Revista Traceurs Nr. 6

Metoda Ido Portal Tutorial Wallrun Conditionare ,

Cuprins

Cuprins

10 - Program detaliat Jam 2015 32 - Ce este parkour?

40 - Parkour si freerunning 48 - Logo traceurs.ro/ Paul Turcanu 58 - Interviu national/ Andrei Tompa 59 - Interviu international/ Loic Ascarino 80 - Metoda Ido Portal 88 - Tutorial Wallrun/passe muraille 94 - Articol/ Contributia voastra video 104 - Articol/ Conditionarea 112 - Articol/ Latura psihologica in Parkour 118 - Articol/ Siguranta inainte de toate 124 - Review joc/ Assassin’s Creed: Unity 137 - Sfarsit

Harta Jam-u

urilor pe ani

În 17, 18 și 19 aprilie, peste 100 de practicanți de parkour din România și Franța se vor întâlni la Cluj-Napoca pentru cel mai mare eveniment de acest gen din țară – PARKOUR JAM 2015, în cadrul Capitalei Europene a Tineretului.

Acest eveniment aflat la cea de-a 11 ediție are loc pentru prima dată la Cluj și va aduna pasionații și practicanții acestui sport urban, transformând orașul într-un spațiu de joacă și de imaginație.

Evenimentul este organizat de Asociația Reborn, Asociația Primitive și Institutul Francez din România și este susținut de Orange și Nike.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI 17 aprilie - orele 12-18 – Antrenament în cartierul Zorilor (Str. Pasteur, Parcul Iuliu Prodan, Str. Zorilor - zona magazinului Billa, Str. Observatorului, Str. Jupiter) 18 aprilie - orele 12-18 – Ateliere, demonstraţii şi antrenament în cartierul Mănăştur (Parcul Iuliu Haţieganu, Strada Şesului, Calea Mănăştur, Str. Bucegi, Str. Primăverii)

PROGRAMUL DETALIAT 17 aprilie - orele 12-18 – Antrenament în cartierul Zorilor: Locaţia 1 - Str. Louis Pasteur nr. 76 (zona de întâlnire a practicanţilor) Locaţia 2 - Str. Gheorghe Dima nr. 33 (spaţiu verde parcul Iuliu Prodan) Locaţia 3 - Str. Louis Pasteur nr. 56 + str. Zorilor 44 (scări + parc verde) Locaţia 4 - Str. Zorilor nr. 33 + Str. Zorilor nr. 45 (zona magazinului Billa şi vizavi) Locaţia 5 - Str. Observatorului nr. 140 (zona scărilor) Locaţia 6 - Str. Observatorului nr. 21, nr. 19, nr. 17 (zone cu bare amplasate în faţa blocurilor) Locaţia 7 - Str. Jupiter nr. 9 (parc verde - stretching de final) 18 aprilie - orele 12-18 – Ateliere, demonstraţii şi antrenament în cartierul Mănăştur: Locaţia 1 - Parcul Iuliu Haţieganu Locaţia 2 - Strada Şesului nr. 17 (zona scărilor) Locaţia 3 - Calea Mănăştur nr. 107 şi nr. 109 (zona scărilor + spaţiu verde) Locaţia 4 - Str. Bucegi 11A + Str. Primăverii nr. 8 (zona scărilor şi spaţiu verde) 19 Aprilie – orele 12-17 – Proiecţii de filme, discuţii, networking Locaţie – Cinema Mărăşti

Parkour Jam 2014 Bucuresti

Parkour Jam 2014

Ce este Parkour?

Parkour-ul este o activitate sportiva avand ca scop deplasarea dintr-un loc in altul, cat mai eficient si mai rapid posibil, folosind doar abilitatile fizice ale corpului uman. Este folosit pentru a depasi obstacole, obstacol care poate fi orice in mediul inconjurator – de la garduri si pietre, pana la stalpi, bare si ziduri – si poate fi practicat atat in zone urbane cat si in zone rurale.

Practicantii acestei discipline se numesc traceuri [tra-seori] Fondat de David Belle in Franta, Parkour se axeaza pe antrenarea miscarilor eficiente in vederea dezvoltarii corpului si mintii, pentru a fi pregatit de a depasi obstacole intr-o situatie de urgenta.

Poate fi deasemenea si o forma de divertisment sau o modalitate de petrece timpul liber.

Parkour este o activitate fizica greu de pus intr-o anume categorie. Nu este un sport extrem, ci mai degraba o arta sau o disciplina care se aseamana cu auto-apararea in artele martiale.

Potrivit lui David Belle, aspectul fizic al Parkour-ului este de a depasi obstacole in calea ta, asa cum ai face si in cazul unei urgente. Scopul este sa te misti in asa fel, folosindu-te de orice miscare, pentru a te ajuta sa ajungi undeva, sau sa scapi de undeva.

Astfel, confruntat cu o situatie ostila, o persoana poate lupta sau poate fugi. Asa cum artele martiale sunt o forma de antrenament pentru lupta, Parkour-ul este o forma de antrenament pentru fuga. (referire la instinctul “lupta sau fugi” ) Avand in vedere dificultate in a pune Parkour-ul intr-o anume categorie, se spune deseori ca Parkour-ul are propria categorie : “Parkour este Parkour”.

O caracteristica importanta a Parkour-ului este eficienta. Practicantul nu se misca doar cat mai rapid, dar si in asa fel incat sa consume cat mai putina energie, folosind ruta cea mai directa. Eficienta implica deasemenea si evitarea accidentarilor, de scurta sau lunga durata. De fapt, motto-ul acestei discipline este “etre et durer” – a fi si a rezista.

S-a constatat ca Parkour-ul are o influenta si asupra procesului de gandire a practicantilor. Cei care practica Parkour experienteaza o schimbare in gandirea critica si analitica, schimbari care ii ajuta – mai mult decat pe altii – sa depaseasca obstacole fizice si mentale, in viata de zi cu zi.

La baza, Parkour este o metoda naturala de antrenament al corpului pentru a fi capabil de sa se misca rapid, folosind mediul ce ne inconjoara oricand si in orice situatie.

Aceasta arta a deplasarii nu necesita nici structuri specifice, nici accesorii. Corpul este singurul instrument cu care, si asupra caruia se lucreaza. Este o disciplina atletica accesibila tuturor deoarece combina toate inclinatiile naturale corpului uman : alergarea, saritul, cataratul… Este un sport care permite exploatarea potentialului oferit de corpul vostru.

Se centreaza asupta posibilitatii de a face fata unui obstacol dat, fie el in mediul natural sau in mediul urban, intr-o cautare a miscarii care combina efectivitatea cu controlul.

Echipamentul necesar este doar un tricou, o pereche de pantaloni usori de tip jogging si o pereche de adidasi.

Este ca si cand corpul vostru a fost mereu setat pe pilot automat si deodata, descoperiti ca puteti sa-l pilotati voi insiva Alergarea, saritura, rostogolirea si alte metode de agatare, apucarea si suspendarea de obiecte, balansarea pe diverse obstacole, toate acestea sunt esenta care alimenteaza acest sport. Toate acestea avand un ultim scop : de a nu fi niciodata oprit de un obstacol ( fie el un zid, bara, copac, stanca, vehicule…etc) si de a continua a se adapta.

Felul in care ne miscam a existat inca de la inceputurile omenirii, cand oamenii cavernelor trebuiau sa invete sa se miste cu atentie pentru a vana, a ataca si a se auto-apara. Mai tarziu, grupuri speciale ca Ninja si mai tarziu, grupurile commando erau invatate miscari specifice pentru a indeplini misiuni de infiltrare. Astazi, pompieri, soldati si fortele speciale de politie inca invata cum sa se miste fara a fi incomodate sau incetinite de obstacole.

Un singur om (chestiune inca dezbatuta) – David Belle – si-a devotat viata dezvoltarii acestei arte.

Inconjurat de o familie compusa din campioni sportivi, David a practicat sporturi care aveau la baza efortul fizic si care ii permiteau sa se miste eficient ( cum ar fi gimnastica, probele de atletism, alpinism si arte martiale).

In aceasta privinta, David Belle spunea : Pasiune, stil de viata, astazi sport – Parkour, inainte de toate, era o metoda naturala de a dezvolta toate calitatile care sunt la dispozitia corpului uman in conditii normale. Dezvoltarea fortei, agilitatii, vitezei si puterii, au fost primii pasi in aceasta aventura. Ca practicant de gimnastica si arte martiale, aveam deja unele abilitati si tehnici pe care le consideram limitate de structurile impuse de diversele sporturi pe care le practicam. Asa ca, am decis sa creez un sport propriu, si prin asta intelegand fara limitari materiale, doar o pereche de pantaloni de alergat, un tricou, o pereche buna de adidasi si eu.

In timp ce alerg, ma fixez pe un punct si il consider obiectiv, imi spun : Voi ajunge acolo, voi ajunge acolo direct, voi ajunge acolo rapid, si nimic nu ma va opri .

Trebuie sa precizez ca am fost intotdeauna un admirator infocat si cititor al Daredevil, Spider-Man si alte personaje din benzile desenate si filme de actiune. Toti razboinici exceptionali si toti atat de liberi.

Idea fundamentala este cea a omului care alearga si pe care nimic nu il opreste.

Parkour se doreste a fi un sport complet, prin setul de tehnici mentale pe care le inspira practicantilor ei ca si prin multitudinea de tehnici fizice pe care le dezvolta in continuu. Este o disciplina in care antrenamentul este dificil deoarece aceasta testeaza constant limitele fiecarui practiciant. Totul este sa stii daca esti pregatit sa ramai la limitele existente, sau daca esti gata sa impingi limitele la extrem…

Accesibil tuturor cu varsta de 15 ani sau mai mult (avand in vedere dezvoltarea fizica necesara) , Parkour-ul face posibila atat dezvoltarea fizica si coordonarea, cat si dezvoltarea vointei, determinarii, motivatiei, puterii, endurantei, agilitatii si curajului : calitati esentiale in viata ! Educa si informeaza tinerii dornici de experiente noi.

Parkour este mai mult decat un sport. Este un stil de viata, calea de a te gasi pe tine insuti chiar, a invata cum sa-ti cunosti si sa-ti controlezi propriul corp. Devenim astfel mai puternici, si invatam sa depasim obstacole atat psihice cat si fizice.

Un avertisment – unele persoane – neatentii – care se incred prea mult in abilitatile lor fizice si/sau nu iau in calcul riscurile implicate, sunt de multe ori treziti la realitate cu un soc puternic, sau mai rau, grav accidentati (sau morti de-a binelea). In universul Parkour-ului, ideal este sa combini fizicul cu psihicul, forta cu controlul. Este ridicol sa cauti libertatea si sa ajungi paralizat intr-un carucior, deci sfatul este : maxima prudenta.

S-ar putea spune ca un traceur (practicant al Parkour-ului) va fi un excellent sportiv si in alte sporturi care necesita luarea rapida a deciziilor, agilitate, forta, si auto-control, abilitatea de a fi un bun observator, si multe alte skilluri care se dezvolta, practicand Arta deplasarii.

Din acest motiv Parkour-ul este cel mai complet sport. Cere si foloseste toate capacitatile fizice ale corpului uman iar in acelasi timp necesita o apreciere neincetata, care este in fapt denumita 3D - aprecierea distantelor, aprecierea propriilor posibilitati, aprecierea riscului.

In prezent, Parkour-ul s-a raspandit in intreaga lume. Mass-media a profitat de aceasta ocazie – traceurii au fost folositi pentru videoclipuri, reclame si chiar filme !

