Soiuri tradiționale de fructe by Laszlo MIHALY

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiuri tradiţionale de fructe – Valori şi posibilităţi de comercializare

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei De reținut: H: înălțimea fructului D: diametrul maxim al fructului La denumirea soiurilor de fructe identificate în Regiunea Odorhei am trecut în ghilimele denumirea maghiară exactă, folosită în regiune. Denumirea românească trecută în paranteze nu redă întotdeauna denumirea universală (și românească) a soiului.

Soiul „Badacsonyi” (din Badacsony) Fructul este mare. (H: 21 milimetri, D: 28 milimetri), are formă de inimă (foarte turtită), culoarea este de un roşu pronunţat, cu pulpa alburie şi trandafirie, destul de pietroasă. Dulce, cu gust uşor acidulat, agreabil (asemănător soiului „Germersdorf ”). Pedunculul este lung (35 milimetri), cavitatea de la baza pedunculului este mare şi are formă de castron. Sâmburele are formă alungită şi are vârfuri ascuţite. Căldura favorizează apariţia viermilor în fruct. Puieţii crescuţi din sâmburi transmit destul de bine caracteristicile fructului. Pomii acestui soi cresc repede şi sunt rezistenţi la boli. Dau roade bogate. Prezență: Cireşeni, Forţeni.

Soiul „Üveges (sticlos)” (De masă) Are mărime mijlocie (H: 22 milimetri, D: 21 milimetri), fructul are formă alungită. Culoarea fructului: pe un fond galben-verzui se află un strat de roşu trandafiriu (sub presiune devine roz), pe părţile expuse direct la soare fructul este roşu deschis, în părţile mai umbrite este galben. „Pe jumătate galben, pe jumătate roşu, ne dă impresia că nu este copt”. Pe pedunculul frunzei se află 2 glandule, prima la bazele ei. Fructul ajunge la maturitate la începutul lunii iulie. Pulpa este dulce, moale, delicată. Cu puţin înainte de a ajunge la maturitate, fructul este deja dulce, dar cu un gust uşor acru. Pedunculul frunzei este de trei ori mai lung decât fructul. Această cireaşă este un soi vechi, caracteristic păşunilor din Forţeni (împreună cu soiul „Brankovan”). Acest soi este mult apreciat de localnici. Pomul este rezistent şi creşte înalt. Prezență: Cireşeni, Forţeni.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

CIREŞE

Soiul „Disznódi” (din Disznód) Fructul este de mărime mijlocie, uşor turtit (e mai lat decât lung). Pieliţa are o culoare închisă, bordo, cu pete cafenii, pulpa este roşie - gălbuie cu nervură albă. Pedunculul este de două ori mai lung decât fructul. Acest soi nu este apreciat ca fiind un soi nobil. Fructul aproape ajuns la maturitate este tare, cu gust acrişor pronunţat, dar plăcut. Fructele mai coapte sunt mai mari şi mai puţin acrişori. Pomul este sănătos şi dă roade bogate. Prezență: Cireşeni, Forţeni.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Brankován” (Brâncovean)

Fructul este de o mărime medie, turtit lateral în lungime. Pedunculul este aproape de două ori mai lung decât fructul, cavitatea pedunculară este de o adâncime superficială, la vârful fructului se află o mică adâncitură. Pulpa are o culoare trandafirie, cu nervură albă. Sâmburele este lung (aproape de două ori mai lung decât lat), dar nu are vârful ascuţit (ca al celui de „Badacsonyi”). Această cireaşă, împreună cu soiul „Üveges”, sunt socotite cele mai vechi soiuri. Cireaşa „Brankovan” este şi ea un soi caracteristic păşunilor din Forţeni. Chiar şi pomii foarte bătrâni din acest soi dau încă roade bogate. Prezență: Cireşeni, Forţeni.

Soiul „Imecsi” Este o cireaşă cu boabe mari, cu formă alungită. Pedunculul este lung, aproape de trei ori mai lung decât fructul. Pieliţa are un fond galben cu un strat de roşu-trandafiriu şi pete roşii-vişinii. Fructul are un gust delicat, special. Nu este un soi sensibil. Pomul documentat este probabil singurul exemplar al speciei în sat. Prezență: Cireşeni, (la nenea Lajoska). Iniţial acest soi a provenit dintr-o pepinieră din Reghin.

Soiul „Roppanó” (Pietrosul)

Fructul este de mărime sub-mijlocie, turtit lateral şi pe partea superioară. Pulpa şi pieliţa sunt de o culoare vişinie, pulpa este moale, cu aromă pronunţată, dulce, fină. Pedunculul frunzei este bordo, de două ori mai lung decât fructul, cavitatea pedunculară este mică. Atingerea maturităţii depinde de condiţiile climatice. (În 2009 de exemplu, fructele s-au copt cu o lună mai devreme de cel obişnuit, în decada a treia a lunii iunie - susţine nenea Lajoska). Face viermi repede şi se înmoaie în căldură. Ajunge la maturitate în scurt timp, le place păsărilor, prin urmare trebuie recoltat la timp. Prezență: Cireşeni, livada lui nenea Lajoska.

Soiul „Korai fekete” (Neagra timpurie) Fructul este de mărime sub-mijlocie, turtit pe partea superioară (H: 20 milimetri, D: 22 milimetri) cu cavitatea pedunculară superficială. Pedunculul este scurt, de 1-1,5 ori mai lung decât fructul. Ajunge la maturitate timpuriu, în a doua parte a lunii iunie.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Fekete hólyagos” (Băşicata neagră)

Fructul este de mărime mijlocie, uşor turtit pe partea superioară (H: 17 milimetri, D: 19 milimetri). Pulpa este foarte tare, dacă-l gustaţi, trosneşte în gură, sâmburele aproape că sare din miez. Culoarea pulpei este albă-gălbuie cu nervură albă. Este foarte dulce, uşor acidulată. Dacă-l gustaţi, vă dă o senzaţie plăcută. Pedunculul frunzei nu are glandule. Pedunculul fructului are una sau două glandule, lungimea este de trei ori mai mare decât fructul. Pieliţa: se observă pe un fond galben o suprapunere de 80% a unei culori trandafirii. Fructele se grupează în grupe mari. Pomul are o înălţime mijlocie. Este un soi foarte roditor şi rezistent. După spusele pastorului, acest soi a fost plantat ca pomstamină în livezile de cireşe ale CAP-ului. Prezență: Cireşeni, Forţeni

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

După 24 iulie, dacă nu este recoltat, se înmoaie şi cade de pe pom. Se aseamănă mult cu soiul „Disznódi”, dar ajunge la maturitate cu aproximativ două săptămâni mai devreme. Gustul, (dacă a ajuns la maturitate şi are culoarea neagră) este dulce, acidulat, foarte plăcut. Pulpa este neagră. Cu foarte puţin mai consistentă, mai pietroasă ca soiul sus-amintit. Fructele ajunse aproape de maturitate sunt puţin acrişoare, strângându-vă gura dacă le gustaţi. Lungimea pedunculului frunzei este cât jumătate din frunză şi are una sau două glandule roşii. Acest soi a fost introdus în timpul CAP-urilor (cooperativelor agricole de producție). În celelalte plantaţii nu se găseşte un soi asemănător. Prezență: Cireşeni

liţa este groasă. Culoarea: pe un fond galben-verzui sunt dungi bordo cu o nuanţă de roşu-deschis printre dungi. Fructul este acoperit de un strat de pruină. Pedunculul este drept, de grosime medie. Din cavitatea pedunculară iese circa o treime a pedunculului. Sepalele au o mărime mijlocie, sunt aplecate spre interior. Cavitatea calicială este mică, striată, încreţită. Ovarul are un contur bine determinat, este mare, umple spaţiul dintre coroană şi peduncul. Are foarte mulţi sâmburi. Prezență: Ighiu

Soiul „Nyári” (Măr de vară)

MERE Soiul „Nyári cirmos” (Tigrat de vară) Pulpa este albă, puţin spongioasă, nu se crapă, este suculentă. Este un soi bogat roditor. Gustul este acidulat-dulceag, parfumat, fin. Copii preferă să consume aceste mere proaspăt recoltate, dar se dau şi la animale. Este un măr foarte bun şi pentru prăjituri. Ajunge la maturitate la începutul lunii august. Pie-

Are o formă rotundă, puţin asimetrică, se aseamănă cu mărul Ionatan. Pulpa este albă, bogat suculentă, nu plesneşte, este moale. Gustul este plăcut, dulce, uşor acidulat şi aromat. Fondul galben-verzui al pieliţei este acoperit în 90% de o culoare de roşu închis, pe alocuri tigrat (dungat). Se observă de la început culoarea sa roşie foarte frumoasă. Cavitatea pedunculară este medie. 1/3-1/2 din peduncul iese din adâncitură. Sepalele sunt aplecate spre interior şi închid în întregime spaţiul subcalicial, care este mic şi are formă de cupă. Cavitatea calicială este striată şi mică. Ovarul are formă de ceapă, este situat spre mijloc.

Mărul „Árpán érő” (Orzeşti) Este un măr cu formă de sferă turtită cu o mică asimetrie. (D: 50 milimetri, H: 65 milimetri). Pieliţa, înainte de a ajunge la maturitate, este galbenă-verzuie, cu dungi roşii şi puncte alburii, cu pete alungite. În timpul maturizării culoarea de fond devine galbenă, dungile roşii se accentuează, devin bordo, punctele albe dispar. Gustul este foarte plăcut, aromatic, uşor acrişor. Pedunculul abia iese din cavitatea pedunculară care este adâncă şi are formă de V. Sepalele sunt aplecate spre interior, cu vârfurile răsfrânte în afară. Cavitatea subcalicială este mică, are formă de cupă, sepalele o acoperă în întregime. Ajunge la maturitate la sfârşitul lunii august, dar „conservat” în lăzi, într-un loc răcoros, se păstrează până la crăciun. Pieliţa este lucioasă.

Prezență: Ighiu, la Csiszár István, vecinul grădinii bisericii dinspre satul Daia. Dintre cei trei meri aşezaţi unul deasupra celuilalt este cel din jos.

