TIMPUL - FEMEIA by Tanase

Femeia

TIMPUL săptămânală. timpulsă să știi! știi! TIMPULEdiție - Ediție SpecialăApare luni E Etimpul

15 OCTOMBRIE 2012, NR. 37 (90)

Argument

Femeia reală Sunt un om prea comun ca să vorbesc despre femei neobişnuite. Nu cred în femeie ca frumuseţe de vitrină. Cred în femeie ca forţă. Nici în femeia cu rol predestinat nu Mira Tănase cred. Cred însă în femeia care îşi alege partitura, în femeia cerebrală şi-n femeia emoţiilor - pătimaşă, complicată, câteodată chiar nebună. Şi nu dau doi bani nici pe cele care se cred superfemei. Nici pe dive şi mituri, nici pe „femeia la cratiţă”, „femeia-nevastă”, nici pe o femeie-etichetă, cred în schimb în femeile care plâng până li se umflă ochii şi-apoi râd, care cad şi se ridică fără o mână de sprijin, femei care pleacă în căutarea unui drum, femei care nu ştiu să fie altfel decât femei, care nu îşi camuflează frumuseţea, sexualitatea, tremurul, plânsul, puterea în spatele unei măşti. Nici pe femeile trase la indigoul trendurilor nu pariez, femei artificiale şi impersonale, când mă gândesc: ce frumoasă e femeia care nu se teme să fie ea, aşa cum este, fără artificii superficiale şi fără etichete lipite pe fruntea ei de alţii! Femeia care ştie ce mari îi sunt ochii şi ce rotunde șoldurile, femeia care se îmbracă în roşu, pentru că se simte bine în roşu, care n-are nevoie să-şi ţuguie buzele, pentru că nu vrea să semene cu nimeni. Şi ce dacă această femeie plânge câteodată, şi ce dacă se trezeşte vorbind despre haine şi rujuri, şi ce dacă nu ştie să ascundă că iubeşte sau uneori chiar suferă nebuneşte? Cu ce greşeşte femeia care doreşte să stea ore întregi de vorbă cu prietenele ei, să îşi povestească bucuriile şi necazurile ore în şir? Şi dacă nu şi-a găsit dragostea încă, şi dacă are aventuri, şi dacă îi plac bărbaţii, ce? Cu ce greşeşte ea, şi nu greşesc bărbaţii din jurul ei? Şi mai cred, în sfârşit, în libertatea şi îndrăzneala femeii de a fi o individualitate, nu un standard creat pentru ecranele televizoarelor. Aş vrea să văd mai multe femei, şi mai puţine şabloane pe stradă. Să văd femei care îşi poartă cu demnitate soarta şi se acceptă aşa cum sunt. Care îndrăznesc să viseze şi să spere în realizarea viselor cu orice preţ, care să fie dispuse să-şi asume toate riscurile într-o simplă speranţă de mai bine.

Dosarele minții

Pagina 6

Bine că ești tu deșteaptă!

Nelly Cozaru:

„Sunt o rebelă solitară: iubesc libertatea, ador singurătatea şi niciodată nu mă plictisesc...” P.7

Culinar.md Ciorbă de porc a la grec

Pagina 8

LUNI, 15 OCTOMBRIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

DOSARELE MINTII CLUBUL PĂRINŢILOR

O vorbă bună

Dacă dragoste nu e… Am vizionat recent un film - parţial ştiinţific, parţial fantastic - despre o pastilă-minune cu ajutorul căreia creierul uman poate funcţiona la capacitate maximă. Fericitul Ramona Szucsik monaszucsik@gmail.com proprietar al acestui creier activ sută la sută devine brusc briliant, superdeştept, poliglot, genial, perfect adaptabil şi strălucitor în orice situaţie. Nimic nu i se poate refuza, nimic nu-i este imposibil. Ideea e de-a dreptul tentantă! Cine ar rezista unei asemenea oferte? Bineînţeles, despre efectele secundare nu vom vorbi în acest context, pentru că nu mai contează faptul că pastila creează o dependenţă cruntă, iar întreruperea tratamentului cauzează moartea. Vom spune doar că această idee năstruşnică m-a făcut să mă gândesc la alte dependenţe: de cafea, de alcool, de ţigări, de muncă, de curentul electric, de calculator etc. Dintre toate, totuși, dependența de altă persoană poate fi văzută și într-o lumină pozitivă. Relația părinte- copil, de exemplu, conține o doză mare de dependență reciprocă, iar asta nu strică nimănui atâta timp cât nu e dusă în extreme. Și ar mai fi dependența de dragoste, cea care nu ne lasă să stăm de-o parte atunci când furnizorul a reziliat contractul sau și-a găsit alt client sau nu mai aduce marfă corespunzătoare. Sevrajul e crunt. Dragostea e vitală. Dependența ne trimite urgent înapoi pe teren, unde cu siguranță vom găsi alt furnizor mai serios, mai punctual și cu marfă mai potrivită pentru nevoia noastră imensă de dragoste.

Bine că ești tu deșteaptă!

Am auzit de multe ori replica asta lovindu-se ca un bici de sărmanele mele bune intenții. De prea multe ori când am dorit să ajut, să ofer o informație, un sfat mi s-a confirmat că oamenii au reacții ciudate. Acum încerc să-mi imaginez ce e în mintea cuiva care tocmai a primit o recomandare prietenească fără să o ceară: „E cumplit să întâlnești pe cineva mai informat decât tine! Pur și simplu e revoltător! Cu cât tupeu se străduiește să înțeleagă și să descâlcească o problemă care este a mea și numai a mea! Cum îndrăznește să îmi adreseze cuvinte politicoase, pline de sens, când eu sunt în toiul dilemei și prefer să mă enervez decât să caut o soluție, cine se crede? Și-mi vorbește ca din carte, asta a întrecut orice măsură”, cam așa ceva cred că se petrece în mintea cuiva care tocmai a primit o sugestie de care e convins că nu are nevoie. Poveste adevărată: eram în parc cu copiii. Lângă noi, o bunică cu părul roșu tuns vâlvoi își certa de zor nepoțelul (în vârstă de vreo trei ani). Asta nu e ceva nou, în parcurile noastre mulți copii sunt apostrofați, pedepsiți,

chiar bruscați. Motivul supărării, însă, este nou, greu de depistat și de înțeles, pentru că băiețelul se juca liniștit în nisip. Găsise un bețișor și scormonea atent după comori numai de el știute. În timpul acesta, bunica îl cicălea întruna: „Du-te la tobogan!”. Și insistențele continuau pe un ton din ce în ce mai iritat: „Tu n-auzi? Du-te acum la tobogan, că m-ai înnebunit acasă că vrei la tobogan!”. Aha! Deci asta era! Comandatul suprem nu se oprea și în pragul crizei de isterie repeta întruna acest ordin stupid. Băiețelul se juca

