Romania Mare, nr. 1479

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Lumea nu se îndreaptã cãtre nici o catastrofã. Lumea este o catastrofã.

CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL

Ne-am decis sã pierdem tot?

Serviciile strãine fac ce vor aici?

Motto: ,,Înþelepciunea nu constã în a ºti ce faci pînã la sfîrºit, ci în a ºti ce sã faci acum, imediat”. (Herbert Hoover, preºedintele SUA în timpul Marii Crize) Scriam zilele trecute o analizã bazatã pe ciudata ºtire conform cãreia Dãncilã s-a opus lui Merkel, într-o chestiune importantã pentru Germania ºi Rusia, dar pe care SUA o vãd ca sarea-n ochi: gazoductul Nord Stream 2. Ori, în ciuda celor lansate pe piaþã, interesele României - mai bine zis, ale românilor – legate de acest gazoduct sînt minore, pe cînd ale SUA sînt majore. ªi atunci, hai cu românii la înaintare, sã se punã rãu ºi cu nemþii ºi, mult mai rãu, cu ruºii, cã de ce sã te ai bine cu vecinii, nu? În opinia mea, ceea ce ºi cum s-a întîmplat nu e un avantaj nici pentru Dãncilã, nici pentru guvern, nici pentru România.

Dimpotrivã, mie mi se pare cã am avut de-a face cu o lucrare informativ-operativã contra premierului. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Pastila sãptãmînii

Venezuela, un nou Stalingrad?

Aºa cum bine ºtim, dupã anul 1990, cînd Cortina de Fier a cãzut ºi libertatea a venit spre noi prin Poarta Brandemburg, lumea bipolarã, de pînã atunci s-a prãbuºit ºi ea.

URSS îºi trãia ultimele clipe, un fel de inerþie post-comunistã, decedînd oficial un an mai tîrziu. Din acel moment, cîºtigãtorul Rãzboiului Rece, Occidentul, ºi-a luat în serios misiunea de a ocupa teritoriul pe care sovieticii îl aveau în stãpînire încã de prin 1945, iar Statele Unite, în mod special, s-au vãzut, pe moment, în postura de Jandarm al Naþiunilor, cu toate cã nu le-a cerut nimeni acest lucru, mai ales cã plaga de care fugeau toþi, comunismul, tocmai fusese eliminatã, iar Pactul de la Varºovia, contrapoderea NATO, desfiinþat. (continuare în pag. a 15-a) TANO

Isus, averea omului sãrac La ora nouã L-au urcat pe cruce la ora trei a prînzului S-a stins femeile plîngeau sã se usuce cînd sufletul spre slavã s-a desprins Nu cred cã ºtiþi, dar îngerii filmarã întreaga sãptãmînã de dureri icoanele sînt fotograma clarã a filmului pãstrat acum în cer Azi Tatãl m-a chemat sã mi-L arate la Presa de Ulei, în Ghetsimani oh, cît de vii sînt patimile toate deºi trecut-au 2000 de ani!

Intrãm în Sala Gazzit, la sinedrii apoi urcãm Golgota printre spini furtuni de pãsãri se rotesc prin cedri o larmã surdã fierbe sub mãslini

România pitoreascã PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Laudã femeii române! (1) Stimate doamne ºi onoraþi domni, voi începe acest discurs adresînd din partea Comitetului Director al Partidului România Mare un cald salut de succes Conferinþei Naþionale a Femeilor din formaþiunea noastrã! Nu cred cã greºesc dacã afirm cã forþa unui partid se vede, în primul rînd, la Tineret ºi la Femei. Dacã aceste segmente sînt puternice, atunci ºi partidul e puternic. Aceasta este o zi importantã în existenþa de aproape 10 ani a formaþiunii noastre politice ºi demonstreazã anvergura pe care o are fenomenul de masã al Miºcãrii Naþionale „România Mare”. Destinul a fãcut ca aceastã primã reuniune a femeilor noastre sã aibã loc în cea mai frumoasã lunã a anului, aprilie, care nu este doar luna renaºterii la viaþã a firii, ci ºi, de cele mai multe ori, cel puþin la românii ortodocºi, luna Sfintelor Sãrbãtori de Paºte – pentru cã aprilie este acel nissan biblic, în care a fost rãstignit ºi a Înviat Mîntuitorul Lumii. În primii 5 ani de acum încolo, Paºtele va cãdea în aprilie: în anul 2000 pe 30 aprilie, în 2001 pe 15 aprilie, în 2002 pe 5 aprilie, în 2003 pe 27 aprilie ºi în 2004 pe 11 aprilie, sã mai trãim pînã atunci. Am o dublã emoþie faþã de aceastã lunã, fiindcã în aprilie s-au nãscut cîndva, la începutul veacului, ºi iubiþii ºi regretaþii mei pãrinþi, prin exemplul ºi amintirea cãrora filtrez toatã viaþa mea. „Încercaþi sã vedeþi cã, în loc sã fiþi mînioºi, întunecaþi ºi nenorociþi, e mai bine sã fiþi voioºi ºi fericiþi!” – afirma un mare cunoscãtor al sufletului femeii, care a scris ºi „Anna Karenina”, ºi „Sonata Kreutzer”, l-am numit pe Lev Tolstoi. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (8 aprilie 2000, Casa Republicii; discurs rostit la prima Conferinþã Naþionalã a Organizaþiei de Femei a P.R.M.)

Întîiul cui strãpunge palma dreaptã ºi osul fraged crapã ca un crin dar Mieluºeaua ºtie ce-o aºteaptã din gura Sa n-auzi nici un suspin Înalþã unii crucea cu odgoane ca pe-un catarg al navei creºtineºti Pillat îºi spalã mîinile romane parc-ar ploua cu pîine ºi cu peºti Întunecatã-i bolta, fulgereazã trec în galop mari herghelii de cai femeile cernite stau de pazã sã-I fie mai uºor lui Adonai Isus zîmbeºte trist, îi este sete iar straja de-i zicea quaternion în suliþi îi înalþã un burete plin de oþet ºi apã din Hebron Înmãrmurit privesc aceste scene le frunzãresc din nou, ca un ateu ºi-n rîndul gloatei iscariotene ce vãd acolo, Doamne? sînt chiar eu!

La rãdãcina crucii sîngerate cu piatra-n mînã ºi ocara-n glas înveºmîntat în falduri de pãcate eu stau cu toþi tîlharii la taifas L-am biciuit, I-am pus pe frunte spinii întîiul cui tot eu l-am detunat la gropile cu lei am dat creºtinii ºi sfintele basilici le-am prãdat Aflat mereu în fruntea prigonirii am fost acolo cînd L-au rãstignit dar cu un strigãt peste legea firii El ne-a iertat pe toþi cînd a murit El ne-a iertat atunci, ºi ne mai iartã în fiecare zi, din veac în veac împãrtãºim cu El aceeaºi soartã Isus, averea omului sãrac...

CORNELIU VADIM TUDOR octombrie 2008

NR. 1479 z ANUL XXX z VINERI 15 FEBRUARIE 2019 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 15 februarie 2019

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Bãtãuºii de la F.S.N. Eugen Vasiliu a devenit un pericol public Aristide Gunoiu ne stricã duminicile Minciuna: marele Eugen Barbu n-a jucat la Caritas Insomniile armeanului Regele a sãrit pe masa lui Bãcanu Douã borfeline Televiziunea loveºte în orfanii Revoluþiei PARTEA A II-A Fostul autor de Pluguºoare pentru C.C. al P.C.R., Lucian Avramescu, care îmbãtrînise în rezerva de cadre a partidului tot aºteptînd sã i se arunce ºi lui un copan mai solid, dã un spectacol oribil de nãpîrlire. El ºi-a fãcut un fel de agenþie de ºtiri, A.M. Press, de departe cea mai ridicolã dintre toate, fiindcã minte, furã ºi instigã la rãzmeriþã. Referindu-se la festivitãþile de la Alba Iulia, Lucicã zice cã imaginea României va fi ºifonatã rãu de tot, fiindcã Ion Iliescu nu trebuia sã aparã alãturi de „foºti nomenclaturiºti P.C.R.”. Pãi mai nomenclaturist ca tine, Avrame, ca Emil Constantinescu, Petre Roman, I.A. Stoica, Dinu Patriciu, Lucia Hossu, Adrian Severin, Octavian Paler ºi alte coþofene, cine-o mai fi în þara asta? Þiganul lãþos ºi murdar Lucian Gheorghiu (alt Lucicã, deci) nu poate fi decît rãu, pizmaº, cîrcotaº. Ãsta, ºi cînd spune alfabetul, tot scuipã împrãºtiat, fiindcã altminteri n-ar putea atrage atenþia. În acelaºi imposibil ziar, „Cotidianul”, avortat de Ion Raþiu în bãtãtura Doinei Bâscã, balaoacheºul scrie cã în ziua de 30 noiembrie trei reporteriþe de la ziarul lor stupid distribuiau, în staþia de metrou Eroilor, „fluturaºi” pe care era tipãrit Imnul Regal. ªtiþi care, ãl de începe cu nemuritoarele versuri: „Trãiascã Regele/ În pace ºi omor/ C-a pus ciomegele/ Pe-acest popor!”. Numai cã ºi-a fãcut apariþia un poliþist, care, iritat de agitaþia monarhistelor, a întrebat: „Voi n-aveþi de muncit?”.

Chiar aºa, madam Bâscã, voi ce meserie aveþi pe lumea asta? Cea mai veche meserie din lume, desigur, adicã curve. Ca dovadã cã ziarul „Cotidianul” a depãºit cu mult limita admisibilã a urletelor, iatã un titlu la rubrica de sport: „Vom putea juca finala micã dacã vom «mãcelãri» echipa S.U.A.”. Moº Raþiu, ce-i în mintea ta, trebuie neapãrat sã mãcelãreºti pe cineva, dacã nu în politicã, atunci în handbal?! Trezeºte-te, moºule, dã-þi seama ce faci, cã eºti la o vîrstã, ºi de-atîtea senzaþii tari o sã te ducem cu cãruciorul, ca pe un bebeluº.

Un alt întîrziat mintal, care dupã 30 de ani a aflat cã a fost asasinat Kennedy, este Aristide Gunoiu. Pe cine-o crede pîrlitul ãsta de agent dublu cã poate pãcãli cu conserve afumate de zeci de ani, cu comentarii puerile, citite cu intonaþii dramatice?! ªi cum o fi reuºit falitul ãsta, dator vîndut prin S.U.A., sã-l joace pe degete pe Paul Everac, de i s-a acordat cel mai bun timp de emisie, duminicã dupã-amiaza?

Un om pe cale sã-ºi piardã busola: Ion Stoica, de la Caritas. De cîtva timp, el a început sã tot agite un retevei deasupra capului, ameninþînd cã va da publicitãþii lista completã a acelora care au jucat la Caritas. Dar era ceva ilegal, d-le Stoica? Dacã era aºa, atunci d-ta trebuie sã fii dupã gratii. Dacã nu era aºa, de ce mai ameninþi, ce e ruºinos în asta? Nu ne putem reþine mîhnirea faþã de un fals grosolan: printre depunãtori a apãrut, într-un ziar de scandal, ºi numele marelui scriitor Eugen Barbu, cu specificaþia cã ar fi delegat-o pe soþia lui sã-i ridice banii. Întrucît nimeni de la revista noastrã nu avea cunoºtinþã de aºa ceva, am întrebat-o duminicã la telefon pe d-na Marga Barbu care este adevãrul. Îndrãgita actriþã ne-a spulberat orice îndoialã: „E o minciunã de la un cap la altul! Eugen avea oroare de orice joc de noroc, n-a jucat în viaþa lui nici la Pronosport, nici la Loto, o singurã datã, în tinereþe, a cumpãrat un borcan întreg cu Loz în Plic, ca sã se amuze cu niºte prieteni, ºi s-a convins ce ºarlatanie se ascunde aici. Nu-i plãcea sã joace nici cãrþi, sau remy, sau table, el trãia în lumea lui, îºi punea muzicã simfonicã ºi citea ori scria. Probabil cã cineva o fi invocat numele lui, în mod abuziv, dar asta n-are nici o legãturã cu noi. Asta-i culmea, sã aflu din ziare, la 3 luni de la dispariþia soþului meu, care nu se mai poate apãra, cã el m-ar fi delegat sã ridic niºte bani pe care nu i-am jucat, nu i-am dorit ºi care nu ne intereseazã”. Musiu Stoica, noi te-am menajat pînã acum, dar vezi cã profanezi memoria unui mare om, ai cãlcat pe niºte becuri aprinse ºi îþi facem rãu, domnule, ºtii ce-i aia?

Aflãm din ziarul „Ura”, al puradelului Nicolae Cristache, cã „Petre Roman avea drapelul naþional înfãºurat în jurul gîtului”.

Bine, bine, ºtim asta, toate-s bune ºi frumoase ºi-avem sateliþi pe case – dar care gît ºi care drapel? Redacþia

revistelor „România Mare” ºi „Politica” adreseazã sincere felicitãri de Moº Nicolae tuturor acelora care se numesc Nicolae, Nicu, Nicuºor, Nicoleta, Niculina, Sergiu Nicolaescu, Emilia Nicolaescu, Nikos Beloiannis, Nica Leon, Jack Nicholson, Nicu Ceauºescu ºi Lae Chioru, lãutarul lui Octavian Goga.

Tînãra Irina Dimiu de la „Adevãrul” i-a fãcut de paranghelie pe monarhiºtii noºtri rebegiþi, care la 1 Decembrie au arborat niºte falnici þurþuri la nas în Piaþa Prostituþiei: „Manifestanþii au plecat acasã pe la ora 15,30, dupã ce dl. Emil Constantinescu a citit Proclamaþia Convenþiei Democratice ºi dupã ce s-a jucat, în dispozitiv de cercuri concentrice, Hora Unirii. Care se potrivea ca nuca-n perete cu politizarea intensã a acestei manifestãri. Deci, din pãcate, opoziþia n-a scãpat «ocazia» de a sãri peste sensurile naþionale, istorice ale momentului, cu lozinci anti, care puteau fi scandate cu oricare alt prilej”. Încã o mostrã a sifilismului care muºcã vîrtos din „Cotidianul” lui John Raþiu: dupã „mãcelãrirea” handbalistelor din S.U.A., în numãrul festiv, de 1 Decembrie, acest ziar criminal publicã pe pagina 1 o ruºine intitulatã „Pe cadavre, domnule preºedinte, pe cadavre”. Tãiem o bucãþicã din aceastã ruºine: „Stupul bezmetic care este acum România se numeºte Republicã”. Scurt ºi îndesat. Dacã þara e atît de bezmeticã, la ce-ai mai venit, mã, în ea, zîmbatule? De ce nu rãmãseºi tu în stupul nebezmetic, care e monarhia Marii Britanii? Fiindcã acolo nu ajungeai vicepreºedinte al Parlamentului (al patrulea om în stat, hop ºi tu!) ºi nici nu puteai ocupa ilegal o vilã giganticã, cum ocupi acum, în Str. Armindenului nr. 4, unde a locuit marele sociolog Dimitrie Gusti ºi unde oamenii noºtri de culturã vor sã facã muzeu, dar n-au loc de papilonul tãu, pe care-l suge Doina Bâscã ºi-l tot mozoleºte pînã o sã-l facã fular. În acelaºi ziar indigest, care ne face pielea de vinilin, cei doi vagabonzi acreditaþi la Parlament, Raluca Stroie Brumariu ºi Petru Ionescu Egzemã, fac lombosciaticã de plãcere la „cuvîntarea” rostitã de deputatul P.A.C. Gh. Gorun. De fapt acest Gorun a rostit o lecþie prolixã, ca pentru clasa a VII-a, în care istorisea el fazele primului rãzboi mondial, morfolind frazele, înfoindu-se în pene, cu aerul cã acuºica s-a tras din peºtera istoriei, plinã de stalactite ºi amigdalite. „Istoria, cînd se repetã, devine ironicã” – zicea Marx. Uite cã dupã Gorunul lui Horea, Gorunul lui Manolescu-Apolzan ne provoacã zîmbirea.

Scatofagia lui Andrei Pleºu s-a întîlnit cu scatofagia lui Lucian Pintilie, ºi sã te þii încurcãturã de maþe! În ultimul numãr din „Dilema”, Pleºu publicã niºte cugetãri emanate de Pintilie în filmul „Balanþa”. Noi ne respectãm cititorii, aºa cã vom reproduce mizeriile cu puncte puncte: „Piramidele – c...t! Grãdinile Semiramidei – c...t! Colosul din Rodos – c...t! FEMEIA RRROMÂNà – MAMà ºi AMANTÃ, cu ochii, cu buzele, cu sînii ei – ea e minunea lumii!”. Domnilor, ºi noi iubim femeia rrromânã, dar nu vã gîndiþi cã are ºi ea niºte copii ºi le stricaþi educaþia? Ce sã priceapã copilaºii ãºtia, cã cele 7 minuni ale lumii au încãput într-o oalã de noapte?

Banda lui Roman ºi Severin nu mai ºtie ce sã nãscoceascã pentru a rãmîne, mereu, în centrul atenþiei. Recent, feseniºtii au lansat „conceptul politic al celor 5D: Democratizare, Descentralizare, Debirocratizare, Dezetatizare ºi Demonopolizare”. Ba noi credem cã le-ar veni mãnuºã alþi 5D: Delapidare, Dughenizare, Dezumanizare ºi Dumitru Dumitricã.

Inteligente cuvinte ºi pline de adîncã simþire au rostit în Senat doi domni pe care îi preþuim pentru cã dau tare din 11 metri. 1) VALER SUIAN (P.U.N.R.): „Un ziarist milionar poate calomnia cît vrea el, pînã i se terminã banii. Mai bine sã-l bãgãm la închisoare”. 2) VALERIU MOMANU (P.D.S.R.): „În familie am un regalist care mi-a spus cã sînt prost. Proºti, da’ mulþi, i-am spus”. Cu asemenea oameni minunaþi noi nu ne plictisim niciodatã în Senat, ce bine ne distrãm noi! (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 10 decembrie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

In Memoriam Ion Brad Am aflat cu tristeþe cã s-a stins din viaþã Ion Brad, poet, romancier, memorialist, dramaturg, distins diplomat, ambasador al României la Atena ºi, nu în ultimul rînd, un mare patriot român. Nãscut în anul 1929, în satul transilvãnean Pãnade, judeþul Alba, satul lui Timotei Cipariu, întro familie de români cu 8 copii, a absolvit liceul din Blaj în 1948 ºi a urmat cursurile Facultãþii de Filologie din Cluj. A fost apreciat ca poet încã din tinereþe de cãtre Lucian Blaga ºi a ajuns secretarul Uniunii Scriitorilor din Cluj. A continuat sã scrie poezie pe tot parcursul vieþii, rezultatul fiind mai mult de 10 volume publicate. În anul 1958 a primit Premiul Academiei Române pentru volumul de poezie ,,Cu timpul meu”, iar în anul 1999 a primit premiul pentru poezia ,,Transilvania’’ la concursul internaþional ,,Lucian Blaga’’, de la Cluj. Prolific prozator, Ion Brad a scris mai multe romane cum ar fi: trilogia ,,Romanul de familie’’ în anul 1986, apoi ,,În umbra castelului’’ ºi ,,Thalassa’’, iar în 1996, ,,Muntele’’. Ca memorialist, a scris în 1972 ,,Emil Isac, un tribun al ideilor noi’’ ºi, în 1999, ,,Aici printre ardeleni’’. Tot în anul 1999 a fost numit cetãþean de onoare al municipiilor Cluj ºi Blaj. În perioada 1973 – 1982 a îndeplinit cu onoare deosebita funcþie de ambasador în Grecia, unde a menþinut un climat prielnic al relaþiilor politice, diplomatice ºi economice româno-elene. A fost perioada în care România vindea tractoare de la Uzina din Braºov, echipamente electrice ºi cîte ºi mai cîte în Grecia, fãcea schimburi culturale între teatrele româneºti, cum ar fi cazul Teatrului Naþional din Bucureºti cu teatrele din Atena.

Relaþiile lui Ion Brad cu corpul diplomatic din Atena au fost excelente, domnia-sa fiind mai mulþi ani decan al corpului diplomatic. În plus, a avut o contribuþie semnificativã în rezolvarea problemelelor sensibile din acele vremuri, cum au fost cele legate de aºezãmintele româneºti de la Muntele Athos, unde imposibilitatea cãlugãrilor români de a accede la acele locuri, proprietate a statului român, a fost soluþionatã numai cu multã diplomaþie, prin insistenþele care au avut succes la conducerea comunistã a vremii. Astfel, pelerinii de astãzi pot ajunge la acele locuri sfinte construite cu daniile domnitorilor ºi mînãstirilor româneºti.

Activitatea culturalã ºi chiar politicã de mare patriot român ºi-a continuat-o ºi dupã 1990, prin înfiinþarea editurii ,,Demiurg’’, cu scopul de a publica dicþionarul neogrec-român, în colaborare cu distinsa cercetãtoare ºi specialistã Lia Brad, fiica sa dragã, dar ºi cu alþi cunoscãtori ai acestui domeniu.

Aceastã activitate s-a continuat prin introducerea în circuitul cultural românesc a traducerilor lui Nikos Kranidiotis ºi a poetului Odysseas Elytis.

Bun român ºi mare patriot, ardeleanul Ion Brad a fost condus pe ultimul sãu drum, sîmbãtã, 9 februarie a.c., dupã un popas la biserica grecocatolicã Sf. Vasile cel Mare, de pe strada Polonã nr.

50 din Bucureºti, unde o distinsã, dar îndureratã adunare de personalitãþi din capitalã, dar ºi din Blajul ºi Clujul lui drag, l-a privegheat cu pioºenie ºi dragoste. Au fost prezente importante personalitãþi ale vieþii noastre culturale, dintre care am putea menþiona pe academicianul Eugen Simion, pe Ion Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române, pe editoarea ºi scriitoarea Rodica Elena Lupu, pe poetul Corbu, pe distinsa profesoarã universitarã de limba spaniolã, d-na Dodu Bãlan, vãduva profesorului universitar Ion Dodu Bãlan, unul din marii sãi prieteni, dar ºi numeroºi ziariºti ºi credincioºi greco-catolici. La ceremonia religioasã au concelebrat duhovnicul sãu, preotul greco-catolic Ioan Marcel Dãneþ, ºi înalt preasfinþitul prelat trimis de Arhiepiscopul Lucian de la Blaj. Înmormîntarea a avut loc la Cimitirul Belu Catolic din Bucureºti, cu tot onorul meritat de o atît de distinsã personalitate ca poetul ºi diplomatul Ion Brad. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace.

Conf. univ. dr. MIHAELA IONESCU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 15 februarie 2019

Nestemate pentru sufletul românesc Arca lui Noe

Cine s-a smerit ºi-a fãcut bine?

Uite-un cîine trist într-un ungher: ,,Doamne, ia-l pe tatãl meu la Tine!”.

28 noiembrie 2014 (De ziua mea de naºtere)

Privesc pe geam. Zãpada rîde-n soare.

Aºtept sã treacã niºte cãprioare.

E ora lor, cînd pleacã dupã hranã.

Par îngeri rãtãciþi dintr-o icoanã.

Cîini ai nimãnui

Nu mã zãresc, dar eu le vãd pe ele.

Aºa cum stau, ascuns dupã perdele.

Rãtãcitori ºi neajutoraþi cîini fãrã vîrstã, nume ºi dreptate fiþi întru totul binecuvîntaþi voi, ce dormiþi pe dale îngheþate

Ascuns la pîndã stã acum ºi lupul În colþi de fiarã sã le frîngã trupul.

Voi, care puneþi semn de carte trist atîtor nopþi ºi zile hãituite cînd pliscul unui vultur exorcist scobeºte ochii unei vechi ursite

De ce cruzimea asta pe pãmînt?

De ce atîtea lacrimi, Doamne sfînt?

De ce îngãdui Tu nelegiuirea Ce zi de zi însîngereazã firea?

Filmãri în junglã, la televizor: Puii se joacã lîngã mama lor.

Sar antilope-n dansul ritual.

Cum vine fiara - mut pe alt canal.

Nu pot sã vãd atacul ucigaº Sînt prea milos, ori poate sînt prea laº.

Alþii vîneazã chiar, dar eu nu pot.

Nu accept moartea. Asta este tot.

Reîncarnez hipnotic, prin remisii, Pe Buddha, sau pe Francisc din Assisi.

E casa mea o Arcã a lui Noe M-am vindecat de oameni, n-am nevoie. În ieslea Lui, cînd L-a nãscut Maria, De vietãþi a fost vegheat Mesia. În casã n-a fost loc ºi pentru El S-a încãlzit la botul unui miel.

Nu sînt aceste animale sfinte Mai bune decît omul fãrã minte?

Oh, Doamne, cît de mult le pot iubi Mi-aº da ºi viaþa pentru-aceºti copii.

Ei nu pot spune ce ºi cînd îi doare: Numai din ochi le cad mãrgãritare.

Dezamãgit de specia umanã Caut un suflet, bun de pus pe ranã. ªi îl gãsesc în ochii unui cîine Care îmi cere dragoste – nu pîine.

Fie-vã milã vouã, oameni mari.

Fiþi buni creºtini, nu haitã de barbari. ªi veþi vedea cã-n viata de apoi Ele vor face lobby pentru voi...

1 ianuarie 2009, Bran

Cãþeluºa În capela unui cimitir Stau alãturi azi douã sicrie: Un bogat în straie de caºmir

ªi-unul ce-a murit în sãrãcie.

Cel dintîi coºciug e din mahon Celãlalt - de brad, uºor ca fulgul Ah, pe cine, oare, din amvon Va urca la ceruri Demiurgul?

Unul s-a-nchinat la Zeul Baal A furat ºi a fãcut avere Altul a trãit ca un hamal N-a avut noroc, ºi nici putere.

A-mpãrþit din hrana lui, mereu Cu o cãþeluºã credincioasã.

Ea avea în viaþã doar un zeu ªi-ar fi dat ºi viaþa, bucuroasã.

Omul a murit cum a trãit Fãrã nici un ban în buzunare Într-o noapte albã s-a sfîrºit Pe o bancã, fãrã lumînare.

L-a pãzit Fetiþa pînã-n zori Tot sperînd ca el sã se trezeascã... Îl gãsirã niºte trecãtori ªi-l îngroapã-n Legea creºtineascã.

Nimeni nu mai ºtie în ce fel I-a luat urma biata cãþeluºã A venit prinþesa dupã el ªi acum, smeritã, stã la uºã.

Nu îl plînge nimeni pe sãrac Popii îl slujesc de mîntuialã Mierla cîntã stins într-un copac Zboarã îngeri prin capela goalã.

Chiar ºi mort, bogatul e trufaº Cum a fost ºi-n viaþa de paradã Pentru el e doliu în oraº Numele i-l va purta o stradã Perne de atlaz ºi catifea Parcã-s o vitrinã cu medalii Aur, diamante, peruzea Umilesc chiar scumpele vitralii.

Timpul s-a oprit o clipã-n loc Dumnezeu apare în capelã I-a privit cu ochii Lui de foc: Cine-i demn de sfînta Sa tutelã?

Cine-i spune Tatãlui din Cer

Veniþi la uºa mea arareori cu pieptul rupt ºi însetat de milã stigmatizaþi de arºiþi ºi ninsori firave monumente de argilã Iar eu mã rog sã fie cer de mai sã nu mai tremuraþi în epidaur cãci pentru voi o coajã de mãlai e mai de preþ ca sculele de aur Copii ai foamei, cîini ai nimãnui ce cruciadã veºnicã vã cheamã?

Ne-aþineþi calea cînd sîntem sãtui cînd nu mai vrem sã ºtim de nici o dramã ªi cum vã bucuraþi din rãsputeri la gestul cel mai mic de mîngîiere aþi ºi uitat sudalmele de ieri fãgaºe moarte prind din nou putere Dar o minune þine cît un crin rãmîneþi iar mai singuri ca-nainte ºi zeii voºtri, Doamne, nu mai vin ºi-un foc de oase joacã pe morminte Pãziþi cu îndîrjire pe eroi pe vetre vechi ruinele ºi lemnul stãpînii s-au mutat în case noi dar nu v-au ridicat, uituci, consemnul ªi ca un duh al locului natal voi bîntuiþi prin vaste ºantiere progresul nu-i deloc sentimental neputincioasã, spiþa voastrã piere ªi cît de blînzi ºi de încrezãtori voi lingeþi mîna ce vã dã otravã cu vintre sfîrtecate de sudori daþi singuri piept cu taina cea grozavã Noi n-avem timp, sîntem ºi-aºa destui tragismul nostru poate cã-i mai mare un egoim atroce face pui albeºte Valea Plîngerii de sare Copii ai foamei, cîini ai nimãnui La ce icoane sã vã cer iertare?

Din volumul „Saturnalii” – 1983 (dat la topit de cenzura comunistã) Noaptea de 13 spre 14 octombrie 1992 (Antologie ºi prefaþã de LIVIUS ÞÎRNEA)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 15 februarie 2019

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Viaþa trebuie trãitã Nu o datã mi-am exprimat mîhnirea cînd am vãzut cum un tatã îºi suduia fiica folosind un limbaj de cea mai joasã speþã ºi de care nu vreau sã mai aud. Nu o datã am vãzut cum mai mulþi tineri sãreau la bãtaie, tãbãrînd asupra altuia, din pricina unei iubite. Nu o datã am vãzut cum hoþii de buzunar umblau nestingheriþi în geanta unei femei, obositã, probabil, de la muncã. Nu o datã am vãzut cîte un beþiv care striga cît îl þineau puterile, vãrsîndu-ºi amarul vieþii asupra celor care treceau prin preajmã... Nu o datã am vãzut cum o maºinã a luat foc în trafic, iar oamenii care se aflau în zonã, în loc sã-i sarã în ajutor bietului ºofer, se înghesuiau care mai de care sã fotografieze cu telefonul mobil nenorocirea omului... Nu o datã am vãzut cum niºte indivizi în toatã firea se deghizau în cerºetori, apelînd la mila publicã. ªi multe asemenea fapte am vãzut la viaþa mea, la unele intervenind cu vorba pentru a-i împãca pe cei implicaþi ºi, uneori, am reuºit mãcar sã liniºtesc spiritele; de multe ori, însã, era cît pe-aci sã mã aleg cu vreun pietroi în cap sau cu vreo coastã ruptã. Iatã de ce oamenii nu se amestecã în astfel de situaþii: nu pentru cã ar fi nepãsãtori, ci preferã sã stea pe margine, de teamã sã nu li se întîmple vreun necaz... Din pãcate, aceasta e lumea în care trãim, ºi asta, ca rezultat al faptelor noastre... De aceea susþin cã numai prin iubire oamenii vor scãpa de

P Po o ll e em m ii c c ii

ranchiunã, vrajbã ºi minciunã. Numai prin iubire oamenii se cunosc mai bine ºi, prin îngãduinþã reciprocã, vor putea convieþui în sînul aceleiaºi colectivitãþi... Ce m-aº bucura ca mãcar o secundã dintr-o zi sã nu sã se mai întîmple vreo nenorocire, soldatã cu vãrsãri de sînge! Chiar dacã trãim în era tehnologiilor avansate, trebuie sã ne servim de ele fãrã a face rãu celor de lîngã noi. Nimeni nu dã dreptul vreunui scelerat, sau unui individ cu creierul înecat în alcool sã producã un carnagiu pe ºoselele þãrii, strivind oameni nevinovaþi sub roþile automobilului sãu de lux. Oameni buni, luaþi seamã la voi, la faptele voastre, bucuraþi-vã de viaþa pe care o aveþi de trãit! Nu v-o mai ºubreziþi cu fel ºi fel de fapte nedemne, bucuraþi-vã de frumuseþea naturii, plimbaþi-vã prin parcuri, strãbateþi pãduri, albii de rîuri ºi luaþi aminte la susurul apei, la ciripitul pãsãrilor ºi la vuietul melodios al vîntului! Luaþi în compania voastrã ºi un cãþel! Veþi vedea cît de recunoscãtor va fi, jucîndu-se cu voi, oferindu-vã din energia lui de mare prieten al vostru. Cãutaþi liniºtea în cãrþi ºi în rugãciunile duminicale. Nu vã bateþi joc de voi, urîndu-vã, înjurîndu-vã, blestemîndu-vã, cã nu pentru asta v-aþi nãscut pe acest pãmînt. Nu vreau sã mai vãd cum oamenii cad victimele unor atrocitãþi, vreau liniºte ºi zîmbet în privirea fiecãruia. Acordaþi mai multã atenþie naturii, de care depind resursele noastre de viaþã dãinuitoare peste milenii! Oameni buni, iubiþi-vã cît încã nu e tîrziu ºi o mai puteþi face necondiþionat!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Ludwig van Beethoven ºi Julia Guicciardi (2) Beethoven a citit multã poezie. Mai ales în vremea cînd s-a îndrãgostit de Julia Guicciardi. Citea ºi poezie orientalã, iar în aceastã privinþã citez un poem splendid: „Aº vrea sã mor pentru tine; tu sã-þi tai o ºuviþã de pãr,/ Sã o aprinzi ca pe o fãclie ºi þinînd-o în mînã sã porneºti în cãutarea mea./ Vei trece odatã prin cimitirul meu, ºi ochii tãi se vor umple de lacrimi, ºi vei plînge.../ Vei vroi atunci sã-mi cuprinzi gîtul cu braþele, ºi sãrutul tãu va gãsi doar piatra mormîntului”...

Cu timpul, contesa se va depãrta de Beethoven. O cãsãtorie cu acest om ieºit din comun, cãruia i-a fost sortit sã nu moarã niciodatã, ar fi fost un dezastru! Pe de o parte, Julia Guicciardi îºi dãdea seama cã artistul nu îi putea oferi o viaþã luxoasã, iar zîmbetele ironice, din lumea nobiliarã, nu ar fi ocolit-o, parcã accentuîndu-i sensul cuvintelor: „Cãsãtoria voastrã este o mezalianþã”... Pe de altã parte, firea lui Beethoven, încãpãþînat, adesea ursuz, intransigent, apoi duritatea cu care condamna o nobilime crepuscularã, jignirile proferate acestei pãturi sociale, condamnatã de istorie, lipsa de prejudecãþi, într-o lume sugrumatã de prejudecãþi - toate acestea o speriau ºi o opreau sã-ºi lege viaþa de „împãratul muzicii”. Cît de departe se situa, sufleteºte, Julia Guicciardi, faþã de românca Veronica Micle, care, atunci cînd sora Luceafãrului culturii româneºti i-a spus „Nu-þi este ruºine sã fii amanta fratelui meu ºi sã ieºi în societate cu el?”, ea i-a replicat, cu spirit iacobin: „Prefer sã fiu amanta unui om de geniu, decît soþia unui penibil bogãtaº sau a unui politician corupt!”.

Dar... sã nu o judecãm prea aspru pe nefericita iubitã a lui Beethoven... Ea a trãit într-o Vienã habsburgicã, cu toate concepþiile ei vetuste, în timp ce Veronica Micle, în ambianþa lui Eminescu, a înþeles cã existã o nedreaptã diferenþã în ceea ce priveºte traiul celor avuþi, în comparaþie cu traiul celor mulþi, care, de fapt, scriu istoria.

Ca o admiratoare a lui Schumann, ea a adîncit cuvintele acestui fremãtãtor liric al muzicii germane, potrivit cãruia, „Artistul trebuie sã iasã afarã, în mijlocul vieþii clocotitoare. În camerã nu se nasc idei creatoare.

Elementele externe au o influenþã covîrºitoare asupra artistului creator”. *** Despãrþirea lor a fost dureroasã. Mai ales pentru Beethoven. Boala sa - surzenia - începuse sã-i întunece

„Ateneul Bucureºtiului vechi“, tablou de Doru Cristian Deliu

Doi plopi

Bãnuþii de argint cad grei din cer ªi înserarea cade peste sat.

