Femeia
TIMPUL săptămânală. timpulsă să știi! știi! TIMPULEdiție - Ediție SpecialăApare luni E Etimpul
3 OCTOMBRIE 2011, NR. 34 (43)
Argument
Imposibil să eşuaţi! Nu demult, la o zi de naştere, într-un moment când oaspeţii nu erau nici prea trişti, nici prea veseli, fiica gazdei a dorit să ne facă un test. Ea e studentă la Psihologie, pasionată de Brian Tracy, de aceea testul Tatiana consta dintr-o întrebare pe Corai care psihologul ei preferat ne recomandă să ne-o adresăm cât mai des: „Care este lucrul la care aţi îndrăzni să visaţi, dacă aţi şti că este imposibil să eşuaţi?”. Bărbaţii prezenţi la masă s-au invitat reciproc la câte o ţigară, eschivându-se să participe la test. Am rămas noi, femeile, faţă în faţă cu întrebarea. Şi nu a fost deloc uşor să găsim un răspuns, pentru că ne-am surprins că, de fapt, toate visele noastre se reduc… la copii. Nicio femeie dintre cele prezente nu a spus că visează la o casă de milioane, la o maşină de lux, la un concediu într-o ţară exotică. Deşi ar fi putut da orice răspuns, din moment ce testul zicea că „este imposibil să eşuaţi”. Tot ce am putut noi formula în cuvinte a fost că ne dorim să ne fie copiii sănătoşi, deştepţi şi fericiţi… Domnişoara de la Psihologie s-a amuzat enorm pe seama noastră şi a lipsei totale de inspiraţie. Ne-a spus-o direct: „Nu despre copii, ci despre visele voastre v-am întrebat…”. Totuşi, înclin să cred că multe dintre dumneavoastră ar fi răspuns la fel. Din păcate, noi, femeile, nu ştim să ne trăim propria viaţă. După ce apare în familie un copil, nu trăim, ci… funcţionăm. Mai întâi, pe post de dădacă, apoi de educatoare şi învăţătoare, apoi de meditatoare la algebră, chimie şi limba română. Iar când copilul ajunge în clasa a XII-a sau devine student la Psihologie, observăm că viaţa a trecut - între un cântec de leagăn şi o teoremă de geometrie… Atunci deja e foarte greu să visezi, chiar dacă „este imposibil să eşuaţi”…
Janeta Hanganu:
„În profesia de avocat trebuie mereu să te reinventezi…”
Culinar.md
Pagina 8
Pagina 7
Pentru fiecare femeie tinereţea vine din interior…
Eliberează forţa tinereţii. Elibereaz-o chiar acum! Crema tratament Anew Genics
Ser Anew Genics
Special concepută pentru a hidrata pielea în profunzime
Concentraţie dublă, formulă uşoară ce se absoarbe rapid în piele
Formulă mai bogată, recomandată pentru tenul uscat
Se foloseşte de două ori pe zi (dimineaţa şi seara)
Se foloseşte o dată pe zi
Pui la cuptor cu paste Aceste două produse reprezintă o nouă eră în lupta cu îmbătrânirea - tehnologia brevetată YouthGen activează Gena Tinereţii, stimulând nivelul de colagen şi acid hialuronic de la nivelul pielii şi ajutând astfel tenul să se menţină tânăr.
TALON DE PARTICIPARE NUME________________________________________________ PRENUME____________________________________________ ADRESĂ______________________________________________ TELEFON
Câştigătoarea concursului din ediţia precedentă este Elena Petrache din or. Anenii Noi.
Dosarele minții
Pagina 6
Lecţii de viaţă de la femei învăţate
6
LUNI, 3 OCTOMBRIE 2011
www.timpul.md
FEMEIA
DOSARELE MINTII Adevăr şi oroare
Împreună, împotriva lumii Petru Stratulat petru@umbluliber.com www.umbluliber.com
Recent, am cunoscut o doamnă, în adevăratul sens al cuvântului. Doamna aceasta este mai tânără decât mine cu un an, dar are o maturitate ceva de speriat. Este genul de femeie alături de care ai pleca la luptă îmbrăcat doar în tricou şi chiloţi, cu un făcăleţ în mână pe post de sabie şi asta pentru că ea ştie atât de bine cum să te încurajeze, încât simţi că prinzi aripi, chiar dacă tu ai două pene şi alea rupte la jumătate. Prin ea, l-am cunoscut pe el, domnul din ecuație. Un munte de om cu pumn de fier pe plan profesional, dar foarte tandru în particular, după cum l-am „citit”… Maria şi Mihai reprezintă idealul meu în cuplu. Pe de o parte, avem femeia susţinătoare şi plină de iniţiativă, căreia îi place să-şi laude bărbatul, să-l încurajeze şi să-i fie alături până în pânzele albe, contrazicându-l atunci când dă cu mucii în fasole. Pe de altă parte, avem bărbatul tandru şi iubitor, care-şi pune femeia pe primul plan şi care ar măcelări jumătate de Capitală, dacă ea ar spune „Iubitu’, fă ceva!”. Tachinările sunt la ordinea zilei. Pentru un outsider, ar părea că el o bate foarte mult şi că ea îi subminează constant bărbăţia. Absenţa tachinărilor duce la rutină.
Liber prin mintea femeilor
Cifrele ca destin P u t e m admite că vârsta este o convenție. Cineva a scris nişte cifre pe un act, o bucată de hârtie şi, astfel, a pus o ştampilă pe viaţa noastră pentru că, de ai c i î nc ol o, vom căuta oameni cu cifre asemănătoare. Vom ignora ocaziile ce se vor ivi cu iz de dragoste magică doar pentru faptul că acestea vor purta altă pecete decât noi. Este adevarat că atunci când vezi o femeie tânără lângă un moşneag ce a învins cu succes tentativele morţii, te întrebi care îi este interesul. Ea goneşte după averea lui, poate, în timp ce el - după corpul ei. Atât timp cât este asumată de ambii parteneri, relaţia aceasta reprezintă aranjamentul perfect. Rareori, extrem de rar, am văzut cupluri în care femeia era cea bătrână şi el cel tânăr. Poate că el este un „întreţinut”, o curvă masculină. Din păcate, suntem tentaţi să refu-
zăm, să tăiem de la rădăcină ocaziile ajunse la noi pe umerii unor persoane cu puţin mai în vârstă. De exemplu, o femeie va refuza, în mod normal, o relaţie cu un bărbat ce este mai tânăr cu zece ani decât ea. Pe hârtie, aceeaşi hârtie despre care am scris mai sus, ar părea o diferenţă detul de mare, dar aceasta ar fi resimţită eventual de orgoliul ei, ascuns în raţionamentul conform căruia, atunci când el va avea acea vârstă, ea ar fi deja bătrână. Al naibii, bărbaţii s-ar bucura să fie abordaţi de femei ceva mai tinere. De cealaltă parte, ca bărbat, pot spune că nu m-ar deranja vârsta ceva mai înaintată,
Lecţii de viaţă de la femei învăţate
I
ndiferent câte diplome ai adunat în CV, există anumite lecţii pe care viaţa le livrează doar ca „premiu” pentru cicatricele şi poticnelile din anii şi deceniile de plimbat prin lume, trăit şi iubit. În această lună îţi prezentăm câteva „teoreme” de bază ale existenţei, de a căror aplicare depind, în ultimă instanţă, fericirea şi seninătatea ta.
fiecare două vorbe „neîndemânatică”, „uitucă” sau „antitalent la limbi străine”, înainte ca cineva să aibă timp să-ţi observe măcar presupusele neajunsuri. Tu chiar ai vrea să-ţi petreci timpul cu cineva atât de nepriceput în toate?
