Romania Mare, nr. 1464

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Mai vreþi o dovadã cã moartea, pentru creºtini, înseamnã o prelungire a vieþii? Crucea e în formã de plus, nu de minus.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Semnal uriaº de alarmã: de data asta, în Transilvania se petrece ceva!

MANIFESTUL DE LA CLUJ-NAPOCA România trebuie condusã de români! (2)

Motto: „Naþionalismul este singura doctrinã salvatoare pentru un stat începãtor ca al nostru. Nu se poate concepe liberul parcurs al tuturor forþelor distructive în mijlocul poporului nostru”.

(Octavian Goga) Înainte de toate, se impune o întrebare cu dublu adresant: ce face SRI, ce fac procurorii? Iar motivele sînt clare: acum o sãptãmînã, un document a fost semnat de mai multe personaje din România ºi Ungaria, notorii pentru atitudinea secesionistã. „În Transilvania lucrurile se precipitã”, scrie cunoscutul jurnalist Bogdan Tiberiu Iacob, descifrînd mesajul documentului în cauzã: „Zilele trecute, o serie de personalitãþi de etnie maghiarã, dar ºi românã, au semnat un document prin care se cere autonomia teritorialã a maghiarilor din România, deºi nu e clar dacã e vorba de autonomia întregii Transilvanii, pomenitã de mai multe ori în declaraþie, ori doar a unor regiuni precum Þinutul Secuiesc, care nu e nominalizat, însã”. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Onoratã adunare, anul trecut, pe vremea asta, am rupt în faþa dvs. infamul document intitulat Proiect de autonomie a Tãrii Secuilor. În orice Þarã din lume, indivizi precum Csapo Jozsef ºi alþii ca el, ar fi fost chemaþi la Procuraturã, anchetaþi, condamnaþi, iatã însã cã a trecut 1 an, dar cei chemaþi la Procuraturã ºi luaþi la întrebãri ca la Gestapo nu sînt separatiºtii unguri, ci exact aceia care îi demascã ºi nu le permit sã-ºi facã mendrele, adicã Vadim ºi Funar. Aºa dupã cum ºtiþi, zilele acestea am fost victima unei înscenãri judiciare incalificabile, prin care, într-un proces pe care l-am cîºtigat de douã ori la rînd, sînt obligat sã plãtesc în final daune de 20 de milioane de lei ºi cheltuieli de judecatã. Mascarada a avut loc la Curtea Supremã de Justiþie, într-un complet (mai degrabã complot) de judecatã plin ochi de þãrãniºti ºi monarhiºti declaraþi, care s-au lãudat cu mai mult timp înainte cã vor avea ei grijã de mine. Cine e preºedinte la Curtea Supremã de Justiþie? (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR 21 noiembrie 1998, Piaþa Avram Iancu din Cluj-Napoca

„Washingtonul încearcã acum sã foloseascã metodele de ºantaj financiar ºi economic pentru implementarea unei expansiuni agresive a comerþului“ Interviu cu Excelenþa-sa Valeri Kuzmin, ambasadorul Rusiei la Bucureºti În acest an se împlinesc 140 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice între România ºi Rusia. Pe parcursul acestei perioade, au existat momente cînd statele noastre au fost aliate, dar, de asemenea, au avut loc ºi situaþii tensionate. Din pãcate, în momentul actual, noi nu sîntem în cea mai confortabilã situaþie politicã. ªi, totuºi, se mai pãstreazã resurse pentru a îmbunãtãþi relaþiile. În acest context, Excelenþa-sa, Valeri Kuzmin, ambasadorul Federaþiei Ruse la Bucureºti, ne-a acordat un interviu prin care, ne dorim noi, sã avem o mai bunã percepþie privind Federaþia Rusã, la nivel istoric, economic ºi geopolitic.

Dan Alexandru: În primul rînd, am dori ca dvs. sã descrieþi, în cîteva cuvinte, evoluþia relaþiilor diplomatice dintre cele douã state în contextul aniversãrii a 140 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Rusia. Dupã pãrerea dvs., cînd au fost relaþiile dintre cele douã þãri cele mai tensionate ºi cele mai prietenoase? Credeþi dvs.

România pitoreascã

Armia românã (eroilor de la 1877-1878) Adevãr zic vouã: dacã azi ni-e bine ºi în ochi luceferi verzi ne asfinþesc dacã apa vie a neatîrnãrii scaldã-n vei pãmîntul sfînt ºi strãmoºesc dacã limba noastrã gîlgîie de cîntec încordînd vãzduhul ca pe-un arc sublim pentru toate astea, iatã, se cuvine armiei române sã îi mulþumim Dacã mama-n pace pruncul ºi-l dezmiardã sînul de virtute peste el trecînd dacã-n prunc se coace ca o perlã-n scoicã dragostea de oameni ºi de-acest pãmînt dacã, dupã veacuri aspre, demnitãþii îi pãtrundem astãzi înþelesul prim pentru toate astea armiei române se cuvine, iatã, sã îi mulþumim Ce-i la urma urmei armia românã decît þara însãºi strînsã-n jurul ei? ea e vrednicia acestui neam de-a-ºi fierbe sevele în trunchiul unor pui de lei astfel dacã glia nu ne-a fost zvîrlitã în imperii ca-ntr-un colþ de þintirim oastei ce se-nalþã ca un foc de veghe în veliºtea vremii, iatã-i mulþumim Dacã-n lumea asta cîteodatã dreaptã dureros de strîmbã, însã, uneori fluturã-n luminã omenia noastrã încrustatã-n bronzul celor trei culori dacã glasul þãrii are-acum tãria de-a rãzbi prin larma marilor mulþimi pentru toate astea ºi-ncã pentru multe armiei române, azi, îi mulþumim!

CORNELIU VADIM TUDOR

Crimã din raþiuni de stat

cã modul didactic de prezentare a istoriei României are un impact asupra românilor, într-o situaþie în care disciplina „Istorie“ este din ce în ce mai marginalizatã în România? (continuare în pag. a 15-a)

Pagina 8

NR. 1464 z ANUL XXIX z VINERI 26 OCTOMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 26 octombrie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Memorialul turnãtorilor În munþii noºtri a apãrut Yeti O beþivã regalistã: Liliana Iancu Gilda Lazãr îi trimite o scrisoricã de amor premierului Vãcãroiu Tragerea în þeapã a lui Gugui Manolescu mincinosul PARTEA A II-A Grea e pentru unii limba românã! În „Tineretul liber” citim un titlu pe pag. 1, care ne zãpãceºte teribil: „PETRE NINOSU ÎL PREMIASE PE DEMIS”. Orice om logic a crezut cã e vorba de premierea lui Demis Roussos, marele solist al formaþiei „Afrodita’s Child”, unde cînta cu Vanghelis. Deci, Petricã Ninosu e melodiosu, dã premii la Cerbul de Sticlã. Citind însã textul cu atenþie, vedem cã nu e vorba de super-starul grecesc, ci de... Cornel Turianu, care a fost demis o datã, de O douã ori, de trei ori, pînã a fost dat afarã. maximã a lui Alcibiade: „În România, politicienii se împart în douã mari categorii: cu scaunul la cap ºi cu capul la scaun”. În sfîrºit, sã reproducem scrisorica de amor pe care ne-a trimis-o cineva care a cunoscut-o bine pe mica buldoagã (sorã cu Elefanta Gaya), Liliana Daniela Iancu, de la Televiziune: „A absolvit Facultatea de chimie industrialã în 1989, pe care a urmat-o la seral; tot timpul facultãþii a lucrat la Laboratorul de prelucrare a filmelor din TV, dar era angajatã doar cu numele, încasa banii de pomanã. De ce avea acest regim preferenþial? Trãia ba cu unul, ba cu altul dintre ºefi, pe deasupra era ºi o politrucã rea de gurã, dornicã sã parvinã, astfel încît în 1988 ne-am pomenit cu ea secretar U.T.C. pe întreaga Televiziune, funcþie pe care a deþinut-o cu osîrdie pînã la revoluþie. A fost prietenã cu un student la stomatologie, Gigi, cu care trebuia sã se mãrite. Prietenul ºi-a serbat ziua de naºtere la Braºov, a luat-o ºi pe Liliana cu el, ca s-o prezinte pãrinþilor, dar nefericita utecistã s-a îmbãtat aºa de tare, încît era sã intre în comã alcoolicã; petrecerea de la Poiana Braºov a avut loc fãrã ea, Gigi dîndu-ºi seama cã îl face de rîsul familiei ºi al prietenilor. De altfel, acesta nu era un accident în viaþa ei, Iulianei plãcîndu-i mult paharul.

Acum, chimista de renume utecist a devenit o înfocatã opozantã, se adunã cu alte individe într-o camerã din laboratorul televiziunii, unde benchetuiesc toate pînã cad peste eprubete, apoi înjurã birjãreºte Guvernul ºi strigã în cor «Trãiascã Regele!». Personal, vã asigur de tot respectul ºi admiraþia pentru tot ce faceþi la revistã”. Uite deci pe mîna cãrei vagaboande a încãput emisiunea economicã a Televiziunii! Întrun interviu acordat postului de radio BBC, dl.

Corneliu Coposu, acest Amant al Progresului, a fãcut o declaraþie plinã de înþelepciunea care nu îl caracterizeazã: „În ultimii 3 ani ar fi trebuit sã cadã de 10 ori guvernele!”. Aºa vorbeºti, Bi-BiCule, la BBC? Cobeºti, care va sã zicã? ªi ca ce chilipir sã cadã guvernele ºi sã nu cazi tu, drept în nas? Mare animaþie marþea trecutã la Guvern: cel puþin 5 colaboratori au decupat ºi au arãtat d-lui Nicolae Vãcãroiu micile noastre rînduleþe despre Gilda Lazãr, zisã ºi Pilda Mother. Avem informaþii cã nici fetiºcanei cu ochii ca azurul verde al Mãrii Roºii nu-i e strãin flãcãul, ea citind cu multã poftã ziarul nostru, pe care l-a fãcut sul ºi i l-a bãgat lui Bãcanu drept în gura lu’ Florica Ichim. Apoi, pe înserare, cînd liliecii zburau peste Socrul lui Lenin de la Casa Scînteii, botezat aºa de un beþiv care nu poate sã-l pronunþe pe l, Gilda s-a retras agale la Muzeul Satului ºi acoloºea, pe o laviþã situatã în dreptul Casei Poporului, realizatã în miniaturã de niºte lipoveni din cocoloaºe de pîine ºi etichete de vodcã, ea a scris cu mînuþa ei plinã de

gropiþe o epistolã cãtre dl. prim-ministru: „Dragã nene, te rog sã mã ierþi pentru vorbirile necugetate pe care le-am fãcut despre economia dumitale, sã mã-ngropi dacã nu-mi pare rãu, dar alþii m-au pus sã semnez acel articol, eu sînt o fatã plinã de virtuþi, cea mai mare virtute a mea e virtutea inerþiei, în ceea ce mã priveºte, aº dori ca micile mele rînduri sã te gãseascã în libertate, mai întîi ºi la-nceput, te cuprind ºi te sãrut, complimente de amor, pentru-al nostru viitor, pe unde vei merge, pe unde vei cãlca, ne ublie pa, cã în Capitalã Gilda te iubea, tunã Doamne ºi trãzneºte pe Marele Clãpãug, care Paler se numeºte ºi m-a dus de lîngã plug! Mai vrei, nene Nicule? Am berechet, aceste flori ale simþirii provin din Albumul meu de domniºoarã. De pildã: Eºti o floare, eºti un crin Vãcãroiul cel mai fin ºi ca semn cã te iubesc Gilda Lazãr iscãlesc; Nu mã înºela, nea Nelu, c-o sã-mi fac singurã felu’, mã sinucid cu ciocanu’ ºi-un articol de Bãcanu; Ne mai avînd ce scrie, cã mi s-a rupt peniþa, bag capul la cutie ºi îmi ridic fustiþa, tango! Acestea fiind spuse, dragã domnule Vãcãroiu, vreau sã-þi spun cã ar fi o premierã în viaþa mea sã am un premier, am citit cã rãutãciosul ãla de Alcibiade a spus cã eºti þãran vînjos de la plug, eu mititicã sunt, nu-þi pune mintea cu mine cã odatã dau ochii peste cap ºi miorlãi, totuºi, am auzit cã eºti de viþã nobilã, un strãmoº de-al matale era Vice-Regele Giuleºtilor (Vice-Roy, de-aia îþi zice ºi Vãcãroiu), dar ia spune: cînd scapi de la Guvern nu vii pînã la mine ca sã-mi explici cum e cu T.V.A.-ul? Nu-mi e deloc clar: e vorba de 18 la sutã, sau de 18 Am mai aflat ceva: articolele centimetri?!”.

Gildei sînt concepute de niºte agenþi de la „Europa Liberã”, unde ea se duce zilnic – e vorba de apartamentul somptuos pe care fostul ministru G.D.S. al Învãþãmîntului, Mihai ªora, 1-a închiriat pe Str. Jules Michelet acestor spioni de douã Sã mai zãbovim puþin printre elitiºtii parale. noºtri. Dialog la munte, între doi membri G.D.S.: – Uite, dragã, ce peisaj pitagoricesc...; – Vrei, desigur, sã zici pitoresc!; – Da, aºa vreau, dar la urma urmei, pitoresc ºi pitagoricesc sînt tot un Am aflat cã la drac, douã cuvinte sinagogice. nunta sa cu Doiniþa, Adrian Antonie de la „Barikada” a fost întrebat în ºoaptã de ecologistul Gugui: – Bine, dom’le, cum ai putut sã iei aºa o cocoºatã, chioambã, naºparlie ºi obezã? La care nefericitul soþ i-a rãspuns: – Poþi vorbi tare, e ºi surdã! Abuziva agenþie AM Press, care dã douã ºtiri ºi opt minciuni pe zi, a lansat sãptãmîna trecutã o alarmã de gradul zero pentru lumea sportivã: cicã marele luptãtor ºi antrenor Ion Draica ar fi pe moarte, inima i-a fãcut explozie, aºa cã o sã-1 facã „tuº” coana-mare, ca mîine... Numai cã alarma era falsã, ca de obicei, Draica e sãnãtos tun ºi-i cautã pe mincinoºi sã le înnoade mîinile cu care au scris asemenea porcãrii, care pot genera o sperieturã cardiacã pãrinþilor bãtrîni. Aflat într-o concurenþã nãucitoare cu Ardei Umplut, ºoarecele traficant de la „România liberã” publicã un articol fãrã pereche: ,.I-a tãiat-o, apoi a fugit cu ea...”. E vorba despre o întîmplare tragicomicã, petrecutã în S.U.A. ºi relatatã în „Washington Post”. Cine, ce ºi cui a tãiat? Toatã sãptãmîna, dacã vã las sã ghiciþi, n-o sã nimeriþi. În varianta reprodusã de Bãcanu, ar fi vorba despre o femeie geloasã care i-a tãiat soþului

„ROMÂNIA MARE“

puþulica. În varianta lui Cristoiu, ºtirea ar fi arãtat aºa: ,,Maria Nastãiat se întorcea din schimbul 4, obositã ºi extenuatã dupã o zi de muncã în care primise salariu numai 2.000 de lei. Odatã ajunsã acasã, ea l-a gãsit pe soþul ei Jamparale fãcînd amor cu stripteoza Castravete Avortela. Atunci, orbitã de furie ºi aducîndu-ºi aminte cã ºi el îi tãiase ei nasul cînd venise beat ºi o gãsise cu poza lui Bobby Ewing, soþia puse mîna pe un cuþit de bucãtãrie pe care îl þinea dupã televizor, pregãtit pentru Paul Everac, se repezi cu un urlet inuman la cei doi ºi izbi de 18 ori. Rezultatul? A tãiat penisul soþului ei, dar acesta n-a suferit prea mult, fiindcã tocmai voia sã scape de cel vechi, ca sã-ºi cumpere unul nou, cu gust de bananã.

Acuzatã de mutilare, femeia geloasã este apãratã de Gh. Robu, care, cocoþat pe statuia de la Barajul Vidraru, a rostit prima pledoarie: «Peãºtia numai chirurgia esteticã îi împacã. Adicã femeii sã i se coasã în loc de nas penisul bãrbatului, iar bãrbatului, în loc de penis, nasul femeii, aºa vom rezolva ºi problema celor 800 de teroriºti!»“. În revista „Academia Caþavencu”, puºcãriaºul Dide declarã: „Lãcusta e o insectã care se înmulþeºte îngrozitor de repede. Bãnuiesc cã nu prin ouã, ca mamiferele”. Avînd în vedere cã mamiferele, în general, fac pui vii, nu ouã, îl sfãtuim pe Dide sã-ºi dea clasa a VII-a la fãrã frecvenþã. Ce mai declarã imbecilul care a distrus socialdemocraþia prin condamnarea lui penalã? „Eu sînt în familia mea barometrul produselor alterate, îmi erupe pielea (...). Eu am luat mult antibiotic la viaþa mea”. Aºa e, bãiatule, te înþelegem, toate bolile venerice trec, în afarã de prima. ªi mai e ceva: la sifilisul tãu ereditar încã nu s-a inventat antibioticul, da’ se lucreazã acum la el, în centrala de la Cernobîl. Analfabetul Gugui, care a cumpãrat ºi el un partid cu bani de furat, ca ºi Dide, a fost jefuit de 6 milioane de lei de cãtre fostul sãu colaborator Mihai Hristu. Gurile rele zic cã, de inimã rea, Neanderthal Man a dat în dambla ºi se trateazã acum la o clinicã din Germania. Ardei Umplut scrie pe bandã rulantã, 105 editoriale pe zi, la cîtã minte are el ce mai conteazã, îºi la vechile articole de la „Scînteia tineretului” ºi le întoarce pe dos, aºa cum ne întoarce ºi nouã stomãcelul. Luînd ºi el apãrarea micului escroc C. Turianu, piticul sovietic o bãlãcãreºte pe realizatoarea emisunii TV, Valeria Tescaru. Numai cã o asemenea persoanã nu existã, numele fetei fiind Aurelia Tescaru, dragã Adolf Cristoiu...

Sã mai pomenim de stîlcirea numelui deputatului P.S.M. Mihai Pãrãluþã, pe care ,,îmbulinaþii” îl scriu de trei ori Ioan Pãrãluþã? Remarcabil interviul pe care scriitorul Marin Sorescu îl acordã ziarului „Cronica Românã” sub titlul: „Niciodatã n-am fost hãrþuit ca acum”. Printre altele, este negatã ºtirea fantezistã ºi necugetatã, publicatã în „România liberã”, cum cã poetul ar fi dat la topit (?!) niºte cãrþi nou-apãrute la editura „Scrisul românesc” din Craiova! Dacã e adevãrat, e monstruos: se zice cã, la recomandarea firmei Coca-Cola, Primãria Capitalei a hotãrît desfiinþarea tuturor ciºmelelor þîºnitoare, de unde mai beau apã oamenii însetaþi. Motivul? Sã-i sileascã pe cetãþeni sã cumpere Coca-Cola!

Printre atîtea injurii demenþiale, de genul minciunilor publicate în „Barikada” ºi „Excrementul zilei”, iatã ºi un prilej de bucurie pentru dl.

Vadim Tudor – ziarul „Jurnalul Naþional” i-a publicat la rubrica „Omul zilei” o fotografie cît pagina, cu urmãtorul text: „Pentru cã a refuzat sã devinã cãpetenia legionarilor americani. Pentru cã iubeºte poporul evreu ºi în fiecare searã citeºte psalmii lui David. Deci, pentru aceste considerente, domnul Corneliu Vadim Tudor, preºedintele Partidului România Mare, redactorºef la revista «România Mare», este omul zilei”. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 6 august 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 26 octombrie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Tribunul adevãrului Zuckerberg, pe urmele lui Vadim Balaci s-a mutat în cer Lanþul de iubire dintre Cãtãlin Botezatu ºi Elena Udrea Balada unui creier mic Paul Allen a dat delete România, laboratorul morþii Profesorii e nasoli Avocatul diavolului În sînul miresei Simona Halep, cea mai bunã jucãtoare a lumii Mihai Viteazul, agonia ºi extazul (1) CEDO a respins apelul României (la pachet cu Lituania), stabilind fãrã echivoc: în spaþiul carpatodanubiano-mafiotic au existat închisori CIA. Exact ce a spus Tribunul, declanºînd un val de proteste din partea mincinoºilor de la putere ºi a slugilor din presa scrisã ºi oralã. Sau viceversa. Un om care spunea adevãrul a avut ºi þara asta ºi nu a ºtiut sã-l preþuiascã! Vorba Sfîntului Alexandru: ,,Va veni o vreme cînd toþi nebunii se vor uni împotriva celui ce spune adevãrul ºi vor striga: «E nebun!»”. Dacã siniºtrii contemporani nu i-au recunoscut unicitatea, uite cã instituþiile europene îi dau dreptate pînã la capãt.

Acþionarii Facebook vor sã-l înlãture din fruntea Facebook pe Mark Zuckerberg. E ca ºi cum l-ai fi dat la o parte din fruntea PRM pe Vadim. Niºte neisprãviþi au încercat, dar n-au reuºit. Însã, dupã mutarea acestuia la cer, cîþiva dintre gîndacii de Colorado s-au strecurat în fruntea partidului, continuîndu-ºi opera de a demola singura miºcare patrioticã sincerã din istoria contemporanã a României. Nu vor reuºi pînã la capãt. ªtiþi de ce? Pentru cã pe ei nu-i mînã în luptã interesul naþional, ci interesul personal. ªi, dupã cît de prost este condus partidul, nu vor ajunge la caºcaval. Dupã dezastrul previzibil de la urmãtoarele alegeri, vor da bir cu fugiþii. Iar Miºcarea Naþionalã va renaºte din propria cenuºã, readusã la luminã de oamenii curaþi pe umerii cãrora s-a înãlþat ºi altãdatã ca pe umerii unor uriaºi. Totul e sã aibã liderul potrivit, pe care sã-l urmeze. Acum, locul e gol.

S-a mutat în cer Ilie Balaci, unul dintre cei mai mari fotbaliºti din istoria fotbalului românesc. Odatã cu ,,Minunea Blondã” dispare o lume...

Sondajele de opinie situeazã Opoziþia în pole-position pentru preluarea puterii vremelnice. Asta în ciuda aspectului cã n-are vreun proiect de þarã. PSD-ul a fost scos din cãrþi din cauza luptei împotriva justiþiei ºi a instalãrii nonvalorilor la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu. Românii nu sînt proºti ºi vor sã fie conduºi de oameni deºtepþi. Ceea ce partidul-stat a neglijat cu bunã ºtiinþã. S-a lãsat pe mîna lungã a liderului suprem ºi a pierdut. Dictatura Dragnea este un eºec rãsunãtor. Autobuzul cu motor de Trabant din care s-a dat jos pînã ºi Tudose, se va izbi de alegeri ca de zidul morþii politice. ªtiaþi cã Cãtãlin Botezatu a fãcuto fericitã pe Elena Udrea? ªi, culmea culmilor orgasmice, în sensul familiei tradiþionale formatã dintr-un manechin ºi o urmãritã internaþional. Cãci acela care a transformat-o în mamã heroinã a avut o relaþie strînsã cu vicleanul copil de casã de modã. I-a fost manechin, dar cine nu i-a fost manechin lui Cãtãlin! Asta înseamnã cã Botezatu ºi Elena sînt cumnaþi.

70% dintre români nu deschid o carte în decursul unui an. ªi vã mai miraþi cã sîntem conduºi de proºti!

Doi bandiþi internaþionali, Bombonel ºi Matrozul Chior, se ceartã ca la uºa cortului pe titlul de întîiul jefuitor al þãrii. Printre victimele lor se numãrã PETROM-ul, Flota ºi alte mãrunþiºuri de miliarde de euro.

Justiþia i-a luat în colimator doar pentru ce a îngropat pisica. ªi acum aceasta se mirã cã urmaºii distinºilor bandiþi vor so punã cu botul pe labe. Cînd te prostituezi pe centura politicii, sã n-ai pretenþia de a fi tratatã ca o doamnã legatã la ochi. ªtiaþi cã Mihai Neamþu, un papleacã cu nas de boxer (care latrã) ne anunþã cã vine din viitor ºi cã n-a avut timp sã facã un duº rece. Cicã nici viitorul n-aratã prea bine deºi poartã ochelari de cal. Neamþu, nu viitorul.

La Maternitatea Ploieºti s-a nãscut un copil cu douã penisuri.

Unul dintre instrumente ar trebui montat în zona crepuscularã a lui Bãsescu. Dacã transplantul ar fi fost efectuat la timp, n-ar mai fi fugit Elena Udrea taman în America Centralã. Ar fi îndurat supliciul puºcãriei cu speranþa cã nu va ieºi de acolo degeaba.

Niºte proaste (bine, ele zic cã sînt autoare de manuale de limba românã) au masacrat poezia lui Topîrceanu, ,,Balada unui greier mic”, conform reformei educaþiei, care are drept motto: ,,Prostul dacã nu-i fudul, nu-i prost destul!”. I-au pãstrat, totuºi, titlul, deºi ,,Balada unui creier mic” ar fi fost conform modificãrilor aduse. Mereu mã întreb: pînã unde poate merge prostia în þara asta? Nu-mi rãspunde decît ecoul.

Paul Allen, cofondator Microsoft, alãturi de Bill Gates, a dat delete la numai 65 de ani. Poate Dumnezeu îi dã o resetare, cã meritã. În Belgia înfloreºte comerþul cu carne de crocodil ºi de maimuþã. Ce gusturi au alde Monica Macovei ºi celelalte gelade! Canibali în toatã regula!

Românii consumã cea mai mare cantitate de sare din Europa. Nu c-ar vrea ei, sãracii, ci aºa le este sãratã viaþa de veroºii producãtori din industria alimentarã. La fel stã

treaba ºi cu zahãrul, ºi cu grãsimile, ºi cu bãutura. Cît vom rezista? Asta se întreabã ºi diriguitorii laboratorului morþii, care au înlocuit hamsterii cu români de toate vîrstele, de la cel cu þîþa-n gurã pînã la cel cu barba surã. Dacã la intrarea în þarã ar scrie pe borna de hotar ,,Auschwitz”, adevãrul ar fi în elementul sãu. Cãci România deºeurilor alimentare a devenit un imens lagãr de exterminare.

Asta se întîmplã cînd gradul de sãrãcie (37%) este cel mai ridicat din Europa, nici mãcar bulgarii nu ne mai suflã în ceafã. Nu ne mai rãmîne decît s-o luãm pe urmele Canadei, care, precum Urugayul, a legalizat consumul de canabis în scop recreativ. Cicã e o veselie la nord de Marile Lacuri, ce n-a vãzut Parisul. În douã zile, magazinele de profil au rãmas fãrã marfã.

Nu ºtim dacã de acolo venea fata primarului din Odobeºti, cert este cã era prãjitã bine cînd au oprit-o poliþiºtii din goana ei nebunã pe strãzile Bucureºtilor. Bine, la noi, înainte de acceptarea drogurilor uºoare, trebuie legalizatã mai întîi prostia. Atunci, toatã lumea, de la vlãdicã ºi pînã la opincã, de la Viorica ºi pînã la Mimi de la coafor, s-ar bucura de toate drepturile cetãþeneºti. Cît despre juna primarului, nu e nimic extraordinar; e un comportament caracteristic copiilor de bani gata. Dacã vã mai amintiþi, aþa decenþei a fost ruptã de Alina Rãducãnoiu, fiica prefectului de Dolj, care, înaintea plãcuþelor de înmatriculare suedeze, dãdea MUE (Marea Uniune Europeanã, v-am mai spus) la tot cartierul. Nu ºtim dacã ºi cartierul a fost la fel de generos.

Un studiu fãcut de patru profesori despre profesori a ajuns la concluzia cã aceºtia e nasoli. Nu toþi, numai ãia care nu ºtie sã citeºte sufletele copiilor. Cã e complicate. Norocul e cã, datoritã clasei politice, profesorii care poartã abuziv acest titlu ocupã, în general, funcþii de conducere. Nea Petricã Daea este într-un proces accelerat de trezire la realitate.

Crede cã pesta porcinã a fost rãspînditã intenþionat. Deci nau adus-o porcii corigenþi la geografie, n-a venit nici cu bicicleta, nici pe jos. Dã-i, Doamne, ministrului mintea cea de pe urmã! În fiecare dimineaþã, Avocatul Poporului se uitã cu un ochi la fãinã ºi cu altul la slãninã. De atîta efort intelectual, pe searã, schimbã foaia: se uitã mai întîi la slãninã ºi pe urmã la fãinã. De popor îl doare-n fundul Curþii Constituþionale. Aºa se întîmplã cînd pe scaunul respectiv ajunge avortonul sinistru al politicii româneºti, un amestec puturos de sindicalism de tarabã, þãrãnism de gang, pestã porcinã ºi arivism, a cãrui singurã preocupare este sã ºteargã cu batista unipersonalã voma politicii româneºti.

Piei, Satano!

Ministrul Finanþelor ºi Mireselor Furate, domnul Orlando (ce prenume predestinat!), vrea ca ,,Hora miresei” sã se joace cu ANAF-ul de faþã. Iar angajatul instituþiei care posedã o mînã chiar ºi mai lungã decît a statului român o va bãga în sînul miresei nu în scopul nobil de a o excita un pic, cum fac toþi nuntaºii corecþi politic, ci de a-i smulge paralele cu sfîrcuri cu tot. ªi mai ziceaþi cã politicienii nu sînt preocupaþi de familia tradiþionalã, cã n-o sprijinã, cã n-o impoziteazã... ªi ca sã nu se creadã cã e o glumã, deja s-a dispus mãsura sechestrului asiguratoriu pe opera lui Coºbuc, fiindcã nici pînã astãzi n-a declarat veniturile de pe urma ,,Nunþii Zamfirei”...Urmeazã Nicu Covaci, care tot într-o ,,Nuntã” o þine, Horaþiu Mãlãele cu ,,Nunta mutã” ºi mulþi alþi evazioniºti celebri. Nici Rebreanu nu-i scãpat, deºi, ca sã scape neprins, ºi-a intitulat romanul ,,Ion”. Pãi, voi ºtiþi cîte nunþi sînt acolo? Numai Orlando a numãrat trei, dupã care i-a dat cineva cu sapa în cap... ªtiaþi cã ºobolanii de la oraº sînt mai graºi decît ºobolanii de la þarã? Cicã se hrãnesc mai bine. La concluzia asta au ajuns cercetãtorii canadieni ºi britanici. Asta explicã multe. Cã dacã studiau problema cercetãtorii somalezi, n-ajungeau la nici o concluzie. Bãi, voi chiar sînteþi plãtiþi pentru asta? Pãi voi munciþi mai puþin decît parlamentarii români!

Preþul energiei electrice, pe piaþa reglementatã, a crescut în primele nouã luni ale anului 2018 cu 20%. Cicã pe piaþa concurenþialã, energia e mai ieftinã ºi cu 25%. Ce vrãjealã de popã de þarã!

Deºi þipa ca din gurã de ºarpe cu ochelari cã nu e vinovat, Poliþia ieºeanã a încãtuºat un om fiindcã aveau un mandat de arestare internaþional, cu un nume asemãnãtor, pe care nu ºtiau cum sã-l foloseascã. În vremea asta, adevãratul infractor se distra prin baruri.

Norocul încãtuºatului a fost instanþa de judecatã, care i-a trimis pe miliþieni dupã þigãri, cã, altminteri, la ocnã îi putrezeau oasele. Cã, vorba aia, sînt pline puºcãriile de oameni nevinovaþi. ,,Intrãm în linie dreaptã în pregãtirea a doi ani electorali în care avem patru ani de

alegeri.” Cine a zis asta? Socrate? Platon? Viorica? Nici vorbã, ea este o intelectualã. Ludovic Orban a glãsuit, pierzînd o excelentã ocazie de a tãcea. Dar nu poate, se pregãteºte sã fie prim-ministru. Proba de incompetenþã lingvisticã a trecut-o cu nota maximã. Sau minimã, nu ºtiu exact cum se face notarea la clasa politicã. Cea mai bunã jucãtoare de tenis a lumii din acest an, Simona Halep, a fost rãpusã de o hernie de disc. Nu e caz de operaþie, dar marea sportivã n-a mai putut concura la Turneul Campioanelor. Mare pãcat! Fii tare, Simona! Poþi reveni ºi mai puternicã. În aceste vremuri de umilire colectivã, eºti unul dintre puþinele repere ale mîndriei româneºti.

Pe Insula Santorini este interzis cãlãritul mãgarilor de cãtre obezi. Cicã e insula cu cei mai mulþi mãgari crãcãnaþi. La noi, pe insula de latinitate, e taman invers: mãgarii obezi, cu imunitate, cãlãresc poporul.

Cheltuielile bugetare cu partidele parlamentare au crescut în 2018 de 20 de ori faþã de 2015, ajungînd de la 6,7 - la 180 milioane de lei! Dacã ar creºte în acelaºi ritm cheltuielile cu educaþia sau cu sãnãtatea, ca sã exemplificãm cu cenuºãresele societãþii româneºti, am fi fost o naþie de oameni deºtepþi ºi sãnãtoºi. ªi cu o clasã politicã pe mãsurã.

Oare Mihai Viteazul dãdea vreo importanþã educaþiei? Ia sã deschidem ,,Istoria necenzuratã a românilor” a lui Adi Sfinteº ºi-o sã ne lãmurim, cã nu mai putem accepta falsurile istorice. * ,,Mihai primeºte firman de la turci atît pentru el (Transilvania) cît ºi pentru fiul sãu, Nicolae Pãtraºcu (Þara Româneascã), dar îl cam deranjeazã vrãjeala imperialilor, care o dau cotitã dupã cum le erau interesele. Aºa cã le taie ceapa la nas zicîndu-le cã s-a sãturat de laude deºarte, iar cele trei foi de hîrtie pe care i le-au trimis, pline de «otravã, ruºine ºi ocarã», sã ºi le bage undeva, dacã se poate, în sudul corpului omenesc.

Acum nu sînt sigur cã s-a exprimat chiar atît de plastic la final, dar, dupã cîte-l ºtiu eu, era în stare, cã-i plãceau pamfletele la nebunie. ªi, pe deasupra, era supãrat cã imperialii nu-l recunoºteau drept conducãtorul Transilvaniei, pe care a cucerit-o cu sabia, ci doar guvernator, ºi asta, hãt, abia pe 22 septembrie 1600, la exact patru zile dupã ce o luase în frezã la Mirãslãu, ºi actul nu valora nici cît hîrtia pe care a fost scris. Dar pînã atunci mai e de povestit cã Mihai n-avea stare. În primãvara anului 1600 intrã în Moldova ºi, din obiºnuinþã, o cucereºte dupã mai multe lupte de micã amploare desfãºurate în talciocurile de la Suceava, Bacãu ºi Roman, cu traficanþii de papairoase ai lui Ieremia Movilã care, bãrbat adevãrat, fuge mai tare ca Usain Bolt spre Leºia. Adicã spre Polonia, pentru cei care n-au mai fost de mult prin Evul Mediu, deºi România contemporanã oferã toate condiþiile. Dupã 27 mai 1600, Mihai atinge apogeul puterii sale. Þinuturile locuite de români aveau un singur mare conducãtor care-ºi fãcuse ºi pohta asta, cã, dupã cum lesne se poate constata, era un mare pofticios. În vara anului 1600 a fost singurul stãpînitor, vorba lui Mircea cel Bãtrîn, dar lucrul ãsta nu era pe placul polonilor, al imperialilor nici atît, iar turcii nici nu voiau sã audã de aºa ceva, fiindcã puterea regionalã i-ar fi deranjat la linguricã. Mai pe înþelesul corporatiºtilor, nu suportau concurenþa. Deºi prestigiul internaþional îi crescuse extraordinar de mult, însuºi Henric al IV-lea lãudîndu-l unor gagici cã «românul e foarte tare», iar publicaþiile romane care apãreau, ce coincidenþã, la Roma, îl ridicau în slãvi, Mihai se confrunta cu veºnica problemã a lipsei paralelor pentru plata mercenarilor. Fiindcã nu-ºi primiserã lovelele cam demultiºor, dar ºi din obiºnuinþã, ãºtia începuserã sã prade prin Transilvania. În plus, la 1 septembrie 1600, nemeºii se întorc împotriva lui Mihai, iar pe 18 septembrie, cu sprijinul lui George Basta, îl ºi înving la Mirãslãu. Exact ca în filmul omonim, eroul reuºeºte sã scape trecînd Mureºul cãlare, ducînd în mîini steagul cel mare al oºtirii. Calului nu prea i-a plãcut faza cã el a stat mai mult cu capul la fund, dar n-a comentat, cã i s-a pãrut cã vodã e cam nervos ºi a preferat sã evite vãrsarea propriului sînge. Cu domnitorul nu mai erau decît trei cazaci, restul oºtirii s-a fãcut cã n-a observat pe unde a tãiat-o vodã din peisaj. Oamenii lui Basta fac mari nenorociri la Alba Iulia, unde ucid fãrã milã, dãrîmã biserica ziditã de Mihai ºi-l dezgroapã pe Aron Vodã, batjocorindu-i memoria, deºi nu era mare lucru de ea. «O asemenea neomenie n-a fost fãcutã nici de pãgîni», scria Mihai, fiindcã v-am spus de la început cã le avea p-astea cu scrisul. Întors în Valahia ca sã-l înfrunte pe cancelarul polon Jan Zamoisky, care-l adusese în portbagaj pe boºorogul Simion Movilã ca sãl facã bãiat de Bucureºti, este învins la Bucov. Se retrage peste Olt unde, ca sã nu-ºi iasã din mînã, mai bate bine niºte turci, dupã care, sfãtuindu-se cu colegul de lãcãtuºerie Valeriu Zgonea, mai face o încercare de recuperare a puterii, dar la Curtea de Argeº pierde la masa verde. A, nu vã mai spun cã boierii îl trãdaserã ºi trecuserã de partea lui Simion Movilã, care le garanta averile ºi viaþa, fiindcã sînt convins cã v-aþi prins deja ºi singuri”. (Va urma, dacã sînteþi cuminþi.)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 26 octombrie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Un vis împlinit De ani buni, Mariana Popa, colaboratoarea noastrã, cu vãditã seriozitate, ºi-a onorat rubrica pe care i-am încredinþat-o în revista „Amurg sentimental“, cu articole despre cãlãtoriile pe care le-a efectuat în diverse þãri...

Anii au trecut, ºi articolele ei care au apãrut lunã de lunã în revista-gazdã, astãzi, observãm cã devin paginã de carte. O carte care are ca subiect impresiile de cãlãtorie ale autoarei, prezentate pînã la cele mai mici amãnunte.