Soiul „Fehér vaj” (Untos alb) Este un măr de bună calitate, ajunge la maturitate devreme, cu productivitate bogată şi sistematică. Pomul are o mărime medie. Forma fructului: este o sferă uşor turtită şi asimetrică.(H: 60 milimetri, D: 68 milimetri), Pieliţa este relativ subţire, are o culoare caracteristică de alb-verzui brumat, rareori cu pete mici de culoarea ruginei. Pulpa este albă, în mod special fragedă. Gustul este dulce-acrişor. Pentru consumare aciditatea este tocmai adecvată, dar nu are o aromă tipică. Odoarea agreabilă nu se simte în gust. Pedunculul are o lungime mijlocie (23 milimetri), 2/3 din peduncul iese din cavitatea pedunculară. Cavitatea pedunculară este mică, cu un strat de rugină pe suprafaţă. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Prezență: Ighiu, la Csiszár István, vecinul grădinii bisericii dinspre satul Daia. Dintre cei trei meri aşezaţi unul deasupra celuilalt, este cel din mijloc.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

foarte mică, cavitatea subcalicială este mijlocie, are formă de V. Ovarul şi partea din jurul coroanei conţin mulţi sâmburi. Este un soi excelent pentru consum şi pentru prepararea ţuicii. Prezență: Mereşti (grădina Bencédi, grădina parohiei unitariene), Mujna (grădina parohiei reformate)

Mărul „Pónyik” (Poinic) [„Poinic”, „Poinic rezistent”, „Török mocskotár” (Muşcătar turcesc)] Denumirea de „Török mocskotár” este folosită şi pentru soiul Poinic, dar şi pentru alte soiuri. Forma este asimetrică, de sferă turtită. Pulpa este alburie cu verde-deschis, este tare şi se crapă. Sepalele sunt aplecate spre interior la vârfuri, cavitatea calicială este medie. Cavitatea subcalicială este mare, adâncă, are formă de V. Pedunculul este de lungime medie, cavitatea pedunculară este adâncă şi are formă de V. Ovarul umple spaţiul dintre caliciu şi peduncul, are formă de ridiche. Gustul fructului ajuns la maturitate este dulceacidulat, fără aromă specifică. Aroma apare după o maturizare ulterioară. Fructul este mare, tare, acru în momentul recoltării (sunt alte variante mai dulci, atât la recoltare cât şi la sfârşitul lunii august). Este unul dintre soiurile c e l e mai apreciate.

Prezență: în fiecare sat, este un soi frecvent întâlnit.

Soiul „Ízes” (Mărul gustos) Este un măr pentru iarnă. Sepalele sunt mari, aplecate spre interior, cu vârfurile răsfrânte în afară. Lungimea pedunculului este medie. Cavitatea pedunculară este mare şi are formă de con. Cavitatea calicială este largă, cu o adâncime medie, cavitatea subcalicială este spaţioasă şi are formă de V. Ovarul este situat spre mijloc. Cavitatea sâmburilor sunt înguste. Pulpa este albă-gălbuie, „crocantă”. Are o formă asimetrică, gustul este acrişor, pe care-l păstrează probabil şi după o maturizare ulterioară. La recoltare se simte deja aroma, care devine mai pregnantă în timpul maturizării ulterioare.

întinde un strat roşu, mai ales dinspre peduncul, care este sub-mijlociu (14 milimetri), cavitatea pedunculară are formă de pâlnie şi este adâncă. Sepalele sunt aplecate spre interior la vârfuri. Cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială este mare. Ovarul are formă de ceapă, este aşezat înspre caliciu. Pomul este de înălţime mijlocie şi este bogat roditor. Pulpa este tare, cu aromă pregnantă, se păstrează timp îndelungat. Este un măr bun de consumat în timpul iernii.

Prezență: Rugăneşti (grădina lui nenea Áron)

Are formă de sferă uşor turtită (H: 54 milimetri, D: 63 milimetri). Culoarea pieliţei este verde fistichie cu puţine puncte maro, cărora se suprapune o culoare bordo, acoperită des cu pete albe. Caliciul este scurt, cu sepale aplecate spre interior, cavitatea calicială este mijlocie, cu cinci pete de rugină pe suprafaţă, corespunzătoare feliilor. Cavitatea subcalicială este foarte adâncă, cu urme de stamină. Ovarul este aşezat în preajma caliciului în formă de ridiche. Se păstrează timp îndelungat, mai mult ca Pătulul „neted”. Aroma se simte slab (se accentuează în timpul maturizării ulterioare). Prezență: Rugăneşti, dar se regăseşte frecvent şi în alte locuri.

Soiul „Kasseli Renet” (Renet de Cassel) Pulpa este foarte suculentă, nu prea tare, se crapă. Gustul (înainte şi în timpul maturizării) este aromatic. Pieliţa: are dungi vişinii pe un fond galbenverzui, uşor funinginos, mai ales în cavitatea calicială. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior la vârfuri. Cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială este adâncă, are formă de V. Fructul are formă de sferă turtită (H: 56 milimetri, D: 73 milimetri). Pedunculul este scurt (16 milimetri), cavitatea pedunculară este de adâncime medie, în formă de pâlnie. Ovarul se aşează uşor înspre caliciu, are formă de ceapă cu umeri.

Prezență: Tărceşti, Rugăneşti

Soiul Ionatan Are formă de sferă turtită (H: 53 milimetri, D: 59 milimetri). Pieliţa: pe un fond verde-gălbui se

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Batul, Stajeri” (Pătulul din Stajer)

Prezență: Rugăneşti, Mereşti, Forţeni, Cireşeni; pe vremea CAP-urilor s-a răspândit în întreaga zonă a Odorheiului.

Un soi de măr cu denumire necunoscută

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Prezență: Rugăneşti, în partea de jos spre Est a Grădinii mari (plantat în vremea CAP-urilor), pomul de la marginea extremă.

Soiul „Bőr” (Mărul creţesc) De mărime mijlocie (H: 60 milimetri, D: 75 milimetri), are formă de sferă uşor turtită. Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este de adâncime medie şi are formă de pâlnie. Ovarul este situat spre centru şi are formă de ridiche. Sepalele sunt de mărime mijlocie, se înclină spre vârfuri, cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială este foarte spaţioasă (secţiunea transversală este un triunghi echilateral). Pieliţa este foarte arătoasă: un strat de roşu-viu şi funinginos se aşterne pe un fond galbenverzui. Culoarea de funingine (30-40%) acoperă o parte atât din suprafaţa galben-verzuie cât şi din cea roşie. Pulpa este foarte suculentă şi pietroasă. Gustul: la recoltare este acru, cu aromă slabă. Este un măr destul de cunoscut, se pare că răspândirea lui în proporţii mai mari, s-a produs după ce soiul a fost introdus în perioada CAP-urilor.

Forma fructului se caracterizează prin felii superficiale care se întind de la coroană până la peduncul. Este mare, pulpa este albă. Pieliţa are un fond galben-verzui cu un strat bordo deasupra şi cu pete de rugină. Aceste pete formează un strat aproape coerent, în apropierea cavităţii pedunculare şi a caliciului. Sepalele sunt aplecate spre interior, dar nu se ating. Cavitatea calicială este medie, are formă de pâlnie, dar la capătul pâlniei continuă sub forma unui tub subţire până la ovar, şi se lărgeşte uşor înaintea ovarului. Pedunculul este scurt (ajunge chiar până la marginea cavităţii pedunculare), care are o mărime medie şi are formă de pâlnie. Ovarul e situat în preajma caliciului, are formă de ceapă. În ceea ce priveşte mărimea şi gustul, se aseamănă cu mărul „Greu”. Gustul, în timpul culesului (înainte de a ajunge la maturitate), este acrişor, fără aromă. Este un măr de iarnă.

Prezență: Rugăneşti, Grădina mare (de pe vremea CAP-urilor).

Soiul „Francia kormos Renet” (Funinginos franţuzesc) Este un măr mare şi foarte frumos. Pieliţa este verde-fistichie, în 50-90% pe culoarea de fond se întinde un strat cu rugină, iar partea expusă la soare a fructului capătă o culoare de roşu-aprins. Sepalele sunt aplecate spre interior, dar vârfurile sunt răsfrânte în afară. Cavitatea calicială este de mărime mijlocie, articulată cu striații subţiri. Cavitatea subcalicială pătrunde adânc în ovar. Ovarul este aşezat în preajma caliciului, are formă de ridiche. La recoltare gustul este stifos, dar nu neplăcut. Soiul a fost răspândit în timpul CAP-urilor.

Prezență: Chedia Mare

Prezență: Mereşti.

Soiul „Fehér téli” (Măr alb de iarnă) Are formă ovo-sferică, cu striații care traversează întreaga lungime a fructului, nu prea adânci. Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este îngustă, de mărime medie. Sepalele sunt scurte, parţial verticale şi aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială este spaţioasă, are formă de triunghi echilateral. Se aseamănă mult cu mărul London Pepping, dar pieliţa acestuia din urmă este mai gălbuie, gustul mai dulce şi în timpul maturităţii. Se mai aseamănă cu Calvilul alb de iarnă, dar fructul acestuia are striații mai pronunţate, cavitatea calicială şi pedunculară este mai adâncă. Gustul este stifos, se îndulceşte şi devine mai gustos cu timpul.

Ovarul este aşezat înspre mijloc, are formă de ridiche. Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este medie, are formă de pâlnie. Sepalele îl caracterizează foarte mult: ele sunt aplecate spre interior, dar sunt atât de scurte încât vârfurile nu se ating între ele, astfel se întrevede cavitatea calicială cu resturile staminelor. Este unul dintre soiurile de mere cele mai vechi şi cele mai îndrăgite. (popularitatea mărului este asemănătoare cu cea a soiurilor „Ponyik” şi „Batul”). Este foarte bun, cu o aromă caracteristică, care se dezvoltă în decursul maturizării. Are numeroase variante cu aromă diferită în timpul recoltării.

Soiul „Almási fontos” (Greu de Mereşti)

Mărimea ieşită din comun se apropie de cea a Mărului „Fontos (Greu)”, forma se aseamănă cu cea a mărului „Ponyik”, dar este mai puţin plată la capătul cu coroană. Pieliţa este groasă, are culoarea de un verde „necopt”, cu pete albe de o densitate medie, fără alte nuanţe de culoare, în cavitatea calicială cu pete de rugină care se ramifică. Gustul este acrişor, dar nu stifos, fără aromă caracteristică. Pulpa este zemoasă, uşor spongioasă. Pedunculul este foarte scurt, îngroşat la bază, cavitatea pedunculară este medie, are formă de pâlnie. Sepalele sunt scurte şi aplecate spre interior, cavitatea calicială este superficială, cavitatea subcalicială la început este largă, apoi se îngustează şi pătrunde adânc în fruct.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

„Parmin auriu” (Cireşeni) „Parmint auriu” (Tărceşti) „Parment auriu” (Morăreni)

Prezență: Mereşti, Forţeni, Cireşeni, Rugâneşti, este un soi răspândit în timpul cooperativelor, este bogat roditor. În mai multe locuri poartă şi denumirea de Măr Strakinson.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Rozzsal érő” (Mărul care se coace deodată cu secara)

Prezență: Mereşti

Soiul „Star King” Mai mulţi pomi din soiul Star King au fost plantaţi încă pe vremea cooperativelor agricole de producție (CAP). Este un soi bogat roditor. Pomii sunt sănătoşi (nu au fost trataţi cu chimicale), viguroşi şi au frunzele verzi-închişi. Acesta dovedeşte că şi un soi relativ nou poate să prindă viaţă în livezi, fără îngrijiri speciale. Pieliţa este groasă, are culoarea bordo cu pete albe nu prea dese. Sepalele sunt scurte şi aplecate spre vârfuri. Cavitatea calicială şi subcalicială este de mărime medie, aceasta din urmă are formă de cupă. Pedunculul are lungime medie, cavitatea pedunculară este de adâncime medie. Nu se aseamănă cu alte soiuri, are o aromă tipică, foarte pronunţată.

