Невгамовні. Prichindeii/3. Липень 2018

3/2018, Cernăuți

NEW

Revistă pentru copii

2 În împărăţia cifrelor! ndeii” am reușit să vă prezentăm și să învățăm împreună Dragi coplași! Dacă în numerele precedente ale revistei „Prichi deja puteți să citiți fiecare pagină din revista noastră, alfabetul limbii române în haina lui firească, cu ajutorul căruia o să vă ajute, mai întâi de toate, să arătați pe degete astăzi venim cu o altă idee... Să învățăm împreună cifrele, care ți jucăriile care vă aparțin, florile din jurul vostru, sau să le spuneți celor care vă întreabă, câți ani aveți, să număra curtea bunicilor, zilele săptămânii, lunile anului și pomii la umbra cărora vă ascundeți pe timp de arșiță, puișorii din re în împărăția cifrelor! încrede cu pășim totul ce ține de cifre! Așadar, să

Poate fi asemănată Fără grijă cu o roată Prima este învăţată Care-i cifra căutată? (zero)

După zero este pusă Două linii cifra are Una mică şi-alta mare Care-i cifra asta oare? (unu)

Este simplu de făcut După unu e trecut Seamănă cu un răţoi Sigur ştiţi, e cifra ... (doi)

E un opt pe jumătate Cifra iezilor din carte După doi el se aşază Care-i cifra asta oare? (trei)

De-l primeşti din întâmplare Este o ruşine mare Chiar de nu poţi sta pe el Zici că e un scăunel. (patru)

Câte degete am oare La o mână sau picioare Sigur ştie fiecare Care-i cifra asta oare? (cinci)

E un nouă răsturnat Şi de şapte e urmat E o mică ghicitoare Care-i cifra asta oare? (şase)

Câţi pitici sunt în poveste Câte zile-n săptămână După şase poposeşte Sigur ştiţi ce cifră este. (şapte)

Zici că-i o clepsidră mare Aşezată în picioare După şapte ea soseşte Haide spune, se numeşte ... (opt)

E un şase ridicat Şi e mult mai căutat Să apară-n cataloage Care-i cifra asta oare? (nouă)

Nota cea mai căutată Şi de toţi invidiată Când apare-n cataloage Care-i cifra asta oare? (zece)

Pagina micului pictor 3 lor unde cresc cele mai frumoase Dragi copilași! Astăzi vom poposi imaginar în grădina bunici acele flori minunate ce le găsim din câteva flori din lume și vom învăța împreună să desenăm ină.

Bucov asa frumo în grădinile gospodarilor din

4 UN ADEVĂRAT

Pagina micului pictor

JOC AL CULORILOR

Dragi prieteni, mă numesc Daniela Struț, sunt elevă la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” din orașul Cernăuți. Sunt pasionată de muzică, de fotografie și nu în ultimul rând de pictură. În imaginile pictate îmi place cel mai mult să prezint natura vie. De doi ani frecventez Cercul de pictură din cadrul Palatului „Tineretul Bucovinei” din orașul Cernăuți. În această pagină vreau să vă prezint câteva din lucrările mele.

Cu drag, Daniela Struț din Cernăuți.

5

Centura neagră

Știți voi oare ce înseamnă insistența? Nu? Discipolii clubului TAY-SEN știu foarte bine ce înseamnă să fii insistent! Datorită insistenței și antrenamentelor zilnice, ei devin din ce în ce mai buni.

F

iecare gen de sport are plusuri, dar și minusuri, de aceea alegerea unui sport practicat trebuie să fie un fapt conștient. Karate este îndreptat împotriva leneviei și iresponsabilității. Copilul devine încrezut în sine, el își face mai mulți prieteni, el devine sănătos fizic și moral.

Clubul TAY-SEN este o echipă prietenoasă, fiecare copil își propune să devină mai bun, să devină lider.

