TIMPUL - FEMEIA

Femeia

TIMPUL săptămânală. timpulsă să știi! știi!

TIMPULEdiție - Ediție SpecialăApare luni E Etimpul

Margareta Pântea:

„Când ai complexe, găseşte-ţi o trăsătură frumoasă şi iubeşte-o” Pagina 7 Argument

Femeie ori „sardină”?

Nu am ocazia în fiecare zi să circul şi a transpiraţia altora. cu un mijloc de transport în comun, în Zilele trecute am călătorit cu această mod special cu microbuzul, dar atunci minunată „rutieră” şi m-am simţit când circul constat că procentul dintre precum o sardea ambalată frumos din femei şi bărbaţi care circulă cu acest supermarket. De cele mai multe ori mijloc de transport este de 60 la 40. numărul pasagerilor recomandat este Poate că unei femei îi stă tare bine să fie mult mai mic decât numărul pasagerifrumos aranjată, îmbrăcată la patru ace, Mira Tănase lor care au încăput într-un microbuz. să miroase a parfum scump şi să poarte Chişinăul şi-a propus oare să câştige un tocuri de cel puţin zece centimetri şi să concurs? participă fără ştirea oamese deplaseze în acest fel, dar mie mi se nilor la doborârea unui nou record pare totuşi că în aceste condiţii este cam Guinness? sau pur şi simplu constant straniu şi risipitor să te pregăteşti o oră dimineaîşi bate joc de populaţie şi de răbdarea ei? În plus, ţa ca să pleci la serviciu. Ai şanse foarte mari să vreţi să plătim şi mai mult pentru un loc fruntaş ajungi cu ciorapii rupţi şi să miroşi a combustibil într-o conservă .

Îţi prezentăm noul tratament anticelulitic Cellu-Defy Un produs inovator care te va ajuta să scapi de celulita încăpăţânată! Cu extract de fruct-stea, un ingredient ce provine de pe continentul african, unde este renumit pentru beneficiile sale aduse sănătăţii. Fructul-stea stimulează arderea grăsimilor, reducând vizibil celulita! Tratamentul creşte viteza de ardere a grăsimilor de trei ori şi ameliorează aspectul de coajă de portocală!

Fără celulită - fără complexe!

Câştigătoarea concursului AVON din ediţia precedentă este Cristina Ţurcan din Chişinău.

TALON DE PARTICIPARE NUME_____________________________________________________________________ PRENUME_________________________________________________________________ ADRESĂ___________________________________________________________________ TELEFON

2 APRILIE 2012, NR. 12 (66)

6

LUNI, 2 APRILIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

DOSARELE MINTII Liber prin mintea femeilor

Adevăr şi oroare

Siguranţa ei, responsabilitatea mea Petru Stratulat petru@umbluliber.com www.umbluliber.com

„Bună seara, până la adresa X, mergând, vă rog, pe Mihai Bravu, dreapta la Sun Plaza, stânga la Brâncoveanu, în capăt dreapta şi prima la dreapta, lângă semafor. Vă mulţumesc.”

O replică pe care o spun în fiecare săptămână, noaptea târziu, în timp ce maşina ne zguduie, violent atinsă de un şofer semiadormit. Mai arunc o privire în dreapta, către fata mea cu ochi negri, îi strâng mâna în palmă şi apoi i-o sărut, mulţumit fiind că este în siguranţă, într-un oraş atât de periculos. Uneori, un taximetrist vorbăreţ discută cu noi, fără a primi vreun răspuns, probleme ce ţin de primărie, taxe şi preşedinte.

Ajungem în faţa blocului, mă asigur că a intrat şi apoi fac drumul de întoarcere, cu acelaşi taximetrist, uneori vorbăreţ, care discută cu mine, fără a primi vreun răspuns, probleme ce ţin de primărie, taxe şi preşedinte. Privesc semafoarele cum se derulează pe geamul portierei, blocuri şi magazine, intresecţii, oameni ce orbecăie noaptea într-un oraş haotic şi nu mă gândesc decât la faptul că deja îmi este dor de ea.

Scot telefonul mobil şi îi scriu un mesaj simplu, dar important: „Te iubesc!”.

Compromisuri

Am trăit cea mai mare parte a vieţii cu impresia că existăm într-o lume perfectă, în care comprosmisurile pot fi evitate, mai ales dacă iubeşti persoana de lângă tine şi ea pe tine. Am avut parte de o copilărie perfectă, în care, într-adevăr, compromisurile nu au existat. Este drept, viaţa pe atunci nu a fost una desprinsă din basme, dar am fost fericit şi nu am simţit că mi-ar lipsi ceva, chiar dacă lipsuri au existat, iar pentru asta trebuie să le mulţumesc părinţilor pentru că au ştiut să-mi zugrăvească lumea astfel încât eu să o văd altfel decât era de fapt.

Am ajuns la anii adolescenţei naiv, copilăros şi cu un zâmbet tâmp pe chip, într-o eră a sistemului, a individualismului, într-o societate care ne deviază atenţia de la perfecţiunea vieţii la lupta pentru supravieţuire. Deloc întâmplător, mi-am luat-o pe cocoaşă pe plan sentimental.

Am avut prea multă încredere în femei care nu au meritat-o. Culmea, nici nu am renunţat la naivitate pentru că eu încă mai credeam că trăim într-o lume perfectă, în care

compromisul ar putea să nu existe. Orice relaţie de cuplu presupune o negociere continuă. În permanenţă, ceea ce el îşi doreşte trebuie dezbătut pentru ca ea să fie de acord, dar femeia poate dori altceva şi, pentru a nu-l supăra, îi oferă mai puţin, pentru a se încadra în buget, dacă e să discutăm despre planul material, până când cei doi vor ajunge la un numitor comun. Pe plan sentimental, se întâmplă la fel.

Copt, la anii maturităţii, cu zâmbetul tâmp pe chip şi în continuare naiv, am ajuns la concluzia că este nevoie de compromisuri pentru a putea trăi în armonie. Un nonsens, în aparenţă, dar cum m-aş putea bucura de persoana iubită, dacă nu prin a-i oferi totul şi a primi în schimb atât cât se poate?

Privesc amuzat spre trecutul îndepărtat, la o perioadă în care, imediat ce am aflat că ea s-a apucat

de fumat, am căzut la pat, făcându-mi-se rău fizic. Am fost incapabil să ma adaptez, când aş fi putut, foarte bine, să o accept cu bune şi rele.

Bucuria din ochii persoanei iubite ar trebui să fie cu mult mai importantă decât fumul din plămânii mei. Înţelegerea compromisului reprezintă drumul de la copilăria inocentă la maturitatea conştientă.

Petru Stratulat

Îndrăzneşte la locul de muncă In vino veritas În oglindă

Întrebată acum dacă îţi place actualul loc de muncă, cu siguranţă răspunsul tău ar fi „mai curând, da”. Oare această satisfacţie câtă frică ascunde?

Frica de a admite că, în caz contrar, trebuie să căutăm ceva care să ne placă. În aceste condiţii, nu este nimic mai greu decât să îţi manifeşti nemulţumirea faţă de cei de mai sus. Şi nu, nu la o cafea cu unii colegi.

Iată cum poţi întoarce anumite situaţii în favoarea ta: Spune-ţi punctul de vedere la şedinţă. Ce rişti dacă iei cuvântul? Momentan, te vei afla sub lumina reflectoarelor. „În ceea ce mă priveşte…” sau „ţin să spun…” sunt termeni buni pentru a re-centra discursul asupra a ceea ce simţi. Astfel, riscul de a nu mai fi apreciată în cadrul grupului este infim, dacă vei crede cu adevărat în ce spui. Totodată, opinia ta poate antrena grupul într-o discuţie care nu ar fi avut loc dacă tăceai.