Fiecare articol are partea lui esenþialã, ca mod de povestire, la construirea unei opere literare de calitate, pe mãsura unui om inimos, cu o activitate literarã interesantã. Autoarea s-a aplecat cu toatã dãruirea pentru ca articolele sale pe o astfel de temã, pretenþioasã de altfel, sã corespundã cu cele constatate în teren ºi cu date care þin de istoria locurilor, rostuindu-le prin descrieri savuroase graþie celor vãzute ºi vizitate: muzee, locuri sfinte, catacombe, vestigii etc., împreunã cu soþul ei, Ovidiu Popa. Acesta este doar un aspect, pentru cã scriitoarea nu ignorã din orizontul scrisului sãu frumuseþile de acasã, cum o face, în mai multe rînduri, în articole de gen, din care amintim „Republica Moldova“, „Tricolorul românesc îmbrãcat pe corp uman“ sau „O rugã de la strãbuni pluteºte spre nemurirea neamului românesc“. ªi o face de pe poziþia scriitoarei susþinãtoare ferventã a patriotismului, sentiment cãruia i s-a dedicat fie prin versuri, în mod repetat, fie prin eseuri acceptabile ca dimensiune. ªi vorbeºte cu simþ patriotic despre istoria acestor plaiuri, amintindu-le românilor cã ºi þara noastrã este frumoasã, ºi dezaprobã faptul cã tot mai mulþi dintre aceºtia sînt indiferenþi la ceea ce se întîmplã aici, criticîndu-ºi neamul, poporul, de-acolo de unde se aflã, din îndepãrtatele colþuri ale lumii, unde au migrat... Cu toate acestea, pe ici-pe colo, mai sînt entuziaºti, ca Mariana Popa, care mai fac cîte o reuniune literarã sau susþin vreun discurs politic, pentru a-i

Codex Aureus, o carte unicã în lume, se aflã în România Cel mai faimos manuscris medieval occidental anluminat din colecþia Bibliotecii Centrale Universitare din Iaºi ºi, totodatã, din România este un fragment de evangheliar latin pe pergament, din anul 810. Din punct de vedere paleografic ºi stilistic, manuscrisul integral, un tetraevangheliar, aparþine seriei de ºapte evangheliare ale ªcolii de Curte (Schola Palatina) de la Aachen, realizate la comanda lui Carol cel Mare (742814). Manuscrisul este pe drept cuvînt celebru atît prin calitatea excepþionalã a ilustraþiei, cît ºi prin faptul, nu mai puþin celebru, cã a fost scris integral cu cernealã de aur. În literatura de specialitate din Occident, manuscrisul este recunoscut sub numele Das Lorcher Evangeliar, pentru cã, dupã moartea împãratului, manuscrisul a ajuns în proprietatea Mînãstirii benedictine Sfîntul Nazar din Lorsch. Cu puþin timp înaintea desfiinþãrii mînãstirii (1556), biblioteca încã bogatã a benedictinilor din Lorsch este adusã la Heidelberg ºi integratã Bibliotecii de Curte (Bibliotheca Palatina). În 1623, întreg patrimoniul Palatinei va lua, la rîndul sãu, drumul Romei spre a fi încorporat Bibliotecii Apostolice Vaticane.

Manuscrisul împãrtãºeºte aceeaºi soartã dar ajunge parþial la Roma (partea a 2-a, Pal. Lat. 50). Vreme de douã sute de ani, nu se cunoaºte nimic despre locul de pãstrare a primei parþi. Este cert însã faptul cã la mijlocul Secolului al XVIII-lea, prima parte a manuscrisului aparþinea bibliotecii arhiepiscopului Vienei, Christoforo Migazzi (1714-1803), ºi cã din în 1782, prin achiziþie, devine proprietatea episcopului Transilvaniei, Batthyány Ignác.

P Po o ll e em m ii c c ii

trezi pe români la sentimente naþionale mai bune; mulþi, însã, nu o fac din vocaþie patrioticã, ci mai mult din interese personale, de multe ori meschine... Aceasta este situaþia, trebuie sã o luãm ca atare ºi sã ne adaptãm ºi noi - cei care ne cãlãuzim paºii dupã principii de dragoste pentru limba ºi tradiþiile noastre - la globalizarea nefastã pentru omenire. „Asta este lumea ºi ca dînsa sîntem noi“, cum zicea, cîndva, nefericitul Mihai Eminescu, care a vãzut cu ochii lui nedreptãþile ce se fãceau poporului român, cauzate, ca ºi în zilele noastre, de indolenþa manifestatã de gãºtile oamenilor politici... Mariana Popa, în scrierile sale pe temã patrioticã, este ca un vulcan în erupþie, definindu-se printr-o revoltã ºtiutã numai de dînsa, îndemnîndu-ºi românii la dragoste faþã de þara lor, chiar dacã tot mai mulþi dintre ei au ales calea pribegiei ºi au fugit de acasã unde au vãzut cu ochii pentru un trai mai bun... Cît de bun le e traiul, numai ei ºtiu; pentru noi, însã, este clar cã toþi aceºtia, oriunde se aflã ei acum, nu credem cã au dat peste rîuri de lapte ºi miere; din contrã, cu timpul vor rãmîne ºi fãrã þarã, ºi fãrã graiul neaoº românesc. Pe unii din aceastã categorie de români i-a întîlnit ºi Mariana Popa, pe unde a cãlãtorit, deghizaþi în cerºetori sau muncitori, ori ca ghizi, barmani etc.

Cartea este o plajã de descrieri frumos orînduite, cu imagini plastice deosebite pentru un cititor care nu va avea posibilitatea sã vadã locuri pe care scriitoarea le-a vizitat ºi unde a aflat cum trãiesc oamenii de acolo. Dar sã nu uitãm, însã, cã ºi România este þara tuturor posibilitãþilor, prin cele ce Dumnezeu ne-a dat aici: munþi, izvoare, cîmpii, un popor vrednic, cu o istorie bogatã în legende ºi datini strãmoºeºti care nu vor dispãrea cîtã vreme vor dãinui români aici, pe aceste plaiuri dacice, cu cîntec de bucium rãsfirat peste colinele ce coboarã din munþi. ªi nu e vorba de un anuar statistic, ci de o carte scrisã cu simþ de rãspundere, întrucît scriitoarea a pus, prin lumina sufletului sãu, în fiecare paginã, raze de luminã, astfel cã, citind-o, nu ºtii la care titlu sau paginã sã te opreºti. Pentru aceastã reuºitã, scriitoarea ºi-a pus în miºcare toate motoarele, turîndu-le la maxim, pentru Legãtura originalã este sculptatã în fildeº ºi aur ºi se pãstreazã la Victoria and Albert Museum din Londra (coperta 1, ca achiziþie din anul 1866) ºi la Museo Sacro, la Vatican (coperta 2, 1623). Au fost realizate, din iniþiativã germanã, douã facsimile ale manuscrisului integral, la München în 1967 ºi la Lucerna în 2000. În literatura de specialitate maghiarã ºi românã, fragmentul de la Alba Iulia este cunoscut ºi sub numele Codex Aureus. Acesta numãrã 111 file (= 222 pagini) in folio, forma regalis, de 365x265 mm. Textul este scris cu cernealã de aur pe douã coloane cu 31 de linii în caractere unciale (uncialis), începuturile capitolelor fiind de culoare roºie. S-a folosit scrierea capitalã (capitala elegans) pentru formulele de început ºi de sfîrºit ale capitolelor introductive ºi ale textelor introductive ale Evangheliilor.

Partea conservatã la Alba Iulia este surprinzãtor de bogat ilustratã: cele 101 file de text (202 pagini) sînt decorate cu chenare policrome. De asemenea, sînt îmbodobite cu ornamente ºi cele 12 pagini ale canoanelor, ca ºi cele patru tablouri reprezentînd portretul evanghelistului Matei (p.26), al evanghelistului Marcu (p.148), portretul Mîntuitorului (Majestas Domini, p. 36) ºi un frontispiciu reprezentînd Genealogia lui Isus (p.27). Se adaugã paginile cu scriere ornamentalã de la începutul evangheliilor, în special, Cornucopiae (p.37), de la începutul Evangheliei dupã Matei. În acest manuscris, ca ºi în toatã producþia ªcolii de Curte se împletesc motivele stilistice ale artei angloirlandeze cu cele franco-germane ºi byzantine, demonstrînd cã arta carolingianã a marcat trecerea de la arta abstract-ornamentalã tradiþionalã a popoarelor nordice cãtre arta cu exprimare mai liberã, mai umanizatã a artei byzantine ºi mediteraneene; influenþele se explicã ºi prin reînnodarea relaþiilor cu Byzanþul, ce a avut loc în timpul lui Carol cel Mare.

SURSA: BIBNAT.RO

Toamnã în Canionul Vrancea a nu lãsa nimic sã-i scape; drept care a imortalizat pe pelicula aparatului de fotografiat tot ce a gãsit de cuviinþã ºi a însemnat în carnetul sãu de reporter fiecare moment despre care a considerat cã, într-o zi, va deveni paginã de carte. Spre deosebire de alþi excursioniºti din grupul din care a fãcut parte, tovarãºi de drum care au trãit doar la nivel de emoþie cele vãzute la faþa locului, Mariana Popa, prin talentul ºi tenacitatea ei, cu simþul dezvoltat al creaþiei, a reuºit sã transmitã, prin scrierile sale, ºi altora din bucuriile pe care le-a trãit la momentul respectiv. Cartea se vrea un examen al autoarei cu sine, pe care l-a trecut cu bine, zicem noi, iar în felul cum a fost conceputã, sîntem siguri cã va face faþã exigenþei criticii de specialitate, dacã vorbim de o criticã onestã, ºi avînd toate ºansele sã fie aºezatã cu cinste în categoria genului de literaturã de cãlãtorii. „Zbor spre lumina cunoaºterii“ este ceea ce trebuie sã fie: cartea unei fiinþe sensibile care viseazã frumos, oriunde s-ar afla, cu sufletul ºi cu inima, iar rezultatul este cel pe mãsura unui talent copt în vatra slovelor româneºti.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

MEDALIOANE LIRICE

Lui Nicolae Niþescu O... Cîntãreþ al melodiei pline de nobleþe, Care ai omagiat dragostea purificatoare De inimi, Conceputã în sensul estetic Al lui Petrarca.

Cu cîtã emoþie te-au ascultat Iubitorii noºtri de muzicã uºoarã, Creatã de compozitorii români.

Ascultîndu-te ºi reascultîndu-te, Ei descoperã cã Nicolae Niþescu A omagiat eternul feminin, Parcã vãzînd, ca un poet De o finã muzicalitate, ,,Cum cresc note de iubire Din ciocul Ciocîrliei”...

DORU POPOVICI

Sfialã

Am acum o sfialã în faþa cuvintelor ca un copil în faþa unei fantastice priveliºti ca un þãran în faþa ogorului nerodit

Sfiala în faþa cuvîntului nerostit GEORGE MILITARU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 26 octombrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Panait Istrati, un scriitor al specificului românesc Destinul unui mare scriitor e o tainã permanentã, ºi cãile pe care el se realizeazã sînt dintre cele mai opuse orientãrii istorice... Lumea construieºte în prelungirea direcþiilor precedente, ºi s-ar fi pãrut oricui ciudat sã se afirme, în 1923, cã scriitorul român de reputaþie mondialã nu avea sã fie un scriitor român crescut pe îndelete în datina scrisului sfãtos, cãrturar cît e de trebuinþã, ºi înaintat în ierarhia literelor, ca un funcþionar administrativ asigurat prin statut... Aceastã monodirectivitate psihologicã e, de altfel, universalã ca eficacitate, ºi în toate sectoarele manifestãrilor intelectuale. Se crede azi pretutindeni, de pildã, cã viitorul mare poet al omenirii va fi un fel de Mallarmé cu tehnica rebusianã, aºa cum marele romancier trebuia sã fie un nou Maupassant, nu, de pildã, Marcel Proust.

Deci scriitorul care a îmbogãþit colecþia de vedenii a literaturii universale cu peisajul românesc a fost o tîrzie haimana, un autodidact, un ,,afarã-din-lege”, în afarã de orice legãturi cu scriitorii români ºi cu scrisul românesc... Un om care a învãþat limba francezã cu dicþionarul ºi fãrã gramaticã.

Astãzi, literatura ordonatã trebuie sã-ºi modifice economia interioarã ºi sã integreze pe poetul cãruia nu i se potrivea nici una dintre formele standard... Panait Istrati a îmbogãþit peisajul universal, integrîndu-i Brãila ºi Bãrãganul, dar a îmbogãþit, în acelaºi timp, ºi structura conceptului scriitoricesc român, silindu-ne sã-l anexãm aºa cum a fost, ca un teritoriu cu individualitatea lui.

S-a spus cã opera lui a cunoscut succesul ºtiut fiind cã a prezentat farmecul noutãþii exotice (singurul), nimerind un subiect facil: haiducii. În realitate, Panait

Tãmãduitorii de odinioarã din Bucureºti (2) O mare evlavie o aveau bucureºtenii pentru Sfinþii Cosma ºi Damian, cei doi fraþi cãrora li s-a spus din timpul vieþii ºi „doctorii fãrã arginþi”, deoarece singura platã pe care o cereau celor pe care-i vindecau era sã creadã în Isus. Credincioºii veneau la bisericã ºi cãdeau în genunchi la icoanele fãcãtoare de minuni ale celor doi sfinþi, la care se rugau cu încredere neþãrmuritã. Se pare cã uneori, în cazuri mai grave, icoana putea fi luatã din bisericã ºi adusã acasã la cel bolnav. Era pusã chiar în odaia în care zãcea suferindul, pe un scaun, între lumînãri aprinse, ºi dacã bolnavul avea zile, trãia ºi începea sã se întremeze.

Mai în putere, mergea la bisericã, iar în momentul în care se ieºea cu Sfintele Daruri, se arunca la pãmînt, pentru ca preoþii sã poatã pãºi peste el - obicei care se mai pãstreazã încã -, dupã care se fãceau pomeni de mulþumire.

Un alt sfînt tãmãduitor la care se închinau bucureºtenii era Sfîntul Pantelimon care, în viaþã, a învãþat cu sîrg tainele medicinei, dedicîndu-se vindecãrii celor bolnavi. Ziua de 27 iulie, zi hãrãzitã lui în calendarul creºtin, era serbatã cu mare fast, fãcîndu-se alaiuri, atît în ajun, cît ºi în ziua propriu-zisã, alaiuri la care participa întreaga suflare a Bucureºtilor, avîndu-i în frunte pe domnitor, pe boieri ºi înaltul cler.

Al doilea spital care s-a ridicat în Bucureºti, dupã Spitalul Colþea, a fost Spitalul Pantelimon, numit astfel dupã numele sfîntului. A fost ridicat în 1750, în timpul domnitorului Grigore Ghica, pe lîngã biserica cu acelaºi hram, fiind destinat la început celor „bolnavi cu rãni ºi buboºi”, adicã bolnavilor de ciumã.

Multã vreme, o importanþã deosebitã au avut-o bãile, construite în oraº de-a lungul timpului, fiind recunoscut rolul lor în pãstrarea igienei ºi tratarea anumitor afecþiuni. La început au fost bãile turceºti, apoi cele considerate a fi „evropeneºti”. Pentru Secolul al XlX-lea, singura baie medicalã sau care trecea ca atare a fost cea a francezului Lagarde, unde îmbãierea se fãcea în cadã individualã, prescripþia medicilor fiind obligatorie.

La bãile publice lucrau bãieºii, care luau sînge, puneau ventuze, scoteau dinþi, vindeau ierburi tãmãduitoare ºi alte leacuri. Meºteºugul era aducãtor de însemnate cîºtiguri, cãci toþi bãieºii semnalaþi erau

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Istrati a împlinit cu o sevã ºi cu o plasticitate homericã schemele uscate ºi vulgare cunoscute sub numele de haiduci... Odatã cu asta a fixat un peisaj de o mãreþie picturalã impresionantã: Brãila ºi Dunãrea cu bãlþile ei.

Panait Istrati mai are un merit, care singur e semnificativ pentru organicitatea cestui geniu: e cel dintîi scriitor român care a avut instinctul lumii româneºti în aºa mãsurã, încît i-a rãspîndit în largul lumii întorsãturile specifice; ceea ce constituie, intraductibil, construcþiile ei idiomatice. Ca ºi cînd ºi-ar fi dat seama cã asemenea ziceri, moºtenite milenar, înseamnã geniul rasei ºi cã nu se pot ,,reda”. El a scris deci ,,Frère de croix” pentru ,,frate de cruce”, ,,Il fuyait en mangeant la terre” pentru ,,fugea mîncînd pãmîntul”, expresii care imitatorilor franþuziþi li se par exemple de comicãrie, ºi a fãcut asta cu îndrãzneala care venea din orgoliul sîngelui mamei lui, a pretins ca aºa sã rãmînã ele în textul franþuzesc...

A refuzat sã traducã cuvintele specifice: cîrciumãriþã, floricicã, cioban. El a iubit atît de mult aceastã limbã româneascã, încît a refuzat s-o trãdeze în esenþa ei, el, cel dintîi în istoria scrisului ,,moldo-valah”... Cînd un scriitor strãin i-a obiectat cã un cuvînt românesc nu va fi înþeles, Panait Istrati i-ar fi rãspuns cã nu are decît – toatã lumea – sã se trudeascã ºi ,,sã înveþe româneºte”.

Panait Istrati nu a integrat literaturii universale numai un peisaj de sub cer, ci – de asta se pare cã încã nimeni nu ºi-a dat seama nici aici, nici în strãinãtate – a integrat acestei literaturi ºi o parte din experienþa milenarã a simþirii româneºti în structura expresiilor ei idiomatice. Împotriva rãzmeriþelor ºi argumentelor lui, împotriva împrejurãrii cã a trãit mai mult în strãinãtate, ºi mai ales împotriva faptului cã a scris într-o limbã strãinã, Panait Istrati e într-o nebãnuitã mãsurã un scriitor al specificului românesc, fiindcã, de altfel, orice scriitor mare fiind, trebuie sã fie naþional.

CAMIL PETRESCU (1935) oameni cu dare de mînã. Despre ei se ºtiu însã destul de puþine lucruri.

Treptat, un rol important în lumea tãmãduitorilor a cãpãtat bãrbierul, care în multe cazuri se identifica cu bãieºul, avînd aceleaºi atribuþiuni de a lua sînge, a scoate dinþi, a pune ventuze ºi lipitori precum ºi de a vinde ierburi ºi alifii tãmãduitoare. ªi bãrbierii erau oameni cu stare, cãci meseria lor era cãutatã. Asta pînã cînd numãrul medicilor a început sã creascã, crescînd ºi exigenþa autoritãþilor în legãturã cu sãnãtatea populaþiei. În Evul Mediu, puþinii doctori întîlniþi la Bucureºti erau cãlãtori care veneau fie din Transilvania, fie din Imperiul Otoman, ori din alte pãrþi. Ei puneau mare preþ pe indicaþiile conþinute în textele medicale antice, iar pentru lecuirea bolnavului se recurgea la provocarea sîngerãrii, la dietã ºi purgaþie. Treptat, numãrul doctorilor a început sã creascã, românii devenind ºi ei interesaþi de aceastã meserie, iar cunoºtinþele în domeniul medical au înregistrat reale progrese.

Pe mãsura organizãrii structurii administrative a oraºului, au început sã fie angajaþi medici ºi chirurgi de cãtre Primãria capitalei, care erau obligaþi a-i consulta fãrã platã ºi cu reþetã gratuitã pe locuitorii sãrmani ai oraºului.

Dacã, la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea, capitala avea doar trei spitale, în Secolul al XlX-lea au luat fiinþã altele noi, ºi o serie de medici au început sã se specializeze în anumite ramuri ale medicinei. Apar spitalele: „Iubirea de oameni” sau Filantropia, Brâncovenesc, Mãrcuþa – pentru boli nervoase, Colentina - pentru îngrijirea celor cu „bubãturi ºi patime lumeºti”...

Existau însã ºi vremuri deosebite, cînd se cereau mãsuri deosebite. Dacã în vremuri de rãzboi un rol important aveau chirurgii ºi bãrbierii, în timpul epidemiilor de ciumã acþiona instituþia cioclilor. Cu timpul, aceasta din urmã ºi-a pierdut treptat caracterul de caritate, devenind la fel de odioasã ca ºi molima, datoritã hoþiilor ºi violenþei la care se dedau cei care ar fi trebuit sã fie un ajutor real ºi eficient pentru bolnavi, ca ºi pentru cei pe care boala nu ajunsese sã-i loveascã încã.

Medicii ºi chirurgii se dovedeau neputincioºi, astfel încît, cu sau fãrã voinþa domnitorului, pãrãseau Bucureºtii, adesea fãrã sã se mai uite înapoi.

Pe lîngã ciumã, care a lovit capitala în mai multe rînduri, Bucureºtii s-au mai confruntat ºi cu epidemiile de holerã, variolã ºi tifos exantematic. În astfel de vremuri,

PORTRET DE SCRIITOR

Panait Istrati (1884-1935) face parte din pleiada scriitorilor români care s-au afirmat, în plan literar, ºi pe teritoriul francez. Dacã Eugen Ionescu, Emil Cioran, Tristan Tzara rãmîn, în fibra lor intimã, români, dar exprimarea le este, prin excelenþã, de tip franþuzesc, în cazul lui Panait Istrati, lucrurile stau puþin altfel. Nãscut într-o familie extrem de sãracã, a urmat doar patru clase primare ºi încã din adolescenþã va fi mãcinat de TBC. Pentru a se întreþine, de la 13 ani e nevoit sã se apuce de meserii dintre cele mai umile, îndeosebi prin docurile Brãilei. Cãlãtoreºte clandestin la Alexandria (Egipt), Marsilia, Napoli, Damasc. În Elveþia, în 1916, bolnav fiind, învaþã franþuzeºte cu dicþionarul în mînã. E din nou zugrav, servitor, zilier, tractorist, muncitor la un garaj, ambaleazã cãrþi, vinde ochelari, e fotograf ambulant pe Coasta francezã. Încearcã sã se sinucidã, viziteazã Rusia sovieticã, de care rãmîne profund decepþionat; se retrage într-o mînãstire ºi moare la vîrsta de puþin peste 50 de ani.

Acesta este fundalul cutremurãtor pe care se înscrie, ca pe o canava dramaticã, opera unui scriitor european de mare originalitate. Are 22 de ani cînd scrie cel dintîi articol, Regina Hotel. Va continua cu o publicisticã militantã de criticã socialã în foile de orientare socialistã ,,Adevãrul” ºi ,,Dimineaþa”. Cu schiþa Mîntuitorul. O amintire de la Crãciun (1910) se poate spune cã îºi începe cariera de scriitor. E activ ºi politic, participînd la manifestaþiile în favoarea revoluþiei ruse din 1905 ori pentru susþinerea lui Christian Rakovski, ºi face puºcãrie. Peregrineazã în Franþa ºi Elveþia ºi descoperã opera lui Romain Rolland. În 1921 îi trimite acestuia o confesiune, Ultime cuvinte, ºi în anul urmãtor, un manuscris cu povestiri însumînd 400 de pagini. Kira Kiralina îl impresioneazã peste mãsurã pe scriitorul francez: ,,E formidabilã. Nu existã nimic în literatura de astãzi care sã aibã tãria acesteia. Nu existã nici un scriitor de astãzi – nici eu, nici oricare altul – care sã fie capabil s-o scrie”. E o confirmare a talentului sãu excepþional, urmatã de apariþia în limbile francezã ºi românã, în cascadã, a lucrãrilor lui: Unchiul Anghel, Haiducii, Domniþa din Snagov, Trecut ºi viitor, Codin, Kir Nicolae, Mihail, Familia Perlmutter, Isac, Neranþula, Ciulinii Bãrãganului, La stãpîn, Spovedania unui învins, Pescuitorul de bureþi, Pentru a fi iubit pãmîntul, Þaþa Minca, Casa Thuringer, Biroul de plasare, În lumea Mediteranei, Rãsãrit de soare, Apus de soare.

Viaþa ºi opera lui Panait Istrati transmit un mesaj de netãgãduit: oricît de chinuit ar fi traiul cuiva, talentul rãzbate, se afirmã, biruie.

SURSA: METROPOLIS.RO de ajutor era Sfîntul Dimitrie Basarabov, originar din Bulgaria, care a devenit protectorul oraºului Bucureºti.

Moaºtele sfîntului erau pãstrate într-un sicriu de argint aurit la Mitropolie, de unde nu se scoteau decît în cazuri de molimã ori calamitãþi naturale. Atunci întreaga suflare a oraºului lua parte la alaiurile ºi procesiunile care se desfãºurau, cãci lumea era convinsã de minunile sãvîrºite de sfînt, minuni povestite atît în documentele vremii, cît ºi în scrierile despre Bucureºti ºi bucureºteni.

Sfîrºit LELIA ZAMANI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 26 octombrie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (92) Castelele dacilor (2) De sãrbãtori, cînd zãpada þesea peste case perdele de mãtase, junii din sat petreceau la Casa Comunalã de dimineaþã pînã seara. Venind timpul sã se însoare, mergeau la colindat, la fetele de mãritat, care-i visau o varã întreagã. Colceriþa trebuia sã le pregãteascã zilnic masa pãstoreascã, la loc de cinste fiind palinca bãtrînã, pita cu slãninã, cîrnaþii, sarmalele fierte în oala de lut mare. Bulz cu brînzã rumenit pe plitã ºi scovarda rumenitã. Nunþile se þineau lanþ pînã în primãvarã, cînd oierii urcau iarã, sus la munte, în castelele de brazi, care le erau fraþi. În zilele de sãrbãtori, fete ºi feciori, în sania cu zurgãlãi, împodobitã cu covoare, trasã de cai înaripaþi, la gît cu zurgãlãi, sunau din clopoþei. În liniºtea de argint cãlãtoare, pe potecile din zare, cîntecul lor rãsuna în viitor ºi ningea luminã. Acest sat din veac a înãlþat flãcãri de brad din Veºnica Naturã, în care tãlãngile de oi mereu sunã.

Printre turme alunecînd, martor al bunului simþ, pãstorul spune cã îl cheamã ION DE ÞARÃ!, înnobilat de aerul ozonat, de politicã nepoluat.

Secera ºi ciocanul (1) Trãind într-o lume cu forme diferite, pãienjenii þes pînze bine ticluite, Pãmîntul devenind ºi Rai, ºi Iad, iar noi, amestecaþi, sîntem îngeri ºi draci, demolînd mereu faþada faptelor dintr-un „ieri” ºi „azi” ºi, eventual, „mîine”, cu speranþa cã va fi mai bine. Pe clapele Timpului, gîndurile sonorizînd vibraþiile astrale în ritmul vieþii, trenul în care cãlãtorim se va opri într-o zi, fãrã a ne da seama cã ne despãrþim, clipã de clipã, de tot ce iubim.

Ne rãmîne speranþa cã poate, odatã, vor ninge amintirile clipei din prezent, prelungind gîndul între rãstimpul de atunci, acum sau cîndva, ºi cã viaþa ne va înapoia paºii cadenþaþi, prin forfota mulþimii ce ne-a marcat între zi ºi noapte, iubire ºi urã, adevãr ºi minciunã, bucurie ºi tristeþe. De toate asta, cu toþii am avut parte în existenþa noastrã, mozaic în care am adunat clipele de neuitat.

Ca-ntr-un izvor de apã vie îmi potolesc setea în anii din copilãrie, dar cucul, panã surã, sã tacã nu se-ndurã.

Cu-cu, cu-cu, tot cînta primãvara, vara ºi toamna mea.

Anii au trecut, muntele e verde, doar oierii au rãmas – o lume de poveste, cîntatã din tatã-n fiu cu fluierul de la brîu, ºi în cetatea mãiastrã, cerul îºi scuturã nãframa albastrã.

Trecutul rãmîne legendã, în care este sculptatã amintirea lui. A fost odatã... (va urma) LILIANA TETELEA

nesecatã”, îi scria Alecsandri lui Matei Millo, în 1874, an în care eroina sa avea deja o carierã scenicã de un sfert de veac. Relevînd sursele comediei de epocã – inspiratoare, dar subliniind în mod deosebit ºi originalitatea ,,bardului de la Mirceºti” în ipostaza de autor dra,,Chiriþa”. ,,Coana Chiriþa” – un personaj al dra- matic – George Cãlinescu scria: ,,Chiriþa e o cochetã maturgiei noastre clasice de cea mai mare popularitate bãtrînã ºi totodatã o bunã mamã, o burghezã cu dor de parvenire, dar ºi inteligenþã deschisã în teatrul românesc. Tipul boieroaicei pentru ideea de progres, o bojuristã. de þarã, de condiþie mijlocie, dornicã sã Amestecul de anterie ºi fracuri, de cucereascã rangurile ºi privilegiile moldoveneascã grecizantã ºi jargon boierimii din capitalã, dar, mai ales, franco-român, de tabieturi patriarhale animatã de parvenitism cultural, ºi de inovaþii de lux occidental dã un deopotrivã ridicol ºi înduioºãtor; o tablou inedit, încîntãtor pentru ochiul eroinã cunoscutã pentru avatarurile de azi. Veselia nebunã a cupletelor, sale la Iaºi (,,Chiriþa în Iaºi” sau învîrtirea de danþ a personajelor, rit,,Douã fete ºi-o nineacã” – 1850), la mica în genere a acestor comedii moºie ºi în pãrþile unde dumnealui, dau naºtere unei plãcute emoþii arheoBîrzoi ot Bîrzoieni, ajunsese ispravnic (,,Chiriþa în provincie” – 1852), ca ºi logice”. pentru apetitul ei faþã de cãlãtorie La consacrarea personajelor a con(sceneta ,,Chiriþa în voiaj” – 1864); ºi tribuit enorm cel dintîi interpret al încã pentru acea sensibilitate faþã de acestei eroine – Matei Millo, cel modã ºi deschidere faþã de nou care au despre care Vasile Alecsandri va arãta determinat-o (ajutatã de scriitor) sã într-o scrisoare: ,,Fãrã el, te asigur cã urce într-un aerostat (,,farsa de carvoi încheia tot sertarul meu dramatic”. naval”,,Chiriþa în balon” – sau Chiriþa a fost marea creaþie a celebrului Matei Millo ,,Jubileul Chiriþei” – 1874). actor; el a apãrut în acest rol pînã la ,,Findcã încã, la noi, nu posedãm adînci bãtrîneþe – fie în piesele lui Alecsandri, fie în pronici libertatea tribunei, nici arma zilnicã a jurnalismului, pria comedie, ,,Chiriþa în carantinã”. Datoritã lui Millo, am proiectat sã-mi fac din teatru un organ spre biciurea unele replici ale Chiriþei au început sã circule desprinse nãravurilor rele ºi a ridicolelor societãþii noastre” – iatã din context, iar melodiile lui Flechtenmacher, care dãdeau un crez sub semnul cãruia apãrea ºi Chiriþa. Un personaj atît farmec cupletelor – au ajuns sã fie fredonate curent. comic, o ficþiune, desigur, care însã reflecta ºi ea Documentele care ne-au rãmas sugereazã cã ,,ambiþia” lui Vasile Alecsandri de ,,a zugrãvi starea intepretarea lui Millo mergea spre esenþa personajului socialã a vremurilor sale” (,,program” ce îmbrãþiºa ,,într-o rarã sintezã a umorului celui mai fin cu grotesîntreaga sa operã dramaticã ºi, sub un anume unghi, cul, a comicului subþire, de structurã psihologicã, cu chiar ºi dramele). ªi totuºi: o eroinã despre care se putea afirma cã reprezintã ,,un adevãr, un tip real din care se masca exterioarã ilarã”. În creaþia sa, Millo a fost ajutat, gãsesc o mulþime ºi în Moldova, ºi în Valahia” (cum se desigur, de fizicul sãu ºi mîinile fine, de glasul de tenor.

Dar mai presus de acestea se aflã, desigur, o artã a comscria în revista ,,Þãranul român”).

Dramaturgul începuse prin a o grava în apa tare a poziþiei hrãnitã, deopotrivã, din observaþie ºi fantezie.

Cu marele-i talent ºi cu o înaltã profesionalitate, în care satirei, cu o rãcealã didacticã, severã, intrau ºi ºtiinþa redimensionãrii ce implica judecata criticã, dar care, detaliilor caracteristice, ºi o vervã totuºi, nu excludea o fãrîmã de simcomicã excepþionalã, Millo-Chiriþã patie. Acest sentiment s-a aplificat ,,în rochia sa de tafta bleu, garnisitã de-a lungul anilor – Alecsandri cu dantelã neagrã, burnus de caºmir reluîndu-ºi eroina în 1874, cu o roºu, pãlãrie dupã ultima modã”, cu anume nostalgie ºi punînd-o într-o situaþie tot ridicolã, dar mai favora,,capul sãu creþ înzulufat” – lãsa o bilã, ºi propunînd, în final, un triumf impresie de neºters. comic însoþit de strigãte entuziaste: Interesant de observat, marele ,,Vivat Chriþa!”. Scriitorul era succes al lui Millo în epocã a inauguconºtient de priza la public ºi de ºansa rat tradiþia travestiului. O tradiþie ,,creaturii” sale de a înfrunta timpul, dusã mai departe cu mare succes, tot ,,fãrã riduri”. la Iaºi, de Vasile Boldescu (,,într-un ,,Tipul Chiriþei va rãmîne în reperspectacol al amintirii, «scris cu litere toriul nostru ºi va fi exploatat cu succhirilice» la lumina lumînãrilor”, ces încã mult timp, cãci este o baie Tamara Buciuceanu-Botez care ,,aducea în scenã încîntatul timp

Un personaj de renume ºi interpreþii sãi renumiþi

CIOBURI DE GÎNDURI

Cu noi...

Mã-ntorc la tine casã, Comori de vis mã cheamã: O candelã, o masã ªi-o lacrimã de mamã.

Mi-ai fost de toate-n viaþã, ªi crez, ºi stîlp la greu, ªi-n cea mai cruntã ceaþã Altar la Dumnezeu.

Mi-ai fost ºi sãrbãtoare ªi leac ce-nvinge fierea, Corabie pe mare, Crãciun ºi Învierea. În tine-s încã toate Ce dar sînt de la Domnul: Mã rog cît se mai poate Sã nu mã prindã somnul.

Sã te pãstrez cuminte, Cum buna mã-nvãþase Din cãrþile ei sfinte, ªi nu din multe clase.

Mã-ntorc din nou la tine, Din ceþuri te dezleg, Izvor suprem de bine Cã-n legea-þi sînt întreg.

Mã-ntorc la tine casã Cît încã nu-i prea greu...

Iubirea e la masã!

Cu noi e Dumnezeu!

ILARION BOCA, 5 octombrie 2018

În urma mea

Eu v-am þinut de mînã cînd v-a fost mai greu, sã nu vã doarã trecerea prin viaþã, sã nu v-amestecaþi în minereu, lumini de rouã surghiunite-n gheaþã ªi nu mi-a fost deloc uºor de cîte ori m-au ars cu fieru-ncins, ºi m-au bãtut în cuie sã nu zbor, dar n-am cedat ºi nici n-am fost învins Prin noapte ca un glonþ m-am dus spre geana ultimei lumini, v-am fost ºi rãsãrit, dar ºi apus, ºi-am sîngerat coroanele de spini Mari picuri curg în urma mea pe capetele laºilor din turmã; din mine vin urmaºii ca sã bea ºi-un înger printre lacrimi de zãpadã scurmã...

ADI SFINTEª, 3 octombrie 2018 de altãdatã, cu ritmul lui blajin”), dar mai ales de cãtre Miluþã Gheorghiu, interpretul unei Chiriþe pline de poftã de viaþã, care provoca hohote de rîs la apariþia sa, în constum de ,,armazoanã”, ,,roºie la faþã ca un stacoj”.

Peste ani, la Galaþi, Miticã Iancu va întruchipa la rîndu-i, îmbrãcînd costumul cu malacov ºi mimînd gesturile de cochetã, partitura Chiriþei.

Tradiþia travestiului va fi încãlcatã cu brio prin cîteva creaþii feminine de referinþã. Se cuvine sã amintim mai întîi pe Maria Filotti (în anii 1940-1941), apoi pe Draga Olteanu, în montarea Naþionalului bucureºtean (regizatã de Horea Popescu). Fãrã îndoialã, însã, cea mai memorabilã interpretã a Chiriþei din vremuri mai recente rãmîne Tamara Buciuceanu-Botez, care, evoluînd pe scena Teatrului Naþional din Iaºi, a transfirgurat eroina cu o vitalitate debordantã, cu umor, dar ºi cu o rarã acurateþe stilisticã; într-o compoziþie în care identificarea a alternat cu distanþarea, în care recrearea personajului ,,în maniera epocii” s-a împletit, cuceritor, cu nostalgia nu atît faþã de vremurile de altãtatã, cît faþã de o modalitate de teatru plinã de farmec ºi nerv, care a avut rolul ei cert în viaþa spiritualã a poporului nostru.

NATALIA STANCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 26 octombrie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei urmãri vor influenþa, neîndoielnic ºi generaþiile viitoare. Încã de la constituirea lor ca entitãþi de sine stãtãtoare, principatele româneºti au luptat cu înverºunare pentru apãrarea identitãþii lor, sfîrºind prin a-ºi avea un statut distinct, în cadrul unor relaþii speciale cu Imperiul Otoman. Acestea erau reflectate în „capitulaþii“, un fel de tratate directe, dictate de Poarta Otomanã, prin care, în schimbul pãcii, se plãtea un tribut care însemna rãscumpãrarea pãcii ºi astfel era asiguratã conservarea autonomiei interne, iar Poarta era obligatã sã garanteze integritatea teritorialã a celor douã state româneºti.

Pentru exemplificare, redãm cîteva articole din capitulaþia încheiatã în 1511 de Bogdan al II-lea, urmaºul lui ªtefan cel Mare. „Art. I: Poarta recunoaºte Moldova drept o þarã liberã ºi necuceritã.

Art. III: Poarta se angajeazã sã apere Moldova faþã de orice agresiune ºi sã o pãstreze în starea în care se afla înainte, fãrã a i se face cea mai micã nedreptate ºi fãrã a suferi nici cea mai micã pierdere din teritoriul sãu.

Art. IV: Moldova va fi guvernatã ºi administratã pe baza propriilor sale legi, fãrã ca Poarta sã se amestece în vreun fel.

Art. VI: Stãpînirea principilor se va extinde asupra întregului teritoriu moldovenesc, ei vor putea sã întreþinã pe cheltuiala lor o trupã armatã.

Art. VIII: Turcii nu vor putea sã deþinã, nici sã cumpere terenuri în Moldova; ei nu vor putea nici sã construiascã acolo moschei ºi nici sã se stabileascã în vreun fel“. În întreaga perioadã 1391-1526, textul capitulaþiilor este întotdeauna clar. Turcii sînt obligaþi sã facã concesii explicite. Adicã, a fost nevoie de un secol ºi jumãtate de lupte susþinute pentru a supune principatele româneºti voinþei lor, ajutaþi ºi de cucerirea Ungariei ºi transformarea în paºalîc, condus de un paºã turc. În plus, chiar dupã aceastã perioadã, condiþiile de supunere impuse românilor nu se vor compara niciodatã cu starea de aservire a vecinilor lor. Capitulaþia din 1529, semnatã de Petru Rareº, voievodul Moldovei ºi sultanul Soliman I, stipuleazã:

„Art. II: Naþiunea moldavã se va bucura ca ºi în vechime de toate libertãþile sale, fãrã nici un fel de încãlcare ºi fãrã ca Poarta Otomanã sã poatã pune vreun obstacol. Legile, uzanþele ºi cutumele, drepturile ºi prerogativele acestei þãri vor rãmîne în veci neatinse.

Art. V: Frontierele Moldovei vor fi pãstrate intacte în toatã întinderea lor.

Art.VII: Nici un musulman nu va putea sã aibã, cu titlu de proprietate, în Moldova, nici pãmînt, nici casã, nici prãvãlie; el nu va putea nici sã rãmînã în þarã cu afaceri comerciale decît atît cît va fi autorizat în acest sens de cãtre principe.

Art. VIII: Comerþul Moldovei va fi liber cu naþiunile care practicã negoþul. Totuºi turcii vor fi trataþi preferenþial faþã de orice altã naþiune în cumpãrarea produselor þãrii, pe care le vor negocia prin bunã înþelegere în porturile Galaþi, Ismail ºi Chilia, dar nu vor putea pãtrunde mai adînc în interiorul þãrii, fãrã o autorizare expresã a principelui.

Art.IX: Moldova îºi va pãstra titlul de þarã independentã, titlu ce va fi reprodus în toate înscrisurile pe care Poarta Otomanã le va adresa Principelui Moldovei.

Art.X: Turcii pe care Poarta îi va trimite cu documente adresate principelui, nu vor trece Dunãrea; ei se vor opri pe malul opus al fluviului ºi vor înmîna mesajele lor pîrcãlabului de Galaþi, care le va transmite principelui ºi va remite, de asemenea, rãspunsurile înscrierilor Sublimei Porþi”.

Relaþiile româno-otomane au fost ulterior alterate de practica politicã, de subordonarea totalã de cãtre turci a Moldovei ºi Þãrii Româneºti care, pe fondul unei politici spoliatoare, prin domnii lor cei mai îndrãzneþi, prin „bãrbaþii lor cei mai viteji“, încearcã sã se desprindã de sub o tutelã devenitã atît de nefastã. La sfîrºitul Secolului al XVII-lea ºi începutul Secolului al XVIII-lea, lupta împotriva Islamului dobîndeºte pecetea de cruciadã, „haina de luptãtor“ fiind îmbrãcatã de Austria ºi Rusia, care îºi coordonau eforturile într-un rãzboi de alungare a turcilor din principalele zone ocupate, românii din Transilvania, Moldova ºi Þara Româneascã fiind prinºi în vîltoarea acestor evenimente. Ei vãd în aceste conflicte ocazia favorabilã pentru emanciparea de sub suzeranitatea otomanã. (va urma) Col. (r) dr. ALEXANDRU MANAFU

* limba românã în ºcoli, armatã, administraþie ºi bisericã; * aceleaºi drepturi pentru moldovenii de dincolo de Nistru; * în problema agrarã – expropierea ºi împroprietãrirea þãranilor.