Cheamă soarele în viaţa ta Oricare ar fi detaliul care ţi-a făcut praf şi pulbere ziua ta cu soare, îţi oferim câteva idei menite să-ţi readucă zâmbetul pe buze! „Fabrică” fericire. Când e vorba de o zi proastă, în care doar îţi plouă, simplul fapt că te prefaci că totul e bine îţi poate pune pe roate tot cheful de viaţă, arată numeroase studii. Psihologii explică: „Când zâmbeşti, chiar dacă nu e un zâmbet venit din suflet, trimiţi semnale de fericire creierului şi asta îţi asigură o stare de bine”. Fugi către prima uşă. Nu e bine să dăm bir cu fugiţii în momentele dificile, dar realitatea arată că, de cele mai multe ori, e cea mai bună metodă prin care să transformi o zi îngrozitoare în una bună. Dacă eşti întoarsă pe dos de comentariile acide ale „prietenei” tale, n-o să te ajute cu nimic să rămâi de ochii lumii la petrecerea la care s-ar putea să mai auzi şi altele. Mai bine pleacă de acolo şi plimbă-te sau intră în prima cafenea şi relaxează-te. Dă un pumn. O colegă de serviciu, văzându-mă tristă într-o zi, mi-a spus că o oră de kickboxing face minuni pentru dispoziţia sa. Şi ştiinţa pare să fie de partea acestei metode: un astfel de an-

trenament determină eliberarea de endorfine, hormoni care oferă o explozie de fericire. Iar un sport care te face să te simţi puternică te scapă de frustrările adunate peste zi. Spune-i cuiva. Câteodată, nimic nu ajută mai mult ca o confesiune făcută unei prietene apropiate, dar ai grijă să ai în vedere cui şi cum îţi verşi amarul. Alege o amică care ştie să asculte, dar înainte de a începe, roag-o să te oprească după 15 minute. Această durată este

suficientă pentru a da afară tot ce ai pe suflet. Dacă vei continua, vei ajunge să te focusezi excesiv pe partea negativă a problemei. TV, Facebook, orice… numai distrează-te „vegetând”. Un studiu recent a arătat că e foarte probabil ca o dispoziţie proastă să se înrăutăţească, dacă nu-ţi ocupi mintea cu altceva în afară de problema care te „sâcâie”. În schimb, dacă îţi distragi atenţia, vei începe imediat să te simţi mai bine. Spre exemplu, un show TV te poate distrage, deoarece mintea ta va fi concentrată pe evenimentele din viaţa altcuiva şi-ţi va lua gândul de la ale tale. Puţină lene nu strică… Când eşti supărată sau nervoasă, e posibil să intri într-o stare de agitaţie - deodată vrei să dai gata toate sarcinile în speranţa că la sfârşitul zilei te vei simţi mai bine. Dar nu faci altceva decât să te afunzi şi mai mult în gândurile negre. Varianta optimă este să alegi sarcinile uşor de realizat, care îţi vor da rapid satisfacţia lucrului bine făcut. De exemplu, dacă te-ai săturat de dezordinea din apartamentul tău, fă ordine în dulap sau în bucătărie şi lasă restul camerelor pentru a doua zi. (S. U.)

liniștit, fără să o bage în seamă pe dictatoare. Copiii mei erau martori nedumeriți: ei se uitau la mine, eu la ei și tacit parcă cereau o lămurire: „De ce îl ceartă? Ce are cu bietul copil?”. Din când în când surprindeam privirea deznădăjduită a băiețelului care parcă mă ruga „Fă-o să tacă!”. De obicei, nu intervin în asemenea conflicte nici în ruptul capului, pentru că știu cu ce m-am ales în alte ocazii când n-am avut de lucru și mi-am băgat nasul unde nu-mi fierbea oala. Dar... de data asta parcă era

prea mult! În mintea mea se perindau scântei și replici acide: „Tanti, ești absurdă, ticăloasă și rea!”. Bineînțeles că jignirile au rămas nespuse. Încerc ceva finuț: „Nu mai fiți supărată, știți, copiii au un fel mai simplist de a se exprima, poate nepoțelul dvs. a vrut să spună „vreau în parc sau vreau afară”, dar pe moment așa i-a venit și a zis „vreau la tobogan”, acum nu trebuie să vă enervați pe așa un lucru mărunt...”. Bunica mă fixează încruntată: „Nu vezi că se joacă cu prostia aia de băț și are atâtea jucării frumoase acasă!”. „Asta-i foarte bine, zic eu, dar acum vrea să se joace cu bățul în nisip, e atât de grav?”. Eiii, deja îmi depășeam calitatea de observator și semănam mai degrabă cu un militant pentru drepturile copiilor, iar asta nu i-a convenit deloc doamnei și inevitabilul s-a produs: „Nu mă învăța tu pe mine, că am crescut trei copii, lasă-i pe ai tăi să facă ce vor, să vezi cum o să ți se urce în cap!”. Incomoda conversație s-a încheiat cu clasicul „Bine că ești tu deșteaptă!”, trântit cu ciudă peste bunele mele intenții. Ramona Szucsik

În oglindă

Puterea introvertiţilor Silvia Ursu psihologie@timpul.md

Cele mai multe certuri din perioada anilor de şcoală le-am avut cu mama când încerca (fără mari succese) să mă convingă de importanţa de a ridica mâna la lecţii pentru a răspunde tema. Mereu însă am perceput acest gest drept unul egoist. După anii petrecuţi la Facultatea de Psihologie, am înţeles că nu eram o fire ruşinoasă, ci doar o persoană introvertită. Calitate căreia i-am găsit mai târziu

beneficiile. O mică precizare de început: ruşinea se referă la frica de umilinţă şi judecata socială, persoana introvertită însă preferă ambianţe liniştite, mai puţin stimulante. Unei persoane care preferă să muncească individual nu-i este frică de ceilalţi oameni, ci pur şi simplu îi place să rezolve sarcinile de una singură şi nu doreşte să facă parte din grupurile mai mari. Puterea introvertiţilor stă în importanţa pe care o dau detaliilor, precum şi faptul că, comparativ cu extravertiţii, nu sunt orbiţi de dorinţa de a câştiga ceva cu orice preţ. Persoanele care-şi exteriorizează emoţiile în mod deschis tind să rişte mai mult. Iar studiile arată că aceşti oameni sunt mai predispuşi să facă accidente de maşină, să parieze sume mari de bani sau să facă sporturi extreme. Şi introvertiţii îşi asumă riscuri, dar le abordează prudent, de aceea cei mai buni investitori sunt anume aceste persoane. Din punct de vedere cultural, femeile introvertite sunt mai acceptate decât bărbaţii. Înainte, o femeie închisă în sine era etichetată drept una misterioasă şi idealizată de ceilalţi. Astăzi însă, aşteptările sociale ne impun să jucăm două roluri - să fim sociabile, vivace, gazde bune, dar şi să fim bune ascultătoare şi să ştim când să lăsăm ochii în jos. Un atu care, folosit la momentul potrivit, ne poate aduce doar beneficii.

FEMEIA

LUNI, 15 OCTOMBRIE 2012

www.timpul.md

femeia Nelly Cozaru:

„Sunt o rebelă solitară: iubesc libertatea, ador singurătatea şi niciodată nu mă plictisesc...” Tatiana Corai - Dragă Nelly Cozaru, este adevărat că aţi fi o fire rebelă? - Probabil mi se trage de la debutul meu actoricesc la Teatrul „E. Ionesco” - un teatru cândva nonconformist, care s-a manifestat tumultuos în peisajul teatral chişinăuian al deceniului 9. Doream să depăşim limitele teatrului realist ultrapracticat şi să explorăm noi zone, noi curente teatrale - teatrul absurdului, metaforic, impresionist... Unii până acum mă asociază cu acea trupă, deşi nu mai sunt la Ionesco din 1997. Adesea îmi reveneau mizanscene în care trebuia să mă manifest rebel, neconvenţional. De exemplu, eroina mea din „Unchiul Vanea”, pentru a se asocia cu lumea bulversată din casa lui Voiniţki sau din universul ei sufletesc, era voit plasată în fotoliu într-o poziţie răsturnată. O altă eroină cehoviană pentru a-şi domoli jarul pasiunilor sentimentale se scufunda cu posteriorul într-o găleată... Alte posibile cauze ar putea fi temperamentul meu, tipul meu de personalitate, îndrăzneala de care nu duc lipsă... uneori. - În ce măsură Teatrul „Eugene Ionesco” v-a marcat, ca actriţă? - Îi datorez afirmarea şi creşterea mea... până la o anumită etapă. Nu am zis-o nicăieri: Ionesco a fost perioada unde am trăit şi am contribuit la crearea unei atmosfere de haz care s-a dovedit a fi creativă şi stimulativă artistic pentru toată trupa, haz (umor), pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri! Se datora vârstei, emulaţiei începătorului, dramului de nebunie inocentă, întreţinută cu antren de absolut fiecare membru al trupei, un entuziasm generalizat de un nou început, aspiraţii spirituale şi stilistice noi. Până şi lucrătorii de scenă sau portarii nu erau lipsiţi de o oarecare exuberanţă şi o notă de pitoresc. Într-un cuvânt, asupra tuturor plana un damf absurd-ionescian. - Mă întreb însă de ce acea feerie de la început nu a durat mai mult? De ce s-au scufundat şi continuă să se scufunde atâtea corăbii de creaţie? De ce se distrug mari şi prestigioase echipe, tocmai atunci când sunt pe val?

