Romania Mare, nr. 1476

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR Tableta de înþelepciune Intelectualii trãdeazã. Pe Isus nu L-a vîndut nici unul dintre pescari, ci un om cultivat, Iuda.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Nicolae Ceauºescu memoria de neucis a unui român genial Moto 1: „Dintre toþi oamenii de stat din lume, (Ceauºescu) a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri, prin faptul cã a vãzut ansamblul problemelor”.

(Richard Nixon, 1973) Moto 2: „Eu mi-am fãcut datoria”. (Nicolae Ceauºescu) Se împlinesc trei decenii de la ultimul 26 ianuarie pe care Nicolae Ceauºescu l-a sãrbãtorit aºa cum îi plãcea – simplu, cu masa lui frugalã, mai mult vegetarianã, cu un pahar de þuicã ºi unul de vin ºi cu o romanþã… Astea erau plãcerile simple, autentic româneºti, ale unui oltean care a scris istorie pe aproape toate continentele. ªi nu orice istorie, ci una aºa cum îi plãcea lui sã repete – „de pace ºi prosperitate, de prietinie între popoare, conform principiului cooperãrii ºi neamestecului în treburile interne ale altor state”. Peste tot, românul a transmis aceste idei, de o autenticã valoare, înþelepciune ºi înãlþime moralã, pentru care era iubit de cei mici – ºi respectat, dar urît de cei mari. Era respectat pentru mintea lui dibace ºi cerbicia cu care-ºi urma ideile, stimat pentru curajul ºi puterea sa –, dar ºi urît din aceleaºi motive, de cei mari. Cei care, mereu, vor dori ca þãrile mai mici sã-ºi accepte rolul (de) supus. Dar celebrul „cunoaºte-þi locul” nu a fost pentru olteanul din Scorniceºti o comandã de tip „culcat” – aºa cum o înþelegem azi – ci un fel de îndemn de a cuceri un pisc înalt, acolo unde el, înnãscutul mare patriot, credea cã trebuie sã se afle România. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Balada „Mioriþa“ Pagina 4

23 IANUARIE 1821 – PROCLAMAÞIA DE LA PADEª

Domnul Tudor (1) „TUDOR A FOST O PERSONIFICARE A DEªTEPTÃRII NAÞIONALE“ — scria Nicolae Bãlcescu. Nãscut, dupã toate probabilitãþile, în luna iunie a anului 1780, în satul gorjan Vladimiri, într-o familie de þãrani liberi, Tudor a fost înzestrat de la naturã cu o exemplarã agerime a minþii ºi cu remarcabile trãsãturi de caracter. La o vîrstã încã tînãrã, dupã ce practicã mai multe meserii, avînd ºi îndeletnicirea de a vinde vite, seu ºi peºte, dupã ce peregrineazã prin þarã ºi peste hotare, el ajunge vãtaf al plaiului Cloºanilor, în 1806, ºi se afirmã ca o cãpetenie de mare valoare a oastei de panduri olteni — formã tradiþionalã de apãrare popularã. Avea, aºadar, o situaþie materialã bunã, chiar foarte bunã, de vreme ce ºi-a putut permite, în buna tradiþie a domnilor ºi boierilor pãmînteni, sã întemeieze o bisericã în satul Prejna, unde s-a ºi pãstrat un frumos tablou votiv cu chipul sãu. Consacrîndu-se carierei militare, s-a remarcat în rãzboiul ruso-turc ºi a fost decorat cu ordinul „Sfîntului Vladimir“. Avea, deci, toate ºansele sã ocupe poziþii sociale ºi militare din ce în ce mai bune, poate chiar un loc în divan. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Articolul a fost publicat în revista „Sãptãmîna“, 1980, ºi în volumul „Idealuri“, 1983; versurile au apãrut în volumul „Poezii“, 1977)

DECLARAÞIE DE PRESà Lidia Vadim Tudor se delimiteazã de direcþia actualã a Partidului România Mare Bucureºti, 21 ianuarie 2019 - Lidia Vadim Tudor se dezice total de toate acþiunile întreprinse de cele douã conduceri interimare ale Partidului România Mare, acþiuni situate în afara legii ºi a statutului, nici una dintre conduceri nefiind recunoscutã ºi legal înregistratã în registrul partidelor politice. Prin ratarea Congresului desfãºurat pe 11 noiembrie 2017, Partidul România Mare a pierdut o ºansã imensã de a intra în legalitate, iar ceea ce se întîmplã acum în interiorul partidului þine mai mult de zona penalã a legii, decît de zona politicã. „Aºa cum am declarat în aprilie 2017, cînd o altã conducere interimarã - aripa Popescu - a dorit sã facã o alianþã cu Partidul România Unitã, iniþiativã respinsã nu doar de mine, ca fiicã a lui Corneliu Vadim Tudor, dar ºi de majoritatea membrilor ºi votanþilor PRM, mã vãd nevoitã ºi acum sã condamn categoric iniþiativa d-lui Iovici de a se alia cu PRU, în condiþiile în care, invariabil, toþi cei care încã simt româneºte în aceastã þarã ºtiu cã Sebastian Ghiþã ºi Bogdan Diaconu numai naþionaliºti nu sînt“. (continuare în pag. a 2-a) LIDIA VADIM TUDOR

Portretul lui Bãlcescu la tinereþe El a trecut prin viaþã zîmbind frumos ºi tragic era din stirpea rarã a marilor bãrbaþi din ochii lui ºi astãzi mai izvorãsc lumine ce pîlpîie de veghe-n adîncuri de Carpaþi purta cernite straie, atîta timp cît doliul înveºmînta, de veacuri, rãnitã þara sa dar în strãfund de suflet avea un lac cu nuferi ºi-o lebãdã de aur pe dînsul cã-mi plutea El intrã pe-nserate, la Dunãre, în þarã sub forma unei pulberi stelare, fumegînd îl simt cum se depune pe fiinþe ºi pe lucruri în cãutarea unui adevãrat mormînt exilul lui? un fluviu de lacrimi ce inundã captivul trup al celei mai vii privighetori dar tusea lui de sînge dura un pod de lauri între trecutul aprig ºi-un falnic viitor A fost un om ºi, mai mult, o flacãrã-ntre oameni nãscutã chiar din torþa viteazului Mihai sã-i închinãm, dar, astãzi, un imn duios de slavã acestui zeu cu fruntea cît gurile de rai el frãmîntã un secol ca pe-un aluat de pîine istoria îºi face din el hotar sublim ºi dacã noi, românii, ne-am deºteptat la viaþã cuvine-se, fireºte, ºi lui sã-i mulþumim!

CORNELIU VADIM TUDOR (Poezie preluatã din volumul „Epistole vieneze“, 1979)

Din Belgrad, cu dragoste Pagina 8

NR. 1476 z ANUL XXX z VINERI 25 IANUARIE 2019 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 25 ianuarie 2019

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Aventurile vieneze ale lui Cristoiu Niculina Franckenstein Lãutarul Gh. Zamfir are invidie pe Michael Jackson Moris Elþin Moartea motanului Chinezul Arestarea lui Mircea Dinescu e cît p-aci!

PARTEA A II-A Extrem de interesantã ºi profesionistã emisiunea TV „Viaþa Satului”. Ultima ediþie, cea de duminicã, 10 octombrie, realizatã de dl. Martiniuc, ne-a familiarizat cu experienþa puternicei agriculturi germane. Totuºi, este nevoie ºi de o emisiune „Viaþa Patului”. Nu acelaºi lucru se poate spune despre tînãrul Bogdan Stãnculescu, care iar vorbeºte gura fãrã el, iar o ia pe miriºte cu isteria baschetbalistã, se vede cã la redacþia aia a început sã sufle crivãþul anarhiei, nimeni nu mai ascultã de nobody. Sã-1 faci „zeu”, cu gura plinã de salivã, pe un jucãtor de baschet, Michael Jordan, întrece orice limitã ºi ne întrebãm dacã fetiºistul reporter nu a confundat cumva emisiunea sportivã cu emisiunea religioasã. Iatã o altã perlã: „Sute de milioane de adolescenþi au crescut cu imaginea lui Miticã în faþã”. La început ne-am speriat, am crezut cã e vorba de Miticã Graur, dar pe urmã ne-am dat seama cã fiul avocatului Mircea Stãnculescu se referã tot la Michael Jordan, care are o imagine miticã, adicã de mit. Recordul în materie de comentariu deplasat l-a bãtut înaripatul diletant vineri seara, cînd a zis cã un meci de handbal feminin s-a desfãºurat într-o atmosferã... funerarã! Ai cãpiat, bãiatu’, ba-tã-te peste gurã! Noroc cã sîmbãtã seara ne-a revenit zîmbetul pe buzele noastre senzuale, ºi anume atunciºa cînd corespondentul TV la Bacãu a transmis un reportaj de la festivalul „Rock Aid ’93”. Care a fost sursa de comic? Pãi corespondentul îi dãdea zor cu copiii supradotaþi, iar pe ecran bîþîiau unii din cap, din mîini, picioare ºi alte orgãnele, de parcã erau în transã psihedelicã. ªi nouã ne place muzica tînãrã (mai puþin aceea zgomotoasã ºi fãrã nici o linie melodicã), dar sã nu-i confundãm pe copiii supradotaþi cu copiii suprasonaþi! Aºa cum sonaþi sînt ºi cei doi veºnici debutanþi, fãrã talent ºi fãrã culturã, pe nume Nicolae Iliescu ºi Ion Stratan. În ultimul numãr al revistei „Literatorul”, condusã probabil tot de la distanþã, prin telepatie, de Marin Sorescu (Craiova – Bucureºti – Craiova), revistã editatã pe banii Ministerului Culturii, deci ai GUVERNULUI, cele douã borfeline publicã un fel de interviu în care îi înjurã pe poeþiisenatori Adrian Pãunescu ºi Corneliu Vadim Tudor.

Pãi ce faci, neicã Sãlcudene, nici acum nu te-ai încheiat la pantaloni ? Dacã mai tolerezi asemenea atacuri politice nedrepte, o sã-þi facem ºi noi o poezie, scurtã ca bunã ziua: „ªpriþul desface ªliþul”. În privinþa „Literatorului” vom remarca ºi o paginã de „versuri” a lui Mircea Ciobanu, pozat ca orice þigan care se dã grande de Ferentari, cu pãlãria-n cap ºi chiºtocu-n gurã. Fireºte, faptul cã acest M.C. e purtãtorul de cuvînt (H.I.V.) al fostului rege Mihai de Hohenzollern intereseazã mai puþin, ceea ce ne mirã este largheþea suspectã cu care o revistã ca „Literatorul” publicã un scîrþa-scîrþa care n-a avut în viaþa lui nici o linguriþã de talent, deºi a înnegrit vreo 10.000 de pagini ºi a tipãrit circa 25 de cãrþi, absolut toate nule. Pentru reciprocitate, dragã Marin Sorescu, o revistã monarhistã l-ar publica pe purtãtorul de cuvînt al d-lui Ion Iliescu? Marele rapsod Gheorghe Zamfir a intrat în Cartea Recordurilor: aflîndu-se el în bucãtãrie, i-a venit ideea de a-ºi face un nai din 15 macaroane gãurite, ceea ce va revoluþiona muzica lãutar-simfonicã. Fiecare þeava de macaroanã corespunde gamei de note Do-Re-Mi-Fa-Sol-La-Si-Do, pe care genialul suflãtor le poate cînta ºi invers, fãrã probleme, în marºarier, de cîte ori vrea corpul lui delict, pînã cînd macaroanele se feºtelesc ºi sînt ronþãite ca niºte grisine. De altfel, în „Tineretul liber” a apãrut un interviu cu neobositul suflãtor, sub titlul: „Michael Jackson nu trebuia sã vinã în România!”. Spre marele deliciu al sutelor de mii de fani pe care megastarul american îi are în România, vom reproduce piedica pe care i-o pune titanul din Gãeºti (lîngã fabrica de frigidere): „Noi nu am avut nevoie de venirea lui Michael Jackson aici, cred cã a produs un rãu tineretului care deja era nãucit de 45 de ani

de închisoare în aer liber”. Trecem peste prostia cã tineretul era nãucit de 45 de ani de închisoare, ceea ce înseamnã cã e acelaºi tineret din 1944, deci are acum vreo 70 de ani. Ne oprim numai la rãutatea maladivã a lui Gicã ot Gãeºti, care se ofticã pe faptul cã Michael e mai alb la piele decît el ºi are oi mai multe, mîndre ºi cornute. Cum continuã gãeºteanul: ,,Cum sã te uiþi la soarele divin ºi la apa mãrii ºi sã meditezi pe muzicã de Michael Jackson ºi toate diavolismele?“. Hai cã ai dat în doaga cãlugãriþelor. Zamfire tatã, vorbeºti de parcã ai fi ieromonahul Sisinie de la Schitul Scorbura Anti-dracilor! Deci Mihai de Hohenzollern poate sã vinã, dar Michael Jackson nu, cã nu-i dai tu bilet de voie, te-ai proþãpit la Bariera Vergului ºi faci pe agentul de circulaþie, fluierînd în spaghetele alea. Dar sã vedeþi ce pãrere bunã are despre el însuºi: „Lucrez la douã simfonii ºi vreau sã încep un ciclu gigantic despre naturã, dedicat pãsãrilor, peºtilor, pomilor, florilor, animalelor, gîzelor – niciodatã natura nu a fost descrisã. «Anotimpurile» de Vivaldi sau «Pastorala» de Beethoven sînt flori singulare, ºi o primãvarã nu se face cu cîteva flori”. Eroice elanuri, teteo, bravo lu’ matale cã te-ai gîndit la naturã, cã Vivaldi nu-i ca Vijelie, iar Bietuvînã a dat-o-n barã cu simfonia aia meteorologicã, ba e soare, ba dã furtuna ºi sã cãrãbãneºte ciumeþii ãia care petreceau la talcioc, dupã care vin înapoi ciuciulete, cã este ploaia pã frontul izobaric ºi advectia dã aer cald al lui Romica Jurcã, ce ne trebuie nouã clasicii italieni ºi germani, cînd îi avem acilea pã Dambulea, Ghiþã Nãmol, Copilul Minune din Oala cu Prune, Fulgericã ºi Cocoºata de la Adîncata, care n-a fãcut armata?! Într-o atmosferã de apoteozã, cu naiul într-o mînã ºi cu sprayul lacrimogen în alta, geniala zburãtoare a declarat patetic: „România are nevoie de 100 de ani pentru a se reface, pentru cã paragina e totalã”. Lasã, Gicule, scrie tu simfoniile alea gigantice, învaþã sã numeri pînã la 100 ºi pe urmã mai vedem noi... Un alt þigan, aflat într-o gravã tulburare a tãrtãcuþei craniene, face foarte urît în ultimele zile (noaptea nu-1 vede nimeni, cã doarme-n Pomul cu Vrãbii de la Universitate ºi are culoare de protecþie): Nicolae Cristache. Urîþi monºtri a mai crescut U.T.C.-ul ãsta, nu scapã þara de alde George Stanca, Ion Cristoiu, Ileana Lucaciu, Lucian Avramescu, Bogdan Teodorescu, Jeana Gheorghiu º.a. Ce face Cristache? El vrea sã-ºi vîndã fiþuica aia tembelã, „Ora”, scoasã pe banii lui Viorel Cataractã. ªi ce face ca s-o vîndã? Publicã numai tîmpenii, niºte bîrfuliþe ºi grohãituri auzite la înghesuialã de echipa lui de burloi, nahoi ºi soniboy. Este un titlu, menit sã îngrozeascã populaþia: „Datoritã arãturilor din Ucraina ºi a vîntului de la Est la Vest CATASTROFA DE LA CERNOBÎL POATE AVEA URMÃRI TRAGICE PENTRU ROMÂNIA”. Ce vorbeºti, mã scripcare? Deci ucrainienii bagã plugul în pãmînt, la 2.000 de kilometri distanþã de noi, radiaþiile care dormeau ca proastele acolo, de fo 7 ani, se dãºteaptã la viaþã ºi pe urmã se urcã în autobuzul vîntului care o sã batã, sau n-o sã batã de la est la vest, ca sã ne contamineze pe noi sã ne cadã pãrul ºi dinþii, sã ajungem funingine ca matale. Aºa crezi tu cã merge cu fizica asta nuclearã? Aºa ai învãþat la C.C. al U.T.C., unde erai ºeful secþiei internaþionale, de te-ai îmbãtat criþã în delegaþie în U.R.S.S. ºi þi-au iradiat ãia vreo douã palme dupã ceafã de-ai cãzut sub masã? În alt numãr de ziar, vodcangiul dus cu sorcova publicã titlul agramat: „În Polonia trãieºte un milion de alcoolici” – ceea ce e de rîsul lumii, fiindcã se spune „trãiesc un milion de alcoolici”; ori poate era vorba de milionul ãla de monarhiºti, care au ajuns ºi la Bucureºti, ca-n filmul „Pe aripile vîntului radioactiv”. În alt numãr, întîlnim articolul intitulat „Vorbe de pe stradã – TÂRTAN”. Autorul este ºi el în nota obiºnuitã a ruinelor dezolante de la mizerabila fiþuicã, fiindcã scrie cu suficienþã niºte tîmpenii cît Cristache de mari: „Provine aproape sigur de la tîrtiþã (fundul gãinii). Se folosea iniþial pentru a desemna pe cineva

„ROMÂNIA MARE“

Lidia Vadim Tudor se delimiteazã de direcþia actualã a Partidului România Mare (urmare din pag. 1) „Mã dezic, aºadar, de orice iniþiativã de acest gen, iar ca dovadã a faptului cã ºtiam cã se va ajunge la distrugerea PRM, am decis, încã de acum mai bine de o lunã, sã mã distanþez de conducerile interimare ale PRM ºi, împreunã cu Revista „România Mare“, sã ne delimitãm de acest partid, curat ºi frumos cîndva, ajuns pe mîinile unor persoane care nu onoreazã cu absolut nimic acest partid ºi care fac deservicii României.

Datã fiind realitatea, îi anunþ pe cei care acum se cred conducãtorii PRM, indiferent din ce aripã fac parte, cã nu voi permite niciodatã ca numele Vadim sã fie tîrît în mocirla în care doresc sã intre. Puteþi sã ajungeþi unde vã doriþi, dar nu vã folosiþi de numele celui care a fost numit Tribun de cãtre acest popor, nume care se dovedeºte a fi, pe zi ce trece, mai puternic. Dacã voi - fie cã vã numiþi Victor Iovici, fie cã vã numiþi Adrian Popescu, fie cã vã numiþi Sebastian Ghiþã sau Bogdan Diaconu - sînteþi aºa puternici precum vã lãudaþi, intraþi în politicã folosindu-vã de numele voastre, cu forþe proprii. Nu pãtaþi numele tatãlui meu, pentru ca voi sã vã atingeþi scopurile.

Acum mai bine de o lunã, am trimis o declaraþie cãtre toate organizaþiile PRM, în care mi-am anunþat retragerea din partid. Am spus atunci cã doresc ca acest partid sã participe la alegerile care urmeazã ºi sã ajungã din nou acolo unde îi este locul, în Parlament. Cred în continuare cã acest partid poate ajunge singur acolo, fãrã sã fie oferit pe tavã de niºte indivizi care nu doar cã nu au dreptul moral sã se foloseascã de moºtenirea lãsatã de tatãl meu, dar pe care nici mãcar legea nu îi recunoaºte.

Nu voi mai face parte din structura acestui partid, dar nici nu doresc sã fie asimilat de alt partid, fie cã este el PRU, UNPR sau PSD. Nu îl doresc cãzut în derizoriu, nu îl doresc trãdat, nu îl doresc altfel decît tatãl meu, Corneliu Vadim Tudor, l-a dorit. România, românii, au aºteptãri de la PRM. Vã rog, pe toþi cei care încã mai credeþi în PRM, nu lãsaþi partidul pe mîinile unor trãdãtori, oportuniºti.

Am sã fiu mereu cu sufletul ºi cu gîndul la acest partid, care mi-a fost casã timp de mulþi, foarte mulþi ani. ªi de aceea, nu voi permite niciodatã ca numele Vadim sã fie asociat cu nume precum Sebastian Ghiþã, Bogdan Diaconu, Victor Iovici sau Adrian Popescu ºi alþii ca ei. PRM nu este al lor. PRM este al românilor!”. slab cu duhul, prost, rãu. (...) Cuvîntul e-n mare vogã acum, în perioada cazãrilor în cãminele studenþeºti desemnîndu-i pe cei cu pile la bazã”. În realitate, tîrtan, aºa dupã cum aratã toþi marii filologi ai þãrii, vine din germanul „unterthan”, adicã „supus al unul stat”. În prima jumãtate a secolului trecut el îi desemna mai mult pe evreii din Galiþia, care se bucurau de privilegiul de a fi „supuºi austrieci”, de unde ºi expresia cunoscutã. De unde a scos „Ora” etimologia grosolanã cu tîrtiþa gãinii? Din capul plin de rãsuflãtori al canibalului de Cristache! O altã gãselniþã isteaþã nevoie mare, care aratã extracþia joasã a acestui cotidian libidinos ºi incult, este ºi articolul de interes naþional intitulat: „La Balul Romilor – O pisicã a furat un crenvurºti din bucãtãrie”. Asta e presa în România acestor ani de glorii, toþi impostorii ºi ºutitorii s-au apucat de scris ºi dau lecþii de moralã. În fine, în numãrul de miercuri, 6 octombrie, sare la beregãþi însuºi puradelul negru ca Huila ºi urît ca Godzila, Nicolae Cristache. În „editorialul” intitulat „Borfaºii sfîrºitului de veac” el învîrte cazmaua deasupra capului, strigã ca un Trãznel „Pe cine-oi lovi, vina mea n-o fi” ºi izbeºte în toate direcþiile: Ion Iliescu, Nicolae Vãcãroiu, Paul Everac ºi... colaboratorul nostru Dan Ioan Mirescu, pe care îl numeºte „fost procuror bãtãuº”. Cristache, urît mai faci la crizã, bãieþicã! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 15 octombrie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 25 ianuarie 2019

Nestemate pentru sufletul românesc MOTTO: „Sînt fericit! Poporul mã iubeºte/ El ºtie bine sacrificiul meu/ Eu las un nume bun, care va creºte/ ªi-un rãu de apã vie izvorãºte/ Iar oamenii, din el, vor bea mereu“.

(CORNELIU VADIM TUDOR)

urmat ºi pe care ar fi indicat sã le urmãm ca ºi popor: CREªTINÃ, NAÞIONALÃ, EUROPEANÃ ºi JUSTIÞIARÃ. Sînt cele patru direcþii, care trebuie sã devinã cei patru piloni pe care se va aºeza ºi se va sprijini întregul eºafodaj al României Reîntregite de mîine...

Cred cã momentul apariþiei acestei antologii de versuri, ºi anume în an Centenar ºi mai ales în preajma datei de 1 Decembrie 2018, va fi un imbold în plus pentru trezirea Conºtiinþei Naþionale. Învierea Neamului Românesc e aproape!

Simt cã va veni o orã astralã, în care românii vor fi din nou împreunã, într-o Românie Mare ºi puternicã. ªi acel moment nu este foarte departe...

Important este ca românii sã înþeleagã faptul cã imnul nostru este încã „Deºteaptã-te, Române!” ºi nu „Somnoroase pãsãrele”!

JOS MAFIA! SUS PATRIA! DOAMNE, OCROTEªTE-I PE ROMÂNI! TRÃIASCÃ ROMÂNIA MARE! 26.11.2018, Timiºoara

Dedic aceastã carte Poporului Român ºi în special tinerilor, în care sper sã reuºim sã reactivãm „gena naþionalismului luminat”. Am încercat sã pun personalitatea uriaºã a lui Corneliu Vadim Tudor într-o altã luminã decît aceea în care a fost zugrãvit de mass-media contemporanã ºi de adversarii lui politici, selectînd în acest volum cîteva bijuterii ale creaþiei sale. În aceste versuri se va vedea sufletul lui curat ca-ntr-o oglindã ºi mulþi dintre cei care lau ponegrit se vor ruºina... mulþi dintre cei care nu i-au dat votul, lãsîndu-se duºi de nas de aºa-ziºii analiºti politici, vor regreta faptul cã sînt pãrtaºi la starea Þãrii noastre din prezent...

Din întreaga activitate a lui Corneliu Vadim Tudor se desprind patru direcþii, pe care le-a

TRIPTIC LA MAREA UNIRE Transilvania, 1 decembrie 1918 Înflorit-a, înflorit-a rugul iernii triumfal risipite ca ursita plîng mormintele-n Ardeal De la Anna la Caiafa trag în jug atîþi români ºi le sîngereazã ceafa au þãrînã în plãmîni ªi se sting fãrã prihanã nu s-ar plînge nimãnui tot Ardealul e o ranã lacomi sînt cãlãii lui Pînã-n ziua marii hore ninsã de un dor nespus cînd eºarfe Tricolore un întreg Popor ºi-a pus Zi de iarnã, zi luminã înstelatã-n calendar cronicã de aur plinã piatrã albã de hotar Timp înalt de-ntemeiere flamburã cu vulturi grei semn cã Patria nu piere cît mai are pui de lei Zi de brazi reverberatã ºi-nfloritã de ecou bucuria ta curatã azi o celebrãm din nou Tu, Transilvanie neprihãnitã Trasã de rîuri ce curg perechi înstrãinatã de-o grea ursitã de trupul Poporului nostru strãvechi Leagãn etern sanctuarelor dace rai al iubirilor noastre dintîi tu n-ai trãit nici o orã de pace stîlpi funerari ai avut cãpãtîi Jaful cel crîncen, spinii din gurã orice zidire þi se surpa vale a plîngerii, loc de torturã supplex valah, Transilvania mea Dar dupã veacuri negre de fiere se deºteptarã viscolitori urmaºii Romei sã-þi dea putere purtînd la arme frunze ºi flori În prag de iarnã, cînd se adunã tainele lumii pe lîngã foc ºi cînd zãpada muºcã din Lunã ºi-n vin dã floarea de busuioc E ziua plinã de giuvaeruri cînd vulturi zboarã din calendar ºi-o filã sacrã poartã spre ceruri

filigranatã în fildeº clar ªi din înalturi ei se prãvale peste cîmpie la Mãrãºeºti tragãnã stinse doine de jale pîlpîie torþe sãrbãtoreºti Întîi decembrie, zi de-nceputuri florile dalbe pe la români ninge cu oase albastre de fluturi foc de rubine arde la stîni Prin ce cuvinte, prin ce minune sînt vrednic astãzi a te cînta? nimeni pe lume nu poate spune ce dragã îmi eºti, Transilvania mea!

Azi toþi tribunii parcã învie în zvon de tulnic împãrãtesc sub zidul Albei vin în cîmpie sã-i spunã Þãrii cît o iubesc Apare-n togã cel ce zidise castrul cel antic, Apullum sfînt Marc Aureliu calcã pe vise fluvii de lavã ies din pãmînt ªi vin în zeghe voievodale primii luceferi - Gelu ºi Glad plînsul le þese ochiuri de zale ridicã mîndri sceptre de brad Renasc jupanii ce nu ºtiu frica Stanislau, Balcu, Negru, ªtefan Stoica ºi Iacob, Drag ºi Balica Vlad, Nicolae, Ion ºi Bogdan Azvîrle lancea Anton cel Mare Dealul Bobîlnei crapã de flori Pintea haiducul trece cãlare potera-l pierde în roua din zori Balsam de slove pune pe ranã Ion Inochenþie Micu cel drept Horea cu fruntea shakespeareeanã strînge-o icoanã de roatã la piept Lui Avram Iancu, crai al rãbdãrii, Munþii ca-n palmã i se aºtern ºi-n urmã creºte ctitorul Þãrii Mihai Viteazul nostru etern ªi vin iobagii, ºi vin jelerii pîlcuri de oaste din moºi-strãmoºi dezmoºteniþii, robii durerii cu oase frînte ºi ochii scoºi Toþi fiii vetrei, toþi transilvanii din Þara Bîrsei în Apuseni purtînd hrisoave ºi vechi pisanii îºi strigã dreptul de pãmînteni Rãsar din cartea neamului sfîntã ei Albei Iulii îi dau onor la ceas de iarnã binecuvîntã unirea noastrã, a tuturor Azi poate Þara sã stea la cinã scapãrã stele peste Ardeal

ziua aceasta creºte-n luminã sfinþind o gintã ºi-un ideal Trãiascã pururi fala strãbunã Marea Unire ºi spiritul sãu!

Glorie þie, Patrie bunã atît la bine, cît ºi la rãu Iubire, pace ºi sãnãtate la toþi de faþã ºi viitori!

Trãiascã Þara în libertate ºi steagul sacru în Trei Culori!

Basarabia, 9 aprilie 1918 Ne-au dãrîmat lãcaºele cu tunul ne-au vînturat în cele patru zãri tribunii noºtri, unul cîte unul i-au rãstignit în jug de lumînãri Procesiuni prin stepa asiatã familii smulse-n zori din aºternut vechi pãmînteni ce-au stãpînit odatã mînaþi de patul puºtii ºi de cnut E sfîrtecatã harta cu hangerul un rîu secat ne minte în zadar pãmîntu-i rupt, dar oglindeºte cerul adevãrata piatrã de hotar Aici, prin vreme, totul îi acuzã nu-i mai îndurã nimeni pe procleþi nici clopotul, nici azima din spuzã nici bourul din stema cu peceþi ªi-i mai acuzã datina ce cîntã la vicleim, la nunþi ºi-ngropãciuni iar peste toate, Limba noastrã sfîntã icoanã fãcãtoare de minuni E graiul meu ºi-al celor ce-o sã vinã ºi-al munþilor de oase ce nu tac o pravilã de aur ºi luminã cu slove de mãrimea unui veac E Limba Romei tãmãduitoare în ea s-au poticnit duºmanii mei din Cãpriana lui ªtefan cel Mare pîn’ la Hotin, Tighina ºi Orhei Aceasta-i ziua binecuvîntatã cînd Sfatul Þãrii buciumã la stîni psaltirile miros a judecatã ºi moldovenii iar îºi spun români E uvertura sacrã a unirii e temelia casei unui neam îngenuncheaþi, au priceput ºi zbirii cã româneºti sînt toate: rîu ºi ram ªi cã minciuna n-are viaþã lungã ºi cã din zorii lumii stãm aici Sodoma ºi Gomora sã-i ajungã pe toþi vrãjmaºii noºtri venetici!

(Antologie ºi prefaþã de LIVIUS ÞÎRNEA)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 25 ianuarie 2019

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Întrebãri pentru românii patrioþi Zilnic ne comportãm noi între noi de parcã am fi alþi oameni decît ieri sau alaltãieri, sau cu o lunã în urmã, bucurîndu-ne, ajutîndu-ne, ºantajîndu-ne în mod reciproc. ªi fiecare dintre noi, în viaþa noastrã, nu am fost ocoliþi de surprize care, fãrã îndoialã, au devenit subiecte de discutat pe termen lung sau scurt, depinzînd de la caz la caz. Oamenii, indiferent cine sînt ei, pe acest pãmînt trãiesc sub semnul întrebãrilor, fãrã sã dea ºi rãspunsurile, pentru cã fiecare le ºtie poate mai bine decît am face-o noi. Întrebãrile ce urmeazã þin de conºtiinþa noastrã ºi pot fi puse de fiecare român de bunsimþ al acestei þãri, cotropitã de impostori, care una spun în gura mare la televizor ºi alta dincolo de uºile închise ale partidelor politice.

1. De ce tãcem cînd sîntem minþiþi zi de zi de la tribuna Parlamentului ºi de la sediul Guvernului?

2. De ce trebuie sã-i plãtim pe jandarmii ºi poliþiºtii care-i apãrã pe hoþii neamului românesc? ªi încã, Doamne, cu ce salarii, cînd mulþi dintre ei nici nu au pregãtirea necesarã?

3. De ce trebuie sã ne cãciulim unor indivizi pentru drepturile noastre, care ne sînt garantate prin Constituþie: spre exemplu, dreptul la educaþie, cînd un

Balada „Mioriþa“ (1) Muzica româneascã s-a format mai tîrziu decît plastica sau literatura, însã în cele din urmã a izbutit sã se cristalizeze pe deplin, prezentînd creaþii valoroase, pline de farmec ºi sensibilitate, în acelaºi timp de un puternic spirit de raþionalitate, de gîndire ºi cunoaºtere, încît acel hotãrît nosce te ipsum (cunoaºte-te pe tine însuþi), cu accentuatã ºi largã prizã filozoficã, a cuprins în foarte mare mãsurã ºi activitatea acesteia.

Ea are la bazã arta popularã a românilor, artã pãstratã pînã azi în forma monodicã a cîntecului popular, a dansului þãrãnesc ºi a melodiei bisericeºti. În contact cu cultura muzicalã universalã, ºi în special cu cea cu realizãri unice ºi aproape de neegalat, au pãtruns ºi unele influenþe, nu totdeauna cele mai fericite, dînd naºtere la amestecuri neizbutite, la stiluri impure, la creaþii cu caracter epigonic. Dar nu puþine au fost operele de sintezã reuºite, ce au izvorît din realitatea înconjurãtoare, legatã nemijlocit de structura sufleteascã a românilor, element ce defineºte cu claritate umanitatea specificã a unui popor, precum ºi a unei epoci.

Culturile corale încep cu vechea artã de la Notre Dame din Paris, se continuã cu marile epoci ale artei neerlandeze, ale Renaºterii, barocului, rococoului, clasicismului, romantismului ºi se terminã cu epoca modernã, unde curentele impresionismului, expresionismului ºi neoclasicismul se întrepãtrund adesea, unite prin intermediul giganticului fluviu al ºcolilor naþionale, ce iau naºtere încã din veacul XIX în lumea întreagã.

Muzica noastrã se înscrie geografic în bazinul sudestului european ºi constituie, dupã cum am mai spus, o fuziune perfectã între cultura Rãsãritului ºi cea a Apusului. Sub aspectul conþinutului, ea reprezintã un nou umanism, în timp ce, privitã prin prisma elementelor de formã, aduce incontestabil o contribuþie preþioasã la promovarea noului, conceput ca inovaþie înþeleaptã, organic legatã de conþinut. Melosul modal fie cromatic, fie diatonic - armonia ºi polifonia modalã, eterofonia, deosebit de atrãgãtoare, intensa varietate timbralã ºi ritmicã sînt mijloacele de expresie cu care muzica româneascã îmbogãþeºte creaþia mondialã.

Avem marele merit cã în folclorul nostru se gãsesc multe dintre elementele care au revoluþionat din temelie discursul muzical de tip clasic - e destul sã ne referim la sunete nedeterminate precis, sferturi de ton, poliritmie, polimodalism, eterofonie ºi aleatorism - încît creatorii noºtri nu au trebuit sã recurgã la „laborator”, ei au preluat toate acestea din solul natal, unde pulseazã viaþa dinamicã a interesantului nostru folclor.

Situatã în marea constelaþie europeanã, muzica româneascã nu numai cã nu dispare sau pãleºte, dar se aratã într-o luminã vie, chiar strãlucitoare.

P Po o ll e em m ii c c ii

pãrinte, la început de an ºcolar, trebuie sã cheltuiascã o groazã de bani?

4. De ce trebuie sã fim de acord cu toþi gargaragiii de la televizor, care clameazã cã este bine în þarã, cînd colo, la tot pasul, întîlneºti numai jale ºi durere?

5. De ce oamenii politici sînt într-un anume fel cînd îþi strîng mîna în campaniile electorale ºi, deodatã, devin alþii cînd intrã în maºinile lor bengoase, cu girofarele aprinse, plãtiþi din banii publici?

6. De ce statul te furã la buzunar prin legi alcãtuite în aºa fel încît sã te facã sã crezi cã-þi oferã de toate, dar, de fapt, fãrã sã-þi ofere nimic altceva decît privirile sfidãtoare ale funcþionarului public de dincolo de geamul de la ghiºeu?

7. De ce românii nu întreprind ceva pentru ei ºi copiii lor, sã cunoascã bunãstarea ºi nu bãtaia de joc a strãinilor la care se duc dupã o bucatã de pîine?

8. De ce în þara asta nu mai este nimic bun, cînd, aici, românii aveau de toate?

9. De ce ne pocim limba ºi ne-am transformat obiceiurile ºi tradiþiile în circ?

10. De ce nu mai avem conºtiinþã naþionalã?

La toate aceste întrebãri avem datoria civicã sã meditãm ºi sã luãm atitudine împotriva minciunilor sfruntate livrate de politicieni, care ne spun cã pe-aici curg rîuri de lapte ºi miere, cînd realitatea este cu totul alta...

Sãrãcia în care au ajuns sã trãiascã românii este cel mai grãitor exemplu...

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

În desele ei confruntãri internaþionale, entuziasmul strãinilor creºte neîncetat. O preþuim nu numai pentru cã a valorificat de minune folclorul, freamãtul ondulaþiilor noastre sufleteºti, ci ºi pentru faptul cã aparþine marelui tezaur clasic ºi universal al muzicii. „...Nu este nici un lucru din gospodãria þãranului sau din prejma lui fãcut de mîntuialã, sau þinîndu-se în seamã numai nevoia pe care acel lucru are s-o împlineascã, ci totul e, în acelaºi timp, mãrturie de artã româneascã”. (G. Breazul) Folclorul, aceastã nesecatã creaþie artisticã tradiþionalã, cu un caracter colectiv ºi oral, produs al marilor mase populare, tãlmãceºte viaþa acestora ºi concepþiile lor despre lume. Un admirabil crez artistic l-a expus în acest sens compozitorul român înaintaº, George Cucu: „Muzica popularã... valoroasã prin naivitatea, curãþenia, frãgezimea ºi delicata ei simþire, nescrisã, dar transmisã din gurã în gurã, ca ºi basmele, poeziile ºi cimiliturile noastre, care împreunã cu meºteºugul þesãturilor fine a arhitecturii caselor, a jocurilor, formeazã o artã a unei civilizaþii ce a mocnit ºi mocneºte de sute de ani în casele tupilate, în colibele ºi bordeiele acestor buni ºi blajini þãrani români. De la aceste feluri de manifestãri artistice scriitorii, poeþii ºi toþi artiºtii noºtri au gãsit cu cale a se inspira pentru înfãptuirea unei arte naþionale...”.