Cu elaborarea programului de acþiune a P.N.M., începea în Basarabia perioada romantismului revoluþionar, care a cuprins lunile martie, aprilie, mai, perioadã în care ideea de organizare revoluþionarã abia se contura.

Svoboda, dupã 100 de ani de întuneric, era cuvîntul la ordinea zilei în Basarabia. Din luna aprilie încep sã se desfãºoare în Basarabia primele adunãri ale diferitelor organizaþii naþionale, agrare, cooperatiste, culturale ºi bisericeºti, care reprezentau majoritatea populaþiei ºi care se pronunþã pentru viitorul provinciei. Astfel, la 7 aprilie, la Chiºinãu, are loc Adunarea Uniunii Cooperativelor. Moþiunea adoptatã avea drept fundament autonomia administrativã, bisericeascã, culturalã ºi economicã. Pentru realizarea autonomiei se cerea: organizarea unui corp legislativ local – Sfatul Þãrii, Divanul Þãrii. Problema reformei agrare nu se punea aici. Se repetau apoi în linii generale prevederi din Programul Partidului Moldovenesc.

La 18 aprilie se constituie Adunarea ofiþerilor ºi soldaþilor din Odesa, formatã din 10.000 ostaºi ºi organizatã de cãtre Cateli, A. Crihan, N. Ciornei, toþi din judeþul Bãlþi. Era prezidatã de cãpitan de stat major E. Cateli, ajutat de Pan Halippa, voluntarul Pãscãluþã ºi I. Pelivan.

Adunarea a avut un mare rãsunet în întreaga Basarabie, fiind compusã în majoritate din þãrani îmbrãcaþi în hainã militarã. Aceasta cerea: * „Basarabia sã nu mai fie ocîrmuitã ca o þarã supusã, ci ca o þarã slobodã“, cu Sfatul Þãrii compus din „deputaþii tuturor noroadelor ce locuiesc în Basarabia“; * limba românã sã fie introdusã în învãþãmînt, bisericã, administraþie ºi justiþie; * pentru prima datã se aducea în discuþie problema agrarã; * problema formãrii cohortelor moldoveneºti. O activitate deosebitã o desfãºura în aceastã direcþie A.Crihan.

Generalul Scerbacev, comandantul frontului românorus de la Iaºi, prin telegrama nr. 156370, a aprobat formarea ºi trimiterea în Basarabia a 16 cete mobile de miliþioneri recrutaþi dintre soldaþii nãscuþi în Basarabia, care au fost rãniþi nu mai puþin de douã ori. Pentru conducerea lor (a cohortelor) a fost stabilit un inspector al cetelor mobile în persoana lui A. Crihan. Regulamentul lor a fost aprobat de locþiitorul comandantului statului major al circumscripþiei militare Odesa - generalul locotenent Marx. Scopul cohortelor nou înfiinþate era pãstrarea siguranþei personale a cetãþenilor ºi lupta împotriva dezertorilor ºi jefuitorilor, prevenirea dezordinii agrare, lupta împotriva anarhiei ºi a contrarevoluþiei. La 24 aprilie se constituie Congresul clerului ºi al mirenilor, iar la 9 mai, Congresul cooperatorilor, prezidat de G. Buruianã, membru al Partidului Naþional Moldovenesc. La 20 mai s-a constituit Congresul studenþesc la redacþia ziarului „Cuvînt Moldovenesc“, sub preºedinþia lui Teofil Iancu. Între 21- 24 mai are loc primul Congres Þãrãnesc, convocat de fracþia ruseascã, pentru a trimite delegaþi din partea Basarabiei la Congresul deputaþilor muncitorilor, soldaþilor ºi þãranilor. Majoritatea participanþilor erau minoritari bulgari, ruteni, ucrainieni. Congresul a adoptat hotãrîrea de expropriere ºi împroprietãrire a þãranilor dupã normele ce urmau a fi elaborate de Constituanta rusã. Sub influenþa acestui Congres, Partidul Naþional Moldovenesc ºi-a revizuit programul în privinþa reformei agrare.

Pãmîntul sã fie socializat, adicã sã treacã în stãpînirea poporului, fiind repartizat de cãtre obºtile sãteºti, dupã norme stabilite în Sfatul Þãrii.

Primul Congres al învãþãtorilor din Basarabia, condus de P. Gore, la care au participat 500 de învãþãtori, printre care poetul A. Mateevici ºi mitropolitul Gurie, a hotãrît naþionalizarea ºcolii începînd cu 1 septembrie ºi pregãtirea învãþãtorilor, precum ºi o largã autonomie teritorialã ºi culturalã a Basarabiei. (va urma) Comandor (r) prof. univ. dr. JIPA ROTARU Mr. dr. LUIZA LAZÃR ROTARU

Dramatism ºi sacrificiu (1) Moto: „În chestiunile cele mari, în acele de ordin moral care stãpînesc viitorul unui Neam, de care sînt legate interesele lui supreme de onoare ºi de naþionalitate, nu pot fi preþuri de tocmealã, nu pot fi motive de oportunitate ca sã te hotãrascã a le compromite, coborîndu-te de pe tãrîmul înalt ºi sigur al principiilor.

Oricare ar fi vicisitudinile zilelor ºi anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora rãsplatei“. (Ion I. C. Brãtianu) CALVARUL ROMÂNESC - BASARABIA „Din marea unitate etnicã ... n-a mai rãmas decît mîna aceasta de popor românesc liber, pe petecul de pãmînt dintre Prut, Dunãre ºi Carpaþi... Nu e într-adevãr un popor megieº care sã n-aibã români... fiecare are, unele milioane, altele sute de mii de suflete din acest popor osîndit de Dumnezeu spre nefericire ºi sabie, numai pãmîntul acesta era de sine stãtãtor, în urma vitejiei ºi prevederii înþelepþilor bãtrîni ºi acesta e acum ameninþat a deveni prada tuturor adunãturilor“, arãta Poetul ºi sufletul românesc, Mihai Eminescu, în a doua jumãtate a Secolului al XIX-lea. ªi, dacã ne vom reaminti cã între Secolele al XI-lea, al XV-lea, elementul românesc era atît de rãspîndit încît „Tesalia se numea Marea Românie, Meyaly Blahia; Etolia - România Micã; Epirul - Þara Vlahiaþilor; Moesia - România Albã; Þara Româneascã - România Neagrã (Mauro-Vlahia)“ - ne putem crea o imagine a ceea ce a însemnat elementul românesc ºi presiunea constantã la care a fost supus de-a lungul veacurilor, în funcþie de interesele ºi acþiunile marilor puteri care au existat de-a lungul istoriei atît de zbuciumate a evoluþiei umanitãþii.

Pentru a înþelege ºi a interpreta afirmaþia acestui român de excepþie, pentru a putea previziona viitorul apropiat al acestui Neam Românesc, se impune, ca o condiþie sine qua non, cunoaºterea moºtenirii istorice, a unui aspect major al istoriei noastre naþionale, plãmãditã la confluenþa unui ºir întreg de influenþe strãine, cu vicisitudini mai mari sau mai mici în diferite momente istorice - invazii sau confruntãri între diferiþi stãpînitori pentru dominarea spaþiului carpato-danubiano-pontic care au marcat evoluþia noastrã ca Naþie, ºi ale cãror

Basarabia 200 (2) Sfatul þãrii - primul Parlament al Basarabiei ºi unirea cu Þara Guvernul provizoriu (Lvov) a aprobat selectarea lor dintre soldaþii moldoveni, pregãtirea ºi finanþarea acþiunii ºi trimiterea a 40 de persoane la Chiºinãu, începînd cu 1 iunie 1917. Propagandiºtii au invadat Basarabia, aducînd cu ei un întreg arsenal de manifeste, apeluri ºi broºuri, care expuneau sarcinile revoluþiei ruse. Sub conducerea lui A. Smidt ºi V. Cristi, la Chiºinãu s-a înfiinþat o secþie specialã, care avea sarcina de a traduce ºi rãspîndi broºurile politice pentru „adîncirea revoluþiei ruseºti printre moldoveni“. Conducãtorul grupului de propagandiºti aduºi în Basarabia a fost Pantelimon Erhan, cel care va deveni preºedinte al Sovietului gubernial al deputaþilor þãrani. În paralel, la Chiºinãu, sub imboldul dreptului la autodeterminare naþionalã, propagat de revoluþia rusã, se dezvoltã miºcarea naþionalã. La 3 aprilie se constituie Partidul Naþional Moldovenesc. Primul preºedinte a fost P. Gore; vicepreºedinte - V. Herþa; secretar general – Pan Halippa; preºedinte de onoare - V. Stroescu.

S-a constituit un nucleu din români basarabeni - proprietari, intelectuali, profesori ºi studenþi, la care au aderat ulterior militari din diferite centre ale Rusiei ºi României, ca Odessa, Iaºi, Roman, Ecaterinoslav, Kiev, Novo-Gheorghiev, Sevastopol etc.

La 9 aprilie, Partidul Naþional Moldovenesc îºi publicã programul, care printre altele cuprindea: * Autonomie administrativã, judecãtoreascã, bisericeascã ºi socialã a Basarabiei în cadrul Federaþiei ruse; * Dietã provincialã („Sfatul Þãrii); * Trimiterea unor delegaþi (reprezentanþi) la Centru ºi a unui reprezentant pe lîngã „stãpînirea de sus“; * administraþia ºi ºcolile sã se afle în mîinile moldovenilor; * naþionalizarea ºcolii ºi bisericii; * naþionalizarea armatei ºi oprirea colonizãrii Basarabiei;

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 26 octombrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Semnal uriaº de alarmã: de data asta, în Transilvania se petrece ceva! (urmare din pag. 1) Jurnalistul rezumã foarte bine – dar trebuie menþionat cã se reia teza din iunie 1989, de la Budapesta: „Transilvania a fost ºi poate sã devinã un spaþiu de complementaritate”. De altfel, printre semnatari, regãsim nume ale celor din 1989. Iatã o scurtã listã: Tökes Laszlo, Gabriel Andreescu, Smaranda Enache, Eckstein Kovacs Peter, Szilagyi Zsolt, Sabin Gherman, Kolumban Gabor, Toro Tibor, Mircea Toma, Ovidiu Pecican, Cristian Pîrvulescu.

Da, ultimul pe listã e chiar ºeful ºcolii de politologie – SNSPA! E chiar cel care a primit bani din SUA sã ne „democratizeze”, cel care a condus lobby-ul pentru distrugerea completã a sistemului politic românesc, prin presiunile fãcute pentru introducerea nenorocirii numitã „votul uninominal”. Dar, atenþie, fragmentul urmãtor al „textului transilvan” este epocal: „Nu existã nici un element care sã opunã, astãzi, interesele românilor ºi maghiarilor. Aspiraþiile maghiarilor la autonomie culturalã ºi teritorialã sînt dezideratele unei mai bune organizãri ºi servesc deci tuturor. Alimentarea confuziei dintre autonomie ºi independenþã reflectã uneori neînþelegere, alteori intenþia rea a manipulãrii”.

Deci, atenþie, se asociazã naþionalismul cu manipularea, un laitmotiv al propagandei antinaþionale. Mai mult, se merge mai departe: naþionalismul românesc actual e opera… ruºilor! „Logica” e urmãtoarea: Rusia lui Putin are interesul sã destabilizeze UE, deci destabilizeazã România, þarã UE! Deci nu SUA ºi þãrile UE care finanþeazã direct sau prin alde Sörös – miºcãrile anarhiste care distrug credibilitatea tuturor instituþiilor statului sînt de vinã, ci naþionaliºtii care… sînt… ai ruºilor! Vã daþi seama cã existã atîta prostie încît aºa ceva sã prindã aderenþã?!

Sigur, ar merita dezvoltat subiectul declaraþiei, dar e „Breaking news” cu un mesaj subsecvent, dar la fel de grav… Ia auziþi aici: „Cu vorba bunã nu mai merge.

Degeaba se fac analize peste analize, degeaba se dau peste cap cei de la Bruxelles ºi de la Comisia Europeanã. (…) Poate e cazul sã renunþãm la analize ºi explicaþii docte – vor rãzboi, sã simtã deci rãzboiul”. Textul halucinant îi aparþine lui Sabin Gherman ºi a fost publicat de Newsweek, o revistã a cãrei finanþare nu e deloc clarã. Unii spun cã ar fi Serviciile Speciale în spate, dar existã ºi alte variante. Inclusiv „celebrul” Mãlin Bot titra: „Susþin presa liberã, respect: «Finanþare ciudatã pentru Newsweek România. Orcan trebuie sã rãspundã»” – postînd ºi unul dintre celebrele sale clipuri video pe aceastã temã. De fapt, e vina celor de la putere, care nu promoveazã scoaterea la luminã a finanþãrii ONG-urilor, dar ºi a mass-media. Deci, Gherman îndeamnã la „rãzboi” – dar ce fel de rãzboi? „Nu cu furcile ºi topoarele, deºi mulþi le-ar arunca dupã ei”, scrie Gherman, inducînd implicit ideea de violenþã. Dar ceea ce propune el e la fel de periculos: hãrþuirea demnitarilor statului! Citiþi ºi vã cruciþi: „Unde stau ãºtia? Unde locuiesc? Adresa exactã, aºa cum are orice cetãþean. Ei bine, poate cã mulþimi de oameni îngrijoraþi, o mie sau zece mii, se vor duce ºi vor face de gardã la

uºa lor. În faþa blocului, în faþa casei. Sã le strige sau nu nemulþumirile, sã le spunã sau nu ce au de spus, dar sã fie acolo. Sã fie vãzuþi, sã simtã furia ºi dispreþul. (…) Asta meritã. Urmãriþi pas cu pas, învãluiþi în reproºuri, tãvãliþi în vorbe de dulce, aºa cum doar poporul ãsta la necaz ºtie sã scoatã”.

Adicã îndemn clar la violenþã, cel puþin verbalã, dar mai ales la destabilizare! Deci atenþie, Gherman nu spune clar „îi consider vinovaþi pe cutare, pentru cutare motiv”, ci îi numeºte infractori în bloc, pe toþi demnitarii, toatã conducerea statului! Deci, un model clar de rãzboi hibrid, ca în manuale: sãdirea neîncrederii ºi adversitãþii populaþiei în conducãtorii statului. „Nu, n-are sens sã mai sperãm; ãºtia sînt niºte infractori care vor sã scape de puºcãrie (…) trebuie raºi, tunºi ºi frezaþi, luaþi pe sus ºi trimiºi la plimbare – dar nu oricum, ci la ore fixe, aºa cum prevede orarul oricãrui penitenciar dintr-o þarã civilizatã”.

Sincer, nu cred cã am vãzut un îndemn mai clar la acþiune contra demnitarilor, deci contra conducerii legal alese a statului. ªi asta în pragul preluãrii preºedinþiei Consiliului UE! Mai mult, în ajunul Centenarului – dar, atenþie, ºi în preajma unui mare miting – aºa-zis „al diasporei” – la Alba Iulia, de 1 Decembrie. Ce va fi atunci, acolo? O întrebare la care specialiºtii SRI, ca ºi grupurile finanþate pentru a combate rãzboiul informaþional, ar trebi sã rãspundã. Pentru cine nu ºtie, statul român, adicã fiecare cetãþean, plãteºte structuri care luptã cu „rãzboiul informaþional”. Adicã… ruºii. Pentru ei, Sabin Gherman, secesionismul maghiar din Transilvania, extremismul separatist nu existã! Verificaþi – daþi cãutare pe site-ul instituþiei Academiei Române, LARICS, care luptã cu „rãzboiul informaþional” - ºi nu veþi gãsi nimic despre acest vector strident al secesionismului ºi destabilizãrii! Gãseºti tot felul de prostii din presa rusã, de la mii de kilometri, interpretãri ale unor articole din Sputnik, sau tot felul de „analize“ în care e fãcut praf Guvernul!

Adicã structura care conduce statul! Dar hai sã-i lãsãm în pace ºi sã încheiem cu acest energumen al secesionismului, tuciuriul din Cluj, Gherman. Pe scurt, ar trebui ca SRI sã rãspundã urgent - CUM de asemenea mesaje se pot transmite public în aceastã perioadã în România? Cum de un asemenea personaj îºi poate desfãºura activitatea în România, otrãvind în fel ºi chip mintea românilor?!

Mari ziariºti români au fost marginalizaþi, alþii au fost chiar închiºi, publicaþii patriotice nu gãsesc finanþare, iar tuciuriul zburdã prin presã ºi spaþiul virtual!

De mult propun ca SRI sã revinã la conducere militarã – nu pot sã cred cã un militar, chiar un general ca Florian Coldea, care a depus jurãmînt sub steag, poate lãsa antiromânismul sã-ºi scoatã colþii ºi sã bãleascã, rãspîndindu-ºi duhoarea otrãvitã!...

Dar cînd SRI ºi Comunitatea de Informaþii ajung sã fie conduse de „civici” pregãtiþi sau finanþaþi din surse Sörös, orice e posibil. Chiar sã viermuiascã un Sabin Gherman pe aici.

Apropo - sau în loc de P.S. – dacã tot vrea Gherman sã trimitã lumea peste politicieni acasã – de ce sã nu i se rãspundã cu aceeaºi monedã? Oare niscaiva patrioþi nu s-ar duce în faþa gãurii ºarpelui sã-i spunã, cum zice el, „vorbele dulci ale poporului la mînie”?

Crimã din raþiuni de stat De cîteva zile, presa naþionalã ºi internaþionalã este îngrijoratã de soarta unui jurnalist, un critic aprig al conducerii Arabiei Saudite, respectiv Jamal Khashoggi. Pe data de 2 octombrie, a intrat în consulatul Arabiei Saudite din Istanbul ºi nu a mai ieºit. În fapt, el a ieºit, dar împachetat probabil în gheaþã, pe bucãþi, ºi fãrã suflare. Aºa susþin autoritãþile turce, cele care au declarat cã se aflã în posesia unor înregistrãri care aratã cã jurnalistul a fost torturat, tãiat în mai multe bucãþi ºi… cam atît.

Este o crimã, evident. O crimã de stat, aºa cum se numeºte ea prin cãrþile de istorie, prin manualele ofiþerilor ºi prin presã. Astfel de crime se tot fac, dar foarte rar, extrem de rar, ele sînt descoperite în timp real. În general, despre astfel de crime, care par accidente în mod normal, se aflã dupã zeci de ani, poate sute de ani, atunci cînd anumite dosare sînt declasificate, sau cînd un ofiþer mai curajos scrie o carte despre asta.

Avem multe exemple, chiar ºi aici, la noi în þarã. Crime din raþiuni de stat pot sã le numesc pe cele care au facilitat plecarea dintre cei vii a foºtilor comandanþi ai regimului comunist ºi ale cîtorva pîrghii ale sistemului.

Au fost crime, dar în presã s-a tot vorbit de sinucidere, atac de cord, accident, nebunie temporarã etc.

Referitor la crima din Istanbul, aflãm din informaþiile difuzate de CNN cã autoritãþile de la Ryad vor da publicitãþii un raport în care se va spune clar cã a fost ucis duºmanul regimului, dar cã regimul nu a fost deloc implicat, ci doar niºte derbedei, care au acþionat de capul lor, în interiorul Consulatului, evident. Printre derbedei fiind ºi ºeful departamentului de medicinã legalã, sau ce-o fi el, din Arabia Sauditã. Este cert cã aici Serviciile lor au cam dat greº. De fapt, s-au cam fãcut de rîs.

Regimul de acolo, din deºertul plutitor pe petrol, este compromis total în ochii tuturor, numai un cretin putînd sã creadã balivernele ãlora care susþin cã în interiorul unui consulat a avut loc o crimã oribilã, demnã de Vineri 13, ºi regimul nu a ºtiut. Este imposibil!

Cu toate acestea, însã, în afarã de cîteva voci rãzleþe, nici o þarã nu condamnã în mod ferm activitatea celor de la Ryad. La o asemenea nebunie mediaticã nici un om cu mintea întreagã nu s-ar fi aºteptat. Banul conteazã mult mai mult decît aceastã crimã, aºa cum ºtim toþi cã lumea va merge mai departe. Trump se va mulþumi cu acel raport, cãruia îi va da greutate cu o declaraþie în care va susþine ferm regimul, casa regalã, pe primul saudit ºi tot ce înseamnã Arabia Sauditã. În mod clar, aºa va fi. Miliardele de dolari care vor ajunge în SUA în baza contractelor de armament sînt necesare economiei americane, aºa cã nu se va pune sub semnul întrebãrii nici mãcar o secundã sã se „boicoteze” aceastã þarã.

Statele europene, vasalii, vor fi imediat aliniaþi cu SUA, aºa cã totul este ok. Vor mai fi cîteva lucruri de lãmurit, lumea o sã doreascã sã aibã un þap ispãºitor, ºi probabil va fi gãsit. ªi, dupã aceea… liniºte.

Nimic nou, nimic deosebit, nimic care sã ne mire. Pentru cei care nu ºtiu, sau ºtiu, dar au uitat, SUA deþin concesiuni în Arabia Sauditã a tuturor terenurile petrolifere, sau aproape a tuturor, pentru o perioadã de 99 de ani, începînd cu 1945, dacã nu mã înºel, prin miºcarea de geniu a celui mai logeviv preºedinte american, Theodor Roosevelt. Deci, nu poþi sã te sabotezi singur, nu poþi sã-þi impui singur sancþiuni. Dar sã depãºim momentul ºi sã ne gîndim la altceva, mult mai vesel. Cînd am vãzut ce s-a întîmplat la Istanbul, ºi apoi spoiala de îngrijorare din cancelariile occidentale, m-am gîndit ce-ar fi fost dacã o altã þarã, nu Arabia Sauditã, era prinsã cu mîþa în sac. Cum ar fi fost dacã era vorba de Rusia, sau de o þarã mai sãracã în petrol, dar încã neînregimentatã în sistemul de Securitate Nord-Atlantic?

Dacã era Rusia, era foarte miºto. În primul rînd, mass-media ne-ar fi þinut ocupaþi luni de zile. Mereu ar fi apãrut cîte ceva, cîte cineva care ne mai arãta ce rãu e sã fii rus etc. Þãrile din Vest ºi-ar fi expediat peste graniþã încã cîteva zeci de diplomaþi ruºi, la ONU ar fi început discursuri antiruseºti, iar SUA mai gãseau un motiv sã mai deschidã o bazã militarã prin Europa sau Asia. Dacã erau indienii, chinezii, iranienii sau, mai rãu, nord-coreenii, cum ar fi reacþionat presa, care erau deciziile cancelariilor ocidentale, care erau mãsurile de retorsiune aplicate? Viaþa, în aceastã supercivilizatã societate a începutului de Secol XXI, nu mai este de mult atît de valoroasã, aºa cum este ea propagatã de cãtre guverne, prin intermediul fie al ºtirilor, fie al filmelor. În timp ce la TV toþi spun cã viaþa conteazã etc., în realitate, sînt uciºi mii se civili, de persoane care nu sînt poate toate inocente, dar multe chiar nu meritã sã moarã. Dar, aºa cum cineva spunea, dacã sînt mai mulþi, acei morþi devin doar statisticã, ºi nu mai conteazã în dinamica lumii moderne. Aºa a fost mereu, aºa are sã fie ºi în continuare. Este adevãrat cã fãrã puþinã ipocrizie nu poþi sã atingi sentimental neuronul, unicul pentru mulþi, care mai zace prin capetele multor indivizi „vii” din lume, dar este o sarcinã pentru care presa se sacrificã cu mult entuziasm, aºa cum ºi liderii o fac mai tot timpul.

Pentru cel care a fost ucis atît de violent la Istanbul, pentru Jamal Khashoggi, nu pot sã am decît un sentiment de admiraþie pentru ziaristul care a fost, de compasiune pentru modul în care a fost ucis ºi de neputinþã pentru cã sînt conºtient cã nu se va face dreptate. Sînt sigur cã Dumnezeu i-a rezervat un loc special acolo, sus, ºi sper, totuºi, cã adevãrul va ieºi la luminã.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 26 octombrie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (5) BASARABIA (3) Politica de deznaþionalizare ºi rusificare practicatã de Rusia þaristã (2) Semnificativ pentru politica de rusificare este ordinul curatorului circumscripþiei de învãþãmînt Odessa, din 3 februarie 1868, în care se arãta: ,,Vizitînd, în anul 1867, aºezãmintele ºcolare din regiunea Odessa, ministrul Instrucþiunilor publice a observat ºi faptul cã românii moldoveni din Basarabia, care de mult trãiesc în Rusia, nu toþi cunosc limba rusã, în biserici slujbele se fac în limba moldoveneascã... deoarece Unirea Moldovei cu Valahia ºi formarea unui principat aproape neatîrnat ºi puþin binevoitor pentru noi produce o atracþie vãditã ºi la moldovenii din Basarabia”. (L.T. Boga, op.cit., p. 32-33) Pentru a înãbuºi definitiv nãzuinþele românilor, guvernul Rusiei a trimis în Basarabia o serie de specialiºti în materie de rusificare, dintre care cel mai renumit a fost Episcopul Pavel Lebedev (1871-1882). Cu venirea lui începe adevãrata prigoanã împotriva a tot ce a fost românesc. Este desfiinþatã catedra de limba românã la Seminarul Teologic din Chiºinãu, precum ºi alte ºcoli duhovniceºti. S-a închis vechea Tipografie Eparhialã Moldoveneascã, care a fost înfiinþatã în 1833 de Mitropolitul Gavril Bãnulescu-Bodoni. Au fost scoºi din parohii preoþii numai pentru vina cã nu ºtiau sã slujeascã liturghia în slavoneºte. S-au înfiinþat în biserici aºa-zisã ,,Stranã Ruseascã”, unde se cînta ºi se citea numai slavoneºte, pe care românii nu o înþelegeau. (L.T. Boga, op. cit., p.67) În politica de deznaþionalizare forþatã, autoritãþile bisericeºti ruse ajung pînã la emiterea circularei prin care se hotãra ca bisericile româneºti de la sate sã trimitã la Arhiepiscopia de la Chiºinãu toate cãrþile vechi bisericeºti, sub pretextul cã în ele, prin inscripþii fãcute de preoþi inculþi, s-au strecurat multe greºeli, potrivnice spiritului credinþei pravoslavnice. Ceasloavele, psaltirele, mineele ºi octoihurile au fost arse. Referindu-se la aceleaºi procedee, N.N. Durnov scria: ,,Toate cãrþile sfinte de la bisericile moldoveneºti, tipãrite cu litere chirilice în limba românã, au fost depuse la Mitropolia din Chiºinãu, unde Arhiepiscopul Pavel, în decurs de ºapte ani, le-a ars încãlzind cu ele palatul Mitropoliei.

Poporul din Basarabia, datoritã rusificãrii silnice, e transformat într-o hoardã de robi muþi ºi ignoranþi.

Acestui popor i s-a interzis sã înveþe limba sa maternã în ºcoli, i s-a interzis sã se roage lui Dumnezeu în graiul pãrinþilor sãi, sute de mii de hectare din pãmîntul sãu au fost împãrþite coloniºtilor ruºi, bulgari ºi germani, ºi aceasta în scop de a-i sili sã-ºi pãrãseascã þara.

Numai într-un an, 1.855 de familii þãrãneºti au trebuit sã plece în Siberia pentru a o coloniza. Bieþii oameni îºi lãsau holdele roditoare pentru cã nu mai pot trãi în þara lor”. (N.N. Durnov, Politica panslavistã rusã, Moscova 1908, p. 25-30, 40-42) Cu toate mãsurile de deznaþionalizare, românii din Basarabia ºi-au pãstrat specificul naþional, fapt cunoscut de autoritãþile þariste, care au intuit ,,pericolul” ca aceastã regiune sã doreascã a se uni cu România. În 1890, þarul Alexandru al III-lea l-a însãrcinat pe Batiuºcov sã studieze cauzele pentru care rusificarea în Basarabia progreseazã aºa de încet. În urma studiilor, Batiuºcov a ajuns la urmãtoarele concluzii: ,,Noi spunem hotãrît cã nu numai în fundul Basarabiei, unde populaþia a rãmas întreagã româneascã, dar chiar la Chiºinãu am întîlnit moldoveni care nu ºtiau un cuvînt ruseºte. Dacã voim ca populaþia ruseascã sã nu se românizeze, dacã voim ca Basarabia sã nu ajungã obiectul dorinþelor ºi agitaþiilor românofile, atunci trebuie ca prin intermediul ºcolilor sã ne grãbim ca mãcar jumãtate din þãranii moldoveni sã devinã ruºi”. (P.N.

Batiuºcov, Descrierea istoricã a Basarabiei, Petersburg, 1892, p. 251-252) Referindu-se la situaþia demograficã a Basarabiei, P.F. Keppen, profesor de statisticã, membru al Academiei Ruse, arãta cã, în 1834, din totalul de 469.783 de locuitori ai Basarabiei, 406.182, adicã 86%, sînt români.

Pentru anul 1862, A. Zasciuk dãdea urmãtoarele date cu privire la populaþia Basarabiei: români 600.000 – 66,4%; ruteni 120.000 – 13,1%; evrei 28.750 – 8,6%;

bulgari 48.210 – 5,2%; germani 24.160 – 2,6%; ruºi 20.000 – 2,1%; ucrainieni 6.000 – 0,5%; armeni 3.000 – 0,2%; greci 2.000 – 0,2%; polonezi 800; elveþieni 538; þigani 11.480 – 1%.

Recensãmîntul realizat în 1871 ºi comunicat de N.N. Oberncev redã o situaþie asemãnãtoare, ba, mai mult, o creºtere a numãrului românilor. Din totalul de 1.026.000 de locuitori, avem: români 692.000 – 67,4%; ruteni, ucrainieni ºi velicoruºi 162.200 – 15,8%; bulgari 25.600 – 2,5%; germani 35.500 – 3,5%; evrei 93.600 – 9,1%; þigani, gãgãuzi, greci, armeni, polonezi 17.100 – 1,7%. (N.N. Oberncev, Dicþionarul statistic al Basarabiei, Chiºinãu, 1873, p. 11-15) În Geografia provinciei Basarabia publicatã în 1878 ºi aprobatã de Ministerul Instrucþiunii Publice pentru ºcolile secundare ºi primare din Rusia, autorul P. Soroka scria: ,,Moldovenii compun marea masã a populaþiei, aproximativ 3/4 din totalul de 1,5 milioane de locuitori cît reprezintã populaþia Basarabiei”. (P. Soroca, Geografia provinciei Basarabia, 1878, p. 8081) A. Zasciuk scria: ,,Moldovenii (românii) formeazã majoritatea populaþiei, aproape 3/4 din cifra totalã.

Moldovenii locuiesc de foarte mult timp în regiunile centrale ºi septemtoriale ale Basarabiei. Ei pot fi consideraþi ca aborigenii acestor regiuni. Moldovenii vorbesc o limbã latinã stricatã, amestecatã cu cuvinte slave. Limba lor are o rãdãcinã latinã ºi pãstreazã mai mult particularitãþile originale ale limbii romanilor decît italiana”. (A. Zasciuk, Materiale pentru geografia ºi statistica Rusiei, regiunea Basarabiei, Sankt Petersburg, 1862, p.153-154) În lucrarea sa Poezdka, Cãlãtorie în Rusia meridionalã, A.S. Afanasiev-Ciujbinski afirmã cã toatã provincia cuprinsã între Prut ºi Nistru, în afara porþiunii septemtoriale din departamentul Hotinului, este locuitã numai de moldoveni care ignorã total limba rusã. Încercînd sã înveþe cîteva fraze moldoveneºti, el constatã cu surprindere cã aceastã limbã este foarte apropiatã de limba italianã ºi cã ea derivã din latinã.

Cãlãtorul a stat mult timp printre moldoveni ºi a studiat obiceiurile lor. Vorbind cu entuziasm despre moldovean, care este un om cu spirit larg ºi cu inimã sensibilã, are o frumuseþe tipicã, A.S. Afanasiev-

Ciujbinski descrie condiþiile rudimentare în care acesta este obligat sã trãiascã pentru cã este exploatat de strãini ºi nu are ºcoli în limba naþionalã. (Ibidem, p. 266-282) Avînd curajul caracteristic intelectualitãþii democratice ruse, el se ridicã împotriva… autointitulaþilor patrioþi ai poliþiei, care, în regiunile unde trãiesc populaþii minoritare, propagã limba rusã ca mijloc al ,,Knutului” ºi al ,,Pumnului”.(Ibidem, p. 283-284) Dupã o rusificare de peste 60 de ani, în 1871, statisticianul Sbruceff constatã o ,,reducere” a procentajului românilor la 68%, iar în 1897 statisticienii ruºi ,,fac” sã scadã cifra brusc ºi inexplicabil, ,,reducînd” proporþia populaþiei româneºti din Basarabia de la 68% la 47%. În acelaºi timp, P. Cruºevan aratã cã proporþia românilor în Basarabia este de 75%. (Almanahul Basarabiei din 1903, p. 163-164), iar Laskov atribuie elementului românesc un procentaj de 70%. (Laskov, Basarabia la centenarul anexãrii sale la Rusia (1812-1912). Studii istorice, statistice ºi geografice asupra Basarabiei, Chiºinãu, 1912, p. 53-54) Cãpitanul american John Kaba, membru al misiunii americane Hoover în România, evalua în 1918, potrivit anchetelor sale, la 65-67% coeficientul românilor în Basarabia. (J. Kaba, Studiu politic ºi economic al Basarabiei, iunie 1919, p. 45-46) Concentrînd sursele ºi datele publicate de istoricii ruºi rezultã în sintezã urmãtoarea structurã a populaþiei dintre Prut ºi Nistru în intervalul 1817-1907: * în anul 1817, din totalul de 485.630: români 419.240 – 86%; ruteni, ucrainieni, ruºi 30.000 – 6,5%; evrei 19.130 – 4,2%; bulgari, germani, gãgãuzi, alþii 14.280 – 2,8%; * în anul 1862, din totalul de 913.944: români 600.000 – 66,4%; ruteni, ucrainieni, ruºi 146.000 – 15,7%; evrei 78.750 – 8,6%; bulgari, germani, gãgãuzi, alþii 99.204 – 9,8%; * în anul 1871, din totalul de 1.023.900: români 629.000 – 67,4%; ruteni, ucrainieni, ruºi 162.200 15,8%; evrei 93 600 – 9%; bulgari, germani, gãgãuzi, alþii 78.200 – 7,7%; * în anul 1897, din totalul de 1.915.412: români 920.919 – 44,3%; ruteni, ucrainieni, ruºi 557.443 – 27,8%; evrei 228.168 – 11,7%; bulgari, germani, gãgãuzi, alþii 228.883 - 13%; * în anul 1907, din totalul de 1.793.611: români 967.833 – 53,9%; ruteni, ucrainieni, ruºi 448.647 – 24,6%; evrei 123.195 – 6,7%; bulgari, germani, gãgãuzi, alþii 260.976 – 14,8%.

Rezistenþa românilor împotriva politicii þariste de rusificare ºi lupta lor pentru reunire cu Patria-Mamã au constituit unul dintre mobilurile politicii guvernanþilor pentru anularea prevederilor Tratatului de la Paris din 1857 ºi încorporarea sudului Basarabiei la Rusia. Încã din 1863, împãratul Alexandru al II-lea a deschis lucrãrile Consiliului Suprem Imperial cu cuvintele: ,,Acum ºapte ani la aceastã masã, am comis un act pe care-l pot califica dat fiindcã eu l-am comis; am semnat Tratatul de la Paris ºi asta a fost o laºitate. ªi cum toþi de faþã protestau, am repetat bãtînd cu pumnul în masã. Da. A fost o laºitate ºi cu siguranþã n-am s-o mai comit”. (S. Goriainov, Le Bosphore et les Dardanelles, Paris, 1910, p. 147) În august 1870, generalul Ignatiev, ambasadorul Rusiei la Constantinopol, a avut cu ministrul turc al Afacerilor Externe, Ali Paºa, o întrevedere pur academicã ºi personalã, cu privire la aceleaºi probleme. În timp ce Ignatiev a declarat cã ,,amorul propriu naþional al Rusiei” era ofensat prin menþinerea acestor clauze, a cãror suprimare nu putea sã dãuneze cu nimic Imperiului Otoman, Ali Paºa a fãcut totuºi o distincþie importantã; dupã el, ,,o revenire putea sã se realizeze într-un moment favorabil ºi nu s-ar ridica obiecþii din partea Porþii, deci gurile Dunãrii ar rãmîne sub control internaþional ºi insulele din Deltã ar fi pãstrate de Turcia”. Ali Paºa pãrea mai ezitant în ceea ce priveºte Marea Neagrã. În opinia sa, o flotã rusã nu ar putea avea acolo alt scop decît acela de a ameninþa Turcia. (Ibidem, p. 150) (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 26 octombrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ,,7 NOIEMBRIE, ZI CU ROªU SOARE, LUMINEAZÃ AZI POPOARE!...”

Marea revoluþie din noiembrie, care a fost, de fapt, în octombrie Scriitorul ºi ziaristul Victor Loupan (n. 1954), un francez de origine românã, este autorul mai multor volume de istorie, apãrute la Paris ºi traduse în toatã lumea: ,,La Révolution n’a pas eu lieu... Roumanie: histoire d’un coup d’Etat” (1990), ,,L’Argent de Moscou” (1994), ,,Nicolas II, le saint tsar” (2001), ,,Une histoire secrète de la Révolution russe” (2017), consacrate istoriei Rusiei ºi comunismului. Pe aceeaºi temã, se mai cunosc ºi alte lucrãri mai importante, precum: ,,Zece zile care au zguduit lumea”, de John Reed, sau ,,Allerretour” (Dus-întors), amintirile lui Troþki.

Nu mai puþin lipsite de interes sînt ºi articolele lui Victor Loupan despre revoluþia rusã, publicate în revistele ,,La pensée russe”, organ al emigraþiei ruseºti, fondatã la Paris, în 1947, sau ,,Le Figaro Magasine”.

Lucrarea ,,Istoria secretã a Revoluþiei ruse”, tradusã ºi tipãritã la Editura ,,Corint” în anul 2017, s-a bucurat de mare succes la publicul românesc, doritor sã afle secretele plãnuirii ºi desfãºurãrii revoluþiei bolºevice din octombrie 1917, de fapt, o loviturã de stat în toatã regula, care a zdruncinat viaþa politicã ºi intelectualã a întregii omeniri.

Decenii în ºir, Occidentul a fost fascinat de Rusia, un colos pe care n-a putut sã-l înþeleagã niciodatã. Cãci, vorba lui Dostoievski: ,,Noi avem geniul tuturor popoarelor, dar avem în plus geniul rusesc. Aºadar, noi vã putem înþelege, în timp ce voi nu puteþi sã ne înþelegeþi”. ªi memorialistul aromân Constantin Constante face o apreciere pe acelaºi subiect: ,,Psihologia þãranului rus oscileazã între politeþe (daite, pajalusta) ºi mitocãnie, între bunãtate ºi rãutate ºi între milã ºi cruzime”. Iar marchizul de Custine adaugã ºi el urmãtoarele: ,,Rolul Rusiei este sã tãlmãceascã Asia pe limba europenilor”.

Poate din aceste motive ºi multe altele - afirmã ºi Victor Loupan -, sufletul rus ºi mesianismul religiei ortodoxe sînt, fãrã îndoialã, fabuloase. Te incitã ºi te seduc.

Nu degeaba francezii sînt fermecaþi de tot ce e rusesc.

