Martie 2012

Nr.IX / Martie 2012

Revista lunară online de promovare a turismului românesc editată de

Delta Dunării tărâm de basm

Biserica Ostrov din Râu de Mori

Cetatea Răchiţova din Ţara Haţegului

Mănăstirea Prislop una dintre cele mai vechi aşezări monahale din Transilvania

găsiţi celelalte numere pe www.turism-românesc.com

Revistă online de promovare şi dezvoltare atât a turismului local cât şi naţional.

Mărţişorul - simbolul primăverii

Project Manager - Designer:

Alexandru Tutoveanu Project Manager:

Cristiana Tutoveanu Turistic Media Adresa: Str.Mareşal Averescu, Bl.33 Ap.4, Deva, 330011 Judeţul Hunedoara Telefon: +40254237464 +40766283253 +40766191779 E-mail: contact@turism-romanesc.com office@turism-romanesc.com Website: www.turism-romanesc.com http://www.facebook.com/TurismRomanescOfficial https://twitter.com/#!/Turism_Romanesc http://pinterest.com/turismromanesc http://turism-hunedorean.squarespace.com http://www.youtube.com/user/TurismRomanescHD http://www.alexa.com/siteinfo/turism-romanesc.com#

Parteneri Media:

O

biceiul mărţişorului, simbol ancestral al unui vechi scenariu de înnoire a timpului în pragul primăverii, este legat, conform tradiţiei, de momentul morţii şi naşterii simbolice a unei zeităţi feminine autohtone - Baba Dochia. Mărţişor este şi denumirea populară a lunii martie, luna începutului de an agrar. În credinţa populară mărţişorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor două fire, cele 365 de zile calendaristice.

Culoarea albă reprezintă frigul iernii ce se încheia, iar cea roşie, căldura verii ce urma în mod firesc în calendar. În trecut, mărţişorul era confecţionat de către mame, care adăugau la şnurul bicolor, împletit din fire de lână, câte o monedă de argint sau chiar de aur şi-l legau la mâna copiilor, în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Se credea că, în felul acesta, copiii erau apăraţi de rele şi de boli şi că aveau să fie sănătoşi, precum argintul, şi roşii la faţă, precum culoarea roşie din şnur. Fetele îşi atârnau firul împletit la gât, în credinţa că nu vor fi arse de soare peste vară. În unele locuri,

Mărţişorul era purtat de către copii timp de 12 zile sau până la anumite sărbători de primavară (Mucenici, Blagoviştenie, Florii, Paşte ), până la înflorirea pomilor fructiferi sau a unor arbuşti precum măceşul. În alte locuri, mărţişorul era purtat până la sosirea păsărilor călătoare, când era aruncat în direcţia de unde veneau acestea, rostindu-se: "Ia-mi negreţele şi dă-mi albeţele". În cazul în care mărţişorul era purtat până la înflorirea pomilor, acesta se atârna pe crengile înflorite, iar cu banul de la fir se cumpăra vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primavară să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.

VĂ DOREŞTE O PRIMĂVARĂ SUPERBĂ!

© Copyright: Reproducerea oricarui material scris sau ilustrat din aceasta publicatie este categoric interzisa fara consimtamantul prealabil al editorului.Revista nu isi asuma raspunderea pentru continutul materialelor publicitare.

ISSN 2247 - 2738 ISSN-L 2247 - 2738

Pe copertă MĂNĂSTIREA PRISLOP una dintre cele mai vechi aşezări monahale Martie 2012/9 Turism Românesc

Istoria Mănăstirii Prislop una dintre cele mai vechi si mai renumite aşezări monahale din Transilvania.

Primii sihastri s-au stabilit în pădurile Silvaşului pe la sfârşitul secolului XIII şi începutul secolului XIV. Ei veneau, fie de la Mănăstirea Râmet din Munţii Apuseni, unde era o vestită tradiţie de viaţă eremită, fie de la Mănăstirea Hodoş-Bodrog de pe Valea Mureşului, amândouă existente în secolul XIII. Sihastrii din pădurile Silvaşului locuiau în colibe de lemn, şi se rugau într-o mică biserică de lemn cu hramul "Sfântul Ioan Teologul", pe care au ridicat-o pe valea pârâului Prislop. Această mică aşezare isihastă era cunoscută la început sub numele de Sihăstria Prislop sau Sihăstria Sfântul Ioan Teologul. Se consideră că unii dintre sihastrii au fost un timp şi la Athos, unde l-au cunoscut pe Cuviosul Nicodim cel Sfinţit.

