Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune Dumnezeu ne ascultã mai bucuros atunci cînd ne rugãm pentru alþii decît atunci cînd ne rugãm pentru noi.
CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Îi datorãm România Mare – sã recunoaºtem, dupã 100 de ani! (1)
Fapte, nu vorbe! (1)
Motto: „Fericirea ºi nenorocirea acestei þãri fac fericirea ºi nefericirea propriei mele vieþi”. (Regina Maria a României) Încep prin a risipi orice îndoialã: eroismul soldatului român nu poate fi pus la îndoialã! A fost demonstrat în bãtãlii cumplite, duse în condiþii grele, de inferioritate numericã sau de proastã pregãtire. Dar, în multe asemenea episoade, ostaºul, eroul, a rãmas doar un necunoscut, amintit… de o groapã comunã. De aceea nu cred cã existã un monument mai sacru pentru o naþiune decît monumentul ostaºului necunoscut! Ironia istoriei - care nu e scrisã de învingãtori, ci de cei care au posibilitatea sã o scrie – istoria, spuneam, nedreptãþeºte uneori ºi numele mari, cãrora nu le conferã totdeauna recunoaºterea meritatã. Marea Unire, al cãrei Centenar îl serbãm acum, a cerut o uriaºã jertfã de sînge – nu doar românesc, ci ºi rusesc sau sîrbesc, ca sã vorbim doar de cei care au luptat alãturi de noi! Totuºi, Unirea a avut nevoie de o voinþã unicã (în) politicã – adicã exact acolo unde luptele interne au fost generate de atitudini cupide sau de orgolii - mergînd pînã la trãdare. Ei bine, partidele ºi oamenii politici au avut, cu mici excepþii, metehne (distructive) pe care le vedem ºi azi. Bãtãliile liberalilor cu conservatorii, cu diverse partide naþionaliste, apoi cu þãrãniºtii au avut accente penibile, care au adus þara în dezastrul din 1940, de exemplu. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU
Un „Moment poetic“ plin de nostalgii
Pagina 10
Doamnelor ºi domnilor, ne-am adunat astãzi din nou aici, sub cupola Parlamentului, în agora cea mai reprezentativã a Partidului România Mare, care este Plenara Consiliului Naþional. E luna martie ºi uite cît de frumoasã e aceastã Babã aflatã chiar la mijlocul distanþei dintre Mãrþiºor ºi Ziua Femeii! E prima noastrã întîlnire pe anul 2000, un an crucial pentru destinul Þãrii. ªi asta atît pentru cã este un an electoral, cît ºi datoritã faptului cã evenimentele pe plan internaþional se precipitã ºi România nu poate rãmîne în afara procesului care traseazã o nouã arhitecturã a continentului european. Încã de acum cîþiva ani, toatã tabla noastrã de valori a fost datã peste cap datoritã brutalitãþii cu care se încearcã impunerea „mondializãrii”. ªtim cu toþii ce s-a întîmplat în lume în acest deceniu, aºa cã nu mai are rost sã insist. În ceea ce ne priveºte, noi am rostit adevãrul, cu orice preþ – chiar cu preþul a ceea ce unii numesc izolarea noastrã pe plan intern ºi extern, dar ºi al deteriorãrii imaginii peste hotare. Am fost atacaþi fie din ignoranþa unor superficiali, care nu gîndesc niciodatã cu capul lor, fie din disperarea unora, pe care intransigenþa miºcãrilor naþionale nu-i lasã deloc sã fure ºi sã-ºi facã de cap. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (4 martie 2000, Casa Republicii; discursul a fost rostit în deschiderea Plenarei Consiliului Naþional al PRM)
Pastila sãptãmînii
„Prieteni“ de departe În general, cînd vorbim de România, cînd vorbim de prietenii þãrii noastre, majoritatea spun cã Marea Neagrã ne este cel mai bun prieten, cel mai bun vecin. Mai sînt nostalgici sau doar încremeniþi în timp, care aduc vorba de Serbia, ca fiind cel mai bun vecin, iar unii se aruncã chiar ºi la China, un prieten de departe, dar care, cu ani în urmã, participa intens la susþinerea PIB-ului de aici, de la noi. În general, noi, românii, nu prea avem prieteni de suflet. Avem doar prieteni de... afaceri. Adicã ei vin ºi vînd la noi, ºi ca sã fim prieteni cu ei, cumpãrãm. Cînd vorbim de „ei”, ne referim cam la toþi, fie cã sînt europeni sau de dincolo de mãri ºi þãri. Nici mãcar românii nu mai sînt prietenii naþiunii, începînd cu cei care ne conduc ºi sfîrºind chiar cu gloatele care asalteazã însãºi democraþia acestei þãri. Cei care mai iubesc aceastã naþiune, România, aflatã, iatã, la 100 de ani de existenþã într-un format aproape complet, îi numeri pe degete, iar cei care s-au jertfit pentru ea, au monumente prin diverse locuri, unde ipocriþii de politicienii vin din cînd în cînd sã mai arunce cu cîte o coroanã. (continuare în pag. a 17-a) TANO
Bun venit, Moº Nicolae!
Laudã de þarã Lauda de tine, dulce Românie, mi-a sãpat în suflet galerii fierbinþi trec prin ele fluvii încrustate-n vidre ºi fosforescente doruri de pãrinþi ªtiu cã se cuvine o tãcere sfîntã precum octoihul în peceþi de-argint cînd sãrut curata-þi poalã de þãrînã cînd cu ochii-n lacrimi zarea þi-o cuprind Tu îmi speli veºmîntul sfîºiat de stele la un jgheab de rouã, iar în zori de zi îmi ascuþi auzul înspre ciocîrlia ce aprinde-n struguri flãcãri cilibii ªi de-aceea, Doamne, viaþa mea întreagã Lãuda-voi locul unde mã-ntrupai Roºul din drapele, marea desfãtare De-a trãi în þara gurilor de rai. CORNELIU VADIM TUDOR
Flacãra speranþei
Pagina 8
NR. 1470 z ANUL XXIX z VINERI 7 DECEMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 7 decembrie 2018
S S
RESTITUTIO ÎN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T
De la Pedeapsa cu Moartea la Pedeapsa cu Coposu Întîlnire cu extratereºtrii Victor Ionescu e încã în libertate Ion Elþînescu dizolvã Parlamentul - Moartea vine din fesene Zambila, marele naist monarhist PARTEA I Exprimãm sincere regrete pentru decesul prematur al ziaristului Mircea Datcu, de la „Rompres”, om de mare Revista „Curier caracter ºi ataºament faþa de þarã. Naþional Magazin” publicã o captivantã evidenþã a bãrbaþilor iluºtri ºi a... înãlþimii lor. Iatã trei exemple concludente: Petru cel Mare (2,05 m); Beethoven (1,63 m); Napoleon (1,57 m). Din rîndul uriaºilor lipsesc Mihai Viteazul ºi ªerban Cantacuzino, care avea fiecare peste 2 m înãlþime. Din rîndul piticilor lipseºte monstrul din Gãgeºti, violatorul de gãini Cristoiu Ion, care are 1,20 m înãlþime, 2 m lãþime, iar în copilãrie era atît de mititel încît îl bãtea taicã-sãu cu ºireturile de la teniºi. Scriitorul Constantin Þoiu, retras într-o discreþie remarcabilã, publicã în „Libertatea” un acid rechizitoriu împotriva acelora care solicitã reintroducerea pedepsei cu moartea. Pornind de la recentele nenorociri din satul Hãdãreni (jud. Mureº), acest moralist autentic afirmã: „Dupã întîmplarea teribilã din satul acela din Ardeal n-ar fi mai bine sã trecem la linºaj, sã punem problema linºajului, sã facem un referendum asupra linºajului? Linºajul dã mai multã satisfacþie. Pui ºi tu mîna pe fãptaº, contribui personal la gîtuire, la tãiere...”. Fireºte, românilor nu le trebuie pedeapsa cu Moartea. Ei au pedeapsa cu Coposu ºi asta e de ajuns. Sãptãmîna trecutã am relatat despre urcarea în slava cerului a unor români care au fost îmbarcaþi într-un OZN. La înapoiere, Alcibiade a luat cîteva scurte declaraþii de la eroii acestor aventuri incredibile. 1) ALCIBIADE: Stimate domnule Corneliu Coposu, cu ce gînduri v-aþi întors pe pãmînt? CORNELIU COPOSU: Eu nu sînt Coposu, eu sînt Ana Blandiana. Ne-au fãcut extratereºtrii ãia niºte operaþii încruciºate ºi ne-au schimbat identitatea. O vedeþi pe stripteuza aia care ºi-a deschis un butic unde dã din buric ºi are popoul ca douã portocale? ALCIBIADE: Da, o vãd, de n-aº mai vedeao, ce-i cu ea? CORNELIU COPOSU: Ea e Coposu, uitaþi-vã la sprîncenele ei arcuite, are un ochi mai mare ºi altul nici nu se deschide, cã e închis pentru inventar. ALCIBIADE: Bine, dar nu mai înþeleg nimic! Nu v-aþi urcat dvs. în nava spaþialã cînd v-a strigat Regele Cioabã? CORNELIU COPOSU: Ba da, m-am urcat, dar am coborît pe partea aialaltã, de-aia m-a ºi strigat de douã ori. ALCIBIADE: ªi unde v-aþi dus? CORNELIU COPOSU: M-am dus la Ghencea, sã mai fac o repetiþie generalã, cã se-apropie ziua premierei. ALCIBIADE: Ce premierã? CORNELIU COPOSU: Opera „Morþii nu vorbeºte” de Scheletti. Din nenorocire, o puternicã loviturã m-a aruncat peste nãsãlie iar niºte gropari chercheliþi au pornit cãruciorul ºi au bãgat gonetã cu mine, iar popa Þeava în loc sã cînte „Osana” cînta „OZN”, pe-o narã, cã pe aialaltã trãgea niºte aurolac. ALCIBIADE: Dar ce loviturã v-a dezechilibrat? CORNELIU COPOSU: Dom’le, toatã treaba s-a petrecut în miercurea aia neagrã cînd a pierdut Steaua la Croaþia Zagreb. Pur ºi simplu Basarab Panduru a expediat o ghiulea peste poartã, care s-a lovit de reflectoarele stadionului ºi a aterizat în þintirim, lovindul pe urmaºul lui Iuliu Maniu, adicã io. ªtiþi bine ce ºut are Panduru, e duru durilor, era sã mã trimeatã banditul pe lumea aialaltã, noroc cã de-acolo vin. Nu-þi spun cã în goana cãruciorului m-am agãþat de mormîntul lui Ceauºescu?! Nu vã zic cã am desluºit o ºoaptã care ieºea din strãfunduri? ALCIBIADE: Era U.D.M.R.-ul, sãpa la temeliile statului naþional unitar, cîntînd P.U.N.R.-i pletele-i curg rîu. CORNELIU COPOSU: Aiurea, era vocea lui Ceauºescu, o recunosc dintr-o mie: „Îþi fac chemare, Cãposule, stai acasã cã acuºica îþi trimit o mîndreþe de dambla, nu te chinuieºti mult, în paiºpe zile eºti gata, te luãm cu lopata, vii la noi, bãiatu’, deschidem o filialã a Partidului Comunist Þãrãnist (linia maniacodepresivã), am vorbit ºi cu Ana Pauker, totul e pregãtit, nu mai lua viraje pe-aici, þine de la mine cîþiva scaieþi ºi du-te de te joacã acasã cu surorile lu’ matale, dar mai înainte dã un ºut în mingea aia cã pierde Steaua ºi se supãrã Valentin!”. ALCIBIADE: Ce chestie, domnule Coposu, mi-aþi luat piuitul! CORNELIU COPOSU: Nu mai îmi spune Coposu, þi-am zis cã eu sînt Blandiana. Uitã-te la genele mele, ce des clipesc, uitã-te la chiloþeii ãºtia care sînt pe corpul meu, plini de floricele ºi clãbuci
de la detergentul Ariel, i-am primit cadou de la Gogu Pintenogu. ALCIBIADE: Dar cum v-au schimbat ozeniºtii identitatea? CORNELIU COPOSU: Tinere, dupã ce l-am ascultat pe Ceauºescu, m-a cuprins aºa, un fel de ameþealã. ªi nu-þi zic cã m-am pomenit teleportat pînã la stadion? ALCIBIADE: Minunate fapte strãmoºeºti! ªi cum v-au primit jucãtorii? CORNELIU COPOSU: Aaaa, bine, cum sã mã primeascã? M-au fugãrit toþi de la o poartã la alta, mi-au dat chiloþii jos, noroc cã aveam pe dedesubt un jupon cu pene de struþ ºi pene de cauciuc, de la Christine Valmy. ALCIBIADE: De ce v-au fugãrit? CORNELIU COPOSU: Pãi aveau ºi ei dreptate: Gîlcã voia sã mã ia de gîlci, Fulga voia sã-mi meargã fulgii, Stîngaciu mi-a tras o stîngã în scãfîrlie, Lãcãtuº striga de pe margine „Te-ai dat cu boanghenii, nea Coposule!”, iar Emerich Jenei cînta de mama focului „M-a fãcut Horthy oltean/ Campion european!” din Epopeea „Jeneida”. Tocmai cînd mã prinseserã pungaºii ãia ºi un croat mã muºca de tendonul lui Vasile, m-a salvat Oana Sîrbu, cãlare pe o motocicletã. ALCIBIADE: Pãi ce cãuta ea acolo? CORNELIU COPOSU: Simplu ca bunã ziua: sîrbii sînt în rãzboi cu croaþii. ALCIBIADE: Pînã la urmã v-au rãpit extratereºtrii? CORNELIU COPOSU: Da. Oana Sîrbu era agenta lor, m-a dus chiar în farfuria aia zburãtoare. ALCIBIADE: Sã facã o chestie ca asta fata lui Anton ºi Romicã? CORNELIU COPOSU: Da, i-au promis cã din cele 20 de melodii pe care i le-a scris Virgil Mãgureanu vor face o singurã melodie de Doamne-ajutã. ALCIBIADE: Virgil Mãgureanu? Parcã îl chema Virgil Popescu... CORNELIU COPOSU: Ce mai conteazã? Tot l-a aruncat ca pe-o cîrpã, dupã folosire, acum se mãritã cu unul din America, n-am auzit bine dacã e chirurg sau chilug, cã trecea un tractor. ALCIBIADE: ªi ce v-au fãcut extratereºtrii? CORNELIU COPOSU: Mare lucru nu mai þin minte, cã era ora mea de balet cu niºte rockeriþe ºi îmi pregãteam ºi volumul de turnãtorii în limba bilingvã, cu titlul „I denunþ you”. Îmi mai aduc aminte doar atît: un omuleþ verde mi-a ºtampilat dupã ureche semnul 666, ºi m-a întrebat de trei ori: „Te lepezi de U.D.M.R.? Te lepezi de U.D.M.R.? Te lepezi de U.D.M.R.?”. ALCIBIADE: ªi dvs. ce-aþi rãspuns? CORNELIU COPOSU: Nu mai þin minte, parcã eram drogat. ªtiu doar cã am cîntat o canþonetã cu multã simþire: „Fasole mio, Fasole þio/ O, farfurio, nu mai zbura/ Fasoole, Fasoole mio/ Sã beau ºiun Rio/ ªi-un Kent aº vrea!”. 2) ALCIBIADE: Domnule Emil Constantinescu, aþi fost ºi dvs. în Shambhala sau nu? EMIL CONSTANTINESCU: Avem nevoie de moralã. Dupã cum se ºtie, eu locuiesc la etajul IX, or, Shambhala e la subsol... Cunosc bine zona, cînd am fost geolog am intrat într-o peºterã ºi am dat peste niºte fiinþe mici, care fãceau foarte urît. ALCIBIADE: Formidabil! Erau dracii lui Azazel, cunoscuþi sub numele Avezuha, Hulila, Tina, Prava... EMIL CONSTANTINESCU: Nici o Pravda ºi nici o Huila. Erau Cristoiu Ion, Stanca George, IosipescuZambra. Dorina Bãeºu, P.M. Bãcanu, Ion Rîmaru, Gilda Lazãr ºi Nichita Sergheevici Hruºciov. Jucau toþi lapte gros, ceea ce nu permite regulamentul universitar. Eu mergeam cu multã însufleþire ºi cîntam o simfonie din opereta lui Wagner, ca sã-mi fac curaj, ºtiþi cã mã dau în vînt dupã muzica grea. Tocmai ajunsesem la versurile lui Nietzsche „Tica, tica, tica/ M-a bãtut mãmica/ C-a mîncat pisica/ Toatã fripturica/ ªi-am plecat la ºcoalã/ Cu burtica goalã!”. Deodatã, minune: la intrarea mea în galerie, cu lãmpaºul de geolog într-o mînã ºi cu gãleata de apã în cealaltã mînã, Hruºciov se urcase cãlare pe Gilda Lazãr, iar peste ei, în forma Piramidei lui Keops, se cãþãraserã Ileana Lucaciu, Cristoiu Ion, precum ºi o gãinã pe care deabia atunci am observat-o. „Mã dracilor, ce faceþi aici?” – i-am întrebat pe bunã dreptate. ALCIBIADE: Sînt curios ce-au rãspuns. EMIL CONSTANTINESCU: Pãi nici nu i-am lãsat sã rãspundã. Cu un strigãt baritonal (ºtiþi ce voce am) m-am repezit cãlare peste ei. Am pus gãleata cu apã în chelia lui Hruºciov, am înfipt mîinile în sînii Ilenei Lucaciu, care nici nu-i are, erau de fapt obrajii lui Cristoiu, ºi cu un superb efort l-am tras de nas ºi de mustãþi pe Petre Mihai Bãcanu, dar vai, era nasul lu’ Gilda Lazãr. Ce eroare, la aglomeraþia aia nu mi-am dat seama! ALCIBIADE: Dar ce fel de joc e acesta, de ce-i zice lui lapte gros? EMIL CONSTANTINESCU: Lui îi zice
„ROMÂNIA MARE“
lapte gros ca sã-l deosebeascã de laptele subþire. Primul se joacã în 10 inºi, iar al doilea se joacã la Balamuc. Pe deasupra, cine apucã sã bea lapte în primul joc, va vorbi ceva mai gros în al doilea joc, de-aia m-am ºi bãgat eu acolo, la grãmadã. Nu e adevãrat ce-au scris unele publicaþii cum cã Þapul s-a pus caprã la lapte gros, fiindcã eu atuncea nici nu eram Þap, n-aveam nici barbã, nici mustãþi, cã nu permitea funcþia de secretar P.C.R. ALCIBIADE: Dar e adevãrat cã îi duceaþi pe americani dupã uraniu? EMIL CONSTANTINESCU: Da, e foarte adevãrat, numai cã priviþi-mã în ochi, sînt un om serios, las-o baltã, stai în banca ta. În realitate, cooperarea mea cu C.I.A. a fost o capodoperã de ingeniozitate. ªtiþi zona din jurul Peºterii Muierii? ALCIBIADE: Da, e colþ cu Piatra Craiului, imediat cum vii dinspre Însurãþei, dar nu înainte de Masivul Þio-bag. EMIL CONSTANTINESCU: Aºa, vãd cã ai trecut pe-acolo. Deci eu m-am deghizat în þap, aºa o cerea munca mea conspirativã. ªi pãºteam liniºtit peste munþii, vãile ºi rîurile patriei, uitîndu-mã din cînd în cînd la avioanele care mergeau cu motorinã. ALCIBIADE: Adicã aþi pãscut ºi prin rîuri? ªi mã rog cei de pãscut prin rîuri? EMIL CONSTANTINESCU: Vezi cã habar n-ai de spionaj? Pãºteam pepite de uraniu! ALCIBIADE: Aaa, acum pricep schema! Dar cum de vã dãdeaþi seama cã sînt pepite de uraniu? EMIL CONSTANTINESCU: Dom’le, sînt savant, m-am prins la timp cum vine chestia. La început nu puteam sã-mi dau seama, aºa cã mergeam în patru labe ºi înghiþeam tot: iarbã, ciulinii Bãrãganului, cutii de conserve, documente de partid, coji de pepene, melci codobelci, diverse minereuri feroase ºi neferoase ºi multe alte ingrediente care fac falã pãdurilor ºi dropiilor din munþii patriei. ªtii cînd mi-am dat seama cã am înghiþit pepite de uraniu? ALCIBIADE: Cînd simþeaþi în maþe o fisiune nuclearã... EMIL CONSTANTINESCU: Hai cã te apropii. Atunci cînd, pardon de expresie, eliminam cãcãrezele, maistre, erau rotunde, vioaie ºi luminoase, ca ochii lui Lenin! Agenþii americani veneau dupã mine ºi culegeau cu magnetul de pe jos, le expediau prin curier diplomatic ºi de-acolo ajungeau direct în bomba atomicã! ALCIBIADE: Într-adevãr, acestea sînt fapte de epopee! Bomba cu cãcãreze! EMIL CONSTANTINESCU: Nu vã spun cît m-am chinuit. Odatã am pãscut o pepitã de 14 kile, uraniu de cea mai bunã calitate, nici nu mai trebuia prelucrat sau înnobilat, dãdeai cu el direct în capul umanitãþii la Hiroºima, dar nu puteam s-o elimin. Mãi, ce m-am mai chinuit, mã treceau toate sudorile, mã duceam de zece ori pe noapte la W.C., dar fiindcã nu mergea apa alergam sã umplu ºi gãleþile, vã daþi seama, în cãmaºã de noapte ºi cu burta la gurã, ziceau vecinii cã iau Premiul Nobel, cã acuºica nasc; cînd ziceam ºi eu cã e pe þeavã ºi americanii strigau „Hei rup!”, bãteau vecinii în þeava blocului, ºi io mã perpeleam, ºi nevastã-mea dãdea divorþ, ºi uite tot aºa m-am sacrificat pe altarul ºtiinþei. ALCIBIADE: ªi cum aþi eliminat-o? EMIL CONSTANTINESCU: Pãi cine þi-a zis cã am eliminato? N-am eliminat nimic, e-n burtica mea, ãsta e cecul meu în alb, nu mã scot americanii preºedinte, s-a zis cu ei, mã urc pe Statuia Libertãþii, îmi dau pantalonii jos ºi slobozesc bombardeaua drept în saxofonul lui Bill Clinton! Nepreþuite perle ne mai dã pe gura sa de pãsãrel Dumitru Graur! Incontestabil, personajul e incorijibil, are deja greºeala în sînge, degeaba vrea sã parã simpatic, îºi umezeºte buzele, îºi freamãtã nãrile ºi îºi clãmpãneºte urechile. El deja greºeºte ºi cînd tace. Mai serile trecute ne-a prezentat un reportaj din Insulele Feroe, care a început cu deja antologicele vorbe: „Sã ne întoarcem cu cîteva ore înainte”. Toatã lumea se întoarce înapoi, numai Graur, pasãre progresistã, se întoarce înainte. Tot de la el am aflat deja cã „dupã cum se ºtie, Danemarca nu face parte din Piaþa Comunã” – ceea ce iarãºi este o eroare, Danemarca deþinînd preºedinþia acesteia, se pregãteºte sã intre chiar ºi în Piaþa Ilie Pintilie. La emisiunile sportive a devenit un fel de tradiþie sã auzim tot felul de bîlbe, strîmbe ºi tãlîmbe. Referindu-se la meciul de tenis de sîmbãtã, infractorul Victor Ionescu (care nu se dã plecat, dar nici poliþia n-are curaj încã sã-l umfle!) a rostit o cascadã de cacofonii într-o singurã propoziþie: „O victorie româneascã care sã consfinþeascã calificarea...”. Nu mai vorbim de bãiatul cu „aplausul”, Mihai Rusu de la „Europa Liberã”, pe care Televiziunea, nu ºtim din ce motive, ni-l bagã sistematic pe gît. Acest Rusu a pus efectiv stãpînire pe meciurile de tenis din România, dar înoatã în greºeli elementare, se exprimã cu piedici mari. De pildã, pe jucãtorul de dublu Ciprian Porumb l-a botezat cînd George, cînd Cristian. Bine, oricum, cã nu i-a zis Ciprian Porumbescu, iar lui George Cosac – George Coºbuc. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 1 octombrie 1993)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 3-a – 7 decembrie 2018
S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM
P PE E S SC CU UR RT T
Hungarismul iese la drumul mare Primele chinezãrii pe Marte Cel mai mare bou Laboratoarele morþii Ca-n Estul sãlbatic Cine a inventat Facebook-ul? S-a trezit Crin! Glume ruseºti A trecut ºi Halloween-ul românilor La nudul gol Elisabeta Movilã cea fãrã o ºindrilã Ce face ºarpele de la Budapesta cînd îl doare capul? Iese la drumul mare ºi sîsîie: ,,Nu vom renunþa niciodatã la Transilvania”. Problema e, mãi, proºtilor, cã Ardealul a renunþat la voi. Trecem peste amãnuntul cã Transilvania este leagãnul civilizaþiei româneºti ºi cînd aþi venit de-amboulea peste noi neapropiam biniºor de mia de ani. Nu mai vorbim cã voi vã hrãneaþi cu carne fezandatã direct sub ºaua calului de s-au crucit masterchefii noºtri. ªi au rãmas aºa. Sonda In Sight a ajuns pe Marte, ducînd ºi melodiile celor de la Goodbye to Gravity, artiºtii decedaþi mortal în crematoriul de la Colectiv. Cînd au vãzut scula, marþienii s-au prãpãdit de rîs. ,,Ce-i, mã, chinezãria asta?”, a întrebat unul mai ºugubeþ. ,,E un dar de Crãciun. E iefteneaua. S-o dãm copiilor sã se joace”. Ce s-au mai bucurat marþafoii! A dat colþu’ George Bush senior, cel care, în decembrie 1989, i-a dat mînã liberã lui Gorbaciov în privinþa lichidãrii lui Ceauºescu. Spre deosebire de fiul sãu, prefera scrisul de mînã. Georgicã junior, deºi a cîºtigat douã mandate de preºedinte al SUA, cu unul mai mult decît ãl bãtrîn, nu le prea avea cu intelectualismele. Era genul Vioricãi. ªtiþi unde se aflã cel mai mare bou din lume? Nu, nu în Parlament, rãi mai sînteþi! E în Australia. Cîntãreºte 1.500 de kg! O fi ierbivor sau bugetivor? Multe spitale româneºti sînt adevãrate laboratoare ale morþii. Infecþiile intraspitaliceºti fac ravagii. Numai în ultimele zile, din Maternitatea Giuleºti au fost externaþi 20 de bebeluºi infectaþi cu clebsiola! Acesta este doar vîrful aisbergului. Ca sã nu-l mai jefuiascã distinºii colegi de bandã pe domnul scamator Bãdãlãu, eroul anticomunist de la Malu Spart, s-a dat liber la puºcoace prin noua lege iniþiatã de unul Brãiloiu, din stirpea lui Terente, regele bãlþilor. Acum, orice apucat poate sã se joace de-a Iancu Jianu Zapciul. Partea bunã e cã în timpul preconizatelor jafuri vor cãdea mulþi politicieni, care, din obiºnuinþã, se vor afla în ambele tabere. Monumentul Unirii de la Alba Iulia, al cãrui proiect a fost iniþiat acum 25 de ani, a fost inaugurat. Seamãnã atît de bine cu logoul Facebook încît e aproape imposibil ca arhicunoscuta reþea de socializare sã nu fi fost inventatã de dacii care în zona aceea îºi spuneau apuli. Crin Antonescu s-a trezit ºi, frecîndu-se la ochi cu muºeþel, duºmanul de moarte al urdorilor, a decretat: ,,Falimentul PSD e clar”. Ce înseamnã sã fii intelectual ºi sã citeºti ,,Sãptãmîna pe scurt”! Nu numai cã te trezeºti la realitate, dar te ºi deºtepþi. Reþinerea a trei nave ucrainiene de cãtre armata rusã e catalogatã de glumeþul Putin ca ,,un simplu incident de frontierã”. Se mai întîmplã. La ultimul incident, Crimeea a intrat în componenþa Rusiei. ªi a fost Ziua Naþionalã, Halloweenul românilor! Cu aceastã fericitã ocazie, toþi politicienii români s-au prefãcut patrioþi. N-au lipsit paradele, discursurile false, vrãjeala televizatã ºi tradiþionala fasole cu resturi de ciolan, vechi obicei protevist, pierdut în negura vremurilor, taman pe la 2001 dupã Christos... Cel mai trist a fost premierul maghiar Viktor Orban, care s-a aflat în doliu din motiv de Marea Unire. Aºa s-a plîns el, realitatea e cã se terminase fasolea ºi, din obiºnuinþã, a trebuit sã mãnînce rahat. Cum ar fi acesta: ,,1 Decembrie e cea mai dureroasã zi a maghiarilor”. Sã moarã mã-ta? Viorica a sãrbãtorit Centenarul la Focºani, atent dirijatã prin faþa trupelor de un cãprar. Dacã nu i-a spus nimeni, o informãm pe distinsa intelectualã funcþionalã cã acolo s-a încheiat un armistiþiu ruºinos între români ºi nemþi dupã victoriile de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz. Pînã ºi generalul Berthelot s-a mirat de decizia surprinzãtoare a oficialilor români care n-au ºtiut sã-ºi valorifice victoriile obþinute cu jertfe eroice. Dar doamna Viorica n-are nici o vinã, dumneaei fiind convinsã cã Marea Unire a fãcut-o Marian Opriºan, conform programului de guvernare-unificare al domnului preºedinte Liviu Dragnea... Totuºi, se întreabã analizdele de dormitor, ce avem dupã 100 de ani? Malluri, beculeþe colorate, ipocrizie, neîncredere, defetism. Nu e bine deloc. Vorba mutului de la
Cotroceni: ,,Cea mai mare realizare din ultimii 100 de ani e prima, unirea”. Sau cum concluziona Kant de la Medgidia: ce-am avut ºi ce-am pierdut! Dar avioanele F-16 second-hand, care ne-au scos din buzunare 628 milioane de euro, le uitaºi? E adevãrat, n-au decolat de Ziua Naþionalã, din cauza gheþii, dar ce, e de colea sã ai tichie de mãrgãritar? Sã ne rugãm la bunul Dumnezeu sã nu înceapã vreun rãzbel iarna cã, fãrã cauciucuri adecvate, am îmbuliNATO. Bine, nici vara nu-i vreo fericire, cunoaºtem asta din cele douã rãzboaie mondiale. Mai mult ca sigur cã avioanele n-or sã aibã combustibil, fie cã nu s-a fãcut licitaþia la timp, fie cã l-au vîndut generalii, cu canistra. Dar sã nu credeþi cã s-a terminat povestea Centenarului! Nici vorbã, de-abia începe. În partea a doua vor intra în scenã procurorii, care vor deschide dosarul omonim, un fel de Microsoft, în care vor intra de-a valma politicieni de stînga, de dreapta, de intersecþie, hoþi mai mari, pungaºi de rînd... O veste zguduitoare, pe nedrept trecutã cu vederea la buletinele de ºtiri false: Daniela Gyorfy doarme fãrã chiloþi. Numai noaptea. Asta-i nimica toatã. Sã vedeþi ce se întîmplã pe la ºedinþele cabinetului Dãncilã, ziua! Dar nu e ceva ieºit din comun. Dacã aþi ºti cum dormea Elisabeta Movilã, v-aþi cruci! Ne-o spune Adi Sfinteº în ,,Istoria necenzuratã a românilor”, cã a surprins-o de mai multe ori dezvelitã... ,,Bãi, mînca-v-aº ochii, vorba lui ªeiscpir din Ferentari, vã imaginaþi vreodatã cã Moldova va ajunge locul unde se pãruiesc douã cotoarbe, una mai rea de muscã decît alta, ca sã-ºi impunã puradeii pe tron? Da, bãi, vorbim despre zona crepuscularã care l-a dat eternitãþii pe ªtefan cel Mare. ªi Sfînt, dupã cum exagereazã calendarul Miºto-Ortodox. Voi credeaþi cã moldovencele n-au timp de comploturi, cã sînt ocupate cu adunatul bãrbaþilor de prin ºanþurile istoriei sau pur ºi simplu cã, sãtule de atîta bãuturã ºi adulter, sînt plecate la produs bani negri pentru zile bãlane. Vedeþi dacã sînteþi superficiali? Ia fiþi atenþi acilea... Dupã moartea lui Ieremia Movilã în vremea cãruia prin Moldova îºi fãcea mendrele toatã lumea nebunã, pune laba pe tron Simion Movilã, bagabontul ãl bãtrîn pe care în episodul anterior îl tîra sub burta calului, ca sã tragã frîna de mînã, din motivele arhicunoscute, hanul tãtar. Nu stã prea multã vreme pe scaunul dupã care atîta salivase cã iubita lui cumnatã, Elisabeta Movilã, îl otrãveºte ca sã-ºi impunã unul dintre cei cinci mormoloci ca domnitor deºi ei deabia învãþaserã mersul pe jos. Lucru cu care nu era deloc de acord vãduva lui Simion, Marghita, rãzgîiatã Melania, care avea ºi ea trei candidaþi, cã-n vremea aia doamnele îºi respectau blazonul ºi procreau cît îi ziulica de lungã. Dupã cum veþi vedea, dacã aveþi rãbdare sã trecem peste preludiu, vor deveni curve mai tîrziu. Fiii lui Simion vor ajunge pînã la urmã la putere; Mihai ºi Moise în Moldova, iar Gavril în Valahia. În plus, Petru Movilã va deveni cel mai celebru mitropolit din Kiev, ceea ce nu prognozase nici mãcar hanalistul Cozmin Tenguºã, care vedea realitatea ceva de speriat, mai ales dupã ce evenimentele se epuizau. Elisabeta Movilã, care avea niºte fete beton ºi le mãritase din interes cu niscai papagali polonezi din vestitele familii Potocki, Korecki ºi Wisniewieski, se sprijinea temeinic pe leºi. útia o ajutã sã se impunã imediat dupã moartea lui Simion în conflictul pentru preluarea tronului dintre Mihail, urmaºul decedatului, ºi Constantin, fiul ei, de fapt doi copilandri împinºi de la spate de rapandulele însetate de putere care le dãduserã viaþã ºi-i cãlãuzeau spre moarte. Mihail înghite gutuia în Valahia ºi Constantin Movilã devine, cu numele, domn al Moldovei, cã puterea o exercita mã-sa, unguroaica cea aprigã pe care nu ºtiu de ce unii obsedaþi sexuali o considerã româncã. În 1611 apare un aventurier, ªtefan Tomºa (1611-1615), care zicea cã e fiul domnitorului omonim tãiat la Liov de polonezi. În 1612 îi ia
prizonieri pe Constantin Movilã ºi pe Potocki, cumnatul acestuia, care încercaserã, cam la miºto, sã reia puterea. Cu aceastã ocazie executã ºi 32 de boieri trãdãtori pe care oricum îi ura fiindcã erau nedrepþi faþã de þãrãnime. Constantin cade în apã cînd traversa Prutul în calitate de prizonier, în barca îngustã a unui tãtar intenþionat neîndemînatic, de unde-l scoate la suprafaþã, ca de obicei, prea tîrziu, SMURD-ul, iar Potocki este dus la Stambul unde, însã, dupã un timp, este eliberat în urma unei mari sume de bani. În 1615, fostul mercenar Tomºa mai taie 72 de boieri cãrora cãlãul-þigan le zicea, cu satisfacþie, berbeci, dupã care le umple capetele cu paie, însã numai dupã ce le-a deºertat de tãrîþã. Pe vornicul Bãrboi, iniþiatorul complotului, îl trage mai întîi în þeapã ca sã fie distracþia mai condimentatã. ªi-l spînzurã ºi pe fi-su în faþa casei pãrinteºti ca sã nu uite niciodatã de unde a plecat spre moarte. În final mai trimite la Sarsailã încã trei boieri ce pribegiserã în Valahia, care-i cãzuserã cu tronc la aºternut, în fapt de searã, ºi nu se fãcea sã nu simtã dragostea domneascã. Dar boierii rãmaºi în viaþã nu pierd ocazia sã se revanºeze ºi, cînd vine Alexandru Movilã (1615-1616), al doilea fiu al lui Ieremia, tot dinspre Polonia, însoþit de cumnaþii sãi, îl trãdeazã pe Tomºa prin intermediul comandantului artileriei. Cînd aud turcii una ca asta, îl numesc în funcþie pe eternul Radu Mihnea (16161619), transferîndu-l în Moldova, cã se bucura de un mare prestigiu la Stambul. Prins fãrã oaste, Alexandru se hotãrãºte sã fugã prea tîrziu ºi este luat prizonier împreunã cu mã-sa, deºi cumnatul sãu, Korecki, cu doar 600 de ameþiþi, a fãcut un gest de un eroism absolut inutil opunîndu-se turcilor. Dupã scurtul mãcel, comandantul turcilor, ca sã mai scape de stresul cotidian, o invitã pe Elisabeta Movilã în cortul personal, la o cafea turceascã ºi un viol moldovenesc. Violul i-a ieºit. Poate cã faptele nar fi ajuns pînã la urechile mele model antene parabolice, însã ºtiþi cît de lãudãroase sînt unguroaicele! Aºa cã atunci cînd a ieºit din cort, în loc sã tacã ºi sã zicã bogdaproste, cã oricum era trecutã prin ciur ºi prin dîrmon, probabil nesatisfãcutã, a început sã se dea în spectacol: «- Boieri, boieri, ruºinatu-m-au pãgînul!». Pe boieri îi durea în cot, însã celor din Vaslui nu le-a venit sã creadã cã le-a luat-o cineva înainte. Pînã la urmã, þinînd cont cã era vãduvã de zece ani, trebuie sã judecãm corect fapta paºei ºi sã considerãm cã i-a fãcut un bine cotoarbei. ªi cred cã pînã la urmã ºi ei i s-au pãrut interesanþi turcii în chestiunile trupeºti, cã a acceptat sã facã parte din haremul unui paºã, unde ºi-a schimbat ºi look-ul, tãindu-ºi pãrul, la sugestia hair-stilistului Dîrþã, pe care l-a trimis la Mînãstirea Suceviþa, construitã de bãrbatu-sãu încã de la 1584. Dacã sînteþi pasionaþi ºi curioºi cum aratã o podoabã capilarã fãrã mãtreaþã, tratatã doar cu fierturã de pelin ºi rãdãcinã de gard, puteþi sã mergeþi în patru labe sã-l admiraþi înainte ca subiectul sã ajungã la Mãruþã, care trage audienþa de puþã. Dintre fiii sãi, luaþi de otomani ca amintire la Stambul, doar ultimul ajunge capugi-baºa, un fel de bãgãtor de seamã cu turban ºi ºalvari. Colegul meu din clasele primare, Miron Costin, mi-a zis cã toate belelele din familia Movilã s-au întîmplat din cauza Elisabetei, cã era cam paraºutã ºi, citez din hãurile minþii, «de Dumnezeu depãratatã». O fi aºa, n-o fi aºa, dracu ºtie, însã cotrobãieli recente fãcute prin arhivele unor televiziuni turceºti (sau porceºti, sursele istorice sînt încã neclare), susþin, cu argumente irefutabile, cã sexul liber n-ar fi fost un pãcat major în Evul Mediu, iar goana dupã putere stîrnea libidoul ceva de speriat”. Promouºãn: În episodul urmãtor o sã vã spunem tot adevãrul despre Radu Mihnea, cã v-am fiert destul. Cum care Radu Mihnea? Ce-aveþi, mã, sînteþi dilii, n-aþi fost atenþi la ce v-am zis pînã aci? Nu vedeþi cã de la 1600 ne tot izbim de individul ãsta? Ba în Valahia, ba în Moldova, ba la bãi... Nu vi se pare nimic suspect? Fiþi mai atenþi, vã rog, cã altfel mã supãr ºi nu vã mai spun nimic. ªi atunci ciuciu istorie necenzuratã, ºi-o sã-mi plîngeþi în poalã ca niºte cocoºaþi, bolnavi de dureri închipuite... CONTELE DE MONTE-CRISTO
