Romania mare, nr 1390

Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Tableta de înþelepciune Cititul este foamea ochilor. Eu, unul, aº putea chiar sã spun cã zilnic îmi chiorãie ochii de foame.

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

Cum trãieºte ºi de ce moare un copil Motto 1: „Nu existã înãlþimi prea mari, ci numai aripi prea scurte”. (Giovanni Papini) Motto 2: „Nu înãlþimea la care ai ajuns conteazã, ci ceea ce rãmîne în sufletul tãu din înãlþimile pe care le-ai atins”. (Doru Davidovici) Mãrturisesc cã, iniþial, m-a revoltat ºtirea cumplitului accident de munte copii morþi într-o expediþie de iarnã, pe un munte greu, periculos! Mã gîndeam cã supunerea copiilor nu doar la un efort colosal, dar ºi la pericole cum sînt cele ale alpinismului ºi, mai ales, ale expediþiilor pe timp de iarnã – ei bine, aºa ceva ar trebui condamnat, m-am gîndit pentru o clipã. ªi îmi venea în minte episodul „micului Hercule”, cînd o lume întreagã l-a blamat pe un individ care îºi transformase copilul, neajuns la adolescenþã, într-un culturist. Or, în comparaþie cu „trasul de fiare” al respectivului copil, expediþia pe munþi înalþi prezintã mai multe pericole – faþã de cele enumerate mai sus, sã adãugãm expunerea la radiaþii ultraviolete, forþarea aparatului respirator ºi chiar cardio, ale organelor interne, mã rog, multe alte aspecte îngrijorãtoare. În acelaºi timp, îmi vine greu sã scriu despre cei care au murit pe munte. În decursul zecilor de ani de umblat pe cãrãri ºi creste, dar ºi ca ziarist care a scris multe articole despre munte ºi oamenii sãi, am cunoscut - nu ºtiu nici acum cum sã le spun? - victime, jertfe, eroi?... (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

„Moþiune“ în PRM! 18 Aprilie – Izvorul Tãmãduirii. 20 Aprilie – Sfîntul Gheorghe, patronul spiritual al Armatei Române, cel care a ucis balaurul cu suliþa lui. Între aceste douã date importante în Calendarul Bisericesc Creºtin-Ortodox, pe 19 Aprilie 2017, a avut loc o ºedinþã informalã cu preºedinþi ºi reprezentanþi ai unor filiale PRM din Bucureºti ºi din þarã. Aceastã întrunire s-a desfãºurat la Ploieºti, într-un sediu care ne face cinste, chiar în inima capitalei prahovene. Poziþionarea acestui spaþiu, inscripþionãrile de pe faþadã, care îi îmbie pe trecãtori sã intre, aratã cu cîtã seriozitate muncesc cei din aceastã citadelã pentru a duce mai departe curentul naþionalist ºi, implicit, PRM. Am fost încîntatã de organizare ºi de felul cum a decurs toatã adunarea. Problema cea mai stringentã pe ordinea de zi a fost discutarea prezenþei lui Adrian Popescu pe scaunul preºedintelui PRM, chiar ºi interimar, dar s-au pus în discuþie ºi acþiunile din ultima vreme ale acestuia, fãrã nici un suport legal, culminînd cu semnarea acelui Protocol de pominã, de realizare a unei Alianþe B.I.N.E. cu PRU ºi ND, fãrã acordul structurilor de conducere: Consiliul Naþional ºi Biroul Permanent, protocol fãcut pe ascuns, nestatutar, împreunã cu o grupare restrînsã de indivizi. Precizãm cã în ºedinþa Biroului Permanent din 25 martie 2017, nu s-a votat încheierea acestei alianþe, ci desemnarea a 5 persoane care sã discute cu alþi parteneri politici naþionaliºti. Am regãsit printre cei prezenþi la semnarea Protocolului persoane care „presteazã” în PRM de foarte puþin timp, „no name” pentru mulþi dintre noi, marionete împinse la înaintare de acelaºi Popescu, dar am regãsit ºi persoane cu state vechi în PRM, pe care nu le credeam în stare de o asemenea trãdare. S-a discutat, ºi de fapt acesta a fost cel mai disputat subiect, despre organizarea Congresului PRM ºi despre ceea ce ar trebui întreprins pentru desfãºurarea în bune condiþii a acestuia. (continuare în pag. a 7-a) CARMEN IONICÃ

Conflictul coreean sau Rãzboiul Uitat

Mistere antice... Paginile 12-13

NR. 1390

Pagina 23

ANUL XXVIII

Piatra Singuraticã din Munþii Hãºmaº

Sfumato Poeþilor li se supun ºi zeii aºa nebuni cum sînt, ºi hemofili în spaþiul sacru dintre douã versuri tiranii lumii redevin umili Nu-i foc divin miracolul poetic ci mai degrabã un cãrbune stins ca un sfumato în lagune triste unde cenuºa Asiei a nins În versul lui se-ncaierã imperii duel de ºerpi în iarba lui avril zadarnic ia amãgitoarea moarte o voce prefãcutã de copil Femeia sfîntã care peste vreme vã þine de urît în versul meu cu acul unui fulger coase veacul sã nu mai ies din copca lui nici eu Aici rãmîn, aici va da în floare religia copilului ce-am fost cum aº putea sã spun în limba ploii cã viaþa are ºi nu are rost? CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Poems“)

#inseparabilii sau cum promovãm simboluri legionare Pagina 7

ANTREPRENORIAT LA FIRUL IERBII Pagina 22

VINERI 28 APRILIE 2017

24 PAGINI

4 LEI


Pag. a 2-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S Sà P T à M Î N A P E L U N G Plouã-n mai, e mãlai Democraþia de tip Alianþa Civicã: „Cu mîinile Din dragostea urechiaþilor Mihai I mele te omor, cîine comunist!” ºi Doyna Yuhasz s-a nãscut marele Clãpãugea Octavian Paler Ambassadorul statului Israel la Televiziunea Românã se numeºte Atentat cu becuri împotriva lui Domokoº Rãzvan Theodorescovici Geza Taraf de lãutari la Universitatea din Augsburg PARTEA I Folclorul vechi spune: „Plouã-n mai, e mãlai”. Folclorul nou adaugã: „Dacã ploua-n aprilie, era ºi Sub patronajul inimosului contraamiral Cico vanilie”. Dumitrescu, în aceste zile a avut loc, în mai multe oraºe ale þãrii, spectacolul itinerant „Noi sîntem români”. Acesta a fost susþinut de ansamblul folcloric din Alba Iulia, însufleþit de cunoscutul interpret Nicolae Furdui Iancu. Demn de reþinut este faptul cã toate beneficiile au fost vãrsate în contul celor 41 de case de copii orfani ºi copii cu nevoi speciale, din toate judeþele þãrii, pe care Ministerul de Interne le-a ªi cînd te gîndeºti cã foi de luat sub directa sa oblãduire. mãtrãgunã precum „România liberã” ºi „Expres” au fãcut infamia de a scrie cã poliþia îºi pregãteºte astfel viitorii ieniceri (?!) care sã terorizeze populaþia! De ce oare aceste publicaþii, care cîºtigã bani buni din otrãvirea populaþiei, nu încearcã sã-ºi spele pãcatele prin donaþii sau acte filantropice asemãnãtoare? Noo, ce, sînt proºti? Ei nu sînt proºti, ei sînt numai bandiþi. De pildã, din noianul de informaþii pe care le primim, desprindem douã: 1) Oligofrenul de la „Expres” a cumpãrat terenuri cu ghiotura prin zona Breaza; 2) ªobolanski de la „România liberã” face iar afaceri cu maºini, dar mai rafinate ca înainte. În sensul cã una dintre numeroasele scule pe care le-a primit din Occident – microbuzul galben – l-a pus la dispoziþia mitingiºtilor din piaþã, unde staþioneazã zi ºi noapte, îi gãzduieºte pe damblagii, vivandierele fac cafele ºi sandviºuri, adicã, pe scurt, ºi-o cam cautã toþi cu lumînarea. Lãsînd gluma la o parte, ceea ce se întîmplã acum în faþa Senatului (fostul sediu al C.C. al P.C.R.) tinde sã devinã un pui al Golaniei. Dar golanii tot golani, bagaboantele tot bagaboante, isteria tot isterie, ºi numai bîtele poliþiºtilor le mai vin de hac. Pentru cã iatã ce i s-a întîmplat sãptãmîna trecutã bunului domn Gheorghe Dumitraºcu, conform propriei sale relatãri - publicate de colegii de la ziarul „Azi”: „Sãptãmîna aceasta, luni seara, am ieºit din Senat fãrã a-mi da seama cã intru direct în gura lupului. Erau vreo douã sute de oameni, dar mi-am spus cã trebuie sã merg cu orice preþ înainte. Au început huiduielile, cu urmãtoarele lozinci: «Trãdãtorul de þarã», «Vînzãtorul de þarã», «Comunistul, mîna dreaptã a lui Ceauºescu», «Profesorul comunist, trãdãtor de þarã». Cu violenþã, 7-8 oameni au încercat ºi au reuºit sã mã fotografieze. În stînga mea, lumea venea spre mine cu agresivitate. Cineva urla: «Cu mîinile mele te omor, cîine comunist». Au venit cîþiva poliþiºti, iar o maºinã a Senatului ºi-a fãcut loc, salvîndu-mã. Îmi pare rãu cã n-au fost reþinuþi cei care îndemnau la omucidere, care se încadreazã în toate legile, mai ales cã existã o pseudo-imunitate parlamentarã. (...) Am auzit cã domnul Marian Munteanu a trecut astãzi prin maºina galbenã, a fãcut act de prezenþã ºi a semnat o declaraþie. Este ciudat cã ºefii Alianþei Civice mã numesc vînzãtor de þarã pe mine, care n-am mers nici pînã la Medgidia. Dar, pesemne am vîndut þara pe ºest, iar domnul Marian Munteanu, doamna Cornea, Ana Blandiana, domnii Manolescu, Paleologu ºi toatã aceastã ºleahtã de intelectuali, care ar vrea sã fie în fruntea poporului, toþi aceºtia merg în strãinãtate, pe banii nu ºtiu cui, sã cumpere þara pe care am vîndut-o eu. útia vor sã mã omoare, fata tatii!”. Dar nu pleava din faþa Senatului e de vinã, ci cîinii seropozitivi care o agitã. De pildã, în ziua de vineri, 10 mai, la orele 17,05 – cine credeþi cã dãdea o turã cu Dacia sa albas-

C A R I C A T U R I

trã nr.1-B-932 ºi cu amanta sa blondã, Georgeta Dimiseanu? Nimeni altul decît omul cu un sfert de stomac, cu urechile cît douã antene parabolice, tuciuriu la faþã ºi la inimã, Octavian Paler. Adicã cel care prin cãrþile sale compilate dupã alþii se bate cu pumnii în piept cã tasu a luptat la Mãrãºeºti – da, aºa e, dar copchilul uitã sã spunã de partea cui a luptat, pentru cã bãtrînul honved era în tabãra ungureascã ºi-i împuºca pe români! ªi a parcat Clãpãugea maºina între Hotel ,,Union” ºi ,,Þãndãricã”, apoi s-a dat jos ca o vedetã, ros de ambiþia de a fi aclamat, ºi s-a îndreptat cu mers studiat, de viitor ºef de stat, spre marea massã a manifestanþilor, compusã din: trei þigani scafandri la I.C.A.B., doi hingheri în concediu prenatal ºi patru curve la pensie. A fost un delir greu de povestit în cuvinte, ce pupãturi, ce palme-n chelia lui, ce fîlfîiri de urechi! Atunci a luat cuvîntul ºi acea cãzãturã nenorocitã în vîrstã de 112 ani, care îºi dase foc la carnetul de partid în urmã cu trei sãptãmîni, care a spus: „Dragii moºului strãnepoþi, eu s-ar putea s-o mierlesc, cã mã þine un junghi inter-Kostyal, aºa cã am sã vã fac o dezvãluire foarte miºto. Nu poci sã duc taina asta în mormînt, aº vrea s-o duc, dar rana din pulpã nu mã lasã. Aflaþi cã atunci cînd Carol al II-lea a ºters-o la Odessa cu Zizi Lambrino, puradelul lui, pe nume Miºu, a rãmas fãrã supraveghere. Ce credeþi cã a fãcut el atunci?”. În public s-a produs o mare rumoare, pentru cã toþi stãteau cu sufletul la gurã ºi voiau sã afle secvenþe istorice inedite din viaþa fostului viitor rege. Cîþiva mai curajoºi ºi-au luat inima-n dinþi ºi au strigat: „Ce era sã facã? A fãcut pe el!“. Sau: „A dat foc la casã!”. Sau: „S-a împrietenit cu ucenicul Ceauºescu, care era cu trei ani mai mare!”. La toate aceste vorbe necugetate, bãtrîna ilegalistã a scuturat din bãleguþa capului cu multã superioritate, rostind în final: „Vax! Vedeþi cã sînteþi idioþi? Bine vã face poliþia cã vã altoieºte cu bastoanele, aºa cum a altoit Miciurin o caprã ºi un corcoduº, de a crescut soiul sovietic Suina 11! Toþi care aþi rãspuns greºit treceþi imediat în duba galbenã, ca sã vã citeascã Bãcanu din Drepturile Omului. Vã spun eu ce a fãcut Mihai. Ah, ah, mult nu mai am de trãit, mã ia cu leºin la linguricã...”. Nefericita antichitate era sã cadã de la tribunã, noroc cu doi vlãjgani, care i-au aplicat imediat tratamentul combinat yoga-zen-le pen, constînd din cîþiva pumni în ceafã, un upercut bine plasat ºi o duºcã de trãscãu de la Stîna lui Poponete. Revigoratã brusc, muribunda a dat sã fugã, dar fie-sa, ajutatã de Ticu Dumitrescu ºi de cîþiva ambasadori strãini, i-au fãcut un placaj la picioare, ca la rugby, dupã care ea a fost nevoitã sã continue: „ªi unde-am rãmas? Aaa, era sã uit, la micuþul rege Miºu, care a fost lãsat de izbeliºte de cãtre curcanul ãl bãtrîn pe nume Ca-Ca-Carol! Ce staþi ca proºtii? Nu vedeþi cã sughit? Mai daþi-mi o duºcã! (Zis ºi fãcut, gîl-gîl-gîl!). Acuma, la Palatul Coiroceni se rãtãcise pe la cuhnie o codanã de prin Ardeal, unguroaicã de felul ei, pe care o chema Horthy...”. Aici, istoricul Andrei Pippidi a sãrit cu gura: „Cum o s-o cheme pe unguroaicã Horthy?”. Bãtrîna s-a uitat cu duºmãnie la acel foetus cu barbã, ºi-a dat seama cã e nepotul lui Iorga fãcut pe întuneric, în neºtire, ºi a continuat nestingheritã: „Pe unguroaicã o chema Horthy la el acasã, sã-i facã curat. Numai cã ea prefera sã deretice pe la Cotroceni, fiindcã dinastia de Hohenzollern îi asigurase ºi ºcoalã gratis, la Liceul 33, unde mai învãþa un ungur, Radu Coloman Enescu, erau ei doi în toatã

ºcoala. Booon! Deci Mihai a rãmas singur cu copiliþa asta neºtiutoare, i-a prins ploaia în parcul ãla uriaº de la Palat, relicvã secularã din Codrii Vlãsiei, ºi s-au bãgat într-o peºterã, exact ca-n serialul «Preþul succesului». Atunci a aflat Mihãiþã cã pe fatã o cheamã Doyna Yuhasz. Uzi leoarcã, cei doi copii s-au aºezat înaintea unui foc pe care îl fãcuserã niºte demonstranþi care aruncaserã cu cocteil Molotov. Fata i-a preparat atunci un gulaº pe cinste, din niºte conserve ºi marmeladã, pe care le ascunseserã privatizaþii în peºterã, în aºteptarea liberalizãrii preþurilor. Apoi au bãut ºi ceva palincã, pe care ea o avea în ghiozdan, dupã care juna Yuhasz i-a recitat copilaºului regal: «Ioi, iºtenem, încã de mic/ Io bolunzeam la tine/ ªi clãpãug, ºi de nimic/ Hai Mihaly cu mine!». Pe scurt, cei doi s-au sãrutat, apoi au fãcut ºi alte chestii, era cald ºi bine în peºterã, nu mai vroiau sã iasã de-acolo, pungaºii, îi cãuta toatã curtea regalã, ba chiar au trimis ºi cîinii de vînãtoare, noroc cu o domniºoarã de onoare, Simina Mezincescu, care le-a bãgat pe ºest o butelie ºi ceva halealã, aºa cã de-abia dupã nouã luni au ieºit din adãpost, zgubiliticii mamii, dar nu mai erau doi, ci trei: între ei gîngurea fericit un plod pe care l-au luat de cîte-o mînã ºi un picior, l-au învîrtit ca aeroplanul ºi l-au scãpat drept în cap, de n-a putut bietul puradel sã vorbeascã pînã la 22 de ani, cînd l-a înfiat Securitatea ºi l-a bãgat în clasa întîi. Acel copil, care a moºtenit urechile de paraºutã ale iubiþilor sãi pãrinþi, se aflã acum printre noi ºi se numeºte... Se numeºte... Oooo, Oooo... Ah, mor!”. Nemilos destin mai au muritorii, în special unele babe care nu vor sã priceapã cã nu-i bine sã bea tãrie pe stomacul gol, mai ales de 10 mai. Au dus-o pe braþe pînã în duba galbenã, poate cã ceva, ceva ºanse ar mai fi avut, cã era în putere, dar cînd l-a vãzut pe Bãcanu ce urît e, a mai horcãit o datã, a dat ochii peste cap ºi capul peste picioare, fiindcã stãtea în poziþie de yoga, s-a mai zvîrcolit de cîteva sute de ori, ºi-a scos din geantã carnetul roºu de membru P.C.R. (hoþomanca, avea unul de rezervã!), l-a sãrutat cu evlavie, apoi a dat ortul popii, nu înainte de a cînta primele 74 de strofe din „Internaþionala”. ªi aºa se stinse, în al 22-lea lustru de viaþã, cea mai mare cãzãturã ilegalistã pe care a ivit-o ºi o va ivi vreodatã Partidul Comunist Român. Ape vor seca în albie ºi sute de alte partide vor seca bugetul, pînã cînd oculta mondialã va mai naºte o altã harpie care sã debuteze ca bolºevicã ºi sã termine ca capitalistã, dupã ce toatã colonia ei de sute de mii de ploºniþe a supt þara româneascã de mãduvã. Afarã, în Piaþa Contrarevoluþiei, mulþimea compusã din cei 13-14 bagabonþi fremãta de o revoltã surdã împotriva Guvernului, ºi de una mutã împotriva Parlamentului. Se stinse un luceafãr, se stinse o luminã, iar ei n-au aflat cine era rodul dragostei dintre Mihaly de Hoþomainenn ºi Doyna Yuhasz. Momente de stupoare, de emoþie, de îndelungã aºteptare. Cu capetele în bernã ºi cu drapelele descoperite, cei prezenþi au îngînat diverse marºuri mobilizatoare, cum ar fi: „Mor românii de necaz/ C-au þiganii aragaz”, „Bidineaua n-are coadã”, „Spune, spune, Moº Crãciun/ Ce-a cãtat mireasa-n prun”, „Samovarul lui Ceapaev”, „Cãciuliþa lui Ilie Pintilie” ºi alte imnuri ale chelioºilor de pretutindeni. Iar cînd totul pãrea pierdut, P.M. Bãcanu, cu nasul sãu fin de detectiv mort, a descoperit în dubiþa galbenã numele copilaºului plãsmuit în acea peºterã de cei doi amorezi! Tot baba, sãraca: în zvîrcolirile ei de om subconºtient, cugetul i-a dictat sã zgîrie pe tabla maºinii, cu degetul mare de la piciorul mic, mai precis cu o unghie lungã pe care ºi-o lãsase ca sã cînte la balalaicã, numele celui ales: Octavian Paler! ªi a fost atunci o serbare în Piaþa Contrarevoluþiei, mai ceva ca-n „Nunta Zamfirei”, ce l-au mai pupat golanii pe Marele Clãpãug, ce de pumni i-au tras, ca la „Centura de Aur”, noroc cu Geta Dimiseanu, care aidoma celor douã ilustre înaintaºe (Eva Braun ºi Clara Petacci) s-a pus cu pieptul înainte ºi a zis: „Lãsaþi moºtenitorul tronului în pace, numai peste corpul meu puteþi trece!” – ceea ce, ca sã fim sinceri, s-a ºi întîmplat... (va urma) ALCIBIADE (Text preluat din revista ,,România Mare”, nr. din 17 mai 1991)

C A R I C A T U R I


Pag. a 3-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Olivia Steer ºi agenþii cu dublã comandã Cealaltã faþã a Simonei Halep Incendiu pe ºoseaua gîtului Hîrºova, noul Caracal Ultimele metode de furat Fasciºtii unguri Babuinii din Parlament Turcul plãteºte Cercul de foc al Puterii Mondiale Sã nu-l uitãm pe Viorel! Perversa de pe Bega Generaþia silicon Balena Albastrã pe la Ochi Ce urmeazã dupã ,,Marea Iepurealã”? Condamnarea unui diliman Unde o doare pe contabila de la Vîrfuri Ia islandeza, neamule! Averea Coreii de Nord Prietenul anevoie se cunoaºte Grindeanu ºi avalanºa împrumuturilor Rãzboiul meteorologic Aventurile lui Donald la Casa Albã Triumful unor campioni Olivia Steer susþine cã epidemia de rujeolã a fost provocatã intenþionat de agenþi cu dublã comandã. Mulþi o considerã pe nevasta lui Andi Moisescu sãritã de pe fix, dar, dacã-i analizezi argumentele, apar îndoielile. Olivia susþine cã epidemia care-ºi face de cap la Arad ºi Nãdlac n-are corespondent la o azvîrliturã de bãþ, în Ungaria, deºi gradul de vaccinare la huni e cu 10% mai mic decît la daci. Olivio, or fi ãia mai rezistenþi, or fi mîncînd leuºtean ºi barba-caprei direct de sub ºaua calului... Simona Halep a revenit la sentimente mai bune faþã de þara ei ºi le-a tãvãlit bine pe britanice. Dacã s-ar fi comportat astfel tot timpul, de multe pamflete m-ar fi scutit! Doi copii, pe care pãrinþii lor, alpiniºti învederaþi, i-au luat pe munte de la vîrste fragede, din dorinþa de a stabili noi ºi noi recorduri mondiale, au fost uciºi de o avalanºã din Munþii Retezat. Acum la ce vã mai folosesc recordurile? Oamenii de ºtiinþã de la Crevedia au stabilit: ,,Berea nu stinge setea!”. Pãi cine vrea sã se stingã, fraþii mei?! Ce-i cu voi, v-a prostit cartea? Exodul creierelor fãrã cap a luat sfîrºit. Ghiþã se va întoarce în þarã. ALDE guvernanþii lui Peºte Prãjit se þin de cuvînt ºi reformeazã þara din temelii. Mai întîi au mutat Caracalul la Hîrºova. Acolo au numit o coafezã de mare viitor, cu-n trecut politic glorios în spate, manager de spital. Cicã oricum þi se fãcea pãrul mãciucã, ori de cîte ori intrai acolo cu un peºte politic de mînã. Dupã trebuºoara asta, s-au gîndit cã n-ar fi rãu ca administrator al creºei sã fie o ospãtãriþã. Pentru simetrie. Dar, prin concurs, cã nu ne jucãm! E adevãrat, la proba scrisã se clasase a cincea, dar a recuperat rapid la oral, dîndu-le clanþã (sau clasã, sursele noastre sînt confuze) tuturor. Concurenþii, juriul, admiratorii, pescarii, trecãtorii au rãmas cu gura cãscatã. Nici nu conteazã numele acestor heroine, înfocate susþinãtoare ALDE, important este cã a ajuns ºi Hîrºova în rîndul lumii, a început sã semene cu restul României. Sã nu credeþi cã fetele nu e pregãtite! E blindate de diplome. Noua managerã a spitalului e economistã. ªi masterandistã. ªi liber-schimbistã. Cãci, se ºtie încã de pe vremea dacilor: nu poþi sã treci podul de la Giurgeni, cã se ºi iau diplomele dupã tine. Le afiºeazã pe marginea drumului pescarii de oameni, care te îmbie cu semne obscene (adicã sã ºtii cît de mare e obiectul) ºi cu tradiþionalul: ,,E proaspete, acum le-am scos din Dunãre. Merge ºi borº, ºi saramurã, ºi plachie...” La acest partid de paþachine licenþiate în multiculturalism de centurã, a fost ales preºedinte unic CAP Tãriceanu, un monument de moralitate politicã. Nici nu se putea o alegere mai potrivitã. Pe Internet îl cam ia gura pe dinainte. Iatã ultima perlã: ,,Aceasta-i cea mai nouã metodã de furat, inventatã cu puþin timp în urmã”. Or mai fi fraieri care sã punã botul la aºa ceva, cîtã vreme se ºtie cã la noi, la români, toate, dar absolut toate metodele de furat au fost brevetate de foarte multã vreme? De exemplu: dacii falsificau monede romane, ca sã nu mai fie nevoiþi sã le ºparleascã produsele din gospodãriile supuse impozitãrii banditeºti. Citiþi ,,Istoria Necenzuratã a Românilor”, a cronicarului Adi Sfinteº, ºi-o sã vã lãmuriþi la fix cum stã treaba. Auzi la ei: au apãrut metode noi de furat! Nu mai prindeþi pe nimeni în plasã cu texte de-astea, vã rãmîne motorul de cãutare neuns. În lume sînt 775 de milioane de analfabeþi. Plus politicienii români. La meciul handbalistelor de la CSM Bucureºti cu Ferencvaros Budapesta, hunii din tribune au scuipat-o ºi au aruncat cu monede în portãriþa Paula Ungureanu. Cei mai infecþi dintre aceºti fasciºti au þintit-o ºi cu pungi cu urinã. Niºte nenorociþi cãrora, dacã le dai muie, te acuzã lumea de extremism, deºi ãsta este tratamentul recomandat de orice doctor de popoare. În spiritul tradiþionalei prietenii româno-maghiare, cimentatã din cînd în cînd cu cîte-o opincã în sistemul de operare, fetele noastre nu s-au putut abþine ºi, acolo, pe terenul de joc din mijlocul pustei, le-au dat clanþã cu mingea de handbal. Maghiarii s-au mulþumit cu atît, deºi ei ceruserã, din obiºnuinþã ºi proastã creºtere, ºi Transilvania. Sã sperãm cã data viitoare vor primi ce-ºi doresc de la echipele masculine ale României. Chiar dacã ei îºi doresc Transilvania, nu despre dorinþa asta este vorba. Ce mai e prin forul legislativ? Ce sã fie: muncã, distracþie, procreaþie... La fel ca-n junglã, babuinii - ca sã-l citãm pe scamatorul Nicolae Bacalbaºa - se manifestã la ºedinþele de plen. Ei discutã despre relaþiile personale, despre partide de pescuit, despre pe cine sã mai facã la portofel, dirijaþi de vizionarul ªerban Nicolae, care, spre deosebire de ministrul Agriculturii, nea Petricã Daea, nu

prea reuºeºte sã-ºi pãstreze, citez, calmitatea, deºi se aflã într-o majoritate care va deveni, cîndva, minoritate. În pauze se comportã normal; îºi bagã deºtele-n nas dupã creier, se puricesc, se pupã-n fund... Prin referendum, Erdogan îºi consolideazã puterea. Nu înþeleg de ce se dau de ceasul morþii creºtinii, cîtã vreme turcul plãteºte... În economia mondialã existã aproximativ 43.000 de multinaþionale, dar ora exactã o dau 737 de firme, care controleazã 80% din finanþele lumii. Dintre acestea, doar 147 sînt independente unele de altele. Nu vi le mai enumãr, deschideþi fereastra! Sau frigiderul. Dacã vã merge televizorul, deja sînteþi mai informaþi ca mine. Acesta e, de fapt, cercul de foc al puterii mondiale, care strînge ca într-o menghinã de jar sufletul oamenilor umani. Oana Lis nu comenteazã faptul cã Viorel, fost mare mahãr, care dãdea apartamente la tot cartierul, impozitîndu-le în naturã, a primit de ziua lui doar 5 apeluri ºi 10 mesaje. Doar se plînge pe un fir de campanulã. Mãi, fetiþo, poate n-au avut oamenii roaming pentru realitatea paralelã în care leviteazã Viorel! Între Brigitte Sfãt ºi Ilie Nãstase a avut loc un schimb de replici, demn de stabilimentul în care s-a recules, cîþiva ani, arzoaica. Domnul în general a îndurat cu stoicism serviciile în fileu, passing-shoturile ºi aversele perversei de pe Bega, dar, la final, a contraatacat cu reverul. C-aºa-i în tenis. Cu p, nu cu t. Din cauza problemelor sexuale de acasã (cã-n deplasare se zice cã mai dã cîte-un as), Nea Ilie s-a fãcut de bãcãnie la meciul cu Marea Britanie. Din curve urîte ºi proaste nu le-a scos pe doamnele ºi domniºoarele care-ºi fãceau meseria de bazã cu pasiune. Cu racheta, cu pixul, cu rimelul, fiecare dupã abilitãþi. Probabil cã, dacã s-ar fi inventat viagra pentru creier, dl. Nãstase tãcea, ºi filosof rãmînea. Cãtãlin Botezatu nu dã doi bani pe generaþia asta de siliconate ºi parvenite. ªi de siliconaþi, a precizat profundul cunoscãtor al problemelor globale ale omenirii din boscheþi. Mihai Trãistariu i-a tãiat o ºuviþã mamei sale, în speranþa cã într-o zi o va putea clona. Bine cã el e chel. O veste cît se poate de bunã: printre prioritãþile Ozanei Barabancea nu sînt, deocamdatã, bãrbaþii. Cînd vor fi, vor înþelege ce înseamnã sã te joci ,,Balena Albastrã pe la Ochi”. Sînt curios dacã, dupã Marea Iepurealã de Paºte, Gabriela Vrînceanu etc. va face iepuraºi. Cã puiºori vii va naºte gãina uriaºã ºi confuzã de care s-au îndrãgostit elefanþii de la Zoo. Mai mult ca sigur cã noile vietãþi vor avea, în loc de creastã, o trompã. Numai sã nu le vinã ideea sã o monteze în altã parte. Din Siria au fugit 4 milioane de oameni, din cauza rãzboiului. Tot atîþia au fugit din România, alungaþi de corupþie ºi de dispreþul politicienilor. Gluma mileniului: anul 2017 este anul cocoºului. Gãinile cu douã picioare ºi fãrã aripi se prãpãdesc de rîs. Miºto mai e cînd se întoarce iarna! Care, vorba lui Hagi, o sã þinã pînã se terminã. Cicã avantajul sexului în grup este cã poþi sã chiuleºti, ºi nu trebuie sã motivezi absenþa cu scutire medicalã, întrucît nu prea þi se simte lipsa. Dacã nu ne credeþi, întrebaþi-l pe Daniel Constantin! Csibi Barna, dilimanul care s-a visat cãlãul lui Avram Iancu numai ca sã-ºi facã rost de o baie de scuipaþi, ºi care se hrãneºte bio, cu scînduri de veceu, a fost condamnat de Judecãtoria Miercurea Ciuc la plata unei amenzi penale de 10.000 de lei ºi confiscarea unor bunuri. Nu, creierul i l-au lãsat, fiind trecut la categoria nebunuri. Micul Horthy a fost penalizat pentru sãvîrºirea infracþiunii de promovare a ideologiei fasciste, rasiste ºi xenofobe. Evident cã strãmoºul rapãnului este o victimã a Justiþiei din Miercurea Ciuc, care mai avea un pic ºi-ºi cerea scuze cã l-a deranjat de la treburile lui. Ba, dacã timpul le permite, îi vor ridica o statuie în faþa Tribunalului, ca sã aibã porumbeii unde-ºi depozita excesul de gãinaþ. Primarul din Vîrfuri (jud. Dîmboviþa) este în mare rãzboi cu contabila, care i-ar sabota activitatea, deºi, citez cu evlavie, ,,mã trag dintr-un neam de nebuni”. Ca sã ne convingem de adevãrul spuselor sale, citãm din scrisoarea adresatã cãtre ITM Dîmboviþa: ,,Dacã nu vor neuronii-lindicul respectivei, nu se fac plãþi...”. Sinceri sã fim, noi ºtiam cã ºurubelul respectiv are cu totul alt rol decît sã facã plãþi în comuna (cu nume predestinat) Vîrfuri. Dar, probabil, reforma administrativã a fãcut paºi înainte, ºi nouã nu ne-a spus nimeni. Vã daþi seama, dacã femeia cu creionul dupã ureche îºi face o operaþie de schimbare de sex, cum va arãta urmãtoarea adresã oficialã a domnului primar Petru Iuga! Dacã te cãsãtoreºti cu o islandezã, primeºti

automat cetãþenia respectivei þãri ºi 5.000 de euro, ca sã te încãlzeºti un pic. Pentru amatorii obiºnuiþi cu gheþurile polare, e o variantã, numai sã nu li se criogenizeze cocoºelul. Cã islandezele e ele blonde, dar le place vulcanii activi. Rezervele de wolfram, magnezit, ceriu ºi alte metale rare ale Coreii de Nord ar totaliza 6.000 de miliarde de dolari. Cum creºterea preþului metalelor rare pe piaþa internaþionalã a crescut cu 900 la sutã în ultimele luni, iar China ºi-a limitat exporturile, nu este exclus ca dulãii rãzboiului sã fie dezlegaþi. Cã doar nu credeþi cã pentru drepturile omului, libertate, democraþie ºi alte vrãjeli ºi-au trimis americanii portavioanele în zonã. Toate rãzboaiele, declanºate sub diferite pretexte, au avut drept scop acapararea resurselor celorlalþi. Problema spinoasã în zonã e cã RPD Coreeanã e prietenã la cataramã cu China. Care, însã, a început sã aibã probleme taman cu metalele care ar putea scoate Coreea de Nord din necazuri. Facem rãmãºag cã nici unul dintre prietenii lui Ghiþã, furajaþi cu bani grei de acesta, nu va miºca vreun deget în apãrarea distinsului bandit? Nu, nu pentru cã le-ar fi ruºine cu el, ci pentru cã la noi, la români, prietenul anevoie se cunoaºte. Nu ºtiu ce pãrere aveþi voi despre rãzboiul meteorologic, dar a mea e foarte naºpa. Zãpada care s-a nãpustit peste þarã pe 20 aprilie, dupã Paºte, a fost o glumã proastã. Ar trebui ca ruºii sã facã glume de-astea de Crãciun, cã n-ar fi aºa de evidente. Mai mult ca sigur cã prin iunie ne bagã ºi niºte inundaþii de descurajare. Se pare cã scutul de la Deveselu nu prea le are p-astea cu precipitaþiile. Cicã e mai mult cu rachetele, petardele ºi oltencele fierbinþi. Nu e rãu, dar sã-ºi ia o umbrelã, ca sã nu rãceascã lubeniþele cu push-up din cauza schimbãrilor climatice din buton. Guvernul Grindeanu s-a împrumutat deja 4,7 miliarde de euro, dar asta nu-i împiedicã pe conducãtorii Ministerului Apãrãrii de Muºte sã declare cã România va achiziþiona rachete ,,Patriot”. Mã, mînca-v-aº ochii, þara e în ruinã, ºcolile se prãbuºesc pe copii, spitalele sînt anticamerele morþii, tinerii au fugit de sãrãcie încotro au vãzut cu ochii - ºi vouã vã arde de rãzbel? Mai terminaþi cu golãneala ºi folosiþi banii pentru ridicarea þãrii din mizerie, nu pentru jocuri politice prosteºti. Oricît ne-am dota cu avioane ºi rachete second-hand, ceilalþi vor fi ºi mai bine înarmaþi. Aºa, ca sã le faceþi pe plac afaceriºtilor de armament, în special americani, ca sã vã pice ºi vouã de vreo gogoaºã pe Coasta de Azur, de vreun Cico sau de vreo curvã siliconatã, ne-am cam sãturat. Þara moare de foame, ºi vouã vã arde de bombardele. În plus, solidaritatea româneascã s-a cimentat atît de tare încît, dacã trage de Lãsata Secului vreun jandarm un glonþ la Satu Mare, jumãtate din armata profesionistã a României se îneacã în Marea Neagrã. Aºadar, Trãiascã Lupta pentru Pace ºi nu mai fiþi dobitoace. Apropos: submarinul românesc ºi-a încãrcat bateriile, sau s-a dat la fund ca Andreea Submarin? Conducerea din umbrã a SUA îl cam ia la miºto pe Donald Trump. Dupã celebrul atentat din Suedia, anunþat de preºedinte la o zi dupã ce nu avusese loc, Donald ne mai distreazã o datã, anunþîndu-ne cã un portavion se îndreaptã spre Coreea, cu gînduri belicoase. De fapt, se deplasa în direcþia opusã, pentru a desfãºura exerciþii comune cu armata australianã. La întoarcere, ca sã nu rîdã lumea de ,,cel mai puternic om din lume”, va da o turã ºi prin zona Coreii, dupã modelul recentului atentat de la Stockholm. Sistemul de putere american îl manevreazã pe preºedinte cum vrea muºchii lui, deºi acesta trãieºte în iluzia cã este invers. Pe zi ce trece, Donald îi face concurenþã acerbã lui Mickey Mouse. Nu va trece mult timp, ºi va recunoaºte cã l-a învins sistemul. Poliþia avertizeazã cã micile cadouri oferite gratuit, prin diferite parcãri, conþin un cip prin care infractorii te urmãresc cu scopul de-a te jefui. Moda a fãcut ravagii în Olanda, dar cred cã aceia care au adus-o în România sînt niºte proºti care au lipsit de la lecþia deschisã, de marketing infracþional. Ce vreþi sã furaþi de la români? Credeþi cã nu le-au ºterpelit totul politicienii? Vai de capul vostru! Luaþio cãtinel spre epicentrul UE pînã nu vã lasã fãrã cipuri alianþa guvernamentalã... Sau Opoziþia. La 37 de ani, Marian Drãgulescu a devenit pentru a zecea oarã campion european. Întreaga salã a cîntat Imnul Naþional împreunã cu el. Ce poate fi mai frumos?! Ca sã fie masa bogatã, dupã aurul de la sol, a înhãþat ºi argintul la sãrituri. Dar nici fetele nu s-au lãsat mai prejos. Monumentala Cãtãlina Ponor a devenit pentru a cincea oarã campioana Europei la bîrnã (record absolut), iar Larisa Iordache a cîºtigat bronzul la acelaºi aparat. Poate exemplul marilor campioni va fi urmat de alþi copii talentaþi, ºi vom redeveni cea mai frumoasã poveste din gimnastica mondialã. Poveste care a început cu Nadia, sub ochii cãreia, la Cluj, s-a scris acest capitol frumos. De ce-o fi spus Petre Þuþea cã a fãcut 13 ani de puºcãrie pentru un popor de proºti? ªi de ce i-o fi sfãtuit pe români sã nu-ºi mai aleagã conducãtori care nu-ºi iubesc þara? Ce l-o fi supãrat? O fi avînd dreptate? ªi, pînã la urmã, a fi român este un noroc, sau un ghinion? Asta-i întrebarea... Pentru aceia care au fost nevoiþi sã-ºi pãrãseascã vatra în cãutarea supravieþuirii decente, n-a fost un mare noroc, dar, în ciuda nedreptãþilor provocate de politicienii corupþi, rãi ºi proºti, îºi poartã þara în suflet. Nimeni nu pleacã cu adevãrat din cuibul lui, ºi sperã cã se va întoarce. Sperã cã, într-o zi, românii se vor deºtepta, nu vor mai repeta greºelile trecutului ºi îºi vor alege conducãtori care-ºi iubesc patria. În ultima vreme n-a mai avut loc nici o întrevedere între Liviu ºi Werner. Se vor mai întîlni, oare, hoþul cu prostul? CONTELE DE MONTE-CRISTO


