Tradiții secuiești | Szekler traditions | Székely hagyományok by Varosimazs Iroda

Kinda István – Pozsony Ferenc

TRADIȚII SECUIEȘTI – O incursiune în cultura secuilor din România SZEKLER TRADITIONS – A Journey into the Culture of Szeklers in Romania SZÉKELY HAGYOMÁNYOK – Bevezetés a székelyek kultúrájába

Kinda István

Pozsony Ferenc

TRADIȚII SECUIEȘTI

O incursiune în cultura secuilor din România

SZEKLER TRADITIONS

A Journey into the Culture of Szeklers in Romania

SZÉKELY HAGYOMÁNYOK

Bevezetés a székelyek kultúrájába

Sfântu Gheorghe 2016

Proiect finanțat printr‑un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României. The project was funded by a grant provided by Norway, Iceland, Liechtenstein and the Romanian Government. A projektet Norvégia, Izland, Liechtenstein és Románia Kormányának pályázati alapjából finanszírozzák.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României KINDA, ISTVÁN CSABA Tradiţii secuieşti - o incursiune în cultura secuilor din România = Szekler traditions - a journey into the culture of Szeklers in Romania = Székely hagyományok - bevezetés a székelyek kultúrájába / Kinda István, Pozsony Ferenc. - Timişoara : Artpress, 2016 Conţine bibliografie ISBN 978-973-108-698-9 I. Pozsony, Ferenc 323.1(=511.141 Secui)(498) 94(=511.141 Secui)(498) 008(=511.141)(498) © István Kinda, 2016 © Ferenc Pozsony, 2016 Traducere • Translation • Fordítás: Andrea Chiricescu, Emese Koszta Corectură • Proofreading • Korrektúra: Ana Iovănescu, Maria Pongrácz Fotografii • Photo • Fényképek: Levente Vargyasi, Ferenc Pozsony (fotografii de arhivă, archive photos, archív felvételek), Attila Dimény (capitolul 20, Chapter 20, 20. fejezet) Tehnoredactare • Typesetting • Tördelés: S.C. Artpress S.R.L.

S.C. ArtPress S.R.L. Editură și Tipografie Ro Timișoara, 300110, Strada P. Cermena, Nr. 1 Tel.: Fax: 0256/293.809 e‑mail: artpress@artpress.com.ro www.artpress.com.ro

Cuprins

Contents

Tartalom

Trei Scaune - Háromszék. Introducere................. 6

The Háromszék Region. Introduction ................. 6

Háromszék. Bevezető ......................................... 6

Arta populară creatoare

Creative Folk Art

Alkotó népművészet

Industria cioplitului din Trei Scaune ............... 36 Stâlpii funerari secuiești .................................. 54 Porțile secuiești ................................................ 70 Mobilierul pictat din Trei Scaune .................... 84 Ţesături, broderii, obiecte de port ................. 106 Conace și castele ............................................ 124

Specialități gastronomice

Pâinea de casă cu cartofi ............................... Turta dulce din Trei Scaune .......................... Kürtőskalács - Cozonacul secuiesc ................. Pomul de nuntă ............................................. Pălinca de prune secuiască ............................

Lumea obiceiurilor

Carnavaluri călare ......................................... Renumitul fărșang de la Belin ....................... Înmormântarea bufniței la fărșang ................ Sărbătorirea primăverii, ocolirea hotarului .... Săniușul și udatul pascal ............................... Sărbătoarea păstorilor de ziua Sfântului Gheorghe ..................... Pelerinajul de ziua Sfântului Ștefan .............. Viflaim cu ocazia Crăciunului ........................ Ajunul Anului Nou sub turnul bisericii .........

142 158 172 194 204 220 238 256 266 292 310 316 334 350

The Art of Wood Carving in Háromszék ......... 36 Szekler Headboards ......................................... 54 Szekler Gates ................................................... 70 Hand Painted Furniture ................................... 84 Folkweave, Sewn Handicraft, Folk Costumes . 106 Manor‑houses and Castles ............................. 124

Gastronomic Specialties

Homemade Potato Bread ............................... Gingerbread from Háromszék ........................ Kürtőskalács – Chimney Cake........................ Decorated Wedding Branch ........................... Szekler Plum Brandy .....................................

142 158 172 194 204

The World of Folk Habits during the Year Shrovetide on Horseback ............................... The Famous Shrovetide of Bölön ................... Shrovetide Owl Funeral ................................. Spring Celebration, Beating the Bounds .......... Easter Sleighing and Sprinkling ..................... The Shepherds’ Celebration on Saint George’s Day ............................. Saint Stephen’s Day Country Fair ................. Nativity Scene (Bethlehem Play) .................. New Year’s Eve Under the Church Tower .....

220 238 256 266 292

310 316 334 350

Háromszéki faragóművészet ............................. 36 Székely kopjafák .............................................. 54 Székelykapuk ................................................... 70 Festett bútorok ................................................ 84 Szőttesek, varrottasok, viseletek .................... 106 Kúriák és kastélyok ....................................... 124

Gasztronómiai különlegességek

A pityókás házikenyér .................................... A háromszéki mézeskalács ............................. A székely kürtőskalács ................................... Lakodalmas rakott ág .................................... A székely szilvapálinka ..................................

Kalendáris népszokások világa

Lovas farsangok ............................................. Bölön híres farsangja ..................................... Farsangi bagolytemetés .................................. Tavaszünnep, határkerülés ............................. Húsvéti szánazás és locsolás .......................... Szent György‑napi juhászünnepség ........................................ Szent István‑napi búcsú ................................. Karácsonyi betlehemezés ............................... Szilveszter a templomtorony alatt .................

142 158 172 194 204 220 238 256 266 292 310 316 334 350

Háromszék – Trei Scaune. Introducere The Háromszék Region. Introduction Háromszék. Bevezető

Sfântu Gheorghe (în limba maghia‑ ră Sepsiszentgyörgy, în limba germană Sankt Georg) se găsește în centrul geo‑ grafic al României, orașul fiind situat în sud‑estul Bazinului Carpatic. Între anii 1876–1918 a fost cel mai important cen‑ tru administrativ, economic, educațional și cultural din comitatul Trei Scaune, iar din 1968, din județul Covasna. Sfântu Gheorghe este așezat pe malul drept al râului Olt, la o înălțime de 520–580 metri de la nivelul mării, în Curbura Carpatică, la nord‑vest de Depresiunea Brașov, la o distanță de 33 km de ora‑ șul Corona (Brassó, Brașov, Kronstadt). La recensământul din 2011 orașul avea 54 651 locuitori, din care 76,9% de etnie maghiară.

Sepsiszentgyörgy (Romanian: Sfântu Gheorghe, German: Sankt Georg) is lo‑ cated in the south‑eastern part of the Carpathian Basin, in the geographical centre of Romania. Between 1876–1918 it was the centre of Háromszék (Three Chairs) County, and since 1968 it is the most significant administrative, economical, educational and cultural centre of Kovászna (Covasna) County. The city is located on the banks of the Olt river at an altitude of 520–580 m, in the Bend of the Carpathians, in the north‑eastern part of the Brassói (Brașov) Basin, 33 kms north‑east from Corona (Brassó, Brașov, Kronstadt) city. During the 2011 official census it had a total of 54 651 inhabitants, 76.9%

Sepsiszentgyörgy (románul Sfântu Gheorghe, németül Sankt Georg) a Kárpát‑medence délkeleti részében, Románia földrajzi központjában fek‑ szik. 1876–1918 között Háromszék vár‑ megye, majd 1968 óta Kovászna megye legjelentősebb adminisztratív, gazdasá‑ gi, oktatási és kulturális központja. Az Olt folyó partján 520–580 m tengerszin‑ ti magasságban, a Kárpát‑kanyarban, a Brassói‑medence északkeleti részén, a Corona (Brassó, Brașov, Kronstadt) városától 33 km‑re északkeletre fekszik. A 2011‑es hivatalos népszámlálás idején összesen 54 651 személy élt a városban, a népesség 76,9%‑át magyarok alkották. A mai Kovászna megye a törté‑ nelmi Háromszék területén fekszik,

Actualul județ Covasna se află pe te‑ ritoriul vechiului comitat Trei Scaune, care se compunea din Scaunele Sepsi, Kézdi, Orbai (Covasna) și ceea ce cu‑ noaștem sub denumirea de Depresiunea Baraolt (Erdővidék). Recensământul din 2011 a numărat 210 177 locuitori în județul Covasna, din care 73,7% ma‑ ghiari, 22,1% români și 4,1% țigani. Cele mai importante ape curgătoare din zonă sunt râul Olt și afluentul aces‑ tuia, Râul Negru. La granițele sale de est și de nord, regiunea este apărată de munți de dimensiune mijlocie. Cel mai înalt vârf muntos din masivul carpatic din Trei Scaune este vârful Lăcăuți (1777 m) în timp ce Munții Buzăului ating o înălțime de 1479 metri. La granița nor‑ dică, județul este învecinat cu Munții Harghitei, de origine vulcanică, cel mai înalt punct al acestora fiind la o înălți‑ me de 1301 m în masivul Ciomatu, care încercuiește lacul Sfânta Ana. Munții Bodoc (1240 m) sunt situați în centrul teritoriului, la vest județul fiind închis de Munții Baraolt (1017 m). În această zonă de curbură a Oltului și în bazinul Râului Negru găsim și astăzi cele mai roditoa‑ re terenuri agricole din Transilvania,

of its population being of Hungarian nationality. Today’s Covasna County is locat‑ ed in the former historical region of Háromszék, the internal units of which were Sepsi‑, Kézdi‑ and Orbaiszék and Erdővidék. During the 2011 census, the county had a total of 210 177 inhabi‑ tants, of which 73,7% declared them‑ selves Hungarian, 22,1% Romanian and 4,1% declared themselves Roma. The most important rivers of the region are the Olt and its affluent, the Feketeügy (Râul Negru). On the north‑ ern and eastern boundaries of the re‑ gion there are mountains of medium height. On the southern ridge of the Eastern Carpathians the highest point of the Háromszék Mountains (Vrancea Mountains) is the Lakóca (Lăcăuți) peak (1777 m), while, to the South, the Bodzai Mountains (Munții Buzăului) reach an altitude of 1479 metres. The northern part of the county is determined by the volcanic Southern‑Harghita, in which the Csomád (Ciomatu) Mountain surrounding the St. Anna Lake is 1301 metres high. The Bodoki Mountains (Munții Bodoc) (1240 m) are located