Nu e nimic personal. Unul dintre acele adevăruri care circulă libere prin lume spune aşa: la 20 de ani anticipezi cu teamă ce va gândi lumea despre tine, la 40 de ani nu-ţi mai pasă ce gândeşte lumea despre tine, iar la 60 de ani îţi dai seama că, de fapt, lumea nu s-a gândit la tine niciodată. Când cineva te face să suferi, să te simţi prost sau se răsteşte la tine, iar tu te simţi responsabilă pentru ieşirea lui („Am zis ceva greşit?”, „E supărat pe mine”, „Sigur, nimeni nu mă place”), e ca şi cum i-ai lua povara asupra ta. Lasă-l să-şi poarte singur „pietrele de moară”. Oricât de mult ne-ar plăcea să credem asta, chiar nu suntem centrul universului celor din jur.
încă te cramponezi de tiparul „fetei drăguţe”, căutând validarea celor din jur, a venit vremea să priveşti adevărul în faţă: nu fetele „drăguţe” ajung departe în viaţă, nici cele „rele”, ci doar cele „memorabile”. În loc să treci prin viaţă tiptil, în speranţa că cineva îţi va premia drăgălăşenia, fă-ţi curajul de a te face remarcată în unicitatea ta firească. Spune-ţi răspicat opinia, chiar dacă nu seamană cu a nimănui, critică şi când nimeni n-are curaj să obiecteze, poartă verdele-aprins care-ţi place în loc de banalul bej, rosteşte replica înţepătoare care-ţi vine în minte.
Nu fi „drăguţă”, fii „memorabilă”! De la ghiveciul cu muşcate până la o rochie sexy de seară sau la copilul vecinilor, astăzi totul este „drăguţ”. Dacă
Nu te împuşca singură în picior. Nu „cerşi” complimente printr-o atitudine de falsă modestie şi nici nu te lovi singură cu pietre, declarându-te la
Nu - ţ i a l e g e jobul, lasă-l să te aleagă el pe tine. Care este lucrul care te pasionează atât de mult încât ai fi dispusă să-l faci şi gratis, dar pentru care ai putea ajunge să fii plătită? Când ai găsit răspunsul la întrebare, ţi-ai găsit şi scopul în viaţă. Fii recunoscătoare! Ameninţarea drobului de sare din poveste e mai actuală ca niciodată: întotdeauna o dezamăgire sau o grijă pândeşte de după colţ, gata să-ţi fure liniştea. În acelaşi timp, se întâmplă şi ceva frumos, fără să ai răgaz să bagi de seamă. Ca să ajungi la ceea ce-ţi doreşti, spune „Mulţumesc!” în gând pentru toate lucrurile mărunte şi minunate care ţi se întâmplă chiar acum. Silvia Ursu
dacă aceasta nu s-ar vedea din punct de vedere fizic. Există multe avantaje lângă o femeie ceva mai matură. Ştie mai multe decât tine, deci ai ce învăța de la ea, este mai sigură pe sine, ceva de care cu toţii avem nevoie, poate da sfaturi incredibil de folositoare, este mai organizată, probabil, şi ştie ce naiba vrea de la viaţă, iar acesta e lucru mare, în special printre femei, făpturi care trec prin viaţă fără a înțelege ce se întâmplă în jurul lor. Decorul se limitează la ojă, fard, club şi bani, în cazul multora. Una care să fie sigură pe propriile picioare, cu o privire de ansamblu asupra propriului destin, este un caz rarisim. Spunea cineva, cândva, că dragostea nu are vârstă şi aş fi de acord cu asta. Din păcate, dragostea trebuie să învingă orgolii şi idei preconcepute, care nu au alt rol decât să o impiedice. Petru Stratulat
În oglindă
Culoarea lunii Cel mai mare coşmar al nostru este să fim bolnavi, să avem interdicţii şi limite pentru a ne trăi viaţa aşa cum ne dorim. Iar întrebarea „De ce eu?” nuşi găseşte niciodată răspunsul corect când avem vreo afecţiune Silvia Ursu medicală. psihologie@timpul.md Octombrie este luna dedicată luptei împotriva cancerului de sân. Panglica roz purtată la pieptul stâng reprezintă simbolul ce exprimă solidaritate cu femeile diagnosticate cu această boală. Nu ştiu ce simţi când ţi se dă un astfel de diagnostic, dar admir femeile care îşi acceptă boala, afişându-şi optimismul: „Eu pot învinge!”. Citisem recent un comentariu al unei persoane diagnosticate cu această boală: „Nu există boală incurabilă, atât timp cât există şi cea mai mică şansă de vindecare”. Cel mai greu e să-ţi găseşti cuvintele potrivite pentru a vorbi cu o persoană ce are cancer - părerile de rău sau „înţeleg cum te simţi”, „va trece şi asta” nu-şi prea au locul. Poate e mai bine să-i arăţi frumuseţile vieţii, să faceţi planuri de călătorii, să împărtăşiţi dorinţe şi vise. Ideea că există viaţă şi după un diagnostic grav, că există şanse de recuperare, îi oferă acelei persoane noi zile cu soare, motive de a zâmbi, de a vedea frumuseţile lumii, dar şi puterea necesară de a merge înainte. O persoană ce are cancer nu are nevoie de milă, lacrimi, sfaturi, oftaturi, adrese ale medicilor, nici de eticheta „incurabil”. Ea are nevoie de respectul nostru faţă de lupta pe care o duce împotriva acestei maladii.
FEMEIA
LUNI, 3 OCTOMBRIE 2011
www.timpul.md
7
femeia
Janeta Hanganu:
„În profesia de avocat trebuie mereu să te reinventezi…” D
eşi nu are nici măcar vârsta balzaciană, eroina noastră a reuşit să se afirme cu brio în profesia de avocat. Anume ei şi colegilor săi de la Biroul „Hanganu, Tănase şi partenerii”, le datorăm examinarea unor dosare răsunătoare şi dificile de către CEDO, precum ar fi cele legate de cazul Ilaşcu, „Megadat”, „Timpul Info magazin”, Tănase şi altele. Aici, în sediul lor de pe bd. Renaşterii 14, am venit să descopăr secretul succesului. Şi, pare-se, l-am aflat: succesul Janetei Hanganu e în funcţie de ce face, cum arată, ce spune şi cum anume spune. Tatiana Corai
- Dragă Janeta Hanganu, am descoperit, pregătindumă de acest interviu, că nu prea crezi în reţelele de comunicare. Ai de multă vreme un cont pe Facebook, dar nu ai afişat nicio poză… - Când am deschis contul, nu-mi prea ajungea timp pentru asta, eram concentrată la pagina web a biroului nostru, pe care încă nu reuşesc s-o duc la capăt. Ulterior, mi-am dat seama că reţelele de socializare sunt mai mult o pistă de PR, poate chiar de manipulare… Discuţiile virtuale mi se par cam sterile. Nu pot spune că îmi place să-mi etalez prea mult viaţa personală în faţa unor oameni pe care nu-i cunosc. Ca să mă simt împlinită, nu am nevoie să spun la o mie de persoane că eu astăzi am o dispoziţie bună… - Să înţeleg că și colegii de birou au puţine şanse să stea pe chat, cel puţin la serviciu. Povesteşte-ne ceva despre ei… - Iniţial, când am deschis biroul, eram singura femeie din şase persoane, acum mai am două colege şi câţiva avocaţi bărbaţi cu mai multă experienţă. Suntem toţi tineri. E mai bine aşa, pentru că în lumea noastră e greu să înveţi oameni care au o mentalitate deja viciată de sistem sau de obiceiurile de prin alte companii. Într-o echipă, trebuie să existe acelaşi spirit, aceleaşi norme valorice şi standarde. - Ce norme contează pentru tine, ca şefă de birou?