- Delicate întrebări. Mi-e greu să vorbesc despre alte trupe şi formaţii artistice care au naufragiat în ultimii 20-30 de ani. Face parte din dialectica vieţii... doar cunoaştem predicţii de longevitate pentru un colectiv sau... o familie. Se vehiculează cum că un organism artistic poate rezista fără probleme şapte ani, cam la fel şi o familie. Dar ştim şi cazuri de reconstituire sau resuscitare a lor: formaţia „Phoenix”, precum şi Val Butnaru, în aceeaşi calitate de director general. Naufragiul s-a produs din mai multe cauze. Iertaţi-mi aspectul mercantil al problemei pe care îl voi aduce aici. În tinereţe suntem toţi egali şi uniţi de idealuri, de acelaşi crez. Cu timpul, viaţa merge înainte şi, treptat, se reliefează individualităţile artistice, iar odată cu acestea şi frustrările de ordin material, tot felul de invidii, care erodează solidaritatea, coeziunea iniţială. Cum spuneau anticii - Divide et impera! (Dezbină şi stăpânește!). Îmi amintesc cum se pregătea premiera spectacolului „Iosif şi amanta sa”, când a trebuit câteva nopţi să dormim în teatru şi pe la trei să începem ultimul şnur ca dimineaţă să mergem acasă. Într-una din acele dimineţi, în drum spre casă l-am întâlnit pe soţul meu, care pleca la serviciu. Era 7 dimineaţa. Veneam cu colegii de la teatru şi Nicu ne-a întrebat în glumă: „Încotro? Acasa?! De ce aşa de devreme?”. Era ceva frumos în acel mod al nostru de a trăi şi a crea fără a privi la ceas... Eram plini de entuziasm, mâncam teatru pe pâine. Mai târziu, când cineva din conducerea teatrului se bucura de notorietate internaţională şi pleca departe de casă, noi ne bucuram şi îi împărtăşeam acele realizări. Dar nu puteam ignora faptul că tot în acelaşi timp noi nu aveam de lucru. Încet-încet spiritul rebel incendia toată trupa... - În 1997 aţi părăsit trupa ionesciană. Cum aţi plecat de acolo? - Cu flori... Martorii oculari ştiu cât de bizar şi stupid a fost „cazul floral”. - Ce a urmat după? - Am fost invitată la Teatrul Naţional la rolul central în spectacolul care se relua la acea vreme „Cumetrele” în regia lui Petre Bokor. M-a invitat directorul Naţionalu-

lui de atunci, Vitalie Cărăuş, notificând că doar eu pot să preiau acea partitură. Şi în acelaşi timp am acceptat oferta lui Boris Focşa, de la „Luceafărul”, pentru rolul Cleopatrei Lvovna în spectacolul „Înţeleptul” de Ostrovski. Venise perioada economiei de piaţă, a contractelor de muncă şi mă simţeam împlinită, distribuită plenar dincolo de TEI. Începusem activitatea didactică, iar ea îmi aducea bucurii enorme. Am „pierdut” o trupă, dar am regăsit două în schimb sau chiar trei, având în vedere Catedra arta actorului, a cărei şef urma să devin. Era fantastic! Continuam să descopăr lumea şi colegii, regretând uneori că am trăit mult timp separată de adevărata viață teatrală de la noi, cu toate bunele și mai puţin bunele ei momente. Trăisem într-o găoace, am fiert prea mult timp „în propriul suc”, crezându-ne „buricul pământului”. Descopeream, de fapt, adevărata lume teatrală, pestriţă, multicoloră, surprinzătoare şi complexă. Viaţa continua, uitasem de condiţia de sclav din fosta feudă, îmi desfăceam aripile, lucrul cu studenţii mi-a sporit gustul pentru regie şi venise o altă etapă frumoasă în viaţa mea - în 2000 m-am lansat ca regizor. - De ce nu creaţi un teatru propriu, mai ales că aveţi studenţi-actori - un nucleu potrivit? Cu timpul s-ar găsi oameni care să vă susţină în acest sens...

- Aş fi bucuroasă să cunosc telefonul acestor oameni... Nu sunteţi singura persoană care îmi sugerează să creez un teatru. L-am şi format. Se numeşte Teatrul Studio Master Class. Un titlu care reprezintă o simbioză dintre noţiunea de student, atelier, profesor, studio, performanţă. Avem toate elementele lui constitutive, chiar şi un mic repertoriu - sunt spectacolele făcute „de” şi „cu” studenţii catedrei. Ideea este că spectacolele studenţeşti de la facultate sunt perisabile, efemere. Se munceşte mult, se investeşte un enorm potenţial artistic şi fizic, se joacă de câteva ori în preajma licenţei, după care mor. Niciun director de teatru nu a venit să pună la dispoziţie un spaţiu de joc. Şi atunci mi-am zis: „Hai să fiu eu acel director, cu toate costurile şi complicaţiile pe care trebuie să le suport”. Deocamdată nu am niciun fel de avantaje materiale personale, dar am un mare câştig spiritual, moral, de care sunt mândră. - Poate cu timpul Ministerul Culturii sau cel al Tineretului va găsi o sală pentru nişte tineri dornici să facă teatru? Iată apar nişte actori tineri în RM şi trebuie urgent asiguraţi cu o scenă... - Privesc la aceşti studenţi ai mei şi văd cum ei nu-şi imaginează că va trebui să se despartă. I-am preluat imediat după acel 7 aprilie 2009, şi chiar atunci, în zilele când îi selectam, aflându-

mă în comisia de admitere, simţeam că au venit cu un suflu proaspăt, că au curaj şi independenţă în gândire, în atitudini. „Sunt copiii evenimentelor lui 7 aprilie” - ne tot ziceam -, parcă veneau direct de pe baricade... Mă impresionează optica lor teatrală, spontaneitatea, curajul cu care îşi exprimă opiniile, uneori imprevizibile, incomode, dar absolut admirabile! - Aveţi un fiu - cu ce bucurii v-a răsfăţat în ultimul timp? - Ciprian e un copil de aur. E stabilit la Timişoara. Este persoana de care mereu mi-e dor şi totdeauna îmi lipseşte. Este un om-orchestră pentru mine: copilul meu, prietenul meu, consultantul meu, avocatul meu, judecătorul meu, dex-ul meu, translatorul meu. Îi place să înveţe, cunoaşte mai multe limbi, a făcut şi un pic de teatru, a studiat independent ghitara, adoră călătoriile. A absolvit Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Filozofie, Ştiinţe şi Ştiinţe ale Comunicării, a făcut şi un Master în domeniul artelor, a organizat şi câteva festivaluri de teatru. Are o doză de artistism, dar nu numai de la mine, ci şi de la taică-său - o fire extrem de dotată spiritual, excentrică. Noutatea din vara asta, care m-a emoţionat, a fost că în acest an a devenit student la Medicină. A fost al 4-lea în listă ca rezultat, fiind apreciat cu 9,86 - o notă foarte înaltă. - De ce aţi divorţat?

