discriminare în raport cu orice altã societate pe acþiuni, care se înfiinþeazã potrivit Legii 31/1990, ºi este obligatã sã aducã diferenþa în aport în numerar în termen de 12 luni. Un articol din actul normativ prevede cã „Înstrãinarea sau achiziþia de cãtre fond a unor acþiuni sau alte active aflate în proprietatea lor nu este supusã prevederilor Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãþilor comerciale, aprobatã prin Legea nr. 44/1998, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ºi nici a prevederilor Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ci se va realiza în conformitate cu prevederile prezentului articol“. Practic se vor putea vinde oricui, chiar ºi persoanelor fizice, acþiuni la societãþile deþinute total/parþial de stat prin Fond, fãrã nici o procedurã. De asemenea, prin derogare de la art. 37 din Legea 24/2017, în cazul deþinerii a mai mult de 33% din drepturile de vot asupra emitentului, Fondul suveran de dezvoltare ºi investiþii nu mai este obligat sã lanseze o ofertã publicã adresatã tuturor deþinãtorilor de valori mobiliare, la un preþ echitabil ºi avînd ca obiect toate deþinerile acestora, cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de douã luni de la momentul atingerii respectivei deþineri. Concluzia ar fi cã Fondul suveran de dezvoltare ºi investiþii poate cumpãra acþiuni la orice preþ ºi oricînd, fãrã respectarea condiþiilor impuse de lege. În acelaºi timp, drepturile de vot aferente valorilor mobiliare depãºind pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului nu mai sînt suspendate, iar Fondul ºi persoanele cu care acesta acþioneazã în mod concertat pot achiziþiona, prin alte operaþiuni, acþiuni ale aceluiaºi emitent. Mai mult, articolul 11 din proiectul de OUG dispune cã „Fondului nu i se aplicã prevederile Ordonanþei Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societãþile naþionale, companiile naþionale ºi societãþile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum ºi la regiile autonome, aprobatã cu modi-

Dl. Dragnea a numit trei prim-miniºtri în Statul sãu Paralel, care îºi pierde încet dar sigur legitimitatea atît în UE/NATO, cît ºi faþã de electoratul catolic, pro-occidental, care trebuie totuºi sã aibã multã rãbdare ºi înþelegere, dupã îndobitocirea multisecularã, cu larg caracter de masã, a moldo-valahilor în lanþurile grele ale duhovniciei ºi soborniciei moscovite ºi constantinopolitane. Presa euro-atlanticã comenteazã pe larg acest caz de angajãri fictive în interesul Partidului ortodoxosocialist PMR, PCR, FSN, PSDR, PSD, PNL, USL, din anul 1946 la putere, pe cînd presa euro-asiaticã, unde Stãpînul face legea ºi astfel de cazuri sînt fireºti, trece cu vederea gravitatea situaþiei din România, unde teocraþia orientalã ºi statul de drept occidental sînt pe muchie de cuþit. Moscova sau Roma? (va urma) VIOREL ROMAN ficãri prin Legea nr. 769/2001, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare”. Prin includerea acestei derogãri, la bugetul de stat nu mai ajunge profitul obþinut de FSDI, acesta neavînd nici obligaþia de a constitui rezerve legale sau de a acoperi pierderile din anii precedenþi. Practic, aceºti bani rãmîn exclusiv la dispoziþia Fondului, care poate decide sã facã orice doreºte cu ei, neexistînd nici o rãspundere a Directoratului sau a Consiliului de Supraveghere în acestã privinþã. Totodatã, prin articolul 12 din proiect se dispune cã prevederile Ordonanþei de urgenþã a Guvernului privind guvernanþa corporativã a întreprinderilor publice nu se aplicã fondului înfiinþat potrivit prezentei ordonanþe de urgenþã ºi nici societãþilor, pentru care pachetele de acþiuni majoritare deþinute de Stat constituie aport în naturã la capitalul social al Fondului. Acest lucru înseamnã cã nu se aplicã ansamblul de reguli care guverneazã sistemul de administrare ºi control în cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publicã tutelarã ºi organele întreprinderii publice, dintre consiliul de administraþie sau de supraveghere, directori sau directorat, acþionari ºi alte persoane interesate.

Reprezentanþii patronatului mai afirmã cã actul normativ încalcã articolul 45 din Constituþie, Libertatea economicã, potrivit cãruia „Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniþiativã ºi exercitarea acestora în condiþiile legii sînt garantate”. Conform proiectului doar statul poate înfiinþa o societate pe acþiuni care are ca „scop atît dezvoltarea ºi finanþarea din fonduri proprii ºi din fonduri atrase, de proiecte de investiþii rentabile ºi sustenabile, în diverse sectoare economice, prin participarea directã ori prin intermediul altor fonduri de investiþii sau al unor societãþi de investiþii, singur sau împreunã cu alþi investitori institutionali sau privaþi, inclusiv prin participarea în parteneriate public – private, cît ºi administrarea activelor financiare proprii, în vederea obþinerii de profit”. Dacã o entitate privatã doreºte sã înfiinþeze un fond de dezvoltare ºi investiþii, avînd acelaºi scop, aceasta trebuie sã se supunã dreptului comun, neputînd beneficia de facilitãþile prevãzute pentru o societate a statului. În final, oficialii patronatului susþin cã OUG încalcã dispoziþiile articolului 135 – Economia, din Constituþie, potrivit cãruia Economia României este economie de piaþã, bazatã pe libera iniþiativã ºi concurenþã ºi cã Statul trebuie sã asigure libertatea comerþului, protecþia concurenþei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producþie. Asigurarea concurenþei loiale, respectarea libertãþii de a desfãºura activitãþi economice garanteazã existenþa economiei de piaþã. Însã prin proiect, o societate pe acþiuni, proprietate privatã a statului, indiferent de obiectul de activitate ºi denumire, are avantaje în domeniul producþiei, comerþului, prestãrii de servicii, o zonã în care primeazã libertatea comerþului ºi concurenþa loialã. Societãþile private sînt puse într-o poziþie de concurenþã neloialã, în raport cu societatea statului beneficiazã de facilitãþi ºi va acþiona în diverse sectoare economice, intrînd inevitabil în competiþie cu alþi agenþi economici.

Potrivit Guvernului, Fondul Suveran de Investiþii ºi Dezvoltare are ca scop atît dezvoltarea ºi finanþarea din fonduri proprii ºi din fonduri atrase, de proiecte de investiþii rentabile ºi sustenabile, în diverse sectoare economice, prin participare directã ori prin intermediul altor fonduri de investiþii sau al unor societãþi de investiþii, singur sau împreunã cu alþi investitori instituþionali sau privaþi, inclusiv prin participarea în parteneriate public-

ªtirea sãptãmînii România, un stat eºuat (urmare din pag. 1) Ne miºcãm dupã cum ni se spune la TV, ne omorîm între noi dacã Serviciile o vor, ºi ne punem pe fugit din þarã, cã în codru nu mai gãsim nimic. De ce am eºuat?

Cine e de vinã? Noi! Sîntem un stat eºuat, într-o Europã în derivã. Mã uitam la muþii ãia care stau prin Parlamentul European. Cu cine fac ei afaceri, cãror servicii le sînt loiali ºi cine, în mod normal, trebuie sã-i controleze? Mã uit în jur ºi vãd doar furie. Dar nu furie cã þara e praf, cã cei care vin dupã noi vor fi, în mare mãsurã, sclavii unor imbecili. Nu! Ei sînt nervoºi pentru nevoile lor sterpe, pentru efemera lor viaþã intimã, pentru sãrãcia lor moralã ºi spiritualã. Þara asta, România, cîndva Dacia, e praf!

Trãdarea este atît de profundã, încît, dacã ai vreo problemã, nu ai nici mãcar cui sã te adresezi.

Procuratura, Poliþia, Politica, aceºti PPP demenþiali, sînt, de fapt, TTT, cu un imens T de la trãdare.

Serviciile protejeazã tot, aºa cã nimeni nu miºcã, nimeni nu protesteazã dacã ei nu dau voie. Îmi este silã de laºitatea acestui popor, de incoerenþa lui culturalã ºi de îngustimea minþii lui, unde viitorul este redus la urmãtoarea zi, la urmãtoarea emisiune sau urmãtorul episod al unui serial.

A avut grijã acest popor laº, aceastã Românie disipatã prin toatã Europa, sã distrugã ºi sã-i îngroape pe cei care au iubit-o.

Ne uitãm în jur la Ungaria, la Polonia, la Rusia, la Bulgaria ºi chiar la Serbia. ªi ei au economie de piaþã. ªi ei au aspiraþii europene. ªi ei au duºmani, unii istorici, alþii mai noi. ªi ei au probleme existenþiale cu comuniºtii ºi trãdãtorii. Dar la ei mai vezi puþinã demnitate, mai vezi mîndria aia cã reprezintã ceva. ªi ei au mall-uri, magazine non-stop ºi trafic intens pe stradã. ªi ei sînt europeni. Dar, înainte de a fi europeni, ei sînt bulgari, ruºi, polonezi, unguri ºi sîrbi. Noi ne urîm atît de mult cã nici mãcar nu vorbim româneºte cînd mergem peste graniþã, numai ca sã nu intrãm în contact cu alþi români. Este un adevãr! Cum de-am ajuns aºa?

Cine ne dezbinã? Cine ne urãºte atît de mult? Nimeni!

Ne place sã fim aºa, ºi cred cã asta este de fapt naþia noastrã, genetic. Niºte laºi cînd e vorba de ceva mãreþ, dar foarte ai dracu’ atunci cînd e vorba sã atacãm o bãbuþã. Pornind de la politicienii ãºtia de doi lei, care fac bani mulþi pentru ei, dar fac umbrã degeaba pãmîntului cînd e vorba de neamul ãsta românesc, ºi sfîrºind cu ultimul þãran, din cea mai mizerabilã cîrciumã din cel mai îndepãrtat sat, toþi sîntem de vinã pentru ce a ajuns acest neam. Îi înþeleg pe cei care ne conduc. Un aºa popor prost, e pãcat sã nu îl furi. Toþi spun cã Dumnezeu ªi-a întors faþa de la noi, de la români, ºi din aceastã cauzã am ajuns sã fim colonie. Nu, este fals. Poporul român ºi-a întors faþa de la Dumnezeu, ºi a ales sã priveascã în gura unor apostoli falºi, bogaþi ºi hoþi, ºi sã respecte cu stricteþe bolnavã ceea ce acei bandiþi decreteazã de pe sticlã.

România a eºuat. Din punct de vedere economic, social, politic, noi, statul român, nu mai existãm. De ani de zile, noi nu mai existãm. Iar pe cei care au trãdat, acele cozi de topor pe care voi le vedeþi mereu, zi de zi, cum vã varsã rahat în creier, îi aplaudaþi la scenã deschisã, în loc sã-i ridicaþi în furci! private, cît ºi administrarea activelor financiare proprii, în vederea obþinerii de profit. Fondul se constituie ca persoanã juridicã românã, ale cãrei condiþii de organizare ºi funcþionare se stabilesc prin hotãrîre a Guvernului ºi care se înfiinþeazã ºi funcþioneazã ca societate pe acþiuni potrivit Legii 31/1990, republicatã cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ale acestei ordonanþe de urgenþã, precum ºi a actului constitutiv, fiind deþinut în întregime, în mod direct, pe toatã durata de funcþionare, de cãtre Statul român. Fondul ar urma sã cuprindã 27 de participaþii minoritare sau majoritare ale statului la companii profitabile, cu o valoare contabilã de circa 45 miliarde de lei (9,7 miliarde de euro).

COSMIN PAM MATEI

Pag. a 16-a – 19 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Poveºti din viaþa romilor Deþiganizarea romilor, între schimbare iluzorie ºi adaptare derizorie Dacã a fi þigan înseamnã absurdul de a trãi fãrã demnitate, a fi rom ar însemna revolta spiritual contra þiganilor ºi rasismului. „Dragostea þigãneascã” are nevoie de o „anestezie afectivã”, pentru a-ºi gîndi ºi înþelege absurdul lipsei de sens ºi demnitate. Nicolae Gheorghe spunea cã „þiganul nu poate fi rom”, fiindcã „omul este mai om prin lucrurile pe care le tace decît prin cele pe care le spune”, dupã cum afirma Camus, iar cine renunþã la demnitate nu are identitate, este prototipul uman al ratatului: subomul, nu luptã sã iasã din sindromul post-traumatic de sclav pentru a fi demn. Omul duce o luptã neîntreruptã ºi grea pentru a da vieþii un sens. Abia dupã ce l-a împlinit îi înþelege nonsensul ºi absurdul. Educaþia e singura ºtiinþã prin care omul poate avea conºtiinþã de sine, pentru a fi apt de autoguvernare ºi guvernare a celorlalþi! Corectitudinea politicã a relativismului dreptului minoritãþilor a însemnat abandonarea ipocritã a drepturilor lor sociale. Oricît de bogate ar fi material unele popoare, sînt sortite pieirii fiindcã au o gîndire ºi culturã sãrace, primitive ºi arhaice. Ca ºi evadarea din puºcãrie, evadarea din sine este o neasumare a vinovãþiei, o fugã egoistã de responsabilitate. Dacã a fi þigan înseamnã absurdul de a trãi fãrã demnitate, a fi rom ar însemna revolta spiritualã contra þiganilor ºi rasismului. Pe mãsurã ce frontierele de religie (pãgîn-creºtin) ºi statut social (sclav-liber) se auto-anuleazã, rasismul ºi romii dispar. Prostul nu iartã niciodatã; naivul iartã ºi uitã; înþeleptul iartã dar nu uitã. Deþiganizarea romilor, ca luptã pentru recunoaºterea egalei demnitãþi, au fost compromise tot de proºti ºi hoþi ca în „Þiganiada”. Minciuna, Diavolul ºi rãul nu sînt opusul adevãrului, a lui Dumnezeu sau a binelui, ci proba cã adevãrul, binele ºi Dumnezeu existã. Timpul ºi viaþa în imaginarul nomad al tradiþiei rome are douã anotimpuri: Milai (primãvarã-varã-toamnã) ºi Ivend (iarnã). La romi, cînd eºti apt sexual eºti matur, te transformi din copil adult, iar tinereþea, vîrsta formãrii, ºi bãtrîneþea, înþelepciunea nu existã. Dupã Lacan, r/evoluþia romilor ar depinde de faptul banal al sexualitãþii, ca regîndire a falsei dominaþii masculine(macho). ªi la romi sînt ecourile dintre „ºcoala de la Pãltiniº” a lui Noica ºi ºcoala de partid a PCR „ªtefan Gheorghiu”. Dostoievski spune cã existã douã feluri de joc - jocul de gentleman ºi jocul plebeu, cupid, pe care îl practicã tot felul de lepãdãturi. Cîtã vreme majoritatea elitelor rome sînt intelectual egale cu zero, poporul rãmîne o mulþime vidã, nu devine o naþiune, cultural ºi politic.

Servilismul acestora vine din slaba calificare, care-i forþeazã sã accepte expertiza ºi controlul mercenarilor statului.

Naufragiul este sigur cîtã vreme criteriul de selecþie a elitelor rome va rãmîne servilismul, nu integritatea moralã ºi competenþa. Renunþarea la demnitate, în scopul exploatãrii patetice a milei, este considerate o dezumanizare voluntarã a umanitãþii. Coliziunea catastrofalã dintre cultura romã ºi cultura occidentalã este efectul crizei imaginarului ex-oriental ºi practicilor sale. Dacã reconcilierea stigmatului rasial se face prin uitare, nu prin rezilienþã, scuze ºi iertare, trauma va deveni schizofrenie. Prin tradiþie, cultura romã este ca o femeie: dacã te pasioneazã forma (aparenþa), nu ºi fondul (conþinutul), vei avea copii mulþi. Dilema þigan-rom explicã

blocarea în forma arhaicã a culturii, fãrã a se prioritiza fondul (conþinutul) existenþei sale. Pentru romi noua sclavie este de a fi supuºi unei servituþi injuste, în pofida voinþei lor ºi drepturilor universal legitime. Reala maturizare/individuaþie a unui rr/om, este dificilã ca a unui rîu care se reîntoarce

Alexandru Bidirel, perla folclorului ºi a lãutãriei bucovinene (2)

sã rãmînã în capitalã ca primã vioarã la Orchestra Radio, dar violonistul refuzã din cauza familiei care nu-l putea însoþi în marele oraº. Dupã o scurtã escalã la Iaºi, unde este prim solist la orchestra „Doina Moldovei”, dorul de familie îl determinã sã facã cale întoarsã la Fãlticeni., unde este ºef de orchestrã la T.A.P.L. Alexandru Bidirel era foarte solicitat sã cînte la evenimente oficiale. Partidul îl mutã pe violonist la Suceava, pentru a putea delecta nomenclatura comunistã. Muzica româneascã, la modã pe atunci, atrãgea clienþi ca pe muºte. Pe atunci încã se cînta la urechea clientului, nu ca acum cînd din cauza decibelilor aruncaþi prin boxe, nu mai poþi auzi ce spune partenerul de discuþii.