Pag. a 4-a – 28 aprilie 2017

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

Nopþi de doliu s-aºtern pe trupul tãu Te plîng, pãmînt al maicii mele, ce plîns-a pentru tine din vecii, cã te-au cãlcat atîtea stihii – de care, zãu, mi-e scîrbã sã vorbesc. Te plîng, ºi milã mi-e de tine, poporul meu blajin, cu sfînta cruce-n sîn, cum nopþi de doliu s-aºtern pe trupul tãu, ºi-þi iau din libertate zi de zi –

Un excelent spectacol de teatru: ,,Svejk“ Am urmãrit recent, la Teatrul Odeon, spectacolul cu piesa ,,Svejk”, pusã în scenã de regizorul Alexandru Dabija. Piesa are la bazã cunoscutul roman al lui Jaroslav Hašek, una dintre cele mai reuºite scrieri satirice din literatura mondialã, constituitã într-un inteligent ºi convingãtor manifest anti-rãzboi. Scriitorul, un declarat anarhist socialist ceh, a rãmas celebru prin romanul ,,Peripeþiile bravului soldat Svejk”, tradus în peste 60 de limbi. Multe dintre situaþiile ºi personajele din carte sînt inspirate din serviciul militar pe care Hašek l-a efectuat în armata austro-ungarã. Am asistat, de fapt, la un spectacol bine orchestrat, care, timp de mai bine de 2 ore, pune în valoare o admirabilã trupã de actori din Bucureºti. Sufletul reprezentaþiei este

GEORGE ENESCU, NICOLAE IORGA, ION PILLAT

Despre film Într-o zi – trecuserã cîþiva ani de la sfîrºitul celui de-al II-lea rãzboi mondial – mã aflam, împreunã cu George Enescu, în ,,Orient Express”, în acelaºi vagon-lit. Se ducea în România, la înmormîntarea tatãlui sãu, eu mergeam sã-i revãd pe ai mei. κi petrecea ore întregi în cabinã compunînd, cãci, spunea el, zgomotul roþilor de tren îl inspira. Compunea ºi pentru ca sã-ºi liniºteascã durerea, cãci moartea tatãlui îl afectase foarte mult. În timpul acestei lungi cãlãtorii de la Paris la Bucureºti, am stat destul de mult de vorbã împreunã. - Credeþi, l-am întrebat la un moment dat, cã filmului i-ar putea fi folositoare muzica? - Cu ajutorul filmului ar putea fi fãcute cunoscute marile opere muzicale ºi diferitele lor interpretãri, ele ar putea ajunge la mii de spectatori, în toate colþurile lumii; n-ar însemna acest lucru o minunatã îmbogãþire a culturii oamenilor?, mi-a rãsuns el. Sînt sigur cã va veni o zi în care, în faþa unui ecran, ne va fi posibil sã vedem ºi sã auzim executatã o operã muzicalã cu aceeaºi perfecþiune ca ºi cum ne-am afla aºezaþi s-o ascultãm într-o salã de concert. Cred cã viitorul cinematografului are limite pe care ne este imposibil, astãzi, sã le prevedem... *** Cu ocazia unei recepþii date în cinstea lui Nicolae Iorga, în trecere prin Paris, la ªcoala Românã de la Fontenay-auxRoses, marele istoric m-a luat de braþ ºi, în timp ce ne plimbam împreunã prin grãdina ºcolii, mi-a zis, printre altele: ,,Prin progresele tehnice ºi artistice pe care le-a realizat, ºi care vor deveni, an de an, tot mai

ROMÂNIA MARE“

Polemici cei pe care i-ai numit prin votul tãu sã facã legi ºi bine pentru þarã, dar, iatã, azi, în miez de searã, ei þi-au furat lumina ochilor din temelii. Te plîng, prea maica mea de pîine, ºi-aud cum greu mai gîfîi de durere, ºi ºanse n-ai sã fii cu lumea bunã, trãdãtorii s-au pus pãduchi pe capul tãu. Aºa doresc, bandiþi ce sînt, sã scape de cãtuºe, s-au strîns în haitã, ºi-n haitã te sugrumã... Te plîng, pãmîntul meu, cu miez de lunã nouã, ºi mi-e ruºine cã n-am alt viitor!... ION MACHIDON, preºedintele cenaclului ,,Amurg sentimental” Marþi, 31 ianuarie 2017, ora 23 Svejk, interpretat de talentatul Pavel Bartoº, un actor care evitã gesturi comice stridente pentru a provoca rîsul publicului, trãind cu sinceritate confuziile pe care le are personajul, în perceperea frãmîntãrilor lumii din jur. El compune figura lui Svejk prin accente de o finã ironie, care dau savoare eroului piesei. Am fi nedrepþi dacã nu am aminti ºi excelentul joc al actorilor Cezar Antal, Ioan Batinaº, Mircea Constantinescu, Marius Damian, Dana Voicu, Ruxandra Maniu, Alexandru Papadopol, Gabriel Pintilei, Veronica Gherasim, Dan Iosif º.a. La fiecare dintre aceºtia, amprenta proprie de interpretare, inspiraþia comicã ºi plãcerea jocului ludic sînt evidente, ele reuºind, cu uºurinþã, sã ajungã la inima spectatorului. Muzica ºi cîntecele Adei Milea, precum ºi costumele ºi decorul semnate de Andrada Chiriac au adus un plus de expresivitate ºi acele ingrediente, menite sã sporeascã amuzamentul publicului ºi plãcerea de a urmãri un spectacol cu efecte neaºteptate. Aºadar, nu e de mirare cã sala Teatrului Odeon a fost plinã pînã la refuz, mulþi dintre spectatori urmãrind reprezentaþia de pe scaune improvizate. Mergeþi sã vedeþi aceastã admirabilã piesã de teatru. Nu veþi regreta, aveþi prilejul sã petreceþi douã ore în compania lui Svejk, soldatul cu zîmbet larg, sinceritate dezarmantã ºi care iubeºte atît de mult viaþa, încît nici nu se gîndeºte sã se teamã de moarte. ANTON VOICU importante, cinematograful va ajunge, într-o zi, sã reînsufleþeascã istoria popoarelor, sã o facã sã retrãiascã în cadrul în care s-a realizat. Filmul istoric... ce sprijin minunat ar fi pentru noi, istoricii!... Sã faci sã retrãiascã cuvintele, gesturile, miºcãrile marilor momente istorice ale þãrii noastre, de exemplu sã ilustrezi, dîndu-le viaþã, propriile tale cercetãri – ce perspectivã mãreaþã! Dar, ca sã-þi încredinþez toate gîndurile mele cu privire la acest punct, trebuie sã-þi mãrturisesc cã este foarte greu sã scrii istoria obiectiv, fãrã sã te laºi antrenat de judecãþi personale. Ce-ar deveni, în reconstituirea lor cinematograficã, anumite evenimente ale istoriei noastre? Aspectele financiare ºi comerciale, cãrora realizarea unui film le este de multe ori prizonierã, n-ar atrage cumva o deformare a faptelor, deci a adevãrului istoric, care nu admite fantezia? Pentru ca rezultatul sã fie cel dorit, ar trebui ca istoricul sã fie, el însuºi, realizatorul filmului, or acest lucru mi se pare imposibil pentru moment. Cel puþin în ceea ce mã priveºte, nu mã vãd deloc în chip de regizor. Dar punctul meu de vedere nu trebuie sã descurajeze bunele intenþii. Poate cã se va ajunge, cu timpul, la perfecþiune în acest domeniu”. *** Fratelui meu, Ion Pillat, îi plãceau filmele bune, ºi mergeam adeseori împreunã la cinema, fie în Cartierul Latin, fie pe marile bulevarde, pe cînd locuiam în Strada Pierre Curie. Îi prevedea celei de-a ºaptea arte posibilitãþi de dezvoltare nemãrginite. Îmi spunea: ,,Cinematograful va putea face astfel ca poezia sã fie vãzutã de oameni, ºi îmi închipui cu uºurinþã una dintre poeziile mele reprodusã într-un film documentar. Atunci cînd se va ajunge la filmul color, ceea ce nu va întîzia sã se întîmple, cinematograful va deveni o artã perfectã”. Din acest punct de vedere, Ion Pillat nu împãrtãºea pãrerea lui Paul Valéry, care se temea cã, probabil, cinematograful o sã acapareze poezia... NICOLAE PILLAT

„Prieteni“, picturã de Alexandru Ciucurencu

În memoria profesorului Nicolae Neaga A plecat dintre noi Cel ce a vieþuit Tãcut, interiorizat ªi curat sufleteºte, Profesorul ºi tulburãtorul teolog Nicolae Neaga, Omul care a trãit Cu frica lui Dumnezeu, Senin ca o lungã zi de pace, Generos precum Daniil Sihastru ªi înþelept asemenea Profundului ºi austerului Sculptor de la Hobiþa, Unicul Constantin Brâncuºi. Ne-a lãsat moºtenire o vastã operã, Izvorîtã din ideologia christicã, În care mult ne mai impresioneazã O strãveche limbã româneascã Nelipsitã de metafore, De o finã muzicalitate, O ideologie strãbãtutã de paralelisme ªi semnificative comparaþii, Ca ºi cînd ni s-ar spune, Cu smerenia cu care S-ar lua Sfînta cuminecãturã: ,,Uºa milostivirii deschide-o nouã, Binecuvîntãtoare de Dumnezeu, Ca sã nu pierim, Cei ce nãdãjduim întru Tine, Ci sã ne mîntuim Prin Tine din nevoi. Cãci Tu eºti mîntuirea Neamului creºtinesc, Amin”... A plecat dintre noi Cel ce-a vieþuit Tãcut, interiorizat ªi curat sufleteºte, Preþuit, mult preþuit De noi toþi. El rãmîne teologul vizionar, Creator de sute de idei solare ªi intrat, încã din timpul Existenþei lui fecunde, În lumea limpidã a legendelor, Învãþîndu-ne, Ca ºi bardul de la Lancrãm, Tulburãtorul Lucian Blaga, cã... ,,Virtuþile sînt pentru om Tot atîtea pretexte Pentru a îmbãtrîni Fãrã regret”... DORU POPOVICI


Pag. a 5-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici ACTUALITATEA CLASICILOR

Industria, scumpa industrie naþionalã Ar fi, poate mai exact, prea-scumpa industrie naþionalã, cãci o povarã mai grea pentru punga rumânului consumator ºi a rumânului contribuabil nu se poate închipui. Pentru cã rumânul vrea industrie naþionalã cu orice preþ... Poate sã nu fie chiar industrie naþionalã, dar sã parã. Sã poatã spune rumânul nostru cam ca în Caragiale: „Cînd toate þãrile au faliþi naþionali, pînã cînd vom rãbda sã n-avem ºi noi faliþii noºtri naþionali?“. Numai cã de la mînã pînã la gurã, cînd omul e naiv, multe se pot întîmpla... Se poate ca vanitatea prost inspiratã sã ducã la rezultate contrare celor dorite... Se poate întîmpla ca politica româneascã sã apere industria cu adevãrat naþionalã, ca faimoasa plãvanã, viþelul din cartea de citire... Mai întîi cã, pe aci, pe la noi, nu se prea ºtie nici ce e industrie naþionalã, nici ce e negoþ naþional. Cele dezvãluite cu prilejul discuþiilor despre industria cimentului ne dau o melancolicã idee despre aceastã tragedie româneascã, provocatã de lipsa noastrã de maturitate politicã. Nu mai încape îndoialã cã sîntem exploataþi de o bandã de aventurieri industriali, cum n-a fost America de Sud exploatatã de administraþia feroce a regelui Spaniei. Maladia organismului nostru de stat e, camuflatã în interior, o tumoare parazitarã... Niciodatã un organism n-a suportat un parazit mai scîrbos, decît Þara româneascã pretinsa industrie naþionalã. Am aflat din nou, cu prilejul ultimelor discuþii, cã existã la noi oameni care sînt plãtiþi cu milioane ca sã nu lucreze. Cînd sînt mii ºi mii, care mor de foame cã nu pot lucra. Sînt fabrici de ciment, ºi altele care stau închise, cãci

Joseph Pulitzer, jurnalistul nãscut pe malurile Mureºului, care a fãcut istorie în Statele Unite Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincþii ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima datã în 1917, la iniþiativa jurnalistului de origine maghiarã Joseph Pulitzer. Nãscut la 10 aprilie 1847, în localitatea maghiarã Mako (Macãu), situatã pe malul Mureºului, în apropiere de oraºul Nãdlac, Joseph Pulitzer a fost fiul unui evreu maghiar înstãrit, comerciant de grîne. Mama lui era catolicã ºi avea origine germanã. Fratele lui mai mic, Albert, s-a pregãtit sã devinã preot. Joseph a copilãrit la Budapesta, fiind educat în ºcoli private ºi de învãþãtori particulari. La vîrsta de 17 ani, Joseph a încercat sã se înroleze în Armata austriacã, în Legiunea Strãinã a lui Napoleon al III-lea, care urma sã plece în Mexic, sau în Armata britanicã, pentru serviciul în India. A fost respins din cauza vederii slabe ºi a sãnãtãþii fragile, probleme cu care s-a confruntat toatã viaþa. În cele din urmã, el a ajuns la Hamburg, unde a fost recrutat sã lupte în armata unionistã, în Rãzboiului Civil american (1861-1865). Pulitzer a ajuns la Boston în 1864. El vorbea francezã ºi germanã, însã nu ºtia limba limba englezã. S-a înrolat într-o unitate de cavalerie, formatã în principal din germani, ºi a luptat un an de partea Nordului.

Joseph Pulitzer a devenit cetãþean american Dupã rãzboi, Joseph a ajuns în oraºul St. Louis, din Missouri, unde a avut mai multe slujbe minore ºi a început sã studieze singur engleza ºi dreptul la biblioteca din oraº. Aici l-a întîlnit pe Carl Schurz, editor la ziarul german ,,Westliche Post”. Impresionat de inteligenþa tînãrului Pulitzer, acesta i-a oferit o slujbã de reporter. În 1867, Joseph a obþinut cetãþenia americanã ºi a fost admis în barou în 1868. La vîrsta de 25 de ani, în 1872, Joseph Pulitzer a devenit editor al ziarului, iar în 1878, a ajuns proprietarul publicaþiei ,,St. Louis Post-Dispatch”. John A. Dillon, patronul ziarului ,,Westliche Post”, a fost de acord sã unifice ziarul sãu cu cel al lui Pulitzer. Astfel, la 12 decembrie 1878, apãrea noul ,,St. Louis Post and Dispatch”. Numele a fost scurtat, devenind ,,The Post-Dispatch”, iar numãrul de pagini a crescut de la 4 la 8. Joseph Pulitzer ºi-a construit o reputaþie de jurnalist întreprinzãtor ºi neobosit. A lucrat la fiecare aspect al publicaþiei ºi a atacat în paginile sale toate faptele murdare care se petreceau în oraº. El a fãcut dezvãluiri cu privire la evazioniºti, jocurile de noroc, fraudele legate de asigurãri, monopolurile, corupþia din oraº. Considera ziarul un instrument al adevãrului, însã, în timp, ºi-a fãcut numeroºi inamici. Tirajul ziarului a crescut la cîteva mii de exemplare, devenind un succes de presã.

Controverse sînt plãtite, ca sã se evite concurenþa, cu milioane, cu zeci de milioane... Cã nu e vorba de o industrie naþionalã, ne vom sili sã arãtãm aici de ce!... Întîi, toatã aceastã industrie nu e propriuzis o industrie, ci o preindustrie destul de grosolanã. Nu poate fabrica rotiþe, ci numai sîrmã, nu poate crea hîrtie de scris adevãratã, ci numai un fel de cocã uscatã, nu poate realiza instrumente de laborator, ci numai sticlã de geamuri, nu poate realiza locomotive, ci numai, dupã ce aduce piesele de aiurea, le monteazã... Teoretic, e ºi fãrã interes sã ai o asemenea industrie în þarã pentru vremuri grele. Cãci e o industrie care se poate improviza în ºase luni. S-a vãzut asta ºi în timpul rãzboiului. Ea porneºte însã de la ideea cã românul e un imbecil ºi cã nu poate învãþa decît în 60 de ani sã mestece cocã pentru hîrtie ºi sã toace sfeclã pentru zahãr... Oricît adevãr o fi însã în aceastã opinie, se poate spune cã ea e oarecum exageratã. (...) A impune þãrii un regim pentru protecþia fabricatelor de sîrmã e un asasinat economic... ªi iatã de ce... Încurajîndu-se asemenea „industrie”, tolerîndu-i-se sã speculeze la adãpost de cazemate vamale, se omoarã adevãrata industrie naþionalã, aceea de pe urma cãreia trãiesc zeci ºi zeci de mii de oameni muncitori ºi cinstiþi. Zahãrul scump omoarã industria cofetãriei, loveºte în restaurante etc... Hîrtia scumpã izbeºte în tipografii, în presã, în scriitori, în editori, în librari. Cimentul ºi geamul scump lovesc în zidari, în constructori, în ingineri etc. De altfel, ce mai încolo ºi încoace, în comerþ nu e la fel? Sute de mii de negustori oneºti, care nutresc douã, trei milioane de suflete, sînt la discreþia doar a cîtorva sute de importatori, care obþin singuri devize ºi impun preþurile pe care le vor. Industria ºi comerþul cu adevãrat naþionale sînt asasinate de o bandã de aventurieri industriali ºi politici, care ne exploateazã cu dispreþ, ca pe o colonie cuceritã. CAMIL PETRESCU (1935) Cu toate cã era o persoanã încãpãþînatã, Joseph Pulitzer a fost unul dintre cei mai iscusiþi editori ai acelor ani, un pasionat cruciat împotriva guvernanþilor necinstiþi, un ziarist care nu cãuta senzaþionalul pentru a fi competitiv, un vizionar care a îmbogãþit pe deplin aceastã profesie, scrie ,,Agerpres”. La 19 iunie 1878, s-a cãsãtorit cu Kate Davis ºi au avut 7 copii: Ralph, Lucille, Katherine, Joseph Jr., Edith, Constance ºi Herbert.

A renunþat la locul din Senatul SUA La începutul anilor 1880, sãnãtatea sa a început sã se degradeze (a orbit în 1889). În acest context, Pulitzer s-a hotãrît sã cumpere ziarul ,,New York World”, pentru suma de 346.000 de dolari, de la omul de afaceri Jay Gould (18361892), care pierdea 40.000 de dolari pe an încercînd sã publice acest cotidian. Familia Pulitzer s-a mutat la New York, unde a construit pentru publicaþia sa o un sediu de 16 etaje, cea mai înaltã clãdire din oraº în acel moment (1890). În 1884 a devenit senator de New York, însã a renunþat la aceastã demnitate dupã numai 2 ani, pentru cã îi era imposibil sã îºi conducã publicaþia de la Washington. Ziarul sãu a sprijinit alegerea preºedintelui Grover Cleveland (1884) ºi a strîns bani pentru ridicarea piedestalului pe care a fost înãlþatã Statuia Libertãþii (1886).

,,Precizie! Concizie! Acurateþe!” Motto-ul lui Pulitzer, afiºat în redacþie, era ,,Precizie! Concizie! Acurateþe!”. El considera cã faptele trebuie relatate simplu ºi direct. Cu toate acestea, cînd William Randolph Hearst (1863-1951) a cumpãrat ziarul concurent, ,,New York Journal” (1895), Pulitzer a uitat de crezul sãu. Între cele douã publicaþii s-a declanºat o luptã crîncenã pentru cititori. Pentru a creºte vînzãrile cu orice preþ, cele douã publicaþii au început sã relateze poveºti ºocante, cu titluri exagerate, ºi sã foloseascã o mulþime de fotografii ºi caricaturi. Rivalitatea a fost intensificatã de declanºarea rãzboiului spaniolo-american (1898). Dupã ce a încercat mai mulþi ani sã-l depãºeascã pe Hearst, Pulitzer ºi-a dat seama, în cele din urmã, de nebunia lui ºi s-a întors la crezul sãu, acela de a se limita doar la relatarea faptelor. Joseph Pulitzer a murit la 29 octombrie 1911, ca urmare a unei insuficienþe cardiace, la vîrsta de 64 de ani. Prin testamentul sãu, el a donat douã milioane de dolari în vederea înfiinþãrii ªcolii de Jurnalisticã de la Universitatea Columbia (deschisã la 30 septembrie 1912) ºi a fondat premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincþii pentru jurnalism. În prezent, premiile sînt acordate, anual, la 21 de categorii.

Historia.ro

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Publicistul ºi editorul Joseph Pulitzer, fondatorul celei mai înalte distincþii americane pentru jurnalism. Premiul Pulitzer a fost acordat pentru prima oarã în anul 1917.

Nu se clãdeºte nimic pe minciunã Nu se clãdeºte nimic pe minciunã: Munþii cei mai înalþi se prãbuºesc în tãcere, Dacã sînt þinuþi pe umeri, De himere.

Apa cea mai adîncã va seca, Cerul cel mai albastru se va înnegri, Miresele vor auzi doar cîntece de cucuvea, Dacã te vei minþi. Împãrãþiile cele mari, conduse de idolii falºi, S-au risipit ca pulberea-n vînt, Cînd orbii au traversat lumina Însetaþi de cuvînt. Magica poveste de iubire S-a topit inhalatã de-asfalt, Cînd îngerul exilat în zãpadã Nu s-a topit în celãlalt. Cîmpiile înverzite S-au destrãmat în grîul din lunã, Surprinse de adevãrul Cã nu te poþi înãlþa prin minciunã... ADI SFINTEª, 14 aprilie 2017

EPIGRAME Dezminþire Nu-s beþiv (vã jur pe zei) Cum e bîrfa azi la bloc; Beau ca toþi vecinii mei ªi ca ei toþi la un loc.

A fost ºi ziua scriitorilor Sînt barzii azi în sãrbãtoare Ca buni români ºi patrioþi. Dar chit cã ziua este mare… Eu cred cã n-or sã-ncapã toþi.

Demnitarii noºtri Dintre cei din tribunal, Duºi în mod irezistibil, Cîte unul nu-i penal... Dacã nu e ºi penibil. NAE BUNDURI


Pag. a 6-a – 28 aprilie 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (20) Edith Piaf (3) ,,Cînd Edith avea 16 ani – îºi aminteºte Simone Berteaut, sora celebrei cîntãreþe - am atacat ºi cazãrmile. Lui Edith începuse sã-i placã soldaþii. Un soldat însemna o uniformã. În plus, ei nu sînt pretenþioºi. Pentru noi, care eram cam rãpãnoase, însemna ceva, iar Edith nu avea standarde prea înalte, aºa cã aventurile se þineau lanþ. Edith se dezlãnþuia. Era geloasã, acaparatoare, bãnuitoare, fãcea scandal. κi încuia bãrbaþii în casã, ei îi dãdeau cîte o mamã de bãtaie, ºi ea îi înºela. Pentru ea, aºa era iubirea. Se simþea în largul ei, era fericitã printre strigãte ºi scene de tot soiul. «Iubirea nu-i o problemã de timp, e una de cantitate. N-aº putea iubi mai intens în zece ani decît într-o singurã zi». La un moment dat, l-a cunoscut pe P'tit Louis. Era îmbrãcat într-o salopetã albastrã ºi avea pãrul nepieptãnat. A apãrut, apoi, într-o posturã mai îngrijitã: purta cravatã, hainã, pãrul bine întins, uns cu ulei de gãtit, cu cãrarea într-o parte, ºi i-a zis: «Numele meu este Louis Dupont». Dupã care, s-a mutat împreunã cu noi. Dormeam toþi trei într-un pat. Ei se iubeau «pe tãcute» ºi, legãnatã în felul acesta, eu adormeam ca un copil. Dupã douã luni, Edith era însãrcinatã. N-a lipsit mult ca ea sã devinã soþia unui zidar, o mamã devotatã copilului, ºi care, la început, ar fi cîntat în timp ce pregãtea mîncarea, iar pe urmã, n-ar mai fi cîntat deloc. ªi poate cã ar fi devenit o femeie beþivã ºi gîlcevitoare, dacã ar fi avut prea mulþi copii. Însãrcinatã, Edith nu putea sã mai cînte pe stradã ºi îºi cîºtiga existenþa fãcînd coroane mortuare, lucrate din mãrgele. Louis înzestrase gospodãria cu trei furculiþe, trei linguri ºi trei pahare, pe care Edith n-a vrut sã le spele niciodatã. «N-o sã spãl vase în viaþa mea». N-a fãcut-o niciodatã. Copilul pe care l-a nãscut a trãit puþin. Edith a vrut sã cînte din nou pe stradã, deºi Louis nu era de acord. Era un tip foarte gelos, ºi avea motive întemeiate. Ea îl înºela în fel ºi chip, însã þinea la el. Edith a fãcut progrese, cîntînd fãrã încetare. A reuºit sã urce chiar ºi în Montmartre.

Nicolae Leonard, prinþul operetei româneºti La amiaza zilei de 28 decembrie 1928, un impresionant cortegiu funerar se formase pe Calea Victoriei. Cel condus acum pe ultimul drum se stinsese din viaþã cu trei zile în urmã la Cîmpulung ºi fusese adus la Bucureºti, la insistenþele Ministerului Artelor. Cîmpulungenii îl conduseserã în masã la garã, formînd o coloanã de peste 5 km în Gara de Nord, iar trenul drapat în negru fusese aºteptat de o imensã mulþime cu capetele descoperite. Zeci de mii de bucureºteni ºi oameni veniþi special din provincie defilarã la catafalc. Cortegiul se puse în miºcare în acordurile viorii lui Grigoraº Dinicu, acompaniat de cele mai renumite tarafuri ºi trupe din Capitalã. La Teatrul Liric i se adãugarã corul Operei ºi orchestra Filarmonicii, formatã din 300 de instrumentiºti. Strãzile erau înþesate de oameni. Calea Griviþei devenise o mare de capete. Lîngã Cimitirul Sf. Vineri, muncitorii de la Atelierele Griviþa ºi-au încetat lucrul, pentru a aduce un ultim salut celui dispãrut. Au þinut sã sublinieze pierderea ireparabilã, prin cuvîntãri omagiale, poetul Ion Minulescu, director general al Artelor, actorul Ion Manolescu, reprezentanþi ai oficialitãþilor, numeroºi colegi ºi prieteni. Astfel era petrecut în nefiinþã prinþul operetei româneºti - Leonard. Cel mai popular cîntãreþ liric român al acelor vremuri se nãscuse spre sfîrºitul veacului XIX, într-o mahala sorditã a Galaþiului. De la tatãl sãu, mecanicul de locomotivã Constantin Naia, a moºtenit dorul de aventurã ºi libertate, iar de la mama sa, Carolina, a luat chipul angelic, sensibilitatea ºi delicateþea deosebite, dar ºi boala care-l va rãpune. Moartea prematurã a mamei, recãsãtorirea tatãlui ºi mutarea la Buzãu îl vor aduce pe

ROMÂNIA MARE“

Polemici

CIOBURI DE GÎNDURI

Ghetsimani, Ghetsimani...

Într-o searã, coboram amîndouã pe Rue Pigalle, trecînd pe lîngã localul ,,Juan Les Pins”. Vãzîndu-ne cãscînd gura în faþa intrãrii, portarul ne-a întrebat ce vrem. A apãrut, apoi, patroana localului, care ne-a luat la rost, întrebîndu-ne ce cãutãm acolo. Edith i-a rãspuns cã ea cîntã, cã este artistã. Patroana, cam bãnuitoare, ne-a invitat în local sã vadã ce anume sîntem în stare. Dupã ce a ascultat-o pe Edith, i-a spus: «Tu cînþi bine, dar sora ta ce face?». «Ea este acrobatã», i-a replicat Edith, ºi astfel am fost supusã la o probã. Dezbrãcîndu-mã complet, patroana a spus: «Ar putea sã meargã». Am stat puþin acolo, pentru cã Edith voia sã cînte în stradã, sã vadã ferestrele deschizînd-se pentru a o asculta. Aºa cã am întins-o la Hotelul «Clair de Lune», continuîndu-ne viaþa cîntînd în stradã, de preferinþã, pe Blanche, Pigalle, Anvers. Lumea care frecventa localurile din Place Pigalle nu fãcea parte din crema societãþii. Eram pe placul bãieþilor de acest fel, iar noi nu eram pretenþioase. Ei spuneau despre noi: «Sînt pe cinste puºtancele, sînt pline de haz». Lumea interlopã, cea adevãratã, era pe gustul nostru. Eram cufundate pînã la gît în mocirla cabaretelor, dar Edith îmi spunea: «Nu te frãmînta, o sã ne vinã rîndul sã ieºim din toatã mizeria asta». ªi, cînd l-a cunoscut pe Raymond, un scriitor, Edith a început sã se transforme vãzînd cu ochii. Pãrea un fluture pe cale sã iasã dintr-o omidã. Întîi i-au crescut aripioarele, la început, lipite de trup, pentru ca, apoi, ele sã se miºte uºor. ªi, dintr-o datã, omida se umflã, se lungeºte, se scuturã ºi, hop! Iat-o gata sã zboare. Fluturaºul e mãtãsos, e catifelat, e triumfãtor. Edith ºi-a luat zborul spre luminã atunci cînd, într-o searã, l-a cunoscut pe poetul ºi scriitorul Jean Cocteau. El înþelegea muzica, dansul, jongla cu cuvintele. Edith nu cunoºtea mare lucru. El ºtia tot, dar amîndoi fãceau gesturi care deveneau cuvinte ºi-ºi luau zborul ca niºte pãsãri. El i-a spus: «Vom fi prieteni, Piaf, micuþa mea, deºi tu, de fapt, eºti foarte mare...». ªi Piaf i-a citit cãrþile lui Cocteau, pe care le gãsea foarte frumoase. Jean Cocteau a scris pentru ea o piesã de teatru, care avea sã fie succesul stagiunii anului 1940. Edith era tare mîndrã cã juca alãturi de Ivonne de Bray. «Le Bel Indiferent» i-a adus angajamente pentru alte piese, ºi chiar pentru filme. Pe afiºe a figurat în acelaºi program

cu Marie Dubas ºi Maurice Chevalier, cu ºlagãrul lui din acea vreme. Dar a început rãzboiul, cu toate neajunsurile ºi privaþiunile lui. În 1942, cînd cînta la «A.B.C.», în seara premierei, se gãseau în salã, bineînþeles, nenumãraþi ofiþeri germani, de toate culorile: cei de la Wehrmacht, în verde, cei de la S.S., în negru, cei de la antiaerianã, în cenuºiu, iar cei de la Marina de rãzboi, în albastru. Însã toþi decoraþii ºi galonaþii ãºtia nu erau singuri. Sala gemea de parizieni”. (va urma) LILIANA TETELEA

Leonard alãturi de cel care avea sã-i fie sfãtuitor, partener ºi prieten de-o viaþã - V. Maximilian. La Buzãu, pe scena Teatrului Moldavia, obþine Leonard primele aplauze, la serbarea de terminare a claselor primare. Rãmas ºi fãrã a doua mamã, este trimis la Bucureºti pentru a urma Gimnaziul muzical „Otescu”. La serbarea de absolvire, obþine primul rol într-o comedie muzicalã ºi este remarcat. Situaþia materialã nu i-a permis sã-ºi desãvîrºeascã studiile. Leonard îºi începe cariera de actor ºi cîntãreþ ambulant în diverse trupe. Voiaje neîntrerupte în trenuri îngheþate, teribila obsesie a foamei, hainele uzate, ghetele rupte, cãmaºa unicã, pe care ºi-o spãla singur în rîu, nimic din toate acestea nu-l descurajeazã pe boemul incurabil. Calitãþile deosebite ale vocii, naturaleþea miºcãrii scenice, siguranþa, capacitatea de muncã, firea deschisã i-au adus simpatii ºi încredere. La 19 ani, Leonard obþine rolul titular în opereta ,,Fetiþa dulce”. În scurt timp, întreaga lume melomanã începe sã vorbeascã despre el. I se deschid scena Teatrului Liric, cea a Terasei ,,Oteteleºeanu” ºi a ,,Alhambrei”. Angajarea în Compania Grigoriu, al cãrei director era animatorul vieþii muzicale bucureºtene, îi va aduce consacrarea ºi succesul stabil. Spectacolele se schimbã de la o zi la alta, premierele se deruleazã în avalanºã. Rînd pe rînd, Leonard interpreteazã rolurile titulare în ,,Farmecul unui vals”, ,,Contele de Luxemburg”, ,,Voievodul þiganilor”, ,,Vãduva veselã”, ,,Contesa Maritza”, ,,Liliacul”, ,,Mica prinþesã”, ,,Povestirile lui Hoffmann” etc. Prin vocea sa cu un registru larg ºi timbru plãcut, prin trãirea intensã a rolului ºi fizicul agreabil, Leonard este rãsfãþatul cronicarilor muzicali, subiectul doamnelor din înalta societate ºi idolul unui public entuziast. Din pãcate, instrucþia sa muzicalã, aproape empiricã, nu-i permite abordarea marilor roluri de operã. Într-o

scurtã încercare de instruire în capitala Franþei, se lasã mai mult sedus de farmecul Parisului. Întors la Bucureºti, Leonard ºi prietenii sãi au mult de luptat cu proprietarii de sãli. Cum aceºtia cer procente exagerate din încasãri, decorurile devin tot mai sãrace, costumele mai modeste, iar reþeta nu mai e sigurã. Lovitura de graþie o dã rãzboiul. Trupele germane ocupã Capitala ºi interzic apariþia actorilor autohtoni. Cîntãreþii ºi actorii români, ale cãror venituri erau mai mereu sporadice, se aflã sub ameninþarea foamei. Leonard, prin farmecul sãu personal, reuºeºte sã ridice interdicþia. Dupã rãzboi, se manifestã un oarecare recul al operetei. Leonard este silit sã rezilieze contractul cu Teatrul Liric, care va deveni Opera de Stat. Pleacã la Timiºoara, singurul loc unde i se oferã o salã. Aici, o mînã criminalã va incendia bagajele trupei. Se pierd irecuperabil decoruri ºi costume. Nu peste mult timp, ia foc ºi teatrul. Încercãrile disperate de a reface tot ce au mistuit flãcãrile rãmîn infructuoase. Rafinatul public bãnãþean, care vãzuse spectacole de la Viena ºi Pesta, se uitã compãtimitor la aceastã trupã de zdrenþãroºi. Cu toate acestea, patosul lor îi încîntã. Vocea lui Leonard strãluceºte ca un curcubeu. În curînd va avea parte de cele mai glorioase zile ale carierei sale. Un turneu pregãtit cu mare grijã în Franþa, cu o publicitate enormã, îi va aduce triumful la Marsilia. Acelaºi succes fulminant, ºi la Lyon. La Paris, þine 120 de reprezentanþii cu ,,Baiadera”. Întors în þarã, semneazã numeroase contracte. Pentru el, important este sã cînte. Dar a trecut de 40 de ani, ºi starea sãnãtãþii sale se agraveazã. Excesele din tinereþe ºi boala necruþãtoare îºi spun cuvîntul. E din ce în ce mai slãbit. Uneori joacã cu febrã. Se sufocã. Modificã replicile, ca sã poatã tuºi în scenã. Vocea i se voaleazã, clacheazã adesea. Dar nu se cruþã deloc. Cîntã cu frenezie în fiecare searã, neºtiind care va fi ultima. Pînã la urmã, se prãbuºeºte pe scenã. Cîntecul luase sfîrºit. IULIAN COSTANDACHE

Pe veci aº vrea sã-mi beau etern potirul ªi tot pe veci vreau OM sã mã cunoºti, În vechile cazanii mai dulce-i elixirul ªi-n rugile curate, cu lacrimi strãmoºeºti.