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 4-a – 7 decembrie 2018
A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR
,,Bucuriile muzicii“, bucurii sincere pentru cei ce iubesc lumea Euterpei Profesoara Octavia Crãciun ne surprinde plãcut cu noua sa carte, purtînd acelaºi titlu cu numele ªcolii de muzicã „Cristea Zalu”, din cadrul Asociaþiei Culturale „Bucuriile muzicii”, din Bucureºti... Din pagina de gardã am aflat cã scopul apariþiei acestei cãrþi este acela cã, în 2018, s-au împlinit zece ani de la fondarea ºcolii. Scriitoarea face acest demers de pe poziþia cronicarului, pe de o parte, ºi pe de altã parte, din postura de muzician, prezentînd întreg filmul, de la constituirea ºcolii, pînã în ziua de azi, cînd se bucurã de o largã popularitate... ªi trece în revistã, filã cu filã, evenimentele ce s-au derulat în aceastã instituþie de culturã. Astfel, am aflat cã fondatorul este nimeni altul decît fratele sãu, Alexandru Ionescu, profesor, cadru militar, compozitor, pictor... În realizarea acestui proiect, el l-a avut drept consultant pe tatãl lui, Nicolae Ionescu, muzician, profesor nevãzãtor... Acesta a avut o contribuþie remarcabilã la susþinerea ºi dezvoltarea învãþãmîntului pentru elevii cu deficienþe de vedere, scriitor cu mai multe cãrþi publicate, de prozã memorialisticã ºi poezii. Pentru prodigioasa lui activitate literarã, a fost primit în rîndul membrilor Uniunii Scriitorilor din România... Avea sã se sãvîrºeascã de pe aceastã lume la trei ani dupã ce a fost sãrbãtorit pentru cei 90 de ani de viaþã pe care îi împlinise în anul 2014. Cu firea sa blîndã, de dascãl remarcabil cu foºtii lui elevi ºi familist convins, i-a dat lui Alexandru, ca orice pãrinte, sfaturile cele mai bune cu privire la proiectele sale în plan muzical. ªi, astfel, la Gratia, jud. Teleorman, s-au pus bazele înfiinþãrii ªcolii de muzicã „Cristea Zalu”, din cadrul Asociaþiei Culturale „Bucuriile muzicii” din Bucureºti... Octavia Crãciun ne povesteºte cum a evoluat activitatea ºcolii, cu statut de instituþie privatã, în aceastã perioadã postdecembristã, în care a rezistat ºi a înregistrat numeroase succese. Meritul incontestabil pentru reuºitã îi revine lui Alexandru Ionescu, sprijinit de terþe persoane, care s-au implicat în derularea acþiunilor ºcolare... Ne referim aici la profesori, la pãrinþii ºi bunicii care au gãsit înþelegere la directorul ºcolii, pentru ca odraslele lor sã înveþe a cînta la un instrument muzical, sau chiar la mai multe, precum pian, vioarã, acordeon etc. Octavia Crãciun ne prezintã viaþa muzicalã a elevilor de aici, cu un colectiv de profesori bine pregãtiþi profesional, care fac cinste ºcolii de la înfiinþare, ºi vorbeºte ca un om din interior, care cunoaºte destul de bine cum stau lucrurile... Pentru elevi, activitatea ºcolarã nu se rezumã doar la frecventarea orelor de curs, dupã pro-
Nicolae Iorga ºi Béla Bartók Voi începe acest eseu citînd rãscolitoarele cuvinte ale Sfîntului Nil Sinaitul: ,,Sã suspinãm pentru aproapele care greºeºte, pentru ca, odatã cu aceasta, sã suspini ºi pentru tine, fiindcã toþi sîntem vinovaþi în ale pãcatelor ºi toþi sîntem vrednici de pedeapsã”. La acest considerent, voi adãuga cele rostite de Sfîntul Efrem Sirul: ,,Adevãrata dragoste de cel apropiat nu numai cã nu dã pe faþã neajunsurile aproapelui sãu, ci, dimpotrivã, se strãduieºte, pe cît este cu putinþã, sã le ascundã sub acoperãmîntul sãu, din faþa ochilor tuturor oamenilor”. Acestea sînt gîndurile care mã îndeamnã sã spun cã, pe urã, nu s-a clãdit nimic în Istorie – în schimb, pe iubire, s-a creat enorm ºi trainic! De aceea, m-am gîndit sã scriu despre admiraþia sincerã, ºi cu ecouri multiple în epocã, a marelui neorenascentist Nicolae Iorga, pentru constantul amic al românilor, compozitorul maghiar Béla Bartók. Într-un inspirat eseu, Emil Manu a consemnat urmãtoarele: ,,Aproape cã nu existã domeniu în care Nicolae Iorga sã nu-ºi fi spus cuvîntul. George Cãlinescu spunea, în 1941, cã el a jucat în cultura românã, în ultimele 4 decenii, rolul lui Voltaire”. Unul dintre colegii sãi de la Sorbona, referindu-se la activitatea sa polivalentã, mãrturisea, cu ocazia unor lecþii ale istoricului þinute la Universitatea din Paris: ,,Nicolae Iorga nu se poate nici defini într-o specialitate, nici mãrgini la o epocã sau la o þarã. El este o forþã a naturii”. Ca muzician, am scris multe articole, eseuri ºi studii, atît despre remarcabilii trubaduri ai
P Po o ll e em m ii c c ii
gramul stabilit în prealabil de director, ci mult mai mult decît atît... Spre exemplu, pentru buna pregãtire a elevilor, direcþiunea a organizat anual mini-recitaluri atît în ºcoalã, cît ºi în alte instituþii de stat sau particulare, oferind posibiliatea tuturor elevilor sã se confrunte cu ei înºiºi, fiecare prin talentul lui, ºi sã se acomodeze cu scena ºi spectatorii... Cei mai mulþi fiind rãsplãtiþi cu premii ºi diplome... Ba, mai mult, au fost însoþiþi de profesorii lor la recitaluri de flaut ºi pian, precum cel de la Ateneul Român, unde a concertat flautistul Nicolae Maxim cu echipa lui de instrumentiºti, delectînd publicul meloman cu piese de J.S. Bach ºi muzicã româneascã. Este doar un singur exemplu, dar sînt mult mai multe, iar prof. Octavia Crãciun le trece în paginile cãrþii sale, aºa cum au fost, ºi nu preferenþial... Nu este o carte de memorii sau de modã, nici de poveºti pe care pãrinþii sau bunicii sã le citeascã înainte de culcare micuþilor. Este o carte-document, cu toate ingredientele necesare, demne de istoria muzicii instrumentale, cu protagoniºti din rîndul copiilor de toate vîrstele... Prin urmare, ne aflãm în faþa unor scrieri ce au apãrut în diverse publicaþii, la care sînt adãugate altele noi, care ne oferã un plus de cunoºtinþe despre aceastã ºcoalã. Cartea, în sine, se doreºte a fi un omagiu celor care au pus bazele acestei ºcoli, spre cinstea lor ºi lauda elevilor, care au gãsit aici tot ce le trebuie pentru prãgãtirea lor muzicalã. Unora dintre elevi le-au fost dedicate medalioane literare, ºi autoarea trece în revistã numele profesorilor care, cu darul lor pedagogic, au fost atãturi de elevi, insuflîndu-le dragostea pentru muzicã, mai ales pentru instrumentul pe care ei singuri ºi l-au ales... „Bucuriile muzicii” este un exemplu de izbîndã, de care trebuie þinut cont, fiind dovada faptului cã, dacã vrei sã faci ceva în viaþã, o poþi face, cu voinþã ºi dragoste. Iar cei care azi se bucurã de reuºitã ne-au demonstrat cã sînt dascãli profesioniºti, iar elevii frumoºi, talentaþi, ambiþioºi, dornici sã înveþe din tainele muzicii cît mai multe lucruri, mai ales despre instrumentul pe care ºi l-au ales ºi care cîntã în mîinile lor, din piese de Mozart, Beethoven ºi din compoziþiile lui Alexandru Ionescu... Toate acestea se întîmplã acum, la zece ani de cînd a luat fiinþã ªcoala de muzicã „Cristea Zalu” din cadrul Asociaþiei Culturale „Bucuriile muzicii” Bucureºti, sub zodia luminii lui Euterpe... Ani care înseamnã puterea de a merge înainte, pe noi fãgaºuri, cu file noi, spre multe alte realizãri la fel de frumoase ca ºi pînã acum... Octavia Crãciun, prin aceastã nouã carte, ne oferã pagini de muzicã bunã în adevãratul sens al cuvîntului, dar ºi bucuria sincerã a copiilor care de pe acum îºi ºlefuiesc gustul într-ale frumosului liber. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” Ungariei, cît ºi despre minunaþii cretori ai pãmîntului daco-roman, cu scopul de a înfrãþi aceste douã popoare, învrãjbite, nu o datã, de marile puteri imperialiste, care s-au condus dupã odiosul sens al acelui ,,divide et impera!”. Nu întîmplãtor, mi s-au acordat, în Ungaria, ,,Medalia Kodaly” ºi premiul ,,Pro Musica” al Radiodifuziunii din Budapesta. În acest climat orphic, citez un fragment din eseul lui Nicolae Iorga, închinat lui Béla Bartók, eminentul compozitor ºi folclorist, care a contribuit foarte mult la popularizarea cîntecului þãrãnesc din România, în lume: ,,A cercetat, astfel, ani de zile, cu priceperea tehnicã, ariile þãranului român de peste munþi. Dar n-a rãmas exclusiv muzicolog, ci ºi-a dat seama cã toate acestea sînt lucruri de mediu ºi cã, precum a spus-o în conferinþã, ele nu pot fi dezlipite, pentru interpretare, din acest mediu care le-a creat. Astfel a ajuns sã-i ºi iubeascã pe creatorii acestei arte naive ºi totuºi adînci, ºi a ajuns sã vorbeascã românilor din Bucureºti altfel decît unor duºmani (...). Aceasta este calea cea bunã pentru a face ca popoarele sã poatã trãi unele lîngã altele. ªi, în momentul cînd hitlerismul vrea sã interzicã saºilor, consideraþi ca o simplã sentinelã a pangermanismului în rãsãrit, orice atingere, fireºte pîngãritoare, cu sufletul românesc, ne pare bine cã vedem rãsãrind dintre maghiari un înþelegãtor activ al nostru, cum este d. Béla Bartók”. În acest fel trebuie sã cugetãm, în aceste vremuri de bejenie, la scarã mondialã conturate, ºi sã ne regãsim pe toate coardele sufletului românesc. DORU POPOVICI
„Iarna“, tablou de Ion Þuculescu
Apariþii editoriale Semnalãm apariþia, la Editura ,,Amurg sentimental”, din Bucureºti, a douã volume de versuri, semnate de Mihai Istudor: ,,Poezii” ºi ,,Crãiºorul”, acesta din urmã fiind dedicat personalitãþii lui Horea, unul din eroiimartiri ai neamului românesc, rãmas în istoria Transilvaniei ca un simbol al patriotismului. Dedicaþia autorului: ,,Cu sinceritate, domniºoarei Lidia Vadim Tudor, din partea mea, aceastã modestã amintire, în pragul Centenarului Marii Uniri de la 1918. La Mulþi Ani, ROMÂNIA MARE! Mihai Istudor, Vãlenii de Munte, 12 noiembrie 2018”.
La Alba... La Alba-Iulia ninge Cu tricolore eºarfe mereu, La Alba-Iulia ninge Istoria poporului meu. La Alba-Iulia ninge În mereu Decembrie-ntîi Unirea cea Mare a Þãrii Rãmasã aici cãpãtîi. La Alba-Iulia ninge Cu Mihai Viteazu’ în alb, La Alba-Iulia ninge Dreptatea Ardealului dalb. La Alba-Iulia ninge Cu ªincai ºi Maior în forum, La Alba-Iulia ninge Supplex Libellus Valachorum. La Alba-Iulia ninge Cu Bãlcescu rãmas undeva, La Alba-Iulia ninge Cu Moldova ºi Prahova mea. La Alba-Iulia ninge – Ieºiþi din case, români, La Alba-Iulia ninge Cu fulgii trimiºi de strãbuni... MIHAI ISTUDOR
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 5-a – 7 decembrie 2018
P Po o ll e em m ii c c ii
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
Catedrala Mîntuirii Neamului, simbol al unitãþii poporului român Motto: ,,Aº vrea sã fiu de faþã cînd Dumnezeu aprinde petardele ploii ºi artificiile ninsorii...” CORNELIU VADIM TUDOR La 25 noiembrie a.c., în prezenþa a zeci de mii de credincioºi, a fost sfinþitã Catedrala Mîntuirii Neamului, simbol al unitãþii poporului nostru, un proiect aºteptat de mai bine de 140 de ani. Slujba de sfinþire a Catedralei a fost oficiatã de Bartolomeu, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, împreunã cu Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în prezenþa unui numãr mare de invitaþi. În acest moment, Catedrala Mîntuirii Neamului este construitã în proporþie de 95% ºi va fi terminatã peste 4 ani, iar realizarea ei încununeazã ,,o întreagã lucrare a poporului român asupra lui însuºi, aºezîndu-ne în rînd cu lumea”. Într-un interviu acordat Patriarhiei Române (ziarul ,,Lumina”), istoricul Ioan Aurel Pop, preºedintele Academiei Române, oferã mai multe argumente care motiveazã aceastã importantã construcþie: ,,Ridicarea Catedralei Mîntuirii Neamului, cum a fost denumitã aceastã operã, încã înainte de a exista, are mai multe raþiuni, de la cele pur spirituale pînã la cele practice. Toate naþiunile ortodoxe au capitole ale credinþei lor, au locuri supreme în care ierarhia superioarã intrã în interferenþã permanentã ºi activã cu poporul, cu «turma». Sintonia aceasta se face, în ochii poporului, într-un loc ales, sfînt (sfinþit) ºi irepetabil. Vechea Catedralã Mitropolitanã a Þãrii
Româneºti de la Bucureºti, urmînd cronologia celor de la Argeº, Cîmpulung ºi Tîrgoviºte, este depozitara unei istorii sacre ºi laice pline de semnificaþii, dar este complet neîncãpãtoare. Toate popoarele ortodoxe din jurul
nostru, care au mai puþin credincioºi decît noi, au adevãrate catedrale, mari ºi impunãtoare, pe care le apãrã cu smerenie ºi cu mîndrie”, a afirmat academicianul. Deºi acest mãreþ lãcaº de cult s-a putut ridica abia în ultimul deceniu, el a fost un ideal mult mai vechi, pentru care au militat numeroase personalitãþi religioase ºi mirene ale românilor. Proiecte în acest sens au fost susþinute de figuri importante ale þãrii noastre, de la principele ºi apoi Regele Carol I (1866-1914), Regele Ferdinand I (1914-
MEMENTO LA DOBORÎREA UNUI BRAD BÃTRÎN
Asasinarea marelui savant Nicolae Iorga (3) „O þarã sînt oamenii dintr-însa” ªi totuºi, existã un spaþiu în timp – 5-6 ore –, în care victima ºi cãlãii au stat împreunã, faþã-n faþã, confruntîndu-se. Puþine mãrturii au putut fi culese. Va fi discutat oare profesorul cu cei care-l ridicaserã de acasã? S-ar putea sã fi ales tãcerea, tãcerea completã. Cîndva scrisese: „Nu datoresc nici o explicaþie unor oameni tulburaþi sau vrãjiþi, cãrora logica le este la nivelul ortografiei”... „unei cete de agitatori, ale cãror sentimente faþã de þarã sînt la acelaºi nivel scãzut ca ºi al inteligenþei lor”. Dar se pãstreazã transcrierea unei informaþii obþinute mult mai tîrziu, în care se aratã cã, dupã o destul de îndelungatã tãcere, unul dintre legionari l-ar fi întrebat pe Iorga: – Ce fãceaþi, domnule profesor, cînd am sosit noi? – Scriam la o Istorie Universalã. – ªi unde ajunseserãþi? – La istoria perºilor... Dar voi aþi venit sã mã ucideþi? I se rãspunde scurt: – Da. – Pãcat de tinereþea voastrã! Existã ºi o presupunere, consemnatã atunci de cãtre anchetatori: „Vagi indicii stabilite la Cabinetul de instrucþie ºi relatate de mai mulþi informatori fac sã se presupunã cã savantul, înainte de a fi asasinat, a fost dus în comuna Teiºani, lîngã Vãlenii de Munte, unde – în casa locuitorului Victor Enãchescu – în faþa asasinilor ºi a altor legionari, precum ºi a lui Gheorghe Dinescu – fostul primar legionar din Vãleni – ar fi fost, probabil, schingiuit, batjocorit (nu se confirmã) ºi judecat”. Presupunînd cã o asemenea „judecatã” a avut, întradevãr, loc, cîte ºi cîte „acuzaþii” nu i s-ar fi putut aduce, de cãtre cei incriminaþi, citind doar din sutele ºi miile de articole semnate N. Iorga, apãrute pe parcursul cîtorva decenii: * „Generaþii noi... sînt gata de vînãtori mai cumplite decît ale barbarilor de odinioarã care n-aveau atîta organizare ºi cãrora nu le stãteau la îndemînã mijlocele mecanizate, admirabile, de o mie de ori blestemate de viteji” (1936, septembrie 2). * „Un stat puternic (Reichul nazist), dispunînd de mari mijloace militare, le întrebuinþeazã, cu metodele acelea perfecte la care a ajuns omenirea astãzi, pentru ca, în numele unei naþiuni, sã treacã peste tot ce înseamnã în momentul acela o þarã ºi o patrie ºi sã realizeze ce
reprezintã Statul naþional integral. Imperiul, cu tendinþã de continuã «expansiune», odatã cu naþia, mînatã tot înainte, ºi în aºteptarea întinderii ei peste pãmînturi slab apãrate... Eu însã îmi fac datoria cunoscãtorului de trecut ºi înþelegãtorului psihologiilor naþionale, pentru a spune încã o datã: «Fereºte-te, popor al meu, cãci mari primejdii þi se pregãtesc»“ (1938, mai 23). * „Veºti neaºteptate ne vin de la hotarele þãrii. O întreagã ordine de lucruri se rãstoarnã. Puteri fãrã preget merg înainte peste orice. Vechile noþiuni de veacuri în care a crezut omenirea, într-un lung ºir de veacuri, sînt acum o simplã amintire. Un duh sãlbatic a prins lumea întreagã, ºi minþile potolite se opresc înspãimîntate în faþa dezlãnþuirilor de patimi ºi pofte, care seamãnã cu zbuciumãrile pâmîntului însuºi atunci cînd e în convulsii fantastice... Neamul nostru întreg nu poate avea în asemenea momente nici vreme de discuþii ºi nici vreme de disensiuni. El trebuie sã fie, în astfel de împrejurãri, un bloc mare de voinþe...” (1939, martie 16). * „Credinþele mele au rãmas întregi. Ele se sprijinã toate pe noþiunea de libertate ordonatã. Libertate în interior, fiecare aducînd aportul conºtiinþei sale neatîrnate pentru binele patriei ºi al naþiei. Libertate a popoarelor care au plãtit prin martirologul lor dreptul de a trãi în sine” (1940, august 5). * „Ni s-a furat în formele cele mai imparþial diplomatice, dupã formele cele mai imperios brutale, o treime din pãmîntul þãrii cu acei robi români, trei milioane care au rãmas acolo. Ei sînt lãsaþi acuma în seama singurei lor virtuþi pe care sîntem siguri cã ºi acum, în anii patimilor, vor dovedi-o” (text cenzurat). • „Aºa mergem din veac în veac, ca drumeþul din calea lupilor...” (1940, septembrie 4).
„A picat mort de dezgust” La puþinã vreme dupã asasinat, prin decembrie 1940, ºoferul „Echipei Morþii”, aflîndu-se într-un restaurant din Vãlenii de Munte ºi vãzînd un consumator (de fapt, un informator al poliþiei), i-a spus: – Am sã-þi arãt un revolver din care au plecat 2 sau 3 gloanþe în corpul stãpînului tãu. Dar tocmai l-a strigat cineva de-afarã. Ajungînd lîngã maºinã, a dat la ivealã revolverul ºi l-a ridicat în aer... Criminalul era liber, de altminteri, ca ºi camarazii lui. Aveau sã scape cu toþii – dupã cãderea de la putere a legionarilor –, atunci cînd au fost puºi sub urmãrire, tîrziu, în anul urmãtor: îmbrãcaþi în uniforme germane, cu
1927), generalul Ioan Em. Florescu ºi Constantin Istrate pînã la Patriarhul Miron Cristea ºi prim-ministrul Ion I. C. Brãtianu. Dintre oamenii de culturã îi amintim pe Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ioan Slavici, Petre Antonescu, alãturi de mulþi alþii. ,,La români existã credinþa cã nici o operã durabilã nu se poate face fãrã mare sacrificiu, precum grãeºte legenda meºterului Manole, legendã de zidire a altei catedrale sfinþitã în prezenþa altui patriarh ecumenic. Aºa ne-a fost nouã rînduit, ca abia dupã mai bine de 5 secole, sã repetãm pe alte coordonate gestul sublim, închinînd imn de mãrire Împãratului ceresc”, a adãugat academicianul Ioan Aurel Pop. În ziua de vineri, 30 noiembrie 2018, cu prilejul sãrbãtorii Sfîntului Apostol Andrei, cel de-al doilea hram al Catedralei Naþionale, în incinta noii construcþii a fost sãvîrºitã Sfînta Liturghie de cãtre Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului ºi a toatã Palestina, ºi de Pãrintele Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreunã cu un sobor de ierarhi, preoþi ºi diaconi. La 1 decembrie 2018, cu prilejul Zilei Naþionale a României, Patriarhul Daniel, însoþit de delegaþia Patriarhiei Ierusalimului ºi de ierarhi membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, a luat parte la ceremoniile naþionale de la Alba Iulia, dedicate Zilei Naþionale ºi Anului Centenar. De asemenea, tot în ziua de 1 decembrie 2018, în toate bisericile din Patriarhia Românã s-a oficiat slujba de Tedeum la Ziua Naþionalã a României, prin care s-au înãlþat rugãciuni de mulþumire pentru binefacerile revãrsate asupra poporului român, unit de 100 de ani într-o singurã Þarã româneascã ºi creºtinã. ANTON VOICU paºapoarte nemþeºti, au trecut uºor graniþa, într-un tren militar. Ar fi putut ºi Nicolae Iorga sã treacã frontiera la timpul potrivit, salvîndu-ºi viaþa, aºa cum reiese dintr-un document pãstrat în arhivã: ,,Cu mult înainte de asasinat, Profesorul devenise foarte nervos ºi adeseori la masã spunea familiei cã va fi omorît de legionari. Doamna Iorga îºi cumnata sa, Lucia Bogdan, l-au sfãtuit sã plece în Italia ºi sã locuiascã la Casa Româneascã din Veneþia, pînã la liniºtirea situaþiei. Întotdeauna a refuzat aceastã propunere, sub motivul cã nu e laº sã-ºi pãrãseascã þara”. Oricum, „sentinþa” era datã de mult. Împuºcîndu-l, la marginea drumului, pe Iorga, legionarii credeau cã – prin dimensiunea crimei lor – vor înspãimânta mulþimile, poporul care refuza sã-i urmeze în marºul lor alãturi de hitleriºti: „...corpul Profesorului a fost gãsit aruncat pe cîmpul dintre Ploieºti ºi comuna Strejnic. Lîngã cadavru s-au gãsit 9 tuburi de cartuºe, dintre care 7 de calibrul 7,65, iar douã de calibrul 6,55” (document de arhivã). „Moartea lui Nicolae Iorga, profesor universitar, în vîrstã de 69 de ani, a fost violentã. Ea se datoreºte unor plãgi prin armã de foc, ale capului ºi trunchiului, cu distrugerea creierului ºi hemoragie internã” (raport medicolegal). Creierul genial al savantului, distrus prin arme de foc, una dintre ele fiind cea a ºoferului din maºina morþii, care nici mãcar nu ºtia cîte gloanþe a tras, douã sau trei... S-ar fi zis cã doarme, acolo, pe pãmîntul pe care atîta îl iubise ºi îl slujise prin forþa colosalã a minþii sale unice. Blana pe care o purta, descheiatã, ºi gaura din dreptul inimii lãsau impresia cã îºi sfidase asasinii, cerîndu-le: – Trageþi! Trageþi! Sã fi fost acestea, realmente, ultimele sale cuvinte? Fotografia îl înfãþiºeazã grandios pînã ºi-n moarte, cu ochii mari, deschiºi, ºi o privire sfidãtoare, cea în care-ºi înveºmîntase cãlãii. Douã ºuviþe de sînge, una pe frunte, alta pe obrazul drept... La aflarea ºtirii despre uciderea lui Nicolae Iorga, în 47 de þãri, steaguri îndoliate au fost coborîte în bernã pe glob. Sfîrºitul tragic al marelui cãrturar a devenit simbolul încercãrilor din trecut, de a asasina o þarã întreagã. Planul infam a eºuat. Poporul român iubeºte libertatea, dreptatea ºi adevãrul. Dintotdeauna a ºtiut sã lupte pentru a trãi demn în milenarele meleaguri de la Dunãre, Carpaþi ºi Mare. Iar pe marmura amintirii lui Nicolae Iorga, rãmîne scris, aºa cum a cerut-o el însuºi: „Deci, sus steagul vieþii! ªi pe mormînt încã sã-mi împlîntaþi pe acela, ºi nu sãlciile care plîng...”. Sfîrºit MIHAI STOIAN
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 6-a – 7 decembrie 2018
Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (98) Copil în faºã (1) Revoluþie sau loviturã de stat, ce-a fost încã nu s-a aflat. Sute de eroi ºi-au dat viaþa pentru noi, în decembrie 1989, cînd am crezut cã ne-am nãscut odatã cu Isus. În sfînta zi de Crãciun, Steaua de la Rãsãrit a vestit naºterea pruncului Isus, iar noi ne-am rãstignit înainte de a ne fi nãscut, cînd pãmîntul s-a înroºit cu sîngele celui împuºcat, ce nu se lupta cu nimeni ºi pãrea învins de serafimi cam pestriþi, însetaþi dupã dreptate, dar apele din izvoare refuzeau sã le iasã în cale pentru a limpezi un mister urcat de revoluþie în cer. Pãianjeni þes pînze pe care le destramã ,,Penelope” ºi ,,Ulise” din fotoliile de cearã, topindu-se în speranþe de primãvarã. Libertate, libertate, ai fost atît de departe. Acum eºti aici, noi sîntem niºte ucenici. Nu ºtim cum sã trãim cu tine ºi nu ne este bine. A dispãrut Cortina de Fier în nicãieri. În prima proclamaþie a Revoluþiei se spunea: ,,A sosit ceasul descãtuºãrii noastre. Sã punem capãt foamei, frigului ºi întunericului care ne stãpîneºte de 25 de ani. Sã punem capãt terorii dezlãnþuite de dictatura ceauºistã care a adus poporul întreg în pragul deznãdejdii. Am rãmas ultima þarã din Europa în care mai persistã coºmarul stalinist amplificat de o conducere incompetentã ºi rãuvoitoare. Sã arãtãtm cã noi, «cei din urmã, vom fi cei dintîi»...”. Dacã noi, cei din urmã, am ajuns cei dîntîi, dupã 29 de ani de democraþie, e dreptul fiecãruia sã judece. Dupã opinia mea, sînt douã Românii: una a bogaþilor, ºi alta, a sãracilor. În beþia libertãþii a nins cu promisiuni, însã izbucnirea de culori întunecate s-a înfipt adînc în aºteptãri
PAGINI DIN ISTORIA CINEMATOGRAFIEI ROMÂNEªTI (3)
Din amintirile unor cinefili (2) IOSIF BERTOK (1891-1972), operator al unor filme realizate la Bucureºti în perioada interbelicã, dintre care amintim: ,,Lia”, sub regia lui Jean Mihail, ,,Haiducii”, ,,Ciocoii”, ,,Insula ªerpilor”, în regia lui Horia Igiroºanu. Filmeazã numeroase jurnale de actualitãþi, documentare, iar între 1937-1941 este colaborator ºi angajat al Oficiului Naþional Cinematografic. ,,La începutul primãverii anului 1907 ºi-a fãcut apariþia la Timiºoara cinematograful mobil «Narten», ceea ce a constituit o mare senzaþie ºi noutate. Avea un cort cu 400 de locuri ºi uzinã electricã proprie. Lungimea cortului era de 40 de metri, avînd pe toatã lungimea lui un coridor liber ºi decorat. Exteriorul era luminat «atractiv» cu 300 de becuri colorate ºi 12 lãmpi cu arc voltaic. Volantul maºinii de aburi era decorat cu trei becuri colorate care în rotaþie mãreau efectul vizual. Cinematograful mobil dispunea de patru vagoane foarte frumoase, dintre care douã erau în folosinþa patronului, unul era pentru personalul cinematografului ºi în al patrulea vagon se afla aparatul de proiecþie. Cînd cinematograful a sosit, lumea, curioasã, se înghesuia sã-l vadã. Am fost prezent chiar la reprezentaþia inauguralã ºi aceasta a avut un efect extraordinar asupra mea. Dupã reprezentaþie m-am dus la vagonul în care se afla aparatul de proiecþie; uºa vagonului era larg deschisã, înãuntru fiind foarte cald. Stãteam în faþa vagonului ºi priveam la marea minune; am aºteptat terminarea tuturor reprezentaþiilor ºi am sosit acasã abia dupã miezul nopþii. În seara urmãtoare am fost din nou la vagonul fermecat. Operatorul a observat prezenþa mea constantã ºi a intrat în vorbã cu mine. M-a întrebat dacã am vãzut reprezentaþia ºi dacã mi-a plãcut. Mi-a dat ºi cîteva bucãþele de film. Tot ce vãzusem mã copleºise ºi simþeam cã apariþia cinematografului va aduce o mare
neonorate. Cu ochii fixaþi în speranþã vom da vacanþã gîndurilor dintre tristeþe ºi durere pentru a nu pieri ºi a ne da seama cã, între timp, de atîta aºteptat, ne-am mãcinat. În secolul trecut, ani îndelungaþi am fost îmbrãcaþi în Mantia roºie din Est. Mantia s-a tocit ºi-am plecat spre Vest. Aveam nevoie de o mantie nouã, Vestul ,,se face cã plouã”, cu muncã ºi sudoare – va trebui sã-i punem mantiei aripioare. Doamne, dã pace pe pãmînt, în lume e rãzboi, mor oameni nevinovaþi, de teroriºti împuºcaþi. De-aº fi înger, aº zbura printre stele pãmîntene ºi cu aripile mele aº întinde curcubeie, ca sã disparã de pe meridiane, în hora ruptã din soare, pasãrea cu cioc de fier ce ºi-a fãcut cuib pe întãlþimi de Tour Eiffel, din care sã cadã cenuºã în cascadã, joc cu foc, stins în plîns, ce au dat fiori Gemenilor zgîrie-nori. Fiind ardeleancã, eu sînt ,,dintr-o bucatã”, ºi chiar dacã nu se cuvine, lucrurilor le spun pe nume. Fiind de ,,modã veche”, ce caut oare, veþi spune, într-o lume ,,prosperã”? Secolul care a trecut ºi cel care a-nceput ºi-au pus amprenta pe ,,mãºti hidoase”, vile luxoase, case soioase, clãdiri neterminate, biserici mutate, inundaþii, vapoare cu poluare, femei uºoare, hoþi mascaþi, dolari americani, lei deveniþi cãþei, bãnci falimentare, valutã peste hotare, ogoare fãrã tractoare ºi stropitoare. Porci mîncînd cu disperare fiare de oþel. Cai abandonaþi, copii dormind în canale. Închinare ca la icoane la ,,domnii” de peste hotare. Tinerii pleacã într-o altã þarã. Cu sufletul sihastru, pe aripa pãsãrii de fier, torc din caier de nori amintiri de viitor, cînd crucea lor va urca Golgota trist, pe urmele lui Christ, pentru a gãsi luminã într-un pumn de pãmînt la Sfîntul Mormînt. (va urma) LILIANA TETELEA schimbare în viaþa mea. A treia searã am fost din nou acolo. Proiecþionistul m-a chemat sã intru în vagon ºi, în mãsura în care munca îi permitea, mi-a arãtat ce face, m-a întrebat de ocupaþie, de pãrinþi, de toate. Mi-a arãtat cum trebuie derulate filmele. Era un bãrbat de 28–30 de ani, cu suflet bun. La plecare, mi-a dãruit un pumn de bucãþele de filme, tãiate din diferite pelicule. Cu greu pot sã evoc starea mea sufleteascã de atunci. Ardeam de dorinþa de a putea pãtrunde în aceastã muncã minunatã. A patra zi, patronul meu, în timp ce citea ziarul, veni la mine ºi-mi arãtã un anunþ apãrut în ziar, spunîndu-mi în glumã: «Aºa ceva ar fi potrivit pentru tine». Am citit ºi eu anunþul: «Se cautã un tînãr necãsãtorit, fotograf destoinic, cãruia i-ar plãcea sã cãlãtoreascã prin þarã. Informaþii suplimentare, la direcþiunea cinematografului Narten». Anunþul m-a electrizat. Cu ziarul în mînã, m-am ºi prezentat la cunoºtinþa mea, proiecþionistul. El ºi-a arãtat acum adevãrata bunãvoinþã faþã de mine, mi-a dat asigurãri cã îmi va susþine cererea. M-a dus în vagonul patronului, care m-a întrebat despre mine ºi mi-a spus din ce ar consta munca. Cinematograful dispunea de 100 de filme proprii; lungimea unui film nu depãºea 150 de metri. Filmele erau franþuzeºti ºi aveau subtitluri, care, din cauza limbii, nu erau înþelese de spectatori. La început proiectam un diapozitiv colorat cu titlul filmului în limba populaþiei din localitatea în care staþiona cinematograful. Narten m-a întrebat dacã aº fi în stare sã realizez asemenea diapozitive, i-am rãspuns afirmativ, bazîndu-mã pe faptul cã mai fãcusem diapozitive pe sticlã. L-a chemat pe proiecþionist ºi i-a dat dispoziþii sã-mi dea modele, material fotografic ºi tot ceea ce mai trebuia pentru a realiza un diapozitiv colorat. A doua zi era duminicã, ºi dis-de-dimineaþã m-am prezentat sã realizez sarcina. Dupã cîteva ore diapozitivul era gata. Susþinãtorul meu, proiecþionistul, s-a uitat la diapozitiv ºi mi-a spus satisfãcut cã pot avea speranþe. A prezentat apoi diapozitivul patronului ºi peste cîteva minute acesta m-a invitat la el. Narten m-a privit zîmbitor, m-a întrebat dacã aº vrea sã cãlãtoresc tot timpul cu cinematograful sãu, dacã pãrinþii îmi permit sã plec de lîngã ei. I-am spus cã sînt orfan ºi cã aº cãlãtori cu plãcere.
CIOBURI DE GÎNDURI
Datorie
La mulþi ani, România! La mulþi ani, români!