Se lasă ca fructele să se maturizeze adunate sub pom (astfel se păstrează mai bine decât într-un depozit). Se păstrează până la Crăciun, cu condiţia ca fructele să nu fie lovite. Are un gust foarte fin, uşor acidulat, aromatic. Se maturizează începând cu prima parte a lunii septembrie având nevoie de mai mult timp. Mărimea este sub-mijlocie (H: 62 milimetri, D: 75 milimetri). Pedunculul are o lungime medie, 1/3 din mărimea fructului (25 milimetri). Cavitatea pedunculară este medie, în formă de pâlnie. Ovarul are formă de ceapă, cu poziţionare mijlocie. Sepalele sunt scurte, cu vârfurile aplecate spre interior. Pulpa este fragedă, plăcută la gust. Pieliţa are o grosime medie, are o culoare de fond galben-verzui cu dungi roşii, dar pe alocuri dungile lipsesc. Este un măr dulce, uşor

Soiul „Őszi vajas” (Mărul untos de toamnă)

aromatic. Maturizarea este lungă, de la sfârşitul lunii august până în octombrie. Prezență: Mereşti

Are o pieliţă vişinie cu o culoare de fond galbenăverzuie, tigrată cu dungi roşii. Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este largă la început, apoi se îngustează. Cavitatea calicială este sub-mijlocie, cavitatea subcalcială pătrunde adânc, până la ovar. Ovarul este situat în preajma caliciului, în formă de ceapă. Ajunge la maturitate la sfârşitul lunii august. Are un gust de un acru plăcut, cu o aromă bună, distinsă. Pulpa este fragedă, e plăcută la gustat. Se poate consuma proaspăt cules sau în prăjituri.

Este un măr dulce, aromatic, cu gust de un acru potrivit şi foarte plăcut. Pieliţa are culoarea roşieaprinsă pronunţată. Mărimea este sub-mijlocie (H: 55 milimetri, D: 70 milimetri). Sepalele sunt aplecate spre interior, dar sunt atât de scurte încât vârfurile nu se ating. (ca şi la Parminul auriu). Cavitatea calicială este medie şi are formă de castron. Cavitatea subcalicială are formă de triunghi echilateral. Ovarul are formă de inimă, cavitatea sâmburilor este de mărime medie. Lungimea pedunculului este mic spre mijlociu. Cavitatea pedunculară are formă de V şi este adâncă. Este unul din cele mai bune mere de vară. Ajunge la maturitate la sfârşitul lui august, începutul lunii septembrie. Pulpa este de o duritate medie, uşor de mușcat, are culoarea trandafirie care se accentuează sub coroană şi sub pieliţă. La supra-maturitate devine mălăiaţă, pierzând din valoare.

Prezență: Morăreni

Soiul „Renet” Are formă de sferă uşor turtită, ovoidă, secţiunea transversală este neregulată. Pieliţa este verdegălbuie cu un strat de suprapunere roşie. Culoarea roşie este organizată în dungi, iar pe părţile expuse la soare formează un strat coerent. Sepalele sunt scurte şi aplecate spre vârfuri. Cavitatea calicială este medie, în continuare se îngustă, până ajunge la ovar. Ovarul se orientează către caliciu, şi are formă de ceapă. Pedunculul este scurt, gros (cărnos), cavitatea pedunculară este mică, îngustă. În cursul coacerii ulterioare gustul devine foarte fin. Se păstrează până la recolta nouă.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Eper” (Mărul cu gust de căpșună)

Prezență: Forţeni, Cireşeni, Turdeni, Dârjiu 13

pronunţat de rugină (de culoarea funinginii) acoperă aproape întreaga suprafaţă. Pulpa este albă – verzuie, crocantă. Gustul, la maturitate este acru, fără trăsături caracteristice. Pomul este foarte bătrân, cu crengi uscate şi infectate cu vâsc. Fructul este spectaculos, datorită formei frumoase şi stratului funinginos.

Prezență: Tărceşti

Soiul „Sárga” (Mărul galben)

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Are formă de sferă turtită, lată, cu adâncime medie, cu striații pe întreaga suprafaţă a fructului. Mărimea este medie (H: 50 milimetri, D: 60 milimetri). Culoarea pieliţei este galbenă, cu pete şi puncte maro, mai mici, diforme. Pedunculul este scurt (16 milimetri). Cavitatea calicială şi a pedunculului este mare, ambele uşor striate. Ovarul are formă de ridiche turtită, așezată mai aproape de caliciu. Are o aromă slabă dar unică.

Prezență: Tărceşti

Soiul „Török Bálint” Are formă de sferă turtită, de mărime medie. Pieliţa este unsuroasă la atingere, cu un strat superior bordo în 85-90%, cu pete albe, rare. Pedunculul este scurt, cu cavitate foarte mică, culoarea cavităţii, în contradictoriu cu restul pieliţei, este verde. Gustul este dulce deja la recoltare (înainte de coacerea ulterioară). Soiul este bine cunoscut şi preferat, răspândit în toate aşezările. Poate fi recunoscut mai ales după culoarea roşie care acoperă întreaga suprafaţă şi după cavitatea mică specifică a caliciului şi a pedunculului.

Prezență: Tărceşti

Soiul „ Parker pepin” (Parker Pepping) Cu mărime medie (H: 50 milimetri, D: 65 milimetri), are formă de sferă uşor turtită. Pedunculul este scurt (19 milimetri), cavitatea pedunculară este sub-mijlocie, foarte îngustată. Sepalele sunt scurte, înclinate spre interior la vârfuri. Un strat

Soiul „Kandil Sinap”

Prezență: Mereşti, Cireşeni, Forţeni, Rugăneşti, Goagiu

Are formă alungită, cilindric-butoiașă. Ovarul este ascuţit, oval, cu poziţionare mijlocie. Pulpa este moale, albă, cu gust specific aromatizat. Pedunculul este lung, dar constituie doar o pătrime din lungimea fructului, pentru că şi fructul este lung. Cavitatea pedunculară şi a caliciului au o adâncime medie, în formă de pâlnie. Sepalele sunt de o lungime medie, cu vârfurile aplecate spre interior. Pieliţa are o grosime medie, pe un fond alb-verzui este acoperită de un strat roşu-gălbui (cca. 60%).

Forma este turtită, cu striații aproape imperceptibile. Pieliţa este groasă, galbenă, cu puţină culoare verzuie, cu puncte rare şi pete de rugină. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior, cavitatea calicială este de adâncime mijlocie, cavitatea subcalicială este mică. Pulpa este pietroasă/crocantă, zemoasă. Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este mare, în formă de pâlnie. Ovarul are poziţionare mijlocie, în formă de ceapă, cavitățile sâmburilor sunt largi. Gustul: are o aromă proprie. Este un soi cu productivitate mare. Este un măr de iarnă. Acest soi provine mai ales din partea sudică a Ungariei, din unele părţi ale Serbiei.

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Király” (Mărul domnesc) Ajunge la maturitate foarte devreme, printre primele soiuri. Fructul este mare sau foarte mare, de culoare roşie tigrată. Prezență: Forţeni, Cireşeni (pomul este în întregime culcat pe pământ, totuşi mai dă roade bogate şi de bună calitate, de ani de zile).

Soiul „Kék” (Mărul albastru) Este un măr de iarnă, pieliţa este bordo-albăstrie cu un strat superior brumat. Gustul este acrişor cu o aromă agreabilă.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Nemes szercsika” (Sercica nobilă)

Prezență: Tărceşti 15

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei 16

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Budai Domokos” Are formă de sferă turtită, de mărime medie. Pieliţa are dungi roşii pe un fond verde-gălbui, dungile ajung în jos şi în cavitatea calicială şi pedunculară. Sepalele sunt aplecate spre interior la vârfuri, cavitatea calicială este medie, în formă de castron. Pedunculul este scurt, gros și are cavitatea pedunculară medie. Este unul dintre merele cele mai preferate şi cele mai cunoscute de pe valea Nirajului. Este un măr nealterabil, de iarnă. Se păstrează bine, în condiţii adecvate poate fi păstrat ani de zile. Are un gust plăcut, răcoritor deja la culegere (în septembrie). În Rugăneşti este considerat ca unul din merele cele mai bune la gust şi soiul este plantat în număr mare. Alte caracteristici: acest măr este hibridul soiurilor Parmen auriu de iarnă şi Jász vadóka, create de Budai József în 1883, şi i-a dat numele fratelui său mai mic, după moartea lui.

Soiul „Gyógyi zsíros” (Mărul unsuros din Geoagiu) Are formă de sferă turtită, uşor ascuţită. Pulpa are o culoare galbenă-deschisă, amestecată cu verde. Pieliţa are dungi roşii pe un fond galben-verzui, este unsuroasă. Nu se poate scrie pe ea nici măcar cu pixul (în timp ce la celelalte soiuri e posibilă). Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este medie, în formă de pâlnie. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică. Cavitatea subcalicială este scurtă, în formă de V-U. Pulpa este tare, dar se înmoaie cu timpul. Are un gust specific, o aromă pregnantă, agreabilă şi cu miros plăcut (aceasta este calitatea sa cea mai importantă). Începe să se maturizeze pe la mijlocul lunii septembrie. Este un soi foarte valoros.

Soiul „Tartós Gusztáv” Forma se aseamănă cu cea a mărului Star King: un con turtit, lungimea şi lăţimea sunt la fel. Mărul se caracterizează printr-o bogăţie de forme, pe acelaşi pom se regăsesc fructe cu formă de sferă sau de cilindru lungit. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este mare, în formă de castron. Pedunculul este de lungime medie sau lung (jumătate din lungimea fructului). Cavitatea pedunculară este mare, în formă de pâlnie. Ovarul se situează în preajma caliciului, este în formă de ridiche. Pieliţa are un fond verde-gălbui cu un strat superior trandafiriu cu dungi roșu-închis. Pulpa este galbenă-verzuie, este suculentă. Are un gust specific, asemănător gustului pepenilor. Se coace toamna, dar se păstrează până la începutul iernii.

Prezență: Rugăneşti

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Bánffy Pál” Are formă de sferă turtită, o formă de măr „regulată”. (Aproape toate părţile sunt de proporţii medii). Pedunculul are lungimea şi grosimea medie, cavitatea pedunculară este şi ea de mărime medie. Ovarul este situat înspre centru, are formă de ceapă. Sepalele sunt foarte scurte, înclinate spre interior, cavitatea calicială este şi ea medie, uşor striată, ondulată. Este un măr care se păstrează bine. Cu timpul devine galben. Nu are un gust ieşit din comun, dar este bun.