Prima revoluþie ruseascã a început în ianuarie 1905, cînd armata a deschis focul la Sankt-Petersburg, în faþa Palatului de Iarnã, în timpul unei foarte mari demonstraþii muncitoreºti cu icoane ºi prapuri, ucigînd ºi schilodind mii ºi mii de oameni, bãrbaþi, femei ºi copii. Acea ,,Diminicã însîngeratã”, cum i-a rãmas numele în istorie, a fost o repetiþie generalã ºi model pentru marea revoluþie din octombrie 1917. Conducãtorul grandioasei demonstraþii a fost pãrintele Gheorghi Gapon, ,,preotul muncitor”, care, în loc sã predice învãþãtura creºtinã în biserici, predica lupta de clasã prin fabrici ºi pieþele publice.

Revoluþia industrialã rusã atrãsese la oraº milioane de þãrani care se simþeau dezrãdãcinaþi ºi sufereau exploatarea patronilor. De acest lucru profitaserã liderii miºcãrii muncitoreºti, plãtiþi de bancherii evrei din SUA ºi din Europa ºi transformaþi în agitatori, sã le tulbure conºtiinþele chemîndu-i la luptã, în

stradã. Scopul final era rãsturnarea þarului Nicolae al II-lea, vinovat cã dãduse legi antisemite. Aflaþi în exil la Viena ºi informaþi asupra evenimentelor sîngeroase din þarã, Lev Troþki (Leiba Davidovici Bronstein) ºi Alexander Parvus (Israel Lazarevici Gelfand) – ambii revoluþionari ruºi – se întorc la Sankt-Petersburg convinºi cã a sosit momentul sã se punã în fruntea proletariatului ºi sã acapareze puterea revoluþionarã. În anul 1918, vãzînd fotografia lui Troþki într-un ziar vienez, un ospãtar de la ,,Café Central” din Viena exclamase: ,,Ãsta e cel care a preluat puterea în Rusia? Dar îmi datoreazã ºi acum bani pentru ce a consumat!”.

Dar revoluþia din 1905 va fi înecatã în sînge, ºi Troþki, arestat. Dacã revoluþia ar fi triumfat ºi sovietele ar fi luat puterea pentru o vreme îndelungatã, Troþki ar fi devenit stãpînul absolut al Rusiei ºi ,,liderul proletariatului mondial”, nu Lenin.

Urmãrile revoluþiei, apoi ravagiile provocate de rãzboiul început în 1914 au scos în evidenþã slãbiciunea de necrezut a þarismului. Aceste contradicþii au provocat crize repetate, care l-au obligat pe þarul Nicolae al II-lea sã renunþe la tron în 1917, eveniment urmat de cãderea monarhiei. Consecinþa a fost sosirea lui Lenin (Vladimir Ulianovici) la Sankt-Petersburg în aprilie 1917, dupã un exil de 19 ani, ºi plasarea sa în fruntea revoluþiei ºi a statului, deºi meritele conceperii ºi declanºãrii mãcelului îi reveneau doar lui Troþki, nu lui Lenin sau lui Stalin (Iosif Djugaºvili). Fie cã aºa au vrut, fie cã le-a fost sortit, cei trei monºtri vor cufunda planeta într-o beznã terifiantã.

Dar, fãrã contribuþia unor personaje de plan secundar – precum Leon Kamenev (Leiba Rosenfeld), Nikolai Buharin, Maksim Litvinov (Meir Wallach Finkelstein), Viaceslav Molotov (Skriabin), Feliks Dzerjinski, Grigori Zinoviev sau Iuri Larin (Mihail Larina) – ei n-ar fi reuºit sã punã mîna pe putere ºi s-o pãstreze atîta vreme. Dar, dupã moartea lui Lenin, petrecutã în 1924, încet-încet, steaua lui Stalin, numit ºi ,,Licheaua din Tiflis”, începe sã se ridice. ªi, în mod normal, vechii sãi tovarãºi de idealuri ºi de luptã sînt asasinaþi sau doar îndepãrtaþi. Sã începem cu Troþki. Erou în 1917, în 1920 este detestat de toatã lumea, din cauza setei lui de aur ºi de sînge.

Natural, în 1929 este obligat sã emigreze. Ajunge în Mexic. Dar, în 1940, mîna lungã a lui Stalin îl dibuie ºi, printr-un interpus, Ramon Mercader, revoluþionar spaniol ºi agent KGB, îl împuºcã. Aceeaºi soartã o vor împãrtãºi Zinoviev ºi Kamenev, împuºcaþi la Moscova, în 1936. La fel ºi Buharin, în 1938. Supravieþuieºte doar Litvinov, ajuns ministru de Externe. ªi astfel va începe lunga domnie a lui Stalin, pînã în 1953, marcatã de victoria strãlucitã împotriva naziºtilor, dar ºi de sinistra pãcãlealã trasã, la Teheran, la Casablanca sau la Yalta, lui Churchill ºi lui Roosevelt, doi bãtrînei ramoliþi. Sau poate sîngele vãrsat de Armata Roºie sã fi cîntãrit enorm la masa tratativelor. Dar cel mai mult a contat la biografia sa ºirul interminabil de cadavre de ruºi (peste 20 de milioane), presãrate în urmã, plus altele, între 5 ºi 18 milioane, victimele rãzboiului civil din Rusia (19181922), militari ºi civili. În acelaºi context, se cuvine sã mai reþinem din cartea lui Loupan ºi alte aspecte, credem, demne de luat în seamã. În baza legãturii financiare dintre americani ºi bolºevicii ruºi, Troþki a pus la cale o afacere oneroasã, din care ºi-a tras partea leului, cãci îi plãcea sã trãiascã în lux ºi desfãtare. Întrucît, imediat dupã rãzboi, econo-

Stalin, Lenin, Troþki

RESTITUIRI

Mujicul care a schimbat cursul istoriei Romancierul francez François Mauriac povesteºte: ,,Doi, trei ani înainte de izbucnirea rãzboiului, am dat peste un om rezemat de un zid, abia þinîndu-se pe picioare. Obosealã, foame – nu ºtiu. L-am luat de braþ ºi el s-a lãsat dus.

Trecuse de miezul nopþii. Cafenelele erau închise. Am intrat în cofetãria de pe Bulevardul Saint-Michel. Am luat cîte un ceai ºi un sandwici.

Era un rus. Mi-a spus cã lucrase pînã noaptea tîrziu într-o camerã de hotel cu vreo cîþiva camarazi.

Uitaserã sã mai mãnînce... Ce întîmplare ciudatã!...

Rusul era politicos, educat, ºtia sã vorbeascã, ºi plin de atenþie sã nu jigneascã pãrerile potrivnice. Am vorbit de Barrès, de Karl Marx, de Tolstoi, care nu-i plãcea, ºi de Aristide Briand. Cînd ne-am despãrþit, rusul ºi-a spus numele: Lenin”. mia rusã se revigorase ºi simþea nevoia de un mare numãr de locomotive, Rusia a fãcut o comandã uriaºã la suedezi, plãtind cu mai multe tone de aur. În scurt timp, aurul a ajuns la bancherii evrei din SUA, deºi uzinele ruseºti puteau sã fabrice respectivele locomotive la un preþ foarte mic. Un alt aspect îl reprezintã valoarea imoralã a unui rãzboi care, în afarã de litigiile teritoriale sau de naturã religioasã, este mijlocul principal de spoliere a bogãþiilor naturale, suferitã de þãrile învinse (vae victis!). Aºa cum este cazul, în zilele noastre, cu Irakul, Libia ºi chiar cu România, care, chiar dacã n-a pierdut nici un rãzboi, s-a pricopsit cu un ,,parteneriat strategic” ucigãtor. Dupã primul rãzboi, victima a fost Rusia, jefuitã de americani, ºi nici pînã astãzi bunurile furate nu s-au mai întors acasã. Acelaºi Troþki s-a mai fãcut vinovat ºi de jefuirea bisericilor, a mînãstirilor ºi a catedralelor. Toate operele de artã, gãsite acolo, precum ºi inestimabilele odoare bisericeºti din aur ºi argint au fost vîndute pe nimic ºi au ajuns tot la americani.

Nevasta lui Troþki, Natalia Sedova, era specialistã în opere de artã ºi ºtia pe ce sã punã mîna. În sfîrºit, ceea ce mulþi nu ºtiu, toþi revoluþionarii ruºi – în frunte cu Lenin, Troþki, Stalin ºi ceilalþi – nu au avut nici un ideal patriotic. Pentru ei, patriotismul era un sentiment... burghez ºi dezumanizant. Iar integritatea teritorialã, o noþiune abstractã. Acei revoluþionari au fost cinici în politicã ºi au acceptat toate alianþele ºi finanþãrile, în mãsura în care serveau doar cauzei lor.

Revoluþia nu numai cã a abolit morala, dar a sfidat ºi logica. Violenþa, represiunea, cruzimea sînt practici eminamente ruseºti? Stalin a dezlãnþuit marea teroare dintre 1924 ºi 1933, ca o anticipare a rãzboiului care avea sã vinã, urmat de perioada postbelicã. Revoluþia rusã a fost o revoluþie mondialã ºi a favorizat apariþia unor þãri comuniste în Europa Rãsãriteanã, Africa, Asia ºi în Cuba. La fel au stat lucrurile ºi în multe þãri din Europa Occidentalã, în SUA, Japonia, unde tot URSS au creat ºi finanþat atîtea partide comuniste. Dar rãzboiul rece ºi regimul sovietic au slãbit treptat pînã cînd au dispãrut. În întîlnirea lor de la Malta, din 1989, Gorbaciov ºi bãtrînul Bush au convenit la dispariþia comunismului ºi înlocuirea lui cu Noua Ordine Mondialã. Desigur, cu acordul marii finanþe evreieºti mondiale, care susþinuse comunismul din 1945 ºi pînã în 1989. Dar nu a dispãrut spiritul revoluþionar al oamenilor. Aºa cã, în viitor, sã ne aºteptãm la alte revoluþii (vezi revoluþia islamicã), care, ca sã se dezvolte, vor avea nevoie de susþinerea marelui capital al bãncilor ºi a capitalismului mondializat. Ele vor face foarte multe victime. Vor avea susþinãtori în þãrile desemnate ca duºmani ºi anihilate. E adevãrat, spune Victor Loupan în încheiere, poþi sã lupþi împotriva unei revoluþii, dar nu poþi s-o învingi, cãci spiritul revoluþionar este de neînvins. Revoluþionarii sînt ca jihadiºtii care îºi sacrificã viaþa pentru o idee.

E adevãrat: a muri într-o revoluþie e supremul sacrificiu ºi sunã frumos. Dar a ucide în numele revoluþiei este cea mai cumplitã dintre fãrãdelegi.

Aceasta e marea lecþie a revoluþiei ruse ºi eterna ei modernitate.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 26 octombrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (75) „Ultima ispitire a lui Isus“ (1) Autor: Nikos Kazantzakis Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1953, Grecia; 1960, Statele Unite Edituri: Athenai; Simon & Schuster Forma literarã: roman

Rezumat ,,Ultima ispitire a lui Isus” (The Last temptation of Christ), scrisã de romancierul, poetul, dramaturgul ºi traducãtorul grec Nikos Kazantzakis, cunoscut pentru romanul sãu ,,Zorba grecul”, povesteºte viaþa lui Isus din Nazareth, imaginîndu-ºi sentimentele umane din relatãrile evangheliilor într-un mozaic viu colorat, de o imagisticã extraordinarã. Isus al lui Kazantzakis nu este fiul lui Dumnezeu Cel sigur pe El, care urmãreºte calea dictatã din ceruri, ci un Christos al slãbiciunii, ale cãrui patimi le reflectã pe cele ale oamenilor, în faþa durerii, fricii, tentaþiei ºi morþii. Deºi Isus este deseori ezitant în calea pe care sã o aleagã, pe mãsurã ce povestea evolueazã, simþul sãu misionar devine clar. Cînd moare, el este deja un erou care ºi-a ales propriul destin.

Deºi romanul urmãreºte naraþiunea evangheliilor, atmosfera ºi cadrul în care se desfãºoarã sînt împrumutate din viaþa þãranilor din Creta, locul de baºtinã al autorului. Romanul este scris în stilul bogat, metaforic al limbii populare greceºti, limbajul de fiecare zi al Greciei moderne. În cele 33 de capitole care corespund anilor trãiþi de Christos, Kazantzakis portretizeazã ceea ce el numeºte „neîntrerupta, nemiloasa luptã între spirit ºi trup”, o problemã crucialã examinatã în romanele sale ºi în scrierile filozofice. Isus este ispitit de rãu, îi simte atracþia ºi chiar îi cedeazã, pentru cã doar în acest fel respingerea sa supremã a ispitei poate avea un înþeles.

Romanul debuteazã cu scena unui tînãr aflat în mijlocul unui coºmar, visînd cã mulþimea îl urmãreºte ca pe Mîntuitorul lor. Isus din Nazareth, dulgherul satului, a fost atins încã din copilãrie de viziuni, ºi a simþit mîna lui Dumnezeu aproape. El se abate de la aceste viziuni ºi semne, sperînd cã, dacã pãcãtuieºte, Dumnezeu îl va pãrãsi.

Isus a iubit-o pe Maria Magdalena, fiica unui rabin al satului, încã din copilãrie. ªi-a dorit sã se însoare cu ea, dar a fost silit fãrã milã de cãtre Dumnezeu sã o respingã.

Ea a devenit prostituatã pentru a-l uita pe Isus. Copleºit de remuºcãri, Isus îºi cautã refugiul într-o mînãstire. Un Mesia fãrã voia sa, Isus strigã cãtre Dumnezeu: „Ador bucatele bune, vinul, rîsul. Vreau sã mã însor, sã am copii... Lasã-mã în pace... O doresc pe Magdalena, chiar dacã este prostituatã. Vreau ca tu sã mã urãºti, sã pleci ºi sã gãseºti pe altcineva; vreau sã scap de tine!...Voi ciopli cruci toatã viaþa mea, astfel ca Mesia pe care îl alegi sã poatã fi rãstignit”. În timpul ºederii sale în pustiu, Isus gãseºte curajul ºi voinþa de a-ºi prelua menirea. Capitolele cele mai importante ale romanului urmãresc episoadele cunoscute ale Evangheliilor, pînã la momentul rãstignirii, cînd ultima ispitã vine cãtre Christos în momentele sale de delir pe cruce, sub forma unui vis în care apare o viaþã de împlinire ºi fericire eroticã ºi lumeascã. Îngerul sãu pãzitor îl luase de pe cruce. Îl dusese pe drumul neted ºi calm al oamenilor, unde în sfîrºit se însurase cu Magdalena. La moartea Magdalenei, el s-a însurat cu Martha ºi cu Maria, surorile lui Lazãr, ºi a avut copii. Acum, bãtrîn, stã în pragul casei sale ºi îºi aminteºte de dorinþele tinereþii ºi de bucuria de a fi scãpat de tortura rãstignirii.

Ajunge faþã în faþã cu foºtii sãi discipoli, conduºi de Iuda, care îl acuzã cã e trãdãtor, dezertor ºi laº. „Locul tãu era pe cruce”, spune Iuda. „Acolo te-a dus Dumnezeul Israelului sã lupþi. Dar te-ai temut ºi, în momentul în care moartea s-a ridicat deasupra capului tãu, nu ºtiai cum sã scapi mai repede”. Isus îºi aminteºte brusc unde se aflã ºi de ce simte durere. Îl cuprinde o bucurie sãlbaticã. Deºi tentaþia îl captivase pentru cîteva secunde ºi îl dusese departe, el îºi pãstrase onoarea pînã la sfîrºit. Bucuria de a fi cãsãtorit ºi a avea copii era o minciunã, iluzii trimise de diavol. Nu ºi-a trãdat discipolii, care sînt încã vii ºi bine, proclamîndu-i Evanghelia. „Totul a ieºit aºa cum trebuia, slavã lui Dumnezeu”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

Relansarea ºi dezvoltarea economiei în anii 1934-1938 (1) Ocrotirea industriilor naþionale ºi aplicarea doctrinei economice ,,Prin noi înºine” (1) Criza economicã a României din perioada 1929-1933, caracterizatã printr-o scãdere catastrofalã a producþiei ºi printr-o deteriorare fãrã precedent a întregii vieþi economico-sociale româneºti, a fost urmatã de o etapã pronunþat distinctã, cuprinsã între anii 1934 ºi 1938, în care economia ºi viaþa socialã a þãrii au cunoscut o ascensiune continuã. Hotãrîtoare în evoluþia economiei din acea etapã istoricã a þãrii, cu impact social pozitiv complex a fost activitatea statului român, desfãºuratã pentru înfãptuirea Programului de guvernare aprobat de cãtre noul Parlament ales al României, în decembrie 1933, în toate domeniile vieþii societãþii româneºti, în cadrul cãreia locul prioritar l-au ocupat acþiunile ºi mãsurile – absolut vitale ºi în prezent – pentru: 1. Refacerea, protejarea ºi dezvoltarea industriilor naþionale, ,,distruse de politica de nepricepere ºi de sistematica persecuþiune a guvernelor naþionalþãrãniste” ºi ,,stãvilirea urmãrilor pãgubitoare ale producþiei necontrolate ce nasc periodic – aºa cum aprecia Programul P.N.L. – crizele ºi ºomajul”; 2. Relansarea ºi modernizarea economiei þãrii pe baza aplicãrii doctrinei economice ,,Prin noi înºine”, pentru a apãra ºi dezvolta patrimoniul naþional fãurit cu atîtea jertfe de cãtre poporul român ºi ,,pentru ca astfel statul nostru sã rãmînã cît mai puþin tributarul industriilor strãine”.

Corespunzãtor cu interesul general, declarat al þãrii, ºi cu angajamentul asumat, de a ,,scãpa þara în ceasurile în care nimeni nu o mai poate scãpa”, guvernul prezidat de Gh. Tãtãrãscu, avînd concursul majoritãþii parlamentare, a emis, la 4 aprilie 1934, la 8 aprilie 1935, la 8 aprilie 1936 ºi la 12 noiembrie 1936, legi pentru prelungirea termenului de aplicare a Legii de încurajare a industriei naþionale din 1912, iar în iulie 1934, Legea pentru încurajarea muncii naþionale. Prin ultima lege se interzicea angajarea specialiºtilor strãini pentru lucrãrile care puteau fi executate de specialiºti români. În 1934, în consiliile de administraþie ºi în alte funcþii, cu deosebire de conducere, din diversele ramuri industriale, comerciale ºi bancare, erau angajaþi peste 40.000 de strãini cu paºapoarte, în timp ce numãrul ºomerilor, îndeosebi din rîndul intelectualilor români, lua proporþii îngrijorãtoare.

Legile elaborate acordau cea mai mare protecþie industriilor care-ºi trãgeau materiile prime fie din agriculturã sau dintr-un derivat al agriculturii, fie din solul sau subsolul þãrii. Acestea urmau sã se bucure de: folosirea gratuitã, totalã sau parþialã, a forþelor hidraulice din domeniul public; scutirea de vamã pentru maºini ºi accesorii; reducerea taxelor de transport. În general, avantajele acordate de stat tuturor fabricilor laolaltã, precum ºi societãþilor de meseriaºi, erau: scutirea de orice impozit, lipsa obligaþiilor de vamã pentru materiile prime aduse din strãinãtate ºi intrate în fabricarea produselor destinate exportului, prioritatea ofertelor fabricilor din þarã faþã de cele similare din strãinãtate. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

ªi legendele mor Duminicã dimineaþã, devreme în zi, dar ºi în viaþã, Ilie Balaci, ,,Minunea blondã”, în jurul creia s-a conturat, acum mulþi, mulþi ani, Craiova Maxima, a decis sã se alãture lui Zoli Criºan, Costicã ªtefãnescu ºi Nicolae Tilihoi. Chiar dacã ºtiam cã, încã din 1988, Ilie nu mai era foarte prezent pe teren, chiar dacã nu îl vedeam la TV foarte des, îl ºtiam acolo, în Bãnie, sau pe aiurea, prezent în gîndurile ºi sufletele noastre, ale celor care au iubit Craiova Maxima, care au iubit acei jucãtori minunaþi.

Pentru cã ei sînt aceia care ne-au oferit multã, foarte multã bucurie în vremurile în care fotbalul era cam singura noastrã supapã de libertate.

Cînd mã gîndesc la Ilie Balaci, prima imagine care îmi vine în minte este pasa magnificã pe care i-a dat-o lui Bölöni, atunci, pe 16 aprilie 1983, cînd România învingea campioana mondiala en-titre, Italia, cu un scor net de 1-0. Atunci cei doi, Ilie Balaci ºi Ladislau Bölöni, au reuºit sã aducã o mare, o imensã satisfacþie românilor, acel gol aducînd calificarea echipei României, în 1984, la un Campionat European. Ilie Balaci a fost cel care a fãcut posibilã existenþa Craiovei Maxima, deoarece el, creierul din teren, sau ,,decarul”, aºa cum ne spune Hagi, a reuºit sã valorifice la maximum pe toþi jucãtorii care au fost lîngã el.

Privind în urmã la acest sportiv magnific, poþi spune acum, cînd el a plecat la cer, cã în viaþa asta s-a grãbit. A intrat devreme în rîndul marilor jucãtori, a format apoi o mare echipã, dar a ºi ieºit devreme din teren, din cauza multor accidentãri, iar, acum, a ieºit mult prea devreme ºi de pe scena vieþii.

Dumnezeu sã-l odiheascã!

Privind în urmã ºi analizînd prezentul, nu putem decît sã regretãm plecarea dintre noi, mult prea timpurie, a unor jucãtori care ne-au adus atîta fericire în suflet. Ilie Balaci a fost ºi va rãmîne veºnic în inimile noastre, iar numele lui va fi întotdeauna scris cu litere de aur în istoria fotbalului românesc, alãturi de cel al lui Nicolae Dobrin, un alt mare ,,decar”, care s-a grabit sã plece, ºi el, ca ºi Balaci, iubind la maximum echipa, oraºul, oamenii care l-au consacrat. În anii de dinainte de ‘90, cînd visele se materializau mai greu, ºcoala româneascã de fotbal a oferit jucãtori de mare valoare naþionalã, dar, aºa cum am arãtat, imediat dupã ‘90, ºi de valoare internaþionalã.

Echipele de fotbal din România, ca ºi echipa naþionalã, pentru a performa, au avut nevoie de un om în teren, care sã gîndeascã strategic, care sã fie computerul echipei, care sã o ducã la victorie. Realizãrile noastre fotbalistice au fost posibile cînd s-au întrunit douã condiþii: un creier în teren ºi jucãtori pe care acesta sã-i valorifice. ªi au fost Dobrin, în 1970, cînd România s-a calificat în Mexic, la Campionatul Mondial, a fost Balaci, cînd am mers la Europene, în 1984, a fost Hagi, cînd am mers în Italia, în 1990, apoi în SUA, în 1994 etc. Totodatã, performanþele echipelor de club româneºti se asociazã cu prezenþa acestor mari jucãtori de fotbal: vorbim de FC Argeº, al lui Dobrin, vorbim de Craiova Maxima, cu Ilie Balaci, Steaua, cu Tudorel Stoica, în prima etapã, ºi Gheorghe Hagi, în a doua etapã.

De atunci, de la retragerea lui Hagi, noi nu prea am mai reuºit sã pãtrundem în clasa superioarã a fotbalului mondial, echipele româneºti ducînd o lipsã acutã de lideri de joc în teren, de ,,decari”. Fie la echipa naþionalã, fie la echipele de club. Dar, asta este deja o altã poveste, despre care se tot vorbeºte la TV, dar care nu va avea prea curînd o rezolvare fericitã, atîta timp cît spectacolul fotbalistic în România se desfãºoarã mai mult la televizor ºi în revistele de can-can, ºi mai puþin pe gazon.

Pînã atunci însã, asistãm la plecarea mult prea devreme dintre noi a unor oameni care au fãcut istorie în lumea fotbalului, ºi nu ne rãmîne decît speranþa cã noile generaþii vor da jucãtori cel puþin la fel de valoroºi, cu care noi, românii, sã ne putem mîndri.

TANO

Centenarul Marii Uniri – Pr eliminarii la Marea Unire ( 1 0 ) – Rãzboiul de Reîntregire a Neamului – Secolul al XIX-lea îºi depãna ultimul deceniu ºi ceva. Uºa acestui secol mai avea puþin ºi se închidea definitiv, lãsînd în urmã întîmplãri ºi evenimente semnificative pentru popoarele lumii: rãzboaie ºi catastrofe naturale, rãzmeriþe ºi revoluþii care au determinat adînci prefaceri în societãþile umane, explozii de invenþii ºi metamorfoze ale sferei umane, mutaþii profunde în viaþa ºi activitatea unor mari segmente de oameni de pe o arie uriaºã a Globului pãmîntesc...

Dar, pînã sã contabilizãm efectele secolului care-ºi semnala capãtul de linie, sîntem martorii naºterii noului secol sub zodia Zeului Marte, înfãºat în scutecele proiectilelor de artilerie. Astfel, în luna octombrie 1899, la numai cîteva luni de la prima Conferinþã de Pace de la Haga (6 mai-17 iulie), unde au participat 26 de state din Europa, Asia, America – inclusiv România – prilej cu care se încheie Convenþia asupra reglementãrii paºnice a conflictelor internaþionale, prin care pãrþile contractante se angajeazã sã previnã folosirea forþei în raporturile interstatale ºi sã recurgã, în caz de litigii care „nu angajeazã onoarea ºi nici interesele esenþiale”, la mediere sau la arbitraj internaþional, Anglia intrã în rãzboi cu Africa de Sud; în luna iunie 1900 marile puteri se bulucesc sã înãbuºe în sînge „rãscoala boxerilor” din China, punînd în practicã aþîþarea criminalã a lui Wilhelm al II-lea, rege al Prusiei ºi împãrat al Germaniei (a contribuit, prin politica externã, agresivã ºi expansionistã, la declanºarea Primului Rãzboi Mondial); în luna februarie 1899 Statele Unite ale Americii contopiserã Filipinele...

Dupã cum se poate constata, rezolvarea unor probleme interstatale, pe cãi belicoase, devenise o obiºnuinþã, bineînþeles, din partea þãrilor puternice, cele care dispuneau de un potenþial militar dezvoltat. Lua amploare teoria dezvoltãrii raselor umane, care ridica la rang de teoremã superioritatea rasei ariene, hãrãzitã sã stãpîneascã lumea, aºa cum pleda germanul Houston Stewart Chamberlain (ginerele lui Wagner), în lucrarea „Fundamentele secolului al XIX-lea”. Ca sã vedeþi cum dezvoltarea socio-umanã a societãþii naºte monºtri, în acest început de secol, în þãrile cu un nivel de trai ºi cu o culturã mai dezvoltate, isteria rãzboiului, mascatã sub epitete umane, fãcea ravagii, iatã manifestarea unor „specialiºti” germani (Treitschke, Bernhardi sau von der Golz): pentru ei rãzboiul era o sursã de patriotism, înnobilare a rasei, o necesitate. Alt meridian, altã concepþie bolnãvicioasã – americanul Mahon: profesiunea armelor satisfãcea „Idealul eroic”, iar rãzboiul asigura „energia combativã” de care avea nevoie civilizaþia. În acest conglomerat de idei ºi transformãri radicale, România îºi vedea de politica ei – confruntarea dintre primele douã cele mai importante partide: liberal ºi conservator – materializîndu-se în schimbãri de planuri în formarea de guverne, inclusiv în mãrunta maºinãrie politicã, de partid, ce macinã la moara schimbãrilor pe eºichierul vieþii politice. Þara, aºa cum o lãsase

Rãzboiul de Independenþã: cu speranþe vitale, ºi, simultan, cu rãbdãri naturale, spre împliniri viitoare. Cele 32 de judeþe, 415 plãºi, 71 de comune urbane (adicã oraºe), 269 de comune rurale ºi 9.475 de sate ºi cãtune, trãiau în mediul lor privat „abonate”, mai mult sau mai puþin, la ritmul politicii de pe malul Dîmboviþei.

Dupã cele douã rãzboaie balcanice – 1912 ºi 1913 –

Arhiducele Franz Ferdinand ºi soþia sa Sofia înainte de atentatul de la Sarajevo

din care România a avut de cîºtigat, oricum, conflicte de tip regional, rezolvate prin Conferinþa de Pace de la Bucureºti (iulie, 1913), care n-a zdruncinat Europa, peste doi ani explodeazã bomba internaþionalã – se declanºeazã Primul Rãzboi Mondial! Cum fiecare conflict era generat de un motiv sau de un pretext (adicã de un motiv închipuit), ºi acest conflict armat – care avea sã devinã cea dintîi conflagraþie mondialã, cu pierderi umane ºi materiale imense – a fost stîrnit de un pretext, pe care Puterile Centrale (Austro-Ungaria ºi Germania) parcã îl aºteptau în pollposition. …28 iunie 1914, Sarajevo, Bosnia, duminicã dimineaþa. Arhiducele Franz Ferdinand (prinþul moºtenitor al Austro-Ungariei ºi soþia sa, Sofia, ducesã de Hohenberg), într-o limuzinã decapotabilã strãbãteau oraºul, sub privirile populaþiei bãºtinaºe. Ce cãuta prinþul în Bosnia? Ca sã încercãm sã gãsim o justificare realã, apelãm puþin la Istorie – Mama învãþãturii noastre – ºi aflãm cã, în anul 1906, Bosnia fusese anexatã de Austro-Ungaria, fapt ce i-a înfuriat pe sîrbii ultranaþionaliºti, care formau majoritatea populaþiei Bosniei, ºi care pledau pentru o unire cu Serbia. Într-un moment în care sentimentele antiaustriece atinseserã apogeul, arhiducele Franz Ferdinand, care deþinea funcþia de inspector general al armatei austro-ungare, decide sã inspecteze exerciþiile militare din Bosnia, iniþiativã ce s-a dovedit a-i fi fatalã (dupã cum s-a vãzut).

Deºi avertizat în legãturã cu un posibil atentat – Organizaþia „Mîna Neagrã” (Crna Ruka) fiind recunoscutã pentru hotãrîrile ei iredentiste, ambiþiosul arhiduce n-a luat în seamã acest semnal, sfidînd realitatea ºi gîndindu-se cã, în calitatea lui de viitor suveran, este o persoanã intangibilã. În jurul orei 10, s-a petrecut prima încercare de suprimare a tinerei familii regale: o bombã a fost aruncatã asupra maºinii decapotabile.

Din fericire, obiectul exploziv a fost deviat în afara autovehiculului, cîþiva însoþitori ai alaiului ºi cîþiva trecãtori fiind uºor rãniþi. Cum ar fi procedat un om cu scaun la cap dupã acest moment de grea încercare?

Desigur, ar fi anulat vizita, sau s-ar fi deplasat pe un drum securizat, dublînd ºi triplînd Delegaþiile statelor balcanice mãsurile de siguranþã. Arhiducele Franz Ferdinand a luat în timpul semnãrii Tratatului de pace de la Bucureºti (1913)

hotãrîrea inversã, adicã de a continua cãlãtoria pentru a participa la ceremonia de bun venit de la Primãrie.

Intrînd parcã în jocul morþii, arhiducele îi adreseazã urmãtoarea întrebare gazdei sale, generalul Oskar Potiorek, guvernatorul militar al Bosniei: „Crezi cã vor mai urma ºi alte bombe?” Dorind estomparea cazului, generalul se aratã optimist, încropind un rãspuns cu tentã liniºtitoare, mai ales cînd acesta venea tocmai de la ºeful militar al locului: „Înãlþimea Voastrã crede oare cã strãzile sînt pline de asasini?” La scurt timp dupã acest rãspuns protocolar, dorind sã modifice traseul, dar – culmea prostiei! – uitînd sã anunþe ºi ºoferul automobilului imperial, în momentul de derutã pentru aceastã schimbare, þintele au ajuns chiar în direcþia de tragere a asasinului. Astfel, tragedia s-a materializat: un gloþ a strãpuns gîtul lui Franz Ferdinand, ºi al doilea glonþ a lovit-o pe ducesa Sofia în abdomen. Peste cîteva minute ambii vizitatori erau declaraþi decedaþi…

Pentru cã dedesubturile acestui asasinat ne intereseazã mai puþin, în contextul major al subiectului nostru, vom trece peste unele amãnunte ºi vom consemna finalizarea acestui incident, jalonat astfel: 1. Pe 23 iulie, Imperiul Austro-Ungar, considerînd Serbia vinovatã de asasinarea prinþului moºtenitor ºi a soþiei acestuia, îi înmîneazã acesteia un Ultimatum, greu de îndeplinit de cãtre sîrbi, cunoscîndu-le atitudinea fermã ºi spiritul revoluþionar-aventurier, demonstrate în frãmîntata lor istorie: desfiinþarea tuturor organizaþiilor ostile Imperiului; participarea la ancheta desfãºuratã de autoritãþile sîrbe cu privire la asasinat; arestarea (ºi predarea) oficialilor sîrbi, cunoscuþi ca adversari ai Monarhiei Habsburgilor; prezentarea de scuze pentru participarea Serbiei la atentatul de la Sarajevo: 2.

Nemulþumitã de rãspunsul sîrbilor, la cinci zile de la prezentarea Ultimatului, 28 iulie (exact la împlinirea unei luni de zile de la atentat), Viena declarã rãzboi Serbiei: 3.

Cînd Þarul Rusiei anunþã mobilizarea generalã, Germania – aliata Imperiului Austro-Ungar, declarã rãzboi Rusiei: 4. Franþa ºi Marea Britanie, aliate cu Rusia, declarã rãzboi Germaniei. Sarabanda Primului Rãzboi Mondial ºi, totodatã, drama României, începuserã. Nimeni nu ºtia cînd se va sfîrºi, ºi cum se va sfîrºi… Din acest moment intrã în scena europeanã România, care se gãsea, la începutul Secolului XX, prinsã între doi poli de putere – pe plan extern: Puterile Centrale (Austro-Ungaria ºi Germania, la care se mai adaugã, din 1905, Italia ºi Bulgaria), ºi Antanta (Franþa, Marea Britanie ºi Rusia ), dar, ºi pe plan intern poziþionarea partidelor ºi politicienilor români se structura tot pe doi poli de forþe: germanofili ºi antantofili.

Ciocnirea dintre aceste tabere – în cele douã paliere: extern ºi intern – avea sã dea multã bãtaie de cap românilor, timp de doi ani de zile, mai ales cã glasurile de sirenã ale celor douã grupãri din afara României se revãrsau zilnic, atît peste capul oamenilor de stat, cît ºi peste opinia publicã, punîndu-i la grea ºi continuã încercare.

Trebuie sã recunoaºtem cã nici o þarã nu se aflase în postura ingratã în care se afla România, la declanºarea acestei conflagraþii mondiale. În mare grabã, Guvernul României trebuia sã rãspundã la cîteva întrebãri cruciale, de care depindea existenþa însãºi a statului român: 1. Ce atitudine sã adopte România: sã intre în rãzboi, sau sã rãmînã neutrã? 2. ªi dacã adoptã prima variantã, de partea cãrei tabere sã lupte? 3. Dacã intrã în luptã, sã atace peste Carpaþi sau pe altã direcþie strategicã?

Aceastã dilemã triplã, în oricare dintre chei ai fi rezolvat-o, tot nu putea soluþiona cele douã probleme critice ale României: Transilvania ºi Basarabia. Ce acceptãm sã pierdem, ºi cu ce preferãm sã ne întregim, în condiþiile aderãrii noastre la unul din cele douã blocuri militare?

Cine putea rãspunde, liber ºi cu conºtiinþa împãcatã, la aceastã radicalã întrebare? La o privire superficialã, Puterile Centrale ar fi putut avea cîºtig de cauzã la alãturarea României, aceasta ca efect al aderãrii þãrii noastre la Tripla Alianþã, în anul 1883 – gest determinat de ideea de protejare a Independenþei cucerite în 1877 ºi de apãrare împotriva expansiunii Imperiului Þarist.

Judecat la rece, oricare dintre cele douã orientãri ar fi dus la conflicte deschise cu forþe net superioare posibil-

tru a atrage în sfera lor de influenþã România. Austro- în conflictele generale se pãstreazã neutre, sînt silite sã Ungaria era cea mai activã, avînd în vedere ºi Tratatul rãmînã în planul al doilea ºi nu sînt þinute în seamã la de alianþã semnat cu România în 1883. În temeiul aces- încheierea pãcii. (…) Sã mergem cu Tripla Alianþã. (…) tui document, ºi a unor sentimente emoþionale, la 1 Este o chestiune de onoare pentru întreaga þarã sã-ºi august 1918, împãratul Wilhelm al II-lea telegrafiazã respecte cuvîntul dat. (…) Nu va fi un lucru uºor sã regelui Carol I, comunicîndu-i Declaraþia de rãzboi facem ca opinia publicã sã înþeleagã greutatea problemei împotriva Rusiei, cerîndu-i: „Eu contez pe tine, ca rege ºi îndatoririle existente, cu atît mai mult cu cît ea va fi ºi Hohenzollern, cã vei rãmîne fidel amicilor tãi ºi cã-þi ademenitã de alte þeluri”.

Cuvîntarea nu a avut efectul scontat. Audienþa – vei þine angajamentele”. A doua zi telegrafiazã ºi Franz oameni de stat, oameni politici proeminenþi, conectaþi la Joseph, umblînd ºi acesta la coarda sentimentalã. În situaþia datã, starea sufleteascã a regelui Carol I pulsul evenimentelor ºi al þãrii – a sesizat discrepanþa trecea prin toate extremele – de la alarmare la încredere, dintre atitudinea de mai deunãzi a regelui, timp în care de la deznãdejde la încurajare, de la regret la mulþumiri se manifesta împotriva politicii austro-ungare, ºi poziþia – toate aceste stãri intime încercînd sã le transmitã ºi din ziua Consiliului de Coroanã, cînd tîra România în Guvernului. Orice am spune ºi am simþi – în limita infernul propulsat chiar de Tripla Alianþã, „crucea ” la frustã a realitãþii, lãsînd la o parte subiectivismul naþion- care se închina, cu veneraþie, regele României. În anaVizita comandantului suprem al armatei al – trebuie sã-l înþelegem pe regele Carol I, ajuns în liza realã a statutului României ºi a obligaþiilor de care postura de a fi parte dintr-un proces judecat de înþelep- se credea cã este legatã ombilical de Tripla Alianþã, române, însoþit de primul-ministru, la ªcoala tul Solomon, rege al Israelului, fiul lui David. În confor- majoritatea covîrºitoare a gîndit (ºi acþionat) în mod militarã de ofiþeri din Bucureºti (1914) mitate cu vechiul proverb „Sîngele, apã nu se face”, pragmatic, punînd în oglindã liniile Tratatului din 1883 itãþilor noastre de a riposta: rezolvarea revendicãrilor de Carol de Hohenzollern Sigmaringen nu ar fi fost în stare ºi acþiunea Austro-Ungariei de atacare a Serbiei: peste Carpaþi ne-ar fi pus faþã-n faþã cu Austro-Ungaria, sã-ºi trãdeze þara de origine ºi sã lupte împotriva ei. Din 1. Alianþa noastrã cu Tripla Alianþã era realizatã pe tipul pe cînd revendicãrile de peste Prut ne-ar fi dus la cioc- însemnãrile lui Ottokar von Czernin, ministru pleni- de luptã defensivã; 2. În cazul de faþã, însã, statele acespotenþiar la Bucureºti (1913-1916), ºi ministru de tui pact declanºaserã conflictul, devenind agresoare; niri cu colosul rus! Cum sã ieºim din aceastã dilemã?

Ca un sprijin la aflarea rãspunsului la întrebarea de Externe al Austro-Ungariei (1916-1918), cunoaºtem 3. Pentru edificare, iatã conþinutul art. 2 din acel Tratat, mai sus, doresc sã deschid o parantezã în timp, ºi sã manifestarea regelui Carol I în problema abordatã mai articol care punea România în imposibilitatea de a se consemnez douã modificãri de atitudine ºi de poziþie, sus: în cazul unui conflict cu Rusia al Austro-Ungariei, mai ralia cu Tripla Alianþã: „Dacã România, fãrã nici o din partea autoritãþilor statale, cît ºi din partea opiniei va pãstra strict neutralitate, ºi cã „nici o putere din lume provocare din parte-i, ar fi atacatã, Austro-Ungaria e datoare a da, în timp util, ajutor ºi asistenþã împotriva publice româneºti. Despre ce este vorba? Mai întîi: nu-l va putea sili sã ia armele împotriva Monarhiei”.