În satele iubirii, ce le-am purtat în dor, Sînt codicele vremii rãmase încã vii, Sînt Legile nescrise ce-n veci de veci nu mor Ci se transformã, toate, în sfinte liturghii. Ca umbrele în noapte trec oamenii spre schituri, Iar cugetul în rugã e ca un rob, supus: O, mîntuirea lumii n-a stat nicicînd în mituri Ci-n tragedia crucii, ºi-n plînsul lui Isus! Îmi vãd din piscuri anii: un pumn de boabe sfinte, Un dar pe care-o turmã flãmîndã o tot cere Dar eu Te vreau pe Tine în visul meu, Pãrinte ªi-n miezul ce se-ncheagã în pragul noii ere. De nu vei fi cu mine, ce rost mai am în viaþã? De nu vei fi cu mine, ce-altare sã ridic? Eu sînt prin mine însumi un munte greu de gheaþã Ce gloria luminii o catã în nimic. De nu vei fi cu mine, refuz orice culoare, De nu vei fi cu mine, recuz ºi sensul meu, Cã-n vechile cazanii eram noi doi sub soare ªi tu-mi erai Luminã, Stãpîn ºi Dumnezeu. Din Ghetsimaniul zilei azi mã întorc spre Tine, ªi-n ruga mea umilã, Pãrinte-atît îþi cer: Dã lumii tale pace ºi-un strop etern de bine Sau strînge-ne în lacrimi, de-a pururi în mister. ILARION BOCA, 18 aprilie 2017


Pag. a 7-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

Cum trãieºte ºi de ce moare un copil (urmare din pag. 1) Am cunoscut-o pe steaua alpinismului feminin românesc, Taina Duþescu – Coliban, un om de litere de prim rang, al cãrei destin nu s-a încheiat la catedra Universitãþii sau la masa de scris, ci în gheþurile din Dhaulagiri, alãturi de tovarãºa ei de înãlþimi, Sanda Isãilã. Lector universitar la Limbi strãine, Taina Duþescu era o persoanã cu o educaþie aleasã – nu ai fi zis cã e locomotiva umanã capabilã sã lase în urmã un batalion de vînãtori de munte! Trupurile lor au fost gãsite în mormîntul zãpezilor veºnice din Himalaya, dupã 24 de ani… O altã figurã de care îmi aduc aminte cu mare drag a fost Mihai Cioroianu, „Galiani”, cum i se spunea, cel mai mare himalayst al anilor ’90. Nici despre acest lungan slab, cu ochelari de vedere cu lentile groase, nu ai fi crezut cã este capabil de atîta putere; fiindcã muntele, efortul acela colosal pe care îl depui trecînd peste distanþe enorme, diferenþe mari de nivel, pasaje tehnice, zone expuse ºi periculoase din cauza condiþiilor climatice, a altitudinii cu aerul rarefiat, greutatea din spate, efortul fiecãrui pas prin zãpadã sau cu colþarii pe gheaþã, viscol, temperaturi scãzute… ºi cîte ºi mai cîte prin care nu treci numai cu fizicul, ar fi imposibil, ci mai ales cu puterea voinþei. Mihai Cioroianu reuºise sã urce doi dintre „zeii” Himalayei, Nanga Parbat, nu degeaba supranumit „Muntele Ucigaº”, ºi un alt „optmiar”, Gasherbrum II. ªi-a gãsit sfîrºitul în mod ciudat, pe cel mai dificil dintre „optmiari”, Chogori, sau K2, fiind doborît de un bolovan plecat dintr-o avalanºã, care a lovit o stîncã, ricoºînd, apoi, în spatele lui Mihai - parcã îl cãuta! A fost înmormîntat pe muntele uriaº, la peste 6.000 de metri altitudine. Mihai dorise cu tot dinadinsul sã meargã în aceastã expediþie, deºi atît eu, cît ºi alþii insistaserãm sã aleagã un munte mai uºor, fiindcã doar cu cîteva luni înainte fãcuse o formã uºoarã de hepatitã din cauza efortului la care îºi supunea corpul. Ca ºi pentru alþi sportivi români ai muntelui, problema banilor, a costului expediþiei, era dificilã; Mihai era un om cu venituri modeste, iar oferta fãcutã de o expediþie occidentalã, care avea în proiect o „premierã” ºi care ºi-l dorea ca om de bazã datoritã reuºitelor sale pe munte, l-a fãcut sã provoace destinul. Au fost Mihai Cioroianu sau Taina Duþescu eroi sau nebuni? Pentru montaniarzi nu existã nebuni. Pentru munte existã o anumitã nebunie. Nu am cunoscut-o pe micuþa alpinistã Dor Geta Popescu. Tatãl ei, Ovidiu, însã, mi-a fost coleg în liceu, chiar un amic. La „Mihai Viteazul” eram mai mulþi care aveam aceastã „boalã”; era microbul generaþiei noastre, ca ºi al generaþiei pãrinþilor noºtri. Muntele se „moºtenea” din tatã în fiu, aº putea spune, poveºtile pãrinþilor ne trezeau dorul de aventura culmilor. Ovidiu a fãcut mai mult ºi-a dus cele douã fete, Crina „Coco” ºi Dor Geta, acolo unde nici un adolescent din România nu mai fusese – pe cei mai înalþi vulcani ai lumii, munþi de peste 5.000, 6.000, 7.000 de metri. Performanþe uluitoare – de fapt, motive de uimire pentru lumea

întreagã! Ce a fãcut pentru România aceastã familie, care acum a dat ºi jertfã grea, generaþiile de azi nu mai înþeleg. Citeam acum cîþiva ani cum un personaj internautic îºi afiºa ideile… idioate, cum sã le spun, de fiinþã involuatã – bineînþeles, pe un blog de concepþie agreatã actualmente, numit „Rezistenþa urbanã” – aruncînd cu noroi în efortul de a se strînge bani pentru o expediþie a Crinei Popescu, pe atunci în vîrstã de 16 ani. Nu are rost sã reproduc textul, este o mizerie din toate punctele de vedere, dar faptul cã un ins, oricît de retardat ar fi, a îndrãznit sã scrie aºa ceva, înseamnã cã existã un segment care gîndeºte aºa. Crina aducea un nou record, un plus de valoare la capitolul palmares sportiv naþional – dar multora nu le pasã asta, ce le aduce lor, direct, în buzunar? Revin, însã, la tragedia familiei, dar ºi la revolta mea de început – copii supuºi unor eforturi colosale. Mã uit ºi vãd cum aceastã superbã, excepþionalã Cãtãlina Ponor a cîºtigat, la aproape 30 de ani, competiþia continentalã la cel mai greu aparat al gimnasticii, bîrna. Îmi aduc aminte cum Nadia, la doar 14 ani, se lupta cu o altã frumuseþe maturã, la acea datã rusoaica Ludmila Turiºceva. Pãrea o nebunie, dar echipa de copii a României, formatã din Nadia, Teodora, Mariana ºi celelalte, a cîºtigat, ducînd, în urmãtorii ani, la scãderea dramaticã a vîrstei concurentelor. Iar copilele acelea începeau o muncã infernalã de la cinci - ºase ani... Cîtã bucurie am simþit noi, toþi românii, atunci – dar cît chin, la propriu, înduraserã acele biete fetiþe pentru clipa noastrã de mãreþie! România era MARE, o avea pe Nadia! Nadia era româncã – eram lãudaþi în toatã lumea datoritã ei. Dor Geta era tot româncã, la fel ca sora sa, ºi a adus glorie României într-un sport greu, poate cel mai periculos dintre sporturi. Era o copilã care, în opinia multora, poate ºi a mea, a fost chinuitã. Dar nu ºi în opinia ei – durerea þinea de mãreþia unei campioane, noi, ca spectatori, nu înþelegem piesa întotdeauna, mai ales cînd nu avem dechiderea necesarã. Vorbeam de gimnasticã ºi de Nadia - ºi de faptul cã gimnastica poate nu e un sport atît de periculos; singura sportivã care a învins-o pe Nadia în maxim de formã a fost rusoaica Elena Muhina - o copilã ºi ea, chiar orfanã. Înainte de a merge la Olimpiadã, a fost forþatã de antrenori sã lucreze accidentatã; a cãzut ºi a suferit o fracturã de coloanã, iar marea campioanã a mai trãit 24 de ani în patul paraliziei complete, în singurãtatea amintirilor gloriei ºi a rugãciunilor. Antrenorul s-a sinucis, peste cîþiva ani… se pedepsea inutil. Cu siguranþã, marea campioanã a murit ºi cu gîndul la cîtã fericire trãise ºi adusese. I-am scris lui Ovidiu, tatãl Dor Getei, cã are douã fete – una lîngã el ºi una pururi în el, în sufletul lui. Mãrturisesc acum, în final, cã mi-e ruºine pentru cã m-am revoltat cã unui copil i s-a permis sã se urce pînã la cer, cã tragediile, ca ºi costurile unei vieþi atît de sus trãite, nu le putem înþelege noi, cei din afara scenei.

„Moþiune“ în PRM!

Aºadar, într-o atmosferã plãcutã, pe o vreme splendidã, dupã acele zile cînd iarna ºi-a dat ultima suflare, PRM – ºi eu aºa am simþit – pare sã renascã, precum Pasãrea Phoenix, din propria cenuºã. Îmi doresc din tot sufletul ca aceastã energie creatoare ºi beneficã pe care am simþit-o la aceastã ºedinþã sã se transmitã tuturor celor care gîndesc româneºte, care iubesc acest partid, România Mare, ºi care doresc sã fie din nou ceea ce a fost, o forþã politicã autenticã, în slujba oamenilor, care sã lupte pentru Adevãr, Dreptate, Omenie, Bunãstare ºi Pace. Iar „Moþiunea” pe care o înaintãm actualei conduceri, interimare, sperãm sã fie în asentimentul tuturor. Încã sîntem sub impresia Sãrbãtorilor Pascale, încã rugãciunile noastre cãtre Dumnezeu ne sînt proaspete în memorie, haideþi sã le înmulþim, spre binele nostru, al familiilor noastre, al marii familii care a fost, este ºi va fi Partidul România Mare! ªi nu am început întîmplãtor acest material cu invocarea unor date importante din Calendarul Creºtin-

(urmare din pag. a) La aceastã ºedinþã am avut certitudinea cã membrii PRM s-au trezit, în sfîrºit, la realitate, cam tîrziu, avînd în vedere cã în luna iunie e preconizatã organizarea Congresului, iar cei prezenþi, în unanimitate, au decis „sã ia taurul de coarne” ºi sã acþioneze „în forþã”, dacã se poate spune aºa, pentru a face ceva în privinþa acestei conduceri interimare, care aduce imense deservicii Partidului România Mare. Preºedintele Filialei PRM Prahova, dl. Alexandru Neacºu, a mulþumit tuturor celor care i-au fãcut onoarea de a fi prezenþi ºi a þinut sã precizeze cã mai sînt ºi alte filiale judeþene care ºi-au anunþat prezenþa, dar, din motive obiective – vremea capricioasã a acestui sfîrºit de aprilie – nu au putut ajunge, dar care i-au mandatat pe alþi colegi din staff-ul partidului sã-i reprezinte ºi vor primi acest material pentru a-l semna.

#inseparabilii sau cum promovãm simboluri legionare Dupã recentele manifestaþii de amploare pe care tinerii relativ frumoºi ºi oarecum liberi le-au organizat, obsevãm cã ºi companiile multinaþionale au preluat simbolul # al luptei împotriva democraþiei. Pentru cã atunci cînd vrei schimbãri care contravin votului popular, nu poþi sã spui decît cã Maidanul primeazã alegerilor libere. Ce nu au prins cei care utilizeazã #rezist în zona campaniei publicitare, ºi mã refer aici la o marcã de bere ºi o companie de telefonie mobilã, este cã ei promoveazã un simbol legionar, acel „diez“ îndreptat nefiind decît schiþa, fãrã cruce, a steagului legiunii Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, sau, simplu, Miºcarea Legionarã. Chiar dacã, personal, apreciez acest aspect ºi nu mã deranjeazã, mã mirã lipsa de

reacþie a unor instituþii, chiar ºi a SRI, care nu aplicã legea pe care eu am numit-o „legea pumnului în gurã“, în care este stipulatã, negru pe alb, interzicerea promovãrii unor simboluri care sã aminteascã de diverse organizaþii sau persoane, inclusiv de conceptul de „legionar“. Apreciez, aºadar, curajul companiilor de publicitate care au preluat, în mod ferm, mesajul strãzii, ºi aici vreau sã pledez în favoarea companiei germane de telefonie mobilã, care ºi-a fãcut un obiectiv din a-i acapara pe cei care lucreazã în multinaþionale. Totuºi, aceºtia ignorã total sentimentul pe care acea reclamã îl stîrneºte celorlalþi, ºi anume, o potenþialã repulsie, mai ales cã mesajul „libertate“, spus cu patos pseudo-politic, mutã tribuna Parlamentului într-o zonã pe care o dorim liberã de politicã. Totodatã, este de apreciat mesajul pe care compania îl trimite în piaþã, asociind conceptul de libertate cu manifestaþiile care au avut loc în stradã, ºi nu cu alegerile libere ºi cu votul popular, un lucru lãudabil, avînd în vedere cã politicienii români au distrus însuºi conceptul de democraþie din România. Asocierea acestui mesaj cu simbolul legionar, care a promovat românismul de-a lungul scurtei sale istorii, ar putea fi de bun augur pentru români ºi politicieni, care ar trebui sã adopte acest mod de gîndire cît mai curînd posibil. Libertatea de a manifesta ºi de a iubi România trebuie sã primeze în absolut toate iniþiativele celor care se aflã la cîrma þãrii. În ceea ce priveºte compania producãtoare de bere, campania este mult mai sugestivã - rãpesc un tînãr dintr-un „meeting“ ºi îl duc sã petreacã, un fel de strigãt de ajutor pe care cei care lucreazã în marile companii îl transmit celor care îºi trãiesc viaþa. Asocierea acestor reclame cu un simbol care a promovat românismul ar putea fi binevenit, în contextul în care este totuºi timpul ca politicienii, dar ºi cei care doresc o Românie puternicã trebuie sã înceapã sã ºi-l asume.

Ortodox. De ce? Pentru cã între aceste douã date s-a realizat un lucru mare. ªi iarãºi cred cã nu au fost întîmplãtoare, cum nimic nu este întîmplãtor pe lumea asta. Iatã de ce: în primul rînd, ne-am spãlat spiritual în Izvorul Tãmãduirii, bineînþeles, metaforic, dupã care plecãm la luptã cu „balaurul”, în cazul de faþã, tot metaforic, Adrian Popescu, pentru a-l rãpune, aºa cum a fãcut Sfîntul Gheorghe. Nu sîntem violenþi, acestea sînt doar pilde, ºi din punct de vedere ipotetic ºi în plan spiritual putem spune cã sîntem hotãrîþi „sã ucidem balaurul”, care e spiritul rãului. Dar asta e doar o altã figurã de stil, transpusã în realitate prin detronarea, efectivã, de pe scaunul care i-a aparþinut unui mare OM, Corneliu Vadim Tudor, a lui Adrian Popescu. Aºa sã ne ajute Dumnezeu! P.S.: Le spun celor care ne sînt împotrivã doar atît: feriþi-vã de puterea credinþei ºi a dorinþei de a face bine. Cãci ea poate muta munþii din loc, darãmite un interimat bazat pe gînduri necurate!


Pag. a 8-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ România a declarat stare de urgenþã

Iohannis lanseazã volumul „Fã paºi!“ Cu prilejul vizitei private în Spania, preºedintele României, Klaus Iohannis, lanseazã volumul „Fã paºi!“, o continuare a primei cãrþi lansate în 2014, „Pas cu pas“. Opera, care a vãzut „lumina zilei“ în sãptãmîna Luminatã, reprezintã lupta de zi cu zi pe care preºedintele ºi distinsa lui soþie o duc din poziþia de lideri ai României, precum ºi greutãþile pe care le întîmpinã cînd este vorba de alegerea viitoarelor destinaþii de vacanþã. Volumul „Fã paºi!“ este, în realitate, un îndemn al preºedintelui cãtre românii care încã mai sînt în þarã, ca aceºtia sã înþeleagã cã e bine sã emigreze pentru a-l realege preºedinte peste cîþiva ani, ºtiind cã Diaspora a fost mereu alãturi de geniul lui politic. Prin „Fã paºi!“, Iohannis atinge noi culmi ale spiritului liber ºi înþelept care îl caracterizeazã, fiind practic de neatins în lupta lui împotriva Poporului Român, luptã începutã probabil încã din luna noiembrie 2014. „Am convingerea cã voi rãmîne în Istoria Românilor ca fiind cel mai dinamic preºedinte, un «preºedinte-soare», care nu invocã potopul sã vinã dupã el, ci DNA-ul“, a declarat Iohannis, oferindu-le autografe românilor stabiliþi în Spania, cei mai înfocaþi alegãtori ai actualului „lider“ al României.

Pentru prima oarã în ultima sutã de ani, România este nevoitã sã apeleze la þãrile vecine pentru a face faþã urmãrilor Sãrbãtorilor Pascale. Numãrul celor prea îndopaþi cu specialitãþi culinare de Paºte a depãºit capacitatea serviciului de ambulanþã, astfel încît Guvernul Grindeanu a fost nevoit sã apeleze la þãrile vecine pentru suplimentarea numãrului de Salvãri.

„Dacã pînã acum ne îmbãtam cu apã rece cã avem un sistem de sãnãtate puternic, care poate face faþã inclusiv unui cutremur, acum ºtim cã sîntem total depãºiþi“, a declarat Grindeanu, primul birocrat de la Palatul Victoria, adãugînd cã „am suplimentat cu 500 de noi unitãþi numãrul ambulanþelor din România, necesarul maxim fiind alocat judeþelor din sud ºi din Moldova, în Ardeal nefiind încã nevoie, din fericire lipsa unei autostrãzi fãcînd practic imposibilã intervenþia acolo“. Din totalul de 500, cele mai multe ambulanþe au fost puse la dispoziþie de cãtre Republica Moldova ºi Serbia, Bulgaria avînd probleme mari cu românii care petreceau Paºtele pe litoralul bulgãresc, iar Serbia ºi-a amintit cã Sebastian Ghiþã va suporta costul acestui ajutor. Sãrbãtorile Pascale au fost, ca în fiecare an, un prilej de a pune la încercare serviciul de ambulanþã ºi sistemul de sãnãtate. Românii traverseazã, pe lîngã Învierea lui Isus, ºi îndoparea cu specialitãþi culinare, consumate în cantitãþi industriale, cît sã ajungã pînã la Crãciun. „Vom face o propunere companiilor multinaþionale sã inventeze urgent un motiv de decimat curcanii de Rusalii, astfel încît sã avem puntea atît de necesarã calmãrii dorinþei de îndopare a românilor“, a mai precizat Grindeanu.

Dezmembrarea României Cu doar o jumãtate de litru de vodcã bãutã, pe nerãsuflate, am reuºit sã facem un salt în timp, pînã în anul 2025! Aruncînd o privire în jur, am vãzut cã, pînã la urmã, mult-discutatul ÞINUT SECUIESC ºi-a obþinut autonomia. Dar nu singur. România s-a fãrîmiþat în nenumãrate astfel de „þinuturi” autoproclamate cum i-a tãiat capul pe cei interesaþi. Knezate, voievodate, regate, califate etc. Iatã telegramele de felicitare primite de Guvernatorul Þinutului Secuiesc: „Haolio, bafto delo ºi la mai mare!“ - Sile Corcodel - Împãratul romilor lingurari. „Miºto! V-aþi descurcatãrã“ - Pardaillan Van Damme - Regele romilor rudari. „Tineþi-o tot aºa!“ Jardel I - Þarul romilor lãutari. „Sã mor în puºcãrie de nu sînteþi tari!“ - Parpanghel – Padiºahul romilor ursari. „Bravo, mînca-v-aº!“ - Angheluº Fermecãtorul -

C A R I C A T U R I

Medalie omagialã pentru politicienii corupþi Parlamentul României intenþioneazã sã suplimenteze lotul de medalii omagiale pe care un preºedinte îl poate oferi, prin instituirea distincþiei „Crin Halaicu“ în grad de cavaler. „Aceastã medalie se va acorda tuturor politicienilor corupþi ºi foarte bogaþi, care au trãit toatã viaþa din salariile de la stat, ºi care reuºesc sã iasã din politicã fãrã sã aibã nici un stres legal“, a declarat Meriºor Vlascã, iniþiatorul acestui proiect de lege. Medalia va fi din aur de 24 de carate ºi va avea inscripþionat profilul maestrului Halaicu, avînd pe fundal schiþa conacului în care trãieºte, iar pe margine va fi brodat, cu litere de diamant, textul „cinstiþi ºi puri sînt cei neprinºi“.

Ayatolahhul romilor nomazi. „Aþi pus-o, janghinoºilor!“ - Romicã Balaoacheº - mandarinul romilor ciorditori. „Sã fie cu noroc!“ - Cioaca Ciripel - Sultanul romilor maneliºti. „Sã moarã Veta de n-aþi fost buni!“ - Lambru cel Mare - Voievodul romilor zlãtari. „La mai mare!“ Danciu Brebenel - Shogunul romilor spoitori. ªi astea sînt doar cîteva dintre miile de telegrame oficiale primite! * * *

Gãina pe judeþe * Alba - Ai o gãinã, dar ea este foarte molcomã. Face un ou ºi pînã sã înceapã sã cotcodãceascã, pentru a-þi da de ºtire, oul este deja vechi ºi lanþul de magazine cu care ai contract nu þi-l mai acceptã. * Vaslui - Ai o gãinã. ªapte derbedei sar gardul ºi þi-o violeazã cu sãlbãticie. Cînd gãina leºinã, haima-

Medalia vine la pachet cu un set de avantaje pentru cei care o primesc. Printre ele enumerãm un sarcofag din aur, unde sã fie îngropaþi, o ladã plinã cu dosare ale celor care ar putea sã îi acuze vreodatã de ceva, precum ºi un post de lector la Institutul de Înalte Studii Politice, secþia „Cum sã scapi nepedepsit ºi sã rãmîi cu banii“, destinatã tinerilor politicieni. Decizia de introducere a acestei medalii în panoplia Statului Român a fost întîmpinatã cu mari emoþii atît de politicieni, cît ºi de cãtre cel care îi oferã, cu modestie, numele, Crin Halaicu, acesta exclamînd în faþa camerelor reunite ale Parlamentului un îndemn extrem de încurajator: „Vedeþi cã se poate!?“.

Rubricã realizatã de DAN ALEXANDRU nalele îi toarnã apã rece ºi mãlai pe cioc, ca amãrîta sã-ºi revinã ºi ei s-o poatã viola în continuare. Poliþia îi aresteazã pe toþi, dar judecãtorii decid ca în arest sã rãmînã doar gãina ta. * Vîlcea - Ai o gãinã. Este aleasã primar interimar, dar consilierii o contestã pe motiv cã nu e moþatã. * Arad - Ai o gãinã, dar vameºii o bãnuiesc de trafic cu þigãri ºi þi-o jumulesc în cãutarea mãrfii de contrabandã. De emoþie, gãina face un ou. Vameºii îl confiscã pe motiv cã nu este însoþit de actele necesare. * Ilfov - Ai o gãinã. La patru dimineaþa, mascaþii de la DIICOT sparg uºa coteþului ºi þi-o umflã. La cinci dimineaþa, îºi dau seama cã descinderea trebuia fãcutã alãturi, la Nuþu Cãmãtaru, ºi îþi înapoiazã gãina. Bãtutã bine, dar întreagã. CONSTANTIN VÂLSAN P.S.: Aceste materiale sînt din categoria pamfletelor ºi trebuie tratate ca atare.

C A R I C A T U R I


Pag. a 9-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC Sanssouci palatul din grãdini Aflat în apropiere de Potsdam, palatul Sanssouci a fost construit de regele Prusiei, Frederic al II-lea, ºi inaugurat printr-un banchet strãlucitor în 1747. Numele palatului nu era ales întîmplãtor: „fãrã griji”. Fusese numit astfel tocmai pentru cã regele îl concepuse ca un loc de odihnã. Aici se putea retrage departe de obligaþiile curþii, dedicîndu-se muzicii, discuþiilor ºi dezbaterilor filosofice cu învãþaþii vremii. În calitate de principe moºtenitor, era într-un conflict permanent cu tatãl sãu, Frederic Wilhelm I, poreclit „regele-soldat” ºi renumit pentru severitatea lui. Artist ca formaþie, Frederic al II-lea s-a urcat pe tronul þãrii la vîrsta de 28 de ani, în 1740, dar, ajuns rege, îi uimeºte pe toþi prin noua politicã rãzboinicã pe care o duce. Profitînd de slãbiciunea Habsburgilor, de dupã urcarea pe tron a Mariei Tereza, el invadeazã Silezia ºi duce trei rãzboaie împotriva Austriei, fãcînd din statul prusac o mare putere în Europa. În timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, regele a început ridicarea palatului Sanssouci, conducînd în acelaºi timp ºi armata, ºi construcþia, primind informaþii permanente de la arhitectul prieten Georg Wencelaus von Knobelsdorff, care concepuse planurile ºi supraveghea lucrãrile. Construcþia a început în aprilie 1475, pe locul unde exista deja o vie. Dupã cît se pare, modelul a reprezentat un echivalent al Castelului Marly din Franþa. O colonadã semicircularã se înãlþa în zona de primire ºi, dinspre grãdinã, se intra în castel pe o scarã elegantã cu 132 de trepte. O cupolã arãmie dãdea un farmec deosebit clãdirii de culoare ocru-gãlbui cu numai 12 camere. Una dintre cele mai frumoase era camera de muzicã, avînd decoraþii murale în stil rococo. Sala de Marmurã, cu 16 coloane duble, era locul în care Frederic aduna savanþii ºi filosofii la celebra „masã rotundã”.

Cuibuºorul de nebunii al aristocraþiei româneºti (1) Palatul familiei Chrissoveloni, din localitatea Ghidigeni, judeþul Galaþi, era cunoscut, înainte de instaurarea comunismului în România, ca unul dintre cele mai selecte locuri de distracþie din Regat. Acum, domeniul mai aminteºte doar palid de grandoarea de altãdatã. Deºi pare destul de greu de crezut, pînã acum cîteva decenii, lumea bunã din România obiºnuia sã petreacã opulent, deseori într-un loc ascuns de ochii indiscreþi, aflat undeva la jumãtatea drumului dintre Tecuci ºi

MOZAIC El nu s-a bucurat, însã, de liniºtea acestui palat, cel mai frumos din Landul Brandenburg, pentru cã, în scurtã vreme, a devenit sediul guvernului regal. Parcul, de circa 300 de hectare, a fost conceput de acelaºi arhitect Knobelsdorff. Acesta este decorat cu grote, fîntîni, insule, temple, izvoare, totul în stil baroc. Aici au fost construite ºi cîteva clãdiri comandate special de Frederic al II-lea. Pe lîngã celebra galerie cu statui s-au înãlþat Casa de oaspeþi Neue Kammern, poarta cu obelisc ºi Casa Chinezeascã a Ceaiului. Între 1763 ºi 1769, a fost realizat Noul Palat, o construcþie elegantã ºi impunãtoare, în care, însã, Frederic cel Mare nu a locuit niciodatã, rãmînînd credincios micului Sanssouci.

În Secolul al XIX-lea, palatul a devenit reºedinþa lui Frederic-Guillaume al IV-lea ºi a fost lãrgit de arhitectul Ludwig Persius, cu înfrumuseþarea fiind însãrcinat Ferdinand von Armin. Dupã al II-lea rãzboi mondial, a constituit una dintre atracþiile turistice ale Germaniei Democrate, iar dupã unificarea þãrii, au fost aduse aici, în 1991, rãmãºiþele pãmînteºti ale lui Frederic. În acest fel, a fost îndeplinitã ultima dorinþã a ctitorului, înmormîntat, iniþial, în biserica garnizoanei, din Potsdam. IRINA STOICA (Revista „Magazin“) magnaþii industriei, marii moºieri ºi o adevãratã pleiadã de miniºtri ºi de artiºti de renume. Existã nenumãrate relatãri în presa Secolului XX, în care se pomeneºte de petrecerile faraonice de la Ghidigeni, unele de-a dreptul deocheate, altele cuprinse de fastul pretins de capetele încoronate care-ºi fãcuserã obiceiul de a se relaxa, mai ales vara ºi toamna, în palatul aparþinînd puternicei familii de bancheri greci Chrissoveloni (care, printre altele, a mai deþinut douã palate splendide ºi în Bucureºti, unul transformat, în prezent, într-o superbã librãrie).

A aparþinut prinþului Mavrocordat Moºia de la Ghidigeni a fost cumpãratã de Nicolae Chrissoveloni de la Dimitrie Mavrocordat, în 1879. Opt ani mai tîrziu, în 1887, acesta a construit conacul ºi anexele sale, care ocupã în total o suprafaþã de aproape douã hectare. Clãdirile au o puternicã influenþã a arhitecturii de facturã romanticã existentã în Secolul al XIXlea. „Grãdina din faþa conacului, plinã de trandafiri, amenajatã dupã moda francezã, cele douã bazine cu apã care strãjuiesc intrarea în conac, pista de popice ºi cele

Bîrlad, la poalele unui deal acoperit cu pãduri seculare. Cunoscut ºi sub denumirea de Palatul Plãcerilor, impozantul conac Chrissoveloni de la Ghidigeni, judeþul Galaþi – cãci despre el este vorba - i-a gãzduit, vreme de mai bine de o jumãtate de secol, pe cei mai de seamã reprezentanþi ai aristocraþiei româneºti, începînd cu regele Ferdinand ºi cu regina Maria ºi continuînd cu

MOZAIC Sfatul medicului

Secretul pentru a avea oase sãnãtoase Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Secretul pentru a avea oase sãnãtoase nu stã întotdeauna în administrarea de doze mari de suplimente cu calciu sau medicamente pentru tratarea osteoporozei, mai ales atunci cînd nu suferim de lipsa acestora, sau de osteoporozã. Cele douã metode, mai degrabã, îþi vor înrãutãþi starea de sãnãtate, dacã nu sînt recomandate de cãtre un medic specialist. Este foarte important sã acþionãm asupra cauzei, ºi nu asupra efectului, iar prevenþia este mai bunã decît tratarea. Iatã cîteva sfaturi pentru a avea oase puternice la orice vîrstã. 1) Una dintre principalele cauze pentru slãbirea oaselor este, de fapt, dezechilibrul hormonal. Estrogenul, testosteronul ºi alþi hormoni naturali sînt factori-cheie, care regleazã sãnãtatea oaselor. La femei, estrogenul este principalul hormon care regleazã sãnãtatea oaselor, iar progesteronul controleazã rata cu care aceste oase se reconstruiesc. Însã, cel mai puternic hormon în construirea oaselor, atît la bãrbaþi, cît ºi la femei, se pare cã este testosteronul. 2) Consumaþi alimente bogate în magneziu, zinc, iod ºi alte microminerale. Majoritatea oamenilor au în mod grav deficienþe în minerale importante atît pentru oase, dar ºi pentru întregul organism. Minerale precum magneziu, zinc, siliciu, potasiu, fosfor sau iod sînt extrem de importante în funcþionarea optimã a organismului. 3) Faceþi exerciþii fizice regulat. Inactivitatea fizicã este un alt contributor major ºi un factor important în pierderea masei osoase sau în slãbirea oaselor. Pentru ca organismul tãu sã ºtie cã are nevoie sã producã în continuare mai mult þesut osos, corpul trebuie solicitat. Acest lucru înseamnã cã trebuie sã vã implicaþi în mod regulat în activitãþi care solicitã atît oasele, cît ºi muºchii corpului, activitãþi aerobe, dar ºi anaerobe. Aceastã presiune funcþioneazã foarte bine în mod special cînd este combinatã cu o alimentaþie plinã de nutrienþi necesari formãrii ºi creºterii sãnãtoase a oaselor ºi muºchilor. 4) Staþi la soare. Dacã ºtiþi importanþa vitaminei D, probabil cã osteoporoza, fracturile ºi alte probleme legate de sãnãtatea oaselor ar fi fost mult mai rare. Vitamina D este elementul principal prin care corpul poate absorbi nu numai claciul, dar ºi fosforul, magneziul, zincul ºi alþi nutrienþi, de care organismul are nevoie pentru a construi oase sãnãtoase. Cea mai bunã metodã de a obþine vitamina D este prin expunerea pielii la soare pe o porþiune cît mai largã în intervalul orar optim. Încercaþi sã faceþi acest lucru zilnic pentru cel puþin 15 minute. www.artroscopiedegenunchi.ro

Regina Maria venea deseori sã se relaxeze

douã terenuri de tenis, din care unul acoperit (singurul din România, la acel moment) – toate trãdeazã eleganþã, bun-gust, stil”, ne explicã Marius Mitrof, consilier la Direcþia pentru Culturã ºi Patrimoniu a judeþului Galaþi. Construit pe douã nivele, în stilul academismului francez, palatul aminteºte ºi de originea elenã a proprietarului. Edificiul, compus iniþial dintr-un singur corp, construit din piatrã, cãrãmidã, lemn ºi acoperit cu ardezie, la origini, are o planimetrie rectangularã. La parter se aflau saloanele ºi sufrageriile, iar la etaj – dormitoarele.

Numeroase mãrturii istorice indicã faptul cã regina Maria îºi fãcuse o obiºnuinþã în a se refugia la palatul de la Ghidigeni împreunã cu doamnele sale de companie, bucurîndu-se de plãcuta gãzduire a Elenei Chrissoveloni, fiica lui Nicolae Chrissoveloni. Grigore Gafencu era, alãturi de Dimitrie Ghica, Balº, Negropontes ºi alte personalitãþi, un prieten aproape nelipsit la conacul familiei Chrissoveloni. Aici se jucau tenis, popice, fãceau înot, plimbãri ºi cãlãrie. Tot pe domeniul de Ghidigeni aveau loc partide de vînãtoare minuþios organizate, fapt ce aminteºte de celebrele partide de la domeniul de la Balc al lui Ion Þiriac. Fazanii erau crescuþi în crescãtorie ºi li se dãdea drumul în pãdure cu o sãptãmînã înainte de partida de vînãtoare. (va urma) COSTEL CRÎNGAN


Pag. a 10-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Sã ne cinstim sfinþii închisorilor (2) Un alt loc important în amintirile lui Ion Ianolide îl ocupã ºi pastorul protestant Richard Wurmbrand (19092001), un evreu creºtinat. Ca ºi N. Stenhardt, care s-a botezat în puºcãrie (pãrintele Mina Dobzeu l-a botezat la Aiud, între paturile din celulã, cu apa dintr-un ibric), R. Wurmbrand a trecut la creºtinism dupã ce aderase la o miºcare din Suedia, care milita pentru creºtinarea tuturor evreilor din România. ,,O altã figurã, cu totul aparte – de data aceasta nu prin sfinþenie, ci prin tragism – între deþinuþii penitenciarului-sanatoriu Tg. Ocna, a fost pastorul evreu R.W.” – îºi începe I. Ianolide evocarea. Era un bãrbat frumos R. Wurmbrand, înalt, blond ºi cu profil semitic. Era murdar de sus pînã jos. Cãmaºa, cîndva albã, putrezise. Avea caverne în ambii plãmîni. Rãnit la coate ºi la ºolduri, el þipa înfiorãtor: ,,Isuse! Isuse!”. Provenea dintr-o familie de evrei modeºti. Tatãl îi murise de tînãr, ºi cei 4 copii rãmãseserã în grija mamei. La 16 ani, a plecat la Paris, chemat de un unchi. Prin acest unchi, tînãrul Wurmbrand l-a cunoscut pe ambasadorul URSS la Paris, care l-a chemat la Moscova, unde a învãþat marxism-leninismul. În 1940, a ajuns pastorul comunitãþii evreieºti lutherane, care, prin eforturile Ambasadei Suediei, se ocupa de creºtinarea evreilor din România. Cu acea ocazie, rabinul-ºef Alexandru ªafran i-a criticat pe creºtini cã îi prigonesc pe evrei ºi a ameninþat cu rãzbunarea, cãci ei, evreii, meritã totul, fiind poporul ales. Creºtinii au îngheþat de fricã. Atunci a luat cuvîntul Richard Wurmbrand, care, aºa cum relateazã Ion Ianolide în cartea sa, a rostit o filipicã, rãmasã, pînã astãzi, de necombãtut. - Voi sînteþi vinovaþi!, ar fi strigat R. Wurmbrand uitîndu-se fix la ªafran. Pãcatele voastre au urcat pînã la cer. Voi uneltiþi, voi împilaþi, voi minþiþi împotriva lui Christos ºi a Bisericii Sale. Fiindcã L-aþi ucis pe Christos, aþi pierdut dreptul de popor ales ºi nu vã rãmîne decît sã vã pocãiþãi ºi sã vã încreºtinaþi! Întrucît Cel pe Care Îl prigoniþi este Cel vestit de patriarhi ºi prooroci. În afara lui Christos nu aveþi mîntuire!... Sala aplauda furtunos, cãci adevãrul ieºise la luminã. Rabinul fãcea spume, ºi Ana Pauker dãduse ordinul sã fie întreruptã radiodifuzarea discursului. Dacã R. Wurmbrand n-ar fi ieºit pe o uºã lãturalnicã, evreii care aºteptau afarã din salã l-ar fi linºat. În perioada care a urmat, el a primit ameninþãri cu moartea din partea evreilor din România. Ar fi vrut sã meargã ºi el în Palestina, dupã mama ºi cei 3 fraþi ai sãi, dar i s-a spus cã va muri negreºit acolo. Atît de mare era fanatismul religios al evreilor din toatã lumea. În 1948, R. Wurmbrand a fost arestat pe stradã ºi dus la Securitate.