melynek belső egységei Sepsi‑, Kézdi‑ és Orbaiszék, valamint Erdővidék. A 2011‑es cenzus idején a megyének ös�‑ szesen 210 177 lakosa volt, amelynek 73,7%‑a magyarnak, 22,1%‑a románnak és 4,1%‑a cigánynak vallotta magát. A térség legjelentősebb folyóvi‑ zei az Olt, és annak mellékfolyója, a Feketeügy. A vidék északi és keleti határain középmagas hegyek találha‑ tók. A Keleti‑Kárpátok déli vonulatán a Háromszéki‑havasok legmagasabb pontja a Lakóca‑tető (1777 m), míg at‑ tól délre a Bodzai‑havasok 1479 métert érnek el. A megye északi részét a vul‑ kanikus eredetű Dél‑Hargita határozza meg, melyben a Szent Anna‑tavat övező Csomád‑hegység 1301 m magas. A tér‑ ség középső részében a Bodoki‑hegység (1240 m), nyugati felében pedig a Baróti‑hegység (1017 m) található. Az Olt folyó kanyarulatában és a Feketeügy medencéjében fekvő Háromszéken ta‑ láljuk Erdély egyik legjobb mezőgazda‑ sági területét, amit a Keleti‑Kárpátok magas hegyei öveznek, ahol már a 18. századtól kezdődően, majd 1920 után jelentős havasi juhászat bontakozott ki.

încercuite de Carpații Răsăriteni. Tot aici, încă din secolul al XVIII‑lea și, mai apoi, cu precădere după anul 1920, s‑a dezvoltat păstoritul alpin.

Scurt istoric al regiunii 10

După 896, anul în care ungurii au cucerit Bazinul Panonic, regiunea a fost populată de către maghiari, ca mai apoi, la granița secolelor al XII‑lea și al XIII‑lea, în acest spațiu să se așe‑ ze secuii vorbitori de limbă maghiară aduși din partea de nord a Regatului Ungariei. Aceștia au trăit încă de atunci într‑o zonă „tampon”. Comunitățile se‑ cuiești au apărat secole de‑a rândul gra‑ nița de est a Regatului Ungariei, bucu‑ rându‑se în același timp, ca recompensă pentru serviciile lor, de autonomie teri‑ torială și drepturi de libertate colecti‑ vă. În cadrul regatului feudal maghiar populațiile din Ținutul Secuiesc aveau o poziție privilegiată din punct de vede‑ re administrativ și al taxelor și dărilor către stat. Teritoriul Ținutului Secuiesc

in the middle part of the region, while the Baróti Mountains (Munții Baraolt) (1017 m) are located in the western part of the area. In the Háromszék region, located in the bend of the Olt river and the Feketeügy basin there is one of the best agricultural areas of Transylvania, surrounded by the high mountains of the Eastern Carpathians, an area in which alpine sheep‑farming developed already in the 18th century, but became even more significant after 1920.

The brief history of the region After the conquest of 896 Hungarians populated the area, then, at the turn of the 12th‑13th centuries the Hungarian‑speaking Szeklers from the western areas of the Kingdom of Hungary were seated here. The Szeklers have continuously lived in a battle zone. For centuries their communities defend‑ ed the eastern fringes of the Hungarian Kingdom and in return they enjoyed a typical regional autonomy and collective

A térség rövid története A 896‑os honfoglalás után ma‑ gyarok népesítették be a vidéket, majd a 12–13. századok fordulóján a Magyar Királyság nyugati területe‑ iről telepítették ide a magyar nyelvű székelyeket, akik folyamatosan ütkö‑ zőzónában éltek. Közösségeik évszá‑ zadokon át a magyar királyság keleti peremvidékét védték, annak viszon‑ zásaképpen pedig jellegzetes területi autonómiát és kollektív szabadságjo‑ gokat élveztek. A feudális magyar ki‑ rályság keretein belül a Székelyföld lakosságának adózási és közigazgatási szempontból különleges, privilegizált helyzete, sajátos önrendelkezése volt. A Székelyföld területe öt belső ad‑ minisztratív egységre (Aranyosszék, Marosszék, Udvarhelyszék, Csíkszék és Háromszék) tagolódott, melyeknek élén főkirálybíró (supremus judex re‑ gius) állott, jogi ügyekben a székbíró (judes sedis), a katonai életben pedig a szék kapitánya játszott fontos szere‑ pet. Az öt szék élén pedig a székelyek

era împărțit în 5 unități administra‑ tive de sine stătătoare numite „scau‑ ne” (Aranyosszék ‑ Scaunul Secuiesc al Arieșului, Marosszék – Scaunul Mureș, Udvarhelyszék – Scaunul Odorhei, Csíkszék – Scaunul Ciuc și Háromszék – Trei Scaune), conduse de un jude regal (supremus judex regius), urmat de un jude scăunal (judes sedis) care se ocu‑ pa de problemele legislative, secundat de un comandant militar al scaunului. La cârma celor cinci scaune secuiești se afla un comite al secuilor (comes sicu‑ lorum), care era conducătorul suprem al tuturor secuilor din punct de vedere economic, militar și legislativ, fiind nu‑ mit de către rege. Unul dintre cele mai importante re‑ zultate ale rolului jucat de secui în apă‑ rarea granițelor Regatului Ungariei a fost formarea unei culturi comunitare specifice, a unei mentalități proprii se‑ cuilor, bazată pe inițiativă și curaj. În secolele al XV‑lea și al XVI‑lea aceștia au apărat granițele regatului de invaziile necontenite ale tătarilor și turcilor forti‑ ficându‑și bisericile, precum sașii, con‑ struind în jurul lor ziduri înalte, turnuri de apărare și bastioane.

freedoms. Within the feudal Hungarian Kingdom the population of Szeklerland had a special, privileged position, a spe‑ cial autonomy with regard to tax pay‑ ment and administration. The area of Szeklerland was divided into five inter‑ nal administrative units (Aranyosszék, Marosszék, Udvarhelyszék, Csíkszék and Háromszék), which were headed by royal high judges (supremus judex regi‑ us). In legal matters the district judges (judes sedis) and in military life the dis‑ trict captains played an important role. The five districts (chairs) were headed by the Count of the Szeklers (comes sic‑ ulorum), who was the supreme adminis‑ trative, legal and military leader of the whole Szeklerland, and who was usually appointed by the king. The border‑defending role played by the Szeklers led to a typical community culture and society and a specific mental‑ ity based on self‑initiative and courage. Due to the ongoing Turkish and Tatar invasions, the Szeklers even fortified their churches like the Transylvanian Saxons, surrounding them with high de‑ fensive walls, bastions and towers in the 15th‑16th centuries.

ispánja (comes siculorum) állott, aki az egész székelység legfelsőbb közigaz‑ gatási, katonai és jogi vezetője volt, s akit rendszerint a király nevezett ki. A székelység határvédelemben ját‑ szott különleges szerepe jellegzetes kö‑ zösségi kultúrát és társadalmat, önálló kezdeményezésre és bátorságra épülő sajátos mentalitást eredményezett. A folyamatos török és a tatár betörések kivédésére még a templomaikat is, a szászokhoz hasonlóan, magas várfalak‑ kal, bástyákkal és tornyokkal erősítették meg a 15–16. századok idején. A rendi korszakban egy székely falu társadalma főemberekből, lófőkből és gyalogosokból állt, s a feudalizmus egészen a 16. század végéig nem is tu‑ dott jelentősebben artikulálódni ebben az autonóm térségben. A térségben élõ nemesi családok kezdetben vezetõ szere‑ pet játszottak a katonai életben, majd folyamatosan meghatározták a régió adminisztratív, gazdasági, egyházi, kul‑ turális és társadalmi életét, hatékonyan közvetítették a nyugat‑európai kultúra legújabb eredményeit, s nagyobb városi központok hiányában pedig fontos sze‑ repet játszottak a polgárosodás és az

În epoca feudală, comunitatea unui sat secuiesc era formată din conducători, călăreți și infanterie, iar feudalismul nu și‑a putut pune amprenta pe acest teri‑ toriu autonom până pe la sfârșitul se‑ colului al XVI‑lea. La început familiile nobiliare din aceste comunități jucau un rol important doar în fruntea armatei, ca mai apoi, încetul cu încetul, să preia organizarea vieții administrative, econo‑ mice, religioase, culturale și comunitare,

