Romania Mare, nr. 1466

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Politica e arta de a sta la pîndã, cu aparenþa cã eºti apatic ºi indiferent la miºcãrile adversarului.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Despre… ce ticãloºi ºi ce nemernici!...

Motto: „Un ticãlos poate sã fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru cã e ticãlos“. V.I. Lenin Am scris sãptãmîna trecutã despre justiþie ºi nu credeam cã voi reveni aºa curînd. Dar un ansamblu de evenimente din aceastã zonã sînt teribil de edificatoare pentru ceea ce trãim. Încep cu prietenul meu Titus Corlãþean - de obicei e unul dintre cei mai calmi ºi ponderaþi oameni politici. Ei bine, fostul ministru de Externe nu a mai rãbdat în faþa nedreptãþii din cazul primarului din Rîmnicu Vîlcea, Mircia Gutãu, ºi a izbucnit pur ºi simplu, în studioul pro-american al lui Mihai Gâdea, nemaisuportînd sã nu se spunã întreg adevãrul despre abuzurile din Justiþia româneascã – ºi anume cã toate acestea s-au fãcut sub acoperirea sau chiar la îndemnul puterilor „partenere” – UE ºi SUA. Noi vorbim de responsabilii din plan intern, dar mai existã o responsabilitate pentru consolidarea, protejare ºi încurajarea acestui sistem, a spus senatorul PSD, punctînd foarte clar – fac politicã externã de 24 de ani, „ceea ce spun este o chestiune anti-europeanã sau antieuroatlanticã”. „Acest sistem nu ar fi putut sã funcþioneze ºi sã producã lucruri abominabile dacã nu avea susþinãtori din afarã”, a spus Corlãþean, punctînd „Vã aduceþi aminte Ambasada americanã, de 4 iulie, «This brave prosecuter, magistrate…»?”. Desigur, Corlãþean a fãcut referire la felul în care Ambasada SUA a lãudat-o ºi a susþinut-o pe Laura Kovesi. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Din coapsa Daciei ºi-a Romei... (1) Stimaþi locuitori ai Municipiului Cãlãraºi, acest moment, cu siguranþã, va rãmîne eternizat, dacã nu în memoria generaþiilor de vîrsta a doua ºi a treia, atunci, cu siguranþã, în amintirile copiilor, care se uitã la noi, se uitã la braþul mirific al Dunãrii, se uitã la aceste superbe cariatide de marmurã ºi piatrã, ºi, cu certitudine, peste ani ºi ani, îºi vor aduce aminte cã în viaþa lor s-a întîmplat ceva.

Pentru a vedea ce s-a întîmplat în viaþa lor ºi în viaþa sudului Þãrii, care pe nedrept este hulit, astãzi, de unii oameni care habar n-au de Istoria României, daþi-mi voie sã spun cîteva cuvinte despre cei care au fost duºmani în viaþã, dar iatã cã s-au înfrãþit aici, în eternitate, pe un pãmînt unde nici nu bãnuiau, pe malul Dunãrii. E vorba de actul de naºtere a Poporului Român. E vorba de latinitatea noastrã. Sã nu uitãm cã, înainte de cele douã rãzboaie dacice, unul din marii poeþi ai Antichitãþii romane, Ovidius, a fost exilat de Împãratul Augustus la Tomis – Constanþa de astãzi – unde a scris „Tristele” ºi „Epistole din Pont”. El a trãit nu mai puþin de 9 ani pe malul Mãrii Negre, între anii 9 ºi 18 dupã Christos. Probabil, dacã ar fi sã ne luãm dupã o cronologie aproximativã, el s-a prãpãdit cînd Isus Christos era un tînãr în floarea vîrstei, avea 14 ani sau, dupã alþii, 18 ani. În anul 46 dupã Christos, întreaga Peninsulã Balcanicã devine colonie romanã. Atît de puternicã, încît se vede ºi azi la fraþii noºtri aromâni, care nu sînt altceva decît traci romanizaþi. Avem aici, de faþã, un exemplar, colegul nostru de Senat, domnul Justin Tambozi, care, prin graiul sãu, prin datina sa, prin obiceiurile ramurii sale etnice, aratã cã aromânii din Peninsula Balcanicã sînt fraþii noºtri de sînge ºi de grai. În vara lui 87 dupã Christos, regele dac Diurpaneus cedeazã tronul lui Decebal, care era mai tînãr, mai viguros ºi mai îndreptãþit sã ducã monoxyla – cum se spunea luntrei dintr-un singur trunchi – monoxyla Statului Dac. Pentru cã aveam Stat la ora aceea a Istoriei, cînd naþiuni, astãzi trufaºe, care ne dau lecþii, nici nu erau nãscute. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (28 septembrie 1998; discurs rostit liber, cu prilejul dezvelirii grupului statuar Traian ºi Decebal, din Municipiul Cãlãraºi)

Istorii neºtiute

64 DE SUFLETE – CONFESIUNILE UNUI „DIVERSIONIST“

Pagina 10

Pagina 17

Balada din Cîmpia Turzii Se pogoarã þara-n sãrbãtori de iarnã stelele au parcã gust de vicleim necurmatã-i jalea în cîmpia unde pururi se cade sã ne-adeverim tremurã în lunã flamura unirii caldã e trãdarea încã pe miriºti de sub trei movile, ca dintr-un sicriniu, privegheazã Domnul cel cu ochii triºti Nicãieri nu este mai mãiastrã firea ca în locul unde el a fost pierit de aceea vremea i se-nchide-n urmã ca o ranã care s-a tãmãduit totul ni se pare cã s-a spus ºi încã mai e loc de slavã ºi de legãmînt el ne intrã-n inimi drept din stema þãrii el a fost mai falnic, el a fost mai sfînt Zugrãvit e cerul cu florinþi de aur sirinxuri de mierlã ies dintr-un buhai pretutindeni, iatã, se deschid ferestre ºi au toate forma frunþii lui Mihai.

CORNELIU VADIM TUDOR

ªtirea sãptãmînii

Cît de mici sîntem, de fapt Cãutam un subiect, o pîrghie de care sã mã leg, cu privire la un eveniment important din þara asta a noastrã. Nu existã! A spune cã, pentru România, conteazã cu adevãrat ce fac miticii ãºtia din Parlament, sau „Tabloul“ de la Cotroceni, este un non-sens. ªtirile care se deruleazã pe burtierele televiziunilor, acele „imparþiale” ºi „corecte” surse de informaþii pentru mintea ºi aºa deformatã a românilor sînt doar fumigene, sînt praf în ochii celor care culeg informaþia în modul cel mai superficial cu putinþã, dar cãreia îi alocã un înalt grad de profunzime seacã, conformã cu mintea fiecãruia.

A scrie despre România este egal cu a face reclamã, în mod gratuit, celor care furã ºi ºubrezesc aceastã þarã, aceste pãpuºi numite politicieni, împreunã, desigur, cu toatã armata lor de susþinãtori ºi preparatori. (continuare în pag. a 15-a) TANO

NR. 1466 z ANUL XXIX z VINERI 9 NOIEMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 9 noiembrie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Un nou serial: „Pasãrea ªpriþ” Þapul Emil a pãscut în Australia Cãposu la machiaj Violarea coloriferului Ardei Umplut va da o lege sã umblãm fãrã chiloþi Prima Gîscã din lume care le ataca pe iepele regelui Capul Marelui Clãpãug va fi clocit la incubator PARTEA I Mare infecþie moralã mai îngãlbeneºte societatea româneascã! Aºa dupã cum se ºtie, într-un elan al inimii pe care poeþii îl au într-o mãsurã mai mare ca alþii, dl. Corneliu Vadim Tudor a dãruit muncitorilor absolut toate proprietãþile pe care Fundaþia Umanistã România Mare le cumpãrase printr-o licitaþie cinstitã în comuna Butimanu. Principalul motiv al acestui gest unic este creºtin: poetul nu are simþ de proprietate ºi toatã învãþãtura lui Isus Christos îl împiedicã sã facã avere. Numai cã... Numai cã au ºi nãvãlit ticãloºii! „Pentru porci, totul devine porc” – scria Nietzsche.

Aºa cã au ºi început unii sã spunã cã senatorul a donat acele proprietãþi pentru (atenþie !) a scãpa de Comisia Anticorupþie! Într-adevãr, murdãria umanã o întrece pe cea animalã! De unde ºi pînã unde Comisia Anticorupþie? A fost vorba vreodatã de aºa ceva, în afarã, desigur, de furunculele care sfîrîie în untura din creieraºul lui Cristoiu Ion? Cu coropiºniþe din astea nu se mai vindecã ea, societatea româneascã, ne scufundãm ºi zãu cã ne meritãm soarta! Dar, sã nu bîzîim prea mult, cã ne stricãm tenul. Felicitãm televiziunea pentru inspiraþia de a difuza serialul „Pasãrea Spin”, probabil cel mai bun serial realizat vreodatã în lume. ªi asta, mai ales, datoritã muzicii lui Henry Mancini, de origine aproape divinã. Din pãcate, încã din primul episod ºi-au fãcut apariþia spinii dactilografelor televiziunii, care mutileazã cuvintele într-o manierã incalificabilã: a slupji pe Domnul, famila ta etc. Azi-mîine, cafegioaicele astea or sã scrie pe generic „Pasãrea ªpriþ“, cã tot nu le trage nimeni la rãspundere. Da, dar mai are televiziunea un serial de mare atracþie: „Pasãrea Graur”, care a angajat-o ca reporter sportiv pe juna Alina Negesc. Un coleg din presa sportivã scrisã ne-a lãmurit: „Explicaþia acelui concurs mistificat e simplã: d-ºoara cu pricina e fiica primarelui din staþiunea Cãlan, unde se duc Scenã petrecutã într-un unii ºi alþii în concediu”. restaurant. Clientul îi spune ospãtarului: „Limbã? Nu, eu nu mãnînc niciodatã ce iese din gura animalelor!”. Puþin cherchelit, ospãtarul rãspunde: „Prea bine, domnule, atunci sã vã dau un ou...”. În revista „Expres” a apãrut o corespondenþã din Sidney, cu titlul: „Emil Constantinescu a dezamãgit diaspora australianã”. Am aflat cã vizita la antipozi a lui Mister Þãcãlie, despre care opoziþia a fãcut un tam-tam greu de suportat, a fost în realitate una... particularã ºi s-a desfãºurat la invitaþia postului românesc „Radio 3 ZZZ”. Noi n-am auzit de acest post de radio al bîzîiþilor din întreaga lume, care probabil cã difuzeazã numai paraziþi, de vreme ce face „ZZZZZZ”. Dar, sã desprindem esenþialul din aceastã corespondenþã: „Fiind rugat sã detalieze «Programul de urgenþã» prezentat de Convenþie Guvernului, program pe care diaspora nu îl cunoaºte, dl.

Constantinescu a rãspuns cã acesta se aflã în România ºi cã nu poate dezvolta subiectul din lipsã de timp”. E clar, nu? N-avea omul fiþuica la el, nu putea sã behãie nimic. Dar de ce n-avea timp lectorul care a devenit rector peste noapte? Vã spunem tot noi: Þapul avea întîlnire cu niºte oi de-alea care pasc pe potecile din Australia, de le zice în limba savanþilor „australopiteci”. Aºa cã i-au legat unii tranzistorul de gît, care fãcea numai „ZZZZZIII!” (ca sã sperie þînþarii, v-aþi prins) ºi s-a dus flãcãul unde-l trãgea aþa.

Ce, numai Franþa sã-1 aibã pe Napoleon? Avem ºi noi Într-un dialog televizat, dl. Þapoleonul nostru!

Corneliu Coposu i-a reproºat d-lui Adrian Nãstase cã Guvernul e sprijinit de partidele extremiste ºi de îmbuibaþi, pe cînd la spatele lui, al d-lui Coposu, se aflã milioane de oameni sãraci. Dragã d-le Coposu,

trãieºti într-o iluzie, la spatele matale nu sînt milioane de oameni sãraci, ci se aflã doar cucoana aia în negru, cu o unealtã agricolã pe umãr, îmi stã pe limbã, zii sãi zic, Doina Cornea! Deci, românii sînt extremiºti, pe cînd U.D.M.R.-ul vostru nu e, mititelul, sã-l bei dintrun pahar cu apã, ce cuminte e, nici n-ai zice cã a fãcut pe el! Deci, noi sîntem îmbuibaþi, dar marii borfaºi care vã finanþeazã pe voi cine sînt, de unde vin? Dar, ia spune, nea Cãposule, matale fumezi cam 2 pachete de Kent zilnic, asta o ºtie toatã lumea; înainte þi le plãtea Securitatea, în schimbul notelor informative, dar acum cine le plãteºte, tataie, cã e 1.500 de lei un pachet, aºa cã matale arzi pe lunã cam 100.000 de lei?!

Taci, ai, dãduºi ochii peste cap, Cãposule, cã eºti ºi frumos nevoie mare, am auzit cã la apariþia ta pe micul ecran au lepãdat vreo 50 de gravide ºi s-au stîrpit toate cirezile din Vlaºca ºi Teleorman, deºi, înainte de emisie, au lucrat macheuzele televiziunii din greu, teau trîntit pe scaun în faþa mãsuþei de machiaj, te-au bãgat cu capul în Colgate Dual Fluoruri, ca sã penetreze bine creta aia, þi-au mai înºurubat vreo ºapte dinþi de la bormaºina din gura lui Frankenstein, pe urmã au împrumutat de la SOTI niºte cîrmîz din ãla cu care îºi dã Lucian Mîndruþã pe obraji ca sã-ºi facã buzele mov, în fine, au pus mîna pe un compas ºi þi-au trasat sprîncenele cu grafit negru, dar ce nenorocire, îþi cãdea o pleoapã, aºa cã þi-au legat-o de ureche cu niºte naylon de pescuit, în fine, cînd erai gata pomãdat, au avut bietele femei surpriza sã constate cã intrasei în moarte clinicã, stãteai pironit cu un ochi în tavan ºi cu altul la gura de incendiu, de unde îþi trimitea bezele pungaºul ãla mic de Jeana Gheorghiu, nu mai suflai deloc, nea Cãposule, era cît pe-aci sã nu mai apari la Viaþa Partidelor, ci la Moartea în Vacanþã, noroc cã nu te-au primit ãia pe lumea cealaltã, ºtiau ce pramatie eºti, aºa cã ai revenit cu multã vioiciune în lumea celor vii ºi n-ai pierdut nici acest prilej de a te face de baftã.

Marea gugumanie pe care ai dat-o pe gura aia senzualã ca tîrtiþa lui Quatzelcoatl (ªarpele cu Pene) a fost asta: „Numai Puterea e coruptã, Opoziþia nu poate fi, cã n-are nici o tangenþã, n-are ce promite, n-are nici o posibilitate”. Noi am mai auzit minciuna asta, nu ºtiu care idiot de pe la fripturiºtii opoziþiei a lansato ca pe-o gãselniþã deºteaptã foc, dar adevãrul e altul: sutele de primari ºi miile de consilieri ai CHEII, risipiþi prin toatã þara, ce sînt, Cãposule, nu au ei putere, nu dau ei case, nu pun ei botul pe la fonduri, ajutoare, spaþii etc.? Marele bandit Halaicu al cui e, Cãposule? Inimaginabilii tîlhari Roman ºi Bãsescu ai cui sînt, Cãposule? Dar þãrãnistul Iulian Creþu? Dar mitocanul infractor Patriciu, care a pus acum gheara ºi pe Patinoarul 23 August, al cui e, Cãposule? Pe cine pãcãliþi voi, mã janghinoºilor? Uite de-aia nu puteþi veni la putere, fiindcã voi sînteþi morþi demult, dar nu Totuºi nu ne putem reþine un vã daþi seama! sentiment de mîhnire: tînãrul Adrian Nãstase n-a zis nici pîs cînd codoaºa bãtrînã ne-a acuzat pe noi de extremism. Probabil cã aºa considerã el o alianþã, unii sã primeascã toate onorurile, iar alþii toate înjurãturile.

Sã mai rãmînem puþin în perimetrul emisiunilor televizate. E vorba despre fosta secretarã U.T.C. pe Televiziune, Sanda Viºan, care a realizat sãptãmîna trecutã o emisiune de ne-am tãvãlit de rîs. Doi oameni cu scaun la cap (Mircea Tomuº ºi Adrian Pãunescu) au fost nevoiþi sã dialogheze cu doi prostãnaci care se tot luptau cu vechili structuri, de parcã dãdeau ºapca dupã muºte (ªtefan Augustin Doinaº ºi Costicã Sorescu). Acest Doinaº fãcea pe inchizitorul din ceruri, acuºica picase ºi el în societatea româneascã, precum d-na Catherine Lalumière, nu ºtia mare lucru, dar a primit rapid niºte informãri ºi ne-a pus pe

„ROMÂNIA MARE“

toþi la zid. În realitate, Popa ªtefan (aºa îl cheamã, nenorocitul, dar el ºi-a zis Doinaº, cum putea foarte bine sã-ºi zicã Treinaº, Patrunaº etc.) – e un amãrît de traducãtor care a avut ghinionul cã prin marea literaturã germanã trecuse înainte Lucian Blaga. Poet nu poate fi Doinaº, fiindcã e uscat ca o nucã seacã, ori ciocãneºti în capul lui, ori dai cu deºtul într-un butoi cu murãturi, sunã la fel de dogit, aþi vãzut documentarul cu ciocãnitoarea. În dispreþul întregii þãri, în dispreþul adevãrului, acest ªmecherilã a dat pe gurã aia împodobitã cu negi cum cã regimul socialist a mutilat cultura naþionalã ºi el a luptat împotriva acestui regim! „Mutilarea” asta a fãcut posibil sã aparã capodoperele lui George Cãlinescu („Scrinul Negru”, „Bietul Ioanide”), Eugen Barbu („Groapa”, „Princepele”, „Sãptãmîna nebunilor”), Marin Preda („Moromeþii”, „Delirul”, „Cel mai iubit dintre pãmînteni”), Petru Dumitriu („Cronicã de familie”), Ion Marin Sadoveanu („Sfîrºit de veac în Bucureºti”), Camil Petrescu („Un om între oameni”), alte ºi alte creaþii excepþionale, semnate de Tudor Arghezi, Nicolae Labiº, Nichita Stãnescu, Tudor Vianu, ca sã nu mai vorbim de muzicã, de picturã, de dramaturgie, de coregrafie, de film etc. Cine te-a împiedicat, Popo, sã scrii ceva mai de Doamne-ajutã? Care e creaþia cu care te lauzi tu, cumva balada „Mistreþul cu colþi de argint”? N-ai nici un spor, din mai multe motive: 1) ai furat-o de la Goethe, te-a vãzut toatã lumea, te-ai apropiat tiptil, pe la spate, pîº-pîº, ºi i-ai înhãþat-o din ghiozdan; 2) un mistreþ mult mai reuºit ca al tãu se lãfãie în vitrinã la Magazinul „Vînãtorul ºt Pescarul”, avea ºi colþi de argint, dar l-au confiscat portãreii de la Administraþia Financiarã ºi i-au pus niºte dinþi de viplã. Cît despre modul în care te-ai luptat tu cu dictatura, ohooo, eraþi cînd tu deasupra, cînd ea dedesubt, ne spunea colonelul B. cã existã douã bibliorafturi cu notele informative pe care le-ai dat la securitate. Dar poeziile tale închinate congreselor P.C.R. ºi tovarãºului secretar general, dar poezia caligrafiatã cu mîna ta în volumul omagial „Floarea darurilor”, dedicat lui Nicolae Ceauºescu în 1974, dar zecile de deplasãri în strãinãtate ºi sutele de mii de lei „datorii” nerambursabile la Fondul Literar?! Alo, puºtiu’, noi în locui tãu am închide pliscul! În privinþa celuilalt dulãu rãu, care ºi-a întors pe dos biografia ca pe-o cîrpã din coteþ, Costicã Sorescu, problema e de-a dreptul vomitivã, ºobolanski a fost pus de ºeful lui, Petre Neulander, sã facã petrosin la gurã împotriva regimului totalitar ºi dictatorial, dar unde a lucrat el înainte? Nu cumva la C.C. al U.T.C., ca director al Ecran-Clubului, pe urmã la „Scînteia tineretului”, ca mînã dreaptã a lui Cristoiu Ion? În calitatea lui de metodist, acest neruºinat pe nume Sorescu organiza chiar spectacole cu Romica Puceanu, dupã care trîntea editorialele politice la „Sãptãmîna” ºi la „Scînteia tineretului”. Mãcar ghimizdrocul ãsta rãu are o scuzã: e nebun de legat, colegii lui de filologie îºi aduc aminte cã l-au surprins în cãmin, în timp ce viola... caloriferul, adicã îºi bãgase puþulica între elemenþii caloriferului ºi dã-i bãtãi! Acuma, ºoriciule gros de Sorescu, gîndeºtete ce s-ar fi întîmplat dacã rãmînea caloriferul însãrcinat ºi nãºtea cîteva sute de elemenþi mititei, fie reci ori cãldicei, nu-i aºa cã fãceai avere, rezolvai problema energeticã în Bucureºti? Asta fuse emisiunea „Simpozion” a Femeii-Cal pe nume Sanda Viºan, rîrîitã ºi preþioasã, cu o fustiþã scurtã pînã la buric, de i se vedea pistolul Makarov cu care noaptea iese la vînãtoare de comuniºti! Nestingherit de nici o lege, de nici un grup justiþiar, „Excrementul Zilei” aplicã pe mai departe legea junglei în societatea româneascã. În ziarul de joia trecutã, de pildã, se minte fãrã jenã cum cã ,,Premierul Nicolae Vãcãroiu l-a vizitat pe Corneliu Vadim Tudor”, marþi, dupã ora 18.

Hingherii anticipau ei ceva, dar cam anapoda: întîlnirea dintre cei doi a avut loc nu marþi, ci dupã trei zile, adicã vineri, nu dupã ora 18, ci fix la ora 12, ºi nu dl.

Vãcãroiu l-a vizitat pe dl. Vadim Tudor, ci acesta l-a vizitat pe premier, la Palatul Victoria. Aºa cã ce mai rãmîne din articolul acesta? Absolut nimic, totul e scos din burta cu mãþiºoare înnodate a monstrului pitic. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 3 septembrie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 9 noiembrie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Drumul spre înalta societate a infractorilor Lichele ungureºti De unde începe corupþia Tîndalã Tîndãrel face pe el ªcoala de agãþat milionari Avram Iancu a cucerit Stambulul Copiii cu patru mîini Dacii pãpau cîini Rãzboaiele Corinei Creþu cu meandrele concretului Litoralul pentru hoþi Vrãjeala sãptãmînii: cicã un prãpãdit din Teleorman, altul decît domnul Dragnea, a gãsit o valizã cu documente compromiþãtoare despre afacerile firmei Teldrum.

Mãi, dar proºti îi mai cred ãºtia pe români!

Din cele 22,5 miliarde euro alocate României pentru exerciþiul bugetar 2014-2020, România a absorbit abia 6,5%. Ce se întîmplã, v-aþi pierdut dexteritatea sau potera e mai vigilentã?

Scormonitorii în ape tulburi au descoperit cã Viorica a avut probleme cu urcarea treptelor liceale, cã nici la facultate n-a intrat din prima, dar cã a ajuns prima femeie din fruntea guvernului României. ªi, mã rog, care-i problema? De ce vã miraþi?

Iulian Vlad, ultimul ºef al Securitãþii, a apucat sã spunã: ,,Teroriºtii n-au existat, a fost doar un plan diabolic de rupere a þãrii”. Noi eram convinºi de asta, numai proºtii cred altceva.

Sifilisul ºi onania fac ravagii printre extremiºtii maghiari. Cei doi comentatori nesportivi ai meciului dintre Copil ºi Federer, în timp ce se holbau la sînii unei femei din loja românului ºi se întrebau dacã sînt originali, de la mama lor, au nechezat cã Marius e la fel de slab ca Halep. ,,Minciuni româneºti”, au stabilit cele douã curve masculine, cu primitivismul tipic mîncãtorilor de ºaormã direct de sub coada calului.

Au trecut trei ani de la arderea ritualicã a celor 65 de tineri în crematoriul de la ,,Colectiv”, dar nu s-au gãsit vinovaþii. Dintre toþi demnitarii care au decontat politic, doar Arafat a rãmas în funcþie. Asta, probabil, pentru cã era cel mai (i)responsabil. Cã doar nu îl þin în guvern pentru orientarea sexualã.

Un studiu european susþine cã în România corupþia începe din ºcoalã. E o mare greºealã: corupþia e prezentã încã din uter. Educaþia doar o perfecþioneazã.

Tîndalã Tîndãrel ne avertizeazã de la înãlþimea pregãtirii sale teoretice ºi tehnico-tactice cã UE ne va amenda în continuare din pricina condiþiilor de detenþie. În mod ciudat, nimeni nu ne sancþioneazã pentru condiþiile mizere din spitale, ºcoli, instituþii publice...

Asta îl ajutã foarte mult pe domnul ministru sã-ºi facã somnul de frumuseþe intelectualã.

Dar nu vã spun cã Tîndalã s-a fãcut de rîs ºi cu ocazia martirizãrii procurorului general Augustin Lazãr! Atît de tare, încît Pinocchio a rãmas o poveste de adormit copiii (,,copii”, cum ar scrie celebrul intelectual din dulcele tîrg al leneºilor. Tîrgul de cumetrii politice). ªtiaþi cã existã o ºcoalã de agãþat milionari? Cursul conþine ºapte lecþii ºi costã doar 199 de euro. Patroana ºcolii ºi-a propus sã devinã milionarã, agãþînd proaste. Gurile rele bãnuiesc cã printre absolvente ar fi fost ºi celebra Viorica, o blondinã care s-a lipit de unul Liviu ca marca de scrisoare, ca Românii au cele mai mici salarii scuipatul de asfalt. din Europa, dar plãtesc cele mai mari dobînzi la credite, în condiþiile în care preþurile la utilitãþi ºi produse de bazã au luat-o razna. ªi mai ziceþi cã nu se respectã programul de guvernare-înfeudare!

Avram Iancu a cucerit Stambulul, dupã ce a înotat 680 de km, pornind de la Sulina. Nu e rãu, dar poþi mai mult, mãi, bãiatule! Te þii de toate prostiile, iar în Ardeal ungurii îºi fac de cap.

Laszlo Tökeº, ticãlosul absolut, cere rãspicat ruperea Transilvaniei de România. Vorba lui Vadim: dar o MUE (Marea Uniune Europeanã) nu vrei? Un dezaxat din Iaºi, eliberat condiþionat din puºcãrie, a violat o fetiþã de ºase ani. Pentru asemenea monºtri, pedeapsa cu moartea este prea puþin. În Arabia Sauditã a fost executatã o indoneziancã fiindcã îl omorîse pe angajatorul ei care încerca sã o violeze. Ce þarã barbarã! Dacã n-ar bãlti de petrol, jandarmul mondial ar exporta ºi acolo democraþia. Aºa, n-are rost sã-i deranjeze pe odioºii criminali, care, de la cel mai înalt nivel, n-au nici o problemã sã omoare ziariºti, cameriste, dupã niºte cutume tribale. În estul Franþei s-au nãscut mai mulþi copii fãrã mîini.

Situaþia este în contrast cu România, unde copiii politrucilor dinainte de 1989 ºi a celor de dupã marea nãpîrlire sau nãscut cu cîte patru mîini lungi. ªi furã cu toate patru, ca-ntr-un concert de Rahmaninov. În India a fost construitã cea mai înaltã statuie din lume (188 de m) numitã ,,Statuia Unitãþii” ºi-l reprezintã pe Sardar Patel, unul dintre luptãtorii pentru independenþa þãrii. Sardar a fost ministru de Interne, adicã un fel de Carmen Dan de pe malul Gangelui. Preþul a fost pe mãsurã: 370,7 milioane de euro. Dar ce mai conteazã cã ºi acolo mulþi oameni mor de foame, au ei statuie?

Dacii pãpau cîini, au stabilit zoo-arheologii dupã ce au studiat oasele rãzuite cu usten-

sile ascuþite. Pãi de ce vã miraþi, n-aveau pe steag un cap de lup? Credeþi cã l-au pus acolo de amorul artei? Eu cred cã mulþi se mîncau ºi între ei, ca ºi romanii, de altfel.

Asta-i dovada cea mai elocventã cã sînt strãmoºii noºtri.

UE începe sã pîrîie pe le încheieturi, sã se dezarticuleze. Tratatele internaþionale nu mai valoreazã nici cît hîrtia pe care sînt scrise, promisiunile sînt uitate imediat ce au fost fãcute, cei mari se uitã chiorîº la cei mici, iar ãia cu tupeu îºi înfig colþii în glezna graºilor. Numai România acceptã sã fie scuipatã în ochi de toþi nenorociþii. Dar, þinînd cont de cine ne reprezintã la Bruxelles, nu-i de mirare...

Numai în ultimii doi ani datoria externã a crescut cu 20 de miliarde de euro. Dacã pe Ceauºescu l-am împuºcat pentru cã a scãpat þara de datorii, cu voi ce trebuie sã facem?

Domnul Daea nuºi pierde vremea: a adus ºi boala oii nebune. Nu ºtim dacã a luat-o direct din programul de guvernare, din dicþionarul rural român-englez sau de la vreo colegã de cabinet, sigur e cã nu s-a pricopsit cu ea din ,,Mioriþa”. Acolo, oaia era o horoscopistã melancolicã, nicidecum dilimancã...

Pesedista Corina Creþu îºi dã în judecatã ºi partidul, ºi pe Codrin ªtefãnescu, care, cu excepþionala sa capacitate de analizã ºi fotosintezã, a acuzat-o de trãdarea intereselor naþionale. Se rãsuceºte Cîrpa Kaghebistã în patul conjugal cînd o vede pe biata copilã cum se zbate printre meandrele concretului. Unde sînt zãpezile de altãdatã, cînd la Cotroceni, pãtruns de sinergia faptelor, îºi petrecea timpul între metafizicã ºi clitoris? Acum abia deºi aminteºte cum îl înþepa puºtulache ãla de Coposu cu sula-n coaste. Totuºi, Corino, facem un apel la calm ºi bunã înþelegere, conform principiului aristotelic ,,pace, pace, între douã dobitoace”, fiindcã nu poþi sã dai pe cineva în judecatã cînd nu posedã aºa ceva. Ce-ar zice Colin Powell? Ia scrie-i niºte mesaje adolescentine, poate afli cîteva rãspunsuri în legãturã cu frãmîntãrile tale. Cicã negrii e sensibili la fluturãrile de gene. Ei e aºa, mai poetici.

O secretarã de la Politehnica timiºoreanã, nemulþumitã de salariile indecent de mici din Educaþie, îºi completeazã veniturile cu un nou blow-job. Partenerii ei de serviciu erau atît de mulþumiþi de ataºamentul profund faþã de noul loc de muncã încît veneau la mãrire ºi de trei ori pe zi...

Marii noºtri scriitori Gigi Becali ºi Cristi Borcea au probleme cu legea. AEP i-a transmis antrenorului Stelei cã n-avea voie sã voteze la referendumul pentru familia oarecum tradiþionalã, iar cîinelui dinamovist cã ar fi cazul sã decarteze douã milioane de euro (cauþiune, pentru niþicã evaziune fiscalã), dacã vrea sã-l prindã Ziua Naþionalã lîngã Valentina Pelinel. Mi se pare cã în societatea noastrã de batjocurã ºi consum etnobotanice, nu mai e nici un respect pentru intelectualii de la Poarta Albã.

Dinamo a fost eliminatã din Cupa României de o echipã de Liga a treia din Miercurea Ciuc. La sfîrºit, urmaºii hunilor s-au strîns în hora dracilor ºi au cîntat imnul aºa-zisului Þinut Secuiesc. În vremea asta, alde Hanca ºi Nistor, tot cu þinutul secuiesc aveau de a face, fiindcã trebuiau recoltate probe pentru proba antidoping. Culmea hoþiei: sã furi de la senatorul Bãdãlãu! ,,Nu-i nici un adevãr în aceastã minciunã”, ar spune Livache cu subînþeles. În viitorul foarte apropiat, ora exactã pe mapamondul lumii globului pãmîntesc o vor da doar SUA, China ºi Rusia. Numai pe litoralul românesc legea o vor face aceeaºi jupani, dupã cum ne spune Adi Sfinteº în ,,Istoria necenzuratã a românilor”. ,,Cum treci podul peste Dunãre pe la Giurgeni-Vadu Oii, dai de-un þinut cãruia i se spune popular Dobrogea, dupã numele unui ºmecher de-al locului. Acest þinut, amestec foarte reuºit de praf ºi pulbere finã, mai ales în zona crepuscularã a cluburilor de cocalari, a fost - ºi este - terenul de joacã al tuturor dirimbliilor, din timpuri imemoriale. Pe aici ºi-au fãcut grecii cetãþi ca sã aibã unde-ºi petrece weekend-urile Burebista, pe aici circulã clandestin sau cu voie de la stãpînire tot felul de negustori, care mai de care mai ºugubeþ ºi mai brunet, dintre care amintim, cu inima cît un purice, pe fioroºii traficanþi de porumb fiert ori pe foarte periculoºii vînzãtori de seminþe de bostan ºi floarea-soarelui. Ba unii, care seamãnã leit cu Nicuºor Constantinescu ºi Radu Mazãre, urmaºii legitimi ai lui Dapyx ºi Gebeleizis, îºi trimit nimfele travestite, cu evidente origini braziliene, sã-i îndoape pe musafirii (ne)poftiþi cu

gogoºi calde, ca sã le meargã direct la linguricã ºi sã nu uite niciodatã proverbiala ospitalitate dobrogeanã.

La marginea mãrii, printre nãvãlitorii toropiþi de soare ºi bere la halbã, armele de apãrare ºi contraatac predilecte ale localnicilor, aprozii strigã cît îi þin bojogii: - «Porumbelul de la mare este fiert între picioare», «Porumbelul cu sãricã este bun la pãsãricã», «Luaþi, mîncaþi, ca s-aveþi parte, de cea mai frumoasã moarte», ºi alte porunci inventate de corporatiºtii pentru care marketingul audio-vizual, pas cu pas, dacã se poate direct pe burta trudiºtilor, este un mod de viaþã din cele mai vechi timpuri ºi pînã în zilele noastre. Ca ºi consumul de hamsie prãjitã, ºaorma cu de toate, inclusiv nisip, ineluºe (5 plus 1 gratis), ciorbã de burtã, baclavale, kebab, pizza, mici ºi topless pe burta goalã. ªi nici n-avea cum sã fie altfel, cã-n Dobrogea s-a inventat toleranþa, altminteri cum se explicã puzderia de homleºi care bîntuie prin hoteluri insalubre ºi prin restaurante unde helicobacter piloris te aºteaptã tupilat dupã tejghea sã te facã la bardahan, iar munþii de gunoaie sînt escaladaþi zilnic de halpiniºtii ocazionali, cu plãcere ºi indiferenþã pînã ºi pe malul mãrii, unde rãsãritul se vede mai cool dintro depresiune de peturi! Chestia asta cu toleranþa a început demult, încã înainte de 1417, cã pînã atunci ºiau fãcut de cap pe aici românii, tãtarii, genovezii, byzantinii ºi turcii, ca sã nu-i mai punem la socotealã p-ãia mai vechi. Au luat-o la ºtangã, ca sã fiu cît mai fidel adevãrului istoric, ca la Vaslui, adicã fie pe cont propriu, fie în grupuri interetnice, ceea ce pînã la urmã e cam tot aia. Ba aº zice cã a fost mult mai uºor decît unde zisei mai sus fiindcã în Dobrogea, mai ales în verile alea din Secolele XIV-XVI, textilele nu aveau cine ºtie ce cãutare. Cicã nici nu existau vînzãtori ambulanþi de chiloþi din cauza lipsei totale a cumpãrãtorilor. Minciuna aia pe care negustorii au numit-o, la miºto, «costum de baie», nu fusese încã inventatã, aºa cã lumea se simþea bine în pielea ei, de la Chilia ºi pînã la Vama Veche. ªi ca sã respectãm adevãrul istoric, ºi mai la sud. Mult mai la sud. Centura de castitate fusese desfiinþatã în urma unui referendum local provocat de rapida îmbogãþire a posesorilor de polizoare electrice cu discuri vidia, iar armura medievalã înfiorãtoare a bãrbaþilor era din bronz natural, care nu se lua nici cu raºpila. Prin urmare raºpilele au fost interzise printr-un decret, cã dupã cum cred cã v-aþi dat seama, respectul faþã de legea gravitaþiei este maxim în spaþiul pontic. Prin Dobrogea asta au mai fãcut bãtãi în nãmol ºi Dan I, fratele lui Mircea cel Bãtrîn, cu ªiºman al bulgarilor, din care cauzã a cam decedat, ceea ce a dus la o creºtere bruscã a interesului turiºtilor americani pentru o zonã atît de palpitantã. Acum nu ºtiu ce înþelegeþi voi prin americani în Secolul al XIV-lea, dar n-am sã vã dau prea multe explicaþii cã s-ar putea sã mã-ncurc în ele ºi detest acest lucru, aºa cã vã las pe voi sã vã folosiþi imaginaþia ºi trec mai departe, nepãsãtor ºi aproape rece.

Despre jupanatele din secolele anterioare v-am mai spus ºi, dacã n-am fãcut-o, ar fi trebuit s-o fuck. Nu mai insist nici în legãturã cu Ivanco, cu Þara Cavarnei, care se zice cã ar fi fost nucleul statal al acelei zone, vã mai amintesc, ca sã nu ziceþi cã-s neam prost, de Balica, un fel de Radu Mazãre, negãbjit de DNA, al þinutului, care s-a bãgat ca musca-n lapte în conflictul dintre Paleologi ºi Cantacuzini, indivizi ce-ºi disputau supremaþia în Imperiul Byzantin. Cei 1.000 de ostaºi, unul mai tatuat decît altul, îmbrãcaþi în tricouri personalizate cu citate din filosofii în vogã, dintre care mi-au sãrit în ochi, cã erau mai sclipicioase, «Vînd nevastã full option, 4X4, puþin folositã, þinutã în garaj», «N-am nevoie de Goagãl, soacrã-mea le ºtie pe toate» ºi clasicul «Mã-ta-i curvã», erau comandaþi de Dobrotici. Ei, aici vroiam sã ajung, la substantivul ãsta propriu ºi nici mãcar nu-i nevoie sã vã explic motivul. Cum Balica moare ºi el ca prostu într-o luptã cu un car alegoric, Dobrotici, aliat ºi cu Vlaicu Vodã (1364-1377), ºmecherul din Valahia, va conduce pînã în 1386. Dar teritoriul stãtuleþului sãu nu cuprindea ºi Chilia, importantã zonã de tranzit comercial, unde ora exactã o dãdeau genovezii, pe care însã îi trimite dupã þigãri Mircea cel Bãtrîn prin 1403-1404, care astfel aducea sub ascultare tot litoralul, cu tot ceea ce include mai interesant acest cuvînt, de la meduze ºi scoici, pînã la toplesiste (mai rare) ºi nudiste (fãceau cvorum non-stop). Voievodului valah îi plãcea sã dea la peºte la gurile Dunãrii, care, pe vremea aia, nu erau cel mai mare depozit de mase plastice” (Va urma).

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 9 noiembrie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Sclavii nu au nimic în comun cu lumea civilizatã Într-o searã, cu cerul ducînd spre amurg, numai ce o aud pe mama, dupã ce-ºi trase sufletul, cã-mi zice: - Pînã cînd vom mai fi sclavii lui Pascalea?...

Atunci nu prea am înþeles cum e sã fii sclav, cã eram prea mic... Odatã ce am crescut mai mare, dupã o zi de muncã la adunatul prunelor din livezile sãteanului la care se referise mama, venind acasã, cu cãmaºa de pe mine fãcutã ferfeniþã ºi zgîriat din creºtet pînã-n cãlcîie, mi-am adus aminte de vorbele mamei, care spunea cum erau numiþi cei care munceau pe pãmînturile celor bogaþi... Aºa trist ºi necãjit cum eram, am alergat sã-i dau mamei cei doi lei cu care omul acela mã plãtise, ca sã cumpere fitil ºi gaz pentru lampã, fiindcã de cîteva nopþi ne culcam pe întuneric, nu înainte de a mînca tot în beznã. Supãrat ºi obosit, dupã ce toatã ziua mã cãþãrasem din pom în pom, scuturînd prunele pe care, cu alþi copii, la fel de sãrmani ca mine, le adunam ºi, îndoit de spate, le duceam în coºãrci, la cãruþa de la capãtul livezii, cu lacrimile aproape pînã în barbã, îi zic mamei: - Fir-ar ai dracului de bani... ªi-i arunc în faþa ei... Nu mã mai duc mîine, cã m-am sãturat de-atîta muncã. Mã dor tãlpile de cîþi ghimpi mi-au intrat în ele... Uite ce rãni am ºi cum sîngereazã!

