Romania Mare, nr. 1468

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Nu fi lacom! Roagã-te la Dumnezeu pentru lucruri mici, nu pentru lucruri mari.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

De ce umblã liberi prin România?!

Doamne, nu uita de noi, sîntem sãraci, plini de nevoi...

Motto: Nu admitem nimãnui sã caute ºi sã ridice pe pãmînt românesc un alt steag decît acela al istoriei noastre naþionale”. (Corneliu Zelea Codreanu)

Stimaþi compatrioþi, au mai rãmas cîteva zile pînã la ceea ce atîtea generaþii numeau „capãtul lumii”.

Anul 2000 este o piatrã de hotar fenomenalã, care ne cutremurã numai la simpla pronunþare sau scriere. El a fost, veacuri de-a rîndul, un pod prea îndepãrtat pentru marile epoci ale mileniului care se scurge acum, prin faþa noastrã, ºi mã refer la Cruciade, la Scolasticã, la Renaºtere, la Reformã, la Iluminism, la Romantism. Multe ºi felurite lucruri a realizat omul, cum ar fi îndiguirea Mãrilor ºi ajungerea pe Lunã, dar un singur lucru n-a apucat sã facã: ºi anume, sã opreascã în loc clipa, sã împiedice trecerea vremii. De fapt, nu vremea trece, noi sîntem aceia care trecem – ne naºtem, creºtem ºi trãim un timp sub soare, avem uneori senzaþia cã viaþa e o eternitate, ba chiar ne permitem luxul de a ne plictisi din cînd în cînd, pînã ce bãtrîneþea începe sã ne dea semnele ei ºi vine un timp cînd totul se precipitã spre moarte. Prin 1880, Mihai Eminescu îi scria surorii sale Henriette, paralizatã: „Toamna vieþii vine fãrã sã ºtii cînd, nici de unde...

Numai vezi cã totul a trecut, pentru a nu se mai întoarce, ºi-atunci se simte omul bãtrîn, foarte bãtrîn, ºi ar vrea sã moarã”. Ce admirabil poem în prozã se aflã aici! Adeseori sînt întrebat de cititorii mei sau de adepþii partidului pe care l-am fondat, cum lucrez, în ce mediu ambiant scriu sau îmi desfãºor activitatea. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (25 decembrie 1999)

Duminicã, la Sfîntu Gheorghe, a avut loc un miting la care au participat cîteva mii de persoane, multe sosite din judeþele Harghita ºi Mureº. Mitingul a avut un scop clar, exprimat prin declaraþii fãrã dubii: autonomia teritorialã a „Þinutului Secuiesc” – cu extindere la Transilvania! „Dorim sã realizãm autonomia Þinutului Secuiesc ºi a Ardealului - cu mijloace paºnice, deoarece Alba Iulia ºi Trianon au un singur ºi corect rãspuns: Autonomie!”, a declarat „vedeta” manifestaþiei, episcopul Laszlo Tökes. În cuvîntul sãu, Tökes a vorbit de Trianon ca despre „vremuri comparabile cu colapsul maghiar de la Mohács”, explicînd cã preºedintele american Wilson, în conformitate cu principiul autodeterminãrii manifestate de cãtre Adunarea naþionalã din Cluj, ar fi vorbit de „autonomia maghiarã secuiascã”. „Putem face acelaºi lucru, dupã o sutã de ani, acum continuã lupta pentru autodeterminare naþionalã, autonomia teritorialã a secuilor”, a spus Tökes, introducînd ºi Transilvania în discursul sãu autonomist. „Nu renunþãm ºi vom ajunge pînã la capãt!”, a fost mesajul lansat de Tökes participanþilor la miting. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Cei puþini ºi sacrificiul lor pentru cei mulþi Pagina 10

ªtirea sãptãmînii Procurorii DIICOT investigheazã 403 tranzacþii în cryptomonede Surse judiciare avizate ne-au informat cã la nivelul Direcþiei de Investigare a Infracþiunilor de Crimã Organizatã ºi Terorism (DIICOT) s-a declanºat o amplã investigaþie privind finanþarea Miºcãrii #Rezist, existînd suspiciuni majore privind operaþiuni de spãlare de bani ºi constituire de grup organizat infracþional în scopul întreprinderii de acþiuni împotriva ordinii constituþionale. Este vorba de finanþarea grupãrilor violente de stradã (care în ultima perioadã, speriate cã au intrat în vizorul autoritãþilor, ºi-au redus subit activitatea) ºi care au organizat în anii 2017 ºi 2018, ºi mai ales în data de 10 august 2018, acþiuni împotriva ordinii constituþionale - pedepsite de art. 397 Cod penal – în scopul dãrîmãrii guvernãrii PSD-ALDE. (continuare în pag. a 15-a) (L.J.)

Cîntarea pãrinþilor Se-apropie pãmîntul în zbor de astrul iernii curînd vãzduhul fi-va un basm desfãtãtor în noaptea asta vîntul mi-a înteþit în suflet fãcliile aprinse spre pomenirea lor Ei mai trãiesc, nu-i vorbã, dovada cea mai clarã e cã migreazã unul spre celãlalt, frumos ºi amîndoi pogoarã smeriþi în nefiinþã strîngînd la piept credinþa cã n-au fost de prisos Pãrinþii mei, bãtrînii… de-aº îndura-ntr-o clipã cît pãtimirã dînºii robind la cinci copii din ochii mei ar prinde sã izvorascã Styxul iar duhul meu podarul acestui rîu ar fi Ei n-au avut deasupra vreo stea, sau de-au avut-o a fost doar steaua cruntã a jertfei, fumegînd arsura ei mai muºcã ºi-acum din sînul mamei ºi din grumazul tatei, cel înjugat ºi sfînt Spun „mamã“ ºi spun „tatã“ ºi-mi tremurã în suflet o infernalã spaimã de-a-i pierde într-o zi aºa cum trec prin viaþã risipitor ºi mîndru îmi pare cã sînt cel mai nedemn dintre copii Azvîrle firea-n lume cu dãrnicie multã miros de frig, ivoriu ºi vîsc ameþitor ºi-n noaptea asta vîntul mi-a înteþit în suflet fãcliile aprinse spre pomenirea lor.

CORNELIU VADIM TUDOR

Nimic nu este întîmplãtor

Pagina 8

NR. 1468 z ANUL XXIX z VINERI 23 NOIEMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 23 noiembrie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Riky Dandel, cel mai înjurat personaj din România Ce bine cã Cerbul de Aur n-a fost împuºcat de Ion Þiriac Americanii ne-au fãcut o importanta donaþie de bãtace de þurcã Cacademia Aþavencu Luciano Pavarotti de la Prãvãlia SOTI Atenþie la Dide Puºcãrie, sã nu-i fure dolarii lui Omar Sharif!

Pe Gylda iar o mãnîncã pylda PARTEA I În sfîrºit, la sugestia preºedintelui P.R.M., care în ºedinþa comunã a Camerelor a fost de acord ca generalul Floricã Gheorghe sã ia cuvîntul în Parlament ºi a convins cea mai mare parte a coaliþiei guvernamentale sã voteze ca atare, luni seara a vorbit în Dealul Mitropoliei nãbãdãiosul fost comisar. De acum înainte, numele lui va fi Agamiþã Dandanache! Pentru cã niciodatã de la eroii lui Caragiale încoace, viaþa politicã româneascã n-a mai cunoscut un asemenea personaj de carnaval grotesc!

A luat sfîrºit ºi cea de-a VI a ediþie a Festivalului Internaþional Cerbul de Aur. Felicitãri pentru organizare, ºtim cã s-au depus eforturi formidabile.

Din pãcate, noua ediþie, ca ºi precedenta, a fost stricatã de acest personaj ridicol ºi fãrã nici un talent, pe nume Riky Dandel. Interpret obscur de origine sãseascã, de prin Sibiu, acest bãiat nu s-a ridicat niciodatã peste nivelul unui Cãmin Cultural, în urmã cu vreo 10 ani, s-a cãrãbãnit pe unde-a înþãrcat tovarãºul Mutu pe tovarãºa Iapa, adicã prin Germania, unde n-a fãcut nici o scofalã: þînþari ca el, 7 kile, 4 mãrci. Nimeni n-a mai auzit nimic de nea Ridike Dandana. Pînã cînd s-a lipit de Festivalul de la Braºov! ªi a devenit vedetã (?!). Maniera în care aschimodia pronunþã limba englezã e ceva de speriat, de pe altã lume, el nu zice „Yes” ca toþi surdo-muþii normali, el bagã baºii, bagã un tremolo, se împunge cu limba-n ceafã pe dinãuntru, concomitent îºi mutã falca stîngã la clavicula dreaptã, miaunã prelung, geme, icneºte, plescãie, i se stinge ºi-un felinar de la poarta ochilor, se uitã viclean printre gene, adicã „v-am rupt, þãrani proºti ce sînteþi”, dupã care, din strãfundul pieptului sãu cît un cîrlig de rufe pe care l-a ros Grivei, Ridike slobozeºte un „Yiieeeãããaaauuubeeeheeehe, eesss!”. Aºa poceºte naºparliul toate cuvintele, el cicã e american sadea, dar am vorbit noi cu americanii, nici o grijã, nici ãia nu-1 înþeleg, ei credeau cã-i papagal. Parcã-ºi bãtea joc Þãndãricã ãsta de-o þarã întreagã, n-a priceput nimeni nici o literã de-a lui, nici un idiom, nici un oximoron, nici un saxofon, numai el ºtia ce vorbea, în legea lui, bîþîindu-se plin de draci pe el, cã îl poseda ritmul, nu se putea stãpîni o clipã, dãdea din picior ca unchiu-sãu Hitler cînd a jucat kazaciok cu Lenin în talcioc la Taica Lazãr. Fireºte cã nu ºtie nici româneºte, din moment ce a zis „Premiul Electrecord i-a revenit lui Mãdãlina Manole”. Corect era Mãdãlinei Manole, dar ºi mai corect ar fi fost Mirabelei Dauer! ªi uite-aºa a pus zãpãcilã condiþia sã aibã ºi el o piesã în recital, muzicã ºi versuri, cã e ºi compozitor, ºi poet (?!), dar sã vedeþi cã nu s-a mulþumit doar cu atît, ne-a forþat sã-i auzim ºi recitalul de bîþîieli, cã el e vedetã internaþionalã, dacã iese din hotel ºi o ia pe jos, ne asigura clovnul care prezenta, Ridike ãsta se întîlneºte cu mii de oameni, normal, dar nu ni s-a mai spus ce-i fac oamenii lui; vã spunem noi: îl fugãreºte lumea pînã se ascunde iar în hotel, ori în canal, ce-i vine mai la îndemînã, strigînd cu aceeaºi voce tubularã: „Hey, people, bã pipãããl, io sînt Riky Dandel, Dandel übber alles, adicã ales bules, lãsaþi-mã sã yes, yes, yeeeãããsss!”. Îi întrebãm pe directorii festivalului, Dumitru Moroºanu ºi Octavian Iordãchescu: „De unde l-aþi scos, fraþilor? cine-i ãsta? ce reprezintã el în muzica uºoarã româneascã sau europeanã, ca sã aibã recital? E cumva omul Renaºterii ºi nu ne-am dat seama, sau poate e omul Reanimãrii, adicã amfitrion, prezentator, traducãtor, compozitor,

poet ºi cîntãreþ? În cazul ãsta mai daþi-i ºi-o diplomã de tinichigerie ºi cu ea de gît bãgaþi-l la Fabrica de Avioane, iar de-aici Academia e la doi paºi, nu-i aºa cã intrã ºi-acolo, la cîte talente rãbufneºte din corpul lui?!”. De asemenea, s-a remarcat stilul nostru balcanic, de mici aranjori; noi ºtiam cã la toate concursurile din lume un membru al juriului sau un organizator n-are voie sã-ºi bage produsele. Uite cã iar ne-am furat cãciula: pe lîngã beleaua asta de Riky, care ºi-a vîrît o piesã sinistrã în concurs, ne-am pomenit ºi cu madam redactor Laura Coroianu, care ºi-a bãgat o variantã englezeascã a unui text (o fi ºi ea poietã!), ºi cu îndrãgitul Nancy Brandes din Israel, care fãcuse orchestraþia la un cîntec, dar el era membru al juriului etc. Nu ne mai vindecãm de ºmecheriile astea ºi ne mirãm cã ne bate Dumnezeu ºi plouã taman la Gala Finalã! Marele cîºtig al festivalului rãmîne participarea lui Toto Cutugno. Marele cantautor italian ne-a fãcut surpriza sã interpreteze în româneºte romanþa „Ciobãnaº cu 300 de oi”. Se pare cã niºte compatrioþi de-ai noºtri (în special Adrian Severin ºi Andrei Pleºu) s-au recunoscut în cîntecul cu pricina ºi au plîns amarnic pentru faptele pe care le-au fãcut ei. Oricum, Festivalul Internaþional Cerbul de Aur a fost locul de întîlnire al tuturor Cerbulangiilor din întreaga lume. Bine cã nu era în þarã Ion Þiriac, cã ne împuºca ºi cerbul acesta... Îi anunþãm pe autorii care ne-au trimis cãrþile lor la redacþie, unele cu dedicaþii mãgulitoare (mulþumim, n-aveþi pentru ce!), cã foarte curînd vom publica vreo 3-4 pagini de revistã cu mici prezentãri ale acestor volume, însoþite de fotografia copertei. Emoþionante donaþii a fãcut poporului român ambasadorul S.U.A. la Bucureºti: cîteva bãtace de þurcã, de-i zice la ei baseball! Bravo, Johnny boy, este exact ce ne lipsea, de aproape 50 de ani românii îi aºteaptã pe americani ºi, în sfirºit, au venit, dacã ne aduci ºi niºte purici din blana motanului lui Bill Clinton, sã-i însãmînþãm pe-acilea, oameni ne-ai fãcut! Primarul Municipiului Slobozia, ing.

Ioan Pinter, a protestat vehement în „Jurnalul Naþional” împotriva minciunilor de neimaginat care au apãrut recent în „Excrementul zilei”: cicã vreo 3 tineri din localitatea amintitã ar fi violat-o pe juna Otilia N., dupã care au silit-o sã aibã relaþii „sexuale” cu un cîine Saint Bernard, pieptos ºi crãcãnat ca Doru Viorel Ursu. Aºa ceva se putea petrece numai în mintea lui Cristoiu, îmbîcsitã ca o ploscã de spital.

Totuºi, le mai gafeazã ºi „Jurnalul Naþional” – în douã locuri, în ziarul din 1 septembrie apare numele senatorului þãrãnist Ion Sãndulescu. Numai cã un asemenea individ nu existã în Parlament; ar fi unul, cam uºchit la cap, dar nu-l cheamã aºa, ci ªerban Sãndulescu, care îºi meritã, totuºi, soarta, fiindcã de un an de zile ºi el îl confundã pe profesorul Iulian Mincu cu profesorul ªtefan Milcu. Tot pe lîngã gard, pe lîngã drum, pe lîngã gard, pe lîngã drum se aflã ºi ziarul „Cotidianul”, nãscut din amorul de somnambuli dintre Doina Bâscã ºi Ion Raþiu. În ziua de 1 septembrie se scrie într-un fel de Calendar al zilei cã Liviu Rebreanu s-a nãscut în 1883 (corect, în 1885), iar în 2 septembrie apare cã Traian Vuia a murit în 1930 (corect, în 1950). Sã mai pomenim de imposibilul titlu de articol „Incoruptiguvernoiu Traficant”, dat pe pagina I de unul negru-n cerul gurii, Alexandru Ganea, care n-are nici un haz, ba îþi mai fractureazã ºi limba?! Dar, poate v-am fãcut curioºi: de ce-am zis cã cei doi amorezi sînt somnambuli? Pentru simplul motiv cã Doina Bâscã ºi

„ROMÂNIA MARE“

Ion Raþiu se simt bine numai sus pe casã, acolo îºi fac toate nãbãdãile. E vorba de casa de bani, desigur.

Eveniment de importanþã capitalã publicat pe pag.

I în ziarul lui Ardei Umplut. Dorind sã-i facã soþiei o glumã sinistrã, Mihai F. din Piatra Neamþ s-a spînzurat pe jumãtate (îºi sprijinea, discret, picioarele pe spãtarul unui fotoliu), dar în casã a intrat o vecinã de 73 de ani, care a dat sã-i fure banii. Urmarea e de un tragism zguduitor, pe mãsura ºcolii de gazetãrie a lui Ion Cristoiu (fost comunist): „Convins cã vrea sã-i fure agoniseala, Mihai i-a tras babei un ºut în fund, lãsînd-o latã pe covor”. Întîi de toate cã fizic era imposibil, dacã în situaþia lui dãdea cuiva un ºut, nenorocitul se spînzura de-a binelea, într-un milion de cazuri aºa s-ar fi întîmplat. În al doilea rînd, acest Mihai P. nu pare a fi altul decît Mihai Fonfãitul, regele nostru mult iubit, care i-a tras un picior babei Miza, din Bucureºti, care e mare monarhistã, ne înjurã pe noi de cu zori ºi pînã-n crucea nopþii, aºa cã nu-i de mirare cã i-a strîmbat Dumnezeu gura... Încã o dovadã a diletantismului scandalos care îi animã pe hingherii de presã: în nr. din 1 septembrie sau reunit patru gealaþi (Marcela Feraru, Crina Nedelcu, Simona Popescu ºi acelaºi þigan negru ca pianu’, Tiberiu Brãescu) pentru a lansa bomba sigurã „P.R.M. se va separa de P.S.M.”. În text se precizeazã, cu aceeaºi suficienþã: „Grupul Partidei Naþionale se dizolvã (?!) datoritã cererii P.R.M. (?!), de separare de P.S.M.”. Ca dovadã cã totul nu e decît o gogoaºã scoasã din burta monstrului pitic e faptul cã nici n-a fost vorba de aºa ceva. ªi atunci cum pot fi minþiþi cu atîta uºurinþã sute de mii de cititori?

Ce presã mai e asta, care minte, inventeazã, falsificã însãºi viaþa parlamentarã a unei þãri? Reproducem din revista lui Tudor Arghezi, „Bilete de papagal” (numãrul de duminicã, 21 aprilie 1929) o micã glumã etnograficã: „Un rus: geniu. Doi ruºi: dezordine.

Trei ruºi: haos”. ªi acum vine chestia tare: „Un evreu: negustor de mãrunþiºuri. Doi evrei: o bancã. Trei evrei: Academia Francezã. Patru evrei: nobilimea francezã. Cinci evrei: un ziar”.

Noi ne-am permite sã adãugãm: „ªase evrei: partidul FS Neulander. ªapte evrei: Televiziunea Românã”. Dar sã nu devenim prea subþiri, cã nu mai pleacã liftul cu noi. Una dintre slugile rabinului Moses Rosen, infractorul Radu Eugeniu Stan, publicã în revista „Expres” o tîmpenie cît el de mare, intitulatã „Partidul Arabia Mare”. Animalul pretinde cã revista „România Mare”, luaþi aminte, „nu a scris niciodatã vreun cuvînt împotriva pãtrunderii masive a chinezilor, arabilor ºi turcilor pe piaþa româneascã“. Ce vorbeºti, Stane? Sã faci tu plici ºi sã calci pe un arici? N-am luat noi atitudine, nu numai în revistele noastre, ci ºi în Parlament, împotriva tuturor scursurilor lumii?!

Pãi nu noi am lansat faimoasa formulã „în þara pîinii au ajuns sã ne facã turcii pîine”?! Îi rugãm pe prea misterioºii domni de la SRI sã ne comunice ce sume de bani primeºte servitorul ãsta de la Sinagogã, fiindcã prea e prostãnac. Continuã sã calce lumea pe bãtãturi, prin grosolãnia manierelor, inculpatul Mircea Toma care ne provoacã voma. Dat afarã în brînci de pe la toate Conferinþele de Presã, þinut din scurt pe la recepþii, ca sã nu ascundã tacîmurile în ºosete, recidivistul vrea sã se punã bine cu generalul de poliþie Niþu ºi scrie în „Cacademia Aþavencu”: „Un general de carierã, Vasile Niþu”. Bãi blegovane, nicãieri în lume nu s-a pomenit formula „general de carierã”, poate ai vrut sã zici „poliþist de carierã”.

Cît despre numele valorosului poliþist, ai zbîrcit-o ºi aici, nu-l cheamã Vasile, ci Niculae, dar ce mai conteazã? Caftealã de zile mari la recenta reuniune de la Constanþa a revoluþionarilor decembriºti. ªi în timp ce se bãteau ei mai vîrtos, pe certificate ºi alte avantaje, Luciano Pavarotti de la Prãvãlia SOTI (de Lucian Mîndruþã e vorba, v-aþi prins) s-a bãgat între ei, ca sã facã un sineveriteu adevãrat, dar nu-þi spun, soro, cã a luat un pumn între ochi ºi vreo cîteva palmolive peste urechi? Ce mãgari, sã dea în femei! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 10 septembrie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 23 noiembrie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Ticãloºii de la Bruxelles Judecata penalilor Cea mai înaltã formã de inteligenþã Florin Bulache Prea tîrziu Cine a pus femeia la locul ei Lecþia de geogravarzã Incredibil: primarii furã! Bîrfitorii Hamas Corpul nediplomatic Omagierea cãlãilor Gura pãcãtosului Liviu Finanþarea bitcoinilor Democraþia de cumetrie ºi sperjur Radu ªerban ºi alþii (1) Zic filosofii de berãrie cã România a ajuns oaia neagrã a Europei din pricina diletanþilor de la alianþa PSDALDE. Bieþii de ei, se înºealã amarnic! Starea proastã a imaginii României în lume e din cauza tuturor politicienilor care au trecut pe la butoanele puterii dupã mascarada din decembrie 1989. Fiecare dintre aceºtia a bãtut cîte un cui ruginit în coºciugul demnitãþii naþionale ºi au aruncat cu pietre în ferestrele albastre ale Patriei ca sã calce urmaºii pe cioburi ºi sã le sîngereze existenþa. Oricare dintre ei a subminat, prin faptele reprobabile, prin stãruinþa de a face pe plac cãmãtarilor lumii îmbrãcaþi în costume Armani, prin laºitatea de a nu protesta ori de cîte ori am fost puºi cu genunchii pe coji de nucã, chiar ºi atunci cînd nu era cazul, edificiul naþional. Aºa cã i-a fost uºor UE sã umileascã un popor condus în marºarier de asemenea specimene, roase de vicii, un popor care a trimis la Bruxelles pozne ale firii capabile de orice fãrãdelege, de orice trãdare, pentru un þoi de tescovinã. Pentru cã trãdare se numeºte ce au fãcut cu rînjetul pe buze europarlamentarii debilei Opoziþii, votînd împotriva þãrii lor. Nu ne surprinde atitudinea acelora care de ani de zile se zbat pentru ruinarea þãrii. Ãia ar vinde-o ºi pe mã-sa pentru a-ºi satisface interesele personale meschine, pentru a se menþine în poziþia privilegiatã de tãietori de frunzã la cîini de pe culoarele Parlamentului European. Ticãloºii ãia lacomi, sangvinari ºi oþetari, n-au Patrie, au numai burdihane de astupat. ªi pentru asta li se pare firesc sã joace rolul de toalete ecologice pentru tovarãºii lor de fãrãdelegi din diferitele familii politico-sifilitice europene. Dar ne mirãm cã în acest conclav al impostorilor, al ticãloºilor funciari, s-au integrat ºi alþii, sub pretextul cã în România se întîmplã lucruri grave, cã justiþia a fost îngenuncheatã iar parlamentarii puterii îi dau clanþã. Se prea poate sã fie aºa, însã ºi ei i-a plãcut. Trecutul apropiat, în care Justiþia ºi Politica fãceau prostituþie prin vilele de protocol ºi prin sãlile de judecatã, e dovada irefutabilã cã relaþiile bilaterale, bazate pe sex neprotejat, perversiuni lingvistice ºi spectacol erotic televizat în direct, la ore de vîrf, e un afrodisiac mult prea puternic pentru ca partenerii de ghiduºii sã se liniºteascã. Cînd Ciordache ºi Nipulicea trec drept eminenþele cenuºii ale dreptului penal al celor aflaþi la butoanele puterii, fac legi dupã chipul ºi asemãnarea ºefilor lor ºi explicã doct (cu degetele mijlocii ridicate spre cupola Parlamentului din pricina mãririi dozei de bronz amestecat cu praf de coarne de rãdaºcã), la nivelul boschetarilor de pe cheiurile Dîmboviþei, cum stã treaba cu elaborarea normelor ºi evoluþia democraþiei de la Solon la ªerban Nicolae, îþi vine sã scoþi pistolul cu apã ºi sã-i speli de jegul din privirile natural-bovine. Dar asta nu poate fi o scuzã ca sã votezi împotriva þãrii tale! Nimic nu justificã trãdarea de Patrie. Poþi combate ticãloºia, poþi protesta, poþi argumenta, poþi cãuta aliaþi care sã te susþinã în apãrarea libertãþilor democratice, dar nu poþi vota împotriva neamului românesc. Mai bine îþi smulgi carnea de pe tine, mai bine sã nu te fi nãscut, decît sã devii un etalon al ticãloºiei europene. Pînã ºi ungurii au votat cu România! N-au fãcut-o din dragoste, deºi ne-ar trage-o un pic, ci pentru cã ºi ei s-au prins cã UE e cam bulangioaicã.

Nu existã nici o scuzã pentru comportamentul mizerabil al europarlamentarilor care se considerã mai mult europeni decît români. Nu politica greºitã din domeniul justiþiei, abil manipulatã de diferiþi condamnaþi penal, e motivaþia acestor ticãloºi, ci setea lor neostoitã de parvenire, dorinþa mistuitoare de a se aºeza cu sudul corpului omenesc pe scaunele de la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu, care se va transforma instantaneu în Palatul Victoria Capitalismului de Cumetrie ºi Desfrîu. Drama României nu vine din votul dat acum împotriva ei (Rezoluþia plus Raportul MCV), ci din ticãloºia clasei politice româneºti, îmbuibatã ºi declasatã, care se perindã la putere numai pentru a se destrãbãla în orgii bugetare. Pînã cînd aceºti mutanþi cu mai multe mîini decît prevãd setãrile fabricantului, cu ochii antrenaþi pentru furat, nu vor fi traºi în þeapã, în piaþa publicã, pentru a nu mai da pildã de neomenie ºi altora, României, þarã aºezatã în calea rãutãþilor, i se pot întîmpla toate nenorocirile din lume. Iohannis: ,,Guvernul Dragnea-Dãncilã trebuie sã plece. Este un accident al democraþiei”. Dragnea: ,,Iohannis e un preºedinte fals”. În continuarea hîrjonelii, s-au catalogat drept infractori. Culmea e cã amîndoi au dreptate. Aproximativ 2,1 milioane de români angajaþi în domeniul privat au salariul minim pe

economie. ªi vã mai miraþi cã fug românii pe capete în strãinãtate! ªtiaþi cã intuiþia este cea mai înaltã formã de inteligenþã? Nu-i vrãjealã, aºa au stabilit cercetãtorii britanici. Uite, eu nu ºtiam, dar am intuit. Distinsa hahalerã Florin Ciordache le-a arãtat semne obscene ºefilor sãi de partid într-o zi de noiembrie, cînd nu se serveºte carne, nu pentru cã era miercuri ºi tocmai se intrase în post, ci pentru cã colegii lui, cacademicienii de la Bãlþi, sînt mai mult pe lactate. Pe caºcaval, adicã! Ce sau mai supãrat moraliºtii, onaniºtii ºi liber-schimbiºtii din Parlamentul Desfrîului Naþional, ceva de speriat! Nu i-a mai împãcat nici Eugen Nipulicea, celãlalt jurist de excepþie pentru care recomandãrile Comisie de la Veneþia sînt apã de ploaie. Cît despre MCV, vorba distinsului bagabont, altã întrebare?... De la ,,Muie PSD” la manifestarea politico-eroticã a lui Bulache, fost Ciordache, nau trecut decît trei luni. Vorba lui Socrate: ai grijã ce-þi doreºti cã s-ar putea sã primeºti cu ambele mîini. Cu condiþia ca prostul sã aibã mintea odihnitã. Aici nu existã nici un dubiu. În aceeaºi ordine de idei, distinsa intelectualã Maria Grapini le-a dat un pic de clanþã colegilor ei din Parlamentul European. N-a folosit ºi acuzativul, fiindcã i-a fost teamã sã nu ia vreun virus, dar a ridicat un pic nivelul profesorului Dan Voiculescu care, se ºtie, îºi petrece existenþa pãmînteanã între metafizicã ºi Mircea Badea. Primãria Sectorului 1 a vrut sã-i premieze pe absolvenþii care au obþinut media 10 la Bac. Prea tîrziu. Cu toþii plecaserã din þara în care impostura a sugrumat cultura. Singurul bãrbat care a reuºit sã punã femeia la locul ei nu a fost, oricît m-aþi contrazice, Liviu Dragnea, ci Meºterul Manole... O distinsã specialistã în geogravarzã ºi prostologie aplicatã aflatã la locul de muncã, în Parlamentul European, a constatat cã Moldova se învecineazã cu Rusia. Sã ºtiþi cã are dreptate, deºi o cheamã Zvoanã ºi a fost trimisã acolo de PSD: Rusia se învecineazã cu cine vrea ea. Bine, Maria-Gabriela a luat la propriu vorba asta clasicã ºi s-a fãcut de rahat. Dar n-a suferit fiindcã europarlamentarele, colegile ei de suferinþã intelectualã, i-au mãrturisit cu mîna pe Globul Pãmîntesc al Lumii Mondiale cã rahatul e dulce. Analiºtii militari independenþi susþin cã, în caz de rãzboi, în numai patru ore România ar fi putea fi ocupatã de ruºi. E posibil întrucît, în patru ore, generalii armatei române, mult mai numeroºi decît trupele, abia de-ºi beau cafeaua. Totuºi, mi se pare cã analiºtii ãia sînt prea optimiºti. Aºa cum v-am spus demultiºor, dar n-aþi vrut sã mã credeþi, echipele de fotbal Sepsi Sf. Gheorghe ºi Csiksereda sînt finanþate cu cîte 3,2 milioane de dolari de guvernul maghiar. S-a dovedit adevãratã vorba lui Platon: pe unde taie Contele de MonteCristo lemne, culege Gazeta Sporturilor surcele. De-aia îmi place de mine: sînt un vizionar frumos, deºtept ºi modest. Ar trebui sã fiu numit în fruntea UDMR. De ce? Ca sãl predau la prima secþie de poliþie. Aflat la un seminar pe tema luptei anticorupþie, primarul vîlcean al comunei Mihãieºti a ºterpelit o perie electricã de fãcut pantofii.

Edilul s-a crezut în timpul programului. Charlicã a împlinit 70 de ani ºi încã aºteaptã sã moarã mã-sa ca sã fie încoronat regele încornoraþilor. În afarã de faptul cã, datoritã urechilor model farfurie zburãtoare Apollo 11, nu plãteºte abonament la wi-fi nici mãcar cînd o face pe Badea Scîrþan pe la Viscri, a devenit moºtenitorul care a stat cel mai mult în sala de aºteptare a istoriei Casei Regale britanice. Bãi, Charlicã, mîncaþi-aº castelul de ciocolatã, hai la noi pe tron, tot e locul liber, cã Prinþul Miorlau de Vrãjãlien-Lingebliden poate sã toarcã ºi dupã sobã! Mai rãu decît cu alde Iliescu, Constantinescu, Bãsescu ºi Iohannis n-are cum sã fie. Dacã faci pentru România mãcar jumãtate din cît a fãcut Ceauºescu, poate te plimbã mã-ta cu trãsura... Papa Francisc a explicat de ce bîrfitorii sînt la fel de periculoºi precum teroriºtii. N-a înþeles nimeni nimic, aºa cã acum îl bîrfeºte tot mapamondul lumii. Un angajat al corpului diplomatic irakian s-a gîndit cã n-ar fi rãu dacã ar trage un pic mai mult de corpul nediplomatic al unor angajate românce ale ambasadei, în ciuda opoziþiei acestora. Mãi, Satan Hussein, lasã femeile în pace, nu mai jigni poporul român, ºi, în limbajul corpului diplomatic, m-ai du-te-n mã-ta de borfaº! Niºte proaste de la Sectorul 1 (bine, ele nu ºtiu asta, e un secret de stat) s-au gîndit sã-i omagieze cu ocazia Centenarului pe generalul Koch, comandantul Bucureºtilor în perioada ocupaþiei, ºi pe mareºalul Mackensen, care a trimis sub glie sute de mii de români în timpul rãzboiului reîntregirii

naþionale. Doamne, dacã ar durea prostia, am asurzi de atîtea þipete! Aþi observat cã în þara noastrã sînt premiaþi aceia care contribuie la degradarea societãþii, la înfeudarea naþiunii, la distrugerea spiritului românesc? Statul mafiot încurajeazã prin politici guvernamentale ticãloºirea þãrii, generalizarea mizeriei spirituale. Aºa cã nu vã mai miraþi cã am ajuns ultima gãinã din aprozarul Europei...

Liviu Pop are un moment de sinceritate: ,,ªtiu cã sînt prost”. De ce o o fi continuat fraza (,, ....dar cînd mã uit în jur prind curaj”.), Dumnezeu ºtie! Totuºi, sã fi avut Educaþia în frunte un prost? Nu ne aºteptam la aºa ceva!

Tot pe naivul o face ºi Liviu Dragnea cînd susþine cã ,,din inconºtienþã” s-a lãsat ,,ciuruit” în ciuda faptului cã ,,PSD nu e un partid de maimuþe”. Nouã ni s-a pãrut cã mitraliera a fost la el ºi cã i-a fãcut ciur pe tovarãºii de luptã postrevoluþionarã cu bugetul þãrii. ªi, pe cont propriu, a ciuruit ºi fondurile europene prin societatea Tel Drum.

Bine, el susþine cã n-are nici o garã cu prietenii din studenþie care cîntã pe alte voci la acea firmã. Singurul care la crezut a fost Liviu Pop. Procurorii DIICOT investigheazã niºte afaceri de-ale lui Sörös, care ar fi finanþat cu 14 milioane de dolari miºcarea comico-fantezisã #rezist. ªmecherii au folosit criptomonede pentru speculaþii financiare. D-aia au fost protestele aºa de haioase ºi nebãgate în seamã de restul populaþiei, care nici lei nu posedã, darãmite bitcoini (scuzaþi limbajul licenþios!). Zãvoranca e bulversatã de cîte nebune sînt în lumea modei. Aºa cã s-a apucat de fãcut schiþe ca sã intre în acest ospiciu multicolor cu fruntea sus, ca sã rãstoarne scara de valori. ªi sã restabileascã clasamentul adevãrului. Cînd au venit în spaþiul carpato-danubiano-pontic, occidentalii aveau buzunarele goale dar se pricepeau extraordinar la teorii democratice.

Ne-au învãþat democraþia pînã ne-au prostit. Noi n-aveam decît munþi împãduriþi, dealuri mustind de petrol, cîmpii sufocate de grîne, oraºe industrializate, educaþie de calitate, în general, cam tot ce trebuie la o casã de om gospodar.

Dupã 28 de ani, tot ce aveam noi s-a mutat în buzunarele lor, iar nouã ne-au lãsat doar democraþia de cumetrie ºi sperjur. Cu adevãrat cã democraþiile se hrãnesc din ce au produs dictaturile. Un cretin din secta teroristã (iatã avantajele progresului!) #rezist s-a bucurat cînd o tînãrã jandarmeriþã a fost omorîtã pe trecerea de pietoni! Ce poate fi mai degradant, mai dezumanizant! De unde scot sörösiºtii bestiile astea? Unde or fi fabricile de ticãloºi ca sã le dãm foc? Deputatul Mitralierã nu scapã nici un prilej de a se face de rîs. O face pe patriotul ºi-l bagã la înaintare pe Brâncuºi, care cicã fãcea statui în vreme ce occidentalii o ardeau în orgii fãrã numãr. Dacã le fãceau la Paris, nu erau departe de Brâncuºi. Nu era mai bine dacã domnul derutat ar fi continuat sã le facã clisme vacilor?

Sau i-ar fi redat virilitatea vreunui vier lovit de pesta africanã? Ba era, însã a auzit cã la Parlament are mai mult de lucru. Dar oare tot de orgii se ocupau creºtinii pe la 1601? Sã deschidem ,,Istoria necenzuratã a românilor” ºi sã ne lãmurim, cã de la derutaþi n-o sã aflãm niciodatã adevãrul istoric. ,,Dupã ce Mihai Viteazul, care a încãlecat pe breazul ºi a furat aragazul, a rãmas fãrã cap, boierii lui credincioºi ºi nu prea l-au bãgat la înaintare pe Radu ªerban din Coiani (nu vã mai hliziþi ca proºtii, ãsta-i adevãrul istoric), din neamul Craioveºtilor, care însã pretindea cã-i nepot de-al lui Neagoe Basarab. Sã fie la el acolo, cã ºi minciuna-i tot o vorbã. Dar concurenþa îl susþinea pe Radu Mihnea, plus cã Simion Movilã îi arde pe amîndoi sprijinit de poloni ºi, mai ales, de tãtari. O duc tot într-o distracþie pînã în 1602, cînd are loc celebra luptã necavalereascã dintre Stroe Buzescu ºi cumnatul hanului tãtar, un mare caftangiu de altfel. Bãnuiesc de ce vã miraþi: voi ºtiaþi de la Bolintineanu cã Preda Buzescu a intrat în cuºca Valahiei pentru glorie, onoare ºi bani, dar nu e aºa, ascultaþi-l pe mãndel, cã eu vorbesc serios ºi cînd glumesc. S-au rupt ãºtia în figuri, s-au bãtut în ciocane ºi-n expresii licenþioase pînã cînd tãtarul s-a plictisit de atîta flecãrealã olteneascã ºi a decedat. Cicã i-ar fi dat Stroe un pic de avans cu buzduganul, dar parcã nu-mi vine a crede, cã el era mînuitor de suliþã. Concluzia a pus-o Sima, nevasta lui Stroe: «ºi nu fu pe voia cîinelui de tãtar». Acum, luat cu descrierea caftelii, am uitat sã vã spun cã însemnarea aceasta a fost cioplitã pe lespedea mormîntului, cã, dupã cum aþi observat, wrestlingul medieval era pe bune, ºi la numai trei sãptãmîni dupã spectacol, scîrbit de cîte rãni avea ºi de ineficienþa sistemului sanitar, Stroe Buzescu o rade pe lumea ailaltã, unde într-adevãr nu-i întristare, dar nici vreo perspectivã de promovare în carierã. Dupã moartea cumnatului sãu, hanul se supãrã pe Simion Movilã ºi-l pune în fiare, sub burta calului, ca sã tragã frîna de mînã în timp ce se retrãgeau jefuind prin Moldova. Pînã în 1603, Radu ªerban se tot cotonogeºte cu Radu Mihnea, dupã care se rãfuieºte ºi cu Moise Szekely, unul dintre trãdãtorii lui Mihai, care i-a ºi transmis prin niºte porumbei voiajori cã dacã-i dã o haripã în frezã îi picã ochii-n gurã ºi se uitã la el printre dinþi. Ce vreþi, glume ungureºti...”