In the feudal system the community of a Szekler village consisted of senior commanders (primores), horsemen and the infantry. Feudalism did not signifi‑ cantly develop in this autonomous re‑ gion until the end of the 16th century. The families of nobles living in the area initially played a leading role in mili‑ tary life and then gradually determined the administrative, economic, religious, cultural and social life of the region,

iparosodás kibontakozásában is. A szé‑ kelyföldi nemesi családok (Aporok, Danielek, Kálnokyak, Mikesek, Mikók, Szentkeresztyek stb.) monumentá‑ lis udvarházai és kastélyai napjainkig fennmaradtak Árkoson, Mikósváron, Mikóújfaluban, Olaszteleken, Torján, Uzonban, Zabolán, Zágonban és Vargyason. A Lófö és kisnemesi családok szintén reprezentatív udvarházakat épí‑ tettek, így a legtöbb kúria Háromszéken, azon belül Bikfalván, Csernátonban és Dálnokon maradt fenn napjainkig. Háromszék lakosságának számottevő része az erdélyi fejedelemség idején vált jobbággyá, amikor a főemberek és a lófők jelentős része nemesi címet és birtokot szerzett, így a székely falvak szabad kö‑ zösségei mellett jobbágy és zsellér famíli‑ ák is megjelentek. Kihangsúlyozzuk, hogy a jobbágyok és a zsellérek az 1848‑as job‑ bágyfelszabadítás előtt Háromszék össz‑ lakosságának már közel a felét, 45,5%‑át alkották. Mellettük a szabad katonaren‑ diek aránya 49,9%, a nemeseké 4,3%, míg a polgárságé csekély 0,3% volt. Az osztrákok a 17. század vé‑ gén foglalták el Erdélyt, s csakhamar Székelyföld erőszakos militarizálását

aplicând modelul vest‑european. În lipsa unor orașe de mari dimensiuni, a unor centre urbane semnificative, aceste fa‑ milii nobiliare au căpătat un rol tot mai însemnat, contribuind nemijlocit la ci‑ vilizarea și industrializarea comunită‑ ților secuiești. Conacele monumentale și castelele familiilor nobiliare secuiești (precum Apor, Daniel, Kálnoky, Mikes, Mikó și Szentkereszty) se păstrează până în zilele noastre, la Arcuș, Micloșoara, Tălișoara, Turia, Ozun, Zăbala, Zagon și Vârghiș. Mica nobilime și familiile coman‑ danților călare au construit la rândul lor conace reprezentative. Cele mai multe dintre acestea se păstrează tot în Trei Scaune, la Bicfalău, Cernat și Dalnic. În timpul Principatului Transilvaniei populația din Trei Scaune era alcătuită majoritar din iobagi. În această perioa‑ dă majoritatea conducătorilor și coman‑ danților călare au căpătat titluri nobili‑ are și au intrat în posesia pământurilor. În preajma satelor secuiești, a comuni‑ tăților libere, au apărut astfel familii de iobagi și jeleri. Trebuie să subliniem faptul că iobagii și jelerii alcătuiau încă dinainte de 1848 aproape jumătate din

effectively conveyed the latest develop‑ ments in Western European culture and with the lack of major urban centres they played an important role in the emergence of the middle class and in‑ dustrialization. The monumental manor houses and castles of the Szekler noble families (Apor, Daniel, Kálnoky, Mikes, Mikó, Szentkereszty etc.) have survived until today in Árkos (Arcuș), Miklósvár (Micloșoara), Mikóújfalu (Micfalău), Olasztelek (Tălișoara), Torja (Turia), Uzon (Ozun), Zabola (Zăbala), Zágon (Zagon) and Vargyas (Vârghiș). The families of horsemen and minor nobles built representative mansions as well, most of which survived to the present day in the Háromszék region in Bikfalva (Bicfalău), Csernáton (Cernat) and Dálnok (Dalnic). A significant part of the Háromszék area population became serfs in the time of the Principality of Transylvania, when many of the senior commanders and the horsemen acquired noble titles and properties, thus, next to the free communities of the Szekler villages, families of serfs and cotters emerged. We need to emphasize that before the

tervezték. A rendi korszakban elnyert szabadságjogaikért bátran kiálló széke‑ lyek lázadását 1764‑ben Csíkmadéfalván vérbe fojtották, majd utána megszer‑ vezték a határőr ezredeket Csíkban és Háromszéken. Míg a székelyek korábban önmaguk irányították sorsukat, s szaba‑ don választották elöljáróikat, a Bécsből irányított katonai hatalom már erősza‑ kosan, folyamatosan beavatkozott min‑ dennapi életükbe. A térségben élő nemesi családok a 18. századtól kezdődően más felekezetű és kultúrájú családokat is telepítettek falvaikba. A szervezett és a spontán mig‑ ráció révén érkező havasalföldi és mold‑ vai családok jelentős mértékben megvál‑ toztatták Háromszék korábbi etnikai és felekezeti szerkezetét, annak délkeleti és délnyugati határán már jelentős ro‑ mán közösségek is kialakultak. A 18–19. századtól kezdődően egyre fokozódott a cigány nemzetségek beköltözése is, akik a székely falvak szomszédságában előbb kisebb‑nagyobb kolóniákat alakítottak, majd a 19. század végére nyelvileg be‑ tagolódtak a magyarságba. Kiemeljük, hogy a különböző ajkú és felekezetű há‑ romszéki közösségek egymás kultúráját

populația regiunii Trei Scaune, atin‑ gând împreună un procent de 45,5%. Pe lângă aceștia populația era compusă din 49,9% secui liberi, 4,3% nobilime și 0,3% burghezime. Ardealul a fost ocupat de austrieci la sfârșitul secolului al XVII‑lea, plănu‑ indu‑se militarizarea forțată a Ținutului Secuiesc. Răscoala curajoasă a secuilor din 1764, prin care aceștia își apărau drepturile câștigate în perioada feuda‑ lă, a fost oprită sângeros la Siculeni. Imediat după aceasta au fost înființa‑ te regimentele de grăniceri în Scaunele Ciuc și Trei Scaune. Dacă înainte vreme secuii își decideau singuri soarta, alegân‑ du‑și proprii conducători, acum puterea militară de la Viena ajunsese să intervi‑ nă brutal și necontenit în viața de zi cu zi a acestora. Îcepând din secolul al XVIII‑lea fa‑ miliile de nobili care locuiau pe acest teritoriu (Apor, Kálnoky, Mikes, Mikó) au încetățenit în satele lor și familii cu religie și cultură diferite. Familiile so‑ site din Moldova și Țara Românească, în urma migrațiilor spontane sau or‑ ganizate, au schimbat considerabil structura etnică și religioasă a regiunii

abolition of serfdom in 1848 nearly half of the Háromszék population, i.e. 45.5% of the total population was made up of serfs and cotters. Next to them, the rate of soldiers was 49.9%, the percentage of nobles was 4.3%, while that of the mid‑ dle class was very low, only 0.3%. Austria occupied Transylvania at the end of the 17th century, and soon they were planning the violent mili‑ tarization of Szeklerland. The rebellion of the Szeklers, who boldly stood up for their liberties acquired in the period of the three social classes, was drenched in blood at Csíkmadéfalva (Siculeni) in 1764, after which border guard reg‑ iments were organised in the Csík and Háromszék districts. While previously the Szeklers controlled their own desti‑ ny and were free to choose their leaders, the Vienna‑directed military power has aggressively and continuously interfered with their daily lives. Starting with the 18th century, the noble families living in the area settled people of other cultures and denomina‑ tions in their villages. The Wallachian and Moldavian families arriving due to the organized as well as the spontaneous

folyamatosan gyarapították, gazdagítot‑ ták és színezték. Az 1764‑es madéfalvi veszedelem után a háromszéki falvak kettős, polgári és katonai vezetés alá kerültek. A széke‑ lyek kivételes katonai erényeiket különö‑ sen az 1848–49‑es polgári forradalom és szabadságharc idején csillogtatták meg, miközben végleg eltávolodtak korábbi rendi identitásuktól (natio siculorum), és tudatosan betagolódtak a modern polgári magyar nemzeti közösségbe. A honvédelemben játszott kivételes érde‑ meik és szerepük miatt a magyar tár‑ sadalom és elit figyelme a 19. század közepén egyre inkább a székelység felé fordult.

A népi kultúra aspektusai A székely falusi földközösségek, köz‑ birtokosságok egészen a második világ‑ háború végéig fennmaradtak a régióban. A növénytermesztéssel, állattenyésztés‑ sel és erdőkiéléssel foglalkozó székely családok gazdasága elsősorban a família

Trei Scaune. În partea de sud‑est și sud‑vest a regiunii s‑au format deja comunități românești semnificative. Începând din secolele al XVIII‑lea și al XIX‑lea a crescut constant și numă‑ rul țiganilor care s‑au stabilit în regi‑ une. Aceștia s‑au așezat lângă satele secuiești, în colonii mai mici sau mai mari, astfel încât, până la finele seco‑ lului al XIX‑lea, deja se declarau ca făcând parte din comunitatea maghia‑ ră. Trebuie să menționăm faptul că această diversitate de comunități con‑ locuitoare, cu limbă și religie diferite, a dus la îmbogățirea reciprocă a cultu‑ rilor proprii fiecăreia, prin influențele și schimburile permanente care s‑au produs inevitabil în contextul dat. După masacrul de la Siculeni, din anul 1764, satele din Trei Scaune au ajuns sub dublă conducere, atât civilă, cât și militară. Secuii și‑au arătat încă o dată virtuțile militare excepționale în timpul Revoluției de la 1848‑49, în timp ce s‑au îndepărtat decisiv de la identi‑ tatea lor anterioară (natio siculorum) și s‑au autodeclarat parte componentă a comunității civile maghiare moderne. Atenția elitelor de la mijlocul secolului

migration significantly changed the for‑ mer ethnic and denominational struc‑ ture of the Háromszék area. In the south‑eastern and south‑western border areas of the region significant Romanian communities have developed. Starting with the 18th‑19th centuries, Gypsy com‑ munities also increasingly moved into the area, who at first formed larger or smaller colonies in the vicinity of the Szekler villages, however, by the end of the 19th century they integrated into the Hungarian communities in terms of lan‑ guage. We need to emphasize that the communities speaking various languages and belonging to various denominations have constantly developed and enriched each other’s cultures. After the 1764 massacre of Madéfalva, the Háromszék villages were under dual, i.e. civic and military leadership. The Szeklers showed their exceptional mil‑ itary talents in particular during the 1848‑49 civil revolution, while leaving behind their previous three‑class iden‑ tities (natio siculorum), and consciously being integrated into the modern nation‑ al Hungarian civil community. Thanks to their exceptional merits and role in

munkaerejére és tisztességes ellátásá‑ ra épült, de a munka ajándékcseréjét megvalósító kalákák és társasmunkák is jelentős szerepet játszottak minden‑ napjaikban és ünnepeiken. Gazdasági életükben pedig nagy szerepet töltött be a csűrös rendszer, melyben nagyál‑ lataik számára a téli szénatakarmányt tárolták. A módosabb székely portákat általá‑ ban faragott és festett, kötött, galamb‑ búgos kapuk díszítették, a települések bejáratát pedig rendszerint falu‑ vagy tanorkapuk védték az idegenektől. A székely házak rendszerint fenyőgeren‑ dákból épültek, majd azokat szalmával, zsindellyel vagy dránicával födték be. A fából ácsolt lakó‑ és gazdasági épületek viszonylag jól vészelték át a térségben gyakori nagyobb földrengéseket is. A félig nyitott, mázas vagy csillámozott csempékkel kirakott kandalló volt legjel‑ legzetesebb tüzelőszerkezetük egészen a 19. század végéig. Alatta pedig parázson sütöttek kürtőskalácsot nagyobb egyhá‑ zi és családi ünnepek idején. Jelentős céhes fazekas központ mű‑ ködött Kézdivásárhelyen, valamint az agyagban gazdag falvakban (Bereckben,

al XIX‑lea se îndreaptă vădit către se‑ cui, datorită meritelor acestora și rolului important jucat de ei în apărarea socie‑ tății maghiare naționale.

the defence of the country, in the middle of the 19th century the attention of the Hungarian society and the elite increas‑ ingly turned towards the Szeklers.