Atunci cînta solistul ºi acompania orchestra, acum cîntã orchestra ºi solistul rãcneºte. ?efii de trupe erau instrumentiºti de virtuozitate ºi deseori buni soliºti. Un exemplu în acest sens este Alexandru Bidirel ce cînta cu orchestra sa la Restaurantul „Casa Bucovineanã” de mult demolat.

Bidirel era un solist extrem de apreciat chiar ºi de postul de Radio Bucureºti unde a lansat numeroase piese instrumentale de inspiraþie folcloricã. Multe dintre ele niºte capodopere ale Bucovinei. Radio Iaºi îi mai dã ºi astãzi melodiile lui Badea Bidirel, un lãutar autentic cu o strunã inconfundabilã…

Numãrul mare de restaurante din municipiu însemna în acelaºi timp ºi un numãr considerabil de orchestre, conduse, unele dintre ele, de muzicanþi ce ºi-au obþinut ulterior celebritatea. Localuri precum „Arcaºul”, „Central”, „Casa Bucovineanã”, „Bucovina”, „Crama Vînãtorul”, „Crama Bachus” ºi celelalte, toate aveau cîte un nume sonor în echipa de „entertainment” a acelor tim-

Ajunge, în 1937 sã studieze cu mari profesori ai Conservatorului din Cernãuþi, ºi în doi ani îºi însuºeºte vioara la un nivel academic. În timp ce studia la Conservator, ca student audient, Alexandru Bidirel a continuat sã cînte în cîrciumi, în oboare sau la petreceri.

Alterna ameþitor Bach, Beethoven ºi Paganini cu muzica specificã chefurilor, ceea ce provoca o euforie fãrã margini unor cheflii notorii, precum Traian Popovici ºi Ion Nistor. Urmeazã înregistrarea a douã discuri comerciale editate de Electrecord sub îndrumarea lui Constantin Brãiloiu, care îl ajutã sã obþinã autorizaþia de interpret de restaurant semnatã de însuºi marele George Enescu.

Vremurile tulburi îl obligã pe Bãdiþa Lisandru sã execute un stagiu militar prelungit de ºase ani, între 1939-1945, fiind mobilizat. Dupã rãzboi, se stabileºte în oraºul Fãlticeni, unde se cãsãtoreºte cu Ileana Bidirel, împreunã cu care are trei copii: Marcel, Doina ºi Dragoº, singurul care a continuat tradiþia muzicalã a familiei din care a provenit. De la muzicanþii evrei, Lisandru Bidirel a deprins muzica de cafe-concert, muzicã ascultatã la marile recepþii de cãtre oficialitãþile vremii. În anul 1956, Alexandru Bidirel revine la Bucureºti, unde înregistreazã acompaniat de orchestra de muzicã popularã a Radiodifuziunii, dirijatã de Victor Predescu. I se propune

din haosul mãrii la izvoarele sale. În politicã (lumea aceasta), romii au aceeaºi meteahnã: credinþã slabã (bigotism) ºi falsã supunere. Cînd va deveni un rom revoltat, care luptã pentru demnitatea sa ºi alor sãi, þiganul nu va mai fi un exclus, un outsider. Supunerea imoralã ºi oportunistã faþã de opresor/ asupritor, ca renunþare meschinã la principii, pentru interese egoiste de prestigiu ºi recompense, a fost descrisã de Eugen Ionesco, în „Rinocerii“ (1959). Renunþarea la idealurile etnopolitice ºi slujul faþã de puterea gagiilor ºi statului, chiar dacã rasist faþã de romi, ºi-a avut primele sale forme în „pupincurism“, prototipul „lingãului“ ºi „slugoiului“ rom fiind creat elitele politice rome, care se întreceau în adularea lui Ion Iliescu, care s-a ales cu ceva sinecuri, pentru flexibilitatea lor moralã. Pseudoelitele rome au dus pînã la supunere oarbã lichelismul ºi clientelismul, numindu-l imoral diplomaþie ºi pragmatism ca pace între stãpîni ºi slugi. Preþul: se punea la dispoziþie electoratul rom, iar statul îi menþinea la putere, dacã pãstrau ciocul mic, pentru ca opoziþia (sectorul ONG, Nicolae Gheorghe etc) sã nu poatã avea eficienþã în revendicãri. De fapt, scopul statului era/este reducerea la tãcere a Miºcãrii de emancipare a romilor, ca naþiune, ºi revendicãrilor legitime. A reuºit, aceºtia sînt în blocaj! Modelul a fost preluat ºi de tinerii sörösmaoiºti, fiind preþul trãdãrii de cãtre discipoli a lui Nicolae Gheorghe & comp, care au ales sã devinã prestatori de servicii pentru stat, în numele republicanismului ºi cetãþeniei egale (doar pentru ei), în iluzia, niciodatã demonstratã, a lobbyului în interiorul sistemului duºmanului, în locul revoltei/protestului pentru drepturile romilor.

Rezultatul îl vedem în dezastrul actual al îngenunchierii Miºcãrii rome, în care sîntem la cheremul unor aventurieri ºi veleitari, mai degrabã dubioºi. În fine, chiar dacã garnisite cu bune intenþii, greu de gãsit ceva de pe urma lui Damian Drãghici, Valeriu Nicolae, Ciprian Necula, dincolo de scuza

cã ei nu au fost creaþii ale Miºcãrii rome, ci au fost selectaþi de gagii. În fine, cîteva ONG-uri rãzleþe, coordonate de Ciprian Necula, încearcã, iluzoriu, sã reconstruiascã o reþea civicã romã activã ºi revendicativã, distrusã de imoralul ºi catastrofalul pact dintre liderii civici ºi politici. În toate cazurile, dincolo de finanþãri, lipseºte orice viziune/idee, dar ºi oamenii (romi), ceea ce face inutilã crearea oricãrei reþele.

Ne repetãm, semn cã am recãzut în istorie! Trist ºi jalnic! În alfabetul vechilor cãrþi germane, „þiganii“ sînt opusul valorilor clasei mijlocii ºi creºtine, leitmotiv al oamenilor fãrã rost, fãrã de lege, nomazi, sãraci în zdrenþe, zgomotoºi etc. Într-o ilustraþie din 1828, „þiganul“ (Zigeuner) este reprezentat prin litera Z (Zigeuner, þigan), ucigînd un cîine, asemãnãtor cu un „negru“ (egiptean) pe jumãtate gol, care ucide un crocodil, într-o lume a sãlbãticiei, în afara civilizaþiei. „Þiganca“ este descrisã sau ca o vrãjitoare bãtrînã (v.

Hosemann, Theodor: Das alergrösste Bilder-ABC. Berlin 1828, p. 22), sau hoaþã, împreunã cu copii ei (v. Johann Wolf, Abecedar, Nürnberg, 1799), sau ca prostituatã, cu un statut identitar ambiguu – v. Mignon (Goethe), Mitidika (Brentano), Zefira (Puºkin), Esmeralda (Hugo), Nastasia (G.M. Zamfirescu) etc. Cei din cealaltã etnie sînt mai veseli ºi mai zgomotoºi. Într-o searã, cînd mã întorceam de la Mega Image, un vecin cînta fericit pe stradã ceva de genul „La-la-la, ce p... mea, Marinicã, mai vii?“. În general, viaþa lor „se consumã“ pe stradã, casa e doar o haltã de searã, un loc de dormit. Atunci cînd dã cãldura, comunitatea se mutã în mod firesc în stradã cu tot cu mobilã – covor, masã cu patru scaune, canapea, suport de întins rufe, jucãrii, fotbal.

Pe noi, ceilalþi din cartier, ne deranjeazã pentru cã strada e un spaþiu public al nostru, al tuturor. La un moment dat, chiar nu mai ai pe unde sã treci. Poliþia comunitarã îºi face loc ºi ea, cu maºina, printre scaune abandonate ºi jucãriile copiilor – nu înþelegem de ce nu li se poate spune sã nu mai acapareze toatã strada, de ce nu existã amenzi pentru aºa ceva. Sau poate cã existã, dar le dau degeaba, nu are cine sã le plãteascã. Într-un timp, copiii cereau ºi „taxã de trecere“ – 1 leu. Aceiaºi copii furau pufuleþi ºi îi alergau angajaþii de la un magazin non-stop pînã departe, pe Mirãuþi. Unde existã un pãrculeþ verde, într-un scuar, iar tatãl unuia dintre copii fãcea treaba mare într-un boschet pentru cã acolo l-a apucat ºi n-a mai avut vreme sã ajungã acasã. Deþiganizarea romilor se plaseazã între schimbare iluzorie ºi adaptare derizorie, între tradiþionalizarea morbidã a unei gîndiri/culturi arhaice învechite ºi sinteza moralã a tradiþiei cu modernitatea (binelui de rãu, inculturii de culturã, (rr)omului hoþ de (rr)omul cinstit): de la dualitatea nodului frigian(gordian), la triada nodului boromean; real-simbolic-imaginar, pentru ca realitatea în care trãiesc sã nu mai fie o iluzie (Planul ca þiganul). ª-am încãlecat pe-o ºa, „las-o, bre, sã merge-aºea!” (pãrerea mea!). Ai o frustrare, cînd ai ghinionul unui Moderator (Hoandrã) care doar laudã invitatul (Damian Drãghici), dar nu-i pune întrebãrile care sã-l explice lumii.

La Damian curajul este înfrîngerea fricii. La romi „Planul ca þiganul” ca procrastinare (amînare), este o viitoare victorie sigurã. Cum am mai spus, laureatul „Cerbului de Aur” de anul acesta a fost Damian, cu un proiect muzical absolut înnoitor, de talie internaþionalã, care confirmã, încã o datã, anvergura sa artisticã ºi unicitatea. Plus muncãããã!

puri, de multe ori bãutura ºi mîncarea devenind doar pretext pentru sucevean de a-ºi lua familia sau prietenii ºi a merge la restaurant ca sã-l asculte cîntînd pe lãutarul preferat. În Suceava, violonistul Alexandru Bidirel a activat la hotelul „Central”, unde cînta searã de searã alãturi de orchestra sa. Proaspãtul înfiinþat Ansamblu „Ciprian Porumbescu”, dirijat de George Sîrbu, l-a angaja ca solist ºi prim-violonist. În anul 1974, Bidirel înregistreazã un disc la „Electrecord”, denumit sugestiv „TRESOR FOLCLORIQUE ROUMAINS”. În ultima perioadã a vieþii sale, s-a retras din ansamblul „Ciprian Porumbescu” din motive de sãnãtate, dar a rãmas angajat al Orchestrei Semisimfonice a Ateneului Popular, unde programul de lucru era mai lejer. La numai 67 de ani, pe data de 12 iulie 1985, rãpus de un infarct, Alexandru Bidirel trecea la Domnul. La înmormîntarea sa, au participat mii de oameni, inclusiv toatã suflarea lãutãreascã a momentului.

Discursul funerar l-a rostit muzicologul Mãrioara Murãrescu, cea care a ºi scris o carte excepþionalã despre lãutari. O carte pe care o socotesc fundamentalã pentru cultura românã. Bidirel este „arcuºul de aur”, „violonistul inegalabil” cel mai mare ºi talentat artist al viorii, interpret nepereche al folclorului bucovinean, laureat al multor festivaluri ºi concursuri, care a dus faima Bucovinei pe toate meridianele lumii. Era unic printre violoniºti prin sunetul caracteristic, formarea muzicalã maturã ºi virtuozitatea elegantã, atingea vioara într-un paradox sonor unic, doar al lui.

Sfîrºit

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 19 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Strategul lui Trump promite sã rãstoarne ordinea europeanã Fostul strateg al lui Donald Trump, Steve Bannon, a anunþat la conferinþa de sîmbãtã, 13 octombrie a.c., a formaþiunii naþionaliste Fratelli d’Italia, de la Roma, cã va ajuta în urmãtoarele luni partidele de extremã dreaptã sã obþinã victoria în alegerile europene. Comentatorii atrag atenþia asupra pericolului ascensiunii populismului.

Potrivit ,,Newsweek”, teoria lui Bannon este cã ,,puterile înrãdãcinate” ale continentului se tem de oamenii care voteazã pentru o schimbare în þãrile lor. Bannon a sugerat cã alegerile europene de anul viitor vor oferi alegãtorilor ºansa de a reveni la un guvern ,,care nu este socialist”, ignorînd însã faptul cã tocmai partidele conservatoare au dominat Parlamentul European în ultimii 20 de ani.

Mai multe grupuri de dreapta din Europa i-au respins, însã, propunerea. De exemplu, Partidul austriac al Libertãþii, parte a coaliþiei de guvernare, care s-a confruntat cu numeroase acuzaþii de antisemitism, s-a declarat dezinteresat de ajutorul sãu. În Belgia, ,,Le Soir” explicã de ce sloganurile populiºtilor de dreapta sînt atît de atractive: ,,De cînd Partidul Comunist a încetat practic sã existe, nimeni nu a venit cu ceva nou în faþa angajaþilor. Astfel cã identitatea lor

Deficitul de talente, gaurã de miliarde în bugetul României (1) România pierde anual 6% din PIB-ul naþional din cauza deficitului de talente, adicã 10 miliarde de euro, aratã datele sondajului PwCEuropean Private Business Survey. Bulgarii sînt peste noi, cu 13,2%, iar în urma noastrã vin polonezii, cu 5,7%, maltezii, cu 5,6%, ºi ungurii, cu 5,2%. Companiile antreprenoriale din Europa considerã cã gradul de reglementare ºi birocraþia de la nivelul economiilor locale ameninþã într-o mãsurã mult mai mare dezvoltarea activitãþii pe care o deruleazã, comparativ cu reglementãrile ºi birocraþia de la nivelul Uniunii Europene. În cadrul studiului, care a chestionat 2447 de companii provenind din 31 de þãri europene, 39% dintre respondenþi aprecizã cã birocraþia de la nivel local este o provocare, faþã de 29% care considerau cã cea de la nivelul Uniunii Europene pune probleme.

Aceastã percepþie a fost întîlnitã cu precãdere în þãri precum Croaþia, Grecia, Finlanda, Ungaria, Italia ºi Marea Britanie. De exemplu, aproape 71% dintre respondenþii din Grecia apreciau birocraþia greceascã drept o pro-

colectivã s-a reconstituit în jurul naþionalismului antiimigraþie. Comuniºtii spuneau cã «noi, muncitorii», ne exprimãm opoziþia faþã de ºefi, burghezie ºi opresori.

Acum ei spun «noi, francezii», pentru a-ºi marca opoziþia faþã de imigranþi. Duºmanii au devenit refugiaþii ºi solicitanþii de azil”.

Publicaþia spaniolã ,,El País”, crede cã pericolul cel mai evident vine din faptul cã acest discurs al fricii ºi urii se rãspîndeºte la partidele tradiþionale conservatoare, în timp ce progresiºtii se limiteazã la o poziþie defensivã: ,,Este vital ca forþele social-democrate ºi de stînga sã formeze un nucleu solid de valori în jurul apãrãrii drepturilor omului. A doua dimensiune este strategicã: sã caute convergenþe cu forþele conservatoare ºi liberale bazate pe apãrarea valorilor europene ale solidaritãþii ºi toleranþei”. ªi, în acelaºi context alegerilor din 2019, Viktor Orbán este o capcanã pentru dreapta europeanã. Iatã o analizã a revistei franceze ,,Le Point”, sub titlul: ,,Presa nu mã poate forþa sã-l dau afarã pe Viktor Orbán”. ,,În doar cîteva cuvinte, Joseph Daul, preºedintele Partidului Popular European (PPE), a pus capãt speculaþiilor din sînul aripii drepte europene. Joseph Daul încã mai sperã cã în Consiliul European se vor putea face presiuni suficiente pentru a repune regimul ungar în cercul valorilor europene, iar liderii PPE încã aºteaptã semne de bunãvoinþã de la Orbán ,,înainte de Congresul de la

Helsinki”, din 7 ºi 8 noiembrie. Este,însã, iluzoriu, avînd în vedere evoluþia evenimentelor ºi tonul adoptat de Orbán în faþa deputaþilor europeni. În loc sã dea înapoi, fapt care ar fi putut reþine voturile ostile din PPE, liderul ungar, dimpotrivã, a criticat vehement stînga, vinovatã în opinia lui - de dezinformare, mai ales cã el beneficiazã ºi de un sprijin popular larg...

