Sanatate numarul 7

An 2, Nr. 7, august 2013 ISSN 2343 – 7758 PREŢ: 5 lei

Sensolite, disponibil pentru târgumureşeni Doctorii şi biofizicienii au creat aparate cu ajutorul cărora ne putem echilibra starea de bine în corp şi ne ajutăm organismul prin întărirea sistemului imunitar. Sensolite a ajuns şi la Târgu-Mureş. „Patul de lumini” este indicat persoanelor care doresc să-şi regenereze corpul şi să-şi întărească imunitatea.

Viaţa între cifre, insulină şi carbohidraţi pentru copiii cu diabet

Părinţii perfecţionişti vor copii pe măsură Vara ne cruţăm organismul

ESENŢIAL

S

U

M

A

R

Teodora MÎNDRU

IMUNITATE & LIFESTYLE Sensolite, disponibil pentru târgumureşeni

4 REUMATOLOGIE

Secretul unei vieţi frumoase şi sănătoase

8-9

Bolile reumatologice, între mit şi adevăr

REUMATOLOGIE Clinica de Reumatologie, menită să deservească pacienţii

6-7 PSIHOLOGIE Părinţii perfecţionişti vor copii pe măsură

11 PSIHOLOGIE Curiozitatea copiilor, temerea părinţilor

10 Produs marca Transilvania Grup Business fondator Aurelian GRAMA Director publicitate: Nicolae POP - 0740 115 167 Publicitate: Ionuţ OPREA - 0721 197 559 Publicitate: Marius MORAR - 0755 044 849 Marketing: Florin Marcel SANDOR - 0740 075 219

2

nr. 7, august 2013

Coordonator proiect: Teodora MÎNDRU - 0756 930 603 mindru_teodora@yahoo.com

Editor: Ligia VORO DTP: Raluca ROGOZ WWW.ZIDEZI.RO WWW.FACEBOOK.COM/ SANATATEZIDEZIPENTRUVIATA

Poate că fiecare dintre noi ne-am întrebat cel puţin o dată în viaţă care ar fi secretul unei vieţi frumoase şi sănătoase.

Ani de-a rândul s-au făcut o sumedenie de studii, specialiştii cercetând fiecare părticică a vieţii noastre pentru a vedea ce se întâmplă cu genele noastre şi cum au reuşit străbunicii noştri să trăiască aproape 100 de ani fără să sufere de vreo boală şi fără să apeleze prea mult la tratamentul medicamentos. Aceiaşi specialişti au venit cu mai multe sfaturi care ar duce spre o viaţă mai sănătoasă. Începând cu alimentaţia sănătoasă şi continuând cu sportul, adică mişcarea zilnică. Coaja de pâine, uleiul de măsline, legumele şi fructele, ciocolata neagră, apa în cantităţi recomandate, ceaiul de mentă, exerciţiile fizice şi somnul la timp ar fi doar câteva dintre aspectele pe care ar trebui să le luăm în seamă pentru a ne feri organismul de boli. Sfaturile pe care ni le transmit sunt bune în măsura în care oamenii au posibilitatea de a consuma alimente care să le facă bine. Însă nivelul de trai din ţara noastră nu le permite multora să trăiască aşa cum ar fi indicat şi să fie imuni la stres, când populaţia ţării noastre se plânge de stres şi probleme financiare. Până una alta, fiecare om ştie că sănătatea este cel mai de preţ lucru şi trebuie preţuită până nu apar suferinţele. De altfel, cu toţii ştim că pe vremea bunicilor şi străbunicilor nu existau suplimentele de calciu şi magneziu, vitamine şi alte minerale care să-i ajute în combaterea bolii. Şi, totuşi, trăiau bine, erau fericiţi şi, mai presus de toate, erau sănătoşi. Cred că secretul unei vieţi frumoase stă în natura, educaţia şi firea fiecărui om.

DIABET

Viaţa între cifre, insulină şi carbohidraţi pentru copiii cu diabet Diabetul la copii este o boală autoimună, iar factorii declanşatori ai acestui proces de autodistrugere a celulelor secretoare de insulină nu sunt suficient cunoscuţi. Analizele care ar determina cauza principală a bolii, mutaţia genei care declanşează boala, sunt costisitoare şi se fac mai mult în scop de cercetare. Bolile virale, introducerea precoce a laptelui de vacă în alimentaţia sugarului, dar şi alimentaţia mamei din timpul sarcinii ar fi doar câteva dintre cauzele presupuse care ar provoca diabetul de tip 1 la copii.

Despre cum se manifestă diabetul de tip 1, care sunt cauzele principale, cum reuşesc să trăiască toată viaţa copiii printre cifre, insulină şi carbohidraţi şi care ar fi complicaţiile unei glicemii prea mici sau prea mari ne vorbeşte dr.

Irina Muntean, medic specialist în diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice.

Reporter: Cum se manifestă diabetul de tip 1?

Dr. Irina Muntean: Simptomele diabetului de tip 1 sunt determinate de creşterea glicemiei datorată lipsei insulinei din corp. Diabetul zaharat tip 1 este o boală 100% autoimună. Organismul începe să secrete anticorpi împotriva celulelor beta din pancreas care secretă insulina şi când acestea sunt distruse în proporţie de peste 80%, diabetul apare clinic cu simptome, adică cu poliurie (urinat în exces), polidipsie (sete de nepotolit şi consumarea unor cantităţi mari de apă), polifagie (adică foame intensă, cu consumarea unor cantităţi mari de alimente), scădere în greutate (în ciuda consumului alimentar ridicat), stare generală alterată şi astenie (oboseală marcată). Dacă nu se instituie de urgenţă insulinoterapia şi reechilibrarea hidroelectrolitică, poate surveni decesul, deoarece insulina este un hormon vital! Orice organism din regnul animal moare fără insulină. Cu toţii suntem dependenţi de insulină! Insulina este un hormon care introduce în celule glucoza din sânge pentru a fi arsă până la dioxid de carbon, apă şi energie. În lipsa insulinei, glucoza creşte în sânge şi celulele mor de foame.

Reporter: Diabetul la copii este o boală genetică sau se dobândeşte?

Dr. Irina Muntean: Există un anumit tip de diabet cu determinism genetic, se cheamă Mody.

Are mama, are fiica, are nepoata. În ţara noastră, nu se poate determina care este cauza diabetului. Sunt nişte analize foarte scumpe şi se fac doar în scop de cercetare pentru a se vedea ce enzimă lipseşte sau e defectă.

