Sanatate pentru viata, Zi de Zi!

An 2, Nr. 8, septembrie 2013 ISSN 2343 – 7758 PREŢ: 5 lei

Toamna se numără virozele respiratorii la copii Tulburările respiratorii din timpul somnului la copii şi adolescenţi par inofensive la prima vedere şi poate uşor nesemnificative, însă dacă ele se repetă şi copilul devine agitat, nervos şi impulsiv, atunci părinţii trebuie să se adreseze unui medic.

Clinica de Obstetrică-Ginecologie, renumită pentru profesionalismul de care dă dovadă

Incontinenţa urinară, o afecţiune care nu trebuie ignorată Somnul dulce randament aduce

ESENȚIAL

S

U

M

A

R

Teodora MÎNDRU

CHIRURGIE Obezitatea, o boală nerecunoscută de români

3 Toamna se numără bobocii şi virozele respiratorii

OBSTETRICĂGINECOLOGIE Clinica de ObstetricăGinecologie, renumită pentru profesionalismul de care dă dovadă

6-7 OBSTETRICĂGINECOLOGIE Incontinenţa urinară, o afecţiune care nu trebuie ignorată

4-5 PEDIATRIE Somnul dulce randament aduce

10 PSIHOLOGIE Curiozitatea copiilor, temerea părinţilor

8 Produs marca Transilvania Grup Business fondator Aurelian GRAMA Director publicitate: Nicolae POP - 0740 115 167 Publicitate: Ionuţ OPREA - 0721 197 559 Publicitate: Marius MORAR - 0755 044 849 Marketing: Florin Marcel SANDOR - 0740 075 219

2

nr. 8, septembrie 2013

Coordonator proiect: Teodora MÎNDRU - 0756 930 603 mindru_teodora@yahoo.com

Editor: Ligia VORO DTP: Raluca ROGOZ WWW.ZI-DE-ZI.RO WWW.FACEBOOK.COM/ SANATATEZIDEZIPENTRUVIATA

A venit toamna şi odată cu ea încep să se producă o mulţime de schimbări. Vacanţa de vară a trecut, căldura la fel, copiii încep şcoala şi studenţii facultatea. În acest număr ne îndreptăm atenţia asupra celor mici, pentru că ei sunt centrul universului nostru. Copiii ne colorează viaţa, ne fac să zâmbim şi atunci când ne pun o mulţime de întrebări la care nu reuşim să găsim răspuns.

Pentru că a început şcoala, încep să apară şi primele viroze respiratorii la copii. Specialiştii ne vorbesc despre acest lucru. Cred că sunt mulţi părinţi care au copii model, micuţi care sunt perfecţionişti de mici şi care nu se mulţumesc cu puţin. Vor mereu mai mult şi mai bine. Psihologii vin să dea câteva sfaturi părinţilor şi ne explică cum se manifestă acest perfecţionism la copii. Important pentru ei este şi somnul. Orele de odihnă îi ajută pe cei mici să fie activi şi să dea un randament bun. Trecând la copiii mai mari, discutăm şi despre farmacie sau despre ce înseamnă să fii farmacist, să-ţi formezi o carieră în acest domeniu. Tinerii ştiu ce vor şi optează pentru cariere care să le asigure viitorul. Numărul din septembrie al revistei încearcă să vină în ajutorul părinţilor, specialiştii oferindu-le acestora cele mai importante sfaturi pentru micuţii lor. Şi tot în acest număr discutăm despre obezitate şi efectele acesteia şi trecem uşor la problemele adulţilor şi aici amintim o afecţiune care nu trebuie trecută cu vederea de către femei, incontinenţa urinară.

CHIRURGIE

Obezitatea, o boală nerecunoscută de români Obezitatea este o problemă tot mai frecvent întâlnită în rândul populaţiei din ţara noastră. Pentru că nu este considerată o boală, obezitatea este şi foarte costisitoare. Operaţiile presupun aparatură şi instrumente speciale, instrumente de unică folosinţă şi costuri pe care sistemul sanitar nu le poate suporta. Conf. dr. Florin Coroş, medic primar chirurg, şeful Clinicii de Chirurgie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Târgu-Mureş, ne vorbeşte despre obezitate şi complicaţii, intervenţii chirurgicale şi tratament, dar şi despre rolul nutriţioniştilor în tratamentul obezităţii.

Reporter: În ţara noastră, obezitatea este o problemă tot mai gravă. Să ne vorbiţi, vă rog, despre această boala, cât şi despre complicaţiile acesteia, mai ales că există mai multe boli generate de obezitate.

Dr. Florin Coroş: Obezitatea este o boală, din păcate. Ea trebuie recunoscută ca şi boală. Nu mai este o problemă numai de estetică, de frumuseţe. Din păcate, populaţia din România este din ce în ce mai obeză. Peste 25% din oameni sunt obezi pentru că au adaptat stilul de viaţă şi de alimentaţie vestic. În Statele Unite ale Americii este o problemă naţională, dar treptat ajungem şi noi acolo. Obezitatea în sine duce la o serie de alte boli, cum ar fi cele cardiace (hipertensiunea, ateroscleroza, infarct miocardic), duce la probleme de articulaţii, de vascularizaţie periferică, la diabet zaharat, varice, probleme de somn.

Sunt enorm de multe complicaţii legate de obezitate. Ca atare, toţi aceşti pacienţi ajung, de fapt, să cheltuiască foarte mult din bugetul sănătăţii, pentru că ei se internează pentru diverse boli asociate sau generate de obezitate ori, dacă am reuşi să scădem numărul sau incidenţa obezităţii la pacienţi, ar fi foarte bine pentru că ar scădea şi incidenţa bolilor asociate, ca atare şi numărul de spitalizări şi de cheltuieli.

Rep.: Ce trebuie să facă pacienţii care nu reuşesc să slăbească singuri?