Se uitã mama la mine, fãrã sã mã certe, cum fãcea alte ori, cînd, ca orice copil, mai sãream ºi eu calul, ºi, oftînd adînc, îmi spune: - Dacã n-ai sã înveþi carte, ai sã fii sclavul lui Pascalea cît vei trãi... El are pãmînturi atît de multe, încît nu le va putea munci doar el cu familia lui... Cu nimica toatã, a ajuns acum cel mai bogat de pe valea noastrã, cã a cumpãrat pãmînt de la unii ºi alþii mai mult pe buturã (buºteni)... ªi ofteazã încã o datã... De ce nu mai vine colectivul ãsta de care vorbeºte toatã lumea?... ªtii o socotealã!... Nu mai munceºti pentru alde ãºtia, care spalã lingura de la unul la altul, ºi cu acea zoaie, dã altora sã mãnînce.

Atunci am înþeles cum e sã fii sclav... Adicã sã munceºti pentru unii ºi alþii de te rupi în douã, cum au pãþit mulþi þãrani din satul meu, pe vremea cînd eram copil, ºi au murit cu sapa în mînã, sau la cosit grîul ºi lucerna... Cãdeau cu sîngele buºindu-le pe nas, pe gurã, vara, în dogoarea nemiloasã a soarelui, cînd parcã þi se prãjea carnea pe tine... Numai ce auzeai, din mijlocul lanului, vreun român strigînd: apã, apã, cã moare!... Dar apã nu era, cãci ulcioarele de îndatã se goleau dupã cîteva sape care loveau în pãmîntul uscat ca

P Po o ll e em m ii c c ii

bolovanii. ªi fãrã sã vinã cineva, din apropiere, omul cãruia i se fãcuse rãu era deja dus pe lumea ailaltã, urmînd ca din acea searã sã doarmã între ai lui, cei duºi în ceruri, în împãrãþia Domnului... Sãtenii spuneau atunci ,,Dumnezeu sã-l ierte”, dar eu n-am înþeles ce mai putea ierta la astfel de oameni, cu pielea întinsã pe obraji de arãtau ca niºte strigoi, care munceau ca niºte sclavi pe pãmînturile celor bogaþi... Ochii le stãluceau în orbite ca la pisicile sãlbatice noaptea, iar moartea stãtea cãlare pe umerii lor, pîndindu-i la tot pasul... ªi cãdeau oamenii, ca popicele, cu nasul în þãrînã, murind de boalã, de foamea care le rãscolea maþele, chinuiþi de sete, de frig, de lipsa banilor.

Eu am fost sclav la adunatul prunelor o zi... O zi am fost la adunatul prunelor în livezile lui Pascalea pentru doi lei... Pentru doi lei, fãrã sã mã lase sã gust o prunã. Pentru cã am fost ascultãtor, am primit bãnuþii... Deci, sclav se numeºte acel om care se speteºte muncind pentru altcineva, primind un salariu de mizerie, pentru ca stãpînul sãu sã facã averi ºi sã trãiascã în lux ºi lipsit de griji. Acum, uitîndumã la vremurile pe care le traversãm, aflu cã pãmîntul e plin de sclavi... Pentru un ban, în orice colþ al lumii, pleacã sãrmanii români în pribegie. ªi nu asta ar fi problema, ci faptul cã sclavii se înmulþesc tot mai mult, chiar din rîndul copiilor proveniþi din familii sãrace, aceºtia abandonînd ºcoala, satul, plecînd întru supravieþuire unde vãd cu ochii, nu sã facã muncã de birou, ci din aceea care þine de lumea sclavilor... Îi compãtimesc pe toþi românii aflaþi în aceastã situaþie, pentru cã ºi eu am mîncat pîine de sclav, pe pãmînturile lui badea Vasile, în copilãria mea tristã ºi lipsitã de mîngîieri... Dumnezeu sã-l ierte ºi pe el, ºi pe omul lui de încredere, care ne trãgea cîte o înjurãturã zdravãnã, printre dinþii lui îmbrãcaþi într-un material alb, strãlucitor. Nu resimþea nici un pic de milã faþã de noi, niºte bieþi copii mai mereu cu burta goalã, nu ca a lui, umflatã cu fel ºi fel de bunãtãþi... De fiecare datã mînca în preajma noastrã, fãcîndu-ne, parcã, în ciudã, înºfãca hulpav din bucãþile de carne tãvãlite prin usturoi, iar noi transpiram, alergînd cu lingura, prin stachina mai mult goalã, dupã un bob de fasole... ªi avea o ceafã groasã ca de porc, iar mie îmi puteai numãra coastele, aºa de pricãjit eram. Astãzi, nu mai sînt opincarii de odinioarã, ºi nici cãciularii din vremea copilãriei mele.

Numai cã, oricum le-am zice, ei tot sclavi vor fi, chiar dacã muncesc la cei bogaþi, în pribegie, ºi munca le e rãsplãtitã cu ceva mai mulþi dolari decît leuþii din copilãria mea.

Mulþi dintre ,,noii sclavi” trãiesc sub demnitatea umanã, strãini într-o lume strãinã, perversã, plinã de ciudaþi.

ION MACHIDON, Preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Noapte de noiembrie, pe malul lacului din Parcul Ciºmigiu

MEDALIOANE LIRICE

Lui Temistocle Popa...

Cu acea ,,bucurie curatã, brâncuºianã”, Þi-am ascultat melodiile tale, plãmãdite Dintr-o inimã generoasã ºi mare Cît o þarã-n sãrbãtoare...

Mai ales cînd le-a interpretat Mult regretatul neotrubadur Dan Spãtaru.

El, ca ºi tine, dragul meu maestru, A cîntat dragostea nobilã, constantã ªi purificatoare de suflete...

Pentru voi doi, formaþi Într-o þarã cu un ,,neam de cîntãreþi”, ,,Femeile se parfumeazã, de fapt, Cu sudoarea florilor”... ªi, în timp ce voi ,,melodiaþi”, Uneori, ,,narcotizant” de frumos, Imaginea unei femei îndrãgostite, Parcã îmi vine a spune: ,,Femeile frumoase Se piaptãnã dimineaþa Cu aceeaºi mãreþie Cu care o reginã κi pune coroana”...

DORU POPOVICI

GALERIA MONUMENTELOR DE PATRIMONIU

Ce ºtim astãzi despre „Cruce“?

Crucea Eroilor Neamului, de pe vîrful Caraiman – un simbol naþional

Ne sînt cunoscute numele unor personalitãþi din domeniile arhitecturii ºi construcþiilor din primele decenii ale Secolului XX, care s-au implicat în realizarea acestui monument unic în Europa. Astfel, se ºtie cã întregul proiect al ansamblului a fost opera arhitecþilor români Georges Cristinel ºi Constantin Procopiu, iar studiile de rezistenþã ale monumentului au fost realizate de doi mari ingineri: Alfred Pilder ºi Teofil Revici. Nu trebuie trecutã cu vederea nici activitatea lucrãtorilor din cadrul a douã secþii de linii (L1 ºi L5) aflate în subordinea Direcþiei Generale C.F.R., ale cãror eforturi au fãcut posibilã existenþa construcþiei (introdusã în lista monumentelor de patrimoniu). Istoria a reþinut ºi sprijinul acordat de fraþii Schiel, care au pus la dispoziþia constructorilor funicularul Fabricii de hîrtie din Buºteni. Cu ajutorul acestei instalaþii au fost transportate mare parte din elementele metalice necesare ridicãrii „Crucii“. Comunitatea localã s-a implicat la rîndu-i; locuitorii Buºtenilor ºi-au folosit atelajele ºi animalele de povarã pentru a urca pînã pe platoul Bucegilor restul materialelor necesare construcþiei soclului pe care se înalþã monumentul. Crucea de pe Caraiman a fost luminatã pentru prima datã la 14 septembrie 1928, de ziua Înãlþãrii Sfintei Cruci.

Neglijatã aproape complet de-a lungul celei de-a doua jumãtãþi a Secolului XX, ameninþatã chiar cu dispariþia (spre sfîrºitul deceniului patru al secolului trecut au existat chiar voci care au cerut secþionarea braþelor laterale ale monumentului ºi montarea unei stele roºii în vîrful coloanei metalice), „Crucea de pe Caraiman”, preluatã, la începutul anului 2016, în administrare de Ministerul Apãrãrii Naþionale, pare sã fi redevenit, în sfîrºit, un simbol al culturii ºi istoriei celor pe care îi vegheazã din înãlþimile munþilor.

SURSA: HISTORIA.RO

În 1928, la inaugurarea sa, „Crucea de pe Caraiman“, ridicatã la altitudinea de 2291 m, avînd înãlþimea totalã de 39,3 metri ºi o deschidere a braþelor orizontale de circa 15 metri, era cea mai înaltã structurã metalicã situatã într-o zonã montanã. În timp, imaginea acestui monument unic în Europa prin amplasament ºi prin dimensiuni a devenit extrem de cunoscutã. „Crucea comemorativã a eroilor români din primul rãzboi mondial”a fost desemnatã în Cartea Recordurilor Guiness (2013) ca fiind cea mai înaltã cruce din lume amplasatã pe un vîrf montan.

Numele sub care a rãmas cunoscut în memoria colectivã acest simbol al arhitecturii ºi tehnicii mondiale din prima jumãtate a Secolului XX dã naºtere unei controverse.

Studiind documentele de arhivã ºi lucrãrile publicate de-a lungul celor 90 de ani care au trecut de la inaugurarea monumentului, cercetãtorul descoperã nu mai puþin de trei titulaturi diferite. Cel mai des întîlnit în documentele oficiale aflate în colecþiile Arhivelor Naþionale ale României e numele de „Monumentul Eroilor“, în timp ce în limbajul cotidian s-a pãstrat, încã din anul 1933, titlul de „Crucea de pe Caraiman“. O a treia variantã ce ºi-a fãcut loc în unele surse bibliografice secundare – „Crucea Eroilor Ceferiºti“ – pare a fi fost generatã de faptul cã ridicarea monumentului (între anii 1926-1928) a fost realizatã prin eforturile lucrãtorilor Direcþiei de Poduri din cadrul Direcþiei Generale C.F.R.

Douã Monumente ale Eroilor la Buºteni Deºi mulþi dintre turiºtii care trec prin zonã au vãzut Crucea ºi au urcat pe Caraiman sã o priveascã de aproape, puþini ºtiu cã monumentul a fost ridicat la iniþia-

tiva Societãþii Cultul Eroilor, patronatã de regina Maria încã de pe vremea cînd era prinþesã moºtenitoare. Astfel, în piatra plãcii comemorative este încrustat urmãtorul înscris: „Ridicatu-s-a acest monument întru slava ºi memoria eroilor prahoveni cãzuþi în primul rãzboi mondial 1916-1918 pentru apãrarea patriei – construit între anii 1926-1928“.

S-a dorit ca monumentul sã fie vãzut de la o distanþã cît mai mare ºi, din acest motiv, s-a renunþat la amplasamentul de pe vîrful principal, înalt de 2.325 metri, al masivului Caraiman, de unde nu putea fi vãzut decît odatã ajuns pe platou. Sa ales, astfel, vîrful de 2.291 metri al versantului de sud-est, care permitea vizualizarea Crucii de departe, din Valea Prahovei ºi împrejurimi, chiar ºi în condiþii meteorologice dificile.

Pe teritoriul oraºului Buºteni existã, însã, douã „Monumente ale Eroilor“. Iar cel de-al doilea „Monument al Eroilor“ este, de fapt, statuia existentã ºi astãzi în piaþa din faþa Gãrii Buºteni, lucrare inauguratã la 9 septembrie 1928. Pãstratã în memoria colectivã ºi sub numele de „Monumentul Ultimei Grenade“, opera sculptorului Ion C. Dimitriu Bîrlad (1890-1964) a fost ridicatã în anul 1927. Statuia este dedicatã eroului caporal Constantin Muºat, cãzut în prima conflagraþie mondialã.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 9 noiembrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii OAMENI ªI ISTORIE

Alexandru Vaida Voevod, fãuritor al României Mari ºi întîiul ei prim-ministru Unul din oamenii politici de seamã din Transilvania a fost Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950), personalitate implicatã major în frãmîntãrile românilor din Ardeal de a avea propria þarã, România. ,,Naþiunea românã din Ungaria ºi Ardeal doreºte sã facã astãzi uz de acest drept (n.n. – fiecare naþiune poate dispune, hotãrî singurã ºi liber soarta ei) ºi, în consecinþã, reclamã ºi pentru ea dreptul ca, liberã de orice înrîurire strãinã, sã hotãrascã singurã aºezarea ei printre naþiunile libere”. Acesta este un fragment din înflãcãratul discurs þinut de Al. VaidaVoevod la 18 octombrie 1918, în plenul Parlamentului de la Budapesta, într-una dintre cele mai rãsunãtoare ºi curajoase intervenþii din istoria neamului românesc. Politician, medic, publicist, unul dintre liderii marcanþi ai Partidului Naþional Român (PNR) din Transilvania, apoi al Partidului Naþional Þãrãnesc din perioada interbelicã. Dincolo de alte succese sau erori politice, dincolo de imaginea compromisã în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, Al. Vaida Voevod va rãmîne în istorie drept omul implicat în fãurirea Marii Uniri.

Deputat român cu studii ºi prieteni influenþi la Viena, este cel care a deschis dacã nu drumul, mãcar glasul cãtre realizarea importantului act de la 1918. Demersul sãu n-a fost întîmplãtor. Vaida-Voevod fusese cel însãrcinat de cãtre Comitetul Executiv al Partidului Naþional Român, încã de pe 12 octombrie, la Oradea, sã dea citire rezoluþiei respective în Camera ungureascã. Însã, trebuie evidenþiat cã omul politic transilvãnean – un aprig apãrãtor pînã atunci al drepturilor naþionale ale românilor din Ardeal – a avut mult curaj sã-ºi ducã misiunea la bun

AªA VÃ PLACE ISTORIA?

Dorinþa arzãtoare a Prinþului Carol: „Þara sã aibã o reþea de cãi ferate“ (1) În luna lui mai a anului 1866, cînd a ajuns în preafrumoasa lui þarã, cînd a poposit pentru puþinã vreme la Turnu Severin ºi mai apoi ºi-a continuat, toatã noaptea, drumul cãtre capitalã într-un poºtalion, alãturi de Brãtianu, Prinþul trebuie sã fi gîndit cã toatã acea întreprindere a sa era un lucru din cale-afarã de îndrãzneþ, o dovadã de mare curaj. Îndatã ce a vãzut orãºelul Turnu Severin, el a înþeles cã se cuvenea sã lase deoparte concepþiunea aceea prusacã dupã care trebuie sã existe în toate o normã. Vedea îndeajuns de bine ºi avea o privire îndeajuns de agerã pentru a-ºi putea da seama cã omul se schimbã atunci cînd se schimbã împrejurãrile în care vieþuieºte. El era gata sã lase deoparte toate acele lucruri ale mãririi, cele fãrã de preþ, ºi sã pãstreze pentru „Prinþul cel strãin” doar statornicia, nepãrtinirea, demnitatea ºi nobleþea sufletului! A vãzut el prea bine deja în primul orãºel românesc în care a pãºit, orãºel ce dupã normele apusene era lipsit de orice urmã de ordine - cãci nu existau strãzi drepte ºi pietruite, nu exista nici o regulã în ce priveºte clãdirile -, cã fie chiar ºi în acest fel au vieþuit generaþii ce nu þineau seama de norme ºi chiar au izbutit sã ducã ceva la bun sfîrºit! Desigur, cît de mult bine putea aduce cu sine drumul de fier, cînd pãrþi întinse de pãmînt nu erau lucrate, ce avantagii putea sã aducã o populaþie mai puternicã! Cît a strãbãtut þara, prin cugetul mereu viu al noului domnitor treceau felurite planuri pentru viitorime, care porneau de la situaþia importurilor ºi a exporturilor. Opt cai erau înhãmaþi la poºtalion. Doi surugii cãlare mînau armãsarii chiuind ºi trosnind din bicele lungi, îndemnîndu-i sã se grãbeascã.

S-a întîmplat ca hamurile sã se rupã în mai multe rînduri în timpul nopþii, ele fiind reparate numaidecît cu sfoarã.

Mereu se petreceau astfel de incidente. Caii treceau prin pîraie ºi dacã se întîmpla ca apa sã intre în trãsurã nu era nimic, fiindcã aºa cum apa intrase, tot aºa avea sã ºi iasã.

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

sfîrºit, în condiþiile în care gestul sãu putea fi tratat ca o mare sfidare, chiar ºi în acel context aparent favorabil.

Declaraþia de Autodeterminare a transilvãnenilor din 18 octombrie 1918 era rezultatul unor experienþe ºi al profesionalismului unor politicieni de primã clasã.

Românii - ortodocºi sau greco-catolici - au trimis în Parlamentul de la Budapesta oameni cu o educaþie strãlucitã, din familii cu ascendenþã paºoptistã sau memorandistã, adicã obiºnuiþi de acasã cã naþiunea meritã slujitã cu efort maxim, timp ºi bani. Alexandru Vaida Voevod, de exemplu, se trãgea din Alexandru Bohãþel, unul dintre cei mai apropiaþi colaboratori ai lui Avram Iancu. În 1892, cînd Memorandiºtii români au ajuns la Viena, au fost întîmpinaþi de manifestaþii organizate de asociaþia studenþeascã ,,România Junã”, condusã de viitorul medic. Din 1905 parlamentar, Vaida Voevod a finanþat ziarul politic ,,Lupta”, iar discursurile sale abrazive la Budapesta i-au adus exilul în Elveþia pentru o jumãtate de an ºi amenzi de presã substanþiale.

Dupã 18 octombrie 1918, liderii românilor - adunaþi într-un guvern provizoriu al Transilvaniei, numit Consiliul Naþional Român - au respins toate ofertele de federalizare avansate tardiv de Budapesta. Anterior, se propusese ideea unei mari federaþii, sigur, neîmplinite, pe care aceºtia o întrevãzuserã atunci ca singura posibilitate a unui stat românesc independent. Cu o exactitate ºi coordonare impecabile, ei au organizat alegerea celor 1228 de delegaþi pentru Alba Iulia din Transilvania, Banat ºi Criºana.

Pe 1 Decembrie 1918, Alexandru Vaida Voevod a participat la Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, împlinind, alãturi de delegaþii aleºi ai românilor din Transilvania, Banat ºi Þara Ungureascã, visul nostru milenar: Unirea cea Mare. Drumul spre Cetatea Unirii era periculos. Dar liderii ardeleni cãzuserã de acord cu regele Ferdinand ºi premierul Brãtianu ca armata regalã sã nu înainteze, ca sã preîntîmpine acuzaþia presiunii militare. A fost necesar ca autoritãþile transilvãnene sã fie protejate de gãrzile naþionale româneºti - alcãtuite

rapid din foºti soldaþi ardeleni, coordonaþi în mod special de Alexandru Vaida Voevod, ofiþerul Iuliu Maniu - care venise cu mulþi dintre ei de la Viena - ºi avocatul Teodor Mihali. De bani pentru echiparea acestor trupe s-au ocupat Vaida Voevod ºi finanþistul Aurel Vlad, care au garantat un împrumut consistent cu averea proprie.

Atunci, la 1 Decembrie 1918, o sutã de mii de români ardeleni au salutat la Alba Iulia votul în unanimitate al celor 1.228 de delegaþi. În acelaºi moment, Regele Ferdinand ºi Regina Maria intrau triumfal în Bucureºtiul eliberat de trupele germane. Vestea Unirii a fost dusã la Bucureºti regelui Ferdinand de 5 ardeleni: Vasile Goldiº, episcopul ortodox Miron Cristea, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, Alexandru Vaida Voevod ºi Caius Brediceanu.

Ales ministru fãrã portofoliu din partea Consiliului Dirigent al Transilvaniei în guvernul Ion I.C. Bratianu, apoi în cel al generalului Arthur Vãitoianu, Vaida Voevod va participa la Conferinþa de Pace de la Paris, din 1919-1920. Totodatã, la vîrsta de 47 de ani, va deveni întîiul prim-ministru al României Mari (vor exista patru guverne Vaida), într-un cabinet în care se vor mai regãsi cîþiva promotori importanþi ai Reîntregirii, precum Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Traian Moºoiu, Ion Mihalache, Ion C. Inculeþ, Aurel Vlad, Mihai Popovici, Ion Nistor sau ªtefan Cicio Pop. Implicat activ în politica interbelicã de la Bucureºti, premier în vremea regelui Carol al II-lea, Alexandru Vaida Voevod a avut nefericirea sã trãiascã, în 1940, pierderea Ardealului de Nord ºi a Basarabiei. Monarhist convins, credea cã Regele Mihai a salvat realmente Transilvania prin lovitura de Palat de la 23 august 1944.

Printr-o stranie contorsionare a istoriei, Alexandru Vaida Voevod a fost arestat de guvernul comunist al lui Petru Groza exact cînd administraþia româneascã revenea în nordul Transilvaniei.

Alexandru Vaida Voevod a fost arestat la douã sãptãmâni dupã instalarea primului guvern pro-sovietic în România, în martie 1945. Dupã percheziþii, confiscarea averii, anchete la Securitate, Alexandru Vaida Voevod s-a stins, bolnav de cancer, în domiciliu forþat la Sibiu. În ultimele sale notiþe, el invocã Munþii Fãgãraº, pe care îi zãrea în ceþuri de la fereastrã.

ANTON VOICU

Dacã era vorba de o apã mai mare, erau folosite brodurile, cãci poduri nu erau aproape deloc. Din trei în trei ceasuri, surugiii, dar ºi caii, erau schimbaþi la poºtie.

Uneori era de trebuinþã ca micuþii cai, în numãr de nouã o rasã de cai mici, dar pe care te puteai bizui - sã fie aduºi de-a dreptul de pe pajiºte. Aºa se petreceau lucrurile atunci cînd telegraful, ale cãrui fire strãbãteau întreaga þarã, nu îºi fãcuse datoria aºa cum s-ar fi cuvenit. Doar cã timpul, în aceeaºi mãsurã ca ºi spaþiul, nu erau stabilite cu mãsuri precise. Se cãlãtorea de la o poºtã la alta, iar distanþa strãbãtutã nu se socotea în kilometri, ci în ceasurile ce au fost de trebuinþã pentru a se ajunge dintrun loc în altul.

Aproape douãzeci ºi patru de ceasuri a durat prima cãlãtorie a Prinþului prin þara sa. Ea a fost întreruptã pentru scurtã vreme în oraºele mari, acolo unde el a fost întîmpinat cu nemaivãzutã bucurie. Aceastã cãlãtorie i-a dat prilejul sã înþeleagã îndatã felul de-a fi al þãrii, dar ºi marile nepotriviri care existau într-însa.

Cîtã culturã dovedeau oamenii ce trecuserã prin ºcoli din cele mai înalte ºi care îl salutau pe Prinþ din pragul frumoaselor lor case cu cerdace minunate sau al vilelor ce aduceau cu adevãrate castele, ºi care vorbeau cu toþii ca pe apã cîte trei sau patru limbi strãine! Însã în vecinãtatea acestor palate se vedeau bordeie pe jumãtate ascunse în pãmînt, din care ieºeau pe brînci oameni înveºmîntaþi în straie sãrãcãcioase. O cu totul altã lume se zãrea în ochii negri, încãrcaþi de adîncã tristeþe, ai acelor oameni, ce aveau chipuri plãcute, încadrate frumos de lungi plete! Însã o frumuseþe exista aici, o frumuseþe ameþitoare în felul ei, o frumuseþe a formelor ºi a culorilor. Mai cu seamã interesanþi ºi plãcuþi vederii erau acei þãrani care, în portul lor în culori deschise, cu înflorituri pestriþe, s-au alãturat cu ai lor cãluþi sprinteni trãsurii Prinþului, alcãtuind o escortã. Chiar ºi femei, ce ºedeau pe cai precum bãrbaþii, s-au alãturat trãsurii Prinþului, astfel cã maramele lor albe ºi lungi, din borangic, pe care le purtau pe cap, fluturau în vînt, în urma lor, asemenea unor steaguri.

În seara zilei de 21 mai, Prinþul a ajuns la moºia Goleºti. Aici se afla locuinþa familiei Golescu, ai cãrei membri erau animaþi de un fierbinte patriotism, iar capul ei era unul dintre cei trei bãrbaþi ce aveau menirea de a se îngriji de soarta þãrii, de a vedea de trebile ocîrmuirii pînã la sosirea Prinþului.

Aici, la o depãrtare de 84 de kilometri faþã de capitala þãrii, Prinþul avea sã poposeascã o noapte spre a se odihni înainte de a intra în Bucureºti.

Intrarea Prinþului în Bucureºti avea sã se desfãºoare întocmai precum o sãrbãtoare a poporului. Oamenii i-au ieºit în întîmpinare pe jos, cãlãri sau în cãruþe ºi ce mai cãruþe! O nesfîrºitã mulþime de strãlucitoare caleºti ºi nenumãrate cãruþe þãrãneºti, întru totul primitive; mii ºi mii de oameni i-au ieºit în întîmpinare în clipa cînd a intrat în oraº însoþit de o gardã militarã ºi de sute de þãrani cãlãri, înveºmîntaþi în straie cu minunate înflorituri.

Cu toþii erau cuprinºi de un soi de beþie, sub vraja cerului de necuprins ºi a luminii strãlucitoare a Orientului. Era norocul, era viitorul cel care sosea ºi toatã lumea chiuia, avînd acea neînþeleasã încredere a omului cu sufletul curat ºi cu adînca simþire a celui ce nu ºtie a se preface. (...) Îmbrãcat în frac negru ºi purtînd pe piept doar o decoraþie a familiei de Hohenzollern, astfel a mers el la Mitropolie (cea mai însemnatã bisericã a þãrii), a îngãduit ca feþele bisericeºti sã-l binecuvînteze ºi a jurat înaintea celor ce reprezentau þara cã are sã respecte legile þãrii ºi sã apere drepturile ei ºi cã va face astfel încît pãmîntul þãrii sã rãmînã neºtirbit.

Prima impresie pe care i-a fãcut-o capitala, adicã oraºul în care urma sã vieþuiascã, nu putea fi una tocmai bunã. În partea dinspre miazãnoapte, prin care Prinþul a trecut chiar în clipele în care a intrat în capitalã, oraºul, care se întinde pe o suprafaþã destul de mare, nu oferã nimic încîntãtor privirii. (va urma) MITE KREMNITZ (Fragmente din volumul ,,Regele Carol al României. Povestea unei vieþi”)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 9 noiembrie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (94) Secera ºi ciocanul (3) Autori de mare valoare au scris ºi au publicat cãrþi, cum ar fi: Constantin Noica - ,,Echilibrul spiritual”; N. Paulescu - ,,Noþiunile de suflet ºi Dumnezeu în fiziologie”; Mircea Handoca - ,,Convorbiri cu ºi despre Mircea Eliade”; Vladimir Peterca - ,,Regele Solomon în Biblia ehraicã ºi în cea greacã”; Ioan Slavici - ,,Amintiri – închisorile mele, lumea prin care am trecut”, aducînd o lume nouã în lumea literaturii române. Cãrþile au apãrut, unele, dupã 1989, la Ed. Humanitas, dar au fost scrise în perioada comunistã.

1950-1955 se construieºte Casa Scînteii.

1952: ia fiinþã oraºul Oneºti.

1953: Uzina ,,Autobuzul” ºi Teatrul de Operã ºi Balet.

1954: Uzinele ,,Steagul Roºu”, din Braºov.

1955: Hidrocentrala Sadu începe sã producã energie electricã.

Se înfiinþeazã Filarmonica de Stat din Cluj.

La plenara CC al PCR este ales prim-secretar al CC al PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej. 1960: se încheie construcþia Sãlii Palatului. În aceastã perioadã, mereu m-am lovit de ,,nesimþiþii autentici” – activiºtii de partid, un fel de ,,bãgãtori de seamã” care nu fãceau nimic, tãiau frunze la cîini, dar ei erau peste tot stãpîni.

La Plenara C.C. al P.C.R. – 22 martie 1965, în funcþia de prim-secretar a fost ales Nicolae Ceauºescu care, în scurt timp, a pus capãt epocii staliniste, elaborînd o nouã Constituþie ºi demarînd unele acþiuni în vederea îmbunãtãþirii relaþiilor de bunã vecinãtate între statele

O idilã care a intrat în istorie (2) Johann Wolfgang Goethe Avea 24 de ani ºi întovãrãºea în ziua aceea, la amintita chermezã, pe o doamnã consilier Lange, mãtuºa lui. În Wetzlar el se simþea atît de singur!

Monotonia ºi plictiseala îl îndemnau sã pãrãseascã oraºul cît mai curînd ºi sã se întoarcã acasã, la Frankfurt. Aºa s-ar fi întîmplat, dacã nu ar fi întîlnit-o pe Charlotte în acea dupã-amiazã, pe drumul spre serbare. Tînãra Charlotte era într-o trãsurã împodobitã cu flori. El o gãseºte încîntãtoare pe aceastã tînãrã cu obrajii rumeni, cu ºuviþe de pãr bãlai ce-i cãdeau peste urechi, cu un aer sãnãtos, plin de viaþã, de tinereþe, de voioºie...

Aºa a început o idilã care a intrat în istorie.

Dupã prima lor întîlnire, la chermezã, Goethe o vizita acasã la ea. L-au impresionat în mod deosebit atitudinile ei în viaþa casnicã, rolul ei în creºterea ºi educarea copiilor. Stãteau mult de vorbã în grãdina casei.

Uneori Charlotte cînta la pianul din salonul casei, de la etaj. Goethe o asculta în grãdinã. Era purtat de puternice sentimente pentru tînãra fatã, al cãrei destin, pe drumul cãsniciei cu Kestner, nu putea fi schimbat... Goethe îi citea Charlottei versuri ºi se cufunda în discuþii legate de nemurire, de viaþa veºnicã, subiecte ce o tulburau mult ºi-i aduceau aminte de mama ei, moartã de timpuriu.

La 22 august 1772, de ziua lui Goethe, Charlotte îi dãruieºte panglica roºie, cu care se împodobise în ziua chermezei. Într-o zi el încearcã s-o sãrute, dar ea îl dojeneºte, iar seara îi povesteºte logodnicului ei cele întîmplate. Kestner însã nu se aratã cîtuºi de puþin tulburat de aceastã ieºire a lui Goethe... El se simþea stãpîn pe inima feciorelnicã a Charlottei.

Goethe, dîndu-ºi seama cã în sufletul ei nu era loc ºi pentru el, pãrãseºte Wetzlar-ul ºi se întoarce la Frankfurt, unde îºi gãseºte o efemerã consolare cu Maximillienne de la Roche, soþia unui bãcan-angrosist, dar acesta nu are nici încrederea ºi nici rãbdarea lui Kestner ºi-l dã afarã.

Jerusalem La Frankfurt, lui Goethe îi parvine o veste tristã. Un tînãr pe nume Jerusalem îºi zboarã creierii la Wetzlar.

Motivul? O dragoste nefericitã pentru o tînãra femeie

europene aparþinînd unor sisteme social-politice diferite.

Este o perioadã de efervescenþã creatoare în toate sectoarele. Au loc vizite oficiale în þãri socialiste ºi capitaliste, ,,tovarãºul” fiind plimbat chiar în caleaºca de aur a Reginei Angliei. România a fost vizitatã de numeroºi ºefi de state, printre care ºi ,,stãpînul lumii”, preºedintele Statelor Unite. În acea perioadã, s-au încheiat acorduri de pace ºi colaborare economicã. În plan intern, s-au construit cartiere întregi de blocuri, puse gratuit la dispoziþia populaþiei. Staþiunile de pe Litoralul românesc au înflorit. (Îmi amintesc de primul meu concediu la mare, cînd dintr-un salariu de 280 de lei, biletul pentru 21 de zile pe litoral, incluzînd cazarea ºi trei mese pe zi, m-a costat 80 de lei.) Medicamentele erau gratuite, inclusiv spitalizarea (în prezent, un sfert din pensie mã costã medicamentele).

Metroul a fost o altã mare realizare a generaþiei mele, pentru cã ea le-a fãcut, nu comunismul.

Casa Poporului, pe care unii o voiau dinamitatã, a ajuns acum una din minunile arhitectonice ale lumii.

La moartea lui Ceauºescu, þara era sãracã, dar curatã.

Nu avea datorii externe.

Am enumerat doar unele realizãri pentru care poporul a fãcut mari sacrificii, rãbdînd de frig ºi stînd la cozi imense pentru alimente, iar drept rãsplatã, generaþia de atunci, pensionarii de azi, sînt maginalizaþi ºi umiliþi. La tarabele cu produse degradate din pieþe, vînzãtorul strigã: ,,Am marfã pentru pensionari”. În privinþa siguranþei cetãþeanului, îmi amintesc cã, pe atunci, noaptea puteai sã te plimbi liniºtit în parc sau pe stradã, fãrã teama de a fi tîlhãrit sau agresat.

S-au realizat foarte multe lucruri bune, dar s-au sãvîrºit ºi multe lucruri rele. (va urma) LILIANA TETELEA

mãritatã – o anume doamnã Merder. Revolverul cu care se împuºcase Jerusalem fusese împrumutat de la Kestner, logodnicul Charlottei. Goethe vine la Wetzlar ºi, pe mormîntul încã proaspãt a lui Jerusalem, depune flori. O viziteazã ºi pe Charlotte. În primãvara anului 1773, Charlotte ºi Kestner îºi serbeazã nunta. Goethe le oferã în dar inelele de cãsãtorie ºi se aratã dispus sã le boteze primul lor copil. El pãrãseºte oraºul Wetzlar, purtînd în suflet povara tuturor celor petrecute acolo. În mintea lui se contureazã o operã, pe care trebuie neapãrat s-o scrie.

Lucreazã zi ºi noapte ºi, în anul 1774, apare cartea „Suferinþele tînãrului Werther”, despre care Goethe spune cã, asemenea pelicanului, el ,,a nutrit-o cu propriul lui sînge”.

La întrebarea: cine a fost adevãratul Werther? – nu poate fi decît un singur rãspuns: Jerusalem, tînãrul care ºi-a sacrificat viaþa pentru o dragoste neîmpãrtãºitã.

Desigur cã el a intrat în istorie, în nemurire, dar nu singur, pentru cã fiecare din personajele reale a dat cîte o pãrticicã din fiinþa lor – fãrã însã s-o ºtie – acestei capodopere. Dar Goethe? El a strîns picãturã cu picãturã, ca într-o cupã, amãrãciunile dragostei ºi ale timpului sãu, pe care le-a revãrsat pe paginile cãrþii. A fãcuto pentru a-ºi uºura sufletul ºi pentru posteritate. Aceasta este adevãrata istorie a „Suferinþelor tînãrului Werther”, care a avut puternice influenþe pe multiple planuri: literaturã, teatru, muzicã, cinematograf. Accente wertheriene se pot regãsi în ,,Delphine ºi Adolphe”, de Benjamin Constant, ,,Oneghin”, de Puºkin, în ,,Nejdanov”, de Turgheniev. Atît Musset, cît ºi Lamartine nu se sfiesc sã spunã cã Werther i-a inspirat ºi pe ei. În 1893, la aproape 100 de ani de la apariþie, se joacã Werther pe una din principalele scene ale Franþei, ajungîndu-se la reprezentaþia cu numãrul 1.000, la Opera comicã din Paris, realizatã de Massenet. ªi în cinematograf – un prim Werther a fost ecranizat în 1910, urmat de multe altele. Înainte de a încheia aceste succinte note, trebuie spus ce-au ajuns unii din eroii reali ai dramei. Charlotte aduce pe lume patru fete ºi opt bãieþi, ºi moare la ºaptezeci ºi cinci de ani. Goethe are numeroase iubiri ºi succese. Moare la 82 de ani. În amurgul vieþii, are unele regrete pe care le mãrturiseºte: „N-am mai reînceput nici cîntecele mele, nici pe Werther”. Se gîndeºte cu melancolie ºi la Jerusalem, prietenul, care a murit pentru ca alþii sã fie nemuritori.

Ce ciudate sînt uneori drumurile vieþii ºi ale gloriei...

Sfîrºit EUGEN PANIGHIANÞ

CIOBURI DE GÎNDURI

Scrisoare pe o frunzã Sã plîngi acum nu are rost, Poate cã-n clipã nici n-ai fost... ªi de n-ai fost doar o pãrere Ce-i clipa fãrã mîngîiere?

Justificîndu-þi veºnic plînsul Mereu iubirea þi-e rãspunsul, Mereu a ta-i crucificarea ªi lacrima gemînd ca marea.

Lãsaþi-mã pe-un colþ de clipã Sã ard în tragicã risipã...

Sã-mi fac acolo cerul meu Sub arcul unui curcubeu.

Iar tu, de poþi, sã vii la mine: Voi face-un rai ºi pentru tine.

ILARION BOCA, 20 octombrie 2017

A s f i n þ i t

Toate drumurile duc spre asfinþit, nu-i nici o îndoialã, acolo vom ajunge, sfîºiaþi de neputinþe, schilodiþi, pete vorbitoare de sînge

Ne va fi sete, ne va fi noapte, vom adormi în scorburã de om bolnav, dar ne vom duce destinul în spate minþindu-ne cã nu e grav Vom întinde mîinile spre orizont, crengi putrede visîndu-se aripi uºoare, cerºind indulgenþe, bilete, decont, cãlãtorii înapoi din viaþa viitoare Nimeni nu va rãspunde la apel, asfinþitul ne va arde pe rug, peste sufletele pierdute, aºezate-n rastel, va trece îngerul înhãmat la un plug...

ADI SFINTEª, 18 octombrie 2018

Catedrala Sub cupole verzi de brad Paºii mã conduc aiurea De pe ramuri ace cad Primenindu-se pãdurea Mai departe naºii fagi Cu tulpina extra finã Mi-amintesc de trupuri dragi Din „grãdina“ femininã Magnetismul lor ciudat Umple liniºtea pãdurii ªi cu sufletul curat Nu accept glasul securii Vreau un codru secular Cu toþi arborii-n picioare Pîn’ la margini de hotar Ca sã zburde cãprioare ªi-admirîndu-l an de an Îmbrãcat în strai de galã Codrul mîndru haþegan Pentru mine-i catedralã.

IOAN PRODAN, Haþeg

Surîde toamna Surîde toamna din tãrii ªi sufletu-þi se zbuciumã.

Pe nesfîrºitele cîmpii Doar glasul toamnei buciumã.

Te-oi aºtepta pe la rãscruci S-apari din negurã de vis, Cã nu mi-ai spus unde te duci ªi vii, ºi pleci c-un ochi închis.

GEORGE MILITARU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 9 noiembrie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei boieri s-au adresat Împãratului Francezilor, cerîndu-i sã permitã crearea unui Stat Naþional Român“. Problema ridicatã de intervenþia lor este comentatã în presa vremii: „Nefericitele Principate Româneºti, teatru al unui rãzboi fãrã sfîrºit, aºezate între ciocan ºi nicovalã, invadate pe rînd de trupele ruseºti ºi turceºti, care le trateazã ca pe niºte þãri cucerite, sufereau cumplit. Pentru ruºi erau un popor pe jumãtate otoman; pentru turci erau o þarã creºtinã, suspectatã de complicitate cu Rusia. În timpul anilor de ocupaþie ruseascã, 1806-1812, în Europa se petreceau evenimente grave, fiecare din ele influenþînd cabinetele marilor puteri ºi schimbînd opiniile privind situaþia politicã a celor douã Principate. Rînd pe rînd, Alianþa Rusiei cu Anglia împotriva porþii, alianþa secretã a Turciei cu Napoleon, pacea de la Tilsit, întrevederea de la Erfurt, readuceau în discuþie viitorul Valahiei ºi Moldovei“. * 1806-1812: Ocupaþia rusã în Principate (Moldova ºi Muntenia). * 1807: Prin tratatul de la Tilsit, Rusia pretinde Basarabia ºi are consimþãmîntul lui Napoleon. * 1809: Imperiul rus proclamã anexarea Principatelor Române. * 1812: Prin tratatul de pace de la Bucureºti dintre turci ºi ruºi, imperiul rus cîºtigã „Basarabia“, Întinzînduºi frontiera de-a lungul Prutului. „Prin tratatul de la 28 mai 1812, Turcia ceda, fãrã sã cunoascã mãcar limitele exacte, un teritoriu care nu le aparþinea ºi care fãcea parte dintr-o þarã, a cãrei integritate teritorialã se angajaserã sã o respecte“ – aratã N. Iorga. * 1817-1829: Ruºii procedeazã la colonizarea masivã a Basarabiei. * 1818: În urma promisiunii þarului Alexandru I, s-a elaborat un proiect de „Statut al Basarabiei” ºi se acordã autonomie provinciei, care trebuia sã fie condusã de un Consiliu Superior, concesie valabilã doar pe hîrtie, care îºi pierde practic orice sens în 1820, odatã cu instituirea dreptului de veto. „Cãlãtorii ruºi care cunoºteau deja Basarabia dinainte ºi care au revenit aici la sfîrºitul anului 1820, afirmã cã situaþia populaþiei acestui teritoriu, cînd era sub administraþie româneascã, era mai favorabilã decît acum, dupã cinsprezece ani de administraþie ruseascã. Se gãseau aici într-o regiune barbarã în care oamenii, fãrã a fi vinovaþi de cel mai mic delict, sînt aruncaþi în închisoare, prãdaþi, bãtuþi ºi arºi de vii“.