Prezență: Rugăneşti, Tărceşti

Prezență: Mereşti, Cireşeni, Forţeni, Goagiu. 17

Soiul „Kasseli Renet” (Renet de Cassel)

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Are formă de sferă puţin turtită. Pieliţa are un fond de galben-deschis, cu dungi de un portocaliu-aprins pe întreaga suprafaţă. Culoarea fondului transpare sporadic de sub stratul superior. Pedunculul este foarte scurt (4-5 milimetri), cavitatea pedunculară este mijlocie. Sepalele sunt aplecate spre interior dar nu se ating. Cavitatea calicială este medie, în formă de castron. Pulpa este de un galben-deschis. Ovarul are o poziţionare centrală, în formă de ceapă. Provine din încrucişarea soiurilor Parmen auriu şi „Bőralma” (mărul creţesc), (Mészáros Lajos). Pulpa este aromatică, suculentă.

este acoperită de un strat de rugină. Pedunculul este scurt, cavitatea pedunculară este medie. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior, dar nu se ating (ca şi la Parmenul auriu de iarnă). Cavitatea calicială este puțin adâncă, cavitatea subcalicială se lungeşte până la ovar. Ovarul este oval, cu poziţionare medie. Are un gust bun, este un măr valoros.

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Renet de Champagne” Prezență: Rugăneşti.

Soiul „Renet Bauman” Are formă de sferă turtită, regulată. Pieliţa are un fond gălbui cu dungi roşii, în partea pedunculului dungile se contopesc. O trăsătură caracteristică a mărului este, că în cavitatea pedunculară pieliţa

Are formă de sferă turtită, mărimea turtirii este destul de variabilă, în general forma este uşor asimetrică şi striată (H: 59 milimetri, D: 17 milimetri). Pieliţa este gălbuie, pe partea expusă la soare are o roşeală uşoară, la maturitate devine unsuroasă. Sepalele se închid. Cavitatea calicială este mică. Gustul este încă stifos în septembrie, dar mai târziu capătă un gust agreabil, dar nu condimentat. Lungimea pedunculului este schimbătoa-

re, în cele mai multe cazuri este scurt (8 milimetri), cavitatea pedunculară este mică. Este bun pentru a fi uscat şi pentru vin. Este un măr de iarnă. Soiul este vechi, de ori-

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Téli fehér kálvil” (Calvil alb de iarnă)

Un soi de măr cu denumire necunoscută Are formă de sferă turtită, mărimea este medie. Pieliţa este acoperită în proporţie de 40% de dungi roşii întretăiate pe un fond galben, dungile se regăsesc şi în cavitate. Lungimea pedunculului şi adâncitura cavităţii pedunculare sunt de mărime medie. Sepalele sunt foarte scurte, aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică. Pulpa este fragedă, cu gust bun, dar nu are aromă specifică, tipică.

Prezență: Rugăneşti

Soiul „Cigány, szürke” (Măr ţigănesc, măr sur-Tăietura) Are o mărime sub-mijlocie, forma este uşor turtită (H: 60 milimetri, D: 7 milimetri). Pieliţa are un fond verde-gălbui cu dungi roşii, dungile ajung până la sepale, dar nu acoperă culoarea de fond

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

gine franceză; până la jumătatea secolului a fost frecvent mai ales pe colinele mai înalte, în zilele noastre apare tot mai rar, nu se reproduce.

Are formă de sferă turtită, segmentată de striații. Striațiile sunt scoase în evidenţă de fondul de culoare verde uniformă. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică, striațiile se accentuează în cavitate. Pedunculul este lung, de o lungime medie, cât jumătatea lungimii fructului, cavitatea pedunculară este medie şi are formă de V. Ovarul are formă de ridiche cu umeri, cu poziţionare spre mijloc. Se păstrează timp îndelungat.

în partea pedunculară. Pedunculul are o lungime medie, este puţin mai lung decât fructul (35 milimetri). Cavitatea pedunculară este medie, în formă de pâlnie cu deschizătură largă. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este medie, în formă de castron, uşor striată. Se aseamănă cu soiul „Sóvári”,dar este mai cafeniu. Este un măr cu gust bun. Se recoltează toamna în timpul recoltării porumbului. (Tărceşti, Morăreni)

Prezență: Rugăneşti

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Londoni pepin” (London Pepping)

Prezență: Mereşti, Forţeni, Cireşeni, Rugăneşti, Şiclod, Tăietura.

Un soi de măr cu denumire necunoscută Este un măr mare, tare turtit (H: 67 milimetri, D: 90 milimetri). Pieliţa este dungată (cu dungi roşii), pe cavitatea pedunculară şi în împrejurimi este un strat de rugină. Pulpa este albă, albă-verzuie, dacă ajunge la supra-maturitate devine cristalizată. Ovarul are poziţie medie, în formă de ceapă. Cavitățile sâmburilor sunt mici. Pedunculul este foarte scurt (10 milimetri), cavitatea pedunculară este mare, în formă de pâlnie. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este medie, are forma unei pâlnii largi. Se poate consuma în prăjituri, răzuit se serveşte cu papricaş de pui. Se păstrează până la crăciun, dar într-un loc adecvat şi până în ianuarie-februarie.

Are o mărime medie, cu striații adânci, care se adâncesc şi mai mult în partea coroanei. Pieliţa este galben-verzuie cu pete maro. Pe partea expusă la soare se îngălbeneşte sau devine roşu. Sepalele sunt uşor înclinate spre interior, cavitatea calicială este medie. Pedunculul este mic, cavitatea pedunculară este medie, în formă de pâlnie. Ovarul are o poziţionare de mijloc, are formă de fus. Cavitățile sâmburilor sunt largi. La maturitate pulpa este tare, iar la supra-maturitate devine făinoasă (după Crăciun). Se păstrează până la primăvară. Are un gust tipic foarte fin. Exemplarele mai mari şi mai colorate au gustul mai bun şi se păstrează timp mai îndelungat.

culorii galbene a grâului, galbenă-verzuie, în partea expusă la soare se roşeşte şi capătă nişte pete bordo sau maro. Are un gust acrişor-dulceag, cu aromă tipică, se păstrează mai puţin, fructele trebuie consumate cât mai repede. Sunt foarte bune pentru prăjitura cu mere, mai demult au fost făcute din ele și vinuri. Din acest soi se mai găsesc numai câţiva pomi în Chinuşu.

Prezență: Mereşti, Ceheţel, Turdeni, Rugăneşti.

Soiul „Fejedelmi páris” (Parişe domneşti)

Prezență: Tărceşti.

Soiul „Fehér páris” (Parişe albe) Se maturizează la începutul toamnei, are un gust bun, este de mărime medie. Uneori sunt mai mari, atunci când merele din pom sunt mai puţine la număr. Pieliţa este subţire, ușor unsuroasă. Pulpa este albă, ajunsă la supra-maturitate se îngălbeneşte sub pieliţă. Are o culoare de fond asemănătoare

Prezență: Chinuşu.

Soiul „Sándor cár, Tángyér, Aport” (Marele Alexandru, Talgere, Aport) Este un măr cu fruct mare, frumos, dungat, are formă de sferă turtită, ovoidă, cu striații arcuite larg. Pedunculul este foarte scurt (umple jumătate din cavitatea pedunculară), cavitatea pedunculară este medie, îngustă. Sepalele sunt înclinate spre mijloc, cavitatea subcalicială are formă de V. Ovarul este apropiat de caliciu, are formă de ceapă, cavitățile sâmburilor sunt largi. Este un măr de toamnă, ajunge la maturitate în septembrie-octombrie, nu se păstrează timp mai îndelungat. Are un gust acrişor. Este bun pentru prăjituri.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Au formă de sferă turtită, ovoidă. Pieliţa este verde, cu pete verzi, maro, cu pete de rugină în cavitatea pedunculară. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior la vârfuri, cavitatea calicială este mică şi striată. Pedunculul este lung, aproape jumătate din lungimea fructului, cavitatea pedunculară este medie, în formă de pâlnie. Ovarul este poziţionat la mijloc, pulpa este albă-verzuie, este seacă, fără zeamă, gustul nu are specific.

Prezență: Mereşti, Tărceşti. Este un soi foarte rar, în Regiunea Odorhei se găsesc numai câteva exemplare.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Sóvári”

Fructul este de mărime mijlocie, uşor turtit, asimetric, striat superficial. Pieliţa are o culoare de fond gălbuie, cu un strat cu dungi roşii, cu pete albe destul de dese, cu un srat brumat. Are un aspect foarte frumos, este arătos. Pedunculul este scurt, nu iese din cavitatea pedunculară de adâncime medie şi în formă de pâlnie. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior, vârfurile se răsfrâng în afară. Cavitatea calicială este superficială, cavitatea subcalicială este largă, mică. Ovarul este aşezat spre caliciu, are formă de ridiche. Pulpa este albă. Se păstrează până la primăvară. La culegere are un gust foarte acru („sălbatic”), dar în decursul maturizării capătă un gust excelent. (Sursă: Nagy-Tóth Ferenc, 1998)

Soiul „Hosszúszárú páris” (Parişe cu pedunculul lung) Fructul este mic (H.:59 milimetri, D: 61 milimetri), uşor turtit. Culoarea de fond a pieliţei este verde, acoperită în proporție de aprox. 50% cu un strat superior roşu. Pulpa este albă-verzuie. Sepalele sunt aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială este scurtă, secţiunea transversală are formă de triunghi echilateral. Pedunculul este lung, cât jumătatea lungimii fructului (28 milimetri), de aici îi provine denumirea, este la fel de roşu ca stratul superior al pieliţei. Ovarul se situează în preajma caliciului, în formă ovală, lungită, cu cavitățile sâmburilor largi.

Prezență Ceheţel, Turdeni.

Soiul „Mosolygó” (Zâmbitor) Are mărime mijlocie, o formă turtită (H: 56 milimetri, D: 70 milimetri). Pieliţa: pe un fond verdegălbui se aşterne un strat roşu-maroniu „voalat”, cavitatea calicială şi a pedunculului au un strat de rugină. Lungimea pedunculului (12 milimetri) şi cavitatea pedunculară este medie, are formă de pâlnie. Sepalele sunt lungi, aplecate spre interior. Cavitatea calicială este medie, partea laterală este uşor ondulată din cauza striațiilor. Cavitatea subcalicială este scurtă, largă (secţiunea transversală are formă de triunghi echilateral). Ovarul este situat înspre mijloc, are mulţi sâmburi. Se aseamănă mult cu soiul Batul, s-ar putea să provină din el. Mai demult a fost un soi foarte răspândit şi în Secuime, în zilele noastre se numără printre merele cultivate mai rar. În Tăietura se regăsesc mai mulţi pomi, localnicii susțin că soiul se situează între mărul sălbatic şi măr ”. Acest soi a fost folosit mai ales ca nutreţ.

Prezență: Turdeni, Cireşeni.

Prezență: Forţeni, Cireşeni, Dârjiu, Şiclod, Goagiu,Tăietura.