Dacã mai existau oarece dubii, acestea s-au risipit ca agresorului. Dacã Austro-Ungaria ar fi atacatã, în aceSemnificaþia aderãrii la Tripla Alianþã, în urmã cu 35 de leaºi împrejurãri, într-una din pãrþile ani, îºi estompase mult din rezonanþa iniþialã, fapt deter- pleava-n vînt, pe 3 august 1914, la sale limitrofe cu România, cassus Consiliul de Coroanã, convocat de minat de politica antiromâneascã a autoritãþilor foederis se va prezenta îndatã pentru regele Carol I în sala de muzicã a maghiare din Transilvania, înãspritã odatã cu trecerea aceasta din urmã”; 4. Dar, poate, cea vremii, la care s-a adãugat oprirea apariþiei ziarului Castelului Peleº din Sinaia – mai sãnãtoasã opinie în a nu fi de Consiliu ce trebuia sã hotãrascã „Tribuna” (înfiinþat de Ion Slavici la Sibiu), interzicere partea Puterilor Centrale, este urmãpoziþia României faþã de rãzboiul obþinutã ca urmare a procesului intentat redacþiei în anul toarea judecatã relevatã ºi la acest declanºat de curînd: neutralitate 1903. În al doilea rînd, de partea cealaltã – dinspre Est – Consiliu de Coroanã: cum sã parcu toate „gafele” lãsate de armata rusã în amintirea lui totalã, sau angajarea în conflict. ticipãm la un rãzboi, mînã în mînã cu Întrunirea avea aerul unei solemCarol I, în faþa redutelor turceºti de la 1877, ºi cu Austro-Ungaria, pentru a da cîºtig de nitãþi aparte atît prin mobilul ei, cît ameninþarea de ocupare a României, în 1878 – atmoscauzã nobilimii maghiare în a triumfera prindea contur, cele douã vizite reciproce, la nivel ºi prin prezenþa unui grup de oameni fa, ºi a-ºi înãspri ºi mai abitir politici de vazã, activi sau foºti: înalt, creînd premise cofortabile între România ºi Rusia. asuprirea populaþiei româneºti din întregul guvern în frunte cu Înaintea acestor vizite, þarul a fãcut un gest care a Transilvania? preºedintele Consiliului de ministri, impresionat adînc societatea româneascã: regelui Carol În cuvîntul lor, fãcînd referire la I i s-a acordat, în amintirea luptelor biruitoare, comune, Ion I.C. Brãtianu, preºedinþii corPactul încheiat cu Tripla Alianþã, act purilor legiuitoare, foºtii primde la 1877-1878, Bastonul de mareºal, înmînat chiar de devenit caduc, prin încãlcarea lui miniºtri, ºefii partidelor politice.

De un membru al familiei imperiale, marele duce Nicolae chiar de primele state semnatare, faþã se afla ºi principele Ferdinand, Mihailovici, într-o ceremonie solemnã, la Bucureºti.

Ion I.C. Brãtianu - preºedintele oameni politici precum Theodor Dupã acest eveniment, cu un puternic ecou internaþio- moºtenitorul tronului.

Consiliului de Miniºtri Rosetti, Alexandru Marghiloman, La început participanþii au avut nal, Þarul mai face o miºcare de apropiere a celor douã Ion Lahovari, Ion C. Grãdiºteanu, surpriza sã vadã pe masã vestitul þãri: cu prilejul inaugurãrii la Petersburg a monumentuTache Ionescu… i-au demonstrat regelui Carol I de ce lui înãlþat în memoria marelui duce Nicolae Mihailovici Tratat, þinut pînã atunci la secret, semnat cu Tripla este necesarã, acum, neutralitatea României, distanþînAlianþã, pentru prima data chiar de regele Carol I în 1883, (fost generalisim al trupelor ruseºti în rãzboiul din du-se de chemarea înºelãtoare a Puterilor Centrale.

1877-1878), a fost invitatã ºi Curtea Regalã a României, ºi contrasemnat de Ion C. Brãtianu-tatãl, apoi reînnoit la Semnificativ pentru redarea opiniei oficiale, este precum ºi reprezentanþi ai armatei. Invitaþia a fost ono- fiecare cinci ani de guvernele conduse de Lascãr Catargiu, cuvîntul preºedintelui Consiliului de Miniºtri, Ion I.C. Dimitrie Sturdza ºi Titu Maiorescu.

Apariþia acestor docuratã de principele moºtenitor Ferdinand, principesa Brãtianu, ca punct de vedere al Guvernului: „Noi cerem Maria, fiul lor, principele Carol, ºi o suitã de militari. mente era ca un fel de regie pusã la cale de bãtrînul rege, ca România sã rãmînã neutrã. Tratatul, precum s-a arãspre a-ºi argumenta pledoaria pe care o pregãtise pentru Deoarece delegaþia românã a mai zãbovit în Rusia, tat, nu ne obligã, dar chiar dacã ne-ar obliga, România petrecînd o sãptãmînã la Þarskoe Selo (reºedinþa þarilor aceastã însemnatã reuniune, susþinînd cu privirea spre nu poate admite ca aliaþii ei sã dispunã de soarta ei fãrã masa cu pricina spusele-i regale. din apropiere de Petersburg), s-a iscat o presupunereDiscursul regelui, un fel de cîntec de lebãdã al mãcar sã-ºi fi dat osteneala de a ne vesti. (…) can-can: o eventualã cãsãtorie a principelui Carol cu Sentimentul public e aproape în unanimitate împotriva marea ducesã Olga, prima fiicã a cuplului imperial rus! monarhului germano-român, dar ºi un fel de ultimatum rãzboiului. Chestiunea românilor din Ardeal dominã adresat þãrii ºi guvernului, a venit ca o descãtuºare a (Oare, dacã s-ar fi realizat acest mariaj, ce soartã ar fi întregul sentiment public. (…) Nu se poate face un avut nãbãdãiosul Carol al II-lea, ºi, mai ales, ce soartã conducãtorului de þarã, dupã atîtea zile ºi nopþi de rãzboi în vremurile de azi cînd acest rãzboi nu este înþecumpãnã fragilã. Deºi era pus în temã, în raport cu ar fi avut România?) les, nu este aprobat de conºtiinþa naþionalã. Sã rãmînem Un deosebit ecou a avut vizita la Constanþa (1 iunie gîndirea majoritarã – aceea de a ne declara neutralitatea deci neutri“. Dupã cum se cunoaºte, singurul care a – regale Carol I ºi-a conceput cuvîntul ca ºi cum n-ar fi 1914), la invitaþia regelui Carol I, a Þarului Rusiei cunoscut încotro se îndreaptã valul simpatiilor votat pentru intrarea României în rãzboi alãturi de împreunã cu o suitã generoasã din naþionale, încercînd o învãluire de Puterile Centrale a fost P.P. Carp, fost ºef al Partidului stafful imperial, dar, ºi cu familia tip emoþional, cu argumente extrase Conservator ºi fost prim-ministru. Iatã ºi replica acestui þarului. Întîlnirea dintre cei doi ºefi din Istorie, ca, în final, sã-ºi decline, politician la cuvîntarea lui Ion I.C. Brãtianu: „Trebuie de stat a oferit posibilitatea unui rãzboi imediat, ca sã ajutãm germanismul sã zdrobeascã aferat, adevãratul crez. schimb de pãreri asupra situaþiei din Pentru ilustrarea celor de mai slavismul. Nu mã preocupã opinia publicã, datoria omuBalcani, cu reliefarea accentuãrii sus, iatã cãteva mostre din cuvîn- lui de stat este sã conducã el opinia publicã”. laturii turbulente a peisajului politic, Dupã votul final, parcã pentru a pune paie pe foc, tarea regelui Carol I la Consiliul de amintind – în contextul evidenþiat – Coroanã din 3 august 1914: „Rãz- tot P.P. Carp face aprecieri demobilizatoare: „În ceade îndeplinirea angajamentelor ºi a boiul european a fost declarat. În sul cel mai grav pentru þarã ºi la sfîrºitul unei lungi clauzelor Tratatului de la Bucureºti, aceastã situaþie primejdioasã am domnii închinate propãºirii naþionale, regele este dintre cele douã þãri. Întîlnirea, în socotit necesar sã mã sfãtuiesc cu pãrãsit de toate partidele ºi de toþi sfetnicii sãi”. Înfrînt timp ce lãsa sã se întrevadã dimensibãrbaþii de stat ai þãrii mele, care au ºi mîhnit, rãmas doar cu un adept al propunerii sale, unea relaþiilor dintre România ºi fost alãturi de mine în cursul lungii regele Carol I se înclinã în faþa voinþei generale, ºi Rusia, a stîrnit un val de comentarii domnii ºi sã aflu pãrerea lor în aces- conchide ca într-un testament sui-generis: „Constat cã la nivel european, speculaþiile de te clipe grele. (…) O politicã de sen- reprezentanþii þãrii, aproape în unanimitate, au cerut ordin subiectiv alimentînd paginile timent mi se pare nepotrivitã într-un neutralitatea. Ca rege constituþional mã supun voinþei ziarelor vremii. ceas cînd este în joc soarta Europei, dvs. Mi-e fricã, însã, cã prestigiul þãrii va ieºi micºorat Întorcîndu-ne la momentul în care atitudinea României, prin din ºedinþa de astãzi ºi cã aþi luat o hotãrîre de care declanºãrii rãzboiului, România trepolitica ei înþeleaptã, este un factor România se va cãi în viitor”. Dupã cum se ºtie, buia sã reziste asaltului celor douã important. (…) Eu socotesc în prima România nu s-a cãit, ci s-a… întregit! tabere externe, care erau capabile sã P.P. Carp - primul germanofil linie cã neutralitatea ar fi posibilã, (va urma) utilizeze ºi metode neortodoxe, penal României GEO CIOLCAN dar istoria ne dovedeºte cã þãrile care

Pag. a 14-a – 26 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Simple opinii E o zi frumoasã, caldã, ca o mîngîiere pe care Dumnezeu o trimite, din cînd în cînd, oamenilor, ºi eu mã gîndesc acum la toþi copiii din lume care ar trebui sã fie fericiþi, sã ne inunde sufletele cu candoarea inimilor lor neprihãnite. Da, unii sînt fericiþi, dar mulþi trudesc din greu pentru cã nu au pãrinþi sau, dacã-i au, aceºtia îi muncesc ca pe hoþii de cai ca sã ajute, într-un fel, familia.

Principala datorie e sã le oferim copiilor un cãmin cãlduros ca sã poatã învãþa carte, fãrã sã fie bãtuþi de griji ºi de nevoi. Dar sînt familii care locuiesc în condiþii grele, ºi copiii lor nu pot merge la ºcoalã, rãmînînd acasã sã pascã vitele sau sã presteze munci grele pe la unul ºi pe la altul, oameni mai înstãriþi, cu posibilitãþi materiale bune.

De ce lumea se împarte în ,,mizeri ºi bogaþi”, cum spunea Eminescu? De ce unii trãiesc în palate ca-n

basme, ºi alþii n-au dupã ce bea apã? Cine a fãcut sã se perpetueze nedreptatea ºi neorînduiala în lume?

Dumnezeu ne naºte pe toþi cu aceeaºi nemãrginitã iubire de oameni. Toþi sînt fiii Lui, ºi totuºi...

Mã gîndeam ºi la nepoþelul meu David, care acum se luptã sã descifreze tainele învãþãturii (e în clasa a II-a), cum se înverºuneazã el sã scrie corect, sã rezolve exerciþii ºi probleme grele. Fiindcã manualele, de multe ori, depãºesc puterea de înþelegere a ºcolarilor de vîrstã fragedã, sînt burduºite cu multe informaþii, noþiuni ,,indescifrabile” chiar ºi pentru elevi din clasele mai mari. Nu mai vorbim cã mulþi pãrinþi se strãduiesc ºi ei sã-ºi ajute odraselele ºi nu prea reuºesc. De aici apelarea la meditaþii costisitoare, bineînþeles, pentru cei pe care-i þin buzunarele. ªi-apoi, drama societãþii e cã, ajunºi la maturitate, mulþi tineri îºi pãrãsesc þara, cã-n România sînt plãtiþi prost ºi de aceea cautã locuri de muncã pe la strãini,

sãvîrºite în cadrul SRI. La rîndul sãu, Gabriel Oprea, general cu maximum de stele, obþinute pe frontul evidenþei ºi apãrãrii cãmãºilor ºi izmenelor din dotarea Armiei române, cum îl caracteriza Corneliu Vadim Tudor, este ºi el un politician de ocazie, fãrã mesaj ºi fãrã pricepere, iar pe deasupra, apãsat de dosare care ar putea sã-l coste libertatea. În ultimele luni, a tras oblonul ºi n-a mai claxonat în viaþa politicã. N-a înþeles însã cã ar trebui sã se retragã cu totul din politicã, domeniu în care a mãrºãluit pînã acum, cînd cu stîngul, cînd cu dreptul înainte. De curînd, a reapãrut ca o fantomã, rechemîndu-ºi la unitate trupeþii nereformaþi încã, pe care se strãduieºte sã-i instruiascã pentru viitoarele bãtãlii electorale. Nu ºtiu dacã generalul Oprea ar putea sã cadã pe cîmpul de luptã, într-un rãzboi adevãrat.

Doamne fereºte de aºa ceva. În mod sigur va fi învins pe frontul bãtãliilor electorale, spre deziluzia sa ºi a mareºalului de la Cotroceni. Cu toate ticãloºiile de ordin juridic, pe care le-a iniþiat ºi le-a patronat din postura de piua-ntîi la DNA, despre Laura Codruþa Kövesi nu se poate vorbi decît de bine. Ca despre morþi, aºa cum vorbeºte procurorul general Augustin Lazãr, care a doua zi dupã ,,decesul” de la DNA a reanimat-o pe Kövesi la Parchetul general pentru un venit lunar de 30.000 de lei. Pentru aºa ceva, cred cã oricine ºi-ar dori sã fie revocat în fiecare lunã. ªi cînd te gîndeºti cã dupã cei cîþiva ani în care s-a aflat în fruntea DNA corupþia n-a scãzut nici mãcar cu o jumãtate de kilogram! Era ºi firesc, din moment ce Kövesi nu s-a ocupat de stîrpirea acestui flagel, ci de reînvierea luptei de clasã. Este de neînþeles cum au ajuns în fruntea înaltelor instanþe ale Justiþiei doar judecãtori ºi procurori legaþi trup ºi suflet de o Opoziþie inconºtientã ºi recalcitrantã, gata sã dea foc þãrii pentru a prelua puterea, pe care urnele i-o refuzã cu obstinaþie. Laura Codruþa Kövesi, mare luptãtoare împotriva corupþiei, a comis unele ilegalitãþi grave în beneficiul sãu. A solicitat ºi a primit în douã rînduri locuinþã de la stat, cu toate cã nu beneficia de acest drept, avînd propriul apartament în Bucureºti, iar pe de altã parte, acuzatã de plagiat pentru o parte a tezei de doctorat, n-a ezitat sã încaseze lunar 900 de lei pentru titlul de doctor. Cu toatã împotrivirea preºedintelui Iohannis, care a ignorat mai bine de o lunã decizia Curþii Constituþionale, recurgînd la tertipuri ieftine, cu

toate mîrîielile unor ambasade strãine, care o decoraserã cu înalte distincþii pentru serviciile aduse unor firme din þãrile lor, în pofida reacþiilor zgomotoase ºi mizerabile ale PNL ºi ale altor partide care se bat pentru menþinerea legilor Justiþiei, promovate de bolºevica Macovei, Laura Codruþa Kövesi a zburat de la DNA. Un alt personaj al cãrui nume este vehiculat în cele mai controversate moduri, nu numai în Justiþie, ci ºi în viaþa politicã, este procurorul general Augustin Lazãr.

Cînd mã gîndesc la iluºtrii mei profesori – Istrate Micescu, ascultat cu enorm interes nu numai în aula facultãþii, ci ºi de colegii liberali, atunci cînd se afla la microfonul PNL, Vintilã Dongoroz, unul din cei mai mari penaliºti, care atunci cînd îºi rostea dizertaþiile parcã-i ieºeau perle din gurã, Traian Ionaºcu, profesor de drept civil la Bucureºti ºi vicepreºedinte al Facultãþii de drept comparat din Strasbourg, Tudor Popescu, profesor de drept internaþional, ºi îl aud astãzi pe Augustin Lazãr glãsuind despre activitatea Ministerului Public, pe care îl patroneazã, parcã aº fi coborît dintr-un înalt mediu academic, direct în Piaþa de zarzavat de la Obor.

Mai totdeauna grãbit, aruncã din mers sferturi de rãspuns la întrebãrile ziariºilor, pe care îi trimite de fiecare datã la Biroul de presã. Graþie lui Traian Bãsescu ºi Monicãi Macovei, douã pieze staliniste pe capul românilor, cît ºi unor judecãtori ºi procurori cãutînd mai întotdeauna dreptatea în talgerul din ,,dreapta” al balanþei, Justiþia noastrã se complace de ani buni în postura celeia din vremea partidului unic ºi atotºtiutor, adeseori dictînd sentinþe prin oameni lipsiþi de cunoºtinþe juridice, ca asesorul popular care, prin puþine ºi bicisnice cuvinte rostite la proces, în urmã cu 50 de ani, dã peste cap o strãlucitã pledoarie a apãrãrii, spunînd: ,,Tovarãºi, dacã partidul a spus cã inculpatul e vinovat, musai e vinovat. Ce ne mai învîrtim de atîta vreme dupã plop?”. Augustin Lazãr a reacþionat vehement ºi nefiresc împotriva deciziei Curþii Constituþionale de revocare a Laurei Codruþa Kövesi, dar n-a scos o vorbã despre modul criminal în care procurorii din subordinea revocatei întocmeau dosare pe baza unor declaraþii mincinoase ori recurgînd la martori fictivi. În asemenea situaþii stai ºi te întrebi: oare cine ar trebui condamnaþi mai întîi, infractorii, sau procurorii ºi judecãtorii? (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

existã riscul real dacã nu introducem prevederile directivei sã continue procedura de infringement”, a afirmat preºedintele PSD la Parlament.

USR susþine însã, cã, de fapt, legea nu a avut majoritate. „Ceea ce a spus Liviu Dragnea este parþial adevãrat în sensul cã, într-adevãr, noi ne-am opus pe anumite chestiuni ºi am fi votat împotrivã în plen. ªtiþi foarte bine cã au trecut multe proiecte faþã de care noi ne-am opus, de fiecare datã, argumentat. Acelea au trecut la vot. Ce trebuie sã se înþeleagã este cã Liviu Dragnea, cel puþin în Camera Deputaþilor, pierde majoritatea. Acest proiect, chiar cu opoziþia noastrã ºi a PNL-ului, dacã ar fi avut majoritatea pe care a folosit-o de atîtea ori ar fi putut trece. Nu are majoritatea, nu trece, ceea ce este grav, pentru cã România poate fi condamnatã pentru aceastã chestiune legatã de implementarea unei directive”, a declarat deputatul USR Stelian Ion.

Potrivit acestuia, PSD foloseºte pretextul adoptãrii legii în concordanþã cu directivele europene pentru „a-ºi construi o armã pe care sã o îndrepte împotriva ONG-urilor care îi sînt critice ºi care îl deranjeazã“. „Ca atare, nu am putut fi sub nici o formã de acord cu aceste prevederi. (...) Am observat cã ºi UDMR a fost, cel puþin pe aceastã chestiune, pentru cã ºi ei au asociaþii, uniuni ale minoritãþilor naþionale, ºi se simt orarecum vizaþi, ºi aici am fost pe aceeaºi lungime de undã ºi au votat ºi ei împotrivã. Probabil ºi asta a fost una dintre cauzele care a dus la blocajul pe aceastã lege”, a mai precizat Stelian Ioan.

Este pentru a doua oarã cînd Dragnea ar fi fãcut un pas înapoi în Camerã pentru cã nu mai are majoritatea necesarã. S-a mai întîmplat la legea off-shore, la începutul acestei luni, care nu a avut sprijinul UDMR ºi ALDE. IOANA RADU

Oare cînd va veni ºi ziua izbãvirii noastre? (3) - Pamflet de durere, de disperare ºi de revoltã Noul staroste în PNL este de acum Vasile Blaga, cãruia inima-i dã brînci dupã liberalism ca lui Bãsescu dupã literaturã. Retras, strategic, o vreme, din vîrtejul vieþii politice, dar mai ales al dosarelor care-i stau în cîrcã, recent, Blaga a sunat adunarea ,,liberalilor” portocalii, nu se ºtie dacã din proprie iniþiativã, pentru a-l spriji brusc pe Iohannis la alegerile prezidenþiale. Oare de ce o fi recurs Blaga la o asemenea mutare? Nu cumva ca sã-l scoatã cît mai repede pe Orban din jocul prezidenþialelor? Se pare cã preºedintele Iohannis are mai multã încredere în calitãþile organizatorice ale lui Blaga, decît în spectacolele teatrale ieftine ale lui Orban. Crede oare Klaus Iohannis în calitãþile de bun organizator ale lui Blaga, sau mai degrabã în competenþa lui de fraude la urne, cum îl acuza nu de mult Bãsescu? Cît de eficientã ar fi fost contribuþia lui Blaga la cîºtigarea celui de al doilea mandat prezidenþial de cãtre Traian Bãsescu, fãrã strategia pusã la cale, în sufrageria lui Oprea, de SRI, DNA, Parchetul general ºi alte forþe ostile democraþiei? Crede Blaga cã se mai bucurã de cine ºtie ce încredere din partea cetãþenilor, dupã ce l-a ajutat atîta vreme pe Traian Bãsescu sã-ºi batã joc de þarã ºi de oamenii ei? Nu se prea ºtie pentru care merite, politice sau de altã naturã, a fost uns George Maior în fruntea SRI. Recunoscãtor, Maior l-a sprijinit cu deplin devotament pe binefãcãtorul Bãsescu. Încã o datã s-a dovedit cã garda socialdemocraþilor de la Cluj (Rus, Maior, Dîncu) este condusã de Iude. PSD n-a reacþionat în faþa unei asemenea trãdãri. Dimpotrivã, consimte ºi azi ca Maior sã ocupe cel mai important post în diplomaþia româneascã. În activitatea sa de subminare a actualei puteri politice, George Maior a fost sprijinit îndeaproape de primadjunctul Florian Coldea, un personaj cenuºiu, ajuns ºi el într-o asemenea funcþie prin iresponsabila iniþiativã a aceluiaºi Traian Bãsescu, cel care i-a presãrat în neºtire stele de general pe umeri. Pentru activitatea lui criminalã în organizarea statului paralel, Florian Coldea a fost demis din înalta funcþie ºi din SRI, dar sancþiunea a fost un fel de mîngîiere pe creºtetul capului. Nimeni nu i-a cerut sã rãspundã pentru faptele reprobabile

Se cîntã prohodul majoritãþii Legea privind combaterea spãlãrii banilor a fost amînatã la vot în plenul Camerei Deputaþilor, USR susþinînd în acest context cã preºedintele PSD, Liviu Dragnea, pierde majoritatea, „cel puþin” în rîndul deputaþilor.

Dragnea a declarat cã Legea privind combaterea spãlãrii banilor nu a fost adoptatã, deoarece grupul USR nu a fost de acord cu unele prevederi, însã acestea sînt prevãzute expres în directiva UE ºi dacã nu sînt transpuse riscãm sã continue procedura de infringement. „Din ce mi-a spus liderul grupului deputaþilor PSD, Daniel Suciu, grupul parlamentar USR nu este de acord cu unele prevederi, dar ele sînt prevãzute în directivã în mod explicit. S-a stabilit sã mai fie discuþii, pentru cã

unde, zic ei, sînt remuneraþi mai bine. Astfel, mulþi copii nu prea învaþã, convinºi cã tot acolo ajung. ªi constatã triºti cã unii care nu s-au prea spetit cu învãþãtura au reuºit sã ocupe posturi importante prin pile sau alte metode mai mult sau mai puþin oneste. Ce-i de fãcut atunci? Ne amãgim cã ei, copiii, sînt viitorul þãrii.

Da, dar ce viitor construim prin ei? Oare au toþi ºanse egale ca sã ajungã ceva, sã-ºi împlineascã visurile îndrãzneþe ale copilãriei? Închei aici, cã tocmai am auzit cã Elena Udrea, proaspãtã mãmicã, ar fi fost arestatã în strãinãtate, tocmai în Costa Rica, ,,la cîteva minute dupã ce se despãrþise de amica ei, Alina Bica”. Pãcat. Oare copilul sãu va ajunge frumos, deºtept ºi descurcãreþ ca mama lui?

Sã sperãm cã vor veni vremuri mai bune pentru toþi copiii, nu doar pentru cei din România. ªi va fi pace pe pãmînt.

GEORGE MILITARU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 26 octombrie 2018

„Washingtonul încearcã acum sã foloseascã metodele de ºantaj financiar ºi economic pentru implementarea unei expansiuni agresive a comerþului“ Interviu cu Excelenþa-sa Valeri Kuzmin, ambasadorul Rusiei la Bucureºti (urmare din pag. 1) Excelenþa-sa, Valeri Kuzmin: Într-adevãr, au trecut 140 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice în format integral. Au existat perioade în care aceste relaþii au fost întrerupte. Pentru o perioadã istoricã atît de mare, cum sînt cei 140 de ani, în Rusia s-au schimbat cel puþin „trei epoci“: imperiul, apoi Uniunea Sovieticã, acum Rusia democraticã. România a experimentat, de asemenea, o serie de etape în istoria sa, inclusiv în acest an se sãrbãtoreºte Centenarul Marii Uniri.

Dupã cum se ºtie, orice comparaþie din istorie este o sarcinã ingratã, iar orice concluzie, din acest punct de vedere, poate fi doar relativã. În acelaºi timp, probabil, perioadele celor mai apropiate relaþii de prietenie ºi cooperare dintre Rusia ºi România în aceºti 140 de ani au fost anii: 1878-1917 („Perioada monarhicã“) ºi 1945-1989 („Perioada comunistã“). Cea mai tensionatã perioadã au prezentat-o, bineînþeles, anii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, mai ales perioada care se încadreazã în Marele Rãzboi Patriotic (cum el este numit în Rusia), cînd armata românã, ca aliat al Germaniei naziste, a participat la agresiunea ºi ocuparea unei mari pãrþi a þãrii noastre (1941 1944). În prezent, aceste relaþii, dupã cum obiºnuia sã spunã colegul meu senior din breasla diplomaþilor, ar putea fi mult mai bune. ªi chiar am fi dorit ca ele sã fie mult mai bune. Dar ele sînt ceea ce sînt. În domeniul dialogului politic, acestea sînt destul de modeste. În acest sens, încercãm sã miºcãm din loc diplomaþia, care este pe jumãtate blocatã în impas. Din pãcate, acest lucru nu este încã o reuºitã ºi, de regulã, nu este din vina Federaþiei Ruse. Nu vom aprofunda ideea. Astãzi avem un motiv sã vorbim despre cele care sînt pozitive.

Avem ºi cîteva realizãri pozitive, de exemplu, în domeniul economiei. Vã pot spune cã atît anul trecut, cît ºi în prima jumãtate a acestui an, a avut loc o creºtere destul de intensã a schimburilor comerciale dintre þãrile noastre. Anul trecut, acestea au depãºit 4 miliarde de dolari, ºi în acelaºi timp au crescut cu peste 20%. În acest an, ritmurile de creºtere chiar s-au accelerat uºor, iar conform rezultatelor din prima jumãtate a anului acesta, s-a atins un nou punct de referinþã: s-a ajuns deja la 2.376 milioane de dolari.

Acest lucru este încurajator ºi sugereazã cã existã un interes comun în sfera economicã, comerþul se dezvoltã, deºi, bineînþeles, în condiþiile sancþiunilor europene, ilegale din punctul de vedere al dreptului internaþional ºi al mãsurilor luate ca rãspuns de Federaþia Rusã, el este în mare mãsurã insuficient ºi nu acoperã acele sectoare care au fost tradiþionale în relaþia noastrã. De exemplu, România a furnizat timp de zeci de ani echipamente de petrol ºi gaze cãtre Uniunea Sovieticã ºi Rusia – întreprinderi întregi, oraºe întregi au lucrat pentru acest export. Acum aceasta a devenit imposibil datoritã sancþiunilor UE. D.A.: Imediat dupã destrãmarea URSS, în 1991, imaginea Rusiei în lume a fost una pozitivã.

Sfîrºitul epocii comuniste ºi distrugerea Cortinei de Fier, identificatã cu Zidul Berlinului, au devenit factori decisivi în proiecþia Rusiei la scarã globalã, ca o þarã prietenoasã ºi în acelaºi timp îngenuncheatã. Plecarea lui Boris Elþîn ºi preºedinþia lui Vladimir Putin se reflectã în mass-media occidentalã ca o deteriorare progresivã a relaþiilor dintre Occident ºi Rusia, cu acuzaþii cã Rusia doreºte acum un nou rãzboi rece. Care au fost motivele pentru care Federaþia Rusã, în mai puþin de 10 ani din istoria sa modernã, a început sã aparã sub forma „babaului groaznic“ pentru Europa ºi pentru ordinea mondialã? Cum, în mai puþin de 15 ani de la destrãmarea URSS, Federaþia Rusã a reuºit sã facã un inamic din Occident ºi care, în opinia dvs, sînt motivele?

V.K.: Din pãcate, mai ales în ultimii ani, în Occident, ºi inclusiv în România, a predominat abordarea anti-istoricã, dupã cum ar spune oamenii de ºtiinþã, în evaluarea proceselor mondiale de o scarã cu adevãrat globalã, istoricã. Pe fondul „revoluþiei infor-

maþionale“, care cuprinde un numãr din ce în ce mai mare de þãri, profitînd de poziþiile lor, într-o serie de cazuri, de monopol în mass-media, principalele state NATO creeazã în opinia publicã, în mod activ, de fapt, o nouã conºtiinþã/ percepþie mitologicã, ºi a istoriei recente, ºi, bazîndu-se pe aceasta, a evenimentelor curente din arena internaþionalã. Principala metodã utilizatã aici este formularea intereselor lor geopolitice sub forma unor ameninþãri externe faþã de democraþia occidentalã, cu aplicarea activã a celei mai simple tehnici, cea de schimbare a locurilor de cauzã ºi efect, precum ºi crearea de „fapte false“, denumite recent pe larg „fake-news“. Ca o ilustrare, se poate cita concepþia care se propagã activ în Occident despre acea presupusã ameninþare care ar veni din Rusia. Pe temelia acestei premise false, se construiesc concepte teoretice ºi practice enorme, se întreprind pregãtiri militare masive, care nu pot fi considerate de Rusia ca defensive din partea Occidentului.

Este suficient sã priviþi hartã modernã a lumii cu bazele NATO ºi SUA. Ele sînt desfãºurate aproape pe tot perimetrul frontierelor Rusiei. ªi nu sînt doar niºte simple baze, ci elementele sistemului modern global de apãrare anti-rachetã. Dacã o sã luaþi o hartã a lumii din anul 1989, cînd NATO ºi Pactul de la Varºovia se aflau la cel mai înalt punct al confruntãrii lor, veþi vedea, cine de cine se apropie. Nu este Rusia cea care se apropie de NATO ºi „ameninþã“ membrii Alianþei, ci este NATO cea care se apropie în mod consecvent de frontierele Rusiei, începînd cu acompaniamentul unor inofensive asigurãri: „ei bine, acest lucru nu este împotriva voastrã“. ªi acum, cu totul deschis (am participat de curînd la un seminar NATO), ei spun: cã deh’, spun ei, nu au ei suficientã „prezenþã înaintatã“.

Aºa cum glumea odatã preºedintele nostru Putin, multe tratate internaþionale au fost semnate, cînd Þãrile Baltice au fost Districtul militar baltic al URSS. Apoi ni s-a spus cã noi, chipurile, nu respectãm nu ºtiu ce pe-acolo, restricþii de flancuri... Mai mult, pe teritoriul noilor state membre NATO este din ce în ce mai mult dezvoltatã infrastructura militarã, care este îndreptatã împotriva Rusiei. ªi paradoxul este cã toatã lumea vorbeºte despre noul „rãzboi rece“. Dacã ne amintim de „rãzboiul rece“, acela a fost un rãzboi între rivali ideologici, care mãrturiseau puncte de vedere, ireconciliabile între ele, pe de o parte era tabãra occidentalã, pe de altã parte era tabãra de Est, comunismul, capitalismul...

Acum nu existã nici un fel de temei pentru o astfel de confruntare, pentru cã Rusia susþine aceleaºi opinii ca ºi Occidentul: economia de piaþã, proprietatea privatã, drepturile omului etc. Rusia nu seamãnã întru totul cu Statele Unite, ºi asta este, în opinia mea, ceva firesc, iar solicitarea ca Rusia sã fie organizatã în acelaºi mod ca Statele Unite nu are nici un sens. Noi nu semãnãm prea mult nici cu Europa de Vest, sã nu mai vorbim de faptul cã în Europa existã diferite modele de democraþie, apropo, în mod definit diferite de cel american. Construim un model propriu de democraþie. Dar nu existã nici un fel de contradicþii ideologice ireconciliabile, nici un fel de planuri teribile geopolitice îndreptate împotriva Occidentului.

Activitãþile pe care le desfãºurãm pentru a ne întãri

apãrarea se desfãºoarã exclusiv pe teritoriul nostru naþional.

Revenind la subiect: care este motivul? Din partea NATO, din partea Uniunii Europene, poate, într-o mãsurã mai micã, observãm o retoricã parcã autoexcitantã anti-rusã, în timp ce, de fapt, ºi este necesar sã menþionãm contradicþiile apãrute în ultima perioadã, mai grave, dintre SUA ºi Uniunea Europeanã; de fapt, vorbim despre o concurenþã economicã necinstitã. Statele Unite aduc dovezi Europei, de exemplu, cã gazul rusesc, mult mai ieftin, este cauza unei dependenþe politice ºi geopolitice. I se oferã Europei sã cumpere gaz american, mai scump, care, desigur, nu are, aparent, o astfel de naturã politicã „vicioasã“.

Europenii sînt cei care trebuie sã decidã. Dacã vã amintiþi de clasicul „rãzboi rece“, atunci Europa s-a îndreptat curajos spre cooperarea cu Uniunea Sovieticã, care era un adversar ideologic, adversar într-adevãr serios, atunci Europa a dat dovadã de destul curaj. Germania a livrat conducte de diametru mare pentru gazoducte, care au furnizat în mod fiabil în Europa de Vest resurse energetice timp de decenii.

De atunci a trecut aproape jumãtate de secol.

Dacã rezumãm faptele ºi procesele expuse mai sus, apoi pe mãsura revigorãrii obiective a puterii economice ºi militare a Rusiei în perioada post-sovieticã, Occidentul, în mod proactiv, încã din anii ’90 ai secolului trecut, s-a angajat în „înconjurarea geostrategicã“ al þãrii noastre, care s-a exprimat în primul rînd prin respingerea recunoaºterii existenþei intereselor naþionale ruseºti în afara frontierelor Rusiei ºi în rãspîndirea aºa-numitelor interese naþionale ale Statelor Unite în întreaga lume. Preºedintele Vladimir Putin a vorbit despre inacceptabilitatea unei astfel de abordãri încã la Conferinþa de la München privind securitatea internaþionalã în 2007 ºi a sugerat iniþierea unui dialog egal privind menþinerea stabilitãþii strategice.

Occidentul, de fapt, a respins dialogul propus de Rusia, ºi a început din ce în ce mai mult sã prezinte þãrii noastre pretenþii cu privire la „agresivitate ºi revizionism“, prin care el preferã sã numeascã politica externã a Rusiei, implementatã recent mai viguros ºi mai eficient, pentru a susþine interesele naþionale legitime pe arena internaþionalã. Cu toate cã de mult timp ne-am obiºnuit cu „Newspeak dupã Orwell“ occidental.

D.A.: În 2015, ºi anume în octombrie, Federaþia Rusã a intervenit în Siria, la cererea guvernului de la Damasc. Dupã mai mult de patru ani de rãzboi civil, Siria era la limita catastrofei, dar intervenþia armatei ruse a adus situaþia într-o matcã mai favorabilã ºi stabilã, de fapt, a avut loc o reîntoarcere spre pace în Siria. La acea vreme, în octombrie 2015, majoritatea vocilor se pronunþa într-o manierã profeticã despre eºecul grav pe care Rusia îl va suferi în Siria, fie cã era vorba de costuri financiare, fie în contextul pregãtirii slabe a soldaþilor ruºi. În aceastã lunã se împlinesc trei ani de la data cînd armata rusã se aflã în Siria. Cînd a fost momentul cel mai delicat din punct de vedere al pãcii la nivel internaþional în activitãþile soldaþilor ruºi în Siria? Cît de aproape erau forþele armate în Orientul Mijlociu, fie cã erau ale Statelor Unite, fie ale Franþei sau ale Turciei, faþã de linia roºie, pe care cu siguranþã Moscova o descrisese? Dacã un incident chimic are loc în Idlib ºi Siria va fi atacatã de forþele aliate, va putea Rusia spune ceva? Credeþi dvs. cã, odatã cu retragerea armatei ruse din Siria, þara va avea soarta Irakului sau a Libiei?

V.K.: Singurul interes geopolitic ºi geostrategic al Rusiei în Siria este distrugerea pilonilor terorismului internaþional, ºi în primul rînd a Statului islamic (ISIS). Militarii ruºi acþioneazã acolo în mod legal - la invitaþia guvernului recunoscut la nivel ONU, condus de preºedintele Assad. Este de remarcat în acelaºi timp cã ISIS a apãrut drept rezultatul unei invazii a Statelor Unite, nesancþionate de Consiliul de Securitate al Organizaþiei Naþiunilor Unite, ºi a unor aliaþi ai sãi în Irak, sub falsul pretext al prezenþei acolo a armelor de distrugere în masã, care ar fi ameninþat securitatea internaþionalã. Ca rezultat, statalitãþii irakiene unitare i-a fost adusã o loviturã atît de puternicã, încît þara nu s-a refãcut în urma consecinþelor (continuare în pag. a 16-a)

Pag. a 16-a – 26 octombrie 2018

(urmare din pag. a 15-a) acesteia nici pînã acum. Iar sub formã de „daune colaterale“ (collateral damage), a ºi apãrut ISIS, suporterii acestuia gãsind refugiu, ajutor medical, li se furnizeazã armament ºi sînt instruiþi militar împreunã cu alþi radicali islamici în zonele controlate de americani pe teritoriul sirian, fãrã nici o invitaþie din partea Damascului. Sperãm cã înfrîngerea definitivã a terorismului internaþional în Siria nu este departe, iar Statele Unite ºi alte þãri NATO nu vor împiedica acest lucru. Cel mai important factor în favoarea unei astfel de încrederi este interacþiunea eficient organizatã în Siria dintre Rusia, Turcia ºi Iran, cu toate cã numãrul total de „jucãtori“, desigur, este acolo mult mai mare, ºi aceasta complicã foarte serios punerea în aplicare a oricãror acorduri privind promovarea pãcii în acest stat laic, atît de prosper înainte. Încã în 2013-2014, sub controlul Organizaþiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW), în Siria au fost distruse toate stocurile de arme chimice aparþinînd statului. OPCW a fost premiat pentru aceasta cu Premiul Nobel pentru Pace. În Siria, cel puþin, de atunci nu a existat nici un caz documentat de utilizare a armelor chimice de cãtre forþele ei armate.

Acest lucru nu înseamnã, însã, cã nu au existat deloc astfel de incidente. Odatã cu eliberarea Alepului ºi, în special, a regiunii de suburbie a Damascului, Duma, pe teritoriul controlat anterior de teroriºti au fost gãsite laboratoare ºi ateliere de lucru, unde, utilizînd echipamentele din Vest, atît susþinãtorii ISIS, cît ºi o serie de alte „grupuri din opoziþia armatã“, în primul rînd din „Jabhat Al-Nusra“ ºi din filialele sale, au produs nu tocmai cele mai sofisticate arme chimice, dar nu mai puþin letale. Acest armament a fost folosit de mai multe ori împotriva populaþiei civile.