F.C.: Pentru că 90% dintre pacienţi nu reuşesc să slăbească singuri, ar trebui făcută o dietă, un regim alimentar, cu eliminarea glucidelor, în special, efort fizic şi ar mai exista încă tratamentul medicamentos, adjuvant, dar, din păcate, nu prea reuşesc să slăbească şi dacă reuşesc, slăbesc 15-20 de kilograme, dar nu se pot menţine. După şase luni sau cel mult un an pun înapoi. În mod normal, dacă ai slăbit 10-15 kilograme, trebuie să te poţi menţine în continuare măcar un an de zile şi atunci trebuie făcut ceva pentru aceşti pacienţi. Sunt pacienţi de diverse grade de obezitate. Sunt unii mai puţin obezi, sunt supraponderalii, la care nu este aşa o mare problemă şi nu

Conf. dr. Florin Coroş, medic primar chirurg, şeful Clinicii de Chirurgie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Târgu-Mureş

ar fi recomandată intervenţia chirurgicală, dar sunt super obezii la care intervenţia chirurgicală este recomandată pentru că altă soluţie nu este.

F.C.: Bolnavul obez are perioada de viaţă mai scurtă cu aproximativ 15-20 de ani.

Acest lucru este cauzat de bolile cardiovasculare. Face infarct miocardic, de obicei, şi atunci la aceşti pacienţi care au multiple boli asociate inclusiv diabet zaharat este recomandată operaţia. Acestor pacienţi li se recomandă intervenţia bariatrică sau chirurgia obezităţii, dar ea nu se adresează esteticului, ci scăderii ponderale cu scopul de a îmbunătăţi starea generală de sănătate a pacientului şi nu imaginea lui. Sigur că, odată cu scăderea în greutate, imaginea lui se îmbunătăţeşte.

Atât imaginea personală despre sine, cât şi imaginea celorlalţi despre el. Este un efect asupra psihicului extraordinar de important. Reversul medaliei este că aceşti bolnavi rămân cu piele în plus şi atunci trebuie să se adreseze unui medic plastician, estetician pentru a se reduce suprafaţa de piele. Sunt operaţii destul de riscante, poate chiar mai riscante decât operaţia bariatrică pentru că reprezintă incizii mari, pe când operaţia bariatrică este o operaţie minim invazivă. Un alt efect advers e că bolnavul trebuie să îşi schimbe garderoba.

Rep.: Care este adresabilitatea pacienţilor în Târgu-Mureş?

F.C.: Nutriţioniştii au un mare rol, pentru că ei nu se ocupă numai de obezi. Ei se ocupă şi de alimentaţia omului normal. Ei dau indicaţii asupra unui mod corect de alimentaţie. De asemenea, ei se pot ocupa de tratamentul pacienţilor după operaţie, prescriu un regim adecvat, se ocupă de nutriţia pacienţilor cu boli cardiace şi aşa mai departe.

F.C.: În Târgu-Mureş, noi suntem clinica care operăm cele mai multe cazuri de chirurgie de obezitate, chirurgie bariatrică. Adresabilitatea este relativ scăzută din cauza costurilor. Noi facem pe an aproximativ 10-12 cazuri. Nu este ieftin. Aceste operaţii presupun aparatură şi instrumente speciale, instrumente de unică folosinţă. Toate acestea costă. Numai o singură pensă de unică folosinţă este 600 de euro. Sunt nişte costuri pe care sistemul sanitar nu le poate suporta deocamdată. Pacienţii sunt nevoiţi să le procure singuri. Conform recomandării noastre, ei vin cu instrumentele. De aceea spun că obezitatea trebuie recunoscută ca boală în România şi să aibă şi suportul financiar necesar.

Rep.: Să ne vorbiţi, vă rog, şi despre intervenţia chirurgicală la aceşti pacienţi.

Teodora MÎNDRU

Rep.: Ce rol au nutriţioniştii în tratamentul obezităţii?

nr. 8, septembrie 2013

3

OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE

Clinica de Obstetrică-Ginecologie, renumită Renumită pentru experienţa deosebită în asistenţa naşterii premature, pentru centrul de formare pentru laparoscopie, ginecologie oncologică şi uroginecologie, pentru o activitate oncologică foarte bună, dar şi pentru profesionalismul de care dă dovadă, Clinica de Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu-Mureş îşi desfăşoară activitatea la cel mai înalt nivel, fiind coordonată de prof. dr. Szabó Béla. Despre punctele forte ale secţiei, despre cum a ajuns aceasta să-şi câştige o reputaţie atât de bună, despre personalul medical, dotări, aparatură şi cazuri, dar şi despre lucrările de renovare care vor îmbunătăţi confortul în saloane ne vorbeşte prof. dr. Szabó Béla într-un interviu.

Reporter: Pentru început, vă rog să ne prezentaţi Secţia de ObstetricăGinecologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu-Mureş? Ce capacitate are aceasta?

Prof. dr. Szabó Béla: Secţia de Obstetrică-Ginecologie este o secţie cu 100 de paturi, care, din cauza lucrărilor de extindere şi de renovare, funcţionează pe 60 de paturi. Noi ne dorim să fim o unitate de frunte în topul clinicilor de obstetrică şi ginecologie din România.

Rep.: Care sunt punctele forte ale Secţiei de Obstetrică-Ginecologie sau pentru ce este renumită această secţie în România?

Sz.B.: Noi suntem centrul de formare pentru laparoscopie, ginecologie oncologică şi uroginecologie, unde avem coordonarea naţională. Avem, de asemenea, cursuri de perfecţionare în domeniul ecografiei, colposcopiei. Ca şi activitate, pe linie de obstetrică suntem unitate terţiară, deci de cel mai înalt nivel în asistenţa materno-fetală.

Suntem centrul de diagnostic prenatal.

Este un program naţional de diagnosticare prenatală, amniocenteză şi noi derulăm acest program. Aici se găseşte singura unitate din ţară de Chirurgie Cardiovasculară care se ocupă şi de copii. Către noi sunt dirijate şi majoritatea cazurilor de malformaţie cardiacă fetală. În acest sens, pot să spun că întradevăr a avut loc un progres pentru că la nivel naţional sunt depistate din ce în ce mai multe malformaţii în perioada intrauterină. Aceste cazuri sunt dirijate către clinica noastră şi noi le asigurăm asistenţa obstetricală şi apoi, în funcţie de evaluarea cazului, sunt transferate către Secţia de Chirurgie Cardiovasculară, unde au loc operaţiile acestea de corectare a acestor malformaţii. Suntem prin-

4

nr. 8, septembrie 2013

tre puţinii sau poate unica clinică care facem tratamente pentru prelungirea sarcinii în cazul în care membranele sunt rupte. Deci, avem experienţă deosebită în asistenţa naşterii premature, unde suntem dublaţi de o Secţie de Neonatologie excelentă care este una dintre cele mai bune din ţară cu nişte rezultate absolut comparabile cu cele din spitalele din Vestul Europei în ceea ce priveşte mortalitatea perinatală la aceste vârste de sarcină extrem de mici.

