Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune Prima bisericã din Istoria creºtinismului e lighenaºul acela umil în care Isus a spãlat picioarele Apostolilor.
CORNELIU VADIM TUDOR
România demnã, nu arestatã!
Colegii mei vin tot în limuzine Au bodyguarzi, ºi bani de buzunar Dar eu, mãicuþo, te am doar pe tine În poza scumpã, din Abecedar.
Motto: ,,Sînt succese care te înjosesc ºi înfrîngeri care te înalþã”. NICOLAE IORGA
Pastila sãptãmînii
Kövesi, între lege ºi fãrãdelege În aceastã perioadã se discutã despre persoana care poate sã ocupe funcþia de procurorºef european. Sînt trei candidaþi, unul dintre ei fiind Laura Codruþa Kövesi, fosta ºefã a DNA. O personalitate controversatã, un procuror care mai degrabã a pus pe butuci capitalul naþional ºi mai puþin corupþia, aºa cum ne aºteptam, care nu este foarte sprijinitã în acest demers de cãtre autoritãþile române, dar care este, în schimb, sprjinitã, cel puþin la nivel declarativ, de cãtre Germania, Austria ºi, dacã nu mã înºel, Franþa. Este un paradox aici, dar nu pentru noi, românii. Este un paradox la nivel european faptul cã persoana cea mai puternicã din România, pentru cã încã este puternicã ºi asta o ºtiu cu toþii, nu este agreatã de cãtre neamul ei, þara ei, dar în schimb este foarte apreciatã ºi medaliatã de cãtre guvernele strãine. Nu este ciudat, totuºi? (continuare în pag. a 15-a) TANO
Mamã, de ce nu vii mai repede acasã? Mi-e dor de tine. Mi-e atît de dor! Te-ai dus în þãri strãine, dar ce-mi pasã? Cine-mi mai spune mie „Somn uºor”? Eu ºtiu cã n-aveam nici un ban, mãmico, Mergeam la ºcoalã ca un zdrenþãros Pofteam o ciocolatã, sau un Cico În timp ce alþii le vãrsau pe jos.
EDITORIAL
Fãrã îndoialã, povestea Laurei Kövesi a þinut capul de afiº al presei toatã sãptãmîna trecutã. Probabil, ºi în continuare va fi la fel. ªi e firesc, pentru cã Laura Kövesi nu este doar femeia relativ charismaticã ºi cu vorbire greoaie, nu e doar ceea ce spun juriºtii – ,,un procuror mediocru, de provincie” – ci este un simbol. Simbolul unei tentative de anihilare a unei lumi, cu bune, cu rele, dar care mai avea ceva din vechea Românie. Da, Laura Kövesi a avut acelaºi rol (nu cred cã asumat, ci doar a fost un instrument utilizat) precum ,,Tovaraºa Ana”, sau alte figuri de inspiraþie strãinã. Atunci, ca ºi acum, ,,marele frate” ne-a trimis ,,modele” care sã implementeze douã idei fundamentale: tot ce þine de România veche este corupt, este lucrarea ,,duºmanilor poporului”, iar ,,inamicul strãin” pîndeºte; a doua idee este cã modelul ,,marelui frate” este singurul de urmat! (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU
Scrisoarea unui copil cãtre mama plecatã la muncã
Cînd nu mã vede doamna-nvãþãtoare Eu scot fotografia ºi-o sãrut Colegii-mi spun „orfan”, ºi cît mã doare! Atîta rãutate nu am mai vãzut. „Dragobetele sãrutã fetele“ PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Laudã femeii române! (2) Aceeaºi remarcã e valabilã ºi pentru o altã Marie, Ducesã de Edinburgh, dar devenitã Regina Maria, care s-a bãtut ca o leoaicã pentru înfãptuirea României Mari. De ce oare aproape toþi muritorii, în special bãrbaþii, ºi, dintre ei, mai cu seamã soldaþii se gîndesc, în momentele de grea încercare, la mama? Ce legãturi tainice ºi mai presus de fire îi unesc pe aceºtia pînã la moarte ºi chiar dincolo de moarte? Poate pentru cã pîntecul mamei care ne-a þinut nu e altceva decît paradisul pierdut. Acolo a fost raiul dintîi, cel fãrã griji ºi fãrã dureri, dupã care fiinþa noastrã, biciuitã de fulgerele veacului, tînjeºte neîncetat. Avem, cu toþii, nostalgia primilor ani de viaþã, a scenelor petrecute la geam, cînd priveam cu ochi mari la pomii înfloriþi, sau la ploile toamnei, ori la troienele de zãpadã ale iernii, pînã cînd, deodatã, în acel halou de un farmec indescriptibil, apãrea mama, venind de la piaþã, sau de la muncã, niciodatã cu mîna goalã, niciodatã obositã, mereu ºi mereu în stare sã ia calvarul de la capãt ºi, la nevoie, sã-ºi dea viaþa pentru noi. Iatã de ce e frumoasã viaþa. Iatã de ce e atît de înãlþãtor creºtinismul, cea mai autenticã „religie a iubirii”. Doamnelor ºi domnilor, n-am fãcut niciodatã un secret din faptul cã am un veritabil cult pentru femeia românã. Dimpotrivã, m-am mîndrit cu asta. La fel cum Dumnezeu îþi impune smerenie, tot astfel, pãstrînd proporþiile, românca îþi impune respect, fãrã a face nimic special pentru asta. Pentru simplul fapt cã ea a dus greul Istoriei Naþionale. Ea a nãscut ºi a crescut zecile de generaþii de români, ea a perpetuat limba, datinile ºi portul, ea a þinut piept tuturor viscolirilor, ºi pîrjolurilor, ºi migraþiilor barbare, îngropînd bruma de provizii ºi refugiindu-se cu copiii la locuri ferite, ca un rîu subteran, care, odatã ºi odatã, revine la suprafaþã. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (8 aprilie 2000, Casa Republicii; discurs rostit la prima Conferinþã Naþionalã a Organizaþiei de Femei a P.R.M.)
Dar unde eºti? În Spania? În Franþa? Ai grijã de bãtrîni, sau faci curat? Tu mi-ai promis sã nu ratezi vacanþa ªi vei veni-n concediu – ai uitat? În fiecare noapte te visez Cã mã dezmierzi, cã-mi spui o rugãciune Dar mã trezesc iar singur ºi oftez De ce-i aºa de scurtã o minune? Mereu sînt accidente la televizor. Copiii singuri, ce-ºi dau foc la casã Nu-þi face griji, eu sînt prevãzãtor ªi am un înger care nu mã lasã. Îl vãd în haine albe, cîteodatã Cu aripi ca de lebãdã, pe cer Îl simt ca pe-o icoanã fermecatã Ce-mi dãruieºte, simplu, tot ce-i cer. O singurã dorinþã nu-i în stare Sã-mi împlineascã îngerul cel bun: Sã vii acasã-n zi de sãrbãtoare Sã vii de Paºti, sau poate de Crãciun. De-ai ºtii cîtã nevoie am de tine! Cît vreau sã te ating, sã te sãrut! Stãpînii tãi n-au auzit de mine? Tu nu le-ai spus de cînd nu ne-am vãzut? Hai, vino iar, regina vieþii mele, Eu n-am sã te mai supãr, îþi promit În ochii tãi ghirlande sînt, de stele Dacã te am pe tine-s fericit. Nu vreau cadouri, astea sînt prostii Eu sînt spartan, ºi cîine credincios, Eu te ajut la greu ºi pot munci Fac piaþa, bat covoare, spãl pe jos. Întoarce-te, iubita mea mãmicã! Pe perna mea sînt lacrimi tot mai vii Te-ndepãrtezi prea mult ºi îmi e fricã... Presimt cã fãrã tine voi muri... CORNELIU VADIM TUDOR
NR. 1480 z ANUL XXX z VINERI 22 FEBRUARIE 2019 z 24 PAGINI z 4 LEI
Pag. a 2-a – 22 februarie 2019
S S
RESTITUTIO ÎN INTEGRUM
à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T
Bãtãuºii de la F.S.N. Eugen Vasiliu a devenit un pericol public Aristide Gunoiu ne stricã duminicile Minciuna: marele Eugen Barbu n-a jucat la Caritas Insomniile armeanului Regele a sãrit pe masa lui Bãcanu Douã borfeline Televiziunea loveºte în orfanii Revoluþiei PARTEA A III-A Duminicã, 5 decembrie 1993, prof. dr. Mircea Muºat a plecat la Pekin într-o delegaþie a Parlamentului României. Alãturi de el, din delegaþie mai fac parte domnii Adrian Nãstase, Doru Ioan Tãrãcilã, Valer Suian ºi alþii, nu-i putem ºti chiar pe toþi. De remarcat cã nu demult profesorului Muºat i-a apãrut în China, în traducere, lucrarea „Viaþa politicã din România, 1918–1921”, dar chinezii n-au auzit încã de drepturile de autor, nu plãtesc nimic. Agreabilul nostru ministru de Externe a declarat la emisiunea TV „Ora 25” cã da, e adevãrat, România aleargã dupã o mireasã care e Europa, dar, minunea lumii: „Sperãm cã mireasa va sucomba curþii noastre asidue!”. Aoleu, nene Meleºcanule, nu ne-ajunge cã ne propui un amor cam lesbian (unde s-a mai vãzut sã fugã fatã dupã fatã?!), dar vrei s-o ºi asasinezi mortal pe tanti Europa asta, care va sucomba în braþele cu mult mai vînjoase ale României! Inutile ºi cronofage (mîncãtoare de timp) emisiunile TV ale lui Vartan Arachelian, intitulate „Insomniile armeanului”. Nãpîrlitul e ºi gafeur, pentru cã zice în final: „ªi acum, vã urez noapte bunã în continuare!”. Fostul informator al Securitãþii, Alexandru Paleologu, ne înjurã ca un birtaº în „Expres Magazin”. În replicã, noi îi vom publica sãptãmîna viitoare una din cele cîteva sute de note informative pe care le-a dat, contracost, la Securitate. E vorba de o turnãtorie din 1978, dupã primul Congres al Culturii ºi Educaþiei Socialiste, în care îi bagã în cernealã pînã-n gît pe Ion Iliescu, Geta Dimiseanu ºi Nicu Steinhardt. De ce nu te potoleºti, fanariotule, tu nu-þi dai seama cã o broascã þestoasã ca matale nu poate sã rãstoarne niºte zimbri ca vulturii Partidei Naþionale, care cînd se unesc sînt mai puternici ca o turmã de crocodili?! Acordînd un interviu în „Flacãra”, care abia mai pîlpîie, Andrei Pleºu se tot scuzã, fîstîcit, cã n-a furat el trusa de scris ºi trusa de bãrbierit, din aur masiv, care au aparþinut lui Ceauºescu. „Eu nu ºtiu cum sã fac sã folosesc mai rar asemenea instrumente!” – zice nimfa blondã, care chiar ne crede proºti, adicã el nu furã decît ce poate folosi, ori la barba lui n-are nevoie de sculã de ras din aur. Mai aflãm cã A.P. stã, încã din 1972, pe Strada Paris, la doi paºi de Dinu Patriciu, într-o vilã barosanã. Aºa dizidenþã mai zic ºi eu! S-a prezentat la redacþia noastrã cetãþeanul Dan Iepure, care a protestat faþã de un articol apãrut în aceeaºi revistã „Flacãra”, sub titlul: „Cum se poate cuceri un bãrbat? Întrebaþi-o pe Emilia. Ea vã oferã o pudrã fãcutã din ficat de porumbel ºi testicule de iepure”. Bietul domn Iepure era galben ca turta de cearã, se þinea cu mîinile de zona cu pricina ºi ne cerea protecþie, ca sã nu-l castreze. Normal cã l-am trimis la Fidel Castro. Dar de ce nu propun revistele opoziþiei testicule de Lup, sau de Piþigoi, sau de Þap, ori ale lui Ursu?! Ne-a telefonat crainicul Radio Octavian Vintilã ºi ne-a spus cã el nu-i monarhist, aºa cã sã dãm dezminþire. Am dat. Hopa, s-a trezit Coposu din letargie! Acum a nãscocit cã P.N.Þ.C.D. e un partid de... centru-stînga! Poate, dar dã tare cu dreapta! Un incult autentic: Nicolae Manolescu-Apolzan. În ziarul „Libertatea”, el declarã cã 1 Decembrie 1918 este ziua cînd s-a realizat „prima datã în istoria noastrã de 2070 de ani, de cînd s-a sfãrîmat Imperiul lui Burebista, unitatea tuturor provinciilor româneºti”. Ai febrã, Fasolescule, bagã-þi un termometru sub limba aia bifurcatã! Unirea înfãptuitã de Mihai Viteazul, la 1600, unde ai lãsat-o, la garderobã? În acest decembrie, comemorãm 10 ani de la trecerea în veºnicie a doi mari artiºti: Nichita Stãnescu ºi Amza Pellea. Directorul general al postului naþional de Radio, Eugen Preda, a început sã umble cu prostii, înfuriat la culme cã senatorul Corneliu Vadim Tudor a protestat în Parlament faþã de difuzarea pe post a trãdãtorului de þarã Mircea Rãceanu. Meºterul Preda îl reclamã pe senator pe la toate forurile, expediind proteste, scrisori, benzi înregistrate etc. Asta e culmea obrãzniciei; deci un agent strãin poate da lecþii de moralã poporului român, iar un ºef de partid ºi secretar al Senatului e cenzurat, batjocorit ºi reclamat pe la Preºedinþie, Guvern, Curtea Constituþionalã, ambasade strãine etc. Domnule Ion Iliescu, acum chiar cã ne înfuriem noi: cine îl þine pe stalinistul ãsta îmbãtrînit în rele, care are ºi vreo 70 de ani, ºi ar trebui sã iasã la pensie?! Noi nu sîntem antisemiþi, am dovedit-o de atîtea ori, dar Eugen Preda (Ellie Glotter) de ce e antiromân? Pe cine tot ameninþã el în þara asta? Ce-o sã ne facã, o sã ne ducã la Canal, ori la Nürnberg? Moº Preda, dãþi demisia, dacã nu din bun-simþ, mãcar din spirit de autoconservare. În revista „Academia Caþavencu” a apãrut un interviu mortal cu bãtrîna aventurierã Simina Mezincescu, aia care cu paraºuta cade drept pe Casa Republicii, pe care vrea s-o schimbe în Casa Regatului.
Aflãm astfel cã Miºulicã de la Versoix pofteºte dupã salam de Sibiu ºi mãmãligã, singura pe care o poate mesteca fãrã sã se curenteze cu proteza. „Am avut onoarea sã mãnînc la Versoix. Rãciturile stau pe masã, bucatele calde sînt pe maºinã”. Ce maºinã visezi, femeie? Maºina de Pîine? Maºina 368? „Majestatea Sa nu e mofturos” – adevãr care ne mai înmoaie sufletul, fiindcã ce ne-am fi fãcut dacã, la cei 72 de ani, ar mai fi fãcut ºi nazuri, ar fi chirãit ori s-ar fi tãvãlit pe jos, cu babeþica plinã de supiþã, cã nu vrea aia, cã îl frige aia, cã sã-i mestece dumicaþii întîi Coposu etc.? Mai aflãm cã zilele trecute, Coposu l-a sunat pe Miºu în Elveþia, dar i-a rãspuns „robotul” ºi el a închis. Nea Cãposule, vedeþi cã eºti fraier?! Pãi nu era nici un robot, era chiar Miºu, aºa vorbeºte el, pãcãne, piuie, fluierã, ca oala aia minune, care face prune, dar nu-i bãiat rãu, pînã la urmã tot pricepe ce vrei sã-i spui, numai cã uitã repede, aºa cã trebuie sã-i desenezi. Evenimentele se precipitã, fiindcã Mezina Simincescu ne vorbeºte de forþa miraculoasã a Majestãþii Lui, care nici nu bãnuiam ce dã din el: „De ce sã nu vorbim de extraordinara tinereþe a Majestãþii Sale? Aþi fost de Paºti la Biserica Sf. Gheorghe? Dacã aþi fi fost mai în faþã aþi fi vãzut la un moment dat cum Bãcanu a scos masa de la lumînãri afarã, ca sã se poatã urca Majestatea Sa pe masã ºi sã vorbeascã mulþimii. Bãcanu a uitat sã ia ºi un scaun sau ceva de care Regele sã se poatã ajuta la urcare. Mã uitam îngrozitã la o masã care avea înãlþimea normalã de masã ºi mã gîndeam cum se va sui Majestatea Sa pe aceasta masã. Ei bine, dintr-o miºcare a sãrit pe masã!”. Stimaþi compatrioþi, trãim un moment unic, care ni-l aratã pe Rege în toatã grandoarea lui. Deci Bãcanu a furat masa de la (?!) lumînãri ºi-a fugit cu ea în cîrcã, pînã la Miºulicã. Obicei nobil sutã în sutã, aºa fac toate popoarele civilizate, scot masa cu lumînãri afãrã din bisericã ºi se urcã cu umblãtoarele pe ea, în ziua de Înviere. Dar, Bãcanu nu e perfect, fiindcã el nu e specializat în mese, ci în maºini ºi camioane elveþiene, aºa cã a uitat sã aducã ºi un scaun. „Nenorocire!” – trecu un vuiet prin mulþime – „Regele n-are scaun, sã-i dãm un coprol!”. Alþii au propus sã-i dea altceva de care Regele sã se poatã ajuta la urcare, cum ar fi: o macara, Popa Þeavã, chelia lui Paler, o scarã de zugrav, o frînghie de alpinist, statuia lui Petru Groza pe soclul lui Lenin º.a.m.d. Situaþia pãrea disperatã, uite masa, nu e masa, mulþimea fremãta. Regina zicea „Merge, Merge, Merge, Mergeeee!” în limba lui Voltaire, iar pungaºul ãla mic de Nicholas, fiul iepei Margareta, clãtina masa, ca sã cadã ta-su mare în nasul lui ºi mai mare! Ei bine, cu o rezolvare demnã de cel care a fãcut actul de la 23 August 1944, Regele s-a sforþat puþin ºi, fãrã nici un elan, de pe loc, a sãrit direct pe masã, þuºt, în uralele mulþimii care nu mai vãzuse aºa ceva de la Iolanda Balaº! Ni se spune cã „dintr-o miºcare”, dar care miºcare? Miºcarea legionarã? Miºcarea brownianã? Ce uitã sã spunã Simina este cã tolomacul ãla de Bãcanu tocmai întorsese masa cu picioarele în sus, aºa cã Majestatea Sa a cãzut între sertarele de tablã, noroc cã avea bocanci cu blacheuri magnetice, aºa cã l-au întors cu masã cu tot, în aºa fel încît el stãtea în cap, cu picioarele în sus, iar deasupra era masa. Lumea a vãzut în asta un semn ceresc, aºa cã toþi s-au apucat sã sarã pe mese, pe burlane, pe garduri, pe Ana Blandiana, Tia ªerbãnescu, Doina Cornea ºi pe ce le ieºea în cale. Reîncepuse „Daciada”, nea Nicu ceruse treningul de la Sfîntul Petru ºi ieºise la încãlzire pe marginea pãºunilor din Rai. Dar, coana-mare nu se dã bãtutã ºi comenteazã ºi unele întîmplãri istorice din evurile întunecate, cînd era doar o copiliþã: „Românii se retrãgeau în pãduri, femeile în peºteri, dînd afarã urºii”. E tobã de carte fata asta! Deci femeile nu fac parte dintre români, ãºtia se duceau în pãduri, iar ele apucau calea peºterilor, unde trãiau porcii ãia de urºi, dar femeia rrromânã, vorba lui Ilie Pintilie, îi lua, nene, la trei pãzeºte ºi-i dãdea de-amboulea afarã din spaþiul locativ! Ghiduºii ãia hoþomani de la „Academia Caþavencu” îi pun o întrebare încuietoare. „REPORTER. În ce sens se roteºte Soarele în jurul Pãmîntului?” Rãspunde Simina: „Cred cã de la Rãsãrit la Apus. Normal, nu?”. Nu-i normal, paraºutista neamului, cã nu Soarele se roteºte în jurul Pãmîntului, ci Pãmîntul se roteºte în jurul Lunii, Luna în jurul femeilor la menopauzã ºi menopauza în jurul clauzei. Din pãcate, în aceeaºi revistã pot fi citite cugetãrile schizoide ale unui tembel pe nume Florin Cãlinescu. Mic de stat, cu cap pãtrat, actor de douã parale, care vorbeºte cu o dicþie imposibilã, pãtimaºã, de parcã mestecã mereu niºte gãluºti cu Prunea, acest F.C. se dã ºi regizor, dar e nul pe toatã linia. Nu vã spun cã ne pomenirãm cu el în mijlocul unor oameni serioºi, la Balul Bobocilor de la Institutul de Informaþii al S.R.I.? L-a adus un om cumsecade, prof. Liviu
„ROMÂNIA MARE“ Mitrãnescu, l-a pus în bancã alãturi de senatori, consilieri ºi artiºti, apoi l-a aºezat ºi la masã, dar licheaua tot lichea, tãcea ºi rumega, se uita cu pizmã, mai dãdea fuguþa la W.C., se uita în oglindã ºi îl podidea plînsul cã adicã de ce nu-i ºi el ca toþi oamenii, dupã care îi ura de moarte pe cei prezenþi ºi jura sã se rãzbune. Prostãnacul ãsta e un impostor: de cînd e el regizor, ce studii de profil are? Dragã d-le general Dumitru Cristea, cînd ne mai inviþi la asemenea sindrofii, ai, te rugãm, amabilitatea ºi curãþã terenul de gunoaie, menajazã-ne, nu ne pune alãturi de idioþi ºi golani, cã ne pomenim pe urmã pictaþi prin revistuþe de scandal ºi nu meritãm aºa ceva, fiindcã noi am lãsat totul deoparte ºi am venit ca prieteni, n-am venit sã oferim subiecte de bîrfã unui infractor tîrzior la minte. Un alt coreligionar al lui Preda, pe nume Radu Feldman Alexandru, ne scoate ºi el ochii, cu degetele ca o cange, publicînd în „România liberã” un denunþ odios: „Ultima premierã: detaºamentele de asalt”. Astea ar fi, cicã, grupurile de tineri P.R.M. care cicã ar fi naziste (?!), ºi ar fi atacat trenul care ducea spre Alba Iulia. Încã o dovadã cã F.S.N. este un partid evreiesc mascat. Dar de ce vã ascundeþi voi, ciobãnaºilor ºi noilãnderilor, nu vã înãbuºã masca aia cu zgîrci, de vreme ce existã atîta libertate, de ce trebuie sã vã tupilaþi dupã iniþiale, ºi pseudonime, ºi programe false?! Trãiascã primul partid evreiesc din România! Ziarul „Excrementul zilei” îºi bate cuie în talpã cu o plãcere nebunã. Luni, aici au apãrut un fel de mesaje telefonice de la cititori, care l-au cãlcat în picioare pe mult prea blîndul nostru prezident, care apãruse ºi el, ca tot omul, la televizor. „Ora 21,15 – Cristina Popovici, Iaºi: Iliescu este cumva beat sau se preface? Ora 21,10 (deci, ceasul ãstora merge invers – nota red.) – Dana Negru, Bucureºti: Tovarãºul Iliescu ar fi bun sã fie angajat bufon la circ. Ora 21,45 – Nicolae Chelu, Corabi: Cu mîna în buzunarul drept, Iliescu seamãnã cu cel mai bãdãran cioban din lume. Ora 21,50 – Cristina L., Bucureºti: Dacã americanii ar avea un preºedinte ca Iliescu, sînt sigurã cã l-ar împuºca”. Lasã, Cristina, nu mai fii tu aºa de sigurã, întîi sã se schimbe Iliescu din Nelu Cotrocelu în Nelu Clintonelu ºi pe urmã mai vedem noi. „Pagubele aduse þãrii de Afacerea Þigareta depãºesc 500 de milioane de lei. Dosarul îl deþine colonelul de Justiþie Levanovici Mircea, dar acesta nu-i dã drumul, sperînd sã fie avansat general”. E un fragment din ,,dosarul” bogat al afacerii mafiote cu þigãri, în care au fost implicate unele cadre militare. „Se pare cã dl. Spiroiu nu e strãin de toate astea. Cine poate crede cã ministrul nu ºtia ce se petrece în subordinea sa? Iatã evidenþa celor 9 TIRuri cu þigãri de contrabandã, descãrcate în depozitele militare din Calea Plevnei ºi ªos. Clinceni nr. 9, sosite prin Vama Borº: tirul nr. VJ-35-XY: 1.100 baxuri; tirul nr. BK-60-GV: 1.100 baxuri; tirul nr. BY-14-HL: 1.000 baxuri; tirul nr. VK-53-GN: 1.100 baxuri; tirul nr. VJ-69XD: 1.000 baxuri; tirul nr. VL-06-IIL: 1.000 baxuri; tirul nr. VN-04-TY: 1.000 baxuri; tirul nr. VR-36-FN: 1.100 baxuri; tirul nr. VL-30-ND: 1.000 baxuri. Total 9.500 baxuri. Pînã ce dl. colonel Levanovici va da curs dosarului, sã trecem la o altã problemã tot din «grãdina» d-lui general Spiroiu. Dl. colonel Dãnilã, cînd lucra la Ministerul de Finanþe ca reprezentant al Armatei, a descoperit o «gaurã» de 30 de milioane de dolari, reprezentînd contravaloarea armamentului vîndut la export cu ºtirea d-lui Spiroiu. Se mai ºtie cã valoarea acestuia trebuia achitatã de firma respectivã cu banii din vînzarea þigãrilor aduse în þarã ºi, în special, din cele depozitate la cele douã unitãþi militare. Rezultatul se spune cã a fost pe dos. Armamentul s-a livrat, contravaloarea nu s-a încasat, deoarece a cãzut afacerea cu þigãri. Aºa se explicã faptul cã þigãrile zac ºi astãzi acolo”. Manivelã, nu te vedem bine... Luni, 6 decembrie, la sediul revistei „România Mare” a avut loc o micã serbare: cei 143 de copii orfani ai Revoluþiei din Bucureºti au primit daruri de Moº Nicolae de la senatorul Corneliu Vadim Tudor ºi fotbalistul Marius Lãcãtuº. Conducerea Televiziunii a refuzat sã înregistreze pe peliculã emoþionanta întîmplare, motivînd cã ar trebui sã se strîngã ºi alte manifestãri, c-o fi, c-o pãþi, cã sã nu fie capital politic etc. Mofturi ieftine, ale unei televiziuni care transmite sute de reclame de þigãri, mii de gropi ale Halaicului, zeci de mii de urlete monarhiste pe an. Pentru orfani n-avem timp! Nici loc. Nici inimã. Dragi copii, sã nu uitaþi nici o clipã cã pãrinþii voºtri au murit ca sã apere... Televiziunea! ªi încã ceva: atunci cînd d-na Elena Bãncilã (mama tînãrului martir Bogdan ªerban Stan) s-a dus la S.A. Excelent (fostã „Frago”) sã cumpere dulciurile pentru copilaºi, douã bestii cu chip de om, directoarea ºi secretara, au dat-o pe brînci afarã. Aºteptãm sã primim ºi numele celor douã putori, care au fãcut milioane bune pe spinarea tinerilor morþi în decembrie... Ministrul Telecomunicaþiilor, dl. Andrei Chiricã, a declarat în Senat cã în România existã 3.000.000 de posturi telefonice. În raport cu alte þãri, densitatea la noi e destul de scãzutã. Pînã la sfîrºitul anului sperãm sã aparã unul dintre marile romane (rãmase în manuscris) ale celui care a fost cel mai important prozator al României postbelice, Eugen Barbu. Romanul se intituleazã „Ianus”, are o puternicã tentã autobiograficã ºi numãrã 450 de pagini. Sfîrºit ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 10 decembrie 1993)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 3-a – 22 februarie 2019
Nestemate pentru sufletul românesc Cartea lui Iov
Mileniul III, în catifea de doliu Face parada modei în direct Nu mai avem speranþã, nici orgoliu Analfabeþii n-au nici un respect.
Ne bate Dumnezeu din cînd în cînd Ca sã ne-ncerce, tuturor, credinþa Ne-nvaþã cum sã stãm umili la rînd ªi ce înseamnã-n viaþã suferinþa. Ne ia avutul, turmele de oi Ne risipeºte casa ca pe-o pleavã Rãmînem singuri ºi fug toþi de noi Cãci ce e omul decît o epavã? ªi ce-i mai trist: ni-i ia pe cei mai dragi Ca din senin, mor unul dupã altul ªi steaua noastrã cade peste magi Sub talpa goalã s-a topit asfaltul. Privim în jur: ruine-s peste tot Ne pier ºi cîinii, fãrã explicaþii Cianurã bem ºi n-avem antidot Ne rîd în faþã toþi handicapaþii. Îngenunchiaþi, cu fruntea în pãmînt Sîntem pierduþi, acesta-i punctul zero Satana, care n-are nimic sfînt Ne ispiteºte, zilnic, ca pe Nero. Sã punem foc, sã ardem tot ce-i viu La gropile cu lei sã dãm creºtinii ªi sã urlãm cu dracii în pustiu Pe fruntea lui Christos sã-nfigem spinii. Ne cere sã-i dãm sufletul din noi Tot aurul din lume ni-l promite „Cît mai rãbdaþi? Sînteþi flãmînzi ºi goi! Cum rezistaþi acestor dulci ispite?“ Da, rezistãm! ªi El a rezistat Pe crucea morþii cînd Îl rãstignirã Însã de Domnul nu S-a lepãdat ªi azi prigonitorii Lui se mirã. Faþã de tot ce El a pãtimit Durerea noastrã-i floare la ureche El pentru noi, eroic, S-a jertfit ªi-a înviat dupã Scriptura Veche. Ne bate Dumnezeu cu plãgi de foc Leproºi sîntem, ni-e trupul carne vie Dar ne va da de mii de ori la loc ªi la o nouã viaþã ne învie. Iov ºtim cã L-a certat pe Dumnezeu L-a copleºit cu lacrimi ºi reproºuri „De ce-mi dai, Doamne, jugul cel mai greu ªi-un fum de doliu fumegã pe coºuri?“ Iar Dumnezeu din slavã i-a rãspuns Cu fulgere ºi tunete mãreþe Zicînd cã l-a bãtut îndeajuns Ca lecþia smereniei s-o înveþe. Noi nu ne tragem, sigur, din Adam E Iov strãmoºul nostru din vecie Cînd Dumnezeu i-a pus pe rãni balsam Ne-a vindecat, de-a pururi, de trufie. 27 decembrie 2014
Cearta lui Iov cu Dumnezeu Motto: ,,Dumnezeu mã lasã la bunul plac al celor nelegiuiþi ºi mã aruncã în mîinile celor rãi… Prietenii mei rîd de mine, dar eu mã rog lui Dumnezeu în lacrimi.” (Cartea lui Iov, Biblia) Doamne, de ce îi tolerezi pe ticãloºi? Tu nu vezi cã-Þi batjocoresc lucrarea? Ce sã-înþeleagã bieþii credincioºi: Cã Tu le dai la hoþi încuviinþarea?
Programele de ºtiri ne toacã nervii Bolnavi de rating, sîntem puºi la zid Regii dispar, vin la putere servii Se-nchid biserici, birturi se deschid. Pãstor al meu, Tu lumineazã-mi calea Ticãloºit mã simt, mai rãu ca Iov În rîul viu care brãzdeazã Valea Un demon dã cu Coktail Molotov. Ce greu se mai pãstreazã echilibrul Pe-o navã bîntuitã de furtuni! Iar se înfruntã Dunãrea cu Tibrul Nu-i pace sub mãslinii cei nebuni.
Cum de-I înduri pe cei nelegiuiþi Pe cei ce nu Te recunosc pe Tine? Rudimentari, vicleni ºi troglodiþi Fac specia umanã de ruºine. Întoarce-Þi faþa, Doamne, cãtre noi, Nu ne lãsa la mîna unor bestii Acest popor se-afundã în noroi Abia îngînã un Christos Anesti. Îngenunchiat, cu fruntea la pãmînt Face naveta, trist, între biserici Aºteaptã de la Tine un cuvînt Sã-l mîntuieºti de ºmecheri ºi isterici. Sã-i mãturi la canal pe derbedei Pe toþi ºacalii care ne sfîºie Aceastã colonie de pigmei Pe veci sã putrezeascã-n puºcãrie. Fii mai prezent, aºa precum ai fost În vremurile biblice, Pãrinte, La robi cînd le-ai dat manã ºi-adãpost Cînd traversau deºertul cel fierbinte. Iar pe acei ce milã n-au avut Tu i-ai atins cu aripile morþii I-ai risipit ca pleava, i-ai pierdut ªi-un Cap de Mort le-ai pus la stîlpul porþii. Erai superb, interveneai direct Þineai înalte predici de moralã Nici un nemernic, nici un om abject Nu a scãpat de spada Ta mortalã. Te arãtai în toatã Slava Ta Ba chiar vorbeai cu unii, faþã-n faþã… De ce ne-ai pãrãsit? Cum am putea Sã mai simþim suflarea Ta mãreaþã? Tu nu vezi cã pierim, din zi în zi Cã tot mai mult ne copleºesc duºmanii? Ai milã, Doamne, de ai Tãi copii! Oh, Eli, Eli, Lama Sabachtani… 8 iunie 2014
Ecouri la Psalmul 23
Cît ai de gînd sã-I rabzi pe trãdãtori Ce muºcã mîna binefãcãtoare? Pe cei ingraþi, fãþarnici, impostori Ce miºunã, ca ºerpii, la picioare?
Chiar de-am sã trec prin Valea umbrei morþii Eu nu mã tem, cãci sînt cu Dumnezeu Acum, cînd ateismul ia proporþii Eu singur stau de veghe, ca un Leu.
De ce nu le rupi gîtul la hinghieri? Tu crima o condamni în Sfînta Carte. Ascultã, Te implor din rãsputeri, Salveazã, Doamne, cîinii de la moarte!
În jurul meu se prãbuºeºte-o lume Ce grav se sparge tabla de valori! Apocalipsa zilnic face glume Tu, omule, eºti pregãtit sã mori?