* 1826 (25 septembrie): În acordul încheiat între Rusia ºi Turcia la Cetatea Albã (Akkerman) se stipula cã: „Suveranitatea României este împãrþitã între Poartã ºi Rusia; domnitorii, aleºi pe ºapte ani de cãtre boierii þãrii, cu consimþãmîntul Sultanului, nu puteau sã fie maziliþi decît cu consimþãmîntul Þarului“. * 1828: Þarul Nicolae I desfiinþeazã autonomia Basarabiei. Ruºii au venit în Principate la 23 aprilie 1828, intrînd în aceeaºi zi în Iaºi, înconjoarã palatul domnesc, unde îl aresteazã pe domnitorul Ioniþã Sandu Sturza. „Abandonate, Principatele au fost ocupate fãrã nici un fel de rezistenþã. Cînd ruºii au intrat în Brãila, acest oraº nu le-a oferit decît un morman de cenuºã ºi cîteva turnuri înþepenite. La Isaccea, trupele ruse, sub comanda generalului Rudzevici trec Dunãrea ºi înainteazã spre Tulcea, Hîrºova ºi Constanþa. O altã unitate ruseascã a cucerit oraºul Bazargic la 6 iulie 1828. Ultima campanie din 1828 a lãsat þara pradã a patru flageluri în acelaºi timp: foamea, produsã de imensele rechiziþii ale armatei ruse; ciuma, pe care aceasta o adusese din Turcia; o îngrozitoare epidemie printre animale ºi o iarnã grea. Þãranii erau folosiþi ca vite de povarã pentru cãratul furajelor ºi al muniþiei. Unii trãgeau aceste poveri mai mult de zece mile; alþii, smulºi de la vetrele lor, erau duºi pe cîmpiile în flãcãri, pustii ºi bîntuite de ciumã ale Bulgariei, sã recolteze grîul pãrãsit de turci. Boala ºi truda decimau acest popor. Fiecare nou rãzboi îi istovea sîngele“. În ciuda faptului cã, pe baza tratatului de la Adrianopole (1829), Principatele au fost atribuite Imperiului Otoman, armatele ruseºti nu le-au pãrãsit decît dupã cinci ani ºi atunci doar la insistenþele Austriei. * 1834: Ruºii se retrag din Principate. Sentimentul naþional românesc începe sã înmugureascã. Apar viitorii fruntaºi de la 1848, apar luãri de poziþie împotriva împilãrii ruseºti, se naºte opoziþia. „Asuprirea românilor de cãtre puternicul lor vecin, care nu avea nici un drept asupra lor, a început sã impresioneze lumea occidentalã ºi trebuie sã relevãm aici atitudinea presei strãine ºi mai ales a celei franceze, care a luat apãrarea unui popor latin hotãrît sã nu capituleze în faþa colosului de la Moscova, cum nu o fãcuse nici în faþa sultanului de la Constantinopol. Þinînd seama de înverºunarea opoziþiei româneºti, Rusia a încercat sã obþinã asentimentul englezilor, pentru anexarea Principatelor“. (va urma) Col. (r) dr. ALEXANDRU MANAFU

Dupã încheierea armistiþiului de cãtre generalul Scerbacev (26 noiembrie 1917) bolºevicii, în scopul transformãrii României într-o republicã sovieticã, au trimis la Iaºi pe Roºal, fostul comandant al fortãreþei Kroºtadt, pentru a-l suprima pe generalul Scerbacev ºi a-l detrona pe regele Ferdinand. Comandantul garnizoanei Iaºi, cu ajutorul D.16 I. a dezarmat grupul complotiºtilor ºi armata rusã din Iaºi ºi le-a expediat în vagoane, sub pazã, dincolo de Nistru.

Concomitent, împotriva Sfatului Þãrii, care împiedica planul de realipire a Basarabiei la Rusia, la Odessa a fost organizat „Rumcerodul“ (sectorul Frontului Român al Mãrii Negre ºi al Odessei – prescurtat Frontotdel). De asemenea, socotindu-l burghez ºi naþionalist, împotriva Sfatului Þãrii s-a ridicat ºi Comitetul muncitorilor ºi soldaþilor din Chiºinãu. Ambele: Rumcerodul ºi C.M.D. din Chiºinãu erau dominate de elemente pur ruseºti, cu un oarecare amestec de evrei ºi ucrainieni. În aceste condiþii, în Basarabia se produce confruntarea dintre cele douã curente: naþional-revoluþionar ºi bolºevic. Rumcerodul trece la acþiuni de organizare militarã pentru cucerirea puterii. Se dezvoltã o puternicã propagandã bolºevicã, formîndu-se, la 27 noiembrie, un Comitet al þãranilor, alcãtuit din 16 ruºi, 4 ucrainieni, 2 evrei, un bulgar ºi un român (Cãtãrãu). Rumcerodul desfiinþeazã cohortele ºi regimentele moldoveneºti ºi creeazã la Chiºinãu un „ºtab“ al armatelor ruse din raionul Basarabiei, în frunte cu Korovin. La Chiºinãu, la mijlocul lunii decembrie, alãturi de Consiliul directorilor, funcþionau 6 comitete de nuanþã bolºevicã. În situaþia creatã, Sfatul Þãrii, într-o ºedinþã secretã din 14 decembrie, a hotãrît sã cearã ajutor din afarã ºi a însãrcinat Consiliul directorilor sã procedeze cum va crede de cuviinþã pentru asigurarea ordinii. I. Inculeþ ºi P. Erhan duceau tratative secrete cu ºeful Statului Major al Circumscripþiei Militare Odesa, cerîndu-i douã divizii de cazaci. V. Cristi (directorul afacerilor interne) ºi I. Pelivan (directorul afacerilor externe) au plecat la Iaºi ºi au cerut ajutorul generalului Scerbacev. La 20 decem-

brie, organizaþiile ruseºti au lansat zvonul despre ºedinþa secretã, cu care prilej Sfatul Þãrii a vîndut Basarabia României ºi astfel þãrãnimea nu va mai beneficia de reforma agrarã. În prima decadã a lunii ianuarie 1918, la Chiºinãu era o dublã autoritate: Sfatul Þãrii ºi Rumcerodul, care preluase conducerea, emiþînd la 1 ianuarie Ordinul nr. 1 ºi anunþînd cã Frontotdelul a luat asupra sa întreaga putere ºi toate unitãþile militare ºi instituþiile se vor conduce numai dupã ordinele lui. Ordinul era semnat de Perper, Dementiev ºi Kaabac. Frontotdelul ºi-a stabilit controlul sãu asupra poºtei, telegrafului ºi gãrii Chiºinãu. A început sã opreascã eºaloanele cu provizii ºi furaje care se îndreptau spre front (România) ºi sã prãduiascã produsele depozitate în magaziile Frontotdelului. ªase asemenea transporturi au fost oprite între 1-5 ianuarie. Între timp se pregãtea alungarea Sfatului Þãrii. La 6 ianuarie, la Chiºinãu, se produce arestarea ºi dezarmarea detaºamentelor de voluntari ardeleni care se îndreptau dinspre front (Ucraina) spre Iaºi. Acþiunea a fost comandatã de Kaabac, la ea participînd ºi o unitate moldoveneascã. Au fost arestaþi toþi românii din Comisia Interaliatã de aprovizionare a armatei române de pe front, iar banii comisiei (2 milioane ruble) au fost confiscaþi. S-au fãcut cîteva arestãri ºi printre deputaþii Sfatului Þãrii. Unii s-au ascuns: V. Cristi, N. Codreanu, T. Iancu, º.a., iar alþii au fugit la Iaºi: Pelivan, A. Crihan, G. Buruianã, I. Buzdugan, Gafencu ºi Tonþu, spre a aduce la cunoºtinþa guvernului român asupra evenimentelor de la Chiºinãu. Frontotdelul i-a cerut la 6 ianuarie lui I. Inculeþ ºi P. Erhan sã se prezinte la sediul sãu. Nefãcînd parte din Blocul Moldovenilor, sub presiunea Sfatului Þãrii ei acceptã sã trimitã o telegramã la Iaºi, prin care cer sã fie retrasã armata româneascã din Basarabia. Spre norocul lor, telegrama nu a avut efect, iar la 10-23 ianuarie 1918 unitãþile române au trecutul Prutul. (va urma) Comandor (r) prof. univ. dr. JIPA ROTARU Mr. dr. LUIZA LAZÃR ROTARU

Dramatism ºi sacrificiu (3) Motto: „Trezeºte-te, ridicã-te, sau rãmîi pe veci cãzut“ (John Milton, 1667). * 1768: La 30 septembrie Turcia declarã rãzboi Rusiei, pretextînd o violare a frontierei. Armatele ruse au cîºtig de cauzã în toate operaþiile militare, ocupînd complet Moldova ºi Valahia în 1770. Intervenþia Prusiei, prin Frederick al II-lea, a salvat Moldova ºi Valahia de anexarea la Imperul Rus. * 1769-1774: Ocupaþia ruseascã a Þãrii de Sus a Moldovei. Este înfiinþatã o monetãrie pentru armatã, la Sadagura, lîngã Cernãuþi; unele monede poartã însemnele Moldovei ºi Munteniei unite într-un singur principat, sub protectorat rusesc. * 1792: Dupã armistiþiul de la Galaþi, din 11 august 1791, se încheie la 9 ianuarie - 1792 tratatul de pace de la Iaºi prin care turcii cedau ruºilor oraºul Oceakov ºi întreg þinutul dintre Bug ºi Nistru. În art. III se stabilea cã Nistrul va rãmîne întotdeauna linia de demarcaþie. („Art. III – În virtutea art. II din preliminarii, Nistrul va fi întotdeauna limita ce va separa cele douã imperii“).

Prin acest tratat, Rusia obþinea ºi recunoºterea anexãrii Crimeei. Odatã cu sosirea ruºilor la Nistru începea adevãrata tragedie a poporului român. Urmarea a fost dezastruoasã. Recunoaºterea Nistrului ca frontierã esticã a Moldovei însemna implicit extinderea statului moscovit pînã la Nistru. De acum înainte, Principatele Române nu vor mai cunoaºte nici cel mai mic rãgaz. * 1793: În urma celei de-a doua împãrþiri a Poloniei între Austria ºi Rusia, frontiera imperiului rus atinge ºi cursul superior al Nistrului. * 1794-1806: La 23 decembrie 1794 se încheie convenþia secretã între Austria ºi Rusia privind împãrþirea Imperiului Otoman. Aceasta face referire la pregãtirile pentru un nou rãzboi, care va izbucni în 1806. În toate proiectele concepute de ruºi primele victime erau, în mod firesc, Principatele Române. În ciuda tuturor eforturilor fãcute de turci, de a împiedica izbucnirea unui conflict, ruºii trec Nistrul ºi pãtrund în Moldova, sub comanda generalului Michelºan. La 29 noiembrie 1806, capitala Moldovei, Iaºi, cade în mîinile ruºilor. În condiþiile dificile prin care treceau Principatele, boierii români încep sã se preocupe mai mult de viitorul þãrii lor ºi îºi îndreaptã speranþele cãtre Franþa. „O parte dintre

Basarabia 200 (4) Sfatul þãrii - primul Parlament al Basarabiei ºi unirea cu Þara Sfatul Þãrii, reprezentînd puterea legislativã în Basarabia se crea, pe fondul rãsturnãrii monarhiei ruse ºi a vechiului drept constituþional rusesc, ca o expresie a revoluþiei naþionale mai legal chiar decît sovietul deputaþilor din Petrograd, în care nu erau cuprinse toate naþionalitãþile. La fel se procedase în toate provinciile locuite de alte naþionalitãþi decît cea rusã: Estonia, Letonia, Lituania, Bielorusia, Ucraina, în Kaucaz, la georgieni, tãtari ºi armeni. Primul prezidiu ales al Sfatului Þãrii a fost alcãtuit din: preºedinte – Ion Inculeþ; vicepreºedinte – P. Halippa; secretar: Ion Buzdugan. Ca primã mãsurã de organizare, Sfatul a hotãrît la 2 decembrie 1917, ca Basarabia sã fie proclamatã republicã, stat autonom în cadrul federaþiei ruseºti. Abia la 7 decembrie Sfatul Þãrii ºi-a ales un guvern (Directorat) avîndu-l ca preºedinte pe P.Erhan. Toate legile ruseºti ºi toate instituþiile publice moºtenite de la regimul þarist ºi din timpul revoluþiei rãmîneau în vigoare dacã nu erau abrogate de Sfatul Þãrii ºi publicate în ziarul „Sfatul Þãrii“ (legile noi). Toate instituþiile existente se puneau sub ordinele directorilor ºi ale Sfatului Þãrii. Noua ordine se baza pe miliþie ºi pe armatã. Guvernul a fost recunoscut de regimul de la Petrograd, care a trimis un reprezentant permanent pe lîngã Republica Moldova. În decembrie 1917 ºi începutul lui ianuarie Sfatul Þãrii se confruntã cu douã probleme majore ºi anume: 1) Valul anarhiei atinge cote insuportabile. În þinuturile Hotin, Cahul, Bãlþi, Soroca, Chiºinãu apar prãdãciuni, devastãri de moºii, omoruri, haos fãrã precedent, cãrora cohortele ºi armata naþionalã, aflate sub influenþa propagandei maximaliste nu le mai fac faþã.

2) Lupta bolºevicilor contra miºcãrii naþionalrevoluþionare.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 9 noiembrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Despre… ce ticãloºi ºi ce nemernici!... (urmare din pag. 1) ªi nu numai pe Kovesi, ci ºi pe Livia Stanciu, cea care are la activ condamnarea lui Mircia Gutãu, dar ºi controversatele condamnãri ale lui Adrian Nãstase ºi Liviu Dragnea – cazuri amintite de Corlãþean. „Vã aduceþi aminte cine a fost în fruntea completului de judecatã în cazul Adrian Nãstase? Livia Stanciu! Cine au fost contributorii la condamnarea lui Adrian Nãstase – oameni din serviciile intern ºi extern!”. Iar Titus Corlãþean, cel care a ocupat una dintre cele mai importante funcþii din stat, pune o întrebare cheie: „Cine a pregãtit procurorii DNA ºi cine a lucrat cu ei cot la cot?”. Rãspunsul a fost dat de mulþi dintre cei implicaþi – de la colonelul Dragomir, la Sebastian Ghiþã: serviciile americane, de la FBI, cu implicare deschisã, la CIA. Corlãþean a repetat: „Nu e discurs antieuropean, antiamerican, dar au o responsabilitate!”. „Au fost comisari europeni, oameni care veneau în inspecþie, oameni care au ridicat piedestale ºi au lãudat pe doamna procuror ºef DNA, sistemul DNA...”, a amintit Corlãþean. „Nu am auzit o datã un comisar european, un ambasador sã vinã ºi sã spunã cã este o problemã în sistem, nu l-am auzit pe Timmermans sã mai spunã ceva în ultimele luni...”. „Niciun cuvînt de regret - existã o parte de responsabilitate pentru aceste lucruri abominabile”. Ca o addenda la declaraþiile lui Corlãþean, am apelat la sursa publicã Wikipedia, pentru a vedea cine a decorat-o pe Laura Kovesi, în timp ce aveau loc încãlcãri ale Constituþiei, faptele de la Ploieºti, „culoarele”, „protocoalele” ºi poate altele: 2016: „Legiunea de Onoare”, cea mai înaltã distincþie a Republicii Franceze, înmînatã de ambasadorul Saint-Paul, pentru „înalt devotament ºi curaj extraordinar în lupta contra corupþiei, dar ºi pentru contribuþiile sale în societatea civilã”; 2016: „Ordinul Steaua Polarã”, oferit de regele Suediei pentru „lupta împotriva corupþiei din România”; 2014: „Cea mai curajoasã femeie din România”, premiu oferit de Ambasada SUA; 2011: „Ofiþer al Ordinului Naþional pentru Merit”, oferit de preºedintele Franþei; 2007 ºi 2011: „Certificat de Apreciere pentru susþinere excepþionalã” din partea United States Secret Service, premiu acordat de directorul U.S. Secret Service.

Impresionant, nu? ªi nu e tot, probabil, dar nu asta conteazã – ci faptul cã spusele lui Corlãþean sînt adevãrate: „Acest sistem nu ar fi putut sã funcþioneze ºi sã producã lucruri abominabile fãrã susþinãtori din afarã”. Adicã de la parteneri… Cu alte cuvinte, iatã dovada cum ºi în ce fel ne-au curãþat! Dar, sã fie clar – topoarele astea nu au lovit fãrã… cozi – care au fost neaoºe! Româneºti!

Uite, de exemplu cazul Iohannis cu toatã tevatura cu Lazãr. Aºa cum a ieºit la ivealã în ultimele zile, Klaus Iohannis a numit în fruntea procurorilor doi dintre cei care au avut legãturã cu dosarele penale în care apãrea el însuºi. Unul dintre ei, cel puþin, Cristian Lazãr, apare ca procurorul care a semnat ordonanþa de clasare a dosarului penal în care Iohannis era acuzat de conflict de interese ºi abuz în serviciu. Ei bine, Iohannis l-a numit pe acesta procuror ºef adjunct al Secþiei de urmãrire penalã ºi criminalisticã, în decembrie 2015. Ceea ce nu se spune e cã numirea s-a fãcut la propunerea ministrului Justiþiei de atunci, Robert Cazanciuc. „În conformitate cu prevederile legale în vigoare, ministrul Justiþiei, Robert Cazanciuc, a transmis joi, 29 octombrie 2015, Consiliului Superior al Magistraturii solicitarea de emitere a avizului în vederea numirii domnului procuror Lazãr Aurel Cristian în funcþia de procuror ºef adjunct al Secþiei de urmãrire penalã ºi criminalisticã din cadrul Parchetului de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie si Justiþie”. Interesant este cã acelaºi Cristian Lazãr era procurorul care, pe 26 iunie 2013, respinsese contestaþia la rezoluþia de neîncepere a urmãririi penale în celebrul dosar de plagiat al premierului de atunci Victor Ponta. Dar ce s-a mai petrecut atunci, sub comanda cuplului Cazanciuc – Ponta?

Culmea luptei „antisistem” – propunerea Laurei

Kovesi pentru un nou mandat la DNA! Citãm din Cazanciuc, ca din Evanghelie: „Dacã voi fi ministrul Justiþiei ºi dacã cei doi îºi vor exprima acordul pentru a-ºi continua mandatul, cu siguranþã o voi face, pentru cã rezultatele aratã foarte clar cã au ºtiut sã conducã aceste instituþii spre performanþe, dincolo de discuþiile din spaþiul public cu referire la anumite cauze, poate uneori insuficient explicate sau înþelese”. „Cei doi” despre care vorbea Cazanciuc erau Laura Kovesi ºi Tiberiu Niþu, data declaraþiei era 21 octombrie 2015. Ce mai conta condamnarea repetatã a lui Adrian Nãstase între 2012 ºi 2014, a marelui medic ªerban Brãdiºteanu, a lui Miron Mitrea, prigoana contra lui Ion Iliescu, prima condamnare a lui Dragnea în aberaþia numitã „Referendumul” în mai 2015… „Rezultatele aratã foarte clar cã au ºtiut sã conducã aceste instituþii spre performanþe”, nu-i aºa?

Sã ne aducem aminte cã, în 2012, Kovesi a fost propusã chiar de Victor Ponta, în calitate de interimar la Justiþie, ºi numitã, prin decret prezidenþial, de Bãsescu. Iatã ce spunea Cazanciuc despre Augustin Lazãr, autor al unor „protocoale” pe care azi le înfiereazã PSD „l-a apreciat întotdeauna ca pe un profesionist, extrem de echilibrat, de atent ºi de rezervat faþã de spaþiul politic” – transmitea Agerpres, anul trecut. De curiozitate – Ponta sau Cazanciuc, dar mai ales Ponta, i-au cerut scuze lui Adrian Nãstase? Sau altor colegi din PSD loviþi de „instituþiile conduse spre performanþe”? „Maior îl vrea pe Cazanciuc ºef la DNA!”, titra jurnalistul Cãtãlin Tache de la „Naþional” în martie 2018. „În laboratoarele de la Washington ºi Cluj tocmai ce se lucreazã intens la ºtergerea prafului de pe „insipidul” Robert Cazanciuc (…). ªi dacã pesedistul bãgat pînã în gît în scandalul compromiterii arhivei SIPA de-abia acum a început sã îºi arate dinþii la Liviu Dragnea, încercînd deja sã tragã de timp cu adoptarea pachetului legislativ pe Justiþie ºi mai ales cu legea rãspunderii magistraþilor pana la noi ordine, pregãtirea acestuia pentru noul rol încredinþat a început din urma cu peste un an”. Chestiunea cu SIPA nu e poveste!

Cazanciuc, ministru al Justiþiei sub Ponta, a avut un consilier… ofiþer SRI, Florin Teodor Andronache, care ar fi intrat în arhiva SIPA. „Ce a cãutat un cadru SRI în arhiva SIPA în 2013?”, întreba Dana Gârbovan, preºedinta Uniunii Judecãtorilor. Rãspunsul lui Cazanciuc a fost halucinant: au intrat sã schimbe un bec! I-auzi ia: ”Prin ordin de ministru s-a aprobat o comisie care sã verifice acea instalaþie de iluminat. Membrii comisiei, care erau toþi cu diverse funcþii ºi responsabilitãþi pe zona de documente clasificate, doar aceia au intrat într-un hol din zona în care se afla depozitatã arhiva SIPA. Au verificat instalaþia de iluminat, au schimbat un bec”. Dar, care e legãtura Ponta – Cazanciuc? Simplu - rudenie prin alianþã ºi prietenie maximã în facultate, dar ºi o referinþã de luat în seamã, conform lui Ponta: „Ne cunoaºtem din facultate, am fost colegi ºi la Parchetul General o bunã perioadã de timp, a lucrat la Parchetul General în perioada în care doamna Kovesi era procuror general”. Pãi spune aºa, Victore ºi Viorele!... ªi apropo de Traian Bãsescu ºi relaþia lui excelentã cu Victor Viorel la numirea celor din „sistem”. Sã ne aducem aminte ce spunea el despre Ponta, în 2015: „Victor Ponta trebuie sã recunoascã faptul cã în 1997-2001 a fost ofiþer acoperit al SIE ceea ce aratã ºi saltul sãu.

A fost ofiþer SIE ceea ce explicã propulsarea lui de la Judecãtoria de Sector direct la Parchetul General”.

Deci cam asta e cu bãieþii ãºtia, cozi de topor!

Cu alte cuvinte, lucrarea contra vîrfurilor politicii româneºti s-a fãcut cu indicaþii ºi presiuni de afarã, folosind oameni din interior – chiar din interiorul partidelor. Ba chiar din interiorul celor care credeau cã se bat cu Statul paralel”. ªi sã nu uit - cu ce se ocupã acum procurorul Cristian Lazãr, cel care l-a scãpat pe Iohannis de dosar?

Pãi printre altele cu ancheta privind închisorile CIA în România. Da, alea pe care le-a descoperit Vadim! Credeþi cã ancheta se desfãºoarã independent? Sigur cã da, cum altfel?!

Aranjamente la nivel înalt Procurorul general Tiberiu Niþu a fost debarcat în urma unei înscenãri confirmate definitiv de ÎCCJ. Tiberiu Niþu era o rãmãºiþã din înþelegerea Victor Ponta – Traian Bãsescu (plus Binomul), în urma cãreia Kövesi a mers la DNA, iar Niþu a devenit procuror general. A fost dãrîmat Tiberiu Niþu întîmplãtor, sau în urma unei conspiraþii? În acest moment nu existã dovezi. Doar deducþii. Asta, pentru cã nimeni nu a fost delegat sã cerceteze. Poate cineva sã îºi imagineze cã Laura Codruþa Kövesi, împreunã cu Florian Coldea, de capul lor, au înscenat în mare secret alungarea lui Niþu? Greu de crezut. Ba, la tipologiile umane ale celor doi, chiar imposibil de luat în seamã. Ar fi de luat în calcul un acord, un aviz, o aprobare, dacã nu chiar un ordin de la preºedintele României, ºeful suprem al sistemului (al Binomului). Pe lîngã „guvernul meu“, Iohannis a vrut ºi „procurorul meu“. Fãrã acordul preºedintelui Iohannis (sau fãrã ordinul lui!), operaþiunea de clãtinare ºi debarcare a procurorului general Niþu nu ar fi fost derulatã. Ceea ce înseamnã cã Iohannis avea un interes sã scape de respectivul procuror general ºi sã recompenseze un om care a prestat în dosarul sãu cel mai delicat (succesiunea Grupului Etnic German – FDGR). Dar o asemenea influenþã (implicare sau chiar ordonare) într-o astfel de operaþiune ar avea un caracter penal. Dacã debarcarea procurorului general al României ar fi probatã cu un ordin al preºedintelui ºi cu interesele sale legate de afacerile cu casele de la Sibiu (personale sau ale FDGR), am avea un dosar penal de toatã frumuseþea ºi premise pentru o suspendare, chiar pentru o arestare ulterioarã.

Scandalul provocat de ministrul Tudorel Toader exact asta dezvãluie: închiderea dosarelor penale rezultate din plîngerile ANI ºi ale lui Marius Albin Marinescu. Cele douã dosare aflate în gestiuni diferite s-au întors la Alba Iulia ºi au fost comasate spre a se reîntoarce la Parchetul General ºi clasate la Pachet. În aria de competenþã a lui Augustin Lazãr (judeþele Sibiu, Alba, Hunedoara) s-au produs ºi conflictul de interese sesizat de ANI (Primãria Sibiu – FDGR), ºi sentinþa în procesul nedesfãºurat de constatare a succesoratului Grupului Etnic German pentru FDGR, cu Klaus Iohannis preºedinte. A fost promovat Augustin Lazãr pentru contribuþia la închiderea dosarelor preºedintelui Iohannis ºi pentru a pãstra în mormînt un subiect care doare ºi astãzi? Cine ar fi trebuit sã întrebe ºi sã ancheteze FDGR-ul despre urmãtoarea prevedere din Statutul sãu: „Art. 6 – FDGR este succesorul de drept al tuturor instituþiilor ºi organizaþiilor ale minoritãþii germane, care au fost desfiinþate prin constrângere“?

Nu cumva Augustin Lazãr era responsabil cu cercetarea existenþei unei „asociaþii de utilitate publicã“, succesoare a „tuturor instituþiilor ºi organizaþiilor ale minoritãþii germane, care au fost desfiinþate prin constrîngere“? Adicã interzise! Adicã Grupul Etnic German. Adicã succesorul FDGR! Adicã în România, pe raza de competenþã a lui Augustin Lazãr, funcþiona o asociaþie de interes public care, prin statut, îºi propusese succesoratul asupra bunurilor aparþinînd unei organizaþii fasciste interzise prin Decret Regal propus de Consiliul de Miniºtri (1944) ºi prin Convenþia de armistiþiu de la sfîrºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial? Un procuror mai vigilent ºi cu mai mult profesionalism ar fi putut deschide un dosar prin care un asemenea paragraf sã fie radiat din Statutul FDGR sau organizaþia respectivã sã fie desfiinþatã prin sentinþã judecãtoreascã. Augustin Lazãr, nu!

De aici vine cãderea lui Tiberiu Niþu, la al cãrui final regizat trebuie sã fi pus umãrul toatã echipa de la Sibiu – Alba Iulia. Asta explicã ºi ascensiunea fulminantã a unui mediocru procuror de provincie care a hãmãit zgomotos în apãrarea Binomului ºi a preºedintelui Iohannis ºi explicã perfect de ce s-a opus oricãrei modificãri de competenþe în ce priveºte castrarea de atribuþii.

Lãtrãii de serviciu ai Binomului ºi ai reprezentantului lor de protocol (Klaus Iohannis) rezumã dezvãluirea lui Tudorel Toader la coincidenþa de nume a celui care a semnat ordonanþa de clasare (Cristian Lazãr), dîndu-l astfel ºi mai rãu de gol pe ºeful lor de la Cotroceni. Nu l-a recompensat doar pe Augustin Lazãr, ci ºi pe Cristian Lazãr, cel care ºi-a pus semnãtura pe placa de mormînt a unui dosar (casele de la Sibiu ºi moºtenirea Grupului Etnic German) care poate reînvia ºi astãzi. ªi care îl face pe Klaus Iohannis sã viseze urît!

CORNEL NISTORESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 9 noiembrie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (7) BASARABIA (5) Lupta basarabenilor pentru Unirea cu România O seamã de intelectuali români, luptãtori pentru drepturile naþionale, ca de pildã: Constantin Stere, Emanoil Gavriliþã, Alexandru Botezat, Ion Pelivan, Ion Inculeþ, Alexandru Nour, Neculai Alexandri, Nicolai Bivol, Vasile Oatu, Vasile Stroiescu, Pantelimon Halippa, organizeazã editarea ziarului românesc ,,Basarabia”. Zemstvele stãruie sã se introducã limba românã în ºcoli; au loc adunãri publice la Chiºinãu, în care se pun bazele ,,Societãþii Moldoveneºti pentru Rãspîndirea Culturii Naþionale”, sub preºedinþia lui P.V. Dicescul. Ca ºi în Imperiul Austro-Ungar, lupta revoluþionarã a românilor din Rusia þaristã urmãrea emanciparea naþionalã, reforme economice, reforma agrarã, reintroducerea limbii române în ºcoli, în biserici ºi în instituþiile publice. (Ion Nistor, op. cit., p. 202-205) Orice manifestare pentru emancipare naþionalã ºi politicã în cadrul general al miºcãrilor revoluþionare din Rusia a fost primitã cu ostilitate de oficialitãþi. Organul de presã þarist din Chiºinãu, ,,Drug” (Prietenul), trãgea semnalul de alarmã în ianuarie 1906, arãtînd cã: ...,,s-a format un cerc al cãrui scop tinde la deschiderea ºcolilor româneºti în Basarabia, predarea limbii române, dezvoltarea gustului pentru literatura româneascã. Într-un cuvînt, s-a fãcut primul pas care, fatal, va duce la antagonism ºi separatism. Poporul are prea puþin timp ca sã poatã învãþa deodatã carte ruseascã ºi româneascã. ªi, desigur, majoritatea va prefera sã înveþe în limba maternã, în cea româneascã. Deci, înstrãinarea de Rusia e inevitabilã”. (,,Drug”, din 6 ianuarie 1906) Ca ºi în celelalte provincii oprimate, în gubernia Basarabiei, represiunea a fost cruntã: arestãri, execuþii, distrugerea sediilor organizaþiilor naþionale, ziarul ,,Basarabia” a fost suprimat, tipografia ºi redacþia, arse, redactorii sãi au fost arestaþi ºi deportaþi.

Cu toate acestea, alegerile pentru prima Dumã au dovedit imposibilitatea sugrumãrii miºcãrii naþionale; în pofida persecuþiilor, þãranii români trimit ca reprezentant al lor în Dumã pe învãþãtorul I. Sever. (C. Stere, În preajma revoluþiei, vol. 1, p. 92-93) Perioada de pînã la primul rãzboi mondial va da noi dimensiuni luptei Poporului Român din teritoriul dintre Prut ºi Nistru, luptã amplificatã de adîncirea contradicþiilor interne ale Imperiului Þarist, de prãbuºirea lui în februarie 1917. (Dinu C. Giurescu, Istoria Ilustratã a Românilor, Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1980, p.

134-135)

*** Pentru a explica politica de expansiune a Rusiei, datînd încã din Evul Mediu, prezentãm, în continuare, douã documente grãitoare în acest sens.

Testamentul lui Petru cel Mare Petru cel Mare, þarul ruºilor, s-a nãscut la 30 mai 1672 la Moscova ºi a murit la 8 februarie 1725, la vîrsta de 52 de ani. A fost înmormîntat în Catedrala Sfinþilor Petru ºi Pavel din Sankt Petersburg.

Profitînd de declinul Imperiului Otoman dupã asediul Vienei în 1683, Petru cel Mare a fixat prin testament principalele linii de forþã ale expansionismului Rusiei în Europa, dar ºi pe alte continente.

Testamentul sãu, elaborat în 1725, a fost dus la Paris de ambasadorul Franþei la Petersburg ºi a fost predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document a fost publicat la Paris în anul 1843, fiind comentat cu mare interes, în anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete încoronate din Europa, de politicieni, istorici ºi oameni de culturã.

Considerat de unii ca apocrif, Testamentul reprezintã un text a cãrui valoare rezidã în confirmarea prin fapte istorice petrecute sau ce urmeazã sã se întîmple.

Implicaþiile pentru actualitatea geopoliticã internaþionalã ºi, în particular, pentru cea româneascã, sînt

extraordinar de importante, permiþîndu-ne sã înþelegem multe lucruri care se întîmplã acum, sub ochii noºtri. ,,În numele Prea Sfintei ºi Nedespãrþitei Treimi, NOI PETRU I, cãtre toþi pogorîtorii noºtri ºi moºtenitorii tronului ºi guvernului naþiei rossieneºti.

Marele Dumnezeu de la care avem existenþa ºi Coroana noastrã, luminîndu-ne, ºi sprijinindu-ne, îmi iartã mie a privi pe poporul rossienesc, ca chemat a stãpîni în viitorime toatã Europa.

Eu pui temei acestei idei, cã naþiile europene au agiuns, cele mai multe, într-o stare de decãdere sau cã merg ele cu mare grãbire spre a lor cãdere.

Urmeazã dar a fi ele cu înlesnire ºi fãrã îndoialã subjugate de un popor tînãr ºi nou cînd acela va ajunge la întregimea creºterii sale ºi va cãpãta totalã puterea sa.

Eu privesc nãvãlirea popoarelor Nordului de a cuprinde þãrile Occidentului ºi ale Orientului ca o miºcare periodicã hotãrîtã în scopurile PRONIEI – care de asemenea au fãcut a se renaºte ºi poporul roman prin nãvãlirea barbarilor.

Strãmutãrile oamenilor ce locuiesc spre pol sînt ca umflarea Rîului Nil ce vine la oarecare vreme ca sã îngraºe cu al sãu mîl glodul þãrmurilor celor uscate ale Eghipetului. Eu am gãsit pe Rossia un pîrîuleþ ºi o las un rîu mare..., iar moºtenitorii mei vor face-o ºi mai întinsã, hotãrît sã rodeascã Evropa cea stîrpitã ºi valurile lor se vor revãrsa peste toate stavilele ce ar ispiti niscaiva mîini slãbãnogite a pune împotriva lor, dacã însã urmaºii mei vor ºti a îndrepta o direcþie a lor.

Pentru aceasta dar Eu le las lor instrucþiunile urmãtoare care le recomandã la a lor luare aminte ca sã le pãzeascã cu statornicie.

– A þine naþia rossieneascã nepreacurmat într-o stare de rãzboi spre a avea pre soldaþii ei pururea deprinºi la rãzboi, nelãsînd-o a rãsufla, deci numai pre cîtã vreme va cere trebuinþa de a duce în mai bunã stare finanþele statului, de a preface armiile ºi de a alege prilejul favorabil pentru a începe vreun rãzboi; cu acest chip se va face o parte sã ajute rãzboiului ºi rãzboiul sã ajute pacea în interesul întinderii Rossiei ºi a înaintãrii ei la înflorire.

– A chema prin toate mijloacele posibile de la naþiile cele mai învãþate ale Evropei comandirii în vremi de rãzboi ºi oameni învãþaþi în vreme de pace, spre a face ca naþia rossieneascã sã capete folosul de la celelalte naþii fãrã a pierde din ale sale proprii.

– Sã se amestece la tot prilejul în toate provinciile ºi dezbaterile din Evropa, mai vîrtos în cele din Germania care fiind mai cu apropiere o intereseazã mai cu seamã.

– A vîrî vrajbã în Polonia, a hrãni în ea tulburãri ºi necontenite jaluzii, a-i cîºtiga cu bani pe cei puternici ai ei, a avea înrîuriri în Dietele lor ºi a le cumpãra spre a putea lucra ºi ei la alegerile Crailor lor; a-ºi face partizani în Polonia ºi a-i proteja, a vîrî oºti rossieneºti în Polonia ºi a le þine vremelniceºte, pînã la prilejul de a rãmîne acolo pentru totdeauna.

Dacã puterile megieºe s-ar împotrivi atuncea sã le împace vremelnic împãrþind-o... pînã cînd va putea lua de la ele înapoi ce li s-a dat.

– A lua cît s-ar putea mai mult din hotarile Sveziei (Suediei) ºi a ºti cum sã facã astfel ca însãºi Svezia sãi deschidã rãzboi spre a-i gãsi pricinã de a o subjuga.

Pentru a isprãvi însã aceasta, trebuie a dezbina pe Svezia de Danemarca ºi pe Danemarca de Svezia ºi cu luare aminte a hrãni rivalitãþile lor...

– A se însoþi prinþii rossieneºti totdeauna cu principesele din Germania spre a înmulþi rudirea cu mai multe familii a ei, a apropia interesurile ei de ale noastre, ºi înmulþindu-se influenþa noastrã acolo sã se uneascã de la sine cu pricina noastrã.

– A cãuta sã cîºtige alianþa de comerþ cu a Engliterei (Angliei) mai mult decît a oricãrei alte puteri, pentru cã ea este o putere care are mai multã trebuinþã de noi, la cele trebuitoare marinei, ºi care poate fi ºi mai folositoare la dezvoltarea marinei noastre, a schimba cheresteaua noastrã ºi alte producturi ale noastre cu aurul ei ºi a face ca neguþãtorii ºi matrozii sã aibã cu ai noºtri o nepreacurmatã înclinare, cãci ei vor deprinde ºi pe acei ai naþiei noastre la navigaþii ºi comerþ.

– A se întinde neîncetat cãtre Nord pe marginea Mãrii Baltice ºi cãtre Sud pe marginea Mãrii Negre.

– A se apropia cît s-ar putea mai mult de Constantinopol ºi de India, ca acel ce va stãpîni acolo va fi cel adevãrat stãpînitor al Lumii.

Deci trebuie a deschide necurmat rãzboaie, cînd cu Turcia, cînd cu Persia, a face tarsanele (arsenale) pe Marea Neagrã pentru a lucra la corãbii.

– A pune cîte puþin stãpînire pe aceastã mare cum ºi pe Marea Balticã, acestea fiind douã poziþii trebuitoare la izbînda întreprinderii noastre.

– A grãbi cãderea Persiei, a strãbate pînã la Golful Persic, a restatornici de se poate prin Siria comerþul cel din vechime al Orientului ºi a-l întinde pînã la India care este magazia Lumii...

Ajungînd odatã acolo, va putea atunci Rossia a se lipi de aurul Engliterei.

– A face de a se interesa curtea Austriei ca sã se izgoneascã turcii din Evropa ºi a nimici jaluziile ei, cînd se va ajunge la Constantinopole, întãrîtîndu-i ei un rãzboi cu statele cele vechi din Evropa, sau dîndu-i o pãrticicã din folosul izbînzii, care mai tîrziu i se va lua înapoi.

– A face pre toþi grecii cei dezbinaþi sau schismatici, ce sînt împrãºtiaþi ºi în Polonia, sã se lipseascã de ea, ai face sã i se închine, a se face sprijinul lor ºi a-ºi întemeia mai înainte o predominare universalã, printr-un fel de autocraþie erarhicã covîrºitoare; aceºtia vor fi atîþia prieteni pe care îi va avea Rossia în statul fieºtecãruia duºman al ei.

– Dupã ce Svezia se va desmãluda, Persia se va birui ºi Turcia se va supune, apoi adunînd armiile noastre ºi fiind pãzitã Marea Neagrã ºi Marea Balticã cu corãbiile noastre, trebuie mai întîi a propune îndeosebi ºi foarte tainic la Curtea Franciei, apoi la cea a Austriei de a împãrþi cu ea imperiul lumii.