Rep.: Ne-aţi vorbit despre punctele forte şi despre renumele clinicii. Puteţi să ne prezentaţi şi principalele activităţi în domeniul ginecologiei şi obstetricii?

Sz.B.: În domeniul ginecologiei, avem activitate oncologică foarte bună şi aici se fac operaţii complexe care nu se fac în alte clinici de ginecologie din ţară, numai la servicii de oncologie sau poate nici acolo. O altă preocupare este uroginecologia în tratamentul incontinenţei urinare la femei, unde avem iarăşi experienţă. Acestea sunt motivele pentru care am spus că clinica noastră este centrul de perfecţionare în laparoscopia ginecologică, uroginecologie şi ginecologia oncologică. Avem, de asemenea, endoscopia, operaţiile endoscopice în care nu se taie abdomenul, ci operaţiile ginecologice se efectuează endoscopic. În domeniul obstetrică, avem corecţia malformaţiilor, diagnosticul prenatal al malformaţiilor, managementul naşterii premature.

Rep.: Cum se prezintă Secţia de Obstetrică-Ginecologie în ceea ce priveşte dotările şi aparatura?

Sz.B.: În ceea ce priveşte dotările, acestea nu vor fi niciodată de ajuns într-o clinică ca să fie la nivelul cerinţelor. Prin intermediul programului de dotare a

maternităţilor am primit două laparoscoape care sunt foarte bune, instrumente chirurgicale. Am primit trei truse anul trecut şi de acestea ne folosim încă şi ne mai ajută. Din când în când avem probleme cu materialele consumabile din cauza dificultăţilor financiare. Ecografele din dotare sunt performante, dar dau semne de oboseală şi, probabil, aparatura în acest domeniu va trebui reînnoită în curând.

Rep.: Dar în ceea ce priveşte personalul medical?

Sz.B.: În ceea ce priveşte personalul medical, suntem 11 cadre didactice şi şase medici care sunt angajaţi permanent.

Eu sunt coordonatorul rezidenţiatului pe Secţia de Ginecologie şi avem în permanenţă între 25 şi 30 de rezidenţi.

Rep.: Dacă ar fi să comparaţi clinica cu alte clinici din România, pe unde s-ar situa Secţia de Obstetrică-Ginecologie?

Sz.B.: Pentru a compara clinica noastră cu alte clinici din România, ar trebui să cunosc în detaliu activitatea celorlalte clinici. Eu am spus punctele forte ale clinicii noastre şi ele sunt recunoscute pe plan naţional plus domeniile în care suntem noi un centru de formare şi perfecţionare. Fiecare clinică din această ţară are meritele ei.

Sunt anumite domenii la noi în care se concentrează aproape toată patologia din ţară, cu predilecţie patologia cardiacă fetală. Anumite cazuri sunt dirijate din toată ţara, dar avem şi paciente care se adresează clinicii datorită renumelui. Când cineva vine la noi şi primeşte asistenţă medicală de calitate, pacienta este mulţumită şi bineînţeles că ne recomandă mai departe.

Rep.: Ştim că există nişte lucrări de

OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE

pentru profesionalismul de care dă dovadă renovare a clinicii. Aceste lucrări afectează în vreun mod activitatea pe care o desfăşuraţi? Când se vor finaliza lucrările?

Sz.B.: Momentan, activitatea noastră este puţin perturbată din cauza lucrărilor de renovare care s-au lungit un pic din cauza dificultăţilor de finanţare, dar eu cred că merită acest efort. Lucrarea nu este o extindere a clădirii, ci este mai degrabă o creştere a gradului de confort, pentru ca toate condiţiile din saloane să corespundă cerinţelor secolului 21. Aceste lucrări au început anul trecut, în septembrie, şi era vorba că într-un an vor fi finalizate. Noi facem tot posibilul să ne menţinem pe linia de plutire şi aşteptăm să se termine.

Rep.: Câte naşteri sunt anual în această clinică? Să ne vorbiţi, vă rog, şi despre cazurile mai delicate. Ştim că în această vară a fost prezentată o intervenţie multidisciplinară de succes.

Sz.B.: Anual, avem 1800-2000 de naşteri.

Anul acesta am avut mai puţine paciente tot din cauza acestor lucrări de renovare. În fiecare an avem cazuri cu dificultăţi.

Cazuri ca cel prezentat la acea conferinţă de presă cu femeia în stare generală gravă cu fenomene de insuficienţă ventriculară stângă în stadiu avansat din cauza unei afecţiuni infecţioase care a afectat funcţionalitatea valvei aortice şi din cauza afecţiunii cardiace la care s-a adăugat starea de infecţie generalizată, caracteristică acestei patologii, viaţa pacientei cât şi a fătului erau în pericol avem constant. Intervenţia aceea nu a fost neapărat meritul nostru personal.

A fost un merit al organizării, pentru că aici, în România, cred că este singurul spital unde se găseşte, în aceeaşi clădire, o chirurgie cardiovasculară performantă şi o secţie de obstetrică şi ginecologie. Datorită acestui aspect s-a putut face această intervenţie multidisciplinară. Astfel, pacienta a beneficiat de îngrijiri calificate din partea fiecărei specialităţi. Fără lipsă de modestie spun că avem aproape săptămânal cazuri asemănătoare. Chiar dacă nu fugim noi zilnic în presă să anunţăm aceste aspecte, eu susţin în continuare

Prof. dr. Szabó Béla

un lucru. Până nu auziţi despre noi, e de bine, pentru că înseamnă că ne facem treaba şi lumea este mulţumită. Dacă

lumea e nemulţumită, atunci presa imediat reacţionează şi atunci aflăm multe despre clinică.

Teodora MÎNDRU

nr. 8, septembrie 2013

5

OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE

Incontinenţa urinară, o afecţiune

Incontinenţa urinară se defineşte ca fiind eliminarea involuntară de urină. Medicii spun că afecţiunea nu trebuie neglijată şi ignorată, mai ales că operaţia nu este una atât de complicată, iar dacă diagnosticul este pus corect, atunci pacientele pot beneficia doar de tratament medicamentos. După vârsta de 55 de ani, fiecare a treia femeie se confruntă cu incontinenţa urinară. Şi problemele nu se opresc aici. Incontinenţa urinară poate fi jenantă şi poate afecta încrederea în sine a pacientelor, ceea ce le împiedică să se adreseze unui specialist, dar şi să-şi desfăşoare activităţile în mod normal.

