Revista Traceurs #1

TRACEURS Interviu internaĹŁional:

Aral Roca

pag: 66

Articol:

Parc urban

pag: 22

Interviu alt sport:

Trial

pag: 80

Prezentare:

Staff Traceurs

pag: 04

Interviu Parkour:

Cris

pag: 30

Interviu Freerun:

Justin

pag: 46

A traceuri sau a nu traceuri Salutare traceuri,

Primul număr al revistei dedicat Parkourului si Freerunningului. Sună ciudat de bine şi de ireal. Am lucrat mult la acest număr, aşa că sper să vă placă şi să găsiţi înăuntru inspiraţie, atât pentru antrenamentele voastre viitoare cât şi pentru viaţă, în general.

E-mail:

revista@traceurs.ro

Site:

www.traceurs.ro

Forum:

www.traceurs.ro/forum

Retele sociale: Twitter Facebook Youtube

Contribuitori:

[in ordine aleatorie]

Justin Muşină Glovaschi Cristian Dan Dinu Florin Mârza Floria Robert Grigoruţ Alexandru Alexandra Putineanu Georgiana Cremene

Mulţumiri

Mădălina Ene (foto) Marius Cristocea (foto)

În timp ce stăteam şi culegeam materialele pentru revistă, mă gândeam la rostul ei. De ce avem nevoie de o adunătură de text şi imagini ca să ne putem antrena? Şi mi-am dat seama că nu avem, dar în acelaşi timp că e indispensabilă.

Din afară, suntem consideraţi solitari, Parkour şi Freerunning nu sunt sporturi de echipă, aşa că lumea ne bagă în marea oală a oamenilor care nu ştiu să se joace impreună, care nu ştiu să socializeze. Dar e greşit, o Doamne, cât de greşit!

Suntem o micro-societate care trăieşte din experienţa celuilalt şi invaţă din greşelile altora. Suntem o comunitate care îşi trage seva din pasiunea comună a mişcării şi libertăţii. Aşa că avem nevoie de conexiune. Avem nevoie de o perfuzie infiptă în carotidă, să putem simţi pulsul noii noastre lumi, comună, şi totuşi unică pentru fiecare dintre noi.

Revista vrea sa fie furtunul acelei perfuzii. Cu bune, cu rele şi cu lucruri uimitoare. Sperăm să începem să scriem lucruri frumoase, despre comunitate, în celelalte numere.

Aşa că nu vă fie frică să fiţi curajosi, nu vă temeţi de necunoscut şi nu va ascundeţi când greşiţi. Pentru că noi ne hrănim din toate experienţele şi trăim prin toată pasiunea de care comunitatea de Parkour si Freerunning dă dovadă.

Aşa că vă urez să fiţi uimiţi şi fascinaţi mereu.

Revista Traceurs e oficial lansată!

REVISTA TRACEURS # 01 Copyright (c) Traceurs.RO. Imaginile si materialele continute nu pot fi reproduse fara acordul nostru.

Pagina 2 | Revista Traceurs #1

INTRA

PE

FORUM

Revista Traceurs #1 | Pagina 3

Dacă eraţi curioşi cum arată feţele din spatele acestui număr, vă oferim un scurt istoric al fiecăruia în paginile ce urmează. În afara antrenamentelor de Parkour şi Freerunning, membrii staff au în spate şi poveşti uimitoare.

CRIS

ALEX

DAN

S T A F F - U L

Pagina 4 | Revista Traceurs #1

JUSTIN

ROBITZA

SKYPICI

WUTANG

T R A C E U R S . R O

Revista Traceurs #1 | Pagina 5

Eu sunt Cris, sau Marius pentru profa de Limba Franceză dintr-a 2-a. Sunt unul dintre cei mai vechi practicanți de parkour din București și din țară. În același timp, sunt administratorul siteului comunității naționale de Parkour și Freerunning, traceurs.ro.

De Parkour m-am apucat în anul 2005 însă nevoia asta de mișcare o am de când mă cunosc.

Pagina 6 | Revista Traceurs #1

Mă vedeam singurul pe lume care practica o mișcare asemănătoare parkour-ului așa încât am zis ca trebuie neapărat sa fac asta alături de cineva care mă înțelege. Și uite așa, împreună cu Justin, am început să sărim Bucureștiul.

Primul antrenament a fost mai degrabă o prezentare a abilităţilor mele fizice.

Maestrul la acea vreme, Justin, m-a pus să-i arat ce știam deja. Prima mişcare a fost un monkey-vault perfect.

CRIS

Revista Traceurs #1 | Pagina 7

ALEX

Numele meu complet este Alexandru Juravle și pot spune că sunt un împătimit al Parkour-ului.

Povestea mea începe înca de pe vremea când eram mic și foarte atras de mişcare. Mai târziu am descoperit și cultura urbană, iar cu timpul am încercat diferite sporturi, ca atletism, breakdance, alpinism, bmx, dar în nici unul nu am reușit să perseverez la fel de frumos cum am facut-o in Parkour.

Pagina 8 | Revista Traceurs #1

În vara anului 2006 în urma unui reportaj difuzat la televizor am auzit despre conceptul Parkour.

Cu trecerea anilor am ajuns sa nu mă mai gândesc la Parkour ca la un lucru care trebuie făcut.

Era uimitor! M-am documentat și am trecut imediat la treabă. Inițial imitam ce vedeam pe internet în puținele filmulețe existente pe atunci. Apoi ieșind prin oraș am avut norocul să întâlnesc alți practicanți de Parkour cu ceva mai multă experiență decât mine, care m-au ajutat să înțeleg pe deplin această disciplină.

Am realizat ca a devenit un stil de viață. Filozofia din spatele mișcării te face să înțelegi lucrurile altfel.

Cunoaşteţi cu toţii expresia “think outside the box”. Pentru mine înseamnă să nu te mai vezi limitat de obstacolele care te înconjoara, ba din contră, să le vezi ca pe o oportunitate.

Revista Traceurs #1 | Pagina 9

DAN

Pe măsură ce îmi revin simţurile realizez că sunt întins pe jos undeva langa nisip, fiindcă pot auzi mici pietricele surpându-se plăcut lângă urechea mea înfundată de pământ.

Pagina 10 | Revista Traceurs #1

Ce se întâmplă oare cu mine? Deschid ochii încet şi las razele puternice ale soarelui să îmi obişnuiască pupilele cu lumina de afară şi încerc să îmi focalizez privirea.

Mă doare spatele şi totul e înceţoşat; nu desluşesc mai nimic. Îmi dau seama că sunt întins cu faţa în sus pe ceva moale. Macadamul arde sub mine ca o plită uitată aprinsă.

Câte o trântă din asta îţi arată că, în Parkour, concentrarea face diferenţa dintre succes şi eşec. Chiar şi atunci când aluneci pe o coajă de banană cum s-a întamplat acum.

Revista Traceurs #1 | Pagina 11

Pasiunea mea pentru sport are o istorie care începe cred că de la vârsta de 12 ani când dădeam primul frontflip de la înălțimi și încercam primul backflip pe salteaua patului. Am aflat de Freerunning acum aproape 7 ani, atunci cand freerunningul era traducerea în engleza a cuvântului Parkour.

JUSTIN

Pagina 12 | Revista Traceurs #1

Sunt unul dintre cei mai vechi practicanți de freerunning din București și din țară, pe lângă aceasta mai sunt și administratorul site-ului comunitatii de Parkour și Freerunning de la noi www. traceurs.ro La noi scena de Freerun este vazută strict pe salturi, dar nu în esența ei, adică joaca cu obstacole, cum îmi place să îi zic. Toti vor să dea cele mai înalte şi cele mai grele trickuri dar nimeni nu le controlează.

Revista Traceurs #1 | Pagina 13

Pagina 14 | Revista Traceurs #1

ROBITZA Mă numesc Robert, activez aici pe forum din 2007 și practic Parkour de aproape 5 ani. Ceva în mine aștepta să descopere ceva nou, ceva care să fac în ritmul meu, să nu fie un antrenor care să mă judece sau să mă treacă la nivelul următor. Am vrut să fiu eu cu mine, propriul meu maestru ca să zic așa și studentul să fie corpul și mintea mea.

Pentru mine Parkour înseamnă fericire și muncă, o metodă de a deveni un om mai bun cu un spirit puternic. Pe baza acestui subiect nu sunt multe de spus, dar mi-ar lua cam o lună de zile doar să vă explic. Înainte cu câţiva ani am practicat Karate (Shotokan). După 2-3ani m-am lasat fiindcă nu mai aveam acelaşi interes ca la inceput. Dar mi-a oferit ceva preţios atunci, ceva care păstrez până şi acum, calmul şi răbdarea.

Ei bine aşa au trecut câţiva ani şi până la urma am descoperit Parkourul şi cu jumătate de an după, am început să mă interesez mai mult, pe la inceputul lui 2007 parcă, cam în perioada aia am intrat si pe forumul Traceurs.RO. Ce mă bucura personal la toata progresia mea e că nu m-am grăbit, am lăsat toate lucrurile la timpul lor şi o mare parte e datorita celor de aici, celor cu care m-am antrenat, în tot acest timp şi cu care mă voi antrena în continuare. În urmă cu 2 ani m-am apucat de încă o artă marţială, bazata pe Calea Bushido, Calea Samuraiului, Kenjutsu (Aici lucram cu sabia japoneză).

Ce îmi place e că se aseamănă la multe aspecte cu Parkour-ul, adica nu există adversar, competiţii, medalii, totul se bazează pe progresia personală şi bătălia din interior.

Revista Traceurs #1 | Pagina 15

SKYPICI

Despre mine ce pot să spun? Am intrat în această nouă 'lume' a Parkour-ului în urmă cu 7 ani. Cred ca aveam in jur de 16 ani pe atunci şi nu ştiam foarte multe despre ce înseamnă toată ideea.

Vroiam doar să mă mişc.

Cu timpul, lucrurile au început să devină serioase, a început să mă atragă din ce în ce mai mult această latură a corpului uman, capacitatea pe care acesta o are, de a se adapta mediului înconjurător.

Totul era o joacă, nu mă gândeam de ce fac ceva deosebit, îmi plăcea să mă mișc mai deosebit, nu îmi plăcea sa urmez drumurile pe care un om 'normal' le făcea. Orice obstacol, cât de mic, pentru mine era o provocare.

Ușor ușor am început să-mi descopăr limitele și să încerc să le împing ușor ușor cât mai departe. Așa a devenit un mod de viață Parkour-ul. Astfel, am adoptat cu tărie motto-ul: ”O nouă zi, un nou obstacol de depășit.”

Pagina 16 | Revista Traceurs #1

Revista Traceurs #1 | Pagina 17

WUTANG Pagina 18 | Revista Traceurs #1

Ma numesc Grigoruț Alexandru (wutang) si din anul 2006 viața mi s-a schimbat. Prin august 2006 am participat indirect la al 2-lea jam de Parkour chiar la mine in oraș, în Brașov. La 2 zile după ce a fost evenimentul, am intrat și eu in lumea Parkour. La scurt timp, mai exact pe 30 noiembrie 2006, m-am înregistrat pe Traceurs.ro unde am cunoscut mulți practicanți, am aflat cât mai multe despre filosofia parkour-ului, cum să mă antrenez etc.

Pot spune că după aproximativ 2 ani de antrenament și cunoaștere de sine, filosofia mișcării a început să mă atragă tot mai tare. Începusem să caut tot felul de informații legate despre corpul uman, despre diverse mișcări și lista continua. Ce m-a atras cel mai mult la această disciplină a fost fluiditatea mișcărilor, să curgi efectiv printre toate obstacolele de orice natură este într-adevar uimitor.

Acum, după 5 ani de antrenament, am început să îmi întăresc corpul mult mai mult ca înainte. “A fi și a rezista“ , “A fi puternic pentru a fi uitl“ , “Dezvoltă-ți corpul, mintea și spiritul, găsește-ți propria cale” și “Parkour: muncă grea de-a lungul timpului pentru a dobândi îndemânare” sunt principiile după care mă ghidez și mă voi ghida tot timpul și, cine știe, poate o să ajung să transmit și copiilor mei această disciplină.

Revista Traceurs #1 | Pagina 19

PARC DE ANTRENAMENT URBAN

O incursiune în unul dintre cele mai îndrăzneţe proiecte propuse până azi.

Proiect realizat cu ajutorul Arh. Adrian Dobre

Parc de antrenament urban Cine suntem?

Traceurs.RO este prima şi cea mai mare comunitate a practicanţilor de Parkour din Romania. Comunitatea este implicată în acţiuni sportive în aer liber, organizând antrenamente sub formă de workshopuri. În acelaşi timp, Traceurs.

RO este şi o platformă de informaţii şi discuţii disponibiliă pentru publicul larg.

Ce facem?

practicanții următoarele sporturi:

Break-Dance. O formă de dans cu mult diferită de celelalte stiluri de dans existente, fiind practicat în oraşe ca o formă de exprimare şi creativitate urbană.

Freerunning. O modalitate de mişcare în mediul urban, care îţi dă posibilitatea de a te deplasa printre, prin şi peste obstacolele din jur într-un mod cât mai fluid posibil, folosind acrobaţii şi mişcări cât mai estetice.