Totodatã, acuzaþiile de atacuri chimice au fost adresate în mod repetat Damascului.

Dupã eliberarea oraºului Duma, cu ajutorul Rusiei, martorii ºi participanþii involuntari într-una dintre falsificãrile organizate de controversata ONG „Cãºtile albe“ (de altfel, finanþatã direct de guvernele SUA, Marii Britanii ºi a Olandei), au ajuns la Haga, în sediul central al OIAC. Ei au relatat cum „Cãºtile albe“ îi înhãþau pe ei ºi pe copiii lor în stradã, îi tîrau la spital ºi turnau apã peste ei acolo, filmînd totul pe video.

Cea mai paradoxalã circumstanþã este cã „luptãtorii contra armelor chimice“ occidentali ºi reprezentanþii lor în OPCW au ales sã ignore aceste fapte. Acesta este preþul „obiectivitãþii“ lor.

Pe tema Idlibului, în luna septembrie s-a ajuns la un acord ruso-turc unic, al cãrui sens în prima etapã este de a crea o zonã de securitate tampon, ºi apoi de retragere completã ºi, dacã este necesar, ºi de eliminare a zeci de mii de militanþi-teroriºti, adunaþi acolo, întro mare mãsurã, prin evacuarea din Alep, Duma ºi alte zone, acum eliberate. Deoarece multe dintre aceste grupuri teroriste se bucurã de sprijinul Statelor Unite ºi al altor state NATO, în Occident s-a început sã se vorbeascã mult ºi tare despre o eventualã „catastrofã umanitarã“ în cazul eliminãrii lor prin mijloace pur militare. „Poveºtirile de groazã“ cu privire la utilizarea armelor chimice ar fi trebuit sã dea credibilitate acestor temeri. În realitate, pãrþile, rusã ºi sirianã, au adunat suficiente informaþii despre provocarea pregãtitã de teroriºti, folosind arme chimice, publicarea cãrora încurcînd planurile militanþilor ºi patronilor lor occidentali. Sperãm cã, în consecinþã, nu va mai fi elaborat încã un pretext fals pentru atacurile cu rachete spre zonele controlate de guvernul legitim din Siria.

Din fericire, pînã acum „capetele fierbinþi“ de la Washington ºi din alte capitale NATO, care au trimis ilegal forþele lor armate ºi consilieri pe teritoriul Siriei, nu au provocat nici o coliziune directã cu militarii ruºi. Acelaºi lucru se poate spune ºi despre Israel.

Moscova sperã cã „mecanismul de prevenire a incidentelor”, care a funcþionat suficient de eficient, va continua sã fie activ. În ceea ce priveºte viitoarea soartã a Siriei, ea va depinde în mare mãsurã de sirienii înºiºi. Rusia a organizat prima întîlnire a dialogului politic sirian intern la începutul anului 2018, la Sochi. Sîntem convinºi cã, ieºind dintr-un rãzboi civil teribil, poporul sirian va sprijini procesul incluziv ºi democratic de reformã constituþionalã a statului sãu. Ajutorul Rusiei a permis Damascului sã menþinã statalitatea unitarã, spre deosebire de Libia, ºi în mare mãsurã, spre deosebire de Afganistan ºi Irak, în care þãrile NATO nu au

putut rezolva aceastã problemã nici mãcar ca rezultat al multor ani de intervenþie masivã armatã... În septembrie 2015, cînd forþele armate ruse au lansat o campanie anti-teroristã în Siria, pînã la 85% din teritoriul þãrii era sub controlul teroriºtilor, iar acum peste 85% din teritoriu a intrat sub controlul autoritãþilor legale. Acesta este rezultatul principal ºi indiscutabil al „intervenþiei“ Rusiei.

D.A.: În ultimii ani, mulþi dintre liderii separatiºti în Ucraina, ºi mã refer la liderii Republicilor Democratice Doneþk ºi Lugansk, au fost uciºi. În toate cazurile, Ucraina a negat participarea sa.

Mesajele de la Kiev au fost indiferente ºi s-au limitat la ideea cã aceasta nu a fost altceva decît „reglare de conturi“ sau cum cã „Moscova îºi îndepãrteazã urmele“. Recent, într-o explozie, a fost ucis Alexandr Zakharchenko. Credeþi cã prezenþa consilierilor militari americani pe teritoriul Ucrainei poate avea legãturã cu asasinarea liderilor separatiºti? Credeþi dvs. cã uciderea lor este un vestitor al izbucnirii rãzboiului, avînd în vedere cã separatiºtii sînt mai uºor de învins fãrã lideri? La 2 noiembrie 2018, aceste republici vor organiza alegeri prezidenþiale ºi parlamentare. Care vor fi consecinþele acestor alegeri asupra situaþiei din aceastã regiune, precum ºi asupra acordurilor de la Minsk?

V.K.: În Ucraina, timp de un sfert de secol dupã prãbuºirea URSS, Statele Unite au întreprins constant, conform terminologiei lor, „eforturi de promovare a consolidãrii democraþiei“. Costurile acestor „eforturi“ au fost estimate de cãtre secretarul de stat american V. Nuland, încã în 2014, la 5 miliarde de dolari. De atunci, acestea au crescut în mod semnificativ. În 2014, cerînd preºedintelui legitim al Ucrainei, Viktor Ianukovici, „sã nu foloseascã forþa“ împotriva opoziþiei, ºi chiar adresîndu-se cu o cerere corespunzãtoare pentru asistenþã cãtre preºedinte Rusiei, Vladimir Putin, care a sprijinit aceastã abordare, guvernul SUA în paralel a provocat ºi a finanþat lovitura de stat violentã ulterioarã de la Kiev, cunoscutã sub numele de „maidan“. Interesul geopolitic al Washingtonului de atunci, acum nu mai este un secret pentru nimeni: Congresul american a adoptat, ºi preºedintele SUA, Donald Trump, a semnat legea prin care Rusia, împreunã cu Coreea ºi Iranul, a fost proclamatã unul dintre principalii adversari ai Americii în arena internaþionalã. Acum, în mod deschis, ºi Republica Popularã Chinezã a fost inclusã în acea listã.

Cred cã nu este necesar sã explicãm în mod detaliat interesele geopolitice, economice, istorice ºi umanitare ale Rusiei în Ucraina. Popoarele Rusiei ºi Ucrainei au rãdãcini istorice comune ºi au trãit într-un singur stat timp de secole. Ca o micã ilustrare menþionez un asemenea fapt: în 1954, motivul deciziei liderului Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, de altfel etnic ucrainian, Nikita Hruºciov, privind transferul Crimeei din componenþa Rusiei Sovietice în componenþa Ucrainei Sovietice, a fost cea de-a 300-a aniversare a „reuniunii dintre Ucraina ºi Rusia conform deciziei Radei de la Pereiaslav“. Iar sensul acþiunii se explica dupã cum urmeazã: ca semn al prieteniei veºnice a popoarelor fraþi... ªi pînã în prezent, Rusia este cel mai mare partener comercial ºi economic al Ucrainei. Milioane de ruºi ºi rusofoni.

Existã milioane de familii mixte. În ceea ce priveºte asasinarea mîrºavã a liderului Republicii Populare Doneþk, Zakharchenko, ºi o serie întreagã de atacuri teroriste similare, organizate înainte de aceasta de Kiev, existã toate motivele sã credem cã în spatele asasinãrii sale se aflã regimul de la Kiev, care a folosit în mod repetat metode asemãnãtoare pentru a elimina disidenþii ºi politicienii incomozi, jurnaliºti ºi scriitori din þarã. În loc sã îndeplineascã Acordurile de la Minsk, sã caute modalitãþi de rezolvare a conflictului interior, „partidul de rãzboi“ din Kiev pune în aplicare un scenariu terorist, exacerbînd situaþia deja dificilã din regiune. Evenimentele din estul Ucrainei, în republicile populare autoproclamate din Doneþk ºi Lugansk, indicã faptul cã populaþia acestor regiuni este predominant rusofonã, iar populaþia rusã nu intenþioneazã sã renunþe la identitatea ei culturalã ºi istoricã, la limba ei maternã.

Locuitorii din Donbass sînt ferm angajaþi sã lupte împotriva forþelor nazismului în curs de renaºtere ºi a naþionalismului radical, care înainteazã peste ei (complicii lui Hitler „Bandera, Shukhevych ºi alþii“ sînt proclamaþi eroi naþionali la Kiev!).

„ROMÂNIA MARE“

Alegerile programate pentru noiembrie în Republicile Democratice Doneºk ºi Lugansk reprezintã un rãspuns al poporului din Donbass la sabotarea sistematicã de cãtre Kiev a aplicãrii în practicã Acordurilor de la Minsk. Literalmente, în fiecare zi, oamenii paºnici continuã sã fie uciºi de focul armatei ucrainiene ºi al aºa-numitelor batalioane voluntare (naþionaliste) din Donbass. Dacã Occidentul, în special acei membri ai formatului Normand ca Franþa ºi Germania, va continua sã închidã ochii ca sã nu vadã acest lucru ºi în mod ipocrit va plasa responsabilitatea pentru aprofundarea crizei asupra Rusiei, dar va rãsfãþa toate autoritãþile de la Kiev, perspectivele pentru o reglare politicã rapidã, ºi mai presus de toate, pentru o reglare paºnicã în estul Ucrainei, vor rãmîne foarte neclare.

D.A.: Serbia a ridicat gradul de pregãtire de luptã al armatei, pornind de la invazia celor 60 de militari din trupele Ministerului de Interne al regiunii separatiste Kosovo, care au preluat poziþiile din apropierea hidrocentralei „Gazivoda“ ºi au intrat în centrul ecologic ºi sportiv de lîngã barajul din regiunea de nord. Preºedintele Serbiei, Alexander Vucic, a declarat cã este prematur sã cearã ajutor din partea Rusiei dacã vor apãrea tensiuni majore în Balcani. În 1999, în cele 78 de zile de bombardamente ale Serbiei de cãtre forþele NATO, Rusia nu s-a ridicat în apãrarea acestui popor. Dacã, în 2018, Kosovo va aprinde flãcãra rãzboiului ºi Serbia va trebui sã intervinã, care va fi poziþia Rusiei? Cum apreciaþi dvs. recentele declaraþii ale secretarului general NATO, Jens Stoltenberg, cã în 1999, NATO a bombardat Serbia chiar pentru binele ei, pentru a o salva de dictatorul Slobodan Miloºevici? Care credeþi cã este adevãratul motiv pentru vizita lui J. Stoltenberg la Belgrad ºi cum vedeþi dezvoltarea relaþiilor ruso-sîrbe în viitor?

V.K.: În ceea ce priveºte bombardamentele efectuate de NATO, atunci încã în Iugoslavia, ele au fost puternic condamnate de Rusia. Cînd premierul rus Evgheni Primakov, care se îndrepta la negocieri cu vicepreºedintele Statelor Unite, a aflat de intenþia Washingtonului de a comite aceastã agresiune criminalã, el a ordonat ca avionul sãu sã fie întors din drum deasupra Oceanului Atlantic. Acest act, atunci încã simbolic, a marcat începutul procesului de prãbuºire a încrederii între noua Rusie democraticã ºi NATO, ºi Occidentul în ansamblu. Strategii NATO, care deja în 1999 lansaserã procesul de extindere a NATO spre Est, pare cã nu au învãþat nimic. Cum meritã evaluatã, de exemplu, declaraþia recentã a Secretarului General NATO, J. Stoltenberg, cã bombardamentul masiv al Iugoslaviei ºi al capitalei sale Belgrad de cãtre aviaþia Alianþei a fost efectuat „pentru a proteja populaþia civilã“, în timp ce a fost documentat faptul cã, drept urmare a activitãþilor „aviaþiei nord-atlantice“, mii de civili nevinovaþi au fost uciºi, iar drept armament au fost folosite inclusiv bombe cu uraniu slab îmbogãþit.

Similitudinea dintre evenimentele din Serbia ºi Ucraina constã în faptul cã liderii Statelor Unite ºi NATO, atît în anii 90’ din Secolul XX, cît ºi în prezent, încearcã în mod consecvent sã-ºi extindã sfera de influenþã prin orice mijloace, chiar cele mai inumane. În acelaºi timp, viaþa oamenilor este consideratã drept lipsitã de orice valoare ºi toate acestea sînt mascate de o campanie falsã de propagandã care promoveazã anumite „valori ale democraþiei“, drepturi ale omului etc.

Ceea ce se întîmplã acum în Kosovo nu poate decît sã provoace îngrijorare. Rezultatele alegerilor extraordinare „parlamentare“, organizate acolo în iunie, atestã radicalizarea continuã a elitelor politice din Priºtina. Este suficient sã spunem cã cele mai multe voturi a strîns controversata „coaliþie a pistoalelor“, care îi uneºte pe foºtii ofiþeri din miliþiile din „Armata de Eliberare a Kosovo“ cu un trist renume, conduse de odiosul R. Haradinaj. Acest lucru este în mare mãsurã o consecinþã a atitudinii indulgente din partea SUA ºi UE, care nu asigurã o influenþã adecvatã asupra conducerii albaneze din Kosovo pentru ca aceasta sã dezvolte o abordare constructivã faþã de dialogul cu Belgrad, faþã de efectuarea acordurilor-cheie care au fost stabilite, în special în ceea ce priveºte instituirea Comunitãþii municipalitãþilor sîrbe din Kosovo.

Imaginea este ºi mai complicatã din cauza reacþiei extrem de blînde sau chiar absente a patronilor Priºtinei din Occident faþã de manifestãrile retoricii agresive în spiritul Marii Albanii, care au devenit mai frecvente în ultimele luni. Ca urmare, în capitala

„ROMÂNIA MARE“

albanezã din Kosovo, aceste semnale sînt percepute ca o încurajare. Pretenþiile sonore ultimative ale Priºtinei, refuzul deliberat de a nu face nici un compromis, sînt o chestiune de preocupare serioasã ºi ar trebui sã fie condamnate de cãtre toþi membrii responsabili ai comunitãþii internaþionale.

D.A.: Recent, Departamentul de Stat al SUA a impus sancþiuni unei companii chineze, deoarece aceasta a cooperat cu o companie rusã specializatã în industria de armament. Este foarte probabil cã acelaºi lucru se va întîmpla ºi în India, datoritã achiziþionãrii sistemului de apãrare aerianã S-400 Triumph. Ca rãspuns la aceste sancþiuni, precum ºi la cele introduse în 2014, Rusia pregãteºte economia pentru „dedolarizare” ca mijloc de a-ºi proteja propria economie. Nu este aceasta o încãlcare a regulilor comerþului internaþional între state? Sînt încã în vigoare acordurile Organizaþiei Mondiale a Comerþului sau este timpul pentru o reformã aprofundatã a sa?

V.K.: În ceea ce priveºte achiziþiile sistemelor de apãrare aerianã S-400 din Rusia, aº dori sã mã refer la ºeful Statului Major al Trupelor terestre indiene, Bipin Rawat, care într-un interviu recent a menþionat cã New Delhi, în ciuda posibilelor dificultãþi ulterioare în interacþiunea cu Washingtonul, va continua sã urmeze o politicã independentã în ceea ce priveºte diversificarea canalelor de aprovizionare cu armament. Cred cã aceasta este o poziþie pragmaticã ºi echilibratã, bazatã în primul rînd pe propriile interese naþionale. Rusia sperã cã alte þãri vor acþiona într-un mod similar. Din fericire, în lumea modernã producãtorii americani de armament nu reprezintã singura soluþie. Rusia este capabilã sã ofere alternative competitive ºi, de regulã, mai ieftine faþã de producþia militarã din Statele Unite.

Washingtonul încearcã acum sã foloseascã metodele de ºantaj financiar ºi economic pentru implementarea unei expansiuni agresive a comerþului.

Rusia, în circumstanþele actuale, se pronunþã în favoarea respectãrii principiilor deja stabilite ale comerþului internaþional, bazate pe regulamentele Organizaþiei Mondiale a Comerþului (OMC). În opinia noastrã, creºterea protecþionismului poate duce la turbulenþã financiarã globalã, care, la rîndul sãu, poate sã diminueze serios ratele de creºtere economicã ºi sã afecteze negativ nivelul de dezvoltare al multor þãri, inclusiv din Europa de Est. Sper cã ºi în România va exista, de asemenea, o înþelegere clarã a contraproductivitãþii abordãrii americane.

Dacã aceste „regulamente OMC“ menþionate vor fi revizuite, acest lucru ar trebui sã fie rezultatul negocierilor multilaterale egale în cadrul acestei organizaþii. Pentru clasa politicã din SUA, sancþiunile au devenit un instrument comun, ordinar de luptã politicã internã, pe care Washingtonul, cu toate acestea, îl agitã în arena internaþionalã ca un baston. Dupã cum recent a subliniat în mod corect viceministrul de externe al Rusiei, Serghei Ryabkov, nimeni nu va putea vreodatã sã-i dicteze condiþiile Rusiei. “„Operatorilor maºinii de sancþiuni din Washington le recomandãm sã se familiarizeze cel puþin superficial cu istoria noastrã, pentru a se opri din hãrmãlaia aiurea. Ar fi frumos ca ei sã-ºi reaminteascã de un astfel de concept ca stabilitatea globalã, pe care ei îl influenþeazã necugetat, injectînd tensiuni în relaþiile ruso-americane. Sã te joci cu focul este o prostie, pentru cã asta poate deveni periculos“, a declarat diplomatul rus.

D.A.: Recent, un incident grav pare sã fi afectat relaþiile Rusiei cu Israelul. Distrugerea avionului ºi moartea a 15 militari ruºi au condus la tensionarea relaþiilor de prietenie dintre cele douã state. Ca rãspuns la acest incident, Rusia a decis sã furnizeze Siriei sistemul de apãrare aerianã S-300.

Cum va afecta acest gest al Moscovei relaþiile cu Tel Aviv, dat fiind faptul cã Israelul s-a opus mereu livrãrii unui asemenea sistem cãtre Siria?

Dacã avioanele israeliene vor lovi þinte din Siria, ce ameninþã viaþa soldaþilor ruºi, care va fi reacþia armatei ruse?

V.K.: Credem cã piloþii israelieni, care au generat ameninþarea, în urma cãreia a fost distrus avionul rus, dupã cum demonstreazã datele experþilor noºtri militari, s-au comportat cel puþin neprofesional. Sper cã studiul detaliilor acestui incident va contribui la prevenirea unor incidente similare în viitor ºi va ajuta sã fie evitatã moartea militarilor noºtri în aceastã regiune. La rîndul meu, aº dori sã vã reamintesc cã Rusia întotdeauna ºi în mod constant a susþinut dezvoltarea ºi aprofundarea relaþiilor de prietenie reci-

Pag. a 17-a – 26 octombrie 2018

proc avantajoase cu Israelul, aspirînd ca acest stat din Orientul Mijlociu sã se încadreze în mod organic în mediul regional ºi sã devinã un factor de stabilitate ºi prosperitate în Orientul Mijlociu.

Sistemul rusesc S-300 de apãrare aerianã, care a fost deja livrat în Siria, va funcþiona de acum înainte în mod coordonat cu sistemele corespunzãtoare ale bazelor militare ruse pe teritoriul acestei þãri. Sîntem convinºi cã aceasta va fi cea mai bunã garanþie împotriva escaladãrii necontrolate a tensiunii ºi un stimulent suplimentar pentru perfecþionarea mecanismului menþionat deja pentru prevenirea incidentelor din domeniul militar.

D.A.: Din pãcate, în România existã rusofobie. În majoritatea cazurilor, orice pas al Moscovei care îi sporeºte securitatea din punct de vedere economic sau militar este prezentat în presa româneascã într-o manierã ostilã, beligerantã, în majoritatea cazurilor fãrã nici un motiv real pentru aºa ceva. În România, inocularea fricii faþã de Rusia se bazeazã pe decizia Moscovei de a avea propriul drum în tot ceea ce înseamnã relaþii internaþionale ºi de a-ºi proteja economia ºi frontierele.

Existã oare pericolul unui conflict la scarã largã în Europa în acest context instabil geopolitic? Dacã da, care credeþi cã va fi punctul de plecare? Cum poate Rusia sã convingã autoritãþile române ºi opinia publicã cã nu existã nici un pericol direct ca Rusia sã fie prima care sã provoace o serie de evenimente care ar conduce la un conflict la o scarã continentalã?

V.K.: Occidentul din zilele noastre este dispus sã nu observe, ºi chiar cu atît mai puþin sã fie de acord cu procesul obiectiv treptat de schimbare a echilibrului global al puterilor. Tendinþele care au apãrut în lume fac inevitabil sfîrºitul erei unei lumi unipolare conduse de Statele Unite, dupã dizolvarea voluntarã a Pactului de la Varºovia ºi retragerea URSS din rãzboiul rece. (Sã nu uitãm cã NATO a fost creatã tocmai pentru a contracara Pactul de la Varºovia „comunist“, care nu existã deja de aproape 30 de ani!).

Desigur, existã divergenþe între state, aceasta este aproape inevitabil. Aºa a fost întotdeauna. ªi între Uniunea Sovieticã ºi Statele Unite au existat divergenþe, dar chiar ºi atunci s-a reuºit ca ele sã fie depãºite. ªi între URSS ºi România, în anii 30’ din Secolul XX, s-au manifestat divergenþe, inclusiv asupra Basarabiei, totuºi Titulescu ºi Litvinov, care erau personalitãþi complet diferite, au reuºit sã gãseascã o bazã pentru dialog. ªi acest dialog a dat un rezultat pozitiv: relaþiile diplomatice au fost restaurate, cel puþin pentru o vreme...

Din nefericire, observãm foarte des din partea Occidentului, ºi în ultima perioadã în special, o poziþie literalmente obstrucþionistã, în speranþa cã Occidentul este puternic ºi poate sã nu ia în considerare interesele Rusiei. Observãm aceeaºi abordare faþã de Republica Popularã Chinezã, care devine, de asemenea, o putere economicã ºi nuclearã. Toate acestea conduc lumea spre pragul catastrofei nucleare.

Aici, iarãºi, este important sã nu confundãm cauzele ºi efectele. „Rãzboiul rece” în versiunea 1.0, în Occident a fost perceput ca o confruntare cu un adversar ideologic - URSS. Însã sfîrºitul acelui „rãzboi rece“ nu a fost proclamat odatã cu cãderea URSS-ului, ci cu doi ani mai devreme, cînd Gorbaciov s-a întîlnit cu Reagan în Malta, în decembrie 1989. Ei au declarat cã „rãzboiul rece” s-a terminat. La acea vreme, mulþi din societatea sovieticã nu înþelegeau care pot fi consecinþele, ºi totuºi, majoritatea elitelor politice, opinia publicã considerau cã „rãzboiul rece“ ar trebui oprit ºi ar trebui construite relaþii cu Occidentul, de o calitate nouã, relaþii de parteneriat.

Dupã ce Uniunea Sovieticã s-a destrãmat, (în mod paºnic!) cedîndu-le locul noilor state tinere „prodemocratice“, în Occident s-a decis cã ei au cîºtigat în „rãzboiul rece“ ºi au început sã se comporte ca ºi cîºtigãtori. Acest lucru a fost complet nejustificat, pentru cã atunci poporul sovietic, inclusiv ºi succesorii sãi - popoarele rus, ucrainian ºi alte naþiuni nu s-au considerat învinºi, ei nu au semnat nici un fel de capitulare, a fost libera lor alegere. În acest sens, Occidentul nu a dat dovadã de respectul adecvat faþã de libera alegere a popoarelor URSS ºi a început sã se comporte ca un cîºtigãtor. La început, în Rusia, din cauza colapsului multor mecanisme, inclusiv din cauza unei crize economice grave, nu a existat voinþã politicã de a se opune acestei activitãþi, deºi chiar ºi atunci conducerea Rusiei s-a pronunþat în contactele

politice cu liderii de top din Vest, inclusiv cu americanii, împotriva extinderii NATO, împotriva confruntãrii. Nu am fost ascultaþi atunci, la fel ca ºi mult mai tîrziu, în cazul desfãºurãrii sistemului american de apãrare antirachetã...

Preºedintele Putin, într-unul dintre interviurile recente, s-a exprimat în acel spirit cã oamenii care permit apariþia unui conflict nuclear global par sã se aºtepte ca ei vor fi în stare sã creeze o lume nouã, o nouã ordine mondialã fãrã Rusia. Rusia nu are nevoie de o astfel de pace. Aproximativ acesta este gîndul, dacã este sã-l interpretãm în definiþii militare tehnice, acesta este gîndul care ar trebui sã fie permanent prezent în minþile strategilor militari occidentali ºi orientali, în minþile politicienilor ºi diplomaþilor noºtri.

Diplomaþii ruºi au acest lucru în vedere, noi sugerãm insistent sã ne îndepãrtãm de la limita conflictului mondial, sã reluãm dialogul ºi cooperarea, ºi ce vedem drept rãspuns? O continuã intensificare a tensiunilor: afacerea total contrafãcutã a familiei Skripal ºi expulzarea diplomaþilor, la care din solidaritate cu Marea Britanie a aderat ºi România, mitul intervenþiei ruse în alegerile americane, o culegere de acuzaþii împotriva Rusiei în cazul „Boeingului“ malaezian doborît, noile realitãþi „fake“ la tot pasul. Încercãm sã transmitem informaþii despre poziþia cu adevãrat constructivã paºnicã a Rusiei prin toate canalele pe care le avem la dispoziþie, cele diplomatice ºi din mass-media, constatînd cã mulþi dintre interlocutorii noºtri români nu au dorinþa de a ne asculta argumentele. Mai mult decît atît, în mai multe „democraþii avansate“, cum ar fi Statele Unite, Regatul Unit, Olanda ºi chiar Franþa, sînt cereri din ce în ce mai clare de a introduce cenzurã politicã pentru mass-media ºi blogosferã. În acest scop, se preconizeazã, în special, elaborarea anumitor liste de surse de informaþii de încredere ºi neloiale, indezirabile. În plus, canalele TV ºi alte mijloace mass-media din Rusia sînt clasificate automat ca nesigure. Ca principalele criterii de lipsã de loialitate, sînt propuse sã fie acceptate finanþarea de stat ºi „difuzarea poziþiei oficiale a guvernului“. Ne pare rãu, însã, oare aceste criterii nu pot fi aplicate în cazul britanicului „BBC“, „France-inter“ din Franþa, „Deutsche Welle“ din Germania ºi în multe altele. Cu toate acestea, ele sînt a priori declarate de încredere.

Sperãm cã, în România, vor clarifica în mod obiectiv aceastã situaþie ºi vor lua decizii politice în domeniul construirii relaþiilor cu Rusia, pe baza unor informaþii obiective, inclusiv vor acorda mai multã încredere diplomaþiei ruse, care are intenþia unui dialog constructiv.

D.A.: Acum 75 de ani a avut loc bãtãlia de la Stalingrad, în care au murit peste 150 de mii de soldaþi români. Din cîte ºtiu, nu existã cimitir sau monument al soldaþilor români pe cîmpul de luptã. ªtim cã în aceastã bãtãlie soldaþii români au evoluat ca invadatori. ªtim, de asemenea, cã au fost trimiºi de statul român ºi nu au plecat în URSS din proprie iniþiativã. Prin urmare, considerãm cã desemnarea prezenþei lor, a jertfei aduse de ei, ar fi un gest frumos din partea autoritãþilor ruse, deoarece românii nu au fãcut nimic în aceastã direcþie. Dupã pãrerea dvs., putem sã aºteptãm de la Biserica Ortodoxã Rusã comemorarea soldaþilor români care ºi-au dat viaþa în acea bãtãlie? În contextul politic actual, credeþi cã este posibilã deschiderea unui cimitir sau memorial al soldaþilor români care au cãzut în bãtãlia de la Stalingrad?

V.K.: Încã în octombrie 2015, în satul Rossoshka, raionul Gorodishchensky, regiunea Volgograd, a fost deschis primul cimitir din Rusia al soldaþilor ºi ofiþerilor români. Acum acolo se odihnesc rãmãºiþele a peste douã mii de militari din armata românã. Aceastã lucrare continuã. În prezent, atît la Bucureºti, cît ºi la Moscova, în opinia mea, existã înþelegerea cã munca memorialã militarã reprezintã o componentã importantã a dezvoltãrii dialogului nostru mutual. Pãstrarea memoriei ostaºilor cãzuþi - eliberatori ai Europei de nazism ºi fascism - este temelia pe care þãrile noastre pot construi o înþelegere reciprocã mai profundã a istoriei noastre comune. În ceea ce priveºte comemorarea soldaþilor români care au venit în þara Rusiei Sovietice în 1941 împreunã cu armata germanã nazistã, credem cã aceasta este, în primul rînd, datoria moralã a rudelor ºi compatrioþilor lor din România... * D.A.:Vã mulþumesc!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 26 octombrie 2018

Universalitatea bunelor maniere (77) Pregãtirile care nu depind de noi Aºa cum spuneam la începutul capitolului, existã o serie de factori care nu depind de noi ºi pe care trebuie sãi prevedem din timp. Ne referim la bisericã, la restaurant, la ora la care vom face rezervarea pentru masã, la ofiþerul de stare civilã cu care trebuie sã luãm legãtura, la invitaþii, la scrisorile de mulþumire, la preþul tacîmului etc. În funcþie de mãrimea listei, îþi piere cheful chiar ºi de petrecere. Sã o luãm pe rînd.

Dintre toate pregãtirile, primul lucru pe care trebuie sã-l hotãrîm este data, factorul de care vor depinde celelalte detalii. În principiu, cuplul alege o datã cu aproximaþie, care, în final, poate fi modificatã din cauza lipsei de spaþiu la biserica aleasã sau pentru cã în ziua respectivã nu este nici un preot liber pentru a sfinþi legãtura cãsãtoriei. În afarã de aceasta, trebuie pregãtit un întreg dosar de acte, atît pentru ceremonia religioasã, cît ºi pentru cea civilã. Vom începe cu actele necesare pentru ceremonia religioasã: • Certificatul de botez al fiecãrui membru al cuplului; • Cererea de cãsãtorie;

Cartea cunoaºterii interzise (6) Versiunea ruseascã Versiunea made in URSS ne-a fost povestitã în timpul unui prînz luat în peºterile Matata, la Meschers, lîngã Royan - unul dintre cele mai pitoreºti restaurante din Franþa - de cãtre prietenul nostru român, Doru Todericiu.

- Este incredibil, a murmurat foarte frumoasa doamnã Corina Todericiu.

- Numai cã acest incredibil are toate ºansele sã însemne adevãrul, a replicat Doru, ceea ce era cît se poate de neobiºnuit pentru doctul profesor de ªtiinþã ºi Tehnicã de la Universitatea din Bucureºti. În relatarea care circulã în Rusia se vorbeºte despre o navã teleghidatã ce a urmat pe mare, în faþa Philadelphiei, o rutã circularã în forma panglicii lui Moebius, ºi care era strãbãtutã de un curent electric a cãrui naturã exactã nu se cunoaºte, dar care era foarte puternic ºi þinea nava sub stãpînire, menþinînd-o în cadrul fluxului electromagnetic (orbitei) pe care se deplasa.

Poate cã era vorba despre un submarin care, la un interval de timp prestabilit, se scufunda în mare pentru a parcurge o anume distanþã în poziþie rãsturnatã, ieºea din nou la suprafaþã, se deplasa în diagonalã, ºi revenea la poziþia de plecare pentru un nou parcurs.

Probabil o miºcare ciclicã: jumãtate de tur mers normal; jumãtate de tur mers în diagonalã; jumãtate de tur mers în poziþie rãsturnatã; jumãtate de tur mers în diagonalã. Cel puþin aºa se crede, desfãºurarea ºi rezultatul

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (90) Vineri, 12 octombrie 2001, ora 13.00 (1) Ca bunã credincioasã ce aº vrea sã fiu, mã cert de multe ori, cînd mã prinde angoasa, pentru cã nu mã mulþumesc cu ce am, cu ce îmi dã Dumnezeu sã trãiesc. Nu, eu doresc mai mult ºi mã macinã egoismul ºi invidia? De ce vreau ºi eu ce realizeazã alþii ºi sînt stãpînitã de dorinþa de a fi cãsãtoritã, de a avea familia mea, de a avea copii mulþi? Asta vreau de cînd am dat ochii cu viaþa. ªi nu mi se întîmplã!

De ce? Sînt ciumatã, sînt blestematã? Sînt om viu din carne ºi oase. Aici, pe pãmînt, existã ºi viaþã, existã ºi moarte! Eu nu sînt doar spirit!

Fãrã Iubire...//Respirînd tot mai greu/Pe pãmîntul ce doare/Cu bomba de foc/Din inima-mi mare/Trupul uscat/Se pierde ºi moare./Dacã nu iubeºti/Dacã nu eºti iubit/Atunci, cine eºti/Cînd te-ai ofilit,/Fãrã sã te înmulþeºti? ªi, pentru cã nu sînt Spirit, ci Trup, Doamne, iatã, pustiul din fiinþa mea. Cã nu mã mulþumesc doar cu ce fac sincer, cinstit, în rugãciunile mele zilnice, continue, în gesturile mele de a-mi ajuta semenii care sînt în nevoi.

• Copii dupã certificatele de naºtere; • Dovada ºi data primei comuniuni; • Certificatul care atestã domiciliul celor doi; • Permisul special, dacã nunta se va oficia acasã; • Biblia. În legãturã cu ceremonia civilã, actele necesare se vor modifica în conformitate cu legislaþia þãrii în care se oficiazã cãsãtoria. Existã însã o serie de acte care sînt necesare, în general, peste tot: • Cererea cuplului înaintatã Oficiului Stãrii Civile; • Certificatele de naºtere; • Buletinele de identitate; • Certificatele medicale prenupþiale; • Înþelegerea referitoare la bunuri (bunuri comune, separare de bunuri etc.); • Actul justificativ al ºederii legale în þarã, în cazul în care unul dintre cei doi este strãin; • Autorizaþia de la Oficiul pentru Strãini, în cazul în care unul dintre cei doi este strãin.

Dupã cum am menþionat mai sus, în funcþie de legislaþia proprie fiecãrei þãri, este posibil sã existe obligativitatea de a prezenta ºi alte acte.

Lista invitaþilor Lista invitaþilor la nuntã este una dintre treburile cele mai complicate, în care joacã un rol important obligaþia ºi educaþia. Cu siguranþã cã dumneavoastrã ºi jumãtãþii dumneavoastrã v-ar plãcea sã faceþi o nuntã deosebitã, la

care sã asiste toþi prietenii ºi rudele de a cãror prezenþã, desigur, vreþi sã vã bucuraþi. Însã, din educaþie ºi bune maniere, mai trebuie sã invitaþi ºi acele persoane care constituie o obligaþie de familie sau de prietenie din partea oricãruia dintre miri, ca ºi pe apropiaþii pãrinþilor lor. În plus, va trebui sã þineþi seama de mici detalii de politeþe, cum ar fi sã o invitaþi pe doamna aceea atît de înþepatã ºi mofturoasã care este colegã de serviciu cu unul dintre pãrinþi ºi care v-a invitat la nunta fiului ei cel mare.

Problema este cã acea doamnã înseamnã o obligaþie pe care nu o veþi putea evita, dar a cãrei prezenþã nu vã face deloc plãcere. Dacã obligaþiile sînt într-adevãr mari, pentru oricare dintre membrii familiilor, va trebui sã o invitaþi nu numai pe ea, ci ºi pe soþul ei, care, apropo, este destul de nesuferit.

Ar fi potrivit sã facem o lãmurire în acest sens. Bunacreºtere ºi eleganþa în aceste momente grele de decizie sînt fundamentale. Fiecare iese la un pahar cu cine vrea ºi îºi alege prietenii. Însã, într-o zi atît de însemnatã precum cea a nunþii, protocolul nu poate fi ocolit, deoarece existã anumite obligaþii care rãspund la invitaþii anterioare, deoarece pãrinþii mirilor de asemenea au prieteni ºi obligaþii sociale.

Aºadar, rudele noastre vor veni cu copiii lor, cu fraþii ºi rudele prin alianþã; prietenii noºtri, cu consoarta ºi copiii lor, dacã au, iar prietenii ºi rudele îndepãrtate ale pãrinþilor noºtri, de asemenea, nu vor veni singure. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

experienþei oficiale nefiind fãcute publice de autoritãþile americane.

La un moment dat, fluxul electromagnetic în forma panglicii lui Moebius s-a împãrþit în douã, o balizã servind drept cuþit teoretic, astfel încît lumea cu o singurã faþetã în care se deplasa ambarcaþiunea a devenit aceeaºi lume în dublu. În aceastã clipã, submarinul nu a mai putut fi vãzut, din port, pentru ca sã aparã, într-o duratã de timp ce nu a putut fi determinatã de aparatele de mãsurã, deci instantaneu, în apropiere de chei. Trecuse dintr-o lume în alta fãrã ca factorul timp sã fi jucat vreun rol, cu toate cã distanþa parcursã în spaþiu era considerabilã.

Rezultatul cunoscut a fost unul dramatic: din cei 22 de oameni ai echipajului, 16 au murit ºi ceilalþi 6 au înnebunit. Experimentul nu a fost reluat. Iatã ciudatele fapte povestite de profesorul Doru Todericiu, care a luat cunoºtinþã de ele din rapoartele oficiale publicate de cealaltã parte a Cortinei de Fier ºi din ziarul „Informaþia Bucureºtiului“.

Profesorul român explicã fenomenul quasiubicuitãþii sau mai exact al deplasãrii instantanee printr-o altã analogie, mai ºtiinþific, referindu-se la comportamentul particulelor atomice.

Imaginaþi-vã douã orbite în jurul unui nucleu, una micã pe care graviteazã o particulã „a“, cu o energie 50, de exemplu, iar cealaltã mai mare, pe care graviteazã o particulã „b“, cu o energie de 100.

Dacã asupra particulei „a“ se transmite o energie 100, se considerã cã aceasta va sãri imediat pe orbita lui „b“, nu printr-o translaþie simplã, ci printr-un fel de erupþie spontanã, fãrã ca elementul timp sã intervinã ºi fãrã sã fi fost strãbãtutã vreo distanþã. La drept vorbind, fenomenul este extrem de misterios ºi ar pãrea imposibil dacã acest

Philadelphia Experiment nu i-ar conferi o anume dozã de autenticitate. În aceastã eventualitate, prin experienþa lor, americanii au fãcut vasul sã treacã de pe o linie de forþã pe alta, mai intensã; proprietãþile panglicii lui Moebius, la care sa adãugat puterea considerabilã a energiei electrice, au fãcut imposibilã gravitaþia navei pe orbita iniþialã ºi aceasta a fost integratã prin însãºi legea naturii în universul altei orbite. Considerãm util sã prezentãm toate aceste fapte ºi explicaþii pe care le vom adãuga la dosarul neobiºnuitului.

Mereu retrasã în izolãri ºi liniºtea Rugãciunii, eu pãcãtoasa, nu mã liniºtesc ºi nu-mi gãsesc fericirea pe pãmînt.

Mai vreau ºi Viaþa sã mi-o trãiesc, sã am familie, copii, sã-mi port Crucea Vieþii! Altfel mã simt în trîndãvie ºi marginalizatã, uitatã de Tine, Doamne, într-o Rugãciune nesfîrºitã, la care nu primesc nici un rãspuns. Sînt femeie de 30 de ani! Nu mã mai pot înºela, nu mã mai pot amãgi.

Aºtept ºi altceva sã mi se întîmple. Aºtept ceea ce aºteaptã orice femeie de vîrsta mea, care este vie: Iubirea! Îmi pun nãdejdea totalã în Fiul Tãu Isus, Mîntuitorul nostru.

Slavã Þie, Doamne. Amin. Scapã-mã de pustiu!

invers. Dar, mã mai amãgesc, ca sã mã menþin pe verticalã.

Miercuri, 17 octombrie 2001 Ieri, am primit o scrisoricã de la pictorul Eligio Egitto.