(Va urma, dacã sînteþi cuminþi.)

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 23 noiembrie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Dragele mele toamne Toamna, agurida începe a se îndulci ºi a parfuma grãdina dintr-o margine în alta, cu gustul ei zemos, în bãtaia razelor soarelui, slobozite, lingou dupã lingou, pe vãi ºi pe coaste, cu pãdurea îmbrãcatã în haina ei de frunze argintii ºi cîntec de pãsãri cãlãtoare... Cîte toamne nu am trãit pînã acum, cã dacã le-aº aduna pe toate, aº face un lanþ lung, dar nu din zale de aur, ci din amintiri de copaci cu fructe dese... Toamnele mele au fost cu iþari de luminã, cu papuci de lut, de la ploile albastre de pe uliþe, de cãrãri de dus spre izlaz, de moinã, de jir ºi floare de cucutã. Dar au fost frumoase, ºi nu voi renunþa vreodatã sã-mi aduc aminte de ele...

Sînt ale mele, ca timpul meu, ca fiinþa mea, ca pãmîntul pe care calc... ªi nu voi renunþa, cã prea le-am iubit, prea mi s-au dãruit cu toate bogãþiile lor de toamne aurii... Toamne cenuºii... Toamne plumburii... Toamnele mele sînt sfinte, cã sînt ale mele, precum miejii de nucã în coaja lor, cu pistrui de copil bucãlat...

Dumnezeu mi le-a dat dat ca pe un aluat de pîine la sãrbãtoarea ogorului, cu împletiri de flori de cîmp ºi viori þanþoºe de luminã. Ah, ce privilegiu! Ah, ce miracol! ªi ce de nostalgii!... De cînd mã ºtiu, toamnele mele sînt binefãcãtoare de stele galbene ºi vinuri, gîlgîind în cascade de mîngîieri ºi iubiri de legendã, la foc de suave amintiri ºi petreceri cu sîrbe de pãsãri cãlãtoare. Mã bucur de ele, aºa cum am fãcut-o toatã viaþa, în cãsuþa pãrinþilor mei, unde am învãþat alfabetul culesului de cartofi ºi al scuturatului de prune... ªi toþi eram sãnãtoºi, fraþi ºi surori, fiecare cu copilãria lui, în jurul mamei, care ne povãþuia cum trebuie sã fim în viaþã ca sã putem birui orice potecuþã pe care miºunau furnicile, dimpreunã cu ºerpii, ºi unde vulturii erau cu ochii pe ele, gata sã le ia agoniseala din hambar... Cã drumul în viaþã nu-i aºa cum ni-l închipuim cã este: drept, neted, presãrat cu flori... Mama ne povestea din propria ei experienþã de viaþã... O viaþã zbuciumatã, care þinea de destinul unei femeie vãduve... De viaþa omului împovãrat de griji... ªi ea ne povestea cu darul povestitorului care a trecut prin viaþã, înotînd de la un mal la altul prin greutãþile vieþii... Mama nu a fost o femeie feri-

P Po o ll e em m ii c c ii

citã... Dar eram mîndru de ea, ca de toamnele mele cu struguri ºi dovleci pe vrejuri, precum niºte purceluºi dormind pe haturi cu sfeclã de lunã roz... Mama ne-a învãþat cum sã avem încredere unii în alþii, în oameni, în general, cãci fãrã armonie între noi, miezul de pepene al zilei va fi ca un cîmp sterp... Ca un deal fãrã de copaci, chelit de mîini criminale... I-am dat ascultare ºi-am luat aminte la vorbele ei blajine... Fãrã sã fi avut o copilãrie frumoasã. Fãrã sã fi avut parte de o lume a copilãriei de basm... ªi-au trecut peste mine destule toamne triste, reci, frumoase, fastuoase, cu struguri dulci, amari, acri... ªi vor trece încã... Toate au avut partea lor de emoþie pentru mine... Mã culc... Visez... Deschid ochii... E noapte afarã... Pînã la ziuã mai e... Mã trezesc brusc...

Mã dor picioarele buboase, din anii copilãriei...

Sîngereazã rãnile adînci... Sîngereazã ca gîtul boului de jug... Am tras la jug... Am mers pe brînci dupã vreascuri... Am plîns ca florile doborîte de grindinã... Am rîs, dar de prea puþine ori într-o viaþã de om... O viaþã de om ca a mea, cu un mãnunchi de toamne ca ale mele... ªi m-am trezit brusc din vis, sã-mi încep programul unei noi zile de muncã ºi sã deschid o nouã filã a vieþii mele, cu timiditate, cu îngrijorare pentru ziua de mîine, la cîte se întîmplã în lume... Foamete... Cutremure de pãmînt...

Inundaþii... Rãzboaie... ªi mã dureau oasele de foame, cã se chircea mãduva în ele...

Da, toamnele mele au fost frumoase pentru cã Dumnezeu mi le-a dat mie, cu bucurii ºi tristeþi, chiar ºi atunci cînd începea anul ºcolar... Eram la fel de desculþ ºi cu aceleaºi haine ponosite ca în anii precedenþi, cu burta goalã, dar fericit în visele mele de copil, chiar dacã uraganul sãrãciei urla bezmetic în casa familiei mele. Eram fericit cã scãpasem sã mai merg cu vacile pe dealuri la pãscut, bucuros de revederea colegilor, a profesorilor, a atmosferei din clasã, care era ca un balsam pentru mine. Posibilitãþile financiare ale mamei erau precare... Toamnele mele, frumoasele mele toamne m-au cãlit pentru viaþã, ca sã merg înainte cu demnitate ºi curaj... ªi au fost frumoase pentru cã au fost ale mele, începînd cu primele creioane de colorat din clasa întîi, pînã în zilele de azi, cu gust de cireaºã amarã, dar dulci pentru amintirile mele de-acum!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Muzeul de artã al României – un palat al artei ºi culturii româneºti ºi europene Înfiintat în anul 1906, sub numele de Muzeul de etnografie, de artã naþionalã, artã decorativã ºi industrialã, este reorganizat, în 1953, în fostul Palat Regal.

Istoria pe care clãdirea Muzeului naþional de artã al României o poartã cu sine prilejuieºte oricãrui vizitator o cãlãtorie în timp, deoarece, pe locul unde astãzi se aflã aripa Kretzulescu, boierul Dinicu Golescu ridicã, între anii 1812 ºi 1820, o casã de proporþii impresionante pentru contemporani. În vremea lui Alexandru Ioan Cuza, clãdirea devine locuinþã domneascã, iar în timpul lui Carol I, palat de iarnã. Decorîndu-l dupã gustul sãu, regele este preocupat ºi de constituirea unei colecþii de picturã, astãzi, nucleul Galeriei de Artã Europeanã. Palatul parcurge o etapã de modificãri în timpul lui Ferdinand ºi al lui Carol al II-lea, destinaþia fiind schimbatã în 1948, cînd se hotãrãºte deschiderea în aceste spaþii a unui muzeu de artã, iar sãlile de recepþie ale corpului central sînt atribuite Consiliului de Stat. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, clãdirea este avariatã în proporþie de 80%, peste 1.000 de lucrãri de artã fiind degradate sau distruse. Din anul 1990 clãdirea situatã în Piaþa Revoluþiei va deveni Muzeul Naþional de Artã al României.

Galeria de Artã Europeanã, adãpostitã în aripa Kretzulescu, reflectã, prin felul cum sînt distribuite cele 300 de opere, principalele ºcoli artistice ale Europei între Secolele XIV ºi XIX. Începînd cu goticul tîrziu ºi Renaºterea, continuînd cu manierismul ºi caravagismul, pînã la formulele barocului ºi rococoului, pictura italianã este reprezentatã de operele maeºtrilor Domenico Veneziano, Jacopo Bassano, Bronzino, Jacopo Tintoretto, Luca Giordano, Orazio Gentileschi, Jacopo Amigoni. Ilustrînd versiunea germanã a goticului internaþional ori formula Renaºterii nordice, colecþia de artã germanã se remarcã prin opere de Bartholomäus

Zeitblom, Lucas Cranach cel Bãtrîn ºi Hans von Aachen. Fervoarea religioasã ºi temperamentul arzãtor caracterizeazã pictura spaniolã, de remarcat în pînze semnate de El Greco, Francisco Zurbarán, Alonso

Cano, Antonio Pereda. Realismul, misterul dat de clarobscur sau de pitorescul epic al scenelor de gen se regãsesc în operele artiºtilor flamanzi (Bartholomäus Spranger, Pieter Brueghel cel Tînãr, Pieter Paul Rubens, David Ryckaert III) ºi olandezi (Rembrandt Harmensz, Van Rijn, Jan Davidsz, De Heem). În sãlile de artã francezã coexistã opere din Secolele XVI – XIX, semnate de J.B. Oudry, Nicolas de Largillière, Gaspar Dughet, Joseph Parrocel, alãturi de Claude Monet, Paul Signac, Alfred Sisley. Din colecþia de sculpturã, remarcabile sînt exemplarele din creaþiile lui Auguste Rodin, Antoine Bourdelle, Jules Dalou ºi Camille Claudel.

Galeria de Arta Veche Româneascã oferã, prin cele 900 de piese expuse, o imagine unitarã asupra vieþii

Poveste de toamnã...

MEDALIOANE LIRICE

Lui Noru Demetriad Prea repede te-au uitat Melomanii ªi chiar muzicienii autentici, Care n-au înþeles cã Prin melodiile tale, De o expresie nobilã ºi directã, Ai descreþit frunþile într-o epocã În care ,,sublimul românilor” A fost, nu o datã, ulcerat De urîciunile unei ere Care ar fi trebuit sã fie, În totalitatea ei, Închinatã zeului om!

N-am sã uit cã prin arta ta Ai omagiat femeia, ºtiind cã ,,Iubirea trebuie sã fie un dar ªi nu o nenorocitã de pedeapsã”!

De aceea, reascult cu drag Melodiile tale, Cu enesciene virtuþi Consolatoare...

DORU POPOVICI culturale din provinciile istorice: Þara Româneascã, Moldova ºi Transilvania din Secolele XIV-XVIII. Printre acestea se evidenþiazã fragmente de fresce (cele de la Curtea de Argeº - 1526) ºi icoane, broderii din veacurile XIV-XV, manuscrise miniate, orfevrãrie, sculpturã în lemn ºi piatrã. Galeria cuprinde ºi un Tezaur, cãruia îi sînt dedicate trei sãli, în care sînt expuse piese laice ºi de cult din metale ºi pietre preþioase, bijuterii ºi accesorii de costum din Secolele XIV-XIX. Galeria de Artã Româneascã Modernã reconstituie, prin cele 700 de picturi ºi sculpturi, traseul artei româneºti de la începutul Secolului al XIX-lea - ilustrat prin desprinderea de arta religioasã de sorginte byzantinã - la epoca marilor clasici ai artei româneºti. Cele douã veacuri de artã, marcate de numeroase curente ºi tendinþe artistice, sînt reprezentate atît de nume celebre, de referinþã pentru întreaga culturã româneascã, cît ºi de artiºti valoroºi mai puþin cunoscuþi, incluºi pentru prima datã în expunerea permanentã a Galeriei Naþionale. Picturile lui Theodor Aman ºi Gheorghe Tattarescu aratã felul în care aceºti doi artiºti au dat picturii româneºti o nouã interpretare a academismului ºi neoclasicismului. Alãturi de figuri centrale ale artei naþionale ca Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, ªtefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petraºcu, Constantin Brâncuºi, Dimitrie Paciurea, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Þuculescu, numeroºi alþi artiºti întregesc configuraþia de ansamblu a perioadei reprezentate, dintre aceºtia amintim pe: Iosif Iser, Camil Ressu, Francisc ªirato, ªtefan Dumitrescu, Ion Jalea, Jean Al. Steriadi, Nicolae Dãrãscu, Samuel Mützner, Dimitrie Gheaþã, Rudolf Schweitzer-Cumpãna, Lucian Grigorescu º.a. Una dintre sãlile galeriei este dedicatã în exclusivitate sculptorului Constantin Brâncuºi ºi reuneºte opere de tinereþe ºi de maturitate ca: Supliciu, Cap de copil, Somnul, Prometeu, Rugãciunea, Danaida, Cuminþenia pãmîntului.

SURSA: MICULPARIS.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 23 noiembrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii RESTITUIRI

CARTEA Pe om, adeseori trecutul istoric îl acuzã, rãspunzãtor numai filozofic de faptele lui cînd a domnit, la tribunalul conºtiinþei. În boxe, fantomele împãrãþiilor defuncte aºteaptã cu gãocile ochilor cãscate verdictul zadarnic al unor judecãtori de catedrã. Omul s-a multiplicat ºi trece însîngerat.

Simþindu-se îndreptãþite sã o facã, epocile învinovãþesc pe cele precedente, o generaþie nouã contestã pe aceea din care a ieºit, ºi pe drept cuvînt: pãmîntul în luptã cu haosul nu poate sã stea pe loc, în viaþa din orizonturile lui. Se pare cã insul nostru dispune de o elasticitate de spirit, limitatã pe mãsurile ambianþei, ºi cã ºi cea mai nobilã intenþie, purtatã un timp cu elan, tînjeºte, scade ºi se vaporizeazã. Cîteodatã, ºi nu prea rar, din pricinile minore ale nesãnãtãþii ºi ale unui aspect. Dacã nu se intercala un grãunte de nisip într-un uretru... Dacã nasul Cleopatrei n-ar fi fost aºa de lung... Dacã ºi dacã...

Dubitativul ar tinde sã corecteze ºi sã amplifice împrejurãrile, pe cînd îndoiala, permanentã ºi universalã, e

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

condiþia luptei, ºi în atac, ºi în renunþare. Moise a spus cã ,,la început” a fost ,,Cuvîntul”, ferinduse sã-l precizeze. Cuvîntul fusese dacã... Viaþa penduleazã pe un ax mobil, în perpetuã deplasare, între afirmaþie ºi tãgadã. Ar fi fost rãu ºi plat, monoton, sã fie altfel.

Dar trãit în strîmbãtate ºi hulã, omul a izbutit sã se rãscumpere ºi sã se depãºeascã; nu clãdind numai monumental, în lat ºi-n sus, legiferînd ºi asuprind, ci nãscocind, dupã ce a cîntat ºi zugrãvit, graiul scris ºi, în sfîrºit, Cartea... O fiinþã nouã ºi fãrã de moarte s-a ivit, neprevãzutã de naturã, care face numai petale ºi frunze. Rãzbunarea omului e, de astã datã, integralã ºi definitivã în fragila lui existenþã.

Omul ºi-a fãcut cartea în toatã materialitatea ºi spiritualitatea ei; el o gîndeºte, el o scrie, el îi dã hîrtia, cerneala, tiparul, el îi adunã foile, i le coase, i le leagã: el o citeºte. În conspiraþia intelectului faþã de naturã, cartea solidarizeazã azi 2 miliarde de suflete împotriva unui

MEMENTO LA DOBORÎREA UNUI BRAD BÃTRÎN

Asasinarea marelui savant Nicolae Iorga (1) La 27 noiembrie 1940, într-o tragicã noapte de toamnã, la marginea drumului, a fost rãpus, de cãtre legionari, unul din cei mai strãluciþi savanþi pe care i-a avut vreodatã aceastã þarã. Nicolae Iorga îºi presimþise sfîrºitul ºi aºternuse pe hîrtie, cu o singurã zi înaintea asasinãrii sale, asemenea versuri cutremurãtoare: „Au fost tãind un brad bãtrîn/ Fiindcã fãcea prea multã umbrã./ ªi-atuncea din pãdurea sumbrã/ Se auzi un glas pãgîn:// «O voi ce-n soare cald trãiþi/ ªi aþi rãpus strãmoºul nostru,/ Sã nu vã strice rostul vostru,/ De ce sînteþi aºa grãbiþi?// În anii mulþi cît el a fost,/ De-a lungul ceasurilor grele,/ Supt paza crãcilor rebele,/ Mulþi ºi-au aflat un adãpost.// Moºneagul stînd pe culme drept/ A fost la drum o cãlãuzã/ ªi-n vremea asprã ºi hursuzã/ El cu furtunile-a dat piept.// Folos aduse cît fu viu,/ Ci mort acuma cînd se duce,/ Ce alta poate-a vã aduce,/ Decît doar încã un sicriu?!»“. ªi tot atunci, în zilele primejdioase ale avansului celui de-al treilea Reich, cînd „Garda de Fier” – calul troian al naziºtilor – credea cã a pus stãpînire, în contul diriguitorilor de la Berlin, pe meleagurile de la Dunãre, Carpaþi ºi Mare, temerarul istoric scria în încheierea unor glose: „ªi dupã toate cîte vezi,/ Dacã-n iubire nu mai crezi,/ Sã crezi în ceasul de dreptate!”.

„Fãrã a deschide o ranã” Încã din 1934, pe biroul lui Nicolae Iorga ajunsese o scrisoare de ameninþare tipic fascistã: „Domnule Iorga, în drumul spre guvernarea României, Partidul Totul pentru Þarã nu se împiedicã de nici o persoanã, oricine sã fie ºi oricît de suspusã. Acþiunea Dumneavoastrã contra «Partidului Totul pentru Þarã» (în perioada în care a fost prim-ministru N. Iorga, s-a decis dizolvarea „Gãrzii de Fier” – n.a.) este îndreptatã contra Þãrii, cã þara ºi-a pus nãdejdea în acest partid. Vã prevenim sã vã astîmpãraþi.

Contrar, «echipa morþii No. 12» din Iaºi îºi va îndeplini misiunea cu care a fost însãrcinatã, adicã suprimarea Dumneavoastrã”. Semnat: ,,Echipa Morþii No. 12”.

Echipa de asasini care, peste ºase ani, avea sã înfãptuiascã vechea ameninþare provenea însã din Bucureºti, ºi nu se ºtie nici pînã astãzi ce numãr purta. Ura lor oarbã la adresa cãrturarului cãrunt ºi înþelept izvora, în primul rînd, din faptul cã sexagenarul istoric nu voia „sã se astîmpere”. Într-însul, ca într-un sonor orologiu de catedralã, rãsunau gîndurile ºi simþãmintele imensei majoritãþi a concetãþenilor sãi, aºa cum o afirma, de altminteri, ori de cîte ori i se ivea prilejul: „O nouã formulã s-a adaus la cele care pot sã scuze orice: spaþiul vital.

Dupã rãscolirea drepturilor istorice, a cãror cãlcare e foarte relativã, dupã invocarea unui drept naþional, a cãrui exagerare ar rupe putinþa oricãrei putinþe de colaborare între popoare, ni se vorbeºte de nevoia fiecãrui grup naþional de a pregãti încã de pe acum terenul în care generaþiile viitoare ar avea sã-ºi desfãºoare activitatea.

Sînt oameni care sînt, ori se fac a fi, seduºi de aceastã lozincã. Ei nu se gîndesc, sau refuzã a se gîndi cã la pre-

tenþiile lor pot rãspunde altele, pe aceeaºi bazã: tu cauþi spaþiul tãu vital la mine, de ce nu l-aº cãuta ºi eu la tine?

De cîte ori Statele vor crede cã trebuie sã vorbeascã de aºa ceva, ele se vor înºela. Spaþiul vital au sã-l caute naþi-

unile, dar la ele sensul e altul. Ele se pot întinde prin spirit în spirit, prin activitate în activitate. ªi aceasta fãrã a cãlca o graniþã, fãrã a deschide o ranã. Aºa au fãcut, devenind mari, vechile naþiuni nobile” (sub titlul: „Spaþiul vital”).

„Echipa morþii” în acþiune Cu îndreptãþirea pe care i-o dãdea ampla cunoaºtere a trecutului dramatic, glorios, N. Iorga arãta – cu un an înaintea morþii sale – în plin Senat: „Pãcatul este cã s-a îngãduit maimuþãreala periculoasã a lucrurilor din afarã, care nu puteau fi introduse la noi ºi care nu se puteau aclimatiza aici. ªi al doilea, cã s-a îngãduit oricãrui îndrãzneþ sã devinã stãpînul strãzii ºi sã ameninþe cu moartea pe oricine i-ar fi stat în cale... tot felul de cãmãºi mai mult sau mai puþin spãlate, iar în ceea ce priveºte corpul pe care-l îmbrãcau cãmãºile acestea, el era cam de aceeaºi calitate. Cãmaºa verde, cãmaºa albastrã, cãmaºa neagrã, cãmaºa albã, cãmaºa brunã”.

1940. Noiembrie 27. Dupã-amiazã. Memoria hîrtiei pãstreazã adevãrul faptelor: „Pe la orele 17,30 s-au prezentat la vila profesorului Nicolae Iorga din Sinaia 7 indivizi care au spus D-nei Ecaterina Iorga cã sînt din Poliþia Legionarã a Capitalei ºi au venit sã ridice pe Dl. Profesor pentru un interogator. D-na Ecaterina Iorga s-a opus, spunîndu-le cã Profesorul e bolnav, dar în acel moment a intrat servitoarea Aneta Cazacu, care aducea un ceai pentru victimã. Cei 7 indivizi observînd, au urmat pe servitoare pînã la birou, unde Profesorul lucra ºi, fãrã opunerea acestuia, l-au ridicat. Cînd au coborît, s-a observat cã unul dintre cei 7 inºi îºi uitase pãlãria în birou ºi a strigat la servitoare sã i-o aducã. Aneta Cazacu i-a adus pãlãria ºi fiindcã în tot acest timp acest individ a stat cu capul descoperit, a putut fi observat mai bine, în timp ce toþi ceilalþi stãteau cu pãlãriile mult trase pe ochi” (din Nota informativã întocmitã de judecãtorul de instrucþie ºi procurorul însãrcinaþi cu anchetarea cazului).

destin, care cu variantele lui a rãmas acelaºi. Omul se isprãveºte, ºi cartea lui de-abia începe. Uite, mii de inimi ºi minþi trãiesc, lîngã tine, în rafturile tale.

Pînã la cãrþi, rãmînea mãrturie cimitirul. L-a învins biblioteca.

Cartea þi-e þara, þi-e fiica, þi-e surioara, prietena ºi iubirea. E maicã-ta, cartea, neîntinata ºi de-a pururea maicã fecioarã. Ai scãpat de mormînt! În restriºte, singurã cartea nu te-a pãrãsit ºi a rãmas sã te mîngîie. Te consoleazã ºi condeiul, îngerul ºi duhul cãrþii, dacãl ai. Dacã... În Decada Cãrþii, mare sãrbãtoare, omule, a geniului tãu, se cuprinde cãlindarul tuturor zilelor mari ºi praznicelor împãrãteºti, închegate toate laolaltã în altarele librãriilor tãcute, unde misterele se sãvîrºesc între gînduri ºi slove.

- Am auzit, domniºoarã, cã a înviat Baudelaire. Nu vrei sã-mi dai ultima lui ediþie apãrutã? Pe Bacovia l-am scos din cripta lui Lazãr sãptãmîna trecutã...

TUDOR ARGHEZI (1956) „În cetatea demnitãþii tale poþi fi ucis. Învins însã, nu”, astfel credea cel ridicat de acasã – sub ochii familiei – cu o jumãtate de an înainte de a deveni septuagenar.

Autoturismul „6211-B.R” – marca „Buick” – în care asasinii îºi înghesuiserã viitoarea victimã, ºi-a început funesta-i cãlãtorie în jurul orei 17,30. Dar ce se mai întîmplase pînã atunci? Aceiaºi legionari, dupã ce-l cãutaserã pe Iorga la fostul sãu domiciliu bucureºtean, negãsindu-l ºi aflînd unde se gãseºte, hotãrîserã sã execute o altã „sentinþã” de condamnare la moarte, pe care tot ei o emiseserã fãrã vreun fel de judecatã: profesorul Virgil Madgearu, fost ministru, adversar notoriu al celor care, dupã modelul „importat” din afara României, fãcuserã din cãmaºa verde ºi semnul „Gãrzii de Fier” simboluri cît se poate de strãine de natura blîndã, plinã de omenie ºi bun-simþ, de spirit într-adevãr justiþiar, specifice imensei majoritãþi a locuitorilor acestei þãri.

Execuþia s-a produs pe la ora 15,30, în pãdurea Snagov, în punctul numit „Coada Lungã”. Dupã care, satisfãcuþi de rezultatul „incursiunii” lor, sîngeroºii combatanþi s-au îndreptat, cu aceeaºi maºinã, pentru a mai adãuga listei lor de crime abominabile încã una, ºi un nume de neuitat pentru români: Nicolae Iorga. Cel care însemnase cîndva o cugetare etxraordinarã, privitã din perspectiva împrejurãrilor: „Nici o limbã omeneascã nu cuprinde atîtea blesteme cîte ar trebui sã acopere în istorie numele oamenilor care au deschis beþia sangvinilor”. (va urma) MIHAI STOIAN

A trecut la cele veºnice Ioan Iuliu Furo Cu adîncã tristeþe, cei care l-au cunoscut pe Ioan Iuliu Furo îi aduc un pios omagiu. Membru marcant al Partidului România Mare, a fost deputat din partea acestei formaþiuni politice de trei ori. Între 1992 ºi 1996 a fost secretar al Comisiei pentru politicã externã a Camerei Deputaþilor, iar între 1996 ºi 2000 a fost liderul Grupului parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaþilor. Ca membru al delegaþiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei a avut o deosebitã contribuþie pentru susþinerea þãrii noastre. A publicat peste 100 de articole, studii ºi analize în presã ºi în alte publicaþii de specialitate. I-a fost un apropiat prieten lui Corneliu Vadim Tudor, publicînd numeroase articole în revista „România Mare“.

Deplîngem dispariþia acestui mare om ºi caracter ºi transmitem familiei îndoliate sincere condoleanþe. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 23 noiembrie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (96) Secera ºi ciocanul (5) Într-un fel, Secera ºi ciocanul au ,,înroºit” steagul, iar pe cãrãrile deºarte, eu vãd culorile amestecate. În sfîrºit, roºul, galben ºi albastru au revenit pe locul cuvenit.

Toatã tinereþea am trãit în comunism, acum trãiesc în capitalism, ºi vãd cum, puse în balanþã, comunism sau capitalism, trag la fel. Mister. Parcã ar fi surori ce-ºi trag spuza pe turta lor. ,,Cine împarte parte-ºi face”...

Dupã anul 1950, o perioadã de timp am lucrat la Primãria comunalã. Primãriþa a decis acest lucru. A venit la mine cu decizia de numire ºi mi-a spus: ,,De mîine eºti funcþionarã la Primãrie”. Dupã cîteva zile, ea a plecat la Raion, în locul ei venind un analfabet, care citea silabisind. În calitatea mea de funcþionarã, eram ofiþer al stãrii civile (cãsãtorii, certificate de stare civilã), contabilã etc.

Foarte greu a fost cînd m-am ocupat de impunerea cotelor de carne, lapte, cereale, lînã. Planificarea venea de la Raion, apoi, impunerea cotelor se fãcea dupã numãrul de hectare. Pentru chiaburi se impunea o cotã în plus. Mare tragedie, unii oameni dãdeau aproape totul la stat, lor nemairãmînîndu-le decît foarte puþin.

Mai erau doi funcþionari, aproape de pensionare, obosiþi ºi plictisiþi de muncã. Eu eram tînãrã ºi plinã de viaþã, iar oamenii îºi puneau mare nãdejde în ajutorul meu. Veneau ºi seara tîrziu sã mã roage sã eliberez certificate pentru vînzarea mieilor. Nu i-am refuzat niciodatã ºi aveam mereu zîmbetul pe buze. De aceea, cînd, tot prin ,,mîna destinului”, am fost transferatã la Sibiu, a venit la mine o delegaþie de þãrani ca sã mã roage sã nu plec; iar ca sã mã convingã, oamenii mi-au spus cã ,,vor pune mînã de la mînã” ca sã-mi mãreascã veniturile.

Pentru ei, eram ,,domniºoara de la Primãrie”, ºi aºa îmi spun ºi azi, ori de cîte ori merg acasã.

Cînd l-am dus pe soþul meu în sat, fiind în vizitã la tatãl meu, a venit un þãran, fost chiabur, care i-a spus

PAGINI DIN ISTORIA CINEMATOGRAFIEI ROMÂNEªTI (2)

Douã starturi ale filmului românesc (2) Regizorul i-a ales pe aceºti doi interpreþi pentru cã i s-au pãrut potriviþi pentru rol. În ceea ce-l priveºte pe Leon Lefter, a avut dreptate. Avea o figurã finã ºi o þinutã elegantã, îl credeai un tînãr bonjurist. Cît priveºte pe Dorina Heller, ce-i drept, era tînãrã, frumoasã ºi brunã, dar n-avea nici o asemãnare cu o þigancã. Cu mine, de altfel, se întîmpla ceva asemãnãtor. Actor reputat pentru felul cum purtam fracul pe scenã, eram distribuit, în film, într-un rol de þãran, în iþari ºi cu picioarele goale. Noroc cã ºtiam destulã meserie încît sã fac faþã acestor fantezii regizorale. Rolul Elvirei – o fatã de boier îndrãgostitã de Lefter, ºi rivalã cu „þigãncuºa” – era destul de mic, ºi ar fi putut sã-l joace orice actriþã, dar regizorul, aºa cum am spus, avea nevoie de nume de afiº.

Cei mai potriviþi fiziceºte erau Petrache Sturdza ºi Ion Morþun. ªi ei aveau roluri destul de mici, episodice, dar care creºteau prin „prezenþa” lor. Petre Sturdza avea un stil extraordinar, iar Ion Morþun avea atîta autenticitate ºi atîta omenie în priviri, încît îl credeai.

La sfîrºitul filmului, toþi deveniserã adepþi ai artei mute. Aºa era pe atunci. Toþi cei care nu jucau în film erau contra lui. Dar dupã ce „gustau” din el, erau pentru. ªi eu am fost la fel, dar dupã ce am fãcut ,,Þigãncuºa de la iatac”, am înþeles de ce au ajuns ãia cu arta mutã sã rîdã de noi, cei care îi bîrfeam. Am înþeles cã este o meserie cu legile ºi cu specificul ei ºi cã trebuie s-o înþelegi ºi s-o iubeºti, ca s-o faci bine. (...) ... Povestea s-a întîmplat în 1930. Era epoca în care filmul sonor schimbase înfãþiºarea cinematografului.

Vechile vedete ale filmului mut dispãruserã de azi pe mîine, doar cîteva salvîndu-se din acest naufragiu, fiindcã se descoperise cã au ºi un glas „fonogenic”. Trebuiau fabricate urgent alte vedete, ºi societãþile de filme apelau pe capete la cîntãreþi, dansatori ºi actori de teatru.

Subiectele ridicau ºi ele nenumãrate probleme, fiindcã publicul nu înþelegea ce se vorbeºte pe ecran, ºi nu putea urmãri intriga. De aceea se fãceau filme în mai multe versiuni, cu artiºti de diferite naþionalitãþi. Am vãzut ,,Opera de trei parale”, filmatã de Pabst cu un Mackie neamþ – Rudolf Foerster – ºi cu altul francez – Albert Prejean (nici

soþului, în dulcele grai ardelenesc: ,,Apoi, domnule dragã, cã am auzit cã eºti domn mare, nu ºtiu cum se poartã cu dumneata domniºoara noastrã de la Primãrie, dar cît o fost în sat, tare mult ne-o ajutat. Pe mine m-o scãpat de la o concentrare de 3 lui, tocmai pe timpul lucrãrilor de varã. S-o dus la Comisariatul Militar, nu ºtiu cum o fãcut, dar am fost ºters de pe listã”, a povestit el, lãcrimînd, sub privirile soþului meu, vizibil emoþionat. În semn de recunoºtinþã pentru ajutorul pe care i l-am acordat, omul a vrut sã-mi ofere o pereche de cercei de aur.

Am refuzat. Mi-a adus, totuºi, niºte fructe, ,,ca sã aibã inima împãcatã”, mi-a spus el. Îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru Ardealul meu ºi pentru oamenii lui, cu totul deosebiþi: cinstiþi, harnici ºi cu mult bun-simþ, iar prin credinþã, biruinþã!

Nunþile se þineau lanþ toatã iarna. Pentru un asemenea eveniment, colceriþa trebuia sã gãteascã supã ºi, desigur, ciorba de potroace, care se servea la ziuã, din 30-35 de gãini grase. Mai avea de fãcut fripturã ºi sarmale dintr-un porc ºi un viþel, un cuptor de cozonaci ºi sute de prãjituri.

Desigur, era ajutatã de vecini ºi de familiile mirilor.

Eram ivitatã la toate nunþile (ca ofiþer al stãrii civile) ºi trebuia sã onorez toate invitaþiile. Mergeam împreunã cu logodnicul meu, pe atunci student la medicinã veterinarã, care, dupã terminarea facultãþii, urma sã-ºi exercite profesia în comunã, iar apoi sã ne cãsãtorim.

De comuna mea aparþinea, din punct de vedere administrativ, ºi satul Rod, aflat la cca. 10 km distanþã.

Sãptãmînal, împreunã cu medicul de circumscripþie ºi cu perceptorul, mergeam acolo cu trãsura, pe un drum ce ºerpuia prin munþi, unde se zãreau stînele ºi se auzeau talãngile oilor, pentru a rezolva sãtenilor diverse probleme. La sfîrºitul programului eram deseori invitaþi la masã, iar la plecare, trãsura era plinã de coºuri cu fructe, ouã, pui, pentru noi. La întoarcere, medicul fiind pescar amator, poposeam toþi trei pe malul rîului care curgea alãturi de drum, pentru a prinde peºte. (va urma) LILIANA TETELEA unul însã nu era englez!). Dar formula de mare succes a fost revista filmatã. Mi-aduc aminte ce succes au fãcut ,,Rio-Rita” sau ,,Broadway – Melody”. Muzicile ºi dansurile, avînd circulaþie internaþionalã, nu mai puneau probleme de înþelegere a dialogului. Tot ce trebuia era sã prezinþi „numerele” revistei în limba respectivã. De aceea Casa „Paramount” s-a gîndit sã facã un asemenea film în 13 versiuni diferite, fiecare cu un „comper” de altã limbã.

Filmul se chema ,,Parada Paramount”, ºi pentru el am

Ion Iancovescu ºi Pola Illery în filmul „Parada Paramount“ fost angajat, în condiþii cu totul neobiºnuite. Jucam pe atunci la teatrul „Fantasio”, pe care îl creasem pe Strada Sãrindar, în fosta salã de ºantan „Alhambra”, care a devenit mai tîrziu Teatrul „Maria Filotti”. La sfîrºitul unui spectacol, mi se anunþã vizita unui domn Dick Blumenthal. Habar n-aveam cine e. S-a prezentat ca directorul filialei europene a Casei „Paramount”, cu sediul la Paris, unde avea studiourile la Joinville. Domnul Blumenthal plecase într-un voiaj-fulger prin Europa, ca sã angajeze în fiecare þarã actorii necesari pentru versiunea respectivã. La Bucureºti cred cã n-a stat nici douã zile. A trecut ca un meteor prin sãlile noastre de spectacol, ca sã vadã „actorii români” ºi sã aleagã dintre ei pe cine îi trebuia. Pînã la urmã a poposit ºi la mine, ºi m-a ales! I-a fost suficient un act pentru ca, la sfîrºitul spectacolului, sã-mi punã contractul pe masã, fãrã multã discuþie, ca în filmele americane, cînd dã norocul peste unul ºi face carierã dintr-o datã. Cu mine era ceva mai greu, fiindcã eu aveam carierã ºi nu þineam deloc sã-mi las

CIOBURI DE GÎNDURI

Reper

- In memoriam: Lui Adrian Pãunescu Omule din veºnicie Ce-ai plecat plîngînd de-acasã, Iatã þara, þara doinei, Cînd vîndutã, cînd mireasã.

Cînd la sorþi jucatã tragic ªi din Est ºi din Apus, Cum s-a tras pe-arginþii biblici Ieri cãmaºa lui Iisus.

Omule cu lacrimi bune Cum sînt perlele de mare Eºti vîndut la tîrgul silei ªi nu-n ultimã strigare.

Mã gîndesc ades la tine Mã gîndesc mereu la þarã ªi un dor scãldat în lacrimi Peste mine se coboarã.

Omule cu gînduri bune, Omule comoarã sfîntã, Iatã þara ca o floare!

Iatã floarea vieþii frîntã!... ªi prin tot ce-a fost odatã Vis frumos ºi mãreþie, Vîntul plînge o colindã Cu lumini din veºnicie.

Cît mi-e dor de-a tale gînduri, Patriarh plecat departe Sã ne-nveþi ce-nseamnã visul ªi un zbor fãrã de moarte.

ILARION BOCA, 11 noiembrie 2018 teatrul baltã. Dar cum omul avea argumente destule, am cedat! Peste cîteva zile am plecat la Paris, împreunã cu Nicu Vlãdoianu, angajat pentru a scrie textele.

Filmul ,,Parada Paramount” constituia un fel de prezentare a tuturor forþelor artistice de care dispunea aceastã firmã, în acel moment crucial în istoria fîlmului, cînd se vorbea mereu de firme în faliment ºi de cariere actoriceºti distruse. Un fel de carte de vizitã, în care scene interpretate de cîntãreþi ca Maurice Chevalier ºi Jeanette Mac Donald se învecinau cu scheciuri jucate de vechi artiºti de film ca Janet Gaynor, Clara Bow sau Clive Brook, de comici celebri de music-hall din America, ca Roggers, sau cu numere de dansatori cunoscuþi. Toate astea aveau o prezentare în româneºte ºi o serie de scene de legãturã, al cãror text l-a scris Nicu Vlãdoianu, acolo, pe loc. În interpretarea lor am avut ca partenerã pe Pola Illéry, o româncã de-a noastrã, pe nume Paula Iliescu, plecatã la Paris sã ajungã vedetã ºi care în adevãr reuºise sã devinã celebrã cu filmul de mare succes ,,Sous les toits de Paris”. Mie îmi venea sã rîd de cîte ori vorbea, fiindcã se simþea obligatã, dupã cîþiva ani de Paris, sã vorbeascã româneºte cu accent franþuzesc. Dar încolo, era foarte drãguþã ºi succesul ei era meritat, fiindcã avea un farmec aparte, amestec de ingenuitate ºi picanterie. ªi cred cã avea ºi talent, chiar pentru teatru; i-am propus sã o iau ca partenerã la Bucureºti, dar n-a vrut. Ori cã o tenta mai mult o carierã la Paris, ori cã eu nu prezentam suficiente garanþii, n-aº putea spune precis...