Nãluci albastre apar ºi apoi pier În viscol de luminã sfîºiat.

viaþa, în timp ce marea lui iubire, încetul cu încetul, se va resemna ºi va duce o viaþã plictisitoare, în atmosfera incolorã ºi inodorã a lumii aristocratice, pe care timpul avea s-o scoatã, definitiv, din istorie! Poate cã meditînd la viaþa lui Beethoven, dar ºi la propria viaþã, Mihai Eminescu va aºterne pe hîrtie disperatele sale versuri: „Unde-s ºirurile clare din viaþa-mi sã le spun?/ Ah!, organele-s sfãrmate ºi maestrul e nebun!”.

Întoarce-mi visurile înapoi, La capãtul cîmpiei sînt doi plopi Sub care-am stat de vorbã amîndoi Cu bolta rezematã de doi plopi.

*** Femeie inteligentã, Julia Guicciardi a fost perfect conºtientã cã Marea Revoluþie Francezã a lovit, mortal, Europa împãraþilor ºi a regilor, a papilor ºi a voievozilor. Forþele oculte, ce au condus revoluþia, vor împinge în faþã socialismul ºtiinþific, de tip sovietic, amestec de „haotic slav ºi demonic ebraic”. Iar cînd vor constata cã exponenþii socialismului sovietic au trãdat forþele oculte, îi vor dãrîma ºi vor instala tirania „Guvernului Mondial”, cel ce va genera „Diktatura Bãncilor”, iar ca urmare se vor destrãma statele naþionale, cultura ºi civilizaþia creºtinã.

Contesa a prevãzut doar începutul „dezastrului în succesiune!”.

Fãrã tine...

*** Posteritatea va reþine, însã, cu precãdere, „Sonata Lunii”, cel mai înãlþãtor imn dedicat iubirii. Ea sengemãneazã cu alte capodopere: „Orfeu ºi Euridice” de Monteverdi, „Tristan ºi Isolda” de Wagner, „Othello” de Verdi ºi „Pelléas ºi Mélisande” de Debussy, „Întoarcere în adîncuri” de Mihail Jora.

Poate cã dintr-o altã lume, cea de dincolo - cea a „livezilor de apoi” -, Julia Guicciardi îmi va da dreptate ºi va regreta despãrþirea de Beethoven. Va putea sã constate cîte s-au schimbat în istorie. Poate cã va spune, cu o expresie eminescianã: „Timpul creºte-n urma mea, mã-ntunec”... Sau poate va rosti, cu un scepticism arghezian: „A fost... N-a fost... E de prisos”... În istoria muzicii, de viaþa ºi de opera lui Ludwig van Beethoven se leagã, granitic, „Sonata Lunii” ºi Julia Guicciardi. ªi, ca dintr-o lume paradisiacã, aud cîntecul de dragoste al unui anonim din vremuri de mult apuse: „Lunã, tu te lauzi - se spune - cã luminezi lumea noastrã./ Iatã o lunã pãmînteascã în braþele mele, cu obrazul lîngã obrazul meu./ Dacã nu mã crezi, voi îndepãrta rochia care o acoperã;/ Mi-i teamã însã sã nu te îndrãgosteºti de ea ºi sã dai/ Lumii mai puþinã luminã”.

Sfîrºit DORU POPOVICI

GEORGE MILITARU

Fãrã tine, iubito, mi-i frig, Fãrã tine mi-i iarnã, iubire, Viaþa ta - cartea mea de citire, Munþii tãi mã învaþã sã-i strig.

ªi de-ai ºti cît de mult, cît de mult! ªi de-ai ºti cît de drag, cît de drag!

Pun prãpãstii pe buze ºirag, Tãmîie, ca-n al morþilor cult.

Mã priveºti printre oameni arar În candelabrele albite ascete, Pui pãgîni sînii tãi sã mã-mbete, Chemi rîzînd jocul meu de-a Icar...

Ieri a nins... Azi a nins... Pretutindeni...

Paºii tãi au rãmas sã mã cheme Undeva, unde mii de blesteme Se topesc în visãri de armindeni.

Iarna mea va ucide cãrãri Pierdute în zodii terestre, Ochii mei rãtãciþi la ferestre I-or chema lãcrimînd alte zãri...

Fãrã nimeni pe lume, uitat, Am sã-þi cer, iubito, iertare Pentru tot ce þi-am fost întristare, Pentru jocu-acesta ciudat. Într-o zi, cînd voi fi amintire, N-oi putea sã-þi mai spun, sã-þi mai strig – Fãrã tine, iubito, mi-i frig, Fãrã tine mi-i iarnã, iubire...

MIHAI ISTUDOR

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 15 februarie 2019

P Po o ll e em m ii c c ii AMINTIRI LITERARE

Ion Minulescu, poetul sensibil, care îºi ieºea uºor din sãrite ºi obiºnuia sã înjure Pe Ion Minulescu nu era greu sã-l recunoºti. Înalt, masiv, iarna cu paltonul deschis la nasturi ºi cu ºalul aruncat jumãtate pe spate, jumãtate în faþã, cu o pãlãrie cu borurile mari, cu ochelari, cu trabucul totdeauna între degete, cu nelipsitul sãu baston, era unul dintre scriitorii care, privit de departe, pãrea distant, dar, dupã ce îl cunoºteai, nu te mai sãturai ascultîndu-l. Totdeauna era cu zîmbetul pe buze, deºi uneori înjura, fãcea pe supãratul, ca apoi, imediat, la o glumã, sã se lumineze.

Frecventa ,,Café de la Paix” ºi, în majoritatea timpului, era înconjurat de tineret.

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Scriitorilor, fie la cele ale Universului literar, ca ºi la cele ale diferiþilor impresari, atît eu, cît ºi Minulescu eram nelipsiþi. Mai urmau G.M. Vlãdescu, Ionel Teodoreanu, Al. Cazaban, George Gregorian, Coca Farago, Matei Alexandrescu, Traian Lalescu, Teodor Scarlat ºi alþii.

Ca sã fac mai puþinã cheltuialã cu dormitul, mai în toate oraºele locuiam în aceeaºi camerã cu nenea Minu.

Sforãia îngrozitor, dar ajunsesem sã mã obiºnuiesc cu aceastã muzicã. Era, de altfel, ºi motivul pentru care ceilalþi refuzau sã stea în aceeaºi camerã cu el. În ultima vreme devenise nervos. Se certa, în special cu Al. Cazaban, care întotdeauna gãsea cîte ceva sã-1 scoatã din sãrite.

*** L-am cunoscut întîi de la galeria teatrului. Se dãdeau atunci la fostul Teatru Naþional ºezãtori literare.

Minulescu îºi recita poeziile cu o pasiune rar întîlnitã. Le completa cu gesturi largi, teatrale, legãnate, de aveai impresia mai mult cã le cîntã decît le spune. Era rãsplãtit cu multe aplauze, mai ales de tineret. De cîte ori citea el, sala devenea neîncãpãtoare.

Cînd însã mi-a întins mîna ºi ne-am cunoscut îndeaproape, a fost la ,,Capºa”, în toamna anului 1937.

Am trecut pe lîngã masa la care ºedea împreunã cu Carol Ardeleanu ºi Corneliu Moldovanu. Acesta din urmã m-a oprit ºi m-a recomandat. Minulescu m-a privit peste ochelarii lui cu lentile groase ºi mi-a spus: – Noroc, mã! Minulescu!

M-am aplecat ºi mi-am ºoptit numele.

– Zi-i mai tare!

– Carianopol, am spus de astã datã mai cu curaj.

– Ahaa! Eºti grec?

– Nu, român!

– Dar ºtii greceºte?

– V-am spus cã sînt român, am rãspuns.

– Român, român, dar numele?

- N-aº ºti sã vã spun mai mult. Sînt român ºi cred cã este de-ajuns.

– Aha!, a spus el, adresîndu-se lui Moldovanu. Ãsta-i al dracului. De unde eºti?

– Din Oltenia!

– E, pãi vezi, de-aia eºti aºa!...

La invitaþia lui m-am aºezat pe un scaun liber.

Corneliu Moldovanu a cerut pentru mine un schwartz ºi o prãjiturã. (...) Întrebãrile au continuat ºi, dupã ce m-a lãsat sã rãsuflu, a început sã vorbeascã despre Paris. Din cîte am înþeles, era o discuþie întreruptã de venirea mea.

– Cine nu vede mãcar o datã Parisul, ºi-a sfîrºit el în tîrziu vorbirea, uitîndu-se la mine, este un om care a trãit degeaba.

– Noi nu ne cunoaºtem nici þara, am spus, luîndu-mi inima în dinþi. Nici Bucureºtii mãcar.

– Dar cine vã opreºte s-o cunoaºteþi?, s-a întors el aspru spre mine. Eminescu i-a colindat plaiurile pe jos, cu o traistã în spate, numai cu un caiet, pentru a aduna cuvinte. Voi de ce nu faceþi la fel?

Mi-a venit atunci sã-i rãspund aºa cum se cuvenea, dar Corneliu Moldovanu mi-a fãcut un semn discret.

Minuleseu se fãcuse roºu la faþã ºi îºi aºeza mereu ochelarii pe nas, deºi aceºtia ºedeau la locul lor.

Am tãcut, iar el a continuat: – Voi sînteþi comozi, nu vã puteþi deplasa. Tramvai, maºinã! Acum avem trenuri, mai puteþi gãsi ºi un car cu fîn, o cãruþã...

Ce nedrept vorbea!

– Vã puteþi duce sã vedeþi mãrgãritarele Carpaþilor, un apus de soare pe Omul, un rãsãrit de lunã pe Valea Oltului. Cine nu-ºi cunoaºte þara, nici nu poate sã ºi-o iubeascã!

N-am mai rãspuns. L-am ascultat ºi l-am aprobat mereu. Avea dreptate, din punctul lui de vedere, dar ce departe era de realitãþile vieþii! Cît de repede uitase!

Parcã nu fusese tînãr, parcã nu jinduise destule pe care nu le putuse împlini.

*** ªezãtorile literare m-au apropiat mai mult de Ion Minulescu. Fie la cele organizate de Societatea

Nãscut la Bucureºti, în 6 ianuarie 1881, originalul poet Ion Minulescu, un atlet al boemei literare, veºnic înamorat ºi plin de himere, cu alurã de prezident al artelor, face o figurã de excepþie în literatura începutului de Secol XX. În imagine, portretul poetului, realizat de pictorul Camil Ressu.

La o ºezãtoare, la Silistra, seara, dupã ce ne-am întors din oraºul pe care ne dusesem sã-1 vizitãm, Minulescu a gãsit pe noptiera lui un bilet pe care scria: „La noapte, la ora 12, ai sã mori, tîmpitule, pentru cã tot nu eºti bun de nimic”.

Nu ºtiam ce scrie, dar l-am vãzut cum îngãlbeneºte, se clatinã ºi dintr-o datã se prãbuºeºte, plîngînd, în pat, cu biletul strîns în minã.

M-am repezit sã-l ajut. I-am desfãcut cravata, gulerul cãmãºii ºi am început sã-l bat uºor pe obraji. Lacrimi mari îi curgeau din ochii deschiºi, fixaþi în tavan. Cu greu i-am desfãcut mîna ºi i-am scos biletul dintre degetele încleºtate. Am recunoscut imediat scrisul, deºi Cazaban se cãznise sã nu dea de bãnuit.

– Eu nu mai merg la ºezãtoare, a izbucnit într-un tîrziu, sculîndu-se din pat. Vor sã mã omoare, sã mã otrãveascã, vor sã scape de mine. Eu plec!

– Nene Minule, am încercat sã-l împac, nu vezi cã e doar o glumã de prost gust?

– Ce glumã, mã, ce glumã? Aºa se glumeºte? Asta numai Cazaban mi-a fãcut-o! Tu ce zici?

– E numai o glumã, am cãutat sã-1 conving. Dacã aº fi ºtiut, nu-1 lãsam s-o facã.

– Dar dacã vor sã mã omoare ãºtia de aci, de la hotel?

– Nene Minule, am încercat eu, ce sã aibã ãºtia cu dumneata? Nu eºti nici rege, nici ministru. Eu cred cã e tot unul care face o glumã proastã.

– Ãsta-i numai Cazaban, fir-ar al dracu’ de ºugubãþ!

– Pãi dacã credeþi, de ce vã mai zbuciumaþi?

A urmat o serie de înjurãturi la adresa lui Cazaban, cum n-am auzit în viaþa mea. Dupã asta a venit relaxarea.

Poetul George Gregorian, care nu ºtia nimic de cele întîmplate, ne-a anunþat sã ne pregãtim pentru ºezãtoarea ce trebuia sã aibã loc într-una din sãlile liceului. A urmat altã serie de înjurãturi. Mã uitam la Minulescu. Ochii îi ieºiserã din orbite, înconjuraþi de cearcãne mari, negre.

Mîinile îi tremurau atît de tare, de nu putea sã-ºi înnoade mãcar cravata. L-am sfãtuit sã se spele cu apã rece, ceea ce i-a fãcut mai bine. I-am înnodat cravata ºi l-am ajutat sã-ºi îmbrace haina. Tremura tot. Cînd am ieºit, aerul rece 1-a înviorat. Deºi era tîrziu, a vrut sã mergem pe jos. Ceilalþi au plecat cu maºinile. Întrucît întîrziasem, programul a trebuit modificat în ceea ce privea ordinea ieºirii scriitorilor pe scenã.

Cazaban i-a întins mîna cu o candoare de domniºoarã.

– Bine ai venit, maestre! De ce atît de tîrziu?

– Du-te dracului!, a fost rãspunsul lui Minulescu, care se liniºtise.

Claudia Millian, muza ºi iubirea lui Ion Minulescu Claudia Millian ºi Ion Minulescu au format unul dintre cele mai solide cupluri din literatura românã. Au trãit împreunã o frumoasã poveste de dragoste vreme de 34 de ani. Poeta Claudia Millian a fost nu doar soþia, ci ºi muza lui Ion Minulescu.

Poetul ºi-a gãsit aleasa inimii la vîrsta de 29 de ani. Era deja un nume consacrat, un poet apreciat ºi un bãrbat curtat.

Inima i-a fost furatã de profesoara de desen Claudia Millian, pictoriþã ºi poetã. I-a apropiat, dincolo de pasiunile comune pentru versuri ºi artã, o mare iubire.

Pentru profesoara de desen, poetul reprezenta una adevãrat idol, iar pentru el, Claudia a fost cea mai frumoasã femeie. Amîndoi împãrtãºeau aceeaºi aplecare cãtre poezia simbolistã. Ea era absolventã de Belle Arte ºi de Artã Dramaticã, însã s-a îndreptat cãtre o carierã în literaturã. Debutase în noiembrie 1906, într-un ziar din Ploieºti, cu poezia ,,Din trecut”.

De la data întîlnirii, cei doi au devenit nedespãrþiþi, ºi perechea lor a fost una dintre cele mai admirate în epocã. În 1911, pe 11 august a venit pe lume Mioara Laurenþia, singura fiicã a lor, deºi cei doi nu oficializaserã cãsãtoria. S-au cãsãtorit la 11 aprilie 1914, în plin rãzboi mondial. Dupã ceremonie, Ion Minulescu ºi Claudia Milian au fugit din calea rãzboiului la Iaºi. Au revenit în Capitalã în 1920. Între anii 1922 ºi 1940, Ion Minulescu a fost director general în Ministerul Artelor ºi Cultelor. A scris piese de teatru, poezii, iar în 1928 a apãrut primul sãu roman biografic, intitulat ,,Corigent la limba românã”.

Iubire, bibelou de porþelan Claudia Millian a fost nu doar soþia ºi partenera de viaþã a lui Minulescu, ci ºi unica sa muzã. Pentru Claudia a scris Ion Minulescu celebrele versuri de amor din poezia ,,Romanþã fãrã ecou”, care aveau sã facã istorie: ,,Iubire, bibelou de porþelan/ Obiect de preþ cu smalþul nepãtat/ Rãmîi pe loc acolo unde eºti/ Sã nu te miºti /ªi dacã ne iubeºti/ O, dacã ne iubeºti cu-adevãrat/ Aºteaptã-ne la fel încã un an/ Un an mãcar/ Atît/ Un singur an/ Iubire, bibelou de porþelan”.

Ion Minulescu a murit chiar pe 11 aprilie 1944, în ziua aniversãrii cãsãtoriei. A fost rãpus de un stop cardiac, la 63 de ani. Claudia Millian i-a supravieþuit aproape douã decenii. În anii de dupã dispariþia lui Minulescu, a scris ºi a pictat. Creaþiile sale de dupã moartea poetului pe care l-a iubit reflectã dorul faþã de cel care i-a stat alãturi vreme de 34 de ani: „Poate cã de pe pajiºtea smãlþuitã a infinitului, vei prinde cuvintele mele ca pe niste boabe de mei, pentru porumbeii cerului”. S-a stins din viaþã la 74 de ani ºi a fost înmormîntatã alãturi de soþul ei, în Cimitirul Bellu.

Sursa:ADEVÃRUL.RO Dupã ºezãtoare, am mers la masa organizatã în cinstea noastrã. Totul pãrea uitat. Minulescu, însã, mã întreba într-una cît e ceasul.

– La douãsprezece fãrã zece sã-mi spui.

Maestrul era morocãnos. Vorbea monosilabic. Cîteva personalitãþi din oraº, voind sã-l aibã între ei, îl invitaserã mai aproape, dar el refuzase.

La ora douãsprezece ºi jumãtate i-am spus: – Este douãsprezece ºi jumãtate!

– Fir-ai al dracului ºi tu, i-a fost rãspunsul.

Ca prin farmec, apoi, Minulescu s-a luminat, a început sã vorbeascã, sã declame poezii ºi chiar sã umble la cutia cu amintiri.

Tîrziu, Cazaban s-a ridicat peste masã, adresîndu-se lui Minulescu: – Bããã, tot o sã mori!

– Ba o sã mori tu, fir-ai al dracului sã fii de bestie!

VIRGIL CARIANOPOL

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 15 februarie 2019

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (106) Oglinzi reflectate în Infinit (5) „Mistuiþi de rãni lãuntrice, ne trecem prin veac.

Din cînd în cînd ne ridicãm ochii spre zãvoaiele raiului, apoi ne aplecãm capetele în ºi mai mare tristeþe.

Pentru noi, cerul e zãvorît, ºi zãvorîte sînt ºi cetãþile. În zadar cãprioarele beau apã din mîinile noastre, în zadar cîinii ni se închinã, sîntem, fãrã apãrare, singuri în amiaza nopþii...“. (Lucian Blaga) Viaþa e dincolo de glumã, moartea – dincolo de lacrimi, disperarea e în toate, plecarea e în infinit, iar þurþurii de gheaþã, primãvara, plîng moartea zãpezii.

Totul se topeºte.

Ne cunoºteam de puþinã vreme ºi ne plimbam prin parc alene. Întîmplãtor, curgeau lacrimi dintr-un nor.

Ele ne-au stropit ºi iubirea noastrã a înmugurit. Clipa de eternitate nu era prea departe. Ceasurile erau secunde ce formau durata întregii noastre vieþi. Doar o clipã.

Mã zbat în cuvîntul timp: mîine, oare cine sînt? Cînd mã privesc în oglindã, mai vãd o cutã pe obraz. ªi totuºi, ca sã-i spun tristeþii AMIN, voi poposi în dragostea pentru trandafiri.

Ne cutremurãm cã, în eternitate, Cerescul Frate scrie faptele noastre într-o carte. Din pãcatele adunate în ciorchine, stoarce, Doamne, vinul negru în potire. Sorbind cîte o picãturã, cu palmele a rugãciune, sã Te slãvim pe Tine. Îngãduie, pãrinte, sã-þi amintim cã, din strãfund de

Conversaþie cu William Golding (1) Sir William Golding (1911-1993) a fost un romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã în 1983. Dupã ce a fost pe rînd actor, marinar, muzician, a devenit profesor de englezã ºi filozofie la ºcoala Bishop Wordsworth’s School din Salisbury. S-a dedicat exclusiv scrisului abia la 50 de ani, în 1961. Experienþa rãzboiului, la care a participat activ în Marina britanicã, avea sã-l marcheze profund. ªi-a pierdut atunci încrederea în om ca o fiinþã inocentã: pentru el, pînã ºi copiii poartã în suflete germenele rãului.

Aceasta este tema primului sãu roman, ,,The Lord of the Flies” (,,Împãratul muºtelor”), care a cunoscut un enorm succes imediat dupã apariþie.

Urmeazã alte 11 romane ºi douã volume de eseuri, tratînd, toate, aceeaºi temã: criza conºtiinþei omului modern, confruntat cu problemele realitãþii contemporane. La reºedinþa sa din Wiltshire, celebrul romancier a stat de vorbã cu John Mortimer, discuþia fiind reprodusã în suplimentul ilustrat al ziarului ,,The Times”, din data de 5 februarie 1984. Iatã conþinutul acesteia.

Prin anii ‘40, directorul ºcolii Bishop Wordsworth, din Salisbury, a introdus o oarecare mãsurã de autoguvernare la unele lecþii cu elevi în vîrstã de peste 10 ani: aveau voie sã organizeze o discuþie, în care se confruntau douã pãrþi, unul dintre bãieþi prezidînd dezbaterile.

Totuºi, un adult trebuia sã supravegheze asemenea ore. Într-o zi, un oarecare domn Golding, profesor de englezã, a încercat un fel de experiment social, retrãgîndu-se ºi lãsîndu-i pe elevi în deplinã libertate. ªi bãnuielile lui cele mai sumbre s-au adeverit: intervenþia lui a venit exact la timp pentru a împiedica o încãierare gravã.

Bineînþeles, bãieþii ºi-au reluat locurile, aranjîndu-ºi cravatele ºi pipãindu-ºi cucuiele, iar William Golding a folosit aceastã experienþã în ,,Lord of the Flies”, unul dintre cele mai bune romane publicate dupã rãzboi.

Credinþa sa adîncã în pãcatul originar astfel confirmatã, el a scris în continuare alte 10 romane ºi ºi-a luat locul lîngã Rudyard Kipling, Bertrand Russell, Galsworthy ºi Winston Churchill, puþinii englezi care au cîºtigat Premiul Nobel pentru Literaturã. Arareori o orã de englezã a avut asemenea rezultate.

*** „ªoseaua de centurã din Salisbury”, mi-a spus William Golding la telefon, „apoi Coombe Bisset,

veac, sã Te urmãm ne-ai învãþat. ªi, dacã ne-am rãtãcit pe cale, iartã-ne, Doamne. În zadar încercãm chipul Tãu sã-L zugrãvim în Soare, strãlucirea lui e orbitoare, iar în marea de luminã, ni se îneacã eul, ca o lumînare.

Aratã-Te, Doamne, din mister, în largul lumii urzitã-n chipul Tãu ºi, pentru o clipã, noi sã-Þi fim clepsidrã. În eternitate cum sã Te gãsim, Cerescule Frate? Pentru cã sîntem fraþii Tãi, întoarce, Doamne, drumul înapoi.

Venim pe Planeta albastrã ca sã ne deschidã o fereastrã. Spre ce? Fiind legaþi de Naturã, fereastra se va deschide spre o Grãdinã, unde rãnile din cui ºi de pe frunte, spinii, au înflorit misterul NEMURIRII. Pãmîntul orizontal ºi Cerul vertical: prin puterea divinã este imensa cruce creºtinã. Ea a unit Cer ºi Pãmînt, Om ºi Dumnezeu, într-un singur EU. Ne naºtem pe rînd, murim pe sãrite. Între prinþ ºi cerºetor, prin moarte, Dumnezeu a pus semn de egalitate. ...Pãrãsind sobrul palat, de rigorile veacurilor întunecat, prinþesa DIANA n-a dorit sã devinã reginã ºi a plecat în oraºul luminã, unde, fãrã sã ºtie, a trecut în veºnicie din extaz, doar dupã un pas; strãlucind ca un diamant, s-a stins în braþele unui amant. Clopotul suna a jale, aprinzînd lumînãri în cale. La slujba din catedralã, cu mozaic ca o cutie de ºah, jucînd ultima partidã, prinþesa fãcutã mat, a lãsat Casa regalã cu capul plecat.

Era varã, era Soare, prinþesa n-ar fi vrut sã moarã. ªi, din veºnicie, a rãmas o legendã vie. (va urma) LILIANA TETELEA Stratford Tony, Bishopstone, Broad Chalke ºi Bowerchalke...”

La cîrciumã mi-au spus cã aceasta era cea mai umblatã vale din Wiltshire, dar pe locuitori nu-i impresionau celebritãþile. Garbo n-a fãcut mare vîlvã cînd l-a vizitat pe Cecil Beaton la Broad Chalke, iar proaspãtul laureat al Premiului Nobel era cunoscut, pe vremea cînd preda la ºcoala Bishop Wordsworth, sub numele de „dl. Lãlîu”.

Dar aceastã poreclã mi s-a dovedit a reprezenta o descriere neinspiratã. William Golding ºi-a fãcut apariþia îmbrãcat în pantaloni frumos cãlcaþi ºi pulover. Un prieten comun îmi spusese cã trebuie sã mã aºtept la un fel de domn Peggotty, omul mãrii din ,,David Copperfield”. Dar cel pe care l-am întîlnit semãna mai curînd cu cãpitanul Shotover al lui Shaw: un bãrbat corpolent de 72 de ani, cu pãrul alb ºi barba unui profet minor. Miam amintit cã este probabil singurul romancier englez în viaþã care a fost comandant de vas în rãzboi.

– Tatãl meu a fost director al liceului din Marlborough. Aº putea spune cã a fost un om mare, în circumstanþe reduse. Pãrerile lui coincideau cu cele ale lui H.G. Wells. Credea cu tãrie în evoluþie, socialism ºi progresul uman. Tatãl lui fusese cizmar, un quaker foarte credincios. Dar eu, la 11 ani, cînd am deschis ochii asupra lumii, mi-am dat seama cã ateismul nu era suficient. Adicã, îmi aduc aminte cã am intrat într-o bisericã ºi I-am spus lui Dumnezeu cã, dacã existã cu adevãrat, sã facã sã mor pe loc. Dar El nu m-a onorat.

– ªi mama?

– Era sufragetã. Stãtea pe treptele Primãriei din Marlborough, ºi oamenii aruncau cu roºii în ea. M-a influenþat mai puþin decît tata. Viaþa ei era o foarte bogatã fantezie.

– De unde ºtiþi?

– Din unele lucruri pe care le spunea cînd era bãtrînã ºi vorbea singurã.

Dacã William Golding e cãpitanul Shotover, casa lui, în schimb, nu e Casa inimilor sfãrîmate. Locuieºte într-o casã mare, joasã, cu pereþi albi ºi acoperiº de trestie. În camerã se aflã un pian de concert Bechstein, acoperit cu cãrþi ºi partituri. Priveam, prin ferestrele mari, încercarea soarelui de a strãluci deasupra dealurilor din Wiltshire. Înainte de masã am bãut vin alb demi-sec. Undeva, în culise, d-na Golding rãspundea mereu la telefon ºi aranja vizite ale unor echipe de televiziune din Spania ºi Portugalia.

– Aþi trãit toatã viaþa în acest þinut. Vã place?

– M-am obiºnuit cu el. Uneori mã plictiseºte îngrozitor. Alteori sînt uluit de frumuseþea lui. Deseori monotonia locurilor îmi dã dureri de dinþi. Totul e o chestiune de vreme.

CIOBURI DE GÎNDURI

Din calea paºilor pierduþi

Azi vã recit doar vouã, luminilor rãmase Din încleºtãri cu umbra ce-aºteaptã la rãscruce În gerul care trece ºi dincolo de oase Cum trece cuiul palma întinsã sus pe cruce.

Azi vã recit ºi vouã, înmãrmurite dale Ce dulce vã aºterneþi sub cel mai tragic pas, Cã paºii primãverii spre birturi doar au cale ªi-n templele luminii ecoul mai dã glas.

Azi vã recit în lacrimi, coloanelor, ºi vouã, Ca martorele mele de-aici din efemer: O, cum tresare piatra sorbind luminã nouã Cînd împietrite inimi ca stele cad din cer.

Astãzi recit ca magii prin trestii de luminã Ca într-o rugã sacrã spre-o zi ce va sã vinã.

ILARION BOCA, 28 ianuarie 2019

Ninge peste noi, iubito

Ninge peste noi, iubito, ca o pavãzã lactee, Draperie de mirare e ninsoarea între noi, Am albit, ºi noi, ºi timpul, ca-ntr-o vagã epopee, Cum albitã ni-i cãrarea, ºi-nainte, ºi-napoi.

Ninge peste noi, iubito, ireal ca-ntr-o filmare Cînd eroii-ºi spalã trupul în zãpezi ce curg mereu, ªi mai pîlpîie, în zboruri, fulgii printre felinare, Legãnaþi de geana serii, spre un somn adînc ºi greu.

Ninge peste noi, iubito, iarna - rece cavalcadã, Numai noi nu ºtim ce-i frigul ºi privim cu ochii-n sus Pînã cînd, sub vraja tainei, devenim ºi noi zãpadã Tot mai puri în albul iernii, ºi-n miracolul sedus.

Ninge peste noi, iubito, ca o lacrimã subþire, Tot mai cald îmi e la tine, pe cînd lumea e-n rãcire.

GEO CIOLCAN – Aþi fost la colegiul Brasenose. V-a plãcut la Oxford?

– Nu. Trebuie sã spun cã nu. (Golding era gînditor.)

– De ce?

– Voiam sã scriu poezie, dar cînd m-am apucat, aveam – nu pot sã spun în greceºte, dar în traducere aº spune cã „aveam un bou pe limbã”. Am învãþat greaca singur, dar constat cã am început sã uit. Ceea ce este foarte alarmant.

– Aþi încercat sã scrieþi poezie?

– Sigur cã da. Multã. Deºi nu prea bunã. Una îmi place. Începe ca la Blake, ºtiþi, „Auzi glasul bardului”, ºi recitã: „Auzi glasul bardului!/ De cînd la ºcoalã am fost/ Sînt trei feluri de geniu/ ªi patruzeci de prostie/ ªi privind înapoi voi vedea,/ La ºaptezeci de ani grei,/ Cã geniile n-au fost genii/ ªi proºtii erau patruzeci ºi trei”.

William Golding îºi mîngîie barba ºi rîde: ªi totuºi, nu-i chiar poezie proastã.

– Nu pot sã cred cã...

– Ba da. Dumneavoastrã puteþi fi socialist, pentru cã aþi urmat o ºcoalã publicã. Pentru mine a fi socialist ar însemna sã arãt o anumitã invidie socialã.

– Sînteþi socialist?

– Cred cã aº vota pentru socialism mai curînd decît pentru orice altceva. Din fericire, acum, cînd am 72 de ani, nu mai conteazã prea mult dacã votez sau nu. La Oxford, poeþii pe care îi admiram erau de stînga, dar am constatat cã aveam un dezinteres total pentru publiciºti.

Trebuie sã vã spun cã nu am nici un fel de generozitate politicã. (va urma) Prezentare ºi traducere de DANIELA BOSÎNCEANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 15 februarie 2019

Un tratat de filosofie creºtinã în era apostaziei universale (1) – Prefaþã la cartea lui Ilie Bãdescu „Noopolitica rãzboiului nevãzut” – La distanþa de aproape trei decenii de la „descinderea” mea la Bucureºti (decembrie 1989), dupã o lungã ºi tumultuoasã activitate politicã, presãratã, cum e ºi firesc, de suiºuri ºi coborîºuri, înþeleg din ce în ce mai limpede cã întîmplarea (care e manifestarea discretã a lui Dumnezeu în viaþa omului!) de atunci a avut rosturile unei pedagogii superioare. Atunci doar le intuiam, rîvneam spre ele în elanul meu nestãvilit de recuperare a identitãþii româneºti. Calea pe care pãºisem încã din adolescenþã prin comunicarea cu bunica Alexandra ºi prin frecventarea samizdatului românesc din Basarabia înstrãinatã îºi gãsea, iatã, o continuare miraculoasã, incredibilã, de contact nemijlocit cu lumea româneascã. Mulþi ani la rînd, atunci cînd devoram cu nesaþ ºi totalã stare de fascinaþie, în condiþiile de semiclandestinitate de pe vremea sovieticilor, tot ce þinea de cultura românã, în special din zona literaturii artistice, resimþeam o profundã durere interioarã pentru faptul cã nu voi ajunge niciodatã sã calc dincolo de zona interzisã, dincolo de Prut, în þara care exista mai mult ca un univers ideal, intangibil, decît ca o realitate. În acele vremuri România mi se arãta ca un tãrîm rîvnit, dar atît de îndepãrtat, încît poþi ajunge acolo doar în vis. ªi iatã, Dumnezeu a rînduit sã ajung la Bucureºti.

Odatã cu scurgerea anilor, memoria mea decanteazã cu grijã toate întîmplãrile de atunci. Iar cele care rãmîn profund încrustate în minte, sunt legate de oamenii pe care i-am întîlnit ºicãrþile pe care le-am gãsit acolo. Discuþiile pe care le-am purtat cu acei oameni mi s-au arãtat peste ani ca fiind niºte adevãrate dialoguri iniþiatice, de formare, de maturizare întru ale vieþii. Printre cei pe care mi-a fost dat sã îi cunosc atunci era ºi profesorul Ilie Bãdescu, blîndul ºi înþeleptul interlocutor al tinerilor Marian Munteanu ºi al celorlalþi din jurul lui. Îl întîlneam cînd la sediul Miºcãrii pentru România de pe strada Scãrlãtescu 14, cînd la Biserica Sfîntul Silvestru din strada Silvestru 36, unde mã adusese prietenul meu, pictorul iconar, editorul ºi scriitorul Sorin Dumitrescu (acolo pãrintele Constantin Galeriu aduna toatã lamura elitei bucureºtene), cînd la el acasã, într-un bloc de pe cheiul Dîmboviþei, undeva în preajma Pieþei Unirii. Aceste amintiri fugare despre vremurile zbuciumatei mele tinereþi poate n-ar avea nici o relevanþã într-un text de prefaþã la o lucrare, care meritã comentarii ce s-ar ridica la înãlþimea unei adevãrate exegeze ce ar impune mai multã rigurozitate ºi mai puþine accente subiective. Însã, cu riscul de a încãlca rigorile genului, las loc acestor note sentimentale care explicã ataºamentul meu cu totul aparte faþã de omul Ilie Bãdescu ºi faþã de opera lui.

Ilie Bãdescu este cel care, prin lucrãrile sale fundamentale ºi prin activitatea didacticã, a readus dupã 1989 în mediul universitar românesc sociologia noologicã (sau noosociologia, cu termenul lui Werner Sombart) ºi geopolitica, valorificînd surse fundamentale din cultura universalã ºi ºcoala naþionalã. Culmea creaþiei sale ºtiinþifice este teoria al cãrei autor este, noologia, expusã în mai multe volume, inclusiv în cel pe care avem onoarea sã îl prezentãm în aceste rînduri.

Nu ne vom aventura în detalierea acestei ºtiinþe totale, ce nãzuieºte sã integreze toate ºtiinþele sub semnul Duhului Sfînt. Îl lãsãm pe cititor sã pãtrundã în tainele minunate ale acesteia, asta ºi pentru a se convinge de sterilitatea oricãror abordãri fragmentare, pozitiviste ale realitãþii. De altminteri, tentativa aceasta de restaurare a dimensiunii spirituale, duhovniceºti în actul cunoaºterii trece de frontierele Europei, fiind ilustratã deopotrivã în Rusia ºi în America înlãuntrul noului curent, pe care doi sociologi creºtini americani l-au încadrat în ceea ce ei numesc „ºtiinþa prin ochii credinþei” (cartea lor are chiar acest titlu: „Sociology Through the Eyes of Faith”).

Noologia ca ºtiinþã este conceptualizatã de Ilie Bãdescu din perspectiva adevãrului revelat, fiind una prin excelenþã hristocentrisã. Splendoarea demersului academic al autorului stã, în primul rînd, în articularea

perfect armonioasã a învãþãturilor Bisericii ºi a argumentelor ºtiinþifice de ultimã orã din toate domeniile cunoaºterii. Vechiul ºi Noul Testament, Patristica, folclorul ca depozitar al înþelepciunii ancestrale, Eminescu ca expresie supremã a gîndirii ºi simþirii româneºti, Dostoievski, ºcoala sociologicã ºi antropologicã occidentalã, elita interbelicã, toate acestea sunt rãsplãmãdite în opera lui Bãdescu, cãpãtînd statutul unei teorii originale de anvergurã mondialã, care meritã sã fie fãcutã cunoscutã ºi altor popoare.