Oh, Doamne, ce-ai de gînd cu lumea asta? Nu vezi instinctul ei sinucigaº? Simt cã-n curînd ne va lovi nãpasta… Moloz va creºte unde-a fost oraº. Nu vreau sã mor, sau de va fi sã fie Ajutã-mã de rîs sã nu mã fac. Chiar de-am sã trec prin Valea cea pustie Tot voi gãsi o umbrã de copac. Tot am sã beau din apa nemuririi ªi-am sã mã vãd cu morþii mei iubiþi. Tu ai creat întreaga Lege-a firii ªi îi salvezi pe cei fãgãduiþi. 11-12 decembrie 2013 Strasbourg
Noi nu-nþelegem viaþa… Motto: „Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, bãieþaºi, pentru ce purtaþi numele meu?” (GEORGE CÃLINESCU) Intrãm plîngînd în lume ªi-o pãrãsim plîngînd Am strîns în mici albume Icoane fumegînd. Fotografii fixate În sepia ºi-argint Noi le iubim pe toate Deºi cumplit ne mint. Cine eºti tu, copile Chilug, la cîþiva ani Cu soare în pupile Ca îngerii orfani? ªi care este steaua Ce te-a ferit de rãu? Vrãjmaºul n-a pus ºaua Nicicînd pe trupul tãu. Noi nu-nþelegem viaþa E adevãr, sau vis? Ce dulce-i dimineaþa Dar noaptea ne-a ucis. Privim în urma noastrã E-un cîmp de lumînãri E doliu la fereastrã ªi munþi de remuºcãri. Unde sînt mama, tata Atîtea fiinþe dragi? Tu, omule, eºti gata În cer sã te retragi? Cetate în ruine E tot ce am trãit Aºa cã-i foarte bine Cã te desparþi de tine ªi piesa s-a sfîrºit… 29 martie 2014 (Antologie ºi prefaþã de LIVIUS ÞÎRNEA)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 4-a – 22 februarie 2019
A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR
Starea scriitorului român la timpul prezent Un scriitor prezintã interes pe mãsura înzestrãrii sale cu talent ºi nu a numãrului de cãrþi pe care le-a publicat, chiar dacã a abordat, în egalã mãsurã, toate genurile literare. Cunoaºtem autori care au publicat mai multe plachete de poezii, dar una e sã fabrici versuri cum îþi vin la mînã ºi alta e sã urmezi, prin timp, toate etapele care þin de gustul ºi simpatia generaþiei tale. Numai cã nu toatã lumea înþelege acest lucru, sau nu vrea sã înþeleagã. Motive sînt destule. Nu le lãmurim noi acum, spunem însã cã sînt astfel de pretinºi scriitori, cu o patalama la mînã, oferitã de vreo instituþie de culturã, baºca deþinãtori de titluri de cetãþean de onoare în cine ºtie ce sat uitat de Dumnezeu, dat de niºte oameni care habar nu au de ce ºi pentru ce, chiar dacã autorii respectivi sînt sau nu din pãrþile locului. Astfel de beneficiari ai unor asemenea titluri niciodatã nu vor fi ceea ce pretind cã sînt... Este lesne de înþeles de ce. Opera este cea care legitimeazã posteritatea unui scriitor... Din pãcate, din decembrie 1989, toatã lumea scrie... De îndatã ce un om iese la pensie, de parcã nu ar avea altceva de fãcut, se apucã de scris... Hîrtia acceptã orice... Cerneala? Nici nu ºtiu dacã se mai gãseºte. Maºinile de scris de altãdatã sînt piese de muzeu; dacã va fi vreun muzeograf de toatã isprava sã se fi gîndit la ele ºi sã le ia în custodia vreunui muzeu, sã arate geneaþiilor de azi cum îºi dactilografiau scriitorii cãrþile.. Acum, nu se mai foloseºte la scris nici condeiul ºi nici cãlimara. Tastatura este la putere... Ea
„Tristeþea lui Mahler“ (1) Gustav Mahler rãmîne o proeminentã apariþie componisticã în muzica vienezã de la finele veacului XIX ºi începutul agitatului Secol XX. Compozitor dotat cu un talent extraordinar, dublat de o mãestrie impresionantã, dobînditã prin ample ºi minuþioase studii atît sub raportul creaþiei, cît ºi sub acela al interpretãrii - sã nu uitãm prodigioasa sa activitate de ºef de orchestrã -, autorul fascinantei lucrãri ,,Das Lied von der Erde” constituie o individualitate categoric disociatã de stilurile altor personalitãþi. Cîte afirmaþii eronate s-au fãcut, chiar de cãtre muzicieni competenþi, în privinþa moºtenirii mahleriene! Nu puþini au fost aceia care l-au considerat un palid epigon al romanticilor vienezi, a cãrui artã ar pãcãtui printr-un supãrãtor anacronism... Abia contemporaneitatea a putut sã-i facã dreptate. Muzica sa, deºi se înscrie în orbita unui romantism tîrziu, plãteºte tribut în foarte micã mãsurã „marelui vrãjitor” de la Bayreuth, cãci melosul refuzã în cea mai mare mãsurã cromatismul exacerbat ºi îºi pãstreazã o anumitã autonimie, în sensul cã nu derivã din conceptul armonic. Este adevãrat cã armonia sa, adesea profund diatonicã, polifonia, derivatã din conceptul armonic, cît ºi arhitectura, generatã de o concepþie esteticã romanticã - deci supradimensionatã - nu revoluþioneazã limbajul muzical. Doar în orchestraþie s-ar putea distinge elemente înnoitoare, sub raportul îmbinãrilor de timbre pure sau sub aspectul utilizãrii unui aparat instrumental uriaº. Dar, în totalitate, muzica mahlerianã, de o puternicã forþã emoþionalã, atrage atenþia prin noutatea expresiei ºi nu atît - sau poate chiar deloc - prin noutatea mijloacelor de expresie utilizate. Iatã explicaþia fireascã a unor etichete false date cu mult prea mare uºurinþã operei sale de cãtre muzicologii contaminaþi de goana dupã „nou” ca un scop în sine! Existã în muzica lui Gustav Mahler un climat meditativ, ce tinde spre tragic ºi anxietate, ca ºi o anume înclinaþie spre un grotesc exprimat cu multã duritate; de multe ori, dupã pegini ce redau o lume sublimã, sau, cum ar spune Lucian Blaga, o lume ce se confundã cu un „extaz de seve”, urmeazã altele în care discursul muzical relevã, prin contrast, rãul ºi urîtul ºi este strãbãtut de „voita vulgaritate mahlerianã”. Tocmai acest dualism este elementul care face ca arta lui Mahler, spre deosebire de aceea a lui Max Reger, Richard Strauss sau a altor neoroman-
P Po o ll e em m ii c c ii
face ºi desface tot ce înseamnã literã scrisã... Condeiul? E doar o amintire... Astãzi, tot omul e liber sã facã tot ce vrea ºi ce doreºte muºchiul sãu. Nu zicem cã e rãu, Doamne fereºte, numai cã atunci cînd vine vorba de poezie mai ales, nu avem de gînd sã stãm cu mîinile încruciºate, cînd vedem cum o droaie de neaveniþi o schilodesc în fel ºi chip, iar lumea literarã este plinã de astfel de ,,scîrþa-scîrþa pe hîrtie” care, în naivitatea lor, cred cã sînt ceea ce nu sînt, adicã scriitori... De ce se petrece acest lucru? Pentru cã aºa e fãcutã lumea, mai ales cînd se pierde mãsura bunului-simþ, fãrã sã se înþeleagã cã literatura nu e fãcutã pentru oricine. Ea cere o culturã aparte, o sensibilitate ieºitã din comun, nu e doar un joc de cuvinte artificial construit, ºi care nu aduce nimic nou sub soare, nici ca mesaj, nici ca poezie în sine. Din pãcate, trebuie sã recunoaºtem cã astfel de poeþi ne îndoliazã orizontul poeziei... Iar poezia, în sensul adevãrat al cuvîntului, nu mai înseamnã nimic pentru nimeni, decît rãsfãþ la nivel de gãºti literare. Chiar dacã ºi noi am contribuit la promovarea sa, ne recunoaºtem greºeala, pentru cã, trãind într-o economie de piaþã liberã, obligaþiile la fisc trebuie privite, în mod serios, pecuniar, nu la nivel de metaforã . Uite aºa, o mînã spalã pe alta, fãrã ca, în schimb, sã fi gratulat pe careva cu vorbe nemeritate... Spunem, însã, cã ºi-n perioada capitalismului nostru, cu bunele ºi relele lui, au apãrut în literaturã ºi scriitori valoroºi, pe care noi i-am publicat, mulþi fiind membri ai cenaclului nostru; creaþiile lor pot sta pe rafturile bibliotecilor, alãturi de nume sonore de scriitori promovaþi de edituri de prestigiu. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental” tici, sã fie legatã mai tainic de epoca noastrã, cãci ea conþine din plin o accentuatã naturã dialecticã. Sub acest raport, se pot remarca „ramificaþii mahleriene” ºi în muzica lui Arnold Schönberg ºi Alban Berg, precum ºi a multor romantici întîrziaþi ºi creatori expresioniºti, mergînd pînã la generatorii unei arte sonore de un accentuat psihologism, însã foarte diferenþiaþi stilistic - ca la Bela Bartok, Arthur Honegger ºi Dmitri ªostakovici. Simfonia mahlerianã copleºeºte pe unii, în timp ce pe alþii îi respinge prin gigantismul viziunii ei, asemeni acelui „Theatrum mundi”. Pe de altã parte, amestecul de concept polifonic ºi concept armonic ridicã problema unei noi sinteze Bach-Beethoven, pe fundalul incandescent al contemporaneitãþii. ªi, în sfîrºit, un corolar al teoremei noastre: unul din marile paradoxuri ale muzicii mahleriene constã tocmai în faptul cã, închizînd o epocã - a romantismului tardiv - compozitorul se profila ca un original vestitor al unei arte pãtrunse de o esenþã înnoitoare. Conºtient de acest lucru, el afirma profetic: „Vremea mea va veni!”. Simfonia a VI-a în la minor a fost compusã în verile anilor 1903-1904 la Maiernigg. Ea este alcãtuitã din 4 pãrþi, violent contrastante ºi în acelaºi timp unitare, prin faptul cã melosul ce le strãbate conþine un evident colorit diatonic, cu o frazã de o amplã respiraþie, þinînd de estetica muzicii romantice propriu-zise. Putem vorbi ºi în cazul lui Gustav Mahler de „suprafeþe arhitecturale enorme”; însã, la o analizã amãnunþitã, vom observa cu claritate cã discursul muzical este clãdit în mod riguros, departe de orice spirit improvizatoric, cu reprize variate în chip ingenios, cu interludii foarte bine legate de temele conducãtoare, cu dezvoltãri mãiestrite; toate acestea sînt înveºmîntate într-o mare varietate timbralã cãci nu trebuie uitatã iscusinþa autorului, care a fost ºi va rãmîne un mare maestru al orchestraþiei! În prima parte distingem o temã conducãtoare expusã în sonoritãþi ample, care dominã întreaga secþiune, sugerîndu-ne o încleºtare feroce, o aprigã încordare. O altã idee, acordicã, la alãmuri, suprapusã fundamentului obsedant al timpanelor ºi o stranie temã de coral cromatic contureazã o umbrã neliniºtitoare, ce este aruncatã asupra unei ciudate înaintãri a eroului mahlerian în luptã cu „fatum”. Toate acestea duc spre o nouã idee, plinã de pasiune, cu motive subdivizate foarte pregnante, grupate în expresive secvenþe. (va urma) DORU POPOVICI
Deºertãciune În stil eminescian
De-aº putea întoarce-n urmã al vremurilor ornic, Aº vedea trecutul lumii ºi-aº zîmbi amar, ironic! Împãraþi cu stele-n frunte ºi curteni fãrã de ºir Socotesc averi ºi aur cu acelaºi tibiºir! Pe a lumii tablã neagrã aº vedea deºertãciune, Sîngele þîºnit în valuri pentru un cuvînt minune! Aº vedea zeii paragini ºi martirii puºi pe cruce, De acei ce n-au vrut lumea înainte a se duce! Anotimpuri infinite cu zãpezi ºi înfloriri ªi cu molime sinistre printre negre, vechi zidiri! L-aº vedea pe Alighieri suferind apostazia ªi pe cei fãrã de numãr împãrþindu-ºi afazia! Pe acei ce se uitarã printre multele nimicuri: „Generaþii infinite ce-au trecut lãsîndu-ºi picuri...“ Oh, cum stirpea omeneascã îºi primeºte grea osîndã, Iarã Moartea strãluceºte prin eterna ei izbîndã! Aº vedea poeþi ºi genii hãrþuiþi ca Prometeu ªi deasupra tuturora sacrosancþii Tu ºi Eu! În lumina sideralã, pe Pãmîntul nãclãit, Aº vedea preafericiþii dintr-o orã de iubit! ªi acest tablou mirific mi-ar fi clipa suspendatã... O, tu, naºtere de chinuri, eºti þãrîna mea uitatã! FLORIN IORDACHE
Din neam (în grai popular)
Bate vînt ºi ploaie ªi vin tãt ºiroaie De la munte sus, Unde baciu-i dus, La plai înierbat, Departe de sat. Ceriu-i o furtunã De apã nebunã, Soarele s-a stîns, Pe creste a nins. Numa Domnul poate Sã opreascã toate. Mama-ntruna plînge, Viaþa-ncet se stînge, C-am urcat pe cruce. Neamu meu se duce Departe de vatrã, Bat din poartã-n poartã. Doamne, dã-ne nouã Lacrimã de rouã, Dã-ne ºi dreptate, Spor ºi sãnãtate, Da’ mai bun ca toate Zile luminate. GEORGE BÎRZÃNESCU
Începuturi
Ne-om pierde undeva cuminþi, Cu zîmbete, cu ochi de sfinþi – Garoafa prinsã între dinþi. ªi ne-om privi copii, aºa – Lipsiþi de aripi, undeva, Mor corbii în privirea ta. Mai lasã-te, puþin mai jos, Triumfã trupul drãgãstos – Sînt plin de tine pîn’ la os... ...Cu zîmbete, cu ochi topiþi, Tãcem cu lacrime fierbinþi – Cu începuturi de pãrinþi. MIHAI ISTUDOR
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 5-a – 22 februarie 2019
P Po o ll e em m ii c c ii Aforismele lui Victor Eftimiu Citesc ºi recitesc cu plãcere cartea „Vorbe... vorbe ... vorbe ....” a lui Victor Eftimiu (1889-1972), apãrutã fãrã datã la Editura „Universalã” Alcalay & Co. ºi dedicata lui Gr. Tãuºan (Petronius). Recunoaºteþi în titlu replica lui Hamlet, la întrebarea lui Polonius, ce citeºte. Acest mic dialog a fost, de altfel, dat ca motto spiritualei cãrþi, în care, cine l-a cunoscut personal pe strãlucitul dramaturg, îi recunoaºte nesecata vervã, a unui reputat om de spirit. O noþiune care revine deseori în „Vorbe... vorbe... vorbe ...” este aceea de ratat. Majoritatea aforismelor pe aceastã temã sînt foarte juste. O notã definitorie a ratatului este inteligenþa: „Inteligenþele cele mai pitoreºti le-am întîlnit printre rataþi. Probabil fiindcã activitatea limiteazã, canalizeazã, încãtuºeazã forþele spiritului”. Aºadar, sã reþinem cã ratatul, dupã Eftimiu, este un om neactiv, dar care recupereazã prin inteligenþã boala voinþei. Un asemenea om a fost ex-consulul Aurel Niculescu-Bratu, la moartea cãruia, mai acum cincizeci de ani, au scris Arghezi, Teodorescu-Braniºte ºi subscrisul, iar Carol Ardeleanu l-a introdus, fãrã înþelegere umanã, în romanul sãu „Diplomatul, tãbãcarul ºi actriþa”. Era un strãlucit „causeur”, dar, cînd Ilarie Chendi, prevãzîndu-i eºecul, l-a îndemnat sã scrie, foiletonul sãu a fost încãrcat cu atîtea referinþe savante, încît i-a închis definitiv calea publicisticii. Poate cã, gîndindu-se la acest exemplar tipic de ratat, adicã de om care nu s-a realizat în viaþa, Eftimiu a scris: „Numai rataþii au teorii”. Este, evident, o exagerare. Teorii au ºi oamenii care au reuºit în viaþa. Poate cã, sub acest enunþ prea categoric, se ascunde, însã, un sîmbure de adevãr: rataþilor superiori le place sã teoretizeze, sã facã pe filozofii. Tipul genial al ratatului a fost creat în literatura universalã de Diderot, cu ,,Nepotul lui Rameau”, nepot care a existat, a fost el însuºi compozitor, dar s-a cheltuit verbal, trãind, ca mulþi alþi rataþi, din expediente, îngroºîndu-ºi obrazul, dar ascuþindu-ºi spiritul de observaþie ºi cinismul. În acest sens, la acest nivel foarte înalt al ratãrii, Victor Eftimiu putea scrie alt aparent paradox: „Nu e uºor sã fii ratat”. În realitate, societãþile cele mai înaintate cunosc proliferarea tipului de om cu calitãþi superioare, dar care nu a izbutit în viaþã, fie cã n-a avut voinþã, fie cã împrejurãrile i-au fost potrivnice. Ne uimeºte ºi o altã cugetare asupra acestui gen nefericit de oameni, dintre care unii sînt demni ºi de stimã, ºi de compãtimire, dacã nu au fost vicioºi: „Nu existã decît o solidaritate: a rataþilor”. N-am cunoscut acest fenomen, deºi am întîlnit cîþiva rataþi printre cunoscuþi: erau însã niºte convinºi individualiºti, nu se adunau ºi nu fãceau grup. Unii mi-au plãcut ºi nu le-am evitat „acreala”, ºi cred cã nu mi-au transmis-o, cum ar reieºi primejdia din acest avertisment: „Nu prea sta la un loc cu înãcriþii, ca sã nu te înãcreºti ºi tu: ratarea este o boalã care se ia”. Aici ne deosebim încã o datã: cred cã ratarea e un fenomen individual ºi netransmisibil, nu e contaminant, ca o boalã epidemicã. Sã fie oare în omul de spirit camuflarea unui ratat? Aºa credea Eftimiu: „De cîte ori întîlnesc «un om de spirit» mã întreb cîtã înãcrealã de ratat ascund glumele sale”. Adevãrata definiþie a ratatului implicã, însã, un raport pe care autorul nostru l-a sesizat perfect: „Nu cel ce n-a reuºit în viaþã e ratat, ci numai acela care a rîvnit lucruri peste puterile sale. Cine se mulþumeºte sã fie sergent-major toatã viaþa, nu este un ratat. Ratat e colonelul care n-a ajuns general”. Aºa este. Ratarea implicã neîmpãcarea cu condiþia individului care a cerut vieþii ºi societãþii ceea ce nu i s-a dat ºi care, în consecinþã, se poartã ostentativ ca un protestator. Cel ce s-a resemnat însã cu puþinul obþinut, chiar dacã a visat mai mult, credem cã nu poate fi socotit un ratat. Lumea e plinã de asemenea oameni tare cumsecade, care nu supãrã pe nimeni, spre deosebire de ratatul adevãrat, revendicativ. Conºtiinþa e vãzutã de Eftimiu, ca ºi de Cain al lui Victor Hugo, ca un ochi neîndurat, care ne-ar urmãri
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
pretutindeni: „Fã cele mai tainice acþiuni ale tale, ca ºi cum un ochi strãin te-ar urmãri neîncetat”. Moralistul gãseºte supremul preþ în viaþa interioarã: „Fiecare ceas pe care nu-l petreci singur e un ceas furat vieþii tale”. Numai aceasta disciplinã ne poate ajuta la realizarea unui ideal moral: „Ascunzi tuturora tainele tale. Dar, þie însuþi, nu-þi ascunzi nimic?”. Omul de teatru nu ºi-a dezvãluit în aceastã carte un sistem personal. Un aforism, însã, ne orienteazã în privinþa raportului dintre viaþã ºi teatru: „Teatrul e înãlþat cînd i se spune viaþã. Dar viaþa e scoborîtã, cînd i se spune teatru. Deci, sã umanizãm arta, sã decabotinizãm teatrul”. Cine are urechi, sa audã! Altul e elocvent în concizia sa: „Una scrii dumneata, alta joacã actorii, ºi alta înþelege publicul”. În dezbaterea care continuã ºi astãzi, Eftimiu se declara, desigur, pentru primatul textului ºi împotriva aceluia al regiei. Ca ideal artistic, spicuim: „Toate se vor demoda, afarã de simplicitate”. Despre critici, scriitorul pãþit a scris: „Criticii noºtri literari sînt mai mult procurori sau avocaþi, decît judecãtori”. Cu alte cuvinte, sau acuzã, sau apãrã, în loc sã judece nepãrtinitori. Scriitorul format înainte de 1916 nu s-a putut împãca cu evoluþia interbelicã a stilului critic: ,,Le malentendu al vieþii noastre literare vine din faptul cã fiecare critic vrea sã parã mai rafinat decît este”. Parafrazînd dictonul cunoscut, cu apa ºi pietrele, scriitorul, neîmpãcat cu critica literarã, scrie: „Critica trece, opera rãmîne – sau nu. În orice caz, critica trece”. Sînt, însã, critici reeditaþi ºi dupã moartea lor: Titu Maiorescu, Ion Gherea, G. Ibrãileanu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu. Cititorii se intereseazã adesea nu numai de opera pe care au citit-o, ci ºi de pãrerea criticilor asupra ei. Sã nu exagerãm însã conflictul, latent ºi potent, dintre creatori ºi comentatori, conflict care se rezolvã, de regulã, prin bunã înþelegere. În fond, Eftimiu ascundea o inimã indulgentã ºi iertãtoare chiar faþã de critica venalã: „Cutare om politic, cutare artist, cutare director de teatru afirmã cã a plãtit pe criticul Cutare ca sã-i aducã elogii ºi cã domnul critic Cutare, nemaifiind plãtit, nu mai aduce elogii. O laudã interesatã, fãrã îndoialã, e o faptã incorectã. Dar vina cui e mai mare? A celui care ia bani ca sã laude, sau a celui care plãteºte ca sã fie lãudat? Scuza celui dintîi poate fi sãrãcia; vanitatea celuilalt, însã, nu poate fi o scuzã”. Victor Eftimiu condamna, aºadar, mai mult vanitatea celor ce plãteau ca sã fie lãudaþi, decît fapta celor ce primeau bani în acest scop. Un vanitos n-ar condamna vanitatea. Autorul nostru era un orgolios mãrturisit, în modul cel mai categoric: „Nu mã linguºiþi: niciodatã laudele voastre nu vor ajunge la înãlþimea orgoliului meu”. Impresia generalã, dupã lectura cãrþii, este aceea a unui optimist lucid, a prezenþei încîntãtorului „causeur”, care ºi-a fermecat contemporanii ºi ºi-a dezarmat detractorii. ªERBAN CIOCULESCU (1981)
Anton Pann
Ca hogea Nastratin isteþ la minte ªi mucalit, poznaº precum Pãcalã, Din orice vorbã el fãcea zicalã, Trãgea, din orice fapt, învãþãminte. În luminiþa de opaiþ, cu migalã Scria ºi dãscãlea pe-un blid de linte. Sãrac ºi singur, cine sã-l alinte? Învins, ursita ºi-o purta cu falã. I-au terfelit obrazul trei neveste … Sãrmanul, ajunsese de poveste! Dar îndura cu inima bãrbatã: ,,Te-a înjurat, în dos, un nu-ºtiu-care!” ,,Ei ºi? rãspunse gurilor flecare – În lipsa mea, putea sã mã ºi batã!” VICTOR EFTIMIU
Victor Eftimiu, dramaturg, poet ºi prozator Scriitor cu o fantezie scînteietoare, cu un însemnat simþ al formei ºi al combinaþiilor de efect, Eftimiu a publicat mii de pagini de teatru ºi de prozã, a strîns în volume sute de mii de versuri, numeroase pagini de memorialisticã, o mulþime de aforisme ºi scrieri pentru copii. De asemenea, a tradus din marea literaturã a lumii, pentru diverse reviste (1909) mai ales din operele lui Baudelaire, Maupassant, Emile Verhaeren, Anatole France, Jules Lemaître, Alfred de Musset, dar ºi Puºkin, iar în 1943, tãlmãceºte tragedii eline: ,,Eumenidele, de Eschil, ,,Oedip rege”, de Sofocle, ,,Elena”, de Euripide. Uºurinþa cu care scria ºi valoarea inegalã a producþiilor sale justificã ironia confraþilor, care au vorbit despre o „epocã Eftimiu” ºi l-au parodiat în nenumãrate rînduri. Victor Eftimiu s-a nãscut la 24 ianuarie 1889, în Boboºtiþa, Albania. Este fiul Marinei (fiica preotului Theodor Cociu din Boboºtiþa, numit ºi Economu) ºi al lui Ghergo Ceavo (care, venit pentru comerþ în Bucureºti, îºi schimbã în 1894 numele în Gheorghe Eftimiu, dupã prenumele tatãlui sãu, Eftimie). Face primele clase în limba greacã (1895-1897), pentru ca de la vîrsta de 8 ani sã înveþe în Bucureºti, unde a absolvit cursurile Liceului „Mihai Viteazul”. Dupã colaborãri timpurii la diverse publicaþii, în 1908 ºi 1909, stabilit la Sibiu, participã ca secretar de redacþie, alãturi de O. Goga ºi Ilarie Chendi, la editarea revistei „Þara noastrã”. În primãvara anului 1909, se îndreaptã cãtre Paris, zãbovind cîteva luni la Budapesta ºi Viena, oraºe din care trimite impresii ºi scrieri originale mai multor reviste din þarã. De prima ºedere la Paris îl vor lega amintiri ce revin mereu în scrieri, traiul fãrã înlesniri fiind rãscumpãrat de încîntarea cu care strãbate Cartierul Latin ºi de întîlnirile cu prieteni precum Radu Baltag, O. Goga, E. Lovinescu ºi alþii. În 1910 se întoarce în þarã ºi, punîndu-ºi în valoare exerciþiul literar parizian, obþine un neaºteptat succes cu piesa ,,Înºir-te mãrgãrite” (1911). În 1913 este numit director al Teatrului Comedia, iar în anul urmãtor se cãsãtoreºte cu actriþa Agepsina Popovici Macri, pe care o cunoscuse la Paris. În 1915 devine membru activ al Societãþii Scriitorilor Români, în 1917 face parte din comitetul de propagandã româneascã de la Lausanne ºi obþine cetãþenia românã în 1919. Prezent adesea în salonul ,,Sburãtorului”, cu o faimã de om de teatru mereu în creºtere, cãlãtorind frecvent prin capitalele europene, Eftimiu, autorul dramatic cel mai reprezentat al timpului, se bucurã ºi de oarecare succes în politicã: membru al Partidului Naþional Þãrãnesc, este ales deputat în 1928. În 1932, i se acordã Premiul Naþional pentru Literaturã. Începuse între timp sã colaboreze tot mai intens la presa de dreapta ºi în 1941 este menþionat ca membru al masoneriei româneºti. În timpul dictaturii antonesciene, piesele de teatru nu i se mai joacã ºi este trimis de douã ori în lagãrul de la Tîrgu Jiu pentru atitudine antirãzboinicã. Din septembrie 1944 ocupã (pentru o vreme simultan) fotoliile de director general al teatrelor, operelor ºi spectacolelor, de director al Teatrului Naþional ºi al Operei din Bucureºti (pînã în 1945) ºi de preºedinte al Societãþii Scriitorilor Români (pînã în 1948). În 1948 devine membru al Academiei Române. Pînã la încetarea sa din viaþã, funcþioneazã ca preºedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor ºi se bucurã de aprecierea oficialã. Se poate spune cã, în cazul sãu, omul îl copleºeºte pe scriitor. R.M.
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 6-a – 22 februarie 2019
Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (107) Oglinzi reflectate în Infinit (6) „Mistuiþi de rãni lãuntrice, ne trecem prin veac. Din cînd în cînd ne ridicãm ochii spre zãvoaiele raiului, apoi ne aplecãm capetele în ºi mai mare tristeþe. Pentru noi, cerul e zãvorît, ºi zãvorîte sînt ºi cetãþile. În zadar cãprioarele beau apã din mîinile noastre, în zadar cîinii ni se închinã, sîntem, fãrã apãrare, singuri în amiaza nopþii...“. (Lucian Blaga) Mereu ne facem planuri pentru viitor. Cei ºapte magnifici (cosmonauþi), coborînd din cer încãrcaþi de mister, agãþaþi de Planetã, auzind inima Pãmîntului palpitînd ºi verdele oceanului spumegînd, cred cã nu s-au gîndit cã cerul albastru numãra secundele-dezastru, cînd nava a dispãrut de pe ecranul împietrit. Lumina verticalã în ei însuºi alunecînd, a consemnat istoria zborului. La Dallas, timpul a stat la pîndã ºi, într-o fracþiune de secundã, trupurilor fãrîmiþate le-a semnat paºapoartele pentru Eternitate. Nava s-a dezintegrat la un singur pas, cel ce desparte viaþa de moarte. Simultan, au devenit sculpturi de aer diafan. „Nimic nu dispare, totul se transformã/ sub o altã formã. Noapte, somn./ Lumi comprimate/ Lacrimi fãrã de sunet în spaþiu,/ monadele dorm./ Miºcarea lor – lauda somnului”. (Lucian Blaga) Cînd viitor nu mai existã, iar prezentul stã pe loc, MOARTEA e unicul scop, leagãn al tãcerii!
Conversaþie cu William Golding (2) Dupã Oxford, William Golding a devenit regizor ºi actor amator, apãrînd – greu de crezut – în piesele lui Noel Coward ºi jucîndu-l pe Danny, personajul principal din piesa lui Emlyn Williams, ,,Night Must Fall”, un psihopat care pãstreazã un craniu într-o cutie de pãlãrii. – Locuiam pe Finchley Road, la numãrul 1001, spune Golding, umplînd din nou paharele. ªi credeam cã acest numãr ar putea ascunde cine ºtie ce mare înþeles mistic. Era un loc foarte ezoteric, ºi cred cã îmi petreceam timpul acolo într-un fel de trîndãvealã buimacã. ªi eram amestecat în diverse forme de viciu, dar hai sã nu vorbim despre asta. – Vã rog, sã vorbim totuºi. – Bine. Sã spunem cã eram interesat, aproape de obsesie, de orice fatã mai frumoasã decît media ºi cã beam o cantitate apreciabilã de bere. O, m-am gîndit eu, de-ar însemna numai atît pãcatul originar ºi rãutatea înnãscutã a omului... – Tatãl dumneavoastrã nu dezaproba toate acestea? – Ba da. Ne certam teribil. – ªi mama dumneavoastrã ce pãrere avea? – Nu cred cã lua parte la conversaþie. Atunci am început sã pricep de ce d-na Golding bãtrînã avea o viaþã interioarã foarte bogatã. – În rãzboi, marina trebuie sã fi fost ceva foarte îndepãrtat de teosofii de pe Finchley Road 1001. – Într-adevãr. Eram matroz ºi, la un examen, ne-au întrebat ce ºtim despre explozii. Unchiul meu fusese miner ºi într-o carte a lui citisem despre dinamitã, aºa cã am scris un adevãrat eseu pe aceastã temã. M-am trezit dintr-o datã aplaudat ca mare expert ºi trimis sã lucrez cu toate mãrimile, l-am cunoscut pe Lordul Cherwell ºi pe Churchill, dar ºi o mulþime de slugarnici comandanþi de brigadã. Apoi era cît pe ce sã sar în aer cînd o experienþã a ieºit prost. Am cerut sã fiu trimis înapoi pe mare. Am fost comandantul unui torpilor. – Aþi ucis oameni? – Cred cã da. Dar erau departe. Marina este ceva foarte onorabil. Þinteºti la orizont ca sã scufunzi o navã ºi apoi scoþi oameni din apã ºi le spui „Îmi pare rãu, bãtrîne”. Stãteam pe punte ca Noel Coward în ,,In Which We Serve” ºi spuneam „Salve!”, iar ei îmi
DARURI SFINTE Sînt doar un Nume, cu faptele iscãlind pe Planeta Vie, bijuterie montatã în Univers în al stelelor mers, dãruitã de CREATOR tuturor, ºi un semn de întrebare pentru „Cãlãtoria cea mare”. În zîmbet de Soare, cînd am deschis ochii cu mirare, priveliºtea lumii trecea în mine prin cele douã safire montate de Dumnezeu în pupile, ce au focalizat imagini ºi amintiri de neuitat, scînteind miraculoasa candelã - inima, unde mereu se aprind lumini ce se sting în Timpul ce nu aºteaptã, el urcînd ºi coborînd Dealul ºi Valea, NAªTEREA, APOGEUL, MOARTEA. Din tot ce mi-a fost dat, cu sfinþenie am pãstrat Icoana pãrinþilor desprinºi din mãreþia munþilor, un inel ce m-a legat de soþul meu, culorile din curcubeu unind Pãmîntul de Cer, realitate ºi mister. Fiind în Legea Firii, am zidit în mine Taina Dãruirii. În ochii Timpului prin care au trecut atîtea nestemate, TU, Doamne, eºti singura realitate. Cãutîndu-Te în lume, ISUSE, te-am gãsit în Sfînta Cruce, pe care se contureazã clar NAªTEREA, RÃSTIGNIREA, ÎNVIEREA, Supremul Tãu dar, pentru întreaga omenire: ÞIE, Mãrire! (va urma) LILIANA TETELEA rãspundeau „Salve, domnule”. ªtiþi, în timpul invaziei din Normandia, cred cã am lansat rachete pe plaja lui Proust. – Dar aþi luptat într-o bãtãlie navalã? – La Walcheren. Au pornit 24 de nave de asalt ºi 23 au fost scufundate. Era atît de frig încît, zîmbind, mi-a îngheþat zîmbetul pe buze. ªi în tot timpul acelei bãtãlii celebre n-am putut sã scap de zîmbetul acela îngheþat, ºi echipajul zicea: „Ia priviþi, tipul se distreazã!”. Bineînþeles, eram mort de fricã. Dar ºtiþi ce-mi amintesc despre rãzboi? Cã rîdeam mult. I-am spus asta unei tinere doamne, ºi mi-a zis cã rîsul acela era isteric, iar eu i-am rãspuns cã nu, noi fãceam haz de necaz. Am rãmas cu un mare respect pentru Marinã, ºi chiar acum, cînd vãd o navã, mã simt emoþionat. *** Marea ºi naufragiile – ele joacã un rol important în cãrþile lui William Golding. Cu siguranþã el îºi aminteºte nu numai de bãtãliile navale, dar ºi de o ciocnire între nava pe care se afla ºi un cargou japonez, pe timp de ceaþã, în Canalul Mînecii, care ar fi putut fi fatalã. Sîntem în pericol de a ne îneca, la fel cum sîntem în pericol pentru cã trãim cu toþii, ca cei de pe mare, prea aproape unii de alþii ºi, aºa cum scria Golding în ,,Rites of Passage”, „prin aceasta, prea aproape de tot ce e monstruos sub soare ºi sub lunã”. – Am scris ,,Împãratul Muºtelor” dupã rãzboi. Miam amintit de ora de la ºcoala Bishop Wordsworth. Voiam sã le spun englezilor: „Aþi cîºtigat rãzboiul ºi i-aþi învins pe naziºti, dar rãul nu l-aþi învins încã”. ªi mai e ºi rãul din noi. ªtiu cã am o înclinaþie înnãscutã pentru rãu ºi o capacitate perversã de a mã bucura de el. – Credeþi cã vom fi întotdeauna aºa? – Nu ºtiu. A existat omul din Neanderthal ºi Homo sapiens. Poate cã într-o zi vom ajunge ºi la Homo moralis. Poate cã sîntem ca furnicile – sortiþi sã producem o societate perfectã. – Dar socotiþi cã existã o influenþã civilizatoare care ne poate stãvili pornirile distructive. De unde vine aceastã influenþã? – Dumneavoastrã ºtiþi tot atît cît ºtiu ºi eu. Apoi am luat masa, ºi William Golding a turnat din alt vin, unul mai dulce ºi „uleios”. *** D-na Golding stãtea în capul mesei. Era zîmbitoare, cu pãrul argintiu ºi încã frumoasã. S-au întîlnit
CIOBURI DE GÎNDURI
Hora veºniciei
Negurã de veac se-aºterne Pe scripturile bãtrîne: Fraþi români, e una ÞARA ªi nu-i ÞÃRILE ROMÂNE! Iar în ea, un miez de aur, Dacia de altãdatã, Sfînta vatrã milenarã Ce de ceruri ne-a fost datã. Fraþi români, e una ÞARA, Ca lumina din psaltire, ªi ca lacrima curatã Ce-a cãzut pentru Unire! Tunã clopote-n Moldova, Buciumele noastre plîng ªi românii în Unire Toþi ca fraþii azi se strîng. Într-o mare tricolorã De drapele fremãtînd, ÞARA-i inima ºi vatra De iubire sîngerînd. ÞARA-i plaiul Mioriþei, ªi e gura ta de rai: Vin’, române, la Unire, Vino-n strãmoºesc alai! ªi de-l vezi pe moºul Roatã Sã-l aduci în mare cinste, Cã e singurul din lume Care pe români nu-i minte! Apoi, sã-ntindeþi Hora, Hora cea din veºnicie Cã prin ea venim la viaþã ªi din ea ÞARA învie.