Aspecte privind cultura tradițională

Aspects of folk culture

Comunitățile rurale secuiești și composesoratele s‑au păstrat în regiu‑ ne până la sfârșitul celui de‑al Doilea Război Mondial. Gospodăriile secuilor agricultori, crescători de animale și pă‑ durari se bazau în primul rând pe forța de muncă a familiei și aprovizionarea cinstită a acesteia. Un rol important atât în viața de zi cu zi cât și în cadrul sărbătorilor l‑au jucat clăcile și muncile realizate în comun. În viața economică a comunităților un rol important l‑a ju‑ cat sistemul de gospodării cu șură, în care era adăpostit fânul atât de necesar pe timp de iarnă pentru creșterea ani‑ malelor mari. Intrările în gospodăriile secuilor mai înstăriți erau marcate de porți se‑ cuiești monumentale, sculptate în lemn

The land‑communities, public prop‑ erties in the Szekler villages of the Háromszék region continued to exist un‑ til the end of the Second World War. The economic life of Szekler families – whose main activities were crop production, animal husbandry and logging – was mainly based on the family’s workforce and providing a decent living, however, work‑exchange in the form of communal works and social works has also played a significant role in their everyday lives and celebrations. The system of barns, in which they stored the hay for their cattle for winter played a significant part in their economic existence. The houses of wealthier Szeklers were usually decorated with carved and painted joint gates with a pigeon loft; in

Kálnokon, Magyarhermányban és Páván). A fenyőfából készített, rene‑ szánsz motívumokkal díszített festett bútorok egészen a 19. század közepéig a székely lakások ékességét jelentették. Az erdővidéki Vargyason és Csernátonban működnek a legjelentősebb bútorfestő központok. A Barcasággal és a székely mezővárosokkal szomszédos falvakban viszonylag korán és gyorsan elterjed‑ tek a városi eredetű polgári bútorok az 1867‑es kiegyezést követő évtizedekben. A vetett, szőttes és hímzett párnákkal díszített ágyak egészen a 20. század kö‑ zepéig fennmaradtak a háromszéki fa‑ lusi lakásokban, míg csergéket csak a 19. század közepéig, festékeseket pedig annak végéig készítettek a térségben. Egészen a 19. század végéig elsősorban házilag állították elő a gyapjúszöveteket, valamint a kender és a len vásznakat, amelyeket háztartásaik működtetésére és viseleteik elkészítésére használtak fel. A háromszéki falvakban egészen a 19. század végéig jellegzetes öltöze‑ tet viseltek, melynek legtöbb darabját helybéli ügyes kezű asszonyok és sza‑ bók állították elő. A székely népviselet pontosan tükrözte viselőjének életkorát,

și pictate frumos, adesea cu porumbar deasupra. Intrările în sate și așezări erau marcate și protejate de străini de așa-nu‑ mitele tanorkapu sau porți ale satului. Casele secuiești erau de regulă construi‑ te din bârne de brad, fiind acoperite cu fân, șindrilă sau draniță. Aceste case de locuit, cât și alte construcții din cadrul gospodăriilor, realizate din lemn, par a fi rezistat foarte bine în timp numeroa‑ selor cutremure din zonă, care se pro‑ duceau destul de des. Șemineele parțial deschise, decorate cu teracotă glazurată sau emailată, au reprezentat principala sursă de încălzire până la sfârșitul se‑ colului al XIX‑lea. Sub acestea se co‑ ceau deasupra jarului încins colacii se‑ cuiești, în timpul sărbătorilor religioase și familiale. Târgu Secuiesc a fost unul dintre importantele centre ale breslei olarilor, alături de cele din așezările bogate în lut, precum Brețcu, Calnic, Herculian și Pava. Mobilierul realizat din lemn de brad, pictat cu motive renascentiste a reprezentat, până la mijlocul secolului al XIX‑lea, una dintre cele mai importan‑ te piese de decor din gospodărie. Cele mai importante centre de pictat mobilă

au funcționat, și mai funcționează și în prezent, în Depresiunea Baraolt, la Cernat și Vârghiș. Mobila de influență orășenească s‑a răspândit cu rapiditate în special în satele din vecinătatea Țării Bârsei și a târgurilor secuiești, cu precă‑ dere în deceniile de după 1867. În locu‑ ințele rurale secuiești s‑a păstrat, până spre mijlocul secolului al XX‑lea, tradi‑ ția paturilor decorate cu perne țesute și brodate de mână. Cergile au fost confec‑ ționate doar până la mijlocul secolului al XIX‑lea, în timp ce țesătura în scoarță a fost realizată până la sfârșitul aceluiași secol. Firele și țesăturile, ca materie pri‑ mă pentru industria casnică textilă, au fost confecționate în casă până spre sfâr‑ șitul secolului al XIX‑lea. Lâna, pânzele de in și cânepă au fost folosite pentru confecționarea diverselor textile necesa‑ re în gospodărie sau a pieselor de port popular. În satele din Trei Scaune s‑a pur‑ tat portul tradițional până la sfârșitul secolului al XIX‑lea. Majoritatea piese‑ lor din costum erau confecționate local, de către gospodine pricepute și croitori iscusiți. Portul popular secuiesc oglin‑ dea cu precizie vârsta persoanei, starea

addition, the entrance to the village was usually defended from strangers by the village gates or so called field gates. The Szekler houses were usually built of pine tree timber and were roofed with straw, shingles or pine boards. The wooden houses and farm buildings survived rel‑ atively well the greater earthquakes, which were frequent in this area. Up to the end of the 19th century the most typ‑ ical heating unit was the he half‑open fireplace paved with glazed or unglazed tiles. Underneath them the so called kürtős cake (chimney cake) was baked over charcoal at times of larger church and family celebrations. There were significant guild‑mem‑ ber potteries in Târgu Secuiesc (Kézdivásárhely) and in villages rich in clay like Brețcu (Bereck), Câlnic (Kálnok), Herculian (Magyarhermány) and Pava (Páva). The painted pine wood furniture decorated with Renaissance motifs was a specific ornament of the Szekler homes up to the mid 19th century. The most important furniture painting centres operated in Vârghiș (Vargyas) and Cernat (Csernáton) in the Erdővidék region. In the villages neigbouring the

családi állapotát, társadalmi státuszát (nemes, lófő, gyalogkatona, jobbágy) és lakóhelyét. A férfiak rendszerint haris‑ nyának nevezett posztónadrágot, csu‑ kott gallérú fehér vászoninget, fekete mellényt és csizmát viseltek. A székely határőrezredek 1764‑es megszervezése után a férfiviselet, különösen a harisnya Háromszéken is még katonásabbá, fesze‑ sebbé vált. A ruhadarabok díszítése, a harisnya (nadrág) zsinórozása, valamint a mellény színe pontosan jelezte, hogy viselője milyen településben él, milyen társadalmi csoporthoz és nemzedékhez tartozik. A női viselet legfontosabb darabja a kétrészes felsőruha, vagyis a rokolya és a mellény, valamint a fehér vászoning. Felső‑Háromszéken a női rokolya álta‑ lában színes csíkozású és háziszőttesből készült. A csíkok szélessége, valamint a színek összeválogatása falvanként, nem‑ zedékek és alkalmak szerint változott. Háromszék többi részében a rokolyák legtöbbször egyszínűek és hímes szövésű‑ ek voltak. A 19. század végén a városok felől villámgyorsan elterjedtek a polgári ruhadarabok, az első világháború pe‑ dig a férfi viseletek gyors egységesülését

familială, statutul în comunitate (nobil, comandant călare, infanterist sau iobag) și domiciliul. Conform tradiției, bărbații purtau ițari din postav, numiți harisnya, cămașă albă pe gât, vestă neagră și ciz‑ me. După înființarea, în anul 1764, a re‑ gimentelor de graniță portul bărbătesc din Trei Scaune a suferit modificări în aspect, căpătând un aer vădit milităresc, mai ales datorită ițarilor, care acum se purtau stâmt pe picior. Decorul pieselor de port, împletiturile secuiești aplicate pe ițari, cât și culoarea vestei indicau clar din ce localitate provine persoana care le poartă, din ce grup social și din ce generație face parte. Cea mai importantă piesă din portul popular femeiesc o constituie comple‑ ul din două piese ce se purta deasupra, mai precis vesta și fusta (rokolya), dar și cămașa din pânză albă. În partea su‑ perioară a regiunii Trei Scaune fusta era țesută și croită în casă. Era confecționa‑ tă dintr‑un material în dungi colorate. Lățimea dungilor și cromatica acestora indicau satul de proveniență a persoa‑ nei care purta fusta, schimbându‑se în funcție de generație sau ocazie (nuntă, înmormântare etc.). În celelalte zone