Soiul „Arany renet” (Renet auriu) De mărime medie (H: 65 milimetri, D: 78 milimetri), uşor turtită, are o formă şi o culoare frumoasă, este acoperit pe alocuri de un strat de rugină. Culoarea de fond este galbenă-verzuie, acoperită de un strat cu dungi bordo, iar întreaga suprafaţă conține pete albe. Pedunculul este sub-mijlociu (13 milimetri), cavitatea pedunculară este medie, în formă de pâlnie îngustă, uşor îngroşat spre bază. Sepalele sunt aplecate spre interior cu vârfurile răsfrânte în afară, astfel în deschizătura formată se întrevăd resturile de stamină (ca şi la Parmenul auriu de iarnă). Cavitatea subcalicială are formă de V, aşezată într-un dreptunghi, este uşor ondulată. Ovarul are formă de ceapă, cavitățile sâmburilor sunt largi, aşezate în preajma caliciului. Este un măr de iarnă, este gustos, la maturitate dulceag.

Forma este uşor turtită în partea superioară şi laterală, este de mărime medie, este un măr foarte frumos, bun pentru comercializare. Culoarea de bază a pieliţei este galbenă-verzuie, cu un strat superior de culoare trandafirie, acoperită cu dungi vişinii, care se lungesc de la coroană până la peduncul. Stratificarea aceasta a culorilor dă acestui măr un aspect estetic pronunţat. Pulpa în jurul ovarului este albă, roz sub pieliţă, și se decolorează spre mijlocul pulpei. Ovarul este aşezat înspre mijloc, are forma unui fus larg şi regulat. Sepalele sunt aplecate spre interior, dar nu se ating. Cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială continuă linia cavităţii. Lungimea şi cavitatea pedunculului sunt de mărime medie. Ajunge la maturitate la începutul sau mijlocul lunii septembrie. Pulpa este suculentă, acrişoară, cu puţină aromă.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Őszi” (Măr de toamnă)

Prezență: Turdeni. 23

Soiul „Borízű” (Măr cu gust de vin, în Cireşeni: Măr de vară cu gust de vin) Ajunge la maturitate la începutul toamnei. Are mărimea mijlocie sau mică, formă rotunjoară, adeseori puţin turtită, depinde de poziţia pomului. Pieliţa este subţire, lipită de pulpă, nu este unsuroasă. Pulpa este albă, sub pieliţă poate să fie roşiatică, dacă ajunge la supra-maturitate are zeamă puţină, se foloseşte cu precădere pentru prăjituri cu mere.

Prezență: Ceheţel, Turdeni, Dârjiu

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Un soi de măr cu denumire necunoscută

Prezență: Mereşti, Ighiu, Târnoviţa, Valea Nirajului.

Soiul „Vaj” (Mărul untos) Are mărimea medie, formă foarte turtită, culoarea pare albă ca zăpada. Pieliţa este albă-gălbuieverzuie, cu puncte maro, cu pete de rugină care se regăsesc în cavitatea pedunculară şi la marginea acesteia. Sepalele sunt scurte, aplecate spre interior, cavitatea calicială este mică, nu are rugină, cavitatea subcalicială are formă de semi-sferă. Pedunculul este de lungime medie, are o grosime medie, cavitatea pedunculară este mică sau medie. Ovarul este mare, cu poziţionare mijlocie, în formă de ceapă. Pulpa este fragedă, albă, cu gust acrişor, dar mai puţin ca la mărul cu gust de vin. Ajunge la maturitate la începutul sau pe la mijlocul lunii august.

Forma este foarte turtită, asimetrică, este de mărime mijlocie (H: 59 milimetri, D: 75 milimetri). Pieliţa are o culoare de fond verzuie, acoperită cu dungi bordo. Pulpa este albă-verzuie, se rupe ușor. Pedunculul este scurt (8 milimetri), spre fond este îngroşat în formă de con, cavitatea pedunculară este mijlocie, în formă de pâlnie. Sepalele sunt uşor aplecate spre interior, cavitatea calicială este medie, are formă de castron. Cavitatea subcalicială are formă de Y, ca o pâlnie lungită: începe cu formă de V scurtă, apoi se lungeşte până la ovar, ca un cilindru. Aspectul mărului se aseamănă cu Mărul de Sóvár, dar se deosebeşte de acesta de cavitatea subcalicială care se lungeşte în forma unui cilindru adânc.

Soiul „Szeges” (Mărul cu cuie)

Soiul „Batul (Batur)” (Pătul) Este un măr vechi, excelent, bine cunoscut şi apreciat. Are o mărime medie, este frumos şi are o formă regulată. Sepalele sunt mici şi se închid, cavitatea pedunculară este mică. Pieliţa este netedă şi lucioasă, unsuroasă, de culoare de un verde-deschis, pe partea expusă la soare se înroşeşte, ajungând la maturitate devine galbenă. Pulpa este albă, deasă, la început crocantă, ajungând la maturitate se înmoaie. Pomul este călit, cu creştere puternică, puieţii crescuţi din sâmburi sunt favorabili şi pentru portaltoiuri. „Nu se găsesc cuvinte pentru a reda cât de bun este acest măr - mai ales spre ianuarie când devine galben. Este dulce, cu aromă agreabilă şi cu multă zeamă. Spre sfârşitul toamnei fructele devin mai mari şi se îngălbenesc frumos pe rafturi”. Acest măr are mai multe variante şi în Regiunea Odorhei, cele mai caracteristice sunt: Zöld batul (Pătulul verde), Sárga batul (Pătulul galben) şi Mosolygó batul (Pătulul surâzător). Pomul se maturizează destul de târziu, rodeşte bine mai ales în locurile umede, are mare nevoie de umiditate.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Prezență: Forţeni, păşunea cu pomi fructiferi, dumbrava cu meri.

Are mărimea mijlocie (H: 65 milimetri, D: 60 milimetri), forma sferică se lungeşte spre coroană, suprafaţa este ondulată din cauza striațiilor groase. Secţiunea transversală, la fel ca şi ovarul, are formă de inimă, Cavitățile sâmburilor sunt largi. Pieliţa este verde, cu pete albe puţin perceptibile, cu un strat superior roşu în partea pedunculară. Sepalele sunt hărtănite, cele întregi sunt aplecate spre interior. Cavitatea calicială este îngustă şi adâncă, laturile cavității de sub cavitatea calicială continuă laturile superioare. Are pulpa „crocantă”, la recoltare are gustul stifos, dar la maturitate se îndulceşte şi capătă gust. Lungimea pedunculului este medie (20 milimetri). Este un soi foarte frumos şi probabil vechi.

Prezență: Forţeni 25

Soiul „Kisasszony” (Măr de domnişoară)

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Mărimea este medie, formă puţin turtită, dar în cele mai multe cazuri regulată. (H: 56 milimetri, D: 74 milimetri), „crocant”, cu pulpa verde-albuie. Culoarea de bază a pieliţei este verde, peste care se aşterne un strat roşu-aprins. Pe culoarea de fond se observă pete albe care se lungesc şi formează dungi în partea pedunculului, iar în partea coroanei devin mai dese. Are un gust tipic de mere, fără vreun specific. Lungimea pedunculului este medie (23 milimetri), cavitatea pedunculară este mare şi are formă de pâlnie. Sepalele sunt aplecate spre interior, dar cu vârfurile răsfrânte în afară. Cavitatea calicială este medie, în formă de pâlnie regulată, cavitatea subcalicială este continuarea cavităţii. Ovarul are o poziţionare înspre caliciu, în formă de ceapă, cu cavități largi pentru sâmburi. Fructul este foarte frumos, pe una din laturi este roşu („Nu există nici un măr mai frumos ca Mărul de domnişoară”). „Denumirea subliniază frumuseţea ieşită din comun, dar nu este un măr care se păstrează până la primăvară” (nenea Lajoska). Se păstrează până în februarie.

Prezență: Cireşeni, Forţeni, Dârjiu, Mihăileni. Se regăseşte din ce în ce mai rar; pe vremuri era un soi foarte răspândit pe valea Nirajului, s-a dat şi la animale. Pomul creşte foarte înalt și necesită îngrășare regulată.

Soiul „Musca Páris” (Parişe Musca) Sunt de mărime mijlocie, puţin turtite, ascuţite spre caliciu. Pieliţa are o culoare de fond verde-închis cu puţine puncte maro şi mai multe puncte albe. În partea expusă la soare capătă o culoare trandafirie. Caliciul are sepale cu vârfurile aplecate spre interior, cavitatea calicială este îngustă, în formă de pâlnie, de mărime medie. Cavitatea subcalicială este continuarea cavităţii caliciale. Pedunculul are o lungime medie, cavitatea pedunculară este medie, suprafaţa este acoperită de rugină. Pulpa are culoarea albă-verzuie, ovarul are formă ovoidă cu poziţionare medie. Este soiul care se păstrează cel mai bine. Pulpa este destul de tare, spongioasă la maturitate.

Prezență: Cireşeni

Soiul „Sikulai (Sikolai)” Cu mărime medie, în formă sferică, este uşor asimetric. Sepalele sunt aplecate spre interior la vârfuri, cavitatea calicială este medie. Cavitatea subcalicială este largă, cu pereţi paraleli, apoi se îngustează şi continuă printr-un tub cu pereţii paraleli, dar nu prea adânc. Pedunculul este scurt, nu depăşeşte lungimea medie a cavităţii pedunculare care are formă de V. Ovarul este poziţionat înspre caliciu, în formă de ridiche-inimă. Are un gust foarte plăcut, cu nuanţă aparte. Se păstrează timp

Prezență: Cireşeni, livada lui nenea Lajoska

Soiul „Dálnok” (Mărul Dalnic) Prezență: Cireşeni, livada lui nenea Lajoska, grădina sa din spatele casei şi mai există un pom în grădina de pe malul opus al pârâului.

Soiul „Zöld Kálvil” (Calvil verde) Cu mărime medie, are o formă sferică, frumoasă. Pieliţa are o culoare de fond verde-deschisă cu pete albe, care în partea pedunculului se lungesc şi formează dungi scurte. Pedunculul este mediu. Cavitatea pedunculară este largă, în formă de pâlnie. Sepalele se desprind uşor. Cavitatea calicială este mică, cavitatea subcalicială este medie, în formă de V. Ovarul este poziţionat central, cu lungime şi lăţime simetrice. Este un soi care se păstrează aproape tot atât de bine ca merele Musca paris.

Este destul de mare (H: 66 milimetri, D: 83 milimetri), are formă ovoidă, cu vârful uşor ascuţit, este turtit lateral. Sepalele sunt aplecate spre interior la vârfuri, au lungime medie. Cavitatea calicială este mică, cu pereţii abrupţi (înguşti) şi ondulați. Cavitatea subcalicială este strâmtă, scurtă, continuă cavitatea. Lungimea pedunculului nu depăşeşte cavitatea, este scurt (10 milimetri), la bază se îngroaşă. Cavitatea pedunculară este strâmtă, cu adâncime medie, în formă de pâlnie. Ovarul are formă de ridiche, este poziţionat spre caliciu. Pieliţa are culoarea verde-deschis, acoperită de dungi bordo, cu puncte alburii în partea calicială. Gustul: la începutul lunii octombrie este crud. Este un măr de iarnă. Prezență: Cireşeni, livada lui nenea Lajoska

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

îndelungat, până la recoltarea cireşelor. Pomul identificat este foarte bătrân, dar sănătos, bun roditor. Pieliţa fructului are culoarea de fond verde cu dungi roşii şi pete albe. Este foarte roditor („ca nebunul”- după nenea Lajoska). Recolta trebuie rărită („cel mai bine ar fi să se decimeze”- după nenea Lajoska). Este un soi cunoscut şi îndrăgit.