- Cred că bunul-simţ. Simţul dreptăţii este crucial în profesia de avocat. Chiar atunci când nu poţi şti cum e mai corect să procedezi, bunul-simţ îţi şopteşte cea mai potrivită soluţie. - Care ar fi componentele unei reuşite? - Cred că este crucial: ca să realizezi ceva trebuie să ştii ce vrei să faci. Nu să fii obsedat de acest scop final, dar să ştii în ce direcţie o iei. - Ce noutăţi v-au adus modificările din Legea cu privire la avocatură? - În principiu, schimbările se referă la structura organizaţională, acum avem şi barouri regionale. Dar cred că reforma începe cu propriul birou, cu exigenţa faţă de propriile documente, faţă de angajaţi. Dacă tu, ca avocat, scrii cu greşeli gramaticale, atunci nu-ţi poţi permite să critici un judecător, pentru că nu ştie să scrie ori să ia decizii… - Să poţi scrie? Credeam că e o condiţie doar pentru jurnalişti… - Partea formală contează mult în profesia noastră. La facultate i-am auzit pe mulţi dintre colegii mei: am învăţat foarte bine tema de acasă, dar nu pot să mă exprim. Păi ce fel de învăţătură, cum ai învăţat dacă nu te poţi exprima? Sau sunt avocaţi care spun: Iată, nu pot scrie bine, dar pot vorbi excelent, adică pot convinge verbal. Un avocat poate să convingă verbal numai dacă are o structură logică pe care o transpune
şi în scris. - Ceea ce pot confirma eu, la „partea formală”, e că aveţi un birou… în care se simt inima şi mâna unei femei. - Poate o să vă pară un moft - al meu şi al colegilor mei -, dar am insistat să avem un spaţiu unde să ne simţim ca acasă. Nu în ultimul rând, aici ne întâlnim cu clienţii noştri. Spre deosebire de judecători, ale căror servicii sunt solicitate indiferent de felul în care arată ei şi birourile lor, indiferent de calitatea hotărârilor pe care le dau, între avocaţi există concurenţă. - Biroul de avocaţi „Hanganu, Tănase şi partenerii” este cunoscut pentru conlucrarea cu CEDO… - Avem această imagine pentru că am prezentat la CEDO cele mai de rezonanţă dosare, pe care le-am câştigat. Dar ca volum de lucru procedurile la Curte ocupă doar 10-15 la sută din tot ce facem noi. - Într-o anumită perioadă a existat un val foarte puternic al moldovenilor care se adresau la CEDO. Acum, cum stau lucrurile? - Din câte ştiu, valul a rămas la fel de mare. Vin tot mai multe dosare – poate că nu sunt de rezonanţă, ca cele de pe timpul guvernării comuniste, care erau strigătoare la cer prin brutalitatea cu care erau încălcate legile. Multe din dosarele ce ajung la Curte ar fi putut fi soluţionate acasă, de către judecătorii naţionali. Faptul că mergem la Curte cu aceleaşi cereri, fără prea mari evoluţii, sigur că nu ne onorează. - De ce judecătorii care pierd câte opt, nouă dosare la CEDO nu sunt sancţionaţi, cel puţin pe linie administrativă? - Există dosare de genul Ilaşcu, Ciubotaru, Tănase care nu puteau să nu ajungă la CEDO, fiind noi şi pentru Curte, unde a trebuit să fie convocată Marea Cameră din 17 judecători pentru a
dezvolta o nouă jurisprudenţă. Şi există dosare în care judecătorul adoptă în lanţ acelaşi tip de hotărâri greşite – este cazul practicii de eliberare a mandatelor de arest, dar şi a numeroaselor dosare împotriva presei, unde era clar că a fost încălcat articolul 10. Iată asemenea cazuri ar trebui sancţionate disciplinar, cel puţin. - Întrucât acest lucru nu se face, în societate se creează impresia că acolo, sus, o gaşcă de oameni acţionează pe principiul „O mână o spală pe alta”… - Cam aşa şi pare a fi. Eu cred că problema justiţiei constă în corupţie – financiară şi politică. Şi corupţia e cu atât mai mare, cu cât în spatele persoanelor din justiţie stă cineva din politică. - Există ieşire din acest cerc vicios? - După mine, primul lucru care trebuie să fie pus la punct este profesionalismul judecătorului - nu doar competenţa lui, ci şi calitatea morală. O să aduc un exemplu, legat de Georgia. Acolo, în poliţie, au fost angajate doar persoane care au trecut anumite teste…
- Detectorul de minciuni… - Inclusiv. Sunt sigură că organele noastre de drept dispun de informaţii care judecător e corupt şi care nu. Doar că nu întreprind nimic sau, şi mai şi, informaţia pe care o deţin o folosesc pentru a-l şantaja pe judecător. - Sunt foarte multe femei în ultimul timp în justiţie. Nu ai impresia că sunt prea multe? - Nu, dimpotrivă. Am senzaţia că sistemul judiciar şi de drept în general este al bărbaţilor. - Ai simţit vreodată că ai fi invidiată? - Da. Alexandru Tănase, când lucram împreună, îmi spunea mereu: mai bine să te invidieze, decât să le fie milă de tine. Invidia nu mă deranjează, mă supără gândirea limitată, lenevia şi minciuna, mai ales minciunile lipsite de sens, când pur şi simplu nu merită să spui o minciună ca să ieşi din situaţie. Dacă ai şti adevărul, poate că l-ai putea ajuta pe om la nevoie, dar la minciună nu poţi găsi soluţii. - Profesia de avocat îţi lasă loc şi pentru viaţa de familie?