Alegerea de a-l menþine pe Orbán în familia creºtindemocraþilor nu va simplifica sarcina partidelor de dreapta în urmãtoarea campanie europeanã. În numeroase þãri, dreapta tradiþionalã se aflã în competiþie frontalã, dacã nu vitalã, cu extrema dreaptã. Viktor Orbán nu are nici o intenþie de a coborî tonul ºi, din contrã, el doreºte o adunare a dreptelor iliberale aflate sub stindardul sãu. Acesta este sensul abordãrii lui faþã de Matteo Salvini, liderul formaþiunii politice Liga din Italia, un aliat al Marinei Le Pen, din Franþa.

Orbán tinde sã prindã PPE într-un joc de alianþe total contradictorii. Cum poate partidul fondatorilor Europei sã pretindã cã întruchipeazã ultimul bastion împotriva extremei drepte atunci cînd unul dintre ei, în cazul de faþã Orbán, susþine deschis alianþa forþelor de dreapta?

Acum, în apropierea alegerilor europene, timpul preseazã ºi fineþurile lui Orbán pot afecta lizibilitatea campaniei PPE”, scrie ,,Le Point”, preluat de Rador.

Sursa: RFI.RO

blemã, comparativ cu 24% care arãtau cu degetul spre cea din UE. O concluzie frapantã a raportului este cã, deºi în unele regiuni intervenþia birocraticã ºi de reglementare a Uniunii Europene este perceputã drept o tentativã de a constrînge iniþiativele mediului de afaceri ºi de a-i îngreuna activitatea, cele mai multe companii private nu împãrtãºesc aceastã viziune. Prin urmare, 39% dintre respondenþi susþin cã birocraþia din interiorul statelor este un obstacol, comparativ cu 29%, care o considerã o provocare la nivelul UE. Competiþia (52%) ºi deficitul de talente (43%) au fost indicate de cei chestionaþi drept cele mai mare ameninþãri la adresa dezvoltãrii, mai presus de birocraþie ºi reglementãrile interne.

De exemplu, în Italia, unde partidele eurosceptice, poziþionate împotriva sistemului, au înregistrat de curînd un succes electoral notabil, 49% dintre respondenþi credeau cã birocraþia de la nivel local este o problemã, comparativ cu 20%, care priveau cu scepticism birocraþia la nivelul UE. De asemenea, chiar ºi în Marea Britanie, companiile antreprenoriale apreciazã cã reglementarea ºi birocraþia de la nivel local reprezintã mai degrabã o ameninþare la adresa activitãþii lor, decît cele de la nivelul UE. Rezultatele aratã cã aproximativ 35% dintre respondenþi vedeau birocraþia britanicã drept un obstacol, comparativ cu 25%, care arãtau cu degetul spre cea de la nivelul Uniunii Europene.

Reprezentanþii companiilor antreprenoriale considerã cã, din perspectiva posibilitãþilor de creºtere ºi dezvoltare, este foarte importantã angajarea de forþã de muncã bine pregãtitã. Întrebaþi care este problema principalã cu care se confruntã, aceºtia precizau lipsa capacitãþii lor de a recruta personal calificat. În acest context, deficitul de talente genereazã costuri masive pentru regiune, estimate la 324 de miliarde de euro anual, reprezentînd venituri pierdute pentru companiile antreprenoriale. Cifra reprezintã echivalentul PIB-ului Portugaliei, Ungariei ºi Croaþiei laolaltã. Ca o consecinþã directã, digitalizarea a fost menþionatã drept o prioritate de cãtre un procent modest dintre companiile antreprenoriale din Europa (31%).

Companiile antreprenoriale din Europa de Est au fost cele mai vocale cînd a venit vorba despre dificultatea de a angaja personal calificat. Raportat la PIB-urile naþionale, pierderile economice ca rezultat al deficitului de talente indicã cifre îngrijorãtoare pentru þãri precum Bulgaria (13,2%), România (6%), Polonia (5,7%), Malta (5,6%) ºi Ungaria (5,2%). Aceste procente însumeazã 46,4 miliarde de euro, pierdute numai din aceastã cauzã. Cele mai afectate sînt sectorul construcþiilor ºi al producþiei. (va urma) COSMIN PAM MATEI

Cum nu se dã (cu adevãrat) socotealã la Bruxelles (2) Un alt mod de a nu da socotealã Odatã încheiatã ºueta autodenigratoare a aleºilor ce ne-au reprezentat la Bruxelles, politicieni, jurnaliºti, moderatoare vor rumega sãptãmîni întregi un eveniment de importanþã minorã în UE. Acolo, în inima Europei, politica merge mai departe. Spre exemplu, chiar dupã încheierea dezbaterii privind România, a urmat un eveniment diametral opus: un premier din Est s-a lansat într-un discurs profund pro-european, avîntat liberal ºi nimeni nu a criticat contraperformanþele þãrii sale.

Dupã Viorica Dãncilã, estonianul Juri Ratas a fos al doilea premier care s-a adresat Parlamentului European.

El a vorbit despre „viitorul UE” ºi a spus cã Europa „este un gînd care trebuie sã devinã un sentiment”. ªi a mai spus cã „împãrþindu-ºi” suveranitatea, þãrile europene au reuºit sã-ºi sporeascã puterea colectivã, sã rãspîndeascã „valorile liberale ºi principiile democratice”. Sã fie oare acest discurs sforãitor modalitatea diplomaticã prin care premierul Estoniei spune cã nu a venit la Bruxelles pentru a da socotealã cã prin þara sa au intrat 200 de miliarde de euro murdari din Rusia pentru a fi spãlaþi prin intermediul celei mai mari bãnci din Danemarca? Nu ºtim, dar nimeni din audienþã nu a întrebat nimic despre asta, cum nu au fãcut-o nici în scandalul de spãlare de bani din Letonia ºi nici în cazul afacerilor ruse din þãrile baltice sau în cazul reþelei de transport de energie din aceste þãri, care este încã sincroniza-

tã cu cea a Rusiei, nu a UE. Estonia este „condamnatã” sã fie o poveste de succes, spre fericirea bãncilor, guvernului, politicienilor, dar, iatã, ºi a Rusiei. În timp ce în România se va rumega o dezbatere minorã din Parlamentul European, politica europeanã va merge mai departe, fãrã întrebãri legate de modul în care respectã Tratatul UE ºi „valorile europene” þãri precum Germania (care construieºte un al doilea gazoduct împreunã cu Rusia, în ciuda opoziþiei a peste zece state membre) sau Franþa (care depãºeºte constant pragul de deficit bugetar de 3% din PIB ºi datoria externã de 60% din PIB, dar care trebuie respectate cu sfinþenie de þãrile avertizate de chiar preºedintele Franþei), sau Danemarca (unde ministru Afacerilor a demisionat pentru cã instituþiile regulatoare ale statului nu au reuºit sã împiedice spãlarea miliardelor din Rusia), fãrã întrebari legate despre cum respectã valorile europene chiar Comisia Europeanã (cea care fusese informatã cã industria auto germanã încalcã normele de poluare, însã s-a fãcut cã nu vede vreme de ani de zile).

Noua cortinã de fier În timp ce în România va fi rumegatã prestaþia Vioricãi Dãncilã în raport cu cea a Monicãi Macovei ºi va continua rãzboiul româno-român, nimeni nu va observa cã UE tinde sã devinã o uniune a rigiditãþii doctrinare liberale de la care care sînt scutite însã statele „to big to fail” sau cele care trebuie sã fie „success story” a

integrãrii ºi þãrile ce funcþioneazã pe principiul „small is beautiful”.

O asemenea abordare a UE este periculoasã, atît pentru proiectul european, cît ºi pentru þãrile membre. „Nu voi merge atît de departe precum rãposatul John McCain, care v-a numit, în Senatul SUA, «un neofascist în pat cu Putin»”, îºi începea Guy Verhofstadt un recent discurs þinut în PE referitor la Viktor Orban ºi Ungaria.

Replica a venit în presa ungarã. „La 5 martie 1946, în discursul sãu de la Fulton, SUA, Winston Churchill spunea: «De la Stettin, în Baltica, la Trieste, în Adriatica, o cortinã de fier s-a lãsat peste continent. În spatele acestei linii se aflã toate capitalele vechilor state din Europa Centralã ºi Rãsãriteanã. Varºovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureºti ºi Sofia».

Cred cã prin adoptarea în PE, la 12 septembie, a raportului LIBE, o cortinã de fier s-a lãsat din nou în mijlocul Europei. De aceastã datã nu este o cortinã politicã ºi militarã, ci una culturalã. ªi este pe aproape aceeaºi linie ca ºi prima. Dar este o mare diferenþã: atunci, þãrile central ºi est-europene se aflau de partea greºitã. Acum au ales partea cea bunã”, scria „Magyar Idlok“, un ziar proguvernamental. Pentru ca asemenea reacþii sã nu aparã ºi în România depinde nu doar de profesionalism, bunã credinþã, de combaterea populismului, nu doar de interceptãri, protocoale secrete, autocenzurã ºi santaje, ci depinde ºi de tratamentul egal aplicat la Bruxelles statelor membre al UE. Sfîrºit CÃLIN MARCHIEVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 19 octombrie 2018

Universalitatea bunelor maniere (76) Bunele maniere la nunþi Adevãrul este cã ne-ar plãcea sã nu trebuiascã sã explicãm anumite lucruri. Dar nu puteþi lãsa la o parte educaþia sau bunele maniere cu ocazia nunþilor, nici lipsa de tact în faþa diferitelor situaþii care se ivesc la o ceremonie ºi care îi privesc pe protagoniºti. Ne referim la comentariile invitaþilor din timpul acestei zile, dorinþa de evidenþiere a anumitor invitaþi, care, nici mãcar în aceastã zi, atît de specialã, nu pot renunþa la a trece neobservaþi.

Sã începem cu femeile. Este total nepotrivit ca o femeie care este invitatã la o nuntã sã participe la ceremonie îmbrãcatã în alb, fie la bisericã, fie la primãrie, unde are loc cãsãtoria civilã. Mai mult decît o regulã de bunã-creºtere, este vorba de a o respecta pe mireasã în acea zi, de a nu eclipsa în nici un fel rolul principal deþinut de aceasta, avînd în vedere cã, aºa cum am spus, este ziua ei. Dacã sînteþi femeie ºi sînteþi invitatã la o nuntã, chiar dacã culoarea dvs. preferatã este albul, va trebui sã lãsaþi la o parte gusturile ºi sã vã adaptaþi situaþiei.

Nu este probabil, dar este posibil ca ceremonia sã prevadã un banchet într-un restaurant cu o mare varietate de feluri de mîncare în meniu, dintre care sã nu vã placã

Cartea cunoaºterii interzise (5) EXPERIMENTUL PHILADELPHIA (2) Explicaþia avansatã în America ºi relatatã de George Langelaan este urmãtoarea: În 1942, Dr-ul Jessup, tînãr savant de avangardã, ar fi prezentat la Biroul de Cercetãri Navale un sistem ºtiinþific bazat pe teoria einsteinianã a cîmpurilor unificate prin aplicarea cãruia navele puteau deveni invizibile. Experienþa a avut loc în largul mãrii în 1943.

Escortatorul experimental a dispãrut de sub privirile observatorilor dupã care a reapãrut ºi ºi-a continuat ciclurile de apariþii ºi dispariþii fãrã a fi putut fi oprit ºi la distanþe cu adevãrat fantastice. Finalmente, aceastã înfricoºãtoare fantezia a putut fi stopatã, dar majoritatea membrilor echipajului dispãruserã, fie fiind înghiþiþi de un foc mare, fie trecînd într-un alt univers.

Cîþiva dintre cei salvaþi au murit apoi, ca urmare a unor crize de nebunie violentã. Aceste fapte au fost aduse la cunoºtinþa opiniei publice printr-un articol semnat de un anume Allen, pe care FBI-ul l-a cãutat ºi în cele din

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (89) Marþi, 2 octombrie 2001 Este ziua de naºtere a lui tata. Visul cu Buni l-am trãit în realitate. M-am aflat în acel spital din vis cu tata.

Nu mai era bunica. Am vãzut personalul medical din visul meu în realitate, înþepeniþi în aceeaºi atitudine, ca în visul meu, cînd eu ceream ajutor pentru Buni. Acum se zbãtea tata pentru mine. Eu eram cea slabã, ºi tot aºa, cei care trebuiau sã mã ajute se învîrteu indiferenþi, fãrã rost, fãrã folos, pe lîngã mine ºi, culmea, erau figurile din vis! Mã simt ºocatã de premoniþiile mele.

Miercuri, 3 octombrie 2001 Mã aflu din nou la Spitalul Colentina. Nu mã lasã o durere atroce din spate, pe stînga. Urmeazã sã fac niºte analize. Nu pot respira. Vor sã mã interneze o zi pentru efectuarea unor investigaþii, dar eu mîine trebuie sã fiu la D.P.C. pentru un test psihologic de angajare. Nu se poate sã pierd ºi ºansa asta, cã doar nu sînt blestematã!

Doctorul rezident, care insistã cu internarea mea, ºi eu care mã încãpãþinez ºi refuz, îmi cere telefonul ºi mi-l dã ºi el pe al lui. Mi-a fãcut o reþetã, recomandîndumi ca medicamentele sã le iau cu stricteþe. Tata mi le cumpãrã. Costã foarte mult. La garsonierã nu am mai fost demult. Stau cu ai mei. Am scãpat de mai multe angoase ºi vise urîte care mã apãsau. Simt cã va fi bine.

Aºa sã-mi ajute Dumnezeu! Amin.

nici unul. Este cam ciudat ca asta sã se întîmple, dar nu este total exclus. Aºadar, dacã aveþi acest ghinion, încercaþi ca mirii sã nu afle, sã nu îi faceþi sã creadã cã au greºit alegerea, cã aþi fost nemulþumitã de petrecere, în special dacã sînteþi mai dificilã atunci cînd vine vorba de mîncare.

De asemenea, nu este de bun-gust sã comentaþi cu ceilalþi comeseni ºi sã afirmaþi cã peºtele nu e bun sau cã fructele de mare nu sînt proaspete. Nu înseamnã cã nu trebuie sã faceþi nici un comentariu care vã trece prin cap, ba chiar, din consideraþie pentru cei care au oferit festinul, adicã pentru pãrinþii mirelui ºi ai miresei sau pentru mirii înºiºi, nu este rãu sã avertizaþi personalul de serviciu asupra vreunei scãpãri ce poate apãrea. Este vorba despre a face ambientul cît mai plãcut.

Existã persoane care profitã, atunci cînd mirii intrã pe uºa bisericii ºi se îndreaptã spre altar, sã facã comentarii vecinului sau vecinei despre cît de frumoasã sau oribilã este rochia miresei, despre fracul mirelui, cît de urît este coafatã mireasa ºi un lung et cetera de critici, niciodatã constructive ºi întotdeauna nepotrivite într-un moment de o intensitate emoþionalã atît de mare.

Cu siguranþã cã modul în care a fost organizatã cununia, profilul invitaþilor, costumele mirilor, sala banchetului, comportamentul naºilor etc. vã provoacã o anumitã impresie, pozitivã sau negativã. Sfatul ce trebuie urmat în aceste cazuri este sã vã abþineþi de la expunerea opiniilor. Este posibil sã fiþi martorul unei ceremonii superbe, demnã de a fi þinutã minte, ºi, de asemenea, este posibil ca un anumit detaliu de ultimã orã sã se fi modificat sau, din contra, ca ceremonia sã nu vã

atragã atît de mult atenþia ºi chiar sã vi se parã sãrãcãcioasã. Însã nimeni nu v-a întrebat sau chiar dacã sînteþi întrebat la sfîrºitul zilei, ca urmare a relaþiei apropiate cu unul dintre protagoniºti, trebuie sã vã mãsuraþi cuvintele ºi sã încercaþi sã nu stricaþi dispoziþia nimãnui cu critica dvs. ªi ce se poate spune despre cei care asistã la o nuntã doar cu intenþia de a-1 cunoaºte pe cel sau pe cea care iar putea deveni soþ sau soþie? Sau pentru a lega o prietenie, profitînd de caracterul romantic al sãrbãtoririi? Nu, nu cã ni se pare un lucru rãu ca o nuntã sã ofere ocazia unor posibile relaþii, ca un bãrbat ºi o femeie sã se cunoascã; o nuntã poate fi la fel de potrivitã ca orice alt loc sau context social. Însã este inacceptabil ca o nuntã sã fie consideratã drept o simplã modalitate de a-þi cunoaºte jumãtatea. În primul rînd, nu este elegant sã invitaþi la dans toate domniºoarele singure de la petrecere, încercînd cu disperare sã vã gãsiþi „prada”. Nici nu este elegant sã treceþi în revistã lista invitaþilor pentru a verifica dinainte cine va veni fãrã pereche ºi totodatã sã întrebaþi posibila partenerã asupra situaþiei sale economice. Adevãrul este cã aceastã hãrþuire este frecventã printre unii burlaci ºi femei singure care sînt invitaþi la o nuntã.