Burzenland (Țara Bârsei) and Szekler market towns the plain urban furniture spread relatively early and rapidly in the decades following the Austro‑Hungarian Compromise of 1867. The neatly made beds, decorated with woven and em‑ broidered pillows could be found in the Szekler homes of the region up to the mid 20th century, while the specific woollen blankets were made up to the mid 19th century and dyed textiles up to the end of the 19th century. The woollen fabrics were mainly produced at home up to the late 19th century. Hemp and linen fabric was also produced at home and it was used for making household textiles and clothing. In the villages of the Háromszék re‑ gion a typical attire was worn until the end of the 19th century, most of its piec‑ es being produced by skilful local wom‑ en and tailors. The traditional Szekler folk costumes accurately reflected the wearer’s age, marital status, social sta‑ tus (noble, horseman, infantry soldier, serf) and place of residence. Men usu‑ ally wore tight frieze trousers called stockings, a closed‑collared white linen shirt, a black vest and boots. After the

ale regiunii Trei Scaune fustele erau de regulă monocrome, țesute cu broderii. La sfârșitul secolului al XIX‑lea s‑au răspândit cu mare repeziciune piese‑ le de port de influență orășenească, în urma Primului Război Mondial având loc uniformizarea portului popular băr‑ bătesc. Nobilii și intelectualii din zonă au sprijinit în mod conștient și susținut revitalizarea portului popular secuiesc, astfel încât acesta a devenit un simbol național, fiind purtat astăzi cu precă‑ dere în cadrul unor sărbători religioase și naționale (cum ar fi Pelerinajul de la Șumuleu‑Ciuc sau Întâlnirea celor 1000 de fete secuience). Până la mijlocul secolului al XX‑lea dieta anuală a familiilor din secuime a fost corelată cu calea naturală și ritmul de dezvoltare a plantelor. Majoritatea produselor erau recoltate sau prepara‑ te direct în gospodăria proprie. Iarna, majoritatea mâncărurilor erau pregăti‑ te din carne de porc, iar primăvara și toamna erau folosite și consumate cu precădere legumele proaspete din grădi‑ nă. Cartoful de proveniență americană (pityóka) s‑a răspândit în regiune abia la sfârșitul secolului al XVIII‑lea. În a doua

organization of the Szekler border guard regiments in 1764, in the Háromszék re‑ gion men’s wear, especially the trousers became even more soldier‑like, i.e. even tighter. The decoration of the garments, the braiding of the so called stockings (trousers) and the colour of the vest ac‑ curately indicated in which village their wearer lives, the generation and social group he belongs to. The most important piece of the women’s wear is the two‑pieced out‑ er garment, i.e. the large skirt and the vest, as well as the white linen shirt. In the Upper‑Háromszék region the skirt is usually decorated with coloured stripes and is homespun. The width of the stripes and the selection of colours varied according to villages, generations and the occasions when it was worn. In the rest of the Háromszék area the skirts were usually single‑coloured and em‑ broidered. At the end of the 19th centu‑ ry civilian clothing quickly spread from the cities to the villages, and the First World War led to the rapid unification of men’s wear. Since the nobles and in‑ tellectuals living in the region conscious‑ ly supported the renewal and revival of

eredményezte. Mivel a térségben élő ne‑ mesek és értelmiségiek tudatosan szor‑ galmazták és támogatták az ünnepi székely viseletek megújítását és felélesz‑ tését, azok fokozatosan nemzeti szimbó‑ lumokká váltak a jelentősebb vallásos és nemzeti ünnepek (pl. csíksomlyói búcsú, ezer székely leánytalálkozók) idején. A székelyföldi családok táplálkozása, egészen a 20. század közepéig, rugalma‑ san követte a természet éves, organikus rendjét. Az élelmiszerek jelentős részét a gazdacsaládok helyben állították elő. Télen általában disznóhúsból készítették ételeiket, míg tavasszal, nyáron és ős�‑ szel már a kertjeikben megtermő friss zöldségeket használták fel nagyobb mér‑ tékben. Az amerikai eredetű burgonya (pityóka) csak a 18. század végétől ter‑ jedt el a régióban. A 19. század második felében már ez volt sok eledel (levesek, gulyások) alapanyaga, sőt még a kenyér‑ lisztet is főtt burgonyával egészítették ki. Egészen napjainkig sokan családi kemencében sütik a pityókás házikenye‑ ret. A vidéken népszerűek és széles kör‑ ben elterjedtek a különböző káposztás és paszulyos ételek. Rendszerint darált húsból és savanyú káposztából készítik a

parte a secolului al XIX‑lea cartoful era deja unul dintre ingredientele de bază ale mâncărurilor preparate în regiune – supe, gulyás – acesta fiind introdus chiar și în rețeta de pâine. Chiar și în zilele noastre sunt multe familii care coc pâi‑ nea cu cartofi în cuptoare amenajate în gospodărie. În regiune sunt răspândite și foarte apreciate mâncărurile pe bază de varză și fasole. De regulă sarmalele, unul dintre cele mai răspândite feluri de mâncare la sărbători, gulyás‑ul secuiesc și varza secuiască se prepară cu carne tocată și foi de varză murată. Până nu demult în Trei Scaune se preparau doar supe dulci. Duminica și în zilele de sărbătoare se prepara supa din carne de pasăre, cu legume diferi‑ te și cu tăiței (cu fidea). În timpul săp‑ tămânii se preparau supe din fasole și alte boabe, supe din cartofi – cu tar‑ hon, cu chimen, cu smântână sau brân‑ ză, sau supă de salată servită cu slănină prăjită. În zonele muntoase ale regiunii Trei Scaune microclima nu favorizează creșterea proumbului, astfel încât aces‑ ta s‑a răspândit în cultura gastronomi‑ că a acestor zone mult mai târziu, ca și cartoful.

festive Szekler costumes, these gradual‑ ly became a national symbol during ma‑ jor religious and national holidays (e.g. Csíksomlyó Pilgrimage, the Gathering of Thousands Szekler Girls). Up to the mid 20th century the meals of the Szeklers flexibly followed the yearly organic system of nature. The farming families produced a signif‑ icant part of their food locally. In win‑ ter, meals were usually prepared out of pork, while during spring, summer and fall the Szeklers mainly used the fresh vegetables grown in their gardens. The potatoes (pityóka) that originated from America spread only towards the end of the 18th century in the region. In the second half of the 19th century potatoes already constituted the base of several dishes (soups, goulash), and boiled po‑ tatoes were even added to bread flour. Household bread with potatoes is baked in the ovens of many families even to‑ day. Cabbage and bean‑based dishes are popular and widely cooked in this area. Cabbage rolls, the main meal of fami‑ ly‑ and religious holidays are generally prepared out of minced meat and sour cabbage, as well as the Szekler goulash

töltött káposztát, a családi és a naptári ünnepek legjelentősebb ételét, valamint a városi eredetű székely gulyást és ra‑ kott káposztát. Egészen a közelmúltig Háromszéken csak édes ízü leveseket föztek. Vasárnap és nagyobb ünnepek idején rendszerint baromfihúsból és különbözö zöldségekböl készítették a laskalevest. A hétköznapok során különböző bab‑ és krumplilevese‑ ket (tárkonyos, köménymagos, tejfölös és túrós pityókalevest), valamint pörkölt szalonnával ízesített, salátás bablevest főztek. Mivel Háromszék magasabban fekvö, hegyesebb vidékein nem termett meg az amerikai eredetű kukorica, a burgonyához hasonlóan csak később ter‑ jedt el a vidék táplálkozáskultúrájában. Elsősorban román hatásra honosodtak meg a puliszkás ételek, valamint a kü‑ lönböző savanyú levesek (csorbák) és a szintén újvilági zöldségekből (pl. para‑ dicsomból, paprikából, padlizsánból) ké‑ szített ételek (pl. lecsók, padlizsánkrém stb.). Mivel a juhtartás igen elterjedt a falusi lakosság körében, bárányhúsból és juhtejből is számos ételt (töltött bá‑ rányt, juhpaprikást, túrós puliszkát) ké‑ szítenek. A székely családok hétköznapi

Mâncărurile pe bază de făină de porumb (cum ar fi mămăliga) și diferi‑ tele supe acre (ciorbe) s‑au încetățenit datorită influenței românești în zonă, ca și felurile de mâncare preparate din legumele mai recent apărute – roșii, ardei grași, vinete. Deoarece creșterea animalelor, cu precădere oieritul, a fost o ocupație răspândită în rândul comu‑ nităților rurale, multe feluri de mân‑ care se preparau din carne de miel și lapte de oaie (miel umplut, papricaș de oaie, mămăligă cu brânză). Brânza, cașul și urda dulce obținute din lapte de oaie sunt alimente nelipsite din die‑ ta zilnică a secuilor, pe care aceștia le consumă de regulă cu ceapă și slăni‑ nă. Brânza și smântâna sunt folosite și pentru a da gust mămăligii. Deoarece strugurii nu se coc în această zonă, se‑ cuii și‑au preparat pălincă, din prune, mere și pere, la care se adaugă adesea chimen și miere pentru a‑i da băuturii o aromă specială. Viața culturală din Trei Scaune a fost puternic influențată de Reforma Protestantă din secolul al XVI‑lea, care a generat crearea de numeroase comu‑ nități religioase reformate și unitariene

and cabbage casserole, which both have urban origins. Until recent times only sweet‑tast‑ ing soups were cooked in the Háromszék area. On Sundays and major holidays the so called noodle soup was usually prepared out of poultry meat and var‑ ious vegetables. During the weekdays the families in the region cooked vari‑ ous bean‑ and potato‑based soups (po‑ tato soup with tarragon, cumin seed, sour cream and quark) and bean soup with lettuce flavoured with roasted ba‑ con. As in the regions of Háromszék lo‑ cated at higher altitudes corn (which also originated from America) did not grow, it too spread only later in the region’s food culture similarly to pota‑ toes. Polenta‑based dishes and a variety of sour soups (ciorbas) were taken over from the Romanians, as well as several dishes with vegetables that also origi‑ nated from the New World (e.g. toma‑ toes, peppers, eggplant), like the letcho, eggplant cream, etc. As sheep herding is widespread among the rural population, several dishes are made out of lamb as well as sheep’s milk (stuffed lamb, lamb paprikash, cheese polenta). An integral

táplálkozásának szerves részét képezi a juhtejből készített túró, sajt és édes orda, amit rendszerint szalonnával és hagymával fogyasztanak. A túrót és a tejfölt gyakran a kukoricadarából ké‑ szült puliszka ízesítésére is használják. Mivel a szőlő nem terem meg a térség‑ ben, a háromszéki székelyek elsősorban szilvából, almából és körtéből készítik a pálinkát, amit sokszor köménnyel és mézzel is ízesítenek. Háromszék kultúráját alapvetően meghatározta a 16. század során kibonta‑ kozó hitújítás, melynek hatására jelentős református és unitárius közösségek ala‑ kultak Sepsi‑, Orbai‑ és Kézdiszékben. Azonban Felső‑Háromszék népe, a szomszédos Csíkhoz hasonlóan, folya‑ matosan római katolikus hiten maradt, amit jelentős mértékben elősegítettek a római katolikus felekezeten élő nemesi családok, Aporok, Kálnokyak, Mikesek és Szentkeresztyek. A Kézdivásárhelytől északra fekvő színkatolikus települések mostohább földrajzi környezetben ta‑ lálhatók, s azokban napjainkig jóval ar‑ chaikusabb kulturális elemek, szokások maradtak fenn, mint a déli protestáns falvakban.