Iulia Matușevska, campioană a Ucrainei la karate:

„Mă ocup de karate de 6 ani. Am decis să mă ocup de karate când treceam pe lângă o sală sportivă și am auzit strigăte. M-am apropiat și am înțeles că este genul meu de sport. Irina Petrivna mi-a fost primul antrenor. A muncit mult cu mine, dar suntem oameni și nu reușim toate și deodată. Am părăsit karateul și am ales dansurile.

Apoi, am înțeles că a fost o mare greșeală. Anii au trecut și la un moment dat am revenit la sala de sport.

Totul a început cu o nouă forță: primul antrenament, prima oboseală plăcută. În clubul TAY SEN am făcut cunoștință cu oameni

www.tay-sen.com.ua

Півд.-Кільцева, 25 Б

Прос-т Незалежності, 72

Руська, 222

Вул. Текстильників, 17

Вул. Ясська, 1

deosebiți, care mă susțineau în permanență.

Ei sunt prietenii mei care mă fac mai energică. A apărut un alt vis – Olimpiada din 2020. Îmi doresc să ajung acolo. Mă antrenez zilnic și depun eforturi maxime. Mă simt fericită pentru că am revenit la antrenamente și am devenit o parte din maria familie TAY SEN”.

Recent karate a devenit sport olimpic. De aceea, te așteptăm chiar acum în familia TAY SEN să te antrenezi cu insistență, să te strădui și – de ce nu – să devii viitorul campion la Jocurile Olimpice de la Tokio-2020.

0506958039 taysen.official

6

Legende populare românești

Legenda i u l u r o l o tric

Când Tudor Vladimirescu, marele revoluţionar român de la 1821, a ridicat Ţara (România), chemând-o la luptă împotriva exploatării boiereşti dinăuntru şi a vrăjmaşilor din afară, dintrunul din satele olteneşti de la munte a pornit, pentru a se înrola în oastea pandurilor şi un gospodar cu numele Dragomir, tată a trei fetiţe, una mai isteaţă ca alta.

Î

naintea plecării, omul şi-a îmbrăţişat nevasta şi pe cele trei fiice, iar acestea i-au dăruit câte o amintire lucrată de mâna lor, ca s-o poarte drept talisman.

Fata mai mare i-a dat o batistă albastră aidoma ochilor ei, cea mijlocie una galbenă ca pletele sale, iar fata mai mică, Ileana, i-a întins cu sfială una albă; ea n-a mai avut timp să vopsească batista, aşa cum a văzut c-au făcut surorile cele mari.

Dragomir a luat cu multă dragoste darurile copiilor săi, a pus cele două batiste colorate în câte un buzunar al mantalei, iar pe cea albă, curată ca sufletul Ilenuţei, a ascuns-o în buzunarul de la piept al vestonului.

Așa a pornit viteazul la oaste, cu încrederea că el şi miile de panduri vor scăpa ţara de asuprirea

boierilor şi de sabia otomanilor, chemaţi în grabă de stăpânire să-i dea ajutor împotriva românilor răsculaţi.

Dragomir s-a luptat ca un leu, dar iată că, în cea mai crâncenă dintre bătălii, un glonte i-a străpuns inima. A căzut cu faţa la duşman, aşa cum mor de milenii eroii acestui pământ.

Tovarăşii săi de luptă, înainte de a-l îngropa după datină, i-au cercetat buzunarele, cu gândul de a le duce celor de acasă, în satul din munţi, obiectele pe care le-ar fi găsit asupra

eroului. Dar Dragomir nu avea prin buzunare nimic altceva decât cele două băsmăluţe date de fetele mărişoare, iar în cel de la piept ortacii au dat peste batistuţa Ilenuței, care nu mai era albă ca la început, ci roşie ca focul, pătrunsă de sângele tatălui ei.

Vitejii au luat cele trei batiste colorate, care acum erau una roşie, una galbenă şi a treia albastră, le-au legat între ele şi le-au prins în vârful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu acest simbol în frunte, au luptat mai departe pandurii. Şi de-atunci – aşa ne spune legenda – steagul armatei române cuprinde aceste trei culori laolaltă.