Parkour si Freerunning Pentru toti practicanti de Parkour si Free Running din Romania As vrea sa imi exprim parerea in legatura cu un subiect pe care toata lumea il stie deja : Diferenta dintre Parkour si Free Running

Sunt foarte multe de spus in legatura cu subiectul acesta asa ca voi incepe cu lucrul care m-a deranjat cel mai tare si care m-a indemnat sa scriu acest topic.Sunt practicant de parkour si free running de aproape 3 ani si am ajuns la capatul rabdarilor si la culmea abtinerii de a nu comenta celor care m-au jignit sau mi-au reprosat ca “fac tricking pentru public si defapt eu nu stiu ce inseamna parkour cu adevarat”, in schimb ei stiu datorita unor forumuri pe care le-au citit si unor interviuri pe care le-au vizionat . In schimb ei ba nu sau prezentat la antrenamente mai deloc , nu au participat la jamuri si intalniri , nu au postat nimic inspirativ sau educativ , nu au postat nimic pe forum , mai pe scurt nu s-au implicat deloc atat fizic cat si psihic, sau poate au facut-o dar nu indeajuns incat sa isi poata permite sa dea o parere plauzibila . Sau mai grav de atat practicanti vechi care inca sustin ideea ca free runningul este afirmare astfel formand pareri gresite atat mass mediei cat si cel mai important PRACTICANTILOR !

In Romania , totul a inceput de la traceurs.ro care au postat la inceput “tricking nu inseamna parkour” iar astazi s=a ajuns la concluzia ca ele sunt un RAU . Aceasta greseala facuta neintentionat , a fost inteleasa de practicanti romani prost . Adaugand negatia in idee scopul era de a defini exact ce inseamna parkour asta pe baza teoriei lui David Belle nicidecum nu cred ca de a inlatura Free Running .

Ce este defapt Parkour si ce este defapt Free Running ? Am citit raspunsuri la aceasta intrebare de la practicanti din toate colturile tarii , majoritatea au raspuns lucruri care le gasesti in clipuri sau forumuri fiind defapt cuvintele unor practicanti care au trecut deja prin ani de antrenamente , munca , reusite , dezamagiri , ajutor primit si dat si multe altele . Aceasta enumerare va suna cunoscut ? Mie da , suna a VIATA intr-un cuvant ! Asta fiind parerea mea personala , poate au mai spus-o altii inaintea mea , nu pot nega asta si stiu ca nu sunt singurul care gandeste asa . Asociind viata cu parkour am observat legaturi izbitoare . La fel cum in viata intampini greutati la fel si in parkour ai obstacole , la fel cum in viata muncesti sa treci peste greutati , la fel si in parkour exersezi si te antrenezi ca depasesti obstacole , la fel si in free running te antrenezi si exersezi sa inveti miscari care le numim tricking . Ceea ce ma duce la ideea ca Parkour si Free Running nu sunt asa de diferite avand in vedere aceasta legatura pe plan fizic . Pentru ambele trebuie sa te antrenezi si sa exersezi pentru a invata miscari bazate pe tehnica fie de parkour , fie trickuri , pentru ambele trebuie sa depasesti limite si sa faci lucruri mai extreme totodata depasind frici . Subliniez ca ambele depind de tehnica si repet , pe plan fizic . Dar parkour are si o parte psihica , cuvinte mai bune decat astea nu pot spune aici : “fii puternic , fii de folos “ si “ a fi si a rezista “ cuvinte spuse de insusi David Belle , teorie prea puternica pentru a putea fi criticata sau contrazisa , iar dintre toate astea singurul lucra care lipseste la Free Running este folosul . Si iata ca am ajuns la unicul lucru care diferentiaza . Scopul . Scopul face diferenta , scopul in parkour este eficienta iar in free running esteticul si artisticul , DAR cine zice ca Parkour este inestetic sau non-artistic !?!?! Scopul care il urmarim este alegerea noastra , a fiecaruia , alti urmaresc sa fie eficienti , alti urmaresc sa fie eleganti in miscare , alegerile aceastea nu trebuie sa ne diferentieze atat de mult incat sa ne intoarcem uni impotriva celorlalti , traceuri impotriva free runnerilor si invers .

Acum sa discutam problema afirmarii. Sunt convins ca fiecare in parte sau daca nu, multi dintre voi oricum ati facut Parkour sau Free Running fie la un spectacol , fie la o reclama , fie un interviu sau ceva de genu fie pentru bani , fie pentru a amuza , distra un public. Nimic nu este gresit in asta , atata timp cat nu v-ati oprit acolo sau cat nu ati vrut sa ajungeti acolo. Multi s-au apucat direct cu gandul asta , de afirmare de spectacol , acei oameni se vad pentru ca evolutia lor se opreste in functie de cat de multumit sau impresionat e publicul , dar cei care se antreneaza de placere chiar daca fac asa ceva pentru public , o fac mai mult pentru ei si evolutia lor nu se opreste , ci continua din ce in ce mai mult si din ce in ce mai repede pe timp ce trece . De asemenea exista acei practicanti care acuza pe altii de afirmare din simpla invidie ca ei nu au ajuns inca sa ia parte la un spectacol sau ceva , gandire gresita iar. Sunteti impotriva competitiei , dar va considerati superiori mental celor care “se afirma” si invers cei ce fac tricking se considera superiori celor care nu fac din cauza a ceea ce ei considera teribilism . Din nou gandire gresita care am observat-o frecvent . Aceasta este diferenta dintre adevarata afirmare si cea pe care o spun traceuri din Romania cand vad pe cineva ca se folosesc de Tricking in miscare .

Free Runningul de la Parkour a derivat , de asta la inceput era numit “Freestyle parkour” . Haideti sa gandim putin logic , daca Free Running aparut din ceva bun , deci trebuie sa fie bun !

As ruga pe cei necunoscatori , dezinformati sau care nu au trecut prin “viata” de practicant sa inceteze in a mai da informatii in legatura cu Parkour sau Free Running deoarece imprastie o informatie gresita atat mass mediei cat si celorlalti practicanti care sunt ori la inceput ori asculta prea mult de ce spun alti si ii cred pe cuvant . Iar cei mai vechi , informati foarte bine si trecuti prin “viata” de practicant care au cunoscut si munca , succes , problemele , dezamagiri si stiu ce inseamna aceste 2 notiuni defapt , sa nu mai dati sfaturi si sa ii trimiteti la antrenamente sau sa ii impingeti la munca pe incepatori deoarece asta e cea mai buna cale de a ii ajuta sa inteleaga . Pentru ca din cate vad pana acum cei care ar trebui sa ajute la mentinerea acestor notiuni ce sunt defapt , chiar acele persoane imprastie o informatie gresita prin intermediul “incepatorilor” care sunt sfatuiti dar nu pot intelege pana nu au “trait” cu adevarat !

Atat in Parkour cat si in Free Running cel mai urmarit lucru este FLUIDITATEA in miscare (flow-ul) , la fel ca si apa aceste 2 notiuni sunt una si acelasi lucru , sunt ca 2 litri de apa impartiti in mod egal in 2 recipiente cu forme diferite , au aceeasi cantitate dar difera prin aspect .

Suntem singura tara care inca priveste aceste notiuni ca ceva total opus , suntem singuri care in loc sa fim ca o comunitate unita , ca o familie , noi suntem unii impotriva celorlalti , suntem singura tara care avem anual jam de parkour in care jumatate sunt Free Runneri si ei nu apar in clip , suntem o tara inapoiata in multe domenii , macar aici deschideti ochii si haideti sa facem lucrurile cum trebuie .

Retineti : “ Parkour: sportul care se pliaza in modul cel mai firesc posibil pe natura umana - sport care nu necesita o organizare ierarhica, nu necesita lideri si nici antrenori. Discriminarea de orice fel nu este intalnita aici, asa cum este intalnita in alte sporturi in care se poate observa discriminare pe baza de gen, de statut financiar, de varsta, etc. Sportul care nu are nevoie de echipamente speciale si nici de sali speciale - antrenandu-te in mijlocul mediului tau inconjurator devii mult mai atent cu acesta. “ In concluzie , eliminati discriminarile de orice gen , lasa-ti deoparte superioritatea si lideri , antrenati-va de placere , si mai putine sfaturi si mai mult antrenament , cu alte cuvinte mai putine vorbe mai multe fapte atat din partea incepatorilor cat si a celor mai vechi . Lasa-ti diferentele deoparte si priviti-va in ochi ca frati !!!

Interviu Paul Țurcanu

Omul din spatele Logo-urilor sau Aventurierul Spațial Cunoscut mai bine drept Viespe printre prieteni, face parte din vechea generație de traceuri din Cluj. El a pus bazele grupului de parkour, Primitive, în 2009-2010 și este cel care, de-a lungul anilor, a creat logo-urile folosite de Traceurs.ro și nu numai.

Ce te motiveaza sa te antrenezi in continuare?Crezi că Salut, Viespe! Spune-ne, te rog, cine ești și unde locu- te vei antrena pentru tot restul vieţii?

La partea de antrenament nu pot zice că am stat iești? Cu ce te ocupi? foarte bine de când m-am mutat aici. Realizez Servus! Sunt Paul Țurcanu, am 29 de ani și locuiesc în Vejle, Danemarca. Începând din anul 2007, tot mai mult că nu e chiar aşa uşor să fii adult, să plăteşti taxe, să ai responsabilităţi, dar, în acelaşi mă ocup de graphic/character design. timp, îmi dau seama că astea sunt doar scuze, motiv pentru care mi-am făcut, acum ceva timp, un Cum ai ajuns să faci logo-uri pentru Traceurs.ro?

Prima experienţă directă cu Traceurs.ro a fost vizi- program cu antrenamente de crossfit, fitness şi înot, ta lui Chris și a lui Justin la Cluj. Auzisem de ei pe plus o alimentaţie mai bună, ca să revin cât de cât forum, dar nu le văzusem fețele niciodată. Au venit în formă şi să mă ocup mai serios de antrenamenla Cluj fără să anunţe şi s-au prezentat sub numele tele propriu-zise de parkour. Îmi place mişcarea, în de Ştefan şi Dan, doi începători. Bineînţeles că, în general, şi cred că asta e motivaţia cea mai bună.

Să zic că renunţ la parkour e ca şi cum aş zice că momentul în care au dat câteva kong-precizii la renunţ să merg. Încerc să văd parkour-ul în viaţa care noi doar visam, ne-am dat seama că nu sunt de zi cu zi. Am învăţat foarte multe, practicându-l, chiar la început. Ulterior, au recunoscut că sunt şi, chiar și atunci când desenez sau lucrez la ceva, Chris şi Justin şi au zis că au vrut să ne testeze, să încerc să găsesc metodele cele mai eficiente de vadă cum ne purtăm cu începătorii. A fost foarte rezolvare. tare experienţa şi neaşteptată. Ne-am împrietenit şi, având ceva experienţă în domeniul graphic, am considerat că nu ar fi rău să contribui şi eu, cât pot, Ce rol are creativitatea pentru tine în viaţa de zi cu zi şi cum crezi că ajută în parkour? la dezvoltarea comunităţii naţionale de parkour.

Ca graphic designer, trebuie să te adaptezi în contiDe când practici parkour și de ce ai ales această for- nuu la stiluri noi, software-uri, tendinţe şi ideea e să fii cât mai deschis la schimbare. În parkour, încerc mă de mișcare?

Pot spune că mişcarea am avut-o în sânge de când să văd posibilităţi diferite şi să mă adaptez atât eficient, cât şi creativ, la mişcările pe care le fac. eram mic. Locuind la bunici până la 7 ani şi, mai apoi, petrecând vacanţele acolo, mă căţărăm şi săream cam peste tot ce apucam. Îmi plăceau filmu- Ce influenţă a avut parkour-ul asupra ta ca persoană leţe cu skate, BMX, cum era abordat spaţiul urban odată cu trecerea anilor?

