Institute, The Magazine No.6/2012 (preview)

De citit | C`r]i de luat în bagaj

......................... 010

De ASCULTAT | Sountrack-ul potrivit la momentul potrivit

......................... 012

De aplaudat | La teatru, în provincie

......................... 014

De cumpărat | 4 Gadgeturi pentru preten]io[i

......................... 018

De APRECIAt | Tratamente artistice pentru emo]ii puternice

........................ 020

De MIXat | Ritmuri online [i DJ de ocazie

......................... 022

Numărul 06 — 003

eDUCAŢIE | Profesionalism în comunicare

......................... 032

DIPLOMAŢIE | Pa[aport la feminin ......................... 106

......................... 039

Institute, The Special Files | Vacan]e à la carte

......................... 111

GALERIE | Printuri europene cu trofeu

......................... 128

MEDIA | Pove[ti spuse cu har

......................... 064

TEATRU | Despre cum s` cre[ti frumos

EXPERIMENT | Timpul st` pe loc

......................... 070

ARTĂ | Drumul modei

.......................... 132

CAMPANIE | Volksbank la TIFF

.......................... 074

URBANISM | Ora[e pe gustul oamenilor

.......................... 135

CSR | Oameni, afaceri [i responsabilitate

.......................... 077 AUTO | Forme fluide

.......................... 142

PROIECT | Au promis pu]in, dar au f`cut mult

......................... 085

004 — Numărul 06

Arhitectură | O poveste pe cale .......................... 148 de dispari]ie

CONTRIBUTORS

Marcel Borţun – Arhitect, membru al Ordinului Arhitecţilor din România

Alexandra Rusu – editor de carte (Editura Humanitas, Editura ALL), cronicar (Evenimentul zilei, New York Times Book Review, TVR Cultural, Cosmopolitan). În 2011 a fondat Booktopia, o reţea de socializare prietenă cu cititul.

Raluca Bătănoiu - A absolvit un master în știinţe sociale în Germania și unul în Media, Peace and Conflict Studies, la Universitatea ONU din Costa Rica. Acum locuiește în Bremen, Germania, unde lucrează la un institut de cercetare în sociologie.

Dinu Mihai Alexandru - Nu prea se uită la filme, dar e pasionat de ele. Când n-are cum să se uite la filme, pentru că e la muncă, promovează o școală de antreprenoriat.

Publisher ANDREI BORŢUN Editors IRINA FLOREA IOANA PÎRVU Writers ANDREEA DRĂGUŢ MAria neneciu Creative Director CĂTĂLIN RUSU Design

Cătălin Rusu – Copywriter & Brand Consultant; în 2008 fondează Rusu+Borţun Brand Growers – agenţie de strategie și manifestare de brand, unde este Creative Director & Managing Partner.

Cătălin Varbiu – Pasionat de muzică și fondator al Neon Entertainment, companie specializată în organizare de evenimente și activări de brand; a lucrat cu artiști precum Placebo, Muse, Massive Attack, Noisettes sau Mika, în calitate de Hospitality Manager.

Publishing Design ANCA USCĂTESCU Advertising Director SILVIA FLOAREȘ Corectur` www.corectura.ro

Cristina Foarfă – freelance online specialist, fost Head of Creative la Fourhooks, co-autor al romanului colectiv Rubik.

Mai scrie în Dilema Veche, Observatorul Cultural, Cultura.

Distribu]ie

Ana Chiciu – Field Scientist shortCUT, absolventă a unui master de Media Culture Studies la Universitatea din Maastricht – Faculty of Arts and Culture, fost manager de comunicare al Festivalului Freigeist din Olanda.

Cătălina Miciu – Mimo, pentru prieteni. În timpul liber mănâncă evenimente culturale pe pâine, altfel construiește identitate online pentru o bancă. O citiţi cel mai des pe gingergroup.ro.

Un proiect

Adresa redac]iei Știrbei Vodă 104 – 106 010108 București office@institute.ro

Dragoș Tuţă – Managing Partner – The CSR Agency

Liviu Redeleanu – Managing Partner WebTailors, poate vorbi sute de ore despre mașini unor oameni total neinteresaţi de domeniu. Totuși, ei vor asculta cu plăcere!

Tipar

Alina Floroi – Chief Research Officer shortCUT, unul dintre membrii fondatori Hydra Society, care a organizat primul eveniment TEDx în București și conferinţele Revival of the Fittest.

Eleonore Af Schaumburg-Lippe – Este licenţiată în Business Administration cu specializare în Cooperate Communication and Strategic Development – Copenhagen Business School, iar din 2011 este director executiv al UAPR.

Numărul 06 — 005

008 — Numărul 06

COFFEE TIME

C`r]i cu burta la soare // rânduri alese pentru c`l`torii dese // c`r]i care î]‌i completeaz` c`l`toriile

Cheia sol a brandurilor // music branding // secrete despre coloana noastr` sonor`

Scene [i s`li de provincie // momente care te sugrum` [i te fac s` vorbe[ti pi]ig`iat // escapade teatrale de weekend

Radio briefing [i combina]ii pe mixcloud // sound-uri eclectice [i ritmuri dansante

Nostalgii rememorate [i raportarea la trecut // cultura vintage [i maladia secolului // tr`iri reinventate

Numărul 06 — 009

Cultură

Destina}ie de vacan}~: teatrul Cătălina Miciu

Text SCOTT EASTMAN MIHAELA MARIN Adi Bulboacă

Foto

Când nu mi-a mai ajuns teatrul din Capitală, am luat la rând orașele mari din ţară. Ba am ajuns și în inima Europei. Să faci turism cultural nu e cel mai simplu și mai ieftin lucru din lume, dar e, cu siguranţă, cel mai frumos. În februarie 2010, deprimată de zăpezile interminabile și de un job păcătos, mi-am luat bilet de avion către Bruxelles să văd spectacolul pe care Radu Afrim îl montase cu o trupă mixtă româno-francofonă la Luxemburg – "Mansarde à Paris avec vue sur la mort – les detours de Cioran", după un text al lui Matei Vișniec. Prietenii mei s-au crucit sau m-au invidiat, dar eu mai fericită de o excursie de trei zile ca de aia nu mai fusesem de mult; în plus, m-am întors vindecată de tristeţe.

De fapt, primul oraș în care am fugit într-un weekend pentru teatru a fost Piatra Neamţ. Era 2006 și m-am lăsat ademenită

014 — Numărul 06

cu trenul spre premiera spectacolului "Povestiri despre nebunia noastră cea de toate zilele", tot în regia lui Radu Afrim, cu trei "C" minunaţi – Coca Bloos, Constantin Cojocaru și Cezar Antal. O bijuterie minimalistă cu influenţe din von Trier, muzică fado și animal împăiat pe scenă.

Atunci a început de fapt nebunia asta a mea de a merge după Afrim cam peste tot pe unde montează. Unii o consideră snobism, pentru mine e o gură de aer proaspăt de la spectacolele din București, nicidecum toate extraordinare sau măcar frumos lucrate. Și

până la urmă, Afrim este unul dintre cei mai importanţi regizori europeni, distins cu două premii UNITER și Coup de Coeur de la Presse (Avignon 2008) și desemnat personalitatea culturală europeană a anului 2009. Iar peste toate stă curiozitatea de a vedea un alt oraș, de a avea alt scop decât orașul în sine, și de a proba afirmaţia că un spectacol jucat pe scena pe care a fost gândit și creat e mai bun decât pe alte scene. De fapt, în peregrinările astea am ajuns la concluzia că "în provincie" se joacă teatru cu inimă, poate și pentru că scenele sunt înghesuite, totul scârţâie, pereţii miros a cămara bunicii și de multe ori este același public care vine să te vadă și trebuie să fii mereu mai bun.

Am o prietenă care a văzut "Plastilina" lui Afrim, montată la Teatrul Toma Caragiu, de peste 40 de ori: "De la 43 încolo am pierdut șirul". O înţeleg perfect pe Roxana, și eu am luat trenul până la Ploiești să o văd pe Elena Popa într-un rol aproape creat pentru ea – ca un suflu cu mentă în aerul fierbinte. Mi-a făcut pielea ca de găină spectacolul

ăsta și așa am ajuns să o iubesc pe Elena, dar și toate lumile astea mici și bolnave cărora le dă viaţă Radu - probabil "Plastilina" este unul dintre cele mai curajoase, candide și arzătoare (la suflet) spectacole montate de el.

Tot la Ploiești am ajuns pentru "And Björk, of course" și "Miriam W.", două spectacole realizate la ani distanţă, din registre diferite, dar cu momente care te sugrumă și te fac să vorbești piţigăiat. Nu numai Afrim m-a prins în vraja Ploieștiului – toamna trecută am fost prezentă la prima ediţie a Festivalului Toma Caragiu,

unde am văzut cel mai frumos spectacol din 2011 (dintr-un total de 34) – "Trei surori", în regia lui Alexandru Dabija. Spectacolul nu se mai jucase de vreo patru ani, dar a reapărut într-o "ediţie limitată" pentru festival – cred că Cehov însuși ar fi sorbit cele două ore și ar fi zis că Mașa mai potrivită decât ce a reușit Dabija cu Elena Popa nu se poate face.

Escapadele teatrale de weekend m-au dus și la Brăila, orașul lui Mihail Sebastian, unde îmi dorisem dintotdeauna să ajung și nu avusesem un motiv mai bun. În două reprize de

plimbat pe străzile părăsite de prezent am mers la "Omulpernă", spectacol pe care l-am văzut de trei ori și pe care l-aș vedea de zeci de ori, fără să mă plictisesc vreodată (din păcate, nu se mai joacă), și "Adam Geist", ultima reprezentaţie a actorilor, în ropotele de aplauze ale spectatorilor care veniseră ani la rând să plângă alături de Adam pe mormântul plin de fotografii al mamei sale.

Nici la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș sau Timișoara nu am ajuns altfel. Trei orașe care respiră teatru printre clădirile

vechi și crăpate și unde Afrim lucrează cu actorii ca și cum ar face-o pentru teatre mari din metropole renumite. Mici bijuterii și jucării create în poduri de turnuri de cetate ("Hoţul de oase", Teatrul74), în teatre mici și scârţâitoare ("Mai întâi te naști", Teatrul Andrei Mureșanu), în săli pline de oaspeţi nemţi ("Fetiţa din bolul peștelui auriu", Teatrul German de Stat Timișoara). La Cluj am ajuns ca să văd "Strigăte și șoapte", în regia lui Andrei Șerban, la Sibiu ca să văd cel mai perfid Mefisto creat de Purcărete în "Faust", la Iași pentru un Shakespeare ca un vis ("Visul unei nopţi de vară", regia Radu Afrim), iar la Brașov ca să îmi aplaud o bună și dragă prietenă.

Aleg deseori teatrul drept destinaţie pentru că la Festivalul Naţional de Teatru nu încape tot, pentru că escapadele în alte orașe par minivacanţe și pentru că e cumva frumos să ţâșnești cu flori dintr-un public total necunoscut, iar actorii să se fâstâcească și să îţi dea impresia pentru o clipă că sunt și ei oameni.

Recomandări de escapade teatrale: Alexandria – Festivalul Naţional de Teatru Tânăr Ideo Ideis – 13-22 august, locul unde apar viitorii actori Botoșani – Atelierul de Teatru al Colegiului Mihai Eminescu Botoșani: "Momo sau strania poveste a hoţilor de timp și a copilului ce le-a redat oamenilor timpul furat" – spectacolul la care am plâns hohotind la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu anul ăsta Cluj-Napoca – Teatrul Maghiar de Stat: "Unchiul Vanea", de Andrei Șerban – spectacolul care te va lăsa la propriu cu gura căscată; Teatrul Naţional: "Insula", de Ada Milea – cel mai frumos spectacol cântat realizat vreodată după textele lui Gellu Naum Iași – Teatrul Naţional Vasile Alecsandri: "Visul unei nopţi de vară", de Radu Afrim – Shakespeare disco, lupte de stradă în Atena lui 2012 și multă culoare Sibiu – Teatrul Radu Stanca: "Felii", de Lia Bugnar, cu Ofelia Popii – cel mai bun one-woman show pe care l-am văzut vreodată Târgu Mureș - Teatrul74: "Pisica verde", de Rareș Budileanu – o trupă de studenţi care o să te joace pe degete de n-o să știi ce e cu tine Numărul 06 — 015

Comunicare

1. Smooth funk breaks, old school hip hop, drum&bass, breakbeat sau ce altceva?

2. Când și cum te-ai apucat de dj-iala?

3. Care sunt petrecerile care ţi-au rămas în minte din ultimii zece ani și la ce amintiri devii nostalgic?

LINE-UP EClectic Ioana Pîrvu

Text

4. Care sunt cele cinci piese la care nu ai renunţa, niciodată, din set? Și top 5 music choices all-time, pe care totuși nu le-ai mixa niciodata!

5. Ce muzică ai acum pe ipod?

6. Pe cine ne recomanzi să căutăm pe soundcloud?

7. Care e cel mai interesant loc muzical în care ai ajuns în ultimul an?

Resursele aproape infinite ale online-ului sunt o mană cerească, dar uneori toate posibilităţile și opţiunile pe care le ai te pot lăsa paralizat. Acesta este, cu siguranţă, și cazul radiourilor online, cu staţii care duc muzica în locuri în care nu a mai fost înainte. Mai jos sunt câteva dintre preferatele noastre, puncte de pornire care sigur te vor face să cauţi mai mult prin meandrele muzicale ale internetului.

Pentru a dezbate noile trenduri în muzică, pentru a recupera nostalgii auditive și pentru o listă consistentă de recomandări și best of-uri pe care e musai să ţi le adaugi în playlistul de petreceri mai mult sau mai puţin dansante, am vorbit cu trei creativi cu ureche muzicală - DJ de ocazie la evenimente experimentale.

Sound Transit soundtransit.nl / turbulence.org5 Pagina de start Sound Transit arată ca un portal pentru o agenţie de turism șic, ai o hartă mare și câteva câmpuri unde ești invitat să rezervi o rută: specifici un oraș și o ţară pentru punctele de început și de sfârșit ale călătoriei, precum și numărul de escale pe care vrei să le faci. Căutând în arhiva de înregistrări de teren din întreaga lume, site-ul îţi mixează o călătorie MP3 și te plimbă prin sunete captate în locurile specificate. Fiecare secţiune se estompează ușor până la următoarea, pentru a crea o excursie audio în jurul lumii.

022 — Numărul 06

8. Care crezi că sunt cele mai bune cover-uri, all time? Și cel mai bun soundtrack!

mixat pentru câteva posturi de radio independente. Încercam să mă dau mare, așa că puneam chestii ultraexperimentale, total necomerciale, imposibil de industriale, o formă de tortură auditivă. Lucrul ăsta mi-a adus exilul către orele nopţii, apoi o concediere fermă. Mai recent, am participat la un Revelion la care majoritatea invitaţilor erau arhitecţi. După cum se știe, există un principiu de necontrazis: nu lăsa, niciodată, un arhitect să pună muzică (și dacă mă uit mai atent prin Pipera, nu-l lăsa nici să-ţi facă o casă). Principiul a fost încălcat grosolan la acea petrecere, așa că în jurul "cumpenii dintre ani" moţăiam pe Billie Holiday, Sinatra, Dean Martin, moment în care am auzit îndemnul: "Cred că și tu poţi mai bine de-atât". Așa a apărut firava mișcare "Noaptea DJ-ilor diletanţi", un ansamblu de indivizi, altfel onorabili, care-și dau arama pe faţă, noaptea, prin diverse cluburi.

3. Sunt un vizitator discret al "perioadei Martin", când o fi fost dânsa în floare – căci n-am memoria anilor, știu doar că eram tânăr, muzica era tare și ușor naivă (raportându-ne la standardele actuale), iar în jur se petreceau lucruri care azi ar face deliciul procurorilor.

Pe care nu le-aș mixa, pentru că sigur nu s-ar dansa, dar le mixez între suflet și minte (pentru astfel de metafore, postum, voi fi recunoscut drept "un magician al cuvintelor"): Dr. Baker – The Beta Band // You – Gold Panda // Stanley Kubrick – Mogwai // Breathe – The Cinematic Orchestra // Spanish Sahara – Foals 5. În primul rând artiști, foști și actuali, ai label-ului Anticon, al cărui fan sunt de mult timp: Alias, Doseone, WHY?, Jel, Raleigh Moncrief, Baths, Tobacco etc.

Apoi, o largă paletă, de la Sleigh Bells, Japandroids, Beach House, Madvillain până la The Mars Volta.

Sute de podcasturi și mixuri de la BBC1 și 6, NPR, Tru Thoughts, FACT, KEXP etc.

6. Mai degrabă pe Mixcloud; de văzut ce s-a întâmplat la Sonar anul ăsta.

7. Câteva concerte la care am intrat din întâmplare, "de pe stradă", fără să știu de ele: TV on the Radio, Yuck, Band of Skulls.

O zi petrecută în magazinul Amoeba din LA.

2. În tinereţe, prin anii ‘90, am

4. Greu, greu, de trei ori greu.

Din set: Sweet love for planet Earth – Fuck Buttons (remixul lui Weatherall) // Go! – Thavius Beck (Offshore remix) // Orice mashup Pretty Lights // Zero Dark Thirty – Aesop Rock // Blast It – Shabazz Palaces

8. Mă fâstâcesc tonele de coveruri superbissime și nu sunt în stare să fac un top. De curând, m-a răpit "Dream baby dream" – Neneh Cherry and the Thing, după originalul Suicide.

La soundtrack, sunt în asentimentul marilor jurii cinematografice și, da, n-am să spun "Drive", lucru care mă va trece în faţa colegilor tineri drept "boșorog", "terminat", "demodat".

Aleg "The Social Network" – Trent Reznor și Atticus Ross.

Sub FM sub.fm Aclamată, premiată și aplaudată la scenă deschisă, staţia se definește ca “online pirate soundz”. Coloana vertebrală este formată din dubstep și grime, dar coastele i se întind de la rădăcinile reggae până la subgenuri atât de nișate, încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva le-au inventat chiar ei.