- Sunteţi prima jurnalistă care mă întreabă asemenea lucruri. La o anumită etapă a vieţii de familie nu am putut să trec peste nişte lucruri... Dar avem o relaţie sănătoasă, de comunicare, de prietenie. Separându-ne, ne-am zis: noi doi avem un contract - să-l creştem pe Ciprian. Şi iată că de atunci pe parcursul anilor punem umărul şi suportul la contractul acela... - Ce nu i-aţi putea ierta unui bărbat? - Se poate deduce... Am montat Medeea, am vrut să joc Medeea... - De obicei, oamenii se tem de singurătate... - Iar eu mă tem să pierd singurătatea. Poate nu-mi stă bine să afirm, dar ţin foarte mult la confortul meu, de fapt, mi-am educat confortul de a fi singură. Uneori sunt întrebată: nu te plictiseşti? Cum să te plictiseşti cu atâtea cărţi în jur, cu o activitate de profesor, poate nu foarte apreciată, dar totuşi nobilă, cu proiectele care roiesc în capul meu, cu mii şi mii de activităţi pe care le desfăşor pe parcursul zilei, care uneori se spulberă cât ai zice „ţuşti”! Iubesc libertatea, independenţa, ador singurătatea şi niciodată nu mă plictisesc... Vara îmi rezerv două săptămâni pentru călătorii în diverse ţări, încercând să mă familiarizez cu geniul uman, care este un continuu miracol al vieţii, faţă de care multe altele din cotidian par bagatele şi derizorii...

LUNI, 15 OCTOMBRIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

Culinar.md

Tendinţe în bucătărie

Mira Tănase mirabela.tanase@timpul.md

În ultimii ani s-a văzut cum cultura gastronomică trece printr-o revoluţie. În mod tradiţional, gătitul se împărţea între zona informală, a meselor de zi cu zi, şi cea formală, a meselor speciale, a cinelor elegante. Însă noile tendinţe duc gastronomia într-o nouă zonă - aceea în care oamenii sunt din ce în ce mai dispuşi să petreacă timp, să investească energie şi bani doar de dragul de a pregăti o mâncare bună. Acest trend se poziţionează undeva la

mijloc, între cinele formale şi mâncatul unei pizza direct din cutie. A te bucura de mâncarea pregătită din ingrediente atent selectate într-o atmosferă relaxantă este tot mai important. Conform cercetărilor internaţionale efectuate de Fiskars Homeware, prepararea alimentelor şi mâncatul sunt tot mai mult percepute drept o activitate de petrecere a timpului liber. Potrivit studiului, până la 80% din oameni sunt interesaţi de gătit, în timp ce între 28-37% sunt foarte interesaţi de

această activitate. Aceştia din urmă pregătesc mâncare de cel puţin patru ori pe săptămână şi asociază gătitul cu bucurie, creativitate şi inspiraţie. Totodată, generaţia care se ocupă de bucătărie este prima generaţie a căror mame au fost implicate în mod activ în viaţa profesională; copiii au învăţat să se descurce singuri într-un mediu dominat în mod tradiţional de mame şi nu consideră treburile casnice aparţinând doar unui gen.

Ciorbă de porc a la grec Ingrediente -1 kg carne de porc cu os - o ceapă - un morcov - o rădăcină de ţelină - trei roşii - o rădăcină de păstârnac - 1/2 varză mai mică - verdeaţă, sare - 20 ml ulei Preparare Carnea de porc se porţionează şi se pune într-o oală cu 3 l apă rece. Când apa a dat în clocot şi apare spuma, se îndepărtează cu ajutorul unei spumiere. După câteva clocote, se adaugă legumele tăiate cubuleţe (ceapă, morcov, ţelină, păstârnac), varza tăiată fâşii şi se lasă la fiert. Roşiile se introduc separat într-o cratiţă cu

apă fierbinte, se scot imediat şi se îndepărtează pieliţele. Roşiile se taie rondele şi apoi se introduc în ciorbă. Se adaugă uleiul şi lăsăm la fiert până când carnea şi legumele sunt fierte. Se scoate carnea, se îndepărtează oasele, se taie cuburi şi se introduce în ciorbă. Se adaugă verdeaţa tocată mărunt şi sare după gust. Este o ciorbă țărănească foarte gustoasă şi se serveşte împreună cu smântână şi ardei iute.

Notă: Ţelina conține fibre alimentare, vitaminele A, C și K, acid folic, potasiu, magneziu, riboflavină, vitamina B6, calciu și fosfor. De altfel, țelina are un conținut scăzut de grăsimi saturate și colesterol. Este bună în tratarea reumatismului, artritei și gutei. Ţelina este un aliment cu efect calmant, util împotriva stresului.

Suc de mure Ingrediente - 2 kg mure - 250 g zahăr - un baton de scorțişoară - patru cuişoare - 0,5 lămâie netratată Mod de preparare Dacă ai acces la fructe de pădure ieftine sau ai de unde să le culegi, nu rata să iei două kilograme pentru un suc excelent şi plin de bioflavonoide, care, în combinaţie cu vitamina C, şi ea prezentă în cantităţi mari, devin aliatul imunităţii tale.

Pentru filtrarea sucului, puteţi lega un tifon de picioarele unui taburet răsturnat. Zeama se prinde într-un castronaş aşezat sub tifon. Se spală murele şi se pun într-o crăticioară, fără apă. Se încălzesc la foc mic până când lasă zeamă, dar nu se lasă să fiarbă. Se toarnă într-o pânză, se stoarce zeama şi se pun fructele să se mai scurgă. Se toarnă zeama într-o oală. Se spală şi se curăţă lămâia. Se adaugă la suc împreună cu zahărul şi cu restul de condimente şi se lasă să fiarbă 30 de minute la foc mic. Se strecoară, se toarnă în sticle şi se pune dopul.

Notă: Sucul de mure se folosește în traheite, bronșite, faringite, angină, febră, anemie, boli ginecologice, colită, dizenterie, diaree, diabet zaharat, gastrite. Are efect sedativ și acțiune tonică generală. Este folositor în gușa exoftalmică, nevroze climacterice. Se bea pentru profilaxia miopiei. Sucul din frunze se folosește pentru tratarea plăgilor, ulcerelor trofice, dermatozelor, în eczeme, în boli gingivale, angină, faringită, stomatită (se fac gargare). Dacă nu există contraindicații, sucul de mure se consumă câte 0,5-1 pahar cu o lingură de miere de trei ori pe zi, înainte de mese.

FEMEIA

LUNI, 15 OCTOMBRIE 2012

www.timpul.md

Culinar.md Detalii convingătoare

Superalimente care luptă împotriva grăsimilor

Curcuma (Șofranul indian)

rice femeie este conștientă de faptul că, pentru a slăbi sau a se menține în formă, este nevoie să renunțe la multe dintre mâncărurile ei preferate. Totuși, există anumite alimente care pot ajuta orice persoană să scape de nedoritele grăsimi în exces (bineînțeles, combinate cu un stil de viață sănătos și sport).

Ceapa și usturoiul

În afară de faptul că ceapa și usturoiul ne ajută să scăpăm de orice grăsimi în exces pe care organismul nostru le acumulează, ele sunt foarte sănătoase și pentru că distrug bacteriile, virusurile și ciupercile care ne pot afecta corpul și luptă împotriva colesterolului rău. De asemenea, ceapa și usturoiul previn bolile de inimă arzând grăsimile în exces

și fluidizând sângele care circulă prin artere.