Colorăm împreună

7

8

Cresc sanatos

Importanţa jocului î n via ţ a copilului C

opiii au nevoie de joacă, se dezvoltă cel mai bine într-un mediu care să le acorde suficient timp pentru explorare şi pentru cultivarea gândirii şi imaginaţiei, iar jucăriile au un rol esenţial în viaţa copiilor.

Joaca este foarte importantă pentru dezvoltarea socială, emoţională, cognitivă şi fizică a copilăriei. În timpul jocului, cel mic îşi utilizează toate simţurile (văzul, auzul, mirosul, simţul tactil şi gustul), motiv pentru care jocul este primul stadiu de învăţare şi activitate creatoare. În timpul jocului micuţul cultivă spiritul de observaţie, atenţie, fantezie, gândire şi spirit artistic.

3 motive pentru care jocul este foarte importat în dezvoltarea copilului

1.

Jocul favorizează pozitiv dezvoltarea copilului Copilul învaţă foarte uşor prin joc lucruri despre realitatea mediului înconjurător, contribuie la bunăstarea cognitivă, fizică, socială şi emoţională a copiilor.

2.

3.

Jocul îmbunătăţeşte relaţia celui mic cu părinţii Cercetătorii recomandă părinţilor să se joace mai des cu copiii. Aceasta duce la creşterea dispoziţiei afective pozitive, îi oferă mai multă energie şi entuziasm. Jocul apropie şi mai mult părinţii de copil, menţine relaţia de încredere şi siguranţă în celălalt, stinge resentimentele şi cultivă fericirea.

Jocul îl ajută să descopere lumea din jurul lui Valoarea timpului de joacă pentru copii este importantă în formarea intelectuală şi emoţională umană.

Jocul fizic pune accent pe flexibilitate şi construirea rezistenţei prin practică şi multe exerciții de mişcare liberă, cum ar fi de exemplu: săriturile, căţăratul, dansul şi jocul cu mingea.

9 Reguli de siguranţă în

Sfaturi si instructiuni

caz de cutremur

Frică, panică, sentimente de nesiguranţă... Acestea sunt doar câteva trăiri prin care trece un copil în timpul unui dezastru natural. Iar dintre toate calamităţile naturale, cutremurele sunt printre cele mai înspăimântătoare. Pentru a preîntâmpina astfel de situaţii, este foarte important ca maturii să comunice cu cei mici, să le explice ce înseamnă aceste fenomene.

I

ată câteva măsuri de siguranţă pe care ar trebui să le luăm, împreună cu cei mici, înainte, în timpul şi după un seism: • Pregătiţi un rucsac pentru situaţii de urgenţă cu toate obiectele necesare care • să-l ajute să supravieţuiască până la 3 zile în cazul producerii unui dezastru natural.

• Nu are importanţă unde se află în momentul producerii cutremurului (acasă, • la şcoala, afară sau într-un magazin), important este săşi păstreze calmul şi să se adăposească imediat într-un loc sigur. Dacă este la şcoală sau în

orice altă clădire, indicat este să rămână pe loc, să nu încerce să iasă afară, să coboare pe scări, să ia liftul sau să iasă pe balcon.

Să rămână pe loc, departe de ferestre, balcoane şi mobilier; să se ascundă sub o masă solidă sau lângă un perete solid; la şcoală, copiii se pot ascunde sub bancă sau lângă bancă; să nu fugă pe scări, pentru că acestea sunt primele structuri ale clădirii care cedează.

• Pe timpul cutremurului obiectele pot să se răstoarne sau să alunece, tencuiala din tavan se poate desprinde iar geamurile se pot sparge; • Dacă se află în lift în timpul cutremurului, să apese butonul de urgenţă. Când liftul se

opreşte, micuţul trebuie să iasă cât mai repede din lift şi să se adăpostească într-un loc sigur; • Dacă este afară, să se adăpostească într-un loc sigur, departe de ferestre, clădiri, poduri, stâlpi sau cabluri electrice, acestea se pot rupe şi îi pot electrocuta.