Despre diabetul de tip 1 se ştie că este o boală autoimună, dar factorii declanşatori se bănuiesc a fi: boli virale, introducerea precoce a laptelui de vacă în alimentaţia sugarului. Pentru a preveni diabetul de tip 1, le sfătuiesc pe toate tinerele mame să-şi alăpteze copiii cât de mult posibil. Organizaţia Mondială a Sănătăţii îndeamnă mamele să-şi alăpteze copiii până la 2 ani. Un alt factor care se crede că ar explica explozia de diabet tip 1 din ultimii ani ar fi alimentaţia modernă plină de aditivi alimentari. De fapt, alimentaţia mamei din timpul sarcinii este importantă.

Reporter: Cum reuşesc copiii aceştia să trăiască toată viaţa printre cifre, insulină şi carbohidraţi?

Dr. Irina Muntean: Cum spuneam, insulina este vitală. Când ea nu mai există în corp, trebuie dată din exterior prin injecţii de insulină. Copiii trebuie să facă insulinoterapie intensivă, adică minimum 3-4 injecţii de insulină pe zi. Cel mai frecvent tratament este cu 4 injecţii: o injecţie de insulină bazală seara sau dimineaţa cu efect de 24 de ore şi alte 3 injecţii înaintea meselor principale. Diabetul la copil presupune foarte multă rigurozitate, un program cât de cât fix, cu automonitorizarea glicemiilor din sângele capilar obţinut prin înţeparea pulpei degetului. Copiii beneficiază de 100 de teste gratuite pe lună, dar sunt insuficiente, pentru că un copil îşi face un minim de 5 glicemii pe zi. Majoritatea dintre ei îşi fac 7 teste: înaintea meselor principale, la 2 ore după acestea şi la 3 noaptea. Pe lângă toate acestea, este esenţială o dietă cu evitarea zaharurilor, a dulciurilor. Există dulciuri pentru diabetici, dar şi acestea au glucide. Aşadar, dietă, insulinoterapie, efort fizic, care este terapeutic în diabet dacă este făcut cu cap şi educaţie terapeutică. Diabetul la copil înseamnă calcul şi control permanent care durează toată viaţa. Şapte înţepături în deget cu încă 3-5 injecţii, să cântăreşti permanent mâncarea, să calculezi conţinutul de carbohidraţi din mâncare, să calculezi permanent necesarul de insulină în funcţie de efortul fizic depus sau preconizat, de carbohidraţi şi valoarea glicemiei, cam aceasta este viaţa de zi cu zi a unui pacient cu diabet zaharat tip 1 (insulinodependent). În cadrul ASCOTID ne străduim să facem educaţie terapeutică. M-am implicat mai mult în educaţia copiilor cu diabet, pentru că şi eu am diabet de copil şi ştiu cât de importantă este această educaţie. Consider că educaţia terapeutică în diabet este cea mai bună investiţie, în oameni, în viitorul lor şi în viitorul acestei ţări. Şi un copil educat, care ştie cum să procedeze în anumite situaţii de viaţă, cu glicemii cât mai aproape de normal, va deveni un adult sănătos, fără complicaţii.

Reporter: Ce complicaţii pot să apară când glicemia este prea mică sau prea mare?

Dr. Irina Muntean: Glicemia mare este toxică pentru organism şi duce la multe dezechilibre la nivelul tuturor celulelor din corp şi, dacă ele nu sunt tratate, pot duce chiar la deces. La glicemii mari pot să apară în timp (ani de zile) complicaţii cronice ale rinichiului (nefropatie), ale ochilor (retinopatie), ale nervilor (neuropatie), complicaţii cardiovasculare, care pot fi invalidante, adică pot evolua spre necesitate de dializă şi transplant renal, spre orbire sau gangrenă diabetică şi amputaţii ale membrelor. De aceea, alături de tratament, cea mai importantă în diabet este prevenţia complicaţiilor, acute şi cronice.

Complicaţiile acute ale diabetului sunt reprezentate de hipoglicemie (scăderea sub normal a glicemiei) şi hiperglicemie (creşterea glicemiei la valori peste 180 mg%, periculoase fiind creşterile peste 250 mg%.). Netratate, ambele duc la alterarea stării generale sau chiar comă. Hipoglice-

mia este o stare de maximă urgenţă, deoarece dacă nu este tratată (prin administrarea de lichide îndulcite cu zahăr, glucoză, bomboane) sau pacientul nu o recunoaşte, evoluează mult până la convulsii, comă. De aceea, consider ca fiind foarte important ca anturajul unui pacient insulinodependent să ştie să recunoască simptomele unei hipoglicemii (stare generală de rău, de lipsă de putere, tremurături, transpiraţii, ameţeală, dureri de cap, foame, incapacitate de concentrare, de coordonare motorie –de exemplu, începe să se împiedice des dacă se află în mers, bâlbâială sau comportament ciudat, neadecvat, care pot merge până la confuzie, convulsii, comă). Dacă pacientul este conştient, se administrează zahăr sau sirop, sucuri cu zahăr, dacă nu, se cheamă de urgenţă salvarea.

Au fost copii care au mers cu bicicleta şi, dacă nu a fost un efort preconizat, nu şi-au scăzut preventiv doza de insulină, au făcut hipoglicemie şi au căzut inconştienţi pe stradă. Cu această ocazie, insist ca, dacă cineva vede un copil sau un adult căzut pe stradă, să cheme salvarea. Este lucrul cel mai bun pe care îl poate face cineva.

Reporter: De obicei, anturajul copiilor îi discriminează pe aceştia şi îi marginalizează.

Cum vedeţi această situaţie?

Dr. Irina Muntean: Glicemia depinde şi de alte variaţii hormonale. Stresul şi emoţiile cresc glicemia. Vremurile de acum sunt foarte stresante şi pentru un om fără diabet. Copiii, oricât de mici ar fi, simt că sunt diferiţi. Ei se pot simţi respinşi de anturajul care nu este instruit suficient. Anturajul poate considera diabetul o boală contagioasă, ceea ce nu este absolut deloc adevărat. Diabetul nu se transmite nicicum, pentru că este o boală autoimună.

Mi-aş dori ca prietenii celor cu diabet să realizeze că ar fi putut fi dânşii cei care au această patologie. Să fie înţelegători, empatici, să recunoască simptomele hipoglicemiei şi să aibă un minimum de cunoştinţe despre diabet.

Teodora MÎNDRU

nr. 7, august 2013

3

IMUNITATE & LIFESTYLE

Sensolite, disponibil pentru târgumureşeni O imunitate mai bună ne dorim cu toţii. Un sistem care să facă faţă stresului cotidian şi care să ne protejeze de viruşi şi boli. Doctorii şi biofizicienii au creat aparate cu ajutorul cărora ne putem echilibra starea de bine în corp şi ne ajutăm organismul prin întărirea sistemului imunitar. Tratamentul Sensolite sau „patul de lumini” a ajuns la Târgu-Mureş, oamenii având ocazia de acum înainte să-şi apere organismul cu ajutorul luminii polarizate.