Legumele cu frunze verzi

Spanacul, salata, varza, broccoli etc. sunt legume cu frunze verzi, fiind o bogată sursă de nutrienți și minerale. Ele îmbunătățesc sistemul imunitar, protejându-ne împotriva diferitelor afecțiuni precum bolile de inimă, formarea de celule canceroase în organism și acumularea de grăsimi în exces. Per total, legumele cu frunze verzi ajută metabolismul să funcționeze mai bine.

Boabele de fasole

Boabele de fasole conțin fibre care nu numai că sunt bune pentru sănătatea generală a organismului, ci ajută și la funcționarea sistemului digestiv, eliminând nedoritele grăsimi în exces. La fel, boabele de fasole stabilizează tensiunea arterială și afecțiunile cauzate de aceasta.

Curcuma este un condiment indian extrem de sănătos pentru organismul nostru. Curcuma conține un antioxidant puternic, beta-carotenul, ce ne protejează ficatul de radicalii liberi. Întărind ficatul, curcuma ne ajută să avem un metabolism mai rapid și deci să ardem nedoritele grăsimi mai repede. Atunci când gătești, adaugă acest condiment și te vei bucura nu doar de savoare, ci și de beneficiile sale pentru sănătate!

Ardeiul roșu

Ardeiul roșu este și el un condiment, însă unul iute. El reglează excesul de insulină îmbunătățind metabolismul organismului nostru și menținând la normal nivelul zahărului. Dacă includem ardeiul roșu în alimentația noastră, vom avea un corp mai suplu.

Scorțișoara

Zaharurile oferă organismului nostru energie. Totuși, corpul nu folosește tot zahărul pe care îl consumăm și astfel el este depozitat sub formă de grăsimi. Scorțișoara este cea care ne ajută să ne îmbunătățim metabolismul și să grăbim procesul de ardere a grăsimilor provenite din zaharuri. (M. T.)

Condimente savuroase de toamnă Condimentele sunt conservate și întrebuințate, cu câteva excepții, de-a lungul întregului an. În ciuda acestui fapt, unele pot fi atribuite și unui singur sezon. De la banalele produse de patiserie până la specialitățile culinare cu complexitate superioară, în această perioadă toate au șansa să beneficieze de savoarea condimentelor cu iz tomnatic.

Cuișoarele - Acestea nu sunt altceva decât muguri floriferi ai unui arbore exotic înrudit cu eucaliptul. Disponibile de ceva vreme inclusiv pe piața românească, sub diferite forme, acestea adaugă profunzime și gust produselor alimentare cu ajutorul aromei picante. Ghimbirul - Multe persoane cred despre ghimbir că este o rădăcină, însă acesta este în realitate un rizom. Condimentul este frecvent întrebuințat în rețetele de toamnă, combinat cu: avocado, șuncă, carne de porc, morcovi, varză și chiar piersici. Ghimbirul este poate cel mai versatil condiment, fiind folosit în

absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe și feluri principale până la deserturi și băuturi. Nucșoara - Are aspectul unei nuci, de unde și numele de nucșoară, doar că este de dimensiuni ceva mai reduse. Este o soră a scorțișoarei, aceste două condimente fiind adesea folosite împreună în mâncăruri mediteraneene și prăjituri. În regiunile cu climat temperat, toamna nucșoara însoțește de regulă: morcovul, brânza, ciupercile, păstârnacul, spanacul, cartofii dulci și chiar ciocolata.

Ienibaharul - Gustul iute și aromat al boabelor de ienibahar este o combinație între cuișoare, nucșoară și scorțișoară. În zona Caraibelor, de unde a fost adusă planta de însuși Cristofor Columb, a devenit un condiment tradițional, precum și în bucătăria palestiniană. Boabele se folosesc pentru aromatizarea preparatelor din pește și la marinarea cărnii de porc sau de oaie. (M. T.)

Bunătăţi preparate din gutui

Gustul dulce-acrişor al gutuilor le face potrivite pentru dulceţuri foarte aromate, compot, peltea, dar şi mâncăruri simple sau cu carne. Alege fructele cu coaja galben-viu, acoperită cu un strat subţire de puf, fără pete şi care degajă un parfum agreabil. Fructul se consumă atât în stare crudă, cât şi preparat - fiert, copt sau uscat. Din gutui se fac gemuri, compoturi, dulceţuri şi marmelade extraordinare. Gutuia se poate prepara în platouri cu carne de pasăre, conferindu-le acestora un gust dulceag şi un parfum picant. Gutuia îmbunătăţeşte sosurile pe bază de vin roşu, dar este bună şi ca umplutură pentru pui. Fructul se regăseşte în preparate tip desert - jeleuri, siropuri, tarte, lichior etc. Dacă le prepari la cuptor, pune un pic de miere peste feliile de gutui, înainte de a le servi. Vor fi mai aromate.

Peltea de gutui şi mere

Ingrediente: 1½ kg gutui galbene, ½ kg mere, apă. Preparare: Se folosesc doar gutui bine coapte şi nepătate! Gutuile se curăţă cu un burete mai dur, pentru a înlătura puful, apoi se taie bucăţi potrivite cu coajă cu tot. Merele se spală, se taie în patru şi li se înlătură sâmburii. Se fierb trei ore la foc potrivit, acoperite, iar când fructele sunt fierte suficient, se strecoară. La un litru din această zeamă se adaugă 1 kg zahăr şi se lasă să se dizolve, apoi se pune la foc iute, să se lege pelteaua. Din când în când, se spumează. Când este legată, se toarnă în borcane preîncălzite, care se închid ermetic şi se aşază între perne, pentru sterilizare.

Mâncare de gutui

Ingrediente: trei gutui potrivite, 250 ml ulei, 50 ml vin alb, două linguri zahăr, o lingură făină, sare. Preparare: Gutuile se curăţă de coajă, li se scot seminţele, apoi se taie în felii de grosimea unui deget. Feliile se pun la înmuiat într-un vas în care s-au turnat uleiul şi vinul. Se pun la fiert la foc potrivit, se adaugă sare, după gust, iar apoi făina amestecată cu puţină apă caldă. Se lasă să fiarbă în continuare. Separat, se prepară un sos de zahăr ars cu puţină făină. Se adaugă la gutui şi se mai lasă să fiarbă patru-cinci minute. Se serveşte caldă.

Plăcintă cu gutui

Ingrediente: Aluat - 500 g făină, 250 g zahăr, două ouă, 250 g unt la temperatura camerei, 1/2 linguriţă praf de copt, coaja de la o lămâie/ portocală. Umplutură - două gutui, trei linguri de zahăr, patru linguri gem de caise. Preparare: Într-un vas se bate untul cremă. Se pune zahărul şi se mai bate două minute, apoi se adaugă ouăle şi se mai bate până se omogenizează bine. Se adaugă făina, praful de copt, lămâia şi se frământă cu mâna, apoi se formează o minge din aluat, care se înveleşte în folie şi se dă la frigider pentru 15 minute. Gutuile curăţate de coajă se taie felii şi se fierb în apă clocotită circa trei minute până se înmoaie, apoi se scurg de apă şi se pasează cu furculiţa. Din 2/3 de aluat se întinde o foaie, care se aşază şi se nivelează într-o formă rotundă (26-28 cm) unsă cu grăsime şi tapetată cu făină, peste care se pun apoi gutuile pasate şi se presară cu două-trei linguri de zahăr. Restul de aluat se întinde într-o foaie care se taie fâşii, din care se aşază un grilaj peste gutui. În spaţiile rămase libere se pune gemul de caise cu linguriţa. Se coace în cuptorul preîncălzit (la 180 grade), 40-45 minute.