Păi am rupt ceva oase, dislocat umăr, fisuri, entorse, şi mă gândeam: „Oare nu există vreun sport în care să nu ai nevoie de nimic, ceva mai apropiat de dar, chiar și după întâmplările astea nu prea plăcute, continuu să cred că m-a ajutat să merg mai ce făceam eu?”. Răspunsul a venit când am văzut departe. Nu puteam da la schimb pe nimic zilele filmul „Yamakasi”, prin 2002, cu toate că nu am început să practic parkour propriu-zis decât câţiva întregi pe care le petreceam cu băieţii din Cluj colindând oraşul dintr-o parte în alta. Eficiența ani mai târziu. rămâne, totuşi, calitatea pe care am învăţat-o cel mai bine din parkour şi pe care încerc să o aplic în problemele mele de zi cu zi.

wild traces

Ce părere ai despre comunitatea de parkour din România? Vezi loc de îmbunătăţiri? Poţi face o comparaţie între ea şi cea din Danemarca? În România, observ o tendinţă în ultimii ani foarte orientată spre tricking, ceea ce nu este un lucru rău.

Până la urmă, fiecare are felul lui propriu de a se exprima, iar eu, fiind foarte varză la tricking, apreciez când văd oameni talentaţi. În acelaşi timp, apreciez şi când văd că băieţii de la Cluj au început să facă workshop-uri, să se ocupe serios de treabă, să ajute începătorii cu păreri/sfaturi (hehehe). Nivelul începe să fie tot mai ridicat atât în tricking/freerun, cât și în parkour, şi nu poate decât să mă bucure chestia asta.

Nu ştiu dacă ar fi o comparaţie corectă România cu Danemarca. Aici, mentalitatea este foarte deschisă când vine vorba de sport, mişcare și lifestyle sănătos prin sport. Dacă primăria observă că sunt tineri care practică parkour, le face loc de antrenament. Este şi ţara cu cele mai multe parcuri din Europa. Arhitecţi și traceuri sunt implicaţi în crearea unor astfel de spații dedicate antrenamentelor şi sunt foarte bine făcute. În acelaşi timp, familiile își sprijină și își îndeamnă copiii către sport, iar nivelul social ridicat al țării îi ajută să se concentreze pe antrenament cât mai mult.

Având în vedere că faci parte din primele generaţii de traceuri din ţară care încă se antrenează, ce sfaturi ai avea pentru practicanţii mai tineri ce doar acum încep?

Să asculte sfaturile celor mai experimentaţi, să lase teribilismele la o parte şi să facă totul din plăcere.

Ce hobby-uri ai? Îmi place să desenez, îmi plac jucăriile (colecţionez figurine Batman, Țestoasele Ninja, LEGO, Trash Pack, ŢIN ŢIN şi orice alt action figure bine făcut), ski-ul de iarnă, un pic de bicicletă (enduro), să călătoresc şi, bineînţeles, gadget-urile. Între o luptă dintre Batman şi Superman, cine crezi că ar ieşi învingător şi de ce?

Batman ar lua bătaie, dar ar face asta ca să îi distragă atenţia lui Superman şi, la sfârşit, să vină cu un element surpriză. Asta ar fi singura soluție a lui Superman, acesta fiind sensibil la kriptonită. Dacă sunt pasionaţi pe aici, recomand animaţia „The Dark Knight Returns” (două părţi), în care veţi vedea o confruntare directă dintre cei doi.

Voie buna - Pk jam 2014

Interviu Andrei Tompa Andrei sau Spider(cum il stim noi in universul Parkour) este unul dintre practicantii vechi din tara, in prezent vrea sa dea mai departe ceea ce stie prin workshopurile organizate de cei din Prmitive.

Salut, Andrei! Spune-ne, te rog, când te-ai apucat de parkour?

Salut! La sfârşitul verii anului 2006.

De ce te-ai apucat de parkour?

Din două motive. Primul: când eram mai mic, doctorii mi-au găsit ceva probleme la inimă şi au zis „fără sport de performanţă, ai grijă de tine şi bea multe lichide” şi al doilea: m-au motivat filmul Yamakasi şi băieţii din Brăila într-un reportaj la TV. Ce înseamnă libertatea pentru tine?

Să fiu şi să acţionez conştient cât mai des posibil, mergând dincolo de fricile şi defectele mele, de propriile bariere psihologice, fizice şi cele impuse de ceilalţi oameni.

Libertatea sau gândirea „în afara cutiei” au vreo relevanţă în felul în care te antrenezi?

Absolut. Gândirea „în afara cutiei” încerc să o folosesc cât mai des, în special în momentele când realizez că antrenamentul meu este mecanic, când observ că încălzirea, tehnicile sau traseele sunt la fel şi intervine un fel de plictiseală sau, pur şi simplu, nu mai evoluez. Atunci încerc să privesc din alt unghi, să mă întreb „ce elemente pot adăuga?”, „ce elemente pot scoate?”, „cum să înving frica asta?”, „cum ar fi să dau tic tac-ul cu piciorul mai puţin antrenat?”, „cum ar fi dacă aş avea mai puţin avânt?”, „ce elemente inedite pot găsi aici?”, „care ar fi cel mai eficient mod de a ajunge acolo?” etc. În afara cutiei, pentru mine, înseamnă să mergi dincolo de concepte şi să fii creativ.

Care este relaţia ta cu mediul urban? Dar cu spaţiul public?

Relaţia mea cu mediul urban este de cunoaştere şi autocunoaştere, aş zice. Am un spirit uşor explorator şi îmi place să fac analogii. Urbanul îţi arată atât pozitiv, cât şi negativ; văd locuri murdare sau curate, rezistente sau care stau să pice, la fel cum încerc să îmi văd defectele şi calităţile. Spaţiul public este un playground din ce în ce mai interesant pentru mine pe măsură ce practic parkour şi nu numai.

Care este relaţia ta cu arhitectura? În afară de câteva elemente de bază de geometrie, nu cunosc foarte bine arhitectura, dar pot spune că rămân plăcut impresionat de clădiri vechi bine întreţinute, castele, catedrale din acelea imense, şi îmi place să văd combinaţii utile, creative, de spaţii verzi cu betoane, blocuri, respectiv elemente naturale combinate cu elemente artificiale.

Ce părere ai despre graniţele din peisajul urban (pereţii, gardurile, uşile închise)?

De cele mai multe ori, primul gând e “au fost construite cu un scop” şi, într-adevăr, de multe ori aşa e, dar câteodată mi se pare că ilustrează frică sau căutarea siguranţei. În orice caz, sunt obstacole care pot fi depăşite.

Ce părere ai despre locurile din peisajul urban în care nu poţi intra?

Un alt soi de fruct interzis, aş putea zice. Dacă chiar au potenţial de antrenament locurile respective, merită să ceri o aprobare. Dacă nici aşa nu merge, o cam las baltă pentru că poţi avea foarte uşor probleme cu paza, ştiu asta din experienţă.

Cum ai învăţat să depăşeşti obstacolele?

Pas cu pas, de la cei cu mai multă experienţă, de

Relaţia mea cu mediul urban este de cunoaştere şi autocunoaştere

ajungeţi cu echipa? Care vă sunt ţelurile, obiectivele? Întrebare grea. Rapoarte secrete zic că avem undeva la 24 de traceuri undercover (Alex Mare, Cap, Viespe, Zorger, Crash, Dani, Şerban Ţupa, Jump, Elvin, Cristi, Sergiu, Vlad, Andrei etc.), dar, oficial, Primitive este acum comunitatea de parkour din Care este relaţia dintre corpul tău şi mişcarea în Cluj-Napoca. Momentan, ţinem workshop-uri aici peisajul urban? în Cluj, acum finalizăm şi actele pentru înfiinţarea Peisajul urban este deseori agitat şi într-o fugă Asociaţiei Primitive şi vrem să ducem parkour-ul continuă, iar corpul meu tinde să facă la fel, aşa că mai departe la alţi oameni şi, dacă reuşim, să ne încerc să găsesc un echilibru prin mâncare ceva mobilizăm şi să accesăm fonduri, am vrea să conmai sănătoasă, hidratare, meditaţie, socializare mai struim un parc outdoor sau indoor pentru parkour chill, să zic aşa, şi orice fel de mişcare prin: parko- şi workout. ur, workout, role, slackline, înot.

Câteva gânduri pentru comunitate înainte de final?

Care ar fi cel mai potrivit loc în care să practici par- Şi, de ce nu, sfaturi pentru un începător în parkour? kour în cazul în care ai putea alege?

Pentru comunitate: cunoaşteţi-vă corpul, limitele, Nu am aşa ceva, deci greu de spus. Ca să răspund, pe voi înşivă, apoi colegii de antrenament. Dacă la totuşi, aş prefera un loc care combină bare şi beparkour aveţi trasee individuale, faceţi workout-ul toane. în grup, ajutaţi-vă între voi şi, dincolo de antrenamente, dezvoltaţi-vă împreună; bucuraţi-vă de Cum vezi comunitatea de parkour din România? flow şi daţi mai departe voia bună, că doar aveţi Cum a fost şi încotro se îndreaptă? destulă :) Comunitatea noastră o văd tânăra, energică şi cu Pentru un începător în parkour: pune accent pe potenţial. Aş spune că această energie tânără, care condiţia fizică (alergări, flotări, tracţiuni, abdoe câteodată puţin haotică, poate fi transformată mene, semi-genoflexiuni, sărituri cu genunchii la într-una mai puternică şi rezistentă în timp, dacă piept, ridicări pe vârfuri şi pe călcâie şi mult stretdezvoltăm mai mult mindset-ul, conceptele cu ching). Întreabă un practicant despre regula de 90 care gândim parkour-ul. Apreciez munca staff-ului grade la genunchi. Documentare de văzut: Parkour Traceurs.ro pentru că se ocupă deja de asta şi sper Generations, Turning Point, Parkour Pilgrimage, ca, pe viitor, să ne implicăm mai mulţi şi mai activ, interviuri cu David Belle. Intră şi citeşte la secţiudeoarece putem face multe: workshop-uri, parcuri nea de articole de pe forum-ul Traceurs.ro. Descode parkour, comunităţi de oameni faini, puternici, peră-te, învaţă, mişcă-te şi cere feedback. Succes! sănătoşi etc. pe net, din documentare, prin auto-descoperire, cu multe repetiţii şi învăţând din greşeli şi căzături, cerând feedback altora şi din filmări, folosind vizualizarea mintală şi punând accent pe condiţia fizică.

Ăsta este motivul pentru care ai ales să dezvolţi o echipa în Cluj?

Echipa de la Cluj a început să se dezvolte singură, adică a venit din partea majorităţii traceur-ilor cu experienţă. Fiecare om şi-a lăsat amprenta, unii mai tare, alţii mai puţin, dar toţi au contribuit. Au fost momente în care Viespe, Alex Mare sau eu am direcţionat echipa, dar şi atunci lucrurile s-au discutat în grup şi am găsit viziunea comună.

Cine face parte din echipa Primitive? Unde vreţi să

Comunitatea noastră o văd tânăra, energică şi cu potenţial

Miscare. Impreuna. Comunitate.

Interviu Loïc Ascarino Salut, Loïc! Pentru cei care nu te cunosc, spune-ne, te rog, cateva lucruri despre tine.

Salut! Cum ai zis si tu, numele meu este Loïc. Am 23 de ani, sunt din Franta si practic parkour de 7 ani.

Nu sunt o “mamaliga”. :)) Cu siguranta iti amintesti cum ai inceput sa practici parkour. Spune-ne primele tale impresii despre parkour.

Ce denumire dintre parkour si freerunning preferi sa folosesti pentru disciplina asta?