Creaþia folcloricã se dezvoltã dupã legi mai aparte. În complexul proces de transmitere ºi de circulaþie pe cale oralã, folclorul cunoaºte o subtilã metamorfozã; cu alte cuvinte, nu se realizeazã creaþii noi, în totalitatea lor, ci se cristalizeazã mai degrabã variante, unde „noul” se grefeazã solid pe tradiþie. În aceastã privinþã, Ovid Densuºianu afirma olimpian ºi convingãtor cã: ...„Tradiþia bine înþeleasã e ca o coloanã de marmurã rãmasã de la un templu vechi pentru a înãlþa un templu nou”.

Vorbind despre folclor, admitem implicit trei parametri: caracterul colectiv, oralitatea ºi anonimatul.

Lucrãrile de folclor pot fi divizate în douã mari categorii: 1) strîns legate de un anumit prilej, cu un caracter de ritual sau ceremonial ºi 2) producþii nelegate de un anumit prilej. În prima ramificaþie se integreazã „folclorul obiceiurilor legate de muncã ºi de evenimente importante din viaþa omului”; în cealaltã ramificaþie se înscriu doina, balada, bocetul, cîntecul de nuntã, cîntecul de leagãn, cîntecele ºi melodiile de joc, strigãtura ºi altele.

Baladele sau cîntecele bãtrîneºti sînt producþii populare epice, care se cîntã în spirit improvizatoric, dezvoltînd cu o puternicã forþã expresivã subiecte din miturile populare, din basm sau strãvechi legende, dar totodatã tãlmãcesc sugestiv ºi întîmplãri din agitata viaþã a þãranului ºi a eroilor sãi.

Cu un evident caracter istorico-social ne apar baladele Cîntecul lui Horia, Pintea Viteazul, Toma

Statuia din bronz a lui Al.I. Cuza, amplasatã pe aleea Mitropoliei din Bucureºti, operã a sculptorului Paul Vasilescu (1936-2012).

ACTUALITATEA CLASICILOR

Sã nu dezvelim statuia lui Cuza!

Politicienii pe turtã-ºi trag spuza...

Nici o avîntare cãtre Ideal...

Lupte mici de ºoareci pentru-un caºcaval...

De-astea vreþi sã vadã bietul vodã Cuza? Îngropãm poeþii mari cu pantahuza...

Talentul de foame crapã, sau nebun...

La Palat poftitã-i Smara la dejun...

De-astea vreþi sã vadã bietul vodã Cuza? ªi-apoi luxul... luxul!... pãlãria, bluza, Unei mici consoarte de slujbaº sãrman, De unde-s? Cãci costã leafa-i pe un an!...

De-astea vreþi sã vadã bietul vodã Cuza?

Munca þãrãnimei suptã-i de ventuza Trîntorilor care drept cap n-au decît O cãrare-n ceafã ºi-o fundã la gît...

De-astea vreþi sã vadã bietul vodã Cuza?

Vremea noastrã, vremea urîtã, hursuzã, Prielnicã nu e ca sã dezvelim Statuia acelui pe care-l iubim...

Sub mantaua-i albã sã-l lãsãm pe Cuza!

Poate cã blesteme ar þîºni din buza Celui ce unit-a þãrile surori De-ar vedea în preajmã-i atîtea orori...

Nu dezveliþi încã statuia lui Cuza!

G. RANETTI (1911)

Alimoº, Iancu Jianu ºi cîte altele, în a cãror poezie suavã, plinã de contraste, vechii creatori anonimi reliefau o stranie putere de evocare. Cîntarea cuprindea o introducere instrumentalã, o parte vocalã, ce se îmbina cu improvizaþii instrumentale, ca în cele din urmã sã se contureze o dinamicã temã de joc. Un element caracteristic îl constituie recitativul epic, prezentat sub formã de recitativ simplu (intonarea versului pe un singur sunet, în valori egale sau neegale), recitativ melodic (cu un desen sonor cantabil, de un ambitus restrîns) ºi recitativ parlato (asemãnãtor vorbirii). (va urma) DORU POPOVICI

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 25 ianuarie 2019

24 Ianuarie 1859, ziua de purpurã ºi aur a Unirii Principatelor

160 de ani de la Unirea Principatelor Române Ca sã forþeze însã recunoaºterea Unirii depline, în septembrie 1860, Cuza a fãcut cãlãtoria de învestiturã la Istanbul. Înþelegînd cã Unirea este de fapt o pavãzã utilã contra expansiunii Rusiei, mai-marii otomani l-au scutit pe noul domnitor român de sãrutatul papucului sultanului, atunci cînd a fost primit la Palatul Dolmabahce. În locul acestui gest de subordonare totalã, Cuza a primit ca semn de învestiturã o sabie împodobitã cu nestemate. Iar firmanul primit de Cuza la sfîrºitul lui 1861 de la sultanul Abdul Aziz a însemnat recunoaºterea implicitã a Unirii. În 1862 s-au unit adunãrile, s-a fãcut un singur Guvern, ºi Unirea a fost într-adevãr deplinã.

Portretul lui Al. Ioan Cuza, iubitul Dar, pînã atunci, Cuza, în domeniprinþ al Unirii, realizat de pictorul Miºu ile în care se putea, operase procesul de unificare.

Popp. Destinul a fãcut ca domnitorul sã Bazele României moderne conducã statul nou creat numai 7 ani.

Bucureºti, capitala Dar au fost anii cei mai glorioºi din noului stat unificat Reformele iniþiate de Alexandru Ioan Cuza au pus bazele dez- întreg Secolul XIX românesc, pentru cã Odatã cu instalarea guvernului atunci au fost înfãptuite cele mai voltãrii moderne a României.

Catargiu, oraºul Bucureºti devine Cu toatã opoziþia boierimii, a importante reforme naþionale. oficial capitala noului stat unificat. marii burghezii ºi a Bisericii, Cuza Se discutase asta la Hotel Cona iniþiat, împreunã cu primul-ministru Mihail Kogãl- cordia, în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859. niceanu, reforme interne importante: Din 1862, schimbãrile se þin lanþ. Se unificã instituþii, * reforma fiscalã, în 1861, prin care se instituia servicii poºtale, sistemul sanitar, se înfiinþeazã Arhivele impozitul personal ºi cel funciar; Statului, se înfiinþeazã Curtea de Conturi ºi o reþea uni* secularizarea averilor mînãstireºti, în 1863, cu tarã de judecãtorii. Totuºi, marile reforme se lãsau aºtepscopul de a trece în proprietatea statului marile averi ale tate. Din punct de vedere al racordãrii României la bisericilor si mînãstirilor; modernitatea europeanã, existau mari rãmîneri în urmã. * legea ruralã din 1864, prin care au fost împropri- Era vorba de ºcoalã, de administraþie, armatã, era vorba etãtiþi peste 400.000 de þãrani ºi alþi 60.000 au primit de relaþia dintre Bisericã ºi Stat, era vorba de sistemul locuri de casã ºi grãdini; monetar, toate acestea au presupus implicarea hotãrîtã a * reforma agrarã a desfiinþat servituþile ºi relaþiile domnului. feudale ºi a reprezentat unul din cele mai însemnate În decembrie 1863, deputaþii adoptã legea seculamomente din istoria României moderne. rizãrii averilor mînãstireºti cu 93 de voturi pentru ºi În timpul domniei sale, a fost reformatã ºi Justiþia, au numai 3 împotrivã. Circa 25% din teritoriul Principatelor fost concepute o nouã lege electoralã, Codul Civil ºi devine astfel proprietate de stat. Era vorba de moºii Codul Penal inspirat de legislaþia francezã, învãþãmîntul dãruite mînãstirilor de la Locurile Sfinte, Muntele Athos primar a devenit obligatoriu ºi s-au înfiinþat Unisau din Asia Micã, de-a lungul cîtorva secole. Deputaþii, versitatea de la Iaºi, în 1860, cea din Bucureºti, în 1864, cei mai mulþi mari proprietari, socoteau cã astfel vor fi ºi a fost organizatã Armata naþionalã.

Aplicarea reformelor s-a lovit însã de rezistenþa mai puþin afectaþi de reforma agrarã. În 24 ianuarie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înfãptuit un prim pas important pe calea fãuririi statului naþional unitar român – România Mare.

Prin Unirea Moldovei cu Þara Româneascã s-a format un stat unitar care a adoptat numele de România, cu capitala la Bucureºti, cu o singurã Adunare ºi un singur Guvern. Marii unioniºti Mihail Kogãlniceanu, I.C. Brãtianu, Al. I. Cuza, Vasile Alecsandri, Costache Negri au avut intuiþia diplomaticã de a alege momentul cel mai bun pentru proclamarea Unirii Principatelor Române.

Domnia lui Al. I. Cuza a început în 24 ianuarie 1859, cu multe speranþe, ºi s-a terminat într-un conflict cu elita politicã. A fost acuzat de autoritarism ºi silit sã abdice în 11 februarie 1866.

Adunãrii Legiuitoare, pe care a ºi dizolvat-o la 2 mai 1864 prin forþã. În acelaºi an a fost supusã aprobãrii poporului o nouã Constituþie, prin care domnitorul avea puteri sporite, ceea ce a atras atît nemulþumiri interne, cît ºi din exteriorul þãrii. Împotiva domnitorului s-a creat o coaliþie formatã din aceeaºi unanimitate care l-a ºi ales.

Cuza realizase reforme solide, fãrã a mai pãstra însã legãtura cu elita politicã.

,,Monstruoasa coaliþie” Alexandru Ioan Cuza a fost forþat de complotiºtii din „monstruoasa coaliþie” sã renunþe la tron în noaptea 10 spre 11 februarie 1866. La finalul zilei, domnitorul a fost obligat sã pãrãseascã þara. Avea sã moarã în Germania, la 15 mai 1873. Avea doar 53 de ani. ªirul de reforme iniþiate de Cuza ºi venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I au fãcut ca actul de la 1859 sã fie ireversibil.

*** Prima grijã a domnitorului Cuza ºi a colaboratorilor lui dupã dubla alegere din ianuarie 1859 a fost sã se asigure cã Unirea este recunoscutã. Ofensate cã fuseserã puse în faþa faptului împlinit, Turcia ºi Austria ameninþau sã ocupe militar Principatele sub motiv cã se încãlcase Convenþia de la Paris. Dar cinci dintre cele ºapte puteri au recunoscut rapid Unirea personalã a lui Cuza cu instituþii separate ºi numai pe parcursul vieþii lui. „Rãmãseserã douã puteri, Turcia ºi Austria. Ele se vor alãtura în cursul verii ’59. Austria pentru cã a pierdut rãzboiul cu Franþa, iar Imperiul Otoman a rãmas singur, nu a avut ce face ºi, prin luna august, a fost ºi el de acord”, explicã istoricul Dan Berindei.

Legea agrarã Dacã Legea secularizãrii averilor Bisericii a fost adoptatã cu doar 3 voturi contra, în aprilie 1864, cînd guvernul Kogãlniceanu propune Legea agrarã, Adunarea îi rãspunde cu un vot de blam, un fel de moþiune de cenzurã. Teoretic, Guvernul Kogãlniceanu cãzuse, dar la 2 mai 1864, Cuza nu schimbã guvernul, ci dizolvã adunarea. Apoi, supune unui referendum o nouã Lege electoralã ºi Statut Dezvoltãtor al Convenþiei de la Paris, adicã o nouã Constituþie, care îi dãdea domnului puteri mai mari ºi înfiinþa a doua camerã a Legislativului.

Cuza nu mai aºteaptã însã nici rezultatul alegerilor ºi, în august 1864, adoptã Legea agrarã prin decret. 460.000 de þãrani deveneau proprietari. Întinderea proprietãþii depindea de numãrul de vite, adicã de forþa de muncã a gospodãriei respective, în medie cam 4 hectare. În acelaºi timp, se desfiinþeazã toate obligaþiile þãranilor faþã de boieri. Apãreau, astfel, relaþii contractuale moderne între micii ºi marii proprietari. De altfel, despãgubirile oferite de stat moºierilor erau contravaloarea în bani a zilelor de muncã de care erau eliberaþi þãranii, ºi nu despãgubiri pentru terenurile pierdute. Exista însã ºi reversul medaliei. „Al. I. Cuza este tentat la un moment dat, probabil avînd exemplul lui Napoleon al III lea, a vrut sã construaiasã aici, la gurile Dunãrii, regimul unui singur om. Ceea ce l-a adus într-o contradicþie flagrantã cu majoritatea elitei politice româneºti. Deziluzia liberalilor este cumplitã. Aceºti oameni care fãcuserã Revoluþia de la 1848, care înduraserã dificultãþile exilului, aceºti oameni care speraserã cã, în sfîrºit, îºi vor putea aplica planurile, proiectele politice, aceºti oameni

BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Peste 50 de ani (fragment) Sînt aproape cincizeci de ani de cînd am fost de faþã la o strãlucitã solemnitate. Era gãzduit în Ploieºti CuzaVodã. Primul Domn al Þãrilor Unite, înconjurat de toþi notabilii oraºului ºi de mulþimea poporului, venea sã asiste la deschiderea anului ºcolar. Într-o baracã vastã, unde se þineau, dupã metoda lankasterianã, cursurile de clasa întîi ºi a doua primarã, plinã de copii, care de care mai sãrãcuþi, îmbrãcaþi de sãrbãtoare – stam toþi în picioare, tremurînd de neastîmpãrul emoþiei. Deodatã, se aud afarã, de departe, urale zguduitoare; încet-încet, se apropie... în sfîrºit!... vine... vine... A venit... Drepþi!

Smirnã toþi! ªi din toate piepturile, la comanda neuitatului nostru dascãl, inimosul Basile Drãgoºescu, porneºte un întreit Ura!, de pîrîie vasta baracã din încheieturile bãtrînelor ei bîrne. Vodã s-a oprit în prag, se uitã la noi dintr-un capãt la altul al ºirului de bãnci ºi, cu glas mãreþ, ne strigã: - Sã trãiþi, bãieþi! Iar noi, de trei ori, Ura! Vodã s-aºazã aproape de catedrã, pe un jeþ mare, ºi toatã lumea, fiecare dupã potriva lui, de jur-împrejur.

Dascãlul nostru, adînc emoþionat, cu spatele la tablã ºi cu faþa cãtre Domn, zice, d-abia stãpînindu-ºi tremurãtura bãrbii: - Mãria Ta, Dumnezeu ºtie numai ce se petrece acuma în sufletul unui biet dascãl ca mine, venit aici din pãrþile româneºti de dincolo. Rog pe Dumnezeu sã te þie sãnãtos ºi voinic, pentru fericirea poporului românesc. Mintea, braþele, sîngele nostru ºi al acestor copii sînt de-acuma închinate Neamului Român, Patriei Române, Domnului Român, Mãriei Tale! La aceste vorbe, toatã lumea s-a ridicat în picioare, ºi Vodã asemenea; nimeni nu mai putea sta jos – prea se ridicaserã sufletele. Dupã ce ºi-a scos focul de la inimã, dascãlul a luat o bucatã de tibiºir, s-a-ntors cãtre noi ºi a zis: - Copii!, dupã secole de-ncruntare, astãzi ne zîmbeºte ºi nouã, românilor, bunul Dumnezeu. De astãzi încolo, ne-am cãpãtat iar onoarea de popor liber, de popor latin... ªi cum scria el frumos, ca de tipar, a scris pe tabla neagrã cu litere strãbune: Vivat România! Vivat Naþiunea Românã!

Vivat Alexandru Ion întîiu’, Domnul Românilor! ªi bravul nostru dascãl n-a mai putut stãpîni emoþia sa ºi s-a pornit pe plîns; a plîns toatã lumea, ºi pãrinþi, ºi copii; iar Vodã, þinîndu-se cît putea ºi ºtergîndu-se la ochi cu batista, a bãtut pe umeri pe dascã ºi i-a zis: - Sã trãieºti!, cu români ca tine n-am teamã! Ne-a mîngîiat apoi pe noi, ne-a-ndemnat sã ascultãm de dascãlul nostru ºi a plecat cu suita, cu poporul ºi cu cu noi toþi dupã el. Seara, luminaþie. A doua zi, l-am dus, iar toatã lumea, pe jos, împrejurul ºi-n urma trãsurii, mergînd la pas, pînã la Bãrcãneºti, la cîþiva kilometri afarã din oraº.

Acolo s-a oprit trãsura Domnului, iar el, ridicîndu-se-n picioare, a strigat: - Vã mulþumesc de buna voastrã primire. Acum, duceþi-vã acasã, cã nu puteþi merge cu mine pînã la Bucureºti; ºi eu am treabã mîine acolo; trebuie sã dãm bice cailor. Sã mergem fiecare la datoria noastrã ºi, de-acu, toþi, pe treabã!

Rãmîneþi sãnãtoºi! Sã ne vedem sãnãtoºi! Am strigat Ura!, pînã cînd, într-un nor de praf, s-au pierdut departe trãsura domneascã cu ale suitei.

I.L. CARAGIALE sînt cumplit deziluzionaþi ºi vor reacþiona”, spune Alin Ciupalã, profesor de istorie modernã.

Ancorarea Principatelor în zona occidentalã Pierzînd sprijinul celor care îl aduseserã la tron, Cuza se înconjoarã de oameni care nu aveau nici o legãturã cu programul naþional. Iar cînd îºi convinge soþia, pe Elena Rosetti, sã îi înfieze pe fiii naturali cu Maria Obrenovici, elita politicã intrã în alertã. O eventualã dinastie Cuza nega ideea principelui strãin, deci conectarea României la Europa monarhicã.

Dupã abdicarea de la 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza a trãit în exil. A murit în 1873, la Heidelberg. În timpul domniei lui Carol de Hohenzollern, i se propusese sã revinã în þarã ca deputat. Dar Cuza a refuzat, ca sã nu tulbure stabilitatea fragilã a României, o þarã încã în construcþie.

SURSA: CULTURALBZI.RO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 25 ianuarie 2019

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (103) Oglinzi reflectate în Infinit (2) „Mistuiþi de rãni lãuntrice, ne trecem prin veac.

Din cînd în cînd ne ridicãm ochii spre zãvoaiele raiului, apoi ne aplecãm capetele în ºi mai mare tristeþe.

Pentru noi, cerul e zãvorît, ºi zãvorîte sînt ºi cetãþile. În zadar cãprioarele beau apã din mîinile noastre, în zadar cîinii ni se închinã, sîntem, fãrã apãrare, singuri în amiaza nopþii...“. (Lucian Blaga) Ceva mai tîrziu am intrat în salon. O sorã îþi fãcea o injecþie. Te-ai uitat întrebãtor la mine, iar eu, hotãrîtã sã te mint, þi-am spus zîmbind cã totul este bine. În disperarea mea, cu eforturi supraomeneºti, am reuºit sã te conving cã aºa este. Ai scos un oftat, apoi te-ai relaxat.

Mã simþeam vinovatã cã minþeam, dar cum puteam sã-þi spun un adevãr atît de crud? Desigur, ai fi avut dreptul sã-1 cunoºti, am preferat însã minciuna, ºtiind cît de mult iubeai viaþa, ºi am luptat cu disperare pînã în ultima clipã pentru a-þi da speranþe de însãnãtoºire. Întotdeauna am considerat cã moartea este pentru alþii, pentru noi, doar viaþa avea însemnãtate. Atunci, ea s-a cuibãrit în intimitatea noastrã. Timpul nostru era cronometrat. Am tras aer adînc în piept pentru a nu mã prãbuºi, ºi încã nu conºtientizam urmãrile. Descopeream coºmarul. În rîul curgerii tale, oglinda ºi-a înecat o stea ce ºi-a fãcut loc în inima mea. Somn fãrã vise, întrebãri fãrã rãspuns, doar ecoul de pe crucea mea îmi îngînã durerea. Steaua TA nu ºtia cã Raiul l-ai fi dat pentru lumea de pãcat. Destinul meu e altul, nou.

Pare o cuºcã din care muºcã ziua de mîine, fãrã tine.

MARI MAEªTRI AI PICTURII MODERNE

„Primul meu contact cu Parisul“ (3) „Un amic de la «Ruche» fabrica tablouri ºi le ducea în piaþã sã le vîndã. Într-o zi, i-am spus: «Poate cã aº reuºi ºi eu sã vînd ceva la piaþã». El picta femei în crinolinã plimbîndu-se într-un parc. Asta nu-mi convenea, dar un peisaj à la Corot? De ce nu? Am cumpãrat o fotografie, dar cu cît mã sileam mai mult sã-l imit pe Corot, cu atît mã îndepãrtam mai mult de el ºi, pînã la urmã, am pictat un tablou à la Chagall. Amicul ºi-a bãtut joc de mine. Dar mare mi-a fost surpriza cînd am dat peste pînza asta, mai tîrziu, în salonul unui amator!? Înarmat cu o scrisoare de la Canudo, în care mi se aduceau cele mai mari elogii, m-am dus sã prezint domnului Doucet o mapã cu cincizeci de acuarele. Aveam vaga speranþã cã o sã-mi cumpere poate ceva. Dupã un sfert de orã de aºteptare în antecamera sa, servitorul s-a întors ºi mi-a înapoiat mapa. «N-avem nevoie de cel mai bun colorist al epocii noastre», mi-a spus el, în numele stãpînului sãu.

Altã scrisoare de recomandare a lui Canudo, adresatã unui regizor de cinema, a avut mai mult succes.

Se pregãtea un film, în care trebuiau sã aparã artiºti pictori. Eu eram unul dintre ei. Toþi lucrau în atelierul unui profesor. Nu mai ºtiu bine dacã profesorul sau unul dintre elevii lui s-a îndrãgostit de model sau chiar de clientã. Din atelier, scena s-a transportat la marginea unui lac, unde, pe o terasã, era instalatã o masã mare, plinã cu tot felul de bunãtãþi. Ne-am aºezat în jurul mesei ºi am mîncat cu mare plãcere, în timp ce eram filmaþi. Eu am mîncat cu pofta inimii mele. Mai rãu a fost dupã aceea, cînd ni s-a propus sã facem o micã plimbare cu barca, fiecare cavaler cu doamna lui. A mea era o fatã tînãrã, destul de anostã ºi puþin fotogenicã. Fiind bãrbat, eu trebuia sã vîslesc, ceea ce n-am ºtiut niciodatã. Barca noastrã era departe de mal. Operatorul filmeazã ºi-mi strigã: «Vîsleºte odatã!». Dar eu nu puteam, cãci nu mã pricepeam deloc. Fata era grozav de furioasã. Dar la casierie, cu costumul meu sub braþ, am încasat totuºi cîþiva franci pentru ziua aceea de muncã. Regret cã n-am vãzut filmul ãsta. Mai tîrziu, cineva mi-a spus cã m-a vãzut pe ecran. ... Pe vremea, aceea, expoziþiile particulare erau rare; Matisse ºi Bonnard erau aproape singurii care îºi expuneau lucrãrile. Ideea aceasta nici nu ne trecea prin minte. Eu frecventam atelierele ºi academiile din

Noaptea adorm foarte tîrziu. Cu ochii închiºi încerc sã alunec în somn, nu reuºesc, rãmîn între vis ºi realitatea care, ziua, clatinã pustiul din casã cu paharul tãu gol, cu telefonul fãrã ton. Încerc sã scriu versuri, în felul aesta mi se pare cã stau de vorbã cu tine, te simt prezent. Tu lipseºti doar fizic, pentru cã imaginea ta este prezentã în fiecare lucru care mã înconjoarã. Oboseala mã face inactivã ºi mã las în voia amintirilor, care devin atît de prezente încît le confund cu realitatea. Îmi amintesc de ultima ta clipã de viaþã cînd ai fãcut un efort peste puterile tale.

Ai reuºit sã deschzi doar un ochi, pe cel stîng, ºi te-ai uitat lung la mine, apoi ai schiþat un gest cu mîna, pãrea un adio ºi chiar a fost. Eu eram în faþa ta cu un evantai pentru a te ajuta sã respiri mai uºor, dar mi-am dat seama cã nu mai era necesar. Ochiul þi s-a închis, mîna a cãzut inertã pe marginea patului. Moarta te-a rãpit.

Am avut puterea, nu ºtiu de unde, sã nu cad. În asemenea momente probabil cã Dumnezeu ne dã o anume putere pentru a putea trece uºor pragul suferinþei.

Dimineaþa mã rãzvrãtesc împotriva destinului meu. Începe o zi fãrã tine ºi, în locul tãu, îmi rãspunde de pe cruce un ecou. Am rãmas într-o lume fãrã speranþe pentru mine. ªtiam cã aºa va fi. Cînd erai bolnav te priveam insistent, pentru a-mi întipãri în minte chipul tãu. Fiecare gest al tãu aº fi vrut sã rãmînã întipãrit pentru întotdeauna în amintirea mea. Nu am putut împiedica moartea sã mi te rãpeascã. Am luptat împotriva imposibilului, dar ea ne-a învins. Eu eram învinsã pentru cã tu erai învins ºi, împreunã, ,,eram la pãmînt”. (va urma) LILIANA TETELEA Montparnasse ºi, în acelaºi timp, mã pregãteam cu înflãcãrare pentru Salon.

Dar cum naiba sã fac ca sã-mi duc tablourile mele atît de þipãtoare prin «La Ruche» ºi prin tot Parisul? Un om de treabã, emigrant ºi el, s-a însãrcinat cu treaba asta. Pe drum, cãruciorul meu se întîlnea cu cele ale celorlalþi pictori care îºi transportau ºi ei tablourile la Salon. Toate se îndreptau spre barãcile de lemn, de lîngã Piaþa Alma. Aici, în scurt timp, am sã-mi pot da bine seama prin ce mã deosebesc eu de pictura francezã tradiþionalã. În sfîrºit, tablourile sînt agãþate pe pereþi.

Peste o orã, trebuie sã aibã loc vernisajul. Dar cenzorul înainteazã spre pînzele mele ºi ordonã sã fie scoasã una din ele: Mãgarul ºi femeia. Prietenul meu ºi cu mine încercãm sã-l convingem: «Dar, domnule, tabloul nu-i ceea ce credeþi dvs., nu-i nici o pornografie!».

Lucrurile s-au aranjat. Tabloul e din nou agãþat pe perete. Cum mã plîngeam cã sînt persecutat chiar la Salon, soþia unui doctor, la care mã duc uneori ca sã mã distrez ºi sã mã consolez, îmi spune: «Da? Mare pagubã!

N-ai decît sã nu mai pictezi asemenea tablouri!».

N-aveam decît douzeci de ani ºi începusem sã mã tem de oameni.

Dar venea poetul Rubiner. Venea ºi Cendrars, care mã consola doar cu strãlucirea ochilor lui. Nu de puþine ori m-a sfãtuit, a avut grijã de mine, dar eu nu-l ascultam deloc, cu toate cã avea dreptate. El cãuta sã mã convingã cã puteam picta liniºtit alãturi de cubiºtii orgolioºi, pentru care eu nu însemnam poate nimic. Ei nu mã stînjeneau. Îi priveam pieziº ºi mã gîndeam: «Sãºi mãnînce dupã pofta inimii perele lor pãtrate de pe mesele lor triunghiulare!».

Nu mai încape nici o îndoialã cã, pentru francezi, primele mele tendinþe erau puþin ciudate. Eu le contemplam însã cu atîta dragoste! Era penibil.

Dar arta mea, îmi spuneam eu, e poate o artã absurdã, cu mercur scînteietor care a þîºnit pe pînzele mele. ªi mã gîndeam: «Jos naturalismul, impresionismul ºi cubismul realist!».

Mã întristeazã ºi mã silesc sã pictez cum nu vreau.

Toate problemele – volumul, perspectiva, Cézanne, plastica neagrã – sînt aduse pe tapet. Încotro ne îndreptãm? Ce-i cu epoca aceasta, care cîntã imnuri artei tehnice, care divinizeazã formalismul? Fie binevenitã nebunia mea! O baie expiatoare! O revoluþie de fond, nu numai de suprafaþã!

Nu spuneþi cã sînt un fantezist! Dimpotrivã, sînt realist. Iubesc pãmîntul ºi oamenii lui”.

Sfîrºit MARC CHAGALL (Traducere de PAUL B. MARIAN)

CIOBURI DE GÎNDURI

Rãmîi, te rog...

Fremãtãtoare zbatere de viaþã Ce-aluneci ca lumina printre stele, Spre lumi imperceptibile de ceaþã, Rãmîi, te rog, în gîndurile mele.

Rãmîi, de poþi, în inima-mi rãnitã De umbra ta, de care mã desparte Chemarea cea în veci neauzitã Pe drumul care duce spre nemoarte.

Rãmîi, de poþi, sã-mi luminezi destinul, Rãmîi ca-n doi sã devenim idee...

Eu, limpede cum în potir e vinul, Iar tu, sã fii mereu aºa... FEMEIE. Copii ai unui Univers uimit în sine De rodul sãu cum altul nu mai este, Mergînd spre galaxiile vecine Sã-ºi ducã-n ceruri magica poveste.

Te rog rãmîi, din moarte mã învie Redîndu-mã iubirii, ce arde-n veºnicie.

ILARION BOCA, 10 ianuarie 2019

Final

Nimic din ce-ar fi fost sã fie n-o mai fi ostracizaþi în vieþile trecute, pe unde oameni de zãpadã sîngerii tot cautã prin ei lucruri pierdute Magia s-a sfîrºit cînd au cãzut din cerul toamnei nechemaþi cocori, cînd sufletul cu spaimã a vãzut cã poate fi ucis de meteori Atît cinism doar demonii de aer pot strecura prin clipe de înãlþare, destinul smuls cu ghearele din vaier a sîngerat ºi s-a zdrobit de zare ªi-a fost o agonie atît de scurtã cã lumînãrile de nuntã n-au mai ars, bieþi eschimoºi reexilaþi în yurtã ce joacã-n piese cu scenariu fals Ca sã le fie pe pãmînt mai bine decît leproºilor stropiþi cu var, printre þesuturi smulse din ruine mai trece uneori un avatar Nu are aripi, însã ºtie zborul cã l-a zburat din sine înspre cer, bisericile îºi sugrumã corul ºi se strivesc ferestrele de ger Atît a fost spectacolul luminii, se-ncuie-n noapte visuri de copii, în inimã au înflorit doar spinii, nimic din ce-ar fi fost sã fie n-o mai fi ADI SFINTEª, 5 ianuarie 2019

Hibernalã

ªi vîntul suflã crud prin buzunare Zãpada curge greu din infinit Nu-i nici un om sã plîngã-n depãrtare Minunile din cerul rãzvrãtit Iarna încet coboarã peste fire Pomii au ciucuri de argint pe ram Din depãrtãri a mai venit o ºtire Va fi mai bine pentru acest neam

Iar dacã nu, o nouã rãzvrãtire S-aducã liniºte în omenire GEORGE MILITARU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 25 ianuarie 2019

Viat , a c r e s, t i n ã Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (16) LUNA FEBRUARIE 3 februarie Primeºte sãmînþa bunã Ce va semãna omul, aceea va ºi secera. (Galateni 6, 7) Ce semãna semãnãtorul despre care citim în Evanghelie? Semãna o sãmînþã bunã, vie, nemuritoare, ºi roada pe care o aducea pe pãmîntul ce o primea era una binecuvîntatã, care dãinuia în viaþa veºnicã.

Fiecare om sã semene ceva: cuvintele, faptele lui sînt niºte seminþe care cad zilnic ºi care nu pier fãrã urmã. Ele odrãslesc pentru seceriº, cînd grîul va fi strîns în hambarul ceresc, iar buruienile vor fi aruncate în foc - însã oamenilor prea puþin le pasã de asta: seamãnã rãul cu pumnul, iar la seceriº niciodatã nu se gîndesc sau îºi închipuie cã din rãul pe care l-au semãnat va creºte în cele din urmã binele. Ochiul lui Dumnezeu vegheazã peste toate acestea, ºi cuvîntul Sãu ne preîntîmpinã: Nu vã amãgiþi; Dumnezeu nu Se lasã batjocorit, cãci ce va semãna omul, aceea va ºi secera. Cel ce seamãnã în trupul sãu însuºi, din trup va secera stricãciune, iar cel ce seamãnã în duh, în duh va ºi secera viaþã veºnicã (Galateni 6, 7-8).

Pentru cã ei au semãnat vînt, vor culege furtunã (Osea 8, 7).

Furtunã vei culege ºi tu, bietul meu frate, dacã acum semeni seminþele pãcatului ºi stricãciunii - ºi cine va adãposti de aceastã furtunã capul tãu fãrã apãrare? Grîul se va ascunde în hambar, dar tu unde vei fi atunci?

Sãmînþa cea bunã este cuvîntul lui Dumnezeu. începe sã-l primeºti în sufletul tãu, pe care l-au nãpãdit neghinele ºi spinii. El le va smulge, va pune stãpînire pe suflet, va aduce în acesta o viaþã nouã ºi va face sã creascã în el mai întîi pai, apoi spic, apoi grîu deplin (Marcu 4, 28).

4 februarie Sã mergem la El Veniþi cu Mine, toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi odihni pe voi. (Matei 11, 28) Pe mulþi i-au îmbãrbãtat ºi i-au întãrit spusele acestea; ele au fost rostite pentru noi toþi, întrucît, bineînþeles, nu este nici un om care sã nu aibã nevoie de ele mai devreme sau mai tîrziu. Existã însã cazuri, existã vremuri cînd ele capãtã pentru noi o însemnãtate deosebitã. Locul fericirii pãmînteºti, visurilor entuziaste ºi nãdejdilor înflãcãrate ale anilor tinereþii este luat mult prea degrabã de o stare de dezamãgire ºi pierdere a curajului, cînd ni se pare cã împãrtãºim cu întreaga lume o mare suferinþã universalã.

Oare nu ne gãsim ºi astãzi într-o asemenea stare?

Nu ni se pare uneori cã dupã multe zbuciumuri ºi tulburãri s-a lãsat peste noi un fel de acalmie moralã, o totalã nepãsare faþã de toþi ºi de toate?

O asemenea stare sufleteascã este de înþeles la necredincioºi, dar noi, care sîntem mai fericiþi în privinþa cunoaºterii adevãrului si luminii, noi, cãrora cerurile ne sînt deschise, nu trebuie ºi nu putem sã ne lãsãm pradã deznãdejdii ºi sã tot spunem cã ne-am sãturat de viaþã.

Oare n-am auzit cuvintele: Veniþi la Mine, toþi cei osteniþi...?

Veþi spune, poate, cã celui ostenit ºi împovãrat îi lipseºte hotãrîrea, îi lipseºte puterea de a se urni din loc ºi de a merge cãtre Iisus. Totuºi, dacã Iisus îmi cere sforþarea asta, dacã mã cheamã ºi vrea ca eu sã rãspund, prin cuvîntul Sãu El îmi dã deja aceastã putere. Cînd spune: Veniþi la Mine, parcã ne trage deja la Sine, ºi spusele Lui, care aratã atîta dragoste, atîta milostivire, ne dau tãria de a strãbate calea cea grea. Cînd spune: cei osteniþi ºi împovãraþi, simþim în cuvintele Lui o milã atît de adîncã faþã de neputinþele noastre ºi o asemenea dorinþã de a ne ajuta, încît, trezindu-ne din somnul duhovnicesc, ne ridicãm, mergem la El ºi în El gãsim veºnicã odihnã sufletelor noastre. (va urma)

Cu picioarele pe pãmînt (20) Întrebãri ºi rãspunsuri (4) - Pãrinte, ce pãrere aveþi despre bogãþie ºi sãrãcie?

- Bunul Dumnezeu este cea mai bunã bancã posibilã. Nu primeºti tot ce ai nevoie, însã primeºti tot ce ai de trebuinþã. Unii nu pot înþelege aceste lucruri, confundînd dorinþa personalã cu nevoia. Aceºtia vor fi în permanenþã nemulþumiþi, alegînd sã-ºi ia partea de avere de la Dumnezeu ºi sã ºi-o gestioneze singuri. Ei sînt cei bogaþi pe acest pãmînt. Cei care aleg sã îºi pãstreze averea în vistieria Domnului primesc unde ºi cît au nevoie. Nu îºi petrec viaþa în lux ºi fast, însã nu se plîng pentru cã înþeleg cã tot ce primesc le este de trebuinþã. Însã eu îþi spun, dacã vei conºtientiza cã Dumnezeu este mai chivernisit ca tine ºi ºtie exact ce îþi trebuie, îþi vei lãsa averea pe mîna Sa. Iar atunci vei primi exact cînd ºi cît vei avea nevoie.

- Pãrinte, într-un interviu televizat, o doamnã afirma cã doar oamenii slabi se roagã lui Dumnezeu. În ce procent are dreptate?

- În nici un procent. Ca sã te rogi Bunului Dumnezeu trebuie sã îi conºtientizezi existenþa ºi sã îi simþi prezenþa. Distinsa doamnã nu este de judecat, dar încã este pe la începutul drumului simþului duhovnicesc. Pe de altã parte, nu este conºtientã cã nu are nici o putere, neputînd aprinde cu propriile forþe nici un bec de lanternã. Însã omul conºtient cã noi avem voinþa ºi Dumnezeu puterea, cu siguranþã va cere ajutor divin. Cãci ce ne-am face fãrã ajutor? Am cãdea din pãcat în pãcat fãrã oprire. Inclusiv acea doamnã, care reneagã indirect puterea divinã, crezînd cã ea ori natura, ori mai cine ºtie ce este sursa puterii sale, se bucurã de ea în marea milã a Dumnezeului nostru.

- Ce rebuie sã fac cu viaþa mea?

- Trãieºte frumos, lasã o urmã de luminã dupã tine.

Tot ceea ce faci te urcã în Rai sau te afundã în Iad. Cã scrii o carte, cã plantezi un copac, cã sapi o fîntînã, cã auzi cîte un mulþumesc pe zi, e mare lucru. Învaþã credinþa. Credinþa este ca matematica, ai formule ºi reguli clare. Dacã nu ºtii formulele, nu vei obþine rezultatul.

Credinþa nu merge „la fãrã frecvenþã”, ai nevoie de prezenþã la cursuri, chiar ºi de meditaþii suplimentare.

Credinþa este arta artelor. Fereºte-te de aderarea cãtre organizaþii care presupun iniþiere, adicã altã formã de „botez”, ca nu cumva botezul iniþial fãcut în numele Sfintei Treimi sã fie anulat, mai ales dacã eºti conºtient de ceea ce faci. Nu înºela, nu vinde maºina cu defecte.