Te opui unei decizii abuzive. Înainte de a te opune, este important să ştii bine ce a motivat-o. Va deveni mai simplu să explici de ce consideri că nu e o decizie bună. Trebuie să încetezi să-ţi vezi şefii ca pe nişte fiinţe atotputernice. În momentul în care vorbeşti despre tine, relaţia se schimbă. Poate decizia nu şi-o va schimba, dar te va asculta fără să suferi consecinţe dăunătoare şi-i vei câştiga respectul.

Să te plângi de condiţiile de lucru.

Nu vei putea aştepta din partea superiorului ierarhic, mai ales dacă este departe de tine, să înţeleagă ce dificultăţi ai. Important este să nu formulezi o plângere generală, ci ceva punctual: „Şedinţele de la ora 18 mă împiedică să îmi iau copilul de la grădiniţă. Cum mă puteţi ajuta?”.

Să spui „Nu” unei cereri care-ţi degradează valorile. Cine îţi cunoaşte valorile personale la locul de muncă?

Nu face greşeala în a crede că cei de mai sus le ştiu deja. Înainte de a spune „nu”, gândeşte-te că este un moment unic de a le face cunoscute şi de a semnala ceea ce te deranjează. Crezi că ceea ce ţi se cere este incorect? Nu începe cu „este o escrocherie”, ci mai curând cu „ceea

ce mi se cere, îmi contrazice valorile”.

Astfel, vorbeşti doar despre tine. Care este riscul? Să faci să se nască întrebări şi în mintea altora. În tot cazul, să deschizi un spaţiu de dialog real.

Să iei apărarea unui coleg ameninţat. Salariatul nu are rolul de a o face pe cavalerul pe cal alb între şef şi alt angajat. În cazul unei concedieri, elemente pe care nu le cunoşti pot avea repercusiuni şi asupra ta. În caz de hărţuire însă, este important să fii alături de coleg. Să îl asculţi vorbind despre ceea ce simte sau gândeşte, ajutându-l astfel să evalueze corect situaţia.

(S. U.)

Dacă ai fi o băutură, ce fel de licoare ai fi? Eu una cred că aş fi un vin, un amestec de struguri albi cu roşii şi fructe de pădure.

După o recentă degustaţie de vin, mi-am dat seama de asemănarea dintre vin şi femeie. La fel ca şi o Silvia Ursu femeie, vinul poate fi sec, demipsihologie@timpul.md dulce, spumos, uşor şi delicat, dar complicat în acelaşi timp. Însă unul din elementele de calitate pentru care vinul, la fel ca şi o femeie, este apreciat îl constituie naturaleţea şi autenticitatea sa.

A şti să bei vinul este o adevărată ştiinţă, spunea Voltaire. A ajunge să cunoşti o femeie este o ştiinţă asemănătoare îmbinată cu multă artă. Tradiţional, se servesc mai întâi vinurile albe seci, apoi cele roşii, apoi cele albe dulci, reci pentru a le simţi buchetul aromelor.

Vinurile lejere se iau înaintea celor mai puternice. Vinurile tinere se servesc înaintea celor mai mature.

La fel ca şi după prea mult vin, un bărbat îşi poate pierde capul după o femeie. E gata să facă lucruri pe care nu credea că le va face vreodată, e gata să sară munţii pentru a intra în graţiile unei femei. Şi dacă mulţi, într-o dimineaţă mahmură, pot zice că „de azi nu mai beau”, puţini, după o noapte plină de pasiune, vor spune că „nu mă mai interesează nicio femeie”.

Cunoscătorii recomandă să nu dăm pe gât întreg paharul de vin niciodată! Fiecare înghiţitură trebuie băută încet şi savurată. Astfel, aromele se intensifică şi vor elibera toate nuanţele şi calităţile subtile ale băuturii. Este nevoie de mai mult decât o seară pentru a cunoaşte o femeie. Unii au nevoie de o viaţă întreagă pentru a-i dezlega misterele şi a-i afla toate ingredientele.

Iar în timp ce degustam un pahar de vin rosé dulce dintr-o ediţie limitată, mi-am zis că femeia e ca şi un vin scump - nu se oţeteşte în timp, ci doar devine mai bun.

FEMEIA

LUNI, 2 APRILIE 2012

www.timpul.md

7

femeia Margareta Pântea:

„Când ai complexe, găseşte-ţi o trăsătură frumoasă şi iubeşte-o” A

făcut Şcoala Superioară de Teatru „B. Sciukin” din Moscova, pe care a absolvit-o în 1993. Tot în acelaşi an devine actriţă a Teatrului „Eugene Ionesco” din Chişinău, pe a cărui scenă joacă timp de un deceniu.

După doi ani de colaborare cu „Teatro di Castilia” din Italia, ajunge şi pe scena de la Naţional. Despre Margareta Pântea este vorba, actriţa care de-a lungul carierei sale artistice a interpretat numeroase roluri în spectacole de teatru, precum şi în două filme. Atât pe scena teatrului, cât şi pe cea a vieţii, frumoasa actriţă este sincera şi pasională, indiferent de complexitatea rolului pe care îl are.

Nadia Tătaru

- Margareta tocmai te-ai întors de la Soroca unde împreună cu Andrei Porubin aţi jucat „Anonimul Veneţian”.

Cum a fost recepţionat mesajul vostru?

- Spectacolul se simte la el acasă - comod, bine şi, cel mai important, este prezentat la zi. Este un lucru foarte bun că am reuşit să jucăm şi acolo. Publicul are nevoie de un spectacol bun, din păcate însă acuma trupele de actori nu se mai duc prin alte localităţi ale ţării. Cât despre noi, deocamdată mergem doar la Soroca.

Acolo există Teatrul „Veniamin Apostol”, care este axat pe proiecte, iar noi colaborăm cu acesta. Este un spectacol mai special, zic eu, deoarece reflectă relaţiile adevărate între doi oameni, o dragoste profundă, verificată şi călită de timp. Eu cu Andrei ne-am propus să aducem în scenă emoţii adevărate şi personaje vii.

- Ştiu că în paralel cu activităţile din cadrul teatrului mai faci şi altceva. Spune despre ce este vorba.

- Tocmai mi s-a oferit şansa de a fi profesoară de actorie la proiectul muzical „Fabrica de Staruri”, un lucru nemaipomenit pentru mine. Motiv pentru care am zis „DA” fără niciun fel de ezitare. Este o bună ocazie de a-mi împărtăşi bagajul de cunoştinţe acumulate pe parcursul celor peste douăzeci de ani. Şi consider că, dacă nu aş face acest lucru nobil, aş fi o egoistă. Este un alt gen de activitate artistică la care am visat de mai mult timp şi pentru care mă simt pregătită. În momentul în care am intrat acolo, mi-am luat haina de lucru, adidaşii, am ştiut că trebuie să nu mă cruţ, să împărtăşesc experienţa pe care o am, să fiu aşa cum sunt şi chiar să nu-mi fie frică să fiu

urâtă, uneori.

- Aveai pregătite nişte „scenarii de lecţii”?

- Eu eram pregătită înainte să mi se facă această ofertă, aveam deja un program. Însă în momentul în care încerci să lucrezi cu schiţa se duce totul... nu poţi să citeşti din caiet, practica bate teoria. Aş vrea să accentuez faptul că nu am venit în calitate de profesoară, ci de prieten, de a-i ajuta, şi nu de a-i învăţa. Fiindcă aceste

noţiuni despre care eu le vorbesc ei le cunosc. Recunosc că sunt mereu cu gândul la aceşti copii, trăiesc cu asta şi sunt extrem de entuziasmată. Şi chiar ţin să mulţumesc organizatorilor pentru invitaţie şi încredere. Cred că mulţi actori şi-ar fi dorit această şansă care mi s-a oferit mie.