ILARION BOCA, 23 ianuarie 2019 într-un comitet pentru ajutorarea Spaniei ºi sînt cãsãtoriþi de mai bine de 40 de ani. Ea este, dupã cum mãrturiseºte, „una din rãmãºiþele stîngii”, iar soþul ei crede cã ea era „cea mai roºie dintre roºii”. D-na Golding pregãtise un jambon atît de mare încît putea sã hrãneascã mai multe echipe de televiziune portugheze ºi spaniole în zilele urmãtoare. – Mai doriþi încã sã scrieþi poezie?, l-am întrebat pe Golding. – Mai scriu puþin. În latinã. Nu poþi fi demodat în latinã. – A scrie prozã bunã nu vã satisface îndeajuns? – Poezia e altfel. Poezia se aflã la un nivel superior. Îmi mai amintesc încã toate poeziile pe care toþi copiii le învãþau la grãdiniþã. Asta nu-mi place. Pe Golding nimeni nu-l va învãþa vreodatã. De fapt, cãrþile lui Golding au comprimarea ºi ceva din misterul poeziei. ªi ultima, ,,The paper men” (,,Oamenii de hîrtie”), nu face excepþie. Scrisã de un septuagenar, cartea redã intacte toatã prospeþimea ºi energia lui ºi exploreazã un nou filon comic. Începutul, o secvenþã în care un distins scriitor se scoalã în mijlocul nopþii pentru a împuºca ceea ce el crede a fi un bursuc care cotrobãie în lada de gunoi, este de un comic nou la Golding. ,,Oamenii de hîrtie” este un roman neîndurãtor cu cei a cãror viaþã este clãditã pe manuscrise, fotografii, notiþe pentru romane ºi teze academice, numai pe viaþã nu. Dacã aº fi „celebrul” profesor Rick L. Tucker, din ,,Oamenii de hîrtie”, aº putea spune cã Golding a produs un tur de forþã nabokovian. Dar aºa, nu pot spune decît cã a produs o lecturã extrem de plãcutã. Sfîrºit Prezentare ºi traducere de DANIELA BOSÎNCEANU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 7-a – 22 februarie 2019
Un tratat de filosofie creºtinã în era apostaziei universale (1) – Prefaþã la cartea lui Ilie Bãdescu „Noopolitica rãzboiului nevãzut” – În scrierile sale, eminescologul Ilie Bãdescu este, prin excelenþã, ºi eminescian, ca de altfel întreaga constelaþie de nume de referinþã apãrute în cultura românã dupã ºi pe urmele celui pe care profesorul de la Bucureºti îl numeºte atît de frumos ºi de adevãrat: dreptul Eminescu. ªi ca orice autor de valoare, Bãdescu îºi are propriii sãi detractori. Altfel nici nu putea fi. Adevãrul potrivit cãruia valoarea autenticã a unui autor poate fi apreciatã ºi dupã numãrul de denigratori care îl însoþesc cu fidelitate de-a lungul întregii sale vieþi, se confirmã în cazul domniei sale cu prisosinþã. Vasta sa operã ºtiinþificã, dar ºi de repunere în circulaþie a marilor valori naþionale, meritã studii exegetice de amploare, mult mai temeinice decît aceste rînduri. ªi totuºi, aº dori sã amintesc aici despre o carte cu totul specialã, lectura cãreia este în mãsurã sã redea adevãrata dimensiune a ceea ce regretatul sãu prieten ºi coleg de generaþie, criticul literar Mihai Ungheanu, numea „Holocaustul culturii române” (a se vedea lucrarea cu acelaºi titlu). Vorba e cã cei doi intelectuali de vîrf au coordonat apariþia în anul 2000 la editura „Pro-Humanitate” a celor douã volume intitulate „Enciclopedia valorilor reprimate. Rãzboiul împotriva culturii române (1944-1999)”. Alcãtuitã cu ajutorul unor tineri colaboratori, aceastã carte aratã principiile directoare care au ghidat ºi operat decimarea culturii române în epoca dominaþiei Kominternului, ideile, conceptele, lucrãrile ºi personalitãþile supuse represiunii de cãtre regimul de ocupaþie, dar dezvãluie ºi modul în care aceleaºi reþele au supravieþuit, continuîndu-ºi activitatea maleficã dupã cãderea comunis-
mului. Considerãm cã aceastã carte, elaboratã prin strãdaniile lui Ilie Bãdescu ºi Mihai Ungheanu, care a apãrut la vremea respectivã într-un tiraj limitat, ar trebui sã reprezinte prima urgenþã editorialã aici, la Chiºinãu. De ea ar putea beneficia atît cei care se ocupã de cultura românã la modul profesionist (în instituþiile de învãþãmînt, ca ºi în cele ºtiinþifice), cît ºi toþi cei pasionaþi de valorile autentice ale culturii naþionale. În legãturã cu opera lui Bãdescu aº mai dori sã fac o remarcã. Cu toatã admiraþia pentru prietenii mei francezi, pe care îi frecventez ºi îi editez cu insistenþã în ultimii ani, trebuie sã recunosc: Bãdescu îi întrece net prin viziunea lui profund spiritualistã, creºtin-ortodoxã, semn sigur cã efectul devastator al Modernitãþii (cu extensiunea ei postmodernã) a afectat mai puþin spaþiul rãsãritean decît pe cel occidental. Efectul deformator al capitalismului liberal ºi maladia pozitivismului imanentist au lovit mult mai puternic societãþile Europei de Vest decît a afectat experimentul comunist spaþiul Europei de Est. Dintre autorii de vîrf, aflaþi la aceeaºi înãlþime a cunoaºterii, care s-au afirmat în spaþiul francofon în ultimele decenii (cel puþin, cei pe care îi cunosc nemijlocit), doar doi se ridicã la nivelul staturii lui Ilie Bãdescu, ºi anume Jean
Parvulesco ºi pãrintele Jean Boboc. ªi deloc întîmplãtor, ambii autori sunt români. Opera lor e scrisã în francezã doar ca urmare a întîmplãrilor tragice din secolul trecut, care au determinat traversarea de cãtre aceºtia a acelui mit al frontierei soteriologice, cum o numeºte atît de plastic autorul, afirmarea lor producîndu-se nu la Bucureºti, ci la Paris. Eu au trecut dincolo de Cortina de Fier cu tot cu zestrea lor ancestralã, care s-a accentuat ºi mai mult ca urmare a pãrãsirii fizice, nu ºi spirituale, a locurilor natale. Înrudirea ideaticã a celor trei gînditori spiritualiºti confirmã o datã în plus puterea geniului românesc ºi caracterul universal al gîndirii „romanitãþii orientale”, aceastã sintezã unicã a Ortodoxiei ºi latinitãþii. În aceastã ordine de idei urgenþa traducerii operei lui Bãdescu în limbi de circulaþie internaþionalã ar trebui sã constituie o prioritate a instituþiilor cu o asemenea menire în Statul Român, a capitalului românesc (atîta cît a mai rãmas dupã colonizarea þãrii). Asta pentru cã ea face parte din arsenalul de luptã în rãzboiul cognitiv total împotriva culturii morþii ºi a apostaziei universale, fiind o piesã de rezistenþã în efortul colectiv de reþinere, de încetinire, de frînare a prãbuºirii lumii sub loviturile „tainei fãrãdelegii”. Cartea de faþã întreprinde o analizã detaliatã a fenomenului globalismului sub toate aspectele acestuia, de la originile sale istorice ºi intelectuale pînã la efectele devastatoare, care atrag într-o prãbuºire apocalipticã întreaga omenire, afectînd la fel de grav atît planul spiritual ºi cultural, cît ºi cel economic. ªi de aceastã datã autorul îºi desfãºoarã argumentaþia inspirîndu-se din Sfînta Scripturã, din învãþãturile Sfinþilor Pãrinþi ai Bisericii, dar ºi din autori occidentali de marcã aflaþi pe o poziþie criticã faþã de modelul globalismului deºãnþat, promovat de aºa-numitele elite mondiale, care se trag direct din oficinele oculte ce au inspirat pretinsul Secol al Luminilor ºi aºa-zisa Revoluþie Francezã. Printre economiºtii de talie mondialã invocaþi de Ilie Bãdescu este ºi celebrul autor american, laureatul Premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz, ºi militanta canadianã, antiglobalista Naomi Klein, cu faimoasa ei lucrare „Doctrina ºocului. Naºterea capitalismului dezastrelor”. Nu lipseºte nici numele lui Immanuel Wallerstein, politolog american, a cãruie teorie ne permite o mai bunã înþelegere a rolului de periferie atribuit þãrilor ex-comuniste de cãtre centrul care coaguleazã întreaga forþã economico-financiarã a lumii, astfel încît cauzele prãbuºirii social-economice, politice, demografice ºi morale a Estului postcomunist ies la suprafaþã cu o izbitoare claritate. Însã Ilie Bãdescu se ridicã ºi de aceastã datã deasupra unor soluþii de ordin geopolitic, diplomatic ºi strategic, ce s-ar cantona strict în dimensiunea pragmatic-materialistã sau platã (ca sã împrumutãm un termen de la un cunoscut apologet al globalismului). Autorul este convins cã reorganizarea arhitecturii geopolitice globale, care ar urmãri sã încropeascã noi poli strategici fãrã recursul la sursa supremã, nu va putea reprezenta o soluþie salvatoare în faþa actualei ofensive imperialiste planetare cu o
încãrcãturã maleficã uriaºã. El vede soluþia prin revenirea la primatul spiritului, prin miza pe pronia divinã, într-un cuvînt prin recunoaºterea rolului hotãrîtor al „braþului lui Dumnezeu în istorie”. Altminteri, miza doar pe forþa militarã, economicã sau tehnologicã nu face decît sã împingã omenirea în aceeaºi cursã a antropocentrismului autosuficient ºi opac, din care nu poate izvorî nimic altceva decît mîndrie deºartã, generatã de iluzia atotputerniciei, ºi eºecuri uriaºe de felul celui al nesãbuiþilor ziditori ai Turnului Babel, numit de cãtre autor „turnul trufiei”. Adicã, orice alianþã dintre state sau grupuri de state are sorþi de izbîndã ºi poate fi durabilã doar dacã aceasta se întemeiazã pe alianþa sincerã ºi fidelã cu Dumnezeu. Îi aduc alese mulþumiri doamnei Mariana Heroiu, conducãtoarea editurii de la Bucureºti „Mica Valahie”, de care mã leagã o prietenie lungã cît o viaþã de om, pentru bunãvoinþa de a acorda Universitãþii Populare de la Chiºinãu dreptul de edita cartea de faþã, apãrutã iniþial anume la aceastã editurã în 2017. Ca de altfel, ºi alte lucrãri ale domnului Ilie Bãdescu, alãturi de un ºir impresionant de cãrþi de referinþã ale istoriei ºi culturii româneºti. Acum, cînd a ajuns la pragul deplinei maturitãþi ºi afirmãri a operei domniei sale, dupã o lungã ºi pilduitoare muncã, am putea spune cu tãrie cã Ilie Bãdescu s-ar învrednici din plin de cuvintele prea cuviosului sãu duhovnic de altã datã, Pãrintele Constantin Galeriu, pe care l-am auzit într-o duminicã binecuvîntatã spunînd despre cineva de pe amvonul bisericii Sf. Silvestru, cu nesfîrºitã dragoste, cele mai frumoase cuvinte de laudã ºi preþuire: „Acesta e cu adevãrat un bun creºtin ºi un bun român”. Pedagogia naþionalã, practicatã cu o totalã dãruire de sine de-a lungul întregii vieþi, meritã din plin o astfel de apreciere. Sfîrºit IURIE ROªCA Chiºinãu, februarie, 2019 (Editura „Mica Valahie”, Bucureºti, 2017)
Basarabia pe cruce! Se urcã Basarabia pe cruce ªi cuie pentru ea se pregãtesc ªi primãvara jertfe noi aduce ªi plînge iarãºi neamul românesc.
Noi n-avem nici un drept la fericire, Mereu în casã moare cineva ªi n-are þara dreptul sã respire ªi nici pe-acela, simplu, de-a visa. De-acolo unde s-a sfîrºit pãmîntul, Vin triburi, sã ne ia pãmînt ºi fraþi ªi-n faþa lor abia rostim cuvîntul ªi, prin tãcere, sîntem vinovaþi. Ce cale poate þara sã apuce? În tragica, neconvertita zi, Se urcã Basarabia pe cruce ªi nu ºtim învierea cînd va fi. ADRIAN PÃUNESCU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 8-a – 22 februarie 2019
P Po o ll e em m ii c c ii România demnã, nu arestatã! (urmare din pag. 1) S-a schimbat doar ,,marele frate”, locul Uniunii Sovietice fiind luat de Statele Unite. Ei bine, odatã ideile lansate ºi (parþial) implementate, metoda venea de la sine: eradicarea! Pe vremuri, sistemul concentraþionar, sinistru, conform epocii, rezolva chestiunea în tãcere; azi, se lucreazã altfel – din arestul în care a fost aruncatã sau chiar din puºcãrie, persoana în cauzã e folositã pentru denunþuri… dar ºi pentru a rãspîndi, prin mass media aservite, exemplul victoriei sistemului ºi al umilinþei ,,corupþilor”. Asta îmi aduce aminte de scrisorile adresate de soldaþii americani capturaþi de vietnamezi, în care îºi cereau iertare ºi acuzau propria þarã de agresiune (vezi chiar cazul celebrului John McCain). Chestiunea e cã americanii fac dovada unui infantilism periculos, preluînd aceste modele totalitare, la care lumea a renunþat. Cazul Kövesi nu e chiar nou pentru ei, e o reiterare, la scarã mai extinsã, a modelului ,,Mani pulite”, din Italia, soldat cu decesul premierului socialist Craxi, arestãri masive, scãdere economicã ºi preluãri externe ale unor firme italieneºti – iar în final intrarea în politicã a ºefului campaniei ,,anticorupþie”, judecãtorul Di Pietro. Un eºec total, recunoscut chiar de Di Pietro, un Kövesi local, cu un grad de profesionalism ºi culturã asemãnãtor, dar care ulterior ºi-a pus cenuºã-n cap. Mani Pulite a fost urmarea unui conflict între Guvernul Craxi ºi SUA, practic, pe o temã de suveranitate; pe scurt, la finele anilor ‘80 are loc un incident terorist, un grup de palestinieni pun mîna pe un vapor italian, ,,Achille Lauro”, urmeazã negocieri, Craxi, deþinînd relaþii excelente cu Arafat, Gaddafi ºi Nicolae Ceauºescu, avea ºanse sã negocieze predarea, americanii doreau sã intervinã în forþã, pentru cã la bord se aflau ºi cetãþeni SUA. Cazul a degenerat, iar, în final, palestinienii au ajuns în Portul italian Sigonella; premierul Craxi a spus cã e dreptul autoritãþilor peninsulare sã-i aresteze ºi sã-i judece. Americanii au crezut cã-i pot da cu tifla, au trimis o echipã specialã de intervenþie, dar care s-a trezit… înconjuratã de trupele italiene. Roma avea demnitate! Or, asta era o problemã care trebuie rezolvatã, ºi-au spus americanii, care au declanºat prigoana pe bazã de procurori ºi arestãri. Peste 5.000 de figuri publice din Italia au fost afectate, fiind ,,suspectate” de corupþie – exact ca în România! - iar premierul Craxi a fost nevoit sã se exileze la Tunis, unde a decedat. Adrian Nãstase nu s-a pus de-a curmeziºul, precum Craxi, dar, ca ºi omologul sãu socialist, avea relaþii în toatã lumea, datoritã personalitãþii sale, ºi era adeptul unui suveranism de care ,,marele frate” nu avea nevoie. Aºa cã au dat drumul aceluiaºi gen de prigoanã, cu un plus: cucerirea suprastructurii politice, printr-un personaj mai sigur decît se dovedise Berlusconi – controversatul Traian Bãsescu. Bãsescu a realizat ceea ce nu a dorit sã facã suprastructura italianã – un control al statului prin instrumentele de forþã – ºi o aservirea totalã faþã de ,,marele frate”, ai cãrui agenþi – oameni de informaþii din CIA ºi FBI – au avut rolul lor în deciziile de la noi. Iar Laura Kövesi a fost (este?!) instrumentul cel mai bine implementat, cu potenþial remarcabil de influenþare a opiniei publice – ºi cu o credibilitate internã ºi internaþionalã la care s-a lucrat mai mult decît oricînd. Acestea sînt auspiciile sub care se duce, la ora actualã, bãtãlia pentru Laura Kövesi – ºi încã nu am spus care este, de fapt, cealaltã faþã a monedei: arestarea! Imaginea iconicã a Laurei Kövesi este arestarea – iar introducerea acestui simbol ºi a acestui concept în zona aºa-zis ,,progresistã” sau ,,pro europeanã” a tulburatei societãþi româneºti a fost un obiectiv dus la îndeplinire. Nici nu era greu – românii nu sînt un popor foarte decis, iar în privinþa nemulþumirilor existã motive reale, dar ºi multe induse de propaganda occidentalã. De asemenea, tendinþa românilor de auto-acuzare, invidia (,,capra vecinului”) dar ºi dorinþa de ,,a avea” au generat un sentiment general de nemulþumire, care se manifestã de multe ori public. Adicã, mediul perfect pentru apariþia unui vector puternic, de tip Kövesi-DNA, cu rezultate ,,concrete” – arest, în chip de puºcãrie. ,,Anul acesta au fost anchetaþi, trimiºi în judecatã atîþia miniºtri, parlamentari etc.” – aºa sunã raportul DNA, ca ºi cum ar fi vorba de raportarea de tone la hectar! Ei bine, acelaºi model trebuie impus ºi la nivel european, considerã, se pare, ,,marele frate”. Problema e alta; existã încã o parte ,,sãnãtoasã” a societãþii, care nu vede în ,,puºcãrie” ºi ,,arestare” panacee universale. Or, aceastã parte trebuie virusatã – ºi cum poate fi mai bine virusatã decît oferind-o ca momealã chiar pe… Kövesi. Da, conform principiilor aplicate de Kövesi, în momentul de faþã ea ar putea fi arestatã preventiv. Mai exact, atunci cînd a început campania arestãrilor
C Co on nt tr ro ov ve er rs se e
preventive, odatã cu transformarea DNA într-o instituþie specialã, susþinutã de preºedinþie ºi entitãþi internaþionale, ºi mai ales dupã adoptarea Noului Cod Penal, pe vremea premierului Ponta, arestul preventiv a devenit un fapt la ordinea zilei. Definit ca o mãsurã excepþionalã în spiritul vechiului Cod Penal, realizat de celebrii profesori Vintilã Dongoroz ºi Nicolae Volonciu, avea ca þintã principalã infractorii violenþi (omor, tîlhãrie, viol) – dar ºi persoane care, prin funcþia deþinutã, puteau influenþa date, martori etc. Dupã apariþia Noului Cod Penal, au început sã fie arestate preventiv persoane care nu prezentau nici pericol social, nu aveau funcþii în stat, ba chiar erau personalitãþi – inclusiv din lumea culturii. La repezealã, îmi vine exemplul prietenului lui Vadim, dr. Florin Rotaru, critic ºi istoric literar, unul dintre cei doi români laureaþi ai celei mai importante distincþii a culturii ruse, Premiul Puºkin. Rotaru, om de peste 60 de ani, ºomer de 3 ani, a fost arestat preventiv… 7 luni, dupã care a fost achitat definitiv! Explicaþia constã în interpretarea unei prevederi, la finalul paragrafului (2) din Art. 223 al Noului Cod Penal: ,,Condiþiile ºi cazurile de aplicare a mãsurii arestãrii preventive”. Iatã paragraful: ,,(2) Mãsura arestãrii preventive a inculpatului poate fi luatã ºi dacã (...) se constatã cã privarea sa de libertate este necesarã pentru înlãturarea unei stãri de pericol pentru ordinea publicã”. Ei bine, aici se interpreteazã prin exemplul public dat de suspect - adicã induce ideea cã fapta/atitudinea faþã de lege a suspectului este un model de urmat pentru public. În felul acesta s-a extins arestul preventiv la persoane care nu prezentau pericol public direct, nu mai aveau nici influenþã directã asupra unor martori, probe etc. – dar, datoritã notorietãþii, aveau acces la media sau erau personalitãþi respectate de societate ºi puteau promova ,,comportamentul infracþional”. Sau, prin faptul cã fãceau parte din sfere înalte (inclusiv ale intelectualitãþii, cazul Rotaru) se presupunea cã suspectul ar putea avea legãturã cu persoane care ar putea influenþa, la rîndul lor, ancheta – martorii, datele etc. – chiar dacã nu exista nici o probã a unor asemenea contacte! Dar erau posibile, pentru cã fãceau parte din acelaºi mediu!... Halucinant, nu? Un lanþ al presupunerilor ºi suspiciunilor care a funcþionat, bãgînd oameni în arest ,,preventiv”. În cazul Laurei Kövesi, în afarã de super-notorietatea ei ºi de accesul la mass media româneºti ºi internaþionale, în favoarea ei au loc ieºiri publice mobilizatoare care îndeamnã la nesupunere socialã! Cazul Iulian Fota este flagrant, nu ºtiu unde mai lucreazã, dar e fost consilier prezidenþial pe probleme de securitate ºi director al (fostului?) Colegiu Naþional de Informaþii din cadrul SRI – iar acesta îndeamnã la ieºirea în stradã în cazul Kövesi! La fel, vedete media, care îndemnã isteric la nesupunere civicã. În plus, au fost iniþiate proteste stradale ºi se intenþioneazã organizarea de manifestaþii de amploare, cu participarea unor persoane care au fost sancþionate pentru atac la forþele de ordine! Deci, chiar susþinãtorii ei (sau ai Sistemului) produc argumente pentru mãsura ,,preventivã”! Aºadar, apare ºi ,,starea de pericol pentru ordinea publicã”, din cauza ,,modelului” Laura Kövesi. Dar ce transmite Laura Kövesi? Exact mesaje care incitã: nu doar cã susþine cã e nevinovatã, fapt normal, dar induce ºi ideea cã ,,nu e o coincidenþã”, cã e o acþiune a ,,inculpaþilor”, se victimizeazã º.a.m.d. Deci, o atitudine care incitã – mai ales cã vorbim de o persoanã notorie ºi respectatã – chiar idolatrizatã! În concluzie, pe baza practicii DNA ºi a argumentaþiei de mai sus, Laura Kövesi ar putea fi arestatã preventiv! Mai mult, Laura Kövesi ºi persoane importante din jurul ei (Fota, de exemplu) par cã incitã la aºa ceva! Cu alte cuvinte, invitã ,,cealaltã parte” sã simtã dulcele gust al rãzbunãrii, virusînd-o, de fapt, cu meteahna nebuniei arestãrilor! Voi încheia cu o opinie nu doar avizatã, dar, cred eu, ºi demnã a fi luatã în serios, dacã vrem sã construim ceva în viitor, nu sã ne lãsãm prinºi în capcana întinsã. ,,Kövesi ar putea fi arestatã preventiv... dar doar dacã ar face chiar ea interpretarea Codului”, mi-a spus cunoscutul avocat Dan Chitic, unul dintre cei mai importanþi luptãtori pentru ideea naþionalã ºi pentru resursele României. ,,Dar, a adãugat acesta, nu cred cã trebuie sã pãstrãm modul abuziv de a interpreta ºi aplica legea - nici faþã de abuzatorii noºtri! Sincer!”. La fel de sincer, cred eu cã, dacã vrem sã (re)facem România care ne place, nu trebuie sã preluãm modelul care… nu ne place. Sã nu uitãm cã am avut perioade în care România a ºtiut singurã sã-ºi facã ºi dreptate, ºi bogãþie - ºi sã rãmînã demnã. Iatã, vorbeam de Italia ºi de similitudinile cu România; dupã ani de zile în care a fost cãlcatã pe grumaz de Bruxelles ºi de Washington, Roma îl urmeazã pe liderul naþional-conservator ºi suveranist, Matteo Salvini. Europa face spume, îl numeºte pe Salvini ,,populist” – dar care e vina lui? Cã þine cu propria naþiune, vrea sã fie respectate suveranitatea ºi tradiþiile Italiei? Bravo lui, sper sã vadã ºi românii cã se poate aºa: o þarã demnã – nu arestatã.
Tiparul morþii (2) În România, pentru armarea populaþiei împotriva regimului comunist au fost uciºi o grãmadã de tineri, nu de cãtre armatã, ci de „alþii”, doar pentru a creºte presiunea pe structurile interne de comandã, astfel încît sã nu existe nici un fel de pas înapoi din partea nimãnui. Cã tot vorbim de România, chiar credeþi cã Milea, ministrul Apãrãrii, s-a sinucis? În Ucraina, credeþi cã acei indivizi descoperiþi morþi pe „maidan” au fost uciºi de structurile Ministerului de Interne, Berkut? Nu, au fost uciºi de alþii, dar vina a cãzut pe preºedintele Ianukovici, asta fiind singura cale de a-l îndepãrta de la putere. Pentru cine cunoaºte contextul, vreau sã amintesc un mesaj destul de îngrijorãtor, prin care un ministru de Externe al unei þãri NATO a declarat cã are informaþii conform cãrora cei uciºi pe ,,maidan” au fost victimele unor lunetiºti care nu erau de partea sistemului de siguranþã al Ucrainei. Evident cã ºtirea a fost rapid scoasã de pe agenþii ºi totul a fost dat uitãrii. ªtim cum s-au întîmplat lucrurile în România, în Irak, în Libia, cum este în Siria, unde totul s-a transformat în Rãzboi Civil, cum s-a petrecut totul în Ucraina ºi în Iugoslavia. Tiparul este, în mare, acelaºi, diferã doar unele mici aspecte care þin de modul de implementare în timp a acestuia, de cultura þãrii respective; în rest, totul este deja rutinã. Dupã ce dictatorul este ucis, sau doar eliberat din funcþie, ºi cei care sînt meniþi sã preia puterea o fac, presiunea mass media dispare, nu se mai spune nimic nici de acele bogãþii, nici de sãracii þãrii, de parcã au dispãrut ºi ei odatã cu regimul înlãturat. Nimic! Totul revine la normal, doar cã la conducerea acelei þãri este cine trebuie ºi cine convine Sistemului. Asta este realitatea. Celor care schimbã guverne, regimuri, oameni ºi destine nu le pasã deloc de oamenii de rînd, de sãrãcia sau de prosperitatea lor. S-a vãzut clar în þãrile unde democraþia asta a violenþei a fost aplicatã. Nu vãd nici un fel de rezultat bun în Irak, Libia, Ucraina. Siria încã mai are ºanse sã revinã la normal în cîteva zeci de ani, iar Iugoslavia este amintire deja. Acum, sub ochii noºtri, Venezuela. În acest moment ne aflãm la capitolul ,,Ce sãrac este poporul, cît de bogaþi sînt cei de la Putere, Maduro ºi toþi cei din preajma lui, în ce lux trãiesc copiii acestora, în timp ce, în spitale, muºtele stau pe pacienþi”. Armata încã sprijinã actuala formulã de guvernare. Occidentul îl susþine pe cel care a împãrþit deja resursele naturale ale Venezuelei între marile companii de exploatare a petrolului ºi gazelor din Vest. Armata încã nu a trãdat, încã nu existã un mare general care sã fi acceptat genþile cu bani, aºa cum ºtim cã se procedeazã în astfel de cazuri. ªi, dacã nu vor accepta, vor fi eliminaþi toþi, pe rînd, pînã cînd se va atinge obiectivul. Þineþi minte cã Slobodan Miloºevici, preºedintele Iugoslaviei, a fost înlãturat dupã ce toþi cei din anturajul lui, care îl spijineau, au fost uciºi. În Venezuela are sã fie la fel. Armata americanã nu va intra pe teritoriul unui stat strãin, aºa cum încearcã Trump sã distragã atenþia. Nu! Vor intra, însã, niºte bãieþi buni, cu o geantã de bani într-o mînã ºi cu puºca cu lunetã în cealaltã. Vom vedea în direct cine ºi ce va alege. Pînã atunci, aºa cum am spus, lupta se dã pe contre. Occidentul doreºte sã punã mîna pe mari rezerve de petrol, iar Rusia nu îºi poate permite sã piardã un partener strategic în America de Sud. Timpul ne va rãspunde curînd la întrebarea cine ºi în ce mod va învinge. Pînã atunci însã, eu sper ca toate þãrile sã meargã la ONU ºi sã îl reformeze. Este evident cã aceastã organizaþie nu mai existã, nu mai este luatã în seamã de nimeni, nici mãcar de iniþiatorii ei, americanii. Un tabloid românesc ne aratã imagini cu bogãþia copiilor celor care guverneazã în Venezuela. Adepþii lui Maduro. Tot acest tabloid ne arãta, cu o zi înainte, condiþiile mizere în care sînt þinuþi pacienþii în spitalele venezuelene. Dragilor, vã rog sã faceþi o anchetã referitoare la bogãþia ºi la modul în care se distreazã copiii guvernanþilor din România ºi veþi vedea cã ai noºtri o duc mai bine ca ai ãlora, iar noi nu avem petrolul Venezuelei. ªi tot pe voi, imparþialilor, vã rog sã mergeþi ºi prin spitalele din România, dar nu în Floreasca, ci aºa, prin þarã, sã vedeþi cum e pe acolo. ªi, cu aceastã anchetã, mergeþi la Trump, arãtaþi-i cã noi o ducem mai rãu decît venezuelenii din aceste puncte de vedere, ºi, poate, cu aceastã ocazie, nu mai recunoaºte actuala clasã politicã din România ºi alege pe cineva mai naþionalist, aºa cum el se tot autoproclamã. Tot ce vã pot spune, celor care se dau democraþi dar nu acordã nici un fel de apreciere dreptului internaþional ºi Cartei ONU, este cã sînteþi penibili, dar înteleg cã trebuie sã mîncaþi ºi voi o pîine. Pe de altã parte, cum am spus, dacã toate þãrile civilizate încalcã dreptul internaþional, de ce nu se cade, cumva, la pace ºi nu se schimbã paradigma în lume? ªi mã refer aici ca fiecare sã facã ce vrea, atîta vreme cît armata þãrii este puternicã ºi are bani. Nu e mai corect aºa? Sfîrºit
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 9-a – 22 februarie 2019
FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (20) TRANSILVANIA (6) Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae – cel mai important act politic al românilor transilvãneni din Secolul al XVIII-lea (2) Dieta din 1790-1791 þintea la restabilirea privilegiilor feudale, românii fiind excluºi în continuare de la viaþa politicã, iar împãratul a fost nevoit sã cadã de acord cu marea nobilime. Astfel, atunci cînd memoriul a ajuns la împãrat, el cãzuse deja de acord cu nobilimea, dar l-a trimis Dietei pentru dezbatere. Cancelaria Aulicã, în frunte cu contele Samuel Teleki, respinge punct cu punct revendicãrile românilor, considerînd inutilã ridicarea unei a patra naþiuni recunoscute. Referatul Dietei fu prezentat în ºedinþa din 2 iulie, atacînd toate fundamentele revendicãrilor. În mare, Dieta refuzã sã accepte faptul cã românii vor sã constituie o naþiune politicã proprie, motivînd cã ei se bucurã deja de toate drepturile în cadrul naþiunilor existente, iar o naþiune nouã ar rãsturna întreg sistemul. Se considera chiar cã românii sînt suficient reprezentaþi în Dietã (deºi în componenþa acesteia era doar un român, din totalul de 422!). Ca rãspuns, stãrile legifereazã explicit menþinerea sistemului constituþional. În rîndurile elitei româneºti, aceastã evoluþie a dus la o alarmare generalã, care s-a transformat în timp într-o luptã febrilã pentru cauza naþionalã ºi a dus la cristalizarea conºtiinþei de sine a naþiunii române din Transilvania. Traducere: „Naþiunea românã este cu mult cea mai veche dintre toate naþiunile Transilvaniei din vremea noastrã, întrucît este un lucru sigur ºi dovedit, pe temeiul mãrturiilor istorice, al unei tradiþii niciodatã întrerupte, al asemãnãrii limbii, datinilor ºi obiceiurilor, cã ea îºi trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de cãtre împãratul Traian, în nenumãrate rînduri, în Dacia, cu un numãr foarte mare de soldaþi veterani, ca sã apere provincia […] Drept aceea, Naþiunea românã, rugãtoare ºi umilã, vine la tronul Majestãþii Voastre ºi, cu veneraþia ºi supunerea cuvenitã, se roagã ºi cere urmãtoarele: 1). Ca numirile odioase ºi pline de ocarã: toleraþi, admiºi, nesocotiþi între Stãri ºi altele de acest fel, care […] au fost întipãrite fãrã drept ºi fãrã lege [pe fruntea] naþiunii române, acum sã fie cu totul îndepãrtate, revocate ºi desfiinþate în chip public, ca nedemne ºi nedrepte, ºi astfel, prin îndurarea Majestãþii Voastre Preasacre, naþiunea românã sã fie repusã în folosinþa tuturor drepturilor civile ºi regnicolare; în consecinþã: 2). Natiunii suplicante sã i se restituie între naþiunile regnicolare acelaºi loc pe care ea l-a þinut, potrivit mãrturiei citate în cele de mai sus, a Conventului Fericitei Fecioare din Cluj-Mãnãºtur, din anul 1437. 3). Clerul acestei naþiuni, credincios bisericii orientale, fãrã discriminare, dacã gîndeºte sau nu în toate la fel cu biserica occidentalã, de asemenea ºi nobilimea ºi plebea, atît cea orãºeneascã, cît ºi cea ruralã, sã fie socotite ºi tratate drept, în acelaºi fel ca ºi clerul, nobilimea ºi plebea naþiunilor care alcãtuiesc sistemul uniunii, ºi sã fie fãcutã pãrtaºã la aceleaºi beneficii. 4). În comitate, scaune, districte ºi comunitãþi orãºeneºti, cu ocazia alegerii slujbaºilor ºi a deputaþilor în Dietã, de asemenea cînd se întîmplã [sã se facã] numiri noi sau înaintãri în slujbe la dicasteriile aulice ºi provinciale, sã se procedeze în chip just la punerea în slujbã, în numãr proporþional, a persoanelor din aceastã naþiune. 5). Comitatele, scaunele, districtele, ºi comunitãþile orãºeneºti în care românii întrec la numãr celelalte naþiuni, sã-ºi aibã numirea ºi de la români sau sã poarte un nume mixt, unguresc-românesc, sãsesc-românesc sau, în sfîrºit, înlãturîndu-se cu totul numirea luatã de la o naþiune sau alta, atît comitatele cît ºi scaunele ºi districtele sã-ºi pãstreze numai numele acelea pe care ºi pînã acum îl purtaserã, dupã rîuri sau cetãþi, ºi sã se declare cã toþi locuitorii Principatului, fãrã vreo deosebire de naþiune sau religie, trebuie sã se foloseascã ºi sã
se bucure, dupã starea ºi condiþia fiecãruia, de aceleaºi libertãþi ºi beneficii ºi sã poarte aceleaºi sarcini, pe mãsura puterilor lor. Din cele de mai sus se vede cu prisosinþã cã aceste cereri se sprijinã pe echitatea naturalã ºi pe principiile societãþii civile, precum ºi pe pactele încheiate […]. [Semneazã:] Mult umilii ºi în veci credincioºii supuºi, Clerul, Nobilimea, Starea Militarã ºi cea Orãºeneascã a întregii naþiuni române din Transilvania”.
Discursul de la Blaj al lui Simion Bãrnuþiu La Marea Adunare Naþionalã de la Blaj, din 1848, au participat circa 100.000 de români de pe întreg teritoriul Transilvaniei, astfel cã, la vederea acestei mari mulþimi, Avram Iancu a exclamat: ,,Uitaþi-vã pe cîmp, românilor, sîntem mulþi ca cucuruzul brazilor, sîntem mulþi ºi tari!”. Potrivit aprecierii învãþatului sas Stephan Ludwig Roth, ,,inimile ardelenilor au început sã batã puternic, la unison cu inimile româneºti de la Bucureºti ºi Iaºi”.
Marea Adunare Naþionalã de la Blaj, stampã din 1848, aflatã la Muzeul Unirii din Alba Iulia Adunarea Naþionalã de la Blaj din 3/15 mai – 5/17 mai 1848 (în funcþie de calendarul vechi sau nou) a fost una dintre adunãrile românilor din Transilvania din timpul revoluþiei de la 1848, prin care aceºtia ºi-au expus revendicãrile naþionale, politice, religioase ºi sociale, pentru ca naþiunea românã din Ardeal sã beneficieze de aceleaºi drepturi ca ºi celelalte naþiuni care locuiau în Transilvania. Iatã, în continuare, importantul discurs rostit, în Catedrala din Blaj, de Simion Bãrnuþiu, strãbunicul marelui om de stat din Secolul XX, Iuliu Maniu, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj, din 14 mai 1848: „Care naþiune de pe pãmînt nu s-ar ridica de la mic pînã la mare, cînd îºi vede numãrate zilele vieþii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt, ºi naþionalitatea e libertatea lui cea din urmã; ce preþ mai are viaþa lui dupã ce ºi-a pierdut tot ce îl face demn sã mai fie pe pãmînt?… Þineþi cu poporul toþi, ca sã nu rãtãciþi, pentru cã poporul nu se abate de la naturã, nici nu-l trag strãinii aºa de uºor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cari urlã împreunã cu lupii ºi sfîºie pe popor împreunã cu aceºtia; nu vã abateþi de la cauza naþionalã de frica luptei; cugetaþi cã alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate. Însã vi se va pãrea lupta cu neputinþã, cînd se vor ridica greutãþile asupra voastrã ca valurile marii turbate asupra unei nãvi; cînd va dezlega principele întunericului pe toþi necuraþii ºi-i va trimite ca sã rupã legãturile frãþiei voastre ºi sã vã abatã de la cauza ºi amoarea (iubirea) ginþii noastre la idoli strãini, aduceþi-vã aminte atunci cu cîtã însufleþire ºi bãrbãþie s-au luptat strãbunii noºtri din Dacia pentru existenþa ºi onoarea naþiunii noastre, precum ne-au lãsat scris Bonfiniu cu aceste cuvinte: «Coloniile ºi Legiunile romane, copleºite de Barbari þin încã limba romanã ºi, ca sã nu o piardã, cu totul, atît de tare se luptã, încît se pare cã nu s-au bãtut atît pentru þinerea vieþii, cît pentru neatingerea limbii. Cãci comptînd (socotind) bine desele inundaþiuni ale Sarmaþilor ºi ale Goþilor, apoi erupþiunile Hunilor, Vandalilor ºi ale Gepizilor, incursiunile Germanilor ºi ale Lombarzilor, cine nu se va mira foarte cã încã s-au þinut urmele limbii Romane între Daci ºi Geþi?».
Aºa, Fraþilor! Aduceþi-vã aminte atunci cã vor striga din mormînt strãbunii noºtri: Fiilor! Noi încã am fost nu o datã în împrejurãri grele, cum sînteþi voi astãzi; noi încã am fost înconjuraþi de inamic în pãmîntul nostru, cum sînteþi voi astãzi, ºi nu de multe ori am suferit doarã ºi mai mari rele decît voi; fost-am cu Goþii, dar nu ne-am fãcut Goþi; fost-am cu Hunii, dar nu ne-am Hunit; fost-am cu Avarii ºi nu ne-am Avarit; fost-am cu Bulgarii ºi nu ne-am Bulgãrit; cu Ruºii, ºi nu ne-am Ruºit; cu Ungurii, ºi nu ne-am Ungurit; cu Saºii, ºi nu ne-am Nemþit; ci ne-am luptat ca Români, pentru pãmîntul ºi numele nostru ca sã vi-l lãsãm vouã împreunã cu limba noastrã cea dulce ca cerul sub care s-a nãscut; nu vã nemþiþi, nu vã ruºiþi, nu vã unguriþi nici voi, rãmîneþi credincioºi neamului ºi limbii voastre; apãraþivã ca fraþii, cu puteri unite în pace ºi în rãsboi; vedeþi cum ne-am luptat noi pentru limba ºi Romanitatea noastrã; luptaþi-vã ºi voi ºi le apãraþi ca lumina ochilor voºtri, pînã la voi senatul ºi poporul Roman pe Traian cu legiunile peste Dunãre, ca sã vã încoroneze cu laurul nemuririi pentru constanþa ºi bãrbãþia voastrã! Dixi et salvavi animam meam”.
Simion Bãrnuþiu, idelogul revoluþiei paºoptiste (1) Simion Bãrnuþiu (n. 21 iulie 1808, Bocºa, judeþul Sãlaj – d. 28 mai 1864, Valea Almaºului, Fîntîna Gorgana), istoric, filosof, profesor, liderul miºcãrii revoluþionare din Transilvania, ilustru cãrturar, om politic, a militat, prin întreaga sa activitate, pentru interesele naþionale ale poporului român. Ideolog al luptei naþionale a românilor de peste munþi, Bãrnuþiu a rãmas cunoscut în istoria gîndirii politice româneºti îndeosebi prin vestitul discurs rostit în Catedrala de la Blaj în timpul Adunãrii Naþionale a românilor din 3/15 mai 1848, al cãrei vicepreºedinte a fost. Spirit de formaþie enciclopedicã, preocupat adînc ºi continuu de dezvoltarea generalã a poporului român, Bãrnuþiu a lãsat în urma sa nu numai o fericitã direcþie politicã, ci ºi o bogatã moºtenire culturalã, gîndirea ºi puterea sa de prelucrare ºi creaþie impunîndu-se în numeroase domenii de activitate intelectualã. Gîndirea socialã a lui Simion Bãrnuþiu, avînd ca temã centralã libertatea, se remarcã prin critica adusã feudalismului, prin ideea libertãþii ºi independenþei naþionale, a dreptului tuturor popoarelor la viaþã si propãºire în cadrul unor state republicane ºi suverane. Fiu al unor plugari români din Transilvania, Simion Bãrnuþiu s-a nãscut la 21 iulie 1808, în comuna Bocºa, într-o familie sãracã. A urmat, în anii 1817-1820, cursurile ªcolii normale din ªimleu Silvaniei, apoi a absolvit Gimnaziul din Carei. Ulterior, Bãrnuþiu s-a mutat la Blaj ºi a absolvit cursuri de Filosofie în 1825, dupã care s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic. Dupã terminarea studiilor în 1829, funcþioneazã ca arhivar, prefect ºi vicerector al Seminarului Teologic din Blaj, apoi profesor de liceu, predînd istorie ºi filosofie. Simion Bãrnuþiu a fost bunicul lui Ioan Maniu ºi strãbunicul lui Iuliu Maniu, marele om politic care a contribuit esenþial la Unirea Transilvaniei cu România.