– Dacã amîndouã aceste Curþi vor refuza aceea propunere a Rossiei, care nu este nicicum de crezut, atuncea ar trebui sã ºtie cum se împarte între ele gîlcevirea ºi a le face sã se slãbeascã una pre alta, cînd apoi Rossia folosindu-se de un prilej hotãrîtoriu va nãvãli asupra Germaniei cu oºtile sale cele pregãtite, pornind totodatã ºi douã flote mari: una de la Marea de Azov ºi alta de la portul Arhanghelsk, încãrcate cu cete de asiatici ºi însoþite spre apãrarea lor cu flote înarmate de la Marea Balticã ºi Marea Neagrã, care trecînd de la Marea Mediteranã ºi de la Ocean vor nãpãdi – pe de o parte ele în Francia în vreme cînd pe altã parte va fi Germania nãpãditã.

Aceste douã þãri, biruindu-se cealaltã parte a Evropei apoi, vor trece lesne ºi fãrã nici o împotrivire sub jugul Rossiei. Aºa se poate ºi aºa trebuie a se subjuga Evropa.

Petru I-ul” (,,Texte care au zguduit lumea”, Editura Moldova, Iaºi, 1995, p. 101-111) (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 9 noiembrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Istorii neºtiute Un servitor de casã mare Oficial, Ernest Urdãreanu (1897-1985) a fost mareºal al Palatului; în realitate, sluga preaplecatã a perechii Carol al II-lea – Lupeasca, femeia care a fãcut atîta rãu acestui popor. Zice-se cã individul provenea dintr-o familie mixtã românoevreiascã. În rest, bancher, industriaº, moºier, sfãtuitor de tainã. Era sãrac de inteligenþã, dar, în schimb, prisosea în viclenie ºi în lipsa de scrupule, însuºiri care, la unii oameni, valoreazã greutatea lor în aur.

Oportunist-carierist-arivist: prototipul omului de succes.

Promovat de Lupeasca. Între atîtea atribuþii, stabilea ºi lista cu audienþe la Palat. Dar, fãrã un picuº consistent (ºpagã, în ziua de azi), nu puteai intra la vodã. Aflat mereu în preajma maleficii perechi, cei trei au jefuit împreunã þara ºi tot împreunã au plecat în exil (septembrie 1940). Altfel, mic de staturã, negricios, infernal, nesuferit. Ieºea în lume pudrat ºi rujat. Punea la cale partide de poker în care mari industriaºi, dar ºi alþi oameni cu bani ºi mari amatori de afaceri cu statul, lãsau pe masã sume grele, un fel de mitã mascatã.

Pe 28 iunie 1940, cînd Carol a cedat Basarabia, scandalizat peste poate, Mareºalul Ion Antonescu a cerut audienþã la Palat, pentru explicaþii. Dar Lupeasca, care nu-l avea la maþe pe Mareºal, l-a sfãtuit pe Carolicã sã nu-l primeascã. ªi decizia i-a dus-o marelui oºtean bietul Murdãreanu, care a mai adãugat de la sine ºi un rînjet batjocoritor. Ca replicã, Mareºalul Antonescu i-a scãpat o palmã de a rãsunat Palatul, cã avea antrenament de la aplicaþii. ªi a urmat o bãtaie în toatã regula, de pe urma cãreia Urdãreanu a încasat cîþiva pumni ºi a rãmas lat printre mobile.

Aflînd de incident, Lupeasca a cerut o pedeapsã exemplarã pentru vinovat. ªi a doua zi, acesta a fost destituit ºi aruncat în închisoare.

Ce nu se ºtia despre rãscoala din 1907

De la Martha Bibescu citire...

La începutul lunii februarie 1907 s-a produs, în satul Flãmînzi, lîngã Botoºani, un incident între þãrani ºi reprezentanþii arendaºului Moshe Fischer.

Curînd, incidentul s-a extins în toatã Moldova ºi mai apoi în Muntenia. Rãsculaþii au pus mîna pe bîte, furci ºi topoare ºi au purces la devastarea conacelor boiereºti.

Incidentul fusese provocat de fraþii Fischer (Moshe, Kalman, Froim, Schobel ºi Avram), care, doar în cîþiva ani, înfiinþaserã o feudã (numitã ,,Fischerland”), un fel de stat în stat, cu 237.863 ha de pãmînt arabil, pãduri, iazuri ºi pãºuni întinse pe vreo 80 de comune din Moldova, unde procedau la o exploatare sãlbaticã a þãranilor. Aveau ºi o monedã proprie - ,,fischerul”. Pînã ºi pentru a-ºi adãpa vitele la gîrlã, þãranii plãteau o taxã arendaºilor Fischer. Adevãruri ascunse aproape un secol. Rãscoala a fost alimentatã ºi de revoluþia rusã din 1905, un fel de repetiþie generalã a revoluþiei din octombrie 1917. Ecoul ei ajunsese pînã în Moldova odatã cu revoluþionarii fugiþi din Rusia ºi din Basarabia, de teama poliþiei.

Martha Bibescu aºa cum nu o cunoaºtem: ca orice român absolut, vorba lui Petre Þuþea, a avut ºi ea momentele ei de slugãrnicie. Cum ar fi atitudinea faþã de Lupeasca, o prostituatã, care abia ºtia sã citeascã, dar cu ifose princiare: ,,Suverana mea, ziua cînd mi-aþi permis sã vã sãrut mîna, a fost cea mai fericitã Elena Lupescu în Bermuda, anul 1941 din viaþa mea”. ªi filozoful Nae Ionescu ºi-a etalat pornirile de supunere scîrboasã: ,,Cînd regele meu îmi ordonã sã fac ceva, intru în foc, nu se mai discutã...”. (Sau cam aºa ceva. Vezi o secvenþã din filmul ,,Actorul ºi sãlbaticii”). ªi ,,regele meu” nu a avut nici o tresãrire, nici cea mai micã senzaþie de greaþã, cãci, aºa cum se ºtie, dictatorii au nevoie de lingãi ºi trepãduºi fãrã scrupule. Simbioza dintre muºte ºi...

Toantã-toantã, dar Lupeasca avea totuºi douã calitãþi: era neîntrecutã la jocul de poker – caciamale, chinte... – ºi un formidabil sentiment al solidaritãþii. ªi astfel, cu ajutorul ei, cei din etnia aleºilor acaparaserã toatã economia româneascã: bãncile, comenzile de la stat, echiparea armatei, resursele naturale etc. Aceastã împrejurare n-a reuºit sã-l mai salveze pe renumitul filozof, cãruia, cînd a intrat în dizgraþia regelui, nu i-a mai trebuit nimic...

Troþki, Lenin, Stalin ºi ceilalþi 1914-1918 - primul rãzboi mondial, ºi 1918-1922 – rãzboiul civil din Rusia. Foame, violenþã, fricã, moarte.

O perioadã cumplitã. În 1919, cadoul cel mai de preþ pe

Planul Marshall: n-a fost sã fie ºi pentru noi Pe lîngã Germania ºi alte cîteva þãri din Occident, americanii ar fi vrut sã includã ºi Polonia, Cehoslovacia ºi România în procesul de distribuire a dolarilor în Planul Marshall (1948-1952). Dar Stalin s-a opus, ºi aºa au rãmas lucrurile. Planul s-a oprit cînd SUA au dezlãnþuit rãzboiul din Coreea, care înghiþea prea mulþi bani.

O istorie a trãdãrilor la români

Soarta unui om Doctorul Ioan Cantacuzino (1863-1934), cel care, între atîtea isprãvi rãmase în istorie, a mai descoperit ºi vaccinul antirabic, a murit de o stupidã pneumonie, cãci, în pofida vîrstei avansate, a þinut cu tot dinadinsul sã asiste la funeraliile vechiului sãu amic, I.Gh. Duca, þinute la Ateneul Român, pe 2 ianuarie 1934. În memoriile sale, Constantin Argetoianu povesteºte cã la înmormîntarea lui I.Gh. Duca era un ger cumplit, ºi doctorul Cantacuzino venise îmbrãcat doar în frac. Deja începuse sã îngheþe ºi a ieºit afarã, sãºi caute maºina blocatã în aglomeraþia de acolo. S-a îmbolnãvit de pneumonie ºi a murit la puþinã vreme.

I.Gh. Duca, prim-ministru la acea datã, murise împuºcat de legionari pe peronul Gãrii Sinaia, la 29 decembrie 1933. Cum avea sã se afle mai tîrziu, regele Carol fusese informat de intenþiile legionarilor, dar nu fãcuse nimic sã-ºi salveze sfetnicul. I.Gh. Duca a fost depus într-o aripã a Castelului Peleº. Dar Carol, deºi se afla în apartamentul sãu din Palat, împreunã cu Lupeasca, n-a dorit sã-l vadã, motivînd cã, de frica legionarilor, se baricadase în propria camerã.

Dupã 1990, doctorului Ion Cantacuzino i s-au recunoscut unele merite. Dar, la presiunile UE ºi ale marilor concerne farmaceutice din SUA ºi din Europa Occidentalã, Institutul de Seruri ºi Vaccinuri ,,Dr. Ioan Cantacuzino”, înfiinþat, la sfîrºitul primului rãzboi mondial, ca serviciu public, a fost tras pe linie moartã. Iar moºia savantului, din satul Cãlineºti, Prahova, deºi declaratã monument istoric, prin anii ‘50 a devenit... fermã pentru creºterea de cîini poliþiºti, apoi sanatoriu pentru bolnavii psihic, iar acum se aflã într-o degradare totalã.

Lev Troþki, Vladimir Lenin ºi Lev Kamenev, Moscova, 5 mai 1919 care puteai sã-l faci sau sã-l primeºti era o canã cu apã.

Nu mai merita sã te ataºezi de lucrurile materiale.

Mobila ºi parchetul din casã, gardul ºi pomii din curte, toate fuseserã demult puse pe foc. Tot ce conta era sã rãmîi în viaþã, sã nu fii împuºcat sau spînzurat pentru nimic. Sã nu mori de frig ºi de foame. La fel, cîinii, caii, pisicile ºi ºobolanii fuseserã ºi ei mîncaþi. (Precum ºobolanii vînaþi de populaþia înfometatã prin canalele Parisului, în timpul revoluþiei din 1789. Pentru alte amãnunte, citiþi ,,Mizerabilii”.) ªi, ca o ironie a vieþii, la fiecare colþ de stradã din Moscova sau din SanktPetersburg, cîte un afiº uriaº: ,,Vom transforma lumea întreagã într-o grãdinã cu flori”.

Comunismul ºi teroarea Teroarea a fost ºi este elementul de bazã al comunismului. ,,Teroarea roºie” (bolºevicã) ºi ,,teroarea albã” (menºevicã, contrarevoluþionarã) s-au fãcut prin împuºcarea ºi spînzurarea fãrã judecatã. Execuþiile prin împuºcare, arbitrare ºi sãlbatice, încep chiar din 1918.

Tonul îl dãduse chiar Marx într-una dintre expunerile sale: ,,Numai teroarea revoluþionarã va putea reduce suferinþele crunte ale poporului”. ªi în 1917, într-o cuvîntare, Troþki îl va completa: ,,Nu cu mãnuºile albe ºi cu parchetul dat cu cearã vom intra în regatul socialismului!”. Era suficient ca un individ sã fie declarat ,,duºman al poporului”, ca imediat sã fie împuºcat. Se ajunsese cu teroarea pînã acolo cã îþi era fricã de aproapele tãu, membru al familiei, vecin sau coleg de muncã. De obicei, execuþiile se fãceau în grup, cîte 4050 de inºi deodatã. Agenþii CEKA miºunau peste tot cu ochii larg deschiºi ºi cu urechile ciulite. Erau porecliþi ,,oameni în piele”, fiindcã purtau haine de piele maro, gãsite într-un depozit al armatei. Erau haine aduse din Europa special pentru aviatorii ruºi.

Sînt prea numeroase exemplele cînd, începînd cu Secolul al XVIII-lea ºi pînã astãzi, românii n-au fãcut nimic sã-ºi salveze conducãtorii. Dimpotrivã, i-au dat pe mîna turcilor, a ruºilor... Vezi ce soartã au avut Tudor Vladimirescu, Antonescu, Ceauºescu. Facerea de bine... ªi încã ceva: pe la începutul anilor ‘90, un istoric neinspirat a început sã rãscoleascã arhivele cu gîndul de a întocmi o listã a conducãtorilor noºtri uciºi de noi sau daþi pe mîna strãinilor, începînd cu Burebista ºi ajungînd pînã în zilele noastre. ªi, ce urma sã iasã, l-a pus serios pe gînduri: aproape 20 de volume, întocmite cu toate datele politico-istorice ºi sociale, hãrþi, ilustraþii etc. Cu ce bani sã scoþi un asemenea tiraj ºi, mai ales, cine sã þi le cumpere? Inclusiv riscul de a o pãþi precum sociologul Dumitru Drãghicescu care, în lucrarea sa, ,,Psihologia Poporului Român”, le-a pus românilor oglinda în faþã ºi era gata-gata sã înfunde puºcãria pentru defãimare. Iar cartea i-a fost interzisã pînã în 1990. Norocul lui cã s-a sinucis la timp.

Cum au cunoscut românii închisorile bolºevicilor Un episod necunoscut din primul rãzboi mondial, relatat de arhitectul Ion Mihai Cantacuzino (1899-1961) în lucrarea sa: ,,O viaþã în România. De la «Belle Époque» la Republica Popularã, 1899-1960”, Editura FIDES, 2012. Cicã mai mulþi soldaþi români au dezarmat cîteva mii de soldaþi ruºi, care îºi fãceau de cap prin Moldova. În consecinþã, guvernul bolºevic a trecut la represalii, arestînd toatã misiunea diplomaticã românã de la Moscova, pe care a întemniþat-o în Fortãreaþa ,,Petru ºi Pavel”, de pe o insulã de pe Neva, la 13 ianuarie 1918. Rãsuflãtorile temniþei, ajungînd pînã la nivelul apei, umezeala ºi clipocitul valurilor îi împiedicau pe deþinuþi sã doarmã. A trebuit ca o delegaþie a misiunilor diplomatice, în frunte cu americanii ºi francezii, sã intervinã pe lîngã Lenin ºi Troþki pentru a-i elibera pe români.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 9 noiembrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (77) „În spiritul calului sãlbatic“ (1) Autor: Peter Matthiessen Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1983, Statele Unite Editura: The Viking Press Forma literarã: nonficþiune

Rezumat (1) Comentariu: Dupã cum va fi detaliat pe parcursul secþiunii dedicate istoriei cenzurii lucrãrii ,,În spiritul calului sãlbatic” (In the Spirit of Crazy Horse), au fost intentate douã procese de calomnie împotriva autorului ºi editorului pe motivul publicãrii acestui text.

Reclamanþii în cadrul acestor procese sînt William Janklov, pe atunci guvernator al statului Dakota de Nord, ºi agentul special FBI David Price. Dupã cum se va vedea, ei vor avea un rol important ºi pe parcursul rezumatului.

Prezentînd tensiunile ºi evenimentele anului 1970 din rezervaþia Sioux din North Dakota, ,,In the Spirit of Crazy Horse” alcãtuieºte în Cartea I o scurtã istorie a acestei etnii, din 1835 ºi pînã în 1965, menþionînd ºi originile (1968) ºi dezvoltarea Miºcãrii Indienilor Americani (MIA). Patru probleme majore se pot identifica din paginile textului: pierderea ºi jefuirea pãmînturilor indienilor; eforturile pentru obþinerea suveranitãþii; interferenþa ºi brutalitatea în relaþia cu rezervaþiile indienilor arãtate de FBI (Biroul Federal de Investigaþii) ºi BIA (Biroul Afacerilor Indiene); ºi ruptura severã ºi neîncrederea în rîndul indienilor Sioux. Acestea sînt reprezentate prin douã mari confruntãri: Wounded Knee, în 1973, ºi schimbul de focuri de la Oglala, din 26 iunie 1975 - precum ºi vînãtoarea de martori ºi de evadaþi, în special a lui Leonard Peltier, ºi procesele lor.

Unul dintre tratatele importante din Midwest, Tratatul de la Fort Laramie din 1868, se aflã în centrul doleanþelor comunitãþii Sioux, care include triburile Teton din cîmpiile din vestul statelor Dakota de Nord ºi Dakota de Sud; precum ºi triburile Santee ºi Yankton din preriile din Minnesota ºi din partea de est a Dakotei de Nord ºi Dakotei de Sud. Tratatul garanta: ,,Dreptul absolut ºi permanent de folosinþã asupra rezervaþiei Great Sioux... Nici unei persoane nu îi va fi permis sã traverseze, sã staþioneze sau sã se stabileascã pe teritoriul aflat sub incidenþa acestui articol, fãrã acceptul prealabil

al indienilor... Nici un tratat pentru cesiunea vreunei pãrþi a rezervaþiei aici menþionate nu va fi valabil sau în vigoare, fãrã acceptul a trei sferturi din populaþia indianã adultã de sex masculin, din teritoriile respective”. Aceste pãmînturi garantate, în care erau incluse ºi zona sacrã Black Hills, au fost treptat luate. Încã din 1876, dealurile Black Hills erau invadate de minerii aflaþi în cãutare de aur; aceºtia erau susþinuþi ºi de trupe ale guvernului federal. Pînã la vînzarea forþatã a acestei zone sacre precum ºi a celor 22,8 milioane de acri care o înconjurau, a mai fost un singur pas. Triburile care locuiau pe aceste teritorii au fost mutate într-o altã zonã a rezervaþiei, „ºi le era interzis sã pãrãseascã zona de 40 de milioane de acri pe care nu o nu cedaserã încã”. Pe timpul administraþiei preºedintelui Benjamin Harrison, în 1889, tratatul iniþial privind rezervaþiile a fost desfiinþat, instaurîndu-se cele ºapte rezervaþii care existã astãzi. În anii ce au urmat, o serie de „reforme”, unele dintre ele bine intenþionate, au redus suprafeþele acordate indienilor: Legea Generalã a împroprietãririi din 1887 a distrus sentimentul de comuniune al indienilor, împãrþind pãmîntul în parcele; Comisia pentru Doleanþele Indienilor a desfiinþat în 1946 eventuale pretenþii faþã de pãmînturi ori compensaþii financiare; în 1930, indienii au fost mutaþi din rezervaþii, fiindu-le permis unor comunitãþi de albi sã se stabileascã acolo. Mai mult, legile de concesiune a pãmînturilor ale BIA prevedeau ca fiecare familie sã împartã pãmînturile în mod egal între moºtenitori în caz de deces, rezultatul fiind o fragmentare care fãcea parcelele insuficiente pentru întreþinerea unei familii. În anii mai recenþi, odatã ce pãdurile au fost defriºate ºi minereurile existente extrase, o altã ameninþare, ºi anume cea a exploatãrilor de cãrbune ºi de uraniu, scruta regiunea. Însã ºi eforturile de rezistenþã, precum ºi tentativele de recuperare a pãmînturilor au crescut treptat.

Problema suveranitãþii naþiunii indiene ºi a revalidãrii tratatelor indiene este concomitentã cu pretenþiile de recuperare a pãmînturilor. Douã declaraþii susþin punctele de vedere diferite. Pe de o parte, judecã-

Relansarea ºi dezvoltarea economiei în anii 1934-1938 (3) Ameliorarea situaþiei în agriculturã ºi normalizarea finanþelor publice (1) Urmãrind aceleaºi obiective economice, politice ºi sociale, ca ºi în cazul acþiunilor pentru refacerea, protejarea ºi dezvoltarea industriilor naþionale, pe baza aplicãrii doctrinei ,,Prin noi înºine”, guvernul naþional liberal al lui Gh. Tãtãrãscu, cu sprijinul parlamentului, a luat o serie de mãsuri de ameliorare a situaþiei în agriculturã. Acestea erau cu atît mai necesare cu cît criza economicã din agriculturã, cu toate consecinþele ei negative, continua sã se menþinã, în condiþiile în care peste douã treimi din proprietarii rurali, din cauza dobînzilor mari percepute de instituþiile bancare private, de pînã la 20% anual ºi chiar mai mult, erau ameninþaþi de ruinare, ceea ce putea avea urmãri sociale ºi economice grave. În anul 1934, numãrul debitorilor rurali s-a ridicat la circa 2.200.000, din care gospodãriile sub 10 ha erau datoare cu 37 de miliarde lei, iar cele mijlocii ºi mari, în numãr de 16.000, datorau 14 miliarde de lei. Cu dobînzile acumulate, pînã în februarie 1934, suma datoriilor era de circa 52-53 de miliarde lei, situaþie care se întrezãrea a se repeta din nou, în perioada urmãtoare, cu toate consecinþele economico-sociale negative pentru masele de bazã ale þãrãnimii muncitoare ºi pentru progresul general al României. Þinînd seama de situaþia grea existentã în agriculturã, la 7 aprilie 1934, a fost votatã Legea pentru lichidarea datoriilor agricole, denumitã ºi Legea conversiunii datoriilor agricole. În baza legii, s-a acordat tuturor debitorilor agricoli o reducere de 50% din totalul datoriilor acestora, restul urmînd a fi plãtite în cîte douã rate anuale, într-un interval de 17 ani, cu o dobîndã de 3%. În caz de neplatã a unei singure rate, chiar faþã de numai unul dintre creditori, aceºtia puteau urmãri rezultatele

materiale sau civile, precum ºi veniturile de orice fel ale debitorului. În caz de neplatã la scadenþã a douã rate succesive, debitorul îºi pierdea dreptul rezultat din beneficiul termenului faþã de creditorul neplãtit.

Mãsurile stabilite prin legea licidãrii datoriilor agricole au fost urmate de înfãptuirea unei serii de acþiuni îndreptate spre creºterea tehnicitãþii ºi rentabilitãþii agriculturii, ca spre exemplu: reglementarea dobînzilor percepute de instituþiile de credit pentru capitalul împrumutat ºi înfiinþarea de instituþii de credit cu caracter special care percepeau dobînzi de maximum 6%; folosirea creditului special ipotecat al României pentru acordarea de împrumuturi agricultorilor mari ºi a capitalului Bãncii pentru industrializarea ºi valorificarea produselor agricole în scopul acordãrii de împrumuri proprietarilor agricoli mici ºi mijlocii cu o dobîndã de 2% peste scontul Bãncii Naþionale.

O politicã specialã a fost promovatã în domeniul extinderii diferitelor culturi ºi introducerea altora noi. Pe aceastã linie, de o atenþie importantã s-au bucurat culturile de plante oleaginoase, textile, industriale (soia, orez, bumbac etc.), alãturi de cultura grîului ºi porumbului care reprzentau principalele culturi din agricultura româneascã. Paralel cu acestea s-au avut în vedere pomicultura, apicultura, precum ºi alte ramuri care nu erau pur agricole, ca: silvicultura, zootehnia, piscicultura º.a. Pentru stimularea exportului de cereale statul a acordat prime de export. Numai în anul 1937 au fost alocate în acest scop 498 milioane de lei.

Pentru mobilizarea tuturor forþelor care concurau la sporirea cantitativã ºi calitativã a producþiei agricole au fost elaborate programe pe diverse sectoare, la executarea cãrora au colaborat toate organele publice – fiecare în sfera sa de activitate – iar iniþiativele individuale au fost ordonate ºi stimulate, mergînd mînã în

torul Warren Urbom, implicat în cîteva dintre procesele legate de cazul Wounded Knee, care a respins 32 de cazuri fãrã judecare, susþinea cã în ciuda istoriei „urîte” ºi a „tratatelor marcate de duplicitate”, doleanþele de suveranitate ale triburilor Lakota erau în „opoziþie clarã” faþã de lege ºi de deciziile Curþii Supreme. A doua perspectivã se contureazã prin declaraþia ce aparþine lui Darrelle Dean (Dino) Butler, în primele sale remarci din timpul procesului sãu în cazul asasinãrii a doi agenþi FBI la Oglala: ,,Sîntem membrii unei naþiuni suverane. (...) Tratatele care au fost instituite între naþiunea indianã ºi guvernul Statelor Unite prevãd cã avem dreptul de a trãi dupã propriile noastre legi pe teritoriile specificate tot de respectivele tratate.

Legile Statelor Unite nu trebuie sã interfereze cu cele ale naþionalitãþilor noastre”.

Conflictul celor douã perspective asupra suveranitãþii se reflectã ºi în atitudinile celor douã pãrþi, pe de o parte oficialii americani, iar pe de alta membrii comunitãþii Sioux. Acest conflict se materializeazã în episodul Wounded Knee, relatat în Cartea I, recidivînd în focurile de armã de la Oglala, detaliate în Cartea II. Intervenþia agenþilor FBI ºi BIA în problemele rezervaþiei se vede cel mai bine în timpul episoadelor de la Wounded Knee ºi Oglala, dar nici nu încep ºi nici nu se încheie cu acestea. Aceºti agenþi sînt prezentaþi în antitezã cu cei ai MIA ºi, împreunã cu membrii poliþiei, sînt deseori asociaþi cu fapte de injustiþie, hãrþuire ºi brutalitate. Acestea luau forme variate, de la intimidarea ºi chiar agresarea indienilor suspecþi sau poate martori incomozi, pînã la încãlcarea proprietãþii private, în cãutarea unor potenþiali suspecþi.

La finele procesului de conspiraþie Dennis Banks Russel Means, judecãtorul federal Alfred Nichols a criticat sever agenþii FBI pentru comportamentul imoral de care au dat dovadã. Iniþial fusese de partea guvernului, declarîndu-ºi „respectul” pentru FBI. Biroul Federal de asemenea a fost acuzat cã ar fi instigat conflictele dintre facþiunile indiene în rîndul rezervaþiei, ºi de a fi promovat violenþa. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA mînã cu iniþiativele statului. Au fost luate mãsuri efective pentru procurarea de seminþe ºi reproducãtori, construirea de silozuri ºi abatoare, extinderea industriilor agricole ºi crearea unor centre agricole noi, dotate cu maºini ºi instrumentar specific, armonizarea preþurilor produselor agricole cu preþurile produselor industriale ºi altele asemãnãtoare. Concomitent, prin concursul factorilor de rãspundere ai vieþii rurale, puterea executivã a statului a dat impulsuri noi acþiunilor de organizare a cooperativelor de toate categoriile ºi asociaþiilor agricole, considerate ,,mijlocul cel mai eficace pentru transformarea agriculturii”.

Corelat cu eforturile pentru dezvoltarea industriei, agriculturii ºi a celorlalte ramuri ale economiei, preocupãrile guvernului ºi ale majoritãþii parlamentare au fost îndreptate, în acelaºi timp, în direcþia normalizãrii finanþelor publice ºi echilibrãrii bugetelor de stat. În aprilie 1934, statul datora pe piaþa internã, sub diferite forme, 23 de miliarde lei, din care 12 miliarde pentru salarii ºi pensii, iar 5,5 miliarde lei la Banca Naþionalã a României. Datoria publicã externã a României, la 1 ianuarie 1934, era de 126 de miliarde lei, ca urmare a unei serii de împrumuturi, incluzînd 60 de contracte în diferite timpuri ºi locuri. Din aceastã sumã aproape 14 miliarde lei erau plãtibile în monedã naþionalã, ºi peste 112 miliarde lei în monedã strãinã. Bugetul pe exerciþiul 1933-1934 s-a încheiat cu un deficit de peste 5 miliarde de lei.

Pentru lichidarea datoriilor externe ºi limitarea controlului strãin, care afecta independenþa ºi suveranitatea þãrii, ca ºi pentru acoperirea cheltuielilor sporite ale statului, guvernul liberal a mãrit an de an prevederile capitolului de venituri ale bugetelor – de la 20,452 miliarde de lei în exerciþiul 1934-1935 la 27,523 miliarde de lei în exerciþiul 1937-1938 – atît pe seama economiilor, cît ºi a unor resurse noi. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Centenarul Marii Uniri – Pr eliminarii la Marea Unire ( 1 2 ) – Rãzboiul de Reîntregire a Neamului (3) –

din Transilvania ºi din Bucovina; vrem sã redobîndim pãmîntul în care îºi dorm somnul de veci arhanghelii neamului nostru: Mihai Viteazul ºi ªtefan cel Mare.

Noi vrem pãmîntul strãvechi al pãrinþilor noºtri, al fraþilor noºtri. Nu atît ura... contra ungurilor ne-a mînat la rãzboi, ci iubirea faþã de fraþii noºtri. Nu vrem

noastre au atacat frontiera austro-ungarã”. Tot în prima noapte de luptã au cãzut ºi primii ofiþeri aflaþi în frunChiar în momentul cînd, la Viena, reprezentantul tea soldaþilor pe care-i comandau: locotenent-colonelul României prezenta Declaraþia de rãzboi cancelariei Poenaru Bordea, comandantul Regimentului 30 Austro-Ungare (seara zilei de 27 august 1916), armata Muscel, în trecãtoarea Bran, ºi locotenentul Nicolae românã se avînta prin trecãtorile Carpaþilor, dînd Macarie, din Regimentul 13 ªtefan cel Mare, în trecãnãvalã spre Cîmpia Ardealului, cu baioneta la toarea Oituz. armã, pentru a-i elibera pe fraþii români din Într-o înaintare vertiginoasã – dînd peste cap Transilvania. Respectîndu-ºi promisiunea, inamicul luat prin surprindere – trupele române România a declarat rãzboi numai Austroau ajuns pe aliniamente nesperate: marþi, 29 Ungariei – urmãrind eliberarea Transilvaniei august, armata românã elibera Braºovul, în – fãrã a include ºi statele aliate imperiului acelaºi timp, pe lunga Vale a Jiului, pãtrundeau dualist (Germania, Bulgaria, Imperiul în bazinul minier, ocupînd oraºul Petroºani.

Otoman). Cu toate acestea, la 28 august, Tîrgul Secuiesc era în mîinile românilor, armia Germania rupe relaþiile diplomatice cu românã fãcînd contact cu Sibiul ºi Orºova, România, la 30 august, Imperiul Otoman pãrînd cã iureºul românilor nu poate fi stãvilit de declarã rãzboi României, iar la 1 septembrie, nici o forþã armatã din lume. La doar 48 de ore Germania ºi Bulgaria fac acelaºi lucru, declade la începerea bãtãliilor, armata românã avea în rînd rãzboi þãrii noastre. „custodie” peste 4.000 de prizonieri inamici... În isteria generalã, cînd lumea româneascã Acesta a fost începutul, botezul focului, cum vuia la aflarea veºtii cã, în sfîrºit, perioada de obiºnuiesc sã spunã militarii. Tot militarii neutralitate a fost stopatã, a doua zi de la cunosc cã lupta pe front se poartã dupã reguli declaraþia de rãzboi, Regele Ferdinand I se dinainte stabilite – ºtiinþa desfãºurãrii unui adreseazã naþiunii printr-un comunicat ferm, rãzboi neputînd fi aplicatã haotic, ºi nici ignocare pare sã cuprindã toatã starea de refulare rarea realitãþii schimbãtoare de pe cîmpul de (subiectivã ºi obiectivã) a poporului, luptã nu poate fi neglijatã. Aceste precepte, Planul de campanie al Armatei Române pentru anul 1916 dezlãnþuind energii ºi aºteptãri majore. Iatã nepuse în practicã, în totalitate, de cãtre unii conþinutul acestui document – un act mobilizacomandanþi români, precum ºi schimbãrile surtor – tocmai ce le trebuia românilor în acest ceas de rãul nimãnui, dar vrem dreptate pentru noi ºi fraþii venite de partea inamicului, au fãcut ca, dupã numai o cumpãnã: „ROMÂNI! Rãzboiul, care de doi ani de zile noºtri”; Octavian Goga: „Carpaþii care ne rupeau în lunã de la debutul ostilitãþilor, înaintarea noastrã sã fie a strîns tot mai mult hotarele noastre, a zbuciumat douã, Carpaþii care ne încercuiau peste mijloc ca o opritã, avantajul trecînd de partea inamicului. În timp adînc vechiul aºezãmînt al Europei ºi a învederat cã, chingã de fier, Carpaþii nu mai sînt. Oºtirea noastrã i- ce trecerea Carpaþilor era pe buzele tuturor românilor, pentru viitor, numai pe temeiul naþional se poate asigu- a mutat în Þara Româneascã. Istoria românismului a venit nenorocirea din sud, prin înfrîngerea ruºinoasã ra viaþa paºnicã a popoarelor. Pentru neamul nostru, el ajunge la o rãspîntie nouã. Nu ºtiu ce mister al Proniei de la Turtucaia, de la începutul lunii septembrie. a adus ziua aºteptatã de veacuri de conºtiinþa naþion- m-a învrednicit sã trãiesc aceste clipe ºi nu înþeleg ce Acolo, din cauza incompetenþei ºi a laºitãþii comanalã, ziua unirii lui. Dupã vremi îndelungate de nenoro- bine oi fi fãcut în viaþã de mi-a fost dat s-ajung ziua danþilor (generalii Aslan ºi Teodorescu), trupele ciri ºi grele încercãri, înaintaºii noºtri au reuºit sã înte- cînd gura mea poate sã rosteascã adevãrul înfricoºat: române, abandonate de comandanþii lor, au fost încermeieze Statul Român prin Unirea Principatelor, prin Nu mai sînt Carpaþii!” cuite de bulgari, ºi dezastrul n-a mai putut fi oprit: 160 Rãzboiul Independenþei, prin munca lor neobositã penPe plan extern, intrarea României în rãzboi, alãturi de ofiþeri ºi 6.000 de soldaþi morþi ºi rãniþi, 480 de tru renaºterea naþionalã. Astãzi ne este dat nouã sã de Puterile Antantei, a fost salutatã ºi apreciatã de ofiþeri ºi 28.000 de soldaþi cãzuþi prizonieri, din mãcel întregim opera lor, închegînd pentru totdeauna ceea ce unele guverne ºi personalitãþi politice din Europa. Iatã reuºind sã scape 5.500 de militari.

Mihai Viteazul a înfãptuit numai pentru o clipã: Unirea cu ce cuvinte se adresa Legaþiei române din Belgia Dupã alt eºec, cel de a Flãmînda, cînd generalul românilor de pe cele douã pãrþi ale Carpaþilor. De noi ministrul de Externe al acestei þãri, Beyens: „În calitate Averescu a încercat trecerea Dunãrii pe un pod de vase, atîrnã astãzi sã scãpãm de sub stãpînirea strãinã pe de vechi ºi fidel prieten al României am aflat cu pro- ºi atacarea forþelor germano-bulgare pe teritoriul bulgar fraþii noºtri de peste munþi ºi de pe plaiurile Bucovinei, fundã emoþie ºi bucurie vestea declaraþiei de rãzboi a (în acest caz vremea ne-a fost potrivnicã, rupînd podul unde ªtefan cel Mare doarme somnul de veci. În noi, în þãrii dumneavoastrã împotriva Austro-Ungariei. M-am de vase ºi dînd posibilitatea monitoarelor austro-ungare virtuþile, în vitejia noastrã, stã putinþa de ale da drep- bucurat, pentru cã nu mã îndoiesc cã în aceastã clipã sã navigheze pe fluviu ºi sã bombardeze podul), comutul, ca într-o Românie întregitã ºi liberã, de la Tisa pînã decisivã a luptei europene, România, trecînd de partea nicatele de rãzboi aduceau din ce în ce mai multe veºti la Mare, sã propãºeascã în pace, potrivit destinelor ºi dreptului ºi a rezistenþei faþã de agresiunea germanã, proaste, care risipeau speranþele aprinse cu o lunã aspiraþiilor gintei noastre”. va reuºi sã-ºi realizeze în mod glorios aspiraþiile înainte. Situaþia complicatã de pe frontul din Ardeal a Entuziasmul general era de nestãvilit. În toate sfe- naþionale ºi sã reuneascã în marea familie românã pe determinat oprirea manevrei de la Dunãre, trupele care rele societãþii româneºti aveau loc manifestãri de fiii ei de dincolo de munþi care au fost pe nedrept apucaserã sã treacã pe malul drept al Dunãrii au fost bucurie ºi de aprobare a pasului fãcut de guvernul separaþi de ea“. retrase ºi o parte trimise pe frontul din Transilvania, Brãtianu. Oamenii politici, scriitorii, juranaliºtii, Planul de campanie al Marelui Stat Major al acolo unde Puterile Centrale trecuserã la ofensivã. oamenii de artã, militarii, îºi uneau glasurile într-un armatei române era centrat pe Ipoteza „Z”, ipotezã care Armata românã a pierdut repede teren, inamicul reuºind ºuvoi naþional, cerînd, la unison, eliberarea prevedea cã dezideratul principal al României era afluirea prin trecãtori, la 15 noiembrie ajungînd sã Transilvaniei. Pentru sinceritatea ºi naturaleþea lor voi „Integritatea neamului, cucerirea teritoriilor locuite de cucereascã oraºul Tîrgu Jiu, ºi de aici ocupînd întreaga reda douã luãri de poziþii în aceastã privinþã: prof. univ. români ce se gãsesc astãzi înglobate în monarhia aus- Oltenie, pãtrunzînd ºi în Muntenia, pe 24 noiembrie.

Onosifor Ghibu: „Ce vrem noi oare? Noi nu vrem sã tro-ungarã”. Conform acestei viziuni, desfãºurarea Situaþia devenind extrem de criticã (pe 23 noiemcucerim pãmîntul altora, noi voim sã luãm îndãrãt operaþiilor militare era preconizatã pe douã fronturi: în brie forþele germano-bulgare trecuserã Dunãrea pe la pãmîntul nostru, care ni s-a luat cu nedreptate ºi în nord ºi nord-vest - contra Austro-Ungariei, ºi în sud - Zimnicea), Capitala þãrii fiind în pericol, Marele Stat care patru milioane de români au fost asupriþi sute ºi în cazul acþiunii Bulgariei. Planul, teoretic, putea fi Major al armatei a hotãrît apãrarea Bucureºtilor, pe mii de ani. Noi vrem sã scãpãm de robie pe fraþii noºtri socotit realist, dar, aºa cum s-au petrecut lucrurile, linia Neajlov-Argeº. Ceea ce pãrea, la început, o operdesfãºurarea acþiunilor din teren au dezvoltat multe aþiune militarã de succes, s-a sfîrºit dezastruos pentru surprize, neplãcute pentru noi, ceea ce a dus la o rãs- noi, bãtãlia încheindu-se cu înfrîngerea trupelor turnare a situaþiei cu 180 de grade. române (pentru puþinã destindere, în atmosera de Pînã atunci, însã, începutul campaniei a fost groazã a rãzboiului, doresc sã exemplific o veche promiþãtor: pînã la 25 septembrie, la mai puþin de o butadã româneascã, rostitã în anumite condiþii nefaste: lunã de la începerea ostilitãþilor, armata românã elib- „La omu’ sãrac nici boii nu trag”!, cu întîmplarea erase o mare parte a Transilvaniei, ajungînd pînã la nefericitã, cînd, la Gãeºti, inamicul a intrat în posesia porþile Sibiului, cu asigurarea unor importante capete planului de operaþii al armatei, reuºind, astfel, sã de pod în punctele-cheie de strãbatere a Carpaþilor. Atît dejoace acþiunea preconizatã la Neajlov!). eliberatorii, cît ºi fraþii români eliberaþi îºi manifestau Ajungîndu-se la acest deznodãmînt tragic – efectul bucuria. Euforia cuprinsese ºi pe soldaþii români aflaþi blestemului lui Petre Carp? – autoritãþile centrale încorporaþi în armata austro-ungarã, care începeau sã româneºti se hotãrãsc sã pãrãseascã Bucureºtii, unde plece de pe front pentru a se înrola în armata românã. inamicul intrã triumfãtor, pe 6 decembrie. Capitala Luni, 28 august, românii au putut citi primul României devine, pentru un timp, oraºul Iaºi – basComunicat al Marelui Cartier General Român, care tionul moldav, care va fi apãrat, în 1917, prin eroicele începea cu sintagma aºteptatã de veacuri de poporul lupte de la Mãrãºti, Mãrãºeºti, Oituz. Jumãtate din Soldaþi români în apãrare, român: „În noaptea de 14/27 – 15/28 august, trupele România – Oltenia ºi Muntenia – se afla în bejenie, în tranºeele de la Turtucaia

În Pasul Predeal s-au dat lupte crîncene, cu mulþi morþi ºi rãniþi (octombrie 1916)

episodului de faþã), „Poetul pãtimirii noastre” elogia pasul fãcut de România, declarînd rãzboi AustroUngariei. Iatã, acum, sub zodia maleficã a degringoladei în care alunecase România, ce gîndeºte ºi ce scrie marele poet, refugiat din Transilvania în Regat, referindu-se (se înþelege) la condamnarea clasei politice româneºti, considerînd-o vinovatã de insuccesul României pe front: „Þarã de secãturi, þarã minorã, cãzutã ruºinos la examenul de capacitate în faþa Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoþii improvizaþi astãzi în moraliºti, miniºtrii cari s-au vîndut o viaþã întreagã, deputaþi contrabandiºti. (...) Nu ne prãbuºim nici de numãrul duºmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoºatã de meningitã moralã”.