Globulele roşii, oxigenate şi pregătite Biofizicianul Fenyő Márta este inventatorul celei mai revoluţionare metode de combatere a sindromului alergic, a stresului, bacteriilor şi bolilor din organismul uman.

Sensolite acţionează cu ajutorul luminii polarizate, susţinând organismul să-şi activeze potenţialul propriu de vindecare. „Mă ocup de cercetările cu lumina polarizată de 33 de ani şi la începutul cercetărilor am aflat care sunt efectele luminii polarizate asupra celulelor din organism. Am văzut că în urma tratamentului cu lumină polarizată, globulele roşii sunt mai capabile să aibă o oxigenare mai bună. Din primele cercetări am aflat că sistemul imunitar funcţionează mult mai bine. Lumina Sensolite pătrunde la un centimetru adâncime sub piele. În cele 20 de minute de tratament, toate globulele roşii şi toate celulele care răspund de imunitate beneficiază de efectul luminii polarizate. Dacă continuăm tratamentul, atunci starea de bine devine mult mai pronunţată, iar pacienţii dispun de o imunitate mai bună şi sunt mai protejaţi. Polarizarea luminii este factorul cel mai important care stă la baza tratamentului”, a precizat dr. Fenyő Márta, inventatorul tratamentului Sensolite.

Indicaţii şi contraindicaţii „Patul de lumini” este indicat persoanelor care doresc să-şi regenereze corpul şi să-şi

4

nr. 7, august 2013

întărească imunitatea. De altfel, tratamentul este indicat şi copiilor pentru a preveni bolile copilăriei. Ca în orice tratament, există şi contraindicaţii pentru oamenii care se află în stări depresive sau au epilepsie. „Lumina acţionează în mod natural prin susţinerea capacităţilor de regenerare şi echilibrare a corpului şi ajută organismul să-şi activeze potenţialul propriu de vindecare. Tratamentul ajută la întărirea sistemului imunitar, ameliorarea sindromului alergic, accelerarea recuperării postoperatorii şi posttraumatice şi restabilirea echilibrului mental, în regenerarea organismului şi a problemelor dermatologice. Orice dereglare şi orice funcţionare anormală a organismului necesită tratamentul cu lumină polarizată.

Există şi contraindicaţii, mai ales în stări de postransplant. De asemenea, oamenii care se află în stări depresive nu trebuie să folosească acest aparat, la fel şi cei care au epilepsie”, a afirmat dr. Fenyő Márta.

Ortoprofil, singura companie din ţară cu Sensolite Sensolite este un tratament revoluţionar şi o noutate în România. Astfel, Ortoprofil este singura companie din ţară care dispune de un astfel de aparat, tratamentul fiind deja disponibil pentru pacienţi. „Noi, cei din Ortoprofil, considerăm că este foarte important să fim mereu la curent cu noutăţile din domeniul medical. Din acest motiv, Ortoprofil a devenit singura companie din România care a achiziţionat Sensolite. În lume sunt 60 astfel

de aparate. Patul cu lumină polarizată este invenţia biofizicianului dr. Fenyő Márta, care ne explică cum funcţionează aparatul şi care sunt beneficiile acestuia. Doctorul este din Budapesta şi a început cercetările legate de efectele luminii polarizate asupra organismului uman de mai bine de 30 de ani. Prima ei invenţie a fost aparatul Evolite pentru care a primit premiul special la Expoziţia Mondială a Inventatorilor Tineri. După zece ani, a dezvoltat aparatul Bioptron pentru care a primit medalia de aur la Bruxelles. Aceste aparate au fost limitate la o suprafaţă mai mică, între 20 şi 30 de centimetri, iar biofizicianul a dezvoltat cercetările şi a creat patul de lumini şi astfel a fost posibilă aplicarea tratamentului pe toată suprafaţa corpului. Tratamentul este disponibil la sediul Ortoprofil din TârguMureş”, a precizat dr. Pálosi Attila, director de vânzări Ortoprofil.

Teodora MÎNDRU

ONCOLOGIE

Cancerul de sân, depistat cu modalităţi de screening

Dr. Andrei Ungureanu, medic specialist oncolog în cadrul Clinicii Medisprof din Cluj-Napoca Cancerul mamar, boala care răpune anual sute de mii de femei din întreaga lume, se identifică prin simptome care, aparent, nu sunt luate în considerare de către populaţia feminină.

Apariţia nodulilor la nivelul sânului sau axilei, modificarea mărimii sânului, a culorii pielii precum şi sângerările sunt motive reale de îngrijorare şi trebuie consultat un medic oncolog în cel mai scurt timp de la apariţia acestor modificări.

Screeningul între acord şi dezacord Lumea medicală, tehnologia şi ştiinţa se află într-o continuă schimbare, evoluţia mijloacelor de depistare a bolilor fiind din ce în ce mai bună şi mai specializată. Opţiunile de screening sunt diverse, presa americană nefiind de acord cu această modalitate.

Titlurile din ziare arată partea negativă pe care o au modalităţile de screening asupra organismului uman şi asupra sănătăţii. „Vorbim despre riscuri, despre opţiunile de screening, ce este acum pe piaţă, ce urmează şi recomandările. Când te uiţi în presa americană, titlurile cu privire la screening sunt aceleaşi. Efectele asupra femeilor sunt mai mult negative decât pozitive. Titluri cu sutele de femei care vor muri în urma screeningului, faptul că screeningul este o decizie economică şi nu medicală. Dincolo de acestea, rămâne ce e adevărat şi anume faptul că în anul 2010 în SUA au cancer peste 207.000 de femei. Cred că aceasta ar fi populaţia oraşului Târgu-Mureş”, a afirmat dr.

Andrei Ungureanu, medic specialist oncolog în cadrul Clinicii Medisprof din Cluj-Napoca.

„Screeningul înseamnă bani” Autopalparea, mamografia sau ecografia

sunt doar câteva dintre metodele de screening pe care le-a amintit medicul oncolog Andrei Ungureanu în cadrul atelierelor despre screeningul în oncologie desfăşurat la Târgu-Mureş şi destinat medicilor de familie, cei care ar putea depista primii o formă de boală la pacienţi. Pe lângă aceste metode, doctorul a subliniat şi participarea femeilor la screening, participare condiţionată de nivelul de formare profesională, dar şi de situaţia financiară, pentru că screeningul înseamnă bani. „Ca şi metode de screening vorbim de autopalpare care nu e o problemă, de mamografie, examinarea clinică de către o persoană calificată şi mai vorbim de ecografie. Autopalparea este o metodă atât de ieftină, încât mai ieftin de atât nu se poate.

