Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune Nu-mi cereþi sã fiu simpatic! E ca ºi cum aþi cere Corului Robilor sã intre în scenã pe French Can-Can.
CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Demenþi ºi lichele, la unison: „Sã curgã sînge în þara asta!“ Motto: „Vai de þara unde înjurãtura e mai tare ca rugãciunea”. (Corneliu Vadim Tudor) Mãrturisesc, iniþial am vrut sã scriu despre aceastã situaþie de necrezut de la vîrful statului – preºedintele þãrii ºi liderul politic cel mai important din România se numesc unul pe altul infractori! ªi asta cu doar cîteva sãptãmîni înainte de aniversarea Centenarului! Poate fi þara condusã în acest fel România Mare? În nici un caz! E România micã, bicisnicã la suflet ºi spirit! O ruºine! Însã, cu toatã revolta faþã de aceastã nimicnicie de la vîrful statului, altceva mi se pare mai grav, mai de comentat. În sfînta zi de duminicã, aºa cum am fi spus acum 100 de ani, România de azi a amuþit dupã actul dement al unui tînãr din Brãila – o faptã scoasã parcã din secvenþele din Kiev-ul Maidanului sau din scenele cu atacuri teroriste din Londra, Paris, München… Sigur, ne-omul era bãut, probabil ºi drogat – ºi dement. Înainte de a intra cu maºina în mall ºi în grupul de oameni, înjunghiase un om, îi luase maºina, apoi lovise violent, cu mare vitezã, doi trecãtori… În urmã cu doi ani, comisese un atac cu ranga, dar ºi alte loviri ºi violenþe. Asta e România centenarã… ºi încã nu e totul! Interesant este cã, în momentul în care a fost pus la pãmînt, tînãrul dement striga „trebuie sã curgã sînge în þara asta”. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU
Jurnal cultural Pagina 10
Din coapsa Daciei ºi-a Romei... (2) Astãzi se sãvîrºeºte un lucru cu o deosebitã rezonanþã pentru Istoria contemporanã a românilor. Aici, pe pãmîntul unde Mihail Sadoveanu ar fi putut scrie ediþia a doua, revãzutã ºi adãugitã, a lucrãrii sale „Locul unde nu s-a întîmplat nimic”, aici, unde încep sã se ruineze multe lucruri în jurul nostru, în frunte cu acea impunãtoare construcþie a Poporului Român, care a fost ºi, mai mult ca sigur, cu puþinã strãdanie, va mai fi, Combinatul Siderurgic, aici, unde nu vã va da niciodatã bogãþia afarã din casã, aici, unde a fost vadul marilor migraþii - iatã cã niºte oameni inimoºi au considerat cã este bine sã se înalþe aceste propilee ale demnitãþii româneºti. Împãratul Augustus ridicase în Forum, ca loc de pornire a marilor drumuri, un fel de „Kilometru zero”, Miliarul de Aur. Aºa aº spune ºi eu: astãzi, Miliarul de Aur al latinitãþii Poporului Român se aflã aici, pe malul braþului Dunãrii, la Cãlãraºi, datoritã acestor superbe statui strãjuite de flamura Tricolorã. (Aplauze) „Africa, te posed” – a exlamat Iulius Cezar cînd a pus piciorul pe continentul negru; de fapt, el se împiedicase de parîma unui vas, cãzuse pe mal ºi bravase, printr-o soluþie de moment, cel puþin aºa scrie Suetonius. Traian n-a putut sã spunã niciodatã despre Dacia aºa ceva, pentru cã a fost vorba de o simbiozã, de o osmozã. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (28 septembrie 1998; discurs rostit liber, cu prilejul dezvelirii grupului statuar Traian ºi Decebal, din Municipiul Cãlãraºi)
Trezeºte-te, române! Vremuri tulburi ne este dat sã trãim, un blestem pe care România îl poartã încã de la naºtere. Cu puþine excepþii, românii sînt urmãriþi de ghinion, fie cã îºi aleg conducãtorii pe care nu-i meritã, fie cã îi ucid pe cei care iubesc România. Oricum o iei, genul ãsta de necaz se þine scai de noi, de români, ºi se pare cã de el scapã doar cei care aleg sã meargã printre strãini. Acum cîteva zile, în timp ce mergeam alene prin online, vãd o ºtire, o pozã ºi cîteva comentarii rãzleþe, prin care niºte indivizi, unii mai urîþi decît alþii, unii mai zîmbitori ca alþii, au decis sã se rãscoale ºi sã cearã autonomia Transilvaniei. La prima vedere, acei tovarãºi par niºte cheflii, sau niºte swingeri ajunºi la finalizare, pe care nu îi poþi lua în serios. Niºte neica nimeni, în fond, care, însã, se pare cã au primit girul SRI, sau al altui Serviciu, pentru cã se ºtie cã fãrã o aºa pãlãrie, acum toþi ar fi fost deja interogaþi. (continuare în pag. a 15-a) TANO
Mînãstirea Pângãraþi, judeþul Neamþ
Cronicã de þarã Casã pusã pe lemn verde ºi izvor netulburat înþeleaptã ca durerea ºi ca tîlcul din parimii ce miracol fãr’ de seamãn oare ºi-a descãlecat în pridvorul tãu tãria ºi podoabele luminii? Cît de-adînc îþi fuse rostul care te-a temeluit tot în cumpãnã de ape, tot la-ntretãieri de lume? viscole de miazãnoapte te-au bãtut ºi n-ai pierit ªi-au apus crãii trufaºe doar norocul tãu n-apune mã voi minuna o viaþã ºi apoi o moarte chiar cît de bine ºtii tu, iatã, firea de prin toate cele Crugul verde-al dimineþii smãlþuite în cleºtar doina nopþilor cîntatã de-o meterhanea de stele þarã, tu, stãpînitoare peste veºnicul meu dor Tu, care-mi purifici vãzul ºi-mi faci inima sã simtã vreau sã mã primeºti la pieptu-þi lin ºi tãmãduitor ca pe-un jurãmînt de tainã de nesomn ºi de credinþã CORNELIU VADIM TUDOR
deColonizarea
Pagina 8
NR. 1467 z ANUL XXIX z VINERI 16 NOIEMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 16 noiembrie 2018
S S
RESTITUTIO ÎN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T
Un nou serial: „Pasãrea ªpriþ” Þapul Emil a pãscut în Australia Cãposu la machiaj Violarea coloriferului Ardei Umplut va da o lege sã umblãm fãrã chiloþi Prima Gîscã din lume care le ataca pe iepele regelui Capul Marelui Clãpãug va fi clocit la incubator PARTEA A II-A Acelaºi pigmeu cu mucegai în peria de dinþi acuzã de „nesimþire” (?!) pe domnii Vadim Tudor ºi Adrian Pãunescu, pentru cã ºi-au exprimat revolta faþã de comportarea scandaloasã a medicului Oºanu de la Spitalul Elias, care a refuzat sã-i facã examenul tomografic scriitorului Eugen Barbu. Dezechilibratul mintal îl acuzã pe senatorul Vadim cã a vorbit telefonic cu ministrul Sãnãtãþii ºi cu ministrul Apãrãrii pentru a îi fi acordatã toatã atenþia cuvenitã scriitorului Eugen Barbu, susþinînd cã era „suficientã intervenþia pe lîngã medic”. Pe lîngã care medic, Ardei Umplut, cumva pe lîngã medicul care n-a vrut sã-l interneze pe Eugen Barbu din motive politice? Dar tu, cînd te-ai îmbolnãvit de SIFILIS, în urmã cu vreo doi ani ºi ceva, de-ai fost internat la Spitalul Ministerului de Interne, cu cine ai vorbit, nu cumva cu ministrul de Interne, omul lui Petre Roman? Dar, n-ai cu cine vorbi, crucile în sînge fac ºi ele ce pot, tachineazã straºnic, Cristoiu le are mai mari decît Crucea de pe Caraiman. Mai nou, obsesia lui Ardei Umplut o constituie femeile fãrã chiloþi! Un titlu mare ne informeazã cã: „Un director îºi obligã secretara sã vinã la serviciu fãrã chiloþi”. Dupã cîteva zile, în ediþia de prînz din 27 august ºi în ziarul din 28 august, piticul pofticios mai saliveazã niºte perhidrol ºi publicã alte douã articole tematice: „La Spitalul Municipal, la miezul nopþii, poliþia a ridicat o femeie în pielea goalã. EA VENISE LA FURAT FÃRà CHILOÞI”, precum ºi „STARURILE FEMININE UMBLà FÃRà CHILOÞI”. Vedeþi ce tremurici îl apucã pe nãpîrstoc numai la gîndul cã el se poate ridica pe vîrfuri ºi, de la înãlþimea celor 52 de centimetri ai sãi, se va uita pe sub fustele femeilor? De ce faci tu chestii de-astea, Ardei Umplut? Am auzit cã, dupã ce termini cu pedeapsa cu moartea, o sã porneºti o campanie pentru introducerea altei legi: toate femeile din lume sã umble fãrã chiloþi, fiindcã ai tu boalã pe obiectul ãsta vestimentar, te-o fi pocnit vreun elastic peste ochi cînd erai copil, ori juninca aia care te-a iniþiat pe miriºtea din comuna Gãgeºti a vãzut cã nu eºti bun de nimic, þi-a pus chiloþii pe cap ºi te-a legat sus de tot, pe stîlpul de înaltã tensiune, într-un cuib de berze, dar, spre norocul tãu, a venit barza acasã, te-a vãzut acolo aºa de mic, roºu ºi umflat de vodcã, încît te-a dus ºi te-a predat la raionul U.T.C., de-a crezut populaþia din Vrancea cã-i vorba de un extraterestru! Dar, cea mai gravã apucãturã a hãitaºilor lui Ardei Umplut este aceea de a împiedica organele de poliþie ºi procuraturã sã-ºi facã datoria. Un astfel de caz (din cîteva sute petrecute pînã acum) s-a întîmplat în Bucureºti, cînd pozarul Matei Laurenþiu a dat buzna într-un apartament pentru a face fotografii unei moarte, paralizînd activitatea organelor de la criminalisticã. Spre marea încîntare a populaþiei, imbecilul a fost dat afarã de organe, dar, devenind agresiv ºi obraznic, în stilul spãlãtorilor de morþi din „ºcoala de gazetãrie” a piticaniei, a fost bãtut mãr, fiindcã, deh, am uitat sã vã spun, oameni sînt ºi criminaliºtii, sînt nervoºi cu nervii! Lugubru spectacol au mai dat puºcãriaºii Nicolae Dide, Adrian Nicolae ºi ceilalþi infractori care au pus laba pe Uniunea Naþionalã a Organizaþiilor Luptãtorilor din Decembrie! În cinstea Congresului UNOLD de la
Constanþa, cîteva lepre din astea au defilat pe strãzile marelui port ºi, cînd au ajuns în dreptul Catedralei Ortodoxe, au strigat într-un profund spirit creºtin: „Rãzbunare!”, „Moarte pentru moarte!”. Pe cine vreþi sã mai omorîþi, mã derbedeilor, n-aþi spurcat destul þara asta, n-aþi furat destul, n-aveþi atîtea ºi atîtea avantaje, n-aþi stors ca pe niºte ugere cu lapte cadavrele acelor tineri nevinovaþi care zac cu pãmînt de flori în gurã, ºi ei sînt adevãraþii luptãtori ºi eroi?! Autorul tuturor Pluguºoarelor închinate lui Nicolae Ceauºescu la 30 decembrie, în faþa C.C. al P.C.R., dar ºi al spectacolelor „Serbãrile Scînteii Tineretului”, activistul C.C. al U.T.C., Lucian Avramescu (chinez din jud. Vîlcea, îl chema Avrum) ºi-a deschis o agenþie de ºtiri cu numele de A.M. Press. Asta înseamnã Avramescu Mossad Press. ªi minte de 100 de ori pe zi, douã ºtiri – nouã minciuni. Astfel, joi, el a difuzat o ºtire stupidã, preluatã imediat de canaliile de la „România liberã”: „Blocul Iliescu. Prin A. Pãunescu, C.V. Tudor, Gh. Dumitraºcu ºi alþii pe mãsurã – va fi boicotatã sesiunea extraordinarã”. Cum anume? „Vor abate dezbaterile spre chestiuni etnice”. Cã n-a fost aºa, v-aþi dat seama ºi dvs., stimaþi cititori, nu s-a discutat nimic etnic, ci numai cu privire la jaf ºi corupþie. ªi apoi, de ce-ar fi „boicotat” cei 3 senatori sesiunea extraordinarã, de vreme ce chiar ei au solicitat-o ºi au semnat pentru ea? Avrumicã, treci deja la Pluguºoare, uhãi bade, cã e grea politica asta! Tot în „România liberã” a apãrut articolul: „Comuniºtii au decapitat elita armatei române. Generalul de rãzboi care l-a arestat pe Filimon Sîrbu, condamnat de trei ori pentru crime de rãzboi”. În primul rînd cã nu se suflã o silabã despre tartorul nr. 1 care a distrus floarea oºtirii, Walter Roman, în al doilea rînd cã nicãieri în lume nu existã gradul de „general de rãzboi”, care ne-ar putea face sã credem cã existã ºi „general de pace”, sau, cine ºtie, o fi vreo invenþie a Marelui Clãpãug cu capul lustruit ca un ou de dinozaur. Vã imaginaþi ce-ar ieºi din þeasta lui Paler dacã ar clocio savanþii într-un incubator? Niºte puiºori antediluvieni mai zbîrciþi ca Carmen (pardon) Dumitrescu ºi Tia ªerbãnescu! Rîsul lumii în „Cotidianul” lui John Raþiu: amanta morþii, Doina Bâscã, þine un fel de (s)cursuri de sanskritã, cînd borcãnata creaturã nu ºtie nici limba românã, iar propria sa limbã o foloseºte în alte scopuri. Dar, hai sã admitem inepþia cã ea ne-ar învãþa sanskritã. ªtiþi ce fraze ne-a propus sã transcriem? Citiþi ºi vã smotociþi: 1) „Bunele iepe ale regelui; 2) Acestea sînt zilele anilor vieþii unui rege rãu”. Pãi aºa ne-a fost vorba, Bâsca Bâºtelor? Te luaºi de cele 5 iepe ale lui Bîl-Bîl? ªi-l faci rege rãu pe bãtrînul monarh? Vezi cã acuºica nu-þi mai dã Moº Bulinã Papillon acadeaua aia ºi nu mai ai ce suge, Gâsculiþo, cã ºi aºa ai dat greº o datã, în loc sã sugi, ai suflat, de i-a crescut o frumuseþe de cocoaºã în spate marelui amorez (aºa-i zice lui, cã fãcea afaceri cu orez infestat din China ºi striga pe sub podurile Londrei: „Am orez! Am orez!”) Dificilã mai e meseria de prezentator TV, mai ales cînd vrei sã fii ºi neaoº, ºi om de spirit. Duminicã, Georgeta Chira i-a urat Corinei Chiriac „cãsnicie de piatrã”, dar aºa ceva nici nu existã, urarea tradiþionalã româneascã e „casã de piatrã”! Serialul tv. de sîmbãtã seara,
„ROMÂNIA MARE“
„Madd ºi David”, a devenit de-a dreptul agasant. Timp de 30 de minute nu se petrece nimic, se tot trãncãneºte, mai apare ºi pocitania aia de secretarã bulbucatã (ce naþie o fi ea?), care vrea sã aibã umor, dar e urîtã ca Muma Pãdurii lui Gepa ElectroCenter (George Pãdure). Ne pare sincer rãu, cei doi actori de bazã sînt buni, foarte simpatici, dar scenariºtii sînt proºti. S-a petrecut joia trecutã, la recepþia oferitã de Ambasada Republicii Moldova. Dl. Vadim Tudor stãtea liniºtit într-un un balansoar, în grãdina Palatului Elisabeta, încadrat de soþia sa ºi de prietena lor de familie, d-na Mitzura Arghezi. Deodatã, pe trei cãrãri, ºi-a fãcut apariþia un vagabond bãtrîn, cu obrajii scofîlciþi de vodcã, cu capul alb, tuns perie, ca un ocnaº de la mina Telega, din veacul trecut, cu pantalonii în vine ºi descheiat la ºliþ, bãlãngãnindu-se nãuc ºi bînd din mers, ceea ce nu fac nici mãgarii de povarã, pe drumuri de munte. Cine era gloaba asta fãrã vîrstã ºi fãrã simþul mãsurii? Nimeni altul decît crîncenul beþivan ªtefan Stoian, care pîndeºte fiecare recepþie, pentru a-ºi adãpa bine ulcerul ãla cît Peºtera Ialomicioara. Nãrodul a încercat sã aibã o explicaþie cu dl. senator, dar acesta l-a pus la punct scurt: „Domnule Stoian, eu înþeleg cã lucrezi la cea mai abjectã publicaþie din istoria presei române, «Barikada». Dar nu mai înþeleg sã fac conversaþie cu d-ta dupã ce mi-ai bãlãcãrit pãrinþii, care sînt în pãmînt. Murdarã pîine mai mãnînci, domnule! Te sfãtuiesc sã mã ocoleºti, nam nici o plãcere sã vorbesc cu cerºetori ca dumneata, ai înþeles?”. Scandaloasã relatarea parlamentarã pe care reporterul Dan Luþan a fãcuto la Televiziune luni seara! Noi ºtiam demult cã acest individ e cãzut în frezã dupã Alianþa Civicã ºi þãrãniºtii lacomi de putere, dar comportarea lui de luni a depãºit orice imaginaþie ºi dovedeºte cã la Televiziune e un cuibar de ºerpi care sîsîie la gîtul Þãrii. Cum îi acorzi, Luþane, mai mult spaþiu acestui personaj isteric de Mureºan Ion (P.N.Þ.C.D.), în timp ce îl þii în buestru pe preºedintele comisiei, dl. Romul Vonica, de ce pãcãleºti populaþia? ªi ce-a fost în mintea ta de n-ai pomenit nici o vorbuliþã, nici o fotogramã, despre propunerea d-lui Vadim Tudor, de a se pãstra un moment de reculegere în memoria românilor ºi evreilor uciºi de unguri în Ardealul de Nord-Vest, dupã 30 august 1940? Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 3 septembrie 1993)
Epigrame Un sãrut pentru soþie
Am sãrutat-o printre brazi, Eram drãguþi ºi tinerei; Aº sãruta-o eu ºi azi... Dar nu mai scap de gura ei...
Un sãrut pentru soacrã... Cum soacra tare mi-o iubesc, Un foc al dragostei mã scurmã ªi nici nu ºtiþi cît îmi doresc, Sã-i dau sãrutul... de pe urmã.
Provizii de iarnã Porcii sînt pe unde ºtiþi, Iar cãmara-i înþesatã Cu salam de biscuiþi ªi zacuscã afumatã.
Zacuscã de ciuperci... Cãmara are raftul plin ªi sînt borcane cîte vreþi, Cãci am fãcut zacuscã din... Ciupercile de pe pereþi. NAE BUNDURI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 3-a – 16 noiembrie 2018
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
Nostalgia dupã Ceauºescu Viºinescu, de-a dreapta lui Scaraoþchi Noua lucrare de doctorat a cãrturarului Victor Ponta Mihai ªora, la 102 ani Cîtã mitã a luat Tãriceanu Noua Biblie e în curs de apariþie Adio, filme! Boala procurorilor generali Cît a cîºtigat Simona Halep Pe cine vrea sã suprime Liviu Dragnea Sfaturile lui Mãdãlin Urmaºii lui Mengele Sex pentru reducerea vitezei Off, of-shore! Litoralul pentru hoþi Peste 62% dintre români îl regretã pe Ceauºescu. Cu cît lumea se detaºeazã de propaganda ostilã acestuia, cu atît personalitatea lui creºte în conºtiinþa publicã. Primul preºedinte al României este privit cu nostalgie, cu înþelegere, lucrurile greºite pe care le-a fãcut sub presiunea evenimentelor istorice pãlesc în faþa marilor realizãri, fãrã ghilimele, ale ,,Epocii de aur” fãcute de poporul român, bine strunit de Tovarãºul. Pînã la urmã, nostalgia dupã Ceauºescu este nostalgia dupã propria identitate, dupã statutul de om al muncii, fie ea ºi socialiste, dupã tinereþea revoluþionar-eroticã, dupã vremurile de siguranþã, de liniºte, dupã toate lucrurile bune care sau înfãptuit. Pentru cei mai mulþi dintre românii din clasa muncitoare, vremurile acelea au fost cele mai fericite din existenþa lor. Pentru cã atunci existau locuri de muncã pentru toatã lumea, absolvenþii facultãþilor aveau repartiþie conform pregãtirii profesionale, nefiind nevoiþi sã accepte sclavia strãinãtãþii, tinerii primeau locuinþe gratuite, costul vieþii era relativ ieftin, iar optimismul afiºat al preºedintelui te convingea cã nu vei rãmîne niciodatã pe drumuri, cã nu eºti singur printre meandrele concretului vieþii. Aceste sînt doar cîteva dintre argumentele acelora care-l regretã pe cumsecadele dictator. Adevãrul e cã fiecãruia i-a plãcut comunismul, prin prisma experienþei personale. Tot aºa cum alþii l-au urît fãþiº, fiindcã nu rezonau cu încãlcarea unor drepturi ºi libertãþi. Nostalgia dupã Ceauºescu creºte ºi pentru cã românii au o slabã memorie a rãului, sînt proºti de buni. Amintirile sînt selective, dispar cele rele, le retrãiesc pe cele frumoase. Realitatea incontestabilã este cã celor mai mulþi dintre români le-au plãcut comunismul, ºi s-ar întoarce la el ºi mîine dacã nu le-ar fi lene. Un paradox: deºi aleg hoþi ºi apatrizi, ba chiar ºi derbedei de cea mai joasã speþã, românii vor sã fie conduºi de oameni cinstiþi ºi patrioþi! Sînt fascinat de oamenii care cred necondiþionat în divinitate, fãrã sã cerceteze ce se ascunde în spatele lozincilor. Corneliu Coposu spunea despre torþionarul Viºinescu cã ,,numai Dumnezeu are dreptul sã-l judece”. Se pare cã s-a înºelat, celebrul torþionar, decedat mortal în închisoare la frageda vîrstã de 93 de ani, a ajuns, fãrã judecatã divinã, de-a dreapta lui Scaraoþchi. În patru ani au fost construiþi trei km de autostradã. Planul cincinal a fost depãºit înainte de termen. CCR a declarat neconstituþional Codul Administrativ. Aºa cã ales-bules pensiile speciale ale aleºilor locali. Vã daþi seama ce s-ar întîmpla în þara asta dacã derbedeii de la Palatul Parlamentului ar fi fost lãsaþi de capul lor! Iohannis îl face infractor pe Dragnea, care, prin interpuºi, îi întoarce complimentul. Numai lume bunã în fruntea þãrii... Protestatarul de serviciu al grupãrii de umor stradal #rezist se numeºte... Ceauºescu. Omul se manifestã non-stop împotriva miºcãrii de revoluþie a cadrelor politice ºi a legii atracþiei gravitaþionale spre buzunarele infractorilor. Omenirea umanã stã cu sufletul la gurã sã vadã ce se va întîmpla în decembrie, cînd un Tribunal Militar Extraordinar adhoc va fi constituit la iniþiativa lui Ion Iliescu, care nu mai ºtie demult pe ce lume se aflã, dar cînd aude de Ceauºescu dã telefon la Moscova ca sã ºtie tovarãºii ,,cine sîntem ºi ce vrem”. Victor Ponta vrea sã-ºi scrie o nouã tezã de doctorat cu titlul ºtiinþifico-erotic: ,,Liviu Dragnea, penal sau infractor”. Bineînþeles cã va fi un plagiat dupã Iohannis, autorul celebrului best-seller ,,ªontîc, ºontîc”. Fostul ministru al Educaþiei comuniste, Mihai ªora, a împlinit 102 ani ºi are un chef nebun de proteste. Apetitul pentru asemenea acþiuni ºtrengãreºti i s-a deschis dupã ce a împlinit 100 de ani ºi a vãzut cã la mitingurile astea sînt Mita pe care a luat-o o grãmadã de bunãciuni. Tãriceanu din dosarul Microsoft se învîrte, în funcþie de cine mînuieºte titirezul informaþiilor, între 800.000 ºi 2.000.000 de euro. Mai þineþi minte cînd v-am spus cã dosarul Microsoft va fi folosit doar în campaniile electorale? Dacã aþi uitat, cã vã ºtiu slabi la memoria minþii, uite cã vã aminteºte mãndel. Bine, ºi DNA-ul, dar DNAul n-are treabã cu politica. Se ocupã doar cu coincidenþele. Cicã din banii ãia de furat, Cãlin-file de poveste bãnoasã ºi-a fãcut campanie electoralã. Incredibil! Cine sar fi gîndit?! Un om aºa de cinstit! Oare nevestele lui (n+1) au ºtiut cu cine se mãritã, sau au accesat fonduri europene la întîmplare?! Pentru cã se plictisea la Vatican, Papa Francisc s-a gîndit cã n-ar fi rãu dacã s-ar renunþa la
vechea Biblie, cã e cam plicticoasã, ºi s-ar edita una mai comercialã, cu poze explicite, pe înþelesul majoritãþii enoriaºilor. De-un par exampl: ,,Rachela pe înãlþimile Golan”, ,,Maria Magdalena în timpul programului”, ,,Iosif ºi nevasta faraonului sfidînd sinergia faptelor”, ,,Eva, dupã cãderea frunzei”, ,,Moise reloaded”... Ar fi un best-seller fiindcã, se ºtie, o fotografie face cît o mie de cuvinte. Aºteptãm cu nerãbdare ºi filmul. Sper cã Papa Francisc s-a gîndit ºi la asta. Pentru rolul Evei ar fi potrivitã Monica Tatoiu, personajul Maria Magdalena l-ar putea juca Maria Grapini, Rachela i s-ar potrivi mãnuºã Monicãi Macovei, nevasta faraonului nu poate fi decît Corina Creþu (ºi aºa vrea sã se mãrite), iar Iosif va fi interpretat, în scenele fierbinþi, de Ion Iliescu ºi de Colin Powell. Ca sã fie toatã lumea de la UE mulþumitã. Cît despre Moise, cel mai potrivit e Moise Guran, cã el a primit pe Muntele Parai cele zece porunci economice de care nu þine nimeni seama. O altã veste cutremurãtoare pentru omenirea umanã: nu mai ai voie sã vezi filme piratate (de parcã pînã acum aveai!)! Potera Internetului a pus geana pe site-urile de profil în urma unor decizii ale mai marilor Europei. Vai ºi amar, cu timpul, într-o mie, douã de ani, hoþia va fi scoasã în afara legii. Nu în România, nu vã speriaþi! Procurorii generali (unii sînt civili) din lumea largã suferã de sindromul pierderii funcþiei. Dupã Augustin Lazãr, lovit la linguricã de Tîndalã Tîndãrel, Jeff Sessions, procurorul general al SUA, a demisionat, nemaisuportînd bocancul lui Hodoronc-Trump fixat pe grumazul sãu. Care, hoþoman din fire, îi reproºeazã cã s-a lãsat pãcãlit de ruºi. Adicã vorbeºte de funie în casa spînzuratului. Diferenþa dintre SUA ºi România este cã acolo anticorpii corupþiei nu-i vor permite hazliului preºedinte sã îngenuncheze justiþia. Invers este ºi posibil, ºi probabil. În schimb, la noi, justiþia a devenit o parodie. Au îngenuncheat-o politicienii, dar ºi ei i-a plãcut. Douã feministe din organizaþia tragi-comico-erotico ,,Famen” au sãrit în faþa maºinii lui Trump, care se plimba prin Paris în cãutarea timpului pierdut. Cele douã fluºturatice erau echipate regulamentar, la bustul gol. Donald a fost dezamãgit. Pãi actriþele porno care l-au dat în judecatã (ce ironie!) sãreau direct pe schimbãtorul de viteze. Motivul pentru care s-au dezbrãcat cele douã pirande era cã vroiau sã se mãrite. Bine, ele n-au spus chiar aºa, cã au absolvit deja ºcoala de agãþat milionari bãtrîni, dar noi ne-am prins. Cã, în definitiv, de ce aruncã o femeie cu sutienul dupã porumbei ºi-þi sare þup în faþa maºinii? Numai din cauza încãlzirii globale? Hai sã fim serioºi! În 2018, Simona Halep a cîºtigat doar din tenis 7.409.564 de dolari. Bravo ei, onoare muncii, fiecare cent a fost obþinut cu trudã. Sã sperãm cã 2019 va fi ºi mai rodnic, chiar dacã a fost oficializatã despãrþirea de Darren Cahil, antrenorul care a dus-o în fruntea topului mondial. Dupã ce i-a trimis la matineu pe Þuþuianu ºi Neacºu, doi dintre contestatarii sãi de la vîrful partidului, Dragnea le-ar da cu roatele în sus pe Corina Creþu ºi pe Gabriela Vrînceanu-Firea etc. ªi pe sprijinitorul sãu dintotdeauna, Paul Stãnescu, conform principiului aristotelic ,,þiganul cînd a ajuns împãrat întîi pe ta-su l-a spînzurat de limba românã”. Dragneo, ce-ai cu oamenii muncii de la oraºe ºi sate? Ai grijã, cã intelectualii ogoarelor e periculoºi. Oricînd, domnul senator Stãnescu te poate cãlca cu tractorul. Juna Gabriela e convinsã cã Dragnea vrea so suprime. N-a specificat cu ce, însã sursele noastre, aflate într-un loc umbros, în sînul doamnei Firea, au aflat cã cele douã soluþii luate în calcul sînt portajartierul primuluiministru sau centura de castitate a Bucureºtilor. Pãi, dacã o lichideazã pe distinsa doamnã, cu cine vor mai face terapie sexualã de grup ºoferii aflaþi în trafic la ore de vîrf? Cu Mutu? Mãdãlin Voicu îi sfãtuieºte pe cei ºapte copii ai sãi sã nu fure, sã nu mintã, sã nu facã prostii. Bravo, Mãdãline, dar ce te faci dacã vreunul seamãnã cu ta-su? Mizeria moralã din Nesãnãtate a fost definitã de doctoriþa care l-a operat pînã l-a omorît pe acel copilaº la abatorul Sanador: ,,În privat sîntem mult mai atenþi decît la stat”. Pe scurt: operaþia reuºitã, pacientul mort. Cã dacã nu deceda la privat, la stat ºansele erau uriaºe. Dupã cum lesne se poate observa, nu vorbim despre precaritatea dotãrii spitalelor, despre proasta lor administrare, despre subfinanþare ºi crime medicale cu premeditare, ci despre altruismul exercitãrii actului medical de cãtre specialiºtii
plãtiþi onorabil în ultima vreme. Acum înþelegem de ce între spitalele româneºti ºi lagãrele de exterminare unde experimenta Mengele nu existã nici o diferenþã. Ce naiba se întîmplã cu societatea româneascã de s-a dezumanizat în aºa hal? Ce se întîmplã cu noi, românii, de acceptãm sã fim cãlcaþi în picioare de toate scursurile, de ne lãsãm cotropiþi de toatã mizeria lumii? Sistemul sanitar e doar o parte a programului de exterminare a poporului român. Care, însã, e mai eficient decît toate celelalte. Plutoanele de execuþie sînt formate din doctorii fãrã scrupul fãcuþi la apelul bocancilor. Un primar din statul american Florida i-a cerut unei femei sã facã sex cu el dacã vrea sãi monteze pe strada pe care locuia semne de circulaþie de reducere a vitezei. Ce noroc pe Gabriela cã n-are asemenea probleme de circulaþie! Cît despre sex, voluntarã cum îi e firea, face ce-i zice primarul. Pînã ºi Gigi Becali sa prins: ,,Asta-i meteahna noastrã, nu avem inteligenþã!”. Ce om perspicace! Dar care or fi ceilalþi lipsiþi de inteligenþã? Un sãtmãrean a fost prins conducînd fãrã permis. Nimic extraordinar, e sportul nostru naþional, numai cã omul, în vîrstã de 48 de ani, face chestia asta de trei decenii, perioadã în care n-a avut evenimente rutiere ºi nu a fost prins de miliþie. Rãmîne de apreciat cã omul a respectat vîrsta legalã pentru a conduce un autoturism. Celelalte amãnunte birocratice l-au lãsat rece. Prin aºazisa lege off-shore, concesionarii strãini halesc friptura resurselor de hidrocarburi din platforma Mãrii Negre, iar statul român roade osul. Off-ofshore, mult mi-e drag ºi mult mi-e dor, în fund sã-i dau un picior, întîiului trãdãtor... Care-i ãla? Ia mai puneþi mîna pe cartea de istorie necenzuratã a românilor, prea vreþi sã vã dau murã-n gurã. ,,Din 1465, Chilia ajunge în gheara lui ªtefan cel Mare, pînã în 1484 cînd o înhaþã turcii. Restul Dobrogei îl preluaserã încã din 1417, în urma unor negocieri cu sãbiile pe masã, cu Mircea, dar, la început, nu se prea omorau cu administrarea ei, ceea ce-l face pe Mihail I (1418-1420), fiul ºi urmaºul lui ãl Bãtrîn, sã se laude cã-i tot a lui. Acu eu nu-mi dau seama dacã paºa de la Silistra nu l-a auzit sau s-a fãcut cã nu-l aude, cert este cã Dobrogea trecuse sub jurisdicþia lui, unde va sta 361 de ani. Cam naºpa. Dar la plajã au continuat sã vinã puhoaie de turiºti, inclusiv români împrãºtiaþi prin toatã Peninsula Balcanicã, în adevãrate insuliþe de latinitate scãldate de-o mare slavã destul de turbulentã. Tot anul se ocupau cu pãstoritul, cu transhumanþa, aºa cã binemeritau ºi ei douã-trei sãptãmîni de toxiinfecþie alimentarã luatã pe bani grei direct de pe buza mãrii de la dughenele care se topesc de cãldurã odatã cu turiºtii. Cînd îi vedeau cum vin ca mieii la tãiere, ºmecherii de litoral, cu ºepci de marinari scãpaþi din naufragii îngrozitoare, în bermude fosforescente ºi cu definitorii papuci de plastic, aduºi de negustorii pechinezi, îºi dãdeau coate: «- Au venit ciobanii! Hai sã-i mulgem!». ªi cît ai zice peºte se apucau de treabã. În Secolul al XV-lea asta nu era neapãrat o ironie fiindcã, în Balcani, termenul de valah devenise sinonim cu cel de pãstor, ceea ce unora li s-ar pãrea jignitor în zilele noastre, cu excepþia notabilã a marelui scriitor pe pereþi Gheorghe Becali, fost Gigi Becali pe vremea cînd se ocupa doar cu coditul oilor iar scrierea cãrþilor o considera o boalã ruºinoasã. Ce era nasol pentru localnici era cã nu prea aveau curajul sã fure de la valahii balcanici, cã aveau niºte cutume nasoale. O lege nescrisã de-a lor, dar desenatã ulterior, zicea cã dacã ai haºpit un bou sau un cal, trebuie sã dai înapoi ºase bucãþi, ca sã te înveþi minte. ªi, evident, n-aveau de unde. Dacã boi se mai gãseau, îndeosebi în grajdurile Parlamentului, cai chiar n-aveau de unde, aºa cã mai bine se astîmpãrau. În timpurile noastre societatea a evoluat iar criteriile de valorizare sînt mult mai complexe. Dacã furi un singur bou eºti considerat un prost, dacã ºmangleºti ºase eºti promovat consilier local, iar de la un milion de euro în sus intri ºi tu în rîndul lumii, poþi deveni consilier al consilierului portarului unui Consiliu Judeþean al cãrui preºedinte trage la aghioase la semafor din cauza oboselii care l-a doborît, în timp ce se apleca asupra problemelor litoralului, împreunã cu Johnny Walker, credinciosul lui sfetnic. În plus, dacã furi pe litoral, indiferent prin ce metodã, devii cetãþean de onoare al oraºului de baºtinã, þi se face statuie, cã duci mai departe tradiþia multisecularã. Dacã te pune naiba ºi nu ºterpeleºti nimic, eºti exclus din comunitate fiindcã pui în pericol principalul mod de existenþã al devoratorilor de turiºti. ªi asta în fericitul ºi puþin probabilul caz cã n-ai fost ars pe rug, dupã ce mai întîi ai fost jupuit de viu ºi tras temeinic în þeapã...”. Promouºãn: Hai cã v-am dus ºi la mare, e timpul sã mai ºi muncim. În capitolul urmãtor o sã aflaþi ce naiba s-a întîmplat cu Valahia dupã ce Mihai Viteazul ºi-a pierdut capul, taman la 1601, dupã cum am anticipat cu o precizie de orologiu, încã de pe vremea cînd mã jucam de-a dacii ºi romanii prin þãrîna curþii domneºti de la ªuchea. CONTELE DE MONTE-CRISTO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 4-a – 16 noiembrie 2018
A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR
Alte timpuri, alþi oameni Copil fiind, niciodatã nu am înþeles cum se petrec lucrurile în cazul oamenilor mari, pînã într-o zi, cînd moº Ghiþã Boroº, paznicul satului, s-a oprit în poarta noastrã ºi a strigat la mama: - Marghioalã, i-a zis omul, vino pînã la drum sã-þi spun ceva! ªi cum mama zorea la curãþatul pãpuºilor pentru moarã, îºi scoase de pe mînã curãþãtoarea ºi se duse la om sã vadã de ce o cheamã. - Marghioalã, uite care e treaba, vin de la primãrie, ºi domnul primar mi-a dat ordin sã te anunþ ca mîine dimineaþã sã te prezinþi la primãrie... Ai auzit? Mi-a spus cã e ceva important... ªi nu doar tu, ci ºi Tiþa lui Toader Nistru ºi cea a lui Ghiþã Rusu... Voi aþi nãscut în satul ãsta cei mai mulþi copii... Dupã cîte am tras cu urechea, am înþeles cã vor sã vã medalieze... Dar sã nu mai spui la careva cã þi-am zis eu. - Bine cã nu e vorba de altceva, mai grav, îi zise mama cu inima strînsã. Pe chipul ei se vedea o umbrã de luminã... Se gîndea cã poate va primi ºi ea niºte bãniºori, de care avea atîta nevoie, mai ales cã din lampã gazul era pe terminate ºi urma sã ne culcãm pe întuneric... Mama mergea la primãrie doar atunci cînd avea vreo treabã sau cînd era chematã, ca acum... Se ducea, de fricã sã nu o amendeze... Odatã, un sãtean o reclamase cã pãscusem vitele pe bucata lui de pãmînt ºi-i stricasem holdele... Altãdatã, un altul o reclamase la primar cã i-am dat iama în bostanã ºi i-o fãcusem harcea-parcea... De fiecare datã, primarul gãsea calea de mijloc pentru împãcarea pãrþilor, sã nu sã se ajungã la tribunal... A doua zi dimineaþã, odatã cu rãsãritul soarelui, mama ieºi din aºternut ºi, dupã ce se îmbrãcã în hainele de curat, pe care le lua numai duminica la bisericã, ne spuse la fiecare ce avem de fãcut pînã la întoarcerea ei, ca, apoi, sã înjugãm vacile la cãruþã ºi, cu sãcuºorul de grãunþe, sã mergem la moarã. Eu aveam sarcinã sã curãþ gãinãþatul din coteaþa gãinilor ºi sã-1 duc în roabã la movilã... Ceilalþi fraþi aveau alte treburi de fãcut, mai importante decît ale mele, precum legatul lãstarilor în vie, prãºitul brazdelor cu ceapã ºi usturoi... Nu ºtiu cînd a trecut vremea, cã tot hîrºîind cu lopata, iatã cã s-a
P Po o ll e em m ii c c ii
fãcut de ora prînzului, ºi numai ce aud scîrþîitul porþii, care, de cînd o ºtiu, nu a fost vreodatã unsã, iar scîndurile pe-alocuri putreziserã. E mama... Þîfnoasã rãu!... - Uite de ce m-au chemat... Sã-mi pierd timpul degeaba... ªi scoase din buzunarul de la bluzã o cutie tare frumoasã, aºa cum nu vãzusem pînã atunci... - Pentru aºa ceva m-au chemat... Pentru asta, Daniele! O tinichea, drept recompensã pentru cã v-am nãscut... M-au declarat mamã-eroinã! De aºa ceva aveam eu nevoie acum?... Zi ºi tu! Aºa mamã-eroinã mai zic ºi eu, cu datorii la prãvãlie, la omenii din sat... Aruncã nervoasã spre mine acea cutie, din care ieºise, ca un pui din gãoace, un obiect strãlucitor, ca de aur... Era medalia mamei, care îi certifica titlul de mamã-eroinã, alãturi de consãtencele ei: Tiþa lui Toader Nistru ºi cea a lui Ghiþã Rusu... Niciodatã nu vãzusem obiect aºa de strãlucitor. Pãrea a fi din aur... Dar nu era... Nu am vãzut aur la noi în casã... Dinþii dãscãliþei erau de aur... Cînd vorbea, i se lumina gura ca o amiazã de primãvarã seninã... Aur numai oamenii bogaþi au... Iau medalia cãzutã în nalbã, o scutur bine de praf, ºi o aºez la locul ei în cutiuþã. Apoi o duc pe pervazul de la geam, cã mama nici gînd sã ºi-o punã în piept... Toatã ziua a fost atît de supãratã, cã nici mîncare nu i-a mai trebuit... Abia spre searã ºi-a mai revenit... În timp ce luam masa, cu mîna istovitã de muncã de-i cãdeau boabele de fasole din lingurã, numai cã-mi zice cu vocea stinsã de supãrare: - Aºa mamã-eroinã mai zic ºi eu, cu o tinichea pe care, Daniele, te rog sã o duci unde vrei, numai sã nu o mai vãd prin casã... Mie nu-mi trebuie aºa ceva... Luaþi-o ºi roadeþi din ea pînã ce veþi ieºi pe lefurile voastre, poate cã vã þine de foame... Eu nu am nevoie de aºa ceva... Ce dacã-mi dãdeau ºi mie niºte bani?... Nu pentru tinichele v-am adus pe lume! Mama nu avea nevoie de acea „tinichea”, cum zicea... Numai cã ºi atunci, dar parcã ºi mai abitir acum, diplomele de tot felul, un soi de tinichele ºi ele, fluturã pe toate gardurile, ca mijloc de propagandã pentru cei care le semneazã ºi o ruºine pentru cei care le primesc de la niºte neica-nimeni... Alte timpuri, alþi oameni, dar parcã cei de azi, ingraþi, fãrã scrupule, întrec mãsura bunului-simþ cu astfel de „atenþii“! ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“
Cazinoul din Constanþa – între lumini ºi umbre Nelipsit din pozele de vacanþã ale turiºtilor ºi din vederile care amintesc de litoral, CAZINOUL din Constanþa este fãrã discuþie emblema oraºului. O clãdire impunãtoare care emanã încã aerul perioadei sale de glorie, Cazinoul ,,vegheazã” þãrmul Mãrii Negre de mai bine de 130 de ani. Începturile Cazinoului se leagã de trecerea Dobrogei sub administraþie româneascã, fiind prima clãdire ridicatã la malul mãrii dupã încheierea dominaþiei otomane. Mai precis, piatra de temelie a Cazinoului a fost pusã în anul 1880. La acea vreme, aºezãmîntul era amplasat lîngã Farul Genovez ºi era construit pe structurã de lemn, iar la exterior era cãptuºit cu scîndurã. În interior erau amenajate o salã de dans, douã sãli de jocuri ºi douã sãli de lecturã, unde vizitatorii puteau citi presa localã, naþionalã ºi internaþionalã. Terasa Cazinoului, amenajatã pe malul mãrii, era locul preferat de întîlnire al marinarilor din lumea întreagã, al turiºtilor ºi al elitei vremii. În fiecare varã, pe terasã erau organizate seri dansante ºi concerte susþinute de celebritãþi ale epocii, aduse la malul mãrii pe cheltuiala administraþiei locale. În 1891, Cazinoul este distrus aproape complet în urma unei furtuni, iar Primãria comunalã decide construirea unuia nou. În anul 1893, noul Cazinou este dat în folosinþã. Clãdirea era amplasatã aproximativ pe locul actualului Cazinou, fiind construitã tot pe o structurã de lemn. În interior erau amenajate mai multe camere ºi o salã de dans, iar la exterior se continua cu o terasã. Relatînd impresii despre Cazinoul sfîrºitului de Secol XIX, scriitorul Petru Vulcan povesteºte: ,,Îndatã, la început, ne atrage pavilionul de petrecere, ale cãrui picioare se ridicã din valuri, cîtã vreme veranda e împinsã deasupra mãrii. Înlãuntru cîntã muzica, ºi perechi vesele danseazã bostonul; din afarã, lampioane atîrnate spre mare fac o luminã feericã, sub care dame ºi domni converseazã intim, desfãtîndu-se cu marea dinaintea lor, ca-n o mie ºi una de nopþi”.