Acolo a intrat pe mîinile colonelului Dulgheru (de fapt, Durenberger), care, dupã ce l-a torturat, l-a expediat în lagãrul de la Tg. Ocna, unde s-a întîlnit cu Valeriu Gafencu. Chestiunea care se discuta acolo era aceasta: ,,Oare cine este mai mare, Marx, sau Christos?”. Prin întîlnirea celor doi, inteligenþa speculativã impregnatã de marxism a lui R. Wurmbrand se ciocnea cu gîndirea lucidã, profundã, dar smeritã, a lui Gafencu. Deþinuþii din camerã, care se închinau la Christos, respingeau categoric teoriile lui Marx. - Fraþilor!, a clamat Gafencu. Omul acesta, comunist în tinereþe, este chinuit de propriul trecut. Trebuie sã-l înþelegem, dar ºi sã-l lãmurim. Marx cutremurã un secol. Principiile lui duc la robie, tiranie politicã ºi mutilarea spiritualã a oamenilor. R.W. pãrea cã a înþeles, dar, într-o altã zi, el a spus: - Existã totuºi un antisemitism creºtin. S-au fãcut crime ºi abuzuri... Gafencu i-a rãspuns: - Din partea cui? Cine au provocat primii, evreii pe creºtini, sau creºtinii pe evrei? Oare apartenenþa la ,,seminþia sfîntã” absolvã de rãspundere orice evreu, de orice faptã? Iatã, ,,reeducarea” din închisorile comuniste este condusã de Ana Pauker, coloneii Zeller, Dulgheru ºi alþi evrei. Vã solidarizaþi cu crimele lor? E vremea sã renunþaþi la solidaritatea în rãu bazatã pe orgoliul rasial, a mai spus Gafencu în încheiere. Cînd vor trece cu toþii la creºtinism, atunci poporul evreu va fi mîntuit! - Atunci românii de ce sînt antisemiþi?, nu s-a lãsat Wurmbrand. - Românii nu sînt antisemiþi, sînt naþionaliºti, i-a rãspuns Gafencu. Noi ne-am nãscut prin fire români, dar prin Har ºi prin Adevãr sîntem creºtini. Evreii nu sînt creºtini nici dupã 2.000 de ani! Naþionalismul românilor nu este ºovin, nici imperialist, nici rasist, ci decurge firesc din îmbinarea dintre credinþã ºi felul nostru propriu de viaþã. Prin Christos, toate neamurile au format Noul Israel, ºi cu aceastã conºtiinþã tratãm noi problema naþionalã, inclusiv problema evreiascã. - ªi cu toate acestea, voi, românii, sînteþi antisemiþi!, a insistat Wurmbrand. - Am mai spus: nu sîntem antisemiþi, ºi toate relele care vin asupra voastrã sînt numai din vina evreilor. Nu înþelegeþi cã ispãºiþi pentru sîngele nevinovat pe care l-aþi vãrsat ºi pe care continuaþi sã-l urîþi? Noi iubim poporul evreu ºi-l dorim mîntuit, dar trebuie sã-i spunem adevãrul, aºa cum ºi Domnul i l-a spus atunci.

Scurta ºi tragica viaþã a lui Dinu Lipatti

cãutat siguranþa la Geneva. Era anul 1943, anul în care apar ºi primele semne ale bolii sale, misterioasã la vremea aceea. Doctorii nu aveau nici cea mai vagã idee ce sã facã sã-i calmeze stãrile persistente de slãbiciune ºi febrã, neºtiind cã acestea erau simptome pentru o formã de cancer al sîngelui. Nu a primit nici un diagnostic final pînã în anul 1947, cînd s-a cãsãtorit cu pianista Madeleine Cantacuzino. Starea sa de sãnãtate s-a deteriorat atît de mult, încît s-a vãzut nevoit sã mai reducã din activitatea concertisticã.

În urmã cu un secol, într-o Românie aflatã în mijlocul rãzboiului, cu un viitor pus sub semnul întrebãrii, la 19 martie 1917, se nãºtea, la Bucureºti, pianistul Dinu Lipatti. Circumstanþele tumultuoase în care a ales sã îºi înceapã viaþa pãlesc, dacã stãm sã ne gîndim cã adevãrata tragedie este, de fapt, cît de scurtã a fost viaþa pianistului. Longevitatea pare sã fie un dar rar al pianiºtilor, mai mult decît pentru alþi muzicieni. Arthur Rubinstein ºi Mieczyslaw Horszowski au dat ultimele recitaluri la 89, respectiv 100 de ani, iar cu cîþiva ani în urmã, Menahem Pressler, care a fugit din calea naziºtilor pe cînd era adolescent, a revenit la Berlin la vîrsta de 90 de ani pentru a debuta cu Filarmonica. În schimb, o aurã miticã înconjoarã acei pianiºti care au murit tineri, aºa cum s-a întîmplat ºi cu Dinu Lipatti, care a trãit numai 33 de ani, înainte sã moarã din cauza limfomului Hodgkin, boalã care l-a chinuit în ultimii ani ai vieþii.

În vremea rãzboiului, a cãutat siguranþa în Elveþia A crescut într-o casã de muzicieni, cu o mamã pianistã ºi un tatã violonist, care a studiat cu faimosul pedagog Carl Flesch ºi cu spaniolul Pablo de Sarasate. Ca ºi cum „pedigree-ul“ bãiatului cerea perpetuarea talentului muzical în familie, naºul sãu a fost nimeni altul decît violonistul ºi compozitorul George Enescu, cel mai apreciat muzician român. A început lecþiile cu mama sa la vîrsta de 4 ani ºi, curînd, a reuºit sã cîºtige ºi cîteva premii, nu numai pentru interpretãrile la pian, dar ºi pentru compoziþii. (Mai tîrziu va deveni un profesor ºi critic foarte stimat.) În 1933 a participat la Concursul Internaþional de Muzicã de la Viena, dar a ieºit pe locul al doilea, fapt ce a determinat retragerea, în semn de protest, a unuia dintre membrii juriului, Alfred Cortot, care a apreciat interpretarea sa ca meritînd locul întîi. Cortot l-a luat pe Lipatti ca elev al sãu la ªcoala Normalã de Muzicã din Paris, unde a studiat cu Nadia Boulanger, Paul Dukas ºi Charles Munch. Astfel, în scurt timp, tînãrul Lipatti îºi începe cariera, care avea sã fie întreruptã doar de al II-lea rãzboi mondial. Lipatti a revenit în România, dar a

Boala începe sã se facã simþitã A continuat sã predea la Conservatorul din Geneva, iar pauzele de respiro între reprizele de injecþii cu cortizon, ceva nou la vremea respectivã, i-au permis în anii urmãtori sã facã înregistrãri, extrem de valoroase ºi în ziua de azi. Cortizonul nu avea sã rezolve problema. Nu era vorba numai de stãri de obosealã ºi de febrã, ci apãruserã ºi dureri de nesuportat în braþe. În afarã de surzenie, nu ne-am putea gîndi la un destin mai dramatic pentru un pianist. Thomas Mann a spus, odatã, cã suferinþa lui Lipatti a fost compensatã numai de profunda sa spiritualitate.

Ultimul concert La 16 septembrie 1950, Dinu Lipatti a cîntat la festivalul din oraºul Besançon, din estul Franþei, nu departe de graniþa cu Elveþia. A fost o interpretare care a devenit o adevãratã lecþie de muzicã. Se punea întrebarea legitimã dacã Lipatti va mai putea sã cînte. În zilele de dinainte de recital, starea sa de sãnãtate a devenit extrem de precarã. Pînã la amiaza zilei de 16 septembrie, a fãcut febrã mare, iar doctorii îl implorau sã nu meargã sã cînte. Lipatti a fãcut o injecþie cu cortizon ºi s-a dus la Sala Parlamentului. A pãºit încet spre scenã ºi a intrat îngîndurat, iar odatã ce aplauzele au încetat, s-a încãlzit cu un arpeggio simplu. Apoi a început sã cînte.

O interpretare mai mult decît specialã Ar fi destul de facil sã lãsãm ca tot ceea ce ºtim despre viaþa unui muzician sã influenþeze modul în care percepem o anumitã interpretare sau înregistrare. Dar în cazul lui Lipatti, cum ar putea fi altfel? Cît de greu i-a fost sã se îmbrace ºi sã aparã în faþa publicului în acea zi ºi, lãsat singur, sã cînte timp de mai mult de o orã? Violonistul Yehudi Menuhin l-a descris pe Lipatti ca „o manifestare a unei lumi spirituale, rezistentã

ALBUMUL CU POZE RARE

Pianistul Dinu Lipatti, în 1935, împreunã cu Alfred Corot, al cãrui student preferat a fost, în perioada studiilor efectuate la Paris. - Dar voi i-aþi ucis pe evrei la abator, spînzuraþi, ca animalele... legionarii... - A fost o înscenare josnicã! Nu existã probe serioase ca vreun evreu sã fi fost spînzurat în abator. Existã ºi evrei care ºtiu asta foarte bine. - Dar evreii uciºi în Pãdurea Jilava?... - Acela a fost un act necontrolat al unor fanatici, într-o împrejurare socialã tulbure. Dar dacã puneþi aceste crime pe seama legionarilor, atunci sã fie puse pe seama tuturor evreilor ºi crimele sãvîrºite de Elena Lupescu sau de Ana Pauker ºi de toþi evreii stãpîni pe Securitate... Din pãcate, caracterul speculativ ºi alunecos al lui R.W. a fost remarcat ºi de I. Ianolide. Iatã ce spune el în încheierea relatãrii sale: ,,În anul 1964, R.W. a fost eliberat împreunã cu alþi deþinuþi. La puþinã vreme, americanii l-au luat în America, unde a scris multe cãrþi în care, din pãcate, a demonstrat cã a uitat adevãrul ortodox. A uitat ºi cã a fost botezat. L-a uitat ºi pe Gafencu, care îl salvase de la moarte, oferindu-i propria dozã de streptomicinã. Cînd i-am scris ºi l-am rugat sã mã ajute sã ajung ºi eu în America, m-a refuzat pe motiv cã americanii nu-i agreeazã pe fasciºti...”. Sfîrºit PAUL SUDITU la toate durerile ºi suferinþele“, iar asta pare sã reiasã din acel extraordinar recital, de la primele note din ,,Partita nr. 1”, de Bach, despre care mulþi spun cã este bogatã în tonuri de culoare pe care artistul le-a atins cu fiecare clapã. Într-un eseu descoperit printre hîrtiile sale, înainte de moarte, Lipatti scria: „Niciodatã sã nu tratezi o partiturã cu ochii mortului sau ai trecutului, pentru cã aceºtia s-ar putea sã nu-þi aducã altceva în schimb decît craniul lui Yorick“.

„Chopin-ul lui Lipatti nu se tînguie ºi nu suspinã“ Sudip Bose, de la ,,The American Scholar”, face o scurtã analizã a concertului lui Dinu Lipatti din acea searã memorabilã, acum, cînd s-au împlinit o sutã de ani de la naºterea sa: „Ascultaþi cu atenþie Partita de Bach, urmãriþi tempo-ul, fiecare inflexiune ºi fiecare frazã, ce par sã fie cu grijã luate în considerare, ca ºi cum Bach însuºi vorbeºte cu el, stînd pe scenã lîngã el. Nu mai puþin impresionante sînt Sonata în A minor K.310 a lui Mozart, grandioasã ºi intimã, cu multe drame. A urmat Chopin: un set de valsuri pentru a închide programul. Nu pot crede cã acestea sînt interpretãri ale unui om care se aflã în pragul morþii, atît sînt de vii, atît de vioaie ºi de elegante. Chopin-ul lui Lipatti nu se tînguie ºi nu suspinã. Mai degrabã, putem spune cã este rafinat, plin de fineþe, fãrã urmã de indulgenþã. ªi peste toate astea, am auzit inconfundabila atingere a aristocratului. Trebuia sã interpreteze 14 valsuri, dar pe mãsurã ce se apropia de final, începuse deja sã tremure. Chiar ºi rezistenþa sa de Prometeu a ajuns la limitã. Prea extenuat pentru a interpreta Valsul nr. 2 în A-bemol major de Chopin, Lipatti s-a ridicat ºi a ieºit din scenã, în liniºtea deplinã a sãlii, care nu era sigurã de ceea ce se întîmplã. Dar a revenit ºi, în loc de Chopin, a oferit publicului o piesã pe care o cîntase, în premierã, cu 15 ani în urmã, tot de Bach. Aceastã interpretare nu a fost, vai!, pãstratã în înregistrare, aºa cã nu putem decît sã ne imaginãm cã a sunat ca atunci cînd un om al cãrui organism este distrus de durere ºi rãpus de febrã a venit sã cînte acea piesã liniºtitã ºi seninã, cu o linie melodicã blîndã ºi o linie de contrapunct, ca un clopot. Lipatti urma sã moarã în mai puþin de trei luni, dar aceste note liniºtite, finale, aceastã concluzie a carierei sale, mult prea scurtã, trebuie sã fi fost la fel de purã precum o exprimare muzicalã pe care un artist ar putea sã o facã“. ANDREEA TUDORICÃ


Pag. a 11-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (7)

,,Povestiri din Canterbury“ Autor: Geoffrey Chaucer Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1387-1400 Editura: necunoscutã Forma literarã: colecþie de povestiri

Rezumat ,,Povestiri din Canterbury” este o colecþie de povestiri, în mare parte versificate, scrise la sfîrºitul Secolului al XIV-lea. Chaucer descrie planul pe care îl vor urma povestirile, într-un lung prolog, în care prezintã cele 29 de personaje care se întîlnesc cu gazda lor la Hanul Tabard, pregãtindu-se pentru un pelerinaj la mormîntul lui Thomas Becket, la Catedrala Canterbury. Ei se pun de acord ca, pentru a trece mai uºor peste lunga cãlãtorie, fiecare pelerin va spune patru poveºti, douã la dus ºi douã la întoarcere. Gazda va decide care este cea mai bunã poveste, cîºtigãtorul urmînd sã primeascã o cinã generoasã la han. Chaucer plãnuise ca volumul sãu sã conþinã 120 de povestiri, dar, murind în 1400, nu a mai apucat sã îºi desãvîrºeascã opera. Doar 24 dintre poveºti au rãmas. Dintre acestea, numai 20 sînt complete, douã sînt lãsate neterminate în mod voit, pelerinii cerînd povestitorilor sã se oprescã, ºi restul au rãmas neterminate, din cauza morþii lui Chaucer. Pelerinii acoperã toate straturile societãþii engleze de Secol XIV, de la cavalerul de viþã nobilã, boier de þarã ºi stareþã, pînã la modestul morar, bucãtar sau rãzeº. Nici una dintre categorii nu este scutitã de examinarea criticã a condiþiei umane, Chaucer folosindu-ºi personajele ºi poveºtile pentru a expune absurditãþile ºi nepotrivirile ce se puteau gãsi în toate pãturile societãþii. Cãlãtorii se ceartã, se întrerup ºi se criticã între ei, se îmbatã ºi se contrazic. Membrii ierarhiei bisericeºti sînt descriºi ca fiind corupþi, femeile, depravate, societatea fiind prezentatã în cele mai revelatoare detalii. Poveºtile îi reflectã pe povestitori, de la nobilul Cavaler, „modest ca o domniºoarã”, care descrie ideea absolutã ºi abstractã a feminitãþii, prin pura Emily, pînã la obscenul Morar, care o descrie pe a sa Alison ca pe un obiect fizic extrem de provocator. Limbajul ºi aluziile sexuale caracterizeazã cele mai multe dintre povestiri. „Povestea bucãtarului” descrie o „soþie care preacurvea pentru a-ºi duce zilele”. „Canace, cea care îºi iubea în mod pãcãtos propriul frate” ºi „cumplitul rege Antiochus, care a lipsit-o pe fiica lui de feciorie” - sînt doar cîteva cazuri de referiri la incest. „Povestea arendaºului” aminteºte de un morar pe nume Simpkin, a cãrui soþie era o „tîrfã josnicã”, ºi a cãrei fiicã avea „niºte fese mari, dar ºi sîni rotunzi”. „Povestirea tîrgoveþei din Bath”, una dintre cele mai cunoscute dintre povestirile ciclului, oferã niºte perspective ieºite din comun asupra femeii ºi a sexualitãþii. Prezentatã în pro-

LEGENDELE (între fantezie ºi realitate) (7) TRADIÞII ANCESTRALE (7) Balada Mioriþa, mesaj peste milenii Motto: „Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi pãmîntul ºi-l supuneþi; ºi stãpîniþi peste peºtii mãrilor, peste pãsãrile cerului, peste toate animalele, peste toate vietãþile ce se miºcã pe pãmînt ºi peste tot pãmîntul!” (Geneza, 1.28) Se ºtie cã Pãmîntul, pe lîngã miºcarea de rotaþie (în jurul axei) ºi miºcarea de revoluþie (în jurul Soarelui), mai executã douã miºcãri: de nutaþie ºi de precesie, miºcãri despre care strãmoºii noºtri, deºi pare o afirmaþie îndrãzneaþã, aveau cunoºtinþe temeinice, o confirmare în acest sens venind din partea lui Jordanes, care afirmã cã Dicineus, preotul lui Burebista, i-a învãþat pe geþi „...rînduiala celor XII semne (constelaþii), ºi cursul planetelor, ºi creºterea ºi descreºterea Lunii, ºi rotirea Soarelui, Astrologia ºi Astronomia, ºi ªtiinþele Naturale...”. Desigur, cum era de aºteptat, ºi de data aceasta, Jordanes (sau poate urmaºii sãi) comite o confuzie: este vorba nu de Deceneu, preotul lui Burebista (Secolul I î.Chr.), ci de Saturn Dochius, numit ºi Dikineus, sau Dicianu, primul reformator al geto-dacilor, care a trãit cu multe milenii înaintea lui Deceneu! Intenþia e clarã -

,,Povestiri din Canterbury” a fost expurgatã încã de la prima apariþie în Statele Unite, în 1908, în ediþia Everyman's Library. Dintre povestiri, 17 au fost traduse în limba englezã modernã, cu expurgãri semnificative, iar 7 au fost lãsate intacte, dar în engleza medie în care au fost scrise. În 1953, cartea a fost o victimã nevinovatã a „Spaimei Roºii”, cînd criticii au cerut Comisiei de Stat pentru Manuale, din Texas, sã interzicã ediþiile ,,Garden City” ale titlurilor ,,Povestiri din Canterbury” ºi ,,Moby Dick” din ºcoli. Cele douã cãrþi, în ediþiile respective, au fost acuzate de propagare a comunismului. Însã, de cele mai multe ori, cuvintele foarte directe ºi descrierile detaliate ale anumitor pãrþi ale corpului sau ale unor procese fiziologice au constituit principala grijã a pãrinþilor ºi a celor care selecteazã cãrþile din ºcoli. Astfel, aceste cuvinte sînt sistematic omise din cele mai multe ediþii, la fel procedîndu-se ºi în cazul blestemelor sau înjurãturilor, rostite de personajele textului original. Schimbãrile operate au dus la numeroase absurditãþi, care distrugeau stilul ilustrativ al respectivului secol, înlocuindu-l cu propoziþii insipide. Contestãrile au venit ºi la adresa celor mai cunoscute dintre povestiri, ºi chiar la adresa prologului, pãrinþii dorind ca asemenea „personaje nesãnãtoase” ºi „cuvinte vulgare” sã rãmînã departe de urechile copiilor lor. Limbajul ºi personajele au fãcut din aceste povestiri þinta atenþiei vigilente a pãrinþilor, profesorilor ºi a clericilor din diferite comunitãþi. În 1986, a început un foarte lung proces care dezbãtea folosirea unui manual ce includea „Povestirea morarului” ºi piesa lui Aristofan, ,,Lysistrata”, la cur-

surile de uman ale Liceului ,,Columbia”, din Lake City, Florida. Povestirea apãrea în volumul ,,The Humanities: Cultural Roots and Continuities, Volume I”, un manual aprobat de cãtre autoritãþi ºi care era deja în uz de 10 ani, fãrã a fi stîrnit vreo controversã. În 1985, fiica unui pastor fundamentalist s-a înscris la respectivul curs ºi a criticat cele douã fragmente din amintitele lucrãri, chiar dacã acelea nu erau lecturi obligatorii, ci doar pasaje la care se fãceau referiri, ºi care erau citite de cãtre profesor cu voce tare. În plîngerea oficialã, pastorul a prezentat motivele nemulþumirii sale ca fiind determinate de „sexualitatea explicitã”, de „limbajul vulgar”, ºi „promovarea emancipãrii femeii”. Obiecþiile sale exacte se referau la cuvinte indecente, precum ºi la modul jovial în care este prezentat adulterul. Un comitet de examinare compus din profesori de la respectivul liceu s-a întrunit ºi a discutat cele douã fragmente, apoi a deliberat ca manualul sã fie menþinut la curs, însã fãrã cele douã fragmente în cauzã. Consiliul director al ºcolii a respins sugestiile comitetului, votînd pentru confiscarea tuturor exemplarelor ºi pãstrarea lor în depozit. Dorind sã evite acuzaþia de cenzurã, membrii consiliului au votat, de asemenea, sã se permitã pãstrarea unui exemplar în bibliotecã, dar care sã fie disponibil lecturii, numai cu acordul pãrinþilor. În 1988, Uniunea Americanã pentru Libertãþi Civile a depus o plîngere iniþialã împotriva consiliului ºcolii, în procesul Virgil v. School Board of Columbia County, susþinînd cã mãsurile consiliului încãlcaserã drepturile la liberã exprimare ºi la libertatea de gîndire a elevilor. UALC ºi-a fundamentat poziþia pe o decizie luatã în cadrul procesului Board of education, Island Trees Union Free School District No. 26 v. Pico (1982), în care tribunalul a decis cã ºcoala încãlcase prevederile Primului Amendament, prin excluderea arbitrarã a unor cãrþi. Avocatul apãrãrii, pe de altã parte, s-a bazat pe cazul Hazelwood School District v. Kuhlmeier, deºi acest caz se aplica doar la drepturile administratorilor ºcolari de a cenzura articole din ziarul ºcolii, care fusese scris în cadrul unui curs de jurnalism, la liceu. Cazul s-a judecat ºi, în decizia sa la Virgil v. School Board of Columbia County (1989), judecãtorul a hotãrît cã precedentul Hazelwood este relevant pentru acest caz. Perspectiva limitatã a acestui caz în ceea ce priveºte Primul Amendament a fãcut ca decizia sã fie în favoarea consiliului ºcolar. În decizia la cazul Virgil, Curtea de Apel a conchis cã nu avusese loc nici o încãlcare constituþionalã, ºi consiliul director al ºcolii poate decide în privinþa cãrþilor, atîta timp cît „deciziile sînt în mod rezonabil legate” de „preocuparea pedagogicã legitimã” de a feri elevii „de anumite subiecte sensibile”. Declaraþia scrisã a consiliului, potrivit cãreia cele douã fragmente conþineau „sexualitate explicitã” ºi „vulgaritate excesivã”, a fost consideratã o dovadã suficientã pentru interzicerea volumului ,,The Humanities: Cultural Roots and Continuities”. Un apel a urmat sã fie înaintat la Curtea Supremã a Statelor Unite în 1988. Dupã mai mult de un an, partea vãtãmatã a aflat cã petiþia nici nu ajunsese la Curtea Supremã, din cauzã cã o secretarã a UALC uitase sã o trimitã. Decizia, în cele din urmã, a fost aceea de a nu mai continua cazul, întrucît ºansele de a primi o decizie favorabilã erau infime. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

minimalizarea trecutului poporului carpatic, care trebuie perceput aºa cum încearcã istoricii noºtri, de ani de zile, sã ni-l promoveze: necivilizat, incult, apãrut în Europa la sfîrºitul Mileniului I î.Chr. ºi, drept urmare, tributar tuturor migratorilor care l-au cãlcat ºi jefuit, pentru simplul motiv cã lor le datorãm civilizarea. Nutaþia se datoreazã perturbaþiilor produse de Lunã ºi Soare asupra miºcãrii de rotaþie a Pãmîntului. Referitor la aceastã miºcare, o informaþie interesantã o primim de la Diodor Sicul: XI.VII6. „Se povesteºte cã de la aceastã insulã (este vorba de Insula Peuce, actuala Insulã Albã, Insula ªerpilor - nota autorului) ºi pînã la Lunã, depãrtarea ar fi foarte micã ºi cã de acolo se pot foarte desluºit vedea în Lunã – ca ºi pe Pãmînt - ridicãturi de pãmînt. La fiecare 19 ani, zeul ar vizita insula, în rãstimpul acesta ºi astrele se reîntorc la punctul lor de plecare. ªi iatã, deci, pentru ce rãstimpul de 19 ani este numit la eleni anul lui Meton”. În tradiþia popularã româneascã se spune cã odatã la 19 ani „Soarele ºi Luna îºi repun cununa”, motiv pentru care numãrul 19 era considerat numãr sfînt la geto-daci, dar surpriza vine abia acum: miºcarea de nutaþie se exercitã în... 18 ani ºi ºase luni! Miºcarea de precesie, ca ºi nutaþia, se datoreazã atracþiei Lunii ºi Soarelui, dar ºi înclinaþiei axei terestre faþã de verticalã cu 23 de grade ºi 27 de minute (comparatã cu miºcarea unui titirez), ceea ce genereazã, pe de-o parte, deplasarea (aparentã) polului nord ceresc printre aºtri, astfel cã la fiecare 2.000 de ani

vom avea mereu o altã stea polarã, pe de altã parte, aºanumitul fenomen de precesie a echinocþiilor. În prezent, polul nord ceresc se aflã în apropierea stelei Thuban (alfa Ursae Minoris - alfa din Ursa Micã); acum 4.000 de ani, Stea Polarã era alfa Dragonis (nu întîmplãtor Dragonul avea o importanþã deosebitã în religia strãbunilor noºtri!). Un ciclu complet al miºcãrii de precesie este executat într-un interval de 25.690 de ani, fiind numit Anul Mare, timp în care soarele trece prin toate cele 12 constelaþii zodiacale, fiecãrei constelaþii corespunzîndu-i o perioadã de aproximativ 2.141 de ani, numitã erã precesionalã, ºi care poartã numele constelaþiei sub a cãrei „influenþã” se aflã Pãmîntul, astfel cã la un interval de 2.141 de ani, planeta noastrã trece într-o altã erã precesionalã. În prezent, ne aflãm în Era Peºtilor, care a început în anul I d.Chr., despre care aflãm destule amãnunte din Biblie, amãnunte „scãpate” de vigilenþa cenzorilor: probabil ne-au considerat prea fraieri pentru a înþelege ºi altceva în afara mesajelor religioase, sau, poate, Biblia fiind „carte sfîntã”, nu ºi-au permis sã modifice decît textele strict religioase, astfel cã ne oferã enorm de multe informaþii. Sã vedem, însã, elementele predominante care sînt asociate cu actuala erã precesionalã, Era Peºtilor: primii apostoli sînt pescari; Iisus Hristos hrãneºte mulþimile cu cinci pîini ºi trei peºti; „Veniþi cu mine ºi vã voi face pescari de oameni”. (va urma) SINEL TUDOSIE

log ca avînd cinci soþi, „neluînd în seamã pe alþii din tinereþile ei”, personajul feminin se exprimã pe tema virginitãþii întrebînd: „Spune-mi atunci, cu ce scop sau þintã au fost create organele genitale?”. Ea promite: „în cãsnicie îmi voi folosi instrumentele pe cît de liber mi le-a oferit Creatorul”. A doua dintre aceste foarte cunoscute povestiri este „Povestirea morarului”, unde se vorbeºte despre adulter. Alison, o femeie de 18 ani, cãsãtoritã cu un morar în floarea vîrstei, este curtatã de cãtre þîrcovnicul Absalom, dar ea are deja o aventurã cu un anume Nicholas. Absalom îi cîntã serenade la fereastrã ºi promite sã o lase în pace numai cînd îl va lãsa sã o sãrute. Ea acceptã ºi, cînd acesta vine la fereastrã în întunericul nopþii, ea îi oferã, „dosul ei dezgolit”, pe care el îl sãrutã, crezînd cã era faþa femeii. El îºi dã, însã, seama de pãcãlealã ºi, dorind sã se rãzbune, Absalom se întoarce la casa morarului cu un vãtrai încins, chemînd-o pe Alison pentru un nou sãrut. În acest timp, Nicholas „care se dusese sã se uºureze”, decide sã „îi dea el dosul la sãrutat, pentru a duce gluma mai departe”. Astfel, „dezvelindu-ºi dosul”, el se sperie teribil cînd îl vãzu pe „Absalom pregãtit cu fierul sãu încins, pe care Nicholas chiar acolo îl simþi”. Mai tîrziu, John, celãlalt student care stãtea în pensiune, intrã din greºealã în patul lui Alison, care, la rîndul ei, îl confundã cu Nicholas, „aºa cã el o pãtrunse adînc ºi puternic, ca un nebun”.

Istoricul cenzurii


Mistere antice: Piramida lui Keops ºi Sfinxul (1) Se poate discuta dacã piramida este cea mai faimoasã istoria fãcutã de amatori ºi fantezia totalã. Ideea unei structurã din lume, dar cu certitudine este cea mai civilizaþii avansate tehnologic din urmã cu 10.000 de ani, faimoasã din lumea veche. Imaginea ei se poate vedea pe cu sugestii (în cel mai bun caz) privitoare la astronauþi reversul marelui sigiliu al Statelor Unite, ca un simbol al antici, va surprinde pe cei mai mulþi cititori ca depãºind permanenþei, ºi pe fiecare hîrtie de un dolar. Este singu- orice limitã, dupã cum o va face ºi tot ce are iz de ra dintre cele ºapte minuni ale lumii, aºa cum au fost ele supranatural sau de ocult, care, aparent, intrã obligatoriu considerate de antici, care a supravieþuit. Dupã cum se în urzeala teoriilor neortodoxe despre Egiptul antic. În ºtie, marea piramidã încã mai inspirã nu numai respect ºi aceastã carte, am evitat riguros orice lucru de acest gen uimire, dar ºi mister ºi un profund sentiment al enig- ºi am discutat teoriile despre Egipt examinate aici numai maticului. Trecînd în revistã structuri stranii din lumea pentru cã, indiferent cît de scandaloase ºi neplauzibile, anticã, omul de ºtiinþã ºi colecþionarul de anomalii ele sînt idei raþionale avansate de autori inteligenþi. William R. Corliss a afirmat: „Dintre toate structurile enigmatice ale lumii antice, marea piramidã posedã, indiscutabil, cel mai mare inventar de trãsãturi care intrigã ºi nedumeresc. Este enorm de veche... [ºi] dovedeºte o superbã ºtiinþã meºteºugãreascã ºi inginereascã. Cînd a fost terminatã, în urmã cu aproximativ 4.600 de ani, ea a marcat un zenit al realizãrilor arhitecturale omeneºti care nu a fost egalat vreme de mai multe milenii“. Discuþiile neortodoxe cu privire la marea piramida de la Gizeh au început în Secolul al XIX-lea, dar au înflorit ºi s-au multiplicat pe parcursul ultimilor aproximativ 30 de ani, devenind o substanþialã industrie de gen, adeseori în contextul mult mai larg Piramidele de la Gizeh al teoriilor neortodoxe despre lumea anticã. În mod obiºnuit, aceste teorii susþin cã cei care au construit piramidele au fost mult mai avansaþi tehnologic decît Acestea sînt limitele, iar în aceastã carte eu nu am trecut, considerã astãzi arheologii convenþionali; într-adevãr, în mod deliberat, cu nimic mai departe. Prezentarea standard a marii piramide de la Gizeh, tehnologia lor s-ar prea putea sã fi fost mai avansatã decît tot ce se cunoaºte chiar ºi la ora actualã. Aceste împreunã cu cele douã piramide însoþitoare ale sale, mai teorii susþin uneori cã piramidele de la Gizeh ºi Sfinxul mici, ºi Sfinxul, afirmã cã acesta a fost construitã prin din apropiere sînt mult mai vechi decît datele obiºnuit munca sclavilor sau muncã forþatã care a presupus mii de lucrãtori, probabil într-o perioadã de 20 de ani, în jurul acceptate pentru construirea lor. Deºi nici unul dintre aceºti egiptologi neortodocºi nu anului 2500 î.Chr., ca mormînt pentru regele Keops, un este arheolog, cei mai mulþi au studii superioare ºi sînt în faraon din dinastia a IV-a. Marea piramidã, fãrã îndoialã, mod evident cercetãtori ºi studioºi inteligenþi, prepon- impresioneazã ºi inspirã o admiraþie copleºitoare ºi a derenþã avînd cei care au pregãtire inginereascã. Graham supravieþuit 4.500 de ani, dar nu existã nimic în privinþa Hancock, autorul cãrþii „Fingerprints of the Gods“ ºi al ei care sã fie inexplicabil ori supranatural, sau care sã nu poatã fi realizat, dacã altor lucrãri de arheoloexistã suficiente resurgie foarte controversate, se ºi forþã de muncã, este fostul corespondent folosind tehnologia ºi în Africa de est al revistehnicile de construcþie tei „The Economist“. disponibile la acel Robert Bouval, un alt timp. Se pot gãsi ºi alte scriitor prolific pe structuri extraordinar aceastã temã, este un de impresionante fãcuinginer constructor care te de mîna omului în ºi-a trãit mare parte a alte culturi, evident vieþii în Orientul Mijneinfluenþate de Egiplociu. Edward F. Maltul antic, ca de pildã în kowski, autorul cãrþii Mexicul precolumbian, „Before the Pharaons: în America Centralã ºi Egypt’s Mysterious Preîn Anzi. Teoriile nehistory“ (Rochester, ortodoxe despre piraVT, 2006), este dezSfinxul mide au apãrut pur ºi voltator de software; simplu dintr-o subestiChristopher Dunn („Giza Power Plant“) este inginer în aerospaþiale cu 35 de ani mare a capacitãþii organizatorice ºi a inteligenþei umane de experienþã; Thomas G. Brophy („The Origin Map“) de care dispunea lumea anticã. Pentru unii, aceastã este ºi el inginer aerospaþial; Robert M. Schoch subestimare conþine un puternic element de rasism sau („Pyramid Quest“) este profesor universitar la Colegiul cel puþin de ºovinism occidental: nimeni nu susþine vrepentru Studii Generale de la Universitatea din Boston. odatã cã Parthenonul grec sau Coloseumul roman au fost Autorii pe acest subiect, deºi mulþi dintre ei sînt amatori, construite de vechi astronauþi sau cu mijloacele unei în sensul cã numai arareori deþin posturi de universitari, tehnologii avansate, grecii ºi romanii fiind sînt printre cei mai evident bine calificaþi sã scrie pe ori- invariabil priviþi ca destul de inteligenþi pentru care dintre temele trecute în revistã în aceastã carte. a fi construit aceste structuri prin propriile lor Indiferent dacã sîntem sau nu de acord cu ei, publicaþiile eforturi. Totuºi, dimensiunile, mai cu seamã, ale lor sînt aproape invariabil bine scrise ºi fascinante. Spre deosebire de alte subiecte abordate aici, egiptologia marii piramide ºi adevãrata ciudãþenie a atît de neortodoxã pare sã nu fi condus la apariþia nici unei soci- multor trãsãturi ale sale au fost responsabile etãþi sau organizaþii, însã ideile ei se bucurã de publici- pentru apariþia unei lungi liste de teorii neortotate nu numai prin numeroase ºi surprinzãtor de mult doxe ºi speculaþii de cãtre o diversitate de percitite cãrþi publicate de edituri serioase, dar ºi prin soane în mod clar inteligente. Trei sau patru sînt reviste precum „Atlantis Rising“, editatã de J. Douglas afirmaþiile fãcute de arheologii neortodocºi în Kenyon, ºi „Fortean“, ca ºi de un numãr de edituri pre- legãturã cu marea piramidã: cã pur ºi simplu nu cum Bear & Co. din Rochester, Vermont, ºi Adventures ar fi putut fi construitã prin muncã forþatã ºi forþã brutã, ci trebuie sã fi fost construitã cu Unlimited Press din Kempton, Illinois. Materialul acesta diferã, de asemenea, prin aceea cã, mecanisme ºi metode tehnologice avansate; cã în mod sigur, în ceea ce are mai extrem, se apropie de în structura sa au fost „încorporate” intenþionat teorii care, vor susþine mulþi, traverseazã graniþa dintre cunoºtinþe avansate; ºi cã ea, împreunã cu

Sfinxul, sînt de fapt mult mai vechi decît vîrsta care li se atribuie ºi sînt dovada unei civilizaþii acum dispãrute, care a existat cu mii de ani mai devreme decît se crede în mod obiºnuit. Probabil cea mai importantã enigmã în legãturã cu marea piramidã (ºi cu cele mai multe dintre celelalte structuri gigantice ale lumii antice) este, pur ºi simplu, felul în care a fost construitã: cum au excavat anticii, transportat ºi plasat la locul dorit cele în jur de 2,3 milioane de blocuri de piatrã necesare construirii marii piramide, dintre care cele mai de sus se aflã la 130 de metri deasupra nivelului solului? Ar trebui subliniat cã, deºi marea piramidã întrece cu mult toate celelalte structuri antice prin simpla mãrime, ea nu a folosit cele mai mari ºi mai grele blocuri de construcþie cunoscute în lumea anticã. Aceastã onoare se pare cã revine celor trei aºa-numiþi trilitoni din pereþii templului lui Jupiter de la Baalbek (din Liban), fiecare cîntãrind 620 de tone, prin comparaþie cu cele „numai” 200 de tone ale celor mai grele blocuri folosite la marea piramidã, cele 130 de tone ale blocurilor de piatrã de la Tihuanaco, ridicate în Bolivia, ºi cele abia 50 de tone ale celor mai mari pietre de la Stonehenge, din Anglia. De asemenea, într-o carierã din apropiere de Baalbek este un bloc parþial tãiat ºi fasonat, încã ataºat la patul rocii din care urma sã fie extras, cîntãrind aproximativ 1.100 de tone; se pare cã dimensiunile i-au depãºit pe extractorii antici. În 2001, cînd William R. Corliss ºi-a întocmit lucrarea „Ancient Structures“, care discutã aceastã chestiune, în lume existau numai douã vehicule pentru ridicarea de sarcini mari care erau capabile sã miºte o piatrã cîntãrind 620 de tone. Vehiculul pe ºine de la Cape Canaveral, care a transportat racheta Saturn V la turnul ei de lansare ºi niºte macarale masive, fixe, folosite la construcþia barajelor. Corliss crede cã între 9.700 ºi 16.000 de oameni ar fi fost necesari pentru a trage pietrele de 600 de tone de la Baalbek pe distanþa de 1.200 de metri dintre carierã ºi locul construcþiei, folosind rulouri ºi un drum pavat „cu condiþia sã fi putut gãsi un loc pe care sã stea”. Însã: „Adevãrata problemã se poate sã fi apãrut chiar la terasã [din Baalbeck]. Cum se pot ridica ºi poziþiona 610 tone? Încã o datã, nu putem decît sã presupunem: pîrghii fãcute din bare de metal, rampe pavate cu piatrã? Problemele de la Baalbek sînt asemãnãtoare celor întîlnite de constructorii marii piramide, numai cã trilitonii de la Baalbek sînt de trei ori mai grei decît cele mai grele pietre folosite la piramidã. La Baalbek presupunem cã pietrele cele mari au fost trase în sus pe rampe de piatrã, iar apoi tîrîte ºi aºezate la nivel, pe poziþie“. Deºi mai puþin grele, pietrele folosite la construcþia piramidei pun în mod limpede aceleaºi probleme, la o scarã infinit mai mare. Aceasta este situaþia cu toate celelalte obiecte ridicate la verticalã din Egiptul antic. Potrivit calculelor atente ale lui Christopher Dunn, le-ar fi trebuit lucrãtorilor din Egiptul antic 50 de ani ca sã excaveze obeliscul din piatrã de la Asuan, folosind tehnicile manuale ale acelor vremuri, deºi inscripþia de la baza perechii de obeliscuri ale lui Hatshepshut spune cã au fost excavate ºi înãlþate la locul lor într-o perioadã de 7 luni. În cazul marii piramide ºi al celorlalte piramide egiptene, cea mai evidentã explicaþie este pur ºi simplu