E o poveste complicata. Prima data am auzit de parkour in august 2007, in timpul vacantei de vara, de la un prieten care se apucase de parkour chiar atunci. Mi-am zis ca o sa incerc si eu dupa ce ma intorc din vacanta, insa, intre timp, uitasem complet de obiectivul asta. Abia un an mai tarziu, intr-o zi in care imi cautam ceva de facut ca sa alung plictiseala, mi-am amintit de parkour, asa ca m-am hotarat sa ies afara si sa incerc cateva miscari. La putin timp dupa, am cunoscut doi practicanti de la care am mai invatat cate ceva. Cateva luni mai tarziu, acestia au renuntat la parkour si au ales break dance-ul in locul lui. In schimb, eu am continuat sa ma antrenez aproape zilnic, timp in care am cunoscut persoane cu care ma antrenez chiar si in prezent. Prefer sa numesc ceea ce fac parkour deoarece corespunde mai bine cu modul in care ma antrenez. Mi-ar placea sa fiu mai bun si pe partea de tricking, insa nu mi-am indreptat suficient atentia spre asta pana acum.

Ce influenta a avut asupra ta, in calitate de practicant de parkour, faptul ca esti din Franta, locul in care a luat nastere aceasta disciplina?

Eu fiind francez si abordand un sport frantuzesc, ai fi tentat sa crezi ca mi-a fost usor, insa parkour nu este foarte popular la noi in tara. Majoritatea oamenilor de aici inca ne numesc “Yamakasi”. Cand am inceput, ca sursa de informare, aveam la dispozitie un forum (parkourfrance), unde majoritatea practicantilor de parkour de la vremea respectiva discutatu diverse subiecte legate de tehnici de antrenament, principii de baza ale parkour-ului, filosofia acestui sport, etc… Bineinteles, am fost influentat de interviurile lui David Belle la care aveam acces in mediul online si de documentarele despre parkour de atunci, insa ce m-a influentat cel mai mult a fost comunitatea locala de parkour, schimbul de experiente cu oamenii, si nu faptul ca miscarea asta e originara in Franta.

Ai avut vreodata ocazia sa te antrenezi sau sa discuti cu practicanti care au avut o influenta majora asupra acestui sport? Daca da, ce impresii ti-au lasat?

Am vizitat de multe ori Lisses cu speranta ca o sa intalnesc pe cineva din generatia fondatoare a parkour-ului, insa nu s-a intamplat niciodata, haha. Pe de alta parte, am intalnit o multime de practicanti cu vechime din diferite grupuri si zone ale tarii, precum sudul Frantei, Paris sau estul Frantei, iar impresia pe care mi-am facut-o in urma acestor intalniri a fost mereu aceeasi, si anume: am simtit intotdeauna ca suntem precum o mare familie si, desi fiecare este unic in modul sau de a se misca, avem, totusi, caracteristici comune precum spiritul si pasiunea cu care ne antrenam. De asemenea, o parte din oamenii pe care i-am intalnit m-au motivat sa trag mai tare de mine, sa ma antrenez mai mult, sa ma documentez mai mult, sa ma implic mai mult… Inspiratia a venit nu doar din schimbul verbal de opinii cu alti practicanti, ci si datorita faptului ca pe o parte dintre ei i-am privit ca pe un rolemodel. Chiar si in prezent, o parte din prietenii mei sunt precum un rolemodel pentru mine, lucru care ma motiveaza sa ma implic mai mult.

Am simtit intotdeauna ca suntem precum o mare familie

Ce parere ai despre comunitatea parkour/freerunning din Franta, respectiv din Lyon? Dar despre cea internationala?

Cred ca Franta este tara care a depus cea mai mare cantitate de efort in dezvoltarea parkour-ului. Spun asta deoarece au existat diverse piedici, precum neintelegeri intre membrii fondatori sau aparitia in scena a anumitor persoane oarecum false si cu alte interese decat evolutia armonioasa a acestei discipline, persoane care ar fi putut avea o influenta negativa asupra miscarii in stadiul incipit al acesteia. De-a lungul timpului, noi, cei din comunitatea de parkour din Franta, am fost atenti la modul in care evolueaza miscarea in celelalte tari, iar concluzia e ca o parte din schimbari sunt bune si ar trebui sa le adoptam si noi aici, iar altele sunt total impotriva principiilor noastre (spun “noastre”, insa nu sunt purtatorul de cuvant al intregii comunitati franceze, e doar opinia mea, haha). Exista si schimbari pe care le incadram undeva la mijloc, motiv pentru care avem nevoie de timp de gandire pentru a ne hotari daca sa le adoptam si noi sau nu, asta pentru a nu deteriora spiritul parkour-ului.

Exista vreo legatura intre comunitatea din Franta, respectiv din Lyon, si aparitia asociatiei ParkourLyon (PKL)?

Asociatia ParkourLyon (PKL) este, in mod evident, strans legata de comunitatea nationala si de cea din Lyon. Initial, motivul intemeierii acestei asociatii a fost numarul mare de persoane care ne sunau zilnic sa incerce parkour. In cateva luni, ajunseseram sa avem 50, 60, 100 de numere de telefon de-ale unor oameni care au venit o singura data la antrenamentele noastre si apoi s-au facut nevazuti, asa ca, pentru a ne usura munca, am decis sa cream aceasta asociatie si sa convenim asupra unui loc de intalnire care sa fie general valabil. Odata cu asta, tot ce trebuia sa facem pentru a da de stire cand organizam ceva era sa anuntam printr-un mesaj public de genul: “In fiecare miercuri, organizam antrenament. Daca sunteti curiosi sa incercati, nu e nevoie sa sunati pe nimeni, doar prezentati-va la locul si ora anuntate”. Ulterior, am inceput sa ne implicam mai mult de indata ce asociatia a devenit membra a Federatiei de Parkour de aici. Ne-am concentrat eforturile spre a face parkour-ul cat mai accesibil publicului larg, organizand evenimente precum workshop-uri constand in explicarea si demonstrarea tehnicilor de baza sau a altor elemente de initiere. In concluzie, da, exista o stransa legatura intre comunitatea de parkour din Franta/ Lyon si asociatia ParkourLyon.

Care este viziunea ta asupra parkour-ului? Ce obiective ti-ai fixat in ceea ce te priveste ca practicant al acestei discipline?

Viziunea mea asupra parkour-ului. Wow! Asta e o intrebare serioasa si nu stiu daca ma pot rezuma la un raspuns sumar. As putea spune clasica definitie, “traversarea din punctul A in punctul B in cel mai rapid mod posibil”, insa consider ca, pentru mine, scopul final este de maxima importanta. Percep parkour-ul ca pe o calatorie, ca pe o metoda de a te intari ca persoana din punct de vedere fizic, mintal si tehnic.

Asadar, antrenamentele ar trebui sa fie concentrare asupra acestor trei elemente. Sa ai forta fizica, dar sa-ti lipseasca tehnica sau sa fii stapan pe tine din punct de vedere psihic, dar sa-ti lipseasca forta fizica este periculos. As tinde sa spun ca mai exista un element, “spiritul de luptator”, care mi se pare un factor important ce trebuie antrenat in egala masura, dar care, din pacate, mi se pare ca este din ce in ce mai mult ignorat sau lasat uitarii. “Spiritul de luptator” tine de acele momente de antrenament care devin de-a dreptul dureroase si care scot practicantul din zona lui de confort, de exemplu, ca atunci cand stai atarnat de o bara pana ramai fara puteri si, cand stii cu siguranta ca o sa cazi, tragi de tine sa mai rezisti pentru inca o secunda. Facand asta, te asiguri de faptul ca nu o sa cazi cand o sa fii in aceeasi situatie, dar undeva la inaltime. Un alt exemplu care intareste acest “spirit de luptator” este mersul cvatruped pe distante lungi, prin zapada.

Metoda de a te intari ca persoana din punct de vedere fizic, mintal si tehnic

Crezi ca ar mai exista parkour fara arhitectura?

Da, cred ca ar mai exista parkour si fara arhitectura. Sunt practicanti care se antreneaza in zone rurale, in padure, in zone stancoase. Nu cred, totusi, ca ar fi asa cum e in prezent. Cel putin, nu cred ca ar fi la un nivel atat de dezvoltat.

Cine consideri ca are o influenta mai mare asupra miscarii, traceur-ul sau arhitectura?

Haha, asta e o intrebare dificila. Cred ca atat traceur-ul, cat si arhitectura au o influenta mare asupra parkour-ului. In primul rand, traceur-ul, indiferent de locul in care se afla, se poate antrena. Cum ziceam, oamenii se antreneaza in fie orase mari sau mici, fie in mediul rural, fie in padure… Fiecare traceur se foloseste de arhitectura in felul sau. Daca observi cu atentie un traceur, desi are propriul sau stil de a se misca, o sa poti sa iti dai seama de unde e doar dupa modul in care se misca. Rusii, englezii, francezii, etc. au stiluri foarte distinctive. Asadar, arhitectura are o influenta considerabila asupra modului cuiva de a se misca.

Consideri ca frica poate fi depasita? Ce inseamna frica pentru tine?

Frica, frica, frica… Am zis-o de trei ori deoarece cred ca este o parte importanta din antrenament. Nu am alta definitie pentru frica in afara de cea din dictionar: “emotie nelinistitoare cauzata de iminenta unui pericol, a durerii sau a unui rau nedorit”. In parkour, toate acestea sunt mereu prezente. Ne antrenam pe ciment, iar, la fiecare saritura, ne asumam un risc. Prin antrenament, incercam sa tinem riscul sub control si sa-l micsoram cat de mult posibil, insa el e intotdeauna acolo. Asadar, cu cat saltul este mai dificil, cu atat frica este mai mare. Singurul lucru de care ma folosesc pentru a depasi frica este increderea. Pentru a deveni increzator, este nevoie de foarte mult exercitiu, incepand cu repetarea si stapanirea tehnicilor de baza si ajungand apoi la schimbarea permanenta a modului de antrenament. Este important sa nu intri in rutina si sa incerci sa dobandesti acest feeling “instinctiv” pe care, daca-l ai, nu o sa mai fii nevoit, de exemplu, sa numeri de fiecare data pasii pentru a te incadra intr-o anumita distanta, ci o sa se intample natural acest proces.

Care este parerea ta in legatura cu ingradirea spatiilor urbane, mai exact, a locurilor in care ti-ai dori sa te antrenezi, dar in care iti este interzis sa intri?

Unii practicanti sfideaza aceste bariere si intra sa-si faca treaba in astfel de locuri (pana vine politia, haha). Eu nu vad acest lucru ca pe o problema. Locuri sunt o multime si e normal ca anumite zone sa fie restrictionate. Consider totusi ca, dat fiind faptul ca suntem o minoritate, ar trebui sa respectam aceste norme pentru a nu deteriora imaginea parkour-ului.

Mass-media isi face tot mai des aparitia in lumea parkour-ului. Ce impact crezi ca asta asta asupra comunitatii de parkour?

Nu as putea spune ce impact are la nivel de comunitate, insa pot spune ce impact are asupra mea ca individ. Nu consider ca este o prezenta sanatoasa. Cand inca exista site-ul parkour.net, aparuse acolo un articol foarte bun pe tema “vreau sa imi fac un clip cu parkour cat mai repede posibil” care sublinia lucrurile de care ar trebui sa tii cont inainte de a face un clip, precum “aduc vreo contributie comunitatii prin clipul asta?”, “creez o imagine buna acestui sport?” sau chiar “o sa fie original continutul acestui clip?”. Cred ca ne-am saturat cu totii sa vedem aceleasi clipuri in fiecare zi, cu aceleasi melodii in fundal si cu aceleasi greseli prezente. Evident, fiecare e liber sa faca asta, pana si eu am cazut in capcana asta la un moment dat. Daca sa faci clipuri este, totusi, ceea ce iti doresti sa faci, asigura-te ca distribui continut de calitate si ca nu iti asumi riscuri prea mari si inutile doar ca sa dea bine in fata camerei. Un citat din Ido Portal spune asta mai bine decat mine: “Cu cat exista mai multa expunere in fata mass-media, cu

cu atat oamenii sunt mai putin impresionati de performanta cuiva, chiar si atunci cand nivelul este extrem de inalt. Unele clipuri care acum 15-20 de ani ar fi fost revolutionare in lumea miscarii (“Ignition Moment”), ar plictisi acum pe oricine in 15 secunde. Sunt lucruri pe care le-am mai vazut si care nu mai impresioneaza pe nimeni. Asadar, acum a venit timpul originalitatii.”