Shoutcast shoutcast.com6.

SHOUTcast este o selecţie masivă de posturi de radio individuale, poţi să alegi între 700 de staţii, așa că este destul de intimidant să cauţi ceva anume. Dar, dacă îţi place muzica de nișă, greu de găsit prin alte părţi, aici sigur vei da de ea: metal gotic din anii 90, remixuri swing de big banduri, synth nemţesc, găsești orice îţi trece prin minte. Și mai ales ce nu...

FIP fipradio.fr În mare parte fără un prezentator, radioul francez are un playlist neplauzibil de eclectic. O selecţie tipică include o melodie a cântăreţei cameruniene Sally Nyolo, urmată de Jethro Tull, soundtrackul din Nașul, apoi Serge Gainsbourg. Deliciu auditiv!

Octav Gheorghe, Creative Director Gavrilă & Asociaţii 1. Pentru dans, cam tot ce e de culoare sau se trage din Africa e bun. Roots, dub, soul, funk, hip hop, grime cu toate derivaţiile și actualizările lor, toate acestea mișcă copituţele pe ring, la sigur.

eram și ce făceam când am auzit-o prima oară; un soi de "madlene", cum s-ar zice.

Șerban Alexandrescu, Managing Partner, Headvertising 1. Smooth funk, foarte bun, "lubes the ladies"; iar old skool hip hop-ul rupe tot după o anumită oră și un anumit nivel de alcool în sânge – dar e cam greu de ieșit din el în set, nimic nu prea se mai leagă după.

Dar, parafrazându-l pe Gică Petrescu – parcă tot cu rockul mi-aș îndoi mijlocul. Ce-are rockul, finuţilor? Ba da, se poate dansa pe el, depinde ce pui; singura problemă e cum mixezi, ca să nu semene toată trebușoara a "rockoteca de Costinești".

2. Am fost re-corupt în ianuarie anul curent de către dl. O. Gheorghe să mă alătur renumitei scene "Noaptea DJ-ilor Diletanţi". În primul rând, e cea mai sinceră etichetă de pe piaţă: asta suntem, niște diletanţi. În al doilea rând, e un nume ideal pentru "managementul așteptărilor": nu mai poţi să-mi spui că sunt prost, dacă o spun eu primul. Risc de imagine zero. Încă din start așteptările sunt atât de joase, încât nu poate să iasă decât mai bine decât crede lumea că o să iasă. Mi s-a părut însă "răcoritor" să apară și niște ciobălăi decrepiţi care nu stau pe trend nici picaţi cu ceară și nu au niciun alt criteriu decât "o pun pentru că-mi place mie". În plus, cotrobăitul după cântece prin CD-urile de acasă mi se pare poate chiar mai mișto decât "pusul" efectiv – parcă aș umbla prin cutiile cu poze; la fiecare piesă știu unde

Accuradio accuradio.com Accuradio este o destinaţie muzicală serioasă, asta s-a dovedit de-a lungul anilor.

Emite un sunet de înaltă calitate, este foarte configurabil în funcţie de gen, de artist, chiar și de instrument și are o selecţie fabuloasă de staţii.

Dacă poţi ignora cantitatea mare de inserturi publicitare, Accuradio este o alegere de top pentru fani de orice muzici.

3. Deși s-a petrecut acum 12 ani, în breasla publicitară e încă de notorietate maximă karaokele monstruos cu care s-a vărsat AdPrintul din 2000; de altfel și patronul dvs., dl. Borţun, cred că are amintiri nepieritoare de atunci, plus o șaibă pe deget. Ce vremuri!

– Alexandrion părea o băutură "legit" pentru astfel de ocazii. Al doilea eveniment muzical care a zguduit deceniul trecut este petrecerea de Crăciun 2007 din podul lui Cap SRL, culminată cu interpretarea corală a melodiei "Free Falling", la 4,00 dimineaţa, de către o mulţime de zimbri beţi.

4. Cu excepţia lui "Gay Bar" (Electric Six), pot renunţa la orice din set. Top 5-ul all time de azi (mâine cu siguranţă va fi altul) este: "La Ritournelle" – Sebastien Tellier / "Muffin Man" – Frank Zappa / "Final Form" – Everything Everything / "Take You On A Cruise" – Interpol / "Herculean" – The Good The Bad And The Queen.

6. Muzică bună, ce altceva?

7. Acum că a plecat din RHCP, dacă vi se face dor de chitara & vocișoara drogatului, căutaţi vâscozităţile muzicale ale lui John Frusciante.

cel mai bun cover all time. Face ca originalul să sune ca o bășinică fără vlagă și scop. La soundtrack câștigă prin knock-out Dust Brothers cu "Fight Club".

Iulian Fecioru, Copywriter Gavrilă & Asociaţii 1. Old school hip hop, clar ca fantoma lui 2Pac, noul Southern gangsta hip hop, post-dubstep, electro-funk din coloanele sonore ale Bollywoodului, deep house, balearic disco, UK Funky și în general ce e mai nou sub soare și sub tavanele glam ale cluburilor.

2. Mai mult mă jucam făcând playlisturile unor set-uri cu un amic care e DJ de profesie. Am pus, ca amator, de câteva ori până acum (de la Atelier Mecanic, Baraka la Ota și Energiea) cu tranziţii caraghioase între piese, fără a folosi programele de DJ-ing din MacBook-ul lui Tiesto, doar de fun și pentru că am fost invitat să fac asta din cauza relaţiei cu blogul/brandul de party-uri Chestionabil/Rokolectiv.

9. "At Last I Am Free" în versiunea lui Robert Wyatt este cu siguranţă

4. Fiind implicat sentimental și PR-istic de la începuturile brandului de party-uri Chestionabil, e normal să-mi pice din când în când o lacrimă de canar amintindu-mi de primele ediţii de acum trei ani și ceva, când nimeni nu auzise încă de noi și tremuram să avem suficienţi oameni la party că să platim fee-urile artiștilor. De aceea, mi-au

Resonnace FM resonancefm.com Renumit, pe bună dreptate, ca unul dintre radiourile de avangardă din Marea Britanie, la Resonance se aude muzică strălucită, în mare parte ignorată în alte părţi: ore întregi de krautrock (rock experimental nemţesc), pop din Orientul Mijlociu, dub reggae și folk. Cel mai mult mi-a plăcut Rotogravure, emisiunea lui Max Tundra, în care ritmurile disco se ciocnesc cu afrobeat, post-rock, folk, techno și (ocazional) de Buggles.

WFMU wfmu.org WFMU se ţine departe de ultimele trenduri, DJ-ii lor mai degrabă le construiesc pe următoarele. Staţia își definește output-ul cam așa: “rock'n'roll, înregistrări pe viniluri, vechi și ne mai auzite, jazz, psihedelia, hip-hop, punk rock, gospel, exotica, R&B”. Și, în cazul în care nu este suficient, poţi auzi și creaţiile lui Andrew Lloyd Webber, compozitorul de coloane sonore în alte limbi decât engleză.

8. În Penang, la China House în curte, un concert de gamelan.

Uiţi că ai fost nervos vreodată în viaţa ta.

rămas în folder-ul "Party-uri supermemorabile (nu sterge!)", ediţiile cu În Flagranti, Joakim, Moodymann, Rokolectiv-ul cu Dan Deacon și cel cu Uffie, dar și party-urile mai d'antan din Embryo.

5. Ol' Dirty Bastard-Shimmy Shimmy Yo //Jurgen Paape-So Weit Wie Noch Nie // The RaptureHouse of Jealous Lovers // Matthew Dear-Slowdance // James Yuill-This Sweet Love (Prins Thomas Sneaky Edit) // The Ronettes-Be My Babe // The Monks-I Hate You // The Normal- Warm Leatherette // Kate Bush-Running Up That Hill // Elvis Costello-Watching The Detectives 6. Niște set-uri de la Red Bull Music Academy (Nguzunguzu, Salva, Lunice), Essential Mix-ul lui Nicolas Jaar de la BBC Radio One și albumele celor de la Death Grips, Chromatics, Hot Chip, Main Attrakionz și Clams Casino.

7. Pe un producător local "ca-n afară": Montgomery Clunk, dar și noile versiuni de hip hop R&Bizat The-Drum, Fatima Al-Qadiri, Supreme Cuts, Beaumont, Disclosure și Heatwave.

8. Club Berlin de la noi a avut o existenţă surprinzătoare de 1 an, timp în care a adus crema nouvelle vague-ului post-hip hop. Și Atelierul Mecanic a dat un nou sens partyurilor semiintimiste.

9. Fanfara Ciocârlia – Born To Be Wild // Kirsty MacColl-A New England // Chromatics-I'm On Fire // Johnny Cash-Hurt // Jose GonzalezHeartbeats Iar ca soundtrack, recentul "Drive" cu un OST Cliff Martinez și cel de pe "Blade Runner", semnat Vangelis.

Soma FM somafm.com Staţia e sprijinită de donaţiile ascultătorilor și are 14 canale, toate bazate pe un alt stil de muzică decât orice ești obișnuit.

Unele dintre cele mai ciudate teme includ "Secret Agent”, cu piese potrivite pentru coloana sonoră a unui film de spionaj, și "Boot Liquor", care explorează americanul tradiţional, definit ca "Cowhand, Cowpoke și Cowtipper".

Numărul 06 — 023

024 — Numărul 06

LUNCH TIME

Îngerii [i mai ales demonii creativit`]ii // 11 trofee pentru printul românesc // I don’t want to miss a print!

Eficien]` în do major // clien]‌i, creativitate, costuri // Rhapsody Chamber Orchestra merit` un premiu

Oameni de bine [i proiecte care au schimbat România // 10 ani de aplauze [i un album de familie dedicat societ`]ii civile

Timp psihologic vs timp biologic // creativitate vs comunitate // 24h vs 24h

Cu cât agen]‌ia este mai mare, cu atât are tendin]‌a s` intre în zona mainstream // boca de la verita // instala]ii de karaoke [i [edin]e foto Numărul 06 — 025

UN NOU CAZ DE EFICIEN}~ Maria Neneciu

Cornel Lazia

Text

Foto

Pe fondul unei industrii în care marea vedetă a sezonului este eficienţa și pe un fundal muzical asigurat de Rhapsody Chamber Orchestra, gala Effie de anul acesta a avut prestanţa și succesul pe care și le dorește orice festival. Pe 4 iunie, industria de advertising din România s-a adunat la Ateneul Român pentru a aplauda cele mai eficiente campanii ale ultimului an, agenţiile și echipele care le-au realizat și, nu în ultimul rând, clienţii care le-au aprobat. După ce și-au aranjat trofeele în raftul din meeting-room și și-au trecut premiile în slide-ul de credentials, cu caps lock, după cum au recunoscut unii dintre ei, i-am invitat pe reprezentanţii agenţiilor câștigătoare la o discuţie despre importanţa acestor premii în peisajul advertisingului autohton, despre campaniile preferate, provocările pe care le întâmpină această industrie, clienţi, creativitate și despre coloana sonoră a ceea ce a fost o gală de succes, asezonată cu discursuri amuzante, mulţumiri și multe aplauze.

Am aflat că, deși în multe privinţe există opinii „dezacordate" sau încordate, când vine vorba de Premiile Effie și de cât sunt ele de râvnite, de la client și până la agenţie, toată lumea pare să cânte pe aceeași voce - Effie înseamnă recunoașterea rezultatelor, este o confirmare și, mai mult decât un trofeu lucios, înseamnă că o campanie și-a atins și depășit obiectivele de marketing. Și, deși unii ne-au povestit că nu se mai entuziasmează în faţa lor cum o făceau la tinereţe, trofeele Effie rămân dorite, atât de client, cât și de agenţii: "Un premiu de creaţie atestă o campanie făcută în primul rând cu talent, un Effie atestă o campanie făcută în primul rând cu cap. Effie’s got brains; brains are sexy.

De asta, un Effie este un motiv de mândrie comună, agenţie-client", ne-a explicat Ioana Gheorghiţă, Head of strategy GMP. Ștefan Chiriţescu - Head of strategy Graffiti BBDO, agenţia care a plecat acasă anul acesta cu cele mai multe trofee, inclusiv cu Grand Effie pentru Pepsi - Și ieri, și azi, ne-a explicat, într-o propoziţie cam ce înseamnă acest premiu pentru o 026 — Numărul 06

agenţie: „Sunt literele cu CAPS din primul slide al credentialului". Cristina Purcărea ne-a mărturisit însă că "în urmă cu niște ani leșinam de plăcere când ne uitam la e-urile alea întoarse cu picioarele-n sus. Acum ne-am domolit, nu mai lucesc nici ele ca pe vremuri, dar încă participăm, deci evident că nu ne-am pierdut chiar de tot interesul. În mod sigur Effie nu e măsura absolută a unei campanii, nici nu-ţi garantează un contract pe viaţă cu clientul, dar e un motiv să te simţi bine câteva zile", a completat Cristina, Managing Partner CAP. Alina Buzatu, Deputy MD G2, vede în premiile Effie o oglindă a potenţialului unei agenţii: „În condiţiile în care majoritatea propunerilor făcute de agenţie nu sunt vândute/ implementate, povara de a demonstra ce poate să facă acea agenţie rămâne pe umerii acelui mic procent de idei care "trec". Cu atât mai mult ne dăm seama de potenţialul real al unei agenţii, cu cât aceste idei "safe" ajung să fie premiate", ne-a explicat ea, iar "o agenţie premiată la Effie poate ajunge să-și câștige dreptul de a lansa o campanie fără mult-discutata pretestare a conceptului", a mai precizat ea, mai în glumă, mai în serios.

Monica Rădulescu, Strategic Planner Leo Burnett, consideră trofeul Effie "cea mai obiectivă modalitate de evaluare a succesului unei campanii", iar Ramona Sima, Client Service Director Papaya, se întreabă pentru cine e mai important Effie: pentru agenţie sau pentru clienţi? "Cert e că și noi, și clienţii, spunem când o campanie dă rezultate: "Avem (încă) un caz de Effie", mi-a mai povestit ea. Șerban Alexandrescu, Managing Partner Headvertising, mi-a explicat însă cum este cu politicienii și doctorii de cazuri: "Teoretic cel puţin, un Effie ar trebui să fie cel mai important premiu pentru o agenţie - e vorba de eficienţa muncii ei. Ce altceva ar conta mai tare? Practic, existând "case-study doctors", multă credulitate și niţică politică - ca în orice competiţie - nu trebuie totuși să te arunci de pe pod, dacă nu câștigi la Effie. Deci așa și noi - dacă avem date de research relevante pre & postcampanie (și aici e responsabilitatea clientului să le obţină, lui i-ar fi de folos în primul rând) - bucuroși ne ducem la vânat Effie-uri. Politicieni nu suntem, dar cazuri știm să scriem", mi-a mai povestit el.

Cât despre dacă este sau nu eficientă

creativitatea și cât credit i se mai acordă ei într-o industrie zguduită de griji, părerile sunt împărţite.

"Premiile Effie sunt întotdeauna luate de campanii "care au ceva în plus faţă de celelalte. Și statisticile Festivalului de Publicitate de la Cannes dovedesc că eficienţa și creativitatea sunt strâns legate.

Dincolo de cifre, creativitatea oferă oamenilor perspective noi. Și de aici apar legăturile puternice cu brandurile care comunică foarte bine valorile pe care le reprezintă", ne-a explicat Mona-Lisa Caravaniez, Managing Director Ogilvy&Mather Alina Tudose, Managing Partner Cohn & Jansen, mi-a expus definiţia ei: "Obiectivul spre care ţintim este ca o campanie să fie eficientă și relevantă pentru un brand. Să găsim un insight relevant și să poziţionăm brandul în contextul cultural și social al României din 2012. Ne dorim ca exprimarea acestui insight în execuţii să fie fresh și

asta pentru noi înseamnă creativitate", iar Răzvan Mătășel a vorbit despre creativitate inteligentă și despre cât de importantă este de fapt percepţia consumatorului: "Cred mult în eficienţa creativităţii și voi crede mereu, numai că definiţia creativităţii se modifică mereu… pentru mine, acum este despre modalităţi deștepte de a nu mai fi perceput ca făcând reclamă… de a intra pe sub radarul consumatorului, cum spune o carte celebră…".

Ioana Gheorghiţă (GMP) crede în eficienţa creativităţii, în măsura în care aceasta rezolvă o problemă: "Creativitatea este eficientă dacă face ca lucrurile să se întâmple mai repede, mai ieftin, cu rezultate mai spectaculoase decât fără... ea. În rest, creativitatea e admirabilă", iar Cristina Purcărea (CAP) a rezumat asta într-o frază convingătoare: „Degeaba o arzi Pollock dacă tataie-miu are o biserică și ţi-a cerut un tablou cu Christos pe cruce". Ștefan Chiriţescu crede însă că avem motive de îngrijorare în acest sens: „Dacă mă raportez la Effie, în ultimii ani a scăzut numărul de Golduri, iar creaţia este 33% din notă", iar Alina Buzatu (G2) mi-a explicat că trebuie să îţi propui să emoţionezi consumatorii, nu juriul de festival: "În același timp, creativitatea adaugă valoare numai dacă premisele sunt corect setate – cu o creaţie care trebuie să fie gata în 45 de minute nu poţi scora bine la capitolul eficienţă. Creativitatea e mega-eficientă dacă e cerută și folosită în mod onest", mi-a explicat ea. Șerban Alexandrescu ne-a povestiti că este dezamăgit de calupul din 2012 și că este convins că, atunci "când e potrivită pe un mesaj relevant pentru publicul care te interesează, creativitatea este foarte-foartefoarte eficientă. Dar asta nu pare să mai stârnească interesul nimănui, judecând după cum arată calupul în 2012. Noi vorbim, noi auzim. Ceva s-a rupt, sub presiunea fricii și a lipsei de bani. Dar, încă o dată o spun,

o marcă decisă "să facă o nefăcută", în vremurile astea, își face praf competiţia. Orice faci mai "cucu!" se vede imediat în piaţa asta plictisitoare la maximum. Doar că n-o prea face nimeni", a completat el.