Ce ar trebui să facă cei mici după un cutremur în cazul în care copilul nu a fost acasă în timpul cutremurului, spune-i că ar trebui să folosească telefonul doar pentru a semnala o urgenţă. Mama, tata sau oricare alt membru din familie ar trebui să fie primul apelat, iar în cazul în care micuţul este rănit, poate suna direct la serviciul de urgenţă (101).

Dacă are nevoie de ajutor şi nu mai poate ieşi din clasă sau şcoală, poate pune pe fereastră un afiş pe care să scrie cu litere foarte mari „AJUTOR”, sau poate folosi un fluier de urgenţă, pe care ar trebui să îl poarte în ghiozdan în permanenţă.

10

Confectionam impreuna

Confectionam impreuna

11

12

In lumea povestilor

FATA BABEI ŞI FATA MOŞNEAGULUI (de Ion Creangă)

E

rau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba – iar o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ, lăsând tot greul pe fata moşneagului.

Fata moşneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă.

Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune şi frumoase. Dar această fată bună era horopsită şi de sora cea de scoarţă, şi de mama cea vitregă. Toată ziua era pusă la cele mai grele treburi şi era certată de către cele două zgripţuroaice, dar şi de moşneag. Într-una din zile, moşneagul, fiind foarte amărât de câte-i spunea baba, chemă fata şi-i zise: - Draga tatei, iaca ce-mi tot spune măta de tine: că n-o asculţi, că eşti rea de gură şi că nu este de chip să mai stai la casa mea. De-aceea du-te şi tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca să nu se mai facă atâta gâlceavă la casa asta, din pricina ta.

Atunci biata fată, văzând că baba şi cu fiică-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, sărută mâna tată-său şi, cu lacrimi în ochi, porneşte în toată lumea, depărtându-se de casa părintească fără nici o nădejde de întoarcere! Pe când mergea aşa fără rost, în cale îi iese o căţeluşă, bolnavă care a rugat-o s-o îngrijească. Atunci fetei i se făcu milă şi, luând căţeluşa, o spălă şi-o griji foarte bine. Apoi îşi căută de drum. Nu merse ea mult, şi în cale a întâlnit un păr frumos şi înflorit, dar plin de omizi.

Părul văzând fata, a rugat-o să-l cureţe, că poate i-a prinde şi el bine vreodată!

Fata curăţă părul de uscături şi de omizi şi apoi se duce înainte să-şi caute stăpân. Şi, mergând ea mai departe, numai iaca ce vede o fântână mâlită, apoi un cuptor nelipit, pe care le-a

îngrijit cum a ştiut ea mai bine. Apoi îşi spălă mâinile şi porni iarăşi la drum. Şi mergând ea acum şi zi şi noapte, într-una din zile, trecând printrun codru întunecos, dă de-o poiană foarte frumoasă, şi în poiană vede o căsuţă umbrită de nişte lozii pletoase.

Apropiindu-se de casă, îi cale iese o bătrână şi-i zice că e sfânta Duminica şi când s-apropie de acea casă, numai iaca o babă întâmpină pe fată cu blândeţe şi-i zice: - Da’ ce cauţi prin aceste locuri, copilă, şi cine eşti?

- Cine să fiu, mătuşă? Ia, o fată săracă, fără mamă şi fără tată, pot zice, care caută un stăpân.