Ai vizitat Romania impreuna cu baietii din asociatia PKL, cum ti s-a parut? Cum ati petrecut timpul aici? Ce impresii v-a lasat comunitatea de aici?

A fost biiiine! Cu o saptamana inainte sa venim in Romania, am fost in Ucraina, prin intermediul Institutului Francez, pentru a practica parkour cu grupuri locale sau pentru a-I invata parkour pe copiii din Fondation Parada. De asemenea, am participat la Jam-ul national din Bucuresti. Comunitatea din Romania e minunatta, abia astept sa revin si sa va revad pe toti de acolo. Toata lumea a fost foarte draguta si primitoare. Am avut ocazia sa vorbim si sa schimbam experiente cu o multime de oameni si a fost minunat!

Ce iti rezerva viitorul? Ce obiective ti-ai propus sa indeplinesti?

Obiectivul meu, in momentul de fata, e implinirea mea ca persoana. E multa munca in acest sens, haha.

Ai avut accidentari grave? Consideri ca exista vreo legatura intre frica si accidentari?

Nu am avut nicio accidentare serioasa. Cred ca se datoreaza faptului ca sunt foarte solid.

Asadar, cu asta incheiem, ai ceva de transmis comunitatii de parkour? Spune-ne ceva in romana.

Abia astept sa ma intorc in Romania sa va revad. Singurul lucru pe care vreau sa il fac cand revin e sa merg la “putsaiala” (nu imi amintesc cum se scrie, haha).

Metoda Ido Portal Încep să înţeleg, în timp ce scriu, cât de dificil este să defineşti mişcarea şi ceea ce face Ido Portal. Este o experienţă, nu o teorie, motiv pentru care nu există nici cărți despre acest subiect. Am explorat și studiat mai multe tipuri de mișcare create de către Ido Portal, mișcări precum cele ale sistemului locomotor, forţă, echilibrul statului în mâini, kinetic koans (un concept de mişcare creat de Ido, împreună cu Aaron Centor) sau conversaţia prin mişcare (Zen Archer, cum o denumeşte el), și am constatat că fiecare dintre acestea merită atenție și studiu aprofundat pentru a putea fi ințelese pe deplin.

Am găsit răspunsurile la aceste întrebări? Parţial. Ideea este că tot timpul am căutat răspunsuri simple la întrebări foarte complicate şi controversate, dar am să încerc să explic ceea ce am făcut în timpul workshop-ului. În primă fază, am discutat ce este esențial în relaţia dintre student şi profesor.

Un student: “Respect?”

Ido Portal: “Nu, am învăţat lucruri de la oameni pe care îi dispreţuiam.”

Student: “Un interes?”

Ido: “Nu, este nevoie de comunicare, să creezi o relaţie între două fiinţe umane.”

În primul rând, ar fi foarte arogant din partea mea să afirm că îl cunosc pe Ido Portal. Tot ceea ce urmează să citeşti este o interpretare personală a mișcării create de către Ido, influențată de studiul pe care îl fac şi de experienţa workshop-ului la care am participat în septembrie, Movement X Vienna. Câteodată simt că ştiu multe despre Ido, dar, în acelaşi timp, simt că nu îl înţeleg deloc, nici pe el ca persoană, nici mişcarea sa în sine, chiar dacă, timp de câţiva ani, am călătorit şi am predat Parkour. Munca lui este atât de complexă, vastă şi multă, încât e aproape imposibil să o înţelegi în întregime. Ceea ce am văzut şi făcut la workshop a fost ca o mică gustare din ceea ce înseamnă mişcarea lui. Am fost atras de conceptul lui când am auzit că e un generalist şi că se adaptează întotdeauna situaţiei, așa cum a afirmat in cadrul emisiunii London Real: „Un echlibrist în statul în mâini care îşi pierde o mâna într-un accident de maşină e pierdut, pe când un generalist găseşte o cale de a depăși un astfel de obstacol”. Am venit la worskshop-ul lui nu ca un vas gol, ci ca un practicant de parkour care caută răspunsuri la întrebări precum: „Cum pot să devin mai puternic?”, „Cum să mă protejez de lucrurile exterioare? ”, „Ce face mai exact Ido?”.

De exemplu, am început să vorbim despre Înclinarea Pelvisului Anterior vs. Înclinarea Pelvisul Interior, însă nu o să povestesc tot ceea ce am făcut, ar fi foarte lung şi plictisitor. Ido crede foarte mult în relaţia dintre două persoane umane. Disciplina şi conexiunea directă creează o legătură puternică între student şi profesor, iar, datorită acestui fapt, cunoştinţele şi informaţia pot circula mult mai bine. “Cu toţii suntem profesori. Când cineva te întreabă, pe stradă, cum poate ajunge undeva, devii un professor. Când te aşezi la clasa de crossfit în faţa cuiva cu două rânduri, el se uită la tine ca să învețe, deci eşti profesor și atunci.” Acesta este unul din motivele pentru care întreaga ideologie a lui Ido Portal este greu de înțeles dacă nu îl cunoşti. El nu îşi pune cunoştinţele într-o carte sau online fiindcă preferă contactul direct cu omul, să simtă și să audă ce gândesc studenţii lui. Felul în care predă e ca jocul unui actor la teatru. El, vorbind foarte calm și normal, deodată începe să urle fără nici un motiv. Tot timpul spunea poveşti despre diverse lucruri, câteodată ca să ne explice ceva, alteori, pur şi simplu, fiindcă simțea nevoia să ne împărtăşească ceva.

O poveste de care am fost impresionat a fost despre experienţa pe care Ido a avut-o când a văzut

Când cineva te întreabă, pe stradă, cum poate ajunge undeva, devii un professor

In mişcare, niciodată nu poţi găsi perfecţiunea fiindcă aceasta se află într-o continuă schimbare.

pentru prima oară un antrenament de gimnastică cu fete în vârstă de 6 până la 12 ani. El a numit momentul “trezire”, fiindcă, până atunci, a fost oarecum “adormit” în practica lui. Povestea cum, după un antrenament de-al său, s-a aşezat deoparte să le privească cum făceau press handstands şi flip-uri peste tot. „Stăteam acolo, privindu-le, şi eram de-a dreptul impresionat. La un moment dat, antrenorul a spus: „20 de tracțiuni toată lumea, acum!”. Mi-am zis că e imposibil ca o fată de 6 ani să facă 20 de tractiuni… Cum să facă atâtea? Poate că nu sunt tracțiunile pe care le ştiu eu. S-au dus la bară și au făcut 20 de tracțiuni. Nu am fost niciodată gimnast, am fost 3 ani în armată, în trupele speciale, am practicat toată viaţa mea arte marţiale, am ridicat multe greutăţi, în 1996 am început să țin dieta Paleo, în 1997 importam ulei de pește în Israel, în 2002 am deschis prima sală de crossfit în Israel, am făcut atletism, iar fetele astea fac 20 de tracțiuni!!! Așa că, stând acolo si privindu-le, am realizat că eu nu mă pot mişca, că, de fapt, nu pot face nimic, că nu pot să comentez despre corpul meu și, mai ales, despre corpul altora. În timp ce mergeam spre casă în Renault-ul meu prin ploaie, timp de o oră m-am gândit doar la ceea ce pot, sau nu, să fac. Am ajuns acasă şi mi-am schimbat antrenamentul, din acel moment totul s-a schimbat.”

Trebuie să interpretezi povestea asta din mai multe unghiuri. Cumva, mă face să mă gândesc la distrugerea ego-ului despre care mulţi budişti vorbesc.

Acea mișcare eficientă probabil că nu se poate realiza în adevărata lume a fitness-ului. Eroarea/ greșeala care este prezentă în lucrurile pe care ni le spune industria fitness-ului şi generalizarea informaţiei versus informaţia directă către student au fost subiecte de bază ale acestui workshop. De-asemenea, cred că a realizat că o practică bazată pe complexitate este mult mai benefică decât una bazată pe intensitate. În mişcare, Ido nu caută să aibă diferite aptitudini: “Ştii când mă gândesc la aptitudini? Atunci când nu am somn, înainte să adorm, pentru că jocul aptitudinilor îl pierzi, dar poţi să creşti în complexitate din ziua în care te-ai născut până în ziua în care vei muri. Creierul nostru are nevoie ca tu să

dezvolţi complexitatea mişcării.” Ido caută să îşi dezvolte un corp inteligent, un corp care să reacţioneze la orice domeniu, să se adapteze la orice situaţie impredictibilă; în mişcare, niciodată nu poţi găsi perfecţiunea fiindcă aceasta se află într-o continuă schimbare. Am vorbit despre ce s-ar întâmpla dacă am pierde o mână sau un picior. Ar fi totul gata? Sigur, ar fi o zi tristă, dar depinde de cât de bine te-ai pregătit să reacţionezi la o astfel de situaţie şi să treci de acel obstacol. Pentru mine, ca practicant de Parkour, a fost o întrebare interesantă, fiindcă ideea din spate e să depăşeşti obstacole nu doar fizice, ci şi de natură psihologică, din viaţa de zi cu zi. Procesul acesta de gândire este bazat pe cartea lui Nassim Taleb – “Antifragile”, un filosof şi economist american de origine libaneză care descrie antifragilul ca o plăcere pentru lucruri diversificate şi situații neaşteptate, pe când ideea de “fragil” manifestă o slăbiciune față de situațiile spontane, neașteptate, și are nevoie de stabilitate.

Procesul pe care Ido Portal îl foloseşte pentru a menţine corpul inteligent este să îl “hrănească” cu diferite exerciţii de mişcare, probleme legate de mişcare sau, cum spune el, Kinetic Koans. Un exemplu de Kinetic koan ar fi: “Încearcă să atingi cu capul podeaua în timp ce stai într-un picior.

Celălalt picior sau mâinile nu te pot ajuta, doar un picior are voie să atingă pamantul.” Timp de două zile, nu am făcut niciodată acelaşi tip de exerciţii de două ori, tot timpul schimbam structura exercițiilor. În loc să facem mai multe repetiţii, schimbam modul exerciţiului.

Există 3 etape în procesul de învățare a structurii unei mişcări: Zona 1: Nu poţi să execuți mișcarea, dar încerci să o studiezi pentru a o înțelege.

Zona 2: Poţi să execuți mișcarea, însă nu de fiecare dată când o încerci.

Zona 3: Poţi să execuți mișcarea de fiecare dată când o încerci.

Atunci când stăpânești bine o mișcare, poți spune că un Kinetic Koan devine un exercițiu. Scopul lui

Ido e să rămână cât mai mult în primele două zone ale procesului de învățare fiindcă acestea conduc la o mai bună înţelegere a mişcării şi a complexității ei. Scopul este să ridicăm complexitatea exerciţiului deoarece este mult mai benefic pentru sistemul neural să schimbi modul exerciţiului decât să îl repeți în același mod de nenumărate ori. Este indicat să faci acelaşi exerciţiu de mai multe ori, dar cu mici variațiuni, pentru a spori diversitatea acestuia.

Un alt subiect important a fost individualizarea în mişcare, ceea ce înseamnă că fiecare e diferit.

Industria fitness face o mare greşeală și, totodată, mulți bani, din generalizare. “Mănânci câcături, plăteşti pentru ele şi le mulţumeşti! Asta se întâmplă în lumea fitness-ului chiar acum.” A fost amuzant să auzi așa ceva de la un tip care ia 500 de euro pentru două zile de workshop. Adevărul e că el nu colaborează cu nicio companie, nu vinde pantaloni sau echipament. “Eu nu cumpăr încălţăminte sau haine scumpe. De exemplu, pantalonii ăştia au costat 5 euro. Când o să trebuiască să îmi cumpăr alţii, o să o fac, dar nu înainte să se strice.”