Ramona Sima, Client Service Director Papaya, a concluzionat scurt: "există creativitate de dragul creativităţii și creativitate eficientă". Nu la fel de scurte au fost răspunsurile atunci când am adus în discuţie provocările și problemele cu care se confruntă industria de advertising din România. De la presiunea bugetelor, și de la „asta s-a mai făcut" și până la resursele umane îndoielnice sau la irelevanţă în general, publicitatea nu pare să își trăiască cele mai bune zile.

Mona-Lisa Caravaniez (Ogilvy) crede că trecem printr-o "criză... de idei, criză de entuziasm, criză de oameni, criză financiară...". Pe de altă parte, Eliza Rogalski, CEO Tempo Creative Group, crede că nu s-au schimbat foarte multe în ultima vreme: "sunt aceleași probleme dintotdeauna, poate doar celor recent intraţi în industrie li se pare că e greu. N-a fost niciodată ușor. Poate unii s-au obișnuit cu un grad de confort mai mare, cu un sentiment de securitate pe care ţi-l dau conturile mari și, iată, acum le e greu să se adapteze". Ramona Sima, Client Service Director Papaya, vede însă două mari provocări cu care se confruntă această industrie: presiunea pe care o resimt clienţii și pe care o transmit mai departe la agenţii și problema "asta s-a mai făcut": "Există atâtea campanii geniale, încât posibilitatea ca o idee care apare să se fi făcut deja este foarte mare. Și asta cred că pune o presiune suplimentară pe creativi. Din fericire, tehnologia evoluează continuu și oferă ocazia de inovaţie în comunicare", a declarat ea.

Monica Rădulescu (Leo Burnett) crede că criza financiară și cea de oameni au fost principalele piedici în calea dezvoltării sănătoase a industriei. "Cred totuși că e doar o perioadă și că va trece. E limpede că industria de publicitate nu-și trăiește cea mai prolifică perioadă (cu toate că vorbim de aceeași perioadă în care o agenţie din România a câștigat 9 Cannes-uri). Cred că e nevoie ca industria de publicitate să își câștige rolul de consultant de business și să evite zona periculoasă de furnizor de servicii", a mai explicat ea. Tot resursele umane crede că sunt principala problemă a industriei și Ștefan Chiriţescu (Graffiti BBDO): "Cu riscul de a supăra multă lume, există mult balast în ambele tabere, agenţie-client". Iar Ioana Gheorghiţă vede în problemele industriei, problemele românilor în general: resemnare, absenţa liderilor, lipsa de simţ estetic, spirit neconstructiv...

Radu Florescu (Saatchi&Saatchi) are o viziune mult mai optimistă și vede în aceste provocări niște oportunităţi: "Mobilitatea caracteristică mediului în care lucrăm, bugetele strânse și tehnologia avansată, toate acestea ne obligă să fim eficienţi chiar și cu mai puţine resurse. Deși peisajul economic trece prin foarte multe provocări, pentru noi Numărul 06 — 027

Comunicare

Manual de publicitate Maria Neneciu

Text Roald Aron

Foto

Pe parcursul celor 14 săptămâni de seminarii și tutorate la Școala ADC, studenţii au privit în ochi industria de advertising, i-au văzut slăbiciunile, dar și oportunităţile, i-au mirosit reușita, dar au dat nas în nas și cu necruţătorul deadline, au intrat în departamentele de creaţie în mijloc de brainstorming și, mai presus de toate, au învăţat multe despre ei, despre cum reacţionează în situaţii de stres și ce se ascunde prin buzunarele adânci ale minţilor lor.

Cursurile Școlii au acoperit teme precum segmentarea pieţei, structura unei agenţii de publicitate, categorii de produse și servicii, social media și design și au antrenat participanţii pentru lucrul pe principalele medii de comunicare. Cei 39 de absolvenţi ai Școlii de anul acesta spun că industria de advertising se vede un pic altfel din "interior": lucrurile sunt ceva mai complicate decât par la prima vedere, se muncește mult, dar satisfacţiile sunt cu artificii.

Alex Vasile, cel al cărui portofoliu a reușit să impresioneze cel mai mult tutorii, povestește că Școala a fost o experienţă în sine pentru că la ADC înţelegi exact cum funcţionează industria de publicitate din România de la oameni care conduc departamentele de creaţie ale unor agenţii foarte mari. "E ca și cum ai face școala de șoferi cu Sebastian Vettel", a completat el.

Răzvan Boca spune că pe parcursul Școlii a aflat că industria de advertising e o cursă de lungă durată, imprevizibilă și extrem de interesantă, dar că a descoperit despre el că este destul de priceput la aceasta.

"Nimic nu este ceea ce pare a fi.

Atracţia pentru publicitate te poate arde precum un fluture atras de mult prea încinsul bec aprins. De aceea consider 036 — Numărul 06

că trebuie să dai mult din aripi pentru a te menţine la distanţa corectă, nici prea departe, nici prea aproape. Iar între timp să încerci să acumulezi de la toţi cei din jurul tău. Dacă reușești, vei fi acceptat", povestește Marian Oprea.

Raluca Matei, cea care s-a situat pe locul doi în clasamentul final, și-a dat seama pe parcursul cursurilor că această industrie îţi testează non-stop limitele: "Este o industrie fascinantă, cu oameni frumoși, în care se muncește enorm. Pentru a obţine rezultate foarte bune, trebuie să te implici cu trup și suflet. După ce pătrunzi în ea, devine ca un drog", ne-a mai povestit ea.

Bogdan Dinu spune că pe parcursul Școlii a aflat multe având în vedere că, până în toamna anului trecut, singurele informaţii despre advertising le dobândea de la TV, din reviste sau de pe internet: "ADC a fost «manualul» meu. Am avut ocazia să înţeleg ceea ce până atunci luam ca atare", ne-a mărturisit el.

Alexandra Popa știe acum, după finalizarea cursurilor, că nu există trucuri magice sau reţete secrete pentru advertising excepţional, nici zei la care să te rogi pentru fructificarea execuţiei.

Doar multă, multă muncă: "Fiecare publicitar are un mod propriu de abordare ce rezonează mult cu ceea ce sunt ei ca oameni. Asta mi se pare extraordinar, că până la urmă creaţia este o chestie foarte personală". Ea nu crede că există criterii pe care trebuie obligatoriu să le îndeplinești ca să ai ce să cauţi în această industrie: "Trebuie să-ţi placă, să o simţi, să o curtezi, să-i compui serenade și să plângi după ea. Cred că totuși ar fi unul: nu e ok să fii prea sensibil și să iei lucrurile prea personal".

Cât despre cum l-a schimbat această experienţă, Marian Oprea spune că "orice brief nou a însemnat o coliziune frontală la viteză maximă cu modul vechi de gândire ce-i popula mansarda".

"Astfel am învăţat să-mi descarcerez continuu mintea în timp (deadline) record, Școala ADC*RO este o școală de concept, dedicată tuturor tinerilor interesaţi de domeniul publicităţii, durează aproximativ trei luni, iar înscrierile pentru următoarea ediţie vor începe în toamnă. Mai multe informaţii aflaţi de pe site-ul Școlii: www.scoalaadc.ro

Tutori Școala ADC*RO 2011 – 2012 Adrian Preda – MRM Catălin Dobre – McCann Erickson România Codin Caradimu – CAP Dorian Pascuci – ADDV EuroRSCG Ema Prisca – Președinte ADC*RO Liviu David – Next Advertising Octav Gheorghe – Gavrilă & Asociaţii Răzvan Căpănescu – Publicis Șerban Alexandrescu – Headvertising Sorin Trâncă – Friends Advertising Ștefan Vasilachi – GMP Valentin Suciu – Jazz

"Treizeci la sută dintre absolvenţii primelor trei ediţii ale Școlii de creaţie ADC s-au angajat în agenţii de publicitate. Câţiva dintre ei iau și premii de creaţie în competiţii locale și internaţionale. Cred că nicio altă formă de educare/formare clasică sau alternativă din România nu asigură o asemenea rată de employability.

Pentru noi, membri ADC și tutori ai școlii, înseamnă foarte mult: maturizarea unui proiect pro bono și transformarea lui într-o instituţie realmente formatoare, cu rezultate certe."

Ema Prisca – Pre[edinte ADC*RO [i tutore al {colii ADC*RO – edi]ia a 4-a.

ceea ce a dus la anduranţa necesară supravieţuirii în industria de advertising", explică Marian.

Raluca Matei a aflat despre ea că poate funcţiona și pe motivare negativă, iar Bogdan Dinu mi-a povestit că și-a dat seama că nu este niciodată prea târziu pentru o reconversie profesională.

La finalul Școlii, tutorii și studenţii și-au dat întâlnire la Institute, the Café, unde a avut loc petrecerea de absolvire, la care au fost premiate cele mai bune portofolii ale acestei generaţii. A fost o seară lungă și frumoasă, studenţii au avut ocazia să primească feedback pe portofoliile lor, dar și să poarte discuţii informale cu tutorii. Ema Prisca și Răzvan Căpănescu au vorbit despre generaţia de anul acesta, despre ce așteptări au ei de la tinerii care își doresc să intre în această industrie, despre ce a fost bine și ce putea fi mai bine.

Și pentru că am înţeles din primele minute de discuţie cu studenţii din această generaţie că Școala ADC a însemnat o confirmare a faptului că își doresc să facă advertising în viitor, ne-am gândit să îi punem și noi la treabă și i-am rugat să vină cu un slogan chiar pentru Școala ADC*RO. Iată ce a ieșit: parafrazând versurile melodiei "In the Army now" a celor de la Status Quo, Marian Oprea a mers pe "Stand up and fight! You’re into Advertising now", Raluca Matei a votat pentru "Cel mai scurt drum către publicitate", slogan care i se pare foarte potrivit și nu merită schimbat, iar Bogdan Dinu a venit cu "Școala ADC- AiDeCe să încerci...". Alex Vasile a mers pe "Școala ADC – Veniţi să luaţi lumină!", iar Alexandra Popa a venit cu "AdvertCedar" sau "Școala minţilor deschise".

Când i-am întrebat despre ce calităţi, dar mai ales ce defecte cred ei că are această industrie, răspunsurile au fost ceva mai moderate, majoritatea preferând să nu se pronunţe... încă. Am promis să revin cu această întrebare peste cinci ani. "Ca în orice început de relaţie, nu văd decât

calităţi. Defectele se dezvăluie pe parcurs, când, de obicei, este prea târziu", mi-a explicat Alex Vasile.

Studenţii par entuziasmaţi, plini de planuri și de încredere în propriile lor forţe. Dacă vor ajunge sau nu să activeze cu succes în ale publicităţii rămâne de văzut, cert este că pentru toţi Școala ADC a fost un episod interesant, care le-a deschis mintea și le-a lărgit orizonturile. Răzvan Bocea crede că această experienţă l-a "deșteptat" și mi-a povestit, plin de încredere, că a înţeles că este făcut pentru această industrie.

Alex Vasile este încântat de oamenii pe care i-a întâlnit la ADC și mi-a spus că pe viitor speră să mai iasă la o bere împreună cu ei, iar Alexandra Popa spune că i-au făcut mare plăcere discuţiile interminabile pe care le-a purtat cu ceilalţi studenţi entuziaști.

Cu toţii par să își dorească să se apuce de treabă, cu deadline-uri reale și clienţi și mai reali. O parte dintre ei vor avea șansa să o facă în una dintre agenţiile care au pus la bătaie un internship pentru studenţii care s-au clasat cel mai bine și anume: Friends Advertising, GMP Advertising, Headvertising, Jazz, McCann Erickson, MRM Worldwide și Next Advertising.

Top 10 portofolii, Școala ADC*RO, promoţia 2012 01 Alexandru Vasile (Best TV, Best Print, Best BTL & Best Integrated) 02 Raluca Matei (Best Print & Best BTL) 03 Bogdan Dinu 04 Alexandra Popa 05 Alina Simindrescu 06 Marian Oprea (Best Radio & Premiul Fitto Café – difuzarea spotului pe Radio Guerrilla și 250 euro) 07 Răzvan Boca (Best Innovative) 08 Bogdan Badiu 09 Mihai Cătălin Iacob 10 Robert Radu (Best Online) Numărul 06 — 037

038 — Numărul 06

23 de trofee în competiţia ADVERTISING ANGELS

Adprint în cifre 59 de agenţii de publicitate

14 trofee în competiţia DESIGN ANGELS

20 de ţări 575 de lucrări înscrise în cele două competiţii

Îngerii creativit~}ii IOANA Pîrvu

Text

JURIU ADPRINT

11 trofee câștigate de agenţiile și artiștii români

Deși nu e toamnă și minţile încă ne sunt încinse de gânduri de vacanţă, AdPrint 2012 și-a numărat bobocii: două competiţii (Advertising și Design), 37 de trofee, 11 câștigători din România și o campanie de revitalizare a printului. Începând cu ediţia din acest an, în festivalul european de print a fost introdusă competiţia DESIGN ANGELS, care a premiat lucrări din secţiuni precum: Branding Schemes, Logos, Packaging, Publishing Design & Movie Poster, Photography, Illustration, Typography. Juriul competiţiei de advertising a fost condus de Al Moseley – Creative Director 180 Amsterdam, iar cel al competiţiei de design

de Pum Lefebure – Creative Director și Fondator Design Army Washington DC. Agenţiile și artiștii români au câștigat 11 trofee, dintre care 6 în competiţia Advertising Angels și 5 în competiţia Design Angels.

Premianţii au fost: Cocoon Bucharest, Decât o Revistă, Friends Advertising, Graffiti BBDO Bucharest, HBO România, Mercury 360, Noper, Tempo Advertising și revista Zeppelin.

AdPrint Festival 2012 și-a desemnat câștigătorii în cadrul unei petreceri ce a avut loc pe 13 iunie în Energiea, partenerul festivalului, alături de care AdPrint a lansat campania de revitalizare a printului la nivel european "Save the print".

Al Moseley Executive Creative Director- 180 Amsterdam – Jury President

Galen Graham Creative Director - 180 Amsterdam

Olivier Altmann Chief Creative OfficerPublicis Worldwide and member of the Worldwide Executive Committee

Frédéric Royer Head of Art Direction Publicis Conseil Paris

Michael Jansen Founder and Creative Partner - Nothing Amsterdam

Scato van Opstall Freelancer, Amsterdam

Marco Cremona Executive Creative Director - Young & Rubicam Moscova

Gaetano DelPizzo Creative Director McCann Erickson Milan

Alexander Schill Global Chief Creative Officer & Partner Serviceplan Group

Till Diestel Innovation Director Serviceplan Munich

Ralf Heuel Chief Creative Officer and Partner - Grabarz & Partner Hamburg

Timm Webber Group Creative Director - Grabarz & Partner Hamburg

Michael Weinzettl Publisher & Editor-inchief, Lürzer’s Archive

Pum Lefebure Co-Founder & Creative Director - DESIGN ARMY, Washington DC - Jury President

Ferah Perker Art Director - Grafik Tasarim Contributor

Joe Shouldice Graphic Designer Shouldice

Olaf Hajek Freelancer Illustrator

Rodrigo Corral Founder - Rodrigo Corral Design, New York

Numărul 06 — 039

13

14

13 ECHIPĂ: Yves-Eric Deboey, Degryse Mathieu, Altmann Olivier, Weessa Jean, David Gill

AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris

CAMPANIE: F1

EXECUŢIE: Cabin

PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Automotive and Automotive Products

044 — Numărul 06

14 ECHIPĂ: Yves-Eric Deboey, Degryse Mathieu, Altmann Olivier, Weessa Jean, David Gill

AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris

CAMPANIE: F1

EXECUŢIE: Lipstick

PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Automotive and Automotive Products

15

16

15 ECHIPĂ: Olivier Altmann, Frédéric Royer, Charles Morand, Roland Martin, Cesar, Jacques Ancelle-Hansen, Demarcillac AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris

CAMPANIE: Wetsuit

EXECUŢIE: Wetsuit 1

PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Durables and Other Consumer Goods

17

16 ECHIPĂ: Olivier Altmann, Frédéric Royer, Charles Morand, Roland Martin, Cesar, Jacques Ancelle-Hansen, Demarcillac AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris

CAMPANIE: Wetsuit

EXECUŢIE: Wetsuit 2

PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Durables and Other Consumer Goods

17 ECHIPĂ: Olivier Altmann, Frédéric Royer, Charles Morand, Roland Martin, Cesar, Jacques Ancelle-Hansen, Demarcillac AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris

CAMPANIE: Wetsuit

EXECUŢIE: Wetsuit 3

PREMIU: PRINT Competition, Category A. Print – Durables and Other Consumer Goods Numărul 06 — 045

29

30

29 ECHIPĂ: Herve Riffault, Mathieu Vinciguerra, Olivier Dermaux, Melanie Pennec, Benoit Mauduech

AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris

CAMPANIE: Incivilities

EXECUŢIE: Buffalo

PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Social services, Public Awareness

050 — Numărul 06

30 ECHIPĂ: Herve Riffault, Mathieu Vinciguerra, Olivier Dermaux, Melanie Pennec, Benoit Mauduech

AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris

CAMPANIE: Incivilities

EXECUŢIE: Chicken

PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Social services, Public Awareness

31

30

32

31 ECHIPĂ: Herve Riffault, Mathieu Vinciguerra, Olivier Dermaux, Melanie Pennec, Benoit Mauduech

AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris

CAMPANIE: Incivilities

EXECUŢIE: Frog

PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Social services, Public Awareness

33

32 ECHIPĂ: Herve Riffault, Mathieu Vinciguerra, Olivier Dermaux, Melanie Pennec, Benoit Mauduech

AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris

CAMPANIE: Incivilities

EXECUŢIE: Llama

PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Social services, Public Awareness

33 ECHIPĂ: Herve Riffault, Mathieu Vinciguerra, Olivier Dermaux, Melanie Pennec, Benoit Mauduech

AGENŢIE: Publicis Conseil - Paris

CAMPANIE: Incivilities

EXECUŢIE: Sloth

PREMIU: OUT OF HOME Competition, Category A. Billboard – Social services, Public Awareness Numărul 06 — 051

50

49

51

49 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych

AGENŢIE: JANDL Bratislava

CAMPANIE: Kiss Radio - For those who...