În anul 1903, edilii locali decid cã este momentul ca oraºul Constanþa sã aibã un cazinou modern, asemãnãtor celor care ,,însufleþeau” riviera francezã. Sarcina întocmirii proiectului îi revine lui Daniel Renard, un arhitect român de origine francezã, care locuia în Constanþa.
Acesta avea sã conceapã o clãdire în stil Art Nouveau, devenind promotorul acestui curent în România. Proiectul noului Cazinou a fost aprobat imediat de cãtre liberalii aflaþi la putere, însã a fost contestat de o parte din opinia publicã ºi de partidele politice din opoziþie, stîrnind, în cele din urmã, controverse puternice. Odatã cu venirea la putere a conservatorilor, proiectul lui Renard a fost înlocuit cu cel al unui alt arhitect român. Ca un joc al sorþii, liberalii revin la putere în anul 1907 ºi îi reîncredinþeazã proiectul lui Daniel Renard. Lucrãrile începute în 1907 sînt finalizate în 1910, cu un cost total de 1.300.000 de lei. Cladirea atrage atît admiraþie, cît ºi critici. Spre exemplu, un diplomat francez nota, în jurnalul sãu de cãlãtorie, urmãtoarele: ,,Un lucru este decepþionant în aceste locuri primitoare: albul Cazinou, pretenþios com-
„Cosaºii“, tablou al pictorului Arthur Verona (1867-1964)
MEDALIOANE LIRICE
Doinei Spãtaru George Enescu, doinitorul sublim, Numit ºi ,,Orpheul moldav”, Cel ce ,,narcotiza” pãdurile, Prin melodiile lui, tulburãtoare De inimi, concepute Ca ,,o risipã de luceferi”, Ne-a învãþat cã nu existã ,,muzicã grea” ªi ,,muzicã uºoarã”, ci doar ,,Muzicã bunã” ºi ,,muzicã proastã”... Ne-a mai învãþat cã Tema temelor, în muzicã, Este dragostea nobilã, Purificatoare de suflete alese. Ascultînd cîntecele interpretate De Doina Spãtaru, Am înþeles mai bine sensurile Acestor aforisme... Cîntecele Doinei Spãtaru Ar putea avea urmãtorul ,,motto”: ,,Lãsaþi iubirea sã curgã Ca o respiraþie a cerului Prin pãmîntul vostru... A iubi înseamnã sã colaborezi Cu cerul, Iar cu o femeie de mînã, Soarele te salutã, Ca pe un frate drag”... DORU POPOVICI plicat, al celui mai îngrozitor stil 1900, care încarcã þãrmul mãrii”. Cazinoul nu scapã nici de criticile presei locale, fiind caracterizat ca o ,,matahalã împopoþonatã cu tot felul de zorzoane” de jurnaliºtii ziarului ,,Conservatorul Constanþei”, în timp ce ziariºtii ,,Observatorului”, publicaþie liberalã, îl acuzã pe primarul oraºului cã nu a încercat sã ,,zãdãrniceascã ºi sã împiedice monstruozitatea”. În ciuda criticilor, Cazinoul este inaugurat cu mult fast la 15 august 1910, în prezenþa principelui Ferdinand. Luînd în considerare costurile mari de întreþinere a clãdirii, la 15 martie 1911, oficialii locali autorizeazã jocurile de noroc, iar Cazinoul este dotat cu 2 mese de biliard ºi 7 mese pentru jocurile de cãrþi. La puþin timp de la inaugurare, Cazinoul de la malul mãrii devine unul dintre cele mai cunoscute stabilimente de acest gen din Europa. În interior, era un loc luxos, cu pereþi frumos decoraþi, candelabre sofisticate, covoare scumpe ºi mobilier din esenþe alese. Accesul în aceastã lume exclusivistã le era permis doar persoanelor cu dare de mînã ºi þinutã distinsã. Luxul Cazinoului ºi mirajul jocurilor de noroc atrãgeau oameni bogaþi din toate colþurile lumii, veniþi incognito pe meleaguri româneºti. În sãlile Cazinoului se trãia intens, iar drame se consumau adesea. Nu puþini au fost cei care, ruinaþi la masa de joc, ºi-au gãsit sfîrºitul aruncîndu-se în valurile mãrii sau punîndu-ºi capãt zilelor într-o camerã de hotel. În timpul primului rãzboi mondial, Cazinoul din Constanþa a funcþionat ca spital, însã a revenit la destinaþia sa iniþialã în perioada interbelicã. La începutul anilor ‘80, Cazinoul a beneficiat de ultima renovare, moment în care i-au fost adãugate noi decoraþiuni ºi vitralii. În prezent, clãdirea Cazinoului strãjuieºte malul mãrii, aºteptînd sã-ºi recapete strãlucirea de odinioarã. Chiar dacã ponosit de trecerea timpului ºi cãzut în nepãsarea autoritãþilor locale, interiorul Cazinoului adãposteºte încã mãrturii ale luxului de început de Secol XX. SURSA: LITORALUL ROMÂNESC.RO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 5-a – 16 noiembrie 2018
P Po o ll e em m ii c c ii OAMENI ªI ISTORIE
Iancu Flondor – Cavalerul Unirii Bucovinei cu România Iancu Flondor s-a nãscut la 16 august 1865, la Storojineþ, fiu al lui Gheorghe cavaler de Flondor, ºi al Isabelei Dobrowolski de Buchenthal. A urmat mai întîi cursurile liceului german (Obergymnasium) din Cernãuþi, apoi Facultatea de Drept din cadrul Universitãþii „Franz Joseph” din acelaºi oraº. În 1894 a obþinut, la Universitatea din Viena, titlul de doctor în drept.
Implicarea în viaþa politicã În anii ‘80 ai Secolului al XIX-lea, Iancu Flondor începe sã se implice în viaþa politicã, în cadrul aripii „tinerilor”, aflaþi în conflict cu bãtrînii lideri politici români din Bucovina. În 1892, cele douã grupãri se unesc în jurul societãþii „Concordia”, care este transformatã în partid politic. În acelaºi an moare tatãl lui Iancu, Gheorghe Flondor, care fusese membru fondator al societãþii amintite. În perioada 1895-1904, tînãrul Iancu Flondor este ales deputat în Dieta Bucovinei, promiþînd cã va „lucra totdeauna într-acolo ca limba noastrã sã domineze nu numai în camerã, ci sã fie întrebuinþatã ºi în actele oficiului”. Colaborarea cu „bãtrînii” români bucovineni nu a fost una de duratã, iar în 1897 „tinerii”, în frunte cu George Popovici ºi Iancu Flondor, pãrãsesc Partidul Naþional Român. Aceºtia înfiinþeazã un nou ziar, „Patria”, care înlocuieºte „Gazeta Bucovinei”. Redacþia va fi condusã de Valeriu Braniºte, principalul finanþator fiind Iancu Flondor (care contribuise ºi la înfiinþarea ziarului „Dreptatea”). Elita politicã a românilor din Bucovina trecea printr-o perioadã tulbure, marcatã de conflicte interminabile între diverse facþiuni. Afectat de aceste lupte între fraþii români, Iancu Flondor îºi retrage în 1900 sponsorizarea ziarului „Patria”, care astfel îºi înceteazã apariþia, ºi decide sã se retragã din viaþa politicã, dupã ce redacteazã programul noului Partid Poporal Naþional. Era prima dintre cele patru retrageri ale sale, despre care putem spune cã sînt o caracteristicã a activitãþii politice a lui Flondor. De fiecare datã însã, nu putea sta prea mult departe de luptele românilor din Bucovina ºi revenea în fruntea elitei româneºti exact cînd aceasta avea mai mare nevoie de el.
AªA VÃ PLACE ISTORIA?
Dorinþa arzãtoare a Prinþului Carol: „Þara sã aibã o reþea de cãi ferate“ (2) Prin ºoseaua cea mare, promenada Bucureºtilor, el a ajuns în strada principalã ºi acolo, atît cît a putut zãri dincolo de colorata ºi neîntrerupt miºcãtoarea mulþime de oameni, i-a fost dat sã vadã cîte-o clãdire ce era asemãnãtoare unui palat ºi se gãsea aºezatã între o curte ºi o grãdinã, cîte o cãsuþã cu un singur cat, cu totul originalã, dar ºi colibe, ba chiar ºi cîte un maidan, toate construite fãrã a se þine seama de vreo regulã, dar pentru cã era luna lui florar, totul era învãluit într-un verde încîntãtor. Bucureºtiul este oraºul salcîmilor, iar aceºtia se aflau în floare. Dulcele lor parfum era mai puternic decît acela al mulþimii de flori cu care supuºii aproape cã l-au sufocat pe Prinþ. El s-a vãzut înconjurat de o mulþime de trandafiri, trandafiri de o uluitoare frumuseþe, cum þi-e dat sã vezi doar în þãrile aºezate în sud. Însã pavajul i-a stricat întru totul plãcerea. Atît de prost era, încît þi-ai fi dorit ca mai bine sã fi lipsit; în parte strãzile erau podite cu buºteni; toamna ºi iarna, însã, duceai dorul acestor buºteni, cãci fãrã de ei era cu putinþã sã te afunzi cu totul în pãmîntul negru ºi gras! La tot pasul þi-era dat sã vezi o mulþime de bisericuþe ale cãror turnuri ºi acoperiºuri din tablã aveau o sclipire albãstruie. Totul strãlucea ºi sclipea în aerul acesta, ºi sãrbãtoarea poporalã s-a pornit din senin; era sãrbãtoarea unui popor ce nu a întrecut nicicînd mãsura frumuseþii, tactului ºi bunei-cuviinþe ºi a drãgãlãºeniei, un popor care 1-a însoþit pe domnitorul sãu pînã în centrul oraºului ºi mai apoi pe tot drumul pînã la aºanumitul palat, reºedinþa sa cea nouã. (...) Situaþia politicã ºi economicã a þãrii era atît de rea, încît mai rea nici cã s-ar fi putut sã fie! Cu o sinceritate ce a fost admiratã de cei ce îl însoþeau pe Prinþ, oamenii de stat români, care erau cum nu se poate mai iscusiþi cînd erau siliþi a vorbi, au spus: „Þara noastrã ar putea da tot ce ar putea
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
„O iobãgie naþionalã de aproape un secol... e pe sfîrºite” Iancu Flondor este chemat din nou în fruntea românilor bucovineni în 1918. La 14/27 octombrie 1918 a fost convocatã o adunare a românilor din Bucovina, care voteazã unirea provinciei cu Regatul României. Tot atunci sînt formate un Consiliu Naþional ºi un organ cu caracter de guvern, numit Consiliul Secretarilor de Stat, alcãtuit din 14 secretari de stat. Guvernul provizoriu avea un Comitet Executiv, al cãrui preºedinte a fost ales Iancu Flondor. La 15/28 noiembrie are loc Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernãuþi, unde Iancu Flondor le spune celor prezenþi: „O iobãgie naþionalã de aproape un secol ºi jumãtate, pe cît de dureroasã, pe atîta de ruºinoasã, e pe sfîrºite. Poporul român din Bucovina este pe cale de a sparge ºi de a lepãda lanþul care i-a ferecat sufletul”. Congresul hotãrãºte „unirea necondiþionatã ºi pe vecie” a Bucovinei cu România. Dupã ce a condus Bucovina cãtre Unire, Iancu Flondor a ajuns în fruntea guvernului român din Bucovina ºi va reprezenta mai tîrziu provincia în primul guvern al României Mari. „Fãrã prezenþa lui Iancu Flondor, Unirea ar fi întîrziat foarte mult sau poate nici nu ar fi avut loc. A fost o persoanã foarte intransigentã. E socotit unul dintre ctitorii României Mari, noteazã scriitorul Dumitru Covalciuc, care adaugã cu tristeþe: Numai el, sãrmanul, la Alba-Iulia nu-ºi are bustul”. Iancu Flondor a preferat de multe ori sã se retragã din politicã atunci cînd regulile jocului nu corespundeau principiilor sale. Lupta sa pentru românii din Bucovina a atras atenþia autoritãþilor austro-ungare, care l-au acuzat de înaltã trãdare. Deºi a fost ameninþat în timpul rãzboiului, a refuzat sã se refugieze în România. Pentru cã a fost însufleþit de o singurã credinþã: pãstrarea identitãþii românilor din Bucovina. ªi a avut conºtiinþa deplinã a responsabilitãþii sale.
Sfîrºitul Conform cumnatului sãu, Sever Zotta, Iancu Flondor suferea de embolie, „de care îºi dãdea foarte bine sama, zicînd adeseori cã el nu va trãi mult”. De-a lungul timpului, mai multe persoane care l-au vizitat la moºia sa au notat faptul cã Flondor era bolnav, fiind nevoit sã stea în pat. De asemenea, Nicolae Iorga nota în memoriile sale cã liderul bucovinean fusese foarte afectat de decesul soþiei sale, în 1918: „Abia cincizeci ºi trei de ani, dar foarte mult atins de pofti cineva, ºi cu toate acestea nu avem nimic! Comunele ºi ºcoalele noastre, agricultura ºi pãdurãritul au fost lãsate în voia Domnului, mai pe scurt, în þara noastrã domnesc ºi acum condiþiuni primitive”. (...) Chiar în cea dintîi zi în care pusese piciorul pe pãmînt românesc, Prinþul Carol avusese o dorinþã arzãtoare, ºi anume aceea ca þara sa sã aibã o reþea de cãi ferate! În ceea ce priveºte preschimbarea în realitate a acestui plan, Prinþul nu a procedat - aºa cum el însuºi avea sã-ºi dea seama mai tîrziu - cu obiºnuita-i chibzuinþã. El a vãzut doar binele care avea sã dea roade în viitor ºi nu greutãþile din prezent. Începutul în ceea ce priveºte construirea de cãi frate în România îl fãcuse Cuza Vodã, care încheiase un contract cu o societate englezã pentru construirea unei cãi ferate pe scurta distanþã dintre Bucureºti ºi Giurgiu, spre a face legãtura între capitalã ºi Dunãre. Prin înlãturarea sa de pe tronul þãrii, nu s-a mai fãcut nimic cu acel contract. În aprilie 1867, însã, prin stãruinþa Prinþului Carol, Camerele au dat contractului putere de lege. La puþinã vreme dupã aceea, pînã a nu se fi construit linia feratã pînã la Dunãre, Guvernul României avea sã încheie un alt contract, în luna octombrie a anului 1867, cu un consorþiu austro-englez, pentru a construi o linie de cale feratã ce ar fi urmat sã lege Bucureºtii de Roman. Tot acest consorþiu avusese de gînd, încã din 1862, sã prelungeascã pînã la Iaºi linia feratã ce o construise în Bucovina. În luna iunie a anului 1868, aºa-numitul Rege al Cãilor Ferate, Strousberg, a primit concesiunea de a construi peste tot în þarã drumuri de fier, astfel încît România sã fie legatã cu reþeaua europeanã de cale feratã ºi sã poatã face negoþ cu toate þãrile lumii. Aceasta era o întreprindere mãreaþã! În acelaºi timp, Prinþul a cãutat a încheia o înþelegere cu guvernul turcesc al Bulgariei spre a se construi un pod trainic peste Dunãre, cãci Prinþul vedea în aceasta temelia unei bune dezvoltãri comerciale a þãrii. Din pãcate, toate strãduinþele sale în cestiunea podului au rãmas zadarnice. De necrezut este cã România întreagã se arãta a fi împotriva construirii de cãi ferate; poporul avea o instinctivã teamã faþã de tot ce era nou, oamenii cu carte aveau temeri legate de faptul cã strãinii vor pãtrunde în numãr
moartea recentã a soþiei sale; pãrul cu totul alb; figura trasã; ochii extraordinar de scînteietori ºi vioi”. În ziua dinaintea morþii, pe 18 octombrie 1924, Flondor s-a simþit bine, iar seara a primit vizita cumnatului sãu, Octavian Zotta, cãruia i-ar fi spus: „am sã dorm bine în noaptea aceasta!”. A doua zi, pe la ora 11,30, servitorul, observînd cã nu este chemat de stãpînul sãu, a intrat în camerã ºi l-a gãsit mort în pat, „cu o expresie liniºtitã”. A fost înmormîntat în cripta familiei Flondor de la Storojineþ. Figura lui Iancu Flondor devine, odatã cu scurgerea anilor, tot mai enigmaticã. A apãrut în istoria româneascã atunci cînd era cel mai puþin aºteptat. De fapt, nu apãrut singur, ci a fost adus... ºi nu o singurã datã. Titlul de nobleþe ia corespuns într-un mod desãvîrºit ºi exemplar. A fost ºi va rãmîne pentru bucovineni CAVALERUL onest, plin de demnitate, generos, temerar, neînduplecat ºi atît de neîncrezãtor în principiile sale ºi atît de devotat cauzei naþionale, viitorului neamului. Nu a fãcut niciodatã tîrg cu conºtiinþa sa de adevãrat patriot român. Fiind boier adicã moºier, mare proprietar de pãmînt, dupã cum era trecut în actele de stare civilã, Iancu Flondor a nutrit o dragoste sincerã ºi respect profund faþã de þãranul român nu numai în vorbe, ci ºi în fapte. În pofida originii sale aristocratice, a fost dominat de un spirit eminamente democratic. De sarcina ce i-a fost hãrãzitã de istorie s-a achitat cu simþul celei mai mari rãspunderi, iar paºii, în acea toamnã a anului 1918, i-au fost conduºi de o raþiune profeticã. A trãit împreunã cu ceilalþi luptãtori bucovineni numai pentru fãurirea idealului naþional al Unirii, pentru propãºirea neamului umilit de strãini secole la rînd. Însã lupta politicianistã de dupã realizarea nãzuinþei supreme, goana parveniþilor dupã ciolanul puterii l-au scîrbit ºi l-au îngreþoºat determinîndu-l sã se retragã cu demnitate din aceastã cursã a lichelelor ce se dãdeau ,,eroi dupã rãzboi”. Trist este cã, ºi dupã moarte, duºmanii au încercat sã se rãzbune mãcar pe mormîntul sãu din cimitirul bisericuþei din marginea Storojineþiului, distrugîndu-l ºi încercînd sã-i ºteargã orice urmã. Dar nu a fost sã fie aºa! I s-au restabilit mormîntul ºi crucea de marmurã de la cãpãtîi, la care continuã sã vinã urmaºii sãi pentru a-i aduce omagiu, pentru a i se oficia o slujbã de pomenire, a i se rosti cuvinte de cinstire a memoriei sale. ...Toamna îºi cerne indolent peste cavoul Cavalerului ultimele frunze ruginii ale copacilor ºi din preajma bisericuþei din marginea Storojineþului. Deºi nu se vãd multe urme la aceastã nobilã ºi modestã cruce din marmurã albã, se simte totuºi profund prezenþa nematerializatã a urmaºilor ,,boierului de la Storojineþ”. Dãinuie cu insistenþã nobleþea unui spirit animat pînã la mistuire de o adîncã dragoste de neam. Sursa: HISTORIA.RO mare în þarã. Pe lîngã asta, cei mai mulþi erau de pãrere cã prea se trecea aºa, dintr-odatã, la cele mai noi cãi de comunicaþie. Sã se construiascã aºa, deodatã, drum de fier prin pustietãþile în care nici mãcar drumuri nu erau? Mulþi socoteau cã, fãcîndu-se astfel lucrurile, s-ar aduce tulburare dezvoltãrii fireºti ºi încete a þãrii ºi cã acest nemaivãzut salt peste zeci de ani avea sã se rãzbune! Mulþi chiar dintre politicienii cu minte deschisã erau speriaþi de colosala încãrcare a bugetului statului. Mulþi gãseau cu cale cã planul era unul prea îndrãzneþ, iar renumele pe care ºi-1 fãcuse Strousberg nu era tocmai acela al unui negustor cinstit. Chiar ºi Brãtianu nu era întru totul pentru construirea de cãi ferate, aceasta deºi în calitatea sa de prim-ministru pusese la cale cele dintîi negocieri cu Strousberg. Tocmai de aceea, îndatã ce s-a retras de la guvern, a început sã le atace, iar partidul sãu îi imputa Prinþului mai cu seamã concesiunea fãcutã. Nu încape îndoialã cã Prinþul a fost mai prevãzãtor ºi într-o mai mare mãsurã bãrbat de stat decît oricare dintre sfetnicii sãi. Dar mai tîrziu a trebuit sã plãteascã scump faptul cã ºi-a depãºit atribuþiunile sale, spunînd „Eu vreau!” ºi nu „Eu nu vreau!”, aºa cum i-ar fi fost îngãduit dupã lege. Atît de scump a plãtit, încît ºi mai tîrziu avea sã se gîndeascã dacã a procedat sau nu aºa cum s-ar fi cuvenit. Rezultatul final, adicã un avînt economic încã nemaivãzut al României ºi sporirea de patru ori a veniturilor statului, l-a dezvinovãþit în chip strãlucit în cele din urmã. Dar acest lucru s-a petrecut dupã ani îndelungi de duºmãnie, de voitã orbire ºi de crize primejdioase! Cestiunea cãilor ferate a ajuns în timp, printr-o necurmatã îngrãmãdire de greutãþi, o stîncã de care era sã se sfãrîme însãºi existenþa Statului român. În anul 1868, Prinþul spusese: în cinci ani, Bucureºtiul trebuie sã fie legat cu strãinãtatea prin drumul de fier! S-a împlinit ceea ce a voit, dar pentru aceasta el a fost nevoit sã înfrunte nenumãrate furtuni!
Sfîrºit MITE KREMNITZ (Fragmente din volumul ,,Regele Carol al României. Povestea unei vieþi”)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 6-a – 16 noiembrie 2018
Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (95) Secera ºi ciocanul (4) Comunismul a avut ºi destule pete negre în istoria sa, mai ales în vremurile de început: colectivizarea forþatã, concomitent cu categorisirea unor þãrani înstãriþi drept chiaburi ºi impunerea cotelor obligatorii la cereale, carne, lapte, lînã; interzicerea plecãrilor peste hotare. Securitatea, consideratã organ represiv, ar trebui împãrþitã în douã perioade. Prima etapã este cea stalinistã, în care Securitatea era condusã de consilierii sovietici. Ei, nu ofiþerii români, erau cei ce decideau soarta cetãþenilor, învinuiþi cã ar fi ,,duºmani ai poporului”. Nume precum Erdei, Daitel, Mezei, Nagy, Gabor º.a. aparþineau unor ,,ofiþeri de paie”, cum li se spunea. Erau aproape analfabeþi ºi urmau orbeºte ordinele venite de la Moscova, conform planurilor de recrutare sau de arestare ºi condamnare pe care le aveau de executat fiecare. A doua perioadã, ceauºistã, a adus o mare schimbare în acest aparat de stat. Au fost înlocuiþi ,,ofiþerii de paie” cu ofiþeri care aveau o pregãtire superioarã ºi, drept scop, munca de prevenire. Arestãrile au încetat, intrînd în ,,normal” din punct de vedere informativ. Desigur, informatori au existat ºi vor continua sã existe, ei sînt baza de lucru a oricãrui Serviciu de Informaþii, fie cã se numeºte CIA, FSB, Mossad etc. Ei existã în toatã lumea, din toate timpurile. Pe vremea lui ªtefan cel Mare, informatorilor li se spuneau ,,Iscoade”. ,,Lãsaþi casele conspirative – supravegheaþi cafenelele”, îi cerea Napoleon ºefului Poliþiei. De ce? Este nedrept ca aceste douã perioade din istoria Serviciilor Secrete româneºti ,,sã fiarbã în acelaºi cazan cu smoalã”. Orice om de bunã credinþã îºi poate imagina cã un informator nu era neapãrat un trãdãtor. Unii erau dirijaþi pentru a preveni acte de sabotaj economic, spionaj etc., pentru apãrarea patriei. Cred cã nu greºesc dacã spun – nefiind în cunoºtinþã de cauzã – cã siguranþa unui stat stã în munca Serviciilor de Informaþii, deci ºi a informatorilor, indiferent de
regimul în care îºi desfãºoarã activitatea. Ofiþerii nu fac altceva decît sã-ºi respecte jurãmîntul dat, ºi e nedrept sã fie loviþi cu pietre pentru cã ºi-au fãcut datoria. În cazul în care au comis atrocitãþi, atunci e o altã poveste. Dacã Serviciile de Informaþii americane ar fi avut informatori valoroºi, coºmarul atentatului asupra Turnurilor gemene, soldat cu mii de morþi, n-ar fi existat. În toate etapele istoriei þãrii noastre, dacã ne întoarcem în timp vom vedea cã s-au comis ºi nedreptãþi sociale, dar au existat ºi realizãri. De pildã: - în martie 1907, au fost pedepsiþi þãranii rãsculaþi, atunci fiind uciºi cîteva mii din rîndul acestora, iar alte mii de oameni au fost arestaþi. În aceeaºi perioadã, C. Brâncuºi realizeazã lucrãrile ,,Rugãciune” ºi bustul lui Petre Stãnescu, amplasate la mormîntul avocatului, în cimitirul din Buzãu. În anii urmãtori, s-au înregistrat ºi alte creaþii importante în plan cultural ºi artistic: Ion Minulescu (1908) scrie ,,Romanþe pentru mai tîrziu”; Titu Maiorescu - ,,Critice”; Eugen Lovinescu ,,Grigore Alexandrescu, viaþa ºi opera”, lucrare care deschide seria monografiilor asupra scriitorilor români; în 1911, Grigore Brezeanu produce primul film românesc, ,,Amor fatal”, cu Lucia Sturdza Bulandra ºi Tony Bulandra; în 1913, C. Brâncuºi realizeazã portretul Domniºoarei Pogany în bronz, iar Eugen Lovinescu, Victor Eftimiu ºi alþi autori importanþi au creat opere valoroase; - în 1933, protestele muncitorilor ceferiºti au fost reprimate în sînge. Ca o compensaþie parcã, în aceeaºi perioadã, George Bacovia creeazã poezii, Mihail Sadoveanu scrie romanul ,,Viaþa lui ªtefan cel Mare”, iar Eugen Ionescu – cartea de (pseudo) criticã literarã ,,Nu”. De asemenea, Nicolae Iorga publicã ,,Istoria literaturii române contemporane”, iar la Bucureºti apare gazeta ,,Noi vrem pãmînt”. În concluzie, fiecare etapã istoricã a avut bunele ºi relele sale. De ce ar fi fãcut excepþie comunismul? Iatã un aforism pe cît de frumos, pe atît de trist al Marthei Bibescu: ,,Cînd se rãzboieºte cu noroiul, zãpada este cea care se topeºte”. Roata istoriei mereu se învîrteºte... (va urma) LILIANA TETELEA
unui þãran, îndrãgostit de þigãncuºa de la iatac, pe care o dorea ºi bãiatul boierului. Într-o scenã trebuia sã-l privesc pe feciorul boierului, rivalul meu, care trecea prin faþa mea. Halm mi-a spus sã mã uit la el cu cît mai multã urã ºi necaz. ªi atunci, cum aveam în mînã o bîtã lungã, mi-am aºezat amîndouã palmele pe capãtul ei, mi-am proptit bãrbia pe dosul mîinilor ºi, în timp ce-l priveam, i-am zis în gînd o înjurãturã româneascã. Cred cã fãrã sã Am fost pãrtaº la douã „starturi” ale filmului româ- vreau miºcam ºi din buze. Dar asta n-ar fi fost necesar ca nesc: primul film realizat dupã rãzboiul „cel mare” (cum sã se înþeleagã ce gîndesc. Toþi cei de faþã au început sã i se spunea pe atunci, cînd nu ºtiam cã o sã vinã altul, ºi aplaude, ºi Halm a declarat cã n-a mai vãzut niciodatã mai mare) ºi primul film vorbit în româneºte, realizat atîta elocvenþã în priviri la un actor. Probabil cã mi se atunci cînd abia se terminase rãzboiul dintre filmul mut citea în ochi înjurãtura! Am avut ºi o fotografie a scenei, ºi cel sonor, cînd încã nu se stinseserã ecourile discuþiilor dar mi-a luat-o Halm, ca sã le dea actorilor lui un exemla ordinea zilei: „facem filme mute, sau filme sonore?”. plu de elocvenþã în teatru... De altfel, ºi pe vremea cînd am fãcut ,,Þigãncuºa de Distribuþia filmului a întrunit mulþi actori cunoscuþi ºi la iatac” se discuta despre „artã mutã” ºi „artã vorbitã”, iubiþi ai teatrului nostru ºi cred cã asta a asigurat succedar pe atunci arta mutã era filmul, iar arta vorbitã era sul filmului; fiindcã trebuie subliniat cã a avut un mare teatrul, ºi între ele se ducea lupta. Noi ãºtia, cei cu arta succes. Mi-aduc aminte cã a fost o premierã „de galã” vorbitã, ne fãleam ºi îi înjuram pe ãia cu arta mutã, con- impresionantã, la cinematograful „Clasic”, de pe siderîndu-i inferiori. Iar cei care practicau arta mutã Bulevard (actual „Capitol”), cu flori, lumini, covoare, socoteau cã noi, ãºtia cu teatrul, fãceam doar vorbãrie doamne în rochii de searã, de „a bubuit Bucureºtiul”. Se goalã ºi cã deci noi le eram inferiori. Ziceau cã „arta vor- poate spune cã Þigancuºa, aºa cum a fost ea, a fãcut dîrã bitã” vorbeºte mereu, dar nu face nimic, pe cînd „arta pentru toate filmele româneºti care i-au mutã” tace, dar face mult. ªi cearta asta a urmat. A fost adevãratul stimulent al produrat pînã a venit „sonorul” ºi ne-am pupat, ducþiei româneºti de filme de dupã primul zicînd cã amîndouã sînt mari, fiindcã acum rãzboi mondial ºi cred cã, indiferent de vavorbesc amîndouã. De fapt chiar pe vremea loarea ei artisticã – de care nici eu nu-mi pot cînd am debutat eu în film nu se poate da seama azi, numai dupã o simplã amintire –, spune cã arta cinematograficã era chiar aºa ea a avut un fel de importanþã istoricã. de „mutã”. Cred cã uneori era chiar mai Rolurile principale, al þigãncuºei ºi al fiuelocventã decît teatrul, deºi acesta era pe lui de boier îndrãgostit de ea, erau interpreatunci o „artã vorbitã”. Eu însumi, care tate de doi actori mai puþin cunoscuþi: Dorina eram socotit unul dintre actorii cei mai Heller ºi Leon Lefter. Tocmai de aceea regivolubili (bîrfitorii spuneau cã isprãvesc zorul întrunise atîtea nume sonore în jurul spectacolele mele de la Teatrul Mic cu un lor. Nu mai ºtia publicul care are rolul princeas înaintea celorlalþi, fiindcã vorbesc mai cipal ºi credea probabil cã Iancovescu ºi repede decît ei), am practicat aceastã Ion Iancovescu elocvenþã a tãcerii, proprie filmului mut. (1869-1966), figurã Elvira Popescu sînt capetele de afiº, aºa cum erau la Teatrul Mic. (Mici escrocherii de astea Cum? Prin elocvenþa expresiei, care întovãrãºea lipsa de cuvinte. O amintire din de seamã a teatrului sînt lucruri frecvente.) ªi Lefter, ºi Dorina timpul turnãrii filmului ,,Þigãncuºa de la românesc, conducã- Heller fãceau parte tot din trupa noastrã, de la tor de trupe teatrale, (Teatrul) Mic. Pe Lefter îl luasem cu noi de la iatac” va lãmuri ceea ce vreau sã spun. Regizorul filmului era Alfred Halm, de strãlucit interpret compania „Excelsior”, dupã ce arsese Teatrul al repertoriului meserie regizor de teatru (pusese în scenã la Modern ºi se dizolvase trupa. interbelic, Teatrul lui Reinhardt ºi avea la activul lui un (va urma) ,,Heidelberg de altãdatã”). Eu jucam rolul traducãtor de talent. ION IANCOVESCU
PAGINI DIN ISTORIA CINEMATOGRAFIEI ROMÂNEªTI (1)
Douã starturi ale filmului românesc (1)
CIOBURI DE GÎNDURI
Negarea luminii
Abia venit din pulberea de stele Sub arcul unui magic curcubeu Tu ai ales din lacrimile mele Sã negi un cer ºi-n el pe Dumnezeu.