Participarea la Revoluþia de la 1848 Bãrnuþiu s-a numãrat printre iniþiatorii protestului înaintat cãtre Dieta aulicã în 1843, cãci limba românã era ameninþatã prin oficializarea forþatã a limbii maghiare în ºcoli ºi administraþie. Autoritãþile imperiale austriece, temîndu-se de de izbucnirea unui curent în opinia publicã româneascã, au decis excluderea din învãþãmînt a lui Bãrnuþiu. Dupã aceste evenimente, se înscrie la Academia de Drept din Sibiu, dar îºi întrerupe cursurile în 1848 pentru a prelua conducerea revoluþiei românilor din Ardeal. Pe 25 martie, Bãrnuþiu a redactat „Proclamaþia cãtre români”, care constituia un adevãrat program politic: convocarea congresului naþional român, libertatea individualã prin suprimarea definitivã a iobãgiei, libertate naþionalã. Tot el a organizat Adunarea din Duminica Tomii (18 aprilie), iar la Marea Adunare Naþionalã de pe Cîmpia Libertãþii din Blaj (3/5 mai 1848) este ales vicepreºedinte al memorabilei întruniri. La propunerea sa, a fost proclamatã Adunarea generalã a naþiunii române, care „se declara credincioasã împãratului”, dar „ca popor de sine stãtãtor ºi factor de bazã al þãrii”. (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA
Pag. a 10-a – 22 februarie 2019
„ROMÂNIA MARE“
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Revenind la doctorul ªerban Milcoveanu Voi n-aþi fost cu noi
Cine-i citeºte cãrþile de memorii poate constata cu uºurinþã cã, în existenþa aproape centenarã a doctorului ªerban Milcoveanu (1911-2009), se întrevãd cîteva etape distincte. Prima este perioada studenþiei ºi mulþi ani dupã aceea, cînd ºi-a fãcut stagiatura ºi secundariatul la ,,Colentina”, la ,,Colþea” sau la alte superspitale din Bucureºti, sub îndrumarea marilor doctori ai vremii. În paralel, aderase la miºcarea legionarã, îi cunoscuse pe toþi liderii ºi ajunsese omul de încredere al Cãpitanului. Acele vremuri tulburi, care au culminat cu ororile rãzboiului, i-au adus lui ªerban Milcoveanu ºi primii ani, ca deþinut politic, la Jilava, Aiud sau Rîmnicu Sãrat. Dupã eliberare, spiritul vindicativ al generalului Ion Antonescu l-a trimis în linia întîi a frontului, ca medic militar. Aceasta era politica antonescianã, care, uitînd cã, la început, îmbrãcase uniforma verde a legionarilor, acum, schimbase foaia ºi îºi trimisese foºtii aliaþi, mai ales pe elevii de liceu ºi pe studenþi, la moarte sigurã, în rãzboiul de dincolo de Nistru. Dar cine avea norocul sã scape de katiuºele ruºilor nu scãpa de gloanþele trase din spate de cãtre agenþii poliþiei noastre secrete, deghizaþi în uniforma Armatei Române. Cu toate acestea, ªerban Milcoveanu a scãpat ºi a mai trãit aproape 70 de ani. A urmat lunga perioadã de dupã 23 august 1944, cînd a funcþionat doar ca medic generalist în mai multe circumscripþii medicale din Bucureºti. Înalta pregãtire profesionalã ºi inteligenþa sclipitoare i-ar fi dat dreptul sã fie profesor universitar, sã publice studii ºi tratate ºtiinþifice ºi sã lucreze în cele mai mari clinici din Bucureºti ºi din þarã. Dar ce putea face împotriva marginalizãrii ºi a persecuþiilor de tot felul, impuse de regimul comunist totalitar, care nu-i putea ierta trecutul politic? Începînd cu 1990, ªerban Milcoveanu a revenit în centrul atenþiei ºi ca scriitor. Urmare a experienþei sale profesionale, a publicat numeroase cãrþi de practicã medicalã, precum ºi de amintiri adunate în lunga sa viaþã. Începuse vremea cînd tot mai mulþi foºti deþinuþi politici, preoþi sau mireni, îºi fãceau cunoscute supliciile îndurate în închisorile politice de reeducare, inventate ºi controlate de Ana Pauker ºi subordonaþii. Ce frapeazã, încã de la primele pagini ale amintirilor lui ªerban Milcoveanu, este memoria sa colosalã, în care s-au pãstrat, aproape intacþi, anii copilãriei, studenþia, Zelea-Codreanu, dictatura carlistã, jocul cu moartea, în linia întîi. E suficient sã apeleze la formula magicã: ,,Îmi amintesc cã, acum 80 de ani, pe cînd eram elev de liceu...”, ºi vremurile de altãdatã, cu bune ºi cu rele, prind viaþã, de parcã ar fi fost ieri. Cu ceva vreme în urmã, intrînd în Librãria ,,Cãrtureºti”, aveam sã descopãr cea mai valoroasã carte a lui ªerban Milcoveanu, intitulatã ,,Memorii (1929-1989)” ºi avînd peste 600 de pagini. Preþul prohibitiv ºi mai ales numele necunoscut al autorului m-au fãcut sã pun cartea la loc în raft. Dar o tînãrã vînzãtoare m-a convins sã mã rãzgîndesc: ,,Au apãrut multe cãrþi despre legionari, dar nici una nu o egaleazã pe aceasta...”. ªi aºa se face ca, astãzi, sã scriu, pentru a nu ºtiu cîta oarã, despre capodopera doctorului ªerban Milcoveanu. *** 1) ,,Cei mai buni români au fost ºi au rãmas nu românii din vechiul regat (în mare parte corciþi cu turci ºi cu þigani), ci ardelenii, bãnãþenii, bucovinenii ºi basarabenii”. 2) ,,În bãtãlia contra agresiunii comuniste, România a avut de înfruntat trei handicapuri, care i-au marcat existenþa: - psihologia de þarã vinovatã de agresiunea în URSS a þãranului român majoritar în Armata Românã. De aceea, þãranul român ºtie ce nu vrea, dar nu ºtie ce vrea. Ajuns cu cuþitul la os, el face rãscoale, nu revoluþii. (Iar
politicianul român, dupã cum spunea Liviu Rebreanu în romanul ,,Gorila”, face înþelegeri, nu revoluþii. – n.m.); - sacrificiile uriaºe în oameni ale armatei noastre în rãzboiul din URSS (Cotul Donului, Odessa, Stalingrad) au dus la slãbirea rezistenþei românilor în faþa comunismului. Minoritãþile etnice (evreii, maghiarii ºi þiganii) nu au dat asemenea jertfe ºi, odihnite, au putut fi recrutate sã intre în PCR; - în lipsa unei organizaþii studenþeºti sau liceale, tineretul nostru universitar, în majoritate legionar, fusese exterminat de Carol, de Antonescu ºi de comuniºti. Cine sã mai lupte pe strãzi cu comuniºtii?”. 3) ,,Nu ºtiu dacã îºi mai aduce aminte cineva. În 1945, în cîteva luni la rînd, bolºevicii, abia instalaþi la putere, puseserã la cale un spectacol: «Procesul omului de pe stradã». Circul se þinea în cinematografe, în teatre ºi în pieþele publice, în prezenþa a sute de spectatori aduºi cu japca. Se þinea un simulacru de proces, urmãrindu-se culpabilizarea Naþiunii Române, vinovatã de toate crimele, reale sau inventate. În mare, Poporul Român era vinovat de mai multe crime: - reprimarea rãscoalei þãrãneºti din 1907; - dezlãnþuirea rãzboiului din 1916, pentru cotropirea Transilvaniei ºi a Basarabiei; - rãzboiul imperialist împotriva regimului democrat al lui Béla Kuhn din Budapesta; - instituirea dictaturii regale din primãvara anului 1938, cu exercitarea terorii de stat împotriva clasei muncitoare ºi a PCR; - dezlãnþuirea la 22 iunie 1941 a criminalului rãzboi antisovietic pentru distrugerea patriei clasei muncitoare ºi a socialismului mondial; - împiedicarea marxismului, ºtiinþa ºtiinþelor. Care explicã totul, din trecut, ºi clarificã drumul înainte al omenirii... Fecare ºedinþã de judecatã se termina cu pronunþarea sentinþei: pedeapsa cu moartea pentru întreaga clasã politicã din România ºi condamnarea la muncã silnicã pe viaþã a Poporului Român, complicele politicienilor (!)...”. 4) ,,În toate epocile, Armata a fost garantul independenþei naþionale ºi a libertãþilor cetãþeneºti”. (În zilele noastre, este în stare NATO sã joace acest rol?) 5) ,,Naþiunea este reprezentatã de persoanele care direcþioneazã economia – patronii de întreprinderi ºi proprietarii de pãmînt. Diferenþa dintre naþionalism ºi democraþie este cã naþionalismul vrea ca pîrghiile de comandã ale economiei sã fie în mîinile naþiunii alcãtuitoare a statului ºi rãspunzãtoare în istorie, iar democraþia acceptã deþinerea de cãtre strãini a acestor pîrghii de comandã în economie” (Iuliu Maniu). 6) ,,Poporul Român n-a fost niciodatã antisemit. Dar aºa-zisul «antisemitism ereditar» era o reacþie la Planul «Crémieux-Peixoto», din Secolul al XIX-lea, de a se crea un stat Israel european în locul României, cu evreii stãpîni ºi românii servitori”. 7) ,,Rãzboiul dintre Stat ºi Naþiunea Românã a dus la distrugerea din interior a României. Acest rãzboi, pus la cale de regele Carol al II-lea ºi de sluga sa, Gavrilã Marinescu, continuã ºi astãzi, cînd Statul Român de tip mafiot este cel mai mare duºman al românilor”. 8) ,,Între 8 iunie 1930 ºi 23 august 1944, Poliþia Secretã a fost principalul duºman al României”. (ªi acum este la fel: numeroasele Servicii Secrete falsificã toate alegerile, controleazã licitaþiile, protejeazã bandele de interlopi din toate judeþele, nãimesc jefuirea banilor publici.) 9) ,,Casa de Culturã a Studenþilor din Bucureºti nu este opera comuniºtilor, cum s-ar crede. Clãdirea a fost inauguratã de ziaristul Stelian Popescu ºi construitã pe banii obþinuþi din subscripþie publicã”. 10) ,,Orele dinaintea morþii iminente se manifestã printr-o imobilitate ºi o tãcere totalã, deoarece creierul nu mai poate comanda vorbirea”.
în celule
Voi n-aþi fost cu noi în celule sã ºtiþi ce e viaþa de bezne, sub ghiare de fiarã, cu guri nesãtule, voi nu ºtiþi ce-i omul cînd prinde sã urle, strivit de cãtuºe la glezne. Voi n-aþi plîns în palme, fierbinte, strãpunºi de cuþitul trãdãrii. Sub cer fãrã stele, în drum spre morminte, voi n-aþi dus povara durerilor sfinte spre slava ºi binele þãrii. În cîntec cu noi laolaltã trecînd printre umbre pereþii, voi n-aþi cunoscut frumuseþea înaltã cum dorul irumpe, cum inima saltã gonind dupã harpele vieþii. Ce-i munca de braþe plãpînde, ce-i jugul, ce-i rînjet de monstru, cum scîrþîie osul cînd frigul pãtrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveþi de unde sã spuneþi aproapelui vostru. Voi nu ºtiþi în crunta-nchisoare cum minte speranþa ºi visul, cînd uºile grele se-nchid în zãvoare, ºi-n teama de groaznica lui încleºtare pe sine se vinde învinsul. Aþi stat la ospeþe-ncãrcate gonind dupã fast ºi orgoliu, nici milã de noi ºi nici dor, nici dreptate, nici candel-aprinsã ºi nici libertate, doar ghimpii imensului doliu. Asa sînteþi toþi cei ce credeþi cã pumnul e singura faimã. Fãþarnici la cuget, pe-alãturi ne treceþi, cînd noi, cu obrajii ca pãmîntul de vineþi, gustãm din osîndã ºi spaimã. Cînd porþile sparge-se-or toate ºi morþii vor prinde sã urle, cînd lanþuri ºi ziduri cãdea-vor sfãrmate, voi nu ºtiþi ce-nseamnã-nvierea din moarte, cãci n-aþi fost cu noi în celule. RADU GYR 11) ,,În aprilie 1940, Ana Pauker era deþinutã în închisoarea de la Rîmnicu Sãrat, împreunã cu alte 14 femei, toate comuniste. Inteligentã ºi cultivatã, în convorbirile ei cu legionarii de acolo, ºi-a exprimat mai multe nedumeriri. Deºi au stat mai multã vreme la conducerea României, ei nu se gîndiserã sã facã din închisoare o Casã memorialã pentru Cãpitan ºi cei 13 martiri legionari. Apoi, de ce în celulele în care muriserã legionarii erau deþinuþi comuniºtii, beneficiarii unui regim de detenþie suportabil? În sfîrºit, de ce legionarii l-au lãsat pe Carol sã plece cu 7 vagoane pline cu bogãþii furate de la români în cei 10 ani de domnie? Aceasta aratã cã nu voiau decît sã-l vadã pe Carol fugit, ca sã-i ia locul, afirma, pe bunã dreptate, Ana Pauker, sugerînd cã numai ei, comuniºtii, se gîndeau la popor”. (Ceea ce, sinceri sã fim, se cam apropie de adevãr, dacã ne gîndim la modernizarea României, începutã de Gheorghiu-Dej ºi continuatã de Ceauºescu.) 12) ,,Esenþialul în viaþã nu e sã-þi faci treaba care-þi revine, ci sã þi-o facã altul cu mîinile ºi pe rãspunderea lui” (Talleyrand). PAUL SUDITU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 11-a – 22 februarie 2019
LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Dosare secrete ale Istoriei (8) „Cicero”, cel mai mare spion din timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial (7) – M-am nãscut în Iugoslavia. Prima destãinuire a lui Cicero. Mi-a fost fãcutã întrun taxi – un „Soto” galben cu aripile ciocnite, care se nãpustea nãprasnic unde era îmbulzeala mai mare. Lîngã mine, un om îndesat, zîmbitor, îmbrãcat într-un costum de alpaca lucitor, cu o pãlãrie de panama aºezatã cu grijã pe genunchi: Elyesa Bazna. Un aer cãlduþ nãvãlea înãuntru prin geamurile deschise. Instalat pe bancheta din piele matã, Cicero se destãinuia, pentru prima oarã, într-o francezã ºovãielnicã. – M-am nãscut în Iugoslavia. Era grãbit în ziua aceea. ªi, înainte de toate, mai puþin circumspect ca de obicei, mai destins. Atunci mi-a vorbit de tinereþea, de cãlãtoriile lui. De la o zi la alta începeau sã se contureze liniile mari ale vieþii iui frãmîntate. Ele completau elementele cercetãrilor mele prealabile. – M-am nãscut în Iugoslavia. Nu a dat amãnunte cu privire la locul naºterii. Încã din epoca aceea avea de gînd sã-ºi publice Memoriile; nu ascundea lucrul acesta. De multe ori, cînd încercam sã-i forþez rezerva, zîmbea cu un aer ironic ºi-mi spunea: – Veþi citi asta în Memoriile mele! I-au trebuit ºapte ani ca sã-ºi publice Memoriile... Oricine poate sã-ºi închipuie lesne cu ce pasiune le-am citit! Trebuie sã mãrturisesc cã lectura lor mi-a prilejuit personal o mare plãcere: aproape tot ceea ce „dezvãluia” Cicero scrisesem ºi eu în urma cercetãrii pe care o întreprinsesem în 1955. S-a nãscut la Priºtina, la 18 iulie 1904. Tatãl lui, Hafiz Yasar, era profesor de religie musulmanã. Familia pãrãsise Priºtina plecînd la Salonic, apoi la Istanbul. A urmat dupã aceea primul rãzboi mondial. „Trupe strãine au ocupat Turcia – povesteºte Bazna. Am fost angajat ca muncitor auxiliar la o unitate de transport francezã; era tot ce putea sã mi se ofere. Am învãþat sã conduc automobilul, lucru care m-a pasionat. Aceastã pasiune ºi-a pus pecetea asupra mea pentru toatã viaþa”. Îl vedem apoi ºofer la un cãpitan englez. Într-o zi a „împrumutat” motocicleta unui ofiþer francez ºi a avut ghinionul s-o facã armonicã. Bãgat la închisoare, evadeazã. E prins din nou, evadeazã din nou. În dosarul lui e notat: „Atenþie: Bazna e un tînãr criminal periculos ºi ºiret...”. Cade iar în mîinile poliþiei ºi tribunalul mili-
tar francez îl condamnã la trei ani de puºcãrie. E transferat la Marsilia ca sã-ºi ispãºeascã pedeapsa. – Acolo – povesteºte Bazna – mi-am dobîndit cunoºtinþele de francezã, pentru care am primit felicitãri de la sir Hugh. Urmeazã ani de viaþã mediocrã. E vãzut pe la uºile hotelurilor sau prin apropierea cabaretelor de noapte, unde le propune strãinilor cîte un „schimb avantajos”. Cel puþin aºa povesteºte unul din camarazii lui de tinereþe, ºoferul Kosta. Exercitînd aceastã meserie deloc strãlucitã, Elyesa îºi face relaþii. Mai cu seamã printre ºoferii corpului diplomatic, niºte tipi galonaþi, plini de importanþã, tolãniþi opt ore pe zi pe pernele moi din limuzinele stãpînilor lor. Elyesa comparã destinul lor cu al sãu, uniforma lor înzorzonatã cu hainele lui roase. Se gîndeºte cã ei au mãcar cu ce trãi pînã la sfîrºitul lunii, chiar dacã traiul lor nu e îndestulat. Or, aproape toþi sînt iugoslavi. Pe malurile Bosforului existã o tradiþie curioasã. Personalul casnic al ambasadelor, legaþiilor, consulatelor recruteazã aproape exclusiv dintre iugoslavii ºi albanezii emigraþi. Aceºtia formeazã o adevãratã castã în rîndul personalului de serviciu. Au chiar o denumire: cavas. De ce n-ar fi putut ºi Elyesa sã pãtrundã acolo? Visul se contureazã pe zi ce trece. Începe sã caute un post liber. N-are succes. Nu se descurajeazã, continuã sã le propunã strãinilor lire turceºti „la cel mai avantajos schimb”, pîndind, în acelaºi timp, de aproape, singura „miºcare diplomaticã” care-1 intereseazã: cea a ºoferilor de ambasade. Într-o dimineaþã, o veste mare: ºoferul de la Legaþia iugoslavã ºi-a pãrãsit postul. Peste o orã, Elyesa se prezentã la portar, îi vorbeºte sîrbeºte, izbuteºte sã fie lãsat sã intre în incinta ambasadei, sã fie primit de ministrul plenipotenþiar Miroslav Iancovici. Minune, e angajat! Acest eveniment memorabil se petrece în 1932. Între timp, Elyesa s-a cãsãtorit. I s-a ºi nãscut o fetiþã, apoi un bãiat. Or sã urmeze ºi alþii. Nu e nefericit. Cîntã într-una. I-a plãcut întotdeauna sã cînte. Prietenii lui spun cã pe Elyesa îl intereseazã numai douã lucruri: banii ºi bel canto. Într-o zi, în timp ce spãla o maºinã cîntînd cît îl þinea gura aria din ,,Paiaþe”, fereastra ministrului Iancovici se deschise. Surprins, ministrul ascultã cu luare-aminte: – Nu ºtiam cã noul nostru ºofer cîntã aºa de bine, spuse el. Ar trebui sã-ºi încerce norocul pe scena unui teatru.
Legãturile economice ºi tehnico-ºtiinþifice ale þãrii cu celelalte state ale lumii, în anii anteriori tranziþiei, 1966-1989 (8) 2. Structura ºi dinamica schimburilor economice internaþionale (2) Datoritã mutaþiilor petrecute în structura de ramurã ºi de producþie a economiei þãrii, în favoarea celor cu eficienþã economicã ridicatã, în 1989 industria a contribuit la crearea produsului social total al României cu 66,8%, agricultura cu 11,3%, construcþiile cu 8,8%, transporturile ºi telecomunicaþiile cu 5,1%, circulaþia mãrfurilor cu 3,6%, faþã de 1965, cînd aportul acestora la formarea produsului social total al þãrii a fost de 57,3%, de 21,7%, de 9,4%, de 3,3%, de 4,5% ºi, respectiv, de 3,7%. În 1938, contribuþia industriei la producerea produsului social total al României era de 39,0%, a agriculturii de 30,1%, a construcþiilor de 5,4%, a transporturilor ºi telecomunicaþiilor de 6,4%, a circulaþiei mãrfurilor de 11,2%. Pe baza ºi în interdependenþã nemijlocitã cu schimbãrile produse în dimensiunea ºi în aportul principalelor ramuri la crearea produsului social total al þãrii, în anii 1966-1989, comerþul exterior al României, în ciuda marilor dezechilibre ºi cãderi generate de ºocurile petroliere din 1973 ºi 1975 în relaþiile economice dintre state la nivel mondial, a înregistrat mutaþii pozitive deosebite. Volumul valoric al exportului ºi importului de mãrfuri al þãrii în 1989 a fost de 302,76 miliarde lei (egale cu 18,99 miliarde dolari, la cursul valutar din acelaºi an), de 7,33 ori mai mare decît în 1965 ºi de 35,06 ori mai înalt faþã de 1950. Comparativ cu aceiaºi ani de referinþã, 1965 ºi 1950, exportul de mãrfuri al României era de 42 ori ºi, respectiv, de 8 ori mai mare, iar importul de 29 ori ºi, respectiv, de 6,55 ori mai ridicat. În cadrul comerþului exterior, în ansamblu, în 1989 exportul a avut o pondere de 55,4% ºi importul de 44,6%. În 1965 greutatea specificã a exportului a fost de
50,6% ºi a importului de 49,4%, iar în 1938, de 43,8% ºi, respectiv, de 56,2%. Simultan cu mutaþiile petrecute în mãrimea ºi în raporturile dintre exportul ºi importul de mãrfuri ale þãrii, prezentate mai înainte, au avut loc modificãri importante în proporþiile principalelor grupe mari de produse în cadrul exportului ºi importului României. Maºinile, utilajele ºi mijloacele de transport: la export au crescut de la 4,2%, în 1950, ºi 18,5%, în 1965, la 29,3%, în 1989, iar la import au evoluat de la 38,3%, în 1950, ºi 39,0%, în 1965, la 25,5%, în 1989. Combustibilul, materiile prime minerale ºi metalele: la export au evoluat de la 33,8%, în 1950, ºi 25,3%, în 1965, la 32,1%, în 1989, iar la import au crescut de la 23,5%, în 1950, ºi 32,4%, în 1965, la 56,0%, în 1989. Produsele chimice, îngrãºãmintele ºi cauciucul: la export au crescut de la 1,7%, în 1950, ºi 6,5%, în 1965, la 9,5%, în 1989, iar la import au evoluat de la 4,5%, în 1950, ºi 6,3%, în 1965, la 5,6%, în 1989. Materiile prime nealimentare ºi produsele prelucrate (în afarã de cele cuprinse în celelalte grupe); la export au scãzut de la 28,9%, în 1950, ºi 14,1%, în 1965, la 4,1%, în 1989, inclusiv la import de la 21,4%, în 1950, ºi 11,1%, în 1965, la 5,45%, în 1989. Materiile prime pentru producþia mãrfurilor alimentare: la export au scãzut de la 11,6%, în 1950, ºi 7,3%, în 1965, la 0,6%, în 1989, iar la import au crescut de la 0,5%, în 1950, ºi 0,7%, în 1965, la 1,7%, în 1989. Mãrfurile alimentare: la export au scãzut de la 14,1%, în 1950, ºi 13,9%, în 1965, la 4,3%, în 1989, iar la import au evoluat de la 0,3%, în 1950, ºi 2,4%, în 1965, la 1,5%, în 1989. Mãrfurile industriale de larg consum: la export au crescut de la 1,3%, în 1950, ºi 11,0%, în 1965, la 18,1%,
Teatrul! E tainica nãzuinþã a vieþii lui Elyesa Bazna. Sã aibã bani mulþi, sã ajungã actor. Douã visuri care se asociau, completîndu-se. Serile, dupã terminarea lucrului, putea fi vãzut dînd tîrcoale cabaretelor din Istanbul. Apare ºi în cîteva spectacole, fãrã a se bucura, el personal, de prea mare succes. Dar îi frecventeazã „pe artiºti”, ºi asta îl umple de mîndrie. Legaþia a fost ridicatã la rangul de ambasadã ºi transferatã la Ankara, într-un palat abia terminat. Se pare cã lui Elyesa îi plãcea în capitala aceasta artificialã, unde, graþie lui Atatürk, existau ºi localuri de noapte. Dupã cîteva luni, o loviturã neaºteptatã: Elyesa e concediat. Motivul acestei mãsuri rãmîne neclarificat. Se pare cã nu i s-a reproºat nimic grav. A primit o indemnizaþie ºi autorizaþia de a-ºi mai pãstra cîtva timp camera lui de la ambasadã. Dar trebuia sã trãiascã. Elyesa a izbutit sã se angajeze la colonelul Glass, de la Ambasada americanã. De acolo a trecut apoi la consilierul Jenke, de la Ambasada germanã... Îmi aduc aminte cã l-am întrebat pe Cicero: – Cum? Ai servit deci la Ambasada germanã? A zîmbit imperceptibil: – Desigur. De la Ambasada Germaniei am trecut la Ambasada Angliei. – ªi englezii n-au ºtiut nimic? – Se pare cã nu. – Dar Moyzisch, în relatarea lui, afirmã cã n-a auzit niciodatã numele dumitale. Soþii Jenke nu puteau sã nu-1 ºtie! – La 26 octombrie 1943, înainte de a mã întîlni cu Moyzisch, stãtusem de vorbã cu domnul ºi cu doamna Jenke. Nu voiau ca eu sã-i dezvãlui lui Moyzisch adevãrata mea identitate. ªi, dupã cîte se pare, ei nu i-au spus niciodatã nimic despre funcþia mea anterioarã. În aceastã funcþie s-a aflat din 1942 pînã la începutul anului 1943. Dupã aceea a fost concediat pentru a doua oarã. Pentru care motiv? Fiindcã fusese surprins în timp ce citea corespondenþa stãpînului sãu. Încã de pe atunci! Cum a intrat la Ambasada britanicã? În modul cel mai simplu din lume. Datoritã unui anunþ la mica publicitate: „Ambasada britanicã cautã un ºofer pentru primul ei secretar”. ªi aºa a intrat Elyesa Bazna în serviciul domnului Busk, care l-a cedat dupã aceea lui sir Hugh Knatchbull-Hugessen. Un diplomat de cincizeci ºi ºapte de ani, fost student la Eton ºi Oxford, din februarie 1939, ambasador la Ankara. (va urma) ALAIN DÉCAUX în 1989, iar la import au scãzut de la 10,2%, în 1950, ºi 6,7%, în 1965, la 3,4%, în 1981. În 1938, grupurile mari de mãrfuri în exportul ºi în importul României aveau urmãtoarele ponderi ºi structuri: * Regnul vegetal: la export 44,8%, din care 80% cereale ºi derivatele lor, lemn ºi industrii derivate: la import 25,7%, din care 69% textile vegetale ºi industrii derivate, fructe ºi coloniale; * Regnul mineral: la export 44,1%, din care 98% combustibili minerali, petrol ºi derivate; la import 61,1%, din care 91,1% fier ºi lucrãri din fier, aparate, maºini ºi motoare, vehicule, metale ºi metaloide; * Regnul animal: la export 10,6%, din care 81,3% animale vii ºi produse animale, alimentare; la import 7,5%, din care 75,6% lînã, pãruri, lucrãri din aceste materii, piei ºi lucrãri din piele; * Diverse produse combinate: la export 0,4%, din care 81% produse chimice ºi medicamente; la import 5,7%, din care 93,5% produse chimice ºi medicamente, lacuri ºi vopsele. Progresele semnificative înregistrate de comerþul exterior al þãrii în anii 1966-1989, comparativ cu cele din anii 1950-1965 ºi din anul 1938, sînt puse în evidenþã concludent - în afarã de cele prezentate mai înainte - de complexitatea tehnicã superioarã ºi de valoarea nouã adãugatã ridicatã a principalelor mãrfuri exportate ºi importate de România. Concomitent, se cere a se sublinia cã, numai în anii 1981-1989, soldul pozitiv al balanþei comerþului exterior al României s-a ridicat la valoarea de 295,4 miliarde lei, egale cu 18,45 miliarde dolari (la cursul valutar din 1989), realizare care a contribuit în mãsurã importantã, alãturi de ceilalþi factori interni, atît la accentuarea progresului economico-social al patriei, cît ºi la afirmarea cu vigoare a capacitãþii constructive ºi a demnitãþii naþiunii române între naþiunile prospere ºi suverane ale lumii. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA
R e s t a n þ e l e º i p i e r d e r i l e C e n t e n a r u l u i (4) Distrugerea patrimoniului istoric ºi cultural ºi pierderea Identitãþii naþionale a poporului român (1)
Orice þarã, micã sau mare, ºi pe orice parte a Globului Pãmîntesc ar fi ea poziþionatã, îºi dezvoltã strategia proprie, în vederea cultivãrii ºi conservãrii patrimoniului cultural pe care l-a moºtenit, strãduindu-se sã ducã mai departe moºtenirea trecutului, fãrã de care prezentul ºi viitorul vor fi de nerecunoscut. În contextul actual al dezvoltãrii unui amplu sistem de integrare europeanã, cînd se mizeazã pe încercarea de ºtergere (sau mãcar de estompare) a frontierelor economice, lingvistice, sociale ºi culturale – cu scopul mascat de asimilare a celor mai înaintate experienþe – interesul statelor pentru conservarea ºi protejarea patrimoniului naþional devine politicã de stat, fondurile alocate în acest scop ºi forþele umane (de înaltã calificare) angrenate în acest sistem, atingînd cote substanþiale, de la an la an. Am vizitat multe þãri de pe bãtrînul continent, Europa, aºa cum au fãcut mulþi români dupã 1989. Am rãmas încîntaþi ºi plini de admiraþie vizitînd o parte dintre vestigiile istorice ale acestor þãri, excelent întreþinute ºi puse în valoare, oferindu-ne tuturor o imagine cît mai fidelã a unui trecut de mult apus, perpetuat, însã, prin ceea ce statul respectiv a înþeles sã acþioneze. Nu vom uita niciodatã impunãtoarele castele din Franþa, de pe Valea Loarei - d’ Amboise, Blois, Chambord, Valençay – ridicate în Secolele XV-XVI – pentru splendoarea arhitecturalã ºi artisticã pe care o etaleazã cît ºi pentru aerul de epocã autenticã pe care îl degajã. În afara construcþiei, am apreciat, în interior, calitatea obiectelor peste care au trecut sutele de ani fãrã sã le schimbe configuraþia ºi consistenþa, pãrînd cã au fost etalate chiar în acel moment în marele castel. Am vizitat, în Anglia, micul orãºel Stratford-onAvon, locul de naºtere al dramaturgului Wiliam Shakespeare. Dupã 400 de ani de la moartea scriitorului, Stratfordul trãia ºi îºi dirija viaþa în raport cu autorul pieselor „Richard al II-lea”, „Romeo ºi Julieta”, „Hamlet”, „Regele Lear” etc., dezvoltînd o adevãratã industrie inspiratã ºi legatã de numele autorului. De la biserica în care se aflã mormîntul lui Shakespeare – vizitatã cu evlavie ºi într-o ordine desãvîrºitã, pînã la mulþimea de strãzi ce aminteau de marele Wil ºi pînã la magazinele înþesate cu tot ce poate fi legat de acest fiu al urbei ºi se poate comer-
Grecia - Acropole
cializa – totul trãda o gîndire ºi o organizare per- cã, în principal, nu fondurile financiare sînt problefecte, pînã la transformarea acestui amalgam de ma, ci modul de organizare ºi de implicare a peramintiri ºi semne distinctive într-o adevãratã indus- soanelor ºi a entitãþilor responsabile, plus acþiunea trie sui-generis. factorilor de control. Ce sã mai vorbim de Grecia? Pentru a uni teoria cu practica, sã trecem la exemPrin monumentele pe care au ºtiut sã le conserve, plificãri, încercînd sã rezolvãm greaua alegere a grecii au fãcut, cu mãiestrie, multe reconstituiri ale subiectului din ampla documentaþie pe care mi-am unor momente cruciale din istoria lor, readuse la fãcut-o de-a lungul timpului. luminã dupã mii de ani, Lupta de la Termopile (480 Ca pe un generic al acestui serial, am putea numi î.Hr.), unde a avut loc o bãtãlie celebrã, în care, o ingenioasã iniþiativã a Muzeului Naþional de Artã Leonida, regele Spartei, împreunã cu 300 de spar- din Cluj-Napoca, de acum doi ani, cînd – sub spectani, au pierit încercînd sã opreascã pãtrunderea în trul pierderii spaþiilor muzeale, la nivel naþional – a Grecia Centralã a armatelor persane conduse de organizat o expoziþie cu titlul „Muzeele pierdute”. regele Xerxe, precum alte ºi alte artefacte (sã nu Manifestarea s-a dorit a fi un protest la nivelul omitem Acropole). Din orice piatrã sau zid, Reþelei Naþionale a Muzeelor din România. Aceastã descoperite în orice colþ de þarã, au fãcut o lecþie de acþiune a plecat de la o realitate dramaticã, perceputã istorie, cu ºtiinþã ºi cu multã muncã au readus dupã ce s-a constatat cã, peste 100 de muzee din þarã strãbunii în contemporaneitate, oferind întregii lumi sînt afectate de retrocedãrile masive de sedii ºi posibilitatea de a cunoaºte o istorie bogatã a unor colecþii – fapt fãrã precedent în România, chiar mai oameni ºi timpuri cu care gazdele se mîndresc. Deºi grav decît pe timp de rãzboi. exemplele pot fi generalizate pe întregul cuprins al Europei, cred cã mesajul preconizat a fost realizat, pregãtind întrebarea care stã pe buzele fiecãrui român, în momentul în care este pus sã facã o comparaþie: ,,La noi de ce nu se poate face aºa ceva?’’. Întrebarea fiind pusã, mai rãmîne sã stabilim adresantul, pentru a încerca sã stabilim ºi o responsabilitate în dreptul celui implicat. În mod generic, adresantul se numeºte Stat. Cum Statul nu este ceva imaterial, care pluteºte dincolo de nori, trebuie sã ajungem la fracþiunile din acest Stat care au responsabilitãþi în domeniul Patrimoniului Cultural. În ordinea implicãrii directe, cred cã ar trebui nominalizate urmãtoarele structuri: Ministerul Culturii ºi Identitãþii Naþionale(cu toate pîrghiile sale), Institutul Naþional de Patrimoniu, Comisia Grecia (Tesalia) – Mînãstirea Agia Triada, Sec. XI Naþionalã a Muzeelor ºi Colecþiilor, Parlamentul României (prin comisiile de specialitate), Sintetizînd ravagiile acestui pericol, custodele Consiliile Judeþene (cu organismele pe care le au în expoziþiei, domnul Dragoº Neamu, a spus: „Sensul acest sens), Prefectura, Administraþia localã (prin expoziþiei este de a semnala faptul cã ne pierdem atragerea instituþiilor de învãþãmînt din localitate), muzeele, dar ºi o mare parte din colecþii, cã astfel nu Biserica (prin mobilizarea enoriaºilor). vom mai avea ºansa sã le vedem vreodatã. Muzeele Dacã, în mod virtual, beneficiem de asemenea fãrã sedii sînt muzee unde colecþiile zac în lãzi întru forþe de anvergurã, eºalonate, am putea spune, pe uitare. Pentru multe dintre acestea, soluþia salvãrii toate treptele societãþii româneºti, de ce, la noi, rea- vine de la autoritãþile statului. La altele, soluþia de litatea aratã altfel, cu mult altfel, decît în þãri din salvare vine de la noi”. Expoziþia de care am amintit, zona noastrã sau mai îndepãrtate? în care ºiruri de cutii sugerau degringolada unei pãrþi Patrimoniul cultural (mobil ºi imobil) cuprinde a patrimoniului cultural naþional, a constituit un „un ansamblu de bunuri de toate categoriile, care semnal de alarmã, realizat într-un mod original, reprezintã o mãrturie ºi o expresie a volumului imposibil de neînþeles. cunoºtinþelor ºi tradiþiilor Pentru a ilustra cã expoziþia de la Cluj-Napoca aflate în continuã evoluþie” – era ancoratã perfect în realitate, sã ne amintim cã aºa cum stipuleazã Legea aproape în aceeaºi perioadã se ºtergea o lacrimã de 182/25 octombrie 2000 (repu- pe obrazul Bucureºtilor: dupã ce avusese exponatele blicatã), privind protejarea împachetate în cutii ºi lãzi ºi depozitate, timp de doi patrimoniului cultural naþion- ani, la Casa Scînteii, în urma retrocedãrii localului al. Chiar dacã, la o comparaþie din Bulevardul Dacia, Muzeul Naþional al Literaturii cu alte þãri, patrimoniul nostru Române a primit un nou sediu, la douã adrese, unde, este de o valoare mai micã, nu în afarã de muzeul propriu-zis vor fi organizate valoarea în sine decide gradul expoziþii permanente ºi activitãþi culturale comde protejare ºi conservare, ci plexe. valoarea datã de însemnãtatea Problema retrocedãrilor (de care a suferit ºi istoricã ºi culturalã a respec- Muzeul Naþional al Literaturii Române) constituie tivei moºteniri. ªi mai putem piatra de încercare pentru oricine vrea sã rezolve, veni cu încã o scuzã: nu putem punctual, spaþiul unor instituþii culturale incluse în avea niciodatã fondurile nece- patrimoniul Naþional. Pentru cã legea interzice orice sare conservãrii ºi restaurãrii, intervenþie asupra unor construcþii cu statut de monula concurenþã cu alte þãri. ment istoric, clasificate ca atare, dorind sã punã Bineînþeles, ºi aceastã teorie stavilã samsarilor de terenuri imobiliare, s-au gãsit este falsã, falsitatea acesteia chiar oameni politici care au încercat anumite subse va demonstra la momentul terfugii, în scopul modificãrii unor legi în domeniu. oportun, cînd se va constata Nu mai departe de vara trecutã, deputatul PSD,
Nicole Noica, principiu de care ar trebui sã þinã seama factorii de decizie din acest domeniu: „Nu putem face construcþii fãrã sã ne cunoaºtem istoria. Trebuie sã þinem cont cã experienþa ºi ºtiinþa se referã la trecut, deci la istorie, iar deciziile le luãm pentru viitor”. Pentru viitor pledãm ºi noi în acest demers jurnalistic aducînd argumente ale mãreþiei acestui trecut, trecut glorios, lãsat, uneori, sã fie acoperit de molozul dãrîmãturilor sau, ºi mai grav, de molozul indiferenþei care acoperã conºtiinþa unor conaþionali îndriduiþi (ºi obligaþi) sã vegheze asupra patrimoniului cultural naþional. Cu ce subiect sã începem exemplificarea documentaþiei prezentatã pînã acum? Din cîte sînt am ales unul drag sufletului meu – ºi sînt convins, tuturor românilor – am ales un loc asupra cãruia ºi-a lãsat Poarta de intrare în sanctuarul de la Ciucea amprenta „Poetul pãtimirii noastre” – Octavian Florin Iordache, cãruia i s-au alãturat 12 colegi de Goga, despre care George Cãlinescu scria în a sa partid, au propus un document înregistrat sub nr. monumentalã „Istorie a literaturii române de la oriB119/2018 ºi intitulat „Propunere legislativã pentru gini pînã în prezent”: „Dupã Eminescu ºi Maceabrogarea literei a) a articolului 24 din Legea nr. donski, Goga e întîiul mare poet din epoca modernã, 50/191 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de sortit prin simplitatea aparentã a liricii lui sã construcþii”. De fapt, în spatele acestei denumiri cu iz pãtrundã tot mai adînc în sufletul mulþimii, poet tehnic, se ascunde o mare ºmecherie legislativã, prin naþional totodatã ºi pur ca ºi Eminescu”. care se dã posibilitatea proprietarilor de clãdiri monuAm ales comuna Ciucea din judeþul Cluj, localiment istoric sã intervinã asupra acestora dupã bunul tate unde se aflã (cît s-o mai afla) „Muzeul Memorial plac, fãrã a mai fi obligaþi sã respecte obligativitatea Octavian Goga”. Faptul cã am acordat prioritate de a menþine aspectul actual al clãdirii respective. acestei instituþii culturale se datoreazã ultimei vizite Specialiºtii în domeniu s-au alertat, realizînd la Casa Memorialã de la perspectiva acestei modificãri Ciucea, din vara anului trecut, absurde asupra unor clãdiri de cînd am rãmas profund imprepatrimoniu, bine protejate pînã în sionat de doamna care ne-a fost prezent datoritã claritãþii vechii ghid. Aceasta, de mai multe ori legi care funcþioneazã de aproape pe parcursul itinerarului din 30 de ani. Motivaþia acestei proComplexul muzeal a fost cupuneri bate apa-n piuã (cum se prinsã de un ºuvoi de emoþii, spune în popor), deoarece nu avînd aproape ochii umeziþi de lacrimi atunci cînd ne prezenta aminteºte nimic de situaþii reale, momente mai dramatice din întîlnite, dupã 1989, cînd clãdiri viaþa poetului. Într-un final, de patrimoniu sînt lãsate intencînd am primit ºi dezlegarea þionat sã se degradeze într-un enigmei care marcase întreaga mod accentuat, pentru a se gãsi vizitã, cele cîteva cuvinte, „motiv” de demolare, terenul sugrumate de emoþie, pe cînd intrînd astfel pe mîna „dezvoltane luam la revedere, am avut torilor”. Unul dintre cei care au darul declanºãrii investigaþiei explicat efectul acestei legi, dacã mele de mai tîrziu: „Nu sînt sigva fi adoptatã, este ºi domnul urã dacã la anul, cînd veþi mai Nicolae Noica, fost deþinãtor al dori sã vizitaþi acest muzeu, nu portofoliului Ministerului Lucrãveþi gãsi porþile asigurate cu rilor Publice ºi Amenajãrii TeriIntrarea în sanctuarul de la Ciucea lacãt!”. De atunci, obsedat de toriului, care declara, la vremea pesimismul inspirat de ghid, respectivã: „Este evident cã aºa mi-am promis sã aflu misterul acestei tristeþi, ceva nu este normal. De principiu, consider cã nu asta înþelegînd limpede parabola întîmplãrii: Muzeul este prioritatea numãrul unu a comisiilor de specialiMemorial „Octavian Goga” nu va mai aparþine putate. Dacã fiecare proprietar de imobil inclus în cateblicului, deci nu va mai fi al României, aºa precum a goria monument poate sã-i schimbe înfãþiºarea dupã vrut Octavian Goga prin glasul ºi gestul soþiei sale, cum crede el de cuviinþã, ne vom trezi cã, poate, la un moment dat, se va gãsi cineva care sã umble ºi la Veturia Goga. În anul 1920, Octavian Goga (39 de ani), clãdirile emblemã ale Bucureºtiului aflate pe Calea cumpãrã domeniul de la Ciucea de la vãduva poetuVictoriei – ºi mã refer la Ateneul Român, Palatul lui maghiar Ady Endre, în valoare de 280.000 de Bãncii Vechi (Muzeul Naþional de Istorie a coroane, prin intermediul unui împrumut de la Banca României) ºi Palatul CEC”. Agricolã. Patrimoniul imobil are o structurã impreCînd fãcea aceastã declaraþie, cred cã domnul sionantã: 5295 m.p. pe care sînt amplasate un numãr Nicolae Noica – foarte bun cunoscãtor al tradiþiilor de 9 clãdiri clasate în patrimoniul naþional ca ansamarhitectonice bucureºtene – se referea, implicit, la o blu monument istoric. Ca sã putem listã comunicatã de un for internaþional (World evalua adevãrata configuraþie a acestui Monuments Foundation), statisticã în care, Capitala ansamblu sã trecem în revistã conRomâniei este inclusã printre cele mai periclitate 50 strucþiile aflate pe acest teren, cu denude capitale istorice din lume. Cauzele arãtate de acest mirile de odinioarã, date de proprietarii studiu nu sînt inventate, ci sînt cele reale, pe care de atunci: „Castel” (cu structurã de seîncercãm sã le demontãm ºi noi în acest material: col XIX ºi reconstrucþie în stil neogotic între anii 1921 ºi 1926; „Casa de pe „Legislaþia neadecvatã, abandonul clãdirilor, incen- stîncã” (în stil noeromânesc); „Casa dierea deliberatã, regimul de proprietate incert, Albã”, „Casa Ady”, „Mãnãstire” (cu plan absenþa unei susþineri eficiente a conservãrii peisaju- paralepipedic, cu un singur nivel), ºi lui cultural, agresiunea prin restaurare sau intervenþii clãdirile anexe; „Biserica din lemn”, din neadecvate, agresarea monumentelor prin lucrãri de Gãlpîia, datînd din anul 1575; îmbunãtãþire a infrastructurii”. „Mausoleu” (placat cu mozaic în stil Ca o concluzie la aceste semnale venite din afara bizantin – proiect al lui G.M. Cantaþãrii, sã subscriem la un principiu de care amintea cuzino – 1930); „Teatru de varã”.