EXECUŢIE: No Sleep

PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category D. Illustration

058 — Numărul 06

50 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych

AGENŢIE: JANDL Bratislava

CAMPANIE: Kiss Radio - For those who...

EXECUŢIE: Numbers

PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category D. Illustration

51 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych

AGENŢIE: JANDL Bratislava

CAMPANIE: Kiss Radio - For those who...

EXECUŢIE: Tongue

PREMIU: PRINT & OOH CRAFTS Competition, Category D. Illustration

52

52

ArTIST: Noper CAMPANIE: The Bed EXECUŢIE: The Bed PREMIU: PRINT & OOH BEST INDIVIDUALS Competition, Category D. Best Illustrator

Numărul 06 — 059

61

63

61 ECHIPĂ: Radu Manelici, Constantin Goagea

AGENŢIE: Zeppelin Magazine

EXECUŢIE: Zeppelin cover #100

PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category F. Publishing Design & Movie Poster - Magazine Cover

062 — Numărul 06

62

64

62 ECHIPĂ: Răzvan Muraru, Bogdan Diaconu

AGENŢIE: HBO România

EXECUŢIE: Digging for Life

PREMIU: GRAPHIC DESIGN Competition, Category F. Publishing Design & Movie Poster – Movie Poster

63 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych

AGENŢIE: JANDL Bratislava

CAMPANIE: Seat – QR

EXECUŢIE: Seat Ibiza

PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category B. Illustration

64 ECHIPĂ: Pavel Fuksa, Matus Nemcik, Adam Rovny, Miro Minarovych

AGENŢIE: JANDL Bratislava

CAMPANIE: Seat – QR

EXECUŢIE: Seat Leon

PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category B. Illustration

65

67

66

68

65 ECHIPĂ: Cristian Lupșa, Carmen Gociu, Gabriel Dobre, Lavinia Gliga, David Stroe

AGENŢIE: Media DoR

CAMPANIE: Decât o Revistă #6, Family Issue

EXECUŢIE: Decât o Revistă #6, Family Issue

PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category B. Illustration

66 ECHIPĂ: Constantin Sarcov, Eugen Catruc

AGENŢIE: Piko

CAMPANIE: Ad Quotes

EXECUŢIE: Ad Quote Ogilvy

PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category C. Typography

67 ECHIPĂ: Constantin Sarcov, Eugen Catruc

AGENŢIE: Piko

CAMPANIE: Ad Quotes

EXECUŢIE: Ad Quote Burnett

PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category C. Typography

68 ECHIPĂ: Constantin Sarcov, Eugen Catruc

AGENŢIE: Piko

CAMPANIE: Ad Quotes

EXECUŢIE: Ad Quote Bernbach

PREMIU: DESIGN CRAFTS Competition, Category C. Typography

Numărul 06 — 063

Comunicare

Ce hram poart~ agen}iile Alina Floroi, Ana Chiciu, Raluca Creangă, Cristina Oncescu shortCUT research

Documentare & Analiza Aaron Balazs

Grafica

Evenimentul Noaptea Agenţiilor are ca scop declarat promovarea creativităţii și a socializării printre agenţiile de publicitate din București. Obișnuite să comunice pentru alţi clienţi, la acest eveniment agenţiile comunică pentru ele însele. Întrebarea noastră a fost ce reiese din felul în care fiecare agenţie înscrisă se prezintă la Noaptea Agenţiilor și cum ajung să tragă fiecare spre un anumit pol de poziţionare?

Așa am hotărât să mapăm agenţiile în infograficul din paginile următoare.

Am trasat niște criterii de manifestare posibile care au fost marcate pe o scară de la 1 la 5. Apoi am evaluat programul, sediul și cât de prietenoși au fost oamenii din agenţii. Am luat în considerare scorul cel mai mare pe care l-a făcut fiecare agenţie pentru a 066 — Numărul 06

determina teritoriul pe care îl ocupă ca exprimare. Ne-am urcat în mașină și am pornit în noaptea ploioasă cu blocnotesul la purtător.

Una dintre concluziile principale este: cu cât agenţia este mai mare, cu atât are tendinţa să se plaseze mai mult în zona de Mainstream. Acest lucru este susţinut de un sediu mare și decorat convenţional, precum și de un program pe toate gusturile. Dimensiunea mare a spaţiilor limitează contactul cu oamenii din agenţie care nu pot fi distinși de vizitatori.

Cu cât o agenţie este mai nouă, cu atât are tendinţa să intre în zona de Cool sau Creativ, cu un sediu modern, angajaţi tineri îmbrăcaţi la modă și un program cu muzică electronică sau rock alternativ, ca de exemplu la Pygmalion.

Agenţiile de PR s-au remarcat la capitolul Prietenos, dar și cu accente

de Distractiv, cum ar fi transformarea agenţiei într-un loc magic cu Boca de la Verita și "apa vieţii", la 2 active PR. Nou-intraţii în joc au fost mai puţin accesaţi dacă sediul lor a fost "în afara ariei de acoperire", adică departe de centru. Cu un sediu pe marginea inelului central, cei de la Hippos au punctat bine la concept – Moustache party – deci la Creativitate, la interacţiunea angajaţilor cu vizitatorii și la gradul de amuzament.

Au fost la mare preţ în multe locuri cabinele de machiaj ad-hoc, instalaţiile de karaoke și ședinţele foto prin diverse tehnici (set-up studio, cut-out, în care îţi puteai insera capul, telefon mobil-Instagram-imprimantă).

Concerte live s-au văzut în mai multe locuri – G2, LeoBurnett, Cohn and Jansen, DC Communication. Schimbarea personalităţii prin costumare a fost

aleasă ca tehnică de cei de la Arena, care au ales metafora Wonderland, cei de la Chelgate – în British și cei de la Smart Corporation, care și-au intrat foarte bine în rolul de mafioţi ruși. La Lowe, gazde erau actori costumaţi în personaje de fantasmă.

Când propria imagine ajunge de multe ori la sfârșitul to do list-ului, agenţiile s-au mobilizat și puteţi vedea în graficul următor ce impresie au făcut.

Numărul 06 — 067

Comunicare

Tic-tacul bate creativ Ioana Pîrvu

Text CĂTĂLIN GEORGESCU ROBI KATAI

Foto

Creste de munţi, văi și dealuri cât vezi cu ochii, întinderi de iarbă și o potecă prăfuită, peisaj de wallpaper, brăzdat de birouri, laptopuri încinse, cabluri răsucite, mese de nuntă cu fripturi și beri, monitoare și camere de filmat, oameni mișunând, bloggeri, jurnaliști, bucătari, artiști, actori, psihologi și sociologi, oameni de online, ATL, BTL, PR, producţie video. Plus 14 personaje în salopete albe, supravegheate, analizate și monitorizate continuu.

Un mix de personaje teleghidate, ce au funcţionat pe bază de entuziasm, emoţie și nerăbdare, Experience Hotel a fost un experiment la graniţa dintre comunicare de brand, antropologie, psihologie și creativitate. La capătul lumii știinţelor, în ţara minunilor pop science-ului, Grolsch a adunat 14 oameni cu personalităţi diferite, toţi cu backgrounduri creative, i-a închis într-o casă complet izolată de ritmul exterior, fără telefoane mobile, laptopuri, internet, ceasuri, și a încercat să stabilească relaţia dintre timp și creativitate. Pe lângă experimentul din casă, a mai fost experimentul din afară, de dincolo de ușa încuiată și de geamurile acoperite. Cei 14 oameni dinăuntru au trăit în afara timpului tocmai pentru că alţi 40-50 de oameni au muncit afară, contra timp. Mai jos, despre experiment și concluziile lui, dar mai ales despre oamenii care l-au pus pe picioare.

Context teoretic Orice organism, vegetal sau animal, se dezvoltă urmând niște cicluri biologice.

Unul dintre acestea este bioritmul circadian, care se raportează la aproximativ 24 de ore, altul e ritmul nictemeral (alternanţa zi-noapte). Azi, există o știinţă relativ tânără, cronobiologia, care se ocupă de acestea.

La izolarea într-un spaţiu lipsit de repere temporale, organismul se vede nevoit 070 — Numărul 06

să recurgă la propriul orologiu. Mănânci când vrei, dormi când îţi vine, gândești când poţi, dar numai ceasul biologic dă semnalul. În astfel de experimente ieși din alternanţa zi noapte, ieși practic din timp.

Ceasul biologic, ascuns în creier, controlează apetitul, somnul, temperatura corpului, forţa musculară, creativitatea. În 1962, Michel Siffre a fost primul om care a efectuat o experienţă de izolare. La 23 de ani, a stat aproape două luni în gheţarul subteran de la Scarasson, în Alpii de Sud, la 130 de metri adâncime, și a fost incapabil să evalueze timpul. Când a ieșit, a crezut că e 17 august, dar era, de fapt, 14 septembrie.

Acest lucru s-a întâmplat din pricina timpului psihologic pe care francezul l-a confundat cu cel fiziologic. La noi în ţară, Iosif Viehmann, veteran speolog român, a coborât de două ori în Peștera Vântului din judeţul Bihor, în completă izolare, analizând relaţia omului cu propriul ceas biologic și modificările pe care le suferă corpul uman când e privat de noţiunea timpului. Așa a reușit să demonstreze existenţa ritmului interior, a ceasului care îi permite omului să trăiască în completă izolare, să supravieţuiască unui mediu ostil.

Metodă Brandul Grolsch a decis să vorbească despre experimentalism cu membrii și simpatizanţii săi prin intermediul unui experiment antropologic. S-au luat 14 indivizi creativi într-un domeniu sau altul și s-au reunit într-o casă închisă pe dinafară cu o cheie, cu hârtie lipită pe geamuri, fără lumină naturală, fără telefoane mobile sau alte dispozitive digitale, fără ceasuri, clepsidre, cronometre sau alte instrumente de măsurare a timpului. Fără haine de acasă (au fost dotaţi cu uniforme albe, la intrarea în clădire), doar cu lumină artificială care nu se putea stinge de nicăieri, cu un program bine pus la punct din afară, dar neștiut înăuntru, cu multe exerciţii care să provoace implicare și răspunsuri creative, la ore aleatorii. Cu paste la micul dejun și cine la ore ciudate, cu treziri cu goarna în mijlocul nopţii și apariţii dubioase în cele mai ciudate momente. Experienţele de izolare sunt interesante nu doar pentru medicină, ci și pentru psihologie și antropologie.

Ele ţin de dorinţa de cunoaștere, dar și de nevoia omului de-a forţa limitele interioare și, prin ele, pe cele ale universului exterior.

Pentru a testa creativitatea participanţilor și reacţiile lor la lipsa timpului cronometrat, acestora le-au fost propuse diverse activităţi ţinute de meșteri, printre care pictură, pirogravură, exerciţii de scris și de actorie, reciclare artistică sau ateliere de muzică și improvizaţie.

Experimentul, experimentaliștii și concluziile Cei 14 experimentaliști au fost: ilustratorul Ana Botezatu, realizatorul de programe la Radio Guerrilla Bogdan Șerban, jurnaliștii Cristian Neagoe, Cristian Lupșa, Vlad Tăușance și Vlad Ursulean, artistul Doru Trăscău, pictorul Dan Ungureanu, cofondatorul Artskul Georgiana Toea, cofondatorul revistei TATAIA Ioana Cotulbea, actriţa Ioana Blaj, cântăreaţa de jazz Luiza Zan, editorul LOVE ISSUE Constantin Nimigean și coregrafa Mădălina Dan. Pe timpul celor trei zile, ei au fost monitorizaţi de sociologul și doctorul în știinţele comunicării Dan Petre și de

psihologul, psihoterapeutul și antropologul Mugur Ciumăgeanu, care au observat, în timp real, toate modificările de atitudine și toate evoluţiile creative ale celor din casă.

La realizarea experimentului, Grolsch a colaborat, pe lângă agenţia de strategie și creaţie Arsenoaiei și Mătășel, cu agenţia de BTL Pepper Communication, agenţia de digital Kubis Interactive și agenţia de PR The Practice. Înainte de Experience Hotel, cei implicaţi în proiect erau de părere că această libertate îi va speria pe oameni, făcându-i să caute noi metode de a măsura timpul, pentru a încerca să intre cumva înapoi în el. Nu s-a confirmat asta.

Dincolo de jocurile de deducţie desfășurate cu cei de afară, creativii din casă au îmbrăţișat întru totul această libertate.

Una dintre observaţiile cercetătorilor din proiect, care au urmărit îndeaproape experimentul, a fost aceea că timpul pe care l-au avut la dispoziţie a potenţat atât creativitatea individuală, cât și pe cea a grupului. Acest lucru s-a datorat lipsei elementelor specifice lumii digitale, lipsă care a stimulat reapariţia omului analogic, deschis creativităţii. De asemenea, un alt lucru observat de către cei doi analiști a fost faptul că timpul perceput de către grup a fost mai aproape de cel adevărat decât timpul perceput de către fiecare dintre ei. În lipsa unui ceas, evenimentele petrecute în experiment au devenit reperele temporale ale participanţilor și au dat ritmul grupului.

Dar cea mai importantă concluzie a experimentului a ţinut de integrare și de comunitate. Mulţi oameni s-au cunoscut în timp ce așteptau să intre în casă, alţii au pus la cale noi proiecte, au apărut tot felul de idei și de planuri, casa a devenit un soi de cameră de rezonanţă ce le-a amplificat toate ideile. Închiși în același spaţiu, fără acces la vreo formă de comunicare cu exteriorul, oamenii n-au avut de ales decât să se tot ciocnească unii de alţii și, astfel, odată cu constrângerea timpului, a dispărut ceva mult mai important dintre ei: formalismul și rigorile sociale, care inhibă creativitatea și interacţiunea liberă.

Numărul 06 — 071

Comunicare

Amintiri de la TIFF IRINA FLOREA

Text Cristina Tătar

Foto

"În timpul TIFF-ului, un taximetrist clujean mi-a povestit cum și-a vândut toate proprietăţile de la oraș și și-a făcut o casă la ţară, cu seră, unde se ocupă de roșii, castraveţi și ardei. Când m-a lăsat la destinaţie a scos din bord camera foto și mi-a arătat serele «înainte» și «după»", povestește Cristina Tătar, voluntar în echipa de organizare TIFF. Are o listă lungă de oameni și locuri cu poveste din Cluj, care ar merita toate un covor roșu: domnul cu vioara, care cântă romanţe în centrul orașului pentru cei care ies din club, sau un bătrânel orb care vinde trandafiri pe pietonală.

Anul acesta, la TIFF, nouă dintre ele chiar au fost amenajate și prezentate cu aer de celebrităţi în cadrul campaniei Volksbank, desfășurate în timpul festivalului.

"Strategia noastră a fost să abordăm acea latură de «experienţă dintre filme» a festivalului, pentru că obiectivul nostru era să împrietenim Volksbank cu Clujul și iubitorii festivalului. Nu am vrut să creăm o campanie despre filme, înţeleasă doar de cinefili cunoscatori, ci o campanie care să celebreze experienţa festivalului", explică Andreea Sandu, managing partner Three, agenţia care s-a ocupat de campanie.

Asocierea brandului Volksbank cu festivalul a fost astfel în zonele de "experienţă", Clujul fiind un oraș generos din acest punct de vedere.

"Zona despre care vorbim este foarte importantă pentru orice TIFF, pentru că acolo se creează emoţia care te atașează de festival, emoţie care mai târziu va deveni acea amintire frumoasă. Și acolo ne-am dorit să fie Volksbank, în primul rând".

Astfel, campania nu a fost gândită în funcţie de canalele de comunicare, ci mai degrabă în momente potrivite, cu scopul de a "brandui" o emoţie", o plăcere, o amintire de la TIFF. 074 — Numărul 06

Proiectul "covorașelor roșii" a pus în valoare locuri care oferă bucurii simple și care înseamnă ceva în inima iubitorilor de TIFF. "Unele locaţii au avut și spoturi înainte de filme, care vorbeau în limbaj de trailer de film despre tipul de experienţă pe care o poţi avea acolo", povestește Andreea Sandu.

"Pe durata festivalului, după filmele rulate la Florin Piersic, am oferit mici surprize, în ton cu sezonul, celor ce ieșeau de la film: un cornet cu cireșe proaspete, limonadă rece într-o zi de caniculă, covrigi calzi cu ciocolată. În centrul orașului am ridicat o prismă care îndemna clujenii să-și trăiască viaţa simplu și frumos, amintind câte lucruri pot face în Cluj pe perioada TIFF".

Tot în perioada festivalului, Volksbank a avut sampling și o promoţie în sucursale, dar și spoturi radio și branding în sălile de cinema, prezenţă în media locală și pe internet.

Campania Volksbank a inclus nouă spaţii: Piaţa Muzeului Parcul Central Dealul Cetăţuie Hotelul Melody Cofetăria Carpaţi Vărzăria Strada Potaissa Grădina Botanică Simigeria Petru

Andreea Sandu Managing Partner Three Toată campania a fost extrem de lipsită de agresivitate. Cum a arătat lista de activări de la TIFF? Ceea ce dezvoltă Volksbank de la relansare încoace sunt campanii inteligente și, prin urmare, lipsite de acea agresivitate la care faci referire, care de obicei creează un efect contrar dorinţelor initiatorilor. Integrarea în festival a fost făcută printr-o idee firească, naturală și cu respect faţă de festival și oraș, pentru că asta înseamnă un engagement eficient. Așa cum nu poţi zbiera la cineva să te iubească, nu poţi nici să zbieri să te cumpere.