De aici ºi elementele cheie ale teoriei domniei sale, ºtiinþa noologicã ce se ocupã de cercetarea ordinii spirituale a lumii, care face o distincþie netã între dat ºi dar în cazul unui om, dar ºi al unui neam. În timp ce datul este unul conºtientizat în mod obiectiv, darul divin se ascunde adînc în strãfundurile unei persoane sau ale unui popor. Acesta din urmã riscã sã rãmînã nedescoperit, neconºtientizat ºi deci nevalorificat doar din cauza unei nesimþiri sufleteºti, a unei infirmitãþi spirituale, care „îngroapã talantul” înainte chiar de îngroparea trupului celui care n-a mai reuºit sã se trezeascã din starea de somnambulism ce l-a însoþit de-a lungul serbedei ºi sterpei sale vieþi. ªi doar cei care îºi asumã viaþa ca pe o chemare, o misiune, care simt cã urcuºul spiritual meritã orice efort ºi chiar sacrificiu, au parte de bucuria transformãrii darului dintr-o latenþã sufleteascã, o potenþialitate, o virtualitate într-o realitate manifestã, de o splendoare duhovniceascã ºi de o forþã energeticã rarisime. Anume lor li se adreseazã profesorul Bãdescu, ei sunt receptorii mesajului emis de cãtre el. Pasul lor este unul sigur, deoarece cel care a rãsplãmãdit în opera sa întreaga istorie ºi culturã a propriului popor are cãderea sã-i cãlãuzeascã pe potecile de munte spre altitudinile cunoaºterii superioare. Sau, în cuvintele lui Radu Gyr, ucenicii fideli care îl urmeazã pe Bãdescu ºtiu bine þinta finalã a jnepilor: „Sus ne-aºteaptã vulturii în ciocuri/ Cu cununa spaþiilor sfinte”. În condiþiile unei apostazii ºi distorsiuni nemaiîntîlnite în lume, opera lui Ilie Bãdescu vine, aºadar, sã contribuie la restabilirea – cel puþin în mintea omului – a ceea ce el numeºte ordinea spiritualã a lumii. A pãtrunde în profunzime esenþa mutaþiilor care s-au produs în lumea europeanã, devenitã globalã, de la Renaºtere încoace, demonstreazã Bãdescu, le este îngãduit de Dumnezeu doar celor care ºtiu cum sã-ºi valorifice darul cu care îi înzestreazã pe fiecare din momentul dãruirii vieþii. Calea spre cunoaºterea ºi folosirea acestor daruri poate fi parcursã doar prin asumarea vieþii ca proces creator, ca manifestare jertfelnicã ºi de credinþã vie, adeveritã, la puterea tipului ideal, doar de cãtre cei care ajung la înãlþimea raþiunii mistice (care ne cuprinde pe toþi). Anume mistice, pentru cã altminteri o raþiune autonomã, „dezvrãjitã” (Max Weber) debusoleazã percepþia asupra realitãþii, mintea omului orbecãind între opacitate totalã ºi improvizaþii intelectuale cînd prea înguste, cînd puerile. Autorul vãdeºte o abordare transdisciplinarã, în sensul transcenderii cadrului strict al unor ºtiinþe „autonome”, dar mai ales în sensul saltului de la viziunea orizontalã, scientistã asupra lumii la una verticalã, transcendentalã. Aºadar, aveþi în faþã cartea unui gînditor creºtin care crede cu tãrie cã actul cunoaºterii se deruleazã în universul tainelor existenþei umane ca lucrare teandricã, o adevãratã con-lucrare a omului cu lucrarea divinã.

Escaladarea operei lui Bãdescu nu este un exerciþiu facil. Vocaþia lui este sã scrie cu un scop bine definit: contribuþia la formarea elitei naþionale. Teoria elitelor îmbrãþiºatã de cãtre autor este antipodul miturilor egalitariste, de masificare a unei populaþii reduse la instinctele ei primare ºi seduse de sirenele societãþii de consum, de spectacolul imund al capitalismului do-

rinþelor, de „viaþa lichidã”, din care a dispãrut orice idee de ierarhie, de valori perene, de principii imuabile.

Bãdescu reconstituie cu tenacitate ordinea fireascã a lucrurilor, restabilind scara valoricã ce permite recãpãtarea unei optici coerente asupra vieþii. Sobrietatea discursului sãu nu vizeazã vulgul declasat prin ingineriile sociale ale globaliºtilor, nu þinteºte precariatul nomad al capitalismului financiarizat, sansfrontierist ºi corporatist, ci acea minoritate care poate ºi trebuie sã-ºi valorifice darul lui Dumnezeu de slujitori ai neamului. Anume aceastã disponibilitate nativã este vizatã de cãtre cãrturarul român de seamã Ilie Bãdescu.

Aºadar, prin demersul sãu academic Bãdescu urmãreºte sã trezeascã la viaþã germenii adesea neconºtientizaþi din strãfundurile sufleteºti. ªi aici pilda semãnãtorului, adusã de Isus Christos, este cît se poate de potrivitã. Urmînd cuvîntul Dumnezeului întrupat, dascãlul Ilie Bãdescu ºtie bine cã „sãmînþa cãzutã în pãmînt bun este cel care aude cuvîntul ºi-l înþelege” (Matei, 13:23). O astfel de pedagogie cere o putere sufleteascã ºi o dedicaþie care pot deveni permanenþe de-a lungul întregii vieþi doar în cazurile binecuvîntate ale celor care îºi aburcã în spate greaua ºi dulcea sarcinã a apostolatului naþional. Aºadar, nici un efort, nici un sacrificiu nu este prea mare pentru servirea adevãrului prin semãnarea lui în solul roditor al celor puþini care au urechi de auzit ºi ochi de vãzut. Rãsplata pentru munca fãrã istov, deseori întîmpinatã cu ingratitudine ori superficialitate, trãdare sau hulã, este cea pe care Mîntuitorul o rosteºte într-o altã pildã, cea a nunþii împãrãteºti: „Cãci mulþi sînt chemaþi, dar puþini sînt aleºi” (Matei, 22:14). ªi dacã opera lui Ilie Bãdescu este destul de bine cunoscutã în mediul academic din România, îndrãznim sã spunem cã necesitatea studierii ei dincoace de Prut este poate ºi mai mare. ªi iatã de ce.

Vorba e cã dacã în dreapta Prutului cãderea comunismului a produs doar un singur soi de aculturaþie, ºi anume cea care a survenit ca urmare a invaziei culturii de masã occidentale ºi a fascinaþiei faþã de Vest, pînã la occidentomanie, aici, în Republica Moldova societatea suferã de o dublã aculturaþie, de un dublu complex de inferioritate faþã de alte spaþii ºi straturi culturale, pe care le considerã superioare culturii autohtone. Pe lîngã occidentolatria indusã metodic în ultimele trei decenii (obsesia integrãrii europene înþelese în formula ei neoliberalã ºi globalistã), mai persistã vechea raportare subalternã faþã de subcultura sovietorusã (ºi faþã de colosul geopolitic asociat cu aceasta!), care are prea puþin în comun cu o cunoaºtere profundã a excepþionalului fenomen cultural ºi spiritual rusesc, în schimb a preluat toate ticurile ºi inhibãrile induse în mentalul colectiv pe vremea dominaþiei sovietice.

Prin urmare, revenirea la normalitate reclamã depãºirea a ceea ce francezii numesc la haine de soi, adicã ura de sine, dispreþul faþã de propria identitate colectivã, numit pe bunã dreptate ºi schizofrenie identitarã. Nu este cazul sã dezvoltãm aici ideea cum anume, prin ce tehnici sofisticate este indusã aceastã desconsiderare pînã la autoanihilare ºi negare de sine.

Doar þinem sã subliniem cã volumul de faþã poate exercita o influenþã fundamentalã asupra procesului de decomplexare, de înþelegere a adevãratei anverguri a culturii româneºti, de asumare fireascã ºi fiascã a propriei identitãþi. În acest context, sînt demne de reþinut comentariile autorului pe marginea rãzboiului împotriva „Mioriþei”, ca ºi împotriva lui Eminescu, dar ºi cele despre sforþãrile deºarte de agresare a tuturor reperelor axiologice naþionale, precum ºi despre aºa-numita „demitizare” a istoriei românilor. (va urma) IURIE ROªCA Chiºinãu, februarie, 2019 (Editura „Mica Valahie”, Bucureºti, 2017)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 15 februarie 2019

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Ne-am decis sã pierdem tot?

Serviciile strãine fac ce vor aici? (urmare din pag. 1) Faptul e cu atît mai evident, cu cît promotorul principal al ,,vitejiei” doamnei Viorica Dãncilã – cel care a comentat, amplificat ºi rãspîndit ºtirea parþial falsã - a fost chiar Radu Tudor, cel mai important promotor al intereselor NATO ºi, implicit, al grupãrilor rãzboinice care au dominat politica americanã în perioada NATO, mai bine zis principala goarnã a ocupaþiei americane în România.

Prima formã a ºtirii spunea cam aºa: ,,Potrivit unor surse, discuþia a durat aproximativ o jumãtate de orã, iar cancelarul german nu a avut succes în demersul sãu. Premierul român a refuzat sã dea curs solicitãrilor omologului de la Berlin, spunînd cã nu trãdeazã interesele UE ºi parteneriatul strategic cu SUA”. Multe detalii, nu? Dar nu suficiente, aºa cã Radu Tudor introduce sarea ºi piperul. ,,Neînþelegere majorã într-o convorbire telefonicã Dancilã-Merkel”, titreazã el, ilustrînd ºtirea transmisã de Antena 3 cu o pozã eroicã a Vioricãi Dãncilã ºi cu una respingãtoare a Angelei Merkel.

Nu cã ar fi greu, în cazul celei din urmã… ,,Apreciez cã Viorica Dãncilã, într-o discuþie foarte lungã cu Angela Merkel, nu a renunþat la argumente - mã bucur cã ºeful Guvernului susþine ferm poziþia americanã ºi aºa trebuie sã rãmînã”, a scris epic Radu Tudor. Dar, la care poziþie americanã se referã propagandistul ocupaþiei americane? Poate la cumpãrarea de gaze de ºist americane, mult mai scumpe? Iatã alte argumente ºi afirmaþii fãrã acoperire, pe care le-am marcat cu semne fireºti – de mirare ºi întrebare. ,,Europa îºi doreºte sã limiteze dependenþa de gazul rusesc, care a fost folosit ca o armã, uneori de ºantaj (?!), de cãtre Rusia”, afirmã propagandistul. ,,Ceea ce transmit aliaþii noºtri ºi partenerii noºtri strategici, SUA, în mod evident reprezintã un argument foarte solid (?!)”.

Dar, ,,lucrarea” a cuprins ºi o altã dimensiune: inducerea în mintea populaþiei a unui soi de pact Franþa – România, bazat pe tot felul de afirmaþii privind un demers comun al României ºi Franþei, care la un moment dat fãcea figuri opozante. Dar, în timp ce românii credeau cã Parisul ºi… „Micul Paris” s-au aliat eroic contra Berlinului ºi Moscovei, dupã cîteva ore, Franþa s-a înþeles cu Germania, pentru cã… aºa fac cei mari! Dar, la noi, asta nu a contat, ci intoxicarea poporului: presa ºi mediile online au ridicat în slãvi ,,lupta” Vioricãi Dãncilã cu balaurul Merkel. Culmea este cã, premierul, deºi a avut mai multe intervenþii de atunci pînã azi, nu a spus nimic de conversaþia asta! ªi nici nu avea cum sã spunã!

De fapt, povestea convorbirii fost relatatã ºi de presa germanã, începînd cu seara discuþiei, cînd ,,Bild” a publicat informaþia, iar ulterior a fost confirmatã de oficialii germani. Dar NU aºa cum au prezentat-o unii din România. ,,Cancelaria federalã ºi Biroul preºedintelui federal au confirmat apelul telefonic” – dar, atenþie: ,,Cu toate acestea, conþinutul conversaþiei dintre Merkel ºi Dãncilã este ,,confidenþial”. Aici apare problema: dacã era un conþinut confidenþial, cum de a apãrut informaþia privind ,,refuzul” ºi alte detalii? Nemþii au dat primii – dar ºi la ei e ciudat… Avea vreun interes Merkel sau cabinetul sãu sã recunoascã faptul cã Germania a fost ,,refuzatã” de România?

Cu siguranþã, nu! Deci informaþia a plecat pe alte cãi. Cine avea interesul sã iasã scandal, ca sã obstrucþioneze proiectul germano-rus? Cei despre care spune Radu Tudor – ,,ferm poziþia americanã”. Cum? Oare a uitat lumea mega-scandalul ascultãrii cancelariei germane, inclusiv a Angelei Merkel, de cãtre Serviciile americane?

Ori, e clar cã nici Viorica Dãncilã NU avea interes sã dea în vileag discuþia, adicã sã se ia de piept cu Merkel, recte cu Germania! Unu – discuþia a fost confidenþialã, aºa cum a precizat cancelaria germanã; doi – Germania e forþa Europei, adicã Schengen, MCV ºi altele depind de Berlin, pînã acum… oarecum, în banca sa; trei – Viorica Dãncilã NU e genul de ,,dezvãluitor”, nu e om de

scandal. Mai mult, nimeni din cabinetul Dãncilã NU ar fi avut interesul unei asemenea ,,reclame”, pe care, altfel, criticul Radu Tudor a fãcut-o!

Repet, e Merkel, e Deutschland-über-alles, deci nimeni nu are chef sã se punã de-a curmeziºul, aºa, de fantezii americane!

Deci, concluzia e cã a avut loc o lucrare informativ-operativã, mai mult ca sigur a Serviciilor americane, cu concursul unor figuri locale.

Rostul? Multiplu! Tãierea relaþiilor premierului român cu cancelaria germanã (,,reclama” a pus-o pe Dãncilã într-o situaþie dificilã faþã de Germania), de aici beneficii directe ºi indirecte pentru americani ºi pentru grupuri opuse lui Dãncilã. Iatã un text care mi-a plãcut mult, scris de Constantin Gheorghe, fostul consilier politic de la Cotroceni, pe vremea lui Iliescu ºi al premierului Nãstase: ,,Noi avem Serviciu de Informaþii Externe, ºi dacã da, cu ce se ocupã el, de fapt?

Dupã ce ne-am dat cocoºi cu North Stream II, ieri, consolidîndu-ne locul întîi pe lista neagrã a lui Mutti (,,mãmica” - Merkel, n.n.), azi aflãm cã Franþa ºi Germania au cãzut la pace: conducta se face. (…) Ãsta este, aparent, al doilea mare eºec al SIE, dupã cel cu Spaþiul Schengen”.

Cam aºa ceva! Dar mai sînt unii care au avut succes, nu eºec – însã nu cred cã sînt de aici. Ah, ºi mai observã Costel Gheorghe ceva: ,,Nici una dintre þãrile presupus «atacate» cu conducta de gaz de ruºi nu are a se plînge. Nici mãcar Ucraina!

Existã fluxuri inverse ºi, de ce sã nu fim cinstiþi, toþi fac afaceri cu gazul cumpãrat de la ruºi.

Inclusiv ucrainienii!”.

Concluzia? ,,Neînþelegere majorã într-o convorbire telefonicã Dancilã-Merkel”, dupã cum titreazã Radu Tudor? Nici pomenealã – o lucrare „specialã”. Cum la fel de specialã este ºi campania prin care România a intrat într-un conflict cu una dintre cel mai puternice þãri din lume, micuþa Olanda! Care, întîmplãtor, deþine cele mai mari investiþii strãine din România, dar ºi din Rusia (dupã China). Un imperiu colonial tãcut, marele rival (de secole!) al Imperiului Britanic, poarta europeanã a mãrfurilor extra comunitare, þara în care se fac ºi desfac iþe mondiale ascunse, inclusiv afacerile cele mai bãnoase: drogurile, armatele private ºi acoperirea cu statut UE al unor mari firme non-UE. Cine ne-a pus rãu cu Olanda?

Acelaºi personaj care a stricat relaþiile cu Rusia – Traian Bãsescu! Cine e Bãsescu? Vã aduceþi aminte de ,,axa Bucureºti – Londra – Washington”? Dar de statul paralel, sub control CIA? Despre asta e vorba.

Problema e cã sîntem într-o ligã a celor mari ºi ºmecheri – în care ori ne menþinem la distanþã ºi ºtim ce vrem, ca Ungaria ºi Polonia, ori ne avem ,,know-how-ul” necesar supravieþuirii. În nici un caz nu ne putem pune prosteºte cu greii Europei, Germania, Olanda, ca ºi cu puterea de rãsãrit, Rusia. Cu China… nici nu mai spun! Bãsescu a fost capabil sã denunþe intenþia colosului Huawei de a investi în România, pe motiv cã ,,e pe lista neagrã a americanilor”!... Chestiunea e cã mai avem doar cîteva bunuri ºi resurse valorificabile – pe care, cu ,,mintea” demonstratã pînã acum, le vom pierde… pe gratis! Mã rog, în schimbul banilor de cheltuialã pentru popor, ca sã zicã ,,analiºtii” cã a ,,crescut nivelul de trai”. Da, biluþe colorate pentru bãºtinaºii din insule, e aceeaºi metodã!

Care cred eu cã ar fi soluþia? În primul rînd, ar trebui declarate ca fiind strategice mai multe obiective ºi resurse, apoi, modificatã Constituþia ca pe vremea lui Ceauºescu – astfel ca statul sã nu poatã avea mai puþin de 51% în aceste demersuri ,,strategice”. ªi asta urgent, altfel pierdem tot!

Dupã ce facem asta, ar trebui sã gãsim niºte parteneri isteþi cu care sã ne asociem, noi cu 51%, ei cu ,,know-how” - ºi sã profitãm de ce avem ºi de poziþia noastrã. E un subiect asupra cãruia voi mai reveni, fiindcã este esenþial sã gîndim limpede! Nu sã ne luãm dupã intoxicatorii de profesie.

Tiparul morþii (1) Cînd Sistemul doreºte moartea sau îndepãrtarea cuiva, se implementeazã un anumit tipar, un anumit protocol, care, odatã plecat de sus, se propagã instant, cu vitezã ºi extrem de agresiv, pînã la cel mai îndepãrtat individ care este conectat, într-un fel sau altul, la enorma maºinã de propagandã pe care Sistemul o are la dispoziþie. Nu mã voi duce cu exemplele în trecut, în anii ’70, ci voi începe cu 1989, cu Revoluþia Românã. ªtim cu toþii, cei care am fost contemporani cu ,,experimentul” Bucureºti, cã staþiile de propagandã occidentalã, Vocea Americii ºi Europa Liberã, au pregãtit din timp populaþia pentru ce va urma. Exista un grad foarte mare de dezinformare, manipulare clarã ºi directã, care aveau rolul de a arma violent populaþia civilã împotriva Sistemului, împotriva lui Nicolae Ceauºescu în mod evident, ºi a tot ce însemna regimul comunist. Panica instauratã în mulþimea adunatã în faþa CC pe data de 21 decembrie 1989 a fost indusã prin aplicarea unor metode inteligente de rãzboi psihologic, în timp ce la radio se ascultau casete cu AKM-urile soldaþilor români care trãgeau în plin în populaþia paºnicã din Timiºoara.

Vã amintiþi voi, cei care aþi trãit pe viu revoluþia, de caseta pe care Europa Liberã a transmis-o pe data de 17 decembrie, aia în care se auzeau focuri automate de armã ºi strigãtele civililor: ,,nu trageþi”? Mai adãugãm „cei 90.000 de morþi, oameni uciºi de Securitatea lui Ceauºescu”, „apa otrãvitã”, „Ceauºescu trãia în lux ºi avea casa îmbrãcatã în aur, inclusiv vasul de la WC”, ºi alte cîte ºi mai cîte ºtiri care, cu timpul, s-au dovedit a fi neadevãrate. Acest protcol, pe care România l-a trãit pe viu în 1989, s-a repetat în Iugoslavia, în Irak, în Libia, în Siria, în Ucraina, în Egipt, ºi acum se aplicã în Venezuela. Este un tipar, este un mod clar ºi foarte eficient de lucru care, aºa cum se poate observa, are o ratã de succes de aproape 100%. Practic, din þãrile enumerate mai sus, doar în Siria nu s-a finalizat aºa cum trebuia, în rest totul a decurs confom planului.

Totul începe prin demonizarea unui regim de cãtre o presã aflatã la comanda unui singur factor/centru de putere, cã altfel nu îmi explic. Începutul este oarecum calm, neutru, cu ºtiri despre respectivul regim. Se dau cîteva exemple edificatoare – oameni sãraci, oameni uciºi, sãrãcie lucie, marea discrepanþã între sãracii ºi bogaþii acelei þãri. Nu conteazã unde au fost fãcute pozele care însoþesc articolele ºi cît de verificate sînt acele ºtiri, ele sînt preluate ºi rãspîndite imediat în spaþiul mediatic ºi în cel virtual. În teren, oamenii încep sã demonstreze împotriva sistemului. De obicei, sînt puþini la început, maxim 1000. Dar, pe mãsurã ce campania mediaticã împotriva acelui regim creºte presiunea pe populaþia respectivã, tot mai mulþi sînt cei care ies în stradã, mulþi dintre ei fiind fie plãtiþi cu ziua, fie agenþi acoperiþi, responsabili cu ghidarea mulþimii, fie naivi care ies în stradã din convingere. Ãsta este primul pas.

Urmeazã prezentarea ,,dictatorului” sau a celui care este vizat, ca fiind un individ care trãieºte în mare lux, a cãrui familie este foarte bogatã, în timp ce þara este ruptã în fund, sãracã, cu cetãþeni muritori de foame.

Astfel de ºtiri nu îi ocolesc nici pe cei din anturajul celui vizat, scopul final fiind, bineînþeles, ca ei sã trãdeze.

Cum alte surse alternative de a afla adevãrul nu existã, mulþi sînt cei care cred, mai ales cã presiunea mediaticã este atît de mare, de extinsã ºi de “credibilã”, încît efectiv minþile majoritãþii sînt spãlate rapid, refuzînd sã creadã cã mai existã o altã pãrere, poate una mai obiectivã. Pe mãsurã ce se tot scrie despre bogãþia conducãtorului, brusc oamenii de încredere ai acestuia ori sînt uciºi – aºa cum s-a întîmplat în Iugoslavia ºi în România – ori sînt cumpãraþi cu bani grei, ca sã trãdeze, aºa cum s-a întîmplat în Irak, Libia, Siria ºi Ucraina. Nu ºtim încã ce are sã fie în Venezuela, eu sînt convins cã la aceastã orã, cînd scriu acest material, agenþi ai unor þãri libere încearcã sã provoace o fisurã în structura de comandã a armatei naþionale a acestei þãri.

Revenim, însã, la ,,protocol”. Pe mãsurã ce trãdarea îºi face loc, mass media creºte presiunea, cetãþenii devin tot mai violenþi, aºa cã lovitura de stat a democraþiei este ca ºi înfãptuitã. ªi, dacã cetãþenii nu îºi dozeazã violenþa exact atît cît trebuie, sînt provocate acte de violenþã ºi mai mare. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 15 februarie 2019

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (19) TRANSILVANIA (5) Românii în perioada dualismului austro-ungar (3) Referindu-se la bogatele acþiuni culturale ale Astrei, autorii afirmau cã ele ,,în realitate, sînt cele mai potrivite ocazii pentru a trezi în poporul român din diferite regiuni «conºtiinþa naþionalã»”, precizînd totodatã cã, din punctul de vedere al politicii de stat maghiare ºi în cadrul ideii de stat maghiar, ,,cultura românã nu poate fi încadratã nici într-un fel, cãci în Ungaria existã numai cultura maghiarã” (Ibidem, p. 541); presa româneascã, la care colabora ºi un mare numãr de oameni de litere, istorici, scriitori, publiciºti din România dar ºi din alte provincii româneºti, este vãzutã a fi ,,cel mai activ ºi eficient factor al politicii naþionale româneºti” (Ibidem, p.

550); institutele de credit ºi financiare româneºti (cu cei aproximativ 600 de funcþionari), în special bãncile, prin legãturile întinse pe care le întreþin, ,,constituie un mecanism complex al miºcãrii naþionale”. Se estima cã situaþia bãncilor româneºti avea sã se întãreascã, aratã autorii, ca urmare a Conferinþei din 26 septembrie 1906, care a decis înfiinþarea unei societãþi sub numele de ,,Solidaritatea”, avînd ca scop ,,întãrirea activitãþii economice româneºti” (Ibidem, p. 887). În virtutea unor astfel de constatãri, autorii erau de pãrere cã totuºi se mai putea salva ideea de stat unitar naþional ungar ,,dacã s-ar proceda cu o energie care sã nu cunoascã nici un fel de tocmealã”. Propunerile concrete ce se avansau forurilor de decizie erau urmãtoarele: înlocuirea, în toate ºcolile româneºti, a limbii române (ca limbã de predare) cu limba maghiarã; control strict ºi sever, sistematic în toate ºcolile româneºti, al internatelor, muzeelor acestor ºcoli, programelor ºcolare, activitãþii corurilor, orchestrelor etc.; dizolvarea ,,Astrei” ºi, deocamdatã, schimbarea numelui ei în ,,Societatea literarã ºi culturalã a românilor din Ungaria”; desfiinþarea despãrþãmintelor (pe þinuturi) ale ,,Astrei”, desfiinþarea bibliotecilor sãteºti ale ,,Astrei”, controlul strict al întregii sale activitãþi, epurarea bibliotecilor de cãrþi naþionaliste etc.; sporirea masivã a cauþiunii ce se plãtea pentru editarea ziarelor româneºti (,,mãsura ar fi eficace, datã fiind situaþia materialã precarã a românilor”) ºi condamnarea gazetarilor români la temniþã ordinarã în locul celei politice, anularea carnetelor gratuite pe calea feratã; în fine, editarea de cãtre Ministerul de Interne ungar a unei mari gazete bilingve – maghiarã ºi românã etc.; intervenþia imediatã a guvernului maghiar la Bucureºti, pentru schimbarea titulaturii Mitropoliei din Bucureºti, concomitent cu înlãturarea subordonãrii Bisericii ortodoxe din Ungaria faþã de cea din Bucureºti, controlarea strictã a activitãþii bisericilor ortodoxe din Ungaria, a seminariilor lor, a ºcolilor patronate etc., ,,pentru ca sã disparã odatã aceastã cangrenã politicã ce roade trupul naþiunii ºi al þãrii” (Ibidem, p. 221); desfiinþarea învãþãmîntului teologic românesc (ortodox) ºi limitarea activitãþilor bãncilor româneºti existente ºi interzicerea apariþiei altora (prin impunerea unor condiþii foarte grele privind înfiinþarea lor); organizarea, în regiunile româneºti, a aºa-ziselor bãnci populare judeþene maghiare, care sã contracareze activitatea bãncilor româneºti; dizolvarea Partidului Naþional Român.

Mãsurile luate în anii urmãtori, indiferent ce naturã au avut ºi cît de drastice au fost, nu ºi-au atins scopul final – nereuºindu-se sugrumarea luptei de eliberare naþionalã nici a românilor, nici a altor naþiuni oprimate.

Ele au fãcut, însã, mult rãu, au cauzat multe ºi mari suferinþe generaþiei greu încercate a acelor timpuri.

Printre mãsurile luate, un loc aparte l-a ocupat, aºa dupã cum vom arãta, faimoasa Lege a ºcolilor, votatã în anul 1907 ºi a cãrei eficienþã o anunþa astfel, în Camerã, realizatorul ei, contele Albert Appónyi: ,,În cîþiva ani, ea (legea) va nimici toate ºcolile nepatriotice” (Lazãr Triteanu, ªcoala noastrã 1850-1916, Ziua culturalã, Sibiu, Tiparul tipografiei arhidiecezane, 1919, p. 23), deoarece, ,,fiecare ºcoalã ºi fiecare învãþãtor, fãrã considerare la caracterul ºcoalei ºi la împrejurarea cã bene-

ficiazã sau nu de ajutorul de stat, se îndatoreazã a dezvolta ºi întãri în sufletul elevilor spiritul de alipire cãtre patria maghiarã. Punctul acesta de vedere trebuie sã predomineze întreaga instrucþiune” (Ibidem, p. 220).

Dezbaterile lungi ºi dificile din Parlamentul Ungariei în jurul acestei legi au prilejuit luãri de poziþii ale reprezentanþilor naþiunii române. (Vezi Lupta, nr. 51 din 2/15 martie 1907).

Tisza s-a opus cu înverºunare dreptului electoral universal, motivînd cã ,,acesta ar fi fost mai fatal decît orice pericol de crizã, întrucît el ar fi nimicit în mod definitiv statul naþional maghiar” (Horváth Zoltán, Magyyar Dzázadforduls, Budapest, 1961, p. 249).

De asemenea, el susþinea modificarea codului penal (1894), pentru a se face faþã ,,agitaþiilor celor fãrã patrie, cãci ochiul ager ºi mîna care pedepseºte ºi apãrã statul maghiar trebuie sã intervinã cu autoritate. Noi am tratat aceastã problemã prea cavalereºte!” (Aurel C. Popovici, Stat ºi naþiune. Statele Unite ale Austriei Mari, Bucureºti, Fundaþia pentru literaturã ºi artã Regele Carol II, p. 46).

Draconicele mãsuri adoptate mai tîrziu de guvernul Fejervary încercau sã ofere statului noi mijloace de represiune a luptei naþionale: mãrirea numãrului de jandarmi, punerea la dispoziþia comandamentelor teritoriale de jandarmi a forþei armate necesare, interzicerea adunãrilor publice, simplificarea procedurii penale în cazuri de instigaþie ºi rãzvrãtire, pentru pedepsirea neîntîrziatã a celor consideraþi vinovaþi º.a. (Ibidem, p. 4748). Întreg acest ansamblu de legi ºi mãsuri represive vizînd maghiarizarea românilor ºi pacificarea statului ungar au fost departe de a-ºi atinge scopul. Românii ºiau intensificat lupta pe toate planurile ºi prin toate mijloacele pentru supravieþuire, pentru dreptul legitim de a trãi în propria þarã. Manifestãrile ºi activitatea asociaþiilor culturale, a societãþilor, presei, a Partidului Naþional Român, în pofida mãsurilor represive, cresc în intensitate, mai ales dupã cucerirea independenþei depline de stat a României. Astfel, dupã ce în 1882 apare la Sibiu Memorialul explicativ al lui George Bariþiu, prima publicaþie de acest gen destinatã strãinãtãþii, la cîteva luni mai tîrziu au loc adunãri ºi manifestaþii de protest ale românilor la Sibiu, Blaj, Deva ºi în alte localitãþi din Transilvania, împotriva celei de-a doua legi ºcolare promulgate de parlamentul maghiar. O importanþã deosebitã a avut apariþia la 26 aprilie 1884, la Sibiu, a ziarului politic ºi cultural Tribuna (pînã la 16/29 aprilie 1903), condus, între 1884 ºi 1886, de Ioan Slavici. Ziarul a avut un rol important în lupta de eliberare naþionalã a românilor din Transilvania, în jurul lui grupîndu-se elementele tinere ale Partidului Naþional Român (,,tribuniºtii”), care urmãreau sã imprime luptelor politice un pronunþat caracter social-politic.

Lupta pentru unitate naþionalã ia amploare zi de zi, antrenînd deopotrivã românii de pe ambele versante ale Carpaþilor, din toate teritoriile cotropite. Înainte de a prezenta lupta memorandiºtilor, trebuie sã amintim de douã documente importante ale precursorilor lor în lupta pentru independenþã ºi unitate a românilor ardeleni: Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae ºi Discursul de la Blaj al lui Simion Bãrnuþiu, din 14 mai 1848.

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae – cel mai important act politic al românilor transilvãneni din Secolul al XVIII-lea (1) Supplex Libellus Valachorum (însemnînd in limba latinã Petiþia Valahilor din Transilvania) este numele sub care a rãmas în istorie memoriul naþiunii române din Transilvania, din 1791, cel mai important act politic al românilor transilvãneni din Secolul al XVIII-lea.

Primul Supplex a fost trimis în martie 1791 de Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea, Consiliului de Stat din Viena.

Cel de-al doilea Supplex, o versiune mult largitã ºi argumentatã a primului, a fost înaintat Curþii din Viena pe 30 martie 1792, de cãtre Ioan Bob, episcopul greco-

catolic de Blaj, ºi de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei.

Prima versiune a fost redactatã în limba germanã, iar forma finalã a fost în limba latinã.

Documentul a fost gîndit de cei mai însemnaþi reprezentanþi ai naþiunii române din Transilvania (în cea mai mare parte, clerici ai Bisericii Române Unite cu Roma): Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe ªincai, Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Meheºi, de la Cancelaria aulicã, Ioan Budai Deleanu, Ioan Para, vicarul de Nãsãud, Ignatie Darabant, episcop de Oradea, ºi alþii.

Petiþia era semnatã în numele naþiunii române de categoriile sale libere Clerus, Nobilitas, Civicusque Status Universae Nationis in Transilvania Valachicae.

Produs al celor mai luminate minþi ale intelectualitãþii româneºti, nãscut în contextul iluminismului care zguduia vechea Europã, actul încununa eforturile îndelungate pentru emancipare politicã ºi naþionalã a românilor, precum ºi o serie lungã de memorii ºi petiþii.

Supplex Libellus formula sintetic revendicãrile poporului român ºi reprezenta un document-program al luptei pentru emancipare naþionalã care avea sã aibã loc în Secolul XIX, pînã la apariþia, dupã o sutã de ani, a Memorandumului din 1892.

Memoriul se adresa împãratului Leopold al II-lea al Austriei, instalat de numai un an pe tron, dupã moartea predecesorului sãu, monarhul reformator Iosif al II-lea. Înainte de moarte, Iosif al II-lea, dezamãgit de efectele politicii sale reformatoare, revocase reformele ºi trecuse la refacerea regimului imperial absolutist, în încercarea de a anihila fermentul produs de reformã ºi de ideile revoluþionare franceze. În lumina acestor evoluþii, românii din Transilvania, ca ºi celelalte popoare din imperiu, trebuiau sã reacþioneze pentru a-ºi formula propriile revendicãri.

Teza fundamentalã a documentului este cã „drepturile omului ºi ale societãþii civile” sînt þinta cea mai înaltã a împãrãþiei ºi cã nici o parte a cetãþenilor nu trebuie sã o lipseascã pe alta de drepturile ei ºi sã o asupreascã.

Prin urmare, naþiunea românã cere sã i se redea drepturile strãvechi de care a fost privatã, fãrã nici un drept, în Secolul XVII. Petiþia aratã cã naþiunea românã este cea mai veche ºi mai numeroasã din Transilvania ºi face un scurt istoric al naþiunii române, care se trage din coloniºtii lui Traian ºi a rãmas neclintitã în faþa nãvãlirilor barbare, a ales pe regele ungurilor Tuhtum, dupã ce ducele Gelu a pierdut lupta cu ei, cã românii sînt creºtini încã de pe vremea stãpînirii romane. Pe de-o parte, sînt aduse argumente istorice, pe de altã parte, argumente bazate pe superioritatea numericã. Scopul final al românilor este acela de a intra în viaþa politicã a þãrii, în virtutea echitãþii date de proporþia ei numericã.