Dulceaţă de gutui şi nuci

Ingrediente: 1 kg zahăr, 1/2 litru apă, 3 kg gutui, 1 kg nucă. Preparare: Se fierbe apa cu zahărul până când se leagă siropul. Gutuile, tăiate cubuleţe cu tot cu coajă, se fierb în sirop până se leagă din nou. Când e aproape legat, se pun nucile în bucăţele mari. Apoi dulceaţa se toarnă în borcane încălzite. După ce se răcesc, borcanele se pun în cămară.

LUNI, 15 OCTOMBRIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

PRACTIC

Paltonul potrivit pentru toamnă sfaturi și recomandări

oamna, femeile încep să caute prin magazine haine mai groase pentru a fi pregătite din timp pentru vreme mai rece. Majoritatea se opresc la procurarea paltoanelor. Pentru ca să alegeți un palton pe care să-l purtați nu doar un sezon, vă propunem câteva sfaturi simple.

În primul rând, înainte să mergeți la cumpărături, evaluați ce tip de corp aveți, atrageți atenția la micile neajunsuri, însă luați în calcul și plusurile siluetei dvs. Dacă sunteți posesoarea unui corp în formă de clepsidră, atunci corpului dvs. i se vor potrivi toate modelele de paltoane. Însă, dacă aveți o statură joasă, atrageți atenția ca lungimea paltonului să fie cu câțiva centimetri mai jos de genunchi, iar croiala să fie în formă de trapez. Forma respectivă maschează foarte bine niște coapse mai generoase. Femeile înalte și robuste pot opta pentru o piesă de croială dreaptă, care să aibă curea la talie. Dacă forma corpului e triunghi (umeri înguști și coapse proeminente), atunci alegeți modelele care accentuează umerii. Acesta poate fi un model cu guler înalt, decorat cu blană sau alte

materiale care să-i confere volum. Mânecile largi, de asemenea, adaugă volum umerilor. Lungimea ideală este până la genunchi. Nu uitați să evidențiați talia printr-o curea. Femeile care au corpul în formă de triunghi întors trebuie să distragă atenția de la partea de sus, accentuând talia și coapsele. De exemplu, puteți alege o piesă cu partea de sus decorată cu falduri și cu un guler mic. Pentru a nu scoate în evidență părțile care vă avantajează mai puțin, alegeți un model cu partea înaltă mai modestă, și cu partea de sus mai proeminentă. Paltonul destinat unui corp „triunghi” (umerii, talia, coapsele sunt de aceeași dimensiune) trebuie să aibă o croială neobișnuită. Experimentați prin combinarea diferitelor facturi, culori și stiluri. Un asemenea palton trebuie să creeze impresia rotunjimilor corpului. Atrageți atenția la modelele cu detalii asimetrice, cu buzunare aplicate. Lungimea trebuie să fie până la mijlocul coapselor sau până la genunchi. Cureaua e obligatorie pentru o talie bine definită! Posesoarelor unui corp de tip „măr” - talie voluminoasă, umeri și coapse înguste - le recomandăm modelele care ajung până la mijlocul coapselor. O astfel de lungime

va adăuga volum în partea de jos. Pentru a lungi vizual silueta, căutați modele cu o croială verticală, cu linii drepte și bine definite. Accentuați talia cu o curea lată. Evitați modelele voluminoase cu numeroase detalii și elemente decorative.

Stofa paltonului De obicei, paltoanele sunt cusute integral din materiale naturale (cașmir, lână etc.), sau din combinarea firelor naturale cu cele sintetice pentru a conferi rezistență țesăturii. Nu procurați un palton fabricat doar din fibre sintetice. Într-o astfel de haină veți îngheța pe timp rece și vă veți sufoca pe timp cald, deoarece în fibrele sintetice aerul circulă foarte greu. Caşmirul e cel mai nobil material, care e obţinut prin smulgerea manuală a lânii caprelor de munte. Cașmirul are o serie de

avantaje - e incredibil de moale şi rezistă excelent la căldură. În plus, acest tip de lână aproape că nu se murdăreşte. Purtarea lucrurilor de caşmir este o adevărată plăcere. De multe ori, fibrele de cașmir se adaugă la hainele de lână obişnuită pentru a le conferi moliciune. Pentru a aprecia calitatea lânii, studiaţi eticheta. Dacă pe ea scrie „Reine Schurwolle”, atunci ţineţi în mână un palton care are conţinut înalt de fibre de lână în compoziţia sa. Nu procuraţi o haină pe care e indicat „Wool 100%”, deoarece e de calitate joasă sau e o imitaţie. Materialul cu numeroase bucle şi nodulețe e cel mai călduros şi mai gros. Pe lângă aceasta, mai e şi foarte confortabil. Paltonul din astfel de bucle trebuie purtat cu multă grijă. Apariţia găurilor între bucle poate afecta vizibil aspectul hainei. Atenție! Dacă în timpul probării pe haina dvs. au ră-

mas fire de lână, acest detaliu indică o prelucrare proastă a lânii din palton în general. O astfel de haină nu va păstra bine căldură și vă va fi de folos pentru o perioadă mică de timp. Înainte să probați haina, atrageți atenția la calitatea cusăturii: țesătura din lână trebuie să fie densă; paltonul propriu-zis trebuie să fie drept, poalele trebuie să fie de aceleași dimensiuni; mânecile - de aceeași lungime; tivul de jos trebuie să aibă nu mai puțin de 3 cm, iar tivul mânecii - 2 cm; buzunarele trebuie să aibă adâncimea potrivită pentru ca în ele să încapă mâna până la încheietură, iar buzunarele false să fie cusute drept și îngrijit. Dacă căptușeala paltonului e lină, urmăriți ca pe suprafața lui să nu fie fire de ață care atârnă și ca fiecare cusătură să fie uniformă. O haină de calitate e cusută de obicei cu ață subțire. Puteți verifica acest detaliu uitânduvă sub căptușeală. Dacă paltonul are funcția de a încălzi posesorul, atunci atrageți atenția la grosimea acestuia. Cu cât e mai gros, cu atât va fi mai călduros. Reguli de folosire: Probați paltonul pe deasupra unui pulover mai

gros.

Uniți mâinile în față. Urmăriți ca stofa de pe spate să nu se întindă. Plimbați-vă câteva minute. Poalele paltonului nu trebuie să creeze disconfort în timpul mersului. Paltonul de dimensiuni potrivite trebuie să se aranjeze ideal pe umeri. El nu trebuie să limiteze mișcările, însă nici să nu stea prea larg pe corp. Sub braț nu trebuie să se formeze cute - semn că haina e mare pe dvs. La final să vorbim câte ceva de tendințele în moda de anul acesta: Sunt actuale modelele clasice până la genunchi. Mai ales modelele în stil militar - cu epoleți, buzunare aplicate și nasturi strălucitori. De asemenea, sunt la căutare paltoanele cu o croială orientală. Ce ține de culoare, optați pentru nuanțe calme și reținute de gri, bej, maro etc. Printre altele, sunt foarte populare modelele în carouri. Alegerea unui palton depinde nu doar de caracteristicile dvs. fizice, ci și de senzațiile pe care le aveți probând haina. Dvs. trebuie să vă simțiți bine și confortabil în el. Faceți cumpărături inteligente! Elena Sărăteanu

Spiritualitate

Darurile nebănuite ale simplităţii Să ne facem linişte în minte

„Adevărata frumuseţe izvorăşte din sublim şi simplitate” (Voltaire) În viaţa modernă există aparent nenumărate opţiuni şi moduri de a trăi. La fiecare colţ, viaţa pare însă să ne aducă tot felul de complicaţii. Devine din ce în ce mai greu să rămânem înafara tiparului specific „secolului vitezei”, de a face mai multe lucruri deodată şi de a încerca să rezolvăm o mulţime de probleme, într-un timp cât mai scurt. Cu toate acestea, de fapt, fiecare dintre noi tânjeşte, conştient sau nu, după un stil de viaţă simplu. Dacă vom face efortul de a aduce mai multă simplitate în viaţa noastră, vom avea numai de câştigat.