Proprietatea de la Ciucea nu a rãmas la stadiul la care fusese achiziþionatã, noul proprietar ocupîndu-se de dezvoltarea domeniului ºi de modernizarea acestuia. Astfel, familia Goga a refãcut clãdirile, a etajat clãdirea „Castel”, a construit „Casa de pe stîncã”, a cumpãrat de la Cultul reformat clãdirea „Mãnãstire” ºi a împrejmuit proprietatea cu gard zidit, configurînd un perimetru organizat, dedicat stabilirii unei oaze de liniºte, de creaþie ºi de meditaþie familialã. În acest loc sacru, în acest sanctuar a trãit ºi a creat în ultimii ani ai vieþii, Octavian Goga. În liniºtea îmbietoare ºi în peisajul pe care ºi le-a creat cu dragoste, întors din drumurile prin þarã ºi din confruntãrile de pe scena politicã autohtonã, poetul a gãsit ambianþa propice pentru a se dãrui scrisului, literaturii. Dar, ca ºi în alte cazuri la alþi mari scriitori români, „timpul n-a mai avut rãbdare” cu poetul ardelean, Octavian Goga decedînd în anul 1938, la numai 57 de ani – bornã de hotar dupã care, dacã ar mai fi trãit, ar mai fi avut multe de spus. Veturia Goga, soþia poetului, a mai supravieþuit 41 de ani soþului, rãmînînd sã punã în operã testamentul încredinþat de Octavian Goga, document ce prevede ca, dupã moartea sa ºi a soþiei sale, „toate bunurile deþinute ei sã fie donate statului român iar la Ciucea sã fie înfiinþat un muzeu care sã poarte numele poetului”. Îndeplinind dorinþa soþului, în anul 1966, Veturia Goga doneazã întregul complex de la Ciucea statului român, act oficial, oferta de donaþie fiind înregistratã sub numãrul 1209/1966, iar prin decizia nr. 132/1966 a Sfatului Popular Cluj (cum se numea pe vremea aceea instituþia) donaþia în cauzã a fost acceptatã. Muzeul „Octavian Goga” îºi desfãºoarã activitatea în 5 din cele 9 imobile pe care le are în administrare ºi deþine un patrimoniu mobil ce se compune din aproape 15.000 de piese organizate pe colecþii tematice: artã plasticã, artã decorativã, etnografie, fond de carte ºi periodice, fond arhivistic ºi arheologic, aflate în expunere sau în depozitele muzeului. Principala expoziþie permanentã este organizatã la parterul ºi la etajul clãdirii „Castel” cu structura ºi caracteristicile unui muzeu memorial. În „Casa Ady Endre” este organizatã o expoziþie permanentã, tot cu valoare memorilã, dedicatã poetului Ady Endre, o expoziþie de etnografie maghiarã ºi un depozit de mobilier. În „Casa Albã” este organizatã o expoziþie permanentã etnograficã, o expoziþie de icoane, o salã de lecturã ºi un laborator de conservare. Aceastã valoroasã moºtenire culturalã lãsatã României, poporului român de cãtre un mare poet al neamului, intratã în circuitul muzeistic al þãrii, a mîngîiat sufletul ºi privirea atîtor vizitatori, din þarã ºi din strãinãtate, fiind un punct emergent pentru fiecare dintre noi. Pentru ca acest complex muzeistic sã existe ºi sã funcþioneze, statul român, prin instituþiile sale de culturã, a pompat fonduri însemnate de la bugetul de stat, nelãsînd nimic la voia întîmplãrii, în special în perioada postbelicã, propice dezvoltãrii culturii de masã a unui popor dornic sã-ºi cunoascã trecutul, în contextul unor transformãri radicale prin care trecea prezentul. Despre drama pe care o trãieºte acum Complexul Muzeal „Octavian Goga” de la Ciucea – generatã de spiritul de avariþie al unor indivizi ºi de atitudinea versatilã a reprezentanþilor statului român – în episodul urmãtor. (va urma) GEO CIOLCAN
Cladire din domeniul Ciucea
Pag. a 14-a – 22 februarie 2019
„ROMÂNIA MARE“
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Doi Münchhausen pentru Cotroceni (3) Münchnausen, pe numele lui adevãrat Karl Friederich Hieronymus (1720-1790), a fost baron ºi ofiþer german. A ajuns literat, prin povestirile sale, care abundã în elemente fantastice, lãudãroºenie, dar mai ales în minciuni. Ce credit sã-i mai acorde alegãtorii unui Iohannis care, în locul ,,lucrului bine fãcut”, sloganul cu care i-a fraierit pe cetãþeni în alegerile trecute, le-a oferit, timp de 4 ani, scandaluri monstruoase, prin care încearcã ºi azi sã împiedice Executivul sã punã în practicã obiectivele din programul de guvernare, unele cu impact direct asupra vieþii oamenilor (majorãri de salarii ºi pensii, reducerea TVA)? Nu cred cã preºedintele vreunei alte þãri din lume s-ar ridica permanent, cu atîta înverºunare, împotriva propriei þãri, cum o face cu încãpãþînare Iohannis, cãtrãnit cã nu ºi-a satisfãcut instinctele dictatoriale. Cum sã mai voteze alegãtorii un asemenea candidat, care încalcã tot timpul legile ºi Constituþia þãrii, sfideazã democraþia ºi statul de drept, pe care vrea sã-l înlocuiascã musai cu statul paralel (poliþienesc) - nelegitimat la urne, inventat de o Opoziþie neputincioasã, dar istericã dupã putere, cu concursul actualului preºedinte ºi cu sprijinul nemijlocit al SRI, al Justiþiei, al PNL ºi al altor partide de dreapta -, care minte de-ngheaþã apele. Minte mai în fiecare zi, spunînd cã liderii Puterii sînt penali, încercînd,
Iohannis reacþioneazã în cazul Kövesi: „Ca Preºedinte, voi acþiona…“ Klaus Iohannis a transmis un comunicat referitor la citarea Laurei Codruþa Kövesi de cãtre Secþia de investigare a infracþiunilor din justiþie. „Prioritatea zero a tuturor celor care au responsabilitãþi în statul romîn, indiferent de funcþiile pe care le ocupã, trebuie sã fie protejarea ºi consolidarea statului de drept. Solicit Secþiei de investigare a infracþiunilor din justiþie corectitudine maximã, respectarea cu stricteþe a legii ºi clarificarea rapidã a situaþiei în ceea ce priveºte dosarul deschis pe numele doamnei Laura Codruþa Kövesi, conducerea acestei secþii avînd o imensã rãspundere în acest sens. Secþia specialã pentru anchetarea magistraþilor nu trebuie sub nicio formã sã fie un instrument politic de anchetã ºi intimidare a magistraþilor ºi procurorilor. Am contestat încã de la început înfiinþarea unui astfel de organism, sever criticatã ºi de cãtre Comisia de la Veneþia, Comisia Europeanã ºi GRECO, pentru cã nu prezintã suficiente garanþii de independenþã în raport cu factorul politic ºi poate afecta încrederea cetãþenilor în justiþie. Majoritatea PSD-ALDE a ignorat cu bunã ºtiinþã toate aceste avertismente, astfel cã aceastã secþie specialã, în acest moment, funcþioneazã. Tot aceastã majoritate, printr-o serie de modificãri nocive ale legilor justiþiei, este direct responsabilã pentru generarea con-
USR-istul Caramitru jr. a plãtit 3 milioane de euro pentru o vilã-monument istoric din zona Dorobanþi (4) Celãlalt fiu al lui Caramitru, în conflict de stradã cu familia lui Liviu Dragnea Nici celãlalt fiu al lui Ion Caramitru, ªtefan Caramitru, nu este un admirator al actualei coaliþii de guvernare. La mijlocul lunii septembrie a anului trecut, acesta s-a ales cu o plîngere penalã, la Parchetul de pe lîngã Judecãtoria Sectorului 5, pentru ameninþare ºi tulburarea ordinii publice, dupã ce a avut o altercaþie cu fiul preºedintelui PSD, Liviu Dragnea, Valentin, ºi cu nora acestuia. Fiul lui Dragnea, împreunã cu soþia sa, au fost agresaþi verbal de cãtre ªtefan Caramitru, pe o stradã din Sectorul 5. Raluca Feher a relatat pe blogul personal cã „fiul unui mare actor” i-a strigat lui Valentin Dragnea: „Hoþilor, ticãloºilor, corupþilor, nu vã e, mã, ruºine sã vã
în mod vãdit, sã-ºi camufleze sacul greu de dosare personale, pe care abia îl mai duce-n cîrcã, ºi, în acelaºi timp, sã-i albeascã pe corupþii Opoziþiei, ca ºi cum aceºtia ar fi niscai sfinþi, pogorîþi din cercuri, cu autorizaþie divinã pentru furat ºi pentru vrajbã. Minte cã premierul Dãncilã ºi membrii Guvernului sînt incompetenþi, ca ºi cum liderii Opoziþiei, în frunte cu Iohannis, ar fi laureaþi ai Premiului Nobel pentru politicã ºi nicidecum niºte diletanþi care calcã-n strãchini. Minte cu aceeaºi nonºalanþã cînd afirmã cã nu sînt bani pentru salarii ºi pensii. Minciuna a fost pentru Klaus Iohannis argumentul forte, încã de la primii paºi pe care i-a fãcut în viaþa publicã. Aºa a procedat cînd a retrocedat, dupã bunul plac, bunurile acaparate de o organizaþie hitleristã, intrate în proprietatea statului român, ºi tot aºa s-a comportat cînd s-a strãduit sã convingã o femeie din judeþul Sibiu sã accepte adoptarea copiilor ei de cãtre o familie de americani, afirmînd cã ºi el a consimþit ca odrasla sa sã fie înfiatã. Pe care copil l-aþi dat spre adopþie, domnule Iohannis? Probabil pe vreunul din flori. Socoteºte cã, reeditînd minciunile debitate în campania electoralã de acum patru ani, cînd a primit 54% din numãrul voturilor exprimate, va obþine iar victoria, neþinînd seama cã, atunci, marea majoritate a alegãtorilor nu-i cunoºtea adevãrata faþã, iar adversarul sãu de la acea vreme era Victor Ponta, pe care o parte a socialdemocraþilor nu-l agrea. De altfel, marile ziare europene ca ,,Le Monde”, ,,Le Figaro”, ,,Le temps” ºi altele considerau cã victoria lui Iohannis este una suprinzãtoare, afirmînd cã noul preºedinte al României este un pion al Germaniei la Bucureºti, iar ziarul spaniol ,,El Pais” scria cã Iohannis, care este alergic la polemici, nu se gãseºte
într-o poziþie comodã, amintind de dosarul sãu de incompatibilitate nesoluþionat. Pe de altã parte, presa de la Chiºinãu dezvãluia relaþia de familie a lui Renato Usatîi, slugã fidelã a Moscovei ºi virulent antiromân, cu omul de afaceri Michael Schmidt, cãsãtorit cu o sorã a promoscovitului de mai sus, ºi bun prieten cu Iohannis. Ziarele moldoveneºti precizau, totodatã, cã Schmidt ºi Iohannis sînt nu doar prieteni, ci au relaþii de afaceri. Una dintre problemele nevralgice cu care se va confrunta Iohannis în alegerile prezidenþiale va fi lipsa sprijinului extern, atît din partea unora dintre liderii UE, cît ºi a preºedinþilor Franþei ºi SUA. Prin comportamentul scandalos de zi cu zi de la Cotroceni, Klaus Iohannis nu s-a dovedit a fi preºedintele României, ci mai degrabã duºmanul ei. De la feldmareºalul Mackensen, cel care ocupase aproape întreaga Românie în timpul primului rãzboi mondial ºi o jefuia mai rãu ca barbarii goþi, ºi pînã la Ribbentrop, diplomatul hitlerist care, împreunã cu omologul lui sovietic, Molotov, a smuls Basarabia ºi Bucovina de Nord din teritoriul þãrii noastre, pentru a le face plocon lui Stalin, în vederea cimentãrii falsei alianþe ruso-germane, nu cred cã a mai existat vreun alt neamþ mai pornit împotriva þãrii noastre decît Klaus Iohannis, nãscut, crescut ºi trãitor pe pãmînt românesc. Alegãtorii îi vor sancþiona, aºa cum se cuvine, pe liberalii trãdãtori care au propus ºi au susþinut un asemenea nelegiuit la cîrma þãrii noastre. Aveam destui români, de o mie de ori mai capabili decît sasul din Sibiu (pînã ºi în rîndul liberalilor). De ce i-au ignorat ºi s-au priponit de Iohannis? (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU
flictului care existã acum în rîndul magistraþilor. PSDALDE a construit, de la bun început, un discurs antijustiþie ºi a fãcut demersuri concrete pentru revocarea din funcþie a procurorului-ºef al DNA ºi a procurorului general al României, mai nou, Preºedintele Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie reclamînd, de asemenea, presiuni ºi interferenþe. Atenþionez majoritatea PSD-ALDE sã înceteze sã mai facã ºi alþi paºi înapoi care sã îndepãrteze România de parcursul sãu european, ca stat democratic consolidat. Este imperativ ca PSD-ALDE sã punã în aplicare cu celeritate opiniile Raportului Comisiei de la Veneþia ºi recomandãrile cuprinse în Raportul Comisiei Europene privind MCV, astfel încît independenþa justiþiei ºi lupta anticorupþie sã nu fie afectate, iar fundaþia democraticã a statului român sã nu fie periclitatã. Lupta anticorupþie va continua în România, în ciuda oricãror eforturi agresive ale celor care îºi doresc sã controleze justiþia ºi sã îngenuncheze statul de drept. Ca Preºedinte, voi acþiona ºi mai departe pentru menþinerea statutului pe care România ºi l-a cîºtigat cu mari sacrificii, de þarã în care instituþiile sînt puternice, dar sînt puternice prin aplicarea corectã a legii, nu prin abuzuri”, se aratã într-un comunicat al Administraþiei Prezidenþiale. Fostã ºefã a Direcþiei Naþionale Anticorupþie, Laura Codruþa Kövesi a anunþat cã a fost citatã la Secþia de investigare a infracþiunilor din Justiþie. Procurorul susþine cã are calitatea de suspect într-un dosar în care acuzaþiile sînt de abuz în serviciu, luare de mitã ºi mãrturie mincinoasã. Laura Codruþa Kövesi susþine cã aceastã citaþie
vine în momentul în care ea se pregãteºte sã susþinã interviul pentru funcþia de procuror-ºef european.
bateþi joc de þara asta ºi sã furaþi de la copiii sãraci, tîlharilor? Muie PSD”. ªtefan Caramitru aratã, în poziþiile sale publice ulterioare acestui eveniment, cã participã la protestele miºcãrii #rezist, fiind prezent inclusiv la mitingul neautorizat, din Piaþa Victoriei, din data de 10 august 2018.
Bãgaþi în afaceri interne ºi internaþionale Andrei Dragoº Caramitru este absolvent de matematicã-fizicã, a trãit, o perioadã, la Geneva, dupã care s-a apucat de management. A lucrat pentru McKinsey ºi pentru Boston Consulting Group, douã dintre cele mai influente companii de management statistic. În 20 octombrie 2017, The Boston Consulting Group International INC Boston ºi-a deschis, în România, o sucursalã cu sediul la Bucureºti, iar Andrei Dragoº Caramitru a fost numit reprezentant al acestei filiale. Fiul cel mare al lui Ion Caramitru a domiciliat, pînã în anul 2010, la o adresã din Strada Paris, dupã care, pînã în 2014, a locuit într-un apartament din Strada Cãderea Bastiliei. Începînd cu 19 februarie 2014, ºi-a schimbat cartea de identitate, menþionîndu-ºi adresa în imobilul cumpãrat cu 3,015 milioane de euro, în Strada Sofia.
USR, apel cãtre Iohannis: „Este cel mai bun moment pentru…” Liderul USR, Dan Barna, i-a cerut preºedintelui Klaus Iohannis sã declanºeze organizarea referendumului pe Justiþie, în contextul în care fosta ºefã a DNA, Laura Codruþa Kövesi, a anunþat deja cã a fost citatã ca suspect la Secþia de investigare a infracþiunilor din Justiþie. „USR, Alianþa 2000 (2020 – n.r.) USR-PLUS, cere preºedintelui Iohannis declanºarea referendumului pe Justiþie. Este cel mai bun moment pentru societatea din România sã avem aceastã dezbatere. (…) Nu e nimic întîmplãtor în citarea Laurei Codruþa Kövesi. Nu cred cã în România existã un cetãþean de bunã credinþã care sãºi imagineze cã acest lucru nu s-a întîmplat la ordinul direct al lui Liviu Dragnea. Liviu Dragnea, Tãriceanu, Tudorel Toader sînt disperaþi pentru cã o eventualã numire în funcþia de procuror european ar arunca la gunoi toatã retorica otrãvitã pe care o aruncã peste România de doi ani. O eventualã numire a doamnei Kövesi ar arãta tuturor românilor, puþinii care mai cred în Dragnea, cã ceea ce face în România este un abuz ºi ceea ce spune României sînt minciuni ordinare”, a declarat Dan Barna. El a mai spus cã secþia pentru anchetarea magistraþilor este „o miliþie pe care a construit-o Liviu Dragnea ºi a cãrei victimã este dna Kövesi”. Sfîrºit COTIDIANUL.RO Din datele furnizate de Oficiul Naþional al Registrului Comerþului, aflãm cã Andrei Dragoº Caramitru este asociat în companiile Geneva Investment Group SRL Prahova ºi în SC P&P Company LTD SRL. El a mai deþinut, pînã în 2016, pãrþi sociale în SC Musicamp Studios SRL ºi administreazã societatea McKinsey & Company SRL. Fratele lui Andrei Dragoº, ªtefan Liviu Caramitru, este, la rîndul sãu, asociat în cadrul firmei SC Paradox Arts SRL, înfiinþatã în anul 2009, care se ocupã cu activitãþi de realizare ºi înregistrare audio, precum ºi cu activitãþi de editare muzicalã. Pentru vila din Strada Sofia, Andrei Dragoº Caramitru a scos din „buzunar” peste douã milioane de euro. Restul, un „mãrunþiº“ de 950.000 de euro, l-a acoperit printr-un credit bancar contractat în ziua parafãrii actelor. Ambii fii ai directorului Teatrului Naþional, Ion Caramitru, se declarã anti-PSD, ei participînd la protestele neautorizate din Piaþa Victoriei. Fratele cel mare s-a înscris în USR ºi ameninþã cu puºcãria politicienii aflaþi la guvernare. Sfîrºit ION ALEXANDRU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 15-a – 22 februarie 2019
Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Pastila sãptãmînii
Kövesi, între lege ºi fãrãdelege (urmare din pag. 1) Activitatea Laurei Codruþa Kövesi ca ºefã a instituþiei care i-a adus celebritatea a fost, aºa cum ºtim, extrem de controversatã, mai ales cã, la o analizã obiectivã, centratã pe tot ce a realizat, putem sã spunem fãrã nici o reþinere cã Justiþia nu a fost deloc legatã la ochi, iar balanþa aia nu era deloc echilibratã. Totodatã, relaþia ei destul de apropiatã cu fostul primadjunct al SRI, generalul Florian Coldea, a lãsat destule semne de întrebare multor români, mai ales dacã aceºtia încercau sã priveascã echidistant problema. Mulþi dau vina pe fostul preºedinte Bãsescu pentru modul în care justiþia s-a aplicat în ultimii 7 ani, începînd, în special, cu 2010, anul în care, de facto ºi chiar puþin de drept, România ºi-a pierdut independenþa. Or el, în afarã de relaþiile destul de apropiate cu Serviciile, cu douã doamne ºi niºte reglãri de conturi, poþi spune cã nu a avut o mare influenþã în ceea ce a însemnat Sistemul, ºi mã refer la renumitul Binom, despre care s-a tot povestit în ultimii ani. Jocurile reale s-au fãcut mult mai sus ºi mai departe de Cotroceni, loc în care niºte persoane au îngenucheat în faþa altor ºefi ºi, cînd s-au ridicat, erau deja numiþi Sir peste neamul românesc. Traian Bãsescu, Victor Ponta ºi alþi politicieni care s-au perindat pe la butoane au fost doar unelte în faþa celor care au condus, de fapt,
S.R.I. – Un coºmar! (1) Motto: ,,Statul, în loc sã ne apere de strãini, criminali, corupþi, hoþi, incompetenþi… îi apãrã pe ãºtia de noi”. (Petre Þuþea) Da, am avut un coºmar. Se pare cã am fost intoxicat, scîrbit sau manipulat de vreunul dintre talk-show-rile cu temã politicã, ce au sufocat emisiile televiziunilor lipsite de obiectivitate, curaj ºi independenþã. ªtiu, veþi spune cã aº fi avut varianta de a butona telecomanda, dar unde sã dai ºi ce sã vezi? Toate filmele sînt cu rãzboaie, sînge ºi fel de fel de calamitãþi, emisiunile de divertisment promoveazã numai vulgaritatea, prostia ºi erotismul, la ºtiri numai violuri, silicoane ºi nunþi ca-n poveºti, finalizate prin divorþuri de pominã, iar Tom ºi Jerry se aleargã ºi se bat ca doi apucaþi. Aºadar, nicio scãpare ºi nu trebuie sã ne mirãm de ce am ajuns sã vorbim singuri pe stradã, de ce ne-au dispãrut zîmbetul ºi buna dispoziþie ºi de ce avem coºmaruri, precum cel despre care voi povesti mai jos. Se fãcea cã, într-un magazin cu profil de electronice, m-am întîlnit cu generalul Coldea. Eu cãutam baterii pentru pãpuºa nepoatei, iar el scotocea rafturile în cãutarea unor microfoane impermeabile, tocmai bune de agãþat în pomi, în dreptul ferestrelor deschise. M-a rugat sã nu spun nimãnui cã ºi-a schimbat strategia interceptãrilor, întrucît lumea a început sã descopere sursele de ascultare în prize, în oala cu ciorbã, în peºtiºorul din acvariu ºi chiar în plombele mãselelor. Îmi amintesc de Dinu Patriciu, care începuse sã-ºi arunce telefoanele în canale, prãpãstii, lacuri, dar în zadar, cãci dupã ce ºi-a cumpãrat vreo 80 de telefoane noi, a aflat cã nu conteazã marca telefonului, ci amprenta vocalã. Cert este cã, în România, procedura interceptãrilor a devenit sport de performanþã, avem chiar un record mondial în materie: toþi cetãþenii unui sat uitat de lume din nordul þãrii au fost interceptaþi într-o lunã mai mult decît a fãcut-o F.B.I. într-un an în S.U.A. Pãi, ce, te joci cu S.R.I., dar staþi puþin cã în România nu existã doar un singur serviciu secret. Sînt vreo 25, dar vã daþi seama cît de secrete sînt ele, de se ºtie cîte sînt, cu ce se ocupã fiecare, ce protocoale fac ele cu alte instituþii, º.a.m.d. Chiar ºi subsemnatul ºi-a deschis un serviciu secret la cîrciuma din capul strãzii, unde nu-þi trebuie microfoane, cãci, dupã douã, trei snaps-uri, consumatorul spune ce s-a întîmplat în jumãtate de þarã. Treaba merge ca unsã ºi mã bate gîndul sã înfiinþez ºi o masonerie la nivelul asociaþiei de proprietari, chit cã nu am niºte loji, cum se poartã, dar nu-i bai, cãci cîteva scãunele pentru pescari tot gãsesc. Revenind la generalul Coldea, vã mai spun cã, în visul meu, omul a golit un raft întreg cu microfoane, dar avea o reþinere: fiind de producþie ruseascã, se temea ca nu cumva ce asculta S.R.I.
þara asta, niºte marionete, iar curajul lor s-a limitat doar la un lãtrat timid în colþ de masã, atunci cînd lumea îi mai vedea pe sticlã. Laura Codruþa Kövesi nu a reprezentat interesele României decît într-o foarte micã mãsurã. Lupta grea a fost pentru distrugerea unor lucruri pe care alþii, din afarã, le doreau cu ardoare. Putem sã dãm exemplul unor ºefi de presã, cei închiºi, dar ºi a celor care nu au fost închiºi, ei abdicînd la prima strigare în favoarea Sistemului, fãrã luptã, fãrã nici un fel de reþinere. Marile afaceri româneºti, cele existente prin Epoca Bãsescu, au fost ºi alea distruse, în timp ce afacerile companiilor strãine au înflorit ºi au ajuns sã controleze piaþa româneascã aproape în totalitate. Afacerile mai mici, cele neimportante, în care românii erau acþionari, au fost lãsate deocamdatã în pace, dar nu se ºtie pînã cînd. Iar cele mari ori sînt ocrotite de generali, de politicienii agreaþi de Sistem, ori pur ºi simplu, încã nu existã interes pentru ele din partea altora. Pînã cînd, însã, rãmîne de vãzut. Revenim ºi mai povestim despre eficienþa DNA din ultimii ani, sub conducerea Laurei Codruþa Kövesi. Cum de este atît de iubitã de alþii ºi atît de dispreþuitã ºi temutã la noi, în România? Cum de nimeni nu se poate atinge de ea? Pentru cã ea se aflã de ceva timp deasupra Sistemului. ªi cei care o þin în braþe, o sprijinã. Austria, Germania, Franþa nu au gãsit un om atît de dedicat lor printre proprii oameni, aºa cã se vor bate sã o sprijine pe ea, pe Laura, pentru cã ea a dovedit cã le este loialã. Probabil cã, dacã va ocupa funcþia de procuror-ºef
european, tot România îi va fi principala þintã, dar va ataca puternic ºi alte þãri, ori unde cele trei state menþionate, ºi care o sprjinã, au interese directe. Eu nu cred cã acele guverne îi oferã un asemenea post, degeaba. Ori a plãtit pentru el în timpul mandatului de ºefã a DNA, ori mai are încã de achitat poliþe. Rãmîne de vãzut. Pînã atunci, pe cei care cred orbeºte în echidistanþa DNA, îi rog sã analizeze atent activitatea acestei structuri în perioada 2010 – 2011, ce partid a fost mãcelãrit, ce partid a fost ocrotit, cine a a þinut Sistemul în viaþã ºi pe cine a ucis Sistemul. Dupã aceea, dupã o asemenea analizã, puteþi sã vã puneþi întrebãri vouã, dar, poate, ºi altora, mai deºtepþi ca voi, ºi decideþi pe cine a sprijinit ºi cui a fãcut bine, pînã la urmã, DNA-ul. Poate cã a speriat politicienii, da! Dar, de fapt, i-a înrobit, ºi ei acei politicieni au devenit, de fapt, plastelinã în mîinile celor care au interese majore sã þinã România sub control. ªi dacã iar o sã spuneþi cã Rusia e de vinã, înseamnã cã nu aveþi suficientã materie cenuºie în capul pe care îl purtaþi desupra umerilor. Îi urãm succes Laurei Codruþa Kövesi în drumul ei, în cariera ei. Sper ca istoria sã o aºeze exact acolo unde îi este locul. Poate cã în viitoarele cãrþi de spionaj, care vor apãrea peste ani ºi ani, vom afla ce agenþi superbi au fost Laura ºi Florian, în slujba unor þãri libere ºi civilizate, în detrimentul propriei þãri. Nu ºtiu, poate cã, pînã la urmã, vom afla adevãrul despre aceste personaje care au marcat puternic preºedinþia unui alt potenþial agent, Traian Bãsescu.
sã intercepteze ºi ruºii. L-am liniºtit repede, spunîndu-i cã ruºii nu ascultã, ei dau doar ordine. Pentru cã i-am fost de ajutor ºi i-am promis cã nu voi spune nimãnui despre respectiva întîlnire, m-a invitat la o cafea, unde mi-a spus cam aºa: ,,Statul funcþioneazã dupã o schemã piramidalã, cu Preºedinþia, Guvernul ºi Parlamentul în vîrf, ca instituþii de prim-rang. Mai jos, urmeazã ministerele, cît mai multe, cãci clientela politicã este mare, ca sã nu mai vorbim de rubedenii, prieteni ºi fel de fel de penali, toþi cu gîndul la caºcaval. Deºi ministerele sînt considerate instituþii de elitã, ele au devenit niºte lãcaºuri parazitare, în care îºi fac veacul grupãri infracþionale bine organizate, care au un unic ºi precis scop: prãduirea bugetului de stat. Toate proiectele, promisiunile ºi contractele anunþate cu surle ºi trîmbiþe în campaniile electorale, nu sînt decît niºte vrãjeli de doi lei, pe care nici cei ce le lanseazã nu le cred. Sub minister sunt vreo 250 de agenþii, comitete, autoritãþi, consilii ºi comisii, care au drept scop sã ajute instituþiile superioare ale statului. Aici se lucreazã 2-3 ore pe zi ºi 5 zile pe lunã, ca sã nu mai vorbim de salariile nesimþite ce sînt acordate de sus pînã jos. Amintiþi-vã de Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor, de unde Cocoº, Bica, Pescariu ºi alþii au furat banii cu camionul. La fel a fãcut ºi madam Ridzi, la Autoritatea Naþionalã pentru Sport ºi Tineret, spatele fiindu-i asigurat de preºedintele Bãsescu ºi de fiica acestuia, Eba. Probleme grave au fost ºi la Oficiul Naþional pentru Protecþia Consumatorilor (v. cazul ,,Colectiv”) sau la Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii, care este în pragul desfiinþãrii, pe motiv cã s-a dovedit a fi o instituþie antistatalã (într-un conflict legat de tãierea bezmeticã a pãdurilor româneºti, în loc sã-i apere pe români, a þinut parte strãinilor, care ne-au chelit munþii). Ca sã nu mai zicem de C.N.A.D.R., cea care a dat unui cetãþean 400 de amenzi într-un an, sau de C.N.A.I.R., cea care realizeazã 1 km de autostradã cu 8-10 milioane de euro - record mondial! De menþionat ºi existenþa unei agenþii care se ocupã cu avizarea etichetelor ce se pun pe sticlele cu vin, într-un an de zile aceasta avînd ca ,,realizare” doar o singurã aprobare. ªi, pentru cã generalul Coldea a deschis discuþia despre aceste instituþii parazitare, am dat ºi eu un exemplu nãucitor, ºi anume Asociaþia Naþionalã a Evaluatorilor Autorizaþi din România, cea care, sanchi (!), s-a înfiinþat pentru a veni în sprijinul Justiþiei, prin realizarea unor expertize de specialitate, în principal cele ce au ca obiect evaluãrile mobilelor ºi imobilelor. Dupã avizul guvernamental de înfiinþare, A.N.E.V.A.R. urma sã gãseascã procedurile de realizare a expertizelor adaptate, bineînþeles, cerinþelor naþionale. Dar cei de acolo ce ºi-au zis? ,,Bã, pentru cã noi sîntem proºti, puturoºi ºi nu vrem sã ne batem capul, hai sã copiem de la strãini ceea ce ne trebuie!”. Zis ºi fãcut!