O, dulce mamã, iatã azi îþi scriu Aºa cum scrie mamei sale orice fiu, Dar nu sã-þi laud chipul îngeresc, Cã poþi sã fii oricum... eu te iubesc! Azi nu-þi voi spune despre munþi ºi plai Cã-n dorul meu port gura ta de rai ªi candela luminii tale sfinte Ce-n pace mi-ai aprins-o în cuvinte. Azi vreau atît, cu dragoste sã-þi scriu, Cu lacrima de foc a unui fiu ªi de pe frontul tãu în care locuiesc Sã-þi spun ºoptit: Mãicuþã, te iubesc! ILARION BOCA, 22 noiembrie 2018
Iar vine iarna În toamna rece ce coboarã Cu paºi tremurãtori ºi vii, Mi-e dor de tine, primãvarã, Cu flori eterne sã revii, Cu iarbã verde pe cîmpii.
Ce urlã vîntul pe afarã! Copacii plîng de frunze goi, Vom fi tot singuri amîndoi, Neliniºtea ne împresoarã: Iar vine iarna peste noi. GEORGE MILITARU S-a bucurat cã ºtiu germana, maghiara ºi româna, pentru cã traseul cinematografului sãu era prin Banat ºi prin Serbia. În acel an am devenit angajatul renumitului cinematograf ambulant «Narten». Mi-am strîns bagajele ºi am pãrãsit oraºul meu natal. Locuiam în vagonul cabinei de proiecþie, împreunã cu colegul meu proiecþionistul. În cîteva sãptãmîni acesta mã învãþase cum sã proiectez filmele. Într-o zi am observat cã într-un ungher al vagonului se afla o lãdiþã. La întrebãrile mele, colegul meu mi-a spus cã în ea se aflã un aparat de filmat, cu care mai înainte tînãrul Narten, care acum era militar ºi în locul cãruia fusesem angajat, fãcea filmãri pe care apoi le prezenta în reprezentaþiile de adio din fiecare localitate. Deoarece de la plecarea lui nimeni nu se încumeta sã-l mînuiascã, nu se mai fãceau filmãri. Cedînd rugãminþii mele, proiecþionistul a deschis lãdiþa ºi, în faþa ochilor mei, a apãrut un aparat de filmat Pathé. Dacã mi-aduc bine aminte, am tremurat atunci de emoþie. Cunoºteam deja construcþia aparatului de filmat care nu era mult diferitã de cea a aparatului de proiecþie... ªi dupã o scurtã cercetare i-am spus colegului cã aº încerca sã filmez cu acest aparat. El a luat în glumã cele spuse de mine, remarcînd cã e o mare diferenþã între a fotografia ºi a filma. L-am rugat sã-mi sprijine cererea în faþa patronului. ªi a fãcut-o. Narten m-a chemat ºi, dupã multe întrebãri ºi avertizãri, ºi-a dat acordul sã realizez o filmare de probã. A fost una dintre cele mai mari satisfacþii ale vieþii mele momentul în care am pus pentru prima datã mîna pe manivela aparatului de filmat. ªi am filmat primii zece metri. Seara, dupã spectacol, am developat negativul, l-am uscat, am copiat apoi pozitivul, care la rîndul sãu s-a uscat în cîteva ore. A doua zi aºteptam cu nerãbdare proiecþia. La ora zece a venit patronul împreunã cu soþia. Tremurînd am proiectat primele imagini trase. Dupã o primã proiecþie a urmat o a doua vizionare. Apoi, Narten m-a felicitat, spunîndu-mi cã am fãcut o lucrare impecabilã, cã are toatã încrederea în mine ºi cã de-acum încolo îmi va încredinþa filmãrile din fiecare oraº pentru reprezentaþia de adio. Pentru aceasta urma sã primesc cîte 20 de coroane de film. Toate acestea se întîmplau la Vîrºeþ, în Banatul sîrbesc. Întrucît în acest oraº ne aflam de douã sãptãmîni, am realizat aici primii mei o sutã de metri de film. Aºa am devenit operator de luat vederi, ºi în acelaºi timp operator proiecþionist...”. (va urma) (Text reprodus din Almanahul „România literarã“, 1985)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 7-a – 7 decembrie 2018
Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Dramatism ºi sacrificiu (7) Motto: „Trezeºte-te, ridicã-te, sau rãmîi pe veci cãzut“ (John Milton, 1667). - Septembrie 1940: Dictatul de la Viena. „În urma arbitrajului-dictat de la Viena s-au desprins din trupul Transilvaniei 52.243 kmp, cu o populaþie româneascã de 1.304.894 suflete (50,1% din total), faþã de numai 480.000 unguri ºi tot atîþia secui (total 968.372). Dupã statistica ungureascã din toamna anului 1940, citatã de domnul Sabin Manuilã („Universul“, 1 ian. 1941) românii reprezentau 48,7% din numãrul total al locuitorilor Transivaniei cedate. Opt judeþe, din cele 23 cîte numãra Transilvania, au fost înstrãinate în întregimea lor (Ciuc, Maramureº, Nãsãud, Odorhei, Satu Mare, Sãlaj, Someº ºi Trei Scaune). Alte trei judeþe (Bihor, Cluj ºi Mureº) au fost spintecate în douã, creîndu-se hotar artificial în inima însãºi a românismului ardelean. Dacã se exclude enclava secuiascã, românii formeazã în teritoriul cedat Ungariei, în districtele Maramureº, Satu Mare, Sãlaj, Cluj, Someº ºi Nãsãud un procent care atinge pînã la 70% din întreaga populaþie cedatã”. - 22 iunie 1941: Trupele române sub comanda generalului Antonescu trec Prutul pentru eliberarea þinuturilor româneºti. A fost sclipirea de demnitate naþionalã, a fost începutul Rãzboiului pentru Apãrarea Fiinþei Naþionale (care se continuã sub alte forme, ºi în ziua de azi). A fost o reacþie justã, normalã ºi fireascã la brutalitate ºi agresiune. „Dreptul la respect. Un stat, ca persoanã internaþionalã, se bucurã în aceeaºi mãsurã ca o persoanã particularã, de dreptul de a fi respectat din punct de vedere moral. Orice atingere a onoarei sale cere o reparaþie. Un stat care nu poate sã-ºi apere onoarea, pierde dreptul la respect ºi la independenþã, cãci una nu poate exista fãrã cealaltã.” Fãrã comentarii. - 1944: Reocuparea Basarabiei de cãtre URSS. - 1949: Autoritãþile sovietice procedeazã la masive deportãri în Siberia ale românilor basarabeni. - 1957-1958: Perioada întoarcerii multor deportaþi din Siberia înapoi în Basarabia. - 1968: Manifestaþia de solidaritate a românilor cu Cehoslovacia, ocupatã de trupele sovietice, se rãsfrînge negativ asupra românilor basarabeni, care sînt supuºi unor interdicþii naþionale apãsãtoare. - 1972: Are loc o nouã serie de arestãri ºi deportãri în Siberia, cu scopul lichidãrii oricãrei forme de independenþã în gîndire ºi acþiune naþionalã. - 1987: Moldova este singura republicã din URSS care a folosit îndemnul la „reconstrucþie” formulat de Mihail Gorbaciov la Congresul Scriitorilor din Uniunea Sovieticã, prin transformarea unei conferinþe obiºnuite în Congres al Scriitorilor, în timpul cãruia se fac propuneri de reformare a întregii vieþi a Uniunii Scriitorilor. Cu aceastã ocazie apar: Cenaclul tinerilor „Alexandru Mateevici” ºi organizaþia Frontul Popular din Moldova, care încep seria de revendicãri culturale ºi naþionale.
- 1987-1989: Se desfãºoarã mitinguri neautorizate ale Frontului Popular din Moldova ºi ale Cenaclului tinerilor „Alexandru Mateevici” prin care se cer conducerii de partid ºi de stat a Moldovei sovietice, reforme sociale ºi culturale în sens naþional, în spiritul „perestroikãi”. - 26 iunie 1989: În prezenþa a peste 50.000 de oameni, are loc primul miting autorizat al Frontului Popular din Moldova. Activitatea se desfãºoarã în Piaþa Mare a oraºului Chiºinãu, ocazie cu care este denunþat tratatul Ribentropp-Molotov, iar intrarea trupelor „eliberatoare” sovietice din 28 iunie 1940 este privitã ca ocupaþie. Se arboreazã pentru prima datã tricolorul ºi alte însemne româneºti. - 27 august 1989: Are loc Marea Adunare Naþionalã din Piaþa Mare a oraºului Chiºinãu, cu participarea a circa 700.000 oameni, care voteazã pentru limba românã („moldoveneascã”) ca limbã de stat. Acþiunea prefaþeazã disputele parlamentare furtunoase în care s-a votat limba moldoveneascã ºi grafica latinã, ca limbã ºi grafie de stat; ca reacþie au loc greve în oraºele rusofone (Tiraspol, Rîbniþa etc.) pregãtind viitoarele miºcãri separatiste ale transnistrenilor ºi gãgãuzilor. - 22-31 decembrie 1989: În Moldova sovieticã se înfiinþeazã de cãtre voluntari, diviziile „ªtefan cel Mare” ºi „Vlad Þepeº” cu scopul declarat de a ajuta „revoluþia” românã. - Februarie 1991: La invitaþia preºedintelui României, Ion Iliescu, preºedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, viziteazã România ºi vorbeºte în faþa plenului Parlamentului Român. Întîlnirea dintre cei doi preºedinþi a avut loc ºi „douã steaguri tricolore au fîlfîit alãturate, imagine mult mai grãitoare, decît pare la prima vedere”. Acum, la începutul Secolului al XXI-lea, Europa se aflã în curs de reaºezare sub stindardul comun al Uniunii Europene, dar, de multe ori aceasta resuscitã teorii ºi peoiecte vechi. Omul politic european, modul de gîndire ºi concepþia acestuia se miºcã pe direcþiile ideologiilor ºi hãrþilor politice gîndite în Secolul al XVIII-lea, cînd facerile ºi desfacerile de state erau o simplã operaþie de cabinet în cancelariile marilor puteri europene. Astãzi, frontierele nu se mai modificã cu sabia, cu forþa brutalã ºi agresivitate. Metodele sînt mult mai subtile, mai diabolice, iar mijlocul de aplicare îl constituie rãzboiul economic global, presiunea financiarã, ingineria socialã sau automatizarea societãþii, adicã ingineria de automatizare socialã (armele tãcute) pe scarã naþionalã sau mondialã, fãrã sã vorbeºti de scop: controlul social ºi distrugerea de vieþi umane, cu alte cuvinte, sclavia ºi genocidul. Este în fapt o societate sclavagistã în care cuvintele de ordine sînt rata, creditul,dobînda, siguranþa locului de muncã, frica ºi disperarea pentru incertitudinea zilei de mîine. Pentru a obþine o economie lipsitã de neprevãzut trebuie sã existe un control total asupra claselor de jos din societate, care sã fie instruite ºi angajate în realizarea unor sarcini de duratã, începînd de la o vîrstã fragedã, înainte de a ajunge la vîrsta la care sã punã întrebãri ºi sã caute
Un destin, o misiune: Mareºalul Ion Antonescu ºi lupta pentru Basarabia (3) Comunismul - factor de destabilizare a statului naþional-unitar român (3) A fost conceput ºi programat ca atare, a operat pe terenul culturalizãrii proletare, demonstrînd un impact devastator asupra profilului identitar românesc de pe ambele maluri ale Nistrului. Prin urmare, ascensiunea agresivã a comunismului dizolvant în primii ani de dupã Unire ºi identificarea unor minoritari ca agenþi camuflaþi ai disoluþiei statului naþional-unitar au constituit un permanent motiv de tensiune, generînd contramãsuri din partea statului român (ordonanþele militare din aprilieiulie 1924 ºi, mai cu seamã, legea pentru reprimarea unor infracþiuni contra liniºtii publice sau „legea Mîrzescu“ din decembrie 1924), dar ºi reacþia dreptei naþional-creºtine interbelice. Teama de bolºevism a determinat o serie de atitudini refractare ale oamenilor politici de dreapta faþã de iniþiativele diplomaþiei româneºti din anii ‘30. Partidul Naþional Creºtin, Partidul Naþional Liberal, condus de istoricul Gh.I. Brãtianu ºi Miºcarea Legionarã s-au manifestat vehement pe plan intern, denunþînd incoerenþa ºi neputinþa partidelor politice guvernamentale în
a identifica ºi neutraliza comunismul camuflat în diverse asociaþii, cluburi ºi organe de presã, dar a formulat ºi o „nouã ipotezã“ de politicã externã, care reevalua interesul naþional în cadrul unei alianþe româno-germane. Noile realitãþi europene ale anilor ’30, ascensiunea Italiei fasciste ºi a Germaniei naþional-socialiste ºi, totodatã, conciliatorismului practicat de democraþiile occidentale impuneau, de altfel, o nouã abordare din partea oamenilor politici români. Pentru menþinerea frontierelor României Mari - îndeosebi a graniþei de est, consideratã a fi cea mai vulnerabilã - forþele de dreapta au identificat Rusia Sovieticã drept inamicul principal al României Mari, iar în Germania un potenþial aliat capabil sã asigure graniþele statului român în raport cu agresivitatea Uniunii Sovietice ºi pretenþiile teritoriale ale Ungariei horthyste. Strategia generalã de politicã externã a României interbelice s-a bazat pe influenþa politicii marilor democraþii occidentale la nivel european ºi, în consecinþã, iniþiativele noastre politice s-au pliat pe direcþiile diplomatice promovate de Paris ºi Londra. Factorii de decizie de la Bucureºti au apreciat just cã Franþa ºi Marea Britanie au sprijinit confirmarea internaþionalã a actelor de unire de la Chiºinãu, Cernãuþi ºi
rãspunsuri. Existã, categoric, un proiect de autonomizare a marilor provincii româneºti Moldova, Transilvania, Muntenia (o continuare, în fapt, a planurilor ruso-austroungare, planul german de organizare a Europei postbelice, teoria Valeev-Novozanschi etc.) O Moldovã autonomã ar conveni, în egalã mãsurã, ºi ucrainienilor, ºi ungurilor. Interesul de azi al oamenilor politici, oamenilor de culturã ºi jurnaliºtilor (unguri ºi ucrainieni) pentru Chiºinãu, s-ar cuveni sã dea de gîndit mai mult celor vizaþi în direct – românilor Basarabiei ca ºi românilor României. Raportul românilor cu Basarabia nu este raportul ungurilor cu Transilvania. Atît în Basarabia, cît ºi în Transilvania, românii sînt autohtoni ºi nu intruºi, cum sînt ungurii în Transilvania. Dacã „experimentul Gorbaciov“ a eºuat, el n-a fost decît o liberalizare aparentã, þinta fiind tot menþinerea centralizãrii imperialiste ºi a exploatãrii colonialiste, cu tot cortegiul lor de injustiþie ºi nenorociri. Afirmaþiile deputatului Emilian Dan, fãcute în Adunarea Deputaþilor, la 12 decembrie 1915, îºi menþin valabilitatea ºi astãzi: „Nimeni, din cei din afarã, nici cei dinãuntru nu pot cere României sã aibã altã politicã decît o politicã româneascã, aºa cum cer interesele româneºti. Soarta idealului naþional e strîns ºi indisolubil legatã cu soarta României“. România puternicã, idealul poate trãi ºi se poate înfãptui, dar pacea nu se poate dobîndi numai prin forþã, ci mai trebuie ºi altceva, ºi anume, mai multã dreptate. Este oare nevoie de sacrificarea identitãþii ºi libertãþii naþionale pentru o posibilã reglementare (derizorie) definitivã ºi avantajoasã a relaþiilor externe? Este necesar, pentru a pãstra în viaþã „rãdãcinile“, sã înduri blestemul generaþiilor viitoare? Cea mai acutã necesitate a perioadei actuale în raporturile româno-basarabene este o comunicare ritmicã, calmã, egalã, fãrã partizanate, singura care îi poate ajuta. Experienþa basarabenilor ne lumineazã asupra pericolelor din Transilvania. Experienþa din Transilvania îi poate lãmuri asupra pericolelor ce-i pîndesc. Fãrã a crede în miracole, istoria românilor ne învaþã, printre altele, cã „rãbdarea, asociatã cu inteligenþã ºi cu munca fãrã preget duce la capãtul cel bun“. ªtim cã, întradevãr, Occidentul nu ne va ajuta, „dupã cum nici un punct cardinal“. Nãdejdea este în noi înºine. „Un singur lucru nu poate Dumnezeu: sã ne mîntuiascã fãrã consimþãmîntul nostru“ (Nicolae Steinhard). Iatã de ce „...viaþa nu e un teatru de varietãþi picante unde anumite persoane au, de drept, locuri în loje sau în stalurile întîi, ci un cîmp de încercare, de pregãtire, o tabãrã uriaºã a muncii, în care oricine a se îngriji, nu numai de plãcerea sa, ci de datoria ce i-a cãzut, de ajutarea celorlalþi în datoria de care sînt legaþi, de sprijinirea prin activitate ºi jertfã a conceptelor superioare care se cheamã: Þarã, Neam, Civilizaþie“. Iatã de ce se impune sã cãutãm putere, înþelepciune, rãbdare, înþelegere, clarviziune ºi coeziune de grup, de moralã ºi de schimbare a mentalitãþii la nivel social pentru a o lua de la capãt. Sfîrºit Col. (r) dr. ALEXANDRU MANAFU Alba Iulia, cã sînt principalii piloni de susþinere ai Sistemului de la Versailles, iar obiectivul principal al politicii noastre externe este menþinerea statu-quo-ului european ºi, implicit, a fontierelor fixate prin Conferinþa Pãcii de la Paris. Prin urmare, orice altã viziune de politicã externã, care ar fi pus la îndoialã alianþele noastre tradiþionale, ignorînd Franþa ºi Anglia, era consideratã „aventuroasã“ ºi chiar periculoasã pentru statul român. Totodatã, diplomaþia românã a avut un rol hotãrîtor în constituirea ºi activitatea Micii Înþelegeri ºi Înþelegerii Balcanice, care au fost concepute ca organisme menite sã asigure stabilitatea regionalã în zona sud-est europeanã ºi ca o completare ºi fortificare a „sistemului versaillez“ pentru aceastã parte a continentului. Ministrul de Externe N. Titulescu declara în faþa Parlamentului român, la 4 aprilie 1934, fãcînd bilanþul activitãþii diplomatice din perspectiva menþinerii pãcii europene ºi a integritãþii teritoriale a României, cã politica noastrã externã este dirijatã spre o strînsã colaborare cu statele care au interese comune cu ale României: „Izvorînd din poruncile unitãþii noastre naþionale, politica noastrã externã are ca scop principal pãstrarea ei ca metodã constantã de lucru, coordonarea progresivã a acþiunii noastre cu aceea a statelor cu interese comune pînã la integrarea ei în grupuri internaþionale din ce în ce mai mari. De la naþional, prin regional, la universal, iatã lozinca României peste graniþã“. (va urma) Prof. dr. CORNELIU CIUCANU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 8-a – 7 decembrie 2018
P Po o ll e em m ii c c ii
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
Îi datorãm România Mare – sã recunoaºtem, dupã 100 de ani! (1) (urmare din pag. 1) Dar ºi în dezastrul de la Turtucaia, ori în campania din Transilvania lui 1916… O singurã figurã se ridicã deasupra tuturor – ºi trece dincolo de trãirile temãtoare sau interesate ale acelor ani grei: Regina Maria, noua suveranã a României, fiica a douã mari dinastii care conduceau cele douã mari imperii rivale – britanic ºi þarist, vara regelui Angliei ºi veriºoara primarã a þarului Rusiei. Relaþii de rudenie pe care Maria le-a folosit la maximum – ºi numai în folosul þãrii cãreia i-a fost cu adevãrat reginã. Venitã într-o þarã condusã de sobrul ºi distantul Carol I, respectat de naþiune, dar nu iubit, Maria, personalitate puternicã, voluntarã, persuasivã, avea arme teribil de puternice: era o femeie extrem de frumoasã, cu o senzualitate aparte, dublate de o ºtiinþã a apropierii de oameni –, dar ºi de o culturã impresionatã ºi de multiple talente artistice. ªi, peste toate, Maria nu a ºtiut ce înseamnã oboseala sau deprimarea, ºi nu a dat înapoi niciodatã în faþa greutãþilor sau oponenþilor – fie cã a fost vorba de regele Carol, armatele germane, de puternicii membri ai guvernului român – ºi nici chiar în faþa liderului necontestat al Europei, „Tigrul” Clemenceau, nu a cedat, pentru ca opera sa de convingere a lumii în favoarea României sã continue imediat cu cel ce a schimbat principiile alcãtuirii lumii, preºedintele american Woodrow Wilson. De fapt, multe personalitãþi strãine au evidenþiat faptul cã principesa – ºi apoi regina - Maria era nu numai cea mai frumoasã suveranã a epocii sale, dar ºi cel mai reuºit rod al celor douã mari dinastii – cea britanicã, de Saxa Coburg (actuala Windsor), ºi cea rusã, Romanov. „Dacã am fi avut o þarinã ca tine, am fi pãzit-o ºi am fi murit pentru ea”, obiºnuiau sã spunã soldaþii ruºi de pe linia frontului din Moldova. Iar ruºii nu erau impresionaþi doar de frumuseþea reginei, ci ºi de curajul, puterea ºi abnegaþia - nemaiîntîlnite la un cap încoronat! Intrarea în rãzboi de partea Antantei este prima dintre contribuþiile majore ale Mariei – chiar înainte de a urca pe tron. Bãtrînul rege Carol era fidel liniei germane, la fel soþia sa, Elisabeta - iar moºtenitorul, Ferdinand, este indecis. Singura cu o poziþie fermã pentru Antantã este Maria, care reuºeºte nu doar sã-ºi convingã soþul, dar ºi sã-l facã sã adopte o atitudine mai curajoasã în faþa regelui. „Zilnic erau drame între Principele Ferdinand ºi soþia lui, între Principesa Maria ºi Regina Elisabeta”, scrie I.G. Duca în memoriile sale. „Nu ºtii ce e la Sinaia, este îngrozitor!”, îi spunea lui Duca principesa Maria în perioada în care aveau loc discuþiile aprinse privind aderarea României la una sau alta dintre alianþele beligerante. În plus, Maria devenise þinta unei campanii de presã finanþatã de agenþii Germaniei ºi AustroUngariei, care o vedeau ca principalul pericol ce putea schimba orientarea României, þarã sigurã pentru Puterile Centrale prin prezenþa regelui Carol. Campanie murdarã, ale cãrei efecte se regãsesc ºi azi la unii „cunoscãtori”. Odatã cu intrarea în rãzboi, în 1917, dupã teribilele înfrîngeri în faþa armatelor Puterilor Centrale, este decisã retragerea în Moldova. Aici, un nou moment de cumpãnã, în care curajul Reginei decide soarta României: în timp ce o mare parte a conducerii României se refugiazã în Rusia, la Odesa ºi Herson, familia regalã rãmîne pe loc! Opoziþia Mariei fusese fermã, nu a conceput o clipã sã îºi pãrãseascã þara, nici mãcar pentru a se refugia în Rusia, imperiul vãrului ºi mamei sale! „Eu de þara asta nu mã despart înþeleg aspiraþiunile ei ºi le îmbrãþiºez”, consemna I.G. Duca spusele Mariei. Nu este nevoie sã dezvoltãm alternativa contrafactualã a pãrãsirii
României de cãtre Casa Regalã, de cãtre conducãtorul suprem al armatei, de „Vodã”… Mai mult ca sigur, armata nu s-ar fi mobilizat, iar azi nu am fi vorbit de Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz, cu siguranþã nici de România Mare, poate nici de România! Ei bine, dar odatã cu eroicele bãtãlii de la Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz, regina Maria scrie cea mai frumoasã, mai plinã de devotament ºi sacrificiu de sine paginã a unui cap încoronat din ultimele secole. Chiar sînt curios dacã se poate gãsi un alt exemplu, undeva, în lumea largã!... „Refuz sã mã las înfrîntã sau sã mã simt înfrîntã pînã nu mi s-a smuls ºi ultima fãrîma de speranþã”, se destãinuia Maria în jurnalul sãu de rãzboi. „Oamenii noºtri politici încã nu sînt pregãtiþi sã se sacrifice pentru cauza comunã. O, Doamne, de-aº fi bãrbat, cu drepturile unui bãrbat ºi cu spiritul de bãrbat pe care îl am în trupul meu de femeie!” – scria Regina. „I-aº înflãcãra, i-aº îndemna la o rezistenþã disperatã, glorioasã, orice ar fi!”, nota frumoasa reginã. „Dacã va fi sã murim, mãcar sã ºtie cã nu murim ca niºte neghiobi orbi!”. Iar ce a fãcut Maria pe frontul eroic din Moldova a însemnat un efort peste puterile de înþelegere – „Regina Maria a îmbrãþiºat cauza rãzboiului precum alþii o religie”, nota în memoriile sale ambasadorul francez Saint Aulaire. „Regina, cu o energie mai presus de orice laudã, ajutatã de fiicele ei, mergea din spital în spital - cu un dispreþ desãvîrºit de pericol nu pregeta sã se arate unde epidemia era mai violentã”, scria I.G. Duca, completînd „Nu mii, zeci de mii de soldaþi rãniþi ºi bolnavi au vãzut-o în acele luni la cãpãtîiul lor”. Regina Maria nu s-a limitat doar la spitalele de campanie, ci a mers în tranºee, chiar în apropierea liniilor inamice – asta spre deosebire de regele Ferdinand, care s-a mãrginit la cîteva inspecþii ºi consfãturi tactice. „Am lãsat drumul ºi am intrat în tranºee, un întreg labirint de tranºee, alunecoase, prin care ne era greu sã înaintãm, cu multe suiºuri ºi coborîºuri”, nota Regina. „Soldaþii au fost uimiþi ºi încîntaþi sã mã vadã (...) m-au primit cu cea mai adîncã ºi sincerã bucurie”. Pînã ºi cei care i-au fost adversari i-au recunoscut meritele. Printre aceºtia, unul dintre cei mai importanþi politicieni ai epocii, Constantin Argetoianu: „Rãzboiul rãmîne pagina ei, paginã cu care se poate fãli, paginã care se va aºeza în istorie la loc de cinste. O gãsim în tranºee printre combatanþi în rîndurile înaintate, o gãsim în spitale ºi în toate posturile sanitare printre rãniþi ºi bolnavi. O gãsim de faþã la toate adunãrile care încercau sã facã puþin bine. Nu a cunoscut frica de gloanþe ºi de bombe, cum nu a cunoscut teama ºi scîrba de molimã…”. Iar marele istoric Ion I. Nistor a scris despre cea pe care soldaþii o numeau „Mama rãniþilor”: „Ofiþerii ºi soldaþii noºtri de la Mãrãºti ºi Mãrãºeºti nu o vor uita nici pe pãmînt, nici în cer pe Regina Maria a României, mama celor rãniþi ºi descurajaþi în acele momente, nu o vor uita ºi o vor slãvi veºnic pentru cã ea le-a alinat durerile fizice ºi le-a micºorat suferinþele morale”. Pentru aceasta, considera Ion Nistor, „întregul neam românesc trebuie sã poarte marii Regine o recunoscãtoare ºi caldã dragoste, iar generaþiile viitoare o veºnicã amintire”. ªi aºa a fost, pentru cã nici un monarh nu a fost mai iubit decît Regina Maria – ºi cu siguranþã nici o femeie nu ºi-a pus amprenta mai puternic asupra istoriei naþiunii noastre. Dar, rolul Reginei Maria nu se terminã odatã cu bãtãlia de la Mãrãºeºti, ci opera ei trece din tranºee ºi spitalele de campanie în planul politic ºi diplomatic – acolo unde se poate spune, fãrã tãgadã, cã România Mare este creaþia ei. (va urma)
Flacãra speranþei România a împlinit 100 de ani, în aceastã formulã, puþin ciuntitã, dar mãcar încã întreagã. Sîntem încã o naþiune, cel puþin la nivel declarativ. Sîntem un stat naþional, dupã Constituþie, dar în plinã încadrare la statut de Colonie, dacã privim umilinþa politicienilor cînd este vorba de politica externã, dar ºi realitatea economicã, aºa cum este ea la acest moment. A fi sinceri cu noi înºine este extrem de greu, ne minþim în fiecare zi cã va fi mai bine, dar, în fapt, stãm din ce în ce mai prost. Istoria românilor, aºa cum a decurs ea în ultimii 100 de ani, a fost destul de durã, am cunoscut vremuri grele, unii dintre noi, chiar le-au trãit. Am trecut printr-o monarhie, printr-o regenþã, printr-o dictaturã regalã, printr-un rãzboi, printr-o rupere a þãrii, prin lupte politice ºi execuþii, prin lumea lui Zelea Codreanu, prin mintea lui Iorga, prin forþa lui Titulescu, prin curajul lui Antonescu, prin laºitatea lui Carol al II-lea, prin demenþa kominternului, prin lupta cu comunismul ºi apoi cu asimilarea lui. Am cunoscut cel mai dur sistem comunist, care a fost urmat de cel mai idiot sistem capitalist. Naþiunea românã, la 100 de ani, este mai disipatã ca niciodatã, iar cei mai mari duºmani ai românilor se pare cã nu sînt nici olandezii ºi nici mãcar nemþii sau ruºii, ci înºiºi românii. Unde am fost acum 100 de ani, poate nu o sã aflãm niciodatã. Am convingerea cã acolo, în tribunele din care politicienii asistau la marºul triumfal la armatei române învingãtoare, existau, ca ºi acum, politicieni corupþi, poate ºi trãdãtori de neam, dar în mod absolut, acolo, în lumea aceea a politicienilor existau ºi oameni de stat, curajoºi ºi iubitori de neam, care au reuºit ceea ce Mihai Viteazul, cu sute de ani în urmã, încercase ºi, pentru un an, aproape cã ºi reuºise. Unde sîntem acum? Într-o mizerie moralã de nedescris, într-o stare beligerantã la nivel social, întro dispoziþie umilã la nivel de politicã externã ºi total depãºiþi în ceea ce priveºte starea armatei române, artizanã în fapt a Marii Uniri de la 1918. Nu sîntem deloc mai bine, noi, ca naþiune. Sîntem slabi ºi slãbiciunile naþiunii de acum se vãd în înseºi reacþiile pe care politicienii le au faþã de provocãrile pe care alte state, mai mult sau mai puþin prietene, le fac la adresa României. Nu sîntem în mãsurã sã mai acþionãm „vertical”, politica noastrã fiind vãzutã doar ca un factor de profit, fie cã cei care sînt conectaþi la economia þãrii sînt români sau strãini. Politica fãrã bani, dar în interesul þãrii, nu mai este de actualitate, fiind un concept total depãºit în anul de graþie 2018. Am împlinit 100 de ani. Sîmbãta ce a trecut. Sînt curios cum are sã fie în 2118, cînd teoretic se vor sãrbãtori douã veacuri de existenþã a þãrii. Vor fi poate ºi atunci politicieni prin tribune. Vor asista ºi ei la defilarea armatei, sau ce are sã fie atunci, ºi vor depune coroane de flori pe la diverse monumente. Vor merge ºi la Alba Iulia ºi vor da mîna ºi acolo ei cu ei, ºi apoi cu mulþimea. ªi, poate atunci, un jurnalist, sau cineva de bine, are sã scrie cã în urmã cu 100 de ani, în 2018, politicienii au fost buni, deºtepþi ºi iubitori de þarã. ªi lumea va aplauda. Poate cã urmaºii lui Dragnea, Blaga, Bãsescu ºi ai lui Tãriceanu, dar nimeni din partea lui Iohannis, vor lua cuvîntul de la tribunã ºi vor debita o grãmadã de minciuni despre strãbunii lor, cum cã au fost patrioþi, cã au iubit þara, cã s-au sacrificat pentru ea etc. Iar urmaºii noºtri vor aplauda frenetic ºi îºi vor spune cã ce oameni de bine au fost cei din 2018, cînd în fapt au fost doar niºte bandiþi. Vã întrebaþi probabil de ce am ales ca titlu „Flacãra speranþei”. Ei bine, am spus doar aºa, ca sã mã aflu în treabã. În realitate, speranþa nu existã. Poate se va reaprinde cîndva în pieptul unui iubitor de neam, care va fi sprijinit chiar de români, nu de alþii. Dar pînã atunci, nu avem la ce sã sperãm. Mergem aºa, din inerþie, ºi ne rugãm sã nu ne rupem prea tare atunci cînd istoria are sã ne ofere ºansa sã fim cu adevãrat uniþi.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 9-a – 7 decembrie 2018
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (11) BANATUL (3) Banatul în timpul dualismului austro-ungar Ca tacticã politicã de luptã s-a proclamat activismul în viaþa politicã din Ungaria ºi s-a renunþat la pasivism. Lupta românilor ºi a celorlalte popoare din Balcani pentru înlãturarea dominaþiei strãine ºi cucerirea independenþei naþionale de stat a gãsit un puternic ecou în rîndul bãnãþenilor. Mulþi tineri bãnãþeni s-au înrolat ca voluntari, în 1877-1878, în rãzboi. În Banat s-au constituit comitete pentru strîngerea de bani, mijloace materiale în vederea sprijinirii frontului. Proclamarea independenþei absolute de Stat a României a întãrit lupta ºi conºtiinþa spiritualitãþii româneºti împotriva dualismului austro-ungar. Represiunile autoritãþilor austro-ungare se þineau lanþ împotriva drepturilor politice, ºcolilor, bisericii, asociaþiilor culturale ºi, mai ales, a presei. Adresîndu-se autoritãþilor austro-ungare, Valeriu Braniºte ºi Simion Bãrnuþiu scriau: ,,La fiecare vorbã ce o scriu þin înaintea ochilor codul penal ºi îmi închipui cã la spatele meu stã jandarmul! În vremile de astãzi numai aºa poate sã scrie un redactor român. Cine nu scrie aºa, cine nu are necontenit paragraful legii în faþã ºi jandarmul în spate cînd scrie, acela, dragul meu, mai mult stricã cu scrierile sale. Dar poate cã tu, dragul meu, sã ajungi zile mai bune”. (Gazeta de Transilvania, numãr jubiliar, 18381908, anul LXXI, Braºov, iunie 1908, p. 37-57) În 1881, românii din Banat, nemaicrezînd în utilitatea alegerilor parlamentare din Ungaria, au adoptat tactica pasivistã, pe care fraþii lor din Transilvania au preconizat-o din 1869. Aceasta nu a împiedicat, de altfel, ca în 1888 populaþiile din Banat sã-l aleagã în Parlament, cu toate cã nu a fost candidat, pe generalul român Traian Doda, care a refuzat în mod public sã-ºi exercite mandatul atîta timp cît românii vor continua sã fie privaþi, prin legi excepþionale ºi mãsuri opresive, sã-ºi exercite în mod real drepturile lor civice, ceea ce i-a adus bãtrînului general o condamnare de doi ani de puºcãrie. În numãrul inaugural al ziarului ,,Drapelul”, fruntaºii luptei românilor bãnãþeni aveau sã invoce astfel situaþia ºi evenimentele de la 1881: ,,Þinem neclintit la organizaþia noastrã de partid, pe care noi ne-am croit-o dupã trebuinþele poporului nostru ºi cu dreptul ce-l are fiecare popor de a se delibera asupra destinelor sale. Acest drept nu-l dãm din mînã ºi nu ne lãsãm intimidaþi prin mãsuri excepþionale, ºi nici seduºi de vreun pretext, care ne-ar împinge viaþa politicã a poporului nostru în interesul actualei politici de stat, într-o direcþie strãinã de interesele vitale ale poporului, ceea ce ne-ar duce în nimicire completã”. (Valeriu Braniºte, Amintiri din închisoare, Editura Minerva, Bucureºti, 1972, p. 180-181) Programul partidului în noua situaþie era inspirat din vechile rezoluþii de la 1848, din situaþia creatã prin proclamarea dualismului austro-ungar ºi prin legile cu privire la naþionalitãþi, votate de Parlamentul Ungar. În esenþã, programul de acþiune al Partidului Naþional Român, în acei ani, a constat în lupta contra ideii de Stat Unic Ungar, contra încercãrii autoritãþilor de a deposeda cele trei milioane de români de bunurile lor. În anii 1892-1894, în Banat au avut loc mari acþiuni de solidaritate cu miºcarea memorandistã din Transilvania. Un moment de luptã naþionalã a românilor din Banat l-a reprezentat marea întrunire de la Lugoj din 5 noiembrie 1905, a celor peste 20.000 de oameni din Banat ºi Transilvania, care a adoptat o Moþiune prin care se cerea recunoaºterea naþionalitãþii române, promovarea culturii ºi a limbii române. Tot în decembrie 1905 a avut loc, la Lugoj, Congresul de creare a Secþiei Române a Partidului Social-Democrat din Ungaria. În 1906, românii din Banat au hotãrît sã ducã din nou activitate parlamentarã. ªefii politicii s-au prezentat cu un Program Naþional ºi au fost aleºi. Aceºtia au fost Dr. C. Brediceanu, Dr. ªtefan Petrovici, Dr. C. Popovici, Dr. Aurel Novac. Acest succes i-a înspãimîntat pe unguri, care, la alegerile urmãtoare, au pus în joc toate mijloacele lor de
corupþie, de falsificare a evidenþei, ºi au împiedicat realegerea de deputaþi români din Banat. În toamna anului 1908, la Timiºoara, Lugoj ºi în alte localitãþi din Transilvania au avut loc mari manifestaþii de protest împotriva Proiectului Ungar de reformã electoralã, alcãtuit pe baza votului Prulac, prin care se reducea numãrul alegãtorilor români la cel mult 48.000. În cele trei comitate din vechiul Banat-Timiº, Caraº-Severin ºi Torontal – existau dupã recensãmîntul unguresc din 1910:
Simion Bãrnuþiu
Valeriu Braniºte
592.049 români; 387.545 germani; 221.509 unguri ºi 70.058 alte naþionalitãþi. (Arhivele Statului, Bucureºti, Colecþia Microfilme, Franþa, rola 175, c. 136-176) Devotaþi intereselor de existenþã naþionalã ale românilor din Banat, fruntaºii politici ºi oamenii de culturã bãnãþeni au consacrat largi spaþii în ziare pentru a apãra ºcolile naþionale române, pentru a da impulsul vieþii culturale româneºti, ideea apatenenþei la Naþiunea Românã, una ºi aceeaºi indiferent de graniþele politice vremelnice. Ei au fost animatorii la frumoasele zile petrecute la Marele Festival din Bucureºti de cîntãreþi adunaþi din toate pãrþile locuite de români, au unit în cîntece dorul sfînt al inimii româneºti, au popularizat literatura româneascã ºi pe cei mai de seamã slujitori ai ei, au susþinut cu cãldurã cuprinderea, în acþiunile Astrei, a românilor din Banat ºi pãrþile ungurene (Partium), i-au îndemnat pe fiii Transilvaniei sã audieze cursurile de istorie naþionalã de la Vãlenii de Munte ale lui Nicolae Iorga, ,,dacã nu în fiecare an, cel puþin o datã în viaþã”, le-au cerut deputaþilor români sã coboare în mijlocul poporului, al acelor oameni minunaþi care, pentru a-ºi putea trimite deputaþii lor în Dietã, se prezentau în numãr impresionant de alegãtori. Dintre aceºtia s-au remarcat Valeriu Braniºte, redactorul ziarului ,,Drapelul” din Lugoj, Victor Babeº, compozitorul Ioan Vidu, Sever Bocu, Aurel C. Popovici, generalul Dragalina ºi alþii. (G.C. Mironescu, Problema Banatului, Bucureºti, 1919, p. 10-11) Românii din Banat au fost prezenþi prin delegaþii lor la toate acþiunile politice, culturale, religioase, prin care se urmãrea realizarea Idealului Naþional. Ei au avut un rol însemnat în tratativele din 1913-1914 cu contele ªtefan Tisza, care încerca sã trateze conflictul naþional fãrã participarea ºi ºtiinþa poporului român. Eºuarea tratativelor, izbucnirea Primului Rãzboi Mondial, au adãugat noi factori restrictivi activitãþii politice în monarhia austro-ungarã, pentru ca, odatã cu intrarea României în rãzboi, situaþia românilor sã se înrãutãþeascã la extrem.