Regizorul cu care am lucrat la acest film era un fost actor al filmului mut, bãrbat foarte frumos, extrem de elegant ºl conte pe deasupra. Îl chema Charles de Rochefort ºi mi se pare cã fusese însurat cu celebra actriþã Gloria Swanson. N-am vãzut în viaþa mea un actor de o galanterie ºi de o vioiciune ca acest Rochefort. Dar nici eu nu m-am lãsat mai prejos. Am vrut cu tot dinadinsul sã-l dau gata chiar cu armele lui, ºi am reuºit. E adevãrat cã ãsta nu e un lucru greu, fiindcã un franþuz nu-ºi poate închipui cã un român poate sã fie la fel de elegant ca el ºi, cînd constatã aºa ceva, e epatat. Pînã la urmã mi-a propus sã rãmîn la Paris ºi sã jucãm împreunã. Dar n-a avut mai mult succes la mine decît am avut eu cu Pola Illéry.

Filmul a avut, la Bucureºti, destul succes, dovadã cã Paramount a mai fãcut încã un film de acelaºi gen, tot în 13 versiuni, ,,Televiziune”, în care jucau Vraca ºi Storin, tot cu Pola Illéry. Eu însã n-am mai avut prilej sã joc în filme româneºti pînã în anii din urmã.

Sfîrºit ION IANCOVESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 23 noiembrie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Dramatism ºi sacrificiu (5) Motto: „Trezeºte-te, ridicã-te, sau rãmîi pe veci cãzut“ (John Milton, 1667).

Vechiul proiect rus de a ajunge la Dunãre nu fusese deci niciodatã abandonat. ªi Rusia nu a ezitat nici un moment sã înfigã cuþitul pe la spate, gãsind un nou pretext pentru a-ºi menþine armatele în România. Era vorba de asigurarea cãilor de comunicaþie cu noul stat în formare - Bulgaria.

- 1878 (martie): Prin tratatul de la San-Stefano, guvernul român a fost constrîns sã cedeze din nou Imperiului Þarist, sudul Basarabiei (Bugeacul). Iritat de refuzul guvernului român, cancelarul rus ameninþã cu ocuparea României.

- 1878 (iunie): Puterile occidentale au forþat Rusia sã participe la o conferinþã la Berlin pentru a discuta condiþiile pãcii. Încã o datã, politica de forþã practicatã de Rusia îºi gãseºte recompensa, în ciuda opoziþiei occidentale. Ei ºi-au putut permite sã facã apel la ajutorul militar al unei þãri ºi sã nu o recunoascã drept aliat. Ei ºi-au putut permite, dupã terminarea rãzboiului, sã pedepseascã fãrã distincþie pe cei care au luptat contra lor sau alãturi de ei. Occidentul nu a avut niciodatã curajul sã spunã un NU hotãrît. ªi iatã de ce, în 1878, România a pierdut pentru a doua oarã Basarabia.

- 1917: Proclamarea republicii moldoveneºti democratice ºi federative.

- 1918: În ianuarie trupele române intrã în Basarabia pentru a asigura paza depozitelor militare ºi a asigura ordinea în spatele frontului; sovietele de la Petrograd declarã rãzboi României, îi aresteazã diplomaþii ºi confiscã Tezaurul naþional român depus la Moscova, în custodie, de statul român.

- 24 ianuarie, proclamarea independenþei Basarabiei.

- 27 martie, la Chiºinãu, Sfatul Þãrii voteazã unirea Basarabiei cu România, rezervîndu-ºi unele drepturi de interes local.

- 10 decembrie, Sfatul Þãrii voteazã unirea necondiþionatã cu România.

- 1920 (28 octombrie): Prin tratatul de la Paris, Franþa, Imperiul britanic, Italia ºi Japonia recunosc

unirea Basarabiei cu România. Conceput cu un preambul ºi nouã articole, tratatul stipula: - „Imperiul britanic, Franþa, Italia, Japonia, principalele puteri aliate ºi România; - Considerînd cã, în interesul pãcii generale în Europa trebuie sã asigurãm încã de acum asupra Basarabiei o suveranitate care sã corespundã aspiraþiilor populaþiei ºi sã garanteze minoritãþilor rasiale, religioase, ºi lingvistice, protecþia care li se cuvine; - Considerînd cã din punct de vedere geografic, etnografic, istoric ºi economic, reunirea Basarabiei cu România este pe deplin justificatã; - Considerînd cã populaþia Basarabiei ºi-a manifestat dorinþa de a vedea Basarabia unitã cu România; Au hotãrît sã încheie prezentul tratat: Art.1. Înaltele pãrþi contractante declarã cã recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actualã a României, Marea Neagrã, cursul Nistrului de la vãrsare pînã în punctul în care se întîlneºte cu vechea graniþã“.

Pentru prima datã în istoria sa, în ciuda unei noi opoziþii a Rusiei, care nu era deloc dispusã sã înapoieze Basarabia, România era, în sfîrºit, delimitatã de frontierele sale naturale. Ea îºi realiza cea mai scumpã dorinþã, graþie eforturilor ºi sacrificiilor armatei sale, înþelepciunii oamenilor politici, dar, mai ales, echitãþii de care au dat dovadã aliaþii în privinþa sa.

- 1924 (27 martie-2 aprilie): Conferinþa ruso-românã la Viena nu ajunge la nici un rezultat, datoritã pretenþiilor sovietice asupra Basarabiei. În noiembrie, are loc „revoluþia“ de la Tatar-Bunar, pentru „eliberarea Basarabiei ºi alipirea ei la U.R.S.S.“ pe care guvernul român o reprimã. În acelaºi an, se constituie dincolo de Nistru o republicã socialistã moldoveneascã. În august 1924, sub preºedinþia lui V. Kolarev, membru al Comitetului Executiv al Cominternului ºi factor decisiv în Federaþia Comunistã Balcanicã se pune la punct planul operaþiilor militare împotriva României. România era împãrþitã de Comintern în cinci zone operaþionale revoluþionare: prima, la Cernãuþi împotriva zonei Iaºului; a doua, Basarabia, cu accent pe localitãþile

Un destin, o misiune: Mareºalul Ion Antonescu ºi lupta pentru Basarabia (1) Lider incontestabil al unui rãzboi cu profund caracter naþional, întrucît cel de-al doilea rãzboi al României a urmãrit Reîntregirea þãrii, dupã cum campania eroicã din anii 1916-1919 a urmãrit Întregirea ei, Mareºalul Ion Antonescu a rãmas în conºtiinþa româneascã prin faimosul îndemn „Români vã ordon: Treceþi Prutul”. Acest „Ordin de zi cãtre Armatã”, lansat în dimineaþa zilei de 22 iunie 1941, a marcat unul din momentele astrale ale devenirii româneºti, alãturi de alte zile faste, precum 24 ianuarie 1959, 9 ºi 10 mai 1877, 1 decembrie 1918.

Totodatã, campania României în Est, declanºatã de Antonescu ºi purtatã de armata românã pentru eliberarea pãmînturilor româneºti anexate de sovietici în urma notelor ultimative din iunie 1940, a fost susþinutã ºi încurajatã – cel puþin pînã la Nistru - de toþi românii, de partidele politice ºi de rege, mai puþin de comuniºtii stipendiaþi de Moscova... Prin urmare, Ion Antonescu a rãmas în memoria naþionalã un erou ºi nicidecum un „criminal de rãzboi”, dupã cum, din raþiuni propagandistice ºi ideologice, a fost etichetat. În fapt, chiar aceastã „anatemã” lansatã de Tribunalul Poporului, fãrã bazã juridicã ºi cu atît mai puþin istoricã, ascunde în mod clar pe adevãraþii criminali care au contestat implicarea armatei române pe Frontul de Rãsãrit ºi care au contribuit substanþial, în fapt, la comunizarea ºi, din 1948, la stalinizarea României. Nu este momentul sã insistãm în amãnunt asupra împrejurãrilor ºi condiþiilor în care România a intrat în conflictul mondial împotriva U.R.S.S. ºi alãturi de Germania, însã anumite aspecte ºi motivaþii semnificative se impun a fi reconsiderate pentru a lãmuri contextul complex al unei astfel de iniþiative. Cert este cã România anului 1940 era total izolatã pe plan extern, fapt care a încurajat Uniunea Sovieticã sã punã în aplicare articolul 3 din Protocolul adiþional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov. Indubitabil, tragedia României Mari din vara anului 1940 a fost o consecinþã nefastã a Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939, însã aceastã

concluzie - unanim acceptatã, de altfel, de comunitatea istoricilor - nu exclude necesitatea unei reevaluãri a principalelor ipoteze reliefate de realitãþile europene din anii ’30 ºi a responsabilitãþii factorilor decidenþi din politica externã ºi internã a României interbelice.

Comunismul - factor de destabilizare a statului naþional-unitar român (1) Cominternul ºi Partidul Comunist din România; P.C.d.R. ºi adoptarea tezei „autodeterminãrii pînã la despãrþirea de stat”; România între ostilitatea Uniunii Sovietice, agresivitatea Germaniei naziste ºi neputinþa Franþei; Noi ipoteze de politicã externã formulate de mediile politice de dreapta ºi reacþia factorilor decidenþi; Anul 1940 ºi tragedia României Mari; Soluþia unui guvern Ion Antonescu ºi premisele revanºei. Reîntregirea tuturor provinciilor româneºti în cadrul statului naþional-unitar prin Hotãrîrile de unire de la Chiºinãu, Cernãuþi, Alba Iulia ºi adoptarea celor douã reforme (agrarã ºi electoralã) au generat noi realitãþi de ordin teritorial, demografic ºi economic. Totodatã, reformele au produs modificãri semnificative în dinamica jocului politic, prin accesul în viaþa publicã a unor categorii sociale ignorate pînã atunci. Rãzboiul de Întregire, Unirea ºi reformele ºi-au pus fundamental amprenta asupra mentalului colectiv, configurînd o atmosferã pozitivã ºi declanºînd un real optimism, vizibil la nivelul tuturor sectoarelor de activitate ale societãþii româneºti.

Remarca lui Lucian Blaga cã „se puneau temeliile unui alt timp” dezvãluia, pe lîngã entuziasmul începuturilor unui nou ev aflat sub semnul împlinirii idealului naþional, ritmul alert al reevaluãrii ºi redefinirii noului proiect de þarã, preocupare asumatã de elita intelectualã ºi politicã româneascã. Asociaþia pentru studiul ºi reformã socialã, fondatã la 1918 în timpul refugiului de la Iaºi de Dimitrie Gusti, Vasile Pîrvan ºi Virgil Madgearu, transformatã la 1921 în „Institutul Social Român”, dovedea

insurecþionale din sud - Tatar-Bunar, Vîlcov, Tusla; a treia, zona Dobrogei cu centrul revoluþionar pe Cadrilater; a patra, Banatul ºi Ungaria de rãsãrit cu centrul la Lugoj, Caransebeº, Simeria; a cincea, Ungaria cu centrul la Cluj, Dej, Oradea. În Dobrogea se miza pe ajutorul bulgãresc, în apus era vizat cel maghiar, în est se promitea ajutorul Armatei Roºii.

- În 1940, cînd România a fost sfîrtecatã, prin dictat hitlerist, forþele de presiune externã veneau din aceleaºi direcþii. În fond, Moscova îºi avea interesele ei precise ºi de aceea „revoluþia“ a avut loc numai în Basarabia, care era obiectivul rusesc pentru 1924. Ea a început pe 12 septembrie 1924 în judeþul Ismail, la Nicolaevska, lîngã Marea Neagrã ºi a fost uºor reprimatã. Lichidatã într-un loc, revoluþia comandatã a Cominternului a izbucnit în altul: la Tatar-Bunar (judeþul Cetatea Albã) ºi împrejurimi, fiind reprimatã ºi aici de armata românã cu care a intrat în conflict. Un document de la Kremla semnat de Stalin pe 24 noiembrie 1924, menþioneazã cã, dupã eºecurile revoluþiei de la Tatar-Bunar, Stalin optase pentru rezolvarea „chestiunii Basarabiei prin forþa armelor”.

Soluþia a fost adoptatã de Biroul politic ºi trecutã Statului Major al Armatei Roºii pentru planificarea unei acþiuni militare.

Planul de ocupare a Basarabiei de cãtre U.R.S.S. mai avea de aºteptat încã 16 ani.

- 1938 (iunie): Ministrul sovietic al afacerilor externe a înºtiinþat legaþia României la Moscova cã nu va mai accepta note diplomatice româneºti în care, vorbindu-se de Basarabia, se va folosi expresia „teritoriu românesc”, de asemenea, nu va mai accepta nici expresia „malul românesc al Nistrului”, nici pe cea de „frontierã” ºi nici mãcar „frontierele României Mari” (cf. Alex. Cretzianu, Nation Roumane, Paris, 1 iunie 1954).

- 1939 (23 august): Pactul germano-rus (RibbentropMolotov) prin care se hotãrãºte cã Basarabia intrã în sfera exclusivã a U.R.S.S. - 1940: În 20 martie, discursul lui Molotov care lasã sã se întrevadã o viitoare agresiune asupra României ºi se afirmã cã U.R.S.S. n-a renunþat la Basarabia, dar n-a voit sã recurgã la rãzboi pentru a o avea. (va urma) Col. (r) dr. ALEXANDRU MANAFU seriozitatea ºi amploarea dezbaterilor privind noua fizionomie a României Mari. Totodatã, trebuie subliniat interesul altor categorii socio-profesionale ºi, în general, al opiniei publice pentru noul profil ºi pentru obiectivele majore ale societãþii româneºti. Reveniþi la vatrã, cei care au dus greul rãzboiului ºi cu precãdere generaþia tînãrã au cãutat formule originale politico-ideologice ºi spirituale care sã consolideze statul naþional, sã cultive ºi sã capaciteze opinia publicã pentru a rãspunde noilor provocãri geopolitice ºi ideologice sesizabile în relaþiile internaþionale, dar mai cu seamã, pentru a contracara o serie de pericole ce se manifestau pe plan intern ºi care ameninþau dãinuirea României Mari.

Rusia Sovieticã reprezenta un perpetuu factor de instabilitate, promovînd o politicã agresivã pe plan intern, pentru lichidarea „duºmanului de clasã” ºi a „contrarevoluþiei alb-gardiste”, dar ºi pe plan extern împotriva þãrilor vecine. „Exportul de revoluþie” instrumentat ºi subvenþionat de Comintern - dupã cum au dovedit-o pe deplin instaurarea regimului Béla Kun, grevele, agitaþiile, tentativele de „preluare a puterii de cãtre proletariat” – releva vulnerabilitatea þãrilor din zona Europei centrale ºi de sud-est. Raporturile României cu Rusia sovieticã erau practic inexistente ca urmare a sechestrãrii abuzive a tezaurului românesc depozitat temporar la Moscova în timpul rãzboiului ºi a nerecunoaºterii de cãtre oficialitãþile sovietice a unirii Basarabiei cu Þara, prin actul legitim de la 27 martie 1918. Aceste douã litigii nu ºi-au gãsit rezolvare pe tot parcursul perioadei interbelice, dar nici mai tîrziu, cu tot efortul factorilor de decizie de la Bucureºti ºi al diplomaþiei române. Operaþiunile subversive organizate de agenþii Moscovei pe teritoriul românesc, au reînviat rusofobia tradiþionalã, completatã contextual cu anticomunismul. Teama de dezordine, bolºevism ºi iredentism a indus abrupt percepþia - verificatã într-o anumitã mãsurã - cã, prin adoptarea ideologiei comuniste, elemente din cadrul minoritãþilor naþionale sînt insensibile, chiar ostile, faþã de aspiraþiile generale româneºti. (va urma) Prof. dr. CORNELIU CIUCANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 23 noiembrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

De ce umblã liberi prin România?! Nimic nu este întîmplãtor (urmare din pag. 1) Acum, sincer vorbind, nimeni nu se mirã cã Tökes spune asta. De mirare este cã Tökes spune asta în România, în cadrul unei manifestaþii nu numai autorizate, dar ºi organizate special pentru a promova aceastã temã anticonstituþionalã ºi antinaþionalã. De mirare este cã Tökes ºi cei care organizeazã ºi spun aºa ceva nu sînt luaþi pe sus de cei ce au îndatorirea de a apãra þara ºi ordinea de stat!

Mai departe… Manifestarea a fost organizatã de Consiliul Naþional Secuiesc, care a marcat împlinirea a 100 de ani de la înfiinþare, dupã cum a declarat liderul CNS, Izsak Balazs. Dar Balazs omite sã explice alte trei aspecte fundamentale: Primul - Consiliul înfiinþat acum 100 de ani a avut ca scop programatic înfiinþarea unei republici secuieºti sau apartenenþa zonei la statul ungar. Al doilea - CNS a fost unul dintre organizatorii ºi susþinãtorii Diviziei Secuieºti, forþã militarã dispusã sã lupte pentru menþinerea Transilvaniei în graniþele statului ungar. „Feroci cãlãi ai populaþiei române din Bihor, peste care dezlãnþuiserã timp de cîteva luni cel mai crud regim (…) în special secuii, care s-au concentrat în aceastã regiune, s-au dedat la cea mai sîngeroasã urgie.

Jafurile, bãtãile ºi omorurile se petreceau în toate satele. Intelectualii au trebuit sã fugã; [...] preoþi au fugit travestiþi ºi s-au ascuns”. Am citat din „Istoria rãzboiului pentru întregirea României”, a lui Constantin Kiriþescu. Ca o parantezã, una dintre victimele din 1919 ale Diviziei Secuieºti a fost avocatul Nicolae Bolcaº, ucis dupã ce a fost torturat cumplit – acesta este un înaintaº al cunoscutului avocat ºi om politic naþionalist Lucian Bolcaº, fost vicepreºedinte al PRM. În fine, at treilea aspect despre care liderul actual al CNS nu spune nimic – e acela cã principalul fondator al CNS, în 1918, a fost contele Bethlen Istvan, omul politic cu cel mai important rol în venirea la putere a fascismului horthyst în Ungaria. A fost executat în URSS în 1946. Deci, aceasta este organizaþia care spune cã vrea ca maghiarii sã obþinã autonomie „prin mijloace paºnice, pe calea dialogului”. „Participanþii au purtat steaguri secuieºti ºi ale Ungariei, precum ºi pancarte cu mesaje autonomiste ºi au scandat în limba maghiarã „Autonomie“ ºi „Piarã Trianonul”, transmitea presa. ªi mai spunea cã printre cei care au rostit cuvîntãri au fost, alãturi de Laszlo Tökes, Szilágyi Zsolt, preºedintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania, dar ºi cunoscutul autonomist Sabin Gherman, autorul celebrului atac la fiinþa naþionalã „M-am sãturat de România”. Sincer, nu înþeleg cum acest personaj, Gherman, poate în continuare sã otrãveascã România, liber ºi nestingherit de autoritãþi – ºi chiar din oraºul simbol al luptei pentru România unitã, Cluj Napoca! Insul incitã la autonomie regionalã, practic la separatism, îndeamnã la nesupunere civicã, la revoltã împotriva autoritãþilor – ºi, cu o consecvenþã pe care numai un nebun sau un trãdãtor nu o vede – tuciuriul agresiv

încearcã sã inducã ardelenilor dispreþ ºi urã contra Bucureºtiului ºi bucureºtenilor, ba chiar ºi contra regãþenilor! Recent, a fost expulzat un personaj ciudat, un francez stabilit la Cluj, pe un motiv neclar. L-am cunoscut pe acel Weiss, un tip bizar – dar în nici un caz nu se poate compara cu Gherman! Tuciuriul (îi spun aºa, fiindcã dupã figurã ºi ten pare un import contrafãcut prin Punjab, iar caracterul, de fapt, obrãznicia, îl poate face invidios ºi pe alde Bercea Mondial, dar acela are mai mult bun-simþ!), tuciuriul Gherman, ziceam, lanseazã mesaje ºi are o activitate clarã, fãrã pic de echivoc – antiromâneascã! ªi umblã liber, publicã, þine discursuri – într-un cuvînt, otrãveºte România cu îngãduinþa autoritãþilor! Întrebarea mea e simplã: cum de umblã libere ºi activeazã public asemenea personaje?! Nu înþeleg, pur ºi simplu! Oare cei care sînt acum în SRI, în Diviziunea pentru Apãrarea Constituþiei îºi mai amintesc de strãlucitul intelectual ºi patriot care a fost generalul Traian Ciceo? ªeful ºi colegul lor!

Militarul ferm, pe care Verestoy Attila s-a luptat sã-l îndepãrteze din funcþie!

Ce ar fi fãcut generalul Ciceo în situaþia asta? De ce am amintit de Ciceo, de Diviziune ºi de SRI… Pentru cã, pe 1 Decembrie, la Alba Iulia ºi Bucureºti vor avea loc proteste anti-guvernamentale, fãrã un scop clar, dar cu mesaje radicale, cu insulte ºi jigniri care vizeazã nu numai demnitarii din Parlament ºi Guvern, dar ºi votanþii acestora, adicã majoritatea populaþiei care s-a prezentat la urme. Cu alte cuvinte, un protest cu un singur efect sigur: radicalizarea adversitãþii, a divizãrii din societatea româneascã – toate acestea pe fondul unui Centenar trecut într-un plan secundar de români – dar extrem de consecvent urmãrit de autonomiºti ºi de revizioniºtii maghiari!

Deci, e firesc sã închei cu aceeaºi întrebare – autoritãþile române vãd ceea ce se întîmplã în þarã? Fiindcã am auzit tot felul de ieºiri guvernamentale ridicole pe tema „ce fac ruºii la ei acasã” sau „a trecut un avion rusesc peste Marea Neagrã“, dar despre activitatea autonomistã, persuasivã, din þara noastrã – nimic! Citesc despre „rãzboiul informaþional” - chipurile dus de niºte gazete ruseºti la mii de kilometri de România dar nu vãd cum în þara noastrã apar publicaþii cu finanþare obscurã care promoveazã mesajul radical autonomist ºi anti-ordinea de stat a lui Sabin Gherman. Apropo - aºtept, în continuare, ca LARICS, instituþie finanþatã de stat, sã îi acorde atenþie ºi acestui personaj. ªi altora din garnitura în cauzã. Pînã atunci, daþi voie „Moscovei” sã fie vocea care strigã în deºert... Chiar aºa, tare mã întreb – dacã România nu ar fi intrat în zona de influenþã a Moscovei, oare Roosevelt sau Truman ar fi spus, precum Stalin „Transilvania va fi pe veci a României”? Cã vãd cã Tökes îl tot citeazã pe Wilson, atunci cînd „argumenteazã” dreptul la „autonomie”. Tare mi-e teamã cã prezentul ne va da un rãspuns la aceastã tezã contrafactualã…

De prin 1990, începînd, de fapt, chiar cu 1989, dar în realitate chiar mult mai departe în istorie, putem sã analizãm o sumã de evenimente, fie prin prisma lor istoricã, fie prin evaluarea factorului „aleator” sau „întîmplãtor” al acelor întîmplãri. Pînã ºi cel de-al II-lea Rãzboi Mondial a început cu falsificarea unui eveniment, ºi mã refer la acel incident de la radio G, cînd soldaþi germani, îmbrãcaþi în uniforme poloneze, au atacat acel post de radio, acesta fiind motivul oficial pentru care nemþii au atacat Polonia, pe 1 septembrie 1939. Întrebarea mea este alta: dacã nemþii cîºtigau cel de-al II-lea Rãzboi Mondial, mai aflam noi de radio G? Nu aflam. În istorie era consemnat cã polonezii au atacat Germania ºi, ca gest de autoapãrare, Hitler a mers la Varºovia, cu tot cu avioane, tancuri ºi soldaþi. ªi au mai fost diverse momente, gen atacul armatei israeliene, în 1956, în timpul operaþiunii Muschetar, cînd, de fapt, se dorea o intervenþie a armatelor franceze ºi engleze în Egipt, pentru a prelua Canalul Suez, dar ºi altele. Pînã ºi atacul Irakului, înclin sã cred cã a avut, de fapt, cu totul ºi cu totul altceva la bazã decît ceea ce a ajuns la noi. Dar sã lãsãm trecutul ºi sã privim în prezent, la ce se întîmplã fie aici, la noi, la graniþa de nord-vest, fie puþin mai la sud-est. Vorbim de punctele fierbinþi, numite Ucraina ºi Kosovo. Cînd vãd ce se întîmplã pe marea planºã numitã pãmînt, am senzaþia, dar ºi convingerea cã undeva, nu ºtim exact, dar undeva sus, sus de tot, niºte tovarãºi, nu foarte mulþi, se joacã de-a rãzboiul, folosind piese reale pe teatrele de operaþiuni, fie cã sînt organizaþii teroriste, gen ISIS, fie cã sînt armate regulate, cum avem în Ucraina. Jocul lor este atît de bine pus la punct, ºi mass-media se pliazã atît de bine pe el, încît juri cã de fapt cei care conduc media, conduc de fapt tot ce miºcã în aceastã lume. ªi chiar aºa ºi este.

Europa se pare cã nu poate sã fie liniºtitã. Ceea ce se dorea de fapt, ºi vorbim aici de o lume civilizatã, calmã ºi cu mai puþin rãzboi, nu se întîmplã ºi nici nu se va întîmpla vreodatã. De la cîºtigarea rãzboiului de cãtre Lumea Liberã, împotriva Comuniºtilor, cînd Vestul a învins Estul, cã doar aºa se spune, învingãtorii au recolonizat þãrile din est, majoritatea, nu chiar pe toate, iar vãrsãrile de sînge s-au accentuat dupã aceastã victorie la scor. Lumea Liberã a avut grijã sã îºi conserve victoria, fie prin fonduri, fie prin sînge.

Din fericire, în majoritatea cazurilor au cîºtigat banii, dar uite cã în Iugoslavia ºi în Ucraina nu a fost aºa de simplu. Pînã în 1989 nu aveam nici un conflict în Europa, iar acum avem douã. Puncte fierbinþi care, chiar dacã acum sînt în stadiu latent, ºi vorbim ºi de Ucraina, ºi de Kosovo, ele vor fi încinse imediat ce cineva, sau ceva, care are un interes acolo. De fapt, la cît de dure au fost transformãrile în aceste douã þãri, nici nu mai e nevoie de foc pentru a reîncinge zonele respective, mai ales cã au fost atît de bine alese, încît vor rãmîne cu sechele timp de generaþii. Fie la cei din Dombas, din Kiev, Pristina, Belgrad sau aiurea.

Nimic nu este întîmplãtor. Pe harta lumii, rãzboaiele se tot leagã de noi, scoþînd în evidenþã caracterul beligerant al omului, ca structurã. Dacã acesta se leagã ºi cu bunãstarea ºi puterea, atunci este evident cã avem de-a face cu un monopol gigant, la scarã planetarã, unde unii cîºtigã, iar alþii pierd. Totul depinde de starea psihicã ºi financiarã a celor care mutã piesele în aºa fel încît totul sã parã doar o coincidenþã, o decizie localã, luatã fie de un preºedinte frustrat, fie de vreun general dement. În realitate, însã, totul este scenariu, regie ºi film pentru proºti, cu actori reali, cu sînge real, cu morþi, vãduve, orfani ºi… mult PR dupã.

Acum, în Europa este o oarecare acalmie. Pot sã vã asigur, însã, cã în curînd, fie în Kosovo, fie în Ucraina se va redeschide frontul de luptã. Înclin sã cred cã Ucraina va fi prima pe listã. În spatele tratatului de la Minsk, s-a dorit doar tragerea de timp, din partea Kievului, pentru a se pune la punct cu armata. Americanii au trimis deja instructori ºi arme, aºa cã pînã în primãvara lui 2019, lucrurile vor fi cît se poate de potrivite ca sã se redeschidã lupta. Motivul chiar nu conteazã. Kievul va lupta pentru a acoperi ce e acolo, iar Dombasul se va apãra. Cum ºi cine va învinge? Pãi ce conteazã, la cîte arme ºi muniþii se vor consuma acolo, cei care cîºtigã de fapt sînt foarte departe de scenã. Kosovo? Staþi liniºtiþi, cã urmeazã pe listã. Poate chiar înainte de Kiev, Podgoriþa va fi în mãsurã sã primeascã mesajul de forþã ºi îl va aplica. Sîrbii vor reacþiona etc.

Preºedintele francez, puºtiul ãla care poartã o pãlãrie atomicã mult prea mare, a spus ceva de formarea unei armate europene, care sã apere Europa de Rusia, China ºi chiar de SUA. O aºa declaraþie a fost luatã ca un afront de cãtre Trump, care i-a spus, de altfel, francezului cã s-a simþit jignit de respectiva propunere. Adicã cum, industria de armament a SUA sã fie lãsatã pe dinafarã? Imposibil!

Bun, Siria se aflã în acest moment la final de operaþiuni, iar o bazã ruseascã acolo îi va asigura oarecum liniºtea o perioadã. Curînd atenþia lumii trebuie sã fie distrasã cumva, aºa cã ne aºteptãm în curînd la un alt focar, reaprins. Care sã fie? Meºterii ãia care fac jocurile sus, acolo, s-au convins cã Europa nu prea este sensibilã la ce se întîmplã prin Africa sau aiurea. Aºa cã va fi ceva, ori la noi, aici, prin vecini, ori prin Israel, sau tot prin Orientul Mijlociu. Teama mea este cã, în curînd, o sã mai fie deschis un focar, aici, la noi, în România. Cu trãdãtorii care ne conduc, ºi cu ceva presiune, avem ºanse mari sã devenim un punct fierbinte pe harta Europei. Chit cã acum nu are cine ºi ce sã-l încãlzeascã. Dar, cu timpul, poate cã se va naºte un nou Mihai Viteazul, care sã decidã cã e mai bine sã fii un stat mare, decît trei mai mici. Acum, însã, nici un fel de pericol, România doarme!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 23 noiembrie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (9) Banatul în Antichitate ºi Evul Mediu (2)

rite, printre care rãsare ºi cea cu imensa sculpturã. Mai mult decît atît, punctul unde a fost sculptatã stînca este ºi locul cu cea mai mare adîncime a apei, ºi anume 120 de metri. Chipul lui Decebal are o dimensiune totalã de

La 14 aprilie 535, prin Novella a XI-a, Împãratul byzantin Iustinian a înfiinþat Arhiepiscopia ,,Justiniana Prima”, sub a cãrei jurisdicþie intra ºi teritoriul banatic: prin cives-urile de la Literata – pe malul stîng al Dunãrii, în dreptul cetãþii Novae ºi Recidiva – Vãrãdia, fosta Arcidava. Aceasta a fost desfiinþatã de împãratul Leopold al III-lea. La al doilea Conciliu de la Niceea a participat ºi episcopul avarilor.

Ahtum s-a botezat la Vidin, unde a primit suzeranitatea byzantinã. În 1202, el a construit la Morisena o mînãstire închinatã Sfîntului Ioan Botezãtorul, unde a adus cãlugãri byzantini. A mai construit o mînãstire numitã Athtunmonostror, ale cãrei ruine se vãd de la 10 km. (Suciu, Coriolan : Dicþionarul istoric al localitãþilor din Transilvania, vol.II, Bucureºti, 1968, p.288-289) În anii 1228-1230, Ahtum duce un rãzboi cu Chanadius, cîºtigã prima bãtãlie lîngã Beba Veche, dar pierde bãtãlia finalã de la Tomnatic. Dupã bãtãlie, teritoriul lui Ahtum a intrat în componenþa regatului lui ªtefan (Suciu, Coriolan : Monografia Banatului). Familia lui Ahtum fuge din Morisena, cu tezaurul ducatului, dar este surprinsã de invadator la Sînnicolaul Mare, unde reuºeºte sã îngroape tezaurul. Dupã rãzboi, Chanadius a construit o mînãstire byzantinã la Oroslamos, azi Maidan, în Serbia, foarte aproape de Beba Veche.

Trupele otomane ale sultanului Soliman I au început asedierea cetãþii Timiºoara, o garnizoanã de peste 25.000 de soldaþi, conduºi de ªtefan Losonczy, rezistã eroic, dar în cele din urmã cedeazã ºi devine posesiune a sultanului: partea de est, cu populaþie preponderent româneascã, aºa-numitul Banat de Lugoj-Caransebeº, a fost alipitã Transilvaniei (Munteanu I., Munteanu, R., Timiºoara Monografie, Editura Mirton, p.117). Iniþialele Sancak-uri (sangeacuri) nou create au fost alipite Rumeliei, dar ulterior acestea au format o entitate administrativã, Eyat-i Temsvar, adicã paºalîcul Timiºoara.

Acesta era condus de un begleberg.(Ibidem, p.112) Rãscoala bãnãþenilor împotriva ocupaþiei otomane a fost condusã de vlãdicul Teodor, împreunã cu Ioan din Lugoj ºi un anume Iancu. Rãsculaþii au cucerit mai multe fortãreþe, dar în final au fost înfrînþi. (Popovici G., Istoria românilor bãnãþeni, Lugoj, 1904, p. 373-376) Spre sfîrºitul lunii octombrie 1716, campania antiotomanã în Banat a continuat sub conducerea generalului conte Claude Florimond Mercy d’Argenteau; au mai fost cucerite cetãþile din Panciova ºi Palanca Nouã, iar la 6 august austriecii au cucerit Belgradul, apoi Orºova, ultima fortãreaþã a Banatului. Tratatul de Pace a fost semnat la Passarowitz. (Feneºan, Administraþia ºi fiscalitatea în Banatul Imperial, 1716-1778, Editura de Vest, Timiºoara, p.14-15) Într-un alt rãzboi desfãºurat pe teritoriul Banatului, au fost distruse peste 50 de sate. Prin Tratatul de Pace de la Belgrad, austriecii au pierdut Oltenia, districtele suddunãrene, Insula Ada-Kaleh, fortul Elisabeta, aflat pe malul drept al Dunãrii; prin protocolul din 7 martie 1741 au pierdut ºi cetatea Orºovei Vechi. (Ibidem, p. 68-69) Banatul, teritoriu strãmoºesc al românilor, pãstrãtor a nenumãrate vestigii materiale ºi spirituale ale înaintaºilor geto-daci ºi romani, leagãn al rezistenþei voievodului Glad împotriva expansiunii regilor unguri, la sfîrºitul primului mileniu al erei noastre, a fost martorul unor grele furtuni ale istoriei abãtute în decursul întregii perioade medii ºi moderne a istoriei României. În 1552, Banatul, împreunã cu o parte a Criºanei, a fost transformat în paºalîc otoman cu capitala la Timiºoara, situaþie în care va rãmîne 166 de ani.

(Arhivele Statului Bucureºti, Archives Historiques Militaires Vincennes, Ministère de la Guerre, Etat Major de l’Armée, Colecþia Microfilme, Franþa, Rola 175, p. 136-176).

Banatul are legãturã ºi cu vechea civilizaþie getodacã. Mai exact, Chipul lui Decebal a fost construit în zona Cazanelor Mici, pe malul stîng al Dunãrii, în golful Mraconia. Locul este unul deosebit de frumos, pentru cã poate fi admirat fluviul ºerpuind printre stîncile împãdu-

55 m înãlþime ºi 25 m lãþime. Are cu 6 m mai puþin decît Statuia Libertãþii ºi cu 8 m mai mult decît Monumentul lui Christos de la Rio de Janeiro. Este cea mai mare sculpturã în stîncã din Europa. Doar nasul lui Decebal are 7 m lungime ºi 4 m lãþime. Construcþia a durat 10 ani ºi a costat peste 1 milion de dolari.

La realizarea sculpturii au lucrat, pe parcursul celor 10 ani, 12 sculptori alpiniºti, sub conducerea sculptorului din Orºova, Florin Cotarcea. Procesul de creaþie a început cu defriºarea copacilor ºi a continuat prin curãþarea rocilor ºi dinamitarea stîncii. Cei care au lucrat la realizarea colosului de piatrã s-au supus numeroaselor pericole din zonã, printre care viperele, cãldura de pe timpul verii ºi înãlþimea periculoasã.

Cu ciocanul pneumatic, ºpiþul ºi barosul, precum ºi cu echipamente cãrate la mare înãlþime de sculptori dedicaþi, talentaþi ºi curajoºi, construcþia a fost finalizatã în anul 2004. Sub Chipul lui Decebal este sãpatã în stîncã inscripþia, în latinã : Decebal Rex- Dragan Fecit (Regele Decebal – fãcutã de Drãgan). Istoricul Iosif Constantin Drãgan, pasionat de culturã, a vrut astfel sã susþinã contribuþia româneascã la cultura europeanã, sã valorifice trecutul geto-dac al teritoriului þãrii, pe care le-a susþinut de nenumãrate ori în tezele sale de istorie.

Pe partea cealaltã a malului Dunãrii, în Serbia, se aflã o placã memorialã anticã, Tabula Traiana, ridicatã de împãratul roman pentru a marca drumul sãu ºi victoriile nenumãrate în Europa.

Chipul lui Decebal este locul care marcheazã cele mai îndepãrtate momente ale trecutului românesc, printr-o sculpturã deosebitã, într-un peisaj natural de-a dreptul fermecãtor.

Continuitatea vieþii economice, politice ºi culturale a românilor în zona de sud-vest a þãrii nu a încetat niciodatã. Acest fapt este consemnat în cronicile regilor unguri, ale byzantinilor ºi atestat prin sute de diplome din 29 august 1457, prin care Ladislau Posthum recompenseazã serviciile pe care românii din Banat l-au fãcut regelui ºi predecesorilor sãi ºi lui însuºi, confirmînd vechile lor libertãþi ºi drepturi. Privileges Hungariaiae Ipsis sunt Manutere Et Conservare Promit Serve - libertãþile, prerogativele ºi drepturile care le-au fost acordate – oferind lãmuriri suficiente asupra situaþiei sociale ºi juridice a românilor, organizãrii lor politice ºi administrative ºi a rolului pe care l-au avut ca apãrãtori ai frontierelor teritoriului lor naþional, în Secolele al XI-lea ºi al XII-lea contra byzantinilor ºi în Secolele al XV-lea ºi al XVI-lea contra otomanilor. (Documente medievale bãnãþene, Editura Facla, Timiºoara, 1983) În aceastã calitate, românii au fost un timp îndelungat pãzitorii frontierelor þãrii, luînd parte activã ºi impor-

BANATUL (2)

tantã la toate expediþiile ºi la toate rãzboaiele contra turcilor întreprinse de românul Ioan Corvin ºi de bravul conte român de Timiºoara, Pavel Chinezu. (Mircea Muºat, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1983, p. 387) Începînd cu Secolul al XV-lea, alãturi de români se aºeazã primele grupuri de populaþie strãinã, între care mai numeroºi erau sîrbii. Dupã înfrîngerea de la Kossovopolje (1389), sîrbii au cãutat refugiu la nord de Dunãre, în Banat, dar ei nu au venit în grupuri considerabile decît dupã distrugerea definitivã de cãtre otomani a statului sîrb în anul 1459. (Ibidem, p.387) Dupã ce Banatul a intrat sub stãpînirea otomanã în anul 1525, timp de un secol ºi jumãtate întreaga viaþã politicã s-a menþinut în districtele româneºti, unde, de altfel, s-a retras cea mai mare parte a românilor cãzuþi sub dominaþie otomanã.