Odată cu întemeierea Mănăstirii Tismana (1377-1378), Sihăstria Prislop intră sub supravegherea duhovnicească a Sfântului Nicodim, el însuşi mare sihastru şi dascal al liniştii. Valea Jiului forma o punte directă de legatură între sihăstria din Ţara Haţegului şi Tismana. Pe aici urca cuviosul spre Prislop şi cerceta pe călugării de peste munţi. Aceste vizite erau legate şi de Mănăstirea Vişina, întemeiată de Sfântul Nicodim pe valea superioară a Jiului.

Prin anul 1400, din motive necunoscute, Cuviosul Nicodim se stabileşte pentru câţiva ani la Prislop. Aici înnoieşte biserica şi chiliile cu ajutoare de la Mircea cel Bătrân, adună în jurul său peste 30 de sihastri, în afară de cei care locuiau în poienile munţilor, şi introduce viaţa de obşte. În anul 1405, marele stareţ se afla încă la Prislop, după cum reiese din însemnarea de pe Evangheliarul său: "Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Ţara Ungurească în 6913 (1404-1405)".

Sub influenţa directă şi personală a Sfântului Nicodim, Sihăstria Prislop a cunoscut cea mai înaltă trăire duhovnicească din istoria sa, situându-se în fruntea tuturor sihăstriilor din Transilvania. Totodată Prislopul devine metoc, pentru multă vreme, al Mănăstirii Tismana. Pe la jumătatea secolului XVI, Sihăstria Prislop ajunge aproape în ruină, în anul 1564 fiind zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Ţara Românească. De la această dată Sihăstria Prislop devine mănăstire şi este cunoscută un timp sub numele de "Silvaşul", după numele satului din apropiere. Cei doi egumeni, Ioan şi Teofil, sporesc mult viaţa duhovnicească la Prislop.

Ei măresc obştea călugărilor şi întemeiază la Prislop şcoala de învăţătură bisericească pentru tinerii care urmau să devină preoţi la sate.În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Alba Iulia (Balgrad), iar Teofil devine în 1615 episcop la Văd. În prima jumătate a secolului XVII, în jurul Mănăstirii Prislop a stat un sihastru sfânt, pe nume Ioan, de loc din satul vecin Silvaşul de Sus. Acest cuvios, a devenit călugăr la Mănăstirea Prislop. La un moment dat el şi-a săpat peştera într-o stâncă, sub munte, asemenea altor sihastri, şi a stat acolo singur până la moarte.Cuviosul Ioan Sihastrul a murit în acea peşteră în ultimele decenii ale secolului XVII, fiind proslăvit după moarte ca făcător de minuni.După anul 1700, din cauza tulburărilor religioase aduse de uniaţie în Transilvania, moaştele cuviosului Ioan Sihastrul au fost duse la o mănăstire din Ţara Românească, probabil la Tismana, unde mai tarziu s-au înstrăinat. În prima jumătate a secolului XVIII, Mănăstirea Prislop, ca metoc şi fiică duhovnicească a Mănăstirii Tismana, a rezistat cu tărie împotriva uniaţiei. A fost apoi distrusă din ordinul împărătesei din Viena. Călugării şi sihastrii de la Prislop s-au risipit apoi în munţi şi s-au retras la mănăstirile din nordul Olteniei, fără să se mai audă nimic despre ei. În 1948 starețul mănăstirii devine Părintele Arsenie Boca, iar după ce Sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forțat la București.Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici.În 1991 a fost înființat în incinta mănăstirii Seminarul Teologic Monahal Sfânta Ecaterina, cu o durată de școlarizare de cinci ani..

Delta Dunării tărâm de basm Delta Dunării, aflată în mare parte în Dobrogea (România) și parțial în Ucraina, este cea mai mare și cea mai bine conservată dintre deltele europene, avand 3446 km².

Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 şi este clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN. Delta este traversată de trei braţe importante ale Dunării: Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe şi are numeroase lacuri spectaculoase, cele mai importante fiind: Isac, Gorgova, Rosu şi Lumina. În deltă pot fi găsite dune de nisip, păduri de stejari, lacuri acoperite cu nuferi albi, insule plutitoare, cele mai importante păduri fiind Caraorman şi Letea. În aceste locuri sunt stejari de peste 30 metri înălţime şi dune de nisip de peste 7 metri înălţime.

Există aici peste 1600 de specii de plante şi arbusti, multe dintre ele fiind rare: arbustul de nisip, liane exotice, plante cu frunze plutitoare, papură, măcriş, salcia albă şi altele.

Delta Dunării este locul de popas al aproape tuturor păsărilor migratoare din Europa, existând aici peste 330 specii de păsări tip mongolic, chinez, siberian, mediteraneean şi european. Astfel, pot fi întâlnite: pescăruşul, cormoranul, egreta mică, egreta mare, starcul

de noapte, starcul galben, starcul purpuriu, starcul ţigănuş, starcul codalb, eretele de stuf, şoimul, vulturul, gâsca cu gât roşu.

Tot în Deltă sunt specii de animale şi insecte foarte rare în lume, cum ar fi fluturi cu anvergura aripilor de până la 18 cm; iar dintre animale: câinele enot, mistreţul, iepurele de câmp, calul sălbatic, pisica sălbatică, căprioara, asinul, oaia, lupul, vidra şi multe altele.

Există aici peste 80 de specii de peşte: biban, şalău, ştiucă, somn, şturioni, babuşcă, lin, plătică, roşioară, crap, caras. Marea majoritate a locuitorilor deltei sunt ruşiilipoveni, astfel că turiştii au ocazia să mănânce vestita ciorbă de peşte lipovenească, originală şi tradiţională în această zonă. În deltă pot fi închiriate bărci cu motor pentru a face excursii în care pot fi vizitate pădurile, lacurile şi canalele, dar şi zone arheologice importante, cum ar fi:fortificaţiile romane de la Mahmudia, Murighiol şi Dunăvăţul de Jos. În deltă se pot face: plajă, băi în Dunăre şi mare, plimbări cu barca cu vasle sau motor pe canale şi lacuri, pentru a admira frumuseţile florei şi faunei, expediţii în pădurile din deltă, vizitarea dunelor de nisip, petrecerea serilor în sălbaticie pe insule izolate, la lumina focului de tabără; se pot practica sporturile nautice, pescuitul şi vânătoarea.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

Cetatea Răchiţova din Ţara Haţegului turn singuratic căzut în ruină

Comuna Răchiţova, situată în Ţara Haţegului, este compusă din şapte aşezări, respectiv centrul de comună şi satele Boiţa, Ciula Mare, Ciula Mică, Goteşti (care este un cătun izolat),Mesteacăn (localitate aproape depopulată) şi Vălioara.Comuna Răchiţova este renumită prin calitatea ţuicii produse aici.

Peisajul natural în care se inserează urmele cetăţii medievale Răchiţova, vizibile chiar din centrul aşezării, face din comuna Răchiţova un important punct de atracţie turistică.

Traversând valea, se ajunge la turnul, acum singuratic, al cetăţii. Ruinarea lui a avut loc doar cu mai puţin de un veac în urmă. Ca şi în alte părţi ale Haţegului, turnul a fost ridicat către sfârşitul sec. al XIV-lea, de către micii potentaţi locali, familia Muşina. Zidăria păstrează mai multe elemente arhaice. Incinta care înconjura turnul a fost una foarte simplă, cu valuri de pământ, încoronate cu palisade de lemn şi dublate doar pe unele sectoare cu şanţuri.

La mijlocul secolului al XV-lea, tocmai când se cerea adaptarea fortificaţiei la noile încercări ale războaielor cu turcii, familia Muşineştilor era sfâşiată de discordii interne. Procesele au slăbit-o şi apoi au dus la împărţirea rezistenţei lor. Cetatea a ajuns la mai mulţi stăpâni.De acelaşi ansamblu a ţinut şi o mică biserică, aflată pe un platou mai jos, din stânga cetăţii.

Urmele zidurilor ei şi resturi de frescă , de o foarte bună calitate, comparabile cu cele de la Densuş şi Ostrov, au fost scoase de arheologi în ultima parte a secolului XX. Fragmente importante din această pictură sunt conservate la Muzeul de Arta din Cluj.