- Ştiu că meseria de actor impune mult sacrificiu de sine şi răbdare, iar mediile artistice de la noi nu sunt tocmai placide, aşa cum se văd din sală. Au existat ranchiunoşi în viaţa ta?

- Profesorii de la Moscova ne-au preîntâmpinat - şcoala este şcoală, dar teatrul propriu-zis este foarte dur, iar voi

trebuie să rezistaţi. Bârfa, invidia, intriga, răutatea şi multe altele sunt inevitabile. Da, există şi acest gen de oameni, dar eu nu-mi plec urechea la tot ceea ce se vorbeşte. Sunt un om destul de închis şi, de regulă, nu dau voie oricui sămi intre în suflet. Vin, îmi fac meseria şi după aceea merg la familia mea. Eu mă deschid doar în scenă şi acasă. Au existat cândva lucruri care m-au rănit foarte tare, motiv pentru care m-am ascuns în carapace, ca să nu ajung să sufăr din nou.

- Îţi surâde ideea de a mai interpreta roluri în filme, dat fiind faptul că ai o simpatie aparte pentru scenă?

- Da! Deşi teatrul are prioritate în viaţa mea, îmi este dor şi de „gustul și parfumul filmului”. Actorul este o fiinţă care este mereu în căutare de nou. Şi poate sună paradoxal, dar actorul uneori recurge la

un fel de autoflagel pentru a fi încercat de alte sentimente şi trăiri. Şi am impresia că crizele sufleteşti îl fac mai viu, mai înţelept, mai matur, dacă vreţi.

Iar în momentul în care mergi prin viaţă cu hi-hi-hi, atunci aşa şi devii. Îţi pierzi substanţa.

Ei, şi în acel moment publicului nu-i mai eşti interesant.

Lui îi place să vadă oameni vii, care ard, care cad şi se ridică, şi iar, şi iar... Cel puţin pe mine crizele sufleteşti m-au ajutat să fiu ceea care sunt.

- Care este rolul în care te regăseşti cel mai bine? Şi dacă el reprezintă o anumită epocă.

- Să ştii că nu există roluri mici. Mie toate îmi sunt dragi,

deoarece eu trăiesc prin toate personajele mele, le descopăr şi le dau viaţă în scenă. Iar în momentul în care am un rol care îmi permite să stau pe scenă doar două-trei minute, iar eu trebuie să rămân în memoria publicului, atunci dau tot ce am mai bun din mine.

Eu nu operez cu jumătăţi de măsură. Lucru pe care uneori nu-l poţi face într-un rol mai mare, fiindcă îţi ia mai multă energie. De fapt, fiecare apariţie a mea este de parcă ar fi ultima.

- Ţi s-a întâmplat să joci teatru în viaţă, într-o anume situaţie?

- Nu, categoric! Nici chiar atunci când sunt rugată. În situaţiile în care întâlnesc

ipocriţi sau oameni falşi, pur şi simplu îi ignor. Am jucat atâtea roluri şi caractere şi aceste personaje m-au învăţat atâta psihologie, încât îmi este uşor să depistez cine este sincer şi cine nu. În afara teatrului mă odihnesc şi nu joc teatru în viaţă, fiindcă este un loc anumit pentru asta. Dacă îţi transpui şi în viaţă rolul de pe scenă poţi să înnebuneşti.

Pe bune.

- Faptul că soţul tău, regizorul Sandu Cozub, este director artistic al Teatrului „Mihai Eminescu” te-a avantajat în vreun fel?

- Poate părea ciudat, dar îţi răspund cu NU! De regulă mă mulţumesc cu rolurile care mi

se dau, fără a pune în discuţie distribuţia lor. Îmi fac munca şi plec, iar odată ajunsă acasă am alte preocupări mai importante şi nu discut cu Sandu despre teatru.

- Îţi recunoşti slăbiciunile?

Plângi atunci când suferi, ori o femeie puternică nu are voie să facă aşa ceva?

- Ca să-ţi recunoşti slăbiciunile trebuie mai întâi de toate să ai curaj. Vă dau un exemplu. Şcoala de la Moscova m-a ajutat să mă deschid, mi-a scos toate complexele, iar când am venit în teatru eram ca un copil. Până în momentul în care cineva a avut „inspiraţia” să mă informeze că am mâinile foarte mari, sugerându-mi să le dosesc atunci când ies în scenă. Din acel moment am dezvoltat un complex teribil. De atunci miam ascuns mâinile, lucru care era uşor de sesizat. Aveam impresia că spectatorul nu mă vedea pe mine, ci pe ele.

Aşadar, trei ani de zile au ieşit mâinile mele pe scenă.

Important nu era vocea, interpretarea, şcoala pe care am primit-o, ci doar mâinile.

După o vreme, mi-am dat seama că de la mâini am început să mă complexez atât exterior, cât şi interior. Într-o bună zi, m-am speriat şi m-am întrebat: ce-i cu mine? Mi-am amintit un exerciţiu învăţat la „Şciukin”, care spunea că, dacă apar astfel de complexe, trebuie să-ţi găseşti cea mai frumoasă trăsătură pe care o ai şi s-o iubeşti. Pornind de la acest punct, ajungi să le iubeşti şi pe celelalte. Asta vă spuneam - este vorba de curaj, când simţi că ai un complex, mai întâi trebuie să te îndrăgosteşti de el, ca după aceea să devina cel mai atrăgător şi să-ţi dea un şarm aparte.

Astfel te eliberezi de această povară, chiar dacă uneori şi mai plângi, fiindcă mai este şi sufletul.

- Crezi că moldovenii au un anumit gen de prejudecăţi?

- Suntem preocupaţi de haine, investim în ele şi avem grijă să observăm dacă şi cel de lângă noi e în rând cu moda.

Avem tendinţa să fim într-un

fel anume, negându-ne astfel propria identitate.

- Ce ne face mai frumoşi?

- Devii frumos atunci când dăruieşti dragoste, faci ceva bun pentru cineva. Când ştii ce ai de făcut. Şi atunci când rosteşti „Te iubesc!”.

- Ce înseamnă dragostea?

Acasă eşti o Julietă pentru al tău Romeo?

- Să-l priveşti pe cel de lângă tine aşa cum l-ai privit prima oară, să-i iubeşti firul cărunt care i-a apărut la tâmplă, să-i iubeşti privirea, zâmbetul şi să nu te mai saturi să fii cu acest om. Eu sunt împreună cu Sandu de peste douăzeci de ani, dar nu mă plictisesc să stau cu el nici pentru o secundă. Mă pierd fără el. În fiecare zi descopăr ceva nou.

Doamne! Vorba din spectacol – „vreau să mor împreună cu tine”! Dragostea adevărată se şlefuieşte ca un diamant, capătă greutate prin ani.

- Ce iubeşti mai mult - oamenii sau publicul?

- Foarte haioasă întrebare.

Iubesc şi pe unii, şi pe alţii şi tot ceea ce fac este pentru ei. Îmi place să descopăr omul, alta este când mă dezamăgeşte.

Nu-mi plac oamenii aroganţi, orgolioşi, mândri, prea încrezuţi. De fapt, nimeni dintre noi nu se naşte aşa, omul din cauza complexelor devine astfel.

- Ce reuşeşte să te surprindă?

- Oamenii care au rămas copii şi care nu au îmbătrânit sufleteşte. Cei care au reuşit să-şi păstreze inocenţa şi vreau să fiu şi eu aşa. Să ştii că, dacă un om a fost bun în viaţă, şi ridurile îi sunt frumoase, iar dacă a fost rău, atunci ridurile îl fac şi mai urât.

- Există o cauză pentru care lupţi în viaţă?