Cristina Tătar Copywriter Three & voluntar în echipa TIFF Cele mai frumoase momente TIFF pentru cineva care nu a ajuns la festival anul ăsta?

Hmm.. experienţa TIFF a fost în sine ceva foarte intens. Festivalul acesta a devenit atât de personal pentru toţi cei care îl frecventează, încât nici n-aș putea să determin cu exactitate care au fost elementele de rezistenţă. Mereu e frumos și special. Am avut noroc cu vremea, care deși a fost destul de schimbătoare, ne-a permis să mergem la proiecţii în aer liber, dintre care cea mai frumoasă a fost cea din curtea unui castel medieval, la Bonţida. Momentele mele preferate sunt evenimentele din parcuri, pieţe, din aer liber, în care simţi atitudinea orașului faţă de tine: parcă îţi

spune că poţi face orice și tocmai pentru libertatea asta îţi vine să îl respecţi și mai mult. TIFF-ul te pune în continuă interacţiune cu Clujul.

Cum se vede festivalul când ești voluntar în echipa de organizare?

Acum doi ani m-am ocupat de evenimente. Anul acesta am cunoscut festivalul din perspectiva de "Angel", voluntar la departamentul de "Guest".

Am avut în grijă câţiva invitaţi, printre care un tânăr și simpatic regizor din Japonia și o trupă de muzică electronico-instrumentală, Buscemi.

Am cunoscut foarte mulţi oameni din culturi diferite, a fost o călătorie prin toată lumea. Cred că asta au simţit toţi colegii mei de departament și în general, invitaţii festivalului. Aș vrea ca TIFF să devină un pretext pentru care să fiu în fiecare an, timp de 10 zile, la Cluj.

Cum aţi ales locurile incluse în campanie? Ce au spus proprietarii?

Sunt multe locuri și experienţe devenite "cult" pentru TIFF. Cei care au fost măcar o dată la TIFF cu siguranţă rezonează la vederea lor. Lista a fost mai lungă, însă le-am întors pe toate părţile și la unele dintre ele am renunţat din motive logistice. Absolut toate locurile către care am mers cu propunerea au acceptat cu entuziasm să facă parte din program, patronii fiind încântaţi de expunerea lor în festival. Am avut tot sprijinul lor pe parcursul festivalului, iar ei s-au bucurat pentru că toată atenţia trecătorilor era îndreptată spre afacerea lor și rolul lor în festival devenea și mai oficial în acest fel. Am avut parte și de "presiuni " pozitive, deoarece pe parcurs au apărut și alte spaţii care voiau să facă parte din proiect. Știi cum e: arunci pe piaţă un proiect care ţi-e drag și la care ai muncit cu pasiune și ai emoţii pentru cum va fi primit. Însă cum am văzut pe "I love Cluj" poze postate de clujeni cu prisma Volksbank, ne-am dat seama că acest concept va avea succes la TIFF. Oamenii admirau covorașele roșii peste tot, le-au postat pe Facebook și nu trecea zi fără să primim felicitări la TIFF de la diverși parteneri, oameni obișnuiţi, prieteni sau chiar de la competiţie. A fost un proiect pe care și organizatorii TIFF-ului l-au apreciat foarte mult, Tudor Giurgiu și Mihai Chirilov menţionându-l ca fiind o idee excelentă, pe scenă, la Gala de Premiere și în interviurile ulterioare.

Numărul 06 — 075

Comunicare

Who’s Who CSR Dragoș Tuţă

Text

"Reprezentanţii stakeholderilor în interiorul organizaţiilor private"aceasta este definiţia din manual pentru cei pe care îi vei cunoaște în paginile următoare, este descrierea a ceea ce trebuie să fie un coordonator Corporate Responsability într-o companie care dorește să fie responsabilă și sustenabilă. Mai simplu, dar poate greu de crezut, ei sunt cei care trebuie să reprezinte interesele clienţilor, angajaţilor, furnizorilor, membrilor comunităţilor-gazdă în interiorul companiei. Ei sunt cei care își asumă responsabilitatea pentru siguranţa angajaţilor la locul de muncă, pentru efectele activităţilor companiei asupra mediului înconjurător sau pentru modul în care furnizorii dezvoltă produsele și serviciile oferite companiei. Responsabilii CSR sunt văzuţi și câteodată chiar sunt doar cei ce acordă sponsorizări, cei ce fac plantări, cei ce organizează acţiuni de voluntariat sau sprijină din bunăvoinţă diferite categorii defavorizate.

Pe majoritatea celor pe care îi vei

DRAGOȘ TUŢĂ – Managing Partner – The CSR Agency 078 — Numărul 06

vedea în materialul realizat de noi îi cunosc de cel puţin cinci ani, pe unii chiar de 10. Trăsătura lor comună este dorinţa de a face bine – paradoxal dincolo de interesul pragmatic pentru profit al companiei.

A trecut deja o lună de la ultima ediţie a Galei Societăţii Civile. Au trecut zece ani de când, an de an, ne întâlnim și îi admirăm pe cei care nu promit nimic, dar fac mult. Sunt reprezentanţii organizaţiilor care nu caută profit financiar, dar urmăresc zi de zi să facă fapte bune – să rezolve probleme sau să profite de oportunităţi care pot face viaţa românilor mai bună.

Vă propun să îi cunoașteţi pe cei care reprezintă organizaţiile al căror obiectiv este profitul financiar.

La o privire de ansamblu, sunt cei care stau peste program ca să câștige la final de an un salariu mai bun făcându-i pe români să consume mai mult sau mai scump. Sunt cei care folosesc resurse (naturale și umane) pentru a obţine venituri mai mari în conturile acţionarilor din companiile care i-au angajat.

La o privire mai atentă însă, observăm că cei care își propun rezultate financiare sunt cei care contribuie la bugetul local și asigură resurse financiare pentru servicii publice (sănătate, educaţie, infrastructură etc). Tot ei sunt cei care asigură locuri de muncă, locuri de muncă care prin taxele plătite la stat generează bugetele pentru servicii sociale și de sănătate.

Sunt cei care promit și fac ca statul să dispună de resursele și premisele necesare pentru o Românie mai bună.

De asemenea, sunt cei care au preluat unităţi de producţie din perioada comunistă. Fabrici sau sisteme de producţie care au fost cumpărate la pachet cu poluări istorice sau sisteme

de producţie foarte poluante, dar care și-au asumat benevol rezolvarea acestor probleme și, în mare măsură, au făcut-o.

Sunt cei care împreună cu acţionarii și managerii lor au decis să promită că sunt responsabili atât faţă de mediul înconjurător, faţă de angajaţii lor, faţă de clienţi, consumatori și furnizori, cât și faţă de comunităţile care îi găzduiesc și le permit să își desfășoare activitatea.

Cei pe care îi veţi cunoaște în paginile următoare sunt cei care promit că reprezintă companiile RESPONSABILE din România și care pot fi trași la răspundere de noi – publicul larg – dacă nu își respectă promisiunea.

Nu promit multe, dar își asumă public promisiunile făcute.

Coordonatorii de responsabilitate socială sunt profesioniști care nu au urmat cursurile vreunei universităţi de management responsabil/sustenabil, dar au promis managerilor care i-au angajat și mandatat că vor veghea asupra gradului de responsabilitate pe care compania îl manifestă în relaţie cu fiecare public. Cei mai mulţi dintre ei și-au convins managerii și acţionarii că trebuie să adopte un sistem de management responsabil.

Ei coordonează proiectele prin care organizaţiile lor sau produsele și serviciile pe care le vând, se diferenţiază de concurenţă prin fapte bune – mai puţin prin preţuri scăzute sau rezultate financiare puternice.

Who’s Who CSR este un proiect

01

02

03

04

05

07

08

09

10

11

06

12

campania "Fii inteligent, nu fi violent", "Parlamentul Tinerilor", "Să construim case!".

13 Anca Lupu – Specialist relaţii publice Antibiotice SA

Anca Lupu este responsabilă cu programele privind protecţia mediului înconjurător realizate în cadrul companiei Antibiotice S.A. Cu peste zece ani de experienţă în comunicare și relaţii publice, Anca Lupu a profesat în organizaţii neguvernamentale, fundaţii, media și consultanţă.

13

14

15

16

06 Alina Pavel – CSR Officer Orange România

După o experienţă de cinci ani în domeniul relaţiilor publice, a preluat funcţia CSR Officer în cadrul Orange România, unde dezvoltă și implementează programe de responsabilitate socială în linie cu strategia de business a companiei.

07 Alina Tudor – Team leader Corporate Programs OMV Petrom SA

Alina Tudor coordonează platforma online "Ţara lui Andrei" și asigură project managementul proiectelor desfășurate sub umbrela "Ţara lui Andrei" (Plantările din Ţara lui Andrei, Școala lui Andrei, competiţia de proiecte din Ţara lui Andrei).

17

18

01 Adina Costea – Responsabil Comunicare SNTGN Transgaz SA Mediaș

Lucrează în compania Transgaz din 1993, iar din 2006 face parte din Compartimentul comunicare și relaţii publice. Începând cu 2010 a coordonat implementarea proiectelor CSR prin care compania investește în protecţie socială – beneficiarii direcţi fiind copiii defavorizaţi.

02 Adina Deaconu – Coordonator PR & Comunicare UPC România

Lucrează în domeniul CSR de patru ani. Principalele proiecte CSR în care a fost implicată sunt: "Digital Zoo", "Crește prin Teatru", "Internet Safety".

03 Adina Ionescu – PR & Brand Builder MOL România

Cu o experienţă de 15 ani în PR, corporate branding, reputation management și CSR, Adina Ionescu este din iulie 2007 PR & Branding Coordinator Oil & gas field. Activitatea sa presupune implicarea în strategie CSR a MOL România și comunicarea acesteia către stakeholderii interni și externi.

04 Adrian Cocan – Director Marketing BGS

Adrian Cocan gestionează activităţile Departamentului de marketing din cadrul BGS. Coordonează proiectele de implicare socială și comunicarea programelor de salvare realizate de Asociaţia BGS pentru dezastre și calamităţi. Are o experienţă de nouă ani în marketing și comunicare.

05 Alina Cristea – Sustainable Development Manager Holcim România SA

Alina Cristea coordonează activitatea CSR în cadrul companiei Holcim România SA. Are expertiză în dezvoltarea durabilă pentru domeniul construcţiilor. De asemenea, este experimentată în dezvoltarea și promovarea tehnologiilor și a produselor sustenabile – atât la nivel naţional, cât și internaţional.

08 Amalia Anghel – Șef Birou Comunicare Corporate GDF SUEZ Energy România

Amalia Anghel stabilește strategia CSR a GDF SUEZ Energy România. Între anii 2006 și 2010, Amalia a fost responsabilă de comunicare pentru GDF SUEZ Energy South-East Europe.

09 Amalia Fodor – CSR Manager Orange România

Amalia Fodor s-a alăturat echipei Orange România în august 2000. Lucrează de 11 ani în domeniul comunicării acumulând experienţă în relaţii publice, responsabilitate socială corporativă și comunicare internă. Ca CSR Manager coordonează diverse programe ale Orange România: programul de responsabilitate socială corporativă, programul de sustenabilitate, corporate citizenship, filantropie, implicarea în comunitate, etică în afaceri și marketing.

14 Anca Nuţă – Director Identitate și Comunicare UniCredit Ţiriac Bank

Anca Nuţă coordonează activităţile de comunicare, evenimente și parteneriate corporate, brand management & corporate marketing și corporate sustainability. Lucrează de aproape zece ani în cadrul băncii, coordonând evenimentele și parteneriatele corporate ale instituţiei financiare și implicându-se cu precădere în dezvoltarea și implementarea programelor CSR și corporate sustainability.

De-a lungul anilor de activitate, Anca a coordonat proiecte importante CSR și corporate sustainability, precum "Cicloteque", "PAVILION - Center for Contemporary Art & Culture", "Gift Matching", "Colţ Verde", "Concursul de Debut literar UniCredit", și a supervizat derularea parteneriatelor cu evenimente culturale de prestigiu, cum ar fi Bienala de Artă Contemporană, Festivalul de film Anonimul sau Festivalul George Enescu. În 2010 a lansat împreună cu echipa de marketing a băncii "Cardul pentru fapte bune", primul card de afinitate social din România în parteneriat cu Unicef, pentru beneficiul direct al maternităţilor din România. Din 2009 coordonează comunicarea parteneriatului UniCredit cu UEFA Champions League în România, iar din 2010 este membru al Boardului PAVILION - Center for Contemporary Art & Culture.

15 Anca Rif – Manager comunicare Teraplast SA

Anca coordonează toate proiectele CSR realizate în cadrul grupului Teraplast. Face parte din echipă din 2008 și coordonează activităţile de comunicare ale companiei (PR, IR, CSR și Comunicare Internă). Începând cu 2011, a preluat activităţile de comunicare la nivel de Grup Teraplast.

10 Ana Maria Gate – Marketing manager La Fântâna

Cu o vechime de 10 ani în cadrul companiei La Fântâna, începând cu 2012, Ana Gate a preluat dezvoltarea proiectului "Economisești, zâmbești, salvezi!". Din această poziţie, realizează strategia CSR a companiei punând accent pe programele de comunicare în vederea reducerii consumului de energie.

16 Andra Samson – Head of Communications Alexandrion Grup România și Fundaţia Alexandrion

Andra se ocupă de dezvoltarea și formularea strategiilor de responsabilitate socială ale Grupului Alexandrion și ale Fundaţiei Alexandrion în România. Are peste cinci ani experienţă de derulare intensivă a campaniilor integrate pentru dezvoltarea programelor comunitare, implicare socială, voluntariat și proiecte de dezvoltare durabilă. De peste 15 ani lucrează în comunicare strategică corporativă, CSR, management de reputaţie, comunicare internă & externă, advocacy, public affairs, branding corporativ.

11 Anca Elena Amariei – PR & Events Coordinator Germanos Telecom România

Anca Elena Amariei coordonează și implementează proiectele de sponsorizare și programele de responsabilitate socială ale companiei Germanos. Anca este absolventă a Facultăţii de Litere – specializarea Comunicare și Relaţii Publice din cadrul Universităţii din București.

17 Andreea Manole – Colleague Communications and Patient Advocacy Coordinator Pfizer România

Andreea este interfaţa cu organizaţiile și asociaţiile cu care Pfizer este partener în iniţiativele CSR și coordonează implementarea acestora la nivel local. Înainte de a se alătura echipei Pfizer, în 2006, Andreea a fost implicată într-o serie de activităţi de voluntariat.

12 Anca Crahmaliuc – Marketing&Communication Manager SIVECO România

Anca Crahmaliuc lucrează din 2002 în cadrul SIVECO, unde coordonează activităţile de marketing și de comunicare și se ocupă de implementarea acţiunilor CSR ale companiei.

Printre principalele proiecte coordonate se numără "Academia SIVECO", ". Campion", "Să învăţăm, să învăţăm",

18 Andreea Pâslaru – Sustainable Development and Alcohol Specialist Ursus Breweries

Andreea coordonează activităţile de comunicare și responsabilitate socială ale companiei atât în mediul online, cât și offline. Are o experienţă de peste doi ani în crearea și implementarea proiectelor de comunicare și responsabilitate socială.

Numărul 06 — 079

Premiul I – Servicii de Asisten]` social` Proiect – Centru de interven]ie timpurie pentru copilul cu dizabilit`]i, Funda]ia Inim` de Copil Foto – Claudiu Popescu Numărul 06 — 089

Premiul I – Incluziune social` Proiect – {coala diversit`]ii- sectorul 5, promotor al educa]iei incluzive [i non discrimin`rii în [coal`, Asocia]ia Sfântul Stelian Foto – Roald Aron 090 — Numărul 06

Premiul I – Comportament civic [i Participare public` Premiul I – Programe Proiect – Hospice la Bucharest International Marathon, Hospice Casa Speran]ei Foto – Andrei Pungovschi Numărul 06 — 093

Premiul I – Educa]ie, Înv`]`mânt, Cercetare Premiul pentru Proiecte [i campanii de CSR Proiect – Carrefour pentru Fiecare Copil în Gr`dini]`, Asocia]ia Ovidiu Ro Foto – Daniel Vr`bioiu Numărul 06 — 097

Comunicare

Profil de Facebook: din fa}~ frumos {i zâmbitor, din spate frustrat {i stresat Raluca Bătănoiu

Text

Când mi-am felicitat o prietenă că, în actuala criză financiară, când toţi sunt daţi afară, ea a reușit să își găsească un nou job, mai bine plătit și pe o poziţie mai bună decât înainte, ea mi-a răspuns mai degrabă bosumflată: "Da, mulţumesc, însă din păcate numai 102 — Numărul 06

două persoane au dat «Like» la noul meu status pe Facebook unde anunţam că mi-am schimbat serviciul. Foștii mei colegi m-au pus acum pe profil limitat, iar la noul job o să am mai puţine zile de concediu și deci mai puţine poze de pus online".

Prietena mea nu este de felul ei o persoană negativistă. Sau poate nu era. Faptul că taman acum, când ar trebui să fie mai bucuroasă decât oricând, ea este nemulţumită, m-a îngrijorat. Abia a doua zi când am intrat pe Facebook și m-am uitat în dreapta și în stânga la ce mai fac ceilalţi prieteni ai mei din lumea virtuală, am înţeles-o. Și aproape că m-am bosumflat și eu.

Peste tot numai poze cu oameni fericiţi, frumoși, zâmbind și călătorind prin toate părţile lumii, unde eu probabil nu o să ajung niciodată. Unii fac deltaplan, alţii bungeejumping, am o prietenă care s-a dus în Antarctica, iar un coleg de serviciu a plecat un an să exploreze Australia. Aproape că mă frustrez singură când îmi dau seama că nu pot să ţin pasul cu toate noutăţile de pe Facebook și nu știu atât de multe, încât să fiu în stare să îmi dau cu părerea despre tot ce se întâmplă în lume și să accesez toate link-urile pe care prietenii le recomandă. De multe ori articolele sunt prea lungi și rămân cu paginile

minimizate pe ecran, fără să am timp să le parcurg pe toate.