Soiul „Champagne” Mărimea se încadrează între mijlocie şi mare (H: 60 milimetri, D: 86 milimetri), are formă de sferă turtită, cu striații puţin accentuate. Pieliţa este galbenă cu nuanţe verzuie pe alocuri, acuperită de dungi bordo şi puncte verzi. Sepalele sunt aplecate spre interior la vârfuri, cavitatea calicială este mică, (sepalele sunt aşezate în apropierea cavităţii), ceea ce este caracteristic acestui fruct. Cavitatea subcalicială continuă adâncitura în formă de pâlnie, mare în comparaţie cu adâncitura. Lungimea pedunculului ajunge pe la jumătatea cavităţii. Ovarul are formă de ridiche, cu poziţionare medie. Pulpa este fragedă, de culoare albă-gălbuie. Are un gust aromatic, dulce-acidulat. Ajunge la maturitate în septembrie. Prezență: Turdeni, livada lui Boros Sándor.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Citrom” (Lămâios, denumire folosită uneori şi pentru Golden delicious)

Are o mărime mijlocie, (H: 63 milimetri, D: 70 milimetri), are formă de sferă uşor turtită, cu striații, care se accentuează spre umărul caliciului şi în cavitate. Pieliţa este verde-gălbuie, cu multe puncte verde-maro pe întreaga suprafaţă. Este un măr arătos, frumos. Sepalele au o lungime medie, sunt aplecate spre interior la vârfuri, cavitatea calicială este mică, cu striații accentuate, în formă de castron. Cavitatea subcalicială are o lungime medie, secţiunea transversală are forma de triunghi echilateral, este continuarea cavității caliciale. Pedunculul este scurt (16 milimetri), de grosime medie, îngroşat la bază. Cavitatea pedunculară este de adâncime medie, îngustă. Ovarul are o poziţionare centrală, cu cavități largi ale sâmburilor. Numai pereţii tari ai cavității sunt bine conturaţi, împrejurimea este omogenă. Pulpa are culoarea verde- gălbuie-alburie, care se face brună repede.

PERE Soiul „Sárga” (Păr galben de vară) Este un soi de calitate mediocră, dar cu roade foarte bogate, și din cauza aceasta este un soi preferat. Ajunge la maturitate spre sfârşitul lunii iulie-începutul lui august. Pulpa este albă, mălăiaţă, dulce, nu este acidulată, este uşor aromatizată. Pe partea expusă la soare, fructul este mai mare şi are gustul mai bun, în jurul inimii are puţine sclereide. Pomul creşte înalt. Fructul este piriform (H: 45 milimetri, D: 50 milimetri). Pieliţa are culoarea verde-gălbuie, cu pete mici de culoare de un verde pronunţat. Pedunculul atinge jumătate din lungimea fructului (22 milimetri), este gros, cărnos la bază. Cavitatea pedunculară lipseşte. Sepalele sunt arcuite, în formă de picătură, cu extindere orizontală, culcate pe fruct. Cavitatea calicială este superficială. Cavitatea subcalicială are formă de cupă. Inima este poziţionată spre caliciu, ocupă ceva mai mult decât lungimea fructului.

Prezență: Ighiu, dar îl întâlnim adesea şi în alte aşezări. Prezență: la Tăietura se găsesc câţiva pomi mai bătrâni de 30 de ani, în cele mai multe aşezări denumirea de Măr lămâios este folosită pentru noul soi de Golden delicious.

Soiul „Nagykedei vaj” (Untoasa din Chedia Mare) Are un gust foarte bun, foarte aromatizat. Pulpa este moale, cu puţine sclereide.

Soiul „Nagykedei szotyós” (Para moale din Chedia Mare) Pulpa are puţine sclereide, se înmoaie uşor. Gustul este răcoritor, acrişor, este bună de consumat şi la supra-maturitate (când are zeamă multă) .

Soiul „Nyakas” (Para gâtlană) Este foarte tare, este bună de consumat numai după maturitatea ulterioară, după ce a fost fiartă. Unii o consideră fără valoare, dar de fapt poate fi folosită în mai multe feluri. Dacă se fierbe, devine o veritabilă delicatesă, dulce ca mierea. H: 56 milimetri, D: 53 milimetri.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Pap” (Popeşti)

Fructul este mare, piriform alungit, H: 80-90 milimetri, D: 53-60 milimetri. Are culoare galbenă, în părţile ajunse la maturitate este uşor trandafiriu-marmorat. Suprafaţa este acoperită de puncte cafenii, o caracteristică este dunga de rugină care se întinde de la vârfuri până la caliciu, dar aceasta nu este prezentă la fiecare fruct. Pedunculul are 50-60 milimetri lungime, cu îngroşare la ambele extreme. Cavitatea pedunculară lipseşte, cavitatea calicială are formă de un mic castron. Pieliţa este seacă, aspră la pipăit, sub pieliţă găsim adesea sclereide. Pulpa este albă, cu o nuanţă de culoare a untului, cu granulaţii, pe jumătate tare, suculentă, predispusă la formarea sclereidelor. Gustul este dulce, uşor aromatizat, ulterior astringent. Ajunge la maturitate la sfârşitul lunii septembrie-începutul lunii noiembrie. Se păstrează bine. Suportă bine transportul.

tri). Are un gust plăcut, caracteristic, dulce („gustul are un specific aparte” – spune nenea Lajoska din Cireşeni). Pulpa este fragedă, albă, maronie, cu un strat de sclereide. Ovarul se întinde până la coroană. Pieliţa are grosime medie, de culoare verde-gălbuie pe fond, cu un strat superior de bordo-maroniu, care acoperă jumătate sau două treimi din suprafaţa fructului. Grosimea stratului este schimbătoare, depinde de expunerea la soare şi de variantele soiului. Cavitatea pedunculară este foarte mică, lungimea pedunculului este cât jumătate din lungimea fructului, grosimea este medie şi pedunculul este uşor îngroşat la capăt. Sepalele sunt scurte, deschise, dar nu se aştern de fruct. Cavitatea calicială este plată, în formă de castron.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Aromás” (Tămâioasa)

Pulpa este moale, cu cantitate medie de sclereide, se înmoaie. Aromă puternică este calitatea principală a fructului, are gustul bun şi după înmuiere.

Soiul „Bakbűzízű” (Para „mirositoare”) Este un soi cu maturitate timpurie, cu recoltă bogată, de vară, cunoscut şi preferat în mai multe locuri. Ajunge la maturitate la începutul lunii august-sfârşitul lui iulie. Pomul creşte înalt, dă recoltă bogată. Fructul este de mărime sub-mijlocie. Are formă ovoidă, aproape cilindrică, de proporţii mici. (D: 36 milimetri, H: 38 milime-

Prezență: Ighiu, Cireşeni, soiul este frecvent şi cunoscut în mai multe locuri.

Soiul „Mézkörte (Mézvackor)” (Văratice de miere) Creşterea pomului este la fel de viguroasă ca la soiul Bakbűzízű, se înalță vertiginos în sus. Fructul ajunge la maturitate la mijlocul lunii august. Fructul este piriform, cu „gâtul” curbat (ca un corn),

Prezență: Ighiu Prezență: Ighiu

Soiul „Korai” (Para timpurie) Fructul este mărunt, în formă de sferă (lungimelăţime egală, H: 40 milimetri, D: 40 milimetri). Pulpa este albă, cu o culoare galbenă-deschisă pe alocuri, este tare, cu sclereide în cantitate medie. Gustul este foarte dulce, cu aromă pronunţată. Pieliţa este verde-gălbuie cu un strat superior roşiatic-bordo (25-30%), cu puncte albe bine conturare, răspândite uniform. Pedunculul este foarte scurt (7 milimetri) doar 1/6-a parte din lungimea fructului. Cavitatea pedunculară lipseşte. Sepalele sunt foarte scurte, încheie un unghi de 45 de grade cu axa principală. Cavitatea pedunculară este mică, cavitatea subcalicială este de adâncime medie şi este aşezată în afara fructului, fondul gros al sepalelor formează peretele părţii superioare. Ajunge la maturitate spre mijlocul lunii august. Pomul creşte viguros, pe verticală.

Soiul „Korsós” (Ulcioare) Este de mărime mică, are formă neregulată pe jumătate, lungită. Pieliţa este aspră la pipăit, este mată, groasă. Culoarea este verde-gălbuie, la maturitate devine galbenă-ocru, cu punctulețe mărunte.( H: 55-61 milimetri, D: 45 milimetri). Cavitatea pedunculară lipseşte, și cavitatea calicială este foarte mică. Pulpa are culoarea albă-gălbuie, gustul este amăruie spre acrişor-dulce.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

gâtul graţios este continuarea unei forme de sferă sau sferă ovoidă. Fructul este mic (H: 55 milimetri, D: 32 milimetri). Culoarea pieliţei este verdegălbuie (asemănătoare cu Părul galben de vară). Pedunculul este lung, cât 2/3 din lungimea fructului, linia pedunculului continuă curbura fructului. La unele fructe, în jurul bazei pedunculului, fructul are încreţiri circulare (asemănătoare Parei cu coadă de oaie, dar mai puţin pronunţate). Mărimea sepalelor este medie spre mare, sunt întinse, dar nu sunt lipite de fruct. Gustul este dulce, puţin acidulat, relativ nesemnificativ.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Pirosbelű” (Sângerie, Para cu pulpa roşie)

Soiul „Legkoraibb” (Para cea mai timpurie) Este un fruct bun pentru comercializare. În partea dinspre peduncul are o porţiune scurtă şi îngustă, partea cealaltă are o formă apropiată de sferă. Pieliţa este galbenă-verzuie cu pete de verde-închis; pe partea expusă la soare are culoarea de roşuaprins pronunţat. D: 80 milimetri, H: 90 milimetri. Pedunculul: 35 milimetri, 1/3 din lungimea fructului. Cavitatea pedunculară are adâncime foarte mică. Pulpa are culoarea albă, foarte frumoasă, cu un contur de verde-deschis în jurul ovarului. Cavitatea calicială este mică, îngustă, cu sepale care sunt deschise şi se aştern pe fruct. Ajunge la maturitate în prima parte a lunii august (după coacerea cireşelor aceasta este prima pară care ajunge la maturitate). Merită să fie reprodusă tocmai pentru maturizarea timpurie. Pentru consum este recomandat înainte de maturizarea totală, adică la începutul lui august. Este un soi foarte roditor.