- Viaţa de acasă este un loc de încărcare cu energie, unde nu există judecători, procurori, dosare, este locul unde mă simt bine, alături de persoana potrivită. Sunt departe de gândul că la serviciu fac ceva ca să sacrific din altceva. Dacă mă și sacrific, o fac conştient, nu pot afirma că avocatura îmi consumă viaţa şi tinereţea, e o alegere conştientă. - Ce apreciezi mai mult la soţul tău? - Mi-ar fi greu să spun ce nu apreciez la Adrian. Cu cât ne cunoaştem mai mult, cu atât mai multe lucruri aflu despre el, pe care le preţuiesc. Le-aş dori tuturor femeilor să aibă parte de căldura şi înţelegerea de care mă bucur în familia mea. De altfel, soţul meu este la fel de ocupat ca şi mine, dacă nu chiar mai ocupat. - Cum te vezi peste cinci ani? - Nu ştiu, chiar nu ştiu. În profesia de avocat trebuie mereu să te reinventezi. Cred că aş vrea să consolidez biroul pe care îl avem acum, să formăm împreună o echipă şi mai puternică, să încercăm lucruri noi...
8
LUNI, 3 OCTOMBRIE 2011
www.timpul.md
FEMEIA
Culinar.md
Toamna în bucătărie Mira Tănase mirabela.tanase@timpul.md
Toamna se întâmplă multe lucruri în bucătărie. Asta pe lângă tradiţionalul umplut al cămării şi, pentru cei mai norocoşi, al pivniţei cu murături, dulceţuri şi compoturi. Toamna e vremea recoltelor, e drept, dar pentru mulţi dintre noi e vremea reîntoarcerii la obiceiurile casnice. Cu siguranţă, toate ne străduim să păstrăm cât
mai mult timp bunătăţile şi să putem da un gust bun mâncărurilor până spre primăvară. Pentru mine, toamna semnifică anotimpul abundenţei, astfel încât încerc să arăt asta şi în ceea ce gătesc. Profit din plin de fructele şi legumele care sunt prezente pe piaţă: vinete, prune, ardei gras, roşii, varză, morcov, păstârnac, ceapă, gulii. Totodată, toamna pentru mine înseamnă şi condimente, foarte multe
condimente. Fiecare condiment poate fi uscat pentru păstrarea lui peste iarnă. Frunzele uscate se mărunţesc şi se pun în borcănaşe speciale. Vă recomand borcănaşele în faţa punguţelor, pentru că astfel condimentele îţi păstrează aroma proaspătă mai mult timp. Aveţi grija la cimbru însă, eu am învăţat pe pielea mea că trebuie curăţat bine de crenguţe înainte de a fi pus în borcănaş. Acestea trebuie păstrate într-un loc ferit de lumina soarelui.
Pui la cuptor cu paste Borcanul potrivit pentru murături
Pentru a începe operaţiunea de a pune murături, calculează cantitatea de murături pe care o vei pregăti în funcţie de cât de mare îţi este familia. Dacă ai o familie mică, care nu mănâncă multe murături, câteva borcane îţi vor ajunge pentru toată iarna. Dacă însă sunteţi iubitori ai acestui tip de conserve, pregăteşte murături în borcane şi bidoane pe care le foloseşti special pentru asta. Nu te arunca să dai bani degeaba pe legume şi fructe fără a te asigura că ai recipientele potrivite în care le vei păstra. Dacă nu ai borcane şi te pregăteşti să mergi la magazin să le cumperi, trebuie să ai în vedere două aspecte foarte importante:
Cumpără borcane cu capac închis etanş
Atunci când te apuci de umplut cămara cu borcane pentru iarnă trebuie să ştii că toate recipientele pe care le cumperi pentru murături trebuie să aibă capace care se închid etanş. Închiderea etanşă a capacului este foarte importantă pentru că, odată cu pătrunderea aerului, conţinutul se poate altera.
Ai grijă la zgârieturi şi defecţiuni
Înainte de a cumpăra sau refolosi vasele pentru murături, verifică-le bine. Ai grijă să nu fie zgâriate, fisurate, crăpate, ciobite sau murdare. Nu cumpăra recipiente care au puncte de plastic deformate sau diferite bule cu aer. Aceste vase ar putea ceda din cauza presiunii. După ce te-ai asigurat că în bucătăria ta se găsesc toate ingredientele necesare pentru murături, apucă-te de treabă şi asigură-te că peste iarnă vei avea în cămară mult doritele borcane cu murături. (M. T.)
Ingrediente - patru pulpe de pui - 50 ml ulei de măsline - boia de ardei dulce - 50 ml sos de soia - sare, piper - 200 g paste - pătrunjel, mărar, ţelină verde - două linguri pastă de roşii - brânză Mod de preparare Se spală pulpele de pui şi se aşază într-un bol (la care aveţi capac), iar peste ele se presară: boia de ardei dulce, ulei de măsline, sos de soia, sare, piper (după gust), se acoperă cu capacul şi se lasă la macerat 24 de ore. Aşezaţi pulpele de pui în tavă, turnaţi peste ele sosul rămas în bol şi o cană de apă, apoi acoperiţi cu folie de aluminiu şi introduceţi tava la cuptor. După aproximativ 30 de minute, scoateţi tava, îndepărtaţi folia şi întoarceţi bucăţile de carne de pe o parte pe alta. Mai lăsaţi tava în cuptor să se rumenească bine carnea încă 30 de minute. Între timp, puneţi apă cu sare la fiert şi fierbeţi pastele. De care vă pofteşte inima.
Când pastele s-au fiert, le strecuraţi, le turnaţi înapoi în oală şi le amestecaţi cu pasta de roşii şi verdeţurile tocate mărunt. Serviţi carnea de pui cu garnitură de paste amestecate cu verdeţuri peste care veţi rade brânză la urmă şi veţi obţine un gust intens la fiecare îmbucătură.
Notă: Foarte apreciate pentru aroma pe care o conferă bucatelor frunzele de ţelină, valoarea lor de ingredient e depăşită cu mult de modul puternic în care ne apără sănătatea. Folosiţi frunzele de ţelină ca adaos aromatic şi totodată ca element decorativ şi în salate, sosuri ori garnituri.
Dulceaţă de prune Ingrediente - două kilograme de prune - o cană de zahăr - o cană de apă - un beţişor de scorţişoară Mod de preparare Pentru început, spală bine prunele, apoi taie-le în jumătate şi scoate-le sâmburii. Mai taie o dată prunele cubuleţe. Într-o cratiţă amestecă prunele cu zahărul, apa şi beţişorul de scorţişoară. Pune-le să fiarbă împreună şi amestecă din când în când. Lasă-le pe foc mic până când fructele s-au înmuiat bine şi au scăzut, iar lichidul s-a transformat în sirop. Scoate beţişorul de scorţişoară şi aruncă-l. Pune dulceaţa în borcane pe care o să le acoperi cu capace care să se închidă ermetic. Gata, vei avea peste iarnă o delicatesă perfectă pentru clătitele de dimineaţă.
Notă: Răspândite în Europa încă de pe vremea romanilor, prunele atrag întotdeauna atenţia prin culoarea lor unică, violetă, reuşind de fiecare dată să se prezinte ca un aliment energizant şi tonic pentru întregul organism.
FEMEIA
LUNI, 3 OCTOMBRIE 2011
www.timpul.md
9
Culinar.md
Modesta varză F
olosiţi-o mai ales crudă. Face cât un depozit întreg de medicamente. În Dacia, se pare că varza a fost adusă cu trei milenii în urmă de către celţi, care o foloseau atât ca aliment, cât şi ca medicament, ori ca ingredient magic. Tot în această triplă calitate era folosită şi de către medicii din Grecia şi din Roma antică, unde varza era considerată un soi de panaceu universal.