Aceastã viaþã are un caracter specific românesc atît de pronunþat încît un scriitor strãin, italianul Gromo, numeºte, în 1550, Banatul: Valahia cite riure (Valahia care se aflã dincoace).

Iezuiþii veniþi în aceastã regiune în Secolul al XVIlea pentru a combate propaganda Reformei au trebuit sã predice în limba românã pentru a putea fi înþeleºi ºi, în sfîrºit, amintim faptul cã o activitate literarã deosebit de importantã a existat la Lugoj - 1580, unde s-a realizat prima traducere în limba românã a Vechiului Testament.

(Arhivele Statului, Bucureºti, Colecþia Microfilme, Franþa, Rola 175, p. 136-176) În cronica politicã a Secolelor XVI-XVII a districtelor româneºti din Banat se reflectã importante evenimente ale timpului. Cînd Sigismund Bathory ridicã stindardul luptei contra turcilor în anul 1594, românii sînt amintiþi stringent, în speþã populaþia creºtinã din Banat, sub conducerea lui Gheorghe Palatici, Ban de Lugoj, pentru a-i veni în ajutor. Apoi cînd Mihai Viteazul a unit Transilvania în 1599 ºi Moldova în 1600, sînt amintite districtele Banatului, care se gãsesc sub sceptrul domnitorului român, iar în vreme ce domnitorul Matei Basarab se urcã pe tronul Valahiei în 1632, se spune cã districtele româneºti ale Banatului i-au dat ajutor militar.

Banii din Lugoj ºi Caransebeº au jucat un rol important în relaþiile dintre otomanii din Banat ºi principii Transilvaniei. Doi dintre ei, Bocskay-1603 ºi Barcsai1658, devin chiar principi ai Transilvaniei.

Hãrþuitã ºi deposedatã de bunurile sale dupã instalarea dominaþiei otomane, o parte a nobilimii române cautã refugiu în Transilvania, în regiunea Turda ºi Alba Iulia, unde i-au fost oferite condiþii bune pentru a se stabili. Împãratul Leopold I a oferit popoarelor subjugate de la sud de Dunãre avantaje materiale considerabile ºi privilegii politice importante, în cazul în care se vor stabili în aceastã regiune ºi vor lua armele contra otomanilor în anul 1690. În urma acestei oferte, un mare numãr de sîrbi ºi alþi creºtini balcanici, aproape 30.000 de familii, trec Dunãrea ºi, sub conducerea Patriarhului Arsenie Cernoevici, se stabilesc în aceastã zonã.

La 21 iulie 1718 s-a semnat Tratatul de pace de la Passarowitz între Imperiul habsburgic ºi cel otoman, prin care Banatul ºi Oltenia trec sub stãpînirea habsburgilor. Tratatul delimita urmãtoarele graniþe ale teritoriului românesc anexat de habsburgi: Rîul Olt, luîndu-ºi apele din Transilvania pînã la locul unde ºi le varsã în Dunãre, iar de acolo pe lîngã malurile Dunãrii, acolo sã se treacã hotar, aºa precum înainte se þineau hotarele prin pãrþile Mureº. (Relaþiile internaþionale ale României în documente-1368-1900, Editura Politicã, Bucureºti, 1971, p.204-205) O statisticã austriacã întocmitã în 1719 aratã cã, în partea centralã ºi orientalã a acestei provincii, numãrul satelor ºi al caselor româneºti era mult mai mare decît în partea sa occidentalã: din numãrul total de 662 sate cu 21.279 case în întreg Banatul, 589 de sate cu 19.481 case se gãseau în regiunea Caraº ºi Timiº, ºi numai 81 de sate cu 1.798 case în regiunea occidentalã a Torontalului. În aceastã epocã, încep sã pãtrundã în Banat ungurii, trecînd Tisa ºi Mureºul, ceea ce explicã prezenþa lor întrun numãr foarte mare la confluenþa acestor douã rîuri.

Imigraþia ungurilor în Banat, ca ºi migrarea sîrbã, a fost încurajatã de habsburgi. (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA

Pag. a 10-a – 23 noiembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Cei puþini ºi sacrificiul lor pentru cei mulþi Despre eroismul Armatei Roºii în cel de-al II-lea cea mai lungã”, de Cornelius Ryan sau ,,Cazul rãzboi mondial s-au scris atîtea cãrþi ºi s-au fãcut filme, Oppenheimer” – Kipphardt. La noi s-au ilustrat în acest multe dintre ele capodopere. Prin aceasta, oricîte pãcate domeniu: Camil Petrescu (,,Patul lui Procust”), Haralamb Zincã (,,Ultima noapte de rãzboi, le-ai pune în spinarea ruºilor, cum e moda prima zi de pace”), Theodor Constantin (,,La acum, nu poþi sã nu recunoºti cã, într-ademiezul nopþii va cãdea o stea”) sau Nicolae vãr, au avut mereu scriitori, regizori ºi Breban (,,Francesca”). actori de talie mondialã. Cele 40 de mili...Aºadar, în vara anului 1944, la ordinul oane de victime, militari ºi civili, cãzuþi în lui Stalin, comandantul suprem al Armatei rãzboiul pentru apãrarea patriei, au cîntãrit Roºii, s-a declanºat Operaþiunea ,,Niemen”. hotãrîtor în tratativele de pace din anii Aceastã acþiune vastã urmãrea capturarea mai 1944-1945, cînd Stalin a bãtut cu pumnul în multor spioni germani ºi ruºi, trãdãtori ºi masã, obþinînd ce a vrut – noi teritorii ºi diversioniºti, care acþionau în spatele frontuextinderea comunismului pe mai bine din lui din Masivul Împãdurit Silovici, din jumãtatea planetei. Iar Occidentul, sfãtuit VLADIMIR regiunea Baranovici, Bielorusia. Este vorba de Churchill ºi Roosevelt, s-a supus fãrã BOGOMOLOV de un grup mobil calificat, care avea ca murmur, acceptînd chiar ºi înfiinþarea de sarcinã spionajul operativ, privind deplasarea partide comuniste finanþate de Moscova. În afarã de aceste consideraþiuni, s-a mai afirmat ºi cã trupelor operative pe front, armamentul din dotare, plaArmata Roºie a susþinut, de una singurã, aproape tot nurile de luptã, hrana ostaºilor, asistenþa sanitarã etc. rãzboiul cu hitleriºtii, care, dupã multe pãreri, ar fi avut Spionii, pe lîngã observaþia directã pe ºosele ºi prin gãri, cea mai puternicã armatã din istoria omenirii. Puterile primeau date de la agentura lor din spatele Frontului Aliate au intervenit direct abia în 1944, cînd ruºii erau la Baltic, pe care, la adãpostul întunericului ºi al pãdurii, le transmiteau prin radio comandamentului german. În capãtul puterilor, ºi au hotãrît soarta rãzboiului.

Dintre atîtea scrieri, inspirate din al II-lea rãzboi plus, se dedau la crime, sabotaje, deraieri de trenuri ºi mondial, am ales o carte, intitulatã ,,Trei în pãdure”, acþiuni de terorism împotriva Armatei Roºii ºi a popuapãrutã la noi în anul 1976, la Editura ,,Meridiane”. laþiei civile. Sovieticii pregãteau minuþios aceastã amplã Autorul, Vladimir Bogomolov (1926-2003), a fost acþiune militarã, ºi dacã spionii le-ar fi împiedicat eforofiþer de contrainformaþii ºi a rãmas cunoscut mai mult turile, se pierdea o mare bãtãlie, antrenînd uriaºe sacriprin nuvela ,,Copilãria lui Ivan”, ecranizatã cu succes de ficii omeneºti ºi tehnicã de luptã distrusã ºi pierdutã.

Intriga romanului este susþinutã de eforturile depuse regizorul Andrei Tarkovski.

Acþiunea romanului ,,Trei în pãdure” (2 volume de gruparea generalului Egorov pentru capturarea acesînsumînd peste 550 de pagini) se petrece în vara anului tor spioni, care, de o lunã, activau în pãdurea de pe 1944, cînd Comandamentul Suprem al Armatei Roºii Muntele Silovici. Cãpitanul Alionov, locotenentul-major declanºase eliberarea totalã a republicilor baltice, a Tamanþev ºi locotenentul stagiar Blinov, coordonaþi de Bielorusiei ºi a Poloniei, în scopul înaintãrii, prin Prusia colonelul Poliakov, fac tot ce omeneºte e posibil sã-i Centralã, spre Berlin. Concomitent se desfãºura ºi acþi- prindã pe spioni, dar fãrã nici un rezultat. Iar generalul unea de înºelare a inamicului prin simularea de aglo- Egorov spumegã de furie. Demnã de reþinut este scena merãri de trupe ºi tehnicã de luptã în anumite sectoare din cabinetul de la Moscova, unde Stalin îi convoacã la ale frontului, în timp ce loviturile erau date în alte pãrþi. raport pe comisarii Armatei ºi ai Internelor, precum ºi pe Mai precis, este vorba de propagandã, cîþiva mareºali ºi generali ºi îi zvonisticã, mascare operativã, zgoameninþã cu grele pedepse (degramote de luptã, machete de tancuri ºi darea militarã ºi închisoarea) pentru de avioane etc. – totul subordonat facincompetenþã ºi delãsare (ºi chiar torului surprizã, esenþial în orice împuºcarea) pentru trãdare de Patrie. luptã, indiferent de natura ei. Pentru Furios, Stalin se plimbã prin cabinet aceastã acþiune complexã era necesar cu mîinile la spate, în timp ce subalsã fie consolidat spatele frontului, ternii, þinuþi în picioare, tremurã de prin zãdãrnicirea acþiunilor de sabotaj fricã. În final, le pune la dispoziþie desfãºurate de hitleriºti în retragerea forþe militare impresionante, dizlolor. Aceastã misiune importantã revecate de pe alte fronturi, ºi le acordã nea contraspionajului militar condus doar 24 de ore pentru rezolvarea de generalul Egorov, care coordona o chestiunii, dupã care iese trîntind echipã de specialiºti (sau ,,grup opeuºa. Punctul culminant este atins, rativ de cercetare”), formatã din cîteva ore mai tîrziu, în pãdure, unde locotenent-colonelul Poliakov, cãpicei 3 eroi, Aliohin, Tamanþev ºi tanul Aliohin, locotenentul-major Blinov, organizeazã o ambuscadã în Tamanþev ºi locotenentul stagiar care cad 3 spioni deghizaþi în uniBlinov. (Pentru identificare, scoteau o forme de ofiþeri sovietici. (Cel de-al legitimaþie care dãdea fiori: ,,Contrapatrulea, germano-polonezul Pawinformaþii. Smerº”). Acþiunea acestui lowski, cãzuse într-o capcanã, întingrup constituie substanþa romanului, sã de Tamanþev, ºi murise cu o zi ale cãrui merite constau, în primul rînd, în autenticitatea înainte.) Are loc un schimb de focuri în care, rãniþi, 2 prin care se scot în evidenþã eforturile materiale ºi sacri- spioni cad prizonieri, iar cãpetenia lor, legendarul ficiile omeneºti uriaºe, militari ºi civili deopotrivã, pen- Miscenko, este ucis. Timp de 20 de ani, el fusese tru salvarea þãrii - ,,Totul pentru front, totul pentru paraºutat de nenumãrate ori pe teritoriul sovietic, unde Patrie!”. Aceastã luptã colectivã s-a confundat cu istoria fãcuse multe victime ºi era vînat zi ºi noapte. Ba chiar în anonimã rezumatã în dedicaþia de pe prima paginã: toatã Europa ºi în Orientul Îndepãrtat. Încãierarea celor ,,Celor puþini cãrora le sînt datori cei mulþi”.

2 grupuri a þinut doar cîteva minute ºi, în mod simbolic, Ca structurã narativã, acest roman poliþist de inspi- tînãrul ºi viteazul Blinov are ºansa sã-l doboare, doar cu raþie militarã se încadreazã în subspecia ,,literaturã- un glonte, pe fiorosul Miscenko. Operaþiunea ,,Niemen” document” sau literaturã nonficþiune. Osatura este for- mai aduce ºi alte reuºite. Prefãcîndu-se înfuriat la culme, matã dintr-un lung colaj de documente militare – unele Tamanþev are o trãire sublimã, extraordinarã prin care originale, iar altele contrafãcute de cãtre autor din obþine ,,Momentul adevãrului”: înspãimîntîndu-l de motive de confidenþialitate, specificã activitãþii conspi- moarte pe radistul Vasin, el îl determinã sã divulge noul rative. La toate acestea mai putem adãuga intervenþiile semnal de apel al staþiei de emisie-recepþie, precum ºi, directe, la persoana întîi, ale personajelor principale, prin lucrul cel mai important, legãtura spionilor cu un persocare îºi exprimã trãirile, gîndurile ºi îndoielile din munca naj misterios, ,,Matilda”, cifrator bine ascuns la Statullor. ,,Literatura-document” s-a impus în perioada inter- Major al frontului, ºi pe care îl aºteaptã glonþul. ªi, la ora belicã prin cîteva scrieri de referinþã, dintre care amintim 5 fãrã 8 minute p.m., locotenentul-major Tamanþev, romanele: trilogia ,,SUA”, de John Dos Passos, ,,Ziua agent special la doar 25 de ani, are onoarea sã raporteze,

prin radio, generalului Egorov: ,,Nu e nevoie de pieptãn... Bunicuþa a sosit... Nu avem nevoie de ajutor...”.

Decodificat, mesajul însemna: ,,Am prins spionii...

Trupele trimise în ajutor, sã primeascã noi ordine...”. În plus, rãnit uºor, radistul Vasin putea fi folosit la intoxicarea inamicului.

Chiar de la început, V. Bogomolov insistã asupra zestrei psihologice a personajelor sale, care, deºi cu experienþã ºi temperamente diferite, îºi sincronizeazã acþiunile pînã la obþinerea de automatisme, conºtienþi cã au în faþã un adversar deosebit de periculos. Astfel, în timpul încãierãrii din pãdure, Tamanþev, bine ascuns, îi cautã privirea lui Blinov ºi ridicã 2 ºi apoi 4 degete, arãtînd spre epoleþii sãi, aceasta însemnînd: locotenentul ºi cãpitanul adverºi mi-i laºi mie. Toatã echipa de ,,curãþãtori”, în frunte cu generalul, are cicatrici pe corp, semn al vitejiei, al pericolelor din fiecare misiune, unde, cum se ºtie, nu se greºeºte decît o datã. Generalul Egorov se impune nu numai prin statura ºi vocea impunãtoare, dar ºi prin intransigenþa faþã de subordonaþi. El avusese doi fii gemeni pe care îi pierduse în luptã, dar tragedia ºi-o masca prin severitate. Cînd locotenentului stagiar Blinov, lipsit de experienþã, i se întîmplã sã scape de sub urmãrire un suspect, generalul se înfurie: ,,Nu e bun de nimic omul tãu!... Sã-l trimitem la trupã, comandant de pluton...”. La sfîrºitul misiunii, el îºi va schimba pãrerea, desigur... Sarcina cãpitanului Aliohin era complexã, trebuind sã stabilieascã rapid ºi fãrã greº identitatea ofiþerilor întîlniþi în pãdure, unde nu trebuiau sã se afle la ora aceea; verificîndu-le documentele, el se grãbea sã le confrunte datele personale cu trãsãturile fizice ºi morale, elemente însuºite la cursul de instruire. În acelaºi timp, avea obligaþia sã intuiascã detaliile ºi nuanþele comportãrii lor, asociindu-le cu reacþiile vasomotorii ºi nervoase, sã recepþioneze punctele lor slabe pe care începeau sã le trãdeze. În final, cãzut rãnit, Aliohin primeºte mulþumirile camarazilor: ,,Eºti un geniu, Paºa, îi zice Tamanþev. Tu l-ai descoperit pe Miscenko ºi noi l-am prins!...”. Colonelul Poliakov, cu vorbirea lui graseiatã ºi liniºtitã, pãrea un profesoraº bãtrîn. În realitate, era un as în meseria lui, capul numãrul unu. ,,Dacã nu e însuºi Dumnezeu, atunci, cu siguranþã, e locþiitorul Sãu în problemele de spionaj!”, cred subalternii despre el.

PAUL SUDITU

Þipã în þesuturi pãsãri cãlãtoare

În adîncul toamnei vara nimiceºte vînturile reci, zãrile deºarte, trec metempsihoze, depãrtarea creºte ºi se-ngroapã-n mine visurile moarte

Nu mai ºtiu adresa nopþilor de sare, inima se zbate sã-mi strãpungã sternul, unde se ascunde acel colþ de mare ce vuia în suflet invadînd infernul?

Unde-or sã se-aprindã ochii ei de înger, ochii-mi blestemaþi, ochii verzi de zeu? cum de au pierit toþi copacii sinceri, ºi de ce din mine am fugit ºi eu?

Pe trasee ninse se întind priviri, lãcrimeazã pãsãri din neant curgînd, curg prin emisferã marile umbriri ºi vibreazã-n aer verile plîngînd Numai tu, strivitã, te-ai închis în toamnã ºi ai aruncat cheile în mare, dorul ce ucide nici nu ºtii ce-nseamnã, þipã în þesuturi pãsãri cãlãtoare Nu se-aude-n ceaþã strigãtul final ºi îngheaþã-n vaier ultimele rugi, trag corãbierii mãrile pe mal sã mã poþi strãbate ºi apoi sã fugi ADI SFINTEª, 1 noiembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 23 noiembrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (79) „În spiritul calului sãlbatic“ (2) Autor: Peter Matthiessen Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1983, Statele Unite Editura: The Viking Press Forma literarã: nonficþiune

Istoricul cenzurii (2) În aprilie 1983, guvernatorul Janklow solicita librãriilor din Rapid City ºi Sioux Falls (declarînd cã va solicita tuturor librãriilor din Dakota de Sud) sã retragã de la vînzare cartea ,,In the Spirit of Crazy Horse”, pentru cã ar fi conþinut calomnii ºi fragmente defãimãtoare la adresa sa. „Nimeni nu are dreptul sã publice minciuni ºi sa mã insulte pe mine personal sau pe familia mea”. Cu toate cã Janklow susþinea cã va intenta procesul ca persoanã fizicã, cîþiva dintre librarii atenþionaþi au declarat cã acesta îi contactase din partea autoritãþii pe care o conducea; unul din apeluri fusese fãcut chiar de secretarul lui Janklow. Unele librãrii au retras cãrþile; altele însã, nu. Deloc surprinzãtor, scandalul a fãcut ca vînzãrile sã creascã considerabil.

Janklow a intentat un proces, la 19 mai 1983, solicitînd daune de 24 milioane de dolari, împotriva editurii Viking Press, a lui Matthiessen ºi împotriva a trei librãrii. Janklow susþinea cã textul îl prezenta drept „decadent din punct de vedere moral, beþiv, rasist ºi bigot, ºi ca duºman al mediului înconjurãtor”. Mai considera cã relatarea lui Matthiessen privind evenimentele, cum cã ar fi violat o adolescentã indianã în 1967, precum ºi acuzaþiile aduse de cãtre MIA au fost „inventate ori fãrã nici un fel de atenþie pentru adevãr, ori cu rea voinþã”. Toate relatãrile despre mãrturiile împotriva sa au fost fãcute pentru a „prezenta o imagine falsã ºi defãimãtoare”. Mai mult, el spunea cã trei investigaþii federale ajunseserã la concluzia cã acuzaþiile de viol erau neîntemeiate.

La 2 septembrie 1983, judecãtorul John B. Jones a respins o solicitare din partea avocaþilor apãrãrii de mutare a cauzei de la tribunalul statal din Dakota de Sud la un tribunal federal. Apãrãtorii au invocat faptul cã Janklow indusese librãriile în proces, în mod deliberat,

pentru a putea menþine procesul în cadrul acelui tribunal. Era aºteptatã o eventualã pãrtinire în favoarea lui Janklow la nivelul statului Dakota de Sud, unde acesta era guvernator.

Pe 6 februarie 1984, librãriile au înaintat un memorandum comun la judecãtorul Gene Paul Kean pentru a respinge acuzaþiile. Acestea susþineau cã legea nu solicitase niciodatã librarilor sã examineze acurateþea datelor conþinute de cãrþile pe care le vindeau. Mai mult, nici o decizie care sã certifice faptul cã pasajele în cauzã conþineau într-adevãr calomnii nu fusese datã, ºi nici o înºtiinþare care sã anunþe aceasta nu fusese înaintatã librãriilor.

Librãriile au avut succes în cererea lor de fi excluse din procesul de calomnie, la 25 iunie 1986, judecãtorul Kean admiþînd moþiunea apãrãrii.

Janklow nu a atacat aceastã decizie.

La 13 ianuarie 1988, judecãtorul federal Murphy a recunoscut dreptul unui ,,autor de a emite o pãrere personalã pãrtinitoare în legãturã cu oameni sau evenimente”. Mai mult, a adãugat cã ,,declaraþiile considerate de cãtre agentul special David Price drept defãimãtoare erau de fapt niºte opinii ºi erau permise de constituþie. Cu privire la declaraþiile faptice despre Price însuºi, judecãtorul nu a considerat cã ar fi fost false, iar cele care erau false nu erau false în mod intenþionat sau maliþios. Price a fãcut apel la decizia Curþii Federale. Decizia unanimã a Curþii de Apel a Statelor Unite, pe 7 august 1989, a acordat cîºtig de cauzã lui Matthiessen, autorului cãrþii, ºi editurii, reconfirmînd toate deciziile judecãtoarei Murphy. În timp ce Price invoca o lege veche care spunea cã repetarea unei acuzaþii false, chiar ºi împotriva unui oficial guvernamental, constituia calomnie, Matthiessen a rãspuns cã era nu numai necesar sã fie prezentatã ºi poziþia indienilor, dar cã unele dintre acuzaþiile acestora

Obiective strategice necesare programului de guvernare pentru relansarea dezvoltãrii economico-sociale a þãrii (1) România a parcurs, în perioada de tranziþie – declanºatã de evenimentele din decembrie 1989 – o etapã cu evoluþii puternic negative în plan economic ºi cu impactul social cel mai dramatic din întreaga sa existenþã. Sub paravanul reformelor înfãptuite în aceºti ani, declarate ,,obligatorii” pentru progresul economic ºi social al poporului român, forþele politice perindate la guvernare au distrus, în mod programat ºi în proporþii fãrã precedent, baza tehnico-materialã a industriei, agriculturii, construcþiilor, transporturilor, învãþãmîntului, cercetãrii, ocrotirii sãnãtãþii ºi a celorlalte ramuri ºi domenii de activitate. Drept urmare, atît volumul producþiei materiale ºi al venitului naþional, cît ºi nivelul de trai al populaþiei din toate regiunile României au scãzut substanþial.

Sub aceeaºi acoperire ºi în acelaºi interval de timp, economia þãrii – temelia unicã a existenþei permanente a naþiunii noastre – a fost înscrisã, contrar nevoilor naþionale vitale, în interesele de afaceri ºi de îmbogãþire a altor state. Cea mai mare parte a avuþiei patriei ºi principalele bogãþii naturale ale subsolului românesc, de care depind hotãrîtor independenþa ºi suveranitatea þãrii noastre, au fost vîndute sau concesionate, în condiþii prãdalnice, strãinilor de aiurea. ªi pentru ca dezastrele, cu efectele lor nefaste, sã fie cît mai depline, poporul român a fost înrobit pe timp nelimitat, prin împrumuturi uriaºe condiþionate, instituþiilor financiare internaþionale, care decid, în mãsurã crescîndã, locul pe care statul român trebuie sã-l ocupe între celelate state ale lumii.

Depãºirea situaþiei economice, sociale ºi politice critice în care se gãseºte þara, în prezent, ºi crearea

premiselor aobsolut necesare alinierii României la nivelul statelor avansate suverane, cu un grad ridicat de civilizaþie materialã ºi culturalã, cer imperios înfãptuirea de cãtre organismele abilitate ale statului, cu sprijinul întregii naþiuni, a unui ansamblu de obiective strategice cu rol determinant, între care locul central trebuie sã-l ocupe:

1. Reindustrializarea la nivel regional ºi naþional a þãrii Motivele de bazã: a) Numai prin reindustrializarea la nivel regional ºi naþional a þãrii, statul poate sã atragã în circuitul economic ºi sã valorifice cu eficienþã crescîndã resursele materiale ºi de forþã de muncã autohtone în folosul progresului întregii societãþi; b) Reindustrializarea la nivel regional ºi naþional a þãrii este singura cale prin care statul poate sã asigure extinderea ºi diversificarea corespunzãtoare a producþiei materiale în întreaga economie ºi sã obþinã, în baza acestora, veniturile necesare dezvoltãrii sale generale; c) Reindustrializarea regiunilor ºi a întregii þãri, în condiþiile diviziunii internaþionale a muncii, creeazã statului posibilitatea de a participa activ, cu contribuþii proprii, la schimburile economice externe în mod competitiv ºi cu eficienþã ridicatã; d) ªi, nu în ultimul rînd, reindustrializarea regiunilor ºi a þãrii, prin natura ºi rolul ei, este în mãsurã sã determine cele mai largi ºi mai importante mutaþii în condiþiile de muncã ºi de viaþã ale întregii societãþi.

De subliniat ºi faptul cã reindustrializarea þãrii, în ansamblul sãu, reprezintã una din etapele premergãtoare obligatorii pe care România trebuie sã le parcurgã

erau chiar adevãrate. Mai mult, distincþia dintre „martori responsabili” ºi cei denumiþi de cãtre Price „de stînga”, adicã între surse „bune” ºi surse „rele”, nu a fost acceptatã. În concluzie, judecãtorul Heaney a reiterat concluzia judecãtoarei Murphy cum cã pînã ºi un oficial guvernamental poate fi subiectul unor pãreri critice - dacã ar fi suprimate, dezbaterile de interes public ar fi inhibate indiscutabil. ,,Uneori este greu sã scrii despre subiecte controversate, fãrã a deveni pe parcurs ºi tu un subiect controversat. În acest context, am decis cã de fapt Constituþia cere mai multã libertate de expresie ºi nu mai puþinã.

Decizia noastrã este o anomalie în zilele noastre cînd judecarea unei ofense se concentreazã din ce în ce mai mult pe a afla dacã a existat sau nu o lezare, pentru cã în cazul nostru, am cãutat cu atenþie o greºealã ºi am ignorat anumite lezãri care au fost aduse. Dar o lezare ºi mai mare trebuie luatã în considerare, ºi anume paguba care este fãcutã fiecãrui cetãþean american cînd o carte este retrasã de pe rafturi, ca în acest caz, sau cînd o idee nu este difuzatã. În întregimea sa, cartea In the Spirit of Crazy Horse, se concentreazã mai mult asupra unor instituþii publice ºi asupra unor forþe sociale, decît asupra vreunui oficial. Sentimentele exprimate sînt de dezbãtut. Iar noi sîntem de pãrere cã dezbaterea trebuie lãsatã sã continue”, a spus judecãtorul.

Price a fãcut douã tentative de apel la Curtea Supremã a Statelor Unite, pentru a schimba decizia Curþii de Apel. Curtea Supremã a refuzat sã admitã cazul, lãsînd intacte deciziile Curþii de Apel. Ultima decizie a Curþii Supreme dateazã din ianuarie 1990. În afara primelor 35.000 de exemplare, cartea a fost indisponibilã pentru cititori, începînd cu momentul primului proces în 1983. A fost republicatã în 1991. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

pentru a construi ºi dezvolta societatea postindustrialã, informaþionalã, cerutã de transformãrile care au loc în economia mondialã.

2. Dezvoltarea urbanã a þãrii în consens cu tendinþa pe plan mondial Progresele ºtiinþei ºi tehnicii, cu impact profund asupra condiþiilor producþiei materiale ºi vieþii socialculturale a popoarelor, conduc legic la edificarea continuã de noi oraºe ºi la dezvoltarea celor existente în toate þãrile de pe glob. Drept rezultat al proceselor respective, în 1985 populaþia din mediul urban, în totalul populaþiei lumii, a reprezentat 45%, iar în 2025 – potrivit studiilor instituþiilor internaþionale de specialitate – aceasta va depãºi 60%. În România, în anii tranziþiei actuale, procesul urbanizãrii cunoaºte o evoluþie radical inversã, cu efecte negative profunde asupra dezvoltãrii ºi modernizãrii vieþii. Cauza determinantã: restrîngerea ºi degradarea activitãþilor economice productive, în general, a celor tehnice, ºtiinþifice ºi de inovare, în special.

Calea principalã de reînscriere a urbanizãrii României în tendinþa existentã pe plan mondial: modernizarea ºi diversificarea structurii economiei þãrii prin dezvoltarea cu precãdere a sectoarelor industriale, de construcþii, de transport, cercetare ºtiinþificã ºi inginerie tehnologicã, de învãþãmînt ºi culturã, invenþii ºi inovaþii etc. – toate fiind mari producãtoare de bunuri ºi valori reale, care se concentreazã, cu precãdere, la oraºe. De relevat cã dezvoltarea urbanã a þãrii, în consens cu tendinþa atestatã pe plan mondial – ca ºansã a unei vieþi demne, durabile a naþiunii noastre – poate fi realizatã numai pe baza unor studii riguroase de profil ºi a unor reglementãri juridice clare, efectuate ºi, respectiv, adoptate de organismele competente ale statului român, într-o viziune pe termen lung. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Centenarul Marii Uniri – Pr eliminarii la Marea Unire ( 1 4 ) 1918 - Anul astral al României (1)

trebuie sã li se acorde posibilitatea cea mai liberã a dezvoltãrii autonome”. Însã, tot pe plan extern, la Anii de foc ai rãzboiului - 1916-1917, cu întreaga numai cîteva zile de la aceastã ºtire încurajatoare penlor încãrcãturã de efort (uman ºi economic), la care se tru România, la 13 ianuarie, ministrul român la adugã dramele unui popor pus la grea încercare, prin Petrograd, C. Diamandy, împreunã cu personalul suferinþã ºi sacrificiu, au constituit un adevãrat examen legaþiei, este arestat ºi încarcerat la închisoarea Petrola scarã naþionalã. Cum am reuºit sã trecem acest exa- pavlosk. În urma protestelor ºefilor misiunilor diplomatice din capitala Rusiei, men inedit pentru poporul ministrul român este eliberat ºi român, am vãzut în capitolele obligat sã pãrãseascã Rusia anterioare ale acestui serial: Sovieticã. examen cu mai multe sincope, Fapt de neînþeles pentru un care erau gata-gata sã provoace aliat loial, aºa cum a fost un cataclism naþional – dispaRomânia, este reacþia noului riþia statului român, a þãrii cu stat rusesc – Rusia Sovieticã – numele România, dar, ºi cu unde puterea sovieticã trece la note maxime, dacã ne referim arestãri de oficiali români la etapele Mãrãºti, Mãrãºeºti, (chiar ºi particulari), la sechesOituz. Bineînþeles cã un exatrarea de bunuri româneºti men greu a avut de trecut ºi aflate aici: tot parcul de autoGuvernul României – în primul mobile, avioanele, depozitele rînd Guvernul – cel chemat sã de muniþii ºi arme de la adopte hotãrîri majore de care Karlovka ºi Selestina, s-a oprit atîrna soarta þãrii. expedierea celor 18 vagoane Cu toate sincopele – geneîncãrcate cu arme ºi muniþii rate de varii cauze, interne ºi aflate în drum spre România. externe – politica Guvernului În acest context, exacerbînd Brãtianu ºi, în general, þelul rolul maselor în fãurirea istofactorilor de decizie, în plan riei, noul guvern sovietic politic ºi în sfera militarã, la recunoºtea România doar prin care s-a adãugat ºi entuziasmul prisma poporului, nu ºi a vrepopulaþiei, idealul ºi direcþia unei puteri actuale, ajungînd la primordialã de acþiune au promisiuni aberante de genul: rãmas recuperarea teritoriilor ocupate de state strãine ºi, con„Poporul român, dar nu comitent, eliberarea fraþilor guvernul poate totdeauna sã Actul unirii Basarabiei cu România noºtri români, aflaþi sub jug conteze pe ajutorul frãþesc al strãin pe aceste teritorii. Planul „Z” al Marelui Rusiei în chestiunile de aprovizionare, precum ºi penComandament al armatei române, acela de a ataca tru conservarea depozitelor române ce se gãsesc pe peste Carpaþi – ca unica strategie de luptã în acest teritoriul rus ca avere publicã a naþiunii române”. rãzboi, tocmai pentru dezrobirea fraþilor români ºi reaDatoritã acestor interpretãri dupã ureche (România ducerea teritoriilor acaparate la patria-mamã – deºi nu trimisese trupe niciodatã pe teritoriul Rusiei, la criticat în primele douã luni de la intrarea României în acea datã Republica Democratã Moldoveneascã fiind rãzboi, cînd planul de atac ne-a fost dat peste cap, ca un stat independent ºi suveran), atmosfera politicã s-a urmare a înfrîngerilor de pe front, urmãrit cu ambiþie deteriorat, situaþia ambiguã impunînd schimbarea de ºi cu anumite schimbãri de acþiuni pe cîmpul de luptã, guvern, guvernul Brãtianu depunîndu-ºi demisia. În s-a dovedit a fi singura soluþie viabilã în realizarea horã intrã, acum – fiecare pe palierul sãu de aºteptare marelui deziderat – Eliberarea Transilvaniei.

Pragul dintre anii 1917 ºi 1918 a fost trecut sub o anumitã incertitudine iscatã de dereglarea frontului unuia dintre aliaþii noºtri din coaliþia Antantei – Rusia – care, în noiembrie 1917, fusese lovitã de valul revoluþiei, ºi, sedusã de naþionaliºti-socialiºti, s-a lansat în aventura leninistã, abandonînd lupta pe front ºi dînd cu piciorul tratatelor ºi convenþiilor încheiate cu partenerii cu care a pornit la drum în Primul Rãzboi Mondial. Situaþia creatã de destrãmarea frontului rusesc, oficializatã prin semnarea, la 5 decembrie 1917, la Brest-Litovsk, a armistiþiului ruso-german, a fãcut ca, la 9 decembrie, guvernul României sã fie nevoit sã semneze, la Focºani, un acord de încetare a focului cu Prima paginã a ziarului „Sfatul Þãrii” Puterile Centrale. Nedorit de România, acest acord a din 30 martie 1918 fost privit ca un instrument de cenzurã a intereselor României în acest conflict, ca un hiatus în realizarea – regele Ferdinand I, Germania ºi Austro-Ungaria. Ce þelurilor pe care ni le-am propus la intrarea în rãzboi, în august 1916. De fapt, acest acord militar era un fel urmãreau aceste entitãþi? Regele: instalarea unui de joacã a ºoarecelui cu pisica: pãrþile contractante guvern puternic (ºi) din punct de vedere militar; încetau focul, dar... aveau latitudinea sã-l reia, cu Germania: înlocuirea regelui Ferdinand, cel care condiþia anunþãrii evenimentului, cu 72 de ore înainte declarase rãzboi fostei lui patrii, cu o persoanã ale cãrei idei sã fie convergente scopului urmãrit de de reînceperea luptei!

Pe plan extern, la 8 ianuarie, ne parvine ideea de Germania; Austro-Ungaria: pleda pentru pãstrarea peste ocean, cum cã, preºedintele SUA, Thomas regelui Ferdinand pe tron, în viziunea atragerii acestuWoodrow Wilson, prezintã în faþa Camerelor reunite ia în orbita unui Imperiu austriac federalizat.

Ce a ieºit din acest ghem de interese polarizate? ale Congresului un numãr de 14 puncte propuse ca Regele a fãcut apel la generalul Averescu pentru a bazã de discuþii la încheierea pãcii, printre care se face forma noul guvern, ceea ce s-a ºi înfãptuit, noul referire ºi la problemele româneºti, astfel: „Popoarelor Austro-Ungariei, al cãror loc între guvern avînd deja primul ºoc, cînd, în februarie 1918, naþiuni noi dorim sã-l vedem salvgardat ºi asigurat, în urma întîlnirii cu miniºtrii de Externe austriac ºi

german (Czernin ºi Kuhlmann) a trebuit sã ia la cunoºtinþã de clauzele dure, extrem de dure, ale viitorului tratat de pace, în care condiþia sine qua non a începerii tratativelor era acceptarea de cãtre guvernul român a cedãrii întregii Dobrogi. Aºa cum l-am cunoscut ºi din capitolele anterioare, contele Czernin, infatuat ºi plin de aroganþã ºi superioritate, descrie întrun mod atît de superior întîlnirea cu regele României, din 14 februarie 1918, de parcã ai crede cã s-a purtat o discuþie între un latifundiar ºi un amãrît de sclav care nu avea voie nici sã-l priveascã în faþã pe stãpîn. Iatã o mostrã a tratamentului de care a avut parte România în anul de rãscruce – 1918: „Convorbirea mea cu regele Ferdinand a durat trei sferturi de orã. Eu am început convorbirea spunîndu-i cã n-am venit în nici un caz pentru a cãta pacea, ci pur ºi simplu din însãrcinarea Majestãþii Sale, preamilostivul meu stãpîn care, în ciuda josniciei trãdãrii României, fapt fãrã precedent în istorie, vrea sã exercite cu blîndeþe ºi menajament, dacã regele Ferdinand vrea sã facã pace imediat în condiþiile convenite de cele patru puteri aliate, condiþii din care nu poate fi schimbatã nici o iotã ºi a cãror comunicare constituie scopul venirii mele azi. (...)

Cînd regele Ferdinand a ajuns sã vorbeascã iarã despre trecut ºi a voit sã-mi explice multe, i-am spus cã acest lucru nu mai are azi nici un rost. El poate sã considere ca cea mai mare fericire ºi sã-i mulþumeascã lui Dumnezeu cã existã un monarh care gîndeºte atît de mãrinimos, încît îi oferã o mînã prieteneascã, în ciuda trecutului, ºi din ordinul cãruia sînt eu aici, pentru a vorbi cu el despre pace. Dacã respinge mîna prietenoasã întinsã generos, s-a isprãvit ºi niciodatã nu o va mai putea apuca”.

Dupã cum se poate constata din citatele de mai sus, ministrul de Externe austriac nu vedea altã cale de rezolvare a unor probleme litigioase decît prin metoda – vorba latinului: manu militari...

Dupã mai multe consilii de coroanã ºi dupã schimbarea mai multor guverne – ajungînd la putere guvernul Marghiloman – se încheie o pace în condiþii dure pentru România, situaþia criticã a þãrii, inclusiv a armatei, conducînd la dezbateri aprinse între taberele care au acceptat condiþiile impuse ºi cele care promovau replica armatã.