Cariera de la Baalbek


Piramida neagrã de la Dashur folosirea forþei brute ºi a zeci de mii de lucrãtori. Herodot, marele istoric grec al Antichitãþii, spune cã le-a trebuit celor 100.000 de lucrãtori în jur de 20 de ani ca sã construiascã marea piramidã. Estimãri moderne spun cã nu mai mult de 10.000 de lucrãtori ar fi putut face treaba în 20 de ani, deºi asta se bazeazã pe modele foarte optimiste. O idee ingenioasã, care a ajuns bine cunoscutã în ultimii ani printre cei pentru care construcþia marii piramide pare o sarcinã imposibilã, este cã pietrele din marea piramidã nu au fost tãiate, tîrîte ºi ridicate pe poziþie, ci vãrsate prin turnarea unui amestec lichid de calcar, asemãnãtor unui ciment, în cofraje de lemn, la faþa locului! Aceastã teorie a fost propusã în 1979 de un chimist francez, Joseph Davidovits, care a strîns ceea ce Corliss descrie drept „o listã impresionantã de observaþii care îi sprijinã ideile”. De pildã, Davidovits spune cã unele dintre blocurile de calcar au bule de aer care nu îºi au locul într-o rocã naturalã; existã o notabilã absenþã a unor blocuri de calcar stricate, crãpate sau sparte, la presupusele lor cariere; acele presupuse cariere se pare nu au fost deschise înainte de 1659 î.Chr., la secole distanþã dupã ce marea piramidã a fost înãlþatã; în unele blocuri se vãd fibre organice ºi bucãþele izolate de calcar ºi aºa mai departe. Teoria lui Davidovits a fost de fapt testatã de mai multe grupuri de oameni de ºtiinþã arheologi, care nu au gãsit nici o dovadã care sã o sprijine. Totuºi, asta tot nu explicã felul în care au fost tãiate pietrele în cazul în care carierele din care au fost luate nu erau încã deschise. Propunerea folosirii forþei brute a mii de lucrãtori (de presupus) sclavi vreme de mulþi ani, deºi sunã bine (ºi ar putea ca în ultimã instanþã sã trebuiascã sã fie acceptatã), pur ºi simplu nu þine socotealã de ceea ce ºtim cã este posibil în lumea realã. Dupã cum a notat un alt arheolog amator sceptic, Will Hart: „Problema felului în care anticii au miºcat cele mai grele poveri este suficientã pentru a face praf teoriile de construcþie ortodoxe ºi cronologiile, cred eu. Universitarii nu se remarcã prin înclinare spre mecanicã ºi nici nu sînt cei care fac munca de jos în excavaþiile din teren. Este extraordinar de uºor sã pui creionul pe hîrtie ºi sã faci ca un bloc de piatrã de o sutã de tone sã se mute din carierã în peretele templului. Este imposibil sã faci faþã acestei probleme în lumea realã folosind forþa manualã umanã neajutatã de echipament modern. Este un fapt cã egiptologul Mark Lehner a descoperit aceasta cu ani în urmã, cînd a alcãtuit o echipã de experþi care sã încerce sã ridice un obelisc de treizeci ºi cinci de tone folosind unelte ºi tehnici antice. A fost filmat de „NOVA“ [un program de televiziune educaþional, american]. A fost adus un maistru pietrar ca sã excaveze blocul de granit din rocã. Din nefericire, acesta a renunþat, dupã ce încercase toate metodele pe care le cunoºtea. Au adus un buldozer, care a tãiat blocul din patul rocii ºi l-a ridicat într-un camion care stãtea pregãtit. Acesta a fost de fapt sfîrºitul experimentului, care a dovedit cã nu era posibil sã excavezi ºi sã ridici un bloc avînd o zecime din mãrimea celui mai greu obelisc egiptean care încã stã în picioare pe locul unde a fost înãlþat“. Într-un program ulterior, Lehner - care „nu a mai încercat niciodatã sã foloseascã unelte antice pentru a dovedi cum au fost construite piramidele” - a fost forþat sã aducã localnici „cu dãlþi moderne, ciocane ºi un camion cu un vinci din oþel ca sã ridice blocurile din carierã”, deºi aceste blocuri aveau mai puþin de jumãtate din mãrimea pietrelor folosite la construcþia piramidelor. Un alt grup, japonez, a încercat tot în Egipt sã înalþe un model la scarã al marii piramide, de 20 de metri înãlþime, folosind unelte ºi tehnici tradiþionale. „Prima lor problemã dificilã a apãrut în carierã, cînd au descoperit cã nu puteau tãia piatra din rocã. Au

fãcut apel la perforatoare. Urmãtoarea situaþie jenantã a apãrut cînd au încercat sã transporte blocurile peste fluviu [Nilul] cu o barjã primitivã. Nu au putut-o controla ºi au trebuit sã apeleze la una modernã. Au dat iarãºi de greu pe celãlalt mal, cînd au descoperit cã sãniile se afundau în nisip ºi nu le puteau urni din loc. Au adus un buldozer ºi un camion. Lovitura de graþie le-a fost aplicatã cînd au încercat apoi sã asambleze piramida ºi au descoperit cã nu puteau poziþiona pietrele cu nici un fel de precizie ºi au trebuit sã cearã ajutorul elicopterelor“. Potrivit lui Hart: „Cît de mult le-a luat vechilor egipteni sã construiascã [marea piramidã]? Aceasta este o întrebare greºitã. Întrebarea corectã este: ar fi putut vechii egipteni sã construiascã marea piramidã? Rãspunsul este: nu, cu uneltele ºi tehnicile pe care se pretinde cã le-au folosit egiptenii“. Unul dintre cei mai cunoscuþi arheologi neortodocºi, Graham Hancock, ºi-a rezumat consideraþiile despre felul în care a strãbãtut pasajele interioare ale celei de-a treia piramide de la Gizeh, de „numai” 65 de metri înãlþime: „Mergînd pe propriile noastre urme, am pãrãsit camerele de jos ºi am urcat iarãºi rampa... Trecînd prin deschiderea neregulatã din pereþii vestici, ne-am trezit privind direct spre laturile de sus ale celor optsprezece

Templul Abu Simbel

piramide nu mai sînt netede, ci transformate în trepte foarte abrupte, datoritã (ipoteticei) înlãturãri a multor hectare de piatrã de umplere, cãþãrãtorii pe piramidã încã mai alunecã ºi cad, gãsindu-ºi moartea. Vechii zidari ºi muncitori trebuiau sã stea undeva în timp ce fixau blocurile de umplere în locurile lor. Acest lucru trebuie sã fi fost deosebit de periculos cînd pietrele de umplere au fost instalate în apropiere de vîrf. Unele dintre aceste pietre cîntãreau pînã la 16-20 de tone ºi, în plus, erau neregulate ca formã. Cum se þineau lucrãtorii pe suprafaþa netedã, finisatã a piramidei ºi-ºi menþineau echilibrul în prezenþa lubrifianþilor care trebuie sã fi fost folosiþi pentru a uºura miºcarea pietrei pe piatrã?... Reþineþi cã panta feþelor piramidei este de 54 de grade - mult mai abruptã decît acoperiºurile caselor! Dacã în jurul acestor vechi locuri de muncã, cocoþate periculos la peste o sutã de metri deasupra solului, au fost construite schele, nici o dovadã a existenþei lor nu mai existã astãzi. Asemenea probleme „practice” par a fi ignorate de majoritatea celor care fac speculaþii pe marginea marii piramide“. Într-adevãr, sînt ignorate. Cu toate acestea, aproape toþi egiptologii convenþionali au respins orice sugestie referitoare la construirea piramidei care se apropie fie ºi pe departe de Science fiction ºi sînt de neclintit cînd susþin cã, avîndu-se la dispoziþie timp ºi forþã de muncã, marea piramidã ºi celelalte mari relicve ale Egiptului antic au putut ºi au fost construite cu relativã uºurinþã (dacã acesta este cuvîntul potrivit) - cel puþin cu un efort care putea fi depus de oameni obiºnuiþi din lumea anticã ºi nu prin mijloace supranaturale. Spre exemplu, Ian Lawton ºi Chris Ogilvie-Herald au scris o utilã contrademonstraþie la teoriile mai bizare despre piramide, „Giza: The Truth - The People, Politics, and History Behind the Worlds’s Most Famous Archeological Site“ (London, 2000). Autorii ne reamintesc cu folos cã - pentru a da un exemplu marea piramidã nu a apãrut pur ºi simplu din nimic dupã cum se sugereazã în multe prezentãri care i se fac - ci ea era una dintre numeroasele piramide construite într-o progresie evidentã, începînd cam cu 80 de ani înainte, prin aºa-numita piramidã în trepte a faraonului Djoser, în 2630 - 2611 î.Chr. ªase piramide au fost construite înaintea marii piramide, piramida înclinatã ºi piramida roºie de la Dashur, construite în generaþia dinaintea marii piramide, fiind ºi ele tot structuri masive, fiecare de 105 metri înãlþime. Volumul acestor douã piramide laolaltã îl depãºeºte de fapt pe cel al marii piramide. Aceste piramide au fost construite în progresie clarã, de dificultate crescîndã. (Multe alte teorii neortodoxe sînt discutate ºi respinse - cel puþin în ochii autorilor lor - în aceastã lucrare utilã.) Un alt argument central folosit de Christopher Dunn este cã piramida de la Gizeh, atît la exterior, cît ºi, mai ales, la interior, dã clar dovada folosirii unor tehnici mecanice avansate, total nepotrivite cu uneltele ºi tehnicile „primitive”. Potrivit lui Dunn, „mai multe artefacte” din marea piramidã „indicã aproape fãrã drept de apel [cã] puterea maºinilor a fost folositã de constructorii piramidelor”. Aceste artefacte sînt „fragmente de rocã magmaticã, extrem de durã”, ºi, deºi studiate atent de faimosul egiptolog sir William Flinders Petrie cu mulþi ani înainte, nu au fost, desigur, recunoscute pînã atunci ca fiind tãiate de un strung mecanic. Aceastã tãiere a granitului pur ºi simplu nu putea sã fi fost fãcutã, potrivit lui Dunn, cu dãlþi cioplitoare, dupã cum postuleazã egiptologii convenþionali. (va urma) WILLIAM D. RUBINSTEIN (Text reprodus din volumul „Mistere ale istoriei“)

dale ce formau tavanul camerei de dedesubt. Din aceastã perspectivã, adevãrata lor formã, de triunghi ascuþit, era uºor de vãzut. Ceea ce este mai puþin clar este cum au fost ele duse aici, înãuntru, în primul rînd, ca sã nu mai vorbim despre faptul cã au fost aºezate atît de perfect pe poziþie. Fiecare trebuie sã fi cîntãrit multe tone, destul de grele pentru ca sã fi fost extrem de dificil de mînuit în orice condiþii. Iar acestea nu erau defel condiþii obiºnuite. Constructorii piramidei nu se sinchisiserã sã asigure un spaþiu de lucru adecvat între dalele de piatrã ºi patul rocii de deasupra lor. Tîrîndu-mã în cavitate, am putut stabili cã spaþiul liber de deasupra varia între aproximativ 60 de centimetri la capãtul sudic ºi numai cîþiva centimetri la capãtul nordic. Într-un asemenea spaþiu limitat nu exista nici o posibilitate ca monoliþii sã fi fost coborîþi pe poziþie. Logic, prin urmare, ei trebuie sã fi fost ridicaþi dinspre podeaua camerei, dar cum fusese posibil aºa ceva? Nu era pentru prima datã cînd, confruntat cu misterele piramidelor, am ºtiut cã mã aflam în faþa unei realizãri inginereºti imposibile, care fusese, totuºi, fãcutã la standarde uluitor de înalte ºi precise. Mai mult, dacã este ca egiptologii sã fie crezuþi, munca de construcþie fusese întreprinsã în zorii civilizaþiei umane, de cãtre un popor care nu acumulase nici o experienþã a proiectelor de construcþie masive“. Este exactã sugestia fãcutã aici? Au folosit vechii egipteni tehnici de construcþie necunoscute nouã, dar care indicã un nivel al tehnologiei pe care noi abia l-am atins, dacã, într-adevãr, l-am atins? Chiar ºi oameni de ºtiinþã care au dovedit o judecatã sãnãtoasã, familiarizaþi cu realitãþile unui proiect de construcþie efectiv, au fost uimiþi de logistica marii piramide. O asemenea problemã foarte practicã a fost observatã de William R. Corliss: „Existã, însã, o problemã de inginerie cãreia i s-a dat puþinã atenþie în literaturã: Valea Regilor, zid pictat cu ceremonii religioase schelãria. În zilele noastre, deºi laturile marii


Pag. a 14-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

„Aceºti oameni erau strînºi acolo sã vadã cine iese preºedinte, pentru cã sondajele de dupã ultima confruntare dãdeau un teribil echilibru ºi voiau sã-ºi facã strategia pentru a doua zi dupã anunþarea rezultatelor. (...) Ce cãutau cei trei la Oprea acasã? Rãspunsul meu este cã nu aveau ce cãuta“, a comentat Traian Bãsescu presupusa întîlnire dintre George Maior, Florian Coldea, Laura Codruþa Kövesi ºi Gabriel Oprea, din seara alegerilor din

2009. Fostul preºedinte susþine cã e convins cã un astfel de comportament nu a fost unul nevinovat ºi cã ºi el a fost invitat la diverse întîlniri, dar nu a fost niciodatã la „chermeze de ziua lui Coldea, Maior, Kövesi sau a lui Stanciu sau mai ºtiu eu cui“. „Ce cãutau cei trei la Oprea acasã? Rãspunsul meu este cã nu aveau ce cãuta. Nu mã întrebaþi pe mine, cã pe mine nu mã interesa în noaptea aia ce fac Maior, Coldea ºi Kövesi, cu atît mai puþin Oprea. Eu vã spun pãrerea mea, indiferent ce spune Dan Andronic: aceºti oameni erau strînºi acolo sã vadã cine iese preºedinte. Pentru cã sondajele dãdeau un teribil echilibru ºi voiau sã-ºi facã strategia pentru a doua zi dupã anunþarea rezultatelor“, a declarat Bãsescu la B1TV. Fostul preºedinte susþine cã treaba celor trei nu era sã meargã la tot felul de astfel de întîlniri, pentru cã momentul era unul critic, încã se numãrau voturi, „procurorul general trebuia sã fie în biroul sãu, SRI-ul trebuia sã vegheze la corecta desfãºurare a votului pînã la predarea sacilor cu voturi. Deci n-aveau ce cãuta acolo“. „Eu am fost invitat la diverse întîlniri ºi nu m-am dus niciodatã, pentru cã nu mã duc la ziua celor mai mici în funcþie decît mine. Dacã e cazul, ei îi chem de ziua mea sã le dau un pahar de ºampanie, ceea ce s-a ºi întîmplat. Dar nu mã duceam la chermezele de ziua lui Coldea, Maior, Kövesi sau a lui Stanciu sau mai ºtiu eu cui“. Bãsescu a adãugat ºi cã nu ºtia cã toþi erau aºa amatori de tenis, cã jucau de douã ori pe sãptãmînã, ºi cã este convins cã tot comportamentul lor nu a fost unul nevinovat. „Acolo se stabileau multe ºi poate domnul Dragnea ºi domnul Ponta ne mai spun dacã dupã partidele de tenis cu Maior, Coldea ºi alþii nu cumva se mai discuta ºi pe cine trebuie sã mai rãreascã din PSD“, a mai spus Bãsescu. Jurnalistul Dan Andronic este urmãrit penal în dosarul finanþãrii ilegale a campaniei lui Traian Bãsescu, dupã ce acesta a publicat un articol în evz.ro, în care susþinea cã în seara celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenþiale din 2009 a mers la locuinþa lui Gabriel Oprea, în calitate de consultant politic, unde se aflau, printre alþii, George Maior, ºef al SRI la momentul respectiv, Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI, ºi Laura Codruþa Kövesi, la momentul acela procuror general al României. Dan Andronic scria cã Florian Coldea ºi Laura Codruþa Kövesi erau preocupaþi, în seara alegerilor, de victoria lui Traian Bãsescu. Laura Codruþa Kövesi a refuzat, marþi, la Curtea de Apel Ploieºti sã comenteze afirmaþiile jurnalistului. În replicã, Andronic a precizat: „Nu comenteazã, aºa e cînd nu ai rãspunsuri“. Dupã audiere, jurnalistul a fost întrebat de reporteri dacã citaþia a fost primitã înainte de a face dezvãluirile, acesta precizînd: „Nu pot sã vã spun, v-am mai spus cã este Sãptãmîna Patimilor ºi luaþi-o ca atare. Am început sã scriu acum o lunã ºi jumãtate, dacã voi credeþi cã am primit citaþia acum o lunã ºi jumãtate, vã înºelaþi. Primele dezvãluiri la care nici acum nu am rãspuns au fost fãcute acum o lunã ºi jumãtate”. CRISTINA ANDREI

mulþi liberali nu mai pridideau sã-ºi asigure alegãtorii cã se vor bate pentru majorarea salariilor ºi a pensiilor. ªi iatã, cînd se iveºte un asemenea prilej, dupã creºterea economicã din ultimii ani, încep cobele sã urle pe alt glas, pe unul anti-românesc: n-aveþi investiþii strãine, n-o sã avem creºtere economicã, vor veni crizele. În mod normal, partidele de stînga ºi cele de dreapta ar trebui sã-ºi uneascã eforturile pentru a gãsi pîrghii reale de susþinere a creºterilor salariale. La unison, social-democraþii, liberalii ºi celelalte partide parlamentare ar trebui sã cearã Comisiei Economice Europene o derogare pentru România, în cazul în care ar fi depãºit deficitul bugetar. Dacã pentru Grecia s-au gãsit soluþii, de ce nu s-ar descoperi unele ºi pentru þara noastrã, unde salariile sînt de 3-4 ori mai mici decît în marea majoritate a statelor comunitare? Dacã mitingiºtii din Piaþa Victoriei se împotrivesc atîtor probleme de interes naþional, mãcar în privinþa salarizãrii sã se disocieze de arendaºii de la Bruxelles ºi sã nu mai rãcneascã împotriva propriului portmoneu. De ce þãrile comunitare dezvoltate care au depãºit deficitul bugetar n-au fost urechiate de nimeni? Oare noi, românii, trebuie sã ne mai chinuim încã douã-trei decenii cu salariile ºi pensiile de mizerie pe care le avem? Odatã ºi odatã tot trebuia sã luãm taurul de coarne, chiar cu riscul de a ne trezi cu burta sfîrtecatã. Înainte de a vedea cum ºi cît de mult s-a reformat clasa noastrã politicã, ar trebui sã ne întrebãm dacã mai avem aºa ceva. Ne-am fãlit în veacul trecut cu muncitorimea, nucleul clasei politice de pînã mai ieri, care a condus þara patru decenii ºi jumãtate, folosind dictatura proletariatului ca formã a puterii de stat ºi ca premizã sigurã pentru trecerea de la capitalism la socialism. Gratulatã cu roluri politico-ideologice pompoase (clasa cea mai revoluþionarã a societãþii, detaºamentul cu misiune istoricã în schimbarea lumii, hegemonul tuturor forþelor anticapitaliste), îndoctrinatã forþat prin cursuri de învãþãmînt politic, clasa muncitoare n-a constituit, totuºi, acel pilon

de granit pentru partidul ei. Odatã cu dispariþia PCR, clasa muncitoare devenea brusc o fantomã. Cohorte întregi de muncitori, apãsaþi de spectrul ºomajului, se buluceau, în cãutarea unui loc de muncã, pe la porþile uzinelor care mai scoteau fum pe coºuri. Impactul acesta dur cu noul-vechi regim politic a fost, pentru milioane de muncitori, eliberaþi de servituþile socialismului, argumentul suprem care le-a deschis ochii, mai cu seamã tinerilor, pentru a înþelege cît de abjectã ºi de perversã era propaganda acelor zile, în jocul ei asurzitor, de a demonstra cã restaurarea capitalismului în România echivala cu pogorîrea Raiului pe pãmînt. Sub impulsul noii gîndiri politicoeconomice, în scurt timp, escavatoarele au început sã încarce în cupele lor, bucatã cu bucatã, zeci, sute de fabrici, în locul cãrora se ridicau imediat blocuri de locuinþe, restaurante, baruri, cluburi de noapte, depozite, parcãri ºi diverse alte construcþii neproductive. Îngustîndu-se aria supravieþuirii, nenumãraþi muncitori, cei mai mulþi cu înaltã calificare, au pornit într-un nesfîrºit exod pe drumurile de miraj ale Occidentului, unde se angajau pe salarii de 2-3 ori mai reduse decît lefurile localnicilor. Fiecare oþelar, strungar, mecanic, electrician, macaragiu ori zidar, din mulþimea de proletari pribegi, se regãsea aidoma în fiinþa zugrãvitã de Corneliu Vadim Tudor în poezia ,,Muncitorul”: ,,Pe cine-au minþit pretudineni pe glob/ groparii cu gulere tari de scrobealã/ punîndu-l în jug de urzici ca pe-un rob/ plãtindu-l cu cecuri de foame ºi boalã?”. Nimeni nu le-a sãrit în ajutor naufragiaþilor industriali, nimeni nu-i sprijinã nici astãzi. Nici partidele, nici capitaliºtii autohtoni, nici statul, el însuºi un sinistrat. Cu atît mai puþin sindicatele, supravieþuind doar prin liderii îmbogãþiþi pînã peste cap (cam aceiaºi ºi astãzi), care nu puteau sã doarmã, nu de grija muncitorilor, ci de uriaºul patrimoniu al UGSR, pe care nu ºtiau cum sã-l înhaþe mai repede. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

Rãzboi corupþiei Adio, Stat de Drept! Motto: ,,Slugilor! Nu vã apãraþi Constituþia nici la voi acasã” (Traian Bãsescu) Admonestarea aceasta, amestecatã, chipurile, cu un sentiment de indignare, ºi chiar de revoltã, a fost lansatã de fostul preºedinte al þãrii, cel care, de fapt, se lãuda cã a pus bazele statului de drept ºi a reformat Justiþia în România. Dar oare cu ce prilej, matrozul, democrat pînã în mãduva oaselor, îºi exprima simþãmintele? Cu ocazia pronunþãrii, de cãtre actualul ministru al Justiþiei, Tudorel Toader, a concluziei domniei-sale asupra activitãþii unor mari ºefi din acest domeniu: Lazãr, de la Parchetul General, ºi Kövesi, de la DNA. Miza era uriaºã: urma sã se stabileascã dacã acest tandem se face vinovat ºi trebuie sancþionat pentru încãlcarea Constituþiei, aºa cum o demonstrase, clar, Curtea Constituþionalã a României. Dupã un aspru rechizitoriu - în care a demonstrat cã procurorii nu pot ancheta demnitarii pentru oportunitatea emiterii de legi, sugerînd cã trebuie declanºate mecanisme de sancþionare, ºi cã DNA a sãvîrºit acþiuni exagerate ºi derapaje, iar aceste derapaje nu pot fi justificate prin lupta împotriva corupþiei -, domnul ministru Toader a declarat cã e necesarã doar monitorizarea activitãþii procurorilor. Dupã care a concluzionat, scurt ºi abrupt: ,,Nu e oportunã revocarea Laurei Codruþa Kövesi ºi nici cea a lui Augustin Lazãr” (?!). Pãi cum vine asta, monºer? Un alt profesor universitar (ca ºi domnul ministru), Valentin Stan, a fãcut referire, imediat, la ,,ºmecheriile ieftine ale marelui jurist Toader”. Sîntem de acord cu analistul amintit. Pãi, dupã ce vii ºi constaþi vinovãþia cea mai grea – încãlcarea Constituþiei -, proclami inoportunitatea mãsurii de îndepãrtare din funcþie? Faptul ne duce cu gîndul, imediat, la Nenea Iancu: ,,Ori sã se revizuiascã, primesc, dar atunci sã nu se schimbe nimica”. Unii spun/gîndesc cã ministrul (in)Justiþiei a conceput un raport cu finalitatea revocãrii celor doi din funcþie ºi, apoi, presat de cineva, a cîrmit-o cu 180 de grade ºi a proclamat viceversa. E posibilã ºi varianta asta. Cîte nu se pot întîmpla în Românica noastrã, vorba unui discipol/aliat de vazã al ºefei DNA, inamovibila zeiþã a dreptãþii, ºi anume procurorul ,,Portocalã”, de la Ploieºti? ªi s-a întîmplat cã, tocmai cu vreo 15 minute înainte de citirea raportului, se autoprezentase în audienþã, la dom' Toader, mister Klemm, ambasadorul SUA, care se crede în România ãl mai mare ºi mai tare. ªi sã nu ne spunã domnul ministru cã n-a fost nici o presiune, cã nu-l cred nici copiii retardaþi. Presiunea a fost, limpede, ºi din partea preºedintelui Iohannis care, dupã ce ordonase ,,Jos mîinile de pe DNA!”, a afirmat, în acest context, cã el este nu mulþumit, ci foarte mulþumit de activitatea doamnei Kövesi ºi a domnului Lazãr. Pãi cum sã nu fie mulþumit,

Clasa politicã s-a reformat pînã la glezne (4) De reforme, în adevãratul sens al cuvîntului, nu poate fi vorba nici în PSD, înnoirile de pînã acum învîrtindu-se în jurul schimbãrii liderilor (5 în 27 de ani). În PSD nu este loc de reforme, atîta timp cît lupta pentru putere þine capul de afiº al întregii activitãþi politico-ideologice. Aºa se explicã dizidenþele care au avut loc de-a lungul anilor, în rîndul social-democraþilor. Mai întîi a dat bir cu fugiþii Theodor Meleºcanu, în jurul cãruia s-a constituit ApR, o formaþiune plãpîndã, care n-a fãcut pureci mulþi în politicã. A urmat generalul Oprea, cu ,,plotonul” sãu de uneperiºti, împrãºtiaþi, azi, ca potîrnichile. Recent, pãrea cã se pregãteºte sã le calce pe urme fostul lider ºi premier, Victor Ponta, care îºi închipuia, probabil, cã va face un pas revoluþionar. Mã tem cã un asemenea gest, izvorît din dorinþa relansãrii în sferele înalte ale politicii, ar putea sã însemne finalul carierei unui tînãr care promitea sã fie o speranþã. Constituind un conglomerat de idei, orientãri doctrinare ºi interese diferite, clasa politicã iese greu din tiparele în care a intrat, iar în condiþiile pluripartidismului, reformele în sînul sãu sînt ºi mai greu de realizat. Controverse aprinse stîrnesc, de pildã, unele prevederi din Programul de guvernare al actualului Executiv. În timp ce marea majoritate a clasei politice susþine mãsurile de majorare a salariilor pentru bugetari ºi a pensiilor, partidele de dreapta ºi grupurile politice ºi sociale din jurul lor condamnã vehement aceste iniþiative. Preluînd pe nemestecate mesajele FMI ºi ale Comisiei Economice Europene, contestatarii susþin cã, prin aceste mãsuri de creºtere a veniturilor, România va depãºi deficitul bugetar de 3% ºi va intra în colaps. Disputa aceasta este însã pe cît de iraþionalã, pe atît de pãguboasã pentru români. De-a lungul timpului, dar mai ales în campaniile electorale,

dacã mai sperã sã scape basma curatã, dupã toate problemele judiciare pe care le are? Apoi, domnul Dragnea, ºeful PSD, declarase ºi el, în numele coaliþiei de la putere, cã aceasta nu are drept scop lupta cu procurorii. Acum, însã, o-ntoarce, tot ca la Ploieºti, zicînd cã e ,,dezamãgit”. Nici nu mai ºtii ce sã crezi, vãzînd situaþia penibilã în care s-au afundat mai marii noºtri politicieni. Stînd drept ºi judecînd strîmb (?!), trebuia sã nu ne aºteptãm la cine ºtie ce act de eroism din partea domnului Tudorel Toader. Dumnealui o mai judecase pe simpatica Laura-Codruþa în chestiunea cu plagiatul. ªi în acel caz o scosese basma curatã, cã furase doar 4% în erudita dumneaei lucrare de doctorat! Nu mai insistãm. Am aflat, ºi alþii ºtiu mai bine decît noi, cã dom' profesor a condus ºi lucrarea de doctorat a fostei ºefe a PNL, brava ºi suava Alina Gorghiu. Doamne, cu ce doctori ne-am pricopsit! Sã nu-l uitãm pe generalul Coldea, ºeful binomului vestit, care l-a avut conducãtor de doctorat pe însuºi generalul Oprea, cel care... ªi s-ar mai isca o întrebare nevinovatã: Cum naiba, dintre atîþia juriºti ai coaliþiei PSD-ALDE, nu s-a gãsit unul capabil sã conducã Ministerul Justiþiei, ci s-a preferat un tehnocrat de la Iaºi, cu vagi simpatii/legãturi liberale? Tot ne ferim sã luãm taurul de coarne, ºi iatã rezultatul. Bine le-ai/ne-ai fãcut, coane Tudorel, zãu aºa! Meritau. ªi meritam ºi noi o bãtaie de joc, un simulacru de judecatã a procurorilor ºefi, stãpîni peste sãrmana Românie. Cît despre monitorizarea de care vorbea ministrul Justiþiei, ne-am lãmurit buºtean. Ea poate dura at calendas graecas. ªi, din acest punct de vedere, lupta împotriva corupþiei, în stilul impus la ora actualã, prin care se poate încãlca Legea-legilor, va continua, cu aceleaºi rezultate catastrofale. Adio, chiar adio, Stat de Drept! GEORGE MILITARU

Bãsescu, reacþie durã la presupusa întîlnire Maior-Coldea-Kövesi acasã la Oprea, în noaptea alegerilor din 2009


Pag. a 15-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Scenariile pe Legea graþierii: Cîþi deþinuþi ar urma sã iasã din penitenciare Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor a prezentat miercuri Comisiei juridice din Senat o simulare privind numãrul de deþinuþi care ar urma sã iasã din închisoare, luînd în calcul fiecare propunere fãcutã de instituþiile consultate în vederea elaborãrii legii. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor a realizat o simulare prin care se stabileºte numãrul de persoane care ar urma sã iasã din penitenciarele din România, în funcþie de fiecare propunere în parte. În total, sînt 8 scenarii luate în calcul. Astfel, cele mai multe persoane ar urma sã iasã din penitenciare conform propunerii fãcute de senatorul ªerban Nicolae, respectiv 2.720 ar putea sã

beneficieze de graþiere. Conform proiectului de Lege pentru graþierea unor pedepse ºi a unor mãsuri educative privative de libertate, ar urma sã pãrãseascã unitãþile de încarcerare 1.190 de persoane. Conform propunerii Asociaþiei Magistraþilor din România, ar urma sã fie eliberate 945 de persoane. O altã propunere a fost formulatã de Parchetul de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, care presupune ieºirea din penitenciare a 974 de persoane, 899 la propunerea Uniunii Naþionale a Barourilor din România ºi 1.375 la propunerea formulatã de senatorul PSD Liviu Brãiloiu. Cel mai mic numãr de încarceraþi care ar putea scãpa

de executarea pedepsei este prevãzut în propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, dacã se alege varianta CSM, ies din penitenciare 888 de persoane. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor a prezentat Senatului situaþia intrãrilor ºi a ieºirilor din penitenciare de la 1 ianuarie 2016 pînã în martie 2017. Astfel, pe parcursul anului trecut au intrat în penitenciarele din România 13.663 de persoane ºi au ieºit 14.542 de persoane. În 2017, de la 1 ianuarie, pînã la finalul lunii martie, au intrat 3.353 de persoane în penitenciare ºi au ieºit 3.567. Datele au fost prezentate miercuri în cadrul dezbaterilor la Legea graþierii, care au avut loc în Comisia juridicã a Senatului. DANA STÃNILÃ

Ministerul de Interne din Serbia, Poliþia de Frontierã sîrbã ºi Comisia de Valori Mobiliare din Serbia figureazã în portofoliul de clienþi al grupului Teamnet, compania avînd birouri în România, Serbia, Belgia, Republica Moldova, Elveþia, Turcia ºi Croaþia, potrivit site-ului Teamnet.ro. În ultimii ºapte ani, grupul Teamnet ºi-a extins activitatea în centrul ºi estul Europei, Orientul Mijlociu ºi Nordul Africii, în prezent deþinînd birouri de lucru în oraºele Bucureºti, Iaºi, Galaþi, Bistriþa-Nãsãud, Belgrad, Bruxelles, Chiºinãu, Lausanne, Istanbul ºi Zagreb, se aratã pe site-ul companiei. Din portofoliul clienþilor grupului Teamnet fac parte ºi trei instituþii ale statului sîrb: Ministerul de Interne din Serbia, Direcþia Poliþiei de Frontierã din cadrul Ministerului sîrb de Interne ºi Comisia de Valori Mobiliare din Republica Serbia. Potrivit sursei citate, directorul executiv al grupului Teamnet este Bogdan Padiu, societatea fiind fondatã de Sebastian Ghiþã, reprezentant al acesteia pînã în 2012. În luna februarie, Bogdan Padiu a fost adus cu mandat la Direcþia Naþionalã Anticorupþie (DNA) Ploieºti pentru a fi audiat în dosarul în care Sebastian Ghiþã este urmãrit penal pentru trafic de influenþã, spãlarea banilor în formã continuatã ºi constituirea unui grup infracþional organizat. Ulterior, Bogdan Padiu a fost reþinut ºi pus sub urmãrire penalã. „S-a mai dispus punerea în miºcare a acþiunii penale ºi reþinerea pentru 24 de ore, începînd cu data de 27 februarie 2017, a inculpaþilor (...) PADIU BOGDAN, director general al S.C. Teamnet International S.A., pentru sãvîrºirea infracþiunilor de complicitate la trafic de influenþã ºi spãlare a banilor, ambele în formã continuatã ºi constituire a unui grup infracþional organizat“, se aratã într-un comunicat al DNA.