Reparã ce e stricat la ea înainte sã o vinzi. Nu vinde apartamentul înainte sã faci sfeºtanie pentru cei care vor veni. Amin.

Atacul de panicã poate reprezenta efectul nelãsãrii în voia lui Dumnezeu (1) - Pãrinte, ce este atacul de panicã?

- Atacul de panicã este o boalã duhovniceascã, destul de gravã, care în general îþi indicã neputinþele tale, ori poate apãrea ca efect al unor atitudini prin care sfidezi normalitatea. De fapt, atacul de panicã este un rãspuns al unei boli duhovniceºti netratate, nu este o boalã în sine.

- Cînd ºi cum apare?

- Atacul de panicã poate apãrea în cazul în care îþi faci idol dintr-o activitate. O consideri activitatea supremã, maximizînd practicarea ei cãtre zona de autosuficienþã, lãsîndu-L pe Dumnezeu pe un plan secund, considerînd cã activitatea cu pricina îþi dã tot ceea ce ai nevoie. Totodatã, atacul de panicã poate reprezenta efectul nelãsãrii în voia lui Dumnezeu. Crezi cã îþi determini singur propria existenþã, ceea ce vine în contradicþie cu statutul de om creat, care ai primit viaþa în dar. Evident cã nu îþi este luat liberul arbitru, poþi face în continuare ceea ce crezi de cuviinþã, însã dacã dorinþele tale nu se pliazã pe dorinþa lui Dumnezeu în ceea ce priveºte problematica mîntuirii tale, apare contradicþia. ªi, dacã gîndeºti puþin, realizezi cã nu eºti lãsat spre pierzanie, chiar dacã þi se aplicã un tratament dur, direct proporþional cu afecþiunea ta, care este una destul de gravã. În atacul de panicã conºtientizezi, la propriu, micimea propriei fiinþe. Ai vrea sã fugi, deºi nu prea ai unde.

- Destul de complicat pentru mine. Totuºi, în atacul de panicã, þi se poate întîmpla ceva rãu?

Fericirea

Fericirea-aici, un vis într-un abis, Ce din þãrînã se preface iarãºi vis, Suspin ºi cînt, tot într-un gînd, Cãci toate-s trecãtoare pe pãmînt...

Fericirea-un drum aflat mereu la orizont, Alergãtorii se luptã ca pe front, S-atingã iluzorii destinaþii, Atît de efemere ºi ireale staþii...

Fericirea-lutul nu o poate þine, Fugind tenace spre piscuri senine, Cît stãm sub nori ne amãgim profund ªi sîntem vrednici vînãtori de vînt...

Fericirea-i Chipul Sfînt al lui Hristos, Ce prin iubire ne poartã duios, Suflet cu suflet sub Cerul sublim, În fericire, pe Domnul iubim!

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pîine cu lacrimi Mai pot sã-mi aºez pe masã o pîine, Un cartof mai gãsesc prin cãmarã...

Dar gîndul aleargã spre ziua de mîine ªi pîinea în gurã mi se face amarã.

Cu ochii pierduþi în albul ºtergar Îmi înghit bucãtura în silã La gîndul cã-n Þarã e atîta amar Inima mi se-neacã în valuri de milã; Mã ridic de la masã fãrã sã beau Apã sau vin din scumpe pocale, Cãci rîuri de lacrimi în suflet îmi stau La gîndul cã fraþii o duc într-o jale.

Ci vinã odatã, veac de luminã, O pîine curatã împarte oricui; Ridicã din Neam o frunte seninã Sã-i vãd pe români de-a pururi sãtui.

ROMAN FORAI

250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici Din curãþie se naºte dragostea, iar din dragoste nenumãratã mulþime de bunãtãþi. Nu în dragoste vine curãþia neîncetatã.

Este cu putinþã ca acela care este curat sã-ºi dispreþuiascã femeia ºi s-o nesocoteascã vreodatã: deopotrivã, nu este cu putinþã ca acela care este curvar ºi dezmãþat sã-ºi iubeascã femeia, chiar dacã ar fi cea mai minunatã dintre toate.

(Sfîntul Ioan Gurã de Aur) - În timpul atacului de panicã nici nu mori ºi nici nu leºini, întrucît creierul este hiperoxigenat ca urmare a hiperventilaþiei generate de respiraþia profundã ºi deasã. Pentru ameliorarea efectului afecþiunii, poþi lua medicamente ce acþioneazã asupra unor substanþe de la nivelul creierului, folosite pentru tratamentul tulburãrilor de panicã, ori sã inspiri propria expiraþie dintr-o pungã, eliminînd efectul hiperventilaþiei. Dar acestea acþioneazã doar pe efect, cauza rãmînînd încã nerezolvatã, fiind una bine ascunsã, de naturã duhovniceascã. Rezolvarea, evident, vine tot de la Bunul Dumnezeu, atunci cînd lecþia va fi bine învãþatã ºi asimilatã. Trebuie sã exersezi la propriu lãsarea în voia lui Dumnezeu, ca sã te tratezi în mod natural de atacul de panicã. (va urma) IONUÞ RITEª

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 25 ianuarie 2019

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Nicolae Ceauºescu - memoria de neucis a unui român genial Din Belgrad, cu dragoste (urmare din pag. 1) Da, trei decenii… Sigur cã ne aducem aminte de celebrele manifestãri din presã, ba chiar ºi spectacole, parcã…

Ce sã mai, începuserã sã-i placã! Nu am spus cã era perfect, ci genial – ceea ce include ºi capitole de absurd. Îmi vine în minte un fenomen oarecum similar – copilul austerei Revoluþii care decapitase sute de mii de nobili doar pentru cã se nãscuserã ca atare, mã refer la „micuþul corsican”, Napoleon, avea sã creeze cea mai absurdã nobilime al celui mai teatral imperiu din istorie! Dar rîde cineva azi de aspectele ridicole ale lui Napoleon? Nu! κi aminteºte Franþa cã aventurile sangvinare ale cuceritorului plecat din paradigma „Libertate – Egalitate – Fraternitate” au lãsat-o fãrã o mare parte din populaþia masculinã? Sau cã francezii lui Napoleon au fãcut sã curgã fluvii de sînge de la un cap la altul al Europei? Nu! (Nici mãcar noi nu ne amintim cã lui Napoleon îi datorãm, de fapt, pierderea Basarabiei ºi Bucovinei). Nu, francezii vãd doar gloria pe care Napoleon, cu a sa „Grande Armée”, a scris-o în istoria lumii în dreptul Franþei.

Da, Ceauºescu a acceptat aspecte ridicole, proslãviri exagerate, dar – stînd ºi judecînd acum, dupã ce am trecut prin trei decenii de „libertate” ºi „democraþie” – dacã sîntem oneºti, putem recunoaºte cã acestea sînt nimicuri faþã de marile sale realizãri în mai toate domeniile. ªi, nota bene, realizãrile acestea sînt nu numai mari –, ci mai ales inegalabile! Or, culmea este cã lumea, strãinãtatea, recunoaºte mai mult decît noi acest adevãr, aceastã paginã glorioasã a României.

Se spune cã pe vremea lui se „minþea”, cã se umflau cifrele care exprimau realizãrile. ªi, totuºi, „realizãrile” acelea au existat –, iar din unele mai trãim ºi azi! Cu unele ne mîndrim, în altele locuim, din pãcate, la majoritatea celor care încã mai funcþioneazã ne uitãm cum le folosesc strãinii… Toatã lumea muncea, mergea la ºcoli de bunã calitate, banii se luau la timp, spitalele erau gratuite. Cert este cã acum încercãm sã ne minþim singuri.

Se spune, de exemplu, cã încasãrile de acum sînt „mai mari ca niciodatã”, la fel exporturile, ba chiar ºi producþia industrialã, ori cea agricolã. Începi sã crezi în fantome, nu alta! Adicã sã trecem peste faptul cã vorbim de o Românie îndatoratã pînã peste limitã, cu o populaþie dependentã de cumpãrãturi inutile ºi distracþii idioate, dar ºi datoare în mare mãsurã la bãnci, la case de amanet, la IFN-uri, la cãmãtari, la vînzãtorul din colþ, la rude…

Asta e „bunãstarea” de azi - ºi ne-am obiºnuit aºa!... În plus, totul e sub semnul nesiguranþei, mai puþin un singur aspect: neîncrederea, în tot ºi în toate.

Da, revenind, aspectul care ni se pare azi cel mai ridicol ºi condamnabil la Ceauºescu este insistenþa lui de a plãti datoria externã. Ca român – deci „þepar ºi hoþ” prin (auto)definirea de azi – ba mai mult, ca oltean, trebuia sã „dea þeapã” bãncilor ºi sã le facã o „haiducie” bogaþilor lumii. Nu, Ceauºescu a preferat sã plãteascã, supunînd þara unor eforturi care, chiar dacã nu au durat decît cîþiva ani, sînt motivul pentru care mulþi ipocriþi sau neºtiutori de azi îi insultã memoria. De ce a fãcut Ceauºescu asta, de ce a preferat sã plãteascã? Pentru cã era vorba de þarã ºi de (re)numele ei! Era Republica Socialistã România, cu fabrici ºi lanuri de grîu pe stemã, nu era „þara sãracã” a Uniunii Europene, nu era un automat de spus „Da” la orice pretenþie a strãinãtãþii, nu era þara emigranþilor care lasã diploma pentru a spãla closete sau neputincioºi la fund! Era o þarã cu mîndria ei – la fel cum mai sînt azi oamenii din ultima generaþia de constructori ai „Epocii de aur”, care se duc sã-ºi plãteascã primii obligaþiile la stat, preferînd sã le lipseascã de la burtã, dar nu de la demnitate! „Cum, eu sã fiu dator?!” – spun indignaþi cei în etate; „Cum, România mea, datoare?!” – a spus Ceauºescu… ªi l-a costat, pentru cã nici Estul, dar mai ales Vestul nu aveau nevoie de oameni demni în fruntea unor state demne ºi neºantajabile prin datorii de orice fel!

Facem pe deºtepþii - ºi vin coate-goale din toate þãrile, cu douã etichete universitare lipite de frunte ºi ne fac… ºi mai deºtepþi… nevoie mare! Aºa am ajuns sã fim servi ºi chiriaºi în propria þarã, aºa am ajuns sã nu mai vorbim limba noastrã, sã nu mai avem obiceiurile noastre…

Toate astea s-au mai întîmplat ºi se vor întîmpla din nou! În lãudata perioadã interbelicã nu am avut viziune, un plan de þarã ºi… era cît pe ce s-o pierdem! ªi, tot ca acum, ne-am lãsat antrenaþi în planurile rãzboinice ale „puternicilor” de atunci – ºi am avut de pãtimit urgii cumplite!

Spuneam cã Nicolae Ceauºescu a fost genial – gîndiþi-vã cum a reuºit sã-i (re)integreze pe cei loviþi de anii „obsedantului deceniu”, de la intelectuali la meseriaºi ºi pînã la oamenii de culturã închiºi sau interziºi!

Cum a trecut de la un regim bazat pe forþã ºi un sistem concentraþionar cumplit, la unul de deschidere, în care nimeni nu a mai fãcut puºcãrie politicã, iar „regimul” a avut cea mai inteligentã formã de protecþie preventivã contra infracþiunilor de toate felurile! Sã ne gîndim cum a transformat, în cîþiva ani, un aparat de stat dominat de elemente de import, într-unul românesc – ºi performant!

Sau cum a insuflat sentimentul patriotic – prin oamenii de culturã ºi creatorii pe care i-a susþinut: Adrian Pãunescu ºi generaþia folk, Marin Preda, Eugen Barbu, Dinu Sãraru, Octavian Paler, Marin Sorescu º.a., Sergiu Nicolaescu ºi marii oameni de teatru ºi cinematograf, excepþionalii muzicieni, marii istorici etc., etc.

Cum a ºtiut Ceauºescu sã deschidã porþile lumii, cum a mizat genial pe cel mai mare preºedinte american al deceniului 8, Nixon, cînd acesta încã nu era decît un politician de viitor – sau pe cel care avea sã conducã Spania (regele Juan Carlos), ori Israelul (Moshe Dayan, Menachem Begin, Yitzhac Rabin, Shimon Peres) – aceasta în condiþiile unei prietenii cu ºahul Iranului, Aryamehr, cu liderii Siriei, Irakului, ca ºi cu marele lider palestinian, Yasser Arafat. În plus, prietenia beneficã þãrii cu liderii africani etc., etc.

Dar, poate cea mai importantã probã a viziunii sale asupra marelui destin al României a fost conexiunea între puteri radical opuse - pe care o asigura aparatul diplomaticpolitic ºi informativ condus de Ceauºescu: relaþia excepþionalã cu China lui Mao ºi Ciu Enlai, apoi cu reformatorul Deng Xiaoping – aceasta în condiþiile unei legãturi puternice cu Casa Albã – în tot deceniul 8, pe vremea lui Nixon, Ford ºi Carter –, dar ºi a calitãþii de membru al Tratatului de Varºovia ºi de… susþinãtor deschis al miºcãrii de nealiniere, iniþiatã de marele sãu prieten, Tito! Chiar ºi numai aceastã simplã înºiruire demonstreazã genialitatea lui Nicolae Ceauºescu!

Ce s-ar fi întîmplat dacã Nicolae Ceauºescu ar mai fi condus România cîþiva ani? Cu o þarã fãrã datorii, cu resurse energetice interne acoperitoare, cu situaþia locativã rezolvatã – poate cã ar fi urmat ºi „lãrgirea curelei”, ajungînd din nou la nivelul anilor ’70 la capitolul bunãstarea cetãþeanului… Probabil aveam autostrãzi – aºa cum era programat pentru „cincinalul 1990 – 1995” – poate cã se fãcea ºi canalul Dunãre – Siret cu irigarea cîmpiei Moldovei, poate ar fi fost dat în folosinþã ºi portul Bucureºti, deservit cãtre Canalul Dunãre, terminat în proporþie de peste 90% în 1989… ªi poate toate astea ºi multe altele i-au fãcut pe cei de afarã sã-i grãbeascã sfîrºitul! „Analfabetul”, cum îl numesc proºtii ºi semidocþii de azi, a scris o paginã unicat chiar ºi în educaþie ºi culturã: fãrã doar ºi poate, a fost perioada cu cel mai ridicat nivel general de ºcolarizare ºi educaþie, dar ºi cu cele mai serioase, mai docte studii ºi cercetãri, indiferent de domeniu! Era perioada în care lumea vedea TeleEnciclopedia sau programele Teleªcoalã, filme de cea mai bunã calitate – chiar dacã în limita celor 2 programe ale televiziunii – nu mã refer la ultimii ani ai epocii Ceauºescu, la absurda limitare la 2 ore. Azi avem sute de programe, iar lumea a renunþat la „comunista” dialecticã materialistã – urmãreºte chestii „spirituale” - astrologie, numerologie, Tarot, Feng-shui - pentru a „vedea” ce i se va întîmpla!...

Sau are nevoie de „trainer motivaþional” ºi de psihologi pentru a nu cãdea în depresie, în impotenþã, pentru a slãbi sau pentru a ieºi din casã! Sincer, întreb, ne-am transformat, oare, într-o societate de imbecili?

Am vrut sã-i aduc un omagiu lui Nicolae Ceauºescu ºi am ajuns la critica societãþii de azi… De fapt, ideea e simplã: Ceauºescu nu a fost perfect, dar în comparaþie cu ceea ce vedem azi – ei, bine, Ceauºescu a fost un fenomen. Un român ºi un genial – ºi o spun asta acum, cînd laudele nu mai sînt politicã de stat.

Poate cã, la un moment dat, i se va reda locul meritat în istorie; de fapt, îi înþeleg pe cei de azi cã nu vor sã-l repunã în drepturile istorice – sînt prea mici faþã de el, i-ar zdrobi, pur ºi simplu.

Cred cã, trecînd peste hotarele mãruntelor zile, ºi peste hotarul dintre viaþã ºi moarte, am deplinul acord al fondatorilor revistei „România Mare”, Corneliu Vadim Tudor ºi Eugen Barbu, sã aduc acest sincer omagiu conducãtorului României – Nicolae Ceauºescu.

Acum cîteva zile, mai multe antene de propagandã au anunþat cã la Belgrad, în Serbia, a avut loc o întîlnire între trei moguli, ca sã le zicem aºa: Guºã, Ghiþã ºi Andronic, în aceastã formulã, sau alta. Nu ºtim exact ce au pus la cale acolo, pe malul Dunãrii, dar putem sã intuim. Ei sînt cei care deþin, legal sau prin interpuºi, sau, dacã e sã-i dãm dreptate lui Sorin Ovidiu Vântu, nelegal, posturile Realitatea TV (Cosmin Guºã), România TV (Sebastin Ghiþã) ºi „Evenimentul zilei“ (Dan Andronic). Dacã e sã ne luãm dupã mesajul pe care aceste instituþii de presã, main stream, le emit în spaþiul public, ai zice cã cei trei nu ar trebui sã se vadã niciodatã. Dacã pentru Relitatea, a-l susþine pe Iohannis ºi tot ce înseamnã zona lui de interes este esenþial, pentru România TV, valorile sînt cu totul ºi cu totul altele, diametral opuse faþã de Realitatea. În schimb, Andronic, supãrat probabil pe ceva ce încã nu ºtim, a decis sã loveascã în perioada Bãsescu ºi în tot ce þine de ea, avînd probabil în vedere cã locul 1 la PMP, pe care l-a avut la Giurgiu, în 2016, a fost, de fapt, o pãcãlealã. Aºa cã tunurile au fost puse pe sufrageria lui Oprea, care, dacã ar fi vrut sã facã o dezvãluire la momentul acela, ar fi fost cu adevãrat de folos naþiunii. Dupã atîþia ani, cînd faptele au fost de mult trecute cu vederea, atît de legiuitori, cît ºi de opinia publicã, ce rost mai au asemenea luãri de poziþie?!

Ca sã revenim, ne întrebãm ce i-a fãcut sã se aºeze la aceeaºi masã pe aceºti trei prinþi ai massmedia? Ce lucru, ce eveniment, ce nebunie i-a adus împreunã, acolo, la Belgrad? ªi, mai ciudat, de ce au fãcut asta public, cînd puteau sã rezolve totul fãrã martori, într-un loc mai retras? Poate cã au vrut sã trimitã un semnal celor care îi finanþeazã, poate cã au vrut sã fie solidari cu urmãritul general Sebastian Ghiþã, sau poate, pur ºi simplu, au vrut sã negocieze vreo francizã la cine ºtie ce restaurant sîrbesc. Nu ºtim, doar intuim. Dar timpul ne va rãspunde la aceastã întrebare. Din cei trei, ºtim cã doar Guºã, la acest moment, nu este implicat într-un dosar penal, dar poate cã simte el ceva ºi cere ajutor. Sebastian Ghiþã este deja condamnat, ºi din acest motiv, el locuieºte la Belgrad, iar Dan Andronic, care era parte într-un dosar penal, se pare cã a tras pe dreapta. Alegerile europarlamentare bat la uºã. Numai mîine nu-i poimîine.

Acum se fac listele, de fapt, sînt cam fãcute. Vin alegerile prezidenþiale, ºi aici timpul este foarte scurt. Probabil cã au primit deja numele celui care trebuie sã iasã preºedinte (Klaus Iohannis – n.a.) ºi acum vor doar sã se înþeleagã cum vor proceda.

Probabil cã lui Ghiþã i se asigurã imunitate ºi o poziþie undeva, poate chiar europarlamentar PRU, numai ca sã-i sprijine pe cei care trebuie sã fie în cãrþi. Andronic doreºte ºi el sã fie la masa celor care participã, aºa cã ºi-a negociat ºi el un post de europarlamentar, cu condiþia sã susþinã un anumit candidat în noiembrie (Klaus Iohannis – n.a.) aºa cã jocurile sînt fãcute.

Se pare cã tot la schimb cu viaþa în libertate, Ghiþã, Sebastian Ghiþã, a primit verde sã îºi reactiveze partidul de zero barat, numit PRU, pentru a avea calea deschisã la europarlamentare, aºa cã ºi-a slobozit cãþelul de casã, pe Bogdan Diaconu, sã facã jocurile. ªi ca sã fie mai credibil, „coloana a V-a” din PRM, de la una din conducerile ilegale ale PRM, a predat partidul postului România TV. Prin urmare, eu estimez aºa: PRU va avea pe primul loc la europarlamentare ori un Sebastian Ghiþã, ori un Bogdan Diaconu, urmat de Victor Iovici. PRM se va dizolva în PRU, cu riscul de a avea o pierdere majorã a electoratului. Dan Andronic va fi pus primul pe listã, tot la europarlamentare, din partea unui partid mai acãtãrii, cu voie de la stãpîni. Guºã are sã fie în continuare analist politic mediocru, dar bine plãtit ºi protejat, aºa cum a fost ºi pînã acum, iar Klaus Iohanis, actualul preºedinte voiajor al României, va avea asigurat un al doilea mandat la Cotroceni. ªi la tot ce am spus, se vor adãuga finanþãrile de rigoare pentru aceste trei trusturi, precum ºi libertate totalã ºi lipsã de stres de la orice Parchet. Fie cã este el general, sau anticorupþie.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 25 ianuarie 2019

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (16) TRANSILVANIA (3) Românii în perioada dualismului austro-ungar (1) Ziua de 8 iunie 1867, cînd împãratul Francisc Iosif a fost încoronat ºi rege al Ungariei, constituie, de fapt, data încetãrii absolutismului austriac ºi începutul dualismului austro-ungar. Transilvania va intra pentru 51 de ani sub dominaþia nobilimii maghiare, care uneltise de secole aceasta. ,,Maghiarii nobili - scria Louis Léger –, cu egoismul lor obiºnuit, nu se gîndiserã decît la propriile lor interese; ... ei au profitat de victoria lor pentru a face sã apese o grea dominaþie asupra românilor, a sîrbilor ºi a slovacilor” (Louis Léger, Histoire de l’AutricheHongrie, Nouvelle édition, Paris, 1920, p. 557).

Dar în realitate, dualismul nu a oferit nobilimii ungare poziþia unui partener egal cu habsburgii, dacã avem în vedere cã ministerele-cheie ale imperiului (Externe, Finanþe, Interne ºi Rãzboi) erau, în continuare, conduse de imperiali.

Transilvania, ajunsã mijloc de trafic între habsburgii imperiali ºi oligarhia ungarã, a fost supusã stãpînirii nemijlocite a Ungariei, anulîndu-i-se astfel atît autonomia (statutului ei de individualitate istorico-politicã), cît ºi legile votate la Sibiu. Istoricul american Robert Kann, reputat pentru studiile sale privind monarhia austro-ungarã, califica modul cum s-a realizat acest compromis drept ,,unul din cele mai deplorabile capitole din istoria politicii naþionalitãþilor în cadrul monarhiei” (Robert A. Kann, Das Nationalitätenproblem in der Habsburger Monarchie, II, erweiterte Auflage, I. Graz-Köln, 1964, p. 315).

Reacþia românilor împotriva încorporãrii forþate a Transilvaniei la Ungaria ºi deci împotriva compromisului austro-ungar a atins încã în anii negocierilor o intensitate fãrã precedent, de ambele pãrþi ale Carpaþilor.

Programul naþional-politic românesc a fost fãcut cunoscut prin editarea, în presa din interiorul ºi din afara imperiului, a memoriului-protest, numit Pronunciamentul de la Blaj (15 mai 1868). Fiind elaborat cu ocazia adunãrii de la Blaj din 3/15 mai 1868, la care participaserã peste 60.000 de români din toate pãrþile Transilvaniei, Pronunciamentul avea caracterul unui protest de masã împotriva unirii forþate a Transilvaniei la Ungaria. S-a demostrat ºi de data aceasta cã marea majoritate a populaþiei din Transilvania considerã actul uniunii o nedreptate istoricã împotriva cãreia trebuie sã lupte. Concentrat în trei postulate majore, el revendica: restituirea autonomiei administrativ-politice a Transilvaniei; recunoaºterea ºi aplicarea legilor votate în Dieta de la Sibiu, din anii 1863-1864; redeschiderea dietei transilvane pe baza unei adevãrate reprezentãri populare (T. V. Pãcãþian, Cartea de aur, vol. IV, Sibiu, 1906, p. 354-355).

Dupã încheierea compromisului dualist austroungar, lupta românilor pentru drepturi politice a intrat într-o etapã nouã. S-a conturat tot mai mult în rîndurile fruntaºilor politici români ºi a celorlalte naþionalitãþi ideea cã numai sprijinindu-se pe masele populare ºi cu ajutorul opiniei publice din întreaga Europã se puteau obþine rezultatele dorite în lupta naþionalã. Opinia publicã româneascã a devenit tot mai conºtientã de necesitatea luptei în mod organizat. În legãturã cu aceasta s-au conturat douã curente: al continuãrii luptei în parlament, constituind grupul activiºtilor, cu mitropolitul Andrei ªaguna în frunte - ºi acela al refuzãrii de a participa la lucrãrile parlamentare, formînd secþiunea pasiviºtilor, susþinuþi de George Bariþiu. Acest curent cîºtigã, treptat, majoritatea opiniei publice româneºti (Ibidem.). În acelaºi timp intrã în acþiune ºi fruntaºii români din Banat, Criºana ºi Maramureº. Deºi iniþial au practicat activismul, totuºi, au fost preocupaþi de elaborarea unei noi tactici, în sprijinul luptei de eliberare naþionalã. În acest scop se convoacã o adunare la Timiºoara, pentru 7 februarie 1869. Au fost prezenþi circa 500 de intelectuali români din Banat ºi din pãrþile de la Tisa ºi Dunãre.

Dupã dezbateri vii, adunarea de la Timiºoara a hotãrît înfiinþarea unui partid politic naþional cu urmãtorul pro-

gram: solidaritatea cu celelalte naþiuni cu aceleaºi interese; sprijinirea luptei în problema autonomiei Transilvaniei; combaterea prin toate mijloacele legale a legii naþionalitãþilor; sprijinirea programului naþional al croaþilor în privinþa autonomiei þãrii lor, adoptarea principiilor liberalismului ºi democraþiei în toate sferele organismului vieþii publice (Ibidem.). În fruntea Partidului Naþional a fost ales Alexandru Mocioni.

Constituirea Partidului Naþional Român din Banat ºi Ungaria a însemnat un nou pas în strîngerea legãturilor cu românii din Transilvania – respectînd tactica lor ºi susþind autonomia acestui principat, a colaborãrii cu deputaþii sîrbi ºi croaþi. Semnificativ pentru intensificarea legãturilor dintre miºcarea naþionalã a românilor, sîrbilor ºi croaþilor este ºi faptul cã la Conferinþa sîrbilor, din Becicherecul Mare, din 28 ianuarie 1869, s-a introdus în programul reprezentanþilor lor ,,apãrarea integritãþii Transilvaniei, pe baza dreptului politic al acesteia”. În aceste condiþii, se simþea nevoia urgentã a organizãrii unei consfãtuiri ºi a fruntaºilor politici români din principatul Transilvaniei, în care sã se dezbatã toate problemele ºi sã se stabileascã o tacticã politicã unitarã.

Consfãtuirea a avut loc în zilele de 23-24 februarie, 7-8 martie 1869, la Miercurea Sibiului, cu urmãtorul program: 1. Constituirea Partidului Naþional Român. 2.

Statornicirea unei atitudini unitare faþã de viitoarele alegeri pentru Dieta din Pesta ºi în privinþa apãrãrii intereselor naþional-politice ale naþiunii române. Au luat parte circa 300 de fruntaºi români din toate pãrþile Transilvaniei. Se hotãrãºte tactica pasivistã, ceea ce nu însemna o renunþare la viaþa politicã, ba dimpotrivã, o activitate intensã pentru interesele Transilvaniei, în afara parlamentului. Totodatã se constituie Partidul Naþional Român din Transilvania, condus de un comitet naþional central cu sediul la Sibiu, în fruntea cãruia a fost ales Ilie Mãcelaru (Ibidem, p. 359).

Organizarea în partide a burgheziei române înseamnã o nouã fazã în lupta de eliberare naþionalã. Cu toate cã din punct de vedere tactic cele douã partide se deosebeau, activitatea amîndurora a avut o însemnãtate deosebitã.

Activiºtii, prin participarea la lucrãrile Parlamentului ungar, au reuºit sã menþinã în centrul preocupãrii opiniei publice din Ungaria - problema naþionalã. Urmãri ºi mai importante a avut activitatea pasiviºtilor, deºi la 22 martie 1869 Partidul Naþional din Transilvania a fost dizolvat. Românii transilvãneni ºi-au continuat însã activitatea prin conferinþe ºi cercuri electorale, reuºind sã conºtientizeze masele populare la o activitate politicã organizatã. Constituirea celor douã partide politice a marcat emanciparea conducerii miºcãrii naþionale a românilor transilvãneni de sub tutela celor douã biserici, ortodoxã ºi unitã.

Lupta românilor sub forma pasivismului ºi activismului a continuat pînã în 1887, dupã care pasivismul a fost adoptat ca poziþie unicã, secondat fiind de o febrilã activitate pe toate celelalte planuri: politic, economic, cultural, publicistic. Toate eforturile aveau în vedere acelaºi scop: conservarea identitãþii naþionale, rezistenþa împotriva politicii brutale ºi agresive a statului ungar, tradusã, în ultimã instanþã, în efortul de maghiarizare forþatã a românilor.

Subliniind acest fapt, istoricul american Arthur J. May fãcea urmãtoarea remarcã: ,,În pofida uniunii politice forþate a Transilvaniei la Ungaria, poate din pricina aceasta, sentimentele particulariste, chiar ºi între populaþia de limbã maghiarã, au continuat sã fie puternice.

Dintre toate naþionalitãþile din Imperiul Habsburgilor – continuã acelaºi autor -, dupã italieni, românii erau cei mai puþin devotaþi ºi mai puþin loiali Monarhiei” ( Arthur J. May, The Habsburg Monarchy 1867 – 1914, New York, The Norton Library, 1968, p. 72).

Rezistenþa românilor faþã de dualismul austro-ungar a cãpãtat dimensiuni noi în împrejurãrile cuceririi independenþei absolute în 1877 ºi afirmãrii statului român în relaþiile internaþionale.

Proclamarea independenþei României ºi rãzboiul victorios ce a consfinþit independenþa þãrii au impulsionat lupta naþionalã a românilor din monarhia habsburgicã. În Transilvania, inclusiv Banatul ºi Bucovina, domnea în timpul rãzboiului o mare însufleþire faþã de

luptele eroice ale soldaþilor români. În oraºe ºi în numeroase sate din Transilvania ºi Bucovina au luat fiinþã comitete de ajutorare a rãniþilor. În Transilvania se cunosc circa 350 de asemenea comitete, conduse de cei mai de seamã oameni ai locului. Deºi autoritãþile maghiare ºi austriece, înspãimîntate de entuziasmul populaþiei româneºti pentru susþinerea rãniþilor ºi a rãzboiului, au interzis activitatea comitetelor, ele au continuat sã funcþioneze, adunînd mari sume de bani ºi daruri pentru armata românã. În apelul diferitelor comitete se invocã ,,vocea sîngelui”, ,,frãþia”, ,,legãturile de lege ºi culturã”; se subliniazã faptul cã victoria ostaºilor români este ,,a întregii naþiuni, fie aceea risipitã în orice parte a lumii”. O impresionantã solidaritate naþionalã se manifestã între toþi ,,aceia în al cãror piept bate o înfierbîntatã inimã de român”, între toþi ,,cei ce luptã pentru gloria ºi viitorul românesc”, între toþi cei legaþi ,,prin intime legãturi de sînge”, care ,,nu se vor destrãma decît odatã cu viaþa”.

Mii de tineri din teritoriile româneºti de sub ocupaþia strãinã, cu toate piedicile ºi ameninþãrile autoritãþilor, au trecut în România, înrolîndu-se voluntari în armata românã: studenþi, ofiþeri, medici, funcþionari etc. Alãturi de fraþii lor din România, aceºti voluntari au sãvîrºit fapte de eroism în cele mai grele bãtãlii din Balcani împotriva oºtilor otomane. Într-un memoriu din anul 1881, întocmit de ministrul de Externe al Austro-Ungariei, Gustav Kalnoky, se arãta: ,,Apãrut din începuturi modeste, statul român a ºtiut sã-ºi cîºtige mai întîi recunoaºterea independenþei sale, apoi treptat, rang internaþional ºi poziþie internaþionalã.

Capacitatea de dezvoltare culturalã în sensul ideilor de stat modern nu poate fi contestatã neamului românesc.

Punerea în funcþiune a spiritului sãu naþional a dus la întemeierea - ºi, dupã toate aprecierile, la o întemeiere durabilã – a unui stat, desigur, nu ireproºabil, dar absolut plin de viaþã ºi de eficienþã” (Arh. St. Buc., Colecþia microfilme Austria, rola 225, C. 728-757), iar mai departe constata: ,,A fost inevitabil ca privirile românilor din Transilvania sã se îndrepte spre fraþii lor de dincoace de Carpaþi, spre statul înrudit ca neam, care s-a înãlþat, devenind un membru al familiei popoarelor europene, egal în drepturi pe plan internaþional, care îºi sporeºte forþele, îºi lãrgeºte capacitatea militarã, la început subapreciatã ºi care în mod vizibil a obþinut în afarã putere ºi prestigiu. A oferit cu plãcere tuturor elementelor nemulþumite un azil pentru prezent ºi o speranþã pentru viitor.

Populaþia României ºi-a unit glasul în lupta împotriva politicii de deznaþionalizare ºi samavolnicie” (Idem.).

Reflectînd asupra situaþiei politice a Transilvaniei, în memoriu se preciza: ,,În cifra totalã a populaþiei provinciilor coroanei ungare, de aproximativ 15 milioane ºi jumãtate, maghiarii deþin o minoritate care, chiar dupã evaluãrile cele mai favorabile lor, rãmîne cu mult sub cifra de 7 milioane. Cam la aceeaºi cotã se ridicã cifrele acceptate pentru forþa numericã a elementului rasial românesc în totalitate”. Cu toate acestea, ,,Reprezentarea lor în dieta ungarã a fost totdeauna minimã. Nici un român nu se gãseºte ºi nu s-a gãsit vreodatã într-o funcþie publicã proeminentã. Nici unui talent român, cãruia îi era netezitã calea spre Bucureºti, nu i s-a deschis un drum spre funcþiile de stat din capitala ungarã. Suspiciunea ºi reproºul au fost legate de miºcãrile naþionale, chiar într-un domeniu mai neutru“ (Arh. St. Buc., Colecþia microfilme Austria, rola 225, c., 728-757 (Haus-, Hof- und Staatsarchiv Wien, Politisches Archiv, XL. Interna, K.316.). Înþelegerea dintre vîrfurile burgheziei habsburgice ºi grofii unguri, concretizatã în dualismul austro-ungar, cortegiul de mãsuri reacþionare, antinaþionale luate împotriva românilor ºi a celorlalte popoare din imperiu erau departe de a împiedica lupta pentru reîntregirea sau constituirea de state naþionale. Intelectualii români au opus o rezistenþã dîrzã, curajoasã împotriva acþiunii de maghiarizare. Ameninþãrile autoritãþilor, în loc sã-i înspãimînte, i-au îndîrjit ºi mai mult în lupta pentru drepturi naþionale ºi sociale. Guvernele ungureºti n-au fost în stare sã înãbuºe conºtiinþa naþionalã a unui popor unit, dornic de libertate, unitate ºi independenþã naþionalã.

Asociaþiile culturale ºi presa - ,,Astra”, ,,Gazeta Transilvaniei” ºi ,,Telegraful Român” - îºi intensificã activitatea ºi combat cu vigoare mãsurile de oprimare a românilor, continuînd sã cearã recunoaºterea de drepturi egale pentru toate naþionalitãþile din Transilvania. (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 25 ianuarie 2019

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Ion D. Sîrbu – un mare spirit moral În timp ce alþi istorici literari, mai mult sau mai puþin culturnici, nici nu l-au bãgat în seamã sau abia dacã i-au amintit numele, Marian Popa, în monumentala sa ,,Istorie a literaturii române de azi pe mîine”, îi consacrã moralistului Ion D. Sîrbu (1919-1989) 7 pagini, plus o fotografie fãcutã la bãtrîneþe, semn cã îi aprecia creaþia literarã, întinsã pe mai multe planuri: prozã, poezie, teatru, eseu, memorialisticã. Mai mult, încercînd sã-i stabileascã afinitãþi cu alþi creatori, el îi gãseºte un loc între ,,Candid” al lui Voltaire ºi Nastratin Hogea sau Anton Pann, balcanicii noºtri. ªi, spre surprinderea multora, Marian Popa apreciazã cã ,,Adio, Europa!”

(1992) este unul dintre marile romane româneºti, un roman de un umor tragic, prin care se impune un mare om, prin spirit moral, ºi, prin aceasta, un mare scriitor. ,,Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal” (I, 1991 ºi II, 1996) este, dupã propria definiþie a lui Ion. D. Sîrbu, ,,un caiet de noapte” ºi ,,un fel de hybris gazetãresc, între foileton de duminicã ºi notã marginalã”..., glosse nedatate, citate, informaþii preluate din publicaþii diverse, conspecte de lecturã, ,,bomboane etice”, ,,pepite afective”.

Ca ºi în alte creaþii de acest tip, dintre paginile jurnalului transpare intelectualul care, lipsit de libertatea exprimãrii, se autoexileazã în lecturi interminabile.

Aceasta, însã, nu-l salveazã de la detenþia politicã pentru ,,omisiune de denunþ”. Iatã o mostrã a dezamãgirii ºi a sentimentului ratãrii: ,,De circa 22 de ani, exilat în Craiova, trãiesc melcoid într-o tot mai accentuatã însingurare. Alcoolul a fost liantul meu cu lumea, cînd beam, puteam sã iubesc oamenii, sã comunic, sã fiu vesel, inteligent, stupid, generos. Om ca toþi oamenii... Iatã-mã aproape de moarte ºi nu am luat cuvîntul în nici o ºedinþã, nu am urcat pe nici o baricadã, nu am reuºit sã demasc nici o lichea sau mãcar un prost...”.

Neputînd sã parcurgem decît volumul I al jurnalului, am încercat sã procedãm la o sistematizare a notaþiilor pe teme ºi idei comune.