Memoriul a fost sortit eºecului, de momentul politic nefavorabil. Revendicãrile sale presupuneau o revizuire fundamentalã a sistemului constituþional al naþiunilor politice recunoscute. (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 15 februarie 2019

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Pagini agreabile de istorie Ca toþi Roseteºtii, ºi ieºeanul Radu Rosetti – istoric, fericitul amant sã-i dedice, la moment, douã poezii: genealogist ºi memorialist – se trage dintr-un neam cu ,,Scrisoare cãtre Zulnia” ºi ,,Amorul din prieteºug”. rãdãcini italieneºti, care i-a dat pe domnitorii Antonie Tîrziu, prin 1828 ºi dupã ce rãmsese vãduvã ºi cu douã Ruset ºi Manole Giani Ruset. Venind spre Secolul al fete, Zulnia acceptã cãsãtoria cu Costache Conachi, în XIX-lea, sã-i mai amintim pe revoluþionarul, omul vîrstã de 52 de ani, de la care spera cã îi va rezolva încurpolitic ºi gazetarul C.A. Rosetti, clientul lui Eminescu, cãturile bãneºti rãmase de la defunctul soþ. iar, în zilele noastre, pe filologul Alexandru Rosetti ºi Cîte ceva despre mulþi alþii care populau cartea de telefon. Radu Rosetti a debutat în litermoravurile boierilor aturã în anul 1904 cu un roman istoric moldoveni de altãdatã de facturã sadovenianã, ,,Cu paloºul”, ,,La 1807, toaleta de dimineaþã a urmat de alte scrieri: ,,Pãcatele boierilor musafiri era necomplicatã. slugerului”, ,,Poveºti moldoveneºti”, Mai întîi, fiecare din ei aducea cu dîn,,Amintiri”, bine primite de E. Lovisul feciorul sãu particular; un boier, nescu (,,Cea mai preþioasã memoriachiar un boiernaº mai cu dare de mînã listicã din literatura românã”) ºi chiar s-ar fi potrivit ca desconsiderat dacã ar de G. Cãlinescu (,,Nu foloseºte profi venit în casã strãinã fãrã fecior. cedee literare excepþionale, dar e Dimineaþa, veneau, rînd pe rînd, mereu agreabil”). feciorii boierilor gãzduiþi, urmaþi de Într-adevãr, ,,Amintirile” lui Rocîte un þigan sau o þigancã a casei, care setti oferã cititorului momente pasionaducea o cofã cu apã, ºi feciorul ante atît prin succesiunea personajelor aducea un lighean de alamã galbãnã ºi descrise, cît ºi prin natura epicului în un ibric de acelaºi metal, cu gîtul care imaginile se deruleazã cu vioiîngust, iar de umãrul lui era atîrnat un ciune De reþinut darul de povestitor al Radu Rosetti (1853-1926) prosop cît o prostire. Ligheanul se autorului, precum ºi mijloacele origiaºeza pe un scaun, ibricul se umplea cu apã din cofã, nale prin care reconstituie atmosfera localã, în care limfeciorul dãdea în mîna boierului o bucatã rotundã de bajul se impune de la primele pagini (arhaisme, sopon turcesc mirosind a mosc, ce-i fusese încredinþatã fonetisme etc.).

Intitulat ,,Ce-am auzit de la alþii”, primul volum al de cãmãrãºiþa curþii, iar boierul venea ca sã-i toarne ,,Amintirilor” lui Rosetti a apãrut în 1992 la Editura feciorul apa pe mîini, pe care le spãla, apoi îºi spãla cu ,,Viaþa româneascã”, din Iaºi. Noi am folosit o ediþie mai ele obrazul. Cei mai civilizaþi din ei scoteau dintr-o cutie recentã, apãrutã la Editura Fundaþiei Culturale Române o perie de dinþi ºi un instrument alcãtuit dintr-o felioarã, în anul 1996. Nu ne-am propus un comentariu aplicat al largã de mai puþin de un deget ºi lungã cam de o cãrþii, care, din varii motive, ar fi putut sã plictiseascã. În ºchioapã, de argint sau de balenã, cu mînere mici de schimb, am considerat cã simpla reproducere a douã acest material, cu care îºi rãdea limba. Aceastã toaletã ni se pare astãzi sumarã, dar boierii de atunci nu se credeau fragmente ar putea trezi mai uºor interesul cititorilor. deloc mai puþin curaþi decît ne credem noi astãzi”.

Costache Conachi, aºa cum nu-l cunoºteam

,,Un boier despre care iarãºi am auzit multe este logofãtul Costache Conachi, poetul, a cãrui culturã deosebitã, cunoºtinþã de þarã ºi însuºiri de bãrbat politic erau cu drept cuvînt lãudate de toþi bãtrînii. Dar ei spuneau ºi mai mult despre zgîrcenia ºi lãcomia lui de pãmînt: erau unanimi pentru a-l declara cel mai cumplit strîngãtor de obºti rãzãºeºti din întreaga Moldovã (...) Mi s-au spus fapte care, comise în ziua de azi, ar duce autorul lor în faþa curþii cu juraþi fãrã speranþã de achitare (...) Alexandru Papadopol Calimah mi-a povestit cã, punînd în ordine hîrtiile rãmase de la Costache, a dat peste o scrisoare adresatã de Alexandru Moruzi, în vremea celei de-a doua domnii, lui Costache, în care îl certa rãu pentru purtãrile lui faþã de rãzãºi ºi sfîrºea scrisoarea cu ameninþarea cã, dacã nu se va lãsa de asemenea purtãri: «rãu te-am bãtut cu buzduganul în 1793, dar mai rãu te voi bate astãzi». (...) Avea nu numai moºii multe, dar ºi mari capitaluri bãneºti: trecea drept un fel de «marchiz de Carabas». Totuºi, trãia în chip sãrãcãcios.

De zgîrcit ce era, avea o trãsurã cu arcuri pãcãtoase, acoperitã cu covilitir de piele cîrpit. Dar ºi mai pãcãtoºi decît trãsura erau caii: opt mîrþoage slabe, cu hamuri de frînghii înnodate ºi cu surugii doi þigani negri, cu haine zdrenþuite ºi ciubote rupte”. ªi dacã Radu Rosetti ne-a ajutat sã descoperim zgîrcenia lui Costache Conachi, poet aflat la intersecþia dintre iluminism ºi preromantism, se cuvine sã comentãm o altã laturã a caracterului sãu, una lãudabilã, aceea de etern îndrãgostit.

Mult a mai pãtimit logofãtul-poet Costache Conachi (1788-1849), posesorul unei culturi deosebite, în dragostea sa, fãrã speranþe, pentru Smaranda (Zulnia) Negri, una dintre surorile boierului unionist Costache Negri. Dar aceasta era mãritatã, ºi nefericitul îndrãgostit avea sã aºtepte. O cunoscuse în 1910 ºi, pe parcurs, avea sã-i dedice multe versuri, precum acestea: ,,De nouã ori primãvara cu veºmîntul înflorit/ ªi iarna cu cãurnteþa pe pãmînt s-au învîrtit/ De cînd am vãzut cu ochii o muritoare a ta/ Cu frumuºaþa ºi nurul vãrsate în faþa sa”. Deabia în 1818, la Slãnic, frumoasa Zulnia se lasã înduplecatã de acea ,,cucernicie” de dragoste. Motiv pentru

Sã-l cunoaºtem pe domnitorul Mihai Sturza Domnitorul moldovean Mihai Sturza (1834-1849) nu s-a rãzboit nici cu turcii, nici cu tãtarii, nici cu ruºii ºi nici cu polonii. ªi motivul a fost destul de simplu: în Secolul al XIX-lea, rãzboaiele se purtau mai mult între marile puteri. ªi nici n-a ctitorit vreo mînãstire, dupã cum n-a lãsat urmaºilor vreun cod de legi morale, juridice sau de altã naturã. Singurul motiv pentru care scriem despre dînsul este acela cã, în douã momente diferite, el s-a intersectat cu douã personalitãþi care au însemnat foarte mult în cultura românã: istoricul ºi omul politic Mihail Kogãlniceanu (1818-1891) ºi cãminarul Gheorghe Eminovici (1812-1884), pãrintele marelui nostru poet. ªi sã începem prezentarea sa, dîndu-i cuvîntul lui Radu Rosetti: ,,Mihai sau, cum i se zicea de obicei, Mihalache Sturza, era fiul marelui logofãt Grigoraº Sturza ºi al domniþei Marioara Calimah. El a avut norocul sã fie crescut de un foarte distins cleric francez, abatele Lhomme, care a stat în þarã ani îndelungaþi. Nu încape îndoialã cã, în ce priveºte cultura ºi pregãtirea pentru viaþa publicã, profesorul ºi elevul ºi-au fãcut reciproc cinste. (...) El era un administrator de mîna întîi: în tot timpul domniei sale, pãcãtosul buget al Moldovei s-a soldat necontenit cu excedente, ºi þara nu a ºtiut ce este sã fie datoare”.

Dar sã vedem legãtura dintre acest domnitor ºi personajele enumerate mai sus. Astfel, în perioada 18341835, tînãrul boiernaº Mihail Kogãlniceanu, dupã ce urmase un pension francez la Iaºi, pleacã sã studieze Istoria ºi Dreptul la Lunéville. Dar nu singur, ci însoþit de Dumitru ºi Grigore, fiii domnitorului Mihai Sturza.

Mãrinimos, vodã îi achitã ºi Kogãlniceanului toate cheltuielile ºcolare. De ce proceda mãria-sa în acest fel? În primul rînd, credem cã din sentimentalism, fiindcã îl botezase pe fiul marelui vornic Ilie Kogãlniceanu, prietenul sãu din tinereþe, pentru care avea un deosebit respect. Al doilea, cã avea încredere în finul sãu, care creºtea frumos, dovedea seriozitate ºi rîvnã la învãþãturã.

Ceea ce nu putea spune despre beizadelele sale, cãrora le dãdea, ca îndrumãtor ºi supraveghetor, pe Kogãlniceanu.

La fel avea sã procedeze vodã Sturza ºi în perioada

BIBLIOTECA NAÞIONALÃ

Dacã-mi aplec smerit genunchii

Copilului meu

Dacã-mi aplec smerit genunchii, ªi mîinile mi le-mpreun Nu mã gîndesc sã fie, Doamne, Nici cel mai drept, nici cel mai bun... ªi nu te rog sã-i dai nici haruri, Nici minte cine ºtie cît...

Mi-ar fi destul sã-l vãd cã-mi creºte Nici prea frumos, nici prea urît... ªi nu l-aº vrea nici prea cuminte, ªi nici din cale-afar’ nebun; Nici prea de tot supus s-asculte, Dar nici sã rîdã de ce-i spun. ªi mai ales, aº vrea sã simtã În orice pãs din trai, mereu, Cã cel mai credincios prieten I-oi fi de-a pururi numai eu...

ELENA FARAGO

Nostalgicã

Îþi aduci aminte noaptea Cînd ne-am lãnþuit iubire... ªi-am deschis în lume cartea Suferinþelor neºtire?

Era toamna brumãrie, Numai noi, ca douã stele, Ardeam tot în reverie, Smulºi ideilor rebele!

Îþi aduci aminte Zee, Viscole ºi ger nãprasnic?

Numai noi, ca orhidee Înfloream prin nopþi fantastic! ªi-a venit hiena clipã, Demonii te-au dus departe...

Tot ce-a fost e azi risipã ªi-am închis a lumii carte!

FLORIN IORDACHE 1835-1838, cînd cei trei tineri îºi vor continua studiile la Berlin. În 1838, cînd absolvenþii se întorc la Iaºi, domnitorul îºi numeºte protejatul aghiotant domnesc.

Boierimea moldoveanã din vremea lui Sturza, ºi cea mare, ºi cea micã, se dãdea în vînt dupã rangurile boiereºti. Unele erau obþinute pe merit, în funcþie de binele ºi sacrificiile fãcute pentru patrie. Dar cele mai multe se cumpãrau pe galbeni mulþi, cãci vodã, dupã cum susþine Radu Rosetti, ,,era stãpînit de o neasemuitã poftã de bani, care îi întunecau cultura ºi pregãtirea pentru viaþa publicã. În zadar Mihai Sturza a fost bãrbatul de stat cel mai capabil ce l-a produs Moldova de douã veacuri încoace. Acest nãrav l-a tras în jos ºi l-a împiedicat sã stea alãturi de marii bãrbaþi ai acestei þãri”.

Personajul cel mai cunoscut care ºi-a cumpãrat rangul boieresc de cãminar a fost Gheorghe Eminovici. În anul 1841, în urma insistenþelor sale, dar ºi a intervenþiilor directe ale boierului Costache Balº, domnitorul l-a înãlþat pe Gheorghe Eminovici la rangul de cãminar. La puþinã vreme dupã acest eveniment, conform obiceiului, boieritul s-a dus la vodã sã-i mulþumeascã. ªi ºtiþi ce i-a rãspuns acela? ,,Cine ºtie prin ce cîrciumi te-ai tãvãli deacum înainte?!”. Informaþia nu ne-a dat-o Radu Rosetti, ci Matei Eminescu, într-o scrisoare cãtre gãlãþeanul Corneliu Botez, autorul unei monografii ,,Eminescu”, elogiatã ºi astãzi.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 15 februarie 2019

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Dosare secrete ale Istoriei (7) „Cicero”, cel mai mare spion din timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial (6) Doctorul von Kamphövener n-a mai stat nici o clipã pe gînduri. A respins oferta impertinentã. Secretarul a fost trimis încã o datã la Cicero, ca sã-i aducã la cunoºtinþã cã greºise adresa. Tot ceea ce era în legãturã cu Serviciile Secrete din timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial interesa numai procesul de la Nürnberg. ªi consulul adãugase cu nobleþe: – Germania de astãzi nu mai e Germania celui de-al treilea Reich.

Cicero a trebuit sã se întoarcã cu vaporaºul care deserveºte coasta asiaticã. Prima lui înviere nu-i fusese de nici un folos.

Ea a constituit, totuºi, un prilej pentru ca dosarul „Cicero”, pãstrat la Consulatul general al Germaniei de la Istanbul, sã se îmbogãþeascã cu o piesã deosebit de interesantã: cartea de vizitã a lui Elyesa Bazna.

Incognito-ul pe care Cicero se strãduise cu rîvnã de mitoman sã-1 pãstreze în jurul adevãratei sale persoane fusese definitiv spulberat.

Dosarul, deschis din amabilitate pentru mine, m-a convins – de data asta definitiv – cã, pentru a-1 gãsi pe Cicero, trebuia sã-1 descopãr pe Bazna: era vorba de unul ºi acelaºi personaj. Dar vai, eroul operaþiei rãmînea de negãsit.

*** Totul s-a rezolvat în cîteva minute. În faþa mea stãtea un turc de vreo patruzeci de ani, slab, cu un aspect chinuit: Burhan Arpad. Mi s-a adresat în nemþeºte: – Vreþi sã-1 întîlniþi pe Bazna? Pot sã vã conduc la fiica lui. În taxiul care mã ducea într-acolo am citit ºi am recitit adresa fiicei lui Bazna: Aksaray Caddesi, ºi numele fetei: Ayten Jenen. Fiindcã nu exista o domniºoarã Bazna: era mãritatã.

Aksaray e un cartier ºi o stradã. La Paris, la fel, bulevardul Ternes þine de cartierul Ternes. Taxiul pãtrunde în aglomeraþia de pe Podul Atatürk, goneºte de-a lungul bulevardului cu acelaºi nume. Am ajuns în Aksaray.

Bulevarde drepte, clãdiri moderne. O stradã liniºtitã, plinã de praf: Aksaray Caddesi. O casã cenuºie, urîtã, stil 1930: Girisken Palas. Nu existã portar. Pe un tablou,

cîte o sonerie pentru fiecare locatar; în faþa fiecãrei sonerii, un nume decupat dintr-o carte de vizitã. Mã strãduiesc sã descifrez literele, pe jumãtate ºterse de soare ºi praf. Ayten Jenen? Nici un nume care sã semene – mai mult sau mai puþin – cu acesta. Deodatã tresar. Oare am citit bine? Ar fi prea frumos! ªi, totuºi, nu visez: acolo, sub ochii mei, stã scris numele lui Elyesa Bazna!

Aºadar, mã aflu acasã la Cicero. Aici, la primul etaj al acestui Girisken Palas, unde nu rîvneam s-o vãd decît pe fiica lui, locuieºte chiar Cicero!

O scarã cu trepte de ciment. O cuºcã sonorã în care paºii rãsunã ca într-o cutie de rezonanþã. Am sunat. Uºa s-a deschis. A apãrut o femeie foarte tînãrã, subþire, brunã, cu o figurã finã, cu niºte ochi foarte frumoºi, verzi, plini de mirare.

– Sînteþi doamna Ayten Jenen?

– Da. – Aº vrea sã vorbesc cu tatãl dumneavoastrã.

– Nu-i acasã.

Cu toate acestea, m-a primit înãuntru, m-a poftit sã iau loc la masa din sufragerie, unde Cicero, cu siguranþã, obiºnuieºte sã ia masa împreunã cu ai lui. A venit ºi un bãieþaº de vreo 12 ani, cãruia i se dezveleau toþi dinþii cînd rîdea.

- Fratele meu, mi-a explicat ea încetiºor.

Sã fi fost timidã Ayten Jenen? Nu, mai curînd rezervatã. N-a cãutat sã afle pentru care motiv doream sã-l vãd pe tatãl ei. S-a informat numai: – Unde locuiþi?

– La „Park Hotel”.

– Tata o sã vinã sã vã vadã disearã între orele opt ºi jumãtate ºi nouã ºi jumãtate. Sau o sã vã dea un telefon. „Park Hotel” avea pretenþia cã e cel mai elegant hotel din Istanbul. A venit însã domnul Conrad Hilton ºi a învins. Hotelul lui grandios, în formã de cub, a împins „Park Hotel” pe planul al doilea. Plan suficient de apreciat, de altfel, de cãtre preºedintele Consiliului, domnul Menderes, care ºi-a rezervat acolo – în 1955 – un apartament închiriat pe tot anul.

Dar nu pe preºedinte îl aºteptam eu în holul cu coloane de marmurã. Scrutez chipurile tuturor noilor veniþi, în speranþa cã-1 voi recunoaºte pe Cicero – „insesizabilul Cicero”. S-a fãcut deja ora nouã. Portarul se îndreaptã cãtre mine. Sînt chemat la telefon în cabina 2.

– Alo, domnul Alain?

Legãturile economice ºi tehnico-ºtiinþifice ale þãrii cu celelalte state ale lumii, în anii anteriori tranziþiei, 1966-1989 (7) 2. Structura ºi dinamica schimburilor economice internaþionale (1) Extinderea participãrii economiei României la diviziunea internaþionalã a muncii ºi creºterea contribuþiei schimburilor economice româneºti externe la progresul general al patriei, în anii 1966-1989, au avut la origine, paralel de cadrul juridic ºi organizatoric - prezentat sub aspectele lui caracteristice mai înainte -, transformãrile petrecute în structura ºi în proporþiile ramurilor producþiei materiale ale economiei þãrii, precum ºi cele produse în dimensiunile valorice ºi în spaþiul geografic de desfãºurare a relaþiilor noastre comerciale în cadrul pieþei economiei planetare. Explicaþia: 1) aportul propriu la extinderea ºi diversificarea schimburilor economice internaþionale ºi, prin acestea, la lãrgirea ºi adîncirea diviziunii muncii mondiale, se afla atunci, ca ºi acum, în raport direct proporþional cu structura ºi ponderea produselor manufacturate în totalul mãrfurilor exportate ºi în volumul comerþului exterior al þãrii în ansamblu; 2) impactul relaþiilor economice internaþionale asupra dezvoltãrii ºi creºterii eficienþei economiei României era determinat direct atunci, ca ºi în prezent, atît de dimensiunile schimburilor comerciale externe cît ºi de aria poziþiilor avansate ale acestora pe pieþele reprezentative ale economiei lumii.

De relevat cã, în anii avuþi în vedere, potrivit precizãrilor metodologice ale Anuarului Statistic al României 1990, în volumul comerþului exterior al þãrii erau cuprinse bunurile materiale ºi serviciile cu caracter productiv, care se schimbau între România ºi alte þãri, în cadrul operaþiunilor comerciale ºi de cooperare economicã ºi tehnico-ºtiinþificã, avînd ca obiect: exportul ºi

importul de mãrfuri, schimbul de mãrfuri, prestãrile de servicii, proiectarea ºi executarea de lucrãri, asistenþa sau colaborarea tehnicã, vînzarea sau cumpãrarea de licenþe pentru folosirea brevetelor de invenþii sau procedeelor tehnologice ºi reexportul. Concomitent este important de precizat cã, în acea etapã, au avut loc mutaþii esenþiale atît în structura ºi dinamica exportului ºi importului de mãrfuri ale þãrii noastre, cît ºi în sfera ºi natura relaþiilor comerciale ale României cu celelalte state de pe glob, în mod deosebit faþã de 1938. În anul 1938, exportul ºi importul þãrii, determinate structural ºi cantitativ de tipul predominant agrar al economiei, cuprindeau mãrfuri din: 1) Regnul animal: animale vii, produse animale alimentare, blãnuri, piei, lucrãri din piele, lînã, pãruri, lucrãri din aceste materii, mãtase naturalã ºi lucrãri din mãtase, diverse substanþe animale ºi produse similare.

2) Regnul vegetal: cereale ºi derivatele lor, seminþe de plante, uleiuri ºi grãsimi vegetale, legume, flori, plante ºi pãrþi de plante; fructe ºi coloniale, bãuturi, zahãr ºi zaharicale, textile vegetale ºi industrii derivate, lemn ºi industrii derivate; hîrtie ºi lucrãri din hîrtie, celuloid ºi alte sucuri vegetale.

3) Regnul mineral: ape minerale ºi sãruri, pãmînturi, pietre ºi lucrãri din ele, sticlãrie, combustibili minerali, petrol ºi derivate; fier ºi lucrãri din fier, aparate, maºini ºi motoare, vehicule, alte metale ºi metaloide, jucãrii; instrumente muzicale, instrumente optice, ceasornicãrie, bijuterii ºi alte lucrãri fine din metal.

4) Diverse produse combinate: produse chimice ºi medicamente, parfumerie, vopsele ºi lacuri, explozivi.

Volumul cantitativ al comerþului exterior al României în 1938 a fost de 8.229.687 tone, din care 90,02% au

– Alain Décaux, da.

– Aici este domnul Elyesa.

Pentru cei pe care tonul acesta neaºteptat de familiar i-ar deconcerta, þin sã precizez cã în Turcia oamenii se adreseazã unul altuia folosind mai curînd prenumele decît numele de familie. Numele de familie este o achiziþie de datã recentã, pur imperativã, care provine tot de la Kemal Atatürk. Acestui fapt i se datora intimitatea aparentã care s-a stabilit, chiar de la primul contact, între Cicero ºi mine...

Aºadar, e la capãtul firului. El, Cicero. Are o voce sonorã. Vorbeºte o franþuzeascã oarecum bolovãnoasã, care se împiedicã la anumite consoane ºi mãnîncã pe r: – Doriþi sã mã vedeþi, domnule Alain?

Dacã doresc sã-1 vãd! Ar putea sã ia oare dejunul împreunã cu mine a doua zi? La ,,Park”? La ,,Hilton”?

– Nu þin sã mã arãt în localuri publice... Veniþi la mine... mîine dupã-amiazã... la orele douã ºi jumãtate. ªtiþi, la adresa unde aþi venit ºi astãzi... La revedere, domnule Alain.

A doua zi la orele douã ºi jumãtate, uºa de la etajul întîi din Girisken Palas s-a deschis pentru mine. Un tînãr înalt, de vreo douãzeci, douãzeci ºi doi de ani, cu pãrul scurt, tuns perie, mi-a fãcut semn sã-1 urmez. În salonaºul din dreapta, într-un fotoliu, mã aºtepta Elyesa Bazna.

Cînd ne-am despãrþit, îmi dãduse rãspuns la cea mai chinuitoare întrebare pe care am putut s-o pun în cursul acestei cercetãri. Îmi declarase simplu: – Eu sînt Cicero.

Timp de o sãptãmînã ne-am revãzut aproape în fiecare zi.

– E un om de treabã, îmi spusese Ismail, fostul portar.

Fãcînd abstracþie de activitatea lui de „Cicero”, cred cã Elyesa Bazna ar merita, în ceea ce priveºte viaþa particularã, aceastã apreciere favorabilã ºi lapidarã în acelaºi timp. În apartamentul de pe Strada Aksaray, împodobit cu un aparat de radio monumental, vechi de douãzeci de ani, mobile de pin, o pãpuºã îmbrãcatã în rochie de lînã roz ºi ºerveþele de dantelã, domnea atmosfera unui cãmin paºnic. Bazna juca rolul unui patriarh încã tînãr, care-ºi cãlãuzea cu înþelepciune soþia, fiica, ginerele ºi pe cei trei fii. Dupã spusele unora, trãia acest rol chiar mai biblic decît în aparenþã. Mi-a mãrturisit cã ocupã douã apartamente. Colocatarã era o femeie tînãrã, de douãzeci ºi doi de ani, mama unui prunc superb... (va urma) ALAIN DÉCAUX reprezentat mãrfurile exportate ºi 9,98% mãrfurile importate. Valoarea mãrfurilor exportate ºi importate de România, în acelaºi an, a fost de 40.300.410 mii lei, din care 53,43% au reprezentat mãrfurile exportate ºi 46,57% cele importate. Aceasta înseamnã cã, în acel an, sub aspect cantitativ, România a exportat în medie de 9 ori mai multe produse decît a importat sau, altfel spus, în 1938 þara noastrã trebuia sã vîndã în afarã 9 tone de mãrfuri româneºti în schimbul unei singure tone de produse strãine.

Depãºirea acelei situaþii neavantajoase pentru þarã, cu impact negativ complex asupra relaþiilor economice cu celelalte state ºi, prin consecinþe, asupra progresului general al patriei, putea avea loc - aºa cum scria în acei ani unul dintre oamenii de ºtiinþã români - „numai printr-o ieºire curajoasã din structura economicã existentã” ºi prin crearea unei economii cu ramuri de producþie noi, moderne, eficiente ºi competitive în raporturile de schimb externe. În aceastã a doua etapã postbelicã de dezvoltare a României, din anii 1966-1989, ca efecte nemijlocite ale cotelor ridicate din venitul naþional alocate de stat pentru investiþii în ramurile producþiei materiale, cu deosebire în cele producãtoare de mijloace de producþie necesare înfãptuirii reproducþiei materiale lãrgite, ºi a contribuþiei hotãrîtoare pe care au adus-o cercetarea ºtiinþificã ºi creaþia tehnicã proprie la mãrirea potenþialului tehnologic productiv naþional, economia þãrii a cunoscut o evoluþie aparte pe mai multe planuri. Produsul social total al României, ca sumã a bunurilor materiale produse de societate în cursul unei anumite perioade de timp (de obicei un an), s-a ridicat în anul 1989 la valoarea de 1.931,4 miliarde lei (egale cu 120,71 miliarde dolari, la cursul valutar din acelaºi an), depãºind de 7 ori nivelul atins în 1965 ºi de 29 ori pe cel existent în 1938. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA

R e s t a n þ e l e º i p i e r d e r i l e C e n t e n a r u l u i (3)

Jefuirea Patrimoniului Naþional Milenar Crescut cu cartea de Istorie în mînã ºi avînd posibilitatea sã studiez tratate ºi documente care pun în valoare bogãþia milenarã a Istoriografiei Româneºti, nu mi-am putut domoli impulsul de a cunoaºte, pe teren, multe din obiectivele ºi momentele istorice descrise, în dorinþa de a percepe cu ochii ceea ce deprinsesem din litera Cãrþii de Istorie. Cu acest deziderat pe post de portdrapel în gînd, am cãutat sã vizitez cît mai multe vestigii istorice, situri arheologice, monumente istorice sau orice loc în care s-a scris istoria acestei þãri. Împletirea teoriei cu practica face din cele douã laturi ale binomului un corp unitar, singurul care deschide adevãrata poartã a cunoaºterii universale.

Sub imperiul acestui imbold benefic, am vizitat ºi complexul format din Cetãþile Dacice din Munþii

Brãþarã dacicã spiralatã, din aur Orãºtiei, între care, Sarmizegetusa Regia a constituit principala atracþie, prin multiplele ºi originalele urme lãsate de strãmoºii noºtri – dacii. Pentru a înþelege în plinãtatea ºi istoria lor aceste locuri cu un valoros material de artefacte, ºi cu multe altele aºteptînd sã fie descoperite, vizita s-a dublat ºi s-a triplat, drumul prin cele douã Orãºtioare devenind arhicunoscut, cu toate meandrele ºi denivelãrile ,,asimilate” în consecinþã.

Admirînd Ceasul dacic ºi Calendarul din antracit, pãºind cu evlavie pe dalele de piatrã, ºlefuite de scurgerea celor douã milenii de cînd dacii le-au aºezat cu grijã în scobitura pãmîntului, sau mîngîind cu palma rãceala ºi neregularitãþile pietrei din zidurile rãmase în picioare, uitîndu-mã admirativ la mulþimile de turiºti care populau situl – nu mi-a trecut niciodatã prin gînd cã acolo, în sanctuarul dacilor liberi, unde ºi respiraþia capãtã o gravitate maiestuoasã, nu mi-am imaginat cã printre noi se aflau oameni cu gînduri malefice, chitiþi sã jefuiascã o parte din aurul dacic, adicã sã jefuiascã rãdãcinile Istoriei noastre. De la aceastã imagine a unei Cetãþi Dacice – oglinda a ceea ce am fost la începuturi – la cea cu jefuitorii ºi hoþii de aur dacic de astãzi, mi se pãrea o dimensiune greu de imaginat ºi, cu atît mai mult, greu de înfãptuit.

Iatã cã descoperirile arheologice studiate ºi consemnate de istorici de vazã ai României (Vasile Pârvan – ,,Getica”, Nicolae Densuºianu – ,,Dacia Preistoricã”, Nicolae Iorga – ,,Studii ºi documente cu privire la istoria românilor”, 31 de volume), dupã ce Statul Român le-a abandonat, într-un mod inexplicabil, au ajuns pe mîna braconierilor de situri arheologice, care au ,,preluat cercetãrile”, descoperind imense comori, dezgropîndu-le ºi trecîndu-le peste hotare, întru

îmbogãþirea unor muzee, colecþii particulare ºi, bineînþeles, a hoþilor!

Despre Munþii Apuseni ºi aurul descoperit în mai multe locuri, istoricii ne aduc date ºi ne reînvie în minte evenimente remarcabile, care explicã atracþia multor aventurieri spre munþii ºi cîmpurile aurifere. Într-o lucrare la limita exhaustivului, istoricul Ioan Rusu Abrudeanu (1870-1934) prezenta, în anul 1933, un fel de hartã cu punctele aurifere din Munþii Apuseni ºi cu modalitatea de extragere a aurului de pe timpul Antichitãþii.

Volumul, intitulat ,,Aurul românesc – Istoria aurului din vechime pînã azi”, desemneazã ca pe cea mai veche regiune auriferã din Dacia o arie cuprinsã într-un pentagon avînd extremitãþile în punctele: Sãcãrîmb, Zlatna, Roºia Montanã, Abrud ºi Baia de Arieº. Conform acestui autor, dacii au exploatat minele de la Roºia Montanã (Aluburnus maior) cam cu 150 de ani înainte de ocuparea Daciei de cãtre romani.

Dovedindu-se ºtiinþific faptul cã obiectele de aur gãsite pe teritoriul Daciei proveneau din timpuri îndepãrtate (epocile paleoliticã ºi neoliticã), acest lucru demonstreazã cã popoarele vechii Dacii cunoºteu ºi practicau exploatarea minelor de aur, metal cu care confecþionau monede, obiecte de podoabã sau de uz casnic. Apropiindu-se cu studiul de epoca rãzboaielor romano-dacice, Ioan Rusu Abrudeanu conchide cã: ,,Regiunea minierã din Munþii Apuseni a fost un fel de Californie pentru toate neamurile, care au stãpînit-o în decursul istoriei. Azi nu mai încape nici o îndoialã cã bogãþiile miniere din Dacia au constituit un puternic motiv pentru ca Împãratul Traian sã facã tot posibilul ca s-o ocupe prin forþa armelor”.

Legenda comorii dacilor se perpetueazã de peste 2.000 de ani, chiar Herodot pomenind de aurul ascuns pe teritoriul de astãzi al þãrii noastre. Nume sonore ale unor timpuri de mult apuse sînt legate de încercãrile de capturare a aurului dacilor, încercãri rãmase, iniþial, fãrã rezultat: Regele persan Darius (514 î.Hr.), Regele Macedoniei, Lysimach, Împãratul roman Domiþian. Numai printr-un act de trãdare al unui anume Bicilis, comoara îngropatã de Decebal în albia unui rîu (dupã ce a deviat cursul apei, aducîndu-l, înapoi, în matcã) a fost descoperitã de Traian lîngã Sarmizegetusa. Se spune cã împãratul Traian a plecat din Dacia cu o cantitate de metal preþios cu ajutorul cãruia a redresat bugetul Romei pe urmãtorii 150 de ani: 165.000 kg de aur ºi 331.000 kg de argint...

Cu tot aurul ºi argintul pe care l-ar fi luat romanii ºi alte neamuri care ne-au cãlcat hotarul (de la legendã la realitate este cale lungã), Cetãþile Dacice din Parcul Natural Grãdiºtea MunceluluiCioclovina mai au, în continuare, aur. Dacã banul este socotit ,,ochiul dracului”, aurul – indiferent sub ce formã l-am privi –, al cui ochi este? Iatã cum ne explicã istoricul ºi publicistul Ioan Rusu Abrudeanu atracþia mortalã a aurului, în cartea amintitã mai sus: ,,Puterea de atracþiune a aurului ºi prestigiul acestui nobil metal dateazã din timpurile cele mai îndepãrtate ºi de atunci ºi pînã azi se dã tot mai turbatã lupta pentru aur, cu care de mii de ani se mãsoarã bogãþia atît a particularilor, cît ºi a statelor. Încã din Atichitate, s-a imprimat în sufletul omenesc credinþa cã aurul, sub orice formã, dã independenþã, cã banul, care blesteamã ºi fericeºte totodatã, este singurul instrument care diminueazã nefericirea ºi oferã distracþie vieþii triste ºi singuratice ce ne aºteaptã mai tîrziu”.

Sub aceastã nefericire diminuatã sã se fi aflat cei care au devalizat situl de la Sarmizegetusa, dezgropînd ºi furînd mii de monede dacice din aur ºi kosoni din acelaºi metal nobil? Indiferent de rãspuns, pînã în momentul de faþã bãtãlia pentru stoparea braconajului arheologic ºi pentru recuperarea aurului furat pare pierdutã de autoritãþi. Chiar dacã cei în drept au reacþionat ºi, cu ajutorul Interpolului, au recuperat o micã parte din ceea ce s-a furat, mai sunt multe obiecte de recuperat.

Din statisticile Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Alba Iulia, în trei etape: 2009, 2013 ºi 2014, au fost recuperate un total de 425 de monede din aur provenind din situl Sarmizegetusa Regia (dintre acestea, 145 au fost recuperate din Londra, fiind disponibilizate în urma unui control efectuat asupra autoturismului cetãþeanului român Radu Horia Camil, la intrarea în tunelul Folkestone). Autoritãþile române, în coordonare cu cele europene, de profil, cautã de zor kosoni, scuturi, brãþãri ºi alte artefacte dispãrute de la Sarmizegetusa ºi ,,pierdute” prin Europa.

Epopeea celor 24 de brãþãri spiralate din aur, din care au fost recuperate 13 bucãþi, stîrneºte, în continuare, controverse. Sustrase de la Sarmizegetusa Regia în perioada 1990-2000, au fost scoase din þarã ºi vîndute pe piaþa neagrã. Cu prilejul repatrierii unui numãr de 232 de piese dacice, printre care ºi cea de-a 13-a brãþarã spiralatã, directorul Muzeului Naþional de Istorie a României, domnul Ernest Oberlander-Tîrnoveanu, a scos în evidenþã importanþa acestor brãþãri dacice, considerîndu-le – dupã Tezaurul de la Pietroasa – ca fiind cea mai importantã descoperire arheologicã fãcutã pe teritoriul României. Poate cã are dreptate, dar a omis sã ne spunã cã, pentru acel pachet de artefacte, repatriat de cãtre Germania, România a trebuit sã plãteascã o sumã de rãscumpãrare în valoare de 302.000 de euro. Dacã adãugãm ºi cheltuielile fãcute pe durata mai multor ani de cercetãri ºi investigaþii, operaþiune care a angrenat zeci de specialiºti din mai multe domenii de activitate, suma se amplificã în mod considerabil.