Dar, dincolo de problematica apãrãrii armate a þãrii – tratatã în cheia obligaþiilor convenite în cadrul Antantei, cu particularitatea României, prinsã între mai multe fronturi – primele luni ale anului 1918 prefigureazã miºcãrile naþionale radicale, dãtãtoare de speranþã: pe noua structurã a Europei, cu modificãri teritoriale semnificative, pentru România prinde tot mai mult substanþã ºi contur ideea unirii prin forþe proprii. Primul semnal vine din Basarabia: dupã ce la 13 ianuarie 1918 Guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relaþiile diplomatice cu România, la 24 ianuarie Republica Democratã Moldoveneascã îºi declarã independenþa faþã de Rusia Sovieticã. În România, dar ºi în regiunile istorice româneºti, „sechestrate” de alte state, lupta pentru unitatea naþionalã ºi statalã intrase în faza finalã, antrenînd în acest iureº de anvergurã toate clasele sociale ºi forþele politice ale naþiunii române. Suita de manifestaþii, atît din þarã, cît ºi din strãinãtate, în care se prezentau programe clare, toate direcþionate spre un þel unic: Unirea tuturor teritoriilor româneºti într-un singur stat naþional – aratã lumii întregi cã Marea Unire se apropie, indiferent de piedicile puse de marile imperii ºi de trãdarea (directã sau mascatã) a unora dintre aliaþii cu care plecasem în marea bãtãlie a Marelui Rãzboi.

Anul 1918 gãsea Basarabia dupã traversarea anului revoluþionar 1917, an în care surveniserã schimbãri în societatea basarabeanã în care puþinã lume se încumeta sã spere. Trebuie sã recunoaºtem cã miºcarea de mase care a luat naºtere, cu manifestaþii cu program naþional, cînd s-au înfiinþat mai multe organizaþii revoluþionare ºi au fost avansate programe de emanci-

Membrii Consiliului Naþional al Unitãþii Româneºti, constituit la Paris pare a populaþiei de etnie românã, a fost influenþatã de Revoluþia din Rusia, a cãrei propagandã s-a rãspîndit în rîndul românilor din Basarabia. Cîteva repere calendaristice jaloneazã demersul Basarabiei pînã la unirea cu Patria-Mamã. Începutul a fost fãcut cu înfiinþarea Partidului Naþional Moldovenesc, avînd în frunte nume de rezonanþã naþionalã în ceea ce priveºte ideea de unire cu România: Vasile Stoenescu, Pan Halipa, Onisifor Ghibu, Vladimir Herþa, partid în al cãrui program se stipula: „Toate persoanele prezente la adunare s-au exprimat în unanimitate cã este necesar ca toþi moldovenii sã se uneascã ºi sã formeze o uniune naþionalã”.

Alte forme de manifestare ale diferitelor stãri ale societãþii, socotite ca paºi cãtre Unire, putem consemna: Congresul cooperatorilor basarabeni; Adunarea ostaºilor moldoveni din garnizoana Odessa; Congresul þãranilor din Basarabia; Memorandumul (crearea Sfatului central care sã fie însãrcinat cu elaborarea proiectului autonomiei Basarabiei); Congresul militarilor moldoveni; Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneºti – proiect considerat „ca o primã fazã spre Unirea cu România”...

Dupã aceste acumulãri, trecute ºi prin fenomenul Republica Democratã Moldoveneascã, despre care au existat controverse ce au stipulat unele critici ºi unele interpretãri naþionaliste, a sosit „Momentul astral”, ziua de 27 martie/9 aprilie 1918, cînd Sfatul Þãrii a semnat Declaraþia de Unire cu România. Înainte de acest eveniment, Republica Democratã Moldoveneascã trãia periculos, situaþia agravîndu-se ca urmare a ultimatumului adresat de Ucraina guvernului român de la Iaºi, prin care se cerea retragerea trupelor române din Basarabia, precum ºi intrarea trupelor Puterilor Centrale pe teritoriul Republicii – consecinþã a pãcii de la Brest-Litovsk. Aceste elemente (politice ºi militare) apãrute în noul decor basarabean au determinat o efervescenþã crescutã în rîndul populaþiei a ideii de unire cu Patria-Mamã. În acest sens citãm din chemarea adresatã de Comitetul Central al studenþilor români din Basarabia: „Noi socotim cã mîntuirea neamului nostru este numai în unirea tuturor fiilor noºtri într-o singurã þarã. Noi de la strãini nu mai aºteptãm nimic, toatã nãdejdea ne-o punem în viaþa la un loc cu fraþii noºtri români. (...) Noi vrem o Românie a tutu-

Italia (Marino) – Legiunea voluntarilor români (Vasile Lucaciu oficiind o liturghie) ror românilor”. Ecoul acestor chemãri, amplificat ºi de articolele mobilizatoare din gazetele „România nouã“ ºi „Cuvînt moldovenesc“, au constituit factorii pozitivi ai actului din 27 martie/9 aprilie: dupã mai bine de un secol, Basarabia se întorcea la sînul României Mari, prin voinþa poporului, consfinþitã prin

Declaraþia de Unire a Sfatului Þãrii de la Ungaria. Permiteþi-ne, Domnule Preºedinte, sã ne Chiºinãu. Textul Declaraþiei, redactat în termeni exprimãm îndoielile asupra eficacitãþii propunerii. O puþini, dar clari, defineºte acest document nouã garantare a autonomiei nu ar constitui decît o de importanþã istoricã crucialã: „Republica perpetuare a faptului cã o minoritate austro-ungarã Democratã Moldoveneascã (Basarabia), în de nouãsprezece milioane dominã prin forþã marea hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunãre ºi majoritate a celor treizeci de milioane de suflete”.

Marea Neagrã ºi vechile graniþe cu Austria, ruptã Parcã în consens cu telegrama expediatã preºedinde Rusia acum o sutã ºi ceva mai bine de ani din telui SUA, la 9 aprilie se deschide la Roma Congresul trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric Naþiunilor asuprite din Europa Centralã, care a dus la ºi a dreptului de neam, pe baza principiului cã modificarea principiilor preºedintelui Wilson. La noroadele singure sã-ºi hotãrascã soara lor, de Roma s-au aflat reprezentanþii naþionalitãþilor care se azi înainte ºi pentru totdeauna se uneºte cu mama gãseau, total sau parþial, sub dominaþia Imperiului aussa România”. tro-ungar: italieni, polonezi, români, cehoslovaci, Hotãrîrea a fost adoptatã cu un numãr de 86 de iugoslavi, fiind de faþã ºi personalitãþi influente din voturi pentru, 3 voturi contra (doi deputaþi þãrile aliate. Dezbaterile de la acest Congres au vrut sã ucrainieni ºi unul bulgar) ºi 26 de abþineri (13 arate lumii cã, oricît s-ar modifica raporturile dintre deputaþi fiind absenþi de la vot), ceea ce denotã, Imperiu ºi naþionalitãþile subjugate, în noile condiþii fãrã echivoc, dorinþa majoritãþii. Astfel, se punea istorice popoarele nu mai puteau tolera acest sistem. capãt apartenenþei Basarabiei româneºti la Rusia, cînd, Rezoluþia adoptatã cu acest prilej, semnatã în unanimîn 1812, la Tratatul de pace dintre Rusia ºi Turcia, itate de reprezentanþii naþionalitãþilor din „lagãrul” încheiat – culmea, la Bucureºti – se prevedea, printre austro-ungar, demonstreazã voinþa popoarelor de a-ºi altele, cã teritoriul dintre Prut ºi Nistru, care fãcuse croi propriul lor drum, fiind totodatã un rãspuns la parte de secole din Moldova, sã fie anexat la Rusia proiectul negociat de Viena, pe de o parte, Paris, þaristã, stat ce nu avea nici un drept asupra acestei Londra, Washington, pe de altã parte, cînd în aceste regiuni, doar faptul, geografic, cã se afla la hotar cu capitale nu se punea problema, cu certitudine, a aceasta. Vorbind despre anexarea Basarabiei, desfiinþãrii Imperiului austro-ungar, în cazul victoriei Friedrich Engels, unul din cei doi întemeietori ai finale a Antantei. comunismului ºtiinþific, preciza: „Dacã pentru Pentru edificare, iatã Acordul semnat, ca urmare a cuceririle Ecaterinei ºovinismul Rezoluþiei adoptate: 1. Fiecare rus mai gãsise unele pretexte – dintre aceste popoare îºi pronu vreau sã spun de justificare, clamã dreptul de a-ºi constitui ci de scuzã – pentru cuceririle statul naþional unitar sau de a-l lui Alexandru nu poate fi vorba sãvîrºi pentru a putea realiza de aºa ceva. Finlanda este findeplina sa independenþã politicã landezã ºi suedezã, Basarabia ºi economicã; 2. Fiecare dintre româneascã, iar Polonia Conaceste popoare recunoaºte în gresului – polonezã. Aici nici monarhia austro-ungarã instruvorbã nu poate fi de unirea unor mentul dominaþiei germane ºi neamuri înrudite, risipite, care obstacolul fundamental în reapoartã toate numele de ruºi, aici lizarea aspiraþiilor sale ºi drepavem de a face pur ºi simplu turilor sale; 3. Congresul de cucerire prin forþã a unor recunoaºte, în consecinþã, neceteritorii strãine, pur ºi simplu cu sitatea unei lupte comune contra un jaf”. opresorilor comuni pînã cînd Din redactarea celor douã fiecare dintre aceste popoare va documente: Declaraþia de Unire obþine eliberarea sa totalã, uniºi citatul din Engels, rezultã sin- Recunoaºterea Consiliului Naþional tatea sa naþionalã completã ºi al Unitãþii Româneºti de cãtre tagma de importanþã istoricã libertatea politicã. majorã, fãrã loc de interpretare: guvernul francez În sprijinul românilor din 1. „Basarabia (...) de azi înainte provinciile româneºti ocupate ºi pentru totdeauna se uneºte cu mama sa România”; vin românii aflaþi în afara þãrii, care iniþiazã mai multe 2. „...aici avem de a face pur ºi simplu de cucerirea acþiuni menite sã internaþionalizeze cauza poporului prin forþã a unor teritorii strãine, pur ºi simplu ca un român obligat sã trãiascã despãrþit, pe teritorii ocupate jaf”. Cu toate cã aceste luãri de poziþii au fost cît se de alte state. Astfel, la Washington, la 22 iunie, se înfipoate de veridice ºi de clare, comparîndu-le, acum, cu inþeazã Liga Naþionalã Românã, din iniþiativa lui realitatea din teren, putem declara, cu durere în suflet, Vasile Stoica – diplomat, publicist, analist politic, fost cã s-a ales praful de ele! În special de partea de conþi- asistent apropiat al lui Ionel I.C. Brãtianu. În altã þarã, nut din Declaraþia de Unire, unde era vorba de unirea Italia, la Cittaducale, la 6 iulie, este creat Comitetul de cu Mama-România... acþiune al românilor din Transilvania, Banat ºi La 9 aprilie 1918, a fost semnat Decretul regal nr. Bucovina, sub preºedinþia lui Simion Mîndrescu.

842 de promulgare a actului unirii Basarabiei cu Scopul acestei acþiuni era acela de a forma un corp de România. Cu toate protestele Ucrainei (în spatele voluntari români din soldaþii aflaþi în Italia ca pricãrora se afla, de fapt, Germania), ºi cu inevitabile zonieri români din armata austro-ungarã. inadvertenþe în aprecierea colectivã a acestui mare Paris, 20 septembrie. Iniþiat de o mînã de români, pas, unirea se realizase prin voinþa proprie a poporu- personalitãþi marcante ale vieþii culturale, ºtiinþifice lui. Pãcat cã numai pentru 22 de ani! ºi politice româneºti, aflaþi în capitala Franþei, ia La 17 aprilie, la Paris, este înfiinþat Comitetul fiinþã Consiliul Naþional al Unitãþii Româneºti Naþional al Românilor din Transilvania ºi Bucovina, organ reprezentativ al poporului român, care va sub preºedinþia lui Traian Vuia, care se dedicã desfãºura o activitate intensã în strãinãtate, în sprijidesfãºurãrii unei intense activitãþi pe plan internaþio- nul realizãrii unitãþii naþionale ºi a României Mari. nal, pentru unirea teritoriilor româneºti din Austro- Preºedinte era Take Ionescu, vicepreºedinþi: Vasile Ungaria cu România.

Lucaciu, Octavian Goga, Dr. Constantin Angelescu; Popoarele asuprite din Europa erau în cãutarea printre membri: Nicolae Titulescu, Constantin Mille, libertãþii, dar nu a celei reieºite din propunerile Traian Vuia. Ecoul favorabil, în societatea francezã, preºedintelui SUA, W. Wilson, precum acest punct este vizibil ºi în declaraþia ministrului Afacerilor 10: „Popoarelor din Austro-Ungaria, cãrora noi Strãine, Stephen Pichon, care, cu referire la apariþia dorim sã le vedem salvgardat ºi asigurat locul printre acestui organism de sorginte româneascã, arãta cã: celelalte naþiuni, trebuie sã le fie acordatã cea mai „Ieºit din aspiraþiile seculare spre libertate ºi spre mare autonomie”. Respingînd realitatea acestei iluzii, unirea tuturor þãrilor române (...) acesta va fi interpopoarele în cauzã îºi vedeau rezolvatã problema pretul cel mai autorizat al acestei aspiraþii”, ºi îl asinaþionalã doar prin asigurarea dreptului popoarelor la gurã de „întregul concurs” în îndeplinirea menirii sale. autodeterminare. În sensul acestui deziderat, un grup Paºii spre marea zi de 1 Decembrie – atît în þarã, cît de parlamentari români aflaþi la Paris trimit o ºi în strãinãtate – se apropiau tot mai mult de þelul telegramã preºedintelui american, în care se spune: suprem: Marea Unire! „Generosul dumneavoastrã mesaj concepe o viaþã (va urma) autonomã pentru milioanele de români din AustroGEO CIOLCAN

Pag. a 14-a – 23 noiembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei fata morgana, de fiecare datã spunîndu-ni-se, în baza unor monitorizãri doar de Bruxelles ºtiute, cã n-am fost capabili sã reformãm Justiþia. Un asemenea pretext se vede clar, mai cu seamã astãzi, cît este de rãsuflat. Dupã ce Parlamentul a votat modificarea unor legi ale Justiþiei, mai-marii UE au sãrit pur ºi simplu din fotolii, acuzînd autoritãþile române cã denatureazã Codul Penal ºi pe cel de Procedurã Penalã, cã suprimã independenþa judecãtorilor ºi a procurorilor, dar nu au reacþionat în nici un fel în faþa acþiunilor de restaurare a normelor Justiþiei comuniste, întreprinse de procuroarea Monica Macovei, jalnicã rãmãºiþã a totalitarismului, cultivatã cu atîta interes la Bruxelles. Pe de altã parte, se afirmã cã România nu este capabilã sã iasã din subdezvoltare, fãrã sã se spunã pentru ce ni se ia pîinea de la gurã, adicã resursele naturale. De la o vreme, controlorii noºtri din UE au început sã ne trimitã ºi conducãtori: preºedinte ºi premier.

Sîntem, de asemenea, priviþi pieziº, atunci cînd ne debarasãm de conducãtori incompetenþi ºi rãu intenþionaþi din fruntea înaltelor instanþe judiciare. ªi mai grav este faptul cã unele þãri comunitare tolereazã pe teritoriile lor ºi încurajeazã propaganda duºmãnoasã împotriva României, susþinutã de elemente declasate. Acum, stau ca niºte ulii cu ochii pe zãcãmintele noastre de aur ºi cupru ºi pe gazele naturale din Marea Neagrã. Uniunea Europeanã a devenit pentru noi imperiul colonial de odinioarã care, aºa cum scria profesorul Ilie ªerbãnescu, rãpeºte dreptul fiecãrui posesor de resurse de a beneficia într-un fel sau altul, prin preþuri sau prin aprovizionare, de înzestrarea de la Dumnezeu cu aceste resurse. Încã o datã se dovedeºte cã mult lãudatul capitalism este mai odios decît feudalismul ºi, în ultimã instanþã, decît socialismul, în timpul cãruia România ajunsese la un grad de dezvoltare economicã pe care nu-l va mai atinge în acest secol, în condiþiile în care reprezentanþii marelui capital ne iau totul ºi nu ne dau decît sfaturi care sã-i ajute tot pe ei sã ne jefuiascã mai vîrtos. Cei de la Bruxelles exercitã astãzi un control general asupra României. Se amestecã oare România în distribuþia cãrbunelui extras de germani din Ruhr, ori a fierului exploatat din bazinul francez Briey? Acum, colonialiºtii de la Bruxelles vor doi candidaþi la alegerile prezidenþiale, ca sã fie siguri cã nu rateazã fotoliul de la Cotroceni, în condiþiile în care Iohannis pare din ce în ce mai mototolit din punct de vedere politic.

O primã soluþie pentru a contracara acest amestec brutal ºi neruºinat în treburile noastre interne ar fi aceea ca românii sã-i ignore total pe Iohannis ºi pe Cioloº. Dar o soluþie cu adevãrat salvatoare ar constitui-o ieºirea þãrii noastre din Uniunea Europeanã, din aceastã structurã colonialistã, opresivã. Din pãcate, ºansa noastrã în aceastã privinþã este destul de micã, în condiþiile în care societatea româneascã este atît de divizatã. Cine încã mai crede cã în sînul formaþiunilor politice care ling blidele Partidului Popular European ar mai licãri vreun strop de patriotism este, fãrã îndoialã, un mare naiv.

Unde ne sînt revoluþionarii de la 1848, care, reîntorºi în þarã din Europa, luptau cu bãrbãþie ºi cuget curat pentru salvarea Þãrii Româneºti, a Moldovei ºi Ardealului, pentru unitatea lor ºi a tuturor românilor, ºi nu pentru dezbinare, aºa cum procedeazã astãzi toate lichelele autohtone aflate peste hotare? Sã-ºi fi uitat într-atît de repede tinerii de azi casa natalã ºi frumuseþile þãrii de baºtinã? Cîtã nevoie ar fi avut acum þara, în zãpãceala generalã prin care trece, de Partidul România Mare ºi de marele sãu lider, de excepþionalul intelectual, om politic ºi patriot, Corneliu Vadim Tudor! Cîtã nevoie ar fi avut þara de un asemenea partid, legat prin adînci simþãminte istorice, naþionale, politice ºi sociale de nãzuinþele poporului român!

Se spune cã speranþa moare ultima sau cã nu piere deloc. Noi, românii, ne-am convins de multe ori, în decursul istoriei, de acest adevãr. Partidul România Mare încã existã, încã este o speranþã care, prin suportul masiv al românilor, ar putea salva þara de la prãbuºirea totalã, unde a fost împinsã de partidele politice care s-au aflat la guvernare, în ultimii 29 de ani, ºi care nu mai au soluþii, puteri, ºi nici curaj sã-ºi spele pãcatele. Uneori, în tîrziul nopþilor, cînd aºteptam paginile revistei ,,România Mare” pentru revizie, îl întrebam pe Vadim: ,,Crezi, totuºi, cã PRM va ajunge sã conducã þara?”. Iar el îmi rãspundea: ,,Eu nu mã îndoiesc nici mãcar o clipã de credinþa în bunul Dumnezeu ºi în viitorul Partidului România Mare”. Reamintindu-mi cuvintele bunului ºi mult regretatului meu prieten, cred, la rîndu-mi, cã n-am pierdut totul. Marii voievozi de dincolo de veacuri, martirii revoluþiilor ºi ai rãzboaielor, laolaltã cu nemuritorul Vadim, ne vegheazã în fiecare clipã din ceruri, ne insuflã credinþa ºi ne întãresc speranþele cã vom renaºte din marasmul turbat de astãzi, cã vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

doar instruitã, nu ºi educatã în spirit patriotic. Fiind un post naþional de televiziune, poate ne rãspund ºefii ei.

Sau poate se autosesizeazã Consiliul Naþional al Audiovizualului. Toate sînt tardive, primul apãrãtor n-a reacþionat atunci cînd trebuia. Poate în viitor. Aici este vorba despre apãrarea demnitãþii românilor din trecut, dar, oare, în prezent se mai pune problema? Da, zi de zi, fãrã reacþii de apãrare. Tot dumnicã, 4 noiembrie, în emisiunea lui Carmen Avram, „În premierã“, de la Antena 3, care trata legea off-shore, la un moment dat, se prezenta cazul unei comune prin care trece conducta BRUA ºi cetãþenii nu vor avea acces la gazul metan. Este vorba de conducta care va transporta gaz metan românesc din Marea Neagrã în Bulgaria, Ungaria ºi Austria, prin sudul României, strãbãtînd 10 judeþe.

Deci gaz românesc, trece prin conducta construitã pe banii românilor ca vodã prin lobodã, pe lîngã cei care sperau sã se poatã racorda la ea. Nu este aceasta o încãlcare în picioare a demnitãþii românilor care vãd cã bulgarii, ungurii ºi austriecii se vor bucura de acest gaz, iar ei nu? Nu cu mult timp în urmã, l-am auzit pe Cãlin Popescu-Tãriceanu lamentîndu-se la un post de televiziune cã românii au cel mai mic procent din UE de gospodãrii racordate la gaz. Pãi nu era momentul ca din conducta BRUA sã se prevadã ºi posibilitatea de racordare pentru comunitãþile pe unde trece? Guvernul încalcã Constituþia ca sã permitã accesul constructorilor pe terenul cetãþenilor fãrã acordul lor, dar nu se gîndeºte la proprii cetãþeni, ca sã profite de oportunitatea de a le asigura accesul la gaz metan. Încolþit de reporter, primarul se lamenta cã a încercat la judeþ sã rezolve problema racordãrii la gaz, dar i s-a spus cã nu se poate face nimic. Apoi, mai în glumã, mai în serios, a declarat cã nu le rãmîne decît sã gãureascã ei conducta pentru a lua gaz. Dar nu aceasta este soluþia,

domnule primar! Cînd cei aleºi la judeþ, Camera Deputaþilor, Senat nu miºcã un deget pentru a rezolva o problemã legitimã a celor care i-au ales, nu le rãmîne sãtenilor decît sã tragã clopotul în dungã, sã punã mîna pe furci ºi topoare ºi în frunte cu liderul lor sã opreascã lucrãrile la conductã. Evident, guvernul, în loc sã încerce a gãsi o soluþie, va face tot ce ºtie el cel mai bine, cãlcînd în picioare demnitatea sãtenilor în continuare, adicã va trimite jandarmii sã-i batã pe aceºtia ºi, desigur, sã le aplice niºte amenzi usturãtoare, sã nu mai îndrãzneascã sã ridice capul din pãmînt altãdatã. Încãlcarea demnitãþii românilor se face cu nonºalanþã în Parlamentul României, de exemplu, cînd în legea care permitea controlul fiscal al ONG-urilor se introduce excepþia ONG-urilor minoritarilor! A fost de ajuns ca un lider minoritar sã-ºi mormãie nemulþumirea, ca liderul majoritar „sã gãseascã soluþia”, negîndindu-se nici o clipã cã aºa încalcã demnitatea românilor.

Reportãriþa n-a recþionat atunci, dar aici avem un lider de partid, Liviu Dragnea, care propune chiar el încãlcarea demnitãþii românilor. Cine sã mai apere atunci demnitatea României? Poate preºedintele! Nici o speranþã, din moment ce o calcã el însuºi atunci cînd afirmã senin cã România nu este pregãtitã sã preia preºedinþia rotativã a UE! Dar, poate, preºedintele României, Klaus Iohannis, are circumstanþe atenuante!

Preoþii ortodocºi se roagã în timpul Liturghiei ºi pentru cei cãzuþi pentru apãrarea demnitãþii poporului român. Nouã nu ne rãmîne decît sã ne rugãm ca liderii partidelor naþionaliste sã treacã peste orgoliile personale ºi sã formeze o coaliþie pentru a intra în Parlament.

De acolo sã lupte prin toate mijloacele legale împotriva încercãrilor de încãlcare a demnitãþii românilor.

IOAN ISPAS

Oare cînd va veni ºi ziua izbãvirii noastre? (7) - Pamflet de durere, de disperare ºi de revoltã Copleºiþi de neputinþã, liberalii lui Orban participã la miting, transmiþînd celor din diaspora lozincile injurioase pe care ei ºi Iohannis le-au tot vînturat pînã acum împotriva PSD ºi ALDE, precum ºi împotriva lui Dragnea ºi a lui Tãriceanu, încercînd, prin asemenea mijloace antidemocratice, sã rãstoarne þara ºi ordinea constituþionalã, luptînd înfocaþi, pînã la unu (noaptea), cînd vor primi certificatul de deces politic. Se sperãm cã, în marea lor majoritate, conaþionalii noºtri din diaspora au rãmas români-români, ºi nu vor pleca urechea la vorbe veninoase, nu-ºi vor alinia glasul cu cel al trãdãtorilor, nu-ºi vor uita vatra strãbunã ºi neamul din care fac parte. Pe oricare trãdãtor îl va ajunge blestemul necruþãtor al marelui Eminescu: ,,Cine au îndrãgit strãinii,/ Mînca-i-ar inima cîinii,/ Mînca-i-ar casa pustia,/ ªi neamul nemernicia!”.

Cum am ajuns în groaznica situaþie de azi, cînd þara se zbate într-o cumplitã sãrãcie, fiind consideratã oaia neagrã a Uniunii Europene? Cum am ajuns sã ne certãm ca la uºa cortului ºi sã ne ameninþãm cu moartea?

Probabil cã aceasta a fost misiunea pe care mai-marii de la Bruxelles i-au încredinþat-o lui Klaus Iohannis, iar sasul din Sibiu ºi-a îndeplinit-o pas cu pas. Cauzele situaþiei dramatice prin care trece România le-am amintit mai sus. Am lãsat însã în suspensie cauza cauzelor, ºi anume aderarea noastrã la Uniunea Europeanã. Abia scãpaþi din chingile lagãrului socialist, politicienii noºtri de toate orientãrile au început sã asalteze Uniunea Europeanã din toate direcþiile, ca aceasta sã se milostiveascã de noi ºi sã ne primeascã în sînul ei, considerat de naivii de la Bucureºti un fel de Rai pe pãmînt. Ca sã fie siguri cã vor obþine acceptul celor de la Bruxelles, neputincioºii noºtri politicieni promiteau din capul locului cã vor fi slugi credincioase, umile ºi recunoscãtoare, ºi se þin de promisiune ºi astãzi. La rîndul lor, liderii europeni ne asigurau cã vom fi egali între egali, cã pe baza fondurilor europene vom cunoaºte o dezvoltare economicã substanþialã, cã nu se vor amesteca în treburile noastre interne ºi cîte alte asemenea promisiuni amãgitoare. Ce a urmat? România a fost consideratã de la început un membru al UE de mîna a doua. Fondurile europene curg cu þîrîita, cînd ºi cînd.

Intrarea în Spaþiul Schengen este pentru noi, ºi astãzi, o

Cine apãrã demnitatea României?

Rãspunsul ar trebui sã fie simplu: fiecare cetãþean al þãrii. Dar se întîmplã, oare, aºa?

La Paris, cu cîþiva ani buni în urmã, în apãrarea demnitãþii României a sãrit cetãþeanul francez Eugen Ionesco, în cunoscutul (poate nu de ajuns) dialog cu Ellie Wiesel, la o conferinþã a acestuia. Cînd Ellie Wiesel descria cum în gara din Sighetul Marmaþiei, în iulie 1944, a fost împins în vagonul de marfã cu destinaþia lagãrul de exterminare Auschwitz de cãtre jandarmii români, Eugen Ionesco s-a ridicat ºi a spus cã jandarmii nu puteau fi români din moment ce, la vremea respectivã, Sighetul Marmaþiei se afla sub administraþia maghiarã. Ellie Wiesel a spus cã pentru el nu conteazã dacã jandarmii erau unguri sau români. Eugen Ionesco a ripostat: „Da, dar pentru mine conteazã“.

Asemenea cazuri se pot numãra pe degetele unei singure mîini. Dar nu despre ele vom scrie! Ce m-a determinat sã abordez subiectul este emisiunea de pe TVR 3, de duminicã, 4 octombrie 2018, intitulatã „Caravana România Israel”. La un moment dat, reporteriþa lua interviu unui doctor stomatolog, evreu român emigrat în Israel, care povestea cum familia lui din Oradea a fost deportatã în iulie 1944 în lagãrul de exterminare de la Auschwitz, pierind acolo toþi, cu excepþia tatãlui sãu, care a supravieþuit, s-a recãsãtorit ºi l-a avut pe el. Reporteriþa asculta imperturbabilã.

Normal ar fi trebuit sã-l întrebe care autoritãþi au dispus deportarea, astfel încît adevãrul sã fie scos la luminã, adicã Oradea, în iulie 1944, se afla sub administraþia maghiarã, conform Dictatului de la Viena, din 1940. Dar n-a fãcut-o! De ce? Pentru cã la ºcoalã a fost

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 23 noiembrie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei ªtirea sãptãmînii

liardarul cu viziuni globaliste George Sörös, fiind practic o placã turnantã folositã pentru finanþarea ONG-urilor din Europa Centralã ºi de Este, prin acordarea de grant-uri, fapt recunoscut chiar pe siteul oficial al Fundaþiei. Informaþiile ajunse în posesia DIICOT par a confirma acuzaþiile privind finanþãrile ºi organizaþiile „sörösiste” despre care vorbea fostul deputat Sebastian Ghiþã care, înainte de a deveni þinta dosarelor DNA-SRI, a fost mult timp un intim al relaþiilor subterane din statul paralel ºi a avut acces la informaþii clasificate care nu sînt la îndemîna unui muritor de rînd. Tranzacþiile din portofelul virtual #REZIST, care se aflã acum în posesia procurorilor DIICOT, poate reprezenta prima legãturã concretã dintre sponsorizãrile controversatului miliardar George Sörös ºi protestele anti-guvernamentale din România.

Potrivit unor indicii care se aflã în atenþia anchetatorilor, printre beneficiarii sumelor de bani primite din acest portofel de la Fundaþia ªtefan Batory nu s-au numãrat doar grupãri #rezist, ci ºi mai multe organizaþii non-guvernamentale cunoscute în mediul online ca susþinãtoare fervente ale DNA, Iohannis, Cioloº, USR etc, precum: Declic, VãVedem, Corupþia Ucide, Oradea Civic, Funky Citizens, Just, Casa Jurnalistului, Vice.com sau Rezistenþa TV (care gãzduia interviurile cu fosta ºefã DNA Laura Codruþa Kövesi, Monica Macovei, Raluca Prunã º.a.).

Sursele apropiate dosarului DIICOT au mai confirmat cã în sãptãmînile premergãtoare protestelor din 10 august, din „protofelul” de bitcoin #REZIST au fost retrase sume de ordinul sutelor de mii de euro. Banii ar fi fost folosiþi pentru „logisticã de nu îþi imaginezi” despre care vorbea activista Angi ªerban.

Potrivit unor surse apropiate miºcãrii #REZIST, aceste cheltuieli de logisticã includeau închirierea de locuinþe pentru protestatarii veniþi din alte localitãþi, chiria pentru sediile conspirative ale organizatorilor, echipamentele IT, promovarea mesajelor în mediul online pe reþelele de socializare, costuri de deplasare,

pliante, celebrele pancarte-mînuþe „Justiþie pentru toþi” sau chiar realizarea unor studii sociale pentru adecvarea sloganurilor de la proteste cu aºteptãrile ºi percepþiile publicului-þintã.

Totodatã, sume uriaºe din acest portofel au fost convertite direct în bani cash la bancomatele care permit tranzacþii cu moneda virtualã Bitcoin. În acelaºi timp, cei care au avut acces la portofelul #REZIST, au folosit sistemul „localbitcoins”, care permite schimburi directe între deþinãtorii de sume cash în moneda localã ºi cei care vor sã converteascã fondurile bitcoin. Prin acest sistem se pot converti sume echivalente pînã la 1 milion de euro, tranzacþia fiind cunoscutã doar de cãtre cei doi corespondenþi ai tranzacþiei.

Dificultatea cea mai mare în monitorizarea tranzacþiilor cu monede digitale constã în faptul cã platforma de plãþi online „Blockchain” nu are un administrator unic, fiind mai degrabã o infrastructurã colectivã. Aºadar, nu existã un „administrator” care sã rãspundã în faþa autoritãþilor de stat, cum se întîmplã, de pildã, în cazul unei instituþii bancare ce se supune reglementãrilor ºi controlului bãncii centrale. Comportamentul subversiv al celor care au retras ºi distribuit sume din portofelul #REZIST rezultã chiar din tentativa de disimulare a plãþilor electronice, prin folosirea unui generator de IP-uri din alte locaþii din lume pentru ca tranzacþiilor sã li se piardã urma prin nenumãrate servere ºi sã nu poatã fi urmãrite de autoritãþile române. În pofida acestor strãdanii pentru mascare tranzacþiilor, se pare cã DIICOT a luat urma banilor ºi este pe punctul de a demasca întreaga reþea. Nu ar fi exclus ca aceastã anchetã sã demanteleze cea mai amplã ºi mai concertatã acþiune de subminare a puterii de stat din România, cu fonduri externe. ªi sã explodeze chiar în capul celor care, de-a lungul vremii, s-au suit pe valurile sociale generate de miºcarea #REZIST. Trebuie remarcat faptul cã DIICOT a început o anchetã care pãrea de neconceput în anii de apogeu ai statului paralel.

Guvernul a gãsit soluþia pentru Fondul Suveran

resursele energetice ale þãrilor din Golf sau ale Norvegiei pentru a constitui un fond suveran de miliarde de euro. În momentul de faþã, singura sursã certã o reprezintã suma de 2 miliarde de lei din dividendele plãtite de companiile de stat. Anul trecut, societãþile unde statul este acþionar majoritar au fost nevoite sã verse minimum 90% din profit la buget, faþã de 50% cît era pînã atunci.

Asta înseamnã cã aceste companii au fost vãduvite serios de o sursã de finanþare pentru investiþii. În aceastã situaþie, multe din ele au recurs la împrumuturi, sporind datoriile. FSDI va fi controlat de stat, însã statul nu va rãspunde pentru eventualele eºecuri ale Fondului.

FSDI nu vine pe un teren virgin pentru cã statul a mai experimentat proiecte de finanþare a unor investiþii.

Compania Naþionalã de Investiþii a fost înfiinþatã în 2014 ca interfaþã pentru proiecte publice de amplare ºi care sã poatã sã fie parte în diferite parteneriate public-private. În ultimii zece ani, s-au cheltuit 800 de milioane de euro din bani publici, prin mai bine de 1.500 de contracte.

Unele dintre ele au fost extrem de ciudate: stadionul de 12 milioane de euro din Alexandria, cel de 4,2 milioane de euro din Turnu Mãgurele, stadionul de un milion de euro din comuna hunedoreanã Sîntãmãrie Orlea, patinoarul de 2,9 milioane de euro din comuna harghiteanã Cîrþa ºi cel de 5,6 milioane de euro din Tîrgu Secuiesc.

La acestea se adaugã zecile de cãmine culturale sau sãli de sport din localitãþi în care nu existã drumuri asfaltate ori canalizare. Multe dintre proiecte nu sînt investiþii ci, mai degrabã, consum de resurse pentru cã modernizarea unui cãmin cultural nu are cum sã aducã fluxuri financiare viitoare directe din care sã se recupereze aceste investiþii.

Curtea Constituþionalã a declarat neconstituþionalã legea privind înfiinþarea Fondului Suveran de Dezvoltare ºi Investiþii întrucît acest fond nu trebuia înfiinþat printro lege, ci printr-o hotãrîre de Guvern. Curtea Constituþionalã a discutat sesizãrile formulate de cãtre preºedintele Klaus Iohannis, precum ºi de cãtre parlamentarii PNL, USR ºi PMP asupra Legii privind înfiinþarea Fondului Suveran de Dezvoltare ºi Investiþii, proiect de suflet al liderului PSD, Liviu Dragnea.

COSMIN PAM MATEI

Procurorii DIICOT investigheazã 403 tranzacþii în cryptomonede urmare din pag. 1)

Umbra lui ªtefan Batory la protestele din 10 august În cadrul anchetei DIICOT privind infracþiunile de spãlare de bani ºi de constituire de grup infracþional organizat în legãturã cu o serie de membri ai miºcãrii #REZIST, potrivit surselor din apropierea acestui caz, ar fi vizate mai multe tranzacþii cu cryptomonede (ex. Bitcoin) care au fost realizate dintr-un „portofel virtual” (wallet) utilizat de mai multe asociaþii, ONG-uri sau fundaþii din România afiliate/colaboratoare cu miºcarea #REZIST. Adresa criptatã a acestui portofel virtual este 13LW2anY7qmBitPXTsEdH3Hxxxxxxx Hash 160 19a062b693dd98b14xxxxxxx Conform informaþiilor deþinute de DIICOT, în ultimii 3 ani, pînã la finalul lunii octombrie 2018, din acest portofel au fost realizate 403 tranzacþii, care au totalizat suma de 14,9 milioane de dolari. Banii ar fi ajuns la organizaþiile care au promovat intens miºcãrile de stradã care au avut loc în ultimii doi ani în România, inclusiv protestele din 10 august 2018.

Toate aceste informaþii se regãsesc în portofelul virtual din platforma online BLOCKCHAIN prin care se realizeazã tranzacþiile cu cryptomonede, care indicã cifra totalã a tranzacþiilor: peste 14,9 milioane dolari.

Cea mai importantã pistã pe care merg procurorii DIICOT priveºte faptul cã toate sumele din acest portofel virtual al miºcãrii #REZIST ar proveni dintr-o singurã sursã, respectiv Fundaþia ªtefan Batory, din Polonia. Pentru cei care nu ºtiu, aceastã fundaþie este sponsorizatã în mod direct de cãtre mi-

Guvernul a rezolvat problema înfiinþãrii Fondului Suveran de Dezvoltare ºi Investiþii printr-o Ordonanþã de Urgenþã, dupã ce Curtea Constituþionalã a declarat neconstituþionalã varianta votatã de Parlament, invocînd faptul cã acest fond nu poate fi înfiinþat printr-o lege.

OUG nu poate fi atacatã la Curtea Constituþionalã decît de cãtre Avocatul Poporului. Deºi Ministerul Finanþelor nu a fãcut publicã lista de companii care ar urma sã fie incluse în acest fond, cu siguranþã acestea vor fi dintre cele mai profitabile societãþi din þarã. În versiunea FSDI care trecuse prin Parlament, urmau sã intre 33 de companii de stat sau unde statul încã mai deþine pachete de acþiuni, printre acestea fiind Electrica, E.On Energie Romania, Chimcomplex, OMV Petrom, Telekom Romania Communications, Antibiotice, Loteria Românã, Oil Terminal, Cupru Min, Societatea Naþionalã a Apelor Minerale, Romgaz, Hidroelectrica, Compania Naþionalã Aeroporturi Bucureºti, Nuclearelectrica, Imprimeria Naþionalã, CE Oltenia, CFR, Poºta Românã. Pe listã se aflã entitãþi care au raportat minusuri ani de zile precum Compania Naþionalã de Cãi Ferate C.F.R S.A., Societatea de Radiocomunicaþii S.A., S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., Poºta Românã, Aeroportul Timiºoara Traian Vuia, Uzina Termoelectricã Midia S.A., Administraþia Porturilor Dunãrii Fluviale S.A. ºi Compania Naþionalã Administraþia Canalelor Navigabile S.A. Pierderile acestora se vor acoperi din profiturile celorlalte companii, unele deþinãtoare de monopoluri, cum este cazul Hidroelectrica. Prin acest fond, statul român pierde iniþial 9 miliarde de lei ºi peste 2 miliarde de lei pe an dividende. În plus, cele 33 de companii nu vor mai putea avea management profesionist. Majoritatea companiilor de pe listã sînt profitabile nu datoritã performanþelor antreprenoriale al statului, ci datoritã privilegiilor ºi monopolurilor de care beneficiazã prin legislaþie. România, ca stat membru al UE, este obligatã sã þinã un deficit bugetar sub 3% din PIB. Însã pierderile estimate cu demararea FSDI ar pune mare presiune buget în condiþiile în care veniturile nu sînt mulþumitoare.