Gustul este uşor aromatizat, cu un parfum caracteristic, este dulce. Fructul este mic, în formă ovoidă-plată, cu partea spre peduncul alungită uşor. Pieliţa este verde-gălbuie cu un strat superior de roşu-aprins, cu pete de rugină pe alocuri. Pulpa are o culoare de roşu-sângeriu, care primeşte o nuanţă mai închisă de-a lungul jerbelor de vas, care înconjoară ovarul. Se înmoaie, dar îşi păstrează gustul. Pedunculul este tare, cu puţin mai lung decât fructul întreg. Cavitatea pedunculară lipseşte. Sepalele sunt mari, ascuţite, zbârlite. Cavitatea calicială este medie, cavitatea subcalicială are formă de cupă, cu mărime medie. Ovarul are formă de sferă, ocupă 2/3 din jumătatea dinspre coroană a fructului. Coloritul roşu al pulpei se schimbă după locul de cultivare. A fost un soi preferat în întreg Bazinul Carpatic, în zilele noastre s-a păstrat mai ales în Ardeal, unde este destul de răspândit.

Prezență: Mereşti, Mujna 32

Soiul „Piros” (Para roşie) Se păstrează până la Crăciun. H: 91 milimetri, D: 72 milimetri, pedunculul: 15 milimetri.

Soiul „Cigány” (Para ţigănească) Soiul „Bihor” (Para din Bihor) Este o pară cu calităţi excelente. Mărimea este sub-mijlocie, are formă ovoidă, uşor asimetrică (H: 72 milimetri, D: 60 milimetri). Pieliţa are o culoare de un verde-gălbuie-deschisă, cu pete de culoare rugine, în 40-60% acoperită de un strat roşu-aprins. Pedunculul este scurt (3-4 milimetri) şi subţire, cu cavitate foarte mică. Sepalele sunt foarte scurte (3-4 milimetri), cu cavitate regulată, de adâncime medie. Pulpa este albă, nu are sclereide nici în jurul ovarului. Este zemoasă, pe jumătate fragedă, pe jumătate tare, (nu este făinoasă), are o compoziţie agreabilă. Gustul este dulce, mediuaromatizat, plăcut.

De mărime medie, de culoare verde-deschisă şi verde-gălbuie. Pulpa este albă, moale ca o cremă, „lipicioasă”. Este suculentă, când se înmoaie, conţine multă zeamă. Nu este un soi valoros, se poate folosi pentru a prepara ţuică sau oţet din ea, mai demult s-a uscat. Cavitatea calicială este medie, ondulată, cu sepale întinse. Pedunculul este subţire, lung, lungimea este cât jumătate din lungimea fructului. Cavitatea pedunculară lipseşte.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Prezență: Ighiu.

Soiul „Kongresszus emléke” (Para „Amintirea congresului”)

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Este o pară untoasă, cu parfum şi aromă minimă. Mărimea variază între medie şi mare, în formă asimetrică, foarte variată, de la forma piriform-alungită până la forma sferică. Pedunculul este foarte scurt, cu cavitate foarte mică. Cavitatea calicială este mare, în formă de pâlnie cu cavitate subcalicială foarte mică. Ovarul este deplasat spre caliciu. Dacă se recoltează înainte de maturizare, se va coace, se poate păstra încă 1-2 luni. După coacere deplină sau după supra-coacere va fi moale şi pulpa devine făinoasă. Este un soi foarte preferat şi se regăseşte în mai multe locuri.

Soiul „Liegel vaj” (Untoasa Liegel) Este o pară mare (H: 100 milimetri, D: 70 milimetri), forma este conic-ovoidă. Lungimea pedunculului este medie (30 milimetri), cavitatea este sub-mijlocie. Sepalele sunt verticale, răsfrânte în afară, cavitatea are formă de castron, cu adâncime superficială. Cavitatea subcalicială are formă de castron, pistilul este marcat printr-o linie subţire bine conturată. Culoarea pieliţei este verde-închis, cu pete maro, la caliciu şi la peduncul are un strat uniform de rugină. Axa se lărgeşte spre ovar cu snopuri de vas groase, bine conturate pe cele două laturi. Pulpa este albă, stratul de sclereide formează o dungă accentuată. Gustul este dulce, fin, dar nu are aromă. Este o pară de iarnă.

Soiul „Csont” (Para pietroasă) Este o pară frumoasă, bună pentru piață (comercializare), excelentă pentru compoturi. H: 100 milimetri, D: 85 milimetri, pedunculul: 55 milimetri. Este o pară de iarnă, are un gust bun deja înainte de maturitate, după maturizare gustul se ameliorează mai departe, dar pulpa rămâne tare. Se păstrează până la primăvară, între timp una dintre laturi se înroşeşte. „Este atât de frumoasă încât nici nu s-ar putea picta una mai frumoasă” (nenea Lajoska). Culoarea galbenă-roşie este într-adevăr foarte frumoasă, dar la gust nu se numără printre perele cele mai bune. Provine din Reghin, dintr-o pepinieră.

Soiul „Nagy Józsi” Pulpa este puţin spongioasă, uşor făinoasă, nu prea arătoasă, devine mălăiaţă. Gustul este agreabil, diferit de cel obişnuit, este recomandată pentru consum, pentru ţuică, nu se recomandă pentru uscare.

Soiul „Párizsi grófnő” (Contesa de Paris) De mărime mijlocie (H: 110 milimetri, D: 65 milimetri), are formă piriform-alungită (se aseamănă cu cele Popeşti dar la pedunculul este strâmbat). Pieliţa este verde-închisă, cu puncte maro de rugină, care se unesc şi formează pete la peduncul şi la sepale. Caliciul este foarte scurt, deschis, cavitatea are formă de castron şi are o adâncime mică. Lipseşte cavitatea subcalicială. Pulpa este albă-verzuie, stratul cu sclereide se întrevede puţin, axa este verde. Pedunculul are lungimea medie (28 milimetri), este răsucit, pulpa se alipeşte de fondul pedunculului (lipseşte cavitatea pedunculară). Gustul este dulce, uşor aromatizat. Ovarul are formă de fus, cu axă lungă. Cavitatea calicială este largă, pronunţată. Este o pară de iarnă.

Este o pară mare (H: 80 milimetri, D: 84 milimetri), în formă de sferă uşor turtită. Pieliţa este verde-deschis, cu dese puncte maro, cu pete neregulate de rugină, pe partea expusă la soare stratul superior capătă o culoare roşie care face ca para să fie spectaculoasă. Caliciul are o lungime medie, este direcţionat vertical, cavitatea este mică, uşor ondulată. Cavitatea subcalicială are formă de castron. Pedunculul are o lungime medie (30 milimetri), este gros, cu cavitate foarte mică. Pulpa este albă, verzuie sub pieliţă, are sclereide relativ multe, ceea ce este neplăcut când se mănâncă. Gustul nu este specific. Ovarul are formă de ridiche, axa este pronunţată. Para este interesantă mai mult pentru forma ei, decât pentru gust. Este o pară de iarnă, se păstrează timp îndelungat.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Nagy macskafej” (Para „cap de pisică” mare)

Soiul „Hardy vaj” (Untoasa Hardy) Are mărimea medie, forma este sferică (H: 70 milimetri, D: 70 milimetri). Pieliţa este galbenă-roşiemaronie, cu o culoare frumoasă, aprinsă, spectaculoasă. Coloritul roşiatic este oferit de punctele roşii-maronii. Pedunculul are lungimea medie (24 milimetri), fondul şi capătul sunt îngroşaţi, dar pedunculul este gros. Cavitatea pedunculară este mică, neregulată (înclinată într-o parte). Caliciul are o mărime medie, lipit de fruct, cavitatea are o adâncime sub-mijlocie. Pulpa este albă-maronie, fragedă (ca untul), suculentă, cu puţine sclereide. Caliciul este scurt, cu capătul rupt, cu cavitate medie, în formă de V. Cavitatea subcalicială este continuarea cavității caliciale. Ajunge la maturitate începând cu sfârşitul lunii octombrie. Rodeşte bogat şi sistematic. Se păstrează bine, suportă transportul, dar e sensibil la apăsare. Preferă locurile ocrotite, un sol bun şi cu destulă umezeală.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Piros nyakú” (Para cu gât roşu)

De mărime medie (H: 84 milimetri, D: 67 milimetri), este piriformă, partea mai lată este o sferă regulată, partea îngustă este strâmbă. Pedunculul este scurt (17 milimetri), stă strâmb în vârful strâmb, cavitatea lipseşte. Sepalele sunt de lungime medie, zbârlite, răsfrânte în afară, caliciul este mic, cu rugină pe suprafaţă. Cavitatea subcalicială este mică, în formă de castron. Pieliţa are culoare verde-gălbuie, cu puncte maro, pe partea expusă la soare este acoperită de un strat trandafiriu-aprins. Este o pară foarte arătoasă, frumoasă. Pulpa este galbenă-cafenie-albăstruie, untoasă, suculentă. Cu sclereide puţine. Este gustoasă, dar fără o aromă aparte. Ajunge la maturitate în octombrie.

Soiul „Avranchesi jó Lujza” (Para „Luiza bună din Avranches”) Are formă lungită, uşor piriformă, cu mărime medie (H: 100 milimetri, D: 57 milimetri). Pulpa este albă, cu luciu galben-deschis, fondantă (veritabilă untoasă), sclereidele nu se simt şi nu se văd. Gustul este dulce, aromatizat, foarte bun. La aspect se aseamănă cu Bosc kobak (Untoasa Bosc), dar gustul şi pulpa fondantă sunt mai bune ca ale acesteia din urmă. Pieliţa este maro-gălbuie, cu pete şi puncte, iar pe partea expusă la soare, cu un colorit roşu. Sepalele sunt scurte, verticale, cavitatea mică, mediu-îngustă. Se păstrează până-n toamnă târzie, suportă bine transportul.

Soiul „Venyike vackor” (Para pădureaţă „Venyike”) Are un gust caracteristic, foarte bun. Ajunge la maturitate la sfârşitul lui august-începutul lui septembrie.

CORNI

Soiul „Vilmos” (Duset galben, Williams)

Pomul identificat este foarte bătrân (în jur de 120140 ani). Fructul este mare, uşor curbat (în formă de chiflă), pieliţa este trandafirie, nu se roşeşte nici la maturitate. Gustul este dulceag, mai dulce decât cel al cornului sălbatic. Forma sâmburelui este asemănătoare fructului, dar mai puţin curbată şi foarte subţire. Este considerat valoros pentru mărimea sa ieşită din comun, pentru forma sa interesantă, pentru gustul său dulceag şi pentru sâmburele subţire.

Cu fruct mare, formă gutuiform-alungită, adesea schimbătoare. Cavitatea calicială este ori plată pe alocuri, ori rotunjită, cu striații, partea dinspre vârf este uşor alungită, dar nu ascuţită. Culoarea este verde-gălbuie, galbenă-limonie, cu pete pe alocuri. Punctele sunt accentuate dar răspândite inegal. H: 70-90 milimetri, D: 70-70 milimetri. Cavitatea pedunculară este îngustă, cu pereţii acoperiţi cu multe proeminenţe şi cu pete de rugină. Pieliţa este subţire, uşor ceroasă şi netedă. Pulpa este albă, apoi alb-gălbuie, sclereide se formează rar în fruct. Este zemoasă, gustoasă, cu aromă puternică. Ajunge la maturitate la sfârşitul lui august, începutul lui septembrie. Prezență: Chedia Mare, grădina parohiei.

