Romania Mare, nr. 1475

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune

România pitoreascã

Lumea vorbeºte de prima dragoste, care ar fi de neuitat. În viaþa de toate zilele, însã, nu prima dragoste, ci ultima e cea mai importantã.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

De ce se tem românii în 2019. E nevoie de o „mamã“ în fruntea þãrii?

Motto: „Fã trei cruci ºi zi «Doamne-ajutã!» cînd treci pragul casei, fie ca sã ieºi, fie ca sã intri, cãci lumea din întîmplãri se alcãtuieºte, iar întîmplarea e noroc ori nenorocire”. (Ioan Slavici) Facebook este o pacoste, sînt de acord, dar te pune ºi în faþa unor provocãri pe care, ca jurnalist, nu (þi) le poþi refuza. De exemplu, acum cîteva zile, un „prieten de pe Facebook” (Adi U.) mi-a transmis cîteva întrebãri: „Ce preconizaþi cã se întîmplã? Apare criza anul ãsta? Atacã Israel Iranul? China ia cu forþa Taiwanul? Care e logica miºcãrii plecãrii din Siria a SUA? Parcã ajutã kurzii în lupta cu turcii!... A fost intimidat de Erdogan, «marele licurici»? Cine credeþi cã iese în þara noastrã preºedinte?”. Mi-am dat seama cã întrebãrile seamãnã mai mult cu niºte temeri – ºi „prietenul” chiar a sesizat mai multe temeri pe care, în mare, le am ºi eu, dar ºi alþii cu care am discutat. Am decis sã le iau pe rînd, pe scurt – ºi chiar rog cititorii revistei „România Mare” sã adauge ideile lor, pro sau contra opiniilor mele. O pot face pe pagina sau mail-ul revistei (ce frumos era pe vremuri, cu scrisori pentru „Poºta redacþiei”!) - sau sã-mi trimitã pe pagina mea de Facebook. În primul rînd „criza” – financiarã ºi/sau economicã… În opinia mea, criza va fi evitatã, pe cît posibil, pînã dupã finalizarea Brexit. Altfel, ar putea duce la multe „exit”-uri. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Gazetarul Eminescu, mai actual ca oricînd Pagina 10

Avem datoria sã vindecãm Poporul Român de sãrãcie Domnule prim-ministru, doamnelor ºi domnilor, este pentru prima oarã cînd clasa politicã de la noi nu mai face politicã, ci Istorie. Am fost ultimul preºedinte de partid parlamentar care a înþeles necesitatea aderãrii la Uniunea Europeanã ºi primul preºedinte care a semnat Declaraþia. Aici nici mãcar nu se poate folosi zicala „Mai bine mai tîrziu decît niciodatã” – pentru cã nu e deloc tîrziu, iar clasa politicã n-a fãcut acest pas înainte decît atunci cînd am ºtiut, cu toþii, ce vrea, de fapt, Uniunea Europeanã. E vorba de Planul Verheugen, care, în condiþiile actuale, mi se pare mai important decît Planul Marshall. Eu am pãstrat tot timpul legãtura, telefonic, cu primulministru. În ziua de marþi, cu numai douã ore înainte de a decola spre Germania, am primit la mine acasã o delegaþie trimisã de premier, formatã din ministrul de Stat Mircea Ciumara, acad. Tudorel Postolache ºi prof. dr. Gh. Dolgu. M-am bucurat cã am regãsit în acest text o serie de propuneri pe care le-am fãcut noi, cei de la PRM, niºte „cuvinte magice”, care vor convinge populaþia sã ne urmeze, fiindcã noi, politicienii, stãpînim ºi conducem oamenii prin cuvinte, nu prin alte pîrghii: e vorba despre tradiþii, specific, identitate naþionalã, Interes Naþional. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (21 martie 2000, Palatul Victoria)

Pastila sãptãmînii

Minþile bolnave care ne conduc De-a lungul istoriei, nu puþine au fost cazurile în care, la conducerea unor þãri, a unor regate ºi chiar a unor imperii au fost minþi bolnave, oameni care nu erau deloc sãnãtoºi la cap, evident, ºi ale cãror acþiuni au afectat mii, sute de mii de oameni. În unele cazuri, chiar milioane. Atunci cînd eºti ºi prost, însã, lucrurile sînt ceva mai triste, numai gîndindu-ne cîte milioane de oameni au murit în urma deciziilor lui Mao, în China, ne înfiorãm. În general, cei bolnavi mintal, cei proºti, îi urãsc cel mai mult pe cei care gîndesc, pe intelectualii care au puterea sã rãmînã verticali în vremuri de restriºte. S-a tot întîmplat, ºi aici sã nu uitãm de Kmerii Roºii, cei care aveau o urã visceralã faþã de dascãli, cei care aveau „defectul” cã îºi foloseau creierul. Exemplele pot continua, dar nu despre istorie vreau sã vorbim azi.

Locuiesc în Bucureºti, un oraº rãmas în urmã, dacã e sã-l comparãm cu alte capitale europene, dar destul de dezvoltat, comparativ cu alte oraºe din þarã. (continuare în pag. a 15-a) TANO

Lui Eminescu Voi nu mã ºtiþi, fireºte, luminãþia voastrã pe-atunci eram sãmînþã, sau nici mãcar atît umblam prin labirintul trupesc al unor oameni din care unii, poate, vã vor fi ºi vãzut ºtiu doar cã-n ziua-n care voi v-aþi nãscut pe lume trei magi cu guri de aur, cãlãuziþi de-o stea s-au pogorît din munþii Moldovei sã vesteascã un prunc domnesc cu fruntea heraldicã ºi grea O super-novã, parcã, a explodat în iarnã a fost ºi un cutremur de tei în univers (aceste semne, toate, le-au scris de fapt bãtrînii prin pravili ºi cazanii, cu seve de neºters) ºi aþi crescut ca feþii-frumoºi, ºi eraþi geamãn cu candela de miere a limbii româneºti aud cã fiinþa voastrã lãsa prin aer urme de forma unui clopot oceanic tras de peºti Aþi pãstorit o þarã, apoi, cu sceptrul minþii bãtut tot în luceferi, argint ºi-onihinos ºi astfel cum Danubiul ne strãjuieºte sudul la nord stã duhul vostru cel sfînt ºi mînios luminãþia voastrã, voi nu mã ºtiþi, fireºte, îngãduiþi-mi, însã, a mã-nchina la voi sã vã ating cu buze evlavioase dreapta picioarele bolnave în mirt sã vi le-nmoi ªi orice vas de sînge din trupul meu nevrednic în clipa cînd se lasã la chei, în zori de zi sã îl botez cu vinul cel vechi al slovei voastre fãrã de care, doamne, nici c-aº putea trãi îngãduiþi-mi, darã, sã vã urez din suflet somn lin, ºi raiul dulce, ºi cugetu-mpãcat — încolo, neamul vostru e bine ºi v-ascultã aºa cum se cuvine s-asculþi de-un împãrat!...

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie reprodusã din volumul „Epistole vieneze“, 1979)

De ce e România sãracã?

Pagina 8

NR. 1475 z ANUL XXX z VINERI 18 IANUARIE 2019 z 24 PAGINI z 4 LEI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 18 ianuarie 2019

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Aventurile vieneze ale lui Cristoiu Niculina Franckenstein Gh. Zamfir are invidie pe Michael Jackson Moris Elþin motanului Chinezul Arestarea lui Mircea Dinescu e cît p-aci!

PARTEA I Cusurgiii de profesie au început sã facã garagaþã cã de ce, adicã, Theodor Meleºcanu a pupat mîna la tanti Caterina A lu’ Miere. Aºa e, fraþilor, ºi voi, cumnaþilor, nu mîna trebuia sã-i pupãm acestei frumoase ºi inimoase doamne, ci picioarele. ªi nu pentru cã am intrat în Consiliul Europei (fiindcã oricum am fi intrat, odatã ºi odatã!), ci pentru cuvintele minunate pe care le-a rostit în repetate rînduri la adresa istoriei ºi înzestrãrilor poporului român. De la Katiuºa ruseascã la Catherina franþuzeascã e cale lungã, ºi uite cã o fãcurãm ºi pe-asta!

La reuniunea de la Viena avea sã se facã de rahat cu apã rece Ardei Umplut. În primul rînd, el nici nu ºtia unde se duce, ahtiat dupã cadavre, în loc de Viena a înþeles Hiena, sau cam aºa ceva. Îmbrãcat ca ultimul gunoier arab, cu veºnicele lui prelate de blugi murdari, cu aceleaºi plete nespãlate de la Anul Nou (1949), cu aceeaºi cãutãturã rea ºi nãduºitã, doar-doar mai pescuieºte vreo greºealã la vreun inamic, tãvãlindu-se pe jos ca sã facã poze (?!), monstrul din Gãgeºti a stîrnit uimirea ºi compasiunea delegaþilor strãini. Lumea a crezut cã delegaþia României a adus un copil mongoloid, ca sã-1 expunã pe masa tratativelor ºi sã demonstreze cã se bucurã de tratamentul cel mai adecvat. Întîlnindu-se nas în nas cu micul encefalopat, preºedintele Ion Iliescu nu ºi-a pierdut simþul umorului, l-a luat ºugubãþ de bufleica obrazului, cu douã degete, ºi i-a spus: „Ce mai faci, mãi sancþionatule?”. Ardei Umplut n-a ºtiut ce sã rãspundã, era ºi înciudat ºi fericit, sentimente contradictorii se bãteau cap în cap în capul lui. Era înciudat, pentru cã n-a mai gãsit cîþiva martori mincinoºi care sã declare cã preºedintele l-a bãtut zdravãn ºi i-a spus, de fapt: „La ce-ai venit la Viena, mãi animalule?!”. Era totuºi ºi fericit, pentru cã l-a bãgat ºi pe el în seamã cineva, mai ales cã în dimineaþa aceea rãmãsese închis în closetul hotelului, care nu se deschidea decît dacã se trãgea apa, dar el n-avea de unde sã ºtie asta, la Gãgeºti, în fundul curþii, el trãgea numai de niºte coceni ºi venea vaca de-l lingea pe cap, pe cînd acum?!; acum a început sã strige, în limba austriacã, numeroase cuvinte radicale, cum ar fi „Heil Hitler”, „Wassermann”, „Udo Jurgens” ºi „Deschide gropare mormîntul!”; nenorocita creaturã se uita la ceas cu disperare, vedea cã timpul trece ºi cã întîrzie la reuniunea politicã, îl apucau nãbãdãile ºi îi treceau prin minte scene din viaþa existenþei lui, plinã cu detaºamente pioniereºti ºi instructaje uteciste. Atunci ia venit ideea salvatoare sã scoatã de la ciorap aparatul ãla miraculos, pager, ca sã comunice cu Mihail Cârciog ºi sã afle ce are de fãcut; acesta din urmã se pricepe la ºtiinþã ºi tehnicã, nu degeaba fusese tehnoredactor la viaþa lui, aºa cã i-a spus de la distanþã: „Jack, bãiatul mamii, vezi tu o fereastrã în formã de oberlicht? Ei bine, dacã o vezi, urcã-te în chiuvetã, dã-þi pantalonii jos, leagã-i pe urmã de douã cearºafuri ºi dã-þi drumul biniºor la vale, poate cazi peste niºte tirolezi ºi vedem ºi noi ce-i ãla «Sînge vienez». Nu poþi ? De ce nu poþi ? Aaaa, stai la etajul 4? Atunci cheamã-þi paraºutele, Jack, alea de-abia aºteaptã, în frunte cu Ileana Lucaciu, Marcela Feraru, Simona Popescu, Mirel Curea ºi Gabriel Erdeli. Hai cã mã grãbesc, au bãgat prezervative în Mexico Platz”. Totuºi, cum a scãpat Cristoiu din acel prizonierat? Întîmplarea face cã prin zonã tocmai opera o bandã de spãrgãtori, compusã din George Stanca-Pruteanu, Nicolae Dide, Petre Mihai Bãcanu ºi faimosul terorist Carlos. Aceºtia au forþat broasca de la camera lui, pe urmã au forþat ºi broasca de la baie ºi l-au gãsit pe sãrmanul om mai mult mort decît viu: stãtea cocoþat pe fereastrã, cu popoul spre populaþie ºi cu nasul în Statutul Consiliului Europei, silabisind niºte paragrafe despre Drepturile Omului.

Era roºu ca racul fiert, sau mai degrabã ca secera ºi ciocanul, nu mai putea nici sã iasã, nici sã intre, niºte copii de la kinder-garten se adunaserã pe esplanada din spatele hotelului, se uitau la fundul piticaniei ºi strigau: „Uite, mamã, balonul stratosferic!”, „Uite, tatã,

Lãutarul Moartea

zeppelinul”, „Uite, Europã, ce te aºteaptã dacã nu favorizezi avorturile!”. Spre ghinionul bietului alpinist, un grup de neonaziºti tocmai trecea pe acolo, ca sã repare stricãciunile provocate la un cimitir evreiesc chiar de evrei. De bunã seamã, spectacolul fiind grandios, nu puteau scãpa tocmai ei o asemenea pleaºcã, aºa cã au început sã tragã cu praºtia în fundul marelui analist politic, strigînd lozinci necugetate, cum ar fi „Ausländer, rauss!” (,,Strãini, afarã!”), „Halli – Lullu” ºi „Pederaºti, mîndria lumii!”. Treptat, aceste „capete rase” au prins curaj ºi, profitînd de niºte lucrãri la cablurile electrice, s-au urcat pe scara municipalitãþii ºi au pictat fundul cu pricina în mai multe culori, cele mai reuºite figuri fiind urmãtoarele: 1) portretul lui I.V. Stalin, care avea mustãþile pe oalã, chiar în jurul orificiului anual; 2) o gãinã cu 9 capete ºi 18 picioare, care tocmai nãºtea niºte pisoi vii; 3) o bulinã roºie ºi o bulinã albastrã, pe care stãtea scris: „Ceata lui Piþigoi/ Hasbulatov ºi Ruþkoi”. În vremea aceasta, banda de spãrgãtori încerca sã-l tragã înãuntru pe oligofren, dar n-avea de ce sã-l apuce, fiindcã era transpirat ºi-i alunecau ba nasul, ba urechile, ba obrãjorul de care avea sã-l ia peste picior însuºi preºedintele Iliescu. ªi pe cît de vîrtos trãgeau românaºii de el sã-1 bage înãuntru, pe-atît de teribil îl împingeau neonaziºtii din exterior, care s-au dovedit a fi niºte homosexuali fãrã scrupule ce au profitat de prevederile Consiliului Europei ºi i-au fãcut mici bucurii acestui uriaº hormon provenit din vulcanii noroioºi ai patriei. Stãrile prin care trecea Cristoiu Ion (cã ºi el e om!) erau dintre cele mai variate : îl durea prestaþia neonaziºtilor, dar îl gîdila atingerea borfaºilor, care încercau sã-l apuce de costiþa afumatã, aºa cã plîngea cu un ochi ºi rîdea cu altul, ca orice analist care se respectã ºi s-a prins la timp cã viaþa e dialecticã. În sfîrºit, dupã ce l-au fãcut harcea-parcea, pungaºii de „skin heads” l-au lãsat în pace, nu înainte de a-i lipi de buca stingã, cu scoci, o bancnotã de 125 de ºilingi, lucru rar pe mafoamea asta! Cu mare greutate, corpul aproape neînsufleþit al lui Ion Cristoiu a fost recuperat, spãlat, masat, reparat ºi îmbrãcat de cãtre membrii faimoasei sale ªcoli de Jurnalisticã.

Aventurile piticului în oraºul-legendã au fost multe ºi picante. Nu mai intrãm în amãnunte, le vom relata cu altã ocazie. Ei bine, dupã aceste peripeþii l-a vãzut preºedintele Iliescu la reuniunea internaþionalã. „Ce mai faci, mãi sancþionatule ?” – aºa l-a întrebat, vã mai aduceþi aminte. Fiindcã piticul ºi-a pus pe manºeta ziarului lozinca „Publicaþie supusã sancþiunilor preºedintelui Ion Iliescu”. Arãtarea n-a mai avut puterea sã replice nimic. Ce putea sã spunã? Cã de-abia a scãpat de sancþiunile neonaziºtilor? Cã a rãmas însãrcinatã? Bine în schimb cã l-a ironizat altcineva, un cunoscut ziarist, care i-a zis: „Domn’ Cristoiu, dar cînd þi-a dat domnul Iliescu sancþiunea asta? Cînd erai activist la C.C. al U.T.C.?”.

Tot am vorbit despre Miºu Navetistul. În numãrul 3 al interesantei reviste „Dreptatea” a apãrut, pe douã pagini mari, interviul pe care îndrãgitul turnãtor al securitãþii, Florin Gabriel Mãrculescu, l-a luat unei pupeze de vîrsta a IV-a, sub genericul: „De vorbã cu marea doamnã a ziaristicii româneºti – Nicoleta Franck”.

De mult n-am mai rîs cu atîta pohtã ce-am pohtit! Fãrã prea multe comentarii, vom reproduce cîteva scurtcircuite din bigudiurile acestei mãtuºi a lu’ Golda Meir: „Nu avem dreptul sã spunem cã am fost vînduþi la Yalta, Roosevelt sperase cã doar Stalin va deveni un democrat intrînd în Naþiunile Unite ºi s-a greºit amarnic”. Concluzia ar fi cã ne-am vîndut singuri la Yalta, fiindcã Roosevelt n-avea nici o vinã, a greºit ºi el, sãracul bãtrînel în cãrucior de paralitic, numai cine nu munceºte n-o zbîrceºte, ce conteazã zeci de ani de robie la ruºi ºi sute de mii de români uciºi?!

La întrebarea ,,De ce nu ne iubeºte Occidentul?”, aceastã „mare doamnã” dã un rãspuns de-þi vine sã-i prepari limba cu mãsline sub casca de la coafor: „Am sã fiu foarte durã. Mulþi cred cã occidentalii trebuie sã ne iubeascã. Dar de ce ? (...) Dar sã nu uitãm cã

am fost cu Hitler, pe urmã cu Stalin ºi nu se potriveºte sã vrem sã ne iubeascã americanii.

DESIGUR, DACÃ LE-AM DESCHIDE BOGÃÞIILE ÞÃRII NOASTRE CA SÃ NE AJUTE SÃ PROFITÃM DIN PLIN DE ELE, SITUAÞIA AR FI ALTA” (subl. n.). Cã ar fi Alta, sau Yalta, sau Malta nu mai conteazã, porumbelul a ieºit din gura tabagicã a acestei evreice, pereche fidelã a Anei Pauker. Spuneþi drept, dragi cititori, aþi mai întîlnit undeva atîta neruºinare, atîta vînzare pe faþã? Aºadar, sã le dãm americanilor bogãþiile României, ca aceºtia sã ne ajute sã profitãm din plin de ele, desigur dupã ce vor profita ei, fiindcã bãbãtia a mai zis o frazã edificatoare: „Deocamdatã, nu au nici un interes de apãrat la noi”. Dar sã continuãm. Abordînd problema iubirii de þarã, murãtura asta zice de-a dreptul: „La noi patriotismul a devenit o aberaþie”. Bravo, madame Franckenstein, cînd ai descoperit asta? Cînd potriveai aparatul acustic în grigore urechea lui Bîl-Bîl? Mai la vale dãm peste o altã trãsnaie: „Elþîn se comportã pentru moment ca un mare democrat”. Ca sã fim sinceri, nu ne prea mirãm, ºi Roosevelt crezuse cã Stalin va deveni un democrat, iar Mihãiþã a primit de la cãlãul din Kremlin o decoraþie ºi un avion. Normal cã dacã Stalin, care omorîse 15 milioane de oameni, era un democrat – Elþîn, care n-are pe conºtiinþã decît vreo cîteva sute, e un mare democrat! Astãzi cu bucurie, românilor, veniþi pe marea hardughie din nou s-o sorcoviþi, fiindcã ce zice în continuare Spirocheta Franck? „România e ca un bolnav cãruia îi dai voie sã iasã din pat (?!) o orã pe zi, dar dupã o sãptãmînã îl goneºti sã facã miºcare. (...) Analfabetismul politic nu a fost înlãturat de la putere”. Mãi, cîte cuvinte culte ºtie Baba Cloanþa, deci România e un bolnav care stã în pat (nu sub pat, cum a apreciat greºit Octavian ªtireanu), cineva o goneºte nu sã coboare din pat, ci sã iasã (?!) cam o orã pe zi, dupã ceas, dar se împlineºte ea sãptãmîna ºi bolnavul e gonit sã facã miºcare împotriva analfabeþilor politici care conduc þara! Pe urmã vine un subcapitol intitulat eliptic, ba chiar epileptic, ,,Sîntem o monarhie ce trebuie sã rãmînem” – sincer sã fiu, n-am înþeles nimic din formularea asta, unde-i verbul, unde-i adverbul, cine ºi ce sã rãmînem. Aaa, dar are grijã tuºa Niculina sã ne spulbere vãlul de analfabetism: „Avem doar o tradiþie domneascã, de la Burebista pînã la Mihai I!”. Aferim, coanã mare, cã bine le mai vezi matale la sarmale ºi epopei naþionale, deci Miºulicã Nemþãlãul s-ar trage din niscaiva daci, poate chiar din Burebista de Hohenzollern ºi Decebal von Sigmaringen, cam peacolo sînt cu toþii, la grãmadã, ªtefan cel Mare era de fapt Stephan Grossmann iar Mihai Viteazul 1-a lovit pe Sinan Paºa în cap nu cu buzduganul, ci cu un lebãrwurºti. „Regele este un arbitru” – continuã imperturbabila care împuºcã franckul pe la Versoix, ceea ce are totuºi darul sã ne mai liniºteascã puþin, fiindcã asta înseamnã cã ºi-a gãsit flãcãul o meserie ca Salomir, Crãciunescu ºi Porumboiu ºi azi-mîine o sã-l vedem în chiloþi, cu fluiericea în gurã, alergînd sã-i dea cartonaºul galben lui Coposu. ªi ce mai zice Nicoleta Babeta? „Aþi vãzut milionul de oameni care a ieºit anul trecut pe strãzile Bucureºtiului”. Hai cã-i tare, de la 200.000 s-a ajuns la 500.000, iar acum s-a urcat brusc la 1 milion de oameni care „au plecat toþi monarhiºti” – zice a bãtrînã.

Prin urmare, în Bucureºti existã 1 milion de monarhiºti, bine cã ºtim! În entuziasmul ei faþã de molia uriaºã, Nicoleta Tricicleta mai zice: „Regele Mihai întruchipeazã poporul suveran”. Prin urmare, poporul suveran e leit regele, adicã are aparat cu baterii în ureche, buzã de iepure în gurã ºi 5 iepe-n bãtãturã, hãlãi-ºa!

Rîdem noi, rîdem, dar fiica lui Israel nu e numai tãlîmbã, e ºi instigatoare. La întrebarea securistului F.G.M. „ªi ce facem pentru ca Regele sã vinã în þarã?” – hoaºca asta incultã ºi rãzbunãtoare ºuierã o frazã pentru care s-ar putea sã intre la puºcãrie: „Trebuie sã-l convingem sã plece cu binele, sã nu fie iarãºi vãrsare de sînge”. Ce sînge vrei sã verºi, coanã mare? Nu te-a iertat Dumnezeu, mai ai oare parte de tulburãrile lunare? Au poate te referi la niºte omoruri, acolo, o baie de sînge, ca sã te urci tu cu Moº Tãgîrþã pe tron ºi sã jefuiþi totul în tara asta? ªi uite cum de la umor ajungem la omor, ºi uite cum îl sfãtuim pe dl. Vasile Manea Drãgulin sã iasã din faza de cîrpã ºi sã se sesizeze din oficiu faþã de aceastã gravã instigare la crimã. Sfãtuim revista „Dreptatea”, cu toatã prietenia, sã nu mai gãzduiascã asemenea ameninþãri iresponsabile, fiindicã se sinucide ºi, mai mult, distruge chiar P.N.Þ.C.D.-ul. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 15 octombrie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 18 ianuarie 2019

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Limba ciordezã Caritasul pensiilor speciale Codul lui Þepeº Exodul copiilor Democraþia pesedianã Modelul japonez 66 Internetul, unealta Diavolului Devastarea devastãrii Reflexul Pavlov Încã un partid se pregãteºte de furat Apropierea dezastrului România amantelor naºparlii Fundurile europene Þara copiilor uitaþi Crimele ungureºti România a preluat preºedinþia Consiliului Uniunii Europene. Din pãcate, acest moment, care, deocamdatã, vine o datã la 14 ani, ne gãseºte singuri pe lume. La putere sînt politruci de duzinã, oamenii de stat lipsesc cu desãvîrºire. Opoziþia nu propune nimic interesant, sloganurile de maidan sînt fumigene ce acoperã sãrãcia de idei ºi lipsa oricãror programe de dezvoltare a societãþii. În aceste condiþii, politicienii aflaþi în pozele de protocol nu vor lãsa nici o dîrã pentru paºii copiilor noºtri. Sau, poate, cine ºtie, din acest bîlci al deºertãciunilor, Puterea va lãsa sã iasã la suprafaþã vreun cap mai luminat, chiar dacã domnul Dragnea îºi va încãlca principiile de viaþã politicã.

Festivitatea de preluare a preºedinþiei s-a desfãºurat la Ateneu unde, printre foºti ºi viitori puºcãriaºi, au fost zãriþi ºi cîþiva oameni cinstiþi. Unul dintre ei, polonezul Donald Tusk, un megastar european, a vorbit în limba românã, ceea ce i-a provocat Vioricãi o lacrimã în colþul ochilor de cãprioarã rãnitã. Cã nu-i de colea sã vorbeºti limba românã! În schimb, vorbitorii români au parlit în ciordezã, videlezã ºi englezã, ca sã vadã amantele cît sînt de ascuþiþi la limbã.

Cît despre Tusk, n-a spus cine ºtie ce lucruri monumentale, a vrut doar sã fie amabil, aºa cum a fost ºi în Bulgaria. ªi i-a ieºit. Asta-i diferenþa dintre politicienii noºtri ºi ai lor: ai lor pot fi diplomaþi ºi stãpînesc arta discursului. Manipuleazã cu mai multã fineþe. Ai noºtri sînt doar cu ochii dupã furat.

Cu trimiterea la Dacia 1300, Tusk ne-a învãþat un lucru: nu vã dispreþuiþi trecutul! ªi Ceauºescu a fost al vostru ºi, la vremea lui, a fãcut multe lucruri bune pentru România. Cã, pînã la urmã, n-a mai înþeles încotro se îndreaptã lumea ºi l-a strivit ºenila istoriei, este o altã discuþie.

Cu abilitatea specificã leºilor, l-a comparat pe Iohannis cu Duckadam (la bulgari îl bãgase la înaintare pe Stoicicov), deºi bravul portar n-are chiar atît de multe case.

Aþi observat cã atunci cînd a spus cã fiul sãu conduce un ,,Duster” þoapele politice din salã au chicotit?! Cã deh, ele fac parte din altã clasã socialã, ,,Dusterul” e pentru sãraci.

De apreciat gestul domnului Juncker de a veni treaz la Ateneu, deºi orele erau destul de înaintate.

Concluzia concluziilor a puso doamna Viorica, pe care, ca de obicei, a mîncat-o pãsãrica lingvisticã: ,,Viitorul nostru se aflã mereu în faþã, nu în spate” Tot aºa cum, bãnuim, trecutul se aflã în urmã, nu înainte. În rest, acest mandat de ºase luni va fi mai mult o formalitate, întrucît pe 26 mai sînt alegeri europarlamentare, ceea ce înseamnã cã nimãnui nu-i arde de rezolvarea unor dosare spinoase, rãmase moºtenire de la precedentele preºedinþii. Ca sã nu mai vorbim cã marii rechini ai Uniunii, dincolo de discursurile amabile, se uitã la politicienii români ca la niºte gîndaci de bucãtãrie ce se împerecheazã împotriva firii prin crãpãturile istoriei, dupã care, la partaj, se ceartã ca chiorii. Dacã ai politicieni slabi, imorali ºi corupþi, ai o imagine cît se poate de proastã. Pînã la urmã, în mare parte, clasa politicã este expresia societãþii româneºti. Politicianul român este acceptat la masa comunã cu acelaºi entuziasm cu care este primitã ruda beþivã de la þarã, care, în ciuda decrepitudinii evidente, mai are niºte pãmînt de vînzare. Asta-i realitatea, fraþilor, degeaba o tencuiþi cu fond de ten!

Cea mai mare pensie din România o ia un fost procuror, Gheorghe Bãlãºoiu. Din cei peste 53.000 de lei (aproximativ 11.000 de euro) pe care-i încaseazã lunar, doar în jur de 3.700 reprezintã contribuþia la fondul de pensii. Restul e rezultatul Caritasului pensiilor speciale.

Guvernanþii ºi-au mãrit semnificativ lefurile. Vor încasa în plus circa 3.000 de lei lunar ºi 20 de milioane de scuipaþi zil-

nic. În China a fost introdusã uniforma ºcolarã cu GPS, ceea ce va împiedica absenteismul voluntar, cãreia filosofii îi spun chiulangealã cronicã.

Dacã li s-ar pune GPS-uri parlamentarilor români, sar încurca circulaþia pe tot mapamondul lumii globului pãmîntesc.

Din cei 10.880 de deþinuþi eliberaþi în baza recursului compensatoriu, 649 s-au întors la ,,facultate”. Nu de bunãvoie, ci pentru cã au fost prinºi furînd, violînd, omorînd. ªi nu le pasã deloc, deoarece la puºcãrie se simt ca acasã. Democraþia asta nu e bunã deloc cîtã vreme recidiviºtii sînt consideraþi oameni. În plus, mai sînt ºi despãgubiþi! Un violator, condamnat de trei ori pentru acelaºi tip de agresiune violentã, care a încercat sã-ºi violeze inclusiv mama, a primit o despãgubire de 3.000 de euro, pentru disconfortul produs de cele zece luni de închisoare! A înnebunit lumea sau mi se pare mie?

Un asemenea individ ar fi trebuit sã primeascã 3.000 de þepe în sistemul de operare, pe care sã i le batã cu tesla victimele sale. Trebuie sã schimbãm Codul Penal, cã nu se mai poate. Ãla de pe vremea lui Vlad Þepeº ar face un pic de curãþenie în þara fãrãdelegilor.

O companie aerianã le-a impus angajaþilor sã slãbeascã, altminteri îºi vor lua zborul spre alte locuri de muncã. Mãsura pare una ciudatã, dar cînd nu þi se mai ridicã aeronavele de la sol, trebuie sã arunci balastul.

Numãrul de copii nãscuþi în România în 2018 s-a înjumãtãþit, comparativ cu 1990. E cel mai sigur indicator al dezastrului istoric ce ne-a lovit dupã miºcarea de rotaþie a cadrelor din decembrie 1989. Mulþi dintre aceºti copii vor desãvîrºi exodul naþional, alãturîndu-se puilor de români nãscuþi pe meleaguri strãine. Credeþi cã-i pasã cuiva de viitorul acestei þãri? Vã înºelaþi amarnic, nici un conducãtor de dupã 1989 n-a dovedit cã se gîndeºte la ziua de mîine, la moºtenirea luatã cu împrumut pe care trebuie sã le-o lãsãm copiilor noºtri.

Ministrul Apãrãrii de Muºte Beþive, domnul Cadavru (sau Leº, n-am înþeles prea bine) n-a fãcut Armata cã i s-a pãrut naºpa, ministrul Sporturilor n-a luat titularizarea la Educaþie fizicã, iar ºefa ANAF, o cunoºtinþã de-a domnului Darius al III-lea Vîlcov, a fost picatã taman la oral, ori de cîte ori a vrut sã se angajeze la instituþia respectivã.

Vedeþi cît de mult seamãnã democraþia pesedianã cu democraþia atenianã? Din mîncãtor de rahat poþi deveni oricînd ºofer pe vidanjã.

Laura Cruduþa Kövesi a atacat la CEDO decizia de a fi mãtrãºitã de la conducerea DNA. La aflarea veºtii, a plîns pînã ºi popa în bisericã.

Dupã ce a aplicat fãrã succes modelul finlandez, modelul patagonez ºi modelul irochez, sistemul educaþional românesc va copia ºi modelul japonez. Aºa cã Evaluarea Naþionalã se va numi kamikaze, iar Bacul, harachiri. Cît despre sensei, ei vor trãi în continuare doar cu apã ºi pîine goalã.

Mãi, bãieþi, hai sã vã spun cum stã treaba cu educaþia; nu mai copiaþi tot felul de modele pe burta goalã! Daþi 6% din PIB ºi-o sã vedeþi imediat o schimbare la faþã! Ignoranþa ne costã mai mult decît educaþia. Restul sînt vorbe de clacã! ,,The Economist” a mãsurat democraþia româneascã ºi a constatat cã e naºpa. ,,Strîmbã”, au zis ei. Am fi pe ultimul loc din UE ºi pe 66 din lume (din 167). Cele mai tari din parcarea istoriei ar fi Norvegia, Islanda, Suedia, Noua Zeelandã ºi Danemarca. Iar pe ultimele locuri sînt Congo, Siria ºi Coreea de Nord. Ce sã zic? Stãm neaºteptat de bine. Bine, englezii nu trãiesc aici ca sã se lãmureascã pe deplin.

Totuºi, dacã sîntem pe locul 66 (ptiu, drace!) de ce la oameni care fug din þara lor în cãutarea unei vieþi mai bune sîntem pe locul doi, dupã Siria? Întreb ºi eu, nu dau cu parul.

Viorica e categoricã: România a devastat Germania ºi alte cinci

þãri europene la accesarea fondurilor europene.

Parcã numai la accesarea fondurilor europene! ,,Toate lucrurile conectate la Internet reprezintã un pericol pentru credincioºi”, a zis Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse. ,,Antichristul va controla lumea prin intermediul smartphone-ului ºi Internetului”. Aºa o fi, cã prea le zici cu foc ºi pucioasã, Kirile!

Ce-o fi cu Corina Creþu de nu le lasã deloc pe proastele din Guvern sã se simtã ºi ele bine? O fi sincerã ºi nu ne-am dat noi seama, sau vrea sã le trimitã pe centura politicii ca sã punã bulanul pe PSD? Vorba românului: Iliescu ºtie!

Folosirea excesivã a tehnologiei informaþionale, a reþelelor de socializare ºi desfrîu, va transforma omul într-un mutant ce nu va putea face distincþia dintre viaþa cotidianã ºi realitatea virtualã. Omul va deveni un robot vanitos care va uita cine este cu adevãrat, pretinzînd cã este mai mult decît vede în oglindã. Dacã-i pui un filmuleþ cu experimentul Pavlov, nu se va recunoaºte, deºi o filmare în timp real i-ar arãta un cãþel care saliveazã ori de cîte ori i se aprinde lumina ecranului.

China accelereazã cursa înarmãrilor folosind noi arme cu laser ºi rachete hipersonice. ªtiþi previziunile babelor: ,,ne va conduce rasa galbenã”. Sincer sã fiu, pepenii galbeni sînt buni. ,,Pãcat, domnule preºedinte Iohannis! Am fi avut amîndoi ºansa sã intrãm în istorie!”, a spus Mircea Drãghici, cel respins de Werner sã ocupe funcþia de ministru al Transporturilor. Mãi, dromaderilor, istoria încã vã aºteaptã la cotiturã, dar pînã ajungeþi voi, ºontîcºontîc, prin hîrtoapele patriei, se face ora închiderii.

Marean Vanghelie ºi-a fãcut partid. Nu se ºtie dacã i-a dispãrut cuiva sau l-a gãsit, cert este cã e de stînga. Sincer sã fim, la agoniseala acumulatã destul de repede, în condiþiile unei îndemînãri ceva de speriat, îl credeam ambidextru.

Deficitul comercial al României a fost de 20% în 2018. Asta înseamnã un leu slab, preþuri mai mari, sãrãcie în ascensiune, în totalã contradicþie cu asigurãrile guvernanþilor cã economia creºte precum cozonacul. Mãi, bãieþi, mai lãsaþi vrãjeala de partid ºi de stat caprã, încurajaþi investiþiile, nu mai exportaþi materie primã, ci produse finite, trataþi þara asta precum gospodarii, nu ca boschetarii. Creºterea economicã bazatã pe consum nu e o poveste de succes, este antecamera dezastrului.

Aþi vãzut cîte amante au ajuns la butoanele puterii? Mã bucur cã aveþi spirit de observaþie. Dar aþi vãzut cît de naºparlii sînt? Nu?! Uitaþi-vã de la gît înspre creierii capului! Nu se vede nimic, aºa-i?!

Un italiano vero, trecut de 70 de cotolani, a vãrsat în conturile unei petarde din spaþiul carpatodanubiano-erotic peste 720.000 de euro, deºi juna dansatoare era destul de foarte mãritatã în frumoasa ºi erotica noastrã þarã. Dupã care ghilanul s-a plîns la poliþie, de-a ajuns frumoasa creaturã în cãtuºe (nu cã i-ar fi displãcut!). Ca urmare a acestui denunþ, este pusã în pericol atragerea de fonduri europene, acþiune de care Rovana Plumb e tare mîndrã, mai ales de cînd mult rîvnitele fonduri sînt atrase cu toate pãrþile corpului. Ceea ce alte þãri, devastate fãrã milã de România, nu pot sã facã.

Aproximativ 230.000 de copii suferã de dorul pãrinþilor plecaþi pe meleaguri strãine în cãutarea supravieþuirii. Încã pe atîþi se culcã flãmînzi în fiecare searã. Asta-i cruda realitate, dar noi îi dãm înainte cu Europa, cu creºterea economicã ºi alte minciuni ambalate în staniol. Minoritãþii bogaþilor nu-i pasã, iar majoritatea necãjiþilor pare anesteziatã. Parcã îºi petrece viaþa între metafizicã ºi televizor. Asta e imaginea realã a României, o þarã depresivã plinã de umor negru, România a devenit campioanã europeanã de tineret la Bob. Nu, cã nu sîntem normali... Anton Lixãndroiu, în etate de 87 de ani, a obþinut, dupã multe demersuri la forurile europene, ca Ungaria sã-ºi cearã scuze în plenul ONU pentru Holocaustul împotriva românilor din nord-vestul Transilvaniei, sãvîrºit cu cruzime inumanã în timpul ocupaþiei horthyste. E pentru prima oarã cînd ungurii recunosc cã au sãvîrºit crime împotriva noastrã. E un început, dar la cîþi români au bãgat sub brazdã de-a lungul istoriei, ar trebui sã-ºi cearã iertare zilnic...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 18 ianuarie 2019

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Eternul Eminescu Zi de zi, searã de searã, scriu cu gîndul la iarna care a venit, dupã obicei, ca o reginã, cu mîini de îngeri albi, cu ochi de flori de gheaþã pe geamuri, avînd chipuri nãscãtoare de fermecãtoare metafore, demne de pus în stihuri de poeþii îndrãgostiþi de naturã... ªi ninge frumos peste pagina manuscrisului meu, ca haina mesteacãnului din pãdurile noastre cîndva virgine, cu versuri pe care le doinesc de cînd mã ºtiu, întru amintirea celui care a fost ºi va rãmîne poetul nostru drag, Mihai Eminescu.

Cum sã nu mã dau la vorbã acum, cînd oamenii cîntã, la cãpãtîiul poetului de la Bellu, „Mai am un singur dor”, „Somnoroase pãsãrele” ºi atîtea alte cîntece care vibreazã din prea plinul inimii lor, întru vrednicã aducere-aminte, dar mai ales pentru dreapta lui nemurire... Eminescu este nemuritor prin caracterul etern al zestrei literare pe care ne-a lãsat-o nouã, ca români, sfinþitã cu miresme de iarbã verde ºi flori de lunã nouã... Scriu zi de zi, searã de searã, cu bucuria omului care, de ani buni, poposeºte pe meleaguri moldave, acolo pe unde bardul a umblat, odinioarã, zburdãlnicindu-mã dupã datini strãbune în sãnii, pe pîrtii întinse de albe ninsori, în boncãluit de cerbi ºi

BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Naºterea lui Eminescu Ceea ce este sigur din toate acestea este cã Mihai a fost botezat în ziua de 21 ianuarie 1850, la Botoºani.