“Eu sunt sfânta Duminică”, zice baba. “Slujeşte la mine astăzi şi fii încredinţată că mâine n-ai să ieşi cu mâinile goale de la casa mea. Fata s-a învoit să îngrijească casa bătrânei, i-a spălat copiii, care erau tot felul de jivine, a făcut de mâncare. Când a venit sfânta Duminică de la biserică şi a văzut copiii frumoși şi toate trebile bine făcute, s-a umplut de bucurie. După ce-a şezut la masă, a zis fetei să se suie în pod şi să-şi aleagă de-acolo o ladă, care-a vrea ea, şi să şi-o ia ca simbrie; dar să n-o deschidă pân-acasă, la tatăsău. Fata se suie în pod şi ş-alege cea mai veche şi mai urâtă ladă şi a pornit spre casă. Fiind ostenită de atâta muncă, iaca în drum îi apare cuptorul grijit de dânsa plin de plăcinte calde, mai încolo, fântâna grijită de dânsa era plină până-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, iar mai departe, iaca părul încărcat de pere, galbene şi dulci ca mierea. Toate au servit-o pe fată cu bunătăţile lor. Fata le-a mulţumit şi mergând mai departe se întâlneşte şi cu căţeluşa, care acum era voinică şi frumoasă, iară la gât purta o salbă de galbeni pe care a dat-o fetei, ca mulţumită pentru că a căutat-o la boală.

Odată ajunsă, moşneagul a primit-o cu lacrimi de bucurie. Fata atunci scoate salba şi paharele cele de argint şi le dă tătâne-său; apoi deschizând lada împreună, nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite şi turme de oi ies din ea, încât moşneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogăţii! Iar baba s-a înnegrit de ciudă. Atunci fata babei şi-a luat inima-n dinţi şi a zis:

- Las’, mamă, că nu-i prădată lumea de bogăţii; mă duc să-ţi aduc eu şi mai multe.

Merge şi ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata moşneagului; se întâlneşte şi ea cu căţeluşa cea slabă şi bolnavă, dă de părul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlită şi seacă şi părăsită, de cuptorul cel nelipit, dar nu a voit să le îngrijească. Ajunsă apoi în slujbă la sfânta Duminică a opărit copiii, a ars bucatele, dar sfânta Duminică a lăsat-o şi pe ea să-şi aleagă o ladă care i-a plăcea, şi să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata babei şi-a ales lada cea mai nouă şi mai frumoasă ladă şi porneşte spre casă. Pe drum, fata babei a găsit nişte plăcinte rumenite, dar când să se apropie să ia una – focul o arde. La fântână când a vrut să bea apă, aceasta a secat... Nici părul nu a lăsat-o să ia pere, înălţându-şi crengile până la cer. Părul s-a făcut de-o mie de ori mai înalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri! Şi-atunci ... scobeştete, fata babei, în dinţi! Mergând mai înainte, cu căţeluşa încă s-a întâlnit; salbă de galbeni avea şi acum la gât; dar când a vrut fata să i-o ia, căţeluşa a muşcat-o de i-a rupt degetele şi n-a lăsat-o să puie mâna pe dânsa. Îşi muşca fata acum degeţelele mămucuţei şi ale tătucuţei de ciudă şi de ruşine, dar n-avea ce face. În sfârşit, cu mare ce a ajuns şi ea acasă, la mă-sa, dar şi aici nu le-a ticnit bogăţia. Căci, deschizând lada, o mulţime de balauri au ieşit dintrînsa şi pe loc au mâncat pe babă, cu fată cu tot, de parcă n-au mai fost pe lumea asta, şi apoi s-au făcut balaurii nevăzuţi cu ladă cu tot.

Iar moşneagul a rămas liniştit din partea babei şi avea nenumărate bogăţii: el a măritat pe fiică-sa după un om bun şi harnic şi au trăit mulţi şi fericiţi ani împreună.

Coloram impreuna

13

14

Time for English

Dragă prietene, și în numărul acesta vom continua să studiem limba engleză. Îți prezentăm în această pagină corpul uman și simțurile, așa cum se numesc în limba engleză.