Operaţia îmbunătăţeşte calitatea vieţii Tusea, strănutul, râsul, ridicarea obiectelor sau situaţiile în care pacientul nu poate ajunge suficient de repede la toaletă produc eliminarea accidentală de urină. În secolul 21, intervenţia

6

nr. 8, septembrie 2013

OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE

care nu trebuie ignorată chirurgicală pentru incontinenţa urinară nu este genul de operaţie care salvează viaţa unei femei, ci îmbunătăţeşte calitatea vieţii. La Clinica de ObstetricăGinecologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu-Mureş se face această intervenţie, chiar dacă, în primul rând, urologia este cea care se ocupă de această afecţiune. „Pacientele care se confruntă cu incontinenţa urinară nu trebuie să neglijeze această afecţiune şi acest aspect. Se spune că, după 55 de ani, fiecare a treia femeie are probleme legate de incontinenţa urinară. În primul rând, urologia este cea care se ocupă de această afecţiune, dar este o parte de care ne ocupăm şi noi şi chiar avem o experienţă bună. Eu recomand acestor paciente să nu neglijeze pentru că în secolul 21, aceasta nu este genul de operaţie care salvează viaţa unei femei, ci este una care îmbunătăţeşte calitatea vieţii”, a precizat prof. dr. Szabó Béla, şeful Clinicii de Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu-Mureş.

Tratament medicamentos cu un diagnostic corect Un tratament ideal al incontinenţei trebuie să respecte un diagnostic corect, dar şi preferinţele pacientelor. Este necesar ca pacientele să nu se simtă jenate de această afecţiune, pentru că, în cele mai multe cazuri, incontinenţa poate fi ameliorată sau chiar tratată. Medicii spun că trebuie pus, în primul rând, un diagnostic corect. „O parte dintre formele de incontinenţă se tratează chirurgical, dar şi medicamentos. Trebuie pus, în primul rând, un diagnostic corect iar pentru cazurile care se pretează pentru intervenţie chirurgicală există metode mai moderne care dau nişte rezultate mult mai bune, până la 95%. Metodele clasice erau până la 65%. Dacă diagnosticul nu este corect, operaţia se face degeaba, dar există şi situaţia în care se merge pe tratament medicamentos când, de fapt, este nevoie de o intervenţie chirurgicală”, a spus prof. dr. Szabó Béla .

70 de intervenţii anual la SCJU La Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu-Mureş sunt aproximativ 70 de

intervenţii anual. Prof. dr. Szabó Béla spune că iniţiativele clinicilor de a oferi consultaţii gratuite pacientelor pentru depistarea bolii sunt foarte bune. Pacientele nu ar trebui să tolereze sau să ignore primele semne care arată apariţia incontinenţei. „Noi avem aproximativ 70 de intervenţii de genul acesta anual.

Iniţiativele clinicilor de oferi consultaţii gratuite pacientelor pentru depistarea incontinenţei urinare sunt foarte bune, pentru că multe femei nu vor să ia cunoştinţă despre această afecţiune.

Ele preferă să tolereze şi atunci nu este tocmai bine. Îşi îngreunează în acest fel activitatea zilnică şi este păcat pentru că în majoritatea cazurilor se poate rezolva elegant printr-o intervenţie care nu este foarte grea”, a adăugat prof. dr.

Szabó Béla .

Milioane de persoane afectate de incontinenţă urinară Incontinenţa urinară este o afecţiune cronică care afectează milioane de persoane de ambele sexe din întreaga lume, având un impact negativ substanţial asupra calităţii vieţii, limitând astfel rolul acestora în societate prin renunţarea la activităţile zilnice, limitarea ingestiei de lichide, deplasări cât mai apropiate de domiciliu şi prin lipsa activităţii sexuale.

Numărul acestor pacienţi creşte odată cu înaintarea în vârstă, iar pe lângă problemele de sănătate, pacienţii se confruntă şi cu o serie de probleme sociale, pentru că nu îşi pot continua viaţa în mod normal şi la nivel psihologic se produce o schimbare.

Teodora MÎNDRU

Cum apare şi dispare incontinenţa urinară În general, oamenii se gândesc că principala cauză a apariţiei incontinenţei urinare este naşterea. Ridicarea unor greutăţi, tusea cronică, supraponderalitatea sunt, de asemenea, cauze care determină apariţia afecţiunii. Printre semnele care indică apariţia bolii se numără: pierderea cantităţilor mici de urină în timpul tusei, strănutului, alergării, nevoia permanentă de a merge la toaletă, dar şi urinările dese. Boala poate să dispară şi prin schimbarea stilului de viaţă.

Renunţarea la fumat reduce tusea şi iritaţia vezicii urinare, evitarea consumului de alcool şi cofeină, scăderea în greutate a pacienţilor supraponderali, evitarea alimentelor şi băuturilor care irită vezica (alimentele picante, băuturile acidulate şi citricele), reglarea glicemiei (în cazul diabeticilor) şi modificarea activităţilor fizice pot contribui la ameliorarea stării de bine.

nr. 8, septembrie 2013

7

PEDIATRIE

Somnul dulce randament aduce Tulburările respiratorii din timpul somnului la copii şi adolescenţi par inofensive la prima vedere şi poate uşor nesemnificative, însă dacă ele se repetă şi copilul devine agitat, nervos şi impulsiv, atunci părinţii trebuie să-şi pună un semn de întrebare. Medicii pediatri susţin că aceste tulburări nu trebuie trecute cu vederea, mai ales că multe fenomene se întâmplă în timpul somnului, sistemul imunitar fiind afectat de lipsa somnului şi a odihnei din timpul nopţii. A treia zi de prezentări de lucrări în cadrul Congresului Naţional de Pediatrie a debutat cu problemele pneumologice, dr. Mihaela Oros prezentând o lucrare despre afecţiunile respiratorii la copii în timpul somnului. Astfel, medicul a abordat o temă actuală şi foarte des întâlnită, recomandându-le părinţilor să nu fie indiferenţi.