Un bãtrîn popã, Ion Stamate de la biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului), ajutat de fiul sãu, Dimitrie, diacon, l-a vîrît în cristelniþã, pe vreme de iarnã, citindu-i cele de cuviinþã: L-au spãlatu-l, pieptãnatu-l,/ La botez l-au dus pe micul,/ La icoane l-a-nchinatu-l,/ Un diac citi tipicul,/ Cînd pe el veni botezul/ Îi trecu auzul, vãzul,/ Nici cã-i pasã lui, sãracul,/ Cã nãnaºa spune crezul/ ªi se leapãdã de dracul. (,,Miron ºi frumoasa fãrã corp”). În afarã de pãrinþi ºi de stolnicul Vasile Juraºcu, naº, mai era de faþã ºi maica Fevronia Juraºcu de la schitul Agafton, sorã cu mama.

Dacã lãsãm la o parte versiunile naºterii la Dumbrãveni, Soleni, în mai, noiembrie sau 5 ºi 14 decembrie, ca fiind cu totul absurde, rãmîn douã ipoteze dîrze în vrajbã ºi acum: 15 ianuarie 1850, conform actului oficial, 20 decembrie 1849, dupã însemnãrile de familie. (...) Copilul se nãscuse la Botoºani.

Deºi Eminovici vînduse o casã, mai avea alta, ºi apoi

MEDALIOANE LIRICE

Inovatorului ºi nedreptãþitului Mozart Azi, atîtea instituþii muzicale se îmbogãþesc De pe urma operei, cu geniu creatã, De astrul de la Salzburg...

El a revoluþionat compoziþia tehnicã În ramura melodiei, armoniei, polifoniei ªi a orchestraþiei, Anunþînd - vizionar - marile epoci muzicale Care se vor cristaliza Dupã moartea sa - Moartea aceluia care a fost aruncat Într-o groapã comunã, În cimitirul de la Salzburg -, Bucurîndu-i pe îngîmfatul conte Karl Zinzerdorf, Pe satanicul episcop de Colloredo ªi pe îngîmfatul împãrat Iosif al doilea, Cel care reproºa în capodopera mozartianã Rãpirea din Serai „Existenþa prea multor note”...

P Po o ll e em m ii c c ii

cobze de vînt prin pãduri de argint, la poalele cãrora izvoarele au intrat într-o somnolenþã de vis hibernal... ªi iatã cã Eminescu e cu mine, în inima mea, în inima românilor, acum, în acest început de ianuarie, cînd iarna se aude de peste tot ca o mînzã, nechezînd ºi zburdînd prin codri, pe dealuri ºi vãi, împrãºtiind din nebãnuitele ei troiene la rãscruci de drumuri, poieni ºi cîmpii, cu duh de Eminescu, pînã în cele mai îndepãrtate culmi cereºti, spre dreaptã judecatã a numelui lui, care înseamnã marea poezie a românilor din toate timpurile... E ianuarie, zi de bunãvestire pentru noi, românii, cã Eminescu este al nostru dintotdeauna, ca rãdãcina firului de iarbã, ca albiile rîurilor ºi ghinda stejarilor seculari. Cã e aºa, ne-o spune poezia lui, scrisã cu fire din aur, frãmîntat, adesea, pînã la lacrimã, de durerea poporului sãu... Ninge în cimitirul Bellu, peste cripta lui Mihai Eminescu, iar norodul, cum se cuvine, îl celebreazã cu cele mai frumoase elogii, pentru faima sa de mare poet... Cã el sa nãscut, pe de o parte, cu geniul poeziei, ºi pe de altã parte, cu nemurirea limbii române... ªi scriu, pe panglicã de Tricolor, dorul meu de Eminescu... De eternul Mihai Eminescu, întru slava de a se fi nãscut pe aceste meleaguri, cu o istorie aparte, scrisã de eroii ei legendari.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” putea sã se tragã în casele socrului. Întrebarea pe care o punem este de unde luase tatãl Psaltirea cu pomelnicul copiilor, pe care e de la sine înþeles cã o þinea în biblioteca lui de la Ipoteºti? A luat-o cu sine numai ºi numai ca sã însemne în ea data naºterii? Ar fi fost o ciudãþenie. Atunci copilul s-a nãscut la Ipoteºti. De ce atunci în toate însemnãrile se pomeneºte de Botoºani?

Atîta lucru putea fi sigur în familie. ªi cu toate acestea, fapt deconcertant, acel patru ceasuri ºi cincisprezece minute evropieneºti sunã prea de tot a fapt adevãrat.

Pare cã vezi pe voinicul cãminar strãbãtînd odaia în lung ºi în lat, în aºteptarea evenimentului. O uºã se deschide, cineva din familie aduce vestea. Tatãl scoate ceasul din buzunar, moaie peana în cãlimarã ºi înseamnã în Psaltire sau într-altã parte, trenscriind apoi în Psaltire. (...) Neexistînd dar decît un document sigur, însuºi actul de naºtere, bunul-simþ cere sã pãstrãm ca datã a naºterii ziua de 15 ianuarie 1850, cu observarea, în privinþa locului, cã, totul fiind cu putinþã pe aceastã lume, n-ar fi exclus ca pruncul sã se fi nãscut la Ipoteºti, fiind apoi adus ºi botezat la Botoºani. De altfel, cînd e vorba de un mare poet, puþinã mitologie nu stricã.

GEORGE CÃLINESCU (,,Viaþa lui Mihai Eminescu” – 1932)

Dar demnul ºi apolinicul compozitor I-a replicat, laconic ºi convingãtor: Sînt atîtea note cîte trebuiau Sã fie!

Meditînd la viaþa-i nefericitã ªi la opera sa rãscolitoare, Printr-un farmec al firescului, Al simplitãþii mãiestrite ªi al unei estetici christice, Îmi vine a parafraza Aforismul martirului Nicolae Iorga: „Ce frumos vorbeºte societatea Despre aceia pe care i-a ucis Fãrã milã!”

Eu, imnograf byzantin, Aprofundez muzica Nemuritorului fiu al Austriei, Cu smerenia titanului de la Bonn ªi aud, cum ar zice un poet, Plin de muzicã în sufletul sãu, Mereu senin: „Îmboboceºte zarea Ca piersicii-n livadã”...

DORU POPOVICI

Bustul din marmurã al lui Mihai Eminescu, realizat de sculptorul Ion Jalea (1887-1983), se regãseºte, din anul 1943, în ansamblul monumental Rotonda scriitorilor, din Parcul Ciºmigiu.

CIOBURI DE GÎNDURI

De-am fi...

Am auzit de foarte multe ori, în ultimul timp: oh, de-am fi mereu aºa de buni cum sîntem în preajma Crãciunului! De-am fi mereu aºa cum sîntem de Crãciun! ªi... în parte, aceastã exclamaþie este îndreptãþitã... În parte!... ªi de ce în parte? Pentru cã se întîmplã ca noi sã fim mînaþi ca vitele cãtre o muncã, fãrã discernãmînt. Pentru cã nouã nu ne rãmîne timp pentru noi decît de sãrbãtori! Doar atunci mai avem timp sã ne aducem aminte cine sîntem! Doar atunci mai reuºim sã întrezãrim adevãratele noastre dimensiuni spirituale!... Ce pãcat ºi ce ruºine! Am atras atenþia asupra acestui fapt încã de cînd eram foarte tînãr ºi am atras asupra mea invectivele ºefilor ºi superiorilor (?!) mei! ªi de ce?

Pentru cã eu am refuzat sã fiu doar o unealtã?

Pentru cã am pus mai presus de fiinþa mea sãrbãtoarea, deºi nu este firesc? Da, Iisus a spus: Nu oamenii au fost fãcuþi pentru sãrbãtori, ci sãrbãtorile pentru oameni! ªi de ce? Pentru ca noi sã avem repere morale în faþa noastrã! Pentru a înþelege ºi dimensiunile arderilor noastre, dar ºi pe cele ale staturii noastre umane ºi morale! Ei, pentru asta meritã sã te jertfeºti, la propriu, cãci nu putem continua sã trãim ca niºte fiinþe deraiate din tiparele firescului lor! Ce puþin timp avem la dispoziþie pentru noi!

Ce puþin reflectãm la cotidian ºi la finalitãþile noastre de cãpãtîi! De-am fi mereu aºa cum sîntem de Crãciun! Dar noi putem face sãrbãtoare din fiecare clipã a existenþei noastre... Am trãit ºi am crescut într-o familie în care s-a muncit foarte mult... Dar totul se fãcea cu dragoste, cu ºtiinþã ºi înþelepciune!

Din paharul nostru cu apã, am bãut ºi noi, ºi oamenii care lucrau alãturi de noi! Din acelaºi pahar ºi în acelaºi mod s-a bãut ºi vinul. Momentele noastre de odihnã erau ºi momentele lor. ªi eram la fel de buni, de senini ºi de frumoºi ºi de Crãciun, ºi în zilele de praºilã din timpul verii. Dragi prieteni, în etica muncii ºi în etica fiecãrei zile stã frumuseþea acestei vieþi. Iar cînd munca fãrã discernãmînt întoarce fratele împotriva fratelui, atunci nici mãcar de Crãciun nu vom mai ºti sã fim buni.

Ce pãcat de toatã truda noastrã! Ce pãcat de risipirea darului Divin asupra cãruia nimeni nu mai mediteazã nici în rugã, nici în odihnã, ci doar în plîns! ªi vrem sã ajungem o civilizaþie cosmicã?!...

ILARION BOCA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 18 ianuarie 2019

15 ianuarie, marea sãrbãtoare naþionalã a culturii române MARGINALIA EMINESCIENE (Comentarii mixte) I. „Vreme trece, vreme vine,/ Toate-vechi ºi nouã toate;/ Ce e rãu ºi ce e bine/ Tu te-ntrebi ºi te socoate;/ Nu spera ºi nu ai teamã,/ Ce e val ca valul trece;/ De te-ndeamnã, de te cheamã,/ Tu rãmîi la toate rece“.

Poezia „Glossã“ este una în formã fixã, face parte dintre antume ºi a fost creatã ºi publicatã în 1883.

Ne rezumãm la a face cîteva referiri la versul nr. 6, vers care sintetizeazã trecerea inexorabilã a timpului (timpul subiectiv sau biologic al nostru ºi cel infinit al universului), precum ºi la efemeritatea tuturor lucrurilor ºi fiinþelor (nimic nu se pierde, ci totul se transformã, reluîndu-se perpetuu ciclicitatea lumilor ºi plurilumilor).

Versul menþionat (cu aspect aforistic sau de sentenþã), prezintã o structurã onomatopeicã, bazatã pe vibraþiile ºi sugestiile sonore ale substantivului „val“, precum ºi a consoanelor „v“ ºi „l“, prefigurînd vacarmul ºi acalmia, zbaterea ºi clipocirea, curgerea, fluxul ºi refluxul, înaintarea ºi retragerea, pozitivul ºi negativul, viaþa ºi neantul. Pe alt palier al semnificaþiilor încifrate putem sugera cã ºi consoana „v” sintetizeazã „furtunile vieþii”, iar consoana „l”, momentele de pace ºi fericire ale existenþei umane. De asemenea, existã aici un inteligent ºi savant joc poetic de cuvinte, vibrînd de idei ample, intime sau filozofice ori ezoterice, subiective sau obiective, respectiv: val, cav, cavã, caval ºi, prin extrapolare, c(h)eval (Eminescu cunoºtea limba francezã, dupã cum rezultã din corespondenþa purtatã cu Veronica Micle). În continuare, vom proceda la descifrarea (zicem noi) a mesajelor încifrate implementate de poetul nostru naþional în urzeala versului, dupã cum urmeazã: Valul este elementul esenþial ºi caracteristic al mediului acvatic, ce alimenteazã mãrile ºi oceanele cu plancton ºi nutrimente, bazã a existenþei vieþuitoarelor marine ºi nu numai. Se metamorfozeazã brizanþi, talaze, hulã, jerbe sau pereþi ameþitori de ape. Valurile au o muzicã a lor ce rezoneazã cu cea a sferelor. Zbaterea valurilor violentã sau molcomã simbolizeazã sufletul poetului aspirînd spre absolut.

Cuvîntul cav (convex-concav) ne duce cu gîndul la poalele valurilor, la spaþiul dintre ele, adîncitura-hãu dintre douã valuri, ca pe o cale spre abisul albastru. Dar poetul inspirat de Platon face apel ºi la sensul de cavernã sau peºterã ca spaþiul subteran al lumii (Innenraum), dar ºi pãtrunderea în peºterã este intrarea în domeniul mistic al sufletului. Umbrele flãcãrilor din peºtera platonianã simbolizeazã prezentul ºi trecutul, realitatea ºi aparenþa, realul ºi ficþiunea. Cuvîntul cavã (aminteºte de venele cave) întruchipeazã ºuvoaiele de ape prin care ºuierã vînturile, alizeele ºi uraganele ca printre niºte tuburi de orgã, cãile de circulaþie ale spiritului vital.

Instrumentul muzical caval sugereazã tendinþa apelor marine ºi oceanice, biciuite de vînturi, de a „îngîna“ parcã o muzicã stranie, molcomã ºi ºoptitã, ca aceea a brizanþilor, sau una stridentã cu nuanþe de zbatere a valurilor uriaºe. Aceastã armonie contrastantã este asemãnãtoare cu performanþele cavalului, instrument strãvechi al omenirii alãturi de fluier ºi nai, transpunînd evenimentele vieþii în curgerea timpului prin bocet, doinã, dureri ancestrale, vaier sau strigãte de bucurie ºi extaz.

Conotaþia cuvîntului c(h)eval decurge dintr-un simbol romantic, îmbrãcînd forma „cailor mãrii“ (valurile ce parcã tropotã), animale fantastice care nu se opresc niciodatã din trapul sau alergarea lor, aºa cum spune Eminescu ºi în poezia „O cãlãrire în zori“.

II. „ªi te-ai dus, dulce minune,/ ª-a murit iubirea noastrã -/ Floare-albastrã! floare-albastrã!.../ Totuºi este trist în lume!“ Eminescu a preluat creativ motivul sau simbolul „florii albastre“ de la romanticii germani ºi austrieci din Secolele XVIII ºi XIX, în special Novalis. În legendele populare turinge se vorbeºte despre Muntele Kyffhaeuser ºi despre floarea albastrã din noaptea Sf. Ioan, care s-a transmis poetului Novalis prin tradiþia oralã natalã. Pe care le-a transpus apoi în trena epicã a romanului „Heinrich von Ofterdingen“, unde se vorbeºte de pãstoriþa Cyane, cunoscutã ca Kornblume (albãstrea), derivat din latinescul „cyaneus“. Poetul german apeleazã la concepþia despre o preexistenþã a sufletului ºi la teoria vieþii repetate. Floarea este o expresie a armoniei inconºtiente, imagine a aceleia care domnea în epoca de aur, ºi a iubirii, care stau la baza naturii. Florile reprezintã copilãria terestrã, iar norii, manifestãri ale celei de-a doua copilãrii, aceea prin care începe viaþa spiritualã. Floarea albastrã ar simboliza albastrul himeric al idealului transcendental.

S-a acreditat faptul cã la Eminescu simbolul respectiv reprezintã ceva desãvîrºit special, dincolo de Novalis ºi de orice înþeles metaforic, floarea albastrã fiind o fatã frumoasã, nebunã, iubitoare. De fapt, floarea albastrã din poezia lui Eminescu nu e nici un moment iubita, ci simbolul romantic al aspiraþiei nostalgice dupã un ideal necunoscut, a cãrui cucerire compenseazã dezamãgirea din lumea sub toate formele ei. În manuscrisul pãstrat, „floarea albastrã“ e consemnatã de Eminescu cu liniuþã de unire între cele douã cuvinte, formînd un cuvînt compus, de sine stãtãtor. Cînd s-a referit la iubita sa cu ochi albaºtri, poetul a utilizat versul „albastra-mi dulce floare“, unde epitetul dulce dã concreteþe ºi anuleazã alãturarea simbolicã „floare-albastrã“, sugerînd o rãsturnare a simbolului, un contrast cu el. Eminescu ºi-a gãsit refugiul, dincolo de iubirea pãmînteascã, în cultul ideii, al poeziei, simbolizat de „floare-albastrã“, intangibilul ideal, idealul abstract, un simbol transcendental care este strigat ca un consolator.

Unii critici au sesizat o funcþie minorã, ornamentalã a florii albastre în „Cãlin Nebunul“, „Cãlin-file de poveste“, „Miron ºi frumoasa fãrã corp“ ºi în „Sãrmanul Dionis“.

La Novalis, iubita se identificã cu infinitul, iar la Eminescu se instituie un constrast: iubirea a trecut, neîmplinitã, eroul liric a rãmas singur în faþa lumii, cu nostalgia dupã infinitul incert spre care zboarã gîndirea sa.

Romanul lui Novalis viza la capãt o beatitudine nemaicunoscutã prin transfigurarea sufletului ºi situarea în planul mistico-fantastic a aventurii eroului, cãutãtor al florii albastre, pe cînd eroul liric eminescian rãmîne cu veºnica tristeþe, cu aspiraþia sa nelãmuritã ºi necesarã, ca evadare dintr-o lume în care nu mai are ce spera. Se poate admite existenþa la Eminescu a „florii albastre“, ca simbol poetic fãurindu-ºi un simbol propriu al florii albastre pe filierã folcloricã. În scrierile sale poetul român nu-l aminteºte pe Novalis. Între cei doi creatori apropierile par de ordinul structurii, funcþia simbolului este la amîndoi cea de mediator al cunoaºterii.

Abia în „Mortua est“, albastrul pãtrunde pentru prima oarã în lirica antumã, devenind o prezenþã constantã ºi tulburãtoare. A existat o consecvenþã de la florile de crin, floare albã de cireº, la imaginea florilor de tei, apoi la florile albastre. Albastrul este un atribut gingaº al ochilor în acelaºi spaþiu poetic nostalgic; este un epitet ce sugereazã cînd materialitatea, cînd imaterialitatea. Adîncimile sufleteºti sînt lumi ale închipuirii ºi reveriei, asociate cu acele „spaþii albastre“ eterate (stele albastre, albastrul ceresc, boltirea cea albastrã, ca un clopot clar albastru, porþi albastre, cîmpii albastre, unde-albastre, valu-albastru vagabond, albastrul tãriei, albastrã-i adîncime etc.).

Determinativul albastru apare în poezia eroticã, cosmicã ºi fantastic-miticã, capabilã sã sensibilizeze trãirile, sã însoþeascã fluxul emotiv sau sã plasticizeze metafora spaþiilor ºi astrelor. Albastrul se adecveazã atmosferei erotice, mitologice ºi naturiste a poeziei lui Eminescu.

III. Apelativul – metaforã „floare albã de cireº” (simbol adonic ºi apolinic: fragilitate, puritate ºi gingãºie, atributele „dulcei fete“/ femeii tinere; „mireasa sufletului meu”; primenirea ºi renaºterea prin iubire ºi extaz; echilibrul precar dintre iubire ºi tragedie, dintre datul existent ºi extincþie) are ca adresant cinci personaje reale feminine: Casandra („îngerul bãlai”, inocenþa, aerul diafan ºi frumusþea proaspãtã, iubirea dintîi juvenilã ºi neprihãnitã), Carmen Sylva (strãlucirea maiestuoasã regalã, tulburãtorul talent nativ de poetã), Mite Kremnitz (frumuseþea clasicã prusacã, inteligenþa strãlucitoare ºi prudenþa, simbolul amiciþiei dezinteresate), Cleopatra Poenaru („îngerul albastru”, iubirea frugalã ºi efemerã, visulfantoºã erotic, versatilitatea femeii-actor/jucãtor), Veronica Micle (superbia romanticã ºi tragicã, expresia visului etern de împlinire ºi desãvîrºire prin dragoste, fiinþa permanent cãutatã, chematã-respinsã, doritã-urîtã, partea lipsã a sufletului poetului); toate aceste faþete sufleteºti ºi comportamentale, întrunite ipotetic armonios, ar fi întregit/împlinit potretul ideal al femeii perfecte, dorite cu ardoare în viaþa sa ºi în creaþia poeticã, de cãtre fiinþa amarnic încercatã ºi zbuciumatã a poetului nepereche, a nefericitului perpetuu Mihai Eminescu.

Casandra a fost prima iubire idilicã a lui Eminescu la Ipoteºti, în imaginarul poetului (pe cînd „fiind bãiet pãduri cutreieram…”), ea apãrînd ca fiind Blanca, prototipul fiicei de împãrat, o fatã superbã, blondã ºi cu ochi albaºtri (fiinþã fragilã ce apare în unele manuscrise ºi poezii), decedatã la o vîrstã fragedã ºi lãsînd urme adînci

de amãrãciune, dor ºi pustietate în sufletul lui Eminescu. În anii ’70 ai secolului trecut, într-o vizitã la Ipoteºti, în cimitirul din satul natal al poetului, încã mai persistau urme vagi ale mormîntului tinerei Casandra.

Mite Kremnitz a fost una dintre iubirile fulgerãtoare ale lui Eminescu, pînã în ziua de azi nefiind clar dacã poetul i-a dedicat ei, sau marei lui iubiri, Veronica Micle, tulburãtorul poem „Atît de fragedã...” În viziunea reginei-poete Carmen Sylva, imaginea poetului nepereche era urmãtoarea: „Ne apãrea neliniºtit ºi rãvãºit, ca venit dintr-o altã lume; îmi amintea de Manfred ºi de Faust, de chipurile palide ºi rãvãºite ale marilor romantici... Mi-a sãrutat mîna, privindu-mã cu o privire potolitã, dar pãtrunzãtoare, ce voia parcã a-mi secãtui sufletul, spre a rãmîne pentru el un subiect de curiozitate sau interes... Privirile-i cãutau departe, dincolo de ziduri...

Trãsãturile feþei trãdau oboseala unei tinereþi trãite fãrã bucurie. Degetele-i erau lungi ºi îngheþate, gura foarte expresivã, cu buze fine, îi traducea toate emoþiile. Avea vocea rãguºitã, dar duioasã, ca a turturelelor toamna...”.

La rîndul sãu, Gheorghe Eminescu, nepotul poetului, fãcea în amintirile sale cîteva precizãri referitoare la spusele alteþei sale: „Regina i-a dat o poezie de-a ei s-o citeascã (Eminescu) ºi sã-ºi dea cu pãrerea. Poetul a citit-o cu atenþie, a recitit-o, apoi, cu «originala lui sinceritate» (cum spunea scriitorul Barbu ªtefãnescu Delavrancea) i-a spus: «Majestate! În forma actualã cred cã ar fi mai bine sã nu fie publicatã...». Supãratã, regina a fãcut uz de autoritatea regalã ºi i-a spus lui Eminescu: «Uiþi cã vorbeºti cu regina României?» Iar replica poetului a fost promptã: «Da, dar nu cu regina poeziei!»”.

IV. În final, o micã menþiune de istorie literarã: eticheta de „Luceafãr al poeziei româneºti“ legatã de numele lui Eminescu a fost lansatã de obscurul gazetar C.B. Stamatin, într-un necrolog din ziarul „Adevãrul“, din 18 iunie 1889. Eticheta a fost preluatã ºi folositã exhaustiv dupã 1945, ca apoi, dupã revoluþia din 1989, sã fie abandonatã treptat, ca ºi cea de poet naþional, ultima, fãrã o temeinicã justificare. Aceastã din urmã apreciere a fost împãrtãºitã, din pãcate, ºi de renumitul critic literar Nicolae Manolescu, mai precis: Eminescu nu este un Victor Hugo care s-ar fi putut afla pe baricadele unei revoluþii ºi deci sã poatã fi considerat poet naþional; potrivit aceleiaºi opinii, Vasile Alecsandri a fost mai aproape de statutul ideal de poet naþional, considerîndu-l ºi cel mai mare pastelist european, uitînd probabil de acei lake poets (,,poeþii lacului”) britanici. A eludat faptul cã Eminescu ºi-a sacrificat iremediabil sãnãtatea ºi opera, în urma muncii titanice depuse la redacþia ziarului „Timpul“ ºi la alte publicaþii contemporane lui, pe care le scria integral.

Scriitorul Alexandru Brãtescu-Voineºti povestea odatã: „Citirea Luceafãrului (la Palatul regal, la 8 octombrie 1882) mã face sã cred cã Eminescu a fost îndemnat sã-l scrie de-o mare durere pe care trebuie s-o fi îndurat...”. La rîndul sãu, Alexandru Vlahuþã precizeazã: „Într-o conversaþie cu Eminescu, prelungitã pînã noaptea tîrziu, poetul mi-a povestit o dragoste a lui, o întîmplare curioasã, care i-a inspirat «Luceafãrul», ºi care nu se poate spune aici“.

Creaþia-capodoperã „Luceafãrul” exprimã într-un siaj artistico-metaforic, aproape de perfecþiune, atitudinea lui Eminescu, „strãin la vorbe ºi la port”, faþã de tentativa eºuatã a asimilãrii sale de cãtre „cercul literar” patronat de Carmen Sylva. Poetul nepereche detesta viaþa frivolã a protipendadei care popula curtea regalã („negrul castel”), printre care remarcã tinere de familie bunã („din rude mari, împãrãteºti”), unde pajii de curte ofereau la discuþii „cupele de vin” ori explorau cu exuberanþã ºi lipsã de decenþã crîngurile din apropiere (aproape identic cu acelaºi tip de comportament libertin al nobililor în preajma reginei Maria Antonia Iosefa Iohanna de HabsburgLothringen, cunoscutã ca Maria Antoaneta, din satul idilic din Micul Trianon).

Eminescu detesta „cercul strîmt”, imoral ºi decadent, optînd pentru traiul izolat, „nemuritor ºi rece”, departe de lumea ipocriziei nobiliare ºi a falselor valori. În eseul extins „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, criticul literar Theodor Codreanu mai precizeazã urmãtoarele aspecte: „În realitate, statul român nu a atins niciodatã exigenþele lui Eminescu, fiindcã nici nu ºi-a propus aceasta vreodatã, deºi mari gînditori au pledat statornic pentru asimilarea organicã a eminescianismului ca temei al fiinþei noastre naþionale”.

Eminescu dorea cu ardoare sã elaboreze, aprofundînd operele filozofilor germani, o filozofie practicã „vizînd scoaterea României din subistorie”. Mai menþionãm ºi spusa poetului despre trecutul poporului român: „tot, tot este un ºir neîntrerupt de martiri”.

TÃNASE GROSU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 18 ianuarie 2019

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (103) Oglinzi reflectate în Infinit (1) „Mistuiþi de rãni lãuntrice, ne trecem prin veac. Din cînd în cînd ne ridicãm ochii spre zãvoaiele raiului, apoi ne aplecãm capetele în ºi mai mare tristeþe. Pentru noi, cerul e zãvorît, ºi zãvorîte sînt ºi cetãþile. În zadar cãprioarele beau apã din mîinile noastre, în zadar cîinii ni se închinã, sîntem, fãrã apãrare, singuri în amiaza nopþii...“. (Lucian Blaga) Cãutîndu-te în lume, mi-am ridicat ochii peste Pãmînt, spre Cer ºi cînd te-am gãsit, ai plecat în Infinit. În deºertul din sufletul meu am sãdit un trandafir. Din parfum respir amintiri, joc de umbre ºi lumini, nestemate la care mã voi închina ºi dincolo de moarte.

Modelez din lut clipele de fericire ºi þes, din flori de cireº, zãpezi în care am sculptat speranþã, dar ea s-a topit tandrã pe Planeta albastrã, fiind rãpusã de o neîndurãtoare coasã.

Mã întreb: de ce m-am nãscut, de ce am crescut, de ce ne-am cunoscut, de ce ne-am iubit, de ce s-au rãtãcit inimile noastre ºi a ta pulseazã, acum, printre astre? Din milioane de perechi noi ne-am despãrþit pe veci. Am scris în zodia mea dorinþa de a te proiecta zilnic în viaþa mea. Acum, în gîndurile mele curge Calea Lactee, dar ce pot sã-nsemn eu în ploaia de stele?

A venit un An Nou, însã fãrã tine. Anii trec, anotimpurile se succed, numai frãmîntãrile ºi zbuciumul meu stau pe loc, ºi-au gãsit adãpost în fiinþa mea. Raþiunea noteazã relaþiile de la cauzã la efect, dar nu le pot controla. Sînt vlãguitã, copleºitã de obosealã, iar gîndul împietrit aleargã cãlcînd amintirile mele cu paºi de clipe grele.

Cu o razã de speranþã îmi cîrpesc inima fãcutã zdreanþã.

Aud în mine un ecou din amintiri de umbre ce se reflectã pe îngîndurata-mi frunte. Din zare, sorb un pahar de

MARI MAEªTRI AI PICTURII MODERNE

„Primul meu contact cu Parisul“ (2) „Dar poate cã o sã vinã Cendrars (n.t. – Blais Cendrars, zis Frederic-Louis Sauses – 1887-1961 -, poet, romancier, reporter ºi memorialist, de origine elveþianã) ºi o sã mã invite sã iau masa cu el. Înainte de a intra în atelierul meu, trebuia totdeauna sã aºtepte, ca sã-mi dea rãgaz sã fac puþinã ordine, sã mã îmbrac, cãci lucram gol. În general, nu suport nici o hainã pe mine, mã îmbrac fãrã gust.

Nimeni nu-mi cumpãra tablourile. De altfel, nici nu mã gîndeam cã ar fi posibil aºa ceva. O singurã datã, domnul Malpel mi-a oferit douzeci ºi cinci de franci pe un tablou expus la Salon, în caz cã nu-l vînd. «Dar foarte bine, m-am grãbit eu sã replic, la ce bun sã mai aºtept».

Nu ºtiu ce se întîmplã acum: dupã douãzeci de ani, tablourile se vînd. Se spune chiar cã un francez autentic, Gustave Coquiot, colecþioneazã tablourile mele. Ar trebui sã-l întîlnesc ºi sã-i mulþumesc. Iar eu, în ajunul rãzboiului, am împrãºtiat la întîmplare aproape patru sute din pînzele mele în Germania, Olanda, la Paris, aproape pretutindeni. Atîta pagubã! Cel puþin, din moment ce nu-i costã nimic, oamenii se vor osteni sã le agaþe pe pereþi. ... Fiind la Paris, m-am dus la baletele lui Deaghilev, ca sã mã întîlnesc cu Bakst (n.t. – pictor ºi decorator rus) ºi Nijinski. Cît a trãit, Deaghilev n-a ºtiut niciodatã dacã trebuie sã se împrieteneascã cu mine ºi cum anume sã procedeze.

Pentru mine, baletele aveau acelaºi punct de plecare ca ºi «Myr Iskustwo», care a fost, de altfel, întemeiat tot de Deaghilev. Toate descoperirile, noutãþile erau acum filtrate, poleite, spre a se ajunge la un stil plãcut ºi picant.

Cum s-a deschis uºa culiselor, l-am zãrit, de departe, pe Bakst. Nijinski vine fugind, mã zgîlþîie de umeri. Dar se ºi avîntã ca-n zbor spre scenã, unde îl aºteaptã Karsawina. Se dãdea Spectacolul trandafirului.

Patern, Bakst îl opreºte: «Wasia, aºteaptã, vino aici». ªi îi aranjeazã cravata lui latã. Lîngã el, d’Annunzio, mic de staturã, cu mustãþi fine, flirteazã drãgãstos cu Ida Rubinstein.

Mã simt prost. Bakst mã sfãtuise doar sã nu mã duc la Paris, avertizîndu-mã cã am toate ºansele sã mor de foame ºi cã nu trebuie sã contez pe el. Cînd se mai afla încã la Petersburg, mi-a dat totuºi o sutã de ruble, sperînd cã am sã pot deveni asistentul lui ca scenograf. Dar

soare, sã uit cã este destrãmatã viaþa mea adevãratã. În uitare nu pot face nici un pas, dar nici nu încerc. Seninul cerului a dispãrut, fãcînd loc norilor care, în clipele grele, par dansul lacrimilor mele. Mã pierd în labirintul din care nu mai pot ieºi, cãutînd Calul meu verde cu copite de argint, ce s-a rãtãcit în labirint ºi care era VIAÞA mea.

Sînt nefericitã pentru cã tu nu mai eºti. Ai fost.

Verbul „a fi“ la prezent nu-l voi mai putea conjuga nicicînd, deoarece a cãzut o stea ºi tu ai plecat în urma sa, cãlãtor cãtre nimic, un punct mic în infinit. În inima ta ai închis eternitatea, iar în inima mea, singurãtatea.

Toatã viaþa ai fost sãnãtos. Nu ºtiai ce înseamnã boala ºi eram fericitã cã n-o cunoºti. N-a fost sã fie aºa.

A venit ca un trãsnet, din senin, hotãrîtã sã te rãpunã. ªi a reuºit, în timp record. În ultima vreme aveai ochii încercãnaþi ºi erai tare palid ºi obosit. Cu mare greutate am reuºit sã te conving sã-þi faci analize. Ele nu au ieºit bune, a rezultat cã aveai o anemie accentuatã. Te-ai internat în spital pentru un diagnostic precis. Dupã cîteva zile de investigaþii, într-o dimineaþã mohorîtã, l-am aºteptat pe medicul tãu sã-mi spunã ce boalã ai ºi cînd te vei însãnãtoºi. Tu erai în salon, eu pe holul spitalului, tremurînd de teama de a da ochii cu medicul.

Nu ºtiu de ce aveam o presimþire sumbrã. În sfîrºit, a apãrut. Mã cunoºtea ºi s-a oprit lîngã mine. M-a privit lung, apoi fãrã menajamente mi-a spus cã boala aceea nemiloasã s-a generalizat. Am îngheþat. Nu îndrãzneam sã-l mai întreb nimic, iar tãcerea lui mã înfiora. „Va dura puþin, doamnã, nimic nu se mai poate face. Trebuie sã vã resemnaþi”. Am întrebat: ,,Va muri?”. Rãspunsul a fost neîndurãtor: ,,Da, foarte curînd, îmi pare nespus de rãu”. Trãiam sfîrºitul lumii, propria mea execuþie, iar tu, care erai condamnat, habar n-aveai. Culoarul spitalului a devenit oglindã reflectatã-n infinit. (va urma) LILIANA TETELEA vãzînd cã sînt lipsit de îndemînare cînd e vorba sã pictez decoruri, m-a lãsat în voia sorþii. Eu am plecat totuºi, ºi iatã-mã în faþa lui. Îmi vine greu sã-i vorbesc. ªtiu cã Bakst e extrem de nervos. ªi eu la fel. Nu mã simt jignit.

Dar ce? Trebuia sã rãmîn în Rusia? Acolo, cînd mi se întîmpla sã expun în cadrul grupului de tineri artiºti, tablourile mele erau agãþate (dacã se întîmpla cumva sã fie autorizat acest lucru) în cele mai îndepãrtate ºi întunecoase colþuri.

Cînd am trimis, dupã sfaturile lui Bakst, cîteva pînze la expoziþia organizatã de «Myr Iskusþwo», ele au rãmas pur ºi simplu în apartamentul unuia din membri, în timp ce aproape orice pictor rus, oricare i-ar fi fost valoarea, era invitat sã facã parte din aceastã societate. ... PARIS! Pentru mine, n-a existat un cuvînt care sã fie mai plãcut. La drept vorbind, în clipa aceea, puþin îmi pãsa dacã Bakst o sã vinã sau nu sã mã vadã. Dar cînd a fost sã-ºi ia rãmas bun, mi-a spus: «Am sã trec pe la d-ta sã vãd ce lucrezi». ªi într-o zi chiar a ºi venit. «Acum, mi-a spus el, culorile d-tale cîntã».

Astea au fost ultimele cuvinte adresate de profesorul Bakst fostului sãu elev. Ceea ce a vãzut l-a convins, poate, cã aici, în «La Ruche», la Paris, în Franþa, în Europa, eu sînt un om. În cãutãrile mele artistice, nu o datã am hoinãrit pe strada Laffitte, contemplînd sutele de tablouri de Renoir, Pissarro, Manet, din galeria lui Durand-Ruel. Îndeosebi, mã atrãgea galeria lui Vollard, dar nu îndrãzneam sã intru în ea. În vitrinele întunecate, prãfuite nu erau decît ziare vechi ºi o statuetã de Maillol, care pãrea cã s-a rãtãcit acolo. Îmi arunc privirea, cãutînd sã vãd tablouri de Cézanne. Sînt pe zidul din fund, fãrã rame. Mã apropii de vitrinã, turtindu-mi nasul de geam ºi deodatã mã izbesc chiar de Vollard. E singur în mijlocul galeriei sale, îmbrãcat cu un pardesiu. Mi-e teamã sã intru. Pare morocãnos. Nu cutez.

Dar vitrinele galeriei Bernheim, din Piaþa Madeleine, sînt luminate ca pentru o nuntã. În ele sînt expuse tablouri de Van Gogh, Gauguin, Matisse. Priveºti, intri ºi ieºi dupã cum þi-e placul. Ceea ce am ºi fãcut, o datã sau de douã ori pe sãptãmînã. Dar cel mai în largul meu mã simþeam la Luvru. Prieteni dispãruþi de multã vreme.

Pînzele lor mi-au luminat copilãria, ºi tablourile lui Chardin, Fouquet, Géricault m-au fãcut sã mã opresc în faþa lor de nenumãrate ori“. (va urma) MARC CHAGALL (Traducere de PAUL B. MARIAN)

Eternitate Lui Eminescu

Sîntem cu peste o sutã de ani mai mici decît Eminescu

El este cu o eternitate mai mare decît noi

GEORGE MILITARU

Patria românã

Pe lume nu-s mai multe Românii ªi una singurã e România noastrã!

Cu toamnele bogate-n rodnicii ªi a lui Brâncuºi pasãre mãiastrã!

Pe lume nu-s mai multe Românii Ci una singurã, ce ne poartã dorul!

Românii sînt aici de veºnicii, Cu cîntece ºi jocuri s-a apãrat poporul!

Pe lume nu-s mai multe Românii Ci una singurã, indepedentã!

Avînd un crez în omenii, Românii nu au colonii Ci oameni liberi pe Planetã!

FLORIN IORDACHE

Poate pînã la urmã o sã ningã Copacii, pixuri cu mine împrãºtiate, scrijelesc cerul Dimineaþa a devenit o linie trasã cu rigla de calcul, defectã; e un cenuºiu întunecat ce se-ntinde peste existenþa infectã Destinul a încremenit în proiect, Nici un gînd, nici un vis, nu dezgheaþã-o fereastrã, negru ºi gri deasupra copacilor, negru ºi gri în viaþa noastrã Poate pînã la urmã o sã ningã tîrîndu-ne ºi mai mult în confuzie; atunci va þîºni poemul de dragoste, ca o sãgeatã, ca o iluzie ADI SFINTEª, 31 decembrie 2018

Oameni bogaþi Tot umblînd pe cele dealuri Lîngã Munþii Retezat Prea cuprins de idealuri Un gînd bun m-a onorat Cum eu sînt antipolitic ªi român adevãrat Mi-aº dori în mod empiric Sã ajung un magistrat Sã-l judec pe fiecare Ajuns mare marþafoi Ca-ntr-o micã supãrare Sã dea banii înapoi Ar fi bine pentru þarã Iar cu banii adunaþi Sãrãcia sã disparã ªi sã fim în lume fraþi Toþi vecinii sã se mire Cã la poale de Carpaþi Noi, românii, în neºtire Am ajuns oameni bogaþi.