în Scaunele Sepsi, Orbai și Kézdi. Însă populația din zona superioară a re‑ giunii Trei Scaune, similar celei din Scaunul Ciuc, a rămas fidelă credinței romano‑catolice, promovată cu succes și de familiile nobiliare, precum Apor,

part of the Szekler families’ everyday diet is sheep milk quark, cheese and the sweet whey cheese (orda), usually eat‑ en with bacon and onions. Sheep milk quark and sour cream are often used to flavour corn‑made polenta. As grapes do not grow in the region, the Háromszék Szeklers produce their brandy out of plums, apples and pears, which they of‑ ten flavour with cumin and honey. The culture of the Háromszék region was largely determined by the unfolding of the Reformation in the 16th century. Thus a significant number of Reformed and Unitarian communities emerged in Sepsi‑, Orbai‑ and Kézdiszék. However, the population of Upper‑Háromszék kept the Roman Catholic faith, similarly to the people of the neighbouring Csík dis‑ trict. This was greatly supported by the Roman Catholic noble families (Apor, Kálnoky, Mikes and Szentkereszty). Due to the harsher geographical envi‑ ronment of the purely Catholic villages located to the north of Târgu Secuiesc (Kézdivásárhely), far more archaic cul‑ tural elements and customs have been preserved there as in the southern Protestant villages.

A szomszédos barcasági szász te‑ lepülések folyamatosan meghatároz‑ ták a háromszéki székely közösségek életmódját és kultúráját. Brassó váro‑ sa már a 14–15. századtól kezdődően Erdély és az autonóm szász Királyföld egyik legjelentősebb kézműves, kereske‑ delmi, városi központja volt, mely a 16. században fontos szerepet játszott a re‑ formáció háromszéki kibontakozásában és széleskörű elterjedésében is. Egészen a vasúthálózat 19. századvégi kiépíté‑ séig Brassóból fontos kereskedelmi út‑ vonalak indultak Havasalföld, Moldva és Belső‑Erdély felé. A városban mű‑ ködő céhek és kereskedők évszázadokon át alapvetően meghatározták a három‑ széki mezővárosok, Sepsiszentgyörgy és Kézdivásárhely életét. Brassó közelsége azonban sokáig meggátolta a két há‑ romszéki mezőváros korszerű urbani‑ zációját. Egészen a 19. század végéig Háromszéken csak Kézdivásárhely ren‑ delkezett jelentősebb számú kézműves, kereskedő és értelmiségi réteggel, mely egészen napjainkig fontos szerepet ját‑ szik falusi környezetének folyamatos urbanizációjában, polgárosodásában és modernizációjában.

Kálnoky, Mikes și Szentkereszty. În sa‑ tele catolice aflate la nord de Târgu Secuiesc, care sunt vitregite din punct de vedere al zonei geografice în care sunt așezate, se păstrează până în zilele noastre mult mai multe elemente cul‑ turale arhaice și obieciuri tradiționale decât în satele protestante din sudul regiunii. Stilul de viață al secuilor și cul‑ tura acestora au fost influențate în mod continuu de vecinii sași din Țara Bârsei. Orașul Brașov a fost, încă din secolele al XIV‑lea și al XV‑lea, unul dintre cele mai importante centre meș‑ teșugărești și comerciale din Ardeal și din zona săsească autonomă din cu‑ prinsul Regatului Ungariei. În seco‑ lul al XVI‑lea Brașovul a jucat un rol important în Reforma Protestantă din Trei Scaune, contribuind la răspândi‑ rea acesteia. Până la stabilirea rețelei căilor ferate, care a avut loc la sfâr‑ șitul secolului al XIX‑lea, din Brașov porneau importante rute comerciale către Țara Românească, Moldova și centrul Transilvaniei. Comercianții și breslașii care își desfășurau activitatea în Brașov au influențat decisiv, timp

The neighbouring Transylvanian Saxon settlements of the Burzenland area continually defined the lifestyle and culture of the Háromszék Szekler com‑ munities. The city of Brașov (Brassó) has been, starting from the 14th‑15th centuries, one of the most important artisanal, commercial, urban centres of Transylvania and of the autono‑ mous Saxons’ Land or Royal Domain. In the 16th century the city played an important role in the unfolding and spreading of the Reformation in the Háromszék area. Up to the building of the rail network in the late 19th centu‑ ry, important trade routes began in the city towards Wallachia, Moldavia and Inner‑Transylvania. The guilds and merchants operating in the city defined the life of the Háromszék‑market‑towns Sfântu Gheorghe (Sepsiszentgyörgy) and Târgu Secuiesc (Kézdivásárhely) for centuries. However, the proximity of Brașov prevented the modern urbaniza‑ tion of the two market towns for a long time. Up to the end of the 19th centu‑ ry, in the Háromszék region only Târgu Secuiesc (Kézdivásárhely) had a signif‑ icant number of crafts‑ and tradesmen

A szomszédos barcasági gazdák már a 19. század végén kezdeményez‑ ték ipari növények termesztését, így viszonylag korán áttértek a piaci viszo‑ nyokkal számoló mezőgazdasági terme‑ lésre. A háromszéki földműves családok jelentős része a 20. század első felében felhagyott a korábbi, elsősorban önel‑ látásra berendezkedett gazdálkodással. Régebben gabonát, a 19. század végétől pedig burgonyát termesztettek nagyobb mennyiségben. Jövedelmük elsősorban gabonatermesztésből, nagyállattartás‑ ból és erdőkiélésből származott. Mivel Háromszék a szántóterületre eső erdők aránya szerint a 19. század végén az első helyen állt az országban, közvetlenül a helyi vasutak kiépítése után, a fakiter‑ melés is gyors léptekkel kibontakozott a térségben. Annak legjelentősebb köz‑ pontja Kommandón alakult ki egy ko‑ rábbi osztrák katonai határállomásból, mely napjainkban is az ország legmaga‑ sabban, 1017 méteren fekvő települése. Mivel a politikai elit még az 1867‑es osztrák–magyar kiegyezést követő évtize‑ dekben sem fordított különösebb figyel‑ met a régió iparosítására, fejlesztésére, Háromszéken hosszú időre elnapolódott

de secole întregi, viața târgurilor din secuime, cu precădere a orașelor‑târg Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc. Vecinătatea imediată a orașului Brașov a împiedicat însă urbanizarea modernă a celor două mari orașe‑târg din Trei Scaune. Târgu Secuiesc a fost singura localitate care la sfârșitul secolului al XIX‑lea avea o comunitate formată din meșteșugari, comercianți și intelectuali, care au contribuit până în zilele noastre la urbanizarea continuă a comunităților sătești din regiune și la modernizarea acestora. La sfârșitul secolului al XIX‑lea agri‑ cultorii din Țara Bârsei au inițiat cultiva‑ rea culturilor industriale, astfel încât s‑au orientat relativ devreme către cerințele pieței bazate pe o producție industrială. Majoritatea familiilor de agricultori din secuime au renunțat în prima jumătate a secolului XX la agricultura de subzis‑ tență, practicată anterior. Înainte vreme aceștia au cultivat grâne și, mai apoi, la sfârșitul secolului al XIX‑lea, cartofi, în cantități industriale. Veniturile lor erau asigurate în primul rând prin cultivarea grânelor, din creșterea animalelor de talie mare și din exploatarea pădurilor.

as well as intellectuals, which up to this day plays an important role in the con‑ tinuous urbanization and modernization of its rural environment. The neighbouring Burzenland area farmers already initiated the cultivation of industrial crops at the end of the 19th century, so agricultural production in view of market conditions was started relatively early. A significant part of the Háromszék farmers gave up their previ‑ ous, mainly self‑supplying agriculture in the first half of the 20th century. At first grain and from the late 19th century po‑ tatoes were grown in larger quantities. The Szeklers’ income primarily result‑ ed from crop production, animal hus‑ bandry and logging. As in the late 19th century Háromszék was the first area in the country with regard to the ratio of forests and arable land, logging has unfolded quickly across the region im‑ mediately after the establishment of lo‑ cal railways. Its most important centre was Comandău (Kommandó), a former Austrian military border station, which even today is the country’s highest set‑ tlement, located at an altitude of 1017 metres.

Deoarece raportul între terenul arabil și terenul împădurit situa Trei Scaune pe primul loc în țară la sfârșitul secolului al XIX‑lea, imediat după construirea re‑ țelei de căi ferate, exploatarea pădurilor s‑a dezvoltat într‑un ritm tot mai alert. Cel mai important centru în acest sens se afla la Comandău, construit pe locul unei vechi stații de frontieră austriece, care este până în zilele noastre localita‑ tea din România aflată la cea mai mare înălțime calculată de la nivelul mării, la 1017 metri. Deoarece elitele politice din zonă nu au acordat atenția cuvenită dezvoltării industriale a regiunii nici măcar în dece‑ niile de după pactul austro‑ungar de la 1867, Trei Scaune a rămas mult timp în urmă în ceea ce privește dezvoltarea in‑ dustriilor moderne. Datorită dezvoltării rețelei de căi ferate de la sfârșitul secolu‑ lui al XIX‑lea au fost avantajate, într‑o oarecare măsură, inițiativele industri‑ ale timide (precum fabricile de țigare‑ te, alcool și textile) din orașul Sfântu Gheorghe, reședința de județ, acesta transformându‑se în cel mai important centru economic, cultural, religios și de învățământ din Trei Scaune.