Somnul, necesar pentru randament Pentru a putea da randament în activităţile pe care le desfăşoară, adulţii şi copiii trebuie să aibă un somn uşor, dat fiind faptul că în timpul somnului creierul este activ şi acest lucru a fost demonstrat cu prisosinţă. „Tulburările respiratorii din timpul somnului la copii şi adolescenţi este un subiect care necesită mult timp de discuţie. Indiferent de vârstă, avem nevoie de somn pentru a ne desfăşura activitatea în timpul zilei. Este deja bine cunoscut faptul că, în timpul somnului, creierul este activ, iar acest lucru a fost demonstrat cu prisosinţă. Dacă ne imaginăm ciclul de somn, fiecare ciclu are anumite caracteristici, pe baza cărora putem spune, în momentul în care le vizualizăm, în care stadiu de somn ne aflăm”, a afirmat dr. Mihaela Oros, medic primar pediatru la Clinica de Pe-diatrie Medicover.

„Copilul creşte în timpul somnului” Copilul creşte în timpul somnului. Este te un n lucru pe care îl auzim destul de des în ju-rul nostru. Dacă până acum părea mai multt un mit, dr. Mihalea Oros spune că în timpul mpull somnului se produce dezvoltarea cerebrală bralăă u locc şi se întăreşte sistemul imunitar. Astfel, au ria, secreţii hormonale de creştere, memoria, învăţarea, funcţiile cognitive, creativitatea, a, menţinerea funcţiilor emoţionale şi sociale dezvoltându-se în timpul somnului. „Acest lucru ne ajută să vedem somnul din punct de vedere calitativ. Avem nevoie nu numai de un somn calitativ sau de e o anumită cantitate. Acesta nu este suficient entt pentru a ne reface tot echilibrul, ci sunt ne-pii,, cesare mai multe cicluri de somn. La copii, ciclul de somn este mult mai scurt decât laa adulţi. Ne întrebăm de ce copiii dorm mai aii

8

nr. 8, septembrie 2013

Dr. Mihaela Oros, medic primar pediatru la Clinica de Pediatrie Medicover mult decât adulţii. În timpul somnului se produce dezvoltarea cerebrală, iar sistemul imunitar se construieşte şi se dezvoltă. Au loc secreţii hormonale de creştere, creşte şi producţia de proteine. Copilul creşte în timpul somnului. Memoria, învăţarea, funcţiile cognitive, creativitatea, menţinerea funcţiilor emoţionale şi sociale sunt lucruri care se dezvoltă cu ajutorul somnului”, a precizat dr.

Mihaela Oros.

„Lipsa somnului provoacă anxietate şşi depresie” p Chiar dacă am fi tentaţi să spunem că un copil nu ar avea, aparent, aaparent, motive de stres sau depresie, există totuşi posibilitatea

ca acestea să apară din cauza lipsei de somn.

Tulburările de respiraţie din timpul somnului sub forma cea mai severă conduc la apnee obstructivă. Copilul are un somn agitat, se roteşte de la un capăt la altul al patului, are poziţii ciudate de dormit, transpiră şi are coşmaruri. Pe lângă acestea, este agitat, hiperactiv, impulsiv, are dificultăţi şcolare de adaptare şi învăţare. „Despre problemele de somn putem spune că, dacă nu avem un somn calitativ şi cantitativ, aşa cum este recomandat, ne tulburăm stilul de viaţă. Până la 40% dintre copii pot prezenta tulburări de somn, de la formele de adormire până la tulburările de respiraţie sub forma cea mai severă, şi anume apnee obstructivă de somn.

Spre deosebire de adulţi, unde această apnee devine importantă şi se măsoară atunci când depăşeşte 10 secunde, la copii, datorită necesarului metabolic diferit, nu putem aştepta 10 secunde ca să măsurăm o apnee.

Tulburările de respiraţie din timpul somnului se suprapun cu un sistem fiziologic în dezvoltare şi care prezintă o mare plasticitate.

Există diferenţe de stil importante. Copilul care nu doarme este agitat, se roteşte de la un capăt la altul al patului, are poziţii ciudate de dormit, transpiră, are coşmaruri. Pe lângă acestea, este agitat, hiperactiv, impulsiv, are dificultăţi şcolare de adaptare, de învăţare, are parte de anxietate şi depresie. Un copil care nu doarme bine va determina alterarea relaţiei mamă-copil. Peste zi apare starea de cefalee matinală şi la adulţi şi la copii”, a subliniat dr. Mihaela Oros, medic primar pediatru la Clinica de Pediatrie Medicover.

Teodora MÎNDRU

PEDIATRIE

Toamna se numără virozele respiratorii la copii Odată cu venirea toamnei, încep să apară şi primele viroze respiratorii la copii. Părinţii se întreabă ce medicamente sunt sigure pentru copiii lor, iar medicii se îngrijorează de excesul de paracetamol şi decongestionante nazale, care provoacă efecte adverse. Despre virozele respiratorii care apar la schimbarea anotimpului şi despre recomandările pentru părinţii copiilor a vorbit prof. dr. Evelina Moraru, şeful Clinicii de Pediatrie din Iaşi în cadrul Congresului Naţional de Pediatrie, desfăşurat la Târgu-Mureş în perioada 25-28 septembrie.

necesar în cele mai multe dintre infecţiile respiratorii. „În tratament sunt o serie întreagă de măsuri pe care dumneavoastră le cunoaşteţi şi care fac minuni dacă este vorba de hidratare, de un microclimat în care să stea copilul, dar, de obicei, se greşeşte pentru că lucrurile acestea sunt insuficient realizate şi mai puţin utile. Tratamentul etiologic nu este necesar în cele mai multe dintre infecţiile respiratorii. De la rinofaringită până la bronşiolită. Se utilizează foarte mult alte medicamente simptomatice şi medicamente antiinflamatorii. Alegem de primă intenţie paracetamolul, dar, dacă se depăşeşte doza sau se foloseşte într-un context în care pot să apară efecte secundare, devine şi el periculos. De asemenea, în tratamentul simptomatic se utilizează foarte mult şi decongestionantele nazale care sunt medicaţii cu un efect bine scontat de câteva minute, dar are şi efecte adverse şi nu dintre cele simple”, a subliniat prof. dr. Evelina Moraru, şeful Clinicii de Pediatrie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sfânta Maria” din Iaşi.