Mulţi pun videoclipuri cu muzica pe care o fac, ori dansând în cluburi de care eu nu am auzit, ori luând parte la diverse evenimente la care aș vrea și eu să merg, dar nu am timp.

De multe ori excursiile lor atât de exotice sunt redate în poze artistice ce îmi amintesc că eu nu am avut niciodată talent fotografic. Mereu când mă uit la pozele altora mi se pare că viaţa mea este așa ternă, lipsită de aventură în comparaţie cu a lor.

Din fericire nu sunt singura în situaţia aceasta. Facebook-ul este o reţea socială cu deja 900 de milioane de membri, conform unui studiu publicat în mai de "New York Times". În prezent se fac o mulţime de studii despre influenţa acestor reţele ce aproape că ne impun să facem parte din ele. Efectul primar este cel al îmbogăţirii capitalului social, fiindcă ne ajută să ne (men)ţinem în contact cu prietenii și mai ales să îi înmulţim; dacă azi, de exemplu, am cunoscut pe cineva la o petrecere și am uitat să ne dăm numărul de telefon, mâine, doar amintindu-mi numele pot să (re)găsesc persoana respectivă în spaţiul virtual. Astfel ne mărim reţeaua socială, activ, pentru că rămânem în legătură cu o mulţime de oameni, ne putem informa despre ei, îi putem vedea în poze, le putem citi statusurile actualizate oricând și cu orice frecvenţă. În plus, opţiunea de a comenta ceva, la orice, ne face să ne simţim importanţi, avem ceva de spus, spunem, toată lumea vede, reacţionează sau nu, însă noi ne-am făcut cunoscută opinia.

Un studiu al universităţii de stat din Michigan, realizat în 2007, pe 283 de studenţi, a ajuns la concluzia că Facebook-ul și în general reţelele sociale (vezi Twitter, My Space) ne fac să ne simţim mai bine cu noi înșine când vedem câţi prieteni avem, fie ei și virtuali, dar faţă de care ne putem face remarcaţi așa cum vrem noi.

Istoria lui Mark Zuckerberg, care în 2004 a iniţiat o platformă socială prin care informaţia să circule mai ușor între rezidenţii căminului de la Harvard, dintre care făcea parte, se știe foarte bine. Ideea studentului de 19 ani s-a dovedit genială. Povestea lui e deja cunoscută, citită sau văzută în filmul "Reţeaua Socială", care arată cum Facebook s-a dezvoltat și răspândit atât de mult încât la nivel global nici nu mai poate fi comparat cu alte reţele sociale, pentru că a ajuns să fie comparat cu însuși internetul. Conform unui studiu recent publicat în "Intelligent Life", la fiecare 60 de secunde din șapte minute petrecute online, oriunde în nume, cineva este pe Facebook. "Facebook-ul este un internet în interiorul internetului", spune Robert Lane Greene, autorul articolului.

Dimineaţa, cititul ziarului online poate fi înlocuit cu intratul pe Facebook, de vreme ce o mulţime de prieteni postează link-uri către cele mai importante evenimente, pe care ar trebui să le știi din motive de socializare.

Poșta electronică poate fi și ea înlocuită cu

mesajele de pe Facebook, mai ales dacă nu ai un e-mail profesional care te leagă de serviciu și vrei doar să comunici cu prietenii tăi. Iar dacă înainte, când voiam să aflăm mai multe despre cineva, scriam numele în Google și ne bazam pe acest motor de căutare, acum putem să facem același lucru pe Facebook.

S-ar putea ca acea persoană să aibă profil de Facebook, să îi vedem prietenii și poza de profil, în caz că nu este unul restricţionat celor din afară. Dacă nu, Facebook-ul ne va arata ce informaţii online deţine Google despre aceeași personă.

Cum a ajuns însă Facebook-ul să ne deprime, să ne ghideze emoţiile și reacţiile în funcţie de ceilalţi pe care nu îi vedem faţă în faţă, dar a căror prezenţă o simţim mereu în lumea virtuală, rămâne o întrebare validă. Însă nu una fără răspuns. Cazul prietenei mele nu este unic.

Un studiu de anul trecut realizat de universitatea de stat din California, condus de Larry Rosen, arată că Facebook-ul creează anxietate în rândul tinerilor. La aceeași concluzie a ajuns și echipa de psihologi de la Universitatea Napier din Edinburgh, care susţine că reţelele sociale pot avea efecte negative. Realizat în 2011 pe 200 de studenţi, studiul arată că cei care au profil pe Facebook au nevoie să fie în contact cu lumea, să facă parte dintr-o reţea din care toţi ceilalţi fac parte, unde se schimbă informaţii, se arată poze și videoclipuri și fiecare spune și arată ce mai face. Cercetătorii de la universitatea scoţiană spun că stresul și anxietatea membrilor Facebook sunt cauzate de obligaţia de a fi mereu online, de a afla și de a te informa, de a-ţi da cu părerea și de a arăta că ai ceva de spus în spaţiul virtual, precum și de cererile de prietenie pe care majoritatea nu le poate refuza. Kathy Charles, cea care a condus acest studiu, a menţionat că tocmai persoanele cu o mulţime de contacte, cele care investesc timp și energie în a fi online și a se informa despre ce se mai întâmplă în spaţiul iniţiat de Zuckerberg, sunt cele care sunt predispuse stresului. Charles este de părere că unul din motive este sentimentul utilizatorilor Facebook că, cu cât au mai mulţi prieteni în reţea, cu atât trebuie să dovedească mai multe, să posteze mai multe poze, mai multe statusuri. "Este ca un mini canal de știri despre tine. Cu cât ai mai mulţi prieteni, cu atât simţi că ai o audienţă mai mare, că ești o mini celebritate și astfel simţi obligaţia de a oferi ceva în schimb", a mai spus Kathy Charles.

Daniel Donahoo, cercetător și autor de cărţi despre educaţie și tehnologie, susţine că dacă ești obsedat să fii pe placul oamenilor și să eviţi conflicte sau divergenţe, Facebook-ul este un blestem binecuvântat.

"Mă ajută să îmi abordez ego-ul fragil reconstruindu-l într-o versiune extrovertită a introvertitului din mine, dar în același timp îmi dă posibilitatea de a critica mereu și de a crea anxietate", scrie Donahoo în Huffington Post. Acesta menţionează că Facebook-ul

creează o anumită preocupare internă pe care involuntar o lași să se dezvolte, fără să permiţi cuiva să o vadă, dar tu continuând să te lupţi cu ea. "Te preocupi de ce crede lumea despre tine și cauţi să îţi reamintești cine ești, încercând disperat să îţi dovedești valoarea atât ţie cât și celorlalţi".

Raţional, cu toţii suntem de acord că Facebook-ul nu reprezintă viaţa reală, că termenul de prieten și-a pierdut valoarea și a înlocuit termenul de contact, că paginile de profil sunt doar creaţii personale, cu poze bine alese și de multe ori corectate, iar urările de "La Mulţi Ani" de pe peretele Facebook nu pot înlocui îmbrăţișarea unui prieten care te felicită la faţa locului. Însă Andrew Bosworth, inginer la sediul din Sillicon Valley, California, este de părere că Facebook poate recrea realitatea, cu oameni care se redescoperă unii pe ceilalţi și văd că grijile sau eșecurile prietenilor (de cele mai multe ori vizibile în statusurile acestora) sunt de fapt ceva normal. În plus, fiecare poate sări astfel în ajutorul celuilalt.

Bosworth are dreptate când vine vorba de faptul că empatia este unul din efectele Facebook. Larry Rosen susţine și el faptul că postarea link-urilor cu informaţii despre diverse campanii îndeamnă utilizatorii să ia măsuri, transformând Facebook-ul într-un megafon global. În plus, Facebook-ul este totodată instrumentul cel mai la îndemână pentru a spune ceva lumii întregi, după cum notează și David Kirckpatrick în cartea sa "The Facebook Effect" din 2010 (publicată în 2011 în limba română, la editura Philobia). Însă ce să spui exact și cum să spui, fără să superi pe nimeni, să fii tu însuţi și să rămâi "politically correct" este preocuparea fiecăruia, de unde derivă și stresul. Totodată cititul statusurilor optimiste actualizate și de câteva ori pe zi creează frustrarea cititorului utilizator, forţându-l mereu să se compare cu ce vede la ceilalţi. Astfel se creează un fel de competiţie internă care duce la anxietatea despre care vorbeau studiile din California și Edinburgh. Exemplu în sensul acesta este chiar prietena mea, pe care am menţionat-o la început.

La un moment dat am decis împreună să renunţăm la Facebook, așa, simplu, de pe o zi pe alta. Dar, trebuie să recunosc, nu am reușit.

Nici măcar eu, care luasem decizia mai mult ca să o îndemn pe ea. Îmi lipseau știrile acelea care îmi spuneau ce mai fac prietenii mei de peste hotare, cum arată Australia din ochii colegului care încă e la antipozi explorând-o, ce articole mai recomandă prietenii mei din Grecia.

Daniel Donahoo este de părere că lumea digitală este lipsită de emoţie, în timp ce emoţia dă viaţă reţelelor sociale, care sunt ca o injecţie chimică, ce te fac fie euforic, fie deprimat, fie amândouă în același timp. "Așa că nu o să renunţ!", a fost rezoluţia lui, hotărât în schimb să își modereze timpul petrecut pe Facebook cel puţin pentru bunăstarea psihicului său în actuala eră digitală.

Numărul 06 — 103

104 — Numărul 06

tea TIME

Jurnalul unei str`zi-vacan]` // Hala Matache // Casa orchestr` // nostalgie de Bucure[ti

Design-dialog // obiecte remixate [i reimaginate de referin]e culturale // drumul modei din Armenia pân` în Danemarca

Cum s` strângi puncte de relaxare // vacan]e altfel // ce faci dac` nu po]i s` stai zece zile pe [ezlong, cu ochii în soare

Cum recuper`m ora[ele// opera]iuni de salvare urban` // despre idila cu automobilul

{apte zile de teatru pe pâine // la Alexandria e frumos pe timp de Ideo Ideis // fantasme, proiecte, talent Numărul 06 — 105

110 — Numărul 06

Dacă sutele de zile petrecute la birou nu ne trădează aproape niciodată adevăratele trăsături, scurtele săptămâni de vacanţă vorbesc mult mai mult despre cine suntem.

Fiecare acumulează puncte-relaxare și puncte-fericire după un alt program, pe străzile altor orașe și la mesele unor restaurante mai

diferite chiar și decât specificul lor.

Am adunat idei pe care le-am da oricând prietenilor noștri și locuri unde ne-am duce vara asta și le-am împărţit în cinci categorii de vacanţe: artistice, în aer liber, copilăroase, cu accent pe design și muzicale.

Dosar realizat de

Maria neneciu și irina florea

Numărul 06 — 111

Arta Vacan}ei Dacă nu poţi să stai zece zile pe un șezlong uitându-te la valuri și ai prefera să te uiţi la o instalaţie modernă sau să cinezi în compania unor tablouri celebre, îţi propunem să te uiţi pe lista evenimentelor și expoziţiilor din acest sezon și abia apoi să îţi alegi o destinaţie de vacanţă.

Nici o Londra fără TATE Până pe 9 septembrie, la Tate Modern (www.tate.org.uk), ai ocazia să vezi una dintre cele mai reușite și, se zvonește, mai scumpe expoziţii de artă modernă și contemporană din lume: Damien Hirst, o încununare a întregii opere a rebelului artist britanic.

Aceasta cuprinde și deja celebra operă "The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living" din 2001, în care artistul a introdus un rechin într-un acvariu imens, umplut cu formol, și a schimbat arta contemporană pentru totdeauna. O expoziţie impecabilă, care trebuie văzută sau, cu alte cuvinte, cum să cheltuiești cel mai bine 14 lire. Și tot la Tate s-a lansat recent, sub sloganul Art in Action, The Tank, prima galerie a unui muzeu dedicată exclusiv artei live.

Cu un line-up impresionant și cu foarte multe show-uri gratuite, noul spaţiu de la Tate merită cu siguranţă o vizită. Și, bineînţeles, să nu uiţi de magazinele de la parterul muzeului.

ArtBreak Hotel În materie de hoteluri cu arta în sânge există un singur campion: Hotel La Colombe d’OR (www.la-colombe-dor. com) din Saint-Paul de Venece, sudul Franţei. Este un hotel de familie, și nu orice familie, ci una care i-a avut ca invitaţi pe Miró, Matisse, Calder, Chagal sau Picasso, mulţi dintre aceștia plătindu-și cazarea cu... operele lor, care se găsesc și acum pe pereţii 112 — Numărul 06

01

02

03

camerelor. Cele 14 camere unice și 11 apartamente nu s-au schimbat prea mult de atunci, atmosfera este unică, autentică și specifică regiunii. Costul unei camere pornește de la 280 €/ noapte, dar este ca și cum ai dormi într-un muzeu, experienţă ce merită încercată. Dacă prefrei Anglia, trebuie să dormi o noapte la Broomhill Art Hotel (www.broomhillart.co.uk), care are o grădină suprarealistă, plină de sculpturi gigantice. În Berlin nu poţi să mergi fără să faci o vizită celui mai curajos hotel din lume, deja celebrul Propeller Island City Lodge (www.propeller-island.com),

04

11

recent renovatul Palat Tokyo, alături de alte locaţii din Paris. Sub conceptul "Proximitate intensă", expoziţiile de anul acesta investighează ce înseamnă să fii un artist activ în ziua de azi (în contextul globalizării și al diversificării scenei artistice franceze) și abordează noţiunile de aproape-departe.

Inspirată de figuri remarcabile ale sociologiei și etnografiei din sec. XX, precum Claude Levi-Strauss, Marcel Mauss, Michel Leiris sau Marcel Griaule, trienala exploatează nodurile în care se intersectează arta cu etnografia, din dorinţa de a muta atenţia de pe spaţiul naţional pe cel artistic, fără graniţe.

Intrarea la expoziţii costă 8 €, dar îţi recomand să-ţi iei și ghid, pentru numai 4 € în plus.

114 — Numărul 06

12

13

15

14

Var~, valuri, vânt Campinguri olandeze cu peisaj românesc Tavan cu stele, aer proaspăt cu parfum de rouă, zile nesfârșite de vacanţă. Nu e nevoie de hoteluri sofisticate sau de locuri aflate la distanţe de mii de kilometri. E de ajuns un cort și un loc de campat cu toate facilităţile la îndemână. Nu strică niciodată și o poveste a locului, care să te facă să îţi trimiţi și prietenii acolo. În ultimele luni am testat câteva campinguri cu aer european din România.

Toate sunt ţinute de olandezi care s-au mutat aici și care, în cele mai multe cazuri, au cumpărat case cu istorie din Ardeal, le-au recondiţionat și transformat în destinaţii de vacanţă pentru rulotele cu plante în ghiveci și oale venite din nordul Europei.

Pe lista de favorite este La Curtea Richvini (www.lacurtearichis.eu), foarte aproape de Biertan. În afara sezonului ai șanse să ai toată curtea atent îngrijită doar pentru cortul tău.

Richiș este un sat mic cu două cârciumi, pline de când încep să cânte cocoșii, subiect sigur pentru pasionaţii de fotografie. Cât despre Biertan, dacă nu o știţi deja, mergeţi să vedeţi biserica fortificată.

Pentru împrejurimile Sovatei, pline de pensiuni nefericite, aș recomanda un camping mare, pe malul apei, aproape de o păstrăvărie, Mustang Camping (www. mustangcamping.ro). Este peste gard de Nomad Camp (www.nomadcamp.eu), unde, deși nu te-ai aștepta, poţi mânca un moelleux au chocolat perfect și te poţi bucura de micul spa în aer liber.

Dacă ai drum spre Oradea, caută Spinuș, unde poţi alege un loc la soare, sau unul la umbra copacilor, în Camping Vineyard.

Povestea locului este că, din activitatea campingului, managementul sprijină și activităţile caritabile ale Fundaţiei Lidia.

Poţi folosi pretextul vacanţei în aer liber pentru a descoperi noi oportunităţi de shopping: zeci de gadgeturi, hamace și, desigur, corturi cu vino-ncoa. Începe de pe www.fieldcandy.com.

116 — Numărul 06

01

02

04

03

Vacanţe pe bicicletă Probabil una dintre vacanţele mele cele mai frumoase a fost cea de patru zile pe bicicletă, în jurul insulei Bornholm. De atunci caut trasee și destinaţii la fel de spectaculoase, dar și prietenoase pentru un ciclist de ocazie ca mine.

O sursă bună de inspiraţie este www. bikeevents.ro. Pentru un weekend, aș recomanda traseul spre Zimbrăria Neagră,

05

06

01, 02, 03 04 05 06 07 08, 09

(De)sign Dacă primul lucru la care te uiţi când intri într-un bar sunt scaunele, îngăduiește-ţi o vacanţă în care să te bucuri de expoziţii, restaurante cochete, concerte și locuri cu stil. Și orice destinaţie ai alege pentru vara asta, suntem siguri că vei găsi acolo mici fericiri și pentru pasionatul de design din tine.

Capitala Designului Helsinki este anul acesta capitala designului la nivel internaţional (www. wdchelsinki2012.fi), o destinaţie perfectă pentru o vacanţă relaxantă, cu plimbări lungi prin muzee și expoziţii dedicate designului nordic, cu priviri și mai lungi în faţa vitrinelor pline de "bunătăţuri" cu patru picioare sau manșete. Nu trebuie să ratezi Piaţa de Design finlandez și Pavilionul, inima capitalei designului, aflat fix între Muzeul Arhitecturii Finlandeze (www.mfa.fi) și Design Museum (www. designmuseum.fi). Aici se proiectează filme, au loc zilnic discuţii și workshopuri cu designeri și arhitecţi de renume internaţional. Trebuie neapărat să faci un tur al districtului Punavuori, renumit pentru magazinele stilate cu haine "nordice", pentru cafenelele amenajate de renumiţi designeri de interior și pentru galeriile de artă de prin colţurile străzilor. Bea o cafea la Café Bar 9, denumit și sufrageria sofisticatului Helsinki (nu ai nevoie de rezervări, preţurile sunt decente, oamenii foarte drăguţi), vizitează Galleria Lokal (www. lokalkatjahagelstam.fi), o cafeneagalerie, în care sunt expuse lunar alte proiecte ale designerilor finlandezi, fă o rundă de shopping la Design Forum Shop (www.designforum.fi/shop) sau la Naked, un nou magazin cu haine-obiect, și respiră adânc aerul unui oraș care și-a câștigat pe merit titlul de capitală a designului.