My Five Senses – Ale mele cinci simțuri My eyes can see the sun – Ochii mei pot vedea soarele My nose can smell the roses – Nasul meu poate mirosi trandafirii My ears can hear the drum – Urechile mele pot auzi toba

Ankle – Gleznă Arm – Mână Cheeks – Obraji Chin – Bărbie Ears – Urechi Elbow – Cot Eye – Ochi Finger – Deget Foot – Picior Forehead – Frunte Hair - Păr Head – Cap Hand – Mână Knees – Genunchi Legs – Picioare Lips – Buze Mouth – Gură Nails – Unghii Neck – Gât Nose – Nas Palm – Palmă Shoulder – Umăr Stomach – Stomac Teeth – Dinți Toe – Deget de la picior Tongue - Limbă

My tongue can taste good things – Limba mea poate simți gusturi bune My hands can feel the sand – Mâinile mele pot simți nisipul I like my senses, every one! – Îmi plac foarte mult simțurile mele!

Pagina celor ingeniosi,

15

CONCURS CU PREMII!

i noastre și cei mai ingenioși prichindei, vă Dragi copilași! Pentru că sunteți cei mai fideli cititori ai reviste integrame, care sperăm să vă placă! și propunem și de această dată câteva jocuri distractive de e-mail: prichindeii.cv@ukr.net adresa pe m așteptă Răspunsurile corecte la jocurile respective le acumula cel mai mare punctaj vor fi vor care Cei . puncte 5 câte primi Pentru fiecare răspuns corect veți primi premii din partea redacției! menționați în numerele viitoare ale revistei noastre și vor voastre corecte, dar și a jocurilor distractive, Revista „Prichindeii” rămâne în așteptarea răspunsurilor l părinților și care merită să fie cunoscute de ajutoru cu sau rebusurilor și integramelor alcătuite de voi singuri semenii voștri, ce abia așteaptă să le rezolve.

16

Maini dibace

CUM SE FACE UN SEMN DE CARTE? Dragi prieteni, cred că vă place să citiți și aveți cu siguranță multe cărți. Însă uneori când trebuie să întrerupeți lectura, trebuie să puneți un semn la pagina unde v-ați oprit.

Haideți să învățăm împreună cum se face un semn de carte.

De ce ai nevoie?

• hârtie cartonata albă, roz și neagră • foarfecă • carioca • lipici • plic alb simplu

Cum se realizează?

Decupează colțul în formă de triunghi al unui plic. Din hârtia albă decupează două cercuri care vor reprezenta ochii iepurașului și încă două cercuri mai mici negre, care vor fi pupilele. Taie cu foarfeca două ovale albe, alungite, mai mari, două mai înguste din hârtia roz și încă un cerc mic din aceeași culoare.

Așază un oval roz peste unul alb și lipește-l. Procedează la fel și cu celălalt oval și vei obține două urechi de iepuraș.

Decupează un dreptunghi din hârtia albă și trage o linie pe mijlocul ei, pentru a obține dinții iepurașului.

Lipiți ochii, urechile, nasul și mustățile. O altă variantă pentru mustăți este să le desenați, pentru a vă asigura că nu le va pierde atunci când vă folosiți iepurașul ca semn de carte.

Acum nu rămâne de cât să începeți lectura.

17

Poezii pentru copii

Frumoasă-i limba noastră de Grigore Vieru

Pe ramul verde tace O pasăre măiastră, Cu drag şi cu mirare Ascultă limba noastră

De-ar spune şi cuvinte Când cântă la fereastră, Ea le-ar lua, ştiu bine, Din limba sfântă-a noastră.

Somnoroase păsărele…

Peste-a nopţii feerie Se ridică mândra lună, Totu-i vis şi armonie – Noapte bună!

S-a urcat în pom Gheorghiţă, Să mănânce fructe coapte.

La cireş vine şi bunul, Dă să urce, dar nu poate.

Uneori să gust cireşe – Zice bunul, tare-aş vrea, Uite, colo sus, băiete, Stă copilăria mea…

Însă, dacă vrei cireşe, Îţi culeg un coş chiar eu…

Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele – Noapte bună!

Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce – Fie-ţi îngerii aproape, Somnul dulce!

de Emilia Plugaru

Două, trei cireşe coapte, Zi-i, nepoate, ca să-mi dea.