Tricking. Numele informal al unei modalităţi de antrenament, modalitate derivată din artele marţiale, care include tehnici din gimnastică, break-dance şi discipline similare.

Ne antrenăm în oraş, practicăm Parkour şi Freerunning iar în timpul rămas organizăm antrenamente şi workshopuri lunare in aer liber pentru promovarea mişcării printre tineri şi persoanele inte- Parkour. O disciplină fizică cu ajutorul căreia te poți deplasa în mediul resate de mişcare. înconjurător, cât mai eficient posibil, fo-

Mai mult, organizăm întâlniri anuale losindu-te doar de abilităţile propriului (numite Jam-uri) la nivel naţional pentru corp. a promova disciplinele urbane în câte Slackline. Un sport al echilibrului, care un oraş din România.

Cum ne-a venit ideea?

Vrem să construim un parc specializat pentru sporturi urbane pentru că locurile de antrenament pentru sporturile urbane sunt puţine, dacă nu relativ inexistente. Ideea vine să umple un gol din mediul urban, şi să ofere tinerilor oportunitatea să îşi practice sportul preferat într-un mediu specializat, nu în stradă.

foloseşte o coardă de nylon întinsă între două puncte de ancorare.

Trial. O ramură a mountain-bike-ului, în care practicantul încearcă să parcurgă un traseu fără a pune piciorul jos. Derivat din trial-ul de motociclete, originar din Catalonia, Spania.

Flatland. O modalitate de abordare a BMX-ului, care se practică pe suprafeţe plate, fără rampe, bări sau elemente complexe. Este considerată o formă de ciclism Parcul nostru de antrenament aduce con- artistic cu elemente de acrobaţie. ceptul de comunitate urbană la o scară mai largă. Practicanţii diferitelor sporturi se Bar-fitness. Un antrenament special penexprimă izolat şi independent, folosindu-se tru partea superioara a corpului, cu scopul în special de locuri variate din spațiul pub- de a întări şi mări masa musculară şi forţa lic urban. În acest sens, prin construcția practicantului. acestui parc dorim să aducem împreună Pagina 24 | Revista Traceurs #1

zona Parkour

zona Slackline zona Breakdance

zona Freerunning

zona Flatland zona Trial

zona Bar fitness Revista Traceurs #1 | Pagina 25

Pagina 26 | Revista Traceurs #1

Prin concentrarea unor locuri special amenajate pentru astfel de sporturi populare în lume, practicate în București din ce în ce mai mult, oferim posibilitatea tinerilor să fie expuşi mişcării și îî atragem către noi modalităţi de a-şi petrece timpul liber şi antrenamentele.

Revista Traceurs #1 | Pagina 27

Justificarea necesităţii parcului Acest proiect va aduce împreună cele mai populare sporturi urbane într-un singur parc, care să serveasca atât ca mediu de îmbunătăţire fizică, cât şi ca un mediu de socializare, în care tinerii să poată interacţiona şi evolua învăţând unii de la alţii.

În momentul de faţă există foarte puţine locuri şi evenimente care să atragă tinerii din mediul urban să facă sport. Din cauza limitării terenurilor amenajate doar pentru sporturi convenționale, tinerii şi adolescenții nu au resursele necesare să practice astfel de sporturi sau pur şi simplu nu se regăsesc printre acestea (fotbal, tenis sau jocuri derivate, practicate în stradă) şi încearcă să se găsească modalități de exprimare în alte contexte (violenţă, retragere socială, practici urbane ilegale, vandalism etc). Prin urmare, susținerea sporturilor urbane considerate neconvenționale poate contribui semnificativ la integrarea socială a tinerilor proveniți din contexte sociale variate și dezvoltarea sentimentului de apartenență la o comunitate. Mai mult, stilul de viață sănătos impus de aceste sporturi îi determină pe practicanți să acorde o atenție deosebită și altor aspecte din viața lor (să urmărească un regim alimentar sănătos, să evite băuturi și substanțe dăunătoare sănătății lor).

Beneficiari/grup ţintă Direcţi

Tinerii şi adolescenţii între 14 şi 38 de ani care doresc să descopere şi să practice diferite sporturi urbane la care altfel ar avea acces foarte greu, de la Break-Dancing la Parkour, Freerunning sau Tricking.

Indirecţi

Sunt locuitorii din aria parcului, pentru că proiectul aduce o activitate diversă şi creativă în zonă. Mai mult, comunitatea urbană are un beneficiu indirect prin crearea acestui parc deoarece tinerilor din toate categoriile sociale li se oferă posibilitatea de a-şi manifesta pasiunea şi de a se dezvolta, atât fizic, cât şi social, contribuind astfel la reducerea altor posibile activităţi dăunătoare din mediile sociale defavorizate.

De ce avem nevoie?

În acest moment nu ne mai lipsesc decât fondurile pentru construirea parcului.

Estimările iniţiale arată că acestea se ridică la suma de aproximativ 100.000 de Euro în stadiul actual, dar se pot reduce la jumătate prin optimizarea procesului de construcţie şi modificări de materiel.

Suntem în plin proces de strângere de fonduri şi de materializare a proiectului. Sperăm ca în curând, toate comunităţile de sporturi urbane să fie reunite în acest parc.

Pagina 28 | Revista Traceurs #1

SFÂRŞIT

Revista Traceurs #1 | Pagina 29

Nume: Cristian Glovaschi Vârsta: 24

Oraş: Bucureşti

În următoarele pagini, veţi avea ocazia să vedeţi perspectiva completă asupra Parkour-ului a unuia din primii practicanţi din România. Este un interviu extraordinar şi lung, aşa că vă recomandăm să îl citiţi încet şi relaxat.

Pagina 30 | Revista Traceurs #1

Interviu naĹŁional

Revista Traceurs #1 | Pagina 31

asta de mișcare o am de când mă cunosc.

Dintotdeauna am făcut sport, mereu am fost pasionat să fac lucruAloha, şi bine v-am rile în viteză și să fiu găsit! Eu sunt Cris pentru prieteni și Satan autodidact, poate și din acest motiv atracția pentru unii din lumea Parkour-ului. Am uitat.. aceasta față de parkour și nu față de altși Marius pentru profa ceva care mă pune în de Limba Franceză mișcare. dintr-a 2 a.

Bine te-am găsit Cris!

Poti să te prezinți cititorilor, să știm cine ești?

Sunt unul dintre cei mai vechi practicanți de Parkour din țară. În același timp, sunt administratorul site-ului comunității Traceurs.

RO și unul dintre fondatorii primei școli de Parkour și Freerunning din România, RebornEducation.

Totodată mă ocup de bunul mers al echipei Traceurs.RO, echipa cu care sper să facem treabă bună. De fapt sper că facem, nu ?

Spune-ne cum te-ai apucat de Parkour?

De unde ai aflat de acest sport, sau disciplină?

De antrenamentele de parkour m-am apucat în 2005 însă nevoia

Pagina 32 | Revista Traceurs #1

nebun ce face un sport nou numit Freerunning.

Automat mi-a sărit gândul la documentarul de mai sus și am zis că trebuie să mă apuc să fac asta.

Mă vedeam singurul pe lume care practica o mișcare asemănătoare Parkour-ului așa încât am zis ca treÎn antrenamentele de buie neapărat să fac parkour am avut ca asta alături de cineva scop să evoluez, să fiu care mă înțelege. Și mai bun şi să merg ur- uite așa, împreună cu mând filozofia “fii puter- Justin, am început să nic, fii de folos”. Norosărim Bucureștiul. cul a făcut să descopăr Îmi amintesc că am mișcarea pe un forum avut o oarecare frică al unui joc online care în a începe mai ales și îmi ocupa foarte mult din prisma cu care era timp. Ca mulți dintre prezentată mișcarea tinerii din ziua de azi și în documentar. Mă eu îmi petreceam prea făcuse să cred că mult timp în fața calcu- Parkour-ul se face latorului însă, conștient doar la înălțimi și eu, că nu este tocmai util, cum aveam o mare mi-am dorit să schimb teamă în privința asta, acestă situație. am avut dubii. Totuși, După ce-am văzut documentarul Jump Lodon și am citit forumul repectiv, am dat de un topic legat de hobby-urile celor care își mai pierdeau timpul ca și mine. Un amic deal lui Justin îl prezenta pe acesta ca fiind un

mi-am impus să-mi creez propriul stil, la nivelul solului și dacă în timp mi se schimba percepția și scăpam de frica de înălțime, era cu atat mai bine.

Cum a fost primul tău

Revista Traceurs #1 | Pagina 33

Pagina 34 | Revista Traceurs #1

antrenament de Park- de toate, nu ne-a inteour? resat nimic în afară de mișcare. Am renunțat Îmi amintesc grozav de bine primele antre- la calculator, la fete, la bani, la orice. Ba chiar namente, nu doar uneori de dragul antreprimul. Îmi amintesc cum plecam dimineața namentelor ajungeam devreme cu ghiozdanul să ne accidentăm doar de dragul reușitei. Ma plin cu mâncare și mă refer aici la zgârieturi întorceam seara cu cu sânge, nu rupturi ultimul metrou. Două de oase sau altele. S-a săptămâni am ieșit pierdut spiritul asta sau zilnic și m-am antremă întreb câți au ajuns nat în felul acesta. să-l aibă? Îmi amintesc cum mă prindea seara și incercam wallrun-uri cu ghiozdanu plin cu pietre. Îmi amintesc cum toate locurile de antrenament din București erau curate și doar ale noastre, cum nimeni nu știa ce facem, nu îi interesa și, mai mișto, cum nimeni nu dorea ca noi să plecăm. Eram doar niște copii care se joacă și o fac frumos. Parcă eram mai buni, copii din ziua de azi toți se zbat cu tot felul de povești despre cum au fugit de poliție, cum au făcut un lucru foarte grozav. Noi nu am fost deloc așa, ne-am motivat singuri, ne-am dorit mai mult de la noi și, mai presus

Să nu vorbesc cum iarna râcâiam gheața de pe obstacole și ne antrenam fără mănuși, cum după 10 minute făceam același lucru și o făceam cu mare drag.

Revenind, primul antrenament a fost mai degrabă o prezentare a mea, o prezentare a ceea ce știu. Maestrul la acea vreme, Justin, m-a pus să-i arat ce știam deja, cu ce mișcări am venit de-acasă. Țin minte bine cum am reușit să fac un palm spin aproape complet și cum mi-a reușit perfect monkey vaultu. Totul mi s-a părut foarte ușor la început, a fost

doar o chestiune de timp până mi-au reușit. Îmi amintesc, apropo de început, cum îmi reușea tot ce îmi propuneam. Nu am simțit frica ci doar pot sau nu pot. Îmi este dor de feelingul ăsta, acum cu toate problemele fizice am început sa mă resimt.

Ai practicat şi alte sporturi inainte să te apuci de Parkour?

Frumos ar fi să spun cum a ajuns să-mi placa sportul. Țin minte bine, prima oară când am făcut sport în viața mea. Se întâmpla să fiu cu prietenii mei din fața blocului. Stăteam și noi ca baieții de 4 ani în fața blocului şi am decis să începem un meci de fotbal.

Eu stăteam pe bară la acea vreme că nu eram pasionat de jucat, de altfel cred că viața mea a început de la vârsta aia, nu-mi amintesc nimic dinainte. Cum stăteam degeaba, prietenii mei aveau nevoie de un portar (ăla de stă degeaba) și m-am trezit că stau în poarta. Mi-

Revista Traceurs #1 | Pagina 35

am luat rolul în serios foarte repede și așa am ajuns să fiu portar pentru echipa blocului.

M-am obișnuit să sar pe ciment în plonjoane, mereu îi băgam pe ai mei în sperieți cu fazele astea.

toate și nici o altă mișcare nu m-a definit atât de bine. Parkourul cuprinde mișcări ca mersul, săritul, alergatul, cățăratul, rostogolitul. Mișcări pe care le-am facut dintotdeauna fără a avea ca scop dezvoltarea lor.

Eu mă mișcam eficient întotdeauna dar nu aveam scopul din spatele mișcării. A fost ca și cum cineva i-ar fi dat nume mișcării pe care eu o practicam. De altfel, până să mă apuc de Parkour mă vedeam singur pe lume. Nu credeam că mai există cineva atât de pasionat de a face lucrurile astea atât de naturale.

lui omului. M-a organizat și m-a făcut să mă cunosc. Ştiu clar mai bine ce vreau și ce nu vreau. Cu alte cuvinte am o altă încredere în a alege ceva decât aveam înainte.

E clar, deși e o mişcare Atras la acea vreme fizică, sunt multe efecte de fotbal am ajuns sa care au loc la nivelul joc pentru echipele psihicului. Ești atât de din Bucuresti. Am fost strâns legat de tine în portar la o echipă a mișcarea asta, încât nu Rapidului, apoi am ai cum să nu te schimbi. ajuns și la Steaua și în Sunt convins că cine final am ajuns la Chitila ajunge sa practice parkunde am facut fotbal de our în adevăratul sens performanță (jucam la al cuvântului devine un juniori în divizia D). alt om, un om mai bun. În definitiv asta este și Am făcut si Judo până ideea, să pleci de la 0 și la centura verde și mi-a să ajungem cât mai sus placut foarte mult să în scara asta. Să ajungi exersez singur mișcările la capacitatea de a pe care le vedeam în filmulețele lui Van Simți că te-a schim- ajuta pe cineva, de a te Damme. A fost în mare bat în vreun fel, fap- ajuta pe tine, de a fi un vogă când eram eu mic. tul că practici această model pentru oameni.