Dacã sînteþi singur ºi consideraþi cã aveþi ocazia de a o cunoaºte pe femeia vieþii dvs., daþi-i înainte, însã cu grijã, cu educaþie ºi cu bune maniere. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

urmã l-a identificat în persoana Dr-ului Jessup ceea ce ar explica „sinuciderea“ tînãrului savant, cazul Philadelphia Experiment aparþinînd dosarelor celor mai secrete ale U.S. Navy. Oricare ar fi adevãrul, elucidarea enigmei a fost imposibil de fãcut, documentele maritime ce ar fi putut aduce unele lãmuriri fiind retrase din circulaþie.

Cu toate cã s-a fãcut referire la Einstein în legãturã cu transferul materiei, sub acþiunea cîmpurilor magnetice singulare, nici o teorie ºtiinþificã, nici o lege, observaþie sau datã a fizicii nu permite acordarea vreunui credit experimentului. Aceasta este versiunea americanã despre Experimentul Philadelphia ºi trebuie sã mãrturisim cã noi am privit-o cu destulã suspiciune pînã în ziua în care a ajuns la cunoºtinþa noastrã o versiune ruseascã care demonstra cã ºi în spatele Cortinei de Fier exista interes faþã de acest caz. Înainte de a o relata ºi în raport direct cu explicaþia propusã, trebuie sã reamintim de ciudatele figuri geometrice obþinute cu Panglica lui Moebius, de a cãrei studiere se ocupã o ramurã a matematicii ce a cãpãtat o importanþã considerabilã: topologia.

fost rãsucitã o datã pe jumãtate, astfel încît punctele de capãt AB se lipesc nu peste CD, ci peste DC. În acest mod se obþine un inel care reprezintã o suprafaþã cu o singurã laturã ºi o singurã margine.

Dacã se decupeazã panglica pe lungime pornind de la jumãtatea lãþimii sale, se obþine o panglicã unicã rãsucitã de patru ori cu jumãtate de tur ºi de douã ori mai lungã decît panglica iniþialã. Tãiatã într-un alt punct decît jumãtatea lãþimii, se obþin douã panglici curbate, împletite între ele, de lungimi ºi de lãþimi inegale.

Aceastã panglicã ºi proprietãþile sale au suscitat ipoteze ciudate cu privire la misterul lumilor paralele.

De exemplu, se pot face speculaþii în legãturã cu situaþia unei omeniri trãind în lumea bidimensionalã a lui Moebius. Dacã se decupeazã panglica pe lungime, rezultã cã o parte din omenire trece într-o altã lume care nu mai are de aici înainte decît un singur punct de contact, foarte mãrunt, cu cealaltã parte, rãmînînd totuºi legatã de aceasta (sîntem tot în domeniul speculaþiei). În funcþie de cum decupãm fîºia de hîrtie, la 1/3, 1/4, sau jumãtate din lãrgimea sa, se obþin, pornind de la prima lume, alte lumi bidimensionale neobiºnuite. Aceastã ipotezã din sfera analogiei faciliteazã, credem noi, înþelegerea Experimentului Philadelphia. (va urma) ROBERT CHARROUX

Panglica lui Moebius Se cunoaºte aceastã curiozitate geometricã care este panglica lui Moebius. Ea este constituitã dintr-o fîºie de hîrtie ABCD, ale cãrei extremitãþi sînt lipite dupã ce a

Miercuri, 10 octombrie 2001 Nu am stare foarte bunã. Mã rãscolesc întîmplãrile petrecute recent. Venind acasã sã stau cu ai mei, Dan nu mai poate sã mã tot caute, sã stea cît vrea prin casã. Am avut ºi o discuþie pe aceastã temã ºi au ieºit scîntei. Nu ºtiu ce credea, nu ºtiu ce spera. Dar mi-a spus cuvinte grele, umilitoare ºi m-a enervat. Lui nu i-a convenit cã eu am închis uºa garsonierei, nu i-am lãsat cheia ºi am venit sã stau cu ai mei, unde el nu are cum sã-ºi mai petreacã vremea fãrã rost în comun cu mine. Are ºi el casã, copil, ºi, poate, în timpul ce-l iroseºte zadarnic, ar fi mai bine sã încerce s-o îmbuneze pe mama copilului ºi sã-l creascã împreunã, decît sã viseze cai verzi pe pereþi: mutare în buricul Bucureºtilor, singur, cu mine sau cu o altã femeie, fãrã copilul lui, cã îl þine mama ºi tata de la þarã. ªi sã nu sã se plieze deloc la partenera cu care ar vrea sã împartã casa ei. Sã facã ce vrea el, ºi doar el. Iar de Bisericã ºi de copil... mai mult sã nu audã.

Poate sîmbãtã vom avea plãcerea sã ne vedem cu scumpii Dorina ºi Puiu. Doamne, iartã-mi pãcatele grele ºi uºureazã-mi sufletul!

Vineri, 12 octombrie 2001, ora 13.00 (1) Am visat douã colivii ºi un papagal verde cu galben, aºa cum era scumpul nostru Roco Popescu, vorbitor de mare clasã. El striga dupã mine: Amelia Popescu, copilul. Lui tata îi spunea: Tata Nelu. Nelu Popescu, colonelul. Mamei: mami Maria, iubita mea. Pusi mami, pusi mami. Mami Maria Popescu. Îmi venea sã-l mãnînc de scump ce era ºi cîte spunea, cu vocea mamei.

Consult Cartea viselor. Pãsãri cu penaj frumos colorat înseamnã simboluri favorabile. Femeia care le

viseazã poate sã aibã parte de un soþ bogat într-o cãsnicie fericitã. Dar mai poate sã însemne prosperitate în casã, în viaþã, fãrã soþ. Oricum, e de bine, de sãnãtate ºi noroc. Sã fie!

Desigur, visele nopþii pot fi ºi înºelãtoare. Nu întotdeauna ele sînt premonitorii. Spun ele ce spun, însã marele Freud le judeca ºtiinþific ºi analitic. Fãcea psihoanalizã.

Eu constat cã nu mai e mult pînã la Sãrbãtorile de Iarnã ºi iatã, sînt tot singurã, nemãritatã, neavînd o pereche. Sînt în hãu. Starea în singurãtate nu-mi este plãcutã decît atunci cînd mã rog. În rest, mã simt abãtutã, tristã, nervoasã. Am nevoie de Iubire ºi de armonia din Iubire, ca sã mã menþin pe linia de plutire a Vieþii.

Gîndul îmi zboarã la toþi prietenii ºi cunoºtinþele mele, colegi, care ºi-au fãcut familii. Nu mai sînt atît de abordabili, iar eu sînt tot singurã, ca frunza în vînt. Nu mã pot împlini, nu mã pot bucura de viaþa mea, nu mã pot înãlþa nici spiritual. Fac greºeli peste greºeli în disperarea mea de a ajunge ºi eu în rînd cu lumea fericitã.

Simt cã viaþa mea se iroseºte, fãrã sã reuºesc sã fac ce doresc. Înlocuiesc tristeþea ºi singurãtatea cu Rugãciunea cît mai multã, continuã. Doar atunci nu mã mai simt singurã. Visez la Lumea de Apoi. În izolare, tãcere, liniºte absolutã, gãsesc mîngîiere. Mã aflu mereu în dialog cu cei de Dincolo de Moarte, apoi, revin în Viaþa realã, tot singurã ºi tristã. Singurãtatea mã doboarã, e ca o boalã grea, o durere permanentã. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (70) Crima perfectã (3) Acesta este un motiv bun pentru asasinat, dar pakistanezii nu au capacitatea de a executa un astfel de atac.

Doar cîteva þãri dispun de agenþi chimici atît de sofisticaþi. Pakistanezii, în special dizidenþii radicali ºiiþi, nu au acces la arme de înaltã tehnologie atît de specializate.

Mai rãmîne KGB-ul. Sovieticii au avut vreo 15.000 de motive sã îl vadã pe Zia mort. Acesta e numãrul soldaþilor din Armata Roºie morþi în Afganistan din 1979, mulþumitã insurgenþei pe care am susþinut-o noi prin intermediul Pakistanului. Zia a jucat un rol-cheie în înfrîngerea teribilei forþe sovietice, cãreia ungurii nu au reuºit sã îi þinã piept în 1956 ºi pe care cehii nu au reuºit sã o înfrunte pe durata Primãverii Pragheze din 1968. De la primul rãzboi mondial, ruºii nu au mai pierdut nici o confruntare armatã – pînã acum. Ei sînt supãraþi ºi furioºi pentru dezastrul pe care l-au suferit. Iar acest lucru îi face cu deosebire periculoºi. Înainte cu cîteva sãptãmîni ca PAK-1 sã se prãbuºeascã, Eduard ªevardnadze, ministrul pentru Afaceri Externe al Uniunii Sovietice, a declarat cã Pakistanul va plãti un preþ greu pentru sprijinul acordat mujahedinilor.

Memoriile unui celebru criminalist român (37) O spargere cu... parfum de levãnþicã (3) Am hotãrît sã acþionãm concomitent, atît pentru prinderea lui Voicu, cît ºi pentru identificarea blondului, care, odatã depistat – apreciam noi – trebuia sã ne ducã la rezolvarea cazului. În timp ce mã ocupam, împreunã cu cei trei colegi din Bucureºti, de realizarea unui „portretrobot” al blondului, unul dintre ofiþeri ajungea, nici mai mult, nici mai puþin, în faþa infractorului suspect. Îl gãsise într-un restaurant. Fãrã a raporta evenimentul ºi, desigur, din exces de zel, ofiþerul – tînãr ºi lipsit de experienþã – s-a angajat cu acesta într-o discuþie, prin care, scontase el, suspectul avea sã fie nevoit sã-ºi recunoascã fapta. Fiind în posesia expertizei dactiloscopice (a cãrei neconcludenþã era limpede pentru noi) a început discuþia cu tonul imperativ al anchetatorului stãpîn pe situaþie: „Eºti demascat ca autor al spargerii de vineri searã... Sã nu negi, avem probe de netãgãduit! Þi-au rãmas urme digitale pe sticluþa cu apã de colonie ce se afla în raftul din dreapta...”. În acelaºi timp, îi prezentase ºi expertiza, de la distanþã însã, în aºa fel ca infractorul sã nu aibã posibilitatea de a vedea prea bine despre ce este vorba.

Reacþia lui Voicu a fost promptã ºi cu mult aplomb.

Recunoscînd cã urmele de pe sticluþa de parfum sînt ale sale, a negat însã cã el ar fi autorul spargerii, ba chiar a ºi protestat cu vehemenþã pentru cã e bãnuit pe consideren-

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (21) ªtiam cã majoritatea avioanelor inamice nu vor putea zbura tot timpul pe urmele mele, aparatele fiind mai rapide decît al meu, dar mai greu manevrabile. Am trecut ca un fulger prin perdeaua de foc azvîrlitã de gurile de pe vase, inclusiv de mitraliere, reuºind sã echilibrez aparatul foarte aproape de suprafaþa apei. Avionul gigant care mã urmãrea n-a avut acelaºi noroc. Fusese aprins de propriul tir ºi cãzu în mare, jetul de apã arãtînd locul care-i fusese hãrãzit drept mormînt.

Am stãpînit avionul cu toatã energia pe care o aveam, continuînd sã zbor razant cu suprafaþa apei, în timp ce vãzduhul de deasupra mea era cea mai spectaculoasã imagine a morþii. Dupã aceea am luat înãlþime, zãrind din nou uscatul. Reuºisem sã scap de toþi americanii. Numai de m-aº putea ridica pînã la nori... De jos, de la bordul navelor, continuau salvele gurilor de foc. În faþa mea, ca niºte munþi negri, norii.

Am auzit sub mine un zãngãnit. Avionul incepu sã se clatine ameninþãtor. Un aparat inamic reuºise sã reducã

Pag. a 19-a – 19 octombrie 2018 Rãzbunare. Asta e o motivaþie puternicã. Pe mãsurã ce Armata Roºie se retrage din Afganistan, KGB-ul þinteºte cãtre un duºman-cheie. Varianta asta e cea mai plauzibilã.

Serviciul afgan de spionaj, instruit de sovietici, cunoscut sub denumirea de KHAD, dispune de agenþi care opereazã peste tot în Pakistan. E posibil sã fi aflat KGB-ul despre demonstraþiile de tanc? Da. Indienii ar fi putut sã afle aceastã informaþie ºi sã o transmitã mai departe prietenilor ruºi. Acest lucru ar fi acordat KGB-ului timpul necesar pentru planificarea operaþiunii. Utilizînd un agent WAD (din ianuarie 1986, denumirea KHAD s-a schimbat în WAD – n.red.), un container cu gaz neurotoxic ar fi putut fi plasat la bordul PAK-1. Procesul de monitorizare de pe aeroportul Bahawalpur a lãsat mult de dorit. Nu a existat nici un gard care sã împrejmuiascã perimetrul, iar mãsurile de pazã ºi securitate din jurul avionului C-130 cît timp s-a aflat la sol s-au dovedit a fi în cel mai bun caz obiºnuite.

Piloþii ar fi trebuit sã rãmînã în avion, însã e posibil sã se fi deplasat pînã la terminal pentru a merge la baie.

Un agent sub acoperire s-ar fi putut strecura la bord pentru a plasa cutia de Coca Cola undeva în cabina de zbor. Detonatorul, setat sã declanºeze explozia fie la un anumit moment, fie la o altitudine specificã, aproape cã nu ar fi atras deloc atenþia piloþilor pe durata decolãrii, cînd motoarele au turat la maximum. Motoarele situate la doar cîþiva metri deasupra capetelor lor ºi amplasate pe ambele pãrþi, ar fi putut cu siguranþã masca sunetul produs de eliberarea agentului chimic.

Ce s-a întîmplat în continuare? Ambii piloþi au inhalat gazul. În cîteva secunde, ei sînt fie morþi, fie paralizaþi.

Avionul zboarã necontrolat, cînd sus, cînd jos. Politicienii ºi persoanele importante de la bord sînt aruncate de colocolo în cala avionului, strigîndu-1 pe pilot. Desigur, acesta nu poate rãspunde. În final, Hercules mai urcã o datã ºi se mai menþine o vreme în aer. Apoi botul coboarã, însã de data asta nu se mai îndreaptã. C-130 cade ca o sãgeatã la pãmînt. Explodeazã ºi e consumat aproape complet de flãcãri.

E crima perfectã.

KGB-ul adorã sã foloseascã compuºi chimici secreþi pentru a-ºi ucide adversarii. E suficient sã te gîndeºti la asasinarea lui Georgi Markov, un dezertor bulgar care a murit înþepat de o umbrelã cu vîrful otrãvit, în 1978.

KGB-ul e singurul jucãtor din aceastã schemã care deþine motivul, oportunitatea, capacitatea operaþionalã ºi istoricul unor atacuri similare. În Lumea întunecatã, rareori obþii o imagine clarã a lucrurilor, întotdeauna vor lipsi niºte piese din puzzle. Tot ceea ce poþi este sã asamblezi piesele pe care le deþii ºi sã tragi cea mai logicã concluzie din ceea ce ai la dispoziþie. Iar în acest caz, dovezile aratã cãtre sovietici.

La sfîrºitul lui septembrie, redactez un raport ºi îl trimit. Dupã cîteva sãptãmîni, Mel Harrison ne trimite un raport sumar al investigaþiei pakistaneze asupra prãbuºirii. O copie a fost trimisã la ambasada noastrã din Islamabad. Mel ne-a comunicat-o mai departe nouã în regim de urgenþã, iar eu stau în biroul de la FOGHORN ºi o citesc de mai multe ori în ziua în care soseºte. (va urma) FRED BURTON

tul antecedentelor, el avînd dorinþa sã se reabiliteze... În continuare, a mãrturisit cã joi dupã-amiazã a fost în magazin, ca orice client. La cererea sa, vînzãtoarea i-a arãtat mai multe sticluþe cu apã de colonie. A mirosit o sticlã însã a renunþat sã o mai cumpere... Asta explica amprenta lãsatã pe obiect...