Erai abia un prunc mergînd timid spre ºcolã, Nici drumul casei tale nu-l ºtiai, Dar te voiai un mag: ce mare îndrãznealã!... ªi tristã veste... asta nu erai. Apoi, te-ai risipit total în colb de aur, Iar colbul numai colb în veci rãmîne: În sine-avem din veac un scump tezaur ªi-un gol imens numit deºertãciune. E vrednicã ideea de-a fi mare, Dar nobilã-i ideea de-a fi bun... O, tot în noi e-un semn de întrebare Subþire ca balonul de sãpun! Iar de nu ºtim nici drumul cãtre casã Cum vom trãi noi gustul pîinii de pe masã? ILARION BOCA, 25 octombrei 2018
A mai trecut o varã Dã-mi mîna, iubito, în roua toamnei reci Sã-þi simt cãldura palmei, precum nisipul, vara, ªi-n lanul de iubire sã mergem pe poteci, Înfriguraþi la gîndul c-o sã-i purtãm povara. A mai trecut o varã, ca frunza de pe ram Ce cade legãnatã, în dulcea ei spiralã, Un anotimp de soare, în care noi eram Fãptura unei umbre aproape irealã. În toamna împlinitã cu zborul de cocori Un curcubeu ne leagã de-ndepãrtata zare, Sînt florile iubirii, topite în culori De dragul tãu ºi-al verii, cu irizãri solare. A mai trecut o varã, frumoasã ca o stea, Dar, pentru mine, vara eºti tu, iubita mea! GEO CIOLCAN
Calea mea printre stele Sã nu faci niciodatã aceeaºi greºealã, s-ar frînge timpul ºi ar fi pãcat, îngerii-ar muri de aceeaºi boalã, iar sufletul n-ai ºti unde-a plecat Noaptea ar fi mai lungã cu-n veac, ziua s-ar scurge ca un ºarpe-n tranºee, ai cãuta inutil un alt leac, pentru boala uitãrii, femeie De aceea e bine sã þeºi la rãzboi o nãframã cu pãsãri nefiresc de albastre, pe care le hrãneam amîndoi, înaintea epocii noastre ªi la urmã de tot, cînd te doare lumina, sã te-ntinzi printre ore, în braþele mele, sã uiþi cã mi-ai fost, un secol, strãina, ºi sã fii calea mea printre stele ADI SFINTEª, 25 octombrie 2018
În haina tristã a toamnei Se zvîrcoleºte vîntul prin grãdini. Tu cãrui zeu, prietene, te-nchini? Pe care frunzã dorul þi-l alini?
Se sfîºie lumina prin pãduri. Ce lacrimã mai trebuie sã-nduri? Pe cer plîng norii albi ºi norii suri. ªi vine-o ploaie rece ºi-un fior Prin sufletul cel mistuit de dor. În haina tristã a toamnei mã-nfãºor. GEORGE MILITARU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 7-a – 16 noiembrie 2018
Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei - 1855 (26 martie): La Conferinþa de la Viena, în cursul celei de-a ºasea ºedinþe, Franþa susþine teza unitãþii Principatelor Române. - 1856 (25 februarie): Se deschide Congresul de la Paris. I se înapoiazã Moldovei judeþele de sud ale Basarabiei. - 1859: La 5 ianuarie, colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei; muntenii, la rîndul lor, îl proclamã domnitor. Unirea este astfel pecetluitã. Numele iniþial al statului, impus de puterile europene, a fost de „Principatele Unite“ apoi, „Principatele Române Unite“. - 1862: Reprezentanþii naþiunii române au pus din nou Europa în faþa faptului împlinit, proclamînd, la 24 ianuarie, numele de „România“ pentru statul naþional român modern. - 1876: Convenþia secretã Austro- Rusã la Budapesta; în caz de împãrþire a Imperiului Otoman, se convine ca Austria sã ia Bosnia ºi Herþegovina, iar Rusia sã ia Basarabia meridionalã. - 1877 (aprilie): Convenþia ruso-românã pentru trecerea trupelor ruse cãtre Dunãre, tranzitarea teritoriului românesc; Rusia garanta „integritatea actualã“ a României. La 11 aprilie, trupele þarului îºi fac intrarea în România. Marele duce Nicolae, fratele împãratului, lanseazã un manifest „locuitorilor români“, ca ºi generalul Luders în 1848 ºi generalul Gorceakov în 1853. Deºi, prin acord, ruºii s-au angajat sã nu se amestece în treburile interne româneºti ºi sã respecte integritatea teritorialã a þãrii, comportamentul lor aminteºte de ocupaþia din vre-
mea Regulamentului Organic. Ruºii doreau ca România sã nu intre în rãzboi. În convorbirile sale cu principele Carol, împãratul s-a abþinut în privinþa rolului pe care armata românã l-ar putea juca în aceastã confruntare armatã. Ba, mai mult, Brãtianu a primit un refuz categoric din partea lui Gorceakov, cancelarul rus. La 19/31 iulie 1877, marele duce Nicolae cere, printr-o telegramã adresatã principelui Carol, sprijinul armatei române: „turcii, aducînd cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog sã faci fuziune, demonstraþiune ºi, dacã se poate, sã treci Dunãrea cu armata dupã cum doreºti. Între Jiu ºi Corabia, demonstraþiunea aceasta este neapãrat necesarã pentru înlesnirea miºcãrilor mele. Nicolae“. La 14 august 1877, trupele române trec Dunãrea sub comanda principelui Carol ºi obþin o victorie decisivã. Obþinînd intrarea în rãzboi, România a trebuit sã renunþe la ceea ce era mai important, sã fie recunoscutã ca stat beligerant. Cauza politicã era prin urmare pierdutã. Speranþele celor care credeau cã ruºii se vor comporta altfel decît în trecut au fost înºelate. Ca urmare a menþinerii sub ocupaþie a celor trei judeþe din sudul Basarabiei, înapoiate Moldovei în 1856, în þarã s-au organizat mari manifestaþii împotriva Rusiei, iar ministrul afacerilor externe, Mihail Kogalniceanu transmite la St. Petersburg o notã de protest în care sublinia: „Nimeni nu se gîndea în România cã drept recompensã pentru serviciile sale, pentru eforturile ºi vicisitudiniile pe care a trebuit sã le suporte, þara va cîºtiga... pierzînd o parte din teritoriul sãu ori ca extinderea speratã pe bunã dreptate sã se transforme într-o mutilare ºi ca rãsplata meritatã sã se prefacã pe nedrept într-un crud sacrificiu“. (va urma) Col. (r) dr. ALEXANDRU MANAFU
U.M.P. cerea „înlãturarea Sfatului Þãrii, ca o instituþie arbitrarã aleasã de o bandã de militari maximaliºti, fãrã a lua în considerare pãturile burgheze ºi intelectuale ºi nici mãcar pe cea a þãranilor mai avuþi, avînd în frunte persoane care s-au gãsit anterior în organizaþiile extremei socialiste din Petrograd“. Supãrarea lor pleca de la poziþia Sfatului Þãrii în problema agrarã – exproprierea moºiilor ºi împroprietãrirea þãranilor. Memoriul marilor proprietari a fost prezentat regelui Ferdinand, la Iaºi, la 6 martie 1918, personal de cãtre P. Sinadino. Aºadar, Sfatul Þãrii, dupã ce fusese atacat de extrema stîngã (bolºevicii) ca burghez ºi contrarevoluþionar, era atacat acum de dreapta, ca maximalist ºi bolºevic. La 27 martie 1918, a avut loc la Chiºinãu vestita ºedinþã a Sfatului Þãrii, care a votat Unirea Basarabiei cu România cu anumite condiþiuni. La ºedinþã a participat în prima parte ºi A. Marghiloman – prim-ministru al României, care a dat citire declaraþiei guvernului român, care sugereazã ideea unirii provinciei româneºti de la est de Prut cu þara, cu recunoºterea pãstrãrii integritãþii Basarabiei. Apoi a arãtat cã unirea Basarabiei trebuie sã se facã cu pãstrarea particularitãþilor locale ale acestei þãri. Sfatul Þãrii în componenþa sa actualã, va rãmîne numai pentru rezolvarea chestiunii agrare, potrivit cu nevoile poporului. Ideea unirii a fost reluatã în discuþiile care au avut loc la Bucureºti la 22 martie, cu prilejul vizitei lui I. Inculeþ, P. Halippa ºi D. Ciucurencu. La Chiºinãu, la 26 martie, a avut loc o consfãtuire la care au participat: A. Marghiloman (ministru de rãzboi), Hîrjeu, Inculeþ, directorii locali ºi C.Stere, doctorul P.Cazacu ºi V.Cãdere, prilej cu care s-a hotãrît întrunirea în ziua urmãtoare a Sfatului Þãrii în ºedinþã publicã pentru a se pronunþa în legãturã cu soarta provinciei. În ºedinþa din 27 martie, supunîndu-se la vot unirea Basarabiei cu Þara, au votat pentru Unire: 86 deputaþi, 3 împotrivã, 36 s-au abþinut, iar 13 deputaþi au fost absenþi. I. Inculeþ a adus la cunoºtinþã rezultatul votului Sfatului Þãrii, dupã care l-a invitat în salã pe Marghiloman, cãruia i-a comunicat rezultatul votãrii ºi l-a întrebat dacã acceptã condiþiile Unirii. Entuziasmul a cuprins întreaga Moldovã. A urmat promulgarea actului Unirii de cãtre rege, prin Monitorul Oficial din 8/10 august 1918 ºi numirea. La 3 aprilie, Sfatul Þãrii îl alege pe Constantin Stere ca preºedinte ºi un nou Consiliu General al Directorilor (al treilea Directorat). Totodatã au fost aleºi în guvernul de la Bucureºti 2 membrii ºi anume: I. Inculeþ ºi D. Ciucureanu. Consiliul Director ºi a elaborat un program de activitate pentru pacificarea Basarabiei, dar nu a putut fi aplicat, deoarece la sfîrºitul lunii iunie, guvernul Marghiloman a decretat stare de asediu în Basarabia ºi l-a numit pe generalul Vãitoianu, comisar general pentru întreaga Basarabie. Vãitoianu avea sarcina rechiziþiilor pentru armatã, dar ºi îndrumarea poliþiei ºi a cenzurii.
Sfatul Þãrii a dizolvat armata moldoveneascã, care nu mai era necesarã, ºi a trecut la alegerea comisiei agrare ºi a comisiei constituþionale. Starea de asediu introdusã de guvernul Marghiloman se afla în flagrantã contradicþie cu condiþiile Unirii. Un grup în frunte cu Cijevski, N. Alexandri, Pãscãluþã, Cristi º.a. au protestat cerînd: ridicarea stãrii de asediu; asigurarea libertãþilor cetãþenilor; restrîngerea drepturilor jandarmilor; repunerea în posturi a funcþionarilor îndepãrtaþi; funcþionarea normalã a instanþelor judecãtoreºti. Prin aceste proteste, grupul a dat apã la moarã adversarilor Unirii, care sub lozinca „anexare, silnicie, trãdare“ au complotat împotriva Unirii. Oricum, ºi sub influenþa prezenþei armatei române, începînd cu luna februarie 1918, jafurile ºi fãrãdelegile înceteazã, ordinea revenind la normal în Basarabia. Aceasta a permis ridicarea stãrii de asediu. Printr-un manifest adresat populaþiei la 22 aprilie 1918, Consiliul Directorilor anunþã cã „toate slobozeniile dobîndite prin revoluþie, au rãmas neatinse, cã s-a pãstrat parlamentul Sfatul Þãrii ºi guvernul - Consiliul, Directorilor. Sfatul Þãrii rãmîne în funcþiune pînã la rezolvarea problemei pãmîntului ºi a altor trebi cum erau interesele locuitorilor“. Sesiunea extraordinarã a Sfatului Þãrii a fost închisã pînã la terminarea lucrãrilor Comisiilor agrarã ºi constituþionalã. Ambele Comisii ºi-au început lucrãrile în aprilie 1918. Astfel, preºedintele Comisiei Agrare ºi sufletul acesteia este Anton Crihan, care devine pãrintele reformei agrare. Comisia Constituþionalã va avea ca preºedinte pe V. Bîtcã. Atunci cînd Comisia agrarã ºi-a încheiat lucrãrile, a fost convocatã ªedinþa extraordinarã a Sfatului Þãrii, la 27 noiembrie/10 decembrie 1918. Dupã votarea proiectului legii reformei agrare, opera lui Anton Crihan, fãrã a mai lua în discuþie ºi chestiunea constituþionalã (raportul Comisiei Constituþionale), întrucît adunarea era animatã de a renunþa la condiþiile Unirii, Sfatul Þãrii a supus la vot urmãtoarea moþiune: „În urma Unirii cu România – mamã a Bucovinei, Ardealului, Banatului ºi a þinuturilor ungureºti locuite de români în hotarele Dunãrii ºi Tisei, Sfatul Þãrii declarã cã Basarabia renunþã la condiþiunile de unire stipulate în actul de la 27 martie, fiind încredinþatã cã în România, tuturor românilor le este asigurat pe viitor regimul curat democratic“. Rezolvînd problema agrarã ºi renunþînd la elaborarea unei noi Constituþii, care în condiþiile nou create nu se mai justifica, Sfatul Þãrii a declarat Unirea necondiþionatã a Basarabiei cu „România-Mamã“. Hotãrîrea a fost semnatã de Pan Halippa, ca preºedinte, V.Bîtcã ºi G.Buruianã ca vicepreºedinþi, iar A.Scobiola, ca secretar. În urma acestui vot, Sfatul Þãrii se dizolvã, iar Consiliul Directorilor aleºi demisioneazã. Sfîrºit Comandor (r) prof. univ. dr. JIPA ROTARU Mr. dr. LUIZA LAZÃR ROTARU
Dramatism ºi sacrificiu (4) Motto: „Trezeºte-te, ridicã-te, sau rãmîi pe veci cãzut“ (John Milton, 1667). - 1848: Pentru reprimarea miºcãrilor revoluþionare între 15-25 septembrie, trupele ruso-turce au invadat Principatele. Represiunile contra celor bãnuiþi cã au participat la revoluþie, suferinþele populaþiei din Moldova ºi Þara Româneascã au fost atît de mari la 1848, încît fãceau doar sã consfinþeascã viziunile clare asupra viitorului ale înaintaºilor. În spatele aºa-ziselor mãsuri guvernamentale româneºti se ascundeau ºi atunci moscoviþii, adevãraþii stãpîni. - 1849 (13 aprilie): La Balta Liman se semneazã o convenþie între Rusia ºi Turcia, prin care se decidea soarta Valahiei ºi Moldovei. În aprilie 1856, trupele ruseºti pãrãsesc Principatele, dar îºi trimit nota de platã – Þara Româneascã avea sã plãteascã 30 milioane de piaºtri (peste 11 milioane de franci, la acea vreme), iar Moldova 6,5 milioane (peste 2.444.000 franci). - 1853 (3 iulie): Ruºii invadeazã din nou Principatele. - Lumea occidentalã înfiereazã gestul Rusiei. Autoritatea rusã considerã Moldova ºi Valahia ca fiind anexate de Rusia, stabilind aici un guvern rus. Era începutul jafului. Interesele generale ale Austriei ºi Prusiei nu permiteau încorporarea malurilor Dunãrii în Imperiul Rus. ªansa Principatelor a fost cã, de aceastã datã, pretenþiile ruseºti lezau interesele marilor puteri ºi, mai ales, ale Prusiei. Intenþiile celor trei mari puteri - Austria, Franþa ºi Anglia - erau abolirea protectoratului rus în ceea ce avusese pînã atunci în mod exclusiv.
Basarabia 200 (5) Sfatul þãrii - primul Parlament al Basarabiei ºi unirea cu Þara (2) Bolºevicii au pãrãsit Chiºinãul la 11/24 ianuarie ºi s-au retras dincolo de Nistru. S-au dat lupte la Bender (Tighina). Intervenþia militarã româneascã a provocat disensiuni în Sfatul Þãrii. P. Erhan ºi G. Pîntea învinuiþi de Blocul Moldovenesc pentru atitudinea pro rusã, îºi dau demisia ºi se provoacã criza întregului Directorat. La 19 ianuarie se alege noul Directorat (al doilea în frunte cu Daniil Ciucurencu). Locul lui Pîntea, la rãzboi, a fost luat de colonelul Brãiescu, iar P. Erhan a fost ales la Instrucþie. Noul cabinet (al doilea Directorat al Basarabiei) în frunte cu Ciucurencu, avea misiunea de a restabili ordinea în Basarabia. κi prezintã programul. Tot atunci, primul ministru a primit telegrama ministrului Franþei la Iaºi, Sant-Aulaire, citite în ºedinþa din 22 ianuarie, prin care se argumenta mãsura acceptãrii de cãtre aliaþi a misiunii trupelor româneºti în Basarabia. În aceeaºi ºedinþã, P. Erhan a fost însãrcinat sã þinã o cuvîntare – pledoarie, în favoarea proclamãrii independenþei, dupã modelul Ucrainei. În noaptea de 23-24 ianuarie 1918 a fost proclamatã „Republica Democraticã Moldoveneascã slobodã (independentã), de sine stãtãtoare ºi neatîrnatã, avînd ea singurã dreptul de a-ºi hotãrî soarta în viitor“. Sfatul Þãrii, prin stãpînirea pusã de el – Sfatul Miniºtrilor, este singurul în mãsurã sã conducã treburile Basarabiei. Atît Blocul Moldovenesc, cît ºi minoritãþile au votat pentru independenþã. A urmat o perioadã în care generalul Averescu, noul prim ministru al României în locul lui I.C. Brãtianu (27 ianuarie) încearcã sã aplaneze conflictul cu Rumcerodul ºi sã salveze numeroºii români arestaþi la Odesa, printre care generalul Coandã. Înþelegerea Racovski – Averescu devine caducã în condiþiile semnãrii la 7 ianuarie 1918 a pãcii cu Puterile Centrale. La 5 martie, în România fusese instalat un nou guvern cu A. Marghiloman, cunoscut pentru poziþia sã germanofilã, apoi se petrece ºi ultima încercare a guvernului ucrainian (social-revoluþionar) de a pretinde ocuparea Basarabiei. În aceste condiþii, primii care cer unirea cu România sînt þãranii, membrii zemstvei judeþene Bãlþi (2 martie 1918). La 13 martie, o moþiune asemãnãtoare a fost semnatã de membrii zemstvei din judeþul Soroca, care mult mai radicali, nu cer, ci „declarã unirea Basarabiei cu România“, semnatã de 165 de persoane. Unirea cu România au cerut-o ºi marii proprietari din Basarabia, organizaþi în „Uniunea Marilor Proprietari“ de cãtre Pantelimon Sinadino, care atacã Sfatul Þãrii, condus de Inculeþ ºi Erhan, învinuindu-l cã dã legi ºi dispoziþiuni în duhul decretelor lui Lenin ºi Troþki. În consecinþã,
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 8-a – 16 noiembrie 2018
P Po o ll e em m ii c c ii
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
Demenþi ºi lichele, la unison: „Sã curgã sînge în þara asta!“ (urmare din pag. 1) Ei bine, vã aduceþi aminte de îndemnurile celui care se prezenta drept „adevãratul organizator al mitingului diasporei”, din 10 august? „Flãcãri, fum ºi sînge pe strãzi, probabil cã aºa se va rezolva problema - nu existã altã variantã”, declara atunci un anume Ovidiu Grosu, un personaj cu destulã audienþã pe Facebook. De fapt, violenþa scripticã ºi verbalã este o caracteristicã a prea multora dintre cei care promoveazã protestul #REZIST, un demers care, în timp, ºi-a pierdut orice fel de justificare concretã, rãmînînd doar o singurã idee: „sã cadã ãºtia”, cu ramificaþii de tip „la puºcãrie”, „Jos… orice” - plus insulte de toate felurile. Violenþa scripticã ºi verbalã manifestatã este cu adevãrat ceva de neimaginat pentru cei cu un minim de bun-simþ – ºi e promovatã chiar de persoane cu un nivel de ºcolarizare peste medie. Ca sã nu vorbim de fenomenul „muie”, încuviinþat ºi potenþat chiar de intelectuali lipsiþi de jenã, precum Gabriel Liiceanu. Problema este cã Facebook nu e frecventat doar de inºi cu mintea acasã – chiar dacã nu ºi cu caracterul la ei - ci ºi de personaje precum dementul din Brãila, sau de cei pe care i-am vãzut la 10 august aruncînd cu bolovani, atacînd cu obiecte contondente forþele de ordine, rupînd în bãtaie o femeie, aruncînd cu excremente în militarii români. Sigur, s-a spus cã ar fi fost „suporteri”, ba chiar cã ar fi fost „provocatori”. Or, e suficient sã urmãreºti postãrile cu îndemnuri la violenþã fizicã extremã postate în perioada mitingului, dar ºi ulterior. Chiar unii dintre protestatarii „de profesie” s-au pozat cu arme albe sau chiar cu arme de foc, desigur, unii probabil din teribilism, din nevoia de spectacol – dar ºi asta duce la nenorociri. „Orice gest fãcut într-un mall are o dozã de spectacol, a vrut sã atragã atenþia asupra lui. ªi i-a ieºit. Din pãcate, a fãcut ºi victime. Nu cred cã el chiar conºtientizeazã gravitatea faptelor. Pentru el, e o chestie publicitarã, un panou publicitar”. Am redat aici opinia unui criminalist, comisarul-ºef în rezervã Mihai Untaru, despre atentatorul de la mall-ul din Brãila (sursa: DCNews). Da, mesajele #REZIST, care implementeazã ideea cã „sîntem conduºi de niºte tîlhari care nu renunþã la putere decît siliþi” sînt cele care induc o altã idee, mai ales oamenilor simpli sau celor cu probleme psihice – „sã punem mîna pe par!”. Mai mult, existã îndemnuri programatice la violenþã ºi nesupunere, cum ar fi cele ale lui Sabin Gherman, gãzduite de publicaþia cu finanþare neclarã, Newsweek. Gherman, cunoscut pentru demersurile ºi atitudinea sa autonomistã ºi separatistã, cere public oamenilor sã urmãreascã liderii (politici) ai statului. „Unde stau ãºtia? Unde locuiesc? Adresa exactã, aºa cum are orice cetãþean. Ei bine, poate cã mulþi-
mi de oameni îngrijoraþi, o mie sau zece mii, se vor duce ºi vor face de gardã la uºa lor. În faþa blocului, în faþa casei. Sã le strige sau nu nemulþumirile, sã le spunã sau nu ce au de spus, dar sã fie acolo. Sã fie vãzuþi, sã simtã furia ºi dispreþul. (…) Asta meritã. Urmãriþi pas cu pas, învãluiþi în reproºuri, tãvãliþi în vorbe de dulce, aºa cum doar poporul ãsta la necaz ºtie sã scoatã”. Am citat din Gherman! Ce înþelege dementul din Brãila din asta? Dar cei care au atacat militarii jandarmi pe 10 august? Dar personajul care mai întîi l-a agresat fizic pe septuagenarul deputat-medic Bacalbaºa, apoi verbal pe preºedintele CCR – fiind în final gratulat cu o strîngere de mînã de cãtre preºedintele Iohannis? Parantezã – cu toate cã nu împãrtãºesc, ci combat ideile #REZIST, nu voi face o asociere între demersul libertarian al lui Florin Bãdiþã („Corupþia ucide”), de exemplu, care, cu toate rãtãcirile lui, deseori ridicole, are totuºi un mesaj civilizat, ci al celor care se urcã urlînd prin copaci, se leagã de gardul Guvernului cu bidoane cu benzinã. Una este promovarea civilizatã a unor idei civice ºi politice, oricît de ciudate -, iar alta este desfiinþarea, pas cu pas, a oricãror limite în exprimarea publicã, sau îndemnurile la violenþã. Concluzia mea este simplã: dacã promovaþi violenþa, sã nu vã plîngeþi cînd un dement vã va lovi cu maºina, într-un mall – pentru cã voi i-aþi pus benzinã în rezervorul ideilor cretine! Dacã vã credeþi intelectuali, dar folosiþi cuvinte grele ºi împroºcaþi cu acuzaþii fãrã fond ºi distrugeþi autoritatea statului - atenþie cã mîine un dement precum cel de la Brãila sau cel din diaspora vã va umple de „sînge ºi foc” – ºi sã nu þipaþi atunci dupã jandarmi, fiindcã voi i-aþi trimis acasã, nu aþi vrut sã vã apare, cã „v-aþi luat þara înapoi”! Problema e cã ºi cel de la Brãila, ºi bãtãuºul de bãtrîni, ºi agresorul „fãrã penali” considerã cã „ºi-au luat þara înapoi”; ºi „ultraºii” galeriilor de fotbal, ºi derbedeii agresori din Piaþã – ºi toþi cei care vã citesc ºi interpreteazã dupã mintea lor îndemnurile violente. Închei cu o nouã solicitare cãtre cei în drept – faceþi ceva sã stopaþi violenþa de pe internet ºi pe cea transmisã prin mass-media. Indiferent de felul ei, violenþa genereazã violenþã – de toate felurile. ªi cu o nouã atenþionare – chiar nu vedeþi ce fac Sabin Gherman ºi ai lui? Staþi, cã vine acum tare pe turnanta „partenerului strategic” noua „Europa Liberã” – nouã, dar veche în obiceiul de a murdãri România ºi a-i face pe români sã-ºi urascã ºi sã-ºi trãdeze conducãtorii, ba chiar ºi istoria. ªi, în final, sã se urascã pe ei înºiºi, sã se lepede de limbã ºi de numele de român – aºa cum fac mulþi dintre cei din „diaspora”, care altminteri vin ºi ne umplu de lecþii. Da, vine Centenarul României Mari! De fapt, vine… sau pleacã?
deColonizarea Dacã toþi patrioþii ãºtia online, luptãtorii Facekook, care judecã ºi înfiereazã clasa politicã, fie de dreapta sau de stînga, ar merge pe rînd, sau chiar împreunã, la fiecare cabinet parlamentar cu un set de cereri, toate la fel, zi de zi, nu am mai avea nici un fel de trãdãtor în Parlament. Dacã toþi cei care cred cã România mai are o ºansã ar elimina din mintea lor pe cei care le bagã sondajele de opinie pe gît, ca sã le mestece fãrã sã gîndeascã, dacã voi, cei care vreþi un viitor pentru copiii voºtri aþi decide cine sã vã fie conducãtori, nu alþii, aºa cum se întîmplã acum, poate cã þara asta o sã mai aibã o ºansã. Zi de zi, poate chiar orã de orã, o sumã de oameni, de programe sau doar postaci, vin ºi combat inutil în spaþiul online, fãrã sã se transforme în ceva real. Vin mulþi ºi spun: „ridicã-te ºi luptã, române!” ºi plini de ei, merg sã mãnînce apoi o ciorbã. Un altul vine ºi spune cã „românul e laº, cã nu luptã pentur el” ºi pleacã ºi el satisfãcut, cu gîndul cã ºi-a fãcut planul de inepþii pe ziua respectivã, ºi chiar se ºi vede un viitor patriot recunoscut al þãrii, cu pozã mare în cartea de istorie. Deci, nu aºa se face. Nu poþi sã vii sã spui, hai la luptã! Pentru ca apoi sã pleci la muncã, la ºcoalã sau doar la o plimbare prin parc. Da, românii trebuie sã redevinã rãspunzãtori pentru þara în care trãiesc, trebuie sã redevinã uniþi, asta dacã au fost vreodatã, ºi trebuie sã lupte pentru ce este al lor, pentru þara lor, pentru economia acestei þãri, împotriva modului fraudulos în care România, o þarã încã întreagã, este condusã de aceºti politicieni tîmpiþi, trãdãtori, proºti sau doar puºi pe cãpãtuialã. Dar cum sã faci asta, tu, române, cum sã mergi sã lupþi, pentru tine, pentru familia ta, pentru bunãstarea ta, pentru viitorul tãu? Cum poþi sã ieºi din cochilia în care te-ai retras ºi sã faci ceva pentru tine, pentru vecinul tãu, pentru cei de un neam cu tine? Sã ieºi în Piaþa Victoriei? Uite cã nu funcþioneazã, mulþi sînt cei care au cerut schimbarea clasei politice, mulþi sînt cei care au cerut o viaþã mai bunã, mulþi au fost, nimeni nu a reuºit. Nu mã refer acum la data de 10 august, acolo a fost altceva. Ma refer în general, la acele mitinguri fãcute ca la carte, paºnic, cu legea în mînã, care, însã, nu au avut nici un rezultat. De ce? Pentru cã interesele tale nu coincid cu interesele politicianului, ºi de aici o sumã de frustrãri. Bun, nimic pînã aici. Poate sã îþi faci partid? Pãi ºi aici e complicat, legea a dat drumul ºi a lãsat oamenilor posibilitatea de a crea un partid, dar cele „n“ sute de mii de semnãturi ca sã participi la alegeri sînt complicat de adunat. Totodatã, ca sã fii cunoscut ai nevoie de TV, radio, presã. Ori astea sînt ale lor. Cum poþi atunci sã lupþi? Un prim pas, ºi poate cel mai important, este ca oricine doreºte sã se implice, sã punã pe hîrtie o sumã de doleanþe, de preferat aceleaºi pentru toþi, ºi sã meargã zilnic, sau mãcar sãptãmînal cu ele la cabinetul parlamentar al celor care au fost votaþi în Parlament din zona lor. De fiecare datã sã fie depusã o listã, cu semnãtura de primire în audienþã cu tot. ªi trebuie sã fie mereu mai mulþi, mereu mai deciºi. Vã asigur cã astfel o sã cîºtigaþi aceastã bãtãlie. ªi ea poate sã fie prima, cea mai importantã ºi esenþialã pentru ceea ce va urma. Mergeþi, aºadar, voi, cei care încã mai credeþi în noi, ca naþiune, fiecare, la acel cabinet. Cereþi în doleanþã nu ceva mic, nu ceva personal. Nu asta e calea. Cereþi ceva ce þine de naþiune, de þarã, de neam: cereþi sã nu se mai taie pãdurile, sã avem autostrãzi, sã existe educaþie, sãnãtate ºi cereþi bogãþiile României înapoi. Sînt cîteva puncte, cîteva trepte, din miile care vor urma, dar de fiecare datã, ca sã se întîmple, de undeva trebuie început. Vã spun, dragi români, sã vã ridicaþi ºi sã þineþi þara asta pe umerii voºtri, pentru cã cei care sînt aleºi sã va apere sînt cei care, de fapt, au ales sã trãdeze. Mergeþi acolo, la acel cabinet, ºi cereþivã drepturile. Poate cã nu o sã-l gãsiþi acolo pe impostorul ales, dar insistaþi, depuneþi memorii, spuneþi-vã ofurile, ºi toatã naþiunea o sã respire prin voi. Pînã atunci, însã, uitaþi de statul român, cã nu mai existã. Putem sã vorbim de colonie, de ce vreþi voi, dar nu de STAT. Deranjantã este minciuna cu alegerile ºi cu votul, pentru a oferi celor naivi o spoialã de democraþie. Eu aº prefera adevãrul, recunoaºterea statutului de colonie, eliminarea votului ºi numirea de cãtre SUA sau Germania a unui Guvernator, care sã conducã în interesul acelor state destinele acestei colonii. E fair play ºi pentru ei, ºi pentru noi.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 9-a – 16 noiembrie 2018
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (8) BASARABIA (6) Tratatele de pace la rãzboiul ruso-turc (1806-1812) Tratatele de pace au început la 19 octombrie 1811 la Giurgiu ºi s-au continuat la Bucureºti, în Hanul lui Manuc. Principali negociatori din partea Rusiei: Italinski (fostul ambasador de la Constantinopol) ºi generalul Sabanev, iar din partea Turciei: Calib Efendi ºi Dumitrache Moruzi. Delegaþii ruºi au pretins la început ,,Moldova întreagã”, iar apoi stabilirea graniþei pe Siret cu stãpînirea celor trei braþe ale Dunãrii. Reprezentanþii otomani au respins acele cereri, au declarat în urma unei scrisori speciale a sultanului, cã nu pot primi decît graniþa pe Prut pînã la Cogîlnic, iar de aici pe o linie directã (aproximativ ca cea ce va fi stabilitã, la 1856, la Congresul de la Paris), spre Marea Neagrã, exceptînd deci Dunãrea ºi sudul Basarabiei. Încercarea lui Calib de a convinge pe delegaþii þariºti cã nu se cade pentru un aºa mare imperiu sã se tîrguiascã pentru cîteva vãi dunãrene
Rãzboiul ruso-turc 1806-1812 a rãmas zadarnicã. ( Leon Kosso, op. cit., p. 167-168 ºi 174; mai vezi ºi Nicolae Iorga, Istoria Românilor, vol. VIII, Bucureºti, 1938, p. 199-200) Cum ruºii n-au fost de acord cu punctul de vedere turcesc, tratativele au fost tergiversate pînã în primãvara anului 1812, negociatorii teritoriilor româneºti omorîndu-ºi plictiseala prin distracþii, ospeþe, gratulãri reciproce ºi baluri luxoase date în onoarea pãrþii adverse. (Ibidem) Presat de evenimentele care prevesteau marºul iminent al ,,marii armate” napoleoniene spre Niemen, Alexandru I i-a cerut lui Kutuzov, la 22 martie 1812 urgentarea încheierii pãcii cu Turcia, acceptînd... ,,Prutul ca graniþã pînã la vãrsarea lui în Dunãre”(Ibidem, p. 198-199) În urma mituirii delegaþilor turci, prin intermediul lui Manuc Bei, a trãdãrii fanarioþilor Dumitrache ºi Panaiot Moruzi, care au tãinuit sultanului scrisoarea trimisã de Napoleon privind începerea campaniei militare contra Rusiei (Ibidem) ºi a atmosferei de panicã creatã ,,în mod abil” de Kutuzov ºi cei doi fraþi Moruzi în tabãra marelui vizir, a fost încheiatã, precipitat, la 28 mai 1812, pacea de la Bucureºti, care punea capãt rãzboiului rusoturc. Prin aceastã pace, Rusia a încorporat teritoriul românesc dintre Prut ºi Nistru. În tratat se prevedea : ,,Prutul din punctul nord acest rîu pãtrunde în Moldova, apoi începînd din acest loc, malul stîng al acestui din urmã rîu pînã la Chilia ºi la vãrsarea sa în Marea Neagrã, vor forma hotarul celor douã imperii...” (Istoria diplomaþiei sub îngrijirea lui V. P. Potemkin, vol. II. Traducere din limba rusã de Valeria Costãchel, Bucureºti, 1947, p. 98) În decursul istoriei, Poporul Român a trebuit sã suporte ºi sã facã faþã la mari sacrificii materiale ºi umane, ingerinþele imperiilor strãine : otoman, þarist, habsburgic, austro-ungar, rãpirilor teritoriale, distrugerior ºi jafurilor pe care acestea le-au provocat. Începînd din Secolul al XIV-lea, valorile luate Poporului Român de puterile strãine pot fi în parte urmãrite pe bazã documentarã. Astfel în perioada de încheiere a primului tratat între Muntenia în 1393 ºi Imperiul Otoman ºi pînã la 1877, analiza evoluþiei tributului pune cu pregnanþã marile cantitãþi de aur ºi produse care au fost scoase din þarã.
În total tributul plãtit de þãrile române – Muntenia, Moldova ºi Transilvania – Imperiului Otoman s-au ridicat la suma de 1056305700 lei aur, ceea ce echivaleazã cu 341021 kg aur. (Transformarea unitãþilor monetare în lei aur s-a efectuat luîndu-se ca bazã urmãtoarele echivalenþe : 1 galben = 10 lei aur; un ban roºu la þarã = un ducat = 10 lei aur; 1 florin = 10 lei aur; un aspru = 1 leu aur. Transformarea în aur s-a realizat avînd ca bazãp 1 leu aur = 0,3225 grame). La acestea trebuie adãugat ºi faptul cã, în 1417, strãvechiul teritoriu românesc dintre Dunãre ºi Marea Neagrã – Dobrogea, era ocupatã de Imperiul Otoman, ocupaþie care a durat pînã în 1878, iar o serie de oraºe importante de pe malul românesc al Dunãrii ca Giurgiu, Turnu, Brãila, Chilia, Cetatea Albã, au fost transformate de otomani în raiale ºi paºalîcuri. Imperiul habsburgic, ocupînd Transilvania între 1687-1918, Banatul între 1718-1918, Oltenia între 17181739 ºi Bucovina între 1775-1918, a scos din þarã prin impozite, contribuþii militare în bani, produse, lucrãri de construcþii militare peste 2450000000 lei aur, ceea ce reprezintã 857500 kg aur. (Mircea Muºat, Românii în vîltoarea vitregiilor istoriei în Analele de istorie nr. 3/1978, p. 16-47) Numeroase bunuri materiale ºi obligaþii au fost însuºite sau plãtite ºi Imperiului Rus, în perioada 17691854, cînd Muntenia ºi Moldova au fost ocupate pe diferite perioade de armatele þariste. Obligaþiile în bani ºi produse suportate de Moldova ºi Muntenia se ridicã la suma de 200.000.000 lei aur, adicã 64516 kg aur. În aceastã statisticã nu intrã teritoriul dintre Prut ºi Nistru încorporat de Rusia þaristã. (Ibidem, p. 38-39) Mari distrugeri de valori materiale au produs poporului român nenumãratele rãzboaie izbucnite între marile puteri. Þãrile române, fiind aºezate într-o zonã unde se ciocneau interesele rapace ale marilor puteri, au fost nevoite în decursul veacurilor sã suporte desfãºurarea unor mari bãtãlii în interiorul hotarelor lor sau sã asigure întreþinerea trupelor unuia sau altuia dintre imperiile care se confruntau ºi care ocupau fãrã condiþii þãrile române. În aceastã situaþie au suportat obligaþii în bani ºi naturã – produse, au suferit jafuri, incendieri de oraºe ºi sate. Toate acestea au frînat cursul ascendent al dezvoltãrii societãþii româneºti. În acelaºi timp, faptele respective au dus la creºterea puternicã a conºtiinþei naþionale a tuturor românilor la înþelegerea adîncã a necesitãþii luptei hotãrîte a Poporului Român împotriva dominaþiei strãine, pentru independenþã desãvîrºitã ºi unitate statalã. În pofida tuturor acestor vicisitudini ale istoriei, nimeni ºi nimic nu au putut opri ascensiunea Poporului Român spre fãurirea unitãþii naþionale ºi statale. Rar se poate întîlni în istoria Europei un popor care sã fi înfruntat atîtea greutãþi, sã fi fãcut atîtea jertfe pentru pãstrarea gliei strãmoºeºti, a fiinþei naþionale ºi de stat, dar care sã fi intrat în epoca modernã ca stat unit, odatã cu cele mai multe state de pe continent.