În Evul Mediu, ea a jucat un rol important, între altele, în descoperirea Lumii Noi, făcând posibile îndelungatele călătorii ale marilor exploratori, care o cărau la bordul corăbiilor în butoaie, murată. Pe lângă hrană, ea era folosită şi ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversări ale oceanelor. Dar în ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a început să fie cercetată de oamenii de ştiinţă abia în ultimii 15 ani, când aparatura de laborator, tot mai sofisticată, a permis identificarea, în frunzele sale, a unor substanţe cu proprietăţi antitumorale, antioxidante şi antiinflamatoare excepţionale. În plus, studiile statistice realizate pe la începutul anilor ’90 au mai pus în evidenţă un lucru uimitor: populaţiile
la care varza este aliment tradiţional, fiind consumată murată sau crudă în mari cantităţi, se bucură de o neobişnuită imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase. O cură cu salată de varză poate dura oricât de mult, dar nu mai puţin de patru săptămâni. Varza fiartă – de vreo câţiva ani, au apărut în comerţ dispozitive casnice, numite steamer (steam înseamnă abur în limba engleză), care fierb în aburi legumele. Este un mod de preparare termică foarte comod, rapid şi care, conform studiilor, păstrează vitaminele şi enzimele verzei în proporţie mare. De regulă, în 10-15 minute, varza tăiată felii este fiartă cu acest dispozitiv şi, în plus, păstrează gustul originar şi poate fi consumată
fără o altă gătire, doar combinând-o cu ulei, cu sare şi cu alte legume fierte tot în abur (morcov, pătrunjel, ţelină, dovlecei etc.). Dacă din pricina costului nu ne permitem un dispozitiv de fierbere cu aburi, atunci putem fierbe varza într-o oală de inox sau cu emailul intact, la foc iute, tăiată cât mai mărunt (eventual dată prin răzătoare), pentru a reduce la minimum timpul de preparare termică. Varza călită (la cuptor) – nu mai are practic niciun fel de valoare terapeutică. Din cauza deteriorării principiilor sale active, în urma expunerii îndelungate la temperaturi ridicate, ea îşi pierde bogăţia de vitamine, de enzime, de pigmenţi cu efect antioxidant. De asemenea, oligoelementele şi mineralele pe care le conţine devin mai dificil de asimilat de către organism. Varza murată – păstrează doar parţial vitaminele şi celelalte substanţe vindecătoare ale legumei proaspete, în schimb, are conţinutul de minerale, de fibre alimentare intact şi, important, are substanţe care ajută la îmbunătăţirea
digestiei, mai ales a digestiei grăsimilor şi a proteinelor. Aceasta este şi explicaţia pentru care varza murată (la fel ca şi castraveţii muraţi) este nelipsită de la mesele cu mâncăruri grele, pentru că simţim instinctiv ca ne ajută digestia şi metabolismul. Studii statistice recente mai arată că la populaţiile care consumă multă varză murată (în Polonia, în anumite regiuni ale Germaniei şi ale Olandei), rata anumitor forme de cancer este mult
redusă, ceea ce sugerează faptul că o parte din vitaminele şi antioxidanţii din varză se păstrează întrun procent semnificativ în urma murării. Cataplasma cu varză – este foarte simplu de aplicat: foile de varză se zdrobesc pe o planşetă de lemn şi apoi se pun direct pe locul afectat, unde vor fi înfăşurate cu un tifon subţire, aşa încât să nu cadă. În general, o aplicaţie externă cu varză se face vreme de două-patru ore pe
zi, după care zona tratată se lasă să se usuce la aer. Având atâtea beneficii asupra organismului nostru, cine îşi poate dori să nu consume varză, mai ales acum când toate grădinile sau pieţele sunt pline din abundenţă cu această legumă. Ca să nu mai spunem cât de bine ne prinde toată iarna o salată de varză murată sau chiar moarea, medicamentul iernii din butoi. (M. T.)
Mierea polifloră, aliment şi medicament dulce
D
espre mierea de albine şi beneficiile ei pentru organismul uman s-au scris biblioteci întregi şi încă se vor mai scrie pentru că mierea continuă să ne uimească şi cercetătorii îi vor descoperi noi valenţe.
Istoria ne spune că mierea de albine a fost primul îndulcitor pe care l-a folosit omul pentru hrană, dar şi pentru producerea unor băuturi alcoolice rafinate. De la egiptenii antici şi babilonieni au rămas primele mărturii care descriu modul de recoltare şi de folosire al mierii, ca aliment, medicament şi element nelipsit în cadrul unor ritualuri. După provenienţă, mierea este florală, obţinută din prelucrarea nectarului şi polenul florilor melifere, şi extraflorală, cum e mierea de mană obţinută din alte părţi ale plantei. Cred că numai din lipsă de informaţie multe persoane îşi imaginează că mierea monofloră, din
salcâm, tei, izmă, floarea-soarelui, ar fi cea mai bună. Mierea monofloră este adunata din nectarul unei singure flori, având în compoziţia sa principiile active ale unei singure plante. Mierea poliflora este produsul
multor plante de pe câmp şi are în compoziţia sa diverse minerale, vitamine şi principii active pe care plantele le transmit, prin albine, mierii şi, prin miere, omului. Cu siguranţă că apicultorii care vând miere ştiu ca mierea polif loră este mult mai bogată în nutrienţii necesari omului, dar mizează pe lipsa de informare a clientului şi vând mierea monofloră mai scump, deşi preţul nu se justifică în compoziţie. Un alt lucru pe care mulţi consumatori, fideli sau ocazionali, nu-l ştiu e că mierea polifloră se cristalizează tocmai pentru că este natura-
lă, şi nu pentru că i s-ar fi adăugat zahăr în compoziţie. Trebuie să se ştie că zahărul adăugat artificial nu se mai cristalizează. Mierea polifloră este un aliment complet, poate cel mai complet aliment natural din câte există. Este compusă din zaharuri simple, fructoză, glucoză, vitamine din complexul B, vitamina C, enzime şi minerale. Mierea polifloră stimulează pofta de mâncare, îmbunătăţeşte digestia, ajută funcţiile ficatului şi creşte procentul de hemoglobină în sânge. Una-două linguriţe de miere luate dimineaţa, pe nemâncate, cu un pahar de apă la temperatura camerei, uşurează digestia. În bolile ficatului, medicina populară recomandă un sirop din miere de albine şi lămâi. Se spală bine câteva lămâi, eventual cu o periuţă de dinţi nouă, se usucă într-un prosop de bucătărie şi se taie în cuburi mici, cu tot cu coajă. Se pun cuburile într-un borcan, fără să se îndese, şi se adaugă miere de albine care să acopere lămâia în întregime.