Ceea ce el vinde este cunoaştere, este un broker de informaţii. În cadrul workshop-ului, s-a discutat despre poziția coloanei vertebrale, punându-se accent pe faptul că aceasta ar trebui să fie cât mai dreaptă. Într-adevăr, este bine să existe un oarecare standard, însă coloana este făcută să se mişte în toate direcţiile, iar cu cât creştem mai mult, ne mişcăm tot mai puţin, astfel apărând probleme la nivelul coloanei vertebrale. Lipsa de mișcare și calcifierea oaselor duc, de cele mai multe ori, la apariția unor dureri neplăcute la nivelul coloanei vertebrale atunci când ne aplecăm. O soluție de care am auzit cu toții este să ţinem spatele drept, dar coloana este cea care ne organizează tot corpul.

Cea mai intensă parte a workshop-ului a fost cea cu Zen Archer. A fost un joc dezvoltat dintr-o formă de artă marţială tradiţională, dans şi improvizaţie de contact. Jocul se desfășura între două persoane, una jucând rolul de atacator, cealaltă ferindu-se de atacurile partenerului de joc. Scopul era să încerci să îl lovești pe adversar în timp

ce acesta se ferea de atacurile tale. Devine un joc interesant al mişcării, unde niciodată nu eşti în aceeaşi poziţie şi începi să inventezi diferite mişcări și tehnici. Aici înveţi că nu există o așa-zisă poziţie corectă, standardizată a corpului, ci există doar mişcarea acestuia deoarece, variind de la un scenariu la altul, modul în care te miști diferă, astfel că ești nevoit sa te adaptezi și să reacționezi pe moment. Din acest motiv, un lucru știut si învățat în prealabil nu va fi de mare folos într-o situație neprevăzută, aceasta având să solicite adaptabilitate și spontaneitate din partea practicantului.

Adaptarea este cheia în studiul mişcării lui Ido, întotdeauna trebuie să te mişti şi să nu te gândeşti la tine ca la o fiinţă statornică și cu o formă predefinită si invariabilă.

Mai mult decât o practică sportivă, mişcarea lui Ido Portal reprezintă un mod de viaţă care are un impact major atât asupra laturii fizice, cât și asupra laturii psihologice ale unui individ. Parkour, la rândul său, este un pas imens în lumea mişcării și reprezintă rezultatul combinării mai multor discipline diferite cu mişcarea naturală.

Ultimul sfat de la Ido pentru practicanţii de Parkour a fost: “Parkour poate fi practicat chiar şi la o vârstă înaintată, însă unele lucruri trebuie eliminate, majoritatea săriturilor de la înălțimi mari fiind, pur şi simplu, stupide. Poţi să le faci, dar o să plăteşti pentru ele. De exemplu, Chris ‘Blane’ Rowat practică multe mişcări de calitate, se antrenează cu greutăţi, e deştept, o să ajungă departe în siguranță.”

Aterizarea este cea mai importantă bucată din întregul puzzle. “A fi și a rezista (être et durer).” – Valentin Dubois. https://www.facebook.com/ValentinDuboisAthlete

Tutorial Wallrun -Passe MurailleDescriere: Tutorialul acesta, prezinta un mod de a depasii un obstacol, care necesita catararea acestuia. Tehnica va include un set de doua miscari, la care, se poate face un antrenament separat.

Provenienta nume: Wallrun-ul provine din englezul wall – perete si run – alergare. Se traduce alergat pe perete. Acelas lucru am putea spune si despre tic-tac, insa, intre traceuri, wallrun-ul se refera doar la depasirea pe verticala a unui obstacol.

Miscarea mai poate fi intalnita si sub numele de Passe Muraille, numele in franceza al miscarii.

Cea de-a doua miscare care compune tehnica, este muscle up-ul. Aceasta tehnica necesita o parte superioara a corpului bine dezvoltata si face ca practicantul sa-si poata ridica corpul, deasupra obstacolului, fie din cat leap, fie din wallrun.

Tehnica: Inainte de toate, pentru reusita acestei miscari, considerati sa exersati pe un perete cu aderenta cat mai mare. De cautat pereti cu suprafata grunjoasa sau usor inclinati (varianta simpla a lucrurilor). In ultima instanta, incercati pe pereti precum cei din imagine, din marmura. Evitati in acest caz, exersarea/ invatarea miscarii, cand suprafata este umeda.

Etape 1

Alergati cu o viteza confortabila spre peretele pe care vreti sa-l urcati. Aveti in vedere doar o clipa locul in care veti pune piciorul, in rest, concentrati – va asupra locului in care veti face ridicarea (muscle-up). Nu uitati sa pastrati spatele drept.

2

Printr-o miscare exploziva/ rapida, sariti de pe unul din picioare, in sus, de-a lungul peretelui. Distanta de la care sariti, o sa fie buna, atunci cand, celalat picior care va atinge peretele, va fi inodoit undeva la 450 totul pentru a va putea propulsa din el mai sus. Imaginati cum se comprima piciorul precum un arc, apoi tensiunea este eliberata si corpul este aruncat mai sus.

Piciorul pe care il vom pune pe perete, va fi orientat in sus si impingerea se va face de pe varful acestuia.

Inaltimea la care il vom pozitiona va fi undeva la nivelul bazinului nostru. (testati mai multe variante de inaltimi)

3

Folosindu-va de cel de-al doilea picior, veti impinge in sus si concomitent, veti trage cu bratele tot pe verticala. (va lucra in cazul acesta tot antebratul)

4

Cand pieptul va ajunge la nivelul muchiei peretelui, ajutandu-va de momentum, veti face schimbarea pe palme. In final, impingand in jos (folosindu-va de tricepsi) va veti ridica corpul, deasupra obstacolului.

Pentru a va usura putin miscarea, puteti sa va aplecati pe fata, in timp ce are loc impingerea in jos sau ridicati-va partea superioara, folosind bratele pe rand.

Pentru o eficienta a miscarii, incercati sa vedeti totul ca pe un set de scari. Trebuie ca in permanenta sa dezvoltati momentumul, luand energie din fiecare dintre picioare dar si din brate. Cu cat tehnica de picioare va fi mai buna, cu atat mai usor va va fi la muscle up.

Intrebari frecvente: Cum fac sa ma ridic cu ambele brate?

Pentru inceput, invata miscarea, invat-o bine, invat-o rapid si bine. Tine cont de acesti trei pasi si vei ajunge sa te ridici cu ambele brate in acelas timp. De cele mai multe ori, nu folosim tehnica buna la picioare si lasam tot greul pe partea superioara. Incearca sa te impingi bine din acestea, cat mai sus. Gandeste-te ca vrei sa atingi cel mai inalt punct. Nu pune pret pe ridicare, ci doar pe jocul de picioare. Poti, inainte de toate, sa iti calculezi pasii, apoi, sa testezi fuga spre perete la diferite viteze.

Nu reusesc sa ma ridic cu ambele brate, este asta o problema?

Nu, nu este nicio problema. Scopul miscarii este in a ajunge sus. Fiind la inceput, este posibil sa nu iasa totul perfect. Probabil sa fie o problema cu tehnica sau sa nu fi suficient dezvoltat pe partea superioara.

Nu reusesc nicicum, ce sa fac?

Cand nu iti iese nimic, general vorbind, redu miscarea la cel mai usor lucru. Imparte miscarea pe bucati. Poti exersa atat jocul de picioare, cat si muscle-upul la pereti de nivelul tau ca si inaltime. Totodata, cand simti ca incepi sa stapanesti wallrun-ul, dar si muscle upul, poti incerca miscarea pe un perete inclinat, eventual cu aderenta. In final, totul tine de exercitiu. O sa iasa sigur!

Disclamer – Atentionare – Miscarile prezentate in aceasta revista, fac parte dintr-o baza de miscari foarte importanta in Parkour, dar nu esentiala. Aceste tehnici de deplasare, reprezinta o mica parte din miscarea Parkour.Nu exista un numar fix de miscari care sunt considerate de baza, insa, cel mai bine de stiut este ca, aceastea nu sunt miscari fixe sau etalon. Ele trebuiesc adaptate la mediu. in functie de corpul si antrenamentul fiecaruia.

Acest set de miscari, impreuna cu aptitudinile noastre, precum: mersul, saritul, alergatul, cataratul, echilibrul, rostogolitul, formeaza miscarea fizica pe care noi o numim Parkour.

Contributia voastra video In momentul in care vrem sa facem un clip video cu Parkour, fiecare dintre noi ar trebui sa isi puna urmatoarele intrebari : “Care este adevaratul scop pentru acest clip ?” “ In ce masura am o responsabilitate personala pentru imaginea pe care clipul meu o face asupra Parkour-ului ? “

Ma intreb oare cati si-au pus aceste intrebari, si mai interesant, cati au facut un clip avand in vedere aceste intrebari ?

Cred ca aceste clipuri video influenteaza ENORM perceptia Parkour-ului, si implicit imaginea sa in fata publicului, a celor nepracticanti, dar si in fata practicantilor.

Traim intr-o vreme in care media este omniprezenta, iar clipurile video au o importanta foarte mare.

Orice fiinta umana retine, in aceasta ordine : * Ceea ce vede, * Ceea ce aude, * Ceea ce citeste

In alte cuvinte, un video are o semnificatie si un impact mai mare decat un text. Deci, un clip facut praf are un impact negativ asupra imaginii Parkour-ului, superior impactului pe care l-ar putea avea un text superb despre Parkour. Imaginea este pur si simplu mai sugestiva, mai expresiva.

Presupun ca majoritatea care realizeaza aceste clipuri video pe banda, nu s-au intrebat niciodata inainte de a incepe filmarile, ce influenta va avea clipul asupra imaginii Parkour-ului. Nu, nu cred, insa cred ca majoritatea s-au intrebat mai degraba ce imagine isi vor face ceilalti despre ei, si despre “performantele” lor. :/

Cine si-a pus pana acum urmatoarele intrebari esentiale ? : Cum pot aduce ceva nou prin clipul meu ?

Cum ma va ajuta acest clip in practica mea personala ?

Cum va putea ajuta acest clip pe alti practicanti ?

Cum poate fi clipul meu benefic pentru imaginea Parkour-ului ?

Facand pe “avocatul diavolului�, intrebati-va si urmatoarele :

Oare clipul meu video poate fi unul banal, fara a aduce nimic nou ?

Oare clipul meu video poate fi inutil pentru practica mea personala ?

Oare clipul meu video poate fi inutil pentru ceilalalti practicanti, sau si mai rau, poate avea un impact negativ asupra lor sau a celor care acum sunt la inceput ?

Oare clipul meu video poate avea un impact negativ asupra imaginii Parkour-ului ?

Raspunsul la aceste intrebari trebuie NEAPARAT sa fie unul sincer si obiectiv. Dar mai inainte, trebuie sa aveti macar o idee CLARA asupra scopului vostru.

Iata cateva sfaturi si sugestii (mai mult sugestii) pe care le consider valide si utile, atat pentru voi dar si pentru ceilalti si pentru imaginea Parkour-ului in general.

1. Scopul meu este sa arat ce este Parkour-ul : Ati observat ca exista deja clipuri video bune, iar daca aveti de gand sa aduceti ceva nou, ce anume va fi aceasta noutate ?

Sunteti siguri ca aveti nivelul si experienta, nu doar in termeni de practica, ci si de filmare si editare video, pentru a da o imagine placuta si eficienta Parkour-ului ?

Sunteti deci competenti pentru a realiza un clip video, iar in cazul contrar, nu ar fi fals fata de voi, fata de altii si fata de imaginea Parkour-ului ?