As the political elite did not devote any specific attention to the region’s industrialization and development even after the 1867 Austro‑Hungarian Compromise, the emergence and de‑ velopment of modern industry in Háromszék was largely delayed. Thanks to the railway system that was devel‑ oped in the late 19th century, mainly Sfântu Gheorghe (Sepsiszentgyörgy) was favoured for modest industrial ini‑ tiatives (such as the establishment of tobacco, distilling and textile factories). Being the county’s administrative head‑ quarters, it soon became the most im‑ portant economic, cultural, educational and religious centre of Háromszék. At the end of the 19th century a large portion of the total population of Háromszék was made up of Hungarian farmer families who have practiced civilian life patterns, and the archa‑ ic elements in their culture have lost their significance relatively soon. The Háromszék village groups with various natural, economic, religious environ‑ ments and with specific traditions have not joined the middle class and lat‑ er the process of modernisation at the

a modern ipar kialakulása és kibontako‑ zása. A 19. század végén kiépülő vasút‑ hálózatnak köszönhetően a szerény ipa‑ ri kezdeményezések (például dohány‑, szesz‑ és textilgyár alapítása) már el‑ sősorban Sepsiszentgyörgyöt, a megye adminisztratív székhelyét részesítették előnyben, mely csakhamar Háromszék legjelentősebb gazdasági, kulturális, ok‑ tatási és egyházi központjává vált. A 19. század végén Háromszék össz lakosságának jelentős részét olyan magyar gazdacsaládok alkották, akik életvezetésükben polgári életmintákat honosítottak meg, s kultúrájuk szerkeze‑ tében az archaikusabb elemek viszony‑ lag korán elveszítették jelentőségüket. A különböző természeti, gazdasági, egyházi adottságokkal és sajátos hagyományok‑ kal rendelkező falucsoportok Háromszék területén nem egyidőben és nem egyfor‑ ma intenzitással kapcsolódtak be a pol‑ gárosodás, majd később a modernizáció folyamatába, éppen ezért a vidék népi kultúrája területi szempontból egészen napjainkig befelé finoman tagolt. Például Háromszék déli felén, a Szépmezőn és környékén mezőgazdálkodásra alkalmas termékeny földterületek találhatók, s a

La sfârșitul secolului al XIX‑lea po‑ pulația majoritară a Trei Scaune era formată din familii de gospodari ma‑ ghiari care și‑au încetățenit un stil de viață modern, elementele arhaice pier‑ zându‑și relativ devreme semnificația în cultura acestora. Diferitele aspecte naturale, economice, religioase și tra‑ diționale specifice satelor sau grupuri‑ lor de sate din Trei Scaune au dus la dezvoltarea neuniformă a acestora. Ele s‑au modernizat treptat, cu o intensita‑ te diferită de la caz la caz, astfel încât și astăzi putem constata micile dife‑ rențe culturale din interiorul regiunii. De exemplu, în partea de sud a Trei Scaune, în zona Câmpul Frumos, găsim pământuri roditoare și vaste teritorii propice agriculturii, orașele Brașov și Sfântu Gheorghe aflate în imediata lor apropiere oferind și oportunitatea des‑ facerii mărfurilor pe piață. În secolul al XVI‑lea în aceste teritorii s‑a răspân‑ dit cu mare amploare protestantismul și, mai apoi, s‑a dezvoltat burghezia, rezultând astfel devalorizarea și dispa‑ riția aproape totală a elementelor cul‑ turii arhaice. Tot aceste fapte enumera‑ te mai sus au dus și la un alt fenomen

same time, nor with the same intensi‑ ty. This is why, one can note to this day subtle cultural differences within this region. For example, in the south‑ ern part of Háromszék, the area around Câmpul Frumos (Szépmező) there are fertile lands, suitable for crop produc‑ tion and the neighbouring Brașov and Sfântu Gheorghe offer more favourable market opportunities. In these areas Protestantism spread quickly in the 16th century and middle‑class‑modernisa‑ tion unfolded earlier than in other ar‑ eas, which ultimately led to the devalu‑ ation and disappearance of the archaic cultural elements. However, because of the facts mentioned above, in the de‑ cades after the abolition of serfdom in Háromszék no such late flourishing and “colouring” of peasant folk art emerged as in Țara Călatei (Kalotaszeg) or Rimetea (Torockó). It is interesting that while at the end of the 19th century the Háromszék area moved away from the archaic ele‑ ments of the traditional peasant way of life relatively fast compared to other parts of Szeklerland, in its folk culture several layers of those traditions were

szomszédos Brassó és Sepsiszentgyörgy is kedvezőbb piaci lehetőségeket kínált. Ezeken a területeken a 16. században gyorsan elterjedt a protestantizmus, majd korábban bontakozott ki a polgá‑ rosulás, mely végül is az archaikusabb kulturális elemek elértéktelenedését és eltűnését eredményezte. A felsorolt té‑ nyek azonban azt is eredményezték, hogy a jobbágyfelszabadítást követő évtize‑ dekben Háromszéken nem következett be a paraszti népművészet olyan utóvi‑ rágzása és „kiszíneződése”, mint például Kalotaszegen vagy Torockón. Érdekes jelenség, hogy míg Háromszék a 19. század végén Székelyföld más vidékeihez képest viszonylag gyor‑ sabban eltávolodott a tradicionális pa‑ raszti életforma archaikusabb elemeitől, népi kultúrájának szerkezetében számos réteg egészen a közelmúltig tovább élt. Például a szöveges népköltészet vagy a naptári ünnepekhez fűződő szokásvilág egészen a 20. század közepéig szervesen fennmaradt. A vidék népi kultúrájának és társadalmának alakulásában az első világháború és az azt követő impérium‑ változás gyökeres változást eredménye‑ zett. Az éveken át tartó hadi események,

nefavorabil, care s‑a dezvoltat în dece‑ niile de după eliberarea iobagilor. În Trei Scaune dezvoltarea artei populare țărănești nu a avut o amploare și o „co‑ loristică” la fel de mare precum în alte zone, cum ar fi Călata sau Rimetea. Interesant este faptul că deși pe par‑ cursul secolului al XIX‑lea Trei Scaune s‑a îndepărtat foarte mult și rapid, com‑ parativ cu alte alte zone similare din Ținutul Secuiesc, de elementele arhaice ale vieții țărănești tradiționale, în struc‑ tura culturii populare s‑au păstrat până aproape de zilele noastre câteva elemente specifice. De exemplu, folclorul tradițio‑ nal sau obiceiurile legate de anumite eve‑ nimente calendaristice s‑au păstrat până la mijlocul secolului XX. Primul Război Mondial și toate schimbările survenite în urma acestuia și‑au pus o amprentă puternică în formarea culturii tradițio‑ nale și a societății în sine. Diversele eve‑ nimente din timpul conflictelor armate și pieirea în masă a tinerilor de‑a lungul anilor de război au dus la suspendarea, aparent temporară, a tradițiilor loca‑ le din satele secuiești. Aceste obiceiuri, adesea de mare amploare, purtătoare ale valorilor secuiești, care întrețineau și din

preserved until recent times. For exam‑ ple, folk poetry or the folk customs relat‑ ed to religious and national holidays were well‑preserved until the mid 20th century. The First World War and the change of ruling which followed brought about rad‑ ical changes in the development of the folk culture and society of the region. The war‑filled years, the massive perishing of

punct de vedere estetic calitatea vieții comunităților sătești, au fost interzise cu desăvârșire după instalarea noului regim administrativ de după război.

*** Volumul nostru prezintă doar câte‑ va aspecte legate de tematicile amintite anterior, o mică parte din bogata moș‑ tenire culturală a regiunii Trei Scaune, a patrimoniului material mobil și imobil, dar și a celui imaterial, a obiceiurilor transmise din tată‑n fiu. În alegerea con‑ ținuturilor ne‑am propus să aducem în fața cititorului acele elemente culturale care mai pot fi văzute și astăzi. Din domeniul meșteșugurilor am ales să prezentăm cioplitul lemnului, sculptura ornamentală, pictura mobili‑ erului și olăritul, ocupații care se bazea‑ ză pe tradiții seculare. Am considerat demne de descris și câteva amănunte specifice cu privire la industria casnică textilă, prelucrarea materialelor, țese‑ rea, broderia și confecționarea portului popular tradițional. Un foarte scurt ca‑ pitol face referire la patrimoniul imobil, la impozantele conace și castele ale no‑ bililor maghiari.

the young male population had led to the progressive disappearance of the spectac‑ ular customs and traditional way of life of the Szekler villages. Then, after the new administration was established in many villages the community events that car‑ ried the aesthetic qualities of the region’s folk culture have ceased permanently. *** It is our intention to present in this book a few of the rich handicrafts and folk traditions of the Háromszék region, as well as representative elements of its architectural heritage. Thus we attempt‑ ed to show those items of tradition that may still be found today. In the field of creative folk arts based on centuries‑old traditions we consid‑ ered woodworking, decorative carving and furniture painting as well as pottery well worth presenting; among the textile arts we picked out the procedures and specific features of making woven and embroidered textiles and national cos‑ tumes. We dedicated a shorter chapter to the impressive architectural heritage, i.e. the mansions and castles of minor nobles as well.