BANATUL (1) Banatul în Antichitate ºi Evul Mediu (1) Harta Tabula Hungariae cuprinde teritoriile Transilvaniei, Banatului, Partiumului ºi Maramureºului. Sînt notaþi ºi vecinii din Sud-Walachia Magna ºi spre nord-est Malavia Meta. Tabula Hungariae sau Harta lui Lazarus este prima hartã imprimatã a Ungariei. Operã colectivã, a fost tipãritã în anul 1528 la Ingolstadt în tipografia lui Petrus Apianus, cunoscut ºi ca Peter Apian, Peter Bennewitz. De asemenea, „Harta Iozefina” a Banatului dateazã din perioada 1769-1772. Banatul este o provincie istoricã împãrþitã astãzi între România, Serbia- Banatul Sîrbesc ºi o foarte micã parte din Ungaria. În Evul Mediu, pe teritoriul Banatului a existat o formaþiune politicã cu centrul la Morisena-Cenad. Cei mai cunoscuþi voievozi au fost Glad, care a dus lupte împotriva nomazilor unguri, cu armate formate din români, pecenegi ºi bulgari, ºi în final Athum, cu care sa încheiat dinastia bãnãþeanã în urma luptelor cu Chanadinus, un pretendent local sprijinit de unguri. (Documente medievale bãnãþene 1440-1653, Editura Facla, Timiºoara, 1983) În perioada dominaþiei Coroanei Ungare, au fost numite ,,banaturi” toate comitatele de graniþã, conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabãþ. Denumirea s-a limitat mai tîrziu la actuala provincie Banat de Timiºoara. Iniþial, numele regiunii Banat, se leagã de Turnu Severin, Banatul de Severin ºi de succesorii istorici ai acestuia, Banatul de Lugoj- Caransebeº ºi Banatul de Timiºoara, formaþiuni politice, militare ºi administrative cu rolul de marcã în cadrul sistemului defensiv antiotoman. (Ibidem) La originea Banatului Românesc actual, Banatul de Severin, a fost organizat de Regele Andrei al II-lea (1208-1235), încã din 1228, ca o regiune înfiinþatã la hotarele Þaratului româno-bulgar pentru paza graniþei Regatului Ungariei ºi restabilirea influenþei Bisericii latine în regiune. În aceastã perioadã sînt pomenite : Banatul de Severin, Banatul de Belgrad ºi Banatul Bulgãresc. (Cnezi ºi obercnezi în Banatul Imperial, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1996) Pentru prima datã numele de Banatus Temesuariensis Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al Secolului al XVII-lea ºi în textul Tratatului de Pace de la Karlowitz-1699. Pentru români, regiunea a mai fost cunoscutã ºi sub denumirea de Temiºana. (Ibidem) Regiunea a constituit o parte unitarã, componentã a Regatului Ungariei, apoi, din Secolul al XVI-lea, din Imperiul Otoman, dupã care a fost înglobat, spre sfîrºitul Secolului al XVII-lea, în Arhiducatul Austriei, devenit apoi Imperiul Austriac. Dupã 1867, a fãcut parte din partea ungarã a Imperiului Austro-Ungar, iar în urma primului rãzboi mondial, Banatul a fost împãrþit pe linii etnice între cele trei state naþionale ale cãror etnii locuiau în zonã: Iugoslavia, România ºi Ungaria-Voivodina. (Ibidem) (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA
Banatul pe harta Ungariei din 1528 a lui Lazarus
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 10-a – 16 noiembrie 2018
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Jurnal cultural Ce este Patria? De-a lungul timpului, s-au spus atîtea vorbe frumoase despre Patrie, unele intrînd în conºtiinþa publicã. De exemplu: ,,Limba Românã este Patria mea” (Nichita Stãnescu). Sau: ,,Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor!” (Tudor Vladimirescu). ªi Nenea Iancu îºi punea un personaj sã considere Patria familia cea mare. Cu voia dvs., la definiþiile de mai sus, putem adãuga ºi altele. * ,,- Patria este locul unde ne facem armata ºi ne plãtim impozitele. - Patria este locul în care putem scrie în limba locului. - Patria este locul unde simþim nevoia sã ne întoarcem acasã de unde ne-a aruncat destinul. - Patria este locul nostru de veci”. (Ion D. Sîrbu) * Dar ºi strãmoºii noºtri, mult mai practici ºi mai cinici, au lansat o definiþie: ,,Ubi bene ibi patria”. Demni urmaºi de viþã latinã, românii din zilele noastre, vreo 4 milioane de înfometaþi, au lãsat încolo sentimentalismul ºi s-au pierdut în lumea largã, sperînd cã le va fi mai bine printre strãini. (Legat de aceastã maximã, moralistul Petre Pandrea a fasonat-o puþin, punînd-o în seama unui politician din vremea sa, care a ºtiut sã cadã mereu în picioare: ,,Ubi bene ibi Ene”. * Nu putem încheia subiectul fãrã sã reproducem cîteva versuri pentru copiii de altãdatã: ,,Ce-i Patria?/ E Dunãrea albastrã,/ Bãrãganul, Munþii Apuseni,/ E lupta de milenii,/ Lupta noastrã,/ Români ºi neromâni,/ dar pãmînteni...”. Urmau sondele, pãdurile, uzinele ºi ºantierele. ªi se încheia: ,,Iar steluþa cea de sus/ Oare ce-o avea de spus?/ Socialismul, spune ea,/ Se clãdeºte-n þara mea!”. Frumos, nimic de zis, mai ales astãzi, cînd s-a ales praful ºi de sonde, ºi de pãduri... Iar cuvintele Patrie ºi naþionalist se scriu bãºcãlios, cu ghilimele.
Ce e omul? ,,Nici o fãpturã a creaþiei n-a trebuit sã tolereze atîtea explicaþii despre sine – ca omul. Egiptenii îl numeau pe om animal vorbitor. Moise îl numeºte o întruchipare a lui Dumnezeu. Archylos: o creaturã a zilei, fiul pãmîntului. Sophokles: o imagine. Socrates: un mic zeu. Pindar: visul unei umbre. Homer ºi Osian: o frunzã de copac cãzutã. Shakespeare: umbra unui vis. Hiob: fiul în þãrînã. Philemon: prilej de mizerie. Herodot: mizeria însãºi. Schleiermacher: duhul pãmîntului. Jean Paul: un semizeu. Schiller: stãpînul naturii. Goethe: micul zeu al lumii. Sauer: contradicþia în mare disputã. Cicero: animal raþional. Plato: unealta ce coopereazã cu Dumnezeu. Paracelsius: tipul tuturor animalelor – Darwin”. (Eminescu; mss 2286, p. 63 v.; Biblioteca Academiei Române)
E posibil sã ne amînãm moartea? În ziua de 15 decembrie 2015, cetãþeanul Farrel Johnson trebuia sã zboare cu avionul de la Miami la Paris. Dar a întîrziat la aeroport. ªi bine a fãcut, cãci avionul s-a prãbuºit în Oceanul Atlantic. N-au fost supravieþuitori. Dupã o orã, a luat alt avion, spre München, care nu s-a prãbuºit. De la München a luat o maºinã spre Paris. Dar n-a mai ajuns, cãci a avut loc o depãºire periculoasã, a apãrut un tir... ºi nu i-a mai trebuit nimic.
De la Nae Ionescu citire ,,Evreii spun cã sînt poporul ales. Dar ales pentru ce? Ei spun ca sã stãpîneascã pãmîntul. Dar aceastã afirmaþie face orice discuþie imposibilã. Dar hai sã zicem ca ei. Care este momentul cînd vor începe sã stãpîneascã lumea? Cînd va apãrea Mesia. Un Mesia nãscut dintre ei. Dar Mesia a venit, ºi ei l-au ucis, ºi din acel moment ei înceteazã de a mai fi poporul ales. Ba nu, au rãspuns evreii, Mesia n-a venit cu adevãrat. El nu a fost profet, el a fost un impostor. Dar asta înseamnã cã nici ziua evreilor de a stãpîni lumea n-a sosit. Mai departe, Christos, cel negat de evrei, e considerat
Mesia de cãtre lumea creºtinã. Asta înseamnã cã el a dat lumii o valoare creºtinã. Nu iudaicã. ªi acum începe nebunia: evreii, cu fumurile lor, trãiesc în interiorul lumii creºtine? Dacã da, înseamnã cã ei au trãdat legãmîntul lui Dumnezeu ºi au încetat a mai fi poporul ales. Mai mult, au încetat a mai fi ºi evrei (...) Mesia a venit, este Christos, NAE IONESCU care a croit lumea creºtinã, nu (1890-1940) iudaicã. Dar evreii, în orbirea lor, n-au vãzut-o, ºi-au pus mîinile la ochi. Sionismul nu e o soluþie. Ca sã vã salvaþi, creºtinaþi-vã, altfel, veþi pieri!”. (Prof. Nae Ionescu – Prefaþã la volumul ,,De douã mii de ani”, de Mihail Sebastian, 1934)
Ce mai zice teozofia? Teozofia prezice sfîrºitul oraºului New York, în anul 2024, care se va scufunda într-o mare de foc. Cicã e o clarviziune imposibil de combãtut. Sîntem în 2018. Sã vedem...
De ce sã pui mîna pe revolver ºi sã tragi? Dupã opinia parapsihologilor, nu mai e de bon ton sã-þi lichidezi rivalii cu metode învechite: glonþ, ºtreang... Ci sã-i manevrezi cum vrei tu, dupã puterea gîndului. Adicã sã aplici principiul ,,Dacã pe rival nu poþi sã-l învingi, fã-þi-l prieten”, puþin modificat la sfîrºit. Aºa se face cã, începînd cu anul 2004, în lumea civilizatã a scãzut numãrul atentatelor ,,cu rãsunet”. Numai pe vremea lui Al Capone bombele ºi mitralierele erau la mare preþ. În zilele noastre, se cautã mai mult substanþele care provoacã moartea naturalã ºi instantanee, ºi nu lasã nici o urmã în organism: atacurile cerebrale, infarcturi, crize renale, cancere galopante, dar ºi accidente de circulaþie, sinucideri...
Manipularea psihologicã Americanii, adepþi ai substanþelor dopante clasice, insinueazã cã, la Olimpiada de Varã de la Moscova, din 1980, arbitrii sovietici s-au comportat ca niºte negustori ordinari. Fãcînd mãsurãtorile, ei au adãugat, fãrã ruºine, metri ºi kilograme unor sportivi locali sau, dupã caz, altora le-au scãzut din minutele ºi secundele alergate. În vremea noastrã, lucrurile s-au mai nuanþat. Aceiaºi americani au bãgat de seamã cã, la Olimpiada de la Beijing, din 2008, sportivii chinezi au cîºtigat 51 de medalii de aur, în timp ce yankeii doar vreo 35. Concluzia ar fi cã, pe lîngã drogurile aferente, chinezii au apelat ºi la substanþe psihotrope, ba chiar la manipularea psihologicã. În scurt timp, ºi ruºii s-au raliat la aceastã pãrere, cã nu degeaba mister John ºi gaspadin Ivan stãpînesc planeta cam din 1940, dupã cum ne informeazã, la televizor, istoricul Mircea Dogaru. Lãsînd sportul la o parte, astãzi, marile puteri au perfecþionat aºa-zisul armament electromagnetic individual ºi colectiv, pentru manipularea în massã a populaþiei. Cum ar fi împrãºtierea demonstranþilor la o manifestaþie împotriva guvernului. Se pare cã ºi la mitingul din 21 decembrie 1989 s-a apelat la aceste arme, cînd manifestanþii s-au speriat auzind focuri arme, þipete ºi uruit de tancuri.
Dedicaþii pentru Carol al II-lea, dar valabile ºi astãzi... ,,Împãrþind la suprafeþe, Vînduºi þara cu toptanul ªi pãstrat-ai pentru tine Vlaºca ºi Teleormanul” (Victor Eftimiu) ,,Dau din þarã pic cu pic, Nu-i nimic, Numai ca sã nu abdic. Dau la ruºi, Dau la bulgari
Tot ce vor. Dau Ardealul la maghiari, Cã-i al lor. ªi astfel, cu glorie, Rãmîn în istorie”. (Tudor Arghezi) Pamflete citite în gura mare în Cafeneaua ,,Corso”. Nemaiputînd suferi afrontul, Carolicã a dat ordin sã fie dãrîmatã locanta.
Sã nu uitãm de Petrache Poenaru Petrache Poenaru, de felul lui, era din Craiova. Pe cînd crescuse un flãcãiandru frumuºel, unchiul sãu, Iordache Oteteleºanu, impresionat de vrednicia ºi isteþimea dumnealui, l-a dus în cancelaria slugerului Tudor. Era meºter în condei, scria slovã înfloritã, cu caturi, cum nu mai scria nimeni. A cãlãtorit mult, învãþase umanioarele (n.n. PETRACHE totalitatea studiilor clasice POENARU considerate ca bazã) la ºcolile (1799-1875) din Viena ºi din Paris, bucurîndu-se de lauda învãþãtorilor ºi a profesorilor de acolo. Întors în Patrie, pentru sprijinul dat în învederata sporire a învãþãturilor, ca director al Eforiei ªcoalelor, domnitorul Alexandru Ghica l-a ridicat pe dumnealui Petrache Poenaru la rangul de mare comis. Mai tîrziu, însuºi generalul Pavel Kiseleff i-a dat atestat pentru ostenelile sale privind rãspîndirea ºtiinþei de carte. Pe lîngã aceste merite, sã mai menþionãm cã tot el a inventat ºi stiloul. Pe Brevetul de Invenþie, obþinut în Franþa pe durata a 5 ani, scrie: ,,Condei portãreþ, fãrã sfîrºit, alimentîndu-se însuºi cu cernealã”.
,,Una mina, dudumina” În încheiere, vã oferim niºte cuvinte aparent fãrã înþeles, de fapt, un joc al copiilor aromâni, cunoscut ºi la românii regãþeni sub numele de ,,Pititoarea” sau ,,De-a v-aþi ascunselea”. Sinonim cu ,,An-tan, tichitan”, ,,Cioca-boca” ºi altele: ,,Una mina, dudumina,/ Treia lani, cacia lani,/ Juli, juli, Panaioti,/ Ohma, dohma,/ Arsînichi, pãsãrichi,/ Cîta cale difilichi”. PAUL SUDITU
Pãdure dragã Cînd aud glasul securii Prin pãdurea secularã Asmut cîinii sinecurii Sã sarã la jugularã
Astãzi n-au voie ortacii Nici-o ramurã sã fure Cã se supãrã copacii ªi-i alungã din pãdure Ei vor sã se-nalþe-ntruna Îngroºîndu-ºi mult tulpina ªi-n pãmînt ca-ntotdeauna Sã-ºi afunde rãdãcina Sã reziste-o veºnicie Fãcînd faþã la furtuni Protejaþi cu strãºnicie De clasa oamenilor buni Ne dorim sã fie-ntreagã Respectîndu-ºi suprafaþa Cã pãdurea noastrã dragã Azi ne întreþine viaþa IOAN PRODAN, Haþeg
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 11-a – 16 noiembrie 2018
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (78) „În spiritul calului sãlbatic“ (2) Autor: Peter Matthiessen Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1983, Statele Unite Editura: The Viking Press Forma literarã: nonficþiune
Rezumat (2) Judecãtorul Nichols nu a fost singurul magistrat care pornea cu o înclinaþie anti-indianã, dar nu toþi ºi-au schimbat mai tîrziu atitudinea. Un alt magistrat, procurorul general al statului Dakota de Sud în timpul episodului Oglala, William Jenklow, ar fi spus: „Singurul mod în care se poate aborda problema indianã în Dakota de Sud este punînd un pistol la tîmpla liderilor MIA, ºi apãsînd pe trãgaci”. Janklow avusese primul loc de muncã într-un oficiu care se ocupa cu problemele legate de rezervaþiile indienilor. În 1967, o fatã de 15 ani l-a acuzat pe Janklow de viol (Janklow fiind tutorele ei legal). Totuºi, el nu a fost pus sub acuzaþie la vremea respectivã, dupã ce FBI a „muºamalizat” cazul. În septembrie 1974, în timpul procesului Banks-Means, acuzaþiile au fost readuse în prim plan. Janklow a respins acuzaþiile ºi a refuzat sã se prezinte la tribunal; acuzaþiile au fost de asemenea respinse în mod repetat de cãtre FBI, iar guvernul a fãcut tot ce i-a stat în putinþã pentru a împiedica procesul. În martie 1975 victima murea lovitã de o maºinã neidentificatã. Asaltul de la Wounded Knee începea în semn de protest împotriva nedreptãþilor ºi a prezenþei agenþilor federali în cadrul rezervaþiei. Organizaþia Oglala Sioux pentru Drepturi Civile (OOSDC) s-a aliat cu MIA; pe 28 februarie 1973, cîteva sute de oameni, inclusiv femei ºi copii, ºi-au stabilit caravana la Wounded Knee, ocupînd respectivul teritoriu. Mai tîrziu, au dat un comunicat solicitînd audieri referitoare la tratatele lor ºi o investigaþie din partea BIA. Wounded Knee era a doua zi înconjurat de forþe armate ale FBI, ale Serviciului ªerifilor Statelor Unite, ºi a poliþiei BIA, susþinute de oamenii lui Dick Wilson. Pe 9 mai, dupã mai multe încercãri de negociere ºi dupã schimburi de focuri care au dus la moartea unui tînãr indian, incidentul lua sfîrºit. „Puþinii indieni rãmaºi în acea aºezare s-au predat ºi au fost arestaþi de cãtre guvernul Statelor Unite”. Procesele legate de Wounded Knee, în special cele ale lui Dennis Banks ºi Russell Means, desfãºurate din
ianuarie pînã în septembrie 1974, au cãpãtat o notorietate semnificativã. Acuzarea, ,,respingînd faptele trecute drept irelevante pentru acest caz, i-a descris pe cei doi lideri ca pe niºte criminali de rînd care au invadat, terorizat ºi jefuit o comunitate lipsitã de apãrare”. La finele procesului care a durat opt sãptãmîni ºi jumãtate, acuzarea a chemat un martor surprizã, fostul membru al MIA, Louis Moves Camp, care „a adus exact acele completãri care lipseau pledoariei acuzaþiei”. Moves Camp a fost încredinþat agentului FBI David Price, care între 5 ºi 10 august se întîlnise cu el zilnic ºi care l-a însoþit între 13 ºi 16 august, cea din urmã fiind ziua în care depunea mãrturia. Aceasta din urmã precum ºi rolul agentului Price au fost îndelung contestate. Ceva mai mult de doi ani mai tîrziu, pe 26 iunie 1975, au avut loc schimburile de focuri de la Oglala, mai exact de la proprietatea Jumping Bull. Focurile au început brusc, prinzîndu-i pe indieni nepregãtiþi. Doi agenþi speciali detaºaþi pe acea proprietate au fost rãniþi în timpul acestora; în scurt timp, aceºtia au murit. Un tînãr indian a fost de asemenea ucis, dupã ce a fost împuºcat în frunte. Au fost trimise întãriri aparent în ajutorul indienilor, care au înconjurat zona imediat. Cu toate acestea, toþi, mai puþin unul - indianul ucis - au reuºit sã scape. Ce a urmat a fost o „investigaþie extraordinarã” pentru crimã, în cazul decesului celor doi agenþi; moartea tînãrului indian nu a fost luatã în considerare. Declaraþiile publice date celor mai importante ziare de purtãtorii de cuvînt ai FBI ºi de cãtre procurorul general al statului Dakota de Sud, William Janklow (mustrat ulterior de cãtre guvernatorul Richard Kemp pentru declaraþiile sale inflamatoare), potrivit cãrora trupurile agenþilor ar fi fost „ciuruite de gloanþe” ºi cã de asemenea maºinile ar fi fost „ciuruite de focuri de mitralierã”, au orientat opinia publicã împotriva MIA. (Fiecare dintre agenþi fusese de fapt lovit de trei ori.) Ofiþerii scandalizaþi ai FBI au „rãscolit... case fãrã mandat”, au hãrþuit, agresat ºi mituit martori ºi, folosind cuvintele Comisiei pentru Drepturi Civile a Statelor Unite, au exagerat pînã cînd investigaþiile au luat „aspectul unei vendete..., unei
Relansarea ºi dezvoltarea economiei în anii 1934-1938 (4) Ameliorarea situaþiei în agriculturã ºi normalizarea finanþelor publice (2) Concomitent, începînd cu anul 1935, potrivit hotãrîrii Parlamentului, s-a renunþat la bugetele de expediente, practicate în timpul crizei, acestea fiind adaptate mai mult la situaþia realã a economiei. Datoritã mãsurilor luate, exerciþiul bugetar 1935-1936 s-a încheiat cu un excedent de 189 milioane lei – primul buget cu excedent al guvernului liberal – iar exerciþiul bugetar 1936-1937, cu un excedent de 1,047 miliarde de lei. Veniturile intrate la bugetele statului au fost repartizate, în principal, Ministerului Economiei Naþionale, Ministerului Apãrãrii Naþionale, Ministerului Educaþiei Naþionale ºi Ministerului Cultelor ºi Artelor. Pentru însãnãtoºirea finanþelor publice ale þãrii, guvernul naþional liberal, în afara mãsurilor menþionate, a autorizat Banca Naþionalã a României, printr-un decret din anul 1936, ,,sã reevalueze stocul sãu de aur cu 38% în plus, respectiv cu prima acordatã prin regimul devizelor în vigoare”. Diferenþa rezultatã din aceastã reevaluare, deºi paritatea leului a rãmas aceeaºi, guvernul a folosit-o pentru lichidarea datoriilor faþã de Banca Naþionalã. De remarcat cã în perioada avutã în vedere, ca urmare a politicii economice dusã de guvernul Gh. Tãtãrãscu, în tezaurul statului a intrat o cantitate de aur egalã cu 3.446 kg în 1934, cu 4.469 kg în 1935 ºi 5.000 kg în 1936. Valoarea totalã a aurului intrat în tezaurul þãrii, în perioada menþionatã, s-a ridicat la suma de 11,161 miliarde lei. În aceeaºi perioadã, România ºi-a mãrit tezaurul cu 40.000 kg de argint.
Dezvoltarea activitãþii de producþie a industriei naþionale, a agriculturii ºi a altor ramuri ale economiei reclama îmbunãtãþirea organizãrii ºi lãrgirea creditului. În sprijinul realizãrii acestor cerinþe a fost promulgatã, la data de 8 mai 1934, Legea bancarã, modificatã ulterior prin mai multe legi. Legea bancarã a fixat normele sistemului de credit ce urma sã se creeze ºi a lichidat instituþiile care nu mai corespundeau noii organizãri bancare. Ea a mai stabilit mãsurile de control ce urmeazã sã fie exercitate de cãtre Consiliul Superior Bancar, dirijat de Banca Naþionalã, operaþiunile de bancã ºi alte stipulaþii care stimulau fuziunile bancare. În timpul celor 4 ani la care ne referim, Banca Naþionalã a României, fiind o societate de emisiune ºi scont, ºi-a mãrit cel mai mult rolul de finanþare a economiei ºi a creditelor, de care au beneficiat, în principal, marile grupuri industrial-financiare. Pentru a completa sumele necesare realizãrii programelor de dezvoltare a economiei, guvernul a fost autorizat de cãtre parlament, prin Legea din 10 iulie 1934, sã contracteze prin subscripþie publicã un împrumut intern amortizabil, în sumã nelimitatã. Împrumutul era destinat a lichida datoria flotantã a statului, provenitã din creanþele sale arierate, de a lichida datoria statului cãtre Banca Naþionalã a României, de a crea fonduri pentru investiþiile necesare apãrãrii naþionale, agriculturii, construcþiei ºi refacerii de drumuri, culturii, învãþãmîntului, sãnãtãþii publice ºi altor necesitãþi. Împrumul realizat în trei tranºe, în anii 1934, 1935 ºi 1937, s-a ridicat numai în primul caz la cifra de aproape 4 miliarde de lei. Guvernul naþional liberal a motivat
invazii militare în toatã regula”. Se crede cã ºi agentul special David Price ar fi fost implicat în acestea. Procesul inculpaþilor Butler ºi Robideau a fost transferat din Rapid City, Dakota de Sud, în Cedar Rapids, Iowa, pe motivul presiunii anti-indiene ce ar fi avut loc la locul iniþial stabilit. Procesul a început la data de 7 iunie 1976 ºi s-a sfîrºit la 16 iulie 1976, cu achitarea în toate cauzele discutate. Cartea III detaliazã evadarea lui Leonard Peltier din închisoare, prinderea acestuia ºi viaþa în penitenciarele federale. Douã capitole investigheazã ºi analizeazã dovezile aduse împotriva lui Peltier. Un al treilea capitol, care include un interviu telefonic cu agentul special David Price, analizeazã situaþia unui martor potenþial al acuzãrii, Myrtle Lulu Poor Bear, pe care Price l-ar fi manipulat. Sînt de asemenea cîteva capitole despre „adevãratul inamic” al indienilor, adicã „statul corporatist”, acea „coaliþie dintre mari întreprinzãtori privaþi ºi guvern care dorea sã exploateze ultima mare rezervaþie indianã de pe Coasta de Vest”; ºi altele despre încercarea indienilor din aprilie 1981 de a-ºi recupera drepturile de proprietate asupra regiunii Black Hills, a locurilor sacre Paha Sapa, prin ocuparea de porþiuni din acestea.
Istoricul cenzurii (1) Autorul ºi editorul cãrþii „In the Spirit of the Crazy Horse“ au fost implicaþi în douã procese de calomnie, la douã luni dupã publicarea cãrþii, în 1983, intentate de William Janklow, pe atunci guvernator al statului Dakota de Sud, respectiv de David Price, agent special FBI. Peter Matthiessen, în epilogul sãu la a doua ediþie, lansatã dupã proces, arãta cã presupusese cã de fapt „chiar FBI ar fi sponsorizat procesul lui Price, pentru a da cît de cît o idee de credibilitate procesului lui Janklow” întrucît „Price îmi mãrturisise în timpul lungului interviu pe care l-am avut cu el, cã el nu miºca niciun deget fãrã aprobarea superiorilor sãi, ºi întrucît din salariul lui de agent FBI nu ar fi putut plãti avocaþii foarte notorii pe care Price îi desemnase”. Cu totul, au fost emise opt decizii, în opt ani de judecatã. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA împrumutul prin necesitatea imperioasã a aplicãrii doctrinei economice ,,prin noi înºine” ºi prin aceea cã statul român nu putea sã mai contracteze noi împrumuturi din alte þãri, care ar fi limitat în plus independenþa economicã ºi politicã a României. În anii 1934-1937 au mai fost înfãptuite o serie de acþiuni ºi mãsuri pentru reorientarea ºi lãrgirea comerþului, cu deosebire a comerþului exterior, transporturilor, învãþãmîntului, ºtiinþei lucrãrilor publice ºi altor sectoare ale economiei. În totalitatea lor, mãsurile ºi acþiunile întreprinse au jucat un rol primordial în îmbunãtãþirea ºi în creºterea activitãþii în diferitele ramuri, în evoluþia economicã ºi socialã a României din acea perioadã. Douã concluzii: Realitãþile din acei ani confirmã, fãrã putinþã de negare, caracterul legic constant al necesitãþii intervenþiei masive a statului în economie, în toate etapele sale de dezvoltare, pentru realizarea transformãrilor esenþiale urmãrite în diversele planuri ale vieþii societãþii umane. Totodatã, ele sînt de naturã sã demonstreze concludent cã interpretãrile date de unii lideri politici ºi teoreticieni români ºi strãini, ridicate la rangul de adevãruri absolute – potrivit cãrora acþiunile ºi mãsurile energice pe care statul român este chemat sã le înfãptuiascã, în etapa actualã, pentru oprirea dezastrului economic în creºtere ºi pentru crearea condiþiilor corespunzãtoare cerute de redresarea ºi de dezvoltarea efectivã a economiei, reprezintã aberaþii ,,dirijiste”, ,,centraliste”, ,,totalitariste” etc. – sînt nu numai profund neºtiinþifice, dar ºi opuse radical intereselor fundamentale generale ale României. Sfîrºit Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA
Centenarul Marii Uniri – Pr eliminarii la Marea Unire ( 1 3 ) – Rãzboiul de Reîntregire a Neamului (4) –
În atmosfera de efervescenþã generalã, care domina armata, a fost prins ºi regele Ferdinand I – comandantul suprem al armatei. Astfel, cu prilejul unei inspecþii
Ziua de 14 decembrie 1916 va rãmîne în istoria României, dar, mai ales, în istoria Bucureºtilor, ca o zi neagrã – o dureroasã amintire ºi o patã de ruºine pe obrazul Þãrii. Aceastã tristã calificare a acestei zile din apropierea Crãciunului purta o etichetã a durerii naþionale – era ziua cînd, la Bucureºti, se instaleazã Administraþia militarã germanã („Militar-Verwaltung in Rumaniein), care va supune populaþia teritoriului ocupat – Oltenia ºi Muntenia – la o cruntã exploatare economicã ºi la o înjosire fãrã margini. Chiar dacã, la intrarea trupelor inamice în capitalã, oficialitãþile Primãriei, vrînd sã „îndulceascã” ocupaþia strãinã, au înmînat comandantului german o adresã în care se scria: „Comandantului suprem al trupelor aliate care înainteazã împotriva Bucureºtilor. Bucureºtii, capitala României, sînt complet evacuaþi de trupe ºi nu vor opune nici o împotrivire. Subscrisul primar, Emil C. Petrescu, în numele liniºtiþilor locuitori ai Capitalei, roagã pe Excelenþa Voastrã sã ia toate mãsurile pentru ca viaþa normalã sã rãmînã asiguratã, atît în interesul Marile bãtãlii ale anului 1917 pe frontul românesc trupelor de ocupaþiune, cît ºi pentru menajarea paºnicilor cetãþeni ”, nemþii nu prea i-au menajat la trupe, în speþã, la Armata a II-a de sub comanda pe bucureºteni, impunîndu-le un statut de ocupaþie ºi generalului Averescu, în localitatea Rãcãciuni, la 5 asuprire, cu numeroase incidente pentru locuitori. aprilie 1917, regele s-a adresat soldaþilor cu promisiAcum, jumãtate din România respira prin Moldova: unea cã le va da pãmînt ºi dreptul universal de vot: autoritãþile centrale (în frunte cu familia regalã), „Vouã, fiilor de þãrani care aþi apãrat cu braþul vostru administraþia ºi o mare parte a populaþiei din Muntenia pãmîntul unde v-aþi nãscut, unde aþi crescut, vã spun ºi Oltenia se aflau la Iaºi, precum ºi în alte localitãþi din eu, regele vostru, cã pe lîngã rãsplata cea mare a estul þãrii. Dupã dureroasa înfrîngere ºi dupã retragerea izbîndei, care va asigura fiecãruia recunoºtinþa neatrupelor în Moldova, bilanþul campaniei din anul 1916 mului nostru întreg, aþi cîºtigat totdeodatã dreptul de a – altul decît cel preconizat la intrarea României în stãpîni într-o mãsurã mai largã pãmîntul pe care v-aþi rãzboi – arãta astfel (numai în forþe umane): aproxima- luptat. Eu, regele vostru, voi fi întîiul a da pilda. Vi se tiv 50.000 de morþi, 80.000 de rãniþi ºi 78.314 pri- va da ºi o largã participare la treburile politice”. zonieri (dintre care, ofiþeri, 1.536). La finele anului 1916, cele douã armate adverse Dupã o analizã aprofundatã a eºecului campaniei ajunseserã la capãtul puterilor, chiar dacã fiecare în militare din 1916, Marele Cartier General al armatei posturi diferite, în raport cu situaþia de pe cîmpul de române a promovat unele schimbãri, coroborate cu un luptã. Campania desfãºuratã pe întinderea de aproape 5 numãr de alte mãsuri organizatorice, prima dintre aces- luni, cu lupte intense ºi deplasãri de sute de kilometri, tea fiind înlocuirea generalului M. Iliescu, subºeful fãrã nici o zi de odihnã, înfruntînd vremea rea de toamMarelui Cartier General al armatei, care, în lipsa unui nã, cu ploi torenþiale, ºi iarna cu viscole ºi ger, dar, mai ºef titular (generalul Al. Zottu fiind bolnav – s-a sinu- ales, perspectiva miezului de iarnã, cu geruri crîncene, cis în noiembrie 1916), condusese operaþiile armatei toate aceste considerente au determinat comenzile române, cu generalul Constantin armatelor respective sã se gîndeascã Prezan. Constatarea conducerii la o pauzã. Bineînþeles, cuvîntul armatei era cã, în acel moment de pauzã este un eufemism, întrebuinþat bilanþ – fie el ºi negativ – moralul în acest loc, pentru cã, în rãstimp, soldaþilor români, înþelegerea de armatele, pregãtindu-ºi poziþiile de cãtre aceºtia a sacrificiului suprem, apãrare, cu tot tacîmul necesar reîmpentru salvarea patriei de la pieire, prospãtãrii, umane ºi materiale, se se manifestau la un nivel ascendent, pregãteau pentru rãzboi. Planificarea ceea ce oferea garanþia unui succes aceasta ºi-a arãtat necesitatea imediatã, pentru cã, pe la jumãtatea lui iacert, la reluarea ostilitãþilor. O atitunuarie s-a iscat un viscol devastator, dine optimistã ºi mobilizatoare ºi un ger nãpraznic a pus stãpînire pe domnea ºi în sînul clasei politice, þarã, încît pierderile pãrþii germane icare trebuia sã-ºi ofere propriul au speriat: numai în timp de o sãpexemplu de ataºament la noile tãmînã, acestea, cauzate de degerarea condiþii ºi de devoþiune pentru salvmilitarilor, au ajuns sã depãºeascã un gardarea României. Un bun exemsfert din totalul pierderilor (morþi, plu pentru a ilustra acest fenomen Generalul Berthelot - ºeful rãniþi, prizonieri) în întreaga cameste ºi ºedinþa Camerei deputaþilor, Misiunii Militare Franceze panie... þinutã în 14 decembrie, la Iaºi, unde, O notã aparte în reorganizarea printre cei care au luat cuvîntul s-a armatei române pentru campania din 1917, creînd o aflat ºi Take Ionescu, cel care, de la tribuna acestui for nouã dimensiune sferei superioare de comandã a legislativ, a spus: „(...) Trebuie sã spunem þãrii cã nu e armatei, a constituit-o sosirea la Iaºi, la cererea oficialã nici un preþ, dar nici unul, chiar dacã ar fi pribegia totalã, chiar dacã ar fi ani mulþi de rãzboi, chiar dacã a guvernului român, a unei delegaþii militare franceze, ar fi ruina generalã, o astfel de distrugere încît sã ne compusã din 21 de ofiþeri, în frunte cu generalul Henri rãmîie doar pãmîntul negru, care sã nu fie un preþ prea Mathias Berthelot, în toamna lui 1916. Primit cu mic, pentru ceea ce are sã ne dea România Mare. (...) onoruri ºi întîmpinat chiar de regele Ferdinand I ºi de Va învinge armata românã; vor învinge aliaþii noºtri! primul-ministru Brãtianu, pe acordurile Marseillezei, Cred în acestã victorie, cum cred în lumina soarelui.” generalul francez nu se pierde cu firea ºi, constatînd
starea de spirit a românilor, conchide, pragmatic: „Rãzboiul cere sacrificii ºi nu trebuie sã ne aºteptãm la sacrificii uºoare. România a intrat în luptã cu credinþa în izbîndã, dar aceastã credinþã nu trebuie sã piarã de la primele greutãþi. (...) Mã privesc ca un salvator, cînd primul lucru pe care îl au de fãcut este sã se dezmeticeascã”. Odatã cu iarna 1916/1917, cînd s-au schimbat coordonatele rãzboiului – România trebuind sã pregãteascã ofensiva din 1917 – sarcinile Misiunii Militare Franceze cunosc o amplificare, aºa cã numãrul militarilor din acest organism creºte, ajungînd, în luna februarie 1917, la 1.150 trupã ºi 430 de ofiþeri (dintre care 74 de medici militari). Cu toate cã rolul generalului Berthelot creºte, acesta refuzã, pentru a doua oarã, sã fie numit (aºa cum preconiza regele Ferdinand I) comandant al armatei române, el rãmînînd la titlul de „Inspector general al armatei române”. Sub conul de influenþã al Misiunii Franceze, Marele Cartier General român a adoptat noi structuri organizatorice, cum ar fi: reducerea numãrului diviziilor de infanterie, de la 23 la 15, fiecare avînd în compunere cîte douã brigãzi, în timp ce companiile au fost ºi ele reduse numeric. Misiunea Francezã Militarã a acþionat pe mai multe paliere, dupã ce, în lunile ianuarie, februarie ºi martie 1917, pregãtirea trupei se fãcuse sporadic, sau deloc (din cauza rãspîndirii epidemiilor în rîndul armatei), în luna aprilie centrele de instrucþie au început sã funcþioneze normal. Membrii Misiunii Franceze erau prezenþi la nivelul regiment în sus, o mare atenþie acordîndu-se ºcolilor de cadeþi (4.000 în luna aprilie), necesari înlocuirii ofiþerilor rezerviºti, consideraþi mai slab pregãtiþi pentru front. În contextul acestei perioade de pregãtiri ºi acumulãri în vederea declanºãrii campaniei din primãvara anului 1917, Antanta a organizat mai multe conferinþe cu participarea statelor din coaliþie (meteahnã mai veche: România nu a fost acceptatã cu drepturi egale, la masa tratativelor). Mai mult decît atît, la Conferinþa de la Petrograd, unde a fost admis, la cererea acestuia, comandantul Misiunii Militare Franceze în România, generalul Berthelot – sperînd în influenþarea raporturilor aliaþilor cu Rusia, prin intervenþia generalului francez, rezultatul era gata-gata sã dinamiteze lucrãrile Conferinþei. Motivul? Generalul Bertholt a înaintat (ºi susþinut) propunerea ca reorganizarea armatei române sã se facã pe teritoriul liber românesc, ºi nu în Rusia, cum susþinea Comandamentul rus, ceea ce i-a deranjat pe ruºi, ajungîndu-se la ameninþarea cu înlocuirea ºefului Misiunii Franceze... În afarã de reorganizarea marilor unitãþi ºi a unitãþilor militare, înzestrarea armatei s-a îmbunãtãþit radical, comparaþia cu situaþia din 1916, constituind ceva de domeniul miracolului. Astfel, dacã la intrarea României în rãzboi, regimentele de infanterie aveau de la zero mitraliere la ºase mitraliere, nici o puºcãmitralierã, ºi puþin peste 20 de grenadieri pe regiment, înaintea campaniei din 1917, fiecare regiment dispunea de 24 de mitraliere, 96 de puºti-mitraliere ºi aproape toþi soldaþii erau grenadieri. Personalul armatei era dotat cu cãºti de metal, model francez, precum ºi cu mãºti contra gazelor asfixiante. În plan politic, Guvernul Brãtianu urmãrea coagularea tuturor forþelor naþionale în preajma obiectivului primordial al þãrii – reluarea ofensivei, pentru eliberarea Transilvaniei ºi a celorlalte teritorii româneºti aflate sub stãpînire strãinã. Cu douã remanieri – decembrie 1916 ºi iulie 1917, la ultima Take Ionescu fiind numit vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri – guvernul României a plãmãdit transformarea radicalã a armatei, alãturîndu-se mesajului regelui Ferdinand I în ridicarea moralului trupei ºi în obiectivizarea sentimentului patriotic al soldaþilor. În numele acestui deziderat, dupã aprinse dezbateri, Camerele de revizuire a Constituþiei au votat în iunie cele douã mari reforme