2. Scopul meu nu este “ sa scot un film� , ci de a ma filma pentru a imi intelege miscarile, de a le analiza si de a detecta greselile pentru a le corecta : Este o idee excelenta. Vizionati chiar voi clipul video, acest lucru va poate ajuta sa va vedeti propriile miscari, din exterior, ca si cum ati vedea miscarile altora.

In plus de parerea voastra personala, puteti cere parerea prietenilor practicanti, de preferinta a celor care au mai multa experienta si deci o intelegere mai profunda a miscarii.

Trebuie deci , sa filmati ceea ce stapaniti cel mai putin, si nu ce faceti cel mai bine...este un pic logic.

Aceasta filmare trebuie sa o faceti FARA a va asuma riscuri. Filmati miscari pe obstacole de nivelul vostru, chiar un pic mai usoare.

Acrobatiile nu isi au locul in Parkour, nici efectele si miscarile de show.

Daca sunteti izolat (gen Satu Mare, Cucuietii de Munte sau Cugir) sau daca considerati ca nu ati colectat destule critici constructive, puteti posta clipul video pe un forum serios.

Insa in acest caz, ar fi necesare cateva precizari pe langa clipul in sine, sau chiar un text de introducere inaintea imaginilor video : * varsta voastra, de cat timp practicati, cu ce frecventa, daca practicati si alte sporturi si daca aveti probleme de sanatate de care ar trebui sa se tina cont. * care sunt obiectivele voastre, generale si specifice * in ce fel si in ce conditii antrenati aceste miscari, in termeni de frecventa si repetitii In plus, daca videoclipul este datat, veti putea reveni asupra lui si va veti putea face o idee asupra progreselor facute, asupra executarea unei anume miscari, in acelasi loc. Veti utiliza astfel toate aceste instrumente tehnologice - camerele video, calculatoarele si internetul - in cel mai UTIL si EFICIENT mod posibil.

Nu considerati toate sfaturile primite ca pareri avizate, nu le luati intotdeauna de bune, luati-le cu prudenta, chiar cu degajare, deoarece, in cele mai multe cazuri, nu aveti nici o idee asupra experientei sau obiectivitatii celui care va sfatuieste.

Avand in veder ca acest videoclip nu va servi decat la o progresie personala, nu are nevoie de o “coloana sonora” care sa distraga atentia spectatorului.

Astfel de videoclipuri nu au ce cauta pe Youtube, sau orice alt site de video-sharing (partaj de clipuri) deoarece singurul lor scop este de a va ajuta sa progresati, ceea ce inseamna ca miscarile aratate sunt de o calitate mediocra sau slaba, deci nu ar putea da decat o imagine mediocra sau slaba, chiar proasta a Parkour-ului, cu atat mai mult cu cat nici o explicatie nu este data.

3. Scopul meu este de a ma face cunoscut ca practicant individual : (de a-mi face cunoscut grupul) Iata cateva intrebari interesante : Sunt ABSOLUT SIGUR CA NU DAU UN EXEMPLU NEGATIV ? cum ar fi sarituri periculoase ?

Am un nivel destul de ridicat pentru a realiza ceva frumos ?

Am competentele artistice pentru a filma aceste actiuni ?

In ce fel ilustrarea videoclipului printr-o coloana sonora (stilurile aici sunt amestecate) continand versuri antisociale si clar negative, pot afecta intr-un mod negativ imaginea Parkour-ului in fata publicului ?

Am mentionat de mai multe ori expresia “imaginea Parkour-ului”. Ei bine, nu este tocmai o prioritate, cel putin pentru mine, pentru ca nu pot influenta un fenomen global, imi fac griji mai degraba, si mai serios, pentru imaginea Parkour-ului in fata celor care sunt la inceput, care cauta un exemplu, care vor sa stie cum arata exact Parkour-ul.

Sper ca acest mesaj sa va trezeasca constiinta si sa va faca sa realizati importanta intelegerii scopului, constient sau nu, declarat sau nu, si deasemenea, posibilele consecinte, pozitive sau negative pe care actiunile voastre pot avea asupra voastra, asupra altora si asupra imaginii generale a Parkour-ului.

Cu totii suntem egali, dar diferiti. Tot ceea ce facem, lucruri mici sau mari, vor avea un impact (mic sau mare) asupra lumii in care traim..

Parkour-ul face parte din aceasta lume, asa cum face parte din viata voastra.

Traiti-l cum trebuie si actionati cu cat mai multa inteligenta, in ideea binelui individual dar si a binelui comun.

Care va fi deci contributia voastra la o arta care deja v-a dat atat de multe ? Ce veti da inapoi ?

Conditionarea Condiţionarea este, fără îndoială, fundaţia mişcării sigure şi a antrenamentului în aer liber.

Esenţială în prevenirea accidentărilor şi a altor probleme pe termen lung, oricine trebuie să facă din condiţionare o prioritate mai mare decât practicarea Parkour-ului. Condiţionarea este cea care ne permite să practicăm Parkour pe termen lung.

Condiţionarea în Parkour poate fi definită în mai multe feluri. Poate consta în exersarea mişcărilor de Parkour care nu exercită stres (sau cât mai puţin stres) asupra corpului, repetate de foarte multe ori. De exemplu, sărituri de precizie de 2m, repetate de 50 de ori, dar se poate şi disocia de Parkour pentru a deveni o practică, mai degrabă, de fitness normal. Exerciţii obişnuite includ alergarea, tracțiunile, genoflexiunile, flotările etc. şi sunt direct legate de muşchii care vor fi folosiţi.

mişcări, atunci doar antrenamentul specific vă va asigura acest lucru.

Totuşi, dacă doriţi eficiență, progres constant şi abilităţi echilibrate, trebuie să aveţi un program de condiţionare valabil de la începutul până la sfârşitul anului (şi iarna, şi toamna, şi când plouă, şi când e frig) .

Ideea de bază în condiţionare este stresul. Nu stresul mental, ci stresul adaptiv al corpului. Sportivii trebuie să îşi supună corpurile la anumite cantităţi de stres pentru a-şi mări capacităţile fizice.

Componentele fitness-ului : • Puterea: capacitatea muşchilor de a exercita forţă contractându-se împotriva unei rezistente (reţinând un obiect sau persoană); În general, mişcările individuale nu ajută la fel de • Forţa: capacitatea de a exercita instantaneu conmult ca mişcările care implică folosirea mai multor tracţii musculare maxime într-o serie explozivă de muşchi în acelaşi timp. mişcări (sărituri sau start în sprint); În Parkour (practic, nu antrenament), nu există • Agilitatea: abilitatea de a executa o serie de mişmişcare care să solicite un anume muşchi, iar cele cări explozive într-o succesiune rapidă în direcţii mai multe mişcări implică coordonarea întregului opuse (zig-zag sau mişcări bruşte); corp. Antrenamentul mai puţin specific este cheia • Echilibrul: abilitatea de a controla poziţia corpupentru condiţionare în Parkour. lui fie staţionar, fie în mişcare; • Flexibilitatea: abilitatea de a face mişcări fără a fi Una dintre misconcepțiile sportive este că un spor- împiedicat de ţesut în exces (grăsime sau muşchi). tiv este şi rămâne în formă jucându-se în sportul • Anduranța locală a mușchiului: abilitatea unui lui, sau doar participând regulat la activităţi sporsingur muşchi de a funcţiona în condiţii de solicitive. Dacă va doriţi un nivel staţionar de perfortare continuă (de exemplu, pedalarea sau vâslirea); manţă şi abilitate consistentă în executarea câtorva • Anduranța cardio-vasculară: abilitatea inimii

de a aduce sânge la muşchi şi abilitatea lor de a-l folosi (de exemplu, maratonul); • Anduranța forţei: abilitatea unui muşchi de a executa un număr maxim de contracţii succesive; • Coordonarea: abilitatea de a integra toate cele menționate mai sus pentru realizarea unei mişcări eficiente; Dintre toate cele nouă elemente ale fitness-ului, calităţile respiratorii cardiace sunt cele mai importante pentru a fi dezvoltate deoarece ele îmbunătăţesc toate celelalte componente ale ecuaţiei condiţionării.

Latura psihologică în Parkour Atunci când invățăm o tehnică nouă de parkour/ freerun sau pur și simplu suntem puși în fața unui salt, a unei mişcări pe care nu am mai făcut-o, primele noastre reacții referitor la ceea ce vrem să facem sunt de tip psihologic. Ceea ce se întâmplă este că suntem atât de obișnuiți cu mintea noastră care proiectează atât mișcări reușite, cât și căzături, încât trecem cu vederea și nu conștientizăm aceste gânduri sau proiecții tot timpul.

Când ai un calculator bun, soft-urile vechi rulează pe el, dar, pe măsură ce tehnologia evoluează, apar soft-uri noi care îţi permit utilizarea mai multor funcţii sau a aceloraşi, dar cu randament mai bun, acest lucru constituind un upgrade. În mod analog, pe măsură ce condiţia fizică a corpului nostru devine mai bună, acestuia putem să-i adăugăm un soft mai bun care să opereze la nivel psihologic.

Antrenamentul psihologic este un upgrade necesar atunci când vrem să trecem la următorul nivel de evoluţie în parkour, freerun sau în viaţă în general.

Cercetătorii din lumea sportului şi din psihologia sportului au descoperit, testat şi retestat sute de sportivi, de la nivelul începătorilor până la cei de top, şi au ajuns la concluzia că performanţele de top aparţin celor care combină antrenamentul clasic (fizic) cu cel psihologic. Acest antrenament psihologic poate fi de mai multe feluri. Vreau să vă prezint o tehnică simplă, dar care poate avea un impact major când e folosită şi care se numeşte VIZUALIZARE MINTALĂ; aceasta presupune să-ţi imaginezi conştient şi voit, în mod secvenţial, mişcarea pe care urmează să o realizezi.

Cum funcţionează acest proces de vizualizare, mai exact, în creierul nostru?

Atunci când învăţăm sau perfecţionăm o deprindere motrică, se activează circuite electrice în sistemul nervos şi în muşchii responsabili cu efectuarea mişcărilor. Atunci când sportivul doar îşi imaginează mişcările, fără a le efectua propriu-zis, apar impulsuri în creier şi în muşchi, similare cu situaţia în care mişcările ar fi executate. Astfel, se creează o așa-zisă „hartă mintală” care ajută sportivul să execute mişcarea şi care, prin repetiţie, conduce la apariția fenomenului de „memorie musculară”.

Cum faci acest lucru, mai exact?

Te imaginezi precum un observator, te privești din exterior ca şi cum ai realiza cu succes de la început până la sfârşit mişcarea pe care vrei să o execuţi.

Să luăm un exemplu concret: ai de executat un kong – precizie, adică, după ce ai făcut mişcarea de kong, vrei să aterizezi pe o bordură, de exemplu. Înainte de a executa efectiv mişcarea, o poţi vizualiza în mintea ta pas cu pas, în modul următor: te vezi alergând spre obstacol, apoi executând pasul de kong de pe un picior, observi cum pui mâinile pe obstacol, ridici genunchii la piept, eşti grupat în timp ce treci peste obstacol, fixezi rapid cu privirea locul aterizării, faci degruparea genunchilor, îndrepţi spatele şi întinzi picioarele, aterizezi cu genunchii indoiți la cel mult 90 grade, eşti pe bordură, totul în regulă, zâmbeşti c-a ieşit bine.

Întrebări frecvente: 1) De ce să nu executăm pur şi simplu mişcările, fără să le vizualizăm mintal în prealabil?

Pentru că sunt situaţii în care frica sau alte blocaje mentale nu ne permit să executăm o anumită mişcare, deşi corpul nostru este pregătit și capabil.

2) Chiar funcţionează această metodă de vizualizare mintală?