Eram împreunã cu cei trei colegi cînd am aflat cele petrecute. Ne-am privit reciproc, în tãcere, dîndu-ne seama cã fiecare a realizat ireparabilul situaþiei. Toþi deplîngeau nefericita întîmplare. Infractorul trebuia sã-ºi gãseascã aceastã portiþã de scãpare, mai ales cã i se crease, de cãtre ofiþer, o neaºteptatã ocazie! Îmi ascultam colegii dus pe gînduri. Auzind comentariile lor, reflectam asupra modalitãþii de a repara greºeala. „Dacã infractorul a reuºit sã iasã din încurcãturã, gãsind o explicaþie plauzibilã pentru amprenta lãsatã pe sticluþã, de ce sã nu reuºim ºi noi – îmi spuneam în sinea mea. Nu se putea ca minciuna sa aibã picioare lungi!”. ªi apoi mai era superioritatea tacticii noastre care slujea numai adevãrul...

Dupã ce ne-am asigurat cã, potrivit codului de procedurã, îl puteam reþine încã vreo cîteva ore pe infractor, la dispoziþia noastrã, am plecat toþi patru la masã ºi apoi am pus la punct planul „ofensivei” viitoare.

Unul dintre ofiþeri a primit sarcina sã obþinã inventarul complet al obiectelor furate, cu seriile ºi celelalte caracteristici. Prin aceasta urmãream sã-i demonstrãm lui Voicu (prezentîndu-i cele douã ceasuri recuperate ºi tabelul) cã sîntem în posesia mai multor corpuri delicte, lãsîndu-1 sã înþeleagã astfel cã amicul, complicele, ne-ar fi ajutat (infractorul nu putea cunoaºte faptul cã blondul nu fusese încã identificat). Vãzînd corpurile delicte, Voicu ar fi putut sã creadã cã arestarea sa se datora „trãdãrii” fãcute de complice...

Un alt ofiþer a primit însãrcinarea de a obþine de la staþia C.F.R. imprimate pentru transportul mãrfurilor pe calea feratã (fraht-uri ºi o scrisoare de trãsurã) din care sã rezulte cã magazinul primise în cursul zilei de vineri, printre alte mãrfuri, douã sute de sticluþe cu apã de colonie „Levãnþicã”. În aceeaºi zi a avut loc confruntarea, fiind prezent în biroul de anchetã ºi ofiþerul cu care Voicu luase primul contact.

– Continuaþi ancheta, tovarãºe locotenent, m-am adresat- ofiþerului, invitîndu-1 pe Voicu sã repete relatarea sa în legãturã cu împrejurarea în care-i rãmãseserã urmele degetelor pe sticluþã.

Dupã ce infractorul a reluat povestirea privind încercarea sa de a cumpãra, în cursul zilei de joi, sticluþa cu apã de colonie, am intervenit cerîndu-i sã dea aceastã declaraþie ºi în scris, în prezenþa unui martor neutru, dintre persoanele care se gãseau cu treburi în miliþie. Cererea mea 1-a mirat.

– Desigur cã dau ºi declaraþie în scris, a rãspuns el cu voce mai tremuratã. Nu înþeleg de ce acordaþi atîta atenþie dreptului meu de a mã apãra... ªi, apoi, de ce e necesarã prezenþa unui martor?

I-am explicat atunci cã nu aº vrea ca mai tîrziu sã se creadã cã a avut intenþia sã se apere prin declaraþii false, martorul scutindu-ne de o astfel de insinuare.

– Adicã, ce vreþi sã spuneþi?... Cã am minþit ºi cã propria-mi declaraþie se va întoarce împotriva mea?, a spus el neliniºtit.

– Da, aºa se va întîmpla, pentru cã te-ai crezut mai isteþ decît eºti!, i-am replicat eu. (va urma) DUMITRU CEACANICA

distanþa dintre mine ºi el ºi trãgea acum ca un apucat, cam de la cinci sute de metri. Am recepþionat în plin o loviturã! Pentru o clipã am rãmas pur ºi simplu nãucit...

Mã aºteptam sã se producã explozia, sã iasã fum, cînd, deodatã, motorul a început sã uruie dar, slavã domnului, se menþinu în aer. Avionul inamic se apropie ºi mai mult – rechin de pradã – trãgînd cu tot armamentul sãu de calibru cincizeci. Repede, Kuvahara, mai repede! Norii!

Cîteva clipe încã...

Am reuºit! Inamicul forþã imposibilul, punînd în miºcare tot ce avea pe mare ºi tot ce putea fi lansat în vãzduh.

Zadarnic... Pierduse...

Am intrat nu prea vesel în amurgul care devenea tot mai evident. În faþã, bolta fu spintecatã de un fulger, ºi pereþii de aer se umplurã de un aer rãu-prevestitor. Cabina aparatului meu se umplu încet cu un praf înþepãtor, iar eu am început sã-mi dau seama de mãrimea avariei. Mi-am scos însã repede din cap acest lucru. Aveam de rezolvat probleme mai mari. Aripile aparatului meu începurã sã fie biciuite de ploaie. Apoi, deodatã, m-am trezit cu un adevãrat ºuvoi de apã care, pe moment, mi-a zãdãrnicit orice vizibilitate... Zburasem ºi pînã atunci pe ploaie, dar printr-o asemenea furtunã n-am mai trecut niciodatã. Apa începu sã pãtrundã prin gãurile fãcute în sticla cabinei, iar vîntul devenea tot mai sãlbatec. Unul dintre motoare începu sã tuºeascã. Mi s-a oprit respiraþia, dar norocul mi-a ieºit din nou în cale.

Tîmplele îmi vuiau. Am încercat sã strãpung cu privirea amurgul. Undeva, departe, era încã zi, aici însã, în mãruntaiele furtunii, era aproape noapte. O clipã nici mãcar nu am ºtiut încotro zbor, eram pur ºi simplu complet dezorientat. Acul busolei se miºca precum o limbã, dintr-o parte în cealaltã. Mi-am dat seama cã nu mai funcþiona nici orizontul artificial, nici indicatorul pentru viraje. Dar, indiferent ce mã aºtepta, trebuia sã ies din acest infern – ºi cît mai degrabã.

Dar încotro? Virînd puþin stînga, am zãrit o luminã galbenã, palidã. Am pus aparatul pe direcþia aceea, aºa cum fluturele de noapte este atras de luminã. Deodatã mi s-a pãrut cã burta avionului meu se prãbuºeºte: intrasem într-un gol de aer de peste treizeci de metri, iar elicea începu sã se învîrteascã în gol. Aveam sentimentul cã cineva îmi aplicase o loviturã cumplitã în stomac. Stratul de aer începu sã fie din nou dens, iar eu am fost tras brutal înainte. Am reuºit sã ies cu bine din aceastã situaþie, dar capul mi se învîrtea pur ºi simplu. Practic îmi era imposibil sã mai conduc avionul aºa cum se cerea. Dacã dãdeam maneta la stînga, puteam fi aruncat foarte bine în dreapta, iar dacã urmãream sã urc spre cer, m-aº fi putut trezi catapultat spre suprafaþa apei mãrii. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 19 octombrie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã

Convingere

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (3) LUNA IANUARIE 5 ianuarie O mare pildã de rãbdare Iar Domnul sã îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu ºi spre rãbdarea lui Hristos. (II Tesaloniceni 3, 5) Bineînþeles, toþi ar trebui sã înãlþãm cãtre Dumnezeu o asemenea rugãciune, fiindcã toþi ducem lipsã de rãbdare. În Iisus Hristos rãbdarea, ca de altfel toate însuºirile Lui, era la treapta desãvîrºirii. Întru ale Sale a venit, dar ai Sãi nu l-au primit (Ioan 1, 11). Mîntuitorul nu ªi-a pierdut niciodatã rãbdarea, n-a încetat niciodatã sã iubeascã, sã dea binecuvîntare, sã facã bine tuturor oamenilor ºi fiecãruia în parte, a fost gata întotdeauna sã reverse darurile iubirii Sale, deºi ºtia ºi vedea cã oamenii, în împietrirea inimii lor, le respingeau.

El ªi-a deschis braþele, ªi-a întins mîinile cãtre popor, iar acesta L-a pironit pe Cruce! Dar sfintele Sale mîini, pironite pe cruce, purtau rãscumpãrare ºi viaþã. Cît de des nu L-au înþeles nici mãcar ucenicii, cît de des L-au întristat cu necredinþa lor, cu puþinãtatea lor de suflet, cu ºovãielile lor! ªi totuºi, El nu ªi-a ieºit niciodatã din fire: n-a încetat sã-i înveþe, dragostea Sa faþã de ei n-a cunoscut ºtirbire.

Cîtã rãbdare I-a trebuit ca sã se afle zi de zi în mulþimea aceea suferindã, nefericitã, adeseori nestãpînitã ºi furioasã, care nu-I dãdea liniºte, cerîndu-I vindecãri ºi ajutorare! ªi totuºi, El se dãruia acestei mulþimi cu neschimbatã blîndeþe, punîndu-ªi toate puterile în slujba omenirii cãzute ºi suferinde - iar cînd s-a aflat faþã în faþã cu vrãjmaºii Sãi, ce minunatã pildã de smerenie vedem în El! De cînd este lumea asta, în nimeni nu s-a arãtat atîta smerenie! La vorbele crude, la ameninþãri, la învinuirile grosolane El rãspundea cu dragoste, cu rugãciune pentru ucigaºii Sãi. Ca rãspuns la rãutatea omeneascã, El ºi-a dat propria viaþã.

Rãmînem uimiþi în faþa acestei rãbdãri ºi statornicii a Mîntuitorului în timpul anevoioasei Sale lucrãri pãmînteºti, care pãrea atît de des lipsitã de rezultat. El însuºi aproape cã nu vedea urmarea binefãcãtoare a învãþãturii Sale: în mulþimea ce îl urma puþini erau cei care au crezut. Mîntuitorul era Semãnãtor: seceriºul avea sã aparã mai tîrziu!

Aºadar, în toate împrejurãrile vieþii Sale pãmînteºti, Domnul ne-a dat o pildã de rãbdare dumnezeiascã. Sã ne rugãm deci aºa: „Domnul sã îndrepteze inimile noastre spre iubirea lui Dumnezeu ºi spre rãbdarea lui Hristos!” Sã învãþãm sã îndurãm cu rãbdare, fãrã descurajare, nereuºitele; sã învãþãm sã aºteptãm vremea prielnicã pen-

Cu picioarele pe pãmînt (7) Despre smerenie ºi judecare (1) Milostenia are legãturã cu cel care dã, nu cu cel care primeºte. Atitudinea faþã de cerºetor este cea care conteazã. Dar atenþie, timpul este limitat. Dacã pierzi ceva drag, te întristezi tare dupã acel lucru?

- Posibil.

- Este tot un test, dacã ai mai fãcut un pas spre ruperea de lume. Suferi mult, mai ai de exersat. Dar nu pierde vremea. ªansa la a doua viaþã nu ai. Totul se întîmplã aici ºi acum. Orice s-ar întîmpla, nu renunþa la nãdejde. Nãdejdea reprezintã conºtientizarea faptului cã Dumnezeu are soluþii. Unde înceteazã puterea omului începe puterea lui Dumnezeu.

Tot cu aceastã ocazie din preajma discuþiei, mi-a fost dat sã vãd o frumoasã lecþie de smerenie, precum ºi forma ei de manifestare. Un pãrinte vatopedin, cu grave probleme locomotorii, neputînd sta în picioare pe timpul slujbei, era aºezat într-un colþ, cu piciorul sprijinit pe un scãunel sã-i mai fie alinatã durerea. Un rus prezent la slujbã, sesizînd poziþia nefireascã, l-a mustrat vocal pe pãrinte, atãgînd atenþia celor prezenþi asupra faptului.

Pãrintele s-a ridicat, deºi durerea sa era vizibilã, ºi-a cerut iertare faþã de pelerin, asistînd la slujbã zdrobit de durerea statului în picioare. Dupã terminarea slujbei, un alt pelerin, bulgar de origine, kiropractician de profesie, asistînd la scenã ºi vãzînd mersul cãlugãrului, i-a sesizat pe datã afecþiunea, iar în urmãtoarea jumãtate de orã i-a fixat luxaþia cu care pãrintele se chinuia de cîteva luni fãrã sã ºtie ce anume are. Asistînd la toatã întîmplarea, am purtat discuþii lungi cu pãrintele despre tot ce s-a petrecut. Rãspunsul sãu frumos vi-l transmit, tocmai

tru a lucra, ca nu cumva, pripindu-ne, sã aducem mai multã vãtãmare decît folos, deoarece rodul necopt, rupt înainte de vreme, nu are gustul cuvenit.

6 ianuarie Întãreºte-te în unirea cu Dumnezeu Cînd sînt slab, atunci sînt tare. (II Corinteni 12, 10) Încredinþaþi-vã lui Hristos cu totul! Daþi-I deplinã stãpînire asupra voastrã: numai El sã împãrãþeascã în sufletul vostru. Chiar ºi atunci cînd vã osteniþi în numele lui Hristos, faceþi-vã timp sã vã trageþi rãsuflarea, sã vã dezmeticiþi ºi sã aºteptaþi în liniºte cercetarea Lui, pentru ca nu voi, ci El însuºi sã lucreze în voi ºi prin voi. Feriþivã de prea multa agitaþie deºartã în ceea ce faceþi. Cu toþii avem nevoie de înnoire zilnicã, de împãrtãºire zilnicã cu Dumnezeu ºi de luminare de Sus. Avem nevoie de smerenie, ºi trebuie sã ne amintim cã puterea Lui „întru neputinþã se sãvîrºeºte”. Trebuie sã ne recunoaºtem neputinþa, sã ne facem ca niºte prunci în mîinile lui Dumnezeu, ca aceste mîini sã ne îndrume necontenit.

Amintiþi-vã: Rãmînînd Iacov singur, Cineva S-a luptat cu el pînã la revãrsatul zorilor (Facerea 32, 24). Domnul nu ni Se aratã în vãlmãºagul mulþimilor, nici în vîrtejul activitãþii clocotitoare - nu, El se pogoarã ºi vine la noi cînd ne gãseºte în singurãtate ºi în liniºte. ªi voi sînteþi bolnavi ori singuri? ªi voi vã simþiþi înstrãinaþi de cei apropiaþi, pãrãsiþi de toþi? Sau poate aþi pierdut o fiinþã dragã, apropiatã, care v-a fost reazim ºi mîngîiere în viaþã?

Sã ºtiþi cã nu sînteþi singuri! Hristos vã va cerceta cu Duhul Sãu; Îl veþi vedea cu ochii credinþei, vã va umple de puterea Sa! Dar pentru a primi de la El darul acesta trebuie sã vã pãtrundeþi de smerenie, sã vã întoarceþi ºi sã vã faceþi ca niºte prunci: numai atunci veþi putea primi darurile Duhului Celui Sfînt. Înainte de toate trebuie sã recunoaºtem propria noastrã neputinþã ºi puterea lui Dumnezeu, pe care Iacov a vãzut-o luptîndu-se cu El, vãzîndu-L faþã cãtre faþã. ªi i-a vãtãmat lui Iacov încheietura coapsei pe cînd se lupta cu El (Facerea 32, 25). Iacov fusese ºi pînã atunci un om credincios, dar dupã întîlnirea cu Domnul a devenit „Israel”, adicã „cel biruitor”. Necontenitele noastre necredincioºii, apostazii, cãderi vin din aceea cã sufletul nostru nu s-a întîlnit încã cu Dumnezeu, cã n-am primit în noi Sfîntul Duh al lui Dumnezeu. Doar prin împãrtãºirea zilnicã cu Dumnezeu, primind din mîinile Lui puterea vieþii veºnice, ne putem birui neputinþele, aºa încît sã nu slãbim, sã nu cãdem ºi sã nu pierim pe calea vieþii pãmînteºti. (va urma) pentru vã arãta cum a funcþionat smerenia în aceastã situaþie.

- Dragul meu, smerenia este o cale de urmat. Însã contrar multor pãreri, smerenia ca ºi cale nu este una logicã, ci este o cale supra-logicã, pentru cã aici intervine ºi Pronia Dumnezeiascã, ce depãºeºte întru totul logica noastrã. Nu vreau sã crezi cã ce îþi voi spune este o laudã, vreau doar sã înþelegi un fenomen. Faptul cã m-am smerit în Bisericã a atras mila lui Dumnezeu, trimiþîndu-l pe doctor sã îmi fixeze articulaþia. Mai pe înþelesul tãu, a fost un test pe care l-am trecut.

- Dacã nu aº fi fost prezent, probabil aº fi considerato exagerare. Pãrinte, smerenia este bunã în tot ºi în toate?