- Lupt pentru copiii mei, Sănduţa şi Mihăiţă, pe care îi iubesc la nebunie. Şi mai vreau unul, şi nu numai unul. Lupt pentru ca ei să aibă o viaţă mai bună, lupt pentru ca să fie aşa cum sunt, să aibă personalitate, să zâmbească în fiecare dimineaţă, să iubească şi să fie iubiţi şi, în final, lupt pentru ca să-şi păstreze sufletele curate şi libere.

8

LUNI, 2 APRILIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

Culinar.md

Urări înălţătoare Mira Tănase mirabela.tanase@timpul.md Viaţa este aşa cum este şi nu putem schimba marile ei decizii, dar ceea ce putem face este să ne creăm amintiri plăcute de pe urma ei şi să le depozităm în sufletul nostru pentru totdeauna ca să ne putem ajuta singuri să trecem peste toate greutăţile având o ancoră în trecut care să ne susţină.

Când revezi o faţă cunoscută şi spui, wow, nu te-am văzut de mult, iar răspunsul este, da, de vreo 15 ani, rămâi cu gura căscată şi îţi dai seama că timpul trece în ritmul lui neabătându-se deloc de la acesta. La fel se întâmplă şi când realizezi de cât timp nu ai văzut o persoană dragă şi singurul fel prin care o poţi revedea sunt aceste amintiri pe care le-ai adunat de-a lungul timpului.

Mi-ar face plăcere astăzi să pot sta la masă

cu părinţii mei, să mănânc o felie de tort şi să-i pot ura tatălui meu „La mulţi ani!”, din păcate, nu mai pot să o fac decât în gând şi să sper că de acolo de sus el mă poate auzi…

Nu rataţi momentul de a vă face familia şi prietenii fericiţi aşteptând o ocazie deosebită, mai bine o faceţi în fiecare zi, niciodată nu ştim când se termină ghemul şi rămânem doar cu albumul amintirilor din suflet, chiar şi un simplu zâmbet câteodată poate face minuni .

Şniţel de post din soia Ingrediente - şase-opt bucăţi de soia - o lingură-două de vegeta de legume

- o cană de pesmet - ulei pentru prăjit

Mod de prepare Puneţi la fiert bucăţile de soia într-o oală cu apă şi vegeta de legume. Va trebui să aveţi grijă pentru că atunci când cumpăraţi soia, o puteţi achiziţiona fie în pungi, fiind precizat pe pungă faptul că o poţi folosi pentru şniţele, fie vrac, din magazinele care vând astfel de produse. Scoateţi bucăţile de soia şi lăsaţi-le să se scurgă bine, pentru a fi aproape uscate când le prăjiţi.

Daţi-le prin pesmet şi prăjiţi-le într-o tigaie, cu puţin ulei, precum şniţelele obişnuite. Însă nu uitaţi faptul că le puteţi prăji şi simplu, fără pesmet. Se servesc calde, alături de cartofi prăjiţi, orez, piure sau orice garnitură de legume. Un lucru bun şi în avantajul lor este că se pot mânca şi reci, ca parte a unui sandvici de post. Poftă bună!

Notă: Cine ţine post ştie că şniţelele din soia sunt o alternativă foarte gustoasă pentru a înlocui carnea în timpul postului. Ele pot fi folosite şi în meniurile vegetariene, fiind o sursă foarte importantă de proteine şi substanţe nutritive. În plus, aceste şniţele sunt foarte uşor de preparat. Preparatele din soia reduc riscul problemelor digestive, deoarece conţin multe fibre.

Adăugate într-o digestie sănătoasă reduc şansele apariţiei cancerului de colon şi renal. Soia conţine lecitină, o substanţă nutriţională esenţială pentru funcţionarea armonioasă a creierului.

Lecitina mai are şi alte roluri, ea împiedică depunerea grăsimilor din sânge pe pereţii vaselor sanguine, ajută la eliminarea colesterolului, combate ateromul, are proprietăţi antioxidante.

Preparatele din soia sunt ideale pentru oamenii care au o intoleranţă la lactoză sau sunt alergici la laptele tradiţional de origine animală.

Langoşi de post Mod de preparare Punem drojdia împreună cu zahărul, o lingură de făină şi 100 ml apă călduţă într-un vas şi le amestecăm bine. Lăsăm la dospit aproximativ 20 de minute.

Adăugăm restul de faină, restul de apă şi sarea şi frământăm cu roboţelul sau cu maşina de făcut pâine. Aluatul o să f ie moale, dar staţi liniştite că aşa trebuie să fie. După ce a dospit cca 90 de minute, pe masa unsă cu ulei punem aluatul şi îl împărţim în 10 grămăjoare. E bine să aveţi mâinile unse cu ulei din belşug ca să nu vi se lipească aluatul de ele. Puneţi grămăjoarele pe o tavă unsă cu ulei sau pe hârtie de copt, lăsaţi la dospit cca 10 minute. Într-o tigaie puneţi ulei la încălzit, luaţi câte o grămăjoară de aluat, o întindeţi bine cu mâinile unse cu ulei şi o puneţi în

uleiul încins. Aveţi grijă să nu vă stropiţi!

Când e copt pe o parte, întoarceţi langosul cu ajutorul unor cleşti de bucătărie. Când e prăjit bine pe amândouă părţile, scurgeţi de ulei şi puneţi pe o farfurie cu un şerveţel de hârtie ca să absoarbă uleiul. Când şerveţelul a absorbit uleiul, luaţi langosul şi îl puneţi pe o farfurie curată.

Langoşii sunt buni calzi, unşi cu: smântână, smântână cu mujdei, smântână şi telemea, smântână şi gem, gem simplu, nutella etc. Să îi mâncaţi în aceeaşi zi, deoarece a doua zi sunt tari, aşa că e preferabil să îi consumaţi în ziua în care i-aţi pregătit!

Notă: Chiar dacă suntem în perioada postului, nu înseamnă că nu trebuie să mâncăm un desert gustos, iar aceşti langoşi, dacă sunt de post, se pot servi cu miere sau cu dulceaţă, astfel satisfăcându-ne pofta de ceva dulce.

CONCURS DE PAŞTE! TIMPUL îţi oferă şansa să câştigi, prin tragere la sorţi, unul dintre cele 2 vouchere în valoare de 300 de lei oferite în următoarele două săptămâni de către Suplimentul FEMEIA. Nu rata luni Timpul şi Femeia pentru a putea afla detaliile!

Trimiteţi până la data de 12 aprilie talonul însoţit de datele personale şi un număr de telefon la adresa poştală: Republica Moldova, MD 2012, mun. Chişinău, str. A. Sciusev, 98 sau trimiteţi biletul LA ROMA scanat la adresa electronică: concurs@timpul.md. Câştigătorul va fi anunţat în ediţia din 13 aprilie 2012.

!

Ingrediente - 500 g faină albă - 370 ml apă călduţă - 20 g drojdie - o linguriţă de sare - o jumătate de linguriţă de zahăr - ulei pentru prăjit

!

FEMEIA

LUNI, 2 APRILIE 2012

www.timpul.md

9

Culinar.md Miracolul naturii

Un purificator natural al sângelui - Leurda În fiecare an vedem cu toţii că după anotimpul de iarnă, în care alimentaţia a fost bazată, în mare parte, pe produse din carne şi cu mare carenţă de legume proaspete, devine absolut necesară o curăţare a sângelui şi a organismului, intrat în primăvară mai anemic şi cu o imunitate mult diminuată. În această perioadă, natura intervine cu o plantă de mare valoare: leurda. Denumită în popor ai-de-pădure sau ai-ciorăsc, leurda este unul dintre primii vestitori ai primăverii, care inundă suprafaţa solului încă din luna martie, imediat după ghiocei. Se întâlneşte în toată Europa de Est şi în Caucaz, prin flora spontană din zonele de deal şi de munte, preferând tufişurile şi pădurile umede şi umbroase de foioase (fag, stejar, carpen), cu frunziş putrezit, aşternut pe soluri afânate, bogate în humus şi slab acide.