Scopul Fondului, conform Guvernului, este dezvoltarea ºi finanþarea din fonduri proprii ºi din fonduri atrase, de proiecte de investiþii rentabile ºi sustenabile, de proiecte de investiþii rentabile ºi sustenabile, în diverse sectoare economice, prin participarea directã ori prin intermediul altor fonduri de investiþii sau al unor societãþi de investiþii, singure sau împreunã cu alþi investitori instituþionali sau privaþi, inclusiv prin participarea în parteneriate public–private, cît ºi administrarea activelor financiare proprii, în vederea obþinerii de profit. Strategia fondului se elaboreazã de cãtre Directorat, se avizeazã de Consiliul de Supraveghere ºi se aprobã de cãtre Adunarea Generalã a Acþionarilor (A.G.A.), în baza unor linii directoare aprobate în prealabil prin hotãrîre a Guvernului. Fondul este administrat în sistem dualist de cãtre un consiliu de supraveghere ºi un directorat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.

Membrii Consiliului de Supraveghere sînt desemnaþi de A.G.A. pe 5 ani cu drept de reînnoire ºi în conformitate cu criteriile stabilite în Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanþa corporativã a întreprinderilor publice, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 111/2016, cu modificãrile ulterioare. Guvernul mai spune cã prin înfiinþarea fondului se are în vedere crearea unor vehicule de investiþii financiare (intermediere financiarã) în acþiuni/participaþii în proiecte/companii profitabile, segment neacoperit în prezent pe piaþa financiarã din România, care, pe de o parte, sã aibã un rol multiplicator în economie pentru o dezvoltare sustenabilã ºi, pe de altã parte, sã catalizeze/mobilizeze resurse financiare disponibile cãtre sectorul real ºi proiecte profitabile.

Sursele de finanþare ale FSDI vor fi venituri obþinute din dividende încasate de la societãþile la care deþine acþiuni; venituri din tranzacþionarea de instrumente financiare emise de alte entitãþi; operaþiuni cu instrumente financiare proprii; venituri din vînzarea de pachete de acþiuni din portofoliu; împrumuturi, inclusiv prin emiterea de obligaþiuni. ªi atît. România nu are

Pag. a 16-a – 23 noiembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Poveºti din viaþa romilor Emy Drãgoi, „Regele Jazz-ului la acordeon“, a concertat la Suceava Centrul Naþional de Culturã al Romilor, Romano Kher Bucureºti, în colaborare cu Institutul Secretariatului General al Guvernului, a organizat un concert de jazz manouche, dedicat sãrbãtoririi Centenarului României, intitulat Caravana Marii Uniri. Evenimentul avut loc în data de 8 octombrie 2018, la Auditoriumul Joseph Schmidt din cadrul Universitãþii „ªtefan cel Mare” Suceava, ºi a fost susþinut de Orchestra Semisimfonicã Romano Kher, avîndu-l ca invitat special pe Emy Drãgoi – supranumit în Franþa „regele jazzului la acordeon” – ºi pe violonistele Bianca ºi Alessia Drãgoi. În program, pe lîngã creaþii de Django Reinhardt, Richard Galliano, Duke Elington, au fost interpretate ºi prelucrãri din muzica tradiþionalã romã ºi româneascã (Barbu Lãutaru, Maria Tãnase), dar ºi muzicã de Piazzola, G. Dinicu, ori compoziþii proprii ale lui Emy Drãgoi. Programul a îmbinat perfect muzica tradiþionalã româneascã, fusion-ul dintre clasic, jazz, tango, cu amprenta personalã a lui Emy Drãgoi, ºi prospeþimea modernã a valsului ºi cafe-urilor internaþionale, acompaniate de muzicã electronicã ºi de hiturile moderne. Emy Drãgoi este un acordeonist de jazz din România, nãscut într-o familie de acordeoniºti. A studiat la Liceul de Artã din Ploieºti, apoi pianul la Academia de Jazz „Bill Evans” din Paris. Dupã terminarea studiilor universitare, a colaborat cu mai multe trupe, abordînd stiluri diferite de jazz. Discografia sa cuprinde albumele „Accordeon Stiple“, înregistrat împreunã cu pianistul Antoine Hervier, „Baladã pentru Claudia“ (2004) ºi „Etno-fonia“ (2008), lansat în 32 de þãri ºi care prezintã influenþe din þara sa de origine. Lui Emy Drãgoi se pare cã i-a fost dat sã cînte la acordeon.

Nu doar pentru harul cu care îmblînzeºte instrumentul ãsta, nu doar pentru felul în care, atunci cînd cîntã, i se

însenineazã fruntea ºi-i rãsare zîmbetul neastîmpãrat, ºi nu doar pentru dexteritatea, ingeniozitatea ºi destoinicia sa atent meºteºugite. Ci pentru cã, dacã n-ar cînta la

Începe veselia?

Sinaxarul din biserici anunþã în ºopot, printre dreptmãritorii creºtini, cã Postul Naºterii Domnului ar fi, de fapt, un post vesel. Adicã un rãstimp bisericesc care trãieºte sub o severitate a abþinerii ceva mai blîndã. Întradevãr, este ºtiut faptul cã în acest post creºtinii „se bucurã” de mai multe dezlegãri (la peºte, ulei ºi vin), se bucurã de numeroasele datini ºi cutume, iar „seminþiile” se întîlnesc mai des. În plus, exceptînd costurile ridicate ale întreþinerii de la bloc, sezonul alb face atît deliciul celor mari, cît ºi al celor mici. Colindele se aud peste tot, totul este fermecãtor. Vitrinele sînt frumos decorate, casele ornamentate, grînarele doldora, iar dacã omãtul cade abundent, face sã disparã petele convieþuirii. Avem deci foarte multe motive de veselie, de sãrbãtoare. Poate de aceea, prietenii mei numesc „vesel” acest post.

acordeon, Emy Drãgoi n-ar fi decît un acordeonist neîmplinit. Ciudatã tautologie existenþialã, dar aºa se întîmplã cu oamenii nãscuþi parcã anume pentru a fi regi, fie ºi doar regi ai jazz-ului la acordeon. Emy Drãgoi a cîntat prima oarã la acordeon atunci cînd avea doar doi ani ºi opt luni. N-a fost nimic ritualic, nu s-a pus problema vreunei ezoterii profetice a muzicanþilor din Poiana Vãrbilãu. Dar burduful cu clape îl fermeca mai mult decît orice jucãrie. Bicã Drãgoi, tatãl sãu, vînãtor iscusit de talente, acordeonist consacrat prin pãrþile locului, i-a cîntat deloc sofisticata melodie „Truli, truli“. I-a cîntat aºa, cît sã-ºi dea ºi el seama de unde iese muzica aia dumnezeiascã. Apoi i-a arãtat clapele acordeonului, astea sînt, ºi, în timp ce bãtrînul întindea burduful aproape mai mare decît fiul sãu, încã micul prinþ al jazz-ului la acordeon i-a redat, notã cu notã, fãrã greºealã, întreaga bucatã. Curat talent, dar nici nu e de mirare: Emy Drãgoi avea de la cine sã moºteneascã dragostea pentru muzicã. Cu tatãl acordeonist, cu mama cunoscutã pentru vocea ei strãlucitoare, cu un bunic violonist ºi cu celãlalt þambalagiu, cu unchii ºi mãtuºile muzicanþi, Emy Drãgoi avea toate datele pentru a fi cel mai iscusit urmaº. În familia asta, muzica a fost parcã dintotdeauna cea mai preþioasã avere. Bãtrînul Bicã Drãgoi – bãtrîn nu pentru cã aºa spune buletinul, ci dacar fi sã calculãm toate petrecerile la care-a pus piciorun prag – povesteºte despre bãtrînii lui cu un soi de recunoºtinþã idilicã: ªtefan Luncã ºi Dumitru Luncã, fraþi buni, crescuþi tot în Vãrbilãu, fuseserã luaþi copii de trupã în armatã. Aveau numai 16 ani, dar plecaserã din sãrãcia de-acasã sã-ºi gãseascã rostul. Bãieþii, tineri, neobiºnuiþi cu instrucþia ºi cu mediul cazon, s-au orientat: au învãþat sã cînte la trombon sau la cinemai-ºtie-ce instrumente de suflat. ªtefan Luncã e bunicul lui Bicã, iar Dumitru Luncã e tatãl celebrei soliste de muzicã lãutãreascã Gabi Luncã. Aºa a crescut Emy Drãgoi. Numai cã vremurile au fost mai blînde cu el: pe cînd era un þînc de ºase ani, dar deja cu experienþã de trei ani în muzicã, începea sã studieze programat, serios, exigent, instrumentul care i-a fãcut celebri pe Fãrîmiþã Lambru ºi pe Marcel Budalã.

Profesor era chiar tatãl sãu, care formase grup mare, de 40 de ucenici acordeoniºti. Drumul lui Emy Drãgoi era, cumva, subînþeles: avea sã fie mare muzicant, poate chiar muzician. Nu peste mult, pãrinþii l-au dat la Liceul de Muzicã din Ploieºti, la clasa de pian. Se trezea dimineaþa, la 5:00, înainte sã cînte cocoºul, lua trenul pînã la Ploieºti, ºcoalã pînã la amiazã, iar seara – înapoi. Cîteodatã, mai ºi adormea în trenul personal, dar avea noroc cã, la douã sate mai încolo, locuia bunicul sãu. De cîte ori nu i-a bãtut în geam sã-l trezeascã! Iar cînd nu-l vedea în vagon, ºtia cã ajunsese acasã. Pînã la 14 ani, Emy Drãgoi avea deja formaþia lui – ba chiar se mîndreºte cu premiul de excelenþã Spre deosebire de doliul ºi sobrietatea specifice Postului Mare – contrastînd cu natura care renaºte – Postul Crãciunului are strãlucirea exterioarã a celebrãrii festive. Sufletul omului – culmea – parcã se

interºcolar, cîºtigat la finalul ºcolii generale. Are ºi dreptate sã fie trufa: el singur a organizat mica orchestrã ºi, mai mult, pe unii dintre membri i-a ºi învãþat sã cînte. Într-o lunã au învãþat toþi. A fost primul concert aproape-cult pe care l-a avut „cap de afiº“. În rest, mai cînta pe la petreceri, nunþi, botezuri ºi alte cumetrii. Fãcea un ban. Acasã, nu era slãbit din teste, iar cel mai mult îi plãcea cînd tatãl ori bunicul îi cîntau o temã cu acordeonul, iar el, la pian, improviza chiar ºi o orã. Variaþiuni pe temã datã. Un fel de jazz, dar nu chiar jazz. Sã nu credeþi cã Emy Drãgoi s-a oprit la exerciþiile familiare de improvizaþie. Nu. În 1996, bãrbatul a plecat în Franþa, sã cînte ºi sã studieze la Academia de jazz Bill Evans, secþia pian. Avea 20 de ani ºi putere cît sã cucereascã tot Parisul. A stat mai bine de 10 ani în oraºul de pe Sena ºi, în vreme ce, în România, numele sãu era cvasinecunoscut, Emy Drãgoi devenea o emblemã a muzicii în oraºul de pe Sena.

N-a fost aºa, uºor, de la început. Pînã la urmã, cum sã vinã un strãin în Paris, sã le arate francezilor cum e cu muzica. Mai ales cînd strãinii ca el sînt vãzuþi, în þarã, drept cetãþeni de categoria a II-a. Dar stereotipurile se risipeau cînd Emy Drãgoi începea sã cînte.

Acordeonistul a intrat în orchestra lui Philipe Lebel, apoi a luat lecþii de la renumitul Jean Demeux, a lucrat cu Jean Corti, Isabelle Durand, Daniel Colin, Armand Lasagne, Didier Lockwood. Emy Drãgoi a cîntat la acordeon tot ce-a vrut el: muzicã româneascã, tradiþionalã, muzicã de cafe-concert, clasicã, tango, vals, polcã, orice. ªi a avut succes cu tot ce cînta! În 2005, a înregistrat albumul „La Ballade pour Claudia“, alãturi de chitaristul Christophe Lartilleux, chitaristul ritmician Philippe Cuillerier ºi contrabasistul Jeff Hallam.

Nu era primul disc, dar acesta i-a adus titlul „Artistul anului 2005“ în Franþa, iar criticii de muzicã l-au numit

„l’accordéoniste époustouflant“ ºi poate cã asta nu e puþin lucru. Tot în 2005 avea sã primeascã titlul de „Rege al jazz-ului la acordeon“, la finalul unui festival din oraºul Tulle (Franþa), unde era cap de afiº. Atunci a fost remarcat ºi de celebrul Richard Galliano, care acum îi e prieten. Mai tîrziu, cei doi au împãrþit scena ca ºi cînd ar fi egali, iar legãtura dintre ei e la fel de puternicã ºi azi, deºi românul s-a întors acasã în 2007.

Bianca ºi Alessia Drãgoi sînt fiicele lui Emy Drãgoi ºi sînt posesoarele a numeroase premii muzicale naþionale ºi internaþionale. Bianca a debutat la vîrsta de 12 ani ca solistã alãturi de Filarmonica „Paul Constantinescu“ din Ploieºti. Colaboreazã cu artiºti ai jazz-ului precum Christophe Lartilleaux ori Samy Daussat. Are în pregãtire primul album: „Jazz violin“. desprimãvãreazã, se relaxeazã. Semantica cu siguranþã trebuie descoperitã în istoria mîntuirii. Dragii mei, de Crãciun, omul nu-ºi face procese de conºtiinþã, este împãcat cu Divinitatea, Cãruia de aceastã datã nu i-a mai greºit. În plus, prin Maica Domnului L-a primit în pîntece ºi l-a adus în lume cu maximã prudenþã. Mai avem vreun temei de mîhnire? Cred cã ne putem bucura odatã cu îngerii.

Dar dacã mã gîndesc bine, motive de îngrijorare tot s-ar mai gãsi. Mîntuitorul este în pragul Naºterii, dar încã nu a coborît de pe Cruce, pe care stã þintuit, pînã la Judecata Universalã. Noi îl întãrim mereu piroanele, prin nesãbuinþa noastrã. Mã întreb eu, oare, cîte cuie am mai bãtut astãzi în Fiinþa Lui neprihãnitã, nãscutã de Crãciun, acum mai bine de 2000 de ani?

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 23 noiembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Lupta franco-germano-americanã pentru buzunarul altora Cancelara Angela Merkel a rostit poate ultimul ei discurs important despre viitorul UE, în faþa Parlamentului European. Cele puse de Merkel nu anunþã nici vremuri ºi nici decizii uºoare pentru þãrile central ºi est-europene.

Angela Merkel a reiterat poziþia celei mai puternice þãri UE faþã de ieºirile din front ale fostelor þãri socialiste. „Deciziile naþionale individuale afecteazã întreaga comunitate. Solidaritatea cere asumarea responsabilitãþii pentru întreaga comunitate”. Cu alte cuvinte, acþiunile guvernelor din Polonia, Ungaria sau chiar România submineazã statul de drept sau ameninþã instituþiile democratice din întreaga Uniune, iar din aceastã cauzã Berlinul nu va face concesii acestor guverne. Însã mult mai importante sînt referirile Angelei Merkel la o posibilã armatã europeanã, în fapt o referire la rãzboiul care se duce în lume de ani buni – un rãzboi economic surd pe toate meridianele între marile puteri economice (SUA, UE, China, Japonia, marile economii emergente), rãzboi în care soldaþii sînt toþi plãtitorii de taxe.

Dupã referendumul pentru ieºirea Marii Britanii din UE ºi venirea la putere a preºedintelui Donald Trump, Angela Merkel nu a contenit sã spunã cã Europa trebuie sã-ºi ia soarta în propriile mîini. A repetat acest lucru ºi în plenul PE, la Strasbourg, spre liniºtea lui Emmanuel Macron, promotorul unei idei similare, însã mult mai ambiþioase cînd vine vorba despre unitatea politicã ºi financiarã a UE. „Trebuie sã elaborãm o viziune pentru crearea unei adevãrate armate europene”, a spus Merkel, adãugînd cã „nu trebuie sã punem NATO sub semnul întrebãrii”. „Au trecut timpurile în care ne puteam baza pe alþii fãrã rezerve. Asta înseamnã cã noi, europenii, trebuie sã ne luãm soarta în propriile mîini, dacã vrem sã supravieþuim ca o comunitate”, a spus cancelara. Cu alte cuvinte, scrie Politico.eu, UE nu mai poate conta pe SUA pentru a-ºi asigura supravieþuirea. Merkel a sugerat cã relaþia transatlanticã s-a deteriorat mult, cã preºedintele Trump este periculos ºi imprevizibil.

Merkel a reluat ideile expuse de preºedintele Macron în decursul acestui an. Macron a vorbit despre „autonomia strategicã a UE”, despre „suveranitatea europeanã” ºi despre „o adevãratã armatã europeanã” care sã apere UE de Rusia, China, „chiar ºi de SUA”.

Cu o economie germanã mai vulnerabilã în faþa unor sancþiuni americane (taxe sporite pentru importul

american de automobile), Merkel a fost însã ceva mai reþinutã decît preºedintele Macron, vorbind despre importanþa NATO. Pentru statele central ºi est-europene, discursurile lui Macron ºi Merkel nu fac decît sã apropie momentul alegerii între UE ºi NATO, între duetul franco-german ce va domina total UE dupã Brexit, ºi America.

Discursurile lui Macron ºi Merkel sugereazã cã poate fi vorba despre o alegere în termeni de securitate ºi apãrare, despre opþiunea între „scutul” franco-german ºi cel american în faþa unor ameninþãri precum Rusia sau China.

Evoluþiile din culisele de la Bruxelles ºi Washington, marile operaþiuni de lobby ºi marile contracte aratã cã este vorba mai degrabã de bani, nu de o ameninþare iminentã. Pînã sã însemne brigãzi ºi divizii europene, armata europeanã aflatã în proiect la Paris sau Berlin va însemna fonduri europene comune pentru dezvoltarea armamentului ºi achiziþii de arme, bani de la bugetul comun al UE ºi bani din partea guvernelor naþionale care sã meargã cãtre marii producãtori de arme. Dupã criza financiarã din 2008 ºi criza economicã ce i-a urmat, statele vest-europene cautã modalitãþi de readucere a creºterii economice, iar sectorul militar, cu productivitate uriaºã, poate fi o soluþie.

Cã Armata Europeanã este despre bani ºi nu despre apãrare a spus-o limpede chiar ambasadoarea SUA la NATO, Kay Bailey Hutchinson, în februarie anul acesta. „Nu vrem ca aceasta sã fie un vehicul al protecþionismului UE. Vom fi foarte atenþi, pentru cã ar putea submina puternica alianþã de securitate pe care o avem”, a spus ea.

O armatã europeanã ar însemna, în primul rînd, nu o mai bunã apãrare, ci o mai bunã coordonare ºi planificare germanã pentru industria de apãrare, organizarea în comun a exporturilor europene de arme, aºa cum aratã cotidianul economic german „Handelsblatt“ în vara acestui an. De pe urma acestei politici pot beneficia marile companii producãtoare de arme din UE (Airbus, Dassault, Leonardo, Thales, MBDA, Rheinmetall, Kraus-Maffei Wegmann, ThyssenKrupp), majoritatea din Franþa, Germania ºi Italia – de altfel marile susþinãtoare ale armatei europene. De pe urma unei asemenea politici vor avea cel mai mult de suferit concurenþii americani (Boeing, Raytheon, NorthorpGruman, General Dynamics), clasaþi acum

Un guvern „îmblînzit“ de UE în prag de Centenar (2) Primul pas cãtre parlamentare ºi prezidenþiale Dincolo de aceste dispute, magistraþii polonezi, unii acuzaþi de guvernanþi de colaborare cu fostul regim comunist, alþii acuzaþi cã au constituit o „castã” aflatã mai presus de lege, au motive sã jubileze. Cei 40% dintre judecãtorii de la Curtea Supremã ce trebuiau sã iasã la pensie, în frunte cu preºedinta instanþei (Malgorzata Gersdorf), se vor întoarce la muncã ºi îºi vor duce mandatul pînã la capãt. „Îmi pare rãu cã guvernul þãrii mele nu a fãcut asta mai devreme ºi cã a trebuit sã ajungem la tribunalul european”, a spus Gersdorf.

Disputa privind reforma justiþiei nu a slãbit forþa Partidului Lege ºi Justiþie, însã nu a reuºit nici sã-l propulseze, dupã cum au arãtat rezultatele alegerilor locale. Mai mult, s-a creat o alianþã periculoasã pentru putere între principalele douã partide liberale, proeuropene. Alegerile locale au fost un preambul pentru alegerile europarlamentare din mai, acolo unde partidele poloneze îºi vor regla strategia electoralã pentru marea bãtãlie din toamna anului 2020 – alegerile parlamentare ºi prezidenþiale.

Dacã situaþia de mai sus poate semãna cu cea din România, pãstrînd proporþiile, cãci legile justiþiei din Polonia au fost mult mai ambiþioase decît cele din România, mai trebuie adãugat cã, la fel ca România,

Polonia se apropie de sãrbãtorirea Centenarului, pe 11 noiembrie. Þara este scindatã, observã comentatorii, cu viziuni diametral opuse privind calea de dezvoltare ce trebuie aleasã, cu viziuni opuse din punct de vedere cultural ºi social.

Douã Polonii în prag de Centenar Pentru ziaristul Christian Davis (pe jumãtate polonez), de la „The Guardian“, „pare un miracol cã democraþia liberalã a prins în Polonia în ultimele decenii”. „Contrar mitului naþional, tradiþia democraticã nu a fost niciodatã adînc înrãdãcinatã în societatea polonezã. Valorile democratice liberale au avut de concurat nu numai cu moºtenirea comunismului, dar ºi cu ciudatul catolicism naþional polonez, care împarte cu comunismul supunerea faþã de o ierarhie, dogmã ºi ritual, ºi au mai avut de concurat cu viciile autoritarismului, cu ignoranþa, pasivitatea ºi paranoia care au ieºit la suprafaþã în ultimii ani”, spune Davis, cu referire la actualul guvern eurosceptic. „Deschiderea frontierelor în 2004 a fost nu numai o eliberare, dar ºi acceptare ºi respect. Însã pentru mulþi tineri polonezi care au plecat de atunci din þarã pentru a-ºi cãuta un loc de muncã, graniþele deschise ale Europei au ajuns sã reprezinte o complicitate între elitele poloneze ºi cele europene pentru exploatarea economicã a celor tineri. Drept rezultat, mulþi au respins liberalismul ºi democraþia ºi au fost atraºi de naþionalism ºi extrema

mult mai bine în topul exporturilor ºi al profiturilor.

Joe DeAntona, ºeful companiei Raytheon, producãtoarea rachetelor Patriot, preferate de România în dauna celor produse de europenii de la MBDA, a sugerat cã pierderile ar fi mari în cazul unei concurenþe cu o Europã coordonatã la nivelul producãtorilor de armament, pentru cã Raytheon are circa douã treimi din clienþi în Europa.

Pînã acum au fost fãcuþi paºi importanþi în direcþia coordonãrii producþiei ºi exportului de arme european, miza principalã a aºa-numitei armate europene. În 2015, Comisia Europeanã a creat Grupul Personalitãþilor pentru Cercetare în Apãrare, în fapt un grup de lobby al greilor din industria europeanã a apãrãrii – ºefii de la MBDA, BAE Systems, Leonardo, Saab, Airbus ºi alþii. În 2016, PE a votat pentru un fond de 90 de milioane de euro pentru cercetare în acest domeniu, o sumã nu tocmai mare, însã a fost pentru prima datã cînd apãrarea primea asemenea bani de la bugetul UE. Tot în 2016, Comisia a prezentat un Plan de Acþiune pentru Apãrare în care propunea crearea unui Fond European pentru Apãrare pentru achiziþii europene de arme, evident fabricate în UE. În 2017, 23 de state UE au pus bazele Cooperãrii Structurate Permanente (PESCO), care, în fapt, este o platformã pentru þãrile care vor sã cheltuiascã mai mult pentru apãrare. O parte importantã a PESCO este Fondul European pentru Apãrare.

Statele central ºi est-europene, cu industrii de apãrare ce nu pot face faþã marilor companii europene, sînt prinse într-o menghinã, între marii producãtori (ºi donatori pentru campaniile electorale) din SUA ºi marii producãtori europeni. Pentru moment, disputa încã surdã dintre SUA ºi Europa franco-germanã permite portiþe precum cea de a semnaliza cãtre Europa ºi de a te îndrepta cãtre America, aºa cum a fãcut România cînd a semnat cu Raytheon pentru rachetele Patriot, dupã ce a semnat pentru PESCO alãturi de marile puteri europene. Discursurile lui Merkel ºi Macron, alãturi de agresivitatea preºedintelui Trump, care a cerut implicarea mult mai mare a ambasadelor SUA în vînzãrile de arme, anunþã însã cã se va apropia greul moment al alegerii. Desigur, existã ºi o variantã de compromis: statele estice, ºi aºa împovãrate de un buget obligatoriu de 2% pentru Apãrare, îºi pot majora, chiar dubla, acest buget, pentru a plãti pentru securitatea lor atît Americii, cît ºi Europei franco-germane.

Poate fi soluþia cea mai pãguboasã la nivel economic ºi social, însã va avea parte de cel mai puternic lobby, cãci este cea mai convenabilã pentru producãtorii de arme ºi pentru politicieni.

COTIDIANUL.RO dreaptã”, mai scrie „The Guardian“. La polul opus stã un editorial publicat de site-ul conservator „Duminicã”, ce face o analizã a modului în care opoziþia liberalã a cîºtigat marile oraºe din þarã, cu puþin înainte de Centenar. „Nu putem renunþa la independenþa noastrã.

Ea nu este de vînzare. Este un lucru important pentru toþi politicienii ºi oamenii de stat de la toate nivelurile. (…) Astãzi avem de-a face cu o Europã bîntuitã de pãcat, de falsitate, ipocrizie, oportunism ºi care gîndeºte în acord cu „homo sovieticus”. Aceastã gîndire a Kremlinului s-a mutat în Vest, la Bruxelles.

Europa alege sã fie politically correct, ceea ce nu e nimic mai mult decît manipulare, iar valorile fundamentale sînt trecute cu vederea ºi abandonate. Poziþiile actuale ale Poloniei, Ungariei, României ºi chiar ale Italiei trebuie privite cu atenþie. ªi trebuie sã avem în vedere de ce britanicii au ales Brexitul”, se aratã în edotorialul amintit.

Existã douã Polonii înainte de celebrarea Centenarului. „Cei mai mari duºmani ai polonezilor sînt polonezii înºiºi”, scrie Christian Davis pentru „The Guardian“. „Sã fii polonez este un soi de agonie. Este o naþiune care îþi dã motive de speranþã chiar ºi cînd te dezamãgeºte uriaº. Pe mãsurã ce mã revolt împotriva ei, nu pot sã scap de sentimentul cã sînt condamnat sã o iubesc mereu”, se încheie editorialul publicat de „The Guardian“ ºi dedicat Centenarului polonez.

Sfîrºit CÃLIN MARCHIEVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 23 noiembrie 2018

Cum ne adresãm (3) Regalitatea. În acele þãri unde este instauratã monarhia, este bine sã cunoaºtem adresarea pe care trebuie sã o folosim pentru fiecare membru al casei regale.

Ca normã generalã, familia regalã este formatã din rege, reginã, descendenþii sãi ºi rudele directe. Adresarea cãtre rege ºi cãtre reginã se va face cu „Maiestatea Voastrã” sau „Maiestãþile Voastre”, în cazul în care se aflã împreunã. Protocolul permite o adresare mai directã, fãrã necesitatea de a postpune termenului „Maiestate” ºi adjectivul posesiv. Fiul sau fiica regilor, care urmeazã în linia succesoralã a coroanei, vor fi „principe” sau „principesã”, iar restul copiilor vor purta titlul de „infante”. Atît principilor, cît ºi principeselor li se vor adresa cu „Alteþã Regalã” sau „Alteþa Voastrã Regalã”.

Rudelor directe ale familiei regale din oricare þarã monarhicã li se poate, de asemenea, acorda acelaºi tratament. Putem sã ne adresãm unchilor, verilor primari sau nepoþilor regelui cu apelativul de „Alteþã Regalã”, chiar dacã, în acest caz, regulile de protocol sînt mai flexibile ºi nu vor constitui o obligaþie.

Cum sã te faci înþeles în public Atunci cînd vorbiþi nu este uºor ca restul oamenilor sã înþeleagã ce spuneþi ºi sã dea acelaºi sens cuvintelor dumneavoastrã. A vã face înþeles de cãtre ceilalþi este o adevãratã artã. Cîteodatã este mai uºor sã scrieþi o scrisoare, pentru care puteþi avea la dispoziþie cît timp doriþi. A vorbi înseamnã a transforma un sentiment în cuvinte ºi a o face astfel încît interlocutorul nu numai sã le înþeleagã sensul, ci ºi intenþia: dacã este spus cu umor, dacã se vorbeºte serios sau cu iritare etc.

Adevãrul este cã stãrile de spirit sînt interpretate de multe ori mai bine printr-o simplã privire, decît printr-o

Scrierea sau mesajul unui popor extraterestru De fapt, nici una dintre concluziile prezentate de arheologi nu poate fi luatã în considerare la modul foarte serios, cãci dacã într-adevãr, poate, cîteva dintre liniile de la Nazca au un scop astronomic, despre restul însã, ºi care reprezintã imensa majoritate, nu se poate spune nimic. O civilizaþie misterioasã? Puþin probabil.

Regiunea pare sã fi fost întotdeauna sãracã ºi înapoiatã.

Precizia geometricã a liniilor, dimensiunile lor, dimpotrivã, sugereazã lucrarea magistralã a unor giganþi sau a unor demiurgi care, de la mare distanþã de planeta Terra, ar fi desenat fie semne de recunoaºtere, un fel de balize, fie un mesaj adresat pãmîntenilor. Aceasta este o explicaþie neobiºnuitã, fantasticã, dar în acord cu tonul problemei, fãcînd trimitere la un fenomen de naturã extraumanã, deci probabil extraterestrã. Fapt destul de bizar: ca loc, Nazca se aflã exact la aceeaºi latitudine ca ºi Tiahuanaco, unde a debarcat, spune tradiþia, venusiana Orejona, mama omenirii. ªi Orejona a venit într-o maºinã zburãtoare „mai strãlucitoare decît soarele“, scrie Garcilaso de la Vega. „Scrierile extraterestre“ de la Nazca au fost trasate la jumãtatea distanþei între ocean ºi lacul Titicaca, deci în apropierea terenului de aterizare de la Tiahuanaco (tot

12 decembrie 2001 (2) TESTAMENT SPIRITUAL//Deºteptîndu-mã brusc din izvorul de lacrimi/Aruncîndu-mã iar în ceaþa de patimi/Trãind doar o clipã iluzia vieþii/În mrejele blînde ale dimineþii,/Te chem peste gînd/Cu iubirea-mi imensã/Te strig ca o candelã/Cu dorinþa intensã.//Vocaþie are multã lume!/Vocaþie ºi voinþã nu are multã lume! (A.P.)

„Cere ºi þi se va da” ...De fapt, toþi, absolut toþi, cerem pentru a ni se da, pentru cã avem nevoie. Toþi avem nevoie sã primim.

Este un principiu universal valabil. ªi asta, nu numai pentru nevoile existenþiale ale vieþii pe pãmînt o facem, dar chiar Mîntuitorul Isus ne-o spune: „Cere ºi þi se va da!” Dar ce anume cerem? Ce dorim: ca niºte copii micuþi, o jucãrie, un ursuleþ de pluº... un pistol? Nu! Trebuie sã cerem numai ceea ce putem oferi! (Ce þie nu-ºi place altuia nu face!) ªi mã întreb ºi vã întreb, repetîndu-mã: Ce cerem? Cerem atenþie. Cerem mîngîiere, cerem cãldurã, cerem hranã, cerem iubire, tandreþe ºi zîmbet... Tot ceea ce cerem avem nevoie pentru cã ne lipseºte. Cînd nu primim, se întîmplã sã ne manifestãm cu reacþii animalice ºi protestãm urît, bãtînd din picior ºi strigînd cã vrem! Totul costã în viaþã bani.

Uneori ºi iubirea se cîºtigã tot cu bani! Dacã nu-i avem, pentru a ne procura tot ceea ce credem cã ne face fericiþi,

Universalitatea bunelor maniere (81) explicaþie. Tocmai de aceea, atunci cînd apelaþi la cuvinte, este foarte important sã fie exprimate în aºa fel încît ceilalþi sã înþeleagã sensul care li se atribuie. Întrebarea este: cum? Înainte de a examina regulile care trebuie luate în considerare la elaborarea unui discurs, la prezentarea unui proiect sau la susþinerea unui raport al firmei, pentru care sã vã folosiþi abilitãþile de orator, trebuie sã începeþi cu relaþiile personale, care de multe ori eºueazã din cauza felului în care dumneavoastrã vã formulaþi mesajele.

Cultura ºi capacitatea verbalã nu se mãsoarã dupã numãrul de cuvinte pe care le folosiþi în conversaþie.

Existã lume care crede cã un vocabular bogat conferã credibilitate discursului, dar singurul lucru pe care reuºesc sã-1 facã este sã creeze confuzie. Încercaþi sã fiþi precis ºi scurt, mai ales cînd mesajul dvs. este adresat persoanelor apropiate ºi cînd contextul în care se produce se aflã în afara mediului profesional. Nu e nevoie ca prietenii ºi familia sã creadã cã au în faþa lor un erudit, pur ºi simplu vor sã ºtie care vã sînt pãrerile.

Capacitatea de ascultare are o limitã ºi, din pãcate, este unul dintre lucrurile pe care noi, oamenii, ºtim sã-l facem cel mai prost. Dacã frazele dumneavoastrã sînt prea lungi, dacã vorbiþi prea repede, mesajul va deveni plictisitor, avînd în vedere cã cere un efort din partea ascultãtorului, un exerciþiu de concentrare. Dacã discursul dvs. este monoton, interlocutorul se va gîndi la ale lui în timp ce vorbiþi, îºi va dori chiar sã terminaþi, pentru a interveni în discuþie.

Cartea cunoaºterii interzise (10) conform tradiþiilor incaºe). Sã fie vorba de un mesaj pentru þara Orejonei? Pe de altã parte, faptul cã atît liniile drepte, cît ºi cele oblice þîºnesc cãtre orizont, escaladînd Cordilierii, fãrã a-ºi da osteneala de a evita vreo prãpastie sau vreo culme, par a indica faptul cã este vorba de o perspectivã de mare înãlþime, a unui observator aflat fie într-un avion, fie pe altã planetã. Pãmîntenii, în 1962, au trimis semnale cãtre Lunã ºi în direcþia cosmosului, cu lasere puternice, a cãror precizie ºi putere este cunoscutã. Ne-am putea explica misterul de la Nazca numai imaginîndu-ne cã savanþi extratereºtri au trasat cu laserul sau printr-un alt mijloc aceste desene enigmatice care reprezintã, poate, scrierea geometricã (analogã celei celtice) a unei civilizaþii foarte avansate.

Desenele de animale, plante, dreptunghiuri ºi triunghiuri, pe de o parte, semnele ºi figurile neobiºnuite, pe de alta, ar putea fi elementele analogice semnificînd: iatã scrierea voastrã... iat-o pe a noastrã, încercaþi s-o descifraþi!

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (94) vrînd sã supravieþuim, aºa cum ne închipuim noi cã e bine, devenim ca niºte animale de pradã. Unii sînt tenaci, nu se lasã pînã nu reuºesc sã obþinã ceea ce doresc, chiar dacã nu meritã, ºi nu dau nimic în schimb. Alþii îºi plîng soarta, neputincioºi. Cînd se întîmplã ca unul altuia sã-ºi plîngã pe umãr, de o nevoie sau alta, cãutînd rezolvãri, e un prim pas cãtre apropierea umanã, cãtre comunicare, a unicelor fiinþe dotate de Dumnezeu cu raþiune ºi cuvînt. Însã, putem vedea omul cu raþiune, care nu se poate mulþumi cu ce are, cu ce îi dã Bunul Dumnezeu, aici pe pãmînt. ªi oricît ar avea, el vrea mai mult ºi mai mult, mult mai mult decît îi este necesar. ªi uitã de Dumnezeu, poate nici nu l-a avut vreodatã. Urmãreºte doar progresul tehnic ºi dezvoltarea ºtiinþei, prin care sã poatã acumula, dar ºtiinþa... va trece „...cuvintele Mele nu vor trece”, spune Mîntuitorul cel viu, etern ºi adevãrat. El stã de veghe lîngã noi, în orice situaþie de viaþã ne aflãm, cînd sîntem slabi, cînd sîntem puternici ºi aºteaptã sã-i cerem ajutorul ºi sã-L ascultãm, ca nouã sã ne fie bine. „Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi...”

O dicþie bunã Sînt persoane care nu ºtiu sã pronunþe bine. Nu existã duºman mai mare al bunei înþelegeri decît dicþia proastã.

Cu toate acestea, ceea ce dvs. trebuie sã urmãriþi nu este numai ca ceilalþi sã înþeleagã ºi atît, sã identifice cuvintele pe care le spuneþi cu efort. Trebuie sã reuºiþi a-i face sã descopere sensul implicit pe care îl daþi fiecãrui cuvînt, fiecãrei propoziþii. Scopul este ca ascultatul sã se transforme în plãcere, în ceva amuzant, inclusiv într-o sursã de învãþãminte.

Pentru a avea o dicþie bunã, pe lîngã pronunþarea corectã a fiecãrei silabe ºi intonarea grupurilor de cuvinte, existã exerciþii specifice. Cititul cu voce tare este unul dintre ele. Relaxat ºi în liniºte, citiþi pasajele dintr-o carte, cu voce clarã ºi fermã, oprindu-vã la virgule, puncte ºi punct ºi virgulã. Utilizaþi intonaþia de fiecare datã cînd existã o inflexiune în text; fiecare semn ortografic pus acolo are un scop. Marcaþi interogaþiile ºi exclamaþiile. Unul dintre trucurile pe care le puteþi utiliza este sã credeþi cã acel personaj care apare în text sînteþi chiar dumneavoastrã, cã acea situaþie descrisã vi se întîmplã vouã. Cheia este, în definitiv, sã jucaþi teatru.