IOAN PRODAN, Haþeg

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 18 ianuarie 2019

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Anexarea Moldovei dintre Prut ºi Nistru de cãtre Imperiul Rus (3) Þarul Alexandru I a dat amiralului Ciceagov o plîngere a locuitorilor din Moldova împotriva armatelor lui Kutuzov, spunînd: „Nu mai pot sã permit mai departe asemenea grozãvii“. Deci, cine îºi poate imagina ce suferinþe ºi nenorociri veniserã pe capul bietului popor românesc, dacã însuºi þarul care patrona toatã aceastã barbarie se îngrozeºte. Dar generalii ruºi nu se sinchisesc ºi nu se îngrozesc cînd sumedeniile de care încãrcate cu alimente ºi furaje pentru armate erau trase de circa 30.000 de bãrbaþi ºi femei, flãmînzi ºi desculþi. La protestul românilor de a se pune capãt acestor barbarii nemaipomenite în istoria omenirii, generalii ruºi spuneau cu sînge rece cã pe ei nu-i intereseazã cine este înhãmat la car, animale sau oameni, ci totul e ca aceste care sã fie transportate.

Amiralul Ciceagov, cãlãtorind prin Moldova în primãvara anului 1812, se mirã de numãrul mare de case pãrãsite ºi sate distruse de armatele ruseºti. Cu toatã dorinþa þarului exprimatã prin rescriptele sale, treburile administrative mergeau din ce în ce mai rãu.

Guvernatorii ºi ispravnicii judeþeni (prefecþii) ce de acum se numeau de cãtre guvernatorii ruºi, administrau provincia noastrã dupã bunul lor plac. În urma neregulilor constatate de anchetatorul Svinin, guvernatorul Harting e dat afarã sub pretextul cã e bolnav, iar în locul lui este numit cu împuternicirea de vice-rege generalul

Bahmetev, avînd ca ajutor de guvernator pe grecul Catacazi, rudã cu Ipsilanti, de origine greacã. Dar nici guvernarea lui Bahmetev n-a dat roade. Aceastã guvernare a fost ºi mai proastã decît a lui Harting. În cele din urmã, el este învinuit de contrabandã. Afacerile din jurul vice-regelui Bahmetev sînt iniþiate de soþia sa ºi sînt implicaþi tot felul de greci, polonezi, armeni, evrei etc. Bahmetev este dat pe mîna justiþie, însã judecata nul condamnã ºi, în anul 1820, el este scos din serviciu pe caz de boalã. Dupã Bahmetev este numit guvernatorul Inzov, slab ºi nepriceput în treburile administraþiei.

Prezenþa lui în acest post a fost inutilã, toatã activitatea lui s-a rezumat la sãdirea pomilor pe marginea drumurilor.

Guvernul din Petersburg, nemulþumit de modul cum este administratã aceastã provincie, recurge la un alt demnitar al timpului, contele Vorontov, guvernatorul Rusiei de sud, cu sediul la Odesa, cãruia i se încredinþeazã suprema supraveghere a administraþiei acestei provincii.

Contele Vorontov a îndeplinit aceastã funcþie din anul 1823 pînã în anul 1844. Pentru a se informa despre cele ce se petrec în provincia care îi era încredinþatã pentru buna administrare, ordona ºi el sã i se raporteze tot ce se petrece acolo ºi, în curînd, i se aduc la cunoºtinþã realitãþile. Aºa, de exemplu, o personalitate înaltã, cu numele Longhinov, în scrisoarea sa din 4 august 1824, care se pãstreazã în

Un destin, o misiune: Mareºalul Ion Antonescu ºi lupta pentru Basarabia (6) Comunismul - factor de destabilizare a statului naþional-unitar român (6) Dupã ce refuzase oferta regelui în februarie 1937, cînd Carol al II-lea avusese o tentativã de captare a Legiunii în scopul orientãrii tineretului legionar cãtre proiectul sãu de instaurare a regimului personal, Codreanu, în cãutare de aliaþi politici, s-a apropiat de Iuliu Maniu, un adversar declarat al practicilor autoritare ale lui Carol al II-lea. Dupã perfectarea pactului de neagresiune electoralã din 25 noiembrie 1937, Codreanu a declarat în conferinþa de presã organizatã, la 29 noiembrie 1937, la sediul Miºcãrii Legionare din str.

Gutenberg nr. 3 cã: „Eu sînt pentru o politicã externã alãturi de Roma ºi Berlin. Alãturi de statele revoluþiilor naþionale. În contra bolºevismului [...]. În 48 de ore dupã biruinþa Miºcãrii Legionare, România va avea o alianþã cu Roma ºi Berlinul, intrînd astfel în linia misiunii sale istorice în lume“. Declaraþia lui Codreanu era consideratã o replicã insolitã la adresa lui Maniu care, cu douã zile mai înainte, îºi exprima încrederea în alianþele tradiþionale. În realitate, cele douã declaraþii divergente fãceau parte din strategia semnatarilor pactului de neagresiune electoralã ºi vizau cele douã ipoteze posibile în dinamica relaþilor internaþionale europene, conturînd, totodatã, opþiunile României în politica externã.

Lansarea declaraþiei din 29 noiembrie 1937 semnala orientarea fermã pro-Axã ºi apropierea ideologicã de Germania naþional-socialistã. În viziunea lui Codreanu, mesajul sãu explicit reconsidera poziþia de rezervã a Legiunii în cazul unei noi variante în politica externã a României. Dacã factorul german s-ar fi impus în geopolitica sud-est europeanã, Miºcarea Legionarã ar fi putut ajunge la putere, pentru a gestiona - cu succes, spera el schimbarea alianþelor ºi noile relaþii româno-germane. În acest scenariu transpus parþial în realitate, de altfel, peste doi ani, Codreanu nu a intuit reacþia violentã a regelui, represiunea durã împotriva Legiunii ºi asasinarea sa.

Prevãzuse însã agresivitatea germanã care, în opinia lui, nu trebuia provocatã, dar mai ales lansase dramatica profeþie privind cãderea graniþelor ºi comunizarea României: „De vor intra trupele ruseºti pe la noi ºi vor ieºi învingãtoare, în numele Diavolului, cine poate sã creadã, unde este mintea care sã susþinã, cã ele vor pleca înainte de a ne sataniza, adicã bolºeviza? Consecinþele?

Inutil a le discuta“. Din pãcate, aceste tragice previziuni s-au derulat cu precizie în vara anului 1940 (notele ultimative sovietice ºi dictatul de la Viena), cînd România sa trezit total izolatã - ºi apoi sfîºiatã - dar mai cu seamã

dupã 23 august 1944 ºi dupã instalarea guvernului Petru Groza, cînd s-au creat premisele comunizãrii ºi sovietizãrii României. Pierderile teritoriale din vara anului 1940 sînt motiv de îngrijorare ºi reflecþie amarã pentru opinia publicã româneascã. Evident erau lansate reproºuri ºi anateme asupra celor consideraþi responsabili de „apocalipsa“ graniþelor ºi inerent se recunoºteau meritele acelor oameni politici care au intuit pericolul unei politici unilaterale „înfeudate“ directivelor primite de la Paris ºi Londra. Nichifor Crainic avea sã scrie cã: „Vina o poartã exclusiv politica democraticã a României care a paralizat sistematic orice tendinþã de apropiere de puterile Axei. Mulþumitã acestei politici dezastruoase, România s-a gãsit la 1940 cu desãvîrºire izolatã într-o Europã trîntitã la pãmînt ºi avînd în faþã puterile Axei, animate numai de gîndul sancþiunilor împotriva ei. Sentinþa de la Viena e corolarul funest al acestei stupide ºi criminale politici democratice. Autorii pierderii Ardealului ºi a Cadrilaterului sînt naþionalþãrãniºtii ºi liberalii, care au guvernat þara în timpul Regelui Carol al II-lea ºi au stîrpit în sînge ideea apropierii de Germania sau mãcar de Italia. Dacã o asemenea apropiere s-ar fi sãvîrºit la timpul ei, nu numai Ardealul ºi Cadrilaterul ne-ar fi rãmas, dar nici Basarabia ºi Bucovina nu ne-ar fi fost luate în 1940 cu consimþãmîntul puterilor Axei“. În acelaºi context de revoltã ºi de stabilire a vinovãþiilor, Dimitrie Cristian Amzãr, un mare admirator al profesorului Nae Ionescu ºi simpatizant al Legiunii, responsabilizeazã clasa politicã româneascã sau, mai corect spus, vechea generaþie de politicieni, incapabili sã pãstreze ºi sã lase urmaºilor intactã moºtenirea creatã la 1918. Tema „conflictului dintre generaþii“ lansatã de congenerii sãi prin Itinerariul spiritual (Mircea Eliade), Manifestul Crinului Alb (Petre Pandrea, Sorin Pavel, Ion Nestor) ºi prin articolul „Generaþie“, publicat de Mircea Vulcãnestu în „Criterion“, care a generat o prolificã dezbatere culturalã în deceniul IV, este translatã de Amzãr în registru politic. Pe plan intern, „bãtrînii“ partidelor istorice s-au opus vehement, chiar violent, iniþiativelor social-politice ºi spirituale ale noii generaþii, iar pe plan extern, „gripaþi“ pe linia tradiþiei filo-franceze, nu au reuºit sã facã diferenþa între simpatii ºi interese. În august 1940, D. C. Amzãr nota în jurnalul sãu: „De obicei, copiii sînt aceia care risipesc averea, adunatã cu trudã de pãrinþi, dar uneori existã pãrinþi care mãnîncã ºi distrug la bãtrîneþe ceea ce au adunat în tinereþe, poate mai mult prin noroc ºi împrejurãri favorabile decît prin muncã cinstitã. De astfel de pãrinþi a avut parte România Mare“.

arhiva contelui Vorontov, scrie din Chiºinãu: „Situaþia economicã a Basarabiei era mult mai bunã sub conducerea moldovenilor decît sub conducerea ruseascã în timp de 15 ani. Aici, în regiunea Basarabiei, unde încã e barbarism, oamenii fãrã vinã sînt bãgaþi în închisori, bãtuþi, jefuiþi ºi arºi“. În 1829, Mihailovici Danilevschi, în „Russcaia starina“, vol. 79, pag. 182, scria: „Acum 11 ani am fost în Basarabia, dar de atunci n-am mai gãsit nici o schimbare“. În ziua de 11 iulie 1833, generalul Kiselev scria lui Vorontov: „Îmi zugrãviþi un tablou trist în Basarabia; moldovenii se grãbesc sã-ºi vîndã moºiile, pe cînd în Bucovina proprietarii plãtesc 30% impozite, dar laudã ordinea ºi cinstea organizaþiei Austriei. V-au ajutat rãu guvernatorii care s-au schimbat la Chiºinãu ºi funcþionarii lor, care sînt drojdia Rusiei ºi a Moldovei“.

Chiar ºi împãratul rus vorbeºte despre funcþionarii ruºi necorespunzãtori ºi nedoriþi, culeºi dupã nevoile timpului în mare grabã. Deºi þãranii ºi nobilii moldoveni la început erau rezervaþi faþã de Rusia, curînd s-au convins cã ruºii sînt puºi pe jaf. Statul rus a luat hotãrîrea fermã de a încredinþa administrarea acestei provincii funcþionarilor ruºi. Faþã de aceastã mãsurã, moldovenii intervin prin cereri cãtre Impãrat, se plîng contra guvernatorilor ºi funcþionarilor ruºi ºi împotriva mãsurilor de înlocuire a funcþionarilor români din administraþia provinciei. Ei se plîng cã obiceiurile ºi legile provinciei sînt înlocuite treptat.

Sfîrºit PAN HALIPPA Declaraþia lui Codreanu din noiembrie 1937, care sublinia în esenþã disponibilitatea schimbãrii alianþelor tradiþionale, a iritat Franþa ºi Marea Britanie ºi a produs efecte dezastruoase în raport cu factorul constituþional. În opinia cercurilor politico-diplomatice occidentale, regele reprezenta ultimul ºi cel mai important impediment în calea ascensiunii Miºcãrii Legionare ºi a reorientãrii politicii externe româneºti cãtre Germania ºi Italia. În consecinþã, democraþiile occidentale au aprobat tacit planul de instaurare a regimului autoritar condus de Carol al II-lea. Abrogarea Constituþiei din 1923, dizolvarea partidelor politice, aplicarea pe scarã largã a cenzurii ºi stãrii de asediu - derapaje evidente de la standardele sistemului democratic - au fost trecute cu vederea de democraþiile occidentale, atît timp cît aceste mãsuri politice asigurau lichidarea Miºcãrii Legionare, receptatã la Londra ºi Paris drept principalul vector al opþiunii pro-germane din România. Din punctul nostru de vedere, Codreanu nu poate fi culpabilizat pentru declaraþia fermã referitoare la reorientarea politicii noastre externe, întrucît mesajul afirma clar opþiune pro-Axã ºi acesta era ºi scopul. Credem cã acordul de neagresiune electoralã nu opera doar pe tabloul intern (rãsturnarea guvernului Tãtãrescu ºi blocarea instaurãrii dictaturii regale), ci anticipa douã ipoteze posibile în plan extern. În cazul menþinerii supremaþiei anglo-franceze în relaþiile internaþionale era recomandat un guvern naþional-þãrãnist în frunte cu Iuliu Maniu, dar în cazul unui alt scenariu, în care Germania ºi Italia aveau un rol determinant în dinamica europeanã, s-ar fi impus aducerea la putere a lui Codreanu. În aceastã cheie - credem noi - trebuie interpretatã declaraþia liderului legionar din noiembrie 1937 cînd, indubitabil, a lansat un mesaj explicit de politicã externã ºi care s-a produs la scurt timp dupã precizãrile oferite presei de cãtre Iuliu Maniu, unde se sublinia menþinerea alianþelor tradiþionale. De asemenea, considerãm cã strategia declaraþiilor fãrã echivoc în ceea ce priveºte politica externã a þãrii fusese stabilitã anterior semnãrii acordului electoral în decursul mai multor runde de negocieri. În sine, pactul de neagresiune electoralã conþinea ºi cele douã opþiuni de politicã externã, reconfigurînd - în context interbelic - proiectul alternativ (pro-Antantã ºi proPuterile Centrale), existent în România antebelicã. În opinia noastrã, la sfîrºitul anilor ’30 evoluþiile internaþionale ºi vulnerabilitãþile geopolitice specifice sudestului european etalau factorilor de decizie, aproximativ, acelaºi tip de susceptibilitãþi ºi scenarii agresive la adresa integritãþii teritoriale a statului român ca în anii 19141916. În consecinþã, credem cã realitãþile internaþionale recomandau o strategie de gestionare a opþiunilor externe comparabilã cu cea adoptatã de personalitãþile politice ºi regele Ferdinand în perioada neutralitãþii, însã Carol al IIlea a preferat cu totul alte soluþii. (va urma) Prof. dr. CORNELIU CIUCANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 18 ianuarie 2019

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

De ce se tem românii în 2019.

E nevoie de o „mamã“ în fruntea þãrii? (urmare din pag. 1) UE este acum pe muchie de cuþit, iar veste cea mare este curentul „exit” din Germania! Da, „motorul” Europei dã semnale de acest gen – ºi nu doar prin extrema AfD – „Alternativa pentru Germania”, ci chiar printr-o declaraþie recentã a succesoarei Angelei Merkel, Annegret KrampKarrenbauer, care e decisã sã se batã pentru o problemã aparent minorã, dar care poate arunca în aer relaþia cu UE. ªefa conservatorilor germani denunþã „cruciada contra motoarelor Diesel” (Diesel, o adevãratã mîndrie a Germaniei!) ºi spune verde-n faþã: „Faptul cã sute de mii de locuri de muncã depind de industria auto este un aspect deseori uitat”. ªi, spre deosebire de Europa, care pare gata sã renunþe la întreaga producþie transferînd-o (globalist) Chinei, Germania rãmîne tradiþionalã – vrea producþie proprie, vrea ca nemþii sã se þinã de ceea ce i-a dus în fruntea lumii: tehnica ºi hãrnicia! În plus, o eventualã crizã ar conduce la mãsuri periculoase de tip „mai multe viteze” – ceea ce ar genera reacþii din partea Viºegradului – ºi nu numai. Concluzia - o crizã care ar lovi anul acesta Europa ar duce la fãrîmiþarea sau chiar desfiinþarea, de facto, a UE. Conflictul militar cu Iran este cea mai periculoasã opþiune din Orientul Mijlociu.

Sigur, ideea atacului e susþinutã de Netanyahu, ba chiar e axa principalã a politicii lui - dar s-ar putea sã fie doar demagogie electoralã. La un moment dat, pe vremea lui Obama, Netanyahu a vorbit mai serios despre atac, dar SUA nu a acceptat riscurile, preferînd un atac cibernetic, cel mai scump ºi sofisticat din istorie… Acum, odatã cu venirea lui Trump, Israelul ºi radicalii lui Netanyahu primesc un sprijin total, dar NU pentru a extinde conflicte de care pragmaticul preºedinte-manager NU are nevoie. Iar pentru Netanyahu, înghesuit de diverse probleme personale, punerea în practicã a unui gînd rãzboinic ar genera efecte pe care nu le poate duce singur. În plus, Europa Unitã, Rusia ºi China au legãturi de afaceri cu Iranul. Ca ultim argument, Iran nu are un trecut interesant – de peste 300 de ani nu a atacat direct alte state, iar atacarea marelui stat ºiit ar genera o destabilizare complicatã pentru întreaga lume. Deci nu, nu cred cã va fi ceva pe teren, ci doar verbal, eventual diplomatic.

China, ca agresor militar… China nu prea ia nimic cu forþa... ia în forþã - acþiuni, proprietãþi etc. Cred cã Taiwan va fi preluat ca o demonstraþie de forþã financiareconomicã - probabil izolat complet ºi silit sã accepte o formulã cu ceva autonomie, gen Hong Kong. Deºi, Taiwan a fost mai „obraznic”, iar marea putere care este China lui Xi Jinping s-ar putea sã dea un exemplu ceva mai dur. În fond, e ºi o datorie pe care actualul Partid Comunist o are faþã de Revoluþia lui Mao. Plecarea din Siria e o manevrã necesarã pentru SUA, deoarece Donald Trump trebuie sã rezolve conflictul uriaº cu China.

Inteligentul preºedinte-manager nu are nevoie de complicaþii neproductive, de fronturi care, de fapt, ar alimenta structuri oculte din SUA… care luptã chiar împotriva lui!

Da, dupã o campanie de imagine bunã, SUA se vor retrage din Siria – eventual ºi în baza unui previzibil acord cu Rusia. Ar fi posibil un acord cu Rusia pe „cheltuiala” Siriei? Nu ar fi ceva nou, dacã gîndim în dialectica istoricã – totdeauna cei mari s-au înþeles pe socoteala celor mici.

Kurzii... vor rãmîne niºte victime, din pãcate... atîþia cîþi vor mai rãmîne. Ei sînt marea ºi nedreapta victimã a istoriei contemporane, un popor care are dreptul istoric la un stat, un popor care a însemnat istoria – ºi nu prin agresiuni sau cuceriri. Dar, Erdogan

e foarte puternic, iar influenþa în zonã îl face sã fie cea mai bunã asigurare - ºi pentru SUA, ºi pentru Rusia - contra nebuniilor lumii islamice. „Sultanul” i-a pus la punct chiar ºi pe saudiþi, silindu-i sã-ºi recunoascã asasinatul. A rezistat atentatului pus la cale în combinaþie cu serviciile SUA, are creºtere economicã, joacã tare cu Europa, are o diplomaþie abilã cu Vladimir Putin… În fine, Putin, Rusia! Ce va face Rusia, va destabiliza UE, va ºicana România acum, în perioada preºedinþiei rotative a Consiliului UE? În primul rînd, UE este, tradiþional, un partener comercial ºi investiþional de prim rang pentru Rusia, nicidecum un adversar sau un inamic aºa cum se încearcã a se acredita în ultimii ani.

Cele mai puternice þãri din UE – Germania, Olanda, Austria, Franþa - au afaceri mari cu Rusia. Deci, Rusia are tot interesul ca relaþiile economice sã fie bazate pe profit – nu sã fie influenþate de politicã, aºa cum a procedat regimul Obama, direct sau prin alde Sörös. În cazul Bucureºtilor, este remarcabil cum actuala Coaliþie a manifestat, în ultimii doi ani, o atitudine demnã faþã de imixtiunea (ambasadorului) SUA ºi a unor state UE în treburile interne ale României – respectîndu-ºi, în acelaºi timp, obligaþiile faþã de organizaþiile ºi „parteneriatele” din care þara noastrã face parte. Or, Rusia nu poate privi decît favorabil reuºita unui guvern capabil sã-ºi urmãreascã obiectivele fãrã a ceda unor presiuni politice externe – care au generat tensiuni pãguboase ºi periculoase în Europa ºi în întreaga lume. Mai mult, se poate afirma cã o reuºitã a preºedinþiei române a CUE poate genera chiar o necesarã normalizare a relaþiilor între UE ºi Rusia, în mai multe domenii perturbate de influenþe externe, strãine de interesele lor fireºti. România ar putea deveni un factor de dezvoltare a cooperãrii Est–Vest, beneficã din toate punctele de vedere. Sã nu uitãm cã, în trecutul pe care Occidentul vrea sã-l uitãm, România a fost o campioanã a stabilirii ºi întãririi relaþiilor Est-Vest, Nicolae Ceauºescu ºi diplomaþii sãi fiind respectaþi pe plan mondial pentru reuºitele lor.

La noi?... E devreme sã spunem, dar PSD cred cã nu va mai rata ºansa de a prelua preºedinþia - ºi nu trebuie sã o rateze.

Problema este cu cine va cîºtiga PSD? Cu un alt personaj care sã genereze conflicte?

Cred cã e momentul unei soluþii „altfel”, iar cred cã surpriza ar putea veni de la cea pe care am desemnat-o „Omul politic român al anului Centenarului” – Viorica Dãncilã. În ciuda reacþiilor vehemente, nu au existat argumente pentru a contrazice aceastã opþiune - ºi nu a fost prezentatã nici o alternativã de „om politic al anului”. Deci, în ciuda atacurilor, presa ºi politicienii îºi recunosc, implicit, neputinþa. Cred cã, la ora actualã, Viorica Dãncilã este candidatul (Coaliþiei) cu cele mai mari ºanse la preºedinþia României – ºi asta cu argumente bazate pe calitãþile demonstrate. Sigur, se va vorbi de „gafele” premierului, dar acestea sînt insignifiante faþã de ceea ce aduce nou Viorica Dãncilã – bunul-simþ ºi modestia, responsabilitatea ºi disponibilitatea (probatã) de colaborare. Deci, calitãþi necesare care lipsesc din viaþa publicã - politicã ºi socialã - româneascã. ªi care ar aduce poate ceea ce e mai necesar în România: liniºtea ºi respectul. România are nevoie de o „mamã”, de mai multã fermitate blîndã, atentã la tot ºi la toþi - nu de un tatã, care sã se îmbete zilnic de putere – ºi sã facã scandal cînd vine acasã.

Despre asta e vorba în privinþa „temerilor” ºi nevoilor românilor. Dar, vorba lui Slavici, „Zi «Doamne-ajutã!» cînd treci pragul casei, fie ca sã ieºi, fie ca sã intri, cãci lumea din întîmplãri se alcãtuieºte”.

De ce e România sãracã?

Bunã întrebare, nu? Dar, mai interesant ar fi rãspunsul, care nu este deloc unul simplu. România, în ciuda multor voci care ne agaseazã creierul, este o þarã bogatã în resurse, dar sãracã dacã e sã ne raportãm la nivelul de viaþã al locuitorilor ei. Nu degeaba mulþi români, peste 3,6 milioane, dacã nu cumva mai mulþi, sînt plecaþi afarã, afarã din aceastã þarã bogatã, în cãutarea unui trai decent.

Ideea de a scrie acest material mi-a fost oferitã de cel mai tare teleormãnean în viaþã, respectiv Liviu Dragnea, actualul preºedinte al PSD – Partidul Scursurilor Democrate, sau naiba ºtie cum se numeºte el. Se vaitã ei, nu ºtiu unde, cã multinaþionalele nu prea plãtesc impozit în þara asta a noastrã, ºi cã ce plãtesc este simbolic. Aºa ºi este, nu ne spune nimeni o noutate. Uite cã cineva, Liviu Dragnea, a redescoperit roata ºi nu doar cã se fãleºte cu asta, dar o ºi expune public. Ideea de a face cumva ca impozitele sã fie reale, sau cît mai aproape de real, în þara asta, nu este nouã, a mai fost vehiculatã, dar existã mereu un curent în România, care se impune.

O datã este vorba de PNL, care nu doreºte sub nici o formã ca multinaþionalele sã fie atinse cumva, ºi dacã PNL nu are forþã, apar imediat #rezistenþii care pun presiune pe Guvern sau cine mai ºtie pe cine ºi ce. La aceste douã elemente puteþi sã adãugaþi ºi USR-ul, partid care este, de departe, în afara intereselor României, dar ºi ALDE, care, la fel, nu prea este interesat ca strãinii sã ajute România, chiar dacã este evident cã încalcã în mod absolut interesele cetãþenilor, ale celor care i-au ales. Pe lîngã toate acestea, însã, mai existã ºi lipsa de fermitate ºi potenþã a PSD, care doar latrã, dar nu muºcã, mai ales cã existã pîrghii bine unse de presiune asupra liderilor acestora, cu precãdere din partea unor Servicii.

Deci, ideea aia de taxare pe cifra de afaceri, cum ar fi corect, nu se va aplica în România, cel puþin în urmãtorii 100 de ani. Nu are cum, toþi sînt ori fricoºi, ori au schelete în dulap, ori trebuie sã ne adaptãm la nevoile altora, nu la ale noastre, ale românilor.

Pentru cultura generalã, însã, putem expune aici ºi modalitãþile de presiune pe care anumite companii le aplicã, astfel încît sã nu fie atinse cumva de nuiaua impozitãrii ANAF, sau de cine ºtie cine. În primul rînd, majoritatea companiilor care activeazã în România, dacã nu chiar toate, au în structurile lor ori agenþi sub acoperire ai Serviciilor, ori copiii unor politicieni bine asezonaþi în Parlament.

Aceste lucruri sînt oarecum cunoscute. Totodatã, încã de la intrare, ele au sprijinul unor aºa-zise companii de consultanþã care le asigurã lor o sumã de garanþii, teoretic, nu scris, companii care aparþin ori unor generali, ori unor odrasle care, la o cercetare mai atentã, au o grãmadã de stele în spate. Sînt cazuri reale, nu invenþii, prin care aceºti generali, politicieni, prin toatã aceastã încrengãturã, pot exercita presiuni în privinþa unor decizii care sã ducã la o mai bunã impozitare a acelor companii.

Recapitulãm: copii de parlamentari care lucreazã în acele companii, fie direct sau prin companii de prestãri servicii/companii de consultaþã care asigurã un start liniºtit celor care vin ºi investesc în România, formate din persoane cu mare influenþã asupra deciziilor politice din România. ªi încã nu am ajuns la ambasadori, care, cum ºtim, au ºi ei partea lor de influenþã. Realizezi tu, dragã cititorule, cã nu se vor expune riscului ca veniturile lor, foarte consistente, sã fie puse sub semnul întrebãrii de vreo lege care sã-i ducã la sãrãcie?! Pentru o mai bunã imagine, Dragnea, Liviu Dragnea, dacã vrea el musai sã facã ceva, ar putea sã se gîndeascã la urmãtoarele: 1. Sã se publice o listã cu toþi fiii, fiicele, nepoþii de parlamentari, actuali ºi foºti, care lucreazã în zona corporatistã, ºi pe ce poziþii... Motivaþia este simplã: deciziile celor din Parlament pot fi influenþate de bunãstarea odraslelor. De fapt, ar trebui interzis ca în companiile strãine sã lucreze persoane care, sub o formã sau alta, pot sã influenþeze zona decizionalã a politicii.

2. Sã cearã Comisiei SRI sau altor comisii de acest gen detalii despre cîþi ofiþeri acoperiþi activeazã în zona companiilor multinaþionale, ce poziþii au ºi care poate fi efectul prezenþei lor acolo asupra recentelor demonstraþii #rezist.

3. Sã se facã o trecere în revistã a tuturor companiilor adiacente cu care companiile multinaþionale lucreazã în România ºi cine este beneficiarul real al acestor activitãþi. Sînt sigur cã vor fi multe surprize aici, dar nimeni nu are interes sã intre întrun cuib de viespi. De fapt, dacã aplicã punctele aceastea, Dragnea va fi sigur urmãrit ºi ucis pe bune, nu doar politic, ci ºi fizic.

Ar mai fi cîteva puncte, dar ne oprim aici.

Bun, de ce e România sãracã? Pentru cã se întîmplã ca o mînã de oameni, politicieni, servicii etc. sã manipuleze totul în favoarea lor. Ei nu sînt oameni de afaceri, ei doar intermediazã ºi îºi exercitã influenþa ca lucrurile sã meargã în favoarea lor, ºi nu a þãrii. Dacã tu, cititorule, eºti un antreprenor român, de exemplu, ºi ai cele mai bune produse pe care sã le vinzi prin supermarket, mergi ºi vei vedea cã nu poþi intra acolo. ªi acum vin ºi spun cã, în general, termenul de corupþie este asociat de mulþi români doar cu cei care lucreazã cu bugetul de stat. Este greºit. Corupþia este mult mai extinsã. Cei care nu produc, dar au influenþã, au acaparat totul. Cei care au devenit directori de achiziþii la marile companii sînt ºi ei parte a acestui sistem. Poate nu toþi, dar majoritatea sînt parte a acestui sistem. Þie, muritor de rînd, dacã vrei sã lucrezi cu astfel de companii, te asigur cã îþi va fi foarte greu, imposibil, chiar dacã în reclamele lor ei zic cã sînt niºte sfinþi. Pentru cã, dragã cititorule, te vei lovi acolo de un sistem birocratic, pe cît de stufos, pe atît de corupt. Dar asta nu e tot. Corupþia este generalizatã în toatã economia care conteazã, în marea economie. Cei mici, cei de sub 500.000 de euro pe an, sînt lãsaþi în pace, deocamdatã. Dar, la cît de lacomi sînt cei din umbrã, care conduc, se va ajunge la scãderea acestui barem.

Corupþia nu este ceva legat strict de bugetul de stat. Nu! Corupþia este un cancer care a acaparat cam tot ºi, pînã cînd nu va distruge orice speranþã în rîndul tuturor antreprenorilor români, nu se va lãsa. Corupþia se aflã peste tot: buget de stat, corporaþii, educaþie, sãnãtate, servicii, tot. ªi totul se aflã în mîna unui numãr limitat de persoane, care încalcã cel mai elementar principiu al unei economii de piaþã: concurenþa! Despre ce vorbim atunci? Despre capitalism? Care capitalism? Nici mãcar comunism nu este, ºi nici socialism. În ce erã trãim noi? A sclavilor, poate, pentru cã aºa cum ne spunea cineva, acum nu mai existã lanþuri, acum existã datorii. Cred cã nicicînd nu au gãsit strãinii un teren atît de fertil, cum e la noi, în România, care se dovedeºte a fi o grãdinã a paradisului fiscal pentru ei, nicidecum o grãdinã a Carpaþilor, aºa cum Elena Udrea, cu o frunzã de doar 800.000 de euro, a reuºit sã ne inducã în eroare.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 18 ianuarie 2019

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (15) TRANSILVANIA (2) Situaþia românilor pînã la dualismul austro-ungar (1) La conferinþa de la Alba Iulia din 11 februarie 1861, întrunitã pentru stabilirea unei unitãþi de vederi între reprezentanþii celor trei naþiuni - românã, ungureascã ºi sãseascã -, deosebirile de vederi ale reprezentanþilor respectivi erau, însã, atît de accentuate, încît divergenþele erau greu de înlãturat. Reprezentanþii unguri încercau sã reînvie hotãrîrile arbitrare de la 1848, printre care ºi uniunea Transilvaniei cu Ungaria, pe cînd românii pretindeau o lege care sã recunoascã drepturi egale naþiunii române cu celelalte ºi exercitarea acestor drepturi în proporþia participãrii la susþinerea statului.

Anii 1861-1863 sînt rodnici în acþiuni politice ºi culturale. Se înfiinþeazã acum (1861) ,,Asociaþiunea transilvanã pentru literatura ºi cultura poporului român” (Astra) cu cele trei secþii: filologicã ºi literarã; istoricã; ºtiinþificã, cu membri aleºi din toate provinciile istorice locuite de români. Dupã exemplul ardelenilor, îºi întemeiazã ºi maramureºenii ,,Asociaþia pentru cultura poporului român din Maramureº”, apoi bucovinenii ,,Societatea pentru cultura ºi literatura românã în Bucovina”, cu membri, de asemenea aleºi dintre învãþaþii români de pretutindeni. În sfîrºit, dupã acelaºi model se organizeazã ,,Societatea culturalã românã din Arad”.

Dupã reorganizarea politicã ºi administrativã a principatului, fãcutã în baza Diplomei împeriale ºi a Patentei din 26 februarie 1861, cu aprobarea ministrului-preºedinte Anton von Schwerting (Teodor V. Pãcãþian, Cartea de aur... ed. II, vol. II, Sibiu, 1904, p.

612-614; 681-685; 787-799) – intelectualii români au organizat o conferinþã la Sibiu, în zilele de 13-16 ianuarie 1863, sub preºedinþia episcopilor Andrei ªaguna ºi Alexandru Sterca-ªuluþiu. Cu aceastã ocazie, s-a analizat situaþia românilor, cãrora încã nu li se recunoscuse dreptul de egalitate cu celelalte naþiuni, prin text de lege. S-a reþinut cã, în Dietã, naþionalitãþile din Transilvania nu sînt reprezentate în raport de populaþie, ceea ce îi dezavantajeazã pe români, ºi cã în administraþia de stat sînt puþini funcþionari de origine românã. Conferinþa a hotãrît sã se cearã Curþii imperiale elaborarea unei noi legi electorale, care sã dea drept de vot tuturor bãrbaþilor majori care au pãmînt, casã de locuit sau un venit anual de cel puþin 50 florini, iar votul sã fie secret. Pentru a comunica hotãrîrea ºi a susþine interesele românilor în faþa împãratului Austriei, Francisc Iosif, s-a format o delegaþie compusã din trei membri: dr. Ioan Raþiu, Iacob Bologa ºi Ilie Mãcelariu (Ibidem, p. 777-779).

Curtea de la Viena a convocat alegerile pentru Dieta Transilvaniei la 1 iulie 1863. Un suflu de nãdejde cuprinsese poporul român. Rezultatul a fost peste aºteptãri. Conºtiinþa politicã a þãrãnimii române s-a verificat ºi cu prilejul acestor alegeri, cînd toate voturile au fost acordate propriilor candidaþi. În baza acestor alegeri au fost desemnaþi în Dietã: 46 români, 42 unguri ºi 32 saºi, la care s-au adãugat deputaþii regaliºti numiþi de împãrat: 11 români, 12 unguri ºi 11 saºi; astfel, Dieta era formatã din 57 români, 54 unguri ºi 43 saºi (V. Moldovan, Dieta Ardealului din 1863 – 1863, Cluj, 1932, p. 45-49). Numãrul deputaþilor nu era proporþional cu populaþia celor trei naþionalitãþi pe care le reprezentau. Pentru români constituia însã o izbîndã. Se recunoºtea cã formau majoritatea. În al doilea rînd, deputaþii unguri nu mai puteau decide singuri elaborarea legilor. Dacã românii nu au obþinut un numãr proporþional de deputaþi, acest lucru se datoreazã barierelor impuse prin votul censitar ºi prin numirea de ,,regaliºti” în dietã. La dezbaterile dietale însã n-au participat decît deputaþii români ºi saºi (57 + 43) la care s-au adãugat 4 regaliºti unguri, fiindcã deputaþii unguri aleºi (împreunã cu ceilalþi 8 regaliºti),

neputîndu-ºi asigura majoritatea, au refuzat sã mai participe (Ibidem, p. 51-56).

Prima sesiune a dietei a fost convocatã la Sibiu pentru ziua de 15 iulie 1863. Dîndu-ºi seama cã nu îºi mai pot impune punctul de vedere, fiind în minoritate faþã de eventuala coaliþie dintre români ºi saºi, deputaþii unguri nu s-au prezentat la dietã, motivînd cã Dieta

Episcopul Alexandru Sterca ªuluþiu

Episcopul Andrei ªaguna

Transilvaniei nu este constituitã legal. Din moment ce în 1848 Transilvania s-a unit cu Ungaria – susþineau deputaþii unguri –, Transilvania nu mai poate avea o dietã proprie ºi, prin urmare, competenþa de a elabora legi revine dietei Ungariei. Implicit, prin aceastã atitudine se contesta autonomia internã a principatului Transilvaniei, ceea ce constituia o manifestare ostilã ºi faþã de Curtea imperialã din Viena. În cele douã sesiuni þinute la Sibiu, în 15 iulie – 13 octombrie 1863 ºi, respectiv, 23 mai – 29 octombrie 1864, Dieta Transilvaniei a votat legi importante privind bazele economice ºi politice ale principatului.

Pentru români prezintã interes deosebit douã legi votate ºi promulgate în anul 1863, prin care li s-au acordat drepturi de care erau privaþi în trecut. Astfel, paragraful 3 al ,,Legii transilvane pentru egala îndreptãþire a naþiunii române” punea pe picior de egalitate naþiunea românã cu cele privilegiate în legislaþia anterioarã: ,,Cele patru naþiuni recunoscute de lege, adicã naþiunea ungurilor, secuilor, saºilor ºi românilor faþã una cu alta sînt pe deplin egal îndreptãþite ºi, ca atare, sã se foloseascã în sensul Constituþiunii transilvane de asemenea drepturi politice”. Se garanteazã ,,liberul exerciþiu religios precum ºi egalitatea de drept cetãþean ºi politic a tuturor locuitãrilor þãrii, fãrã distincþiune de naþionalitate ºi confesiune”. În acest fel, naþiunea românã ºi religia ortodoxã înceteazã sã fie doar tolerate. Mai mult, paragraful 5 prevede cã: ,,în marca Marelui Principat al Transilvaniei se va introduce o emblemã proprie pentru naþiunea românã” (Din istoria Transilvaniei, vol. II, p. 182, vezi ºi Teodor V. Pãcãþian, Op. cit., vol. III, 1905, p. 252-253; 377-379).

Paragraful 1 din ,,Legea transilvanã pentru folosirea limbilor în afacerile oficiale” prevede cã: ,,Cele trei limbi ale þãrii, adicã limba maghiarã, germanã ºi românã, sînt egal îndreptãþite în comunicaþiunea publicã oficioasã”. Cererile verbale ale pãrþilor ºi declaraþiile martorilor ,,se vor lua la protocol într-una dintre cele trei limbi ale þãrii ºi anume în aceea pe care o va numi partea” (paragraful 31). Limba de predare în ºcolile primare (,,populare”), medii ºi în institutele de învãþãmînt superior o vor stabili ,,aceia care au dreptul de a îngriji pentru susþinerea ºcoalelor respective ºi a institutelor de învãþãmînt” (paragraful 18)”.

Toate dispoziþiunile contrare legii au fost abrogate (Teodor V. Pãcãþian, Cartea de aur, vol. III, ed. a II-a, Sibiu, 1904, p. 254-258. Legea a fost sancþionatã de Francisc Iosif prin restrictul din 26 oct./7 noiembrie 1863).

Din pãcate, cele douã legi, cu vãdit caracter democratic, au avut o viaþã scurtã. La sfîrºitul anului 1864,

împãratul Francisc Iosif începu sã se îndoiascã de justeþea politicii iniþiatã ºi condusã de Schmerling.