Participarea la screening este condiţionată de formarea profesională, de nivelul de educaţie. Este foarte adevărat ul înseamnă bani. că screeningul Mamografia este metoda de bază. Avem dovezi clare. reening care Este un screening scade rata de mortalitate. Există o mulţime n acest de studii în sens, care arată cum a scăzutt rata itate de mortalitate modatorită mamoubgrafiei”, a subdrei liniat dr. Andrei Ungureanu.

o fază precoce a cancerului mamar, ceea ce permite creşterea supravieţuirii. Un alt avantaj ţine de nivelul psihologic, femeile fiind motivate de un rezultat bun, care le-ar oferi linişte şi siguranţă până la următorul examen. Există, însă, şi dezavantaje şi multe dintre acestea sunt legate tot de partea psihologică. Un rezultat negativ le-ar provoca femeilor stres, anxietate şi un fals sentiment de securitate. „Există însă şi dezavantaje ale metodelor de screening şi printre acestea putem aminti beneficiul de reducere a mortalităţii este subestimat, anxietatea, falsul sentiment de securitate, expunerea la radiaţii, supradiagnosticul, necesitatea metodelor de evaluare suplimentare, stresul”, a precizat dr.

Andrei Ungureanu.

Teodora MÎNDRU

Avantajele e şi dezavantajele ului screeningului Screeningul pentru cancerul de sân poate fi definit ca evaluarea mamograficăă a populaţiei feminine. ajor este depistarea întrAvantajul major

nr. 7, august 2013

5

REUMATOLOGIE

Clinica de Reumatologie, Bolile reumatologice pot afecta organismul încă de la cele mai fragede vârste şi acest lucru este prea puţin cunoscut. Despre istoria Clinicii de Reumatologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu Mureş, despre ce înseamnă, în fond, reumatologie, dar şi despre dotări şi situaţia cadrelor medicale din cadrul clinicii ne vorbeşte dr. Horaţiu Popoviciu, medic primar reumatolog şi şeful Clinicii de Reumatologie.

Reporter: Care este istoria Clinicii de Reumatologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu Mureş?

Dr. Horaţiu Popoviciu: Clinica de Reumatologie care funcţionează în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu Mureş este prezentă în cadrul acestui spital încă de la înfiinţarea acestuia. Începând cu anul 1993 până în februarie anul curent, conducerea acestei clinici a fost preluată de către doamna profesor Lia Georgescu, personalitate a reumatologiei româneşti, transformând profilul unei clinici de recuperare medicală, cum a fost iniţial, într-o clinică de reumatologie de renume, un centru de diagnostic şi tratament al afecţiunilor reumatologice.

Treptat, ne-am alăturat dânsei şi colectivului acestei clinici, reuşind în timp să ne formăm ca o echipă. Suntem o clinică cu pacienţi nu numai din judeţul Mureş, având adresabilitate şi din multe alte judeţe, atât limitrofe cât şi din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate.

Rep.: Ce reprezintă reumatologia ca ramură a medicinei?

Dr. Horaţiu Popoviciu: Popoviciu: Reumatologia este o ramură a medicinei interne care se ocupă de diagnosticul, tratamentul şi recuperarea bolilor sistemului osteoarticular şi nu numai, mai ales a bolilor autoimune, în special a colagenozelor

6

nr. 7, august 2013

(poliartrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, vasculite, dermatopolimiozita, boala mixtă a tesutului conjunctiv). Pe lângă aceste colagenoze, diagnosticăm şi tratăm suferinţele osteoarticulare din cadrul spondilartropatiilor seronegative (spondilita anchilozantă, artrite reactive, artropatia psoriazică, artrita gutoasă) alături de patologiile degenerative ale coloanei vertebrale şi ale altor articulaţii. Ca să nu uit de afectiunile abararticulare precum osteoporoza, fibromialgia.

Rep.: Cum sunt dotările Clinicii de Reumatologie?

Dr. Horaţiu Popoviciu: Clinica noastră deţine un ecograf de părţi moi (pentru ecografii ale sistemului osteo-articular) osteo articular) şi un videocapilaroscop, aparatură absolut necesară diagnosticului cât mai precoce al afecţiunilor inflamatorii articulare, periarticulare şi vasculare sinoviale şi

REUMATOLOGIE

menită să deservească pacienţii periferice, precum şi pentru monitorizarea evoluţiei şi eficienţei tratamentelor administrate. În cadrul clinicii funcţionează şi un centru de studii clinice. Aparatura de fizioterapie aflată la dispoziţie este insuficientă având aparate de electroterapie de joasă, medie şi înaltă frecvenţă, laserterapie. În baza de tratament de la parterul instituţiei avem şi bazine pentru hidrokinetoterapie, elongaţii lombare şi cervicale, băi galvanice 4 celulare. Dar pe lângă rolul în tratamentul bolnavilor, aceste dotări şi altele ne-ar fi absolut necesare pentru desfăşurarea activităţilor didactice care au loc şi în cadrul clinicii noastre. Să nu se uite, şi la noi pe secţie există cadre universitare de predare pentru Facultatea de Medicină, Medicină Dentară, Asistenţă Medicală şi Balneofiziokinetoterapie, însemnând peste 400 de studenţi care se prezintă pentru stagiile clinice şi lucrările practice. Şi bineînţeles rezidenţii de reumatologie, recuperare medicală şi din alte specialităţi care au în curricula de pregătire prevăzute stagii de reumatologie.

Rep.: Care este situaţia în ceea ce priveşte cadrele medicale? Sunt suficienţi medici şi asistenţi în

cadrul clinicii?

Dr. Horaţiu Popoviciu: În general, la nivel naţional, medicii reumatologi sunt puţini ca număr.

Noi avem un colectiv tânăr, spun eu, format din reumatologi cu pregătire în această specialitate.

De ce spun acest lucru? Pentru că există şi competenţe obţinute prin recunoaşterea unor stagii şi cursuri care să echivaleze cu această specialitate. Dar din 1993, cred, au început rezidenţiatul primele generaţii de reumatologi, cu o curriculă adecvată, axată pe patologiile de interes întâlnite în practică. Dacă ne comparăm cu alte clinici sau secţii de reumatologie din ţară, mai ales din centre universitare de renume, suntem un pic în minoritate. Acest lucru este important şi pentru ce am precizat mai înainte, legat de activitatea didactică din cadrul clinicii.

Suntem cinci cadre universitare (medici primari şi specialist), precum şi medici din reţea. În privinţa personalului mediu şi auxiliar avem nevoie de personal medical, ca să ne putem desfăşura activitatea cum trebuie şi în cele mai bune condiţii.

Teodora MÎNDRU

nr. 7, august 2013

7

REUMATOLOGIE

Bolile reumatologice, între mit şi adevăr Despre reumatism auzim aproape zilnic poveşti care îl încadrează într-o singură categorie. Se spune că ar fi o boală care apare, în special, odată cu înaintarea în vârstă. Total eronat. Bolile reumatologice nu înseamnă reumatism. Reumatismele inflamatorii, bolile autoimune, vasculitele sistemice sau cazurile de patologie degenerativă sunt doar o parte din întreaga familie a acestor boli reumatologice.