Punînd în balanþã aceste cheltuieli, care puteau fi dirijate spre alte sectoare de activitate (chiar în cercetare arheologicã), se naºte cea mai fireascã întrebare dintr-un noian de nelãmuriri: de ce Poliþia, Institutul Naþional de Patrimoniu, Administraþia siturilor dacice, Primãriile locale, Consiliul Judeþean, Ministerul Culturii ºi Identitãþii Naþionale (ºi alte organe ºi organisme cu responsabilitãþi în acest domeniu) nu adoptã un plan de mãsuri concret ºi coerent, pentru a stopa acest braconaj arheologic, în faºã, decît sã aºteptãm sã scormoneascã hoþii pãmîntul, sã descopere ºi sã fure artefactele, sã le scoatã în mod clandestin peste hotare, sã le fructi-

Zidurile cetãþii Piatra Roºie

Planul complet al cetãþii Piatra Roºie fice ºi... abia dupã aceea sã se dea alarma, sã se încerce prinderea hoþilor ºi recuperarea (chiar prin rãscumpãrare) a valorosului tezaur dacic furat?

Cine rãspunde la aceastã întrebare? În prezent, România are în grila de cãutare în afara þãrii, pe mai multe direcþii, artefacte sustrase din Cetãþile Dacice din Munþii Orãºtiei, în valoare de zeci de milioane de euro, dacã nu chiar de sute de milioane. Sã deschidem lista cu cel mai mare tezaur din monede antice din aur, descoperit în ultimul secol în România ºi dispãrut de douã decenii. Este vorba despre 3.600 de monede antice din aur, în greutate de peste 30 kg (Lysimach, Pharnakes ºi Asander), care valoreazã 3.794.550 euro. Ce n-au putut descoperi specialiºtii arheologi au reuºit doi norocoºi (de fapt doi hoþi ºi traficanþi de artefacte dacice), Darius Liviu Baci ºi Mircea Mihãilã, recidiviºti în acest mare jaf din Patrimoniul Cultural Naþional, în cîrca acestora fiind puse ºi alte jafuri: un tezaur furat de la Cãpîlna (un colier cu pandantive ºi doi cercei de aur), de asemenea, un tezaur din punctul arheologic Dîncu Mare (35 de denari romani din argint ºi o tetradrahmã).

Judecaþi ºi condamnaþi de cãtre Tribunalul Hunedoara, indivizii au fost obligaþi de instanþã sã returneze obiectele de patrimoniu furate sau sã achite contravaloarea acestora în bani. Grea rezolvare a cazului. Poate cã magistraþii au uitat tocmai ceea ce ei au anunþat, anume cã s-au descoperit casele de licitaþii din Occident ºi din SUA, unde sau identificat loturi de monede din cele furate, expuse spre vînzare. Sã le aducem aminte: Clasical Numismatic Group Inc (CNG), Freeman &Sear, Harlan J.Ltd - Chicago, Lanz ºi Gorony & Mosch München.

Pentru a nu lungi prea mult acest pasaj, sã conchidem cã, în prezent, prin intermediul Interpol sînt cãutate peste 50 kg de aur, cu ºanse minime de a fi descoperite ºi rãscumpãrate (bineînþeles, tot pe banii statului). Învîrtindu-ne în cercul acestei faune de infractori, care zburdã pe tãpºanele de la cetãþile dacice, în cãutare de aur, de parcã ar fi pe tarlaua lor, rãmînem uluiþi de uºurinþa cu care hoþii de patrimoniu acþioneazã, coroborat cu indiferenþa ºi letargia cu care rãspund organele abilitate. Citind mãcar o parte din rechizitoriul în care au fost trimiºi în judecatã unii dintre braconierii de monede ºi brãþãri dacice din aur, rãmîi stupefiat ºi, în acelaºi timp, asaltat de zeci de întrebãri – întrebãri fireºti, iscate în capul unor oameni cãrora le pasã de soarta acestei þãri. Iatã cîteva dintre acestea.

1. Cum au reuºit braconierii sã descopere tezaurele de aur dacic, iar specialiºtii în sãpãturi arheologice (dotaþi cu aparaturã sofisticatã ºi plãtiþi pentru acest lucru) nu au reuºit?

2. Cum de au acþionat braconierii (avînd nevoie de un timp rezonabil pentru a face sãpãturi) fãrã sã fie vãzuþi de cineva, care sã anunþe poliþia?

3. Cum au avut spaþiu de manevrã, cînd braconierii au organizat numeroase întîlniri cu diferiþi samsari ºi intermediari, fãrã ca organele abilitate sã descopere aceastã încrengãturã?

4. Cum au trecut aceºti traficanþi de aur dacic cu portbagajul autoturismului doldora de aur ºi argint,

la frontierã, fãrã ca aparatele specifice sã depisteze metalul preþios?

5. Cum de nu s-a sesizat nici un organ de poliþie sau de la administraþia localã, atunci cînd, într-o localitate, unii cetãþeni etalau averi imense, în totalã discordanþã cu veniturile acestora? Iatã o exemplificare în acest sens: Darius Liviu Baci, cel care, împreunã cu Mircea Mihãilã, dãdea lovitura de graþie în august 1998, furînd tezaurul de peste 3.600 de monede, ajunge sã deþinã, dupã 1999, o avere uriaºã (chiar dacã nu avea alte surse de venit): în 1999, a depus la bancã 100.000 de mãrci germane; imediat devine om de afaceri ºi cumpãrã o spãlãtorie auto; devine acþionar la o bancã ºi sponsor al Primãriei Deva; petrece revelioane sau pleacã în excursii în diferite locuri de pe glob (Tunis, Japonia, Europa de Vest); a construit o casã cu piscinã în Municipiul Deva, vîndutã apoi cu 160.000 euro; a cumpãrat 33 de parcele intravilan în Municipiul Deva; dar cea mai mare pasiune a fãcut-o pentru maºini de lux, achiziþionînd, cu bani grei (Mercedes, Lotus Elise, Lincoln Town Car), în total 14 limuzine.

Ca sã vedeþi limita pînã la care poate ajunge tupeul acestor braconieri, oameni fãrã fricã de Lege ºi de Dumnezeu, cu prilejul recuperãrii unui lot de monede de cãtre Parchetul de pe lîngã Curtea de Apel Alba Iulia de la un anume Marin Constantin Fleºeriu – cunoscut traficant de artefacte din zonã –

Scuturile lui Decebal, din SUA

Cetatea Piatra Roºie nu a fost distrusã de romani cît a fost distrusã de români! Într-o fotografie de acum 50 de ani, cînd sãpãturile au scos la ivealã zidurile din incintã, se poate constata cu claritate înãlþimea zidului ºi forma unor scãri aproape intacte. În prezent, pãrerea vizitatorului este cã în 50 de ani s-a distrus mai mult decît în 2.000 de ani!

Cetatea Piatra Roºie a intrat în centrul atenþiei ºi prin dispariþia din acest sit arheologic a douã scuturi antice. Iniþial au fost mai multe asemenea scuturi îngropate, se presupune în numãr de zece. În prezent, douã scuturi, decupate în bucãþi, se aflã la muzeul din Cluj-Napoca, douã scuturi întregi au fost identificate ºi recuperate de statul român din SUA, pentru alte douã se duc tratative pentru repatriere, acestea aflîndu-se în colecþii particulare tot în SUA. Despre cele douã scuturi se ºtie cã au fost vîndute cu 40.000 de dolari bucata. Cît vor cere americanii, acum, pentru rãscumpãrarea lor?

Drama ºi distrugerea acestor reale mãrturii ale înaintaºilor noºtri continuã. Aurora Peþan – cercetãtor al istoriei ºi civilizaþiei dacilor, doctor în filosofie ºi istorie – care a scris o excepþionalã carte, încercînd sã facã luminã în ceea ce priveºte Sarmizegetusa: ”Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea cetãþii”, explicã legãtura intrinsecã dintre pãdurile seculare ºi cetatea dacicã, punînd accentul pe pãstrarea unui echilibru între cele douã entitãþi: „Nu cred cã trebuie sã alegem între istorie ºi naturã în acest caz, cîtã vreme acel loc este acoperit de 2000 de ani de pãdure: cetatea ºi pãdurea au supravieþuit ºi s-au protejat împreunã, de-a lungul a douã milenii. (...) Este absurd sã ne imaginãm cã dacii au ales acest loc splendid, în munþi, în mijlocul unor pãduri seculare, pentru a-l goli de arbori ºi a-ºi construi capitala într-un gol de vegetaþie”.

Pe de altã parte, în 1995 a fost terminat un studiu interdisciplinar, care a pus în evidenþã faptul cã sub ceea ce este cunoscut acum drept capitala dacilor se aflã un oraº strãvechi imens, întins pe o suprafaþã de peste 200 de km.p. Specialiºti în mai multe domenii: magnetometrie, hidrologie, topometrie, teledetecþie, arheologie etc., dupã cîþiva ani de muncã au definitivat acest studiu care a identificat ziduri de incintã încã nedecopertate, un complex militaro-civil extrem de organizat. Actorul Mircea Diaconu, fost ministru al Culturii în timpul organizãrii acestui studiu, declara cã documentele în cauzã au dispãrut fãrã urmã, interese oculte manevrînd evoluþia lucrurilor. „ªtiu de acest studiu.

Tocmai de la el am pornit. Deºi cum am deschis gura, m-au dat afarã imediat. Sarmizegetusa Regia a rãmas rana mea”, conchide actualul europarlamentar român.

Ceea ce este mai grav este cã, odatã cu dispariþia studiului de care vorbea domnul Mircea Diaconu, au dispãrut (ºi dispar) comorile dacice din Munþii Orãºtiei. Dacã nu sapã specialiºtii arheologi, sapã „specialiºtii” în braconaj. Cine ºi cînd va opta pentru soluþia optimã, punînd stavilã unei mari ruºini ce planeazã peste România Mileniului trei? (va urma) GEO CIOLCAN

un reprezentant al instituþiei amintite declara cã aceastã persoanã s-a prezentat în faþa oamenilor legii predînd 142 de kosoni (chipurile, din colecþia unei mãtuºi). Tactica lui se baza pe anumite dispoziþii legale, care prevãd recompense pentru cetãþenii care predau asemenea obiecte de valoare. Avînd tupeul de care vorbeam mai sus, Fleºeriu a precizat cã, în cazul în care Muzeul Naþional de Istorie a României îi oferã o despãgubire mai mare decît preþul promis din Germania, va mai preda încã douã loturi similare, precum ºi cîteva brãþãri spiralate din aur.

Morala acestei întîmãplãri este cã, doar cu doi ani înainte, Constantin Fleºeriu fusese acuzat cã a participat la descoperirea unui tezaur, în punctul arheologic Vîrful Muncelului, tezaur ce conþinea 1.200 de monede de aur kosoni ºi o pereche de brãþãri din aur, fiecare în greutate de 1 kg. În concluzie, ,,românul conºtiincios” se oferea sã predea statului, spre rãscumpãrare, tezaurul furat de la... stat! Maxim tupeu!

Cetatea Piatra Roºie face ºi ea parte din perimetrul cetãþilor dacice de la Orãºtie, monument intrat, în anul 1999, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, alãturi de cetãþile Cãpîlna, Sarmizegetusa, Costeºti-Cetãþuie, Costeºti-Blidaru ºi Bãniþa. Chiar dacã acest sit arheologic nu rivalizeazã cu cel de la Sarmizegetusa, valoarea lui istoricã este de necontestat. De contestat este starea deplorabilã în care se aflã, peste ruinele celor 2.000 de ani adãugîndu-se Sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia ruinele nepãsãrii administraþiei actuale.

Pag. a 14-a – 15 februarie 2019

„ROMÂNIA MARE“

Medicii chirurgi sînt semizei pentru noi, „jucãriile stricate“…

– Interviu cu medicul chirurg specialist Ionuþ-Bogdan Sandu – Spitalul Parhon, impresionant prin arhitectura lui, poartã numele renumitului savant, medic endocrinolog ºi neuropsihiatru român Constantin Ion Parhon (n. 15 noiembrie 1874 – d. 9 august 1969). Ca structurã, spitalul ºi-a pãstrat identitatea, dar, de-a lungul anilor, se vãd modernizãrile ºi schimbãrile în bine în ceea ce priveºte interiorul.

Totul strãluceºte, saloanele sînt bine organizate, ºi asta datoritã personalului calificat ºi plin de dãruire care lucreazã aici. În continuare, vom sta de vorbã cu tînãrul doctor specialist chirurg Ionuþ-Bogdan Sandu, doctorand al UMF Carol Davila ºi supraspecializat în chirurgia tiroidei ºi paratiroidei, care a avut amabilitatea de a ne rãspunde la cîteva întrebãri. " Carmen Ionicã: Bunã-ziua, domnule doctor, mã bucur sã vã cunosc, mai ales cã voi fi ºi eu, ca atîþia alþii, pacienta dvs. De aceea, interesul meu în ceea ce vã priveºte este cu atît mai mare. Mi-aþi fost recomandat de o altã doamnã doctor din Spitalul Parhon, Rodica Petriº, medic endocrinolog. Aºadar, care este parcursul dvs. ca medic? De unde a început totul? De ce chirurgie? " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Bunã ziua! Mã bucur cã mã încadraþi încã în categoria „tînãr”. Chirurgia a fost specialitatea care m-a atras dintotdeauna. Dupã ce am terminat Facultatea de Medicinã din Bucureºti, am susþinut Examenul Naþional de Rezidenþiat ºi am ales specialitatea Chirurgie Generalã fãrã nici o ezitare, deºi aveam o medie care-mi permitea specialitãþi mult mai „cochete” ºi ofertante. Sînt doctorand al UMF Carol Davila ºi supraspecializat în chirurgia tiroidei ºi paratiroidei. " C.I.: Acest spital, Parhon, este unul de elitã, recunoscut în toatã þara. Aici vin pacienþi din toate colþurile României. Pacienþii îºi doresc medicii cei mai buni, ºi ar fi interesant de ºtiut cum ajunge un medic sã lucreze într-un asemenea spital de anvergurã. Care sînt criteriile de selecþie? " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Institutul Naþional de Endocrinologie este într-adevãr locul de maximã competenþã din România în tratarea bolilor endocrine. În secþia de Chirurgie Endocrinã se efectueazã anual aproximativ 2.500 de intervenþii chirurgicale. Am participat de curînd la Congresul Mondial de Cancer Tiroidian în Boston, SUA, ºi vreau sã vã spun cu mîn-

drie cã sîntem în Top 3 mondial ca experienþã ºi cazuisticã. În ceea ce mã priveºte, lucrez la Institut în urma unui concurs public pe post. " C.I.: Dacã nu sînt foarte indiscretã, ce vîrstã aveþi? Pãreþi foarte tînãr ºi am sesizat, cu ochiul meu de „investigator“, cã vã plac motoarele.

Echipamentul v-a dat de gol. Geacã de piele, cizme specifice acelora care conduc choppere. Am dreptate?

Interesant este cum se îmbinã medicina cu acest „sport extrem“, cum îl numesc eu?! " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Încã o datã, mã bucur cã mã apreciaþi ca fiind „tînãr”. Un tînãr cãrunt, de 35 de ani. În chirurgie, experienþa nu se mãsoarã în ani, ci în cazuri complexe operate ºi rezolvate. Nu sînt motociclist. Folosesc însã bicicleta cît de des pot, ca mijloc de transport prin Bucureºti. " C.I.: Aºadar, m-am înºelat.

Dar ceva-ceva tot am intuit. Pe lîngã acest „sport“ frumos, ce alte hobbyuri mai aveþi? Ce muzicã, ce filme, ce alte sporturi practicaþi? " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Nu am un gen anume preferat. ªtiu însã cã nu vã satisfac cliºeele gen „muzicã bunã”. Am o gamã foarte „pestriþã” de muzicieni preferaþi: de la Mozart ºi ªostakovich pînã la rock-ul mai mult sau mai puþin clasic: Phoenix, Iron Maiden. În film sînt cucerit iremediabil de Pintilie, dar ºi de „noul val” al filmului românesc: Puiu, Mungiu. Îmi place orice film care reuºeºte sã mã confiºte pe durata lui, sã mã scoatã din mine ºi din ale mele. " C.I.: Eu, fiind mai spiritualã, sînt interesatã de zodia în care v-aþi nãscut. În funcþie de asta, bineînþeles subiectiv, îmi pot face o idee generalã despre persoanele cu care intru în contact. Aceste date au mare bagaj de informaþii, folositoare în a vã cunoaºte. Aºadar, cînd aþi ajuns în aceastã lume? " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Sînt Vãrsãtor. M-am nãscut pe 2 februarie. " C.I.: Trãim într-o lume confuzã, în care valorile nu mai sînt aceleaºi. Acum, la putere sînt relaþiile, banii, influenþa, cine este mai tare cîºtigã. ªi în lumea medicalã vã confruntaþi cu nepotisme, cu „sã moarã capra vecinului“. Cum rezistaþi printre atîþia „coloºi“, la o vîrstã „fragedã“, am putea spune, în ale medicinei? Cum primiþi aprecierea celor din jur? Cum vã integraþi într-o societate în care lupta pentru „supravieþuire“ a ajuns un laitmotiv?

" Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Toate lucrurile pe care le pomeniþi, ºi care mã afecteazã într-o mãsurã mai micã sau mai mare, se rezolvã prin competenþa profesionalã, care, mai devreme sau mai tîrziu, dar de fiecare datã, este mãsura oricãrui chirurg. Oamenii care pleacã sãnãtoºi dupã ce-i operez sînt singurul cîntar onest al profesiei chirurgicale. " C.I.: Sistemul medical este în colaps, tot mai mulþi medici se îndreaptã spre sectorul privat. Dvs. cum priviþi aceste lucruri? " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Eu cred cã o competiþie cinstitã între sectorul privat ºi cel de stat în ceea ce priveºte calitatea ºi complexitatea intervenþiilor chirurgicale este de bun augur. Repet, însã, trebuie sã fie o competiþie cinstitã. Eu lucrez, atunci cînd sînt solicitat, ºi în mediul privat, ºi nu cred cã un loc este mai bun ºi altul mai rãu, existã avantaje ºi dezavantaje ºi într-o parte, ºi în alta, depinde foarte mult despre ce patologie vorbim. " C.I.: Alþi colegi de breaslã au ales drumul strãinãtãþii. V-a dus vreodatã gîndul sã abandonaþi România ºi sã emigraþi? " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Nu am nici un motiv sã plec din România, pentru cã aici am tot ceea ce-mi trebuie pentru o chirurgie de top. Asta e valabil pentru mine, care lucrez la un Institut Naþional. În alte locuri, ºi mai ales în provincie, ºtiu cã sînt lipsuri ºi probleme mari. " C.I.: Aveþi familie, aveþi copii? Cum puteþi lãsa grijile de la serviciu deoparte ºi sã vã dedicaþi în totalitate celor dragi? " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Am un bãiat, Tudor, care a venit pe lume cînd eu mã pregãteam pentru niºte examene foarte dificile. Are aproape 10 ani, ºtie cu ce mã ocup ºi înþelege bine situaþia. " C.I.: Ce satisfacþii profesionale aveþi ºi cum vã simþiþi cînd plecaþi acasã, dupã o zi istovitoare de muncã? " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Am satisfacþia lucrului fãcut temeinic ºi cu suflet. Sînt reconfortat de gîndul pe care-l am în fiecare dimineaþã: acela cã abia aºtept sã ajung la spital. Niciodatã nu am venit la spital „fãrã chef”, sau cu gîndul cã aº vrea sã fiu în altã parte. Cît timp voi avea sentimentul ãsta, înseamnã cã fac ceea ce trebuie pentru bolnavi. " C.I.: Eu, ºi poate nu numai eu, vã considerãm pe dvs., medicii chirurgi, niºte semizei. Þineþi în mîini vieþile noastre, cu bune, cu rele, ºi încercaþi sã reparaþi aceste „jucãrii stricate“, cum frumos spunea Ion Minulescu. Cum priviþi aceastã nobilã misiune cu care aþi fost înzestrat? " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: Pentru mine e o bucurie, o responsabilitate, dar în nici un caz o povarã.

E lucrul pentru care m-am pregãtit toatã viaþa ºi pe care încerc sã-l fac în fiecare zi cît mai aproape de perfecþiune. " C.I.: Am vãzut blogurile iniþiate de pacienþii care au trecut prin mîinile doctorilor din Spitalul Parhon. Numai cuvinte de laudã la adresa întregului personal, începînd cu cel administrativ ºi terminînd cu medicii. Ce motor tainic face ca acest mecanism sã funcþioneze? Cine se ocupã ca lucrurile sã fie în permanenþã în regulã? " Dr. Ionuþ-Bogdan Sandu: În peisajul medical românesc, Institutul Parhon are un statut aparte. Se trateazã o paletã restrînsã de afecþiuni medicale, însã un numãr foarte mare de cazuri în fiecare an. Asta conduce la acumularea unei experienþe enorme a medicilor care lucreazã aici, experienþã care nu existã în multe locuri din lume. Gîndiþi-vã cã aici s-a scris primul tratat de endocrinologie din lume. " C.I.: Încheiem aici aceastã incursiune în lumea celor care muncesc pînã la epuizare pentru ca noi sã fim sãnãtoºi ºi fericiþi. Vã mulþumim, domnule doctor, pentru ceea ce sînteþi. Rãmîneþi acelaºi ,,tînãr cu pãrul cãrunt“, care aduce zîmbetul pe feþele pacienþilor dvs. Mulþumim pentru timpul preþios pe care ni l-aþi acordat ºi pentru rãspunsurile pertinente, ºi sã ne vedem cu bine, ºi mai ales sãnãtoºi, pentru cã sãnãtatea e mai bunã decît toate.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 15 februarie 2019

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Pastila sãptãmînii

Venezuela, un nou Stalingrad? (urmare din pag. 1) Aºa cum creºtinismul s-a împãrþit în America de Sud cu crucea într-o mînã ºi cu spada în alta, timp de sute de ani, SUA au început sã se impunã în lume, acolo unde încã nu exista, avînd într-o mînã un buchet format din democraþie, drepturile omului ºi libertate, iar în cealaltã un convoi maritim cu minim un portavion în deþinere. Pe mãsurã ce URSS dispãrea, iar Rusia era cam beatã, SUA ºi-au consolidat strategic politica mondialã, astfel încît acum, cînd noi vorbim, þãrile care nu au baze militare sau nu au pãpuºi muppets americane la conducere sînt atît de puþine, încît cred cã putem sã le numãrãm de degete.

Trezitã cu o gãleatã de apã rece, un submarin scufundat – Kursk - ºi o luare majorã de ostatici în anul 2000 la Bolshoi Teater, Rusia a demarat un program de revenire în forþã pe scena mondialã, mãcar ca putere regionalã, cã superputere, cum era URSS, era deja prea mult. ªi, aºa cum era de aºteptat, din ursul prietenos, cum era prezentatã de presa occidentalã, pe cînd Elþîn aproba prezenþa CIA în propria ogradã, venirea lui Putin la Kremlin a readus ºi chiar a amplificat o campanie media negativã la adresa Rusiei, care a ajuns acum, în 2019, atît de puternicã încît absolut tot ce e negativ în lumea asta, indiferent cine ºi ce face, rãspunsul public automat este „Rusia e de vinã”. În acest moment, dupã experienþa din Siria, în care Rusia a arãtat cã îºi poate proiecta forþa militarã ºi voinþa în afara graniþelor þãrii, chiar dacã acest fapt nu este foarte vizibil, lumea se aflã în faþa unui potenþial eveniment geopolitic de importanþã vitalã, care poate sã schimbe Dreptul Internaþional. Pînã acum însã, poate schimba din rãdãcini paradigma ultimilor 30 de ani, în care voinþa SUA este întotdeauna cea care conteazã, cea care, de fapt, se aplicã. În prezent, în aceste zile, asistãm la un adevãrat Stalingrad al actualei confruntãri între Rusia

Doi Münchhausen pentru Cotroceni (2) Münchnausen, pe numele lui adevãrat Karl Friederich Hieronymus (1720-1790), a fost baron ºi ofiþer german. A ajuns literat, prin povestirile sale, care abundã în elemente fantastice, lãudãroºenie, dar mai ales în minciuni.

Ce ar face Dacian Cioloº dacã, în clipa în care ar pune picioruºul pe prima treaptã a scãrii de la Cotroceni, s-ar prãbuºi pînã-n hrubele Palatului? Ca fost ardelean, ar spune, domol ºi deloc resemnat: „No, nu-i bai. N-a ieºit pasienþa Cotrocenilor, dau o fuguþã pînã la Strasbourg, unde mi-am arvunit un scaun de europarlamentar“.

Acolo-s bolºevica Macovei, traseistul Cristian Preda ºi alþii aidoma lor. Lume bunã de pus pe plita-ncinsã. Ca sã nu mai spunem cã, în oraºul europarlamentarilor, simbria e mai mare decît la Cotroceni. Iar dacã ne gîndim bine,

USR-istul Caramitru jr. a plãtit 3 milioane de euro pentru o vilã-monument istoric din zona Dorobanþi (3) Atacuri tip #rezist împotriva coaliþiei de guvernare Andrei Dragoº Caramitru a intrat, recent, în atenþia opiniei publice, dupã ce ºi-a anunþat înscrierea în USR. Pe 22 ianuarie 2019, pe Facebook, acesta a precizat cã va lucra la programul de guvernare al partidului, asta dupã ce a promis „cã voi face totul ca sã scãpãm de ciuma PSD ºi cã, în sfîrºit, îi vom pedepsi”.

Atacurile fiului lui Ion Caramitru au atins, apoi, un nou nivel, acesta ameninþînd guvernanþii cu puºcãria. „Înþeleg cã PSD vrea sã dea OUG-uri cu efecte juridice retroactive (ceea ce este clar neconstituþional) – ca sã

tradiþionalã ºi SUA progresiste, asistãm la „Midwayul” geopolitic al acestei confruntãri, punctul de cotiturã, sau de continuitate în ceea ce priveºte o eventualã lume multipolarã sau tot un viitor unipolar, cum este acum.

Lumea, aºa cum este ea acum, în 2019, este o lume unipolarã. Existã SUA ºi… cam atît. Restul sînt doar niºte þãri care încã mai spun ,,nu”. Dar, în proporþie covîrºitoare, SUA dicteazã, chiar ºi în þãrile Europei de Vest, ºi vorbim de Franþa, Germania ºi chiar Marea Britanie. Voinþa americanilor este lege, chiar dacã în marele rãzboi comercial în care trãim acum, ei au pierdut mici bãtãlii. Ce se întîmplã, însã, în Venezuela poate sã devinã punctul care, cu oareºce inerþie, ar conduce în viitor cãtre o lume miltipolarã, în care voinþa unei singure þãri sã nu mai fie lege pentru toþi. Poate cã o organizaþie precum ONU va redeveni cu adevãrat o forþã, aºa cum pãrintele ei, a cãrui zi de naºtere am sãrbãtorit-o pe 30 ianuarie, ºi-a dorit cu ardoare sã fie. Vorbim aici de preºedintele american Roosevelt.

Cum spuneam, SUA încearcã sã îºi impunã în Venezuela, aºa cum a procedat în Ucraina, un preºedinte de mucava, care sã readucã în zona privatã terenurile petrolifere ºi sã deschidã piaþa companiilor americane, aºa cum este firesc sã fie. Rusia se opune, avînd în Venezuela un partener strategic. Democraþia americanã, în care preºedintele ºi membrii Congresului sînt aleºi de popor prin vot, se pare cã nu mai este valabilã în Venezuela, în care preºedintele se autoalege de la tribuna Parlamentului, dupã ce, în prealabil, a stat de vorbã cu înalþi reprezentanþi ai Departamentului de Stat. Pe de altã parte, Rusia îl sprijinã pe cel care a fost ales de popor, preºedintele în funcþie ºi, conform declaraþiilor de la Kremlin, Venezuela este vãzutã ºi consideratã de Rusia ca fiind partener strategic, element foarte important la scara valorilor geopolitice, care poate sã ducã la confruntãri diplomatice ºi chiar militare, destul de dure, între SUA pe de o parte, ºi Rusia, de pe alta. Deocamdatã, rãzboiul mediatic atît de bine cunoscut este în toi, manipulãri ºi dezinformãri de-a dreptul groteºti ne sînt livrate ca

lucruri certe, un preºedinte cu care nu avea nimeni nimic pînã acum ceva timp, a ajuns sã fie considerat un criminal notoriu, aºa, peste noapte, la fel cum un tînãr de 35 de ani a devenit ºansa þãrii, tot peste noapte. Trist este cã lumea chiar marºeazã la astfel de manipulãri grosolane, din topor, care sînt emise de mass media ºi care mã duc cu gîndul la „cei 60.000 de români uciºi de Ceauºescu“ în 1989, la apa otrãvitã, la toate dezinformãrile cãrora, tînãr fiind, le cãzusem pradã.

Prin poziþia ei, prin resursele imense de petrol ºi de gaze, prin cultura ei, Venezuela este o provocare geopoliticã de anvergurã. Dacã pentru SUA ceea ce fac acum a ajuns rutinã, pentru Rusia este o adevãratã provocare. Este vorba aici de factorul geografic, cel cultural, dacã ne raportãm strict la poporul venezuelean, dar apar ºi factori care þin de agresivitatea SUA cînd cineva se apropie de graniþele sale, ºi ne amintim aici de 1962, dar ºi de resursele de hidrocarburi, foarte mari, de care Venezuela dispune. Aºa cum am spus, pentru SUA este simplu, este o rutinã.

Are resurse umane ºi financiare, are mass media de partea ei, are la mînã, sau deja cumpãraþi, politicieni de la Caracas ºi, probabil, în timp ce eu scriu acum, se încearcã cooptarea unor militari, a unor generali, puncte-cheie în armata venezueleanã. Este doar o chestiune de timp, la o primã vedere, ca preºedintele Maduro sã fie asasinat de cãtre „popor” sau, cumva, îndepãrtat. Pe de altã parte, Rusia trebuie sã demonstreze cã nu îºi lasã partenerul strategic la greu. Este foarte important pentru ruºi sã arate lumii cã este o putere, ºi nu una regionalã. Dacã, printr-o minune, Rusia îºi impune punctul de vedere la nivel global, acest fapt va atrage drept efect o primã fisurã în armura influenþei SUA în lume, alte popoare cãpãtînd curaj sã îºi dobîndeascã independenþa economicã, sau mãcar politicã, mergînd pe mîna Rusiei. Este un test, este un examen pentru politica externã a Rusiei, este un punct în care ea poate arãta cã are capacitatea de a-ºi proteja partenerul, aºa cum a arãtat în Siria. Pe de altã parte, SUA merg la sigur, sînt convins cã undeva, la Pentagon sau la Casa Albã, numãrãtoarea inversã a început deja, avînd ca punct terminus eliminarea fizicã sau doar politicã a lui Maduro.

Cioloº mai are o soluþie de avarie. Eºuînd în primul tur al prezidenþialelor, dar sprijinindu-l pe contracandidat sã obþinã un al doilea mandat, Iohannis, vechiul-nou preºedinte, s-ar vedea obligat sã-ºi miluiascã prietenul pocãit, aºezîndu-l în capul mesei de la Palatul Victoria, unde a mai stat degeaba un an de zile, fiind considerat de toatã lumea (nu ºi de Iohannis) cel mai incapabil premier pe care l-a avut România în ultimii 150 de ani.

Deocamdatã, rãzboiul fratricid al Opoziþiei se duce dupã cortinã de cãtre Orban, Buºoi, Turcan, Blaga ºi alþi caporali politici, dar s-ar putea sã ajungã ºi în faza Mãrãºeºti, iar, dacã va fi externalizat spre cancelariile de la Berlin ºi Paris, ar putea sã ia proporþii. Nu cred, însã, cã un nou Verdun se va isca între nemþi ºi franþuzi, de dragul lui Iohannis ºi Cioloº, în condiþiile în care, atît cancelarul Merkel, cît ºi preºedintele Macron trec, de o bucatã bunã de vreme, prin mari dificultãþi politice. Ca sã nu mai spunem cã un conflict franco-german, generat de alegerea viitorului preºedinte al României, ar zdruncina din temelii Uniunea Europeanã. Prin unele cercuri

politice se vorbeºte cã, în cazul unui eºec în alegerile prezidenþiale, destinul politic al lui Dacian Cioloº ar fi definitiv înmormîntat. Acum, în bãtãlia pentru Cotroceni, cel de-al doilea candidat al Opoziþiei este viu, zglobiu ºi optimist, mizînd totalmente pe Sörös, a cãrui slugã credincioasã a devenit, bucurîndu-se prioritar de favorurile bãneºti ale ºarlatanului miliardar, spre nemulþumirea useriºtilor, care se vãd împinºi mai în spate. Într-o asemenea conjuncturã, s-ar putea ca unii membri ai USR sã nul mai sprijine pe Cioloº, astfel cã Iohannis ar scãpa de un concurent în lupta pentru turul doi.

Destui politicieni cred cã strategia Opoziþiei, de a merge cu doi candidaþi pentru un singur fotoliu, este una riscantã, un fel de teatru al absurdului, în care intriga iar lãsa cu ochii în soare pe ambii candidaþi, dar ºi pe alegãtori, care n-ar mai ºti pentru cine sã opteze. ªi aºa milioane de alegãtori îºi pun întrebãri destul de grele în legãturã cu desemnarea viitorului preºedinte al þãrii. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

anuleze procesele judecate în trecut ºi sã scape de condamnãrile date deja. Vreau sã le zic clar: nu vã jucaþi cu focul. Dacã aºa ceva devine posibil ºi este acceptat ca fiind constituþional, de ce nu am da ºi noi un OUG retroactiv în prima zi de guvernare care sã anuleze tot ce aþi fãcut voi ºi sã vã ºi arunce în puºcãrie imediat pe toþi?

Ce ne-ar împedica, dacã existã precedent? ªi de ce nu am face asta înainte de a alinia toatã legislaþia cu recomandãrile MCV ºi ale Comisiei de la Veneþia? Aºa scãpãm ºi de voi ºi schimbãm toatã legislaþia rapid (cã nu o sã mai aibã cine sã o blocheze – veþi fi toþi la Rahova ºi Jilava). Aºa cã gîndiþi-vã bine ce faceþi”, a scris acesta pe Facebook.

Fiul cel mare al lui Ion Caramitru este un adept al unei guvernãri USR-PLUS ºi este de pãrere cã ar fi ideal ca cele douã partide sã candideze pe liste comune la alegerile europarlamentare. Tot pe Facebook, acesta atacã ºi Antena 3. Pe 15 ianuarie, el a scris cã: „Le este teamã de moarte de dosarul 10 august! Ah, ce mi-aº dori acum un «leak» cu documentele desecretizate – alea care duc pînã la Dragnea ºi Antena 3. Ca sã oprim bîlciul ºi

sã nu mai aibã pe unde sã se mai ascundã. Care le aveþi – daþi ºi voi un forward la Rise (Rise Project – n.red)”. În 8 ianuarie, Caramitru jr. descrie, pe aceeaºi reþea de socializare, cum se cîºtigã alegerile pe Facebook ºi pe Instagram: „Alegerile vor fi cîºtigate pe Facebook ºi Instagram, cu strategii total diferite de ceea ce fac acum politicienii la noi (…). Audienþa TV nu conteazã (…). În România, sînt peste 10 milioane de conturi de Facebook.

O postare cît de cît viralizatã aduce lejer sute de mii de vizualizãri, mult peste posturile TV. Pentru tineri, Instagram este singurul canal media care funcþioneazã.

Ei nu sînt pe Facebook ºi nu se uitã niciodatã la TV”.

Aceastã situaþie, este de pãrere Andrei Dragoº Caramitru, avantajeazã USR ºi pe Dacian Cioloº. „Trebuie sã dãm reacþii rapide, clare, scurte, personale.