124 — Numărul 06

01

03

02

Dixon. Tom Dixon Dacă apreciezi designul britanic, cu siguranţă îl iubești pe Tom Dixon (www. tomdixon.net), care și-a deschis un magazin în Portobello Dock, Londra, într-o zonă care oricum trebuie explorată pentru străduţele impecabile, dar mai ales pentru târgurile de antichităţi care au loc aici în fiecare weekend, pe Portobello Road (www. portobelloroad.co.uk). Iar o rundă respectabilă de shopping ar fi ideal să se finalizeze cu o cină la cel mai recent proiect al designerului britanic, restaurantul de la Royal Academy of Arts (www.royalacademy.org.uk).

Acesta este deschis până la ora 18.00, iar în weekend, până la miezul nopţii. Ai grijă însă să îţi faci rezervare din timp (reservations@ra-ra.co.uk). O masă o să te coste în jur de 25 £, iar preţul unei

04

05

Helsinki Capitala Designului Tom Dixon în Portobello Tom Dixon la Royal Academy of Arts Le Corbusier și Jean Genet de la MACBA Hotel Moschino Metrou Napoli

06

08

09

sticle de vin pornește de la 20 £. Enjoy, cum ar spune englezul!

En Construcción Barcelona este o destinaţie ideală pentru cei care apreciază cafenelele cochete și restaurantele bine amenajate, iar dacă ajungi acolo în această vară nu trebuie să ratezi expoziţia Le Corbusier și Jean Genet de la MACBA (Muzeul

de Artă Contemporană din Barcelona(www.macba.cat), o expoziţie care ne invită să reanalizăm viziunile celor doi asupra dezvoltării acestui oraș și confruntarea dintre ideile prezentate în "Macià Plan" a lui Corbusier și The Thief’s Diary, nuvela semnată de Genet. Înainte de a vizita acest muzeu, îţi propun să vizionezi En construcción, documentarul realizat de José Luis Guerín în 2001. Cât despre cazare, cel mai bine ar fi să te orientezi către o cameră la Grand Hotel Central (www. grandhotelcentral.com), care are o piscină cu o priveliște spectaculoasă, către tot orașul, sau la Hotel OMM, realizat de Juli Capella și amenajat de Sandra Tarruella și Isabel López.

La vita e bella Există hoteluri cu multe stele deasupra

07

ușii de la intrare, iar apoi există Hotelul Moschino din Milano (www. maisonmoschino.com), un hotel concept, o poveste suprarealistă despre modă, cu crinoline pe pereţi, o excursie în ţara minunilor, o întâlnire faţă în faţă cu imaginaţia. Camerele sunt tematice, iar costul uneia pleacă de la 235 €/noapte, preţ în care ai inclusă o experienţă haute couture marca Moschino. Să încerci și art spa-ul de aici și să nu ratezi oferta specială de Shopping Therapy. Iar dacă în excursia ta din Italia ajungi cumva și prin Napoli, să faci neapărat o călătorie pe la sau mai degrabă prin staţia de metrou de la Universitatea de aici, care este probabil cea mai "designish" staţie de metrou din lume, de amenajarea ei ocupânduse chiar Karim Rashid, a cărui semnătură este inconfundabilă: pereţii sunt roz, cu mov și cu puţin verde, băncile de așteptare sunt niște instalaţii artistice în toată regula, iar podeaua are sclipici și simboluri futuriste. Proiectul face parte dintr-un curajos program de infrastructură al Primăriei din Napoli, care a inagurat o nouă linie de metrou care va include cinci astfel de staţii artistice, cea a lui Rashid fiind prima dintre ele. Pentru prima dată nu o să ţi se pară că aștepţi prea mult metroul, îţi garantez!

Design cu accent britanic Pe 3 august, la V&A (www.vam.ac.uk) o să fie o seară Utterly Elegant, la care toată lumea va purta cea mai frumoasă, dar și cea mai britanică ţinută din dulap. Dacă te afli în Londra în acea perioadă și ai nevoie de inspiraţie pentru a decide ce vei purta la acest eveniment, vizitează pe timp de zi Numărul 06 — 125

CULTURĂ

CEI {APTE ANI DE ACAS~, DE LA ALEXANDRIA IOANA PîRVU

ADI BULBOACĂ

Text

Foto

Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis s-a născut din poftă, din dorinţă, din sete și din nevoie. Din poftă de teatru, din dorinţa de a face ceva pentru comunitate, din sete de cultură și din nevoia unor tineri de a schimba lumea în care trăiesc. De șapte ani, Andreea Borţun și Alexandru Ion au crescut odată cu festivalul lor, jucându-se de-a imposibilul. Tot ce se întâmplă la Alexandria timp de două săptămâni se învârtește în zona incredibilului: în oraș nu există teatru și nici cinematograf, Ideo Ideis este singurul eveniment cultural care animă orașul de-a lungul anului, piesele se joacă la discotecă, pe scena Casei de Cultură, actorii au între 14 și 19 ani, oamenii mari se transformă în puști și tinerimea se maturizează, nu mai există limite între muncă și joacă, se râde, se dansează, se joacă și se aplaudă. Alexandria devine unul dintre locurile în care se poate vedea teatru viu de cea mai bună calitate, teatru care te emoţionează, teatru memorabil, teatru cu care rămâi.

Povestea Ideo Ideis a ajuns la actul VII și devine din ce în ce mai interesantă…

I-am întebat pe Andi Vasluianu, Marius Manole și Cătălin Ștefănescu, membri în juriu și fani Ideo Ideis, ce merită să știm despre festival, ce oameni animează Alexandria timp de două 128 — Numărul 06

săptămâni, cum au crescut în acești șapte ani de când au fost alături de Ideo Ideis și ce au învăţat de la copiii de acolo.

Toţi mi-au spus, cu vorbe de bine, despre talentele extraordinare pe care le-au văzut în acţiune, despre inocenţa redobândită și despre bucuria de a juca.

Marius Manole Cum e la Alexandria, pe timp de Ideo Ideis? Cum sunt dimineţile, cum sunt serile, cum sunt oamenii? Cum se transformă orașul în spaţiu al întâlnirilor fericite?

Trebuie să îţi mărturisesc ca eu am văzut orașul doar în timpul festivalului.

Mi-e greu să mi-l imaginez altfel… Plin de tineri care mișună ziua și noaptea, care se bucură, cântă, cară decoruri, programează întâlniri, trimit comunicate, participă la workshopuri, visează să fie artiști mari. Adevărul e că-mi place să-mi imaginez ca așa e mereu la Alexandria, ce mă împiedică să visez? De altfel, acesta e unul dintre lucrurile importante pe care le-am învăţat acolo… Să visez!!! Să cred!!!

Ai fost împreună cu ei timp de 5 ani…

Cum a evoluat festivalul?

5 ani??? Cum au trecut? Habar n-am...

Festivalul a crescut în anii ăștia. Trupele sunt din ce în ce mai bune și din ce în ce mai multe, spectacolele sunt de multe ori mai bune decât în teatrele de stat, mulţi actori profesioniști s-au alăturat festivalului, mulţi jurnaliști au cerut să fie prezenţi... Dacă stau să mă gandesc bine, a crescut periculos de mult.

Cum se traduce munca de organizare a unor oameni ce au în fișa de post... pasiunea?

Cred că sunt foarte fericiţi cei care fac parte din organizare. Sigur că munca pe care o fac e îngrozitor de obositoare.

Sigur că a face rost de bani pentru un festival de teatru e aprope imposibil (eu nu știu nici până acum cum reușesc), dar, cu toate astea, de fiecare dată când ne vedem dimineaţa la cafea, li se citește

Design

DESIGN: DIALOG Maria Neneciu

Text Nazik Armenakyan, csegedi magdolna

Foto

Am plecat hotărâţi, am trecut peste câteva hotare, ne-am întors un pic în timp, dar am tras cu ochiul și la viitorul de pe strada din faţă, am întâlnit oameni reali, pasionaţi, ne-am comparat moștenirile, am stabilit roluri și ne-am dat seama că suntem pe drumul cel bun, iar în tot acest timp am lăsat designul să fie dialogul nostru.

Tiv. Și de la capăt Cu ocazia expoziţiei "Drumul Modei", care a avut loc la București, am discutat cu Tony Charalambous, curatorul expoziţiei, despre rolul designului și cum reușește acesta să devină un dialog peste graniţe, un ambasador al valorilor și moștenirilor culturale. Acesta a explicat că designul este de fapt un "limbaj al ochiului" și că astfel obiectul este remixat și reimaginat de referinţele culturale și istoria personală ale fiecăruia. "Moda a devenit o promisiune de schimbare prin purtarea unor mesaje care te recomandă în faţa altora", a mai explicat el.

"Moda și designul în general exploatează legăturile dintre conformism și individualism și reflectă ce se întâmplă într-o societate, fie că vorbim despre ridicarea sau coborârea unui tiv, popularitatea pantalonilor la femei, optimismul sau pesimismul politic, fie de sexualitate, există o strânsă legătură între politică, cultură și modă", a mai completat curatorul londonez.

Expoziţia a reunit designeri din Armenia, România, Cehia, Danemarca, Germania și Marea Britanie, iar aceștia au format cupluri creative și au realizat împreună ţinute moderne, cu influenţe tradiţionale.

"Unul dintre obiectivele intime ale proiectului a fost și acela de a experimenta principiile cocreativităţii, a modului în care o echipă poate produce valoare, nu prin elemente adăugate și «lipite», ci mai ales prin comuniune de idei, prin dezvoltare de inovaţie autentică, la care toţi partenerii participă cu ce au ei mai bun, fără orgoliul limitativ și egotic al «artistului-star». Creaţia colectivă este «locul» unde se întâmplă alt tip de relaţii creativ-umane, bazate pe atitudinea de a se pune în slujba unui bine comun și nu de a folosi comunitatea ca pe 132 — Numărul 06

o platformă de lansare a propriei imagini publice", mi-a explicat Ioana Avram, cea care a coordonat activitatea de creaţie a Andrei Cliţan (România) și a lui Aram Nikolyan (Armenia). Discutând cu Ioana despre motivul pentru care s-a implicat în acest proiect, aceasta mi-a povestit că subiectul o pasionează de mai bine de 35 de ani: "Cred puternic că decantarea și universalizarea valorilor profunde ale omenirii pot face ca lumea noastră să devină un loc mai fericit pentru toţi. Cu cât pluralismul este mai larg, cu atât mai sigur apar și se confirmă esenţele.

Proiectul este unul dintre cele mai complexe și mai umane în care am lucrat", mi-a povestit Ioana Avram.

Cât despre cum a decurs el și ce provocări a întâmpinat, am înţeles imediat de la ea că lucrurile s-au dezvoltat exponenţial, din aproape în aproape, proiectul crescând de la o tematică de conceptualizare a percepţiilor culturale până la sentimente și vibraţii

Drumul Modei – Coordonat la nivel local de Institutul Cultural Român, proiectul este organizat sub egida EUNIC (European Union National Institutes for Culture) de British Council, Centrul Ceh, Goethe-Institut, Institutul Cultural Danez și ICR, în parteneriat cu Armenian Fashion Council; – Echipele care au participat la acest proiect au fost: Aram Nikolyan (Armenia) – Andra Cliţan (România), Christine Avetisyan (Armenia) – Pavel Ivancic (Cehia), Lusine Kostanyan (Armenia) – Geannine Pollazzon (Marea Britanie), Gayane Soghomonyan (Armenia) – Melanie Freier (Germania), Ani Iskandaryan (Armenia) – Ida Gro Christiansen (Danemarca); – Până la sfârșitul anului 2012, colecţia "Drumul Modei", formată din cele 20 de creaţii, urmează să fie itinerată în Germania (iulie), Danemarca (august), Marea Britanie (septembrie) și Cehia (octombrie); – După itinerare, colecţia va fi găzduită permanent de un muzeu de profil din Armenia.

echitabil fiecare designer, să reflecte unicitatea fiecăruia, dar totodată să fie ușor de (de)montat".

Designul acestei expoziţii a evoluat în timp, în urma unui research intens, ajungând să fie influenţat de vechiul joc de șah și de arhitectura futuristă. Aceste influenţe s-au tradus în diagonalele pe care designerii creatori își "jucau" creaţiile, precum niște pioni, și în cadrele metalice care ofereau o strălucire expoziţiei. Acestea aveau și rolul de a evidenţia dialogul dintre designeri și legătura creată "peste graniţe". În cadrul expoziţiei erau inserate și mici elemente care i-au influenţat pe designeri, ca instantanee surprinse în timpul procesului de creaţie.

personale autentice: "Cu siguranţă, acest experiment ne-a transformat pe toţi cei care am participat și sunt convinsă că dincolo de soluţiile creative de modă - indiscutabil de un înalt profesionalism - fiecare am descoperit în noi resurse inedite, perspective nebănuite", mi-a mai explicat ea.

Aram Nikolyan, designerul armean, mi-a mărturist că nu mai lucrase niciodată cu un partener. "A fost o provocare să lucrez cu un alt designer, care are propriul stil, dar cu care trebuia să creez pe aceeași idee, pe o temă dată, și în același timp să păstrăm elementele individuale ale fiecăruia. Proiectul și-a dorit să fie ca un cerc, cu zece părţi individuale, dar care, împreună, formează un tot unitar", a declarat el.

Cât despre provocările de a imagina și de a implementa o expoziţie care trebuie să călătorească prin șase ţări, Tony, curatorul, a recunoscut că a fost o provocare: "Expoziţia trebuia să fie memorabilă, să reprezinte

Designul unui concept Rolul designului și cum reușește el să traducă percepţiile oamenilor sunt aspecte fine, precum o broderie pe o mătase naturală, așa că nu puteam să nu îi rog pe designerii prezenţi la această expoziţie să nu ridice voalul de pe aceste probleme.

Ioana Avram este designer, profesor, doctor în arte cu practică în managementul de modă, în prognoză culturală, în cercetare, inovaţie, educaţie de modă, promotor al conceptului de "știinţe ale modei", autoare a unor concepte și strategii de revigorare a meșteșugurilor tradiţionale prin procedee de design, autoarea unor studii legate de educaţia specifică creativilor angrenaţi productiv în industriile creative (inovare productivă), precum și a unor strategii de eficientizare a sectorului creativ. Întrebând-o cum crede ea că s-a modificat și care este de fapt rolul designului într-o societate care trece printr-un proces de globalizare, ea mi-a povestit că "Moda întotdeauna a fost un canal mediatic care a transgresat graniţele într-un dialog informal."

"Să nu uităm că, de secole, modele și modelele au circulat (și circulă) în Europa, Asia și peste Ocean mai repede și mai eficient decât orice alt mod de exprimare a culturii și civilizaţiei umane, înfluenţând atitudini, Numărul 06 — 133

136 — Numărul 06

ARHITECTURĂ

oameniI RecucerESC ora{ul Ioana Pîrvu

Text

Jan Gehl, arhitectul danez care i-a ajutat pe oameni să recucerească orașe precum Copenhaga, Melbourne sau New York, s-a întors la începutul lui iunie în București, la invitaţia igloo media, pentru a lansa cartea "Orașe pentru oameni", a doua apariţie editorială în limba română, un volum în care se discută necesitatea planificării urbane în funcţie de nevoile umane ale relaţionării cu ceilalţi și ale stimulării perceptive.

Aducând în atenţie elemente ce ţin de domeniile psihologiei, antropologiei și sociologiei, Jan Gehl critică ideologiile moderniste ale infrastructurii orientate înspre funcţionalitate și eficienţă, trasate de-a lungul unor scopuri financiare, și încurajează reîndreptarea scopului orașelor către beneficiarul principal: omul. jos până în 2015). Și la New York au închis Broadway-ul și Times Square-ul pentru mașini și le-au redat oamenilor. Vorba lui Frank Sinatra, "if you can make it here, you can make it anywhere".

Copenhaga, un inginer de trafic și-a dat seama că dacă ai aglomeraţie în trafic, de obicei adaugi o bandă, se eliberează traficul trei luni, după care se aglomerează mai mult. Dar, dacă scoţi o bandă, se aglomerează foarte tare trei săptămâni după care se eliberează, când lumea își dă seama că nu mai poate merge pe acolo.