„Reumatismul este o denumire generală” Dr. Horaţiu Popoviciu, şeful Clinicii de Reumatologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tîrgu Mureş, este de părere că cea mai mare confuzie o fac oamenii atunci când generalizează reumatismul la toate bolile reumatologice. Reumatismele inflamatorii, bolile autoimune (poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, vasculitele sistemice, dermatopolimiozita, boală mixtă de ţesut conjunctiv), spondilartropatiile seronegative, artropatiile microcristaliniene (guta), reumatismul abarticular (osteoporoza, fibromialgia) sunt boli reumatologice, care necesită a fi diagnosticate şi tratate cât mai prompt. „Bolile reumatologice sunt foarte multe, în jur de 200. Cea mai mare confuzie pe care o fac, în general, oamenii este a considera toate bolile reumatologice ca fiind reumatism.

Reumatismul este un nume generic utilizat în general la prezentarea pentru o suferinţă artrozică. În cadrul bolilor reumatologice, pe noi ne interesează, în primul rând, reumatismele inflamatorii, bolile autoimune, cea mai frecventă fiind poliartrita reumatoidă.

Importanţa diagnosticării şi tratării cât mai precoce a acestor suferinţe rezidă şi din faptul că e vorba despre afecţiuni cu evoluţie severă, multisistemică, neinteresând doar sistemul osteoarticular. Afectările multiorganice din cadrul acestor boli întunecă prognosticul şi p ţ de viaţă ţ a pacienţilor. p ţ reduc speranţa Cazurile de patologie degenerativă, adică spondiloza cum este cunoscută, artroze care se pot activa şi atunci se ridică iarăşi probleme în tratament sau artroze erozive care necesită periodic evaluări şi adaptarea conduitei terapeutice”, a precizat dr. Horaţiu Popoviciu,

8

nr. 7, august 2013

medic primar reumatolog.

Reumatismele inflamatorii, în top La Clinica de Reumatologie se prezintă pacienţi cu diverse afecţiuni, printre cele mai întâlnite regăsindu-se reumatismele inflamatorii. Odată cu apariţia sezonului rece şi a schimbărilor bruşte de temperatură, încep să apară cazurile de sclerodermie, care determină modificări vasculare periferice severe, activarea bolilor degenerative. „La noi, în Clinica de Reumatologie, cele mai multe

cazuri internate şi evaluate în Ambulatoriul de specialitate sunt cele de reumatisme inflamatorii, poliartrita reumatoidă, care are în populaţia generală o frecvenţă de peste 1%, dar este, în general, subdiagnosticată, cu forme mai putin agresive la început, care, din păcate, evoluează ascuns şi când se adresează unui serviciu de specialitate, distrucţiile cartilaginoase şi osoase s-au produs şi soluţionarea cazului va lăsa de dorit din punct de vedere al prognosticului. Sunt afecţiuni cu un înalt potenţial invalidant, determinând chiar incapacitate de autoîngrijire, deci generatoare de cheltuieli che chelt ltui uiel elii sociale. soci so cial ale e. Pe Pe lângă lâng lâ ngăă colagecola co lage genoze, în cadrul spondilartropatiilor seronegative, spondilita anchilozantă şi artrita psoriazică p ps oriazică reprezintă, de asemenea, o patologie des întâlnită, cu prognostic rezervat, din cauza evoluţiei inflamaţiilor la nivelul coloanei ver tebrale

REUMATOLOGIE şi articulaţiilor periferice, afectarea capacităţii respiratorii şi anchilozelor vertebrale”, a subliniat dr. Horaţiu Popoviciu.

Pacienţi de la 5 la 95 de ani Dr. Horaţiu Popoviciu a punctat faptul că este eronat să crezi că doar pacienţii vârstnici au probleme reumatologice. Patologia inflamatorie autoimună poate afecta copiii la vârste extrem de fragede cum e în cazul artritelor idiopatice cronice juvenile. „Noi nu ne ocupăm numai de pacienţii vârstnici. Dacă lumea crede aşa, trebuie să spunem că este o părere complet eronată. Din păcate, patologia inflamatorie autoimună poate afecta copiii la vârste extrem de fragede. Pornind de la vârsta de cinci ani, chiar şi mai repede, pot să apară cazuri de reumatisme inflamatorii, de artrită idiopatică juvenilă, cum este cunoscută, sau artrita cronică juvenilă. Asemenea cazuri sunt tratate, în general, de pediatru. Reumatologia pediatrică începe însă să capete contur şi consistenţă. Am tratat şi tratăm pacienţi cu vârste cuprinse între 5 şi 95 de ani. În artritele idiopatice nu este cunoscută cauza pentru care apare boala. În reumatologie există însă afecţiuni care sunt de cauză cunoscută, dar reumatismele inflamatorii sunt, în general, de cauză necunoscută. Se poate vorbi şi despre o predispoziţie genetică, factorii de mediu, activitatea într-un mediu mai umed, stresul intens poate determina declanşarea unor boli autoimune sau alte afecţiuni ale sistemului osteoarticular”, a afirmat dr. Horaţiu Popoviciu.

De ce apar bolile reumatologice Printre factorii care declanşează apariţia bolilor reumatologice se numără predispoziţia genetică, stresul, activitatea într-un mediu umed, dar şi prezenta de microorganisme care ar putea declanşa boala sau chiar unele virusuri pot să declanşeze boli autoimune. „Predispoziţia genetică a pacienţilor şi infecţiile par să fie factorii cei mai incriminaţi în apariţia acestor boli. Germenul nu poate să fie decelat în majoritatea cazurilor. Sunt mai multe microorganisme care ar putea declanşa acest lucru sau unele virusuri pot să declanşeze boli autoimune. Unele boli reumatismale generează modificări vasculare cerebrale care determină simptome din boli psihice şi ne punem întrebarea ce a fost înainte: cauza reumatismală care determină modificările vasculare cerebrale sau boala psihică în esenţă. Cert este că în condiţii de stres intens şi prelungit există posibilitatea declanşării unor boli autoimune la pacienţi, indiferent de vârstă, de condiţiile de mediu.

Impactul sau factorul psihic este foarte important la aceşti pacienţi şi trebuie luat în considerare întotdeauna în diagnostic”, a adăugat dr. Horaţiu Popoviciu.