Standardele de evaluare a bunurilor au fost copiate cuvînt cu cuvînt dupã standardele internaþionale de evaluare ºi aplicate în România de ani buni, dar, iatã ce scriu autorii strãini în preambulul volumului respectiv, ce se vrea a fi o Biblie a evaluatorilor: ,,International Valuation Standards Council, autorii ºi editorii, nu-ºi asumã nici o responsabilitate pentru pierderile cauzate oricãrei persoane care acþioneazã în baza materialului conþinut în aceastã publicaþie, indiferent dacã o astfel de pierdere este cauzatã de neglijenþã sau de altã cauzã. Totodatã, I.V.S.C. nu este responsabil pentru precizia informaþiilor conþinute în textul republicat sau tradus”. Este ca ºi cum o fabricã de medicamente ar anunþa cu surle ºi trîmbiþe cã a scos pe piaþã cel mai ºmecher medicament împotriva cancerului, dar în prospect ar scrie: ,,dacã pacientul dã colþul dupã ce s-a tratat cu medicamentul nostru, noi nu ne asumãm nici o rãspundere”. Nu vã daþi palme, cãci asta este realitatea, ca sã nu mai vorbim de faptul cã A.N.E.V.A.R. a produs la nivel naþional milioane de victime, expertizele realizate fiind niºte dovezi clare ale incompetenþei, diletantismului ºi prostiei celor din A.N.E.V.A.R. Toatã lumea ºtie cã, spre exemplu, evaluarea unei locuinþe se face prin strîngerea unor afiºe sau ale unor anunþuri imobiliare, similare, oarecum, cu subiectul expertizei, se calculeazã media ºi ãsta este preþul. Pentru a face impresie, A.N.E.V.A.R. susþine cã aceastã procedurã se intituleazã ,,Metoda Comparaþiilor Directe”, care are la bazã Pîlnia/Clopotul/Curba lui Gauss, formulã aplicatã îndeosebi în fizicã la motoare, pentru stabilirea variaþiilor de plus sau minus faþã de o medie. Cum a ajuns Gauss sã stabileascã preþul unui apartament...numai cei din A.N.E.V.A.R. ºtiu, dar staþi puþin, cã abia acum vine bomba bombelor. Plecînd de la faptul cã preþul unei locuinþe se exprimã prin euro/m2, este clar cã la baza calculului este media aritmeticã, dar, iatã ce scriu specialiºtii mondiali în ,,Biblia” lor, la pagina 130, în capitolul dedicat evaluãrii bunurilor imobile, la punctul 103: ,,Nu este admisibilã stabilirea valorii proprietãþii imobiliare prin aplicarea mediei aritmetice sau a mediei ponderate a douã sau mai multe valori obþinute din aplicarea unor abordãri sau metode diferite de evaluare”. Iatã motivul pentru care toþi cei din A.N.E.V.A.R. ar trebui sã urce singuri în duba poliþiei, doar pentru simplul fapt cã aplicã o procedurã ilegalã, lipsitã total de logicã, obiectivitate, credibilitate, certitudine sau suport ºtiinþific, adicã o cacialma oficializatã, care a produs ºi va produce victime în continuare. Iatã de ce, sutele de mii de cetãþeni români, care au fost pãcãliþi prin aºa-zisele expertize (evaluãri), ar trebui sã dea Statul în judecatã, urmînd ca A.N.E.V.A.R. sã fie rasã de pe suprafaþa pãmîntului. (va urma) VALENTIN TURIGIOIU
Pag. a 16-a – 22 februarie 2019
„ROMÂNIA MARE“
Poveºti adevãrate 21 februarie 2019 - 163 de ani de la dezrobirea rromilor din spaþiul istoric românesc Rromii au sosit în spaþiul românesc încã din Evul Mediu, prezenþa lor este înregistratã în documente sigure (de cancelarie domneascã) la sfîrºitul veacului al XIV-lea, în Þara Româneascã ºi la începutul veacului urmãtor, în Moldova, încheind un proces migratoriu desfãºurat de-a lungul a mai multe secole, sosind din India (dupã cum au menþionat majoritatea þiganologilor români sau strãini în studii realizate începînd cu sfîrºitul Secolului al XVIIIlea). În Moldova ºi Þara Româneascã, rromii au fost, pentru aproape patru secole, în situaþia de robi: ai domnului (statului), ai mînãstirilor sau ai particularilor (boierilor).
Dupã opiniile de mare autoritate ale lui Nicolae Iorga sau C.C. Giurescu, instituþia robiei ºi robii þigani au ajuns în spaþiul românesc de la tãtari, odatã cu invaziile puternice din secolele al XIII-lea ºi al XIV-lea. La început, rromii care ajungeau în Moldova sau Þara Româneascã deveneau robi ai domnitorului. Cu timpul, prin danii, „þiganii” robi au ajuns în proprietatea mînãstirilor sau a boierilor, care deþineau chiar ºi cîteva sute, aºa cum o confirmã documentele din marile colecþii de izvoare istorice medievale (de altfel, primele documente referitoare la þigani sînt danii sau întãriri ale unor sãlaºe de robi tãtari sau þigani cãtre mînãstiri: Tismana, Vodiþa, Bistriþa, Neamþ). Situaþia cea mai bunã o deþineau robii domneºti, care beneficiau de o largã autonomie, alegînd, de cele mai multe ori, traiul nomad ºi care erau datori cu taxã anualã cãtre vistieria statului (cnejii de þigani, pomeniþi încã din prima jumãtate a secolului al XV-lea, aveau atribuþii fiscale, dar ºi juridice ºi administrative, fãrã a întîmpina imixtiunea autoritãþilor). Angus Fraser, un cunoscut romanolog englez, considera cã robia „þiganilor” din Þãrile Române a fost impusã de faptul cã, pentru boieri ºi mînãstiri, aceºtia aveau o valoare deosebitã din punct de vedere economic ºi prin aceasta îi împiedicau sã fugã. Boierii ºi mînãstirile pierdeau din robii care fugeau în rîndul „þiganilor” domneºti sau treceau munþii în Transilvania (unde statutul lor social devenea superior celui deþinut anterior); proprietarii apelau la domnie pentru a emite cãrþi de urmãrire ºi, astfel, sã fie readuºi pe moºii. Robii mînãstirilor locuiau de multe ori în incinta acestora ºi efectuau munci speciale sau erau servitori. Situaþia lor era superioarã „þiganilor de ogor”. Robii „þigani” se aflau pe treapta socialã cea mai de jos (ne referim în special la robii „vãtraºi”, care trãiau pe moºii, nu la þiganii domneºti ce erau în marea lor majoritate nomazi). Erau întru totul proprietatea stãpînului care uza de acest drept dupã bunul sãu plac: îi punea la muncã, îi vindea, îi lãsa moºtenire, îi lãsa zãlog, îi dãdea la schimb, îi bãtea sau încarcera – era un bun miºcãtor al stãpînului. Cãlãtorii strãini constatau aceastã situaþie a rromilor (care le provocau „cînd milã, cînd scîrbã”) din secolul al XV-lea ºi pînã la dezrobire. Un student englez aflat în cãlãtorie prin Balcani, prezent la Turnu Roºu în anul 1794, rãmîne impresionat de faptul cã rromii sînt „vînduþi precum boii”. Contele d’Antraigues surprinde o realitate specificã Moldovei ºi Þãrii Româneºti: „Boierii sînt stãpînii lor cei mai absoluþi. Dupã plac îi vînd ºi-i ucid ca pe niºte vite. Copiii lor se nasc robi fãrã deosebire de sex”. Documentele domneºti care fac referire la aceastã stare de fapt o justificã prin „obiceiul pãmîntului”.
ªi, într-adevãr, contau mai puþin pravilele de inspiraþie bizantinã ºi mai mult cutuma þãrii. Chiar ºi la începutul veacului al XIX-lea, în Codul Callimachi din Moldova (1817), se aratã cã robia „este împotriva firescului drit al omului, dar ea a fost urmatã din vechime”. Legile secolului al XVIII-lea încearcã sã reformeze situaþia socialã a robilor „þigani”, dar, cu toatã buna intenþie a unor domni „luminaþi”, conservatorismul marilor boieri înlãtura utilitatea unor astfel de întreprinderi. Sã menþionãm „Aºezãmîntul” lui Constantin Mavrocordat din 1743, din Moldova, care interzice stãpînilor sã-i despartã pe soþii „þigani” sau „anaforaua” lui Grigore al III-lea Ghica, care cere sã nu se mai dãruie separat membrii aceleiaºi familii. Mitropolitul a sprijinit aceastã lege: „ºi ei sînt fãcuþi tot de Dumnezeu, ca ºi ceilalþi oameni, ºi este mare pãcat de a fi împãrþiþi ca niºte dobitoace”. Proprietarã a mii de robi, Biserica nu renunþã la drepturile ei vechi de a folosi munca robilor ei „þigani” ºi s-a arãtat la început reticentã la curentul aboliþionist, dar, atunci cînd el a fost adoptat de o pleiadã de personalitãþi ale vremii, s-a alãturat ºi ea procesului eliberãrii rromilor. Sã amintim ºi hrisovul de aºezãmînt al lui Mihail ªuþu din 1793, care cerea sã nu se mai dea danie þigani domneºti ºi sã se respecte „obiceiurile ºi pronomiile” (privilegiile). Cãsãtoriile mixte erau rare ºi, de-a lungul Evului Mediu, atrãgeau pierderea libertãþii pentru soþul nerrom. C.A. Ipsilanti, într-un act din 1804, impune pedepse grele pentru astfel de însoþiri – pentru stãpîni, preoþii ce oficiau cununia ºi cei care cutezau sã se cãsãtoreascã. Cu toate încercãrile modernizatoare realizate sub influenþa apuseanã, instituþia robiei nu s-a schimbat, statul nu a intervenit în raporturile dintre stãpîni ºi robi. ªi acest fapt se menþine ºi dupã 1821 ºi chiar dupã 1831-1832. Regulamentele Organice, care au însemnat începutul procesului de modernizare instituþionalã ºi legislativã, nu desfiinþeazã robia. Cãlãtorii occidentali, mulþi dintre ei însufleþiþi de idealurile iluministe sau de cele revoluþionare franceze, sînt, de cele mai multe ori, scandalizaþi de statutul ºi tratamentul degradant aplicat rromilor. Remarcã pitorescul ºi exotismul rromilor nomazi, dar deplîng traiul rromilor vãtraºi. Acesta era dispreþuit, trãia prost, n-avea nicio tragere spre muncã, încît era cu adevãrat mînat de la spate cu biciul de cãtre vãtaf. Emile Kohly-Guggsberg scria într-un memoriu adresat autoritãþilor în anul 1841, întrebînd retoric: „Veþi îndrãzni vreodatã sã vã numãraþi printre neamurile civilizate, atît timp cît se va putea citi într-unul dintre jurnalele voastre: de vîndut þigancã tînãrã?!”. Curentul aboliþionist a cãpãtat însemnãtate prin adoptarea lui de cãtre o generaþie ºcolitã în Occident, pãtrunsã de idei reformatoare ºi care începe sã activeze în miºcãrile prepaºoptiste, ca apoi, la 1848, sã proclame emanciparea „þiganilor”, din pãcate, pentru o scurtã perioadã de timp, întrucît rromii nici mãcar nu au ºtiut cã au fost pentru cîteva sãptãmîni liberi. În Þara Româneascã, boierii liberali Ion Cîmpineanu ºi fraþii Golescu ºi-au eliberat „þiganii” robi în anul 1834, un gest care a impresionat în epocã, dar a fost destul de greu de urmat, iar în Moldova, la 31 ianuarie 1844, domnitorul Mihail Sturdza, sprijinit de mitropolit, elibereazã pe „þiganii” domneºti ºi mînãstireºti. În sprijinul dezrobirii activeazã mari personalitãþi ale culturii româneºti, care încearcã sã înfrîngã cerbicia boierilor conservatori: Alecu Russo, Gheorghe Asachi (a scris piesa de
teatru „Þiganii”, care a fost prezentatã public), Vasile Alecsandri (a scris ,,Istoria unui galbîn” ºi a fost printre primii boieri care ºi-au eliberat robii), Theodor Codrescu (a tradus romanul ,,Coliba unchiului Tom” de H. Stowe, pentru a sensibiliza opinia publicã faþã de sclavia umanã) ºi, în mod special, Mihail Kogãlniceanu. Ultimul numit este autorul unui prim studiu despre rromi, realizat în 1837, scris în francezã, publicat la Berlin ºi tradus de Gh. Ghibãnescu în anul 1900 ºi publicat ºi la Iaºi. Scopul declarat a fost „de a sluji pentru moment acele voci care s-au ridicat pentru þigani”. El considera cã rromii vãtraºi se sedentarizaserã ºi deveniserã civilizaþi ºi îºi meritau cu prisosinþã libertatea. Pentru a împãca pe marii moºieri (din rîndul cãrora fãcea ºi el parte), proprietari a sute de robi „þigani”, Mihail Kogãlniceanu se exprima astfel: „Poporul român leapãdã de pe sine neomenia ºi ruºinea de a þine robi ºi declarã libertatea þiganilor particulari. Cei ce au suferit pînã acum ruºinea pãcatului de a avea robi sînt iertaþi de poporul român; iar patria, ca o mamã bunã, din visteria sa, va despãgubi pe oricine va reclama cã a avut pagubã din aceastã faptã creºtineascã”. Pe 10 decembrie 1855, Divanul Obºtesc al Moldovei adopta în unanimitate legea privind emanciparea „þiganilor”. Desigur, aceastã chestiune fusese luatã în discuþie de multã vreme ºi mulþi oameni de seamã, în frunte cu Mihail Kogãlniceanu, luptaserã pentru desfiinþarea robiei. Urgentarea adoptãrii legii se pare cã este legatã de un aspect pe cît de romantic, pe atît de dramatic. Mãtuºa domnitorului Grigore Alexandru Ghica, Profira Cantacuzino-Paºcanu, avea în casã un rob þigan, pe nume Dincã. Acesta era rodul pasiunii pe care soþul Profirei, Dumitrache, o avusese pentru Maria, mama lui Dincã. Cu toate acestea, robul era foarte iubit de stãpînã, care nu avea nici un copil. Dupã moartea lui Dumitrache, vãduva se decide sã plece într-o cãlãtorie la Paris, luîndu-l cu dînsa ºi pe Dincã. În capitala Franþei, acesta se îndrãgosteºte de frumoasa Clementina, pe care, la întoarcere o aduce cu el în þarã. Numai cã „uitase” sã-i spunã un amãnunt esenþial: cã este rob „þigan”! Cînd a auzit franþuzoaica, nici nu a mai vrut sã audã de el. Dincã a încercat zadarnic s-o înduplece pe Profira sã-i dea drumul. A ajuns chiar pînã la domnitor, nepotul stãpînei, care i-a oferit 100 de robi în locul nefericitului îndrãgostit. Fãrã succes, însã! Aºa cã, disperat, Dincã a luat un pistol, s-a dus în camera Clementinei care tocmai îºi fãcea bagajul, i-a tras un glonþ în inimã, dupã care ºi-a zburat creierii! În aceeaºi searã (27 noiembrie 1855), se întrunise Divanul domnesc, unde principala chestiune pe ordinea de zi era chiar cea legatã de emanciparea þiganilor. În toiul discuþiilor, a sosit aga oraºului Iaºi, aducînd vestea tragediei din casa coanei Profira. La aflarea dramei, Ghica Vodã a ieºit din camera Divanului, nu înainte de a spune miniºtrilor sã nu plece pînã ce nu ajung la un acord privind eliberarea robilor. ªi într-adevãr, demnitarii s-au înþeles în cele din urmã, iar peste douã sãptãmîni de zile, robia era desfiinþatã în Moldova. Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei, marcat de tragismul unei poveºti de dragoste dintre un þigan, rob al doamnei Profira Cantacuzino-Paºcanu, ºi o cameristã franþuzoaicã, încheiatã cu împuºcarea fetei ºi sinuciderea bãiatului, a întocmit în grabã un proiect de lege ce prevedea eliberarea tuturor þiganilor robi. La 22 decembrie 1855, „legea pentru dezrobirea þiganilor particulari” este votatã în unanimitate în Divanul Moldovei. Sînt eliberaþi ºi ultimii cca. 5.000 de „þigani” robi. La scurt timp, o asemenea lege este votatã ºi în Þara Româneascã. S-a încheiat un proces care a durat mai bine de douã decenii ºi care a fãcut ca robii „þigani” din Moldova ºi Þara Româneascã sã fie eliberaþi cu ºapte ani mai devreme decît sclavii negri din Statele Unite ale Americii. Din pãcate, entuziasmul care i-a determinat pe marii boieri ºi mînãstirile sã-i elibereze pe rromi fãrã despãgubire s-a risipit destul de repede, ºi problemele integrãrii acestei noi populaþii libere a Þãrilor Române s-au dovedit mai grele decît posibilitãþile de rezolvare ale clasei politice din acea vreme, dar ºi de dupã aceea.
Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 17-a – 22 februarie 2019
Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei Jurnal de pe Frontul de Est (2) Marþi, 24 iunie 1941 (2) - Organele informative ºi contrainformative urmãresc ºi atitudinea, ºi manifestãrile partidelor politice: „Fostele partide politice nu au nici un fel de activitate. Singurul care se manifestã este Partidul Naþional Creºtin, ai cãrui membri duc o oarecare activitate pentru propagarea doctrinei cuziste“. Nu sînt neglijate nici „curentele ºi manifestãrile subversive“, chiar dacã membrii cei mai „periculoºi“ ai acestora fuseserã internaþi în lagãre sau concentraþi: „Legionarii moderaþi cred cã nimeni nu va mai îndrãzni sã aibã o atitudine ostilã faþã de dl. general Antonescu, cãci Germania nu sprijinã ºi nu va sprijini pe legionarii care nu sînt alãturi de Conducãtor”.
Miercuri, 25 iunie 1941 Ion Antonescu: „Mulþumesc respectuos Majestãþii Voastre pentru cuvintele de îmbãrbãtare ºi de apreciere cu care aþi cinstit armata ºi pe mine“. - La orele 11, generalul Ion Antonescu ºi generalul Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germanã, analizeazã (la Piatra Neamþ) situaþia strategicã de la flancul sudic al frontului, decizîndu-se aplicarea ipoteziei „München“, trecerea la ofensivã fiind stabilitã pentru 2 iulie, cu efortul pe direcþia nord IaºiMoghilev-Vinniþa (în acest sens, generalul Eugen von Schobert a emis ordinul de operaþii nr. 0129). Ca urmare, generalul Alexandru Ioaniþiu, ºeful Marelui Cartier General român, face cunoscut: „Scopul operaþiunilor pe frontul român rãmîne acela de: a) a fixa cît mai multe forþe inamice; b) a stabili cît mai precis valoarea ºi dispunerea lor; c) de a crea condiþii favorabile trecerii la ofensivã, atunci cînd situaþia o va cere”. - Dupã-masã (orele 15), Ion Antonescu ºi colonelul Cristu Cantuniar, ºeful eºalonului înaintat al Marelui Cartier General, se duc la pescuit de pãstrãvi pe valea Bistriþei. Seara (orele 19.40), se deplaseazã cu trenul la Brãila, unde analizeazã situaþia militarã cu generalul Iosif Iacobici, ministrul Apãrãrii Naþionale. - Generalul Ion Antonescu rãspunde regelui Mihai I pentru telegrama adresatã la 22 iunie: „Mulþumesc respectuos Majestãþii Voastre pentru cuvintele de îmbãrbãtare ºi de apreciere cu care aþi cinstit armata ºi pe mine. Fiþi sigur, Majestate, de devotamentul nostru. Pentru þarã ºi pentru Majestatea Voastrã trebuie sã învingem”. - Pentru a întãri moralul trupelor, generalul Nicolae Ciupercã, comandantul Armatei 4, se adreseazã militarilor din subordine, printr-un ordin de zi: „Ostaºi ai Armatei 4! Însãrcinarea datã nouã de Comandantul de cãpetenie - în prezent - este de a þine Prutul pentru a înlesni desfãºurarea operaþiilor în alte pãrþi ale întinsului front de luptã germano-român. V-aþi îndeplinit cu credinþã aceastã însãrcinare. În curînd va bate, însã, ceasul pe care vi l-am anunþat de atîtea ori, cînd veþi pãºi pe solul Basarabiei pentru a dezrobi sfînta glie strãmoºeascã. Pregãtiþi-vã braþele ºi oþeliþi-vã sufletele pentru a putea lovi cu strãºnicie pe aceia care v-au lovit, care au batjocorit mîndria noastrã de români ºi ostaºi. Sus inimile, ostaºi, ai Armatei 4!”. - La rîndu-i, generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de munte face cunoscut ºi ordonã: „Incursiunile executate pînã acum au avut drept scop angajarea prin atitudine agresivã a trupelor sovietice ºi verificarea contactului pentru a obþine informaþii asupra forþelor. Pentru aceasta incursiunile se vor continua, însã vor fi bine pregãtite, pentru evitarea pierderilor în oameni ºi materiale”. - Pe acest fond de „aºteptare”, desfãºurãrile militare au acelaºi caracter ca ºi în zilele precedente. Cele mai grele lupte continuã sã se dea în zona de acþiune a Regimentului 6 de gardã „Mihai Viteazul”, infanteria sovieticã atacînd permanent capul de pod de la Bogdãneºti, deþinut de Batalionul 3, o patrulã inamicã reuºind sã se strecoare pînã la pod, sã punã exploziv ºi sã producã stricãciuni pe o lungime de 8 m. Regimentul pierde 21 de ostaºi uciºi, 31 de rãniþi ºi 26 de dispãruþi. - Dimineaþa devreme ºi seara tîrziu, aviaþia sovieticã bombardeazã din nou Bucureºtii, provocînd pagube minore.
- Luptele eliberatoare din Basarabia ºi nordul Bucovinei sînt întîmpinate cu bucurie ºi de românii din Banatul iugoslav ºi de pe Valea Timocului, care constituie detaºamente de voluntari ºi cer ca acestea sã fie integrate în armata românã. - În pofida greutãþilor provocate de rãzboi, starea de spirit a populaþiei rurale este favorabilã acþiunilor militare eliberatore: „Deºi este timpul muncilor agricole cînd þãranii au nevoie de cai ºi cãruþe niciunul nu manifestã nemulþumiri cã le-au fost rechiziþionate, ci spuneau cã vor lucra cum vor putea numai sã scape de pãgînii care ne-au ameninþat þara atîþia ani”.
Joi, 26 iunie 1941 - Rememorînd evenimentele derulate cu un an în urmã, comentatorul postului de radio „Paris” îºi informa ascultãtorii: „Dupã ultimatumul sovietic dat României, trupele roºii au intrat în Bucovina ºi Basarabia. În aceastã din urmã provincie se aflau 300.000 de ruºi, 300.000 de ruteni, 200.000 de evrei ºi 70.000 de bulgari, faþã de 2.000.000 de români, care, cu toate tentativele de rusificare ale fostei Rusii þariste, reuºiserã sã-ºi pãstreze limba ºi credinþa româneascã. Bucovina de nord, provincie în plinã înflorire cu capitalã ºi frumoase oraºe, a fost ºi ea anexatã de ruºi. Întreaga operã a României înfãptuitã de la 1918 încoace a dispãrut odatã cu intrarea trupelor roºii în aceste provincii româneºti”. - Pe front, acþinile militare continuã sã aibã un caracter local, determinat de obiectivele ce trebuiau îndeplinite în curînd: remanierea dispozitivului în vederea viitoarelor operaþii ofensive, incurisiuni pentru aflarea celor mai bune direcþii de pãtrundere în dispozitivul defensiv inamic, etc. - Lupte grele se dau în zona de acþiune a diviziilor 1 gardã ºi 21 infanterie, la Oancea, Fãlciu ºi Bogdãneºti, unde Divizia 1 gardã pierde 21 de militari uciºi, 27 de dispãruþi ºi 36 de rãniþi. Vinovat este considerat ºi colonelul Ioan Stratulat, comandantul Regimentului 6 gardã „Mihai Viteazul”, care este înlocuit cu locotenent-colonelul Gheorghe Iliescu. - La flancul sudic al frontului, Batalionul 15 infanterie marinã nu reuºeºte sã facã faþã atacului sovietic de la Pardina ºi Chilia Veche, companiile care nu au fost prinse în încercuire fugind pe grindul Cîºla ºi de acolo prin baltã, pe canalele dragate. În afara pierderilor umane (11 ofiþeri, 13 subofiþeri ºi 334 trupã), majoritatea luaþi prizonieri, subunitatea a pierdut o bunã parte din armament (12 tunuri, 12 mitraliere, 36 puºtimitralierã, 475 arme ZB, 15 pistoale, 104 revolvere). În aprecierea generalului Nicolae Macici, comandantul Corpului 2 armatã, vinovat a fost comandantul Batalionului (locotenent-colonelul Ion Albescu), „lipsit de orice prevedere ºi conducerea unitãþii sale”, alþi ofiþeri care „au scãpat trupa din mînã” ºi „în primul rînd, oamenii batalionului proveniþi din marinã, elemente bãtrîne ºi cu instrucþie insuficientã”. Alte cauze: lipsa totalã a armamentului antitanc în stare sã facã faþã vedetelor blindate ºi a artileriei pentru trageri de contrabaterie. În zilele urmãtoare, din resturile Batalionului s-a putut organiza doar o companie cu 100 de soldaþi ºi 4 ofiþeri. - Adoptînd o „espectativã activã”, trupele sovietice reacþioneazã în special cu artilerie ºi executã contraatacuri tãioase. Sprijinitã de artilerie ºi tancuri, infanteria inamicã atacã în capul de pod de la Sculeni, provocînd românilor 49 de militari uciºi, 77 de rãniþi ºi 6 dispãruþi. - Aviaþia ºi nave ale marinei maritime sovietice executã atacuri aeriene ºi trageri de artilerie asupra zonei Constanþa. Spre litoralul românesc se îndreaptã o grupare navalã, printre care ºi distrugãtoarele „Harkov” ºi „Moskva”. Încadrate de focul artileriei româno-germane (de pe distrugãtoarele „Regina Maria” ºi „Mãrãºti” ale bateriilor de coastã „Tirpitz” ºi „E. 688”, cu tunuri de calibrul 280 mm), cele douã distrugãtoare sovietice schimbã direcþia, „Moskva” lovind o minã marinã ºi scufundîndu-se. - Guvernul român emite un decret prin care instituie pedeapsa cu moartea pentru unele infracþiuni
sãvîrºite în timpul alarmelor ºi atacurilor aeriene (tîlhãrii, incediere, violare de domiciliu, înlesnirea evadãrii ºi evadarea arestaþilor). - În timp ce muncitorii unora dintre întreprinderi îºi oferã o parte din salariu pentru ajutorarea familiilor muncitorilor mobilizaþi ºi pentru înzestrarea armatei, alþii sînt trimiºi în judecatã pentru sabotaj economic. - În pofida bombardamentelor aeriene (prima alarmã a fost datã dupã ce aviaþia sovieticã a aruncat primele bombe), viaþa cotidianã a Capitalei se desfãºoarã normal: cinema „Capitol” anunþã premiera filmului „Apollo”, cu Tyrone Power ºi Dorothy Lamour, în timp ce hipodromul „Bãneasa” organizeazã curse în „Pariul austriac”.
Vineri, 27 iunie 1941 - În baza ordinului nr. 0129 al Comandamentului Suprem Român, Corpul de munte elaboreazã ºi transmite Instrucþiunea operativã nr. 1, care precizeazã misiunile marilor unitãþi din subordine (brigãzile 2 ºi 4 mixte munte, Divizia 7 infanterie) în vederea eliberãrii pãrþii de nord a Bucovinei. Ca mãsuri preliminare, acestea executã incursiuni ºi cercetare prin luptã. La flancul drept al Corpului de munte acþioneazã Corpul de cavalerie, în subordinea cãruia se aflã, temporar, ºi Divizia 239 infanterie germanã. - Pe front, luptele continuã în zona capetelor de pod, cea mai încercatã mare unitate fiind Divizia 1 gardã, la Bogdãneºti. - În contexul stãrii de rãzboi ºi al înmulþirii cazurilor de paraºutare a agenþilor sovietici în spatele frontului, generalul Ion Antonescu ordonã ca „spionii, trãdãtorii ºi toþi acei care activeazã în folosul inamicului sã fie executaþi pe loc, dupã ordinele comandanþilor de mari unitãþi”. - Reacþionînd la manifestãri ostile ale unei pãrþi din populaþia civilã din zona frontului, generalul Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, ordonã: „Pacificarea rapidã, atît de necesarã, se va obþine numai dacã se va suprima, fãrã niciun scrupul, orice încercare de ameninþare din partea populaþiei civile. Orice clemenþã ºi moliciune constituie o slãbiciune ºi prezintã un pericol... Atacarea ºi maltratãrile de tot felul aplicate persoanelor ºi bunurilor precum ºi numai simple încercãri de acest fel se vor sancþiona fãrã nicio considerare întrebuinþîndu-se armele pînã la distrugerea adversarului”. Acolo unde s-ar fi întîlnit rezistenþã pasivã, constituiri de baricade sau acte de sabotaj, urma sã se execute foc de armã sau, dacã nu au fost stabiliþi autorii, sã se procedeze la represalii colective, la ordinul unui ofiþer în funcþie de cel puþin comandant de batalion. - Mobilizarea ºi concentrarea masivã a populaþiei masculine rurale pune acut problema forþei de muncã în agriculturã. Pentru a cîºtiga ºi „rãzboiul pîinii”, generalul Radu R. Rosetti, ministrul Culturii Naþionale ºi Cultelor, face apel la corpul didactic, la cler, elevi ºi studenþi: „Luaþi coase, seceri, sape ºi puneþi-vã la muncã cot la cot cu cei nu îndestul de numeroºi, ce secerã, cosesc ºi prãºesc”. Pentru seceriº (în judeþele Ialomiþa, Constanþa, Brãila, Ilfov, Vlaºca, Rîmnicu Sãrat) se apeleazã ºi la 13.000 de ostaºi. - Pentru recompensarea ostaºilor care „se vor distinge în luptele pentru dezrobirea fraþilor noºtri ºi împlinirea drepturilor neamului”, Administraþia financiarã Hunedoara creazã un fond special din daniile funcþionarilor. La rîndu-i, inginerul Rudolf Oprean oferã 10.000 lei pentru familia primului ostaº cãzut în luptã. - Academicianul Alexandru Lapedatu, secretarul general al Academiei Române, prezintã telegrama ce urmeazã sã fie adresatã generalului Ion Antonescu: „Academia Românã, în trecutul cãreia s-a înfãptuit unirea sufleteascã a reprezentanþilor românimii de pretutindeni, îºi îndreaptã urãrile sale de biruinþã cãtre brava oºtire românã ºi cãtre vrednicul ei conducãtor”. - În faþa numeroaselor cereri de înrolare voluntarã, Ministrul Apãrãrii Naþionale roagã „sã nu se mai facã astfel de cereri ºi aduce la cunoºtinþã generalã cã fiecare trebuie sã-ºi facã datoria în sfera sa de activitate, acolo unde se gãseºte, contribuind astfel mai bine ºi uºurînd efortul celor de pe front”. (va urma) Col. (r) prof. univ. dr. ALESANDRU DUÞU
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 18-a – 22 februarie 2019
Falusurile de la Filitosa (2) Noi considerãm cã ar fi o eroare sã se creadã cã aceºti monoliþi au înalta valoare iniþiaticã ºi ºtiinþificã cu care îi crediteazã empiriºtii. La fel, templele egiptene de la Luxor, Karnak, Esna, Edfou - din aceeaºi epocã - n-au fost niciodatã sanctuare de înaltã iniþiere. Totul lasã sã se creadã cã, de-a lungul timpului, celþii au dat construcþiilor lor rudimentare o destinaþie îndepãrtîndu-se de motivul iniþial; au fãcut din ele morminte, armate magice de rãzboinici din piatrã ale cãror efigii aveau menirea de a le asigura o putere iluzorie. Astfel se poate sã se fi pierdut rolul de radare, de acumulatori ºi de aparate electrice care, altãdatã, din Irlanda pînã în partea de sus a Nilului, mãrturiseau despre cunoºtinþele ultimilor preoþi atlanþi.
ªerpii de la Gavr’Inis La Gavr’inis (Insula Caprelor) în faþa lui LarmorBaden (Morbihan), druizii au gravat în granit desene reprezentînd cercuri concentrice ºi ºerpi analogi celor descriºi pe monumentele din Scandinavia, Peninsula Ibericã, Malta, Lougherew, comitatul Meath, ºi pe dala culcatã a tumulului de la New-Grange din Irlanda. Pentru druizi, ºarpele era cel mai sacru dintre simboluri, deoarece reprezenta, la fel ca în Egipt, Fenicia, Asiria, Grecia, Mexic, Peru, maºina zburãtoare care îi adusese pe Terra pe iniþiatorii extratereºtri; el semnifica, de asemenea, în mod ºi mai precis, unda primordialã a
Nicolae Ceauºescu – un mare conducãtor al românilor (4) Autorul prezentului material îºi pune întrebarea: oare cine a furat de pe birou Istoria Neamului Românesc, scrisã de Nicolae Ceauºescu, lucrare ineditã, în formã finalã în Decembrie 1989? Nicolae Ceauºescu nu a ºtiut cã, dupã Constantin Brâncoveanu, pentru a rãmîne în istorie, este obligatoriu sã promovezi un stil arhitectonic valoros, nu sã demolezi ºi sã impui cvarteluri de beton. Totuºi au rãmas pentru posteritate în istoria noastrã naþionalã obiective ca: Transfãgãrãºanul, Canalul Dunãre-Marea Neagrã, Canalul Dunãre-Bucureºti realizat în proporþie de 70%, Casa Poporului, Metroul bucureºtean, peste 6 milioane de hectare irigate, Centrala nuclearã de la Cernavodã, precum ºi construirea în fiecare reºedinþã de judeþ a clãdirilor administrative, case de culturã ºi aproape 10 milioane de apartamente ºi case noi etc. Dar poate cã dupã decenii de purgatoriu, jertfirea lui Nicolae Ceauºescu va începe sã genereze efecte benefice asupra României, efecte similare cu acela al legendarei Ana lui Manole, asupra Bisericii de la Curtea de Argeº. Doamne, Dumnezeule, ocroteºte-i pe români!
** * Fiºã personalã Din decembrie 1954, am fost profesor suplinitor la Liceul din Negreºti-Oaº. Dintre colegii noºtri din acele timpuri, au rãmas în viaþã, subsemnatul ºi prof. Nicolae Codreanu, preºedintele Veteranilor de Rãzboi din
13-14 martie 2003 Mã simt confuzã. Sînt treazã ºi parcã visez. Vãd chipul Prea Curatei Fecioare din icoana protejatã cu sticlã, ba nu e sticlã, ba pare apã sfinþitã, în care apare Sfînta Muceniþã Fotinia, a cãrei prãznuire se face pe 26 februarie. Mã aflu undeva la un spital. Sînt mulþi bolnavi aici ºi toþi cer ajutor. Vor sã fie salvaþi. De undeva, de departe, se aud clopote de îngropãciune. Participam la procesiune cu mama ºi Lucia, cu mai multã lume. Eu parcã eram de faþã vie, parcã nu eram vie, dar vedeam tot ritualul înmormîntãrii. Al înmormîntãrii mele? Apoi, cum stau aºa treazã, în confuzie, mã vãd într-o Bisericã, nou construitã, chiar într-o casã cu douã etaje, o vilã mare. Intru ºi eu imaginar. Întîlnesc un preot care-mi aratã ce a reuºit sã facã. Dar apare ºi un ghid care îl completeazã pe preot. Pereþii erau zugrãviþi toþi într-un albastru infinit, ceresc. Încã nu se pictaserã icoanele. Preotul aducea slavã Domnului pentru realizarea de pînã acum. Pictura urma sã se facã. Apare ºi preotul Vincenþiu Ploieºteanu, rîzînd, plin de luminã ºi m-a binecuvîntat. Slavã Þie, Doamne, pentru tot ce-mi dai!
Marþi, 25 martie 2003 Buna Vestire Visez nuntã. Miri ºi mirese. Mã mãritam ºi eu. Regretam cã nu-mi pãstrasem numele meu de Popescu,
Cartea cunoaºterii interzise (22) creãrii omenirii. Cercurile concentrice ºi spiralele erau emblemele Fiinþei Infinite ºi ale universului în dilatare sau în contracþie: ceea ce merge de la mai mic la mai mare. Spre deosebire de marea majoritate a celorlalte civilizaþii care ne-au lãsat o multitudine de picturi ºi de desene gravate în piatrã, lut sau lemn, civilizaþia celtã a fost foarte zgîrcitã în reprezentãri grafice, dar cele rãmase au o foarte înaltã valoare iniþiaticã. Simbolurile celþilor, în ordinea frecvenþei, sînt: cercurile concentrice ºi spirala, ºarpele cu cap de berbec, falusul, zeul cu coarne, grifonul zburãtor, calul înaripat, steaua cu opt raze, toporul ºi spada, taurul, zvastica. Prin studierea acestor simboluri poate fi reînviatã istoria Occidentului, moºtenitor al civilizaþiei Atlanþilor. Deoarece Atlantida a fost leagãnul iniþial al ºtiinþelor, al artelor, al zeilor ºi al tradiþiilor oamenilor din rasa albã. Lumea noastrã s-a nãscut în vest.
Civilizaþia celþilor este mama tuturor civilizaþiilor Studiul nostru asupra monumentelor megalitice ale celþilor, în concordanþã cu datele furnizate de tradiþie, nu avea ambiþia de a rezolva problema, ci de a expune tezele în rîndul cãrora, printre extravaganþele
Mãrturisirile unui fost secretar de partid (6) judeþul Satu Mare. În luna octombrie 1956, am fost încorporat în armatã la Grupul Regional de Pompieri Timiºoara, la serviciul cadre ºi personal, avîndu-l ca ºef pe cãpitanul Ioan Pãdureanu. În anul 1959, am fost primit în rîndurile candidaþilor de partid, în timpul cît îmi satisfãceam serviciul militar, cu stagiul de 2 ani. Pe acele timpuri, pentru militarii cu merite deosebite, comandanþii eliberau un document, prin care recomandau în ce loc ar putea profesa. Eu, fiind deja candidat pentru intrarea în partid, am fost repartizat la Comitetul Regional U.T.M. Baia Mare. De la 1 ianuarie 1960, Comitetul Regional U.T.M. m-a repartizat la Comitetul Raional U.T.M. Carei, în funcþia de instructor raional. Din 20 decembrie 1960, am fost promovat ca instructor regional U.T.M., iar din martie 1963 am fost ales prim-secretar al Comitetului Raional U.T.M. Carei. Din 1963 ºi pînã în vara anului 1965, am fost ales ca secretar al Comitetului Raional P.M.R., funcþie pe care am îndeplinit-o pînã în 1968, cînd s-au desfiinþat regiunile ºi raioanele. Cînd s-au reînfiinþat judeþele, am fost numit ªef de Cabinet la primsecretarul Iosif Uglar, preºedintele Consiliului Popular Judeþean Satu Mare. Funcþia de ªef de Cabinet am deþinut-o pînã în anul 1972, iar din 1972 ºi pînã în anul 1973, am îndeplinit funcþia de prim-secretar al Comi-
Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (105) dupã tatãl meu, ºi luasem numele scurt al bãrbatului, ceva în genul Grecu sau Beacã. Mirele îmi confirmã cã nu ar fi avut nimic împotrivã sã-mi fi pãstrat numele de domniºoarã. Dar, iatã cã, din dorinþa prea mare de mãritiº, n-am mai îndrãznit sã-i cer acest lucru. Mulþumesc, Doamne cã m-ai ºi mãritat! Ce dorinþã nesecatã am avut! M-am liniºtit acum.