Propuneri radicale. ªi ceea ce dominã ºi ciclul media tradiþional (pentru cã sînt preluate imediat de canalele online ºi TV”, îºi devoaleazã proaspãtul USR-ist strategia electoralã. (va urma) ION ALEXANDRU

Pag. a 16-a – 15 februarie 2019

„ROMÂNIA MARE“

Poveºti adevãrate Am fost elevul Ancãi Parghel…

Anca Parghel face parte din categoria oamenilor pe care i-am iubit pentru ceea ce au fost, pentru impactul pe care l-au avut asupra mea.

Cît i-am fost elev, am apreciat-o pentru starea de bucurie ºi de tristeþe deopotrivã, pe care mi-o dãdea. Aceastã artistã a ajuns acolo unde puþini oameni ajung: în sufletul meu. Tot destinul ei pare sã fie desprins dintr-un basm, care speram sã aibã un final fericit. Anca Parghel s-a nãscut în Bucovina, la Cîmpulung Moldovenesc, în urmã cu 62 de ani, într-o familie foarte sãracã.

Talentul ºi voinþa de fier au ajutat-o, însã, sã treacã peste acest impediment. Se spune cã în aceastã zonã a Bucovinei se regãsesc energii cosmice; în apropierea Pietrelor Doamnei din Munþii Rarãului, se formeazã un fel de centru energetic al Europei. Potrivit unor specialiºti, aici se înregistreazã un magnetism foarte puternic. Acum ºtim din ce cauzã Anca Parghel a fost atît de energicã ºi plinã de viaþã! Mama sa a crescut-o cu multã dragoste, de la ea moºtenind pofta de a trãi ºi talentul muzical. În multe interviuri, Anca Parghel declara cã muzica este cea care ales-o pe ea ºi nu invers. Într-un moment al vieþii ei, a dorit sã se facã medic, tot o meserie care ajutã oamenii, dar a început sã cînte, i-a plãcut la nebunie, ºi a ales acest drum.

Fata mignonã ºi ambiþioasã, cu pãrul negru ºi codiþe lungi pînã mai jos de mijloc, a pãrãsit sãtucul natal pentru a urma Liceul de Muzicã de la Suceava, iar apoi Conservatorul de Muzicã din Iaºi, unde a studiat canto clasic.

Anca a iubit cu aceeaºi pasiune cu care a cîntat.

La 14 ani, s-a îndrãgostit nebuneºte de pictorul Virgil Parghel, cãruia i-a pozat ºi cu care s-a cãsãtorit la 18 ani. A început sã cînte jazz în facultate, cînd l-a întîlnit pe dirijorul Ion Baciu Jr. Începînd din 1984 a participat la marile festivaluri de jazz din þarã ºi din strãinãtate, cîntînd la Bucureºti, Sibiu, Costineºti, Leipzig, Varºovia, Viena, Munchen, Zagreb sau Bratislava. La 19 ani l-a nãscut pe Ciprian, iar patru ani mai tîrziu, pe Tudor. Iubirea dintre cei doi soþi a durat pînã în 1997, cînd cîntãreaþa ºi-a luat cei doi copii ºi a plecat în Belgia, unde cîºtigase un post de profesoarã de canto la Conservatorul Regal din Bruxelles. Anca Parghel s-a fãcut remarcatã în marile festivaluri de jazz începînd din 1984. A urmat o serie

de concerte susþinute în România, Bulgaria, Germania, Belgia, Austria, Elveþia. Artista ºi-a lãsat numele pe 18 albume, lansate de case de discuri din Europa ºi chiar din Coreea de Sud. Vocea ei a fost comparatã de critici cu cea a Ymei Sumac, Maria Callas sau Ella Fitzgerald. A urcat pe scenã alãturi de nume celebre din jazzul mondial, precum Billy Hart, Archie Shepp, Larry Coryell, sau Johnny Rãducanu, Mircea Tiberian, Claudio Roditi, Billy Hart, Larry Coryell, Phillipp Catherine, Klaus Ignatzek. ªi-a lansat primul album la vîrsta de 29 de ani. Printre albumele lansate se aflã: „Tinerii danseazã (1986), „Magic Bird (1988) cu Mircea Tiberian, „Jazz, My Secret Soul (1994), „Indian Princess (1995), „Midnight Prayer (1996), „Primal Sound (1999) sau „Zamorena (2008). Dupã o pauzã de 8 ani, revine în forþã cu un nou album ºi cu o colaborare ineditã, cu Tom Boxer. De-a lungul timpului, a predat lecþii de pian, canto ºi improvizaþie la Liceul de Muzicã din Suceava,

la Conservatorul din Bucureºti, în Belgia, Germania, Marea Britanie ºi în Republica Moldova. Existã vreo persoanã care sã nu fi auzit hit-ul „Brasil”?

Melodia a participat ºi la preselecþia pentru participarea la concursul Eurovision, dar nu i s-a acordat nicio ºansã ºi, personal, nu am înþeles de ce. În mod sigur ne-ar fi asigurat un loc mai bun decît poziþia pe care au obþinut-o Nico ºi Vlad Miriþã în acel an. Are ritm, are un videoclip filmat chiar în Brazilia, pe scurt, are tot ce îi trebuie pentru a deveni un hit internaþional. ªi acest lucru s-a ºi întîmplat. Dragostea pentru muzicã a insuflat-o ºi celor doi fii ai sãi, Ciprian Pargel ºi Tudor Parghel, alãturi de care a cîntat deseori. Cu pãrinþi artiºti, Tudor ºi Ciprian nu ar fi putut sã îºi aleagã o altã meserie. Ei au moºtenit talentul muzical al mamei lor. Tudor a urmat Conservatorul în Belgia, apoi a predat improvizaþie timp de cîþiva ani. În 2013, el a

lansat prima piesã alãturi de trupa lui. Ciprian, bãiatul mai mare al regretatei artiste, lucreazã tot în domeniul muzical ºi are trei copii.

Amîndoi sînt discreþi în ceea ce priveºte viaþa lor personalã. Atomik Anka, cum îi spuneau prietenii, reuºea, fãrã prea mult efort, sã transmitã optimism celor din jur. Era, pur ºi simplu, molipsitoare. Adora sã facã singurã treburile casnice, iar schimbatul prizelor nu era o problemã pentru ea, o fãcea ori de cîte ori avea nevoie. Din cînd în cînd picta, îºi confecþiona bijuterii ºi obiecte vestimentare, dar întotdeauna îºi fãcea timp pentru cei apropiaþi care aveau nevoie de o alinare sufleteascã. Anca Parghel a fost o persoanã îndrãgostitã de naturã, de muzicã ºi de oameni, motiv pentru care s-a ºi întors în Romînia. Iubea românii ºi tot ce þine de România, pentru cã aici se simþea acasã. Problemele nu ocolesc pe nimeni, nici pe cei mai veseli ºi mai puternici oameni. Cu 14 ani înainte de a pleca la Cer, Anca Parghel a fost diagnosticatã cu cancer la sîn. A reuºit sã învingã, pe moment, aceastã groaznicã maladie.

Cum? Prin multe rugãciuni, post negru, leacuri naturiste, clisme cu cafea ºi multe tratamente medicale. Cu cîteva luni înainte de a muri, Anca Parghel a efectuat cîteva tratamente cu citostatice ºi spunea cã se simte mai bine. Era pregãtitã sã lupte cu boala pînã-n pînzele albe ºi se gîndea sã-i ajute ºi pe alþii dupã ce se fãcea bine. Ar fi fãcut orice sacrificiu sã învingã nemiloasa maladie. A fost internatã în clinica de terapie naturistã ºi medicinã alternativã ,,Nova Vita’’ din Belgrad. La începutul lunii noiembrie 2008, a ajuns la Spitalul Universitar de Urgenþã ,,Elias”, în urma complicaþiilor apãrute. În ciuda tuturor tratamentelor aplicate, boala ºi-a continuat evoluþia „cu prognostic sever”, dupã cum s-au exprimat medicii de la Elias. România a rãmas fãrã o voce excepþionalã. Anca Parghel a murit acum 11 ani, pe 5 decembrie 2008. Credea cu tãrie cã va învinge cancerul cu care se lupta de ceva vreme. Din pãcate, odioasa maladie i-a curmat viaþa, la doar 51 de ani. Anca Parghel a fost un mare muzician, o mare artistã, un talent fenomenal, o mamã minunatã, o colegã superbisimã, politicoasã, veselã, cu mult bun simþ, prietenoasã, muncitoare, modestã ºi un exemplu pentru noi toþi de ambiþie ºi, mai ales, de tãrie. A avut pînã la capãt un psihic ºi o putere incredibile de a lupta! În urma ei a rãmas muzica sensibilã ºi frumoasã, a rãmas darul ei improvizatoric pe care îl stãpînea extraordinar de bine, atît în jazz, cît ºi în pop, muzicã popularã, muzicã lãutãreascã. Glasul sãu curat suna atît de bine în toate registrele, avea un ambitus foarte mare, pe alocuri cînta ca un instrument, cu o tehnicã vocalã de invidiat, cu o acurateþe impecabilã ºi cu multã emoþie în glas ºi în suflet. Dumnezeu sã o odihneascã în pace ºi sã sperãm cã radiourile ºi televiziunile nu o vor uita.

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 15 februarie 2019

Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei Jurnal de pe Frontul de Est (1) Duminicã, 22 iunie 1941 Ordin cãtre Armatã. „Reîmpliniþi în trupul þãrii glia strãbunã a Basarabilor ºi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele ºi plaiurile voastre“. (General Ion Antonescu) * Luni, 23 iunie 1941 Acþinile militare se deruleazã conform concepþiei strategice iniþiale: „defensivã activã“. Ca urmare, au loc acþiuni de mai mare sau mai micã anvergurã. Rezistenþa opusã de trupele sovietice face ca pe front luptele sã capete un caracter local. Ajunse la mijlocul albiei Prutului, bãrcile unei subunitãþi din Regimentul 7 vînãtori sînt surprinse de proiectoarele inamicului ºi lovite de gloanþele a zeci de arme automate. Sovieticii reacþioneazã prin trageri puternice de artilerie ºi executã numeroase incursiuni. * Marþi, 24 iunie 1941 - În dimineaþa zilei, Ion Antonescu se deplaseazã, cu trenul ,,Patria“, de la Tîrgu Frumos la Crasna, unde discutã situaþia frontului cu generalii Nicolae Ciupercã, Vasile Atanasiu ºi Erik Hansen. Dupã ce inspecteazã (orele 9,00) comandamentul Diviziei 15 infanterie (la Dobrina), se deplaseazã la Iaºi ºi apoi (cu automobilele) la comandamentul Corpului 30 armatã german (la Stînca), de unde asistã la constituirea capului de pod de la Sculeni ºi dã indicaþii privind viitoarele acþiuni militare.

- La Moscova, ministrul român, Grigore Gafencu, este chemat la Kremlin unde V.M. Molotov notificã ruperea relaþiilor diplomatice, constatã starea de rãzboi între U.R.S.S. ºi România ºi reproºeazã garanþia acordatã de Germania la 30 august 1940. La precizarea cã

,,nu era, însã, nevoie sã vã asociaþi la agresiunea bandiþilor împotriva noastrã“, diplomatul român replicã: „În ce mã priveºte, nu pot avea faþã de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decît o atitudine de diplomat, adicã de soldat al þãrii mele. Sã-mi fie îngãduit în acestã calitate sã-mi exprim pãrerea de rãu cã, prin politica lui urmatã în timpul din urmã, guvernul sovietic nu a fãcut nimic pentru a împiedica între þãrile noastre durerosul deznodãmînt de azi. Prin brutalul ultimatum de anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei ºi chiar a unei pãrþi din vechea Moldovã (Þinutul Herþa n.n.), despre care am avut prilejul sã vorbesc d-lui Molotov în mai multe rînduri, prin încãlcarea teritoriului nostru, prin actele de forþã care au intervenit pe Dunãre, chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea unei linii de demarcaþie, Uniunea Sovieticã a distrus în România orice simþãmînt de siguranþã ºi de încredere ºi a trezit îndreptãþita teamã cã însãºi fiinþa statului român este în primejdie. Am cãutat atunci un sprijin în altã parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin ºi nu l-am fi cãutat dacã nu am fi fost loviþi ºi dacã nu ne-am fi simþit amininþaþi“.

- La Washington, un înalt funcþionar al Departamentului de Stat transmite lui Brutus Coste, însãrcinatul cu afaceri român, cã „atît timp cît armata românã nu va depãºi vechea graniþã românã (Nistru - n.n.), Statele Unite nu au niciun motiv de a critica România“.

- Pe front, luptele au tot un caracter local: recunoaºteri terestre ºi de aviaþie, incursiuni la nivel de subunitãþi, trageri de artilerie etc., chiar dacã frontul terestru cunoaºte ºi unele „puncte fierbinþi“. Lupte mai intense au loc în capetele de pod de la Bãdãrãi ºi Sculeni (la nord de Iaºi), unde atacurile inamicului sînt respinse de trupele române, precum ºi în zona Bogdãneºti, unde,

Un destin, o misiune: Mareºalul Ion Antonescu ºi lupta pentru Basarabia (10) Mareºalul Antonescu, pericolul comunist ºi lupta pentru Basarabia (3) Participarea armatei române la Rãzboiul din Rãsãrit a avut ºi o altã dimensiune, surprinsã ºi subliniatã cu acurateþe în chiar ziua de 22 iunie 1941. El a fost definit ºi proclamat drept Sfînt, fiind declanºat cu scopul reintrãrii în drepturile noastre istorice, naþionale, pentru lichidarea comunismului internaþionalist ºi ateu, dar ºi pentru apãrarea credinþei creºtine, care reprezenta ºi reprezintã predicatul ontologic-spiritual fundamental al civilizaþiei româneºti ºi europene. În binecunoscutul Ordin cãtre Armatã, din 22 iunie 1941, generalul Antonescu reuºea sã împleteascã, în mod strãlucit, tematica naþionalã ºi creºtinã, dincolo de arta propagandei ºi manipulãrii pe care o reclamã obsesiv diverºi analiºti, contestatari ai lui Antonescu. În primul rînd, trebuie remarcat cã îndemnul lui Antonescu adresat armatei române se plia pe o stare de spirit ºi rãspundea unei aºteptãri unanime din societatea româneascã: „Vam fãgãduit din prima zi a noii domnii ºi a luptei mele naþionale sã vã duc la biruinþã. Sã ºterg pata de dezonoare din cartea Neamului ºi umbra de umilire de pe fruntea ºi epoleþii voºtri. A sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strãmoºeºti ºi a bisericii, lupta pentru vetrele ºi altarele româneºti”. În condiþiile concrete ale timpului ºi în consonanþã cu limbajul tipic al epocii, discursul lui Ion Antonescu evoca figurile marilor voievozi ºi sublinia clar obiectivele rãzboiului: pentru neam, pentru cruce ºi pentru zdrobirea comunismului: „Plecaþi azi pe drumul biruinþelor lui ªtefan cel Mare, ca sã cuprindeþi cu jertfa voastrã ceea ce au supus strãmoºii cu jertfa lor. Înainte! Fiþi mîndri cã veacurile ne-au lãsat aci strajã dreptãþii ºi zid de cetate creºtinã. [...] Sã cinstiþi prin vitejia voastrã amintirea lui Mihai Vodã ºi a lui ªtefan cel Mare, a martirilor ºi eroilor cãzuþi în pãmîntul veºniciei nostre, cu gîndul la Dumnezeu. Sã luptaþi pentru dezrobirea fraþilor noºtri, a Basarabiei ºi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieþii ºi cãminelor batjocorite de pãgînii cotropitori. Sã

luptaþi pentru a ne rãzbuna umilirea ºi nedreptatea”.

Cele douã documente istorice difuzate la 22 iunie 1941 (Ordinului de zi cãtre Armata Românã ºi Proclamaþia cãtre Þarã).

Un alt aspect la care trebuie reflectat cu deosebitã seriozitate îl constituie percepþia ºi convingerile asumate ºi declarate de Antonescu în raport cu locul, rolul ºi ponderea factorului rusesc în adoptarea unor decizii politico-militare.

Gîndind la trãinicia ºi dãinuirea României, Mareºalul Antonescu nu putea ignora rolul perturbator al Rusiei evidenþiat încã de la începutul Secolului al XVIII-lea.

Vecinãtatea Rusiei ºi imperialismul camuflat sub diverse forme conturau pe deplin blestemul geopolitic al României. În acest cadru reamintim cã regretatul istoric Gh. Buzatu a afirmat, nu o datã ºi pe bunã dreptate, cã noi, românii, „sîntem prea aproape de Rusia ºi prea departe de Dumnezeu“, demonstrînd în scrierile sale cã Mareºalul Antonescu era pe deplin conºtient de pericolul rusesc. Intervievat de ziaristul italian Lamberto Sorentino de la „Il Tempo“, Mareºalul Antonescu a recunoscut cã „eu lupt cu Rusia, care este inamicul mortal al þãrii mele. Jafurile Germaniei le putem îndura, dar sub ameninþarea Rusiei putem sucomba. Rusia vrea Constantinopolul, încã din timpul Ecaterinei a II-a, ieºirea la mãrile calde, ºi noi reprezentãm piedica principalã în realizarea unei asemenea aspiraþii“. Întrebat de cãtre ziaristul italian despre ponderea comunismului în acest proiect secular al Rusiei, ºeful statului român a rãspuns ca un bun cunoscãtor al istoriei Rusiei, evocînd cu precizie diferenþa între obiectivul permanent ºi metodele conjuncturale: „Eu lupt întotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sfîrºitul imperialismului rus care vrea Constantinopolul ºi poate sã ajungã acolo numai traversînd sau înghiþind România“. De asemenea, în concepþia lui Ion Antonescu, popoarele europene ºi în primul rînd românii („latinii de la Dunãre“) au fost sub presiunea ºi ameninþarea slavã. De altfel, cu prilejul unei întîlniri cu Poklewski-Koziel, fostul ministru al Rusiei þariste la Bucureºti, stabilit în România dupã izbucnirea revoluþiei

dupã intense trageri de artilerie, trupele sovietice reuºesc sã se apropie prin stuf pînã aproape de linia întîi a Regimentului 6 de gardã „Mihai Viteazul“. În aceeaºi zonã, artileria sovieticã distruge podul de peste Prut de la Oancea. În multe locuri, soldaþii sovietici întrebuinþeazã ºi „înºelãciunea, ºi cursele“.

- Comandamentul Armatei 4 constatã greºeli în cadrul legãturii dintre infanterie ºi aviaþie: „Sînt numeroase cazuri cînd trupele au tras în propriile noastre avioane, producîndu-se pierderi serioase, deºi avioanele zburau destul de jos ºi lanseazã toate semnalele de recunoaºtere. În acelaºi timp se primesc cereri pentru intervenþia aviaþiei de vînãtoare contra aviaþiei inamice care zboarã la cîteva sute de metri înãlþime fãrã însã a riposta cu armamentul propriu care este foarte eficace“.

- Rãzboiul influenþeazã ºi starea de spirit a populaþiei civile „îngrijoratã din cauza scumpirii vieþii, care nu dã posibilitatea sã se întrevadã vreun fel de îmbunãtãþire“. „Pe piaþa Iaºului - continua Raportul informativ lipseºte carnea complet întrucît, conform instrucþiunilor recente, toatã carnea de bovine, porcine ºi ovine este rezervatã pentru rãniþii ºi bolnavii din spitale. Cantitãþile de mezeluri aduse pe piaþã, fiind extrem de reduse, nu satisfac întreaga cerere, din care cauzã preþurile sînt în continuã creºtere“. Un alt Buletin informativ se referea ºi la atitudinea civililor faþã de trupele germane: „Populaþia românã are o atitudine amicalã ºi loialã faþã de trupele germane. Toatã lumea are încredere în armata germanã care luptã alãturi de noi pentru distrugerea bolºevismului. Soldaþii germani au fost întîmpinaþi pretutindeni cu toatã dragostea ºi cu ospitalitatea proverbilã moldoveneascã. Toate cererile germanilor au fost satisfãcute ºi sîntem informaþi cã sînt mulþumiþi de modul de comportare a tuturor autoritãþilor faþã de ei“. (va urma) Col. (r) prof. univ. dr. ALESANDRU DUÞU bolºevice, jurnalistul Ion Joldea Rãdulescu l-a chestionat pe fostul diplomat cu privire la pericolul comunismului moscovit. În opinia fostului reprezentant al þarului Nicolae al II-lea, „nu bolºevismul constituie primejdia moralã care ne pîndeºte, ci Rusia, Rusia pur ºi simplu“.

Permanenþa factorului rusesc ºi pericolul slav au fost alte teme predilecte ale discursului politic antonescian, în contextul în care s-a sesizat cã imperialismului rus din Secolele XVIII-XIX este suplinit cu succes în Secolul XX, de cel sovietic, cã expansionismul Kremlinului a utilizat iniþial biserica pravoslavnicã, dupã cum cel sovietic foloseºte ideologia comunistã. În încheierea demersului nostru, întru lãmurirea exactã a acþiunii întreprinse de Ion Antonescu, la 22 iunie 1941, este necesarã ºi, deopotrivã, binevenitã rememorarea momentelor dramatice trãite de Mareºal în contextul procesului nedrept instrumentat de noua putere comunistã de la Bucureºti. Emanaþie a ocupantului sovietic, „Tribunalul Poporului“ a lansat o serie de acuzaþii privitoare la caracterul „premeditat“ al ofensivei de la 22 iunie 1941, la planificarea „crimei“ de „agresiune“ împotriva U.R.S.S., la trecerea Nistrului, la „înfeudarea“ economicã faþã de Germania nazistã. Rãspunsurile Mareºalului Antonescu au destrãmat punctual toate alegaþiile rãuvoitoare ale acuzatorilor publici ºi ale preºedintelui „Tribunalului Poporului“, nimeni altul decît Alexandru Voitinovici. Victimã a sentinþei odioase emise de acelaºi „Tribunal al Poporului“, Mareºalul a cerut sã fie „condamnat la moarte“, refuzînd orice eventualã „graþiere“. ªi totuºi, cu cîteva zeci de minute înainte de trecerea la cele veºnice, cu prilejul ultimei lor discuþii, la Penitenciarul Jilava, a mãrturisit cu obidã mamei sale adevãratul motiv al urii cu care fusese acuzat ºi diabolizat de reprezentanþii puterii sovietice... A comuniºtilor „fãrã de Neam ºi Dumnezeu“, care, în urmã cu un an (1945), preluaserã frîiele guvernãrii dupã intervenþia în forþã a lui A.I. Vîºinschi ºi rãsturnarea de la putere a generalul Rãdescu. În faþa mamei sale, Antonescu a punctat realist ºi a evocat magistral adevãratul motiv al execuþiei. Astfel, Istoria a înregistrat o declaraþie cu valoare testamentarã, o recunoaºtere ºi, totodatã, un îndemn rostit din strãfundurile ethosului românesc. Un strigãt de luptã pornit din lãuntrul fiinþei sale cãtre adîncurile conºtiinþei româneºti, cãtre cei de ieri, pentru cei de azi, dar, mai cu seamã, pentru cei de mîine: „Dacã e sã mor, este pentru Bucovina ºi Basarabia. De ar fi sã reîncep, aº face la fel!“.

Sfîrºit Prof. dr. CORNELIU CIUCANU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 15 februarie 2019

Piramida iradiantã de la Couhard Maestrul Unghiurilor (pseudonim pe care, pentru claritatea expunerii, l-am atribuit unui iniþiat dorind sã rãmînã anonim) a fãcut descoperiri uluitoare care au deschis orizonturi noi asupra misterului piramidelor.

Cea de la Couhard, care avea 33 de metri înãlþime ºi din care n-au mai rãmas decît ruinele, a fost construitã cu pietre unite între ele printr-un mortar radiant, asta însemnînd cã acest monument era un emiþãtor de radioactivitate, ceea ce aratã existenþa la celþi a unei cunoaºteri, de neimaginat în zilele noastre, asupra forþelor secrete ale naturii. Includea o masã considerabilã de materiale feroase, orientate cu rigurozitate faþã de orizontalã ºi perpendicular pe puþul al cãrui orificiu se afla în vîrf. Acest puþ comunica, potrivit anumitor scrieri, cu o falie de mare adîncime care îl aproviziona cu umiditate ºi raze „vitale“ negative. (Razele vitale sau undele vitale sînt forþele electromagnetice pe care fizicienii anteriori le numesc forþe culombiene).

O baterie de acum 5.000 de ani Interiorul acestei imense baterii conþinea un electrolit alcalin (var ºi potasiu caustic), care ataca acidul silicic al ortozei. De unde existenþa unei duble radiaþii: una a razelor gama ºi alta a „razelor vitale“ de foarte înaltã intensitate, ambele avînd aceeaºi acceleraþie ºi manifestîndu-se pulsatoriu, deci pe o foarte mare lungime de undã. În rezumat, mortarul de ortozã al piramidei de la Couhard încã emite raze gama K 41 ºi unde de vibraþie provenind din ruptura sarcinilor de valenþã din cristalul de ortozã. Se

Nicolae Ceauºescu – un mare conducãtor al românilor (3) Trebuie sã ne aducem aminte cã pe la sfîrºitul anului 1990, în plinã crizã energeticã mondialã, România producea ºi exporta tractoare, autoturisme, materiale de construcþii, nave blindate, armament, încãlþãminte, îmbrãcãminte, mobilã, vin, carne, legume, cereale, sare, produse chimice ºi petrochimice, echipamente ºi utilaje pentru þiþei ºi gaze. În acele vremuri, specialiºtii români erau prezenþi pe ºantierele ºi fabricile din întreaga lume, mîndri de misiunea lor. Explorarea trecutului ºi implicarea acestuia cu prezentul îþi oferã satisfacþia aducerii la zi, într-un fel de translaþie a unui univers apus, dar totuºi prezent, care îºi cere dreptul la cunoaºtere ºi la remotivare. Descoperirea marilor rezerve ºi începerea forãrii în Marea Neagrã pentru extragerea de þiþei ºi gaze naturale, au determinat þãrile capitaliste din Europa, Statele Unite ale Americii ºi U.R.S.S. sã facã tot posibilul ºi prin orice mijloace, sã frîneze ºi sã saboteze aceastã activitate, cu scopul ca România sã nu poatã sã-ºi asigure independenþa energeticã. Înfiinþarea Bãncii Româneºti la Londra ºi previzibila replicã la Banca Mondialã, Banca Internaþionalã a României, în colaborare cu mai multe capitaluri din lumea arabã, i-au isterizat pe capii Planetei, încît aceºtia au decis nu doar alungarea lui Nicolae Ceauºescu, chestiune iminentã în contextul renunþãrii la putere a tuturor conducãtorilor þãrilor membre ale Tratatului de la Varºovia, ci ºi asasinarea sa mîrºavã, în Sfînta zi de

12 octombrie 2002 Cum am putut sã cred cã am întîlnit minunea în calea mea? Sã se arate Lumina în viaþa mea? Marian a insistat sã ne cãsãtorim repede, repede, fãrã nici un fel de pregãtire, de fast, lume, ºi cum se mai face în asemenea ocazii. Cicã, e bucuria noastrã ºi nu a altcuiva. M-a cerut în cãsãtorie de la pãrinþi într-un mod foarte ciudat. Ei bine, oricît de însetatã aº fi de a avea pereche, familie, copii, legatã la ochii, nu o pot face!

Totul s-a dovedit o încercare de la Domnul. Un lup în piele de oaie. Nu l-am acceptat!

P.S. Cu Marian am botezat fetiþa Lilianei. Primul copil pe care l-am botezat în viaþa mea a fost tot o fetiþã.

O cheamã cum mã cheamã ºi pe mine, Amelia Popescu ºi e copil din flori. Ce pãcat! Nu am mai vãzut-o. Mama fetiþei era colegã cu Rodi, ºi cum Rodi nu mai lucreazã, nici ea nu mai ºtie nimic de aceste suflete. Finuþa mea, acum trebuie sã fie domniºoricã.

ANUL 2003 26 februarie 2003 Sfînta Muceniþã Fotinia Visez douã perechi de pantofi noi, unii albi, alþii roz, uºori, lejeri. Cicã, de visezi pantofi, bãrbat bun dobîndeºti?!

Cartea cunoaºterii interzise (21) ºtie cã o puternicã radiaþie gama îndreptatã cãtre cer produce o ionizare a aerului atmosferic ºi determinã apariþia unei formaþiuni de helioni (particule alfa) imediat urmatã de cea a vaporilor de apã. Acesta este rezultatul aºteptat de cãtre africani cînd dau foc hãþiºurilor pentru a provoca ploaia. Aceastã intensitate a radiaþiei ne face sã ne gîndim cã piramida de la Couhard ºi bineînþeles ºi alte construcþii celtice, fãrã a excepta piramidele din Egipt ºi Mexic, puteau fi un fel de balize de semnalizare pentru cãlãtorii din spaþiu. Sau poate cã reprezentau baterii servind pentru reîncãrcarea navelor interplanetare, al cãror principiu de propulsie ne rãmîne încã necunoscut.

Oricum, descoperirea fãcutã de Maestrul Unghiurilor pare a indica faptul cã monumentele celtice aveau o destinaþie þinînd de domeniul electricitãþii, fiind folosite raþional de iniþiaþii anului 3000 î.Chr., ºi empiric de cãtre druizi ºi bineînþeles ºi de cãtre preoþii templelor egiptene.

Scriitorul tradiþionalist Guy Tarade bãnuieºte cã „celþii cunoºteau natura exactã a fenomenelor neobiºnuite din cosmos ºi cã atrãgeau oamenii spaþiului cãtre monumentele lor radiante încãrcate cu energie.

Poate cã druizii puteau crea scene religioase fascinante fãcînd sã coboare un ciudat Duh Sfînt luminos în faþa credincioºilor...“.

Mãrturisirile unui fost secretar de partid (5) Crãciun a anului 1989, blasfemie incalificabilã pentru ortodoxia românilor, care aici, în Centrul Europei, a fost zid de apãrare a civilizaþiilor occidentale în faþa invaziilor otomane. Trebuie spus ºi faptul cã Nicolae Ceauºescu nu a învãþat nimic din prãbuºirea instantanee a lui Salvador Allende, în Chile.

De asemenea, trebuie spus cã dupã 1989, România a fãcut saltul de la stat suveran independent, indivizibil, la cel de colonie oarecare, pierdutã în zare de cenuºa marilor imperii. În acest mod s-a impus tot mai vizibil noua ordine mondialã, pe care Nicolae Ceauºescu o clama atît de mult, dar cea din zilele noastre este o cu totul altã ordine mondialã. La timpul sãu, Bucureºtiul era una din marile capitale ale politicii mondiale. Relaþiile internaþionale ale României erau foarte active. Nicolae Ceauºescu a efectuat vizite istorice în Franþa, S.U.A., Anglia, China, Þãrile Arabe, a contribuit la realizarea pãcii dintre Israel ºi Þãrile Arabe, la stingerea diferendelor dintre U.R.S.S. ºi China. Doresc sã mã refer doar la patru vizite: una în Anglia, cînd Regina Elisabeta a II-a l-a poftit în caleaºca regalã, douã la Casa Albã, fiind primit de doi preºedinþi, Nixon ºi Ford, amîndoi l-au numit pe Nicolae Ceauºescu drept unul dintre cei mai

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (106) În vis, îmi apare Georgiana, mãritatã cu doctorul de la Municipal, ºi îmi mãrturiseºte cã este însãrcinatã. Eu i-am spus cã va naºte bãiat, pentru cã aºa-i spusesem Dorinei la nunta ei, la Constanþa, dar presimþeam sigur cã va naºte fatã ºi îmi era jenã s-o mai întorc. ªtiu sigur cã atunci cînd va fi, primul ei copil va fi fatã ºi nu bãiat!

3 spre 4 martie 2003 Am visat o Primãvarã splendidã. Era soare, natura toatã înmugurise. Mã aflam în Parcul Ioanid, din vecinãtatea casei pãrinþilor mei. Am bãut apã de la izvor. Am trãit lumina ºi pacea, bucuria ºi liniºtea sufleteascã. Acasã, cu mama mã aflam în armonie divinã, eram prietene, aºa cum mi-am dorit toatã viaþa. Ne înþelegeam din priviri ºi gîndurile noastre erau comune, fãrã nici o deosebire.

Mi-a spus cã m-a cãutat Andrei D., iar eu, bucuroasã, am ºi dat telefon sã-l caut. Am vorbit cu mama lui mai întîi, apoi cu Andrei. El, ca întotdeauna e amabil ºi bine crescut. A dovedit-o în toþi anii de cînd ne ºtim, de cînd ne-am despãrþit... rãmînîndu-mi cel mai bun prieten. Mia comunicat cã are o surprizã pentru mine. S-a emoþio-

Falusurile de la Filitosa (1) Cam prin anul 2000 sau 3000 î.Chr., preoþii celþi nu mai trãiau în memorie decît cu o umbrã a ceea ce însemnase utilizarea iniþialã a megaliþilor. Aceasta este epoca în care se presupune cã au fost înãlþaþi menhirii faliei de la Filitosa, din Corsica. La Filitosa, în apropierea coloºilor de piatrã, descoperire recentã, au fost gãsite morminte, adãpostind depozite de hranã, de podoabe ºi de arme, lucru indicînd credinþa în supravieþuire, yenhirul fiind semnul renaºterii ºi luînd aici forma organului procreãrii: falusul.

Istoricul Roger Grosjean observã cã menhirii-stele se „depãrteazã de morminte pe mãsurã ce data ridicãrii lor se apropie de era noastrã. În acelaºi timp, ei se antropomorfizeazã, apoi se grupeazã în aliniamente. Aceasta trebuie sã se fi petrecut la Camac, unde n-au fost deloc gãsite oseminte în aliniamente, dar trebuie, de asemenea, þinut cont de un fapt important: oasele se distrug în general dupã douã sau trei milenii de stat în pãmînt. N-au fost niciodatã gãsite cimitire ale strãmoºilor noºtri gali ºi nu se vor gãsi prea curînd nici necropolele strãmoºilor noºtri merovingieni, din cauza lucrãrilor dezordonate ale administraþiei Podurilor ºi ªoselelor. În epoca Camacului, druizii cunoºteau poate motivul simbolic al primelor rituri, dar meºteºugarii poporului n-au reuºit altceva decît sã modeleze cu prea puþinã pricepere, în granit, mormane întregi de pietre reprezentînd falusul ºi matricea. (va urma) ROBERT CHARROUX mari conducãtori din lume, apoi în Franþa, fiind primit de preºedintele Charles de Gaulle, cu mari onoruri militare ºi civile.

Din pãcate, Nicolae Ceauºescu, rupt de poporul care-l iubise atît de mult în august 1968, cînd a fost invadatã Cehoslovacia, era tot mai izolat, zidit sub cupola minciunilor dirijate de camarila aservitã Elenei Ceauºescu, care îi ascundea multe, pe motivul cã „e bolnav, sã nu-i spunem, sã nu-l supãrãm pe tovarãºul”, el era zãvorît impecabil, orbit de glonþul istoriei, care trece pe lîngã el, dar el nu-l auzise, pierdut în vuietul istoriei, uitat, pãrãsit pe tron, ucis, a fost asemenea multor bãrbaþi din istoria României: Decebal, Mihai Viteazul, Ion Vodã cel Cumplit, Gheorghe Doja, Horea ºi Cloºca, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga sau Ion Antonescu. Sã nu ne plîngem tot timpul cã strãinii ne taie domnitorii, cã îi tãiem noi singuri.