ilor pe frontul nostru nu mai este posibilã Misiunii Militare Franceze în România, generalul din cauza situaþiei generale de pe Frontul Henri Mathias Berthelot, se aratã: „Vã rog sã transOriental. În consecinþã, se ordonã: Armata miteþi Înaltului Comandament român cele mai cãla II-a se va opri pe frontul pe care va duroase felicitãri ale armatei franceze pentru strãluciajunge în seara de 12 iulie. Trupele se vor toarele succese obþinute de armata românã pe care, din întãri puternic pe cea mai bunã poziþie de nefericire, nu a permis sã le exploateze complet. Vitejia rezistenþã, care se aflã în lungul frontului trupelor române justificã pe deplin decizia luatã de cucerit...”. Ce tragedie poate fi mai mare guvernul francez de a furniza complet materialul necepentru un comandant cînd, într-un moment sar pentru a ajunge la 15 numãrul diviziilor române extrem de favorabil al înaintãrii, eºti obli- reorganizate”. La rîndul sãu, generalul Berthelot, gat, din motive independente de voinþa ta, într-o declaraþie fãcutã unui corespondent de presã, cu sã pui frînã ofensivei, lãsînd posibilitatea referire la victoriile armatei române, declara: „Poporul inamicului sã scape nevãtãmat ºi sã se român posedã pînã la cea mai înaltã treaptã calitãþile regrupeze, declanºînd apoi contraatacul! esenþiale ale unui soldat, acelea care constituie armele În situaþia datã, respiraþia acordatã tru- de elitã: bravurã, spirit de disciplinã, energie, în sfîrºit, pelor inamice a fost folositã cu scop malefic un puternic patriotism... Armata românã este completã de acestea, declanºînd o ofensivã cu intenþia ºi o putem considera ca avînd un efectiv egal, aceeaºi Regele Ferdinand decorînd un drapel de luptã de a zdrobi rezistenþa româneascã ºi a ocupa putere ofensivã ca oricare dintre puterile aliate”. Din Marea Britanie, de la primul-ministru Lloyd Moldova. Planul ofensiv german prevedea care au schimbat faþa socialã a maselor de þãrani: reforînaintarea cu cîte o armatã de-a lungul Siretului ºi George, venea aprecierea urmãtoare: „Cine ar putea sã ma agrarã ºi votul universal. În timp ce România se afla în toiul pregãtirilor ofen- Trotuºului, cu atingerea Adjudului ºi încercuirea omitã importanþa rezistenþei armatei pe care România sivei anului 1917, corbii Europei rãzboinice plãnuiau, Armatei a II-a românã ºi Armatei a IV-a rusã. Aceastã o opune inamicului comun? (...) Românii s-au luptat cu în continuare, variante de dispariþie a þãrii noastre ca ofensivã a nãscut, pînã la urmã, marile bãtãlii de la succes ºi chiar germanii s-au mirat de aceastã rezisstat naþional. Conform unui aºa-zis Plan de la Viena, Mãrãºeºti ºi Oituz, unde armia românã, descãtuºatã din tenþã eroicã.” ªi de dincolo de ocean, din SUA, am Austro-Ungaria primea Muntenia, Rusia primea cleºtele fricii ºi stãrii de inferioritate în faþa inamicului, primit cuvinte elogioase chiar din partea preºedintelui Moldova ºi Bulgaria primea Dobrogea. Noroc cã acest a înscris pagini de glorie nemuritoare. Bãtãlia de la Thomas Woodrow Wilson, care, într-o scrisoare plan diabolic a rãmas numai pe hîrtie, armata românã Mãrãºeºti, ca o continuare a celei de la Mãrãºti (6-9 adresatã regelui Ferdinand I, arãta cã poporul american infirmînd aviditatea morbidã a acestor imperii nesãtule. august), a nãscut deviza rãmasã pînã azi în inimile „... a urmãrit cu cea mai caldã simpatie ºi admiraþie Cauza dreaptã a României prindea contur din ce în ce românilor: „Pe aici nu se trece!”. Însemnãtatea victoriei curajoasa luptã a poporului român în scopul apãrãrii mai mult: mii de soldaþi ardeleni din armata habsbur- de la Mãrãºeºti – atît în plan strategic, cît ºi în plan integritãþii ºi libertãþii þãrii, împotriva actului de domigicã, aflaþi în prizonierat în Rusia, s-au constituit în moral – este apreciatã ºi evidenþiatã de toate compo- nare a militarismului german.” (Apropo, cum ar fi detaºamente de luptã ºi au cerut sã fie lãsaþi sã lupte pe nentele analiºtilor militari, aceastã victorie fiind con- comentat, acum, dacã ar mai fi trãit fostul preºedinte al front alãturi de români, pentru dezrobirea propriilor SUA, dominarea militarã pe care o exercitã SUA în familii. zeci de þãri de pe glob?) Preºedintele american nu era ªi de peste munþi, din Transilvania românã, soseau – strãin de aspiraþiile poporului român, el cunoscînd, încã rîuri, rîuri umane – soldaþii, pentru a se înrola în armadin toamna lui 1916, doleanþele românilor, datoritã ta românã, descãtuºînd energii latente, care aºteptau, de telegramei primitã de la românii din SUA, care cereau veacuri, eliberarea. În aceste momente de încercãri aprobarea de a participa la rãzboi alãturi de armata arhetipale, rãsunã vocea oamenilor de litere româneºti, americanã pentru înfãptuirea idealului naþional: „Noi, implicaþi în vuietul premergãtor al izbînzii, aºa cum îl românii, nu mai putem suporta opresiunea tiranicã a simþim pe poetul simbolist Ion Minulescu, în articolul oligarhiei maghiare care ne-a þinut de secole în jugul „Au venit ardelenii”, publicat în ziarul „România”, din sclaviei, iar astãzi ne ameninþã cu distrugerea. A venit 7 iunie 1917, din care citãm: „Bine aþi venit, fraþilor... timpul pentru eliberarea tuturor românilor subjugaþi Vã aºteptam cu nerãbdare fiindcã ºtiam cã oricîte de secole“. În virtutea viziunii de mai sus, în primele Mausoleul de la Mãrãºeºti piedici v-ar fi semãnat în cale soarta vitregã care ne luni de la intrarea SUA în rãzboi, aproape 18.000 de desparte de atîta amar de vreme, odatã ºi odatã tot aveaþi sã veniþi. ªi aþi venit. Aþi venit sã luptaþi români sideratã ca fiind cea mai strãlucitã (luptã ºi victorie) din cetãþeni americani de origine românã au semnat cereri alãturi de români pentru apãrarea ºi mãrirea patriei, întreaga campanie din Primul Rãzboi Mondial. Prin de înrolare în armatã... Sfîrºitul bãtãliei Moldovei, cum se poate defini care mîine va fi deopotrivã ºi a noastrã ºi a voastrã. atacarea cu o forþã covîrºitoare – 12 divizii de infanterie – (...) Vã salutãm dar cu sufletul înflãcãrat de emoþia germanii urmãreau strãpungerea apãrãrii româno-ruse, operaþiunea celor trei mari încleºtãri de la Mãrãºti, momentelor unice, de majestatea cãrora nu se pot ocuparea Moldovei (ºi desfiinþarea, astfel, a statului Mãrãºeºti ºi Oituz, în care România întorsese roata pãtrunde decît fraþii de sînge. Vã salutãm cu entuzias- român), înaintarea pînã la Odesa, dînd lovitura de graþie înºelãtoare a rãzboiului, pãrea sã ne asigure un rãgaz, mul deplinei încrederi în ziua de mîine ºi vã urãm armatei ruse, provocînd ieºirea spaþiu de timp necesar declanºãrii izbîndã pe drumul pe care voi îl cunoaºteþi mai bine României ºi a Rusiei din rãzboi. ofensivei generale pentru realizarea decît noi, pe drumul Carpaþilor româneºti. Voi sînteþi scopului împlicãrii în acest rãzboi – Cã nu a fost aºa, se datoreazã crainicii. Grosul oastei vã urmeazã însã. Voi purtaþi vitejiei soldatului român ºi eliberarea fraþilor români þintiþi în numai vestea cea bunã. Ei vor duce înfãptuirea ei.” „noii”armate române, creatã dupã teritoriile ocupate. Dar, n-a fost sã fie Pentru cã toatã acumularea ºi toatã frustrarea, înfrîngerile de pe front în anul 1916. aºa. Evenimentele profunde din nemeritate, îndurate de armata românã în anul tragic Strãlucita victorie de la Mãrãºeºti a Rusia – aliatul nostru în cadrul An1916, trebuie sã poarte un nume, acestea s-au chemat fost cu atît mai merituoasã, cu cît a tantei – Revoluþia din noiembrie VICTORIE! Armata a II-a românã, pe aliniamentul fost obþinutã în condiþii cu mult 1917, finalizatã cu detronarea moOneºti-Adjud, a declanºat, la 11 iulie 1917, o ofensivã îngreunate, generate de aliaþii ruºi. narhiei þariste ºi preluarea puterii de susþinutã, cele mai grele lupte s-au desfãºurat în zona Pe frontul lor de luptã, sãtui de cãtre bolºevici, a bulversat frontul localitãþii Mãrãºti, unde trupele inamice au suferit rãzboi, dornici de a-i pune capac, din est, armata rusã dispãrînd din pierderi grele, fiind obligate sã abandoneze zona. indiferent cu ce urmãri, soldaþii ruºi luptã. Mai mult, prin declaraþiile Bucuria soldaþilor români, cînd au vãzut – dupã facilitau succesul inamicului, noului conducãtor (bolºevic) al aproape un an de la intrarea României în rãzboi – cã Comandamentul român fiind obligat Rusiei, Vladimir Ilici Lenin, care inamicul fuge în faþa lor, lãsînd în urmã teren, arma- sã substituie trupele operative anunþa ideea încheierii pãcii ment ºi prizonieri – a fost unicã, aproape neverosimilã. ruseºti. Iatã cum caracterizeazã cu Puterile Centrale, dispozitivul Averescu, comandantul care planificase ºi dirijase Constantin Kiriþescu aceastã anoromâno-rus de pe linia frontului fãcea ofensiva, s-a exprimat astel, referitor la aceastã cotiturã malie: „Caracteristica desfãºurãrii imposibilã continuarea rãzboiului. în implicarea României în Primul Rãzboi Mondial: tactice a bãtãliei de la Mãrãºeºti o România intra iar pe un fãgaº per„Poporul României moderne trebuie sã-ºi întipãreascã formeazã aceastã substituire, opeiculos, dupã ce, la Mãrãºeºti, fãcuse bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, cãci în acea zi pen- ratã în împrejurãri din cele mai difi- Generalul Eremia Grigorescu dovada dreptului ei de a trata de la tru întîia datã armata modernã, care-ºi primise botezul cile, adicã chiar în cursul bãtãliei. comandantul Armatei egal la egal cu statele din Europa. de sînge numai cu 40 de ani înainte la Griviþa, înscrie Nu numai de la o zi pentru a doua zi, în luptele de la Mãrãºeºti Premisele create, în contextul modiîn istoria sa prima victorie în adevãratul înþeles al dar chiar în cursul aceleiaºi zile, ficãrii radicale a atitudinii ºi imcuvîntului, adicã victoria ofensivã ºi defensivã.” duºmanul începea dimineaþa atacul plicãrii Rusiei în rãzboi (conform angajamentului În plin avînt ofensiv, Armata a II-a primeºte un unui sector ocupat de ruºi, pentru ca apoi sã-l asumat), nu erau deloc de bun augur pentru România. ordin incredibil, pentru conjunctura în care era emis, sfîrºeascã seara, împotriva românilor”. Rãmasã izolatã – cu 2/3 din þarã ocupatã, ºi cu Moldova Ecoul bãtãliilor de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz – acela de a suspenda operaþiile militare în vigoare, situaþie ingratã, ivitã din cauza trupelor ruseºti care, considerate ca un punct de cotiturã în turnura frontului prinsã între Rusia, Austro-Ungaria ºi teritoriile rãvãºite de degringolada politicã a Rusiei þariste, prinsã Antantei din Orient – a fost reflectat din plin la toate româneºti ocupate de Puterile Centrale, fãceau, practic, între focul rãzboiului ºi focul Revoluþiei bolºevice, nu nivelurile: naþional ºi internaþional, militar ºi politic. În imposibilã continuarea rãzboiului... (va urma) mai aveau chef de luptã. Iatã conþinutul acestui ordin telegrama guvernului francez, semnatã de primulaberant: „Cu tot succesul obþinut, continuarea operaþi- ministru Georges Clemenceau, adresatã ºefului GEO CIOLCAN
Pag. a 14-a – 16 noiembrie 2018
„ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Oare cînd va veni ºi ziua izbãvirii noastre? (6) - Pamflet de durere, de disperare ºi de revoltã În plinã luptã politicã împotriva coaliþiei aflatã la guvernare ºi a liderilor ei, Klaus Iohannis a avut neinspirata idee sã-ºi anunþe candidatura pentru un al doilea mandat prezidenþial, deschizînd bîlciul electoral. N-a þinut seama cã ,,dreapta” s-a scindat iar unii dintre suporterii pe care conta îi vor fi adversari, avînd alt candidat. Nu ºi-a pus problema cã dupã plecarea unor liberali din partid pierde un însemnat numãr de alegãtori, dupã cum nu s-a gîndit cã, prin atacurile permanente asupra PSD ºi ALDE, unii nedeciºi ar putea sã-l contreze la urne. Pe de altã parte, nu a luat în calcul cã prin semnarea deciziei de revocare a ºefei DNA ºi-a pus în cap noi adversari. USR l-a pãrãsit, avînd propriul candidat, în persoana ,,magnificului” Cioloº, iar PMP cu 2% ar putea sã ajungã praf ºi pulbere pînã la anu’. De la UDMR va primi ceva, dar nu cine ºtie ce, iar diaspora, divizatã, nu-l va mai ajuta ca la alegerile trecute. Practic, Iohannis se va sprijini pe un PNL rãscolit de convulsii interioare, care-i vor determina pe unii liberali sã nu-l voteze pe candidatul partidului lor. Aflat într-o asemenea situaþie, Klaus Iohannis l-a scos de la naftalinã pe Vasile Blaga ºi gaºca lui de pediºti, vopsiþi peste noapte în liberali, cerºindu-i sprijinul. ,,Buldogul”, uns cu multe alifii electorale, nu putea sã dea cu piciorul unui asemenea caºcaval. I-a promis solemn sprijinul, dar este greu de crezut cã se va þine de cuvînt. Vechile rãfuieli ale portocaliilor cu liberalii, pe care voiau sã-i trimitã lîngã Brãtieni, nu se uitã uºor. Dacã PNL ar ajunge o formaþiune cu un potenþial electoral de 5-6%, atunci Blaga ºi ai lui ar deveni principala forþã a opoziþei ºi ar dirija jocul politic, Iohannis fiind obligat sã joace dupã muzica lor. Nu este exclus ca, în viitoarele bãtãlii electorale, Iohannis sã se lupte la baionetã cu Cioloº pentru a accede în turul doi al prezidenþialelor. O cacealma care ar face ca, în preajma alegerilor, Cioloº sã renunþe la candidaturã ºi sã-l sprijine cu toþi ai lui pe Iohannis, este mai puþin probabilã, întrucît liderii de la Bruxelles nu riscã sã meargã doar pe un singur candidat, în persoana unui Iohannis compromis. În cazul în care
actuala coaliþie aflatã la Putere va propune un singur candidat, s-ar putea ca viitorul preºedinte al României sã fie decis din primul tur de scrutin. N-ar fi imposibil ca schimbarea opticii unora dintre partidele de dreapta, faþã de Iohannis, acþiunile ostile preconizate împotriva sa de susþinãtorii Laurei Codruþa Kövesi, precum ºi lipsa unui sprijin susþinut din afarã sã-l determine pe actualul preºedinte sã nu mai candideze pentru un al doilea mandat. Principalul vinovat pentru un asemenea eºec ar fi Iohannis însuºi, cel care de doi ani se aflã într-un scandal monstru cu liderii actualei puteri, dar ºi cu milioanele de alegãtori ai acestora. Nemulþumit cã nu poate sã învîrteascã România pe degete, aºa cum i s-a ordonat de la Berlin ºi de la Bruxelles, Iohannis s-a strãduit permanent sã zãdãrnicescã aplicarea Programului de guvernare ºi implicit posibilitãþile de redresare a þãrii, condamnînd, în acelaºi timp, România la un anonimat total pe plan extern. Un strãvechi dicton, adresat conducãtorilor de stat ºi de oºti, îi avertiza drastic pe aceºtia: ,,Nu vã jucaþi cu lumea, jucaþi-vã ca lumea”. Cred cã preºedintele Iohannis s-a jucat nepermis de mult ºi de rãu cu lumea româneascã, închipuindu-ºi probabil cã totul se va ºterge cu buretele spre sfîrºitul anului viitor, cînd lumea aceasta va ieºi la urne. Poporul, domnule preºedinte, are þinere de minte. Nu-l lasã memoria în momentele decisive. Din cei patru preºedinþi pe care România i-a avut dupã marea revoluþie anti-pro comunistã din decembrie 1989, Iohannis a fost cel mai slab, un recalcitrant notoriu ºi un politician strãin cu totul de interesele þãrii, întrecîndu-l pînã ºi pe mahalagiul de Bãsescu. Un astfel de politician s-a strãduit sã aprindã rãzboiul româno-român, în nefericitele tradiþii ale politicii germane, declanºatoarea celor douã conflagraþii mondiale, de pe urma cãrora România a avut enorm de suferit. În urmã cu puþin timp, pleda în favoarea ideii ca gazele din Marea Neagrã sã fie exploatate de capitaliºti strãini, urmînd ca noi sã importãm asemenea resurse din Rusia, la preþuri mari. Opoziþia din România, în frunte cu Klaus Iohannis, a ajuns la punctul maxim al disperãrii. Propaganda sa deºãnþatã, bazatã pe acuzaþii mincinoase la adresa actualei Puteri, jignirile de mahala aduse primului-
Hibele marilor proiecte energetice gîndite de stat Documentul Strategiei Energetice, propus de Ministerul Energiei, reprezintã o colecþie a planurilor de dezvoltare depãºite moral ale firmelor cu capital de stat ºi ignorã cu desãvîrºire planurile sectorului privat în industria energeticã, susþin reprezentanþii Asociaþiei Române pentru Energie Eolianã – RWEA. Conform acestora, strategia face abstracþie de cea mai ieftinã energie, cea eolianã, ºi insistã doar pe proiectele scumpe ºi/sau poluante, precum centrala electricã de la Rovinari, reactoarele 3 ºi 4 de la Cernavodã, hidrocentrala Tarniþa-Lãpuºteºti. Documentul Strategiei Energetice prevede o capacitate adiþionalã de energie eolianã de aproximativ 1.200 MW pînã în 2030, un obiectiv prea puþin ambiþios faþã de beneficiile pe care aceastã tehnologie le aduce consumatorilor. Energia eolianã a devenit cea mai ieftinã formã de generare a energiei, cu un cost mediu de instalare în România de aproximativ 1.080 Euro/kW ºi un cost egalizat al energiei (LCOE) de aproximativ 52 Euro/MWh pe perioada de analizã a Strategiei, adicã 2018-2030. Un studiu RWEA realizat cu sprijinul Deloitte, ale cãrui date au fost trimise Ministerului Energiei în documentul de poziþie la Strategia Energeticã, aratã oportunitatea tehnicã ºi economicã pentru capacitãþi adiþionale din surse eoliene de cel puþin 3.000 MW în orizontul de timp al Strategiei, ce vor crea o valoare adãugatã de peste 5 miliarde de euro în perioada 2021 – 2030, în timp ce impactul investiþiilor legate de dezvoltarea surselor regenerabile de energie va atinge 350 miliarde de euro în perioada analizatã. Întrucît fãrã barierele pentru integrare tehnologia eolianã ar fi competitivã pe piaþã, investiþiile în domeniu vor putea fi realizate în urmãtorii ani exclusiv din surse private ºi fãrã scheme de suport, fãrã a aduce costuri suplimentare în factura consumatorului final. Prin comparaþie, tehnologiile prevãzute de Minister pentru investiþii (energie
nuclearã, energie din cãrbune ºi centrale de acumulare prin pompaj) sînt cele mai scumpe forme de producþie de energie, cu cele mai mari durate de realizare ºi vor avea nevoie de suport din partea consumatorului pe toatã durata lor de viaþã. Motivaþia prezentatã în documentul Strategiei privind „necesitatea realizãrii unitãþilor 3 ºi 4 de la CNE Cernavodã drept una dintre soluþiile optime de acoperire a deficitului de capacitate de producþie de energie electricã previzionat pentru 2028-2035 ca urmare a atingerii duratei limitã de operare a mai multor capacitãþi existente” este discutabilã, potrivit RWEA, avînd în vedere durata mare de construcþie a celor douã grupuri ºi costurile ridicate. În momentul de faþã, acoperirea unui deficit de capacitate se poate face cu investiþii în energie regenerabilã, cu costuri semnificativ mai mici ºi un timp de realizare mult mai mic. Proiectul construcþiei reactoarelor este estimat la 6,5 miliarde de euro. Realizarea unui grup energetic nou, de 600 MW la Rovinari are loc în condiþiile unui cost ridicat al lignitului ºi mai ales de preþul în creºtere al certificatelor de emisii EU ETS. România ºi-a asumat reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã ºi particule poluante prin semnarea Acordului de la Paris ºi prin transpunerea prevederilor din Pachetul Energie Curatã pentru toþi Europenii, iar construirea unui grup nou pe cãrbune este o iniþiativã care genereazã mai multe semne de întrebare. Adãugarea unei capacitãþi de captare ºi stocare a CO2 va creºte LCOE-ul energiei produse în acest grup ºi contravine ideii enunþate de „asigurare a compoziþiei mix-ului energetic cu un cost optim la nivel sistemic”, nu numai prin costul ridicat al construirii unui astfel de grup (în momentul de faþã, la nivel mondial existã doar douã astfel de proiecte pentru grupuri pe cãrbune, în Canada ºi Statele Unite, iar uti-
ministru, mistificarea rezultatelor economice obþinute de actualul Executiv, desconsiderarea eforturilor pentru majorarea salariilor ºi a pensiilor constituie principalele prevederi ale programului în baza cãruia Opoziþia vrea sã ajungã la guvernare, prin intermediul strãzii, al bîtei ºi al focului. Oare ce s-ar întîmpla dacã, printr-o nefericitã întîmplare, PNL ºi partidele tîrîie-brîu care-i þin isonul s-ar instala la Palatul Victoria? Desigur, multe ºi deloc mãrunte. Executivul, condus de dictatorul Orban, s-ar aºeza preº la picioarele lui Iohannis. Kövesi ar fi reinstalatã în fruntea DNA, fiindcã, fãrã ea, aceastã stranie instituþie s-ar nãrui, Bãsescu ar fi chemat, ca mare specialist în ciopîrþirea salariilor ºi a pensiilor, chiar dacã, potrivit lui Iohannis, acestea n-au crescut decît cu vreo 5 lei, Livia Stanciu ar fi numitã preºedinta Curþii Constituþionale, modificãrile intervenite în privinþa legilor Justiþiei ar fi abrogate, iar Roºia Montanã ºi gazele din Marea Neagrã ar fi scoase la mezat. Dar sã nu supralicitãm, sã nu vindem pielea ursului din pãdure. Deocamdatã, liberalii sînt tot în opoziþie ºi au mari ºanse sã rãmînã în aceastã poziþie ºi dupã alegerile parlamentare din anul viitor. Acum, liberalii ºi candidatul lor la prezidenþiale mizeazã pe diaspora. De acolo sperã sã obþinã 2-3 milioane de voturi, dar mai ales aºteptau ca un milion de români, care muncesc în diverse þãri occidentale, sã vinã la Bucureºti ºi sã dãrîme guvernul. Or fi oare atît de legaþi românii din diaspora de Iohannis ºi de Cioloº? Vor oare aceºti români sã compromitã autoritãþile de la Bucureºti, dar ºi þara, în preajma preluãrii preºedinþiei Consiliului Uniunii Europene? Sînt întrebãri la care rãspund unii lideri mai arþãgoºi din diaspora. De curînd, un astfel de individ, cu mansarda rãu zdruncinatã de idei legionaro-naziste, declara cã vrea sã dea foc României, fiindcã þara este în revoluþie, iar cei ce vor încerca sã-i opreascã, pe el ºi pe alþi revoluþionari de ospiciu, vor fi judecaþi de un tribunal internaþional, înfiinþat, probabil, tot de asemenea revoluþionari leniniºti. Viteazul lider de carton n-a luat în calcul ºi cealaltã variantã, aceea conform cãreia, în toiul confruntãrii, sã se trezeascã încãtuºat, sã pãrãseascã teatrul de luptã cu mult înainte de încheierea balului, ba mai mult, sã petreacã ani buni în þara natalã, dupã gratii. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU
lizarea CO2-ului captat este asiguratã de extracþia de petrol, posibilitate inexistentã în cazul Rovinari), dar ºi prin necesarul de energie pentru captarea CO2 (între 20 ºi 40% din energia produsã de grup, în funcþie de tehnologia aleasã). Compania China Huadian s-a angajat sã construiascã centrala nouã, de 600 MW, la un cost de 1 miliard de euro. În ceea ce priveºte realizarea Centralei Hidroenergetice cu Acumulare prin Pompaj TarniþaLãpuºteºti, necesitatea acesteia este datã de finalizarea unitãþilor 3 ºi 4 de la CNE Cernavodã, nu neapãrat de creºterea capacitãþilor regenerabile. Avînd în vedere costurile ridicate ale unui astfel de proiect ºi impactul asupra mediului, considerãm cã existã soluþii de flexibilizare a sistemului (care includ ºi stocarea energiei) mai ieftine ºi cu un impact restrîns ce pot fi luate în considerare. De asemenea, pentru asigurarea securitãþii energetice, este de preferat alegerea soluþiilor descentralizate, în dauna unei soluþii centralizate, de dimensiuni mari. În plus, chiar documentul Strategiei estimeazã cã Strategia Energeticã a României 2018 – 2030 cu perspectiva anului 2050 necesitatea apariþiei capacitãþilor care sã asigure flexibilitatea sistemului este aºteptatã pentru anul 2030, iar ulterior documentul menþioneazã cã „la nivelul anului 2030 existã ºi perspectiva altor tehnologii pentru stocarea energiei, dar acestea nu au, în acest moment, suficientã maturitate tehnologicã pentru a fi implementate”. Evaluarea maturitãþii tehnologice în momentul de faþã pentru o investiþie necesarã în anul 2030 este irelevantã ºi conduce la fundamentarea unor investiþii considerabile pe criterii greºite. Guvernul tehnocrat din 2016 a renunþat la proiect, evaluat la 1,2 miliarde de euro, pentru cã sa considerat cã nu e rentabil. Proiectul a fost readus din nou în discuþie, fiind inclus pe lista marilor investiþii în energie în documentul Strategia energeticã elaborat de Ministerul Energiei. COTIDIANUL.RO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 15-a – 16 noiembrie 2018
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Trezeºte-te, române! urmare din pag. 1) Trãdãtorii care conduc destinele Coloniei numite România, aceastã grãdinã a Carpaþilor care este pe punctul sã se multiplice, îi lasã sã se desfãºoare pe la TV ºi prin presã, fãrã sã-i deranjeze, în speranþa cã poate chiar le iese. Acum ceva timp, vã povesteam cã România este un stat eºuat. Este! Vã ziceam cã românul e atît de blazat, cã nu-l mai intereseazã ce e dincolo de gardul lui. Aºa este. Asistãm nepãsãtori la dezastru ºi nici mãcar nu ºtim de unde sã anulãm ceea ce se întîmplã. Cum poþi tu, om de rînd, cetãþean onest al acestei þãri, sã te lupþi cu un Sistem pe cît de corupt, pe atît de compromis? Mã uitam la poza aceea, cu aºa-ziºii viitori guvernanþi ai Transilvaniei, poate o posibilã primã garniturã a unui potenþial guvern de la Cluj, ºi mã gîndeam cine este SRI-istul dintre ei, cine sînt acei naivi care merg la rãzboi fãrã sã ºtie ce îi aºteaptã, ºi cine sînt reprezentanþii altor Servicii, mai mult sau mai puþin aliate. Evident cã, pentru a distrage atenþia poporului de la ceea ce se pune în scenã, Dragnea are sã mai fie ponegrit o bunã perioadã, Tãriceanu o sã fie condamnat cu un dosar venit din Austria, iar Iohannis are sã mai cîºtige un mandat de guvernator, doar dacã nu se va rezolva ceea ce bãieþii deºtepþi de afarã ºi-au pus în cap. Aþi observat, da? Transilvania se vrea independentã cã, vezi doamne, þiganii de la Bucureºti au devenit greu de digerat. Þiganii, printre care se pare cã mã numãr ºi eu, ºi tu, cel care citeºti, dar ºi toþi cei care s-au nãscut la sud de Carpaþi, sînt la fel de victime ca ºi tine, mãi Miticã de la Cluj, aºa cã nu sîntem noi de vinã cã Coldea, Iohannis, Kövesi, Helving ºi alþii sînt de fapt de la voi de pe plantaþie ºi ei fac jocurile astfel încît tu, cetãþean European, sã vrei sã fii autonom, pe motiv cã banii tãi asigurã bãutura unuia de la Vaslui, în loc sã fie investiþi tot la tine în curte. Aici ai ºi nu prea ai dreptate. Ai dreptate cã nu e ok ca bãutura celui de la Vaslui sã fie asiguratã din
Învãþãmîntul românesc – o ruºine! (23) Motto: ,,Cum aratã astãzi ºcoala, Aºa va fi mîine þara”. (Spiru Haret) Recent, un ziarist pus pe ºotii a pus unor cadre didactice urmãtoarea întrebare: ,,Ce aþi face dacã aþi afla cã vasele sangvine româneºti au fost sechestrate într-un port din Grecia?” Rãspunsurile au fost nãucitoare, de genul ,,Aº declara rãzboi Greciei”. Legat de întrebãri ºi rãspunsuri, vã mai spun cã subsemnatul, printre altele, se ocupã ºi de o echipã sportivã, care a fost supusã unui test de culturã generalã, cu vreo 5 ani în urmã. Toþi componenþii echipei, elevi de clasele V-X, au fost întrebaþi de ce cerul senin este albastru, de ce zãpada este albã, de ce în probele sportive de alergare, totdeauna direcþia deplasãrii este de la stînga la dreapta, de ce ºinele de cale feratã sînt montate pe un strat de pietre, ce semnificã cele 21 de salve de tun trase cu ocazia unor evenimente sau de unde provine noþiunea juridicã de ,,Parchet”. Aflaþi cã nici un sportive-elev nu a ºtiut sã rãspundã, motiv pentru care i-am sfãtuit sã-i întrebe pe proprii lor profesori, dar au fost mustraþi ºi respinºi la modul ,,Terminaþi cu întrebãrile astea prosteºti ºi puneþi mina pe carte!”. Demnã de menþionat este atitudinea unui elev, care l-a întrebat pe profesorul sãu de istorie dacã ºtie de unde a avut ªtefan cel Mare cizmele. Cel întrebat a rãmas perplex, s-a dat bãtut ºi a aflat cã mãritul domn a avut cizmele de la genunchi în jos. Sub aceste aspect, reþineþi cã învãþãtorii ºi profesorii lucreazã 4-5 ore pe zi, au 5 luni de vacanþã, dar susþin cã, în diferenþa de pînã la 8 ore legale de munca pe zi, ei, sanchi, se specializeazã. Oare, cum se vor apãra aceºtia acum, cînd învãþãmîntul a dat colþul? Probabil se vor apãra precum a fãcut acel imbecil, care ºi-a ucis cu sînge rece pãrinþii, iar la tribunal a spus ,,Onoratã instanþã, vã rog sã aveþi milã de un biet orfan!”. Cum au reacþionat aceste cadre didactice împotriva miniºtrilor, care s-au dovedit a fi cioclii acestui sistem? Existã vreo speranþã în ridicarea
impozitele tale. Dar dacã banii tãi, ajunºi la buget, asigurã educaþia unui copil din Vaslui, nu ai fi mai ok cu aceastã stare de fapt? Pe de o parte, Coldea i-a spus ºoricelului cã nu e în regulã sã legãm Bucureºtiul de Transilvania, iar pe de altã parte, nu s-a fãcut nimic pentru a ajuta România sã aibã artere puternice, acele autostrãzi care aduc investiþii orinde sînt ele, dar v-aþi vãzut cu sacii în cãruþã, mai bogaþi ca alþii, ºi aþi decis sã
ne lãsaþi pe cei ca noi, miticii, sã ne descurcãm. Eu vã înþeleg. Dupã ce cretini de guvernanþi am avut în ultimii 35 de ani, sînteþi îndreptãþiþi sã cereþi ceva ce noi, miticii, nu avem dreptul sã cerem, mai ales pentru cã nu pot fi uitaþi cei care au contribuit la Marea Unire. Voi, intelectuali de mucava, pentru cã mintea vã este doar la profit ºi distrugere, nu puteþi înþelege, dar sînt sigur cã în ziua în care veþi vedea ce aþi lãsat în urma voastrã o sã regretaþi. Lãsînd idioþii deoparte, fãrã sã-i criticãm prea aspru pentru ceea ce ei îºi doresc, pentru banii pe care-i iau ºi pentru interesele pe care le au, sã ne uitãm puþin la ceea ce se întîmplã în România, colonia cu poziþia cea mai strategicã a SUA ºi cel mai eºuat stat din Europa. Înþeleg cã SRI nu va reacþiona la ceea ce se întîmplã, aºa cum nici Parchetul ºi nici un politician nu o va face. Nu uitaþi, noi avem în Parlament niºte personaje pe care voi, noi, le-am votat, dar care acum nu fac decît sã fure ºi sã trãdeze. Nu existã nimeni în acest moment care sã apere
învãþãmîntului la cotele trecutului? O soluþie ne-o dã Asociaþia Europeanã a Cadrelor Didactice, care a trimis Guvernului, Parlamentului ºi Preºedinþiei un comunicat, dupã cum urmeazã: ,,Considerãm util ca, înainte de a fi numit, ministrul Educaþiei sã facã obligatoriu dovada cã îndeplineºte cele patru condiþii stabilite de Spiru Haret în 1898, pentru obþinerea diplomei de absolvire a 4 clase: * Abilitatea de scrie corect dupã dictare. * Cunoaºterea celor 4 operaþii aritmetice. * Capacitatea de a redacta o cerere cãtre autoritãþi. * Cunoaºterea celor 7 note muzicare”. Pãi, dacã un ministru ar trebui sã rusþinã patru probe, înseamnã cã învãþãtorii ºi profesorii vor fi chinuiþi doar cu o întrebare: Cum te cheamã? Sau: Care este adresa unde þi-ai deschis After School? Da, aºa este, cadrele didactice ºi-au deschis afaceri, ele bat toba la modul ,,Dragi pãrinþi, duceþi-vã odraslele la After School ºi veþi vedea ce progrese vor face cei mici! Uitaþi, vã dau adresa unde eu activez!” Adevãrul este cã aceste locuri sînt extraordinar de nocive pentru elevi. Duceþi-vã în parcuri ºi observaþi cum sînt supravegheaþi cei de la After School, cum îºi distrug coloana cei mici, cãrînd ghiozdanele de 10 kg de colo-colo. Cel mai grav este faptul cã, în 2-3 ani, copiii se semisãlbãticesc ºi încep sã prezinte grave traume psihice. Recent, un grup de elevi de la After School a fost testat sub acest aspect emoþional ºi s-a constatat cã sentimentele acestor copii dispar cu totul. Pãi, dacã copilul stã atîrnat de gard, plînge, þipã ºi se uitã în zare sã vadã cînd vine mama sau tata sã-l ia, oare la ce rezultat sã ne aºteptãm? Cu toate acestea, mulþi încã mai susþin cã învãþãmîntul funcþioneazã, chiar are bujori în obrãjori. Da, aºa o fi, dar funcþioneazã neîmbãlsãmat. Oricum, gîndiþi-vã cã este momentul sã ne trezim: Acum ori niciodatã! România are nevoie de un învãþãmînt serios, competent ºi performant. Dacã nu sîntem în stare sã facem aºa ceva, nu avem decît sã tãmîiem, sã închidem lumina, tragem obloanele ºi taitai, tu-tuuu…! Sfîrºit VALENTIN TURIGIOIU
aceastã naþie, nu mai existã Vadim, nu mai existã nimeni, absolut nimeni care sã urce la tribunã ºi sã condamne ceea ce se întîmplã acum în România. Cicã avem partide naþionaliste! Care sînt alea? Cine sã sesizeze Justiþia cã Constituþia este cãlcatã în picioare, ºi cine sã se ridice sã spunã NU!? Nimeni! Prin urmare, la ce te aºtepþi tu, române, acum, în ceasul Centenarului, sã se întîmple cu tine, cu þara ta? Cum poþi tu, române, sã lupþi pentru ceea ce strãbunii tãi au realizat ºi pentru care s-au jertfit? Cum poþi sã treci de ignoranþa care te-a acaparat cu totul ºi sã te ridici, sã faci ceea ce trebuie sã faci, în ciuda apãsãrii puternice a unei tãlpi pe gîtul tãu, în ciuda unor interese mai mari decît însãºi þara care te-a îmbrãþiºat încã de la naºtere? Este poate greu, române, dar nu imposibil! O altã ºtire, de prin online, pozitivã ºi foarte ok din multe puncte de vedere, este prezentatã de un cotidian online provincial, care ne spune cã s-a format Alianþa Vestului, ºi anume cã patru oraºe s-au aliniat ca sã comunice mai bine între ele, fãrã sã mai aºtepte Bucureºtiul sã le ajute. Foarte bine, bãieþi! Poate este bine sã existe ºi o alianþã a Estului, a Centrului ºi poate chiar a întregii þãri, ca sã-i ignorãm pe imbecilii de politicieni ºi sã facem cumva sã fie bine ºi în þara asta. Înainte de toate, însã, cred cã o alianþã a românilor este necesarã, doar aºa se va putea rupe acest cerc vicios compus din furt, trãdare ºi îmbogãþire, pe de o parte, ºi laºitate, ignoranþã sau „fiecare pentru sine”, pe de altã parte. Dacã vrem sã mai existãm ca naþie încã mãcar un secol, asta trebuie sã facem. Noi, românii. Nu ei, trãdãtorii ãia din Parlament, acele cozi de topor care ne furã anii, tinereþea, speranþa ºi, pînã la urmã, chiar viitorul. Voi, acei cheflii români din pozã, chiar vreþi ca istoria sã vã considere ca fiind cei care s-au vîndut altora, ºi au încercat sã distrugã ceea ce strãmoºii noºtri au reuºit sã înfãptuiascã? Chiar vã doriþi asta? P.S.: Pînã în acest moment nu am vãzut nici un fel de partid, fie el de dreapta, centru, stînga sau naþionalist, care sã cearã Parchetului sã sesizeze SRI sau sã întreprindã ceva, ori sã-i întrebe pe aceºti nemernici care vor autonomia de sãnãtate.