Caracteristicile plantei Frunzele apar în lunile martie-aprilie, în funcţie de condiţiile climatice ale zonei.

Au forma oval-lanceolată, sunt late de 3-4 cm şi lungi de peste 10 cm, cu două nervuri paralele. Limbul este lucios, verde-intens iar peţi-

olul - lung. Se pot confunda cu frunzele de lăcrămioare care apar cam în aceeaşi perioadă.

Frunzele proaspete, o componentă excelentă a salatelor de primăvară

deşeurilor toxice din ficat şi din sânge, precum şi un important rol fortifiant al întregului organism, leurda este recomandată într-o cură benefică de primăvară: frunzele proaspete se consumă primăvara, fiind amestecate cu diferite preparate culinare: salate de crudităţi, supe, ciorbe, piure (în asociere cu urzica vie), găluşte, chiftele, perişoare, cartofi, tocane cu carne, având atât rol decorativ, cât şi condimentar foarte gustos, înlocuind usturoiul; tăiate mărunt, frunzele se consumă ca aperitiv în amestec cu frunze de pătrunjel verde; se pun pe felia de pâine cu unt, margarină, brânză sau caşcaval ras, adăugând cimbrişor, boia de ardei şi piper măcinat; salata din frunze proaspete, consumată înainte de mesele principale pe tot sezonul de primăvară, are un rol evident în oprirea procesului de îmbătrânire; în stare uscată, frunzele se presară pe diferite mâncăruri, în amestec cu pătrunjel şi ceapă verde, având efect de condiment deosebit de gustos; sucul de leurdă combate reumatismul degenerativ.

Având un excelent rol purificator, prin eliminarea

Leurda mai are şi alte forme de utilizare:

Rol esenţial în curăţarea sângelui Proprietăţile terapeutice ale leurdei scot în faţă, în primul rând, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curăţare a sângelui, ficatului, stomacului şi intestinelor, mult mai activă decât usturoiul.

Pentru a obţine acest efect, se recomandă ca, în fiecare primăvară, să se facă o cură de patru săptămâni cu frunze proaspete, preparate cât mai simplu pentru a nu-i distruge calităţile. În plus, sunt evidente efectele antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge şi stimulatoare ale peristaltismului intestinal şi ale contracţiilor uterine.

- bulbii recoltaţi vara şi toamna şi tocaţi mărunt au aceeaşi eficacitate ca şi frunzele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepară un macerat în lapte timp de două-trei ore, care se va consuma prin înghiţituri rare. Atât frunzele, cât şi bulbii sunt bine toleraţi de către ficat şi nu dau miros neplăcut pentru respiraţie, ca în cazul usturoiului; - tinctura din frunze sau bulbi tocaţi mărunt se prepară în alcool de 38-40%, în care se macerează timp de 14 zile, la soare; apoi se strecoară şi se păstrează în

sticle închise la culoare, în loc răcoros şi întunecos. Zilnic se iau câte 10-15 picături, în puţin ceai sau apă, de treipatru ori pe zi, având efecte deosebite în dobândirea unei memorii excelente. Tinctura bine păstrată permite să se beneficieze în toată perioada anului de puterea curativă a leurdei; - infuzia de leurdă se prepară din două linguriţe frunze tocate la 200 ml apă clocotită; se beau unul sau două ceaiuri pe zi; - sucul de leurdă, extras din frunze proaspete prin presare, se consumă în cure

de trei săptămâni, luând câte două pahare pe zi, dimineaţa pe stomacul gol şi după-amiază, având efecte în combaterea reumatismului degenerativ, mastită şi noduli la sân, dar şi în înlăturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o acţiune puternic antitoxică.

Dacă aţi trecut deja la consumul plantelor verzi pe care le puteţi găsi sau procura la acest început de aprilie, nu ocoliţi şi miraculoasa leurdă.

(M. T.)

Detalii convingătoare

Ţinem post cu bere sau fără?

Unii spun că berea are aceeaşi vârstă ca şi omul, cunoscută şi consumată de sumerieni, egipteni, greci şi romani, ea a supravieţuit prăbuşirii lumii antice, refugiinduse în mănăstiri, iar acestea le-au

lăsat berea drept moştenire primilor berari din vremea Revoluţiei Industriale. Originile berii sunt cât se poate de vechi, nu se ştie unde a fost folosită pentru prima dată, probabil în Mesopotamia, Egipt

sau Insulele Orkney.

Numele ei provine din latinescul „bibere” care înseamnă „a bea”.

Datorită valorii ei nutriţionale, berea a fost poreclită „pâinea lichidă” în Evul Mediu şi călugării o consumau în timpul Postului Mare pentru a compensa postul alimentar strict pe care îl urmau.

Aşa se întâmpla în special în Munchen, Germania, unde Mănăstirea Paulaner producea o bere tare, de post, numită Salvator, după cuvântul latinesc pentru Mântuitor (iniţial berea se numea Sankt-Vater-Bier, adică berea Sfântului Părinte).

Cum în post călugării se angajau să consume doar lichide, foloseau o bere de două ori mai tare decât în afara Postului, care să le asigure

astfel necesarul de hrană. Până şi astăzi berăriile bavareze produc nişte beri speciale de post pentru Festivalul Starkbierzeit („sezonul berilor tari”). „Înţelept a fost cel care a inventat berea” (Platon) Fierberea mustului de cereale şi fermentaţia ulterioară contribuiau la eliminarea principalelor riscuri de contaminare (chiar dacă în Evul Mediu acest lucru era un mister), de aceea berea reprezenta o băutură sigură. În această perioadă, producţia de bere a crescut mai ales în interiorul mănăstirilor. Numeroase mănăstiri îşi asigurau independenţa economică, făcând comerţ cu bere. Începe să se folosească hameiul ca unul dintre ingredientele principale, în mare parte datorită proprietăţilor sale de conservare. În Evul Mediu, producţia de bere ajunsese să depindă aproape exclusiv de călugări, unii dintre ei organizându-se pentru producţia pe scară largă. În Anglia, Henric al VIII-lea a impus limitări severe asupra activităţilor mănăstirilor aflate sub autoritatea sa, decretând printre

altele şi interdicţia de a mai produce bere. Ulterior, ca urmare a Revoluţiei Franceze şi a cuceririlor lui Napoleon Bonaparte, abaţiile producătoare de bere au resimţit jafuri şi exproprieri menite să lovească în cler. Odată cu modificarea regulilor pieţei şi a industrializării, activităţile artizanale precum cele practicate de călugări de-a lungul secolelor au început să nu mai fie rentabile, astfel cea mai mare parte a ordinelor religioase a renunţat la ele, cedând numele şi reţelele unor producători din domeniu. Singura excepţie au fost călugării de la mănăstirea franceză Notre-Dame de la Trappe. Ei au continuat să producă berea pentru care şi-au câştigat renumele. În momentul de faţă, doar şase mănăstiri trapiste (dintr-un total de 90) mai produc bere (cinci în Belgia şi una în Olanda). În ziua de azi este foarte simplu să spui că ţii post şi bei bere pentru că aşa fac şi călugării, iar ţie îţi place gustul ei. Oare nu exact asta înseamnă să ţii post, să te abţii de la ceea ce îţi desfată mai tare fiinţa şi să te căieşti?

(M. T.)