Absolutismul austriac nu a dus la o ameliorare a neînþelegerilor dintre naþiunile din imperiu. Ungurii cãutau sã zãdãrniceascã realizarea prevederilor Patentei din februarie 1861. Pe de altã parte, împãratul se temea cã germanii liberali se vor uni cu ungurii ºi vor pune bazele unui regim constituþional, care îi va limita controlul asupra armatei ºi rolul sãu în politica externã. La aceasta se adãugau neînþelegerile cu Prusia privind supremaþia în Germania. Salvarea imperiului o vedea într-o alianþã cu Ungaria, ceea ce l-a determinat sã renunþe, în luna iulie 1865, la serviciile lui Anton von Schmerling ºi la cele ale miniºtrilor adepþi ai politicii sale. Ca urmare a convorbirilor avute de împãrat cu conducãtorii de seamã ai nobilimii ungare din Transilvania, în frunte cu Kemeny Ferencz, a dizolvat dieta din Sibiu, dispunînd alegeri noi pentru dieta din Cluj (Ibidem, vol. III, p. 847- 850).

Noua dietã ºi-a început lucrãrile în ziua de 20 noiembrie 1865. Cu toatã împotrivirea românilor, dieta dominatã de unguri a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria, hotãrîre confirmatã de Dieta Ungariei la 14 decembrie 1865 (Ibidem, vol. IV, 1906, p. 6-7). În ziua de 9 ianuarie 1866, Curtea imperialã a prorogat Dieta, act prin care Transilvania îºi pierdea autonomia. Peste voinþa poporului, autonomia transilvanã devenise un trafic între habsburgi ºi nobilimea ungarã.

Românii au protestat împotriva hotãrîrii de unire. În Memorandumul adresat împãratului, cereau menþinerea autonomiei ºi aplicarea legilor votate de Dieta din Sibiu. Se contesta legalitatea Dietei clujene, ca nefiind constituitã potrivit prevederilor Constituþiei.

Memoriul, însoþit de 37 plenipotenþe, semnate de 1.493 reprezentanþi ai românilor, a fost predat împãratului, la Viena, la 31 decembrie 1866, cînd Ioan Raþiu a fost primit în audienþã (T. V. Pãcãþian, Cartea de aur, vol.

IV, Sibiu, 1906; p. 127-136, vezi ºi Din Istoria Transilvaniei, vol. II, p. 184-185). ,,Uniunea” Transilvaniei cu Ungaria apare astfel ca expresie politicã a intereselor unor minoritãþi dominante, de clasã, împotriva intereselor ºi fãrã consultarea maselor largi ale poporului din Transilvania. ,,Tot ce s-a fãcut între 1866 ºi 1868 – scria Nicolae Iorga – s-a petrecut numai în lumea «cãrturarilor», cînd zic cãrturar înþeleg pe cãrturarii cei de sus, nu lumea învãþãtorilor ºi preoþilor. Þãranilor nu li s-a vorbit nimic în problema încorporãrii Ardealului la Ungaria” (Nicolae Iorga, Istoria românilor din Ardeal ºi Ungaria, vol. II, Bucureºti, 1916, p. 221-222).

Actului unirii i s-au opus ºi saºii. În Dieta Transilvaniei din 1865, deputaþii saºi arãtau între altele: „Cãlãuziþi de preceptul celei mai adînci convincþiuni ºi covîrºiþi de seriozitatea ºi întinderea incalculabilã a acestor chestiuni pendente, noi nu putem recunoaºte deplina vigoare a articolului despre unirea Transilvaniei ºi credem cã trebuie sã socotim o revizuire a acestui articol, conform Mesajului regesc cu data de 6 octombrie 1865, adresat Dietei, nu numai ca admisã de lege, dar ºi necesarã în interesul þãrii ºi al imperiului, ºi anume pentru urmãtoarele motive: Articolul I de la 1848, despre care este vorba, nu s-a votat în mod constituþional, pe calea statornic urmatã în reprezentaþiunile Statuturilor independente din 7 martie 1791, 30 martie 1838, 22 martie 1842 ºi 3 noiembrie 1847. Nu s-a votat în mod constituþional nici dupã dispoziþiile articolului XI de la 1791 privitor la chestiunile de importanþã mai mare, dispoziþii egale care altcum totdeauna s-au urmat strict” (...) ,,fiindcã prin acel articol a fost zguduit din temelii dreptul public al Transilvaniei... Acest articol nu ia deloc în consideraþiune tratatul de stat încheiat pe baza Diplomei Leopoldine de la 4 decembrie 1691, care garanteazã drepturile ºi autonomia Marelui Principat Transilvania” (Eugen Brote, Chestiunea românã în Transilvania ºi Ungaria, Bucureºti, Tip. Voinþa Naþionalã, 1895, p. 97-100).

Curtea imperialã nu a þinut cont nici de opinia separatã a deputaþilor saºi ºi nici de doleanþele românilor. (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA

Pag. a 10-a – 18 ianuarie 2019

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

RESTITUIRI Gazetarul Eminescu, mai actual ca oricînd Mãrturisire

Cum se ºtie, în august 1874, Mihai Eminescu renunþã la plãnuitul doctorat în filozofie, asupra cãruia tot insista Maiorescu, ºi la cercetãrile în istorie, pãrãseºte Berlinul ºi se întoarce la Iaºi, absorbit de iubirea pentru Veronica. Participã la ºedinþele ,,Junimii” ºi la seratele literare din salonul Micleºtilor. În restul timpului, ocupã diferite funcþii: profesor de germanã la Institutul Academic, bibliotecar la Biblioteca Centralã Universitarã, revizor ºcolar pe judeþele Vaslui ºi Iaºi. În iunie 1876, ocupã postul de redactor la ziarul ,,Curierul de Iaºi”, fiindcã altã posibilitate de a-ºi cîºtiga pîinea nu gãsise.

Articolele sale socialpolitice, economice, cultural-artistice, cronicile ºi diferitele însemnãri, prin problematica tratatã, spiritul vizionar, claritatea ideilor ºi vocaþia de polemist, fac dovada unui ziarist deosebit de înzestrat. În toamna anului 1877 are loc un diferend cu directorul tipografiei unde se tipãrea ,,Curierul” ,,foaia vitelor de pripas” – ºi demisioneazã fãrã prea multe regrete. Urmeazã o perioadã neagrã pentru Eminescu, nevoit sã accepte gãzduirea modestã la Ion Creangã. În cei 3 ani petrecuþi în Iaºi (1874-1877), Eminescu realizeazã o parte dintre cele mai frumoase poeme de dragoste, ,,Ciclul veronian”, cum le-a denumit Perpessicius, precum ºi alte creaþii, între care: ,,Fãt-Frumos din tei”, ,,Cãlin”, ,,Iubind în tainã”, ,,Dormi”, ,,Melancolie”, ,,Crãiasa din poveºti”, ,,Lacul”, ,,O, dulce înger blond”, ,,Peste vîrfuri” ºi altele, puþine publicate, însã. În noiembrie, pãrãseºte Iaºii, acceptînd invitaþia lui Maiorescu de a lucra ca redactor la ziarul conservator ,,Timpul”, din Bucureºti. Într-o scrisoare de rãspuns adresatã lui Slavici, Eminescu mãrturiseºte cã ar fi venit mai demult la Bucureºti, dar n-a avut bani de drum. La ziarul ,,Timpul” el va lucra alãturi de Caragiale, Slavici, Ronetti Roman, Gr.H. Grandea ºi, practic, va þine publicaþia în viaþã, tipãrind nu numai articole prin care apãra interesele generale ale þãrii ºi ale Poporului Român, dar fãcînd ºi secretariat de redacþie, paginaþie, corecturã. Într-o scrisoare expediatã la Iaºi, el va descrie calvarul prin care trecea în acei ani: ,,Sã pot zbura, pentru 3 zile, la Iaºi, tare-aº veni. Dar mai mult de 3 zile n-aº avea, pentru cã eu nam vacanþe, ci trebuie sã trag precum catîrii, greu la vale ºi greu la deal (...) Aºtept telegramele Havas, ca sã scriu iar, sã scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormînt ºi n-aº mai fi ajuns sã trãiesc!”. În ianuarie 1880, Eminescu este numit redactor-ºef al ziarului. Este bine plãtit, chiar dacã, uneori, cu întîrziere. Ca urmare, se îmbracã elegant ºi frecventeazã marile restaurante din Bucureºti, spulberînd astfel afirmaþiile unor biografi cum cã ar fi dus o viaþã de mizerie. Dar, peste exact 2 ani, este înlocuit cu Grigore Pãucescu, un conservator de vazã. Aceastã mãsurã îl afecteazã atît de mult, încît se gîndeºte chiar sã demisioneze, dovadã textul de mai jos, care este expresia nemulþumirii ºi dispreþului sãu faþã de cei care îºi afiºau presupusa superioritate intelectualã.

Referirea se face la liberalii care tot apãreau în ziarul ,,Românul”, dar, în subtext, ºi la ºefii sãi conservatori: ,,Ce fel de testimoniu de sãrãcie intelectualã ºi-ar da acest organ, dacã am gãsi cã administraþia unui Chiriþopol e bunã; stilul unui Fundescu ori Bibicescu excelent, versurile lui Serrurie vrednice de laurul pururea verde, ori politica unui Pherekydis eminamente româneascã? Nimic nu degradeazã atît de mult intelectul ca admirarea ºi lauda rãului (...) Ceea ce e bun ºi frumos în felul sãu, la apariþiunea lui în lume, e

atît de nou ºi strãin prin originalitatea sa, încît, la întîia vedere, nu cere numai sã avem minte sãnãtoasã, dar ºi sã ne deprindem cu acest lucru nou; se cere deci o oarecare culturã în specialitatea acelui lucru. Dar venerarea celor rele, false, stupide sau absurde chiar nu are nici o scuzã; prin asta se dovedeºte în mod irevocabil abia cã eºti un dobitoc ºi cã vei rãmîne dobitoc pînã la sfîrºitul vieþii, pentru cã mintea nu se-nvaþã, ci se moºteneºte de la mamã. (...) De aici se vede de ce obrãznicie e capabil un cap de rînd, cînd ai comis greºeala de a-l proclama mare spirit. A o face aceasta e un mijloc care nu se scuzã prin nici un scop. ªapoi sã vezi cu ce «air distingué» un asemenea pãcãtos priveºte asupra acelor mari oameni, cari au existat vreodatã”.

Cea mai mare parte a articolelor sale, Eminescu le-a dirijat împotriva liberalilor, dar mai ales împotriva lui C.A. Rosetti, directorul ziarului ,,Românul”. Atît de mult se speriase ,,Pocitania”, ,,Bulbucaþii ochi de broascã” de atacurile lui Eminescu, încît îi trimisese emisari care sã-l întrebe cîþi bani sã-i dea ca sã-l lase în pace. (Nu altfel vor proceda, peste o jumãtate de secol, ºi politicienii care, de frica legionarilor, dormeau prin pãduri. Sau, cel puþin, aºa pretinde Nichifor Crainic în memoriile sale. Pentru 1 leu furat, legionarii intrau peste ei în casã ºi le puneau pistolul la tîmplã.)

Eminescu îi critica pe liberali pentru cã urmãreau doar interesele lor, nu ºi pe cele ale þãrii. Aspectul cel mai evident al acestor stãri de lucruri intolerabile îl constituia înlãturarea oricãrui control asupra acþiunilor guvernului, încît acesta avea mînã liberã sã ia hotãrîri care aduceau prejudicii externe ºi interne. ,,Deci, scrie Eminescu mai departe, traducînd aceastã comparaþie, luatã din mecanicã, în termenii vieþii statului, vom vedea lesne cã frîul prea lung, ca sã nu zicem desfîrul, lãsat partidului aºa-zis liberal, punerea mecanismului statului la discreþia lui a fost cauza de cãpetenie a compromiterii intereselor statului în afarã, a fost cauza pentru care simpla formalitate, dupã propria dumnealor expresie, a recunoaºterii independenþei, au costat de mii de ori mai mult decît independenþa realã, cîºtigatã de generaþiile trecute. Acest partid ºi numai acesta s-au substituit puterii judecãtoreºti în timpul aºezãrii cabinetului Catargi; s-au substituit puterii legiuitoare prin acte pe cari adunãrile au avut a le înregistra numai, s-au substituit puterii Domnului ºi adunãrilor, prin schimbarea de consilieri ai Tronului, fãrã ca adunãri sau camerã sã-ºi fi exprimat neîncrederea în ei. Aºadar, nu Domn, nu tribunale, nu parlament, nu stînga ºi dreapta lui – partidul radical domneºte, înlãturînd orice control, orie obiecþiune, iar toate ce se întîmplã, nu în numele þãrii se întîmplã, ci pur ºi simplu în interesul menþinerii partidului radical.

Oamenii de încredere ai acestui partid, sau mai bine zicînd stegarii naturilor catilinare, închieie alianþa, cumpãrã drumuri de fier, fac rãzboi, cedeazã ºi primesc în schimb provincii etc., etc. ºi – post festa – parlamentul înregistreazã, monarhul semneazã. Am vãzut majoritatea Senatului constituindu-se în tribunal extraordinar, cu anume misiune de-a achita pe D. S. Mihalescu ºi se vede cã vom avea încã multe de aceste de înregistrat”.

Dar presa liberalã, în frunte cu oficiosul guvernamental ,,Românul”, dã o explicaþie infantilã acestei stãri de lucruri: conservatorii au condus þara mai mult timp în comparaþie cu liberalii ºi se subînþelege cã ºiau fãcut de cap mult mai mult. În atare situaþie, Eminescu nu scapã prilejul sã-i persifleze pe eternii sãi inamici, care confundã ,,timpul cît dureazã o cauzã

Mi-am pus demult întrebarea: dacã mi se va cere sã scriu despre Eminescu, ce voi face? Sã cutez a scrie? Nu va fi impertinenþã ºi abatere de la modestia cea mai elementarã?

Iatã însã cã, pînã la rezolvarea teoreticã a problemei, am scris ºi publicat cîteva texte despre Eminescu în „Viaþa Româneascã“, în „Caiete critice“, în volumul „Escale în timp ºi spaþiu“ ºi „Prin alþii spre sine“, în cuvîntul înainte la „Eminescu ºi abisul ontologic“, de Svetlana Paleologu-Matta.

Am învãþat ºi predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla ºi Dej. ªtiu bine cã am scris copilãrii ºi banalitãþi, dar cu teamã, dragoste, credinþã ºi adînc respect. Aºa încît s-ar putea ca pãcatul de temeritate ºi poftã de falã sã-mi fie iertat. Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfîntã. Nu uit, cînd sînt în Bucureºti, sã depun ºi eu o floare la statuia din faþa Ateneului, operã a sculptorului D. Anghel.

Cu ce drept îl iubesc pe Eminescu? Fãrã nici un drept. Prin declaraþie unilateralã de voinþã, pentru cã oricine are dreptul sã iubeascã, oricît de nevolnic ºi neîndeptãþit este. Pentru cã, dupã cum spun englezii, o pisicã poate privi un rege. Tot astfel, fãrã nici o justificare, iubesc în mod orbitor ºi total poporul românesc ºi „fenomenul românesc“. ªi apoi Eminescu, prin fermitate ºi curãþia caracterului, îmi e sprijin de nãdejde în credinþa cã poporului român îi e menit a se împãrtãºi în culturã ºi în viaþa spiritualã de o soartã cu mult deasupra mediocritãþii, acea binecuvîntatã soartã în care au crezut Haºdeu, Pârvan, Blaga, Mircea Eliade ºi Constantin Noica.

Cît de fericit sînt cã mi-aþi dat prilejul sã-mi mãrturisesc dragostea despre Eminescu ºi fenomenul românesc.

NICOLAE STEINHARDT Mãnãstirea Rohia, 24 martie 1989 (Confesiune fãcutã cu ºase zile înainte de a trece la Domnul – 30 martie 1989)

cu cauza însãºi”. Aºadar: ,,O sofismã ades repetatã de organele roºii este cã partidul conservator a stat mai mulþi ani la putere decît cel liberal, cã prin urmare lui catã a i se atribui toate relele. Sofisma este foarte transparentã. Adversarii noºtri confundã, precum am zis, timpul cît o cauzã dureazã cu cauza însãºi, care se poate introduce într-un timp oricît de scurt, dar poate avea urmãri foarte lungi, adesea cu neputinþã de înlãturat. Intrã o armatã strãinã ºi arde un oraº. Dupã retragerea ei, cetãþenii zidesc din nou cît zidesc, dar un oraº ridicat într-o mie de ani ºi dãrîmat într-o zi nu se poate rezidi într-o zi. Cine e cauza ruinei? Cei ce zidesc mereu la loc ar rãspunde «Românul». Cei ce au dat foc într-o zi, zice bunul-simþ. D(omnul) C.A. Rosetti însuºi nu dispreþuieºte acest rãu argument.

«N-am gãsit lãzile pline, ca sã le golim noi; n-am gãsit oameni bogaþi, ca sã-i sãrãcim noi». Evident, nu; nici n-aveþi de unde le gãsi pline – cãci a fost de ajuns ca la 1866 sã fiþi un an la putere, ca sã-ncãrcaþi un biet stat de plugari cu datorii de sute de milioane. Aþi creat o cauzã permanentã de mizerie ºi vã miraþi cã urmãrile acelei cauze sînt asemenea permanente?”. Într-un alt articol, Eminescu apreciazã cã liberalii sînt cauza tuturor relelor care s-au abãtut asupra þãrii de ceva timp, nevãzînd cã ºi conservatorii au aceeaºi vinã. Rîndurile de mai jos, de o ironie groasã, se constituie într-o filipicã tot la adresa liberalilor, care au aranjat ca medalia de aur pentru merite literare ºi ºtiinþifice sã revinã unui ilustru necunoscut: ,,Dar nu numai atîta. Existã la noi, din fericire, o medalie pentru merite literare ºi ºtiinþifice, întemeiatã de d. Carp, n-ar mai fi întemeiat-o, care din capul locului i-a spus bãtrînului Lascãr Catargiu cã medalia are s-ajungã de rîsul ciorilor. Lascãr Catargiu cunoºtea natura de tot moale a regelui. Ei bine – parc-ar fi fost prooroc omul – i s-a dat lui Orãºanu”.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 18 ianuarie 2019

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Dosare secrete ale Istoriei (3) „Cicero”, cel mai mare spion din timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial (3) „Valetul ambasadorului a izbutit sã fotografieze unele documente confidenþiale...” - ERNEST BEVIN, ministru al Afacerilor Externe al Angliei Aceasta fiind starea de spirit, ministrul, care într-o zi declarase „Istoria mã va pune mai presus de Bismarck”, primi, la 27 octombrie 1943, urmãtoarea cablogramã: „Cãtre ministrul Afacerilor Externe al Reichului.

Personal. Strict confidenþial. Un salariat al Ambasadei Angliei care pretinde cã este valet al ambasadorului a propus sã ne procure fotografii dupã niºte documente originale strict secrete. Pentru prima tranºã, treizeci octombrie, douãzeci de mii de lire sterline cerute în bilete de bancã. Cincisprezece mii de lire pentru fiecare film suplimentar. Binevoiþi a ne informa dacã oferta poate fi acceptatã. Dacã da, suma solicitatã trebuie sã fie trimisã prin curier special ºi sã soseascã aici înainte de treizeci octombrie. Valetul în chestiune a fost acum cîþiva ani în serviciul primului secretar. Nu avem aici nici o altã referinþã. Papen”.

Nici un rãspuns n-a sosit la Ankara nici în 27, nici în 28. Ziua de 29 era sãrbãtoarea naþionalã a Turciei. Franz von Papen ºi ataºaþii ambasadei lui au trebuit sã se ducã în mare þinutã diplomaticã, cu bicornul sub braþ ºi sabia la ºold, la preºedintele Republicii. Cînd von Papen s-a întors la Ambasada germanã, i s-a înmînat un mesaj descifrat pe loc: „Ambasadorului von Papen – Personal – Strict confidenþial. Acceptaþi oferta valetului britanic, luînd toate mãsurile de precauþie. Curier special va sosi Ankara treizeci octombrie dimineaþa. Aºteptãm raport imediat dupã înmînarea documentelor. Ribbentrop”.

La 30 octombrie, orele trei dupã-amiazã, a sunat telefonul; Moyzisch a simþit cã „i se opreºte inima în loc”, dupã cum avea sã mãrturiseascã el însuºi. La aparat era „Pierre”. A pus o singurã întrebare: – Aþi primit scrisorile mele?

Moyzisch, dupã cum fusese stabilit, a rãspuns afirmativ. Au hotãrît sã se întîlneascã în aceeaºi searã la locul convenit. Cînd Moyzisch a sosit lîngã magazia de unelte de la capãtul grãdinii ambasadei, erau orele zece fãrã douã minute. O noapte neagrã, o noapte rece.

Moyzisch nu auzea nici un zgomot. Un minut mai tîrziu s-a apropiat un ins.

- Eu sînt, Pierre – a spus el. E în regulã? ªi a adãugat: – Aveþi banii?

Bineînþeles cã Moyzisch avea cele douãzeci de mii de lire. I-a rãspuns lui „Pierre” afirmativ. Peste cîteva minute, în biroul lui de la ambasadã, Moyzisch primea cele douã filme promise în schimbul unui enorm pachet cu bancnote: cei de la Berlin trimiseserã banii în hîrtii mãrunte.

Se fãcurã orele patru dimineaþa cînd, într-un laborator improvizat, Moyzisch isprãvi de developat ºi mãrit cele douã filme. Nu simþea nici o obosealã. Se simþea însã beat parcã de uimire ºi de entuziasm la vederea comorilor care se desfãºurau în faþa lui. Acolo, pe masã, sub ochii lui se înºirau cincizeci ºi douã de fotografii mãrite. Acolo, în faþa lui, se aflau „secretele politice ºi militare ale duºmanului, pãstrate cu cea mai mare stricteþe, avînd o valoare incalculabilã”.

Nu exista nici un fel de îndoialã cu privire la autenticitatea documentelor. „Aveam în mînã – a scris el – genul de documente la care rîvneºte toatã viaþa orice agent din Serviciile Secrete, gîndindu-se cã niciodatã nu va ajunge sã punã mîna pe ele. Puteam sã-mi dau seama, de la prima vedere, cã serviciul pe care valetul îl fãcea celui de-al treilea Reich era de o importanþã incalculabilã. Preþul cerut nu era deloc exagerat”.

Cum se explicã faptul cã secretele cele mai strict pãzite ale ultimului rãzboi se aflau în seiful ambasadorului britanic la Ankara? Explicaþia e simplã: ambasadorul, sir Hugh Knatchbull-Hugessen, ocupa un post de prim-plan într-un oraº care el însuºi se afla în centrul intrigilor internaþionale. Londra îl þinea deci la curent cu toate relaþiile care existau între Statele Unite, Marea Britanie ºi Rusia. Conferinþa de la Moscova, Conferinþa de la Teheran, cel de-al doilea front Kantchbull-Hugessen trebuia sã cunoascã în amãnunþime toate aceste acþiuni. Ceea ce nu se prevãzuse însã era faptul cã germanii aveau sã le cunoascã ºi ei! Se poate lesne înþelege de ce, a doua zi dimineaþa, cînd i-a arãtat ºefului sãu recolta acelei nopþi, ambasadorul von Papen ar fi strigat: – Fantastic! De necrezut!

Legãturile economice ºi tehnico-ºtiinþifice ale þãrii cu celelalte state ale lumii, în anii anteriori tranziþiei, 1966-1989 (3) 1.1. Trãsãturi ºi obiective ale cooperãrii în producþie cu unitãþi economice strãine (3) C. Participarea unitãþilor economice române la societãþi mixte în strãinãtate În conformitate cu reglementãrile juridice ale statului român: a) Unitãþile economice române cu activitate de comerþ exterior puteau participa la societãþi mixte cu sediul în strãinãtate, în condiþiile convenite de pãrþi, potrivit legislaþiei þãrii pe teritoriul cãreia societatea îºi avea sediul ºi dispoziþiilor legilor româneºti. b) Participarea unitãþilor economice române la societãþi mixte în strãinãtate puteau avea loc, în principal, în ramurile industriei construcþiilor de maºini, metalurgie, electronicã ºi electrotehnicã, chimie ºi petrochimie, industrie uºoarã, silviculturã ºi industria lemnului, construcþii-montaj, irigaþii, în agriculturã ºi industria alimentarã, transporturi, financiar-bancar, cercetare ºtiinþificã ºi dezvoltare tehnologicã, turism ºi prestãri de servicii, sub formã de societãþi mixte de producþie ºi comercializare sau societãþi de comercializare, precum ºi în alte forme convenite între pãrþi. c) Prin constituirea de societãþi mixte în strãinãtate se aveau în vedere: * participarea la realizarea de programe de dezvoltare economicã în alte þãri prin construirea de obiective economice ºi noi capacitãþi de producþie, dezvoltarea ºi modernizarea celor existente; * participarea la lucrãri de prospecþiuni, explorãri ºi exploatãri pentru valorificarea resurselor naturale din

alte þãri ºi asigurarea economiei naþionale cu surse stabile de materii prime pe perioade lungi de timp; * promovarea exportului românesc de utilaje ºi instalaþii complexe; * participarea la activitãþi de engineering ºi consulting, acordarea de asistenþã tehnicã, punerea în valoare a brevetelor româneºti; * dezvoltarea reþelei comerciale a României în strãinãtate ºi participarea în mãsurã mai mare la circuitul economic mondial; * dezvoltarea activitãþii financiar-bancare, crearea de noi reþele de transporturi ºi „service”, precum ºi a altor activitãþi. d) Condiþiile privind constituirea, organizarea, durata ºi funcþionarea societãþilor mixte, drepturile ºi obligaþiile pãrþilor, modalitãþile de formare a capitalului social, precum ºi criteriile de repartizare a beneficiului ºi alte clauze specifice se prevedeau în documentele încheiate de pãrþi – contract de societate, statut ºi documentaþii de fundamentare tehnico-economicã -, cu respectarea dispoziþiilor legislaþiei þãrii pe teritoriul cãreia societatea îºi avea sediul ºi a dispoziþiilor legilor þãrii noastre. e) Participarea la societãþile mixte în strãinãtate se fãcea, cu prioritate, pentru obiectivele prevãzute în acordurile ºi convenþiile de cooperare economicã ºi tehnicoºtiinþificã, avîndu-se în vedere existenþa acordurilor de garantare a investiþiilor, a convenþiilor pentru evitarea dublei impuneri, în condiþiile asigurãrii transferului în România al tuturor drepturilor pãrþii române izvorînd din activitatea societãþilor mixte.

Atunci a primit misteriosul „furnizor” numele care avea sã-1 facã, mai tîrziu, celebru.

Von Papen spuse gînditor: – Bãiatul trebuie botezat: pentru necesitãþile corespondenþei noastre trebuie sã-i dãm un nume de cod.

Cum sã-l numim pe valetul ãsta? V-aþi gîndit cumva?

– Încã nu, excelenþã – i-a rãspuns Moyzisch. Ce pãrere aveþi de „Pierre”? Chiar el îºi spune aºa. Sînt sigur cã nu e numele lui adevãrat.

– Nu merge, dragul meu. Asta denotã lipsã de fantezie. Trebuie sã-i dãm un nume de cod pe care nici el sã nu-l cunoascã. Ce pãrere ai avea, fiindcã documentele sînt atît de elocvente, sã-i spunem „Cicero”?

Cicero – cãci aºa i-a rãmas de atunci încolo numele – furniza cu regularitate filmele pe care le aºtepta Moyzisch. Nu a încercat nici cea mai micã deziluzie: informaþiile urmãtoare s-au dovedit tot aºa de importante ca ºi primele.

Abia atunci au început necazurile. În chip paradoxal, ele veneau tocmai de la Berlin. În fiecare zi, nefericitul Moyzisch primea o listã lungã cu întrebãri referitoare la Cicero. De pe Wilhelmstrasse i se cereau rãspunsuri detaliate, precise. ªi i se cereau imediat. Cei de acolo voiau sã afle, înainte de toate, adevãrata identitate a lui Cicero. ªi, la drept vorbind, Moyzisch era absolut incapabil sã pãtrundã misterul acestei identitãþi...

Foarte curînd, mesajele ºi întrebãrile începurã sã vinã nu numai de pe Wilhelmstrasse. Kaltenbrunner, noul ºef al Serviciului Secret german, interveni ºi el. În afacerea aceasta începurã sã se amestece ºi alte organe.

Moyzisch fu pus în situaþia sã þinã piept la tot felul de cerinþe din partea a vreo 5-6 instituþii!

Copleºit de lucru, îºi petrecea o mare parte din nopþi redactînd tot felul de rapoarte adresate celor care-l sîcîiau cu chestionarele lor. Într-o bunã zi, cînd o nouã cerere veni sã-l deranjeze într-un moment mai nepotrivit ca oricînd, transmise prin cablu, într-o rãbufnire de mînie, urmãtorul mesaj: „Imposibil pînã în prezent sã descopãr adevãratul nume... Aº putea sã stabilesc identitatea (et caetera) în mod cert numai adresîndu-mã direct Ambasadei britanice. Dacã doriþi acest lucru, binevoiþi sã-mi trimiteþi instrucþiuni scrise în acest sens”. „Din momentul acela – spune Moyzisch – m-au scutit de orice altã cerere de referinþe cu privire la adevãrata identitate a lui Cicero”. (va urma) ALAIN DÉCAUX Pe baza noii legislaþii în domeniu, întreprinderile româneºti au participat la constituirea de societãþi mixte de producþie ºi/sau comercializare atît în þãrile dezvoltate, cît ºi în þãrile în curs de dezvoltare, numãrul lor ridicîndu-se, numai în decursul primilor 10 ani ai etapei avute în vedere, la peste 50, din care 19 în statele avansate. În cazul primei grupe de þãri, caracteristica dominantã a societãþilor mixte cu participare româneascã a fost promovarea largã a exporturilor produselor economiei României pe pieþele externe. În cazul celei de-a doua grupe de state, obiectul de activitate al societãþilor mixte cu participarea unitãþilor economice române se încadra în programele de dezvoltare ale þãrilor gazdã, vizînd domenii deosebit de importante pentru parteneri: mine, petrol ºi geologie, industria forestierã ºi a materialelor de construcþii, industria uºoarã, industria construcþiilor de maºini, industria chimicã, în domeniul producþiilor agricole ºi altele.

1.2. Trãsãturi ºi obiective ale cooperãrii ºtiinþifice ºi tehnice externe Cooperarea în domeniul ºtiinþei ºi tehnologiei dintre România ºi celelalte state, în anii 1966-1989, s-a desfãºurat în acelaºi cadru juridic ºi organizatoric în care a avut loc cooperarea în producþie. La baza acesteia au stat programele orientative de acþiuni, elaborate în temeiul acordurilor bilaterale ºi multilaterale încheiate de statul român cu diferite þãri ale lumii, care îmbinau obiectivele tehnico-ºtiinþifice cu cele economice, avînd în vedere tendinþa obiectivã de adîncire a legãturilor organice dintre ºtiinþã ºi economie ºi de scurtare a duratei ciclului cercetare-proiectare-producþie. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA

REPERE CONTEMPORANE

Eminescu – dincolo de lacrima timpului 15 ianuarie 1850 – 15 ianuarie 2019 În fiecare iarnã, în ianuarie, cînd fila de calendar ajunge la numãrul 15 ºi zãpada troieneºte cãrãrile, încercînd, încã o datã, sã purifice atmosfera care ne înconjoarã, închid ochii ºi vãd în obscuritatea lor artificialã efigia de Luceafãr pãmîntean a celui al cãrui nume este în directã legãturã cu data de 15 ianuarie - MIHAI EMINESCU. Cu atîtea treceri de jumãtãþi de Gerar peste lume, timpul se îndepãrteazã de noi ºi noi de el, întrecerea apostolicã între cele douã entitãþi fiind în defavoarea omului.

Nu aceeaºi paradigmã funcþionezã ºi în cazul lui Eminescu, dimpotrivã: cu cît scurgerea timpului aºterne praf de stele peste opera Poetului Naþional, ºi cu cît steaua timpului fizic mãreºte distanþa dintre Pãmînt ºi Planeta Eminescu – cu atît mai mult simþim cã ne apropiem, pînã la confundare cu ea, de opera eminescianã, în general, de opera poeticã, în mod cu totul aparte. Numai aceastã axiomã – ºi aceasta nu e singularã – ne încarcã sufletul, în preajma fiecãrei zile de mijloc de ianuarie, cu valenþe inedite, transfigurate în dorinþa avuabilã de a-l mai citi odatã pe Eminescu, de a încerca – aºa cum Iarna o face cu fizica Pãmîntului – o purificare ideaticã împreunã cu versul eminescian sau, mai extins, cu proza lui angajatã, politic ºi social. Încercînd sã pãtrundem în universul atemporal al lui Eminescu – într-un an pãmîntean cu multe provocãri insalubre, dominate de o aprehensiune perpetuã – vã propun sã înclinãm balanþa trãirii ºi cunoaºterii (în) acestui univers, cãlcînd cu prelungirea gîndului uman pe urmele poetului ºi scriitorului Eminescu, încãlzindune inima cu versul sãu curgãtor, ºi încãrcîndu-ne voinþa cu jurnalistica lui scînteietoare.

Aflîndu-ne într-o stare de recurenþã axiologicã, în perimetrul Operei Poetului Naþional, astãzi – mai mult ca oricînd – trebuie sã þinem piept valului de impostori ºi denigratori, de falsificatori ai Istoriei noastre literare, de indivizi care ne fluturã steagul zdrenþuit al unei arguþii puerile, în încercarea acestora de a demola soclul de marmurã intangibilã al domnului Eminescu.

De multe ori - de prea multe ori – cei cu sîngele pur al lui Eminescu în vine, trecem prea uºor peste aceste infamii degradante, evitînd disputele pe aceastã temã sau, uneori, dînd o replicã palidã acestor scrieri cu autori acantocefali. De ce? Fie din lipsã de timp, fie dintr-o jenã, sorã cu amauroza literarã, fie – de cele mai multe ori – dintr-un fel de stereotipie a sintagmei pãguboase: „Lasã-i în pace! ªi aºa nu ajung ei nici la picioarele statuii lui Eminescu...!”

Realitatea este alta, ºi replica trebuie sã fie alta.

Dacã în trecut, pe cînd Eminescu trãia ºi crea, atacurile adversarilor sãi aveau ca sorginte adversitatea politicã, înfierîndu-i poetului un partizanat politic anume – în zilele noastre, atacarea operei ºi poziþiei naþionaliste a lui Eminescu îmbracã, de multe ori, aspectul unei rãfuieli personale (deºi distanþa apreciabilã pe tãrîmul creaþiei ºi neinfluenþarea reciprocã a inspiraþiei poetice

Ipoteºti - Casa memorialã a familiei Eminovici (astãzi)

nu ar justifica aceastã abazie literarã), alteori textul acestor aºa-ziºi gladiatori ai arenei literare româneºti este alimentat, pur ºi simplu, din butoiul ca un agestru pestilenþial. Curios cã, în repetate rînduri, avem tendinþa de a aºeza acest dezgust apagonic faþã de opera eminescianã sub un cuvînt prea blînd ºi prea nevinovat: neînþelegere! Aiurea!

Ateneul Român - Statuia lui Mihai Eminescu Hai sã intrãm puþin în mlaºtina acestei mizerii, suflecîndu-ne gîndul curat ce-l pãstrãm pentru Eminescu, spre a nu-l macula cuvintele acestor neromâni. Radicalizarea contestãrii lui Eminescu s-a accentuat în ultimele decenii, cînd unii tineri „optzeciºti” i-au denunþat în revista „Dilema” caracterul vetust al poeziei, precum ºi nulitatea publicisticii politice. Cu cine sã începem? Chiar cu aºa-zisul ºef al scriitorilor, domnul Nicolae Manolescu, care, într-o revistã mai mult sau mai puþin literarã, declara cã Eminescu poet-naþional este cliºeul „cel mai puternic”, adicã, în interpretarea Micului Dicþionar Enciclopedic, „Cliºeu (3): Frazã banalã, expresie stereotipã; ºablon, loc comun”. Dacã l-am întreba: dar cliºeul, la implementarea cãruia puneþi umãrul, conform cu: „Eminescu nu este un poet naþional”, ce fel de cliºeu este? Întradevãr, acesta este un cliºeu ce are conotaþii complet absurde, prin care se încearcã dãrîmarea tuturor miturilor naþionale, invocîndu-se motivul cã naþionalul, aºa cum se exprima un comentator „avizat”, „nu mai poate supravieþui deoarece noi ieºim din zodia naþionalului”, intrînd, fãrã eroi ºi fãrã mituri, în comunitatea internaþionalã...

Desigur, pentru orice român de bunã-credinþã, apologia de mai sus a internaþionalismului, fie ne duce cu gîndul la fostele „internaþionale” cominterniste, fie ne demonstreazã cã, de fapt, se doreºte dezrãdãcinarea de istoria ºi cultura noastrã, înstrãinarea de propria Þarã pînã la ºtergerea ireparabilã a identitãþii naþionale!

Un alt scriitor sãtul de Eminescu, poate chiar scîrbit, este ºi Mircea Cãrtãrescu. Preocupat de scrierea propriilor romane „la kilogram”, M.C. ni se destãinuie – nu ºtiu dacã, în postura de cerºetor de clemenþã sau de cea de „optzecist” revoluþionar – cã de acum înainte nu-l va mai citi pe Eminescu pentru cã „l-a citit destul în tinereþe ºi-l ºtie bine”, completînd: „Prefer sã-i citesc pe poeþii de azi”. Prea bine, domnule Cãrtãrescu. Poate o citiþi pe tînãra poetesã Medeea Iancu, fata care, anul trecut, a fost chiar premiatã de Editura „Cartea Româneascã”, la secþiunea poezie. ªi – culmea coincidenþei – într-un cadru festiv, cu rezonanþe speciale naþionale, adicã de Ziua Culturii Naþionale, în contextul acordãrii premiilor „Mihai Eminescu”, la Botoºani.

Pentru cine nu a aflat de aceastã blasfemie la adresa numelui ºi a operei poetului sub egida cãrora i s-a decernat premiul acestei pretinse poete, vã pun în faþa realitãþii cutremurãtoare, prezentînd pretinsele versuri care au întrunit girul unei comisii de specialitate, pentru a merita sã urce pe cea mai înaltã treaptã a podiumului (nu mai înainte de a vã prezenta scuze pentru cã aduc în prim-plan aceastã barbarie literarã).

Deci, iatã cel mai bun poem din România, premiat de cãtre Editura „Cartea Româneascã”, la concursul anului 2017, poemul „Manifest”, autoare domniºoara Medeea Iancu, din Bucureºti, juriul care, „orbit” de frumuseþea versurilor ºi de mesajul acestora, va fi anunþat la final: „Eu sînt tipa pe care aþi hãrþuit-o, tipa pe care aþi numit-o curvã, prostituatã/ Persoanã, persoanã, persoanã/ Eu sînt tipa pe care o urîþi, aºi fi trebuit sã fiu bãiat, astfel aºi fi fost lîngã voi/ ªi dacã un poet ejaculeazã pe faþa unei femei este artã/ ªi dacã un poet f..e o femeie în timp ce doarme este artã, nu viol/ Îmi pare rãu, nu sînt poemul victimei pe care-l aºteptaþi/ Îmi pare rãu nu sînt poeta europeanã, cool, nu sînt tipa care spune la microfon: eroul este un bãrbat/ Nu sînt poemul care sã te excite, nu sînt poemul în care sã mã forþezi/ Nu am scris suficient de bine pentru tine, România, nu am fost suficient de cuminte pentru tine, România/ Nu þi-am lãudat suficient violul, România, nu þi-am lãudat eroii, România, nu þi-am citit scriitorii, România/ În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului, Amin,/ Amin a spus curva/ A spus prostituata/ a spus mama ºi fiica/ Îmi pare rãu, nu m-am sinucis, România,/ Îmi pare rãu nu sînt strofa ta preferatã despre sex,/ Poemul despre viol eºti tu, România, poemul despre hãrþuire eºti tu, România, poemul despre abuz eºti tu, România/ Îþi introduc penisul meu lung ºi negru în pîntec, România/ Mai ºtii? Aplaudaþi.