Din siropul care rezultă, după câteva ore sau o zi, depinde de căldura din încăpere, se ia câte o lingură de trei ori pe zi înainte cu o jumătate de oră de mesele principale. Tot pentru bolile de ficat se face un amestec din miere şi grapefruit. Seara, se curăţă un grapefruit, se taie cuburi şi se pune într-un castron. Dacă este cristalizată, se adaugă o lingură de miere, dacă nu - două linguri, se amestecă bine, se acoperă vasul şi se lasă până dimineaţă. Acest amestec poate fi şi un mic dejun delicios, puternic vitaminizat pentru oricine doreşte să-şi refacă stocul de minerale şi vitamine. Copiii ar adora să mănânce dimineaţa aşa un mic dejun - dulce, parfumat şi energizant. Trebuie să se ştie că mierea de albine, ca medicament, nu are proprietăţi miraculoase, dar consumul constant ca aliment de sine stătător ori îndulcitor pentru cafea, ceai, sucuri preparate în casă are beneficii incontestabile asupra întregului organism. (M. T.)
10
LUNI, 3 OCTOMBRIE 2011
www.timpul.md
FEMEIA
timpul practic O lady la masă
În meniu (VII)
Continuăm să publicăm lista bucatelor „sofisticate” ce pot fi găsite în meniurile restaurantelor, alături de explicaţia despre ce înseamnă şi cum se scrie/pronunţă. Ce scrie: sorrel. Ce înseamnă: un tip de salată cu aromă de lămâie. Cum se pronunţă: sorel.
Ce scrie: soufllé. Ce înseamnă: un preparat extrem de uşor, din gălbenuşuri şi albuşuri bătute bine, servit fie ca fel principal, fie ca desert. Cum se pronunţă: suflé. Ce scrie: squab. Ce înseamnă: porumbel tânăr, crescut la fermă. Cum se pronunţă: scuab. Ce scrie: Szechuam. Ce înseamnă: un stil gastronomic chinezesc, în care se folosesc mulţi ardei iuţi şi multe condimente. Cum se pronunţă: seciuan. Ce scrie: tagliatelle. Ce înseamnă: paste tăiate în panglici subţiri. Cum se pronunţă: taliatele. Ce scrie: tapas. Ce înseamnă: mici gustări originare din Spania, servite ca aperitiv. Cum se pronunţă: tapas. Ce scrie: tapenade. Ce înseamnă: un piure de capere, măsline negre, anşoa şi ulei de măsline, folosit la canapé şi la aperitive. Cum se pronunţă: tapnad. Ce scrie: tartare. Ce înseamnă: cotlet în sânge, tocat sau tăiat în fâşii subţiri, de obicei servit cu un ou crud ca garnitură. Cum se pronunţă: tartar. Ce scrie: terrine. Ce înseamnă: un pateu gros (vezi pâté). Cum se pronunţă: terin. Ce scrie: timbale. Ce înseamnă: un amestec cremos de carne sau legume, gătit într-o formă mică şi rotundă. Cum se pronunţă: timbale. Ce scrie: tiramisù. Ce înseamnă: un desert italian care constă în straturi de pandişpan însiropate cu cafea sau alcool, acoperite cu brânză mascarpone, peste care se pune ciocolată rasă. Cum se pronunţă: tiramisù. Ce scrie: truffle. Ce înseamnă: fie o ciupercă subteraneană comestibilă foarte scumpă, fie o bomboană de ciocolată onctuoasă şi cremoasă. Cum se pronunţă: trufl. Ce scrie: velouté. Ce înseamnă: un sos alb, lejer, preparat cu supă de carne în loc de lapte. Cum se pronunţă: velute. Ce scrie: vinaigrette. Ce înseamnă: un sos simplu de ulei şi oţet, adesea asezonat cu muştar şi usturoi. Cum se pronunţă: vinegret. Ce scrie: wasabi. Ce înseamnă: un condiment asemănător la gust cu hreanul, din rădăcina unei plante asiatice. Cum se pronunţă: uasabi. Ce scrie: ziti. Ce înseamnă: paste tubulare de mărime medie. Cum se pronunţă: ziti. (Din cartea „O lady la masă. Mic tratat de eleganţă” de Sheryl Shade, John Bridges şi Brian Curtis)
A
Când, cum şi cui faci un compliment?
şa e firea omului – ne bucurăm când ni se fac complimente, iar uneori chiar le aşteptăm. Suntem dispuşi să menţinem relaţii cordiale întâi de toate cu persoanele care ne fac complimente. În una din ediţiile precedente ale FEMEII, colega noastră Silvia Ursu aducea mai multe argumente de ce trebuie să acceptăm complimentele. Astăzi, vom relua subiectul, dintr-un alt unghi de vedere: cât de bine ne pricepem să facem un compliment? Cui putem adresa complimente şi cui nu putem şi din care anume considerente?
Tehnici de care trebuie să ţinem cont…
De exemplu: „Liliana, îmi place tunsoarea pentru că îţi luminează privirea”. Într-o conversaţie de afa-
Nu răspundeţi la un compliment cu acelaşi compliment. De exemplu: „Andreea, ai un ceas original!”. „Ceasul tău e la fel destul de simpatic...”. Un astfel de răspuns trădează faptul că nu ştiţi ce să spuneţi.
bine să spunem: „Culoarea stofei te avantajează, partea de sus e bine decorată, însă în partea de jos poate faci ceva schimbări?”. Important e ca mai întâi să evidenţiem momentele pozitive şi numai după aceea să atragem atenţia asupra celor nepotrivite, oferind în acelaşi timp şi o soluţie viabilă. Atunci când critica începe cu un compliment, e percepută mult mai uşor şi persoana vizată acceptă cu plăcere modificările.
Nu mergeţi prea departe atunci când faceţi un compliment. De exemplu: „Mulţumesc că mi-ai dăruit acest aparat de fotografiat. Sunt sigur că îmi va fi de mare folos. Apropo, nu vrei să-mi arăţi cum funcţionează - nu pot să înţeleg...”. Într-o conversaţie, uneori, apar momente contradictorii, în care ai vrea ca interlocutorul tău să-şi schimbe comportamentul sau atitudinea referitor la o anumită problemă. Învăţaţivă să transformaţi critica într-o declaraţie constructivă. De exemplu, în loc de: „Ţi-ai cusut o rochie urâtă” e mai
Ajutaţi persoanele să accepte complimentul. De exemplu, spuneţi cuiva: „Ce pantofi frumoşi aveţi!” şi auziţi în replică: „Ei…pantofii aceştia sunt vechi”. Sau: „Sunteţi un profesor excelent”, la care auziţi: „Îmi fac doar meseria”. Persoana care nu poate accepta un compliment de obicei are un respect scăzut faţă de sine şi neîncredere în forţele proprii. Aproape întotdeauna se confruntă cu probleme de comunicare. Cu m pro c e dăm în asemenea situaţii? Vă sfătuim să adresaţi o întrebare interlocutorului înainte ca acesta să vă „surprindă” cu un răspuns nepotrivit la complimentul pe care i-l faceţi. Cele mai bune sunt întrebările deschise. De exemplu: „Ion, sunteţi un profesor excelent pentru că veniţi în mijlocul nostru şi arătaţi interes pentru fiecare în parte. După părerea dumneavoastră, care este cea mai frecventă greşeală pe care o facem?”. Abilitatea de a face un compliment sincer va contribui cu siguranţă la o comunicare mai bună cu cei din jur, la crearea unei simpatii reciproce, iar la locul de muncă vă va oferi şansa de a stabili relaţii bune şi de durată cu colegii şi vă va conduce spre o carieră de succes. Aşadar, nu ezitaţi să faceţi complimente deoarece, cum spunea Robert Orben, „Prin doar câteva cuvinte bine alese, puteţi aduce bucurie oamenilor dragi. Elena Sărăteanu
lungă de timp. Persoanele din jur vor rămâne cu impresii proaste şi nu vor dori să coopereze cu dumneavoastră.