10

LUNI, 2 APRILIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

timpul practic

Alegerea cerceilor subtilităţi şi trucuri A

Forma feţei

m intrat uşor în primăvară şi cumpărarea accesoriilor a devenit foarte actuală. Ce poate face o femeie mai fericită decât bijuteriile, mai ales o pereche de cercei noi? În cele ce urmează vă propunem câteva sfaturi ca să faceţi alegerea potrivită când staţi în faţa standului cu zeci de modele de cercei.

La prima vedere se pare că cerceii sunt un moft deal femeilor, un detaliu, un plus la o ţinută, coafură sau machiaj. Însă anume acest detaliu poate deveni un punct culminant care vă defineşte stilul şi personalitatea. Apropo, dacă planificaţi să mergeţi la o întâlnire şi consideraţi că cel mai important moment este să purtaţi o rochie care să va pună în evidenţă formele, atunci vă înşelaţi amarnic.

Bărbaţii, ca şi femeile, de altfel, atrag atenţia la detalii, mai ales dacă femeia de lângă ei le este simpatică. În asemenea cazuri bărbaţii nu ignoră bijuteriile, ba dimpotrivă. Pe lângă aceasta, urechile şi gâtul femeii sunt zone care nu rămân niciodată fără atenţia bărbaţilor (de acest fapt a avut grijă natura), de aceea cerceii trebuie aleşi cu mare atenţie.

Aşadar, cum alegem cerceii pentru a arăta ireproşabil? Frumuseţea acestui

Dacă aţi găsit un motiv să ieşiți în lume, vă rămâne doar să alegeţi cerceii potriviţi formei feţei dvs. Deci:

tip de bijuterie constă în faptul că poate fi purtată oricând şi oriunde, doar că este necesar să se ţină cont de timpul, locul, stilul, culoarea hainei, culoarea ochilor, părului, pielii şi forma feţei.

E de la sine înţeles că cerceii care au o formă complicată, cu pietre scumpe, foarte sclipitori, sau invers - cerceii prea ieftini nu se potrivesc deloc cu ţinuta de oficiu. La birou optaţi pentru modele simple, modeste, de dimensiuni mici şi medii, care nu vor atrage excesiv atenţia asupra lor, dar totuşi vă vor oferi un plus de feminitate şi vor

defini imaginea unei femei de afaceri de succes. În schimb, planificând o cină la restaurant şi gândind ce cercei veţi purta, fiţi foarte creativă şi deloc modestă.

Sunteţi liberă să purtaţi bijuterii scumpe, atractive şi sclipitoare. În lumina nopţii, sclipirea bijuteriilor vă va face să vă simţiţi o adevărată zeiţă. Ziua în schimb, o asemenea piesă de lux e absolut nepotrivită, mai ales dacă nu vă puteţi lăuda cu o statură înaltă. Cerceii cu pietre preţioase au de obicei un desen destul de complex, care poate îngreuna silueta şi strica proporţiile.

dacă aveţi faţa rotundă, evitaţi cerceii în formă de cercuri mari, sau în formă de steluţe, romburi, fulgi etc., deoarece aceştia fac faţa să pară mai lată decât este de fapt. Cerceii pătraţi sau lungi vor repara situaţia şi vor contribui la alungirea vizuală a ovalului feţei; dacă aveţi o faţă pătrată, atunci primul sfat este să scăpaţi de cerceii în formă dreptunghiulară. Aveţi nevoie să alungiţi şi să „înmuiaţi” forma feţei, de aceea alegeţi bijuterii rotunde, ovale, triunghiulare, sau în formă de picături. Dacă cerceii sunt mai scurţi în lăţime decât în lungime, atunci ei sunt opţiunea perfectă pentru dvs.; în cazul în care aveţi pomeţii mai evidenţiaţi decât alte trăsături, atunci nu veţi greşi alegând cercei subţiri şi lungi ca două fire de aţă; o faţă alungită sau îngustă va fi avantajată dacă se va opta pentru cercei mari şi rotunzi. Ei vor crea imaginea unei feţe mai late şi a unor trăsături mai echilibrate.

Evitaţi cerceii lungi; fericitele posesoare a feţelor ovale pot purta cercei de orice formă. Totuşi dacă nu vă puteţi decide, alegeţi o pereche de cercei-ţintă.

Ei se potrivesc oricărui tip

de faţă. Doar că fiţi atente ca ţinta propriu-zisă să nu fie prea mare comparativ cu lobul urechii.

Magia culorii În afara faptului că cerceii, ca şi alte accesorii, trebuie să se asorteze din punctul de vedere al culorii cu ţinuta dvs., aceştia ar fi bine să se potrivească şi cu culoarea ochilor şi a pielii, mai ales când vorbim despre metalele şi pietrele preţioase.

Metalele în culori calde (în nuanţe de bronz sau auriu) vor fi o completare excelentă pentru tenurile măslinii sau bronzate. Iar doamnele cu pielea deschisă mai bine dau preferinţă metalelor albe, precum platina sau argintul.

Pentru a arăta ideal şi a atrage atenţia tuturor, vă recomandăm să alegeţi cu atenţie culoarea pietrelor înainte să procuraţi cerceii. În acest sens aveţi două opţiuni: să luaţi cercei cu pietre în aceeaşi nuanţă cu culoare ochilor sau să experimentaţi cu contrastele. Totuşi, în ambele cazuri aveţi grijă ca nuanţa pietrelor să nu „înghită” strălucirea ochilor. Adică,

dacă o blondă cu tenul alb şi ochii verzi sau gri-deschis va alege bijuterii de culoare verde sau turcoaz-aprins, atunci culoarea ochilor se va pierde din cauza culorilor puternice ale pietrelor.

Posesoarelor ochilor albaştri le vor merge nuanţele de indigo, turcoaz, violet, oranj sau auriu. Culoarea verde sau gri a ochilor va fi excelent definită de cercei în nuanţe de agat, malahit, granat sau turcoaz. Dacă nu cunoaşteţi ce culori se potrivesc reprezentantelor cu ochi căprui sau negri, veţi fi plăcut surprinse să aflaţi că puteţi alege bijuterii în orice culoare aprinsă, sau să optaţi pentru clasicele perle, cristale sau chihlimbar.

Sperăm că după acest articol veţi alege cu mai multă uşurinţă cerceii potriviţi imaginii dvs. Iar dacă mai înainte nu v-aţi întrebat ce efect poate avea un detaliu asupra celor din jur, acum sunteţi libere să încercaţi ceva nou. Nu uitaţi: creându-vă o anumită imagine, vă creaţi dispoziţia pentru întreaga zi, care este constituită din mii de detalii. Nu scăpaţi din vedere niciunul!

Elena Sărăteanu

Editura LITERA şi Suplimentul FEMEIA vă propun un concurs

Identificaţi persoana după ochii din imagine Se spune că ochii sunt oglinda sufletului, mai ales în cazul femeilor.

Vă provocăm să identificaţi femeia care se ascunde după ochii din imaginea propusă de noi. Răspunsurile corecte vor intra într-o tragere la sorţi bilunară.

Premiul oferit este romanul „Strada Charles 44. Adresa iubirii” de Danielle Steel oferit de Editura LITERA. Danielle Steel revine cu o poveste încântătoare despre triumful dragostei, despre prietenie şi despre cum să profiţi la maximum de a doua şansă în viaţă.

Francesca Thayer este într-o situaţie dificilă: după despărţirea de Todd, partenerul de viaţă şi de afaceri, trebuie să se descurce singură. Pare că nu va reuşi să pună din nou pe picioare afacerea pe care o aveau: o galerie de artă care expunea şi încerca să vândă operele tinerilor artişti. Cel mai mult o deprimă faptul că va trebui să renunţe la vechea

casă, pe care ea şi prietenul ei o cumpăraseră şi o renovaseră centimetru cu centimetru. În ceea ce priveşte afacerea, îi sare în ajutor tatăl ei.