Ca idee, toată copilăria disciplină? mi-am petrecut-o în Cred că te schimbi de la Ești cunoscut pentru jurul sportului, cred că e sine, timpul te schimbă, agresivitatea pe care și normal să mi-o conmintea se schimbă, cor- o ai în mișcări și stitinui și acum. pul ți se schimbă, ești lul direct pe care îl supus schimbărilor pe abordezi în antrenaîntreaga viață. Parkour- ment. Care este secreCe te-a determinat să ul doar a dat un avânt tul tău? Cum ai ajuns continui să te antren- schimbării mele. să te miști în modul ezi în Parkour și nu în Observ că m-a introdus acesta? celelalte sporturi? foarte mult în câmpul Parkour-ul este un miLe-am cam făcut pe psihologic al caracteru- jloc de exprimare. Tot Pagina 36 | Revista Traceurs #1

Revista Traceurs #1 | Pagina 37

răul pe care îl am în minte îl introduc în mișcare.

Daca alții lovesc un sac de box eu prefer să introduc toată această energie negativă în mișcare și să dezvolt ceva. Simt că ăsta este drumul meu și aici pot da randamentul cel mai bun.

mișcare. Până la urmă sper ca prin puterea exemplului să îi fac și pe alții să se exprime prin mișcare, dacă nu în stilul meu agresiv, măcar în stilul lor. Orice e bun, mișcare să fie!

Am ajuns să mă mișc aşa din mai multe motive.

La prima vedere se Primul a fost să descopăr înțelege ca aș fi o mișcarea, să-mi gasesc persoană cu probleme și calea înainte de a păși ca mai am puțin și explo- pe ea. Mulți nu au norodez însă nu e deloc așa. cul meu, eu chiar am Sunt foarte atras de con- simțit de la bun început trolul emoțiilor, încerc să că asta este ceea ce ma înțeleg tot ce se petrece definește și mi-a fost mult cu mine și cu tot ce mă mai ușor să mă dezvolt. înconjoară. Îmi place deci Am avut norocul de a fi și viteza, dar și cum pot con- destul de matur în gândire trola această viteză, forța, încât să nu fac prostii, misiguranța. Cred ca aceste am dorit mereu mai mult aspecte ale mișcării mă de la mine și niciodată definesc. nu am fost mulțumit de realizări indiferent cât de Am stat și m-am gândit mari au fost. Nu mi-a plași poate un motiv pencut să mă laud cu ceea ce tru care am stilul ăsta fac, am considerat mereu este și neamul din care că mai presus de ceea ce provin. Deși am părinți români, am străbunici de facem suntem oameni și dacă ne-am dezbrăca la altă naționalitate. Spre piele toți am arăta la fel. exemplu, bunicul meu Indiferent că unu are bani este rus iar străbunicul că altul e mai alb sau mai meu este polonez. Totuși nebunia pe care o simt eu gras. cand mă mișc mi se pare Și până la urmă ca tot atât de normală încât îi omul care este lăudat a consider pe toți ceilalți simțit că merită să dea delăsători. Îmi e greu mai mult. La început să înțeleg cum alții nu laudele m-au facut să se antrenează din greu, prind încredere în mine, cum nu sunt agresivi în iar odata ce-am prins Pagina 38 | Revista Traceurs #1

încredere, ele nu au mai contat.

Unde preferi să te antrenezi cel mai des (oraș, locație, de ce)? Îmi place să mă antrenez și punct. Toate locurile îmi plac, absolut toate, obstacole să fie să îmi fac eu nebuniile mele.

Daca ar fi sa aleg după aceste idei cred că Barcelona ar fi orașul perfect pentru mine. Chestii mari și mici, multe obstacole, mă și văd pe-acolo.

În rest, mă mulțumesc și cu ce avem în București, le iau și le reiau, iar când mă plictisesc de ce fac caut soluții mai grele în care să parcug aceleași trasee. Un exemplu de înțeles ar fi acesta: o simplă săritură de precizie o antrenez până mă plictisesc. Apoi dacă vreau să schimb ceva, o fac cu mâinile la spate sau cu mâinile în buzunar.

Pe plan național ești foarte cunoscut, iar în același timp ești unul din fondatorii comunității de Parkour din România. Totuși, ai planuri să te lansezi și pe plan internațional?

Nu a fost un obiectiv pentru mine să mă fac

cunoscut. Probabil că totul a venit ca un bonus.

Am fost obsedat de-a dreptul de Parkour când m-am apucat, am facut în continuu, am studiat permanent traceuri și, mai mult de atât, m-am studiat foarte mult pe mine. Mereu am încercat să înțeleg tot ce se petrece cu mine, cum pot să schimb, am căutat perspective noi la tot și cel mai important nu am fost mulțumit niciodată de rezultate.

Am ajuns cunoscut probabil și pentru nebunia asta de a face lucruri cât mai mari, ca să nu mai spun că lumea caută mereu în cineva un lider. Cred ca e în natura oamenilor să aibă pe cineva după care sa se ghideze.

românească de Parkour, raportat la ce se întâmplă în afară în acest moment?

Având în vedere că totul pleacă de la cap, noi avem o mare problema cu dorința. La noi lumea este leneșă, se multumește cu puțin și nu au dăruirea celor de afara.

Observ problema asta în toate domeniile în care se regasesc români, noi le știm pe toate dar nimic nu facem perfect. România duce lipsă de specialiști.

De ce crezi că ar avea nevoie scena românească de Parkour ca să ajunga la nivelul Am fost în Anglia prin celor din UK, Franța sau 2010 și ca în orice țara au Rusia? pokemonii lor. Evident că Se zice că în România nu toți oamenii sunt la fel sfarșitul lumii o să ajungă însă ei ca și pokemoni au cu 50 de ani mai târziu. caracteristici comune.

Cred că așa e și la parkEi bine, diferența între pokemonii din Anglia și cei din România este prin atitudine. Deși au în vedere în principal să iasă în evidență cu ceea ce fac, totuși aștia făceau chestii mărețe. Trageau tare la antrenamente și nivelul lor tehnic era ridicat.

our, cred că nu avem cum să ii prindem pe altii din urmă pentru că la noi e problemă mare cu atitudinea. Așa neam format că popor, așa o s-o ducem. Suntem câțiva mai rasăriți care ne zbatem să mai schimbăm câte ceva, dar nu cu De lansat în străinătate foarte multe realizări. nu știu ce să spun, nu Schimbarea trebuie să Acum, legat de partea văd cum aș putea să vina din interior, lumea tehnică, noi din păcate fac asta. Las lucrurile să avem și o arhitectură mai trebuie să înțeleagă asta vină de la sine, dacă o urâtă și nici mulţi lideri nu și să-și dorească ceva să mă cunoască lumea avem, oameni model care mai bun. Uite vezi? Ca în o să fie prin intermediul Parkour: să nu îți accepți să atragă alți oameni. filmulețelor pe care o să nivelul niciodată, să vrei le postez în continuare Pe lângă toate astea, întotdeauna mai mult. pe internet. Dacă nu, eu dorința la noi lasă este Revenind la subiect, cred sunt mulțumit că pot să foarte scăzută. Medioccă am putea să ajungem mă antrenez după ideile ritatea cu care se antrela nivelul celor din Anglia mele. neaza… mă rog, am (presupunem că disobservat că sunt chestii punem de atitudine) dacă total românești.

Cum vezi scena am avea o arhitectura mai

Revista Traceurs #1 | Pagina 39

frumoasă a orașului.

Am putea să ajungem ca cei din Rusia dacă am avea o arhitectura mai nașpa ca a noastră (presupunem din nou că avem atitudinea lor).

Ca să vezi, totul până la urma ține de atitudine, de perspective. Noi nu avem așa ceva. Dacă trecem peste partea asta, am observat că la nivel tehnic noi nu avem oameni cu explozie.

La fiecare jam am observat oameni foarte puțini cu explozie în mișcare.

Lumea pierde energie și prin alergare și aici nu vorbesc de stil, toți avem un stil dar eu cel putin imi imaginez cum ar fi să pictezi un om cu vopsea sau și mai bine să-l umpli cu vopsea și apoi să-l pui să alerge. Ai vedea clar cum liniile pe care le face sunt foarte foarte haotice cred că așa s-ar întelege foarte bine modul în care se antreneaza.

Apropo, când vorbeam de mediocritate, chiar așa este. Toata lumea are dorința să facă cât mai multe chestii, dar să nu le facă cât mai perfect. Un traceur bun în ochii traceurilor noștrii este acela care face cele mai mari chestii, care știe cele mai Pagina 40 | Revista Traceurs #1

multe trickuri (freerunner sau nu) și nici decum unul care rezista foarte mult la un antrenament, care nu obosește, care e puternic, calitățile astea sunt pentru batrânii ca noi, astea nu ies în evidență și nu îi fac mai interesanți.

Acum na, îmi spun și eu oful, sunt totuși și oameni buni în fiecare oraș cu care m-aș putea mândri oriunde și bravo lor, comunități ca în Cluj, Timișoara, Iași mai rar găsești. Eu sper să se ajungă ca în fiecare oraș mare să fie câte o persoană care să coordoneze și să creeze comunități locale, să împărtășim cum trebuie aceste mișcări. În ultima vreme au început să apară foarte multe competiții de Parkour în lume, ce părere ai despre acest fenomen?

Competiții de parkour nu am întalnit, de altfel nici nu s-ar putea creea pentru că e vorba de filozofie, în concurs nu sunt filozofii, e totul brut, e doar mișcare și miscarea fără scopul ei nu mai este decât o mișcare.

Competiții în mișcări să se facă doamne-ajută, să se ducă cine-o vrea, nu am nimic împotriva lor, doar că atunci parkour-ul va deveni un sport ca oricare altul.

Cum spuneam, nu se vor crea competiții în parkour pentru că nu ăsta este scopul mișcării.

Care sunt planurile tale pentru un nou clip? Cand plănuiești să mai scoți ceva?

Sincer să fiu mă tot gandesc să-mi fac un clip ca o retrospectivă a anilor aștia de au trecut. Mă simt așa bătrân în treaba asta încat simt că trebuie să fac asta.

Mă gândesc ca în luna decembrie să fac un clip 2005 - 2011 cu cele mai bune chestii. Sper să iasă ceva fain, o să revina deci în scenă satan :))

Cum arată un antrenament tipic pentru tine?

Ne poți prezenta o structură scurtă?

Un antrenament tipic implică mișcare, fie el trick, zbenguieli sau chestii fără rost la prima vedere. Pentru mine conteaza să mă mișc.

Un antrenament ideal ar începe cu mine având un psihic perfect, odihnit, vesel și energic. Astfel aș putea să îmi concentrez toate ideile în cateva ore.

Să fac un antrenament atât de forță, cât și de

Revista Traceurs #1 | Pagina 41

Pagina 42 | Revista Traceurs #1

tehnică, de rezistență/ condiționare. Le-aș combina pe toate după bunul meu plac.

Însă având în vedere că lucrurile nu sunt tot timpul perfecte încerc să-mi creez un antrenament la fiecare ieșire. Țin mereu cont de cum mă simt în momentul antrenamentului și încerc să dau randamentul cel mai bun.

Dacă mă doare o mâna am grijă să evit zona cu probleme și să mă axez pe altceva.

Uneori imi place să ies și din aria asta a comodității, să mă antrenez în condiții proaste, mizere, gălăgioase (vă las imaginaia să zburde) doar ca să mă obișnuiesc. Consider că așa devii mai bun dacă te antrenezi și în locurile care nu-ți plac.

schimbă lucrurile, în viitorul îndepărtat o să fie parkour ca oricare alt sport. Dar pe lânga cei care vor practica mișcarea parkour în formă de sport vor fi și oameni dedicați cu filozofia în spate care vor ține adevărata mișcare în viață.

Ce se întamplă cu Parkour-ul în ziua de astăzi este ca și cu încălzirea globala, ea se întamplă orice ar fi. Nu noi suntem de vină, ci timpul, timpul schimbă tot.

SFÂRŞIT

Multă lume nu vede cu ochi buni modul de antrenament al traceurilor din ziua de azi. Cred că și-au pierdut filosofia de antrenament a inițiatorilor. Tu ce părere ai despre diluarea Parkour-ului?

E perfect normal ce se întamplă. Timpul

Revista Traceurs #1 | Pagina 43

PARKOUR FREERUN

REBORN

EDUCATION www.reborned.ro | 0723.348.504 | 0740.135.109

Învaţă Parkour şi Freerunning la prima şcoală de acest fel din România

Nume: Justin Muşină Vârsta: 24

Oraş: Bucureşti

Unul dintre cei mai vechi practicanţi de Parkour şi Freerun din România sparge gheaţa. Un interviu revelator despre scena românească de Freerunning şi despre începuturile tulburi al acestei discipline pe tărâmurile mioritice.