DOBROGEA (1) Scurtã prezentare a Dobrogei Dobrogea este un habitat istoric ºi geografic dintre Dunãre ºi Marea Neagrã. În zilele noastre face parte din teritoriul României, Bulgariei ºi Ucrainei. Dobrogea a fost cunoscutã în antichitate sub numele de Sciþia micã, care nu desemna o provincie, þinutul fãcînd parte din provincia Moesia Inferioarã, iar mai apoi, în Evul Mediu, din Thema byzantinã – Paristrion. (Sînziana Ionescu, Dobrogea cel mai frumos pãmînt al României) În zilele noastre, din punct de vedere administrativ cuprinde în România judeþele Tulcea ºi Constanþa.
Principalele oraºe sînt Constanþa, Tulcea, Medgidia ºi Mangalia, la care se adaugã staþiunile balneo-climaterice ºi de vacanþã: Mamaia, Eforie, Costineºti ºi staþiunile din zona Comorova a Mangaliei. Dobrogea cuprinde, în partea de nord-vest, Delta Dunãrii, aflatã pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Dobrogea este limitatã la nord de Delta Dunãrii ºi de Munþii Mãcinului, la est de Marea Neagrã ºi la vest de cursul inferior al Dunãrii. Aºezatã la rãscrucea a douã drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagrã, strãbãtînd Europa Centralã, iar celãlalt porturile Mediteranei cu ale stepelor pontice, istoria i-a hãrãzit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartã zbuciumatã. Rînd pe rînd s-au perindat mai multe armate: ale perºilor, apoi cele romane, iar mai tîrziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stãpînirea musulmanã, Dobrogea devenind între timp drumul de invazie al armatelor din stepele Rusiei spre Balcani ºi Constantinopol. În Secolele VI – IV î.Chr. litoralul Mãrii Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei de azi a României au fost întemeiate coloniile Histria, Callatis ºi Tomis. Coloniile îºi exercitau influenþa asupra unui teritoriu mai larg decît al cetãþii propriu-zise. În anul 46, Dobrogea devine provincia romanã Moesia. Istoricul antic Pliniu cel Bãtrîn susþine cã teritoriul dintre Dunãre ºi Marea Neagrã era populat de geþi, pe care romanii îi numeau daci. El mai susþine cã sciþii aveau aceeaºi origine ca ºi geto-dacii. Canalul Dunãre-Marea Neagrã este navigabil, el leagã porturile Cernavodã de pe Dunãre cu Constanþa ºi Midia Nãvodari de la Marea Neagrã, scurtînd drumul cu 400 de km ºi are o lungime de 95,6 km. Canalul este o parte componentã a importantei cãi a navigaþiei europene dintre Marea Neagrã ºi Marea Nordului. Planul de construire era încã din Secolul al XIX-lea, pentru ca sã fie al patrulea braþ de scurgere al Dunãrii în Marea Neagrã. Construcþia a început în anul 1976 ºi, cu eforturi imense, s-a finalizat în 1984. La centrala atomo-electricã de la Cernavodã, funcþioneazã doar unitãþile I ºi II, ele produc 18,6% din necesarul de energie electricã al þãrii. Podul de fier ºi beton de la Cernavodã este realizat de inginerul constructor Anghel Saligny, considerat unul dintre pionerii tehnicii mondiale. A fost construit între anii 1890 ºi 1895, aducînd foloase deosebite privind legãtura pe calea feratã cu Dobrogea.
Istoria zbuciumatã a Dobrogei (1) Istoria timpurie a Dobrogei este integratã în istoria generalã a Poporului Român. Dupã cele mai vechi ºtiri cunoscute, teritoriul Dobrogei a fost, ca ºi malul de nord al Dunãrii, locuit de ramura tracicã a geþilor, conduºi de marele rege Burebista, ai cãror urmaºi romanizaþi sînt Românii. Burebista (82 î.Chr.-44 î.Chr.) – regele geto-dacilor – este considerat întemeietorul statului dac. Prin acþiunile sale militare a reuºit sã înlãture pericolul reprezentat de celþi, situaþi în sud ºi vest, a supus pe bastarni în est, a cucerit cetãþile greceºti de la Pontul Euxin, întinzîndu-ºi regatul în est pînã la Dunãre, în Cîmpia Panonicã în vest ºi la Munþii Haemus (Munþii Balcani) în sud, pînã la mlaºtinile Pripetului în nord, devenind un potenþial adversar de temut al puternicei Republici Romane. Sub stãpînirea de 700 de ani a romanilor ºi pînã la pãtrunderea bulgarilor în Peninsula Balcanicã, Dobrogea a constituit o zonã specialã, sub numele de Scythia Minor, a provinciei Moesia de Jos, care a fost compact romanizatã, exceptînd coloniile greceºti de pe þãrmul Mãrii Negre. Înainte de colonizarea slavilor în sudul Dunãrii, la începutul Secolului al VI-lea, þinuturile de pe malul drept al Dunãrii aveau deci populaþie care vorbea o limbã romanicã. (I.I. Rusu, Etnogeneza Poporului Român, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1981, p. 82-83) Dupã anul 680, Dobrogea a fost sub autoritatea bizantinã timp de 292 de ani. În acest timp, documentele atestã în þinuturile pontice o populaþie veche, numitã valahi, urmaºi ai coloniºtilor romani de odinioarã. De la aceºti valahi, precum ºi de la cei care locuiau pe Munþii Haemos, împreunã cu bulgarii, a pornit lupta de eliberare care a dus în anul 1186, sub conducerea celor doi fraþi valahi Asan ºi Petru, la întemeierea Imperiului Valaho-Bulgar al Asanizilor. (Dinu C. Giurescu, Istoria ilustratã a Românilor, Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1980, p. 134-135) (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA
Pag. a 10-a – 7 decembrie 2018
„ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Un „Moment poetic“ plin de nostalgii Pentru cine n-a auzit de numele sãu, Iulius Þundrea sã-i dãm cuvîntul criticului: ,,E de ajuns sã spunem cã a fost un cunoscut realizator de emisiuni social-cultu- primul titlu, «O, dulce înger blînd», e scris tot în 1876, rale la Radio-Bucureºti. Un fel de Tudor Vornicu al deci, e contemporanã cu poema primului «Moment Radioului de altãdatã, la fel de inspirat ºi de inventiv. El poetic» - lunga lamentaþie veronianã despre care am a dat viaþã multor emisiuni de neuitat. Cum ar fi, de vorbit – ºi cã readuce în memorie, printr-un fericit conexemplu, ,,Moment poetic”, în care a prezentat opera trast, pe iubita de la Ipoteºti, pe eroina din «Mortua est». unor mari poeþi, rezumatã în doar 5 minute. Pe vremea Al doilea titlu: «Oda (în metru antic)» ºi «Ce e aceea, Iulius Þundrea era foarte tînãr ºi credea cã toatã amorul?» sînt din epoca de maturitate, din aºa-zisa epocã finalã a lirismului moºtenirea unui poet poate eminescian ºi, în timp ce fi condensatã doar într-una una face parte din candintre creaþiile sale cele mai tilenele lirismului sãu, izbutite, sintezã elegantã a «Oda (în metru antic)» unui mare artist. Un fel de sapã în versuri marartã poeticã. Cum ar fi, ca moreene un chin nãpraznic sã plecãm de undeva, capode iubire, un chin învenidopera eminescianã ,,Odã nat, pe care nu-l sting toate (în metru antic)” sau ,,O apele mãrii”. umbrã dincolo de Styx”, * Elogiul poeziei rezerpoema lui Macedonski, vat pentru al treilea ,,Mosuficiente pentru a face din ment poetic” e, poate, cel respectivii poeþi mari cremai dificil, întrucît întreaatori. Ceea ce, dupã unii, e ga operã poeticã a lui imposibil. Exceptînd situaþia cînd, din tot ce a scris Perpessicius (Dimitrie S. Panaitescu)- 1891-1971, Eminescu este un elogiu adus poeziei. ,,Totuºi, cineva, s-a impus doar o marele exeget al operei lui Eminescu douã titluri meritã sã fie creaþie care a beneficiat de reþinute: «Numai poetul» o conjuncturã cultural-istoricã fericitã. Aºa cum este cazul lui Joseph Rouget de Lisle (,,Marseilleza”), ºi «Icoanã ºi privaz». «Numai poetul» e o compunere Eugène Pottier (,,Internaþionala”), Andrei Mureºanu juvenilã din 1867-1868, alcãtuitã din douã strofe: întîia, (,,Deºteaptã-te, române!”) ºi poate alþii. Nu e mai puþin în versuri pseudo-populare, pe tema omenirii ce trece adevãrat, însã, cã sînt situaþii ºi cînd ideea unui rezumat asemenea valurilor, iar a doua, ducînd mai departe imaginea, prin contrast, aºazã poetul, care trece peste se poate realiza. Pentru a da viaþã acestui proiect s-a apelat la nemãrginirea timpului ºi, la fel ca paserile cãlãtoare, în luminile unui exeget al vieþii ºi operei eminesciene, ramurile gîndului, în sfintele lunci, se întrec ca ºi ele în criticul Perspessicius, care a fost de acord sã se rea- cîntãri. Deºi compozitã, poezia e totuºi memorabilã, lizeze 5 Momente (emisiuni) a cîte 5 minute. În fiecare întrucît conþine, poate, cea mai modernã, cea mai Moment s-a reuºit performanþa de a oferi cîte o selecþie sugestivã, cea mai remarcabilã dintre definiþiile mode poezii grupate în felul urmãtor: ,,Postume”, ,,Ciclul derne ale poeziei”. * Pentru al patrulea ,,Moment poetic”, rezervat dragostei”, ,,Elogiul poeziei”, ,,Elogiul naturii”, ,,Satire”. În temerara sa acþiune, Perpessicius a izbutit o ,,Elogiului naturii”, Perpessicius precizeazã: ,,Deºi selecþie apreciatã de publicul ascultãtor larg, precum ºi poezia naturii la Eminescu cuprinde marea majoritate a cîte o scurtã introducere în universul poetic eminescian, poeziilor lui, am ales, pentru astã-searã, trei tiluri: prin care admiratorii artistului aveau ocazia sã pãtrundã «Fiind bãiet, pãduri cutreieram», elogiu al izvoarelor, al pãdurii, al teiului ºi al zînelor, «Seara pe deal», cu în tainele gîndirii ºi sensibilitãþii sale. * Nu ºtim cum s-a derulat, mai departe, proiectul ºi vestitul panou al înserãrii rustice, strãbãtutã de tot cãrui poet i-a venit rîndul sã fie comentat în sintezã. farmecul sporit de dragostea ce-l aºtepta, ºi «Iar cînd ªtim însã cã, mai tîrziu, realizatorul Iulius Þundrea, voi fi pãmînt», una din celebrele variante ale cunoscutei apelînd la revista ,,Manuscriptum” (nr. 5/1971), a pus la lui elegii testamentare «Mai am un singur dor»”. * Sã-i dãm cuvîntul, pentru ultima oarã, criticului dispoziþia celor interesaþi un extras al celor 5 ,,Momente Eminescu”. Astfel, pentru Momentul Perpessicius ºi sã-l auzim cum comenteazã cel de-al ,,Postume”, criticul Perpessicius a ales poemul cincilea ,,Moment poetic”: ,,Auditorul nostru va fi sur,,Pierdutã pentru mine, zîmbind prin lume treci”, scris prins, întrucîtva, sã nu întîlneascã, la ciclul satiric dintr-un condei, în vremea Iaºilor, deci în 1876. Deºi proiectat pentru astã-searã, nici una din marile poeme poetul abia se întorsese de la înmormîntarea mamei sale satirice cunoscute. Am numit «Scrisorile», denumite, pe la Ipoteºti, sursa inspiraþiei este Veronica Micle, pe care vremea lui Maiorescu, «Satire», fie satirã politicã, fie o iubea fãrã speranþe, temã prin care va realua senti- satirã socialã, fie satira moravurilor literare, în locul mentele exprimate în poezia ,,Venere ºi Madonã”, din cãrora am ales un titlu mai puþin obiºnuit dintre pos1870. (Funestul eveniment din familie avea sã-i inspire tume, o compunere vastã din anii Vienei sau ai lui Eminescu poezia ,,O, mamã, dulce mamã!”, care va Berlinului, exact acolo unde, cîþiva ani mai tîrziu, avea apãrea în volumul-princeps, ,,Poesii”, din 1883 - n. m.) sã compunã o altã mare poemã, «În cãutarea ,,Auditoriul – îºi începe criticul demonstraþia – ºtie ªeherezadei», o lungã peregrinare înspre þãrile celor o felul cum rezolva Eminescu antiteza dintre venere ºi mie ºi una de nopþi. Titlul acestei poeme este «Odin ºi madonã. ªi-ºi aminteºte, de bunã seamã, ºi de explicaþia Poetul» ºi ea înfãþiºazã un drum al poetului ieºit din lui Maiorescu, care gãsea cã finalul «Venerei ºi adîncurile Mãrii Negre, din pãrþile noastre, la Oceanul Madonei», cum spune el, cam «recherché», era o trande nord, în patria lui Odin ºi a zeilor eternei Walhale. ziþie cam cãutatã. Acel «plîngi, copilã», care era, de Satira reiese din confruntarea poetului cu Decebal, pe fapt, o revenire la sentimentele de subordonare pentru care-l întîlneºte oaspete al zeilor nordici, ºi în schimbul iubitã. În «Piedutã pentru mine, zîmbind prin lume treci», Eminescu reia sentimentul la un nivel mult mai de replici desfãºurat într-un ritm cu mult mai domol, înalt. Dacã poema din 1870 poate fi socotitã o încercare mai liniºtit, mai calm decît al cunoscutelor mari satire de acorduri, de arpegii – poema din 1876 este o micã ale lui Eminescu. Însuºi versul stigmat din «Scrisoarea simfonie pe mai multe planuri, în care, însã, nota domi- a III-a»: «La Paris, în lupanare de cinisme ºi de rele» nantã este aceeaºi: de mare, de totalã, de definitivã este de astã-datã transfigurat, prefãcut într-o replicã iubire. «Spuneþi-mi cã-i o Heterã, cã-i un Demon, cã-i domoalã, într-o replicã amabilã”. P.S.: Casandra Alupului, întîia mare iubire a lui Satan, o iubesc» e versul final ºi el spune îndeajuns”. (N. red. ,,Manuscriptum”: Versul exact: ,,Spuneþi de Eminescu, era blondã, avea ochii albaºtri ºi purta o ea tot rãul de vreþi sã-nnebunesc/ Cã-i Heterã, un mon- rochie albastrã, asortatã cu o coroniþã din flori albastre. stru, cã-i Satan – o iubesc”. Perpessicius reprodusese Chipul fetei avea sã-l urmãreascã toatã viaþa, ºi toate din memorie finalul poeziei, ori poate sintetizase astfel iubirile lui de mai tîrziu vor fi blonde, cu ochii albaºtri. Nemuritoarea ,,Floare albastrã” s-a stins la Ipoteºti, la intenþionat cele douã versuri.) * Pentru al doilea ,,Moment poetic”, Perspessicius numai 18 ani, ºi a fost înmormîntatã în micul cimitir de reþinuse poeziile: ,,O, dulce înger blînd” – o postumã, lîngã bisericuþa din lemn, proprietatea Dulcei mame. ,,Odã (în metru antic)” ºi ,,Ce e amorul?”. Mai departe, PAUL SUDITU
RESTITUIRI
Din ºanþ, executaþii...
Din ºanþ, executaþii privesc cu ochiul fix Spre stelele sublime ce ard în depãrtare, ªi-n recile pupile sticlirile stelare Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx.
Prin viile din preajmã e-un straºnic chiuit De greieri ce cu mustul s-au îmbãtat ºi joacã ªi þipã sã trezeascã pe cei ce-ntr-o bãltoacã De sînge zac în ºanþuri, sãtui de chefuit. Din urna neagrã-a zãrii – un zar al negrei sorþi – Un reflector irumpe cu lungile-i antene, Cãdelniþeazã-o clipã pe locul gravei scene ªi-apoi aruncã giulgiuri ºi lespezi peste morþi. PERPESSICIUS (din volumul ,,Scut ºi targã”, 1926)
Am vãzut cocorii plîngînd Mai întîi am auzit un þipãt trecînd; de unde vine? m-a întrebat îngerul speriat, cine din inimã þi-a zburat? e aievea sau e numai un gînd? Am deschis ochii cu teamã, toamna trecuse prin mine visînd, de unde-i þipãtul ce mã cheamã sã mã strîngã în cleºte curînd? Poate astãzi mai mult ca oricînd se izbesc de retina sfîºiatã norii, ºi atît de devremele frunze cãzînd acoperã cu brumã actorii! Dintr-odatã ecoul s-a întins ca un drog din sufletul meu alunecînd; iubito, mai rãmîi o clipã, te rog, am vãzut cocorii plîngînd... ADI SFINTEª, 12 noiembrie 2018
Vise de aramã
Se tînguie toamna cu frunzele-n vînt ªi lacrima-i picã din nouri, Cînd basme de-aramã se-aºtern pe pãmînt ªi ocrul surîde-n tablouri. Rescrie natura vremelnic pastel ªi auru-i plouã-n risipã, Din vii curg poeme-n culori de rondel, Strîngînd veºnicia-ntr-o clipã. Clipita aceasta ºi-al vieþii destin, Brãzdate de rãu, ori de bine, Le-oi soarbe cu sete din cupa de vin ªi pururi din stea de tine. E timpul cînd zboarã hoinarul meu gînd ªi dragostea-n stele mi-l poartã, În nopþile tandre, cînd luna, visînd, Inspirã-a poeþilor soartã. Mai lasã-mi, dar, Doamne, rãgaz sã mai scriu, Un vers, cît condeiul mai poate, Iar frunzele toamnei, în ceasul tîrziu, S-acopere visele-mi toate. CONSTANTIN GHIÞÃ
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 11-a – 7 decembrie 2018
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (81) „Cele 95 de teze ale religiei protestante“ Autor: Martin Luther Data ºi locul publicãrii: 1517, Elveþia Specie literarã: tratat teologic
replicã îndrãzneaþã ºi contondentã: ,,Împotriva execrabilei bule a Anticristului”. „Ei spun cã unele articole sînt eretice, sau scandaloase, sau false, sau dãunãtoare urechii pioase”, scria Luther. „Sugestia se pare cã este cã acelea care sînt eretice nu sînt eronate, acelea care sînt eronate nu sînt scandaloase, ºi acelea care sînt
Istoricul cenzurii (2) Johannes Froben din Basel publicase ,,Cele 95 de teze” într-o ediþie ce conþinea ºi predicile lui Luther. În februarie 1519, Froben susþinea cã nu mai avea decît zece exemplare ºi cã nici o altã carte tipãritã de el nu se vînduse vreodatã aºa de rapid. Profitînd de potenþialul inovator al tiparului, cartea a fost distribuitã nu numai în Germania, ci ºi în Franþa, Spania, Elveþia, Belgia, Anglia ºi chiar la Roma. În acelaºi an, teologii de la universitãþile din Louvain ºi Köln au ordonat ca exemplare din carte sã fie arse, pentru erezie. Îndatã, Papa a ordonat unor comisii alcãtuite din clerici sã studieze lucrãrile lui Luther. Pe 15 iunie 1520, în bula papalã ,,Exsurge Domine”, Papa proclama: „Judecã, Doamne, cauza Ta. Un mistreþ a intrat în via Ta cea sfîntã”. Bula papalã pronunþa 41 de erori ale lui Luther ca fiind „eretice, sau scandaloase, sau false, sau dãunãtoare urechii pioase, sau ispititoare pentru mintea simplã, sau respingãtoare de adevãr catolic”. În prefaþã, Papa scria: „Oficiul nostru pastoral nu mai poate tolera virusul contagios al urmãtoarelor 41 de erori... Cãrþile lui Martin Luther care conþin aceste erori trebuie examinate ºi apoi arse... Acordãm lui Luther 60 de zile pentru a se supune”. Orice lucrare de-a lui Luther era interzisã de la tipãrire, distribuire, lecturã, posesie sau citare. Apoi, în august, octombrie ºi noiembrie 1520, Luther publica trei tratate teologice revoluþionare care ridicau în mod dramatic miza neînþelegerilor sale cu Biserica catolicã: ,,Discurs cãtre nobilimea creºtinã a naþiunii germane”, care ataca pretenþia Papei de autoritate asupra conducãtorilor laici; ,,Captivitatea babilonianã a bisericii”, care ataca preoþimea ºi sacramentele; ºi ,,Libertatea creºtinului”, care reitera doctrina care care avea ca esenþã numai credinþa. Prima ediþie de 4.000 de exemplare a textului ,,Discurs cãtre nobilimea creºtinã a naþiunii germane” s-a epuizat într-o sãptãmînã. Bucurîndu-se de largã o susþinere popularã, în predicile, dezbaterile ºi scrierile sale, Luther propunea o alternativã radicalã la Biserica catolicã. Pe 10 octombrie, Bula papalã a ajuns în cele din urmã în atenþia lui Luther. A fost scrisã imediat o
scandaloase nu sînt dãunãtoare”. Cerîndu-i Papei „sã renunþe la blasfemia diabolicã ºi la impietatea îndrãzneaþã”, Luther conchidea: „Prefer sã mor de o mie de ori decît sã trebuiascã sã retractez o singurã silabã din cele scrise”. Cãrþile lui Luther au fost arse la Louvain ºi la Liège în octombrie ºi, în luna urmãtoare, la Köln ºi Mainz. Pe 10 decembrie 1520, Luther ºi adepþii sãi au ars bula papalã în faþa locuitorilor din Wittenberg, împreunã cu exemplare din legea canonicã. „Dacã ei au ars cãrþile mele, le voi arde ºi eu pe ale lor”, ar fi spus Luther. În ianuarie 1521, Papa a emis o nouã bulã, ,,Decet Romanum Pontificum”, care prevedea excomunicarea lui Luther ºi a adepþilor lui, precum ºi arderea lucrãrilor sale. Popularitatea enormã de care se bucura Luther, amplificatã de obiecþiile naþionaliste germane pe care le fãcea la adresa interferenþei Romei în problemele locale, l-au salvat de soarta pe care au avut-o alþi eretici. Prinþul elector Frederick al III-lea de Saxonia a refuzat sã îl aresteze ºi sã îl trimitã la Roma pentru judecatã. Singura autoritate din Europa capabilã de a-l suprima pe Luther era Sfîntul împãrat Roman Carol al V-lea, un catolic devotat ºi hotãrît sã opreascã definitiv erezia. Pe 18 aprilie 1521, Luther a fost chemat în faþa Dietei de la Worms. În faþa împãratului ºi principilor întruniþi, reformatorul german refuzã încã odatã sã retracteze cele scrise. „Dacã aº retracta în acest moment, aº deschide uºa tiraniei ºi impietãþii, ºi ar fi cu atît mai rãu dacã ar apãrea cã am fãcut aceasta sub autoritatea Sfîntului Imperiu Roman”, spunea el. „Dacã nu voi fi condamnat de Scripturã sau de raþi-
Obiective strategice necesare programului de guvernare pentru relansarea dezvoltãrii economico-sociale a þãrii (3) Cãi de schimbare a evoluþiilor negative: a) Dez6. Stoparea scãderii natalitãþii ºi îmbuvoltarea ºi modernizarea economiei, atît la nivel nãtãþirea stãrii de sãnãtate a populaþiei regional, cît ºi la nivel naþional, printr-o politicã de stat þãrii ºtiinþificã ºi constructivã, care sã conducã la crearea Tot experienþa lumii adevereºte cã – în epoca modernã – forþa ºi trãinicia unui stat sînt determinate, în ultimã analizã, de numãrul ºi starea de sãnãtate a populaþiei. Semnificativã în sensul celor de mai înainte este aprecierea marelui cãrturar român, Simion Mehedinþi (Soveja), exprimatã în lucrarea ,,Poporul”, prin care precizeazã: ,,De nimic nu se teme mai mult un stat modern, ca de golul de populaþie, cãci se produce îndatã ºi un vid economic, care dã putinþã strãinului sã pãtrundã cu capitalul, cu braþele ºi apoi cu armele”. Contrar acestor realitãþi, în România, în anii actualei tranziþii, numãrul populaþiei scade în ritm tot mai accentuat, ca urmare a descreºterii alarmante a natalitãþii ºi mãririi mortalitãþii, precum ºi a migrãrii unei pãrþi îngrijorãtoare în alte state. Cauzele principale: Distrugerea ºi înstrãinarea avuþiei þãrii, care extind în structuri tot mai largi ale populaþiei sãrãcia, dublatã de deteriorarea sistematicã a sistemului naþional de ocrotire a sãnãtãþii ºi de lipsa accesului cronic, îndeosebi al copiilor ºi vîrstnicilor, la medicamentele absolut necesare.
sigurã a condiþiilor de muncã ºi de viaþã materialã corespunzãtoare pentru întreaga populaþie a þãrii; b) Promovarea cu fermitate, de cãtre stat, a mecanismelor ºi mãsurilor ce se impun pentru a asigura participarea echilibratã ºi echitabilã a tuturor categoriilor sociale ale þãrii la împãrþirea roadelor muncii întregii societãþi româneºti; c) Organizarea, de cãtre factorii abilitaþi ai statului, a sistemului sanitar naþional, în viziunea ca de serviciile acestuia sã poatã beneficia, fãrã restricþii ºi în dimensiuni îndestulãtoare, toate mediile populaþiei României.
7. Alinierea volumului ºi structurii investiþiilor la nivelul cerinþelor economiei þãrii Investiþiile, sub toate aspectele pe care le îmbracã – mãrime, structurã, eficienþã – reprezintã pîrghia principalã prin care organismele de conducere ale statului, în colaborare cu agenþii economici principali, pot sã asi-
unea simplã - eu nu accept autoritatea papei ºi a conciliilor, pentru cã acestea s-au contrazis reciproc conºtiinþa mea este captivã a Cuvîntului lui Dumnezeu”. Pe 26 mai 1521, Carol al V-lea decreta prin edictul de la Worms cã Luther este „un membru amputat al Bisericii lui Dumnezeu, un schismatic încãpãþînat ºi un eretic convins... nimeni nu trebuie sã îl sprijine. Adepþii lui trebuie ºi ei sã fie condamnaþi. Cãrþile sale trebuie eradicate din memoria umanitãþii”. Edictul conþinea ºi Legea Tipãririi, care interzicea tipãrirea, vînzarea, posesia, citirea sau copierea lucrãrilor lui Luther trecute ºi viitoare. Deºi împãratul îi convinsese pe cei mai mulþi dintre principii germani sã semneze condamnarea, puþini dintre ei erau cu adevãrat în favoarea acesteia. Deºi edictul ordona arestarea lui Luther, apropiaþii sãi au reuºit sã îl protejeze, gãsind refugiu la castelul din Wartburg al lui Frederick al III-lea de Saxonia. Acolo, Luther a lucrat ºi a desãvîrºit traducerea în germanã a Noului Testament ºi a început ºi ambiþiosul proiect care urma sã dureze zece ani, de a traduce întreaga Biblie. S-a întors la Wittenberg în martie 1522, riscîndu-ºi viaþa în mod considerabil, ºi ºi-a petrecut acolo restul zilelor predicînd ºi distribuind noua sa Scripturã. Cenzurarea scrierilor lui Luther a fost aproape universalã în Europa. Lucrãrile sale ºi ale discipolilor sãi au fost condamnate ºi arse în Anglia, Franþa, Spania ºi în Þãrile de Jos. În 1524, Dieta de la Nürnberg prevedea cã fiecare principe „va aplica Edictul de la Worms în mãsura în care este posibil”. Dupã cum prevedea ºi edictul, nu putea fi însã aplicat în cea mai mare parte a nordului Germaniei. Oraºele din sudul Germaniei ºi multe altele din nordul Europei au îmbrãþiºat reforma luteranã. „Cãrþi luterane sînt expuse spre vînzare chiar lîngã edictele Împãratului ºi ale Papei care le declarã interzise”, comenta un contemporan. În 1555, Carol al V-lea a semnat pacea de la Augsburg, renunþînd la încercãrile sale de a impune catolicismul principilor protestanþi. Tratatul de pace permitea fiecãrui principe sã aleagã religia statului sãu ºi declara cã oamenii nu vor fi împiedicaþi sã migreze spre o altã regiune pentru a-ºi practica religia doritã. Luteranismul cãpãta amploare. Lucrãrile lui Luther au rãmas în Indexul Cãrþilor Interzise pînã în 1930, cînd nu mai apãreau pe listã. Acestea erau însã încã interzise. Potrivit legii canonice, catolicilor le era interzis, sub pedeapsa rezervatã pãcatelor capitale, sã citeascã texte „care sugereazã sau apãrã erezia sau schisma”. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA gure: redresarea ºi revigorarea dezvoltãrii tuturor subsistemelor de bazã ale sistemului economic naþional; orientarea structurii economiei ºi adaptarea acesteia la evoluþia cerinþelor sociale ºi la tendinþele progresului tehnico-ºtiinþific contemporan; punerea în valoare ºi valorificarea superioarã a resurselor naturale disponibile; potenþarea tuturor celorlalþi factori ai creºterii eficienþei ºi competitivitãþii economiei în relaþiile cu celelalte state. Pentru a-ºi îndeplini funcþiile menþionate, la nivelul exigenþelor economice ºi sociale actuale ale þãrii, este necesar ca investiþiile: a) Sã creascã substanþial ca pondere ºi volum în venitul naþional (PNB) astfel încît sã revigoreze ºi sã relanseze dezvoltarea economicã generalã (statul român a alocat, în anii 1966-1989, pentru investiþii în economie, rate anuale de minimum 3035% din PNB); b) Sã fie utilizate preponderent în ramurile productive, cu deosebire în industriile mecanicã ºi electricã, care asigurã atît promovarea largã a progresului tehnico-ºtiinþific, cît ºi creºterea accentuatã a eficienþei economice; c) Sã se extindã într-o mãsurã crescîndã în domeniile nemateriale – cu deosebire în cercetare, învãþãmînt, marketing, organizare, programe informaþionale – care încorporeazã tot mai largi posibilitãþi de amplificare a eficienþei investiþiilor ºi potenþialului concurenþial în relaþiile pe plan internaþional. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA
Centenarul Marii Uniri
1918 - Anul astral al României (3)
(16)
Scriind, acum, la 100 de ani de la desfãºurarea acestei transformãri masive, este încã o caracteristicã evenimentelor, despre parcursul ºi finalizarea acestui a procesului de trecere a Transilvaniei în administraþia Privitã în contextul miºcãrilor sociale din Europa, demers naþional, ºi încercînd sã analizãm ºi sã totalã a Regatului României. Ce se întîmplã în mai pe fundalul Marelui Rãzboi, Marea Unire a Românilor înþelegem mecanismul complex al tuturor acþiunilor, toate localitãþile transilvane, ineditul situaþiilor create, de la 1 Decembrie 1918 nu poate fi scoasã din acest constatãm cîteva trãsãturi neevidenþiate pînã atunci în era perceput aproape de domeniul fantasticului: solangrenaj – aceasta neapãrînd ca un act singular – ci, miºcarea noastrã naþionalã, la acest nivel. De pildã, un gãbirãii ºi ceilalþi zbiri unguri ai populaþiei româneºti desfãºurîndu-se în cadrul general al evenimentelor eveniment generator de unire ºi coeziune în acþiunile fugeau, ºtiindu-se vinovaþi ºi temîndu-se de radicale, cunoscute pe plan european. Imperiul ce urmau sã se desfãºoare în Transilvania, a însemnat rãzbunarea românilor; locuitorii dau foc arhivelor, în Austro-Ungar, supranumit „închisoare a popoarelor”, constituirea, la 30 octombrie 1918, a Consiliului mijlocul satelor focuri înalte mistuiau documente în se opintea din greu sã frîneze Naþional Român Central. limba maghiarã, considerate drept acte de asuprire; eliberarea popoarelor subjuAcest organism, format pe prin gãri, trenurile împodobite cu tricolorul românesc, gate, încercînd – prin diferite baze democratice, din repre- care merg la Alba Iulia, sînt întîmpinate de români tertipuri sã-ºi salveze zentanþii Partidului Naþional într-o imensã maree de bucurie, cu braþele ridicte ºi cu „cadavrul din vitrinã”. Român ºi cei ai Partidului lacrimi în ochi. În lupta sa pentru elibeSocial-Democrat (cîte 6 din Populaþia maghiarã se simte demoralizatã, neºtiind rarea naþionalã ºi socialã, penfiecare partid), la care s-au alã- limita pînã la care se va propaga valul schimbãrilor ºi tru desãvîrºirea procesului de turat celelalte organisme din entuziasmul la români. Conducãtorii lor se abþin în formare a statului naþional, teritoriu subordonate CNRC, a primele zile de la agresiuni, preocuparea acestora unitar ºi independent, poporul avut capacitatea de a organiza, fiind aceea de convingere a românilor pentru o conromân a fost în prima linie, la scarã transilvanã, activitãþi vieþuire paºnicã, înlocuind vechiul ton de comandã ºi acþiunile sale antihabsburgice complexe, cu sarcini bine supunere cu unul conciliant, de „prietenie”. Priviþi putînd fi consemnate cu mult determinate, în raport cu calen- mostrã de camelionism la conducãtorii unguri timp înaintea momentului darul unic de pregãtire a Unirii. (Karolyi): „Înainte de a vã rupe de vechea voastrã „Decembrie 1918”. Încã din Trebuie sã amintim cã, în patrie, faceþi încercarea de a trãi în armonie ºi a primãvara anului 1917, pe cînd foarte scurt timp, în doar cîteva lucra împreunã cu noul guvern al poporului. Dacã situaþia frontului ne era clar sãptãmîni, au avut loc mutaþii veþi vedea apoi cã nu ne îndeplinim fãgãduinþele, veþi nefavorabilã, ºi cînd starea de profunde privind starea avea timp de ajuns sã vã desfaceþi de noi”. Era prea spirit a populaþiei era deprepoliticã, socialã ºi administra- tîrziu! Tratativele de înþelegere între unguri ºi români ciatã din cauza rãzboiului ºi a tivã din teritoriu: vechile sînt rupte în ziua de 15 noiembrie 1918. De la aceastã suferinþelor îndurate sub ocuorgane politico-administrative datã, poporul român se considerã total despãrþit de paþia germanã a douã treimi austro-ungare au fost înlocuite statul ungar – aceastã zi purtînd o încãrcãturã istoricã Unul din miile de credenþionale din þarã, idealul izbãvirii cu cele româneºti, la nivel de tot aºa de mare ca ziua de geniu – 1 Decembrie 1918. românilor din Transilvania se sat, comunã ºi judeþ, au fost Dupã 15 noiembrie, hotãrîrea fiind luatã, ireputea întîlni în mai multe locuri, aºa cum s-au petre- alese, în mod democratic, consilii naþionale; pentru versibil, Consiliul Naþional Român Central face cut lucrurile în sînul prizonierilor români din Rusia, în asigurarea ordinii ºi liniºtii – dupã alungarea jan- cunoscut Regulamentul pentru alegerea deputaþilor aprilie 1917. darmeriei austro-ungare, apãrãtoare a burgheziei ºi Adunãrii Naþionale, în care,punctul central îl constituRomâni din Transilvania, încorporaþi de Imperiul moºierimii maghiare – au fost create gãrzi naþionale, ia consultarea poporului, singurul îndriduit sã se proAustro-Ungar ºi trimiºi pe front sã lupte împotriva formate din þãrani, muncitori ºi intelectuali. Aceste nunþe asupra viitorului sãu. Alegerea atît a localitãþii, fraþilor lor din Muntenia ºi Moldova, cei care se aflau transformãri radicale, realizate într-un timp record ºi cît ºi a zilei, aveau semnificaþii adînci în istoria în postura de prizonieri la ruºi, au generat un val de într-un entuziasm general, au demonstart puterea ºi Transilvaniei: Alba Iulia (faimoasa cetate a atitudine antihabsburgicã prin hotãrîrea lor patrioticã. forþa de organizare a poporului în situaþii limitã, Bãlgradului) fusese desemnatã pentru marele act de la Printr-o Declaraþie din aprilie 1917, datã la Darniþa, întãrind credinþa românilor din Transilvania în 1 Decembrie, cînd poporul din Transilvania va avea lîngã Kiev, adresatã Guvernului provizoriu al Rusiei, îndeplinirea visului tuturor de a scãpa de sub jugul cea mai importantã hotãrîre din întrega lui viaþã zbuSovietului de deputaþi ai muncitorilor ºi soldaþilor din asupritor. ciumatã, aflîndu-se fixatã în conºtiinþa ardelenilor cu Petrograd ºi trimiºilor la Petrograd a tuturor statelor Desprinderea Ungariei din dualismul cu Austria, douã momente cu lung ecouri peste veacuri: 1. La 1 aliate ºi neutre, semnatã de 250 de ofiþeri ºi 250 de evenimente consemnat la 16 noiembrie 1918, a creat noiembrie 1859, marele domnitor Mihai Viteazul – subofiþeri ºi gradaþi, considerînd dreptul fiecãrui o nouã situaþie odatã cu proclamarea Republicii dupã biruinþa de la ?elimbãr – îºi fãcea intrarea triumpopor de a-ºi hotãrî soarta, se preciza: „Noi, corpo- ungare independente, acum Ungaria crezîndu-se sin- falã în Alba Iulia, în fruntea unui alai de sãrbãtoare. raþia voluntarilor armatei române, prin delegaþii gura naþiune care sã le stãpîneascã pe celelalte. La Cu acest prilej, Alba Iulia a devenit, chiar dacã pentru noºtri, ofiþeri, unterofiþeri, ºi soldaþi români din Cluj, generalul Ziegler (coscurt timp, Capitala celor trei Austro-Ungaria foºti prizonieri din Rusia, noi sîntem mandantul gãrzilor ungare) Þãri Româneºti, unite pentru gata sã ne luptãm ºi sã ne jertfim viaþa pentru rupt de realitatea înconjurãprima datã într-un singur stat. realizarea idealului nostru: Unirea întregului popor toare, are tupeul sã cearã Tot în acest loc, pe platoul român, a întregului pãmînt românesc intrat în compo- ofiþerilor români sã depunã cetãþii, în anul 1784, doi moþi, nenþa monarhiei austro-ungare într-un întreg indivi- jurãmîntul de credinþã guverdoi români, care ceruserã drepzibil cu România, stat liber ºi independent”. nului ungar de la Budapesta. turi pentru neamul lor – marAnalizînd situaþia celor patru milioane de români Cum era de aºteptat, ofiþerii tirii Horia ºi Cloºca – au fost din monarhia dualistã austro-ungarã, alãturi de alte români refuzã categoric, traºi pe roatã. Sub aceste auspopoare asuprite: cehi, croaþi, italieni, sîrbi, slovaci, defilînd pe strãzile Clujului cu picii de înãlþãtoare simþire sloveni, ruteni, se contura concluzia care rãsturna ulti- un drapel românesc în faþã, româneascã ºi de nemuritoare pagini din Istoria Neamului ma stratagemã a Imperiului, menitã sã abatã miºcarea declarînd cã ei nu pot jura Românilor se pregãtea Cetatea de eliberare naþionalã de la adevãrata ei menire. credinþã decît Consiliului Alba Carolina de sãrbãtoare. Astfel, în documente autentice, se exprima limpede Naþional Român. Pe strãzile La 20 noiembrie, în acelaºi Clujului se petrec scene ideea primordialã a cerinþelor românilor: „Problema timp cu anunþul convocãrii, la naþionalã în Austro-Ungaria are o mare primordia- incredibile – populaþiei de 1 Decembrie, la Alba Iulia, a litate faþã de problema socialã ºi pînã la rezolvarea ei etnie maghiarã nevenindu-i sã Adunãrii Naþionale a Roîn concordanþã cu dreptul popoarelor, În Austro- creadã ceea ce vede: românii mânilor, Consiliul Naþional Ungaria nu va fi pace internã ºi nici bunãstare, pînã purtînd drapelele tricolore Român Central lanseazã un atunci orice reformã democraticã va fi minciunã ºi (roºu-galben-albastru) ºi cînmanifest intitulat „Cãtre literã moartã, pînã atunci Austro-Ungaria va fi tînd „Deºteaptã-te române!”, popoarele lumii”, document focarul unei disensiuni naþionale care va ameninþa în defileazã cu armata românã la demascator al politicii de permanenþã pacea ºi viaþa liniºtitã a întregii Europe”. un loc, manifestîndu-ºi bucuasuprire de cãtre naþia maToate aceste date, relevate de presa vremii precum ria pentru noua stare în care se ghiarã, în care se afirmã drepaflau. niºte evenimente inedite, amplificate pe parcursul tul poporului român din Desprinderea de autorianilor 1917 ºi 1918, ºi coroborate cu marile acte Transilvania de a-ºi hotãrî sintãþile ungureºti ºi înlocuirea naþionale, de unire cu România, mai întîi a Basarabiei, gur soarta, în raport cu aspiraþiacestora cu oameni de etnie Numãr special apãrut în ziua ºi apoi a Bucovinei, au pregãtit evenimentul secolului ile lui la libertate ºi indepenromânã, cu riscurile inerente de 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia – Unirea Transilvaniei cu Patria-Mamã.