Dãm mai mulþi bani la UE decît primim România a primit în primele nouã luni ale anului de la Uniunea Europeanã 1,15 miliarde de euro ºi a plãtit în aceeaºi perioadã 1,2 miliarde de euro, conform unui document intitulat „Evoluþia fluxurilor financiare dintre România ºi Uniunea Europeanã” emis de Ministerul Finanþelor. Cele 1,15 miliarde de euro sînt Fonduri structurale ºi de coeziune ºi Fonduri pentru dezvoltare ruralã ºi pescuit. Pentru aceºti bani s-au depus proiecte de cofinanþare din partea autoritãþilor române ºi care au fost aprobate. Nu intrã în calcul aici sumele încasate din Fondul European pentru Garantare Agricolã, care se dau fãrã cofinanþare. La acest capitol, fermierii din România au primit 1,73 miliarde de euro. Capacitatea defectuoasã a þãrii noastre de a atrage fondurile europene a fost taxatã zilele trecute de comisarul Corina Creþu. Prezent la Bucureºti, oficialul de la Bruxelles a spus cã România a pierdut deja fonduri europene în valoare de aproape douã miliarde de euro pe care le putea folosi în infrastructura de transport. „Din cei 19,5 miliarde de euro alocaþi pe fondurile pe care le gestionez, Politica de Coeziune ºi de Fondul de Dezvoltare Regionalã, s-au pierdut între 1,8 ºi 2 miliarde de euro într-un domeniu sensibil pentru România, cel al infrastructurii de transport”, a declarat, la Bucureºti, la conferinþa EuroIMPACT, comisarul european Corina Creþu, cu privire la fondurile europene absorbite de România. „Dacã ne uitãm la partea plinã a paharului, dintre cele 19,5 miliarde de euro, pentru perioada 2007-2014, s-au cheltuit 17,5 miliarde de euro, dar doar aproximativ 14-15 miliarde au fost practic lucrãri pe teren, pentru cã 3 miliarde aproape au fost salvate prin proiecte retrospective, prin preluarea creditelor BEI ºi BERD pe care România le avea încã pentru proiecte realizate, cum ar fi de pildã Autostrada Soarelui pentru care statul încã plãtea credite”, a indicat Creþu. Totodatã, aceasta a adãugat cã absorbþia „greoaie” a fondurilor europene de cãtre România este o slãbiciune pe care Bucureºtiul o are încã de la aderarea la Uniunea Europeanã, ºi cã îºi propune „un dialog permanent cu Guvernul”. Din 2007 ºi pînã la finele lui septembrie 2018, România a primit de la UE fonduri totale de 46,68 miliarde de euro ºi a plãtit 16,51 miliarde de euro. Rezultã un sold pozitiv de 32,16 miliarde de euro, bani de care am beneficiat efectiv ca membru al UE. COSMIN PAM MATEI
Pag. a 16-a – 16 noiembrie 2018
„ROMÂNIA MARE“
Poveºti din viaþa romilor Caravana Marii Uniri – spectacol organizat de Centrul Naþional de Culturã al Romilor, Romano Kher, poposeºte la Suceava Spectacolul Caravana Marii Uniri va poposi la Suceava. Este un proiect al Centrului Naþional de Culturã al romilor Romano Kher, ºi are trei subcomponente: o dezbatere academicã la care vor fi invitaþi sociologi, istorici, oameni de culturã, care pot spune ceva despre contribuþia minoritãþilor la Crearea Statului Naþional Unitar român, sau la crearea României moderne, de dupã Unire. Inclusiv romii au puncte de vedere care vor fi cunoscute publicului, pentru cã, dupã cum se ºtie, sper, dacã nu se ºtie voi sublinia eu, romii au vrut Unirea, au contribuit la Unire. Romii din România, din momentul eliberãrii lor din sclavie, au avut o participare constantã la propãºirea spiritualã, ºi nu doar materialã, a naþiunii noastre. Curînd se împlinesc 100 de ani de la prima adunare a romilor prin care aceºtia ºi-au exprimat sprijinul pentru proiectul România Mare. Aceºtia ºi-au imaginat (ºi nu au greºit) o Românie a tuturor cetãþenilor fãrã diferenþiere pe criteriu etnic, susþinînd proiectul României Mari ºi solicitînd, în acelaºi timp, tratament echitabil ºi mãsuri pentru incluziunea romilor. Dupã 1 decembrie 1918, conform istoricului Petre Matei, romii au fost printre primele grupuri etnice care ºi-au exprimat susþinerea pentru proiectul României Mari ºi ataºamentul faþã de români. La data de 16 ianuarie 1919, la Rupea, judeþul Tîrnava Mare, a avut loc prima reuniune a romilor (urmatã de peste zece ast-
fel de întîlniri în diverse localitãþi) din Transilvania. Susþinerea proiectului României Mari de cãtre romi are o importanþã istoricã deosebitã, în contextul în care sprijinul populaþiilor locale a fost decisiv pentru procesul de unire a României cu Transilvania. Ulterior romii au contribuit la dezvoltarea României din punct de vedere cultural ºi economic chiar, dacã ne gîndim la domeniul agrar unde ei furnizau uneltele pentru þãranii care lucrau pãmîntul. A doua componentã a proiectului de la Suceava se referã la cel mai bun concert cu specific exclusiv rom organizat vreodatã, dacã mã gîndesc la conþinutul muzical care îmbinã muzica romã cu muzica clasicã, prin marele muzician Emy Drãgoi, care a orchestrat ºi a scris muzicã romã adaptatã la muzicã clasicã, dar abordeazã ºi teme clasice din muzica universalã clasicã abordate cu influenþã romã, punîndu-le tuºa, valoarea adãugatã. Veþi vedea ceva deosebit, ceva ce îmbinã perfect ideea de filarmonicã a romilor, unde se îmbinã muzica clasicã cu muzica romã.
Comuna Mitocu Dragomirnei are o grãdiniþã nouã, construitã ºi dotatã de Primãrie Comuna Mitocu Dragomirnei s-a îmbogãþit spiritual cu o nouã grãdiniþã, construitã prin programul PNDL, la standarde europene. Aceastã nouã instituþie ºcolarã a fost inauguratã pe 10 septembrie, la deschiderea noului an ºcolar, în prezenþa primarului comunei, inginer Dãnuþ Solcan, a viceprimarului Teodor Rãþoi, a doamnei director a ªcolii Gimnaziale Mitocu Dragomirnei, Daniela Corbu-Domºa, ºi a inspectorului ºcolar al ISJ Suceava, prof. Lucian Dimitriu. Primarul comunei Mitocu Dragomirnei, Dãnuþ Solcan, a fost extrem de emoþionat, pentru cã a contribuit personal la dotarea grãdiniþei cu jucãrii ºi rechizite.. ªi-a deschis porþile, spre bucuria copiilor, dar ºi a pãrinþilor lor, cea mai nouã ºi modernã grãdiniþã din Mitocu Dragomirnei. Vorbim despre clãdirea care s-a construit în centrul comunei, pe un teren înconjurat de copaci ºi verdeaþã, în vecinãtatea Primãriei ºi a Bisericii. Trei preoþi au sfinþit noul sediu al grãdiniþei printr-o slujbã religioasã, astfel încît cadrele didactice ºi copiii sã intre cu dreptul în noul an ºcolar. Este o construcþie ridicatã de la zero ºi edificatã cu respectarea celor mai stricte norme europene în domeniu: cu sãli mari, bine aerisite, cu sistem modern de încãlzire, cu ferestre care oferã un iluminat optim, cu pardoseli, tîmplãrie ºi dotãri de calitate. Este poate cea mai modernã grãdiniþã din judeþ, cel puþin la aceastã orã, graþie investiþiilor rea-
lizate aici de cãtre Primãria ºi Consiliul Local Mitocu Dragomirnei. Este un proiect lansat de cãtre primarul Dãnuþ Solcan, cel care a iniþiat, de altfel, ºi proiectele de extindere a ªcolii Gimnaziale ºi de construcþie a Grãdiniþei cu Program Normal nr. 1, cu toate dotãrile necesare (sãli de clasã, grupuri sanitare etc.). Printr-o hotãrîre adoptatã de cãtre Consiliul Local Mitocu Dragomirnei, la propunerea primarului Dãnuþ Solcan, clãdirea a primit titulatura de „Grãdiniþa cu program normal nr. 2” – unitate de învãþãmînt subordonatã Grãdiniþei ªcolii Gimnaziale din comunã. Aici vor studia un numãr de 40 de copii, locurile fiind deja ocupate, dupã depunerea cererilor de cãtre pãrinþi, dovadã a faptului cã nevoia de deschidere a unei noi grãdiniþe în Mitocu Dragomirnei era mare ºi cã proiectul a meritat sã fie realizat. În ziua deschiderii noului an ºcolar 20182019, în comuna Mitocu Dragomirnei, pãrinþi, bunici, invitaþi ºi copii au participat împreunã la inaugurarea unei frumoase grãdiniþe, una abia construitã ºi datã în funcþiune în aceeaºi zi. „Aceastã zi a fost aºteptatã cu mare nerãbdare de întrega comunitate din Mitoc, asta datoritã faptului cã, de peste 15 ani de zile, copiii noºtri învãþau într-o clãdire veche, insalubrã, fãrã autorizaþie de funcþionare. Am promis cã vom construi o grãdiniþã modernã pentru copiii din comuna noastrã ºi iatã cã am reuºit acest lucru. Astãzi am fãcut un prim pas, inaugurarea construcþiei grãdiniþei, am reuºit sã rezolvãm
Nu va fi o filarmonicã, pentru cã este foarte greu de adus ºi foarte scumpã. Vor veni 13 persoane, care vor forma o miniorchestrã ce va promova cultura muzicalã a romilor, un nou trend pe care cei de la Romano Kher vor sã-l promoveze, anume cultura scrisã, pentru cã muzicianul a scris pe partiturã în aºa fel încît sã rãmînã posteritãþii temele abordate în acest concert ºi cei care vor sã le cînte ºi peste 10 sau 20 de ani. Era un minus al culturii muzicale rome: se cînta ºi se cîntã foarte bine, dar dupã ureche. Aºadar, la 8 noiembrie 2018, la ora 18,30, Sala Auditoriul Joseph Schmidt, a avut loc Concertul susþinut de Emy Drãgoi, acompaniat de Orchestra de camerã Romano Kher, plus o surprizã, ansamblul de dansuri rome Roma Fest. Roma Fest este o trupã care a fãcut mare succes de public ºi în România, ºi în strãinãtate, pentru cã a susþinut un numãr de excepþie, pe care l-a fãcut ºi la Cirque du Soleil în Canada ºi Franþa, la Bruxelles. Suceava a putut vedea un numãr de excepþie al celor patru dansatori care zboarã pur ºi simplu, executã numere care îmbinã acrobaþiile cu dansul, ritmul ºi percuþia. În ultima zi s-a jucat o piesã de teatru adaptatã dupã Cehov ºi regizatã de Sorin Aurel Sandu, un mare actor de etnie romã care vrea sã transpunã într-o piesã clasicã elemente rome, costume rome, expresii din limba romani. Practic, piesa capãtã un aspect nou în domeniu care ne-a arãtat cum trebuie sã arate o piesã de teatru cu actori romi, practic valoarea aceea adãugatã pe care o cãutãm de multe ori. problema dotãrii cu mobilier modern, cu calculatoare, cu material didactic nou, dar ºi împrejmuirea perimetrului ºi amenajarea unui parc de joacã pentru copiii care vor veni la grãdiniþã”, a precizat Dãnuþ Solcan, primarul comunei Mitocu Dragomirnei, la inaugurarea grãdiniþei. „Cred cã am inaugurat astãzi cea mai frumoasã grãdiniþã din mediul rural din zona Suceava, dar cred cã ºi una din cele mai frumoase din mediu rural al judeþului Suceava. Pentru acest lucru, cred cã trebuie sã mulþumim tuturor celor care s-au implicat în realizarea acestui important proiect, ºi anume: Consiliului Local, care într-un timp record a terminat acest proiect (mai puþin de un an de zile); Consiliului Local Mitocu Dragomirnei ºi angajaþilor Primãriei, care s-au implicat în acest proiect; viceprimarului Teodor Rãþoi, care a fost aproape de mine ºi m-a susþinut; pãrinþilor ºi beneficiarilor legii 416/2001, care au participat la mai multe faze ale acestui proiect, ca micuþii sã nu ducã lipsã de jucãrii, acuarele, precum
ºi de orice material didactic este nevoie”, a precizat la deschiderea oficialã primarul Dãnuþ Solcan. „Ne bucurãm sã deschidem o grãdiniþã nouã la cele mai exigente standarde. E încã un pas în modernizarea infrastructurii ºcolare din mediul rural. Nu existã deosebire între condiþiile din mediul urban ºi astfel de unitãþi”, a precizat Lucian Dimitriu, inspectorul teritorial al ISJ Suceava.
Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 17-a – 16 noiembrie 2018
„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Cum se aleg liderii aliaþi ai marilor puteri Asasinarea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi în consulatul þãrii sale din Istanbul a scos la ivealã barbaria, dar, mai important, a revelat cum acþioneazã Serviciile Secrete ale puterilor mondiale ºi regionale. Toate informaþiile legate de asasinarea lui Khashoggi, el însuºi avînd puternice legãturi cu Serviciile Secrete americane ºi saudite, deopotrivã, au fost oferite, pe surse, de presa turcã citatã copios de marile publicaþii vestice. Mai toate informaþiile despre asasinarea lui Khashoggi veneau de la „surse” din poliþia turcã, Serviciile Secrete, guvern, totul fãcînd parte dintr-o operaþiune bine pusã la punct de regimul preºedintelui Recep Tayyipt Erdogan, menitã sã-i spele pãcatele apropierii de Rusia ºi imaginea de lider care pune pumnul în gura presei. Presa turcã a fost alimentatã cu informaþii suficiente calitativ ºi cantitativ pentru ca statele vestice aliate ale Turciei sã poatã forþa înlãturarea de la succesiune a prinþului Mohammed bin Salman (principalul suspect în cazul uciderii lui Khashoggi), dar ºi pentru ca aceleaºi mari puteri occidentale, în frunte cu SUA, sã poatã gãsi argumente pentru continuarea cooperãrii cu prinþul saudit pus la zid. Campania de imagine a preºedintelui Erdogan a dat roade – Turcia a revenit pe o poziþie influentã în negocierile pentru viitorul Siriei ºi a fost „iertatã” de SUA pentru achiziþionarea sistemului rus antirachetã S-400, odatã ce Washingtonul a admis cã va continua livrãrile de avioane F-35 cãtre Ankara.
CIA ºi MI6 se dezic de prinþul moºtenitor saudit ªi mai interesantã este reacþia Serviciilor Secrete occidentale, venitã printr-un suprinzãtor articol publicat de „Financial Times“. Citînd surse (unele numite, multe anonime) din CIA ºi MI6, cotidianul londonez se face portavocvea Serviciilor Secrete occidentale ºi sugereazã cã acestea ar cãuta asiduu îndepãrtarea de la succesiune a prinþului saudit. „Prãbuºirea încrederii reciproce, arãtatã cît se poate de public, reprezintã o îndepãrtare dramaticã de la relaþia apropiatã ºi acoperitã pe care CIA ºi MI6 au reuºit sã o dezvolte cu vãrul ºi rivalul prinþului bin Salman, Mohammed bin Nayef”, scrie FT. „Cînd Mohammed bin Salman a fost numit prinþ moºtenitor, în urmã cu un an, el nu a devenit doar moºtenitorul coroanei saudite, ci a îndepãrtat un favorit al serviciilor occidentale”, scrie FT. „Sub bin Salman va fi mai greu sã ai acelaºi nivel de încredere, în lumina asasinãrii brutale a lui Khashoggi”, spune o sursã dintr-un Serviciu Secret vestic, potrivit FT. Cu alte cuvinte, politica externã a marilor puteri apreciazã un lider al unui stat aliat dupã nivelul sãu de obedienþã ºi
deschidere faþã de Servicii Secrete strãine. Brusc, presa internaþionalã, citînd spioni din CIA ºi MI6, începe sã facã apologia fostul prinþ moºtenitor Mohammed bin Nayef, uitat de aceeaºi presã dupã îndepãrtarea de la succesiune, în 2017. „Mohammed bin Nayef a fost cel mai apropiat partener al SUA în lupta împotriva al-Qaida. Punct. A fost extrem de bine vãzut atît în CIA, cît ºi la Casa Albã în timpul administraþiilor Bush ºi Obama”, spune Bruce Riedel, fost analist CIA, citat de „Financial Times“. Riedel aratã cã în comunitatea de informaþii a SUA a apãrut teama cã promovarea rivalului bin Salman la succesiune va avea un impact negativ asupra calitãþii informaþiilor venite din Arabia Sauditã. „Bin Nayef era deschis faþã de ideile vestice ºi a devenit o persoanã foarte apropiatã de agenþiile secrete”, spune pentru FT o sursã din cadrul CIA. „În timp ce mulþi oficiali strãini erau reticenþi faþã de prinþul bin Salman, unii oficiali din spionaj au recunoscut cã steaua sa este în ascensiune ºi l-au vãzut ca pe un partener pe termen lung”, aratã „Financial Times“, într-un articol ce pare mai degrabã un comunicat bine redactat de CIA, menit sã spele imaginea agenþiei dupã asasinarea lui Jamal Khashoggi.
Mohammed bin Salman, urmãtorul Saddam Hussein Un alt articol, publicat de „Foreign Policy“, o publicaþie care a lãudat frecvent reformele proiectate de prinþul bin Salman (de la drepturi pentru femei pînã la reorietarea economiei saudite dupã preceptele FMI ºi introducerea TVA-ului), aratã, nici mai mult, nici mai puþin, cã prinþul moºtenitor saudit este „urmãtorul Saddam Hussein”. „Acum, sprijinul administraþiei Trump pentru Mohammed bin Salman se îndreaptã în aceeaºi direcþie greºitã ca ºi sprijinul fatidic pentru Saddam Hussein. Susþinerea pentru Arabia Sauditã de astãzi are aceeaºi justificare ca ºi susþinerea Irakului în anii 1980: contracararea Iranului. Trump a susþinut epurãrile din Arabia Sauditã conduse de bin Salman, i-a dat un cec în alb pentru acþiunile sale eºuate împotriva rebelilor din Yemen, soldate cu masacrarea civililor, un cec în alb pentru transformarea Qatarului într-un stat vasal, pentru îndepãrtarea de la putere a premierului Libanului, pentru pedepsirea Canadei care a îndrãznit sã critice regimul saudit în ce priveºte drepturile omului. Aparentul ordin pentru asasinarea lui Khashoggi este doar ultima acþiune impulsivã ºi nesãbuitã la care SUA nu au reacþionat cu putere”, scrie „Foreign Policy“. „Dorinþa de a face ca Iranul sã sîngereze nu trebuie sã umbreascã ameninþarea crescîndã din regiune: un prinþ
Un guvern „îmblînzit“ de UE în prag de Centenar (1) Guvernul eurosceptic de la Varºovia a fãcut un pas înapoi în disputa cu UE privind reformele din justiþie. Instituþia polonezã omoloagã Consiliului Superior al Magistraturii a decis sã suspende procedura de selectare a noilor judecãtori pentru Curtea Supremã, care ar fi trebuit sã-i înlocuiascã pe magistraþii scoºi la pensie printr-o lege care le grãbeºte retragerea. „Nu vom mai chema pe nimeni la concurs. Nu vom mai face nimic. În acest fel ne vom conforma cu decizia UE”, a spus preºedintele Consiliului Naþional Judiciar din Polonia, Leszek Mazur, citat de Euobserver. O decizie preliminarã a Curþii Europene de Justiþie de la Luxemburg a stabilit cã legea pensionãrii magistraþilor la 65, în loc de 70 de ani, încalcã regula inamovibilitãþii judecãtorilor aflaþi în funcþie ºi a cerut Poloniei sã renunþe la înlocuirea celor vizaþi ”fãrã întârziere”.
Curtea de Justiþie a UE, acuzatã de jocuri politice Politicienii puterii au sugerat cã data aunþului fãcut de Curtea de la Luxemburg nu a fost deloc întîmplãtoare – cu doar cîteva zile înainte de alegerile locale din Polonia, de pe 21 octombrie. Ar fi fost o încercare de influenþare a votului, acuzã guvernanþii eurosceptici. „Una dintre cele mai importante instituþii ale UE a încercat sã influenþeze rezultatul alegerilor într-unul din statele membre UE”, a acuzat Adam Bielan, vicepreºedintele Senatului. Chiar ºi aºa, Partidul Lege ºi Justiþie aflat la guvernare a cîºtigat alegerile în majoritatea regiunilor þãrii, înregistrînd rezultate comparabile cu cele din urmã cu patru ani, iar asta în
condiþiile în care au avut drept rival o alianþã formatã din urmãtoarele douã partide – Platforma Civicã ºi Modern. Votul în marile oraºe a fost însã defavorabil puterii, care a pierdut inclusiv Varºovia.
Kaczynski: Ne vom supune legilor UE Verdictul curþii de la Luxemburg este unul interimar, instanþa UE arãtînd cã va reveni cu un verdict definitiv. Partidele de opoziþie din Polonia au încercat sã profite de decizia justiþiei UE ºi de pasul înapoi al Partidului Lege ºi Justiþie, aflat la guvernare. „Mã aºtept ca reacþia guvernului sã fie rapidã. Dacã nu va fi aºa, înseamnã cã va face un pas cãtre ieºirea din UE”, a spus o deputatã a partidului Modern, care s-a aliat cu liberalii din Platforma Civicã pentru a înfrunta partidul de guvernãmînt la alegerile locale. Premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki, nu acceptã pe de-a-ntregul decizia Curþii de la Luxemburg, spunînd cã „mai sînt cîteva posibilitãþi de analizat”. Liderul partidului de guvernare, Jaroslaw Kaczynski, a declarat cã guvernul „are dreptul de a face apel”. Însã Kaczynski a pãrut sã facã ºi el pasul înapoi, declarînd: „Sîntem membri ai UE ºi ne vom supune legilor UE”. Decizia Curþii de Justiþie a UE de la finalul lunii octombrie vine dupã ce Comisia Europeanã a dat în judecatã Polonia, în luna iulie, cu privire la legea pensionãrii judecãtorilor. Înainte de aceastã miºcare, în decembrie 2017, Comisia Europeanã a activat Articolul 7 al Tratatului UE, prin care Poloniei îi poate fi suspendat dreptul de vot la Bruxelles. A fost o modalitate de a pune presiune pe guvernul de la Varºovia, pentru ca acesta sã renunþe la reforma justiþiei în ansamblul ei.
moºtenitor saudit ambiþios ºi scãpat de sub control, care deja a decimat Yemenul ºi a supervizat macelãrirea unui jurnalist, în încercarea de a-ºi consolida puterea absolutã. (…) Dacã mãcelãrirea lui Khashoggi, cu nesocotirea normelor internaþionale ºi a costului politic pentru aliaþi, este un semnal despre noua politicã sauditã, atunci lumea ar putea avea un pericol ºi mai mare decît cel care a fost Saddam”. Articolul publicat de „Foreign Policy“ vorbeºte despre cum SUA au furnizat regimului Saddam Hussein precursori pentru armele chimice folosite în rãzboiul cu Iranul ºi la masacrele împotriva kurzilor. Au fost acþiuni trecute atunci cu vederea, dar, apoi, în mod ironic, invocate de SUA pentru invadarea Irakului, în 2003. Articolul mai aratã cum, în 1990, vorbind despre situaþia Kuweitului, ambasadoarea SUA în Irak i-a transmis lui Saddam Hussein cã SUA „nu au o poziþie privind aceste afaceri arabe”. La o sãptãmînã, Irakul invada emiratul Kuweit ºi oferea Statelor Unite prima oportunitate de îndepãrtare a regimului Hussein. În aceastã luminã trebuie privitã ºi o informaþie publicatã de „The Washington Post“ în cazul Khashoggi-Arabia Saudit: Serviciile Secrete americane aveau informaþii despre pregãtirea unui atentat la viaþa jurnalistului, însã nu l-au avertizat. Asasinarea sa a oferit Washingtonului o pîrghie mare de influenþã sau pentru pedepsirea regimului saudit, aºa cum s-a întîmplat în urmã cu 28 de ani în cazul regimului irakian.
Cum se obþine o „loialitate întreitã” Dacã la aceste articole adãugãm declaraþia preºedintelui Donald Trump cum cã „bin Salman este cel care conduce ºi, dacã este cineva implicat în asasinarea lui Khashoggi, atunci el este acela”, s-ar pãrea cã prinþul va fi îndepãrtat de la succesiune, la presiunea marelui aliat vestic. Lucrurile nu stau însã chiar aºa, aratã acelaºi articol publicat de „Financial Times“, bogat în informaþii venite din CIA ºi MI6. Motivul este redat limpede de „un fost oficial din serviciile occidentale”: „Tipul este aproape eliminat; el ºtie cã e aproape scos din competiþie. Dacã îl salvezi acum, el îþi va fi de trei ori mai loial”. Ce poate demonstra mai limpede decît atît faptul cã un ºef de stat este considerat bun sau rãu în funcþie de loialitatea sa faþã de o mare putere aliatã ºi faþã de Serviciile sale Secrete ºi cã o competiþie pentru conducerea unui stat este, în bunã mãsurã, un concurs pentru demonstrarea loialitãþii faþã de acea mare putere, ce nu va pregeta sã se foloseascã drept pîrghie de ºantaj de erorile publice (în cazul lui bin Salman) sau care pot deveni publice (în majoritatea cazurilor) ale respectivilor candidaþi. Totul pentru asigurarea unei „loialitãþi întreite”. COTIDIANUL.RO
Disputã între Justiþie ºi Externe Confruntarea privind legile justiþiei din Polonia trece dincolo de legea pensionãrii judecãtorilor ºi se pare cã apar ºi primele sciziuni chiar în rîndul politicienilor puterii. Judecãtorii polonezi au trimis Curþii Europene de Justiþie mai multe întrebãri legate de reformele din Polonia, iar ministrul Justiþiei (care este ºi procuror general) s-a adresat imediat Curþii Constituþionale pentru a stabili dacã magistraþii polonezi au dreptul de a trimite asemenea sesizãri Curþii de la Luxemburg ºi, în cazul în care justiþia UE se opune guvernului polonez, dacã decizia Curþii Europene de Justiþie are precedenþã în faþa Constituþiei Poloniei. Practic, ministrul Justiþiei a cerut Curþii Constituþionale sã verifice constituþionalitatea Articolului 267 din Tratatul UE. În acest context, a apãrut o disputã între Ministerul Justiþiei ºi Ministerul de Externe din Polonia. Diplomaþia polonezã a emis o opinie prin care aratã cã nu existã o bazã legalã în virtutea cãreia Curtea Constituþionalã sã poatã examina constituþionalitatea tratatelor Europene. În primul rînd, aratã Ministerul de Externe, existã opinii foarte împãrþite ale juriºtilor privind competenþele Curtii Constituþionale în acest caz. În al doilea rînd, ºi cel mai important, articolul 267 este parte din normele legale acceptate de Polonia la intrarea în UE. Replica Ministerului Justiþiei a venit de la viceministrul Michal Wojcik, care s-a declarat „surprins” de comunicatul emis de colegii de la Externe. El a declarat cã magistraþii polonezi au dreptul sã se adreseze Curþii Europene de Justiþie cu întrebãri preliminare, însã doar dacã acestea nu vizeazã organizarea justiþiei din Polonia. (va urma) CÃLIN MARCHIEVICI
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 18-a – 16 noiembrie 2018
Cum ne adresãm (2) Adresãrile militare. Înainte de rangul militar se adaugã formula de adresare „domnule”: „domnule general”. Protocolul militar stabileºte ca, în Spania, de exemplu, sã se antepunã funcþiei specifice pronumele posesiv „meu” - mi capitan. Aºadar, ne vom adresa cãpitanilor, coloneilor ºi comandanþilor astfel: „cãpitanul meu”, „colonelul meu” sau „comandantul meu”. Cu toate acestea, în unele þãri dotate cu armatã, femeile sînt scutite de aceastã obligaþie. Titlurile nobiliare. În þãrile cu monarhie existã un numãr de persoane cãrora, datoritã originii genealogice, li s-a atribuit o serie de titluri nobiliare pe viaþã, care au fost acordate de monarhul statului sau de monarhii anteriori; anumite titluri nobiliare se moºtenesc din generaþie în generaþie. În mod ideal, originea titlurilor nobiliare trebuia sã aibã la bazã recunoaºterea de cãtre rege a unei fapte eroice dedicate naþiunii, þãrii sau statului. Totuºi, între teorie ºi practicã apar diferenþe mai mari decît s-ar dori, iar aceste titluri au ajuns sã aparþinã celor care plãteau pentru ele. De asemenea, s-a întîmplat ca monarhii care nu aveau bogãþii, conºtienþi cã nu aveau bani, acordau titlurile nobiliare prin intermediul concesionãrilor de pãmînt. Ducele de Buckingham, spre exemplu, s-a ocupat, într-o anumitã perioadã, de umplerea vistieriilor cu banii obþinuþi din vînzarea titlurilor de baron.
ªtiinþa anterioarã Este foarte posibil ca înainte de potopul universal, pe Terra sã fi existat civilizaþii înfloritoare ºi ca acestea sã fi posedat cunoºtinþe ºtiinþifice analoge cu ale noastre, sau diferite, pe care sã le fi transmis mai departe, cu precãdere incaºilor, mayaºilor, celþilor, egiptenilor ºi grecilor antici. Desigur, savanþii „anteriori“ refuzã sã admitã aceastã tezã de-a dreptul ereticã pentru ei, ea fiind în vãdit dezacord cu Biblia creºtinilor ºi Tora evreilor. Totuºi, studierea anumitor evenimente, invenþii ºi descoperiri neobiºnuite, tradiþii ºi în special a învãþãturilor de ordin ºtiinþific predate în ºcolile iniþiatice nu ne permit sã ne îndoim cã într-un trecut necunoscut tot ceea ce noi cunoaºtem fusese deja experimentat de cãtre strãmoºii tereºtri sau extratereºtri.
Sferele de piatrã din Guatemala Se ºtie cã mayaºii, strãmoºi ai majoritãþii popoarelor din Mexic, se stabiliserã în Yucatan ºi în Guatemala. În jungla guatemalezã au fost descoperite serii întregi de sfere dintr-o piatrã foarte rarã pentru aceastã regiune, al cãror diametru varia între cîþiva centimetri ºi cîþiva metri. Aceste sfere erau dispuse într-o ordine care i-a intrigat pe arheologi. În timpul examinãrii, ºi dupã ce au fost reaºezate la locul lor unele dintre cele mai mici, deplasate în cursul secolelor, s-a observat cã aºezarea pietrelor reprezenta sistemul nostru solar ºi principalele constelaþii din cosmos. Iatã o descoperire de-a dreptul ciudatã, care lasã sã se creadã cã mayaºii beneficiau de o ºtiinþã astronomicã, lucru de altfel sugerat, alãturi de calendare, ºi de indiciile de pe monumentele lor. În plus, trebuie ca situaþia geograficã a locului sã fi fost consi-
Duminicã, 18 noiembrie 2001 Mîine, 19, vine Bunicuþul Eligio! Ce ironie! Tot întrun 19, dar în august 1993, cine a venit în viaþa mea? El! La Bisericã am asculta Pilda cu bogatul nemilostiv! O simplã coincidenþã? Nu, toate se petrec cum sînt menite. Sã ne trezeascã la viaþa noastrã iluzorie pe pãmînt. Ascultîndu-i pledoaria preotului Necula, care vorbea atît de frumos, am simþit în capul pieptului, cînd sã respir aerul, o durere cumplitã, atroce. Cum de nu am urlat, nu ºtiu. O înþepãturã sîcîitoare, neîncetatã pînã în spate în dreptul plãmînilor. Oare nu ar trebui sã fiu mai atentã cu sãnãtatea? Ce semne sînt astea, ºi chiar în Sfînta Bisericã, unde nu trebuie sã te doarã nimic? Îþi cer, Doamne, sã mã ajuþi sã fac Voia Ta. Nu vreau sã Te supãr, dã-mi un semn, lumineazã-mi calea, fii mereu cu mine. Ce încercare îmi mai trimiþi ?
12 decembrie 2001 (1) Iertare, Doamne, iertare, vizita lui moºulicã a fost dezastruoasã ºi s-a încheiat chiar înainte de timpul stabilit pe biletul lui de reîntoarcere. Poate cã am greºit eu grosolan, dar nu era de acceptat situaþia ºi omul, dãrîmat rãu de tot, o ruinã, cu pretenþii de curtezan furios ºi curios, ºi chiar pervers, ce sã fi fãcut cu el? Dacã ar fi fost
Universalitatea bunelor maniere (80) Cea mai rea opþiune era ca titlul în cauzã sã fie oferit cuiva care nu numai cã nu a fãcut nici cel mai mic gest de patriotism cu consecinþe pozitive pentru þarã, ci, mai mult, acþiunile sale nu se caracterizau prin nimic nobil. Trebuie sã amintim cã, exceptînd cazul în care prin decret sau lege se desfiinþeazã monarhia ºi împreunã cu ea toate reminiscenþele sale, titlurile nobiliare dureazã în timp. Unele se moºtenesc, ºi altele sînt oferite de cãtre reprezentantul casei regale drept recunoºtinþã pentru anumite merite. În Imperiul Roman, semnificaþia unor titluri nobiliare depãºea aspectul meritelor sau înrudirea. Astfel, titlul de duce a fost atribuit anumitor ºefi militari, conþii erau curtezanii împãratului, iar baronii erau oamenii liberi, care nu au fost niciodatã servitori sau sclavi. Dincolo de evenimentele istorice, dacã vreodatã vã aflaþi în situaþia de a vã adresa unor persoane care posedã un titlu nobiliar ºi doriþi sã demonstraþi cele mai bune maniere ºi cea mai bunã educaþie, trebuie sã ºtiþi cã: * Marchizilor, conþilor, viconþilor sau baronilor vã adresaþi cu apelativul „Domnia Voastrã”; * Ducilor ºi altor granzi din Spania ºi urmaºilor acestora, cu „Excelenþã”;
Cartea cunoaºterii interzise (9) deratã excepþionalã pentru a se fi depus efortul de a aduce de atît de departe ºi în plinã junglã aceste pietre grele de mai multe tone. Dar se poate ca acum mii de ani pãdurea guatemalezã sã fi fost mai ospitalierã ºi mult mai populatã decît astãzi.