Simptomele, importante pentru vizita la medic Pacienţii nu trebuie să fie indiferenţi în momentul în care încep să aibă primele simp-

tome. Dacă simt durere, sunt subfebrili fără o cauză infecţioasă, starea generală este alterată, se simt obosiţi şi au dureri articulare difuze, atunci trebuie să se prezinte la un consult de specialitate. „Principalul simptom de prezentare este durerea. Din păcate, în unele cazuri, deja când a apărut durerea, răul este făcut. Simptomele în cazul patologiei reumatismale debutează în marea majoritate a cazurilor cu influenţarea stării generale sau alterarea marcată a acesteia, cu oboseală marcată, cu dureri articulare, si poate acesta este principalul motiv pentru care se adresează reumatologului. Pe măsura apariţiei şi evoluţiei acestor simptome ne ajută în orientarea spre un anumit diagnostic. Caracterul acestor acuze este însă asemănător, cel puţin la debut, şi atunci avem nevoie, pe lângă examinarea clinică, şi de aportul aparaturii de diagnostic (laborator, imagistică medicală)”, a precizat dr.

Horaţiu Popoviciu.

Tratamentul în staţiunile balneare, pro şi contra Tratamentul în staţiunile balneare pentru afecţiunile aparatului sistemului osteoarticular trebuie atent judecat. În cazul co-

lagenozelor şi al reumatismelor inflamatorii, care au un prognostic rezervat, pacienţii nu pot beneficia de un astfel de tratament. „Legat de tratamentul în staţiunile balneare, medicii reumatologi recomandă mai puţin tratament balnear. Există, însă, afecţiuni ale sistemului osteoarticular care nu au un prognostic atât de rezervat ca şi colagenozele şi alte reumatisme inflamatorii, care pot beneficia de tratament balnear în cazul în care nu există contraindicaţii din partea altor boli.

Este cazul artrozelor cu variate localizări, spondilita anchilozantă. În reumatismele inflamatorii, în pusee de activitate, nu se recomandă tratamentul balnear. Dacă boala este în remisiune clinică de mai mult timp, este posibil ca pacientul să meargă din când în când într-o staţiune pentru a face tratament, dar trebuie ales foarte bine momentul recomandării acestui tratament pentru a nu declanşa un nou puseu şi a nu agrava boala deja existentă. Se obişnuieşte ca pacienţii să fie trimişi în staţiuni balneare, dar ar trebui şi o evaluare din partea unui specialist reumatolog pentru a permite acest lucru în aceste cazuri”, a subliniat dr. Horaţiu Popoviciu.

Teodora MÎNDRU

nr. 7, august 2013

9

PSIHOLOGIE

Părinţii perfecţionişti vor copii pe măsură A dori să faci lucrurile cât mai bine, a acorda atenţie micilor detalii, a nu renunţa până când nu este totul „perfect”. Sunt calităţi pe care le apreciem cu toţii şi pe care probabil am vrea sa le regăsim la copiii noştri. Există însă un prag, care odată trecut, transformă aceste calităţi în caracteristici negative şi atunci încep să apară micile probleme între părinţi şi copii. Despre cum se manifestă perfecţionismul la copii, care sunt cauzele acestui perfecţionism, cum recunoaştem copilul perfecţionist şi, mai ales, ce reacţii trebuie să aibă părinţii, ne vorbeşte Adela Moldovan, psiholog clinician şi psihoterapeut.

Reporter: Cum se manifestă perfecţionismul la copii?

Adela Moldovan: Perfecţionismul este o dorinţă de a face totul aşa cum trebuie, fără a greşi. Înseamnă preocuparea de a lua întotdeauna cele mai bune decizii, de a depune eforturi cât se poate de mari pentru a atinge performanţa maximă. Copiii perfecţionişti îşi stabilesc nişte standarde foarte înalte, făcând tot ce le stă în putinţă pentru a le atinge.

Rep.: Care sunt cauzele perfecţionismului?

Adela Moldovan: O combinaţie de factori de mediu şi caracteristici individuale sunt ingredientele care duc la perfecţionism.

Unii copii sunt de mici perfecţionisti într-un sens pozitiv. Îşi doresc să ştie mai mult, să cunoască multe lucruri şi fac asta din plăcere. Se bucură atunci când au o reusită, iar ambiţia de a-şi depăşi limitele creşte si mai mult. Alţii, în schimb, devin perfecţionişti pentru că mediul, persoanele din jur sunt cele care îi influenţează în această direcţie.

Aici putem aminti părinţii care cer foarte mult de la copii: „Sper că nu mă dezamăgeşti şi vei fi primul şi anul acesta la învaţătură”, „Nu înţeleg această notă de 9. Eu nu te-am învăţat aşa, ce se întamplă cu tine?”

Unii părinţi aleg să-şi condiţioneze iubirea şi atenţia acordată copilului în funcţie de performanţele pe care acesta le are la şcoală: „Dacă iei mâine 10 la lucrare, mergem în oraş la cumpărături, dacă nu, o să faci de zeci de ori culegerea de matematică până înveţi cum se fac exercitiile”.

Rep.: Cum recunoaştem copilul perfecţionist?

Adela Moldovan: Copilul perfecţionist este competitiv, nu suportă să fie pe locul doi sau să fie mai slab decât ceilalţi; suferă de stres fizic: experimentează migrene, dureri de stomac, probleme de somn sau alte tulburări fizice. Este precaut în a încerca ceva nou, ce este în afara ariei de expertiză însemnând riscul de a eşua. Este rapid la mânie. Are izbucniri de furie, este uşor frustrat, devine furios când greşeşte sau nu face faţă aşteptărilor. Îi umileşte pe ceilalţi şi este motivat de efortul de a fi mai bun făcându-i pe ceilalţi să se simtă mai puţin perfecţi sau inadecvaţi.

Cere perfecţiune celor din jur, evită sarcinile stresante şi dificile, se concentrează pe greşeli. Este prea aspru cu sine însuşi, nu se poate amuza de greşelile sale, se ghidează după sintagma „totul sau nimic”, nu doreşte să admită că nu a înţeles, simte că prin a cere ajutor va fi privit de ceilalţi ca o fiinţă slabă.

Rep.: Ce îi poate face părintele unui copil perfecţionist?

Adela Moldovan: O să enumăr în continuare câteva sfaturi pentru părinţi. Încurajează prioritizarea sarcinilor. Sfătuieşte-l să aleagă sarcinile care sunt cele mai importante pentru a şti încotro să-şi direcţioneze atenţia şi energia. Învaţă copilul să stabilească un timp limită pentru fiecare activitate. Impune-te şi explică-i că este suficient şi mai are timp şi mâine şi altă

10

nr. 7, august 2013

dată pentru a termina ceva ce presupune un efort prea mare pentru vârsta lui. Învaţă copilul să aibă momente de relaxare.

Descoperă ceea ce îi face plăcere şi o dată pe zi să asculte muzică, să citească o carte care îi place, să ieşiţi la cumpărături, să iasă cu prietenii.