Biserica Ostrov din comuna Râu de Mori B

iserica Ostrov se află în satul omonim din comuna Râu de Mori, în judeţul Hunedoara. Localitatea Ostrov este aşezată în sud-vestul Haţegului, pe vechea şosea romană care făcea legătura între Sarmizegetusa şi locul ieşirii Streiului din depresiune. Localitatea şi-a primit numele de "ostrov" de la poziţia acesteia, înconjurată fiind de apele Râului Mare şi ale Apei Borii.

Biserica din Ostrov este una dintre cele mai importante biserici din Ţara Haţegului şi una dintre cele mai preţioase mocumente artistice medievale din ţară.

Aceasta păstrează încă o parte din frescele originale, fiind unele dintre cele mai valoroase ale perioadei medievale. Prima dată s-a aflat despre biserică datorită cercetătorilor epocii ro mane, undeva prin secolul al XVIII-lea, cea dintâi descriere având-o de la vicarul greco-catolic Ştefan Moldovan, din anul 1853.

Conform descrierii acestuia, biserica ar fi aparţinut perioadei secolelor VIII-XIII, lucru greu de crezut însă.

Biserica Ostrov a fost ctitorită de cnezii locali. La anul 1360, Petru de Ostrov era desemnat drept prim protopop cunoscut al districtului. Datele care îi menţionează pe localnici continuă într-un anume ritm, până la mijlocul secolului al XV-lea. Apoi, tocmai de când datează cele mai importante contribuţii la înzestrarea bisericii, iar vechii cnezi au devenit nobili cu privilegii regale, izvoarele scrise devin mai sărace.

Ca şi alte monumente din Ţara Haţegului, şi Biserica Ostrov a avut de suferit de pe urma rigorile transformărilor religioase. Cnezii, iar mai apoi nobilii ostroveni, au ajuns de la catolici la reformaţi - calvini.

A

ceştia ş i - a u schimbat nu numai credinţa religioasă, dar şi etnia iniţială.

Acestei m a j o r e metamorfo ze i se datorează acoperirea decoraţiilor interioare, specifice cultelor istorice, şi nu celor protestante. Imaginea de astăzi a bisericii este rezultatul unei ample transformări care a avut loc probabil în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului XIX. După ce a trecut prin faza greco-catolică, după anul 1948 comunitatea şi lăcaşul din Ostrov redevin ortodoxe.Un program parţial de restaurare - cercetări arheologice şi reamenajări de paramente şi pardoseli - s-a derulat acolo la începutul anilor 1990. În urma cercetărilor s-a relevat faptul că prima biserică din Ostrov a fost un mic edificiu cu o singură navă, cu dimensiunile de 5,20 pe 4,50 metri, zidurile având şi ele o grosime de aproape un metru. Sfântul Altar era rectangular cu dimensiunile de 1,90 pe 2,20 metri, la ridicarea căruia s-au folosit din plin blocuri mai mari sau mai mici, fasonate, din perioada romană.

Baza de piatră a fost mai apoi continuată cu rânduri de cărămidă. Altarul primei biserici a fost ulterior demolat, iar latura de nord a navei a fost înlocuită parţial de un alt zid.

Două uşi permiteau accesul în lăcaş: una de vest, parţial utilizată şi astăzi, sub care se află un timpan pictat, iar alta spre sud, închisă de un ancadrament şi surmontată de o nişă de hram, încheiată cu o arcadă semicirculară. Peretele de sud a avut două ferestre înguste, tipice pentru deschiderile isprăvite în arc frânt. Probabil, anterior începutului secolului al XVI-lea, Bisericii Ostrov i s-a adăugat şi un turn clopotniţă.

Acesta porneşte de la un soclu rectangular de 2,70 pe 2,18 metri şi se înalţă până la înalţimea de 11,30 metri. Nişte bolţari de piatră marchează muchiile libere ale clopotniţei.

Nivelul întăi al turnului are o deschidere în arc frânt şi o boltă în leagăn, acum spartă, pentru a face loc unei scări fixe de acces. Următorul nivel a avut o altă intrare, cu scară mobilă, ulterior transformată, şi o fereastră cu ancadrament gotic simplu, cu muchie teşită. Ultimul nivel are ferestre pe toate laturile, din care trei, spre nord, vest şi sud, sunt asemănătoare cu cea de la etajul întăi, doar că sunt puţin mai scunde. A patra fereastră are decoruri care amintesc de traforuri de piatră. Acoperişul iniţial a fost realizat din lespezi de piatră şi cărămizi romane, aşezate în con piramidal.