„Vrem să elaborăm un diagnostic corect” Zilele frumoase de toamnă înseamnă şi apariţia virozelor respiratorii la adulţi şi copii. Cei din urmă se confruntă cu această problemă mai des şi pentru că se află în medii în care prinde din zbor virusul. Astfel, medicii pediatri doresc să acţioneze printr-o evaluare iniţială a pacientului pentru a elabora un diagnostic corect şi o terapie pe măsură. „O să vă întrebaţi dacă în aceste zile frumoase de toamnă este momentul pentru a discuta despre virozele respiratorii şi eu cred că este un moment potrivit. M-am gândit să ne punem în situaţia familiilor, dar mai ales în situaţia copiilor care se confruntă cu această problemă, care, la schimbarea anotimpului şi indiferent de vârstă, fie că vor fi înregimentaţi la şcoală sau la grădiniţă, vor avea toţi nevoie de un partener de nădejde în terapie. Noi, medicii, acţionăm printr-o evaluare iniţială a pacientului în scopul de a elabora un diagnostic corect şi ulterior să-i putem recomanda terapia care să fie eficace şi care să nu fie rău aleasă”, a precizat prof. dr. Evelina Moraru, şeful Clinicii de Pediatrie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sfânta Maria” din Iaşi.

Teodora MÎNDRU Prof. dr. Evelina Moraru, şeful Clinicii de Pediatrie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sfânta Maria” din Iaşi extensivă întreţine un cerc vicios simptomatic, dar mai ales întreţine evoluţia progresivă a inflamaţiei”, a adăugat prof. dr. Evelina Moraru.

Măsurile pe care pacienţii le iau în tratamentul virozelor respiratorii pot fi, uneori, insuficiente şi prea puţin utile.

Aşadar, tratamentul etiologic nu este

Fără antibiotice şi antiinflamatori Prof. dr. Evelina Moraru a amintit şi faptul că pacienţii utilizează greşit în boli respiratorii antibiotice şi antiinflamatori, dar şi că, uneori, mecanismul de apărare este depăşit, infecţiile respiratorii fiind o provocare prin inflamaţia extensivă la nivelul mucoasei respiratorii. „Se utilizează greşit în boli respiratorii antibiotice şi antiinflamatori, care reprezintă de departe medicaţia foarte larg utilizată în ţara noastră.

Patologiile respiratorii acute ale copiilor au nişte mecanisme de apărare înnăscute care ar trebui folosite şi care, de obicei, reuşesc să stăpânească fenomenele care apar. Putem vorbi aici de tuse, dar şi de concentraţiile de factori care vor acţiona la nivel local. În afară de asta, în infecţiile respiratorii, mecanismul de apărare este de foarte multe ori depăşit şi infecţiile respiratorii reprezintă o provocare prin inflamaţia care este extensivă la nivelul mucoasei respiratorii. Această inflamaţie

nr. 8, septembrie 2013

9

PSIHOLOGIE

Curiozitatea copiilor, temerea părinţilor Copiilor le place să-şi pună părinţii în cele mai incomode situaţii, punându-le cele mai delicate întrebări. Cei mici nu se mulţumesc cu o explicaţie oarecare şi vor să ştie fiecare detaliu pentru a-şi satisface micile curiozităţi şi nu se lasă cu una cu două dacă nu se dumiresc. De la lucruri total banale şi până la întrebări legate de sex, cei mici doresc să afle cum au ajuns pe lume, de unde vine barza şi cum se explică relaţiile dintre părinţi.

Răbdare şi bunăvoinţă Cu multă răbdare şi bunăvoinţă părinţii pot să le răspundă copiilor la cele mai incomode întrebări şi să le explice, pe înţelesul lor, ce s-a întâmplat într-o oarecare situaţie. Psihologii sunt de părere că părinţii trebuie să fie înarmaţi cu răbdare, pentru că cei mici au nevoie de părinţi şi au nevoie să ştie o mulţime de lucruri. „Nimic nu ne poate pune în dificultate mai mult decât întrebările copiilor despre sex, în momente neaşteptate.

Mi s-a întâmplat, în timp ce pregăteam cina în bucătărie, ca fiul meu să se apropie şi să mă întrebe: „Mami, ce înseamnă orgasm?”

Sigur, este greu să rămânem calmi în faţa unui eveniment care ne afectează asemeni unui pumn în stomac şi nu are rost să pretindem că nimic nu s-a întâmplat. Aşa că ne încărcăm cu răbdare şi bunăvoinţă şi ne străduim să ne comportăm cât mai bine atunci când copiii noştri au nevoie de noi”, a precizat Adela Moldovan, psiholog clinician şi psihoterapeut.

Copiii trebuie să primească răspunsuri de la părinţi Când sunt mici, copiii sunt foarte curioşi şi au nevoie de atenţie din partea părinţilor. În zilele de astăzi, când părinţii sunt foarte ocupaţi, tind să-i îndepărteze oarecum pe cei mici şi să-i trimită în altă parte pentru a găsi răspunsuri la întrebări. Psihologii le recomandă părinţilor să aibă răbdare cu ei pentru că în acest fel se poate forma o comunicare bună între copil şi părinte. „Cu siguranţă, de evitat este

prima reacţie care de obicei este de a nu răspunde sau a ignora întrebarea, pretinzând că nu am auzit sau făcându-l să renunţe cu o replică de genul: „Ce întrebare e asta? Lasă-mă acum, nu vezi că am treabă?” Un astfel de răspuns va îndepărta copilul de noi, chiar în relaţie cu întrebările cele mai semnificative din viaţa lui. În primii ani de viaţă, întrebările copiilor se referă, în general, la corp, organele sexuale ale fratelui sau surorii, la cum se vine pe lume. Multor părinţi aceste întrebări le creează disconfort şi sudori reci. De cele mai multe ori, copilul pune aceste întrebări cu aceeaşi naturaleţe cu care întreabă de ce maşina se mişcă sau ce face să zboare un aeroplan. Dacă nu vor primi răspunsurile de la noi, le vor căuta în altă parte, poate nu în locurile sau la persoanele potrivite. Pentru a comunica eficient pe o temă atât de delicată şi încărcată emoţional cum este sexualitatea este nevoie să ştim să ascultăm cu răbdare şi atenţie, să înţelegem poziţia în care se află copilul şi ce-l preocupă în acest subiect”, a subliniat Adela Moldovan.