– Unde, unde e bunele?

Nu zăresc pe nimeni, zău…

de Mihai Eminescu

Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm şi florile-n grădină – Dormi în pace!

Copilăria bunicului

Cântec pentru Bucovina de Adrian Păunescu Nu-i nicăierea pe pământ, Nici omenie mai frumoasă, Nici ceruri nu-s, nici munţi nu sunt, Ca-n Bucovina mea de-acasă.

Aici şi cerul pare-un sat, Precum în orice sat e cerul, Aici e, parcă, mai curat Şi mai puternic adevărul. Şi de la Dorna-n Câmpulung Şi de la Putna la Suceava Atâtea ceruri ne ajung Că parcă ne-mbrăcăm cu slava.

Acest străvechi pământ de fraţi Cu lacrimi l-a plătit lumina Oricâte ţări ai să străbaţi Nu-i nicăieri ca-n Bucovina…

18

Universul credinţei

Cum, când şi de ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?

Semnul Sfintei Cruc i se face corect astfel: Unim degetu l mare, cu cel arătător şi cel mijloc iu, simbolizând Sfânta Treime, strâ ngem celelalte două degete în palm ă, simbolizând cele două firi ale M ântuitorului – Dumnezeu adevăr at şi om adevărat; Ducem ce le trei degete la frunte, apoi spre mijlocul abdomenului, la um ărul drept şi apoi la cel stâng.

Î

n timp ce facem semnul Sfintei Cruci, putem spune „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!” sau „Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/ păcătoasa!” ori, simplu: „Doamne miluieşte!”.

Iată o cale foarte simplă de a face o scurtă rugăciune oricând, în timpul unei zile.

Când să facem semnul Sfintei Cruci?

Atunci când ne simţim tulburaţi, ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci.

Nu ne aşezăm şi nu ne ridicăm de la masă fără a face semnul Sfintei Cruci.

Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta mâncarea.

Oricât de obosiţi am fi seara ori de grăbiţi dimineaţa, nu încheiem o zi şi nu începem alta fără semnul Sfintei Cruci. În Biserică facem cruce ori de câte ori se face o referire la Sfânta Treime, la Mântuitorul Hristos, la Maica Domnului ori la un sfânt faţă de care avem

evlavie.

Să facem semnul Sfintei Cruci în orice timp, ca să ne amintim de Domnul şi să primim harul Sfântului Duh. De ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?

Facem semnul Sfintei Cruci ca să dovedim prezenţa Domnului nostru în inimile noastre. Semnul Sfintei Cruci este important pentru că: • Ne aminteşte de suferinţa, răstignirea şi Învierea lui Hristos, pentru mântuirea noastră; • Ne aminteşte că suntem chemaţi să-I urmăm lui Hristos; • Ne ajută să îndurăm mai uşor durerile şi lipsurile, pentru Hristos; • Ne aduce înaintea minţii suferinţa lui Hristos pe Cruce; • Ne întăreşte în lupta cu puterile întunericului; • Ne va face părtaşi slavei lui Hristos, Care, la a doua Sa venire, va fi vestit de acest mântuitor semn.

19

Şapte ani de acasă

Bunele maniere la masă

O masă nu ar trebui să fie ca u o problemă de matematică gre zești de descifrat. Dar când te tre uri în față cu trei seturi de tacâm nga stâ în așezate în dreapta și i farfuriei va fi dificil să pricep cu ce să începi prima dată și ița cum să folosești corect furcul i ma e cel m și cuțitul. Te învăță e bui simple reguli pe care tre să le cunoști la orice masă.

De obicei, acasă nu folosești mai mult de o lingură, o furculiță și un cuțit și nimic nu pare complicat.

La o petrecere sau la o masă formală vei găsi, însă, în jurul farfuriei cel puțin două din fiecare fel de tacâmuri pe care va trebui să știi să le alegi exact în ordinea corectă și să le plasezi pe farfurie în poziția perfectă pentru a semnala gazdei sau chelnerului că ai terminat sau nu de mâncat.