Analizează care sunt aşteptările fată de el şi cum le exprimi. E foarte probabil să fii tu cel care îi setează standardele şi atunci, din dorinţa de a te mulţumi, va ajunge să exagereze.

Iubeşte-l necondiţionat. Învaţă-l că este un copil iubit, indiferent dacă uneori mai greşeşte sau nu atinge standardele şi scopurile propuse. Schimbă modul în care îl evaluezi. Evită să-l compari cu alţi copii şi încearcă să scazi presiunea şi stresul privind învăţatul şi performanţele academice. Învaţă-l să privească altfel greşelile. A greşi nu înseamnă a eşua, ci poate fi o nouă posibilitate de învăţare. Îi poţi propune să ţină un jurnal în care să noteze ce anume vrea să devină, care sunt scopurile lui, ce eforturi depune zi de zi, în ce domeniu vrea să exceleze. Încurajează un nou mod de gândire. Dialogul interior al perfecţionistului este de autoînvinovăţire: „nu sunt destul de bun”, „întotdeauna o dau în bară”. Aşadar, ajutaţi-vă copilul să-şi reformuleze dialogul intern învăţându-l să-şi spună fraze mai pozitive şi mai puţin critice, bazate pe realitate. Perfecţionismul poate fi un motor al reuşitei în viaţă cu condiţia ca acesta să fie moderat şi să se limiteze la ceea ce putem realiza cu adevărat. În forma sa exagerată, patologică, această trăsătură poate ascunde o tulburare obsesivcompulsivă, un tip de anxietate însoţită de gânduri şi de temeri nejustificate.

Teodora MÎNDRU

CARDIOLOGIE

Actualităţile în cardiologie, prezentate la Târgu-Mureş Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş, Societatea Română de Cardiologie, Societatea Maghiară de Cardiologie, Asociaţia Transilvană de Terapie Transvasculară şi Transplant şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Târgu-Mureş au organizat, în perioada 19-22 iunie, a XXIa ediţie a Conferinţei de Cardiologie, eveniment care a prezentat actualităţile în cardiologie din perspectiva recomandărilor actuale europene şi a accentuat necesitatea creării unor centre de specialitate la nivel naţional pentru prevenţia în timp util la pacientul cu infarct miocardic.

17 centre de specialitate în România Strategiile privind prevenţia bolilor cardiovasculare sunt importante, mai ales că sunt necesare, la nivel naţional, centre de specialitate pentru prevenţia în timp util a pacientului cu infarct miocardic. În ţara noastră sunt 17 centre care primesc şi tratează bolnavi cu infarct miocardic acut, susţine prof. dr. Benedek Imre, şeful Clinicii de Cardiologie Intervenţională din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş şi preşedintele comitetului de organizare al conferinţei. „Apare în recomandările Societăţii Europene de Cardiologie ca fiecare comunitate să organizeze o reţea. Noi cu aceasta am venit în faţa bolnavilor noştri, am organizat o reţea de management cu posibilitatea tratării infarctului miocardic acut. În momentul de faţă sunt 17 centre care primesc şi tratează infarct miocardic acut. Este puţin, dar sunt optimist.

Este prevăzută asistarea a 3500 de bolnavi în România, per total. Este foarte puţin, dar e un început. A doua soluţie care nu a fost tolerată de toţi, dar legea a permis şi permite de acum încolo din bugetul local, care e foarte sărac, să se prevadă bani pentru acest program.

De exemplu, Suceava şi Constanţa tratează infarct miocardic acut nu din bugetul ţării, ci din banii comunităţii, ai primăriei locale. Nu ştiu dacă asta este o soluţie, dar decât să nu

faci nimic este o soluţie”, a spus prof. dr. Benedek Imre.

Rolul medicului de familie în diagnosticarea bolilor În diagnosticarea bolilor cardiace un rol important are medicul de familie. Dr. Kiss Róbert, preşedintele Societăţii Maghiare de Cardiologie, a subliniat rolul medicilor de familie în cadrul Conferinţei de Cardiologie. „Există o bună relaţionare între medicii de familie şi medicii specialişti şi centre. În timp util au început să trimită bolnavii care au nevoie de această asistenţă de specialitate, chiar în centre mari. Este instituţionalizată educaţia continuă, este obligat să participe la aceste manifestări şi la cinci ani trebuie să dea examen că să poată să continue activitatea medicală. Dar este categoric importantă şi dorinţa de a educa oamenii cum să trăiască, cum să elimine acei factori care contribuie la dezvoltarea bolii”, a precizat preşedintele Societăţii Maghiare de Cardiologie.

Recomandări privind fibrilaţia atrială În cadrul sesiunii Societăţii Maghiare de Cardiologie, cardiologii au prezentat informaţii despre fibrilaţia atrială, hipertensiunea arterială, imagistica noninvazivă, insuficienţa cardiacă. „Pentru că pacientul prezintă foarte frecvent fibrilaţie atrială, noi urmărim ca la toţi pacienții să se efectueze un EKG”, a recomandat dr. Kerkovits András, care a subliniat că este o boală care are diferite stadii, pornind de la faza în care evoluează silenţios, iar pentru iniţierea unui tratament anticoagulant este important să se ţină cont de scorul CHADS. Importanța screeningului privind efectuarea unui EKG la persoanele cu vârsta peste 65 de ani a fost evidenţiată şi de dr. Gellér László, vicepreşedintele Societăţii Maghiare de Cadiologie. „Trebuie să scoatem în evidență faptul că peste 65 de ani trebuie să se facă un EKG la toţi pacienţii pentru că pot fi o mulţime de evenimente ischemice

vasculare chiar şi dacă pacientul este asimptomatic”, a precizat Gellér László.

De altfel, pentru tratamentul fibrilaţiei atriale, în Ungaria sunt utilizate două tipuri de medicamente, Dabigatran şi Dronedarona, cu o eficienţă terapeutică foarte bună, însă costurile lor sunt ridicate şi nu sunt decontate de Casa de Asigurări de Sănătate din Ungaria şi nici din România. Prof. dr. Benedek Imre a susţinut că a început să introducă şi el aceste medicamente în tratamentul bolnavilor cardiaci.

Măsurarea tensiunii arteriale, zilnică Importanţa măsurării tensiunii arteriale şi în afara cabinetului de consultaţii a fost evidențiată de dr. Nagy Viktor, care a apreciat că pacienţii ar trebui să fie convinşi să-şi cumpere un tensiometru, având în vedere variaţiile valorilor în diferite situaţii şi momente ale zilei. „Trebuie învăţaţi pacienţii ce să facă. Eu le cer pacienţilor mei valorile tensiunii, zilnic pe email, şi le transmit înapoi pe mail când să vină la consultaţii. Trebuie să se obişnuiască cu un calendar al tensiunii”, a precizat dr. Nagy. Acesta a subliniat şi importanţa schimbării stilului de viaţă al pacientului, consumul zilnic a o jumătate de kilogram de fructe şi legume şi evitarea consumului de sare în alimente, acesta fiind primul pas în a preveni complicaţiile.