30 martie 2003 (1) Sfinte Ioane, Ioane Sãracul, Duminicã a Sfintei Cruci vã mulþumesc. Scara... Scara Raiului Scara Veºniciei Scara Vieþii Veºnice sã o suim în liniºte ºi pace din Viaþa de pe Pãmînt, din Valea Plîngerii, sã fim pregãtiþi. De aici sã ne construim, pentru cã noi sîntem proprii noºtri constructori, a ceea ce vom fi dincolo de noi, în Veºnicie. Fãcînd cele bune mereu, gîndind de bine, îndeplinindu-ne misiunea pe pãmînt, încã de mici copii, nu vom mai avea de suferit.
empiriºtilor, se amestecau des ºi noþiuni extrem de valabile ºi demne de atenþie. Rãmînea ca un adevãrat iniþiat, Maestrul Unghiurilor, sã aducã singura explicaþie ºtiinþificã în mãsurã a-1 convinge pe cercetãtorul dotat cu bun-simþ. Pe scurt, Maestrul Unghiurilor demonstreazã cã cei mai vechi tumuli din Galia erau piramide construite din beton! Aceastã tezã, la prima vedere, ni s-a pãrut incredibilã ºi inadmisibilã; dar, dupã o perioadã de analizã strictã, argumentele bine fondate ne-au cîºtigat convingerea. Maestrul Unghiurilor are dreptate! Hazardul, sau o misterioasã intuiþie ne-a fãcut sã descoperim, împreunã cu istoricul Eugène Beauvois, o Americã secretã, în care fastul cuceririi spaniole ºtersese amintirea. ªi istoria acestei Americi secrete se suprapunea perfect cu cea a celþilor, a tumulilor ºi a menhirilor. O suprapunere din care rezulta cã, pentru a înþelege Galia ºi Marea Bretanie celtice, trebuiau, în acelaºi timp, redescoperite Mexicul ºi mexicanii, aceºti „pelasgi ai Americii“, spunea marele naturalist Alexander Humboldt. Dintr-odatã, viziunea panoramicã asupra trecutului celþilor cãpãta o dimensiune neprevãzutã ºi punea în luminã un postulat pe care celtizatorii eretici îl întrevãzuserã deja: civilizaþia celticã este cea mai veche din lume ºi mama tuturor civilizaþiilor aparþinînd speciei celte. Nu ne mai rãmînea decît sã mergem în Mexic pentru a verifica ºi a asambla dovezile pe care speram sã le gãsim. Ceea ce am ºi fãcut. (va urma) ROBERT CHARROUX tetului Judeþean U.T.C. Satu Mare. Din 1973 ºi pînã în anul 1979, am îndeplinit funcþia de prim-secretar ºi primar al Municipiului Carei. Din toamna anului 1979, am îndeplinit funcþia de ªef al Catedrei de Istorie la Cabinetul Judeþean de Partid, la Universitatea Politicã ºi de conducere, pînã în 1986. Din primãvara anului 1987 ºi pînã în decembrie 1989, am fost Secretar al Comitetului Judeþean de Partid ºi vicepreºedinte al Consiliului Popular Judeþean. Din ianuarie 1990, am activat ca profesor la ºcoala din comuna Apa, pînã în 1992, cînd domnul Andrei Marga mi-a aprobat dosarul sã devin profesor la Universitatea Babeº-Bolyai, secþia Administraþiei de Stat din Municipiul Satu Mare. Din anul 1993 ºi pînã în anul 2000, am fost profesor la Academia Comercialã Satu Mare, cînd m-am pensionat. Din 1973 ºi pînã în 1989, am predat Istoria României, cîte 6 ore pe sãptãmînã, ceea ce a însemnat sã fiu recunoscut cu vechime de peste 25 de ani în învãþãmînt. În anul 1980, am susþinut teza de doctorat la Bucureºti, deþinînd titlul ºtiinþific de Doctor în Istorie. În acelaºi an, a obþinut ºi titlul de Doctor în Economie domnul Ioan Ienciu. Din anul 2000, sînt preºedintele Asociaþiei Judeþene Satu Mare a românilor refugiaþi, expulzaþi ºi deportaþi în urma Diktatului de la Viena, din 30 August 1940, vicepreºedinte al Federaþiei Naþionale a Românilor persecutaþi etnic „Pro Memoria” cu sediul în Cluj-Napoca ºi prim-vicepreºedinte al Asociaþiei Holocaustului din Nord-Vestul României 1940-1945. Sfîrºit Prof. dr. IOAN CORNEANU Teologia cu psihologia ºi educaþia din familie ºi ºcoalã merg mînã în mînã ºi dacã îþi pui bazã în ele, nu se poate la sfîrºit sã nu fim plãcuþi lui Dumnezeu. Slavã lui Dumnezeu ºi vom primi Luminã! Doamne, dã Pace pe Pãmînt ºi între oameni. În ceea ce mã priveºte, Doamne, menirea mea?! Trebuie sã fie tot atît de complexã precum mi-e firea. Vãd, simt cã nu mã pot încadra în rîndul multora ºi fac eforturi, încerc ºi nu ºtiu de ce nu-mi reuºeºte. Sf. Vasile cel Mare s-a ocupat de case de reeducare pentru fete ºi bãieþi. El a scris cãrþi „din experienþa mea, pentru a nu greºi ei în viaþa lor”. Sf. Melania Romana, Sf. Maria Magdalena, Sf. Maria Egipteana, Sf. Muceniþã Fotinia, Pustnica de la Iordan ªi tuturor Sfintelor, ajutaþi-mi mie, pãcãtoasei roabe, sã nu mai greºesc! Sf. Vasile, îndreptãtor de greºeli al copiilor ºi al tinerilor care au greºit, Sf. Grigore, Sf. Ioan, Sfinþi ºi mari ierarhi, rugaþi-vã pentru sufletele celor rãtãciþi, ca mine ºi ajutaþi-mã sã-mi îndeplinesc menirea pe Pãmînt! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)
„ROMÂNIA MARE“
Confesiunile unui agent de contraterorism (87) Revelaþiile colonelului (2) Apar primele echipe de securitate. Oricine au fost cei care au detonat bomba, ea a fost plasatã în parcarea de sub unul dintre turnuri. Acest lucru mi se pare foarte ciudat. Dacã membrii Hezbollah ar fi fost cei care au organizat acest atentat, ei ar fi lãsat o maºinã-capcanã în stradã, în faþa clãdirii. Aceasta era procedura lor operaþionalã standard, încã de la atentatul Beirut I. Anul trecut, teroriºtii Hezbollah au detonat o maºinã-capcanã în faþa ambasadei israeliene din Argentina, dovedind faptul cã pot acþiona ºi în emisfera noastrã. Plasarea unei bombe în stradã intensificã puterea de distrugere a dispozitivului. Explozia sparge geamurile pe o distanþã de cîteva clãdiri, iar bucãþile de sticlã devin ºrapneluri zburãtoare. Astfel numãrul victimelor poate creºte. Poate cã cei care au plasat bomba nu sînt la fel de sofisticaþi ca gruparea Hezbollah. Serviciul Secret opereazã în afara World Trade Center. Multe dintre vehiculele sale de pazã ºi securitate sînt parcate în apropierea acelei parcãri. E posibil ca ele sã fi fost
Memoriile unui celebru criminalist român (54) Cazurile ,,Nãdrag” (3) ...Ofiþerii Constantin Popescu ºi Ion Filigeanu îºi încheiaerã rapoartele cu privire la ultimele noutãþi ale investigaþiilor. Datele prezentate nu schimbau, însã, aproape cu nimic calificarea celor trei suspecþi, în raport de valoarea indiciilor existente. Din acest moment, am hotãrît sã atrag atenþia întregului colectiv cu privire la anumite particularitãþi ale cercetãrilor ce aveau sã urmeze. – Investigaþiile pe care le-aþi fãcut i-au vizat numai pe cei trei suspecþi. Mi se pare însã cã, în focul cãutãrilor, nu ne-am mai ocupat cu atenþie ºi de cunoaºterea cît mai completã a victimei. – Da, a rãspuns cãpitanul Constantin Popescu, despre viaþa victimei cunoaºtem numai ce ºtiþi ºi dvs.... ªi, mã rog, relaþiile sale, care au fost deja stabilite. – Ei bine, trebuie sã aflaþi totul despre viaþa particularã ºi de serviciu a lui Dan, despre eventuale alte relaþii de duºmãnie etc. – Eu am mai aflat unele aspecte din cele enunþate, a raportat cãpitanul Ion Filigeanu, dar nici unul dintre acestea nu prezintã vreo importanþã în legãturã cu cazul. - Ce vom face, însã, dacã nu vom descoperi ºi alte aspecte... ca acelea pe care le-aþi presupus? Vã rog sã
Faþa necunoscutã a Rãzboiului din Golf (6) Începutul crizei (6) Dupã revenirea regelui la Amman, nu i-au trebuit decît trei zile lui Saddam Hussein pentru a lua decizia de convocare a tuturor membrilor Statului sãu Major. Reuniunea a fost secretã, iar preºedintele irakian le-a cerut responsabililor militari care îl înconjurau sã elaboreze rapid un plan pentru a masa trupe la frontiera cu Kuweitul. Zgomotul cizmelor nu se fãcuse încã auzit, ºi totuºi tensiunea urca rapid. Kuweitienii au manifestat în aceastã perioadã o clarviziune care le-a lipsit, în mod tragic, cu numai cîteva luni mai tîrziu. Dupã douã sãptãmîni de la emiterea ordinului prin care Statul Major irakian plãnuia sã desfãºoare trupe în regiunea de frontierã, un înalt responsabil kuweitian fãcea escalã la Amman. Nici o divizie irakianã nu fãcuse vreo miºcare, ºi totuºi, aceastã oficialitate mãrturisea interlocutorilor sãi iordanieni: „Saddam Hussein nu vrea numai cele douã insule pe care le revendicã ºi care i-ar înlesni accesul la Golf; el vrea tot Kuweitul!”.
Pag. a 19-a – 22 februarie 2019
þinta? E posibil ca cineva sã fi vînat Serviciul Secret? Cunosc pe mulþi dintre agenþi de pe vremea cînd am fost la New York pentru a mã ocupa de misiuni de protecþie a demnitarilor. Rostesc o rugãciune pentru siguranþa lor. – Bine, bãieþi, sunaþi la JTTF, FBI ºi NYPD. Vedeþi de ce au nevoie de la noi. Haideþi sã le oferim întregul sprijin. – Stick?, strig eu. Scott Stewart, unul dintre cei mai buni agenþi din birou, pãºeºte în faþã. Aici, Fred. – Vreau ca tu sã fii ochii ºi urechile noastre la locul exploziei. Ia cu tine un detector de explozibil ºi du-te acolo. Lucreazã cu celelalte agenþii ºi raporteazã des, OK? Dacã nu gruparea Hezbollah este cea care a organizat acest atac, atunci cine a fãcut-o? Contruiesc în minte o listã cu suspecþi. Libienii au fost tãcuþi de la atentatul din Lockerbie, asupra avionului Pan Am 103, însã acest lucru nu înseamnã cã nu s-au hotãrît sã devinã din nou agresivi, îi includ pe listã. Irak. Serviciul de spionaj al lui Saddam Hussein s-a ocupat de tot felul de nenorociri odatã cu declanºarea Rãzboiului din Golf. Avînd în vedere comploturile de aruncare în aer a ambasadelor ºi tentativa de asasinat prin intermediul unei maºinicapcanã în Kuweit, agenþii lui Hussein s-ar putea afla în spatele acestui incident. Însã existã un grup ciudat coalizat în jurul cîtorva dintre jihadiºtii afgani. Aceºtia au devenit mai activi în Lumea Întunecatã în ultimii cîþiva ani ºi au devenit în mod
virulent antiamericani. În urmã cu doar cîþiva ani, ei erau aliaþii noºtri împotriva sovieticilor. Un arab saudit pe nume Osama Bin Laden pare sã fie liderul acestui grup. Pînã la sfîrºitul zilei, am aflat cã peste o mie de persoane au fost rãnite în urma exploziei. Patru persoane au murit. Personal, cred cã am scãpat uºor. Dacã bomba ar fi fost plasatã pe stradã ºi ar fi fost detonatã la ora mesei de prînz, numãrul de victime ar fi fost mult mai mare. Pe parcursul urmãtoarelor zile, piesele încep sã se potriveascã. Scott Stewart ne trimite rapoarte frecvente. În compoziþia bombei a intrat uree, nitroglicerinã, aluminiu, azidã de magneziu ºi hidrogen. Cei de la FBI nu au nimic în baza de date care sã se potriveascã acestui profil. Acesta e un tip nou de bombã, construit de un tip nou de organizaþie teroristã. Membrii ei sînt agresivi, însã tacticile lor sînt marcate de erori. Datoritã acestui aspect, rãsuflu uºurat. Scott se afla la locul exploziei atunci cînd investigaþia scoate la luminã un indiciu de importanþã uriaºã. Bomba a fost plasatã în interiorul unui vehicul. O echipã tehnicã de geniºti de la NYPD gãseºte un indiciu preþios: plãcuþa de metal cu numãrul VIN al vehiculului, intactã ºi lizibilã. O verificare rapidã a arãtat cã acesta a aparþinut unei camionete Ryder închiriate. O altã verificare rapidã relevã cã un palestinian pe nume Mohammad Salameh a închiriat-o ultima datã. (va urma) FRED BURTON
reþineþi cã nu este vorba de o simplã presupunere, ci de un raþionament. Dacã vom stabili cã nu existã un mobil (rãzbunare, moºtenire, jaf), înseamnã cã autorul aparþine unei anumite categorii de bolnavi psihic. În postura mea de coordonator, nu-mi rãmãsese, în acel moment, decît „sarcina” meditaþiei. Aºteptam cu nerãbdare venirea nopþii, cînd, ca de obicei, aveau loc confruntãrile de idei. În acea noapte de mai 1960, au sosit doi dintre membrii grupelor operative. Zgomotul ºi dialogurile lor aprinse mi-au format convingerea cã voi primi veºti importante. – Sã înceapã Prodan, a propus Constantin. ªi-aºa are mai puþin de raportat... - N-am nimic de obiectat. Dacã aþi vãzut luminã în camera procurorului Chindriº, chemaþi-l ºi pe el. Cred cã s-a întors de la ascultarea martorilor... În scurt timp, grupul nostru a fost întregit prin prezenþa procurorului, cu care pornisem la drum din primele zile; criminalist cu experienþã, Chindriº cunoºtea stadiul cercetãrilor în cele mai mici amãnunte. Cu toate acestea, conduceam eu operaþiunile, pentru cã nu ne gãseam încã în faza de a efectua arestãri. Ne consultam în elaborarea unor ipoteze, în luarea hotãrîrilor, formele procedurale rãmînînd, însã, exclusiv, în sarcina lui. – Ipoteza cã asasinul ar putea fi Sava, care a doua zi dupã crimã a apãrut cu faþa sîngerîndã, trebuie abandonatã, a început cãpitanul Prodan. S-a stabilit, fãrã dubii, cã acesta s-a lovit la cap într-o altã împrejurare. – Presupun cã ºansele noastre sînt legate, deci, tot de primul bãnuit, Marcu, prieten al victimei. Raportaþi mai întîi despre suspectul trecut în rezervã recent.
– În legãturã cu persoana acestuia n-au apãrut alte elemente, iar aspectul cunoscut de noi n-ar putea justifica menþinerea lui ca suspect. – Bine, sã acceptãm lucrurile ca atare. – Atît dvs., cît ºi tovarãºul procuror Chindriº, îºi începu Constantin raportul, aþi insistat sã continuãm investigaþiile cu privire la împrejurãrile în care victima a putut consuma alimentele gãsite în stomacul sãu. În urma verificãrilor, s-a stabilit cã Dan, la intrarea în schimb, nu adusese de acasã verdeþuri, ci numai slãninã (cum a declarat ºi soþia lui) ºi, deci, el n-ar fi avut posibilitatea ca, seara, în uzinã, sã mãnînce spanac sau salatã. – Avem certitudinea acestei afirmaþii? Dacã vreunul dintre muncitorii aceluiaºi schimb l-a servit pe Dan cu salatã sau spanac, fãcînd chiar schimb de alimente? - Nu... Putem înlãtura aceasta ipotezã, deoarece i-am întrebat pe toþi componenþii secþiei. Rãspunsul lor a fost negativ. Avînd în vedere constatarea medicului legist cã procesul de digestie nu se consumase cînd Dan a încetat din viaþã, am conchis cã, cu o orã sau douã înainte de a fi asasinat, el a mîncat undeva verdeþuri. Pentru a ajunge acasã, Dan trece prin faþa locuinþei lui Marcu. Trebuia sã stabilesc ce gãtise soþia suspectului Marcu, în ziua sau în ajunul zilei cu pricina. Rezultatul? În ziua premergãtoare crimei, vecinii au vãzut-o pe soþia lui Marcu cu plasa plinã de spanac. ªi pe alte cãi, apoi, ni s-a confirmat informaþia cã ea a gãtit atunci spanac... Soþul ei mi-a mãrturisit acelaºi lucru. (va urma) DUMITRU CEACANICA
Germenii conflictului dintre Irak ºi Kuweit (1)
sorþiu Iraq Petroleum Company (I.P.C.): acordul stipula în mod expres cã aceastã companie trebuia sã rãmînã britanicã, cã preºedintele sãu va fi un cetãþean britanic ºi cã se acordã o concesiune ce lua sfîrºit în anul 2000. I.P.C. avea deci mînã liberã sã exploateze, dupã voie, cu profituri colosale, cel mai fabulos zãcãmînt din toatã istoria petrolului. De fapt, în aceasta regiune cu frontiere imprecise, Irakul era un stat tot atît de artificial ca ºi Kuweitul. Ca urmare a acordurilor Sykes-Picot din 1916, care precizau împãrþirea Imperiului Otoman între Anglia ºi Franþa, Irakul a fost constituit avindu-se în vedere trei foste provincii turceºti: Bagdad, Bassra ºi Mossul. O formulã rezuma în mod magistral aceastã stare de lucruri: ,,Irakul este o nebunie a lui Churchill, care a vrut sã uneascã douã puþuri de petrol care erau complet separate: Kirkuk ºi Mossul, alãturînd trei popoare diferite: kurzii, ºiiþii ºi suniþii“. Fiind probabil rezultatul unei construcþii instabile ºi precare, Irakul modern nu a încetat sã fie traversat ºi dominat de violenþã. În 1958, monarhia pro-occidentalã a fost rãsturnatã, regele Faysal lichidat, iar prim-ministrul Nury Said, lapidat de cãtre mulþime. Noul ºef de stat, generalul Kassem, a scãpat dintr-un atentat un an mai tîrziu. (va urma) PIERRE SALINGER, ERIC LAURENT
Timp de mai bine de un secol, Londra considerase Golful ca pe un veritabil teritoriu britanic care îi permitea sã controleze trecerea spre India ºi ExtremulOrient. Hotãrîrea Londrei de a nu lãsa loc de manifestare nici unei alte influenþe în aceastã regiune, conjugatã cu abilitatea manevrelor diplomatice, a contribuit la crearea germenilor actualului conflict. Pînã la primul rãzboi mondial, Irakul ºi Kuweitul fãceau parte din Imperiul Otoman. De fapt, Kuweitul ºi mica sa suprafaþã de 18.000 km pãtraþi era ataºat vilayat-ului (districtului administrativ) irakian de Bassra. În 1913, zvonurile privind izbucnirea rãzboiului se amplificau în Europa, astfel încît englezii ºi turcii au semnat un acord care fãcea din Kuweit un district autonom. În plin rãzboi, în timp ce otomanii se bãteau de partea germanilor, Londra a recunoscut emiratul ºi frontierele ca total independente de Imperiul Turc. Aceastã linie de împãrþire, care oferea britanicilor un aliat ºi un suport strategic, nu a fost recunoscutã niciodatã de Irak, frustrat de accesul la Golf ºi deposedat de un teritoriu care, în ochii sãi, nu a avut niciodatã o existenþã independentã. Irakul, plasat sub mandat britanic în 1918, nutrea ºi un alt motiv de ranchiunã. În 1925, guvernul de la Bagdad a trebuit sã semneze un acord cu giganticul con-
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 20-a – 22 februarie 2019
ªi Crucea, ºi Chenoza Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu (20) LUNA FEBRUARIE 13 februarie Calea adevãratã ,,Ca sã vã scriu aceleaºi lucruri mie nu-mi este anevoie, iar vouã vã este de folos” (Filipeni 3, 1) Apostolul Pavel nu se simte împovãrat repetînd aceleaºi poveþe, încredinþat cã face un lucru folositor pentru cei cãrora le scrie. Oamenii cautã ºi iubesc tot ce este nou. Degeaba îi îmbie bãtrînii pe tineri cu cãrþile ce le-au hrãnit lor sufletul cu zeci ºi zeci de ani în urmã. Tineretul nu e satisfãcut de ele, ºi de aceea educaþia întîmpinã atîtea dificultãþi. Copilul se saturã sã repete tot timpul aceleaºi lucruri; fãrã a-ºi fi însuºit literele, el dã nãvalã la ºtiinþe, care-i sînt încã inaccesibile. Acelaºi fenomen îl întîlnim în lumea duhovniceascã, ºi nu o datã am avut prilejul sã auzim oameni plîngîndu-se cã în predici ni se repetã tot timpul aceleaºi lucruri – dar putem îngãdui, oare, ca predicatorii, de dragul noutãþii, sã lase deoparte singurul lucru de trebuinþã, singurul lucru ce nu se schimbã ºi este veºnic? Adevãrul este unul, dupã cum Dumnezeu este Unul ºi una este Rãscumpãrarea. Iatã de ce creºtinul nu se poate simþi citind ºi recitind cuvîntul lui Dumnezeu. Citind mereu Sfînta Scripturã, el va fi uimit de lucruri pe care la început nu le-a bãgat de seamã. Lipsa dorinþei de a reciti aceleaºi lucruri nu este, oare, un semn al nepãsãrii ºi atitudinii noastre superficiale faþã de adevãr, care ne vesteºte despre mîntuirea noastrã ºi ne fãgãduieºte veºnica fericire? Dorinþei de noutate îi urmeazã de obicei rãtãcirea pe cãile pe care omul ºi le-a ales dupã capul sãu. Omul care se rupe de rãdãcinile sale seculare e aruncat în toate pãrþile. El se rãtãceºte în scurtã vreme ºi, vãzînd cã-i fuge pãmîntul de sub picioare, ori se dedã unei vieþi tot mai uºuratice ºi deºarte, ori se dezamãgeºte de toate ºi se cufundã în amãrãciune. De la începutul vremurilor, Dumnezeu a croit pentru om o singurã cale, pe care sînt adunate toate binecuvîntãrile Lui, pe care mergi împreunã cu El ºi care duce drept la El. Aceasta este o cale veche, dar în acelaºi timp întotdeauna nouã
Cu picioarele pe pãmînt (24) Naþionalismul este o necesitate - Pãrinte, ne dezrãdãcinãm ca neam? Parcã ceva nu mai este ca înainte. - Copile, noi, ca fiinþe umane, ca sã putem trece prin viaþã, ne sprijinim pe niºte piloni. Dacã distrugi acei piloni, neavînd pe ce sã te sprijini, te prãbuºeºti. Iar atunci cineva te adunã cu grebla ºi te duce unde vrea el. Hai sã încercãm sã le exemplificãm: Pierderea valorilor ºi identitãþii naþionale. Ce eºti fãrã sã ºtii cine eºti? Cui aparþii? Cine te revendicã? Fãrã sã-þi cunoºti trecutul, nu-þi vei anticipa viitorul, care va deveni incert. Apãrarea valorilor ºi a identitãþii naþionale, alãturi de apãrarea þãrii, au ca scop crearea unui climat natural de manifestare a credinþei. Astfel, naþionalismul izvorãºte ca o necesitate ºi nu ca un act de mîndrie. Cum crezi cã-þi poþi manifesta liber credinþa sub o conducere islamicã, de exemplu? Te las mai departe sã gîndeºti singur. Pierderea identitãþii culturale este periculoasã la rîndul ei. Fãrã sã-þi cunoºti ºi sã-þi asimilezi cultura clãditã de generaþii înaintea ta, ce vei duce mai departe? Pierderea identitãþii de gen, a identitãþii sexuale mai pe ºleau, este ceva contra firii. În educaþia copiilor din cîteva þãri occidentale, începe sã disparã pronumele el ºi ea, luînd naºtere un nou termen, care sã arate cã sîntem unul ºi acelaºi lucru. Unele libertãþi sporite aduc suprimarea altora. De exemplu, libertatea sexualã reprimã libertatea de conºtiinþã. Vezi preoþii daþi afarã cã nu au cununat persoane de diferite orientãri sexuale. Reglementarea cãsãtoriei, practic reglementarea firescului de mii de ani încoace, ridicã semne de întrebare. Acolo nu mai este nimic de reglementat. Probabil vor sã introducã cîteva variabile în ecuaþie.
ºi vie (Evrei 10, 20). Este o cale sigurã, fiindcã temelia ei de la început pînã la sfîrºit, este cuvîntul lui Dumnezeu; totodatã, este o cale pe care se întîlnesc tot felul de experienþe, deseori minunate, izvoare vii, luminã ce nu se stinge. Este uºor de gãsit: trebuie doar sã nimerim uºa de unde porneºte ea. Isus a spus: ,,Eu sînt uºa: de va intra cineva prin Mine, se va mîntui” (Ioan 10, 9).
14 februarie Sã-l sãturãm pe aproapele nostru ,,Milã mi-este de mulþime, cã trei zile sînt de cînd aºteaptã lîngã mine ºi n-au ce sã mãnînce” (Marcu 8, 2) Cîtã grijã pentru poporul neputincios ºi flãmînd! Sã bãgãm de seamã toate amãnuntele: oamenii flãmînziserã, unii dintre ei locuiau departe, îºi puteau pierde puterile pe drum. Domnul vede ºi înºirã toate aceste lucruri. Aici nu este vorba de o binefacere oarecare, superficialã, care nu intrã în amãnunte ºi deabia atinge nevoia omului. Domnului nu numai cã Îi este milã de cei deja istoviþi de foame; El nu numai cã vede ceea ce sare în ochi. Nu. El nu vrea sã îngãduie ca oamenii sã se istoveascã pe drum, ºi de aceea rãmîne cu ei pînã seara tîrziu, hrãnindu-i cu mîinile oamenilor care, cu puþin timp în urmã, se sãturaserã de mulþimea flãmîndã atît de tare, încît ceruserã ca ea sã fie lãsatã sã plece, arãtînd cã n-aveau cu ce sã o hrãneascã. Pe atunci, ucenicii se mai leneveau cîteodatã: oboseala precumpãnea, osîrdia slãbea, dar cu toate astea erau ascultãtori, ºi cînd Domnul le-a pus în mînã pîinea, poruncindu-le sã o împartã, au împãrþit. Prinzînd iarãºi puteri de la Duhul Lui, li sa înviorat ºi simþirea tocitã, ºi ei au devenit împãrþitori ai îndurãrilor Domnului. Fie ca Domnul sã ne înveþe sã avem milã sincerã ºi adîncã, sã pãtrundem în suferinþele aproapelui ºi sã þinem minte cã dacã nu avem cu ce hrãni, pe lîngã suflet, ºi trupul lui, îl va hrãni pentru noi Domnul! Sã lãsãm în mîinile lui proviziile noastre sãrãcãcioase, ºi El o sã le facã îndestulãtoare. Sã-I mulþumim pentru cuvintele acestea: ,,Daþi-le voi sã mãnînce” (Marcu 6, 36). Dãtãtorul a toate, vrea sã Se foloseascã de noi ca de niºte unelte ºi sã înzestreze, sã sature, sã mîngîie prin noi.
Nici nu trebuie sã fii prea deºtept ca sã vezi asta! Cînd Biserica se implicã în cotidian, demonul începe sã lupte, pentru cã acesta vrea ca Biserica sã se limiteze la a þine slujbe ºi atît. Dar atîta timp cît existã manifestãri demonice în societate, intervenþia Bisericii ca o contrapondere, este pe deplin justificatã. Vezi încercarea de modificare a drepturilor civile. Domnul nostru Iisus Hristos ºi-a desãvîrºit opera în aproximativ 10% din existenþa Sa, între 30 ºi 33 de ani. Restul timpului L-a petrecut în familie, ca expresie a normalitãþii familiei. Pierderea identitãþii religioase nu mai þine de nefiresc. þine de-a dreptul de ameninþare la adresa destructurãrii omului ca fiinþã umanã. În Occident, purtarea crucii la vedere ori declararea liberã a propriei confesiuni a devenit de-a dreptul ruºinoasã. Mergi la orice sãrbãtoare a Crãciunului din Occident ºi vezi dacã-L gãseºti pe Hristos acolo. Ei, cînd aceºti piloni dispar, pe ce te vei mai sprijini cînd vîntul te va doborî? Aceºti piloni trebuie sã existe, trebuie consolidaþi, altfel vom dispãrea în neant ca atîtea neamuri dinaintea noastrã, care au pus accent pe bunãstare mai mult decît pe valori ºi principii. Tocmai de aceea, cei care conduc þara, trebuie sã aibã o viziune ortodoxã. Sã ne rugãm pentru cei care ne conduc ca nu cumva sã suprime firescul creºtin al neamului nostru.
Secrete cãlugãreºti - Pãrinte, cum Îl gãsesc pe Dumnezeu, este vreun secret? - Întîi de toate, ar trebui sã ºtii cã Îl afli atunci cînd Dumnezeu doreºte. Practic, El te aflã pe tine. Însã ar mai fi ceva, o chestiune de „pregãtire” a întîlnirii, care þine de tine. - Cum ar fi? - Pãi, spuse pãrintele, pe Dumnezeu îl gãseºti în liniºte totalã, nu în zgomot. Evident cã zgomotele pot fi ºi din interior,
(va urma) nu doar de afarã. Doar îþi aduci aminte, cînd doreºti sã afli un rãspuns ºi pãrintele îþi spune sã aºtepþi cîteva zile pînã sã-þi dea rãspunsul. Ei, pãrintele „acceseazã” zona de liniºte, acolo unde se aflã Dumnezeu ºi rãspunsurile Sale. Dacã reuºeºti sã te liniºteºti, sã liniºteºti marea agitatã precum un lac cu apã nemiºcatã, fãrã nici o undã, eºti aproape de Dumnezeu. Evident cã trebuie sã stai în rugãciune, nicidecum în meditaþie, cum ai fi tentat sã crezi. Trebuie sã te deconectezi de la orice formã de zgomot, fie cã este telefon, televizor, radio, motor de maºinã ori discuþii între oameni, dar ºi de la gînduri, care, cît ar fi de bune, doar te tulburã. Sã ai rugãciunea pe buze ori în minte iar atunci, în acea deplinã liniºte, dacã te gîndeºti la problema ta, poþi primi rãspunsul sub forma unei stãri. Rãspunsul la problema care te macinã îl primeºti practic „în duh”, nu sub o formã clasicã, ca un schimb de replici, ci ca pe o stare care îþi indicã negreºit rãspunsul cãutat. Acea stare nu te minte, dar nu este uºor de gãsit. Este greu ºi pentru noi. Eh, secrete cãlugãreºti!
(va urma) IONUÞ RITEª
250 de sfaturi înþelepte pentru soþ ºi soþie de la sfinþi ºi mari duhovnici ªtim cã de la pãrinþi se transmit copiilor, în mod ereditar, nu numai însuºirile fizice, ci ºi cele duhovniceºti… Tocmai datoritã acestei ereditãþi au strãlucit lumii luminãtori ai curãþiei, binelui ºi iubirii ca Preasfînta Nãscãtoare de Dumnezeu ºi Botezãtorul Domnului, Ioan… ªi aceasta ne face sã meditãm la îndatoririle noastre nu numai faþã de Dumnezeu, ci ºi faþã de neamul omenesc… Naºterea de prunci este lucrarea mare ºi sfîntã a perpetuãrii neamului omenesc, ºi misiunea cãsãtoriei trebuie sã fie nu plãcerea trupeascã, în care degenereazã
Ca sã înþelegem Crucea, ne va fi bine ca, mai întîi, sã pricepem Dragostea... Dragostea lui Dumnezeu pentru toþi cei fãcuþi din lut ºi viaþã...
Ca sã înþelegem Dragostea, priviþi! Dar nu cu ochii de þãrînã, ci cu cei fãcuþi din Cer... Priviþi Chenoza! Cum Cel ce Este se îmbracã în lut... Pentru a înþelege Chenoza, va trebui sã ne întîlnim cu Hristos Însuºi. Astfel, vom vedea, printr-o fereastrã a cunoaºterii depline, ºi Crucea, ºi Chenoza... Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU
Þara ca o mînãstire Se închide Þara-n mînãstiri ªi-n schiturile din pustie, De sila hoþilor de zbiri Românii fug în sihãstrie;
Creºtini, mai credem în rãbdare, Se mai revoltã mut vreunul Dar aºteptãm, în resemnare Sã vinã el, Tudor Tribunul… Copii pribegi, pãrinþi sterili Lucrãm la propria surpare ªi ne grãbim cu paºi febrili Cãtre cereºtile hotare Acolo ne vom întîlni Cu duhul marilor români ªi de ruºine iar vom fi Flãmînzi ºi goi, ca niºte cîini. Rãtãcitori în propria Þarã Popor din flascã gelatinã Ne facem Neamul de ocarã ªi nu mai credem în Luminã, ªi nu mai ºtim cã Domnul sfînt Ne-a dat zapis de moºtenire Pentru acest frumos pãmînt, De care ne-a legat întru iubire. ROMAN FORAI adeseori cãsnicia, ci marea ºi sfînta lucrare a naºterii de prunci ºi a educãrii lor întru curãþie. Conºtiinþa acestei mari rãspunderi pe care o avem ne îndatoreazã pe toþi sã fim vrednici de a naºte prunci; trebuie înrãdãcinat în noi simþul rãspunderii pentru posteritatea noastrã: dacã aceasta va fi rea sau nimicnicã, va fi ºi din vina noastrã. Vom fi rãspunzãtori, fiindcã transmitem ereditar însuºirile noastre sufleteºti – ºi marea datorie a pãrinþilor este sã-ºi aducã totdeauna aminte de acest lucru, sã-ºi biruie totdeauna pãcatele ºi patimile, sã se pocãiascã totdeauna înaintea lui Dumnezeu pentru pãcatele lor, sã-ºi curãþeascã inima totdeauna, pentru a transmite copiilor curãþia aceasta. (Sfîntul Luca al Crimeii)
„ROMÂNIA MARE“
S S as se e ,, ,, a
Ludovic Orban: ,,Judecãtori strãini pentru Kövesi“ Existenþa Secþiei de investigare a magistraþilor este privitã ca o problemã pentru penalii care pînã acum erau protejaþi de cãtre justiþie. Imediat ce fosta ºefã a DNA a fost chematã la audieri în calitate de suspect, cei mai curaþi penali ai României, ºi mã refer la Klaus Iohannis, Ludovic Orban, printre alþii, au ieºit la atac, frontal, fãrã menajamente, la adresa celor care au avut nesimþirea sã o acuze pe Laura de ceva necurat. ªtiind cã, într-o justiþie normalã, într-o þarã normalã, ei înºiºi erau, poate, chiar la puºcãrie, au demarat o amplã campanie mediaticã împotriva PSD, a Guvernului, a tuturor sectelor regligioase, a filmelor horror, a curcilor sãlbatice, a urºilor liberi, precum ºi a balenelor ucigaºe. Ajuns pe culmile bahice ale euforiei, Ludovic Orban cere ca pe Laura Codruþa Kövesi sã o judece instanþele din afara þãrii, din SUA dacã se poate, sau din orice altã þarã prietenã, oricum din aceastã galaxie sã fie, astfel încît nu doar sã nu fie pedepsitã pentru vreo fãrãdelege, dar sã fie chiar promovatã în funcþia de procuror anticorupþie spaþial, pentru cã european deja e prea puþin. Poporul român rãmîne prost, ca de obicei, în faþa acestor propuneri, dar, din fericire, extratereºtrii care neau ocupat economic, mediatic ºi mental de ceva ani au soluþii pentru orice. Prin urmare, Ludovic are sã fie scãpat de dosarele penale în care se zbate de ceva timp, alãturi de toþi PNL-iºtii ºi de ex-PDL-iºtii corupþi, de nevionovãþie, dar vor fi detaºaþi prin teleportare în altã galaxie, ca sã-i prosteascã ºi pe alþii. Iohannis, cel cu ºase case, nu patru, ca sãracu’ Adrian Nãstase, are, însã, obiecþii, mai ales cã teleportarea tuturor celor ºase case nu este suportatã financiar, iar lui, sã rateze o asemenea vacanþã, îi este peste puteri. ªtire în curs de actualizare...
Pag. a 21-a – 22 februarie 2019
P P II M Mo oc cc ch h ii o o !!
Sã mai ºi rîdem! Noi sancþiuni pentru þãrile rebele Statele Unite ale Americii negociazã în acest moment cu „partenerii” europeni un nou set de sancþiuni pentru þãrile rebele care încã nu se aliniazã necondiþionat la cerinþele Vestului. Fiind vorba în special de Rusia, Iran ºi Venezuela, sancþiunile se vor a fi eficiente, cu scopul de a distruge regimurile neascultãtoare care conduc aceste þãri, chiar dacã pentru asta este nevoie sã moarã sute de mii de persoane. Astfel, printre propunerile pe care Marea Britanie doreºte sã le impunã Rusiei, dar, în special, Iranului, se numãrã cea ca ambasadorii englezi în aceste þãri sã aibã dreptul la prima noapte cu mireasa, la fiecare nuntã bãºtinaºã care are loc pe aceste meleaguri. ,,Ne amintim cu plãcere cã aceastã metodã a fãcut minuni în Scoþia cu ani în urmã, aºa cã nu vedem de ce nu ar avea ºi acum efect”, a declarat reprezentantul englez la negocieri, precizînd cã ,,dacã fata rãmîne ºi grea în prima noapte, sã nu uite cã cel care se va naºte va fi jumãtate englez, ceea ce, în timp, va transforma Rusia în mod radical”. Noua sancþiune se pare cã are mare succes ºi pe restul teritoriilor, ambasadorii celorlalte þãri fiind încîntaþi sã aibã un rol atît de important în pacificarea planetei. „Faceþi dragoste, nu rãzboi”, a strigat reprezentantul SUA, avînd în vedere noua abordare a aplicãrii sancþiunilor, mai ales cã frumuseþea rusoaicelor este renumitã, surclasînd-o, în mod absolut, pe cea a americancelor.