Ca o patã de sînge aburindã, strigãtul din urmã al fiului de þãrani din Scorniceºti a fost: „Murim mai bine-n luptã cu glorie deplinã, decît sã fim sclavi iarãºi în vechiul nost pãmînt. Trãiascã România Liberã ºi Independentã!”. Aceastã informaþie am primit-o de la poetul Adrian Pãunescu. Acel strigãt ne urmãreºte ca un blestem, sau ca un testament rãsturnat cu valoare de blestem, cîtã vreme nu va fi înfãptuit. Dar mai fi-va, oare, vreodatã, realizabil acest vis utopic, într-o lume agonizîndã? Criminalii care l-au ucis miºeleºte au minþit cu neruºinare cã, înainte de execuþie, Nicolae Ceauºescu ar fi cîntat „Internaþionala”. (va urma) Prof. dr. IOAN CORNEANU nat inima mea ºi toatã noaptea, neputînd sã dorm, m-am tot rugat lui Dumnezeu, lui Isus ºi Maicii Domnului. Le mulþumesc pentru toate bucuriile ce mi le dãruiesc.

Mulþumesc pentru pacea mea sufleteascã. Mulþumesc, Doamne, pentru Primãvara din vis, mulþumesc pentru clipele de armonie cu mama, mulþumesc pentru Andrei, pe care nu l-am preþuit cum merita, ºi de care aº fi avut nevoie în viaþã sã fie lîngã mine ºi sã nu fi trecut prin atîtea încercãri ºi zbucium.

Pe cît e cãderea de adîncã, pe atît e de grea ridicarea spre înãlþare! Viaþa pe pãmînt ne poate fi Rai sau Iad, depinde de noi, depinde de menirea noastrã pãmînteascã.

Poate cã Dumnezeu mi-a dat sã trãiesc Iadul pe pãmînt ºi mã va graþia cu Raiul ceresc dincolo de viaþã. Nu ºtiu.

Ceea ce ºtiu sigur este cã ceea ce trãiesc, ceea ce am trãit, nu ºtiu dacã a mai trãit altcineva ºi dacã acel cineva ºi-ar fi putut birui iadul trupesc, aºa cum eu nu reuºesc. Nu mã plîng de nimic. Primesc tot ce Dumnezeu îmi dã sã duc ºi-mi scoate în cale. Doamne, mi-ai dat apã purã de izvor cînd eram însetatã, ºi mi-ai arãtat o Primãvarã cu natura înverzitã, mi-ai dat armonie cu mama, ºi... Andrei vrea sã mã vadã. Mulþumesc.

Deschid Cartea viselor. Vai, dar atîta fericire mã aºteaptã! Voi putea sã o duc, sã o duc, sã o duc?.. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (86) Dans de stradã (5) Hainele fac o diferenþã uriaºã. Cãmãºile ºi pantalonii de culoare albã tind sã te evidenþieze în mulþime. Un agent care le poartã va fi uºor detectat în situaþia în care þinta e cît de cît un observator bun. Culorile închise, care se pierd în mulþime sînt cele mai bune.

Liniile ochilor sînt foarte importante într-un dans de stradã reuºit. Majoritatea oamenilor îºi þin privirile în pãmînt în timp ce se îndreaptã cãtre treburile zilnice.

Conºtiinþa lor situaþionalã e practic nulã. Noi putem exploata acest aspect prin ferirea de liniile tipice ale vederii ºi plasarea de agenþi pe balcoane, acoperiºuri, în jurul colþurilor de clãdire ºi al altor unghere urbane.

Trebuie sã gîndeºti într-un mod neconvenþional. Abia acum am început sã practicãm cu adevãrat asta.

O þintã în miºcare reprezintã un nou set de provocãri pentru o echipã de supraveghere. Cît de bine îþi poþi urmãri þinta în acest gen de situaþie? Ce se întîmplã dacã þinta îºi începe deplasarea la pas, apoi urcã într-o maºinã? În mod clar, agenþii noºtri din stradã au nevoie

Memoriile unui celebru criminalist român (53) Cazurile ,,Nãdrag” (2) Înainte de a se continua investigaþia, ne-am pus, firesc, întrebarea cu privire la mobilul crimei, pentru cã doar pe aceastã bazã se puteau emite cele mai mature ipoteze. Colectivul, format din ofiþeri ai fostei regiuni Banat ºi ai Inspectoratului general, n-a putut rãspunde la aceastã întrebare; apãruserã dificultãþi în exploatarea urmelor ºi a dinamicii autorului la locul crimei.

Investigaþiile furnizau date valoroase, aproape concomitent, pentru susþinerea uneia sau alteia dintre ipoteze, ºi noi nu puteam renunþa la nici una. În timp ce investigatorii cãutau sã stabileascã antecedentele medicale ºi de drept comun ale unor angajaþi ai uzinei ºi ale celor din mediul apropiat victimei, eu ºi ºeful miliþiei regionale analizam supoziþiile cu privire la mobilul crimei.

Nu dupã mult timp, doi dintre ofiþerii direcþiei, maiorul Emanoil Prodan ºi cãpitanul Vasile Constantin, ºi-au fãcut apariþia în biroul în care ne aflam, pentru a raporta rezultatul misiunilor încredinþate.

– Permiteþi-ne sã începem cu sfîrºitul, a început maiorul Prodan. L-am ascultat pe paznicul magazinului situat pe strada principalã, de la intersecþia cu Strada

Faþa necunoscutã a Rãzboiului din Golf (5) Începutul crizei (5) ªi o altã personalitate observa cu groazã destrãmarea crescîndã „a acestei familii arabe”, pe care nu înceta sã o evoce în discursurile sale sau în cursul confidenþelor fãcute unor interlocutori în care avea toatã încrederea. Este vorba de regele Hussein. În cei treizeci ºi ºapte de ani de domnie, marcatã în egalã mãsurã de conºtiinþa fragilitãþii ºi de un instinct al supravieþuirii fãrã egal, el presimþea mai bine ca oricine semnele dramei. ªtia cã un nou seism politic în regiune putea compromite pînã ºi existenþa Iordaniei care, cu cele trei milioane de locuitori - din care 60% palestinieni, ºi lipsitã total de resurse – putea fi uºor mãturatã. „Simt cum creºte o tensiune asemãnãtoare celei dinaintea rãzboiului din 1967. În tot cursul celor aproape patruzeci de ani de cînd sînt la putere, nu am vãzut vreodatã ca aceastã regiune sã fi ajuns la o rãscruce de drumuri atît de periculoasã”. Se exprima cu gravitate, pe un ton lipsit de patetism, aºezat alãturi de vizitatorul sãu, lîngã o fotografie a lui Saddam Hussein agãþatã de perete, exact în spatele umãrului sãu.

Pag. a 19-a – 15 februarie 2019

de vehicule cu care sã se deplaseze, dacã e cazul.

Aceasta e o lecþie pe care noi am învãþat-o la începutul perioadei de antrenament. Însã unde ar trebui sã fie plasaþi agenþii din vehicule ºi ce se întîmplã dacã þinta noastrã se urcã într-un autobuz sau alege sã cãlãtoreascã cu metroul? Acestea sînt, toate, probleme tactice pe care ne strãduim sã le rezvolvãm.

Exerciþiul de astãzi a fãcut parte dintr-un plan mai amplu la care lucrez de mai mulþi ani. Cazul Edward Louis Gallo, cele douã atentate libiene din 1986 împotriva diplomaþilor noºtri ºi tentativa aproape reuºitã de asasinat a preºedintelui Bush în Kuweit, petrecutã nu cu multã vreme în urmã, m-au convins cã avem nevoie sã abordãm operaþiunile de protecþie ºi securitate într-o manierã nouã. Dansul de stradã de astãzi a fost un alt test al noilor mele tactici. Vom continua sã le perfecþionãm.

Iar cînd vine vremea potrivitã, voi merge la domnul Dittmer ºi îl voi ruga sã facem o încercare. Dacã ne facem bine treaba, acest concept nou ar putea reprezenta ºansa de a fi în sfîrºit cu un pas înaintea unor teroriºti precum Imad Mugniyah ºi Hasan Izz-Al-Din. Ei se aflã încã în libertate, plãnuindu-ºi urmãtoarea operaþiune.

Vreau sã fiu pregãtit pentru ei de data asta.

Revelaþiile colonelului (1) 26 februarie, 1993 Ora 12:25 Virginia Avenue – Fred, am veºti proaste.

Îmi iau ochii din vraful de telegrame ºi privesc în sus pentru a-l vedea stînd lîngã biroul meu pe Larry Daniele, cel mai bun ºi mai ager agent din echipa noastrã de analizã a posibilelor ameninþãri asupra siguranþei statului, aflatã la etaj. Larry e încruntat.

- Ce e?, întreb.

- Am avut o explozie la World Trade Center.

Mã ridic în picioare. Lucrurile sînt pe cale sã o ia razna.

- Au fãcut-o în cele din urmã. Ne-au lovit aici, la noi acasã.

- Mda, rãspunde Larry. ªtiam cu toþii cã e inevitabil.

Mã deplasez împreunã cu Larry la FOGHORN. Înãuntru, televizoarele sînt comutate pe CNN. Consola în stil Star Trek e aprinsã ca un pom de Crãciun. Fiecare dintre agenþii de serviciu au cîte un telefon la fiecare ureche. Alte telefoane sunã necontenit în fundal.

- Fred?, întreabã unul dintre agenþii de serviciu.

Toatã lumea sunã sã afle ce ºtim.

- Nu ºtim nimic încã. Spune-le sã aºtepte.

Acesta nu e un rãspuns pe care lumea vrea sã îl audã în astfel de momente.

Privesc imaginile de la CNN. Fumul se ridicã în jurul turnului. Oamenii fug jos, în stradã. Ambulanþele se îndreaptã în vitezã la faþa locului. Dacã ignori plãcuþele de înmatriculare cu numãr de New York, aici ar putea fi Beirutul, sau Parisul, sau Berlinul de Vest. (va urma) FRED BURTON

Padeºului. Ne-a declarat cã, în noaptea fatalã, l-ar fi vãzut pe Dan trecînd spre casã, urmat, dupã cîteva minute, de Marcu, care era cu soþia. Informaþia era mai mult decît încurajatoare. Dar era ea realã? Le-am ordonat celor doi sã verifice urgent dacã între paznic ºi Marcu existau relaþii de duºmãnie, dacã nu cumva paznicul urmãrea sã se rãzbune pe acesta. În acelaºi timp, le-am cerut sã afle ºi eventualele antecedente ale martorului ºi... sã stabileascã de unde puteau veni cei doi soþi în noaptea crimei, la ora respectivã. Ofiþerii mi-au rãspuns cã verificaserã de unde veneau soþii Marcu; ieºiserã de la cinematograf, la orele 22,30, ºi, pentru a ajunge acasã, trebuiserã sã meargã, într-adevãr, pe aceeaºi stradã ca ºi Dan S. Noile elemente se coroborau cu informaþiile referitoare la vizitele pe care se spunea cã le fãcuse Dan la centrul de pîine, sau chiar la domiciliul soþiei prietenului sãu, Marcu. În noaptea ºi în jurul orei critice, Marcu trecuse pe lîngã locul faptei, timp în care întregul cartier era cufundat în liniºtea nopþii.

Au urmat zile întregi de cãutãri... Doi investigatori ºi-au axat atenþia asupra familiei suspectului. Starea de spirit a ofiþerilor reflecta speranþa de succes. Cei însãrcinaþi cu verificarea suspectului Marcu – deºi primiserã indicaþii sã pãstreze secretul activitãþii – ºi-au exteriorizat optimismul, convingerile lor ajungînd sã fie cunoscute, în scurt timp, ºi-n celelalte cercuri de investigatori.

Din experienþa altor cazuri, ne era cunoscut cã orice mic entuziasm, dacã nu era justificat, putea îngreuna serios drumul spre succes.

Am reanalizat multilateral cazul, prin ºedinþe operative. Am luat în discuþie ºi pe ceilalþi suspecþi, indiferent

de numãrul ºi valoarea elementelor de suspiciune împotriva lor, fãrã a fi neglijate, însã, studierea ºi verificarea suspectului principal Marcu. Noile date obþinute au fãcut ca lucrurile sã se complice: în urma unui proces, cu puþin timp înainte de a fi fost comisã crima, Dan obþinuse hotãrîrea judecãtoreascã de evacuare – din locuinþa comunã – a chiriaºilor Necula ºi Sava. Dupã aceastã hotãrîre, urmaserã certuri, ºi Dan fusese ameninþat de cei doi cu moartea. În timp ce atenþia noastrã se îndrepta încã asupra primului suspect, Marcu, a apãrut un alt raport interesant. De data aceasta, al cãpitanului Nicolae Teodorescu.

– Noile informaþii vin sã arate ca suspect principal pe Sava, unul din cei doi chiriaºi evacuaþi. El a fost vãzut, imediat dupã crimã, cu zgîrieturi pe faþã...

Numai dupã cîteva zile de la declanºarea acþiunii, investigaþiile confirmau cã victima trãise în concubinaj cu cinci femei, cu ultima din ele continuînd sã întreþinã legãturi ºi dupã cãsãtorie. Soþul acesteia, întors acasã dupã satisfacerea stagiului militar, aflase de toatã situaþia. S-au fãcut noi ºi noi verificãri, neputînd fi ignoratã nici persoana celui de-al treilea suspect. În acþiunea generalã, a trebuit însã sã se þinã seamã, simultan, de toate ipotezele. Fiecare din ele pãrea a fi verosimilã, ºi fiecare zi oferea noi informaþii, care fãceau ca munca noastrã sã întîmpine din ce în ce mai multe dificultãþi. Pe mãsurã ce apãreau noi persoane suspecte, ne îndepãrtam ºi mai mult de perspectiva rezolvãrii cazului... (va urma) DUMITRU CEACANICA

Preºedintele irakian era pentru el un aliat ºi o grijã permanentã. Un partener a cãrui putere era de neocolit pentru fragila Iordanie, dar ºi un conducãtor ale cãrui ambiþii afiºate puteau destabiliza precarul echilibru ce mai exista. Dupã eºecul reuniunii de la Amman, din 24 februarie, regele Hussein i-a propus preºedintelui irakian sã facã un turneu prin statele din Golf pentru a încerca sã realizeze un acord între Kuweit, Arabia Sauditã ºi Irak. Regele a plecat în acest turneu la data de 26 februarie, ºi timp de trei zile a circulat între capitalele din regiune, purtînd discuþii aprofundate cu toþi conducãtorii de stat. A revenit la Amman epuizat, în noaptea 1 martie. La 3 martie, dimineaþa, i-a telefonat Saddam Hussein: - Trimit un avion. Vã aºtept la Bagdad.

Cei doi s-au întîlnit timp de mai bine de patru ore iar regele Hussein a fãcut un raport amãnunþit asupra acestei cãlãtorii. Un fapt era evident: negocierile pãreau imposibile. Suveranul iordanian nu a obþinut nici un semnal pozitiv de la liderii din Golf. Saddam Hussein avea trei obiective: sã regleze diferendele de frontierã cu Kuweitul ºi, în mod special, problema cîmpurilor petrolifere bogate de la Rumaylah, care se situau tocmai în zona contestatã. Voia sã închirieze de la emirat douã insule, Warba ºi Bubyian, care i-ar fi asigurat accesul la Golf, element considerat ca vital pentru Irak. În sfîrºit, dorea sã reglementeze problema datoriei acumulate în timpul rãzboiului cu Iranul.

Regele Hussein i-a precizat cã emirul Kuweitului refuzã sã angajeze orice negociere, atît timp cît Irakul nu recunoºtea oficial suveranitatea Kuweitului dar, la puþin timp, Consiliul Militar Revoluþionar, care controla efectiv þara, a anulat aceastã decizie.

Instalat comod într-un fotoliu, Saddam Hussein asculta atent, cu ochii întredeschiºi ºi aprinzîndu-ºi, din timp în timp, cîte o þigarã, propunerile suveranului haºemit.

Deoarece prevedea ºi anticipa finalul neacceptãrii din partea sa, Saddam nu-ºi manifesta în nici un fel nervozitatea. I-a mulþumit oaspetelui sãu pentru efortul de mediere, spunîndu-i cã sperã „ca luciditatea ºi bunãvoinþa sã triumfe, în sfîrºit, în aceastã problemã”. Acþiona discret ºi conciliant, maniere insolite la un om care îºi obiºnuise colegii cu adevãrate izbucniri de mînie. În decembrie 1989 - iritat de lipsa unui progres real în negocierile dintre Irak ºi Kuweit ºi de atitudinea Arabiei Saudite care pãrea cã sprijinã discret poziþia emiratului i-a telefonat în plinã noapte suveranului saudit, la palatul sãu din Djeddah. Regele Fahd l-a auzit pe Saddam Hussein urlîndu-i la ureche: „Nu sînteþi decît un codoº ºi un fiu de codoº”, dupã care a trîntit telefonul cu brutalitate. Hosni Mubarak, care nu-ºi ascundea profunda antipatie faþa de irakian, rezuma sentimentele mai multor ºefi de stat arabi, atunci cînd îl califica drept „un veritabil psihopat”. (va urma) PIERRE SALINGER, ERIC LAURENT

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 15 februarie 2019

Clipa ºi veºnicia Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (19) LUNA FEBRUARIE 10 februarie Ridicã-te!

A zis Dumnezeu cãtre Moise: „Suie-te la Domnul, tu ºi Aaron”. (Ieºirea 24, 1) ,,Ridica-voi ochii mei spre munþi”, spune Psalmistul. Acesta este, fãrã doar ºi poate, un rãspuns la chemarea: ,,Suie-te la Domnul”. În urma ochilor sã se ridice la EI sufletul ºi viaþa, apucîndu-se de mîna lui Dumnezeu, care se întinde în jos ca sã ne ridice ºi sã ne apropie de EI. Omul nu se poate elibera singur de pãcat ºi de jugul trupului, nu poate sã se caþãre la Cer pe povîrniºul ispitelor ºi smintelilor - însã, mînã în mînã cu Cel care a deschis ºi a croit calea, sufletul se îndreaptã cu vigoare în sus, iar ceea ce înainte îi era piatrã de poticnire ºi prilej de cãdere se preschimbã în trepte de înãlþare. Pãcatul ºi trupul sunt cãlcate în picioare, învinse, ºi pas cu pas, înaintãm ºi ne ridicãm.

Lui Iacov, viaþa i s-a înfãþiºat în chip de scarã pe care urcau ºi coborau îngerii. ªi viaþa noastrã este o scarã, pe care a coborît Fiul lui Dumnezeu pînã la treapta cea mai de jos ca sã ne ridice ºi sã ne ducã la Dumnezeu - uneori pe o potecã spinoasã, însã oricum binecuvîntatã, deoarece poartã urma paºilor Lui. Un copil ce trãgea sã moarã se ruga plîngãtor: „Ridicaþi-mã sus, mai sus!” Tatãl sãu l-a luat în braþe ºi l-a ridicat sus, dar copilul continua sã se roage, cu voce întretãiatã, pînã la ultima suflare: „Mai sus, mai sus!” Curînd, Domnul L-a primit la Sine — din mîinile tremurînde ale tatãlui pãmîntesc în braþele iubitoare ale Tatãlui Ceresc. La mormîntul copilului, alãturi de numele acestuia, au fost scrise ºi cuvintele „RIDICAT MAI SUS!” Domnul ne cheamã pe toþi la Sine, mai sus, mai aproape de El, ºi vrea sã ne ridice de la cele pãmînteºti la cele cereºti.

11 februarie Eºti liber ,,Pe calea poruncilor Tale am alergat cînd ai lãrgit inima mea; am umblat întru lãrgime, cã poruncile Tale am cãutat”.

(Psalmi 118, 32, 45) Cînd inima þi-e lãrgitã îþi vine mai uºor sã te supui Legii dumnezeieºti, iar cînd îndeplineºti o ascultare, prin însuºi acest fapt inima se lãrgeºte. În asta nu existã nici o contradicþie, precum se poate încredinþa oricine din proprie experienþã. Îndeplinind voia lui Dumnezeu veþi ajunge la cunoaºterea adevãrului, iar adevãrul vã va face liberi. Pãzind poruncile Lui, veþi rãmîne în dragostea Lui, iar rãmînînd în El veþi aduce multã roadã (v. Ioan 8, 15).

Nu-i aºa cã vã simþiþi bine cînd inima e lãrgitã, în loc sã vã simþiþi ca într-o închisoare ºi sã fiþi chinuiþi la nesfîrºit de

Cu picioarele pe pãmînt (23) - Care este punctul de plecare pe calea mîntuirii?

- Punctul de plecare este identificarea profundã a originii pãcatului, recunoaºterea lui, acceptarea faptului cã existã, neacceptarea lui ca partener de viaþã ºi de aici trebuie fãcut tot ceea ce trebuie, adicã gãsit duhovnic, spovedanie, împãrtãºanie, rugãciune...

- Pãrinte, fãrã legãturã cu Athosul, am fost la Ierusalim ºi am sesizat un conflict continuu între confesiuni, desfãºurat pe cîþiva kilometri pãtraþi. Existã vreo ºansã de acceptare reciprocã?

- În Israel nu va fi niciodatã pace ºi îþi voi spune ce mi-a zis o maicã de la Aºezãmîntul Românesc: pãmîntul din Israel este atît de sfînt prin faptul cã Domnul nostru Iisus Hristos ºi Maica Domnului au cãlcat pe el, încît demonul nu-l poate atinge, fiind obligat sã calce pe spatele oamenilor. De aceea nu se înþelege om cu om.

- Pãrinte, am vãzut persoane purtînd crucea ori brelocuri cu sfinþi la chei. A început chiar o afacere din vînzarea unor astfel de obiecte. Este în regulã acest lucru?

- Nu purta crucea sau brelocuri cu sfinþi la chei dacã ai obiceiul sã-þi pãstrezi cheile în buzunarul de la pantaloni. Asta este o lipsã mare de respect.

Cu sfinþii la gît - Pãrinte, în general, Sfintele moaºte se pãstreazã în Bisericã, dar în Grecia am vãzut familii care au sfinte moaºte acasã. În Sfîntul Munte aproape toþi cãlugãrii au sfinþi în chili, iar unii îi poartã la gît. Întrucît este un aspect pe care îl doresc lãmurit, îmi puteþi spune cîte ceva?

- Desigur, sfintele moaºte se pãstreazã, în general, în Bisericã. În România aceasta este cutuma, dar în Grecia gãsim sfinþi ºi acasã la familii. Bãnuieºti de ce?

- Nu, recunosc cã am o curiozitate.

regrete sterpe? Cînd inima e lãrgitã respiri liber, mergi drept ºi repede, nu mai simþi oboseala ºi vezi þinta limpede înaintea ta.

Dar nici un om din lume nu îmi poate lãrgi inima, chiar dacã e în stare sã mã facã stãpînul unei uriaºe împãrãþii. Oricît de mult aº repeta: „Sînt liber!”, inima mea tot va fi într-o temniþã strîmtã ºi în robia pãcatului, pînã cînd Domnul o va lãrgi, slobozindu-mã de smintealã ºi de pãcat.

Din firea noastrã suntem robi, dar Domnul, în milostivirea Sa, ne-a dat libertatea. Ne-a cumpãrat cu preþul Sîngelui Sãu, ne-a poruncit sã atingem cu credinþã mîntuitoarea Cruce a lui lisus Hristos ºi ne-a zis: „Sînteþi liberi!” Tu n-ai auzit acest glas? N-ai simþit cum au cãzut de pe tine cãtuºele ºi cum þi s-a lãrgit inima? Nu te puteai miºca, iar acum poþi ºi trebuie sã urmezi nãzuinþei lãuntrice. Ascultarea a devenit pentru tine posibilã, uºoarã, aducãtoare de bucurie. O întindere uriaºã se deschide în faþa ta, ºi simþi cã poþi sã treci peste ea, pentru cã te vezi liber ºi mîntuit. Poþi sã îþi faci lucrarea, pentru cã în tine sa sãvîrºit deja lucrarea Domnului tãu ºi ai cunoscut din proprie experienþã adevãrul acestor spuse: „Dacã Fiul vã va face liberi, liberi veþi fi într-adevãr“ (Ioan 8, 36).

12 februarie Sã nãzuieºti spre pace „Iar dacã vã muºcaþi unul pe altul ºi vã mîncaþi, vedeþi sã nu vã nimiciþi voi intre voi“. (Galateni 5, 15) A muºca! A mînca! Ce cuvinte grele! ªi totuºi, nu sînt prea grele, dacã ne uitãm ce se petrece în realitate. Ce presiune a urii ºi a rãutãþii se simte din toate pãrþile ºi cît de pierzãtor lucreazã ea asupra sufletelor fragede, tinere, care n-au gustat încã amãrãciunea ºi neînduplecarea judecãþilor omeneºti! Cîndva ni se vor arãta roadele vrajbei noastre pãmînteºti, ºi atunci ne vom îngrozi. Dumnezeu ne vrea fãcãtori de pace, iar noi ne certãm.

Dumnezeu ne vrea ziditori, iar noi dãrîmãm. Dumnezeu ne vrea samarineni milostivi, care sã-l miluiascã pe cel rãnit, sã-l ridice ºi sã îi lege rãnile, iar noi rîdem adeseori de rãnile pãcatelor noastre ori strãine sau osîndim fãrã milã la aproapele nostru ceea ce îndreptãþim la noi înºine. Dacã asemenea înverºunare apare ºi între credincioºi, dacã oamenii se poartã unii cu alþii duºmãnos din motive personale sau din îngustimea vederilor lor, aceasta este o mare ruºine pentru numele lui Hristos, Care a venit sã-i uneascã în Sine pe cei de departe ºi pe cei de aproape, nimicind orice vrãjmãºie cu Crucea Sa! Aºadar, cele înalte sã înãbuºe cele josnice. Dragostea pe care doar Dumnezeu o poate da sã biruie toate cele ce se ridicã împotriva ei. Ascultarea de îndemnul: ,,Cãutaþi pacea ºi urmaþio” (I Petru 3, 11) sã triumfe asupra tuturor dezbinãrilor ce otrãvesc inima ºi viaþa. Dacã suntem creºtini adevãraþi, teama cã o sã-L întristãm pe Hristos va stinge în noi toate supãrãrile personale ºi ne va da imbold sã proslãvim prin cuvînt, prin faptã ºi prin gînd numele lui cel Sfînt.

(va urma) - În Grecia gãseºti mult mai mulþi sfinþi decît în România, iar existenþa sfinþilor în casele oamenilor este o stare cît se poate de fireascã.

- Deci aº putea þine sfinþi acasã?

- Poþi, dar ca sã convieþuieºti cu sfinþii nu vei mai putea face multe alte lucruri. Întreaga ta viaþã va trebui sã sufere transformãri. Va trebui sã îþi modifici atitudinea, comportamentul, limbajul, gîndirea, ceea ce nu este uºor. Totuºi, exemple avem ºi în România. Iatã, Sfinþii Închisorilor au ales sã stea ºi acasã la familii. Nimic nefiresc.

- Pãrinte, cum stã treaba cu purtatul sfinþilor la gît?

- Ioane, poþi purta sfinþi la gît, dar pentru asta, întrucît obiceiul este de a pãstra sfinþii în Bisericã, tu va trebui sã fii Altar. (va urma) IONUÞ RITEª

250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici Cãsãtoria trupeascã reprezintã o Tainã asemãnãtoare Euharistiei, împãrtãºirii credincioºilor. În ce sens? În acela cã în Euharistie, prin puterea lui Dumnezeu, prin minunea credinþei care uneºte ºi a iubirii pe care o au unul pentru celãlalt, creºtinul ºi Hristos devin una. ªi în cãsnicie, datoritã credinþei pe care o au unul în altul ºi a iubirii pe care o au unul pentru celãlalt, doi oameni depãºesc orice dezbinare ºi devin o singurã fiinþã, o singurã personalitate în douã persoane. Aceasta reprezintã, în acelaºi timp, deplinãtatea cãsãtoriei duhovniceºti, sufleteºti, trupeºti ºi deplinãtatea castitãþii: cînd doi oameni se raporteazã unul la celãlalt ca la ceva sfînt ºi prefac toate relaþiile lor, inclusiv cele trupeºti, în Tainã, în ceva care depãºeºte pãmîntul ºi se înalþã în veºnicie.

(Mitropolitul Antonie al Surojului)

Cînd e aproape clipa De a-mi lua bun rãmas Cînd nori pe cer aripa Mai scuturã un ceas La geamul odãiþei La cãpãtîiul meu Se-ntinde valea morþii În capãt, Dumnezeu

Iar El mã ia de mînã E ajutorul meu Trecînd ca sã mã þinã Tocmai cînd e mai greu Uºor mã duce-n cerul Albastru, luminos Cu minunaþii îngeri Lîngã Isus Christos Acolo nu mai sînt Chemãrile-nserãrii Ci cîntece-nchinate La Domnul învierii De-acolo-i alungatã Toat-apãsarea ceþii Spre-a strãluci în Slavã Domnul Iisus cu drepþii ªi fericiþi spre Tatãl Sfînt Sfioºi mulþi vom pãºi Moartea e moartã în pãmînt În cer sînt bucurii Ai coborît din ceru-nalt Ajungi un muritor Ca eu ºi multe mii de mii-n Pãcate sã nu mor În pîinea vieþii Tu te-ai frînt Cel fãrã de pãcat Sã-mi iei pãcatul cã-s pãmînt Mult sînge ai vãrsat ªi împãcat cu Tine, Doamne Cu mine-s împãcat Un lucru ce-l fãcusem rãu La fel de rãu mã doare Pe lemnul rãstignirii eu Am pus o Jertfã mare Pe care mai întîi noi cu toþii Am chinuit-o greu Erai chiar tu - Cuvîntul Vieþii ªi om, ºi Dumnezeu Cîtã iubire-ai risipit, Doamne, cît dor de bine Pe noi, netrebnici robi ai tãi, Sã ne întorci la Tine Ce am fost noi, Isuse Ce sîntem noi, Stãpîne?

O pleavã ce se duce ªi-o alta care vine Împrãºtiatã toatã De vîntul toamnei rece Un abur ce apare o clipã ªi-apoi la fel de iute trece Noi pumn de lut Ce de la Tatãl Suflare am primit Cu gelozie mare Ne vrei Isus iubit Ca veºnicia-ntreagã Sã o trãim de tot Cu Tatãl Preaputernic Cu Domnul Savaot.

Cpt. (r) dr. PAVEL MOLDOVAN

„ROMÂNIA MARE“

S S as se e ,, ,, a

Pag. a 21-a – 15 februarie 2019

P P II M Mo oc cc ch h ii o o !!

TelDrum va deszãpezi Venezuela

Preºedintele Vladimir Putin va ajunge în România?

Profesorii vor avea în dotare sãbii laser pentru autoapãrare

Fãrã nici un fel de preambul, preºedintelui Camerei Deputaþilor, Liviu Dragnea, i-a fost solicitatã de urgenþã prezenþa la Washington, de cãtre însuºi preºedintele american, Donald Trump, într-un moment extrem de tensionat pe scena internaþionalã. Chiar dacã, aparent ºi oficial, Dragnea a mers la un eveniment creºtin, în realitate se pare cã prezenþa lui în capitala americanã are un cu totul ºi cu totul alt scop. Conform unor surse care au dorit sã rãmînã anonime, Liviu Dragnea va avea un rol extrem de important în criza venezueleanã, în sensul cã va fi trimis la Caracas ca reprezentant special al preºedintelui american, ca sã calmeze spiritele deja încinse ºi, de ce nu, sã facã ºi cîteva investiþii imobiliare. ,,Liviu Dragnea a demonstrat cã este un investitor în Brazilia, aºa cã Trump îºi doreºte un astfel de om ºi la Caracas, care sã-l umileascã pe Maduro, ºi i-a propus deja sã fie acolo un premier precum este Dãncilã în România’’. Cu un astfel de premier, preºedintele Maduro nu doar cã va pleca de la putere, lãsîndu-l pe reprezentantul Americii la cîrma Venezuelei, dar se pare cã va merge în Tibet, unde va petrece cel puþin 7 ani pentru purificare, au mai declarat sursele citate.

Pentru SUA, pentru întreaga lume civilizatã, soluþia Dragnea este singura care va avea efect imediat ºi pe termen lung în Venezuela. Existã ºi un cost, este adevãrat, ºi anume transferul unui numãr nespecificat de teleormãneni la Caracas, pentru preluarea funcþiilor cheie administrative, dorinþa preºedintelui PSD fiind una simplã: compania Tel Drum sã primeascã toate contractele de deszãpezire din statul sud-american, dorinþã pe care preºedintele american i-a îndeplinit-o deja.

Mesajul prin care Rusia cere Statelor Unite ale Americii sã demonteze scutul antirachetã de la Deveselu, nu a rãmas fãrã urmãri în diplomaþia româneascã. Neºtiind ce sã rãspundã, dat fiind faptul cã nu primise nimic de peste ocean, o luare de poziþie oficialã, caprã sau în genunchi, Meleºcanu, cel mai longeviv agent secret al MAE, a declarat, într-un final, cã nu existã încã o poziþie oficialã a României în acest

Atinºi la coarda sensibilã, politicienii români au plîns de s-au prãpãdit cînd au aflat cã o profesoarã din Ploieºti a fost înjunghiatã de un fost elev. Fãrã sã mai stea pe gînduri, ºi nici pe alte obiecte, au decis sã promulge o lege prin care sã se punã capãt unor astfel de evenimente tragice, mai ales cã România, care are aspiraþii înalte, nu poate sã rãmînã aºa, la nivel de cuþit. Prin urmare, decizia Parlamentului a fost simplã, ºi anume sã se autorizeze portul de armã automatã la intrarea în instituþii de învãþãmînt, iar paznicii sã deþinã, pe lîngã vestitul spray lacrimogen „Lambada”, ºi un AKM cu muniþie dispersabilã, plus cîteva pistoale Makarov, pentru descurajarea inamicului.

Conform proiectului de lege, fiecare profesor are sã fie dotat cu vestã antiglonþ, cascã de protecþie ºi ochelari cu infraroºu, iar ca arme de atac, vor purta la cingãtoare vestitul Falx, arma renumitã a dacilor, precum ºi cîteva sãbii laser cu luminã verde, aºa cum aveau ultimii Jedi. „Credem cã acum dascãlii se vor simþi în siguranþã, mai ales cã am dispus ºi alocarea unor vehicule blindate pentru transportul lor la ºi de la ºcoalã. Sîntem cu sufletul împãcat, mai ales cã, în acest mod, elevii vor vedea ce înseamnã cu adevãrat sã fii dacãl în România, ºi vor pleca cît mai departe de aici, în alte þãri, aºa cum prevede politica naþionalã actualã”, a declarat un politician ce a dorit sã îºi pãstreze anonimatul, în timp ce îºi testa propria sabie laser, marca „Vader”. În prezent, se duc lupte intense pentru a afla cine va cîºtiga licitaþia prin care se vor distribui în ºcoli sãbiile laser. Se pare cã va fi declarat cîºtigãtor cel care va demonstra cît de eficientã este sabia lui în lupta cu pumnalele celor care vin cu gînduri rele în ºcoli.

D.A.

Sã mai ºi rîdem! caz, dar pãrerea lui este cã, dacã americanii tot vor demontat scutul, de ce nu vine însuºi preºedintele Putin în România, cu o cheie de 16 ºi un ciocan, sã-l facã aºchii sau sã-l transforme în altceva. „Sã vinã Putin sã-l demonteze dar doar dacã primim OK-ul de la Washington. ªi, dacã nu are sã vinã preºedintele rus, avem suficiente familii de romi în apropiere, aºa cã o sã fie floare la ureche sã fie dus la fier vechi. În fond, dacã acest scut stã în calea unor bune relaþii rusoamericane, de ce sã nu profitãm ºi noi, ca stat, ºi ei, romii, ca etnie”, s-a întrebat retoric ministrul român de externe, zîmbind cu subînþeles cãtre cei care au avut rãbdare sã-l asculte.

Aºa cum se cunoaºte, SUA a denunþat tratatul INF încheiat cu fosta URSS în 1987, acesta devenind nul în urmãtoarele 6 luni. Ministrul de Externe al Rusiei considerã cã scutul antirachetã de la Deveselu se poate transforma uºor în rampã de lansare a rachetelor de croazierã, motiv pentru care au cerut oficial SUA sã fie demontat.