Potrivit procurorilor, în acest dosar, Sebastian Ghiþã este acuzat cã ar fi cerut peste 50 de milioane de euro de la diverse firme IT pentru ca acestea sã obþinã contracte cu statul. „În perioada 2007 – 2014, inculpatul Ghiþã Sebastian Aurelian, împreunã cu inculpaþii Padiu Bogdan ºi Anastasescu Cristian, a disimulat adevãrata naturã a provenienþei sumelor de bani menþionate anterior, prin înregistrarea, în evidenþele contabile, a unor operaþiuni comerciale fictive avînd ca obiect pretinse prestãri de servicii IT, de cãtre S.C. Teamnet International S.A., S.C. Asesoft International S.A. ºi alte firme aparþinînd aceluiaºi grup, cunoscînd cã banii provin din sãvîrºirea infracþiunilor de trafic de influenþã. Totodatã, începînd cu anul 2010, inculpatul Ghiþã Sebastian Aurelian, împreunã cu inculpaþii Padiu Bogdan ºi Anastasescu Cristian, a iniþiat ºi constituit un grup infracþional organizat, care a continuat sã îºi desfãºoare activitatea pînã în anul 2014. Grupul infracþional a fost iniþiat ºi condus de cãtre inculpatul Ghiþã Sebastian Aurelian, iar ceilalþi doi au avut atribuþii bine definite ºi repartizate pe membri în cadrul grupului, scopul fiind acela de a obþine foloase materiale din sãvîrºirea unor infracþiuni de trafic de influenþã ºi spãlare de bani. Grupul a avut o structurã ierarhicã, iar în ceea ce priveºte sarcinile membrilor, acestea erau urmãtoarele: - Ghiþã Sebastian Aurelian a fost acela care a iniþiat constituirea grupului infracþional organizat ºi, ulterior, a avut rolul de a pretinde sume de bani reprezentanþilor unor firme IT, în scopul facilitãrii obþinerii de contracte finanþate din fonduri publice ºi derulãrii în bune condiþii a acestora; - Padiu Bogdan, în calitate de reprezentant al S.C Teamnet International S.A. ºi inculpatul Anastasescu

Cristian, în calitate de reprezentant al S.C Asesoft International S.A., aveau rolul sã asigure primirea sumelor de bani pretinse de inculpatul Ghiþã Sebastian Aurelian ºi sã le introducã într-un circuit financiar, dîndu-le o aparenþã de legalitate, prin dispunerea ºi/sau semnarea unor documente justificative fictive“, se aratã în comunicatul DNA. La începutul lunii aprilie, DNA Ploieºti a cerut Tribunalului Prahova interdicþia iniþierii procedurilor de dizolvare sau lichidare a firmelor SC Asesoft International ºi SC Teamnet International, pentru 60 de zile, avînd în vedere cã societãþile sînt cercetate pentru complicitate la trafic de influenþã ºi spãlare de bani. „Prin sentinþele pronunþate de Tribunalul Prahova Secþia a II-a Civilã de Contencios Administrativ ºi Fiscal, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenþei faþã de debitoarele S.C. Asesoft International S.A. ºi S.C. Teamnet International S.A. Pînã la acest moment, nu a fost iniþiatã procedura falimentului ºi dizolvarea celor douã persoane juridice. În cererea adresatã Tribunalului Prahova, procurorii aratã cã mãsura propusã are caracter urgent ºi se raporteazã strict la considerentul bunei desfãºurãri a procesului penal (prin asigurarea existenþei pe mai departe a celor douã persoane juridice, a prezenþei lor la termenele de judecatã ºi a activului patrimonial necesar pentru plata sancþiunii ºi a sumelor confiscate în cazul în care se va pronunþa o hotãrîre de condamnare definitivã)“, transmit procurorii într-un Comunicat de Presã. În cauzã s-a dispus luarea mãsurii asigurãtorii constînd în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, asupra bunurilor imobile aparþinînd inculpatelor S.C. Asesoft International S.A. ºi S.C. Teamnet International S.A. pînã la concurenþa sumelor de 13.299.972 de lei, respectiv 23.195.578,2 de lei. În acest dosar, pe numele fostului deputat Sebastian Ghiþã a fost emis un mandat de arestare preventivã în lipsã. ALEXANDRA STROE

Cãmãtari. Recuperatori (47)

boala mea, mã simþeam mai bine decît dacã aº fi dat toatã noaptea la clanþã! Nu înþelegeau nimic, cã nu se ºtiau nici mãcar datori cu ceva, dar le dãdeam cîte un ºut în popourile alea bãtrîne ºi mã puneam pe cãutat cumpãrãtor, cã nu era timp de pierdut. Ce vinã aveam eu cã sînt bãtrîni ºi fãrã minte ºi nu au pe nimeni apropiat sã se bage pentru ei? Cine-a zis cã viaþa-i bine fãcutã? Aºa cum unii sînt frumoºi ºi alþii urîþi, la fel stau lucrurile ºi în chestia asta: unii sînt ºmecheri ºi alþii fraieri! Îi gineam ºi eu înainte, sã n-aibã copii, rude prea apropiate, ceva, cã atunci se putea nasoli manevra. Dar aveam de unde alege, mai ales cã nu mã riscam eu sã mã bag pe Bucureºti, unde alta e combinaþia. Mai prin Piteºti, Craiova, Vîlcea, mai pe la noi pe la þarã, unde rãmãseserã cartiere întregi cu cãºi d’astea dãrãpãnate unde mai stãteau doar niºte bãtrînei. ªi aveam mai multe forme sã le iau cãºile de la ei, fãrã ca sã se înþepe boºorogii. ªtim ºi noi de ãºtia de la Capitalã de o stricau aiurea, intrau noaptea peste ei în casã, îi rupeau cu bãtaia, îi þineau închiºi cu zilele, legaþi în lanþuri, pînã îi fãceau sã le semneze procuri cã îi pun pe ei sã le vîndã cãºile. Da’ mie nu mi-au plãcut niciodatã treburile astea, cã am ºi eu pãrinþi ºi de ce sã-i nenoroceºti cu bãtaia, cînd poþi sã le iei cãºile ºi altfel? Cã eu fãceam pe bãiatul de la o fundaþie umanitarã care vrea sã le dea ajutoare de medicamente. Sau mã dãdeam de la primãrie cã facem niºte sondaje de ce au nevoie în cartier. Dar cel mai bine mergea cînd îmi luam o vestã d’aia lucioasã pe mine ºi ziceam cã sînt de la gaze, cã se trage conductã ºi pe strada lor ºi dacã vor sã fie prinºi în proiect, sã-mi semneze o cerere cu toate actele. Se bucurau babacii, mã bãgau ºi în casã, mã serveau cu ceva, o dulceaþã, o þuicã de cazan, cum sînt ãºtia bãtrînii, mai primitori de felul lor. Ne întindeam la vorbã, aduceau

actele sã le completez datele, eu le bãgãm la semnat ºi actele cã nu sînt transportabili ºi mã împuternicesc pe mine sã le vînd casa, la plecare le ºuteam ºi buletinele ºi actele la casã sã meargã mai repede blatul la notar ºi eu îmi vedeam de ale mele. Într-o zi-douã, cît se mai certau între ei cã nu îºi mai aduc aminte unde au pus actele lor ºi la casã, eu rezolvam manevrele ºi veneam peste ei: «Marº afarã din casa mea!» Luam niºte bãieþi cu mine, le luam lucrurile din casã, le suiam la o basculantã ºi valea! Chemau Garda, veneau sectoriºtii, dar ce sã-mi facã? ªtiau cã e manevrã, dar mai ºi pãpau de la mine, aveam ºi acte, aºa cã le spuneau la bãtrîni sã mã dea în judecatã. Dacã umblau cu prostioare d’astea, chiar cã erau mîncaþi, cã atunci nu mã mai purtam nici eu finuþ cu ei! ªi aveam grijã sã le crape pitpalacul ºi sã dea în damblale pînã o lungeau avocaþii mei cu procesul. Dacã doar se milogeau ºi plîngeau, eram ºi eu boier cu ei ºi, dupã ce le vindeam casa ºi încasam pãrãluþele, le luam cîte o garsonierã d-aia amãrîtã, sã nu-i las chiar prin canale. Bine, cã dacã s-ar fi judecat pe bune, pînã la urmã se bungheau de faptã ºi mã bãgau la pîrnaie. Doi-trei ani m-aº mai fi odihnit ºi eu ca belferul pe acolo, cã pe urmã, la ce bani fãcusem, aº fi ieºit ºi mã puneam din nou pe treabã, sã recuperez timpul pierdut. Dar n-a fost deloc cazul pînã acum, cã eu dãdeam oricît la avocaþi, scoteam afarã bani frumoºi pentru tot ce trebuia, iar ei de-abia îºi þîrîiau picioarele, nici nu ajungeau pe la tribunale. Pãi cum sã se punã ei cu mine? Tu sari pentru ãla slabu ca sã te distrugi ºi tu, sau îþi iei frumuºel mãlaiu’ de la ãla cu putere ºi îþi vezi de familia ta? Pãi vezi?“ (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

Ministerul de Interne ºi Poliþia de Frontierã din Serbia, printre clienþii grupului Teamnet, fondat de Sebastian Ghiþã

Afar’ din casa mea Cele mai multe recuperãri au fost fãcute pe case. Vorbim aici de adevãrate tunuri, ºi nu de simpla încasare a unor dobînzi la niºte bani împrumutaþi din mînã, adicã la o datorie realã. Ani de zile, casele a nenumãraþi bãtrîni au fost luate cu jepcuiala de membrii Mafiei þigãneºti, care s-au specializat în acest gen de infracþiuni. Care nu au, însã, nimic de-a face cu aºa-numitele recuperãri clasice, fiind un amalgam de tîlhãrii, sechestrãri de persoane, violãri de domiciliu, falsuri, bãtãi ºi lista ar putea continua cam cu toate foile Codului Penal. Mii de oameni au rãmas fãrã casele în care locuiau, fãrã ca mãcar sã facã banala greºealã de a se împrumuta vreodatã la un cãmãtar. Singura lor „vinã“ a fost cã au intrat în vizorul celor care, beneficiind de un tupeu primitiv, de pãcãleala de lege de la noi ºi de complicitatea plãtitã a unor rîsuri de funcþionari au pus pe roate o combinaþie care le-a adus mai mulþi bani decît au visat vreodatã. Dar care, ce-i drept, a ºi distrus atîtea destine, numai cã închipuiþilor samsari de locuinþe numai la asta nu le stã mintea. Þuþu, unul dintre recuperatorii cei mai producãtori din zona Olteniei, care nici el nu mai ºtie cîþi bãtrîni a nenorocit, este cît se poate de categoric în acest sens: „ªi eu ce sã le fac, sã-i iert? Venea altul ºi îi ardea de case! Cel puþin eu nu îi legam în lanþuri prin pivniþe ºi nu îi rupeam cu bãtaia, nu-i dãdeam la animale sã-i mãnînce, ca Fraþii. Eu le fãceam ºmenuialã în acte ºi doar le luam casele, atîta tot. Ce-i drept, îmi plãcea la nebunie, dupã ce rezolvam toate dedesubturile, sã intru peste ei ºi sã urlu în gura mare: Marº afarã din casa mea! Asta era


Pag. a 16-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã

Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureºti (66) – Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinþilor Brâncoveni (1714-2014) – BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE – NOU, MODEL STRÃLUCIT AL ARTEI BRÂNCOVENEªTI Prezentãm, în continuare, lista cu slujitorii Bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou din perspectivã istoricã: + Preotul Anastase ºi 3 dascãli, Chiriac, Calinic ºi Ion * 1810, Catagrafie: „XLVI. 1) ANASTASE, preot, 35 de ani, bun (adicã fãrã vicii), neglobit (adicã fãrã datorii bãneºti), vãduv, fecior de mirean, «s-au hirotonit de pãrintele Alesonit (?)», (probabil un arhiereu strein), ºi au venit la Bucureºti, la leat 1805, cu blagoslovenia pãrintelui mitropolit Dositheiu, la aceastã bisericã; 2) CHIRIAC, dascãl, hagiu, 50 ani, bun, neglobit, de la Arvanotohoria Tîrnovei [...]; 3) Calinic, dascãl, sin hagi Gheorghe, 30 ani, bun, neglobit, însurat, cîntã bine, citeºte bine; 4) ION, dascãl, sin ªerban, 25 de ani, bun, neglobit”. + Gavriil Egumenul M-rii Sfîntul Gheorghe - Nou - probabil acelaºi cu Gavriil din 1805; * 1815 Iun. 13: „Ioniþã Viºan se învoieºte cu GAVRIL, egumenul m-rii Sf. Gheorghe - Nou, sã-ºi refacã prãvãlia pe acelaºi loc al m-rii, pe care a fost înainte, adicã «deasupra zidului ciºmelii»“, sau, dupã cum se precizeazã în zapis: „+ Adeverenþa mea la mîna sfinþii sale pãrintelui arhimandrit Gavriil, egumenul mînãstiri Sfîntului Gheorghe Nou [...]”. + Arhimandritul aghiorghitul curio [chir] Gavriil; + Dorothei arhimandrit starind [stareþ?] ot Gheorghi; * 1816 Mai 31: „Învoialã între DOROTHEI arhimandritul [de la Cernica] ºi GAVRIL egumenul m-rii Sf. Gheorghe - Nou pentru o prãvãlie primitã danie de la Enache abagiu“; * 1820-1822: Gavriil arhimandritul, egumen al Mînãstirii Sf. Gheorghe – Nou; * Aprilie 1823: Este numit egumen Protasie protosinghelul; în februarie 1826 încã era în funcþie; * 1826: „Spre a se putea însã þine o socotealã amãnunþitã ºi bine întocmitã a tuturor mînãstirilor din þarã, mitropolitul Grigorie dãdu ideea sã se întemeieze o casã a mînãstirilor: «ªi fiindcã eu din pricinile eparhii de care sînt împresurat nu pociu a mã îndeletnici ºi spre cãutarea lor, ca sã nu rãmîie ca niºte oi fãr de pãstor, am chibzuit sã se întocmeascã o casã dã trei aleºi, supt numire dã Casa mînãstirilor [...]»: «Cei trei aleºi» sînt arãtaþi de mitropolit în persoana arhiereului Ioanichie Stratonichias, protosinghelul Protasie, igumenul m-rei

Lãcaºul din inima României La kilometrul Zero al Capitalei þãrii noastre se aflã, de mai bine de trei veacuri, un simbol al ortodoxiei româneºti. Pentru mine, din tinereþe încã, statuia Brâncoveanului a lui Oscar Han, cu întreaga istorie pe

Sf. Gheorghe - Nou ºi medelnicerul Rãducanu Tocilescu“. Anaforaua Mitropolitului Grigorie al IV-lea a fost aprobatã de cãtre Domnitorul Grigore al IV-lea Ghica la 19 februarie 1826; În anul 1838, în Catagrafie gãsim urmãtoarele menþiuni: + Iov FRANÞISC, cãlugãr, erarh; + Thadeus THEODOR, egumen; + Popa DUMITRU; + Popa THEODOSIE Nicolae DIAMANDI, cîntãreþ; + Nicolae CONSTANTINESCU, grãmãtic; + Policora FLORACHI, egumen cãlãtor; + Arhimandritul FILIMON egumenul; * 1846 Aug. 5, Porfirie Uspenski, Cartea fiinþei mele: „Egumenul FILIMON; * FILIMON Egumenul reface învelitoarea bisericii „ce din nou se acoperise cu tinichea de (cãtre) arhimandritul FILIMON“; + Arhimandritul DOROTHEIU, egumenul M-rii Sf. Gheorghe – Nou; * 1848 Nov. 17, Catagrafie: „Cît despre Sfîntul Gheorghe - Nou, este potrivit sã se lase a grãi catagrafia din 17 noiembrie 1848, cînd se aºeza în egumenat arhimandritul Dorotheiu“; + IOV egumenul M-rii Sf. Gheorghe-Nou; * 1853: Dupã Marele Foc din 1847 s-a pus problema reconstruirii bisericii; pentru aceasta, arhitectul Johann Schlatter a fost trimis sã facã un raport tehnic. „Între timp, o comisie iniþiase un concurs de proiecte de reparaþie pentru biserica Sfîntul Gheorghe - Nou. Susþinut de consulul Franþei la Bucureºti, Poujade, agreat de IOV egumenul ºi chiar de principele domnitor Barbu ªtirbei, a fost ales arhiectul Xavier Villacrosse Aine, care mai întreprinsese reparaþii ºi la alte clãdiri“. * 1893-1945: În perioada 1893-1945, preoþii bisericii Sfîntul Gheorghe - Nou au avut sub ascultarea lor trei parohii: Sf. Gheorghe - Nou, Rãzvan ºi Curtea-Veche, ultimele douã fiind biserici filiale ale bisericii parohiale Sf. Gheorghe - Nou. Aceastã organizare era prevãzutã în Legea Clerului, promulgatã în 1893. Ca urmare, preot paroh a fost numit preotul Iancu Petrescu (fost slujitor la biserica Curþii-Vechi), „Începînd cu 10 iunie anul 1898 [...] cu diploma nr. 2356/1898“. A slujit în aceastã calitate cel puþin în intervalul 1893-1900. El avea rangul de iconom ºi fusese preot co-slujitor la biserica domneascã a Curþii-Vechi încã din anul 1888, fiind hirotonit preot în ziua de 5 mai din acel an. care o evoca, îmi atrãgea paºii spre lãcaºul care avea aspectul uºor goticizat dat de restaurarea lui Vilacrosse din timpul domniei lui Bibescu Vodã. S-a întîmplat ca prin anii ’80 ai veacului trecut, cînd printr-o minune dumnezeiascã furia demolatoare a epocii a evitat, in extremis, ctitoria din 1707 a lui Constantin Vodã, sã particip la gãsirea soluþiilor de restaurare autenticã, alãturi de venerabilul arhitect ªtefan Balº ºi de colega sa de generaþie ºi de meserie, brava Henrieta Delavrancea Gibory. Între timp, un studiu al meu despre „Apocalipsã“ plecase de la momentul astrucãrii trupului martirizat al ctitorului, prin grija doamnei Maria Brâncoveanu, în iulie 1720, ºi paºii mã aduceau din nou, adesea, în lãcaºul ce se restaura. Nu visam, mãrturisesc, sã vãd biserica în haina de azi, zugrãvitã cu un iconostas splendid, cu sfintele moaºte ºi odoare împodobindu-i spaþiul. În vara anului 2014, m-am bucurat sã vãd cã aici, prin grija pãrintelui Emil Nedelea Cãrãmizaru, a fost epicentrul comemorãrii neamului brâncovenesc... În mijlocul Bucureºtilor, în inima României, bisericanecropolã a „prinþului aurului“ a devenit un veritabil reper... Academician RÃZVAN THEODORESCU

Cuvîntul lui Dumnezeu Întregul soare joacã-n stropi de rouã ªi Tu în inimi poþi sã locuieºti. E o minune, ce e veºnic nouã, Mãrirea Ta, ce ºtii s-o mãrgineºti! Pe cer ai scris cu slove arzãtoare Mãrirea Ta ascunsã-n nesfîrºit. Deºi nu pier, sînt totuºi trecãtoare, Dar glasul Tãu rãmîne-n veci iubit. Se miºcã tot cum nu se poate spune, Uimit ascult ºi cu nesaþ privesc; Dar eu în Tine am gãsit pe-Acela Ce-mi împlineºte noul simþ ceresc. Atîtea legi nespus de felurite Urzesc mereu veºminte de-ntîmplãri, Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite ªi doar pe noi cu veºnice schimbãri. Te-ai îmbrãcat în omeneascã fire ªi-ai ispãºit cãlcãrile de legi; M-a copleºit, Isuse, a Ta iubire, Acuma poþi cu orice sã mã legi. (Poezie preluatã din volumul „Sãmînþa bunã“)

Sine Deo

Mîinile Tale, Christos, Dumnezeu, s-au întins primãvara spre mine ºi-au spus: bea dintru acesta Sufletul ºi Sîngele Meu!

Mîinile Tale, corole de crin, Îmi stau calde peste singurãtate; Fãrã Tine aº fi ca florile fãrã zefir, Ca un scris necuprins într-o carte. Preot ROMAN FORAI Tot în statul de salarii din anul 1889 al bisericii Curtea-Veche figureazã ca diacon ºi Constantin Stãnescu, hirotonit preot în octombrie 1891; * 1900: Pe la anul 1900 este atestat documentar preotul Dumitru (Dimitrie?) Zamfirescu. * Malahia ieromonahul (1699); * Antim („Amfim“) arhimandrit agheorghitul (ante 1750); * Gavriil arhimandrit, egumenul (1750); * Ioasaf egumenul (1774); (va urma) Preot dr. EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Pildã creºtinã

Pinul fãrã rãdãcinã Într-o grãdinã, se înãlþa foarte drept un pin, care fusese un arbore foarte frumos. Vãzut de departe, pãrea încã plin de viaþã. De aproape, însã, îþi dãdeai seama cã era mort ºi cã stãtea în picioare numai datoritã nenumãratelor tulpini de iederã care îl înfãºuraserã strîns, de la bazã pînã la vîrf. Cînd vîntul a suflat în rafale violente, copacul a cãzut la pãmînt, arãtînd rãdãcinile sale moarte. Nu este aceasta imaginea multor oameni? Înfãþiºarea lor exterioarã dã altora iluzia, ºi poate chiar ºi lor înºiºi, cã fac faþã greutãþilor cu multã siguranþã ºi cã se poartã în chip onorabil. Dar în ei nu circulã nici o sevã spiritualã. Ei sînt rezultatul unei educaþii religioase, al tradiþiilor sau al convenþiilor mediului lor, ºi stau în picioare prin singura virtute a acestor obiceiuri. Dacã ar fi cercetatã în mod serios viaþa unor astfel de oameni, ar trebui sã recunoascã faptul cã au numai „forma de evlavie“, dar lipseºte viaþa din Dumnezeu. Într-o zi, „copacul“ vieþii lor se va prãbuºi ºi vor trebui sã pãrãseascã aceastã lume. Cum va sta înaintea lui Dumnezeu acela care nu a primit viaþa adevãratã prin credinþa în Isus Christos?

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 17-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII FMI ºi-a schimbat pãrerea în privinþa României Fondul Monetar Internaþional a îmbunãtãþit prognoza de creºtere pentru economia României din acest an, de la 3,8% la 4,2%, conform ultimului raport privind evoluþia economiei globale în 2017. Pentru 2018, prognoza de creºtere economicã a României este estimatã la 3,4%, faþã de 3,3%, estimarea anterioarã. Guvernul merge pe o creºtere economicã de peste 5%, iar majoritatea analiºtilor indicã o creºtere cuprinsã între 3,5% ºi 4,5% pentru acest an. România ar urma sã aibã a doua cea mai mare creºtere economicã din Europa în acest an, dupã Islanda, care are o prognozã de 5,7%. În aceastã sãptãmînã, are loc la Washington reuniunea de

primãvarã a FMI, în care sînt prezentate prognozele economice din întreaga lume. FMI se aºteaptã la o creºtere economicã mondialã de 3,5%, faþã de 3,1% în estimãrile anterioare. Europa ar urma sã aibã o creºtere economicã de 1,7% în acest an. SUA vor avea o creºtere economicã de 2,3%, Japonia de 1,2%, Marea Britanie de 2% ºi China de 6,6%. România nu are în acest moment un acord cu Fondul Monetar Internaþional. Principalele obiecþii ale FMI sînt legate de sustenabilitatea finanþelor publice, în condiþiile majorãrilor salariale. În 2016, România a avut o creºtere economicã de 4,8%, reuºind sã mai recupereze din pierderile înregistrate în crizã. Principalul motor de creºtere economicã este în cea mai mare parte consumul, ca urmare a scãderilor de taxe - TVA, majorãrile salariale, scãderea dobînzilor atît la lei, cît ºi la euro. CORINA ZAMFIR

CONDUCEREA UE „SCHIMBÃ MACAZUL“ PENTRU ROMÂNIA

România Europei cu mai multe viteze (2) Motto: „Voi, românii, sînteþi doar o colonie de proºti! Staþi mai dupã colþ!“

Egalitatea între statele UE... mai puþin pentru... „cãþeii români ºi bulgari“

Am mai spus-o cîndva în scris, o mai spun ºi acum: stadiul în care, în 1990, am purces-o noi spre familia vest-europeanã a fost unul complet diferit de cel al sfîrºitului celui de-al II-lea rãzboi mondial. România anului 1990 avea o industrie consolidatã, care nu aºtepta decît un impuls de modernizare pentru a fi ºi performantã. România avea la acel moment un sistem de irigaþii în plinã dezvoltare ºi o bazã materialã a mecanizãrii în agriculturã la care locuitorii satelor anului 1945 nici nu puteau înþelege cã este posibil sã fie, mãcar pe bucãþi, realã, nicicum posibilã.

Din 1964, momentul respingerii hotãrîte a planurilor de dezvoltare globalã a þãrilor sistemului socialist european impus de Moscova, România s-a dezvoltat cu forþe proprii ºi pe bazã de colaborãri pe principii de egalitate cu celelalte þãri socialiste ºi cu ieºiri, din ce în ce mai curajoase, spre colaborãri cu þãri ale Europei apusene sau din Extremul Orient. Nebunia care-l cuprinsese pe preºedintele de atunci al þãrii, conducãtorul partidului unic, spre sfîrºitul deceniului nouã, în ceea ce mã priveºte o pun pe seama tacticilor rãzboiului rece folosite de forþele care au dus la prãbuºirea întregului sistem. Tocmai de aceea susþin cã o pace înþeleaptã între cele douã mari forþe ce se contrapuneau în acel nevãzut rãzboi ar fi fost infinit mai beneficã pentru întreaga lume, atît pentru cei învinºi (sistemul socialist), cît ºi pentru cei victorioºi (sistemul capitalist), fie ºi numai prin liniºtirea punctelor fierbinþi din diverse zone ale lumii în care valori inestimabile, vestigii istorice de neînlocuit ºi mii de vieþi omeneºti au pierit ºi pier aberant pe motivaþii barbare.

„Cotropitorii UE“ ne-au furat fabricile ºi uzinele pentru care am suferit de foame ºi de frig, în valoare de peste 4.000 de miliarde de dolari Dacã la finele rãzboiului România avea cel mult trei-patru ºosele asfaltate, nici una magistralã, România anului 1990 avea o reþea rutierã naþionalã destul de dezvoltatã ºi cu perspective de modernizare la nivel de autostrãzi (era în construcþie autostrada Bucureºti-Constanþa, era aprobat proiectul japonez al segmentului de autostradã BucureºtiBraºov). România anului 1990 beneficia de o reþea dezvoltatã de cãi ferate, majoritatea electrificatã, beneficiarã de material rulant modern produs în totalitate în þarã, atît pentru marfã, cît ºi pentru pasageri. Dacã în 1945 majoritatea populaþiei satelor ºi mare parte din populaþia oraºelor abia ºtia sã se iscãleascã, la nivelul anului 1990, România dispunea de o reþea dezvoltatã de învãþãmînt, de toate gradele ºi de toate specializãrile, analfabetismul fiind o noþiune numai de trecut istoric. Acelaºi lucru se putea spune despre reþeaua sanitarã ºi de protecþie igienico-sanitarã. Nu mã jenez sã spun cã România anului 1990 era deja o þarã industrial-agrarã dezvoltatã, care nu necesita decît cîteva infuzii sectoriale de retehnologizare ºi de knowhow pentru a fi direct inclusã în concertul þãrilor dezvoltate ale Europei, România fiind, lucru pe care, de obicei, conducãtorii politici de azi se ºi ruºineazã sã-l aminteascã, deþinãtoare de pieþe proprii de desfacere în mai toate zonele globului pãmîntesc. Toatã aceastã dezvoltare a României s-a fãcut, ce-i drept, în cadrul cooperãrii internaþionale, în contextul participãrii la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), la nivelul de dezvoltare tehnologicã al acestuia, pornind de la „celebrele“ sovromuri, germenii de formare a primelor entitãþi industriale, de mecanizare agricolã, de dezvoltare a transporturilor ºi comunicaþiilor de toate felurile, dar, ce-i drept, ºi de spoliere de cãtre „fratele“ cel mare. Important de spus, însã, cã România a avut, în acei ani, conducãtori politici (poate nu aºa de „inteligenþi“, poate nu aºa de „ºcoliþi“ ca aceia de dupã 1990) care au ºtiut sã spunã „stop“ ºi sã apere interesele naþionale chiar din primii ani ai deceniului al ºaptelea, la numai aproape 20 de ani de la încheierea rãzboiului.

Apariþia „capitalismului proletar“, distrus pînã la urmã de americani, prin DNA ªi care, pînã la urmã, a fost cîºtigul cu care s-a ales România dupã 1989? Primul cîºtig a fost, de departe, pluripartidismul. Acesta a creat iluzoria impresie de democraþie. Sã nu uitãm, însã, cã, chiar de la început, au fost „iluºtrii“ formatori de opinie care au definit democraþia ca dreptul de a da cu „huo!“ (vã mai amintiþi de democratul Liiceanu, cel cu apelul la lichele de parcã îi era fricã sã nu i-o ia altul înainte, dezvãluindu-l ºi pe el printre ele) ºi, din pãcate, pînã în ziua de azi aceasta a rãmas, se pare, definiþia ºi cert expresia democraþiei de la noi, fie cã se manifestã în stradã, fie cã se manifestã în Parlament. Din pãcate, se pare cã a fost mai greu sã se înþeleagã definiþia transmisã de domnul Raþiu, preluatã de celebrul Churchill, ºi anume aceea cã „mi-aº da ani din viaþã sã poþi sã te exprimi diferit de mine“. De aici încolo, cîºtigurile au fost numai distribuite. Primii care au cîºtigat au fost cei care începuserã sã fie deranjaþi de existenþa României pe anumite pieþe ºi pentru aceasta au profitat de degringolada imediat succesivã momentului 22 decembrie 1989, pentru a ne scoate definitiv de pe acele pieþe. Apoi, prin ipocrita campanie de privatizare, au cîºtigat cei care au orchestrat vînzãrile pe nimic ºi pe parandãrãturi ale unitãþilor industriale din România, transformîndu-le, apoi, în mormane de fiare vechi, nici acelea prelucrate în combinatele româneºti, transformate, ºi ele, în materie primã pentru oþelãriile altora. Au mai cîºtigat fermierii din alte þãri unde, culmea, nu se gãsesc condiþiile pedoclimatice atît de favorabile de la noi, dar care au scos de pe pieþele noastre (prin sprijinul subvenþiilor de stat) produsele bieþilor þãrani români uitaþi de propriul lor stat. (va urma) VICTOR VERNESCU (Text reprodus din revista „Reflector argeºean“ nr. 345)

Preºedintele turc Recep Tayyip Erdogan a reuºit sã cîºtige referendumul desfãºurat la 16 aprilie a.c., care îi acordã ºi mai multã putere ºi autoritate liderului Turciei, dar care a creat îngrijorãri vizavi de statul partener al NATO în rîndul liderilor ºi al cetãþenilor europeni. Surprinzãtor a fost gestul preºedintelui american Donald Trump, care l-a felicitat pe omologul sãu turc pentru victorie.

Un gînditor rus îndrãgostit de cultura românã - Dughin la Bucureºti (2) Continuãm în acest numãr al revistei „România Mare“ traducerea fãcutã de Iurie Roºca la Sala Dalles, cu ocazia venirii lui Aleksandr Dughin la Bucureºti. Dar existã ºi un alt nivel al dialogului, cel de-al doilea, cu totul diferit. Este vorba despre relaþiile istorice. În anumite cazuri noi am fost de aceeaºi parte a baricadelor, iar în alte cazuri – pe baricade diferite. Am comis multe greºeli. Noi, ruºii, am înfãptuit multe nedreptãþi faþã de România. Noi preferam o politicã realistã în locul unei politici ideale. Aici este vorba despre un cu totul alt nivel. Aici am acumulat multe pretenþii, existã multã neînþelegere, multe probleme, care încã nu ºi-au gãsit rezolvarea. Toate aceste aspecte trebuie analizate ºi discutate. Însã în nici un caz cele douã niveluri nu trebuie amestecate, puse laolaltã. Mai mult decît atît, dialogul profund ne va ajuta sã dezlegãm anumite neînþelegeri de ordin istoric. Este ca ºi cum o luminã ar înlãtura întunericul, ar alunga umbrele. ªi mai existã un al treilea nivel. Este vorba despre actuala stare de lucruri. România este o þarã membrã NATO ºi a Uniunii Europene (aºa cum ne aminteºte omul din salã cu drapelul UE). Rusia se aflã într-o situaþie destul de ambiguã, ºi, cu toatã susþinerea mea în calitate de patriot rus, deci, fireºte, îl susþin pe Putin, dar noi avem atîtea aspecte în societatea noastrã pe care noi, ruºii, le detestãm, încît poate nici nu vã puteþi imagina. ªi avem tot temeiul sã detestãm anumite aspecte ale Rusiei de azi, deoarece noi ne iubim þara. Noi o criticãm, deoarece ne doare vãzînd în ce hal a ajuns ea. A fi patriot rus nu înseamnã sã aprobi tot ceea ce se întîmplã în Patria noastrã. Asta înseamnã sã-þi iubeºti Patria eternã, Rusia cea sfîntã, ºi sã te strãduieºti sã o faci sã corespundã idealului, dar în nici un caz sã nu justifici mizeria sau aspectele degradante care existã în þara noastrã. Cred cã lucrurile stau cam la fel ºi în România. Dar asta este o chestiune care vã priveºte doar pe dumneavoastrã, sã vedeþi, sã criticaþi, sã vã revoltaþi ºi sã corectaþi starea de lucruri în care se aflã societatea dumneavoastrã. ªi acum vã rog sã observaþi cele trei niveluri. Dacã nu sîntem oneºti, dacã sîntem tocmiþi, dacã pur ºi simplu consumãm granturile cuiva ºi sîntem propagandiºtii cuiva, angajaþi pe bani, atunci vom contrapune România mãreaþã, România idealã, România spiritului pãrþilor mai întunecoase ale Rusiei de azi (cel de-al treilea nivel). ªi, în plus, vom invoca astfel cele mai negative aspecte din istoria noastrã. Iatã anume asta este tradiþia de reflectare a realitãþilor din Rusia în presa românã. Acum, sã ne imaginãm un propagandist al lui Putin. Se face apel la imaginea idealã a Rusiei, pe de altã parte, sînt invocate cele mai negative aspecte ale realitãþilor din România de azi, sînt selectate în mod arbitrar niºte exemple cu caracter istoric - în favoarea ruºilor ºi în dezavantajul românilor. Astfel apare un model simetric, absolut fals, din care reiese cã noi, ruºii, sîntem „bravo“, iar toþi ceilalþi nu sînt deloc „bravo“. Anume la acest nivel se ºi deruleazã lucrurile la ora actualã. Iar o astfel de abordare reprezintã ceva fals, neonest ºi ticãlos. Aºa ceva nu ne apropie cîtuºi de puþin. Aici este vorba despre distorsionarea tuturor proporþiilor, pe care ar trebui sã le abordãm cu delicateþe. Dupã mine, ar trebuie sã ºtim sã construim dialogul nostru aºa cum se cuvine, dialogul spiritului – la nivelul spiritului, discuþiile cu caracter istoric – la nivelul istoriei, critica societãþilor noastre de astãzi – la nivelul criticii. Astfel, doar prin simpla schimbare a geometriei dialogului nostru, vom reuºi sã schimbãm foarte multe lucruri în relaþiile dintre noi. Pentru cã va apãrea un cu totul alt model. Vom trece de la o abordare platã spre una stereometricã. Astfel, prin simpla asumare a unei astfel de interpretãri, toate aspectele care þin de niºte contradicþii vor deveni logice sau secundare. De fapt, a gãsi oameni care s-ar ocupa de cercetarea, apãrarea ºi renaºterea identitãþii intrinseci, profunde a poporului este foarte greu. (va urma)


Pag. a 18-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

O incursiune în istoria operetei (5) Celelalte þãri ale Europei au adoptat creaþiile de operetã aparþinînd ºcolilor prezentate anterior, la care, desigur, se adaugã ºi creaþia autohtonã. De cele mai multe ori, opereta francezã ºi vienezã a fost capul de afiº, lãsînd amprente ºi asupra creaþiei din þãrile respective. În Anglia, Arthur Sullivan (1842-1900) se detaºeazã cu cele peste 20 de operete ale lui, dintre care ,,Mikado” ºi ,,Gondolierii” au obþinut cele mai mari succese. Sidney Jones (1861-1946) este al doilea nume important în muzica englezã de teatru, la care s-ar mai putea adãuga Friedrich Clay, Lyonel Monckton, Yvan Caryll, Leslie Stuart, George Posford, Noël Coward ºi Ivor Novello. Toþi aceºti compozitori de operete din Anglia au avut un mare înaintaº în persoana lui John-Christopher Pepusch (1667-1752) - autorul celebrei ,,The beggar's opera”, o satirã la adresa vieþii ºi societãþii engleze - ºi un mare maestru contemporan, Benjamin Britten. În Italia, opereta a avut mai puþin succes, opera reprezentînd principala pasiune muzical-teatralã a italienilor. Totuºi, cîþiva mari compozitori de operã au scris ºi muzicã de operetã: Mascagni, cu ,,Si” (1919), Puccini, cu ,,La Rondina” (1917) ºi chiar ,,Gianni Schicchi” (1918), precum ºi Leoncavallo, cu ,,Malbruk” (1910), ,,La Reginetta delle Rose” (1912), ,,La Candidada” (1915). Apoi, am putea menþiona pe

Mafia Calabrezã La’Ndràngheta (9) Conflictul dintre Papa Francisc ºi ‘Ndràngheta (2) Familia Ianicelli, consacratã traficului de droguri, spune totul despre situaþia membrilor. Giuseppe Iannicelli era arestat la domiciliu. Nevasta lui Giuseppe ºi mama lui Nicola erau la închisoare pentru trafic de droguri. Tatãl bãiatului fãcea puºcãrie pentru trafic de droguri. Nicola a stat la închisoare, cu maicã-sa, timp de un an. Maicã-sa l-a luat ºi la procesul ei desfãºurat într-un bunker din închisoare. Giuseppe Iannicelli, de 52 de ani, îºi luase o amantã, o tînãrã marocanã, de 27 de ani, în timp ce nevasta era la puºcãrie. Mama lui Coco avea 24 de ani. Sora mamei era ºi ea în arest la domiciliu, tot pentru trafic de droguri. Declaraþia Papei ºi-a avut izvorul în aceastã crimã care a zguduit Italia. De altfel, dupã Mesa, Papa l-a vizitat la închisoare pe tatãl bãiatului. Cu toate cuvintele grele ale Papei, membrii ‘Ndràngheta n-au fost excomunicaþi, deoarece asta presupune proceduri complicate.

De ce n-am ajuns la Polsi? Din ce citisem despre Sanctuarul de la Polsi ºtiam cã e practic imposibil de ajuns acolo cu altceva decît cu 4x4. Cînd i-am zis de Polsi, taximetristul meu mi-a rãspuns: „OK. Nici o problemã! Nu e departe de San Luca!“. Lãsa impresia cã ar mai fi fost pînã atunci la Polsi de nenumãrate ori cu alþi tipi ca mine. Cum eram la prima experienþã cu fanfaronada lui, l-am crezut ºi m-am grãbit sã plec din San Luca spre

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (24) Duminicã, 11 aprilie 1993 - Floriile (2) Am cãzut la pat ºi nu mai puteam sã mã ridic. Doream sã mã spovedesc. Eram sigurã cã mi-a venit sfîrºitul, cã trebuia sã mor! Duminicã (astãzi), urma sã mã împãrtãºesc. Cu asemenea povarã nu se mai putea! Adorm rugîndu-mã ºi cãindu-mã sincer. Noaptea visez cã mã aflu în Bisericã, la Liturghie, cã sîntem chiar în ziua Floriilor. Am o lumînare aprinsã. Mã duc sã iau împãrtãºania. Dar cînd ajung lîngã Altar, la pãrintele Ion Popescu, gata-gata sã-mi dea împãrtãºania, mi se stinge lumînarea. Îi zic pãrintelui: - Pãrinte, mi s-a stins lumînarea. Nu am credinþã în Dumnezeu. Am greºit enorm faþã de mama! Sînt spoveditã, dar, între timp, m-am dovedit nevrednicã sã primesc împãrtãºania.