Așa a devenit Copenhaga unul dintre cele mai prietenoase orașe din lume cu mediul, cu pietonii și cu bicicliștii (are o reţea completă de piste de biciclete, există semafoare pentru biciclete, poţi transporta bicicleta cu taxiul și în metrou, iar autorităţile își propun în continuare ca toată lumea să meargă cu 20% mai mult pe

Primii pași ai reformei urbane Bucureștiul este un oraș frumos, marcat însă de dezechilibre de toate felurile: tendinţe contradictorii, decizii nefericite, agresiuni repetate asupra ţesutului urban, dezvoltare scăpată de sub control. Un oraș mare, plin de mașini și de oameni care își fac loc printre mașini. Trăim după moda veche, cine reușește să parcheze mașina cât mai aproape de ușa cafenelei e cel mai șmecher. Problemele pe care le avem aici sunt specifice tuturor orașelor est-europene. Polonia, Ţările Baltice, Cehia, Slovenia sau Serbia, în toate aceste ţări, din cauza accesului redus la automobil de până în 1990, a urmat o explozie a mașinilor, o epidemie, cu impact major asupra traficului și vieţii urbane. Acesta este și punctul de plecare al cărţii "Orașe pentru oameni", iar Jan Gehl prezintă evoluţia spaţiului urban de la invazia mașinilor: "În anii ’60, existau două paradigme", Numărul 06 — 137

Foto: Asociaţia Bucureștiul meu drag, igloo media

Prin anii ’50, nu exista planificare, arhitecţii se uitau din avion la o anumită zonă și stabileau de sus ce ar merge construit și construiau cât puteau, nu luau în calcul factorul uman. Apoi a venit vremea invaziei mașinilor, iar constructorii au încercat să facă mașinile fericite, în detrimentul oamenilor. În zilele noastre are loc "recucerirea orașelor" de către oameni. Se întâmplă deja în Copenhaga, Barcelona, Lyon, Strasbourg, Bogota, New York, Melbourne. În primul rând, s-a îmbunătăţit calitatea transportului în comun. Administraţiile și-au dat seama că dacă au mai multe drumuri, au mai multe mașini: dacă reduc cu 20% benzile, reduc și traficul cu 20%. În San Francisco a avut loc în urmă cu ceva ani un mare cutremur, în urma căruia s-a distrus o autostradă foarte importantă și toată lumea credea că asta înseamnă sfârșitul orașului. Dar soluţii s-au găsit de la sine, oamenii mergeau mai mult cu metroul sau cu autobuzul, mașinile aveau rute ocolitoare, până la urmă nici nu au mai reconstruit auostrada. Și în Seul au desfiinţat o autostradă care fusese construită peste un râu, au refăcut spaţiile verzi și au dat zona înapoi oamenilor. În

Design

Mixul perfect între design {i inginerie Ioana Pîrvu

Text Tom Kirkpatrick

Foto

"Designul" este un cuvânt pe care, acum 15-20 de ani, nu foarte mulţi oameni îl foloseau. Acum îl rostim cel puţin o dată pe zi, fie că vorbim despre o pereche de pantofi, o copertă de carte, o cafenea, un scaun, fie de o mașină. Ne întrebăm mereu ce stă în spatele unui produs frumos ambalat, câţi oameni au șlefuit imaginea lui, câţi ani de muncă, planuri și compromisuri, puși cap la cap, constituie reţeta unui produs care să impresioneze și să nu trădeze valorile etichetei pe care o poartă. În primăvară, cu ocazia lansării BMW Seria 6 Gran Coupe, am avut ocazia să vorbesc câte în lună și în stele cu Jochen Paesen, unul dintre designerii de interior BMW. Am aflat despre procesul creativ prin care o schiţă se transformă într-un rege al șoselelor, am luat la bani mărunţi fiecare părticică de mașină, am vorbit despre culori și despre cusături și am aflat ca la BMW nu există rabat la creativitate și că oamenii cu viziune sunt încurajaţi să 142 — Numărul 06

își încalce limitele și să spună, din creion și talent, povești cu happy-end.

Care a fost sursa de inspiraţie în designul acestui model? Care sunt principiile de design ce stau la baza Gran Coupe Seria 6?

Jochen Paesen: În cazul acestei mașini a fost apa, fluiditatea. Inspiraţia a venit de la designul unei bărci, de la liniile unduite.

Dar, în general, inspiraţia poate veni de oriunde, de la cel mai mic lucru sau chiar de la o clădire. Ideile variază, dar în acest caz a fost vorba de apă, combinată cu o abordare elegantă. Mai mult, am încercat să inserăm niște elemente pe care oamenii să le descopere și să le perceapă mai târziu, la al doilea, la al patrulea drum.

La BMW Seria 6 Gran Coupe, sunt câteva linii pe capotă care nu sunt observabile la prima vedere. Designul exterior este conturat doar de două linii, însă ceea ce se întamplă între aceste două linii este foarte complex. Ideea e să faci șoferul să

Jochen s-a născut în Belgia și a locuit, pe rând, în Africa de Sud, Franţa, Anglia, Olanda, și în prezent, în Germania. A studiat la Universitatea Coventry, în Anglia, apoi la Royal College of Art, timp de doi ani. Înainte de a se angaja la BMW, în 2006, a lucrat timp de cinci ani la Volkswagen. Primul proiect la care a lucrat în BMW a fost designul Seria 6, împreună cu designerul principal Christian Bauer. Jochen a desenat și interiorul conceptului BMW Vision EfficientDynamics și pe cel pentru BMW Seria 6 Cabrio.

vede cel mai bine când ușile sunt închise și se continuă foarte frumos una cu alta.

Spune-mi mai mult despre orientarea către șofer la această mașină. Știu că este o amprentă a designului BMW. Cum a fost ea exprimată la modelul Coupe?

JP: Orientarea către șofer se observă cel mai bine când stai la volan: poţi vedea liniile creând o mișcare fluidă, ce îţi dă senzaţia că înaintezi, îţi indică direcţia înspre care mergi.

Ce-mi place foarte mult la acest model e că principiul funcţionează atât la exterior, cât și la interior și că, dacă vezi o parte a mașinii, știi că aparţine celeilalte părţi, căci toate liniile au oarecum aceeași abordare.

se îndrăgostească din nou și din nou de mașină.

Eleganţă, sportivitate, lux - toate elementele astea se regăsesc și se mixează foarte bine în interiorul acestei mașini. Spune-mi despre principalele caracteristici ale noului Gran Coupe, în ceea ce privește designul interior.

JP: In primul rând, a fost extrem de important să facem ca liniile exterioare să se continue și la interior. Când stai în mașină, liniile care vin dinspre partea frontală a mașinii trec și în interior. Așadar, a fost foarte important să dăm această senzaţie de "curgere", de libertate. Acesta e primul lucru important care trebuie observat cu ușile închise, legătura dintre exterior și interior.

Când deschidem portiera și urcăm în mașină, ce e important de observat sunt materialele foarte luxoase. De exemplu cusăturile în nuanţe contrastante, care accentuează calitatea materialelor, sau combinaţia de culori în două tonuri. A fost foarte important să obţinem orientarea către șofer, pentru BMW acest element este extrem de important. Am vrut, totodată, să creăm

orientarea către pasager – căci dacă există doar orientare către șofer, pasagerul simte că e lăsat singur în cabină, și atunci, ca să evităm acest sentiment, a fost foarte important să avem linii unduitoare, bine realizate și elegante, care imprimă mișcarea de curgere, de înaintare. Obţinem, așadar, orientarea către șofer, fără a exclude însă pasagerul din dreapta. Tot în poziţia șoferului se observă cum am încercat să menţinem un sentiment de orizontalitate, cum am încercat să "întindem" liniile – am făcut asta și la interior, și la exterior – suprafeţele sunt line și conferă impresia unui aspect elegant și stabil. A fost important și să diferenţiem zona șoferului de cea a pasagerului, diferenţiere care să păstreze totuși o zonă elegantă, curată, frumoasă. În ceea ce privește ușile, aici am aplicat tehnica de layering, în sensul că avem volume dispuse unul peste altul. Ușile au fost inspirate de vele: când privești o barcă cu pânze pe apă și te uiti la velele umflate de vânt, observi că au o formă foarte frumoasă. La fel și aici, iar acest lucru se

Cum se desfășoară procesul de creaţie a unui BMW? JP: Tot procesul prin care o mașină se construiește durează cam patru ani. În timpul acestui proces extrem de complex, ideea originală este revizuită și adaptată.

După ce sute de schiţe și propuneri au fost studiate, cele mai bune patru sau cinci sunt modelate în lut pentru a fi supuse vizionării de către consiliul director al companiei.

Designerii lucrează îndeaproape cu inginerii din sectoarele dezvoltării și producţiei, cu modelatori și specialiști in ergonomie.

Proiectarea unei noi mașini presupune reconcilierea între exprimarea personală și realitatea pieţei.

Cum evoluează dialogul între echipa de design și oamenii de marketing și cei care se ocupă de research?

JP: Designerii din auto-moto sunt foarte open-minded, știu tot ce ce întâmplă, în termeni de design, în toate industriile creative: fashion, arhitectură, design industrial. Așa, devii conștient de tot ce se întâmplă în societate. Deja oamenii așteaptă mai mult de la mașina lor, trebuie să le susţină stilul de viaţă, vor mai multă funcţionalitate, însă nu vor să renunţe nici la dinamică, nici la eleganţă. Marketingul știe și el ce se întâmplă pe piaţă, însă esenţialul e să vezi ce își vor dori oamenii peste 3, 5, 10 ani. În final, este vorba de intuiţie, iar designerii sunt foarte pricepuţi la asta.

Numărul 06 — 143

Intro ne-a obișnuit în fiecare an cu evenimente interactive după fiecare săptămână de design de la Milano.

Anul acesta, au surpins noutăţile la faţa locului și apoi au realizat patru moodboarduri inspiraţionale cu trendurile identificate în "catalogul cu noutăţi" al acestui an.

Design

In the mood for Milan Ioana Pîrvu

Text Intro

Foto

01

La Milano se strânge toată lumea bună a designului de produs și de interior și transformă capitala într-un vârtej de creativitate, culori și marketing. Începând cu zona Tortona, un cartier industrial din Milano, împânzit cu lansări de produse și materiale noi, cocktailuri și prezentări, și terminând cu vitrinele magazinelor din centru, totul e cu etichetă și poartă amprenta ultimelor trenduri din design.

Porţelanuri fine Mese aranjate elegant cu ceainice, boluri și ceșcuţe aproape la fel de apetisante ca mâncarea din ele, finisaje mate sau lucioase, atent lucrate manual, creatorii de ceramică și porţelanuri au lansat colecţii consistente ce evocă, de cele mai multe ori, vremuri trecute și tradiţii uitate.

03

02

01 Inspirată de șantierele navale din Rotterdam, Porcelain Pulley Lamp este reglabilă în înălţime și are la bază un sistem de scripete. Cu un aspect industrial și sobru, lampa este creaţia celor de la Studio WM.

studiowm.com 02 Designerii olandezi Scholten & Baijings au prezentat un set de veselă ce are la bază arhivele de porţelan pictat ale companiei japoneze 1616 Arita.

Colecţia Colour Porcelain este decorată în trei nivele de intensitate a culorilor - Minimal, Colourful and Extraordinary, iar selecţia de nuanţe s-a făcut din culorile tradiţionale japoneze: verde deschis, ocru, roșuarămiu.

scholtenbaijings.com 1616arita.jp 03 Vases

Design // Milia Seyppel

Brand // Karakter Copenhagen

miliaseyppel.com karakter-copenhagen.com 04 Alice Tableware

Design // Sandra Haischberger

feinedinge.at

04

144 — Numărul 06

Marea accesorizare Tăvi colorate, veselă jucăușă, vaze, etajere, lămpi, accesoriile sunt display-ul artistic, mesajul cu eticheta la vedere al marilor studiouri de design. Anul acesta, în cadrul târgului, multe dintre brandurile cu renume și-au extins colecţiile spre o gamă diversificată de elemente mici ce completează imaginea brandului pe care îl reprezintă.

01 Corniches

Design // Ronan & Erwan Bouroullec

Brand // Vitra

bouroullec.com vitra.com 02 Dish of Desire

Designer // Frederik Roijé

roije.com 03 Hanagasumi Tableware

Designer // Monochro

monochro.jp

01

04 Kaleido este o colecţie de cinci tăvi hexagonale, în cinci mărimi și cinci culori, care pot fi customizate și aranjate într-o grămadă de feluri, pentru a se potrivi în orice spaţiu. Colecţia este o idee funcţională și foarte jucăușa a Clarei Von Zweigbergk iar producător este vestitul HAY.

claravonzweigbergk.com hay.dk 05 Cirkel Table

Design // Daphna Laurens

daphnalaurens.nl

02

06 Stack Table

Design // Nathan Yong

Barnd // Living Divani

nathanyongdesign.com livingdivani.it

03

07 Beater, telul colorat și creativ, arată ca o sculptură cool și e numai bun pentru o bucătărie designish. Mănunchiul de paie strâns la mijloc cu un inel, care funcţionează fie ca mecanism de deschidere sau de inchidere, fie ca agăţătoare, este creat de Ding3000 pentru Normann Copenhagen.

ding3000.com normann-copenhagen.com 04

07

10

05

08

06

09

08 Melt Down Lamp

Design // Johan Lindstén

lindstenform.com 09 Phil Cuttance este mintea creativă din spatele seriei Faceture, care cuprinde vaze, lămpi și o masă cu mai multe faţete. Phil produce fiecare obiect individual, din rașină pe bază de apă. Matriţele pe care le construiește sunt simple și sunt modelate manual pentru a crea obiecte cu formă unică.

philcuttance.com 10 Deskbox este o mini masă/ birou/cabinet, ideal pentru spatiile mici. E elegant, retractabil, foarte functional și, când e închis, arată ca o cutie în care poţi depozita laptopul, carneţele, pixuri, încărcătoare.

Designul este făcut de cei de la Raw Edges pentru brandul suedez Arco. raw-edges.com arco.nl

Numărul 06 — 145

Tot mai urgent Arh. Marcel BorŢun

Text

"… Mai las`-m` un anotimp, un an, un timp. … Amintirile mele vin din viitor, nu din trecut." din Nichita Stănescu

150 — Numărul 06

La marginea anului ne pândește răspunsul istoriei la unele profeţii și preziceri, care converg spre ideea că vom sesiza în graficul acesteia un punct de inflexiune.

Se tot zice că lumea nu va mai fi așa cum o știm, că vom trăi sfârșitul unui ciclu și o devoalare a unor adevăruri esenţiale. Ar fi aproape frumos, dacă n-ar fi aproape înfricoșător… Fapt este că "lumea așa cum o știm" pare tot mai precară – expoliată de gratuitatea faptei și de aura gândului înalt, de poezia lucrului mărunt sau de speranţa dată de un viitor previzibil – timp în care grecii sunt tot mai greci, nemţii tot mai nemţi… românii tot mai români.

La București, politica devine o nesfârșită gâlceavă, iar administraţia locală își continuă prelungitul său concediu cu plată. Moara lui Assan arde pentru a doua și ultima oară, în Amzei noua piaţă se degradează așteptându-și inaugurarea, o seamă de clădiri revendicate și nefolosite - victime ale unei legislaţii aberante - mor în tăcere și noi mergem să votăm fără să avem ce.

Singura pată de culoare a ultimelor alegeri locale a fost fenomenul Nicușor Dan, o demonstraţie că tinerii din faţa monitoarelor s-au deplasat până la secţia de votare din cartier. L-am votat și eu pe acest domn cu charismă - fără charismă și identificat prin două prenume – unul de alint și unul scurt și ferm – în primul rând pentru că știam că-l vor vota fiii mei, dar și pentru că l-am auzit la RFI pe unul dintre contracandidaţii săi reclamând că acesta a blocat, ca activist al societăţii civile, proiecte ale primăriei în valoare de 500 de milioane de euro. Mi se pare remarcabil să poţi feri orașul – desigur, împreună cu alţi merituoși – de aberaţii și mitocănii de asemenea dimensiuni. Copiii noștri și cei câţiva părinţi care știm că de la o vârstă încolo trebuie să votăm orientaţi de ei, n-am reușit să-l impunem pe Nicușor – nici măcar în Consiliul General, acest creuzet al micilor și marilor interese.

De data asta fiind un singur tur, n-am avut nici șansa acelui "mai trage o dată", care se amână cu patru ani. Dar ce înseamnă patru ani pentru un oraș din România?

Când te uiţi la gropile și la bălţile de pe străzi și la trotuarele reabilitate de câteva ori în ultimii opt ani, la caricatura de publicitate stradală care, parcă, a făcut corp comun cu clădirile pentru vecie, la monumente istorice și de arhitectură care stau să cadă (dacă n-au făcut-o deja în nopţi fără lună) sau chiar la puiul de palmier care tronează între petuniile din Piaţa Universităţii – degradant

01

02

03

01 Revista Atelierul de Proiectare 02 Orașe pentru oameni – Jan Gehl 03 Bd. Lascăr Catargiu colţ cu str. Visarion 04 Conferinţa ROCAD 2012 05 Str. Temișana 06 Piaţa Universităţii

04

05

06

Numărul 06 — 151

EDITORIAL

IRINA FLOREA

Editor

Dacă ar fi să pornim o colecţie de lucruri care să ne facă viaţa mai frumoasă ar fi sigur un caiet mic cât un buzunar cu o idee pe fiecare pagină.

Când zic că ne-ar face viaţa mai frumoasă, mă gândesc că ne-ar aduce o dată pe zi un zâmbet nesperat.

Din buzunarul meu, scot un secret care ar putea să transforme orice zi obișnuită într-o zi fără griji.

Acum câţiva ani, în vacanţă fiind, o doamnă englezoaică în a cărei casă stăteam a verbalizat această idee pe care o păstrez de atunci, cu aceleași cuvinte. În fiecare zi, Karolyn ne dădea sfaturi – ce pieţe să vedem, din ce sate, prin ce orașe să ne plimbăm, ce vin să cumpărăm. Dar în ziua cu pricina ne-a oferit o alternativă: "Sit in a café and watch the world go by".

Un lucru mic, simplu, naiv, dar cu detașarea pe care doar vacanţa o are.

Aș folosi oricând prilejul de mai sus să mai pun în buzunar câteva idei mici, dar cu potenţial de zâmbet pentru zile reci, triste sau prea ancorate în realitate.

Așadar, uitaţi de depresia de după vacanţă, de supărarea că e prea scurtă, sau că timpul trece prea repede, de graba acasă pentru o zi de acomodare după săptămâna de vacanţă. Luate rând pe rând, zilele de vacanţă par mai lungi, timpul mai generos, întoarcerea capătă un aer de nerăbdare.

Oul cu miez curgător de la micul dejun, ciocolata altfel decât acasă, cumpărată de pe stradă, îngheţata scursă din greșeală pe pantof, cafeaua de pe marginea terasei: luate pas cu pas, gând cu gând, fac timpul să pară infinit, iar lumea o transformă într-un spectacol care nu are cum să nu-ţi fure un zâmbet.

154 — Numărul 06