Pag. a 22-a – 15 februarie 2019

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Laudã femeii române! (1) (urmare din pag. 1)

Sã ne bucurãm, aºadar, de aceastã primãvarã pe cît de frumoasã, pe atît de furtunoasã, ultima din acest secol ºi din acest mileniu, fiindcã de prea multe ori ne lãsãm copleºiþi de griji ºi necazuri, ne culcãm noaptea cu ochii obosiþi ºi ne trezim în zori cu limba de cenuºã, în vreme ce un sentiment de zãdãrnicie, de „deºertãciune a deºertãciunilor” pune stãpînire pe noi. Dacã înaintaºii noºtri aveau o aurã de raze, noi avem un imens cearcãn de nesomn, de frãmîntãri ºi durere, fiindcã punem totul la inimã. Eu cred cã, în ciuda tuturor acelora care fac tot posibilul sã ne transforme existenþa într-un coºmar, viaþa e frumoasã ºi meritã trãitã, pentru cã ea nu a fost creatã întîmplãtor de Dumnezeu, ci cu un scop anume. A spune care e scopul vieþii e ca ºi cum ai încerca sã explici care e rostul Soarelui pe cer sau al Luceafãrului de ziuã. Am convingerea cã omul se naºte, trãieºte ºi moare pentru slava lui Dumnezeu, pentru iubire, pentru perpetuarea miracolelor Universului. Mi-a dat Dumnezeu copii atunci cînd am ajuns la o vîrstã maturã ºi, cu experienþa ºi puterea de judecatã pe care le am acum, încerc sã descopãr tainele existenþei umane în evoluþia acestor mici comori. Este un spectacol unic ºi întreaga Istorie a speciei umane se repetã, sub ochii pãrinþilor, o datã cu dospirea pîntecului femeii însãrcinate, cu naºterea pruncului, cu primii paºi ºi întîiele vorbe, cu formarea trãsãturilor faciale ºi a celor de caracter, cu captarea fluidului dragostei în tiparul naturii umane, care creºte ºi înfloreºte pe nebãgate de seamã. Redescopãr nestematele vieþii o datã cu copiii mei, cu miºcãrile lor de gîze la soare, cu pupilele lor, care vãd totul mai mare ºi mai înalt; ceea ce pentru noi are valoare de amãnunt, la ei capãtã contururi fabuloase, ei asociazã culorile ºi minunile firii cu tot felul de fenomene cãrora noi le-am pierdut de mult timp gustul ºi farmecul. Nu voi înceta niciodatã sã mã minunez faþã de candoarea „puiului de om”, care este cea mai mare creaþie a divinitãþii. Aº vrea ca politica sã-mi dea liber mãcar 3 luni, pentru a scrie o carte pentru copii, care s-ar vinde ca pîinea caldã ºi care, sînt convins, i-ar face pe mulþi sã se regãseascã în ea, aºa cum s-a întîmplat cu „Micul Prinþ”, sau „Cuore”, sau „Amintiri din copilãrie”, faþã de care aspir sã mã apropii. Dacã Dumnezeu l-a creat pe om dupã chipul ºi asemãnarea Lui, înseamnã cã El, Dumnezeu, poate fi, concomitent, ºi copil, ºi matur, ºi bãtrîn. Un proverb chinezesc spune cã „primul copil e o jucãrie, abia primul nepot e privit ca întîiul copil”. E comprimatã multã înþelepciune aici ºi cei care au trecut prin fazele astea ºtiu cît de adevãrat e totul. Destinul a fãcut ca eu sã-mi trãiesc viaþa mai mult în zona femininã a lumii. Am fost crescut de o mamã iubitoare pînã la sacrificiul de sine, dar ºi de douã surori care, ca mai toate adolescentele, mã priveau ca pe copilul lor; am douã fetiþe pe care le iubesc ca pe ochii din cap, care cred ºi ele cã eu sînt copilul lor, ºi încã nu ºtiu cît le învãþ eu pe ele ºi cît mã învaþã ele pe mine; pe tot parcursul vieþii mele, o pornire lãuntricã inexplicabilã m-a fãcut sã doresc sã fiu pe placul femeilor ºi, la maturitate, am lucrat cel mai bine cu femeile. De ce?

Pentru inteligenþa, loialitatea ºi spiritul lor pragmatic. Eu ºtiu numeroase cazuri de femei jertfite pentru o idee, sau care au murit cu arma în mînã – dar încã n-am auzit de vreun bãrbat care sã nascã. Aceasta e diferenþa, la urma urmei: în vreme ce femeile pot face aproape tot ceea ce fac bãrbaþii, aceºtia nu pot face nici a mia parte din ceea ce fac femeile. Fãrã femei, Biblia n-ar mai fi Biblie. Fãrã femei, arta lumii n-ar mai exista.

Fãrã femei, în fond, n-ar mai fi specia umanã sau, dacã, prin absurd, aceasta s-ar perpetua

printr-o invenþie a geneticii, ar fi o populaþie de golemi, de fiinþe maºinale, lipsite de roua dulce ºi inefabilã a frumuseþii. Pãrintele lui „Faust”, Goethe, vorbea de „Etern femininul” care se înalþã-n tãrii. Shakespeare scria „Oh, slãbiciune, numele tãu e femeie!”, iar Paul Valery ne-a lãsat o metaforã tulburãtoare, care comparã forþa cu gingãºia: „Uraganul poate sã radã un oraº, dar nu poate nici mãcar sã dezlipeascã o scrisoare sau sã desfacã un nod de aþã”. Ei, bine, femeia este cea care lipeºte sau dezlipeºte o scrisoare, ea este cea care face sau desface un nod de aþã. Ea nu poate pãstra o tainã, cum se plîngea Aristotel, dar, în definitiv, ea e însãºi Taina. Atunci cînd, dintr-un motiv sau altul, femeia se ticãloºeºte, sã extragem din biblioteca lumii balsamul plãmãdit de Victor Hugo: „Nu insultaþi niciodatã o femeie care cade! Cine ºtie sub ce povarã se prãbuºeºte sãrmanul ei suflet?” Întotdeauna, atunci cînd mam gîndit la marii oameni ai lumii, o privire lãuntricã m-a fãcut sã vãd ceea ce nu prea mulþi pot sã vadã: ºi anume chipul cu aureolã de înger al maicii lor, profilat în spate, ca un tablou votiv sau vitraliu de bisericã. Umanistul german Herbart spunea cã „o mamã bunã valoreazã cît 100 de profesori”. Aºa mã gândesc la Maica Domnului, care a fost aleasã ca vas sfînt pentru întruparea lui Dumnezeu pe pãmînt. Tot într-un aprilie, dar în 1989, am avut ºansa sã vizitez cetatea anticã Efes unde, spun izvoarele vechi, a peregrinat Fecioara Maria. Am intrat în acea capelã micã, m-am umplut de Duhul Sfînt ºi mam gîndit cã acolo s-a rugat la propriul ei Fiu o femeie la care totul era frumos, de la înfãþiºare pînã la nume, pentru cã în ebraicã Maria înseamnã „Steaua Mãrii”.

A fi nãscãtoare de Dumnezeu – iatã o imensitate pe care mintea noastrã nu poate s-o cuprindã. În apropiere, se întindea fosta cetate Efes, cu colonadele ºi amfiteatrele sale de marmurã ºi cine crede cã aceastã faimoasã aºezare a Asiei Mici e la fel de mãruntã ca Histria sau Sucidava de la noi se înºalã, dimensiunile sînt colosale, mai mari decît ale unui nou cartier bucureºtean, gen Drumul Taberei sau Balta Albã. Acum 2000 de ani era vremea miracolelor ºi mã gîndeam la ieslea aceea sãrãcãcioasã, plinã de aburii calzi ai dobitoacelor, un fel de saunã sacrã sau de Maternitate divinã, unde Maria a îndurat chinurile facerii, dupã care imaginaþia m-a dus la scena rãstignirii ºi a pogorîrii lui Isus de pe cruce, îngrijit de mama Lui ºi de alte femei, iar apoi am fost iluminat de Înviere ca de explozia unei supernove. Toate acestea le-a trãit, ori le-a vãzut o urmaºã a Evei, o femeie plãpîndã la trup, dar cu destin cosmic. Faptele se întîmplau acum douã milenii, însã tocmai în aceasta constã gloria Bisericii Creºtine: totul e atît de proaspãt, atît de viu ºi de apropiat în timp, tocmai fiindcã a fost adevãrat! Iatã ºi explicaþia formulei sacrale „Adevãrat a-nviat!” ªi nu mã pot opri sã mã gîndesc la Cornelia, mama Grachilor ºi fiica lui Scipio Africanul, la rãpirea sabinelor de cãtre Romulus ºi romanii sãi (de unde, scrie Plutarh, s-a întins în toatã lumea obiceiul de a se trece miresele pragul, pe braþe), dar mã gîndesc ºi la mama lui Alexandru Macedon, care a visat un ºarpe fabulos înainte de a-l naºte pe cuceritorul lumii, la mama lui Napoleon Bonaparte, care l-a nãscut pe un alt cuceritor în mare grabã, venind de la muncile cîmpului. ªi ce-am mai vãzut eu în viaþã? Mormîntul supremei iubiri a lui Dante Alighieri, Beatrice, aflat sub dalele de piatrã ale Bisericii Santa Margherita din Florenþa, încã din anul 1290. Am mai vãzut balconul Julietei, din Verona, la o casã unde dãinuiesc mii de semnãturi de îndrãgostiþi, din întreaga lume, dar am mai admirat ºi cãmãruþa ca o mansardã, din Bonn, unde o Maria-Magdalena îl nãºtea pe titanul muzicii universale, Ludwig van

Beethoven. Am mai vãzut ºi butucul acela din Londra, unde Regele Henric al VIII-lea ºi-a decapitat cele mai multe dintre neveste.

Pretutindeni, lacrimi ºi sînge de femeie. ªi ce-ar fi fost, oare, destinul unor români de vazã, ca ªtefan cel Mare, Mihai Viteazul, Nicolae Bãlcescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, fãrã iubitele lor mame? Am fost la Ipoteºti, în toamna anului 1968, dar ºi în toamna anului 1996, ºi am depus ofranda unor trandafiri de purpurã ºi brumã la mormîntul Domniþei Raluca, nãscutã la 1816, care, în crucea veacului trecut, l-a dãruit Þãrii ºi Umanitãþii pe unul dintre cei mai mari ºi mai curaþi oameni care au vãzut vreodatã lumina zilei, femeie de o nobilã frumuseþe, în tradiþia româncelor adevãrate, care, ruinatã de un prea mare numãr de naºteri, dar ºi de griji ºi drame familiale, avea sã moarã de cancer încã de tînãrã. Tulburat de dorul ei, ilustrul sãu fiu avea sã pãrãseascã petrecerea de Revelion a nopþii de la cumpãna anilor 1879 ºi 1880, datã în locuinþa somptuoasã a lui Titu Maiorescu, apoi s-a dus în odãiþa lui friguroasã, de bunã seamã cã a aprins o lumînare pe masa de brad, a tras perdelele, ºia fãcut o cafea la „maºina de spirt”, ºi-a trecut pana prin pãrul negru ºi, în vreme ce viscolul rãvãºea Bucureºtii acelui început de erã, împletindu-se cu puºcoacele ºi cîntecele chefliilor, ca-n „D-ale carnavalului” sau „Conu’ Leonida faþã cu reacþiunea”, el, Poetul, a redevenit copil, a strivit o lacrimã între gene ºi a aºternut pe hîrtie, dintr-o suflare, cu caligrafia lui rotundã ºi frumoasã, una dintre cele mai fascinante elegii ale liricii universale: „O, mamã, dulce mamã, din negura de vremi/ Pe freamãtul de frunze la tine tu mã chemi...” ªi aºa avea sã fie, la sfîrºitul anilor ’80, el s-a dus la întîlnirea cea mare cu aceea care îi dãduse viaþã. Atîtea ºi atîtea românce frumoase au înnobilat Istoria Naþionalã ºi Universalã! Puþinã lume ºtie cã o fiicã a Domnitorului Mircea Ciobanul, cel care a ctitorit bisericuþa de cãrãmidã roºie de la Curtea Veche, de lîngã Hanul lui Manuc, a fost imortalizatã de vestitul pictor renascentist Paolo Veronese. Puþinã lume ºtie cã Petru cel Mare a trãit cu fiica lui Dimitrie Cantemir. Sã mai pomenim de devotamentul Doamnei Maria, vãduva lui Constantin Brâncoveanu, sau de curajul Anei Ipãtescu ºi al Ecaterinei Teodoroiu? Am sã reproduc, pentru prima oarã, o scenã de-a dreptul tulburãtoare, petrecutã în momentele premergãtoare Revoluþiei de la 1848 din Þara Româneascã, ai cãrei protagoniºti sînt Maria ºi C.A. Rosetti. Ea este descrisã de celebrul istoric francez Jules Michelet, citez: „La 6 iunie 1848, doamna Rosetti se afla în durerile facerii.

Bãrbatul ei, la picioarele patului, aºtepta îngrijorat ºi nerãbdãtor: se uita mereu la ceas. Femeia sa ºtia pentru ce. Rosetti trebuia sã însoþeascã pe doi prieteni, care plecau sã ridice Þara. Patria îl chema, þipetele femeii sale îl þineau pe loc. Nu mai puþin îngrijoratã de întîrziere, ea voia din toate puterile ca el sã fie liber. ªi a fost. La orele 6 dupã-amiaza, copilul era nãscut. «Mulþumesc lui Dumnezeu. Sãrutã-l ºi pleacã!» – acestea au fost cele dintîi cuvinte ale Mariei Rosetti, care zîmbi fericitã. Fetiþa a fost botezatã Libertatea”.

Aºadar, luna 6, ziua 6, ora 6, un 666 straniu ºi prevestitor de furtunã. Ei bine, aceastã femeie bravã, care era fata faimosului cãpitan Grant, fiind pe jumãtate englezoaicã ºi pe jumãtate franþuzoaicã, a devenit româncã pe de-a-ntregul prin adopþiune ºi avea sã fie efigia tabloului pictat de Rosenthal sub forma acelei femei cu o þinutã marþialã, înveºmîntatã în Tricolorul Românesc. Neîndoielnic, dacã ar fi rãmas în Anglia sa natalã, Maria Rosetti n-ar fi jucat niciodatã un asemenea rol istoric. (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 15 februarie 2019

CARTEA DE AUR Cele 300 de autografe celebre (8)

N-a fost oprire în care sã nu se rosteascã discursuri de cãtre amici, ca ºi de adversari, de cãrturari, ca ºi de simpli preoþi, de mici învãþãtori, ca ºi de simpli þãrani care în viaþa lor nu vorbiserã în public. Iar în goana trenului, pe cîmp, de-a lungul liniei, þãrani de pretutindeni, femei ºi copii aruncau cîte un mãnunchi de flori în negrul cortegiu care zbura. Iar cînd trenul s-a apropiat de gara Bucureºti, mecanicii zecilor de locomotive din staþie, ca printr-un consemn repetat, salutarã toþi cu sirenele lor umbra celui ce trecea, printr-un ºuierat grandios, care te înfiora. Corpul fu expus în rotonda de jos a Ateneului. În mijlocul acelui cadru impozant, sicriul italienesc de stejar, înãuntrul cãruia era cel de zinc, sta între patru fãclii. Tricolorul þãrii îi înfãºura rãmãºiþele. O supremã ºi meritatã îmbrãþiºare! A doua zi dimineaþa, Regina Maria veni sãi depunã la cãpãtîi o mare jerbã de flori naturale.

Regele Ferdinand veni la amiazã. Pe coroana lui se putea citi: «Regele. Lui Take Ionescu, amintire recunoscãtoare». Cele 17 mari cordoane ale tuturor þãrilor europene, cu amestecul lor de culori strãlucitoare, sclipeau la cãpãtîi. Vineri 30 iunie, în mijlocul unei afluenþe cum nu se mai vãzuse, sicriul urcat pe platforma unui afet de tun porni spre Gara de Nord, urmat pe jos de principele moºtenitor Carol, de toþi miniºtrii, membrii corpului diplomatic, înalþii magistraþi în robe roºii, ofiþeri superiori ºi o mulþime ce nu se putea cifra. ªeful guvernului, I. Brãtianu, deºi bolnav, þinu sã rosteascã personal cuvîntarea funebrã.

Palid ºi înecat de emoþie, el rosti un elogiu lipsit de orice reticenþã: «Din ambele colaborãri avute cu el, pe lîngã admiraþia însuºirilor sale intelectuale am pãstrat amintirea duioasã a relaþiilor simpatice prin care inima lui uºura dificultãþile». Iar mai departe, marea ºi definitiva recunoaºtere: «În fãptuirea României Mari se poate spune cu drept cuvînt: mare a fost partea sa».

Sicriul fu transportat la Gara de Nord. «Înmormîntarea a fost mai strãlucitã ca aceea a Regelui Carol», scrie N. Iorga în memorii. A doua zi, 1 iulie, pe un timp cald ºi senin, un car românesc împodobit cu brad, tras de ºase boi albi, urca încet spre Mînãstirea Sinaia.

Aceeaºi mînãstire care, cu 58 de ani în urmã, îl primise copil convalescent, redîndu-i viaþã, îl primea acum adormit ºi rece. În sunetul clopotelor, prietenii îi ridicarã corpul, pentru a-l simþi lîngã ei cea din urmã oarã.

Nu mai vorbea nimeni în tot cuprinsul. Ochii erau umezi ºi ficºi. Numai un þãran bãtrîn, un muntean pletos care-l vãzuse la Sinaia în fiecare varã, ºopti cu amãrãciune: «Lemn bun ori lemn rãu, tot o cenuºã – dar nu aceeaºi flacãrã…» Sicriul fu depus în micul paraclis umed ºi întunecos din fundul curþii mînãstireºti. Mai tîrziu, prin îngrijirea vãduvei sale, se transformarã douã chilii cãlugãreºti ºi se clãdi frumosul mausoleu actual în pur stil byzantin. Un mic turn, în acelaºi stil, indicã trecãtorului locul mormîntului. E chiar lîngã bradul sãdit într-o noapte de Ion Heliade Rãdulescu, Christian Tell ºi Nicolae Bãlcescu, care se refugiaserã aici în timpul revoluþiei din 1848. Sicriul fu aºezat într-un bogat sarcofag de piatrã albã. O grea candelã de argint îºi tremurã licãrirea roºie deasupra sarcofagului. Pe pereþii interni, de o tonalitate seninã ca sufletul celui dispãrut, trei picturi bisericeºti, între care ºi aceea a Sfîntului Dumitru, patronul decedatului. Iar pe pereþii albi de piatrã, stau sãpate cîteva din frazele celebre ale minunatelor sale cuvîntãri”. În ianuarie 2003, împreunã cu familia ºi cîþiva colaboratori ai mei, am fãcut un pelerinaj la mormîntul sãu (aflat nu departe de mormîntul lui Badea Cârþan, din cimitirul localitãþii), unde am depus flori ºi am aprins o lumînare pioasã. În Condica de Drum, însemnarea politicianului – în culmea gloriei la acea orã – s-a produs în mai 1914, fiind marcatã, pe margini, cu roºu ºi albastru, presupun chiar de cãtre Vasile Popa, pentru a o evidenþia: „Este caracteristic cã cel dintîi român care a cãlãtorit pe jos mai pe tot globul este un român din Transilvania. Aºa se dovedeºte cã pe an ce trece… (indescifrabil, hîrtia e deterioratã) Take Ionescu”. Dupã 5 ani, cunoscutul om politic îi iese din nou în cale þãranului nostru, de data asta la Sinaia, loc în care, am certitudinea, îºi fãcea vacanþa de varã ºi unde, dupã numai 3 ani, a ºi fost înmormîntat. De data asta, textul e mai elaborat ºi poartã amprenta satisfacþiei biruinþei: „Prin virtuþile poporului român ºi prin prietenia marilor democraþii din Apus, România Mare

s-a fãcut. Acum ne rãmîne o altã sarcinã tot atît de grea: sã facem ca România Mare sã fie ºi România Nouã.

Take Ionescu. Sinaia, 25 August 1919”.

19) A. C. CUZA. Figurã charismaticã a culturii ºi a politicii româneºti, care ºi-a învins adversarii mãcar prin longevitate (a trãit 90 de ani în cap, între 1857 ºi 1947). Membru al „Junimii”, societatea literarã care primise numele de la Theodor Rosetti, cumnatul lui Al. I. Cuza. Acelaºi Theodor Rosetti care, la ºedinþa

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (52) Consiliului de Coroanã desfãºuratã în Sala de Muzicã a Castelului Peleº, în vara anului 1914, a spus ceva cu tîlc: „Neutrii vor fi între cei învinºi”. La început, are simpatii politice socialiste. Apoi le regretã. Alãturi de N. Iorga, A. C. Cuza înfiinþeazã, în 1910, Partidul Naþionalist Democrat. Avea rãutãþi inexplicabile pentru un om de spirit ca el, dar era ºi sensibil (printre altele, e autorul versurilor duioasei romanþe „Deschide, deschide fereastra”). În timpul ºedinþelor Camerei, îl ºicana pe mai tînãrul sãu coleg N. Iorga, punîndu-ºi mîinile deasupra capului, în semn de urechi mari, de iepure, cel ironizat se supãra foc, dar parlamentarii nu înþelegeau deloc pantomima, pînã cînd „glumeþul” însuºi a dezvãluit secretul: tatãl istoricului, avocatul Nicu Iorga, cartofor ºi alcoolic, înnebunise la un moment dat ºi avea senzaþia cã-i umblã iepuri prin cap. Era ºi un inspirat autor de epigrame, cea mai cunoscutã fiind: „ Te-ai înãlþat atît de sus/ Iubitul meu amic,/ Încît sã nu te miri cã-mi pari/ De jos, atît de mic…“.

Cariera politicã a lui A. C. Cuza mai înregistreazã ºi alte isprãvi: împreunã cu Nicolae Paulescu, pune bazele Uniunii Naþional-Creºtine, în 1922, pentru ca, dupã un an, sã înfiinþeze Liga Apãrãrii NaþionalCreºtine, embrion al Gãrzii de Fier. Era, acest LANC, rãspunsul unora dintre intelectualii români faþã de rolul nu tocmai plãcut pe care unii evrei l-au jucat pe vremea ocupaþiei germane, cînd deveniserã nu numai translatorii nemþilor, ci ºi denunþãtori ºi îmbogãþiþi de rãzboi. (La fel se petrecuserã lucrurile ºi în Ardeal, unde un procuror, pe nume Rosenfeld, plãnuia sã-l aresteze pe Episcopul Miron Cristea – viitorul Patriarh al României Mari – înaltul prelat albind la pãr, de spaimã, în cîteva zile.) În 1935, A. C. Cuza se asociazã cu un alt naþionalist de vazã, Octavian Goga, ºi conduc umãr la umãr Partidul Naþional-Creºtin, precum ºi Guvernul rezultat în urma alegerilor din decembrie 1937 ºi care a durat numai 44 de zile.

Membru al Academiei Române. Cu toate excesele lui ideologice (ºi care nu pot fi înþelese decît în „cheia” acelei epoci), A. C. Cuza ar merita sã beneficieze de o ediþie completã a operei literare, ziaristice ºi oratorice. În „Publicistica” lui Camil Petrescu, pe care a îngrijit-o ºi a scos-o la Editura Minerva, în 1984, ziarista Florica Ichim acuzã (în aparatul critic din final) „atitudinea naþional-ºovinã” a acestuia. Pãcat. În 1984, se poate aprecia cã, cel puþin în materie istoriograficã, nu te obliga nimeni sã foloseºti limbajul lui Mihail Roller sau Barbu T. Câmpina, din anii ’50. Explicaþia principalã cred cã rezidã în ciudata alianþã dintre o progeniturã de legionar (Florica Ichim) ºi un evreu (Zigu Ornea, tartor la Editura Minerva, unde nu se valorifica moºtenirea literarã), alianþã patronatã de familia Dorina ºi Gogu Rãdulescu ºi care a nãscut „monºtri”, mai ales la postul de Radio „Europa liberã”. Urma pe care o lasã A. C. Cuza în „letopiseþul” lui Vasile Popa este o maximã proprie, care îl pune în adevãrata lui luminã, de om iubitor de þarã: „Naþionalitatea e puterea creatoare a culturei umane – cultura, puterea creatoare a naþionalitãþii. A. C. Cuza. Iaºi, în 13 mai 1914”. Dupã 6 ani, bãtrînul luptãtor mai dã o datã ochii cu drumeþul transilvan ºi face o poezie ad-hoc, sub un text al concitadinului sãu, Emil Racoviþã: „Prin credinþã – la biruinþã! A. C. Cuza, Iaºi, 31 decembrie 1920.” Era ultima zi a anului…

20) ULDERICH CIPOLLONI. Preot catolic, misionar al Vaticanului la Iaºi. ªi el e pomenit, în repetate rînduri, de Arhiepiscopul Catolic al Bucureºtilor, în Jurnalul sãu. Misionarul strecoarã o viclenie în mesajul sãu, uºor de detectat, cu atît mai mult cu cît scrie în româneºte: „M-am bucurat foarte cã am vãzut pe dl. Vasile Popa, care se luptã pentru religie (sic!) ºi neam. P. (Preot sau Pãrinte, ori Pater) Ulderich Cipolloni. Pro Vicar General al Episcopului Catolic de Iaºi. 16/29 mai 1914.” Care religie? Aceea catolicã, bineînþeles.

21) GEORGE MÂRZESCU. A trãit între 1876 ºi 1926, deci foarte puþin, doar 50 de ani. Suficient, însã, pentru a-ºi face „statuie” încã din timpul vieþii: jurist reputat, în repetate rînduri ministru ºi parlamentar (a dat, în 1924, Legea Liniºtii Publice, cunoscutã sub numele Legea Mârzescu, de interzicere a Partidului Comunist Român, dupã numai 3 ani de la înfiinþarea acestuia). A fost, în perioada 1914–1916, primar al Municipiului Iaºi. În aceastã funcþie îl gãseºte þãranul din Ardeal, în mai 1914. Fiind la numai cîteva zile de la instalarea sa în fruntea urbei, primarul nu are timp pentru dedicaþii, aºa cã pune ºtampila cea mare, pe care scrie „Primãria Municipiului Iassi * Regatul României” ºi noteazã doar atît: „Urez isbîndã. G. Mârzescu”. Îi întîlnim semnãtura dupã alþi 7 ani, tot la Iaºi: „România Mare în curînd va fi cea mai frumoasã þarã din lume, datoritã ostaºilor din trecut ºi din viitor.

Dr. Mîrzescu. 23/I/921”.

2) DIMITRIE GUSTI. Nãscut la Iaºi, în 1880. Ca sociolog, am motive speciale sã vibrez în faþa semnãturii sale. Omul a fost cu adevãrat mare, de neînlocuit (deºi Charles de Gaulle spunea cã „sînt pline cimitirele de oameni de neînlocuit”). Creator al ªcolii Monografice de la Bucureºti, consideratã, chiar de strãini, a fi cea mai importantã miºcare sociologicã a Europei interbelice. A înfiinþat Institutul Social Român (1921), precum ºi revistele „Arhiva pentru ºtiinþa ºi reforma socialã” ºi „Sociologie româneascã”.

El a avut un rol major în buna funcþionare a Universitãþii Daciei Superioare din Cluj, imediat dupã Marea Unire, fiind un ferment cultural, un catalizator dintre aceia care atrag ºi fascineazã tineretul. Sextil Puºcariu, care era cu 10 ani mai vîrstnic decît el, îºi aminteºte de vremea primilor paºi ai acelei Universitãþi, peste care el fusese învestit rector: „Îmi creºtea inima deunãzi seara, la Adunarea Generalã a Asociaþiei (care scoate revista «Arhiva»), vãzînd mãnunchiul de 40 de bãieþi de ispravã, grupaþi în jurul lui Pârvan ºi Gusti, toþi serioºi, cu carte ºi muncitori, care stau ca o gardã de elitã pentru ziua de mîine.

Avînd acelaºi cuvînt de ordine: În afarã de vechiul politicianism!”. Dimitrie Gusti avea vocaþie de ctitor: peste tot pe unde trecea, meºterea ºi înfiinþa cîte ceva ce se dovedea durabil în timp. Lui i se potriveºte, în cea mai înaltã mãsurã, un aforism al lui Voltaire: „Trebuie sã-þi cauþi cît mai multe îndeletniciri cu putinþã, dacã vrei sã-þi faci viaþa suportabilã pe lumea asta. Cu cît înaintez mai mult în cariera vieþii, cu atît gãsesc munca mai necesarã”. În anul 1936 – pe care eu, unul, îl consider anul de vîrf al civilizaþiei româneºti în Secolul XX, mai cu seamã datoritã edificãrii de cãtre Constantin Brâncuºi a ansamblului monumental de la Tg. Jiu ºi din pricina apariþiei Spaþiului Mioritic, de Lucian Blaga – Dimitrie Gusti întemeiazã Muzeul Satului din Bucureºti, ajutat de Victor Ion Popa, Constantin Brãiloiu, Tudor Þopa ºi H. H. Stahl.

Savantul a condus ºi Fundaþiile Regale. Mare minune cã n-a fost închis ºi el, o datã cu valurile de arestãri declanºate dupã ocuparea þãrii de cãtre Armata Roºie; e lãsat în pace, în vila sa de pe Str. Armindenului nr. 4, din Capitalã, ocupatã mai tîrziu, în 1990, de fruntaºul þãrãnist Ion Raþiu. În 1993, Gh. Focºa (fost director al Muzeului Satului) îmi spunea, cu prilejul unei recepþii la Palatul Cotroceni, cã intenþioneazã sã se lupte pentru recãpãtarea imobilului, ca sã amenajeze acolo Casa Memorialã Dimitrie Gusti; n-a mai apucat, încetînd din viaþã, la peste 90 de ani. Tînãrul om de ºtiinþã ieºean, aflat în primãvara lui 1914 la etatea de 34 de ani, l-a privit cu simpatie pe acest prototip al þãranilor ardeleni, pe care el însuºi îl va studia la Densuº: „Mi-a pãrut ºi mie foarte bine sã fac cunoºtinþa lui Badea Vasile Popa. Dimitrie Gusti. Iaºi, 22 Mai, 1914”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 15 februarie 2019

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (93) Uriaºul din Cardiff (2) Patru doctori locali au ajuns la concluzia cã este un trup de om pietrificat, un al cincilea a declarat însã cã este o statuie de 300 de ani vechime. Alþi experþi considerau cã este un idol din antichitatea fenicianã (sprijinind astfel teoria conform cãreia fenicienii ajunseserã în America) sau un profet amerindian decedat cu mult timp în urmã. Directorul Muzeului Statului New York era la fel de derutat ca ºi filozoful Ralph Waldo Emerson.

Adevãrul era însã mai puþin straniu. Farsorul George Hull, rudã cu fermierul care gãsise uriaºul, cheltuise o micã avere ca sã cumpere gips din Iowa, sã angajeze un sculptor din Chicago ºi sã aranjeze transportul uriaºului ºi îngroparea lui în pãmîntul fermei din New York, unde a rãmas timp de un an, înainte sã fie descoperit.

Hull a refuzat sã vîndã uriaºul lui Phineas T. Barnum, un om de spectacol, astfel încît acesta din urmã a plãtit un sculptor ca sã realizeze o copie, pe care a expus-o publicului drept originalul. Hull ºi-a dus uriaºul la New York, dar acolo a aflat cã Barnum i-o luase înainte cu farsa unei alte farse. Nu se ºtie ce a comentat Hull, dar originalul Uriaº de la Cardiff rãmîne expus ºi astãzi la Muzeul Fermierului din Cooperstown, New York.

,,Blinky, gãina prietenoasã” (1) Jeffrey Vallance este un alt farsor american, mai puþin sãlbatic ºi aiurit ca alþii. Deþine, în schimb, un temperament destul de liniºtit pentru a-i camufla eforturile ironice de a submina autoritatea ºi ritualurile, prin intermediul a ceea ce înseamnã, într-un fel, neobiºnuita ,,artã abstractã”.

Sã luãm cazul lui ,,Blinky, gãina prietenoasã”. Într-o zi din anul 1978, Vallance s-a dus la supermarket-ul din Canoga Park, o suburbie a oraºului Los Angeles, unde locuia, ºi a cumpãrat un pui de gãinã pentru gãtit, produs de firma ,,Foster Farms”, împachetat în plastic (de fapt, îl cunoºtea pe colegul sãu de ,,breaslã” Boyd Rice, faimos pentru gluma cu capul de oaie). Întors acasã, a scos din ambalaj produsul încã umed din cauza sîngelui, l-a pus pe o foaie de hîrtie pentru a-l fotografia ºi, cînd l-a ridicat, ºi-a dat seama cã se alesese cu o amprentã perfectã a puiului de gãinã – pe care a numit-o atunci ,,Giulgiul lui Blinky” (dupã Giulgiul din Torino).

Ulterior, povesteºte Jeffrey, a vîndut acest obiect ,,sacru” pentru o mie de dolari.

Telefonînd la biroul unui cimitir de animale, a declarat cã vrea sã înmormînteze o pasãre. Pe drumul cu maºina personalã pînã la cimitir, l-a þinut pe Blinky într-o cutie de pantofi.

Menþinîndu-ºi o minã foarte serioasã faþã de doamna de la recepþie, el a completat toate formularile necesare ºi, aflînd deja din timp cã toate celelalte animale din cimitir purtau nume precum Fluffy, Biffy, Pinky ºi Winky, s-a hotãrît cã ,,Blinky” (în englezã - care clipeºte des) va fi numele ideal pentru gãina moartã. În vreme ce antreprenorul de pompe funebre lua din maºina lui Vallance cutia de pantofi în care se afla Blinky, ducînd-o apoi într-o camerã din spatele clãdirii, Jeffrey tot mai completa formulare.

Dintr-odatã, un bãrbat imens, cu o piele albã, ca de mort, de parcã era Lurch (personajul de tip Frankenstein, din filmul ,,Familia Adams”), a apãrut în faþa lui ºi l-a întrebat, vorbind silabisit, într-un ritm foarte lent: ,,Cum – a – murit – animalul – tãu – domestic?”, deoarece, desigur, puiul era complet jumulit de pene ºi curat. ,,Nu ºtiu sigur cum a murit”, a rãspuns cu sinceritate Vallance. ,,Într-o zi a murit, pur ºi simplu”. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Minuni ale Lumii Antice 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10 11

1

2 3 4

5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Una dintre Minunile Lumii Antice din Roma, realizatã în Secolul I î.Chr.; 2) Strigãt la corida – Zgomot la izbiturã – Marele ...

Chinezesc, o altã Minune a Lumii Antice; 3) Zgomote mari – Naþiunile Unite (siglã) – În bloc!; 4) Prinse în horã! – A intra cu plugul – Sacagiu; 5) Zgmot prelungit – Armata Irlandei; 6) Acord deplin – Intrare în Franþa!; 7) Cu pãrul netuns – Maºina timpului; 8) Bidiviu – Liniºtit; 9) Cal tînãr care trage la cãruþã – Ce întrebare!; 10) Nicovalã – Slugã la stãpîn; 11) Ac întors! – Mãrginaºã.

VERTICAL: 1) ,,... din Rhodos”, Secolul III î.Chr. – Merge cu ,,tac”; 2) Prelucreazã lutul – Luatã în balon; 3) Cîntec la colinde – Strict necesarã; 4) ,,... din Halicarnas”, altã Minune a Lumii Antice; 5) Îi e fricã ºi de umbra lui; 6) Rãsare soarele! – Acid organic – Maºinuþã de copii; 7) Înainte de Euro – Gaurã în mãsea; 8) Sfîrºit de iarnã! – Servit la masã – Numãr redus!; 9) Miez gol! – Monumentalã realizare arhitecturalã ridicatã între anii 2550 ºi 2450 î.Chr.; 10) Comic – Cîine asiatic; 11) Extrem de iubit – Afluent al Dunãrii.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,POFTÃ MARE!” 1) MAMALIGUTA; 2) ALUNE – RN – R; 3) LAS – PUIUTA; 4) ACTOR – U – AG; 5) I – AGER – ERA; 6) PRO – OP – IZ; 7) MO – RALIAT; 8) INS – LAIBAR; 9) COASA – NI – E; 10) IRIS – CEAPA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.