1. S-ar putea... * ,,S-ar putea ca lumea aceasta sã fie iadul vãzut de dincolo”. * ,,S-ar putea ca, pentru Dumnezeu, muºtele sã fie mai importante ca omul”. * ,,S-ar putea ca locuitorii de pe altã planetã sã se uite la noi ca la niºte microbi”.

2. Despre adevãr * ,,Minciuna nu este contrariul adevãrului; este doar mijlocul cel mai ieftin prin care ne ascundem eºecurile”. * ,,Scrie în Coran: «Am zãvorît toate uºile, ca sã nu intre duºmanul. Dar Adevãrul bate la poartã. Cine îi deschide? Cine îl va recunoaºte? Îl veþi putea deosebi de Minciunã dacã sufletul vostru e plin de teamã, urã ºi vinovãþie?»”. * ,,În ebraica veche, cuvîntul oemeth îºi are rãdãcina în cuvîntul meth (minciunã). Ceea ce înseamnã cã minciuna e la fel de valabilã ºi de eficace ca adevãrul.

Lucru perfect adevãrat: trãim într-o lume în care minciuna face parte din viaþa noastrã. E o pãrticicã dintr-un sistem social”.

3. Christos a vorbit... * ,,Curios, dar Christos a vorbit. Puþin, rar, scurt.

Dar nu a scris nimic. O singurã datã a desenat niºte cuvinte cu degetul în þãrînã. Dar nimeni nu le-a citit.

Vãzînd lumea aºa cum este, acel cuvînt a fost: în zadar”. * ,,Dumnezeu nu a vorbit niciodatã de Infern.

Fiindcã nu a fost niciodatã cãsãtorit. Astfel, Infernul ar fi de trei feluri: - Cînd te cãsãtoreºti din dragoste cu o femeie rea.

- Cînd te cãsãtoreºti, tot din dragoste, cu o femeie bunã.

- Cînd nu poþi divorþa nici de una, nici de alta”.

4. Ce e Patria?

Uite o fotografie cu România: * ,,Europa este un biet continent, Oltenia e o lume. Pleci de acasã, dimineaþa, ca un supus al regelui, mãnînci la amiazã într-un falanster republican ºi, seara, te întorci ca un ienicer al nu ºtiu cãrui Magnificul Soliman.

Aici, la noi, toate calitãþile sînt defecte ºi toate defectele sînt calitãþi, între cuvînt ºi faptã este un divorþ, total înscris, ca zestre geneticã, în ereditate. Cunoºtinþele (ca morala, politica, rãspunderea profesionalã) nu funcþioneazã decît în ilegalitate, pe ºoptite, dupã colþ. Proºtii sînt deºtepþi, lichelele sînt cinstite, ageamiii sînt cei mai pricepuþi.

Lumea bunã e atee, dar þine la religie, sãrbãtori, datini.

La o defilare, de Ziua Recoltei, am vãzut o cãruþã plinã cu bostani frumoºi. Doi boi trãgeau înainte ºi alþi doi boi trãgeau înapoi. ªi, cu toate acestea, cãruþa mergea cu orice preþ, conform unei legitãþi istorice, ireversibile, veºnice”. * ,,De aici ºi pînã la Dunãre, toatã þãrãnimea, în loc sã se roage, se pizduie”. (Alexandru Macedonski) * ,,Mi-e teamã de ziua cînd cuvintele Patrie ºi naþionalist se vor scrie bãºcãlios, cu ghilimele. Aºa cum, astãzi, noþiuni precum libertate, bunãstare sau prim-ministru au sens peiorativ, aºa-zis”.

5. Neamul Românesc... * ,,Undeva, într-un cabinet mistic, s-a hotãrît pieirea Neamului Românesc. Bulgarii viseazã la Bulgaria Mare. Ungurii la Ungaria Mare. Iar la Moscova se doreºte o Moldovã între Nistru ºi Siret.

Acelaºi teritoriu de la rãsãrit îl vîneazã ºi evreii pentru un stat evreiesc european. Poporul Român e în pericol de moarte. Limba, sufletul, toate se vor spulbera. «Bã, rumânilor, voi v-aþi îndrãgostit de suferinþa voastrã!». În zilele acestea se redacteazã actul de deces al neamului nostru”. * ,,Satul românesc, sursã demograficã inepuizabilã, a murit ºi el. I-au luat locul ºatra, mahalaua, bordelul, favela, cu locuitorii lor analfabeþi, goi ºi flãmînzi, mulþi ºi fãrã buletin. Al lor e viitorul”.

6. Despre conducãtori * ,,Ajung doi inºi – un prost ºi o lichea – pentru ca Puterea sã existe”. * ,,Cînd în 1949 am propus ca Isus Christos sã fie primit în partid, au rîs toþi de mine, au zis cã sînt nebun ºi sifilitic”. * ,,Avem nevoie, în primul rînd, de o generaþie de conducãtori inteligenþi, cinstiþi ºi pricepuþi. Prostia, incompetenþa, imoralitatea sînt unele dintre defectele care otrãvesc societatea ºi naþiunea noastrã. Nu foamea ºi frigul ne vor lichida pe toþi. ªi nici laºitatea ºi lipsa de caracter. Ci prostia, cîntînd din fluierul strãmoºesc”. * ,,De îndatã ce au ajuns la Putere, dictatorii simt o foame ºi o sete nemãsurate dupã dragostea poporului, a copiilor («Tovarãºa Elena Ceauºescu, femeie-mamã, femeie-savant...»), a strãmoºilor, a lumii întregi”. * ,,Iatã relaþia dintre conducãtori ºi conduºi: cei care se prostesc prostindu-ne ºi cei care îi urmeazã prostindu-se protestînd”.

7. Ce e omul? * ,, «Omul, ce minunat sunã acest cuvînt!», spunea Maxim Gorki. Aiurea! Din Antichitate ºi pînã azi, omul s-a dovedit o bestie: ºi prost, ºi orb, ºi surd. Total nedemn pentru o lume atît de frumoasã, pe care a primit-o în dar, murdãrind-o ºi ucigînd în numele ºtiinþei. Homo homini lupus...”. * ,, Nu mi-am plãtit nimic din datoriile pe care le am faþã de pãrinþi, prieteni, soþie, copii”. * ,,Mai scîrbos decît un om care bate un cîine nu e decît un alt om care, dupã ce a fost bãtut, se culcã

recunoscãtor la picioarele cãlãului sãu”. (Antonio Gramsci) * ,,Cazul pãstorului din «Mioriþa» e un simbol jalnic ºi trist al pasivitãþii ºi laºitãþii noastre în faþa relelor ºi a duºmanilor – fraþi care se furã ºi se ucid. Oaia e destinul implacabil. Mama este istoria care trebuie minþitã frumos, altfel nu se poate”. * ,,Un proverb rusesc: «Poþi duce un cal la apã, dar nu-l poþi face sã bea apã». ªi unul arab: «Dacã nu-þi ucizi soacra în ziua cînd te-ai certat cu ea, peste trei zile te duce nevasta sã-i vãruieºti casa ºi sã-i cureþi hornul»”. * ,,A trãi înseamnã a vedea cum mor cei pe care îi iubeºti, aºteptînd sã vinã ºi rîndul tãu”. * ,,Domnilor, în probleme de politicã, trebuie sã fim vigilenþi ºi circumscriºi...”. (Probabil ,,circumspecþi”, prudenþi; nimic nou sub soare.)

8. Despre joc cu amãrãciune ,,Citesc o carte admirabilã, «Despre arta reprezentaþiei dinainte gîndite», de Armando Petrucci, ºi aflu cã histrion vine de la istro care, în toscanã, înseamnã jucãuº. Dar s-a putea ca istro toscan sã vinã de la Istru, singurul fluviu care scaldã þãri ºi neamuri unde jocul e o formã de viaþã, de dragoste ºi de filozofare. ªi moartea. ªi jocul, bat-jocul. În Ardeal, a scoate o fatã la joc înseamnã a o declara nubilã. Dar, ce ciudat: aici, la noi, în Absurdistan, cu cît se joacã mai repede, cu atît dansatorii în linie sau în cerc stau mai mult pe loc. Deaia s-a ales praful de noi: Tot pe loc, pe loc, pe loc...”.

9. Despre þãrani ,,Zicea Pompiliu Eliade cã, pe vremea lui Constantin Mavrocordat (1746-1749), a avut loc un fel de dezrobire a þãranilor. A fost cea mai cumplitã «eliberare»: din robi au devenit contribuabili. Iatã cîteva dintre dãrile tipic fanariote (puse în circulaþie ºi astãzi): vãcãrit, cãminãrit, fumãrit, gãrdãrit, soponãrit, cîntãrãrit, spendonia etc.”.

10. Vin invadatorii!... ,,În faþa atîtor invadatori, românii au perfecþionat aºa-zisa «tacticã a pãmîntului pîrjolit». Schimbîndu-se vremurile, s-au schimbat ºi invadatorii. Acum se pune la punct o altã tacticã, mai teribilã, mai subtilã, mai groaznicã: cea a sufletelor arse, prjolite. Duºmanii nu vor mai gãsi nici o inimã (care sã creadã), nici un caracter (în care sã se încreadã) ºi nici o minte (care sã poatã fi crezutã). Nu vor mai gãsi nici colaborator cinstit, de încredere. Tactica aceasta, a sufletelor arse sau pîrjolite, e sinonimã cu moartea, cu dispariþia noastrã totalã. A noastrã ºi a duºmanilor noºtri de moarte”.

PAUL SUDITU

Retorice

Pentru ce fulgii albi în vãzduh, Pentru ce cruntul viscol pe creste, Pentru ce aburi grei ºi fierbinþi ªi ceaiul sorbit c-o poveste?

Pentru ce mã provoci cu privirea ªi sînii rotunzi þi-i faci vorbe, Pentru ce trupul zvelt mã îmbie ªi îndrugi rînduri false de Flaubert?

Pentru ce mã înºeli cu un altul, ªi-l invoci pe Esenin, discretã, Pentru ce timpul tãu se mãsoarã În ora aceasta secretã?

E timpul, iubito, departe Sã-þi arunci ochii tãi ca spre ceruri, E timpul sã-þi cauþi fularul – Ne-a ucis iarna asta de geruri.

Nu spune nimic, pretutindeni Se aud aceleaºi motive, Nu eºti tu de vinã, iubito – Undeva, se topesc piramide...

MIHAI ISTUDOR

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 25 ianuarie 2019

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Dosare secrete ale Istoriei (4) „Cicero”, cel mai mare spion din timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial (4) „Valetul ambasadorului a izbutit sã fotografieze unele documente confidenþiale...” - ERNEST BEVIN, ministru al Afacerilor Externe al Angliei Dupã cîteva zile, Moyzisch a încercat, totuºi, din nou sã-l tragã pe Cicero de limbã cu privire la identitatea sa.

Cei doi mergeau cu maºina prin Ankara, cufundaþi în noapte. Moyzisch conducea. Cicero stãtea pe canapeaua din spate a maºinii, un „Opel”. Rãspunse agale: – Numele meu nu vã priveºte nici pe dumneavoastrã, nici pe cei de la Berlin. N-o sã vi-l spun, puteþi fi sigur de asta. Un singur lucru puteþi sã transmiteþi la Berlin: cã nu sînt nici turc, nici albanez.

S-a aºternut o tãcere, dupã care Moyzisch reluã: – Mi-aþi spus într-o zi cã-i urîþi pe englezi. Puteþi sã-mi spuneþi pentru ce? V-au maltratat cumva? Sau existã poate un alt motiv?

Cicero n-a rãspuns imediat, ci dupã o pauzã ºi cu o voce stinsã: – Tatãl meu a fost ucis de un englez.

A doua zi, Moyzisch aflã cã fusese convocat de urgenþã la Berlin. Un avion special veni sã-l ia de la Sofia. Peste cîteva ore se afla în faþa generalului SS Kaltenbrunner, o brutã voinicã, cu obrazul plin cu cicatrici lãsate de sabie. De îndatã ce luã loc, ataºatul de ambasadã îºi dãdu seama de ce i se fãcuse cinstea unui avion special: Kaltenbrunner voise sã stea de vorbã cu el înaintea lui Ribbentrop. Cãci ministrul Afacerilor Externe ºi ºeful Serviciului Secret se urau. Un caz ca acela al lui Cicero fãcuse sã se nascã între cei doi bãrbaþi o rivalitate ºi mai puternicã. Era o chestiune de pur amor propriu. Ribbentrop, care pretindea ca operaþia Cicero sã depindã întru totul numai de el, nu credea în autenticitatea documentelor.

– Ribbentrop e ferm convins – îi spuse Kaltenbrunner lui Moyzisch – cã înºiºi englezii vi l-au trimis pe valetul ãsta ºi cã totul nu e decît o cursã. În aºteptarea clarificãrii faptelor, o mulþime de informaþii de o importanþã colosalã zac în biroul lui ºi nu folosesc absolut la nimic. Noi nu ne putem permite acest lux.

Intenþionez sã vorbesc personal cu führerul ºi sã aranjez

chestiunea aceasta sã fie dirijatã de Serviciile mele.

Aºadar, în viitor veþi primi instrucþiuni de la mine, ºi de la nimeni altul.

La scurt timp dupã aceea, ºi Ribbentrop l-a primit pe Moyzisch. Ministrul de Externe al Reichului îmbãtrînise. Dar se þinea încã foarte drept. Îl întîmpinã pe ataºatul de ambasadã stînd în picioare la biroul lui „cu braþele încruciºate ca Napoleon”. Îl privi drept în ochi, cu ochii lui reci ºi de un albastru metalic. Îi spuse: – Aºadar, v-aþi întîlnit cu Cicero. Vreau sã ºtiu dacã documentele sînt autentice.

– Aºa cum am mai menþionat în rapoartele mele, domnule – rãspunse Moyzisch – , pãrerea mea personalã este cã...

Ribbentrop i-o reteazã scurt. Puþin se sinchisea de pãrerile personale, „fie cã sînt ale dumneavoastrã, fie cã sînt ale altuia”. ªi, apãsînd pe fiecare cuvînt, adãugã: – Puteþi sã-mi aduceþi dovezi? Sau e nevoie sã trimit pe altcineva la Ankara?

Moyzisch îl vãzu apucînd fotografiile documentelor lui Cicero, apoi, dîndu-le la o parte cu un gest nervos, le împinse pînã la marginea biroului. Aproape imperceptibil, murmurã: – E prea frumos ca sã fie adevãrat. ªi adãugã: – Veþi rãmîne la Berlin pînã la noi dispoziþii.

Moyzisch ºtia ce însemna un asemenea ordin. Fãcuse impresie proastã. Era pãstrat „la rece”, cum obiºnuiau sã spunã diplomaþii Reichului, care pãþeau adesea asemenea lucruri neplãcute.

Moyzisch fãcuse o impresie proastã: faptul acesta a fost suficient pentru ca Ribbentrop sã ia o hotãrîre cu urmãri atît de importante. Politica hitleristã a fost, înainte de toate, politica ocaziilor ratate. Nu numai cã documentele au fost desconsiderate de cãtre cel care se intitula „noul Bismarck”, dar, împiedicîndu-l pe Moyzisch sã se întoarcã la Ankara, renunþa la noi informaþii, poate cu o valoare capitalã. Dar ce importanþã aveau toate acestea? Importantã pentru Ribbentrop era numai meschina rivalitate de influenþã care îl opunea lui Kaltenbrunner...

De-abia la 25 noiembrie a putut Moyzisch sã se înapoieze la Ankara. Cum a sosit acolo, secretara lui i-a spus: ,,Un domn, Pierre, a telefonat de mai multe ori în lipsa dumneavoastrã. A spus cã o sã vã sune probabil ºi astãzi”.

Legãturile economice ºi tehnico-ºtiinþifice ale þãrii cu celelalte state ale lumii, în anii anteriori tranziþiei, 1966-1989 (4) 1.2. Trãsãturi ºi obiective ale cooperãrii ºtiinþifice ºi tehnice externe (2) A. Tematica de cooperare ºtiinþificã ºi tehnologicã a þãrii cu celelalte state În concordanþã cu necesitatea creºterii decisive a contribuþiei cercetãrii ºtiinþifice ºi creaþiei tehnice proprii la dezvoltarea accentuatã a economiei României ºi la cea a înscrierii þãrii în transformãrile tehnico-ºtiinþifice ºi economice avansate care se desfãºurau pe plan mondial, aceasta a avut în vedere, cu deosebire, urmãtoarele obiective finale mari: a) valorificarea superioarã a materiilor prime ºi materialelor, inclusiv a celor cu conþinut scãzut de substanþe utile, prin elaborarea de noi tehnologii cu consumuri reduse de materiale, combustibil ºi energie; b) utilizarea raþionalã a resurselor energetice existente, economisirea energiei ºi combustibilului, inclusiv prin recuperarea resurselor energetice secundare, valorificarea superioarã a unor purtãtori de energie (precum: cãrbuni, ºisturi bituminoase etc), utilizarea în scopuri energetice a reactoarelor cu neutroni rapizi, regeneratori, obþinerea energiei prin utilizarea de noi surse, neconvenþionale; c) conceperea ºi producerea de aparaturã modernã pentru prospecþiuni geologice ºi geofizice, de noi echipamente pentru identificarea de resurse de materii prime ºi combustibili, de noi maºini, utilaje, instalaþii de mare capacitate ºi randamente ridicate, cu consumuri reduse de energie ºi combustibil, în special pentru industria minierã, inclusiv mijloace de transport de mare capacitate; de noi maºini-unelte de înaltã productivitate complex automatizate; d) crearea de noi tehnologii ºi perfecþionarea celor existente pentru producþia de oþeluri speciale ºi pentru

creºterea gradului de utilizare a materialului în procesele metalurgice, precum ºi dezvoltarea tehnologiilor pentru fabricarea cocsului metalurgic din cãrbuni inferiori; e) asimilarea de noi produse ale industriei electronice ºi microelectronice de înaltã fiabilitate ºi de materiale speciale pentru aceastã industrie, crearea de manipulatoare ºi roboþi industriali, îndeosebi a echipamentelor necesare pentru automatizarea complexã a proceselor de producþie; f) obþinerea de soiuri ºi hibrizi de culturi agricole, de rase animaliere de înaltã productivitate pentru sporirea producþiei animale ºi vegetale, dezvoltarea sistemelor de maºini agricole, creºterea valorii nutritive a produselor alimentare în vederea extinderii unei alimentaþii raþionale.

B. Acorduri ºi forme de cooperare ºtiinþificã ºi tehnologicã externe Corespunzãtor cu cerinþele strategiei de dezvoltare orientatã cãtre creºterea economicã, bazatã pe investiþii ºi cercetarea ºtiinþificã naþionale, ºi cu imperativul participãrii intense a þãrii la dezvoltarea schimburilor economice ºi tehnico-ºtiinþifice internaþionale, în anii 1966-1989 statul român a încheiat acorduri de cooperare ºtiinþificã ºi tehnologicã atît cu þãrile socialiste URSS, R.P. Polonã, R.D. Germanã, R.S. Cehoslovacã, R.P. Bulgarã, R.P. Ungarã, R.P. Chinezã º.a. - cu economie socialã de piaþã centralizatã, cît ºi cu þãrile în curs de dezvoltare, cu þãrile mediu dezvoltate ºi cu cele avansate, cu economie privatã de piaþã descentralizatã. În structura acordurilor convenite, un numãr mare de acþiuni ale cooperãrii ºtiinþifice ºi tehnologice, România le-a realizat cu þãrile membre ale C.A.E.R., în cadrul prevederilor protocoalelor comisiilor sau subcomisiilor

ªi Moyzisch începu din nou sã se întîlneascã cu Cicero. Pentru fiecare film primit, „valetul englez” primea cinci-zece mii de lire. Documentele pe care le furniza erau la fel de senzaþionale ca ºi primele. Datoritã lor, Serviciul Secret german avu posibilitatea sã afle cheia unui cod britanic, informaþie care se dovedi a fi de o valoare incalculabilã.

Lunile treceau, ºi Cicero se transformase. Pãrea, întradevãr, cã ai de-a face cu alt om, cu totul diferit. Purta costume de o croialã ireproºabilã, din stofã foarte finã, englezeascã. Purta ºi bijuterii; îi plãceau foarte mult.

L-a pus pe Moyzisch sã-i cumpere diamante în valoare de douã mii de lire. Nici în atitudinea, nici în cuvintele lui nu se ghicea nici un fel de neliniºte. În cursul lunii ianuarie însã, englezii bãgarã de seamã cã la Ankara rãsuflaserã anumite secrete. De la Londra au sosit niºte agenþi care instalarã peste tot la ambasadã dispozitive de alarmã.

Un altul, mai prudent decît Cicero, s-ar fi oprit.

Moyzisch îi dãduse mai mult de douã sute de mii de lire.

Era o avere care i-ar fi îngãduit sã trãiascã pe picior mare mai „tot restul vieþii”.

Dar Cicero nu s-a oprit. Cu o extraordinarã abilitate, el a reuºit sã afle secretul dispozitivelor de alarmã. ªi a continuat...

Iarna 1943-1944. Primãvara 1944. În documente apar douã cuvinte noi: operaþia Overlord. Aºa cum anunþau toate documentele Cicero, se apropia data operaþiei Overlord.

Despre ce era vorba?

Cu siguranþã de ceva foarte important, „de naturã mai curînd militarã decît politicã”. Berlinul începu sã dea semne de neliniºte. Moyzisch petrecea nopþi întregi aplecat asupra documentelor. În sfîrºit, comparînd mai multe texte care se completau, a înþeles: operaþia Overlord nu era altceva decît numele de cod al debarcãrii aliaþilor în Europa!

Imediat Moyzisch anunþã Berlinul. Sîntem în martie 1944. Cu trei luni înaintea debarcãrii, un fantastic concurs de împrejurãri le dezvãluie germanilor perioada cînd avea sã se producã ea!

De la Berlin sosi însã un rãspuns laconic: ,,E posibil, dar puþin probabil”.

Ultima informaþie furnizatã de Cicero – ºi cea mai formidabilã dintre toate – a fost primitã cu aceeaºi desconsiderare ca ºi toate celelalte... (va urma) ALAIN DÉCAUX

de colaborare tehnico-ºtiinþificã. Obiectivele lor s-au înscris în domenii ca: noi surse de energie, economisirea de metal, asimilarea de noi oþeluri superioare ºi mase plastice, valorificarea de noi surse de materii prime, dezvoltarea aplicaþiilor tehnicii de calcul ºi a informaticii în economia naþionalã, elaborarea de noi tehnologii ºi obþinerea de noi materiale ºi înlocuitori, maºini-unelte cu comandã program, catalizatori, extracþia þiþeiului etc.

Activitatea de cooperare ºtiinþificã ºi tehnologicã a României cu þãrile în curs de dezvoltare - din Africa, Asia, America - a cãpãtat un cadru organizat începînd din anul 1975, cînd au fost semnate primele acorduri de colaborare tehnico-ºtiinþificã ºi cultural-ºtiinþificã.

Numãrul celor convenite la nivel guvernamental, numai în primii cinci ani, s-a ridicat la peste 45, cu þãri ca: Algeria, Egipt, Maroc, Guineea, Tunisia, Tanzania, Zair, India, Indonezia, Iran, Irak, Siria, Pakistan, Venezuela, Argentina ºi altele. Pe baza lor, s-a acordat asistenþã ºtiinþificã ºi tehnicã ºi s-au efectuat în comun cercetãri în domenii de interes reciproc: metalurgie, extracþia ºi prelucrarea petrolului, chimie, geofizicã, construcþii de maºini, agriculturã, silviculturã, construcþii ºi materiale de construcþii, medicinã ºi altele.

Activitatea de cooperare ºtiinþificã ºi tehnologicã cu þãrile mediu dezvoltate ºi cu cele avansate s-a realizat pe bazã de acorduri guvernamentale. În anul 1981, România avea încheiate înþelegeri, în domeniu, cu 15 þãri din Europa Occidentalã, precum ºi cu SUA ºi Japonia. Dintre acestea, cea mai intensã cooperare ºtiinþificã ºi tehnologicã a avut loc cu R.F. Germanã, Italia, Marea Britanie, Franþa ºi SUA. Treptat, cooperarea s-a intensificat cu Austria, Danemarca, Elveþia, Belgia, Noua Zeelandã, Olanda, Canada, Japonia etc. Cu majoritatea acestor þãri conlucrarea s-a desfãºurat prin intermediul comisiilor ºi subcomisiilor mixte de cooperare ºtiinþificã ºi tehnologicã, a cãror activitate, din partea românã, era coordonatã de Consiliul Naþional pentru ªtiinþã ºi Tehnologie. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA

LA 160 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

ALEXANDRU IOAN CUZA ªI UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE Noi, cei care am avut privilegiul de a trãi în anul încheie o convenþie cu Poarta, în baza cãreia trimite 2018, ne-am putut bucura de un fapt unic în viaþa unui trupe ºi ocupã cele douã þãriºoare româneºti. A fost un om – am fost contemporani cu împlinirea unui secol de fel de ping-pong între imperiile habsburgic ºi þarist, la existenþã a României moderne (deºi foarte mulþi dintre mijloc fiind Moldova ºi Muntenia. noi n-au avut nici un merit în aceastã chestiune), fiind Avînd în faþã amintirea Revoluþiilor de la 1848martorii unui eveniment care a purtat amprenta 1849, ºi pusã în gardã de lupta naþionalitãþilor din Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la imperiu pentru unire, Curtea de la Viena s-a asigurat de Alba Iulia. Indiferent de anvergura ºi coordonatele care liniºte în cele douã Principate Române, dînd ordine au marcat acest mare eveniment – cu plusuri ºi clare capilor militari de la Iaºi ºi de la Bucureºti în a minusuri – amintirea momentuinterveni în forþã pentru a „curãþa lui va dãinui în conºtiinþa Principatele de toate elementele poporului, rãmînînd ca un hotar dubioase”. de luminã trasat între ceea ce am Ca urmare a Rãzboiului construit pînã la acest prag ºi Crimeii (1853-1856), ºi a Conceea ce vom realiza de acum gresului de la Paris (1856), scena încolo. politicã din Europa cunoaºte Iatã cã nici nu s-a stins ecoul schimbãri semnificative – cea mai acestei sãrbãtori naþionale ºi ne importantã pentru noi fiind pregãtim sã întîmpinãm o altã decizia celor ºapte Puteri garante sãrbãtoare a României, ºi tot la o de a da posibilitatea consultãrii cifrã rotundã – împlinirea a 160 populaþiei din cele douã Prinde ani de la Unirea Princicipate Române, prin alegerea patelor Române, de la 24 unor divanuri ad-hoc în care sã se Ianuarie 1859. Dupã cum se decidã Unirea. Într-un nou Conpoate constata, în douã luni congres, la Paris, urma sã se anasecutiv sãrbãtorim douã evenilizeze aceste rezultate, ºi într-o mente care sînt legate prin Convenþie oficialã sã fie stipulat acelaºi numitor comun – Unirea. statutul Moldovei ºi Munteniei.

Cea din ianuarie – petrecutã cu Cu acest prilej, lupta dintre 59 de ani înaintea Unirii din unioniºti ºi antiunioniºti cãpãta decembrie – constituind, însã, noi forme, ajungînd, în Moldova, unirea care a stat la baza Marii la falsificarea brutalã a rezultatuUniri de la Alba Iulia, din anul lui alegerilor din 19 iulie 1857.

1918.

Caimacanul Moldovei ºi locþiDespre Unirea de la 24 itorul de Domnitor, Nicolae Ianuarie 1859 ºi despre artizanul Portretul Domnitorului Alexandru Vogoride, cu sprijinul Imperiului ei – Domnitorul Alexandru Ioan Ioan Cuza, realizat de Carol Popp Otoman, care îi promitea accede Szathmari, 1864 Cuza – va fi vorba în articolul de derea la domnie dacã Unirea nu se faþã. Trebuie sã specificãm de la materializeazã, falsificã listele început, aºa cum istoriografia noastrã fixeazã momen- electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc. Norocul tul – la 24 Ianuarie 1859, prin unirea Moldovei cu s-a chemat Cocuþa Vogoride, soþia caimacanului – Muntenia, s-a creat statul naþional modern – eveniment unionistã convinsã – care, descoperind corespondenþa cu urmãri semnificative, cruciale, în dezvoltarea vieþii soþului sãu cu otomanii, a predat-o „cui trebuia”, ºi, politice ºi sociale din þara noastrã. Lupta pentru unire a prin publicarea dovezilor într-un ziar din Bruxelles, îmbrãcat diferite forme de-a lungul timpului, în cele precum ºi în capitala Moldovei, scandalul, la nivel trei þãri româneºti, doar specificul fiecãruia trasînd european, nu a mai putut fi oprit. În aceastã situaþie, evoluþii diferenþiate, dar avînd toate un vector de con- Înalta Poartã a fost nevoitã sã anuleze alegerile. În vergenþã comun: Unirea. urma noilor alegeri din toamna anului 1857, rezultatul Dupã înãbuºirea Revoluþiei de la 1848, eveniment a fost favorabil unirii. unde se manifestase – sub diferite forme – ºi pentru Cum ºi în Muntenia orientarea pentru Unire era Unire, Moldova ºi Muntenia au trecut printr-o perioadã consfinþitã, orizontul de gîndire ºi de acþiune al grea, ca urmare a aplicãrii statutului determinat de românilor din cele douã Principate prindea contur, încheierea Convenþiei de la Balta-Liman, din 19 aprilie încorsetãrile curente pãrînd sã nu constituie piedici atît 1849. Concret, aceastã Convenþie prevedea cã „pînã la de mari în calea entuziasmului popular ce tindea din ce consolidarea liniºtii interne” cele douã imperii sem- în ce mai mult sã atingã cote maxime. natare ale acestui tratat - þarist ºi otoman - sã limiteze La Conferinþa de la Paris, din 1858, se stabilesc mai dreptul la autonomie al Principatelor Române, desfi- multe prevederi pentru Principatele Române, dintre inþarea adunãrilor obºteºti ºi înlocuirea lor cu divanuri care cea mai importantã este Unirea parþialã sub denuad-hoc alcãtuite din boieri, revizuirea Regulamentului mirea de „Principatele Unite ale Moldovei ºi Valahiei”. organic, prelungirea regimului de ocupaþie instaurat Chiar dacã aceastã prevedere consfinþea un fel de unire dupã înfrîngerea Revoluþiei de la 1848. formalã, Moldova ºi Muntenia rãmînînd sub suzeraniÎn continuare, situaþia în cele douã Principate tatea „Maiestãþii Sale Sultanul” ºi sub protecþia Marilor Române a cunoscut o escaladare a stãrii de incertituPuteri, unele puncte comune au creat premisele dine, provocatã de Rusia, care, în iunie 1853, publica pregãtirii alegerilor din fiecare Principat, organizate în un document semnat de þarul Nicolae, în care acesta declara, între altele: „Pentru asigurarea de cãtre turci ianuarie 1859, care aveau sã schimbe radical soarta ºi a tratatelor vechi cu Rusia, cãlcate în prezent de sul- istoria devenirii noastre ca stat ºi naþiune. În acest context aglomerat, cu adoptãri de poziþii tan, þarul este silit sã ocupe Principatele de la Dunãre din partea Puterilor Garante numai cu jumãtãþi de (Moldova ºi Valahia)”. Urmarea? În ziua de 21 iunie 1853, fãrã a exista vreo declaraþie de rãzboi, trupele mãsurã („Planul Austriei stabilit de acord cu Poarta de þariste au trecut Prutul ºi au ocupat Moldova ºi a subordona aspectul politic al chestiunii voinþei acesMuntenia. Pentru cã Imperiul Habsburgic stãtea la teia din urmã; de a-i înarma pe comisari cu un mandat pîndã precum un ºoricar, a mirosit cã acum e momen- imperativ în sensul menþinerii principiului separãrii; tul sã atace, ºi a fãcut-o (cum a procedat cu de a limita Adunãrile Ad-hoc la simpla formulare a Transilvania, Banatul ºi Bucovina): dupã mai multe dorinþelor de un interes pur local, reducînd toatã intervenþii la þarul Nicolae, în sensul de a elibera de chestiunea la proporþiile cele mai neînsemnate” îndatã cele douã Principate Române, retrãgîndu-ºi tru- Contele Boul, reprezentantul austriac), Adunarea elecpele de ocupaþie, Viena reuºeºte ca, în iunie 1854, sã tivã de la Iaºi, din 5 ianuarie 1859, alege ca Domnitor

pe Alexandru Ioan Cuza, realizînd puntea pe care Moldova o construieºte cãtre sora ei – Muntenia.

Urmeazã Adunarea electivã din Bucureºti, unde electorii, cunoscînd rezultatul de la Iaºi, ºi sub presiunea strãzii, l-au ales domnitor pe acelaºi Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859. Momentul a fost expresia unei stratageme la adresa Convenþiei de la Paris, speculînd faptul cã aceasta nu specifica amãnuntul cã Principatele Române nu puteau fi conduse de acelaºi domnitor.

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor atît în Moldova, cît ºi în Muntenia, a luat prin surprindere Europa, Puterile Garante fiind puse în faþa unui fapt împlinit. Imperiul Otoman a fost cel mai virulent în respingerea ideii de uniune a celor douã Principate Române, mergînd pînã la ameninþarea cu ocuparea Principatelor, pentru anularea alegerilor.

Aceastã atitudine, neprevãzutã în nici o Convenþie privitoare la statutul Principatelor, a fost dur combãtutã de Franþa, care, prin reprezentantul ei la Constantinopol, îi dã urmãtoarea replicã lui Faud-paºa: „Credeþi cã Unirea înãbuºitã cu baionete nu va reînvia în spatele acestora ºi cã o Convenþie, care are nevoie de asemenea însoþitori pentru a se face suportatã, poate fi durabilã?N-ar fi mai bine, poate, sã modificãm, de comun acord, unele prevederi a cãror punere în aplicare este consideratã greu de realizat?”

Perseverenþa Franþei în apãrarea actului de la 24 Ianuarie 1859, coroboratã cu declaraþiile Angliei, Prusiei, Rusiei ºi Sardiniei, de recunoaºtere a dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza în cele douã Principate Române, a dat roade. În urma Memoriului prezentat Porþii de cãtre noul Domnitor român, sultanul Abdul-Aziz dã Firmanul din 24 noiembrie 1861, prin care recunoaºte desãvîrºirea Unirii politico-administrative a Principatelor doar ca o... excepþie! („Unirea celor douã Principate prin conducerea lor de cãtre o singurã persoanã a fost aprobatã, însã numai atît timp cît ea este o excepþie”, recunoaºterea fiind valabilã doar pe perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Alexandru Ioan Cuza – numele cel mai pronunþat de români (ºi nu numai) la început de an 1859. Dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza ca Domn în cele douã Principate Române – Moldova ºi Muntenia – a fost o chezãºie în lupta ce se anunþa pentru desãvîrºirea Unirii ºi impunerii acestui act naþional în afara Principatelor, prin recunoaºterea lui de cãtre Puterile garante europene. Documentele vremii, în special cele provenite din arhivele strãine, relevã þesãtura (mai subtilã sau mai brutalã) de interese europene, care au obligat implementarea Unirii în mai multe etape – demers care, prin abilitatea politicã a noului Domnitor, susþinut de sfetnici cu aplecare spre slujirea intereselor majore ale poporului din cele douã provincii, în conjunctura actualã – a condus la impunerea definitivã a Unirii Principatelor Române Moldova ºi Muntenia.

Pentru a apãra Unirea ºi a obþine recunoaºterea ei, Domnitorul Cuza i-a însãrcinat pe unii dintre cei mai valoroºi colaboratori ai sãi (Vasile Alecsandri, Dumitru Brãtianu, ªtefan Golescu, Ion Bãlãceanu, Costache Negri) cu misiuni diplomatice în capitalele europene Paris, Londra, Berlin etc., pentru a fi mesagerii Unirii de la Bucureºti, ducînd în aceste þãri

Palatul de la Ruginoasa

hotãrîrea de unire a poporului Ce spuneau ai noºtri la adresa abdice, prezentîndu-i documentul respectiv, el l-a semromân.

Domnitorului Alexandru Ioan nat, pe spatele unuia dintre complotiºti. Decretul suna Figura luminoasã a DomCuza? astfel: „Noi Alexandru Ioan I, conform dorinþei naþinitorului Alexandru Ioan Cuza – Din noianul de formule ale unei, depun astãzi 11/23 februarie 1866 cîrma guverprin ceea ce a realizat doar în unor oameni cu care a lucrat sau nului în mîna unei locotenenþe domneºti ºi a ministeruºapte ani de domnie, într-un care l-au cunoscut doar din Istorie, lui ales de popor”. cadru de multe ori ostil – rãmîne am selectat urmãtoarele: Mihail Cînd, tîrziu în noapte, Cuza pleca de la Cotroceni întipãritã în imaginea þãrii la Kogãlniceanu: „Este omul nou, (de faþã fiind locotenenþa domneascã ºi guvernul), acesjumãtatea secolului al XIX-lea. cel pe care-l solicitã situaþia ta a avut tãria ºi puterea sã facã urmãtoarea urare: „Sã Alexandru Ioan Cuza s-a nãsnouã; el a rãmas ceea ce a fost ºi dea Dumnezeu sã-i meargã þãrii mai bine fãrã mine cut la 20 martie -1 aprilie 1820, mai înainte; un om cinstit, plin de decît cu mine. Sã trãiascã România!”. În cazul de faþã, la Bîrlad, într-o familie înstãritã, dragoste pentru þarã; progresist, nu s-a finalizat cu o crimã, datoritã inteligenþei unde a cãpãtat o educaþie aleasã, el este devotat principiului ordinei Domnitorului de a aprecia situaþia concretã ºi a îmbrãþiºînd cariera armelor, ºi hotãrît sã punã în practicã reacþiona în raport cu aceasta, dar existã informaþii cã ajungînd pînã la gradul de ideile de reformã ºi progres”; nu a lipsit decît o minusculã scînteie pentru a se ajunge colonel. Participant activ la Nicolae Iorga, din cuvîntarea þi- la un astfel de deznodãmînt.