denþã. Arãtînd cã românii din Transilvania nu mai pot tolera dominaþia ºi exploatarea de la Budapesta, manifestul reitera hotãrîrea fermã a naþionalitãþii române de a se uni cu Regatul României, în aceleaºi hotare româneºti de drept, încheind prin a demonstra puterea acestei dorinþe: „Din ceasul acesta, oricum ar decide puterile lumii, naþiunea românã, este hotãrîtã a pieri mai bine decît a suferi mai departe sclavia ºi atîrnarea”. Alegerile de deputaþi pentru Adunarea Naþionalã au decurs în cel mai pur model democratic, fapt ce ar putea sã ne mire þinînd cont cã populaþia românã din Transilvania nu avea exerciþiul acestor manifestãri politice. În lumina celor de mai sus, iatã cum descrie dr. Ion Suciu (delegatul comunei Chiºineu-Arad) aceastã fazã: „Pot sã afirm cu toatã sinceritatea cã, alegerea deputaþilor pentru marea adunare naþionalã de la Alba Iulia, s-a desfãºurat peste tot într-o atmosferã înflãcãratã ºi în cea mai perfectã ordine. Românii au participat la vot într-un numãr foarte mare. Spre pildã, la Chiºineu Criº au votat aproximativ 1500 de alegãtori. (...) Þelul nostru în legãturã cu aceste alegeri a fost ca la adunarea naþionalã sã fie reprezentatã întreaga pãturã a populaþiei româneºti. De aceea am hotãrît ca sã-ºi aibã reprezentanþii lor þãranii, negustorii ºi meseriaºii. În cele mai multe din circumscripþii am ales ºi cîte doi-trei mici proprietari agricoli”. De la data anunþãrii convocãrii ºi pînã la data desfãºurãrii Marii Adunãri Naþionale de la Alba Iulia mai erau 10 zile. Acest interval de timp scurt a condensat activitãþi ºi atitudini cît pentru un an de zile, întruchipînd cea mai doritã ºi firbinte aºteptare din
Dr. Iuliu Hossu (episcop greco-catolic de Gherla) - citeºte poporului prezent la Alba Iulia Rezoluþia Marii Adunãri Naþionale trista istorie a Transilvaniei. Românii se adunau cu miile în centrul localitãþilor, unde îºi manifestau bucuria pentru ziua cea mare ce se apropia – 1 Decembrie – descãtuºînd toate energiile de veacuri ale poporului român, plini de optimism în ceea ce priveºte viitorul lor, pe care nu-l concepeau decît în sînul unei Românii Mari, împreunã cu ceilalþi fraþi români. Iatã ce frumos se exprima un localnic din Sighet (cum ne relevã gazeta „Sfatul” din 20 decembrie 1918): „A fost ziua cea mai frumoasã, cea mai aleasã a Maramureºului românesc. S-au adunat românaºii din toate satele comitatului ca la un semn. A fost o manifestaþie sãrbãtoreascã. Oamenii din sate au sosit cu steaguri, cu cocarde cu tricolorul românesc. S-au adunat 50006000 de oameni, îndemnaþi de dorul de a se arãta lumii întregi cã neamul românesc din Maramureº ºtie sã-ºi croiascã viitorul; ºtie sã-ºi aleagã oamenii ºi mai ales vrea sã dovedeascã cã stã ca stînca pe lîngã Marele Stat Naþional Românesc”. Aºa cum ne dezvãluie documentele unirii, sute de credenþionale erau semnate în urma adunãrilor locale, unde sãtenii încredinþau mandatul lor delegaþilor la Marea Adunare. Acestea cuprindeau 1228 de delegaþi oficiali, reprezentînd cercurile electorale din comitatele româneºti, la care se adãugau reprezentanþii celor douã partide politice din Transilvania (Partidul Naþional Român ºi Partidul Social- Democrat) ai organizaþiilor profesionale ºi culturale naþionale („ASTRA”, „Asociaþia Arãdeanã”, „Fondul de teatru” etc.), ale ºcolilor ºi instituþiilor superioare de învãþãmînt, ai armatei ºi ai gãrzilor naþionale, ai celor douã confesiuni româneºti. Numai din aceastã enumerare se poate constata viziunea Consiliului Naþional
Rezoluþia Adunãrii Naþionale de la Alba Iulia Central Român în ce priveºte o participare largã, la nivel naþional, reprezentînd toate pãturile populaþiei ºi ale tuturor ocupaþiunilor din teritoriu. Iatã din aceste documente – pentru frumuseþea ºi claritatea ideii exprimate – cum arãta preambulul unui astfel de credenþional (dupã care urmau semnãturile): „HOTÃRÎREA NOASTRÃ: Obºtea poporului român din comuna Codlea din îndemn propriu ºi fãrã nici o altã silã sau ademenire din vre-o parte, dã la ivealã dorinþa fierbinte, ce însufleþeºte inima fiecãrui Român, ºi declarã, cã voinþa sa nestrãmutatã este: Voim sã fim alãturaþi, împreunã cu teritoriile româneºti din Ardeal, Bãnat, Ungaria ºi Maramurãº, la Regatul României, sub stãpînirea Majestãþii Sale, Regele Ferdinand I. În aceastã hotãrîre a noastrã aºternem tot ce au dorit strãmoºii noºtri, tot ce ne încãlzeºte pe noi, cei de faþã, ºi tot ce va înãlþa pururea pe fiii ºi nepoþii noºtri. Aºa sã ne ajute Dumnezeu”. Codlea 14/27 Novembre. Odatã cu delegaþii, zeci de mii de români au rãspuns la Apelul CNCR, îndreptîndu-se spre Alba Iulia, spre a fi pãrtaºi – martori direcþi – la evenimentul aºteptat de secole. Cu trenul ºi cu cãruþele, cãlãri pe cai, sau chiar pe jos, cu drapele tricolore ºi în ritmul marºului încurajator „Treceþi Batalioane Române Carpaþii!”, 150.000 de români de pe toate dealurile ºi vãile Transilvaniei afluiau spre ”Mecca” româneascã, cum avea sã fie numitã Alba Iulia. Aceastã mulþime a creat cadrul naþional care a legiferat marele Act al Unirii, dînd girul poporului semnãturilor de pe documentul oficial. Capitala Unirii, oraºul Alba Iulia, era pregãtit sã primeascã oaspeþii la acest eveniment – cel mai mare, din punct de vedere istoric, din viaþa românilor. Ziarul festiv „Alba Iulia”, editat cu acest prilej, îi întîmpina pe oaspeþi cu un bun venit, cu rezonanþe istorice vizibile: „Bine aþi venit în sfînta cetate de durere ºi de slavã a neamului românesc. Cînd un întreg popor are un singur gînd ºi inima milioanelor de oameni bate pentru o singurã idee, ce putere omeneascã ar putea sã se opunã? ªi dacã ar exista o asemenea putere duºmanã, va trebui sã se închine în faþa voinþei suverane a milioane de suflete unite într-un singur gînd ºi un singur ideal”. Ziua de 1 Decembrie 1918 a cãzut într-o duminicã. Încã de la ora 7, în marea piaþã a oraºului a început defilarea ardelenilor veniþi la marele eveniment. Momentul era de un sãrbãtoresc aparte: fiecare grup de oameni avea în frunte tricolorul românesc, costumele populare erau împodobite cu cocarde tricolore, defilarea fiind însoþitã de cîntece: „Pe al nostru steag e scris unire”, „Deºteaptã-te, române!”, „La arme”. Încet, încet, grupurile s-au îndreptat, într-un uriaº ºuvoi uman, spre marginea Albei Iulii, pe cîmpul lui Horea, aºezîndu-se în ordine, fiecare grup avînd în faþã o placardã cu denumirea localitãþii pe care o reprezenta, însoþit, de multe ori, de lozinca „Trãiascã Unirea ºi România Mare!”. La ora 10, conform Programului Adunãrii Naþionale constituante a naþiunii române din Ungaria ºi Transilvania - adus la cunoºtinþ din vreme tuturor participanþilor – în Sala Cazinoului, numitã de acum a Unirii, au urcat pe scenã membrii Consiliului Naþional Român Central ºi arhireii. În ton cu întreaga atmosferã de sãrbãtoare, sala arãta în mod deosebit:fundalul era decorat cu drapelele statelor constituite dupã destrãmarea Imperiului AustroUngar; peretele era împodobit cu portretul domni-
torului Mihai Viteazul – cel dintîi întregitor al României, mai jos fiind tablourile martirilor Horia, Cloºca ºi Criºan. În cuvîntul de deschidere, preºedintele Marii Adunãri Naþionale, Gheorghe Pop de Bãseºti, a subliniat semnificaþia acestei întruniri, vãzutã în contextul luptei de secole a poporului transilvan: „Naþiunea românã la toate evenimentele mari în trecut, ºi astfel ºi astãzi, s-a adunat pentru a decide asupra sorþii sale. Aºa, onoratã adunare, în anii 1848, cînd era cea mai grea sarcinã asupra naþiunii române, greutatea robotelor, s-a adunat pe Cîmpia Libertãþii la Blaj ºi acolo Adunarea Naþionalã a luat hotãrîrea care avea sã înfrunte iobãgia în care gemea sãrmana naþiune românã. Dupã dezrobirea noastrã din iobãgie a urmat o altã iobãgie ºi mai mare, iobãgia sufletelor noastre, ºi apoi a urmat iobãgia de clasã. Astfel, onoratã adunare, în locul acesta sfinþit de sîngele marilor noºtri martiri v-aºi adunat ºi dumneavoastrã ca sã sfãrîmaþi ºi cãtuºele robiei noastre spirituale, ale robiei noastre seculare ºi sã decidem ca un popor liber asupra sorþii noastre...”. Cel mai aºteptat document – Declaraþia de unire cu þara – a fost prezentat de Vasile Goldiº, care, dupã un preambul cu incursiuni în istoria multimilenarã a poporului român, cu evidenþierea luptei pentru libertate socialã ºi dreptate naþionalã, dã citire Declaraþiei în 9 puncte. Votatã în unanimitate, aceasta devine actul final al agitatului an 1918, încoronînd lupta ºi activitatea atîtor generaþii de români care au murit visînd la România Mare. Primul punct, ºi cel mai important din Declaraþia de Unire,este edificator pentru întregul demers al Marii Adunãri de la Alba Iulia: „Adunarea Naþionalã a tuturor Românilor din Transilvania, Banat ºi Þara Ungureascã, adunaþi prin reprezentanþiilor îndreptãþiþi la Alba Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decreteazã unirea acelor români ºi a tuturor teritoriilor locuite de dînºii cu România. Adunarea Naþionalã proclamã îndeosebi dreptul inalienabil al naþiunii române la întreg Banatul cuprins între rîurile Mureº, Tisa ºi Dunãre”. Prin formularea întregului conþinut ºi prin cuprinderea unei palete largi de probleme politice ºi sociale, administrative ºi militare etc., Declaraþia de la Alba Iulia prezintã o notã distinctã în raport cu cele de la Chiºinãu ºi Cernãuþi. În acelaºi timp acest document este ca o sintezã între programul naþional ºi cel social ºi o sintezã între unirea necondiþionatã ºi unirea condiþionatã.
Delegaþie de români, înainte de plecare la Alba Iulia Alba Iulia cu reperul 1 Decembrie 1918, rãmîne cel mai de seamã moment din Istoria poporului român, pagina cea mai glorioasã a acestei istoriii, atît prin actul propriu-zis, cît ºi prin maniera de realizare, ca act de voinþã a naþiunii române, într-un context mai mult sau mai puþin favorabil. Sub acest aspect, iatã concluzia regretatului istoric Florin Constantiniu: „Mãreþia ei stã în faptul cã desãvîrºirea unitãþii naþionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istoricã a întregii naþiuni române, realizatã într-un elan þîºnit cu putere din strãfundurile conºtiinþei unitãþii neamului, un elan controlat de fruntaþii politici, pentru a-l cãlãuzi cu inteligenþã politicã remarcabilã spre þelul dorit”. 1 Decembrie 1918 este ca o emblemã pe chipul þãrii. Dar pînã sã strãluceascã definitiv (ºi definitoriu) România va mai avea de luptat... (va urma) GEO CIOLCAN
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 14-a – 7 decembrie 2018
100 de ani de la fãurirea Marii Uniri Odã þãrii mele la Centenar Cînd se-alegea decît puterea, Tu l-ai ales pe Dumnezeu,
Al spiritului scrie cã Pãmîntul nu e de vînzare!
Care luptat-a pentru þarã ªi a cãzut, s-a ridicat, Ca noi, urmaºii lui, în pace, Mîndri sã fim de-al nostru stat!
ªi astfel, dupã mult amar, Multe rãzboaie ºi durere, Sufletul nostru nu s-a stins, Gãsit-a cale de-nviere,
Deºi sîntem sãtui de tot, Îndoctrinaþi cu gînduri rele Spre-a fi de þarã-ndepãrtaþi, Vã spun cã dragostea nu piere,
Îmi povestea bunicul de prin Rãzboi, cu vocea codrului, Mîndru de þara lui iubitã, Dincolo de durerea lui,
De-aceea, oriºicît ar vrea Sã ne ia mintea ºi fiinþa, Acele umbre n-ar putea Nicicînd sã zdruncine credinþa
Cãci focu-acesta e foc sfînt! De vrei sã-l stingi, arde mai tare! Sîntem fãcuþi spre-a fi români (Un test ºi-o binecuvîntare)!
Deºi, la bãtrîneþe-i, statul Condus de minþi întunecate, Condiþii nu i-a dat pe merit ªi n-a pus preþ pe demnitate,
- 100 de ani, 100 de strofe pentru România! -
Motto: „Sã nu uiþi niciodatã: Unirea a fost scrisã/ Cu sînge ºi cu lacrimi! Sã o respecþi mereu!/ Unirea prin tratate, dar mai presus, Unirea/ Prin dragostea de þarã,/ De neam,/ De Dumnezeu!
*** Pentru Unirea centenarã, A spiritului regãsit, În roºu, galben ºi albastru, Întreaga þarã s-a gãtit!
În cartea asta milenarã, Se aflã ºi bunicul meu
Ne cîntã doinele natura; De noi, pãdurile foºnesc; Furtunile ne poartã ura; Iubirea, zãrile ce cresc;
S-au ascuns multe adevãruri ªi, în hazard, democraþia A fost lansatã, astfel unii Ce s-au vãzut cu România
Munþii, de pazã þãrii noastre, Sînt puºi; castelele privesc Din înãlþimi, cu ochii celor Ce sub pãmînt se zvîrcolesc;
În gheare, ca niºte hiene Au profitat de-o erã grea, ªi, pentru proprii interese, Au vrut sã sfîºie din ea,
Se-nalþã sfîntul steag al þãrii, Deasupra vulturii roiesc; Eu, ca român, pot fi ºi urã Deºi sînt ceea ce iubesc!
Sacrificînd valori ºi oameni, Zdrobind lumina unui vis, Cînd ne-am nãscut a doua oarã ªi-am fi putut un paradis
Iubitã þarã, þara mea De dor, a vieþii mele mamã, Acelaºi dor nemuritor Mã rãscoleºte ºi mã-ndeamnã
Sã facem din aceastã þarã, Respect mai mult sã ni se dea, Dar ei, cu mintea lor de fiarã, Nu au dorit decît sã ia!
În Dumnezeu ºi-n neamul sfînt De sînge, grîne, zãri albastre, Sã ºteargã de pe-acest pãmînt Icoana pãtimirii noastre,
Aici e scumpa noastrã mamã, Aici copiii noºtri cresc, Aici, în sfînta noastrã þarã, Munþii respirã ºi trãiesc,
Pentru cã ºi morþii sînt vii Deºi nu-s ochi care sã-i vadã, ªi-atunci cînd ceasul va veni, Vor ridica a morþii spadã!
Codrul îi cîntã-n veci balada Lui Porumbescu ºi, mereu, Pãdurea de argint cînta-va, Cum clopotul pe Dumnezeu
Acum, dupã un secol de Neliniºti ce-au adus durerea, Sã ridicãm al þãrii steag Recãpãtîndu-ne puterea
La mînãstirea fãrã moarte De la Vãratec, nemurirea, Cãci îl avem pe Eminescu Ce a eternizat iubirea,
ªi-ncrederea în ceea ce Sîntem cu-adevãrat pe lume, Istoria cu-origini vechi Zdrobitul adevãr s-adune,
Dîndu-ne viaþã prin cuvînt ªi sufletului vechi izvoare Din care sã se-adape cînd Crede cã nu mai e scãpare,
Din moarte sã se-nalþe iar Statuia cea fãrã de moarte, Precum un Vlad biruitor Strigînd spre ceruri „Libertate!”
Sau alte nume mari ce au Influenþat întreaga lume Prin vers, prin cîntec, prin picturi ªi prin idei ce vor rãmîne
ªi-apoi, uitîndu-se în jos, Celui ce-a luat ºi nu-i ajunge: „Pãmîntul nu e de-mpãrþit! Prin el sîngele nostru curge!
La baza lumii ºi în vîrf... Sã ne mîndrim cu-acestea toate, Sã promovãm aceste vii Valori de stat, fãrã de moarte,
Pe-aceastã lume nu-i cuvînt Mai sus sã-i poarte veºnicia, Decît cum e cuvîntul sfînt, Cel scris cu sînge, România!
Cel care va fura din el, Sã ºtie, nu va creºte floare Acolo, numai mîini de morþi Care, prin razele de soare,
Sã ºtie toþi c-al nostru spirit Va sparge ale nopþii uºi Ca sã se-nalþe adevãrul Precum coloana lui Brâncuºi,
Atîtor lupte-ai rezistat, Ce-au încercat a ta fiinþã, ªi-atunci cînd ai cãzut pe front Tu înviat-ai prin Credinþã,
Vor învia! ªi-atunci pe toþi Ce-aþi atentat la sfînta þarã Vã vor izbi, de veþi dori Focul din iad ca pe-o comoarã!”
C-avem istorie în spate; Cu sînge scrise, file-ntregi! Ca Biblia, aceastã carte Nu e uºor sã o-nþelegi!
Neavînd mereu conducãtori Sã-þi fie-alãturi ºi la greu...
Acum, în loc de paloº, e Stiloul, însã vechiul soare
La fel ca toþi aceºti maeºtri Ce nu ne-au pãrãsit la greu,
Sã mã trezesc din moartea grea A spiritului ºi-a luminii, ªi sã te cînt cu viaþa mea Pînã la marginile lumii, Sã dezgrop cartea din mormînt, Scrisã cu sînge ºi suspine, ªi sã descopãr ce a fost Ucis în tine ºi în mine, Apoi sã pun totu-ntr-un cînt, Sã sparg al morþii greu blestem, Sã-mi ridic faþa din pãmînt ªi sã-þi închin acest poem! Frumoasã þarã, þara mea Cu munþi, cu fluviu ºi cu mare, Cu largi pãduri ºi rîuri ce Ascund în albie cristale Ale istoriei, la fel Ca sufletul, iubirea vie Ce-a rezistat atîtor vremi ªi a rãmas ca mãrturie Cã el, românul, oriºicît De-nstrãinat ar fi de toate, Nu-ºi vinde inima nicicînd ªi e român pînã la moarte,
Au luat cît au putut, iar omul Credea-n satanicele fiare, Deºi nu mai avea de muncã ªi nici condiþii prin spitale, Se spãlau minþile în grupuri, Prezentul devenea de ceaþã, ªi doar promisiuni mãreþe Li se trînteau zîmbind în faþã! Vedeþi, sinusoida asta, Între valoare ºi-njosire, E crucea ce-o purtãm noi astãzi Pentru a noastrã mîntuire, De-aceea se doreºte astãzi ªi Dumnezeu sã ni se ia, Însã române, tu, credinþa Din pieptul tãu nu o lãsa, Crede în þarã, în dreptate, În steagul sfînt ºi-n Dumnezeu, Cãci le-am vãzut aici pe toate, Fãrã credinþã va fi greu! Noi am rãzbit cu alte-armate, Sute de ani ne-am ridicat, Însã rãzboiul cel mai aspru E înãuntru-acestui stat, Condus de-aici, dar ºi de-afarã, Pe baza unui fapt indus, Pe baza minþilor spãlate ªi-a caracterului supus, Ce, injectat doar cu minciunã ªi cu o viaþã tot amarã, A reuºit sã facã omul Sã nege propria lui þarã,
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 15-a – 7 decembrie 2018
100 de ani de la fãurirea Marii Uniri
Sã lase totu-n voia sorþii ªi de nimic sã nu-i mai pese, Nici chiar de faptul cã se-ncearcã, Pentru-anumite interese, Tãierea hãrþii! E o dramã Bine planificatã, dar Trebuiesc scrise toate astea Spre a se studia mai clar Ceea ce s-a-ntîmplat ºi încã Se-ntîmplã, lumea sã cunoascã Ce-a pãtimit aceastã þarã, Frumoasa þarã româneascã, Ceea ce pãtimeºte încã În ciuda marilor eroi Ce au luptat sã o uneascã ªi ºi-au dat viaþa prin rãzboi, Cînd toþi cei dragi, rãmaºi acasã, Îi aºteptau plîngînd de dor, Cu frica morþii ce prin vene, Precum un rîu fulgerãtor, Curgea iar lacrima pe faþã, De dorul vechilor poveºti, Le lua ºi ultima speranþã În faþa-ntunecatei veºti! Mulþi ºi-au pierdut stinsele trupuri, S-au pus mulþi tineri în pãmînt ªi-au rãmas crucile pe cîmpuri ªi lumînãrile arzînd, Dar sufletul, iubirea pentru Aceastã þarã n-a murit! Se spalã minþile în grupuri, Dar nu ºi sufletul rãnit Ce e-nsetat de rãzbunare Pentru iubire ºi pãmînt! Nu profanaþi mormîntul celor Ce pentru þarã au cãzut! Deºi sãracã, înjositã De-o erã ºi o viaþã grea, Nu-i þarã-n lume, preþioasã, Cum este România mea, Nu pentru cã ar fi deodatã ªi altora pe primul loc, Ci cã-s român ºi-n al meu sînge Port viaþã, dragoste ºi foc, Cã-n mine se ridicã ªtefan Din morþi ºi-ndeamnã spre credinþã, Cã-n mine strigã Mihai-Vodã Ca sã ieºim din umilinþã, Cã-n mine cad zdrobiþi de gloanþe Soldaþii þãrii româneºti,
ªi-n mine se ridicã steagul Ce s-a-nãlþat la Mãrãºeºti! Sã nu o confundãm, române, Cu cei ce o batjocoresc! Una e þara, e pãmîntul… Alþii sînt cei ce o-njosesc! Cã nu pãmîntul e de vinã, Nici munþii, nici apele sale, Cã nu mai e aici de muncã ªi moare lumea prin spitale! Sîntem siliþi la astã viaþã, Sîntem siliþi sã fim aºa, Însã iubirea pentru þarã Este cu totul altceva! Pãstraþi mereu în drumul vostru Steagul respectului de sine, Sã-l fluturaþi atunci cînd alþii Vor sã vã facã de ruºine,
Acum, la Centenarul þãrii, Sã fim aºa cum am fi vrut, Sã dãm credinþã învierii ªi sã o luãm de la-nceput,
Ca sã ne poarte mai departe Prin sfîntã strãlucirea lui! Limba românã n-are moarte Cum nici înaltul muntelui
Ucideþi gîndurile negre Ce-n timp vi s-au îndoctrinat, Rãmînã-n inimã mîndria ªi dragostea pentru-acest stat,
Nu va îngenunchea vreodatã În faþa vreunui Satan, Cãci fiecare creastã poartã O cruce de pe Caraiman!
Sã dãm din inimã afarã Mizeria ce ni s-a pus, Motivul mioriþei piarã, Sã-ntindem hora peste munþi,
Ne cîntã doinele natura; De noi, pãdurile foºnesc; Furtunile ne poartã ura; Iubirea, zãrile ce cresc;
S-avem o inimã, doar una, ªi s-o pãstram aºa mulþi ani, ªtiind cã cei ce nu dau mîna Acestei hore, sînt duºmani,
Munþii, de pazã þãrii noastre, Sînt puºi; castelele privesc Din înãlþimi, cu ochii celor Ce sub pãmînt se zvîrcolesc,
Sã-nvîrtim a unirii horã Ca sã se vadã ºi din cer, ªi sã se-nalþe tricolorul Pe cei ce cîntã sau ce pier!
Ceea ce se întîmplã-n þarã; Deasupra vulturii roiesc; Eu, ca român, pot fi ºi urã Deºi sînt ceea ce iubesc;
Sclavia noastrã veºnic piarã, Sã zdrobim lanþurile mii, ªtiind cã sfînta noastrã þarã-i Grãdina veºnicei Marii,
A infinitului coloanã E infinit în infinit; Poarta sãrutului e una În lumea asta, negreºit;
ªtiind cã Dumnezeu existã ªi un plan are pentru noi, Poate punînd cîte-o speranþã ªi-n cei ce încã-au ochii goi
Izvoarele ne-oglindesc dorul De tot ce e curat ºi sfînt; Plouã cu lacrimile noastre; Tîºneºte sînge din pãmînt;
ªi nu mai cred în nemurirea Acestui neam. Vom rãsãri Cãci rãdãcina se-adînceºte Cu mult mai mult de douã mii
Pentru a noastrã libertate, S-au pus mulþi tineri în mormînt ªi-au rãmas crucile pe cîmpuri ªi lumînãrile arzînd,
De ani. S-au înãlþat biserici Pentru victorii, în trecut, ªi-acum se-nalþã ºi-n românii Care în þarã au crezut!
Dar a-nviat mereu poporul Sub steagul þãrii ‘nalt ºi sfînt, Din sîngele curgînd sub ceruri ªi grînele crescînd în vînt!
Nu va pieri aceastã þarã Oricît ar fi ceilalþi de reci! Avem istorie în spate Cum alþii n-o sã aibã-n veci!
Pentru Unirea centenarã, A spiritului regãsit, În roºu, galben ºi albastru, Întreaga þarã s-a gãtit!
ªi-n faþa tuturor din lume Sã ridicaþi mîndria voastrã Cã v-aþi nãscut ºi sînteþi sînge Din marea þarã româneascã! Nu acceptaþi ca vorba goalã Sã-ngroape lucrurile sfinte, Istoria vã dã dreptatea ªi cinstea vouã cuvenite, Salvaþi din moarte adevãrul Pe care neºtiinþa-l frînge, ªi îndreptaþi-l înspre lume, Sã umple zîmbetul cu sînge! Români, treziþi-vã din moartea Gîndirii anilor ce pier, Daþi sufletului libertate ªi pieptului armuri de fier, Ca tot ce-i împotriva þãrii, Minþi reci, minciuni din gînd hain, Ce-au schimbat chipul sfînt al þãrii ªi i-au dat cupa cu venin, Sã piarã azi din faþa voastrã ªi a mãreþelor idei, Sã respectãm valoarea þãrii ªi toate visurile ei, Cãci prin respectul pentru þarã Începem a ne respecta, Dincolo de-ale lumii vorbe, Pe noi ºi tot ce va urma
Nici alte limbi n-o sã rãzbeascã Sã ne transforme în argaþi, Cãci limba noastrã-i o comoarã Care ne face mai bogaþi!
Prin lupte sau prin zãri albastre, Prin sabie sau cînt de dor, Spre binele trãirii noastre ªi spre cinstirea morþilor!
Acest ºirag de piatrã rarã Ne e, române, moºtenirea! În el s-a reflectat rãzboiul, În el s-a reflectat iubirea,
Nu va pieri aceastã þarã Oricît ar fi ceilalþi de reci! Avem istorie în spate Cum alþii n-o sã aibã-n veci! Aici, la noi, în România, Îl cîntã munþii pe Enescu, În noi se cîntã Rapsodia, În noi trãieºte Eminescu! OCTAVIAN PETRESCU
Pag. a 16-a – 7 decembrie 2018
„ROMÂNIA MARE“
Poveºti din viaþa romilor „Diversitatea culturalã sub semnul toleranþei“ este titlul Proiectului extracurricular a patru ºcoli partenere din judeþ Declaraþia Principiilor Toleranþei – adoptatã de UNESCO în 1995 – defineºte toleranþa ca fiind „respectul, acceptarea ºi aprecierea bogãþiei ºi diversitãþii culturilor, felurilor de expresie ºi manierelor de exprimare a calitãþii de fiinþã umanã. Toleranþa este încurajatã prin cunoaºtere, deschiderea spiritului ºi a comunicãrii, prin libertatea gîndirii, a conºtiinþei ºi a credinþei. Toleranþa este armonia în diferenþe”. Toleranþa este o virtute ºi reprezintã acceptarea faptului cã fiinþele umane – care se caracterizeazã natural prin diversitatea aspectelor fizice, psihice ºi spirituale, prin situaþia lor socialã, prin felul de comunicare ºi exprimare prin comportamentele ºi valorile lor – au dreptul de a trãi în pace ºi de a fi „cele care sînt”. Mai multã toleranþã ºi modelarea atitudinilor faþã de cei diferiþi, în sensul unei deschideri reciproce ºi al solidaritãþii, se poate obþine prin educaþie formalã (la ºcoalã) sau prin mijloacele educaþiei nonformale, prin dialog ºi dezbateri libere, prin activitãþi cultural – artistice realizate „împreunã”.