Trãiesc un sentiment ciudat cã nu voi realiza nimic, nici o schimbare în viaþa mea cu acest strãin. Îl ascult la radio pe Marcel Pavel. Cîntã omul ãsta foarte simþitor Iubirea ºi mã rãscoleºte. „Unde eºti tu oare/ Spune-mi dacã m-ai uitat”. M-a rãvãºit ºi îmi aduce în casã, ca pe o nãlucã, pe Florin, pe care l-am ºi visat astãnoapte. Îl cãutam, nu-l gãseam. Fugise din þarã? De mine, Florine? Mi-e dor de Florin, cînd ne rugam împreunã!

Joi, 18 octombrie 2001 – Sf. Luca Vise, vise, vise. Visele de noapte îmi prevestec de bine.

Orice mi-ar spune cartea, eu ºtiu cã mi se poate întîmpla pe

Imposibil de a-l ridica pe P. O experienþã uºor de fãcut care, fãrã a aduce vreo luminã în cazul Philadelphia, aratã cel puþin cã inexplicabilul face parte din universul nostru neexplorat ºi cotidian. Este vorba despre experienþa cunoscutã sub numele de „greutatea uºuratã“, sau piramida mîinilor.

Pentru realizarea acesteia este nevoie de cinci persoane: una care se aºazã pur ºi simplu pe un scaun ºi patru altele (bãrbaþi, femei sau copii) care ridicã omul de pe scaun pe care noi îl vom desemna prin litera P. Particularitate importantã, P. va fi ridicat doar prin forþa celor douã degete arãtãtoare ale fiecãruia din cei patru, lipite între ele, adicã întreaga masã a corpului se va sprijini pe ultimele douã falange ale indexului.

Cei patru ridicãtori executã încercarea aºezîndu-ºi fiecare arãtãtoarele, lipite, sub genunchii pe jumãtate îndoiþi ai lui P. ºi la subsorii acestuia, doi ºi doi.

Rezultat negativ: P., cîntãrind între 70 ºi 100 kg, nu poate fi tras în sus. Ridicãtorii, cu arãtãtoarele terminate, sînt puºi în faþa unei evidenþe neplãcute: sarcina este imposibilã, cel puþin pentru bãrbaþii ºi femeile de forþã medie. (va urma) ROBERT CHARROUX

Miercuri, 24 octombrie 2001 Unde, în lumea asta, mai existã o fiinþã, de 30 de ani, care sã se hrãneascã doar cu vise? Viaþa mea toatã e doar o iluzie, un vis continuu. Atît!

Visez cã dã telefon Florin, iar eu eram cu Dan. Acesta rãspunde apelului, iar Florin se îneacã de surprizã, ºi începe sã pledeze, cã numai el mã iubeºte ºi mã poate face fericitã. În aceeaºi noapte, mama o viseazã pe una din naºele mele, pe Amelia-Maria, care nu mai e printre noi, cei vii. S-au dus amîndouã în vizitã la poetul meu de suflet, marele Adrian Pãunescu, care ar fi primul ei fin, ºi i-au vorbit de mine, ultima finã a ei. Adrian Pãunescu le-a spus cã este iniþiatorul unei legi în Parlament, la Senat, lege prin care eu îmi voi gãsi un serviciu bun. Iatã Viaþa mea pe care o trãiesc! În rest, trîndãvie, singurãtate, izolare profundã, Rugãciuni cinstite, sincere ºi posturi severe, spre îndeplinirea misiunii pe pãmînt. Doamne, ajutã ºi pe pãcãtoasa nevolnicã ce sînt! Iartã-mi pãcatele ºi dã-mi luminã, pentru cã doar aºa voi gãsi Iubirea pe pãmînt! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (71) Crima perfectã (4) Întregul raport însumeazã 350 de pagini, însã tot ceea ce primim e un sumar, care numãrã vreo 40 de pagini.

Pakistanezii îºi bazeazã raportul pe al meu, dupã care includ concluziile colonelului Sowada ºi pe ale lor.

Raportul concluzioneazã cã preºedintele Zia ºi liderii sãi militari marcanþi au murit de mîna unor asasini necunoscuþi, care au plasat probabil un agent chimic în carlinga piloþilor.

Dacã acest lucru ar fi fost cunoscut în luna august, mã întreb dacã vestea nu ar fi înfuriat Pakistanul.

Raportul lor nu acuzã nici o naþiune sau organizaþie de asasinat, ceea ce e un lucru bun. Însã în august, cu nervii întinºi la maximum ºi cu degetele pe butonul de lansare a focoaselor nucleare, aceste concluzii ar fi adus Pakistanul în pragul rãzboiului. Acum, douã luni ºi jumãtate mai tîrziu, descoperirile par sã fie mãturate sub preº. Aici, acasã, concluziile pakistanezilor nu sînt fãcute niciodatã publice. Propriul meu raport se evaporã în hãþiºul birocraþiei. Notiþele mele atente de la locul prãbuºirii, inclusiv schiþele craterului, dispar de la arhivã, unde le îndosariasem. Oficialii de la Departa-

Memoriile unui celebru criminalist român (38) O spargere cu... parfum de levãnþicã (4) Dupã ce declaraþia a fost semnatã, iar martorul a pãrãsit biroul, Voicu a început sã dea semne vãdite de nervozitate. Odatã cu apariþia celor doi ofiþeri, care avuseserã însãrcinarea sã intre în posesia pieselor necesare anchetei, am reluat: – Înainte ca dumneata sã faci mãrturisiri complete despre toate spargerile comise, începînd cu ultima, adicã cu cea din noaptea de vineri, te vom ajuta sã scapi de tendinþa de a mai tãinui adevãrul. Dupã ce vei asculta învinuirile ce þi se aduc, eu ºi colegii mei ne vom retrage, ºi cercetãrile le va continua acelaºi locotenent, despre care ai avut falsa impresie cã l-ai derutat... Sã ºtii însã cã el doar a pregãtit terenul pentru testarea firii dumitale pline de viclenie. Trebuie sã reþii cã, pe lîngã sarcina demascãrii ºi sancþionãrii infractorilor, miliþia o are ºi pe aceea de a realiza studiul necesar mãsurilor de prevenire, de îndreptare ºi recuperare a acestora, chiar ºi a celor înrãiþi. Îndreptîndu-mã apoi spre cãpitanul Dumitru, am continuat:

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (22) Mã lãsaserã aparatele de bord ºi unul din motoare, ºi eram teribil de obosit. Cu cîteva clipe mai înainte sfidasem furtuna în faþã, acum însã braþele mi se moleºiserã. Aveam ameþeli, tot interiorul cabinei se învîrtea odatã cu mine, iar privirea îmi era atît de tulbure, încît nici n-am bãgat de seamã dacã mai ploua sau nu.

Pierdusem cu totul noþiunea timpului. Cînd furtuna a contenit, mi-am dat seama cã eram din cale-afarã de extenuat. Zburam ca un automat ºi nu ºtiam decît atît: departe, mai departe...

Mi-am aruncat privirea pe indicatorul de carburanþi: o sutã de litri. Îmi mai rãmãsese puþin timp de stat în aer.

Cu toatã teama pe care o aveam de americani, care m-ar fi putut intercepta, am început sã chem prin radio. Nici un rãspuns. Am chemat din nou. Iarãºi nimic. Aparatul meu zbura mai departe, dovedindu-mi tot devotamentul lui. Admirabilã fiinþã... În curînd ar putea respira ca un bãrbat cu venele tãiate...

Am lansat din nou semnale radio, mi-am þinut respiraþia ºi am aºteptat. Rãspuns! China!

– Aici Nanking...

Obþinusem legãtura!

Cîteva grade stînga ºi apoi, înainte, spre Coreea. Aº putea ajunge dincolo peste mai puþin de douãzeci de

Pag. a 19-a – 26 octombrie 2018

Decembrie, 1988 Bethesda Pentru agenþii DSS o dimineaþã liniºtitã de duminicã e la fel de greu de gãsit precum un informator cinstit. În timp ce îmi torn a doua ceaºcã de cafea, descopãr cît de liniºtitã e casa. Soþia mea a plecat acum cinci minute sã facã niºte cumpãrãturi de Crãciun, lãsîndu-mã singur cu Tyler Beauregard. Eu ºi cîinele meu credincios am fost la o alergare matinalã, iar acum încercãm sã ne relaxãm în bucãtãrie. Tyler s-a aºezat lîngã scaunul meu, în vreme ce eu încerc sã mã comport ca un american normal si sã citesc ziarul.

Problema e cã mã tot aºtept sã sune telefonul. Ceva întrerupe mereu o dimineaþã ca aceasta, iar timp de doi ani de zile simþurile mele s-au adaptat, aºteptîndu-se la astfel de întreruperi ale liniºtii. ªtiu cã trebuie sã mã mai ºi relaxez, însã chiar în timp ce întorc prima paginã din Washington Post, nu mã pot abþine sã fiu încordat ºi

alert. Privesc telefonul. Stã tãcut la locul sãu. Pentru un moment, mã simt prins în capcanã. O dimineaþã pentru mine însumi e prea mult sã cer? Încerc sã citesc ºtirile internaþionale, însã sînt atît de pline de distorsiuni ºi imprecizii, încît renunþ pentru a-mi menaja tensiunea sangvinã. Editorii de la Post nu vor înþelege niciodatã Lumea întunecatã. Cel mai bun lucru pe care pot sã îl facã e sã arunce ici ºi colo cîte o razã de luminã. Articolele nu sînt nici cuprinzãtoare, nici profunde ºi duc lipsã de conþinut. Doar o strãfulgerare, un fragment dintr-un eveniment, servit publicului fãrã a fi înþeles prea bine, asta e tot ceea ce vãd în aceste pagini.

Trec la pagina sportivã ºi mã familiarizez cu meciurile din NFL. Mi-ar plãcea sã prind un meci, însã trebuie sã ajung în dupã-amiaza asta în Foggy Bottom. Poate într-o zi. Îmi beau a doua canã de cafea, pun ziarul deoparte ºi mã întreb ce sã fac în continuare. Cum se bucurã oamenii normali de o duminicã liniºtitã? Dacã acestea sînt toate lucrurile cu care eºti obiºnuit, atunci trebuie sã fie sublim. Mie unuia, în schimb, mi se pare foarte dificil sã-mi petrec timpul. De obicei, am atît de multe lucruri de fãcut, încît mã mut în manierã mecanicã de la un eveniment sau sarcinã la urmãtoarele. ªirul de crize e nesfîrºit, ele pur ºi simplu se adunã ºi continuã sã vinã.

Dacã sînt treaz, atunci muncesc, mã pregãtesc de muncã sau vin acasã de la muncã ºi mã gîndesc la muncã. Puteþi sã numiþi asta comutare pe pilot automat; nu par sã mã opresc, nu dupã tot ceea ce s-a întîmplat. (va urma) FRED BURTON

– ªi acum, prezintã-i dumneata învinuitului fraht-ul, scrisoarea de trãsurã ºi inventarul magazinului, de unde se vede cã joi, cînd el pretinde cã a luat sticluþa de parfum în mînã, asemenea mãrfuri nu se gãseau în magazin.

Ele au sosit la garã abia vineri ºi au fost transportate în magazin doar vineri dupã-amiazã...

Dupã ce Voicu a cercetat cu atenþie ºi îngrijorare ,,documentele” ce-i fuseserã arãtate, a rãmas pe gînduri.

Am profitat de acest moment psihologic pentru a-i cere apoi locotenentului Olteanu sã ne arate inventarul ceasurilor furate, însoþit de douã dintre cele ridicate de la complicele sãu.

– Pe amicul dumitale blond, am spus, eu, o sã-1 poþi vedea cu prilejul confruntãrilor, mai ales dacã nu vom ieºi la socotealã cu toate obiectele furate.

Voicu ºi-a luat capul în mîini, cu coatele rezemate pe birou ºi, cu privirea în jos, copleºit, a început o primã recunoaºtere.

– N-am crezut cã sticluþa aia sã-mi joace o asemenea festã!... Formidabil!... Mare ghinion am avut!... ªi Sandu... care îmi fãcea teoria punctualitãþii, a tenacitãþii!... Iar acum, mã lãsaþi cu domnul locotenent, faþã de care m-am lãudat cã vreau sã intru în rîndul oamenilor, faþã de care am fost ºi ironic!

– Drumul în viaþã ºi-1 face omul singur, aºa cum îi e lui pe plac... Pe ãsta þi l-ai ales, de el ai parte. Drumul oamenilor cinstiþi e munca. Totuºi, dacã vrei sã te bucuri

de încrederea noastrã ºi apoi, dupã ispãºirea pedepsei, sã redevii om, fii sincer ºi indicã-ne toate adresele pe care le-aþi avut, pentru cã Sandu încearcã – cred eu – sã doseascã o parte din corpurile delicte.

– Vi le spun. Dar înainte de asta, vã rog, domnule maior, sã-mi satisfaceþi curiozitatea : l-aþi bãnuit iniþial pe paznic? Aþi aflat cum a cãzut de sus plafonul spart fãrã sã facã zgomot?...

– Da, l-am suspectat pe paznic, dar numai cîteva ore, pînã cînd ne-am amintit cã tu eºti autorul unui anumit mod de operare care explica de ce paznicul nu auzise nimic.

Dupã aceastã discuþie am putut afla mai multe adrese ale blondului necunoscut ºi, bineînþeles, la una din ele s-a produs ºi arestarea.

Ofiþerului care fãcuse prima greºealã i-am creat condiþii optime de anchetã, dublîndu-l cu un coleg tot din miliþia localã, iar noi ne-am retras sã întocmim planul pentru continuarea cercetãrilor care aveau sã ducã la recuperarea prejudiciului cauzat, sute de ceasuri ºi aparate foto.

Epilogul acestei afaceri nu putea fi însã doar soluþionarea dosarului judiciar. Voicu a fost judecat ºi condamnat. Societatea l-a pedepsit pentru faptele comise, pentru încãlcarea legilor, ordinii ºi bunei convieþuiri care stau la baza existenþei mecanismului social. (va urma) DUMITRU CEACANICA

minute. Repede! Da, îi vãd deja þãrmurile, arãta ca o navã mare... Motorul defect lucra mai departe credincios.

Am mai privit o datã înapoi. Undeva, departe, ne adulmecau forþele duºmane – acum numai douãzeci ºi trei de vase în loc de douãzeci ºi cinci. Acolo unde oceanul înghiþise rãmãºiþele pãmînteºti ale lui Tatsuno ºi ale celorlalþi piloþi plecaþi la moarte.

Nu mai simþeam nici o durere. Nici mãcar pentru Tatsuno...

Undeva, în spatele meu, furtuna fierbea mai departe. „Vîntul de la zei” mã apãrase aºa cum, cu secole în urmã, îmi apãrase poporul.

Aparatul meu rãnit înghiþea distanþa care mai rãmãsese. Am ajuns, în sfîrºit, deasupra Coreii ºi am aterizat la Taibok, la baza centralã. N-am avut rãgaz pentru odihnã, am fost trimis repede la o bazã mai micã în apropiere de Kiirom. Acolo urma sã rãmîn aproape douã sãptãmîni pentru cã era crizã de carburanþi. Da, într-atît era de disperatã situaþia în care se gãsea Japonia! Bazele din Coreea îºi consumaserã ºi ultimele cote. Cu chiu cu vai se mai gãsea cîte ceva pentru zborurile sinucigaºe, care continuau zi de zi.

Cu toate cã eram epuizat, prima mea grijã dupã aterizare a constituit-o avionul. În lungile luni de pregãtire, dar mai ales acum, în ultima perioadã, se nãscuse în mine o pasiune deosebitã pentru el. Pentru mine el devenise o fiinþã vie pe care o înþelegeam, în care aveam încredere, pe care aproape o iubeam. Parcã ar fi fãcut suflet în timpul zborului acestuia cumplit prin care tocmai am trecut. Da, el m-a ajutat sã înving duºmanul ºi,

chiar în clipele cînd mã simþeam pãrãsit total de puteri, el îºi croia drum prin furtunã...

Partea din spate ºi capãtul aripii drepte fuseserã atinse de gloanþe. Unele gãuri fãcute de gloanþe – dintre care patru direct în fuselaj – erau mari, de cinci pînã la opt centimetri diametru. Categoric, toate astea nu erau daune ireparabile. M-am odihnit cîteva clipe lîngã aparatul meu, în umbra bananierilor care înconjurau aeroportul. ªi numai dupã aceea m-am apucat de treabã.

De departe veneau spre mine doi mecanici, iar peste tot în jurul meu se fãceau pregãtiri în vederea atacului sinucigaº de a doua zi. De bunã seamã cã aeroportul fusese bombardat de curînd, pentru cã echipajele umpleau acum craterele ºi nivelau gropile. Obosit de moarte, m-am sprijinit cu spatele de trunchiul unui copac ºi i-am aºteptat pe cei doi mecanici. ªi ei iubeau maºinile acestea zburãtoare ºi le îngrijeau cu multã dragoste.

Deodatã se auzirã sirenele: alarmã aerianã! Fãrã o altã avertizare prealabilã îºi fãcurã apariþia exact deasupra junglei douãzeci ºi cinci avioane de vînãtoare în valuri de cîte cinci. Mecanicii se întoarserã brusc ºi o rupserã la fugã, la fel ca ºi lucrãtorii unitãþii comerciale, care s-au împrãºtiat în toate pãrþile pe suprafaþa de beton.

Tîrziu! Primul val se aruncã deja asupra lor. Eu am rãmas pe locul pe care mã aflam, ascultînd lãtratul mitralierelor ºi urmãrind cum gloanþele muºcau din betonul pistei. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

mentul de Stat susþin teoria defecþiunii hidraulice. Viaþa e mai uºoarã aºa. Într-o noapte, înainte de Ziua Recunoºtinþei, mã aºez la birou ºi deschid jurnalul îmbrãcat în piele. Pînã acum, lista mea conþine douã nume: Imad Mugniyah ºi mîna lui dreaptã, Hasan Izz-Al-Din. În seara asta îl adaug pe al treilea: 3) Subiect neidentificat: Echipa de asasini a KGBului a plasat gaz paralizant la bordul avionului prezidenþial PAK-1.

Frunze de toamnã (1)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 26 octombrie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (4) LUNA IANUARIE 7 ianuarie Bogãþia spre mîntuire Faceþi-vã prieteni cu bogãþia nedreaptã, ca atunci cînd veþi pãrãsi viaþa sã vã primeascã în corturile cele veºnice. (Luca 16, 9) Parabola iconomului nedrept îi pune pe mulþi în încurcãturã. Ceea ce iscã cele mai multe nedumeriri este pricina pentru care Mîntuitorul pare a-l da drept exemplu pe acest iconom, pe care îl laudã, spunîndu-le ucenicilor Sãi: Faceþi-vã prieteni cu bogãþia nedreaptã. Dacã vom cerceta însã cu luare-aminte aceastã istorisire, lucrurile vor deveni limpezi. În primul rînd, Mîntuitorul nu-l dã drept exemplu pe acel om, ci ne prezintã fapta lui nedreaptã ºi necinstitã ca pe un avertisment dat celor înclinaþi sã cadã în acelaºi pãcat. În continuare, El aratã în ce mãsurã fiii veacului acestuia sînt mai înþelepþi în neamul lor decît fiii Luminii - adicã ei, sforþîndu-se din rãsputeri sã se foloseascã de orice prilej pentru a se îmbogãþi, economisesc, prevãzãtori, pentru zile negre ºi procedeazã mai chibzuit în aceastã privinþã decît fiii Luminii.

Deºi mulþi recunosc, teoretic, cã timpul nu înseamnã nimic faþã de veºnicie, totuºi întreaga lor grijã se concentreazã asupra bunurilor vremelnice, trecãtoare. Ei nu aratã în nãzuinþa spre bunurile veºnice rîvna pe care iconomul nedrept o nutrea pentru atingerea scopurilor sale lumeºti. Iatã ce a vrut sã spunã Domnul, fãrã a vrea nicidecum sã-l îndreptãþeascã pe iconom.

Deseori se spune cã Mîntuitorul l-a lãudat pe iconomul viclean, dar dacã citim cu luare-aminte versetul 8 vedem cã cel care l-a lãudat pe iconom fiindcã a procedat cu isteþime a fost stãpînul lui. Rãmîne cel de-al treilea punct, cuprins în cuvintele Mîntuitorului: Faceþivã prieteni cu bogãþia nedreaptã. Ce înþelege Mîntuitorul prin aceastã expresie? El numeºte bogãþie nedreaptã banii, care atît de des, chiar de cele mai multe ori, slujesc drept smintealã ºi mijloc de sãvîrºire a pãcatului. Cît de greu vor intra bogaþii în împãrãþia lui Dumnezeu! (Marcu 10, 23). Socotind nedreaptã orice bogãþie pãmînteascã, Mîntuitorul aratã singura cale prin care aceastã bogãþie poate sã slujeascã spre mîntuire: prin îngrijirea celor sãraci ºi nevoiaºi trebuie sã dobîndim prieteni care sã ne întîmpine cu bucurie în viaþa de dincolo de mormînt ºi sã ne deschidã porþile veºnicelor lãcaºuri. În aceastã parabolã, Mîntuitorul ne învaþã sã privim bogãþia ca pe un talant care ne-a fost încredinþat spre folosul aproapelui ºi pentru a cãrui întrebuinþare vom fi traºi la socotealã cu asprime. Aºadar, în

Cu picioarele pe pãmînt (7) Despre femei (1) Cu toate cã sfaturile pe cît se poate de simple nu le conºtientizãm pe moment, motiv pentru care cauzele efectelor ne sînt invizibile, considerãm cã dreptatea ne aparþine, cã ce ni se întîmplã este nedrept ºi nejustificat, iar de aici pînã la rãbufnire nu mai este decît un pas…

- Pãrinte, în acest an am vorbit cu doi ofiþeri de stare civilã. Primul îmi spunea cã, cu un an în urmã, procentual vorbind, în cursul anului 2014, 80% dintre cei cãsãtoriþi s-au despãrþit. Pe cînd cel de-al doilea, mi-a zis cã pînã în luna iunie, a avut mai multe divorþuri decît cãsãtorii. Peste 60% dintre solicitãrile de divorþ au aparþinut femeilor. Ce credeþi?

- Ce sã cred? Vrei sã cred cã femeile sînt de vinã?

Nicidecum. În mojoritatea covîrºitoare a cazurilor, vina aparþine bãrbaþilor, doar cã aceºtia nu conºtientizeazã.

Dacã ar asculta ºi alþii sfaturile pe care þi le voi da, lucrurile se vor îndrepta în multe familii.

- O sã încerc pãrinte, dupã puterile mele, sã le fac cunoscute.

- Bãrbatul trebuie sã conºtientizeze urmãtoarele: Soþia este un vas de iubire ºi are nevoie încontinuu de iubire. Fãrã iubire moare, nu poate supravieþui. Trãieºte din ºi cu iubire. Din aceastã cauzã, bãrbatul trebuie sã fie atent permanent, sã îi spunã ºi sã îi arate în mod practic aceastã iubire zi de zi. ªi pentru cã femeia este dependentã de dragoste, dacã nu îi este oferitã de bãrbatul de lîngã ea, o va cãuta în altã parte.

- Sã înþeleg cã dacã nu îi arãþi permanent partenerei de viaþã cã o iubeºti, poate fi un motiv de discuþii?

aceastã luminã parabola ne devine limpede, ºi nici un cuvînt rostit de Mîntuitorul nu trebuie sã devinã pentru noi piatrã de poticnire. Orice tulburare poate fi înlãturatã prin rugãciunea ca Domnul sã ne deschidã mintea ca sã înþelegem Scripturile (v. Luca 24, 45).

8 ianuarie Nu dormi, sufletul meu! Întristat este sufletul Meu pînã la moarte. Rãmîneþi aici ºi privegheaþi împreunã cu Mine. (Matei 26, 38) Aceasta este o poruncã sau, mai degrabã, o rugãminte a Mîntuitorului cãtre ucenici, dar sãrmanii ucenici, doborîþi de obosealã, n-au îndeplinit-o. Duhul este osîrduitor, dar trupul este neputincios (Matei 26, 41): pînã ºi în Apostoli trupul omenesc a înãbuºit trezia duhovniceascã. Aceastã chemare a Mîntuitorului nu este oare îndreptatã, într-o anumitã mãsurã, ºi cãtre noi?

Rãmîneþi aici ºi privegheaþi împreunã cu Mine. El nu ne pãrãseºte; chiar dacã nu-L vedem, El rãmîne totdeauna cu noi. Cu acest gînd, viaþa noastrã pãmînteascã se preschimbã într-un lucru solemn ºi sacru. „Rãmîneþi aici, zice Domnul, ºi aºteptaþi chemarea Mea.” Aºteptaþi, chiar dacã uneori sînteþi împresuraþi de întristare ºi suferinþã, cu privirea aþintitã întotdeauna spre zorii care vor veni ºi cu neclintita încredinþare cã Domnul va apãrea în chip vãzut înaintea noastrã ºi vom auzi glasul Lui, care ne va spune: „Ridicaþi-vã ºi sã mergem!” - dar de astã datã nu la Golgota, nu la cruce, ci la înviere, la patria cereascã ºi la bucuria cea veºnicã!

Privegheaþi împreunã cu Mine. În durerea noastrã nu sîntem niciodatã singuri: Aproape eºti Tu, Doamne (Psalmi 118, 151). Este atît de aproape, încît ne aude orice ºoaptã, ne ia în seamã orice suspin. Tatãl Ceresc Se milostiveºte de noi, aºteptînd clipa cînd ne va gãsi pregãtiþi sã primim ajutorul Lui: atunci ne va trimite uºurare.

Mîntuitorul însuºi a avut nevoie de compasiune, însã din neputinþa lor trupeascã ucenicii Lui n-au fost în stare sã-L sprijine cu compasiunea lor în clipa cea grea - ºi atunci, cine ar putea sã ne înþeleagã mîhnirea mai bine decît El? Ne este mereu aproape ºi însuºi ne va ajuta sã rãspundem la chemarea Sa: Privegheaþi împreunã cu Minei Doamne! Ajutã-ne, trezeºte-ne din somnul pãcatului!

Dã-ne sã fim atît de uniþi cu Tine, încît sã nu putem dormita cu sufletul atunci cînd ne cheamã lucrarea Ta, cînd ai nevoie chiar ºi de lucrãtorii Tãi cei neputincioºi!

Seceriºul este mult, dar lucrãtorii sînt puþini (Matei 9, 37). Tu însuþi ai spus asta. Ai plecat la ceruri, dar lucrarea Ta a rãmas pe pãmînt: fã sã nu sufere ºtirbire din pricina lenevirii noastre aceastã lucrare sfîntã! (va urma) - Da, poate fi un motiv de discuþii alãturi de multe altele. Sã îþi mai spun un motiv: nu vom face niciodatã observaþii soþiei în public. Dacã este ceva de îndreptat, seara, într-un moment de intimitate, i se va spune cu multã galanterie ceea ce ar fi putut sã facã mai bine.

Observaþia în public este dezastrul relaþiei. Se traduce printr-o mare lipsã de respect faþã de partenera de viaþã, care nu va rãmîne netaxatã.

- Nici mãcar în privat? Nu de alta, dar poate trebuie pe moment spuse niºte lucruri.

- Mai bine acasã, altfel o faci pe riscul tãu. Mai mult, nu se va lãuda nici o persoanã în faþa soþiei. O greºealã mare este sã lauzi o femeie pentru frumuseþe în faþa partenerei de viaþã. Soþia este unicã ºi cea mai frumoasã.

- Nu am cãzut încã în astfel de greºeli.

- Nici sã nu cazi. Soþia este cea care va afla prima intenþiile tale de a lua decizii. Totodatã, este singura cu care se va discuta orice decizie importantã legatã de viaþã. Dacã discuþi cu altcineva ºi va afla de la terþi cele discutate se va rãni rãu.

- Sã sperãm cã nu se va ajunge acolo.

- Mai mult, în clipa în care sîntem mînioºi, sã nu deschidem gura. Mînia sã se opreascã în gît. Lãsãm valul mîniei sã treacã ºi, dupã ce ne calmãm, încercãm o explicaþie, doar dacã mai este nevoie. Vom vedea însã cã în 95% dintre cazuri, nici mãcar de explicaþii nu mai este nevoie.

- Aici mai am de muncit.

- Ar mai fi ceva. Femeile vorbesc mult mai mult ca bãrbaþii. Dacã nu faci un efort sã vorbeºti cu soþia ta tot ceea ce pare a fi important pentru ea, îºi va gãsi alt partener de discuþii, ceea ce nu pare a fi în regulã pentru psihicul nici unui bãrbat. Dacã femeia se va despãrþi de soþul cu care s-a cãsãtorit în Bisericã pentru un alt bãrbat, încalcã Sfînta Tainã a cãsãtoriei, harul o pãrãseºte,

Isus Christos

Venit de deasupra de ceruri Nãscut dinainte de vremuri Luînd viaþã umanã Din YAHVE ºi mamã pãmînteanã Învãþãtor de sãraci Alungând duhuri rele ºi draci, Om drept, lipsit de pãcate, Sosit sã ne-absolve de moarte Ucis crucificat s-avem viaþã Vindecãtor pe uliþi sau piaþã Ajutãtor în toate OM Sfînt ºi fãrã pãcate Cel ce pe mulþi ne-a iertat Rãstignind orice fel de pãcat Trãind între oameni de jos Ai fost ºi în veci eºti Christos Pentru neamuri ºi poporul evreu Tu Eºti Dumnezeu din Dumnezeu.

Cpt. (r) dr. PAVEL MOLDOVAN

A zecea nefericire (l) Mon Daim, m-ai vãzut demult, m-ai vãzut trecînd pe sub fereastra ta – ºtiai cã vreau sã te vãd, sã-þi cer o audienþã particularã, o intimitate între patru ochi – deºi tu ai mii de ochi ºi, deºi îi ai, nu vrei sã vezi nefericirea operei tale…

Aº fi vrut sã te întreb ce socoteli mai ai cu lumea asta, ce, Doamne iartã-mã, pãzeºti, de þi s-au dus de rîpã armonia, simfonia, Oda bucuriei, ihtiologia, siktirologia Maui-tiki-tiki-a-Taranga?

ROMAN FORAI

250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici Cum sã ne alegem mirele sau mireasa (3) Lãsînd deoparte toate celelalte, sã cãutãm în soþie sufletul bun, ca sã gãsim în ea ºi iubire… Cautã în fecioarã însuºirile cele bune: smerenia, buna credinþã ºi evlavia; acestea vor fi pentru tine mai de folos decît cele mai mari comori. Fã tot ce-þi stã în putinþã sã-þi iei o soþie bunã, cuviincioasã ºi ascultãtoare, ºtiind cã altfel se va întîmpla unul din urmãtoarele douã lucruri: fie îþi vei lua o soþie rea ºi vei avea de îndurat rãutatea ei, fie, dacã nu vei vrea sã înduri ºi o vei lepãda, te vei face vinovat de preacurvie. (Sfîntul Ioan Gurã de Aur) iar viaþa sa devine incontrolabilã. Evident cã excepþie fac soþii beþivi, brutali, desfrînaþi, în care separarea se face cu binecuvîntare.

- Cam multe pãrinte pentru mine din prima. Mã voi strãdui sã respect sfaturile primite. Vorba naºului meu, un mare pilot pe avioane de luptã, este cît se poate de adevãratã: femeia este precum avionul, dacã îl bruschezi, te bruscheazã înapoi.

- Sã sperãm cã nu vei ajunge aici vreodatã. ªi þi-aº mai spune ceva. Excesul de dragoste la femei este dat ca bãrbaþii sã se poatã umaniza, sã poatã exersa dragostea lor. Priveºte spre þãrile în care femeia este sub bocancul bãrbatului, în care nu are autoritate. Bãrbaþii din acele zone sînt precum stîncile, se dezumanizeazã încã de tineri ºi pot lua viaþa semenilor fãrã mustrãri de conºtiinþã, ºi asta pentru cã nu mai au pe cine sã-ºi exerseze smerenia ºi dragostea. Mare rol are femeia. Atît timp cît Maica Domnului a ajuns nu mai mare ca toþi sfinþii, dintre care cel dintîi este Sfîntul Ioan Botezãtorul, ci deasupra heruvimilor ºi serafimilor, pînã lîngã Tronul Sfintei Treimi, ºi asta nu oricum, ci prin propriul efort, putem afirma cu certitudine cã femeia nu poate fi egalã cu bãrbatul, pentru cã, dacã ar fi aºa, femeia ºi-ar pierde superioritatea. (va urma) IONUÞ RITEª

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Cel mai mic mormînt tracic din cãrãmidã a fost descoperit la sud de Dunãre A fost excavat cel mai mic mormînt tracic din cãrãmidã, la sud de Dunãre. Acesta se aflã în apropierea oraºului Rozovo, Bulgaria, ºi dateazã din prima jumãtate a Secolului al III-lea î.Hr. Mormîntul este cel de-al doilea de tip „stup” gãsit în Bulgaria dupã faimosul mormînt Kazanlak care dateazã din Secolul al IV-lea î.Hr. ºi care se aflã la aproximativ 4 kilometri depãrtare. Ambele morminte sînt foarte speciale, spun arheologii, deoarece interiorul lor este aproape intact. „Mormîntul tracic din cãrãmidã de erã elenisticã are domul aproape intact, este uimitor. Într-adevãr, este cel mai mic mormînt de acest tip care a fost descoperit pînã

acum, dar asta nu înseamnã cã viitorul nu ne-ar putea oferi ºi alte surprize ºi cu puþin noroc sã descoperim ºi alte morminte. Partea superioarã a acestuia este acoperitã cu o placã din piatrã ºi este format din 23 de rînduri de cãrãmizi de mai multe forme ºi dimensiuni”, a declarat arheologul Georgi Nehrizov.

Mormîntul are o camerã de înmormîntare ºi o antecamerã micã ºi este evident din epoca elenisticã. Pe partea exterioarã este ornat cu pietre de rîu care formeazã ceea ce arheologii bulgari numesc o „cãptuºealã”, care a avut ca scop solidificarea structurii în aºa fel încît apa sã nu poatã sã pãtrundã în acesta. Valea Kazanlak din Bulgaria este faimoasã pentru mormintele tracice, dintre care multe încã neexplorate din lipsã de fonduri. Potrivit estimãrilor arheologilor bulgari, existã circa 1.500 de tumuli, dintre care doar 300 au fost pînã acum cercetaþi de cãtre experþi.

Tumulii reprezintã un tip de mormînt în formã de dom, des întîlnite în acea perioadã ºi în acea regiune. Din pãcate, multe dintre movilele tracice de la sud de Dunãre au fost jefuite de vînãtorii de comori înainte ca autoritãþile sã poatã interveni. Un astfel de exemplu este cel al mormîntului recent excavat în Rozovo. Deºi se ºtia de prezenþa sa încã de acum 8 ani de zile cînd a fost cãlcat de hoþi, autoritãþile de-abia în acest an au alocat fondurile necesare proiectului arheologic. Totuºi, în ciuda faptului cã a fost cãlcat de hoþi, detaliile arhitecturale ale mormîntului au rãmas intacte.

„Sîngele de aur“ – cea mai rarã grupã de sînge din lume În ultimii 50 de ani, cercetãtorii au descoperit 43 de persoane în întreaga lume care au o particularitate a sîngelui cu potenþial uriaº de a salva vieþi; de aceea a fost numit „sîngele de aur”. Aºa numitul „Sînge de aur” a fost identificat pentru prima datã în 1961, la o femeie din Australia. La vremea respectivã, medicii considerau cã un embrion cu acest tip de sînge nu ar fi avut nici o ºansã de supravieþuire, cu atît mai puþin ºansa de a atinge vîrsta adultã. ªi totuºi, pînã în 2010, au fost descoperite 43 de persoane, pe tot globul, cu Rh nul. Cercetãtorii au încã de desluºit multe mistere al acestui complex sistem Rh ºi donatorii sînt foarte cãutaþi.

Sîngele cu Rh nul este considerat universal compatibil cu toate grupele care au particularitãþi deosebite ale Rhului negativ, ceea ce face ca potenþialul sãu de a salva vieþi sã fie unul uriaº. Totuºi, medicii sînt încã rezervaþi în a efectua transfuzii cu acest sînge ºi o fac numai în cazuri extreme, cînd viaþa pacienþilor este în pericol, pentru cã, o datã administrat, este foarte greu de gãsit ulterior. În situaþia inversã, în care o persoanã cu Rh nul are nevoie de o transfuzie, aceasta poate fi fãcutã doar cu sînge identic, ceea ce o face dependentã de ceilalþi 43 de oameni de pe planetã în aceeaºi situaþie, aflaþi în Brazilia, China, Japonia, Statele Unite, Irlanda, iar trimiterea de

Pag. a 21-a – 26 octombrie 2018

MOZAIC sînge dintr-o þarã în alta este un coºmar birocratic, cea mai sigurã metodã este donarea periodicã de sînge pentru propria nevoie.

Ce anume creeazã tipurile diferite de sînge?

Ne-a luat ceva timp sã înþelegem complicaþiile sîngelui, dar astãzi ºtim cã aceastã substanþã care susþine viaþa constã în: * Celulele roºii din sînge (hemoglobinã) – celule care transportã oxigen ºi eliminã dioxidul de carbon din organism; * Celulele albe din sînge (leucocite, de exemplu) – celulele imune care protejeazã organismul împotriva infecþiilor ºi a agenþilor strãini; * Trombocite – celule care eliminã cheagurile de sînge; * Plasma – un lichid care poartã sãruri ºi enzime.

Fiecare componentã are rolul sãu bine definit, însã doar celulele roºii din sînge sînt responsabile pentru diferitele noastre tipuri de sînge. Aceste celule au niºte proteine numite antigene, iar prezenþa sau absenþa anumitor antigene determinã tipul de sînge. Spre exemplu, sîngele de tip A are numai antigenele A, tipul B numai B, tipul AB ambele ºi tot aºa. Celulele roºii din sînge mai au un antigen numit proteina RhD. Cînd aceasta este prezentã, se spune cã un tip de sînge este pozitiv, iar cînd este absentã, negativ. Dacã o persoanã cu sînge de tip A primeºte o transfuzie de sînge de tip B, sistemul imunitar nu va recunoaºte noua substanþã ca fiind bunã ºi nu o va accepta, considerînd cã organismul este atacat.

Circa 160 din cei 342 de antigeni ai unei grupe de sînge se regãsesc la majoritatea oamenilor. Dacã îþi lipseºte un antigen pe care 99% dintre oameni îl au, grupa ta e consideratã rarã, dar dacã ai un antigen pe care 99% din oameni nu îl au, atunci grupa ta este foarte rarã.

Lipsa unui antigen foarte comun stabileºte caracterul negativ al unei grupe de sînge. Dacã primeºti sînge de la un donator cu aceeaºi grupã, dar cu Rh pozitiv, anticorpii tãi vor reacþiona la celulele incompatibile ºi transfuzia poate fi fatalã. Existã persoane cãrora le lipsesc toþi cei 61 de antigeni din sistemul Rh, iar particularitatea a fost numitã Rh nul, unul dintre cele mai rare tipuri de sînge din lume ºi o descoperire fenomenalã pentru hematologie.

Povestea realã a sabiei înfipte în stâncã ºi a mînãstirii construite în jurul acesteia Povestea regelui Arthur ºi a legendarei sãbii Excalibur, pe care ar fi scos-o dintr-o stîncã pentru a-ºi dovedi dreptul divin la tron, este bine cunoscutã. Dar ceea ce este ficþiune pentru britanici, este un fapt real pentru italienii din Montesiepi.

Potrivit legendei locale, sabia din stîncã, ce este pãstratã la mînãstirea San Galgano, i-ar fi aparþinut unui cavaler din Toscana din Secolul al XII-lea care, dupã ce ar fi fost vizitat de cãtre Arhanghelul Mihail, a renunþat la viaþa de violenþã ºi pofte trupeºti în favoarea unui vieþi simple de cãlugãr. La scurt timp dupã ce a avut aceastã viziune, un cal rãtãcit l-ar fi dus pe Guidotti chiar în locul pe care-l vãzuse în viziune. Legenda spune cã pustnicul a

MOZAIC Sfatul medicului

Ce este artroscopia umãrului ºi de ce se face?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate.

Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Artroscopia umãrului este o procedurã microchirurgicalã minim invazivã ce permite medicului ortoped sã intre în inspecþie pentru a diagnostica ºi trata diferite afecþiuni ale umãrului, se efectueazã prin 3-4 mici incizii prin care se introduce o camerã ºi diferite instrumente ce permit rezolvarea problemei fãrã sã fie nevoie de tehnicã deschisã sau de o incizie mare.