Pagina 46 | Revista Traceurs #1

Interviu naĹŁional

Revista Traceurs #1 | Pagina 47

faptul că trebuia să alerg și să sar, aveam impresia că trebuia să fac sărituri impresionante, înalte s.a.m.d . Netrecând mult Bine v-am găsit. Pasiunea mea pentru sport are timp era și normal să o comit , așa că dupa 2 o lungă istorie care începe cred că de la vârsta săpt am facut cea mai mare gafă, atunci când de 12 ani când dădeam am dat un dash de la 3 primul frontflip de la înălțimi și încercam pe la metri, fără antrenament, fără control s.a.m.d a vârsta de 14 ani primul rezultat cu o căzatura backflip pe salteaua care m-a ținut pe bară 3 patului . luni. Iar prietenii cu care Sunt unul dintre cei mai mă apucasem, respectiv vechi practicanți de freAdrian și Tibi. s-au lăsat erunning din București și cand au vazut ce am din țară, pe lângă aceas- pățit, iar când era gata ta mai sunt și administra- să mă las l-am gasit pe torul site-ului comunitatii Cristi și am început să ne de parkour și freerunning antrenam, să facem jode la noi www.traceurs.ro curi și să întelegem ceea și nu in ultimul rând sunt ce facem ajungând în unul din inițiatorii primei siguranță la persoanele școli de pakour și frecare suntem acum. erunning din România. Știm că înainte ai facut Cand ai aflat de Fre- o mulțime de alte sporerunning și cum te-ai turi, cum ar fi skateapucat? board, break-dance, etc. De ce ai ales să Am aflat de Freerunramâi la Freerunning? ning acum aproape 7 ani, atunci cand freerun- Da, este adevarat. Am ningul era traducerea facut și breakdance în engleza a cuvântului atunci cand Simplu erau parkour. Ca toată lumea în forță. Toată joaca a povestea se aseamăna , durat aproximativ 3 ani am vazut documentarul cred, atunci când am fost Jump london pentru a mințit de cățiva prieteni doua oara și m-am decis din trupă, lasându-mă și să mă apuc neștiind apalegând skateboardul, de rope nimic despre acestă care m-am ținut vreo 1-2 disciplină în afară de ani până când am realiBine te-am gasit Justin. Te rog să îți faci o scurtă prezentare pentru cititori.

Pagina 48 | Revista Traceurs #1

Revista Traceurs #1 | Pagina 49

Pagina 50 | Revista Traceurs #1

zat ca era prea costisitor și îmi trebuiau bani de placă regulat, ceea ce nu aveam.

Am început să mă antrenez cu o entorsă de la skateboard și acuma mai țin minte ziua respectivă. Oricum am ajuns să ramân la freerunning deoarece acest lucru îmi plăcea mai mult decat orice și cum de mic săream, mă cățăram și mă dădeam peste cap am realizat că acest lucru este menit pentru mine și am ramas să mă antrenez la ceea ce eu cu Cristi am numit cele 2 săptămâni: de dimineața până seara cu sandwich-uri la noi timp de 2 săptămâni.

freerunning din țară (Reborn Education - www. reborned.ro) împreuna cu Cristi, unde putem preda învațăturile noastre și să scutim orice student de un antrenament dur plin de piedici.

Asta s-a întamplat pentru că am realizat că dacă dorim să continuăm antrenamentele noastre, trebuie să implementăm și mai mult aceste filozofii în viața de zi cu zi fără a ne schimba stilul de viață.

zis, vor învăța și mai ușor având la bază îndrumările noastre și experiența noastră în acest domeniu .

Ai o rutina zilnică pe care o urmezi ca să ramâi în formă? Cat de des te antrenezi?

Una din rutinele care le implementez în fiecare zi este un antrenament în casă , bazat pe antrenamente de forță și stretching .

Anul acesta am avut cateva probleme personale limitându-mi timpul de antrenament, dar de când am deschis școala, mă antrenez de 2-3 ori pe săptamâna cel puțin, indiferent de vreme și de oră.

Bănuiesc că multa lume este curioasă dacă se poate apuca imediat de Freerun.

Cât de bine antrenat trebuie să fii ca să poți face salturile pe care ni Cum se integrează Fre- le-ai arătat?

Ai o echipa impreuna cu erunning-ul în viața ta Eu sunt de parere că care te antrenezi? Sau de zi cu zi? aproape oricine se ești doar tu?

Nu cred că aș putea să poate apuca indiferent zic că bine sau rău, unul de vârstă, formă fizică și Ca orice practicant mă mai antrenez și singur din motive fiind acela că chiar dizabilitate. din când în când, deoface parte din mine iar Studenții noștri de la arece și acest antrenape săptamâna orice aș școala Reborn Educament este bun. Dar în face tot găsesc loc de un tion sunt învățați pe general mă antrenez cu antrenament cel puțin. etape , începând de la participanții workshopPlanuiesti să îți faci o cel mai ușor și terminând urilor traceurs.ro. carieră din antrenamen- în timp cu cel mai greu, Cum vezi scena de Fretele tale? din simplul motiv că running de la noi din săriturile care vi le-am Deja am început să îmi țară? Practicanții de construiesc o carieră pe arătat au necesitat ani la noi ți se par la fel de de antrenamente, iar această nișă, la activ buni ca cei din afară? deja având deschisă pri- elevii noștri, pe lângă Scena României de Frema școala de parkour și antrenamentul propiuRevista Traceurs #1 | Pagina 51

erunning este una foarte mare cu mulți practicanți foarte buni, dar nu este motivată deoarece ca să ajungi sus trebuie să lași multe în urmă (ex : munca). Ținând cont că drumul traceurs.ro și Reborned.ro va fi acela de a mediatiza și promova talentul din România, în viitor se va oferi această șansă ca cei de la noi să fie cu mult peste cei deafară.

crurile au evoluat și am înțeles că trebuie să fac acest pas pentru mine și nu numai. Iar dacă o să ajung să am șansa mai mult ca sigur o să încerc să particip la astfel de concursuri doar ca să pun România pe hartă și să pot lăsa loc celorlalți practicanți talentați de la noi.

Majoritatea celor care te vad antrenândute, te vîd ca un showman, reușești să atragi atenția celor din jur.

Cum ți se pare acest lucru și cum îți afectează antrenamentele?

De ce crezi că ar avea nevoie românii ca să ajunga în competiții internaționale, cum ar fi Red Bull Art of Motion?

Te-ai referit la atragerea Deoarece ar fi o pistă de atentiei. Trebuie să reculansare pentru talentul nosc că atunci când ai din România care încă spectatori lucrurile merg nu este apreciat. mai bine și mai unse deoarece fiecare mișcare a Talentul este recunosta trebuie să fie perfectă cut afară și exploatat la iar în schimb freerunmaximum de diviziile ning-ul în sine reprezintă media, lasând atletul să mișcare artistică care iși croiască un viitor din ceea ce face cel mai bine este menită să atragă și să nu fie nevoit să facă ochiul liber. altceva în schimb.

Întodeauna am încercat Tu te vezi participând să fiu mai bun decât sunt în astfel de competiții? iar acest lucru poate ajunge să rapească Am avut șansa să ajung privirile trecătorilor sau la astfel de concursuri practicanților, dar nu am dar în trecut nu am fost încercat niciodata să ma interesat de această dau în spectacol . treapta.

Ai vreun practicant Acum, în schimb, lupreferat de FreerunPagina 52 | Revista Traceurs #1

ning din scena locală se întample ceva impresau cea internațională? vizib și punctul B chiar Ce iți place la el? ar exista, nu o să adaugi flipuri pentru că nu o să As putea să zic că ai timp iar energia ta o să îmi plac toți cei care fie limitată. se mișcă bine, dar ca persoană favorita nu am deoarece eu văd într-un alt practicant puțin mai mult antrenament decât la mine iar acest lucru mă motiveaza să fiu și mai bun.

Unde te vezi ani? Crezi că ning-ul te va ajungi acolo, fel?

Toti au înteles acest lucru greșit. Chiar și noi la început am fost într-o dilemă de ce David Belle face acrobații, dar trebuie să înțelegem că antrenamentul în sine de parkour și freerunning poate fi compus și din mersul pe strada atata timp cât te ajută.

se antreneze liberi fiind platiți pentru asta. Iar acest vis o să îl realizez datorită acestei discipline.

peste 5 Freerunajuta să în vreun

În cinci ani o să pot să acord susținere și sponFreerunning-ul și Park- sorizare pentru comuniour-ul par să fie într-o tatea traceurs.ro împreudilemă completă astăzi. na cu Reborn Education .

Crezi că flipurile sunt Unul dintre visele mele parte din Parkour? Sau este acela să pot să ajut ar trebui antrenate sep- talentele din România ca arat? să poată să ajungă să

Ce sfaturi ai pentru cei care vor să se apuce astazi de Frerunning?

Unul dintre primele sfaturile care aș putea să le ofer este acela că Aceste doua discipline antrenamentul este baza sunt diferite prin scopul acestei discipline, iar pe și utilitatea lor, nicidecum lânga antrenament mai prin antrenamentul lor. urmează și ideologia Mai pe scurt, ideea de antrenamentului. Un frebază a antrenamentului erunner care le face pe este să te facă mai puter- toate dar nu are control nic fizic și psihic indiferla nici unul din elemente ent că se adaugă și flipuri /trickuri nu ajunge dela antrenament. Dar la parte. Cu cât ajungi să testul final dacă ar fi să iți controlezi corpul mai

Revista Traceurs #1 | Pagina 53

Pagina 54 | Revista Traceurs #1

bine cu atat ajungi mai bun și înveti mai repede.

Ce sfaturi ai pentru cei care practică în acest moment Frerunning?

La noi scena de freerunning este vazută strict pe salturi, dar nicidecum în esența ei, adică joaca cu obstacole, cum îmi place mie să îi zic.

Toti vor să dea cele mai înalte, cele mai grele și cele mai frumoase trickuri dar nimeni nu le controlează .

A ști să dai și a controla reprezintă 2 lucruri deloc simetrice pe o axa a perfecțiunii.

Sfatul meu :

“Învățați să controlați fiecare element înainte să vă gândiţi la următorul pas”

SFÂRŞIT

Revista Traceurs #1 | Pagina 55

INTERVIU CU UN ÎNCEPĂTOR Numele lui este Doru Muntean, are 28 de ani şi este din Bucureşti. Practică Parkour şi Freerunning de 3 luni şi a fost de acord să ne împărtăşească părerea lui despre antrenamente. Părerea unui outsider este întotdeauna o perspectivă extraordinară.

Salut Doru, spune-ne câte ceva despre A fost un antrenament bun. Am ramas imtine. presionat. Trebuie să zic că venisem în Mă numesc Doru Muntean. Locuiesc special pentru partea de freerunning și în București de vreo 9 ani dar am cres- acrobații. Doream asta pentru că nivelul cut în Brașov. Am o meserie destul de de control muscular și explozie necesar sedentară, sunt programator. Din cauza în acrobații era ceva ce îmi lipsea în alte asta, încerc să compensez prin diferite sporturi pe care le practicam. Cand am venit, dupa cum v-am spus eram destul de tipuri de mișcare. sceptic, dar cand i-am vazut mișcându-se Cum ai aflat de Reborn Education ? a fost evident că aveau un nivel foarte ridiEste o poveste destul de întortocheată. De cat. M-a atras modul lor de mișcare, avea fapt căutam o sală de gimnastică, cu salt- ceva ce trebuia să am și eu. ele suficient de moi pentru a putea învăța Justin era expert în așa ceva și le facea unele mișcări. Întamplător am dat pe you- să pară ușor. Nu am reușit din păcate să il tube de un filmuleț care spunea de o ast- imit. Sunt obișnuit cu frustrarea dar asta nu fel de sală ce putea fi închiriată. Filmulețul înseamnă că îmi este placută, sau că îmi e menționa numărul de telefon al lui Justin ușor să o îndur. Am hotărât totuși să perși e-mail-ul lui Cristi. I-am contactat și în severez. De obicei îmi ieșea o dată ceea săptamana următoare eram la antrena- ce trebuia să îmi iasă, iar de zece ori nu. mente cu ei.

Cristi era accidentat la momentul acela Care a fost părerea ta despre parkour așa că mi-a aratat numai unele vaulturi și freerunning înainte să începi? Erai foarte ușoare și câteva mișcări de echilisceptic? bru. Chiar m-am întrebat atunci: Dacă se Am un respect foarte mare pentru anumiți mișcă atât de lejer acum accidentat , oare traceuri din străinătate. David Belle, Ila- cum este în mod normal? baca și alții... Totuși, trebuie să vă spun Cum sunt profesorii primei școlii de sincer că ce vazusem în România nu mă Parkour și Freerunning din țară? impresionase deloc. Este drept ca era ceva timp de cand mă interesasem de Țin minte că atunci când i-am vazut prima comunitatea traceurilor din Romania. Cu oară, m-am gandit că erau destul de mici toate astea, eram ... mai mult decât scep- de înalțime în comparație cu mine. De obicei poți învăța de la cineva în două moduri: tic. din ce spune, și din ce face. Când înveți Cum a fost primul antrenament ? din ce face, de obicei trebuie să aiba un Pagina 56 | Revista Traceurs #1

corp destul de similar cu al tau ca formă.