Aplaudaþi.../ Nu sînt pornografia ta, România, nu voi aºtepta întinsã sã-mi faci felul/ Nu sînt gluma ta despre viol, în literaturã nu se discutã despre asta, în familie nu se discutã despre asta/ ªi noi fetele aºa murim ºi tu România spui mereu:poetul, poetul, poetul”.

Aceasta a fost autoarea – Medeea Iancu, acesta a fost „poemul” – „Manifest”; acesta a fost juriul care, apreciind pînã la starea de vomã aceastã pornografie naþionalã, i-a acordat marele premiu: Nicolae Manolescu – preºedinte, Cãlin Vlasie – director de editurã, ºi Rãzvan Voncu – scriitor. Lecturã plãcutã, domnule Cãrtãrescu, dacã mai ai chef! Întorcîndu-ne la Opera Poetului Naþional, sã nu-l omitem dintre detractori pe cel care se constituie într-un adevãrat vîrf de lance, pe domnul profesor de istorie Lucian Boia. Dacã în demolarea Istoriei propriu-zise nu se mai potoleºte, distrugînd, distrugînd totul – cu argumente antiromâneºti, dezonorante pentru un fost profesor universitar – iatã cã domnia-sa se pricepe ºi la critica literarã, concurîndu-l chiar pe marele George Cãlinescu. Într-un avînt eroic, dîndu-ºi pe faþã toatã ura pentru ceea ce este de sorginte pur româneascã, scuipînd apoi peste mesajul (epic ºi liric) al Poetului Naþional, desfiinþîndu-i proza combatantã, aruncîndu-l afarã din Europa, domnul Lucian Boia l-a înfierat pe sãrmanul Eminescu într-o ditamai cartea de peste 200 de pagini, intitulatã, cu un accent clar mefistofelic: „Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea ºi desfacerea unui mit”. Întrucît lãsãm prilejul pentru altã datã în a-i combate cartea ºi a-l apãra pe Eminescu, exemplificãm acum cu doar douã exemple de manipulare crasã a istoriografiei literare româneºti în interesul conturãrii pledoariei sale malefice: „Nu e cazul sã ne oprim acum asupra eºecului flagrant al întregului curent eminescian. Tehnica lui Eminescu, aparent simplã, mînuitã de altul, dã rezultate dezolante. Fãrã sã vrea, marele poet a fãcut mult rãu literaturii române!”. Folosindu-se de antemergãtorii sãi în defãimarea mitului eminescian, domnul Lucian Boia extrage citate, face extrapolãri insiduoase ºi suprapune idei preconcepute numai ºi numai în a-ºi atinge scopul, dar, în aceste cazuri, cu materialul altor asemenea detractori, crezînd cã ne pãcãleºte, punînd în dreptul numelui acelora ruºinea de care se leapãdã. Aºa cum procedeazã ºi cu un anume Alexandru Grama, cel care, în 1891, publica sub anonimat (!) volumul: „Mihail Eminescu. Studiu critic”. Dupã ce ne pregãteºte, citînd cîteva aberaþii ale acestui individ ros de invidie ºi lovit de paranoia, domnul Boia trece la propriul instrument, declarînd solemn: „Încheierea, pateticã se constituie într-un grav avertisment. Pentru România ºi pentru românism nu existã pericol mai mare decît Eminescu”.

dã ca racul,/ Nici îi merge, nici se-ndeamnã,/ Nici îi este toamna toamnã,/ Nici e varã vara lui/ ªi-i strãin în þara lui (...) Cine-au îndrãgit strãinii/ Mînca-i-ar inima cîinii,/ Mînca-i-ar casa pustia ºi neamul nemernicia...(…)”.

O altã poezie-stindard, o altã flacãrã aprinsã de Eminescu pe frontispiciul României, neiertat nici în ziua de azi pentru chemarea sa la luptã. Aici este vorba despre versurile din poezia „LA ARME!”. Iatã o mostrã: „Auzi departe strigã slavii/ ªi asupriþii cãtre noi,/ E glasul blîndei Basarabii/ Ajunsã-n ziua de apoi./ ªi sora noastrã cea mezinã/ Gemînd sub cnutul de calmuc/ Legatã-n lanþuri a ei mînã,/ De ºtreang tîrînd-o ei o duc./ Murit-au...poate numai doarme/ S-aºteaptã moartea de la cîni/ La arme, /La arme, români!”. Întreaga operã eminescianã – poeticã ºi jurnalisticã – este strãbãtutã, ca un fluviu de foc, mereu incandescent Ipoteºti - Lacul codrilor albastru ºi mereu devastator, de acest patos patriotic, ca un demers iniþiatic. Tocmai aceastã calitate a scrierilor lui Pãcat cã primim acest avertisment de la domnul Eminescu a atras asupra sa evantaiul de constatãri furiLucian Boia tocmai acum, la mult peste un secol de la bunde, în încercarea de a stãvili forþa fluviului eminesmoartea poetului, astfel cã am trãit în toþi aceºti ani cu cian. pericolul eminescian deasupra capului – o adevãratã Dacã mergem cu analiza acestui fenomen în profunghilotinã, care, dacã s-ar fi desprins din angrenajul sãu zime, adicã pînã în a doua jumãtate a Secolului XIX, îl ancestral, ar fi lãsat pe iubitorii poeziei eminesciene fãrã gãsim pe Eminescu urmãrit de Poliþia secretã a cap. Avem însã noroc cu domnul George Cãlinescu – Imperiului Austro-Ungar, ca pe un spion în acþiune! critic literar de anvergurã naþionalã, nu ca domnul Astfel, de curînd, la Arhivele Naþionale s-au descoperit Lucian Boia – un amator plin de ifose ereditare. Astfel, mai multe rapoarte provenind din sînul diplomaþiei ausGeorge Cãlinescu, în a sa magistro-ungare în România. Iatã un asttralã operã literarã „Istoria fel de document, un Raport semnat Literaturii Române de la origini de consulul austro-ungar N.S. pînã în prezent”, tratat apãrut la Hanswenzi ºi adresat ministrului sfîrºitul lunii iulie 1941, pune de Externe al Imperiului, Julius lucrurile la punct, dezvelind adevon Andrassy – Iassi, 5 ian. 1877: vãrata faþã a acestui Al. Grama. „Spre sfîrºitul lui noiembrie 1876, Iatã cum îl caracterizeazã criticul profesorul de la universitate ºi ºi istoricul literar George Cãtotodatã redactor al buletinului linescu pe „criticul” Alexandru oficial «Curierul de Iassi» Mihai Grama, pag. 543, dupã ce, doar cu Eminescu ºi-a inaugurat seria de douã rînduri mai sus, îl demonta conferinþe politice organizate. pe alt detractor al lui Eminescu, Tema aleasã de Eminescu s-a antijunimistul Anghel Demetrireferit la starea românilor din escu: „Toatã critica se limiteazã la Austro-Ungaria. Numerosul public punerea chestiunii pe terenul reunit a urmãrit expunerea cu patologiei ºi al sensului comun. curioasã luare-aminte, a gratulat Judecãþile lui Anghel Demetriescu conferenþiarul cu aplauze zgomosînt ale unui cretin”. Acum, toase. În introducerea discursului despre Alexandru Grama: „Nu în sãu, el este de pãrere cã rezolvarea alt spirit era studiul din 1891 nu poate fi alta decît o Conasupra lui Eminescu al anonimufederaþie a tuturor popoarelor lui de la Blaj (care e, de fapt, Alex.

Coperta primei ediþii (1884), Grama), un monument de urã ºi sub îngrijirea lui Titu Maiorescu locale, în care egalitatea tuturor naþiunilor ºi limbilor sã fie primorprostie doctã”. dialã – pe cînd constituirea de Ce-ar fi scris, oare, George state sã nu fie altceva decît un accesoriu, ºi cã aceastã Cãlinescu, dacã mai trãia acum, citind elucubraþiile omniistoricului Lucian Boia? Nici nu îndrãznesc sã for- reformã va avea succes sub patronajul Rusiei ºi AustroUngariei care, cea din urmã, reprezintã politica occimulez un rãspuns. Încercaþi dumneavoastrã!

Astãzi, la 169 de ani de la naºterea poetului, într-un dentalã. El plaseazã dupã aceea întrebarea ce atitudine alt cadru social ºi politic, fundamental deosebit de cel trebuie sã ia România. Ca sã se parvinã la o decizie, el contemporan lui Eminescu, asistînd la încercarea unor crede cã politica pe care o exercitã Austro-Ungaria „maidanezi” ai literaturii române de a muºca adînc din faþã de naþionalitãþi în general, dar în special faþã de amintirea Poetului, însîngerînd emblema Poeziei cea românã, este discutabilã. Aceastã cuvîntare a Româneºti, ne putem întreba ce-i îndeamnã pe aceºti apãrut în ziarul redactat de el, iar eu îmi iau îngãduinþa oameni sã sape la temelia culturii þãrii lor? Ce dedesub- sã prezint aici prea-binevoitoarei Dv. Excelenþe, pentru turi malefice stau la geneza acestor atitudini revoltã- luarea la cunoºtinþã traducerea în germanã a punctelor toare, de contestare vehementã a operei lui Mihai esenþiale”.

Dupã tonul frazelor alese de diplomatul din Moldova Eminescu? ªi, la urma urmei, ce urmãresc? spre a exemplifica pledoaria lui Eminescu la subiectul Luat, fiecare în parte, sau toate grupate într-o între„românii din Transilvania”, cred cã acesta a dorit sã-l bare recapitulativã, rãspunsurile la întrebãrile de mai menajeze pe ministrul sãu de Externe, alegînd pasaje sus nu sînt altceva decît încercarea ºi dreptul nostru mai „blînde” din conþinutul cuvîntãrii poetului. Acest legitim de a-l apãra pe Eminescu, de a demonstra per- fapt se poate constata cu exactitate dacã citim „Curierul versiunea de ordin politic ce pune în miºcare aceastã de Iaºi”, numerele de la 125 la 130/ noiembrie 1876. Cã maºinã denigratoare, formînd o reþea – naþionalã ºi Eminescu era mult mai tranºant atunci cînd era în joc internaþionalã – care beneficiazã de timp ºi de bani pen- limba românilor din Transilvania, reiese în mod conclutru a ne face sã credem cã ei nu urmãresc decît opera dent din majoritatea scrierilor sale jurnalistice. literarã a poetului. Inexact. Aceºti farisei ai literaturii Cît s-a aflat în redacþia ziarului „Timpul”, indiferent autohtone nu-l suportã pe Eminescu în calitatea – ºi la ce funcþie a deþinut (redactor-ºef sau redactor), statura sa – de poet-patriot, de jurnalist-patriot.

Eminescu a tratat cu mare atenþie ºi cu acribia-i cunosAºa cum, ºi în trecut, ºi astãzi, cum sã accepte ei cutã problematica populaþiei româneºti din teritoriile ideile ºi tezele naþionaliste, de pildã, din „DOINA” – aflate sub stãpînire strãinã. Aºa aflãm din „Timpul”, acea cutremurãtoare mãrturisire poeticã despre iubirea numãrul din 24 februarie 1882, un articol – replicã la un de Þarã ºi de Neam: „De la Nistru pîn’ la Tisa/ Tot proiect de lege de la Budapesta, care-i privea ºi pe Românul plînsu-mi-s’a/ Cã nu mai poate strãbate/ De- locuitorii de naþionalitate românã. Iatã un citat din „M. atîta strãinãtate./ Din Hotin ºi pîn’ la Mare/ Vin Eminescu Opere vol. XIII”, editat de Academia Muscalii de-a cãlare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu Românã, pg. 63: „Un proiect de lege”, care demonscalea ne-o aþin;// Din Boian la Vatra Dornii/ A umplut treazã încã o datã capacitatea de sintezã a lui Eminescu, omida cornii/ ªi strãinul te tot paºte,/ De nu te mai poþi aplicatã la starea naþiunii, reliefînd cunoaºterea istoricã cunoaºte. (...) Vai de biet Român sãracul,/ Îndãrãt tot a demersului sãu, pe care-l susþine într-un limbaj literar

elevat: „Un proiect de lege depus în Camera Ungariei avea de þintã a introduce în ºcoalele secundare ale confesiunilor – deci ºi în acele ale bisericilor române – limba de propunere maghiarã. Învederat cã scopul acestei legi era de-a magheariza cu totul învãþãmîntul secundar ºi de-a pune limba naþionalã a populaþiilor (pe cea românã bunãoarã) în linia a doua. (...) Ceea ce am avea de observat fraþilor maghiari este cã, dacã elementul lor etnic ar fi avut o putere înnãscutã ºi fireascã de asimilare, aceastã maghiarizare atît de mult doritã s-ar fi întîmplat fãrã nici o îndoialã cu sute de ani înainte. Dacã de la anul 1000 dupã Hristos pînã-n ziua de astãzi n-au putut s-o facã – în curs de nouã sute de ani aproape, cu toate sîngeroasele încercãri ale regilor de a topi într-o religie ºi într-o limbã toate naþionalitãþile -, vor face-o astãzi în chiar epoca naþionalitãþilor, vor face-o astãzi ameninþînd cu pumnul cele trei mari grupuri etnice ale Europei, latini, germani ºi slavi, a cãror creaþiune este Europa însãºi, cu toatã cultura ºi civilizaþia ei?”

Ce lecþie de înalt nivel – istoric, politic, etic (ºi chiar psihologic) – le-a predat ungurilor de la Budapesta, de la catedra lui de român-patriot, Mihai Eminescu! Ce bine ar fi ca unii politicieni ai României de azi sã studieze publicistica eminescianã, în diferite etape ale acesteia. Poate cã UDMR l-ar înþelege mai bine pe Eminescu decît pe oricare politician de pe Dîmboviþa. Întorcîndu-ne iar în prezent, ne amintim cã, nu demult, în noiembrie 2018, s-a sfinþit Catedrala Mîntuirii Neamului – singurul obiectiv semnificativ legat de Anul Centenar al Marii Uniri. La fastuosul ceremonial organizat cu acest prilej, s-au spus vorbe frumoase, vorbe româneºti ºi bisericeºti despre istoricul Catedralei, pomenindu-se numele celor care au gîndit ºi a celor care au realizat acest mãreþ lãcaº de închinare ºi de rugãciune. Despre Eminescu nu s-a spus nici un cuvînt, sau nu s-a auzit în spaþiul public. De ce trebuia pomenit ºi numele poetului în acest context? În 1881, speculînd faptul cã regele Carol I era german, de religie catolicã, cercurile austro-ungare au propus înfiinþarea la Bucureºti a unei Mitropolii catolice ºi edificarea unui lãcaº pe mãsurã. Cînd s-a pornit o dezbatere pe aceastã temã, Eminescu a fost pana cea mai ascuþitã ºi vocea cea mai vehementã în frontul de împotrivire la aceastã utopie. Prin articolele din „Timpul” încerca sã-i „lumineze” pe parlamentari asupra unei realitãþi deja cunoscute: Atît timp cît în Capitala României – þarã ortodoxã – nu existã o catedralã ortodoxã, nu era normal sã se înalþe una catolicã!

Mai mult, Eminescu – în avîntul lui de înrãit apãrãtor al valorilor naþionale – l-a somat pe Carol sã aleagã între a fi de partea supuºilor sãi sau de partea religiei familiei sale. În cele din urmã, regele Carol nu a aprobat înfiinþarea catedralei catolice. Vãzînd aceasta, Eminescu a lansat ideea ridicãrii unei catedrale ortodoxe, cãreia i-a fixat ºi numele: Catedrala Mîntuirii Neamului! Din motivele cunoscute, Catedrala nu s-a putut construi nici

Iaºi - Copou: Teiul lui Eminescu atunci, ºi nici mai tîrziu. A fost înãlþatã acum, iar numele i l-a dat domnul Mihai Eminescu...

Acesta a fost Eminescu. O parte din sufletul lui de român. În alte ipostaze îl vom cunoaºte cu alt prilej.

Despre Eminescu ar trebui ºi sã scriem, ºi sã vorbim în fiecare zi. Numai astfel lacrima timpului ne va aminti întotdeauna cã mai avem un Mihai Eminescu...

GEO CIOLCAN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 18 ianuarie 2019

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Ne depãrtãm tot mai mult Ne depãrtãm tot mai mult de idealurile pentru care românii au luptat, ºi mulþi au murit, în însîngeratul decembrie 1989. Ce clãdim noi azi pentru România de mîine par a fi doar iluzii deºarte. Numai cã acest popor meritã mai mult decît niºte vorbe deºarte, aruncate la întîmplare pe toate canalele radio ºi de televiziune. Se fac promisiuni care mai de care mai deºãnþate, menite sã atragã susþinãtori în acest an electoral. Maºina de minciuni lucreazã din plin, la adãpostul nopþii sau al zilei, nesigure, de mîine. Cei mai nedreptãþiþi ºi mai necãjiþi sînt tot pensionarii. Pãi se putea

La urne pentru Neam ºi pentru Þarã (5) Motto: ,,Fãrã patrie, omul este un punct pierdut în hazardul timpului ºi spaþiului”. LACORDAIRE predicator ºi strãlucit orator francez Milioane de compatrioþi au înþeles cã România nu va avea liniºte, cã viaþa noastrã politicã, economicã ºi socialã nu va intra pe fãgaºul normalitãþii decît atunci cînd încrîncenatul sas va pleca de la Cotroceni. Sã nu-i disociem de la dezastrul þãrii nici pe alþi politicieni care au ocupat fotolii înalte în anii din urmã. Dacian Cioloº este cel mai incapabil prim-ministru al României din ultimii 155 de ani, de la instalarea primului Guvern unitar al Principatelor Unite, prezidat de Barbu Catargiu, un conservator potrivnic oricãror reforme democratice (gen Iohannis), care a fost asasinat la scurt timp dupã instalarea ca premier. Pe Dacian Cioloº l-a ferit Dumnezeu de glonþ. În schimb, a pus el þara la zid. A cheltuit din buget o sumã imensã pentru înzestrarea Armatei, dupã capul ºi interesele sale, fãrã încuviinþarea CSAT. Preºedintele Iohannis nu s-a sesizat deloc, aºa cum a fãcut-o în cazul guvernelor PSD, pentru probleme minore. Nici nu avea de ce sã riposteze, de vreme ce banii noºtri intrau în punga Germaniei. Cioloº a sfidat dezvoltarea Economiei, a Învãþãmîntului, a Sãnãtãþii ºi a altor sectoare vitale. În cali-

PSD-iºtii, ca arºi. ªah la Iohannis Rãmîne cum am stabilit, în ograda PSD, dupã motivarea refuzului lui Klaus Iohannis de a numi miniºtrii propuºi. Guvernul îi propune preºedintelui tot pe LiaOlguþa Vasilescu, la Ministerul Dezvoltãrii, ºi pe Mircea Drãghici, la Transporturi.

Premierul Viorica Dãncilã a rãspuns joi, 10 ianuarie 2019, dupã ce preºedintele a motivat refuzul de a accepta propunerile de la Transporturi ºi Dezvoltare, ºi anunþã cã a transmis aceleaºi propuneri în persoana Liei-Olguþa Vasilescu, la Dezvoltare, ºi Mircea Drãghici, la Transporturi. „Premierul Viorica Dãncilã a transmis, în cursul zilei de astãzi (10 ianuarie 2019 – n.r.), preºedintelui României, Klaus Iohannis, un rãspuns oficial la scrisorile prin care ºeful statului a prezentat motivãrile privind respingerea nominalizãrilor miniºtrilor Transporturilor ºi Dezvoltãrii. Documentul precizeazã faptul cã cele douã propuneri pentru funcþiile de ministru – Lia-Olguþa Vasilescu ºi Mircea-Gheorghe Drãghici – îndeplinesc condiþiile de legalitate prevãzute de art. 2 din Legea nr.

90/2001, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare. De asemenea, persoanele propuse nu se gãsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevãzute de Legea nr.

161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenþei în exercitarea demnitãþilor publice, a funcþiilor publice ºi în mediul de afaceri, prevenirea ºi sancþionarea corupþiei, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare”, se aratã în rãspunsul premierului.

Premierul reitereazã cererea de emitere a decretelor de numire pentru cele douã persoane propuse anterior. „Avînd în vedere faptul cã cele douã propuneri respectã toate condiþiile prevãzute de Constituþia României, republicatã, ºi de legile organice aplicabile, reiterez solicitarea de emitere a decretelor prezidenþiale de numire a doamnei Lia-Olguþa Vasilescu în funcþia de viceprim-ministru, ministrul Dezvoltãrii Regionale ºi Administraþiei Publice, ºi a domnului Mircea-Gheorghe Drãghici în funcþia de ministru al Transporturilor ºi, totodatã, sã înceteze efectele Decretului Preºedintelui României nr. 46/2019 pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar ºi ale Decretului Preºedintelui României nr. 47/2019 pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar”, se aratã în documentul oficial transmis

altfel? Guvernul a luat hotãrîrea ,,eroicã” de a le mai da amãrîþilor de bãtrîni vreo 15% la pensii. Cîtã generozitate!

Ce grijã pentru aceia care nu ºtiu cum sã-ºi mai restrîngã cheltuielile ca sã-ºi procure hrana ºi cele necesare supravieþuirii, dar sã le mai rãmînã niscaiva mãrunþiº ºi pentru medicamentele absolut necesare, care nu sînt, nici ele, prea ieftine! ªi atunci ne mai mirãm cã în România oamenii sînt nemulþumiþi, în general, excluzîndu-i pe cei care nu mai ºtiu cum sã-ºi etaleze luxul.

Da, societatea s-a împãrþit în ,,mizeri ºi bogaþi”, cum spunea poetul-nepereche Mihai Eminescu. ªi merge înainte pe acest drum, prãpastia mãrindu-se tot mai mult între sãraci ºi cei avuþi.

Va fi o iarnã grea, dupã cum anunþã meteorologii.

Oare ce ar trebui sã se întîmple, ca sã se schimbe cerul acestei þãri? Sã avem, în sfîrºit, un cer senin, în care sã rîdã speranþa ºi bucuria, sã ºtim cã nu ne zbatem ºi trãim zadarnic în aceastã þarã, ca popor mîndru ºi binecuvîntat între seminþiile ,,semãnate de Domnul pe pãmînt”, dupã cum spunea marele istoric ºi revoluþionar, Nicolae Bãlcescu.

Lãsaþi zavistia, ºi cãutaþi sã oblojiþi rãnile din sufletele noastre amãrîte, domnilor politicieni, care promiteþi marea cu sarea ºi nu faceþi mai nimic sã vã îndepliniþi promisiunile cu care ne amãgiþi.

GEORGE MILITARU

tate de comisar al UE pentru agriculturã, a fãcut enorm pentru Franþa ºi nimic pentru România, care nu mai este de mulþi ani patria sa. Mulþi români se întreabã: cum a putut Cioloº sã-ºi uite þara natalã? Alþii, ºi mai mulþi, nu înþeleg cum a ajuns Cioloº comisar european, el nefiind decît un agent agricol pe lîngã marele savant care a fost Gheorghe Ionescu ªiºeºti. Dupã prestaþia catastrofalã de la Palatul Victoria, împins înainte de preºedintele Franþei, Émmanuel Macron, Dacian Cioloº vrea sã candideze la alegerile prezidenþiale din acest an. Pe români nu-i deranjeazã un asemenea gest inconºtient, fiindcã oricum Cioloº nu va intra în turul doi. Ofuscat, în schimb, este Klaus Iohannis.

La fel de neaveniþi s-au dovedit ºi alþi politicieni, ca Emil Boc, un fel de Hopa-Miticã, pe care Bãsescu îl învîrtea în fiecare zi cu cheiþa, Ludovic Orban, belicosul lider liberal, întotdeauna fãrã muniþie politicã la purtãtor, Liviu Dragnea, liderul care mînuieºte permanent sforile din spatele cortinei, M.R. Ungureanu, ultimul utecist al Secolului 21, Theodor Stolojan, o muscã picatã, din vãzduhul birocratic, în oala cu lapte a politicii, Vasile Blaga ºi Adriean Videanu, laureaþi ai marilor afaceri rãu mirositoare, ºi atîþia alþii. În mod inexplicabil spurcã viaþa politicã individa Monica Macovei, o fiarã turbatã împotriva României, pe care autoritãþile ar trebui s-o elimine din Parlamentul European ºi s-o trimitã la plimbare în cimitir, ca sã-ºi tãmîieze vechii tovarãºi bolºevici.

Sã nu uitãm nici aportul consistent al Justiþiei la menþinerea stãrii deplorabile în care se aflã România.

Dacã astãzi nu avem oameni politici de anvergurã, dacã

nu avem o clasã politicã închegatã, faptul acesta se datoreazã în bunã mãsurã unor judecãtori ºi procurori ca Livia Stanciu, Camelia Bogdan, Laura Codruþa Kövesi, Augustin Lazãr, Mircea Negulescu (Portocalã), Lucian Onea, Emilian Eva ºi alþii, care au înlocuit normele de drept cu ordinele Serviciilor Secrete. Mãrturie în acest sens stau protocoalele încheiate între reprezentanþii SRI ºi cei ai unor instanþe ale Justiþiei noastre, mostre incontestabile ale sistemului juridic comunist, pe care recentul Raport MCV le-a ignorat cu totul.

România nu se va ridica din mocirla în care se zbate, de aproape trei decenii, decît atunci cînd îºi va lua soarta în propriile mîini, numai atunci cînd clasa politicã ºi liderii ei vor arunca la halda de fier vechi sabia discordiei ºi vor conlucra strîns pentru binele poporului român. Cînd atîþia politicieni scot þara la mezat, pe tarabele strãinilor, cînd unii europarlamentari liberali se ridicã vehement, la Strasbourg, împotriva celor care i-au trimis acolo, votînd contra interesului naþional, românii au sfînta datorie ca, în acest an, marcat de atîtea evenimente electorale majore, sã se prezinte masiv la urne ºi cu dorinþa fermã de a vota pentru Neam ºi pentru Þarã. Nu vom putea sã ne ridicãm la înãlþimea pãrinþilor ºi bunicilor, care prin jertfe de sînge au reîntregit þara, nu vom fi demni de stima ºi preþuirea urmaºilor noºtri, decît dacã ne vom dovedi adevãraþi români, adevãraþi patrioþi, fiindcã, aºa cum spunea Napoleon Bonaparte, ,,dragostea de patrie este cea dintîi religie a omului civilizat”.

Sfîrºit NICOLAE DÃSCÃLESCU

Administraþiei Prezidenþiale de cãtre prim-ministrul Viorica Dãncilã.

Anunþul iniþial în acest sens a fost fãcut joi pentru Europa FM, de secretarul general al Executivului, Toni Greblã. „Motivarea refuzului de numire a celor doi miniºtri nu are de-a face cu legea”, a spus Toni Greblã. „În plus, a apãrut decizia CCR, care, chiar dacã interpreteazã Constituþia, îl obligã pe preºedinte la a respecta o anume modalitate de rezolvare a acestei situaþii. Aºa cã vom reitera propunerile de numire a celor doi în funcþiile de miniºtrii. Iar dacã preºedintele va refuza, vom sesiza CCR”, a mai afirmat acesta.

Potrivit Olguþei Vasilescu, se va ajunge din nou la Curtea Constituþionalã din cauza faptului cã preºedintele Iohannis a refuzat numirea ei ºi a lui Mircea Drãghici în Guvern. „Sînt convinsã cã vor declanºa (colegii de partid – n.r.) un nou conflict instituþional, în sensul cã se va face o adresã la Curtea Constituþionalã. Nu existã aceste motive de nelegalitate”, a mai spus fostului ministru.

Deputatul PSD, Florin Iordache, a declarat, pentru Mediafax, cã argumentele lui Klaus Iohannis privind refuzul de a numi miniºtrii propuºi de premierul Viorica Dãncilã „sînt nelegale ºi neconstituþionale”, adãugînd cã CCR a spus cã trebuie invocate „chestiuni de nelegalitate” pentru refuz. „Argumentele sînt nelegale ºi neconstituþionale. Primul argument, Curtea Constituþionalã a spus cã neapãrat sã fie chestiuni de nelegalitate. Dacã la prima respingere invocã chestiuni de legalitate, iar aceasta cu expertiza nu are nici o treabã cu legalitatea. Nu se face ºcoalã din miniºtri, deci, în momentul în care o persoanã este desemnatã ministru la un domeniu, trebuie sã îndeplineascã condiþiile cerute de lege, ºi Olguþa (LiaOlguþa Vasilescu la ministerul Transporturilor - n.r.), cît ºi Mircea (Mircea-Drãghici la Ministerul Dezvoltãrii - n.r.) îndeplinesc cele cerute de lege”, a spus Iordache.

La rîndul sãu, secretarul general al PSD, Codrin ªtefãnescu, a susþinut cã „este absolut aberant modul în care ºi-a motivat Iohannis refuzul de a numi miniºtrii”, afirmînd cã este „la mintea cocoºului” cã propunerile premierului îndeplineau condiþiile legale. „E absolut aberant modul în care ºi-a motivat Klaus Werner Iohannis refuzul de a numi miniºtrii propuºi de premier. Sincer, eu aºteptam argumente solide în justificarea acestui refuz, argumente care nu existã. În acelaºi timp, România aºtepta o mai mare responsabilitate vis-avis de Guvern privind completarea componenþei acestuia într-un moment în care a preluat preºedinþia Consiliului UE. Este absolut aberant, în acelaºi timp, modul în care a justificat refuzul sãu politic pentru aceste nominalizãri pe motiv cã documentaþia de la Guvern nu a precizat cã cei propuºi îndeplinesc articolul 2 din legea 90, ceea ce este la mintea cocoºului, pentru cã nu poþi propune membri în cabinet care nu îndeplinesc aceste condiþii. PSD va menþine propunerile, iar guvernul va da un rãspuns în conformitate cu legile în vigoare ºi deciziile CCR”, a declarat pentru agenþia de presã Codrin ªtefãnescu.

IOANA RADU

Primele reacþii de la PSD Lia-Olguþa Vasilescu a declarat, dupã ce preºedintele a motivat respingerea sa la Transporturi ºi Dezvoltare pe motiv cã nu are expertizã, cã nu existã nici un motiv de nelegalitate sau incompatibilitate ºi cã probabil se va ajunge din nou cu o sesizare la CCR. „Nu existã nici un motiv de nelegalitate sau de incompatibilitate. Sã nu uitãm cã am fost ministru, sînt deputat ales în Parlamentul României ºi s-ar fi constatat pînã acum dacã ar fi fost o stare de nelegalitate sau de incompatibilitate. Sînt cetãþean român cu domiciliul în România, aºa cum cere legea, de asemenea nu am nici un fel de condamnare penalã, dupã cum se ºtie. El acum cere o dovadã a acestor lucruri, nu înþeleg ce dovadã. (…) Au mai fost ºase miniºtri numiþi acum cîteva zile de cãtre preºedintele Klaus Iohannis pentru care nu a cerut un fel de confirmare suplimentarã. Dacã doreºte domnul Iohannis atît de mult, o sã îi trimit o copie dupã cartea mea de identitate”, a declarat Vasilescu, la Antena 3.

Fostul ministru al Muncii l-a acuzat pe preºedinte cã a intrat deja în campanie electoralã. „Nu am nici un fel de altã calitate, în afarã de cea de deputat. Dupã cum ºtiþi, calitatea de mebru al Guvernului este compatibilã cu cea de senator sau deputat. (…) Dumnealui a declarat foarte clar atunci cînd a ieºit sã spunã cã ne respinge pe mine ºi pe domnul Mircea Drãghici. Dînsul candideazã la funcþie de preºedinte anul acesta ºi vedem cã orice demers pe care îl face preºedintele în aceastã perioadã, cît a mai rãmas pînã la alegerile prezidenþiale, toate activitãþile lui trebuie sã le vedem din aceastã perspectivã. Existã un blocaj instituþional la aceastã orã. Aceasta este situaþia în care ne-a adus domnul preºedinte Iohannis”, a mai spus Olguþa Vasilescu.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 18 ianuarie 2019

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Adrian Cozma: „Domnule primar ºi domnilor UDMR-iºti, lãsaþi copiii ºi ºcolile româneºti în pace“!

Avem noutãþi în scandalul rebotezãrii ªcolii nr. 10 din Satu Mare în Rakoczi Ferenc, fãrã consultarea pãrinþilor. Se pare cã inspectorul ºcolar general ºi-a dat deja avizul pozitiv pentru schimbarea denumirii, dar prefectul se þine tare (încã), iar grofii au amînat dezbaterea subiectului dupã scurgerile de informaþii în presã, deºi ar fi vrut sã rezolve problema în ultima ºedinþã de Consiliu Local de anul trecut.

Consilierul judeþean Adrian Cozma a fãcut marþi, 15 ianuarie 2019, o declaraþie publicã în care someazã conducerea Primãriei Satu Mare sã nu se lase cumpãratã de o sponsorizare din partea Guvernului Ungariei (se referã la donaþia în urma cãreia a fost reabilitat un teren de sport în curtea ªcolii nr. 10, inaugurat cu mult fast în toamna anului trecut, în prezenþa unor reprezentanþi de seamã ai guvernului din þara vecinã - n.r.).

Numãrul sãracilor scade, dar rãmîne mare Numãrul persoanelor aflate în risc de sãrãcie ºi excludere socialã reprezintã 22,5% (113 milioane de persoane) din totalul UE-28, respectiv o persoanã din patru se aflã în una din cele trei forme de sãrãcie sau excludere socialã, adicã: expusã riscului sãrãciei relative (AROP- at risk of poverty); se confruntã cu privaþiuni materiale severe (SMD – severe material deprivation); locuieºte într-o gospodãrie cu intensitatea foarte scãzutã a muncii (VLWI – very low work intensity), se aratã într-un raport al Curþii de Conturi.

România se aflã pe penultimul loc în UE-28, cu o pondere de 35,7% a populaþiei expusã riscului sãrãciei sau excluziunii sociale, fiind devansatã de Bulgaria. Din numãrul statelor membre, care au date raportate la Eurostat, cea mai mare parte a înregistrat ponderi mai mici faþã de media UE-28 a populaþiei totale expusã riscului sãrãciei sau excluziunii sociale. Dintre acestea, Cehia este þara care a înregistrat ponderea cea mai micã a persoanelor expuse riscului sãrãciei sau excluziunii sociale, adicã 12,2%. Cu o pondere mai mare faþã de media UE-28 a populaþiei totale expusã riscului sãrãciei sau excluziunii sociale se situeazã un numãr de 11 state membre. În cadrul unor þãri membre ale Uniunii Europene, numãrul persoanelor aflate în risc de sãrãcie ºi excludere socialã a crescut în anul 2017 faþã de anul 2008, mãrind astfel distanþa faþã de obiectivele naþionale asumate (Belgia, Danemarca, Grecia, Spania, Italia, Cipru, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Suedia, Norvegia). La polul opus, în Cehia, Franþa, Letonia, Lituania, Germania ºi Ungaria s-a înregistrat o scãdere a numãrului persoanelor aflate în risc de sãrãcie ºi excludere socialã, dar aceste þãri membre nu au atins þintele stabilite prin Programele Naþionale de Reformã din fiecare dintre state.

La finele anului 2017, unele dintre þãrile Uniunii Europene ºi-au depãºit þintele naþionale stabilite ca obiectiv în ceea ce priveºte reducerea numãrului de persoane aflate în risc de sãrãcie ºi excludere socialã. Þara care a obþinut cele mai bune rezultate este Polonia, care a redus cu 4.218 mii de persoane numãrul celor aflaþi în risc de sãrãcie ºi excludere socialã, faþã de tinþa de 1.500 mii persoane stabilitã pentru aceastã þarã. Este urmatã de

Publicãm integral luarea de poziþie a consilierului judeþean Adrian Cozma: „Nu pot fi de acord ca, pentru o sponsorizare venitã din partea Guvernului din Ungaria, sã ne vindem comunitatea sau sã tolerãm fiecare agresiune UDMR-istã. Avem atîtea de fãcut în þarã ºi în Satu Mare, iar unii sînt preocupaþi de cum sã redenumim ºcolile româneºti ºi de alte lucruri care nu au nici o legãturã cu viaþa românilor, fie ei români sau maghiari.

Un bun conducãtor trebuie sã reprezinte comunitatea, nu doar o parte a ei. Sper ca în 2019 sã începem sã facem ceea ce trebuie în judeþ ºi în oraº. Nu cred cã Satu Mare mai poate fi lãsat în aceastã fundãturã economicã ºi în acest izolaþionism social. Avem exemplul Clujului, al Oradiei, unde toþi, deopotrivã, români, maghiari ºi alte naþionalitãþi lucreazã pentru comunitate ºi pentru oameni. Iar rezultatele se vãd. Sînt mult înaintea noastrã.

La solicitarea guvernului din Ungaria, a unor politicieni din UDMR ºi a primarului, ªcoala nr. 10 Satu Mare urmeazã sã fie rebotezatã ªcoala Rákoczi Ferenc.

E inadmisibil cã, pas cu pas, reprezentanþii UDMR vor sã amprenteze Satu Mare cu simboluri naþionaliste maghiare. Nu putem tolera aºa ceva. România aparþine românilor!“.

FLORIN RÃCHITAN România, cu o reducere de 2.074 mii persoane (faþã de 580 mii persoane), de Bulgaria, cu 654 mii persoane (faþã de 260 mii persoane) ºi de Cehia, cu 299 mii persoane (faþã de 100 mii persoane). Germania, Irlanda, Olanda, Suedia ºi Marea Britanie ºi-au definit þintele naþionale pe indicatori specifici care nu sînt raportaþi Eurostat.

Una dintre cauzele diferenþelor dintre procentul persoanelor aflate în risc de sãrãcie ºi excludere socialã, la nivelul þãrilor din UE, o constituie impactul diferit al crizei economice asupra statelor membre ale Uniunii Europene. Anumite grupuri din cadrul populaþiei sînt mai afectate de riscul de sãrãcie ºi excludere socialã.

Cele mai afectate sînt femeile, copiii, tinerii, ºomerii, familiile monoparentale ºi cei care trãiesc singuri, persoanele cu un nivel scãzut de educaþie, persoanele nãscute într-o þarã diferitã de cea de rezidenþã ºi cei care trãiesc în zonele rurale. În anul 2017, în România, numãrul persoanelor aflate în risc de sãrãcie ºi excluziune socialã (AROPE) a fost de 7.040 mii persoane în scãdere cu 654 mii persoane faþã de anul 2016 ºi cu 2.074 mii persoane faþa de anul 2008. Raportat la populaþia totalã a României, numãrul persoanelor aflate în risc de sãrãcie ºi excluziune socialã în anul 2017 a fost de 35,7% în scãdere cu 3,1 puncte procentuale (pp) faþã de anul 2016 ºi cu 8,5 pp faþã de anul 2008 (una dintre cele mai mari reduceri dintre statele membre ale Uniunii Europene, dupã Polonia).

Rata sãrãciei relative a fost de 23,6% în anul 2017, în scãdere uºoarã faþã de anul 2016 (1,7 pp), dar menþinîndu-se la acelaºi nivel din anul 2008. De asemenea, în anul 2017, numãrul persoanelor care locuiesc într-o gospodãrie cu intensitatea foarte redusã a muncii (VLWI) a fost de 1.022 mii persoane (reprezentînd 6,9% din totalul populaþiei) în scãdere cu 362 mii persoane faþã de anul 2008, cînd reprezentau 8,5% din populaþie.

Mai mult decît atît, numãrul persoanelor afectate de privaþiuni materiale severe (SMD) a fost în 2017 de 3.880 mii persoane ceea ce reprezintã 19,7% din totalul populaþiei în scãdere cu 4,1 pp faþã de anul 2016 ºi cu 13 pp faþã de anul 2008.

Conform unei evaluãri fãcutã de Comisia Europeanã, sãrãcia rãmîne la un nivel ridicat, chiar dacã tendinþa s-a îmbunãtãþit în 2017 faþã de 2016, în sensul cã procentul persoanelor sãrace a scãzut la 35,7% din populaþie faþã de 38,8% cît reprezenta populaþia sãracã în 2016.