Pentru a estompa tirada prea durã a poetului Octavian Goga ºi pentru a aminti celor care au uitat, sau celor mai tineri, care n-au avut timp sã rãsfoiascã manualul de istorie contemporanã a României, redãm, din studiile istoricilor militari asupra desfãºurãrii Primului Rãzboi Mondial, cauzele principale care au determinat eºecul acþiunilor armatei române, pe front, dupã începerea unei capanii de succes iniþial. Pentru cã ne aflãm la o distanþã temporalã de peste un secol, e bine sã privim ºi sã analizãm cu detaºarea ordonatã de timp contextul primordial în cuprinsul cãruia s-a manifestat o anumitã stare de spirit. Aºadar, sã recapitulãm, din punct de vedere militar, cauze ºi înrîuriri nefaste: 1.

Frontul prea mare pe care era dispusã armata românã,

populaþia retrãgîndu-se din calea duºmanului spre singurul spaþiu rãmas în stãpînire româneascã – Moldova.

Trecînd de la extaz la agonie, la diferenþã de doar douã luni, România a traversat una din cele mai negre (ºi mai imprevizibile) perioade din existenþa ei – poate cea mai grea, dacã þinem cont cã, stãpîne pe situaþie ºi înaintînd adînc în teritoriul românesc, Puterile Centrale pun la cale dispariþia României ca stat independent, act arbitrar, plãnuit la 26 ianuarie 1917, cînd, la Viena, Cancelarul Germaniei, Theobald von Bethmann Hollweg, ºi ministrul de Externe al monarhiei habsburgice, Ottokar Czernin, semneazã o înþelege mîrºavã, care prevede încorporarea de cãtre Austro-Ungaria a întregului teritoriu al României în cazul victoriei în rãzboi a Puterilor Centrale...

Dar, pînã la acest episod, care, din fericire pentru noi, nu s-a materializat, România trãia zile inedite, prin încãrcãtura lor dramaticã: exodul populaþiei, care se adaugã retragerii unitãþilor militare din calea agresorului. Þara nu era pregãtitã sã gestioneze o astfel de situaþie, cu dizlocãri masive de populaþie ºi deplasarea acesteia spre est, lãsînd în urmã casa ºi toatã agoniseala de-o viaþã, lãsînd în urmã – la propriu – Þara. Imaginea acestei apocalipse este prinsã într-o descriere zguduitoare, de I.C. Duca, pe care o reproduc nu atît pentru realismul Monumentul eroilor români de la Predeal brutal al expresiilor, cît pentru redarea autenticã a ceea (sculpturã de Constantin Paraschi) ce înseamnã blestemul Zeului Marte pentru noi, muritorii pãmînteni, adicã ororile rãzboiului: „Spectacolul drumului era de nedescris: bãrbaþi, femei, copii, bolnavi, în comparaþie cu celelalte state din coaliþie: România = bãtrîni, schilozi, pe jos, în trãsuri, în cãruþe, cãlãri, 600.000 de militari, dintre care 420.000 aflaþi pe fronumblau în ploaie, pe vînt, pe frig, pe ninsoare”. Dupã tul transilvãnean, acoperea un front de 1.500 km; aceastã introducere de coºmar, viitorul prim-ministru al Franþa ºi Anglia: 4 milioane de militari acopereau un României ne tîrãºte în infernul de pe pãmîntul românesc, front de 700 km; Rusia - de la Riga la Dorna, pe un sub aripa înspãimîntãtoare a rãzboiului: „Unii adunaserã aliniament de 1.500 km, numai în prima linie avea 4 în grabã ce putuserã din avutul lor ºi îl tîrau dupã ei. milioane de combaaþi; 2. Nesocotirea reacþiei inamicuAlþii nu mai puteu înainta ºi cãdeau sleiþi de puteri ºi lih- lui, consideratã minorã; 3. Oprirea – nejustificatã – a niþi de foame de-a lungul ºoselelor. Alþii mureau prin înaintãrii trupelor noastre, în faþa oraºului Sibiu, deºi ºanþuri ºi trupurile lor descompuse erau lãsate pradã trupele trebuiau sã ajungã pe Mureº; 4. Lipsa sprijinucorbilor”. Pentru a amplifica priveliºtea macabrã a lui armatei þariste, care trebuia sã vinã din Bucovina; cãilor de comunicaþie, I.G. Duca ne face pãrtaºi la 5. Ofensiva lentã (10-12 km/zi), acþiune ce a permis epopeea acestui dezastru naþional, continuînd: „Pe lîngã inamicului redistribuirea forþelor de pe alte fronturi mai acestea, exodul populaþiei civile se amesteca cu con- puþin active; 6. Neîndeplinirea de cãtre aliaþi a obligaþivoiurile (sic! – n.a.) armatei în retragere, soldaþii, ilor asumate prin tratatele în vigoare – începerea ofengrãbiþi sã treacã spre executare ordinele ce aveau, rãs- sivei pe frontul de la Salonic; 7. Neacordarea de ajutor material (armament ºi muniþie), de turnau tot ce le stãtea în cale, se cãtre Rusia, aºa cum prevedea Connãºteau astfel învãlmãºeli îngrozivenþia încheiatã anterior... toare, în depãrtare se auzeau Pentru a nu crea impresia de mistifocurile inamicului, copiii þipau, ficare a realitãþii, în acest mare numãr femeile plîngeau, oamenii rãcneau, de factori negativi care au acþionat ploaia nu mai înceta, gerul se (direct sau indirect) asupra României, înteþea, într-o parte un sat era bomdeterminînd colapsul de la finele anubardat, într-alta se vedeau flãcãri lui 1916 ºi începutul anului 1917, voi de incendiu. Era o viziune de reda un fragment dintr-un raport al infern”. ataºatului militar al Belgiei în Italia, A. Dupã aceastã descriere înruditã Morel, adresat ministrului sãu de cu „Infernul” lui Dante Alighieri, Externe: „Aliaþii promiseserã Româla ce te mai poþi aºtepta, în contexniei la intrarea lor în rãzboi, în 28 tul de sorginte tragicã, în care se august trecut, cã: 1. Ruºii vor avea în afla România la început de an nou aceastã epocã trei divizii la frontiera 1917? Pentru a ne pãstra, deocamdatã, în aria moralã ºi emoþionalã a din sudul Dobrogei; 2. Ruºii vor trece zdruncinãrii încrederii poporului în Carpaþii spre Cîrlibaba în acelaºi Cãpitanul-poet Nicolae capacitatea de organizare a guvertimp cu românii care vor trece acelaºi Vulovici, din regimentul 15 nului Brãtianu ºi în forþa de reacþie lanþ de munþi mai la sud; 3. Generalul a armatei, cred cã e bine sã-l citãm infanterie Rãzboieni, cãzut în Sarrail va declanºa o ofensivã enerlupta pentru eliberarea ºi pe Octavian Goga, mai ales cã, la gicã în Macedonia. În perioada preoraºului Miercurea Ciuc intrarea României în rãzboi (aºa vãzutã nici una din aceste trei promi(8 septembrie 1916) cum am menþionat în prima parte a siuni nu a fost þinutã”.

În acest complex de împrejurãri, cînd armata românã a fost obligatã sã se retragã, România a determinat schimbãri semnificative în dispozitivul general al frontului. În primul rînd, prin intrarea României în rãzboi, armata Antantei a ajuns la cifra de 12 milioane de militari, în raport cu cele 7 milioane ale Puterilor Centrale. În al doilea rînd, prin obligaþia Puterilor Centrale de a transfera trupe importante de pe alte teatre de operaþii pe frontul din România, a uºurat sarcina militarã a Antantei pe alte fronturi din Europa. Chiar în euforia victoriei inamicului, apreciind curajul ºi devotamentul armatei române, generalul Erich Ludenddorff, ºeful Marelui Cartier General german, avea sã noteze în amintirile sale de rãzboi: „Noi am bãtut armata românã, dar n-am putut s-o distrugem.

Am obþinut rezultatele care au fost posibil de obþinut, dar trebuia sã lãsãm totodatã în Dobrogea ºi Valahia forþe pe care, înainte de intrarea României în rãzboi, le foloseam pe frontul oriental ºi pe frontul occidental sau chiar în Macedonia. În pofida victoriei obþinute asupra armatei române, noi eram mai slabi în ceea ce priveºte desfãºurarea generalã a rãzboiului“.

Pentru cã am amintit de politica duplicitarã a aliaþilor faþã de România, practicã pe care am cunoscut-o ºi în 1877, aceºti aliaþi erau atît de puternic stãpîniþi de agentul mistificãrii, încît erau în stare sã conceapã, încãlcînd tratatele în vigoare, chiar posibilitatea dezmembrãrii României, dupã cum se poate constata din declaraþiile diplomatului rus Polivanov, conform autorului francez Steinon Charles, în lucrarea sa „Le mystere roumain et la defection russe” – Paris, 1918: „Eºecul României nu e de naturã a displãcea Rusiei, cãci România era în mãsurã sã ne taie calea spre Constantinopol, cu atît mai mult cu cît ar fi deveit mai puternicã. (...) Dacã lucrurile s-ar fi desfãºurat într-o astfel de manierã încît acordul politic ºi militar din 1916 cu România sã fie complet realizat, ar fi creat în Balcani un stat puternic, compus din Moldova-ValahiaDobrogea (România actualã), din Transilvania, din Banat ºi din Bucovina (obþinute în virtutea tratatului din 1916), cu o populaþie de peste 13 milioane. În viitor acest stat cu greu ar fi nutrit sentimente prieteneºti faþã de Rusia ºi ar fi avut ca ambiþie sã-ºi realizeze visele sale naþionale în Basarabia ºi în Balcani”.

Concretizînd cele declarate mai sus, Comandantul rus a fost departe de ceea ce se consemna în Convenþie. În locul celor 50.000 de soldaþi promiºi, au sosit 30.000 (ºi aceºtia formînd unitãþi eterogene, fie fãrã experienþã în luptã, fie venind de pe alte fronturi, dupã luni de rãzboi, fiind sleiþi de puteri ºi avînd moralul la pãmînt).

Totuºi, în afarã de aceste considerente generate de factori exteriori, trebuie sã privim ºi în ograda noastrã ºi sã vedem dacã eram pregãtiþi pentru o aºa de complexã acþiune. Din acest punct de vedere, documentele din arhivã ne oferã date nu prea fericite, în ajutorul dovedirii cã eram sau nu – dupã doi ani de neutralitate – pregãtiþi sã înfruntãm într-un rãzboi marile puteri ale Europei: Austro-Ungaria ºi Germania, la care avea sã se alipeascã Bulgaria ºi Imperiul Otoman.

Dotare inferioarã – din efectivul mobilizat (833.000 de oameni), doar jumãtate din ei aveau în dotare o puºcã (nu conta cît de veche era), o mitralierã revenea la un batalion, în vreme ce inamicul avea ºase mitraliere la o companie, deci 18 piese la un batalion.

Experienþa în luptã era inferioarã inamicului, iar comandanþii români erau slab instruiþi, din cei 6.700 de comandanþi din prima linie, 75% fiind rezerviºti (majoritatea absolvenþi de liceu, profesori, învãþãtori, funcþionari, farmaciºti sau negustori).

Lipsurile acestea, precum ºi alte neajunsuri care se vor manifesta în aceastã parte sumbrã a rãzboiului, au fost compensate de vitejia soldatului român din tranºeele de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz. Aºa cum s-a întîmplat cu cãpitanul-poet Nicolae Vulovici, comandantul unei companii din batalionul de avangardã al Regimentului 15 Rãzboieni, lovit de un glonþ în timpul atacului de la Miercurea Ciuc, ofiþer-erou, care ºi-a invocat moartea doar pe cîmpul de luptã, nu în altã parte, aºa cum ne-a mãrturisit în versurile scrise înainte de a cãdea la datorie: „De-o fi sã mor, - tu, Doamne, dã-mi – o moarte vitejeascã,/Un glonte-n floarea din chipiu – în lupte mã izbeascã!/Nu vroi sã mor pe cãpãtîi, - cum mor toþi nevoiaºii,/ Pe-oþele ori pe-un muºuroi – adorm de veci ostaºii!/Schilavu-mi trup înfãºurat – în pînza tricolorã,/Mi-l plîngã trîmbiþaºii mei – nu mamã, nu surorã.../Cu coif, cu armele gãtit – un mire-ales de moarte -/Nu cioclii pe grumazul lor: soldaþii sã mã poarte!”. (va urma) GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 9 noiembrie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Un fir roºu: patriotismul Nu prea s-au gîndit românii atunci, în însîngeratul decembrie 1989, la cît de rãu va ajunge þara. Toþi visam o Românie nouã ºi prosperã. De aceea am fãcut o revoluþie. Sã ne fie mai bine. ªi nu sã devenim ºomeri sau sã trudim pe salarii de mizerie. Cã doar revoluþie nu poate însemna involuþie, chiar dacã aceste cuvinte rimeazã. În anul Centenarului, totul sunã a ironie tristã. S-au distrus economia, cu o industrie ºi agriculturã dezvoltate odatã, învãþãmîntul, sãnãtatea. S-a distrus ºi armata, cã doar sîntem în NATO ºi ne apãrã SUA. Am început o luptã sfîºietoare între noi, românii. Acum se vrea ca noi sã nu mai avem identitate naþionalã. De aceea s-a cãutat

sã se elimine sau sã se minimalizeze cel mai pur, cel mai fierbinte sentiment: patriotismul.

Dar un om fãrã patrie e ca privighetoarea fãrã cîntec, cum frumos spune o vorbã înþeleaptã. ªi acum, ni se insuflã ca tocmai iubirea de þarã sã o pîngãrim sau, dacã nu, sã nu mai facem atîta caz de ea. A devenit o ruºine patriotismul, pentru niºte specimene oribile, nedemne de înãlþãtorul simþãmînt moºtenit de la strãbuni. Trebuie, spun ei, sã ne situãm de partea celor ce gîndesc europeneºte ºi sã uitãm tot ce este românesc.

Nu, domnilor, asta nu se poate. Cãci în trupul nostru curge sîngele dacilor, al marilor eroi Mircea, ªtefan, Mihai, care au ºtiut sã apere pãmîntul sfînt de la Dunãre, Carpaþi ºi Mare. Iar capul Viteazului, eroul ,,ucis din ordin împãrãtesc”, care a înfãptuit pentru puþinã vreme

Oare cînd va veni ºi ziua izbãvirii noastre? (5) - Pamflet de durere, de disperare ºi de revoltã Individ laº, Bãsescu s-a lepãdat pînã ºi de cei mai apropiaþi sprijinitori ai sãi – Vasile Blaga, Adriean Videanu ºi Radu Berceanu -, pe care i-a denigrat cu neruºinare, neînþelegînd cã fãrã ei el este un zero în politicã. Îngroziþi de noul dictator, mulþi români au pãrãsit þara în deceniul bãsist. Cei mai mulþi, însã, au rãmas sã lupte cu dihania monstruoasã, prin puþinele mijloace pe care le aveau la îndemînã. Unele dintre acestea erau mesajele tãioase la adresa dictatorului, pe care le lipeau pe stîlpii stradali. Îmi amintesc de unul dintre ele, intitulat ,,Necrolog de Sãpînþa”, pe care l-am întîlnit pe ªoseaua Mihai Bravu ºi care suna astfel: ,,Atunci cînd va da colþul Trãienicã Chioru’/, Cu hohote de rîs îl va jeli poporu’,/ Vãzîndu-l cum se duce, ca mort al nimãnui,/ Fãrã alai ºi boci(tori) în urma lui./ Pe drumul de pe urmã e singur, singurel,/ Fãrã clondir de whisky ºi fãrã pãhãrel./ Nici Leana Pleºcoianca nu e acum cu el./ Vînt tare bun din pupa, paºive Trãienel,/ Spre crîºma cea de smoalã a lui Mefistofel”. Nu ºtiu dacã i-a cãzut sub priviri un asemenea mesaj. Probabil cã nu s-ar fi obosit sã-l parcurgã, dacã ne gîndim cã în 20 de ani n-a reuºit sã citeascã, din scoarþã-n scoarþã, cartea pe care admiratorul sãu, Cãrtãrescu, i-a oferit-o cu dedicaþie.

Pãrãsind Cotrocenii cu veºnice regrete, arogantul marinar solicita statului o locuinþã luxoasã ºi spaþioasã, în care sã-ºi amenajeze propriul birou (la ce i-ar fi folosit, cînd un asemenea politician de prisos umblã toatã ziua cu traista-n bãþ, pe la diverse posturi de televiziune, ca sã incite, dar mai ales ca sã-ºi apere actele de corupþie ºi scandaloasa prestaþie politicã?), salon de primire a oaspeþilor de pahar, birou pentru secretarã, care sã vegheze ca frapiera sã nu fie niciodatã goalã ori fãrã gheaþã,

Reactorul 1 se închide doi ani Unitatea 1 de la centrala atomoelectricã de la Cernavodã va fi opritã timp de doi ani, începînd cu 2026, pentru lucrãri de tehnologizare. Aceste lucrãri vor permite prelungirea duratei de funcþionare a reactorului încã 30 de ani. Unitatea a fost pusã în funcþiune în 1996. „Din 2026, Unitatea 1 de la Cernavodã se opreºte pentru lucrãrile efective. Pînã atunci, noi facem toate pregãtirile necesare. Vom face un studiu de fezabilitate care se va termina în anul 2021 ºi apoi vom face demersurile pentru achiziþia echipamentelor, care trebuie comandate cu 3-4-5 ani înainte, fiind produse specifice”, a declarat Romeo Urjan, ºeful Direcþiei Tehnicã ºi Retehnologizare a Nuclearelectrica, în cadrul conferinþei Profit Energy.forum. Studiul de fezabilitate va spune exact valoarea investiþiei, care este, conform estimãrilor, între 1,2 ºi 1,5 miliarde de euro. „Dupã doi ani de retehnologizare, Unitatea 1 va funcþiona încã 30 de ani.

Astfel vom avea o centralã ca ºi nouã pentru încã 30 de ani, faþã de costurile unei centrale noi, care ar fi duble sau chiar triple. Deci, avantajul economic este evident”, a adãugat oficialul Nuclearelectrica. Compania de stat opereazã centrala nuclearã de la Cernavodã, unde funcþioneazã douã reactoare de tipul CANDU 6, cu o putere totalã de 1.400 de MW. Acestea asigurã circa 20% din producþia naþionalã de electricitate.

Reactorul 1 de la Cernavodã a fãcut obiectul, în ultimii ani, al mai multor opriri neplanificate. La începutul anului trecut, pe 6 ianuarie, a fost opritã

o bibliotecã goalã-goluþã, fiindcã lectura unei cãrþi ar fi cel mai mare supliciu la care ar putea sã fie supus Traian Bãsescu. Mã mir cã n-a cerut Casa Presei, în care ar fi putut sã-ºi amenajeze un bar de zi ºi unul de noapte, un birt ºi un restaurant de lux, o imensã cramã, precum ºi depozite pentru butoaie ºi sticle goale, dar ºi magazii pentru recoltele pe care i le oferã moºioara de la Nana. Mulþi politicieni au trecut în ultimii 2-3 ani pe la DNA, unii dintre ei fiind nevoiþi sã-ºi schimbe domiciliul pentru o vreme. Bãsescu, cel care ar fi trebuit sã semneze zilnic condica de prezenþã în cadrul acestei instituþii, n-a fost invitat nici mãcar la o cafea ºi un coniac. Deocamdatã, Trãienicã n-a intrat la mititicã. Dar, vorba aceea, n-aduce anul ce-aduce ceasul. Sã fie într-un ceas bun pentru noi.

Cînd Klaus Iohannis se pregãtea pentru intrarea triumfalã la Cotroceni, asiguratã de peste ºase milioane de alegãtori, marea majoritate a românilor era convinsã cã noua administraþie prezidenþialã va fi cu totul altceva decît cea precedentã, un fel de ,,lucru bine fãcut”, cum promitea noul locatar. Dar, în decurs de un an, Iohannis s-a metamorfozat într-un veritabil Bãsescu, cei mai mulþi alegãtori înþelegînd cã schimbul prezidenþial de ºtafetã nu fusese decît o farsã descalificantã. Continuînd, fãrã rezerve, politica antidemocraticã promovatã de Bãsescu, noul preºedinte a început sã sfideze fãþiº Puterea instauratã prin vot majoritar, declarînd sus ºi tare cã vrea guvernul sãu, iar de atunci o þine langa-talanga cu aceastã nerozie, pe care o acoperã cu declaraþii stupide despre profundele-i convingeri democratice. Stipuleazã în vreun fel Constituþia cã guvernul este un apendice al preºedintelui? Atunci, de ce se cramponeazã Iohannis de o asemenea pretenþie absurdã, specificã dictatorilor? În loc sã punã capãt disputei cu Guvernul, cu Parlamentul ºi cu partidele aflate la Putere, preºedintele Iohannis înteþeºte conflictul, de la o zi la alta, sfidînd pînã ºi Unitatea 1 din cauza unei perturbaþii pe o linie de evacuare putere de 400 KV în SEN, aparþinînd operatorului de transport al energiei electrice Transelectrica, ca urmare a condiþiilor atmosferice severe din zona Dobrogei. Cîteva zile dupã aceea, Nuclearelectrica a anunþat cã a decis în mod conservativ desincronizarea de la Sistemul Energetic Naþional a Unitãþii 1, mãsurã luatã pentru a se realiza efectuarea unor lucrãri de desensibilizare a sistemului de excitaþie al generatorului reactorului pentru a evita eventuale declanºãri automate ale sistemului pe fondul unor perturbaþii meteo, aºa cum s-a întîmplat cîteva zile mai devreme. Mai exact, a fost înlocuitã o cartelã electronicã cu una de tip nou, reproiectatã, care filtreazã mai eficient perturbaþiile induse de condiþiile meteo severe. În dimineaþa zilei de 13 mai 2017, Unitatea 1 a fost deconectatã de la Sistemul Energetic Naþional din cauza declanºãrii automate a sistemului de excitaþie aferent turbogeneratorului unitãþii, ceea ce a condus la deconectarea automatã a acestuia. La jumãtatea anului trecut, pe 1 iunie, a fost deconectatã Unitatea 1 pentru a se efectua lucrãri de reducere a gradului de sensibilitate a sistemului de excitaþie a turbogeneratorului reactorului la perturbaþii din sistemul energetic.

Fãrã riscuri Opririle neplanificate nu pot fi încadrate pe Scala Internaþionalã a Evenimentelor Nucleare (INES) a Agenþiei Internaþionale pentru Energie Atomicã de la Viena, unde nivelul 0 (cel mai scãzut) se referã exclusiv la deviaþii, opririle de la CNE Cernavodã nefãcînd parte din aceste categorii. ROMATOM susþine cã orice

unirea celor trei þãriºoare româneºti, mai sîngereazã încã ºi plînge cînd vede, de-acolo, de sus, ceea se întîmplã cu România ºi cînd vede cã nu e liniºte ºi înþelegere între noi, urmaºii lui nedemni.

Acesta e firul roºu în stare sã strîngã energiile unui popor greu încercat de istorie de-a lungul timpului: patriotismul. Nu patima nestinsã a egoismului, care roade tot ce este mai pur ºi mai frumos în om.

Dorim o educaþie aleasã pentru copii, în spiritul dragostei de þarã ºi de popor, ºi o viaþã mai bunã ºi demnã pentru ei ºi urmaºii lor. Fie ca lumina reînvierii sã ne încãlzeascã sufletele acum, cînd se apropie 1 Decembrie, Centenarul Marii Uniri. Excelsior.

GEORGE MILITARU apelul liderilor de la Bruxelles, care i-au cerut sã înceteze scandalul. Adoptînd o asemenea politicã besmeticã, preºedintele Iohannis se îndepãrteazã de pohta ce-a pohtit (un al doilea mandat prezidenþial), dar nu renunþã la încrîncenare. De la un timp, a început sã cearã public demisia primului-ministru. Oare sã nu ºtie preºedintele Iohannis cã Parlamentul are posibilitãþi mult mai mari sã-l suspende din înalta funcþie? Bazînduse pe sprijinul cancelarului Merkel ºi al altor lideri europeni, Iohannis supraliciteazã pornirile sale antidemocratice, declarînd ritos: ,,Statul sînt eu”, aºa cum o fãcea, cu cîteva sute de ani în urmã, relegele Ludovic al XIV-lea, reprezentantul cel mai autentic al absolutismului. Prin întreaga activitate pe care o desfãºoarã la Cotroceni, Klaus Iohannis se dovedeºte preºedintele Opoziþiei ºi nicidecum al tuturor românilor. Contînd, ca ºi Bãsescu, pe Servicii, pe DNA ºi alte instituþii ale Justiþiei, preºedintele Iohannis îºi permite sã ignore interesele þãrii ºi ale poporului român, dar nu ºi pe cele personale. Un caz deosebit de relevant, în aceastã privinþã, îl constituie întîrzierea cu mai bine de o lunã a semnãrii decretului de revocare a Laurei Codruþa Kövesi din fruntea DNA, decisã de Curtea Constituiþionalã. De ce o apãra Iohannis cu atîta înverºunare pe Kövesi, cînd lumea o reneagã ºi acum? Pentru cã, la rîndul sãu, avea nevoie sã fie protejat de ºefa DNA. De atunci, preºedintele þãrii gãseºte mereu modalitãþi de a împiedica Puterea sã-ºi punã în aplicare Programul de guvernare. Iohannis întîrzie cu seninãtate promulgarea legilor votate de Parlament, trimiþîndu-le sub diverse pretexte la Curtea Constituþionalã. Poate ar fi mai bine ca acest atribut sã fie scos din rîndul prerogativelor prezidenþiale. Odatã votatã în Parlament, orice lege ar trebui sã intre în vigoare, fãrã ca altcineva sã-ºi mai facã din promulgare un chichirez politic personal. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU asociere între opririle neplanificate sau reducerile de putere ale Unitãþilor 1 ºi 2 CNE Cernavodã ºi cauzele accidentului de la Cernobîl este imposibil de susþinut prin argumente tehnice ºi de operare, Romatom recomandînd prudenþã ºi o documentare riguroasã în tratarea acestor subiecte în spaþiul public. „Nuclearelectrica acþioneazã în strictã conformitate cu procedurile de securitate nuclearã ºi sînt convins cã aceste opriri, deºi fãrã impact major de securitate nuclearã, sînt analizate pentru a se asigura ca astfel de evenimente sã nu se mai repete. În industria nuclearã se învaþã continuu din experienþã, iar odatã investigate cauzele, se iau toate mãsurile pentru evitarea reapariþiei acestora. Trebuie înþeles cã aceste opriri nu sînt un risc asupra securitãþii nucleare, nu reprezintã incidente sau accidente, ele fiind pur ºi simplu evenimente tehnice care necesitã oprirea reactorului”, a declarat Teodor Chiricã, Preºedinte Onorific al ROMATOM. Centrala Atomoelectricã de la Cernobîl, situatã într-o zonã împãduritã, cu o densitate scãzutã a populaþiei, la circa 130 km nord de Kiev ºi aproximativ 20 km sud de frontiera cu Belarus, era compusã din patru reactoare nucleare de tip RBMK-1000, capabile de a produce 4 GW de putere electricã. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.

Un nor de precipitaþii radioactive s-a îndreptat spre pãrþile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei ºi pãrþile estice ale Americii de Nord. Suprafeþe mari din Ucraina, Belarus ºi Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane.

COTIDIANUL.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 9 noiembrie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Trei ani de stat pe loc Practic, împlinirea a 3 ani de la tragedia numitã Colectiv a adus o micã aniversare ºi nici o schimbare importantã. Nici riscul accidentelor nu s-a redus, nici investigaþie serioasã nu s-a fãcut, nici despãgubire a familiilor celor afectaþi nu a avut loc, nici procesul patronilor nu înseamnã mare lucru. Singura schimbare importantã a fost coroana depusã de preºedintele României la stingherul monument de la locul tragediei. ªi rãsucirea pe cãlcîie a doamnei premier cînd a fost întrebatã despre un mesaj pentru cei de la Colectiv.

Societatea a intrat în faza de cãdelniþãri. Sã-i cinstim pe eroi, sã-i obligãm pe politicieni sã se închine, sã le cultivãm memoria. Dar în nici un chip sã aflãm cu orice preþ dacã a fost un accident sau o provocare. ªi sã nu încercãm sã schimbãm ceva în regimul spaþiilor periculoase. Ce am fãcut? Am introdus o politicã de tip comunist asupra localurilor. Sau respectaþi ordinul, sau îl închidem. Dacã este subsol, sã aibã douã ieºiri; dacã este studio, sã aibã stingere cu argon; dacã este de stat, nu conteazã. România s-a spãlat pe mîini, introducînd un fel de teroare asupra spaþiilor private. A impus condiþii pe care instituþiile statului nu le pot respecta. A inventat poliþia siguranþei în spaþiile publice. Dar fãrã nici un atribut asupra instituþiilor ºi spaþiilor de stat.

Nu s-a gîndit nimeni cã am putea adopta proiecte de siguranþã pentru fiecare spaþiu în parte, cã poliþiºtii siguranþei publice ar putea instrui sau crea scenarii de comportament în situaþii de crizã. Ce a ieºit din noul exces de dupã Colectiv? Cîþiva patroni care s-au speriat ºi au închis, alþi cîþiva au încercat sã respecte prevederile legale ºi cei mai mulþi continuã sã se descurce.

Coroana depusã de Klaus Iohannis nu-i decît un gest pios pe care îl fac ºi alþi compatrioþi. Pe lîngã coroanã, aº

Învãþãmîntul românesc – o ruºine! (2) Motto: ,,Cum aratã astãzi ºcoala, Aºa va fi mîine þara”. (Spiru Haret) Cîndva, academicianul Grigore Moisil, matematician de talie mondialã, expert în calculul probabilitãþilor, a decis sã-ºi ajute un student, care de vreo 4 -5 ani încerca sã treacã materia predatã de el, întrebarea fiind simplã ºi clarã: Cîte becuri sînt în încãperea în care se þine examenul? Evident cã studentul a jubilat, gîndind cã Dumnezeu i-a pus mîna-n cap, a numãrat becurile ºi a rãspuns rapid: 10 becuri. Ai numãrat bine? Ai fãcut calculul probabilitãþilor corect, a întrebat distinsul matematician? În timp ce studentul îºi susþinea rãspunsul, profesorul sãu i-a spus cã a picat la examen, întrucît în încãpere nu erau 10 surse de luminã, ci 11, moment în care, din geantã, acesta a mai scos un bec. În toamnã, la reexaminare, studentul a încercat o ºmecherie de gang, în sensul cã rãspunsul dat a fost de 11 becuri, în baza faptului cã mai avea unul în buzunar, numai cã a picat ºi acest examen, întrucît, tot din geantã, profesorul a scos alt bec, cel de-al 12-lea.

Asta este o poveste a trecutului, dar hai sã vã spun ºi una a prezentului, cu o învãþãtoare, care, la o ºedinþã cu pãrinþii, a spus cam aºa: ,,Nu vã este ruºine, sînteþi handicapaþi, credeþi cã doar cu un pachet de cafea îl pot satisface pe inspectorul ºcolar?”.

Nebuna se referea la faptul cã pãrinþii nu au cotizat destul pentru ºpaga ce trebuia datã inspectorului ºcolar, dar mã mir cum de nu a aruncat-o cineva pe geam. Asta sa întîmplat la ºcoala Maria Rosetti, din Bucureºti, o ºcoala ce se pretinde a fi de fiþe, deºi este la fel ca toate celelalte, în care tavanele cad pe copii, elevii cad în haznale, manualele ºi cornurile lipsesc, profesorii sînt varzã, iar învãþãtorii sînt un fel de paznici la copii pe timp de 4 ore, cãci de predat nu ºtiu ºi nici nu vor sã-ºi batã capul. Încã se mai merge pe principiul ,,timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim ºi pe toþi îi pãcãlim!”.

Din învãþãmîntul românesc a dispãrut noþiunea de pedagogie, adicã arta de a te face înþeles de elevi ºi de a-i face pe aceºtia sã iubeascã orice materie. Grav este ºi faptul cã directorii ºcolilor româneºti sînt numiþi pe criterii politice, adicã, dacã ai lipit cele mai multe afiºe electorale, ajungi director, dacã ai dus bidineaua ºi gãleata de aracet, ai toate ºansele sã fi numit ºef de inspectorat ºcolar, iar dacã ai fãcut puºcãrie, postul de ministru este garantat. Sã nu uitãm cã, de la revoluþia din 1989 ºi pînã în prezent, învãþãmîntul a avut 28 de miniºtri, toþi unul ºi unul, cu mucii pe piept. Toþi s-au întrecut în prostii, pînã au pus

fi aºteptat un rechizitoriu la încremenirea autoritãþilor ºi instanþelor în acest caz. Sau o pledoarie pentru recompensã. Pentru ce? Pentru nimic. Nici una din pledoariile preºedintelui nu duce la nimic ºi nu are sens. Sunt ca niºte vorbe care fluturã în aer ºi mor odatã cu stingerea lor sonorã.

Ce am fãcut dupã tragedia de la Colectiv? Am încercat sã pierdem subiectul ºi problemele generate de el printre celelalte. Statul ºi autoritãþile s-au purtat de parcã ar fi dorit sã evite subiectul, sã-l lase sã se stingã înainte de a se fi clarificat definitiv.

Pe 30 octombrie 2015, pe la orele 12.30, cel mult 13.00, am întîlnit convoiul care îl transporta pe Klaus Iohannis. Asta este amintirea mea legatã de Colectiv.

Eram destul de aproape de Rîºnov. Omul plecase mai repede de la serviciu, ca sã meargã la Sibiu sã îºi vadã nevasta. În seara zilei de 30 octombrie s-a întîmplat nenorocirea. A doua zi dimineaþã, preºedintele s-a întors în Bucureºti, ca sã arate preocupare ºi compasiune. Peste douã sau trei sãptãmîni aveam sã-l întîlnesc pe acelaºi Klaus Iohannis venind de la Sibiu. Era într-o zi de luni, trecut de amiazã, cînd preºedintele României, în loc sã fie la Cotroceni, abia se întorcea în Capitalã de la nevastã.

Atunci am publicat prima datã îndemnul „Mergeþi la serviciu, domnule preºedinte!“.

Au trecut trei ani ºi preºedintele merge la serviciu cam de luni de la amiazã (sau dupã) pînã vineri, fãcîndu-se cã lucreazã. Mai pune o coroanã de flori, mai taie o panglicã, se mai fotografiazã cu un cetãþean sau cu un politician, dar de pledat pentru o cauzã, pentru un proiect, pentru diminuarea unui fenomen pãgubos, nu. Este obositor. Doar anticorupþia i se potriveºte. Cu ea luptã cel mai bine ºi are instituþii pe care sã se bazeze. Anticorupþia ca formã de confruntare politicã. ªi compasiunea ca formã de speculat durerea, tristeþea ºi sentimentalismul unora dintre noi.

CORNEL NISTORESCU întreg sistemul pe butuci. Acum, se pune la cale scoaterea lui Mihai Eminescu din programa ºcolarã, ceea ce mã duce cu gîndul la Napoleon Bonaparte, cel care a spus cã ,,Puterea ajunsã pe mîna nebunilor este vitriolul oricãrei societãþi”. Da, aºa este, politica a otrãvit întreaga societate ºi nu m-ar mira dacã toþi cetãþenii României ar dat Statul în judecatã, pentru faptul cã viitorul þãrii a devenit bãtaia de joc a unor imbecili, tocmai buni de luat cu parul.

Este inadmisibil sã crezi cã reformezi învãþãmîntul prin scoaterea din sistem a unor materii de bazã, cum ar fi geografia, istoria ºi chiar religia, aceste excluderi urmînd sã se producã cît mai curînd. Nu se vrea ca tînãra generaþie din România sã înveþe despre faptul cã aceastã þarã a fost mare, bogatã ºi respectatã de marile puteri, cã a avut domnitori patrioþi, curajoºi ºi demni, precum ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Þepeº, Alexandru Ioan Cuza ºi mulþi alþii. Chiar ºi religia stã în gît unora, care nu ºtiu cã acest tãrîm se mai cheamã ºi Grãdina Maicii Domnului.

Recent, în nr. 20/2018 al publicaþiei ,,Certitudinea”, sub titlul ,,Cine selecþioneazã selecþionerii?”, Miron Manega a scris un articol, din care am extras un fragment, ce mã scuteºte de orice alt comentariu: ,,Este memorabilã întîlnirea de la începutul anilor ’90, a unei delegaþii de la Ministerul Educaþiei cu ambasadorul Turciei. Îîn dorinþa de a modifica sistemul educaþional din România conform noilor ºi modernelor «trenduri» internaþionale, ai noºtri s-au gîndit sã preia de la alte sisteme tot ce pãrea mai eficient la ora aceea, inclusiv de la sistemul turcesc. Ambasadorul s-a uitat lung la membrii delegaþiei, sã vadã dacã nu cumva glumesc, dupã care lea spus: «Pãi noi l-am plãtit în 1906, pe Spiru Haret, ca sã ne facã un sistem de învãþãmînt ca al vostru. Uitaþi-vã în arhive!»” NO COMMENT! Nu credeam cã voi ajunge vreodatã sã scriu aºa ceva.

Sînt ºocat, aºa cum am fost atunci cînd am aflat cã ultimul ministru al Educaþiei ºi-a dat demisia. Am crezut cã a plecat de prost ce-a fost în respectiva funcþie, lucru ce m-a determinat sã sper cã, în sfîrºit, lucrurile vor începe sã meargã spre bine. Nu a fost sã fie aºa, motivul demisiei fiind neacceptarea compromisului P.S.D. cu U.D.M.R. Ironia sorþii a fãcut ca, în locul demisionarului, sã vinã provizoriu Viorica Dãncilã, poate cea mai puþin alfabetizatã persoanã din guvernul Dãncilã, adicã învãþãmîntul românesc a picat din lac în puþ. Este cert faptul cã avem de-a face cu un spectacol grotesc, al unei apocalipse educaþionale fãrã precedent, care ar trebui sã ne dea fiori. ªi pentru cã sistemul învãþãmîntului românesc a fost condus numai de caricaturi, nu avem cum sã speram cã învãþãtorii ºi profesorii ar putea fi altfel. (va urma) VALENTIN TURIGIOIU

ªtirea sãptãmînii Cît de mici sîntem, de fapt (urmare din pag. 1) Bun, la nivel internaþional, însã, acolo unde se fac cãrþile de fapt, inclusiv în ceea ce ne priveºte pe noi, am aflat cã NATO exerseazã diverse jocuri de rãzboi prin Norvegia, cã Rusia îi spioneazã, am aflat cã pe la Istanbul s-au întîlnit Merkel, cu Macron, Erdogan ºi Putin, sã vadã ce vor face cu Siria pînã la urmã. Am mai aflat cã Turcia va interveni împotriva kurzilor, protejaþi de SUA, în Siria. Am mai aflat cã Israel îºi exerseazã Iron Dome pe rachetele lansate din Fîºia Gaza de cãtre Hezbolah. Prin lume se mai vorbeºte încã de jurnalistul saudit ucis la Istanbul. Se pare cã dupã ce a fost omorît, cadavrul sãu a fost dizolvat. Probabil în acid sulfuric.

Prin America, Trump îºi va trimite soldaþii la graniþa cu Mexicul, pentru a stopa o coloanã de emigranþi plecatã din Honduras.

Pe plan internaþional, se dau lupte puternice, pentru cã în spatele Globalismului, atît de iubit de imbecilii care au condus þara asta, liderii þãrilor puternice dau lupte grele pentru acapararea de noi pieþe de desfacere pentru economiile lor. Unii o fac prin diplomaþie, alþii prin forþã. Merkel ºi Macron se zbat ca firmele lor sã cîºtige cu Iranul, SUA vin ºi le pun beþe în roate. Rusia vinde în India ºi China, SUA aplicã sancþiuni celor care lucreazã cu ruºii. Este rãzboi, unul economic ºi unul foarte fierbinte. Se pun tãlpi, se modificã paradigme, se fac ºi se desfac prietenii. Crimeea nu are cum sã fie ea recunoscutã de europeni, dar firmele italiene þipã cã embargoul cu Rusia le trimite în faliment. Roma încearcã sã scape de obligaþiile europene ºi sã-ºi punã economia la adãpost. Germania, care impune altora sã nu lucreze cu piaþa ruseascã, se simte ca peºtele în apã în fostul spaþiu sovietic. Franþa se zbate ºi ea, economia fiind mai presus de istorie, de evenimente din trecut etc.