Ei nu au deloc corpul meu! Totuși, chiar de la primul antrenament, felul în care se exprimau și explicațiile, erau la fix. De multe ori îmi dadeau exact acel lucru în plus de care aveam nevoie ca să pot să fac mișcarea. Dacă la primul antrenament nu mi-ar fi dat acele mici corecții, mici detalii, cred că nu aș mai fi venit.

Sunt foarte diferiți dar poți să înveți de la amandoi foarte multe. Unele mișcări le fac în mod diferit, dar asta e în general valabil la oamenii care au un nivel foarte înalt. De exemplu țin minte că atunci când mi-au aratat rollul, Justin mi l-a arătat într-un mod iar Cristi în alt mod. Pentru că mă antrenam cu Justin am încercat să fac ca el. Când am facut cu Cristi am încercat să fac ca și Cristi. De fapt amândouă modurile de rulare le întâlnisem înainte și aveau scopuri diferite. Modul lui Justin de a rula te ajuta ceva mai mult să te oprești din mișcare și să transformi accelerați dintr-o mișcare orizontală în una de săritură.

Modul lui Cristi era ceva mai potrivit pentru a conserva viteza inițială.

În afara de asta, ce m-a atras cel mai mult a fost cât de pasionați erau acești oameni de ceea ce faceau. Rafinau fiecare mișcare pana la cele mai mici detalii, ceea ce e un lucru foarte rar. În plus, și-au facut propriile echipamente, obstacole și chiar și toate actele. Tot proiectul lor era extrem de profesionist și extrem de bine gândit.

Este foarte rar în România așa ceva, din păcate, și cred că multă lume ar putea învăța de la ei. Dacă dorești să conduci, trebuie să conduci prin exemplu personal.

Nu există o altă modalitate.

Acum dupa aproape 3 luni de antrenament la ce nivel ai ajuns și cum vezi aceste 2 discipline ?

În societatea de azi 3 luni pare un timp atât de lung, dar sincer nu mă vad decât

tot ca un începător. Totuși unele progrese sunt vizibile chiar și pentru o persoana pesimistă ca mine. Am un echilibru mult mai bun iar unele vaulturi mi se par acum relativ ușoare. Adică există un progres.

Este lent, dar e totuși vizibil. Sincer, nu îmi vine să cred că pop vault-ul și chiar și kong-ul le pot face acum. Știu că asta probabil sună ca o reclamă, dar chiar așa este. Eu sunt destul de mulțumit pentru aceste prime luni.

Cum te vezi peste 2 ani de cursuri de parkour?

Încerc să nu mă gandesc în termen de scopuri. Îmi place să mă antrenez și simt că progresez. Cred că asta e cel mai important.

Eu privesc parkour ca pe o arta și nu poți să îți faci planuri de acum pentru următorii doi ani. Perspectiva pe care o am acum despre mișcare e mult inferioară celei de acum doi ani. Dacă mi-as fi facut planuri atunci în mod cert până acum ar fi fost greșite. Cred că ceea ce e important e să nu te oprești din practică și să ai intenția de a progresa permanent.

Ce sporturi ai mai practicat ?

Am practicat multe sporturi, dar nu pot să spun că am fost mai mult decât diletant în ele. În prezent principalul meu interes și principala mea arta este Bujinkan Budo Taijutsu. Aceasta artă este popularizată și cunoscută în general sub numele de ninjutsu, arta ninja. Din pacăte este o diferență destul de mare între ceea ce este și au fost în istorie ninja și ceea ce sunt în filme. Există și asemănari, dar asta cred că e normal pentru orice lucru. Am început antrenamentele în 2000 cu Cristian Laiber (5 Dan). Cu dânsul mă antrenez și în prezent și îi sunt recunoscător. În afara de el am participat la antrenamente conduse de Masaaki Hatsumi sensei, Tetsuji Ishizuka sensei și Kacem Zoughari. Tuturor Revista Traceurs #1 | Pagina 57

acestora le sunt enorm de recunoscător și sunt niște oameni de un caracter extrem de rar. În special Kacem Zoughari este unul din puținii oameni pe care i-as putea numi geniali fara să simt în nici un fel că aduc vreun prejudiciu acestui termen. Din pacăte îndemânarea mea și cultura mea marțială este încă mult sub nivelul acestor oameni.

eu pot, care nu sunt extrem de îndemânatic, cred că e un procent foarte mare de oameni care pot să facă asta.

În al doilea rand le-as recomanda să finiseze fiecare mișcare pana când iese perfect. Încearcă să cauți tot timpul un lucru de rafinat la mișcarea ta.

În al treilea rand le-as recomanda să În afara de asta, de vreo 8 luni practic și exerseze zilnic condiționare și flexibilicățaratul care mi se pare un complement tate. Mișcările de parkour nu necesita de obicei un grad de forță foarte mare, excelent pentru parkour.

Există persoane cărora nu le recoman- sau de flexibilitate, dar cine poate mai mult, poate și mai puțin. zi aceste antrenamente/cursuri ?

Parkour-ul și freerunningul sunt niste discipline atât de vaste încât e greu să nu găsești ceva pentru toată lumea. Cred că indiferent de ce problema de sănătate ai avea, ai putea să faci un subset din ceea ce e numit în general Parkour. În plus, cred că poți mări acest subset folosind o condiționare adecvată.

Nu cred că cei care au o varstă mai înaintată nu pot practica parkourul. Problema oamenilor mai în varsta este că după o viața de mișcat așa cum vrea societatea să te miști, iți e dificil să înveți să te miști așa cum vrea natura să te miști. Dar asta e o problema mentală, o problema de atitudine.

Cu toate acestea, cred că sunt unele persoane cărora le e contraindicat: cei cu probleme grave cu coloană, cei cu probleme psihice și probabil cei care au alte afecțiuni mai grave ale sistemului nervos sau osos.

Ai vreun sfat pentru cei care vor să se apuce de parkour și freerunning ?

Mai multe. În primul rand le-as recomanda să persevereze. Pana la urmă mișcarea va ieși. Am evoluat 3 milioane de ani ca să ne mișcăm în felul asta, deci poți fi sigur că pana la urmă vei putea să te miști. Dacă Pagina 58 | Revista Traceurs #1

SFÂRŞIT

Revista Traceurs #1 | Pagina 59

Unde te antrenezi?

Află care sunt cele mai bune locuri de antrenament din România.

MITROPOLIE BUCUREŞTI Localizare: Staţia de metrou “Piaţa Unirii (I)” urmaţi ieşirea care vă aduce vis a vis de Magazinul Unirii, după ce aţi ieşit continuaţi-vă drumul spre intersecţia de unde veţi avea minunata privelişte a Palatului Parlamentului(dreapta) şi a fântânilor(stânga). Traversaţi strada spre rondul înconjurat de şinele de tramvai.

Odata traversat şi acel rond veţi avea parculeţul din marmura al Mitropoliei în faţă.

Pe scurt locul se găseşte la poalele Mitropoliei.

Forţele de Ordine: Cât timp nu: -deranjaţi

-imitaţi răgetul unui animal în călduri -deterioraţi obstacolele

Populaţie: Joasă, lume din an în Paşte care se mai sprijină de zidurile falnice ale Mitropoliei, în rest daţi de traceuri sau de non traceuri.

Precizări: Unele din bare sunt fragile/rupte aşa că nu vă folosiţi talentul să le rupeţi mai departe. Să nu călcaţi gazonul din spatele monumentului (din faţa Adoramei).

Intra aici ca să vezi toate locurile de antrenament din Bucureşti.

Pagina 60 | Revista Traceurs #1

Revista Traceurs #1 | Pagina 61

Workshopuri

În România, Parkour și Freerunning sunt practicate din 2005. Începuturile au fost modeste şi au pornit cu un Jam naţional care a strâns 5 oameni. Pe parcurs, lucrurile au început să ia amploare, în 2009 ajungând undeva la aproape 100 de participanţi. Aşa că, din 2010 Traceurs.RO a început să facă şi workshopuri.

Astfel, am dorit să oferim Parkour-ului o modalitate de coagulare a comunităţii româneşti de antrenament. Am început să ne întâlnim şi să ne antrenăm într-un cadru organizat, civilizat şi, mai important, într-un cadru sigur.

Pentru cei care nu ştiu ce sunt, workshopurile sunt întâlniri lunare, în care încercăm să arătăm celor interesaţi metodele de antrenament specifice pentru acest tip de mişcare şi oferim un cadru organizat de antrenament pentru cei care vor să evolueze.

Drumul a fost destul de lung până la acest prim pas, dar a meritat din plin. Pentru că în acest moment, workshopurile sunt frecventate de aproximativ 40 de persoane în fiecare antrenament. Majoritatea sunt tineri cu vârste cuprinse între 1435 ani. Şi nu este o gamă de vârstă aproximată: cea mai mică vârstă este de 14 ani, şi al celui mai în vârstă participant, 35 de ani.

Pe parcursul anilor am testat o mulţime de metode de a menţine interesul pentru antrenamente şi workshopuri. Să păstrezi totul proaspăt e destul de greu, dar am observat că de cele mai multe ori spontaneitatea este elementul care nu dă greş niciodată. Fie că e spontaneitate planificată, fie în forma ei originală.

Structura fiecărui workshop, arată cam aşa:

Incălzire (20 min maxim) Stretching (15 min) Condiţionare prin exerciţii specifice (mers qvadruped, ridicări din cat-leap, dismount, exerciţii caliestenice) Tehnică specifică Parkour-Freerunning Pagina 62 | Revista Traceurs #1

În acest moment, urmărim 3 aspecte la fiecare antrenament Efectuarea mişcării corect Realizarea mişcării rapid Realizarea mişcării corect şi rapid

Odată ce toate cele 3 aspecte au fost îndeplinite de majoritatea participanţilor, workshopul se poate dovedi un succes.Suntem încă în plină expansiune şi mereu încercăm să aducem ceva nou antrenamentelor.

De la tehnică la condiţionare

Primele workshopuri au fost bazate pe tehnică, pentru ca mai apoi să migrăm încet către condiţionare. Decizia a fost luată pentru că majoritatea practicanţilor şi a celor interesaţi să înveţe, erau capabili să efectueze mişcările, dar fără control. Erau dornici să inveţe, dar nu avea abilităţile fizice să o facă la capacitate maximă.

Condiţtionarea este o modalitate extraordinară de a-ţi descoperi modul în care se mişcă trupul tău şi care este cea mai eficientă modalitate de a te mişca, pentru tine. Pentru că două persoane nu sunt aproape niciodată la fel, aceste exerciţii sunt ideale pentru a pune bazele unui traceur sănătos şi longeviv în antrenamente.

Ce vom face în viitor

În primul rând, plănuim să ne extindem în ţară. Dar pentru asta avem nevoie de oameni motivaţi să îşi dedice o zi din lună pentru a explica celorlalţi, nu doar cum să sară, ci şi esenţa Parkourului şi a Freerunningului. Încă nu ştim cum vom face să aflăm care sunt acele persoane, dar dacă citeşti acest mesaj şi te identifici, înseamnă că de tine avem nevoie.

Dacă vrei să participi la workshopurile organizate de Traceurs.RO, verifică secţiunea Workshopuri de pe site-ul nostru.

Vezi clipurile de la ultimile workshopuri:

Revista Traceurs #1 | Pagina 63

OneBeat Dance Studio

asteptare, in februarie 2009, StreetBeat si HardBeat isi anunta fuzionarea intr-o noua scoala de dans ce si-a regasit toate atributele in noul nume “ONEBEAT�. Cele doua membre fondatoare - Ana-Maria Lungu si Sol Sinceac si-au promis sa faca lucruri mari si sa ajunga departe.

Pornind de la o echipa de cativa oameni cu idei indraznete, Onebeat a reusit sa construiasca intr-un timp foarte scurt, o idee revolutionara asupra dansului in Romania. A urcat in topul scolilor de dans si a adus conceptii noi si idealuri marete in sufletul fiecarui dansator.

OneBeat este un proiect initiat de cativa tineri antreprenori, plictisiti de corporatism, de coregrafii monotone si de lucruri banale. Doua scoli de dans concurente din Bucuresti au decis sa se alature unui proiect si sa lucreze impreuna. Este vorba despre Cupa Liceelor la Street Dance. In Proiectele realizate de OneBeat si predeurma unei colaborari ce a intrecut orice cesorii sai s-au dezvoltat rapid intr-o ade-

varata industrie a dansului. Echipa ce a muncit ani de zile la realizarea evenimentelor de diferite tipuri este extrem de pasionata de ceea ce face si si-a propus sa munceasca necontenit pentru indeplinirea unui vis comun.