- Smerenia nu este bunã, este excepþionalã, dar cu mici excepþii. Smerenia nu înseamnã sã laºi pe cineva sã intervinã în relaþia ta cu Dumnezeu. Smerenia nu înseamnã sã accepþi legislaþia care te aruncã în braþele pãcatului ºi care se întoarce împotriva celui datoritã cãruia stãm aici de vorbã. Sã nu confundãm smerenia cu prostia. Cu aceastã ocazie, îþi voi transmite un mesaj primit de pãrinþii vatopedini direct de la Maica Domnului: atît timp cît avorturile ca ºi practicã nu vor înceta, atît timp cît acceptãm obiceiurile distrugãtoare de suflet ale unor minoritãþi, atît timp cît inversãm virtuþile cu pãcatul, fãrã sã opunem cel mai mic efort duhovnicesc, ºi atît timp cît necinstim Noii Mãrturisitori ai Secolului XX, unde sînt incluºi ºi sfinþii români ai închisorilor comuniste, tot ce vezi în lume nu va suferi îndreptare. Încercãm sã facem ceva cu ce nu ne aparþine.

Lumea nu este a noastrã, sã facem ce ne taie capul cu ea, lumea este a lui Dumnezeu, dar nimeni dintre cei care o conduc nu se întreabã dacã proprietarul de drept este de accord cu aºa-zisele mãsuri luate. Amin.

- Doamne ajutã.

Cu credinþã multã ªi sfîntã adorare Mîinile-mi ridic Spre lumina-þi mare

ªi te rog Pãrinte-al lumii infinite Lumineazã gîndul Ce-l avem în minte Ne pãzeºte fapta ce-i la îndemînã ªi cugetul curat izvor din fîntînã Nevrednice mîini spre Tine ridic ªi te rog mã lasã sã rãsuflu-un pic Genunchii sã-ndrept Spre-a privi în sus Coroana de spini Ce-a purtat Isus Cicatrici în palme urme de piroane Ca Toma zis Geamãn chiar în clipa asta Degetul sã-l pun sã îi pipãi coasta ªi convins de fapte Sã repet mereu - Domnul meu ºi Dumnezeul meu Cpt. (r.) dr. PAVEL MOLDOVAN

A noua nefericire

Nefericiþi veþi fi atunci cînd veþi aduna în fãptura voastrã ºi veþi rãbda în fiinþa voastrã toatã murdãria acestei lumi; toate nimicniciile ºi împuþiciunile morbide, groteºti, cu care veþi fi îndobotociþi, în numele unei iluzii, sub drogul basmelor de adormit copiii.

Nu vã veþi bucura ºi nu vã veþi veseli atunci, cãci plata voastrã va fi plînsul ºi scrîºnirea dinþilor, va fi „Cîtã luciditate, atîta dramã!“ ROMAN FORAI

250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici Cum sã ne alegem mirele sau mireasa (3) Nici o înþelepciune a duhovnicului nu anuleazã responsabilitatea tinerilor, care trebuie sã-ºi punã la încercare unul altuia calitãþile sufleteºti, sã lase timpul sã confirme hotãrîrea lor de a-ºi uni destinele. Întotdeauna rãmîne, fãrã discuþie, loc pentru rugãciune ºi pentru a cere de la Domnul sã arate dacã plãnuita cãsãtorie trebuie sau nu trebuie sã se înfãptuiascã.

(Protoiereul Artemie Vladimirov)

Despre femei (1) Deºi pãrinþii athoniþi nu ies din Sfîntul Munte cu anii, înþeleg problemele familiale, îndeosebi unde greºeºte bãrbatul într-o relaþie, care, dacã se destramã, are cel mai mare procent de vinã. Cu siguranþã cã nu vei ajunge sã dai sfaturi pertinente dacã nu cunoºti foarte bine relaþiile interumane, în special cele familiale, care într-adevãr conteazã. Deºi pare ieºit din tipare sã primeºti sfaturi de la pãrinþi care nu au cunoscut vreodatã femei, am tras concluzia cã, deºi sînt trecut de 40 de ani cu o oarecare experienþã de viaþã, în afarã de propria-mi persoanã nu m-a interesat cu adevãrat persoana de lîngã mine, nu am cunoscut-o, iar lipsa de cunoaºtere în domeniu mi-a fot relevatã pe datã, precum ºi motivele unor discuþii cãrora nu le vedem nici sensul ºi nici motivul începerii lor. (va urma) IONUÞ RITEª

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 19 octombrie 2018

MOZAIC

Pentagonul vrea sã creeze o armatã de insecte modificate genetic cu care sã „stãpîneascã“ agricultura Pentagonul studiazã posibilitatea folosirii insectelor pentru a combate pierderea culturilor agricole. Acestea ar urma sã poarte viruºi modificaþi genetic, care pot fi rãspîndiþi rapid în culturile vulnerabile la o secetã, la o erupþie naturalã sau la o altã calamitate. Conceptul prevede ca viruºii sã producã modificãri genetice care sã protejeze plantele imediat, într-un singur sezon de creºtere.

Totuºi, nu toatã lumea este încîntatã de acest program, mai multe ONG-uri acuzînd deja armata americanã cã de fapt urmãreºte crearea unor arme biologice cu care sã poatã controla ºi mai bine cine are ºi cine nu are voie sã-ºi cultive pãmînturile. Potrivit unui articol din revista „Science“, programul Allied Insect deschide o

„cutie a Pandorei” ºi implicã o tehnologie care „poate fi perceputã pe scarã largã ca un efort de a dezvolta agenþi biologici în scopuri ostile”.

Directorul de program al DARPA pentru acest program, Blake Bextine, a þinut sã liniºteascã apele, precizînd faptul cã programul este destinat exclusiv scopurilor paºnice, a fost revizuit de cãtre agenþiile guvernamentale responsabile de siguranþa agricolã ºi are mai multe niveluri de securitate încorporate în protocoalele de cercetare. „Nu cred cã publicul trebuie sã fie îngrijorat. Nu cred cã comunitatea internaþionalã trebuie sã fie îngrijoratã.

Cred cã oricînd dezvoltãm o tehnologie nouã ºi revoluþionarã, existã potenþialul de dublã utilizare. Dar asta nu facem noi. Oferim protecþie plantelor. Ne concentrãm asupra acestui scop pozitiv. Vrem sã ne putem asigura securitatea alimentarã, deoarece securitatea alimentarã este parte a securitãþii naþionale. Securitatea naþionalã poate fi rapid periclitatã de ameninþãrile naturale care apar în sistemul culturilor, inclusiv agenþii patogeni, seceta, inundaþiile ºi îngheþurile, dar mai ales de ameninþãrile introduse de teroriºti”, a declarat Bextine la „The Washington Post“.

Programul prevede în prezent trei tipuri de insecte aliaþi ºi, cum recunoaºte ºi Bextine, dezvoltarea acestuia implicã folosirea de noi tehnologii care ar putea fi „cu dublã utilizare” atît în scopuri defensive, cît ºi ofensive.

Insectele sînt cele din speciile aphids, leafhoppers and whiteflies. În naturã, aceste insecte rãspîndesc în mod obiºnuit viruºi printre plante. Progresele recente ale editãrii genelor, CRISPR, ar putea permite cercetãtorilor sã personalizeze viruºii pentru a atinge un obiectiv specific. Virusul modificat ar putea sã porneascã sau sã dezactiveze anumite gene care, de exemplu, controleazã rata de creºtere a unei plante, ce ar putea fi utilã în timpul unei secete severe neaºteptate.

Siguranþa alimentarã este o problemã majorã care nu va dispãrea în urmãtoarele decenii, deoarece trãim într-o lume din ce în ce mai aglomeratã ºi care se confruntã ºi cu schimbãrile climatice, poluarea, pierderea biodiversitãþii ºi a lipsei de apã potabilã. În Antichitate, armatele ardeau cîmpurile ca un element strategic de cucerire a acelei regiuni. Dacã americanii au intenþii bune, pur pozitive, în derularea acestui program, rãmîne de vãzut, cert este cã existã puþine metode prin care comunitatea internaþionalã poate sã-i împiedice pe americani sã-ºi ducã planurile la bun sfîrºit.

Oamenii de ºtiinþã care sînt împotriva acestui program susþin cã DARPA ar încãlca un tratat internaþional privind convenþia armelor biologice ºi cã vor încerca sã îl blocheze la ONU. „Noi susþinem cã existã riscul ca programul sã nu fie folosit doar în scopuri paºnice. În opinia noastrã, justificãrile nu sînt destul de clare, de exemplu, de ce folosesc insecte? Pot folosi sisteme de pulverizare. Folosirea insectelor ca vector pentru rãspîndirea bolilor este o armã biologicã clasicã. Tratatul privind armele biologice permite cercetãri care au un scop paºnic clar declarat, însã în cazul acesta, cum recunoaºte ºi DARPA, tehonologia ar putea fi folositã în ambele sensuri”, a declarat Silja Voeneky, profesor de drept internaþional la Universitatea din Freiburg, pentru The Washington Post.

Hotelurile „sicriu“ Hotelurile-capsulã pot pãrea o bizarerie în Europa, însã reprezintã o formã particularã de cazare dezvoltatã pentru japonezii care sînt prea ocupaþi sã meargã noaptea acasã. Hotelul cuprinde blocuri cu spaþii individuale de locuit, asemenea unui sicriu, în care ai loc doar sã dormi. Unele capsule, la preþuri mai mari, includ un televizor, o conexiune la internet wireless, oglinzi ºi un ceas deºteptãtor. Pentru preþuri începînd de la 25 de

Sfatul medicului

Cele mai recomandate metode de tratament ale artrozei Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia.

Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Artroza reprezintã cea mai frecventã suferinþã reumaticã, aproximativ 15% din populaþia de peste 60 de ani fiind afectatã de aceastã problemã. Artroza se caracterizeazã prin deteriorarea cartilajului ºi capsulei articulare. În stadiile incipiente de artrozã este recomandat tratamentul conservator, precum: * Tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene pentru reducerea durerii ºi inflamaþiei. * Reducerea greutãþii corporale ºi a suprasolicitãrii.

Efortul, ortostatismul prelungit, cît ºi greutatea mare au un efect de agravare a artrozei. * Fizioterapia ajutã la reducerea inflamaþiei, edemului ºi a durerii. * Kinetoterapia ajutã la creºterea mobilitãþii articulare. * Infiltraþiile cu acid hialuronic ajutã la lubrifierea articulaþiei, ce reduce frecarea, edemul, dar ºi durerile articulare. * Infiltraþiile cu PRP (Plasmã îmbogãþitã cu trombocite) reprezintã metodã uºoarã, ce ajutã la regenerarea de cartilaj; aceasta constã în obþinerea de plasmã îmbogãþitã cu trombocite direct din sîngele pacientului, care se recolteazã într-o eprubetã ºi se prelucreazã pentru a obþine o soluþie concentratã de plasmã ºi factori de creºtere, ce se injecteazã la nivelul articulaþiei pentru a ajuta la regenerarea cartilajului uzat. * Infiltraþiile cu celule stem; acestea se pot recolta din os sau din þesutul adipos al pacientului, celulele mezenchimale obþinute au o putere foarte mare în regenerarea cartilajului ºi reducerea durerii. Studiile au aratat cã sînt recomandate ºi cazurile mai avansate de artrozã, avînd un rezultat foarte bun.

Toate metodele enumerate sînt non-chirurgicale, iar atunci cînd aceste metode nu au arãtat o eficacitate în tratarea artrozei, se apeleazã la tratamentul chirurgical, care poate sã fie pe calea artroscopicã, cu diferite tehnici de refacere a cartilajului, sau pe cale clasicã, unde se pot efectua diferite metode de refacere a cartilajului sau prin artroplastia totalã a articulaþiei.

www.consultatieortopedie.ro

dolari pe noapte, dacã ajungeþi în Japonia, puteþi înnopta în aceste capsule cu dimensiuni de 2 x 1 x 1,25 m, construite din blocuri modulare de plastic sau fibrã de sticlã ºi suprapuse douã cîte douã. Unele hoteluri de felul acesta au în jur de 50 de module, iar altele ajung chiar pînã la 800. Avantajul lor major este acela cã vã puteþi caza într-o zonã relativ centralã a capitalei, la un preþ mult mai mic decît dacã aþi încerca sã mergeþi la un hotel standard.

Hotelurile capsulã au fost create iniþial pentru angajaþii care lucreazã în clãdirile de birouri din centrul oraºul ºi au reºedinþa la periferie, iar din cauza activitãþilor pierd metroul cãtre casã, sau pur ºi simplu sînt mult prea obosiþi pentru a se mai urca la volan, mai ales dacã a doua zi trebuie sã se trezeascã foarte devreme pentru a o lua de la capãt. Primul hotel de acest tip a apãrut în oraºul Osaka, în anul 1979, ºi a reprezentat o alternativã economicã într-o þarã în care spaþiul este folosit la maximum. De atunci, s-au înmulþit ºi au devenit foarte populare printre corporatiºti.

RADU UNGUREANU

vechi vestigiu din oraº este un tunel etrusc care strãbate platoul dintr-o parte într-alta. În trecut, Civita di Bagnoregio era un important nod comercial, însã în Secolul al XVI-lea un cutremur puternic a distrus oraºul în mare parte, acest lucru afectînd ºi infrastructura. De-a

lungul timpului, alunecãrile de teren, dar ºi cutremurele, au determinat locuitorii din mica cetate sã pãrãseascã zona. Acum, în timpul iernii, în Civita di Bagnoregio locuiesc 10 persoane, iar în timpul verii aproximativ 100. Locuinþele vechi din piatrã naturalã dau un farmec aparte zonei, iar strãduþele înguste îi poartã pe toþi cei care ajung aici într-un trecut în care viaþa era mult mai simplã.

Pentru cei cu dare de mînã ºi care au mai mult timp, existã ºi cîteva case care se pot închiria. Un loc deosebit este atelierul de fabricat ulei de mãsline, construit în jurul anilor 1500, ºi care ºi-a menþinut activitatea iniþialã pînã în anii 1950. Oferta culinarã a acestui restaurant este însã mult mai variatã, ca de altfel ºi a celorlalte douã-trei localuri din oraº. Desigur, aceasta include tot felul de paste fãinoase locale asezonate în diverse feluri, printre care ºi cu celebrele trufe negre care cresc pe versanþii vãilor din jur.

CUNOASTELUMEA.RO

Fermecãtoarea Civita di Bagnoregio, aºezarea italianã neatinsã de timp.

Locul în care turiºtii se simt ca în evul mediu Civita di Bagnoregio este un mic oraº situat pe dealuri provinciei Viterbo din centrul Italiei. Acest oraº vechi este aproape neschimbat de cîteva sute de ani ºi reprezintã un punct de mare atracþie pentru oricine ajunge prin aceastã parte a Peninsulei Italice.

Aºezarea a fost construitã de etrusci în urmã cu aproximativ 2.500 de ani, iar apoi a fost cuceritã de romani. Uimitoarea cetate este astãzi o oazã de liniºte ºi romantism pentru cei dornici sã evadeze din stresul de zi cu zi într-un loc liniºtit, mirific ºi plin de istorie. Cel mai

MOZAIC

Pag. a 22-a – 19 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei MANIFESTUL DE LA CLUJ-NAPOCA România trebuie condusã de români! (1) (urmare din pag. 1) Atunci, la sfîrºitul acelui an crucial, vulturii mîndriei naþionale au arcuit un gigantic curcubeu Tricolor de la un capãt la altul al Daciei, vestind lumii întregi cã Poporul Român a intrat între hotarele sale fireºti ºi milenare. Glorioasã fie memoria acelei generaþii de aur, care, pe tot parcursul celor 5 ani grei de neutralitate ºi, mai apoi, de rãzboi, a uitat de sine, ºi-a abandonat spiritul de conservare propriu speciei omeneºti ºi a fãurit visarea cea veche a înaintaºilor: România Mare!

Atunci, în acel an de foc 1918, Dumnezeu a fãcut ca toate cele 3 provincii istorice româneºti, aflate sub vremelnicã ocupaþie strãinã, sã revinã la PatriaMamã: Basarabia, la 27 martie, Bucovina, la 28 noiembrie ºi Transilvania, la 1 decembrie. Aºa s-a fãcut România „dodoloaþã”, adicã rotundã, de care scria Lucian Blaga, originar ºi el tot din pãrþile Clujului. Unirea n-a fost rodul diplomaþiei ºi nici al francmasoneriei – cum ridicol afirmã unii – ea s-a edificat pe oasele celor 800.000 de eroi români care au muºcat þãrîna, au calcinat munþii, au îngrãºat brazdele, au înroºit apele de sînge, pentru ca apoi sã renascã în ghioceii ºi toporaºii primãverilor viitoare, în troiþele sfinþite la rãspîntii de Þarã, în calendarele de purpurã ale românismului. Nimic durabil nu se zideºte fãrã jertfã! Iar Poporul Român a dat jertfe din belºug. Ce e oare Ceahlãul, decît altarul pe care au fost sacrificaþi mieii neprihãniþi ai Armiei Române? Ce e oare Dunãrea, decît lacrimariumul antic în care se revarsã plînsul mãicuþei bãtrîne din Mioriþa, dar ºi lacrimile fiecãrei generaþii de români jertfiþi, batjocoriþi ºi trãdaþi de o Istorie cinicã? Poporul Român e mesianic, fiindcã are o misiune unicã în lume.