În acest sens s-a desfãºurat, în data de 16 noiembrie 2018, spectacolul din cadrul Proiectului de activitate extracuricularã „DIVERSITATEA CULTURALà SUB SEMNUL TOLERANÞEI” coordonat de doamna pro-
Proiect intercultural la ªcoala Gimnazialã Mitocu Dragomirnei ªcoala are misiunea de a permite fiecãrui copil sã creascã, sã-ºi dezvolte spiritul, corpul ºi inima, deci inteligenþa, sensibilitatea, creativitatea; sã permitã copiilor sã înveþe sã trãiascã împreunã, unii cu alþii, cu persoane diferite, sã-ºi poatã ocupa progresiv locul în societate, sã poatã deveni cetãþeni activi. Interculturalitatea
este înainte de orice respectul diferenþelor. Cadrele didactice sînt garanþii acestor rigori ale spiritului care vegheazã asupra diferenþelor, pentru a învãþa, a cunoaºte ºi a înþelege ceea ce ne leagã, ceea ce ne face asemãnãtori, ceea ce ne apropie. Interculturalitatea este o componentã a realitãþii zilnice din grãdiniþã ºi din ºcoalã. Tot modul de învãþare este organizat din perspectivã interculturalã, permiþînd învãþarea prin colaborare, comunicare ºi nicidecum de marginalizare a unor copii. Deschiderea spaþiului ºcolii cãtre comunitate ºi specificul ei, organizarea unor întîlniri, excursii, serbãri cu specific intercultural, dar nu în detrimentul majoritãþii, urmãreºte realizarea obiectivelor de egalizare a ºanselor în educaþie. ªcoala Gimnazialã Mitocu Dragomirnei are înscriºi copii români, romi, ºi ruºi lipoveni. Interesant este faptul cã într-un spaþiu relativ restrîns se regãsesc atît de multe etnii, care convieþuiesc de sute de ani foarte bine împreunã. Niciodatã nu au existat conflicte interetnice în comuna Mitocu Dragomirnei, ca de altfel în întreaga Bucovinã. Inimosul colectiv al ªcolii Gimnaziale Mitocu Dragomirnei, coordonat de doamna director Daniela Corbu-Domºa a organizat o suitã de activitãþi deosebite cu ocazia „Sãptãmînii educaþiei globale”, demarînd prima etapã a proiectului „Interculturalitate în context dragomirnean” - Contribuþia Minoritãþilor la dezvoltarea României Moderne”, activitate coordonatã de doamna profesor de istorie Cãtãlina Simioniuc. Prima dintre activitãþile pe care copiii ªcolii Gimnaziale Mitocu Dragomirnei au experimentat-o în proiect a fost un spectacol artistic al minoritãþilor etnice, desfãºurat vineri, 23 noiembrie 2018. „Chiar dacã cei mici preferã activitãþile recreative, noi insistãm ca ei sã beneficieze ºi de o educaþie culturalã, de inter-
cunoaºtere, sã înveþe unii de la alþii. Dupã ce pãrãsesc ºcoala, copiii rãmîn prieteni, se cunosc ºi se respectã. Adulþii trebuie sã înveþe de la copii. Ei sînt exemplul cel mai bun de toleranþã, pentru cã se pot juca împreunã indiferent de etnie, religie sau de culoarea pielii, a fost mesajul meu cãtre publicul spectator. Comunitatea romã a fost reprezentatã de doamna profesor Narcisa Sinescu, care a dat dovadã de mãiestrie prin punerea în scenã pentru prima datã în ºcolile sucevene a unui dans tradiþional rom bazat pe ritmicã corporalã. Elevii romi au prezentat un spectacol de muzicã ºi dansuri tradiþionale, dorind sã punã în valorare frumuseþea dansului ºi a costumului tradiþional. I-am convins sã-ºi doreascã schimbarea imaginii minoritãþii rome în viziunea majoritãþii. Creºterea gradului de cunoaºtere a propriei culturi ºi istorii de cãtre romi, dar ºi de cãtre populaþia majoritarã. Dansurile ºi cîntecele þigãneºti autentice au un succes deosebit la public, deoarece sînt temperamentale, motiv pentru care sînt incluse în repertoriile multor artiºti din þarã ºi strãinãtate. La diferite evenimente organizate în comunitãþile de romi cu prestigiu, cei care urcã sã-ºi etaleze talentele pe scenã îi fac sã se ridice la dans pe toþi spectatorii. Chiar dacã zona este deprimantã, þiganii ºtiu sã o umple de viaþã ºi sã îi dea culoare cu rochiile colorate ºi dansurile pline de patos. Dansurile þigãneºti pot fi jucate cu mãiestrie de diferite grupuri de copii ºi adulþi. Muzica ºi dansul se îmbinã de minune cu fumul de sub cazanul cu tocanã, iar distracþia s-a þinut lanþ. „Prin cîntec ºi prin dans ne exprimãm bucuria”, nea declarat Narcisa Sinescu. Primele miºcãri de dans pe care micuþele fete le învaþã sînt inspirate de la mamele lor. Fie cã au costume mai noi sau mai vechi, în funcþie de posibilitãþi, dansul femeilor e acelaºi, plin de bucurie ºi unic. Aºa-i tradiþia ºi mîndria romilor: sã dea valoare fiecãrei clipe, sã nu lase nici un moment sã treacã fãrã sã-l poleiascã în aur, sã-l transforme într-un spectacol, indiferent cã e nuntã, botez sau înmormîntare! În zilele de astãzi, bulibaºa nu mai existã, iar formele de organizare sînt din ce în ce mai puþine. Unii þigani s-au romanizat, ºi chiar nu mai locuiesc în ºatre de sute de ani. De
fesor Genoveva Mioara Roºu, de la ªcoala Gimnazialã Berchiºeºti, unde am avut bucuria sã fiu invitat, organizat pentru a cinsti Ziua Internaþionalã a Toleranþei, în Sala de Festivitãþi a ºcolii amintite. Pe scenã au urcat elevi ai ºcolilor partenere din cadrul acestui proiect: este vorba despre elevii ªcolii Gimnaziale Valea Moldovei, coordonaþi de doamna profesor Elena Geamãn, ºi de Lucian Geamãn; elevii ªcolii Gimnaziale Capu Codrului, coordonaþi de Domnul profesor Eugen Pãscuþoi; elevii ªcolii Gimnaziale Soloneþu Nou, coordonaþi de doamna profesor Terezia Solcan. Pe aceeaºi scenã au urcat copii români, polonezi, romi, care au cîntat ºi au dansat – într-un mod diferit, dar în acelaºi spirit: de deschidere spre intercunoaºtere ºi respectare a diferenþelor dintre oameni ºi dintre culturi. A fost un nou prilej de a constata cã sîntem „toþi diferiþi, dar împreunã egali”, cã totul þine de felul în care privim lucrurile ºi cã cunoaºterea face posibilã propria noastrã transformare, ne anuleazã prejudecãþile ºi reacþiile – uneori inconºtient intolerante sau chiar agresive. Intercunoaºterea ºi „armonia prin diferenþe” rãmîn esenþa acestui Proiect extracurricular, ºi a celorlalte activitãþi de incluziune socialã a unor categorii defavorizate, romii. exemplu, în Bucovina, puþini ºi-au mai pãstrat hainele ºi obiceiurile de pe vremuri. Românii au fost pregãtiþi de doamna profesor Carmen Croitoru. Au intonat melodii emoþionante: „Noi sîntem români”, „Pe tricolor e scris unire”, „Cîntã cucul”. De pregãtirea artisticã a elevilor ruºi lipoveni a rãspuns doamna profesor Lidia Prisãcariu. Astfel, dansurile lipovenilor dispãrute din sat au rãmas pe scenã, iar coregrafa cu profilul „zînei” pe care orice copil ºi l-ar dori le predã astãzi elevilor ceea ce a cules de la bunicii lor. Aºa ajungem sã vorbim despre frumuseþea extraordinarã a dansurilor ruseºti ºi despre cum
se mai pãstreazã ele, astãzi, în comunitate, departe de scenã ºi de costumele impecabile. Am fost surprins de interpretarea deosebitã a acestor copii. Adicã au cîntat aºa cum ar trebui sã se cînte melodii precum „Nopþi moscovite”, „Ochi negri” ºi „Kalinka”, fãrã nimic comercial, la rece. Doamna director, Daniela CorbuDomºa, împreunã cu doamnele profesoare Lidia Prisãcariu, Carmen Croitoru, ºi subsemnatul, vom „sponsoriza” din fonduri proprii confecþionarea a zece costume tradiþionale rome (unii ar spune þigãneºti ºi nu-i contrazic neapãrat), avînd ca scop final înfiinþarea la Mitocu Dragomirnei a unui ansamblu ºcolar de dansuri tradiþionale rome. Cu alte cuvinte, în ªcoala Gimnazialã Mitocu Dragomirnei, existã un climat propice pentru incluziunea elevilor romi. Cu toþii am încercat sã trãim emoþiile înaintaºilor noºtri. La final, Daniela Corbu-Domºa a subliniat faptul cã ºcoala are misiunea de a permite fiecãrui copil sã creascã, sã-ºi dezvolte spiritul, corpul ºi inima, deci inteligenþa, sensibilitatea, creativitatea; sã permitã copiilor sã înveþe sã trãiascã împreunã, unii cu alþii, cu persoane diferite, sãºi poatã ocupa progresiv locul în societate, sã poatã deveni cetãþeni activi. Potrivit organizatorilor, urmãtoarea etapã în cadrul acestui proiect, va marca Centenarul Unirii Bucovinei cu þara, în data de 28 noiembrie 2018. Tot în cadrul aceluiaºi proiect a avut loc activitatea „Drepturi de ieri ºi de azi”, coordonatã de doamna profesor Liliana Mioara Irimia, ºi a constat întrun un stand de prezentare (panou cu poze, desene ale copiilor, CD-uri, calendare etc). La final, cu toþii ne-am prins în „Hora unirii”. A fost ceva minunat ºi unic! Mulþumesc din suflet organizatorilor!
Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 17-a – 7 decembrie 2018
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei S-a reuºit o remaniere Dupã atîtea discuþii grele în PSD, dupã îndelungi dezbateri mai mult sau mai puþin amicale, iatã cã s-a reuºit o remaniere a Guvernului Dãncilã. Actuala putere scîrþie din toate încheieturile. O mai ajutã ºi abilul preºedinte, care s-a grãbit sã declare, cu zîmbetu-i atît de cordial, cã nu este de acord cu doi dintre cei propuºi: Olguþa Vasilescu ºi Ilan Laufer. Prima urma sã se mute de la Ministerul Muncii la cel al Transporturilor, iar al doilea la Ministerul Dezvoltãrii. Pentru fostul parlamentar PRM ºi primar al Craiovei, se pare cã domnul Iohannis ar avea o oarecare ,,simpatie”, datoratã atitudinii temerarei Lia faþã de dumnealui. În ceea ce-l priveºte pe tînãrul Laufer, refuzul cu care a fost tratat, fãrã a i se da vreo motivare, i-a dat acestuia ocazia sã-l acuze pe preºedinte de antisemitism. Chestii, socoteli, cum ar spune un cunoscut personaj din îndrãgitul film ,,Secretul lui Bachus”. Privind tabloul cu noii (vechii) reprezentanþi ai Guvernului, presa a arãtat cã aceºtia nu suferã de sãrã-
Probleme pentru doi dintre noii miniºtri Reprezentanþii Parchetului General au precizat cã numele trezorierului PSD, Mircea Drãghici, cel care a fost propus de social-democraþi pentru funcþia de ministru al Transporturilor, apare în douã dosare penale instrumentate de Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Unul din ele a fost deschis dupã ce în presã au fost publicate informaþii potrivit cãrora trezorierul PSD ar fi folosit în scop personal bani de la partid. Mircea Drãghici a transmis cã nu a fost informat oficial cu privire la vreun dosar. „Precizez cã, pînã în prezent, nu am fost informat oficial ºi nu am cunoºtinþã despre existenþa unei astfel de anchete. În condiþiile date, existã douã posibilitãþi: ori totul este o ºtire falsã, cum au fost ºi zvonurile apãrute în spaþiul public privind modul în care am gestionat banii PSD, ori existã o astfel de cercetare ºi este foarte grav cã PÎCCJ pare a avea o agendã politicã ºi dã astfel de informaþii pe surse, chiar în contextul numirii mele în Guvernul României. Raportîndu-mã strict la informaþiile apãrute în presã referitoare la modul în care au fost administrate fondurile PSD, precizez cã toate controalele efectuate pînã acum de Autoritatea Electoralã Permanentã au arãtat cã s-au respectat toate
Radiografia Metrorex, o companie total ineficientã Compania Metrorex, deþinutã de Ministerul Transporturilor, raporteazã un venit pe angajat de trei ori mai mic faþã de societãþile similare care administreazã reþeaua de transport public subteran din Budapesta, Praga ºi Varºovia, în condiþiile în care are cu 20% mai mulþi angajaþi/km metrou, salarii supradimensionate (cu 9% mai mari decît media companiilor similare din regiune ºi de aproape douã ori peste media din sectorul privat), pierderi imense (fãrã subvenþiile de la stat ar fi o companie falimentarã) precum ºi cea mai proastã calitate a serviciului oferit (vitezã medie este cea mai scãzutã din cauza investiþiilor modeste), se aratã într-o analizã fãcutã de Iancu Guda, preºedinte al Analiºtilor Financiari ºi lector IBR & ASE. De cîteva zile, sindicaliºtii de la Metrorex ameninþã cu o nouã grevã (amînatã temporar), solicitînd la un moment dat o majorare cu 42% a salariilor. Aceste cererei vin în condiþiile în care compania de transport raporteazã pierderi de 55% din cifra de afaceri (358 milioane de lei, adicã în jur de 77 milioane de euro), în timp ce firmele similare din regiune obþin un profit mediu de 11%: Budapesta (+16%), Praga (10%), Varºovia (5%). Aceste pierderi sînt acoperite din subvenþii de la stat. Aproximativ 40% din veniturile acestei companii provin din subvenþii de la stat, ºi alte venituri din exploatare. Metrorex înregistreazã 63 de angajaþi la fiecare kilometru de metrou, cu 20% peste media din capitalele menþionate ca ºi referinþã (51,41) ºi de trei ori mai mult decît Budapesta (care înregistreazã 20,21
cie. Cînd ºi de unde au reuºit ei sã agoniseascã asemenea averi frumuºele? Apoi, nu criteriul valoric a primat. Ce cusur avea, de pildã, George Ivaºcu, de la Culturã, de a fost înlocuit cu un matematician? Nu ºtim cine a fãcut propunerile, dar bãnuim cã tot mîna grea ºi mintea agerã a lui Liviu Dragnea au decis. Asta pentru cã el conduce cu mînã de fier PSD-ul ºi se implicã, desigur, ºi în probleme de guvernare. În altã ordine de idei, considerãm cã s-a fãcut prea puþin pentru cinstirea mãreþei zile de 1 Decembrie ºi nu s-a dat atenþia cuvenitã acestui grandios eveniment istoric. Dar sã vedem ce surprize ne va rezerva viitorul, cãci rãzboiul româno-român continuã cu înverºunare, iar scena politicã este mai agitatã ca oricînd. De multe ori cauþi sã înþelegi ce se întîmplã, ºi nu prea reuºeºti, de parcã þara asta ar fi blestematã. Avea Caragiale o vorbã grea: ,,Tot românul sã prospere”. Asta e dorinþa noastrã, a tuturor acelora care trãiesc pe aceste strãvechi meleaguri, ,,pe-un picior de plai, pe-o gurã de rai”. GEORGE MILITARU dispoziþiile legale în materie. Nu existã nici un leu cheltuit de PSD care sã nu aibã o acoperire legalã în Legea finanþãrii partidelor politice”, a scris social-democratul, pe Facebook. Deputatul PSD a mai precizat cã va solicita un rãspuns oficial din partea Parchetului General cu privire la zvonurile apãrute „pe surse” în presã. „Dacã acestea se vor confirma, atunci scurgerea în presã a unor astfel de informaþii, ce fac parte dintr-o anchetã penalã aflatã într-o fazã nepublicã, reprezintã o încãlcare gravã a prezumþiei de nevinovãþie, întrucît se induce opiniei publice percepþia vinovãþiei mele, înainte ca eu sã fi avut cunoºtinþã de acuzaþiile ce mi se aduc, fiind deci în imposibilitatea de mã putea apãra”, a conchis Drãghici. Totodatã, Poºta a redactat o plîngere penalã cãtre Parchet împotriva unor membri din fosta conducere, printre care noul ministru al Comunicaþiilor, Alexandru Petrescu. „Poate fi vorba de abuz de încredere, deturnare de fonduri, delapidare, gestiune frauduloasã ºi abuz în serviciu ºi reclamînd un prejudiciu de 1,8 milioane lei“, conform datelor obþinute de Profit.ro. În plîngerea penalã, redactatã cãtre Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Sectorului 2 Bucureºti, este precizat cã se bazeazã pe constatãri ale Corpului de Control din cadrul Poºtei Române, incluse într-o notã întocmitã în octombrie anul trecut. (R.C.)
angajaþi/km metrou). Salariul mediu net/angajat la Metrorex este de 1.144 euro/lunã (adicã 7.555 lei brut), de douã ori peste media naþionalã ºi cel mai mare din regiune. Media salariului net/angajat la firmele care administreazã reþeaua de metrou din capitalele de referinþã este de 1.040 euro/lunã, cu +9% sub media înregistratã în Metrorex ºi doar cu +38% peste media naþionalã din þara respectivã. Deci, aratã Guda, salariul mediu net din oraºele de referinþã utilizate ca ºi comparaþie (Budapesta, Praga ºi Varºovia) este 756 euro/angajat, cu 31% peste media din Bucureºti, dar angajaþii Metrorex cîºtigã cu 9% peste angajaþii de la companiile similare. Metrorex înregistreazã o cifrã de afaceri/angajat de 31,6 mii de euro/an, de aproape trei ori sub media din capitalele de referinþã (87,3 mii de euro/angajat/an) ºi de 6 ori sub media înregistratã de angajaþii reþelei de metrou din Budapesta. Viteza medie înregistratã de trenurile Metrorex este de 22,5 km/orã, mult sub media capitalelor de referinþã (31 km/orã). Totodatã, Bucureºtiul înregistreazã o reþea de metrou cu o dimensiune de 30 metri/1.000 locuitori, nivel aproape identic cu media capitalelor folosite ca ºi referinþã (29,19 metri/1.000 locuitori), dar veniturile obþinute sînt mult mai mici. Desigur, nu ne ajutã nici turismul, în condiþiile în care numãrul de vizitatori (cei care nu locuiesc în capitala respectivã) din Budapesta, Praga ºi Varºovia este mult peste Bucureºti. Ponderea cheltuielilor cu salariile în totalul cheltuielilor de exploatare a crescut de la 44% (în 2013) la 50% (în 2017), în condiþiile în care salariul mediu brut/angajat în 2017 a fost de 7.555 lei (în creºtere cu 12% faþã de 2016, ºi dublu faþã de media din economie). COTIDIANUL.RO
Pastila sãptãmînii „Prieteni“ de departe (urmare din pag 1) Unii nici mãcar un monument nu au, sau un nume de stradã, nu li se acordã onoruri, de aducere aminte ce sã mai spunem?! Nu s-a realizat nimic prin care sã fie incluºi în istoria acestei naþiuni. Pentru ei, însã, timpul nu este pierdut. Am convingerea cã, mai devreme sau mai tîrziu, naþiunea are sã îºi aminteascã de aceºti iubitori de þarã, cum a fost ºi Corneliu Vadim Tudor, ºi le va oferi ceea ce meritã cu adevãrat. Sã lãsãm însã România, ºi sã vedem ce fac prietenii noºtri de peste grãniþa de nord. Un eveniment care a strãbãtut lumea în sãptãmîna care doar ce s-a încheiat a fost cel cu navele ucrainiene care s-au „jucat“ în apele teritoriale ale Rusiei. Înarmate ºi cu misiune clarã de provocare. Au fost somate, au fost avertizate, au fost rugate, au fost atacate ºi, într-un final, reþinute. Fãrã pierderi, fãrã sînge, doar cu ceva energie ºi emoþii de partea ambelor pãrþi. Ce cãutau acele nave în ape ruseºti, numai Poroºenko ºi ºefii lui ºtiu. Cert este cã au început sã rostogoleascã mediatic ºi social un bulgãre destul de ameninþãtor la pacea regiunii, vortex care, odatã pornit, va influenþa ºi þãrile din jur, inclusiv România. Cum, necum, acest Poroºenko doreºte sã readucã flacãra rãzboiului în zona noastrã, ceva mai devreme decît am anticipat eu, respectiv în primãvara lui 2019. A începe un rãzboi iarna, este dificil de înþeles, ºi eu sper cã lucrurile vor rãmîne aºa deocamdatã. El a obþinut instaurarea stãrii de urgenþã pentru 30 de zile, marinarii ãia, sãracii, vor fi judecaþi pentru traversarea frauduloasã a frontierei unui alt stat, iar el va face cumva ca pînã în martie sã îºi asigure o minimã credibilitate pentru a ajunge din nou guvernator al Ucrainei. Coleg de clasã cu Iohannis de România. Cînd aud de Ucraina, ºi de cît de bunã prietenã ne este, îmi amintesc de Canalul Bîstro, care era sã ne distrugã Delta Dunãrii, îmi amintesc de teritoriile româneºti aflate în stãpînirea ei, îmi amintesc de rãul pe care îl face României, în fiecare zi, prin suprimarea valorilor românilor care au ghinionul sã trãiascã acolo. Cei de la Kiev nu înþeleg cã Iohanis se vede cu Poroºenko doar pentru cã sînt colegi de clasã, la clasa trãdãrii de neam. În rest, noi, ca naþiune, nu avem nici un motiv sã-i iubim pe ei, pe ucrainieni. Nu avem motiv nici sã-i sprijinim logistic într-un rãzboi, cu atît mai puþin sã luptãm umãr la umãr cu ei, într-un posibil rãzboi. Cum se vede de la nivelul românului de rînd aceastã þarã, Ucraina, aºa se vede ºi din Ungaria, ºi chiar ºi din Polonia. Este adevãrat cã prietenia „de complezenþã” pe care Ucraina o are cu Europa ºi, în special, cu SUA, are la bazã doar subminarea, pe toate cãile, a poziþiei Moscovei în lume, dar ºi a economiei ruseºti. Atragerea Rusiei într-un rãzboi convenþional, de uzurã, cu Ucraina, ar aduce mari beneficii Europei, dar în mod special Statelor Unite, care îºi vor face cunoscutã atît expertiza de a purta rãzboaie, dar îºi vor vinde ºi armele. Europa va avea la dispoziþie o piaþã bogatã, atît ca finanþare, dar ºi ca produse, fie cã sînt ele arme, fie cã sînt tomate. Dar cine va fi alãturi de Ucraina, trup ºi suflet, cu trupe ºi sprijin? Germania? Franþa? SUA? Nu! În lupta vie intrã statele-satelit, gen România ºi poate chiar Polonia, împinse de la spate de un PR excepþional de agresiv ºi de prietenii din Europa. Ungaria nu va intra sigur în rãzboi împotriva Rusiei, aºa cum nici Bulgaria nu o va face. Noi, însã, alãturi de alþi fraieri, la adãpostul unor promisiuni ºi al unor trãdãtori, o vom face, pentru a învinge „agresiunea” Rusiei. Un scenariu posibil, sã sperãm fãrã nici un fel de transpunere în practicã. Un rãzboi de duratã, în Europa, va aduce mari beneficii celor care sînt departe de el, dar mari distrugeri celor implicaþi. ªi ca sã vedeþi cã lumea în care trãim este destul de strîmbã, nimeni, în afarã de Rusia, þarã pe care eu o consider atacatã, prin ceea ce au fãcut acele nave militare, nu reacþioneazã ºi nu condamnã ce au fãcut ucrainienii. Dimpotrivã, ca de obicei, ruºii sînt de vinã. Trãim un moment important al istoriei, noi, cei care sîntem acum contemporani cu aceste vremuri. Expresia „Turcul plãteºte”, care este adînc împãmîntenitã în cultura noastrã, va avea drept colegã expresia „Rusul e de vinã”, indiferent dacã un eveniment s-a petrecut în locuri ºi circumstanþe care nu au nici o legãturã cu cetãþenii ruºi sau cu Rusia, ca naþiune.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 18-a – 7 decembrie 2018
Universalitatea bunelor maniere (83) Liniºtea, sfãtuitor înþelept pentru un orator O frazã celebrã spune cã liniºtea este uneori mai înþeleaptã decît vorbele. Pãstrarea liniºtii este, frecvent, un procedeu care îi dã oratorului eleganþã ºi þinutã. Cînd vi se dã cuvîntul, amintiþi-vã cã nu trebuie sã vorbiþi în van. Aºteptaþi ca toatã lumea sã tacã pentru a vã începe discursul. Probabil cã existã zgomote produse de miºcarea asistenþei, de învãlmãºeala cauzatã de lumea care încã nu a luat loc, de vreun telefon mobil etc. Aºteptaþi cu rãbdare sã se facã liniºte totalã pentru a vã începe alocuþiunea. Liniºtea este aproape întotdeauna momentul cel mai expresiv într-un act public. Poate scoate în evidenþã sensul cuvintelor alese ºi dã posibilitatea celui care ascultã de a reflecta asupra a ceea ce a auzit de la dvs. De aceea, se recomandã ca, dupã un mesaj important sau dupã cel pe care dvs. îl consideraþi punctul cel mai semnificativ din conþinutul discursului, sã menþineþi cîteva momente de liniºte, invitînd asistenþa sã reflecteze. Odatã început discursul, nu încercaþi sã înfruntaþi posibilele zgomote ridicînd tonul; se va începe o confruntare între dvs. ºi cei care încearcã sã intervinã punînd întrebãri sau cu zgomotul telefoanelor, a
Cartea cunoaºterii interzise (12) Secretele lui Christos Mavrothalassitis (1) Cînd a revenit la suprafaþã, am vãzut cã avea în nãvod, împreunã cu cîþiva bureþi, o bucatã mare de metal irizat, care îºi schimba neîncetat culoarea din albastru închis în albastru deschis ºi invers. Oamenii sãi i-au spus sã se urce în barcã, cãci Zalakhos se simþea rãu ºi corpul sãu ardea. Singurul lucru ce a putut fi fãcut pentru nefericitul care urla de durere ºi spunea cã are foc în corp a fost de a-l stropi cu apã. În dupã-amiaza aceleiaºi zile, acesta a murit. Tatãl meu a hotãrît sã se întoarcã pe Symi pentru a-ºi îngropa asociatul. În timpul nopþii, unul dintre pescari a vrut sã priveascã corpul lui Zalakhos, care era pe punte, învelit într-un cearºaf. A scos un strigãt de fricã ºi i-a alertat pe toþi spunînd cã mortul e fosforescent. Era adevãrat. Figura, torsul, mîinile ºi picioarele lui Zalakhos aveau o strãlucire aurie. Tatãl meu a ordonat atunci ca de corp sã fie legate pietre, iar apoi acesta sã fie aruncat imediat în apã.
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (96) Ce s-a ales de mine, în prag de împlinirea vîrstei de 31 de ani? Am rãmas în urmã. Am rãmas acelaºi „copil problemã” nematurizat ºi nefericit! Cînd propriul tãu copil ajunge la disperare, îþi strigã cuvinte grele, vrea sã se sinucidã, repetã tentativele de intrare în moarte, simte cã nu e vrednic de viaþã, cã nu are repere solide ºi nu primeºte de nicãieri iubire, de unde vin toate astea, nu din adîncurile sãdite de tine în sufletul lui, încã de cînd nu apucase sã creascã? Toatã tinereþea mi-am petrecut-o doar într-un urlet de durere. Ce se poate repara ºi cum? Eu sã rãspund? Da. Îmi doresc rãul, ca nimeni altcineva pe lumea asta, pentru cã mã simt vrednicã doar de osîndã prin tot ce am fãcut ºi n-am fãcut, dar, putînd a face. Nu sînt vrednicã de mila Lui Dumnezeu ºi de iertarea Lui! La aproape 31 de ani, nu îmi cîºtig pîinea, nu am soþ, nu am copii, precum alte fete de vîrsta mea. Nu am nimic. Nu trãiesc, vegetez. Ce mai aºtept? Sînt dependentã de voi în toate! Nu pot sã mã desprind. Undeva s-a greºit, altfel, acest dezastru nu ar exista în viaþa noastrã! Toþi doctorii la care m-aþi dus v-au spus cã nu am nimic clinic, sã sînt sãnãtoasã, cã sînt bine dezvoltatã ºi creierul îmi merge „brici”. Deci, nu am nici o bubã pe creier ºi nu sînt bolnavã psihic. De unde vin strãrile mele proaste de inconfort, de unde vin neputinþele mele ºi reacþiile atît de
ferestrelor, cu aerul condiþionat etc. În aceste cazuri va fi, de asemenea, necesar sã recurgeþi la liniºte.
Chiar dacã nu vã veþi afla în situaþia obligatorie de a susþine un discurs în public, puteþi fi solicitat, la o
întrunire familialã sau socialã, de cãtre prietenii dvs. sau de rude, sã spuneþi cîteva cuvinte cu ocazia aniversãrii dvs. sau sã pronunþaþi niºte fraze elogioase la un banchet. Adevãrul este cã, deºi asemenea intervenþii au mai puþinã importanþã ºi se produc în afara mediului profesional, este nevoie de un anumit curaj pentru a fi la înãlþime. Timiditatea este un inamic periculos al oricãrei prezenþe publice ºi cu siguranþã cã aþi vãzut nu numai o datã cum, în situaþii similare, invitaþii au fãcut adevãrate acrobaþii pentru a nu trebui sã vorbeascã în public. Acest tip de intervenþii au o încãrcãturã afectivã importantã ºi dacã se fac cu succes, lasã o amintire frumoasã celor prezenþi. Dacã vreodatã vã gãsiþi într-o asemenea situaþie, încercaþi sã treceþi peste primele secunde de teamã ºi îndoialã. Singurul sfat valabil pentru acest tip de situaþii este sã þineþi cont de faptul cã în ele nu riscaþi nimic, cel mult veþi primi mulþumiri. Este curios, dar exact persoanele care nu simt nici un fel de ruºine în faþa publicului, cu atît mai mult dacã este vorba de un cerc de prieteni, sînt subiect al admiraþiei ºi, uneori, al invidiei celorlalþi. Luaþi-vã inima în dinþi ºi spuneþi acele cuvinte care vi se solicitã, vã veþi simþi mai bine dupã aceea. Nu existã situaþie mai ridicolã decît aceea cînd sînteþi chemat, iar dvs. vã ascundeþi numai din teama de a vorbi cu voce tare în faþa persoanelor cunoscute. Înþelegem cã sînteþi timid, dar trebuie sã treceþi peste anumite bariere ºi sã vã demonstraþi educaþia ºi bunele maniere spunînd cîteva cuvinte de mulþumire celor prezenþi. Sfîrºit ARANTXA GARCIA DE CASTRO
În 1921, a vîndut pentru 18.000 de drahme, unui chimist din Bordeaux, bucata de metal albastru pe care o culesese din strãfundurile de mare unde ardea misteriosul foc. În 1926, el s-a întors în capitala girondinã pentru a fi vãzut de doctorul care îl tratase cu cinci ani mai devreme. Într-adevãr, de la drama care costase viaþa lui Zalakhos, tatãl meu avea degetele deformate, umflate la bazã. „Trebuie sã fi atins ceva care v-a ars ºi care era mai puternic decît radiul (sic), a spus doctorul!“ Acest doctor, dacã îmi amintesc bine, era profesorul Fromage. Dupã ce a ieºit de la consultaþie, tata, pe care îl însoþisem, mi-a spus: „ªtiam eu! La nord de insuliþã existã urcioare fãcute din acest metal albastru, care de fapt nu este nici metal, nici sticlã. Dar altceva nu ºtiu eu. Acum foarte multã vreme oamenii trebuie sã fi folosit acest material. Însã în ce fel?“. Zalakhos avusese dreptate sã spunã cã din pãmînt ieºeau radiaþii; ºi mîinile sînt cele care suferã, deoarece ele nu sînt protejate, ca restul corpului, de cauciucul scafandrului. Iatã ceea ce i s-a întîmplat tatãlui meu, a încheiat Christos. ªi adresîndu-se tinerei sale soþii: „Nu-i aºa, M’Barka, cã exact aºa am povestit-o întotdeauna?“ M’Barka ben Nasser, o minunatã beduinã cu ochii ca focul, a cãrei subþire siluetã poartã în ea întreaga graþie ºi nobleþe a adevãratelor fiice ale deºertului, a aprobat ºi a adãugat:
- Da, ai zis chiar ºi cã s-ar putea sã fie oricalc atlant! - Poate, a îngãimat Christos cu un aer enigmatic. - În orice caz, anul acesta sau la anul mã voi duce sã fac prelevãri în jurul insulei cu o benã. Cunosc exact locul. Ulcioarele de pe fundul apei valoreazã ele singure o avere! Aceasta este povestea fantasticã auzitã de la vechiul scafandru Christos Mavrothalassitis, în vila lui, „Biserica greceascã”, de la Houmt Souk de pe insula Djerba, pe care ºi-a împodobit-o cu magnifice vase de olãrit autohtone sau aduse din Franþa, obiecte ce sînt arãtate cu mîndrie de minunata M’Barka prietenilor casei. Sã fi exagerat Christos, sã nu se fi întîmplat chiar aºa? - Nu! Jur pe sfînta Elena ºi pe sfîntul Constantin, protesteazã el, ºi vocea sa pare într-adevãr sã invoce ca martori toþi sfinþii din paradis ºi toþi zeii Olimpului. Dar Christos este grec, la fel ca Homer, ca Ahile, ca Ulise. Viclean, înþelept ºi vulcanic totodatã. - Totul s-a petrecut dupã cum vã spun, ne asigurã el. Dovada este faptul cã mulþi alþi scafandri au murit în acelaºi mod. Armatorul grec Tsavardenis, care ºi-a pierdut fiul în locul acesta blestemat, crede cã în jurul insulei existã vulcani care omoarã. Dar nici vorbã de aºa ceva... (va urma) ROBERT CHARROUX
virulente împotriva voastrã? Nu, nu vreau sã vã judec, cã e un pãcat mare. Constat starea de lucruri ºi caut sã aflu adevãrul, pe care nu l-am gãsit în totalitate pînã acum. Atît în dicuþiile cu psihologii, cît ºi cu duhovnicii mei, relatîndu-le pustiul din viaþa mea, toþi vã acuzã pe voi, pãrinþii mei biologici! Mi-aþi dat nu ceea ce v-am cerut sau am avut nevoie, mi-aþi dat ceea ce voi nu aþi avut acasã la pãrinþi voºtri, cu copii mulþi. Lucruri lumeºti: hranã, îmbrãcãminte, casã, maºinã, cont în bancã, „pentru viitorul copilului”. Dar nu mi-aþi dat ºi ce aþi primit voi pentru îngrijirea sufletului de la bunicii mei – icoane de oameni minunaþi ºi simpli, cu mult bun-simþ, fãrã prea multã ºcoalã, dar credincioºi ºi cu fricã de Dumnezeu. Din egoism, nu mi-aþi dãruit un frate sau o sorã, speriaþi sã nu împãrþiþi dragostea voastrã la mai mulþi. Mi-ar fi fost ºi mie mai uºor, sã nu fi fost singurã pe lume, ºi sã fac doar ce credeaþi voi cã e bine. Ce uºor se distruge un suflet! Iatã, un titlu de roman, pe care eu n-am sã mai apuc sã-l scriu. Îl vei scrie tu, mamã, în amintirea mea, tu care ai sã-mi supravieþuieºti, tu, care de cînd am deschis ochii la viaþã, te-am vãzut tot scriind prin caiete. Ai adunat cîþiva saci plini. Începe sã scrii! Însã, înainte de toate, stai ºi tu de vorbã cu psihologii, cum m-ai trimis pe mine sã o fac, ºi cu preoþii, nu uita, ºi convinge-te cît ai greºit! Dacã eu mã sinucid, ajung în Tartar, dar sã ºtiþi cã veniþi ºi voi dupã mine. Voi vã mai puteþi salva, eu niciodatã! Menirea mea pe pãmînt? Inima mereu mi-a spus sã împart iubirea mea ºi tot ce am mai bun. Dar ce am? Este doar munca voastrã. Doar la Cimitirul Bellu am pe
numele meu douã locuri. Eu nu voi sta în douã, ci doar în unul singur. Altceva, ce am, ce este al meu, ca sã pot sã dau la sãraci ºi la Bisericã, aºa cum mã sfãtuiesc sfinþii preoþi? Totul este al vostru, e munca voastrã ºi nu mã lãsaþi sã o împart, sã ne salvãm sufletele în armonie! Psihologii ºi preoþii din viaþa mea vã compãtimesc orbirea ºi-mi deplîng soarta. Nu înþeleg cum de nu vã salvaþi singurul copil pe care-l aveþi. Sînteþi timizi, vã feriþi întotdeauna de acte de curaj, ca sã nu aveþi încurcãturi. Vã gîndiþi dacã este prudent sã faceþi ceva înainte de a începe acel lucru. Judecaþi de 10, de 20 de ori. Nu mi-aþi indus decît frica în toate proiectele începute ºi leam abandonat. L-aþi lãsat pe copilul vostru sã decidã în locul vostru, sã rãspundã el, dacã nu-i iese lucrul bine fãcut. Ca sã mã culpabilizez eu! Rele tratamente ºi puþinã protecþie mi-aþi acordat. Toþi strãinii cãrora le spun ce se întîmplã cu mine, lîngã voi, rãmîn ºocaþi. Important pentru voi a fost doar avutul lumesc, care pe mine nu mã ajutã, nu-l voi lua cu mine dincolo de viaþã. Comunicarea cu voi este deficitarã, mereu sînteþi blocaþi ºi parcã constrînºi la tãcere! Voi aþi fost fericiþi. O pereche care v-aþi înþeles din ochi, nici nu trebuia sã vorbiþi. V-a hãrãzit Dumnezeu cu un copil, pe care nu l-aþi luat între voi, l-aþi lãsat mereu la greu. Dumnezeu a avut grijã în mila lui mare sã nu suferiþi drame, ca în alte familii unde se ºi moare. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
Improvizaþia Capacitatea de a improviza dã strãlucire expunerii. Trebuie fãcutã diferenþa dintre improvizarea, care rãspunde lipsei de pregãtire a temei, de arta de a improviza pornind de la idei bine stabilite. Dacã nu sînteþi o persoanã care vorbeºte ºi comunicã uºor, cu puþinã experienþã în aceste aspecte, mai bine sã învãþaþi, aproape cuvînt cu cuvînt, ceea ce aveþi de spus. Improvizaþia este o artã greu de dominat. Anumiþi oratori îºi umplu discursul cu fraze-tip, precum: „Bine, avînd în vedere cã nu am nimic pregãtit, trebuie sã vã spun...” sau „M-a luat prin surprindere prezenþa mea, în seara asta, aici, cu dumneavoastrã...” Cum 1-a luat prin surprindere, dacã a fost invitat sã þinã o conferinþã? ªi, mai ales, cum îºi permite luxul de a nu avea nimic pregãtit, dacã ºtia cã avea de þinut un discurs? Nu apelaþi niciodatã la astfel de fraze ca sã justificaþi calitatea discursului dvs. A improviza nu înseamnã a umple timpul cu cuvinte goale, a salva aparenþele cu expresii fãrã sens. Pentru a improviza, mai întîi trebuie sã pregãtiþi ce aveþi de spus, sã stabiliþi o serie de idei ºi un punct central al discursului dvs., fãrã a le învãþa pe de rost, sã ºtiþi sã apelaþi la ele. Secretul constã în a avea ceva de spus.