E bine să cunoști câteva din regulile de etichetă.

Ai terminat sau iei o pauză?

Daca nu vrei să te trezești că ai rămas fără farfurie înainte să termini de gustat toate bunătățile, așază cuțitul în dreapta și furculița în stânga cu dinții în sus, paralel cu farfuria. Sau poți pune tacâmurile îndreptate unul spre celălalt pe farfurie.

Dacă ai terminat și vrei să treci

În ce ordine se folosesc lingurile, furculiţele şi cuţitele?

Adică, cel mai aproape de farfurie vei găsi furculița pe care trebuie să o folosești ultima. De obicei sunt așezate în ordine (de la stânga la dreapta) furculița de salată, cea de pește și cea pentru carne. În partea dreaptă a farfuriei vei găsi cuțitele și lingurile. Cel mai aproape de farfurie se va afla cuțitul pentru carne, apoi cuțitul pentru pește, urmat de cel pentru salată și de lingura pentru supă.

Deasupra farfuriei se așează lingurițele de tort sau furculițele pentru desert.

la următorul fel, așteptând să iți fie ridicată farfuria din față, pune tacâmurile paralel pe farfurie, cu dinții furculiței îndreptați în jos.

Furculițele sunt întotdeauna așezate în stânga farfuriei în ordinea utilizării de la stânga la dreapta.

Dulcea mea copilărie!

Dragi copilași! Pe zi ce trece ne convingem tot mai mult că cea mai frumoasă floare din grădina vieții noastre este floarea copilăriei. Fotografiile expediate pe adresa redacției confirmă acest adevăr. În numărul de astăzi al revistei „Prichindeii” publicăm doar câteva din cele mai frumoase și impresionante fotografii, care le-am primit pe adresa de e-mail: prichindeiii.cv@ukr.net. Celelalte compoziții fotografice își vor găsi un loc aparte în numerele viitoare ale publicației noastre! Așteptăm și-n continuare să ne trimiteți pe adresa noastră de e-mail fotografii și compoziții impresionante surprinse în grădina copilăriei voastre!

„De mâine plecăm la școală” Compoziție fotografică

„Cele mai gustoase înghețate sunt cele de la Mahala!”

Compoziție fotografică de Mariana Struț

„Vreau să-ți spun ceva, dar să nu audă tati!”

Compoziție fotografică de Doinița Costrov

În sfârşit e ziua mea de naştere!

Compoziţie fotografică de Artur Jar

„Am venit să mă bronzez!”

Compoziție fotografică de Maria Ionașcu-Moisei

„Surioară, ghici de ce mă bucur eu atât de mult?”

Vreau să devin marinar!

Compoziție fotografică de Irina Crițun

„Prima lecție de înot” Compoziție fotografică de Alexandru Caulea

„Fotografie de album” Compoziție fotografică de Artur Jar

Compoziție fotografică de Alexandru Caulea

„Sunt cel mai bun pescar” Compoziție fotografică de Vitalie Radomschi Revista Журнал «ПРІКІНДЕЇ»

NEW

Свідоцтво про державну реєстрацію друкованого ЗМІ Серія ЦЦ № 536-216Р від 26.02.2018

Revistă pentru copii, editată de Liga Tineretului Român „Junimea” din regiunea Cernăuți Tipar: Rețeaua Panucraineană „Editura Volf” or. Lviv, str. Gorodoțka, nr. 4 Redactor-șef: Vitalie Zâgrea

Colegiu de redacție: Svetlana Pantea, Mariana Struț, Carolina Foloșnea, Oleksandr Hmel, Marin Gherman, Mihai Grosu Contacte: e-mail: prichindeii.cv@ukr.net +380955027144 +380989171954

Acest număr a fost tipărit cu sprijinul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni (www.mprp.gov.ro) Conținutul acestei reviste nu reprezintă poziția oficială a MpRP