Numai noi, românii, stãm ºi înjurãm Rusia, pentru cã aºa e de bonton, în timp ce alþii merg acolo ºi fac afaceri pe bani grei. Penibili, ca întotdeauna, aº putea spune. Dar cum românii aºa sînt ei, proºti, de ce sã ne mai batem capul?

China a inaugurat cel mai lung pod din lume peste mare. Noi nu avem nici mãcar o autostradã care sã lege Bucureºtiul de Europa. Dar chinezii sînt comuniºti, cum sã lucrãm cu ei? Nu-i aºa, mãi, ãºtia care aþi fost numiþi sã ne conduceþi, mãi, imbecililor?!

Sã revenim la ce se mai întîmplã în lume. Piaþa de desfacere devine o problemã pe mãsurã ce dorinþa de acaparare devine tot mai acutã, din partea multinaþionalelor, ºi nu numai, în timp ce pieþele rãmîn constante, ca numãr, ca forþã de cumpãrare. Ce e de fãcut?

Pãi ori un rãzboi, care sã aducã nevoia de achiziþie, care sã readucã o nouã piaþã, ori sã le dai la gioale partenerilor, fie cã sînt ei amici sau inamici. Coloniile, cum sîntem, noi, România, nu trebuie sã miºte. Ele doar cumpãrã. ªi pentru cã vorbeam de cumpãrat, am aflat cã România, adicã noi, eu, tu, ºi restul, a achitat deja renumitul sistem Patriot, care sã ne scape de rachetele ruºilor, dar ºi de viaþã sau prosperitate, cã doar alea costã, nu glumã. Bine cã ne luãm rachete, cã educaþie, sãnãtate ºi bun-simþ avem din belºug. În încheiere, cã trebuie sã ºi închei acest material, cu toate cã la cîte aº avea de spus ar dura ani sã termin, vã anunþ cã reprezentantul NATO, ºeful Statului Major Internaþional al NATO, general-locotenentul Jan Broeks, dã oarecum ca sigur un rãzboi NATO – Rusia, ºi vine el ºi anunþã cã este nevoie de autostrãzi ca sã sprijine logistica, ºi alte cîte ºi mai cîte sfaturi militare. Mãi, bãieþi, dacã vreþi voi, americanii ºi ruºii, sã vã bateþi, este musai sã o faceþi aici, în Europa? Nu sînteþi voi vecini, acolo, la strîmtoarea Bering? De ce nu vã bateþi voi acolo cît vreþi, ºi sã ne lãsaþi pe noi în pace? Minþiþi ºi ne luaþi de proºti, cînd de fapt voi aveþi cu totul ºi cu totul alte interese, în primul rînd sã vã vindeþi armamentul ºi pentru asta aþi gãsit proºtii, fie la Bucureºti, fie la Varºovia, cã ºi ãia se pare cã s-au tîmpit, ca sã nu mai zic de Kiev ºi Sofia. Poate cã pînã la urmã o sã aveþi parte de acest rãzboi, cã prea vi-l doriþi, ºi sper sã vã mãtrãºeascã pe toþi, pînã ajungeþi voi sã vã adãpostiþi în bunkere, mãcar aºa s-ar face dreptate cumva.

Sã nu uitãm aºadar, am cumpãrat Patriot, ºi sîntem importanþi pe viitoarea hartã a operaþiunilor militare. În sfîrºit, poporul român are ocazia sã arate lumii cît de eroic va dispãrea în codru. Cum care codru? Pãi al austriecilor, al italienilor, al nemþilor, cã noi nu mai avem.

Pag. a 16-a – 9 noiembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Poveºti din viaþa romilor La picior prin „þigãnia” din Chiliºeni Într-un reportaj fãrã prejudecãþi, acum cîteva luni, arãtam cum trãiesc romii, între bordeie ºi palate, între tradiþii ºi modernitate, care le sînt frustrãrile ºi speranþele. Existenþa la marginea societãþii genereazã sãrãcie. Urmeazã o sãgeatã albastrã ºi consecinþa: sãrãcia genereazã delincvenþa pentru supravieþuire. O altã sãgeatã ne duce aici: delincvenþa alimenteazã stereotipul negativ. ªi mai departe: stereotipul condamnã romii, încã de la naºtere, la statutul marginal. Cercul se închide, o nouã sãgeatã ne întoarce de unde am plecat. Întrebarea rãmîne: cum poate fi întrerupt ceva care se perpetueazã de secole? În satul Chiliºeni, comuna Udeºti, s-au aciuat romii cãldãrari, care, spre deosebire de celelalte categorii de romi, încã trãiesc în dezinteres

faþã de stat ºi societate, dar din pãcate ºi statul este total dezinteresat de ei. κi vînd cazanele ºi ceaunele în toatã Moldova. Ba chiar ºi-n Basarabia, unde, mai nou, merg fie pentru a cumpãra fier vechi, fie în cãutare de muºterii interesaþi de produsele lor. Alambicurile prelucrate de cãldãrarii de la Chiliºeni sînt folosite de sãteni pentru producerea rachiului, bãutura care, mai ales în sate, se gãseºte în multe dintre gospodãriile moldovenilor. Gavril ºi Maria Stãnescu au cinci copii ºi duminica este ziua în care strîng bani pentru a lua de-ale gurii.

A ºaptea zi a sãptãmînii e cea în care familia de þigani cãldãrari se instaleazã cu copii cu tot la intrarea unor tîrguri de animale organizate la marginea marilor comunitãþi rurale sucevene. Se întîlnesc cu statul doar la naºtere ºi la moarte, pentru a fi înmormîntaþi în cimitire alãturi de români. În rest, trãiesc dupã propriile legi.

Specializaþi în prelucrarea fierului ºi producerea de cazane de þuicã, cei doi soþi sînt adesea fugãriþi de forþele de ordine pentru comerþ ambulant ilegal.

Primesc amenzi pe care nu le plãtesc niciodatã ºi, fãrã teama „cazierului” contravenþional, se aºazã duminicã de duminicã în acelaºi loc pentru a-ºi vinde alambicurile fãcute peste sãptãmînã. Într-o duminicã, undeva la sfîrºitul anului trecut, soþilor Munteanu tocmai li se confiscase un cazan de þuicã de cãtre jandarmi. „Stãceam aiºea, îmi luasem o cafia, ºi o venit poliþarii ºi mi-o luat cãzanu. Ni-o zîs cã n-am voie sã stau pe stradã. Eu am ºinºi copchii, uni sã mã duc, hã? Þîganii cãldãrari gin cãzani trãiesc, tãtã lumia ºcie, ºcie ºi Precuraturea ºcie ºî Bucureºciu, ºcie tãþi, mo, s-a plîns bãtrînul

cãldãrar“. Sînt membri ai comunitãþii care într-adevãr trãiesc din vînzarea cazanelor de þuicã. „Umblã prin sate ºi primesc comenzi. Se împacã, se înþeleg cu cumpãrãtorul ºi stabilesc cît de mare sã fie cazanul. E un fel de precomandã, iau un avans poate ºi vreo douã gãini, ºi dacã cumpãrãtorul are ºi vreun purcel”, ne-a explicat mediatorul Viorel Stãnescu. Dupã ce realizeazã cazanul, þiganii merg la client ºi pun produsul pe cîntar. Preþul final se calculeazã în funcþie de greutatea alambicului ºi ajunge, pentru un cazan fãcut din aramã de calitate, pînã la 150 de lei pentru un kilogram. „Îl pot face ºi din aluminiu, dar nu e indicat cã dai colþul. Fac ºi din cuva de la maºina de spãlat pe care românii o scot la fier vechi“, explicã Munteanu. Alambicurile se realizeazã strict dupã cum comandã clientul, poate fi fãcut cu tablã de 3, 4, 5 milimetri, poate avea fund dublu, un anumit fel de mîner etc. Cele mai des folosite materiale sînt arama ºi inoxul, dar se gãsesc variante ºi pentru cei care vor sã scape mai ieftin. La Chiliºeni, cãldãrarii s-au transformat dintr-o singurã comunitate în douã. O singurã stradã a devenit zidul dintre douã lumi. Pe stînga sînt înstãriþii cu vile, pe dreapta, amãrîþii din corturi ºi bordeie. În general tot ce lipseºte în partea dreaptã a strãzii e din belºug în stînga. Mîncarea, lumina, apa curentã, în toate sînt deosebiþi. Sãracii consumã bunuri industriale, dar bogaþii au învãþat cã unicatul e singurul care meritã pãstrat în casã. Unitatea de mãsurã pentru sãraci e obiectul second-hand. Hand-made e pentru înstãriþi. Distracþia este cã rata de alfabetizare din Chiliºeni este cam ca aceea dintr-un cãtun somalez.

Chiar dacã unii nu ºtiu boabã de carte, avuþii au învãþat sã rãsfoiascã revistele glossy ºi sã citeascã imaginile.

Sãracii nu citesc deloc. Pe ambele pãrþi ale strãzii televizorul e la mare cinste în casã. E chiar mai important decît zugrãvitul pereþilor gãuriþi. Sãracii îºi monteazã antene parabolice care expirã odatã cu perioada de gratuitate a abonamentului. Dupã aceastã datã, schimbã operatorul de cablu ºi iar au televiziune fãrã bani. De aici vin ºi ciorchinii de parabolice de pe case. Chiar dacã sînt bãtuþi net la capitolul case, sãracii au ceva net mult mai mare decît înstãriþii. Au cea mai întinsã toaletã din lume. În schimb, pe partea stîngã a strãzii în vile existã bãi moderne. Au jacuzzi, duºuri cu senzor, dar nu au toaletã. Veceurile bogaþilor sînt construite în curþile lãsate în paraginã. „Þiganii nu-ºi bagã WC-ul în casã.

Aºa-i tradiþia! ªi dacã-ºi pune vreunul, îl þin secret, sã nu se facã de rîs...”. Curtea e doar pentru a-ºi þine mijloacele de locomoþie de care sînt dependenþi ºi unii ºi alþii. Sãracii sînt cu cãruþele cu catîri. „Chiaburii”, cu maºini cît mai ºukare. Fãrã maºinã sau cãruþe, romii nu au cum cîºtiga bani. Bogaþii vorbesc puþin despre multele lucruri pe care le fac pentru a scoate bani. Sãracii fac puþine ºi vorbesc mult. Nici un rom afacerist nu-ºi plãtea taxele. Era un altfel de-al lor de a-ºi pune poalele în cap în faþa statului. Þiganii din Chiliºeni ciordesc de la stat, dar nu ºi de la vecini. La Poliþia din oraº nu s-a înregistrat niciodatã vreun furt sau vreo tîlhãrie fãcutã de un cãldãrar, fie el bogat sau sãrac. ªi tot un fel al lor de a-ºi pune poalele în cap în faþa statului e cã nici bogaþii nici sãracii nu-ºi trimit copilele la ºcoalã. În comunitatea de romi cãldãrari din satul udeºtean, fetele sînt þinute în casã de teamã cã-ºi vor pierde fecioria

printre români. Fetiþele din Chiliºeni sînt promise bãieþilor romi la vîrsta la care altele încã se joacã cu pãpuºile. La 14-15 ani, copilele sînt deja mãmici.

Bãieþii în schimb au voie sã calce pragul ºcolii. Sãracii îi trimit pentru cã aduc acasã „alocãþia”, „coarnul ºi lapcele“. „Sukarii” le pun în spate ghiozdanul bãieþilor din alt motiv: ºtiu cã fãrã douã-trei clase copii lor nu vor putea lua permisul de conducere. Fãrã carnet nu vor putea face pe viitor bani, care sã-i þinã în partea stîngã a strãzii din Chiliºeni. Între romi nu casa e principala comparaþie, ci aurul. Sãracii nu prea au metal galben, dar au grijã sã ºi-l punã în gurã, sã arate printr-un simplu zîmbet cã totuºi nu-s chiar sãraci lipiþi pãmîntului.

Bogaþii, chiar dacã au aur cît sã plombeze toþi românii din Chiliºeni, au început sã renunþe la dantura de 24 de karate pentru a nu arãta a þigani. Între partea stîngã a strãzii din Chiliºeni ºi partea dreaptã existã o singurã punte solidã: zdravãnul dezinteres faþã de tot ce înseamnã societate ºi stat. Între statul român ºi comunitatea de romi din Cãzãneºti nu existã nici o legãturã. Una este statul român, unde pe romi îi cheamã Ilie, Ionel sau Gina, ºi alta e comunitatea lor, unde îi cheamã Flutur, Dinaur sau Mîndra, Zona Dinozaur. Dacã, pînã nu demult, romii ascultau de bulibaºã, care reprezenta atît legislativul, cît ºi judecãtorescul, astãzi þiganii trãiesc în legea lor, n-au mai ales alt bulibaºã dupã ce ultimul a murit acum cinci ani. Oricum nu mai ascultau nici de el.. Iar o vizitã neanunþatã în þigãnia din Chiliºeni, fãrã vreun „ghid” din etnia lor, se poate lãsa cu urmãri nedorite, cã oacheºii locuitori ai satului bucovinean fac alergie la strãini ºi îºi uitã brusc bunele maniere la vederea unei camere foto. „Dacã vreun þigan e pe ducã, îl bagã în cort ºi aprind un foc! Nici staborul nu mai e ce-a fost: e o chestie bunã pentru ne-rom. Sã se arate cã e autoritate în etnie! Þiganii de vatrã, românizaþi, nu cred în tîmpeniile astea... Doar ãºtia ai lu’ Cioabã, cã-s

adventiºti, mai cred!”. Pînã la urmã, cum e corect, þigan sau rom? Rãspunsul e spontan: „Mi-aº zice þigan, din spirit de frondã”, ne spune Tancin Munteanu. Trei bucãtãrese ne-au pregãtit, într-un cort, un ceaun de „sah hai mas“, mîncare tradiþionalã a romilor cãldãrari ºi nomazi, care conþine, în principal, varzã ºi carne de porc. „Este o mîncare consistentã, cu mai multã slãninã, mai multã grãsime. Romii, cînd mergeau cu cortul, datoritã faptului cã nu aveau bucãtãrie ºi posibilitatea sã-ºi gãteascã de fiecare datã cînd aveau nevoie, fãceau o astfel de mîncare, care era rezistentã, era foarte hrãnitoare, dacã mîncau o datã se sãturau“, a declarat mediatorul Viorel Stãnescu, ghidul meu prin Þigãnia din Chiliºeni. Mîncarea a fost fiartã într-o oalã specialã, confecþionatã de romii cãldãrari din aluminiu alimentar, ºi va fi împãrþitã romilor sãraci din þigãnie. Romii nu prea colaboreazã cu ºcoala, o considerã o instituþie care le perverteºte tradiþia. ªcoala trebuie sã facã programe care sã demonstreze respect ºi pentru tradiþia lor ºi care sã le cîºtige încrederea. Ei sînt mai neîncrezãtori pentru cã au fost multã vreme marginalizaþi. Încerc sã-mi explic varianta mai frumoasã a refuzului acestora de a lua parte la educaþie. Cît despre felul în care trãiesc, statul român nici nu vrea mãcar sã afle. Pe baza acestei vieþi, unii îºi fac palate, iar alþii trãiesc în colibe. Dacã îi judeci din punctul de vedere al lumii civilizate, viaþa lor e un coºmar. Iar acum, coºmarul este parte a Uniunii Europene.

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 9 noiembrie 2018

64 DE SUFLETE – CONFESIUNILE UNUI „DIVERSIONIST“ Sãptãmîna trecutã s-au împlinit 3 ani de la dezastrul numit Colectiv. Vã mai amintiþi de noaptea aceea? Dar de zilele imediat urmãtoare? Au murit atunci tineri, copiii unor pãrinþii, taþii unor copii, nepoþii unor bunici. Au plecat din viaþã brusc, violent, brutal. Au trecut trei ani de atunci. Trei ani de aºteptãri ºi speranþe cã undeva, cumva, cei vinovaþi vor fi traºi la rãspundere. Nimic! Îmi amintesc foarte bine acele zile. Rememorez clipã de clipã ce a fost în prima noapte, cea în care mulþi au mers vii la concert ºi nu s-au mai întors niciodatã acasã. Dar ºtiu ºi serile de proteste, serile violente care au urmat, miºcarile de trupe ale Serviciilor ºi mîna lor lungã din stradã. Pentru cã nu doar cã am fost acolo, dar chiar am fost implicat, evident fãrã voia mea, în acele evenimente, cu concursul larg al unei caricaturi de om dar ºi al presei greþos de libere ºi cretin de pãrtinitoare.

Mulþi dintre dvs. au privint detaºat la TV ce a fost acolo.

Poate ºi mai mulþi nici mãcar nu au avut rãbdarea ºi puterea sã vadã dezinformarea cum aratã ea la faþã, aºa cum probabil nu au crezut o iotã cã niºte artificii reci, care nu te pot arde nici mãcar pe retinã, au fãcut sã moarã 64 de tineri.

Bancul ãsta, care poate cã merge spus unor cretini creduli, nu are cum sã meargã pentru cei care gîndesc. Pentru cei care au un minim bun-simþ ºi o minimã culturã, care sã-i ajute sã disece, sã despartã adevãrul de minciunã, ºtirile adevãrate de falsuri.

Sã revenim, aºadar, în zilele de foc, la propriu, ale Clubului Colectiv, sã revenim la momentul în care Ponta a fugit cu coada între picioare, ºi sã rememorãm clipele de glorie ale celor care au orchestrat cu mare mãiestrie comedia care s-a jucat în Piaþa Universitãþii, ºi în restul Pieþelor vecine, în acele zile.

Poate cã eu am fost primul care, la cald, a lansat acel „corupþia ucide”, aºa cum poate tot eu am spus cã eroul Claudiu Petre trebuie sã fie decorat post mortem de nenea ãla tãcut de la Cotroceni, pentru gestul sãu extraordinar de a se întoarce în purgatoriu sã mai salveze o viaþã. Eu, ca ºi mulþi alþii, am crezut atunci, în primele clipe, cã acolo chiar a fost un incendiu „normal”, aºa cum, ulterior, ºi eu am pus multe semne de întrebare la explicaþiile penibile oferite de cãtre oficialitãþi. ªi eu, ca ºi alþii, am ales sã ies în stradã, ca un gest de compasiune, în primul rînd, pentru cei care au murit atît de brutal acolo, dar ºi pentru cã am crezut cã o astfel de tragedie poate sã uneascã clasa politicã, aºa strîmbã cu era ea, ºi sã facã cumva ca viaþa sã fie ceva mai mult preþuitã decît pînã atunci.

M-am înºelat, evident, aºa cum s-au înºelat toþi cei care, ca ºi mine, au ieºit acolo din naivitate ºi sinceri, nu ca sã aibã neapãrat un scop, gen demisia ºoricelului care îºi fãcea veacul de ceva vreme prin Palatul Victoria. De fapt, fostul premier ºia meritat porecla de Miki Mouse, pentru cã se ºtie cã în caz de dezastru ºobolanii pãrãsesc primii corabia. El a ales sã fugã, ºi poate cã bine a fãcut, ºi sã lase „premierul meu” în loc. Îmi amintesc prima searã, prima zi a protestelor, cînd sau strîns la Universitate mii de oameni. Erau mulþi protestatari, încrîncenaþi, dar hotãrîþi sã lupte pentru gãsirea celor vinovaþi de moartea acelor tineri. Totul, absolut totul, a decurs ca la carte, aºa cum aveam sã realizez mai tîrziu. La ora X s-au strîns toþi, ºi cînd spun asta ºtiu ce zic, mai ales cã la ora 19,30 nu erau mai mult de 100 în stradã, iar la 19,45 maximum 500, ca la ora 21,00 sã fie mii. Apoi, la ora X + 25, cu mici erori, aºa, fãrã nimic ºi fãrã nici un fel de strigãt, coloana a plecat la Guvern. Printre noi, cei aflaþi acolo, erau cîþiva negociatori jandarmi, calmi ºi fãrã stres, aºa cum erau foarte relaxaþi cam toþi jandarmii prezenþi în seara aia. Fãrã scuturi, fãrã echipamente de protecþie. Am fost aºadar în Piaþa Victoriei, noi, acele mii de oamenii. Îmi amintesc exact cum ãla gras, de la la un site pseudosatiric, mergea decis, singur, ºi avea o privire extrem de crîncenã ºi zicea ceva de Ponta. Cred cã îi cerea demisia, ºi alte poveºti de acest gen. Mi-a atras atenþia acel individ, atunci l-am apreciat, dar dupã ce am urmãrit ce au scris ulterior, ºi încã ce mai scriu, am realizat cã sînt extrem de pãrtinitori politic, aºa cã am încetat sã-i mai urmãresc.

Lãsãm aºadar în urmã pe acel reprezentat al presei „corecte” ºi „nepãrtinitoare” ºi mergem în Piaþã. Piaþa Victoriei. Acolo am refuzat sã port o pancartã pe care scria ceva cu totul diferit de ceea ce m-a adus pe mine acolo, mam uitat la un tip mic ºi gras, cu o pãlãrie care imita steagul american, care ameninþa jandarmii cã „le aratã el lor” ºi cã „cine este el, o sã afle ei”. Tipic românesc, un imbecil ca mulþi alþii, de altfel. Seara aceea a decurs simplu, fãrã incidente. Ponta a plecat. Lumea a mers pe la Sectorul 4, unde era primãria lui Piedone, acel veºnic primar de mucava, ºi au fãcut ceva scandal pe acolo. Eu deja eram acasã atunci, ºi mã gîndeam cã poate lumea asta, românii adicã, nu este chiar moartã de tot. Dar, aºa cum urma sã mã conving, lucrurile nu stãteau chiar aºa. „Tabloul“ de la Cotroceni, impresionat pînã la lacrimi de crima oribilã de la Colectiv, a ieºit ºi a felicitat lumea, i-a felicitat, mai mult ca sigur, pe cei care au orchestrat totul, ºi l-a numit pe Ciloº prim-ministru. Deci, ºi aici e bine sã punctãm ceea ce ºtiam deja, Iohannis a fost

primul beneficiar al crimei de la Colectiv, împreunã cu cei pe care i-a promovat. A spus ceva cã o sã iasã ºi el în stradã, cã o sã cheme oamenii la Cotroceni, cã o sã facã o anchetã etc. În fapt, s-a piºat de sus pe stradã, aºa cum se va vedea în zilele urmãtoare, dar ºi în urmãtorii 3 ani. ªi a venit ziua a doua. Eu nu am înþeles de ce a ieºit ºi a doua zi lumea în stradã, mai ales cã Ponta plecase, cei de la Colectiv se stingeau pe rînd, mã refer la rãniþi, Piedone era demis, sau urma sã fie, aici nu mai ºtiu exact. Cert este cã sa ieºit din nou în strada ºi, naiv, am mers ºi eu, sã arãt cã nu sînt indiferent la suferinþele altora. Proastã decizie.

Spre deosebire de prima zi a protestelor, a doua zi se vedea clar cã o sã fie altceva. Figurile celor pe care îi vedeam erau mai închise la culoare, fie de nervi, fie din cauza „bronzului“, jandarmii nu mai erau aºa relaxaþi, tinerii frumoºi de cu o searã înainte erau marginalizaþi, iar locul lor, central ºi plin de portavoci, era ocupat de alte fãpturi, în nici un caz de cei care arãtaserã cã poþi sã demiþi un premier ºi prin noncombat. Era altceva. Odatã strînºi, acei mii de oameni, au început disputele. Unde sã se meargã? La Parlament, au spus unii! La Guvern. Au spus alþii. Pãi la Guvern nu mai avem de ce, rãspundeau ceilalþi, cã Ponta a plecat. Atunci, hai la Parlament! ªi coloana s-a pus în miºcare spre Parlament. Ce se striga atunci în piaþã vã amintiþi? Vã spune eu: Alegeri anticipate! Jos TOATÃ clasa politicã! Ponta plecase, acum furia strãzii era pe politicieni.

Pe toþi! Ei bine, atunci, pe mine mã mãnîncã undeva ºi îi spun unui amic care era cu mine cã în acest caz, e bine ca noi sã mergem ºi la Cotroceni, la Iohannis, ºi sã-i dãm o hîrtie, pe care erau trecute zece puncte, un fel de decalog al strãzii, în care sã-i spunem ce vrem. Era o discuþie privatã, între doi oameni, care nu fãceau nimic altceva decît sã fie în ton cu cerinþele strãzii. Nu am strigat, nu am þipat, nu aveam portavoce. Eram doi manifestanþi care chiar rezonau cu ce se striga. Bun, noi nu aveam de unde sã ºtim cã eram supravegheaþi de o imbecilã incultã, înregimentatã în sistem, ºi care ºi-a spus ea în barbã cã noi sîntem niºte bãieþi rãi, care vor sã-i ia pîinea de la gurã ei ºi gemenilor ei mergînd la Cotroceni. Repet, eu ºi amicul meu aveam o discuþie privatã, pe trotuarul de la Universitate, la cîþiva metri de fîntîna de la Arhitecturã. Cum nu ºtiam cã avem SRI-ul dupã noi, am fãcut plimbarea pînã la Parlament, unde am vãzut clar nebunia ºi influenþa totalã a celor care au organizat de fapt totul.

Se pare cã cei care au orchestrat totul, inclusiv CRIMA de la COLECTIV, au adus grupuri de influenþã în mijlocul manifestanþilor, care manipulau totul. Iar naivii din seara precedentã au propus ca de la Parlament, mulþimea paºnicã sã meargã la Cotroceni, ca un semn cã ºi Klaus Iohannis este parte a clasei politice. Cei care credeau în importanþa acestui gest s-au încolonat ºi cu direcþia Izvor, din Piaþa Constituþiei, vroiau sã plece spre Cotroceni. În acel moment însã a fost fãcut primul pas în spargerea manifestaþiei, cînd un grup de oameni mai tuciurii, s-a ridicat pe gardul Palatului Parlamentului ºi a început sã lanseze mesaje împotriva celor care vroiau sã meargã la Cotroceni, care nu erau chiar puþini, dar nu aveau un lider. Totodatã, aceia aveau ºi portavoce, aºa cã ºi-au atins obiectivul uºor, mai ales cã grupul lor de sprijin era destul de serios, activ ºi foarte motivat. În acel moment, gruparea celor care vroiau sã meargã la Cotroceni sa dizolvat în marea masã a celor manipulaþi ºi mulþimea a revenit la Piaþa Universitãþii. Eu ºi cei cu care eram, parte a mulþimii, am revenit aºadar la Universitate, lucru care pe mine personal m-a bucurat din douã motive: cã eram mai aproape de casã ºi cã am fãcut o plimbare lejerã pe jos.

Bun, acum trecem la faza nr. 3 a celei de-a doua zi. Ce a fost acolo, acea manipulare ºi bãtaie de joc, nu au fost transmise la TV, dar cei care gîndesc ºi au ceva materie cenuºie au conºtientizat-o. Deci, acolo, la Universitate, s-au format douã sau trei centre de transmitere a mesajelor. Erau douã sau trei portavoci în zona mea, noi fiind „cantonaþi” tot lîngã fîntîna de la Arhitecturã, loc unde m-am ºi vãzut cu niºte prieteni dragi, ºi foºti colegi. Acolo stãteam ºi ardeam gazul degeaba. De ce? Pentru cã mesajele celor cu portavocea erau de tip „galerie de fotbal” ºi pentru noi, cei care nu aveam treabã cu asta, deja era semnalul cã trebuia sã plecãm acasã.

Era un nene, pe care îl tot boscorodeam, care se suise cu picioarele pe crucea eroilor morþi la Revoluþie, crucea acea de piatrã, pentru cine o ºtie, ºi þipa la o portavoce fel ºi fel de tîmpenii, cu iz fotbalistic ºi mai puþin cu substanþã militantã. Aºa cum am spus, ne pregãteam sã plecãm acasã. În acel moment, însã, s-a întîmplat ceva. Un domn, nu îl vãzusem în viaþa mea, nu îl cunosc, dar dacã citeºte acest material, îl rog sã mã contacteze, împreunã cu mulþi, foarte mulþi tineri, a venit la mine ºi mi-a spus cã e jenant ce se întîmplã în piaþã, cã uite cum galeriile aduse au preluat mesajul ºi îºi bat joc de tinerii morþi la Colectiv. ªi, decis, m-a rugat sã „fac cumva sã preluãm piaþa” ºi sã readucem mesajele de compasiune pentru ceea ce ne doream de fapt.

M-am uitat oarecum prost la el, nu înþelegeam de ce a venit la mine, ºi i-am spus cã pentru a prelua piaþa, este nevoie de un grup decis ºi vocal, care sã preia mesajul. El, acel domn,

avea în spatele lui cîteva zeci, poate chiar sute de tineri. Dar erau tineri, erau cei care au ieºit în stradã ca ºi mine, din dorinþa de a fi bine acestei þãri. Nu erau reprezentanþii galeriilor, oameni vulgari, brutali ºi puºi pe harþã. I-am spus cã nu se poate, dar cã putem merge la acel nene de pe piatrã, ca sã luãm portavocea, sau mãcar sã-i zicem sã ne lase cu prostiile pe care le debita, ºi sã readucã iar strada la un loc. ªi am fost.

Am ajuns greu acolo, erau foarte mulþi cei care sãreau la strigãtele lui ºi care strigau „ole”, de parcã cei de la Colectiv erau de fapt pe un teren de fotbal, nu la IML. Acolo am putut sã vãd clar cã de fapt era format un dispozitiv. Tipul cu „goarna”, un nimeni dacã e sã mã întrebaþi pe mine, era înconjurat de mai multe rînduri de „manifestanþi”, care nu permiteau sã se ajungã la el. Prin urmare, nu am putut sã mã apropii la mai puþin de trei metri de el, ca sã-i zic cã strada nu este moºia lui. Cînd am insistat, cei din dispozitiv au reacþionat. Prima oarã au început sã strige toþi, la unison, „civilii printre noi” ºi arãtau spre mine. În limbajul lor, al acelor indivizi, eu eram un agent sub acoperire care venise sã le strice manifestaþia. Am prins miºcarea, ºi ca sã nu fiu linºat, am început sã strig acelaºi lucru, poate mai tare, dar arãtînd spre ei. Ei erau de fapt acoperiþii. Cînd au vãzut cã nu o scot la capãt cu mine, unul a venit ºi mi-a arãtat un cuþit, ºi a spus „pleci sau te tai aici ºi sîngerezi pînã dimineaþa, cã nimeni nu te va vedea”. Cu un aºa argument, am ales sã plec.

M-am întors spre acel domn binevoitor, care era la doi metri de mine, maximum, i-am spus cã este imposibil ºi cã eu mã retrag. Lucru pe care l-am ºi fãcut, am plecat acasã în maximum o orã de la acel incident.

Pînã acum, nimic grav. Ideea e cã dimineaþa am primit peste 200 de apeluri de la oameni care nici mãcar nu ºtiam cã existã. Am primit ameninþãri cu moartea de la alte zeci, dar pe Facebook. Eram peste tot, pe facebook, pe radio, tv ºi presa scrisã. Eram DIVERSIONIST. Bun, glumã, glumã, dar era destul de serios, mai ales cã aveam ºi eu un proiect în desfãºurare, la care am renunþat imediat, despre care nu e cazul sã vorbesc. Cei de la presã au dat dezminþire în cîteva zile cã nu eram diversioniºti, nici eu ºi nici amicul meu. Aºa cã viaþa a intrat în normal. Mã rog, normalitate este un mod elegant de a spune. Unde eram vãzut eram lãudat, dar pe zona online, cu mici excepþii, eram ameninþat. Cum de am avut eu, noi, de fapt, tupeul sã ne luãm de „mimoza“ aia de la Cotroceni. Þin minte cã unul de prin Caracal era decis sã vinã la Bucureºti sã ardã din temelii casa în care locuiam. Asta era normalitatea pentru mine atunci, o spun ca sã audã cretina aia, agenta sistemului de forþã care o susþine, în speranþa cã acum, la 3 ani, are suficientã minte sã se întrebe dacã a meritat banii pe care i-a luat ca sã toarne minciunile respective. Justþia este blîndã, mult prea blîndã, de fapt nici nu existã în aceastã þarã de doi lei, în care orice prost te poate ponegri, fãrã sã pãþeascã nimic. Mã rog, imbecili sînt mulþi, aºa cã poate nici nu meritã ca justiþia sã-ºi batã capul cu ei. Revenim la acele zile.

Ce a urmat de fapt? KWI a mimat o întîlnire cu strada ºi s-a mai uºurat puþin pe cei care au crezut în el ºi pe toþi românii. S-a început un simulacru de anchetã ºi dupã 3 ani nimeni nu e vinovat. A chemat la Cotroceni cicã strada! Pãi din ãia de acolo, eu nu vãzusem pe nimeni în stradã! Dan Nicuºor, pe care îl cunosc destul de bine, încã din 1988, nu cãlcase pe acolo. Nici bãiatul ãla, omul plajei, care fãcea bani pe bursã cu brokerul fugar ºi care cînta destul de fals în ultima vreme, nu era în stradã. Ce au cãutat ãia acolo, cînd de fapt strada nu era reprezentatã de ei? Pãi ca sã ne mai batem joc puþin, nu-i aºa?

Sã lãsãm ºi sã vedem unde am ajuns dupã 3 ani. E clar cã au murit oameni acolo, e clar cã au rãmas cei care încã mai suferã. Dar cine se face vinovat nu este deloc clar. Cine a cîºtigat însã din aceastã tragedie? Un guvernator, un premier agricultor ºi cei care se aflã în spatele lor. Au cîºtigat pentru PREªEDINTELE LOR, Premierul Lui, Guvernul Lui. Bine totuºi cã a plecat Ponta, cã un aºa premier nu ne doream oricum.

Cum ºi cînd se va face dreptate? Eu cred cã cei care au pierdut pe cineva, ºi care încã suferã de pe urma acelei crime, sã gãseascã un avocat curajos, ºi sã demareze un proces în care sã îi cheme la barã pe toþi cei care au profitat de pe urma morþii sau mutilãrii copiilor lor. Doar aºa se va putea afla adevãrul. Altfel, nu. Chemaþi-i la barã pe KWI, Cioloº, Oprea. Ei sînt primii care trebuie sã dea declaraþii cu privire la ce a fost acolo, la Colectiv. Abia dupã aceea sã fie chemate liniile 2, 3 ºi 4. Doar aºa ºi doar atunci se va descoperi un vinovat, chit cã el este femeia de serviciu care, din neglijenþã, nu a stros bine mopul de cherosen atunci cînd a spãlat pe jos, acolo, la Colectiv.

Pentru cã dacã îi dai mulþimii un þap ispãºitor, lucrurile se vor calma pînã la urmã, chiar dacã cele 64 de suflete nu îºi vor gãsi liniºtea. Tãcute, se vor alãtura celor cîteva sute de alte suflete ale celor morþi la Revoluþia din 1989, ºi ei, ca ºi cei de la Colectiv, fiind uciºi fãrã sã existe vreun vinovat.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 9 noiembrie 2018

Universalitatea bunelor maniere (79) Cum ne adresãm (1) De la egal la egal. Orice relaþie cu o persoanã cere un tratament specific care marcheazã modul în care ne adresãm. Dacã existã un domeniu unde s-au pierdut bunele maniere, acesta este. Tutuirea, în ziua de astãzi, este generalizatã, este acceptatã de cãtre majoritate ºi nu reprezintã tocmai un simptom al educaþiei ºi al respectului.

De fiecare datã cînd ne adresãm unei persoane pe care nu o cunoaºtem sau cu care nu avem o apropiere deosebitã, fie personal, fie prin intermediul oricãrui canal de comunicare, precum telefonul sau poºta, trebuie sã vorbim cu „dumneavoastrã”, indiferent de funcþia sau de poziþia ocupatã. Nu este o problemã de stare materialã sau de clasã socialã, este o normã de bazã impusã de respectul pe care îl datorãm oricui.

Doar cu persoanele apropiate cu care pãstrãm o relaþie de încredere, întãritã de trecerea timpului, ne vom permite tutuirea. Este posibil ca, în multe cazuri, persoana cãreia ne adresãm cu „dumneavoastrã” sã ne corecteze ºi sã ne cearã sã o tutuim. În acest caz ºi atîta timp cît nu ne deranjeazã sã fim trataþi la fel, putem face o excepþie.

Cartea cunoaºterii interzise (8) Hermes ºi Esculap Odinioarã, preoþii lui Esculap (în greceºte Asclepios) formau o corporaþie ce deþinea o parte din învãþãturile zeilor Ases. Posturile, visele ºi viziunile jucau un rol foarte important în terapeutica acestor sectanþi ce au fost numiþi asclepiazi. Despre Esculap se credea cã fusese iniþiat de Hermes Trismegistul, zeul Thot al egiptenilor. Într-una din cãrþile atribuite lui Hermes, intitulatã „Discurs universal al lui Hermes cãtre Asclepios“, sînt dezvãluite gînduri care au o legãturã adîncã cu tezele ºtiinþifice ale timpurilor noastre. „Neantul, spunea Hermes, nu poate deveni ceva; însãºi natura sa îi interzice sã fie. Natura fiinþei, dimpotrivã, îi interzice acesteia sã înceteze vreodatã sã fie, sã fiinþeze. O, Asclepios, omul este deci o mare minune, un animal demn de a fi respectat ºi venerat. Pentru cã el îmbracã natura divinã, la fel ca un zeu. Toate lucrurile au douã sexe (+ ºi -)“. În cartea sa „Secretul lui Hippocrate“, înþeleptul Anaxagoras îi spune lui Hippocrate din Cos, moºtenitorul lui Esculap: „Deoarece totul este infinit ºi etern, chiar ºi materia, pentru cã în ea ºi prin ea sînt create nenumãrate

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (92) 8 noiembrie 2001 Dacã tu crezi cã nu þi se poate întîmpla nimic rãu, aºa va fi! Trebuie doar sã crezi. Aºa ne învaþã Mîntuitorul!

Duminicã, 10 noiembrie 2001 Ultima zi în acest an cînd se mai poate sluji pentru nuntã. Am venit de la Bisericã tulburatã. M-am rugat ºi am plîns. Florin a fost absent. Nea Vasile mi-a spus cã l-a cãutat pe Florin, dar i-a rãspuns sora lui, care i-a comunicat: „Florin e plecat cu soþia în oraº”. Mititica de ea, a fãcut legãtura relaþiei dintre mine ºi nea Vasile, ºi a vrut sã-mi bage un piron în suflet. Da. L-a bãgat doar pentru un moment, pentru cã simt, cu simþirea mea premonitorie, care nu m-a înºelat niciodatã, cã Florin nu are nici o soþie. Eu l-am visat cã urma sã se cãsãtoreascã, printr-un aranjament al iubitorilor lui pãrinþi ºi apãrãtori de mine, chiar la Biserica Icoanei, cu o fatã blonduþã. Dar, cum era frumuºelul îmbrãcat mire, ºi m-a vãzut în preajmã, ºi-a lãsat mireasa ºi a venit la mine. Eu purtam o coroniþã de lãcrãmioare pe cap. El mi-a întins mîna, m-a luat la dans ºi ne învîrteam ca norii albi pe ceruri, îndepãrtîndu-ne fericiþi de toatã lumea. ªi aºa a fost... nunta mea... de vis.

Trebuie sã ne adresãm fiecãrui bãrbat ºi fiecãrei femei cu „domnule” ºi, respectiv, „doamnã”, termeni de politeþe folosiþi izolat sau înaintea numelui. În afarã de pronumele de politeþe la persoana a doua, adicã „dumneavoastrã”, ºi adresarea cu „domnule”, existã alte adresãri care depind de funcþia pe care o ocupã o persoanã sau de anumite titluri ce sînt primite la naºtere. Formulele de adresare care derivã din funcþie se limiteazã la durata acesteia, deci au un caracter temporar. Cele care se constituie pe bazã de merite sînt pe viaþã, prin urmare, însoþesc persoana pe toatã durata existentei sale.

Domnia Voastrã. Adresarea cu „Domnia Voastrã” o meritã, în general, senatorii ºi deputaþii, þinînd cont întotdeauna de forma de guvernare predominantã dintro þarã. Consilierii guvernamentali, secretarii ºi subsecretarii de stat, preºedinþii organismelor administrative regionale, magistraþii, judecãtorii de instrucþie, procurorii, decanii universitãþilor, comisarii de poliþie ºi primarii sînt personalitãþi cãrora, de asemenea, trebuie sã ne adresãm în acest fel. Cu toate acestea, aºa cum spuneam, unele dintre aceste funcþii, cu excepþia cazului în care guvernul stabileºte contrariul prin decret sau lege, nu sînt pe viaþã. Cu excepþia judecãtorilor, magistraþilor sau a procurorilor, care îºi meritã tratamentul ºi prin poziþia publicã în general, din momentul în care persoanele pãrãsesc funcþia sau sînt demise, nu va fi necesar sã ne adresãm lor cu aceastã formulã.