Umãrul reprezintã o articulaþie complexã, fiind ºi cea mai mobilã articulaþie, necesitã o atenþie specialã în inspecþia tuturor structurilor anatomice (capul humeral, cavitatea glenoidã, labrumul glenoidal, ligamentele scapulohumerale superior, mijlociu ºi inferior, ligamentul coracohumeral, muºchiul subscapular, muºchiul suprascapular ºi alte structuri anatomice) în timpul artroscopiei.

Afecþiunile umãrului care pot fi tratate artroscopic sînt: - leziune de cartilaj ºi artrozã; - instabilitate ºi luxaþie recidivantã de umãr; - leziune de labrum; - impingment acromio-clavicular; - leziune de coafã rotatorie; - leziune de ligamente; - îndepãrtare de osteofit/corp liber intra-articular; - redoare articularã ºi capsulita retractilã.

Orice umãr dureros trebuie investigat prin examen clinic, în timpul examenului clinic medicul va trebui sã afle ºi istoricul medical al pacientului, apoi sã efectueze investigaþii paraclinice ºi sã le completeze prin examene imagistice precum ecografia ºi prin rezonanþã magneticã nuclearã (RMN) pentru a stabili diagnosticul ºi a decide tratamentul adecvat în funcþie de afecþiune. Aceastã procedurã se efectueazã sub anestezie generalã, rareori folosindu-se cea regionalã, apoi se stabileºte poziþia pacientului pe masa de operaþie (beach chair sau decubit lateral) ºi se vor aplica o soluþie antisepticã pe umãr pentru a dezinfecta pielea ºi cîmpuri sterile. Intervenþia dureazã între 30-120 de minute în funcþie de patologie. Se foloseºte un flux de lichid introdus intra-articular pentru distensia articulaþiei ce permite vizualizarea mai bunã a componentelor intra-articulare.

Medicul va folosi 3 – 5 portale diferite (shaver, aplator, suturi, pense etc.) pentru a rezolva problema existentã.

De asemenea, recuperarea variazã foarte mult în funcþie de afecþiunea tratatã, însã, cu siguranþã, timpul de recuperare va fi mai rapid decît dupã metodele clasice de tratament prin intervenþii chirurgicale deschise.

Trebuie sã vã adresaþi unui medic cu experienþã în chirurgia artroscopicã ºi sã nu neglijaþi nici o durere a umãrului deoarece tratatã în stadiile incipiente are rezultate mult mai bune.

www.consultatieortopedie.ro dorit sã marcheze momentul punînd în locul respectiv o cruce. Neavînd nimic de lemn la îndemînã, Guidotti ºi-ar fi înfipt sabia în piatrã, exact ca-n viziune. Aceasta s-a blocat acolo ºi a rãmas aºa pînã în zilele noastre. Guidotti a fost declarat sfînt în anul 1185 de Papa Lucius al III-lea, la doar un an dupã ce a trecut la cele veºnice. „Sabia a fost consideratã un fals timp de mai mulþi ani, însã cercetãrile noastre de datare a metalului, efectuate în anul 2001, au indicat originea medievalã a acesteia.

Compoziþia metalului nu aratã prezenþa unor aliaje moderne, iar stilul sabiei corespunde cu o armã a Secolului alXII lea. Acum ne concentrãm pe descoperirea trupului cavalerului despre care credem cã ar fi îngropat tot în acest lãcaº de cult. Cu ajutorul tehnologiei moderne am observat o încãpere, un tunel ascuns sub mînãstire. Acesta ar putea fi mormîntul lui Galgano, vechi de probabil 800 de ani”, a declarat Luigi Garlaschelli, cercetãtor la Universitatea Pavia.

Sabia lui Galgano Guidotti ar fi fost înfiptã în piatrã în anul 1180, iar mînãstirea Galgano ar fi fost construitã ulterior în jurul acestui artefact. Potrivit relatãrilor, numeroºi oameni au încercat sã fure sabia, dar fãrã succes. În capelã pot fi vãzute mîinile mumificate ale unui hoþ care a încercat sã scoatã sabia din piatrã, dar a fost atacat ºi ucis de lupi.

RADU UNGUREANU

Pag. a 22-a – 26 octombrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei MANIFESTUL DE LA CLUJ-NAPOCA România trebuie condusã de români! (2) (urmare din pag. 1) Un fost informator al Securitãþii, implicat în afacerile murdare ale Mafiei þigãneºti. Cine l-a instalat acolo ºi în ce scop? Nimeni altul decît Emil Constantinescu, care s-a jurat sã acapareze nu numai puterea politicã ºi economicã, nu numai Serviciile Secrete, ci ºi întreaga Justiþie, la toate nivelurile.

Fiind ultima cale de atac, ultima instanþã, dincolo de Curtea Supremã de Justiþie privatizatã de echipa de marionete a lui Emil Constantinescu nu mai e nimic. Rãmîi condamnat, chiar dacã dreptatea este de partea ta. Numai în România s-a putut naºte proverbul: „Adevãrul umblã cu capul spart”. ªi iatã cum spiritul golanilor din Piaþa Universitãþii, de la 1990, a fost ridicat la rang de politicã de stat! Este momentul sã o spunem pe ºleau: România este condusã de niºte golani, fãrã ruºine, fãrã scrupule, fãrã teamã de Dumnezeu.

Evident, împreunã cu avocaþii mei, Viorel Dumitrescu, Lucian Bolcaº ºi Niculae Cerveni, mã voi adresa instanþelor internaþionale, care vor afla ºi ele cum în România acestor vremuri de ocarã a fost întoarsã pe dos ºtiinþa Dreptului, falsificatã, cãlcatã în picioare. Dar, nu stã în firea mea sã mã plîng, am sã-mi port crucea cu stoicism, pînã la capãt. Aceeaºi vînãtoare s-a declanºat ºi împotriva amicului meu, marele patriot Gheorghe Funar. Îþi stã mintea-n loc cînd vezi la ce tertipuri josnice recurge „monstruoasa coaliþie” pentru a cînta în strunã U.D.M.R.-ului ºi pentru a-l înspãimînta ºi a-l reduce la tãcere pe acest român cinstit ºi neînduplecat. Niciodatã, în istoria Justiþiei Europene, nu s-a mai întîmplat ca primarul unui mare Municipiu, care are responsabilitãþi deosebite, sã fie ameninþat cu mandatul de arestare pentru o nenorocitã de Alimentarã, într-un proces fabricat ºi mãsluit, în care adevãraþii vinovaþi pozeazã în acuzatori. În România, majoritatea primarilor actualei Puteri încalcã numeroase legi pe zi, unii fiind mafioþi arhicunoscuþi, precum Crin Halaicu ºi urmaºul sãu, Viorel Lis, sau Gheorghe Ciuhandru, ori primarul nebun al Aradului, Dumitru Branc, care s-a refugiat într-un han din Ungaria, sau primarul ºovin din Tg. Mureº, Fodor Imre, dar toate infracþiunile lor se muºamalizeazã. Bine cã a fost inventat Inamicul Public nr. 1, Gheorghe Funar!

Ne piere, brusc, orice urmã de umor cînd vedem cine îl hãrþuieºte pe întîiul gospodar al celui mai important Municipiu al Transilvaniei: ungurul Farkaº, ungurul Magyar, ungurul Paszkandy ºi ungurul Kiss! Aºa merge treaba, români? Îi lãsaþi voi, oare, pe duºmanii de moarte ai Neamului Românesc sã-l transforme pe alesul urbei într-un nou Mihãilã Cofariu, sã-l linºeze public, sã-l poarte în lanþuri, sã-l scuipe în obraz, sã-l umileascã, în Þara lui? Se poate una ca asta, creºtinilor? A pierit bãrbãþia din voi? N-aveþi curajul sã daþi de pãmînt cu nemernicii ãºtia? Vã daþi seama cum ar arãta Clujul fãrã marele luptãtor care e Gheorghe Funar? În cîteva luni vã veþi simþi strãini la voi acasã, Clujul va deveni peste noapte Koloszvar ºi ungurii v-ar rîde în nas cã v-aþi abandonat conducãtorii! Fãceþi-i pe numiþii Farkaº, Magyar, Paszkandy ºi Kiss sã nu mai scoatã capul în lume, de ruºine, bãgaþi-le în scãfîrlie cã aici e Þara Românilor ºi dacã au chef sã facã jocul Ungariei se vor izbi, ca de un zid, de dîrzenia româneascã.

Apãraþi-l pe Gheorghe Funar! Apãraþi-vã patrioþii! A devenit clar cã actuala Putere a trecut, pe faþã, la punerea în aplicare a planului de exterminare a liderilor români. Comanda e datã din exterior ºi intrã în preþul cu care a fost preluatã Puterea, în urmã cu 2 ani. „Monstruoasa coaliþie” nu mai reprezintã pe nimeni la ora actualã! Dacã strãnutãm acum cu toþii, cei aflaþi aici, au cãzut de la Putere! Cine s-a înhãitat cu vrãjmaºul Neamului Românesc, cu organizaþia nazistã U.D.M.R., va avea parte de un proces ca la Nürnberg! Sã nu creadã ei cã am uitat tot ce-au fãcut, la ora asta le-

am numãrat ºi perii din cap, totul se va plãti. S-a ajuns în situaþia care pe care. Mai rãu de-atît nu poate fi, ce mai aveþi de pierdut?

Iatã de ce am trecut munþii ºi, în puterea începutului de iarnã, pe o zãpadã viscolitã, am venit în inima Ardealului românesc. Sã nu vã fie teamã cã ungurii ocupã Transilvania din punct de vedere economic – vã dau cuvîntul meu de onoare cã, atunci cînd vom veni la Putere, vom naþionaliza toate staþiile de benzinã Moll, toate magazinele, fabricile, pãmînturile ºi celelalte proprietãþi prin care Ungaria a început sã se facã stãpînã în România. Eu îi avertizez pe toþi acei afaceriºti – dintre care cei mai mulþi sînt agenþi ºi spioni – sã stea cu un ochi pe valizã ºi cu altul pe graniþã, fiindcã nu glumesc deloc. Pentru cã este imoral ºi absurd ca Ungaria sã se salveze de la un dezastru sigur pe spinarea unei Românii slãbite, paradoxal, de un Guvern româno-maghiar. Cacealmaua cu democraþia, cu drepturile omului, cu integrarea, cu reforma nu mai poate induce în eroare pe nimeni.

Eu cunosc o singurã reformã: Guvernul românounguresc sã-ºi ia tãlpãºiþa, cît mai repede! Eu ºtiu un singur drept al omului: românii trebuie sã fie singurii stãpînitori în Þara lor! Degeaba s-au schimbat pînã acum, în 2 ani, vreo 5 echipe guvernamentale. Regimul a rãmas acelaºi: antinaþional ºi primejdios chiar pentru viitorul biologic al Neamului Românesc. Am vãzut, cu toþii, de ce-i capabil ºi la ce-l duce mintea. Nu trebuie sã aºteptãm 4 ani pentru a înþelege cã asta-i „echipa morþii” – la fel cum nu trebuie sã mãnînci o putinã de brînzã pentru a pricepe cã e stricatã. De 2 ani de zile, un Popor tot mai flãmînd ºi înfrigurat asistã, neputincios, la cele mai neruºinate certuri ale acestei coaliþii, care mereu nãscoceºte cîte ceva pentru a demonstra cã lucreazã. „Emile, fã-te cã lucrezi!”

– i-ar zice acum un actoraº ratat celuilalt saltimbanc, de la Palatul Cotroceni. Nu cred cã exagerez cu nimic dacã afirm cã din cei 2 ani de guvernare, 1 an întreg s-a irosit pe scandalurile provocate de U.D.M.R. în jurul Universitãþii maghiare de stat.

Incontestabil, o bunã parte din povara luptei împotriva pretenþiilor hungariste a fost dusã de Partidul România Mare, avînd în vedere cã preºedinþia Comisiei de Învãþãmînt din Camera Deputaþilor e deþinutã de noi. Poziþia noastrã faþã de aceastã problemã e limpede ºi afirmatã rãspicat: nu le vom da nici Universitate de Stat, nici Universitate Multiculturalã! N-au decît sã înveþe în Ungaria în ce limbã le trece pe chelie, inclusiv în limba cailor ºi a þapilor! Am fost cel dintîi care a tras semnalul de alarmã cu privire la periculozitatea extremã a înfiinþãrii unei Universitãþi de Stat în limba maghiarã, sau a Universitãþii Multiculturale, numitã impropriu Petöfi – Schiller, fiindcã mai corect ar fi sã se cheme Horthy – Hitler.

Imaginaþi-vã, prin absurd, cã un astfel de stabiliment s-ar înfiinþa la Cluj-Napoca: imediat s-ar cumpãra pãmînturi pentru a se amenaja un vast campus universitar – de fapt, un orãºel în toatã regula – cuib de agenþi maghiari, în care, în virtutea autonomiei universitare, n-ar mai intra nici un român. ªi asta, culmea, într-o Europã care militeazã pentru unificare! Dacã ungurii vor sã se separe de români, noi nu-i putem împiedica, dragoste cu sila se numeºte viol, dar sã lase pãmîntul României în pace, n-au decît sã-ºi deschidã agenþii de spionaj în copaci sau în aer, suspendate, fiindcã tot le place lor sã fie originali. Dincolo de toate acestea, rãmîne problema de fond: de 2 ani încheiaþi, ungurii n-au contribuit cu nimic la problemele guvernãrii României, n-au venit cu nici o mãsurã, cu nici o propunere, singura lor obsesie a fost interesul gregar, de turmã, n-au ºtiut decît sã se smiorcãie, sã cerºeascã, sã reclame, sã învrãjbeascã, sã ameninþe, sã ºantajeze – totul, pe banii, pe nervii ºi pe rãbdarea unui Popor care mult nu mai suportã. În ceea ce priveºte imaginea bunã pe care ºi-ar fi cîºtigat-o România peste

hotare, datoritã cooptãrii la guvernare a acestei organizaþii ilegale, nici n-ar merita sã mai comentãm: în 2 ani de zile, absolut toate uºile s-au trîntit în nasul actualei Puteri, ºi la N.A.T.O., ºi la Uniunea Europeanã, ºi la F.M.I., ºi la alte organisme internaþionale. Trenul integrãrii euroatlantice a trecut aºa de rapid pe la urechea lui Emil Constantinescu, vîj-vîj, încît acesta a fãcut otitã. Nu numai cã ungurii nu ne-au ajutat cu nimic, ci dimpotrivã, ne-au pus beþe în roate peste tot, mergînd pînã acolo încît vameºii maghiari au interzis, zilele trecute, unui pluton al Armatei Române sã participe la un exerciþiu al N.A.T.O. Realitatea e alta: Emil Constantinescu vrea sã rãsplãteascã milionul de voturi ungureºti cu care a fost ales în noiembrie 1996, nãscocind niºte poveºti fantasmagorice, de adormit copiii drogaþi Dragoº ºi Norica, poveºti conform cãrora Occidentul se topeºte de plãcere cînd aude cã ungurii participã la conducerea României. Încã o cacealma, încã o minciunã sinistrã. Astãzi, au ajuns cu toþii la vorba noastrã, inclusiv cei care ne-au bãlãcãrit ani de zile: nu existã U.D.M.R.-iºti radicali ºi U.D.M.R.iºti moderaþi, aºa cum nu au existat hitleriºti rãi ºi hitleriºti buni, toþi sînt o apã ºi-un pãmînt ºi eu voi da cu ei de pãmînt pînã cînd vor striga: „Iartã-ne Vádim-bacii, scoate de la noi toþi dracii!”

Fraþi români, de la ultima noastrã întîlnire, în Piaþa Avram Iancu, a trecut 1 an. A fost un an extrem de greu pentru Poporul Român. Imediat, diversioniºtii de profesie au inventat sintagma: „Toatã clasa politicã e de vinã”. Dar cu ce-am greºit noi? Ce conduc eu, de pildã, ca sã fiu bãgat în aceeaºi oalã cu terminatorul agriculturii româneºti, þãrãnistul Dinu Gavrilescu? Aici avem de-a face cu laºitatea dezgustãtoare a acestor paþachine, care nu vor sã-ºi asume rãspunderea pentru dezastrul în care au prãvãlit Þara, dar nici nu pleacã. O succintã trecere în revistã a tabloului acestui prãpãd ne aratã urmãtoarele: în 2 ani de guvernare C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R., România a realizat o producþie naþionalã cu 17% mai micã decît în 1996; a continuat procesul de dezindustrializare prin lichidarea a numeroase uzine ºi fabrici, care pînã nu demult aduceau Þãrii miliarde de dolari, politica actualei Puteri a fost ºi a rãmas haoticã, singura strategie fiind privatizarea mizeriei ºi vinderea, pe nimic, a Patrimoniului Naþional; faþã de 1996, în 1997 confecþiile textile au scãzut cu 47%, echipamentele, aparatele de radio, TV ºi comunicaþii cu 40%, mobilierul cu 38%, maºinile cu 35%, construcþiile metalice cu 34%, mecanica finã cu 30%. Cele mai mari pierderi s-au înregistrat în agriculturã, ele depãºind 4.000 miliarde de lei. Numai în primul an al actualei Puteri, numãrul de bovine a scãzut cu 200.000 de capete, numãrul de porcine cu 102.000 ºi cel de ovine cu 875.000.

Ulterior, numãrul pierderilor s-a dublat. Un adevãrat holocaust animal! În octombrie 1998, arãturile de toamnã erau realizate numai pe 44% din suprafaþa programatã, iar însãmînþãrile cu grîu sau fãcut doar pe 1% din cele 1,8 milioane de hectare rezervate acestei culturi. În paralel, au crescut importurile, pe bani grei (pe care nu-i avem!), dar ºi preþurile la produsele de larg consum. Explozia preþurilor e un uragan mai devastator decît cel care a bîntuit zilele trecute America Latinã: faþã de octombrie 1996, în octombrie 1998 preþul la carnea de porc a crescut de 4,8 ori, la ulei comestibil tot de 4,8 ori, la lapte de 6,4 ori, la energie electricã de 7,7 ori, la energie termicã de 4,4 ori, la gaze naturale de 7,2 ori, la transporturi pe C.F.R. de 5,6 ori, la transporturi urbane de 5 ori, la telefon de 10,5 ori. Anunþata creºtere a preþului benzinei va arunca totul în aer, din nou, ºi Dumnezeu ºtie unde ne vom opri. Ne paºte o foamete mai crîncenã decît în cele douã rãzboaie mondiale. Hrana zilnicã a românilor a devenit un coºmar, toatã lumea aleargã, bezmeticã, de la o piaþã la alta, de la un magazin la altul, de la un vecin la altul pentru a se împrumuta pînã la viitoarea leafã sau pensie. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 26 octombrie 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

Curios sã-l cunoascã pe acest colindãtor ciudat, V.A. Urechia e înºtiinþat cã omul se gãseºte chiar în casa lui, în bucãtãrie. Mînca puþin, nu bea decît ceai ºi, bineînþeles, nu fuma. Profesorul i l-a prezentat pe Badea Cârþan ºi discipolului sãu, arheologul Grigore Tocilescu. I-a dãruit ºi o carte rarã: Ab urbe condita, de Tit Livius, în româneºte. Acelaºi Tit Livius, la care fãcea apel Mitropolitul Andrei ªaguna ºi care lãsa urme adînci în patronimica româneascã din Ardeal; pe Titu Maiorescu îl chema, în acte, Tit Liviu Maiorescu, ceea ce nu l-a împiedicat pe taicã-sãu, revoluþionarul paºoptist Ioan Maiorescu, sã-i tragã un toc de bãtaie atunci cînd, venit în vizitã la ºcoala lui Ioan Barac din ªcheii Braºovului, l-a gãsit pe feciorul lui, în vîrstã de 10 ani, fugit tocmai la „patinoarul” de la poalele Tâmpei, unde, ca orice viitor mare clasic, se dãdea pe gheaþã. Atracþia faþã de Roma îºi înteþea flãcãrile. „Mã duc la Maica sã-l vãd pe Taica” – aº face eu un joc de cuvinte, gîndindu-mã cã în mintea lui Badea Cârþan a încolþit ideea de a pleca la Maica Roma pentru a vedea monumentul lui Taica Traian.

A pornit pe jos, îl þineau picioarele, doar avea antrenament. E bine sã reflectãm, din cînd în cînd, ºi la modalitãþile de deplasare a oamenilor în diverse epoci. „Per pedes apostolorum” a fost mijlocul de „locomoþie” cel mai frecvent în Istorie. Nicolae Bãlcescu pe jos a trecut munþii, în drumul lui cãtre Avram Iancu, la 1849, sub identitatea falsã a unui negustor de ciubere, pe nume Alexandru Ionescu.

Tînãrul Eminescu tot pe jos s-a dus la Blaj (uneori sa mai urcat el ºi într-o cãruþã), cu iluzia plãcutã cã vede Cetatea Eternã în miniaturã: „Te salut, micã Romã!” – a strigat el de pe vîrful dealului ce strãjuieºte acel tezaur de oraº. Ce-a mîncat Badea Cârþan pe drumul spre Roma? Mai mult ca sigur, cea mîncat ºi Horea pe drumul spre Viena ºi, în general, ce puteau sã mãnînce (uneori sã se cuminece) românii simpli: merindele tradiþionale, care nu sînt doar ale sãrãciei, ci ºi ale sãnãtãþii – mãmãligã rece, poate ºi pitã, brînzã, slanã, ceapã, poame. Un „iluminat” indian din Secolul XX, Osho, scrie ceva care ar trebui sã ne dea de gîndit tuturor: „Oamenii care mãnîncã puþin trãiesc mult”.

Nu voi istorisi toatã odiseea lui Badea Cârþan ºi a celor trei vizite pe care acesta le-a fãcut la Roma.

Dacã s-a culcat el la picioarele lui Mihai Viteazul, în Bucureºti, este de la sine înþeles cã avea sã se culce ºi la picioarele Împãratului Traian, la Roma. Fireºte, era ºi o dozã de pozã aici, de spectacol, ceea ce i-a ºi atras pe italieni: „A-nviat un dac!” – au strigat niºte petrecãreþi întîrziaþi, într-o dimineaþã de februarie a anului 1896, precursori ai eroilor din filmele lui Fellini. Fiindcã ciobanul din Carpaþi, îmbrãcat în portul vechi de mii de ani al þãranului român, dormea covrig, aidoma unui cîine rebegit, lîngã soclul statuii de marmurã, tot de Carrara ºi ea, ca ºi marmura statuii lui Mihai Viteazul. Acolo, Badea Cârþan a fost ajutat de un diplomat aflat la început de carierã: scriitorul Duiliu Zamfirescu, secretar de Legaþie la Roma (ministru plenipotenþiar era, din ianuarie, Constantin Esarcu). Scriitorul l-a dus sã viziteze Columna ziua, urcînd, împreunã cu el, scãrile interioare, pînã sus, aproape de statuia din aur a Sfîntului Petru. Asta e o altã poznã a Istoriei: pe Columna lui Traian sã fie amplasatã statuia altuia, fie el ºi Sfîntul Petru! Sau, cine ºtie, poate cã este o reparaþie moralã fãcutã de Însuºi Demiurgul: un împãrat mort în plinã glorie sã fie înlocuit, dupã cca 1.400 de ani, de un proscris, martirizat la Roma! Asta e diferenþa dintre Om ºi Divinitate: în timp ce Petru s-a lepãdat de 3 ori de Isus, într-o singurã noapte, Isus nu S-a lepãdat niciodatã de Petru, în 2.000 de ani. Aº merge mai departe ºi aº spune aºa: Creºtinismul a rãstignit Imperiul Roman cu capul în jos!

Am abordat toate acestea pentru a înþelege felul în care un om simplu ºi fãrã prea multã carte putea sã intre în intimitatea unor somitãþi ale vremii. Pe-atunci nu existau body-guarzi ºi, dacã aveai puþin noroc ºi erai animat de gînduri bune, nu erau probleme, un ministru, sau un general, ori un diplomat, sau un cãr-

turar îºi fãcea timp ºi pentru tine, omul din popor. Pe cãrarea asta, bãtãtoritã de Badea Cârþan, avea sã meargã ºi Vasile Popa, dupã cum vom vedea. Dar, sã mai zãbovim puþin asupra noului curs pe care l-a luat viaþa ciobanului din Cârþa Fãgãraºului. În scurt timp, el a intrat ºi la Vatican, unde a fost primit de Cardinalul Rampalla. E dus ºi la cinematograf, pe Corso, sã vadã minunea fraþilor Lumière. Cu harul lui de povestitor, reîntors în þarã, a împãrtãºit ce-a fost în

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (37) sufletul lui: „Într-o hodae întunecatã jucau tot felul de pãreri pe un pãrete, dar nu mi-a fost fricã. Ce sã vezi? Numai a venit deodatã o locomotivã, care se repezea în salã, dar tot pe pãrete rãmînea, lupta sã se prãvale peste noi, dar acolo a rãmas lipchitã, mãcar cã miºca. Apoi, cum ar fi putut fi altfel, dacã era doar pãrere? Dar mi s-a pãrut o nãzdrãvãnie atît de ciudatã ºi atît de hazlie lupta neputincioasã a locomotivei, cã deodatã m-a umflat rîsul, cum n-am rîs niciodatã: ia, o biatã locomotivã, care nu poate pãrãsi un zid, cum nu poate pãrãsi lupul o capcanã bunã pusã în mijlocul unui ocol cu oi”. A se observa cadrul de referinþã al þãranului român: indiferent de situaþie, termenii lui de comparaþie vor proveni tot din universul primar, în care s-a format: ocolul, oile, lupul, capcana. La Paris, de pildã, el constatã ceva care i-ar face invidioºi ºi pe cei mai ironici moraliºti ai Luteþiei, gen La Bruyère sau Voltaire: „Femeia franþuzã e mîndrã ca oaia care a fãtat doi miei”. Ne ºi imaginãm o Madame de Staël sau o George Sand cãlcînd, þanþoºã ca o oaie, dupã ce a constatat cã ea diferã de celelalte ovine prin bravura cu care a fãtat nu unul, ci doi miei! Încã un motiv pentru care þãranii noºtri sînt atît de pitoreºti: prin întregul lor sistem de valori ei pot genera, din cînd în cînd, un suprarealism cosmic. Ce-i altceva Cimitirul Vesel de la Sãpînþa decît avangarda jucãuºã, ca la un carnaval, a vieþii de apoi? Dupã ani ºi ani, Constantin Brâncuºi fãcea cam aceleaºi reflecþii despre francezi, prin cafenelele din Paris, fiind „consemnat”, cu conºtiinciozitate, de un alt oltean isteþ, Petre Pandrea.

Tot la Paris, Badea Cârþan a vizitat Domul Invalizilor, unde îºi doarme somnul de veci Bonaparte: „Vreau sã vãd mormîntul lui Napolion, cã a fost împãrat mare, ca Taica Traian ºi Mihai Viteazul. Avem un bãtrîn în sat care povesteºte cum cã ta-so s-a fost ruculuit (rãzboit) cu el la Fãtãrlãu”.

Oh, minunatã limbã românã! Cum faci tu din Waterloo – Fãtãrlãu! Tot astfel stîlceau þãranii noºtri numele lui Bonaparte în Bunãparte iar, ceva mai tîrziu, pe acela al lui Berthelot în Burtãlãu, sau, prin anii ’60 ai Secolului XX, muncitorii din mahalaua bucureºteanã a Rahovei botezaserã Uzina Mao Tze Dun (fostã ºi viitoare Vulcan), cu necruþãtorul joc de cuvinte Maþe-n Drum, care ne duce cu gîndul la burta spintecatã de hanger a haiducului Toma Alimoº, care îºi aduna intestinele de pe jos – scenã ce ne dãdea fiori de groazã, ca elevi. Gura lumii – slobodã ºi nimic n-o poate acoperi, nici mãcar pãmîntul.

Povestea cu românii care s-au luptat la Waterloo cu Napoleon e greu de crezut, dat fiind faptul cã acolo n-au fost austrieci – ci francezi, de-o parte, ºi englezi ºi prusaci, de cealaltã parte. Globetrotterul nostru ºtia el ceva, dar nu era vorba de Waterloo, ci de Arcole, unde Bonaparte a dat piept, într-adevãr, cu românii, componenþi ai celor douã regimente de graniþã întemeiate de Împãrãteasa Maria Thereza. În lecturile mele de tinereþe am dat peste mai multe cazuri de ardeleni care ºi-au colorat existenþa cu istorisiri la ºezãtoare, sau la cîrciuma din sat, despre cum i-au tras ei un pumn lui Bonaparte, pe podul de la Arcole (cînd, efectiv, „micul caporal” a fost salvat de la moarte de cîþiva grenadieri!), ceea ce constituia un titlu de glorie pentru cîteva generaþii. Într-o revistã care apãrea la Blaj, între cele douã rãzboaie mondiale, Zenovie Pâcliºanu pune în circu-

laþie o poezie foarte veche, închinatã acelor lupte ale românilor ardeleni cu francezii: „Un îndemn la rãzboiu împotriva francezilor. În Arhiva Episcopiei Unite din Oradea se pãstreazã (vol. 102) o lungã poezie româneascã scrisã la 1797 pe timpul grelelor rãzboaie ale Austriei cu francezii ºi în legãturã cu ele.

Titlul poeziei, care are 200 de versuri, este: «Verº nou acuma scos, Românilor de folos, þãrii noastre de întãrire iar Francezilor de perire». Autorul e necunoscut, iar poema e cu totul lipsitã de valoare literarã.

Are, însã, o altã însemnãtate. Tendinþa ei este sã-i însufleþeascã pe români, sã lupte eroic contra francezilor, care au stricat posturile, sãrbãtorile ºi «sfînta cruce», au ars «chipurile sfinte», «odãjdii ºi potiruri sfinte» ºi vor ca «tot omul sã trãiascã dupã pofta cea trupeascã». Pentru ca îndemnul rãzboinic sã fie mai eficace, autorul le vorbeºte românilor în numele Romei, la aminteºte biruinþele lui Traian, descendenþa lor din Romulus ºi strãlucirea numelui pe care îl poartã”.

Poetul anonim era la curent cu propaganda pe care austriecii o fãceau ºi prin Bisericã, ºi prin Armatã, împotriva ateismului impus, cu furca, de Revoluþia Francezã, care înlocuise slujbele religioase din lãcaºurile de cult cu niºte mascarade raþionaliste, numite „theophilactii”. Aceasta, cred eu, este explicaþia cea mai plauzibilã pentru furia cu care s-au nãpustit în luptã þãranii români, la 1796–1797: erau îndoctrinaþi cã participã la un rãzboi sfînt, pentru apãrarea Crucii – deci la o Cruciadã ºi cã, probabil, Bonaparte era un Antichrist. Nu merg cu imaginaþia pînã acolo încît sã mã gîndesc dacã au fost ºi daci care, dupã anul 106, sã se laude cu isprãvile lor în faþa lui Traian, dar n-ar fi exclus, fiindcã astfel de mari personalitãþi îi þin în sfera lor de atracþie pe oamenii simpli, vreme îndelungatã, aºa cum þine un far aprins puzderia fluturilor de noapte. Pînã la urmã, Badea Cârþan a cunoscut o rudã a lui Napoleon: pe Joséphina, dar nu de Beauharnais, ci de Baden. Era fiica Marii Ducese Stefania de Baden, înfiatã de împãrat în anul 1806 ºi mãritatã, tot din raþiuni de alianþã politicã ºi militarã, cu un principe german.

Personalitate fascinantã a Secolului XIX, de o frumuseþe rarã, blondã cu ochi albaºtri (se zice cã Napoleon de-asta a ºi adoptat-o, fiindcã o iubea), Stefania de Baden se pare cã fusese mama celebrului copil-lup Kaspar Hauser, rãpit ºi ascuns de rudele soþului ei, care nu doreau un moºtenitor de la intrusã, de la „franþuzoaicã”. (În tradiþia marinei britanice se zice aºa: „Om strãin la bord/ Ghinion, de-acord?”

Am putea sã ne gîndim ºi la ipotezele lansate despre moartea stranie, în 1997, a Prinþesei Diana, care era însãrcinatã cu un egiptean ºi nu cred cã „oamenii din umbrã” erau prea încîntaþi de eventualitatea unui moºtenitor al coroanei britanice de religie... musulmanã!) Reapãrut, tot atît de misterios cum dispãruse, în anul 1828, în piaþa de peºte din Nürnberg, neferipcitul copil – acum, un tînãr în putere, dar sãlbãticit complet – a devenit þinta mai multor tentative de asasinat, dintre care una, cea din 1831, a ºi reuºit.

Auzind asta, Marea Ducesã de Baden a izbucnit în hohote de plîns, þipînd, disperatã: „Era copilul meu!”

Dar copilul ei era ºi Joséphina, o fetiþã adorabilã, pe care o botezat-o astfel în amintirea mãtuºii sale, soþia Împãratului. În realitate, pe frumoasa creolã din Martinica o chema Marie-Joséph (pãrinþii pãmînteºti ai lui Isus, Maria ºi Iosif, reuniþi într-un singur nume!), dar lumea saloanelor îi zicea Joséphina ºi aºa s-a obiºnuit ºi micul general de brigadã, care nu prea vãzuse femei la viaþa lui. Aceastã Joséphina a II-a (fiica Stefaniei) a fost mama viitorului rege al României, Carol I. În memoriile sale, Carol îºi exprima, în primãvara lui 1866, regretul cã nu mai trãieºte bunica sa, Stefania de Baden, alãturi de care petrecuse o frumoasã copilãrie pe domeniul princiar de la Umkirch, învãþînd franþuzeºte la perfecþie; ar fi vrut ca, înainte de a-l însoþi pe Ion C. Brãtianu spre noua lui Patrie, România, sã-ºi ia rãmas-bun de la, repet, fiica lui Napoleon Bonaparte. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 26 octombrie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (78) Dispariþie misterioasã (1) În noiembrie 1974, John Stonehouse (19251988), membru laburist al Parlamentului britanic ºi fost ministru, suspectat de fraudã, este declarat mort prin înecare în timp ce înota dincolo de þãrmul plajei din Miami. De fapt, nu se întîmplase nimic de genul acesta. El se afla deja în Australia, sub alte douã nume.

Nãscut în Southampton, pãrinþii lui fiind dedicaþi miºcãrilor de sindicat ºi cooperatiste, obþine o slujbã de funcþionar la agenþia localã de forþã de muncã; aceasta îl ajutã ca, în 1944, sã ajungã în aviaþia militarã britanicã ºi, dupã rãzboi, la ªcoala londonezã de economie. Hotãrît sã-ºi croiascã o carierã politicã, dupã ce participã fãrã succes la alegerile generale din 1950 ºi 1951, pleacã în Africa unde, lucrînd pentru Federaþia fermierilor africani din Uganda, încercãrile sale de a transforma organizaþia într-o miºcare cooperatistã activã pe plan politic l-au determinat sã fie declarat persona non grata de cãtre reprezentanþii Ministerului Coloniilor. Întors în Anglia, în 1957 intrã în Camera Comunelor ca membru laburist al Parlamentului, reprezentînd Wednesbury din zonele vestice, industriale ale comitetelor centrale ale Angliei - Midlands. În 1964, cînd laburiºtii cîºtigã puterea pentru prima datã din 1951, este numit secretar parlamentar al Ministerului Aviaþiei, moment în care începe sã impunã controale de stat asupra industriei aviaþiei. În cadrul acestei miºcãri, s-a încurcat nu doar cu traficantul de arme Geoffrey Edwardes ºi operatorul de zbor Freddie Laker, dar ºi cu reprezentanþii liniilor aeriene cehe, CSA. Vizitînd Praga, a luat parte ºi la petrecerile oferite de Ambasada cehã, menþinînd astfel contacte riscante cu comuniºtii. Totuºi, steaua lui continua sã strãluceascã. În 1968 a devenit ultimul director general al poºtei britanice ºi, în

aceastã calitate, a primit însãrcinarea de a reforma sistemul poºtal. Declarînd pe faþã cã urãºte aceastã funcþie, nu a þinut secretã nici antipatia faþã de mai mulþi colegi aflaþi în poziþii de putere; ca urmare, în acel an, cînd un ofiþer dezertor al Serviciilor Secrete cehe l-a acuzat pe Stonehouse, pe nedrept, de a fi colaborat cu aceastã agenþie cehã, a rãmas fãrã prieteni. Anchetat pînã la piele de cãtre agenþia britanicã de contraspionaj, a fost gãsit nevinovat, dar a primit avertismentul de a nu mai fraterniza cu oficialitãþi din blocul de est - ºi cînd laburiºtii au pierdut alegerile în 1970 ºi au intrat în opoziþie, a fost înlãturat din cabinetul de miniºtri.

Pentru a-ºi suplimenta veniturile tot mai mici ºi a promova exporturile britanice, el înfiinþeazã o companie cu rãspundere limitatã: Export Promotion and Consultancy Services („Servicii de consultanþã ºi promovare a exporturilor”) (EPACS). În acea perioadã, cînd rãzboiul civil se dezlãnþuia în estul Pakistanului ºi o grãmadã de atrocitãþi erau comise de cãtre pakistanezi, Stonehouse a fost abordat de cãtre minoritatea bengalezã din Marea Britanie cu o propunere: crearea unei bãnci pentru imigranþii bengalezi.

Pentru a le explica imigranþilor obiectivele acestei bãnci, s-a pregãtit un prospect ce descria instituþia ca un trust ºi o investiþie atrãgãtoare. În mijlocul criticilor considerabile, Stonehouse a putut pune în aplicare proiectul doar dupã ce s-a implicat personal, investind atît resursele proprii, cît ºi resursele afacerii sale, ºi împrumutînd. Conturile firmei EPACS aflîndu-se într-o adevãratã harababurã ºi primind, de la bengalezii dornici sã investeascã, acþiuni în valoare de doar 15.000 de lire sterline, poliþia economicã a pornit o investigaþie pe baza zvonurilor conform cãrora 800.000 de lire sterline lipseau din fondul Bangladeshului. Bãnuit de fraudã, iar viaþa personalã fiindu-i un talmeºbalmeº, Stonehouse a decis cã mai mult de atît nu poate duce. Nu s-a luat nici o mãsurã judiciarã împotriva lui, dar ceva în sufletul sãu a cedat. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Unelte agricole 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3 4

5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Utilaj care pune seminþele în sol; 2) Ridicã lãzile cu fructe la înãlþime – Douã cercuri!; 3) Acela din centru! – Asta e în mãsurã sã facã ceva; 4) Lamã de metal – Micuþ în schelet; 5) Soare la piramide – Modeleazã lutul; 6) Cadou de logodnã – Vechiul gal; 7) Ne dau vîrsta – Lac de munte – Scîncet de copil; 8) Unealtã de tãiat lemne – Furt cu forþa; 9) A întoarce brazdele – Unealtã agricolã pentru strîns fînul; 10) Transmisie sportivã – Unitã în luptã; 11) Adormite uºor – Paºte în Tibet.

VERTICAL: 1) Plantã anualã cu spic – Unealtã agricolã pentru lucrat solul; 2) Doamna din Atena – Ventilat; 3) Se deplaseazã încet printre moluºte – Amerindieni din Africa de Sud; 4) Intrare în avion! – Izotop al toriului – Douã la sapã!; 5) Cabine luate cu balonul – Rege!; 6) Bunã de legat – Aliment depreciat; 7) Unealtã de tãiat lemnele – Cele de la releu!; 8) Aglomerare urbanã – Încovoiaþi; 9) Recipient din doage sau numele unui boxer român celebru – Însoþeºte un rege; 10) Migraþie apicolã – Unealtã agricolã la sãpãturi; 11) Zeul vînturilor – Se terminã la graniþã – Mic, dar înþeapã.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,CLARIFICARE ÎN LIVADÔ 1) MARMELADA; 2) APA – V – SOLD; 3) RAPT – FARIN; 4) TIARA – SA; 5) AI DREPTATE; 6) RC – N – TIL – T; 7) A – POM – M – DA; 8) CA ESTE PRUN; 9) IERI – CIRES; 10) TRI – SUT - LA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.