Nume sonore din domeniul cardiologiei, atât din ţară, cât şi din străinătate au fost prezente la cea de-a XII-a ediţie a Conferinţei de Cardiologie. Manifestarea a devenit deja tradiţională, mai ales că în cadrul acestui eveniment se dezbat noutăţile care apar în tratamentul şi diagnosticul bolilor cardiovasculare.

Noutăţile în imagistica cardiacă, perspective în tratamentul aritmiilor şi tulburărilor de conducere, perspective actuale în cercetarea cardiovasculară, dar şi despre experienţa europeană privind reţelele regionale de infarct au fost subiecte dezbătute în cadrul Conferinţei de Cardiologie.

Teodora MÎNDRU

nr. 7, august 2013

11

NUTRIŢIE

Vara ne cruţăm organismul Vara nu-i ca iarna şi invers. Vorba se aplică şi atunci când vorbim despre organismul nostru, cel care trebuie cruţat pe timpul verii, când temperaturile ridicate ne afectează stilul de viaţă şi tindem să ne dăm peste cap programul zilnic. Perioada vacanţelor, concediilor şi distracţiei înseamnă însuşirea unor noi obiceiuri, care devin nesănătoase, mai ales atunci când îngheţata, răcoritoarele dulci, deserturile şi mâncarea de tip fast food devin elementele principale ale meniului nostru zilnic.

Fără alimente calorigene vara Iarna este ocazia perfectă de a consuma alimente şi mâncăruri cu un număr mare de calorii, mai ales că românii respectă tradiţia, iar, dacă tradiţia spune că trebuie să mâncăm sarmale, atunci ne conformăm şi ele nu lipsesc de pe masa îmbelşugată de Crăciun.

Vara, în schimb, lucrurile stau altfel. Medicii ne recomandă să ne hidratăm organismul şi să consumăm alimente care conţin multe lichide. Din meniul zilnic nu trebuie să lipsească nici fructele şi legumele, esenţiale în anotimpul cald. „Stilul de viaţă vara trebuie să fie un stil de cruţare a organismului. Oricând trebuie să fie aşa, dar vara, în special, se caracterizează prin faptul că nu e bine să consumăm alimente foarte calorigene, cum consumăm iarna.

Atunci, meniul constă în alimente care sunt uşor de digerat, care conţin lichide ascunse, deci ne hidratează. În general, meniul pe timpul verii trebuie să conţină multe lichide, legume şi fructe. Nu trebuie să lipsească lactatele şi ouăle. Meniul poate să conţină şi carne, nu trebuie să devenim vegetarieni sau lactovegetarieni. Majoritatea meniurilor de peste zi trebuie să fie pe bază de legume şi fructe”, spune dr. Dora Santa, medic primar medicină de familie şi nutriţie dietetică la Policlinica Santa.

Carne slabă şi salate Ştim deja că mintea sănătoasă se află în corp sănătos, iar un corp sănătos înseamnă evitarea alimentelor care dăunează şi care

Dr. Dora Santa, medic primar medicină de familie şi nutriţie dietetică la Policlinica Santa

mici, iar la cină oamenii trebuie să aibă iarăşi grijă la cantitate. „La micul dejun putem consuma alimente mai consistente, pentru că trebuie să avem putere şi energie pentru întreaga zi. El trebuie luat acasă, mai ales dacă omul merge la serviciu la ora opt. La prânz putem să mâncăm o supă care poate conţine bucăţele de piept de pui. Să fie carne slabă de pui, curcan, viţel sau chiar şi carne de porc. Trebuie să avem grijă la cantitate. Să nu fie multă mâncare. Nu există un aliment care să nu fie bun seara. Trebuie să avem grijă la cantitate. Depinde şi de ora la care ajungem acasă, pentru că nu toată lumea ajunge acasă la aceeaşi oră. Meniul trebuie făcut după ritmul de viaţă al fiecărui om. Nu putem stabili un şablon care să fie valabil pentru toată lumea. La ţară, oamenii au un ritm de viaţă foarte sănătos, acolo se trăieşte în ritm cu natura. Seara, trebuie să mâncăm ca un cerşetor, adică puţin. Poate să fie o budincă, cană de iaurt, smântână sau brânză cu mămăligă. Mămăliga e un element foarte sănătos”, mai spune dr. Dora Santa.

provoacă disconfort. Vara, când organismul nostru are mare nevoie de apă, trebuie să evităm preparatele grase, care sunt foarte greu de digerat şi tulbură funcţionarea bună a organismului, prăjelile, sosurile grele sau dulciurile cu multă cremă. Se recomandă consumul cărnii slabe şi conservele de peşte, de ton. „Carnea poate să fie după gustul fiecăruia. Este bine să nu fie prăjită în ulei, să nu fie carne tocată cu grăsimi. Carnea trebuie să fie slabă, se recomanda şi conserva de peşte, de ton, cu roşii, cu ceapă, cu castravete, după gustul fiecăruia”, adaugă dr. Dora Santa.

Meniu pentru fiecare ritm de viaţă Micul dejun trebuie să fie cea mai importantă masă a zilei. Studiile făcute de-a lungul timpului au arătat că prima masă a zilei oferă cele mai multe beneficii pentru sănătate, asigurându-i organismului energie pentru încon treaga zi, fiind benefic şi pentru o bună concentrare şi memorare. Alimentele pe care le consumăm la micul dejun trebuie să fie mai consistente, de aici nelipsind fructele, cerealele, sucurile naturale, iaurturile sau biscuiţii.

Masa de prânz trebuie să conţină carne slabă şi în cantităţi

Alimentele sănătoase nu sunt singurele care conduc la un stil de viaţă sănătos. Oamenii trebuie să mai ţină cont şi de alte aspecte vara. Orele de somn, odihna şi sportul sunt, de asemenea, elemente importante pentru o viaţă sănătoasă. Întotdeauna trebuie asigurată o alimentaţie raţională, care să menţină echilibrul faţă de necesităţile organismulu necesităţi care variază în funcţie de nismului, s condiţiile mediului ambiant. Trevârstă sau buie să existe un echilibru, iar pentru adapm uşoară a organismului în condiţii tarea mai de stres termic trebuie asigurate proporţii optime opti nutritive necesare organismului.

De D asemenea, mişcarea zilnică trebuie să fie o componentă obligatorie a unui stil de viaţă sănătos, mai ales că oamenii o evită de cele mai multe ori din lipsă de timp. Este recomandat ca această mişcare să se facă în orele mai răcoroase ale dimineţii şi seara.

Teodora MÎNDRU

12

nr. 7, august 2013