Simplitatea nu pretinde neapărat să trăim o viaţă spartană. Simplitatea adevărată începe în minte. Dacă noi avem tot felul de anxietăţi şi de probleme, nu vom putea avea pace în minte. Simplitatea înseamnă să ne curăţăm mintea, să o păstrăm liniştită şi să nu permitem ca ea să fie bombardată tot timpul de gânduri inutile şi interminabile; cu alte cuvinte, să ieşim din hăţişul tensionant al minţii, pentru a putea savura în pacea şi liniştea sufletului darul minunat care este viaţa. În acest sens, ne poate ajuta foarte mult atitudinea conştientă de a trăi mereu numai în clipa prezentă.

Să ne facem mai puţine planuri şi să avem mai puţine gânduri

Atunci când ne complicăm viaţa prin planificările noastre fără sfârşit, aducem problemele zilei de mâine în ziua de azi, trăind astfel mereu în viitor şi pierzând definitiv savoarea irecuperabilă a prezentului. În plus, merită să ne amintim întotdeauna că grijile şi fricile pe care ni le facem cu privire la viitor de cele mai multe ori se dovedesc a fi nefondate.

Să evităm să-i judecăm pe ceilalţi

Face parte din natura noastră să-i criticăm şi să-i judecăm pe ceilalţi oameni. Este foarte uşor să-i criticăm pe ceilalţi şi să căutăm mereu să le dăm sugestii pentru a se îndrepta. Dar ne ajută oare cu ceva să scoatem în evidenţă greşelile altora? Ar trebui să ne dăm seama că noi nu suntem responsabili de gândurile şi de comportamentul semenilor noştri. Dacă noi considerăm că este datoria noastră să-i transformăm pe ceilalţi, în viaţa noastră nu va exista simplitate şi pace. Decât să încercăm să-i transformăm pe ceilalţi, mai bine să ne focalizăm să ne transformăm, în primul rând, pe noi înşine, deoarece, cu siguranţă, fiecare dintre noi avem câte ceva de modificat în propria noastră fiinţă.

Simplitatea este frumuseţe

În simplitate, frumuseţea este întotdeauna prezentă. Natura este de o simplitate care ne dezvăluie o frumuseţe ce ne atinge întotdeauna sufletul. Esenţa naturii este frumuseţea sa netulburată. A fost vreodată

omul capabil să îmbunătăţească frumuseţea şi simplitatea naturii?

Simplitatea este mulţumire şi fericire

Fii fericit cu ceea ce ai. Când eşti plin de simplitate, eşti mereu mulţumit. Este natura dorinţei să ne facă mereu să ne dorim mai mult, cu cât avem mai mult. De exemplu, atunci când ne cumpărăm o maşină nouă, adeseori după aceea nu ne mai simţim satisfăcuţi de ea şi vrem să ne luăm alta mai bună. Însă fericirea adevărată apare atunci când suntem mulţumiţi cu ceea ce avem, fiind liberi de dorinţe. Dacă vom înţelege că, cu cât vom avea mai multe lucruri, cu atât ne vom dori mai multe şi că aceste dorinţe nu vor avea, deci, niciodată sfârşit, vom realiza că, urmărind mereu să ne împlinim dorinţele, viaţa noastră va fi mereu mai mult o luptă decât împlinire. Tocmai de aceea, renunţarea la dorinţe ne va aduce întotdeauna mulţumirea, ceea ce îşi doreşte sufletul nostru de fapt. Mira Tănase

FEMEIA

LUNI, 15 OCTOMBRIE 2012

www.timpul.md

frumusete

Perfecţiunea feminină

Trucuri pentru păstrarea siluetei S

e ştie foarte bine că, odată ce vara a luat sfârşit, intervine o uşoară senzaţie de monotonie. Energia care deborda în zilele însorite este acum destul de greu de regăsit. Odată ajunse acasă de la serviciu, parcă ne este destul de greu să ne mobilizăm pentru a mai ieşi în oraş, cu atât mai mult să Oana Buzilă ne mobilizăm şi adunăm forţele pentru oana.buzila. a face mişcare. Din contră, avem timpul@gmail.com tendinţa de a sta foarte mult în faţa televizorului, căutând astfel o bine meritată odihnă după orele de program. Şi cum tentaţia de a avea la îndemână o gustare este destul de mare, „Femeia” îţi propune unele sfaturi care te vor ajuta să nu pui câteva kilograme în sezonul rece, asta în cazul în care nu îţi place să faci mişcare. Iată ce trebuie să faci dacă vrei să îţi păstrezi silueta:

Sănătate

Lupta cu răceala

el puţin o dată pe an, fiecare dintre noi trebuie să lupte cu răceala. Şi cum sezonul rece se apropie, automat şi sezonul răcelilor se va deschide. Oricât de atente am fi în sezonul rece să ne îmbrăcăm cât mai gros, răceala sau gripa ne răpun la un moment dat.

De ce? Imunitatea este destul de scăzută, vitaminele lipsesc din organism, iar acesta este vulnerabil. Răceala, ca şi gripa, sunt infecţii virale care se transmit de la o persoană la alta pe calea aerului. Există peste 100 de virusuri care pot declanşa răceala, dar cel mai adesea este vinovat rinovirusul, care e şi foarte contagios - se transmite prin picăturile minuscule de salivă împrăştiate în aer atunci când o persoană bolnavă tuşeşte sau strănută. Răceala nu poate fi ignorată. Nasul este mereu înfundat şi îţi curge, ai dureri de gât, tuşeşti, strănuţi, te simţi obosită şi poţi avea

o febră uşoară. În cazul în care febra depăşeşte 39,5 grade Celsius sau ai dureri puternice şi elimini o flegmă colorată, e posibil ca răceala să se fi complicat, deci trebuie să mergi la medic pentru tratament. Cum se tratează răceala obişnuită? În primul rând, trebuie să ştii că pentru răceală nu se iau antibiotice. Aceste medicamente elimină bacteriile, iar răceala este provocată de un virus. Răceala va trece de la sine în câteva zile, sau maximum două săptămâni, timp în care poţi încerca următoarele tratamente simptomatice: Analgezice împotriva durerilor.

Paracetamolul, ibuprofenul, aspirina sunt utile pentru durerile de gât, musculare etc. Decongestionante nazale pentru nas înfundat. Aceste medicamente sub formă de spray te ajută să respiri mai uşor, dar nu trebuie să le foloseşti mai mult de câteva zile. Expectorante pentru tusea productivă. Sub formă de sirop sau pastile, expectorantele te ajută să elimini mai uşor mucozităţile şi te scapă de tuse. (O. B.)