In prezent, Onebeat nu inseamna numai o scoala de dans, ci a devenit o adevarata familie care se imparte in echipa de birou, oamenii care lucreaza pentru o buna dezvoltare a fiecarei activitati, a fiecarui eveniment, pentru ca fiecare zi sa fie una productiva, echipa din atelierul de creatie Onebeat care are grija intotdeauna de imaginea scolii de dans in materie de costume si accesorii si echipa dansatorilor care, in prezent, este formata

din aproximativ 50 de persoane, impartite in mai multe trupe de dans precum:

Jackpot, Jackpot Girls, Jackpot Junior, Jackpot Teens, Jackpot Kids, U.S.T Freestylers, U.S.T B-boys ale caror membri au un C.V impresionant: Locul 1 si respectiv locul 3 la Hip Hop International 2011 cu posibilitatea reprezentarii Romaniei la marea finala din Las Vegas, Imaginea pentru Lasermaxx Romania, Trupa emisiunii “In Puii Mei” - Antena 1 , Aparitii televizate: Razvan si Dani, Happy Hour, Promotor, MTV, Kiss TV, UTV, Music Channel, Dansatori la Romanian Music Awards 2010 alaturi de Alex Velea, Dansatori in videoclipul “Impact vs Moving Elements Today”.

Nume: Aral Roca Gómez Vârsta: 21

Oraş: Barcelona

Urmează interviul cu unul dintre cei mai impresionanţi practicanţi de Parkour din Spania, cunoscut pe plan internaţional pentru mişcările fluide şi nivelul de încredere pe care îl arată în fiecare antrenament. Aflaţi care sunt secretele lui.

Pagina 66 | Revista Traceurs #1

Interviu internaĹŁional

Revista Traceurs #1 | Pagina 67

Salut Aral, mulţumesc că ai acceptat sa dai acest interviu. Poţi să te prezinţi cititorilor?

Hola a todos! Numele meu este Aral şi locuiesc în Barcelona,Spania.

Studiez inginerie informatica la universitate şi practic Parkour în timpul liber. Probabil mulţi mă ştiţi din clipurile “Summer 2010 - Inspiration of life” sau “Love My City (Barcelona)”.

Când şi cum ai auzit prima dată despre Parkour?

Primul meu contact cu Parkour a fost la mijlocul lunii iunie, in 2007. Ţin minte că am primit, prin e-mail, de la tatăl meu un clip cu David Belle.

Cum ai început, efectiv, să te antrenezi?

Pana la vârsta de 4 ani şi jumătate, am avut o casă la munte, unde mergeam cu părinţii în fiecare week-end.

Acolo, îmi plăcea să mă mişc ca un animal, de exemplu, să mă sui într-un copac şi să trec din unul în altul.

Pagina 68 | Revista Traceurs #1

Alteori îmi urmăream pisica şi îi imitam toate mişcările, sau mergeam în pădure şi săream de pe o piatră pe alta. Îmi plăceau provocările, cum ar fi să mă mişc fără să ating pământul. Făceam toate astea, fără să ştiu că se numeşte Parkour.

Apoi, după cum am mai spus, în iunie 2007, tatăl meu mi-a trimis pe e-mail un clip cu David Belle, ştiind că o să-mi placă, şi a avut dreptate, mi-a plăcut enorm.

Mai târziu a trebuit să vindem casa de la munte pentru că părinţii mei s-au depărțit şi nu am mai putut-o întreţine. Aşa că, în weekend-urile petrecute în Barcelona, am început să fac aceleaşi lucruri pe care le făceam la munte, în oraş. Totuşi nu ştiam foarte multe despre Parkour, doar că îmi plăcea să îl practic.

După aproape o lună, am întâlnit o, în sfârşit, altă persoană care practica Parkour şi atunci a fost punctul în care am început să mă interesez ce înseamnă

această disciplină.

Cum a fost primul tău antrenament?

E amuzant să îmi aduc aminte. Ţin minte că la primul antrenament miam printat pe o foaie metode de încălzire, stretching, pregătire fizică şi absolut toate mişcările de Parkour pe care le-am găsit şi am ieşit afară. Primele săptămâni au fost doar pregătire fizică dură şi multe repetări de tehnică, până am reuşit să capăt puţin control asupra corpului meu.

Ai practicat dintotdeauna sport?

Da, am fost mereu atras de mişcare.

Am practicat, şi incă mai practic, alpinism, gimnastică, taekwondo şi înot. Tot timpul am fost o persoană foarte activă.

Cum ţi-au influenţat artele marţiale antrenamentele de Parkour?

Pregătirea fizică şi elasticitatea căpătată din Taekwondo miau folosit foarte mult.

Am început să prac-

Revista Traceurs #1 | Pagina 69

tic Parkour după 4 ani de antrenamente Taekwondo şi multe exerciţii făcute în casă.

Lucrul ăsta mi-a facilitat oarecum intrarea în acest sport. Aveam deja unele baze şi asta m-a ajutat să evoluez puţin mai repede decât ceilalţi.

a împărtăşi Parkour-ul meu şi viaţa mea, din punctul meu de vedere. În acelaşi timp e foarte interesant pentru că îţi poţi vedea progresul.

Faptul că eşti privit de atât de mulţi oameni are şi alte părţi pozitive, pentru că oamenii sunt interesaţi de tine şi ai ocazia să întâlneşti o Clipurile tale şi mulţime de persoane mişcările sunt renu- noi, să călătoreşti mai mite pe glob. Cum te mult... face să te simţi?

Îmi place. Cred că este o modalitate de Pagina 70 | Revista Traceurs #1

de ce?

Cu siguranţă primul clip pe care l-am urcat pe Youtube. Ce amintiri plăcute!

Care este cel mai mare obstacol pe care l-ai depăşit în antrenamentele tale, şi cât ţi-a luat să îl depăşeşti?

Nu ţin minte cazuri anume. Nici un obstacol nu a fost greu de depăşit, în sensul adevărat al cuvântului. Erau foarte multe Care crezi că este cel obstacole pe care aş mai bun clip al tau, şi fi vrut să le depăşesc,

dar nu le-am făcut niciodată fără să mă simt pregatit. Aşa că dacă mă gândeam prea mult să fac o mişcare, însemna că nu eram pregătit şi reveneam în altă zi. Eventual venea o zi în care mişcarea îmi venea natural. Îmbunătăţirea vine de la sine, ea nu trebuie forţată.

spatele mişcărilor ace- duminică), câte 4 ore lea? pe antrenament. Mă

Spune-mi, care este structura zilnică a antrenamentelor tale?

Cat de des te antrenezi la tehnică, câte zile faci condiţionare? Sau le combini?

încălzesc bine, mă antrenez fără oprire şi la sfârşit fac foarte mult stretching pentru relaxare. Lunea şi miercurea mai fac 40 de minute de escaladă şi 1:30 min de condiţionare.

Vinerea îmi iau liber. Îmi adaptez orarul cam odată la 4 luni, în funcţie de cursurile de la universitate.

(marţi, joi, sâmbătă şi

Barcelona este un oraș extraordinar pentru

Mă antrenez încercând să fiu cât mai natural.

Dacă vezi o maimuţă sau o pisică, vei înţelege.

Unele din mişcările Practic Parkour de tale sunt nebuneşti! 4 ori pe săptămână Care este secretul din

Revista Traceurs #1 | Pagina 71

locuit. Dar cum este ment și foarte aproape pentru Parkour, în de unde locuiesc. comparație cu alte locuri?

Vin mulți practicanți de Parkour internaționali Este foarte bine deoarece găsim întotdeau- să se antreneze în Barcelona?

să devii profesionist?

Care a fost practicanCât de des vă antrenați tul de Parkour care te-a impresionat cel mai împreună? mult și cu ce? Abilități, Mă antrenez aproape modalitate de antrenaîntotdeauna cu priete- ment sau filozofie?

de azi? Îți place cum evoluează și direcția în care merge?

Mi-ar plăcea să termin studiile universitare iar apoi să călătoresc pentru a învăța cât de mult din experiență. Odată na locuri noi unde să terminată facultatea ne antrenăm. N-ai cum Nu vin mulți, însă din trebuie să lași viața să când în când vin unii. să te plictisești aici. curgă. Nu trebuie să pretinzi că ești profeCât de mare este co- Ai participat în proiect- sionist. Important este munitatea de Parkour ul WPF Advanced Mo- să lucrezi ce îți place și tion. Cum ai ajuns să în Catalonia? să îți păstrezi în continfaci asta?

Este destul de mare. uare timp pentru antreChris Harmat a văzut o nament.

Nu sunt sigur cat de compilație video de-a mulţi se antrenează mea, i-a plăcut și mi-a Ce părere ai despre mai des, dar sunt 283 scena internațională spus să merg. de membrii pe facede Parkour din ziua book…

nii mei, dar nu tot timpul cu aceeași. Chiar dacă o dată la două săptămâni îmi place să mă antrenez singur, ideal este să combini antrenamentul individual cu antrenamentul de grup.

Toby Segar cu dublukong-ul său.

În ce alte proiecte de Parkour mai ești implicat?

În nici un proiect în acest moment, deoarece îmi folosesc Care este locul tău timpul pentru antrenapreferat pentru antre- mente și pentru studiu. nament?

Trinitat Nova. Este un cartier liniștit, cu multe locuri pentru antrenaPagina 72 | Revista Traceurs #1

Ce planuri ai pentru viitor cu privire la antrenamentele tale de Parkour? Intenționezi

Datorită rețelelor de socializare suntem mai uniți și este mult mai ușor să organizezi antrenamente cu prietenii tăi, să călătorești în alte țări și să-i contactezi pe cei de-acolo.

Cred că fiecare etapă este diferită. Parkour nu este nici mai bun, nici mai rău decât înainte, doar diferit.

Acum sunt mai mulți oameni care practică Parkour doar pentru a-și petrece timpul liber cu prietenii. Fiecare are motivele lui. Important

este că, orice s-ar întâmpla, va exista întotdeauna colegialitate între noi. Știi ceva despre comunitatea de Parkour din România? Cunoști vreun traceur din această țară?

Nu, îmi pare rău.

Plănuiești să vii în România în viitorul apropiat pentru a te antrena aici?

Nu am planificat asta, însă îmi doresc să călătoresc în toate locurile posibile, așa că sper ca într-o zi să am ocazia să vin.

Ce sfat le-ai oferi practicanților de Parkour din România?

Să depășești un obstacol nu înseamnă să faci un salt cu frică. Obstacolele înseamnă dificultate, iar pe măsură ce te antrenezi obstacolele se evaporă. Ce părea înainte dificil, poate părea apoi ușor. Cheia este să te simți bine mișcândute, restul vine de la sine.

SFÂRŞIT

Revista Traceurs #1 | Pagina 73

ORIGINILE PARKOUR Pagina 74 | Revista Traceurs #1

Originile şi filosofia Parkour Se estimează că, pe plan mondial, sunt zeci de mii de practicanţi, cu cea mai mare densitate în Islanda, unde 400 de oameni practică acest sport dintr-un total de 350.000 de locuitori. Asta însemană că 1 din 875 Islandezi practică Parkour. În România sunt aproximativ 100 de traceuri. Încă nu există o estimare oficială, însă atmosfera generală arată că noii practicanţi, atât din România cât şi din lume, nu mai studiază foarte bine originile Parkour sau filosofia de antrenament care face din această mişcare o disciplină, iar nu un sport ca oricare altul.

Dar care sunt originile Parkour şi care este filosofia din spatele lui? Ce este atât de important şi riscă să se piardă? Un studiu complet care va aduce mai multă lumină în acest mister.

Istorie scurtă Parkour Parkour este un cuvânt care duce în spate multe valori şi semnificaţii. A fost creat de David Belle, un tânăr francez, inspirat de tatăl său care a fost soldat în Vietnam şi de bunicul său care a fost pompier. O altă mare inspiraţie a fost Metoda Naturală, o disciplină de îmbunătăţire a corpului uman, creată de Georges Hebert, folosită ca metodă de antrenament militar.

Însă toate acestea au provenit de undeva anume. Fiecare dintre ele a avut o origine, iar această origine o găsim chiar la începutul timpului. Parkour este numele dat unei discipline care s-a format după mii de ani de şlefuire, de către primii oameni, nevoiţi să alerge, să se caţere, să înoate şi să se mişte cât mai eficient prin mediul lor natural.

Premiul era, pe atunci, supravieţuirea. Acum are mai mult un scop ludic, care ne ajută să învaţăm despre corpul nostru şi mediul din jur.

Când eram mici, ne mişcam cum puteam mai bine, ne provocam unii pe alţii să urcăm într-un copac cât mai repede, de multe ori jucam leapsa pe cocoţatea sau trebuia să sărim gardul vecinului să ne luăm mingea din curtea lui sau să-i furăm cireşele din pom.

Noi tot timpul am făcut Parkour fără să ne dăm seama, însă nu la fel de eficient.

Am practicat fără să vrem, indiferent ce influenţe sportive am avut, noi ne-am mişcat, unii s-au oprit, iar alţii nu. Din cei care nu s-au oprit, fac parte David Belle şi prietenii lui, care au înţeles esenţa Parkour-ului, au asimilat-o şi au decis să o ducă la un nivel superior, iar acest nivel este disciplina pe care astăzi o numim Parkour.

Primii practicanţi de Parkour şi filosofia mişcării

Primii practicanţi ai disciplinei Parkour au apărut în Lisses şi Evry, doua suburbii ale Parisului.