Decalajul dintre bogaþi ºi sãraci ºi dintre zonele rurale ºi cele urbane se menþine la un nivel ridicat. Riscul ridicat de sãrãcie este cauzat în principal de nivelurile mari de inactivitate. De asemenea, creºterea economicã puternicã este însoþitã de un nivel ridicat de inegalitate. Persistã inegalitãþi mari între venituri, în special între zonele rurale ºi cele urbane. Veniturile deþinute de 20% din populaþia cea mai bogatã sînt de ºapte ori mai mari decît cele deþinute de 20% din populaþia cea mai sãracã, faþã de raportul de unu la cinci în UE-28. Pe de altã parte, la limita inferioarã a distribuþiei veniturilor inegalitatea este mai pronunþatã, deoarece 10% din populaþia cu cele mai

Pastila sãptãmînii Minþile bolnave care ne conduc (urmare din pag 1) Noi, ca bucureºteni, ca români chiar, avem ºansa, fiind în mãsurã de a ne dezvolta, sã implementãm în acest oraº minunat, pînã la un punct, cele mai moderne tehnologii, fie cã e vorba de transport, sau de tot ce implicã o viaþã mai bunã pentru locuitorii lui. Ei bine, în realitate, nu se întîmplã aºa. De ce? Pentru cã existã corupþie, este clar, dar ºi mai trist este cã avem la conducere oameni proºti, pe care nu-i intereseazã o viaþã mai bunã pentru cei care i-au ales, ci doar lucrurile mãrunte care îi înconjoarã. Vorbesc aici de cei care ne sînt ºi care ne-au fost primari, dar vorbesc ºi de liderii politici ai partidelor, fie cã e vorba de PNL, PSD sau aiurea. Toþi, fãrã prea mari rezerve, sînt sau au fost lipsiþi de viziune. Ca sã nu zic proºti.

Bucureºtii aveau nevoie de autobuze. Orice om normal la cap, care avea o minimã dorinþã de a face ceva util, alegea varianta ecologicã, purã, electricã. Noi am luat autobuze turceºti. Bucureºti are nevoie de ieºire la Otopeni, la Aeroport. În loc sã se implementeze sistemul Malev, ca el însuºi sã devinã un obiectiv turistic, ei bine, o sã se tragã metrou pînã acolo, probabil în urmãtorii 300 de ani. România are nevoie de autostrãzi. Ei bine, în loc sã se implementeze sistemul celulelor fotovoltaice, care asigurã ºi iluminatul noaptea, dar ºi uscarea pe timp de iarnã, deszãpezirea, noi, românii, am ales sã nu facem deloc autostrãzi ºi dacã facem, sînt cele mai proaste ºi cele mai scumpe din Europa. Bucureºtii au nevoie de iluminare, de parcuri, de spaþii verzi, de piste pentru bicicliºti etc. Vedeþi voi ceva serios fãcut, ceva modern, în afarã de spoialã?

Cu ani în urmã, mã aciuasem pe lîngã un om politic. Mã bãgam în seamã pe acolo, pentru cã mintea lui era înceþoºatã de dorinþa de a ajunge mare. I-am propus un proiect care necesita un altfel de învãþãmînt, adaptat celui finlandez. I-am spus de Malev, cã nu sînt costuri prea mari, i-am spus cã þara asta este prea sãracã pentru a investi în rebuturi. ªi el, ºi toþi ceilalþi pe care îi vedeþi pe la TV ca fiind de dreapta, nu în PSD, au spus pas.

Cum sã faci aºa ceva în România?

Minþi bolnave? Cînd îi vezi pe ãia de sus, ºi vezi cum gîndesc de fapt, rãmîi uimit de cît de bolnavi sînt.

Oameni mici, fãrã prea mari ambiþii cînd e vorba de þarã, dar foarte dedicaþi cînd e vorba de bani. mici venituri cîºtigã de 14 ori mai puþin decît 50% din populaþia cea mai sãracã, acesta fiind unul dintre cele mai ridicate raporturi din UE. Inegalitatea veniturilor este în continuare una dintre cele mai ridicate din UE, în ciuda recentei diminuãri, întrucît sistemul fiscal ºi de prestaþii sociale are un efect limitat asupra reducerii inegalitãþii veniturilor de piaþã (adicã înainte de impozitare ºi transferuri, inclusiv pensii). Decalajul dintre gospodãriile cele mai bogate ºi cele mai sãrace în ceea ce priveºte nevoile nesatisfãcute de asistenþã medicalã (6,5%) este unul dintre cele mai mari din Europa. De asemenea, sînt oferite oportunitãþi inegale, rezultatele în materie de educaþie ºi riscul de sãrãcie în rîndul copiilor, fiind strîns corelate cu nivelul de educaþie al pãrinþilor. Accesul inegal la educaþie, asistenþã medicalã ºi alte servicii, împreunã cu nivelul ridicat al transmiterii sãrãciei între generaþii, îi împiedicã pe copiii din zonele defavorizate sau din familiile defavorizate sã îºi atingã întregul lor potenþial.

Riscul de sãrãcie sau de excluziune socialã este cel mai mare în rîndul tinerilor, al familiilor cu copii, al romilor, al persoanelor cu handicap, al populaþiei rurale ºi al persoanelor inactive. Femeile sînt mai expuse la sãrãcie din cauza carierelor mai scurte, a vîrstei mai reduse de pensionare ºi a contribuþiilor mai scãzute la fondul de pensii. Persoanele care locuiesc în zonele rurale sînt de douã ori mai expuse la riscul de sãrãcie sau de excluziune socialã decît persoanele care locuiesc în oraºe.

COSMIN PAM MATEI

Pag. a 16-a – 18 ianuarie 2019

„ROMÂNIA MARE“

Poveºti adevãrate Ion Uþã-Tarzan – un saxofonist de geniu care a fermecat întreaga Americã (2) Maestrul Bidirel studiase aceste opere cu profesori de la Conservatorul din Cernãuþi. Urmeazã doi ani în care Ion Uþã cîntã în Constanþa ºi pe litoral. Avîntul ºi elanul tinereþii îºi spun cuvîntul. În 1967, este încorporat în vederea satisfacerii stagiului militar, pe care îl executã la Casa Centralã a Armatei din Bucureºti, la Orchestra de Estradã a Armatei, dirijatã de Octavian Lãzãrescu. Conform tradiþiei româneºti, Ion Uþã „furã meserie” de la cei mai pricepuþi, iar mentorul sãu devine Lãzãrescu, fiind instrumentist-colaborator în formaþia privatã a acestuia. Sile Dinicu, dirijorul Orchestrei de estradã a Radiodifuziunii Române, îi face oferta concretã de a rãmîne la Bucureºti în orchestra pe care o conducea, în schimb, asigurîndu-i-se apartament, un salariu mare ºi admiterea la Conservatorul de Muzicã din Bucureºti.

Din foarte multã dragoste pentru familie ºi pentru plaiurile natale, saxofonistul refuzã, fiind atras de propunerea de a fi ºef de orchestrã la Restaurantul „Moldova”, care urma sã se deschidã în Roman, simþindu-se obligat ºi faþã de tatãl sãu, care nu se putea angaja la acest local fãrã el. În 1973, intrã în orchestra Ansamblului „Ciprian Porumbescu”, din Suceava, dirijatã de maestrul George Sîrbu, unde cîntã alãturi de alþi mari vituozi ai instrumentelor: Moni Cigu, Silvestru Lungoci, Constantin Bergheaua, Costel Burcea. Cariera sa muzicalã de la „Ciprian Porumbescu” înseamnã 10 ani de nenumãrate spectacole, turnee prin þarã ºi strãinãtate, imprimãri pe disc, emisiuni radio, TV ºi recunoaºterea sa ca un mare saxofonist.

La marele ansamblu al Sucevei, Ion Uþã a cîntat pînã în 1983, cînd, descurajat de plecarea lui George Sîrbu la Bacãu, se hotãrãºte sã cînte la cel mai galonat restaurant sucevean de atunci, „Arcaºul”. Tot în 1973, o cunoaºte pe Paula, care-i este soþie ºi în ziua de azi. În aceastã perioadã, adaugã la studii ºi Pedagogia, la Universitatea de Arte „George Enescu“, unde este coleg cu Luca Novac. Cu orchestra de la „Arcaºul”, Ion Uþã-Tarzan a cîntat la rugi, nedei, nunþi ºi petreceri. Printre instrumentiºtii de aici îl regãsim ºi pe marele pianist Dragoº Bidirel. Pînã în 1989, la Hotel – Restaurant „Arcaºul” veneau mulþi turiºti din Europa Occidentalã, din Franþa, Olanda, Israel, Germania. Repertoriul orchestrei era pregãtit pentru specificul fiecãrui grup în parte. Astfel, pentru francezi abordau programul numit „French Swing, Jazz&Tango”, care includea piese celebre, din repertoriul lui Edith Piaf, Yves Montand, Dalida, Juliette Greco, Charles Aznavour, Cristian Vasile, precum: „Champs-Elysees”, „Sous le ciel de Paris”, „La Boheme”, „Domino”, „Grands Boulevards”, „Et si tu n’existais pas”, „Vrei sã ne-ntîlnim sîmbãtã searã”, „Cel mai frumos tango din lume”, „Astãzi e ziua ta”, „Hai, coºar” etc. Pentru austrieci ºi germani abordau cu totul alt repertoriu, de la muzica popularã, precum „Kärntnerlied“, „Tirolerlied“, „Steirischen“, „Innviertler Landler“, „Pongauer, Jodler“, culminînd cu cele mai impresionante ºi romantice valsuri ale lui Johann Strauss. Israelienii se bucurau de muzicalitatea cînte-

Panegiric, colegei mele Marinela Iulia, care împlineºte 38 de ani în cer Colega mea ar fi împlinit 38 de ani pe 11 decembrie 2018. A fost profesor de Limba românã la ªcoala Gimnazialã Mãriþei, unde am fost director pînã a fi inspector. A fost un om deosebit. Consider cã meritã o evocare. A murit fulgerãtor, în mai 2017.

celor interpretate de talentaþii instrumentiºti, care abordau stilul Klezmer. Din muzicantul care cînta la nunþi ºi botezuri, Ion Uþã a ajuns, începînd din 1986 ºi dupã Revoluþie, în restaurantele de lux ºi pe scenele din Statele Unite ale Americii, unde muzica lui s-a transformat într-un fenomen. România a ales sã-l ignore, deºi avem de-a face cu unul din ultimii descendenþi ai lãutarilor de odinioarã. Sînt 30 de ani de cînd doi lãutari din

Suceava (Ion Uþã-Tarzan ºi Dragoº Bidirel) au zguduit SUA cu muzica noastrã tradiþionalã, dar ºi cu extraordinare improvizaþii din repertoriul internaþional, fãrã ca în România sã existe vreun interes pentru aceastã poveste. O poveste aproape incredibilã, în care niºte muzicanþi autodidacþi, acum bãtrîni, au fascinat întreaga Americã, începînd de la New York, pînã la Seattle. Leau cîntat actorilor de la Hollywood, au fost prezentaþi în publicaþiile americane ca niºte instrumentiºti inegalabili. Toate acestea n-au fost de ajuns pentru ca România sã înþeleagã ceea ce urmeazã sã piardã. Odatã cu ei dispare o lume, dar ºi un repertoriu inestimabil, care n-a fost transcris pe nici un portativ, ci a existat numai în mintea acestor lãutari, transmis din generaþie în generaþie.

Sînt melodii în care s-au concentrat toate bucuriile ºi toate suferinþele þãranului român, e muzica pãrinþilor ºi a bunicilor noºtri, cîntatã iniþial dupã ureche, ulterior pusã pe note ºi înnobilatã de atingerea magicã a improvizaþiei. A fost nevoie ca muzica lor sã ajungã la urechile strãinilor, ca sã înþeleagã cineva cã lãutarii din Suceava sînt mai mult decît niºte simpli prestatori de servicii. S-a întîmplat în 1986, cînd omul de afaceri american de origine românã Ionel Enciu, originar din Solca, a revenit în România ºi a rãmas impresionat de virtuozitatea lãutarilor suceveni. Acesta îl invitã pe Ion Uþã sã cînte la micul restaurant românesc „Dacia”, din cartierul Ridgewood-Qweens, New York. Acolo se adunau românii sã îi asculte pe Ion Uþã la saxofon, pe Costel Burcea la þambal ºi pe Constantin Sofian la vioarã. Vreme de trei ani a cãlãtorit între Suceava ºi New York, perioade a cîte ºase luni. I s-a permis sã iasã din þarã datoritã intervenþiei colonelului de Securitate ªandru, mare iubitor al muzicii cîntate de bãieþii de la „Arcaºul”, prieten foarte bun cu Ionel Enciu.

Consacrarea pe pãmînt american o va cunoaºte dupã Revoluþie, prin intermediul lui Vasile Bãdãluþã, american originar din Pãrhãuþi, organizator de turnee. Între anii 1997 ºi 1998 ºi 2001 ºi 2002, strãbate America de la un capãt la celãlalt, împreunã cu Alexandru Arºinel, Stela Popescu, Nae Lãzãrescu, Vasile Muraru, Maria Ciobanu, Irina Loghin, Nicoleta Voica, demonstrînduºi mãiestria ºi genialitatea ca saxofonist acompaniator, dar avînd parte ºi de demonstraþii instrumentale solo. A concertat în Boston, New York, Cincinatti, Atlanta, New Orleans, San Antonio, Salt Lake City, Miami, Phoenix-Arizona, Texas, Detroit, Cleveland, Ohio, Seattle, Portland, Los Angeles, San Francisco, San Jose, Las Vegas. Vreme de doi ani, adicã între cele douã mari turnee, saxofonistul a cîntat la Restaurantul românesc „Transilvania”, din Miami, împreunã cu Viorel Leancã, renumita Gigi Marga, Elena Pãdure,

regretatul violonist Ionel Puia, dirijorul ansamblului „Doina Gorjului”, pianistul Nicolae Stoica, profesor la Universitatea Naþionalã de muzicã din Bucureºti, trecut ºi el prematur în lumea umbrelor. Greutatea numelor menþionate vorbeºte de la sine ºi despre calitatea actului interpretativ al lui Uþã-Tarzan. Interpretau Czardas, Langsamer walzer, Schon rosmarin, Musical West Side Story, Lippen schweigen, din opereta „Die lustige Witwe“, „Humoreska“, Dans ungar nr. 5, „Unforgetable“, „Over the rainbow“, „Por una cabeza tangou“, „La vie en rose“, „Jalousie“. În 2002, impresarul Vasile Bãdãluþã îºi deschide un restaurant de patru stele situat pe Queens Boulevard Sunnyside în New York, numit „Casa românã”, fiind interesat sã-l transforme într-un local cu renume în marea metropolã. Este invitat sã inaugureze acest restaurant. Uþã-Tarzan cînta ºase luni în Statele Unite, venea cîteva luni acasã la soþie, dupã care revenea în America. Au existat o mulþime de propuneri de a rãmîne în Statele Unite, dar mãrturiseºte cã pur ºi simplu nu a avut tãria de a rãmîne definitiv acolo. Cînd revenea în þarã, interpreta în continuare la „Arcaºul”. Cîteva luni la „Casa românã” a cîntat împreunã cu marele flautist german ªtefan Rotte. Mai multe vedete internaþionale, precum Jack Nicholson ºi Robert de Niro, dar ºi Ion Þiriac ºi Gheorghe Hagi, au mîncat în restaurantul românesc. Printre clienþi s-au numãrat moguli din diverse domenii, oligarhi ruºi ºi vedete de prim rang din lumea showbiz-ului internaþional. Multe celebritãþi au trecut pragul „Casei române”, fiind fermecaþi, la propriu, de Tarzan, oferindu-i bacºiºuri „fabuloase”. Jay Z ºi Beyonce i-au dat bacºiº cîte 500 de dolari, în 2005. Printre vedetele pentru care a cîntat Ion Uþã-Tarzan se mai numãrã Charlize Teron ºi Mickey Rourke. Din orchestrã a fãcut parte ºi Maestrul ªtefan Cigu, dirijorul Ansamblului Profesionist „Dor românesc”, soþul Matildei Pascal Cojocãriþa. La insistenþele acestuia, este cooptat în orchestra de la „Casa românã” ºi Dragoº Bidirel. Deºi s-a bucurat de mare succes, maestrul Bidirel preferã sã revinã în România. În 2002, Tarzan îºi ia ºi soþia, Paula Uþã, la New York, care îºi gãseºte de lucru ca baby-sitter. Din pãcate, anul 2007 aduce în familia Uþã o mare nenorocire. În timp ce lucra ca dãdacã, Paula Uþã suferã un accident vascular foarte grav. Este transportatã de urgenþã la Mount Sinai Hospital, de pe Madison Avenue din New York, unde, iniþial, doctorii Raj Shrivastava ºi Hong Byin nu-i dau femeii nici o ºansã de supravieþuire. Doar lacrimile ºi disperarea lui Tarzan ºi tenul mãsliniu al acestuia l-au înduioºat pe medicul indian, care o supune unei operaþiuni de drenare a sîngelui care-i inundase creierul soþiei muzicantului ºi minunea se întîmplã. Doamna Paula Uþã scapã, dar devine paraplegicã, imobilizatã la pat ºi oarbã. Ion hotãrãºte sã revinã definitiv în România.

Cum un necaz nu vine niciodatã singur, saxofonistul descoperã în urma unui ecograf de rutinã o tumorã canceroasã la unul din rinichi. Maria Ciobanu îl recomandã doctorului Sinescu, ºeful Clinicii de Chirurgie Urologicã, Dializã ºi Transplant renal Fundeni. Scapã ºi el de cumplita boalã, dar rãmîne doar cu un singur rinichi. În prezent, Ion Uþã-Tarzan nu mai cîntã, deoarece trebuie sã-i poarte de grijã soþiei, de care-l leagã 50 de ani de cãsnicie. Nu are copii, deci nimeni nu-l ajutã. Locuieºte modest, dar decent, într-o garsonierã din cartierul Burdujeni. Nu se plînge, deºi ar avea suficiente motive. Mãrturiseºte cã are de toate, spune cã nu-i trebuie mare lucru la vîrsta lui. Instrumentele lãutarilor de la „Arcaºul” vorbeau într-o limbã universalã ºi reacþia strãinilor a fost entuziastã. Din pãcate, autoritãþile cred în continuare cã România trebuie sã trimitã în lume ansambluri folclorice pentru a reprezenta þara, nicidecum niºte lãutari romi din Suceava. Aºa cã Tarzan ºi Dragoº au rãmas în continuare sã-ºi vadã de nunþile lor, continuînd sã se întrebe dacã expediþia pe care o fãcuserã în America fusese aievea sau numai în vis. Oricît de neverosimilã ar pãrea, povestea lãutarilor noºtri din Suceava e adevãratã. ªi nu este doar istoria unui mare succes. Este ºi povestea ignoranþei cu care România i-a tratat pe aceºti muzicieni formidabili.

Sfîrºit

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 18 ianuarie 2019

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII OLAF, pus la colþ de Curtea de Conturi a UE OLAF, Oficiul antifraudã al UE, a intrat în colimatorul unui alt cerber al Uniunii, Curtea de Conturi, care este nemulþumitã de activitatea agenþiei europene antifraudã. Juhan Parts, membru al Curþii de Conturi ºi responsabil pentru un raport publicat recent privind activitatea OLAF, aratã cã „rezultatele OLAF sînt surprinzãtor de slabe”, scrie Politico.eu.

Parts, fost premier al Estoniei, aratã cã nemulþumirea pleacã de la rezultatele Eurobarometrelor, care aratã cã 6 din 10 europeni considerã cã fraudele cu bani europeni se întîmplã tot mai frecvent. „Organizarea instituþionalã este criticã”, spune Parts, subliniind „lipsa de eficienþã” ºi „lipsa de responsabilitate” a OLAF. Politico.eu enumerã printre cele mai importante investigaþii ale OLAF pe cele desfãºurate în statele central ºi est-europene, împotriva premierului populist din Cehia, miliardarul Andrej Babis, împotriva preºedintelui Camerei Deputaþilor din România, Liviu Dragnea, împotriva ginerelui premierului ungar Viktor Orban.

Apariþia raportului critic al Curþii de Conturi a coincis cu anunþul cã Liviu Dragnea a apelat la Curtea Europeanã de Justiþie pentru a contesta acuzaþiile de corupþie implicînd fonduri europene. DNA ºi-a bazat acuzaþiile pornind tocmai de la o investigaþie a OLAF. Curtea Europeanã de Conturi constatã cã executivului UE, Comisia Europeanã, îi lipsesc informaþii despre dimensiunea, natura ºi cauzele fraudelor cu bani europeni. „Nici OLAF, nici directoratele generale din Comisie nu au efectuat analize detaliate despre cauzele fraudelor”, iar „Comisia nu are informaþii despre nivelul fraudelor nedetectate”, aratã raportul. Curtea de Conturi este nemulþumitã de modul în care se defãºoarã investigaþiile ºi, fãrã sã o spunã negru pe alb, aratã cã este necesarã începerea activitãþii oficiului procurorului european. „Actualul sistem, în care investigaþiile administrative ale OLAF sînt urmate de investigaþii penale la nivel national, consumã prea mult timp în multe cazuri ºi reduce ºansele de a atinge scopul final – punerea sub acuzare”, aratã Curtea de Conturi a UE. Doar 22 de þãri UE vor lansa, începînd din 2020, Biroul Procurorului European, un proiect la care state precum Ungaria, Polonia, Irlanda, Suedia ºi Danemarca au refuzat sã ia parte, nemaipunînd la socotealã Marea Britanie. Olanda a fost înduplecatã cu greu sã se alãture acestei iniþiative antifraudã. Curtea de Conturi a UE se îndoieºte însã cã procurorii europeni vor fi eficienþi, pentru cã „vor fi depedenþi de autoritãþile naþionale”. „Într-o proporþie semnificativã dintre aceste cazuri, OLAF încheie investigaþia cu recomandarea recuperãrii banilor fraudaþi, dar aceste acþiuni de recuperare nu au loc ºi sînt recuperate sume semnificativ mai mici decît cele recomandate”.

De partea cealaltã, agenþia antifraudã a UE, singura care are puteri de investigare în cadrul Uniunii, aratã cã OLAF nu are suficientã putere. „Aºa cum aratã ºi raportul Curþii de Conruriu, OLAF ar trebui sã aibã un rol mai puternic în acþiunile antifrauda. Acest lucru începe sã se întîmple deja”, spune directorul general OLAF, Ville Itala. „Raportul are lacune în ceea ce priveºte acoperirea sa ºi metodologia”, a spus Itala, adãugînd cã „Curtea de Conturi a analizat eficienþa investigaþiilor OLAF pornind de la factori care sînt în afara controlului ºi mandatului OLAF”.

CÃLIN MARCHIEVICI

Banca Mondialã: „Lãsaþi-i în pace pe bancherii centrali!“ Preºedintele Bãncii Mondiale a ales sã-ºi însoþeascã ieºirea din scenã cu un raport sumbru despre economia globalã ºi cu un apel pentru menþinerea independenþei bãncilor centrale ºi pentru lupta împotriva schimbãrilor climatice. Banca Mondialã, unul dintre pilonii sistemului financiar internaþional creat la Bretton Woods, în 1944, avertizeazã cã problemele economiei mondiale þin

de atacurile politicienilor asupra intangibililor guvernatori ai bãncilor centrale, de încercãrile aceloraºi politicieni de a prelua controlul asupra comerþului þãrilor lor ºi de proasta gestionare a fenomenului migratiei.

Americanul Jim Yoong Kim a decis sã pãrãseascã conducerea Bãncii Mondiale pe 1 februarie, cu trei ani înaintea încheierii celui de-al doilea mandat, pentru care a fost nominalizat de fostul preºedinte Barack Obama.

Regula nescrisã a sistemului de la Bretton Woods este ca ºeful Bãncii Mondiale sã fie un american, iar cel al FMI sã fie un european. Opinia cvasiunanimã a analiºtilor este cã demisia lui Kim se datoreazã tensiunilor dintre conducerea Bãncii Mondiale ºi administraþia Trump, care s-a remarcat în ultimele luni prin atacurile asupra sistemului bancar central din SUA, Federal Reserve, acuzat de Trump cã a majorat dobînzile ºi în acest fel

Europa, la ora revoluþiei sau a unui scîncet consumerist? (2) Luptã pentru un drept sau pentru un telefon?

O altã lecþie vine din Marea Britanie a anului 2011. În august acel an, un poliþist londonez a împuºcat un tînãr nevinovat. A urmat un protest paºnic ºi justificat cu cîteva sute de participanþi. Imediat, prin mobilizare pe reþelele sociale, totul a degenerat în încleºtãri dure cu poliþia, dar mai ales în jafuri de proporþii în magazinele IT ºi de electrocasnice. S-au înregistrat cinci decese. Mii de oameni au nãvãlit în stradã ºi au spart magazinele. Scopul lor nu era sã lupte pentru un drept anume, ci sã obþinã prin forþã ceea ce ce li se promisese în campanii publicitare strãlucitoare, dar nu aveau bani sã achiziþioneze.

Britanicii s-au luptat cu poliþia nu pentru pîine sau democraþie, ci pentru un smart phone, pentru un privilegiu al consumatorilor.

La fel ca ºi în Marea Britanie, „Vestele Galbene din Franþa nu îºi dau seama cã a conduce un automobil pe centura oraºelor franceze nu este un drept, ci un privilegiu, ba chiar unul total inutil, unul care mascheazã, de fapt, o închisoare”, scrie publicaþia italianã Linkiesta. „Automobilul nu mai deschide drumul spre libertate, ci este o adevãratã sclavie, în special pe centura marilor

oraºe”. Nu este vorba despre o revoluþie, ci despre furia unor consumatori frustraþi, care „sînt victimele puterii ce slujeºte interesele claselor privilegiate, dar îi atrage pe cei sãraci într-o închisoare, momindu-i cu ideea unei false libertãþi individuale”, mai scrie Linkiesta. Întîmplãtor, protestele rutiere ale Vestelor Galbene coincid cu arestarea pentru evaziune fiscalã a preºedintelui grupului Renault-Nissan, Carlos Ghosn. Poate oare preºedintele Franþei sã susþinã cã în acest fel va începe o reconciliere între „vîrf ºi bazã” în societate, în condiþiile în care prosperitatea grupului autofanion al Franþei depinde tocmai de avîntul consumerist ºi de frustrãrile pe care le cultivã în rîndul potenþialilor clienþi, dintre care unii aflaþi acum în stradã pentru a protesta faþã de scumpirile de cîteva centime ale benzinei?

Un semnal de alarmã pentru politicieni În Italia, protestele violente din 2012 au vrut sã rezoneze cu Vecerniile Siciliene. În Franþa, violenþele Vestelor Galbene au fost deja asemãnate tot cu un episod medieval, al Jacqueriei. Cauzele sînt însã ºi mai vechi.

Senatorii romani le dãdeau oamenilor circ în loc de pîine.

Acum, politicienii europeni le oferã alegãtorilor bîlciuri gratuite ºi false teme de dezbatere, iar patronii de la Fiat,

condamnã economia americanã la o creºtere mai redusã, preºedintele considerîndu-se sabotat în politicile sale economice.

Economiºtii de la Banca Mondialã au ales titluri de rãu augur pentru prezentarea raportului lor pentru 2019 – „Perspective economice globale – orizonturi întunecate”, respectiv: „Se adunã norii furtunii pentru economia globalã”. Par niºte exprimãri mult prea fataliste, cîtã vreme raportul reduce estimarea creºterii economice globale pentru 2019 la 2,9%, faþã de 3% în anul precedent.

Pentru economiºtii instituþiei financiare de la Washington sînt limpezi cauzele „furtunii” care se pregãteºte, ºi anume statele naþiune. „Independenþa ºi transparenþa greu obþinute de bãncile centrale s-ar putea eroda sub presiunea de a finanþa guvernele. Datoriile crescînde ar putea reduce angajamentul de a menþine regimuri fiscale ºi monetare puternice. Dacã presiunile inflaþioniste globale vor creºte, politicienii îºi pot proteja alegãtorii printr-un mai mare sprijin pentru independenþa bãncilor centrale, construind cadre fiscale care sã asigure sustenabilitatea ºi menþinînd plase de siguranþã pentru perioadele de dificultãþi economice. Lecþiile din trecut despre datorii, încrederea în instituþiile publice, securitatea alimentarã ºi stabilitatea preþurilor pot fi un ghid întrun mediu tot mai volatil”. „Bãncile centrale vor continua sã renunþe la politicile de acomodare care au susþinut recuperarea de dupã criza financiarã globalã din urmã cu zece ani. Disputele comerciale pot escalada. Nivelurile mai mari ale datoriilor au fãcut ca unele economii, în special cele mai sãrace, sã fie mai vulnerabile la creºterea dobînzilor, au dus la modificarea încrederii investitorilor ºi la fluctuaþii ale ratelor de schimb. În plus, evenimentele meteorologice sporesc posibilitatea creºterii preþurilor la alimente, ceea ce poata adînci sãrãcia”.

Aºadar, dupã un deceniu de crizã financiarã ºi economicã, în care însã marile corporaþii ºi bogaþii lumii ºiau sporit averile mai mult ca niciodatã, Banca Mondialã nu considerã cã inegalitãþile crescînde sînt marea problemã a economiei globale, ci faptul cã bancherii centrali sînt deranjaþi în activitatea lor de conducerea politicã, cã factorii meteorologici (a se citi schimbãrile climatice) sînt marea problemã, alãturi de tensiunile comerciale (a se citi încercãrile preºedintelui Trump de a prelua controlul asupra comerþului american). În plus, pentru Banca Mondialã este foarte important rãzboiul declarat banilor fizici, care ar trebui eliminaþi (aºa cum se întîmplã în ultimii ani în India sau Suedia), sub pretextul luptei împotriva economiilor informale.

Preºedintele Bãncii Mondiale alege sã iasã din scenã cu un raport de aproape 300 de pagini despre perspectivele sumbre ale economiei lumii, un raport ce poate fi rezumat astfel: dacã tot se adunã nori negri asupra economiei, lãsaþi-i pe bancherii centrali sã-i adune ºi sãi mute de acolo-colo, nu pe politicieni, a cãror sarcinã principalã este sã continue mai departe cu politica de austeritate.

COTIDIANUL.RO spre exemplu, le oferã angajaþilor lor nu o minimã mãrire de salariu, ci spectacolul de sute de milioane de euro al fotbalistul Cristiano Ronaldo. Aceiaºi romani obiºnuiau sã spunã cã trebuie sã desparþi pentru a cuceri. Cei care conduc astãzi aplicã acelaºi dicton, scindînd societatea, izolînd oamenii unul de altul, închizîndu-i în cutii pe patru roþi autopropulsate ºi scumpe, convingîndu-i cã marele duºman este chiar vecinul. Cunoaºtem preºedinþi care au spus cã lupta care trebuie dusã este cea cu vecinul care lucreazã pentru „statul gras care stã în spinarea sectorului privat slab”, care i-a apostrofat pe profesori ºi care i-a invitat pe medici sã-ºi pãrãseascã þara. Existã ºi preºedinþi care spun cã lupta pe care trebuie sã o ducã cetãþenii este aceea de a pierde ore din viaþã într-o maºinã ce aduce profit doar celor 5% sau la cozi interminabile pentru ultimele gadgeturi ce duc profiturile în aceleaºi conturi, în loc ca oamenii sã-ºi recîºtige timpul pentru viaþa lor.

Ascensiunea populiºtilor ºi naþionaliºtilor italieni pînã la guvernare, ascensiunea extremei drepte din Franþa ºi Germania, fronda anti-Bruxelles din Centrul ºi Estul Europei, protestele Vestelor Galbene aratã însã cã se apropie un moment al decontului pentru toate aceste alegeri fãcute de liderii politici pentru confortul propriei lor cariere.

Sfîrºit CÃLIN MARCHIEVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 18 ianuarie 2019

Cartea cunoaºterii interzise (17) Mecanismul reîncarnãrii (2) Am putea spune cã toþi oamenii pot sã se recunoascã în primordiala Evã ºi cã dacã am merge înapoi pe scara timpului, al cãrui curs comportã o infinitate de ramificaþii, am (re)deveni de exemplu Vercingetorix, existînd însã mii ºi poate milioane de oameni care pot afirma cu bunã credinþã: Vercingetorix sînt eu! Acest mic joc minunat ºi ºugubãþ al cromozomilor-memorie oferã o explicaþie totodatã raþionalã ºi ezotericã asupra reîncarnãrii. Cînd un eveniment a lãsat o urmã adîncã în viaþa cuiva, el se graveazã într-un mod de neºters în circuitele electrice cromozomiale. Urmaºii supravieþuitorilor de pe Titanic, dacã au fost nãscuþi dupã accident, vor trãi întotdeauna cu teama de mare, de vapoare, de aisberguri ºi de naufragii. La nivelul conºtientului, ei vor putea face abstracþie de tragedia de pe Titanic, dar este cît se poate de probabil cã în inconºtient, ºi în acest caz prin intermediul visului, ei vor retrãi episoade care i-au marcat.

Pe scurt, din punct de vedere teoretic, este posibil ca un copil nãscut dintr-un tatã necunoscut sã-ºi descopere zãmislitorul printr-un studiu comparativ al viselor: amîndoi trebuie sã aibã vise analoge, cromozomii lor avînd marcate aceleaºi amintiri. Este amuzant sã ne gîndim cã nici o imposibilitate absolutã nu-i interzice

Mãrturisirile unui fost secretar de partid (1) Au trecut aproape 30 de ani de la lovitura de stat din România, organizatã ºi realizatã de forþe malefice externe, în strînsã legãturã cu cele din interior, pe fondul unor nemulþumiri ale populaþiei, care au realizat o uriaºã manipulare a românilor, prin presã, radio ºi, în special, prin Televiziunea Românã, mai ales în urma întîlnirii de la Malta între Mihail Gorbaciov, preºedintele U.R.S.S., ºi George Bush, preºedintele Statelor Unite ale Americii, la care s-a hotãrît eliminarea lui Nicolae Ceauºescu, prin orice mijloace, inclusiv prin suprimarea sa fizicã.

Timpul parcurs de la acel eveniment ºi pînã în zilele noastre permite istoricilor ºi cercetãtorilor români ºi strãini sã analizeze, fãrã urã ºi pãrtinire, ºi sã spunã adevãrul despre cum a fost în orînduirea socialistã în România ºi, mai ales, despre ce a urmat dupã acel moment tragic din istoria poporului român.

Sînt convins cã prezentul material va stîrni multe controverse. O parte dintre cititori vor fi de acord cã este mare nevoie ca adevãrul sã iasã la luminã, alþii îºi vor pune în miºcare tot arsenalul în a-ºi exprima antipatia ºi ura faþã de orînduirea socialistã din România ºi, mai ales, asupra unor oameni care au îndeplinit funcþii de

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (102) 12 aprilie 2002 A venit în vizitã domnul Gavriliu. I-a trecut supãrarea, m-a pedepsit destul. Mi-a vorbit de bãiatul lui, ultimul, rãmas în viaþã, student în America. Pe ceilalþi doi bãieþi i-a pierdut. Nu-i uºor sã treci prin astfel de tragedii.

29 aprilie 2002 Astãzi e Ziua Patimilor Domnului. Slavã lui Dumnezeu cã în aceastã zi, cãlugãrul ªtefan m-a spovedit pe mine, pãcãtoasa. Mi-a mai micºorat timpul de spovedanie de la 2 luni la o lunã. M-a sfãtuit sã merg la Schitul Darvari, nu la Biserica Icoanei. Cu ajutorul mamei, prin rugãmintea ei, aºa am ºi fãcut, fãrã întîrziere, ºi am reuºit sã îndeplinesc sfatul pãrintelui cãlugãr ªtefan. Am primit ajutor din Ceruri. Mîntuitorul ºi-a deschis cãmara, o vãd împodobitã ºi „îmbrãcãminte” nu am ca sã intru întrînsa. Lumineazãmi calea sufletului meu, Dãtãtorule de Luminã, ºi mã mîntuieºte.

copilului care se aflã în pîntecul mamei sale sã viseze bãtãlia de la Poitiers. Fãrã a reprezenta un fenomen, un om poate asista în vis la intrarea lui Carol al VIII-lea în Neapole, la 12 mai 1495, viziunea sa respectînd cu o miraculoasã precizie detaliile acesteia: culoarea draperiilor, miºcarea maselor, îmbrãcãmintea diferiþilor participanþi.

Dar o asemenea evocare, dat fiind mai ales luxul de detalii ce o defineºte, aparþine viselor omului adult ºi trebuie subliniat faptul cã este vorba despre un caz rarisim, întrucît claritatea amintirii presupune absenþa oricãrei deteriorãri a acesteia, ceea ce este practic imposibil, mai ales prin prisma intersectãrii sîngelui, a degradãrii energiei ºi a pierderilor sau a influenþelor dãunînd bunei conservãri a imaginilor. În acelaºi mod, în biblioteca electronicã de la International Business Machin & Co existã riscul ca diferite interferenþe ºi factori imprevizibili sã aducã perturbãri în cele 100 de milioane de informaþii stocate prin laser ºi selectorul de lungimi de undã!

Aceºti factori imprevizibili sînt cei care nasc erorile care vor schimba soarta maºinii americane ºi care falsificã reconstituirea istoricã fidelã a majoritãþii viselor.

Ram pãrãseºte Celþia Deci, dupã potopul universal, marea ramurã a celþilor a cãutat Atlantida din Islanda pînã la Dakar. Ramura arienilor sã se fi dus direct din Iran în India? Posibil!

Totuºi, noi optãm mai degrabã pentru teza lui Schure: celþii din Bretania, dupã cîteva milenii de supravieþuire

culturalã, dificilã, dar respectînd linia tradiþionalã, s-au cufundat puþin cîte puþin în empirism, pînã au ajuns la practicarea generalizatã a magiei sangvinare. Un grup conºtient, cel al lui Ram, pentru a salva cunoaºterea transmisã ºi elita, a emigrat în India urmînd un traseu bine cunoscut, de-a lungul cãruia aflãm astãzi dolmene, menhiri ºi, de asemenea, piramide. În spaþiul bretan n-au mai rãmas deci decît celþii cel mai puþin evoluaþi, care nu purtau în gene nimic din geniul nostru ancestral. ªi ceea ce este adevãrat în cazul Bretaniei, este ºi pentru Irlanda, Þara Galilor, Poitou, Masivul Central, Galiþia, Corsica.

Aceste locuri au constituit mlaºtina în care evoluþia sa înglodat de-a lungul mileniilor. Nu am întocmit statistici decît pentru Franþa, dar este uºor de dovedit cã nici unul dintre cele o sutã de genii principale care reprezintã mîndria þãrii noastre nu s-a nãscut în vreunul dintre departamentele încã pline de megaliþi. Mari cãpitani, da! Dar nu fizicieni, chimiºti, poeþi, scriitori, pictori, sculptori de înaltã clasã! Tulburãtor, dar semnificativ. Toate geniile noastre, Rabelais, Descartes, Pascal, Renoir, Rodin, Pasteur, Curie... au vãzut lumina zilei pe una dintre cele trei mari axe care pleacã din Paris, îndreptîndu-se spre Lille, Marseille, Bordeaux. Ramura celticã emigratã în Mediterana a evoluat cu rapiditatea pe care o cunoaºtem.