Întrebări incomode în locuri incomode Sunt foarte dese situaţiile în care copiii pun întrebări incomode în locuri şi situaţii incomode. De fapt, se spune că întotdeauna copiii îşi fac oarecum de râs părinţii atunci când sunt şi străini prin preajmă. Cei mici sunt curioşi şi ei vor să-şi satisfacă această curiozitate. Adela Moldovan este de părere că părinţii trebuie să ştie să gestioneze foarte bine situaţiile incomode în care sunt puşi de copii şi să găsească răspunsuri rapide şi credibile. „Copiii pot pune întrebări incomode pentru noi în bucătărie, în maşină sau chiar la petrecerea bunicilor. Foarte important este să nu intraţi în panică şi să vă amintiţi să folosiţi în dialog următoarele elemente. Claritatea mesajului, capacitatea de a răspunde la întrebarea pe care copilul o pune cerându-i feedback şi întrebându-l care crede el că ar fi răspunsul vă furnizează ocazia de a înţelege nu doar ce ştie el, ci şi motivul pentru care pune această întrebare. Capacitatea de a recunoaşte propria confuzie sau incapacitate de a răspunde, dacă este cazul.

Dacă nu puteţi da un răspuns pentru că nu ştiţi ce să-i spuneţi, puteţi admite că sunteţi în dificultate: „Mi-ai pus o întrebare complexă.

Am nevoie să mă gândesc; dă-mi un pic de timp şi diseară vom discuta despre asta”. De asemenea, o întrebare „incomodă” pusă de copil în mijlocul petrecerii bunicilor poate fi amânată şi gestionată mai târziu printr-un răspuns de tipul:„Întrebarea pe care o adresezi, David, este foarte importantă, dar nepotrivită în acest moment. Diseară, înainte să mergem la culcare, vom discuta şi îţi voi spune tot ce vrei să afli”. Un astfel de răspuns vă permite evitarea situaţiei stânjenitoare în faţa altora şi vă oferă timp să vă pregătiţi. Recunoaşteţi emoţiile şi teama copilului. Pe lângă a înţelege ce vă întreabă, poate fi util a observa şi cum o face. Îi este ruşine sau este stânjenit? Sau poate liniştit şi spontan? Sunt informaţii importante, care vă ajută să întelegeţi urgenţa şi intensitatea emoţiilor cu care copilul vi se adresează”, a afirmat Adela Moldovan.

„Copiii au nevoie de răspunsuri clare, directe şi sincere” Oricum s-ar prezenta situaţia şi oricare ar fi întrebările, cei mici au nevoie de răspunsuri clare, directe şi sincere. Adela Moldovan subliniază faptul că sexualitatea face parte din viaţa oricărui om, iar copilul trebuie învăţat ce înseamnă dragostea şi relaţiile interumane.

De asemenea, copilul trebuie pregătit pentru viaţă şi trebuie să primească această pregătire şi educaţie de la părinţi. „Copiii noştri au nevoie de răspunsuri clare, directe, sincere şi adaptate vârstei lor. Sexualitatea nu este un tabu, ci face parte din viaţa noastră de zi cu zi. A vorbi cu copilul despre sexualitate nu înseamnă a discuta despre viaţa sexuală a adultului şi nici a-l încuraja să facă sex, ci doar a-l învăţa ce înseamnă dragostea, relaţiile interumane; înseamnă a pregăti copilul pentru viaţă”, a aăugat Adela Moldovan, psiholog clinician şi psihoterapeut.

Teodora MÎNDRU

10

nr. 8, septembrie 2013

CARIERĂ

Farmacia, în topul preferinţelor studenţilor Absolvenţii liceelor din ţară iau în serios alegerea unei facultăţi şi ştiu că viitorul lor depinde, într-o oarecare măsură, de această decizie. Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) din Târgu-Mureş rămâne în topul celor mai bune facultăţi din ţară, asigurându-le studenţilor învăţământ de calitate, având o tradiţie de durată în învăţământul farmaceutic românesc. Incitaţia la progres, receptivitatea pentru nou sau spiritul de emulaţie în organizare şi conţinut sunt doar câteva dintre doleanţele Facultăţii de Farmacie.

La începutul lunii septembrie, Facultatea de Farmacie a organizat o nouă sesiune de admitere pentru programele de Farmacie şi Asistent de farmacie. Candidaţii, emoţionaţi şi nerăbdători, au aşteptat cu sufletul la gură rezultatele examenului, mai ales că şi-au pus toate speranţele în această facultate.

„Farmacia îmi asigură viitorul” Facultatea de Farmacie le pune la îndemână viitorilor studenţi un colectiv de cadre didactice cu o pregătire de excepţie, studenţii având astfel oportunitatea de a învăţa, de a fura experienţă pentru a-şi forma baza în cariera de farmacist. Studenţii ştiu aceste lucruri şi sunt convinşi că această facultate le asigură un viitor mai bun. Andreea a venit tocmai din Brăila şi în ciuda distanţei şi a părinţilor care n-au îmbrăţişat prea bine ideea ca fiica lor să plece atât de departe de casă, tânăra a venit pregătită şi motivată pentru examenul de admitere. „Am ales Facultatea de Farmacie pentru că îmi asigură un viitor. După ce termin facultatea, am cât de cât certitudinea că viitorul îmi este asigurat. Este o facultate renumită în ţară şi acesta este încă un motiv pentru care am ales să vin la Târgu-Mureş.

Deşi locuiesc în Brăila şi distanţa este destul de mare şi părinţii mei nu prea au fost de acord să vin aici, am venit. În vară am încercat şi la Medicină dentară, la Iaşi, dar nu am fost admisă şi acum vreau să încerc aici. Am lucrat împreună cu verişoara mea zilele acestea la variante de admitere, am făcut grile şi mă simt pregătită de examen. În familie nu am medici sau farmacişti. Verişoara mea este, de asemenea, la Facultatea de Farmacie, la Iaşi, şi m-a motivat cumva să aleg acest domeniu, mai ales că suntem foarte apropiate”, a precizat Andreea Dobrescu.