A început cu un joc între prieteni, însă pentru ei joaca nu s-a oprit niciodată, pentru ei joaca a evoluat şi a devenit o parte din ei, o parte care s-a transformat, în final, într-o disciplină.

Revista Traceurs #1 | Pagina 75

La început i-au dat numele de Arta Deplasării fiindcă se mişcau după bunul lor plac, după instinctul şi dorinţa lor de libertate.

Aceşti tineri erau: Yann Hnautra, Chau Belle Dinh, David Belle, Sebastien Foucan, N’Guba Guylain Boyeke, Malik Diouf, Laurent Piemontesi, Williams Belle, Charles Perriere, iar împreună au format grupul YAMAKASI, primul grup de practicanţi. Yamakasi, în limba Lingala, înseamnă “Corp puternic, spirit puternic, individ puternic ”.

“Corp puternic, spirit puternic, individ puternic “ au fost primele 3 principii ale Parkourlui, apoi ulterior au mai fost adăugate încă 2: “ Etre et durer “ şi “ Etre fort pour etre utile ”, două principii adoptate din Metoda Naturală. Acestea înseamnă “A fi şi a rezista“ şi “A fi puternic pentru a fi util“.

Cu aceste 5 principii în spate, fiecare a început să-şi croiască drumul către o destinaţie necunoscută, ceea ce mai târziu a adus la formarea celui de al doilea grup numit TRACEURS, format din: David Belle, Sebastien Foucan, Stephane Vrigroux, Sebastien Goudot, Steven “Kazuma“ Rognoni, Thomas Couetdic, Johan Virgroux şi Jerome Lebret.

Yamakasi au ales să îşi continue drumul pe calea Artei Deplasării în timp ce Traceurs au ales să continue pe drumul Parkour-ului. Chiar dacă aceşti prieteni s-au desparţit şi au format 2 grupuri de practicanţi, principiile au rămas aceleaşi. Nu au fost rivali şi nici nu s-au urât niciodată. Fiecare şi-a continuat drumul singur, sau împreună cu ceilalţi. În acest moment, Parkour este considerată o artă marţială. Mulţi vad artele marţiale uneori ca pe o disciplină agresiva în care mai mult de baţi decât să te aperi, însă fiecare lovitura, fiecare blocaj, fiecare aruncare şi trantire are un strop de filosfie în spatele sau, la fel şi în Parkour, fiecare săritura, rostogolire, aterizare are o bucată din filosofie în spatele ei.

Parkour este rafinamentul mişcărilor, corpului nostru, în timpul interacţionării cu mediul înconjurător, în timp ce ne deplasăm. Unul dintre scopurile acestei discipline este de a avea abilitatea de a traversa orice suprafaţă cât mai rapid şi fluid posibil cu eficienţă, graţie şi precizie.

Totuşi, nu toată lumea are acest scop. De exemplu, pentru mulţi practicanţi “scopul” acestei arte este pur şi simplu de a stăpani propriul corp, de a sofistica mobilitatea şi de a imbunătăţii agilitatea. Alţii practică pentru sănătate şi fitness, însă mai toţi practicanţii calcă pe calea aceasta din mai multe motive bine întemeiate, găsind filosofia sau chiar creându-şi propria filosofie, propria “cale“.

Principiile din spatele antrenamentului de Parkour Parkour are la bază mişcările naturale ale corpului, cu care suntem înzestraţi încă din naştere, însă nu le vom descoperi decât dacă într-adevar suntem atraşi spre latura aceasta, a descoperirii potenţialului corpului uman.

Oricine poate dezvolta aceste abilităţi, indiferent de vârstă, pentru că ele sunt Pagina 76 | Revista Traceurs #1

înrădăcinate în noi. Tot ceea ce trebuie să facem este să le scoatem la suprafaţă, iar acest lucru se face prin antrenament.

Pentru primii practicanţi, totul a început ca o joacă. Nu era disponibilă informaţia din ziua de azi. În România, nu cunoşteam adevărata filosofie a parkour-ului. Tot ceea ce făceam nu era decât să dăm frau liber imaginaţiei, şi totul venea de la sine. Am aflat pe parcurs că trebuie să începi de jos, cu lucrurile de bază, pentru a rezista în timp.

Parkour nu trebuie practicat pentru a te da în spectacol. Parkour e o călătorie pe care fiecare individ o face pentru a se descoperi pe sine, pentru a-şi afla limitele şi pentru a le împinge în fiecare zi puţin câte puţin mai departe.

La început, nu era nimeni care să ne arate cum să facem o anumită mişcare, cum şi unde să punem mâinile/picioarele. Toate lucrurile acestea le-am aflat prin enorm de multe repetări şi devotament. Lucrurile nu ies întotdeauna din prima, dar asta nu trebuie să te descurajeze şi să te laşi batut. Din contra, trebuie să te ambiţioneze. În ziua de azi este valabilă mai multă informaţie decât este necesară. Practicanţii evoluează mult mai repede, avant totul la îndemană, însă trebuie să fie atenţi să nu evolueze prea repede deoarece totul se face treptat. Trebuie lăsat puţin timp corpului să se acomodeze cu un anumit nivel de performanţă.

De aceea trebuie urmate câteva principii care te vor ajuta întotdeauna să-ţi atingi scopul:

“A fi şi a rezista“ - este principiul de bază al corpului deoarece fără corp nu ne-am putea mişca, nu am putea ajuta pe nimeni, nu am putea trăi. Fără un corp antrenat, “şlefuit“ nu putem face faţă tuturor obstacolelor din viaţa noastră.

“A fi puternic pentru a fi util” – este principiul mişcării şi al minţii deoarece odată ce avem puterea de a realiza lucruri grele sau aproape imposibile pentru alţii, nu ar trebui să păstrăm doar pentru noi această putere.

Dacă tu poţi să îţi salvezi familia de un incendiu folosindu-te de aceste principii şi de puterea pe care o ai, de ce să nu încerci să salvezi şi alte vieţi. Dacă docotrul nu ar fi vrut să-şi folosească “puterea“ de a vindeca prin diferite metode tehnologice, ştiinţifice sau naturale toată lumea ar fi murit până acum. Începe de jos, ai răbdare, nu te da bătut niciodată.

Dacă poţi, atunci niciodată să nu dai înapoi, niciodată să nu renunţi, întotdeauna să dai totul pană la capăt şi chiar dacă nu vei reuşi măcar ştii că ai încercat, ai dat tot ce ai avut.

Explozia numărului de practicanţi şi evoluţia Parkourului în România Prima prezentare a mişcării parkour la televizor a avut loc în 1998 într-un interviu pe care l-a dat David Belle unui post de televiziune local. Însă numărul mare de practicanţi a venit odată cu difuzarea a două documentare “Jump London” (2003) şi “Jump Britain” (2005). Acestea au avut un efect de big bang asupra tinerilor, care a dus astfel la Revista Traceurs #1 | Pagina 77

crearea mai multor comunităţi la nivel internaţional. Cel mai cunoscut grup care s-a dezvoltat în urma acestor documentare este Urbanfreeflow şi îşi are originea în Anglia.

De altfel, membri ai acestui grup au luat parte la filmările acestor documentare. În scurt timp aceştia au înţeles potenţialul mediatic al acestei mişcări şi s-au îndepărtat de filozofia din spatele ei. În acelaşi timp s-a dezvoltat şi comunitatea internaţională de parkour. Aceasta îşi avea locul pe forumul www.parkour.net, loc în care cei mai vechi traceuri, primii traceuri cum mai erau numiţi, aveau grijă ca acestă disciplină să fie înţelesă şi împartăşită în mod corect.

Au fost discuţii aprinse pe ceea ce înseamnă parkour la început şi totul datorită neînţelegerii filmuleţelor cu care David Belle prezentase mişcarea. Acesta nu a crezut că va avea un impact atât de mare asupra tinerilor aşa încât s-a rezumat în a-şi prezenta toate calităţile de sportiv în cadrul aceleiaşi prezentări.

Deşi la început lumea era axată doar pe mişcarea eficientă, pe ideea de parkour în care trebuie să te mişti eficient (rapid, în siguranţă şi folosind cât mai puţină energie în mişcare), nevoia omului de schimbare a facut să apară şi salturile sau trickurile simple, ca front flipul (salt înainte grupat) sau backflipul. Odată introduse aceste mişcări în baza de mişcări deja cunoscute (king kong vault,monkey,dismound,turn vault,speed vault etc) s-a creeat un scurtcircuit printre practicanţi.

S-a creeat astfel conceptul de freerstyle parkour. Nu a fost foarte bine înradăcinat acest concept mai ales pentru că erau două cuvinte care în definitiv erau diametral opuse. Parkour-ul era mişcarea eficientă iar freestyle-ul era partea acrobatică. Nu aveai cum să faci două lucruri diametral opuse în acelaşi timp. Soluţia de compromis a fost acceptarea termenului de freerunning, termen care la început a apărut doar ca o traducere din limba franceză în limba engleză a termenului de parkour.

Această traducere a avut loc şi datorită modului naţionalist în care privesc englezii lucrurile. Nu ar fi acceptat în nici un fel termenii franţuzesti aşa încât toate denumirile mişcărilor şi mişcarea în sine şi-au gasit o formă în engleză. Passe muraille - Pop vault, wall hop, Wallpass, wallrun/ Saut de chat - monkey vault/Saut de bras - cat leap s.a.m.d În ţară lucrurile au început în 2004, în Constanţa. Scânteia a venit tot de pe urma documentarelor mai sus menţionate. În acelaşi an au aparut practicanţi în mai multe locuri din ţara cum este şi Galaţi-ul. Ca peste tot în lume s-a creat şi la noi în ţară o comunitate mică. A avut loc şi o întâlnire naţională în 2005 (Bucuresti) la care au participat în jur de 10 persoane din ţara. Discuţiile şi întâlnirile se organizau pe site-ul www.parkour.ro site care în 2006 avea să se închidă. Tot în 2006, prin site-ul www.traceurs.ro am încercat să realizăm un loc de întâlnire şi de discuţie între practicanţii din ţara. Am încercat să creăm ideea de comunitate locală şi naţională, să distrugem astfel conceptul de de echipă, să închegăm toate ideile într-un singur loc. Lucrul acesta s-a realizat, în ţara creându-se comunităţi locale ca cele din Bucuresti, Iaşi, Galaţi, Cluj, Brasov, Timisoara, Constanţa s.a.m.d.

Poate şi din acest motiv mişcarea la nivel de ţară s-a axat în jurul parkour-ului, Pagina 78 | Revista Traceurs #1

în jurul mişcării eficiente, în jurul filozofiei, iar nu urmând cursul mişcării artistice.

Fiind nu număr redus de practicanţi şi totodată fiecare oras dispunând de cel puţin o persoană cu atitudine, pentru o bună perioadă s-a reuşit transmiterea disciplinei parkour aşa cum ne fusese prezentată la începuturile ei. Momentan, atât la nivel naţionat cât şi internaţional, se observă o creştere masivă a practicanţilor de freerunning şi datorită faptului că această mişcare este mai spectaculoasă, dar şi datorită faptului că numărul de lideri este din ce în ce mai mic. În România, mişcarea este în plină crestere şi se pot observa grupuleţe care apar, care nu sunt interesate să intre în comunitate. Astfel se creează mici concepte de mişcare seperate de ideile cu care a fost creeată mişcarea. Lumea se rezumă în ziua de azi în a-şi dezvolta propria mişcare şi se pare că parkour-ul pe care-l ştim se îndreaptă pe ideea de sport.

Ramâne ca prin site-ul Traceurs.RO şi cu ajutorul comunităţii creeate să ţinem mişcarea parkour şi mai nou mişcarea freerunning în forma lor pură.

SFÂRŞIT

Revista Traceurs #1 | Pagina 79

Nume: Danny MacAskill Vârsta: 24

Oraş: Dunvegan

Atletul din poză este Danny MacAskill, unul dintre cei mai cunoscuţi rideri Trial din vremurile noastre. Cel mai nou clip al lui Way Back Home a strans deja cateva milioane de vizualizări pe internet şi este considerat o operă de artă.

Pagina 80 | Revista Traceurs #1

Sport alternativ: Trial Bike Trial este o disciplina urbana foarte populara in Europa. Ea deriva din motorcycle trials si isi are originea in Catalonia, Spania. Creatorul acestei discipline se considera a fi OT PI aka “Hot Pie�, un campion la trial pe motocicleta. Acesta la indemnul tatalui sau a inceput antrenamentele de trial pe bicicleta.

Bike Trial este disciplina in care riderul se bazeaza foarte mult pe legatura pe care o creeaza cu bicicleta. Acesta in timp ajunge sa isi dezvolte un echilibru greu de inteles pentru un om obisnuit. Ca si in arta miscarii pentru a putea dezvolta miscari cat mai complexe antrenamentele se fac atat pe obstacole naturale dar si construite.

Regula de baza a miscarii este sa nu cazi de pe bicicleta, sa nu pui picioarele pe pamant sau pe obstacol. In cadrul unei competitii, caci pentru aceasta disciplina exista, regulile sunt simple. Se parcurg trasee bine definite, iar riderul cu cel mai bun timp si cu cat mai putine puncte de penalizare se claseaza pe primul loc. Puncte de penalizare se pot lua punand fie un picior, ambele sau pur si simplu sarind de pe bicicleta. Deasemenea este obligatoriu ca traseul sa fie parcurs pe roti si nu se admite stationare pe alte componente ale bicicletei.