Celþii continentali - slavii, caucazienii, germanii, galii - au fãcut apoi sã strãluceascã cu încã ºi mai mare intensitate flacãra civilizaþiei. Poate cã le revine scandinavilor, sau bretanilor, britanilor, irlandezilor ºi galezilor sarcina de a purta la apogeu geniul oamenilor albi. (va urma) ROBERT CHARROUX

rãspundere în aparatul de partid ºi de stat, precum ºi în organizaþiile de masã ºi obºteºti. Îmi asum responsabilitatea de a spune adevãrul. Nu sînt o persoanã necunoscutã. Mã bucur cã ºi în prezent sînt respectat de sãtmãreni. Foarte mulþi prieteni sau cunoscuþi mã salutã cu respect, la rîndul meu rãspunzîndu-le cu aceeaºi gratitudine. E greu de înþeles pentru oamenii de bunã credinþã de ce se fac judecãþi globale ºi nu se analizeazã faptele individuale ale fiecãruia? În calitatea mea de istoric, cercetãtor, profesor ºi scriitor de peste 60 de ani, am realizat lucrãri privind istoria localã, naþionalã ºi universalã. Multe dintre articolele scrise de mine au apãrut în presa localã sãtmãreanã, dar ºi în alte publicaþii din Bucureºti, Iaºi, ClujNapoca, Alba Iulia, Zalãu, Gherla ºi Timiºoara. De asemenea, am participat la nenumãrate simpozioane ºi sesiuni ºtiinþifice în judeþul Satu Mare, cît ºi în multe judeþe din România, inclusiv la acþiuni organizate de Academia Românã în Cluj-Napoca.

Ce este istoria? Se poate rãspunde foarte simplu: este cea mai frumoasã poveste a fiecãrei naþiuni. La acestea se mai poate adãuga faptul cã istoria este ºtiinþa care se ocupã cu studiul tuturor faptelor ºi al evenimentelor petrecute din cele mai vechi timpuri ºi pînã în zilele noastre.

Eu sînt un martor ocular al perioadei orînduirii socialiste din România, prin prisma funcþiilor importante pe care le-am deþinut, ºi pot relata cu obiectivitate ce s-a întîmplat atunci. Cînd se relateazã problematica ºi observaþiile fãcute? Curînd? Mult mai tîrziu? Cincizeci de ani ar fi puþin cam tîrziu, deoarece majoritatea martorilor

oculari sînt decedaþi, iar cei rãmaºi, fiind înaintaþi în vîrstã, se poate sã fi uitat aspectele relevante din perioada orînduirii socialiste din România.

Doamne, mulþumesc Þie, ºi ajutã-mã sã fac Voia Ta mereu, ºi-mi dãruieºte pocãinþã adevãratã, ca sã-mi plîng pãcatele mele cu amar. Lumina Domnului sã coboare ºi peste sufletul meu. Aºa sã-mi ajute Dumnezeu. Dã-mi, Doamne, zdrobire de inimã ºi dorul lacrimilor, în inimã ºi în minte, ca sã fiu iar cu Tine. Amin.

De pierdut ne pierdem singuri, dar de salvat numai împreunã!

împreunã. Eu am simþit-o ca pe o sorã, ea?! Chiar atît de strãinã îi sînt? M-aº fi bucurat pentru ei amîndoi în Sfînta Bisericã la cununia lor. Deranjam? Cu ce?

Lumineazã-le, Doamne, viaþa. Ajutã-i, Doamne, cu Lumina Învierii Tale! Christos a Înviat! Le doresc Iubire ºi bunã-înþelegere. Iartã-mã, Doamne, pãcãtoasa, dacã am simþit un dram de ofensã, de mirare, ceva ce nu este potrivit pentru asemenea ocazii.

Aaa, cît pe ce sã uit. ªi a fost Ziua mea de naºtere, pe 31 mai, cînd am împlinit 31 de ani. Fãrã fast, fãrã petrecere. Nu mai sînt la vîrsta copilãriei, a adolescenþei, a tinereþii zglobii, a marilor vise îndrãzneþe, a Iubirilor toate cîte au fost. M-am rugat la Biserica Sf. Dimitrie Basarabov, pentru momentul de suflet al zilei. La garsonierã au venit mama, tata, Rodi ºi Lucia. La telefon ma sunat Dan L., psihologul, prietenul Marianei din Paris.

Mie mi se pare acest om rece ºi arogant. Iar Rodi, povestindu-mi un vis, mã duce cu gîndul la acest om, pe care urmeazã sã-l cunosc, sã mã ajute într-un fel cu psihicul meu slãbit. Sper sã-l lumineze Dumnezeu ºi sã putem colabora, întãrindu-mã.

Fericire! De ziua mea, mi-am cumpãrat un cadou: Acatistul Sfîntului Serafim! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Marþi, 28 mai 2002, ora 10.35 O visez pe Clari, însoþitã de Eugen. Ea mergea pe drumul ei, unde se aflã acum, în Cer. Din capul scãrii mã privea cu blîndeþe, cu ochii ei mari albaºtri ºi buni. Mam trezit ºi pe retina mea s-au imprimat ochii lui Clari, îi vãd aievea ºi mã rog pentru ea, ca la judecata cea mare, s-o aibã Dumnezeu în pazã.

Ah! La televizor am vãzut-o pe Dana, psiholoaga mea, cea mai compatibilã cu mine, dar care m-a fãcut sã sufãr îngrozitor. Am iertat-o ºi o felicit pentru apariþia pe sticlã.

1 iunie 2002 De ce cad frunzele toamna?

Pentru cã le dor mînuþele.

Mã sunã Roxana. Îmi spune cã se cãsãtoreºte în iulie ºi cã deja a ºi greºit cu iubitul ei în faþa lui Dumnezeu.

Nu mã invitã la nuntã, ca ºi cum nu eu le-am fãcut cunoºtinþã, ºi acum se pregãtesc pentru a duce viaþa

Nicolae Ceauºescu – lumini ºi umbre (1) Sînt printre puþinii sãtmãreni care au avut privilegiul sã discute cu Nicolae ºi Elena Ceauºescu. Prima mea întîlnire cu aceºtia a avut loc în 1963, la Carei, cînd Nicolae Ceauºescu a vizitat Municipiul Carei ºi localitãþile Lucãceni ºi Urziceni. Nicolae Ceauºescu îndeplinea funcþia de secretar al C.C. al P.M.R. cu probleme organizatorice ºi de cadre ºi membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R. În final a avut loc o adunare cu careienii în faþa sediului Comitetului Raional P.M.R. Eu îndeplineam la acea datã funcþia de prim-secretar al Comitetului Raional U.T.M. ºi am rãspuns de pregãtirea vizitei lui Nicolae Ceauºescu la Lucãceni. Localitatea Lucãceni a fost evacuatã de români în urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, de cãtre regimul horthyst, iar în locul românilor au fost aduºi unguri din formaþia „Vitez Csapatok”, organizaþie revanºardã ºi antiromânescã, condusã personal de Horthy Miklós.

Nicolae Ceauºescu, împreunã cu Iosif Uglar, s-a întreþinut cu locuitorii din Lucãceni, pe stradã, în mijlocul localitãþii. Iosif Uglar l-a prezentat pe Nicolae Ceauºescu. Aproape toatã populaþia prezentã cu drapele l-a primit cu aplauze ºi urale. (va urma) Prof. dr. IOAN CORNEANU

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (82) Cãderea liberã de douã minute (8) Noapte dupã noapte, sãptãmînã dupã sãptãmînã, imaginaþia îmi devine o plagã. Nu pot scãpa. Nu pot sã fac altceva decît sã mã strãduiesc mai mult, sã muncesc mai mult. Sã vãd mai multe. Sã fac mai multe. E sarcina noastrã sã prevenim astfel de catastrofe. Compatrioþii mei depind de noi pentru a fi în siguranþã. Cum aº putea spune cã nu i-am dezamãgit? ªi ce se poate spune despre dreptate? Chiar dacã reuºim sã prindem vinovaþii, e oare asta de ajuns? Cîþiva ani de închisoare sau o condamnare la moarte pentru aceºtia mi se par sentinþe banale în comparaþie cu suferinþele oribile pe care le-au provocat unor bãrbaþi, femei ºi copii nevinovaþi. Va putea justiþia sã-l mîngîie pe copilul lui Ron în anii care urmeazã, cînd el va creºte fãrã tatã?

Nu. Nimic nu poate da timpul înapoi ºi anula aceastã catastrofã. În cel mai bun caz, justiþia nu va fi decît o mitã ticãloasã acordatã celor ale cãror vieþi au fost devastate de acest act unic, lipsit de sensibilitate. Însã aceasta nu înseamnã cã nu trebuie sã urmãrim dreptatea. La urma urmei, odatã ce ultimul fragment din avionul Pan Am 103 este colectat din zona ruralã a Scoþiei, ce altceva ne mai rãmîne de fãcut?

Memoriile unui celebru criminalist român (49) Afacerea ,,Panciu” (10) O perioadã de timp Moise a susþinut cã a comis furtul ºi cã, odatã recunoscîndu-ºi fapta, nu înþelege de ce ne-ar mai interesa împrejurãrile în care l-a sãvîrºit, atîta timp cît pentru infracþiunea respectivã a fost judecat ºi condamnat.

Era lesne de înþeles cã îl frãmînta ideea demascãrii sale prin reflecþiile ce le-am putea face pornind de la modul de operare ºi... analogia parþialã cu acþiunile premergãtoare omorurilor! Ocolea cu încãpãþînare dialogul avut cu victima Cojan ºi încercarea de a dormi în coliba în care, anterior, sãvîrºise unul dintre asasinate. Numai cînd s-a convins cã sîntern în posesia dosarului ridicat de la tribunalul Panciu, a descris modul în care a sãvîrºit furtul, motivînd cã nici el nu-ºi poate explica de ce a fost necesar ca în acest scop sã meargã cu victima 5 km, pînã la o colibã din viile Panciu.

Cu ocazia transferului s-a stabilit cã deþinutul Moise pãstrase opincile de cauciuc cu care fusese încarcerat.

Ajuns la penitenciarul Galaþi, opincile i-au fost ridicate ºi sigilate, cunoscînd cã la locul gãsirii victimei Bãdin,

Faþa necunoscutã a Rãzboiului din Golf (1) Începutul crizei (1) Rãzboiul dintre Iran ºi Irak se încheiase la 8 august 1988. Nimeni nu presimþea cã aceastã datã va marca ºi începutul crizei din Golf. Irakul era privit ca un învingãtor, într-un conflict care fãcuse, în 8 ani, aproape un milion de morþi, pentru simplul motiv cã Teheranul propusese primul încetarea focului. Într-adevãr, Bagdadul termina acest rãzboi deopotrivã puternic ºi epuizat.

Aparatul sãu militar era impresionant, fãrã egal în Orientul Apropiat: 55 de divizii, faþã de 10 divizii în 1980, un milion de oameni înrolaþi ºi gata de luptã, 500 de avioane ºi 5.500 care de luptã (mai mult decît Statele Unite ºi Germania împreunã). Dezastrul financiar era, la rîndul sãu, fãrã egal. La începutul rãzboiului, Irakul deþinea rezerve de 30 de miliarde de dolari. Opt ani mai tîrziu, datoria þãrii atingea 100 de miliarde de dolari.

Saddam Hussein nu pierdea niciodatã ocazia sã destãinuie tuturor oaspeþilor strãini, pe care îi primea în saloanele impozante ºi reci ale palatului prezidenþial, construit în inima Bagdadului, cã el fusese, în toþi aceºti

Pag. a 19-a – 18 ianuarie 2019

Dans de stradã (1) Bethesda Bagels Februarie 1993 Pentru cei care au avut o legãturã cu zborul Pan Am 103, coºmarul nu se va termina niciodatã cu adevãrat.

Investigaþia continuã, însã eu personal am avut o mulþime de cazuri care au venit ºi au plecat dupã cele zece zile petrecute în Cipru. Anii au început sã treacã la fel, acum, cã sînt veteranul biroului antitero. La fel precum Gleason a fost odinioarã memoria institutului, acum eu sînt cel care ºi-a adjudecat acest titlu, mulþumitã celor ºapte ani petrecuþi în aceastã slujbã.

Stau într-o patiserie situatã undeva la periferia capitalei. E o dupã-amiazã rece. Am intrat sã beau o cafea ºi sã mãnînc o chiflã cu scorþiºoarã ºi stafide. Chiar acum, mi-am aºezat geaca Barbour Beaufort pe spãtarul micului scaun de cafenea. Am ales o masã de lîngã fereastrã.

Are o vedere superbã la stradã.

Azi studiez strada. A privi oamenii de pe stradã e o metodã popularã de a-þi petrece timpul liber. Oamenii îºi sorb cafeaua ºi privesc cum trece lumea pe lîngã ei, bucurîndu-se de priveliºte. Pentru mine, a fi atent la oamenii de pe stradã face parte din jocul zilnic al supravieþuirii. Trebuie sã fim buni la acest capitol – eu ºi agenþii mei. Altfel, nu vom supravieþui pe teren. Îmi privesc ceasul. Operaþiunea de astãzi a început în urmã cu vreo douãzeci de minute. Vom vedea cine se frige. Iau o înghiþiturã sãnãtoasã de cafea ºi privesc pe geam. Pînã acum, nu am observat nimic dubios. Sînt din ce în ce mai buni, asta cu siguranþã.

Am nevoie sã fiu în formã, însã mã simt epuizat.

Povara pe care am purtat-o în toþi aceºti ani nu s-a schimbat, doar a evoluat. În mod surprinzãtor, lumea e

un loc chiar mai periculos acum, chiar ºi dupã cãderea Zidului Berlinului. Avem parte de noi ameninþãri care apar din cele mai ciudate regiuni ale lumii, consecinþe secundare ale sfîrºitului rãzboiului rece. Nu sînt sigur cã sîntem pregãtiþi sã ne confruntãm cu ele. Ca de obicei, sîntem atenþi în altã parte.

Dar cel puþin au existat unele progrese în sfera justiþiei. Cînd Germania de Vest s-a reunit cu cea de Est, am dobîndit accesul la dosarele secrete ale Stasi. Poliþia est-germanã a fost implicatã în tot felul de operaþiuni sîngeroase, dintre care una s-a dovedit a fi atentatul cu bombã de la discoteca La Belle.

Clatin din cap. Incidentul îmi pare a se fi petrecut cu atît de multã vreme în urmã. Eram atît de tînãr ºi naiv.

Lumea era o necunoscutã pentru mine. Acum, îi cunosc nuanþele ºi contururile. ªtiu cît de periculoasã poate fi. ªi nu voi uita niciodatã victimele. E greu sã nu te simþi dãrîmat dupã tot ceea ce ai vãzut.

Dosarele miliþiei est-germane au revelat unele detalii interesante. Un palestinian pe nume Yasser Shraydi care lucra pentru Serviciul de Spionaj libian a pus la cale operaþiunea La Belle. Y. Sharaydi era angajat al Biroului Popular Libian (ambasada libianã) din Germania de Est ºi a organizat o echipã care l-a inclus pe Musbah Eter, un alt agent de spionaj libian, ºi un est-german de origine libanezã pe nume Ali Channaa. Channaa a fost un agent Stasi care a lucrat îndeaproape cu agenþii secreþi ai lui Khadafi. Soþia sa a fost cea care a plasat efectiv bomba în discotecã.

Toþi sînt acum în libertate, însã cel puþin ºtim cine trebuie vînat ºi prins. Acesta e un pas mare înainte.

Astfel de informaþii sînt, de obicei, frustrant de rare. (va urma) FRED BURTON

din 11 decembrie 1958, fuseserã identificate urme de opinci de cauciuc cu un desen asemãnãtor. Inexistenþa, însã, a unor caracteristici a fãcut imposibilã realizarea expertizei traseologice. În timp ce cercetarea lui Moise se desfãºura potrivit planului întocmit, prin acþiuni operative s-a continuat culegerea datelor. Primele declaraþii au confirmat cã de circa 40 de ani Moise muncea cu ziua pe la diferiþi proprietari de vie, în Panciu ºi Odobeºti. De asemenea, a recunoscut mai multe furturi de micã importanþã în dauna proprietarilor unde a lucrat; a confirmat cã uneori a muncit ºi a dormit la proprietarii viilor în ale cãror colibe s-au gãsit cadavrele; a precizat cã obiºnuia sã fumeze þigãri „Mãrãºeºti” (mucuri de asemenea þigãri fuseserã ridicate de la locul faptelor).

Tot cu prilejul anchetãrii sale, s-a erijat în reclamant, susþinînd cã, prin primãvara anului 1959, un bãtrîn oarecare, de talia lui, i-ar fi furat buletinul de identitate. Cum anterior anchetãrii lui Moise studiasem dosarul cazului Panciu, ne-am amintit cã în perioada verificãrilor legate de persoana infractorului Haþapuc, bãnuit ca autor al omorurilor, se stabilise cã acesta furase unui bãtrîn buletinul de identitate. Pãgubaºul îi semãna, iar buletinul fusese lãsat la unul din hotelurile unde infractorul obþinea cazarea. Într-adevãr, buletinul de identitate al vagabondului Moise se gãsea în dosarul de anchetã privind tîlhãriile comise de infractorul Haþapuc. În

primãvara anului 1959, Moise depusese în acest sens reelamaþie la Miliþia raionului Panciu.

Pe baza unor date noi, a fost identificatã învãþãtoarea Barbu Aneta, din Panciu, care a declarat cã, între 20 ºi 30 octombrie 1959, Moise a lucrat 2-3 zile la îngropatul viei, dormind în timpul liber între zidurile unei case în construcþie. La cîteva zile dupã terminarea lucrului, acesta s-a reîntors la învãþãtoare ºi i-a cerut, sub formã de împrumut, suma de 50 de lei, oferindu-i în gaj buletinul de identitate. Învãþãtoarea Barbu i-a înmînat banii ºi a primit buletinul fãrã a-i studia cuprinsul. Dupã o perioadã de timp, Moise s-a reîntors, avînd pretenþia de a-ºi primi buletinul, fãrã a mai restitui banii împrumutaþi. El a încercat s-o timoreze pe învãþãtoare, în sensul cã o va denunþa miliþiei pentru oprire de acte în mod abuziv. Fiind pusã într-o astfel de situaþie, învãþãtoarea a hotãrît sã se deplaseze la Miliþia raionului Panciu, promiþîndu-i cã acolo îi va preda buletinul. Cînd ofiþerul de serviciu a încercat sã verifice buletinul, a rãmas numai cu coperta în mînã, din interior cãzînd o adeverinþã temporarã, un act de naºtere ºi unele notiþe. Aºadar, s-a putut constata cã Moise nu avea buletin de identitate, iar coperþile erau probabil de la un buletin strãin.

Culmea!... cel îndreptãþit sã se sesizeze de aceastã neregulã a fãcut observaþie tot învãþãtoarei. Ea s-a întors acasã fãrã a-ºi mai recãpãta banii. (va urma) DUMITRU CEACANICA

8 ani, un „adevãrat scut care i-a protejat pe fraþii arabi de ameninþarea persanã” ºi cã aºtepta de la „cei mai bogaþi dintre ei, Arabia Sauditã, Emiratele Arabe Unite ºi Kuweit, sã ne ajute sã rambursãm toate datoriile”.

La 9 august 1988, a doua zi dupã încetarea focului, Kuweitul a luat decizia sã-ºi sporeascã producþia petrolierã, violînd acordurile semnate în cadrul OPEC, începînd sã extragã cu precãdere din puþurile de la Rumaylah, situate într-o regiune de graniþã revendicatã dintotdeauna de Irak ºi care fãcea obiectul unor aprigi controverse diplomatice.

Iniþiativa kuweitianã a fost resimþitã de Saddam Hussein ca o provocare ºi o trãdare. Ea agrava supraproducþia ce domina piaþa petrolului ºi acccentua scãderea cursurilor. Odatã luatã aceastã mãsurã, veniturile Bagdadului, care depindeau în proporþie de 90% de petrol, au scãzut la 7 miliarde de dolari pe an, în timp ce serviciul datoriei externe creºtea cu 7 miliarde de dolari.

Era vorba de o veritabilã asfixiere.

Nu se puteau imagina douã þãri mai diferite decît Irakul ºi Kuweitul: în primul, toate puterile erau concentrate de un om, dictator implacabil, obsedat de visurile sale de putere ºi de forþã. Faþã de Irak, þarã austerã, cu optsprezece milioane de locuitori, marcatã de privaþiuni, emiratul era o minusculã enclavã de bogãþie ºi abundenþã, unde cei o mie de membri ai familiei regale, Al Sabah, îºi împãrþeau posturile, influenþa ºi profiturile,

precum membrii unui consiliu de administraþie.

Investiþiile kuweitiene în strãinãtate depãºeau suma extraordinarã de 100 de miliarde de dolari ºi aduceau în fiecare an emiratului peste 6 miliarde de dolari, adicã mai mult decît veniturile provenite din petrol. De aceastã manã cereascã beneficiau cele ºapte sute de mii de persoane ce aveau cetãþenie kuweitianã, cei un milion douã sute de mii de muncitori imigranþi, care puneau efectiv în miºcare economia tãrii - palestinieni, filipinezi, pakistanezi, egipteni - neculegînd decît resturile acestui festin.

Adeseori, banul te face arogant ºi orb. Nescãpînd acestei duble încercãri, conducãtorii kuweitieni au alunecat pe panta inexorabilului în derularea acestei drame, al cãrei semn nu a fost întrevãzut de nimeni ºi care este gata, din acest moment, sã devieze înspre rãzboi ºi tragedie.

La 12 februarie 1990, John Kelly sosea la Bagdad, spre sfîrºitul dimineþii. Era un bãrbat de talie mijlocie, aproape de cincizeci de ani, avînd o alurã calmã ºi gesturi mãsurate. Pentru acest diplomat de carierã, care nu ocupase decît un post în strãinãtate, ca ambasador în Liban, era vorba de prima sa vizitã oficialã în Irak în calitate de sub-secretar de stat însãrcinat cu problemele Orientului Mijlociu. (va urma) PIERRE SALINGER, ERIC LAURENT

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 18 ianuarie 2019

Viat , a c r e s, t i n ã Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (15) LUNA FEBRUARIE 1 februarie Sã aducem roade duhovniceºti Intru aceasta Se va proslãvi Tatãl Meu, de veþi aduce roadã multã. (Ioan 15, 8) Se poate da slavã lui Dumnezeu nu doar printr-o moarte muceniceascã sau prin lucrare misionarã: Întru aceasta Se va proslãvi Tatãl Meu, de veþi aduce roadã multã. Belºugul de roade duhovniceºti Îl proslãveºte în chip deosebit. Pentru noi nu poate exista vreun scop mai înalt; aºadar, sã tindem cãtre el ºi prin rugãciunile noastre, ºi prin toate nãzuinþele sufletului. Roadele aºteptate de la noi sînt înºirate în Epistola cãtre Galateni, capitolul 5, versetul 22: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungã-rãbdarea, bunãtatea, facerea de bine, credinþa, blîndeþea, înfrînarea, curãþia. Cîtã bogãþie duhovniceascã! Am, oare, mãcar una singurã dintre aceste însuºiri? Cînd Stãpînul viei vine, an dupã an, sã caute roade pe ramurile mele, gãseºte, oare, mãcar vreuna?

Aºadar, cu cît ne va fi mai înflãcãratã credinþa, cu cît ne va fi mai fierbinte dragostea, cu cît ne vor fi mai îmbelºugate bucuria ºi pacea, cu cît ne vom arãta mai rãbdãtori în încercãri, cu cît vom fi mai buni ºi blînzi faþã de semeni, cu cît vom avea mai multã abnegaþie în viaþã, cu atît vom proslãvi mai mult numele Tatãlui nostru Ceresc.

Aduce roadã plãcutã lui Dumnezeu numai ceea ce este sãdit de El ºi rãmîne în El. Eu sînt viþa, voi sînteþi mlãdiþele.

Cel ce rãmîne întru Mine ºi Eu întru el, acela aduce roadã multã, cãci fãrã Mine nimic nu puteþi face (Ioan 15, 5). În minunata vedenie a Prorocului Iezechiel despre cîmpul semãnat cu oase moarte, uscate, un întreg popor este asemuit cu cîmpul acela ºi se spune cã pricina e faptul cã ei s-au rupt de rãdãcina lor ºi s-au tot ofilit pînã cînd s-au uscat de tot. Sufletul nealtoit pe rãdãcina dumnezeiascã nu are cum sã nu se usuce, ºi de la el nu trebuie aºteptate roade. Cãci în El trãim ºi ne miºcãm ºi sîntem (Faptele Apostolilor 17, 28). Iatã condiþia unicã, obligatorie, pentru a da roade!

2 februarie În toate este glasul lui Dumnezeu Simone, am sã-þi spun ceva. (Luca 7, 40) Parabola datornicului se aplicã omenirii întregi.

Mîntuitorul a rostit-o pentru a da rãspuns la gîndul ascuns pe care-l citise în inima lui Simon fariseul, deºi acesta din urmã nu îl rostise.

Acelaºi lucru se întîmplã adeseori ºi în viaþa noastrã.

Poate cã nu ne-am adresat niciodatã Domnului, dar în ceea ce-L priveºte, El are ce sã ne spunã. În mijlocul grijilor noastre ascunse auzim, mijlocit sau nemijlocit, glasul lui Dumnezeu.

De pildã, mã chinuie îndoielile; o voce tainicã îmi ºopteºte: „Oare lucrul acesta e cu putinþã?” ªi uite cã dintr-o datã mi se descoperã minunile atotputerniciei dumnezeieºti: pietrele se prefac în pîine, pãcãtoºii se îndreaptã, noaptea cea mai întunecatã este luminatã de lumina cereascã ce îmi pãtrunde pînã în strãfundul sufletului, ºi simt cã prin toate acestea Domnul „are ceva sãmi spunã”. ªi în întristare adîncã, ºi în lacrimi fãrã sfîrºit, în durerea nemîngîiatã pentru o fiinþã dragã, simt cã Se apropie Mîntuitorul, cã privirea Lui se îndreaptã spre mine, ºi aud iarãºi: „Am sã-þi spun ceva”.

Da, Domnul stã de vorbã nemijlocit cu fiecare din noi în parte ºi fiecãruia îi spune tocmai cuvîntul de care are nevoie el, nu altcineva. El mã ºtie pe nume, ºtie pãcatul meu ascuns, durerea mea personalã, necredinþa mea tãinuitã. El îi vorbeºte lui Simon al lui Iona, altfel decît lui Simon fariseul, ºi cînd îi vorbeºte samarinencei îi descoperã pãcatul ei si numai al ei.

Domnul ne vorbeºte în felurite chipuri: prin oameni, prin împrejurãri sau nemijlocit în inimã, prin acel glas lãuntric cu neputinþã de tîlcuit pe care Sfînta Scripturã îl aseamãnã unei bãtãi în uºã: Iatã, Eu stau la uºã ºi bat (Apocalipsa 3, 20). El o cheamã pe Maria prin Marta: învãþãtorul este aici ºi te cheamã! (Marcu 10, 49). El lea poruncit oamenilor sã-i vesteascã orbului: îndrãzneºte, scoalã-te: te cheamã! (Marcu 10, 49).

Iisus a dorit sã-i aducã mîngîiere Mariei, Iisus a dorit sã-l vindece pe orb: Iisus vrea sã mã mîngîie ºi sã mã vindece ºi pe mine. Domnul mã cheamã fiindcã Îi trebuie sufletul meu, ºi ºtie cã fãrã El acesta se va usca ºi va pieri.

El mã deºteaptã prin tot ce mã înconjoarã, îmi spune ceva de la Sine, lucruri la care trebuie sã iau aminte cu sufletul - dar dacã mi-l voi închide ºi voi înãbuºi glasul ceresc, odatã ºi odatã El va înceta pentru totdeauna sã-mi mai vorbeascã. Astãzi dacã veþi auzi glasul Lui, nu învîrtoºaþi inimile voastre (Evrei 4, 7).

Cu picioarele pe pãmînt (19) Întrebãri ºi rãspunsuri (3) - Pãrinte, chiar aºa?

- Chiar aºa. Îl vezi pe pãrintele de colo? L-ai simþit vreodatã mirosind?

- Niciodatã.

- Ei aflã cã nu s-a spãlat de peste 10 ani. Are o viaþã duhovniceascã ireproºabilã, iar consecinþa aitudinii este dispariþia mirosului.

- Sînt impresionat. Îl cunosc pe pãrinte de ani de zile, însã nu ºtiam cã se poate ºi aºa ceva.

- Acum ai aflat. Mai urmãreºte ºi cum vãd oamenii lumea. Oamenii lui Dumnezeu vãd lumea prin ochii Lui, fãrã reproºuri, judecatã ori cîrteli, cu bucurie, iar cu cît eºti mai aproape de demon, vezi lumea strîmb, schimonosit, urît, ca prin ochii sãi. Totodatã, ar trebui sã ºtii cã atît Dumnezeu, cît ºi demonul dau daruri supuºilor lor. Hai cã de asta încã nu ai auzit. ªi dupã asta poþi recunoaºte ce stãpîni au oamenii.

- Ce fel de daruri, pãrinte?

- Bunul Dumnezeu îþi poate da urmãtoarele daruri: darul vindecãrii prin rugãciune, al învierii, al înaintevederii, al prorociei, al discernãmîntului ºi multe altele. Pe cînd demonul îþi dã darul ghicitului, care se moºteneºte din neam în neam, al ºtiinþelor divinatorii în general, al cãlãtoriilor astrale. Astralul, cum îi spun unii, colcãie de demoni. Iar poarta de intrare în aºa-zisul astral este strãjuitã de demoni. Intrã doar ai lor. Din acest motiv mulþi din cei care fac pasul în afara realitãþii existenþiale se smintesc de ce vãd acolo.

- Pãrinte, dacã sînt atacat se cuvine sã mã apãr?

- Dacã te vei apãra tu pe tine, nu te va mai apãra Dumnezeu. Cît timp te aperi de unul singur, Dumnezeu nu îºi mai gãseºte sensul intervenþiei. Priveºte la cei ce atacã ºi la ce li se întîmplã dacã nu le vei rãspunde înapoi. Tu doar roagã-te pentru aceia. Abia atunci Dumnezeu îºi intrã în rol de judecãtor. Singura luptã bunã este lupta împotriva pãcatului. La acea luptã va trebui sã ai partea ta mare de contribuþie. Aici se admite rigiditatea. În rest, rigiditatea ca atitudine nu face parte dintre manifestãrile ortodoxe. Dacã urãºti pe cel ce îþi face rãu, roagã-te sã þi se ia ura ºi þi se va lua. Nu spune „Lasã cã vede el, lasã cã îl bate Dumnezeu”, pentru cã nu este gîndire ortodoxã. (va urma) IONUÞ RITEª

Cuvîntul întrupat

Biserica Ta nouã ne este Hranã sfîntã frîntã, pîine ºi peºte. ªi dacã atît pricepeam Încît te urmam pentru trecãtoarea hranã, Ne-ai ridicat de pe ochi Strãvechea maramã pentru-a putea privi Cu bucurie în sus - la Piatra din capul unghiului La Iisus.

Curînd noul Ierusalim se coboarã Avînd baza din pietre scumpe De scumpã comoarã.

Purtînd nume de-apostoli Pe care Tu, Doamne, Ai lãsat cernuþi prin sitã rarã De cãtre Satan ce niciodatã nu doarme.

Iar mîntuirea din moarte ºi slava ei A venit cum e scris de la iudei Poporul ales de Tatãl, poporul cel care, La sfîrºit Cuvîntului ºi-ndoaie genunchii Fiecare.

Iar pîinea ºi vinul ne va fi hrana Cînd în Iazul de foc lent va arde Satana. ªi marea bucurie ce astãzi n-o putem pricepe Cu priceperea ta, Iisuse, începe Vom uita cu totul de viaþa scurtã trãitã Cînd ºarpele rãu ne ducea mereu în ispitã Oferind necuprinse trecãtoare comori Aur, arginþi, pietre rare ºi flori, Dar atunci sãtui vom fi mereu De Cuvînt, cãci Pîine vin ºi Luminã Ne va fi Dumnezeu.

Cpt. (r) dr. PAVEL MOLDOVAN

(va urma)

250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici Cel ce intrã în cãsnicie curat, cast, pentru prima datã pãtrunde taina unirii trupeºti, ºi în urma acestui fapt în suflet se naºte pentru prima datã o atitudine nouã, evlavioasã, faþã de trupul celuilalt, care devine sacru. Dupã cum aratã viaþa, tocmai în urma apropierii trupeºti (în condiþii normale) din cãsãtorie înfloreºte în suflet sentimentul profund, luminos ºi aducãtor de bucurie al dragostei reciproce, respectul tandru ºi sentimentul profund al legãturii indisolubile dintre cei doi. Tocmai aici, în acest punct, se cunoaºte din experienþã dreptatea monogamiei ºi toatã nedreptatea divorþurilor. Soþul ºi soþia pot sã aparþinã doar unul altuia - ºi aceasta este nu numai o cerinþã a moralei sociale, care ocroteºte cãminul familial, ci ºi ca o tainã imperioasã ºi profundã, care este pãtrunsã în cãsnicie. Apropierea sexualã nu numai cã nu poate fi separatã de alte moduri ale unirii dintre soþi, ci ea însãºi creeazã ºi formeazã deplina integritate a tuturor relaþiilor reciproce dintre aceºtia.

Cînd între soþ ºi soþie înfloreºte dragostea, ea strãluceºte în toate ºi pune stãpînire pe toate. Atunci, cea mai micã dizarmonie este foarte dureros perceputã: neatenþia, neglijenþa, nepãsarea - chiar ºi în cele mai mãrunte lucruri - provoacã întristare, neliniºte, chinuie ºi supãrã, iar cînd apar semnele zãmislirii unui copil, relaþiile dintre soþ ºi soþie se întãresc ºi mai mult prin dragostea de pruncul care urmeazã sã vinã pe lume, în cutremur evlavios înaintea tainei venirii pe lume a unui nou om prin apropierea dintre soþ ºi soþie. Fineþea ºi puritatea iubirii reciproce nu numai cã nu sînt exterioare apropierii trupeºti, ci, dimpotrivã, se hrãnesc cu ea, ºi nu este nimic mai bun decît profunda tandreþe ce înfloreºte doar în

Tristeþi de iarnã (Închinare copiilor lumii)

Viori de zãpadã, viori de ninsori Viscol de muzici polare; Alb irizînd caste splendori Peste plînsorile noastre amare; Vioarã de zahãr, viori de cristal – Sparte lumini, îngheþarã Dulcele vis al copilului pal Flãmînzit de haita avarã.

Glasuri de fiara la pradã se chem În carcase de þãri urlînd antioameni; Creºte troian eternul blestem: „Omul e lup pentru oameni!”

Isuse, dulce vioarã, Lãsa-Vei copiii sã moarã?

ROMAN FORAI cãsãtorie ºi al cãrei sens constã în sentimentul viu al completãrii reciproce. Dispare sentimentul propriului „eu“ ca individ separat, ºi atît în lumea lor interioarã, cît ºi în lucrurile exterioare, fiecare din soþi se simte parte a unui întreg comun: nu vor sã trãiascã nimic unul fãrã celãlalt, vor sã vadã totul împreunã, sã facã totul împreunã, sã fie întotdeauna împreunã în toate.

Orice despãrþire este perceputã ca un chin, ca o rupturã în integritatea acestei unitãþi. Acesta nu este nicidecum un triumf al sentimentalismului, ca acela prezentat cu ironie de cãtre Gogol prin eroii sãi Afanasii Ivanovici ºi Pulheria Ivanovna din „Moºierii de modã veche“. Iubirea sãnãtoasã, normalã, dintre soþ ºi soþie nu numai cã nu simte nevoia distanþãrii egoiste de ceilalþi, ci, dimpotrivã, dã naºtere unei sensibilitãþi deosebite faþã de ceilalþi oameni. Grija tandrã pe care o au soþul ºi soþia unul faþã de altul creeazã în mod involuntar ºi firesc o grijã tot atît de tandrã faþã de ceilalþi oameni: eliberîndu-se de puterea egoismului, atît soþul, cît ºi soþia, fiecare în parte, devin deschiºi în inima lor faþã de toþi oamenii. (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Trenul Rio Tinto, primul tren complet automatizat din lume Grupul minier Rio Tinto, o corporaþie angloaustralianã, susþine cã un sistem feroviar autonom numit AutoHaul, complet funcþional, este acum „cel mai mare robot din lume”. „Am dorit sã facem ceva care nu doar sã ne uºureze munca, ci sã fie un reper pentru viitorul reþelelor feroviare din întreaga lume. Rezultatele iniþiale indicã un potenþial semnificativ de îmbunãtãþire a productivitãþii, o flexibilitate a sistemului ºi o reducere a blocajelor

dintre producþie ºi distribuþie. Trenul de minereuri este doar o parte a unui proiect ambiþios de automatizare care implicã minerit automatizat ºi vehicule fãrã ºofer, pe care Rio Tinto doreºte sã le utilizeze pentru a-ºi automatiza operaþiunile miniere”, a declarat directorul executiv al Rio Tinto, Ivan Vella, la Sydney Morning Herald.

Compania a efectuat primul test al trenului fãrã om la bord la începutul acestui an ºi acum susþine cã sistemul este complet finalizat, iar garnitura a fãcut deja mai mult de o mie de kilometri singurã, fãrã incidente.

Ca rãspuns la neliniºtea exprimatã de sindicate, Rio Tinto a promis cã sistemul feroviar autonom nu va elimina nici un loc de muncã existent în anul urmãtor, deºi este dificil sã ne imaginãm cã proiectul nu va înlocui pe termen lung parþial sau total forþa de muncã implicatã acum în procesul de distribuþie a minereului de la minele de extracþie ºi pînã la depozitele companiei.

Trenul automat ruleazã pe mai mult de 1.700 de kilometri de cale feratã ºi poate transporta minereu de la cele 16 mine ale companiei pînã la cele patru terminale portuare Pilbara. Trenul automat este urmãrit îndeaproape de cei de la centrul de operaþiuni din Perth, iar în cazul producerii unui incident, aceºtia pot opri în orice moment trenul, direct din birou.

Rio Tinto a început sã-ºi îndrepte atenþia cãtre automatizare acum 10 ani, pentru a stimula creºterea productivitãþii ºi a limita pierderile de producþie. Mai mulþi jucãtori importanþi din domeniul mineritului din Europa ºi America vor merge în Australia pentru a vedea cu ochii lor trenul ºi pentru a încerca sã aducã ºi sã implementeze tehnologia în propriile companii.

Pag. a 21-a – 18 ianuarie 2019

MOZAIC este o destinaþie turisticã popularã, renumitã pentru priveliºtea magnificã asupra rãsãritului pe care o au cei care se încumetã sã-l escaladeze. Însã cel mai interesant lucru pe care un turist îl poate vedea dacã ajunge aici nu este rãsãritul, ci Festivalul Yadnya Kasada.

Acesta dureazã aproximativ o lunã ºi se organizeazã la începutul fiecãrei veri. În fiecare an, indiferent dacã muntele este pe punctul de a erupe sau nu, circa 90.000 de oameni din satele din apropiere se deplaseazã pe munte pentru a-i aduce ofrande. În afarã de fructe, orez ºi legume, tradiþia (primitivã, în mod evident – n.red.) implicã ºi aruncarea în vulcan a unor animale vii! Capre, gãini ºi chiar vaci sînt aruncate în vulcan pentru ca acesta sã fie îmbunat. Ce este mai trist este faptul cã oamenii sãraci din regiune coboarã pe pereþii craterului vulcanului, în interiorul acestuia, unde încearcã sã prindã cîte ceva din ofrandele aruncate, chiar dacã, practic, îºi riscã viaþa fãcînd acest lucru. Unii folosesc cearceafuri sau pãturi, pentru a-ºi mãri ºansele de a duce ceva acasã.

Potrivit legendelor locale, oamenii care stãpînesc aceastã regiune sînt urmaºii vechiului regat Majapahit, care a existat pe teritoriul Indoneziei ºi al Asiei de sudest din Secolul XIII pînã în Secolul XIV. Dupã invazia islamicã, mulþi au cãutat refugiu în munþii Tengger, inclusiv fiica fostului rege. Pentru cã aceasta ºi soþul ei nu reuºeau sã aibã copii, au mers pe vîrful vulcanului, pentru a se ruga la zeul acestuia. Zeul le-ar fi promis mulþi copii, cu condiþia ca mezinul sã fie aruncat în interiorul vulcanului.