Revoluþia de la 1848, din Molnutã cu prilejul centenarului naºDe altfel, aceastã inteligenþã, dublatã de o intuiþie dova, dupã înãbuºirea acesteia terii Domnitorului: „Alexandru bine stãpînitã, l-a determinat pe Cuza sã-i scrie devine ministru de rãzboi al Ioan Cuza a fost un prieten sigur împãratului Napoleon al III-lea, doar cu cîteva luni Moldovei ºi reprezentant al ºi fãrã pretenþii, îndatoritor ºi plin înainte de detronarea sa – în septembrie 1865 – urmãoraºului Galaþi în Divanul Adde iertare ca în zilele de sãrãcie ºi toarele cuvinte, devenite profetice: „Astãzi, Sire, graþie Stema Principatelor Unite hoc de la Iaºi, loc unde îºi maniobscuritate, un frate bun cu cei sprijinului Vostru generos, românii au o existenþã festã cu tãrie ideea unirii celor mai umiliþi din neamul sãu, spre politicã, au cunoºtinþa drepturilor ºi datoriilor lor. Voi douã Principate Române. care se cobora adeseori necunoscut ºi vãdindu-se deo- intra cu plãcere în viaþa privatã, lãsînd un tron pe care ªtiinþa ºi implicarea totalã a noului Domnitor în datã prin darul domnesc, împãrãtesc, al facerii de bine. nici nu l-am visat, nici cãutat, pe care nu l-am datorat conducerea Principatelor Unite au relevat însemnãtatea (...) Ca orice om, a avut greutãþi în viaþã: prieteni de decît stimei compatrioþilor mei”. activitãþii politice ºi diplomatice pentru a impune care s-a putut plînge, duºmani cu care s-a putut lãuda; Dupã abdicare ºi plecarea în strãinãtate (totul tras la recunoaºterea internaþionalã a Unirii Moldovei cu a întîlnit greutãþi pe care le-a rãzbit, altele înaintea indigo cu ceea ce s-a întîmplat dupã 1989), istoricii au Muntenia, urmînd, apoi, desãvîrºirea Unirii Prin- cãrora s-a oprit, prea slab ca sã poatã face ceea ce nu prezentat ºi analizat actul abdicãrii din perspective cipatelor Române, pe calea înfãptuirii unitãþii consti- face decît timpul în desfãºurarea veacurilor. Avea însã o diametral opuse, unii cerînd ºtergerea numelui lui Cuza tuþionale ºi administrative – fapt realizat în 1862, cînd mare personalitate, era în el un prinos de energie gata din Istorie, negînd semnificaþia zile de 24 Ianuarie 1859 Moldova ºi Muntenia au format un stat unitar, adoptînd sã se reverse în toate direcþiile, în cele omeneºti care se (?!). Nu de aceeaºi pãrere era ºi Mihai Eminescu, care, numele de România ºi formînd statul român modern, cu iartã, în altele, mai puþin omeneºti, care nu se iartã. la 27 februarie 1882, în ziarul „Timpul”, scria: „Vor capitala la Bucureºti, cu o singurã Adunare ºi un singur Alexandru Ioan Cuza s-a ridicat pentru o misiune trece veacuri ºi nu va exista român cãruia sã nu-i crape Guvern. istoricã, a pãtimit pentru dînsa ºi s-a stins ca un mucenic obrazul de ruºine ori de cîte ori va rãsfoi istoria neaReformele înfãptuite sub domnia lui Cuza au consti- al misiunii istorice pe care ºi-a mului sãu la pagina lui 11 tuit – pe plan intern – eºafodajul consolidãrii tînãrului impus-o...”. februarie ºi stigmatizarea stat român, reformele fiind adevãrate punþi de legãturã Cu tot ºiragul de perle cu acelei negre felonii va rãsãri cu poporul, cu alegãtorii care optaserã pentru un stat care a împodobit trupul Prinpururea în memoria generaþiunitar. Numai enumerarea acestora ºi este suficient sã cipatelor Unite, mai apoi al ilor, precum în orice an vedem în oglinda timpului chipul lui Cuza strãlucind de României, Cuza nu a rezistat rãsare iarba lîngã mormîntul ideile puse în slujba celor mulþi ºi nevoiaºi: reforma prea mult la conducerea statuvîndutului domn”. agrarã, secularizarea averilor mînãstireºti, inclusiv a lui. Am putea spune cã, încã de Dupã peregrinãri prin celor închinate Locurilor Sfinte (prin care mai mult de la începutul domniei, liniºtea lEuropa (ºi încercãri de a se un sfert din teritoriul þãrii intrã în proprietatea statului); a ocolit, luptele politice interne întoarce pe pãmîntul natal, Legea organizãrii puterii armate în România; adoptarea ºi jocurile de interese ale respinse samavolnic de prinþul unei noi Constituþii; promulgarea Codului penal, a adversarilor sãi i-au estompat adus din afarã – Carol), Codului de procedurã penalã, precum ºi a Codului demersul sãu, punînd frînã Alexandru Ioan Cuza moare civil; Legea asupra instrucþiunii (potrivit cãreia stilului înnoitor la care visa. pe pãmînt strãin, la Heidelînvãþãmîntul primar devine obligatoriu, general ºi gra- Domnitorul Cuza a simþit din berg – Germania, la 2 mai tuit ºi se dezvoltã învãþãmîntul secundar ºi cel superi- plin piedicile ºi a „mirosit” 1873. La 29 mai acelaºi an, or). În acest timp s-au înfiinþat primele universitãþi din conjuraþia care se þesea în jurul este adus în þarã ºi înmormînþarã: Iaºi – 1860 ºi Bucureºti – 1864. lui asemenea unei pînze invitat cu mare ceremonial la La Bucureºti se înfiinþeazã ªcoala Naþionalã de Arte zibile de pãianjen otrãvitor. La moºia lui de la Ruginoasa.

Frumoase, la conducerea cãreia este desemnat pictorul un moment dat, dezgustat de Astãzi, osemintele DomniTheodor Aman. Tot la Bucureºti este inauguratã, în starea de fapt pe care o travertorului se odihnesc la Iaºi, în sa, declara: „În zadar eu am premierã, ªcoala de Medicinã Veterinarã.

Biserica „Trei Ierarhi”. Întîlnind atîtea premiere la nivel naþional, înfãptuite dat nenumãrate dovezi despre Alexandru Ioan Cuza a trãit doar 53 de ani, dintre în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, alãturi de cel mai scrupulos al meu care ºapte a fost Domnitorul politica ºi diplomaþia manifestate pe plan extern, îl poþi respect pentru privilegiile parPrincipatelor Unite, apoi al caracteriza pe Domnitor ca pe una dintre cele mai com- lamentare; în zadar am chemat la putere toate partidele, României, dupã denumirea plexe personalitãþi istorice pe care le-a dat România. din 1862. De numele lui Cuza Lãudat de unii ºi criticat de alþii (contemporanilor sãi unul dupã altul. În zadar am este legatã Unirea din 1859, din cea de-a doua categorie le putem acorda circum- fãcut Adunãrilor concesii dupã concesii ºi am împins spiritul cu tot ºiragul de reforme care stanþe atenuante, ei judecîndu-l în contextul formãrii de împãcare pînã a tolera au dus la crearea statului noului stat român, cu multe tulburãri sociale ºi lupte Portretul principesei Elena Cuza, încãlcãri grave asupra atribumodern, numit România, politice interne), mãsurile capitale pe care le-a luat în de C.D. Stahi punînd þãrii noastre piatra de þiilor mele. În zadar m-am conducerea, consolidarea ºi impunerea noului stat învoit pînã a face sacrificiul temelie. „Monstruoasa coaromân nu pot fi contestate de nimeni. spontaneu chiar ºi al unor prerogative suverane. Toate liþie” l-a detronat pe Cuza, aducînd în locul acestuia un Aprecierile unor diplomaþi strãini, a unor ºefi de stat au fost nefolositoare“. principe strãin. Din acel moment, cursul Istoriei ºi de guvern, a multor istorici din vremea lui, nu sînt României este cel pe care-l cunoaºtem, cu bune ºi cu Într-adevãr, pentru adversari, totul a fost în zadar! simple elogii aduse unui Domnitor al unui nou stat de Pentru ei – ca ºi pentru unii politicieni de astãzi – rele, cu urcuºuri ºi coborîºuri, cu trãdãri ºi dezertãri, cu lîngã Dunãre, ci îmbracã formula unei cunoaºteri în interesul personal prima în faþa interesului ºi a chemãrii alte abdicãri (dar în cu totul alt context). amãnunt a realitãþii ºi a unei sinceritãþi în aprecierea Þãrii. Aºa cum am mai fãcut-o ºi dupã domnia lui Acum ºi aici, la o distanþã de un secol ºi jumãtate, personalitãþii lui Cuza. Istoriografia universalã – inter- Cuza, în Secolul XX, cînd poporul (mã rog, prin nu putem ºti în mod precis cum ar fi gestionat Cuza pretatã cu sinceritate ºi fãrã vreun parti-pris – ne „reprezentanþii sãi”) ºi-a detronat conducãtorii, chiar dacã rãmînea la conducerea României ºi dacã mai trãia demonstreazã acest aspect îmbucurãtor, relevat de trimiþîndu-i la moarte: Mareºalul Ion Antonescu (1946) - situaþii de risc ºi eroism major, aºa cum au fost oameni cu nume grele în politica acelor vremuri. Victor ºi Nicolae Ceauºescu (1989), trãdarea naþionalã a Rãzboiul de Independenþã din 1877, criza din 1900, Place, consulul Franþei la Iaºi, îi remarca inteligenþa funcþionat ºi în cazul Domnitorului Alexandru Ioan rãscoala þãranilor de la 1907... Cred însã cã, avînd la vie, spiritul practic ºi fermitatea hotãrîrii, puternica Cuza, materializatã în noaptea de 10/11 februarie 1866, bazã tot noianul de fapte bune din scurta domnie a lui Cuza, României nu i-ar fi fost ruºine cu un asemenea individualitate; Beclard, consulul general al Franþei la prin „abdicare”. conducãtor.

Bucureºti, îi aprecia sinceritatea, bunul-simþ, modestia, Dupã miezul nopþii, trupe din Regimentul 7 de linie Oricum am întoarce Istoria în ceea ce îl priveºte pe tãria de caracter. La rîndul sãu, consulul Rusiei la Iaºi, ºi douã baterii de artilerie s-au îndreptat spre palat unde primul Domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza, sã Popov, îi admira inteligenþa vie, spiritul critic, sinceri- garda, cumpãratã de complotiºti ºi comandatã de nu uitãm cuvintele lui Mihail Kogãlniceanu – fost tatea, iar Jacques Poumay, consulul Belgiei la maiorul Lecca, îi aºtepta. Un grup de complotiºti a ministru de Externe ºi prim-ministru pe timpul Bucureºti, îl caracteriza ca fiind modest, dezinteresat ºi forþat uºa camerei în care dormea Cuza ºi a pãtruns în Domnitorului: „Nu greºelile, ci faptele lui Cuza Vodã înþelept, considerînd cã un astfel de om nu mai existã în interior. Deºi era înarmat, Domnitorul nu s-a opus, ºi i-au adus detronarea”. cînd grupul de ofiþeri, cu pistoalele în mîini, i-a spus sã Principate.

GEO CIOLCAN

Pag. a 14-a – 25 ianuarie 2019

„ROMÂNIA MARE“

Alexandru Ioan Cuza, Domnul Unirii Principatelor Române (1) În anul acesta se împlinesc 160 de ani de la Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, cunoscutã ºi sub denumirea de Mica Unire. Am considerat cã este necesar sã îi aducem un omagiu personalitãþii exponenþiale a lui Alexandru Ioan Cuza, cunoscut sub denumirea de Domnul Unirii.

Alexandru Ioan Cuza s-a nãscut la 20 martie 1820 la Bîrlad. Se trage dintr-o familie moldoveanã din pãrþile Fãlticeniului, avînd reprezentanþi în divanul domnesc încã din Secolul al XVIII-lea. Începãtorul cunoscut al familiei, atestat (1638), este Cuza vistiernicelul. Membrii familiei trec activ prin istoria Moldovei, sprijinind pe domnii în scaun sau luînd parte la comploturi împotriva lor (exemplu ar fi Dumitraºco Cuza, amestecat în complotul împotriva lui Mihai Racoviþã).

Familia Cuza se înrudeºte ºi cu vestiþii cronicari ai Moldovei, Costineºtii. Tatãl lui Alexandru Ioan Cuza, Ioan Cuza, ocupã diferite dregãtorii: spãtar, ispravnic de Fãlciu, apoi de Covurlui (în timpul lui Ioniþã Sandu Sturdza), apoi postelnic. Mama sa, Sultana, era nãscutã Gozadini, dintr-o familie de origine greco-italianã din Istanbul, dar românizatã.

Se cunosc puþine despre copilãria lui Alexandru Ioan Cuza. Îl aflãm elev (1831) în pensionul francez de la Iaºi al lui Victor Guenin, unde îi are colegi pe Vasile Alecsandri, Mihail Kogãlniceanu sau Matei Millo. κi trece bacalaureatul în litere, la Paris (1835). Deºi îl atrãgea medicina, se înscrie la Drept, studii pe care nu le-a încheiat. Se întoarce în þarã ºi intrã în armatã (în toamna anului 1837) cu gradul de cadet (aspirant la ofiþer). κi dã demisia (8 februarie 1840) ºi alege calea demnitãþilor civile: prezident al judecãtoriei þinutului Covurlui (1842), unde rãmîne pînã la 1845. Cu un an înainte se cãsãtorise cu Elena Rosetti-Golescu.

Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866) Alexandru Ioan Cuza a avut un rol important ºi mari merite în Revoluþia românã de la 1848. La adunarea de la Iaºi (27 martie 1848), este unul dintre fruntaºii miºcãrii naþionale ºi principal opozant faþã de autocratismul lui Mihail Sturdza. Arestat împreunã cu un grup de fruntaºi ai miºcãrii, este trimis sub pazã la Galaþi, pentru a fi trecut în Imperiul Otoman. Reuºeºte sã se salveze ºi, împreunã cu ceilalþi, merge la Braºov. Cuza este prezent pe Cîmpia Libertãþii de la Blaj (mai 1848), apoi pleacã în Bucovina unde continuã lupta. Face parte din comitetul revoluþionar moldovean. În perioada postrevoluþionarã, Cuza este susþinut de domnitorul Grigore Alexandru Ghica, om cu vederi liberale, ºi numit, mai întîi, preºedinte al judecãtoriei Covurlui (octombrie 1849 – februarie 1851), apoi director al Ministerului de Interne ºi, în sfîrºit, la 6 iunie 1856, Ghica îl numeºte pîrcãlab de Galaþi.

Dupã încetarea domniei lui Ghica, caimacamul antiunionist, Teodor Balº, îl înlocuieºte pe Cuza din funcþie. Succesorul acestuia, Neculai Vogoride, ºi el antiunionist, îi redã funcþia (1857) în scopul de a-l folosi în acþiunile sale. Cuza este reintegrat în armatã, avansînd repede pînã la gradul de maior. Ca urmare a marilor confruntãri de forþe de dupã Congresul de la Paris (din 1856), pe plan extern ºi intern, Partida Naþionalã izbuteºte sã-l impunã ca domn la Iaºi pe Cuza (la 5 ianuarie 1859) ºi la Bucureºti (la 24 ianuarie 1859) tot pe Cuza. În felul acesta, Alexandru Ioan Cuza devine domnul Unirii Principatelor Române. La 24 ianuarie 1859, Cuza apare ca „omul providenþial”, ce patronase un mare act istoric. Dar dubla alegere a lui Cuza nu a fost întîmplãtoare ºi numai de conjuncturã, ci pentru cã el avea merite: se afirmase ca om politic ºi patriot încã din perioada paºoptistã, luptase în revoluþie, luase parte activã în lupta pentru unire, zãdãrnicise planurile antiunioniste ale caimacamului Vogoride.

Cuza era conºtient cã domnia lui devenise vremelnicã ºi dupã cîþiva ani naþiunea însãºi va reveni la

dorinþa mai veche (exprimatã ºi în cererile divanurilor ad-hoc) de a aduce la tron un prinþ strãin.

Concepþia sa era de a nu aºtepta trecerea anilor, ci de a folosi fiecare zi în binele naþiunii. Activitatea multilateralã a lui Cuza de dupã 24 Ianuarie 1859 se defineºte prin mãsuri realiste ºi energice, avînd ca finalitate desãvîrºirea actului Unirii. Dubla alegere

pusese Europa în faþa faptului împlinit. Austria ºi Turcia, în primul rînd, socoteau cã prin aceasta fusese încãlcatã Convenþia de la Paris (1856). Este convocatã ºi se desfãºoarã o conferinþã internaþionalã în problema româneascã (26 martie – 25 august 1859). În timpul conferinþei, Austria ºi Imperiul Otoman, interesate în menþinerea românilor în stare de dependenþã, pun la cale o intervenþie militarã. Actul Unirii era în primejdie. Cuza concentreazã armata moldomunteanã, dar calea diplomaþiei era cea mai indicatã. El trimite în principalele capitale europene pe cei mai indicaþi diplomaþi: Mihail Kogãlniceanu, Ion Ghica, Costache Negri. Cuza merge el însuºi la Constantinopol (1860) pentru recunoaºterea actului Unirii. Rezultatul a fost pozitiv. Dubla alegere a fost recunoscutã de Franþa, Rusia, Anglia, Prusia ºi Sardinia (aprilie 1859), iar în ultima ºedinþã a Conferinþei de la Paris (25 august 1859) ºi de cãtre Austria ºi Imperiul Otoman. Dar Cuza, care ca diplomat îºi dezvãluie mari resurse, ºi ca om politic a gîndit cã dubla alegere trebuie sã fie urmatã de recunoaºterea Unirii depline. A fost nevoie de încã doi ani (1859 – 1861), de strãdanii politice ºi diplomatice pentru ca Unirea sã devinã fapt ºi în interior, prin unificarea instituþiilor moldo-muntene, pe care marile puteri le hotãrîserã separate. În aceºti ani, Cuza trece la unificarea aparatului de stat. Se realizeazã unificarea armatei, prin trimiterea de efective din Muntenia la Iaºi ºi din Moldova la Bucureºti. Se formeazã tabãra militarã de la Floreºti (Prahova) cu comandã unicã. Ministru de rãzboi pentru ambele Principate este generalul Ion Emanoil Florescu (1860). Serviciul telegrafului din Muntenia ºi Moldova se unificã ºi inspector general este numit Cezar Librecht (1860). Misiunile diplomatice ale Moldovei ºi Þãrii Româneºti la Constantinopol sînt reunite (martie 1859) în una singurã, avînd în frunte pe Costache Negri, pe care Poarta îl recunoaºte ca reprezentant al diplomaþiei române. La Focºani îºi începe activitatea Comisia Centralã (1859), care conform Convenþiei de la Paris (1858) trebuia sã elaboreze legile comune pentru cele douã þãri. Paralel, Alexandru Ioan Cuza desfãºoarã o activitate diplomaticã permanentã ºi ofensivã, rãmîne intransigent faþã de încercãrile strãinãtãþii de a încãlca autonomia statului român. Rusiei nu i se permite amestecul în treburile interne, Imperiului Otoman i se interzice prezenþa militarilor pe teritoriul românesc.

Supuºii imperiului care produceau neorînduieli pe teritoriul nostru erau reþinuþi de autoritãþile române. Certele realizãri pe linia autonomiei apropie desãvîrºirea Unirii. La Conferinþa de la

Paris (1861) însã, Poarta cere dreptul de intervenþie în Principate, în cazul unor noi încãlcãri ale Convenþiei de la Paris – termen vag ºi care oricînd putea fi atribuit politicii naþionale promovate de Alexandru Ioan Cuza. Austria admitea Unirea doar pe durata domniei lui Cuza. Poarta elaboreazã chiar Firmanul Unirii, care cuprindea condiþii inacceptabile pentru români. Datoritã poziþiei intransigente a lui Cuza, ca ºi a ºefului diplomaþiei româneºti, Costache Negri, precum ºi a celor douã camere ºi celor douã guverne, la încheierea lucrãrilor conferinþei (4 decembrie 1861), Poarta elaboreazã un nou firman, prin care renunþã la condiþiile puse anterior.

Conferinþa recunoºtea Unirea deplinã a Principatelor. Austria doar îºi menþinea rezerva: Unirea numai sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Acest mare succes politic ºi diplomatic patronat de Cuza are ca rezultat faptul cã la 24 ianuarie 1862 (cînd se împlineau trei ani de la Unire), Adunãrile reunite într-una singurã la Bucureºti, hotãrãsc mãsurile de unificare politicã-administrativã. Se formeazã un singur guvern, o singurã adunare legislativã (viitorul Parlament), o singurã armatã (acþiune care începuse), o singurã capitalã – la Bucureºti. Principatele Unite ale Moldovei ºi Þãrii Româneºti se vor numi România.

Moºtenirea lui Cuza este bogatã ºi esenþialã. Dacã el rãmîne în istorie ca domn al Unirii Principatelor, deci ca unificator, ca om politic ºi diplomat care izbuteºte sã conducã la recunoaºterea deplinei Uniri, asigurînd cadrul politic necesar, Cuza trece la realizarea celui mai important aspect al operei sale – reformele ºi crearea instituþiilor României moderne.

A mai avut multe de înfruntat, mai ales cu adunarea ºi guvernul unificat, prezidat de Barbu Catargiu.

Dupã asasinarea lui Barbu Catargiu (23 iunie 1862), în timpul guvernului condus de N. Kretzulescu este continuatã opera de unificare administrativã: unificarea serviciilor sanitare din cele douã Principate, instituirea Direcþiei Generale a Arhivelor Statului, reorganizarea ªcolii de Silviculturã. Dar calea marilor reforme este deschisã de aducerea la putere a guvernului Mihail Kogãlniceanu (octombrie 1863) ºi întãritã prin lovitura de stat (2 mai 1864). Prima dintre legi se referã la secularizarea averilor mãnãstireºti (decembrie 1863). Ea privea mai întîi secularizarea mînãstirilor închinate, puse de ctitorii lor sub ascultarea Patriarhiilor Orientului, apoi averile tuturor mãnãstirilor deveneau proprietatea statului.

Aceastã reformã devine o importantã premisã pentru reforma agrarã, 25% din pãmîntul arabil al þãrii fiind deþinut pînã atunci de mînãstiri.

A urmat o fecundã activitate legislativã: înfiinþarea Casei de Conturi (dupã model francez) pentru verificarea actelor financiare ale statului, hotãrîtoare pentru contractarea unui împrumut extern la Londra (Banca Stern), Legea organizãrii puterii armate, Legea instrucþiunii, înfiinþarea Consiliului de Stat, legile contabilitãþii, Legea comunalã (dupã model francez), Codul penal ºi de procedurã penalã (23 martie 1864), Legea organizãrii judecãtoreºti. (va urma) MIRCEA PÎRLEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 25 ianuarie 2019

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Þinutul Herþa, sub dominaþia puterii sovietice (1940-1941) (1) Bolºevicii au ocupat Þinutul Herþa, a cãrui istorie n-a cunoscut stãpînire strãinã Pe data de 29 iunie 1940, în ziua Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel, în tîrgul Herþa, un însemnat punct comercial din partea de nord a Moldovei, baºtina iluministului Gheorghe Asachi, au intrat tancurile sovietice, care aveau misiunea sã pãtrundã în interiorul României. În calea nãvãlitorilor au ieºit apãrãtorii Patriei din garnizoana localã, barînd drumul maºinilor blindate ale bolºevicilor. Staliniºtii deschid foc ºi cad, seceraþi de gloanþele cotropitorilor, cãpitanul Ioan Boroº, sublocotenentul Adrian Dragomir ºi soldatul Iancu Solomon. Îndeplinindu-ºi datoria faþã de neam, cu preþul vieþii, ei opresc înaintarea Armatei Roºii. Peste 57 de ani, anume în 29 iunie 1997, pe locul unde au murit eroii, este sfinþitã o troiþã întru eternizarea memoriei lor, înãlþatã de cãtre Societatea „Tricolorul“ din regiunea Cernãuþi, Ucraina. Dupã ocuparea orãºelului Herþa, cotropitorii pun stãpînire pe satele Bãnceni, Beceºti, Buda Mare, Buda Micã, Cotu Boian, Culiceni, Frunza, Fundoaia, Godineºti, Horbova, Hreaþca, Lucoviþa, Lunca, Mamorniþa, Mihoreni, Mogoºeºti, Molniþa, Movila, Pasat, Pilipãuþi, Poieni Regat, Proboteºti, Sinãuþi, Slobozia, ªtreanga, Tîrnauca, Tureatca, Þînteni, Vãleni.

Localitãþile înºirate fac parte din fostul Þinut Herþa, constituit din 304 kilometri pãtraþi ºi care a luat naºtere în 1776. Acest vechi colþ de þarã, fiind de-a lungul secolelor parte integrã din Moldova lui ªtefan cel Mare, n-a fost obiectul odiosului pact Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, ºi n-a fost revendicat de bolºevici în Nota ultimativã din 26 iunie 1940. El este acaparat la finele istoricului cireºar cu aplicarea forþei, prin vãrsare de sînge. Primul paragraf al Legii din 2 august 1940, adoptatã de Sovietul Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (în continuare U.R.S.S.), are urmãtoarea redactare: „Sã se includã partea de nord a Bucovinei ºi judeþele Hotin, Akerman ºi Ismail ale Basarabiei în componenþa Republicii Sovietice

Socialiste Ucrainiene”. Þinutul Herþa nu este menþionat în amintita Lege. Aceastã omitere poate servi drept dovadã cã expansioniºtii de la Moscova ºi-au dat, totuºi, seama de sãvîrºirea unei mari fãrãdelegi faþã de România, încãlcînd, totodatã, înþelegerea stabilitã între fostul imperiu sovietic ºi Germania referitoare la linia de demarcaþie dintre nordul Bucovinei ºi nordul Moldovei.

La 7 august 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. adoptã Decretul despre crearea regiunii Cernãuþi în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. În componenþa regiunii sînt incluse nordul Bucovinei, constituit din fostele judeþe Cernãuþi, Storojineþ ºi parþial Rãdãuþi, nordul Basarabiei (fostul judeþ Hotin) ºi Þinutul Herþa, care a intrat pînã la venirea „eliberatorilor” în fostul judeþ Dorohoi al României.

Bolºevicii au ocupat un teritoriu (Þinutul Herþa), a cãrui istorie n-a cunoscut vreo stãpînire strãinã. În Þinutul Herþa au fost numiþi oameni aduºi din estul Ucrainei, care nu cunoºteau limba bãºtinaºilor sau foºti participanþi la miºcarea subversivã din nordul Bucovinei în perioada interbelicã. În ziua de 4 iulie 1940, Comitetul Central al Partidului Comunist (bolºevic) al Ucrainei adoptã hotãrîrea „Despre componenþa comitetelor judeþene ale Partidului Comunist (bolºevic) al Ucrainei în Basarabia ºi în partea de nord a Bucovinei“, conform cãreia în þinuturile ocupate de cãtre trupele sovietice este repartizat un numeros detaºament de comuniºti. Sub conducerea trimiºilor partidului, în Þinutul Herþa au fost constituite 26 de consilii sãteºti. În fruntea localitãþilor româneºti sînt numiþi oameni aduºi din estul Ucrainei, care nu cunoºteau limba bãºtinaºilor, sau foºti participanþi la miºcarea subversivã din nordul Bucovinei în perioada interbelicã. De exemplu, preºedinþi ai Consiliilor Sãteºti Tîrnauca, Mogoºeºti, Buda Mare, Beceºti, Pasat, Culiceni, Hreaþca, Tureatca au devenit respectiv ucrainenii Alexei Ivaniuk, Ivan Kormuº, Leonid Baiura, Ivan Bujak, Iaroslav Markovski, Vasyl Fedorovici, Dmytro Cernoguza, Alexei Lanevski. În capul

Un destin, o misiune: Mareºalul Ion Antonescu ºi lupta pentru Basarabia (7) Comunismul - factor de destabilizare a statului naþional-unitar român (7) Prin instaurarea regimului autoritar monarhic ºi dizolvarea partidelor, regele ºi-a asumat responsabilitatea integralã a politicii externe, iar prin suprimarea lui Codreanu ºi a Legiunii - iniþiativã receptatã de Hitler ca un afront personal, în condiþiile dialogului avut cu regele aflat în vizitã la Berchstengaden - Carol al II-lea a anulat o alternativã politicã viabilã care, în climatul bulversant al anilor 1938-1940, cu Germania principal vector de putere, ar fi putut opera cu mai multe ºanse de reuºitã pentru salvarea frontierelor.

Prãbuºirea României Mari în vara anului 1940 a fost, indubitabil, o consecinþã directã a Pactului RibbentropMolotov, însã astãzi, ca ºi ieri de altfel, istoricii reevalueazã punctual momentele cheie care au condus la catastrofã. Aceastã opticã reconstruieºte contextul epocii ºi propune o altã perspectivã asupra evenimentelor dramatice din anul 1940, care ar fi putut fi evitate printr-o politicã maturã ºi elasticã în raport cu polurile de putere configurate în sud-estul european. România naviga, practic, între ostilitatea declaratã a URSS, agresivitatea revanºardã germanã ºi neputinþa mascatã în „conciliatorism“ a Franþei ºi Marii Britanii. În condiþiile reocupãrii Rhenaniei (martie 1936), a Anschullus-ului (1938), a prestaþiei deplorabile a liderilor anglo-francezi din timpul Conferinþei de la München, a anexãrii Cehoslovaciei (martie 1939), factorii de decizie de la Bucureºti au „reacþionat“ prin Tratatul economic româno-german, semnat în martie 1939, pe care nu s-au grãbit sã-l punã în aplicare. Ba mai mult, pentru a irita ºi mai mult Berlinul, au dat credit „garanþiilor unilaterale“, primite în aprilie 1939, din partea Marii Britanii ºi Franþei. Aceste „garanþii“ erau simple declaraþii politice

de conjuncturã fãcute de Neville Chamberlain ºi Edouard Daladier (capitularzii de la Munchen). Ei anunþau vag cã anglo-francezii pot acorda „întreaga asistenþã ce le stã în putinþã“ în cazul unei agresiuni împotriva României ºi Greciei, care „ ar ameninþa în mod clar independenþa” celor douã state, iar guvernele de la Bucureºti ºi Atena ar hotãrî sã opunã rezistenþã. Evident cã aceste „garanþii“ nu erau dublate de acorduri tehnice care sã consemneze ajutorul militar concret. Tragedia anului 1940 a confirmat erorile ºcolii titulesciene de diplomaþie ancoratã unilateral în direcþia pãstrãrii alianþelor tradiþionale, devenite, însã, inoperabile la sfîrºitul deceniului IV. Abia dupã notele ultimative din 26 ºi 27 iunie 1940 ºi anexarea Basarabiei, Bucovinei de Nord ºi a Þinutului Herþei, Carol al II-lea a decis sã adapteze politica externã a României, deja rãºluite, la realitãþile geopolitice. Abia la 28 iunie 1940, regele a renunþat la „garanþiile“ franceze ºi engleze, iar noul premier, Ion Gigurtu, a anunþat alinierea „sincerã“ la politica Axei. Era însã prea tîrziu. România pierduse momente preþioase în perioada 1936-1938, cînd Germania era direct interesatã de prietenia României ºi ar fi rãspuns loial nevoilor noastre de securitate a graniþelor de Est ºi de Vest. În noul context, Hitler era stãpîn pe situaþie, iar primul-ministru I. Gigurtu ºi ministrul de Externe M. Manoilescu, aflaþi în vizitã în Germania, au primit nenumãrate reproºuri pentru politica de „încercuire“ a Germaniei adoptatã de România la cererea Franþei ºi Angliei. Totodatã, rememorînd momentul 1936, vizita lui Gh. Brãtianu la Berlin ºi semnalele transmise Bucureºtiului pe canalele diplomatice, Hitler reproºa oficialilor români cã oamenii politici ºi „Hohenzollernul de la Bucureºti“ au refuzat „mîna întinsã“ cu mulþi ani în urmã, cînd se oferise sã garanteze toate frontierele României, fãrã ca noi sã renunþãm la cele franceze ºi

Consiliilor Sãteºti Lucoviþa ºi Movila s-au situat evreii Mendel Biciuþki ºi Iakov Mer. Secretarã a Consiliului Orãºenesc Herþa este numitã evreica Ada Glikºtern. Îngrijorat de situaþia creatã, Alexei ªved, primul secretat al comitetului raional Herþa al Partidului Comunist (bolºevic) al Ucrainei, în primãvara anului 1941, înainteazã lui Nikita Hruºciov, Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolºevic) al Ucrainei, un memoriu cu urmãtorul conþinut: „Pe parcursul celor opt luni de existenþã a puterii sovietice în partea de nord a Bucovinei, inclusiv în raionul Herþa, teritoriul cãruia n-a intrat în componenþa Bucovinei, fiind în realitate a României, a fost desfãºuratã o intensã activitate în direcþia consolidãrii puterii sovietice. Reieºind din faptul cã populaþia raionului Herþa, cu excepþia oraºului Herþa, unde locuiesc evreii ºi a satului Tureatca, unde sînt ucrainieni, o constituie românii ºi moldovenii, care absolut nu cunosc limba ucrainianã sau rusã, iar dintre lucrãtorii repartizaþi din regiunile estice numai opt persoane ºtiu limba moldoveneascã, toatã activitatea, amintitã mai sus, întîmpinã mari greutãþi. În baza celor expuse consider cã e necesar de examinat problema transformãrii raionului Herþa în raion naþional moldovenesc sau românesc, alipind la acest raion satele româneºti din raionul Hliboca ºi numind în posturile de conducere a raionului persoane care cunosc limba moldoveneascã”.

Învinuiþi de „agitaþie antisovieticã“ ºi arestaþi de cãtre organele sovietice de represalii (1) Dictatura stalinistã instaureazã pe meleagurile ocupate un regim de jaf ºi teroare. Astfel, la 15 august 1940 apare Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. despre naþionalizarea pãmîntului pe teritoriul nordului Bucovinei, conform cãruia, începînd cu data de 28 iunie 1940, tot pãmîntul þinutului cotropit ºi bogãþiile subsolului devin proprietatea statului sovietic. În aceeaºi zi, este emis Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. despre naþionalizarea bãncilor, întreprinderilor industriale, organizaþiilor de consum, transportului feroviar ºi fluvial, poºtei ºi telegrafului. (va urma) PETRU GRIOR, Cernãuþi promitea relaþii economice foarte avantajoase în schimbul renunþãrii la politica Pactului oriental. Comunicare prezentatã la Conferinþa din 31 mai 2016, la Biblioteca B.P.Haºdeu, Chiºinãu.

Adversitatea lui N. Titulescu faþã de Germania, afiºatã zgomotos dupã 1933, echilibristica politicã ºi economicã utilizatã de Bucureºti dupã debarcarea lui N. Titulescu ºi în special din perioada monarhiei autoritare, cînd Carol al II-lea devenise principalul factor de decizie al politicii externe, au creat neîncredere ºi antipatie la Berlin. În replicã, politica duplicitarã a regelui faþã de Germania a fost taxatã indirect de catre Hitler prin „dezinteresul“ - termen stipulat la punctul 3 din Protocolului adiþional secret al Pactului RibbentroppMolotov - privind Basarabia lãsatã pradã imperialismului sovietic. Totodatã, aceeaºi politicã duplicitarã a fost „rãsplãtitã“ ºi direct prin odiosul Arbitraj de la Viena, care a permis Ungariei ocuparea pãrþii de nord-vest a Transilvaniei ºi pierderea Cadrilaterului în favoarea Bulgariei. Tragedia anului 1940 a consemnat falimentul regimului autoritar ºi a determinat abdicarea regelui Carol al II-lea, considerat principalul vinovat de dezastrul þãrii. Pierderile teritoriale au impus invariabil, ca unicã soluþie de suprevieþuire a statului, intrarea þãrii pe orbita Reichului, dar în condiþii cu mult mai drastice, comparativ cu perioada precedentã, în care germanii erau realmente interesaþi de prietenia României. Situaþia era dezastruoasã. Þara fusese mutilatã teritorial, iar societatea româneascã, demobilizatã de proporþiile dezastrului, de neîncredere ºi incertitudini. Armata românã era inhibatã de hotãrîrile capitularde luate de Consiliile de Coroanã ºi de cãtre rege, dezonoratã, deopotrivã, de retragerea pripitã din teritoriile abandonate. Astfel, comunitatea româneascã traumatizatã de realitãþile prãbuºirii oferea generalului Ion Antonescu, ºeful statului român, argumente ºi instrumente de negociere incomparabil mai slabe faþã de anii 1936-1939 cînd, printr-o atitudine elasticã ºi echilibratã de apropiere politico-economicã faþã de Germania, s-ar fi evitat, poate, tragedia anului 1940. (va urma) Prof. dr. CORNELIU CIUCANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 25 ianuarie 2019

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei O mare companie a statului vrea sã se extindã în zona caspicã Directorul general al Romgaz, Adrian Volintiru, a afirmat, dupã întîlnirea cu reprezentanþii companiei SOCAR, din Azerbaidjan, cã implicarea companiei azere alãturi de Romgaz în cadrul unor proiecte de anvergura duce la crearea unei oportunitãþi majore ºi deschide drumul expansiunii Romgaz pe pieþele internaþionale. „Intrarea în parteneriat cu o companie de talia SOCAR, cu perspectiva extinderii, este un lucru important pentru noi, pentru cã va aduce beneficii majore nu doar Romgaz, cît ºi sectorului energetic ºi economiei naþionale în ansamblul sãu. Romgaz doreºte sã îºi extindã activitatea pe pieþele externe, explorînd noi oportunitãþi ºi identificînd variante optime ºi eficiente de expansiune cu implicaþii profitabile asupra companiei”, a afirmat Volintiru.

Oficialii companiei azere ºi-au manifestat interesul pentru explorarea ºi exploatarea off-shore, în parteneriat cu Romgaz, a gazelor din Marea Neagrã, dacã firma româneascã decide sã se implice în acest proiect. De asemenea, a fost menþionatã posibilitatea colaborãrii pe proiecte ce vizeazã Conducta de gaze Trans-Anatolian Natural Gas Pipeline (TANAP) ºi gazoductul TransAdriatic Pipeline (TAP), a cãrui procedurã de finanþare de proiect prin strîngerea a 3,9 miliarde euro, s-a încheiat la finalul anului trecut (decembrie 2018).