Aceastş este cea mai bine conservată şi reprezentativă clopotniţă medievală a Haţegului istoric. Decorul cu fresce a atras încă de timpuriu atenţia. Mult timp a fost vorba doar despre o icoană a Maicii Domnului "Hodighitria", aflată în timpanul portalului de vest. Chiar dacă datată oscilant, între a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi sfârşitul secolului al XV-lea, fresca acesteia este recunoscută drept una dintre cele mai valoroase picturi medievale din România. În urma ultimelor cercetări, fresca a fost datată pe la mijlocul secolului al XV-lea. Elementele de pictură sunt însă mai numeroase.

Pe laterala sudică, în exterior, se disting scene cu sfinţi, de la circa un metru şi jumătate de nivelul solului. Pe unele dintre ele se pot citi unele inscripţii zgâriate. În nişa de deasupra intrării sudice, se remarcă un superb cap de cal, de la un sfânt militar călăreţ. Pereţii interiori, de sud şi vest, păstrează încă părţi consistente din vechea frescă.

Biserica Ostrov este singura din Ţara Haţegului la care se poate discuta despre particularitatea îngrădirii cimitirului.

Gardul de cimitir pe care îl posedă Biserica Ostrov fusese compus odinioară din aproape 300 de pietre romane de toate tipurile, aşezate într-o veritabilă expoziţie unicat.

Gardul era realizat din 208 piese sculpturale şi epigrafice romane, colecţionate de către nobilul patron al bisericii, în perioada cuprinsă între anii 1553-1585, din diferite locuri din vecinatatea Ostrovului. Acum au rămas acolo doar unele pietre greu lizibile, şi acestea deteriorate de intemperii. Dintre celelalte, o parte au ajuns la muzeele din Sarmizegetusa şi Deva.

Muzeul de etnografie şi artă populară din Orăştie Muzeul de Etnografie şi artă populară din Orăştie este situat în Piaţa Aurel Vlaicu Nr.1, chiar în inima oraşului. Muzeul înfiinţat în anul 1952, reprezintă cea mai importantă colecţie etnografică de pe întinderea judeţului Hunedoara.

Reorganizat în anul 1999, prin colecţiile pe care le deţine, muzeul expune vizitatorului aspecte reprezentative ale universului rural hunedorean şi cu precadere pe cele ale zonei Orăştiei. Expoziţia de bază se desfăşoară în cadrul a 6 săli, organizate tematic, cuprinzând ocupaţiile principale (agricultură, păstorit), ocupaţii cu caracter secundar (culesul din natură, vânătoare, pescuit, albinărit,

prelucrarea lemnului, ţesut, prelucrarea pieilor), colecţii arheologice şi numismatice precum şi aspecte privitoare la costumul popular, datini şi obiceiuri, religie şi viaţă spirituală.

Falxul dacic îndreptat spre Roma Un monument spectaculos şi uşor bizar le atrage atenţia şoferilor celor 35.000 de maşini ce trec zilnic pe porţiunea DE 68 (DN 7) dintre Simeria şi Orăştie, judeţul Hunedoara. Este vorba despre un monument ridicat pe “hula Turdaşului”, cum numesc localnicii colina cu pricina. Nici măcar oamenii locului nu cunosc însă povestea monumentului sau semnificaţiile lui, cu toate că a fost montat pe locul respectiv încă din 2008.Monumentul reprezintă un falx dacic. Este arma cea mai eficace a dacilor, cea care i-a determinat pe romani ca, după războiul de la 101102, să-şi modifice coifurile şi scuturile, care nu rezistau din cauză că tăişul situat pe interiorul curburii, puterea loviturii şi efectul de seceră dat de conformaţia armei formau o combinaţie distrugătoare. Denumit “Semn dacic”, monumentul a fost realizat după o documentare laborioasă şi a fost ultima creaţie a sculptorului Nicolae Adam. Maestrul s-a stins din viaţă la câteva luni după ce a terminat lucrarea. Nicolae Adam era un împătimit al istoriei dacilor şi visul lui era să realizeze un muzeu dacic la Orăştie. Dar nu a mai apucat . Ce nu prea s-a ştiut până acum este faptul că vârful falxului, situat la vreo 6 metri înălţime, este orientat exact înspre Roma. A costat 80.000 de lei. Falxul gigantic, de 3,5 metri înălţime, făcut din bronz şi alamă, e aşezat pe un soclu de 2,5 metri, din armătură cu fier beton, pe care stă scris că monumentul e ridicat în memoria lui “Decebalus”.