„Spune-ne cîteva cuvinte...”
„ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (77) Cãderea liberã de douã minute (3) Stick se întoarce la telefonul securizat. Mã ocup repede de niºte lucruri mai urgente, apoi îl urmez. Ridic receptorul ºi întreb: - Cine e la telefon? O voce foarte iritatã îmi scuipã înapoi un: - Cine naiba mai eºti ºi tu? Ignor asta ºi întreb: - Care e problema? Vocea de la capãtul liniei se lanseazã într-o diatribã. A aºteptat luni de zile rezultatele probelor lui. Are nevoie de ele acum - nu mîine - ºi noi sîntem de vinã pentru predarea cãtre ambasador a cazului sãu. - Bine, rãspund calm. ªtiu cã tu ai impresia cã aici e domeniul tãu, însã mai avem vreo douãzeci ºi cinci de probleme pe cap în acest birou chiar acum. Asta a fost ultima picãturã. Înainte sã pot continua, agentul din Istanbul explodeazã. Un ºuvoi neîntrerupt de epitete ºi înjurãturi urlate curge pe linia telefonicã transatlanticã pe care o împãrþim. Îmi depãrtez receptorul de ureche. În timp ce fac asta, observ cã toatã lumea din birou s-a oprit din lucru. Agenþii trag cu ure-
Memoriile unui celebru criminalist român (44) Afacerea ,,Panciu” (5) Dupã un an de eforturi, cu ajutorul altor vagabonzi, s-a ajuns ºi la identificarea probabilã a cadavrului gãsit la 10 decembrie 1958, în coliba din Jariºtea-Odobeºti, în persoana vagabondului Apostol V. Un cetãþean 1-a recunoscut dupã fotografie, precizînd cã ar fi lucrat pe un ºantier din Oneºti. Verificãrile au dus la gãsirea buletinului de identitate, care-i fusese oprit la ºantier. În cele din urmã, ºi prin alte elemente, s-a reuºit identificarea lui certã. Deºi eforturile depuse pentru identificarea tuturor victimelor au fost din ce în ce mai mari, dupã un an ºi douã luni – în martie 1960 – ne gãseam într-o situaþie nemulþumitoare. Douã din cele patru cadavre erau necunoscute, ºansele identificãrii lor fiind foarte reduse, deoarece primul cadavru (cel din februarie 1955) avea faþa mîncatã de rozãtoare, iar celãlalt (din 1 decembrie 1958) fusese fotografiat fãrã o prealabilã toaletare, creîndu-se, în consecinþã, posibilitatea unor confuzii. Tot în aceastã perioadã de timp, continuîndu-se ºi acþiunile de descoperire a autorului, s-a trecut – dupã o muncã specialã de investigare – la cercetarea în stare de arest a vagabonzilor Jora ºi Orza, care fuseserã vizaþi ca suspecþi. Primele rezultate ale cercetãrilor efectuate la formaþiunea judiciarã a fostului raion Focºani umpluserã de entuziasm inimile ofiþerilor. Dar, pînã la urmã, deºi
Cîte ceva din istoria Mafiei (3) Catedrale în deºert (2) Pentru fiecare din aceste noi activitãþi, Mafia a avut îndemînarea sã-ºi asigure procente, taxe ºi dijme, constituindu-se în cele din urmã într-o clasã în sine ºi justificînd teza lui Habsbawn: Mafia, spune el, este „un fel de burghezie”, iar în Sicilia reprezintã chiar singura burghezie posibilã. Unica deosebire între aceastã burghezie ºi o burghezie de tip aºa-zis european, este aceea cã Mafia se dedã la o exploatare numitã rapina, cruntã, sãlbatecã, asemãnãtoare celei practicate odinioarã în carierele de sulf. Cu intenþia de a scoate maximum de profit în timpul cel mai scurt cu putinþã, fãrã a se sinchisi de problemele de securitate a personalului, cum ar fi construirea de travee ºi armãturi pentru minã, ºi fãrã a se preocupa mãcar sã-ºi programeze beneficiile. Aceasta este logica
Pag. a 19-a – 7 decembrie 2018
chea din birourile lor pentru a prinde ceva din conversaþie. Îl întrerup. - Opreºte-te o clipã. Opreºte-te. În mod miraculos, el tace mîlc. - Bine, ai noroc. Vorbesc chiar acum cu unul dintre agenþii mei. Pune pe el un halat de laborator. Altul aprinde un arzãtor Bunsen. Surprinzãtor, individul temperamental e credul. - Da? Grozav, aºtept. Întind coarda: - Un altul ºi-a pus ochelarii de protecþie. - Minunat! Întind mîna dupã o carte groasã de pe un raft din apropiere. - Oh, Dumnezeule! Oh, nu! - Ce? Ce s-a întîmplat? -Nu! NU! Dau drumul la carte pe podea, þinînd aproape receptorul. În biroul redus la tãcere, sunã ca o detunãturã de puºcã. Sau ca o bombã. Izbucnim cu toþii în rîs. Agentul de la capãtul liniei nu e amuzat. - Uite care-i treaba, îi spun dupã ce mi-am stãpînit rîsul, am fãcut o glumã aici. Înþeleg cã rezultatele sînt importante pentru tine, da? Probele tale sînt în laboratorul FBI. Voi trimite pe cineva sã aprindã o flacãrã sub ele ºi sã îþi trimitã repejor rezultatele. - Aha, bine. Cel puþin nu mai þipã. - Chestia e cã nu sînt încîntat de faptul cã tu îl suni ºi
îl înjuri pe unul dintre bãieþii mei, þipînd de parcã þi-ai fi pierdut minþile. Nu îmi mai scoate din sãrite agenþii, neam înþeles? Aud o scuzã mormãitã. - Bine. Închid. Întorcîndu-mã cãtre Stick, îi spun: - Ce-ar fi sã alergi la laboratorul FBI ºi sã le spui celor de acolo sã urgenteze treaba? - Bine, Fred, îmi rãspunde Fred cu un rînjet întins pe toatã faþa. κi apucã cheile ºi iese. Eu revin la birou ºi îmi continui treaba. Între timp se face amiazã ºi încep sã-mi ronþãi batoanele Power Bar la birou. Am lucrat la indexul meu de dosare referitoare la actele teroriste, actualizîndu-le cu ultimele informaþii din întreaga lume. Îmi sunã telefonul. - Burton. - Domnule, spune unul dintre agenþii de la FOGHORN, tocmai am primit vestea cã un avion de pasageri american s-a prãbuºit în Scoþia. - Oh, Doamne. Nu de Crãciun. - Bine. Vin imediat. Arunc receptorul în furcã ºi mã grãbesc sã ajung la FOGHORN. Cînd deschid uºa, gãsesc doi agenþi la consolã. Ambii sînt la telefon. Alte telefoane sunã în fundal. Douã televizoare sînt aprinse, dintre care unul e comutat pe CNN. Ambasada Statelor Unite din Londra ne trimite o telegramã urgentã. Avionul era un 747, cel mai mare avion de pasageri american. Aparþinea companiei Pan Am. (va urma) FRED BURTON
arestaþii ,,recunoscuserã” sãvîrºirea omorurilor, s-a stabilit totuºi cã nu ei sînt autorii, deoarece nu cunoºteau locul faptei ºi nici modul de operare. Greºita orientare pe linia administrãrii probatoriilor de vinovãþie a demonstrat cã întrebãrile cu caracter sugestiv i-au stimulat pe învinuiþi sã facã simple ,,recunoaºteri”. Cercetãrile ulterioare însã au relevat cã cei în cauzã au fost tentaþi sã încerce ºi ei derutarea anchetei, creînd impresia cã ei sînt autorii. Aceastã atitudine au explicat-o prin aºa-zisul scop practic – dupã concepþia lor – în sensul cã pînã se vor epuiza cãile de atac ale sentinþei de fond, îºi vor putea gãsi, cu prilejul privaþiunii de libertate, hrana ºi cãldura ce le-ar fi lipsit în perioada ianuarie-martie 1960. Am fãcut aceastã precizare, cunoscînd cã nici pe vremea aceea, chiar ºi vagabonzii nu se puteau plînge cã n-au unde munci! Ei fãceau parte deci din categoria dromomanilor (bolnavi psihic avînd impulsul irezistibil de a vagabonda) ºi a paraziþilor sociali, pe un fond patologic. Între timp, ne-a fost semnalat un alt bãnuit. De aceastã datã entuziasmul pãrea a fi cu adevãrat îndreptãþit. În pãdurea Mogoºoaia s-a comis o tîlhãrie, victimã fiind un bãrbat tînãr. Modul de operare era asemãnãtor omorurilor ale cãror victime fuseserã lovite cu piatra. Dupã descrierea semnalmentelor, realizîndu-se portretul-robot, infractorul a fost dat în urmãrire ºi prins, în timp de 24 de ore, în Gara Fãurei. Cu ocazia cercetãrilor, care s-au desfãºurat la Direcþia Judiciarã, în sarcina infractorului recidivist Haþapuc V., în vîrstã de 60 de ani, s-au stabilit 4 tîlhãrii ºi 16 furturi. Infractorul îºi recruta victimele din rîndul tinerilor care cãutau de lucru, le lovea cu piatra în cap, fãrã însã a le provoca leziuni mortale. Cercetat ºi pentru omorurile cu mod de operare oarecum asemãnãtor, Haþapuc n-a recunoscut cã ar avea cunoºtinþã despre ele.
Concomitent cu aceastã anchetã, s-a ajuns la identificarea unor vagabonzi din anturajul lui Apostol, care au furnizat date cu privire la activitatea victimei. Astfel, din declaraþia martorului Pîrvu C. s-a aflat cã victima a plecat din Gara Odobeºti, în ziua de 9 decembrie 1958 (zi premergãtoare omorului), cu un bãtrîn ce avea un coº de papurã ºi care-i promisese cã-1 duce sã-i dea de lucru la o vie. Modul de a acþiona al infractorului, în sensul cã-ºi conducea victimele prin locuri mãrginaºe oraºelor, promiþîndu-le diferite servicii, ºi declaraþia ulterioarã a vagabondului Popa C., prin care acesta – cu prilejul actului de recunoaºtere a lui Haþapuc – l-a identificat în persoana bãtrînului cu coºul, ce fusese vãzut în compania victimei în noaptea de 9 decembrie 1958, au întãrit presupunerea cã autorul celor patru omoruri fusese descoperit. În aceastã perioadã a fost însã identificat un alt suspect, în persoana vagabondului Roºescu C., despre care s-a stabilit cã ar fi folosit – dupã data omorului – livretul militar al lui Apostol V., semnînd chiar cu acest nume unele state de platã pentru încãrcarea ºi descãrcarea vagoanelor din Gara Odobeºti. În declaraþiile sale, vagabondul a susþinut cã ar fi gãsit livretul în apropiere de Gara Odobeºti ºi cã ar fi luat hotãrîrea sã foloseascã numele lui Apostol pentru a îngreuna astfel urmãrirea sa de cãtre familie. În cea de-a doua etapã a desfãºurãrii acþiunilor (februarie 1960 – martie 1961), se continuã activitatea de cãtre un nou colectiv, din care fãceam ºi eu parte, împreunã cu cei patru colegi. Cum noi fuseserãm sensibilizaþi de repetatele simple coincidenþe ce fuseserã etichetate, cu uºurinþã, indicii sau probe indirecte, am hotãrît sã exercitãm exigente verificãri chiar în apãrarea lui Haþapuc V., pentru a evita – odatã cu eroarea – ºi o eventualã pierdere de timp. (va urma) DUMITRU CEACANICA
lor de „imediat”, dãunãtoare deopotrivã sãnãtãþii muncitorilor ºi viitorului întreprinderilor. Burghezia mafiotã ascultã de alte reguli, care nu sînt nici ele aceleaºi cu ale burgheziei clasice: deoarece puterea mafiotã nu este ereditarã. Nu te naºti mafioso, ci devii; dacã eºti fiu de mafiot, nu capeþi nici un imperiu ca moºtenire, trebuie sã-l cucereºti. Aºa se explicã faptul cã pînã ºi puterea celui mai mare dintre mafioþi poate fi rãsturnatã de pe o zi pe alta, prin irupþia unor straturi noi, prin sosirea pe piaþã a unor proaspãt recrutaþi care vin sã conteste ceea ce considerã a fi un „establishment”; ºi e firesc sã fie aºa, deoarece a poseda cele mai fastuoase bogãþii nu dã legitimitate unei puteri bazate pe violenþã, pe violarea legii ºi pe abuzul generalizat. Ar putea uimi faptul cã o violenþã mai „tînãrã” sau mai lipsitã de prejudecãþi vine sã rãstoarne o violenþã de mult timp încetãþenitã ºi cã luptele intestine ºi conflictele între generaþii umplu paginile de fapte diverse ale ziarelor, însîngerînd în acelaºi timp trotuarele bunului oraº Palermo. Din aceastã teribilã logicã a tinerilor împotriva bãtrînilor se nasc precaritatea ºi incertitudinea puterii cucerite de mafiot; întocmai lui Sisif, mafiotul trebuie neîncetat sã-ºi recucereascã locul, oricît de modest; pentru el nimic nu este vreodatã definitiv dobîndit,
va trebui sã lupte pînã la capãt pentru putere, adicã, în limbajul Mafiei, pentru viaþã. Unde se organizeazã aceastã putere mafiotã? În închisori. Puºcãriile sînt pepinierele Mafiei, în special penitenciarul Ucciardone din Palermo, dinãuntrul cãruia se-ntîmplã ca ºefii sã-ºi organizeze în continuare afacerile, politice sau comerciale. În piesa mea ,,I Mafiosi” am vrut sã arãt cum de a fost cu putinþã cã Mafia, puternicã încã din vremea statului Bourbonilor (în Secolul XVIII ºi începutul Secolului XIX, Sicilia era un regat condus de dinastia Bourbon – n. trad.), sã gãseascã în statul italian cel mai bun stimulator al dezvoltãrii sale, datoritã mai ales maºinãriei electorale. Se poate înþelege astfel, a contrario, de ce, pentru un timp, fascismului i-a fost uºor sã poarte rãzboi împotriva Mafiei; regimul fascist netolerînd alegerile libere, puterea politicã n-avea nicicum nevoie de concursul Mafiei pentru a organiza, la nevoie prin violenþã, consensul electoral. Se poate înþelege, de asemenea, de ce democraþia burghezã oferã cel mai favorabil teren Mafiei. Tristeþea tristeþilor, nu? Democraþia burghezã ºi dezvoltarea economicã capitalistã sînt stîlpii de boltã ai Mafiei. (va urma) LEONARDO SCIASCIA (Traducere de GABRIELA DOLGU)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 20-a – 7 decembrie 2018
Viat , a c r e s, t i n ã Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (10) LUNA IANUARIE 20 ianuarie Sã devenim luminãtori Cît aveþi Lumina, credeþi în Luminã, ca sã fiþi fii ai Luminii. (Ioan 12, 36) Învãþaþi-vã sã trãiþi astfel încît privirea sã vã fie îndreptatã totdeauna cãtre luminã - iar lumina este Hristos, Care a spus: Eu sînt Lumina lumii; cel ce-Mi urmeazã Mie nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieþii (Ioan 8, 12). Dacã vom umbla în aceastã luminã, vom deveni fii ai Luminii, întunericul îºi va pierde puterea asupra noastrã ºi ne vom strãmuta de sub puterea întunericului în împãrãþia Fiului iubirii Sale (v. Coloseni 1, 13). Atunci vom fi noi înºine luminãtori, destrãmînd întunericul necazurilor din vieþile celorlalþi, ºi ne vom învãþa de la cea mai fragedã vîrstã sã facem faptele iubirii, abnegaþiei, milostivirii, compasiunii faþã de semeni, ºi puterea luminii care lucreazã în noi nu se va împuþina nici la bãtrîneþe, ci va lumina zilele de neputinþã, de suferinþã, ºi clipa trecerii în lumea de dincolo. Sã primim în inima noastrã zilnic cîte un cuvînt de mîngîiere din Sfînta Scripturã, pe care sã-l pãstrãm ca pe un izvor de bucurie ºi de vigoare sufleteascã; sã cercetãm mereu Evanghelia, sã privim luminosul chip al lui Hristos, ºi sufletul nostru se va preface într-un izvor viu de luminã ºi bucurie. Atunci, bucuria în Domnul ºi pacea lui Dumnezeu, care covîrºeºte orice minte (Filipeni 4, 7), vor precumpãni în viaþa noastrã ºi vom pregusta încã de aici, de pe pãmînt, fericirea care este veºnic în dreapta Lui.
21 ianuarie Harul se dã fiecãruia Te voi binecuvînta, voi mãri numele tãu, ºi vei fi izvor de binecuvîntare. (Facerea 12, 2) Apostolul Petru spune: Binecuvîntaþi, cãci spre aceasta aþi fost chemaþi, ca sã moºteniþi binecuvîntarea (I Petru 3, 9). Cine a primit binecuvîntarea, acela poate s-o ºi transmitã. Harul lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu nu stau nemiºcate în inimã: le stã în fire sã meargã mai departe, ºi inimii cu pricina îi este dat sã rãspîndeascã harul. Dragostea de Sus curge printr-un suflet asupra altora, ºi sufletul cu pricina, izvorînd harul, se umple iarãºi din rîul lui Dumnezeu cel plin cu apã (Psalmi 64, 10). Aºa s-a întîmplat cu Avraam atunci cînd s-a supus cu credinþã menirii sale ºi a devenit pãrinte al tuturor credincioºilor. Aºa a fost cu mulþi slujitori ai lui Dumnezeu din vremea Vechiului ºi Noului Testament. Aceleiaºi chemãri trebuie sã ne supunem ºi noi chemãrii de a fi credincioºi cu adevãrat, de a ne deschide larg sufletul ca sã primim în el binecuvîntarea pregãtitã lui în Hristos, ca sã ne umplem cu prisosinþã
Cu picioarele pe pãmînt (14) Despre unitatea ortodoxiei - În cîteva dintre discuþiile purtate cu pãrinþii am înþeles cã Ortodoxia ca întindere ºi dimensiune este în fapt o singurã þarã, chiar dacã sîntem despãrþiþi de frontiere, politici de stat, uniuni interstatale ori alte influenþe. Spiritul ortodox îl putem încadra în categoria soft power, ºi, cu cît este mai înrãdãcinat în inima oamenilor, este cu atît mai greu de spart aceastã unitate. Ortodoxia nu poate fi despãrþitã de nimic, rezistînd ca un monolit în ciuda încercãrilor repetate de fisurare a credinþei. - Cu toate acestea, nu toþi ortodocºii înþeleg cã sîntem un întreg, un singur organism, încercînd ori din naivitate, ori din interese obscure sã spargã aceastã unitate. - Cei mai periculoºi sînt lupii îmbrãcaþi în piei de miel, zise pãrintele, sînt cei care trãiesc printre noi, bine ascunºi, cu aspect exterior de ortodox autentic. Acesta, evlavios în comportament, lasã impresia unui credincios practicant, dar acþiunile sale ascund altceva. Sã îþi dau cîteva exemple: site-uri ce îºi spun ortodoxe care scriu chestiuni de tabloid, cu diferenþa cã înlocuiesc persoane
de ea, þinînd minte cã binecuvîntarea nu-i este datã omului ca sã o þinã doar pentru sine, ci ca sã o transmitã tuturor celor din jur. Harul se transmite uneori chiar ºi fãrã cuvinte, în liniºte, fãrã zarvã, prin necurmata ºi neabãtuta înrîurire care lucreazã în orice mediu, în orice împrejurãri, în pofida oricãrei împotriviri ºi oricãror piedici. Copilul se supune acestei rãsfrîngeri calde a dragostei lui Hristos, ºi inima lui se va întoarce cãtre Mîntuitorul; tînãrul fãrã pãs se va opri ºi va cãdea pe gînduri atunci cînd va întîlni un asemenea purtãtor al binecuvîntãrii lui Dumnezeu; sãracul va simþi mila nepãmînteascã ºi va da mulþumitã Domnului. În familie, un asemenea vas al harului va fi reazim, ajutor ºi luminã pentru toþi. În vecinãtatea lui pãcatul nu îºi va face cuib, iar pãcãtosul se va simþi tulburat ºi dat în vileag. De har au nevoie oamenii, ºi el este dat oricui, pînã ºi celui mai neputincios om care, recunoscîndu-ºi deºertãciunea ºi neputinþa, se duce la Izvorul dumnezeiesc ºi se umple din el.
22 ianuarie Domnul doreºte desãvîrºirea noastrã
Misteriosul sol
Mãreaþa Ta Bisericã – Isuse În forfoteala vieþii de Sodomã, ªi-nfige silueta de fantomã, Ca o mustrare-a zilelor apuse…
În jurul ei pluteºte o aromã - O adiere de tristeþi nespuse -, Iar mãrturie a credinþei duse Sînt crucile-nvechite de pe domã. …ªi-un stol de porumbei, cu aripi albe, Se lasã din senin ca niºte salbe ªi-nfãlurã biserica-n spirale… Se-nalþã-apoi la cer ºi se tot duce Misteriosul stol – pe-aceeaºi cale – Albind pe cer o diafanã cruce… DONAR MUNTEANU (1884-?)
Cãderea în revoltã Demult, tare demult, am primit oaspeþi cinci îngeri, au venit numai pentru mine… dar nu au mai rãmas;
Cãci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinþirea voastrã. (I Tesaloniceni 4, 3) Unii oameni credincioºi nu-ºi dau seama cã, dacã ar avea credinþã vie, ar trebui sã nãzuiascã spre desãvîrºire; credinþa rãmîne în ei nelucrãtoare, ºi nu devin mai buni. Mulþumindu-se cu o viaþã liniºtitã, netulburatã, dorind ca toate sã rãmînã neschimbate, aceºtia nu se gîndesc deloc la necesitatea marii schimbãri care trebuie sã se petreacã în ei atunci cînd vin la credinþã. Credinþa jurã fapte este moartã, spune Apostolul Iacov (Iacov 2, 20), ºi faptele dragostei, faptele jertfirii de sine, dezvoltarea puterilor noastre duhovniceºti, îmblînzirea obiceiurilor noastre ºi potolirea aplecãrilor pãcãtoase, urmarea Marelui nostru Domn ºi învãþãtor decurg firesc din credinþa vie, adevãratã. Cãci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinþirea voastrã (I Tesaloniceni 4, 3). Domnul doreºte desãvîrºirea noastrã, ºi în El vom gãsi nu numai izbãvire de ispitã, ci ºi izvorul nesecat de putere duhovniceascã. Domnul ne iartã greºelile, cu condiþia sã nu le mai repetãm. El deschide uºa în faþa noastrã, dar nu ne lasã sã intrãm prin ea neînnoiþi, cu pãcatele noastre vechi, cu aplecãri rele ºi cu gînduri stricate. Bolnavii de leprã au nevoie nu numai de iertare, ci ºi de tãmãduire. La fel se întîmplã ºi cu noi: avem nevoie neapãratã de iertare, dar totodatã avem nevoie ºi de leac împotriva bolii duhovniceºti. Într-o scrisoare cãtre un confrate, o faþã bisericeascã spunea: „Niciodatã nu înceta sã vesteºti turmei tale duhovniceºti cã suprema fericire constã în sfinþenie ºi cã scopul ultim al jertfei rãscumpãrãtoare a Mîntuitorului este cel de a-i atrage pe oameni la sfinþenie ºi la urmarea lui Hristos“. (va urma)
Douã sînt scopurile pentru care a fost rînduitã cãsãtoria: ca sã trãim în curãþie ºi ca sã devenim pãrinþi. Dintre acestea douã, cea mai însemnatã e însã curãþia. (Sfîntul Ioan Gurã de Aur)
din lumea mondenã cu cele din lumea duhovniceascã. Aceºtia atacã îndeosebi la vîrful Bisericii Ortodoxe, spãrgînd astfel unitatea dintre clerici ºi mireni, presãrînd neîncredere în rîndul credincioºilor. Toate aceste articole de can-can, înflorite peste mãsurã cu fapte neverificate, bîrfe preluate ºi date mai departe cu accent pe trãsãtura moralã îndoielnicã a pãrinþilor noºtri, dau, cu regret, savoarea unei lecturi amare de cãtre un public neavizat, care cade foarte uºor în plasa neîncrederii, fracturînd astfel unitatea ortodoxã. Cititorul neavizat va judeca rapid faptele personajelor de site ortodox, fãrã sã realizeze cã scopul articolului a fost deja atins. - Se poate face ceva în acest sens? - Aceste persoane ar trebui avertizate ºi conºtientizate de consecinþele dezastruoase ale acþiunilor lor. O altã comunitate minoritarã din marea comunitatea ortodoxã care fractureazã ortodoxia este cea a stiliºtilor. Aceºtia se cred adevãraþii credincioºi ortodocºi, convingînd mulþi autentici de adevãrul de credinþã bazat pe calendar. Deºi ortodocºii Sfîntului Munte Athos, cei ruºi ºi cei sîrbi, sînt pe stil vechi, sînt în comuniune cu Bisericile Ortodoxe de pe calendarul gregorian, iar pe stiliºti îi socotesc rupþi de Bisericã. Întrucît adunã o serie de adepþi, care nu vãd cã minunile ortodoxiei se întîm-
plã cu aceeaºi frecvenþã ºi pe calendarul cel nou, îi putem învinovãþi de spargerea unitãþii ortodoxe. - Dacã minunile ortodoxiei se întîmplã ºi pe calendarul nou, de ce sã ne mai îndoim? - O altã fracturã ortodoxã este cea a numitei biserici paralele, constituitã din preoþi nemulþumiþi de conducerea Bisericii Ortodoxe Române. Aceºtia vor sã fie recunoscuþi ca bisericã cu succesiune apostolicã ºi canonicã ortodoxã în rîndul Patriarhiilor Ecumenice Ortodoxe. Totodatã, atrag la rîndul lor o parte din comunitatea noastã, autoacreditîndu-se ca biseicã mîntuitoare. - Deja lucrurile se complicã. - O sã mai gãseºti „adevãraþi ortodocºi” care îþi vor spune cã pãrintele Iustin Pârvu, ori pãrintele Arsenie Boca nu sînt sfinþi, ºi cã tot ce s-a creat în jurul lor este o simplã afacere, dar o mare manipulare totodatã. Sã nu îi crezi. Sînt sfinþi cu acte în regulã, chiar dacã nu au fost încã canonizaþi. Aceºtia nu aparþin nici unui grup mai sus amintit, însã, prin argumentele aduse, pot întoarce de la credinþã pe cei încã slab ancoraþi. Nu ºtiu însã dacã sînt naivi, ori dacã ºtiu ce fac. (va urma) IONUÞ RITEª
Demult, au venit peste mine Duhul lui Dumnezeu, Columnã albã, ºi nu mi-a stat pe umãr, nu m-a locuit, mai mult de o clipã; Demult, am fost chemat, am pornit pe drumul Chemãrii, am ajuns la Capãtul drumului, …la marginea Capãtului mã aºtepta Prãpastia. Am gustat dulceaþa sfinþeniei, am urcat pînã la porþile Raiului, am auzit muzici nemaiauzite, am vãzut Nevãzutul… Vãzînd acestea toate apoiu am vãzut cum erau fum ºi amãgire. ROMAN FORAI
250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici Despre curãþia (castitatea) în cãsnicie
„ROMÂNIA MARE“
MOZAIC
Pag. a 21-a – 7 decembrie 2018
MOZAIC
„Amprentele lui Rembrandt“, descoperite dupã aproape 400 de ani pe un tablou ce va fi scos la licitaþie Amprente despre care se crede cã ar aparþine artistului legendar Rembrandt au fost descoperite pe o schiþã în ulei de mici dimensiuni cu o vechime de aproape 400 de ani, relateazã Press Association. Lucrarea intitulatã „Study of a head of a young man”, care mãsoarã puþin peste 25 de centimetri înãlþime, ar putea fi vîndutã cu circa 6 milioane de lire la o licitaþie desfãºuratã luna aceasta în Londra. Experþii au descoperit amprentele despre care se crede cã ar aparþine celebrului artist olandez în stratul de vopsea original din marginea de jos a portretului cu impact „puternic ºi emoþionant” din Secolul al XVII-lea. Nici o altã amprentã a acestui pictor considerat „cel mai mare maestru al tradiþiei artistice occidentale” nu a fost descoperitã vreodatã. Experþii estimeazã cã aceste urme sînt „singurele amprente cunoscute ale maestrului olandez”, cu toate cã este imposibil de confirmat cu certitudine cã acestea îi aparþin lui Rembrandt, faimos pentru portretele sale ºi jocul de lumini ºi umbre din operele ce poartã semnãtura sa. Amprentele au fost identificate în timpul procesului de examinare tehnicã ºi restaurare care a inclus analiza pigmenþilor, radiografii ºi tehnici de imagisticã în infraroºu, efectuate cu puþin timp înainte ca pictura sã fie expusã în Statele Unite ºi la Muzeul Luvru din Paris, în 2011-2012. „O descoperire extraordinarã”, în opinia lui George Gordon, copreºedinte al departamentului dedicat operelor Vechilor Maeºtri al Sotheby’s, casa de licitaþii care va organiza vînzarea. Gordon a declarat pentru Press Association cã dupã modul în care sînt dispuse amprentele este posibil de imaginat cum tabloul „a fost apucat cu degetele în partea din spate ºi degetele mari pe marginea de jos”. „Deseori pot fi observate urme de degete în lacul tabloului, însã acest lucru nu spune nimic interesant. În acest caz ele se aflã în vopseaua originalã. Acest lucru demonstreazã cã Rembrandt s-a bucurat de tablou cînd nu era încã uscat. El l-a pictat foarte rapid”, a spus Gordon. Întrebat cît de siguri sînt experþii în legãturã cu faptul cã amprentele aparþin lui Rembrandt, el a declarat: „Nu putem fi 100% siguri. Însã este cert faptul cã cineva a ridicat tabloul imediat ce a fost terminat”. „În timp ce, din cîte
cunoaºtem, nici o urmã de deget sau amprentã a lui Rembrandt nu a fost gãsitã pe alte opere pentru a se confirma concluzia, descoperirea urmelor în stratul de vopsea original… face foarte credibilã conexiunea cu artistul”, a adãugat Gordon. Potrivit spuselor sale, portretul, care dateazã din jurul anului 1655, are un „impact spiritual ºi emoþional”. „ªtim cã a lucrat foarte rapid, iar acest lucru se poate observa ºi simþi în acest tablou”, a precizat specialistul. „Cînd
Schwerer Gustav: Cel mai mare tun construit vreodatã
blat. În schimb, tunul a fost împãrþit în mai multe bucãþi, fiind transportat cu ajutorul a 25 de vagoane de marfã spre locul de desfãºurare a testãrii. Aici, a fost reasamblat, o sarcinã la care au luat parte 250 de bãrbaþi, care au avut nevoie de trei zile pentru a reface întreaga armã. Deºi testul armei a fost un succes, potrivit naziºtilor prezenþi la faþa locului, arma nu prea a fost folositã în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. În ciuda timpului ºi a banilor cheltuiþi pentru construirea armei, aceasta a vãzut puþinã acþiune pe cîmpul de luptã ºi nu a fost folositã deloc împotriva francezilor. Germania a invadat ºi ocupat Franþa în 1940, înainte ca arma sã fie gata. Schwerer Gustav a fost dislocat totuºi pe Frontul de Est la Sevastopol, în Rusia, în timpul asediului din 1942. A fost nevoie de 4.000 de bãrbaþi ºi de cinci sãptãmîni pentru ca arma sã fie pregãtitã de tragere. În urmãtoarele patru sãptãmîni, Gustav a tras de 48 de ori, distrugînd o fabricã de armament ºi alte obiective strategice sovietice din zonã. Dupã ce au pierdut rãzboiul pe frontul de Est, nemþii au distrus uimitoarea maþinãrie de luptã, de teamã ca nu cumva tehnologia sã ajungã pe mîinile sovieticilor.
Schwerer Gustav a fost construit la sfîrºitul anilor 1930 de cãtre membrii Krupp, ca artilerie de asediu cu scopul explicit de a distruge linia francezã Maginot, cea mai puternicã fortificaþie din lume la acea vreme. În anii 1930, Franþa a construit o serie de fortificaþii masive numite linia Maginot pentru a proteja þara împotriva unei noi invazii venite din est. Aceste fortificaþii erau unele dintre cele mai puternice existente la acea vreme, cu buncãre subterane, adãposturi pentru infanterie, baricade ºi mine antitanc. Pentru a putea strãpunge o asemenea apãrare, Hitler credea cã are nevoie de o armã extrem de puternicã, motiv pentru care a cerut construirea celui mai puternic tun din
Rembrandt aplicã straturi groase de vopsea, unele dintre culori se scurg. Are o calitate visceralã intensã ºi este uimitor de bine conservat”, a mai spus Gordon adãugînd: „Bãnuiesc cã acum oamenii vor cãuta amprente ºi pe alte tablouri”. Michel van de Laar, specialist în conservare din Amsterdam, care a contribuit la cercetare, a declarat cã aceasta a condus la concluzia cã opera „ar fi fost realizatã într-o singurã sesiune”. „Descoperirea amprentelor reprezintã o dovadã în plus a vitezei cu care ar fi fost executatã opera ºi oferã informaþii noi în legãturã cu tehnica de picturã complexã ºi totodatã rapidã”, a explicat el. Lucrarea „Study of a head of a young man” înfãþiºeazã modelul lui Rembrandt în poziþie de Iisus, cu mîinile lipite în semn de rugãciune, ºi a fost lãudatã pentru abilitatea artistului de a „reda emoþiile umane”. Licitaþia organizatã de Sotheby’s la Londra va avea loc la 5 decembrie. Pictura este expusã la Sotheby’s din capitala Marii Britanii începînd cu data de 30 noiembrie. ADRIAN ALBU
MOZAIC Sfatul medicului
Hallux rigidus Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi în prezent efectueazã cea de-a doua specializare în Medicinã Sportivã. Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate în mare parte de CNAS.
DR. TAREK NAZER
Hallux rigidus este o deformare a articulaþiei metatarso-falangianã a halulcelui, datoratã deteriorãrii cartilajului articular ºi se manifestã prin rigiditatea severã ºi dureri în timpul mersului. Miºcarea de flexie ºi extensie a degetului mare al piciorului este folositã de sute de ori pe zi fãrã sã ne dãm seama, fiind solicitatã la mers, urcat sau coborîtul scãrilor sau la orice activitate din timpul zilei. Trebuie sã facem diferenþa dintre monturi ºi haluce rigid, deoarece diferã prin mecanismul de producere, simptome, dar ºi prin forma halucelui. * Care sînt cauzele? Suprasolicitarea mecanicã a halucelui este prima cauzã de apariþie, de asemenea, factorul genetic joacã un rol important în apariþia artrozei ºi dezvoltarea de hallux rigidus. * Care sînt cele mai frecvente simptome? Durerea, redoarea articularã, edemul ºi mersul ºchiopãtat sînt cele mai frecvente simptome ale acestei afecþiuni. * Cum se pune diagnosticul ºi care este tratamentul? Diagnosticul se pune baza examenului clinic ºi radiologic al piciorului. Diagnosticarea precoce a acestei afecþiuni poate preveni avansarea artrozei. Tratamentul conservativ constã în purtarea de orteze, infiltraþii locale ºi kinetoterapie. Tratamentul chirurgical prin îndepãrtarea osteofitelor care duc la rigiditatea degetului ºi în cazuri foarte avansate se recomandã artrodeza metatarso-falangianã. www.consultatieortopedie.ro de mii sau chiar milioane de ani ºi nu ar avea nici o legãturã directã cu actuala încãlzire globalã. „Procesul de topire pe care îl observãm se întîmplã, probabil, de mii sau chiar milioane de ani ºi nu contribuie, în mod direct, la schimbarea stratului de gheaþã. Cu toate acestea, în viitor, apa suplimentarã de pe patul de gheaþã poate face aceastã regiune mai sensibilã la factori externi, cum ar fi schimbãrile climatice. Acesta a fost un proiect cu adevãrat interesant, explorînd una dintre ultimele regiuni puþin cunoscute de pe planeta noastrã. Rezultatele au fost destul de neaºteptate, deoarece mulþi oameni au crezut cã aceastã regiune a Antarcticii a fost fãcutã din roci vechi ºi reci, care au avut un impact redus asupra stratului de gheaþã. Arãtãm cã ºi în interiorul continental,
O sursã ascunsã de cãldurã contribuie la topirea gheþii din Antarctica
lume. Inginerul Erich Müller a calculat cã, pentru a trece de ºapte metri de beton armat sau un metru de placã blindatã de oþel, un obuz ar trebui sã fie propulsat de un tun de dimensiuni uriaºe. Arma ar fi trebuit sã aibã un diametru interior mai mare de 80 cm, o lungime mai mare de 30 de metri, ºi o greutate de peste 1.300 de tone. Cînd aceste idei i-au fost prezentate lui Hitler, acesta le-a aprobat, iar fabricarea armei enorme a început în 1937. În mai puþin de doi ani, tunul era gata de testare. Avea 1.350 de tone ºi trãgea cu proiectile ce aveau o greutate de ºapte tone pe o distanþã de 47 de kilometri. Schwerer Gustav era un monstru absolut ce nu putea fi miºcat asam-
Un nou studiu sugereazã cã existã o sursã mare de cãldurã geotermalã sub Antarctica de Est, care topeºte gheaþa. Cu ajutorul unui radar, care a sondat la o adîncime de 3 kilometri sub gheaþã, oamenii de ºtiinþã au dat peste mai multe roci radioactive ºi izvoare geotermale, care ies din scoarþa planetei ºi încãlzesc gheþarii, accelerînd topirea acestora. Totuºi, este nevoie de cercetãri suplimentare pentru ca specialiºtii sã poatã spune cu certitudine dacã topirea gheþarilor are legãturã cu izvoare termale ºi roci radioactive. Deocamdatã aceasta este doar o teorie, care încearcã sã ajute la explicarea topirii gheþarilor atît de repede. O anomalie similarã a fost detectatã în luna iulie ºi în Antarctica de Vest, sub gheþarul Pine Island. Încãlzirea gheþarilor prin aceste surse de cãldurã din subteran are loc
geologia care stã la bazã poate avea un impact semnificativ asupra gheþii”, spune cercetãtorul principal Tom Jordan, de la British Antarctic Survey (BAS). Echipa de experþi considerã cã rocile radioactive ºi apa caldã care se scurge din interiorul crustei pãmîntului contribuie la aceastã topire suplimentarã. Nu este singura sursã recent descoperitã de cãldurã sub Antarctica. Urmãtoarele cercetãri vor viza modul în care aceste roci fierbinþi ar putea influenþa topirea gheþarilor în viitor.