Volintiru a efectuat o vizitã oficialã în Republica Azerbaidjan, la invitaþia oficialilor SOCAR. Aceºtia au discutat, la Baku, ºi despre intenþia companiei române de a colabora atît în zona on-shore din Azerbaidjan, cît ºi în cea off-shore din Marea Caspicã. „Întîlnirile vor conti-

Iohannis atacã la CCR modificãrile aduse de Parlament legilor electorale Preºedintele Klaus Iohannis a sesizat, joi, 17 ianuarie 2019, Curtea Constituþionalã a României (CCR) în legãturã cu modificarea legii care interzice organizarea referendumului la aceaºi datã cu desfãºurarea alegerilor europarlamentare, informeazã Administraþia Prezidenþialã. Este vorba despre legea pentru modificarea ºi completarea unor acte normative în materie electoralã care a fost transmisã de Parlament pentru promulgarea de cãtre preºedintele Klaus Iohannis la finalul lunii decembrie a anului trecut. ªeful statului susþine cã argumenteazã, în sesizarea transmisã Curþii Constituþionale, cã o asemenea normã legislativã care interzice organizarea unei consultãri populare odatã cu desfãºurarea alegerilor europarlamentare încalcã prevederile constituþionale. Preºedintele aminteºte cã Legislativul a încercat de mai multe ori, prin proiecte de lege, sã interzicã organizarea referendumurilor la aceeaºi datã cu desfãºurarea alegerilor în PE, care au fost declarate neconstituþionale de cãtre CCR. „Prin conþinutul normativ, unele dispoziþii sînt contrare prevederilor constituþionale ºi jurisprudenþei instanþei de contencios constituþional”, aratã ºeful statului, invocînd mai multe motive.

Unul dintre acestea se referã la art. II pct. 4 din legea dedusã controlului de constituþionalitate – ce introduce un nou alineat, alin. (11) la art. 5 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea ºi desfãºurarea alegerilor pentru Parlamentul European, unde se prevede cã: „Pentru a asigura respectarea prevederilor prezentului articol în ziua de referinþã nu se pot organiza alte tipuri de alegeri ºi nici referendumuri la nivel naþional sau local”. „Desigur, autoritatea legiuitoare este liberã sã opteze pentru orice soluþie legislativã în materie referendarã, însã fãrã a interfera cu competenþele celorlalte autoritãþi publice în acest domeniu, precum ºi fãrã a le modifica statutul constituþional ori atribuþiile prevãzute în Legea fundamentalã. Or, norma prin care se interzice organizarea de referendumuri la aceeaºi datã cu data desfãºurãrii alegerilor pentru Parlamentul European afecteazã norme ºi principii constituþionale pentru motivele pe care le vom expune în continuare”, scrie în sesizare.

Astfel, se aratã competenþa exclusivã a Preºedintelui României în materia referendumului cu privire la probleme de interes naþional, chiar dacã consultarea Parlamentului este obligatorie, în sensul cã ea trebuie realizatã, dar Preºedintele are libertatea deciziei. Numai Preºedintele României are dreptul de a decide care sînt problemele de

nua în perioada urmãtoare, pentru a concretiza cele discutate. Am identificat inclusiv varianta de schimb de expertizã pe partea de depozitare gaze, întrucît în cele douã companii situaþia este similarã, avem capacitãþi mari de depozitare (3 miliarde de metri cubi) ºi intenþii comune de a dezvolta aceastã activitate în ambele þãri”, a adãugat directorul general al Romgaz.

Trei din cinci companii mici ºi mijlocii din România nu susþin suprataxarea cu 2% a bãncilor, se aratã într-un sondaj fãcut de Patronatul IMM-urilor în rîndul a 387 de microîntreprinderi, întreprinderi mici, întreprinderi mijlocii, PFA-uri, ONG-uri. La întrebarea: „Ce efecte vor fi generate de suprataxarea bãncilor?”, 69,3% din respondenþi au rãspuns cã bãncile vor transfera costurile cãtre clienþi, 64% cã accesul la creditul bancar va deveni mai dificil ºi costisitor ºi pentru populaþie, ºi pentru companii (în special microîntreprinderile), ºi pentru statul român (care riscã costuri suplimentare cu serviciul datoriei), 56% au menþionat scãderea creditelor nou acordate, diminuînd investiþiile, consumul ºi creºterea economicã, 46,7% au evidenþiat creºterea încasãrilor la bugetul de stat.

La întrebarea: „Susþineþi suprataxarea companiilor din energie”, 70,3% din respondenþi au rãspuns negativ, doar 29,7% declarînd cã susþin suprataxarea companiilor din energie.

La întrebarea: „Ce efecte vor fi generate de suprataxarea companiilor din energie”, 78,70% din respondenþi au rãspuns cã se vor transfera costurile cãtre

clienþi (persoane fizice ºi juridice), 54% au menþionat reducerea investiþiilor ºi diminuarea unor activitãþi economice, 48% au evidenþiat creºterea încasãrilor la bugetul de stat. La întrebarea: „Susþineþi suprataxarea companiilor din telecomunicaþii”, 66,2% din respondenþi au rãspuns negativ, doar 33,8% declarînd cã susþin suprataxarea companiilor din telecomunicaþii. La întrebarea: „Ce efecte vor fi generate de suprataxarea companiilor din telecomunicaþii?”, 75% din respondenþi au declarat cã se vor transfera costurile cãtre clienþi (persoane fizice ºi juridice), 50% au evidenþiat creºterea încasãrilor la bugetul de stat, 47,20% au menþionat reducerea investiþiilor ºi diminuarea unor activitãþi economice.

Conform OUG 114, zisã „pe lãcomie“, „instituþiile bancare sînt obligate la plata taxei pe active financiare, denumitã în continuare taxa pe active, în situaþia în care media trimestrialã ROBOR determinatã potrivit art. 87 alin. (2) depãºeºte pragul de 2%, denumit în continuare prag de referinþã”. De asemenea, actul normativ stipuleazã suprataxarea companiilor din energie cu 2% pe cifra de afaceri: „Contribuþia bãneascã perceputã de la titularii de licenþe în domeniul energiei electrice, al energiei electrice ºi termice în cogenerare pentru componenta energia electricã, al gazelor naturale este egalã cu 2% din cifra de afaceri realizatã de aceºtia din activitãþile ce fac obiectul licenþelor acordate de ANRE, cifrã de afaceri calculatã conform reglementãrilor ANRE aprobate prin ordin al preºedintelui ANRE cu avizul Comisiei Naþionale de Strategie ºi Prognozã”. Nu în ultimul rînd, s-a introdus ºi suprataxarea companiilor din telecomunicaþii cu 3% pe cifra de afaceri: „Procentul prevãzut la alin. (1) ºi (2) se stabileºte în cuantum de 3%, cu excepþia serviciilor poºtale ºi de curierat“.

COSMIN PAM MATEI

interes naþional ºi, în cadrul acestora, de a stabili, prin decret, problema ce constituie obiectul referendumului ºi data desfãºurãrii acestuia, potrivit Legii nr. 3/2000 privind organizarea ºi desfãºurarea referendumului. În ceea ce priveºte refendumul privind demiterea Preºedintelui României, în sesizare se aratã cã, aºa cum rezultã din jurisprudenþa constituþionalã, acest tip de referendum se poate desfãºura oricînd în cursul anului, dacã Parlamentul a aprobat propunerea de suspendare din funcþie a Preºedintelui României, Curtea Constituþionalã reþinînd cã în Constituþie nu existã nici o altã condiþie care sã interzicã organizarea ºi desfãºurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenþiale, parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European, ori într-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor menþionate.

Potrivit sursei citate, „competenþa stabilirii datei referendumului local nu poate aparþine decît autoritãþii locale respective”.

De asemenea, este vizat art. I pct. 11 din legea dedusã controlului de constituþionalitate. „Participarea reprezentanþilor partidelor politice în componenþa birourilor electorale reprezintã expresia îndeplinirii uneia dintre principalele funcþii ale partidelor politice, cea de a contribui la formarea unor autoritãþi publice ºi de a promova pluralismul politic. Astfel, dreptul formaþiunilor politice parlamentare de a propune membri în birourile electorale prevãzute de art. I pct. 11 din legea dedusã controlului de constituþionalitate nu poate fi realizat în mod diferenþiat, atît timp cît toate partidele politice parlamentare au obþinut mandate de deputaþi sau senatori, fãrã încãlcarea principiilor prevãzute de art. 8 alin. (1) ºi alin. (2) din Constituþie referitoare la pluralismul ºi definirea ºi exprimarea voinþei politice a cetãþenilor. Prezenþa reprezentanþilor din toate partidele parlamentare reprezintã o garanþie în plus pentru corecta desfãºurare a alegerilor, indiferent de tipul acestora”, se mai aratã în sesizare.

Conform sesizãrii, „dispoziþiile art. I pct. 11 din legea dedusã controlului de constituþionalitate care condiþioneazã posibilitatea partidelor politice parlamentare de a desemna reprezentanþi în birourile electorale de existenþa unui grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului încalcã art. 1 alin. (5), art. 8 alin. (2),art. 16 alin. (1) din Constituþie”.

Totodatã, în sesizare se aratã cã art. I pct. 45 din legea dedusã controlului de constituþionalitate încalcã art. 1 alin. (5) din Constituþie. „Menþionãm cã listele electorale speciale sînt reglementate în Legea nr. 33/2007 privind organizarea ºi desfãºurarea alegerilor pentru Parlamentul European ºi au în vedere alegãtorii neresortisanþi care vor sã îºi exercite dreptul de vot pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European. Potrivit art. II pct. 3 din legea criticatã, la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 se prevede

cã „Prin alegãtor neresortisant se înþelege orice cetãþean al unui stat membru al Uniunii Europene, altul decît România, avînd domiciliul sau reºedinþa în România, care are dreptul de a alege în România pentru Parlamentul European, în conformitate cu dispoziþiile prezentei legi”.

Faþã de cele de mai sus, în lipsa vreunei circumstanþieri sau a unei definiþii legale a noþiunii de liste electorale speciale în conþinutul Legii nr. 370/2004 ar însemna ca în calculul numãrului de voturi necesar pentru a declara candidatul ales ca Preºedinte al României, în condiþiile art. 81 alin. (2) din Constituþie sã intre ºi cetãþenii altor state membre ale Uniunii Europene”, scrie în sesizare.

Un alt articol atacat este art. I pct. 50 din legea dedusã controlului de constituþionalitate, care încalcã art. 2 alin.

(1), art. 1 alin. (3) ºi alin. (5) din Constituþie. „Potrivit acestui punct – care completeazã art. 50 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preºedintelui României, conform alin. (14) nou introdus: la lit. b) se prevede – numãrul buletinelor de vot primite (lit. b) trebuie sã fie mai mare sau egal cu suma dintre numãrul buletinelor de vot primite (lit. b), numãrul voturilor valabil exprimate (lit. d) ºi numãrul voturilor nule (lit. e): „pct. b > / = pct. b + pct. d + pct. e”. În primul rînd, o atare formulã de calcul este inaplicabilã logic, întrucît numãrul total al buletinelor de vot primite va fi mereu mai mic decît acelaºi numãr la care se adaugã numãrul voturilor valabil exprimate ºi cel al voturilor nule. Apreciem cã formula de calcul, redactatã în mod greºit dintr-o eroare materialã de cãtre legiuitor, la alin. (14) lit. b) trebuia sã fie cea în care numãrul total de buletine de vot primite sã fie egal cu suma dintre numãrul buletinelor neîntrebuinþate, numãrul voturilor valabil exprimate ºi numãrul voturilor nule. Doar în acest fel se garanteazã desfãºurarea corectã a unui scrutin ºi faptul cã în respectiva secþie de votare nu au existat fraude electorale”, aratã sursa citatã.

Conform sesizãrii, „în al doilea rînd, numãrul total de buletine de vot primite nu poate fi mai mare decît suma celor trei componente (numãrul buletinelor neîntrebuinþate, numãrul voturilor valabil exprimate ºi numãrul voturilor nule), ci acesta trebuie sã fie egal cu suma amintitã. A reglementa o atare situaþie prin lege, conduce implicit la acceptarea posibilitãþii ºi justificãrii printr-o lege organicã a lipsei unor buletine de vot, caz în care rezultatele din respectiva secþie de votare vor fi validate la finalul scrutinului”. „În considerarea argumentelor expuse, vã solicit sã admiteþi sesizarea de neconstituþionalitate ºi sã constataþi cã dispoziþiile prezentate din Legea pentru modificarea ºi completarea unor acte normative în materie electoralã sînt neconstituþionale”, aratã preºedintele Iohannis în sesizarea trimisã CCR. (R.C.)

„Ce efecte vor fi generate de suprataxarea bãncilor?“

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 25 ianuarie 2019

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei O bandã organizatã vrea sã lichideze Imprimeriile Naþionale (1) Printr-un memoriu adresat ministrului Culturii ºi Identitãþii Naþionale, Daniel Breaz, directorul Sucursalei Imprimeria Ardealul Cluj, Mircia Giurgiu, solicitã schimbarea din funcþie a administratorului special ºi administratorului judiciar ai Companiei Naþionale a Imprimeriilor (CNI) Coresi.

Conform prevederilor Hotãrîrii Guvernului nr.

96/1999, CNI Coresi este societate comercialã pe acþiuni cu capital integral de stat, care este definitã ca persoanã juridicã românã ce desfãºoara, în principal, activitãþi de interes public naþional, ceea ce înseamnã cã domeniul sãu de activitate (executarea de tipãrituri ºi lucrãri poligrafice) are legãturã cu siguranþa naþionalã a României. Cu toate acestea, dupã intrarea în insolvenþã, în 2013, cu complicitatea administratorului judiciar Victrix Capital SPRL (desemnat în aceastã funcþie în 2013 ), administratorii speciali Marius Bogdan Ilie (care a deþinut aceastã funcþie în perioada 2013-2016) ºi Pavel Avramoiu (numit în aceastã funcþie în septembrie 2018) au fost preocupaþi doar de vînzarea activelor CNI Coresi (terenuri ºi construcþii situate în zonele centrale ale Municipiilor Bucureºti, Craiova, Cluj-Napoca, Oradea, Bacãu), fapt ce ar fi dus sau ar duce la lichidarea companiei. Cei doi administratori speciali s-au aflat în siajul clientelar al PNL, iar în ultimii ani au ajuns în anturajul fostului primar general al capitalei, Sorin Oprescu, ºi al succesoarei sale, Gabriela Firea.

Administratorul judiciar este legat de fostul ºef operativ al SIE, controversatul general Silviu Predoiu, care ºi-a dechis recent o firmã de consultanþã taman în sediul acestuia (un apartament din zona Piaþa Victoriei).

La pierderi mari, cîºtiguri umflate pentru administratorul judiciar În pofida faptului cã a manifestat fie neglijenþã crasã, fie complicitate vãditã faþã de actele nelegale ºi pãguboase ale administratorului special Marius Bogdan Ilie, în mandatul cãruia au fost înregistrate pierderi anuale între 5 ºi 6 milioane de lei, administratorul judiciar Victrix Capital SPRL a beneficiat în perioada 20132018, conform raportului Corpului de Control al primului-ministru înregistrat la CNI Coresi sub nr.

412/105/24.09.2018 (care a fost întocmit în mandatul actualului prim-ministru, Viorica Dãncilã), de o remuneraþie nelegalã de 3.500 de euro/lunã ºi un procent de 2,2% + TVA din sumele încasate/recuperate din averea societãþii debitoare. Prin încheierea pronunþatã de judecãtorul sindic în data de 16.10.2013, în dosarul Tribunalului Bucureºti, Secþia a VII-a Civilã nr.

29.785/3.2013, prin care a fost admisã cererea de intrare în insolvenþã, a fost stabilitã o remuneraþie de doar 3.000 de lei/lunã pentru administratorul judiciar.

Administratorul judiciar a beneficiat de o remuneraþie lunarã necuvenitã, de 3.500 de euro/lunã, cu complicitatea administratorului special, care a reuºit, în data de 6.08.2013, sã obþinã aprobarea Adunãrii Generale a Acþionarilor pentru desemnarea Victrix Capital SPRL în calitate de administrator judiciar al CNI Coresi, fãrã a se solicita în prealabil ºi a se dispune de nici o ofertã în acest sens. Doar ulterior au fost solicitate ºi au fost înregistrate, în perioada 21.08-26.08.2013, oferte din partea a patru societãþi de insolvenþã, dar în oferta Victrix Capital nu era prevãzut preþul serviciilor, spre deosebire de celelalte trei firme, care au fãcut oferte de preþ. Cu toate acestea, a fost aleasã oferta Victrix Capital SPRL, care ºi-a precizat preþul serviciilor la 3.500 de euro/lunã doar cu ocazia ºedinþei Consiliului de Administraþie din 2.09.2013, în care a fost aprobatã.

Administrator judiciar, uns nelegal ºi anchetat penal Din raportul susmenþionat al Corpului de Control al primului-ministru mai rezultã cã societatea de insolvenþã Victrix Capital SPRL a fost confirmatã în calitate de administrator judiciar al CNI Coresi prin votul pozitiv a patru din cei cinci participanþi, care reprezentau doar 45,32 % din totalul creanþelor, principalul creditor ANAF, care deþinea 44,24 % din creanþe, exprimînd un vot negativ. În consecinþã, societatea de insolvenþã Victrix Capital SPRL a fost desemnatã nelegal adminis-

trator judiciar, întrucît nu a întrunit voturile creditorilor care deþineau cel puþin 50% din valoarea totalã a creanþelor, cum stipuleazã articolul 19, alineatul 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenþei, care este aplicabilã în cauzã. Aspectul privind onorariul administratorului judiciar, propus spre aprobare de acesta ºi stabilit la 3.500 de euro/lunã + un procent de 2,2% + TVA din sumele încasate/recuperate din averea societãþii debitoare, nu s-a aflat pe ordinea de zi a convocatorului primei ºedinþe a adunãrii generale a creditorilor, iar la ºedinþa în cauzã nu au participat titularii tuturor creanþelor. Dupã ce a fost desemnat nelegal administrator judiciar, societatea Victrix Capital SPRL a încasat pînã la data finalizãrii controlului suma totalã de 1.099.161,17 de lei de la CNI Coresi, în circumstanþele în care judecãtorul sindic nu s-a pronunþat asupra deliberãrii privind onorariul administratorului judiciar.

Administratorul coordonator al societãþii de insolvenþã Victrix Capital SPRL, avocatul Marius Cristian Ghiþã, este cercetat de DIICOT în legãturã cu lichidarea nelegalã, sau mai bine zis cu devalizarea substanþialã a activelor unei societãþi hoteliere cunoscute, SC Hercules SA Herculane. Potrivit unor informaþii apãrute în presã, în data de 26.10.2017, avocatul Marius Cristian Ghiþã a fost ridicat, în calitate de reprezentant al administratorului judiciar Victrix Capital SPRL, de cãtre procurori DIICOT ºi ofiþeri DGA din sala de judecatã a Tribunalului Caraº-Severin, alãturi de alte ºase persoane (un executor judecãtoresc, doi oameni de afaceri, doi avocaþi, un lichidator). Toþi aceºtia au fost acuzaþi cã au vîndut active valoroase, îndeosebi hoteluri cu terenurile aferente, din Bãile Herculane, aflate în proprietatea SC Hercules SA, la preþuri subevaluate, în timp ce bunurile imobile se aflau sub sechestru. Potrivit DIICOT, cei ºapte reþinuþi au fost suspectaþi de sãvîrºirea infracþiunilor de constituire a unui grup infracþional organizat, delapidare, spãlarea banilor, abuz în serviciu, ºantaj ºi sustragere de sub sechestru. Recent au apãrut informaþii în presã cã în apartamentul în care se afla sediul Victrix Capital SPRL ºi-ar fi înregistrat sediul ºi o firmã de consultanþã la care este asociat unic ºi administrator controversatul general Silviu Predoiu, fost ofiþer de Securitate, care a deþinut funcþia de ºef operativ al SIE (primadjunct al directorului) în perioada 2005-2018. Conform unor surse, avocatul Marius Cristian Ghiþã ar fi rudã apropiatã cu un alt fost general de Securitate, Grigorie Ghiþã, care a fost acuzat pentru masacrul de la Aeroportul Otopeni, din decembrie 1989, în calitate de comandant al Trupelor de Securitate din România.

Specialul Avrãmoiu, un alt Ilie cu aceeaºi pãlãrie (1) De parcã nu ar fi fost suficientã experienþa pãguboasã cu Marius Bogdan Ilie, în septembrie 2018, a fost desemnat director general interimar ºi administrator special al CNI Coresi Pavel Avrãmoiu, care de la numire ºi pînã în prezent ºi-a exprimat clar, prin vorbe ºi fapte, intenþia de a lichida rapid compania, pe care o eticheteazã drept „un hoit”, prin vînzarea activelor sale. În cele patru luni de activitate, administratorul special Pavel Avrãmoiu a dovedit cã nu este interesat deloc de rentabilizarea companiei prin creºterea numãrului ºi valorii comenzilor pentru tipãrituri ºi lucrãri poligrafice. Dupã ce antecesorul sãu, Marius Bogdan Ilie, a început activitatea sa infracþionalã pãguboasã, cu vînzarea sediului Sucursalei Imprimeria Oltenia Craiova, Pavel Avrãmoiu vrea sã continue cu vînzarea sediilor sucursalelor Imprimeria Ardealul Cluj ºi Imprimeria de Vest Oradea, care includ construcþii ºi terenuri valoroase în zone centrale, deºi prima dintre acestea se aflã de mai multe luni pe profit, iar cealaltã este pe cale de redresare. Sucursala Imprimeria Ardealul Cluj ºi-a achitat toate datoriile ºi este pe profit de opt luni, iar numãrul comenzilor este în creºtere, avînd asigurate lucrãri pentru anul în curs. Pe lunile mai-noiembrie 2018, Imprimeria Ardealul Cluj a avut profit de aproape 200.000 de lei, în condiþiile în care, la data de 13.05.2016, pierderea medie lunarã era de 90.000 de lei, iar datoriile principale erau de peste 300.000 de lei la hîrtie, peste 200.000 de lei la energie electricã ºi gaze naturale ºi peste 60.000 de lei la alte materii prime ºi materiale tipografice, ºi toate aceste datorii au fost achitate în cursul anului trecut. Dupã lichidarea sucursalelor, administratorul special Avrãmoiu intenþioneazã sã vîndã ºi activele de la sediul central din Casa Presei Libere. (va urma) VALER MARIAN

Pastila sãptãmînii

Becali, partidul ºi intelectualii Este foarte dificil de înþeles cel mai polivalent personaj al ultimilor ani, mai ales acum, în prag de alegeri. Nu ºtim cum se face, dar, ori de cîte ori se apropie un an electoral, indiferent de care, reapar de nicãieri figuri triste ale politicii, pe care noi, muritorii de rînd, le credeam de mult uitate. Vãd cã, atît pe zona aºa-zis naþionalistã, cît ºi pe alte perimetre bine delimitate politic, au revenit nume, figuri, zîmbete triste ºi, din nou, promisiuni deºarte. Vin alegerile. ªmecherii vin din nou sã cerºeascã voturi, vin din nou cu promisiuni ºi cãciulealã, doar, doar vor ajunge acolo, sus, în Parlamentul European, sau doar la Cotroceni, ca sã vorbim de anul ãsta.

Zilele trecute, pe cînd treceam liniºtit pe lîngã o vitrinã luminatã de fel ºi fel de poveºti, am vãzut un domn Becali anunþînd cu fast cã doreºte sã lanseze sau sã înfiinþeze, cã nici nu ºtii cum e mai bine, un nou partid, compus doar din intelectuali. De oameni de valoare. A ºi enumerat cîþiva, unii apuºi de mult, alþii doar intelectuali, iar unii de-a dreptul penibili. ªi a mai spus domnul de mai sus cã el nu are sã candideze, cã îi va lãsa pe ei, intelectualii, sã se joace, cuminþi, prin curtea politicii, dorindu-ºi ca el sã fie doar un umil spectator din tribunã, fãrã sã arate cartonaºe galbene sau roºii celor care îi încalcã directivele. Pentru cei care încã mai citesc literatura SF, putem sã spunem cã domnul Becali are ºi imaginaþie, dar ºi un strop de umor, combinat cu multã naivitate. Din fericire, însã, toate aceste minusuri sînt compensate cu mulþi bani, aºa cã ne este clar cã e posibil sã aibã ceva succes în demersul sãu. În fapt, se ºtie cã, în general, intelectualii þintesc sus, cît mai sus, ºi dacã ies ºi bani din asta, cu atît mai bine.

Personal, însã, nu cred cã acest demer, al lui Gigi Becali are sã se materializeze, sau, cel puþin, nu în aceastã formulã. De ce? Sînt mai multe cauze. Sã începem cu prima: mulþi dintre cei expuºi public de el nu vor sã îºi asocieze numele cu cineva care a scris cãrþi prin celula unui penitenciar o perioadã.

Indiferent de cît de popular e Gigi Becali, o promovare negativã nu face nimãnui bine, mai ales cã, se ºtie, cu cît omul este mai puternic, cu atît duºmanii lui sînt mai pe mãsurã. Asta ar fi o cauzã.

O alta ar fi elementul-surprizã, pe care Becali îl oferã de fiecare datã cînd simte cã ceva nu e cum doreºte el. ªi aici putem sã vorbim de demisii, concedieri, epitete ºi fel de fel de alte reacþii, publice în majoritate. Intelectualii, cei vizaþi, nu mã refer la alþii, nu sînt, totuºi, o echipã de fotbal ºi nu cred cã vor fi de acord sã fie trataþi ca niºte sportivi, în loc sã fie abordaþi într-un stil ceva mai „domnesc”. Am punctat douã, trei motive care împiedicã acest proiect. Dacã, însã, cîþiva dintre ei vor accepta, este posibil sã facã ceea ce trebuie pînã cînd preiau controlul în partid, ºi apoi sã se debaraseze de finanþator, cînd momentul o va permite. ªi aici, latifundiarul din Pipera are ceva experienþã în spate, astfel încît sã înþeleagã cã, totuºi, cele mai mizerabile caractere s-au strîns în zona politicã, nu în altã parte.

Nu cred, aºadar, cã are sã fie ceva, mã rog, ceva important cu acest proiect. Sînt multe variabile, orgolii ºi, este adevãrat, ºi mulþi bani. Din fericire, însã, se pare cã cine are noroc la bani nu are ºi noroc în… politicã.

Este clar cã cei care vor sã-ºi facã loc cu coatele în politicã, sau doar cu bani, încearcã ºi testeazã terenul naþionalist, nu altul, ºi asta pentru cã, în altã parte, nu mai e loc. PSD are locul asigurat. PNL la fel. USR se pare cã îºi va consolida locul, aºa cum au fãcut ºi ALDE, ºi veºnicul UDMR. Toþi acum se îngrãmãdesc pe zona naþionalistã, ca sã intre repejor în Parlament, vînzîndu-ne cioara vopsitã de pe gard ca fiind un papagal multicolor. Ba chiar am aflat cã un decedat politic, un nimeni, în fapt, a reînviat ºi s-a dus chiar ºi la Belgrad sã cearã voie sã reaparã la TV, alãturi de niºte amatori de averi ºi un pungaº de ocazie.

TANO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 25 ianuarie 2019

Cartea cunoaºterii interzise (18) Celþii sînt atlanþi Un examen superficial, dar perfect justificat de istoria ultimelor douã milenii, aduce pe globul terestru o judecatã de valoare destul de surprinzãtoare ºi deloc remarcatã, credem noi. De la polul nord pînã la gradul de latitudine 60: zonã a oamenilor albi ºi blonzi, zonã a înþelepciunii ºi cumpãtãrii. De la 60° la 30°: zonã a oamenilor mai puþin albi, mai puþin blonzi, zonã de inteligenþã activã. Mai jos de gradul 30, oamenii au o carnaþie din ce în ce mai închisã la culoare sau sînt negri, ºi se constatã o scãdere a potenþialului intelectual. Aceste consideraþii ne incitã sã credem cã unii dintre nordici sînt urmaºii hiperboreenilor, în vreme ce celþii, în general, sînt de origine atlantã, un amestec rezultat din încruciºarea autohtonilor tereºtri cu hiperboreenii „veniþi din cer“.

Centura polarã hiperboreeanã de înþelepciune va precumpãni vreodatã asupra activitãþii dezordonate a atlanþilor? Dificil de crezut, dar este sigur cã popoarele celtice vor fi mai deschise în a primi în mijlocul lor un Mesia alb ºi blond, cu ochi albaºtri plini de luminã, în genul Apolo, ºi o Fecioarã nordicã cu cosiþe lungi de culoarea spicului de grîu, în genul Velleda, decît un Mîntuitor negri-

Mãrturisirile unui fost secretar de partid (2) Nicolae Ceauºescu – lumini ºi umbre (2) Fac o destãinuire sincerã, care m-a marcat pe viaþã.

Toþi cei prezenþi, bãrbaþi, femei, tineri ºi copii, au plîns tot timpul. În aceastã atmosferã, un þãran, Onuc, unul din întemeietorii localitãþii din anul 1925, s-a adresat lui Nicolae Ceauºescu: „ Domnule Ceauºescu, nu ºtiþi dumneavoastrã cum am fost bãtuþi ºi uciºi de unguri, pentru simplul motiv cã ne-am nãscut români”. La auzul acestor vorbe, Nicolae Ceauºescu le-a rãspuns rãspicat: „…v-au bãtut, umilit ºi chinuit, dar nu vã vor mai bate niciodatã”.

Apoi i-a spus lui Iosif Uglar sã ajute aceastã comunitate, sã termine investiþiile începute la ºcoalã, cãminul cultural ºi la biserica nouã, ridicatã în locul celei demolate de regimul horthyst. Nicolae Ceauºescu a plecat spre Urziceni, iar eu m-am întors la Carei. Eram îngrijorat de ce se va întîmpla cu mine în urma discuþiilor avute între Nicolae Ceauºescu ºi locuitorii din Lucãceni. Cum stãteam în curte, la un moment dat, Elena Ceauºescu s-a apropiat de mine. Tovarãºa avea o þinutã foarte modestã.

M-a întrebat: „De ce eºti supãrat, tinere?”.

Am fost surprins de cuvintele rostite de domnia-sa, mai ales cã am prezentat istoricul localitãþii, insistînd

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (103) Luni, 3 iunie 2002 „Numai cînd mintea e calmã poþi primi înþelepciunea!”

Fãceau ei ceea ce fãceam ºi eu. Ne ascundem de Viaþã. Fugind de griji, de nevoi ºi de greu, te retragi în izolare. Tot o fugã este. Dar fãrã de folos. Ce aratã asta?

Lipsa de responsabilitate, egoism, slãbiciune, lipsã de moralã ºi slãbire psihicã.

Ce sã fie cel mai greu de depãºit, durerile fizice, frustrãrile sufleteºti, lipsurile de toate bunurile pãmînteºti, lipsa Iubirii? Suferinþã, descãtuºeazã-te! Altfel, nu te mai poþi salva, te cuprinde boala cea mai grea: dintr-o depresie uºoarã, treci la alta mai grea, se face cronicã.

Deznãdejdea te duce la nebunie!

Medicamente: credinþa, curajul, tãria, dorinþa ta de a face bine, ca sã-þi aduci pacea în suflet, perseverenþa, lupta neîncetatã, atenþia mãritã la ce faci, la ce simþi.

De ce mã simt victima unei manipulãri?!

La 21 mai 1991, de Sf. Constantin ºi Elena, iubitul meu de atunci, Emilaº, el, care fãcuse la liceu vioara ºi era înamorat de muzicã , ce-mi spune?: „Vreau sã sufãr, ca sã pot sã compun!” Din ce carte sfîntã preluase viitorul preoþel îndemnul? Dar, ca sã ajungã preot a trebuit sã se despartã

cios, venit din Orientul Apropiat. Este interesant de remarcat, în acest sens, cã Iisus a fost întotdeauna reprezentat fizic cu trãsãturile corespunzînd tipului galic.

Arienii, sanscrita ºi vedele Ramura arianã care s-a stabilit în peninsula Deccan a suferit ºi ea un amestec, ºi anume cu misterioºii dravidieni, supravieþuitori poate de pe continentul numit Mii. Singurele arhive antice ale strãmoºilor noºtri se gãsesc la indo-europeni. Sînt Vedele. Aceste scrieri sacre (netraduse încã integral în francezã) care, la origine, conþineau istoria antediluvianã a strãmoºilor noºtri, sînt de valoare inegalã sau au fost interpolate.

Deteriorãrile cromozomiale ale hinduºilor, hibridãrile lor au modificat în mod periculos mesajul primar, transformînd Vedele într-o simplã istorie a arienilor Indiei, prin alterãri ºi adãogiri succesive.

Vedele conþin: Rig-Veda, Yadjour-Veda, SîmaVeda, Atharvan-Veda.

Doar Rig-Veda este foarte veche; ea oferã o învãþãturã ºi informaþii asupra cosmogoniei ºi cultului arienilor pentru femei (dam) al cãrei rol a fost unul proeminent la toþi celþii, asupra bãuturii iniþiatice (soma), analogã hidromelului galic, ºi asupra unei mitologii care a servit ca arhetip pentru majoritatea mitologiilor europene.

Vedele sînt redactate în sanscritã, limba mamã a tuturor idiomurilor din familia indo-europeanã, limbã universalã aparent, cel puþin pentru toate popoarelor

avînd legãturã cu civilizaþia hiperboreenilor ºi a atlanþilor.

Are o vechime, se estimeazã, de 4.000 de ani (în realitate, mult mai mare). Lingviºtii considerã sanscrita ca fiind limba „cea mai” perfectã din lume, mai ales prin legãtura pe care o are cu ideea exprimatã. Afinitãþile sale cu limbile celtice au fost subliniate de Adolphe Pictet.

Misterul megaliþilor potrivit tradiþiei Istoria popoarelor albe, aproape necunoscutã, nu este predatã în ºcoli ºi colegii, cãci ea ar pune în evidenþã imensa escrocherie pe care o reprezintã faptul de a înlocui civilizaþia strãmoºilor noºtri cu cea a popoarelor din Orientul Apropiat. În mod deliberat, conjuraþiile contra adevãrului au acreditat ideea cã celþii erau barbari puþin evoluaþi ºi cã cei care ne-au deºteptat, care ne-au adus lumina, sînt fiii Orientului.

Timp de douã mii de ani, monumentele, documentele ºi tradiþiile celtice au fost distruse, sechestrate sau deturnate de la sensul lor iniþial, astfel încît a devenit dificil sã reînnodãm firele care conduc cãtre adevãrul istoric.

Din fericire, ne-au rãmas cîteva vestigii, ºi mai ales aceste pietre uriaºe care vorbesc prin ele însele: megaliþii!

Tumuli, dolmene, menhiri ºi cromlehi umplu drumurile marilor migraþii ariene, din Norvegia pînã la Dakar, ºi, de asemenea, în Europa centralã, India ºi America. (va urma) ROBERT CHARROUX

asupra denumirii de Lucãceni, dupã numele marelui patriot ºi luptãtor unionist Vasile Lucaciu. Elena Ceauºescu m-a ascultat cu mare atenþie ºi mi-a spus: „Sã nu fii supãrat, pentru cã soþul meu cunoaºte foarte bine ce s-a întîmplat în Transilvania, în urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940. Dar, ca sã nu fi supãrat, am sã-i spun eu cã ai procedat bine”.

Vizitarea comunei Urziceni s-a încheiat în jurul orelor 15.00. În faþa Comitetului Raional de partid Carei, s-au adunat peste 4.000 de oameni. Nicolae Ceauºescu ºi-a exprimat mulþumirea pentru vizita la Carei ºi în localitãþile învecinate ºi a insistat pentru unitatea tuturor locuitorilor, indiferent de naþionalitate, pentru a face din România o þarã prosperã, care sã asigure un nivel înalt de viaþã pentru fiecare cetãþean. Nicolae Ceauºescu a precizat cã a venit la Carei datoritã faptului cã aici, la 25 Octombrie 1944, a fost eliberatã ultima brazdã de pãmînt românesc de sub dominaþia horthysto-hitleristã, de cãtre glorioasa armatã românã. Statuia Ostaºului Român din Carei, opera marelui artist Vida Géza, s-a ridicat pentru cinstirea ºi amintirea pe vecie a eroilor Armatei Române, care au luptat vitejeºte, pentru ca Poporul Român sã fie liber ºi independent, alãturi de toate popoarele lumii. Între orele 16.00 ºi 18.00, s-a servit masa într-o camerã de la casa de oaspeþi, la care au participat membrii biroului Comitetului Raional de Partid. Dupã masã, în curte s-au realizat mai multe fotografii cu Nicolae ºi Elena Ceauºescu ºi cei invitaþi la masã, ocazie cu care ne-am prezentat fiecare dintre noi. La orele 19.00, cuplul

Ceauºescu, împreunã cu Iosif Uglar, a plecat la sediul Comitetului Regional de Partid Baia Mare. Insist pentru a rãmîne o sincerã mãrturisire pentru istorie, cã atît Nicolae, cît ºi Elena Ceauºescu au fost de o modestie ieºitã din comun, ei ne-au cucerit pe fiecare dintre noi.

A doua întîlnire directã am avut-o în anul 1970, ca urmare a inundaþiilor catastrofale provocate de ieºirea din matcã a rîurilor Someº, Crasna ºi Tur. Eu eram ºeful de cabinet al lui Iosif Uglar. Pot spune cã, pentru o zi, Nicolae Ceauºescu a fost sãtmãrean. Dupã ce a vãzut marele dezastru produs de inundaþii, a luat legãtura cu toþi miniºtrii, ordonîndu-le sã vinã la Satu Mare, ca sã participe la refacerea tuturor pagubelor din industrie ºi agriculturã. Nicolae Ceauºescu a insistat ca pentru fiecare familie sinistratã sã se asigure hranã, îmbrãcãminte, medicamente, cazare ºi 20.000 de lei pentru pierderea bunurilor din locuinþele inundate ºi dãrîmate. Tot atunci s-a stabilit ºi un amplu program de construcþii de locuinþe în localitãþile inundate, precum ºi construirea de apartamente în municipiul Satu Mare.

Inundaþiile au avut loc în luna mai 1970 ºi pînã în luna noiembrie pentru toþi sinistraþii au fost asigurate spaþii de locuit. A fost o solidaritate exemplarã de la ministere ºi de la întreprinderile de construcþii din alte judeþe ºi din judeþul Satu Mare, pentru asigurarea condiþiilor umane de trãit celor aflaþi în nevoi. (va urma) Prof. dr. IOAN CORNEANU

de mine, în loc sã-mi fie aproape ºi sã mã salveze?! Tãcere.