Emoţii constructive din partea studenţilor Când vine vorba să alegi o facultate, te întrebi care ţi s-ar potrivi cel mai bine şi, mai ales, care îţi oferă stabilitate şi un loc de muncă, adică un viitor bun. Candidaţii care au susţinut examenul de admitere la Facultatea de Farmacie sunt motivaţi de prestigiul facultăţii, de meseria frumoasă pe care o pot dobândi, dar şi de faptul că au în familie farmacişti sau medici, care le insuflă dragostea pentru meserie. Lorena s-a regăsit în aceste situaţii şi a venit hotărâtă la Târgu-Mureş pentru a intra

la Farmacie. „Am emoţii pentru examen, dar sper să fie constructive. Am ales Facultatea de Farmacie, pentru că mi se pare cea mai bună. Pe lângă acest lucru, mama este asistent de farmacie şi din acest motiv am ales să urmez cursurile acestei facultăţi. Mi se pare o meserie foarte bună din toate punctele de vedere, de viitor, şi îmi place foarte mult. Eu sunt din Râmnicu-Vâlcea şi am venit împreună cu părinţii mei la examenul de admitere”, a afirmat Lorena Bâcă.

Să fii farmacist înseamnă să-ţi asumi mari responsabilităţi. Farmacistul este specialistul care trebuie să deţină în continuare monopolul medicamentului, pentru că el stăpâneşte toxicologia şi securitatea medicamentului. Profesia de farmacist are o deosebită importanţă în societate, farmacistul fiind cel care, alături de

alţi profesionişti din sănătate, oferă produse şi servicii farmaceutice, urmărind utilizarea acestora în vederea obţinerii efectului terapeutic dorit. De asemenea, farmacistul trebuie să aibă şi obligaţia morală şi profesională de a se asigura că serviciile furnizate fiecărui pacient sunt de o calitate adecvată, pentru că el are rolul de a optimiza rezultatele unui tratament medicamentos.

Teodora MÎNDRU

nr. 8, septembrie 2013

11

LIFESTYLE

AVON continuă campaniile de preţuire a femeilor

Preţuirea femeilor din jurul nostru. Acesta a fost mesajul pe care a vrut să-l transmită AVON duminică, 29 septembrie, la TârguMureş, prin intermediul campaniei pentru sănătatea sânilor „Implică-te pentru ea. Află că e bine” Prin achiziţionarea produselor roz, oamenii au putut să contribuie astfel la donaţii care vor ajunge în spitalele din România şi se vor concretiza în aparatură medicală, ecografii şi mamografii. Peste 1.000 de participanţi s-au bucurat de momentele AVON, participând la şedinţe de machiaj, competiţii şi tombole.

Astăzi, la Târgu-Mureş, vom avea mai multe evenimente dedicate mamelor, femeilor, care sunt invitate să ni se alăture. Vrem să sărbătorim prin sănătate şi de aceea promovăm sportul astăzi, încercăm să promovăm un stil sănătos în rândul populaţiei din Târgu-Mureş şi să facem un gest de preţuire roz pentru femeile din viaţa noastră, fie că sunt mame, prietene, iubite, surori”, a precizat Bogdan Berdacovici, PR & Advertising Manager AVON Cosmetics România.

Depistat la timp, cancerul are mari şanse de vindecare

„Este vital să contribuim împreună” AVON Cosmetics România derulează campanii umanitare pentru a-i provoca pe oameni să lupte împotriva cancerului la sân. Jocuri, muzică, Zumba şi produse roz. După această caravană, cele cinci oraşe din ţară se vor duela pentru a câştiga 500 de ecografii mamare sau mamografii. Oraşul câştigător se va desemna cu ajutorul produselor roz achiziţionate. „Mesajul campaniei este „Implică-te pentru ea. Află că e bine”. De aceea, încercăm să îi provocăm pe locuitorii fiecărui oraş să lupte împotriva cancerului la sân şi pentru persoanele dragi din viaţa lor. Achiziţionând produse roz, profitul acestora va merge în donaţii pentru campania pentru sănătatea sânilor, donaţii care constă în aparatură medicală pentru spitale, în ecografii, în mamografii gratuite. Este vital să contribuim şi numai împreună putem să contribuim la acest lucru. La final de Caravană oraşul care va avea cel mai mare număr de luptători, adică câte produse roz vor fi achiziţionate, va primi 500 de ecografii mamare sau mamografii. Mai mult decât atât, încercăm să ne bucurăm toată ziua de eveniment”, a afirmat

12

nr. 8, septembrie 2013

Bogdan Berdacovici, PR & Advertising Manager AVON Cosmetics România.

Denisa Mihai, Corporate Social Responsibility Specialist AVON România.

„Vă invităm să fiţi alături de noi” Oamenii pot să facă un gest de preţuire pentru femeile din viaţa voastră achiziţionând un produs roz, un gest mic pentru fapte mari. AVON a sărbătorit la Târgu-Mureş prin sănătate şi a promovat sportul pentru o viaţă sănătoasă. Gestul de preţuire roz trebuie făcut pentru fiecare femeie din viaţa noastră. „Campania pentru sănătatea sânilor ajunge astăzi la Târgu-Mureş.

Sunt cinci oraşe care, să spunem, se află într-o competiţie pentru sănătate. Oraşul câştigător va primi 500 de ecografii mamare gratuite.

Cancerul la sân nu ţine cont de venit, naţionalitate şi nici de vârstă. Singura diferenţă o face timpul. Depistat la timp, cancerul la sân poate fi vindecat în procent de 98%.

Din anul 2002, prin programele Campaniei pentru Sănătatea Sânilor AVON a realizat donaţii de peste 2,4 milioane de dolari în Cluj, Iaşi, Timişoara, Bucureşti, Craiova, Galaţi şi Târgu-Mureş. Cu cât diagnosticul este pus mai timpuriu, cu atât şansele de vindecare sunt mai mari, tratamentul mai puţin invaziv, iar efectele secundare sunt mai puţin supărătoare. Primul pas pentru a te asigura că sânii tăi sunt sănătoşi este autoexaminarea, apoi ecografia şi mamografia. AVON are şi centre de voluntariat, adică grupuri de iniţiativă formate cu scopul de a sprijini femeile din România în lupta lor împotriva cancerului la sân şi a violenţei domestice.

Acestea asigură oportunităţi de implicare a tinerilor şi copiilor în viaţa comunităţii, susţin şi dezvoltă voluntariatul, dar şi programele de luptă împotriva cancerului la sân. În prezent, în România există opt astfel de Centre de Voluntariat.

Teodora MÎNDRU