Cât despre casă, găseşte o soluţie de urgenţă: îşi aduce chiriaşi. Astfel, se îmbogăţeşte cu noi colegi, care îi vor deveni, în scurt timp, buni prieteni.

Pe măsură ce afacerea Francescăi se pune pe picioare şi relaţia cu Todd rămâne de domeniul trecutului, tânăra descoperă că oamenii cei mai importanţi din viaţa ei sunt acum chiriaşii, cei patru devenind la fel de uniţi ca şi cum ar face parte dintr-o familie. Totuşi, problemele încep să apară…

Descoperiţi cum se va încheia această poveste fascinantă de iubire din noul volum.

Aşteptam răspunsurile dumneavoastră pe adresa

poştală a redacţiei: mun. Chişinău, str. A. Şciusev, nr. 98, MD-2012, sau la adresa electronică concurs@ timpul.md.

Nu ezitaţi să aveţi în biblioteca dumneavoastră Colecţia LIRA. Aceasta cuprinde cele mai frumoase romane de dragoste ale contemporaneităţii. Pasiuni secrete, iubiri neîmpărtăşite, jocuri amoroase, trădare şi suspans… toate le puteţi trăi citind întreaga colecţie. Cărţile sunt în stoc la Librăria LITERA (str. Petru Rareş, nr. 39/1).

Câştigătoarea romanului „Legături de familie” de Danielle Steel este Mariana Baetrau din Chişinău. Vă felicităm şi vă aşteptăm la redacţie ca să vă ridicaţi premiul.

Sănătate, graţie, armonie – E Timpul!

masaj general masaj anticelulitic depilare cu ceară masaj facial Consultaţia GRATUITĂ!

Primul masaj GRATUIT! Tel.: 515338 Mobil: 079649940 sau 079300000

FEMEIA

LUNI, 2 APRILIE 2012

www.timpul.md

11

frumusete

Perfecţiunea feminină

Frumoasă și naturală Posteşte într-un mod sănătos Sănătate

Ţ

i se întâmplă destul de des să te trezeşti dimineaţa chiar în ultimul moment şi nu mai ai timp pentru a te aranja? Ai momente în care vrei să pari cât mai naturală? Ai vrea să nu mai pierzi timp cu Oana Carasâz oana.carasaz. machiajul? În cazul în care timpul@gmail.com răspunsul este afirmativ înseamnă că a sosit momentul să faci tot posibilul pentru ca tu să arăţi extrem de bine fără a-ţi acoperi faţa cu fond de ten sau pudră corectoare, ochii cu fard sau creion dermatograf şi buzele cu ruj. Chiar dacă nu îţi vine să crezi, află că poţi să arăţi foarte de bine şi fără a recurge la trucuri cosmetice. Cum faci asta?

Extrem de simplu.

Tratamentul cosmetic Tenul trebuie să fie impecabil. Nu trebuie să se vadă coşurile, punctele negre sau porii dilataţi.

Pentru aceasta trebuie să încerci să mergi periodic la un salon de cosmetică unde trebuie să faci un tratament, evident în funcţie de tenul pe care îl ai. După ce ai reuşit să îţi cureţi tenul, trebuie să îl întreţii. Poţi să faci acest lucru acasă, chiar de una singură. Îţi poţi aplica fel de fel de măşti hidratante sau revigorante sau poţi să îţi prepari măşti de exfoliere. Ai grijă ca acest lucru să se întâmple măcar la o distanţă de şase sau şapte zile. Poţi să face aceste lucruri duminică sau sâmbătă când eşti liberă şi relaxată.

Exfolierea te va ajuta să pari mereu proaspătă, iar tenul va fi strălucitor. Hidratarea tenului îţi va face pielea suplă şi elastică şi te va ajuta să estompezi ridurile.

P

aştele se apropie, iar tu cu siguranţă ţi-ai propus să ţii post măcar în ultima săptămână. Dar pentru ca organismul să fie protejat, în condiţiile în care obişnuieşti să savurezi zilnic carne sau alte produse de origine animală, trebuie ca tu să te pregăteşti treptat.

În primul rând ar fi indicat să nu renunţi brusc la alimentele interzise. Fă acest lucru treptat, poate chiar cu cinci zile înainte de a ţine post. Scoate rând pe rând din alimentaţia ta carnea şi preparatele din carne, lactatele, renunţă la unt şi la omlete sau ochiuri.

Nu mânca mult chiar dacă ai senzaţia că nu te vei sătura mâncând de post. Mesele bo-

gate îţi pot afecta organismul.

Dacă mănânci prea mult la o singură masă poţi să rişti o scădere a glicemiei. Încearcă să bei cât mai multe lichide în perioada în care ţii post. Bea sucuri naturale, apă plată sau ceaiuri. Evită băuturile gazoase şi băuturile

care conţin cofeină. Stomacul poate avea de suferit din cauza acestor băuturi care grăbesc deshidratarea.

Alege alimente care au un conţinut ridicat de proteine. Carnea poate fi înlocuită cu succes cu soia. Între mese gustă alune sau nuci, acestea au un conţinut nutritiv

Sfaturi utile

Machiajul în funcţie de culoarea părului (I) SECRETE 1. Un look reuşit se poate obţine cu pudră bronzantă sclipitoare.

Accentuarea genelor şi a sprâncenelor Evident că fără machiaj genele şi sprâncenele trebuie să fie impecabile. Găseşte cosmeticiana care poate să îţi scoată în evidenţă sprâncenele. Acestea definesc trăsăturile, deci trebuie să fie cât mai perfecte. Pentru a nu mai folosi mascara poţi apela la un alt truc: vopsitul genelor. Acest lucru se poate realiza tot într-un salon de cosmetică. Ochii tăi vor fi puşi în valoare chiar şi fără machiaj.

2. Brunetele pot folosi machiaje de tip smokey.

(O. C.)

Fără cearcăne Ei... acest lucru presupune odihnă. Măcar opt ore de somn pe noapte. Cum acest lucru este poate imposibil, uneori, ochii te vor trăda. În cazul în care dimineaţa constaţi că se vede oboseala, poţi aplica pe fiecare ochi câte un pliculeţ de ceai verde, fiert şi răcit. Cinci minute sunt suficiente pentru ca privirea ta să fie luminoasă şi să dispară zonele maronii de sub ochi.

anţele şi culorile potrivite şi în funcţie de momentul zilei.

Un anumit gen de machiaj, sobru dar natural, se impune la serviciu, iar un machiaj glamour, luminos poate fi aplicat pentru alte ieşiri.

Puţin bronz...

Trebuie să recunoaştem că un ten bronzat arată foarte bine. Chiar dacă ai pe faţă mici imperfecţiuni, bronzul nu le mai scoate în evidenţă. Poţi încerca să mergi la saloane de bronzare, sau poţi apela la creme autobronzante.

Buze naturale Chiar dacă nu vrei să te machiezi, trebuie ca măcar buzele să le pui în valoare. În cazul în care nu eşti destul de norocoasă să ai buze perfecte, pline şi cu un contur bine definit, ar trebui să nu renunţi la ruj. Dacă chiar vrei să nu te rujezi, trebuie să ai grijă ca buzele să nu fie crăpate, sau ca pielea de pe ele să nu aibă un aspect uscat. Foloseşte balsamuri, creme hidratante şi luciuri de buze. Un gloss este binevenit chiar şi atunci când vrei să pari naturală.

important. Optează pe perioada postului pentru orezul brun, broccoli, conopidă sau spanac.