In cazul in care nu sunteti siguri de cum arata o bicicleta de trial, ei bine aceastea nu au sa. Motivul fiind unul foarte simplu, au loc foarte multe sarituri cu aterizari, care nu ar face decat sa ridice riscul unui accident.

Mai departe o sa vorbim despre Street trial, caci oamenii cu care am vorbit se dau mai mult pe strada decat in cadrul unor competitii. Acest tip de trial este mai fluid decat in cadrul comeptitiilor, cel mai cunoscut rider este scotianul Danny MacAskill.

Acum sa-i lasam pe unii dintre cei mai talentati rideri de la noi din tara sa va prezinte ce inseamna trialul pentru Romania dar si pentru ei.

Revista Traceurs #1 | Pagina 81

Bine te-am găsit. Te Trialul este un sport relarugăm să faci o scurtă tiv nou în România spre prezentare despre tine. deosebire de alte ţări. Pot - Salut. Sunt Gugui din spune că este un sport chiBucureşti şi practic biket- ar “tânăr”, dar cu potenţial rial de aproximativ 6-7 ani. destul de mare. Trialul a Sunt un tip complicat, care apărut la noi de mai puţin şi-a dat seama că mai are de 20 ani, deci se poate mult de lucru cu el însuşi spune că este abia “la început” . pentru a ajunge departe.

Cum ai ajuns să practici Faţăde nivelul de afară la ce nivel te consideri? trial?

La început nu ştiam cum se Depinde de ce ţări vorbim numeşte sportul ăsta, sigur aici. Nu toate ţările au rideri trebuia sa aibă o denumire. buni la trial. Dar raspunsul Văzusem la nişte baieţi în meu la această întrebare parcul Herăstrău, dar şi pe este că “mai am multe de internet. Mi s-a părut in- învăţat “. Ma aflu la un nivel credibil şi imposibil ce pot acceptabil de ride. Cand face baieţii ăştia pe o bici- zici ca ştii totul, de fapt nu cleta şi mi-am zis ca trebuie ştii nimic, tocmai d-asta nu trebuie sa ne supraaprecisă fac şi eu asta. em, indiferent de disciplina Care sunt celelalte pasi- pe care o practicam. uni ascunse?

Ai concurat la vreun conDesigur o persoană n-are curs de afară? cum să fie pasionată doar Încă nu, dar să sperăm că de un singur lucru. se va intampla şi asta în viiPe lângă sporturile pe torul apropiat. bicicleta sunt pasionat de snowboarding, IT, muzică, Ai fost autodidact sau ai învăţat de la cineva? teatru şi film.

A ajuns acest sport ca o În mare parte am învăţat singur, dar m-am mai şi slujbă pentru tine? inspirat de la alţi rideri, Se poate spune şi aşa, dar neavând un instructor sau o slujbă care nu este platită antrenor lângă mine. decat atunci când sunt invitat la evenimente . . . sin- Care este cea mai gur sau de obicei cu echipa importantă limită peste care ai reuşit să treci? mea.

Cat de cunoscută este Nu mi-am propus o limită. această scenă de trial După părerea mea de fiecare dată când evoluezi sau pentru România?

Pagina 82 | Revista Traceurs #1

înveţi ceva nou, depaşesti o limită.

Care sunt cei mai influenţi factori din trial, cei pshihologici sau fizici, sau nici unul?

Cel mai greu prag este cel psihologic, deoarece trialul este un sport complicat în care nu înveţi totul dintrodată, trebuie sa ai răbdare foarte multă. Dar să nu uităm că şi condiţia fizică contribuie mult la atingerea unui nivel de performanţă ridicat.

Cum te vezi peste 5 ani?

Peste 5 ani mă văd încă practicând acest sport.

Sper doar să nu am parte de accidentări urâte.

Sunt accidentările lucruri comune în antrenamentul zilnic?

Având în vedere că este un sport din categoria celor extreme, avem parte şi de accidentări. Cele mai multe au loc la începutul carierei ca să zic aşa, pentru ca nu eşti învăţat cum să reacţionezi şi cum să te fereşti. Cu timpul accidentările devin mai rare... dar nu dispar definitiv.

Care este opinia sponsorilor despre scena de trial din România?

Nume: Marian aKa Gugui Vârsta: 24

Oraş: Bucureşti

Revista Traceurs #1 | Pagina 83

Pagina 84 | Revista Traceurs #1

Majoritatea sponsorilor nu ştiu exact la ce se referă această disciplină şi nu-i cunosc adevăratul potenţial. Asta se datorează promovării slabe ale acestui sport. Dar odată ce încep să înţeleagă despre ce e vorba, devin interesaţi.

A fost greu să ajungi să fi sponsorizat ?

Nu a fost foarte greu, pentru ca nu am pornit de la ideea asta încă de la început. M-am apucat pe forţe proprii şi nu mi-a placut să depind de nimeni.

Desigur, sponsorii au un rol destul de important în cariera oricărui rider. Sponsorii au o contribuţie semnificativă şi la imaginea unui rider.

Un sfat pentru cei care vor să se apuce de trial?

Îi sfătuiesc să nu-şi cumpere o bicicletă foarte scumpă, pentru că la început nu poţi beneficia de toate avantajele oferite de o bicicletă performantă. Iar dacă ceva nu-ţi iese din prima, nu te da bătut.

SFÂRŞIT

Revista Traceurs #1 | Pagina 85

Bine te-am găsit . Poţi să faciBine o scurtă te-am prezentare găsit . Poţi despre tine ? să faci o scurtă prezentare despre ? la Salut, sunt tine student

Universitatea Salut, suntTehnică student dela Construcţii din Bucureşti şi Universitatea Tehnică de practic trial bike timpul Construcţii din în Bucureşti meu şi liber. practic trial bike în timliber.

Ai pul maimeu practicat şi alte

sporturi înainte să te apuci de trial?

Ai mai practicat şi alte Da,sporturi am practicat 3 ani înainte săde te karate însă abandonat apuci deam trial? deorece a trebuit să susţin Da, am practicat 3 ani de examenul de capacitate şi karate însă am abandotimpul nu îmi mai permitea nat deorece a trebuit să acest lucru. susţin examenul de caMaipacitate ai şi altă pasiune? şi timpul nu îmi Daca pentruacest ce? lucru. maida, permitea O pasiune la fel de mare ca trial-ul nu am însă îmi Mai ai şi altă pasiune? plac foarte mult sporturile Daca da, pentru ce? extreme şi încerc să fiu inO pasiune la fel mare format sau chiar săde incerc ca trial-ul unele din ele.nu am însă îmi plac foarte mult sporturile Cum ai ajuns să faci extreme şi încerc să fiu parte din comuniatatea informat sau chiar să inbiketrials.ro cerc unele din ele.

Cred că orice trialist din România doreşte acest lucCum ai ajuns ru şi eu sunt bucurossăsăfaci fiu parte din comuniatatea chiar în echipa biketrials.ro biketrials.ro alături de cei mai buni rideri dinCred România. că orice trialist din doreşte este acest CatRomânia de complexa lucru şipentru eu sunttrial? bucuros Romania să fiu chiar în echipa bikeIn Romania trial-ul nu este trials.ro alături de cei mai foarte cunoscut, nu avem buni rideri din România. locuri de antrenament special amenajate dar pe viitor sper cade lucrurile sa seeste inCat complexa drepte Pagina 86 | Revista Traceurs #1

Care este locul preferat România, începând de la de antrenament 3000 pentru ocâteva bicicletă Romania pentru?trial? Da, amleicaştigat specială pentru acest sport Locul preferat trial-ul de antreIn Romania nu concursuri în România. şi ajungând chiar la 3000 nament centrul este foarteeste cunoscut, nu Mi-aş dori foarte mult să de euro pentru una specială Bucureştiului. avem locuri de antrena- ajung şi în afară. de concurs. ment special amenajate Ai vreun idol? Dacă da, Ai participat la vreun dar pe viitor sper ca lu- Am care? înţeles că unul dinconcurs în afară? Dacă crurile sa se indrepte. impedimente pentru Da sigur. Kenny Balay deo- tre da sau nu, de ce? arece este în top 3 rideri ai a putea fi un practicant Dintrial păcate am pareste nu bicicleta, lumii, contpreferat că este de Care ţinând este locul ticipat, dar pe viitor o să mult mai în vârstă de antrenament ? decât respectiv costurile ei. fac adevărat? tot posibilul să ajung majoritatea celor care Este Locul preferat de antre- măcar la câteva concursuri participă la concursuri. este adevărat. Fără nament este centrul Da, internaţionale.

Care este dificul- bicicletă nu poţi să faci Bucureştiului.

La ce nivelestesemultaflă dar omul tatea concursurilor din nimic, România faţă alte ţări? mai important cade bicicleta.

România? unei băieţi biciclete Ai vreun idol? Dacă da, Costurile Există câţiva foarte Până acum în România sunt foarte mari pentru care? buni în România care concursurile au fost România, începând de la ar putea sa participle la Da sigur.

Balay puţine dar Kenny organizate de 3000 lei pentru o bicicletă orice concurs lume, deoarece este 3 specială cunoscători, deciînautop încerpentru din acest rideri ai lumii, problema românilor este cat să facă totulţinând cât maicont bine sport şi ajungând chiar la că este mult mai în vârstă 3000 menţinând nişte standarte că nimeni poate de euro nu pentru una să decât majoritatea celor specială internaţionale. facă performanţă de concurs. deocare participă la concur- arece nu se investeşte Ai câştigat vreun consuri. curs în România sau în acest sport, iar ca sa Aite participat la vreun susţii eşti nevoit să şi afară? concurs în afară?

Dacă munceşti.

Careameste dificultatea Da, caştigat câteva da sau nu, de ce? concursurilor concursuri în România.din Mi- Sponsorii sunt interesaţi păcatesport nu am România? de acest ? paraş dori foarte mult să ajung Din ticipat, dar pe viitor o să şiPână în afară. acum în România fac În ultimul timp să auajung început tot posibilul concursurile Am înţeles că au unul fost din- măcar să fie la interesaţi, acest lucâteva concurpuţine dar organizate tre impedimente pentru suri cruinternaţionale. mă bucură. cunoscători, deci au adeputea fi un practicant încercat să facă totul cât de trial este bicicleta, re- Ai vreun sponsor ? mai binecosturile menţinând spectiv ei.nişte Este La Da ce am.nivel Sunt susţinut se află de standarte internaţionale. România adevărat? faţăşidedealte Biketrials.ro Monster Energy România.

Da, este adevărat. Fără ţări? bicicletă nu vreun poţi săconfaci Ai câştigat nimic, omul este sau mult curs dar în România mai important ca bicicleta. afară?

Costurile unei biciclete sunt foarte mari pentru

Există câţiva băieţi foarte buni în România care ar putea sa participle la orice concurs

Nume: Cristian Adrian Vârsta: 22

Oraş: Bucureşti

Revista Traceurs #1 | Pagina 87

din lume, problema românilor este că nimeni nu poate să facă performanţă deoarece nu se investeşte în acest sport, iar ca sa te susţii eşti nevoit să şi munceşti.

Sponsorii sunt interesaţi de acest sport ?

În ultimul timp au început să fie interesaţi, acest lucru mă bucură.

Ai vreun sponsor ?

Da am. Sunt susţinut de Biketrials.ro şi de Monster Energy România.

SFÂRŞIT

Pagina 88 | Revista Traceurs #1

Revista Traceurs #1 | Pagina 89

Ai ajuns la capătul lumii Gata! Nu mai sunt articole de citit sau imagini de văzut. Nu mai sunt informaţii şi nici linkuri către diferite site-uri sau clipuri. Acesta este sfârşitul revistei.

Am dori să mulţumim tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui număr:

Editori

Justin Muşină Glovaschi Cristian Dan Dinu Florin Mârza Floria Robert Grigoruţ Alexandru Alexandra Putineanu

Fotografi

Mădălina Ene Marius Cristocea

Corecturi

Georgiana Cremene Şi tuturor celor pe care am uitat să îi trecem aici pentru că ne grăbeam!

Sperăm că v-a făcut plăcere să citiţi revista şi că aţi aflat câteceva nou din experienţele celorlalţi. Dacă aveţi sugestii pentru numerele viitoare, nu ezitaţi să ne trimiteţi un mail cu ideea voastră:

revista@traceurs.ro Pagina 90 | Revista Traceurs #1

Concurs de poze

Ai o poză super tare pe care vrei să o vezi în revistă? Atunci trimite-o pe e-mailul nostru monitorizat în schimburi revista@ traceurs.ro şi dacă e super tare cum zici, noi te băgăm pe o pagină specială să fie văzută de toţi

SFÂRŞIT, SFÂRŞIT! Revista Traceurs #1 | Pagina 91

REVISTA TRACEURS # 01 Copyright (c) Traceurs.RO. Imaginile si materialele continute nu pot fi reproduse fara acordul nostru.