Vã puteþi înregistra vocea pe casetã ºi sã o ascultaþi dupã aceea, pentru a citi din nou ºi pentru a corecta greºelile pe care le-aþi descoperit.

Odatã efectuate aceste exerciþii, vã rãmîne tema cea mai dificilã: sã le puneþi în practicã în viaþa cotidianã.

Chiar dacã poate pãrea dificil, ideal ar fi ca acea grijã, doveditã pentru intonaþie ºi pronunþie la înregistrare, sã o aplicaþi în conversaþiile zilnice, nu numai la serviciu, ci ºi în relaþiile personale. Nu este vorba sã vã transformaþi într-un vorbitor rigid, trebuie sã faceþi loc naturaleþii ºi spontaneitãþii. Astfel, în scurt timp, veþi deveni cel mai bun interlocutor. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Lexiconul: telescoape acum o mie de ani La Paris asistãm la o reînviere a religiei vechilor peruani, sub denumirea de Religia Soarelui Inca. Secta editeazã un buletin lunar pe hîrtie parafinatã, foarte interesant întrucît este opera lui Gregori B., pseudonim al marelui iniþiat Garcia Beltran, descendent al cronicarului spaniol Garcilaso delaVega. Din acest buletin noi extragem urmãtorul pasaj: „Lexiconul este un dicþionar redactat la incaºi în 1540 de cãtre cãlugãrul dominican Domingo de San Tomas. El cuprinde cuvinte în runa-simu (quechua) ºi echivalentul lor în spaniolã“. Apariþia sa la Valladolid dateazã din iunie 1560. Gãsim în Lexicon „numeroase ºi mãreþe lucruri nebãnuite“; ceea ce se întîmplã efectiv la pagina 132 cu privire la cuvîntul Quilpi. Este calificativul unui obiect incaº care, în spaniolã, se traduce prin: aparat de anteojos con espejuelos curvos.

Espejuelos sînt oglinzi ºi sticle, concave ºi convexe.

Anteojos înseamnã: pentru a vedea la distanþã. Quilpi trebuie deci tradus prin „instrument optic pentru a vedea la distanþã“. Sau dacã se preferã: telescop! În plus, quilpi se aflã etimologic în legãturã cu quillcaquipo = aparat de numãrat, ºi cu quilcadaricum-qui = a citi, a învãþa; ºi cu quiz = planetã, sistem cosmic. Telescoape cu 600 de ani înainte de Galilei, cine ar fi crezut? (va urma) ROBERT CHARROUX În viaþã trebuie sã ne ostenim ºi sã ne împovãrãm pentru cei de lîngã noi. Dar cîþi nu sînt cei care nu înþeleg acest lucru? Se aleargã prea mult în van, uitãm de cei din preajmã, de cei slabi, neajutoraþi. Mai aproape ne este casa, haina, maºina, banii din cont. Ne privim doar în oglinda egoismului nostru. Omul, nedorind sã ducã lipsuri, fugind mereu de ele, uitã de credinþã ºi cade în capcanã. Se afundã tot mai mult în mizeria vieþii, acumulînd ºi creînd lucruri de care nu are nevoie, uitînd de acea parte din trupul nostru, cea mai importantã, sufletul! Cãci, nu toate sufletele se vor salva dupã moarte!

Dar sufletele din trup au ºi ele cerinþa lor ca sã supravieþuiascã: Iubirea! „Dacã dragoste nu e, nimic nu e” (Sfîntul Pavel). Nici pe Pãmînt, ºi nici în Cer, fãrã dragoste nimic nu se poate salva! Ea îºi are lãcaºul în sufletul nostru ºi nici nu costã nimic. O aºteptãm, o dorim în fiecare clipã, dar, uneori, nu þinem cont cã trebuie sã o ºi oferim. O cerem. Dar o dãm? ªi încã necondiþionat. „Dãruiþi iubire ºi veþi fi mîntuiþi!”

Armonie, ce cuvînt minunat, închinat sufletelor pereche! Am aspirat cãtre tine ºi nu te-am aflat niciodatã!... Dumnezeu a creat pe om în armonie, bãrbatului dîndu-i femeie sã trãiascã ºi sã se înmulþeascã. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (75) Cãderea liberã de douã minute (1) 21 decembrie 1988 În spatele noii uriaºe uºi albastre Ajung la birou înainte de rãsãritul soarelui în aceastã dimineaþã de miercuri, cu cafeaua într-o mînã ºi cu cîteva batoane energizante Power Bar în buzunar, care îmi vor servi atît ca masã de prînz, cît ºi ca o cinã. Deºi în alte pãrþi ale þãrii majoritatea compatrioþilor mei americani se pregãtesc sã sãrbãtoreascã Crãciunul, aici, în spatele uriaºei uºi albastre nu va exista vacanþã. Vînãm tot felul de ameninþãri care vin din toate colþurile Lumii Întunecate.

Starea e una tensionatã ºi ne aºteptãm ca mai devreme sau mai tîrziu sã fim loviþi din nou. Acum zece zile, tensiunea ºi presiunea constante m-au epuizat. Acum, mulþumitã zborului meu de duminicã alãturi de Fred, mã simt înviorat.

Am nevoie sã fiu odihnit. Se întîmplã prea multe lucruri acum, în Lumea Întunecatã, pentru ca eu sã nu fiu în formã maximã.

Operaþiunea Frunze de toamnã a fost primul semn. La sfîrºitul lunii ocombrie, poliþia vest-germanã a lansat aceastã operaþiune cu intenþia de a elimina teroriºtii FPEP-CG (Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei –

Memoriile unui celebru criminalist român (42) Afacerea ,,Panciu” (3) De altfel, „jaful” de zdrenþe se conjuga perfect cu mediul vagabonzilor ºi poate chiar cu necunoscutul asasin care, dupã pãrerea noastrã, trebuia sã facã parte din aceeaºi lume... Odatã cu hainele – a cãror uzurã era avansatã – au dispãrut ºi buletinele de identitate, identificarea imediatã a victimelor fiind imposibilã.

Deºi cercetarea locului unde a fost gãsit cadavrul, în decembrie 1958, era consideratã încheiatã, am simþit nevoia mai multor reveniri la locul faptei ºi chiar acolo unde fusese descoperit celãlalt cadavru în februarie 1955.

Unii lucrãtori comentau ca fiind nejustificate aceste repetate deplasãri în cîmpul infracþiunilor, invocînd faptul cã intemperiile ºi-ar fi spus cuvîntul. Ei aveau dreptate numai în sensul cã în ceea ce priveºte urmele nu s-a putut descoperi nimic nou. În cele din urmã însã, eforturile au fost rãsplãtite prin elaborarea unor noi ipoteze, care au fãcut sã creascã optimismul nostru. La prima vedere, imensa întindere a viilor, pe suprafaþa cãrora erau situate, la o depãrtare de circa 1.000 de metri una de alta, colibele în care fuseserã descoperite cadavrele, lipsa clãdirilor din vecinãtatea acestor terenuri, cu excepþia gãrilor Panciu ºi Mãrãºeºti, ne-au creat o oarecare îndoialã. Studierea minuþioasã a împrejurimilor ne-a oferit însã posibilitatea

Cîte ceva din istoria Mafiei (1) Amintirea mea cea mai veche despre Mafia se situeazã în vremea marilor procese intentate de prefectul Mori, în 1927–28–29, împotriva fenomenului mafiot ce se ivea în Sicilia. Auzeam pe atunci vorbindu-se despre arestarea unor mafioþi, dar ºi despre notabili bãgaþi la închisoare Leonardo Sciascia pentru cã se descoperise cã erau (1921-1989), în relaþii cu „onorata società”. romancier, eseist Racalmuto, satul meu natal, ºi dramaturg italian avea o Mafia destul de puternicã – vreo patruzeci de persoane –, iar pe morþi, pe cei ce mureau de moarte violentã, nici nu-i mai numãram, deoarece, practic, fiecare zi mai adãuga la numãrul lor.

Organele de represiune erau în consecinþã: optzeci de carabinieri ºi o delegaþie de la „publica sicurezza” (agenþi de poliþie) pentru o aºezare de treizeci de mii de locuitori, care azi beneficiazã de doar zece carabinieri.

Pag. a 19-a – 23 noiembrie 2018 Comandamentul General) care operau în jurul oraºului Frankfurt. Ei au efectuat un raid într-un refugiu al FPEPCG ºi au doborît o celulã teororistã care e posibil sã fi plãnuit detonarea unui avion de pasageri. Poliþia a recuperat un dispozitiv explozibil improvizat ºi integrat într-un radiocasetofon Toshiba. În jur de jumãtate de kilogram de Semtex, un explozibil de fabricaþie cehã, era ascuns înãuntrul radiocasetofonului stereo. Poliþia a descoperit, de asemenea, un orar al zborurilor companiei Pan-Am. E oare posibil ca aceasta sã fi fost încercarea Iranului de a se rãzbuna pentru evenimentele din luna iulie? E posibil. Zvonuri care au circulat încã din varã indicã faptul cã iranienii au virat probabil conducerii FPEP-CG zece milioane de dolari în bani gheaþã pentru a vîna þinte americane.

Pe 3 iulie 1988, nava USS Vincennes, un lansator de rachete Aegis, clasa Ticonderoga, a doborît un avion de pasageri iranian, ucigînd 290 de persoane. Motivul exact al producerii incidentului este încã neclar, însã nava americanã de rãzboi se afla în apele teritoriale iraniene din Golful Persic la momentul respectiv. Nu mai e nevoie sã spun cã relaþiile cu Iranul au fost mai inflamate ca oricînd. Conducãtorii lor politici au jurat public rãzbunare pentru moartea acestor civili nevinovaþi, printre care se aflau ºaizeci ºi ºase de copii.

Dacã dupã incidentul cu avionul prezidenþial pakistanez PAK-1 Lumea întunecatã a fost tãcutã, dupã lovirea zborului Iran Air 655 au izbucnit un ºuvoi de teorii ale conspiraþiei, de ameninþãri, insinuãri ºi zvonuri

care au ajuns la FOGHORN. Am fost inundaþi cu sarcini de lucru, privind sortarea ameninþãrilor credibile de cele trãsnite. Prin urmare, am emis avertismente de cãlãtorie ºi am dispus ca avioanele de pasageri americane sã îºi întãreascã mãsurile de securitate.

La începutul acestei luni, am primit un telefon anonim la ambasada noastrã din Helsinki. Bãrbatul ne-a avertizat cã Abu Nidal plãnuia sã arunce în aer un avion de pasageri Pan Am care decola din Frankfurt în urmãtoarele douã sãptãmîni. Avînd în vedere ce au descoperit germanii în cadrul operaþiunii Frunze de toamnã, am luat imediat mãsuri. Departamentul de Stat ºi-a notificat ambasadele de pe tot cuprinsul Europei ºi a avertizat FAA. FAA a transmis mai departe avertismentul tuturor liniilor aeriene în speranþa cã acestea îºi vor spori mãsurile de securitate. Fiecare avion de pasageri îºi are propriile mãsuri de securitate, care au constituit o sursã de fricþiuni între guverne ºi industrie în perioada anilor ’70 ºi ’80, cînd deturnãrile au devenit relativ obiºnuite.

Costurile ºi amînãrile mãsurilor suplimentare de securitate sînt douã dintre obstacolele din calea unui sistem mai robust de protejare a avioanelor. În consecinþã, chiar dacã unele avioane îi taxeazã în plus pe pasageri pentru mãsurile suplimentare de securitate, adevãrul e cã existã destule lacune care pot fi exploatate.

Dacã nu credeþi, întrebaþi-i pe supravieþuitorii zborului TWA 847. (va urma) FRED BURTON

sã conchidem cã necunoscutul autor – iarnã fiind – nu-ºi putea recruta victimele decît din sãlile de aºteptare ale staþiilor de cale feratã. Înainte de a trece la întocmirea unui plan de acþiune, ne-am pus cîteva întrebãri: cãrui fapt s-a datorat pauza de trei ani dintre primul ºi cel de-al doilea omor? cine putea fi criminalul? din ce categorie de oameni fãcea parte ºi unde putea fi gãsit?

La 10 decembrie 1958, lucrãtorii de miliþie din Odobeºti au raportat descoperirea unui al treilea cadavru în coliba lui Dãnilã, situatã la punctul numit „Casa spînzuratului” – Jariºtea. Prealabila cercetare a locului faptei a scos în evidenþã cã victima (un tînãr necunoscut, în vîrstã de 22–26 ani, complet dezbrãcat) a fost aºezatã, cu faþa în sus, pe o vatrã de foc. Pe corp au fost gãsite arsuri. La locul faptei se aflau: un basc plin de sînge, bucãþi din cãmaºa ºi puloverul cu care fusese îmbrãcat, ºi un pietroi pãtat de sînge.

Cauza directã a morþii a fost paralizia sistemului nervos central, prin lovirea capului. Lovitura a fost datã în timp ce victima se gãsea cu capul rezemat de o suprafaþã tare (probabil pãmînt). În sîngele victimei s-a gãsit o concentraþie de 0,7 la mie alcool.

A doua zi, 11 decembrie 1958, în timp ce cercetãrile continuau, a fost semnalatã gãsirea celui de-al patrulea cadavru, descoperit în condiþii asemãnãtoare, în coliba lui Cãlin, situatã la punctul „Gãvane” – Panciu. Victima era aºezatã pe niºte coceni de porumb, în apropierea peretelui din dreapta colibei. Din vestimentaþie mai avea o cãmaºã, un cojocel ºi o pereche de pantaloni. Asasinul acoperise cadavrul cu cîþiva coceni. Tot în colibã au fost gãsite douã fragmente ale unor urme de opincã din cau-

ciuc, precum ºi un pietroi pãtat de sînge. În urma cercetãrilor au fost descoperite cinci fire de pãr, agãþate de tocul uºii, ele fiind recoltate pentru analizã. S-a stabilit cã ºi în acest caz moartea fusese violentã, cauza directã fiind paralizia sistemului nervos central. Lovitura fusese aplicatã în timp ce victima era culcatã. În acest caz nu s-au evidenþiat însã urme de arsuri. La intrarea în colibã erau aºezaþi mai mulþi snopi de coceni, în poziþie verticalã, înlocuind uºa.

Ofiþerii, necunosoînd identitatea victimelor – elemente ce oferã, de regulã, numeroase puncte de reper – au desfãºurat multiple acþiuni pentru înlãturarea acestui impediment. Întreaga gamã a mijloacelor folosite n-a dat rezultate. De la început se întrezãreau, deci, greutãþi. A luat fiinþã un colectiv format din ofiþeri ai Direcþiei judiciare ºi miliþiei locale. În martie 1960, colectivul a fost întãrit cu noi forþe. În prima perioadã de lucru, colectivul iniþial constituit a acordat atenþie activitãþii de identificare a cadavrelor, apreciind cã numai dupã o prealabilã cunoaºtere a relaþiilor victimelor ar putea fi depistate persoanele care s-au aflat în compania acestora cu puþin timp înaintea sãvîrºirii omorurilor.

Verificarea mai multor ipoteze a dus la aprecierea cã autorul ar fi tot un vagabond infractor sau bolnav psihic.

La baza acestei supoziþii a stat raþionamentul cã un alt infractor nu ºi-ar fi ales victimele cu atîta consecvenþã din rîndul vagabonzilor ºi, dacã n-ar fi avut un fond patologic, s-ar fi putut contura vreun mobil al crimelor, avînd oarecum o aºa-zisã motivaþie. (va urma) DUMITRU CEACANICA

Represiunea prefectului Mori a fost atît de puternicã ºi de organizatã încît ani la rînd nu s-a vorbit decît de aceste arestãri. Hotãrîse oare fascismul sã extirpe Mafia din insulã ºi apoi din întreaga Italie? Unii continuã ºi aºa sã nege cã el ar fi pornit aceastã bãtãlie, dar nu-i înþeleg, deoarece, dacã fascismul a optat la început pentru represiunea antimafiotã, aceasta a fost pentru motivul uºor de înþeles cã douã mafii nu pot coexista multã vreme în aceeaºi þarã. ªi aºa se face cã a fost arestat fostul primar al satului Racalmuto – ce-i drept, cu consimþãmîntul tuturor, deoarece întreg satul, chiar ºi atunci cînd n-o spunea deschis, era de acord cu necesitatea acestor mãsuri de ordin public, care aduceau a ceea ce se numeºte „curãþenia cea mare”.

bunã parte dintre primarii din vestul Siciliei au ajuns sã fie, astfel, oficial asociaþi cu Mafia. Cel care era considerat ºeful ei suprem, Don Calogero Vizzini, zis Don Calo, a fost numit primar de Villalba. La fel s-au petrecut lucrurile de la cel mai mic pînã la cel mai mare cãtun.

S-a adeverit mai tîrziu cã Serviciile Secrete americane se serviserã de Mafia din Statele Unite, de origine sicilianã, pentru a organiza debarcarea în Sicilia.

Dar aº vrea sã zãbovesc asupra unui exemplu pe care-l consider deosebit de semnificativ, acela al sergentului Dickey. Ca agent al C.I.D. (Criminal Investigation Division), Dickey l-a arestat în Sicilia pe faimosul mafiot Vito Genovese, „«om de vîrf în malavita» atît sub Mussolini, cît ºi sub administraþia guvernului militar aliat”, cum s-a spus. Bravul sergent Dickey a reuºit deci sã punã mîna pe Genovese, care era cãutat în Statele Unite pentru omucidere. În momentul arestãrii, Dickey l-a gãsit pe Genovese înarmat cu un numãr de scrisori de recomandare semnate de ofiþeri ai G.M.A. (guvernul militar aliat), care afirmau fãrã jenã cã boss-ul mafiot este „profund cinstit”, cã a „denunþat numeroase cazuri de corupþie ºi de speculã în rîndurile personalului zis de încredere” ºi cã, în plus, este „demn de crezare, loial, de mare bazã pentru serviciu” etc. (va urma) LEONARDO SCIASCIA (Traducere de GABRIELA DOGLU)

O poveste cu americani (1) De fenomenul Mafia, totuºi, în adevãrata sa naturã, m-am lovit abia dupã rãzboi, atunci cînd americanii, proaspãt debarcaþi în Sicilia, au reuºit pur ºi simplu o operaþie de unificare a Mafiei, care a ºtiut, fireºte, sã facã în aºa fel încît la momentul oportun sã fie de partea antifasciºtilor ºi sã se prezinte, în perspectiva unei victorii a aliaþilor, cu un pedigree politic satisfãcãtor.

Americanii pãreau sã fi sosit pe tãrîmurile noastre avînd în buzunare liste de persoane de încredere – ciudat, aproape toate erau membre ale Mafiei –, pe care le-au pus cît mai repede cu putinþã în posturi de rãspundere. O

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 23 noiembrie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (8) LUNA IANUARIE 15 ianuarie Pentru Dumnezeu nu existã lucruri mãrunte Acum, însã, chemaþi-mi un cîntãreþ. ªi dacã a început acesta a cînta, s-a atins mîna Domnului de Elisei. (IV Regi 3, 15) Prorocul Elisei, mîniat de pãgînãtatea regelui Ioram, simþea o greutate pe suflet, încît nu îi mai ardea de nimic, nu mai era în stare sã ia nici o hotãrîre, voia ceva care sã-i liniºteascã duhul tulburat mãcar pentru o clipã - ºi iatã cã atunci a chemat un cîntãreþ, ºi omul acela, cãruia nici mãcar nu i se pomeneºte numele, îndeplineºte tocmai lucrarea la care era chemat. Dumnezeu îl înzestrase cu darul cîntãrii, ºi cu darul acesta el, fãrã cîrtire ºi la vremea potrivitã, i-a slujit prorocului lui Dumnezeu. Mai mult de atît: în timp ce cînta, s-a sãvîrºit o mare minune: „mîna Domnului s-a atins” de inima tulburatã a robului Sãu Elisei, ºi acestuia i s-a descoperit ce anume trebuia sã hotãrascã ºi sã spunã în numele Domnului.

Mintea i s-a luminat ºi gura lui a rostit din nou, cu încredinþare solemnã: Aºa zice Domnul. S-a liniºtit, ºi în sufletul împãcat a auzit din nou glasul lui Dumnezeu - iar toate astea s-au întîmplat cu ajutorul cîntãreþului ascultãtor, plin de rîvnã: acesta a rãspuns la chemare ºi a slujit cu ce a putut. Poate cã fost un om cu totul neînsemnat, dar atunci a sãvîrºit un lucru mãreþ.

Care este folosul pe care îl putem trage din toate astea? Cei mai mulþi dintre oameni vor sã facã lucruri mãreþe, cautã glorie ºi nesocotesc ajutoarele care par mãrunte, considerîndu-le mai prejos de ei sau fãrã folos. Aceºtia nu înþeleg cã mare cu adevãrat nu este ceea ce ni se pare nouã mare: gîndurile lui Dumnezeu nu sînt ca gîndurile noastre, ºi El pune alt preþ decît noi pe lucruri. Cei doi bãnuþi ai vãduvei au fost pentru El mai de preþ decît toate comorile; hainele cusute pentru sãraci de o femeie evlavioasã (v. Faptele Apostolilor 9, 36-43) sînt pomenite în Scripturã, ºi nici muzica acelui cîntãreþ din vremea lui Elisei nu a fost uitatã.

Pe de altã parte, multe fapte omeneºti binecunoscute, rãsunãtoare, n-au nici un preþ înaintea Lui. Aºadar, dupã darul pe care l-a primit fiecare, slujiþi unii altora, ca niºte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu (I Petru 4, 10) ºi þineþi minte cã slujirea adusã unuia dintre ucenicii, sau prorocii, sau vestitorii Lui va cãpãta mare rãsplatã de la El!

Cu picioarele pe pãmînt (12) Despre recoltarea de organe - Un fapt deosebit de discutat ºi despre efectele benefice plecînd din trãsãturile umanitare este donarea de organe. Evident cã este un eveniment salutar sã ai posibilitatea sã salvezi pe cineva aflat în suferinþã, dar sã ascultãm ºi pãrerea unui pãrinte din Sfîntul Munte.

De bunã seamã cã a face bine este un lucru bun în faþa Domnului, însã binele fãcut nu trebuie sã aibã nimic rãu amestecat în el, pentru cã astfel nu ar mai fi un lucru bun.

- Ce poate fi rãu pãrinte în a salva vieþi?

- Nu vreau sã fac trimitere la ceea ce se vehiculeazã acum despre acest subiect, adicã la comerþul cu organe, ci doresc sã ating doar aspectele duhovniceºti. În primul rînd, ar trebui sã ºtii cã recoltarea nu se face de la un organism mort, nefuncþional, pentru cã altfel nu ai mai avea ce face cu organele, ci de la unul care este viu, iar definiþia morþii unui organism care încã respirã nu m-a convins. Au fost vãzute zeci de cazuri întoarse la viaþã de la aºa-zisa moarte cerebralã. În acest caz vorbim de crimã dupã toate regulile criminaliºtilor. Dar acuzaþia de crimã se extinde nu doar asupra acelora care fac recoltarea, ci ºi asupra familiei

16 ianuarie Prin Crucea lui Hristos vom cunoaºte adevãrul Mulþi vor veni în numele Meu, zicînd: „Eu sînt Hristosul“. (Matei 24, 5) O veche legendã vorbeºte despre o întîmplare ciudatã din viaþa Sfîntului Martinian. Odatã, în timp ce acesta citea cu sîrg în chilia sa Sfînta Scripturã, a auzit o bãtaie uºoarã în uºã. „Intrã!”, a zis cãlugãrul. Uºa s-a deschis ºi i-a apãrut un necunoscut chipeº, cu privire de vultur, îmbrãcat în straie de prinþ. „Tu cine eºti?”, l-a întrebat Sfîntul Martinian. „Eu sînt Hristos!”, i-a rãspuns necunoscutul.

Vocea poruncitoare ºi þinuta mîndrã a neaºteptatului musafir nu l-au tulburat pe smeritul monah; aruncînd asupra lui o privire cercetãtoare, acesta la întrebat liniºtit: „Unde sînt rãnile de la cuie?” cãci bãgase de seamã lipsa acestor nelipsite semne ale Mîntuitorului rãstignit. Þinuta împãrãteascã, îmbrãcãmintea bogatã a necunoscutului nu dãdeau mãrturie în folosul spuselor lui. De pe mîinile lui îngrijite, cu degetele pline de inele cu pietre scumpe, lipseau semnele rãstignirii.

Dat în vileag ca mincinos, planul rãu fiindu-i dejucat, Satana - cãci el fusese - a fugit din chilie în pripã. Putem trage ºi astãzi învãþãminte folositoare din aceastã istorioarã. ªi în zilele noastre mulþi se ascund sub numele lui Hristos. Cum putem recunoaºte credinþa adevãratã, cum sã ne orientãm în nenumãratele principii ºi ºcoli cu care unii vor sã înlocuiascã toate lucrurile vechi a cãror sfinþenie a fost doveditã în numeroase rînduri de-a lungul veacurilor? Cuviosul monah a gãsit dezlegarea problemei acesteia cãutînd semnele rãstignirii la vedenia slavei omeneºti ce îi apãruse.

Fãrã moartea pe cruce a Mîntuitorului, fãrã jertfa Lui rãscumpãrãtoare, Evanghelia ºi-ar pierde toatã puterea. Crucea lui Hristos este temelia ºi centrul din care pornesc razele luminoase ale pãcii, ale bucuriei ºi ale nãdejdii. Tot ce nu poartã urmele Mîntuitorului rãstignit, tot ce nu e pãtruns de duhul Crucii ºi contrazice învãþãtura Evangheliei nu se poate numi cu numele lui Hristos, nu poate fi al Lui, nu vine de la Dumnezeu. Iubiþilor, nu daþi crezare oricãrui duh, ci puneþi duhurile la încercare, dacã sînt de la Dumnezeu (I Ioan 4, 1). (va urma) care acceptã aceastã recoltare, chiar dacã li se pare moral sã salveze o altã persoanã. ªi nu doar atît, ci ºi asupra primitorului, care acceptã sã fie luatã o viaþã în schimbul prelungirii vieþii sale în aceastã lume.

- Pãrinte, aparent e simplu, dar cînd ajungi faþã în faþã cu nenorocirea nu ºtii cum vei reacþiona.

- Nu ºtiu dacã ºtii, dar persoana declaratã moartã deºi respirã, simte cã i se apropie moartea, „strigînd” cã are dreptul la viaþã prin miºcãri pe masa de transplant, transpiraþii, motiv pentru care „mortul” este anesteziat înainte. Au fost cazuri în care medicii chirurgi s-au înspãimîntat de reacþii. De ce? Pentru cã nu vorbim despre un mort, ci despre o persoanã vie, care, în acel moment, nu este conºtientã ºi nu are putere de decizie.

- În prezent, pe noile carduri de sãnãtate ni se cere acceptul donãrii de organ în caz de accident.

- Tu faci cum crezi, însã eu îþi spun cã acceptul tãu reprezintã faptul cã eºti pãrtaº la propria ta crimã.

Viaþa pe Pãmînt este scurtã, însã o greºealã ca aceasta s-ar putea sã te coste veºnicia. Fii cu luare aminte ºi sesizeazã dacã nu cumva legile „morale” vin în contradicþie cu Legile Dumnezeieºti. Viaþa ºi moartea sînt chestiuni incontrolabile de cãtre om ºi þin exclusiv de voinþa Dumnezeiascã. Nu e lucru de joacã! (va urma) IONUÞ RITEª

Plecarea toamnei

Se-aºterne toamna tristã printre ploi ªi frunze reci se-aºazã peste noi, Iar soarele se pierde-n depãrtãri Cãci doarme acum deasupra multor mãri... ªi pleacã munþii întorºi înspre amurg Sã hiberneze unde stele curg, Spre ceruri luminate-n curcubeu Cãci rãsãritul este-n apogeu...

Se uitã toamna peste mãri ºi þãri Sã privegheze iarna-n depãrtãri, Douã surori se-alint-a cîta oarã?

Cu gelozie privesc spre primãvarã...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Dau un regat pentru o certitudine Mã îndoiesc, deci caut cu sudoarea frunþii trudind, tot caut sãpînd în adîncul închipuirilor; ºi tot cãutînd, am gãsit! ce am gãsit era ca un ciob strãlucitor, ca un fragment dintr-un lucru întreg, dintr-o certitudine; adînc tulburat, închipuiam întregul, mã uimeam de dragul meu de-a întregi, era întregul meu, domneam peste el, peste regatul închipuirilor, liniºtit ºi fericit dormeam, domn ºi stãpîn iluzoriu, rege peste regatul amãgirilor…

ROMAN FORAI

250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici Cum sã ne alegem mirele sau mireasa (7) Viaþa de familie trebuie începutã prin a te ruga ca Domnul sã þi-l arate pe omul care îþi va fi sprijin ºi ajutor. Bineînþeles, rugãciunea trebuie sã premeargã acestei alegeri, dar dacã inima a ales deja, trebuie sã ne rugãm ca sã fie dupã voia lui Dumnezeu. O oarecare femeie îmi povestea cã atunci cînd era fatã i-a plãcut un seminarist, ºi atît de tare l-a îndrãgit, încît se ruga Domnului sã aibã parte de el. Stãtea în bisericã, el stãtea în faþã, ea îl vedea din spate, ºi se ruga aºa: „Doamne, fie ce-o fi, numai sã fie al meu“. El a început sã îi dea atenþie; au fãcut cunoºtinþã, au început sã se întîlneascã, el a cerut-o în cãsãtorie. S-au cãsãtorit, pe urmã el a devenit preot, au trãit împreunã vreo doi-trei ani, au fãcut doi copilaºi, totul mergea bine. Ei, ºi s-a întîmplat o problemã cu instalaþia de gaz. El a zis: „Las cã o rezolv eu îndatã“. S-a otrãvit însã cu gaz ºi a murit. Sãraca plîngea: „De ce am cerut aºa: fie ce-o fi, numai sã fie al meu?“ Domnul i-a îndeplinit cererea, ºi iatã cã acum este vãduvã. Iar dupã cîþiva ani a murit ºi ea pe neaºteptate, lãsînd în urma sa doi copii. Iatã ce se întîmplã cîteodatã. Da, trebuie sã ne rugãm, însã trebuie neapãrat, cum ne învaþã Sfinþii Pãrinþi, sã lãsãm mãcar puþin loc pentru voia lui Dumnezeu. „Nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu“. Nu „fie ce-o fie“, ci „Doamne, Tu ºtii mai bine: eu vreau foarte tare, însã Tu ºtii mai bine“. (Protoiereul Valerian Krecetov)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 23 noiembrie 2018

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Drvengrad, orãºelul construit în totalitate din lemn La douã sute de kilometri sud-vest de capitala Serbiei, Belgrad, pe muntele Mokra Gora, la doar cîþiva kilometri de graniþa cu Bosnia ºi Herþegovina, este un oraº mic, plin de viaþã, numit Drvengrad. În traducere, Drvengrad înseamnã „oraºul din lemn”, ceea ce este literalmente corect, pentru cã întreg oraºul este din lemn obþinut din pãdurile de conifere din zonã. Chiar ºi strãzile ºi piaþa principalã sînt pavate cu dale de lemn.

Drvengrad are o bisericã, o bibliotecã, un cinematograf ºi cîteva restaurante ºi magazine, dar nu este un oraº ade-

Cînd ploile au cãzut în Atacama, am sperat cã aceasta va duce la înflorirea vieþii în acest deºert arid. În schimb, am constatat contrariul, ploaia din miezul hiperaridic al deºertului Atacama a provocat o dispariþie masivã a majoritãþii speciilor microbiene indigene de acolo”, spune astrobiologul Alberto Fairén de la Universitatea Cornell ºi Centro de Astrobiología din Spania. Înainte ca ploile sã ajungã la Atacama, probele de sol din regiunea Yungay situate în centrul deºertului au evidenþiat 16 tipuri diferite de specii microbiene. Datoritã caracteristicilor sale unice, zona este deseori studiatã de cãtre NASA, mediul inospitalier al lui Atacama fiind unul dintre cele mai apropiate analogii pe care le avem pentru a investiga modul în care viaþa ar putea gãsi o cale de înflorire pe planeta roºie.

Atacama este un deºert de coastã din America de Sud, format datoritã curenþilor marini reci ce satureazã aerul, eliminînd astfel precipitaþiile. Acesta este situat pe coasta de nord vest sudamericanã, în nordul statului Chile, mãrginit la vest de coasta Pacificului, la Sud de Peru ºi la est de Bolivia ºi Argentina. Diferenþele de temperaturã din regiune sînt mari, oscilînd între zi +30° ºi noapte -15°C. RADU UNGUREANU

Oamenii de ºtiinþã au lansat proiectul descifrãrii genomului tuturor speciilor de pe Terra vãrat. Drvengrad a fost construit de regizorul Emir Kusturica în 2004 pentru filmul sãu „Viaþa este un miracol”. „Mi-am pierdut oraºul de suflet, Sarajevo, în timpul rãzboiului. De aceea am dorit sã-mi construiesc propriul sat. Aici organizãm seminarii pentru oamenii care vor sã înveþe cum sã facã producþie audio-video, concerte, ateliere de ceramicã sau picturã. Practic locul este mereu plin de viaþã ºi atrage numeroºi turiºti. Este locul unde eu personal voi locui. Este un loc deschis cu diversitate culturalã care se opune globalizãrii”, spune Kusturica.

Drvengrad – numitã ºi Küstendorf, dupã creatorul sãu – este amenajat ca un parc tematic. Vizitatorii pot vedea opere de artã la galeria Macola sau pot viziona filme în Cinema Underground, aflat în subsolul clãdirii Stanley Kubrick. Aceastã clãdire conþine o salã de gimnasticã, o piscinã, o saunã ºi camere private în care locuiesc Kusturica ºi familia sa.

Strãzile din Drvengrad sînt numite dupã oameni celebri precum Nikola Tesla, revoluþionarul cubanez Ernesto „Che” Guevara, fotbalistul argentinian Diego Maradona, actorul sîrb Miodrag Petroviæ Èkalja ºi faimoºii regizori de film Federico Fellini ºi Ingmar Bergman. Drvengrad este mai aglomerat în timpul Festivalului Internaþional de Film ºi Muzicã Küstendorf, unde tinerii producãtori de filme ºi studenþii se pot întîlni cu actori ºi regizori celebri. Filmele din întreaga lume sînt prezentate în timpul festivalului.

Un punct culminant al festivalului este o „îngropare a filmelor proaste” în cimitirul Bad films. Festivalul a fost deschis oficial în 2008, cu înmormîntarea „Die Hard 4“. Festivalul pune accentul pe realizarea de filme independente, creative, fãrã bugetele mari ale box-officeurilor de la Hollywood. Nu gãzduieºte un covor roºu, dar de-a lungul timpului multe vedete de film de la Hollywood au vizitat festivalul, printre care Johnny Depp, Gael Garcia Bernal ºi Abbas Kiarostami.

Deºertul în care ploaia aduce… moartea! În cel mai uscat ºi mai vechi deºert de pe Pãmînt, un loc atît de sterp ºi neprimitor încît este deseori numit iadul pe Pãmînt, natura nu funcþioneazã la fel ca pe restul planetei.

Tindem sã gîndim cã apa este o binecuvîntare generatoare de viaþã, însã, în mijlocul deºertului Atacama, din Chile, ploile anormale s-au dovedit a fi opusul: un blestem care aduce moartea.

O mare parte din Atacama a rãmas într-o stare aproape hiperaridã de aproape 15 milioane de ani ºi nu existã nici o evidenþã a faptului cã aici s-au înregistrat precipitaþii semnificative în ultimii 500 de ani. Acest lucru s-a schimbat brusc acum cîþiva ani, cînd deºertul a cunoscut perioade de ploaie în martie ºi august 2015, iar apoi în iunie anul trecut. Seceta lungã se terminase ºi noi forme de viaþã care au evoluat pentru a supravieþui unui ecosistem hiperarid ºi care nu se puteau descurca cu apa au murit.

Cercetãtorii au lansat un proiect ambiþios care are drept obiectiv descifrarea genomului tuturor celor 1,5 milioane de specii complexe cunoscute de pe Terra, termenul de finalizare a proiectului fiind de zece ani, relateazã Reuters.

Earth BioGenome Project (EBP) este „urmãtorul proiect

ambiþios din domeniul biologiei” dupã Human Genome Project, un demers care a costat 3 miliarde de dolari, s-a desfãºurat timp de 13 ani ºi a fost finalizat în 2003. Potrivit estimãrilor, EBP va costa 4,7 miliarde de dolari ºi „va crea, la final, o nouã bazã în biologie prin intermediul cãreia vor putea fi gãsite soluþii pentru pãstrarea biodiversitãþii ºi sprijinirea societãþilor umane”, a spus Harris Lewin, profesor la Universitatea din California, Statele Unite, ºi preºedintele proiectului EBP. „Realizarea hãrþii, a modelului… va fi o sursã imensã pentru noi descoperiri, înþelegerea regulilor vieþii, mecanismului evoluþiei, unor noi abordãri în problema conservãrii speciilor rare ºi în pericol de dispariþie ºi… noi resurse pentru cercetãtorii din domeniul agricol ºi medical”, a precizat profesorul în cadrul unei întâlniri cu presa la Londra.

Iniþiativa va atrage demersuri de cercetare importante din întreaga lume, printre care un proiect american care vizeazã descifrarea codului genetic a 66.000 de vertebrate, un proiect chinez de secvenþiere geneticã a 10.000 de plante ºi Global Ant Genomes Alliance, care are în plan descifrarea codului genetic a circa 200 de specii de furnici.

Volumul datelor biologice colectate va fi la nivelul „exascale” (un miliard de miliarde), superior celor arhivate de Twitter, YouTube sau totalitatea datelor astronomice.

Jim Smith, directorul ºtiinþific al organizaþiei Wellcome Trust, spune cã proiectul va reprezenta „o sursã de inspiraþie la nivel internaþional” ºi, în mod asemãnãtor cu Human Genome Project, iniþiativa are potenþialul de a transforma cercetarea din domeniul sãnãtãþii ºi a bolilor. „De la naturã vom putea înþelege modalitatea de dezvoltare de noi tratamente pentru boli infecþioase, identificarea medicamentelor care pot încetini procesul de îmbãtrânire, generarea unor noi abordãri de a obþine hrana omenirii sau crearea unor noi biomateriale”, a spus acesta la întâlnirea cu presa.

Sfatul medicului

Cum sã previi cãzãturile pe gheaþã?

Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi în prezent efectueazã cea de-a doua specializare în Medicinã Sportivã.

Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate în mare parte de CNAS.