Dacă vrei să eviţi senzaţia de ameţeală, trebuie să mănânci paste, pâine, cereale integrale sau legume rădăcinoase. Aceste alimente ţin de foame şi oferă corpului nutrienţii necesari pentru o perioadă mai lungă de timp, reuşind totodată să menţină normal şi nivelul glicemiei. În zilele în care ţii post trebuie să îţi reduci ritmul normal de lucru. Chiar dacă eşti o fire mai energică, vei vedea că fără un mod corect de a te hrăni, randamentul tău va fi mult mai scăzut. Evită stresul şi efortul, pentru a nu te simţi epuizată. Dacă ţii post negru, încearcă să nu faci decât strict ceea ce este necesar!

(O. C.)

MACHIAJUL PENTRU BRUNETE

Femeile vor mereu să arate cât de bine se poate, iar pentru aceasta petrec destul de mult timp în faţa oglinzii. Trebuie să recunoaştem că mereu încercăm să schimbăm ceva la modul în care arătăm şi chiar dacă acel ceva este cât de mic, suntem foarte mulţumite dacă schimbarea este observată de cei din jur. Schimbările pot fi

de stil vestimentar, de coafură sau chiar de machiaj. În cazul în care vrei să schimbi ceva la modul în care arăţi, dar nu ştii ce şi nu vrei să începi cu părul, FEMEIA îţi propune o schimbare a machiajului.

Când te machiezi trebuie să ţii cont de culoarea părului, culoarea tenului, dar şi de culoarea hainelor cu care eşti îmbrăcată. Pentru a nu epata este foarte important ca atunci când te machiezi să alegi nu-

CULORILE BRUNETEI

Când alegi fondul de ten trebuie să ai grijă la culoarea pielii. În cazul în care nu ai tenul foarte alb, poţi alege un fond de ten cu nuanţe arămii. În alegerea machiajului, pe lângă culoarea părului şi a tenului, trebuie să ţii cont şi de culoarea ochilor.

Dacă eşti brunetă cu ochi negri sau albaştri trebuie să foloseşti farduri în culorile gri, violet, albastru sau argintiu pentru seară.

Dacă eşti brunetă cu ochi căprui sau verzi poţi folosi nuanţe de auriu, maro sau bronz.

Ochii verzi sunt foarte frumoşi şi expresivi şi îi poţi evidenţia foarte uşor cu fardul potrivit.

Pentru a avea o privire luminoasă puteţi aplica sub sprâncene farduri în nuanţe de bej, crem, auriu sau alb sidefat, dar numai în cazul în care conturul sprâncenelor este perfect. Machiajul este desăvârşit numai dacă aplicaţi mascara şi un creion dermatograf . Nuanţele rujului care le avantajează pe brunete sunt roz, roşu-intens sau o nuanţă apropiată de naturalul buzelor.

Alegerea nuanţelor pe care le utilizaţi trebuie să ţină cont şi de personalitatea, vârsta şi stilul tău.

Brunetele trebuie să evite culorile reci, adică gri, argintiu sau albastru. Foloseşte culori calde, mov-închis sau deschis, liliachiu, auriu, bronz, verde-intens, cupru, maro, roz mediu sau culoarea piersicii. Creionul de ochi nu trebuie să fie negru. Este de preferat să foloseşti un creion dermatograf în nuanţe de maro sau alte culori asortate cu fardul folosit.

Trebuie să ţii cont şi de culoarea pielii tale atunci când te machiezi. Dacă tenul este mai închis, este bine să optezi pentru mov, bronz sau purpuriu mediu. Pentru ten deschis, foloseşte nuanţe de roz-închis, iar pentru un ten puţin mai închis poţi alege mov sau maro.

12

LUNI, 2 APRILIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

TENDINTE

Simte vibraţia culorilor acestui sezon D

acă tendinţele fiecărui sezon sunt prezentate de casele de modă cu o jumătate de an înainte, culorile anului sunt anunţate chiar cu doi ani înainte. Institutul Pantone, cel care face legea în domeniul nuanţelor, a decis ca, pentru 2012, culoarea-vedetă să fie Tangerine Tango. Despre alte culori ce vor face furori în sezonul cald, vorbim mai jos.

Ghirlande de Paşte În curând vom spune „Hristos a înviat!”. Paştele e o sărbătoare luminoasă, în care nu doar sufletul trebuie să-l pregătim, ci şi casa noastră. Pentru a crea o atmosferă specială în acea zi, îţi propunem să-ţi înveseleşti casa cu câteva ghirlande de flori, pe care le poţi aşeza pe masă sau agăţa pe uşă.

Nuanţa Tangou-ului

Tangerine Tango este o nuanţă de roşu-oranj, descrisă drept „sofisticată, dar în acelaşi timp dramatică şi seducătoare”.

Este o culoare destul de explozivă, prin urmare, poţi opta pentru ea în cazul unei fuste, a unui top, sacou sau a unui trenci, ori în cazul accesoriilor (sandale, un plic XXL sau curea). Tangerine Tango poate fi combinată cu nuanţele neutre, bleumarin sau alb. Dacă vrei să fii în centrul atenţiei, atunci poţi combina această culoare cu turcoaz, roz-fuchsia, galbensolar sau verde-proaspăt.

Destinaţia: Insulele Canare

E suficient să punem pe noi o rochie galbenă pentru a chema soarele verii. Galbenul oului, al canarului, al lingoului de aur, al narcisei, lămâiei, puiului sau galbenul şofranului - această culoare luminoasă va străluci în toate magazinele. Notea-

ză însă că această nuanţă se poartă doar în lookurile totale, fără a o asorta cu alte culori.

Drept excepţie, pot fi acceptate combinaţii cu un tricou alb sau sandale negre. Şi da, această culoare poate fi purtată şi de blonde, în cazul când nuanţa este mai intensă şi vivace.

Avem undă verde

În timp ce galbenul îşi impune prezenţa în garderoba acestui sezon, verdele nu se va da bătut, luptând şi el pentru lumina reflectoarelor. Designerii au mizat pe această culoare, deoarece captează atenţia celor din jur la fel precum o face şi smaraldul. Mai mult, verdele reaminteşte de natură, o necesitate pentru orăşenii care uită să respire. De la culoarea mărului sau a teiului, de la fistic până la măsline, putem purta orice nuanţă a verdelui. Mai eziţi?

Noi îţi spunem să rişti, căci ai undă verde!

Pentru cei mici, poţi face o ghirlandă cu diferite simboluri pascale. Împleteşte mai multe nuieluşe, într-o formă pe placul tău: de inimă, rotundă sau chiar pătrată. Atunci când alegi crenguţele, ai în vedere ca acestea să nu fie foarte groase, ci flexibile, ca să le poţi împleti, precum cele de salcie. După aceea, decorează ghirlanda obţinută cu figurine în formă de iepuraşi, miei sau păsări - vestitoarele primăverii. Aici, poţi cere chiar ajutorul celor mici.

O ghirlandă de flori pusă pe uşă va aduce un zâmbet tuturor care îţi vor trece pragul. Pentru suport, te poţi folosi de acelaşi tip de crenguţe descrise mai devreme sau îl poţi realiza din sârmă, răsucind-o de mai multe ori. În ceea ce priveşte florile, foloseşte unele de sezon, în mai multe culori, putând fi chiar de soiuri diferite. Florile le poţi prinde cu nişte sfoară sau, pentru un aspect elegant, cu nişte panglici.

Dacă doreşti ca masa ta de Paşte să fie una veselă şi colorată, optează pentru o ghirlandă decorată cu ouă colorate.

La fel ca şi în celelalte cazuri, baza o obţii prin împletirea mai multor crenguţe. Aceasta decoreaz-o cu figurine colorate, în formă de ou, pe care le găseşti în orice magazin de decoraţiuni. La sfârşit, încununează întreaga ghirlandă cu crengi de caprifoi şi panseluţe sau orice alte flori ai la îndemână.

Silvia Ursu

(S. U.)

.md spaţiu dedicat evenimentelor cotidiene de cultură, artă, sport şi divertisment

c m y k