Da, este un lucru confirmat atât de către sportivii de performanță, cât și de numeroase studii. Ce se întâmplă, de fapt, este că mintea nu face diferenţa dintre o imagine mintală clară şi lumea reală. Cu alte cuvinte, circuitele din creier şi din muşchi sunt activate și funcționează în mod similar în ambele situaţii.

3) Când ar trebui să folosesc această metodă?

Oricând. Înainte, în timpul antrenamentului şi după antrenament, când consideri că vrei să-ţi îmbunătăţeşti o anumită tehnică sau să depăşeşti un anumit blocaj mintal.

4) Trebuie să închid ochii cât timp se desfășoară vizualizarea mintală?

Ar fi de preferat ca ochii să fie închiși pe durata vizualizării mintale, astfel diminuând riscul de a fi distras de stimuli vizuali din exterior. Dacă nu poţi, metoda funcţionează şi cu ochii deschişi, însă efectul va fi mai scăzut.

5) Cât ar trebui să dureze?

Cât ai nevoie. Vizualizarea mintală în slow-motion te ajută să vezi mai multe detalii legate de mișcarea pe care urmează să o execuți. Poate dura de la 20 de secunde până la 1 minut sau mai mult, durata variind in funcție de complexitatea mişcării şi de nivelul detaliilor pe care vrei să le suprinzi.

ATENŢIE! Limitele se depăşesc treptat, siguranţa este întotdeauna pe primul loc, iar faptul că o mişcare funcţionează în mintea ta nu garantează reuşita ei şi în lumea exterioară, dar, cu siguranţă, vizualizarea ei îi creşte considerabil şansele de succes!

Siguranta inainte de toate Siguranta inainte de toate Toata viata include riscuri. Oricat am incerca sa invelim lumea in vata, realitatea dura este ca pericolul un este niciodata departe. De fiecare data cand traversam o strada,ne asumam riscuri. Oamenii aluneca si mor in baie, se impiedica pe scari, aluneca pe borduri, etc.

Riscul este prezent peste tot, nu il putem evita. Dar ce putem sa facem este sa invatam sa il tratam, astfel minimalizandu-l.

In relatie cu Parkour-ul, aceasta inseamna, in primul rand, sa intelegem ce este aceasta arta. Intelegand ce este, vom ajunge sa intelegem si ce NU este. In ciuda senzationalului si glorificarii (in principal datorita mass-mediei) a sariturilor inalte si antrenamentelor la inaltime, Parkour nu inseamna sa alergati pe acoperisuri si alte cascadorii periculoase. Oricine crede aceste lucruri a ratat ideea esentiala.

Parkour-ul se preocupa cu rafinarea propriilor miscari, cu gratie, control, eficienta si exprimare personala. Aceste scopuri pot fi atinse in orice mediu ? asa ca de ce sa alegeti un loc periculos de antrenament, ca un acoperis, cand terenul mai larg si variat este deobicei gasit la nivelul solului Inaltimea la care va antrenati este irelevanta, iar majoritatea acoperisurilor ofera foarte putine obstacole care permit practicantului sa progreseze.

Aceasta arta a miscarii eficiente se bazeaza deasemenea pe dezvoltarea si imbunatatirea corpului, facandu-l mai rapid, mai eficient, intr-o singura fraza : mai sanatos . Asta inseamna ca trebuie sa aveti intotdeauna in minte scopul de a fii capabil fizic cat mai mult timp, pentru ca, pana la urma, acesta este testul final al sanatatii ? sa durati. Cautam longevitatea, nu doar pentru antrenamentul nostru ci si pentru vietile noastre, de a fii cat mai sanatos si viguros posibil. Astfel, accidentarea in timpul antrenamentului ? in alte cuvinte, pentru o arta care promoveaza sanatatea ? nu este doar neproductiv dar si contrazice scopul artei in sine.

Ca urmare, trebuie sa ne observam atenti cum ne antrenam. Planificati, evaluati riscurile. Va asumati riscuri inutile cand ati putea, la fel de eficient, sa progresati printr-o metoda mai sigura ? Cat de mult din antrenament este orientat spre expunerea la pericole fara nici un scop, in afara de a impresiona sau de a demonstra ceva ? Fiti cinstiti cu voi, pentru ca astfel de actiuni nu sunt justificate de filosofia artei si nici nu au fost vreodata.

Asta nu inseamna totusi ca aceasta disciplina nu poate fii practicata la nivele superioare. Scopul tuturor practicantilor este de a fi in stare sa se miste liber si eficient ? oricum ar interpreta ? eficient ? - in orice mediu, fie la nivelul solului, fie la inaltime, intr-un mediu inchis sau in spatii deschise, urban sau rural, etc. Ideea este ca mediul nu este punctul esential, stapanirea propriului corp in relatia cu mediul este.

Acoperisurile nu sunt importante ? voi sunteti importanti. Deci concentrati-va asupra voastra, nu asupra mediului in care va gasiti.

Cum facem asta ?

In primul rand, si cel mai important, vedeti adevarul despre aceasta arta dincolo de senzational si spectaculos. Nu ramaneti impresionati si influentabili la ceea ce vedeti in clipuri video sau la televizor : in toate acele scenarii, se regasesc foarte multe elemente de siguranta si securitate iar actiunile sunt facute de profesionisti care au multa experienta si nu lasa nimic la voia intamplarii. Utilizarea cablurilor, plaselor de siguranta si a saltelelor sunt elemente des intalnite. Documentati-va, cautati detalii si esenta acestei discipline ? veti constata ca desavarsirea vine din antrenamente indelungate si riguroase precum si din rafinarea continua a elementelor fundamentale. Nu exista scurtaturi, nu exista secrete.

In al doi-lea rand, cautati o instruire corecta. Antrenati-va cu cei mai experimentati din jurul vostru, cat de des posibil si tineti cont de sfaturile si indicatiile pe care le primiti de la acestia (si vizitati regulat forumul www.traceurs.ro pentru informatii utile ).

In al trei-lea rand, opriti-va si ganditi. Evaluati riscurile, examinati cu atentie suprafetele si materialele cu care veti intra in contact, verificati stabilitatea lor, mai ales in conditii de umiditate ridicata. Fiti constienti de propriile limite si nu le depasiti brusc si prea mult pentru nici un motiv. Daca nu sunteti sigur 100% ca puteti face o miscare, pur si simplu nu o faceti , veti avea si alte ocazii ? va puteti intoarce in acelasi loc dupa o perioada de antrenament in care ati facut progrese si puteti reincerca.

Din pacate accidentele sunt inevitabile in orice aspect al vietii. Statisticile afirma ca sporturile obisnuite despre care se credea ca sunt sigure, cum ar fi fotbalul sau navigatul va pun viata in pericol mai mult decat sporturile considerate periculoase ca parasutismul sau Parkour-ul. Recent, o statistica in sport a aratat ca in topul celor mai periculoase sporturi se afla rugby-ul cu 95,7 la 1000 de jucatori, fotbalul cu 64,4 la 1000 de jucatori , totusi , comparati aceste statistici cu sky-ul alpin care are doar 2,6 raniti la 1000 de practicanti si veti constata ca nu trebuie sa escaladati munti pentru a fi intr-un mai mare pericol.

Si adevarul este ca Parkour-ul a fost practicat de multi ani ca o disciplina in toata regula, accidentarile serioase au fost putine si la distante mari unele de altele, chiar si dupa raspandirea la nivel global, unde aproape fiecare tara din lume are reprezentanti de toate nivelele.

Intrega viata are riscuri. Si nu exista nici o indoiala ca o disciplina atat de dinamica si energica ca si Parkour-ul include anumite pericole. Dar si viceversa este adevarat, avand o intelegere mai buna si un control superior al propriului corp si abilitati, practicantul isi mareste sansele de a se feri de pericole. Unul care se va antrena serios si sincer, va deveni mai indemanatic in viata de zi cu zi, mai putin predispus la accidente si mai constient de mediul inconjurator. Antrenandu-va cu grija si prudenta, si cu instructie adecvata, ar trebui sa fiti chiar in siguranta.

Antrenamentul ar trebui de fapt sa pregateasca practicantii pentru ocaziile rare si inevitabile din viata in care fiecare dintre noi trebuie sa-si foloseasca corpul pentru a se ferii de pericol.

Asadar, antrenati-va in siguranta, si la randul lui, antrenamentul va va mentine in siguranta.

Workshop tineret Decathlon Timisoara

Assassin’s Creed: Unity Ce putem spune despre acest Assassin’s Creed, după atâția ani și atâtea jocuri apărute în această serie, este că Unity are cea mai splendidă grafică de până acum și acest lucru se vede în fiecare pixel.

Conceput pentru console și PC-uri new-gen, acest joc le întrece pe cele precedente din serie.

Lumina se reflectă în râuri, sculptând umbre peste clădiri și, de îndată ce se înoptează, doar lămpile nu dorm încă în Paris. Fiecare clădire, fiecare detaliu făcut la o scară de 1:1 pune jucătorul în fața unui mediu cât se poate de real ca dimensiune, ceea ce te face să te pierzi în imensitatea lui. În acest joc, ca și în cel precedent, personajul din “lumea reală“ nu ne este prezentat, însă cel din joc se numește Arno Victor Dorian, născut în familie de asasini, apoi crescut de un tată vitreg templier.

Cum ajunge din nou în ordinul asasinilor și cum ajunge el însuși un asasin de neoprit rămâne să descoperiți voi.

Mișcarea, în acest joc, este la un nivel mult superior față de orice joc din această serie. Nu mai există liniaritate in mediul exterior. De pe zid – pe copac – pe gard – pe stradă – înapoi pe clădire și, în doi timpi și trei mișcări, ești sus pe acoperiș, admirând apusul de soare. Însă aceste lucruri parcă par similare, nu? Da, în Assassin’s Creed 3 și în 4 era posibil acest lucru la fel de ușor, dar în Unity, fluiditatea mișcărilor este dincolo de ce ați văzut până acum. Înainte tebuia să fii față în față cu clădirea pe care doreai să o urci ca să o poți urca, pe când acum nu mai există această limitare; wallrun-uri laterale cu trecere în cățărare verticală într-o fracțiune de secundă fac ca orice fugă de soldații francezi să pară o joacă de copii.

Alunecările pe sub mese sau suprafețe înclinate pentru a meține fluiditatea mișcărilor, precum și

vault-urile simple și dismount-urile rapide fac ca noul mod de deplasare în joc să fie aproape identic cu parkour-ul din viața reală. Însă mișcarea nu este singurul lucru îmbunătățit. Acum caracterul poate fi customizat în așa fel încât să te poți axa pe stilul de joc pe care îl preferi, fie că îți place să fii ca o umbră, fie să ataci inamicii cu un asalt frontal, iar armele sunt la dispoziția ta în număr mare, de la pistoale, puști și săbii, la sulițe, ciocane și topoare, toate acestea oferindu-ți posibilitatea de a crea un asasin unic și adaptabil. În concluzie, Unity poate fi considerat cel mai bun joc din seria Assassin’s Creed, până în prezent, din punct de vedere al gameplay-ului și al graficii. Merită jucat și rejucat pentru a încerca fiecare tip de asasin ce poate fi creat.

Primitive Cluj

Workshop Primitive

SFARSIT Gata! Nu mai sunt articole de citit sau imagini de văzut. Nu mai sunt informații și nici linkuri către diferite site-uri sau clipuri. Acesta este sfârșitul revistei.

Am dori să mulțumim tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui număr:

Editori:

Dan Dinu Glovaschi Cristian Justin Musina Alex Grigorut Floria Robert Paul Turcanu Alexandru Juravle Vlad Rusu Andrei Tompa

Multumiri speciale:

E-mail

revista@traceurs.ro

Site

www.traceurs.ro

Forum

www.traceurs.ro/forum

Madalina Ene Daniel Neagu

Comunitatea Traceurs.ro