DR. TAREK NAZER

Sezonul rece aduce dupã sine apariþia unui strat de gheaþã ºi de zãpadã, iar mersul pe jos devine o adevãratã aventurã. Cãzãturile pe gheaþã sînt foarte frecvente în aceastã perioadã a anului, de aceea este important sã ºtiþi cum sã vã protejaþi sau sã reduceþi riscurile.

Cele mai frecvente probleme care apar în timpul cãzãturilor sînt entorsele, luxaþiile, leziuni ale cartilajelor, muºchilor ºi tendoanelor, iar în cazuri mai grave traumatisme cranio-cerebrale sau fracturi.

Entorsa este o afecþiune traumaticã ce se produce prin rãsucirea ligamentelor unei articulaþii în urma unui traumatism sau a unei miºcãri greºite.

Reprezintã o leziune de þesut moale, tendoane ºi ligamente care suferã o întindere sau chiar o rupturã. * Luxaþia: reprezintã întinderea sau ruperea ligamentelor asociate cu deplasarea capetelor osoase afarã din cavitatea articularã. * Fractura reprezintã ruptura unui os sau a unui cartilaj osos. Sistemul osos susþine forma corpului ºi ajutã la buna desfãºurare a activitãþilor zilnice.

Oasele trebuie sã fie puternice, astfel încît sã suporte loviturile uºoare, însã cînd un os este supus unui traumatism mai puternic, el cedeazã ºi se fractureazã.

Sfaturi care vã pot proteja împotriva cãzãturilor: Purtaþi încãlþãminte adecvatã timpului de afarã: sã fie cu talpa de cauciuc care nu alunecã, deasupra gleznei ºi confortabilã, sã vã protejeze în acelaºi timp ºi de degerãturi. Lãsaþi mîinile libere, protejate de o pereche de mãnuºi, deoarece în cazul în care vã dezechilibraþi în timpul mersului, mîinile vã ajutã sã vã recãpãtaþi echilibrul ºi, în acelaºi timp, au ºi rol de amortizor într-o eventualã cãzãturã. Dar nu trebuie sã vã sprijiniþi direct în mîini, deoarece se poate produce fractura de radius. Nu mergeþi prea repede cînd e zãpadã, deoarece mersul rapid scade concentrarea asupra paºilor. Evitaþi sã cãraþi obiecte sau lucruri grele în timpul mersului. Puteþi sã folosiþi un baston pentru sprijin cînd este multã gheaþã pe jos.

Dacã nu reuºiþi sã evitaþi o cãzãturã, mãcar puteþi încerca sã vã protejaþi capul ºi spatele, puteþi sã vã folosiþi de mîini sau de obiecte din jurul vostru pentru a vã amortiza cãderea. Dupã o cãzãturã este recomandat sã nu vã mai sprijiniþi pe membrul afectat, sã îl imobilizaþi printr-o atelã provizorie, puteþi aplica comprese reci ºi sã vã prezentaþi la medic. www.consultatieortopedie.ro Pînã în prezent, au fost descifrate genomurile a mai puþin de 3.500 de specii complexe, echivalentul unui procent de doar 0,2%. Mai puþin de o sutã dintre acestea au fost realizate ca „genom de referinþã”, utile cercetãtorilor pentru a le accesa ºi a învãþa din studiul acestora.

Obiectivul EBP este de a adãuga mii de alte genomuri de referinþã, care vor revoluþiona, potrivit oamenilor de ºtiinþã, modalitatea de înþelegere a biologiei ºi a evoluþiei, vor creºte eforturile de conservare ºi protejare a biodiversitãþii.

Lewin spune cã semnele unei rapide scãderi a biodiversitãþii ºi creºterea numãrului de specii aflate în pericol de dispariþie sau extincþie îndreptãþeºte urgenþa proiectului. „Este neapãrat nevoie sã catalogãm acum viaþa de pe planeta noastrã”, a spus acesta. „Vom face acest lucru, nu pentru cã este uºor, ci pentru cã este dificil ºi pentru cã este important”.

ADRIAN ALBU

Pag. a 22-a – 23 noiembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Doamne, nu uita de noi, sîntem sãraci, plini de nevoi... (urmare din pag. 1) Rãspunsul e foarte simplu: lucrez ca un rob, existã zile cînd nu mã ridic de pe scaunul de lucru timp de 10 ore. Acesta e scaunul meu de torturã, sau scaunul electric. Am fost cu toþii impresionaþi de acea tînãrã pe nume Ingrid Elena Ioan, rãnitã în Revoluþia din Decembrie 1989, care a rostit un tulburãtor mesaj în Parlament, de pe scaunul ei cu rotile. Ce copil frumos, ce chip de înger, ce demnitate ºi nobleþe în a-ºi purta crucea aceea grea, fãrã sã se plîngã, fãrã sã acuze, fãrã sã cearã nimic! ªi ce mesaj sublim, izvorînd din cel mai curat patriotism! Ei, bine, tot un fel de scaun cu rotile mi-a destinat Dumnezeu ºi mie. Fireºte, am libertatea de a mã miºca, de a mã plimba, sînt sãnãtos ºi povara mea nu e nici pe departe ca aceea a marilor mutilaþi de rãzboi sau de revoluþie. Dar ce-i în sufletul meu, numai eu ºtiu! Vai de bãrbatul acela care adoarme, seara, înaintea copiilor sãi mici!

Am avut, din acest punct de vedere, un an infernal. Am muncit pe brînci, din zori ºi pînã în noapte, ºi au existat perioade cînd n-am avut rãgaz sã mãnînc decît o datã pe zi, ºi atunci în fugã. îi vedeþi la televizor, destul de des, pe unii ºefi de partid arborînd un zîmbet larg, destinºi, cu obrazul proaspãt bãrbierit ºi stropit din belºug cu after-shave, plini de ei înºiºi, participînd la tot felul de reuniuni mondene. Ferice de ei! Aceºtia n-au nici o grijã pe lume! Spre deosebire de ei, eu conduc nu numai un partid mare, din ce în ce mai mare, ci conduc ºi douã reviste naþionale, ºi o fundaþie care deruleazã programe umanitare. În aceastã perioadã, revista „Politica” a ajuns la numãrul 400, iar revista „România Mare” se apropie de numãrul 500. Le-am redactat ºi le-am scos foarte greu, în condiþii de austeritate maximã, fiindcã noi nu primim miliarde de lei pe lunã, din reclame ºi publicitate, aºa cum primesc celelalte ziare ºi reviste. În ceea ce priveºte programele noastre umanitare, sînt fericit cã „Cina Creºtinã”, prin care ofer, lunar, hranã ºi medicamente la peste 130 de familii de bãtrîni nevoiaºi, a ajuns la Ediþia cu nr. 66, depãºind 5 ani de existenþã. La fiecare festivitate, le-am dãruit bãtrînilor noºtri dragi ºi programe artistice de neuitat, la care ºiau dat concursul mari cîntãreþi ºi rapsozi ai Þãrii, ca Dan Iordãchescu, Irina Loghin, Florin Georgescu, Ion Dolãnescu, Polina Manoilã, Lucia Þibuleac, Nicolae Florei, Gheorghe Turda, Marian Nistor, Olga Stãnescu, Sanda Ladoºi, precum ºi actori de rãsunet, ca Florin Piersic, Mihai Fotino, Carmen Stãnescu, Lucia Mureºan, Rodica Popescu-Bitãnescu, Violeta Andrei, Nae Lãzãrescu, Alexandru Lulescu, Nicu Constantin, Costin Mãrculescu ºi mulþi, mulþi alþii. În condiþiile date, am fãcut ºi noi ce-am putut. Alþii, cu dare de mînã mai mare decît noi, nu bagã mîna în buzunar, trec mai departe pe lîngã cei loviþi de soartã. Lumea constatã o creºtere a egoismului în societatea româneascã, adicã în aceastã mulþime pestriþã, în care bogaþii devin tot mai bogaþi ºi se izoleazã cu zãbrele de fier ºi cu gãrzi bine plãtite, pentru a nu se atinge nici un sãrac de ei, ca sã nu le mînjeascã veºmintele, sã nu le zgîrie limuzinele luxoase, sã nu le strice pofta de viaþã. „Ascundeþi þãranii!” – striga Nicolae Iorga, dupã Expoziþia Jubiliarã din Bucureºti, din 1906, care marca 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. „Ascundeþi sãracii ºi cerºetorii!” – vom striga ºi noi, cu un nod de lacrimi în gît, fiindcã nici în visele noastre cele mai groaznice nu puteam bãnui cã nivelul de trai se va prãbuºi atît de cumplit. Principala vinã o poartã cei doi preºedinþi care s-au perindat pînã

acum la Palatul Cotroceni, Ion Iliescu ºi Emil Constantinescu. În afarã de vorbe ºi promisiuni, ei nu s-au priceput la nimic altceva. Iar Poporul, în marea lui bunãtate ºi naivitate, de copil sfînt, s-a uitat în gura lor pînã a orbit. Am pomenit, pînã acum, douã nume de cãrturari: Eminescu ºi Iorga. Ei, bine, pentru aceia care sînt interesaþi cum lucrez, voi spune cã aceºti doi martiri ai spiritualitãþii naþionale se aflã prezenþi, clipã de clipã, în biroul meu de lucru. Mai exact, deasupra mesei de scris, pe perete, þin masca mortuarã a lui Eminescu, din ipsos ºi bronz, dãruitã de regretatul eminescolog Augustin Z.N. Pop, precum ºi un portret de tinereþe al lui Iorga, îmbrãcat în straiele albe ale Adevãrului, fotografie originalã, care mi-a fost oferitã de o nepoatã a savantului, din Vãlenii de Munte. Între cele douã efigii, existã o eºarfã de mãtase Tricolorã. Atît ºi nimic mai mult. Mã simt atît de bine printre aceºti Zei Tutelari ai Neamului Românesc!

Primesc atîta fluid energetic ºi atîta protecþie din partea lor! Ei sînt aici, cu mine, nemuritori ºi reci, ei îmi lumineazã cãmãruþa de scris cu aura lor de raze ºi nici un rãu nu mã poate atinge, fiindcã au pãtimit ei, destul, pentru întregul Popor Român.

Anul 2000 va fi un an de douã ori jubiliar: la 15 ianuarie vom sãrbãtori 150 de ani de la naºterea lui Mihai Eminescu, iar la 27 noiembrie vom comemora 60 de ani de la moartea lui Nicolae Iorga. Dar, cel mai glorios jubileu este acela al împlinirii a douã milenii de la naºterea lui Isus Christos. „Oamenii mari s-au nãscut în case mici” – sunã un aforism al lui Nicolae Iorga.

Iar cel mai mare dintre oamenii care au trãit pe aceastã Planetã de pãmînt ºi ape, de-a lungul Istoriei, Om ºi, deopotrivã, Fiu al lui Dumnezeu, nici mãcar nu S-a nãscut într-o casã, ci într-o iesle, privegheat ºi încãlzit de dobitoacele staulului, în miezul iernii. Atunci au venit cãtre El, de la mari depãrtãri, cãlãuziþi de steaua vestitoare, cei 3 Magi, care l-au depus la picioare Aur, Smirnã ºi Tãmîie. Nimeni nu o primise pe mama Lui în casã: ca o vietate speriatã ºi cuprinsã de durerile facerii, ea colinda de colo pînã colo, pentru a da naºtere Pruncului Divin, care urma sã fie Moºtenitorul Lumii. Puþini ºtiu cã numele Maria, în ebraicã, înseamnã Steaua Mãrii. De atunci, de la acea Noapte de Crãciun, Istoria lumii s-a împãrþit în douã, ca apele Mãrii despicate cu toiagul magic. Dumnezeu le-a dat ºi le dã tuturor pãgînilor, în permanenþã, o ºansã de salvare a sufletelor: sã se creºtineze! Am cutreierat, de-a lungul vieþii mele, pe multe meridiane ale lumii ºi, deºi respect toate religiile, nu mã pot opri sã nu mã întreb: cum trãiesc alte popoare fãrã Isus Christos, în afara celei mai înãlþãtoare religii a Umanitãþii, care propovãduieºte iubirea ºi jertfa? Eu mulþumesc lui Dumnezeu pentru cel puþin 3 daruri pe care mi le-a fãcut la naºtere, asemãnãtoare cu Aurul, Smirna ºi Tãmîia primordialã: în primul rînd cã m-a nãscut român, în al doilea rînd cã m-a nãscut creºtin ºi în al treilea rînd cã m-a nãscut european. Toate aceste calitãþi sînt manã cereascã pentru Poporul nostru. Iar eu cred, cu sfinþenie, în caracterul mesianic al Neamului Românesc, aºadar în faptul cã el nu a fost creat întîmplãtor ºi cã are o misiune mare pe Pãmînt.

Iubitele mele surori ºi dragii mei fraþi, mai sînt cîteva zile pînã cînd Orologiul din turla cea înaltã a Istoriei va bate, solemn, intrarea în anul 2000. Îmi aduc aminte de romanul „Sfîrºit de veac în Bucureºti”, scris de Ion Marin Sadoveanu ºi consacrat anilor ’90 ai secolului XIX. Atunci murea o lume ºi se nãºtea alta.

Acum moare o lume, dar existã pericolul sã nu se mai nascã nimic în loc. Prea grozave sînt primejdiile care pîndesc Umanitatea. „Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc!” – scria autorul romanului „Condiþia Umanã”, André Malraux. ªansa noastrã este sã îmblînzim specia umanã, sã ne întoarcem faþa spre Dumnezeu, sã-i izolãm pe rãufãcãtori, pe tîlhari ºi criminali ºi sã le arãtãm calea cea dreaptã. Altminteri va fi rãu pentru omenire ºi, vorba aceleiaºi Biblii, vom umbla cale de 3 zile ca sã gãsim un om. Existã atîta durere pe Pãmînt! Misiunea omului adevãrat este aceea de a micºora suferinþa oamenilor ºi a animalelor, sã disparã omorurile, ºi fãrãdelegile, ºi urîciunile, ºi mugetele vietãþilor ucise în pãduri ºi în abatoare! Nu e moral ºi nu-i drept ca oamenii sã-ºi clãdeascã fericirea pe nefericirea altor fiinþe!

Dragi români din Þarã, din Basarabia ºi Bucovina, din diaspora, Partidul România Mare a fost ºi a rãmas ca un stejar, drept, în furtunã.

Ne-au bãtut ploile ºi viscolele, ne-au izbit valurile de murdãrii proferate de duºmanii Neamului Românesc, am fost ºi încã mai sîntem hãituiþi prin Tribunale, dar n-am ieºit din luptã, n-am îngenuncheat, n-am abjurat de la legãmîntul ºi credinþa în Idealurile Naþionale. Indiferent în ce culori mizerabile ne prezintã unii ºi alþii, indiferent cît de sãlbaticã e prigoana declanºatã de Mafie împotriva noastrã, indiferent cît de mîrºave sînt metodele prin care se încearcã sã fim reduºi la tãcere, de la interzicerea noastrã pe posturile de Televiziune ºi pînã la difuzarea, periodicã, a unor sondaje de opinie mincinoase – noi, cei de la Partidul România Mare, nu ne vom da bãtuþi ºi nu vom trãda încrederea populaþiei.

Aceasta e calea cea dreaptã. Ea izvorãºte din Istorie ºi toate momentele vitale ale Existenþei Naþionale – anii 1600, 1784, 1821, 1848, 1859, 1877, 1918, 1941, 1968, 1989 – au fost strãbãtute, ca de un fir roºu, de filonul Naþionalismului Luminat. Noi sîntem români, creºtini ºi europeni de 2000 de ani ºi vom rãmîne aºa încã pe puþin alþi 2000 de ani.

Anul 1999 a fost un an prost pentru România.

A venit clipa sã îºi facã intrarea în arenã ºi un an bun, care sã ne redea, tuturor, bucuria de a trãi.

Dar pentru asta trebuie izgonite din Cetate minciuna, trufia, lãcomia, trãdarea de Þarã. „Primul pas de politicã solidã este deºteptarea limbii ºi a conºtiinþei istorice în Popor” – scria Titu Maiorescu. Noi, cei de la PRM, atunci cînd vom prelua cîrma la Palatul Cotroceni ºi la Palatul Victoria, o astfel de politicã vom face: pragmaticã, lucidã, naþionalã. Renaºterea ºi modernizarea României nu se pot realiza decît cu oameni cinstiþi, patrioþi, cu o judecatã sãnãtoasã.

Istoria, în mersul ei, este ciclicã. Periodic, sînt chemate la conducere ºi forþele naþionale. A venit ºi timpul nostru. Alãturaþi-vã nouã, vorba lui Tudor Vladimirescu, cu rãu sã-i pierdem pe cei rãi, ca sã vã fie vouã bine, cãci Patria se cheamã Norodul, iar nu tagma jefuitorilor! Românii, în simplitatea lor genialã, au înãlþat la cer o rugãciune neasemuit de frumoasã, care reprezintã poate cel mai sfîºietor cîntec fãurit pe aceste meleaguri: „DOAMNE, NU UITA DE NOI/ SÎNTEM SÃRACI, PLINI DE NEVOI...”.

Aprindeþi o candelã lîngã o cetinã veºnic verde ºi rugaþi-vã la Dumnezeu sã alunge blestemul din Þarã, sã ne facã mai buni ºi mai curaþi, sã mîntuiascã Poporul Român. Intrãm într-o nouã Erã, care va fi aºa cum o va prefigura generaþia noastrã: mai bunã sau mai rea, mai dreaptã sau mai ticãloasã. Pentru Idealul Naþional meritã sã te jertfeºti!

Vã urez un Crãciun fericit! La Mulþi Ani, în România Mare!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 23 noiembrie 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

Fratele lui geamãn, Iosif, „n-a avut zile”, cum zic þãranii noºtri, murind la naºtere. E o povarã, ºi aceasta, a acelora care supravieþuiesc perechii lor, cu care au stat nouã luni (o viaþã de om?) în pîntecul mamei. („De îndatã ce omul s-a nãscut, este destul de bãtrîn pentru a muri” – scria Martin Heidegger.) Un asemenea start în viaþã marcheazã destinul fiecãruia.

Dumnezeu a zãmislit în femeie doi prunci: unul l-a dat familiei, care l-a fãcut din dragoste, altul l-a þinut pentru El. Cel pe care l-a luat la Sine avea nume biblic, Iosif. „Iosif ºi fraþii sãi”, de Thomas Mann, în variantã româneascã. Naºii de botez ai pruncului au fost Borza Petru ºi femeia lui, Paraschiva. Naºul nu i-a dat numele sãu, Petru, ci numele de Vasile, poate ºi pentru cã pe Elena Popa începuserã sã o încerce semnele facerii încã din 1 ianuarie, zi mare, împãrãteascã, pentru ortodoxie, cînd e sãrbãtorit Sfîntul Vasile. Copilul a trãit în casa ridicatã în livada bisericii de cãtre strãmoºii sãi, veniþi în sat – fiul preotului Onu ºi feciorii acestuia. Nici n-a apucat el sã meargã cu gîºtele ºi cu oile, cã a ºi primit porecla, obligatorie la români: Ciulie. De ce? Nu se ºtie, dar s-ar putea sã fie valabilã una din douã variante: a) Aºa îºi spunea el cînd era mic, neputînd pronunþa numele Vasile; b) Ciulie, de la ciufulirea pãrului. La 18 ani, îºi ia lumea în cap. Puþinii lui urmaºi, trãitori azi în fostul Berchiº, îºi explicã aceastã fugã timpurie prin faptul cã nu i-ar fi plãcut munca. ªi asta e o treabã atît de relativã! Într-un loc, Cehov scrie: „Poþi sã oboseºti stînd toatã ziua în pat”. Este inexplicabil cum, la acea vîrstã a cãtãniei, Vasile Popa nu ºtia carte, era analfabet! Sã creºti în curtea bisericii, nu departe de mînãstirea strãveche a Berchiºului, un autentic focar de civilizaþie pentru mai multe generaþii de români, sã provii chiar dintr-o familie cu cel puþin doi preoþi – ºi sã nu ºtii sã scrii ºi sã citeºti, aºa ceva rãmîne, pentru mine cel puþin, o enigmã. Bine-bine, poate sã-mi replice cineva, existã atîþia miniºtri, parlamentari, consilieri prezidenþiali ºi chiar istorici din zilele noastre, care ºtiu carte pînã la „genunchiul broaºtei”, cum ar fi spus Ion Creangã, cu ei ce ne facem? Îi tratãm cu indiferenþã, fiindcã ei nu conteazã – dar conteazã un anonim, un þãran fãrã chip (încã nu s-a gãsit nici o fotografie a lui Vasile Popa, cautã acul în carul cu fîn!), el este mai important pentru civilizaþia româneascã decît mulþi indivizi cu pretenþii ºi ifose, care nu lasã nimic dupã moartea lor.

Fiindcã la ce se rezumã toate eforturile oamenilor de a face ceva durabil, de a lãsa un nume bun, decît la exclamaþia finalã „N-am trãit degeaba”?! „Non omnis moriar” – „Nu voi muri de tot”, scria Horaþiu.

Dar Vasile Popa nu auzise, încã, de Horaþiu – de Horea al nostru, însã, cu siguranþã cã auzise. (A se observa filiaþia celor douã nume, Horaþiu ºi Horea, care au acelaºi etimon latin, regãsit ºi în versetul „Ora pro nobis” – „Roagã-te pentru noi”, din „Ave Maria”, de unde ºi oraþie, deci rugãciune, dar ºi incantaþie, cîntec; ce-i drept, s-ar putea ca rãdãcina semanticã sã fie ebraicul, din Biblie, Hor.) Analfabeþii cu morgã sînt atît de mulþi ºi de guralivi în România contemporanã, încît nu m-ar mira, de plidã, sã aud cã Ave Maria era nevasta lui Ave Cezar! ªi, dacã tot am vorbit despre Horea, e bine de reamintit cã el a fost tatãl tuturor cãlãtorilor români din Ardeal (inclusiv al lui Ion Codru Drãguºanu), mergînd, pe jos, pînã la Viena, de nu mai puþin de 4 ori ºi fiind primit de Împãratul Iosif al II-lea de 3 ori.

Cum se explicã acest mister, cã un þãran simplu, care cioplea fluiere ºi „horea” cu ele, un oarecare Vasile Nicola Ursu din Albac, a stat, între patru ochi, de atîtea ori, cu un ilustru reprezentant al Habsburgilor, care nu era oricine, ci fiul Împãrãtesei Austriei, Maria Thereza, fratele Reginei Franþei, Maria Antoaneta, omul în faþa cãruia au cîntat Mozart ºi Haydn, în fine, cel mai de seamã reprezentant al Iluminismului, care, din cauza lui, s-a mai numit, uneori, ºi Iozefinism? Eminentul episcop unit ºi Baron al Imperiului, Ioan-Inochentie Micu-Klein, n-a putut sã intre la Împãrãteasa Austriei, dar un simplu meºter tîmplar a intrat, de 3 ori, la fiul ºi urmaºul acesteia! Eu am spus-o ºi o întãresc: Horea ºi Iosif al II-lea fãceau parte din acelaºi ordin masonic. Sã nu-l

subestimãm pe þãranul din Albac! Existã indicii cã el îl citea pe Kant în original ºi ºtia mult mai multe decît arãta. Astfel se justificã popularitatea ieºitã din comun pe care el a avut-o în epocã ºi care a culminat cu rãsunetul mare, în toatã Europa, al morþii sale.

Destul de misterios era ºi tizul lui Vasile Nicola Ursu, acest Vasile Popa. Drumurile dese pe care le fãcea el la Bucureºti aveau o motivaþie pe cît de înaltã, pe atît de secretã: el ducea corespondenþã ºi

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (41) alte documente între cercurile unioniste din Ardeal ºi Guvernul din Regat. Aºa, cel puþin, îºi amintesc Mihãilã Popa ºi Maria Deac, dar ºi fiul acesteia, Sorin Deac. Cel din urmã spune o poveste care s-a pãstrat în familia lor: cicã bunicul dinspre tatã al acestui Sorin, nãscut în 1902, pe cînd îºi satisfãcea stagiul militar (la Oradea sau Bucureºti, aici se pierde dîra argintie, de melc, a amintirii), aºadar în jurul anului 1920, dupã Unire, l-a întîlnit, întîmplãtor, pe unchiul lui: „Ce mai faci, tetea Lie?” (Lie de la Vãsãlie, nu de la porecla din copilãrie, Ciulie.) Vasile Popa s-a comportat bizar, n-a rãspuns nimic, motivînd cã trebuie sã plece, fiindcã e grãbit sã ducã niºte documente sau scrisori speciale. Aºa se ºi motiveazã numeroasele lui arestãri în perioada 1890–1918, de cãtre unguri, ba chiar, uneori, ºi de cãtre români, la presiunile poliþiei chezaro-crãieºti.

El devenise un fel de curier, dacã nu chiar un agent de legãturã, însãrcinat de Partidul Naþional Român (din care, mai mult ca sigur, fãcea parte, ca ºi Badea Cârþan, de altfel). Numai ºi numai aºa se poate înþelege uºurinþa de spiriduº cu care a pãtruns el în intimitatea celor mai mari personalitãþi româneºti, ºi chiar strãine, ale epocii. Aºa dupã cum vom vedea, de la Nicolae Iorga el a obþinut nu mai puþin de trei însemnãri autografe, în trei perioade distincte. Dacã ar fi fost un maniac de duzinã, din aceia care tot îi pîndesc pe politicieni sau cãrturari pe la ieºirea din instituþii publice, nici nu încape îndoialã cã un om ca Iorga l-ar fi evitat. Ceea ce nu s-a întîmplat, fiindcã Vasile Popa a fost primit, în covîrºitoarea majoritate a cazurilor, cu simpatie ºi chiar cu dragoste. Atît în Vechiul Regat, cît ºi în K.u.K., adicã teritoriul chezaro-crãiesc, care vine de la funcþia dublã a autocratului de la Viena, de împãrat (Cezar) ºi de rege al Ungariei (Crai). (Scriitorul austriac Robert Musil batjocorea acest K.u.K., în timpul primului rãzboi mondial, în lucrarea intitulatã „Kakania”.) Recompunem traseul lui Vasile Popa chiar din însemnãrile celor abordaþi de el. Un anume Ion Al. Frimu scrie, la 26 august 1922, o serie de lucruri care se referã la o datã anterioarã cu 10 ani primelor notaþii din Catastif: „La 1903 l-am cunoscut pe Vasile Popa la Vaslui, iar la 1922 l-am revãzut la Turda cu acelaºi entuziasm ºi cu aceeaºi încredere în viitor. Cu asemenea Români trebuia sã facem drumul idealului de la Vaslui la Turda! Sã trãieºti, inimosule Român!” În 1920 îl aflãm la Pressburg (actualmente Bratislava, Capitala Slovaciei), unde se întîlneºte cu doctorul Cândea, viitorul director al Spitalului de Stat din Timiºoara – ºtim asta din însemnarea doctorului, de la 9 august 1920. Modul lui de a intra în vorbã cu persoanele pe care le credea demne sã-i împodobeascã Albumul?

Ni-l relateazã un alt doctor, pe nume Blasiota, din Cluj, care la 6 decembrie 1913 scrie (cu o vizibilã enervare): „Vasile Popa m-a cercetat ºi m-a întîmpinat mai de multe ori ºi pe stradã, în mai multe oraºe”. Noroc cã astfel de „nevricale” sînt rare în Album. Ceea ce primeazã e simpatia, chiar dragostea, dupã cum dovedeºte un alt doctor, Balint, din Sibiu, care scrie la 3 februarie 1914: „Azi a fost la mine Vasilie Popa, care e un român verde” – aceste ultime cuvinte, român verde, sînt subliniate cu roºu, mai mult ca sigur de însuºi Vasile Popa, ca semn cã ºtia sã citeascã, nu-i vorbã. Unii dintre cei solicitaþi de þãranul cel insistent, vãzîndu-l umblînd

în zdrenþe (deduc cã aºa era înveºmîntat datoritã fotografiilor pãstrate de la Badea Cârþan, care avea hainele ferfeniþã) – i-au dat ºi niscaiva bani. Bunãoarã, în martie 1915, 4 angajaþi ai Fabricii de Spirt Bragadiru, din Bucureºti, îi dau, fiecare, cîte 2 lei, semnînd pentru mica donaþie. (Alt cuvînt interesant, demn de a fi studiat: toponimul Bragadiru – vine de la un general de brigadã din Rãzboiul ruso-turc, de la 1806–1812, cãruia localnicii nu-i puteau spune brigadier, ci bragadir.) Lihnit de foame, el se mai refugiazã, uneori, ºi la cîte un birt, unde ne putem închipui cã punea pe masã, cu sfialã, preþioasa lui comoarã, dupã care primea o ciorbã caldã ºi pornea mai departe.

Nici bãncile nu le ocolea, iar dovezile sînt numeroase.

La 20 octombrie 1922, un anume Mãnescu, de la Banca Marmorosch Blank, îi scrie ceva extrem de mãgulitor: „Cãlãtoriile d-lui Popa în largul lumii au fãcut poate mai mult pentru propovãduirea unitãþii noastre naþionale ºi întregirea þãrii decît misiunile scump plãtite a (sic!) pretinºilor noºtri cãrturari”.

Alte notaþii, alese la întîmplare, din cele cca 3.000, care demonstreazã maniera în care intra în vorbã ºi se comporta þãranul din Ardeal, în toate mediile, cu o capacitate de adaptare uimitoare.

Cineva, care semneazã indescifrabil, scrie în Blaj, la 1 februarie 1914: „Da, am ºi eu onoarea de a vedea pe badea Vasile Popa în fiecare an”. Dr. Muntean, din Sibiu, îl gratuleazã astfel, la 4 februarie 1914: „Am avut ºi eu plãcerea de a face cunoºtinþã cu Vasile Popa-Vestitul”. Un preot greco-catolic scrie, cu un an înainte, la 7 noiembrie 1913: „Azi, în 7 nov. st. v., a fost la Muierãu Vasile Pop (sic!), e o persoanã pe care sã-l tot asculþi ce îþi povesteºte”. Un alt preot greco-catolic (de astfel de preoþi se apropia mai uºor, fiind ºi el unit): „Pe naþionalistul probat din Berchiº, Vasile Popa, îl cunosc – cine nu-l cunoaºte?” Un profesor de religie din Turda îl asemuieºte cu predecesorul care murise de numai cîþiva ani, scriind, la 14 ianuarie 1914: „Vasile Popa este un minuscul Cârþan al neamului românesc”. Un alt semnatar: „Adevãrat tip de Cârþan”. O datã îl vedem intrînd, cu cãrþoiul sub braþ, la drogheria bucureºteanã „Cîinele Negru” (cine ºi-ar cumpãra, astãzi, medicamente de la o farmacie cu un astfel de nume?), pentru ca, dupã cîteva zile sau sãptãmîni, epuizat de foame ºi drum lung, sã pîndeascã momentul cînd se elibereazã o masã la restaurantul Gãrii din Ploieºti, de unde smulge o preþioasã iscãliturã chiar de la jupîn: criticul Dobrogeanu-Gherea! Nespus de frumos scrie cineva pe nume C. Iordache, la 24 octombrie 1915: „Dorim ca acest album sã-l legãm cu aur din coroana ce a împodobit pe tiranul (Franz Joseph – nota mea, C.V.T.) românilor din Ardeal”. Un oarecare Mihail Cârlova exprimã ºi el, la 14 ianuarie 1916, o viziune, care se dovedeºte cã n-a fost deplasatã: „Îþi urez ca aceste iscãlituri sã le poþi expune într-o zi într-un muzãu (sic!) din Alba Iulia”. E greu de imaginat, cu ochii minþii, pe unde a putut sã pãtrundã acest român iscoditor ºi tenace! Acum îl vedem la Nunþiul Apostolic ºi la ministrul Rusiei la Bucureºti, Poklewski-Koziel, pentru ca mîine sã fie printre generalii Ministerului de Rãzboi, sau doamnele de onoare ale Reginei Maria, ori alãturi de vãduva lui Iosif Vulcan ºi vãduva lui Eremia Grigorescu. Ajunge chiar ºi la reprezentantul Firmei Ford, pe nume Alexander Lee („România e o þarã minunatã”, scrie acesta, la 24 iunie 1921), personaj care – mai mult ca sigur, cu acordul patronului, celebrul Henry Ford – a donat Reginei Maria 200 de automobile, ca sã le transforme în ambulanþe sanitare pentru rãniþii de pe front, „herghelie” de cai putere de care ea era nespus de mîndrã.

Printr-un fericit concurs de împrejurãri, am dat de urma unor documente inedite referitoare la prigoana declanºatã de autoritãþile maghiare împotriva lui Vasile Popa. Ele sînt 9 la numãr ºi au fost identificate, dupã îndelungate cercetãri, în Arhivele Naþionale din Cluj-Napoca, Fondul Ministerului de Interne Regal Maghiar. Am sã prezint cele mai importante documente – acelea în care se face referire expresã la Vasile Popa – cu menþiunea cã este pentru prima oarã cînd ies la ivealã înscrisuri oficiale despre activitatea lui33. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 23 noiembrie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (82) ,,Alchimistul” german (4) Vizitînd oraºul Berlin pentru a negocia obþinerea de mai multe împrumuturi, Tausend a fost luat la întrebãri de cãtre directorul Bãncii de Stat cu privire la „chitanþele de aur” într-un mod atît de sceptic, încît a plecat de acolo în grabã. Ajungînd la Viena, ºi-a vizitat soþia aflatã la Tyrol, apoi în Saxonia a cumpãrat un castel ºi un teren pentru construcþia unei fabrici fãrã a avea, practic, banii necesari nici uneia dintre achiziþii. Apãrînd peste tot în puternicul sãu Fiat, conducînd cu o vitezã periculoasã, a început sã-ºi piardã capul. ªtia cã sfîrºitul e aproape. ªi aºa a fost. Cu un an mai înainte, doi fraþi industriaºi, pensionari, pe nume Meinhold, cumpãraserã „chitanþe de aur” în valoare de 320.000 de mãrci. Cuprinºi acum de îndoialã, l-au reclamat pe Tausend la poliþia din München. Alchimistul fãcuse însã o greºealã.

Traversînd defileul Brenner în primãvara lui 1929, lovise pe cineva cu maºina, dar îºi continuase drumul. Urmãrit pînã la castelul soþiei sale ºi arestat pentru vãtãmare corporalã ºi fugã de la locul accidentului, a fost extrãdat la München.

Aici, amplul caz iniþiat împotriva lui a necesitat douãzeci de luni numai pentru a fi pregãtit.

Dintre victimele înºelãtoriei sale, doar Herr Meinhold a fost dispus sã aparã ca martor.

Ceilalþi, toþi figuri publice, au preferat sã evite batjocura ºi distrugerea reputaþiei. Ajungînd la concluzia cã Tausend a stors aproape un milion ºi jumãtate de mãrci în urma fraudei sale, procurorul, cu o zi înainte de proces, i-a cerut inculpatului sã producã aur în incinta monetãriei naþionale a Bavariei. Percheziþionat pînã la piele înainte ºi sub o strictã supraveghere, Tausend a eºuat de la prima încercare. Dar în

cadrul celei de-a doua, la 3 octombrie 1929, Tausend a pescuit triumfãtor, pe fundul creuzetului, un fir adevãrat de aur! „Vechiul vis al omenirii s-a împlinit”, scriau pe un ton fericit ziarele din München. Oraºul clocotea de încîntare. Dar oamenii de ºtiinþã refuzau sã creadã, aidoma directorului monetãriei naþionale care, iniþial, se simþise foarte prost. Inima i-a venit însã la loc cînd un poliþist care urmãrise experimentul l-a informat despre existenþa unui toc cu rezervor aflat în posesia lui Tausend în timpul demonstraþiei. Acesta folosise tocul ca pretext, spunînd cã îi este util pentru a verifica cantitãþile ingredientelor necesare demonstraþiei. De atunci, dispãruse. Firul de aur fusese probabil ascuns în stilou.

Cînd procesul a început în ianuarie 1931, micul bãrbat din boxa acuzaþilor, palid ºi chinuit, era înconjurat de multã compãtimire. Nu jecmãnise pensionari sau vãduve, victimele sale erau bancheri graºi ºi oameni de afaceri. Dintre puþinii martori dispuºi sã depunã mãrturie, toþi au spus cã Tausend este un om simplu, modest ºi sincer. În favoarea lui au vorbit chiar ºi cei care pierduserã bani. Dar avocatul acuzãrii deþinea un as în mînecã. Oferind dovezi, un profesor italian, Sistini, a declarat cã, în octombrie 1928, la Tirol, privindu-l pe Tausend „fãcînd” aur, observase cum furiºase un firicel de aur pe fundul creuzetului în vreme ce adãuga mai mult plumb peste masa topitã din recipient. ªi a fost de ajuns. Tausend a fost trimis la închisoare, deºi doar pentru trei ani. Cînd a fost eliberat, Hitler conducea deja Germania.

Recurgînd la mici delicte ºi fraude, în 1938 Tausend a ajuns din nou la închisoare pentru alþi trei ani de zile, în Stuttgart, ºi un an mai tîrziu a murit în spatele gratiilor. va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Monumente ale naturii 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3 4

5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Rumegãtor paricopitat, declarat ,,Monument al naturii” (2 cuv.); 2) Cosînzeana din basme – Mirean; 3) Înclinat faþã de orizontalã – Ca niºte berze; 4) Sar pe tabla de ºah – Sportul naþional – Ion Dacian; 5) Tras pe uliþã – A se opri; 6) Miel pînã la doi ani – Ban la Teheran; 7) Mii de kilograme – Mare în diametru; 8) E un mormãit – Tare în muºchi – Ecaterina Teodoroiu; 9) Aderãri – Timiº pe maºini; 10) Spuse de la început! – Fluiere lipite – Sitã mai mare; 11) Soþie ziditã de Manole – Pasãre, monument al naturii.

VERTICAL: 1) Altã pasãre declaratã monument al naturii (2 cuv.); 2) De culoarea zãpezii (fem.) – Douã cercuri – Lichidul vieþii; 3) ... comun, pasãre monument al naturii; 4) Grãdina sfîntã – Peºtiºor argintiu; 5) Þin vasele în loc – Scaun pe cal; 6) Nunã!

– Nicolae Grigorescu – Cutã pe faþã; 7) Un individ – Migraþie în stup; 8) Pasãre marinã asemãnãtoare cu pescãruºul – Cap de copil!; 9) O groazã de pãsãri – Cea din caiac! – Model; 10) Feline ,,vesele” declarate monumente ale naturii – A asemãna; 11) Uºor acriºor – Soare la piramide.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,LACTATE” 1) UNT – URDA – V; 2) REIAT – I – MI; 3) LAPTE BATUT; 4) EMU – RR – UZA; 5) TURA – ICRE; 6) RICIN – TAU; 7) PI – TEZA – LG; 8) R – MORALI – E; 9) IAURT – BOAR; 10) MARIAJ – NOE.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.