Am avut prilejul, în ianuarie 1982, sã realizez un reportaj de scriitor, cu o echipã a Televiziunii Române, în comuna Galtiu, de lîngã Blaj. Am cunoscut atunci 6 þãrani, care aveau vîrste cuprinse între 80 ºi 90 de ani ºi care luaserã parte la Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia. „A fost o minune dumnezeiascã!” – mi-au spus ei, cu ochii argintaþi de rouã. Astãzi, nici unul dintre cei 6 þãrani nu mai trãieºte, l-a luat bunul Dumnezeu la El ºi i-a înrolat în oastea cereascã a lui Horea ºi Avram Iancu, care va trîmbiþa în ziua Judecãþii de Apoi. ªi, din pãcate, în vremea din urmã, din 1990 încoace, s-au prãpãdit din viaþa pãmînteascã doi dintre marii istorici ai Transilvaniei, academicienii

David Prodan ºi ªtefan Pascu, de care m-a legat o veche ºi statornicã prietenie. În memoria lor, vã invit sã ne descoperim creºtetele ºi sã pãstrãm un moment de reculegere (...). Vã mulþumesc.

Doamnelor ºi domnilor, nimic nu i-a orbit de furie pe vrãjmaºii Neamului Românesc mai teribil decît a fãcut-o Unirea din 1918. Ruºii lui Stalin ºi Brejnev au contestat unirea Basarabiei ºi a Bucovinei cu România. Ungurii lui Horthy ºi Kadar au boscorodit mereu împotriva unirii Transilvaniei, cãutînd, cu disperare, cele mai nesãnãtoase alianþe pentru a contesta caracterul naþional unitar al Statului Român. Nici nu se uscase bine cerneala de pe credenþionalele Unirii ºi de pe Tratatul de la Trianon, cã Ungaria a declanºat cea mai deºãnþatã mascaradã de boicotare a României, de surpare a credibilitãþii sale internaþionale, de spionare ºi slãbire a ei. Pe baza unui îndelungat studiu al Istoriei, sînt în mãsurã sã vã declar cã Ungaria nu a fost, nu este ºi nu va fi niciodatã prietena României. Modelul franco-german o fi bun pentru Europa occidentalã, fiindcã avem de-a face cu douã naþiuni civilizate. Pe cînd în cazul de faþã, numai un singur Popor e civilizat – Poporul Român – deci existã, din start, un handicap ºi un grav dezechilibru. Ungaria a fost ºi a rãmas „omul bolnav al Europei”, care trebuie, periodic, legat fedeleº ºi injectat cu tranchilizante, altminteri face urît ºi pune în pericol o întreagã comunitate zonalã. De la atrocitãþile comise dupã Diktatul fascist de la Viena ºi pînã la bestialitatea cu care au fost linºaþi românii la o banalã întîlnire sportivã, desfãºuratã recent la Budapesta, Ungaria a fãcut dovada cã nu se poate integra în lumea civilizatã, în pofida unei spoieli de valori pe care le-a adoptat prin mimetism. Vizita fiecãrui român în Þara vecinã ºi neprietenã a ajuns o aventurã periculoasã, care se poate lãsa cu ochi scoºi, dinþi sparþi ºi oase sfãrîmate. Ce Þarã mai e asta, oameni buni?

Unde în lume mai sînt vînaþi turiºtii sau oaspeþii strãini, fãrã sã se lase cu sancþiuni internaþionale drastice? Ca preºedinte al unui partid parlamentar, ca senator ºi, nu în ultimul rînd, ca membru al Comisiei Senatoriale de Politicã Externã consider cã este de datoria mea sã asigur protecþia românilor, pretutindeni unde s-ar afla ei.

Deocamdatã, cel mai înþelept lucru este sã le dau un sfat: ocoliþi Ungaria, pentru cã într-o Þarã barbarã riscaþi sã vã pierdeþi viaþa! Recent, m-am întors

Proclamaþia de la Þebea (2) Politica de exterminare pe care o duce împotriva noastrã actuala Putere nu poate fi opritã decît într-unul din douã feluri: ori cu lancea lui Horea, ori prin alegeri anticipate, parlamentare ºi prezidenþiale. Noi ne pronunþãm pentru calea paºnicã ºi democraticã. Aºa nu mai merge, oameni buni, totul parcã e un coºmar fãrã sfîrºit, ni se risipeºte Þara ºi tare mi-e teamã cã din fãrîmele ei nu mai putem închega nimic. În vreme ce alþii se pregãtesc sã intre în Mileniul III, pe noi ne împiedicã sã ne gospodãrim cum trebuie ºi ne prãvãlesc înapoi, în tunelul timpului, spre Epoca Fanariotã. În cei 10 ani care au trecut de la evenimentele dramatice ale anului 1989, am priceput, cu toþii, cã Omenirea e condusã de niºte forþe satanice, care trateazã popoarele lumii ca pe niºte slugi sau dobitoace necuvîntãtoare.

Existã un plan diabolic de sfîrtecare a României, în primul rînd prin colonizarea economicã a Transilvaniei. Aici ºi acum, cerem demisia imediatã a Guvernului româno-maghiar, care a adus Þara într-un impas mortal! N-avem nevoie de unguri în Guvernul României! N-avem nevoie nici de unguri prefecþi sau primari! Avem nevoie doar de acele minoritãþi care îºi vãd lungul nasu-

lui, care respectã Constituþia ºi sînt credincioase Statului Naþional Unitar Român – pe acestea, da, le vom ocroti ºi le vom asigura de toatã dragostea noastrã. ªi noi vrem sã ne integrãm în structurile Europei, dar cu Þara întreagã ºi în condiþii de respectare a demnitãþii naþionale.

Pentru mine, românii mei sînt cei mai frumoºi, cei mai deºtepþi ºi cei mai bravi oameni din lume – în aceasta constã Naþionalismul Luminat care ne însufleþeºte inimile!

Iancule, Mãria Ta, dormi în pace! Tu þi-ai fãcut din plin datoria faþã de Patrie! De acolo, de unde eºti, în alaiul de mucenici din dreapta Tatãlui Ceresc, dã-ne, rogu-te, binecuvîntarea ta! Insuflãne putere, spulberã mozaviria dintre noi, adunã-i pe toþi românii la Cina cea de Tainã ºi, apoi, pregãteºte-i de Înviere! Doamne Dumnezeule mare, Te rugãm, cu cerul ºi cu pãmîntul, fã-ne demni de Gorunul lui Horea ºi de Crucea lui Iancu, pentru a nu mai fi românii robi în Þara lor!

Ajutã-ne, Doamne, sã ne mîntuim Neamul ºi sã-l eliberãm de sub jugul lipitorilor ºi al hienelor care au ucis ºi sufletul din noi. Bate-i, Doamne, pe vrãjmaºii Neamului Românesc, cu ploi de pucioasã ºi cu plãgile biblice, dãrîmã catapeteasma cerului pe

dintr-o vizitã oficialã întreprinsã în Asia. Acolo am identificat locul de unde au migrat strãmoºii lui Viktor Orban ºi Márko Béla: undeva, în fundul imensitãþii Chinei, trãieºte o populaþie tribalã, care se numeºte uigurã. Aceºti uiguri sînt de origine ugro-finicã ºi sînt fraþii ungurilor, sau moghyorilor, cum li se mai spune. N-avem nimic împotriva nici unui ungur, ca etnie, unii fiind cinstiþi, talentaþi ºi muncitori. Din pãcate, ungurii devin periculoºi atunci cînd se adunã la un loc, deºartã alcool în ei cu pîlnia ºi se cred cei mai tari, cei mai grozavi ºi cei mai vechi locuitori de pe pãmînt. Nu scria oare un istoric ungur, în secolul XIX, cã Dumnezeu S-a adresat perechii biblice Adam ºi Eva în limba... maghiarã? La ce Universitate bilingvã o fi învãþat Demiurgul sã vorbeascã celor doi pãcãtoºi în pielea goalã? ªi atunci cînd aceºtia au fost alungaþi din rai, nu cumva s-or fi refugiat în Ungaria?

Avem, astãzi, cu toþii dovada caracterului nociv al partidului etnic maghiar în existenþa României.

Pentru cã ce face U.D.M.R.-ul, de 2 ani încoace, este o provocare incalificabilã, de-a dreptul criminalã, de distrugere a Statului Naþional Unitar Român. Nu a fost zi de la Dumnezeu, în cele aproape 750 de zile de cînd aceastã organizaþie teroristã a fost cooptatã în Guvernul României, în care populaþia sã nu fie întãrîtatã ºi înfuriatã de neobrãzarea unui ºir interminabil de pretenþii. A þine o grupare iredentistã ca U.D.M.R.-ul la guvernarea României echivaleazã cu promovarea lui Râmaru ca director la o ºcoalã de fete, sau cu slobozirea unei vipere printre copiii lipsiþi de apãrare. Întrucît vremea constatãrilor ºi a avertismentelor a trecut, iar noi nu mai avem timp de pierdut, voi declara – aici ºi acum – nu numai cã voi desfiinþa acest comando al spionajului maghiar, dar am sã-i bag la galere pe toþi cei care au colaborat cu U.D.M.R.-ul, pentru complicitate la crimã.

România trebuie condusã de români! Un stat nu e o echipã de fotbal, nici un consorþiu multinaþional, ca sã fie împãnat cu tot felul de vedete strãine, sau mercenari care nu se gîndesc decît la interesul lor.

Este obligatoriu ca un stat sã fie administrat ºi condus de oamenii pãmîntului, care ºtiu ºi respectã valorile, tradiþiile, idealurile Poporului respectiv.

Acesta e Statul Etnocrat, teoretizat de marele gînditor ºi poet creºtin Nichifor Crainic. Partidul România Mare va reda România – românilor!

M-am sãturat de Ungaria! M-am sãturat de U.D.M.R.! M-am sãturat de aventurierii venetici, care nu numai cã au muls vaca autohtonã, dar vor sã-i punã ºi pielea-n bãþ! Tradiþionala toleranþã româneascã nu trebuie împinsã pînã la sinucidere! (va urma)

ei, ca sã priceapã cã Þara asta nu-i sat fãrã cîini, cã rãul nu poate birui la nesfîrºit ºi cã pe placul inimii Tale sînt numai cei cinstiþi ºi evlavioºi. Trageþi clopotele în tot Ardealul ºi aprindeþi focurile de veghe pe munþi! Haideþi sã depunem jurãmînt aici, pe racla secularã a aceluia de care s-au cutremurat grofii ºi principii, ºi sã fãgãduim cã nu-i vom trãda Idealul, cã scaunele de cearã ale pigmeilor ºi marionetelor se vor topi în flãcãrile deºteptãrii naþionale ºi cã nu vom avea odihnã pînã cînd nu vom face România Mare, prosperã ºi puternicã! Aidoma lui Petru Rareº vom spune ºi noi: vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

Asta vã cer vouã, românii mei: muncã, cinste, patriotism ºi credinþã în Dumnezeu! Fie ca nu peste multã vreme sã se înfãptuiascã o adevãratã concordie naþionalã, sã piarã discordia dintre români, fiindcã nori negri se aratã la orizont!

Trãiascã Ardealul în veci românesc! Trãiascã Armata ºi Biserica strãbunã, cele mai glorioase trîmbiþe ale deºteptãrii naþionale! Le poftim sã se alãture forþelor patriotice sãnãtoase, singurele care mai pot salva Þara de la catstrofã! Trãiascã România Mare, acum ºi în vecii vecilor!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (12 septembrie 1999, Þebea)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 19 octombrie 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

„Astãzi, cînd urci pe culmea Tîmpei, într-un loc anume, vei avea ocazia sã vezi un cerc fãcut din beton, înconjurat parþial de un perete de beton înalt de aproximativ 1 metru. În fapt, nu este decît o ultimã rãmãºiþã a statuii lui Arpad, semn al uneia dintre cele mai controversate transformãri pe care le-a suferit vîrful colinei pe parcursul timpului. Aflatã într-o poziþie dominantã, statuia, de dimensiuni colosale, se dorea un simbol al mileniului, al dãinuirii eterne a ungurilor pe aceste locuri. La trecerea între 1895 ºi 1896, clopotele bisericilor din întreaga «Ungarie Mare» – cum numesc maghiarii ºi astãzi maxima expansiune pe care a cunoscut-o regatul lor medieval – anunþau cã «pentru toatã þara începuse cel de-al doilea mileniu al istoriei maghiare». Maghiarii celebrau 1.000 de ani de cînd ungurii conduºi de Arpad au pãtruns în Panonia, de unde au început sã se extindã, treptat, cãtre Vest.

Cu ocazia acelei celebrãri, autoritãþile de la Budapesta au organizat o amplã acþiune cu caracter propagandistic, materializatã prin festivitãþi grandioase, ca ºi prin amplasarea de statui ale regelui Arpad în diferite locuri ale «Ungariei Mari». În afarã de Budapesta, respectivele monumente au mai fost amplasate la Devin (Slovacia), Zemun (Serbia) ºi la Braºov.

Monumentele erau aºezate în locuri înalte, pentru a fi vizibile de la distanþe mari ºi ca sã arate «unde sînt graniþele regatului». Din descrierile vremii ºi din fotografii se poate uºor trage concluzia cã monumentul avea un aspect impunãtor: un soclu de 20 de metri înãlþime, pe care venea o coloanã de 7 metri.

Deasupra era aºezatã statuia, înaltã de aproximativ 3,5 metri ºi constituitã dintr-o reprezentare triplatã a dimensiunilor normale ale corpului uman. «Aºezarea acestei statui era perfect justificatã din punctul de vedere al politicii statului maghiar. Dar, pentru naþionalitãþile care trãiau pe tot cuprinsul pãrþii ungureºti a Imperiului Austro-Ungar ºi care constituiau 50% din populaþie, acest lucru a reprezentat, încã de la bun început, un motiv de mari nemulþumiri. Era evident cã nerecunoaºterea drepturilor istorice, culturale ºi confesionale ale românilor, sîrbilor, cehilor sau germanilor a provocat reacþii ce nu s-au lãsat mult timp aºteptate. Iar acele reacþii au îmbrãcat diferite forme. De la simplul protest în Parlamentul de la Budapesta ori în presa vremii ºi pînã la acþiuni care astãzi ar fi caracterizate drept «acte de terorism». În fond ºi la urma urmei, încãlcau niºte legi emise de cãtre o autoritate statalã recunoscutã în relaþiile internaþionale ale vremii», ne-a declarat prof. drd. Stelian Coºuleþ, ºeful Secþiei de Istorie a Muzeului Judeþean de Istorie Braºov. Inaugurarea statuii s-a fãcut în data de 6/19 octombrie 1896. Desigur, autoritãþile au cãutat ca totul sã iasã cît mai bine, dar jurnaliºtii vremii consemnau o festivitate apaticã, în care «totul pãrea a fi sforþat, entuziasmul tras de pãr, iar saºii (erau) dezinteresaþi»; sau «pe noi, românii, puþin ne doare capul de serbarea lor milenarã». Încã de la bun început au apãrut miºcãrile de protest, mai moderate din partea saºilor (care s-au abþinut sã voteze cînd a venit vorba de amplasare), dar vehemente din partea românilor, care s-au opus categoric unui asemenea act. Era ºi normal. În acea epocã românii erau partizanii unei puternice miºcãri naþionaliste, care promova, prin toate mijloacele, alipirea Transilvaniei la România. Sã nu uitãm cã, numai în urmã cu cîþiva ani, avusese loc faimosul proces al memorandiºtilor. Neputînd suporta un act de o asemenea trufie, locuitorii zonei au gãsit diferite metode de a protesta. Unii au împodobit statuia cu diferite simboluri naþionaliste. Alþii au întreprins acþiuni de demolare. În loc sã încerce sã elimine problema, autoritãþile timpului au gãsit de cuviinþã, la un moment dat, sã instaleze paznici pe lîngã monument. Colonel (r) Ion Vlad, prof. dr. în istorie, în cartea «Pagini de istorie braºoveanã», amintea de «mai multe distrugeri, consemnate în documentele epocii». Iatã cîteva exemple: în 1899 era distrus paratrãznetul ce proteja statuia de intemperii. La 26 martie 1901, cîþiva inºi, rãmaºi necunoscuþi ºi în ziua de azi, au doborît pana de la cãciula personajului reprezentat în statuie. Decisivã a fost însã acþiunea

«teroristului» Ion Cãtãrãu (termenul nu avea, la acea epocã, aceeaºi valenþã ca în zilele noastre). Cãtãrãu, în 1913, a amplasat o bombã la picioarele statuii.