Ajutã-mã, Doamne, cu Tine mereu sã fiu!

unul din aceste paturi. Aici se nãºtea fãrã ajutorul medicilor. Mai veniserã douã femei, pe care eu, mai zdravãnã ca ele, le-am ajutat sã nascã. Uneia i-am spus de cum am vãzut-o cã va naºte un bãieþel ºi aºa a ºi fost.

Cealaltã a nãscut o fatã, cum tot eu i-am proorocit. Venea cîte un medic sau o asistentã doar sã vadã cum ne descurcãm. De mine se tot mirau cã nu mai nasc. Intrasem în panicã, pentru cã mi s-a spus cã îmi vor provoca ei naºterea printr-o injecþie. Eu nu doream aºa ceva. În final, a trebuit sã accept sã-mi facã injecþia. Mi-am amintit atunci de mesajul de la Bunica, prin care mi-a transmis cã Domnul i-a spus cã îmi va da un suflet „ puternic”, care se va naºte...

Vai, ºi cît regretam cã m-am lãsat sã-mi facã injecþia, socotind cã naºterea copilului meu nu este naturalã!

Am nãscut... 5 bãieþi gemeni! În capul meu îmi fãceam un calcul cã mai port în pîntec încã doi bebeluºi puternici. ªi tot calculînd în gînd, realizez cã am nãscut în luna februarie, la sfîrºit de lunã.

Aºadar, ne aflam în Zodia Peºtilor. Un semn dublu.

Se bucura toatã lumea. Eu deja îmi strigam copiii pe nume: Emanuel, Luca, Matei, Filip... La al 5-lea copil m-am oprit. Nu mai ºtiam cum sã-i pun numele. Sub nici o formã, oricît m-am chinut, nici un nume nu mi-a venit în cap, ca sã-l pot numi pe al 5-lea copil al meu. Eram neputincioasã, deznãdãjduitã ºi m-am trezit extrem de amãrîtã, de tulburatã cã pentru al 5-lea copil al meu... nu am mai gãsit un nume. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

12 iunie 2002 M-a sunat Eugenel. Doamne, vocea lui era identicã cu a lui Clari. Vorbea Clari prin el cu mine? Mulþumesc, Doamne. Slavã Þie, ce bucurie mi-ai dat! Plîng de bucurie. Aleluia! Aleluia! Christos a Înviat! Adevãrat a Înviat ! Mîine e Înãlþarea Domnului. Bucurã-te Fecioarã Preacuratã cã Fiul tãu a înviat a treia zi, ºi iar zic: „Bucurã-te cã Fiul Tãu s-a înãlþat la ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui, ºi iarãºi va sã vinã, cu slavã, sã judece viii ºi morþii a cãrei împãrãþie nu va avea sfîrºit. Bucurãte Marie pururea Fecioarã!” „...Îngerul a strigat celei pline de har: Curatã Fecioarã, bucurã-te, ºi iarãºi zic: bucurã-te cã Fiul Tãu a înviat a treia zi din mormînt”. „Lumineazã-te, lumineazã-te noule Ierusalime, cã slava Domnului peste tine a rãsãrit. Saltã acum ºi te bucurã, Sioane, iar tu, curatã nãscãtoare de Dumnezeu veseleºte-te întru Învierea celui nãscut al tãu.” („Îngerul a strigat”, din „Cîntãrile Sfintei Învieri”)

Marþi, 2 iulie 2002 Zi importantã: Aducerea veºmîntului Nãscãtoarei de Dumnezeu în Vlaherne.

Mã scol tulburatã. În visul meu mã aflam gravidã, cu burta la gurã. Trebuia sã nasc. Vedeam douã paturi deosebite, uºor ridicate la cîte un capãt, speciale pentru naºteri, acoperite cu cearºafuri verzui. Stãteam aºezatã într-

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (83) Dans de stradã (2) Peste stradã, un bãrbat în haine sport aºteaptã într-o staþie de autobuz. Poartã o ºapcã ºi ochelari de soare.

Pare distant ºi îmbrãcat prea subþire pentru vremea de afarã. E acolo de cînd am intrat în magazin.

Va trebui sã nu-l scap din ochi.

Oare conºtientizeazã oamenii din jur profunzimile nemiloase ale lumii în care trãiesc? Au oare idee de pericolele care pîndesc în jurul lor? Eu, cu siguranþã, nu am ºtiut aceste lucruri acum opt ani. Poate cã ignoranþa e un lucru bun. O viaþã trãitã cu o fricã permanentã nu mai e deloc viaþã. Sincer sã fiu, existã momente în care mi-e dor de acea ignoranþã binecuvîntatã. A ºti toate aceste lucruri, precum ºi o legitimaþie care îmi asigurã accesul la informaþii strict secrete nu echivaleazã cu fericirea.

Am învãþat acest lucru pe pielea mea.

Am la mine un exemplar din ediþia de azi a ziarului Washington Times. Mã uit pe prima paginã ºi mã prefac cã citesc. Ochii îmi sînt focalizaþi peste hîrtia ziarului la Domnul Haine Sport din staþia de autobuz.

Sfîrºitul rãzboiului rece a ajutat la rezolvarea cazului La Belle. Dreptatea nu a fost încã fãcutã, însã noi avem

Memoriile unui celebru criminalist român (50) Afacerea ,,Panciu” (11) Deºi au fost fãcute multe verificãri, totuºi nu s-a intrat în posesia coperþilor de buletin despre care se bãnuia cã pot fi ale victimei din ziua de 1 decembrie 1958, asupra cãreia nu s-au gãsit acte de identitate.

Ofiþerul ar fi trebuit sã verifice ºi sã identifice în prealabil – dupã seria ºi numãrul înscrise pe copertã – cine a fost posesorul buletinului.

Cele declarate de Barbu Aneta au fost susþinute ºi de cãtre soþul acesteia, tot învãþãtor. Declaraþiile au fost apreciate de noi ca fiind sincere, datoritã poziþiei morale a celor cloi soþi ºi, mai mult, datoritã faptului cã la acea datã Moise nu putea avea buletin de identitate, ci numai adeverinþã temporarã, fiind victima furtului de buletin din martie 1959. În timpul primelor cercetãri, Moise a recunoscut cã a depus reclamaþia împotriva învãþãtoarei, însã fãrã sã facã referire la coperþile de buletin. Cînd i s-a amintit ºi despre acestea, cu amãnuntele prezentate de învãþãtoare, infractorul a negat, fiind cuprins de nervozitate. Ancheta

Faþa necunoscutã a Rãzboiului din Golf (2) Începutul crizei (2) Vremea era rece, ºi ambasadorul american la Bagdad, diplomata April Glaspie, îl aºtepta la avion, fiind însoþitã de doi oficiali irakieni. April Glaspie avea o faþã micã, trãsãturi ascuþite, o aparenþã austerã. Intrase în cariera diplomaticã dupã ce obþinuse diploma Universitãþii John Hopkins. Vorbea araba în mod curent ºi ocupase mai multe posturi, mai ales la Tunis ºi Damasc, pentru ca apoi sã conducã biroul însãrcinat cu urmãrirea afacerilor iordaniene, libaneze ºi siriene, din cadrul Departamentului de Stat.

La Bagdad, Glaspie trãia singurã, doar în compania mamei sale ºi a unui cîine, iar de la sosire nu avusese niciodatã ocazia sã se întîlneascã „tête à tête” cu Saddam Hussein.

Rapoartele elaborate în cadrul Departamentului de Stat american privitoare la liderul irakian vizau trei direcþii: voinþa ºi capacitatea acestuia de a deveni un adevãrat stãpîn al lumii arabe; fascinaþia privind prestigiul ºi aureola bãtrînului raïs egiptean, Gamal Abdel Nasser, cu care îi plãcea sã se identifice; în sfîrºit,

Pag. a 19-a – 25 ianuarie 2019

o memorie de lungã duratã. Dacã vinovaþii vor face un pas greºit, îi vom prinde. La fel ºi pe cei care au plasat bomba în Pan Am 103. Douã descoperiri majore din 1989 l-au determinat pe preºedintele George Bush sã arate public cu degetul cãtre Libia în anul urmãtor. În 1991, am fost practic în mãsurã sã acuzãm de crimã doi agenþi libieni. Cu toate acestea, nu putem ajunge la ei, de vreme ce aceºtia se aflã undeva în Libia, protejaþi de regimul lui Khadafi. Cel puþin am fost în mãsurã sã impunem sancþiuni asupra þãrii. Libia nu meritã sã fie parte a comunitãþii internaþionale. Nu dupã toatã violenþa ºi haosul pe care le-a provocat.

Prima descoperire s-a produs în primãvara anului 1989. Un fragment din dispozitivul de detonare temporizatã al unei bombe a fost gãsit ºi trimis la laboratoarele FBI pentru analizã. S-a dovedit a fi un dispozitiv de tip MST-13, construit de MEBO, o companie elveþianã care întreþine legãturi obscure cu Libia. Am ºtiut acest lucru doar pentru cã cei de la FBI aveau un temporizator similar catalogat în baza lor de date, mulþumitã eforturilor agentului special Jim Casey, din serviciul DSS. În 1986, Casey a fost înrolat în biroul de antiterorism ºi i-a fost atribuitã o misiune în Togo, o naþiune vestafricanã, unde Serviciul de Spionaj libian derula operaþiuni împotriva regimului aflat la putere. Dupã o altercaþie cu niºte libieni, Casey a recuperat un MST-13 integral.

Acesta era un temporizator foarte sofisticat, livrat împreunã cu schema propriului sãu circuit electric. Jim l-a vãzut ºi s-a gîndit cã era foarte neobiºnuit în raport cu

celelalte dispozitive din Lumea Întunecatã folosite de agenþii ISO. A confiscat dispozitivul, 1-a adus la Washington ºi 1-a trimis la FBI pentru analize.

Meticulozitatea lui Casey a dat rezultate. Fragmentul de dispozitiv MST-13 recuperat de la Lockerbie a devenit una dintre dovezile majore folosite pentru a condamna Libia pentru prãbuºirea avionului Pan Am 103.

Cînd investigatorii au luat legãtura cu MEBO, compania a spus cã a vîndut lui Khadafi în 1985 douãzeci de astfel de dispozitive speciale de temporizare. Singurul client al acelui model în afarã de Khadafi s-a dovedit a fi fost Serviciul Stasi est-german.

Cu ziarul sub braþ, mã ridic ºi mã întorc la bar pentru a-mi umple din nou cana pentru cafea. În timp ce mã întorc la masã, arunc o privire lungã pe stradã. Soseºte un autobuz în staþia în care aºteaptã Domnul Haine Sport. Cînd autobuzul pleacã, el e încã acolo.

Cîte autobuze trec prin aceastã staþie? Nu ºtiu. Nu multe. Vom vedea ce va face în continuare. Nu departe de el, observ un vagabond mergînd agale pe trotuar.

Poartã o hainã veche de culoare verde ºi una dintre acele cãciuli împletite cu moþ în vîrf. Îmi aminteºte de Bob, ofiþerul care folosea o astfel de deghizare atunci cînd l-am întîlnit, în 1987, în vîrful acelei clãdiri parþial construite. Îmi fixez în minte sã îl urmãresc cu atenþie.

Fãrã îndoialã, aceºti indivizi devin tot mai buni.

Decid sã mai rãmîn aici cîteva minute înainte de a ieºi în stradã. Îi voi pune mai apoi pe fugã. (va urma) FRED BURTON

a urmãrit confirmarea celor declarate de învãþãtoare, pentru ca în continuare sã-i poatã cere sã justifice provenienþa coperþilor, el rãmînînd cu impresia cã (dupã serie) ar fi fost indentificat posesorul. În consecinþã, s-a apreciat ca fiind necesarã confruntarea lui cu învãþãtoarea, acþiune ce a avut loc în prezenþa a doi martori. În timpul confruntãrii, Moise, crezînd cã, într-adevãr, depoziþia martorei este întãritã ºi de raportul ofiþerului de serviciu la care rãmãseserã coperþile, a recunoscut cã a înmînat acesteia coperþile de buletin ºi cã ofiþerul i-a restituit doar adeverinþa temporarã ºi actul de naºtere ce se gãseau în interiorul lor. El a precizat cã folosea coperþile drept apãrãtoare ale celorlalte acte. În timpul anchetei, întrebat fiind de ce nu l-a condus pe Cojan prin viile învecinate Gãrii Focºani ºi s-a deplasat cu trenul la Panciu, ca apoi sã parcurgã pe jos circa 6–7 km, a relatat cã acolo cunoºtea el locurile. A mai precizat cã, la un an de zile înainte de arestarea sa din 1 decembrie 1959, a purtat opinci de cauciuc cumpãrate din Tg. Ocna.

La un moment dat, fiind învinuit cã ar fi sãvîrºit ºi alte infracþiuni mai grave, despre care va trebui sã relateze amãnurte, cunoscînd cã au fost obþinute date care-l vor pune în situaþia de a mãrturisi, Moise a declarat cã este autor al mai multor omoruri, prezentînd unele elemente identice celor constatate cu prilejul cercetãrii locului faptelor. Iatã primele sale declaraþii de

recunoaºtere ºi apoi, în sintezã, acþiunile mai importante întreprinse cu ocazia comiterii celor patru omoruri: ,.Vãzînd cã aþi cunoscut multe din faptele mele vechi ºi cã aþi fãcut fotografii ce reprezintã pe victima din 1 decembrie 1959 – Cojan Stere – mergînd pe drumurile pe unde l-am dus eu prin vii ºi chiar în coliba legatã de unul din pãcatele mele ºi, de asemenea, cã aþi stabilit al cui a fost buletinul de identitate de la care oprisem coperþile, m-am hotãrît sã vã spun faptele pe care le-aþi numit grave, deoarece îmi dau seama cã pînã la urmã aici vreþi sã ajungeþi. Eu am omorît mai mulþi tineri vagabonzi, cu scopul de a le fura hainele de pe ei ºi banii pe care-i aveau...”.

Moise a mãrturisit cã a comis trei crime, fãrã a reþine ordinea cdnsumãrii lor, precizînd numai cã acestea s-au succedat la scurte intervale de timp (noiembrie-decembrie 1958), cu un an înaintea cazului din 1 decembrie 1959, cînd a fost prins în Gara Mãrãºeºti. A relatat apoi cã de la una dintre victime a luat, odatã cu obiectele de îmbrãcãminte, ºi buletinul de identitate, ale cãrui file lea smuls din interiorul coperþilor ºi le-a aruncat pe foc. A menþionat cã acestea erau coperþile pe care le lãsase drept gaj la învãþãtoarea Barbu ºi care au fost predate miliþiei. Moise nu s-a gîndit niciodatã cã numai dupã seria ºi numãrul înscrise pe copertã ar fi putut fi identificat posesorul, socotind ca fiind suficientã mãsura pe care a luat-o, de ardere a filelor interioare. (va urma) DUMITRU CEACANICA

apropierea sa de Occident. Acest ultim punct era considerat, de John Kelly ºi experþii sãi, ca fiind determinant. În 1980, cînd trupele irakiene au atacat Iranul, regimul baasist era catalogat drept unul dintre cei mai siguri aliaþi ai Moscovei în aceastã regiune; în 1978, dupã semnarea acordurilor de la Camp David, dintre Israel ºi Egipt, Bagdadul s-a aflat chiar în fruntea unui front hotãrît sã izoleze ºi sã pedepseascã Egiptul pentru normalizarea relaþiilor cu Statul evreu. În acea perioadã, Irakul oferea gãzduire grupurilor teroriste criminale palestiniene ºi, în mod deosebit, celui condus de Abu Nidal.

Opt ani mai tîrziu, Irakul ieºea din rãzboi mai apropiat ca niciodatã de Occident. Economia sa era mai legatã de þãrile occidentale decît de cea a Uniunii Sovietice, iar arsenalul militar se compunea din materiale achiziþionate atît din þãri europene, mai ales Franþa, cît ºi de la Moscova. Toate acestea i-au determinat pe americani sã mizeze pe Irak, considerat ca un factor de putere ºi stabilitate în regiune.

John Kelly a fost primit de Saddam Hussein în dupã amiaza zilei de 12 februarie. Întrevederea a fost prima pe care a avut-o cu un oficial american dupã un lung ºir de ani. Ministrul i-a spus, în cursul schimbului cordial de pãreri: „Dumneavoastrã sînteti o forþã de moderaþie în regiune, iar Statele Unite doresc sã extindã relaþiile cu Irakul”.

Saddam Hussein a fost extrem de flatat de aceste afirmaþii, chiar „mîndru”, conform propriilor cuvinte, afirmaþii pe care le-a comunicat - în orele ce au urmat

discuþiilor - mai multor ºefi de state arabe; primul cãruia i-a telefonat a fost regele Hussein al Iordaniei.

John Kelly tocmai formulase primul dintr-o serie de mesaje ambigue ºi contradictorii, pline de urmãri importante.

Trei zile dupã aceastã întrevedere, în 15 februarie, ,,Vocea Americii” difuza, într-o emisiune destinatã lumii arabe, un program reflectînd - conform declaraþiilor prezentatorului - punctul de vedere al guvernului american. Era vorba de un apel adresat opiniei publice de a se uni împotriva dictatorilor ce fac ravagii pe acest pãmînt. Irakul era menþionat la loc de frunte, iar Saddam Hussein era denunþat ca fiind unul dintre tiranii care terorizau planeta. ªeful statului irakian a fost cuprins de o furie violentã ºi, în ciuda mesajelor de scuze transmise de Washington prin intermediul canalelor ambasadei, el nu putea admite cã ,,Vocea Americii” ºi oficialitãþile americane ar putea exprima puncte de vedere ºi sentimente atît de diferite între ele. Acest incident, care survenea imediat dupã laudele transmise de John Kelly, i se pãrea proba evidentã a unui joc dublu din partea americanilor. ªi, ca o confirmare, la 21 februarie, Departamentul de Stat publica un raport asupra drepturilor omului, din care douãsprezece pagini erau consacrate Irakului. Guvernul lui Saddam Hussein era calificat drept „cel mai rãu în materie de violare a drepturilor omului”. Erau evocate utilizarea frecventã a torturii ºi numeroasele execuþii sumare. (va urma) PIERRE SALINGER, ERIC LAURENT

Pag. a 20-a – 25 ianuarie 2019

„ROMÂNIA MARE“

Poveºti adevãrate La o cafea cu Mandela Gajol, jazzman-ul cãruia improvizaþia îi oferã libertatea de a interpreta compoziþia din propria perspectivã (1) A fost odatã ca niciodatã un flaut care a vrãjit oamenii de pretutindeni prin magia sa, fãcînd aerul sã freamãte. Ani de-a rîndul, flautul fermecat a colindat þara în lung ºi-n lat, cucerind tot mai mulþi oameni de partea muzicii. Continuã sã o facã ºi astãzi, în întreaga lume… Compozitorul, flautistul, percuþionistul, într-un cuvînt muzicianul sucevean Marius Gagiu, cunoscut în lumea jazz-ului românesc ºi internaþional ca Mandela Gajol, a acceptat sã vorbeascã, în premierã, despre cum a evoluat în cariera muzicalã începînd din copilãrie pînã la cele mai importante proiecte muzicale în care a fost implicat pînã în momentul de faþã. * Lucian Dimitriu: Într-o lume în care majoritatea muzicienilor aleargã cu disperare spre comercial, tu ai ales altceva! * Mandela Gajol: Am ales muzica pentru a mã exprima, pentru cã muzica de jazz reprezintã o cale mult mai discretã, celebritatea se manifestã într-un cadru foarte restrîns, al iniþiaþilor, ceea ce mie îmi dã satisfacþii mult mai puternice. * L.D.: Cînþi la un instrument de poveste, nobil.

Cum a apãrut flautul în viaþa ta de artist? Þi-ai dorit cu mult timp înainte sã studiezi flautul, sau þi-a fost insuflatã dragostea faþã de acest instrument? * M.G.: Mã consider realmente privilegiat pentru faptul cã, în viaþa aceasta, mi-am atins visul. Dar, visul odatã atins, îþi schimbã complet percepþia. În primul rînd, ai cu totul alte pretenþii de la tine însuþi, devii mult mai atent ºi recunoscãtor cu tot ceea ce te înconjoarã. Þi se schimbã complet existenþa. E mai mult decît realizare. E o incomensurabilã stare de beatitudine, care implicã responsabilitate ºi continuã mulþumire pentru darul primit, acela de a-þi putea vedea visul cu ochii. O stare care, încet-încet, te mistuie, te devoreazã în modul cel mai plãcut posibil. Acesta este nivelul superior, adicã „mai scump, mai interesant, mai neaºteptat”.

Poveºtile cu zîne au existat ºi în copilãria mea. Flautul a apãrut ca o baghetã magicã pe care mama mea mi-a pus-o în mînã, la vîrsta cînd e timpul sã pãrãseºti tãrîmul poveºtilor nemuritoare, pe la 11-12 ani, vîrstã la care poþi alege un instrument de suflat. Pînã atunci, începusem sã studiez trompeta, dar perspectiva unei cariere strãlucite la acest instrument era greu de imaginat, aºa cã mama a decis cã flautul mi se potriveºte mai bine. Unul dintre motive a fost ºi cel referitor la metalul nobil din care este construit ºi care îi conferã flautului o aurã princiarã, mai mult, impune respect. În plus, este instrumentul dãruit de zei oamenilor, cel mai apropiat ca timbru de vocea umanã, beneficiazã de un repertoriu impresionant, se aflã în elita instrumentelor solistice ºi în topul preferinþelor melomanilor, în concluzie, se poate face carierã solisticã, ceea ce s-a ºi întîmplat. Întocmai ca-n poveste…

* L.D.: Ca elev al ªcolii de Muzicã din Suceava, flautistul Marius Gagiu a fost laureat al mai multor concursuri naþionale ºi internaþionale ºi a primit, de asemenea, importante ºi onorante distincþii pentru meritele sale artistice. Amintesc cã a Obþinut Locul I la Cîntarea României, ºi cîºtigarea trofeului internaþional extrem de prestigios în acel moment, Lira de Aur, în 1987. Care au fost persoanele care þi-au marcat evoluþia muzicalã în ªcoala de Muzicã din Suceava? * M.G: În cadrul ªcolii de Muzicã din Suceava ºi-au pus amprenta asupra mea doi profesori de flaut: Virgil Airimiþoaie, un profesor înzestrat cu o tehnicã deosebitã, care putea cînta orice gen muzical la flaut, dar care a plecat la Filarmonica din Botoºani. A urmat o perioadã mai puþin fastã din evoluþia mea interpretativã, în care, din lipsã de cadre didactice calificate la flaut, am continuat cu o doamnã profesor care nu terminase la flaut, ci Pedagogie, ºi flautul era un instrument secundar. Ea citea foarte mult la ore. În salã era foarte frig ºi se învelea cu o pãturã. κi aducea radiatorul de acasã ºi citea, iar eu îmi fãceam singur studiile, dupã aceea, se lãsa liniºtea cu ea citind... ªansa mi-a surîs pe neaºteptate, cînd în ªcoala de Muzicã a venit tînãrul profesor stagiar Greluº Ioan.

Acest profesor este cheia schimbãrii mele ca macaz ºi ca direcþie. Din prima m-a potenþat într-un anume fel, m-a fãcut conºtient de mine. În foarte scurt timp am devenit cel mai bun elev din ºcoala de Muzicã. * L.D.: Ce a urmat dupã ce ai absolvit ªcoala de Muzicã din Suceava? * M.G.: Aproape de finalul clasei a VIII-a, a mers mama la ºcoalã pentru a elucida posibilitatea continuãrii studiilor în plan muzical sau continuarea educaþiei mele într-un liceu de culturã generalã.

Profesorul Ioan Greluº mã recomandã pentru Liceul de Muzicã „Sigismund Toduþã”, din Cluj, considerat a fi cea mai bunã ºcoalã de flaut din þarã în acel moment. M-am bucurat de sprijinul mamei, care îºi dorea ce-i mai bine pentru mine. S-a gãsit de cuviinþã sã fiu pre-examinat de profesorul domnului Greluº, de la Liceul de Muzicã „Sigismund Toduþã”, care se numea Havaletz Iuliu.

Acesta era un om în vîrstã, care s-a pensionat atunci cînd eu am terminat liceul. Cu alte cuvinte, am fost ultimul lui elev. Regretatul profesor Havaletz avea în sînge multe naþii: era ºi evreu, ºi ungur, ºi neamþ, o super-capacitate, care a dat cei mai mari flautiºti din România. Dupã ce m-a examinat, Iuliu Havaletz a pãrãsit sala împreunã cu domnul Greluº, iar mie mi-a spus sã mai studiez ceva. A afirmat cã sînt elevul cel mai bun. În total, eram ºase elevi care doreau sã fie admiºi la Cluj, pe un singur loc. Cinci erau deja elevi ai Liceului, absolvenþi ai clasei a VIIIa, ca ºi mine, de altfel. Havaletz a afirmat rãspicat cã intru, dar l-a rugat pe Greluº sã nu-mi spunã nimic. Cînd a revenit, mi-a spus urmãtoarele: „Marius, ai avut trei calitãþi: ai cîntat tare, repede ºi prost”! Havaletz nu lãuda pe nimeni niciodatã.

Am fost singurul elev cãruia i-a permis sã-ºi aleagã programul pentru anul respectiv. A avut încredere în mine ºi a fost un foarte fin psiholog.

Fiind singurul flautist din an, nu am cunoscut invidia, vorbele pe la spate, am fost prieten cu toþi. Nu ºtiu ce este concurenþa gen invidie. * L.D.:A urmat facultatea… * M.G.: Da, am terminat liceul ºi am fost admis la Academia de Muzicã „Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca.

* L.D.: ªi-a pus amprenta asupra calitãþilor tale interpretative vreun profesor de la Academie? * M.G.: La acea vreme, cel mai mare flautist din România, dar aflat la distanþã mare faþã de locul doi, Gavril Costea, era invitat sã concerteze foarte mult în strãinãtate, în concerte internaþionale. Eu aveam toate discurile lui de vinil (Mozart, Haydn)... Acesta m-a învãþat, între multe altele, cum sã nu am emoþii înainte de vreun concert, ºi astãzi, fãrã probleme, merg ºi cînt la fiecare concert de fiecare datã mai bine decît am cîntat la ultima repetiþie. * L.D.: Care a fost prima activitate sã zicem „extracurricularã ”din facultate? * M.G.: În facultate, am fondat trio-ul de etno-jazz, „Shabah“ se numea, împreunã cu un tip din Republica Moldova la pian, ºi cu un tip din Arad la percuþie, el fiind mai mare decît noi. Cu aceastã trupã am fost la toate festivalurile mari de jazz: Sibiu, Cluj, Bucureºti.

Am cîºtigat Marele premiu la Festivalul Naþional al Debutanþilor în jazz, în anul 1997, ºi Marele Premiu la Concursul Naþional de Compoziþie de jazz. Tot în studenþie am activat într-un cor de muzicã contemporanã, care era atît de bun, încît unii compozitori strãini compuneau pentru noi. Membrii corului nu erau de la canto, mulþi erau de la instrumente, de la Pedagogie, care se descurcau foarte bine cu notele. Am cîntat la Viena, la Palatul Schonbrunn. Din repertoriu nu a lipsit Simfonia a IX-a de Beethoven. Eram împãrþiþi între cor ºi Orchestra Filarmonicã din Viena, dirijatã de Yehudi Menuhin, elevul lui George Enescu. Acesta fiind una dintre cele mai mari personalitãþi muzicale de pe mapamond, ne-a întîmpinat cu mare amabilitate. Dupã concert ne-a mulþumit, s-a înclinat, a dat mîna cu fiecare ºi ne-a spus cã respectã foarte mult þara noastrã, pe care a vizitat-o deseori ca elev, dar ºi ca artist. Pe vremea aceea circula zvonul cã þiganii au mîncat lebedele de pe lacul Palatului Schonbrunn. Cînd am ajuns la lacul cu pricina, am întrebat pe unul dintre îngrijitori dacã e adevãrat cã þiganii din România au mîncat lebedele.

Rãspunsul a fost negativ. Era doar ficþiune inventatã de

ziariºtii vienezi. Pe acel lac nu fuseserã niciodatã lebede, ºi chiar dacã erau, nu aveau cum sã le mãnînce, pentru cã locul era foarte bine pãzit. * L.D.: Sã mergem mai departe. Ai absolvit Academia de Muzicã. Încotro te-au îndreptat paºii? * M.G.: Dupã terminarea facultãþii, prin concurs, am devenit profesor de flaut la Colegiul de Muzicã „Sigismund Toduþã”, pe care îl absolvisem, ºi am ajuns coleg cu foºtii mei profesori. Am legat o prietenie pe viaþã cu elevii pe care i-am avut. Am pregãtit în secret ºi elevi de la alþi profesori, care doreau sã-i ajut pentru a studia în strãinãtate. Au fãcut liceul la Budapesta ºi la recomandarea mea au urmat mai departe ºcoala francezã sau germanã. Acum sînt oameni realizaþi în Berlin, Viena, Paris. Am dat elevilor mei curajul, energia, tupeul, încrederea în ei sã se autodepãºeascã, astfel încît sã acceadã acolo unde le este locul ºi unde meritã. * L.D.: Nu þi-ar fi surîs o carierã la Filarmonica de Stat Transilvania din Cluj? Þi-ai dorit? * M.G.: Nu mi-a plãcut la filarmonicã, unde aº fi putut sã stau fãrã probleme, deºi la început mi se pãrea extraordinar sã cînt muzicã simfonicã ºi sã fiu profesor la Academia de Muzicã. Mi-am schimbat opiniile, pentru cã nu mi-a plãcut atmosfera din orchestra simfonicã, unde lumea se cam relaxase, în anii de dupã revoluþie, nu mai muncea nimeni. Am avut profesori, maniere ºi moralitate pilduitoare. De la ei am învãþat cã punctualitatea este primordialã... (va urma)

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 25 ianuarie 2019

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Structura creierului fiecãrui individ este unicã Structura creierului fiecãrui individ este unicã, la fel cum fiecare persoanã are o amprentã digitalã diferitã de a celorlalþi, este concluzia unui studiu preluat de Press Association. În urma analizei anatomiei creierului a 200 de indivizi, echipa de psihologi de la Universitatea din Zürich care a condus cercetarea susþine cã anumite caracteristici ale celei mai importante componente a sis-

temului nervos central sînt unice, iar aceastã unicitate este rezultatul unei „combinaþii de factori genetici ºi experienþe de viaþã individuale”.

Sub îndrumarea profesorului Lutz Jancke, de la catedra de psihologie a universitãþii menþionate anterior, cercetãtorii au scanat, cu ajutorul rezonanþei magnetice, creierele participanþilor la studiu pe o perioadã de doi ani. Oamenii de ºtiinþã au analizat peste 450 de caracte-

Povestea Tãbliþelor de la Sinaia (1) Povestea acestor tãbliþe, care, dacã ar fi acceptate de mediul academic ca autentice, ar rãsturna mult din ceea ce ºtim noi despre istoria anticã, este una controversatã, cu elemente care ar putea-o plasa în zona de Teorie a Conspiraþiei, dar, în acelaºi timp, cu o serie de aspecte concrete, verificabile, care ne pun serios pe gînduri în ceea ce priveºte buna-credinþã a celor care au avut acces la ele în decursul timpului.

Conform informaþiilor transmise pe cale oralã, dar ºi a mãrturiilor unor oameni avizaþi, se pot decela douã variante posibile ale poveºtii, fiecare cu argumentele ei. În prima dintre ele se spune cã primarii din Sinaia anilor 1920 1930 vorbeau despre faptul cã în jurul anului 1875, cînd s-a turnat fundaþia Castelului Peleº, a fost descoperit un tezaur uriaº care conþinea sute de plãci din aur cu o scriere neobiºnuitã. Din ordinul Regelui Carol, aceste plãci au fost copiate în plumb, la Fabrica de cuie din Sinaia. Scopul acestei operaþiuni ar fi fost acela de a pãstra informaþia istoricã, aurul urmînd sã fie folosit în alte scopuri. Þara se afla la doi ani distanþã în timp faþã de Rãzboiul de Independenþã din anul 1877, iar acest aur ar fi urmat sã fie folosit pentru cheltuielile de rãzboi.

Odatã realizate, copiile în plumb ar fi ajuns la Mînãstirea Sinaia, de unde, la sfîrºitul Secolului al XIXlea, odatã cu înfiinþarea Muzeului Naþional de Antichitãþi, ar fi fost transferate la Bucureºti, fãrã a fi, însã, înregistrate.

Astfel, dintre cele peste 200 de plãci din plumb intrate în administrarea instituþiei bucureºtene, în anii 1970 nu mai putea fi gãsitã nici una, pentru ca în anii 2002, 2003 sã reaparã, nu se ºtie de unde, 35 dintre acestea, care au fost aruncate într-un subsol, tot neînregistrate. În urmã cu cîþiva ani, sub presiunea unor persoane private, reprezentanþii actualului Institut de Arheologie „Vasile Pîrvan” nu au mai avut încotro ºi le-au înregistrat pe cele existente, numãrul lor fiind de 34. În ceea ce priveºte originalele din aur, se spune cã Regele Carol le-a topit pentru a valorifica aurul, sau cã acestea s-au pãstrat, o parte fiind depozitate în secret la Banca Naþionalã, în timp ce altele (majoritatea lor) au ajuns la

ristici anatomice în cazul fiecãrui creier în parte, inclusiv grosimea cortexului, volumul materiei cenuºii ºi a celei albe, precum ºi volumul total al creierului.

Cercetãtorii susþin cã au identificat „o combinaþie individualã de caracteristici anatomice cerebrale” cu o precizie de 90%.

Acest studiu vine în completarea unei cercetãri anterioare, realizate de aceeaºi echipã, care susþine cã experienþele individuale ºi circumstanþele de viaþã modeleazã anatomia cerebralã. Spre exemplu, muzicienii profesioniºti, jucãtorii de golf sau de ºah prezintã caracteristici unice în zonele din creier pe care le folosesc cel mai intens pentru exercitarea abilitãþilor pe care le stãpînesc cel mai bine. „Credem cã aceste experienþe au un efect asupra creierului ºi interacþioneazã cu moºtenirea geneticã astfel încît, pe parcursul trecerii anilor, fiecare persoanã dezvoltã o anatomie cerebralã individualã”, spune Jancke. „Studiul nostru confirmã faptul cã structura creierului diferã de la individ la individ. Combinaþia de influenþe genetice ºi non-genetice afecteazã în mod clar nu doar funcþionarea creierului, ci ºi anatomia acestuia”.

Cu toate acestea, cercetãtorii subliniazã cã înlocuirea senzorilor pentru detectarea amprentelor cu aparate RMN în viitor este puþin probabilã, în ciuda progreselor recente din domeniul neuroºtiinþelor. În urmã cu doar 30 de ani, se credea cã cerebelul are doar cîteva sau poate nici o caracteristicã individualã. Identificarea personalã cu ajutorul caracteristicilor anatomice ale creierului era de neimaginat”, a adãugat cercetãtorul.

ADRIAN ALBU

ruºi, odatã cu confiscarea Tezaurului României de cãtre bolºevici, sau predate de Regele Mihai ocupantului sovietic, dupã al Doilea Rãzboi Mondial.

Cea de-a doua variantã a poveºtii este mai spectaculoasã, coincide în anumite aspecte cu prima, dar introduce în firul evenimentelor interesele Rusiei faþã de aceste tãbliþe, întãrind ideea cã o parte din tezaur a ajuns la Moscova.

Astfel, cercetãtoarea Aurora Peþan povesteºte pentru publicaþia „Observatorul de Toronto“, în anul 2005, urmãtoarele: „Informaþiile pe care le deþin sînt foarte ciudate. Ele provin de la o persoanã din Republica Moldova, care m-a contactat imediat dupã conferinþa mea din 3 iunie 2004 de la Academia Românã. Mã vãzuse pe TVR Internaþional ºi spunea cã vine cu o delegaþie din partea Academiei Ruse. Mi-a arãtat, într-adevãr, o delegaþie semnatã, parafatã, prin care era împuternicit sã se ocupe de culegerea de informaþii despre aceste obiecte.

Persoana respectivã susþinea cã astfel de plãci existã pe teritoriul Rusiei, cã sînt foarte asemãnãtoare cu cele de la Sinaia ºi cã, din informaþiile pe care le deþine, cel puþin 40 de piese din aur ar mai exista în Banca Naþionalã a României.

Ipoteza domniei-sale era urmãtoarea: plãcile din aur nu ar fi fost descoperite cînd s-a sãpat fundaþia Castelului Peleº. Ele s-ar fi aflat cu mult înainte în posesia Mînãstirii Sinaia, care, ca multe alte aºezãminte creºtine, a fost ridicatã pe o capiºte, pe locul unui altar pãgîn.

Deci, aceste plãci s-ar fi pãstrat dea lungul secolelor în grija iniþialã a preoþilor precreºtini ºi, apoi, ar fi fost transmise.

Personajul de care vã spuneam, al cãrui nume nu vi-l pot face cunoscut, mai spune cã fiecare mare trib geto-dacic avea o astfel de arhivã de texte, care se reînnoia periodic. Textele erau scrise de Marele Preot ºi aveau caracter sacru, magic, erau închinate zeilor ºi, ca atare, erau foarte, foarte bine pãstrate. În preajma rãzboaielor cu Traian, cîteva ramuri ale neamului daco-get s-au desprins ºi au luat-o spre Rãsãrit, împreunã cu arhivele lor. El susþinea cã aceste arhive ar fi ajuns pe teritoriul actual al Rusiei, odatã cu aceastã migraþie dacicã.

Conform informaþiilor lui, la noi în þarã ar mai exista vreo trei depozite: unul la Mînãstirea Tismana, un altul undeva în Munþii Bucegi ºi unul chiar lîngã

Sfatul medicului

Piciorul plat simptome ºi tratament Dr. Tarek Nazer, cu experienþã de 5 ani în cele mai mari spitale din Marea Britanie, este supraspecializat în chirurgia artroscopicã minim invazivã ºi în prezent efectueazã cea de-a doua specializare în Medicinã Sportivã.