Legenda Munţilor Retezat Masivul Retezat este o adevărată minune, însemnând natură sălbatică, bolovănişuri abrupte, creste semeţe, plante şi animale rare. Dar perla coroanei o reprezintă lacurile glaciare. Masivul Retezat are: cel mai întins lac glaciar (Bucura - 8,9 hectare), cel mai adânc (Zănoaga - 29 de metri), lacul aflat la cea mai mare altitudine (Tău Agăţat - 2.250 de metri).În Retezat, considerat de mulţi drept cel mai frumos masiv muntos din România, aproape că nu există traseu care să nu includă şi un lac glaciar.

Cele mai frumoase lacuri, care trebuiesc neapărat văzute sunt: Bucura, Lia, Ana, Viorica, Florica, Tăul Porţii, Tăul Agăţat, Tăul Negru, Tăul Spurcat şi Zănoaga.

Legenda: Degetele Căpcăunului Munţii Retezat şi lacurile lor au numeroase legende. Una dintre ele le place în mod deosebit păstorilor care urcă aici cu oile sau cu vitele. Ei spun că lacurile au apărut în

urma unei lupte ca-n poveşti.

Conform legendei, în timpuri străvechi, munţii erau stăpâniţi de un căpcăun care, periodic, dădea năvală prin gospodăriile oamenilor din Ţara Haţegului pentru a le fura recoltele şi vitele.

Mulţi feciori şi-au pierdut viaţa încercând să-l oprească, rămânând astfel multe familii îndurerate. Într-o zi însă, un voinic a reuşit să-l răpună pe căpcăun. Ca să fie sigur că acesta nu supravieţuieşte, i-a tăiat capul. În acel moment, căpcăunul s-a prefăcut într-o piatră mare „fără cap “ (Retezatul), iar mâna stângă i-a căzut printre munţi şi s-a prefăcut în apă.

Podul palmei sale s-a transformat în lacul Bucura, iar degetele în lacurile Slăvei, Lia, Ana, Viorica şi Zănoaga.

Pestera cu Corali

Pestera cu Corali este situată în masivul Retezat, la o distanţă de 12 km de satul Câmpul lui Neag, şi este considerată o adevarată nestemată printre peşterile din zonă, datorită formaţiunilor inedite pe care le adăposteşte. În cea mai mare parte, masivul Retezat este alcătuit din roci cristaline, cu excepţia părţii de sud, numită şi Retezatul Mic, care este format din calcare. În această parte a masivului, cu acces din Valea Jiului spre Câmpul lui Neag şi Câmpuşel, se găsesc numeroase formaţiuni carstice, dintre care cea mai cunoscută şi inedită este Peştera cu Corali de la Câmpuşel. Peştera Cu Corali este deosebit de frumoasă, cu multe formaţiuni de corali, nu posedă amenajări pentru vizitare, se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 0.5 ha şi

Pestera Zeicului este situată

în Parcul Naţional Retezat, pe teritoriul administrativ al satului Câmpul lui Neag. Peştera prezintă în interiorul ei o varietate mare de formaţiuni stalagmitice şi un bogat material paleontologic Peştera este cunoscută din vechime de localnici, purtând denumirea haiducului Zeicu, ce se ascundea aici de poteră. Se povesteşte că la capătul hornului s-ar fi găsit flinte ruginite, de către pădurarii temerari care au escaladat hornul folosind un buştean care mai este şi acum acolo. Gurile rele mai povestesc de o fată care a fost rapită de haiduc, târătă în peşteră, batjocorită şi apoi aruncată în puţul de 50m. Nu s-a găsit în schimb nimic în puţ care să ateste acest lucru. Intrarea în peşteră este destul de mare şi se continuă cu un povârnis relativ uşor de