Desenele misterioase de la Nazca În dreptul paralelei 15, în Peru, în pampasurile de la Nazca ºi de la Palpa, la nord ºi la sud de oraºul Nazca, uriaºe desene misterioase trasate în munþii deºertici se constituie ºi ele într-o enigmã pentru arheologi. Peisajul este arid, muntos ºi în vãile unde apa existã doar în timpul sezonului ploios, o populaþie extrem de rãzleaþã trãieºte mai mult rãu decît bine. Totuºi, în aceastã regiune a dezolãrii au fost odatã duse la bun sfîrºit lucrãri gigantice: brazde sãpate în pãmînt ºi stîncã, ridicãturi de teren, o întreagã geometrie a ºanþurilor trasatã în linii de o asemenea acurateþe încît par a fi opera de concepþie a unui arhitect industrial. Aceste brazde taie pãmîntul ºi piatra strãbat vãile, ravenele, escaladeazã crestele ºi se întind pe mai mult de 50 de kilometri lungime. Vãzute din avion, ele constituie un releveu de o precizie absolutã. Cîteodatã pot fi vãzute, clar conturate, figuri de plante ºi animale: broaºte þestoase, ºerpi cu trei capete, pãsãri, pãianjeni... O divinitate antropomorfã, cu capul acoperit de un disc rãspîndind raze, imposibil de distins de la nivelul solu-
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (93) trimis de Tine, nu acþionam atît de virulent ºi de necugetat. Nu avea nici o ruºine, nici o jenã. La apropape 70 de ani, se dãdea mare cocoº ºi îndrãgostit peste mãsurã. Am sperat sã fie un om cu frica lui Dumnezeu, aºa cum spunea la telefon. Chiar eram hotãrîtã sã îl ajut într-un fel, însã nu credeam cã e chiar nebun, sã mã asalteze cu declaraþii de dragoste ºi cu siguranþa lui cã în mine gãseºte o soþie adevãratã din toate punctele de vedere. Am rãmas atît de ºocatã cã nu pot sã-mi revin. La început, am crezut cã este un om neajutorat din cauza vîrstei înaintate, ºi îmi propusesem sã-l îngrijesc, sã fac ceva pentru el. I-am fãcut ºi masaj, ºi reflexoterapie ca sã se mai îndrepte de ºale, sã se simtã mai bine. Dar, el mã cãuta prin casã ca un iubit. Îmi dorea prezenþa aproape. Eu i-am explicat cã nu poate fi vorba de altfel de atingeri între noi, cã mã pot angaja sã am grijã de el, ca de un bunicuþ al meu. Crezusem cã a înþeles ºi a acceptat ºi tot spunea cã vrea sã facã el mai mult pentru mine. Sã ne cãsãtorim, sã plecãm ºi, în calitate de soþie, sã pot mai
* În Spania, titlurile nobiliare, în ordinea descrescãtoare a importanþei, sînt: Duce; Marchiz; Conte; Viconte; Baron; Senior. Funcþii bisericeºti. Funcþia bisericeascã maximã, la catolici, este ocupatã de Sanctitatea Sa Papa. Aºa trebuie sã ne adresãm lui, dacã vreodatã avem ºansa de a participa la o recepþie pe care acesta o dã sau la care asistã. În cazul Papei, pe lîngã adresarea „Sanctitatea Voastrã” putem folosi ºi alte alternative, cum ar fi Papa, Sfîntul Pãrinte, Sfîntul Tatã si altele cu semnificaþie similarã. Ierarhia bisericeascã, în ordine descrescãtoare, este urmãtoarea: * Cardinalii: cãrora trebuie sã ne adresãm cu „Eminenþã” sau „Înalt Preasfinþite Pãrinte”; * Arhiepiscopii: „Excelenþã” sau „Înalt Preasfinþite Pãrinte”; * Episcopii: „Excelenþã” sau „Preasfinþite Pãrinte”; * Canonicii: „Preasfinþite Pãrinte”; * Nunþii: „Preasfinþite Pãrinte”; * Parohii, preoþii: „Preacucernice Pãrinte”; * Priorii: „Preacuvioase Pãrinte”; * Stareþii: „Preacuvioase Pãrinte”; * Stareþele: „Preacuvioasã maicã stareþã/maicã superioarã”; * Cãlugãrii: „pãrinte” sau „frate”, „Preacuvioase Pãrinte”, în funcþie de jurãmintele fãcute; * Cãlugãriþele: „sorã”, „maicã”, de asemenea, în funcþie de jurãmintele fãcute. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO lui. La 6 km de Nazca, în fundul îngustei ravene de la Puquio, apar o multitudine de desene, albe pe fond roºu. Ca o regulã generalã, liniile sînt paralele sau pleacã în stea dintr-un centru geometric, la fel ca ºi pistas-urile, suprafeþe alungite, de formã trapezoidalã sau triunghiularã. Aceste paralele, vãzute de aproape, sînt un fel de drumuri cu marginile conturate, formate din blocuri de stîncã. Dar, desigur, ele nu sînt drumuri, nu duc nicãieri, ºi nu par a fi avut nici o utilitate practicã, cel puþin nu în sensul conceput de noi. Mai pot fi vãzute, în afara acestor reprezentãri, ºi dreptunghiuri, triunghiuri, spirale ºi desene extrem de neobiºnuite. Unul dintre ele reprezintã un fel de lansetã uºoarã, cu fir ºi mulinetã, cum folosesc pescarii. ªi se pune atunci o altã întrebare fascinantã: ce semnificã aceste brazde îndreptate ca niºte sãgeþi spre toate cele patru puncte cardinale? Arheologul Paul Kosos crede cã a descoperit o cheie: aceste desene au fost fãcute cu scopul de a observa traiectoriile astrelor, spre a se obþine o diviziune de timp necesarã pentru principalele munci agricole. Iatã, spune el, cea mai mare carte de astronomie din lume. Dar ce indicã multitudinea celorlalte linii? ªi desenele? Printre altele, Paul Kosos a remarcat cã anumite centre din care pornesc, ca într-o revãrsare de raze, brazdele, sînt constituite din mici coline pe care se disting construcþii ºterse, fãrã îndoialã foarte vechi. Sã fie acestea contemporane cu liniile sau au fost ridicate ulterior pentru a le fi conferit un caracter sacru? Nu se ºtie! Majoritatea brazdelor sînt suficient de largi pentru a fi strãbãtute de un cortegiu, ceea ce a nãscut ideea cã ar fi putut servi unor scopuri ceremoniale. (va urma) ROBERT CHARROUX uºor sã pãtrund în miezul problemelor pe care le are, cu vernisajele, cu vînzarea tablourilor, cu administraþia bunurilor. Ne-am dus la Consulat sã ne interesãm ce ºi cum se poate realiza o aºa problemã, pentru cã, dacã urma sã mã cãsãtoresc, trebuia sã pun eu anumite condiþii. Nu vroiam sã beneficiez dupã urma lui de nimic din averea sa, ci doar de un salariu lunar, pentru cã eu nu concepeam o cãsãtorie în adevãratul sens, cu tot tacîmul. Astfel, urma sã facem acte notariale, sã nu am nici eu, nici el, alte obligaþii. Dar s-a dat de gol cu ce vrea ºi nu accepta ce doream eu. L-am dat pe uºã afarã. ªi aºa îmi tulburase toatã starea ºi ne aflam în Postul Crãciunului, cînd eu nici nu mã aºezam la masã ºi aveam multe rugãciuni de fãcut, ºi mai trebuia, îmi cerea sufletul, sã mã duc tot timpul la Bisericã. Am cãzut într-o depresie de infern, încît m-am izolat în garsoniera mea. Nu sînt nãscutã pentru aventuri, cu cai verzi pe pereþi, nu sînt nãscutã pentru acte de curaj din acestea. Vreau sã cred cã alta este misiunea mea pe pãmînt. Nu mai vreau nici în jurnal sã scriu nimic. Vreau doar sã mor. Pun punct la toate ºi mã voi ruga întruna. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
„ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (74) Frunze de toamnã (4) Anacostia e un loc periculos pentru poliþiºtii de patrulare, însã nu ºtiam cã e la fel de riscant sã zbori pe deasupra regiunii. Mai înconjurãm o datã Jefferson Memorial. Nu am mai vãzut niciodatã monumentul de la o înãlþime atît de mare ºi sînt captivat de simetria sa perfectã. Iarba din jur este atît de luxuriantã ºi de verde, încît intrã în contrast cu toate celelalte culori ale acestei zile de toamnã. Fred continuã: - Am pus becurile pe o casã de drogaþi dupã ce s-au raportat focuri de armã într-o noapte. Au tras asupra noastrã de cîteva ori la întîmplare, nimic serios. Parte din îndatoririle elicopterului Eagle e sã îºi foloseascã puternicul far de sub bot pentru a lumina scenele infracþiunilor sau suspecþii care încearcã sã scape. Pe timp de noapte, elicopterul oferã forþelor de
Memoriile unui celebru criminalist român (41) Afacerea ,,Panciu” (2) Mulþumiþi deci de un început bun, ne-am pus pe treabã. Pe lîngã firava noastrã documentare, înjghebatã la Bucureºti, cãutam o cunoaºtere completã a cazurilor; cãutam adevãrul la faþa locului. Doream sã sedimentãm mai întîi tot postamentul constatãrilor materiale. Acþiunea necunoscutului autor începe în februarie 1955, cînd a fost descoperit cadavrul unui tînãr, în vîrstã de 15-16 ani, în interiorul unei colibe din via lui Barbu P., situatã între halta C.F.R. Crucea de Jos ºi punctul numit „Gãvane”-Panciu. Cadavrul, aºezat cu faþa în sus, pe o vatrã de foc improvizatã în mijlocul colibei, prezenta mai multe arsuri. Obiectele de îmbrãcãminte, aflate într-o stare înaintatã de uzurã, ºi perechea de opinci gãsitã lîngã victimã au oferit convingerea cã nu poate fi vorba decît de un vagabond. În urma autopsiei ºi a celorlalte constatãri s-a stabilit cã moartea a fost violentã ºi cã s-a produs în urma unei fracturi craniene. Timpul scurs de la data omorului pînã la descoperirea cadavrului a micºorat ºansele identificãrii sale. Aºa, de pildã, nu s-a putut exploata fotografia, întrucît nasul ºi
KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (42) Reproºul lui Tsubaki nu m-a atins prea mult, pentru cã eu eram numai formal vinovat, în plus, se pãrea cã, în realitate, altele erau lucrurile care-1 nemulþumeau pe cãpitan. - În timpul îndeplinirii misiunii þi-ai pierdut cel mai bun prieten, aºa-i? - Pe cei mai buni doi prieteni ai mei, domnule cãpitan. Mi-am dat seama cã nu-l interesa raportul meu, altceva voia sã ºtie. – Kuvahara, ce-ai gîndit tu cînd... cînd þi-ai vãzut camarazii murind? Ce sentimente ai trãit atunci? – Voiam sã mor odatã cu ei, cãpitane... Privirile noastre se întîlnirã. – Tu vorbeºti serios, Kuvahara? Asta ai simþit cu adevãrat? Nu voiai sã rãmîi în viaþã cu orice preþ? – Eu... – Tu nu-i urãºti pe americani? Ura împotriva lor nu þi-a cuprins inima? N-aveai poftã sã-i ucizi pe toþi? – Uneori îi urãsc pe americani, cãpitane. Alteori... – Spune. – Alteori urãsc... – ...Comandamentul superior de la Tokyo! Îmi terminã Tsubaki gîndul. Am oftat din adîncul fiinþei mele ºi am simþit cã ºi el vibra.
Pag. a 19-a – 16 noiembrie 2018
apãrare a legii din zonã un avantaj unic. Cu Eagle One deasupra lor, infractorii nu pot sã scape. Ne întoarcem pentru încã un tur în avalul rîului. Ajungem la 14th Street Bridge. – Nu o sã uit niciodatã ziua aia, zic eu în microfon. Ambii piloþi dau din cap aprobativ, însã pãstreazã tãcerea. Prãbuºirea în ‘82 a avionului care aparþinea Air Florida a fost o tragedie care nu va dispãrea niciodatã din mintea nici unuia dintre noi, cei care am fost acolo. Fred lasã în jos botul elicopterului JetRanger ºi mãreºte viteza. Destul de curînd, zburãm la micã altitudine, urmînd cursul rîului. E euforic sã te afli aici ºi sã admiri priveliºtile în timp ce discuþi cu prietenii. Fred a fost deja martorul a nenumãrate evenimente pilotînd Eagle One. El ºi Ron au aterizat pe autostrãzile din zonã pentru a prelua victimele accidentelor rutiere ºi pentru a le transporta la spitalele locale. Au urmãrit hoþi de maºini ºi criminali pe strãzile din Washington D.C. Au luminat case ale traficanþilor de droguri, au urmãrit maºini pe autostrãzi ºi s-au întors de fiecare datã la hangarul lor ºubred pe firul Potomacului; odatã s-a tras asupra lor la Anacostia în timp ce aterizau. În ce þarã ciudatã trãim. De aici de sus, liniºtea ei nu poate fi negatã. Totuºi, sub aceastã faþadã, strãzile sînt pline de conflicte.
Dupã patruzeci de minute de zbor, mã uit prin plexiglas la peisajul de dedesubt, ascultîndu-1 pe Fred în timp ce îmi deapãnã mîndru altã poveste despre Eagle One. Mã simt ciudat. Iniþial nu îmi dau seama de ce. Apoi treptat, conºtientizez: aici sus, alãturi de prietenul meu, sînt cuprins de o pace totalã. Mintea mea e limpede; nu mã mai lupt cu nici un demon. Nu m-am mai simþit aºa de luni de zile. De ani întregi. Îmi dau seama dintr-odatã cã sînt fericit. Uitasem sentimentul. Fericirea pãleºte în faþa misiunii de a salva vieþi. Nu e o prioritate. Oprirea urmãtorului atac e tot ceea ce conteazã. Ce fel de viaþã e asta? Cînd voi apuca sã trãiesc pentru mine ºi familia mea? Cineva trebuie sã facã munca asta, însã cu ce preþ? Care e preþul? Acestea nu sînt întrebãri la care sã meditez acum. Le pun deoparte, într-un colþ îndepãrtat al inimii mele. Pe moment, mã voi concentra asupra momentului ºi îl voi savura. Plutim deasupra Potomacului ºi descopãr cã e imposibil sã îmi ºterg zîmbetul de pe faþã. (va urma) FRED BURTON
pavilioanele urechilor lipseau. La intrarea în colibã s-au gãsit araci, aºezaþi în poziþia verticalã, ce înlocuiau uºa. Cercetãrile din 1955 au avut drept rezultat formularea ipotezei cã ar fi fost vorba de o „împrejurare negativã” (transportarea victimei de la locul unde s-a comis omorul, în altã parte ºi în altã poziþie) sau de inexistenþa unui omor, promovîndu-se ideea accidentului de muncã. Ipoteza fusese pusã, la acea datã, pe seama aprecierilor cã victima ar fi primit simultan loviturile a douã butoaie, în timpul activitãþii sale de zilier la viile din împrejurimi. Aceastã ipotezã a fost apreciatã ca verosimilã datoritã constatãrilor medico-legale, în sensul cã fractura de boltã a fost produsã, în egalã mãsurã, pe ambele regiuni. Cum „accidentul mortal de muncã” nu prezenta pericolul social al unui omor, activitatea a fost neglijatã, cazul neprimindu-ºi rezolvarea nici în decembrie 1958, cînd au fost descoperite cadavrele a încã trei tineri, din care douã pe raza fostului raion Panciu, iar al treilea în zona viilor Focºani ºi Jariºtea. La 1 decembrie 1958, în coliba þãranului Aldea, situatã la punctul „Rãzoare” – Panciu, a fost gãsit un cadavru. Era aºezat cu faþa în jos, în apropierea unei vetre de foc stins. Ca îmbrãcãminte avea o cãmaºã arsã la poale ºi un pulover. Lîngã victimã, alte cîteva obiecte de îmbrãcãminte. Cadavrul era bine conservat, fãrã semne particulare, ºi aparþinea unui tînãr în etate de 17 ani. Pe mîna dreaptã s-a gãsit un fir de pãr care a fost ridicat pentru analizã ºi eventuale examene comparative. Rezultatul necropsiei a evidenþiat moartea violentã
provocatã de un traumatism, cu comoþie cerebralã. Cadavrul prezenta ºi arsuri. De data aceasta nu s-a mai emis ipoteza cã ar putea fi vorba de un accident de muncã mortal. Lucrãtorii miliþiei regionale Galaþi ºi cei din cadrul direcþiei noastre au acordat cazului o deosebitã atenþie, fãcînd în mod firesc legãturã cu aºa-zisul accident din februarie 1955. Unele constatãri ºi modul de operare privind cazul în 1955 erau oarecum asemãnãtoare ºi încã proaspete în memoria ofiþerilor. Din ansamblul acþiunilor criminale au fost desprinse mai multe elemente comune celor douã cazuri: victimele erau vagabonzi neidentificaþi; omorurile au fost sãvîrºite pe timp de iarnã ºi în interiorul unor colibe; moartea s-a datorat în ambele cazuri fracturilor craniene; arsurile au fost provocate de acelaºi tip de vetre de foc, iar locurile de comitere a faptelor au fost alese în viile Panciu. Deci, cu acest prilej s-a putut desprinde concluzia cã ºi în primul caz s-a comis un omor, iar în ceea ce priveºte mobilul s-a apreciat cã acesta nu poate fi încã determinat, în ciuda faptului cã necunoscutul îºi însuºea parte din vestimentaþia sãrãcãcioasã a victimelor. Aºadar, nu se putea vorbi de ipoteza jafului, atît timp cît acþiunile criminale depãºeau sfera celor obiºnuite. Încã din aceastã fazã deci, gîndurile noastre zburau spre un bolnav psihic. Scopul „jafului” despre care se mai discutase putea fi reþinut doar în subsidiar, fãrã a ºtirbi cu ceva valoarea mobilului bizar. (va urma) DUMITRU CEACANICA
– Da, îi urãsc pentru tot ce au fãcut acestui popor, pentru minciunile veºnice pe care le-au spus poporului nostru. Comandament suprem...! Chiar dacã bombele s-ar fi prãbuºit peste capetele lor blestemate, ei tot ar fi continuat sã susþinã sus ºi tare cã totul este în ordine! Dupã plan! Dupã care plan?! Mi-am afundat faþa în mîini ºi am izbucnit în plîns. Cînd mi-am revenit, cãpitanul contempla marea. Minute în ºir. Dupã aceea a tuºit ºi a înghiþit în sec. Spuse încet: – Bãieþi... Cincisprezece, ºaisprezece, ºaptesprezece ani... Acolo, deasupra Okinawei... împotriva tirului aceluia ucigãtor... Ochii i se adînciserã în orbite iar faþa îi cãzuse de cînd am plecat de la baza Hiro. – ªi eu... eu trebuia sã-i trimit...! Doamne, cum se schimbase Tsubaki! – Sergent Kuvahara, zise el stînd tot în fereastrã. – Da, domnule cãpitan. – Ai obþinut rezultate bune. În acest an de rãzboi ai vãzut multe, aºa-i? Îngrozitor de multã tristeþe, îngrozitor de multã moarte. Ai trãit mai multe decît pot trãi un milion de oameni într-un milion de ani. Sigur, puteam sã te trimit demult ºi pe dumneata, dar erai prea preþios pentru patria noastrã.... Ne-am uitat unul la altul. – Dacã aº putea, aº schimba-o.... Aº schimba lumea asta, crede-mã, sergent Kuvahara... Eu însã nu sînt decît comandantul unei unitãþi condamnate la moarte. ªtii, Kuvahara... ªi Uno, ºi toþi bãrbaþii care ºtiu sã zboare, trebuie sã... Mîinile au început sã-mi tremure. ªi picioarele. Nu mã puteam stãpîni. Am închis ochii ºi am aºteptat
cuvîntul acela, ca ºi cînd în faþa mea s-ar fi aflat un preot... – Eºti pregãtit, Kuvahara? Ca ºi cînd mi-aº fi auzit ecoul propriului glas m-am auzit zicînd: – Da, stimate domnule cãpitan. Este o mare onoare pentru mine. Aº vrea sã zbor cît mai repede! Cît de mult aºteptasem clipa aceasta! ªi, în sfîrºit, ea a venit. A venit cu adevãrat. Stranie uºurare. Goliciune. Vinele parcã mi se umpluserã cu aer. Nu am mai rezistat sã stau pe scaun ºi m-am ridicat. Am dat jos de pe mine o greutate de moarte. Dacã aº fi putut, m-aº fi ridicat chiar atunci în vãzduh ºi aº fi plecat pentru ca nu cumva sã se schimbe ceva... – Te întorci la Hiro de cum te odihneºti puþin ºi pui ceva în gurã. Ultimele ordine le vei primi la Hiro. – La Hiro? – Da, baza a fost refãcutã parþial. – Dar, cãpitane Tsubaki, de ce aºa repede? Abia am aterizat... Prea multele mele întrebãri avurã darul de a-l supãra. – Pentru cã aºa sunã ordinul. Este nevoie ca baza sã fie apãratã cu orice preþ, iar ei nu au piloþi de vînãtoare! O ultimã întrebare: – Cît de repede voi fi trimis ºi eu, cãpitane? Mi-am dat seama cã Tsubaki voia sã termine. Îi revenise toatã morga militarã. – Peste o sãptãmînã, poate peste douã, poate mai multe... N-aº putea spune.... M-am ridicat ºi am salutat. – Vã mulþumesc, domnule cãpitan... La revedere... – Le revedere, sergent Kuvahara.... Sfîrºit JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 20-a – 16 noiembrie 2018
Viat , a c r e s, t i n ã Cu picioarele pe pãmînt (11) Despre preoþi (2)
Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (7) LUNA IANUARIE 13 ianuarie Lemnul care ne vindecã Domnul i-a arãtat un lemn; el l-a aruncat în apã, ºi apa s-a îndulcit. (Ieºirea 15, 25) Istoria pribegiei poporului lui Israel prin pustie cuprinde multe lucruri mîngîietoare pentru noi. Israelitenii ajunseserã la un izvor, dar apa s-a dovedit a fi amarã ºi n-au putut s-o bea. Ca de obicei, au început sã cîrteascã împotriva cãpeteniei lor, Moise, iar acesta a strigat cãtre Dumnezeu. Atunci Domnul i-a arãtat un lemn; el l-a aruncat în apã, ºi apa s-a îndulcit. Apa rãmãsese aceeaºi, însã gustul ei se schimbase. Este uimitor cît de des face Domnul ºi azi, cu noi, cum a fãcut odinioarã cu poporul lui Israel. Încercãrile, bolile ºi necazurile nu îi ocolesc pe creºtini - dimpotrivã, par sã se abatã asupra lor mai des decît asupra altora, însã la toate încercãrile noastre, la toate necazurile noastre, Domnul rãspunde prin spusele: Acestea vi le-am grãit ca întru Mine pace sã aveþi (Ioan 16, 33). Iatã lemnul nostru vindecãtor! Numai Domnul nostru Iisus Hristos ne poate mîngîia în necaz ºi tãmãdui în boalã. Cîtã înãlþime duhovniceascã în cuvintele Apostolului Pavel! Ne lãudãm ºi în suferinþe, bine ºtiind cã suferinþa aduce rãbdare, ºi rãbdarea încercare, ºi încercarea nãdejde (Romani 5, 3). ªi cu cît îºi descrie mai viu propriile necazuri, cu atît mai profund ºi mai puternic laudã acel har, acea mîngîiere neîntrecutã care acoperã ºi îndulceºte toate aceste amãrãciuni. Peste mãsurã, peste puteri am fost îngreuiaþi, dar Dumnezeu ne-a izbãvit..., ne izbãveºte... ºi încã ne va mai izbãvi (II Corinteni 1, 8-10). Pavel a sorbit fãrã fricã din acel pahar amar, nãdãjduind cã, pe mãsurã ce prisosesc suferinþele, tot aºa prisoseºte, prin Hristos, ºi mîngîierea noastrã (II Corinteni 1,5). Aºadar, sã nu ne descurajãm, ºtiind cã nici o suferinþã pãmînteascã nu ne va putea birui vreodatã, fiindcã destul ne este nouã harul Lui în toatã vremea.
14 ianuarie Sã slujim oamenilor prin fapte bune A crescut copii, a fost primitoare de strãini, a spãlat picioarele sfinþilor, a ajutat celor strîmtoraþi, s-a þinut stãruitor de tot ce este lucru bun. (I Timotei 5,10) Aºa erau diaconiþele în primele veacuri ale creºtinismului: credincioase, pline de rîvnã, sãritoare la orice
În veci ortodocºi
nevoie, neobosite, pãtrunse de un singur gînd, de o singurã nãzuinþã: sã facã totul întru slava lui Dumnezeu. Toate ale voastre cu dragoste sã se facã (I Corinteni 16, 14), spunea Apostolul Pavel. Ce putea sã o inspire pe o asemenea femeie sã facã fapte de milostenie, ce putea sã o întãreascã pe înãlþimea deplinei jertfiri de sine, dacã nu dragostea, care-i în stare sã încãlzeascã, sã învioreze ºi sã lumineze totul în jurul ei? Uitînd de sine, ea se dãruia Domnului, iar prin El oricãrui aproape. Aceastã slujire ne stã la îndemînã ºi nouã. Domnul, Care a fost între oameni „ca unul care slujeºte”, i-a învãþat ºi pe ucenicii Sãi sã slujeascã. Aºa stau lucrurile ºi astãzi: pentru adevãraþii Lui ucenici, întreaga viaþã e o slujire. Aceºtia umblau din loc în loc fãcînd binele, dîndu-ºi seama cã mai fericit este a da decît a lua (Faptele Apostolilor 20, 35), ºi cînd asemenea suflete trec în veºnicie, faptele lor vin cu ei (Apocalipsa 14, 13). Da, binele fãcut nu moare, candela aprinsã nu se mai stinge; ea continuã sã lumineze mult timp dupã ce a fost luatã de la noi fiinþa dragã; înrîurirea ei este nesfîrºitã, nici mãcar moartea nu poate s-o nimiceascã; ea ne trage la cele cereºti. Steaua luminoasã, chiar de a pierit de la orizontul nostru, nu se va stinge niciodatã, ºi la Dumnezeu se pãstreazã orice vorbã bunã, orice încercare de a îmbãrbãta ºi de a mîngîia un nefericit, orice sfat bun dat la vreme ºi luat din singurul Izvor unic al iubirii adevãrate. întîlnim iar ºi iar - atît în noi înºine, cît ºi în alþi oameni – urmele binecuvîntatei înrîuriri a celor de care am rãmas lipsiþi: pomenirea lor ne devine atunci deosebit de vie, ºi noi, cu bucurie ºi cu recunoºtinþã, ne dãm seama cã cele ce se vãd sînt trecãtoare, iar cele ce nu se vãd sînt veºnice (II Corinteni 4, 18). (va urma)
250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici Cum sã ne alegem mirele sau mireasa (6) Un tînãr l-a întrebat pe stareþul Paisie Aghioritul: - Pãrinte, oare o sã-mi gãsesc o fatã bunã, ca sã mã însor ºi sã am mîngîiere? Stareþul i-a rãspuns zîmbind: - Dacã toþi o sã-ºi gãseascã fete bune, cu celelalte ce-o sã facem? O sã le punem la sare?
- Lipsa smereniei, adicã prezenþa mîndriei, îl vor îndemna în repetate rînduri sã treacã peste stareþul mînãstirii, dorind sã ajungã în fel ºi chip în locul acestuia. Aici este primul moment al despãrþirii de Harul Dumnezeiesc. Neavînd posibilitatea de a ajunge stareþ, va face tot posibilul sã plece din mînãstire, cu gîndul de a-ºi construi propria chilie. Acel cãlugãr nu va dori sã se nevoiascã la o altã mînãstire, pentru cã nu de nevoinþã ºi supunere are nevoie, ci de dorinþa de a-ºi exercita influenþa asupra celor care nu conºtientizeazã ce se ascunde în catacombele minþii lui. Lucrarea exercitatã asupra lor este nu este una de naturã Dumnezeiascã, iar oamenii, fãrã sã realizeze, pot fi victime. Dacã aceºti cãlugãrii nu acceptã cã au o problemã ºi pãrãsesc mînãstirea de metanie fãrã binecuvîntare, vor întîlni a doua mare ispitã. Aparent idee strãlucitã, deºi alãturi este o mînãstire aproape goalã, nu vor accepta sã stea în ea, cheltuind enorm pe o altã construcþie. Plecarea din mînãstirea de metanie reprezintã în fapt încãlcarea jurãmîntului tãierii voii, pentru cã vor sã îºi facã voia lor, ºi pe cel al sãrãciei, pentru cã vor posesie. Dupã ce demonul a reuºit sã-l scoatã din mînãstire, urmeazã sã-l arunce în desfrînare, încãlcînd astfel ºi jurãmîntul fecioriei. De aici pînã la pierderea Harului nu mai este decît un pas. Dacã îºi conºtientizeazã starea de pãcat, iar pocãinþa va fi pe mãsurã, mai are cale de întoarcere. - Pãrinte, este grav ce îmi spuneþi, dar dacã este sã îl întîlnesc, cum îl voi recunoaºte? - O sã îl recunoºti repede, nu îi place chilia, nu suportã ascultarea, reacþioneazã prea mult cu exteriorul, ironizeazã asceza, foloseºte telefonul în exces, iubeºte lumea mai mult ca mînãstirea ºi este foarte vocal. În foarte rare cazuri, apropierea de sexul opus depãºeºte natura unei relaþii fireºti. - Existã cale de îndreptare pentru aceºtia? - Existã, evident, dar conºtientizarea stãrii de pãcat ºi smerenia trebuie sã fie foarte mari. Maica Domnului nu îi va lãsa, dar pentru asta trebuie depus efort ºi lacrimi. Ce este drept cã astfel de cazuri sînt extrem de rare ºi nu aº fi vrut sã vãd cã existã aºa ceva pe lume. Cu toate acestea, ei nu trebuie judecaþi, cãci judecata acestora o va face însuºi Bunul Dumnezeu. Fereºte-te sã judeci feþele bisericeºti, pentru cã astfel, inconºtient, dar neiertabil, te vei pune în locul Dreptului Judecãtor. (va urma) IONUÞ RITEª
ci, dimpotrivã, ateismul crunt ar vrea sã o transforme-n surdomutã.
noi sîntem pe vecie ortodocºi, cu leagãne, cu vieþi ºi cu morminte.
De mic, sînt ortodox, ca toþi ai mei, aceasta e credinþa mea creºtinã, am învãþat cu tãlpile sã calc, cum am aflat cã mîna se închinã.
Dar dintr-o datã ce mi-e dat sã simt? a început la Bucureºti sã creascã un demonism bogat ºi indecent, ce-ameninþã credinþa strãmoºeascã.
Cã nu ne poate nimeni mitui s-o pãrãsim pe mamã în etate din tragicul motiv cã pe pãmînt existã alte mame mai bogate.
Atunci am înþeles cã sînt dator sã nu cedez cumva vreunei noxe, ci sã rãmîn, cu neamul meu cu tot, fidel pe veci credinþei mele ortodoxe.
Nevolnicii lovesc pe ortodocºi, îi tot mînjesc ºi culpabilizeazã, îi fac rãspunzãtori de bolºevism, îi umplu de lehamite ºi groazã.
Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum, cînd ni-i credinþa însãºi în pericol, îi salutãm pe ceilalþi fraþi creºtini, cã harul de-a iubi nu e ridicol.
Ai mei puteau muri ºi n-ar fi dat credinþa lor pe nici un fel de bunuri, nici dacã ar fi fost crucificaþi, nici dacã s-ar fi tras în ei cu tunul.
E clipa cînd mã simt dator sã spun cã nu ne poate frînge vijelia, cã nu sînt bunuri pe acest pãmînt, ca sã ne cumpere Ortodoxia.
ªi îi iubim pe toþi aceºti creºtini ce, dincolo de orice paradoxe, la rîndul lor, respectã ºi iubesc, pe credincioºii turlei ortodoxe.
În anii dogmei, mi-am pãstrat ºi eu în fiece istoricã furtunã, credinþa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat, prin toþi ai mei, Bisericã strãbunã.
Noi nu putem sã devenim mormoni sau, altceva, conform unei reþete, noi sîntem ortodocºi definitiv oricît ar vrea cu droguri sã ne-mbete.
ªi m-am opus cãderii în neant ºi celor care dãrîmau altare ºi clopote-n Ardeal am construit ºi calendare pentru fiecare.
Eu n-am crezut cã, într-o zi, s-aud, aceastã fãrãdelege epocalã: „Ortodoxia naºte comunism!“ deci, sã fugim de ea ca de o boalã.
ªi ‘Noul Testament de la Bãlgrad’ eu l-am crezut aducãtor de leacuri ºi m-am zbãtut cã sã aparã iar, la Alba, dup-aproape patru veacuri.
Dar nu existã-n lume avantaj cu care ar putea sã ne îmbie catolici, evanghelici, protestanþi, sã ne retragem din Ortodoxie.
ªi-am fost convins cã nici un leninism credinþa ortodoxã n-o ajutã
Precum nici noi pe nimeni nu silim sã fie ortodox cînd nu o simte,
Dar, vai, se-ntîmplã zilnic un complot, o comedie pare tragedia, e în pericol cultul ortodox, se deromânizeazã România. Fii, Doamne, lîngã noi, mãcar acum, cînd sumbre acuzaþii se adunã, ia-n mînã crucea de la Est, ai grijã de biserica strãbunã. ªi dã-ne dreptul de-a ne apãra chiar dacã de la fraþi asediul vine, permite-ne sã fim în veci creºtini, ca ortodocºi urmîndu-Te pe Tine. ADRIAN PÃUNESCU
„ROMÂNIA MARE“
MOZAIC Cea mai înaltã clãdire din Europa a fost inauguratã în Rusia Centrul Lakhta este un zgîrie-nori de 87 de etaje, aflat la periferia oraºului Lakhta din Sankt Petersburg, Rusia. Cu o înãlþime de 462 metri, centrul Lakhta, noul sediu al companiei de stat Gazprom, este cea mai înaltã clãdire din Rusia ºi din Europa. Construcþia Centrului Lakhta a început la 30
octombrie 2012, iar centrul Lakhta a depãºit Turnul Vostok al Turnurilor Federaþiei de la Moscova, cea mai înaltã clãdire din Europa, la 5 octombrie 2017. Clãdirea a fost proiectatã de Tony Kettle, pentru construirea sa au fost utilizaþi 19.624 de metri cubi de beton ºi a costat 1,52 miliarde de dolari. Deºi ruºii au anunþat faptul cã zgîrie-norul a fost finalizat, clãdirea va fi inauguratã în primãvara anului viitor, ºi pe lîngã sediul companiei Gazprom va mai gãzdui un centru educaþional, o zonã pentru expoziþii, un centru sportiv, unul medical, un parc tematic pentru copii, o platformã de pe care va putea fi admirat peisajul, dar ºi cafenele, magazine, zone de distracþie sau cinematografe. Pentru a asigura combaterea unor eventuale incendii, constructorii au utilizat un sistem de stingere cu vapori de apã numit HI-FOG. Cînd temperatura depãºeºte 57°C, sprinklerele care creeazã o ceaþã densã de vapori de apã vor începe sã funcþioneze automat. Sistemul poate fi pornit ºi manual sau prin intermediul telecomenzii pentru a crea o cortinã de apã în caz de urgenþã. Centrul Lakhta este, de asemenea, primul zgîrie-nori din St. Petersburg, unde va fi utilizat un sistem de control al formãrii gheþii. Încãlzirea sticlei la etajele înalte va împiedica acumularea de gheaþã ºi va contribui la menþinerea unei vizibilitãþi bune. Nivelul de consum al resurselor materiale ºi energetice va fi scãzut datoritã transformãrii energiei cinetice a lucrãtorilor centrului ºi a vizitatorilor în energia electricã. În perioadele de migraþie a pãsãrilor va fi utilizatã iluminarea specialã pentru ca acestea sã nu se izbeascã de geamuri.
Bãrcile trase de cai au fost folosite în Olanda ºi Marea Britanie pînã la apariþia cãilor ferate Înainte ca motoarele diesel sau cele electrice sã uºureze navigaþia pe canalele din Olanda sau Marea Britanie, bãrcile ºi barjele erau trase de cai, mai ales în zilele în care vîntul nu sufla destul de tare sau nivelul apei era foarte scãzut. Caii ºi, uneori, mãgãriþele ºi mãgarii mergeau în faþa bãrcii pe drumul pietonal de lîngã canal, remorcînd astfel ambarcaþiunile pline cu mãrfuri sau pasageri. Deoarece încãrcãtura se afla pe apã, frecare era minimã, permiþînd calului sã tragã de cincizeci de ori mai multã greutate decît ar fi putut sã tragã la o cãruþã. Totuºi, nu în toate cazurile bãrcile au fost trase de animalele de tracþiune, asta din cauza faptului cã unele maluri erau proprietate privatã sau locuri de pescuit unde
Pag. a 21-a – 16 noiembrie 2018
MOZAIC accesul animalelor era interzis. Astfel, pentru a putea ajunge la destinaþie, oamenii se înhãmau la rîndul lor ºi trãgeau singuri bãrcile. Pînã la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea, Marea Britanie a reuºit sã creeze cãi de tracþiune dedicate de-a lungul malurilor rîurilor ºi a canalelor, permiþînd înlocuirea oamenilor cu animalele. În timpul revoluþiei industriale din Marea Britanie, ori de cîte ori trebuiau sã fie transportate cantitãþi mari de bunuri cãtre interiorul insulei, barjele trase de cai erau puse la treabã. Din anii 1770 ºi pînã în anii 1830, Marea Britanie a trecut printr-o perioadã de dezvoltare intensã a canalelor, numitã adesea „epoca de aur”. În aceastã perioadã s-au investit sume uriaºe în construcþia de canale, lucru ce a fãcut ca sistemul sã se întindã pe o distanþã de aproape 4.000 de mile. În Olanda, bãrcile trase de cai au început sã opereze cu un secol mai devreme decît în Marea Britanie. La nivel local, acestea sînt cunoscute sub numele de trekschuit. Primul trekschuit a navigat în 1632 între Amsterdam ºi Haarlem ºi putea sã transporte 30 de pasageri. Canalul a fost sãpat în linie dreaptã pentru a garanta cel mai scurt traseu, dar pasagerii erau nevoiþi sã schimbe bãrcile la jumãtatea drumului. Trekschuitul a avut un asemenea succes încît ruta a fost extinsã de la Haarlem la Leiden, douã decenii mai tîrziu. La începutul Secolului al XVIII-lea, o reþea vastã de servicii de trekschuit ºi feriboturi a legat toate oraºele importante din provinciile de coastã din Þãrile de Jos. Cãlãtoria prin trekschuit a fost fiabilã, confortabilã ºi ieftinã, iar viteza era de aproximativ 7 kilometri pe orã. Odatã cu apariþia cãilor ferate, bãrcile trase de cai au devenit depãºite, dar continuã sã supravieþuiascã drept atracþii turistice în multe locuri din Marea Britanie, cum ar fi Foxton, Godalming, Tiverton, Ashton-under-Lyne, Newbury ºi Llangollen.