Prin contractele speciale cu spitalele private, toate intervenþiile chirurgicale sînt decontate în mare parte de CNAS.

DR. TAREK NAZER

Piciorul reprezintã baza flexibilã ºi elasticã prin care corpul îºi pãstreazã poziþia verticalã în timpul miºcãrilor. Piciorul plat sau platfusul este o deformaþie a piciorului ºi a gleznei care constã în prãbuºirea bolþii plantare, în special a arcurilor longitudinal ºi transversal ale piciorului, ceea ce determinã extinderea suprafeþei de sprijin.

Cauzele care duc la apariþia platfusului pot fi de ordin congenital, dobîndit, care apare ca urmare a unui dezechilibru între solicitare ºi rezistenþã, sau posttraumatic, ca urmare a traumelor þesuturilor moi ºi osoase.

Tipurile de platfus sînt: * picior plat flexibil – mobilitatea bunã a miºcãrilor; * picior plat cu scurtarea tendonului achilean – prezintã tulburãri de mobilitate ºi de mers; * picior plat rigid – diminuarea sau dispariþia mobilitãþii.

Simptomele Manifestãrile observate la persoanele cu acest defect sînt reprezentate de apariþia durerii la nivelul arcului tãlpii, mai ales dupã ortostatism prelungit, mers greoi însoþit de contracturã muscularã ºi o poziþie nefireascã a tãlpii. Sînt însoþite frecvent ºi de apariþia tulburãrilor vegetative locale, precum transpiraþii, cianozã ºi edeme maleolare. Deformarea articularã a piciorului semnificã un stadiu avansat al bolii.

Diagnostic Pentru un diagnostic cît mai precis, medicul realizeazã un examen clinic local, urmat de efectuarea unei plantograme prin care va compara modul normal de încãrcare cu modul în care se sprijinã pacientul ºi va fi completat de un examen radiologic efectuat în douã incidenþe: de profil ºi antepicior, prin care se mãsoarã unghiurile piciorului.

Tratament Tratamentul variazã, în funcþie de stadiul afecþiunii, de la purtarea de talonete personalizate, însoþite de folosirea medicamentelor antiinflamatorii ºi antialgice, de kinetoterapie, utilizarea încãlþãmintei ortopedice sau a ortezelor, pînã la diferite proceduri chirurgicale.

Platfusul nu este o afecþiune foarte gravã, însã este recomandatã consultarea unui medic pentru a evalua corect problema ºi pentru a lua în calcul posibilele tratamente ºi a evita agravarea simptomatologiei. www.consultatieortopedie.ro Sarmizegetusa. Deocamdatã, doar cel de la Sinaia ar fi fost scos la luminã.

Tot el susþine cã au existat la Sinaia 240 de piese ºi cã mai multe copii se aflã în diferite instituþii. Foarte plauzibil, pentru cã ºtim, tot de la oameni din Sinaia, cã unele copii în plumb au ajuns la prof. Nicolãescu Plopºor, altele la Dimitrie Pippidi, iar altele la Institutul de Studii Politice de pe vremea comuniºtilor.

Deci, piesele din aur fie s-au salvat ºi au ajuns în Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar exista încã în Banca Naþionalã, fie au fost topite. Nu avem informaþii sigure despre nici una dintre variante”. (va urma) DANIEL ROXIN

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 25 ianuarie 2019

Pentru împrospãtarea memoriei 23 IANUARIE 1821 – PROCLAMAÞIA DE LA PADEª

Domnul Tudor (1) (urmare din pag. 1) ªi, totuºi, slugerul a renunþat la tot, a sacrificat ºi liniºte, ºi avere, ºi viaþã pentru un ideal infinit mai înalt decît orice satisfacþie personalã: slujirea patriei, repunerea ei în drepturile cele vechi, fericirea ºi dreptatea pentru tot norodul românesc. Din puþinele portrete care s-au pãstrat (printre care îl menþionãm ºi pe acela executat magistral de Theodor Aman, dupã relatãrile ulterioare ale pandurilor), precum ºi din mãrturiile scrise sau rostite, ne putem da seama cã slugerul avea, în mare parte, trãsãturile esenþiale ºi virtuþile poporului român. Sã vedem cum îl descrie ªtefan Scarlat Dãscãlescu: „Om de staturã mai mult mijlocie, talia bine proporþionatã, faþa palidã, mustaþã galbenã, pãrul castaniu, obrazul mai mult rotund decît oval, trãsãturile feþei potrivite, nu prea durduliu, nici prea slab, cu o micã bãrbie, om nu urît“. Tot el noteazã cã „stã drept ca un soldat“ ºi are „un aer de comandir“. Iatã ºi cîteva notaþii de suflet pe care le face Zilot Românul: „Cu adevãrat avea omul ºi duh firesc, ºi vorba lui puþinã ºi totdeauna pe gînduri, ºi cînd îi frigea cãrbunele ce-l avea ascuns în inimã scãpa cîte o vorbã desperatã asupra tiraniei“. De o frumuseþe aparte sînt ºi descrierile fãcute de Chiriac Popescu, unul dintre aghiotanþii lui Tudor, ºi de polcovnicul Ioniþã Cegan. Întîiul scria: „Vladimirescu era fireºte om al rãzboiului, îndrãzneþ ºi tot foc, puþin la vorbã ºi voinic la inimã ºi la suflet, nelenevos, cu multã minte sãnãtoasã ºi curajos“. Iar cel de-al doilea: „ªtii d-ta, domnule, ce om era cãpitanul nostru Tudor ? El, care nu rîdea niciodatã, cînd auzea cã vin turcii asupra noastrã, cã sã nãpustea pãgînii ca vijelia, cînd nici cu gîndul nu gîndeai, el de bucurie începea sã cînte ºi sã joace ca un copil. Intra în foc, domnule, parc-ar fi mers la nuntã“.

Nu mai puþin interesant îl surprinde Alexandru Pelimon în „Tudor Vladimirescu.

Miºcarea de la 1821“: „...el era om de-o talie mijlocie, în etate ca de 49 ani, smead la chip (cu un semn pe obraz în jos sub ochiul sting, ca cum i-ar fi picat o lacrimã) al cãruia aer dovedea un caracter ferm ºi mare capacitate militarã, portul sãu: o dulamã, pantaloni leºeºti, ce era la modã p-atunci, încins cu brîu peste mijloc, cu o bundã maro îmblãnitã, cu o cãciulã înaltã, gelepeascã de hîrºie, ºi armat de o spadã ce o purta atîrnatã de niºte gãitane pe dupã gît, cu pistoale la cingãtoare. Vocea sa era tunãtoare...“. Tot astfel, un alt contemporan, l-am numit pe Gheorghe Hagi Toma Peracov, îl numeºte într-o elegie „heroul României“, pentru ca mai tîrziu Ion Ghica sã scrie în lucrarea sa: „Din vremea zaverei“, pe baza mãrturiilor celor care l-au cunoscut, cã Tudor era „un om de arme, îndrãzneþ ºi patriot, care dãduse dovezi de mare vitejie, comandînd panduri în toate bãtãliile contra turcilor de la anul 1803 pînã la 1812“, fiind adorat de panduri, în ciuda mãsurilor disciplinare aspre pe care le lua, fiind numit de toþi românii Domnul Tudor, considerat „adevãratul Domn ai Þãrii Româneºti“.

Personalitatea lui are darul, dupã cum se vede, sã fascineze ºi astãzi. Nu ne propunem aici sã evocãm constelaþia impresionantã de testimonii, studii, lucrãri de beletristicã ºi artã plasticã, nestemate ale folclorului, oratorii ºi alte produse ale harului românesc, al cãror personaj central este Tudor Vladimirescu. Deºi steaua lui a trecut pe cerul patriei vreme de numai cîteva luni, între ianuarie ºi mai ale anului 1821, fuzeele luminoase pe care le-a rãspîndit ºi le-a presãrat

cu dãrnicie în jur au stîrnit imaginaþia tuturor celor care i-au urmat. El, care îºi trãgea sevele din vlaga ºi lacrimile a sute de generaþii de olteni împãtimiþi, a devenit peste timp unul dintre simbolurile Renaºterii naþionale. Era un bãrbat falnic, de mare onoare ºi loialitate, ºtia greceºte ºi ruseºte, se afla pus la curent cu ceea ce se întîmpla nu numai în þarã, ci ºi în viaþa politicã a Europei. El îºi lãrgise, de altfel, orizontul cu prilejul ºederii îndelungate la Viena, tocmai în zilele celebrului Congres care legiferase înfrîngerea Franþei napoleoniene. Au rãmas, din fericire, cîteva scrisori autografe de-ale lui, adresate boierului Ioan Glogoveanu, care îl trimisese acolo pentru rezolvarea unor probleme financiare ºi juridice de ordin familial. Numindu-l pe Napoleon „Bunã-parte“, tînãrul valah era preocupat de evenimente ºi de gradul în care ele puteau influenþa lucrurile în þãrile române : „Sã aºteaptã, în octomvrie, din toate pãrþile, miniºtri pentru Congres, ºi vine ºi împãratul Rusiei. Sã sunã cã atunci va fi ceva ºi pentru locurile acelea; ci mult au fost, puþin au rãmas“. „CE STRIGA, LA 1821, POPORUL ROMÂN, acum în picioare ºi deºteptat? – interoga Nicolae Bãlcescu. Poarta cãlcase drepturile þãrii: poporul cere ca sã le consfinþeascã din nou, fanarioþii ºi ciocoii trãdaserã un veac þara: poporul cere ca puterea sã se ia din mîinile lor, cã tot românul sã fie liber ºi egal în þara lui; întrun cuvînt, cere ca statul sã se facã românesc; cere domnirea democraþiei. Vladimirescu, care avu norocirea de a purta glasul în numele poporului ºi a personifica deºteptarea lui, avu încã norocirea de a-ºi da viaþa pentru credinþa sa ºi de a fi ucis de aceºti fanarioþi pe care, dupã moarte-i, umbra lui urmeazã a-i înlãtura din þarã. Cãci revoluþia nu moare cu dînsul...“. Am reprodus acest pasaj din „Mersul revoluþiei în istoria românilor“, pentru cã el ilustreazã cît se poate de pãtrunzãtor esenþa miºcãrii iniþiate ºi conduse de Tudor. Revoluþia de la 1821 marcheazã începutul epocii moderne în Istoria României, ale cãrei momente de vîrf aveau sã fie apoi Revoluþia de la 1848, Unirea Principatelor din 1859, Rãzboiul de Independenþã din 1877–1878, Unirea cea Mare ºi Veºnicã din 1918–1919. Este de la sine înþeles cã Tudor n-ar fi putut strînge o oaste atît de numeroasã (se estimeazã cã ea trecea de cifra de 20.000 de oameni), dacã stindardul sub care lupta nu ar fi avut o dublã coloraturã: naþionalã ºi socialã. Pe plan militar, Tudor a sintetizat tradiþia medievalã a rãzboiului popular, cu inovaþia armatei permanente, de militari de profesie. Amploarea armatã a miºcãrii s-a datorat, în primul rînd, încorporãrii semi-generalizate care s-a produs în þarã pe bazã de entuziasm popular fãrã margini, precum ºi constituirii unor adevãrate gãrzi civice ºi redute de apãrare care au luat naºtere în fiecare localitate intratã sub autoritatea revoluþiei, în vederea asigurãrii ordinii ºi a unei posibile retrageri. Astfel, se poate considera cã revoluþia de la 1821 este o piatrã de temelie pentru începuturile armatei române moderne – entitate naþionalã de care urma sã avem atîta nevoie în cursul încleºtãrilor supreme care ne-au încercat fiinþa timp de peste 100 de ani de atunci înainte.

Evenimentele istorice propriu-zise sînt foarte bine cunoscute. „Rãzbunãtor al Daciei“ – aºa scria diplomatul englez Koch cã se intitula Tudor Vladimirescu la acea orã din existenþa Europei. Este neîndoielnic cã marele oºtean ºi patriot avea un viu simþãmînt al românitãþii în întreg ansamblul ei, în pofida vremelnicei despãrþiri a celor trei þãri surori. Atît în Moldova, cît ºi în Transilvania, revoluþia condusã de el a avut ecouri dintre cele mai fericite.

Iatã o expresie a mîinii frãþeºti pe care Tudor o

întindea moldovenilor, sub forma unei epistole din 5 aprilie 1821, în care el adresa un apel limpede la luptã înfrãþitã „ca unii ce sîntem de un neam, de o lege... Urmeazã sã ºtim cele ce se fac acolo ºi sã le vestim carte de aici ca fiind la un gînd ºi într-un glas cu Moldova, sã putem cîºtiga deopotrivã drepturile acestor prinþipaturi, ajutorîndu-ne unii pe alþii“. Este emoþionantã, de asemenea, proclamaþia pe care o rosteau românii ardeleni prin tîrguri: „Se face înºtiinþare, cã de cãtre rãsãrit s-a ridicat un crãiuþ, cui e numele Toderaº, întîi cu puþinã oaste, dar din zi în zi sporeºte; pînã acum s-au adunat cîteva sute ºi mii. Dumnezeu i-o fi asupra, cã vrea sã facã dreptate ºi acuma-i în þara Româneascã, isprãveºte lucrul cu boierii ºi de s-o sfîrºi lucrul bine acolo, pînã la Paºti, o da ºi într-acoace... ca sã facã ºi aicia dreptate“. În acel timp, mai erau în viaþã mulþi dintre participanþii ºi martorii direcþi ai rãscoalei conduse de Horea, Cloºca ºi Criºan, iar duhul acestor martiri era încã foarte viu ºi prevestitor de furtuni. Românii ardeleni au participat activ, ca voluntari, în oastea de panduri. Corespondentul ziarului „Wiener Allgemeine Zeitung“ afirmã cã la intrarea în Cerneþi oastea lui Tudor avea 1.500 de oameni „în cea mai mare parte dezertori din Transilvania“. Între ardeleni, fireºte, o figurã luminoasã în oastea lui Tudor era dascãlul Gheorghe Lazãr.

Acesta, dupã cum spunea Heliade Rãdulescu, „era în toate zilele binevenit la Cotroceni, unde Tudor era asediat cu oastea sa, era consultat adesea la întãriturile ce se fãceau lagãrului“. Iar Christian Tell scria cã: „Lazãr învãþa pe oamenii lui Tudor cum sã facã afeturile ºi cum sã dea cu tunul. Pandurii pînã a nu da cu tunurile ziceau: staþi sã vie neamþul sã îndrepte tunul. Neamþul era Lazãr“. Este un adevãr indiscutabil cã prin reverberaþiile puternice nãscute în Ardeal ºi Moldova, prin legãturile directe avute de revoluþionari cu românii din celelalte provincii, marea miºcare a lui Tudor a contribuit din plin la desãvîrºirea procesului de fãurire a conºtiinþei comune a tuturor fiilor patriei, operã dificilã ºi sublimã, care avea de atunci încoace sã parcurgã etape superioare pe drumul ireversibil al triumfului idealurilor noastre sacre de libertate, unitate ºi propãºire naþionalã. Revoluþia condusã de Tudor a avut ecouri largi ºi peste graniþe.

Personalitatea lui Vladimirescu a stîrnit reacþii dintre cele mai interesante. Într-o serie de þãri ale continentului. Într-un ziar englezesc el este numit „Campion al Dreptãþii“. Alþii, pe alte meridiane, îl comparau cu Cromwell sau cu Tomasso Anielo. Ajunsese, într-un timp uluitor de scurt, un om temut ºi respectat, hulit ºi iubit – ca orice covîrºitoare personalitate istoricã. Karl Marx scria, reliefînd valoarea extraordinarã a personalitãþii marelui oltean: „Tudor Vladimirescu era patriot român. El nu s-a adresat boierimii, ci þãranilor. Cum a auzit despre cele dintîi miºcãri ale lui Ipsilanti a ºi chemat la arme pe þãranii din munþii Olteniei. Coborît cu dinºii la Craiova, adunã poporul ºi îi fãcu cunoscute planurile sale de eliberare, în cîteva zile era stãpîn pe întregul banat al Craiovei... Þãranii alergau în masã în jurul sãu, nu-l mai numesc decît Tudor Vodã (principele Tudor)“.

MOªTENIREA LUI TUDOR VLADIMIRESCU ESTE PENTRU NOI, ROMÂNII, SFÎNTÃ. Cel care la vîrsta de 41 de ani intra triumfãtor în Bucureºti cu o pîine aurie în mînã, în semn de belºug, ºi care peste scurt timp dãdea proclamaþii incendiare ºi alcãtuia arzuri de o frumuseþe lingvisticã nestematã, cel care a plãtit cu viaþa cutezanþa lui vultureascã de a visa la fericirea poporului român ºi a fost pomenit cu cinste de marile spirite ale veacului sãu ºi ale celui în care trãim, a intrat în Pantheonul naþiei ca un Erou legendar. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 25 ianuarie 2019

CARTEA DE AUR Cele 300 de autografe celebre (5)

16) IOAN SLAVICI. Scriitorul se gãsea atunci, în aprilie 1914, în Bucureºti. Avea 66 de ani. Bunul sãu amic de la Viena, Mihai Eminescu, murise de mai bine de un sfert de veac, oferind liniºtea necesarã nevestei lui Slavici, unguroaica aceea tipicarã, care nu-l mai suporta pe poet în gazdã ºi îl turna la „spiritus rector”, Titu Maiorescu. Germanofil convins, Slavici rãmîne în Bucureºti, pe toatã durata celor 707 zile ale ocupaþiei teutone. Pentru colaboraþionism, dupã Unire a fost închis, deºi era un om bãtrîn ºi nul animase nici un interes material, ci doar Idealul Naþional. Un „vînãtor de capete”, pe nume Anibal Stoenescu (sau Canibal?), a redactat, dupã rãzboi, o „listã neagrã” a ziariºtilor pe care el îi considera trãdãtori: C. Stere, D. D. Pãtrãºcanu, Ion Theodorescu (Tudor Arghezi), Lucrezia Karnabatt, Doro Metaxa, V. Anestin, Ion Gorun, A. de Herz ºi, fireºte, Ioan Slavici. Nu s-a recurs la astfel de incriminãri ºi în 22 decembrie 1989? Dacã Austria e „Þara Surîsului” (Franz Lehar), România e „Þara Reproºului”. O dozã de adevãr era, totuºi, în supãrarea românilor din acea perioadã, a anilor 1914–1919, fiindcã, în timp ce atîþia pãtimeau moarte de martir (bombardarea aerianã a Capitalei, de cãtre „porumbeii” nemþeºti decolaþi de la Rusciuc, Bulgaria – în ziua de 25 septembrie 1916, de pildã, înregistrîndu-se 485 de morþi ºi 1.000 de rãniþi, toþi civili – ororile frontului, tifosul exantematic etc.) alþii cãzuserã în picioare, se aranjaserã, trãiau ca-n sînul lui Avraam, ba chiar destui dintre ei primeau bani de la strãini. Recunoaºtem tagma neruºinatã a acelora care, în toate timpurile, sînt în barca Puterii, fie cã aceasta e autohtonã, fie cã e strãinã. E vorba de „cozile de topor” din fabula lui Grigore Alexandrescu. Adevãrul este cã României îi trecuse „glonþul” pe la ureche – nu glonþul rãzboiului, cãruia i-a fãcut faþã cu un eroism emoþionant, ci glonþul dispariþiei ca stat. O spune aceeaºi Reginã Maria12, referindu-se la audienþa pe care soþul ei, Regele Ferdinand, i-o acordase ministrului Austro-Ungariei la Bucureºti, Ottokar Czernin: „Iaºi, Joi 15/28 Februarie 1918. Nando s-a întors azi-noapte la 1, dar nu l-am vãzut decît azi dimineaþã. Pîndeam înfriguratã cum se suia pe scarã; dupã modul cum pãºea ºi dupã înfãþiºarea lui, pricepui îndatã cã încercarea fusese grozavã. Însã tocmai dupã dejun am putut sã rãmîn singurã cu el în camerã, ca sã-mi spunã ce s-a întâmplat. A fost ceva groaznic din toate punctele de vedere. Czernin degeaba a fost politicos. El, care ºtie sã fie destul de plãcut cînd vrea, era chiar în zilele bune îngîmfat, aºa încît îºi poate oricine închipui cum s-a purtat în timpul acestei întrevederi. Nu i-a dat lui Nando nici un fel de nãdejde. Condiþiile de pace sînt cu neputinþã de primit, dar, dacã nu ne învoim cu ele, trebuie, dupã pãrerea lor, sã fim ºterºi de pe faþa pãmîntului. Þara noastrã trebuie sã disparã, trebuie sã fie împãrþitã între Austria, Germania, Bulgaria ºi Turcia. Dacã nu vrea Nando sã primeascã pacea acum ºi în condiþiile dictate de ei, atunci îi fac cunoscut amîndoi împãraþii cã-l vor urmãri cu o duºmãnie neînduplecatã ºi cã niciodatã nu vor mai ridica mîna ca sã-l ocroteascã pe el sau pe un alt membru al familiei lui”. Familia lui Ferdinand? Îl renegase ºi îl dezmoºtenise! Însuºi fratele lui, principele Wilhelm de Hohenzollern, îl fãcea de ocarã într-o „Proclamaþie cãtre populaþia Micii Valahii”, publicatã în ziarele filogermane din Bucureºti ºi Craiova imediat dupã ocuparea de cãtre coaliþia teutonã a Olteniei: „Am venit sã pedepsim România, nu însã pe români, sã pedepsim pe acela care a trãdat Casa (Regalã), familia ºi þara ºi ºi-a cãlcat cuvîntul de onoare. Am venit sã-i pedepsim ºi pe aceia care ºi-au trãdat ºi ºi-au vîndut þara”. Legenda lui Cain ºi Abel în variantã româno-germanã! „Mai curînd mã aºtept ca scrierile mele sã fie citite de urºi ºi lupi, decît de germani” – spunea ilustrul medic Galenius din Efes, iar aceastã trãsãturã de caracter, îndãrãtnicia trufaºã teutonã, s-a pãstrat pînã în vremurile de azi, simþind-o, ºi noi, pe pielea noastrã. Ce vinã avea, însã, un cãrturar ca Ioan Slavici? Fusese el un om corupt, sau un rãu patriot? Evident cã nu. El fãcea parte din procen-

tul acela, inevitabil, de idealiºti, care cred într-o idee, dar, la sfîrºit, se pomenesc acuzaþi de abuzurile profitorilor de meserie, fãrã nimic sfînt. Semnãtura lui e una dintre cele mai preþioase ºi mãrturisesc cã, în afarã de cea din Album, mai deþin în colecþia mea de autografe ºi o altã iscãliturã, pe o epistolã a aceluia care a scris Moara cu noroc, Mara ºi Închisorile mele (dar n-a lãsat, din pãcate, nici un rînd cu privire la colindarea de cãtre el, Eminescu, fraþii Bumbac ºi alþi

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (49) membri ai „României June”, în noaptea dintre anii 1869 ºi 1870, a lui Alexandru Ioan Cuza, la OberDöbbling, lîngã Viena). Redau textul: „Vasile Popa e unul dintre oamenii pe care-i ºtiu de mult ca zeloºi români din Ardeal. 28 Aprilie 1914. Ioan Slavici”.

17) LUCIUS FETZ. Preot german. Secretar al Arhiepiscopului Catolic al Capitalei, Raymund Netzhammer, care, în „Jurnalul” sãu, îl menþioneazã de nenumerate ori. Pot bãnui cã întîlnirea preotului cu þãranul greco-catolic a avut loc la Catedrala Sf. Iosif – loc suspectat de poliþia românã ºi de numeroºi politicieni ºi ziariºti, îndeosebi în perioada neutralitãþii (1914-1916), ca fiind centrul spionajului german ºi austro-ungar. În „Epoca” apãruse, chiar, un articol care îl denunþa pe Netzhammer ca spion; deºi era nesemnat, textul purta amprenta fratelui pãrintelui Vasile Lucaciu, pe nume Constantin. Eu nu cred cã era aºa ceva – dar spioni miºunau, asta nu se poate contesta, iar percheziþiile efectuate din ordinul ºefului Poliþiei, aprigul G. Corbescu, în perioada augustnoiembre 1916, au scos la ivealã destule treburi urîte.

Sec ºi expeditiv, pãrintele-secretar, care ducea tot greul activitãþilor confesionale, de învãþãmînt ºi de organizare de la Sf. Iosif, scrie în limba românã: „A fost astãzi aici. P (Preot, sau Pãrinte) Lucius Fetz secr. Bucureºti, 2 mai 1914”.

18) TAKE IONESCU. Fãuritorul sintagmei antologice „politica instinctului naþional” (un discursmaraton, de douã zile, în Camerã, anul 1915), Dumitru Ionescu (rãmas în Istorie cu numele de Take) s-a nãscut la Ploieºti, în 1858. Mama lui se înrudea cu Ioan Heliade Rãdulescu. Se poate spune cã era un „copil minune” – îºi începe ºcoala la vîrsta de 5 ani. Numai cã, dupã un an, mai precis în 1864, la Ploieºti se declanºeazã o epidemie devastatoare, care era cît pe-aci sã-l rãpunã pe copil13: „Dar, peste un an se abãtu asupra oraºului insalubru, ca toate pe acea vreme, calamitatea unei mari epidemii. Se declarã holera. Micul Take cãzu la pat. Avea numai 6 ani. Boalã teribilã ºi fãrã ajutor. ªi, pe cînd doliul se plimba de jur împrejur, cînd la o poartã, cînd la alta, copilul se luptã cu moartea luni întregi, pînã ce, în cele din urmã, o umbrã verde, un schelet strãveziu putu pãrãsi patul pentru a fi aºezat într-un fotoliu larg înecat în perne. Era însã varã. Doctorii sfãtuirã aerul de munte. Localitãþile de vilegiaturã erau pe atunci numai mînãstirile. ªi judeþul Prahova avea cîteva în creierul munþilor: Cheia, Suzana, Sinaia, Predealul, toate cuibãrite în plinã pustietate, cu chilii sãrãcãcioase, fãrã nici un confort, fãrã nici o aprovizionare.

Fu aleasã Sinaia. Dar ce era Sinaia pe atunci, în 1864? Nimic din ceea ce e astãzi. Nici o casã din cele multe, ce rîd acum vesele în soare. Era încã un imens ºi întunecat pustiu pãduros. Mica bisericuþã, paraclisul de azi, înconjuratã de chiliile cele mici, fusese clãditã în 1695 de marele spãtar Mihail Cantacuzino ºi purta numele de cetate. Dar nici ea nu avea forma de azi. Tocmai la 1846, pe platoul mînãstirii se clãdi cel de-al doilea patrulater, cu noua bisericã în mijloc, restauratã apoi în starea de azi prin grija ºi cheltuiala Regelui Carol I. În dreapta ºi în stînga acestui nou lãcaº se ridicarã douã rînduri de case, chiliile spaþioase de azi, iar pe una din laturi o galerie deschisã domina ca ºi azi cea mai minunatã

priveliºte, albia pãduroasã a ceea ce urma sã devinã Sinaia. Muntele Furnica, la picioarele cãruia e clãditã mînãstirea, se numea pe atunci muntele Molomoc, iar toatã regiunea se numea Podul Neagului, cu reºedinþa la Buºteni, pînã cînd Regele Carol îi schimbã numele în Sinaia. Sãlbãticia pãduroasã a acelor locuri constituia o adevãratã fortãreaþã. De aceea, cînd la 1802 a avut loc bãjania cea mare, mulþi din bucureºteni aici se refugiarã de frica «cîrjarilor» lui Pasvantoglu. Tot aºa cu douãzeci de ani mai tîrziu, (imediat) dupã asasinarea lui Tudor Vladimirescu, altã bãjanie la Sinaia de frica baºibuzucilor lui Ipsilante. ªoseaua Ploieºti-Predeal, fãcutã din porunca lui BibescuVodã, era de abia terminatã în 1864, spre nemulþumirea tîlharilor care miºunau prin acele þinuturi. Într-o cãruþã arcuitã, plinã de perne ºi feritã de vînt, micul bolnav fu pornit spre Mînãstirea Sinaia. Urcuº încet, lung ºi anevoios, pînã cînd, dincolo de Podul Neagului, dupã cotiturã, se zãrirã de odatã, sus pe deal, într-o poianã deschisã ºi plinã de soare, cele trei turnuri ascuþite, care nu aveau deloc forma celor de azi. Din ºoseaua mare, au suit la mînãstire pe «Drumul Dracului» ºi, peste puþin, copilul fu instalat într-una din chilii, cine ºtie dacã nu tocmai în aceea care la 1922 avea sã-i primeascã pentru vecinicie rãmãºiþele sale pãmînteºti… Aerul înviorãtor al brazilor ºi, mai ales, puterea de viaþã a copilului îi redarã sãnãtatea. Platoul din jurul mînãstirii nu era pãduros ca azi. Pînã în jos, pe locul parcului de azi, era o poianã plinã de soare, unde zburda copilul convalescent ºi se înviora în razele calde. De atunci, Sinaia a rãmas adînc sãpatã în inima lui. El nu numai cã nu a uitat-o, dar, de-a lungul vieþii sale, de nici un colþ de pãmînt nu ºi-a lipit mai mult sufletul, ºi numai acolo, sub brazii ei înalþi, sub freamãtul ºi în umbra lor, a vroit sã-ºi doarmã eternitatea”.

Intrã la Colegiul Sf. Sava, din Bucureºti, care, pe atunci, nu mai funcþiona în chiliile mînãstirii cu acelaºi nume (din zona statuii lui Mihai Viteazul, lãcaºul fusese demolat), ci în casele boierului Mãgureanu, unde începe Calea Victoriei, cam între Tribunalul Mare ºi Blocul Turn. Aici, se remarcã prin publicarea unei nuvele de senzaþie, pentru acea vreme, care aratã ce spirit vizionar avea – text ce poate constitui începutul literaturii Science Fiction la noi14: „În ultimul an de liceu el publicã însã în «Revista Junimei» ceva cu adevãrat impresionant; ceva care dovedeºte cã puterea de vizionar, care mai tîrziu avea sã uimeascã pe contemporanii sãi, era la Take Ionescu înnãscutã. El publicã o lungã nuvelã, sub titlul «Spiritele», în care îºi închipuie cã, dupã ce a murit în 1875, reînviazã peste o mie de ani ºi viziteazã pãmîntul în anul 3000 dupã Christos!

«Murisem, începe Take Ionescu. O piatrã rece ºi grea apãsa de peste o mie de ani debilul meu corp, ºi în micul spaþiu liber ce-mi permitea coºciugul, abia puteam respira un aer umed ºi gros. Într-o zi mã decisei sã ies…» ªi, ieºind, Take Ionescu întîlni prin cimitir pe primul om din anul 3000, un anume Aru, îmbrãcat într-un costum grec. Aru vorbea româneºte, o româneascã mai cizelatã ca cea din 1875, ºi se puse numaidecît la dispoziþia strãmoºului sãu spre a vizita Bucureºtii. Repede fantoma reînviatã aflã cu uimire cã «România ºi-a redobîndit tot teritoriul ei natural ce se întinde de la Tisa pînã la Mare ºi ia o parte însemnatã în Confederaþia Orientului».

«– Cum? Ce fel s-au întîmplat toate acestea? Mã uimeºti…

– Lucrul e simplu: s-a întîmplat în virtutea dreptului naþionalitãþilor. Am apelat la supremul Tribunal Internaþional ºi ne-am cãpãtat dreptatea fãrã arme.

– Toate bune, zise Take Ionescu din ce în ce mai mirat, dar ce este acest Tribunal Suprem?

– E o instituþie, pe care voi aþi visat-o, dar pe care numai regimul sinceritãþii care a început la anul 2500 a putut-o stabili. Fiecare stat îºi are acolo reprezentanþi egali la numãr, care judecã, fãrã apel, conflictele internaþionale…» (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 25 ianuarie 2019

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (90) Tribul Tasaday (2) Dar, deja, în acest moment, poate dîndu-ºi seama cã primitivii lui „aflaþi permanent în timpul liber” nu mai pot face faþã unor investigaþii amãnunþite, Elizalde a restricþionat mai întîi accesul, iar în 1974 a închis complet rezervaþia. În timp ce misionarii acuzau guvernul de abuz asupra triburilor, profesorul Zeus Salazar din Manila s-a trezit hãrþuit de ameninþãri cu trimiterea în judecatã pentru cã a îndrãznit sã ia în derîdere revendicãrile lui Elizalde. Chiar ºi aºa, farsa a rezistat pînã în 1986, anul în care Marcos a cãzut de la putere ºi a fugit în America.

Elizalde a fugit ºi el, cu o avere estimatã la 55 de milioane de dolari - din escrocherii, desigur. Un documentar din 1988 realizat de cãtre televiziunea centralã din Marea Britanie, denumit ,,Scandal”, îi arãta pe membrii tribului „Tasaday” într-un sat local, în tricouri ºi bluejeans, fumînd þigãri. Un bãrbat, prezentat ca bãiatul „Lobo”, de pe coperta revistei ,,National Geographic” ºi în cadrul documentarului ,,Nobilii Tasaday” de la NBC, declara cã „Lobo” nu fusese niciodatã numele lui. „Elizalde ne-a promis o grãmadã de lucruri, spunea el cu amãrãciune, aºa cã ne-am schimbat numele ºi am fãcut tot ce ne-a cerut. A trimis din timp mesageri care sã ne spunã sã ne dezbrãcãm ºi sã mergem în peºteri. Am fãcut ce ni s-a spus, dar uitaþi-vã la noi. Uitaþi-vã înjur ºi spuneþi-ne dacã am fost ajutaþi în vreun fel. Nu ne-am ales cu nimic”.

Totuºi, în 1988, Harcourt a republicat cartea ,,Nobilii Tasaday”, vîndutã cu 12,95 de dolari bucata ºi promovatã ca naraþiune a unui fapt real.

Pînã în 1993, nici Harcourt ºi nici ,,National Geographic” nu ºi-au declarat schimbarea poziþiei faþã de demascarea farsei; mai mult decît atît, documentarul ,,Tribul dispãrut”, al canalului de televiziune PBS, prin care se revendica o poziþie revizionistã, afirma cã Tasaday nu erau nici subiectul unei farse ºi nici „un trib pierdut din

Epoca de piatrã”, ci descendenþii unui grup de oameni care, cu un secol în urmã, aparþinuserã unui trib local mai mare, subjugat de cãtre negustorii de sclavi. Aceºtia fugiserã în adîncul - pe atunci - junglei primitive ºi (uitîndu-ºi toatã agricultura, artele ºi meºteºugurile) au rãmas ascunºi acolo... pînã cînd au fost, de curînd, descoperiþi de cãtre descurcãreþul Elizalde...

Dar deja Elizalde se întorsese, în siguranþã, în Filipine. Este oare cinic sã presupunem cã o farsã denunþatã poate fi reafirmatã sub o altã formã, modificatã - în special dacã existã destui bani la dispoziþie pentru a spune, din nou, numai verzi ºi uscate? La urma urmei, dacã primii Tasaday fugiserã de stãpînii de sclavi, de ce urmaºii lor nu au cuvinte pentru arme, ostilitate sau rãzboi?

ÎNGERI PÃZITORI

Triunghiul Bermudelor (1) Poate mai puþin o farsã ºi mai mult un mit popular, în anii ‘70, aceastã zonã din vestul Oceanului Atlantic, dintre Bermude, Puerto Rico ºi Florida, a devenit faimoasã datoritã numeroaselor vase ºi avioane despre care se crede cã au dispãrut aici, nelãsînd în urmã epave sau supravieþuitori. S-a spus cã aceste dispariþii au fost precedate de transmisii radio foarte proaste, valuri ciudate de ceaþã, cãderi ale sistemului electronic ºi alte bizarerii. Încercãrile fervente ale pazei de coastã de a explica posibilele cauze ale acestor dispariþii - traficul intens, furtuni violente subite, capacitatea curenþilor din golf de a arunca rapid de pe cursul normal nave într-o stare proastã de funcþionare - au fost ignorate de cãtre populaþia invadatã de o febrã a speculaþiilor.

Ocultiºtii ºi ozeneologii au propus teoria conform cãreia o forþã necunoscutã (electromagneticã, poate?) a distrus navele pierdute sau le-a transportat într-o altã dimensiune sau cã însãºi cauza accidentelor ar fi generatoarele subacvatice de cristal lãsate în adîncul oceanului de locuitorii Atlantidei în urmã cu zece mii de ani. Desigur, infirmãrile oficiale au dovedit cã este vorba de o muºamalizare fie a ignoranþei, fie a complicitãþii. (va urma) STUART GORDON

Meteo

1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3 4

5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Ploaie torenþialã – Ridicã cu cãrãmizi; 2) A se arãta puþin – A suferi de timp friguros; 3) ,,Negurã” din vapori de apã – Bolnav de frig; 4) Slujbe de dimineaþã la bisericã – Soþia lui Manole; 5) Puse la tavã! – Stofã groasã de iarnã – În cerc!; 6) Adrian Pãunescu – Ioan Slavici – Singularã; 7) Locul sigiliului – Complex sportiv (pl.); 8) Partea de jos a tulpinii – Ion Minulescu – Primele zãpezi!; 9) Douã potcoave - ,,Pelerinã” de zãpadã; 10) Pãtura albã de iarnã – Pasãre neagrã; 11) În aceastã mãsurã – Literã greceascã.

VERTICAL: 1) A cãdea ploaie strop cu strop – Domnul Unirii Principatelor; 2) Pus la murãturi – Prins de potop; 3) Coroanã papalã – Primele la start!

– Valoarea lui e 3,14; 4) Conducte metalice – Zãpadã; 5) Clavir – Ghicitoare în versuri; 6) Invitaþie la pian!

– Sfîrºit de iarnã!; 7) Ghemuit de frig; 8) Limbã de mãgar – Firave; 9) Prefix pentru 10 – În faþã! – Zeul vîntului; 10) A sta în cale – Miros greu – Radu Tudoran; 11) Eºecuri – De culoarea zãpezii.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,FRUCTE” 1) CAPSUNA – NUC; 2) AURIU – GRASA; 3) I – UC – PARMEN; 4) SANATOS – ERE; 5) ELENI – AUT – A; 6) I – AUZ – NES; 7) EMU – IMAS – AI; 8) MERE – EL – ARS; 9) ANA – AUTOMAT; 10) NT – APROZARE; 11) AERATA – NN – T.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.