SFATURI UTILE

Pentru a reduce senzaţia de foame, care te doboară ori de câte ori ajungi acasă, poţi consuma apă fierbinte cu aproximativ 10 minute înainte de a lua masa. Pofta de mâncare ţi se va reduce! Dacă eşti gurmandă şi ai tendinţa de a face excese alimentare la masă, poţi scăpa de această problemă consumând un pahar de apă fierbinte înainte de a mânca şi unul după masă, în care se stoarce o lămâie. Bananele conferă rapid o senzaţie de saţietate şi sunt mai sărace în calorii decât alte gustări pe care le ronţăim între mese. Când ţi-e poftă de dulciuri, consumă acest fruct, care nu e doar agreabil la gust, dar este mult mai sănătos decât orice produs de cofetărie. Banana conţine şi magneziu atât de necesar pentru echilibrul organismului.

vrei să slăbeşti.

Dacă vrei să nu ai poftă de mâncare… seara poţi să bei două căni de ceai fierbinte. Acestea păcălesc apetitul şi te ajută să iei doar o cină frugală. Ceaiul are efect diuretic, provocând eliminarea toxinelor din organism. În timpul zilei se recomandă ceaiul verde şi de soc, dacă

Tărâţele de grâu reprezintă o dietă care dă rezultate excelente în combaterea obezităţii. Gustul nu este tocmai plăcut, dar sunt extrem de sănătoase. Cura cu tărâţe se introduce treptat în dietă. Într-o primă fază se servesc câte două linguriţe de trei ori pe zi, înainte de masă. Acestea uşurează procesul de digestie şi taie pofta de mâncare. După 15 zile, tărâţele se asociază cu o cană de ceai verde sau apă caldă înainte de masă, care fac să dispară senzaţia de foame. Oţetul de mere este campionul curelor de slăbire. Dimineaţa, la trezire, bea un pahar de apă în care ai amestecat două linguriţe de oţet de mere. Taie pofta de mâncare şi stimulează pierderea în greutate.

Hidratare cu ajutorul untului de corp Pielea uscată este unul dintre motivele care ne fac să oftăm de câte ori ieşim de la duş. Chiar dacă am încercat să scăpăm de această problemă cu ajutorul cremelor de corp puternic hidratante, sau poate chiar cu ajutorul uleiurilor de corp, rezultatul dorit a întârziat mereu să apară, iar noi am renunţat la luptă. Pentru a nu capitula şi a nu lăsa armele jos, propunem să continuăm bătălia cu ajutorul untului de corp.

Acesta este un produs cosmetic recent descoperit. Untul de corp îţi învăluie trupul într-un strat protector ce ţine la distanţă chiar şi efectele frigului asupra pielii. Untul îmbracă pielea şi păstrează un nivel optim de hidratare. Uleiurile din nuci şi seminţele fructelor exotice din compoziţia lui conţin antioxidanţi, care încetinesc procesul de îmbătrânire a pielii, şi vitamine care o hrănesc.

Unturile de corp se diferenţiază în funcţie de tipul de nucă şi ulei din seminţe din care sunt extrase. Adesea, se folosesc mai multe tipuri de fructe pentru un rezultat şi mai bun. Untul de cacao are la bază boabele de cacao, care sunt folosite şi pentru prepararea ciocolatei. Este bogat în antioxidanţi şi substanţe nutritive, precum potasiu, calciu şi fier. Pe dea-

supra are şi un miros extrem de plăcut! Untul de shea provine de la seminţele fructului de shea sau karite. Conţine antioxidanţi, dar şi vitaminele A şi E. Printre

ten şi muuultă vitamina C, renumită pentru proprietăţile ei antioxidante.

Untul de kukui provine de la fructele copacului kukui, care se găseşte în Hawaii. Uleiul conţine acizi graşi esenţiali şi o mulţime de vitamine. Folosirea untului de corp este recomandată o dată pe zi, preferabil după duş sau baie. Este indicat ca pielea să fie caldă, porii uşor dilataţi. Înainte de aplicarea untului de corp ar fi bine dacă aţi putea să recurgeţi la un alt mic truc, care are rolul de altele, este renumit a întreţine sănătatea pentru proprietăţile pielii: gomajul. Strasale antiinflamatorii. tul de celule moarte va fi îndepărtat, iar Untul de man- pielea va fi pregătită go este obţinut din pentru tratamentul seminţele fructului hidratant. cu acelaşi nume. (O. B.) Conţine beta-caro-

LUNI, 15 OCTOMBRIE 2012

www.timpul.md

FEMEIA

TENDINTE

Marea revenire - cizmele până la genunchi

Recunoaştem, cizmele până la genunchi nu au plecat nicăieri. De fapt, toate femeile au cel puţin o pereche de astfel de cizme, care ţin de cald pe timp de iarnă. În sezoanele anterioare însă, vedete au fost cizmele mai sus de genunchi sau botinele până la glezne. Pentru sezonul toamnă-iarnă 2012/2013, designerii au şters praful de pe cizmele până la genunchi şi le-au dat o nouă viaţă: cu texturi inedite, forme şi detalii originale. Stilul-cheie este inspirat din cizmele purtate de cavaleri. Caută piese care sunt tăiate mai sus în partea din faţă – ori ca o bucată separată care să acopere genunchiul, ori ca o curbă uşoară tăiată din spate spre faţă. Şi cizmele de călărie au primit o nouă înfăţişare – au toc şi urmăresc perfect linia piciorului, fapt ce le conferă un aer elegant şi

sexy. Inspirate din acelaşi stil ecvestru, câteva case de modă au decis să acopere tocul cu piele şi au adăugat cizmelor puţin volum, în spaţiul dintre degete şi gleznă. Dacă ai dubii în privinţa alegerii unei perechi de cizme care să atragă atenţia, alege o pereche cu o ţesătură nonconformistă – din blană, păr de ponei sau piele de reptilă. Cu siguranţă, regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, dar trebuie să menţionăm regula generală de urmat când vrei să porţi aceste tipuri de cizme în acest sezon. Dacă timpul de afară îţi permite: cu ciorapi, dresuri mate sau pantaloni, poartă botine până la lungimea gleznei. Cizmele până la genunchi pot fi purtate cu picioarele goale – o îmbinare senzuală dintre masculinitate şi feminitate. Silvia Ursu

Schimbări mici cu efecte mari pentru casa ta

Nu ai nevoie de credite la bancă sau piese scumpe pentru a-ţ i re de cora casa. Designerii de interior folosesc câteva trucuri, ieftine la preţ, prin care poţi schimba întreaga atmosferă din casă. Re p oziţi o nează luminile. Dacă vrei să te relaxezi seara, luminile aşezate în centrul tavanului nu sunt recomandate, căci fac încăperea să pară rece. Optează însă pentru luminile de perete din jurul tavanului, care oferă un aer de eleganţă şi un sentiment de relaxare, făcând totodată camera să pară mai mare. Gust şi la bucătărie. Fie că găteşti şi speli, îi ajuţi pe copii cu temele sau discuţi cu prietenii la un pahar de vin, bucătăria este punctul central al vieţii familiale. Florile proaspete dau un aer optimist şi conferă bună dispoziţie, aşa că ia câteva buchete când mergi data viitoare la piaţă. De altfel, poţi cumpăra un prosop de vase de culoarea ta preferată sau scoate la iveală cel mai simpatic set de farfurii. Schimbă designul. Locul unde este aşezată mobila te influenţează şi te poate afecta. Implică toată familia în mutarea mobilei de colo-colo, pentru a face modificările într-un mod amuzant şi mai rapid. „Nu plictiselii! O modalitate bună de a te înveseli când găteşti sau faci curăţenie în bucătărie: aşază, într-un punct focal al camerei, un panou cu colaje colorate alcătuit din pozele tale preferate, fie că sunt instantanee dintr-o vacanţă reuşită sau „lucrările de artă“ ale celor mici. Modifică-le poziţia sau schimbă-le la câteva săptămâni, pentru a crea un nou ambient. (S. U.)

c m y k