Soiul „Karácsonyfalvi nagyszemű” (Cornul cu boabe mari de la Crăciunel) Fructul este mai mare decât cel al cornilor cultivaţi în grădini sau cel al cornului sălbatic. Pieliţa şi pulpa sunt roşii-vişinii. Pe pieliţă întâlnim ici-colo fire mărunte de păr. Pedunculul este îngroşat în partea dinspre fruct şi roşiatic, iar în capătul celălalt are o talpă largă; are fire de păr asemănătoare cu cele ale fructului. Cavitatea pedunculară este superficială,

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Kifli” (Cornul în formă de chiflă din Chedia Mare)

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

cu striații pe pereţi (8 la număr). Sâmburele are o poziţionare centrală, lățimea lui este puţin mai mare decât grosimea pulpei. Lungimea este de 2/3 din lungimea fructului. La capătul fructului se află o cavitate superficială, în formă de castron. Gustul este tipic cornului. Pomul este bătrân (70-80 ani), este sănătos și bogat roditor.

Soiul „Húsos” (Pruna cu pulpa cărnoasă) Fructul are mărimea medie, forma este ovo-sferică. Are culoarea roşie-albăstruie sau bleu-marinie-roşiatică, cu puncte cenuşii, are o pruină de albastru-deschis. Pulpa este galbenă-aurie, moale, suculentă, este destul de aderentă la sâmbure. Sâmburele are formă lungită, este îngust şi este ascuţit. În funcție de proprietăţile terenului unde se cultivă și al anului de cultivație, ajunge la maturitate de la mijlocul lunii august până la mijlocul lunii septembrie. Pomul are creştere viguroasă, nu este prea pretenţios în privinţa solului. Este un fruct cu utilizare multiplă, cel mai des din el se face ţuică.

Prezență: Crăciunel

PRUNE Soiul „Nagykedei sárga” (Pruna galbenă din Chedia Mare) Fructul este mic (H: 36 milimetri, D: 3 milimetri), uşor lungit. Pe partea laterală are o adâncitură abia perceptibilă, la vârf lipseşte aceasta. Pedunculul este cât o treime din lungimea fructului (12 milimetri), cavitatea pedunculară este superficială. Pieliţa este galbenă-portocalie, fructele ajunse la maturitate devin roşii. Ajunge la maturitate la sfârşitul lui august, începutul lui septembrie. Este dulce dar fără aromă. Pulpa este galbenă, moale, este destul de aderentă la sâmbure. Este un soi de mărime mică, nu prea valoros, dar important pentru că contribuie la diversificarea soiurilor de prune.

Soiul „Kabala” Fructul are formă sferică, cu cavitatea pedunculară foarte mică. Este mic (H: 20 milimetri, D: 20 milimetri). Pedunculul este lung şi gros, lungimea este identică cu diametrul fructului (18 milimetri). Are un gust dulce, nu este acrişor nici sub pieliţă şi nici în jurul sâmburelui. Fructul rămâne timp îndelungat pe pom, şi după maturitate. Este aderentă la sâmbure. Din fruct se prepară un fel de marmeladă numită „katyó” în secuime. Ajunge la maturitate în a doua decadă a lunii august, cu o lună mai devreme de pruna „Hargasmagú” (Pruna cu sâmburele încârligat).

are formă de con, cu direcţia creşterii în verticală. Nu suportă bine tăierea puternică. Este un soi autoproductiv, dacă locația este favorabilă, atunci rodeşte bogat şi regulat. Preferă solul suficient umed şi compact. Dacă solul este uscat şi afânat, pomul dă roade destule numai în anii ploioşi consecutivi. Datorită răspândirii largi şi cultivării de-a lungul a mai multor secole, s-au format mai multe variante ale acestui soi, variabilitatea genetică este foarte mare. Se poate reproduce prin altoire, și nu prin lăstare sau sâmburi. Tocmai din cauza încercărilor de reproducere din sâmburi sau vlăstare, au apărut mai multe soiuri degenerate, cu fructe mici şi pulpa aderentă la sâmbure. Prin urmare, este recomandată reproducerea numai prin altoi a exemplarelor cu fruct mare, cu conţinut valoros şi păstrătoare de caracteristici ale soiului.

Soiul „Besztercei” (Pruna de Bistriţa sau Vânăt românesc) Este un soi foarte vechi, originar din Asia. Prima atestare din Bazinul Carpatic datează din 1522. Denumirea „de Bistriţa” se folosește numai în regiunile lingvistice maghiare, în străinătate este cunoscut sub numele de Pruna maghiară. Se maturizează începând din sfârşitul lui august şi până la prima decadă a lunii octombrie, în funcție de locul de cultivare. Recoltarea lui în masă se face de obicei în septembrie. Fructul este de mărime medie, spătoasă pe o parte, are formă de prună alungită. Întreaga suprafaţă este acoperită de pruină, are o culoare albastră, uniform aşternută. Pulpa este gălbuie, verde-portocalie, nu prea tare. Gustul este foarte dulce, uşor acidulat, puţin dar agreabil savuros, și se desprinde total de la sâmbure. Suportă bine transportarea, este un fruct bun de dus la piață. Produsele care provin din aceste prune, respectiv prunele uscate, marmelada, ţuica, sunt produse căutate în întreaga lume. Pomul are creştere moderată, întră în rod târziu. Coroana

Este un soi sau grup de soiuri răspândit în Secuime şi în Regiunea Odorhei. Face parte probabil din soiurile dezvoltate din Vânătul românesc. Fructul are formă de prună alungită, cu mărimea mică sau mijlocie, la maturitate are culoarea vânătă. Variabilitatea mare a mărimii fructului se datorează parţial şi faptului că s-au păstrat soiuri degenerate, mai slabe, apărute prin reproducerea prin sâmburi sau vlăstare. Pulpa este gălbuie, portocalie sau verzuie în unele cazuri, are o concentraţie de zahăr bună, este suculentă. Se foloseşte pentru marmeladă, compoturi, uscare, ţuică. În unele sate, în anii cu recoltă bogată este valorificată şi ca fruct sau pentru schimbul cu alte produse agricole.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Hargasmagú” (Pruna cu sâmburi încârligaţi)

culoarea galbenă sau galbenă-verzuie, cu pruină cenuşie. Pulpa este gălbuie sau galbenă-verzuie, delicată, suculentă, cu gust agreabil, și se desprinde bine de sâmbure. Ajunge la maturitate de obicei în cursul lunii august. Fructul de calitate bună face posibilă utilizări multiple, este îndeosebi potrivit pentru compoturi şi pentru a fi uscat. Este una dintre prunele cele mai dulci, ceea ce o expune în mod accentuat atracţiei dăunătoare a insectelor.

Soiuri tradiţionale de fructe cartografiate și înregistrate în Regiunea Odorhei

Soiul „Olasz kékszilva” (Pruna vânătă de Italia)

Se aseamănă cu Pruna de Bistriţa. Fructul este mare sau mijlocie. Pieliţa este fină, subţire, de culoare albastră-închisă. Pruina este deasă şi albastră. Pulpa este verde-gălbuie, cu nervură roşiatică în jurul sâmburelui, este neaderentă la sâmbure, este deasă, cu gustul plăcut dulce-vinurie, uneori puţin aromatizată. Nu se fisurează nici în caz de vreme mai ploioasă. Se maturizează spre începutul-mijlocul lunii septembrie. Pomul creşte mai încet, nu este atât de roditor ca Pruna de Bistriţa. Preferă solul puţin umed şi clima nu prea caldă. Florile suferă mult datorită îngheţurilor târzii, de aceea preferă locuri mai ocrotite. Fructul are o utilizare variată, este foarte bun pentru uscat.

Soiul „Cseresznyeszilva” (Pruna cireaşă) Fructul este rotund, cu diametrul de 2-4 cm, ajunsă la maturitate are culoarea gălbuie, roşie sau bordo, este zemoasă, gustul este acru sub pieliţă şi în apropierea sâmburelui, în rest este dulce. Fructul poate fi consumat și în stare proaspătă, dar este bun şi pentru marmeladă sau ţuică. Pomul are capacitate de rezistență largă. Datorită acestui fapt, și datorită compabilității este folosit în pepiniere ca butaş („mirobalan”) pentru cultivarea soiurilor de prune şi caise. În grădinile părăsite, neîngrijite, în care Pruna cireaşă a fost folosită ca portaltoi, renaşte şi își face un trai propriu lângă soiul altoit. Sâmburii sunt răspândiţi de către păsări sau mamifere mici, cu exemplarele răsărite din sâmburi ne putem întâlni adesea şi în medii urbane.

Soiul „Ringló” (Pruna Renclod) Fructul este de mărime medie sau mare, în caz de recoltă bogată mărimea este mică. Forma este scurtăovoidă, la capăt turtită într-o anumită măsură. Pieliţa este subţire, fină, aproape transparentă, are

Soiul „Fehér” (Pruna albă) Fructul are formă şi mărimea asemănătoare Prunei de Bistriţa, pe alocuri cu puncte violete şi pruină galbenă. Pulpa este galbenă-aurie, dulce, suculentă, neaderentă la sâmbure. Este bună mai ales pentru marmeladă şi ţuică. Ajunge la maturitate în septembrie. Pomul creşte moderat, este predispus la producerea vlăstarelor de tulpină.

Soiul „Lószemű” (Pruna „Ochiul calului”) Fructul este mare, în formă ovoid-alungită, cu o cusătură remarcabilă în partea umflată. Există variante cu pieliţa galbenă şi albastră-violetă. Pulpa este galbenă-verzuie, destul de deasă, cu un conţinut interior valoros. Se detașează de sâmbure. Fructul este arătos, cu utilizare variată, e bun şi pentru uscare. Sâmburele încolţeşte bine, este bun şi pentru a fi portaltoi. Pomul creşte viguros.

Soiul „Späth Anna” (Pruna Anna Späth) Este un soi originar din Germania. Fructul este mediu sau mare, are formă ovo-sferică. Pieliţa este subţire, rezistentă, la început roşiatică-maro, la maturitate avansată devine negricioasă sau maro-albăstruie, cu puncte galbene mărunte, împănată cu mici dungi gălbuie, uneori pe suprafaţă se găsesc şi pete mai mici sau mari de culoarea ruginii. Pruina este rară, albăstruie. Pulpa este verde-gălbuie sau galbenă-verzuie, fină, consistentă, suculentă, destul de dulce, cu gust agreabil, aromatizat. Sâmburele se desprinde de pulpă în cele mai multe cazuri, este mic în comparaţie cu mărimea fructului, în partea spre peduncul se îngustează brusc. Fructul este de primă clasă, are o utilizare variată. Ajunge la maturitate în cursul lunii septembrie. Pomul creşte viguros, rodeşte timpuriu şi dă roade bogate, coroana este întinsă, cu ramuri cu creştere oblică, direcţionate vertical.