Turism periculos în Al-Ula spiritelor rele Intuind, probabil, cã o sã vinã o vreme în care petrolul are sã se termine, familia conducãtoare de la Ryad are în vedere o dezvoltare radicalã ºi a altor ramuri ale industriei, astfel încît prosperitatea sã rãmînã în Arabia Sauditã ºi dupã sãrãcirea pungilor de hidrocarburi din subsolul acestei þãri. Ca o primã propunere, se pare cã turismul va deveni curînd o ramurã importantã, în acest sens fiind propuse cîteva puncte de interes pentru potenþialii turiºti strãini. „Turismul nostru nu are sã fie unul oarecare, aºa cum se întîmplã în general prin lume. Turismul nostru are sã fie pentru oameni curajoºi, pentru cei care vor sã trãiascã periculos sau sã moarã pentru asta”, a declarat unul dintre iniþiatorii acestui proiect, al cãrui nume, însã, nu a fost dezvãluit. ,,Nici mãcar modalitatea de aducere pe teritorul þãrii noastre nu are sã fie una convenþionalã, noi avînd o propunere mai bunã, ºi anume, sã îi preluãm direct de la ambasadele noastre din strãinãtate, ºi de acolo sã fie aduºi prin curse charter, direct la obiectivul turistic pe care doresc sã-l viziteze. Un prim exemplu a fost cazul lui Jamal Khashoggi, ridicat de la Consulatul nostru din Istanbul, ºi adus aici, nu pe calea aerului, ci cu totul altfel, pe calea apei, direct prin canalizare”, a adãugat sursa citatã. Ca un prim punct de interes a fost ales Al-Ula, un oraº vechi de 2.000 de ani, dat fiind faptul cã existã o superstiþie rãspînditã printre mulþi saudiþi conform cãreia zona ar fi bîntuitã de duhuri (djinn), spirite malefice din Coran ºi din mitologia arabã. ,,În aceastã lume, a duhurilor rele, doar cei cu adevãrat curajoºi pot sã rãzbatã”, a încheiat sursa citatã. D.A.
Pag. a 22-a – 22 februarie 2019
„ROMÂNIA MARE“
Pentru împrospãtarea memoriei
Laudã femeii române! (2) (urmare din pag. 1) Ea a fost, cum ar spune Neagoe Basarab, „stîlparea cea înfloritã” a Bisericii Strãbune ºi nimic nu-i mai pur decît o cuminecare, în zorii unei zile de duminicã, la o mînãstire de maici. Cine a tezaurizat toate colindele noastre de Crãciun? Cine a vopsit ºi încondeiat ouãle de Paºti? Cine a învãþat ºi a transmis mai departe rînduielile firii, rostul ºi sorocul vietãþilor din gospodãrie, coacerea pîinii, frãmîntarea cozonacului de sãrbãtori ºi fierberea grîului de colivã la ritualurile funerare, vindecarea rãnilor soldaþilor, înspumarea laptelui proaspãt al dobitoacelor, posturile ºi praznicele de peste an, înãlbitul pînzei la rîu, torsul fuioarelor de lînã ºi þesutul veºmintelor pentru toþi ai casei, stoarcerea strugurilor în linul de vin ºi, în sfîrºit, folclorul nostru cel fãrã pereche? Haideþi sã fim cinstiþi pînã la capãt ºi sã dãm Cezarului ce e al Cezarului: dacã bãrbatul are talent, femeia are geniu. De ce? Pentru cã, aºa dupã cum spune o vorbã de spirit, talentul face uºor ceea ce îi este imposibil unui om obiºnuit, iar geniul face uºor ceea ce îi este imposibil unui talent. Dacã bãrbatul e Soarele, femeia e simbioza dintre Lunã ºi Mare. Sufletul femeii vine de pe altã Planetã ºi, în cãlãtoria lui, „a ºters” cu un foºnet discret miliarde de stele, îmbogãþindu-se ºi sporindu-ºi misterul. Îmi aduc aminte de o piesã pe cît de stranie, pe atît de grozavã, a lui Eugen Ionescu: pe scena împãrþitã în douã pãrþi egale, au loc douã întîmplãri dramatice, ºi anume în stînga un bãrbat moare, vegheat de femeia lui, iar în dreapta se petrece invers, adicã o femeie moare, vegheatã de bãrbatul ei. În replicile schimbate, în încãrcãtura emoþionalã, în tot ceea ce se întîmplã în aceste situaþii simetrice – pînã la un punct – se vede cã sufletul femeii e mai generos decît acela al bãrbatului ºi cã ea e mult mai capabilã de elanuri dezinteresate, mulþumindu-se cu puþin, suferind în tãcere, renunþînd la viaþã cu eroism. Mã refer la femeia adevãratã, la femeia genericã, la femeia care se respectã. ªi nici nu vreau sã idealizez. Cu atît mai puþin sã îi acuz pe bãrbaþi, ori sã sap între ei ºi femei o prãpastie de netrecut. Dar, dacã tot sîntem la ora întrebãrilor, cum vã explicaþi oare cã, pe lume, existã infinit mai mulþi bãrbaþi care ar vrea sã fie femei decît femei care ar vrea sã fie bãrbaþi? Numai Dumnezeu poate da un rãspuns la aceste anomalii genetice. Stimate doamne, ar trebui ca dupã acest „laudatio” academic sã revin cu picioarele pe pãmînt. ªi anume sã vã spun ce greu se trãieºte acum în România. Nu ºtiu, însã, dacã mai are vreun rost, acum ºi aici, de vreme ce toþi ºtim asta foarte bine. Chiar în aceste zile, România e zguduitã de tragedia provocatã de o nouã rafalã de inundaþii catastrofale. Sub ochii noºtri mor oameni, pãsãri ºi dobitoace, sînt distruse mii ºi mii de gospodãrii. Nici unul dintre cele douã regimuri politice, perindate la cîrma Þãrii din 1990 ºi pînã acum, n-a fãcut nimic pentru regularizarea regimului hidrografic atît de imprevizibil, pentru îndiguirea rîurilor problematice, pentru amenajarea unor salbe de lacuri de scurgere ºi de acumulare, pentru un sistem eficient de ecluzare. Apa, care pentru atîtea zone deºertice ale lumii e cîntãritã în aur ºi e elementul vital, pentru noi, românii, a devenit mai tãioasã decît coasa morþii. ªi nici mãcar nu sînt semne cã cineva ar vrea sã înceapã rezolvarea situaþiei. Exact asemenea dezastre ne mai lipseau, în rest le aveam pe toate. Exprim compasiunea adîncã faþã de victimele omeneºti ºi solidaritatea cu familiile îndoliate. Totul merge, în Þara noastrã, din rãu în mai rãu. România a fost prãvãlitã înapoi, în timp, cu sute de ani. Ca de obicei, prima sacrificatã e tot femeia. Într-o situaþie de ºomaj, fie statul, fie patronul nu prea stã pe gînduri ºi se lipseºte de femeie. Epidemia de
ºomaj a fãcut ravagii, în acest „deceniu negru”, mai cu seamã în industriile create pentru femei, cum este cea de textile ºi þesãturi. În vreme ce un bãrbat, cu puþin noroc, mai poate gãsi un loc de muncã, fie ºi ca zilier, pentru o femeie lucrurile se complicã. Aºa-numitele costuri ale tranziþiei sînt suportate, în cea mai mare parte, de femei. Ele plãtesc preþul cel mai cumplit. Ele iau în plin ºocul scumpirilor, al lipsurilor de toate felurile, al absenþei celor mai elementare condiþii pentru o viaþã de familie, cît de cît, normalã. În timp ce bãrbatul mai poate sta în frig ºi se poate spãla ºi cu apã rece – femeia ºi copiii nu pot, sau, dacã o fac, riscurile pentru sãnãtate sînt infinit mai mari. Existã unele boli specifice femeilor, de care sînt lovite chiar ºi acelea crescute în puf, în societãþile îmbuibate, darmite organismele uzate ºi cu rezistenþa diminuatã, aºa cum se înregistreazã la noi. Privesc cu durere în jurul meu, pe strãzi, în pieþe, prin satele, tîrgurile ºi oraºele pe unde mã poartã paºii de 10 ani încoace ºi vãd feþe îmbãtrînite ºi trupuri vlãguite înainte de vreme. Un destin istoric nenorocit a fãcut ca poate cea mai frumoasã femeie din lume, care este femeia românã, sã se consume cel mai repede, sã se degradeze, sã treacã în vîrsta a III-a cînd, pe alte meleaguri ale lumii, suratele ei abia atunci se aruncã în vîltoarea plãcerilor ºi a cãlãtoriilor. ªi dacã femeii îi e greu, întregii familii îi e greu. Iar dacã familiei îi e greu, întregii societãþi îi e greu. Nu vi se pare ciudat cã, din cei 6 prim-miniºtri care s-au perindat din decembrie 1989 ºi pînã acum, nici unul nu a fost femeie? Eu cred cã societatea româneascã suferã de un fel de misoginism, de o discriminare faþã de femei. Chiar ºi acum, din toþi membrii Executivului, un singur ministru este de sex feminin, situaþie impusã de unele organisme internaþionale. Toatã lumea vorbeºte de intrarea în normalitate a societãþii româneºti, dar, atîta timp cît noi trãim într-un patriarhat întîrziat, într-un final de secol ºi de mileniu cînd pînã ºi Turcia a avut un prim-ministru feminin – ei, bine, sã nu ne aºteptãm la o ameliorare a vieþii femeilor. Existã o reþinere ºi la nivelul mentalitãþii colective, fiindcã românii, obiºnuiþi, de sute de ani, cu o conducere bãrbãteascã la limita despotismului, se obiºnuiesc mai greu cu promovarea femeilor în funcþii de mare rãspundere. Popor nobil ºi deºtept foc, românii au o anumitã dozã de disimulare, un strat subþire de zeflemea, ºi sã-l fereascã Cerul pe careva sã intre în foarfeca asta – imediat se nasc glume, bîrfe, intrigi, de care cu greu te mai poate spãla vreo dezminþire. În fiecare bãrbat român doarme un Anton Pann. ªi totuºi, ºi noi trebuie sã intrãm în rîndul lumii! Cele mai multe dintre monarhiile Europei sînt conduse de femei ºi nu s-ar zice cã o duc prea rãu, dimpotrivã. Din pãcate, pasivul cu care plecãm noi, românii, la drum, este înfiorãtor. Nu voi insista prea mult asupra dezastrului naþional pe care îl trãim, fiindcã îl ºtiþi prea bine, dar o realitate trebuie sã subliniez: de cîþiva ani, în România a reapãrut sclavagismul! Da, da, acesta e cuvîntul. ªi nu e vorba de o sclavie modernã, cum se mai spune, metaforic, prin presa lumii. Nu, în ceea ce ne priveºte avem de-a face cu o sclavie barbarã, cu femei în lanþuri, violate, bãtute, torturate ºi, apoi, vîndute, trecute de la un proprietar la altul, ca o marfã. Zi de zi, searã de searã, ziarele ºi posturile de Televiziune ne aduc la cunoºtinþã întîmplãri nãucitoare, despre fete de români rãpite ºi profanate de bande de þigani, arse cu þigara, însîngerate, umilite, þinute ca niºte animale în lanþ, cu pîine ºi apã. ªi, de parcã barbaria asta n-ar fi de ajuns, s-a mai adãugat, în ultimul timp, ºi reducerea tot mai vertiginoasã a vîrstei robilor, tot mai mulþi copii cãzînd pradã stãpînilor de sclavi ºi violatorilor. Legile sînt prea blînde, iar Poliþia ºi Justiþia sînt, uneori, corupte, alteori slabe, depãºite de situaþie. Pedofilia, care pînã acum cîþiva ani era o anomalie sporadicã, de care lumea îºi fãcea cruce ºi scuipa în sîn, acum a
devenit un adevãrat fenomen social. Grãdiniþele, cãminele de copii ºi ºcolile nu mai sînt în siguranþã. Familiile nu-ºi mai pot trimite copilaºii – fie ei fete sau bãieþi – nici mãcar sã cumpere pîine, fiindcã aceºtia pot fi rãpiþi, tîlhãriþi, violaþi. Neputincioasã, paralizatã de niºte ºabloane demagogice criminale, despre aºa-zisele drepturi ale omului, societatea româneascã n-are capacitatea de a reacþiona. În realitate, strãinilor puþin le pasã de drepturile omului, ei se gîndesc la drepturile pedofilului, ale violatorului, ale homosexualului. De ce sã cheltuiascã turiºtii occidentali sume mari de bani pentru „turism sexual” în Thailanda ºi în alte þãri din Asia sau America Latinã, cînd România e mult mai aproape ºi mai ieftinã, ei putînd sã-ºi cumpere plãcerea cu numai un sãpun, o pungã cu bomboane sau o ciocolatã? Am sã spun acum, pentru prima oarã în public, ceea ce gîndesc: pentru violatorii de copii, pentru aceºti dezaxaþi bestiali, care nenorocesc prunci nevinovaþi, provocîndu-le traume psihice ºi fizice pentru tot restul vieþii ºi generînd tragedii familiale cumplite, eu, unul, voi cere, cu toate riscurile, organizarea unui Referendum Naþional pentru reintroducerea pedepsei cu moartea! Dacã nu vom avea curajul sã ne asumãm aceastã rãspundere, peste 10 ani vom fi un popor degenerat – de pedofili, de homosexuali, de proxeneþi, de rebuturi ale naturii. De asemenea, trebuie luate cele mai drastice mãsuri profilactice împotriva pericolului ca România sã se transforme într-un uriaº bordel. Asistãm la scene de adîncã umilinþã naþionalã, provocate, în primul rînd, de mizeria cumplitã care domneºte în societatea româneascã, de ticãloºirea moravurilor. Nu cred cã ar putea sã mã acuze cineva, pe mine, de lipsã de patriotism, dacã voi spune cã, pînã acum cîþiva ani, Turcia era ruºinea Europei, iar acum România a devenit ruºinea Turciei. Existã o nevoie, imperioasã, sã se legifereze prostituþia, pentru þinerea sub control social ºi medical a acestui fenomen aflat într-o creºtere alarmantã. Dacã eu, care sînt un creºtin practicant, am ajuns la aceastã concluzie, înseamnã cã e extrem de grav ce se întîmplã. Îi invit pe slujitorii Bisericii ºi pe cei animaþi de o falsã pudoare sã se gîndeascã la faptul cã existã multe prostituate bolnave de SIDA, care au îmbolnãvit cu virusul mileniului un mare numãr de bãrbaþi, unii cãsãtoriþi, ºi cã mai existã adolescente de 14-15 ani care, într-un singur an, s-au prostituat, fiecare, cu cîteva sute de bãrbaþi, ceea ce frizeazã, deja, satanismul. Dacã pudibonzii n-au „organ” sã priceapã aceste aberaþii strigãtoare la cer, îi priveºte, însã îi asigur cã ei nu-L slujesc pe Dumnezeu, ci pe Mamona. La situaþiile excepþionale ºi fãrã precedent apãrute în societatea româneascã, în ultimii 10 ani, predicile penibile despre toleranþã ºi democraþie trebuie înlocuite, de urgenþã, cu mãsuri radicale. Altminteri, sfîrºitul lumii va fi aproape ºi va începe de aici, din România, iatã numai cîteva dintre motivele care ne-au fãcut pe noi, cei de la Partidul România Mare, sã pledãm pentru conducerea Þãrii, cel puþin pînã trece viitura prãpãdului, cu o „mînã de fier”, întronînd „Dictatura Legii”. Am fãcut, de atîtea ori, dovada cã noi vedem mai limpede ºi mai departe decît alþii. Acum, cuþitul acestui cãlãu care e „anarhia” a ajuns la osul românului. E prea mult! Destul! Ne dezintegrãm, murim cu zile, dispãrem ca Popor! De ce sã fii nevoit, de pildã, sã-i împuºti în cap pe þiganii descreieraþi, cînd poþi sã-i izolezi, profilactic, aºa cum am propus noi, ºi spre binele societãþii, ºi spre binele lor? ªi iatã de ce un om temerar ca mine este ºicanat, hãrþuit ºi vînat sistematic de cãtre aventurierii iresponsabili care au adus România într-un hal fãrã precedent. (va urma)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 23-a – 22 februarie 2019
CARTEA DE AUR Cele 300 de autografe celebre (9) 23) MIHAIL MANICATIDE. Medic. Nãscut în 1867, la Giurgiu. A întemeiat ªcoala româneascã de pediatrie. Profesor la Universitãþile din Iaºi ºi, respectiv, Bucureºti. Efectueazã cercetãri de pionierat în investigarea ºi tratarea meningitei la copii, a tuberculozei, tusei convulsive, paraliziei, scarlatinei. În 1928 tipãreºte un valoros tratat de clinicã infantilã. Moare tîrziu, la 87 de ani, în 1954. Însemnarea lui se situeazã imediat sub cea a lui Dimitrie Gusti, fiind scrisã la Iaºi: „L’am vãzut în 1911 ºi l’am revãzut cu plãcere în 1914 Mai 22. Dr. Manicatide”. Acest amãnunt cronologic îmi întãreºte convingerea cã Vasile Popa a mai þinut un „jurnal”, pe care l-a terminat, pesemne, în 1913, începînd apoi altul nou. 24) NICOLAE GANE. O datã intrat într-o localitate, scormonitorul drumeþ o trecea prin ceea ce astãzi s-ar numi „filtru total”. Astfel se face cã, la Iaºi, ajunge ºi la un veritabil patriarh, scriitorul ºi omul politic N. Gane, nãscut în 1838, deci în vîrstã de 76 de ani. (E cel mai bãtrîn semnatar din Album.) Pe vremea Unirii Principatelor avea 21 de ani ºi participase, efectiv, la glorioasele evenimente, lãsînd pagini emoþionante. Între 1872 ºi 1911, a fost prefect al judeþului ºi, respectiv, primar al Iaºilor de nu mai puþin de 5 ori. Asta înseamnã stabilitate politicã: vremea în care un demnitar poate reveni, de mai multe ori, în aceeaºi dregãtorie, fiindcã a lãsat loc de „bunã ziua” ºi nu ºi-a mîncat omenia; putem compara cu ceea ce se întîmplã, bunãoarã, astãzi, cînd nici unul dintre foºtii primarigenerali ai Capitalei sau prim-miniºtri nu a revenit în funcþie, mai toate plecãrile lãsîndu-se cu reproºuri ºi scandaluri. Junimist de frunte, încã de la începuturi. În 1892 este ales preºedinte al Senatului, dupã care devine membru al Academiei Române, datoritã memorialisticii ºi nuvelelor. Impresiile falnicului junimist, care contribuise la fãurirea Micii Uniri de la 1859, trãgînd speranþa sã ciocneascã un pahar de vin, la Borta Rece, ºi în cinstea Marii Uniri, sunã astfel: „Fãcînd astãzi cunoºtinþã cu dl. Vasile Popa i-am admirat astfel curajul ºi energia de a întreprinde o astfel de cãlãtorie în lumea întreagã. N. Gane”. A închis ochii dupã 2 ani, în 1916, anul intrãrii României în rãzboi. 25) VESPASIAN V. PELLA. Nãscut în 1897, acesta avea pe atunci numai 17 ani. Înclin sã cred cã era student la Iaºi, oraº unde va funcþiona, mai tîrziu, ca profesor universitar. A fost jurist ºi diplomat. Misiunile pe care le-a condus în strãinãtate: Legaþiile României de la Haga (15 martie 1936 – 1 octombrie 1939) ºi, respectiv, de la Berna (1 septembrie 1943 – 1 octombrie 1944). Atunci, la vîrsta adolescenþei, scrisul sãu era generos ºi apãsat, ca al oricãrui tînãr cu o identitate în expansiune: „Cine ºtie dacã în colindarea pe care inimosul român, Vasile Popa, o face atîtor Împãrãþii, pe jos, dintre Apus ºi Rãsãrit, nu se întrezãreºte realizarea visului nostru atît de scump – Împãrãþia tuturor românilor. V. V. Pella. 1914, Iunie 4. Iassi”. ªi el revine dupã un numãr de ani, de data asta cu o contribuþie amplã, care degajã propuneri interesante: „Viitorul Parlament al României Mari are de îndeplinit douã îndatoriri de cãpetenie: 1) Sã ratifice numai o pace prin care integritatea teritorialã naþionalã, suveranitatea ºi demnitatea politicã a statului ºi independenþa lui economicã sã nu fie cîtuºi de puþin ºtirbite. 2) Sã aºeze temelia noului stat român pe o legislaþie cu adevãrat democraticã, care sã ridice ºi sã înfrãþeascã toate clasele noastre sociale puse în serviciul muncei. Numai astfel jertfele ce am fãcut în rãzboiul lumei vor avea d’apururea toatã preþioasa lor strãlucire ºi rodnicie. Vespasian V. Pella. Bucureºti oct. 12/1919”. 26) A. PHILIPPIDE. Filolog ºi profesor. Nãscut la Bîrlad, în 1859. E creator al reputatei ªcoli Lingvistice de la Iaºi. Autor de manuale de gramaticã a limbii române. ªef al colectivului care a elaborat DicþionarulTezaur al Limbii Române. Nepot direct al istoricului grec Daniil Philippide (1770–1820), stabilit în Þara Româneascã. De asemenea, tatã al poetului Alexandru Philippide. Hai sã vedem ce avea în minte, la 1914, un „fanariot” naturalizat la sînul primitor al României ºi devenit unul dintre cei mai buni lingviºti, aºa cum au fost ºi alþi alogeni (Tiktin, ªãineanu, Gaster, Graur, Leviþchi), fiecare în parte contribuind la unificarea ºi acurateþea limbii noastre literare: „Vizita pe care am primit-o astãzi, 4 Mai 1914, dela Dl. Vasile Popa, mi-a probat încã o datã sincerul patriotism al Românilor de peste munþi ºi puterea de rezistenþã a neamului românesc. A. Philippide. Iaºi, 4 Mai 1914”.
27) IOAN PELIVAN. Nu se putea ca un om atît de inventiv ºi neastîmpãrat ca Vasile Popa sã nu ajungã, într-o bunã zi, ºi în Basarabia! În vara lui 1914, el pune piciorul pe pãmînturile româneºti de dincolo de Prut. Dupã o serie de notiþe în limba rusã, capãtã ºi un dar în limba românã, de la Ioan Pelivan, care îºi pune ºi parafa de avocat, cu caractere chirilice: Ivan Georgevici Pelivan, Bãlþi, Basarabia. Acesta se nãscuse în 1876, în satul Rãzeni, jud. Chiºinãu. Jurist ºi
Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (53) publicist, el se impune repede în miºcarea de emancipare naþionalã, devenind membru al Partidului Naþional Moldovenesc. E ales deputat în Sfatul Þãrii, contribuind, prin vorbã ºi faptã, la Unirea Basarabiei cu Patria-Mamã, la 27 martie 1918. A pledat pentru unire ºi în presa francezã, determinînd amplificarea unui curent de opinie favorabil. În perioada 1919–1920 îl gãsim ministru al Justiþiei în România Mare. Deputat în mai multe legislaturi. Îndeplineºte ºi o sarcinã diplomaticã: în perioada 1 aprilie 1930 – 1 iunie 1932 este ºeful Legaþiei României la Riga (Letonia), unde, desigur, limba rusã în care studiase în fostul imperiu þarist i-a fost de ajutor. Istoricul Valeriu Florin Dobrinescu îmi spunea cã, dupã informaþiile sale, Pelivan n-a apucat sã-ºi exercite, niciodatã, funcþia diplomaticã, fiind suspectat de... spionaj! În arhiva mea personalã am un document semnat de Ioan Pelivan, la sfîrºitul anului 1927 (sau puþin dupã aceea), în calitate de preºedinte al Regionalei Basarabia a Asociaþiei Astra. A murit în 1954, în temniþa de la Sighet, exemplificînd ºi el faptul cã îndeosebi luptãtorii din Basarabia ºi Bucovina au fost vînaþi de ocupantul sovietic. Imboldul firii sale entuziaste – deºi în 1914 nu mai era la prima tinereþe, avea 38 de ani – sunã astfel: „Mi-a pãrut foarte bine sã fac cunoºtinþa inimosului ºi iubitorului de neam D. Vasile Popa, al doilea Badea Cârþan. Dumnezeu sã-i ajute la îndeplinirea missiunei sfinte ºi apostoleºti. 1914, Iunie, în 25 zile. Bãlþi. Avocat Ioan Pelivan”. Ce ziceþi de frumoasa limbã româneascã vorbitã în Basarabia, dupã 102 ani de stãpînire ruseascã? Nu un basarabean a scris nemuritorul poem „Limba noastrã“? Ne întîlnim din nou cu Pelivan, la un interval de 7 ani, pe o paginã zdrenþuitã de vreme ºi de neatenþia acelora care au rãsfoit-o: „Unirea tuturor românilor înseamnã adevãrata înfãptuire, iar nu schimbarea unui jug strãin prin altul. Ion Pelivan. 17/III 1921”. 28) NICOLAE IORGA. Marele istoric nu mai are nevoie de nici o prezentare biograficã. Ajunge doar sã citez opinia pe care, în 1934, a exprimat-o despre el istoricul american Gorham Stevens: „Nicolae Iorga e cea mai copleºitoare minte a umanitãþii”. Incontestabil, a fost un accident genetic, în sens pozitiv. În pribegia sa, prelungitã pînã la moarte, Pamfil ªeicaru îi consacrã dascãlului naþional pagini din care rãzbeºte, fãrã echivoc, veneraþia pe care o avem, îndeobºte, în faþa sfinþilor de la icoane – ºi asta pentru cã Iorga a fost ºi a rãmas un reper moral, de care þara aceasta a avut, întotdeauna, nevoie ca de apã: „În cuvîntãrile lui N. Iorga se gãsea nu numai vocabularul pur þãrãnesc pe care îl folosea cu naturaleþe, ci ºi argumentarea bazatã pe logica tipic þãrãneascã. Dar, spre deosebire de þãrani, care sînt sceptici ºi bãnuitori dintr-o lungã ºi dureroasã experienþã, (la) N. Iorga era o naivitate carel fãcea victimã facilã a oricui. Era de bunã-credinþã ºi se mînia grozav atunci cînd i se punea buna-credinþã la îndoialã. De o rarã corectitudine, nu acorda banului nici o importanþã, ignorîndu-i justa valoare. Idealismul lui era autentic ºi la baza tuturor acþiunilor lui nu a existat preocuparea materialã. E drept cã nu avea nici mari necesitãþi; era cumpãtat la mîncare, rareori bea un pahar cu vin, ºi, la vremea studiilor în Germania, prinsese gustul sã bea un pahar cu bere rece. În buzunar nu avea niciodatã bani. Într-o zi m-a invitat sã beau cu el o bere la berãria Azuga, lîngã Teatrul Naþional. Era întovãrãºit de coana Catinca – doamna Iorga – ºi un devotat politic, MateescuCapeþineanu. La platã s-a cãutat în buzunare ºi, cu tristeþe, a constatat cã nu avea sã acopere nici o treime din
costul consumaþiei. Era mîhnit cã se afla într-o asemenea încurcãturã – credea profesorul – ºi atunci s-a adresat soþiei. Cu un zîmbet de mamã, coana Catinca a plãtit. Concluzia lui Iorga: «Ei, dragã, s-au scumpit toate, totdeauna descopãr cã am mai puþini bani decît costã un lucru». Îl vedeai ducîndu-se pe jos la anticari, servieta sub braþ, plinã doldora, creîndu-i, de-a lungul anilor, o deformaþie fizicã: un umãr era mai jos. Anticarii îl iubeau ºi se pretau cu plãcere trocului stabilit de Iorga; în loc de bani dãdea cãrþile lui. Scotocea cu aviditate prin rafturi pînã ce descoperea o carte care îl interesa. Odatã, mi-a arãtat o primã ediþie din Rivarol ºi una din Paul Louis Courier tipãritã în 1828, la Bruxelles; se trudea sã descifreze semnãtura de pe cãrþi, ca sã afle cui aparþinuserã. Dupã ce profesorul termina de cotrobãit, anticarul scotea o carte veche româneascã, o ediþie rarã, consultîndu-l asupra valorii. Ochii lui N. Iorga se iluminau de fericire, întorcea foile cu grijã plinã de delicateþe, parcã era eroul lui Anatole France din «Le crime de Silvestre Bonard». Aprecia exact valoarea cãrþii ºi, apoi, adãuga o rugãminte, aceea de a o vinde Academiei Române. Acolo, în cuprinsul strîmt al prãvãliei anticarului, se simþea fericit, ca un beþiv într-o pivniþã bine asortatã. I se vedea bucuria în priviri, în agilitatea mîinii scotocind prin rafturi; nu-l interesa nimic din tot ce era în preajma lui: cãrþile îl vrãjeau”. El este prezent în catastiful lui Vasile Popa în trei epoci diferite, cu trei autografe. Le voi prezenta pe rînd. Prima însemnare: „Vasile Popa a fost la (Vãlenii) de Munte înfãþiºîndu-se (…) August 1914. N. Iorga”. E scrisul mãrunt ºi îngrijit al dascãlului, pe care orice român care se ocupã cu istoriografia îl recunoaºte ºi fãrã iscãliturã. Din pãcate, rîndurile se aflã în subsolul paginii, chiar la încheietura Albumului, ºi hîrtia e, pe alocuri, ruptã. Mîna atentã a lui Vasile Popa a fãcut, în dreptul semnãturii, cu creion chimic, o cruciuliþã, ca semn cã acolo a scris un om important. A doua însemnare survine dupã 7 ani, fiind un aforism original: „29 Iulie 1921. Lucrurile mari se fac cu jertfã ºi se þin cu cinste. N. Iorga”. A treia însemnare se produce în toamna anului 1922 ºi are tot o tentã aforisticã: „Sã nu stricãm prin ciocnirea ambiþiilor ceea ce a putut crea numai unitatea sacrificiilor. N. Iorga”. Din configuraþia paginii, deduc cã era vorba de octombrie 1922, perioadã în care, dupã cum mãrturisea savantul în Jurnalul sãu, într-o singurã zi era acuzat de presa antinaþionalã, ba de fascism, ba de comunism. ªi destinul lui a fost cumplit, dovedind ce pãþesc oamenii mari ºi incomozi pentru toate regimurile: dacã nu l-ar fi ucis fasciºtii, cu certitudine cã l-ar fi ucis, dupã cîþiva ani, comuniºtii. Dacã ar fi sã ne luãm dupã Zaharia Stancu (Zile de lagãr) la o zi dupã asasinarea marelui istoric, ar fi savurat „succesul”, mîncînd prãjituri la „Café de la Paix”, Radu Gyr, Virgil Carianopol, Haig Acterian ºi Ladmiss Andreescu, cãrora Ion Barbu le-ar fi spus: „Iorga trebuia ucis. Bine au fãcut bãieþii cã l-au pedepsit!”. Rolul jucat de Nicolae Iorga în îmbãrbãtarea Armatei Române în Rãzboiul pentru Întregirea Neamului a fost extraordinar. Discursul pe care l-a rostit el în Parlament (14/27 decembrie 1916), în care fãcea apel la voievodul Gheorghe ªtefan („Decît sãmi las eu þara mea, mai bine sã mã mãnînce cîinii pãmîntului acestuia!”), a fost multiplicat, din ordinul primului-ministru Ionel I. C. Brãtianu, în zeci de mii de exemplare ºi rãspîndit prin tranºeele oºtirii, ca sã ridice moralul trupelor. În acest sens îl evocã ºi Regina Maria (care îl aproviziona cu… pîine albã, în refugiul de la Iaºi) – o cronicarã nepreþuitã a acelor vremuri de restriºte sufleteascã: „Iaºi, 4/17 Decembrie 1916. Am trimis dupã profesorul Iorga ºi i-am spus cã trebuie fãcute toate sforþãrile pentru a ridica moralul Armatei ºi al publicului, ºi cã el e omul cel mai nimerit ca sã mã ajute. S-a învoit cu propunerea mea ºi are sã înceapã sã alcãtuiascã un plan de muncã. (…) Iaºi, 31 Decembrie 1916/13 Ianuarie 1917. Dupã masã a venit Iorga însoþit de un cor ºi de cîþiva actori ºi actriþe de la Teatrul Naþional, ca sã ne cînte Vicleimul. Iorga compusese un poem în termeni populari, pe care l-a recitat Nottara, cel mai de seamã dintre actorii noºtri”. Îi datorãm lui Nicolae Iorga o splendidã „picturã votivã” a zilei încoronãrii Regelui Ferdinand ºi Reginei Maria, la Alba Iulia (1922). (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)
„ROMÂNIA MARE“
Pag. a 24-a – 22 februarie 2019
M I C Ã
E N C I C L O P E D I E
O istorie a farselor (94) ,,Blinky, gãina prietenoasã” (2) Nimeni de la cimitir nu i-a mai pus nici o întrebare, deoarece Vallance deja scosese banii din buzunar pentru a plãti serviciul funerar – 300 de dolari, pe care îi avea în bancnote de cîte o sutã. În timpul înmormîntãrii, Vallance a dat dovadã de multã afecþiune pentru rãposatul Blinky, bine dezgheþat între timp. El comandase un coºciug albastru cu cãptuºealã roz, pe fundul cãruia puseserã un prosop, pentru a nu distruge þesãtura de satin cu umezeala ce se scurgea din gãina dezgheþatã. Exista ºi o micã pernã, pe care personalul cimitirului a aranjat-o în aºa fel încît, dacã puiul Blinky ar mai fi avut capul la locul lui, acesta s-ar fi sprijinit pe ea. S-au îndreptat cu toþii cãtre groapa mortuarã, Blinky fiind purtat de bãrbaþi tãcuþi care îl priveau pe Vallance de parcã ar fi fost un extraterestru. Se citea clar pe faþa lor ce gîndeau: era cel mai aiurit lucru pe care-l vãzuserã vreodatã. Coºciugul a fost adus lîngã mormîntul acoperit complet cu gazon, pentru a contracara orice senzaþie morbidã de pãmînt propriu-zis. Numele de pe coºciug nu îi aparþinea lui Blinky, ci lui Vallance. Avea impresia cã îºi priveºte propria înmormîntare! Dupã terminarea ceremoniei, s-a dus la un restaurant Howard Johnson’s ºi a comandat ,,specialitate de pui”. Descriind aceastã farsã drept ,,ceva asemãnãtor unei chestii vegetariene”, mai tîrziu a publicat o broºurã: ,,Blinky, gãina prietenoasã, dedicatã miliardelor de gãini sacrificate în fiecare an pentru consumul nostru”. Într-adevãr, un temperament foarte liniºtit. Pe cînd era în ºcoala secundarã, Vallance se adresase în scris fiecãrui senator din America, cu rugãmintea de a desena ceva (a primit rãspuns de la 33 de senatori), apoi a trimis cravate ºefilor de stat din fiecare þarã din lume (schimb cultural = legãturã culturalã = cravatã) ºi a primit înapoi aproape 30 de scrisori, dar ºi cravate. Papa a
trimis o medalie, pentru cã el nu poartã cravatã, ºi regele Arabiei Saudite i-a trimis un articol imperial de pus pe cap. E de necrezut, dar – dupã cum spune Vallance - ,,Poþi sta foarte bine acasã ºi trimite scrisori care influenþeazã... lideri mondiali, determinîndu-i sã facã pentru tine lucruri dintre cele mai ciudate”.
ÎNGERI
PÃZITORI
Cel mai renumit falsificator de artã din Secolul XX (1) Han Van Meegeren (1889-1947), ca ºi alþi falsificatori iscusiþi, îi dispreþuia pe criticii, dealerii ºi experþii în artã. ,,Nu cred cã veþi gãsi vreodatã un om cinstit care sã fie ºi dealer”, spunea Eric Hebborn. ,,Comercianþii se pricep mai mult sã arunce vorbe meºteºugite decît sã recunoascã arta de calitate”, declara Elmyr De Hory despre experþi. Dar Han Van Meegeren se exprima în termeni mai preciºi. Îi denumea pe experþi ,,nemernici aroganþi” – ºi, pentru a dovedi cã paranoia lui nu era chiar atît de ilogicã, a supus lumea artisticã unei înºelãtorii de o aºa anvergurã, încît n-ar fi fost probabil niciodatã descoperitã, dacã nu s-ar fi ivit uimitoarea succesiune de evenimente de dupã cãderea Germaniei naziste, din 1945. Nãscut în Deventer, Olanda, avea motive întemeiate sã fie un tip rãzvrãtit. Cel de-al doilea copil din cinci ºi aflat mereu la mijloc în cadrul familiei, talentul sãu de pictor l-a moºtenit de la mamã, o femeie delicatã, cu 15 ani mai tînãrã decît soþul ei, un profesor de ºcoalã ºi totodatã un tatã foarte sever, care îi rupea mereu desenele bãiatului sãu. În ciuda acestor greutãþi, Han a devenit un student plin de succes al Institutului de Tehnologie Delft. Cãsãtorit în 1912, nu a trecut de examenele finale, dar a cîºtigat medalia de aur a Institutului pentru cea mai bunã picturã realizatã de un student. În 1914, s-a mutat împreunã cu soþia la Scheveningen, pe atunci, un mic oraº de pe malul mãrii, terorizat de puºtiul de ºapte ani Hugo Baruch, alias Jack Bilbo. (va urma) STUART GORDON
Campioni la înot 1
2
3
4
5
6
7
8
9 10
1
2 3
4 5 6 7 8
9 10 ORIZONTAL: 1) Peºte de baltã cu corpul turtit lateral; 2) Peºte mic care trãieºte în Oceanul Atlantic – Insulã de corali; 3) Cap de rechin! – Scule la tîmplar; 4) Peºte rãpitor de apã dulce – Dînsa – Cap de avat!; 5) Staþiuine balnearã cu baze de tratament – For mondial; 6) Doi la latinã – Ãsta nu ia boala; 7) Astrul zilei – Mic, dar înþeapã; 8) Þinut între graniþe – A însuma; 9) A seca bãlþile – Iau popii la joc; 10) Coadã de mreanã! – Peºtiºor marin de culoare argintie. VERTICAL: 1) Peºte asemãnãtor cu crapul – Perechea lui Bran; 2) Cale greu de parcurs; 3) Litere dupã ,,P” – Gripa pãsãrilor; 4) Artera cea mai mare – Leziune; 5) Trag la cãruþã – Dumitale – Cap de aterinã!; 6) Rudã; 7) Femeie de la þarã – Ciobanul care face brînzã; 8) Sfori – Trecute în cont! – Portiþe; 9) Þiglã curbatã – Arbore în luncã; 10) Peºtiºor de baltã cu corpul verde-cafeniu. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,MINUNI ALE LUMII ANTICE” 1) COLOSSEUM – A; 2) OLE – POC – ZID; 3) LARME – UN – LO; 4) OR – ARA – APAR; 5) S – VUIRE – IRA; 6) UNISON – FR – T; 7) LATOS – CEAS; 8) CAL – CALMAT; 9) TELEGAR – ICI; 10) ILAU – RINDAS; 11) CA - LATERALA. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.