Explozia a ºubrezit monumentul din temelii. Datã fiind starea proastã în care se afla, un vînt puternic a retezat curînd capul statuii. În fine, în dimineaþa de 1/13 septembrie 1916 soldaþii români au amplasat lîngã ruinã cîteva cartuºe de dinamitã, eliminînd astfel ºi ultimele rãmãºiþe ale soclului statuii. O parte din

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (36) soclu era încã vizibilã în 1920, dar, în timp, ºi aceea a dispãrut, graþie acþiunii implacabile a Naturii. Un asemenea «Simbol episodic al unui fals mileniu», pentru a-l cita pe istoricul Ion Vlad, nu avea cum sã reziste prea mult timp. ªi aceasta deoarece, pentru populaþia majoritarã a acelor þinuturi, monumentul nu era decît o manifestare de trufie fãrã margini”.

Lîngã soclul ei ruinat, m-au dus, în 1960, mama ºi tatãl ei (tata-mare, cum se zice în Ardeal), ca loc de aducere aminte, unde am fãcut mai multe fotografii.

Acolo ar trebui sã se ridice acum un grup statuar închinat celor trei generali care au contribuit, în cea mai înaltã mãsurã, la biruinþele noastre de pe front ºi pe care, astfel, i-am împãca post-mortem: Eremia Grigorescu, Alexandru Averescu ºi Constantin Prezan. (Aceasta cred cã e ºi ordinea lor valoricã.)

Serbãrile Mileniului au dat mãsura exactã a trufiei delirante a grofilor. În loc sã-ºi punã cenuºã în cap ºi sã comemoreze 370 de ani de la dezastrul de la Mohacs (1526–1896), cînd Buda a devenit paºalîc turcesc, ungurii au vrut sã demonstreze omenirii cît de vechi sînt pe aceste meleaguri ºi cum au civilizat populaþiile autohtone, care nu avuseserã altã treabã decît sã-i aºtepte pe ei. Primele semne cã totul se desfãºura într-un registru fals, care enerva lumea, au venit din Viena: în Parcul Prater s-a desfãºurat un miting de protest, condus de primarul Capitalei imperiale, dr. Karl Lueger, care i-a fãcut pe unguri albie de porci, zicînd, printre altele: „Serbãrile Mileniului, de la Budapesta, sînt o curatã ºarlatanie!” Demonstraþii de protest au loc ºi la Florenþa ºi Paris. Invitat la petrecere, primarul Londrei (Lordul-mayor) se eschiveazã ºi refuzã. „Cancelarul de fier” al Germaniei, Bismarck, în vîrstã de 81 de ani, scrie în ziarul sãu, „Hamburger Nachrichten”, cuvinte grele la adresa nebuniei ungurilor, amintind cã aceºtia sînt niºte nomazi, care au bîntuit prin Europa, de colo-colo, cam 500 de ani, provocînd numai omoruri, jafuri ºi pîrjoluri, pentru ca doar în jurul anului 1400 sã devinã stabili cu adevãrat. Concluzia bãtrînului unificator al Germaniei: ungurii sînt grandomani! (Regele Ferdinand, al nostru, îi bãga pe toþi în aceeaºi oalã, uitînd cã ºi el era neamþ: „Germanii sînt huni ºi avari!”) La Expoziþia Jubiliarã, care s-a soldat cu o pagubã de 5.000.000 de florini aur, ungurii au vrut sã facã o demonstraþie de forþã, dar n-au reuºit sã-i impresioneze decît pe levenþii ºi guvernantele de profesie, care au vãzut în asta un bun prilej de promenadã. Pentru a pãtrunde mai bine în spiritul epocii, prin vizualizarea acelor momente, voi descrie procesiunea de defilare a steagurilor. Astfel, fiecare Provincie sau Þarã a fost reprezentatã de un drapel, toate purtate numai de unguri (sau de nobili maghiarizaþi), dupã cum urmeazã: 1) Transilvania – Contele Andrei Bethlen; 2) Bulgaria – Contele Joseph Teleki; 3) Cumania – Contele Zeno Szöki; 4) Ladomeria – Contele Emeric Szeckeny; 5) Galiþia – Contele Mihail Esterhazy; 6) Serbia – ªtefan Keglevich; 7) Bosnia – Geza Andrassy; 8) Slavonia – Prinþul Nicolae Palffy; 9) Croaþia – Prinþul Teodor Pejacevici; 10) Dalmaþia – Contele Francisc Nadasdy; 11) Ungaria – Baronul Béla Vay. Ceea ce s-a vrut a fi o procesiune a flamurilor ºi insignelor Romei imperiale, sau poate o Olimpiadã (sã nu uitãm, chiar în acel an, 1896, erau inaugurate, la Atena, Jocurile Olimpice

Moderne) a fost doar un circ. Ne vine în minte ironia de facturã superioarã cu care i-a tratat Eminescu pe unguri. Fiindcã toatã spoiala de (s)nobilitate a acestora, tot vedetismul lor aveau sã se ducã la canal, la prima ploaie zdravãnã a Istoriei, precum tencuiala de pe faþa unei curtezane bãtrîne, care ar vrea sã parã altceva decît este: „La aceastã idee ne-au adus o foaie ungureascã oficioasã, Nemzet – care, ameþitã de rolul Porþilor de Fier, ca arterã de transport, preface deja tot Orientul în Þarã ungureascã, ce face din Buda capitala universului ºi poartã fãclia civilizaþiunii pînã-n Siberia, la fino-tãtari… fraþii veritabili ai maghiarilor.

A duce civilizaþiunea în Orient? Dar pentru a o duce, trebuie cineva s-o aibã. Civilizaþiunea ungureascã e egalã cu zero; zero ridicat la orice potenþã posibilã rãmîne tot zero. Cum cã ungurii, ca toate popoarele din stepe, sînt cavaleroºi ºi nu tocmai rãi la inimã n-am avea de tãgãduit. Dar sînt ºi rãmîn turci. (…)

Cam în starea asta se aflã ungurii, cãci spunem sincer: poporul acesta pare încã atît de inept în toate privirile, încît ne vine a rîde cînd românii pretind a vedea în ei niºte adversari serioºi. Maghiarul e un adversar comic, e ca Tersites, din Iliada lui Homer. (…) Dar, ce ºtiu ungurii? Li s-a superpus ca element de culturã tot veneticul, incapabil de-a fi profesor de patru clase primare dincolo de Lajta. (…) ªi aceºti oameni sãraci, ingoranþi, maloneºti în politicã ºi în ºtiinþã, vor sã ducã civilizaþiunea în Orient?!”. Ca glumã, era bine ce zicea Eminescu. Dar, în planul vieþii reale, ungurii numai comici n-au fost. Sã ne gîndim la cei peste 40.000 de români mãcelãriþi de ei la 1848–1849, la prigoana barbarã declanºatã în perioada 1892–1919 ºi la atrocitãþile care au urmat Diktatului de la Viena, în Transilvania de Nord-Vest. El însuºi, Eminescu, dacã ar fi trãit în Ardeal (nu doar ca simplu peregrin adolescentin, urmînd trupe de teatru), ar fi avut soarta nepotului Popii Bratu, din Rãºinarii Sibiului, preot care l-a gãzduit în 1866 – e vorba de Octavian Goga, cel care a cunoscut regimul sinistru al temniþelor ungureºti. Badea Cârþan s-a numãrat printre vizitatorii Expoziþiei de la Budapesta ºi, mai mult ca sigur, a privit ºi defilãrile respective. Turmele lui rãmãseserã undeva, departe, în ceþurile cu albãstrimi de cearã ale tinereþii. Ciobanul nostru avea în cap, acum, altceva: „cîmpul alb, oile negre”, cum sunau cimiliturile din Abecedar. Mai bine spus, el îºi stabilise un scop în viaþã: „Tot românul ardelean sã aibã de citit carte româneascã”. Aºa cã o mare parte din banii primiþi pe vînzarea oilor el i-a dat pe cãrþi. Legenda lui a început în 1896. Avea 47 de ani. Fascinat de efigia lui Mihai Viteazul, el a trecut Carpaþii, a venit la Bucureºti ºi primul drum unde credeþi cã l-a fãcut? La statuia lui Mihai Viteazul! Aceasta fusese realizatã de un sculptor italian, în marmurã de Carrara, albã cu irizaþii verzi, la 1873, fiind amplasatã chiar pe locul unde se aflase altarul Mînãstirii Sf. Sava. (E bine de ºtiut cã denumirea lãcaºului nu vine de la Sfîntul Sava Gotul, cel tãiat ºi aruncat în apele Rîului Buzãu, nici de la vreun alt martir cu numele acesta, ci de la Sfîntul Savaot, adicã Dumnezeu.) ªi astfel se face cã locul unui altar mînãstiresc a fost luat de un altar al Neamului, ºtiut fiind faptul cã o statuie de erou poate apãra o þarã, uneori, mai bine ca 10 divizii armate. Într-o bunã dimineaþã, venerabilul profesor V. A. Urechia (ironizat de Eminescu prin onomatopeea „Vau! Vau!”), care nu era doar membru al Academiei Române, ci ºi preºedintele Ligii pentru Unitatea Culturalã a Tuturor Românilor, de care am mai fãcut vorbire, aude de la feciorul în casã, Ion, ceva uimitor: „Domnule profesor, seara, pe la 10-11 ceasuri, cînd plec de la dvs. sã mã culc la Ligã, mi-i drumul prin spatele statuii lui Mihai Viteazul. De vreo trei-patru seri, însã, tot gãsesc acolo, pe zãpadã, pe un om de la noi din Ardeal, care-ºi face culcuºul sub saricã. Mi-a fost milã de el – îi chiar din Fãgãraºul nostru – am vrut sã-i dau un gologan-doi, am vrut sã-i dau un adãpost… Nu a primit, nu are nevoie de bani, a scos din chimir un pumn de arginþi, îi baci bogat. Numai zice cã vrea sã stea acolo, la picioarele aceluia care a cãlcat apãsat pe grumazul ungurului”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 19 octombrie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (77) Falsuri în artã (2) Specializat ºi în crearea de ,,Picasso” ºi ,,Modigliani”, a continuat ,,sã profeseze” pînã cînd veniturile lui s-au ridicat în jurul sumei de 1 milion de dolari. Cu aceºti bani, a deschis o galerie unde a expus, alãturi de tablourile originale, ºi falsurile sale. Cu timpul însã, au început sã aparã bãnuieli. Cînd s-a dovedit cã falsificase chiar ºi certificatele de autenticitate pentru tablourile sale, de asemenea false, a fugit la San Francisco unde, urmat de un negustor de artã din New York, a fost arestat ºi a primit 97 de capete de acuzare pentru fals. Cele 18 luni într-o închisoare din America au fost urmate de alþi 2 ani într-o închisoare din Franþa, dupã care norocul i-a surîs. În cadrul unei licitaþii la firma Sotheby’s, pentru falsurile executate de David, în doar un sfert de orã, 70 de picturi purtînd semnãtura lui au fost vîndute cu 11.000 de dolari. Nu la fel de profitabile ca cele douã licitaþii de la agenþia Christie’s pentru falsurile lui Tom Keating (restaurator ºi faimos falsificator de artã), dar nici chiar aºa de rãu.

,,Mincinosul din Winsted” Aºa cum au dovedit autorii farselor jurnalistice Herschel ºi Viermele de gheaþã în Secolul al XlX-lea, acolo unde nu gãseºti subiect de ºtire, soluþia este sã-l inventezi. La urma urmei, existã întotdeauna o piaþã pregãtitã pentru o poveste interesantã - ºi nimeni nu a ºtiut acest lucru mai bine decît Louis T. Stone din Winsted, Connecticut, a cãrui carierã în presa scrisã, din 1895 pînã în 1933 (anul morþii sale), a constituit în a primi bani pentru a minþi: atît de mult, încît a fost poreclit ,,Mincinosul din Winsted”.

Cariera ºi-a început-o cînd, fiind un simplu reporter, avea nevoie disperatã de bani ºi de un material bun pe care sã-1 vîndã marilor ziare de oraº. Cum un astfel de eveniment interesant nu exista, a inventat unul, creînd povestea Sãlbaticului din Connecticut, care hoinãrea prin

pãduri, rareori vãzut de cineva ºi niciodatã prins.

Deºi mulþi ºi-au dat rapid seama cã este vorba de o nãscocire, materialul a fost tipãrit prima datã de mai multe ziare din New York - ºi Stone a avut o viziune: îºi descoperise profesiunea de credinþã.

Orice ziar are nevoie de ceea ce, în jurnalism, este cunoscut sub numele de „umpluturã” - articole scurte, deseori cu subiecte serioase, care sã umple spaþiile rãmase libere la coada paginii - ºi Stone a devenit un expert în furnizarea „umpluturii”, sub forma unor ºtiri explozive, exagerate, pe care nimeni nu le credea cu adevãrat, dar pe care toatã lumea le îndrãgea. Aceste articole se prezentau, de obicei, sub forma unor plîngeri fãcute în numele bunilor cetãþeni din Winsted ºi sunau cam aºa: „Am vãzut cu proprii mei ochi un bãrbat din acest oraº - cu numele de Samuel - care avea o problemã atît de mare cu muºtele ce-i bîzîiau în jurul capului sãu chelios, încît ºi-a pictat un pãianjen pe creºtet, ceea ce cu siguranþã le-a speriat ºi le-a alungat pe nesuferite”. Sau: „Unul din crescãtorii de pui din aceastã zonã îºi jumuleºte pãsãrile cu multã compasiune - folosind un aspirator”. Sau: „Noi avem o vacã atît de pudicã, încît le permite doar femeilor sã o mulgã. ªi o alta, în stil caracteristic oraºului Winsted, produce lapte iute, picant, pentru cã a pãscut numai pe o bucatã de teren plantatã cu hrean”.

Alte produse ale imaginaþiei Mincinosului din Winsted includeau o gãinã care dã numai ouã roºii, albe ºi albastre de Ziua Independenþei; o pisicã cu buzã de iepure care fluierã „Yankee Doodle”; un copac în care cresc mere coapte; ºi un porc surdomut.

Tuturor cititorilor le plãceau aceste minciuni haioase ºi deloc maliþioase, nu mai puþin cetãþenilor din Winsted. Vizitatorii care intrau în oraº erau întîmpinaþi de panouri ce anunþau: „Winsted, Connecticut, fondat în 1779, a fost pus pe hartã de poveºtile stranii ºi pline de imaginaþie ce provin din acest oraº ºi sînt publicate în toatã þara, mulþumitã lui L. T. Stone”. Stone este, de asemenea, omagiat printr-un pod ce îi poartã numele, pod construit peste Sucker Brook (Pîrîul Fraierului – în engl). (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Clarificare în livadã 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 Inginerul cãtre un invitat, în livadã: - Ascultã, domnule, anul ãsta, din cauza secetei, nu vom obþine nici mãcar o gãleatã de mere!

- Da! Cred cã ...

(Finalul dialogului se poate gãsi pe liniile 5/ ºi 8/ ale careului.)

ORIZONTAL: 1) Produs dulce ca o pastã, obþinut din fructe; 2) Lichid vital – Marfã nevîndutã; 3) Rãpire a unei persoane – Un tip de zahãr; 4) Mitrã papalã – Scaun sub jocheu; 5) ...; 6) Rece – Stîlp la mijloc; 7) Dã roade în livadã – Simplã afirmaþie; 8) ...; 9) Azi, mîine – Pom fructifer cu fructe dulci; 10) Face cît 3 – Trasul la poartã – Nota direcþiei.

VERTICAL: 1) Fruct în livadã – Lucrare în vie; 2) Lipsit de interes – Tras în piept; 3) Tren de mare vitezã – Pomi fructiferi; 4) A sfinþi o bisericã; 5) Perioadã istoricã – Nota doi! – Munte!; 6) Întîmplare – Înainte de euro; 7) În acest mod – Stupid; 8) Din spatele unui lucru – Repere!; 9) Unit în luptã – Luptã dreaptã; 10) Drum naþional (siglã) – Bine închisã.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,MILITARÔ 1) OSCAR - POST; 2) APARARI – AR; 3) SI INCEPETI; 4) PNA – OGAR – L; 5) EO – ARI – ZA; 6) SA CINTATI; 7) O – NR – AUT – D; 8) PITON – R – NI; 9) CU STINGUL; 10) RIMA – GARDA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.