parcurs. În sala-vestibul, de dimensiuni impresionante au fost găsite urme de locuire umană de dată recentă (atribuite haiducului Zeicu). Urmează un horn de 12m, care solicită destul pe cei ce vor să vadăă continuarea peşterii, în special datorită montmilchului de pe perete. După depăşirea hornului se ajunge într-o sala cu procese de incaziune, dar şi cu multe concreţiuni.Temperatura aerului este relativ constantă în sectorul situat deasupra pragului (10—12,5°C), având valori maxime în Sala Inferioară. Aici se găsesc urme de Ursus Spelaeus (oase fosile), peştera fiind de importanţă paleontologică deosebită din acest punct de vedere. De aici se ajunge la buza unui puţ de 48 m, în timpul coborârii căruia se poate admira o frumoasă stalactită de peste 12 m

înălţime, cotată ca una din cele mai mari din ţară. În baza puţului sunt câteva gururi cu apă proaspată, iar terminusul este colmatat în întregime cu nisip.

Morfologia galeriilor arată că de fapt au fost două cavităţi unite ulterior: una descendentă, cu drenaj spre intrare şi una descendentă şi drenată spre baza puţului, colmatată ulterior.

Vizitarea peşterii necesită echipament TSA şi o pregătire teoretică şi fizică prealabilă.

Pestera Zeicului

Biserica "Sf. Prooroc Ilie" din satul Pesteana, comuna Densus

Biserica din satul Pesteana, situată la numai 4 km de Densuş, peste dealul care desparte râul Fierului de cel al Haţegului, este închinată Coborârii Sf. Duh şi Sf. Ilie.

Datarea sa în cursul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIII-lea, se bazează atât pe atestarea documentară, cât şi prin prezenţa unor elmente arhitecturale de factură romanică. În momentul construirii, lăcaşul acesta se individualiza printr-un plan de tip sală, alcătuit dintr-o navă de dimensiuni medii, însumând cca 44mp, încheiat cu o absidă a altarului de factură bizantină, unde interiorul era circular, iar exteriorul poligonal, cu trei laturi, încadrate în zidul estic al navei de doua nişe cu secţiunea curbă. Monumentul este prevăzut în partea de vest cu turn-clopotniţă, decorat cu cele două elemente de factură romanică: portalul şi traforul. Zidul situat lângă altar a fost înglobat, în anul 1926, laturii de est a părţii adăugate navei, prin suprimarea altarului originar. Golul practicat în acest zid, cu glafuri evazate, probabil o poartă cu lăţimea de 1,40 m,

corespunde în prezent deschiderii noului altar al "bisericii II". O fotografie veche, publicată de Vasile Drăguţ în anul 1968, înfăţişează biserica de la Peşteana înainte de ultimele transformări, unde se vede forma caracteristică a foişorului turnului sprijinit pe stâlpi din lemn, acoperişul semicronic care proteja intrarea deschisă pe faţada de sud, precum şi mica absidă a altarului.

Valoarea monumentului este sporită de existenţa unui ansamblu pictural, din care se mai conservă unele fragmente datate către mijlocul secolului al XV-lea.

Semnalarea unei console de piatră, păstrate pâna nu de mult la unul din colţurile navei, presupune existenţa unei boltiri iniţiale de tipul încrucişării de ogive de factură romanică, dispărută probabil în urma efectuării ultimelor transformări, când a fost înlocuită cu o boltă semicilindrică din beton armat. Portalul, cu chenar profilat din piatră, care încadra intrarea dinspre vest aflată sub turnulclopotniţă, a dispărut în timpul lucrărilor de transformare şi amplificare, efectuate

în urmă cu câteva decenii. Acest ancadrament reprezintă cea mai veche interpretare cunoscută a elementului similar de la Sântămărie Orlea, prin forma circulară a părţii superioare şi a celor trei elemente cu secţiune curba, care se continuau pe verticala în retragere treptata, reproducând simplificat colonetele modelului.

Pescaria din Branisca

Comuna Brănişca este poziţionată pe malul Mureşului şi se află la o distanţă de 12 kilometri de Deva. Localitatea are în componenţă nouă sate: Boz, Bărăştii Iliei, Căbeşti, Gialacuta, Furcşoara, Rovina, Târnava, Târnăviţa şi, bineînţeles, centrul de comună. Comuna este atestată documentar de la 1329, iar din 1850 poartă numele actual.