Cînd s-a nãscut cel de-al 25-lea copil, cuplul a decis sã se þinã de promisiune, aºa cã a aruncat pruncul în lava vulcanului. O altã legendã susþine cã nu a fost fãcut sacrificiul, acesta fiind motivul pentru care vulcanul erupe atît de des, iar ofrandele aduse acum au rolul de a-l mai îmbuna.

RADU UNGUREANU

China a reuºit prima aselenizare realizatã vreodatã pe faþa nevãzutã a Lunii China a efectuat cu succes prima aselenizare realizatã vreodatã pe faþa nevãzutã a Lunii, au informat mass-media de stat, conform AFP, citatã de Agerpres.

Modulul de explorare Chang’e-4, lansat pe 8 decembrie 2018, a aselenizat în siguranþã la ora 10,26 ora Beijingului (2,26 GMT), a informat China New News Agency. El a trimis o fotografie a suprafeþei lunare

Neobiºnuita luptã pentru supravieþuire de la poalele vulcanului Bromo Vulcanul Bromo din Java de Est, Indonezia, este cel mai tînãr ºi printre cei mai activi vulcani din masivul Tengger. Are o înãlþime de 2.300 de metri ºi cãtre satelitul Queqiao (care a reorientat imaginea cãtre Terra – n.n.), aflat pe orbitã în jurul Lunii, a precizat televiziunea publicã CCTV. Spre deosebire de faþa Lunii aflatã cel mai aproape de Pãmînt, care este întotdeauna îndreptatã spre planeta noastrã, nici o sondã sau modul de explorare nu a atins vreodatã solul celeilalte pãrþi.

Faþa ascunsã a satelitului natural al Terrei este montanã ºi accidentatã, presãratã cu cratere, în timp ce faþa vizibilã oferã multe suprafeþe plane, care permit aselenizarea.

Una dintre provocãrile majore este sã comunice cu robotul lunar: întrucît faþa ascunsã este întotdeauna ori-

MOZAIC Sfatul medicului

Ce afecþiuni pot ascunde durerile de genunchi?

Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi în prezent efectueazã cea de-a doua specializare în Medicinã Sportivã.

Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate în mare parte de CNAS.

DR. TAREK NAZER

Durerile de genunchi sînt foarte frecvente. Iniþial apare un disconfort sau o durere micã în timpul mersului, urcatului sau coborîtului scãrilor, acesta fiind primul semn al corpului, care încearcã sã ne atenþioneze cã acolo existã o problemã ºi cã trebuie sã acþionãm, iar primul lucru pe care îl fac majoritatea oamenilor este sã trateze durerea cu antiinflamatoare, geluri ºi opoide pentru a nu mai simþi durerile, însã foarte puþini încearcã sã afle cauza sau sã facã investigaþiile necesare pentru a trata cauza.

Durerile de genunchi apar atunci cînd una sau mai multe structuri anatomice sînt afectate; la nivelul genunchiului se gãsesc douã meniscuri, unul intern ºi altul extern, ligamentele încruciºate anterior ºi posterior, ligamentele colaterale intern ºi extern, structurile osoase (tibie, femur, rotulã) ºi alte structuri anatomice.

Durerile de la nivelul articulaþiei genunchiului pot ascunde: O leziune la nivelul meniscurilor intern sau extern, care provoacã o durere surdã, mai ales la urcatul ºi coborîtul scãrilor, care se intensificã în funcþie de stadiul afecþiunii, al greutãþii corporale ºi în funcþie de activitãþile desfãºurate zilnic.

Mai pot ascunde o leziune de cartilaj, acesta devenind dureros atunci cînd ajunge într-un stadiu avansat, iar stratul cartilajului se subþiazã, ajungînduse la nivelul osului. În cazurile în care se asociazã instabilitatea genunchiului ºi edemul, se poate lua în considerare apariþia unei leziuni la nivelul ligamentelor încruciºate, sau a ligamentelor colaterale. În acest caz, simptomul dominant este instabilitatea la efectuarea miºcãrilor de rotaþie.

Dacã acordãm atenþie încã de la primele semne ºi ajungem sã investigãm ºi sã identificãm problema încã din stadiul incipient, atunci ºi tratamentul este noninvaziv ºi nu necesitã intervenþii chirurgicale, însã atunci cînd stadiul este mai avansat, tratamentul diferã de la intervenþii chirurgicale minim invazive pînã la schimbarea articulaþiei genunchiului în funcþie de afecþiune.

Se recomandã tuturor celor care suferã de probleme articulare sau de sãnãtate sã acþioneze la primele semne ºi sã nu încerce sã mascheze simptomele administrînd diverse medicamente pentru a calma durerea, ci trebuie sã gãseascã ºi sã trateze cauza, ºi nu doar simptomele. www.consultatieortopedie.ro entatã în direcþia opusã faþã de Pãmînt, nu existã nici o linie directã pentru transmiterea semnalelor, cu excepþia instalãrii unui releu. În luna mai a anului trecut, China a lansat satelitul de telecomunicaþii Queqiao, poziþionat pe orbita lunarã astfel încît sã transmitã comenzile ºi datele schimbate între Terra ºi modul. Dispozitivul chinez trebuie sã efectueze studii privind frecvenþele radio reduse, resursele minerale ºi cultivarea de roºii ºi alte plante.

Chang’e 4 continuã misiunea de succes Chang’e 3 care a trimis pe Lunã, în decembrie 2013, un modul de aselenizare ºi un rover autonom denumit Yutu (iepurele de jad) , care a rãmas activ timp de 31 de luni.

ADRIAN ALBU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 18 ianuarie 2019

Pentru împrospãtarea memoriei Avem datoria sã vindecãm Poporul Român de sãrãcie P l a u d i t e a m i c i

(urmare din pag. 1) Asta ca sã nu se confunde Declaraþia noastrã cu eventualele documente similare ale Maltei, Bulgariei etc. Noi am fãcut atunci, la mine acasã, o serie de corecturi minimale, fiindcã nu mai era timp. Important era mesajul.

Aºa dupã cum se ºtie, m-am întors sîmbãtã seara din Germania, unde am fost în vizitã cu o delegaþie senatorialã, condusã de venerabilul Mircea Ionescu-Quintus. Nu poate contesta nimeni cã Germania e motorul Diesel al noii Europe, cu cele 82 de milioane de locuitori, cu cele 10 voturi la Uniunea Europeanã, dar, mai ales, cu uriaºa ei forþã economicã. Am auzit, direct de la sursã, de la preºedintele Bundesratului (Senatul lor), dl. Kurt Biedenkopf, cã aceastã Uniune Europeanã îºi propune, citez, „refacerea Imperiului Roman, în vechiul sãu limes” (hotar). Am avut o iluminare. Nu pãrea o metaforã, ºi nici o utopie. Era o mãrturisire publicã a unui dascãl aflat la senectute, situat, în toate clasamentele ºi sondajele germane, pe locul II între politicienii acelei Þãri. Aceasta este cea mai înaltã expresie a mitului „eternei reîntoarceri”, de care vorbea Mircea Eliade. Desigur, ne aflãm pe o altã orbitã a Istoriei ºi lucrurile sînt foarte complexe, dar poate cã aici, prin aceastã rãdãcinã fabuloasã a Romei Antice, Europa modernã vrea sã-ºi dovedeascã diferenþa specificã faþã de celelalte douã vîrfuri ale tridentului Puterii: SUA ºi Asia. ªi mai e ceva: astãzi a devenit clar cã Uniunea Europeanã ne poate apãra de politica iresponsabilã a FMI ºi a Bãncii Mondiale. l-am rugat pe germani sã ne sprijine în hotãrîrea noastrã de a fi integratã ºi Republica Moldova; cu alte cuvinte, graniþa Europei Occidentale sã fie fixatã pe Nistru, nu pe Prut. Am vorbit nu numai ca membru al Comisiei de Politicã Externã a Senatului României, ci ºi ca preºedinte de onoare al Asociaþiei Mondiale „Pro Basarabia ºi Bucovina”, cu sediul la Paris. Am înþeles de la unii ºi alþii cã nu se doreºte încãrcarea Agendei Comunitare ºi cu aceastã chestiune, probabil din pricina Moscovei. Fiindcã Moscova vrea un „cordon sanitar”, sau un „tampon”, dar aºa ceva poate fi Transnistria, nu Basarabia. Motivul invocat de dl. Petre Roman – care acum e la Bruxelles – cum cã Republica Moldova ne-ar trage în jos, nu e corect. Îl rog pe ministrul PD al Apãrãrii Naþionale, dl. Sorin Frunzãverde, pe care îl ºtiu de mulþi ani, sã-i transmitã cã a greºit ºi cu introducerea vizelor pentru cetãþenii Republicii Moldova. Ei sînt fraþii noºtri ºi nu meritau, tocmai de la noi, un asemenea tratament. Rakeþii ºi criminalii gãsesc mijloace de a intra în România ºi fãrã paºaport, dar cum rãmîne cu oamenii simpli, care trec Prutul ca sã gãseascã de lucru, ori sã-ºi procure, la preþuri mai ieftine, de-ale gurii, avînd în vedere cã acolo bîntuie foametea? Îmi aduc aminte de o piesã a lui Jean-Paul Sartre: un convoi de oameni traverseazã un deºert, un copil se îmbolnãveºte grav, cei maturi vor sã-l abandoneze ºi sã-l sacrifice, dar, culmea, spectacolul e prezentat în faþa unui public de... copii! E de prisos sã vã spun ce plînsete ºi þipete au fost declanºate. Aºa ºi cu fraþii noºtri din Basarabia, pe care noi n-avem voie sã-i abandonãm sau sã-i vindem.

Dialogurile noastre în Germania au fost deosebit de fructuoase. Nemþii sînt foarte sensibili la probleme aparent minore, în raport cu anvergura Istoriei: poluarea apelor, invazia þiganilor, privatizarea. Îmi pare rãu cã ºi la aceastã a doua întîlnire a noastrã din Palatul Victoria lipseºte un factor-cheie al actualei Puteri: directorul FPS Radu Sârbu. Ar fi fost bine sã fie prezent ºi el aici, sã ne explice de ce mai toate privatizãrile sînt frauduloase, iar preþurile sînt subevaluate. În ceea ce priveºte unele critici formulate pe plan intern, la adresa Declaraþiei noastre politice, am auzit cã asearã a apãrut la Antena 1 un ziarist de la „Adevãrul”, care mîrîie la toþi; eu n-am vãzut emisiunea respectivã, fiindcã mai ºi lucrez, spre deosebire de alþii, dar personajul cu pricina n-are dreptul moral sã ne bãlãcãreascã, atîta vreme cît el îi

numeºte pe muncitorii greviºti „tîlhari”, ºi prin reformã înþelege doar lichidãri, închideri de fabrici, milioane de ºomeri.

Acum, ne aflãm într-un moment crucial. ªi popoarele din Occident fac mofturi ºi protesteazã, dar noi trebuie sã ajungem mai întîi la nivelul lor.

Am aflat, direct de la sursã, cã ajutorul de ºomaj în Germania e de 1.000 de mãrci pe lunã, mai mult decît au salariu un senator, un deputat, un ministru român. Problema nr. 1 a României este economia.

Populaþia nu ne va urma, atîta timp cît ea percepe reforma ca pe o continuã prãbuºire a nivelului de trai. Noi, partidele din Opoziþie, prin semnarea acestei Declaraþii, ne-am asumat un mare risc, tocmai într-un an electoral. Am fãcut-o idealist ºi dezinteresat, pentru concordia naþionalã. Pentru aceeaºi concordie e nevoie ca ºi dvs., cei de la Putere, sã vã convingeþi aliaþii sã înceteze „vînãtoarea de vrãjitoare”. E vorba de procesele politice.

Eu am cîte 4-5 procese pe zi, pentru fapte pe care nu le-am comis ºi pentru texte pe care nu le-am scris. Nu mi se acceptã martorii, nu mi se primesc dovezile ºi probele, mi se trimit citaþiile la adrese eronate, în mod deliberat, cum este, de pildã, un Magazin de Mobilã, ca sã nu aflu, sã nu mã prezint ºi sã pierd procesele. Îmi pare rãu cã ministrul Justiþiei, Valeriu Stoica, stã ce stã la debutul întîlnirilor noastre, dupã care se învîrteºte pe cãlcîie ºi dispare, invariabil. Existã riscul ca, atunci cînd va fi nevoie de noi, într-un moment vital, sã rãspundem cã nu putem participa. Alte exemple: zilele trecute a fost condamnat, la 1 an ºi jumãtate închisoare, cu suspendare, pentru o nenorocitã de aprobare (?!), fostul deputat Dumitru Pop, vicepreºedinte al Filialei PRM Mureº; un consilier judeþean PRM din Caraº-Severin, colonel (r) Andrei Zeno, a fost condamnat ºi el, tot cu suspendare, la 3 ani de închisoare. Primarul Clujului, Gh. Funar, e tîrît ºi el prin tribunale. Eu însumi am pierdut pînã acum 3 procese civile. Îl invit pe dl.

Ion Diaconescu, aici, de faþã, sã-l întrebe pe dl.

Emil Constantinescu: se simte bine ca semnãtura lui sã fie alãturi de cea a unui condamnat politic, pe un document cu care vã mîndriþi în Europa? E fericit? Nu înþelege cã lumea vede ºi judecã? La fel, nouã, celor de la PRM, nu ne place nici ce se întîmplã cu Ion Iliescu ºi Teodor Meleºcanu, care sînt hãrþuiþi într-un mod incalificabil. Eu vã rog sã lãsaþi loc de dialog ºi de „bunã ziua” ºi dupã ce veþi pierde Puterea.

De asemenea, vã supun atenþiei situaþia din TVR, care a devenit absolut scandaloasã. Este tot mai clar cã Opoziþia nu existã decît pentru a fi satanizatã, datã ca exemplu de „rãi cetãþeni”, de securiºti, de antireformiºti. Nu e moral aºa ceva.

Trebuie sã recunoaºteþi ºi dvs. cã, de cîteva luni, de la instalarea premierului Mugur Isãrescu, s-a instaurat o relativã pace socialã. Fireºte, toate democraþiile aspirã la liniºtea de pe timpul dictaturii, dar am sã vã aduc aminte ce scria Eminescu, citez din memorie: cine vrea pace eternã, n-are decît sã se ducã la Cimitirul Reînvierea, din Iaºi!

Ce vreau sã spun prin asta? Viaþa e durã ºi clocotitoare, lumea ºi-a pierdut rãbdarea. La acest climat de stabilitate am contribuit ºi noi, cei de la PRM, care am pus o oarecare surdinã apelurilor la mitinguri ºi la proteste din partea unor categorii de cetãþeni care, hai sã fim cinstiþi pînã la capãt, au tot dreptul sã se revolte. Noi i-am acordat un moratoriu de cîteva luni d-lui Mugur Isãrescu, dar îl rugãm sã-ºi preia toate prerogativele de premier, adicã sã nu fie doar autor de strategii sau moderator. Totuºi, vã sfãtuim sã nu luaþi semnãtura noastrã ca pe un cec în alb. Înalþii reprezentanþi ai Uniunii Europene ne-au recomandat sã eliminãm focarele de tensiune. Dar, cu toate acestea, zilele trecute, mai exact în 15 martie, în aºa-zisa „secuime” s-au produs unele provocãri regretabile. Nu, nu s-au mai încãierat oamenii, ca altãdatã, dar la diferite manifestãri s-a strigat „Ardealul e unguresc!” ºi „Afarã cu românii!”. Nu se poate una ca asta! Îl sfãtuiesc pe

Eu ºtiu de ce românii mei Aplaudã la-nmormîntare: Nu-i creºtineºte ce fac ei Dar ce spectacol! Ce-ncîntare!

Da, îi aplaudãm pe morþi Fiindcã cei vii sînt de ocarã Nu meritã respect sã porþi Acelor ce-ºi bat joc de þarã.

Pe cine vreþi sã salutãm: Pe cei ce mint fãrã ruºine?

Nimica nu le datorãm La palme sã îi luãm, mai bine!

Aºa cã dãm în cimitir Expresia recunoºtinþei Zvîrlim un fir de trandafir ªi plîngem din adîncul fiinþei.

Fie cã pleacã un artist Sau un soldat, ori o sportivã Finalul piesei este trist Cînd legeni tava cu colivã. În splendida complicitate Chiar doliul pare mai uºor…

Aplaudaþi pe sãturate!

Ce cor de palme sunãtor!

Este o sfîntã uºurare Rãsunã salve ca de tun Iar moartea parcã nu mai doare κi iau ºi brazii rãmas bun.

Noi ne uitãm unii la alþii ªi ne încurajãm tacit Þin slujba popii ºi cu psalþii Tãmîia lor ne-a ameþit.

E viaþa visul unei umbre Ieºim din scenã, s-a sfîrºit…

Cortina cade-n falduri sumbre Un înger fîlfîie grãbit.

Pe-un pat de flori, ca într-o barcã Stã mortul scump, în haine noi κi ia adio, demn, ºi parcã Ne-aplaudã ºi el pe noi.

CORNELIU VADIM TUDOR, Noaptea de 6 spre 7 septembrie 2014 fostul ministru Akoº Birtalan, aici, de faþã, sã transmitã conducerii UDMR – partid aflat la guvernarea României – cã ungurii se bucurã de toate drepturile în aceastã Þarã, îºi pot celebra sãrbãtorile, li se respectã tradiþiile ºi cultura, dar e inadmisibil sã se cînte, la nesfîrºit, în inima României, Imnul Ungariei ºi sã se arboreze drapelul acestei Þãri! Aº da un citat din Epictet, care spunea cã toate necazurile oamenilor au început atunci cînd ºi-au pierdut amabilitatea. Aºa e, noi sîntem oameni amabili, dar sã nu se mizeze prea mult pe toleranþa ºi pe politeþea noastrã.

Doamnelor ºi domnilor, în aceastã salã se aflã, neîndoielnic, viitorul preºedinte al României.

Numai Dumnezeu ºtie care va fi el, dar îi vãd aici pe o serie de candidaþi, ca Ion Iliescu, Valeriu Tabãrã, Victor Ciorbea – era ºi Teodor Meleºcanu pe-aici, care mai intrã în calcule, dar a plecat între timp. Iatã cã, dintr-o datã, dezbaterile noastre au o altã greutate ºi existã garanþia ca procesul de integrare, pe fond, sã fie ireversibil. Avem datoria sã vindecãm Poporul Român de sãrãcie. ªi mai avem, cu toþii, o mare responsabilitate faþã de prezentul ºi viitorul României.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 18 ianuarie 2019

CARTEA DE AUR Cele 300 de autografe celebre (4)

În ianuarie 1988, într-un interviu filmat, pe care lam realizat cu colonelul Gh. Eminescu (nepotul de frate al Poetului Naþional), acesta mi-a relatat scena cînd tatãl sãu, cãpitanul Matei Eminovici, l-a dus, în anul 1910, la Nicu Filipescu, pe atunci ministru de Rãzboi; aºa a intrat tînãrul Gheorghe în ªcoala Militarã de la Mînãstirea Dealu, întemeiatã de Nicu Filipescu. Adolescentul avea 15 ani. De numele lui Nicolae Filipescu se leagã ºi construirea Cercului Militar Naþional, începutã în anul 1912. Cine a zis cã Armata nu poate fi condusã de civili? În „Memoriile” sale, Stelian Popescu relateazã vizita pe care, dupã moartea fondatorului ziarului „Universul”, Luigi Cazzavillan, i-a fãcut-o (împreunã cu Take Ionescu) lui Nicu Filipescu. El avea nevoie de 100.000 de lei (ca judecãtor, salariul sãu era 300 de lei!), pentru a lua în arendã, de la vãduva româncã a italianului, pe timp de 10 ani, marele ziar. Cei doi politicieni, Take Ionescu ºi Nicolae Filipescu, i-au declarat cã partidul lor va plãti 50.000 de lei ºi cã, atenþie, „vor vorbi ºi cu miniºtrii aliaþi (Franþa, Anglia, Rusia) sã contribuie ºi ei”. Pentru a înþelege mai bine atmosfera tensionatã care domnea în România în perioada neutralitãþii, cînd numeroase personalitãþi cereau intrarea imediatã în rãzboi, alãturi de Antantã, am sã fac apel la „sipetul cu amintiri” al Reginei Maria, în cartea cãreia Nicolae Filipescu joacã un rol important. Tot fãceam vorbire, în primul capitol, de influenþa pe care o au femeile în politicã. (Deºi o vorbã de spirit, lansatã de Alexandre Dumas-fiul, zice cã: „Maternitatea este patriotismul femeilor”.) Iatã cum se poate face politicã mare… cãlare, prin pãdure!

Armãsarul frumoasei regine, numit Grui-Sînger, îi fusese dãruit de Al. Marghiloman. Intuiesc cã dialogul dintre faimosul politician conservator ºi publicist de temut ºi soþia Regelui Ferdinand s-a desfãºurat în limba francezã, ºi asta nu pentru a nu înþelege calul germanofilului Marghiloman ce se vorbea, ci fiindcã aceea era limba oficialã de la curtea primilor suverani români ai dinastiei de Hohenzollern: „Toate acestea erau foarte dureroase pentru soþul meu, mai ales fiindcã ºi în þara lui se afla un partid zgomotos care pãrtinea intrarea în rãzboi ºi încerca din rãstimp în rãstimp sã aþîþe rea-voinþã în contra Regelui, pe care îl socotea prea potolit ºi de a cãrui lealitate pãrea a se îndoi. Cãpetenia acestora era Nicolae Filipescu, patriot cinstit ºi convins, însã prea înflãcãrat ºi gata sã dea liber curs patimilor lui politice.

Fusese ministru de rãzboi – ºi foarte destoinic – întrun guvern conservator cu puþin timp înainte, ºi pãstrase ceva din atitudinea rãzboinicã a ostaºului. Afarã de aceasta, nu avusese niciodatã adevãratã simpatie pentru Regele Ferdinand; eu, dimpotrivã, eram privitã de el cu multã favoare, ºi, deoarece cãzuse asupra mea menirea de a încerca sã potolesc pe cei ce fãceau o prea aprinsã opoziþie, se socotise drept ceva nimerit ca eu ºi Nicu Filipescu sã avem o convorbire. Pentru a ne feri de orice întîlnire oficialã, se orîndui o plimbare cãlare în pãdurea de la Buftea, cãci Nicu Filipescu avea însuºirea de a fi mare iubitor de cai ºi eram încredinþaþi cã o plimbare cãlare ar putea avea drept urmare o bunã învoialã între noi. Mi-aduc foarte bine aminte de acea plimbare, pe searã, prin pãdurea vãraticã, plimbare în care am avut nevoie de toate dibãcia mea de femeie ca sã potolesc pe rãzboinicul boier, care de pe atunci ridica sabia, gata sã intre în Transilvania.

I-am lãmurit cu rãbdare ºi blîndeþe punctul de vedere al Regelui, simþul rãspunderii ce-l apãsa, motivele lui pentru a fi chibzuit, ºi-l rugai sã-ºi înfrîneze înfrigurarea ºi sã nu se îndoiascã de Regele sãu, care era un patriot tot atît de pãtimaº ca ºi el, dar nu putea sã se avînte necugetat într-o aventurã, înainte de a fi ajuns la o înþelegere deplinã ºi sigurã cu viitorii sãi aliaþi.

Plimbarea noastrã avu urmãrile dorite; nu ºtiu cît mi-a fost dat sã liniºtesc pe Nicu Filipescu, dar izbutii sã întãresc buna pãrere a fiecãruia din noi despre celãlalt”. O stampã memorabilã o constituie înmormîntarea lui Nicolae Filipescu; în faþa morþii unui om atît de important, se aleg apele ºi nu mai e loc de echivoc: „În dupã-amiaza aceleiaºi zile, nu numai contele de Saint-Aulaire ºi Barclay, dar ºi Fasciotti ºi

Poklewski au fost prezenþi la funeraliile lui Nicolae Filipescu, la care, pe lîngã membrii familiei, au mai participat: Vintilã Brãtianu, I. G. Duca ºi dr. C. Angelescu, din partea guvernului, Take Ionescu, Barbu Delavrancea, M. Cantacuzino, Vasile Lucaciu, Simion Mândrescu, I. Grãdiºteanu, Valentin Bibescu, generalii Cocea ºi Hartel º.a. Conform reportajului din ziarul «Epoca», ar fi luat parte un numeros public, încît «strãzile Batiºtei ºi Scaune erau literalmente ocu-

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (48) pate». Au rostit cuvîntãri: Mihail Cantacuzino, din partea facþiunii conservatoare, pînã atunci prezidatã de Nicolae Filipescu, apoi Take Ionescu, în numele Partidului Conservator-Democrat, Vasile Lucaciu, preºedintele «Ligii Culturale» ºi Simion Mândrescu, în numele «Ligii ardelenilor».

Dupã cum susþine nu numai I. G. Duca, adversar politic al «filipescanilor», dar ºi Vasile Th. Cancicov, partizan al lui Take Ionescu, la înmormîntarea lui Nicolae Filipescu ar fi participat, totuºi, puþinã lume, cãci unii bucureºteni îl considerau în acel moment drept principalul rãspunzãtor de calamitãþile rãzboiului ce se abãtuserã asupra þãrii. Pe laturile cortegiului ce s-a îndreptat de la casa defunctului, din Strada Scaune nr. 26 (actualmente, Snagov), în Cimitirul Bellu, au mers elevii Liceului militar de la Mînãstirea Dealu, înfiinþat de Nicolae Filipescu pe vremea cînd fusese ministru de rãzboi. În timpul înmormîntãrii, Statul Major ordonase ca în spaþiul aerian al Capitalei sã patruleze avioane de vînãtoare, pentru prevenirea vreunui bombardament al inamicului. În acea zi nu s-a semnalat, însã, nici o încercare de atac aerian asupra Bucureºtilor. Sã fi dat Kaiserul Wilhelm II un asemenea ordin, dupã cum se vorbea pe atunci?”

Consemnarea din Album e scrisã, mai mult ca sigur, de soþia politicianului, care semneazã alãturi de bãrbatul ei: „E o mulþumire pentru mine sã dau d-lui V. Popa mulþumirea de a însemna aici un cuvînt de laudã pentru sentimentele sale patriotice. Maria N. Filipescu – N. Filipescu”. Mai precizez cã, în Jurnalul sãu, Raymund Netzhammer scrie cum vãduva politicianului l-a rugat pe ministrul plenipotenþiar olandez van Vredenbruch (semnatar, ºi el, în Condica de Drum) sã þinã în pãstrare agoniseala ei de-o viaþã, de teama ocupaþiei strãine: „A fost amuzantã povestirea amabilului olandez cã, dintr-o datã, el cîºtigase foarte mulþi prieteni ºi-l vizitau sîrguincios colegi ce îi recomandau, cu o aleasã amabilitate, interesele supuºilor lor! ªi ce nu i se aducea pentru þinut în pãstrare! Chiar doamna Filipescu îi adusese bijuteriile ei ºi, printre ele, un colier în valoare de 3 milioane de franci”.

13) NICOLAE PAULESCU. Savantul a fost unul dintre cei mai mari nedreptãþiþi ai Istoriei: în 1920 a descoperit insulina (mai exact, a izolat hormonul pancreatic, denumit ceva mai tîrziu insulinã, cu un rol epocal în combaterea diabetului). Pentru o asemenea descoperire s-a dat Premiul Nobel. Dar distincþia a fost acordatã altcuiva, românul Paulescu fiind trecut pe „lista neagrã” a unei foarte agresive „oculte” mondiale, ca pedeapsã pentru o carte a sa de doctrinã naþionalistã. În august 2003, la 72 de ani de la moartea lui, a mai fost pãlmuit o datã: aceeaºi „ocultã” a fãcut presiuni, din America, pentru a nu fi dezvelit, la Paris, un bust al savantului, din aceleaºi motive ridicole. Cine anume stabileºte, în lumea de azi, ce personalitate are dreptul la statuie, la recunoºtiinþã ºi glorie postumã? Cine îºi permite sã vîneze, deopotrivã, ºi oameni vii, ºi oameni morþi?

Ne consolãm cu gîndul cã Nicolae Paulescu are cîte un monument miniatural în sîngele fiecãruia dintre sutele de milioane de oameni ai Planetei, cãrora le-a alinat suferinþele ºi le-a prelungit viaþa. Dacã aceastã „moarte dulce”, care e diabetul, n-a reuºit sã facã mai multe ravagii, asta se datoreazã, în primul rînd,

românului Nicolae Paulescu, cãruia niºte teroriºti i-au rezervat o „moarte amarã”. Nãscut în 1869, el avea sã moarã prematur, la numai 62 de ani, în 1931.

Compatrioþii sãi, totuºi, i-au recunoscut meritele, el devenind membru al Academiei Române, iar, în anii din urmã, numele sãu a fost atribuit primului institut de diabetologie din þarã. Urarea pe care i-o face el aceluia care bîntuia atunci printr-o Capitalã unde plutea aerul prevestitor al rãzboiului, în aprilie 1914, sunã lapidar: „Inimosului român V. Popa izbîndã. N. Paulescu”.

14) NICOLAE LUPU. Am convingerea cã e vorba de doctorul ºi politicianul Nicolae Lupu, iar nu de fratele lui, botezat cu acelaºi nume, dar care semna Nicolae Gh. Lupu. (În Istoria noastrã au mai fost doi fraþi cu acelaºi nume de botez, Nicolae Ceauºescu ºi Nicolae Andruþa Ceauºescu; unii au rîs din cauza asta, acuzîndu-l pe þãranul Andruþa, din Scorniceºti, cã ar fi fost beat ºi ar fi uitat, dar, dupã cum se vede, se întîmpla ºi pe la case mai mari, explicaþia fiind îmbolnãvirea copilului mai vîrstnic la data cînd se nãºtea celãlalt ºi superstiþia de a-i atribui acestuia din urmã acelaºi nume, ca, în cel mai rãu caz, sã moarã cel nou-nãscut ºi sã scape cel mai mare). Nicolae Lupu (1876-1946) a fost membru al Partidului Liberal ºi în acea calitate l-a gãsit cãlãtorul nostru, în primãvara lui 1914 – fiindcã ceva mai tîrziu trece la þãrãniºti, devenind, în 1924, chiar preºedinte al Partidului Þãrãnesc, pînã în 1926, cînd are loc fuziunea acestuia cu Partidul Naþional Român din Ardeal, luînd naºtere PNÞ, sub conducerea lui Iuliu Maniu. Voiajor politic neobosit, dar om plin de spirit, cu vorbe memorabile în Parlament, dr. Lupu pleacã din PNÞ în 1927, creînd un alt partid de orientare þãrãnistã, pentru ca, dupã 10 ani, sã revinã sub aripa partidului þãrãnesc, iar în 1946, într-o agitaþie permanentã, sã-ºi înfiinþeze un nou partid, intitulat pompos (în pas cu cerinþele epocii) Partidul Þãrãnesc – Democrat (un fel de „Scînteia Poporului”, în 23 decembrie 1989). N-a mai apucat sã-l conducã, nici sã dea satisfacþie ocupaþiei sovietice, care, incontestabil, l-ar fi azvîrlit ºi pe el în temniþã, ca pe Iuliu Maniu, fiindcã moare în acelaºi an. De remarcat cã, în perioada incandescentã a anilor 1918–1919, a fost un vajnic propagandist al înfãptuirii ºi recunoaºterii internaþionale a Unirii, în Marea Britanie, SUA, Franþa. Ministru de Interne (1919–1920), ministru al Instrucþiunii Publice ºi, apoi, al Muncii (1927–1928).

Avea unele formulãri ºocante, cum a fost aceea referitoare la cei care ar fi provocat greva de la Griviþa, din februarie 1933: „O bandã de derbedei!”. Ca fiu de muncitor, n-am sã fiu, niciodatã, de acord cu aºa ceva, gîndindu-mã cã printre greviºtii de la Griviþa au fost tata-mare, Gheorghe Vlãdãreanu (zidar al coºurilor de furnale, la mari înãlþimi, adicã ºamotor), ºi un unchi al meu, Ilie Sandu, iar unul dintre rãniþi, care a scãpat cu fuga din acel infern, a ajuns în curtea familiei noastre, dîndu-ºi duhul în braþele mamei mele, care avea 19 ani. Mesajul cãtre viitorime al lui Nicolae Lupu sunã astfel: „914 Apr. 21. Am vãzut ºi eu pe Vasile Popa, exemplu de tenacitate ºi îndîrjire a valoroasei noastre tulpine de dincolo. Îi urez noroc în toate cãlãtoriile lui. Dr. Lupu”. Mai dãm ochii cu el dupã 6 ani, cînd scrie: „Pelerinul semãnãtor al ideei naþionale prin propaganda verbalã ºi-a vãzut visul cu ochii. Acu merge pe tot cuprinsul României fãrã paºaport ºi cînd poartã tricolorul nu e închis. Sã trãiascã! 15 Mart 920. Dr. Lupu”. Interesant cum s-a gîndit, din reflex, politicianul la paºaport – la ora aceea el era ministru de Interne!

15) ALEXANDRU OBREGIA. Medic psihiatru.

Nãscut la Iaºi, în 1860. Profesor universitar la Bucureºti. Expert în bolile mintale: schizofrenie, paranoia etc. Director general al Serviciului Sanitar din România. A avut un frate mai tînãr cu 4 ani, Anastasie, care a devenit un reputat chimist. Nu ºtiu cum se face, dar amîndoi mor în acelaºi an: 1937. Astãzi, Spitalul de Psihiatrie din Capitalã poartã numele lui Alexandru Obregia. „Doresc din inimã neobositului Vasile Popa sã trãiascã sã vadã cu ochii sãi mîntuirea întregului neam românesc. Dr. Obregia. Aprilie 1914”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 18 ianuarie 2019

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (89) Tribul Tasday (1) În ceea ce priveºte plãcerea de a amãgi, se pare cã niciodatã nu va dispãrea tendinþa de a inventa existenþa unor popoare primitive, din locuri îndepãrtate ºi exotice, al cãror stil inocent ºi simplu de viaþã ne determinã pe noi, restul, sã ne simþim ruºinaþi. Îmi rãsar acum în minte visãtorii Senoi ai lui Stewart ºi bãºtinaºii iubitori de divertisment din Insulele Filbert, descoperiþi de curajosul echipaj de pe vasul de croazierã Kawa.

Dar poate cea mai nãstruºnicã dintre toate a fost „descoperirea” fãcutã în 1971 de Manda Elizalde, pe atunci asistent prezidenþial al Ministerului pentru Minoritãþi tribale din Filipine. Lucrînd pentru preºedintele Marcos ºi spunîndu-se despre el cã se bucura de un harem de tinere aduse din triburile ce îi cãdeau în subordine, acest play-boy notoriu, educat la Harvard, provenea dintr-o familie de milionari implicaþi în afaceri cu arme, aur, minerit ºi cherestea - ºi, tot ce-i posibil, lãcomia lui pentru ultima dintre aceste mãrfuri s-a aflat în spatele „descoperirii” tribului Tasaday, „singurul trib din lume care a supravieþuit Epocii de piatrã”, aflat în adîncurile pãdurilor tropicale, bogate în mahon, din Mindanao.

Se pare cã el a inventat Tasaday, prin mituirea ºi intimidarea membrilor a douã triburi locale, determinîndu-i sã trãiascã dezbrãcaþi, în peºteri „ancestrale”, sã foloseascã topoare de piatrã ºi sã mãnînce rãdãcini de plante ºi mormoloci. Balansîndu-se ca Tarzan, din copac în copac, cu ajutorul lianelor, complet ignoranþi în materie de artã, meºteºuguri, olãrit, îmbrãcãminte, religie, agriculturã sau lumea din jur, aceºti primitivi nu observaserã nici mãcar Luna, dar s-au declarat extraordinar de fericiþi cînd au fost plimbaþi cu elicopterul. Faimosul guvern umanitar condus de Marcos a considerat cã este

de importanþã vitalã sã protejeze acest trib (deºi numãrul membrilor se ridica doar la 26), astfel încît nu mai puþin de 46.300 de acri de pãdure bogatã în mahon au fost rezervaþi pentru nevoile exclusive ale bãºtinaºilor Tasaday. În afarã de profitul obþinut din exploatarea ilegalã a pãdurii de mahon, un alt motiv aflat la baza creãrii unei rezervaþii atît de mari era de a-i împiedica pe strãini sã „ajungã” la Tasaday ºi sã demaºte „descoperirea”. Dar cum mass-media occidentale reclamau, în mod zgomotos, accesul la noua senzaþie, însuºi elicopterul consilierului prezidenþial a fost cel care le-a asigurat transportul jurnaliºtilor ºi echipelor de filmare - contra unui cost.

Relatînd cu patos despre altruismul lui Marcos ºi Elizalde în ediþiile din august ºi decembrie 1971, revista ,,National Geographic”, în numãrul din august 1972, publica un articol al redactorului-ºef Kenneth McLeish, despre aceºti nobili sãlbatici, care începea aºa: „Cu inocenþã nudã, un bãiat Tasaday se joacã cu o floare minunatã culeasã din sãlbãticia unui Eden primitiv...”.

Plãtind un milion de pesos pentru a realiza un documentar cu titlul ,,Nobilii Tasaday”, postul de televiziune NBC a declarat cã aceºti „strãmoºi hippy” (cum îi numea un sceptic din Hawaii) sînt „total lipsiþi de agresivitate, nu dispun de cuvinte pentru arme, ostilitate sau rãzboi”. Aparent, cuvîntul ,,Chee”, în limba tribului Tasaday, însemna „Ooaa! Mãiculiþã!”, în timp ce „Oh-ho” însemna „Da, domnule! Desigur!”.

Dupã care, a apãrut cartea lui John Nance, ,,Nobilii Tasaday: Oamenii din Epoca de piatrã aflaþi în pãdurile tropicale din Filipine” (Harcourt, 1975). În prefaþã, Charles A. Lindbergh afirma viguros cã: „Existã o înþelepciune a vremurilor din trecut, de care omul primitiv este foarte apropiat ºi din care omul modern poate învãþa condiþiile necesare supravieþuirii sale”. La care, noi am putea rãspunde: „Chee! Oh-ho!”. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Fructe 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3 4

5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Fruct dulce, aromat, de culoare roºie – Pom cu fructe tari; 2) Parmen..., un soi de mere - ... de Cotnari, un soi de struguri; 3) Miez de nucã! – Un soi de mere; 4) Nu are boli, teafãr – Epoci; 5) Vechii greci – Bãtut din palme; 6) Simþul urechii – Cafea solubilã; 7) Struþ australian – Poianã – Usturoi (reg.); 8) Ionatane – Dumnealui – Fãcut scrum; 9) Fata din Banat! – Un dispozitiv tehnic; 10) Nicolae Tonitza – Magazine pentru vînzare de fructe; 11) Ventilatã – Doine!

VERTICAL: 1) Fructe aromate – A rãspîndi arome; 2) Aura Urziceanu – Întreþin organismul; 3) Fructe pentru þuicã – A colinda de sãrbãtori; 4) A sîcîi, a deranja – Una peste alta!; 5) Douã potcoave! – A ºuiera – Bun de muncã; 6) Fluviu italian – Fruct deosebit de gustos ºi aromat; 7) A irita – Voce între sopran ºi tenor; 8) Reper! – Gresat – Obiecte zburãtoare neidentificate (siglã); 9) Grãmadã mare de zãpadã – Pictor român (Theodor); 10) Dregãtor la curte în Moldova – Solniþã (reg.); 11) Cep la butoaie – Lui îi merge mintea.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,PEISAJ HIBERNAL” 1) OM DE ZAPADA; 2) PIINI – AP – L; 3) ITA – NATRIU; 4) SACRA – IOAN; 5) N – E – IND – E; 6) A – CATEA – GC; 7) VIE – R – JURA; 8) SCHIA – BAT; 9) RE – IOLA – DO; 10) BRAD – BOBER.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.