RADU UNGUREANU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 22-a – 7 decembrie 2018
Pentru împrospãtarea memoriei Fapte, nu vorbe! (1) (urmare din pag. 1) Am ajuns astãzi la o rãscruce de drumuri: sã continuãm a critica violent fãrãdelegile, de pe margine – sau sã vorbim mai puþin, dar sã facem ceva concret, din interior? Practica acestui „deceniu negru” demonstreazã cã nimeni nu ajutã un partid sau o Þarã care înoatã împotriva curentului. Tãvãlugul distrugãtor a cãlcat totul în picioare, fãrã milã. Uitaþi-vã la Irak. Uitaþi-vã la Iugoslavia. Uitaþi-vã, mai nou, la regimul de carantinã care i se aplicã Austriei doar pentru niºte vorbe, pentru afirmarea unor principii! Realitatea crudã, pe care trebuie sã o privim în faþã, este aceasta: în ultimii 10 ani a prins viaþã un Guvern Mondial, care stãpîneºte toate pîrghiile Puterii politice, financiare ºi monetare. S-ar putea ca acest eveniment sã se înscrie în planul prestabilit, al lui Dumnezeu, care are de gînd sã dea bãtãlia finalã cu forþele rãului. S-ar mai putea, totodatã, ca Dumnezeu sã încerce rãbdarea ºi credinþa Popoarelor. Apar, zi de zi, cãrþi, studii ºi filme documentare despre acest conclav care dominã Planeta ºi þine în ºah Þãrile lumii, controlînd totul la sînge, eliminîndu-i sau satanizîndu-i pe politicienii incomozi. Am sã vã dau un singur exemplu, poate minor în raport cu Istoria, dar elocvent pentru cinismul cu care sînt reduºi la tãcere cei care nu se conformeazã centrului ocult de Putere. În acelaºi an, 1989, au cãzut doi ºefi de Stat: preºedintele României ºi preºedintele Republicii Panama. Primul a fost împuºcat mai rãu ca un cîine, dupã o mascaradã de proces, care îºi prelungeºte tentaculele pînã acum, avînd în vedere cã executorul soþilor Ceauºescu, generalul Victor Stãnculescu, a fost folosit pentru aceastã treabã murdarã, dupã care a fost abandonat ºi condamnat, el însuºi, la 15 ani de închisoare, ceea ce înseamnã tot un fel de pedeapsã capitalã. Alþi protagoniºti ai acelor evenimente sîngeroase au murit de cancer galopant, în foarte scurtã vreme: colonelul Gh. Ardelean (comandantul USLA), generalul ªtefan Guºe º.a. Al doilea ºef de Stat despre care vorbeam, generalul Noriega, trebuia sã fie ºi el eliminat, fiindcã nu mai rãspundea la comenzi. ªi atunci, specialiºtii în asasinate i-au amplasat cîte un dispozitiv radioactiv în tapiþeria fiecãrui scaun pe care se aºeza, fie la el în Þarã, fie peste hotare. Numai cã generalul avea Servicii de Informaþii foarte bune ºi a aflat la timp, astfel încît ºi-a luat mãsuri de apãrare: în primul rînd cã ºi-a prevãzut hainele cu o reþea finã de plumb, pentru a anihila radiaþiile, ºi în al doilea rînd avea în permanenþã, în buzunar, un mic dispozitiv de mãsurare a radioactivitãþii, care îl avertiza sonor. Într-un tîrziu, n-a mai rezistat ºi a reproºat totul acelui Serviciu Secret care intenþiona sã-l lichideze. Atunci, s-a trecut la planul nr. 2: invadarea Republicii Panama, arestarea ºi rãpirea insubordonatului, care a fost dus în SUA, dupã care a urmat ploaia de minciuni, din care n-a lipsit acuzaþia cã ar fi... traficant de stupefiante! Toate acestea nu sînt desprinse dintr-un scenariu de film poliþist, ci s-au petrecut, cu adevãrat, iatã de ce eu, unul, ca om care a primit ameninþãri cu moartea, cred cã acuzaþiile aduse de preºedintele PDSR, cu privire la un plan de lichidare a sa, sînt perfect plauzibile. Tot doreau unii ca România sã se întoarcã la perioada interbelicã: aproape cã le avem pe toate, mai puþin asasinatele politice. Asta, deºi în ianuarie 1927, Regina Maria îi dãdea unui ziarist evreu din Occident un rãspuns usturãtor, de la înãlþimea statutului sãu de Suveranã, de ducesã de Edinburgh ºi de nepoatã a marii Regine Victoria a Angliei: în structura moralã a Poporului Român – zicea ea, citez din memorie – nu intrã asasinatul politic! ªi, cu toate acestea, dupã numai 6 ani, în 29 decembrie 1933, avea sã cadã, rãpus de gloanþe, primul-ministru în exerciþiu, I. Gh. Duca, iar dupã alþi 6 ani, ca într-un ciclu satanist, avea sã fie împuºcat un alt prim-ministru în funcþiune, Armand Cãlinescu. ªi atunci, dupã cum ºtiþi cu toþii, se încerca trasarea unei Noi Ordini Mondiale. Astãzi, adversarii de atunci s-au unit, trecînd peste
toate animozitãþile, pentru a fi siguri de reuºitã. Nu-i mai puþin adevãrat cã Europa a îmbãtrînit tare rãu ºi trebuie restauratã, renovatã, restructuratã din temelii. De aici, ºi nu din altã parte, au izbucnit cele douã rãzboaie mondiale. Speculaþiile sînt multe: unii, din SUA ºi din Israel, au impresia cã aºa vor pedepsi ºi vor þine sub o permanentã monitorizare Europa. Europenii, la rîndul lor, sînt convinºi cã, prin unificarea continentului, se pot opune, cu succes, pericolului americanizãrii forþate ºi pierderii identitãþii. Un lucru e sigur: în pofida tuturor dificultãþilor, obstacolelor, reacþiilor interne ale multor Þãri, procesul de edificare a Europei Unite merge înainte. Deocamdatã, nimeni nu i se poate opune. ªi, dacã stãm bine sã ne gîndim, poate cã nici nu trebuie sã ne opunem, atîta vreme cît avem libertatea de a ne lupta din interior sã obþinem pentru Þara noastrã un statut mai bun. Am spus-o tuturor reprezentanþilor Europei Comunitare, de la Lordul Russell-Johnston ºi pînã la Romano Prodi ºi Günther Verheugen: noi credem, cu sfinþenie, într-o Europã a Patriilor ºi a Naþiunilor! Acestea nu vor dispãrea decît o datã cu viaþa pe pãmînt. Fireºte cã e minunat sã te bucuri de valorile civilizaþiei occidentale, dar nici valorile civilizaþiei noastre nu sînt mai prejos. ªi, cine ºtie, poate cã atunci cînd vom dezvolta o industrie a turismului care sã permitã vizitarea Þãrii noastre nu numai de escroci ºi aventurieri, ca pînã acum, ci de milioane de oaspeþi cinstiþi, în circuitul mondial de valori Mînãstirea Voroneþ va sta alãturi de Domul din Milano, iar Peºtera Sfîntului Andrei alãturi de Catedrala din Torino, unde se aflã giulgiul în care se spune cã a fost învelit trupul lui Isus Christos. Este imperios necesar sã ieºim din aceastã izolare, ca Þarã ºi ca Popor. Este imperios necesar sã ne prezentãm cu comorile noastre cele mai de preþ. Am vorbit mai înainte de Mîntuitor. Ei, bine, duminica trecutã am trãit una dintre revelaþiile fantastice ale vieþii mele ºi, deºi nici un ºef de partid nu prea pune suflet în cuvîntãrile sale, eu am sã vã împãrtãºesc ce s-a întîmplat ºi vã las sã judecaþi ºi singuri. Aºa dupã cum se ºtie, sîmbãtã seara delegaþia conducerii PRM a repurtat un succes triumfal la Marea Adunare Popularã de la Târgu Mureº, prilejuitã de jubileul a 10 ani de la întemeierea „Vetrei Româneºti”. A doua zi, pe la prînz, ne-am deplasat la Mînãstirea Recea, la mai vechii noºtri prieteni ºi duhovnici maica stareþã Cristina ºi pãrintele Ioan, fost deþinut, timp de 12 ani, în temniþele staliniste. Am cutreierat chiliile ºi atelierele, unde am putut vedea cu cîtã migalã acele mãicuþe harnice ca niºte furnici trebãluiau ºi fãureau mozaicurile sfinþilor români Constantin Brâncoveanu, Visarion, Sofronie, Oprea, dar ºi ale Apostolilor din Biblie, totul în particule mici, din sticlã de Murano, în roºu pompeian, în verde byzantin, în albastru, galben, mov ºi în foiþã de aur, autentice bijuterii, care aratã ce geniu fãrã seamãn are Poporul Român. Acolo, în acele miniaturi, realizate din daniile modeste ale credincioºilor, am simþit – pentru a cîta oarã? – cã Poporul Român e nãscut creºtin, cã el este o creaþie a lui Dumnezeu ºi cã nu are moarte. La despãrþire, pãrintele Ioan, aflat astãzi în vîrstã de 78 de ani, ne-a mãrturisit cã în lãcaºul lor se aflã o relicvã de mare preþ: ºi anume o aºchie sfîntã, din crucea pe care a fost rãstignit Isus Christos. Aºa dupã cum se ºtie, crucea a fost descoperitã de Împãrãteasa Elena, mama Împãratului Constantin, la începutul secolului IV, pe locul supliciului, Golgota, iar de atunci mici fragmente s-au rãspîndit prin întreaga lume creºtinã. Am insistat sã vedem acel lemn binecuvîntat, deºi ne-am dat seama cã o asemenea comoarã fragilã nu poate fi expusã tot timpul la aer, la soare, la intemperii. Dupã îndelungi rugãminþi, preacucernicele noastre gazde au scos aºchia din cutiuþa magicã în care se afla, ºi atunci a avut loc o procesiune unicã: sub soarele dãtãtor de viaþã al sfîrºitului iernii, acolo, la poarta unei Mînãstiri ortodoxe de maici, din însîngeratul judeþ Mureº, vreo 20 de români au sãrutat, cu evlavie, frîntura de lemn din crucea pe care a pãtimit Isus Christos în acea zi de 14 nissan (aprilie) a anului 33, ºi pe care L-au ºiroit rîurile de sînge ºi sudorile morþii, crucea aceea, de pe care a
înãlþat El ochii blînzi, de miel, cãtre Tatãl Ceresc, oftînd din adîncul uriaºei poveri: „Eli, Eli, Lama sabachtani!” – „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?” Nu sînt un om al fetiºurilor, n-am cãzut niciodatã în vreun extaz mistic, ca Blaise Pascal, dar vã mãrturisesc cã am fost inundat atunci de o dulce pace, cã toate durerile ºi grijile mi-au fost luate cu mîna, parcã, ºi o luminã seninã mi-a transfigurat chipul. Nu ºtiu ce au simþit ceilalþi, care au avut acelaºi privilegiu, dar eu pot jura cã acela a fost un moment crucial al vieþii mele. A fost numai o fulgerare de o secundã, un sãrut evlavios, cu ochii închiºi, iar prin inima mea au trecut atunci fluidul miraculos al creºtinismului la români, martirologiul nostru de douã ori milenar. Doamne, undeva, în inima Transilvaniei noastre strãvechi, în aerul tare al Lupercaliilor romane, la ora cînd un soare glorios ca trîmbiþele oratoriului „Messia” de Haendel topea peticele de zãpadã pentru a da dreptul la viaþã ghioceilor ºi toporaºilor, o procesiune de români cu frica lui Dumnezeu lua luminã din luminã ºi se purifica sufleteºte. Cine-ar fi bãnuit cã un fulg de lemn a peregrinat, purtat de vîntul Istoriei, de-a lungul a aproape 2.000 de ani, de la Ierusalim pînã la Recea, pentru a încãlzi un Neam devotat trup ºi suflet lui Christos? Ce tainicã ºi profundã e lucrarea lui Dumnezeu! Eu nu vreau sã intru în noua Europã decît cu acel mic tezaur ºi cu ortodoxia strãbunã! Am spus toate acestea acum, fiindcã ceea ce se petrece în sufletul nostru de români e cu mult mai important decît o succesiune de date statistice, de tabele cifrice, de angajamente sterile. Acest Popor are 3 mari calitãþi: sîntem creºtini, sîntem români, sîntem europeni. Ele sînt inseparabile. Noi cu aceastã zestre geneticã trebuie sã participãm la concertul mondial de valori. În ceea ce mã priveºte, nu mi-am dat seama, pe deplin, de aceste mari atuuri pe care le avem, decît atunci cînd destinul m-a purtat departe, în largul lumii, pînã aproape de Vladivostok, pînã la Hiroºima, pînã pe marele Zid Chinezesc, pînã în Sahara ºi pînã la Capul Bunei Speranþe, în sudul Africii. Pretutindeni trãiesc oameni – dupã cum sunã titlul unui film al tinereþii noastre – ei sînt aidoma nouã ºi, totuºi, atît de diferiþi! Astãzi, dãm piept cu paradoxul de a avea de ales ceea ce nu poate fi ales: integrarea în Uniunea Europeanã, sau dispariþia, neantul. Analizez, de cîþiva ani buni, ºi întorc pe toate pãrþile situaþia nou-creatã dupã cãderea Zidului Berlinului ºi prãbuºirea sistemului comunist. Introduc totul în computerul creierului, filtrez totul ºi prin iazul de decantare al inimii ºi încerc sã vãd ce este mai bine pentru Neamul Românesc. Evident, ar fi fost cu mult mai potrivit, pentru noi, sã rãmînem în zona Þãrilor neutre. Dar mai existã asemenea Þãri? Mai existã Miºcarea Þãrilor Nealiniate? A dispãrut. ªi atunci, ce-i rãmîne de fãcut unei Þãri mici, ca România, vlãguitã, pînditã, ameninþatã, în permanenþã, cu sfîrtecarea teritorialã? Putem vorbi mult pe tema aceasta, dar cred cã a sosit vremea sã trecem de la vorbe la fapte. Aceasta chiar va fi deviza sub care Partidul România Mare îºi va desfãºura campania electoralã din anul 2000: „Fapte, nu vorbe!” Poate cã Dumnezeu a vrut sã se întîmple ce s-a întîmplat cu Irakul, Iugoslavia ºi Austria, tocmai pentru a servi drept învãþare de minte altora, inclusiv nouã. Nu e o capitulare ceea ce spun eu acum. Dimpotrivã. E pragmatism, e „real politik”. Încercaþi sã vã imaginaþi cît am fi rezistat noi, Doamne fereºte, dacã ne-ar fi bombardat uriaºa „maºinã de rãzboi” a NATO. Am fi rezistat 79 de zile, ca Iugoslavia, care a fãcut un sacrificiu sublim, dar inutil, de vreme ce a pierdut provincia Kosovo, iar acum e pe cale sã piardã ºi Muntenegru? Eu cred cã n-am fi rezistat nici 79 de minute. ªi asta nu pentru cã ne-ar lipsi curajul – slavã Domnului, de-a lungul Istoriei am dat jertfe ca nici un alt Popor – ºi nici fiindcã avem destule „cozi de topor”, care ar fi trãdat imediat, ci pentru cã românii au un instinct politic ancestral, care nu dã greº ºi care i-ar fi împiedicat sã-ºi ruineze Þara pentru iluzii. (va urma)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 23-a – 7 decembrie 2018
CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa
POPOR ROMÂN! Acum, ori nici o-datã! Marea zi de probã a conºtiinþei se apropie. Sã ne pregãtim a ieºi curaþi ca aurul din focul acestei probe. E aproape ziua procesului Memorandului, care pe veci înscrisã va rãmânea în istoria luptelor pentru drepturile noastre sfinte. Sã ne-o înscriem ca pe o zi falnicã! «Memorandul» este expresiunea inimei poporului nostru, credeul mãrturisit al politicei noastre, apelul leal al credincioºilor cetãþeni cãtre factorul suprem al Statului. Expresiunea aceasta, poporul a fãcut-o prin reprezentanþii sãi fireºti, legitimi. Mãrturisirea noastrã a fost publicã ºi loialã. Apelul nostru a fost descoperirea stãrilor periculoase din þarã, o descoperire fãcutã solemn, cu demnitate ºi pe baza dreptului firesc. Comitetul partidului naþional ducând Memorandul la Viena a împlinit voinþa poporului. Stãpânirea duºmanã vieþii noastre naþionale s-a pus între popor ºi Domnitor, ne-a oprit exercitarea celui mai firesc drept. Nu s-a îndestulit însã nici cu atâta. Dupã ce zi de zi a dat noui atacuri vieþii noastre naþionale; dupã ce cu o nebunã ºi pãgânã furie a nãvãlit, în domeniul sacru al bisericii noastre ºi încearcã a silui conºtiinþa noastrã religioasã – a hotãrât tragerea în judecatã a poporului nostru. Cãci membrii comitetului partidului sunt representanþii poporului, prin – ºi din popor aleºi. De aceea poporului i se impune datorinþa sfântã de a se manifesta la acest proces. Sã se vadã cã procesul acesta e procesul poporului. Când se calcã dreptul, sã se vadã cã dreptul unui popor se calcã. Când la viaþa poporului se atenteazã, sã arate poporul acesta cã are viaþã ºi cã viaþa lui e dreptul lui. Dreptul nostru nu-i numai o idee – e o putere vie. Sã dãm dovezi de aceastã putere de vitalitate! Sã dovedim cã, suntem conºtii despre dreptul nostru, ce vreau sã ni-l calce în picioare, pentru cã numai atunci suntem vrednici de drepturi. Cel ce, ca un vierme fãrã conºtiinþã se târâie, ca un vierme va fi cãlcat. Sã manifestãm conºtiinþa vieþei ºi dreptului nostru – cãci alt-cum nu am fi vrednici de libertate, alt-cum ne-am arãta laºi! Procesul memorandului este o columnã, pre care se va înscrie una din douã: energie sau laºitate, conºtienþã sau nepãsare, viaþã sau moarte. Sã alegem. În faþa acestor istorice momente, noi propunem poporului român urmãtorul plan de acþiune: 1) Poporul român din comunele mai apropiate de Cluj sã vinã în masse la pertractare pe 7 Maiu a.c. – ca sã se dovedeascã cã poporul una este cu conducãtorii. 2) Poporul din comunele depãrtate se trimeatã delegaþi, dacã nu altcum pe spesele comune, ce vor aduna între sine. 3) La tot cazul ºi din toate comunele sã se trimitã la Cluj adrese de aderinþã ºi încurajare, iscãlite chiar ºi de femei. Acestea sã se trimitã prin delegaþi, prin poºtã sau telegraf, adresate D-lui Iuliu Coroianu în Cluj (Kolossvar), în acelaºi timp o copie a aderenþii cu toate iscãliturile sã se trimeatã ºi redacþiunei «Tribunei» în Sibiu. 4) Preoþii români de ambele confesiuni sunt rugaþi prin aceasta, ca conºtii de chemarea lor, sã vesteascã poporului în Dumineca Tomi însemnãtatea procesului intentat, iar în ziua urmãtoare (7 Maiu) sã þinã slujbe în toate bisericele cu rugãciunea ca Dumnezeu sã ajute dreptãþii. 5) Ziua de 3/15 Maiu, acum mai mult ca ori ºi când trebue sãrbãtoritã cu demnitate. În ziua aceasta sã se facã pretutindeni manifestaþiuni naþionale cu serbãri bisericeºti ºi sociale. Preoþi români, pãrinþi ai poporului, acum, ori nicio-datã sã se împlineascã apelul poetului nostru: Preoþi – cu crucea-n frunte! Cãci oastea e creºtinã.
Deviza-i: libertate! Pãrinþi ai noºtri, mame iubite, fraþi ºi surori, pentru numele lui Dumnezeu vã rugãm, ºi vã conjurãm, ridicaþi inimile voastre, ca toþi sã ne arãtãm vrednici urmaºi ai strãbunilor noºtri ºi cã purtãm cu toþii în piept dorul libertãþii sfinte. La Cluj, pe câmpul judecãþii, sã ne vedem cu toþii. TINERIMEA ROMÂNÃ.
Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (43) *** Aºa cum se constatã, goana dupã manifeste era la fel ca goana dupã Tricolorul românesc! Practic, autoritãþile maghiare altã treabã nu mai aveau, decît sã-i urmãreascã pe români, sã le facã percheziþii, sã le confiºte tot ce li se pãrea suspect ºi, în final, sã-i aresteze. În cazul de faþã, un om, un singur om, servitor la Craiova, a pus pe jar întreaga „maºinã de represiune” ungureascã! Este de la sine înþeles cã manifestele au fost aduse în Munþii Apuseni de Vasile Popa, deºi ele nu mai erau de actualitate în 1898, fiindcã se refereau la evenimente petrecute în 1892 – dar fondul problemei rãmãsese intact. Este la fel de uºor de dedus cã primul-ministru maghiar încerca sã dovedeascã amestecul Regatului Român în propaganda anti-ungureascã. Dar, sã mergem mai departe cu prezentarea biografiei lui Vasile Popa. Nu înainte de a constata cã el nu minþea cînd spunea cã a pãtimit din pricina ungurilor. ªi nu minþea nici cînd le arunca rudelor, peste umãr, aluzii la scrisorile pe care le tot ducea el peste munþi. Documentele recent descoperite de noi îl confirmã, cu prisosinþã! La numai 1 an de la arestarea sa, îl vedem pe Vasile Popa înapoi, în Regat, activînd ca membru al Comitetului Societãþii „Dacia Traianã” a Românilor Ardeleni. Informaþia – preþioasã – o gãsim în „Liga Românã”, subintitulatã „Revista sãptãmînalã pentru interesele unitãþii culturale a tuturor românilor”, nr. de duminicã, 17 ianuarie 1899. La pagina 48 a acestei publicaþii, la rubrica INFORMAÞIUNI, se poate citi: „Comitetul Societãþii «Dacia-Traianã» a Românilor Ardeleni, compus din d-nii: Ion I. Bucur, Vasile Nistor, Vasile Popa, Mihail Bãgãcianu, Ilie Opriº, Anghel Chidu, Dumitru Gheorghe, N. Lupescu ºi I. Muºatu, împreunã cu întreaga societate, aduc cãlduroase mulþumiri tuturor acelora cari au avut bunãtatea de a oferi în mod gratuit obiecte pentru tombola balului societãþii, dat în ziua de 1 Ianuarie 1899”. Dupã cum se vede, Vasile Popa nu era deloc un simplu servitor, la Filiala din Craiova a Ligii, ci membrul unui Comitet important. Poate cã primea o stipendie oarecare de la Craiova, dar, în mod sigur, nu fãcea curat prin odãi, ci organiza baluri! Pe aceeaºi paginã a revistei „Liga Românã” se poate citi cã un student român a fost „eliminat de guvernul maghiar din toate facultãþile Ungariei” – numele lui, Lucian Bolcaº, strãmoº (frate cu bunicul) al avocatului ºi deputatului PRM de azi, care poartã acelaºi nume. Puþin mai tîrziu, Lucian Bolcaº-senior a fost ucis (îngropat de viu) de unguri, fiind unul dintre martirii Neamului Românesc din Ardeal. Se mai ºtie cã Vasile Popa s-a însurat undeva, în þarã, dar cã n-a avut copii. Nonagenarul Mihãilã Popa (nãscut în 1912) este singurul om în viaþã dintre aceia care l-au vãzut ºi l-au cunoscut pe Vasile Popa. Cãlãtorul nostru s-a întors în satul natal pentru a-i vinde fratelui sãu, Ioan (bunicul Mariei Deac), partea lui din moºtenirea rãmasã de la pãrinþi. A stat o sãptãmînã în sat, însoþit de nevasta lui, la care rubedeniile s-or fi uitat chiorîº, ca la orice orãºean sau strãin care pãtrunde în universul lor. Fiind o iarnã geroasã, oaspeþii au fost culcaþi într-o odaie unde era adãpostit un viþel, proaspãt fãtat, ocrotit de gospodari de frigul cumplit. Nu se cunoaºte în ce împrejurare, dar vietatea neºtiutoare, pardon de expresie, s-a bãlegat pe distinsa orãºeancã, ceea ce a
stîrnit hohotele de rîs ale sãtenilor. „E semn de noroc!” – ar spune cei care vor sã scoatã un profit din orice întîmplare. „E semn cã eºti prost!” – zic, însã, þãranii, dar numai în sinea lor, dupã regula de aur a disimulãrii comportamentale, surprinsã de Marin Preda în Moromeþii, conform cãreia locuitorii satelor îþi rãspund la bineþe, dar, în surdinã, te ºi înjurã. „A c… viþelul pe doamna” – îºi aduce aminte moº Mihãilã Popa, cu lacrimi de rîs în ochi. Rebelul Vasile primise ceea ce merita, dar nu de la rudele lui trãdate, ci de la un dobitoc nãzdrãvan. Aceeaºi sursã a noastrã, bãtrînul Mihãilã (Mihai, în fond) îºi mai aminteºte cã unchiul Vasile le citea pasaje din ziarele vremii þinînd paginile… invers, cu susul în jos. Asta era o altã rãutate a neamurilor sale, care nu îl prea înghiþeau pe Ciulie, cel fugit în lumea largã. Fiindcã e puþin credibil ca, dupã 1912 (anul în care, repet, se nãscuse „memorialistul” Mihãilã Popa), baciul Vasile sã nu fi fost alfabetizat. Merg mai departe ºi afirm cã el nu le citea orice fel de ziare, ci acelea în care începuse sã aparã numele lui, pe care le purta cu el, întregi sau sub formã de tãieturi, peste tot. O astfel de tãieturã din ziar se gãseºte, îngãlbenitã de vreme, ºi în imensul catastif pe care l-am achiziþionat eu ºi care constituie piesa principalã ºi, de fapt, izvorul lucrãrii de faþã. Prin deducþie logicã, am ajuns la concluzia cã acela care „prelevase” din publicaþia respectivã articolul ºi îl bãgase între filele Condicii de Drum nu putea fi altul decît însuºi Vasile Popa. Reproduc, integral, acest text, apãrut în ziarul „Patria”, din februarie 1925. Titlu: „Însemnãri de o zi. VASILE POPA…” Semnãtura, doar douã iniþiale: I. V. Iatã articolul, care se constituie în suprema recunoaºtere a strãdaniei acestui om, în România Mare: „Vasile Popa… este numele la care rãspunde românul original (sic!) din satul Bercheº, comitatul Turda Arieº nãscut în anul 1868 în vîrstã astãzi de 57 de ani. Dar nu asta intereseazã. Dacã Vasile Popa face obiectul unei «însemnãri de o zi», este pentru faptul cã pe lîngã calitatea de bun român ce nu-i poate fi contestatã, a luat de treizeci de ani (aºadar, din 1895 – nota mea, C.V.T.) o iniþiativã puþin comunã ºi anume: Acest român simplu în vremea în care Ardealul era cotropit de streini împins de sufletul sãu de bun român a luat la subþioarã un hrisov gros ºi cu multe file albe pe care, colindînd þara în lungul ºi în latul ei, l-a acoperit cu semnãturi de ale prietenilor þãrei noastre. Pentru acest fapt Vasile Popa a zãcut nu mai puþin de 177 ori în puºcãriile ungureºti. În timp de 30 de ani Vasile Popa a trecut prin Germania, Austria, Franþa, Rusia etc. cãutînd pretutindeni prieteni ai þãrei noastre pe care el o iubeºte atît de mult. ªi astãzi dupã 30 de ani de colindare Vasile Popa se simte fericit, putînd citi pe foile îngãlbenite de vreme autografele unor personalitãþi de talia lui Take Ionescu, Nicolae Filipescu, Delavrancea, Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod, Ciceo Popp, General Berthelot, Ion Brãtianu, Robert de Flers etc. Deºi bãtrîn (sic!) ºi sãrãcãcios îmbrãcat acest curios apostol, cu marele ºi scumpul sãu hrisov, s-a abãtut pe la redacþia noastrã, care nu poate decît sã salute cu drag gestul adevãratului român, care este Vasile Popa”. Am pãstrat ºi ortografia (sau, mai curînd, lipsa de ortografie) ºi sublinierile din text, fãcute, dupã toate probabilitãþile, de cel care avea interesul sã le facã, adicã însuºi Vasile Popa. La ora aceea, el cutreiera redacþiile ziarelor bucureºtene, cu un aspect gîrbovit (rubedeniile lui spun cã era mic de staturã), pãrînd bãtrîn la numai 57 de ani abia împliniþi, la 19 ianuarie 1925 ºi, ceea ce e mai important, „sãrãcãcios îmbrãcat”. „Eroii de la Plevna”, ai lui Vasile Alecsandri, aveau urmaºi! Ingratitudinea societãþii româneºti faþã de cei care au jertfit tot ce aveau mai bun pentru acest popor începea sã devinã o trãsãturã de caracter. Nu umbla Eminescu, pe vipia verii, cînd se topea caldarîmul Bucureºtilor, în galoºi, în vreme ce protipendada huzurea pe la bãile din þarã ºi din strãinãtate, fiindcã ei, „niºte rãi ºi niºte fameni” (castraþi, asta înseamnã fameni, în Biblie), adicã „toatã greco-bulgãrimea”, era „nepoata lui Traian”? (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 24-a – 7 decembrie 2018
M I C Ã
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (84) Nãscãtoarea de iepuri (2) În curînd, povestea ei cîºtigase susþinãtori. Primul era doctorul ei, domnul Howard, un bãrbat cu o reputaþie solidã, de peste treizeci de ani. Se pare cã el a crezut-o cu adevãrat, pentru cã, în decurs de o lunã, a ajutat-o personal sã dea naºtere, din propriul ei pîntec, la aproape douãzeci de iepuri. Cu un astfel de sprijin profesional, ºtirea a ajuns la curtea imperialã. Regele George I a fost atît de fascinat, încît ºi-a trimis chirurgul personal, dr. Ahlers, la Godalming sã investigheze cazul. Ahlers s-a întors la curte convins, de „dovezi oculare ºi tangibile”, cã Mary, într-adevãr, dãduse naºtere unor iepuri ºi cã ar trebui sã i se ofere o indemnizaþie regalã. Astfel, regele ºi-a trimis anatomistul, domnul St. Andre, la Godalming. St. Andre s-a întors ºi el convins. Ambii reprezentanþi imperiali i-au adus regelui cîteva progenituri ale lui Mary, ºi St. Andre a realizat chiar o disecþie pe unul dintre iepuri în faþa regelui. Era un animal obiºnuit. Acum ºi presa a înhãþat ºtirea. O controversã puternicã s-a creat între cei ce o credeau ºi îndoielnici. Regele îi sprijinea pe primii, în timp ce regina se afla în fruntea scepticilor ºi doar datoritã intervenþiei sale aceastã poveste absurdã a luat sfîrºit. Regina l-a abordat pe Sir Richard Manningham, membru al Societãþii Regale ºi al Colegiului de doctori din Londra, care a plecat la Godalming sã examineze miracolul. „Eu personal am scos ceea ce se afla în vaginul femeii, raporta el, ºi dupã examinare, trebuie sã recunosc cã am fost extrem de surprins sã observ cã pãrea mai mult vezica unei scroafe; aceasta e singura pãrere pe care am putut sã mi-o formez”. Aducînd-o pe Mary Toft la Londra, Manningham a cazat-o la „Bordelul domnului Lacy din Leicester Fields”, unde timp de cîteva zile, ea a continuat sã se plîngã cã suferã de durerile facerii. Ulterior, Thomas Howard, portarul clãdirii, a declarat sub jurãmînt cã, ajutatã de el, femeia
fãcuse rost de un iepure. Arestatã ºi interogatã, Mary a mãrturisit, în final, cã totul era o escrocherie. Ideea îi venise de la o prietenã care îi sugerase ca este „o modalitate de a-þi asigura un trai foarte bun” fãrã sã munceºti. O perioadã îndelungatã, înainte de a începe înºelãtoria, Toft, „ajutatã de acea femeie, îºi introdusese deseori organe de iepure în corp pînã cînd a învãþat sã se descurce singurã, pentru cã i se oferise ocazia perfectã ºi a profitat de aceasta în continuare.” Aºadar, Mary Toft nu a mai obþinut indemnizaþia regalã. Reputaþia celor doi doctori ai curþii fiind grav afectatã ºi publicul întîmpinînd cu aclamaþii cartea lui Manningham, Un raport exact asupra celor observate în timpul examinãrii amãnunþite a lui Mary Toft, aºa-zisa nãscãtoare de iepuri din Godalming, Mary însãºi a fost trimisã la închisoarea Tothill Fields.
ÎNGERI PÃZITORI
Percy Toplis (1897-1920), un impostor în hainã militarã (1) Cariera acestui extraordinar impostor, rãzvrãtit ºi proscris militar a început în Nottinghamshire, unde, încã de copil, era „un pic cam sãlbatic ºi neastîmpãrat”. La vîrsta de unsprezece ani a fost pedepsit, prin decizia Tribunalului de contravenþii de la Mansfield, pentru o înºelãtorie care i-a adus un nou costum de haine ºi cinci ºilingi. La puþin timp ajunge iar la ananghie, cînd vinde ziare ºi pãstreazã încasãrile. Cum nimeni nu ºtie unde se aflã pãrinþii lui, este luat în îngrijire de o mãtuºã, Annie Webster, care îl þine departe de încurcãturi grave pînã cînd Percy terminã ºcoala. Roºcat, îmbrãcat cu multã eleganþã, era întotdeauna pedepsit pentru festele jucate colegilor sãi, inclusiv administrarea acestora de laudanum (opiu amestecat cu puþin coniac), dar niciodatã nu îi era fricã de ce i se putea întîmpla. „Emana un magnetism extrem de ciudat, în ciuda bãdãrãniei sale”, îºi amintea fostul sãu coleg de clasa, George Foulkes. va urma) STUART GORDON
Sportul minþii 1
2
3
4
5
6
7
8
9 10
1
2 3
4 5 6 7 8
9 10 ORIZONTAL: 1) Monarhii ºahului - ... ºi soldaþii ºahului; 2) Stat european cu capitala la Amsterdam – Se scurge din brînzã; 3) Femeile indicate – Drug de fier; 4) Puse la ranã! – Astea se învîrt – La cernut!; 5) Reginele ºahului – Mîndria leliþei; 6) Fãrã importanþã; 7) Mãsurã de capacitate – În acest moment; 8) O sutã unu la romani – Dînsa – Lumea popilor; 9) Una dintre cele douã culori ale ºahului – Element chimic; 10) Rãmuricã tînãrã – În acest fel. VERTICAL: 1) Mutare specialã la ºah – Sare pe tabla de ºah; 2) Soþia grecului – Violet; 3) Unitate de mãsurã pentru acceleraþie – Florar – Brescia (auto); 4) Care fac parte integrantã din ceva; 5) Verificare pe bazã de bilete; 6) Un meci la ºah – Unitate pe tarla; 7) Usturoi de prin Ardeal – Carbon ºi azot; 8) Obiecte neidentificate – A ridica un obiectiv; 9) Piese la ºah care nu sînt albe – Indicã ora la o partidã de ºah specialã; 10) Patria ºahului – A goli un vas. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,UNITÃÞI DE TIMP” 1) MINUT – SECOL; 2) ICAR – BECURI; 3) LUNATEC – RAP; 4) ERATA – UNS – A; 5) NI – OLANE – DN; 6) I – ERE – D – DE; 7) ULM – RIAL – CF; 8) TIR – N – INEL; 9) S – SAPTAMINA; 10) UZAT – REA – IU; 11) SIRETE - NAUT. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.