Excelenþã. Personalitãþile cãrora trebuie sã ne adresãm cu „Excelenþã” sînt: * ªeful statului; * Fostul ºef al statului;

* Prim-miniºtrii; * Foºtii prim-miniºtri; * Vicepreºedintele; * Miniºtrii; * Foºtii miniºtri; * Directorii generali ai forþelor de securitate ale statului; * Directorii generali ai ministerelor; * Preºedinþii de guverne regionale, autonome ºi, în general, de orice guvern în afara guvernului central al unei þãri sau stat, în funcþie de diviziunea teritorialã existentã în statul respectiv; * Preºedintele ºi vicepreºedintele Camerei Deputaþilor; * Preºedintele ºi vicepreºedintele Senatului; * Preºedintele ºi vicepreºedintele tribunalelor superioare de justiþie; * Preºedintele ºi vicepreºedintele tribunalelor superioare, precum cel Constituþional, al Curþii de Conturi etc; * Procurorii ºi magistraþii acestor tribunale; * Procurorul general al statului; * Membrii acestor tribunale; * Ambasadorii acreditaþi în þara strãinã în care se aflã; * Preºedinþii ºi academicienii academiilor statului; * Secretarii caselor regale; * Anumiþi primari; * ªeful Protocolului de Stat. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

lumi, coexistente ºi succesive în spaþiu ºi timp. Nu numai natura în ansamblul sãu este infinitã, ci ºi tot ceea ce o compune în numãr ºi dimensiuni. Trebuie de asemenea sã ºtii, o, Hippocrate, cã totul este în totul ºi cã separarea absolutã nu este în nici un fel posibilã, fiindcã în tot este o parte din tot.

Nimic nu se naºte ºi nimic nu dispare; este vorba doar de amestecuri ºi separãri între lucrurile care existã, sau, dacã vrei, pentru a înþelege mai bine silogismul meu, ceea ce produce aceste transformãri aparente sînt deplasãrile diferitelor substanþe; cantitatea fiecãrui element este incalculabilã ºi ea va rãmîne mereu în lume, egalã cu ea însãºi“.

Nicetas din Siracuza, filozof grec, discipol al lui Pitagora, susþinea, la fel ca arienii din India, cã pãmîntul se roteºte. Cicero, în secolul întîi înainte de Hristos, alcãtuise un tablou al universului în care Terra ocupa un loc cu totul nesemnificativ. El îºi asigura contemporanii cã în cadrul Cãii Lactee existã stele necunoscute, de o mãrime inimaginabilã (Visul lui Scipion).

Potrivit lui Lucreþiu, cosmosul este plin de lumi asemãnãtoare cu a noastrã, în care viaþa se manifestã sub diferite forme. Aºa-ziºii specialiºti în preistorie vor sã ne convingã, în manualele clasice, cã mayaºii din Mexic nu cunoºteau roata. Noi ne punem întrebarea dacã aceºti foarte decoraþi profesori universitari îºi bat joc de oameni sau sînt pur ºi simplu niºte ignoranþi. Cum sã susþii o

asemenea inepþie, cînd muzeele din Mexic abundã de reprezentãri ale roþii, ale pietrei de moarã, ale scripetului etc.?

La muzeul din Oaxaca poate fi vãzutã o magnificã roatã de piatrã strãbãtutã în mijloc de un ax, aici mai aflîndu-se ºi bobine sau roþi de scripete cu ºanþuri adînci ºi gãuri axiale.

La Coba, în apropiere de Quintana-Roo, în junglã, a fost gãsit un rulou compresor din piatrã care cîntãrea cinci tone. În muzeul de la Jalapa (Vera Cruz) se poate vedea un fluier precolumbian în formã de cîine cãruia îi sînt ataºate patru rotiþe. Incaºii îºi pietruiau drumurile imperiului în Peru ºi se ºtie cã fãceau aliaje din argint ºi platinã. La ce puteau oare servi aceste drumuri, acest rulou compresor, aceste roþi ºi aceste bobine, cînd dupã toate aparenþele popoarele din America anticã nu au folosit nici cãruþe, nici trãsuri?

Este o enigmã greu de studiat, dat fiind cã datele au fost atît de falsificate. Enigmã deconcertantã prin aceea cã aceste popoare „care nu cunoºteau roata“ desenau galerii de aerisire, scafandri, motoare ºi elice! Dar oare nu interpretãm cu prea multã bunãvoinþã acest necunoscut din trecutul omenirii? Desigur, noi comitem nenumãrate erori în încercãrile noastre de reconstruire a istoriei; dar cum sã nu eºuãm, ici ºi colo, cînd adevãrul este sistematic ascuns de cei a cãror misiune oficialã este de a-l face cunoscut? (va urma) ROBERT CHARROUX

Dupã ce mã trezesc în noapte, fericitã, trãindu-mi nunta de vis, adorm din nou, visîndu-mi vindecarea... spre bucuria soþului din vis... Florin.

Visez din nou. Sînt cu mama la Conferinþa de Presã a senatorului Corneliu Vadim Tudor. Apare în salã Emil.

Ooo, Emilaºul meu! Purta pe piept o insignã, ce-i dovedea apartenenþa la o altã formaþiune politicã. Vai, dar îi cãzuse pãrul bogat. Fruntea, din aceastã cauzã, îi pãrea mai înaltã, mai inteligentã. Emilaº, tot cu gestul din tinereþe, îºi cãuta pãrul cu mîna dreaptã. O fãcea ostentativ, ca sã-i vãd inelarul împodobit cu o verighetã groasã.

Da. Trebuia sã se cãsãtoreascã, altfel nu mai era hirotonisit preot. κi face profesia ºi are soþie. O fi fericit. Mama îi povestea cã am terminat facultatea, dar nu am mai vrut sã-mi iau licenþa. Cãutam un loc sã ne aºezãm, sã povestim, sã mãrturisim ce am fãcut cu vieþile noastre. Mi-era ruºine cã nu mã puteam mîndri cu ce fãcusem în pustiul Vieþii mele, dar m-am încurajat singurã ºi mi-am spus: Doamne, dar Emilaº, care a fost al meu, e acum preot, e faþã sfîntã, trebuie sã mã spovedesc lui sincer ºi cinstit, fãrã ruºine, ºi sã mã ierte dacã i-am greºit cã l-am iubit prea tare, cu toatã puterea acelor ani tineri. ªi am visat... ºi l-am visat atîþia ani zadarnic, cînd el murise pentru mine, spre plãcerea ºi biruinþa ascultãrii de pãrinþi.

Doamne, mulþumesc... ªi m-am trezit vindecatã ºi iertatã, ºi iar mi-am amintit cã sînt mireasa din Ceruri, mireasa lui Florin. Mulþumesc, Doamne, pentru toate darurile pe care mi le dai sã le trãiesc!

Pace, aºeazã-te în viaþa mea, vino, te primesc ºi te aºtept. Toate sînt bune ºi frumoase în viaþã, dacã sînt la

locul lor. Sînt vindecatã ºi sînt mireasã! Este ora 2.27, aº vrea sã dorm. Aº vrea. Un plîns înãbuºitor, ca un fulger, ca un trãznet mã rãpune! Unde sînt darurile mele toate pe care le-am primit ºi nu am ºtiut sã le pãstrez?! Unde eram atunci, unde sînt acum? Ce am cules cu nerãbdarea mea, cu graba ºi obsesia de familistã, de mamã de copii?

Niciodatã, niciodatã, niciodatã, pentru mine nu va fi ceea ce visez?! Sînt stearpã?! Doar atît mai doresc sã-mi pot cîºtiga un codru de pîine, pe care sã-l împart cu un cîine vagabond. Viaþa mea e sfîrºitã, ce moºulicã, ce cerere în cãsãtorie, ce viaþã pe alte meleaguri? Pînã aici a fost!

Deschid Biblia unde vrea sã se deschidã singurã: Ierimia, 41,42. Ce scrie aici? „Nu pleca din þara asta!!!”.

Mulþumesc, Doamne, asta simt ºi eu. Altã putere nu am.

Altã dorinþã? Vreau sã muncesc, sã muncesc, sã muncesc mult. Dã-mi, Doamne, o muncã grea, istovitoare, sã mã lecuiascã de toate visele mele. Sper ºi cred în ajutorul Tãu, Doamne. Înger, Îngeraºul meu, lumineazã-mi noaptea, ia-mi-l pe Florinaº din imagine. ªtiu sigur cã nu s-a cãsãtorit, dar nu mai ºtiu ce vrea, ce simte. Mã chinuieºte cu prezenþa ºi absenþa lui. Meargã pe drumul sãu fericit, dar nefericit cã va fi fãrã mine, fãrã noi amîndoi. ªtiu asta. El o va trãi. Aº vrea sã adorm, sã adorm adînc, sã nu mai ºtiu nimic, nimic. „Sinuciderea este absenþa celorlalþi!”( Paul Valeri) (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Cine-i învãþase aceasta?

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (73) Frunze de toamnã (3) Dintr-odatã, privind toate aceste amintiri din copilãrie, am simþit un gol pe dinãuntru. Sperasem sã pot împãrtãºi toate acestea cu fiul meu într-o zi. Însã de pe poziþia pe care mã aflu acum, nu întrezãresc o astfel de posibilitate în viitorul apropiat. Serviciul DSS e viaþa mea. Cum pot fi totodatã ºi tatã?

Sunã telefonul. Înainte de a-mi da seama, trupul meu m-a propulsat prin camerã. Reflexul meu pavlovian mã conduce la telefon înainte ca mintea sã conºtientizeze acest lucru.

O pauzã. Sunã din nou. Inspir adînc. Ce s-a mai întîmplat de data asta? O bombã? Un alt academician naiv rãpit în Beirut? Vreau sã ºtiu. Nu vreau sã ºtiu. Chinul meu de duminicã.

– Fred Burton, spun eu în receptor.

– Fred! Salut, ce faci, amice? Fred Davis aproape strigã la mine prin receptor.

– Bine, Fred. Cum o mai duci?

– Pãi, sînt la hangar în Anacostia.

- Aºa se explicã de ce te aud atît de greu. Îl aud rîzînd.

– Ascultã, urmeazã sã îl luãm pe Eagle One la o plimbãricã – ãã, adicã la un test de zbor. Vrei sã ni te alãturi?

Memoriile unui celebru criminalist român (40) Afacerea ,,Panciu” (1) Într-o dimineaþã de februarie a anului 1960, ne întorceam, bucuroºi, la cãminele noastre. Cazul a cãrui rezolvare reclamase timp îndelungat, frecvente ºi prelungite deplasãri, era ºi firesc sã lase urme în desfãºurarea activitãþii obiºnuite a serviciului pe care-l conduceam. Eram însoþit de Lustig Romulus, Constantin Vasile, Lefter Paul ºi Grigoraº Constantin – toþi ofiþeri de bazã ai formaþiunii noastre. Ceilalþi colegi coordonaserã ºi ei munca în diferite cazuri din þarã. Deºi deplasãrile lor fuseserã de scurtã duratã, treburile noastre de analizã, studiu ºi organizare adecvatã stãrii infracþionale avuseserã de suferit. Aºadar, nu ne puteam dori, odatã întorºi din campania de lungã duratã, decît o perioadã de liniºte.

Simþeam nevoia sã ne refacem gospodãria serviciului...

Nici nu apucasem sã mã reintegrez vieþii de familie ºi serviciu cînd, numai dupã cîteva sãptãmîni, sînt chemat la cabinetul adjunctului de ministru, generalullocotenent Staicu Stelian. De faþã era ºi ºeful direcþiei judiciare, colonelul Savu Florea. Sînt cuprins de legitima stare emoþionalã. ,,Nu-i a bunã, mi-am zis, iar va trebui

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (24) Printre lucrurile rãmase de la pilotul care fãcuse acest gest s-a gãsit ºi o scrisoare. Mai mult ca sigur cã o scrisese în dimineaþa aceea, ºi era un rãspuns la comunicatul succint despre situaþia catastrofalã a Japoniei ºi despre inutilitatea continuãrii rãzboiului. La sfîrºitul scrisorii, el spunea: „Camarazi, cînd veþi citi aceste rînduri, eu nu voi mai fi în viaþã. Sã nu mã judecaþi aspru ºi cu urã. Ceea ce am fãcut a fost foarte bine motivat. Poate cã ºefii noºtri îºi vor da seama într-o bunã zi de lipsa de raþiune a rãzboiului ºi, mulþumitã gestului meu – biet ºi poate convingãtor –, unii dintre voi vor rãmîne în viaþã.

Capitularea Japoniei bate la uºã, iar atunci cînd veþi citi rîndurile mele, veþi avea cu douãzeci de avioane mai puþin, pe care, dacã eu nu le-aº fi aruncat în aer, ar fi trebuit sã vã sacrificaþi inutil vieþile...”.

Doi dintre camarazi au rupt scrisoarea ºi au înghiþito, dar mesajul celui dispãrut s-a rãspîndit repede, din gurã în gurã, în întreaga bazã.

Din fericire, aparatul meu fusese reparat ºi alimentat cu carburanþi mai înainte ca rezervoarele pentru carbu-

Pag. a 19-a – 9 noiembrie 2018 – Ba bine cã nu. Stai sã-mi iau cheile de la maºinã.

– Nu te obosi. Venim noi sã te luãm.

La prînz, Fred Davis ajunge în noul sãu mijloc de transport, un elicopter Bell JetRanger. În timp ce planeazã deasupra casei mele, cu rotorul spulberînd toate frunzele din curte, vecinii mei ies cu toþii sã vadã ce se întîmplã.

Elicopterele JetRanger nu sînt prea silenþioase. Îmi apuc noua armã automatã Sig Sauer ºi valiza; înãuntru se aflã casca de ureche, insignele de protecþie ºi paºaportul. Nu plec niciodatã de acasã fãrã ele, nu dupã nenumãratele daþi în care am fost transportat de urgenþã în þãri strãine în toiul nopþii. Acum sînt mereu pregãtit pentru asta.

Elicopterul aterizeazã pe terenul din spatele casei noastre. Elicele se rotesc, stîrnind praful în jurul lor. Ies pe uºa din spate, cu o faþã cît se poate de serioasã, cu valiza în mînã ºi revolverul Sig în teaca de la umãr. Vecinii cascã gura. În timp ce urc în pasãrea de metal, nu pot decît sã îmi imaginez ce e în capul lor.

– Aha, sosirea a fost subtilã! îi strig lui Fred. Acesta e în scaunul pilotului ºi îmi întoarce o faþã cu un rînjet pînã la urechi. A terminat în sfîrºit ºcoala de aviaþie. Prietenul meu se aflã la cîrma Eagle One, avionul de monitorizare care patruleazã deasupra capitalei. Mîndria care i se citeºte în ochi legatã de aceastã realizare e atît de clarã, încît nu pot decît sã îi întorc rînjetul ºi sã þip: – Foarte bine, Fred! ªtiam cã o sã reuºeºti. Îmi aratã scãunelul aflat mai în spate între cele douã scaune ale piloþilor. În vreme ce mã instalez în el, îl observ pe Ron Gailey, un alt prieten vechi, în rolul copi-

lotului. El a fost în trecut un membru al echipei de intervenþie alãturi de noi. Ron îmi întinde un set de cãºti cu microfon, pe care le aºez pe urechi.

– Hai sã aruncãm o privire de sus – ca la carte! îmi transmite Fred în cãºti. Îmi potrivesc microfonul ºi rãspund: – Sunã grozav. Felicitãri, prietene!

– Mulþam. Vecinii tãi or sã povesteascã faza asta cîteva sãptãmîni la rînd.

– Da. Probabil îºi imagineazã cã te luãm de urgenþã la Camp David sau ceva de genul ãsta, adaugã Ron. Ne ridicãm deasupra Rîului Potomac, admirînd ultimele culori ale toamnei. Se apropie iarna. Astãzi e un cer senin ºi e rãcoare. Soarele e sus pe cer ºi umbrele sînt scurte. Rîul are o nuanþã splendidã de albastru mãrginitã de reflexe de verde ºi auriu, precum ºi de copacii cu frunze roºii de pe malurile sale.

Mã simt acasã alãturi de aceºti camarazi în slujba legii.

– Hei, ai auzit ceva de elicopterul de la antidrog asupra cãruia s-a tras în Columbia? mã întreabã Fred prin cãºti.

– Nu, însã pot sã verific pentru tine.

– Nu cã nu s-ar trage asupra noastrã ºi aici, strigã Ron. – Ce vrei sã spui?, întreb.

Fred poartã Eagle One în cerc deasupra monumentului Jefferson Memorial.

– Indivizii din Anacostia, spune el. Le place sã tragã în ochiul din cer. Înþelegi? (va urma) FRED BURTON

sã plec într-o mare ºi grea afacere!” Intuiþia nu m-a dezis. Eram de-acum în fotoliu, faþã-n faþã cu ºeful direcþiei. Generalul începu pregãtirea.

– Þi se oferã iarãºi prilejul sã-þi demonstrezi calitãþile!

Nu numai cã este vorba de o ecuaþie cu mai multe necunoscute, în care lipseºte ºi clasicul element, identitatea victimelor, dar „afacerea” ºi-a sporit importanþa, cunoscînd cã, timp de un an, alte echipe au persistat în acþiuni inutile, fãrã a obþine însã vreun rezultat. Cazul se aflã ºi în prezent în evidenþa pasivã a regiunii Galaþi. Primul necunoscut a fost asasinat în 1955, iar ceilalþi trei în decembrie 1958.

Dosarul este intitulat „Afacerea Panciu”... Încercam un sentiment ambiguu... regretul cã nu pot rãmîne mai mult timp în mijlocul celor douã familii: casa ºi serviciul, care aveau nevoie de mine, ºi poate mai mult eu de ele. În acelaºi timp, eram emoþionat de cinstea ce mi se fãcea ca, împreunã cu alþi colegi ºi ajutat de Lustig R., sã coordonez aceastã acþiune. Se punea întrebarea dacã, dupã atîþi ani, cînd problema se rãcise, vom putea sconta ºi într-o eventualã ºansã... ori ne vom bizui doar pe capacitatea ºi perseverenþa noastrã?

Mi-am trecut în revistã – în cîteva secunde – toate aceste gînduri, la care am adãugat ºi eventualul eºec ce ne putea pîndi, mai ales cã preluam un caz în care constatãrile iniþiale nu fuseserã percepute cu propriile noastre simþuri. Am reþinut cã nu poate fi de lepãdat nici miza mare la care ajunsese „afacerea”, datoritã tocmai greutãþilor amintite.

Dupã despãrþirea de rigoare cu urãri de succes, au urmat documentarea noastrã ºi pregãtirea valizelor. De

la un timp soþia mea nu mã mai conducea la garã. Îi interzisesem eu s-o mai facã, plecãrile fiind prea dese ºi inopinate. Ca de obicei, ºi de data aceasta sînt condus, de membrii familiei, doar pînã-n uºa liftului. Dupã cîteva mute îmbrãþiºãri, am auzit vocea fetiþei de trei aniºori: „...Sã mai vii pe la noi, tãticule!”. În drum spre garã reflectam la aceste cuvinte.

Indiferent de eventuala influenþã a mamei, rugãmintea fetiþei era fireascã...

Maiorul Lustig Romulus era adjunctul meu. Nu mi-a trebuit mult sã-1 cunosc. Era inteligent, cult, dotat cu fler poliþienesc, curajos, ataºat trup ºi suflet cauzei pe care o servea.

Ceilalþi componenþi ai colectivului despre care am amintit, Constantin, Lefter ºi Grigoraº, erau ºi ei criminaliºti cu deosebitã experienþã, formaþi în procesul unei munci efervescente, conºtiincioºi, buni psihologi, perseverenþi ºi cãliþi în greutãþi. Dupã cum vedeþi, îmi alesesem nu numai capacitãþi profesionale, dar ºi oameni ce vor putea suporta mai uºor condiþiile vitrege de viaþã.

Dupã cîteva ore de mers cu trenul, în aceeaºi zi sîntem întîmpinaþi în garã de ºeful serviciului judiciar, maiorul Vasile Ghivirigã, unul dintre ofiþerii cu o frumoasã reputaþie ºi experienþã profesionalã. Îmi era amic ºi-i cunoºteam trãsãturile de caracter. Nu era omul infatuat care s-ar fi putut considera jignit de spijinul pe care aveam sã i-l oferim. Bucuria cu care ne-a primit era sincerã. (va urma) DUMITRU CEACANICA

ranþi sã fie aruncate în aer. A doua zi m-am ridicat deasupra junglei, pãrãsind pentru totdeauna locul acela pustiu...

Cînd am revenit din nou la Oita, era sfirºitul lunii iunie 1945. Drumul de întoarcere l-am fãcut peste China ºi Marea Chinei de Rãsãrit, pentru a nu fi interceptat de avioanele americane de vînãtoare. Imediat dupã aterizare m-am dus la ofiþerul de serviciu pentru a da raportul.

- Sergent Kuvahara, vei raporta imediat comandantului despre escadrila pe care ai condus-o!

M-am uitat îngrozit la sergentul care era de serviciu în ziua respectivã.

- Imediat?

- Da, acum, repede!

- Dar nici nu... Îmi închipuisem cã raportul lui Uno, prezentat în urmã cu douã sãptãmini, fusese suficient. Ce-aº putea sã-i spun în plus cãpitanului? Lui Tsubaki. Am zburat – nu alta – în jurul bazei. Ce-o fi vrînd? Ce Dumnezeu, el nu ºtie ce înseamnã sã vii tocmai din Coreea?

Intrînd în birou, cãpitanul Tsubaki, dupã obicei, nici nu mã luã în seamã. Dupã aceea a ridicat din sprîncene si s-a uitat prin hirtiile lui de pe birou.

- ªezi, Kuvahara.

Aºteptam clipa cînd se va uita la mine: aceeaºi expresie cercetãtoare pe care o vãzusem în urmã cu cîteva luni.

- Ce mai este prin Coreea?, mã întrebã.

La început, neºtiind ce aºtepta de la mine, nu mi-am putut dezlega limba.

- Aveþi în vedere, stimate domnule cãpitan...

– Am în vedere avioanele, carburanþii, muniþiile, moralul...

Mi-am înãbuºit pornirea de a mã ascunde dupã deget ºi i-am rãspuns sincer: – N-au rãmas prea multe din toate astea. Duºmanul este din zi în zi mai puternic, stimate domnule cãpitan.

Peste tot. De ce sã neg?

La vremea aceea îl cunoºteam bine pe Tsubaki. Se putea discuta cu el. Da, eram de acord cu mama aceea de la spitalul din Hiroshima, cu Tatsuno, cu omul care distrusese hangarul în Coreea ºi cu alte milioane de oameni! Chiar dacã ne iubeam þara mai presus de orice, moartea noastrã nu-ºi mai avea sensul.

– Bine, Kuvahara, spuse. Acum ascultã ordinul pentru ziua de 9 iunie. Este identic cu ordinul lui Uno. I-am relatat despre acþiune, dar n-am fost în stare sã-i spun ce se întîmplase cu doi dintre piloþii participanþi la zborul-sinucigaº. Tsubaki izbi cu pumnul în masã, urlînd: – Incapabil! Nu te-am trimis la picnic, Kuvahara! (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 9 noiembrie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (6) LUNA IANUARIE 11 ianuarie Omul tainic din noi Omul cel tainic al inimii. (I Petru 3, 4) Fiecare dintre noi trãieºte o viaþã dublã. Existã omul vieþii dinafarã, pe care îl vãd ceilalþi, ºi existã omul vieþii de tainã, pe care îl vede Dumnezeu. Cineva chiar a zis cã în orice om sînt patru persoane: cea pe care o ºtie lumea, cea pe care o ºtiu oamenii apropiaþi, cea pe care o ºtie numai el însuºi ºi cea pe care o ºtie doar Dumnezeu. În cea mai mare parte, aceste patru persoane nu seamãnã una cu alta decît puþin.

Omul nu este aºa cum le pare el celorlalþi ºi nici mãcar aºa cum crede el cã este. Omul adevãrat, fãrã prefãcãtorie, fãrã minciunã, fãrã „înflorituri”, este doar acela pe care îl ºtie ºi îl vede Dumnezeu. Îmi aduc aminte cã în curtea din spate a casei pãrinteºti era o scîndurã grea care zãcea pe pãmînt. Noi, copiii, alergam uneori la ea ºi, cu mari sforþãri, o ridicam ca sã ne uitãm ce este sub ea. Ce grozãvie! Sub ea colcãiau niºte jigãnii cenuºii, dezgustãtoare, ºi cum se mai ascundeau de luminã! Ne grãbeam sã dãm drumul scîndurii, fugeam de-acolo cît mai departe, dupã care ne întorceam iarãºi sã ne uitãm. În sufletul ºi în viaþa fiecãruia dintre noi existã o asemenea scîndurã. Latura ei dinafarã poate fi lustruitã, rafinatã, ne place ºi o arãtãm cu plãcere ºi celorlalþi. Existã însã latura lãuntrica, ascunsã, întunecatã, care s-a lipit de pãmînt ºi acoperã toate necurãþiile. Trebuie ridicate aceste scînduri, ca acelea dinlãuntru sã se pãtrundã pe deplin de lumina lui Dumnezeu, sã se cureþe ºi sã se înfãþiºeze lui Dumnezeu un „om tainic” care sã-I placã Lui, cãruia Domnul nu i-a socotit pãcatul ºi în gura cãruia nu este vicleºug (v. Psalmi 31,2).

Cu picioarele pe pãmînt (10) Despre femei (3) - Sã sperãm cã nu vei ajunge aici vreodatã. ªi þi-aº mai spune ceva. Excesul de dragoste la femei este dat ca bãrbaþii sã se poatã umaniza, sã poatã exersa dragostea lor. Priveºte spre þãrile în care femeia este sub bocancul bãrbatului, în care nu are autoritate. Bãrbaþii din acele zone sînt precum stîncile, se dezumanizeazã încã de tineri ºi pot lua viaþa semenilor fãrã mustrãri de conºtiinþã, ºi asta pentru cã nu mai au pe cine sã-ºi exerseze smerenia ºi dragostea. Mare rol are femeia. Atît timp cît Maica Domnului a ajuns nu mai mare ca toþi sfinþii, dintre care cel dintîi este Sfîntul Ioan Botezãtorul, ci deasupra heruvimilor ºi serafimilor, pînã lîngã Tronul Sfintei Treimi, ºi asta nu oricum, ci prin propriul efort, putem afirma cu certitudine cã femeia nu poate fi egalã cu bãrbatul, pentru cã, dacã ar fi aºa, femeia ºi-ar pierde superioritatea.

- Nici nu aº putea gîndi altfel, gîndindu-mã la mama mea pãmînteascã, care, deºi nu mai este printre noi, consider cã eu sînt dovada vie a existenþei sale pe acest pãmînt, ºi nu invers. Pãrinte, în toate pelerinajele mele în Sfîntul Munte, toate dorinþele ascunse mi s-au îndeplinit. De ce aici, iar în altã parte mai puþin?

- În Sfîntul Munte Athos, cunoscut ca ºi Grãdina Maicii Domnului, adicã locul Ei personal, fiecare pelerin va primi ce va dori, excepþie fãcînd lucrurile necuviincioase ori rãzbunãtoare. Þine minte, Maica Domnului este gazdã bunã ºi Femeie Serioasã. Se þine întotdeauna de cuvînt, îºi respectã musafirii ºi le dã tot ce au de trebuinþã.

- Lacrimile sînt bune, pãrinte?

- Lacrimile sînt foarte bune, dar în cazul pãrerii pãrerii de rãu spre îndreptare, dar dacã lacrimile sînt pentru neajunsuri, atunci ele sînt expresia necredinþei ori a lipsei de ascultare.

Despre preoþi (1) Într-o discuþie cu un domn de o altã confesiune religioasã, acesta mi-a transmis cã ar fi foarte bine sã adoptãm linia moralã a confesiunii sale. L-am întrebat evident care este dimensiunea lor moralã ºi ce ne lipseºte.

Rãspunsul sãu a fost legat de faptul cã confesiunea sa religioasã construieºte ºcoli, azile de bãtrîni, cantine ºi spitale, aspecte la care Biserica Ortodoxã mai are de lucrat. În acel moment am avut declicul necesar, sã realizez cã

12 ianuarie Îl urmãm oare pe Hristos?

Iar Petru II urma de departe. (Matei 26, 58) Într-adevãr, Petru Îl urma, însã urmarea aceasta l-a dus la lepãdarea de Domnul, fiindcã îl urma „de departe”. El s-a îndepãrtat de Hristos, ºi acesta a fost începutul rãului; a rãmas în urma Lui, între el ºi învãþãtor era o depãrtare prea mare. Petru se simþea îmboldit sã meargã în urma Domnului, însã nu destul de îndeaproape. ªi în zilele noastre mulþi îl urmeazã pe Hristos la fel ca Petru: nu-L pãrãsesc de tot, nu trec de partea necredincioºilor, dar nu mai sînt legaþi de El cu legãturi strînse, nu merg în urma Lui pas cu pas, ci îl urmeazã „de departe”. Cîþi oameni nu se dedau grijilor lumeºti, plãcerilor pãmînteºti, pierzînd astfel împãrtãºirea cu Hristos! Aceºtia sînt prea cufundaþi în treburile de tot felul, se apropie de Hristos numai din obicei, duminica, pierzîndu-L din vedere în celelalte zile ale sãptãmînii.

Rugãciunile lor devin tot mai rare ºi tot mai scurte; ei înceteazã sã cerceteze cuvîntul lui Dumnezeu, credinþa lor se rãceºte, toatã duhovnicia lor se preface în literã moartã. Ei continuã sã-L urmeze pe Hristos numai în aparenþã, dar de fapt sînt foarte departe de El ºi aproape de lepãdarea deplinã.

Sã ne întrebãm, aºadar, ºi noi, fraþilor: cum îl urmãm pe Hristos? Cu rîvnã, cu dragoste îl urmãm, sau rãmînem în urmã, ca Petru, furaþi de alte lucruri?

Aceastã cale este întotdeauna primejdioasã: pe cel care se depãrteazã astãzi de Hristos îl paºte mîine lepãdarea deplinã de Domnul - ºi cîte lacrimi amare îl va costa asta, cîtã vãtãmare va aduce în acest fel ºi sieºi, ºi celorlalþi! (va urma) fiºa postului confesiunii respective depãºea cadrul duhovnicesc, necesar mîntuirii sufletului omenesc.

Atunci am realizat cã este suficient ca în fiºa postului preotului ortodox sã scrie doar mîntuirea sufletului, celelalte aspecte intrînd pe de-a-ntregul în responsabilitãþile Guvernului. Dacã preotul ortodox începe sã preia sarcinile statului, acesta începe sã se dilueze într-o activitatea lumeascã, nobilã, de altfel, dar consumatoare de timp împotriva celor sufleteºti. Pe de altã parte, dacã confesiunea este lipsitã de Harul Dumnezeiesc, evident cã singura opþiune este un demers moral, dar lumesc, care sã poatã acredita confesiunea ca fiind operã nobilã ºi acceptatã de enoriaºi.

Toate cele întîmplate au fost confirmate de discuþiile ulterioare cu unul dintre pãrinþii Schitului Lacu.

- Într-adevãr, spuse pãrintele athonit, preotul ortodox trebuie sã lase cele lumeºti, ºi asta ca sã poatã sta între Cer ºi Pãmînt, mijlocind pentru oameni în faþa Bunului Dumnezeu. Cãci ce folos are preotul care construieºte o cantinã socialã ºi cade în pãcatul adulterului de îºi sminteºte comunitatea ºi asta pentru cã nu mai are timp pentru cele sufleteºti? Nu noi schimbãm lumea, Dumnezeu o face, cã este lumea Lui ºi nu a noastrã. Noi trebuie sã încercãm sã ne schimbãm pe noi înºine ºi sã mãrturisim adevãrul. Restul, ce va face Dumnezeu cu lumea ce îi aparþine, este exclusiv problema Sa. Sînt bune ºi operele de binefacere, caritabile, dar dacã punem accent pe acestea ºi uitãm de cele duhovniceºti, totul este în zadar, cãci asta face Biserica, mîntuieºte suflete, nu altceva. Cine are Biserica drept mamã, îl are pe Dumnezeu ca tatã.

- Ar fi frumos, într-adevãr, ca ºi clerul sã-ºi înþeleagã misiunea, aºa, fãrã erori, dar din pãcate sînt vizibile ºi alte lucruri, unele dureroase.

- Aº dori sã îþi spun despre un fapt întîlnit la noi, în lumea duhovniceascã, ce este drept foarte rar, cu numele de virusul cãlugãresc. Este o boalã în mod evident, spiritualã, greu sesizabilã, însã cu efecte dezastruoase atît asupra persoanei în cauzã, cît ºi asupra persoanelor asupra cãrora ºi-a extins influenþa. Virusul cãlugãresc apare la cãlugãri sau viitorii cãlugãri, avînd ca punct de plecare lipsa ascultãrii ºi lipsa smereniei. Drumul cãtre cãlugãrie are la bazã dorinþa ascultãrii ºi asceza. Dar lipsa ascultãrii îl face pe acel cãlugãr sã nu îºi mai gãsescã locul în acea mînãstire, avînd ca partenere de drum convorbirile telefonice interminabile, în loc de rugãciune ºi ascezã. (va urma) IONUÞ RITEª

Pe cruce

De pe cruce, de sus Priveai lumea turbatã Isus Toþi rãcneau ºi urlau Ca lupii în haite erau Trãiai supus durerea lumii toatã O rãstigneºti cu Tine odatã ªi pentru-a sãdi în oameni credinþa La Tatãl s-ajungã cu toatã fiinþa

Mama Ta ºi Maria Magdalena plîngeau Doar Ioan ºi ele în faþa crucii Cu Tine erau Erai alb la faþã privind peste ei Lipseau Toma, Marcu, Luca ºi-Andrei Din faþa crucii îngrozit de-a dreptul Fugise-n grãdinã nestatornicul Petru Erai aplecat ca un mac, ªi pe Tatãl rugai Iartã-i, Tatã, pe toþi Iartã-i, cã nu ºtiu ce fac Pe chipu-þi asudat Se lãsa agonia ºi moartea încet Cînd setea disperatã te-nvinse În trestie îþi dãdusem oþet Mama ta ºi Maria Magdalena Suspinau ºi plîngeau Nicodim, Iosif ºi Ioan ºi ele la tine Priveau Te-au învelit în giulgiu ªi Te-au pus în mormînt Ai înviat într-un cutremur De pãmînt Te-Ai arãtat la ai tãi Erau baricadaþi în refugiu Te-ai înãlþat la Cer de pe pãmînt ªi ne-ai trimis Mîngîietor Pe Duhul Sfînt.

Cpt. (r) dr. PAVEL MOLDOVAN

Omul vizionar

Cu gîndirea în vedenii – o vedenie însãºi gîndul, pãreroase adevãruri din vedenii extrãgînd, le aducem pe pãmînt, le zidim superbe temple, dãm rãzboaie pe-un Cuvînt focuri mari pentru eretici aprinzînd; Aºteptãm sã vinã Dînsul pentru noi, din confrerii ce deþin tot Adevãrul… lamurã de erezii.

Pãrutu-s-a nouã, pãrut cã ºtim cum a fost la-nceput, cã am vãzut ca în ghiciturã cum va fi cînd nu vom mai fi, în etern hrãniþi de-o sfîntã, fericitã Amãgiturã.

ROMAN FORAI

250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici Cum sã ne alegem mirele sau mireasa (5) Dacã vrei sã îþi iei femeie, nu alerga la oameni, ci aleargã la Dumnezeu. Spune-I: „Pe cine vrei Tu, pe aceea sã mi-o ºi rînduieºti cu Pronia Ta“. Încredinþeazã-I lucrul acesta lui Dumnezeu, ºi El te va rãsplãti pentru cã I-ai dat o cinstire atît de înaltã. (Sfîntul Ioan Gurã de Aur)

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC A fost descoperitã bacteria care „controleazã“ Pãmîntul Bacteria Pelagibacterales este mai rãspînditã pe Pãmînt decît orice alt organism, iar noile cercetãri sugereazã cã aceste microorganisme sînt responsabile pentru menþinerea atmosferei planetei stabilã, producînd dimetilsulfurã (DMS), o componentã-cheie în formarea norilor. Noile cercetãri au fost publicate în revista „Nature Microbiology“ ºi au fost conduse de profesorul

Steve Giovannoni ºi Dr. Jing Sun la Universitatea de Stat din Oregon. Aceºtia au studiat Pelagibacterales ºi au descoperit cã existã cîte o jumãtate de milion de bacterii de acest tip în fiecare linguriþã de apã de mare colectatã.

Bacteria este responsabilã de crearea unui gaz care este ulterior eliberat în atmosferã ºi care ajutã atît la formarea norilor, cît ºi la reglarea cantitãþii de luminã solarã care ajunge la suprafaþa oceanului, protejînd astfel producþia de plancton ºi de peºte. „Aceste tipuri de organisme oceanice sînt printre cele mai uimitoare organisme de pe Pãmînt. Le-am studiat la nivel molecular ºi genetic pentru a descoperi exact modul în care acestea genereazã un gaz numit dimetilsulfura (DMS), care este cunoscut pentru stimularea formãrii norilor. Cercetãrile noastre aratã modul prin care un compus numit dimetilsulfoniopropionat este produs în cantitãþi mari de planctonul marin ºi mai apoi descompus în DMS de cãtre aceste organisme oceanice mici, denumite Pelagibacterales. Gazul DMS rezultat poate avea deci un rol în reglarea climei, prin creºterea cantitãþii de micropicãturi din nori, care la rîndul lor reduc cantitatea de luminã solarã ce se reflectã asupra oceanelor”, a declarat Steve Giovannoni.

Dacã acest ciclu de evenimente vã sunã familiar, trebuie sã ºtiþi cã face parte din ipoteza CLAW (numitã dupã oamenii de ºtiinþã Charlson, Lovelock, Andreae ºi Warren), al cãrei document din 1987 propunea ideea cã fitoplanctonul ajutã la reglarea climatului Pãmîntului.

Ceea ce lipsea de la ipoteza CLAW era modul în care este eliberat de fapt DMS. Acum, cercetarea lui Steve Giovannoni ºi a lui Jing Sun au gãsit aceastã verigã lipsã din conturarea acestui ciclu. „În mod incitant, modul în care Pelagibacterales genereazã DMS este printr-o enzimã necunoscutã anterior ºi am constatat cã aceeaºi enzimã este prezentã ºi în alte specii bacteriene marine pe care le gãsim din abundenþã. Acest lucru înseamnã, cel mai probabil, cã am

Cel mai lung pod maritim din lume a fost inaugurat în China Cel mai lung pod maritim din lume a fost inaugurat în aceastã sãptãmînã în China, podul legînd Hong Kong ºi Macao de oraºul Zhuhai. Construcþia podului Hong Kong-Zhuhai-Macao, care mãsoarã aproximativ 55 de kilometri, a durat nouã ani ºi se întinde de-a lungul estuarului rîului Pearl ºi va reduce timpul de cãlãtorie între

Pag. a 21-a – 9 noiembrie 2018

MOZAIC subestimat foarte mult contribuþia microbianã la producerea acestui gaz important pentru planeta noastrã”, a declarat dr. Jing Sun.

Noul Titanic va fi lansat la apã în jurul anului 2022 Titanic II, replica modernã a celebrului Titanic, care s-a scufundat în 1912, ar putea colinda din nou mãrile ºi oceanele lumii începînd cu anul 2022. Omul de afaceri ºi politicianul australian Clive Palmer, aflat în spatele iniþiativei controversate, a anunþat, în septembrie, cã proiectul a fost reluat, dupã o disputã financiarã cu guvernul chinez care a oprit dezvoltarea lui în 2015.

Ideea a fost lansatã pentru prima datã în 2012, iar replica Titanicului va avea la bord acelaºi numãr de pasageri ca ºi predecesorul sãu, ºi anume 2.400 de pasageri. Nava va pleca din Dubai ºi, dupã o cãlãtorie de douã sãptãmîni, ar trebui sã ajungã cu bine în Southampton, Marea Britanie. De acolo va avea acelaºi traseu ca nava originalã, urmînd sã fie ancoratã în portul din New York. Replica Titanicului va costa 500 de milioane de dolari, iar pînã în prezent nu au fost oferite mai multe informaþii despre preþurile biletelor ºi nici despre momentul în care acestea vor fi disponibile.