La Brănişca, zonă deosebit de pitorească, cu o poziţie geografică excepţională, au început să se dezvolte şi unele mici afaceri în domeniul agro – turismului.

Peisajul comunei este unul variat: de la zona de luncă şi până la zona deluroasă, stufărişuri şi pădure de foioase, pârâuri si stânci calcaroase. La Boz, pe valea pârâului cu acelaşi nume, la doi kilometri de sat, a început să prindă contur o zonă de agrement, propice pentru construirea cabanelor

şi caselor de vacanţă. Totodată, şi pescăria, situată la doi kilometri de centrul de comună, pe drumul ce duce către Boz, este un punct de atracţie al comunei. Aici, amatorii de pescuit sportiv îşi pot testa norocul şi îndemânarea pescuind. Există patru bazine special amenajate aici. Capturile impresionante de crap, caras şi roşioară i-au făcut pe unii pescari să îşi dorească să revină aici de câte ori au ocazia.„Campyng – Pescărie Brănişca”, este un loc de agrement unde există şi o pepinieră proprie de peşti, pe lângă speciile mai sus amintite crescând şalăi sau sturioni.

Tot aici mai funcţionează şi trei bazine de înot, de diferite dimen- siuni, ce pot fi folosite pe perioada de vară, şi există posibili-tăţi de campare cu cortul, precum şi un mini – hotel cu 16 camere.

Duminica - 11 Martie - orele: 18:00-19:30

Locuri de cazare in comuna Bacia Motel CASABLANCA Clasificare:****

Adresa: Comuna Băcia, Str. Principală (E 79) Judetul: Hunedoara Telefoane: 0762692792; 0762692797 E-mail: ela_bela_2001@yahoo.com RESTAURANTUL CASABLANCA: - 230 locuri (fără aglomerarea sălii de nunţi); - oferim artificii de interior (cu flacără rece) şi de exterior; - avem o echipă specializată pentru amenajarea sălii.

Servicii şi facilităţi MOTEL CASABLANCA: - toate camerele au băi dotate cu căzi cu hidro-masaj; apă caldă permanent; parcări pentru autoturisme şi camioane; TV în camere; restaurant; terasă.

Capacitate cazare: 13 camere (40 locuri).

Tarife cazare: 120 lei/camera dublă; 140 lei/camera cu 3 locuri. În tariful de cazare este inclus micul dejun.

Motel MAGIC Clasificare: **

Adresa: Comuna Băcia, Str. Principală, nr. 189 Judetul: Hunedoara Telefon: 0254 264.577 Fax: 0254 264.577 Servicii si facilităţi: - internet wireless; toate camerele sunt dotate cu băi (apă caldă permanent); restaurant deschis non-stop cu aer-condiţionat (70 locuri); terasă acoperită (35 locuri); parcări păzite; TV cablu;loc de joacă pentru copii; organizări de mese festive.

Capacitate cazare: 14 camere (29 locuri).

Permitem accesul animalelor de companie doar cu carnet de sănătate valabil.

Tarife cazare: - 80 lei/camera single; - 90 lei/camera dublă; - 120 lei/camera cu 3 locuri.

Important! În preţurile de cazare este inclus

micul dejun. Pentru cazarea grupurilor tarifele se pot negocia.

Oameni si Locuri / Traditii si Obiceiuri

Traditii de Martisor în Sântamarie Orlea Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 Martie. Mărţişoarele erau, la acea vreme, pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă. Alte surse arătau că mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb. Tipul de monedă (aur, argint sau bronz) indica statutul social al celor care purtau mărţişoarele. Ele erau purtate, până când copacii începeau să înflorească şi apoi, atârnate de crengile lor, pentru a aduce noroc, fertilitate şi frumuseţe. O comună în care tradiţia nu a dispărut, iar istoria mărţişorului are continuitate este Sântămăria-Orlea. „Începutul lui

martie cumulează o serie de semnificaţii şi sărbători, căci ne situăm la început de an, în preajma echinocţiului de primăvară, (21 martie). Mărţişorul era, pe vremuri, agăţat de poartă, ferestre sau de coarnele animalelor, pentru a îndepărta relele”, spune Ioan Filip, edilul şef al comunei Sântămăria-Orlea.