Fiţi atenţi la tonul cu care veţi pronunţa cuvintele. Un compliment nu va avea efectul dorit dacă îl veţi rosti printre dinţi sau cu sprâncenele încruntate. Chipul dumneavoastră trebuie să se potrivească cu cuvintele rostite. Mai ales că, datorită contactului vizual, putem obţine până la 90% de informaţii despre starea psihologică a interlocutorului. Majoritatea oamenilor nu reuşesc să facă un compliment deoarece spun celeilalte persoane doar ceea ce le place, nu şi de ce le place. Puterea unui compliment depinde de sinceritatea lui. A spune cuiva numai ce-ţi place la el poate fi confundat cu o linguşire, de aceea nu uitaţi să adăugaţi şi de ce vă place. În loc de „Aveţi o tunsoare drăguţă”, este mai bine să spuneţi: „Îmi place tunsoarea dumneavoastră pentru că vă luminează privirea”. Adresaţi-vă interlocutorului pe nume. Încă filosofii antici spuneau că este agreabil să auzi pe cineva adresându-ţi-se pe nume. Dacă doriţi să sporiţi impactul cuvintelor pe care le spuneţi unei persoane anume, atunci respectaţi această condiţie. Se ştie că majoritatea oamenilor sunt mult mai atenţi la propoziţiile în care apare numele lor, iar a spune pe nume cuiva este un mod de a arăta că fiecare compliment adresat lui este construit anume pentru a i se potrivi.
ceri adresarea pe nume către partener va face mai uşoară calea spre un acord comun. Specialiştii recomandă utilizarea acestei tehnici atunci când conversaţia atinge problemele cele mai dificile, pentru a vă determina adversarul să fie de acord cu dumneavoastră. Nu spuneţi nimănui complimente, atunci când doriţi să obţineţi ceva de la interlocutorul dumneavoastră. Dacă după un compliment veţi cere cuiva să vă împrumute 200 de lei, veţi fi înscrişi în categoria linguşitorilor pentru o perioadă
FEMEIA
LUNI, 3 OCTOMBRIE 2011
www.timpul.md
frumusete
Perfecţiunea feminină
Pregătirea tenului pentru toamnă
Chiar dacă intrarea în anotimpul visării şi al melancoliei o facem destul de bronzate şi cu un ten strălucitor, proaspăt şi curat, nu trebuie să omitem o îngrijire adecvată anotimpului de care ne apropiem. Pentru a ne asigura că vom face faţă mofturilor vremii, trebuie să pregătim tenul într-un mod aparte şi puţin diferit faţă de ultimele Oana Carasâz oana.carasaz. luni. Chiar dacă sunteţi mulţumite de timpul@gmail.com proprietăţile demachiantului trei în unu, de uşurinţa folosirii lui, toamna trebuie să revenim la demachiantul banal şi la clasica loţiune tonică. Acestea, folosite individual, asigură o curăţare mai profundă şi o hidratare temeinică. Machiajul Contrar ideilor preconcepute, toamna este recomandat şi indicat să foloseşti fond de ten şi pudră. Un astfel de machiaj formează o peliculă protectoare care nu va lăsa praful din atmosferă să îţi afecteze tenul! Îngrijire zilnică Nu mai omite crema de noapte. Aceasta trebuie reaşezată pe noptiera de lângă pat. Tenul trebuie ajutat să se adapteze la noile temperaturi, ceva mai scăzute. Pentru crema de zi putem folosi o loţiune uşoară de faţă care va hrăni intens tenul. De asemenea, dacă aveţi peste 25 de ani şi nu aţi folosit o cremă contur de ochi, acum este timpul să o cumpăraţi!
11
Talie, braţe şi abdomen în trei paşi
P
entru că sportul ne ajută să fim frumoase şi mereu în formă, nu trebuie să uităm, uneori intenţionat poate, de minutele dedicate exerciţiilor fizice. Uită pentru câteva minute de treburile zilnice, lasă temele copilului la o parte şi acordă-ţi un pic de timp! Măcar 30 de minute pe zi. Dacă te-ai decis, propun să începem.
Exerciţiul 1 Ai nevoie de greutăţi. Dacă lucrezi cu ele în mână, vei observa că braţele
se vor modela mult mai repede, chiar dacă exerciţiile pe care le faci nu sunt destinate mâinilor. Stai cu picioarele depărtate, ţine greutăţile în mâini şi fă mişcări de rotaţie. Acestea îţi vor întări muşchii abdomenului, dar vor lucra şi talia!
Exerciţiul 2
Cu toate că nu mai purtăm bluziţe cu mânecuţe scurte, braţele nu trebuie neglijate. Stai cu picioarele uşor aplecate, dar cu spatele cât mai drept, ridică mâinile deasupra capului şi dule în spate. Ridică braţele, apoi lasă-le
în poziţia de start. Repetă de cinci ori exerciţiul cu câte 25 de ridicări.
Exerciţiul 3
Stai drept, îndoaie uşor piciorul stâng şi ridică piciorul drept. Repetă exerciţiul de 25 de ori pentru fiecare picior. Fă cât mai multe serii pentru a simţi cum lucrează muşchii picioarelor. Exerciţiul te ajută să scapi şi de celulită. Pentru o modelare completă, în final poţi să faci câteva serii de abdomene. Spor la treabă! Oana Carasâz
Îngrijire periodică Toamna este sezonul în care avem fructe şi legume la discreţie, aşa că ar fi păcat să nu le folosim pentru a ne înfrumuseţa. Masca din roşii este mai mult decât binefăcătoare pentru tenul gras datorită proprietăţilor astringente. Cea de struguri ajută la o exfoliere delicată, iar pentru tenul uscat puteţi încerca pepene galben în combinaţie cu un gălbenuş de ou. Hrănire şi hidratare Tenul trebuie tratat la exterior cu tot felul de creme, dar hrănirea şi hidratarea interioară sunt esenţiale. O cură de fructe şi legume proaspete şi consumul a cel puţin doi litri de apă pe zi sunt calea ta spre un ten luminos şi sănătos, iar un surplus de vitamina C este mereu binevenit.