„Nava va reface cãlãtoria originalã. κi va purta pasagerii de la Southhampton la New York, dar ulterior vor urma ºi alte cãlãtorii în puncte îndepãrtate de pe glob, readucînd la viaþã spiritul cãlãtoriilor de plãcere pe mare”, a declarat Clive Palmer. Pentru prevenirea unui nou dezastru, Titanic II va fi echipat cu mult mai multe bãrci de salvare, va avea echipamente moderne de navigaþie ºi radar.

RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume, la vremea sa. La data de 14 aprilie 1912, la doar 4 zile de la plecarea din portul Southhampton, orele 23:40, s-a ciocnit de un aisberg ºi s-a scufundat în doar 3 ore. În urma naufragiului ºi-au pierdut viaþa 1.514 persoane din 2.228 de pasageri, acesta fiind unul din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie. Titanic a fost proiectat de unii din cei mai experimentaþi ingineri ºi a folosit unele dintre cele mai avansate tehnologii ale vremii. A fost un mare ºoc pentru lumea întreagã faptul cã, în ciuda mãsurilor de siguranþã superioare, Titanicul s-a scufundat ºi faptul cã s-a scufundat în timpul cãlãtoriei inaugurale a dat o notã ironicã tragediei.

RADU UNGUREANU Hong Kong ºi Zhuhai de la trei ore la 30 de minute.

Totuºi, ºoferii obiºnuiþi nu vor putea sã-l foloseascã, pentru tranzitarea sa fiind nevoie de un permis special.

Potrivit CNN, majoritatea ºoferilor vor trebui sã parcheze autoturismele înainte de pod ºi sã-l treacã cu un autobuz de transfer. O cursã de tranzit costã în jur de 8 dolari de persoanã.

Podul este un proiect comun între Hong Kong, Macao ºi provincia Guangdong. „The Guardian“ noteazã faptul cã podul este de aºteptat sã serveascã ca o modalitate de a integra cele douã regiuni administrative speciale în China ºi de a forma un centru tehnologic care în viitor sã concureze cu regiunea Silicon Valley din SUA. Podul se aflã într-o regiune cunoscutã sub denumirea de Greater Bay Area din China, care se mîndreºte cu o populaþie de aproximativ 67 de milioane de locuitori ºi un PIB de 1,5 trilioane de dolari, la fel ca acela al Coreei de Sud, fiind una dintre cele mai bogate regiuni ale Chinei. „Podul serveºte ca o legãturã între Hong Kong, Macao ºi alte oraºe din Guangdong. Este un simbol al zonei care va ajuta ºi impulsiona economia“,

MOZAIC Sfatul medicului

Proteza de ºold Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi în prezent efectueazã cea de-a doua specializare în Medicinã Sportivã.

Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate în mare parte de CNAS.

DR. TAREK NAZER

Proteza de ºold este consideratã una dintre cele mai bune metode de tratament al coxartrozei avansate pe termen lung, atunci cînd artroza ºoldului distruge mare parte din cartilajul articular, iar celelalte tratamente nu mai au efect.

Care sînt cauzele de apariþie a coxartrozei?

Coxartroza poate sã fie primarã sau secundarã altor boli, cele mai frecvente cauze fiind: - Artoza; - Necroza de cap femoral; - Cauze traumatice; - Artrita reumatoidã; - Displazia de ºold.

Cînd se recomandã artroplastia de ºold?

Intervenþia chirurgicalã se recomandã în cazul persoanelor care suferã de dureri la nivelul ºoldului ºi au o impotenþã funcþionalã parþialã, iar tratamentul nechirurgical nu mai este eficace.

Cine efectueazã operaþia de artroplastie de ºold?

Artroplastia totalã de ºold sau proteza de ºold este o operaþie complexã ºi trebuie efectuatã de un medic ortoped cu suficientã experienþã în operaþia de protezare a ºoldului ºi care foloseºte metode moderne minim invazive de tratament, asigurînd o sîngerare minimã ºi o recuperare mult mai rapidã. Trebuie sã se þinã cont ºi de alegerea spitalului ºi de tipul de protezã, care este foarte important; o protezã bunã rezistã 20-25 de ani.

Proteza trebuie sã asigure stabilitate, razã normalã de miºcare ºi sã fie mãrimea potrivitã pacientului. O mãrime mai mare sau mai micã poate provoca dureri ºi redoare articularã post operatorie.

Materialul din care este fãcutã proteza de ºold trebuie sã fie compatibil rezonanþei magnetice, pentru a permite pacientului efectuarea de RMN. Schimbarea articulaþiei în protezã nu se face în regim de urgenþã; aceastã intervenþie necesitã pregãtiri speciale, precum efectuarea analizelor de sînge, consultul cardiologic ºi consultul preanestezic.

Cînd se foloseºte proteza cimentatã ºi cînd se foloseºte proteza necimentatã?

Alegerea protezei se face în funcþie de vîrsta pacientului ºi de calitatea osului atunci cînd pacientul are vîrsta sub 65 de ani ºi densitatea osului este bunã. Se recomandã sã se foloseascã protezã necimentatã.

Ce se întîmplã dupã operaþie?

Dupã operaþie, este necesarã spitalizarea pe o perioada de 4-5 zile, timp în care se începe terapia de recuperare, care constã în deplasarea cu sprijin total timp de 2 sãptãmîni, urmatã apoi de sprijin parþial pînã la 6 sãptãmîni. Majoritatea pacienþilor se simt bine la 6-8 sãptãmîni de la operaþie.

Ce se întîmplã dupã cei 20-25 de ani de la operaþie? Încep sã aparã semne de uzurã ale protezei ºi apar dureri la nivelul articulaþiei ºoldului. În acest caz, se efectueazã investigaþii speciale, apoi încep pregãtirile pentru revizia protezei. www.consultatieortopedie.ro a declarat consilierul executiv din Hong Kong, Wong Kwok-kin.

Structura masivã este primul proiect major de îmbinare a podurilor ºi a tunelurilor maritime din China ºi este alcãtuit din trei poduri suspendate de cabluri cu deschideri de la 280 metri pînã la 460 de metri, douã insule artificiale ºi un tunel de aproape 5 kilometri lungime. Podul a fost construit sã reziste la taifunuri, vînturi puternice ºi la cutremure de pînã la 8 grade pe scara Richter. Construcþia podului a costat 20 de miliarde de dolari.

CUNOASTELUMEA.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 9 noiembrie 2018

Pentru împrospãtarea memoriei Din coapsa Daciei ºi-a Romei... (1) (urmare din pag. 1) Decebal va domni aproape 20 de ani, pînã în anul 106. Rãmîne de notorietate în Istorie episodul unei încleºtãri cu generalul roman Cornelius Fuscus, tizul meu, nume frumos în antichitatea romanã, nume devenit reper creºtin prin trecerea la adevãrata credinþã a lui Cornelius Sutaºul.

Decebal iniþiazã un vast program de construcþii civile ºi militare, îndeosebi în Munþii Orãºtiei.

Dupã 150 de ani de la acele evenimente, istoricul Dio Cassius îl zugrãveºte astfel pe acel tarabostes care se aflã imortalizat aici, în dreapta noastrã: „Era foarte priceput în ale rãzboiului ºi iscusit la luptã, ºtiind sã aleagã prilejul pentru a-l ataca pe duºman ºi a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptã, ºtiind a se folosi cu dibãcie de o victorie ºi a scãpa cu bine dintr-o înfrîngere, pentru care lucruri el a fost mult timp pentru romani un duºman de temut”. La 24 ianuarie, anul 98 dupã Christos, la moartea împãratului minor Cocceius Nerva, se urcã pe tron Marcus Ulpius Traianus, originar din Municipiul Italica (Spania). Între primãvara anului 101 ºi toamna anului 102 are loc primul rãzboi dacic. Cele mai multe scrieri despre acel eveniment s-au pierdut.

Traian pleacã din Roma spre Dacia. în suita sa e ºi viitorul împãrat Adrian. Pe platoul de la Adamclisi are loc o mare bãtãlie, cîºtigatã de armia imperialã. Dar au murit nu mai puþin de 3 800 de romani, cifrã extrem de mare pentru Antichitate. La scurt timp, în memoria acelei lupte, se ridicã Tropaeum Traiani, cãruia turcii, mult mai tîrziu, i-au spus Adamclisi, adicã Biserica Omului. În toamna lui 102 are loc încheierea pãcii, în condiþii foarte grele pentru Decebal. În decembrie 102, Traian primeºte, în Forumul roman, numele de Dacicus, ca supremã onoare. În primãvara anului 105 se isprãveºte construirea podului peste Dunãre, la Drobeta, lung de 1.135 de metri, o capodoperã a lumii antice, arhitect fiind grecul Apollodor din Damasc. între vara lui 105 ºi vara lui 106 are loc al doilea rãzboi dacic. Vin aici, în Dacia, soldaþi din 20 de provincii romane. Ce era Imperiul Roman la ora aceea? Era arena de desfãºurare a celei mai glorioase ºi înãlþãtoare religii monoteiste

pe care a creat-o Umanitatea, Creºtinismul. Am spus mai înainte cã Traian se urcã pe tron în anul 98. Este la scurt timp dupã ce se prãpãdeºte din viaþa pãmînteascã cel mai mare Apostol al neamurilor ºi, probabil, cel mai prolific ºi mai important scriitor al Bibliei, care a fost Sfîntul Pavel.

Am avut deosebita bucurie de a vizita ostrovul din Malta, unde a naufragiat Pavel. În urmã cu 3 sãptãmîni am fost acolo ºi notiþele fugare pe care mã uit acum sînt scrise pe o frumoasã agendã învelitã în piele albã, pe care am cumpãrat-o chiar de acolo, din Malta. Este o micã amintire a mea legatã de acel extraordinar propovãduitor al creºtinismului, care a fost Apostolul Pavel ºi care i-a dat numele meºterului care a imortalizat portretele celor doi corifei ai Poporului Român, sculptorul Pavel Mercea. Sã-l aplaudãm încã o datã! (Aplauze) Atunci, au loc asediul ºi, ulterior, cãderea Sarmizegetusei, care e distrusã din temelii de romani. Urmãrit de cavaleria romanã, Decebal se sinucide. A fost silit sã bea otravã, pentru cã i sa luat... apa! El este imortalizat, de altfel, pe una din cele peste 240 de metope ºi frize ale Columnei lui Traian, sorbind din cupa blestematã. Aº deschide aici o parantezã. Poate cã aceea este prima trãdare din Istoria Neamului Românesc.

Aproape toþi conducãtorii Poporului Român au murit trãdaþi. Fãptaºii au fost „cozile de topor” din interiorul nostru. ªi nu cred cã voi comite un sacrilegiu, pentru cã nu-mi stã în obiºnuinþã, dacã spun cã, din pãcate, la noi, pe meleagurile acestea, se cioplesc cele mai multe „cozi de topor” pe cap de locuitor. Aproape toþi iluºtrii comandanþi ai acestui Popor au murit trãdaþi. Sã ne gîndim la loan Vodã cel Cumplit, sã ne gîndim la Minai Vodã Viteazul, sã ne gîndim la Constantin Brâncoveanu, sã ne gîndim chiar ºi la Alexandru loan Cuza, care moare, la numai 53 de ani, la Heidelberg, departe de Þarã, aproape de Nordul îngheþat, pustiit de dorul Patriei sale, pentru cã venise la Dunãre, dar i se interzisese – ca ºi lui Nicolae Bãlcescu, înainte cu 25 de ani – sã viziteze România. ªi sã ne gîndim ºi la Mareºalul Antonescu, care a murit tot trãdat. Ispãºim noi, oare, un blestem? Ispãºim oare, dupã cum spun unele feþe bisericeºti, blestemul de a ne fi luat

Ultima ºi cea mai periculoasã provocare UDMR-istã: crearea unui stat în stat, prin autonomia judeþelor Covasna, Harghita ºi Mureº (2) Doamnelor ºi domnilor, le voi face o surprizã acelora care mã ºtiu ceva mai temperamental ºi, de data aceasta, îmi voi pãstra calmul. Problema, deja, nu mai e a noastrã, a partidelor din Opoziþie.

Este inutil sã vã mai spun ce-aº face eu cu o asemenea încãlcare gravã a Constituþiei Þãrii ºi cu instigatorii din umbrã. Problema este a dvs., stimaþi colegi de la Putere. Problema este a dvs., domnule Mircea Ionescu-Quintus. Vã simþiþi bine într-o alianþã guvernamentalã cu o organizaþie ilegalã (fiindcã tot sînteþi dvs. jurist) care nici nu s-a înscris la Tribunal, conform Legii, dar care vrea sã-ºi facã ea un Tribunal propriu, în inima Ardealului românesc? A venit acum momentul sã vã pronunþaþi faþã de concretizarea juridicã a aberantelor pretenþii udemeriste. Iar aici nu existã cale de mijloc sau interpretãri nuanþate, ci doar unul din douã rãspunsuri: da sau nu. La fel, îl invit pe dl. Nicolae Alexandru, preºedintele Comisiei de Apãrare, Ordine Publicã ºi Siguranþã Naþionalã din Senat – care, de fiecare datã cînd eu vin la microfon, mã insultã cu tot felul de apelative – sã analizeze documentul, cu mijloace specifice, ºi sã-l punã în discuþia Comisiei, care este o instanþã a Statului. Aceeaºi rugãminte o adresez membrilor Comisiei S.R.I. Fac apel, totodatã, la liderii þãrãniºti, liberali ºi de la celelalte formaþiuni aflate la Putere. Îmi aduc aminte cã distinsul nostru coleg Valentin Gabrielescu, veteran de rãzboi, a participat alãturi de mine, la începutul lunii iulie a acestui an, la o emisiune în direct a postului TELE 7 abc.

La întrebarea moderatoarei: „Ce face P.N.Þ.C.D. în cazul mãicuþelor bãtute ºi evacuate de unguri la Odorheiul Secuiesc?”, domnul Gabrielescu a rãspuns cã: „Da, udemeriºtii încearcã, dar noi nu-i lãsãm, noi nu-i lãsãm!” A venit timpul sã demonstraþi, domnule senator, cã nu-i lãsaþi sã-ºi punã în aplicare planurile scelerate. Nutresc speranþa cã nimeni nu va face eforturi sã gãseascã în opera lui Iuliu Maniu vreo justificare pentru federalizarea României ºi crearea unei Regiuni Autonome Maghiare – dupã modelul lui Stalin – fiindcã aºa ceva nu existã. Fac apel ºi la deþinuþii politici sã analizeze cu toatã responsabilitatea acest act fãrã precedent, care parcã e o copie a Diktatului de la Viena, conceput de minþile bolnave ale lui Hitler, Mussolini ºi Horthy. Pentru aºa ceva aþi stat dvs. în puºcãrie, domnilor? Aº fi tare curios sã aflu opinia unor intelectuali de valoare, ca Alexandru Paleologu ºi Dan Amedeo Lãzãrescu – eu ºtiu cã aþi fãcut închisoare din motive diametral opuse, adicã pentru apãrarea Patriei ºi a valorilor Neamului Românesc. Dvs. ce ziceþi, domnilor scriitori ºi ziariºti George Pruteanu (pe care îl felicit sincer pentru poziþia sa întru apãrarea Limbii Române, am cavalerismul de a recunoaºte meritele reale ale unui adversar), Laurenþiu Ulici, preºedinte al Uniunii Scriitorilor, ºi Octavian ªtireanu? Dar dvs., onorate domnule Niculae Cerveni?

Ar fi multe de spus. Deocamdatã, mã opresc aici. Avem, cu toþii, dovada iresponsabilitãþii unor minþi înfierbîntate din U.D.M.R. în orice Þarã din

nãvãlitorul ºi de a ni-l fi fãcut strãmoº? Nu cred aºa ceva, pentru cã nãvãlitorul, de fapt, a fost suprema mîndrie a Antichitãþii. A fost cel care nea dat limba latinã, cea mai bogatã ºi cea mai dulce limbã, care se perpetueazã pînã astãzi. Este bine de ºtiut cã românii vorbesc cea mai apropiatã limbã de cea care se vorbea în acele vremuri: latina vulgata, adicã latina popularã. Cine crede cã se vorbea latina din cancelarii, se înºalã amarnic.

Totodatã, romanii reprezintã Poporul pe ale cãrui aripi de vulturi auguri a venit creºtinismul. Noi sîntem singurul Popor care s-a nãscut creºtin. Între anii 106 ºi 271 are loc stãpînirea romanã în Dacia. O romanizare intensã, în urma cãreia neau rãmas, ca moºtenire, 3.000 de inscripþii romane. Epigrafia romanã este în Dacia cea mai puternicã din Europa. În anul 107, Traian se reîntoarce la Roma. Spectacolele ºi jocurile care sînt date de el în cinstea cuceririi ºi colonizãrii Daciei dureazã nu mai puþin de 123 de zile. între anii 108 ºi 110, se naºte Capitala noii provincii, colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica. în anul 109 se inaugureazã Tropaeum Traiani, înalt de 42 de metri. La 12 mai, anul 113, în Forumul de la Roma e inauguratã Columna lui Traian. La 11 august 117, Traian moare în Asia Micã, la Cilicia.

Urna de aur, cu cenuºã, e depusã într-o firidã din soclul Columnei. Actul lui de deces, de fapt, a însemnat actul nostru de naºtere, ca Popor. Pãcat cã Antichitatea nu a avut obiceiul pe care avea sãl statorniceascã ulterior creºtinismul, ºi anume ritualul de înhumare, de îngropãciune. Ritualul vechi era de incinerare. Cred cã, dacã s-ar mai fi pãstrat oasele acelor oameni, ele erau sfintele moaºte ale mîndriei naþionale. Amintiþi-vã cu cîtã evlavie mergem unde este „hîrca sfîntã” – cum îi spunea Nicolae lorga craniului lui Mihai Viteazul – la Mînãstirea Dealu. Uitaþi-vã cu cîtã veneraþie ne încolonãm unde sînt oasele lui Avram lancu, cãtre care ne ducem toþi, cu fruntea închinatã, iar la doi paºi de el este locul unde ar fi dorit tot timpul sã îºi petreacã somnul de veci, gorunul, sau stejarul lui Horea. Mai mult ca sigur cã Traian a fost cel mai mare împãrat al Romei, prin faptele sale. De aceea, el a primit ºi cognomenul, sau porecla, sau, în fond, titlul glorios de „Pater Patriae”, adicã „Pãrinte al Patriei”. (va urma)

lume, un provocator precum Csapo Joszef ar fi fost arestat imediat. Nu altfel a pãþit senatorul italian Umberto Bossi, care tot agitã spiritele pentru ciopîrþirea Italiei. Dl. Csapo Joszef mãnîncã, de ani de zile, pîinea Statului Român, pe care îl submineazã ºi vrea sã îl arunce în aer. Trag nãdejdea cã vã daþi cu toþii seama cã s-a ajuns prea departe ºi cã fiecare pas în plus în direcþia asta poate duce la un pustiitor rãzboi civil ºi interetnic, de care nici România, nici Europa, n-au nevoie. Aici nu e vorba nici de extremism, nici de ºovinism, nici de neocripto-comunism, ci de întrebarea legitimã: mai este România un stat naþional unitar? Domnilor din „partidele istorice”, fãceþi-mã sã înþeleg: în protocolul pre-electoral încheiat cu U.D.M.R. aþi prevãzut ºi crearea unui „stat în stat”? În vreme ce noi, românii, ne pierdem în discuþii sterile, cum fãceau byzantinii pe tema „ce sex au îngerii?”, iar turcii nãvãleau cãlare în Catedrala lui Justinian, Sfînta Sofia, din Constantinopole – ei, bine, în acest timp ungurii se joacã deja cu foarfeca pe harta României ºi practicã o maghiarizare infernalã a Transilvaniei. Dvs., domnilor din „partidele istorice”, în loc sã scoateþi U.D.M.R.-ul în afara Legii, l-aþi bãgat la guvernare! De aici porneºte toatã tragedia României. Încã mai aveþi timp sã reparaþi aceastã greºealã sinucigaºã, spre binele Þãrii ºi, desigur, ºi al partidelor dvs. în caz contrar, se va prãbuºi nu numai coaliþia dvs., ci însãºi Þara – ori atunci, vorba lui Victor Ciorbea la Þebea, ca sã citez din clasicii în viaþã – va fi vai ºi-amar de cei care ne vor pune beþe în roate!

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (15 septembrie 1997, plenul Senatului României)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 9 noiembrie 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

Ne ºi închipuim ursitoarele, cum i-au hãrãzit pruncului cu nume imperial (Vasile vine de la byzantinul Basileus, care înseamnã Împãrat) sã ajungã ultimul exponent din suita ilustrã a cronicarilor români. Fiindcã el asta a fost: un cronicar care, în mod paradoxal, n-a scris, cu mîna lui, nici un rînd, ci i-a pus pe alþii sã scrie! Toþi au dat cu „subsemnatul”. Toþi joacã în piesa regizatã de acest om simplu, care are tenacitatea apei de munte: sapã fãrã încetare, pînã strãpunge stînca ºi ajunge dincolo.

Dar ce înseamnã acest dincolo în cazul de faþã? Înseamnã limanul României Mari. La fel ca Badea Cârþan, Vasile Popa e atras, ca de un miraj, de România Mare – „datoria vieþii noastre”, cum a spus, în alte circumstanþe, un alt Vasile, mai ºtiutor de carte ºi mai cunoscut: Vasile Pârvan. De ce România Mare ºi nu România Fericitã, dupã tiparul Daciei Felix? Sau România Prosperã, ori România Unitã, sau România Eternã? E simplu de rãspuns: fiindcã, în mintea românului, Mare le cuprinde pe toate acestea la un loc. Pentru el, ªtefan a fost Cel Mare, de la bun început, ºi aºa a rãmas. (Eu, unul, le-aº reprima unor encomiaºti de ocazie elanul de a scrie ªtefan cel Mare ºi Sfînt, nu pentru cã fiul Borzeºtilor n-ar fi fost Sfînt – a fost, de altfel, canonizat de Biserica Ortodoxã Românã, în 1992 – ci pentru a nu se naºte confuzii cu ªtefan cel Sfînt al ungurilor, chit cã acesta fusese tot român). Ca semn al unitãþii incontestabile a românilor, iatã cã avem un Borzeºti în Moldova, dar un Borzeºti ºi în Transilvania ºi încã vreo cîteva pe toatã harta suflãrii româneºti. Toponimicul Borzeºti vine de la neamul unui Borza, atestat de sute de ani în acea zonã clujeanã, familie rãmuroasã, care i-a dat pe Alexandru Borza (întemeietorul Grãdinii Botanice din Cluj) ºi pe Horaþiu Borza, un cap al emigraþiei româneºti în zilele din urmã. În 1922, denumirea Berchiº a fost înlocuitã cu aceea de Borzeºti. Zona respectivã a fost, din timpuri imemoriale, ortodoxã.

Dupã 27 martie 1697, românii de aici au fost cointeresaþi, sau forþaþi, sã treacã la noua confesiune: Biserica Unitã cu Roma (greco-catolicã). „Unirea numai popilor a folosit” – scria Nicolae Iorga. În general, aºa a fost, dar, dupã cum cred cã am demonstrat anterior, acest hibrid a contribuit, decisiv, la rãspîndirea alfabetului latin în tot spaþiul românitãþii ºi la redeºteptarea conºtiinþei de neam LATIN. Asta, ca sã nu mai vorbim de posibilitatea ca greco-catolicismul (i-aº spune, mai curînd, grecoromanismul) sã reprezinte acel sîmbure ecumenic sãdit cu 300 de ani în urmã, din care s-ar putea naºte, abia acum, stejarul falnic al unificãrii Bisericii lui Christos; la urma urmei, dacã þãrile bãtrînului continent se unesc, în limesul vechi al Imperiului Roman, dupã cum îmi mãrturisea, la Bonn, în aprilie 2000, preºedintele Senatului Germaniei unificate, dl. Kurt Biedenkopff, de ce nu s-ar uni ºi braþele celor douã Biserici surori? Eu sînt convins cã pînã în anul 2054, cînd se vor împlini 1.000 de ani de la cutremurul schismei, ortodoxia ºi catolicismul se vor contopi într-o singurã ºi invincibilã Oaste a lui Christos.

Atunci cînd va avea loc a doua venire a Mîntuitorului pe pãmînt, El nu trebuie sã cutreiere ºi sã batã la uºile a 18 denominaþiuni creºtine, cîte se pare cã sînt în lume la ora actualã, fiindcã Îi ajunge ºi Lui cît a pãtimit ºi a îndurat pãcatele noastre, vreme de 2.000 de ani. El trebuie ajutat sã batã la o singurã uºã: aceea a Bisericii Unificate. Isus are, în fãptura Bisericii Creºtine, o singurã Mireasã, nu mai multe. Într-un articol publicat de prof. Valentin Viºinescu din Turda se proiecteazã o luminã caldã ºi învãluitoare asupra satului natal al lui Vasile Popa. Întrucît articolul reprezintã o mostrã clasicã a osîrdiei cu care dascãlii de þarã, provinciali, înþeleg sã scormoneascã, sã descopere, sã aducã la luminã ºi sã aºeze, ca în vitrina unui muzeu, toate elementele care pot reliefa trecutul obºtilor din care provin, dar ºi pentru cã, din pãcate, informaþiile despre eroul lucrãrii noastre sînt lacunare, prin forþa lucrurilor – am sã reproduc integral micul studiu din „Mesagerul

Transilvan”: „Într-un cãuº al pantelor îndrãzneþe ale Munþilor Gilãu se gãseºte satul Borzeºti, nu departe de Turda, þinut în care perenitatea româneascã este viguroasã. Pãstratã ca o relicvã de preþ, cronica parohiei ortodoxe de preoþi Danciu a fost preluatã de Grigore Danciu (1832–1862) de la tatãl sãu, care pãstra cu credinþã însemnãrile unui moº, Dionisie Danciu, protopop de Feleacu în anul 1572, cel care gãsise în arhiva regeascã din Cluj urmãtoarea con-

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (39) semnare: «La anul 1025, satul Berchiº (Borzeºti) era o colonie românã, numãra 94 de familii. În acel an, în luna mai, a nãvãlit în sat un puhoi de tãtari pe la trecãtoarea Maramureº ºi au ajuns ºi la colonia Berchiº, pe care au ars-o complet, au omorît pe toþi oamenii pe care i-au prins ºi care nu au putut sã fugã în pãdure, aºa cã au distrus tot ce au gãsit. Colonia era pe o întindere de 3-4 km. Tãtarii au dat nãvalã pe toatã colonia, omorînd foarte mulþi oameni, femei ºi copii. Pe cîmpul pe care a fost colonia erau trupurile ca snopii de grîu la seceriº. (Metaforã „subtilizatã” de la Nicolae Iorga, care numea „Seceriºul de iarnã” bãtaia pe care ªtefan cel Mare le-a dat-o turcilor, la 10 ianuarie 1475, la Podul Înalt, metaforã cu care mi-am intitulat ºi eu o piesã radiofonicã, închinatã gloriosului voievod – nota mea, C.V.T.) De atunci, acest loc se numeºte Dealul Ciungilor ºi au avut ºi o bisericã unde ºi azi se mai cunoaºte Dealul Oaºului». Mînãstirea Berchiºului este descrisã ºi de istoricul Orban Balazs, care certificã prezenþa ortodoxismului: «Mînãstirea aparþine celei de pe munte, zisã a Berchiºului, ºi se folosea în caz de primejdie ca loc de refugiu al cãlugãrilor de pe munte. În apropierea Petridului de Sus, pe locul numit Tãu, erau moara mînãstirii ºi eleºteele cãlugãrilor». Cele 34 de familii rãmase dupã nãvãlirea tãtarilor ºi-au mutat vatra satului în Bercul Mic (toponim pentru Berchiº), într-o depresiune dominatã de colinele Cruce, Oasa ºi Cheiu. Din 1922, satul se numeºte Borzeºti, de la numele Borza, preponderent printre locuitorii satului, din care s-au ridicat mari personalitãþi: dr. Alexandru Borza, directorul Grãdinii Botanice din Cluj (1887–1971) ºi dr. Horaþiu Borza, preºedintele Asociaþiei francezilor de origine românã. Atestarea documentarã a populaþiei româneºti în perioada feudalismului timpuriu aratã statornicia bãºtinaºilor, cu toate vitregiile Istoriei.

Berchiºul avea sã fie prezent ºi în evenimentele revoluþiei de la 1848–1849, cînd lãncierii conduºi de Ion Ciurileanu ºi Axente Sever dau lupte în zona muntelui Petridului – Sãvãdisla. Atrocitãþile sãvîrºite de vînãtorii unguri în satul Berchiº sînt relatate de tribunul Simon Balint într-o scrisoare din Sãlciua, datatã 29 aprilie 1849, atestatã ºi în arhiva parohiei Berchiº, care consemneazã evenimentul: «Protocolul morþilor parohiei Berchiºului, în care s-au însemnat ºi acei nenorociþi poporeni, care în arderea Berchiºului de tirania barbarã în cursul anului 1849, precum ºi acei care de moarte fireascã s-au rãpit din lumea aceasta. Rebelii maghiari au arsu satul Berchiºului în an 1849, în 3/15 aprilie». Dupã revoluþie, Avram Iancu, în peregrinãrile sale prin Munþii Apuseni, a trecut ºi pe la Berchiº, pentru cã este amintit în poveºtile locale. Berchiºenii, oameni ai muntelui, învãþaþi cu asperitãþile, au trecut ºi peste aceastã filã de istorie, pentru cã aveau flacãra credinþei strãbune. Biserica din piatrã ridicatã în 1385, lîngã Mînãstirea Berchiºului, i-a unit în credinþã de neam ºi ortodoxie. În 1681 a fost construit ºi turnul bisericii. Nicolae Iorga, cercetînd în 1905 arhiva parohiei din Berchiº, conchide cã Povestea faptelor apostolilor, în limba slavonã, se gãsea aici din Secolul XVI, «unde a stat una din acele mînãstiri cu citeþi, cu caligrafi, cu zugravi ºi dascãli, care dau un trecut bogat ºi îndelung culturii noastre din Ardeal.

Istoricul ªtefan Meteº spune cã Mînãstirea Berchiº era o filie a Mînãstirii Petridului, ca ºi zugravii ºi dascãlii ostenitori în multiplicarea mijloacelor de rãspîndire a spiritualitãþii româneºti locale din jur ºi mai departe. Feritã de distrugerea lui Bucov, datoritã unor împrejurãri necunoscute, conform conspectului din 1763, era în mîinile ortodocºilor». O monografie a acestei localitãþi strãvechi româneºti este un obiectiv interesant pentru istoriografia noastrã”.

Acest Vasile Popa era neam de popã, dupã cum îl aratã ºi numele. Interesant de studiat cum a intrat în limba noastrã, adus de legiunile romane, cuvîntul „popa” care înseamnã „sacrificator”. ªi aici se poate constata absorbþia de cãtre creºtinism a unora dintre reperele pãgînismului, „sacrificatorul” ritualic din Roma anticã devenind „popa” religiei monoteiste din provincia cea mai intens romanizatã a Imperiului, Dacia. La fel cum pomenile în amintirea morþilor s-au transferat, firesc, de la vechii evrei la creºtini. Miraculoasa sintezã daco-romanã s-a desfãºurat pe toate planurile, de-a lungul a nu mai puþin de 6 generaþii de prezenþã a garnizoanelor romane aici (de la 106 la 273 sînt 167 de ani), dar ºi dupã aceea, fiindcã familiile mixte s-au perpetuat ºi au rãmas pe loc. A nu se uita cã unul dintre modelele supreme ale Romei a fost Alexandru cel Mare, cel care a celebrat Nunþile de la Susa, în cadrul cãrora a cununat 80 de comandanþi militari ºi 10.000 de soldaþi macedoneni cu femei persane, pentru a grãbi osmoza celor douã popoare. „Cuvintele cãlãtoare” despre care vorbea filologul Al. Graur sînt, în mod surprinzãtor, cele mai viguroase sedimente ale arheologiei semantice, care nu dã cu hîrleþul dupã cioburi ºi fibule, ci mînuieºte intuiþia, logica, revelaþia. O limbã e viguroasã nu prin forþa de respingere a neologismelor ºi a cuvintelor strãine, ci prin capacitatea de asimilare a lor. Dintr-un alt articol al prof. Valentin Viºinescu, aflãm cã preotul Tiprian Topeldean (ce nume rar ºi greu, ca poarta-ghilotinã a unei cetãþi din vechime!) cerea consistoriului, întro scrisoare care dateazã din anul 1800, hirotonirea ca preot a feciorului popii Onu; acesta din urmã fusese preot în Petridul de Sus, dar murise cu un an înainte, în 1799. A se remarca acest nume, Onu, pe care îl regãsim, mai tîrziu, ºi la dr. Ioan Raþiu, care aºa era alintat de familie ºi de intimi. Acelora care se întreabã unde erau românii în acele vremuri de glorie (în 1799 se nasc, bunãoarã, Balzac ºi Puºkin, dar moare George Washington) le vom rãspunde cu aceste dovezi de cuminþenie: erau pe la vetrele lor, îºi trãiau viaþa, iar atunci cînd vîntul Istoriei îi mai purta ºi pe alte coclauri, cum a fost cazul bãtãliei de la Arcole, ei nu erau ei, mai precis, apãreau sub o altã identitate. Preotul Tiprian Topeldean scrisese epistola la rugãmintea sãtenilor, care aveau nevoie de vlãdicã. Eu cred cã acest „fecior al popii Onu”, devenit preot în Berchiº chiar în anul 1800, este strãbunicul direct al lui Vasile Popa. Primul Vasile Popa (care semna Papp) cu adevãrat foarte cunoscut a fost un iluminist, nãscut în anul Revoluþiei Franceze, 1789. În 1817 obþine, la Viena, diploma de doctor în medicinã – e întîiul român care primeºte acest titlu. În toamna aceluiaºi an, se stabileºte în ªcheii Braºovului, unde practicã medicinã, dar scrie ºi un inedit tratat, intitulat Despre apele minerale de la Arpãtac, Bodoc ºi Covasna. În 1837 intrã în corespondenþã cu tînãrul George Bariþiu, încheindu-ºi epistolele cu formule memorabile: „Al domniei-tale gata spre slujire” (29 mai 1837); „Al domniei-tale gata spre ºerbire” (29 dec. 1837); „Al domniei-tale umilit ºerb” (6 ian. 1838) º.a.m.d. În altã scrisoare, Vasile Popa foloseºte expresia „ticãlosul român din Valahia”, cel care, în opinia lui, ar strica limba, folosind grecisme în loc de cuvinte latine. Moare tînãr, în 1842. A mai existat un Vasile Popa (semna Vasile Popp), nãscut în 1833, preºedinte al „Astrei”, înãlþat de Franz Joseph la rangul de Baron al Imperiului, în anul 1872; ºtim mai multe despre el de la tizul sãu, Vasile Goldiº, care l-a elogiat într-o cuvîntare rostitã la Reghin, la 29 august 1925. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 9 noiembrie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (80) ,,Alchimistul” german (2) Afacerea dînd faliment, Tausend ºi tînãra lui soþie s-au mutat într-o suburbie a oraºului München, unde, în noua lor casã, el ºi-a transformat o încãpere într-un laborator chimic, sperînd sã descopere sau sã inventeze ceva profitabil.

Dar, fãrã o pregãtire practicã propriu-zisã, în mintea lui chimia ºi alchimia, ºtiinþa ºi magia erau toate unul ºi acelaºi lucru. În 1922 a publicat o broºurã în care afirma cã metalele pot fi crescute la fel ca plantele, dacã sînt tratate corespunzãtor: elementele, fiecare cu propria „frecvenþã”, se luptã pentru armonie, ca ºi acordurile muzicale, ºi pot fi transformate aºa cum acordurile pot fi schimbate dintr-o cheie în alta.

Se pare cã Tausend credea cu adevãrat în teoriile sale. Fãrã a cîºtiga sprijin din partea cuiva, ºi-a continuat experimentele de amator acasã, încercînd sã producã morfinã din sare, cositor din lut ºi aºa mai departe. Mutîndu-se într-o cãsuþã de þarã lãsatã ca moºtenire de fratele sãu, nu reuºea sã aibã nici un rezultat atît de repede cît îºi dorea - pînã cînd a citit ºi a rãspuns anunþului din ziar. Spre surpriza sa, a primit imediat o scrisoare din partea celui care publicase anunþul, Rudolf Rienhardt, student la drept în vîrstã de douãzeci ºi unu de ani, care tocmai fugise împreunã cu soþia unui bogat proprietar de pãmînt din Prusia. Aceastã femeie era atît de îndrãgostitã de iubitul ei, încît îl numise directorul sãu financiar; ºi Rienhardt, care avea idei mãreþe pentru banii amantei, a fost impresionat de teoriile lui Tausend privind alchimia modernã.

Cunoscîndu-l pe Tausend, a fost ºi mai impresionat. Omul era un geniu! Formînd o companie cu rãspundere limitatã, Reinhardt i-a oferit lui Tausend, în avans, o sumã considerabilã.

Plãtind acontul pentru un castel din Tirol ºi înscriindu-l pe numele soþiei sale, Tausend a continuat experimentele, fãrã a reuºi însã sã transforme lutul în cositor sau sarea în morfinã. La începutul anului 1925, temîndu-se cã Rienhardt se va retrage din afacere, el i-a menþionat posibilitatea de a obþine vechiul vis al alchimiºtilor, transmutarea metalelor bazice în aur. Atunci i-a venit o idee îndrãzneaþã: i-a sugerat, în glumã, partenerului sãu - care era impresionat peste mãsurã ºi aºtepta nerãbdãtor miracolul - ca, dacã primele experimente vor da rezultatul dorit, sã-l invite pe Hindenburg, preºedintele Reich-ului, sã sprijine acþiunea. Prins complet în mreje (ca naþionalist reacþionar, bãtrînul general era eroul sãu), Rienhardt s-a dus direct la Berlin, în biroul preºedintelui, dar a fost refuzat în mod categoric.

Cum este posibil ca Hindenburg sã sponsorizeze un alchimist necunoscut?! Aºadar, Rienhardt l-a abordat pe generalul Erich von Ludendorff, mîna dreaptã a lui Hindenburg în timpul rãzboiului. În ciuda implicãrii în diverse planuri nebuneºti, Ludendorff era totuºi respectat în cercurile naþionaliste - ºi ceea ce tînãrul i-a spus avea sã-l determine sã ciuleascã atent urechile.

Cufundat în datorii personale ºi fascinat de noþiuni mistice, Ludendorff a fost ºi el vrãjit pe loc. Dacã Tausend ar putea, într-adevãr, sã facã aur, ce bogãþie ºi putere îl aºteptau! Dar nu era un prost. Desigur cã nu! Înainte de a se implica în afacere, a trimis un „expert” care sã-1 verifice pe alchimist ºi laboratorul sãu miraculos. Acest expert era un aºa-zis om de ºtiinþã pe nume Kummer, un excentric fãrã educaþie, atras de noþiunile absurde ale lui Ludendorff. Iar Kummer nu era de nivelul lui Tausend care, pînã acum, muncise la dezvoltarea unui proces de „producere a aurului” atît de elaborat, încît îi putea pãcãli pe alþii, mult mai „experþi” decît Kummer. va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

La cramã 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Sucul dulce ieºit la zdrobirea strugurilor – Gustul strugurilor copþi; 2) Însoþeºte ridicarea unui pahar de vin – Rest de arbore; 3) Cutãri la faþã – Control Tehnic de Calitate (siglã); 4) Cap de fatã! – Un joc de copii; 5) A scoate praful din covor – Rangã; 6) Geamãt scurt; 7) Una lipsitã de onoare – Diftong latin – Ion Minulescu; 8) Pornire spre ceartã – Scrie pe dosar!; 9) Rîu brazilian – Soi de strugure foarte parfumat; 10) Regiune viticolã renumitã, în þara noastrã.

VERTICAL: 1) Vestitã podgorie dobrogeanã; 2) Deosebit de mare – Teren secetos; 3) Vie plantatã de curînd – Omul cu turma; 4) Slabi la faþã – Una peste alta!; 5) Greºeli – Efect comic într-o piesã de teatru; 6) Patria lui Ulise – Nea la sfîrºit de toamnã!; 7) Miez de nucã! – Nebãrbierit; 8) Vinuri foarte fine – Fata din Banat!; 9) Renumitã podgorie în Moldova – Esenþã de ananas!; 10) Opreºte o enumerare – Struguri foarte productivi.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,PRO PATRIA!” 1) MILITAROSI; 2) ANI – AMATOR; 3) IERI – UM – LA; 4) OFITER – AD; 5) RACAN – ORAS; 6) BICEPS – TA; 7) CI – ARATA – L; 8) OLT – VIETUI; 9) R – APARA – LN; 10) TARA - INIMA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.