Mario Pasquale Costa (1858-1933), compozitor de opere, pantomime, opere comice ºi operete, Giuseppe Pietri (1886-1946), care a scris 5 operete de succes, reprezentate între 1915 ºi 1930, Alfredo Cuscina (1881-1955) ºi Ezio Carabella, care a scris muzica la 3 operete. În Spania, opereta este cunoscutã sub denumirea de zarzuela, care ar putea fi, la un moment dat, ºi o operã comicã. Denumirea provine de la Palatul Zarzuela, de lîngã Madrid, unde se dãdeau spectacolele la curtea regelui Filip al IV-lea (1598-1621). Dintre compozitorii spanioli de zarzuela (operetã), am putea numi pe Joaquim Valverde, Quirino Valverde, Torregrosa, Frederico Chueca (18481908), Manuel Fernandez Caballero (1835-1906), E. Serrano, Tomas Breton (1850-1923), Jose Padilla º.a. *** Opereta are bogate ºi puternice tradiþii în þara noastrã. Acestea încep sã se contureze în anii primelor încercãri de creaþie profesionalã, adicã pe la mijlocul veacului XIX. Drumurile acestui gen muzicaldramatic au fost, la începuturile sale, strîns legate de cele ale teatrului. Compozitorii timpului erau solicitaþi sã scrie muzicã pentru piese de teatru, din aceastã colaborare rezultînd vodevilul românesc, atît de popular prin ideile ºi caracterul muzicii sale, produs al spiritului revoluþionar din preajma anului 1848. Polsi. Teoretic, de la Pasticeria cu caramele fãcute de Mafioþi ne îndreptam spre Polsi. Pe drum, înainte de a ieºi din San Luca, taximetristul s-a oprit în faþa unei porþi la care se ivise, pentru a pleca, un tip între douã vîrste. În dialectul din Calabria, l-a întrebat cum se ajunge la Polsi. La întoarcerea în maºinã, mi-a zis cã drumul e stricat. Atunci, pe loc, am fost convins cã insul întrebat aparþine ‘Ndràngheta ºi nu voia sã ajungem la Locul sfînt al Mafioþilor. Ulterior, am citit, pentru a mã documenta asupra ‘Ndràngheta, cartea celebrei jurnaliste Petra Reski, „The Honored Society – A Portrait of Italy’s Most Powerful Mafia“, publicatã în Germania în 2008, cu probleme, deoarece Mafia a obþinut în justiþie cenzurarea unor pagini! Venitã la San Luca dupã Masacrul de la Duisburg, împreunã cu fotografa Shabha, Petra Reski þine neapãrat sã ajungã la Polsi. Preotul din San Luca, Don Pino Strangio, devenit celebru prin conferinþele sale de presã þinute în faþa bisericii dupã Masacrul de la Duisburg, în urma cãruia San Luca a devenit o scenã a Planetei, i-a luat într-un 4x4, condus de un ºofer tãcut. Jurnalista descrie astfel drumul: „Am rulat ore întregi prin pãduri de castani, am strãbãtut rîpi ºi dîmburi sus ºi jos, pe drumul întortocheat”. Nici o ºansã pentru mine, aºadar, de a ajunge la Polsi, cu maºina normalã care era taxiul, în apropiere de cãderea întunericului. Deºi la vremea respectivã bãnuiam o conspiraþie, m-am resemnat ºi am zis sã ne întoarcem la Reggio Calabria. O clipã mi-am zis s-o luãm ºi pe la sediul Carabinierilor. Amintindu-mi atmosfera, am decis c-ar fi prea mult.

Pionierii teatrului românesc au vãzut în aceastã formã de activitate intelectualã nu un simplu amuzament, ci un mijloc eficient de satirizare a moravurilor ºi racilelor societãþii vremii. Este grãitor, în acest sens, un fragment dintr-o scrisoare a lui Vasile Alecsandri. Referin-du-se la rolul pe care trebuie sã-l aibã teatrul, Bardul de la Mirceºti nota : ,,... ºi fiindcã la noi nu posedãm nici libertatea tribunei, nici arma zilnicã a jurnalismului, am proiectat sã-mi fac din teatru un organ spre biciuirea moravurilor rele ºi a ridicolelor societãþii noastre!”. Tot de la marele nostru poet aflãm cã publicul timpului îndrãgea în mod deosebit spectacolele muzicale. „Eu am existat pentru neamul românesc - scrie cu modestie Alecsandri - din ziua cînd stihurile mele au rãsunat sub arcuºul lui Flechtenmacher”. Lui Alexandru Flechtenmacher îi datorãm, în afara unui mare numãr de vodeviluri, ºi prima operetã româneascã, ,,Baba Hîrca”, reprezentatã la Iaºi, în 26 decembrie 1848. Muzica noii sale lucrãri nu-ºi mai rezervã un rol secundar, de divertisment, de acompaniament; orchestrei, corului ºi soliºtilor le sînt asigurate pagini de amplã desfãºurare, cu o funcþie dramaticã sporitã, cu o dramaturgie muzicalã specificã. Libretul i s-a datorat lui Matei Millo, care la premierã a deþinut ºi rolul principal, iar aducerea în scenã a þãranilor îmbrãcaþi în pitoreºti costume naþionale, a unei muzici pãtrunse de melosul popular al horelor ºi sîrbelor au constituit elementele unui succes trainic al lucrãrii. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

Ne întoarcem pe ºoseaua San Luca-Bovalino, cea pe care am venit ºi cea pe care a fost ucis carabinierul.

Înainte de a face curba ºi a mã despãrþi definitiv de San Luca, mã opresc ºi filmez priveliºtea satului atîrnat pe povîrniºurile Aspromonte. De la distanþa asta ºi scutit de înfrigurarea premergãtoare intrãrii în sat, pot vedea în liniºte o imagine cunoscutã din toate cãrþile, articolele ºi filmele despre San Luca. Pe youtube se gãseºte postatã „Tarantella de la San Luca“ sau, cum sunã primele versuri, „Tarantella dei briganti“ din San Luca. Videoclipul se reduce la imaginea satului întins ca un triunghi cu baza spre poale ºi vîrful spre munte, atîrnat între douã stînci ale Aspromonte. O imagine astfel surprinsã de un înaintaº de-al meu într-ale aventurii la San Luca, autorul reportajului „‘Ndràngheta – autopsia unei vendete“, apãrut în „L’Express“ din 18 martie 2009: „San Luca, la capãtul Italiei, un pãmînt ars ºi rears de soarele spînzurat pe cer, un burg mizerabil ºi sfidãtor, care-l venereazã pe Dumnezeu ºi-ºi contemplã legenda din înãlþimea stîncii sale, asediat de colþii ascuþiþi ai Aspromonte“. Priveliºtea e pentru mine o explicaþie a uneia dintre cele mai sãlbatice practici ale ‘Ndràngheta: rãpirile de persoane pentru rãscumpãrare sînt considerate de mai toatã lumea specialitatea ‘Ndràngheta. În „Istoria Mafiei“, Marie-Anne Matard-Bonucci face un bilanþ: „De la sfîrºitul anilor 1960 ºi pînã în 1983 este estimat un numãr de 200 de rãpiri de persoane, acþiuni organizate de ‘Ndràngheta. În anii 1960, rãscumpãrãrile sînt investite în utilaj greu sau direct, în industria construcþiilor. La Bovalino, centru agricol din Aspromonte, existã un cartier pe care locuitorii îl numesc «Paul Getty», nume care aminteºte cã rãscumpãrarea plãtitã de familia celebrului industriaº a fost convertitã în ciment ºi în beton“. (va urma) ION CRISTOIU („Historia“)

- Da, a rãspuns pãrintele. Lumînarea þi-a fost aprinsã, pentru cã te-ai spovedit din nou acum ºi poþi lua împãrtãºania. Eram foarte miratã de ce mi-a spus preotul. Lumînarea, într-adevãr, mi se aprinsese, dar de spovedit, cînd m-am spovedit? Doar prin cîteva cuvinte pe care i le-am spus lîngã Altar? Cînd m-am trezit, am simþit-o pe mama asupra mea, cã mã închina pe faþã ºi pe trup. Tata mi-a dat bani pentru Bisericã, pentru lumînãri ºi pomelnic. Cînd am ajuns la Bisericã, preotul Necula încã mai spovedea, iar duhovnicul meu împãrtãºea. M-am închinat la icoane, m-am apropiat de duhovnicul meu, apoi, cum s-a petrecut ºi în vis, i-am mãrturisit în ce chin ºi tulburare m-am aflat. El, ca un salvator divin, cu multã cãldurã ºi pace pe chip, mi-a oferit împãrtãºania sfîntã, sã scap imediat de Necuratul! Fii binecuvîntat, Doamne, vreau sã fac Voia Ta! Îndreptarea Ta sã-mi fie mie calea. La Denii am plîns, stînd singurã ºi stingherã pe locul meu din dreapta Bisericii. Era puþinã lume. M-a chemat Bãdiþã în stranã sã cîntãm în Bisericã. De ce m-am toropit de emoþii? Curgeau apele pe mine, glasul mi-era sugru-

mat. Tremuram. Sînt excesiv de emotivã. Nu mai am încredere în mine, în ce pot face singurã. Sînt eu o surprizã chiar ºi pentru persoana mea. Bãdiþã a observat ºi a început sã mã întrebe, iar la sfîrºit, cînd am plecat, mi s-a pãrut ironic. Mã lua uºor peste picior. Bãdiþã... un tînãr simplu, dar pe picioarele lui. El ºtie ce vrea, ºtie ce poate. ªtie ce e stîpînirea de sine. Eu sînt marcatã, poate pe viaþã, de tot ceea ce mi se întîmplã, de cum reacþionez, aºa cum nu-mi doresc. Sînt plinã de contradicþii. Una simt ºi îmi doresc sã fac, ºi alta fac, apoi mã apucã regretul. Cine mai are trãirile mele atît de contradictorii care mã distrug? Dar, cea mai mare durere pe care o simt, ca o devastare a întregii mele fiinþe, cu tot cu suflet, este dramatica întîmplare cu mama, pe care n-o pot uita pînã la moarte! ªi nu mi-o pot ierta! Mã simt bolnavã. Sînt bolnavã. Nici mica mea spovedanie ºi nici împãrtãºania nu mã pot vindeca! Sînt o fiinþã distrusã, desfiinþatã, epuizatã! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Una dintre cele mai spectaculoase rãpiri din istorie


Pag. a 19-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

Universalitatea bunelor maniere (6) În mijloacele de transport (2) În orice caz, încercaþi sã vã uºuraþi situaþia cînd vã vine rîndul sã coborîþi sau sã urcaþi în metrou sau autobuz, mai ales dacã este plin de oameni. Adicã, dacã staþia dvs. se apropie, nu aºteptaþi momentul critic pentru a coborî ca din puºcã înainte ca uºile sã se închidã. Calculaþi-vã timpul de care aveþi nevoie pentru a-i evita pe urmãtorii ocupanþi. Ar trebui respectate ºi celelalte reguli generale de politeþe. Nu vorbiþi prea tare, în aºa fel încît întreg autobuzul sau vagonul în care vã aflaþi sã afle de problemele pe care le aveþi cu soþul/soþia sau cît de rãu o duce copilul cu ºcoala. Ocupaþi-vã locul, doar pe al dvs., chiar dacã autobuzul nu este plin la capacitatea totalã, nu vã lãsaþi geanta, haina sau pachetele pe locul de alãturi, obligînd un cãlãtor sã stea în picioare sau sã vã cearã sã vã luaþi obiectele personale din spaþiul care îi revine. Nu vã sprijiniþi picioarele pe scaunul din faþã, chiar dacã singurii ocupanþi ai mijlocului de transport sînteþi dvs. ºi ºoferul. Tocmai ºoferul este una dintre persoanele cu care ar trebui sã fiþi amabil. Nu încercaþi sã plãtiþi dîndu-i o bancnotã mare, pentru cã este posibil sã nu aibã cum sã vã dea restul. Nu înseamnã cã nu vi se poate întîmpla o datã, ºi asta fãrã sã vreþi, dar evitaþi asta, pe cîte posibil. Dacã aveþi bilet de cãlãtorie sau dacã veþi plãti contravaloarea în bani, trebuie sã le aveþi în mînã. Persoanele care nu iau în calcul acest mic detaliu, cînd ajung la scaunul ºoferului, întrerup ºirul cãlã-

torilor ce stau la coadã, în timp ce scotocesc în geantã sau prin buzunare. Sînt femei cãrora le trebuie mai mult de cinci minute ca sã caute banii cãzuþi prin geantã. Scot portofelul, cautã, nu gãsesc, cotinuã sã scoatã restul de obiecte pe care le au în geantã, trusa de machiaj, telefonul mobil, cheile, tabachera... pînã cînd reuºesc, în sfîrºit! Dar cu monedele rostogolite în cãptuºealã! În acest fel ºoferul, care urma sã plece din staþie la o anumitã orã, se vede obligat sã amîne plecarea cu zece minute, cu toate consecinþele nefaste pe care trebuie sã le suporte cãlãtorii care se grãbesc sau cei care nu au de ce sã tolereze aceastã nepãsare. Cãlãtoria cu metroul poate fi ºi mai incomodã. Agresiunile involuntare se multiplicã, pentru cã spaþiul este mai mic ºi mulþimea de oameni, considerabil mai mare, chiar dacã metrourile din marile oraºe vin la o distanþã de cîteva minute. Problema este cã în metrou nu existã bunãvoinþã pentru cei care întîrzie sau se grãbesc, uºa se închide în momentul în care trebuie. De aceea, îmbrîncelile, cãlcatul pe picioare ºi alte acþiuni similare sînt mai frecvente. Ajutorul dvs. ºi buna educaþie vor fi chiar mai necesare, pentru cã se întîmplã ca anumite persoane sã se împingã spre uºã, împiedicînd trecerea celorlalþi ºi creînd stãri de nervozitate persoanelor care ºtiu cã uºile se vor închide înainte de a putea pãtrunde înãuntru. În transportul public nu este permis sã fumaþi, sã aveþi animale, sã beþi, sã mîncaþi, nici sã aruncaþi hîrtii pe jos sau orice altceva care sã contribuie la murdãrirea mobilierului. Pentru a ne deplasa prin oraº, ne mai rãmîne o posibilitate la care apelãm frecvent, mai ales cînd sîntem grãbiþi sau trebuie sã cãlãtorim la o orã cînd programul de funcþionare al trenurilor, autobuzelor ºi metrourilor s-a încheiat. Este vorba de taxiuri. Într-un taxi, educaþia dvs. este la fel de importantã ca ºi cea a ºoferului al cãrui client sîn-

Cercetarea ºi dezvoltarea în trecutul apropiat al Poporului Român - 1945-1989 (2) Saltul istoric în dezvoltarea economiei, cu aportul ºtiinþei ºi tehnologiei (2) Saltul istoric în dezvoltarea economiei României, din perioada la care ne referim, realizat în condiþiile unor imense greutãþi ºi obstacole generate de înapoierea economicã mare a þãrii noastre - care se cerea depãºitã într-o perioadã cît mai scurtã de timp -, ºi de opoziþia forþelor interne ºi externe ostile progresului naþiunii, consideratã în totalitatea structurii sale sociale, inclusiv de unele neajunsuri obiective, izvorîte din amploarea ºi noutatea schimbãrilor ce trebuiau înfãptuite, nemaiîntîlnite pînã atunci la noi în þarã, reprezintã opera muncii eroice, plinã de sacrificii conºtiente, ºi a celei de creaþie, fãrã precedent, a întregului Popor Român, ce vor dãinui ca o pildã demnã de urmat ºi tot mai greu de egalat în existenþa viitoare a Patriei Române.

Existenþa materialã superioarã ºi independenþa economicã deplinã a naþiunii Transformarea ºi modernizarea în ritmuri înalte a economiei þãrii, dublate de diversificarea producþiei materiale ºi de creºterea la cote ridicate a performanþelor tehnico-economice ale acesteia, au asigurat participarea tot mai largã a þãrii noastre la schimburile economice ºi tehnico-ºtiinþifice internaþionale. În cei 44 de ani de dupã cea de-a doua conflagraþie mondialã, volumul comerþului exterior a sporit de 45 de ori, iar excedentul balanþei de plãþi s-a ridicat, numai în 1989, la aproape 33 (32,800) de miliarde de lei valutã. Concomitent, au avut loc schimbãri profunde în raporturile dintre exportul ºi importul þãrii noastre, precum ºi în structura acestora. În 1989, în totalul comerþului exterior, exportul avea o greutate specificã de 55,5%, iar importul, de 45,5%. În ceea ce priveºte structura lor, trebuie relevatã cu deosebire creºterea ponderii, în totalul exportului, a produselor industriale, din care construcþiile de maºini ºi chimia reprezentau peste 45%, comparativ cu situaþia din anii antebelici, cînd exportul românesc era format aproape în întregime din materii prime minerale ºi agricole.

De relevat cã dezvoltarea schimburilor economice ale României, atît sub aspectul volumului, cît ºi sub aspectul structurii exportului, a fost susþinutã într-o mãsurã crescîndã de extinderea relaþiilor externe ale þãrii noastre în domeniul producþiei, tehnicii ºi ºtiinþei. În 1989, circa 25% (un sfert) din exportul românesc s-a realizat prin acþiunile de cooperare cu diferite state. Pentru lãrgirea ºi creºterea acestei activitãþi s-au promovat forme superioare de cooperare, precum construirea, conducerea ºi exploatarea în comun de mari unitãþi industriale, crearea de societãþi mixte cu capital majoritar românesc pentru exportul unor produse pe terþe pieþe externe, executarea în comun a unor obiective economice de interes naþional în diferite state ale lumii ºi altele. În acelaºi interval de timp, 1945-1989, desfacerile de mãrfuri în România, care reflectã implicit ritmul în care a crescut nivelul material de trai al întregii noastre naþiuni, s-au mãrit de 19 ori, iar cheltuielile socialculturale, finanþate de la bugetul de stat, de 32 de ori. Schimbãrile esenþiale intervenite în starea materialã generalã a Poporului Român rezultã ºi din faptul cã durata medie a vieþii în þara noastrã s-a ridicat de la 42 de ani, cît era în perioada antebelicã, la 69-70 de ani în 1989, inclusiv din realitatea cã, în ultimul an menþionat, peste 82% din populaþia oraºelor locuia în case noi. Între anii 1951 ºi 1989, în mediul rual, în comune ºi sate, numãrul locuinþelor nou construite s-a ridicat la peste 2,100 milioane de case. În 1938, an de vîrf în dezvoltarea economiei ºi societãþii româneºti pînã la al II-lea rãzboi mondial, din 3 milioane de locuinþe rurale, cîte existau în þara noastrã la acea datã, un milion erau case de pãmînt, iar 100.000 erau bordeie, adicã locuinþe îngropate în pãmînt. Primele bordeie pe teritoriul þãrii noastre au fost amenajate cu peste 2.500 de ani în urmã. Demolarea de cãtre statul democratpopular a caselor de pãmînt ºi a bordeielor, ca ºi a celorlalte rãmãºiþe din viaþa economicã ºi socialã a þãrii noastre, aparþinînd unor epoci demult apuse în statele dezvoltate, în opinia unor instituþii ºi a unor personalitãþi de acum, a reprezentat un mare dezastru, o adevãratã catastrofã în evoluþia României ºi a Poporului Român spre progres ºi civilizaþie. Mutaþiile pe planul vieþii sociale în þara noastrã, în anii 1945-1989, sînt materializate edificator în dotarea

teþi ºi, în caz de orice nelãmurire, întotdeauna veþi avea dreptate. Este ciudat sã constatãm cã anumiþi împãtimiþi utilizatori ai taxiurilor folosesc acest mijloc de transport drept ºedinþã la psihanalist, încearcã, cu orice preþ, sã întreþinã o conversaþie cu ºoferul, fãrã a se gîndi cã el nu este dispus sã vorbeascã. Culmea este nu numai cã vorbesc pe tot parcursul drumului, dar cã discutã despre anumite probleme personale. Bineînþeles cã situaþia poate fi ºi inversã, sã fie taximetristul cel care sã înceapã sã punã tot felul de întrebãri clientului, sã încerce sã iniþieze conversaþii despre divinitate ºi umanitate, plictisit cã ºi-a petrecut toatã ziua la volan pe strãzile oraºului. Taximetristul are obligaþia, ca profesionist, sã conducã prudent, sã nu punã în pericol integritatea fizicã a clienþilor, care, la rîndul lor, nu trebuie sã-l distragã pe ºofer. În plus, ºoferul unui taxi trebuie sã aibã grijã sã vã ducã pe drumul cel mai scurt ºi sã nu încerce, cum se mai întîmplã, sã negocieze cu dvs. ºi sã transforme un traseu scurt într-o plimbare prin oraº. Dacã vã daþi seama de înºelãtorie, sã nu aveþi nici o reþinere în a-l avertiza cã a ales drumul greºit. Cu privire la plata serviciului, dacã veþi lua un taxi, pregãtiþi-vã sã aveþi la îndemînã bani mãrunþi sau bancnote mici, pentru cã taximetristul nu are obligaþia de a dispune de rest pentru bancnotele mari. În sfîrºit, ca ºi în alte locuri publice, dacã în maºinã existã o interzicere expresã de a fuma, va trebui sã o respectaþi. Chiar dacã nu vedeþi nici un afiº care sã interzicã fumatul, nu ar fi rãu sã întrebaþi mai întîi ºoferul dacã este permis, pentru cã este posibil ca fumul sã îl deranjeze. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO tehnico-edilitarã a localitãþilor (reþea de apã potabilã, de canalizare publicã, de gaze naturale, de transport de cãlãtori, de strãzi ºi spaþii verzi etc.) ºi în înzestrarea tehnicomaterialã a activitãþilor social-culturale. Valoarea mijloacelor fixe în domeniul gospodãririi comunale de locuinþe ºi alte servicii neproductive a crescut, în anii 1951-1989, de 8,22 de ori, iar baza tehnico-materialã a activitãþilor de învãþãmînt, culturã, artã, ocrotirea sãnãtãþii, asistenþã socialã ºi culturã fizicã – de 13 ori. Tuturor cetãþenilor României le erau asigurate efectiv – ºi nu declarativ -, în acea perioadã, drepturile ºi condiþiile pentru a-ºi asigura existenþa în mod demn, prin muncã onestã (în perioada 1945-1989, au fost realizate aproape 11.000 de capacitãþi de producþie importante, amplasate în toate zonele þãrii), de a avea acces gratuit ºi nelimitat la învãþãmînt, asistenþã medicalã, culturã, creaþie ºi la celelalte valori puse în slujba progresului întregii societãþi româneºti. Din punctul de vedere al ºcolarizãrii populaþiei ºi al îngrijirii sãnãtãþii tuturor generaþiilor, România se situa pe primele locuri în lume. În 1989, aproape 25% din populaþia totalã a þãrii noastre era cuprinsã într-o formã organizatã de învãþãmînt de stat. Odatã cu dezvoltarea economicã ºi socialã a României, în anii 1945-1989, s-a amplificat ºi s-a îmbunãtãþit activitatea financiarã a þãrii noastre, s-a consolidat ºi a crescut valoarea monedei naþionale (în 1989, cursul oficial al dolarului era sub 15 lei) ºi s-a lichidat complet (pînã la sfãrºitul lunii martie 1989) întreaga datorie externã a Statului Român. Aceastã ultimã realizare a însemnat o izbîndã fãrã precedent în istoria poporului nostru, care a pus capãt - din nefericire pentru þarã, doar pentru scurtã vreme -, dependenþei sale îndelungate faþã de monopolurile ºi interesele statelor strãine. Avînd la bazã puternicul potenþial material, tehnic ºi financiar nou creat în economie ºi politica de întãrire a independenþei României, achitarea tuturor datoriilor acumulate în timp a permis þãrii noastre, pentru prima datã în decursul existenþei sale, sã nu mai aibã nici o obligaþie faþã de vreo o altã þarã, sã nu mai plãteascã tribut nici unui stat ºi sã devinã cu adevãrat indepentã economic ºi politic în sistemul þãrilor lumii. În acelaºi timp, restituirea tuturor datoriilor bãneºti ºi a dobînzilor mari pe care acestea le-au implicat a creat pentru prima oarã Poporului Român posiblitatea de a hotãrî singur, conform cu interesele majore ale generaþiilor prezente ºi viitoare, fãrã amestec ºi influenþe din afarã, asupra bogãþiilor naþionale ºi destinelor întregii noastre naþiuni. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 28 aprilie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

VIENA SAU FASCINAÞIA ISTORIEI (2) Între una din cele mai vechi clãdiri - Catedrala Sf. ªtejan - ºi una din cele mai moderne - Centrul O.N.U. - timpul a trasat arcul de timp al unei istorii fãrã de care însãºi istoria Europei poate fi cu greu conceputã. ªi, pentru cã tot am vorbit despre catedralã, care constituie punctul zero al oraºului, de unde pornesc în chip radial toate drumurile, este bine de ºtiut cã ea are acum mai mult o funcþionalitate muzealã, atrãgînd zilnic cîteva zeci de mii de turiºti într-un pelerinaj de curiozitate ºi veneraþie. Asimetricã ºi grandioasã, cu al sãu catarg crenelat înalt de 137 de metri, care a purtat corabia oraºului prin furtunile a peste ºapte secole, construcþia e un bizar amestec de stiluri arhitectonice: gigantica poartã e romanicã, turnul e gotic, iar altarul baroc. Nu mulþi dintre turiºti ºtiu, însã, cã inegalabila construcþie avea, dupã cum scriu cronicile, sã îi enerveze la culme, prin mãreþia ei, pe turcii asediatori ºi neputincioºi, în anul 1683, cã aici ºi-au celebrat cãsãtoriile, rînd pe rînd, Haydn, Mozart ºi Strauss ºi cã puþin a lipsit, în urma bombardamentelor din 1945, ca din întregul ansamblu de piatrã, vitralii ºi orfevrãrii mãiestre sã rãmînã o frumoasã amintire. Iatã acum ºi cealaltã mare construcþie de care vorbeam, care tinde din ce în ce mai mult sã devinã o nouã emblemã a oraºului, Centrul de conferinþe O.N.U. Prinzînd viaþã în urma unei decizii guvernamentale din anul 1970, uriaºul complex, apt a gãzdui aproape 5.000 de participanþi, este situat pe malul stîng al Dunãrii ºi beneficiazã de o linie arhitectonicã ºi de un cadru natural care îl fac una dintre cele mai frumoase prezenþe edilitare ale Vienei. El este destinat a fi sediul principalelor organizaþii internaþionale rezidente în Austria - Organizaþia Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrialã ºi Agenþia Internaþionalã pentru Energie Atomicã - precum ºi al altor forumuri ºi organisme ale Secretariatului O.N.U. Interesant este de ºtiut cã edificiul, prin intermediul cãruia Viena devine „de facto“ al treilea oraº O.N.U., a fost lãsat în pãstrarea Naþiunilor Unite de cãtre gazdele austriece pe o perioadã de 99 de ani, cu o chirie simbolicã de 1 ºiling pe an. Acest aspect, care þine la prima vedere de domeniul anecdoticii, este cît se poate de grãitor în ceea ce priveºte marea ospitalitate a vienezilor, dorinþa lor întru totul lãudabilã de a se face utili în promovarea politicii de pace ºi cooperare în viaþa internaþionalã. Românii au lãsat la Viena urme adînci - e un adevãr pe care îl simþi din plin aici, în aceastã cetate a interferenþelor bãtrînului continent, numitã, nu fãrã dreptate, „placa turnantã a Europei“. Într-o evaluare a prezenþelor noastre pe aceste meleaguri fertilizate de Dunãre, nu am putea trece cu vederea detaºamentul de cavaleri daci „Alia Prima Ulpia Dacorum“, funcþionînd în cadrul garnizoanei romane ce administra provincia Norricum. Iar dupã 1.800 de ani, ostaºi de la Carpaþi ºi Dunãre aveau sã soseascã din nou pe aceste locuri, lãsînd pretutindeni amintiri extrem

Candela de argint N-am sã îmi pierd credinþa-n Dumnezeu Este o forþã mai presus de mine Azi sînt la o rãscruce, mi-este greu Îmi rîd în faþã cei fãrã ruºine. Triumfã ticãloºii, se-nmulþesc Au bani, deþin puteri nelimitate Parcã un spirit rãu ºi nebunesc Le bagã celor drepþi cuþitu-n spate. Precum un ceas ce merge îndãrãt E viaþa þãrii mele ocupate Eu fac eforturi mari sã le arãt Românilor c-aºa nu se mai poate.

de frumoase. Mai întîi, cei 5.000 de ostaºi, care au pãstrat ordinea ºi liniºtea oraºului, vreme de trei sãptãmîni, în haosul retragerii ºi regrupãrii ruºilor, italienilor, ungurilor, sîrbilor ºi nemþilor, dupã primul rãzboi mondial. Apoi, este vorba de membrii Regimentului 2 care de luptã ºi ai subunitãþilor de cãi ferate; aceºtia, împreunã cu ostaºii sovietici, au eliberat, în aprilie 1945, mai multe oraºe austriece. Faptele de eroism ale ostaºilor români, dintre care mulþi îºi dorm somnul de veci în cimitirele din Viena, Tulln ºi Zwentendorf, au fost consemnate la loc de cinste de cãtre istoricii militari ai Europei ºi socotite un aport la triumful cauzei binelui ºi adevãrului în apriga conflagraþie mondialã. Prezenþele româneºti sînt, însã, infinit mai numeroase, încît se poate spune, fãrã teamã de a greºi, cã Viena este una dintre capitalele europene cu cele mai bogate mãrturii despre civilizaþia noastrã. Astfel, dacã despre pribegiile glorioase ale lui Mihai Viteazul ºi Horea se cunoaºte astãzi aproape totul, puþine erau însã mãrturiile vieneze cu privire la miºcarea condusã de un alt mare corifeu al deºteptãrii naþionale - Tudor Vladimirescu. Recent au fost descoperite douã documente inedite ºi pe care am avut prilejul de a le consulta. Este vorba despre scrisoarea originalã din 26 ianuarie 1821, adresatã de Tudor, în numele întregului „norod românesc, din Valahia“, împãratului Francisc I, prin care îl roagã sã trimitã ºi sã sprijine jalba lui cãtre Poartã. Totodatã, existã jalba însãºi - un exemplar al celui dintîi act înaintat sultanului de cãtre Tudor, precum ºi traducerile latine ale acestor douã scrisori. Un document demn de semnalat este ºi memoriul lui Ioan Maiorescu, însãrcinatul cu afaceri al Guvernului provizoriu la Berlin, despre amestecul reacþiunii externe în evenimentele din Principate. Alte documente cu caracter istoric, care proiecteazã noi lumini asupra vieþii sociale ºi politice din þãrile române vremelnic despãrþite, sînt ºi cele descoperite de cãtre istorici ai Arhivelor Statului din Bucureºti în arhivele Biroului de informaþii: se scrie aici despre un anume C. Stephanide din Bucureºti ºi cererea lui de a înfiinþa un falanster, în anii 1851-1852, despre poetul Cezar Bolliac, ca mijlocitor al corespondenþei revoluþionarului maghiar Kossuth între Atena ºi Constantinopol, despre tragicul sfîrºit, într-o închisoare din Budapesta, al pictorului paºoptist C. Roseruthal, precum ºi despre refuzarea vizei de intrare în statele chezaro-crãieºti solicitatã de Nicolae Bãlcescu. Toate aceste probleme, legate de lupta neîncetatã a Poporului Român pentru libertate, unitate ºi emancipare naþionalã, ca ºi altele referitoare la mãrturiile vieneze ale acestui proces, au fost, de altfel, dezbãtute în cadrul celui de-al II-lea „Simpozion de istorie româno-austriac“, desfãºurat la Suceava, cu deosebit succes, avînd ca temã „Problema orientalã ºi independenþa popoarelor sud-est europene“. Cã nu mai e în þarã de trãit ªi cã mai jos de-atîta este Iadul Însã un somn de moarte a lovit Aceastã turmã cînd sã treacã vadul. ªi totuºi, este bine, orice-ar fi! Acum pricep ce planuri are Tatãl Aºa lucreazã El, ºi-a doua zi Într-un extaz divin voi spune: Iatã-L! Iatã-L în toatã mãreþia Lui Pe Domnul, ce ne apãrã de rele M-a ajutat Golgota sã o sui ªi-apoi mi-a pus pe cap cununi de stele. Tîrziu am înþeles lucrarea Sa În tot ce face, El are dreptate! De eºti trufaº, îþi dã pedeapsã grea De te smereºti - te spalã de pãcate.

Am încercat, ca tînãr poet crescut în umbra fãrã pereche a marelui Eminescu, sã aflu ºi alte noutãþi despre trecerea acestuia prin Viena. Nu am gãsit ceea ce am cãutat - fiºa de observaþie personalã, prin care autoritãþile poliþieneºti i-au consemnat prezenþa ºi acþiunile, aºa cum se proceda cu orice strãin - întrucît o parte din Arhivele poliþiei au ars în deceniul patru al acestui secol. Am aflat, însã, în foaia „Albina“, editatã la Viena de Gregoriu Pop, ºi anume în numãrul din 7/19 ianuarie 1870, un articol foarte interesant despre serbarea Anului Nou, pe care studenþii români l-au celebrat la Palatul Schönbrun. Tot aici, la Viena, poetul, pe atunci în vîrstã de 20 de ani, avea sã scrie ºi sã trimitã „Familiei“ spre publicare acel excepþional articol „Teatrul românesc ºi repertoriul lui“, în care, printre altele, aducea ideea înfiinþãrii unei societãþi de teatru pentru românii din Ardeal. Noua culturã românã, bazatã pe bogate moºteniri ale timpurilor trecute ºi nãscutã întrun climat de efervescenþã politicã ºi socialã, în care se pune pe primul plan afirmarea plenarã a omului ºi dreptul lui fundamental la viaþã ºi creaþie, se face tot mai mult cunoscutã ºi apreciatã în Viena zilelor noastre. Pentru justificarea acestei convingeri, iau ca mãrturie ultimele douã festivitãþi ale decernãrii prestigiosului premiu „Gottfried von Herder“, la care am avut onoarea sã particip. Atît în privinþa lui Eugen Barbu, cît ºi în cea a lui Süto Andras, laureaþii pe anii 1978 ºi, respectiv, 1979, am putut constata, la faþa locului, cu mîndrie, cã viguroasa literaturã contemporanã a noastrã face parte integrantã din ceea ce strãinãtatea s-a obiºnuit sã numeascã „miracolul românesc“. Am avut prilejul, la festivitãþile din acest an, sã stau de vorbã cu neobositul umanist vestgerman Alfred Toepffer, fondatorul premiului, aflat astãzi la venerabila vîrstã de 85 de ani. Aveam sã aflu, astfel, de la cea mai autorizatã sursã, cã distincþia a fost creatã în urmã cu 17 ani, ca un simbol al respectului datorat þãrilor sud-est europene care au avut cel mai mult de suferit de pe urma celui de-al II-lea rãzboi mondial, fiind menitã, totodatã, sã contribuie la strîngerea legãturilor culturale ºi ºtiinþifice dintre þãrile amintite ºi cele de limbã germanã. „Aº vrea, mi-a declarat domnul Toepffer, ca tinerii care beneficiazã de bursele acestui premiu sã îºi perfecþioneze formaþia intelectualã la Viena, sã se înapoieze în þãrile lor ca niºte adevãraþi amabasadori ai spiritului, pentru a pune umãrul la înflorirea propriilor lor civilizaþii. În aceeaºi zi, la o recepþie desfãºuratã în saloanele Hotelului Imperial, am avut onoarea de a fi prezentat Excelenþei Sale dr. Rudolf Kirschlaeger, preºedintele Republicii Austria, cãruia i-am împãrtãºit intenþia mea de a scrie o carte dedicatã Vienei ºi legãturilor spirituale statornicite de-a lungul istoriei între popoarele român ºi austriac. (va urma) (1978-1979) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Idealuri“, editat în anul 1983) Eu n-am sã mã abat din calea mea Am un toiag de preþ: Sfînta Scripturã Mã simt ca Iov, la cumpãna cea grea Este pustiu la mine-n bãtãturã. Nu am pe nimeni, toþi m-au pãrãsit E ºi o voluptate a trãdãrii N-am bani de pîine, tot am risipit Precum Ovidiu, trist, pe malul mãrii. Am o avere, însã, mai de preþ: Un nume bun ºi-o operã bogatã! ªi-o candelã de-argint, cu foc mãreþ: Credinþa-n Dumnezeu, nestrãmutatã. CORNELIU VADIM TUDOR, 4 iunie 2014 (Text reprodus din volumul „Elegii pentru suflete nobile“)