Sfaturi utile
Alimente care te ajută să reduci celulita Femeile duc o luptă continuă cu celulita. Pentru că aspectul cojii de portocală este destul de neplăcut, orice femeie este dispusă să facă orice sacrificiu. Celulita nu iartă pe nimeni. Chiar dacă eşti slabă, la o examinare atentă a corpului poţi constata cu stupoare că pe picioare sau chiar abdomen poţi să ai celulită. Din păcate, nu există un tratament medicamentos, dar nici o modalitate de a scăpa definitiv de ea. Dacă observi că sportul nu ajută, trebuie să te gândeşti şi să accepţi ideea că este timpul de a urma un regim alimentar, lucru despre care noi am mai vorbit în numerele anterioare. Lupta cu celulita poate începe cu decizia de a reduce numărul de celule grase din corp. Cum? Foarte simplu, având o dietă bogată în legume bio. Dacă legumele sunt tratate, vei forţa corpul să proceseze chimicalele. Nutriţioniştii sunt de părere că legumele cele mai potrivite pentru bătălia cu celulita sunt spanacul, ţelina, roşiile, ardeiul gras, varza de Bruxelles, morcovul. Consumul acestora ajută la eliminarea grăsimii existente, reducând celulita.
substanţele active conţinute, ţelina relaxează muşchii din jurul arterelor, permiţându-le să se dilate. Cu mai mult spaţiu în artere, presiunea sanguină scade. De asemenea, reduce şi hormonii de stres. Prin urmare, adaug-o în meniul tău zilnic pentru a ieşi învingătoare în lupta cu celulita.
Morcovul Culoarea lui este dată de betacaroten, substanţă transformată de corpul tău în vitamina A. Bogat în fibre dietetice, antioxidanţi şi minerale, morcovul ajută organismul în lupta cu celulele adipoase. Morcovul conţine şi mult potasiu, vitaminele C şi B6, acid folic, magneziu. Ai toate motivele să-l consumi! Spanacul Are o valoare energetică mare. El este bogat în antioxidanţi, mai
ales dacă e consumat proaspăt, gătit la aburi sau fiert foarte rapid. O bogată sursă de vitamina A, conţine şi luteina (un antioxidant foarte important), vitaminele C, E, K şi magneziu. Conţine, de asemenea, şi vitamina B9 sau acidul folic, ce ajută organismul să regenereze celulele. Deci să scapi şi de celulită! Ţelina Bogată în vitamina C şi alte câteva substanţe active ce îmbunătăţesc sănătatea, ţelina reduce colesterolul şi ajută sistemul imunitar. Prin
Roşia Bogate în antioxidanţi, roşiile ajută corpul să dizolve grăsimea şi nu obturează fluxul sanguin. Licopenul, un puternic antioxidant din aceste legume, protejează celulele de distrugere prin oxidare, previne bolile de inimă şi cancerul. Este important să cumperi roşii netratate chimic, pentru că acestea au de trei ori mai mult licopen decât cele tratate. Ardeiul gras În lupta cu celulita sunt buni ardeii graşi de toate culorile. Însă cel mai potrivit este cel roşu. Acesta este mai bogat în vitamine şi nutrienţi decât cel verde sau galben şi conţine în plus, ca şi roşia, antioxidantul licopen. Are de două ori mai multă vitamina C
decât ardeiul verde (unul de dimensiuni mari poate avea peste 200 mg de vitamina C, de trei ori mai mult decât o portocală medie). Şi nivelul de caroten este de nouă ori mai mare în ardeiul roşu decât în cei de alte culori. Atenţie: la fel ca spanacul, dacă este gătit la temperatură mare (150 grade Celsius), acesta îşi pierde aproape jumătate din luteina conţinută. Varza de Bruxelles Doar patru din aceste mici dar hrănitoare legume îţi dau aproximativ 240 mg de vitamina K, adică de două ori cantitatea pe care o primeşte organismul tău în mod normal într-o zi. Te fereşte de cancer şi te ajută la regenerarea celulelor. Prin fierbere, se reduce nivelul substanţelor benefice. În funcţie de imaginaţia ta şi de priceperea în ale bucătăriei poţi combina aceste legume în mâncăruri delicioase. În cazul în care ai un aparat de gătit cu aburi poţi să îl foloseşti liniştită, deoarece alimentele vor fi delicioase şi bogate în vitamine! (O. C.)
12
LUNI, 3 OCTOMBRIE 2011
www.timpul.md
FEMEIA
TENDINTE
Parte din viaţa ta…
Pune-ţi în valoare cărţile din bibliotecă
Retro şi… modern
O toamnă cu buline Deşi au fost una dintre tendinţele verii, bulinele se regăsesc şi în această toamnă în preferinţele creatorilor. Reuşind să dea ţinutelor un aer feminin, retro, bulinele în diverse mărimi şi culori pot transforma orice ţinută banală în una sofisticată. Calitatea majoră a bulinelor este aceea că pot fi atât imprimate în material, cât
şi purtate în relief pentru a accentua detaliile ţinutelor. Acestea se potrivesc hainelor vintage, casual şi chiar rochiilor elegante, de orice textură şi culoare. De la şifon la piele, bulinele în relief sunt sarea şi piperul garderobei tale în acest sezon rece. Articolele vestimentare cu buline ar trebui alese în funcţie de constituţie: pentru
persoanele cu forme mai pline bulinele în dimensiuni mari sunt alegerea potrivită, în vreme ce siluetele filiforme ar trebui să opteze pentru buline mici. Dacă vrei să accesorizezi o ţinută cu buline trebuie să ţii cont de câteva reguli: alege accesorii într-o singură culoare, de mici dimensiuni, eşarfe uni sau curele subţiri
în jurul taliei. Pentru a fi în tendinţe nu e nevoie să alegi o întreagă ţinută cu buline, ci poţi purta un accesoriu cu acest tip de imprimeu: o pereche de pantofi, o eşarfă, o pereche de ciorapi sau o poşetă vor da o notă chic apariţiei tale. Silvia Ursu
.md spaţiu dedicat evenimentelor cotidiene de cultură, artă, sport şi divertisment
Nu do ar bucătăria, dormitorul sau baia casei tale trebuie să fie apreciate de musafiri. De ce nu ţi-ai pune în valoare şi cărţile din biblioteca personală, urmând câteva recomandări şi inspirându-te din pozele de mai jos. Pentru început, îţi poţi crea un sistem de organizare, în baza căruia să-ţi rearanjezi cărţile. De exemplu, poţi aşeza cărţile în ordine alfabetică după autor sau după gen. Când va trebui să pui cărţile la loc îţi va fi mult mai uşor, la fel ca atunci când vei avea nevoie din nou de ele. Dacă vrei să ieşi din tipare, îţi poţi aranja cărţile conform culorilor copertelor. Pentru ca biblioteca să pară aerisită, lasă cam un sfert din fiecare raft fără cărţi. O bibliotecă mare şi plină ochi are un aspect greoi şi dă camerei un aer de încărcat. Aşază cărţile pe verticală sau orizontală şi menţine-le în echilibru folosindu-te de obiecte decorative dragi ţie: o lampă sau un bol. În cazul decoraţiunilor, poţi crea efecte tridimensionale prin „stratificarea” pozelor dragi. Reazemă o ramă de alta, plasează imaginile mai mici în faţa celor mai mari aşa încât să se vadă şi unele, şi altele şi grupează laolaltă obiecte similare. Ţine cont – finalul trebuie să fie unul chic, nu îngrămădit. Pentru a câştiga din spaţiul încăperii, plasează etajerele direct pe pereţi. Nu uita că o bibliotecă perfectă nu este reprezentată de un dulap masiv, cu multe rafturi, ci de cărţile achiziţionate. (S. U.)
c m y k