Trandafirii albaºtri ar putea creºte în curând în grãdinile noastre De secole, grãdinarii au încercat sã reproducã trandafiri albaºtri, însã fãrã succes. Acum, datoritã biotehnologiei moderne, trandafirul albastru poate deveni un lucru cît se poate de real. Cercetãtorii au descoperit o modalitate de a injecta enzimele producãtoare de pigmenþi din bacterii în petalele unui trandafir alb, colorînd astfel florile în culoarea albastrã. Cînd cercetãtorii au injectat bacteriile de A. tumefaciens într-o petalã de trandafir alb, bacteriile au transferat genele producãtoare de pigmenþi la nivelul genomului trandafirului ºi o culoare albastrã s-a rãspîndit de la locul injectãrii pe o anumitã porþiune. Deºi culoarea are o duratã scurtã de viaþã, echipa declarã cã trandafirul produs în acest studiu este primul trandafir albastru din lume. Aceºtia susþin cã urmãtorul pas este de a crea trandafiri care produc cele douã enzime, fãrã a fi nevoie de injecþii. Studiul a fost realizat de o echipã de cercetãtori chinezi ºi a fost publicat în revista ACS Synthetic Biology. Încercãrile de a crea flori cu culori deosebite care sã depãºeascã preceptele estetice stricte ale mamei naturã evolueazã continuu. În 2017, cercetatorii japonezi au creat prima crizantemã albastrã prin adãugarea a douã gene. Astfel, intervenþiile asupra ADN-ului ºi modificarea acestuia în funcþie de gustul estetic al omului reprezintã noua provocare a horticulturii moderne. În lume existã peste 200 de specii de trandafiri. Sînt un simbol al iubirii, fiind nelipsiþi din grãdinile pasionaþilor de horticulturã. Tradafirii sînt utilizaþi ºi în obþinerea parfumurilor, parfumul fiind extras din glandele microscopice aflate în componenþa petalelor. De asemenea, petalele de trandafir sînt uscate ºi împachetate pentru a fi vîndute ºi utilizate în scop decorativ. Sînt utilizaþi ºi în prepararea dulceþurilor, a siropurilor ºi a jeleurilor. De asemenea, ei sînt folosiþi în preparate precum apa de trandafiri, care era utilizatã pentru tratarea anumitor boli, în medicina popularã.
Neobiºnuitul gheþar perfect dreptunghiular, descoperit de NASA Natura este mereu surprinzãtoare. Iar un astfel de exemplu este ºi acest gheþar perfect dreptunghiular descoperit în zona antarcticã. Deºi la prima vedere ar putea pãrea tãiat de mîna omului, gheþarul descoperit este perfect natural. Nu seamãnã cu gheþarii clasici, non-tabulari, care au forma unor
MOZAIC Sfatul medicului
Ce este neuromul Morton ºi cum se trateazã? Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi în prezent efectueazã cea de-a doua specializare în Medicinã Sportivã. Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate în mare parte de CNAS.
DR. TAREK NAZER
Neuromul Morton este un nerv de mari dimensiuni, care apare de obicei între al treilea ºi al patrulea deget de la picioare. Problemele apar de obicei în aceastã zonã din cauza degenerãrii nervului digital plantar însoþit de fibrozã. Provine din iritarea prin compresie a nervului interdigital dintre capetele metatarsiene. Care sînt simptomele? Cel mai comun simptom al neuromului Morton este durerea localizatã în spaþiul trei interdigital urmat de spaþiul doi ºi patru. Durerea, de cele mai multe ori, are caracter de arsurã sau de înþepãturi, fiind însoþitã de senzaþia de furnicãturi ºi de amorþealã. Care sînt factorii favorizanþi? * Purtarea pantofilor cu toc sau cu vãrful ascuþit; * Supraponderalitatea; * Suprasolicitarea zonei (prin diverse activitãþi care sînt desfãºurate zilnic); * Modificarea biomecanicii piciorului; * Scurtarea tendonului Ahilean; Cum se pune diagnosticul? Diagnosticul se pune în urma examinãrii clinice, prin prezenþa semnului „Mulder” prin care se pune o presiune (strîngere) în zona metatarsianã în plan transversal de cãtre examinator, care determinã zgomot ºi durere. În ce constã tratamentul? În cele mai multe cazuri, tratamentul iniþial constã în reducerea compresiei plantare ºi eliminarea efectului de tensiune ligamentarã intermetatarsianã. De asemenea, trebuie evitaþi pantofii cu toc înalt ºi cu vîrf ascuþit; aceste mãsuri sînt completate de medicaþie antiinflamatorie, terapii manuale cu masaj pentru mãrirea spaþiului dintre capetele metatarsienelor, fizioterapie sau kinetoterapie reprezentatã de exerciþii de stretching sau chiar bandajare neuromuscularã. În anumite cazuri sînt necesare infiltraþiile locale pentru reducerea durerii ºi a inflamaþiei locale sau chiar ablaþia chirurgicalã.
www.consultatieortopedie.ro domuri decorate cu spini. Acesta este un gheþar tabular, care se formeazã prin desprinderea de banchize, ale cãrui laturi sînt aproape perfect verticale ºi ale cãrui feþe sînt foarte netede. Cercetãtorul Kelly Brunt, de la University of Maryland, a asemãnat procesul cu cel al unei unghii care a crescut prea mult ºi care se rupe la capãt, rezultînd un dreptunghi foarte bine definit. Aceºti gheþari tabulari pot avea dimensiuni foarte mari, de sute sau mii de kilometri pãtraþi. Cel mai mare astfel de gheþar este cel denumit B-15, care are o suprafaþã de 11.000 de kilometri pãtraþi. „Avem douã tipuri de aisberguri: avem tipul pe care toatã lumea ºi-l imagineazã ºi care a scufundat Titanicul. Aratã ca prisme sau triunghiuri la suprafaþã ºi se ºtie cã în adîncime sînt mult mai mari. Apoi existã aisbergurile tabulare. Aisbergurile tabulare sînt late, plate ºi lungi. Se desprind din marginile gheþarilor mari blocuri de gheaþã conectate la uscat, dar care plutesc în apele din jurul locurilor precum Antarctica sau Groenlanda. Acesta provine de la gheþarul Larsen C din Peninsula Antarcticã. Aisbergurile se formeazã printr-un proces care seamãnã cu ruperea unei unghii care a crescut prea mult. Ca rezultat, sînt deseori rectangulare. Ce îl face pe acesta special este cã aratã ca un pãtrat”, a precizat Brunt. Gheþarul descoperit de NASA nu a fost încã mãsurat. Potrivit estimãrilor are în jur de 1,5 kilometri pãtraþi. În fotografia de la NASA însã nu se vede ºi cealaltã parte a gheþarului, care ar putea fi cît se poate de asimetricã. Chiar ºi aºa, e suficient de impresionant.
RADU UNGUREANU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 22-a – 16 noiembrie 2018
Pentru împrospãtarea memoriei Din coapsa Daciei ºi-a Romei... (2) (urmare din pag. 1) În 200 de ani de ocupaþie militarã ºi, ulterior, în perpetuarea cãminelor acelor oameni, s-a putut naºte un alt Popor, care este singurul ce eternizeazã, în numele sãu ºi în numele Þãrii sale, denumirea Romei antice. Traian este Bãdiþa Traian din colindele strãmoºilor noºtri. Din pãcate pentru noi, fiecare generaþie de români a fost nevoitã sã o ia mereu de la capãt. Adevãrata legendã a lui Sisif aici a prins viaþã. Mereu trebuie sã producem dovezile latinitãþii noastre. Mereu trebuie sã furnizãm probe cã noi sîntem stãpînitorii de jure ºi de facto ai acestui pãmînt. Mã bucur cã, în aceastã binecuvîntatã zi de duminicã, în care pînã ºi Ziditorul a luat repaos, s-au înfrãþit aici, la picioarele acestor coloºi ai Antichitãþii, douã instituþii fundamentale ale Neamului Românesc, fãrã de care noi nu am fi fost azi aºa cum sîntem, fãrã de care poate cã eram musulmani, ori poate cã vorbeam limba slavã ºi, mai mult ca sigur, România n-ar mai fi fost România. Aceste instituþii sînt Biserica ºi Armata. Sã le mulþumim ºi sale cultivãm cu strãºnicie, aºa cum ne apãrã ºi ele pe noi! (Aplauze însufleþite) Aºa dupã cum vedeþi, nu am rostit un discurs politic. Am venit, pur ºi simplu pentru faptul cã am fost chemat de acest om inimos, care este primarul Municipiului, Nicolae Dragu. (Aplauze) ªi am mai venit din solidaritate faþã de Sudul nedreptãþit. Aºa ceva n-am vrut niciodatã sã se departajeze în România: Sudul de Nord, Estul de Vest. Au apãrut acum niºte pigmei, care se joacã cu punctele cardinale, se joacã cu Istoria Naþionalã. Au prins sã zboare prin vãzduh niºte aºa-zise proclamaþii ºi manifeste, care vor sã ne demonstreze cît de mult ar pãtimi anumite zone ale Þãrii, datoritã pretinsului nostru balcanism. Eu vreau sã le spun tuturor cã, dacã nu era politica pe care o numim, îndeobºte, de la Procopius din Cezareea încoace, byzantinism, noi n-am mai fi fost astãzi pe harta lumii! Dacã nu erau înþelepciunea, inteligenþa, ascuþimea de spirit ale oamenilor din Sud – numai judeþul Argeº a dat Ferice, dar, de voi, prieteni morþi Cã nu vedeþi cum ni se sparge þara Cum lupii trag cãmaºa ei la sorþi ªi-n iarnã ni se schimbã primãvara. Eu pe-ntuneric scriu acest poem Niºte nemernici iar ne-au stins lumina Pe cine sã înjur sau sã blestem Cînd noi, românii, purtãm toatã vina?
4 prim-miniºtri României, de pildã, ºi de pe meleagurile dvs. s-au ridicat generali ºi oameni de seamã, care au apãrat toatã romanitatea, nu numai zonele lor – dacã nu erau aceºti oameni, la ora actualã poate cã în Transilvania, de unde ne vin asemenea sãgeþi nedrepte, din partea unor oameni cu mintea rãtãcitã, s-ar fi intrat cu paºaport ºi s-ar fi vorbit ungureºte. ªi este mai mare ruºinea! Sã ajungã românii sã se sfîºie între ei, cînd tendinþa acestui Neam a fost, mereu ºi mereu, de unificare! Iatã forþa de absorbþie a meleagurilor româneºti, iatã glorioasele ºi trufaºele armii ale Romei imperiale, cum au venit, s-au statornicit aici, au fãcut prunci, au dãinuit, i-au veºnicit pe Traian ºi Decebal în colinde ºi în tablourile votive ale basilicilor creºtine. Am venit numai din dragoste pentru voi. Am venit sã vã spun cã, indiferent de partidele pe care le reprezentãm, Bucureºtii nu vã vor uita. Capitala se mîndreºte cu voi ºi, de fapt, adevãrata flacãrã, adevãrata candelã a românismului, pe meleagurile provinciei arde cel mai prielnic. (Aplauze) Daþi-mi voie sã fac, în încheiere, ceea ce n-am mai fãcut de foarte multã vreme, întrucît politica este un Saturn care-ºi devoreazã copiii ºi nu mã lasã sã am starea de spirit necesarã sã revin la uneltele mele de scris. Daþi-mi voie sã vã citesc o poezie veche de 15 ani, intitulatã „Poporul Român”. Este o parabolã politicã, în care fac vorbire ºi despre Basarabia ºi Cetatea Bãlþi, încercînd sã pãcãlesc cenzura de atunci. O dedic memoriei acestor minunaþi oameni, cãrora le spun ºi eu, cum le spune Imnul de frumoase aduceri aminte: „Cãci din aºa pãrinþi de seamã/ În veci s-or naºte pui de lei”.
POPORUL ROMÂN Frumoºi mai sînt românii noºtri, Poporu-i înþelept ca Marea prin brazii stemei trece oastea de cavaleri danubieni un fluviu fumegînd de patimi ne-a dãltuit pe chip rãbdarea mai de din vale de Rovine pînã în Munþii Apuseni
Marea umilinþã Mai cald e-afarã ca-n apartament Exterminaþi sîntem, din zece-n zece.
Îmi beau cafeaua trist ºi gînditor Nu mai fumez, dar viciul tot mã muºcã Regret profund cã sînt doar scriitor Aº da stiloul astãzi pe o puºcã.
ªi gazele, ca mîine, s-or opri Pe urmã vom bea apã ruginie Trãim calvarul ãsta zi de zi Drum bun spre Evul Mediu, Românie!
Aprind o lumînare ºi mã vãd În casa scundã, a copilãriei Cînd vijelia-n pomi fãcea prãpãd Dar îngeri zdraveni þineau piept urgiei.
Nici n-ai unde sã suni, toþi se ascund Eºti prizonierul neamurilor proaste La Primãrie? Eºti prea rupt în fund! La Minister? Te bate la trei coaste!
Însã atunci era dupã rãzboi Rãnitã era þara, ºi datoare – Acum, ea este pradã la strigoi ªi sclava unei Mafii-ngrozitoare.
Nici o instanþã nu te bagã-n seamã Nici nu exiºti, tu, cetãþean de rînd Þesutul societãþii se destramã Iar statul e doar un vampir flãmînd.
Am dat lumina, gazele ºi apa Pe mîna unor mercenari strãini Zic cã-s prieteni, dar ne sapã groapa Scot bani din piatrã seacã ºi din spini.
Tu nu mai ºtii ce-i aia „trai decent“ În beznã stai, te speli cu apã rece
Nu ne putem gospodãri în viaþã? Ajuns-am un popor de retardaþi?
Poporul este tot ce miºcã ºi tot ce stã în aºteptare e troiþa de la mormîntul Eroului Necunoscut e Mioriþa care-i ninge la creºtet baciului o floare ºi voievodul peste brazdã cînd se apleacã a sãrut El e nobleþea stirpei noastre þesutã-n aur vechi pe ie puterea de-a privi de-a pururi, cinstit, în ochii tuturor e curãþenia moralã de-a fi mãreþi ºi-n vitregie Poporul este datoria de-a nu ne rupe de Popor L-au biciuit cu spini tîlharii de-au sîngerat ºi macii-n grîne l-au fost tîrît în vrej de flãcãri la Judecata de Apoi iar clopotul de oase albe din turla Patriei Române trãgea o zi a sãrbãtoare ºi douã veacuri a rãzboi ªi i-au tãiat hrisovu-n patru, ºi i-au înfipt jungheru-n spate fãptura lui sacerdotalã au pus-o-n furcã la rãscruci tãgada, trocul ºi trãdarea cãdeau din Bãlþile furate l-au tras pe roatã ca pe-un mire atîþi procleþi ºi eunuci Dar cum renaºte din cenuºã acvila binecuvîntatã dar cum pe seceta cea mare ploua cu pîine ºi cu peºti pe cai rãzbunãtori ca rouã venea de fiecare datã zeiþa-n veci biruitoare a limbii noastre româneºti Poporul e împãrãþia, în întregime ºi în parte el e coconul ce se naºte ºi-i veteranul de rãzboi el e bãrbatul ºi femeia îndrãgostiþi pînã la moarte ºi e oraþia de nuntã a celor triºti, flãmînzi ºi goi Poporul e asceza noastrã ca preþ suprem al libertãþii el ne va judeca odatã de-am fost sau n-am fost patrioþi Poporul este Þara însãºi vibrînd în agora cetãþii ºi e destinul României, pe care au vînat-o toþi... Sfîrºit Atunci e clar: scuipaþi-ne în faþã! Ne place sã fim viermi? Sã fim cãlcaþi! Umilitoare e aceastã stare Sã nu mai ai nimic în þara ta Sã vezi cum ultima redutã moare ªi sã te rogi de moarte sã te ia. Eu vã invidiez, amici plecaþi În altã lume, unde e luminã Acolo sînteþi, toþi, surori ºi fraþi ªi beþi nectar, nu apã cu ruginã. V-a luat la vreme Dumnezeu la cer Eu vãd în asta, poate, o rãsplatã El v-a ferit de acest timp mizer Cînd þara noastrã e crucificatã. Cînd lumea plînge-n pumni ºi n-are bani Nici de mîncare, sau medicamente În timp ce politrucii talibani Fac ºi desfac Guverne, Parlamente. E un dezastru grav ºi general Mai jos de-atîta chiar cã nu se poate Mai bine-n groapã decît la canal ªi cred cã doar rãzboiul mondial Ne poate vindeca de laºitate! CORNELIU VADIM TUDOR
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 23-a – 16 noiembrie 2018
CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa
La ora la care aºtern aceste rînduri, încã mai trãieºte Maria Deac (nãscutã Popa, în anul 1935); nui zic „bãtrînã”, fiindcã, în viziunea mea, un om la 68 de ani nu poate fi numit bãtrîn, uneori nici mãcar la 70 de ani; am prieteni buni, ca pictorul Sabin Bãlaºa ºi scriitorii Fãnuº Neagu ºi Dinu Sãraru, care au împlinit 70 de ani, dar s-ar simþi jigniþi dacã le-ar spune cineva „bãtrîni”, fiindcã ei înºiºi nu se simt astfel ºi nici nu sînt. „Geniul este o pubertate repetatã”, scria pãrintele lui Faust. Aceastã Maria Deac este fiica lui Teofil Popa (1906–1979) ºi nepoata lui Ioan Popa (1863–1938), care era fratele mai mare, cu 5 ani, al lui Vasile Popa. Intervievatã, în cursul cercetãrilor mele de anul trecut, femeia susþinea cã, în familie, se pãstreazã încã vie amintirea strãbunicului celor doi fraþi – Ioan ºi Vasile Popa – preot în Berchiº. Acest „fecior al popii Onu”, hirotonit în zorii veacului XIX, a avut doi bãieþi: Todor Popa (nãscut în 1810 sau 1811, mort în 1876) ºi Ioan Popa (nãscut în 1810 sau 1811, mort în 1880). Lumea le-a dat ºi porecle, care, în spaþiul românesc, provin tot din tradiþia romanã (cognomen): primul a fost numit Calu, iar al doilea Mãgarul, zice aceeaºi Maria Deac. Motivul ar fi fost acela cã nu le plãcea sã munceascã, deºi, ca sã fim sinceri, cele douã dobitoace sînt harnice ºi trag ºi ele cît pot. În „Protocolulu Matriculare Alu Botezaþiloru, Cununaþiloru ºi morþiloru de in Parochi’a Gr. Catolica a Berchiºului, Cerculu Turdei în Transilvania in Archi-Diecesea Metropolitanã a Albei-Iulie seau a Belgradiului de in Transilvania” (ce greu se aºeza limba românã, în grafie latinã!) – evidenþa pentru anul 1859 – sînt menþionate datele unor nou-nãscuþi din familia Popa, cu porecle cu tot. Astfel, la 1 decembrie 1859 se naºte, „în casa pãrinteascã”, micuþa Maria Popa, botezatã la 8 decembrie („miruitã”, scrie în Protocolul Matricol), fiica lui „Popa Petre a Calului cu Elena”, la rubrica „Soarta pãrinþilor” figurînd „Agricultori în Berchiºiu”. În aceeaºi familie se naºte, dupã 2 ani ºi 3 luni, la 10 februarie 1862, o altã fetiþã: Veronica Popa. Dupã 1 an, la 18 noiembrie 1863, vede lumina zilei, tot „în casa pãrinteascã”, Ioan, la rubrica „Parenþii pruncului” figurînd tot „Popa Petrea Calul cu Elena”, nãnaºii pruncului fiind Nechita ºi Nastasia; atractivã e ºi rubrica denumitã „Cînd s’a împunsu de versatu”, deci cînd a fost vaccinat împotriva vãrsatului. (Îmbolnãvindu-se grav de vãrsat, tînãrul Voltaire se doftoriceºte singur, înghiþind nu mai puþin de 120 de sticle de limonadã – forþa Vitaminei C – ºi o droaie de leacuri bãbeºti; probabil de-aia a devenit aºa de acru. Peste cîtva timp, Regele Ludovic al XV-lea, atins ºi el de vãrsat, nu are acelaºi noroc ºi moare.) În sfîrºit, în registrul menþionat gãsim pomenitã ºi naºterea omului nostru: 19 ianuarie 1868, botezat la bisericã, a doua zi, în 20 ianuarie (nu prea dãdea speranþe de viaþã, de-asta s-au grãbit pãrinþii sã-l miruiascã, pentru ca nu cumva sã moarã nebotezat). Pãrinþii sînt trecuþi astfel: „Calu Popa Petre cu Elena”. Se observã cã lîngã Vasile mai apare numele unui bãiat, Iosif, marcat cu o cruce, alãturi fiind trecut ºi cuvîntul „Giemeni”. Aºadar, Elena Popa a nãscut doi bãieþi gemeni (naºtere grea, îmi dau eu cu pãrerea, fiindcã nu mai era la prima tinereþe) – dintre care primul a murit imediat; aºa se explicã graba cu care pãrinþii l-au botezat pe supravieþuitor a doua zi. Familia cu pricina a tot „puit”, vreme îndelungatã, ca imensa majoritate a familiilor româneºti din Ardeal: anul ºi copilul! Este, aceasta, una dintre explicaþiile biruinþei româneºti asupra ungurilor: un spor demografic natural ºi sãnãtos (îndemnul biblic „creºteþi ºi vã înmulþiþi!”), care demonstreazã atît cultul pentru viaþa de familie, cît ºi dimensiunea fundamentalã a dragostei, românii fiind nu numai un „neam cîntãreþ”, ci ºi un „neam iubãreþ”. Autorul tulburãtoarei cãrþi Ars Amandi, la urma urmei, nu e vreun cãlãreþ cu ochii oblici, din fundul uigur al Asiei, ci o rubedenie de-a noastrã, Ovidiu, care, mai mult ca sigur, a iubit ºi a fãcut copii pe meleagurile Daciei; un om cu sînge clocotitor, ca el, nu putea fi un abstinent; cum bea un pahar de vin, cum începea
sã-i „batã vîna” (scrie el). N-a fost el abstinent nici reformatorul religiei catolice, Martin Luther, care scria undeva de „focul mistuitor al trupului nestãpînit”. (Miºcarea puritanã se naºte, în Anglia, tocmai pentru a adînci Reforma lui Martin Luther, printr-o abstinenþã ºi austeritate care au culminat cu închiderea tuturor teatrelor, pe timpul lui Oliver Cromwell!) Prin urmare, Vasile Popa a avut un frate geamãn. E lucru, îndeobºte, cunoscut, cã, uneori, din
Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (40) douã în douã generaþii într-o familie apar gemeni. Din acest motiv, eu cred cã cei doi feciori ai preotului hirotonit la 1800, Todor Popa (Calu) ºi Ioan Popa (Mãgaru, sau, în unele locuri, Cãluþiu), au fost gemeni, nãscuþi în 1810 sau 1811. În mai toate satele româneºti, indiferent de provincie, naºterea gemenilor este un semn bun, de belºug ºi rodnicie, dintre aceºtia recrutîndu-se vindecãtorii de mai tîrziu. În 13 august 1962 – zi pe care o þin bine minte, fiindcã durerea fizicã nu se uitã – mi-am rupt mîna stîngã (pe fondul unei luxaþii vechi de cîteva luni, nerezolvatã de medicii de la Spitalul Colþea); eram pe un tãpºan de joacã, sus, pe Dealul Cherleºtilor, în satul natal al tatãlui meu, unde ºerpuieºte, de vale, învãpãiat în roºul pompeian al Soarelui, Oltul. O sorã a pãrintelui meu, care provenea din gemeni, mi-a aºezat braþul pe pragul colibei sale, mi l-a tras cu tot felul de uleiuri, fierte din ierburi miraculoase, mi l-a descîntat, cu o incantaþie magicã, m-a pus sã rãspund la întrebarea „Ce vrei sã ai? Mîna vindecatã, sau copii gemeni?”, eu trebuia sã zic „Mîna vindecatã” (dar n-am fãcut-o de la început, fiind copil de oraº, eram teribilist), pînã la urmã am rostit ce trebuia rostit ºi, minune, mîna mi s-a fãcut bine, de 40 de ani nu mai am nimic. Farmacopeea popularã meritã studiatã cu mai multã atenþie. N-au descoperit oare penicilina, cu mult înainte de A. Fleming (1929), cãlugãrii români, care, atunci cînd erau bolnavi, mîncau pîine mucegãitã, care fãcuse, deci, ciupercã? În Protocolulu Morþiloru figureazã cîteva date despre obºtescul sfîrºit al lui Todor Calu, bunicul lui Vasile Popa: acesta moare la 5 noiembrie 1876, fiindcã, atenþie, „a cãzutu din podulu ºurei ºi ºiau rupt grumazii, ca ºi popa care ºi-a învãþat feciorii la rãu”. Nu se mai scrie care popã, poate chiar tatãl lui, uns preot la 1800, altminteri n-ar avea nici un rost sã se menþioneze asta în dreptul sãu. Avea doar 65 de ani, fiind vãduv la data aceea; nevasta lui, poreclitã „Fomeia Calului”, murise cu 3 ani înainte. Accidente de felul acesta erau – ºi încã mai sînt – frecvente la þarã. La 1834, o bunicã a lui Eminescu a murit tot cu gîtul frînt, într-o zdrobire a ºaretei pe un pod. Este bunica dinspre mamã a poetului, Paraschiva, despre care poate cã n-am fi ºtiut nimic dacã bãrbatul ei, stolnicul Vasile Iuraºcu, n-ar fi lãsat o însemnare pe cartea Mãrgãritare, o traducere fãcutã de cronicarii munteni ªerban ºi Radu Greceanu, din anul 1691 (iatã circulaþia cãrþilor, factor de unificare între Þãrile Române, lucrarea ajungînd din Muntenia în Moldova): „În anul 1834, noiembrie, în 27 marþi, la 7 ceasuri din zi, s-au prãvãlit trãsura ºi, din acea sdruncinare la 9 ceasuri din zioa acea, ºi-a dat ºi sufletul soþia mea Paraschiva, cu care am vieþuit piste 30 de ani. Cu lacrãmi mã rog tuturor, care dupã vremi veþi citi pe aceastã sfîntã carte Mãrgãrint, sã ziceþi Dumnezeu s-o ierte. S-au îngropat la biserica cea veche din Bãneºti dumisale agãi Grigore Cãnãnãu”. Deci, tot într-un noiembrie s-a produs nenorocirea, ºi, mai mult ca sigur, tot din pricina vremii rele, care, în zonele de deal ºi de munte, începe mai devreme decît la ºes. Presupun ce jale a domnit în casa stolnicului Vasile Iuraºcu în cele trei ore de agonie a jupînesei – 7, 8 ºi 9, cele trei ceasuri rele ale zilei de marþi – dar ºi dupã aceea, mai ales în sufletele celor 6 fiice ale ei, dintre care cea care avea sã fie nãscãtoare de Luceafãr numãra, pe atunci, 18 ani. (Numerologia s-ar putea sã fie o ºtiinþã importantã a Secolului XXI –
sã ne gîndim, bunãoarã, la ghinionul purtat de cifra 4, care îºi începe destinul blestemat în Biblie, cu cei 400 de ani de robie evreiascã în Egipt, apoi se continuã cu cei 40 de ani de rãtãcire a aceloraºi evrei, în deºert, revenind, în forþã, în anul 44, al asasinãrii lui Iulius Cezar, dar ºi nouã, românilor, ne furnizeazã un 4 a 4-a ’44 – 4 aprilie 1944 – cînd au avut loc groaznicele bombardamente anglo-americane asupra Bucureºtilor.) În universul închis al satului, moartea prin violenþã (accident, crimã) capãtã proporþii accentuate ºi se perpetueazã, vreme de generaþii, mai fiecare familie de român avînd, îndãrãt, în timp, un înecat, un împuºcat, un lovit de trãznet, un muºcat de ºarpe etc. Însã nu numai pe drumurile gloduroase sau desfundate ale satelor noastre se petreceau astfel de necazuri, ci ºi în capitale luxoase, cum ar fi Parisul, unde caii speriaþi ai unei trãsuri l-au ucis pe fostul Domnitor al Þãrii Româneºti, Gheorghe Bibescu, dar aceeaºi soartã avea sã-l pascã ºi pe savantul francez Joliot Curie, ca sã nu mai vorbim de marele arhitect spaniol Gaudi (propus acum pentru canonizare de Vatican), ucis, la începutul veacului urmãtor, XX, de un tramvai, aºa cum tot un mijloc de transport modern l-a rãpus ºi pe unicul fiu al poetului George Coºbuc, cînd s-a fãrîmat automobilul cu el, în 1916. Trebuie ca omul sã moarã de ceva anume, pe lumea asta, dar o cãzãturã din podul ºurei, în cap, nu e deloc plãcutã, mai cu seamã în universul þãrãnesc restrîns, unde se tocmesc bocitoare, dupã datinã, ºi fatalismul mioritic nu poate înlocui durerea rubedeniilor, care bagã în pãmîntul îngheþat un om în putere. Înclin sã cred cã, fiind început de noiembrie, în Ardeal, nu departe de munþi, bietul creºtin Todor Calu a alunecat pe fuºteii poleiþi de lapoviþã. La înmormîntarea lui, mai mult ca sigur, a fost dus ºi nepotul Vasile, care „umbla” atunci pe 9 ani. Neamul acesta, al Popeºtilor, era destul de numeros în Berchiº, unde, ca în orice comunitate ruralã, mai toatã lumea se înrudeºte; de-aici vine ºi verbul „a nemuri”, care e folosit greºit de unii diletanþi, fãrã simþul limbii, în sensul de „a eterniza”, sau „a veºnici” – în realitate, „a nemuri” înseamnã „a fi neam cu cineva”; vremea vremuieºte, neamul nemureºte. Într-un document care reprezintã o evidenþã a alegãtorilor pentru Senat (primele alegeri din România Mare, 1919!), în dreptul comunei Berchiº figureazã 7 Popa, dupã cum urmeazã: 1) Popa Todor C. Todor (nãscut în 1875, iniþiala C. provine de la Calu); 2) Popa Gerasim (1871); 3) Popa Ioan C. Gãvrilã (1868); 4) Popa Ioan a Petri (1863); 5) Popa Dumitru C. Gligor (1858); 6) Popa Ioan C. Gligor (1857); 7) Popa Simion (1843). Aici sînt 3 bãrbaþi mai în vîrstã ca Eminescu, care i-au supravieþuit poetului cel puþin 30 de ani. În Tabelul cu alegãtorii pentru Adunarea Deputaþilor (dupã sistemul electoral de atunci), gãsim nu mai puþin de 20 de Popa din Berchiº, inclusiv cineva care, poate, era aceeaºi persoanã cu omul nostru, trecut cu numele Pop Vasile (nr. de ordine 92), de profesie „morar”, locuind pe Str. Kismalom nr. 24, în Turda; a se observa cã noile autoritãþi încã nu-ºi intraserã deplin în drepturi, din moment ce încã mai existau denumiri ungureºti care nu-ºi aveau nici o noimã în aºezãrile majoritar româneºti. Mai trebuie sã spun cã acest registru de „conscriere a alegãtorilor” a fost alcãtuit în august 1919 – lunã în care Armata Românã fãcea ordine în Budapesta. Astãzi, puþinã lume îºi mai aminteºte de Vasile Popa. Dacã ar fi fost un om de vazã, din timpul vieþii, cred cã acum ar fi avut statuie cel puþin în satul natal ºi o groazã de lume s-ar fi mîndrit cã descinde din el. Pe cînd aºa, opera lui a rãmas aproape neºtiutã, închisã între coperþile unui catastif despre care nu relateazã nimic nici istoria, nici literatura. Totuºi, ceva s-a mai putut afla despre acest român, care a reuºit, la mai bine de 75 de ani de la moartea lui, sã-mi dea de lucru ºi sã mã facã sã-l studiez aºa cum, în prima tinereþe, i-am studiat pe istorici ca Nicolae Iorga ºi Vasile Pârvan, cãrora le-am închinat sute de pagini. Recapitulez: Vasile Popa s-a nãscut la 19 ianuarie 1868, fiind botezat a doua zi, în religia greco-catolicã. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 24-a – 16 noiembrie 2018
M I C Ã
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (81) ,,Alchimistul” german (3) Lucrînd cu douã soluþii pe care le încãlzea, le rãcea ºi apoi le combina, la sfîrºitul procesului Tausend îndepãrta de pe fundul creuzetului cîteva fire de ceea ce pãrea sã fie aur. Kummer a luat unul dintre aceste firicele ºi l-a prezentat unui bijutier - ºi era cu adevãrat aur! „Excelenþa voastrã, funcþioneazã!”, îi raporta entuziasmat Kummer lui Ludendorff. Aºa a început povestea de succes a lui Tausend. Doar numele lui Ludendorff era de ajuns pentru a atrage zeci de magnaþi care sã investeascã ºi sã finanþeze industria germanã. Bancherul Leopold Osthoff, producãtorul de oþel Alfred Mannesmann ºi alþi vizitatori ai laboratorului miraculos ºi-au scos cecurile din buzunar imediat ce au putut fi martorii oculari ai procesului de transmutare. Banii veneau gîrlã. Ludendorff, hotãrît sã obþinã partea cea mai mare din profit - care i se cuvenea, dupã pãrerea lui -, a înfiinþat împreunã cu Tausend, în octombrie 1925, o companie cu rãspundere limitatã denumitã „Societatea 164” (aurul fiind elementul numãrul 164 în sistemul „periodic armonic” al lui Tausend). Generalul urmînd sã primeascã 75% din profiturile obþinute din exploatarea procesului, Ludendorff mai stipula ºi ca Tausend sã-ºi mute laboratorul într-o casã pãrãsitã din pãdurile Bavariei de nord. Plãtindu-ºi datoriile cu banii investiþi de cãtre marii industriaºi, Ludendorff a depus sume mari de bani ca avans pentru activitatea lui Tausend (care avea sã primeascã doar 5% din profituri). Tausend se simþea bine în exilul sãu din pãdure. Era înconjurat de tinere „asistente” care, trimise de Ludendorff pentru a-l spiona, au devenit rapid admiratoarele lui. Prietenele
sale dãduserã ºi ele în mintea copiilor, numindu-l pe faurarul-miraculos „maestru” ºi vorbind despre „ochii lui ca ai lui Isus”. În mijlocul acestei atmosfere de naivitate entuziastã, Tausend era sigur cã, într-o zi, va putea sã renunþe la micul ºiretlic de a strecura, pe furiº, firiºoarele de aur aflate pe mîneca hainei în soluþia din creuzet; ºi cã, într-adevãr, va face aur. Dar, pe mãsurã ce „Societatea 164” se extindea, cumpãrînd fabrici în Bremen ºi Frankfurt, devenea clar cã doar el însuºi putea produce marfa mult rîvnitã. Nici una din „asistentele” lui nu cunoºtea meºteºugul. Aºadar, unde erau cele patruzeci de livre (0,453 kg) de aur zilnice, pe care le promisese? Susþinãtorii lui, care îºi pãstraserã secretã implicarea, deveneau tot mai îngrijoraþi - ºi prima loviturã a avut loc la începutul anului 1927, cînd Ludendorff s-a retras din proiect. Poate nu era tocmai bãtrînul fraier care pãrea, cãci, în final, a procedat cu înþelepciune. „Societatea 164” s-a dizolvat ºi a fost imediat înlocuitã de „Compania Tausend de cercetãri chimice”, cu acþiuni deþinute de majoritatea sponsorilor iniþiali, plus cîþiva noi. Atrãgînd în continuare bani prin scheme tot mai fantastice, norocul lui Tausend s-a menþinut - o perioadã. Susþinãtorii refuzînd sã mai investeascã, Tausend a venit cu o altã idee: emiterea de „chitanþe de aur” ce le garantau investitorilor cã o sumã corespunzãtoare de aur pur fusese depusã, în numele lor, în seiful lui Tausend - ºi aceastã escrocherie i-a adus, încã o datã, gãleþi de bani. Mare parte din aceºtia au fost investiþi de Tausend în proprietãþi, dat fiind cã el se gîndea la viitor. Trãind o viaþã modestã ºi fidel soþiei sale (care nu l-a bãnuit niciodatã de ºarlatanie), a început un tur al Germaniei, creînd echipe de producþie ºi noi laboratoare. va urma) STUART GORDON
ÎNGERI PÃZITORI
1
Lactate 2
3
4
5
6
7
8
9 10
1
2 3
4 5 6 7 8
9 10 ORIZONTAL: 1) Produs lactat gras – Brînzã dulce la fermentarea zerului; 2) Cu dungi în relief – Nota trei la muzicã!; 3) Produs lactat lichid, acriºor (2 cuv.); 4) Struþ australian – Rîuri! – A se roade; 5) Piesa din colþ la ºah – Produse de peºte; 6) Plantã de ulei – Lac de munte; 7) Constanta cercului – Lucrare scrisã – Lege!; 8) Ei respectã etica; 9) Lapte prins – Pãzeºte vitele la pãscut; 10) Cãsãtorie – Salvator la potop. VERTICAL: 1) Strigãt puternic – Înaintea secundului; 2) Rude – Ana Aslan; 3) Sortimente – Rug; 4) Talie de fatã! – Artiºti la teatru; 5) Locul fãtului – A anula o pedeapsã; 6) Produs lactat prin coagularea cheagului; 7) Direcþia Internã a Armatei – Culoarea laptelui; 8) Localitate cu o þuicã renumitã – Roman de Rebreanu; 9) Aparþine locului unde sînt expuse obiecte de artã – Þinute în haos!; 10) Producãtoare de lapte – Surse de lapte la vaci. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,LA CRAMÔ 1) MUST – DULCE; 2) URARE – CIOT; 3) RIDARI – CTC; 4) FA – SOTRON; 5) ASPIRA – RAZ; 6) T – A – ICNIRE; 7) LASA – AE – IM; 8) ARTAG – RA – O; 9) RIO – ANANAS; 10) DRAGASANI. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.