ROMÂNIA MARE“

Pag. a 21-a – 28 aprilie 2017

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (72) mine, dragã amice? Sînt atît de scîrbit! Ia Ni-l ºi închipuim pe acest oriental mãspriviþi cum a cotit-o viaþa mea, brusc, spre liniu (ªtefan Agopian – n.r.) luptîndu-se dezastru! Periodic, din 5 în 5 ani, îmi e cu foarfeca nemiloasã a cenzurii, încerpusã existenþa la îndoialã. Pînã mai ieri, în cînd sã lumineze populaþia cu un fragnumele comunismului - astãzi, în numele ment sublim, dar izbindu-se de obtuzicapitalismului, dar de aceiaºi indivizi. Mã tatea „paznicilor” ideologici, care doreau întreb mereu: unde am greºit? Poate cã sã þinã populaþia numai ºi numai în am pus prea multã patimã în tot ceea ce beznã, spãrgînd cu praºtia fiecare lampã am fãcut, în laudã, ºi în criticã? Da, da, aprinsã pe uliþã de Motanul Arpagic, de cred cã acesta e pãcatul capital al vieþii Andrei Pleºu ºi alþi transcedentali. Dar, mele: sînt pãtimaº. Mai am timp sã mã sã dãm citire cîtorva frînturi din fragschimb? Poate, încã, nu-i totul pierdut. mentul cu pricina. Poate credeþi cã Mîntuitorul nostru spunea: „Lumea nu „Sara” era acel timp de îngînare a este decît un pod: voi trebuie sã treceþi asfinþitului cu întunericul nopþii, pe care peste el ºi sã nu vã clãdiþi locuinþele voasîl aureola Eminescu în dulcele grai din tre pe el”. Iar Tertulian, în „Antologia”, Îl Moldova? Aiurea, „Sara” lui Agopian nu parafraza astfel: „Nimic nu este interesant e „Sara” lui Eminescu, fiind vorba de o pentru noi în aceastã lume, cu excepþia femeie cu numele respectiv. Poate chiar cîntãreaþa Sara Montiel, iubita lui Ion La concursul intitulat „Mirii Anului“, Corneliu Vadim Tudor plecãrii noastre cît mai rapide de aici”. Îmi plîng de milã ca o muiere. Ce scrie Dichiseanu. Dar, sã nu lungesc vorba: a avut privilegiul de a se afla în juriu. Alãturi de el, nume sonore „Sara se înãlþã atunci, picioarele ei sub- ale muzicii uºoare româneºti: Mirabela Dauer, Mãdãlina Manole pe piatra de mormînt a lui Coºbuc, de la þiri se înfipserã în þãrînã, pãrul sexului ei º.a. Atmosfera a fost animatã, mai ales cã mirii s-au întrecut, care Cimitirul Bellu? O bucatã din „Gazel”: „O luptã-i viaþa, deci te luptã/ Cu dragoste era în dreptul ochilor Ãluia. (...) Era mai de care, sã demonstreze cã meritã sã ia marele trofeu... de ea, cu dor/ Tu ai pe-ai tãi, de n-ai pe aºezatã cu fundul în þãrînã ºi cu nimeni/ Te lupþi pe seama tuturor!”. Dar, picioarele îndoite pe lîngã fund. Se Radio Bucureºti, în interpretarea unor actori de întinse pe spate ºi îºi desfãcu puþin picioarele. valoare, ca ªtefan Ciubotãraºu, Valeria Seciu el însuºi a cãzut pradã disperãrii, cînd unicul sãu Tobit o privi, îi privi picioarele subþiri ºi albe, (chiar atunci, în primãvara lui 1968, era însãrci- fiu, lumina ochilor lui, a murit într-un accident apoi se aplecã ºi, încã cu pocalul în mînã, începu natã!), Virgil Ogãºanu º.a. - îi priveam cam de de automobil pe Valea Prahovei, aºa cã, în scurtã s-o sãrute ºi s-o lingã pe pulpe. Ea oftã ºi îºi des- sus pe toþi aceºtia, n-aveam dialog cu ei, fiindcã vreme, s-a stins ºi marele poet-þãran, în 1918. fãcu picioarele ºi mai tare. (...) Drãgãstoasã, Sara mi se pãreau niºte chibiþi care se vor pierde pe Avea numai 52 de ani, ca ºi Shakespeare. Altceva e îngrijorãtor: agitaþiile ungureºti din se lipi de trupul mãtãhãlos de lîngã ea, îl încolãci drum. ªi iatã-l pe acest Agopian romancier (?!), cu braþele ºi cu picioarele, limba ei se strecurã în persecutat politic (?!) ºi elitist, ca mai toþi armenii Ardeal au devenit de nesuportat. Într-un colocviu gura lui, îi pipãi cerul gurii, cerul gurii lui era de genul lui Arachelian. Cumplitã povarã mai e despre minoritãþile naþionale, prezentat la amar ºi uscat” etc., etc. Curtea e lãmuritã! Aþi pentru o fiinþã umanã lipsa unei vieþi sexuale Televiziune, secretarul de Stat de la Ministerul vãzut ce puternicã literaturã era înãbuºitã în sãnãtoase! Ce refulaþi invadeazã societatea! Culturii, Horvath Andor, a spus textual: sertarele scriitorilor noºtri? Sã nu dea drumul Acest Agopian se crede vreun Boccacio, dar îl „Analogia situaþiei românilor din Transilvania Ceauºescu la o asemenea capodoperã, s-o lase pe asigur cã mizeriile lui n-au nici o legãturã cu arta. înainte de 1918 cu situaþia maghiarilor de dupã femeia asta sã se tãvãleascã cu fundul în þãrînã, Tot niºte „persecutaþi” ºi „dizidenþi”, ironizaþi de 1918 greveazã asupra relaþiilor interetnice”. Cu lipitã de o matahalã, în loc ca toþi cei 23 de mili- mine în „Sãptãmîna”, scot capul de sub mantaua oane de români sã ia cunoºtinþã de o asemenea leninistã a lui Nicolae Manolescu ºi încep sã-ºi întîmplare excepþionalã, sã se bucure, sã scan- exhibe actele de bravurã. Mã refer la acest deze ca la meci „Hai, acuma! Hai, Sara! Desfã Mircea Cãrtãrescu, care în revista „Contrapicioarele mai tare! ªi tu, Tobit, ce stai ca pros- punct” îºi publicã o pozã a lui, alãturi de Traian tul?! De ce nu finalizezi? Atacheazã!”. Îmi ima- T. Coºovei, ºi scrie despre ortacul sãu: „Avea ginez cum e tot „romanul“. Pãcat cã pe Tobit nu- mereu bani, nu ºtiu de unde naiba, mergea cu 1 cheamã Ilie. Fiindcã din împreunarea perechii taxiul, bea zilnic bãuturi fine (...), l-am vãzut ºi Sara ºi Ilie ar fi rezultat o Sarailie pe cinste. L-am dînd o sutã de lei unui þigãnuº care colinda în întîlnit, odinioarã, pe acest Agopian. tramvai (leafa mea pe o zi la Agerpres - nota mea, Cred cã era prin 1971, terminasem facultatea. C.V.T.), deschidea sticle de bere cu pleoapa” etc. Am fost rugat de poetul Valeriu Pantazi sã citesc Într-adevãr, teribil de persecutaþi au mai fost cîteva poezii la un cenaclu condus de el, la Casa „dizidenþii” ãºtia. Probabil cã, dacã nu-i pride Culturã „Mihai Eminescu”, chiar de pe Str. gonea Ceauºescu atîta, Coºovei nu i-ar mai fi dat Eminescu. Pantazi mi-a prezentat o arãtare micã þigãnuºului o sutã de lei, ci i-ar fi dat tot tramLa o micã ºuetã, Corneliu Vadim Tudor, cînºi diformã, cu un aspect tuciuriu. Era un exem- vaiul, cu vatman cu tot. Dar, în aceeaºi revistã tãreþul de muzicã popularã Gheorghe Turda, un plar tipic al faunei care bîntuie prin cenacluri, de neagrã în cerul gurii, e publicatã o „SOMAÞIE foarte bun prieten al Tribunului, ºi Cornel Ciontu. dimineaþa pînã seara, de tipul Gabriela CÃTRE GUVERNUL ROMÂNIEI”, semnatã de Adameºteanu, Grette Tartler, Octavian Berindei, Consiliul Uniunii Scriitorilor din România. Nu alte cuvinte, ºi românii i-ar fi ucis, ori terorizat, ori Vasile Andronache. Eu, care la vîrsta de 18 ani conteazã ce se solicitã atît de imperativ în textul deznaþionalizat pe unguri, aºa cum fãcuserã aceºtia avusesem deja o piesã premiatã ºi difuzatã la cu pricina (bani pentru hîrtie ºi tipografie, adicã cu românii. Un alt secretar de Stat, de la Ministerul pomanã, ca de obicei) - conteazã procedura inca- Învãþãmîntului, sasul Hans Otto Stamp, reculificabilã. Dacã îmi aduc bine aminte, Guvernul noaºte, tot la televizor, un fapt zguduitor, care României n-a mai fost somat, de nimeni, de exact umple de revoltã o þarã întreagã – la Liceul Bolyai 50 de ani, din iunie 1940, de la cele douã ultima- din Tg. Mureº s-a spus: „De mîine, clasele române nu mai au ce cãuta aici!”. Concluzia neamþului e de tumuri ale lui Stalin. Puºlamalele astea nu pricep bun-simþ: „Asta a produs o catastrofã la Tg. cã s-a dus mila publicã din anii socialismului, Mureº, cu demonstraþii de sute de mii de oameni”. cînd luau avansuri de zeci de mii de lei pentru Se pare cã unul dintre vinovaþii acestui separatism cãrþi pe care nici nu aveau de gînd sã le scrie, cînd forþat, în care copiii românilor sînt discriminaþi, se ghiftuiau (pe veresie) la cîrciumile Uniunii batjocoriþi ºi alungaþi, este un alt secretar de Stat, Scriitorilor din Bucureºti, Neptun, Sinaia etc., de la acelaºi Minister al Învãþãmîntului, maghiarul cînd fãceau împrumuturi de 200.000-600.000 de Demeny Lajos. Acesta acuzã „totalitarismul lei (sume uriaºe!), pe care nu-i mai restituiau majoritar al românilor”. La acelaºi Colocviu televreodatã. Interesant este cã majoritatea zdrovizat, lector univ. Gyimesi Eva zice cã „ungurii bitoare a poeþilor aºa-ziºi dizidenþi (Mircea trãiesc în 6 state europene”. Asta-i situaþia Dinescu, Ana Blandiana, Daniela Crãsnaru, popoarelor nomade. Þiganii trãiesc în ºi mai multe La binecunoscuta Librãrie „Mihail Doina Uricariu, Dinu Flãmînd, Dorin Tudoran) state europene. Sadoveanu“, lansare de carte. Volumul „Poems“, au luat Premiul C.C. al U.T.C. Eu nu l-am luat. (va urma) semnat de Corneliu Vadim Tudor. Aceastã compi- ªi, cu toate acestea, eu sînt interzis ºi pus la zid (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, laþie a celor mai frumoase poezii ale autorului a ei se bat cu pumnii în piept. În urmã cu vreo 6 de la Crãciun la Paºte“; fost tradusã în ºapte limbi ale pãmîntului ºi a luni, Securitatea se interesa prin bloc, pe la Autor: Corneliu Vadim Tudor) ajuns în bibliotecile unor oameni celebri, printre vecinii lui Toma Michinici, dacã acesta e prieten care ºi Papa Ioan Paul al II-lea. cu mine. Vei depune vreodatã mãrturie pentru Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ


Pag. a 22-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT LA FIRUL IERBII Revista „România Mare“ a fost, dintotdeauna, în prima linie a apãrãrii Interesului Naþional. A fost ºi este alãturi de români, pentru români. De-a lungul anilor, am vrut ºi am ºi reuºit sã oferim celor care ne citesc speranþa cã nu sînt singuri. Ne dorim foarte mult sã trãim într-o þarã prosperã, într-o þarã în care capitalul naþional sã fie puternic ºi companiile româneºti sã existe ºi sã asigure prosperitate ºi siguranþã financiarã Naþiunii Române. Iatã de ce, ca un prim proiect-pilot, revista

„România Mare“ doreºte sã vinã în sprijinul fermierilor români, cei care se asigurã ca þara noastrã sã aibã în continuare o agriculturã solidã, prin acordarea, în mod gratuit, pentru primele douã apariþii, de spaþiu publicitar, de promovare a beneficiilor produselor româneºti, dar ºi ca tribunã de expunere a problemelor cu care se confruntã. Cei care doresc acest sprijin, ne pot contacta la adresa de mail: promovare@romaniamare.info ºi vor afla condiþiile în care pot intra în acest proiect-pilot.

Consultantul fiscal Dan Schwartz a declarat cã introducerea impozitului pe gospodãrie - discutatã marþi, 18 aprilie a.c., la nivelul autoritãþilor - va genera mari probleme atît administraþiei fiscale, cît ºi contribuabililor, ºi cã ar putea determina chiar o scãdere a încasãrilor la buget. „ªtiu cã se lucreazã la acest tip de impozit, aºa cum este prevãzut în Programul de guvernare. Consider, însã, cã acest tip de impozit nu se poate aplica în România. Dacã va înlocui impozitarea individualã ºi nu va fi prezentat ca o alternativã la aceasta, va genera foarte mari probleme atît autoritãþilor fiscale, cît ºi contribuabililor. Este posibil sã fie chiar o scãdere a încasãrilor la buget. Cu siguranþã vor fi probleme de conformare, de formulare, de soft, probleme de calcul, de înþelegere a lui, fiindcã este o schimbare radicalã de filosofie fiscalã. Impozitul pe gospodãrie sau pe familie este practicat în unele þãri, dar peste tot este folosit ca o alternativã la impozitarea individualã, contribuabilul putînd sã opteze fie pentru impozitarea individualã, fie pentru cea pe familie. Nu ºtiu, însã, ce doresc sã facã în România”, a spus Dan Schwartz. ªi consultantul fiscal Adrian Benþa este de pãrere cã acest tip de impozit nu va avea rezultatele scontate.

„Tendinþa este de a se reveni la impozitul pe venitul global din 2001. Înseamnã sã încurajezi nemunca. Dacã eu muncesc mai mult ºi plãtesc mai mulþi bani la buget, atunci mai bine nu mai muncesc”, a precizat Adrian Benþa. Conform Programului de guvernare, „Începînd cu 2018, odatã cu introducerea impozitului diferenþiat pe venitul global (IVG) de 0%, respectiv 10%, anual pentru fiecare gospodãrie din România, se va completa o declaraþie de venit global de cãtre consultanþii fiscali, în numele membrilor acelei gospodãrii. Aceastã declaraþie de IVG va avea ca bazã de plecare declaraþia de patrimoniu, care se va depune o singurã datã, în aceleaºi condiþii precum declaraþia de venit global. Arondarea populaþiei la consultanþii fiscali, precum ºi funcþionarea acestora se va face prin Hotãrîre de Guvern, în urma dezbaterilor publice. Pe lîngã rolul de a completa ºi depune declaraþiile de mai sus, consultantul fiscal va prelua ºi sarcina de a plãti toate taxele ºi impozitele datorate de cãtre persoanele fizice aflate în portofoliu sãu cãtre administraþiile ºi instituþiile publice centrale ºi locale. Aceastã mãsurã va duce la eliminarea ghiºeelor pentru persoane fizice din þarã, din cadrul tuturor instituþiilor

publice din România. Selectarea ºi pregãtirea celor care doresc sã devinã consultanþi fiscali se va face etapizat, pînã cel tîrziu la 1 decembrie 2018, atunci cînd, pe modelul din SUA, fiecare român va beneficia de suportul unui astfel de consultant”. „Probabil cã iniþiatorii au avut în vedere ca fiecare vector fiscal sã-ºi aibã consultantul sãu fiscal, dar o astfel de mãsurã presupune un sistem de administrare foarte bine pus la punct, administrarea ar fi extrem de scumpã”, a declarat Cristian Pîrvan, secretar general al Asociaþiei Oamenilor de Afaceri. Dan Schwartz spune cã statul nu poate sã oblige consultanþii fiscali sã calculeze acest tip de impozit. „Este o lipsã de realism, fiindcã nu avem atîþia consultanþi fiscali capabili sã facã astfel de calcule încît sã acopere toþi contribuabilii din România. Este un volum de muncã imens. Nimeni nu poate sã oblige un consultant fiscal sã calculeze aceste impozite. Este o meserie independentã. Nu te poate obliga statul. ªi cine plãteºte pentru asta? Statul, sau contribuabilul?”. Iar Adrian Benþa este de pãrere cã arondarea „se va face ca la notar ºi consultanþii fiscali vor fi aleºi pe sprînceanã. Piaþa trebuie lãsatã liberã. Nu trebuie sã dea cineva o lege ca sã fie cumpãrate serviciile mele. La consultantul fiscal trebuie sã te duci doar dacã ai nevoie, ca la popã”. MONA SCÃRIªOREANU

Curaj de întreprinzãtor (2)

codurile CAEN necesare activitãþii ce urmeazã a fi autorizatã, schiþa unitãþii, în care sã se precizeze spaþiile de depozitare, grupurile sanitare în unele cazuri, cartea de identitate a reprezentantului ºi o delegaþie. Dupã depunerea dosarului, se vor prezenta la sediul unitãþii niºte inspectori (controlori), care verificã respectarea legislaþiei proaste ºi interpretabile, te vor întreba dacã ai contract cu o firmã de neutralizare a deºeurilor de origine animalã, deºi tu nu ai nici un astfel de deºeu, deoarece trãim în lumea în care alimentele sînt, majoritatea, semipreparate ºi nu rãmîne decît ambalajul, dar este musai sã ai contract, adicã sã dai niºte bani degeaba unora doar cã vrea statul. Te mai întreabã dacã ai termometru în frigider ºi grafic de temperaturã afiºat pe frigider; nu conteazã dacã frigiderul funcþioneazã, trebuie sã ai hîrtia. Te mai întreabã dacã ai buletin de analize la apa de la robinet pe care o foloseºti în unitate. Ce dacã acea apã provine de la furnizorul local autorizat chiar de ei?! Te vor mai întreba dacã ai plan HACCP Hazard analysis and critical control points (aici te-au prins, pentru cã nici nu ºtii cum se traduce, dar sã mai ºi ai aºa ceva!), te informeazã cã îþi sînt necesare analize

pentru lucrãtori, cursuri de igienã (cineva trebuie sã semneze ºi sã ºtampileze cã ºtii sã te speli pe mîini). Mai afli cã trebuie respectate condiþiile igieno-sanitare (nu le gãseºti nicãieri, aºa cã nu le mai cãuta) ºi multe altele... Dar deja te-au pierdut ºi nu mai vrei nimic, pentru cã te-au informat cã funcþionarea fãrã autorizaþie se pedepseºte cu amendã. Pe lîngã DSV, îþi trebuie autorizaþie de la DSP (SANEPID), care, în mare, are aceleaºi cerinþe, doar cã trebuie sã fie doi controlori, pentru cã unul nu ajunge. Nu-þi rãmîne decît sã recunoºti cã eºti un infractor ºi sã ceri pedeapsa meritatã. Deja entuziasmul ºi visul tãu de mic antreprenor sînt fãcute bucãþele. Cu toate cele trãite pînã acum, din momentul în care ai fãcut alegerea (proastã alegere) sã fi un mic antreprenor în þara ta, te încãpãþînezi sã mergi mai departe, poate mînat ºi de curiozitatea de a afla pînã unde poate merge statul cu piedici ºi birocraþie (oricum nu mai ai ce pierde). Sãptãmîna viitoare trecem la urmãtoarea autorizaþie. Doar nu credeai cã doar astea sînt... (va urma) ADRIAN CURCÃ

Federaþia Naþionalã a Producãtorilor din Agriculturã, Industria Alimentarã ºi Servicii Conexe din România PRO AGRO (2)

cotizaþia plãtitã la zi ºi se supun Statutului ºi Codului Etic, în toate activitãþile pe care le desfãºoarã; b) Sã fie aleºi în organele de conducere sau în structurile lucrative ale Federaþiei; c) Sã-ºi exercite dreptul de vot; d) Sã participe la lucrãrile dialogului social la nivel instituþional; e) Sã propunã membri pentru structurile de conducere sau cele lucrative ale Federaþiei; f) Sã aibã acces necondiþionat la toate documentele Federaþiei; g) Sã participe la ºedinþele Consiliului Director, avînd rol consultativ; h) Sã-ºi exprime punctele de vedere sau propunerile, verbal sau în scris, care vor fi dezbãtute ºi consemnate în documentele federaþiei sau ale structurilor sale, care vor fi stabilite de cãtre Adunarea Generalã; i) Sã facã propuneri atît pentru îmbunãtãþirea activitãþii Federaþiei, cît ºi referitoare la acþiuni pe care Federaþia trebuie sã le întreprindã în spiritul obiectivelor statutare; j) Sã participe la acþiunile organizate de Federaþie; k) Sã primeascã publicaþiile Federaþiei, precum ºi toate celelalte informaþii de interes pe care Federaþia le deþine. (va urma)

Impozitul pe gospodãrie poate genera probleme atît autoritãþilor, cît ºi contribuabililor, putînd provoca scãderea încasãrilor bugetare

Astãzi vom continua incursiunea în lumea autorizaþiilor. Aºa cum ai descoperit cã îþi trebuie autorizaþie pentru o banalã reclamã luminoasã sau un mic banner, vei remarca repede cã îþi trebuie autorizaþie pentru orice. Credeai cã te poþi apuca de muncã pur ºi simplu? Greºit. Îþi mai trebuie o basculantã de autorizaþii. Dupã ce ai trecut ºi de etapa cu reclama ºi autorizaþia de construcþie, afli cã îþi trebuie autorizaþie de la Direcþia SanitarVeterinarã (DSV), deºi, cînd ai înfiinþat firma, ai dat o declaraþie la Registrul Comerþului conform cãreia cunoºti ºi respecþi legislaþia în domeniul sanitar, sanitar-veterinar ºi siguranþa alimentelor, protecþiei mediului ºi protecþiei muncii. Nu ºtii ce înseamnã asta, dar începi cu primul pas, deplasarea la sediul Agenþiei Naþionale SanitarVeterinare ºi pentru Siguranþa Alimentelor (ANSVSA). Acolo îþi cer alte hîrtii: cerere tip, care se poate ridica de al ANSVSA, Certificatul Unic de Înregistrare (de la Registrul Comerþului) - în copie, certificatul constatator de la înfiinþarea companiei, în care sã se regãseascã

II. MEMBRII FEDERAÞIEI 2.1. Federaþia poate avea în componenþa sa urmãtoarele categorii de membri: a) membri activi; b) membri asociaþi; c) membri onorifici. 2.1.1. Membri activi pot fi: a) Asociaþiile, ligile, uniunile, organizaþiile grupurilor de producãtori/ cooperativelor, organizaþiile interprofesionale, patronatele ºi federaþiile legal constituite, reprezentative la nivel naþional pe filiera producerii, prelucrãrii, depozitãrii, distribuþiei, comercializãrii ºi consumului produselor agricole; b) Criteriile de reprezentativitate pentru entitãþile profesionale care depun documentaþia de aderare la Statutul Federaþiei se stabilesc pe fiecare sector de cãtre Consiliul Director ºi sînt prevãzute în Regulamentul de Ordine ºi Funcþionare, þinîndu-se cont de organizãrile comune de piaþã existente la nivel european; c) Pentru a profita la maximum de resurse ºi pentru a atinge obiectivele organizaþiilor comune de piaþã: creºterea productivitãþii, îmbunãtãþirea comercializãrii, mãsurile de agromediu;

d) Organizaþia este deschisã înscrierii de noi membri, respectînd prevederile art. 2.2. 2.1.2. Membrii asociaþi pot fi persoane fizice sau juridice care, din diverse motive, nu pot întruni condiþiile prevãzute la art. 7.1.1. a)., dar au interes în scopul ºi obiectivele propuse de Federaþie, care plãtesc cotizaþii pentru beneficiile pe care le primesc utilizînd serviciile Federaþiei, dar care nu deþin pãrþi sociale ºi primesc din partea Adunãrii Generale, cu votul a cel puþin 2/3 din membri, aceastã calitate. 7.1.2. Membrii asociaþi au rol consultativ. 2.1.3. Membrii onorifici pot fi persoane fizice sau juridice, care, prin contribuþia deosebitã pe care au adus-o în agriculturã, precum ºi la dezvoltarea Federaþiei sau la creºterea prestigiului acesteia, primesc din partea Adunãrii Generale, cu votul a cel puþin 2/3 din membri, aceastã calitate. 2.1.3. Membrii onorifici au rol consultativ. 2.2. Membrii Federaþiei au urmãtoarele drepturi: 2.2.1. Membrii activi: a) Sã participe prin reprezentanþii lor legali la lucrãrile Adunãrii Generale avînd drept de vot, dacã au


Pag. a 23-a – 28 aprilie 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Conflictul coreean sau Rãzboiul Uitat Rãzboiul din Coreea este numit de unii americani drept „Rãzboiul Uitat”, un conflict dureros, astfel cã pînã ºi supravieþuitorii au încercat sã-ºi ºteargã din memorie amintirile legate de acea perioadã. În cei trei ani de confruntãri sîngeroase, au murit 900.000 de chinezi, 1,5 milioane de nord-coreeni, 1,3 milioane de sud-coreeni ºi 34.000 de americani. Peste 100.000 de americani au fost rãniþi în timpul luptelor. Rãzboiul, desfãºurat între 25 iunie 1950 ºi 27 iulie 1953, este considerat primul conflict „fierbinte” al „rãzboiului rece”. În Peninsula Coreea,

Mao Zedong ºi Joseph Stalin s-au angajat în conflict militar cele mai puternice þãri din lume, omenirea fiind foarte, foarte aproape de declanºarea unui nou rãzboi mondial. Conflictul a opus forþele Republicii Coreea (Coreea de Sud), alãturi de cele ale coaliþiei Naþiunilor Unite, avînd Statele Unite ale Americii în poziþia de lider militar ºi politic, împotriva armatei Republicii Populare Democrate Coreene, substanþial sprijinitã din punct de vedere material ºi uman de Republica Popularã Chinezã ºi Uniunea Sovieticã. În aceastã confruntare, ideologia americanã susþinea apãrarea libertãþilor democratice, a sistemului de valori occidental ºi stoparea expansionismului comunist, în timp ce ideologia comunistã lupta pentru reprimarea imperialismului mondial agresor, pentru victoria socialismului în întreaga lume. Atît Statele Unite ale Americii în Coreea de Sud, cît ºi Uniunea Sovieticã în Coreea de Nord au devenit forþe de ocupaþie militarã ºi au constituit guverne separate. Deºi au existat negocieri între cele douã regiuni privitoare la reunificarea þãrii, atît în luna martie, cît ºi în luna mai a anului 1946, aceasta nu a fost posibilã, lovindu-se, de fiecare datã, de refuzul Moscovei de a recunoaºte aproape orice partid important din Coreea de Sud. Curînd, însã, odatã cu respingerea planului Marshall de cãtre þãrile din Est, raporturile din punct de vedere militar aveau sã se tensioneze, Washingtonul preconizînd organizarea de alegeri în cele douã zone, în vederea constituirii unui Parlament unic, care sã desemneze un guvern provizoriu. Adunarea Generalã a ONU a adoptat, la 14 noiembrie 1947, în unanimitate, cu excepþia voturilor þãrilor blocului sovietic, o rezoluþie care a recunoscut dreptul Coreei la independenþã ºi a stabilit o comisie care sã supravegheze alegerile. Comisia nu a avut, însã, posibilitatea sã pãtrundã în Coreea de Nord. S-au format, în urma alegerilor din august 1948, douã Parlamente ºi douã Guverne, cel din nord condus de Kim Il-sung, iar cel din sud de Syngman Rhee. Erau întrunite toate condiþiile unui rãzboi civil.

daþi americani care înaintau, cu puºtile în mîini, ºi treceau paralela 38. Istoria, însã, a consemat cã, la 25 iunie 1950, armata nord-coreeanã a atacat Sudul, „rãzboiul rece” devenind „cald”. La 26 iunie 1950, dupã numai 24 de ore de la începerea rãzboiului, tancurile celor din nord erau la periferiile oraºului Seul. Era clar cã Phenianul nu avea nici cea mai micã intenþie sã dea curs rezoluþiei adoptate în ajun de cãtre Consiliul de Securitate, care îi cerea sã-ºi retragã, în cel mai scurt timp posibil, trupele deasupra paralelei 38. „Atacul împotriva Coreei de Sud dovedeºte, fãrã nici o îndoialã, cã, pentru cucerirea unei naþiuni independente, comunismul a trecut de la acte de subversiune la invazia armatã ºi rãzboi. Au fost, astfel, ignorate documentele Consiliului de Securitate al Naþiunilor Unite pentru menþinerea pãcii ºi securitãþii internaþionale”, a declarat preºedintele american Truman, la 27 iunie 1950, la doar douã zile dupã surprinzãtoarea invadare a Coreei de Sud de cãtre armata Coreei de Nord. Ordinul preºedintelui Truman dat generalului MacArthur, comandantul forþelor americane din Pacific, de a interveni în Coreea de Nord cu unitãþi navale ºi aeriene, s-a produs cu cîteva ore înaintea votãrii Rezoluþiei Consiliului de Securitate al ONU prin care era autorizatã, pentru prima oarã, folosirea forþei pentru oprirea unei agresiuni. Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandã, Turcia, Filipine, Thailanda, Olanda, Etiopia, Franþa, Columbia, Belgia, Grecia ºi Africa de Sud ºi-au trimis contingente de diferite mãrimi pentru a lupta, sub steagul Naþiunilor Unite, dar ºi comandament militar american, pentru stãvilirea comunismului în Peninsula Coreeanã. De cealaltã parte, nordcoreenii au fost susþinuþi de tehnicã de luptã, consilieri ºi chiar cu efective de cãtre Uniunea Sovieticã, ºi, mai ales, de cãtre China Popularã. Iniþial, ajutorul SUA ºi al Marii Britanii s-a materializat în suport aerian ºi naval, considerîndu-se, în ciuda scepticismului liderilor militari americani, cã acest sprijin va fi suficient. Reuºita invaziei de la Inchon - 15 septembrie 1950, cînd ofensiva condusã de MacArthur a scos trupele ONU din punga de la Pusan ºi i-a determinat pe nord-coreeni sã se retragã la sfîrºitul lunii pe teritoriul propriu dupã ce, ulterior, evacuaserã Seulul, a determinat administraþia americanã sã se întrebe ce va urma. Atunci cînd luptele au trecut dincolo de paralela 38, regimul comunist chinez, condus de Mao Zedong, a avertizat cã orice miºcare a trupelor ONU dincolo de fluviul Yalu - graniþa dintre China ºi Coreea - ar fi inacceptabilã pentru þara sa, avertisment ignorat de Departamentul de Stat. Pe 25 noiembrie 1950, 200.000 de „voluntari” chinezi au trecut fluviul Yalu, atacînd frontal trupele ONU, luate total prin surprindere. Încã 500.000 de chinezi au fãcut acelaºi lucru în decembrie 1950. Cînd armata Chinei Populare a lovit, ºocul surprizei a provocat o retragere aproape în panicã a forþelor americane de la Yalu la sud de Seul, care a fost abandonat pentru a doua oarã în ºase luni.

Cînd „rãzboiul rece“ devine „cald“ Dupã 60 de ani, cele douã state coreene nu se pun de acord nici mãcar cînd vine vorba sã stabileascã cine a început rãzboiul. În afara Coreei de Nord, unii istorici afirmã cã trupele nord-coreene au trecut paralela 38 ºi au lansat un atac la 4 dimineaþa, pe 25 iunie 1950. Coreea de Nord este de acord doar cu ora începerii conflictului, dar susþine cã trupele americane au atacat primele. O fotografie prezentatã ca dovadã la Muzeul Rãzboiului din Phenian aratã sol-

Harry S. Truman ºi generalul MacArthur

MacArthur a lansat o nouã ofensivã pentru a alunga forþele nord-coreene peste rîul Yalu, dar acþiunea sa a coincis cu contraofensiva chinezã condusã de generalul Liu Biao. Comuniºtii au reuºit sã reocupe Pyongyangul ºi Seulul la începutul lunii ianuarie 1951. Soarta rãzboiului s-a schimbat odatã cu ofensiva din a doua jumãtate a lunii a forþelor ONU. Seulul a revenit sub control sud-coreean în martie, iar forþele ONU au trecut pentru a doua oarã paralela 38. MacArthur a cerut ca bazele manciuriene sã fie bombardate ºi sã fie instituitã o blocadã asupra Chinei ºi tot aici sã fie aduse forþele chineze naþionaliste din Taiwan. Drept urmare, în aprilie 1951, MacArthur a fost demis pentru emiterea acestor pretenþii care depãºeau domeniul atribuþiilor unui comandant militar.

Armistiþiu Primele negocieri pentru încheierea unui armistiþiu au avut loc pe data de 10 iulie, mai întîi la Kaesong, în Coreea de Nord, iar mai tîrziu la Panmunjon. Un prim progres avea sã se înregistreze în luna noiembrie 1951, cînd s-a convenit asupra unei linii de armistiþiu de-a lungul frontului, cu o poziþie uºor avansatã a Coreei de Sud faþã de paralela 38. În octombrie 1952, Comandamentul ONU a fãcut o ofertã finalã de pace ºi odatã cu respingerea ei de cãtre comuniºti, s-a retras de la masa convorbirilor pentru o perioadã nedefinitã. Un factor decisiv în reluarea negocierilor din martie 1953 l-a avut, se pare, ºi moartea lui Stalin, din luna martie a aceluiaºi an. Premierul chinez Zhou Enlai, prezent la Moscova pentru funeralii, a sugerat

Kim Jong Un revenirea la masa tratativelor. Aceasta a fost destul de greu de realizat, deoarece liderul sud-coreean, Singham Rhee, a refuzat orice armistiþiu care ar fi lãsat Coreea divizatã. De asemenea, negocierile au fost îngreunate de intensitatea bombardamentelor americane, precum ºi de puternica ofensivã finalã a armatei chineze. Pînã la urmã, comuniºtii au renunþat la cererea de repatriere forþatã a prizonierilor ºi acordul de încetare a focului a fost semnat. Rãzboiul s-a încheiat la 27 iulie 1953 prin semnarea armistiþiului de la Panmunjon între reprezentanþii Chinei ºi cei ai Coreei de Nord. Coreea de Sud a refuzat sã-l semneze. Înþelegerea nu a dus la o pace realã, relaþiile dintre cele douã state coreene rãmînînd în continuare încordate. Nord-coreenii considerã prezenþa celor 28.500 de militari americani în Coreea de Sud drept o ocupaþie continuã. Întrucîtva, rãzboiul este purtat astãzi în afara limitelor armistiþiului semnat în urmã cu 60 de ani. Graniþa maritimã disputatã în largul coastei de vest a celor douã Corei este un punct fierbinte, unde au loc ciocniri. În 2010, un vas de rãzboi sudcoreean a explodat, incidentul soldîndu-se cu moartea a 46 de marinari; Seulul a spus atunci cã explozia a fost provocatã de o torpilã nord-coreeanã. Tot în 2010, un atac lansat de artileria nord-coreeanã în apropierea unei insule sud-coreene s-a soldat cu patru morþi, între care doi civili. Kim Jong Un, comandantul suprem al Coreei de Nord, a fãcut din continuarea dezvoltãrii de arme nucleare un þel naþional, calificîndu-l drept o mãsurã defensivã împotriva ameninþãrii militare americane, acesta fiind ºi motivul pentru care, în prezent, tensiunile dintre Coreea de Nord, pe de o parte, ºi Coreea de Sud ºi SUA, pe de alta, au ajuns la un nivel critic. DAN ALEXANDRU


Pag. a 24-a – 28 aprilie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (6) Chirurgie paranormalã (2) În decursul a trei vizite în Filipine, autorul Lyall Watson a asistat la peste 1.000 de operaþii, efectuate de 22 de astfel de vindecãtori. Una dintre aceste intervenþii avea ca pacientã o femeie de vîrstã mijlocie, care prezenta dureri de stomac. Watson l-a vãzut pe vindecãtor împingîndu-ºi, aparent, mîinile mult în interiorul corpului femeii. O excrescenþã de carne de mãrimea unei mingi de tenis a apãrut între degetul mare ºi arãtãtorul chirurgului. Ridicînd tumoarea distinctã cu forcepsul, o asistentã a tãiat o bucatã de þesut organic, pentru a elibera excrescenþa de trupul bolnav. Îndepãrtîndu-ºi mîinile, „vindecãtorul” a ºters trupul femeii de sînge, nelãsînd nici urmã de vreo ranã deschisã. „Îmi plimb mîna pe pielea femeii, scrie Watson. Este fierbinte, dar nu simt nimic la suprafaþã, nici o urmã, de nici un fel”. Ce surprizã! Dar Watson nu a tras concluziile evidente. De ce nu exista nici o ranã sau nici o cicatrice? Deoarece corpul pacientei nu fusese deschis! Totuºi, asistînd la operaþii similare în anul 1973, jurnalistul din Chicago, Tom Valentine, nu a fost de acord cu teoria aºa-ziºilor iluzioniºti cu dexteritate manualã, sau a hipnozei ori a unei farse. În acelaºi an ºi, din nou, în 1975, Geroge Meek a condus douã echipe de „experþi” (experþi în ce, nu se precizeazã) în Filipine. Hotãrînd cã unii vindecãtori sînt într-adevãr impostori, totuºi ei au cãzut de acord cã „existenþa realã ºi practicarea zilnicã a mai multor tipuri de fenomene psihoenergetice de cãtre mai mulþi vindecãtori locali au fost stabilite în mod

clar. S-a descoperit practicarea materializãrii ºi dematerializãrii atît ale þesuturilor ºi organelor umane, cît ºi ale obiectelor neumane”. Am înþeles ideea, aproximativ - dar ce înseamã „obiecte neumane”? Maþe de gãinã? „Experþii” au mãrturisit cã, deºi nu se luau mãsuri de precauþie în vederea sterilizãrii sau anestezierii, nu apãrea niciodatã vreo infecþie sau un ºoc postoperatoriu. Desigur cã nu. Cum s-ar putea declanºa o infecþie sau un ºoc postoperatoriu, dacã nu exista, în primul rînd, o operaþie? De asemenea, ei cãzuserã unanim de acord cã nu era vorba de nici un fel de fraudã - cel puþin, nu una pe care ei au observat-o, ceea ce pare sã se întîmple tot mai des. În Brazilia, „Arigó” a devenit faimos pe tãrîmurile natale în anii '50, apoi ºi pe plan internaþional, cînd autorul John J. Fuller a publicat romanul ,,Arigó: Chirurgul cu un cuþit ruginit”. Fost miner ºi doctor amator, se spune despre el cã a efectuat mii de operaþii cu ajutorul cuþitelor de bucãtãrie sau al foarfecelor obiºnuite, în condiþii complet nesterilizate. Aparent aflat în transã cînd diagnostica ºi trata o boalã, Arigó a pretins cã primeºte sfaturi din partea unei voci pe care o percepea în urechea dreaptã ºi care îi aparþinea doctorului Fritz, decedat, în Estonia, în anul 1918. De douã ori trimis la închisoare pentru practicarea ilegalã a medicinei, dupã cea de-a doua sentinþã sa dedicat exclusiv diagnosticãrii. În 1968, o echipã de doctori, condusã de neurologul Andrija Puharich, din New York, l-a observat pe Arigó tratînd mii de pacienþi. Fãrã a atinge pe cineva ºi consultînd cîte un pacient pe minut, „doctorul” punea diagnostice ºi oferea tratamente fiecãruia. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Matematicã 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 ORIZONTAL: 1) Relaþie matematicã între douã drepte; 2) Salcîmi (reg.) – Tras la poartã; 3) Poligon cu un numãr minim de laturi; 4) Ceremonial – Un nume în chimie – Într-un triunghi!; 5) A anexa – Ouã de peºte; 6) Tudor Arghezi – Moralitate; 7) Ascuþit la un poligon; 8) Ramurã a matematicii care studiazã corpurile; 9) Un corp conic – Metal lipit la cald; 10) Întins pe plajã – Stîlpii porþii. VERTICAL: 1) Figuri geometrice cu laturi egale – Con gol!; 2) Tratatã cu oþet – Dezbrãcaþi; 3) Vizitã scurtã – Intrã într-o poezie; 4) Ia popii la joc – Culeg informaþii clandestine; 5) A desena drepte – Roma pe maºini; 6) Joc oriental – Vechi oraº pe coasta Asiei Mici; 7) Sfîrºit de foame – Þeavã; 8) A se arãta – Dreaptã care uneºte douã puncte pe cerc; 9) Scaun ecvestru – E un mormãit – Din nou; 10) Peºti de apã dulce – Mãrginesc un corp geometric. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,PRIMÃVARA” 1) CARAGIALE; 2) OMATUTE – MA; 3) PASARI – LIN; 4) INA – A – ROND; 5) L – DA – AUBER; 6) ALUNARI – SE; 7) RARITA – ICE; 8) IBIS – BANUS; 9) EI – OPERE – C; 10) SERA – ALBU. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.