a fiatal férfilakosság tömeges pusztulá‑ sa előbb csak ideiglenesen függesztette fel a székely falvak látványos szokásait és hagyományos életformáját, majd az újabb adminisztráció berendezkedé‑ se után nagyon sok helységben végleg megszűntek azok a közösségi alkalmak és események, melyek korábban folya‑ matosan fenntartották a vidék székely népi kultúrájának esztétikai minősége‑ ket hordozó elemeit. *** Kiadványunk az itt említett témakö‑ röket érintve Háromszék gazdag kézmű‑ ves tárgyi és épített öröksége, valamint néphagyományai köréből mutat be egy csokorra valót. A válogatás során arra fi‑ gyeltünk, hogy napjainkban is fellelhető hagyományelemeket tárjunk az érdeklő‑ dők elé. A több évszázados tradíciókra tá‑ maszkodó tárgyalkotó népművészet köréből a famegmunkálását, a díszí‑ tő faragást és a bútorfestést, valamint a kerámiaművességet; a textilművészet köréből a háromszéki szőttesek, varrot‑ tasok, viseletek készítésének eljárásait, sajátos jegyeit tartottuk mindenekelőtt

Gastronomia secuiască se remarcă și astăzi în regiune, prin câteva elemente specifice: colacul secuiesc și turta dul‑ ce, pâinea de casă cu cartofi, pălinca de prune și pomul împodobit, sau pomul de nuntă (un obicei specific zonei), toate simbolizând ospitalitatea secuilor. Din obiceiurile calendaristice am ales câteva mai reprezentative, încercând să cuprindem un întreg an: obiceiurile de Crăciun și Anul Nou, fărșangul de pri‑ măvară și obieciurile de Paște, obiceiuri‑ le agrare din timpul verii și cât și cele de toamnă, oprindu‑ne atenția puțin și asu‑ pra pelerinajelor tradiționale. În prezen‑ tarea și prelucrarea informațiilor referi‑ toare la aceste moșteniri culturale am folosit puncte de vedere diverse. Am tra‑ tat subiectele din punct de vedere isto‑ ric, etnografic, descriptiv și comparativ. Suntem încrezători în faptul că prin informațiile și cunoștințele cuprinse în volumul nostru contribuim la întărirea identității culturale a comunităților din zonă și totodată sperăm că am trezit in‑ teresul cititorilor față de cultura secu‑ iască din regiunea Trei Scaune.

The Szekler gastronomy of Háromszék attracts the attention of our region’s visitors with multiple items: the kürtős cake and the gingerbread, the household potato bread, the plum brandy or the local peculiarity, the dec‑ orated wedding branch, are the perma‑ nent elements, the symbols of Szekler hospitality. With regard to customs of religious and national holidays we covered the full calendar year: the Christmas and New Year celebrations, the carnival and the Easter traditions as well as some major events of the economic year and the pilgrimages. In presenting the items of our heritage we used historical and ethnographical, descriptive and compar‑ ative aspects. We hope that the knowledge con‑ tained in this book will contribute to the strengthening of the identity aware‑ ness of local communities, and that we can raise the Reader’s interest concern‑ ing the Szekler culture of the Háromszék region.

bemutatásra érdemesnek. Egy rövid fe‑ jezetben kitértünk az impozáns épített örökség, a kisnemesi kúriák és kastélyok világára is. A háromszéki székely gasztronómia több elemmel is felkelti a térségünk‑ be látogatók figyelmét: a kürtős‑ és a mézeskalács, a pityókás házikenyér, a szilvapálinka vagy a sajátosan helyi la‑ kodalmas rakott ág a szíves székely ven‑ déglátás állandó kellékei, szimbolikus jegyei. A naptári szokások köréből a kalen‑ dáriumi év teljes lefedését szem előtt tartottuk: a karácsonyi és újévi ünnep‑ kört, majd a farsangi és a húsvéti ha‑ gyományokat követően a gazdasági év és a búcsújárások egy‑egy jelentős ese‑ ményére is kitértünk. Az örökségelemek feldolgozása során történeti és népraj‑ zi, leíró és összehasonlító szempontokat hasznosítottunk. Bízunk abban, hogy a kiadványunk‑ ba foglalt ismeretekkel hozzájárultunk a helyi közösségek identitástudatának megerősítéséhez, és sikerült felkeltenünk az Olvasóban a háromszéki székely kul‑ túra iránti érdeklődést.

ARTA POPULARĂ CREATOARE CREATIVE FOLK ART ALKOTÓ NÉPMŰVÉSZET

Industria cioplitului din Trei Scaune The Art of Wood Carving in Háromszék Háromszéki faragóművészet

Istoricul meșteșugului

A brief history of the craft

A foglalkozás rövid története

Mărturiile obiectelor realizate şi de‑ corate prin cioplire se regăsesc peste tot – în pondere diferită de la o regiune la alta – în întregul areal locuit de ma‑ ghiari în bazinul Intra‑carpatin. Din pe‑ rioada descălecatului maghiar (sfârşitul secolului al IX‑lea – începutul secolului al X‑lea) s‑au păstrat doar acele piese cioplite şi incizate, care au fost realizate pe materiale neperisabile (piese orna‑ mentale ale şeilor, plăcuţe ornamentale, piepteni, teci pentru ace realizate din os sau corn). Arta cioplitului din prime‑ le secole ale regatului maghiar, în lip‑ sa altor surse, este cunoscută doar prin elementele arhitecturale (stâlpi, chei de boltă, console) sau piesele de cult (alta‑ re, căzi de botez) realizate din piatră. Practicanţii meseriei, care apar în izvoarele medievale cu denumirea de cioplitori (faragó), au fost în realitate dulgheri, care prelucrau lemnul brut şi realizau din acesta clădiri sau piese de mobilier. Uneltele, vasele sau piesele din lemn de mici dimensiuni nu aveau

The creation and embellishment of household objects by carving can be found more or less in the areas of the Carpathian Basin inhabited by the Hungarians. The category of durable ar‑ chaeological items that were preserved includes carved bone objects: saddles, bone plates, combs, needle holders em‑ bellished with carved or etched patterns. We can get information about the carv‑ ing technique of the centuries following the founding of the Hungarian state only based on the stone pillars, baptis‑ mal fonts, altar stones and corbels due to the lack of other sources. The medieval primary sources men‑ tion the wood‑shaper graver, which meant a builder or a carpenter making roofs who carried out the rougher wood working activities with an axe, carving beams from a log and fitting them to‑ gether by dovetail joints. The peasants made the smaller wooden household objects, tools and dishes by themselves. The dishes carved from one single log or

A használati tárgyaknak fara‑ gással való kialakítása és díszítése a Kárpát‑medencei magyarság által lakott területeken eltérő hangsúllyal ugyan, de mindenhol megtalálható. A honfoglalás korából ránk maradt régészeti leletanyag időtálló csoportja a csontból, faragással kialakított tárgyaké: a nyergek, csontle‑ mezek, fésűk, tűtartók vésett és karcolt mintákkal díszítettek. A magyar álla‑ malapítást követő évszázadok faragás‑ technikájára egyéb források hiányában csupán a kőből készült oszlopok, keresz‑ telőmedencék, oltárkövek, gyámkövek alapján következtethetünk. Középkori írott forrásainkban a fát megmunkáló faragó megnevezés alatt házépítő vagy tetőkészítő ácsot értettek, aki a faragóbárddal a durvább famun‑ kákat végezte, a fatörzsből gerendákat alakított ki, azokat csapolással illesztet‑ te össze. A fából készült apróbb haszná‑ lati eszközöket, szerszámokat, edényeket a parasztember maga is elkészítette. Az egy darab fából vagy törzsből kifaragott

o industrie proprie, ele fiind realizate în gospodării. Vasele realizate dintr‑o singură bucată de lemn – asemenea ce‑ lor făcute din scoarţă – au făcut parte din cele mai vechi timpuri dintre arti‑ colele de uz casnic, în timpul confecţi‑ onării lor avându‑se în vedere tendinţa intervenţiei minime asupra materialu‑ lui brut. Această categorie de ustensile a fost reprezentată de diferitele tipuri de copăi şi covate, piue, polonice, căni, solniţe, lopeţi de diferite tipuri sau lăzi realizate din lemn de paltin, mestea‑ căn, plop sau salcie. Piesele de mobilier – paturi, rafturi, lăzi – erau relativ simple, fiind confec‑ ţionate prin tehnici de dulgherie de că‑ tre proprietari. Producătorii de mobilier specializaţi – breslele de tâmplari – fi‑ gurează în documente abia începând cu secolul al XV‑lea, doar în mediul urban. În secuime, datorită materialului lemnos care se găsea din abundenţă, fiecare bărbat trebuia să se priceapă într‑o oarecare măsură la meşteşugul cioplitului, decorând produsul finit cu motive sculptate sau incizate. Artizanii făuritori de unelte, alături de exempla‑ rele funcţionale realizau şi piese cu rol

tree trunk similarly to the items made from tree bark are part of the most an‑ cient stratum of the traditional tools. In their making the main practical consid‑ eration was to get a useful object with the slightest intervention. Kneading‑, baking‑ and washing‑troughs, mor‑ tars, ladles, drinking cups, salt cellars, scoops, shovels and clothing boxes were made from maple, birch, black poplar or willow. The simple furnishing items such as beds, shelves and boxes were made by carpentry technique and whoever knew the ropes was able to manufacture them for personal use. In urban centres the furniture maker craftsmen gathered in guilds starting from the 15th century and thus the craft completely separat‑ ed from the trade of the gravers who worked at home. In Szeklerland where rough timber was plentiful it was a must for every man to know some wood carving. After being carved, the grip, the sides or the bottom of the tools, dishes and house‑ hold objects were embellished by grav‑ en or etched ornaments or monograms. The toolmaker craftsmen also made

edények – a kéregből készült darabokhoz hasonlóan – a népi eszközvilág legrégibb rétegébe tartoznak, kialakításuk során a legfőbb gyakorlati szempont az volt, hogy a lehető legkisebb beavatkozással használható tárggyá váljanak. Juhar‑, nyír‑, jegenye‑ vagy fűzfából dagasztó‑, sütő‑, mosóteknők, mozsarak, merítő‑ kanalak, ivócsuprok, sótartók, merő‑ és szórólapátok, szuszékok készültek. Az egyszerű lakberendezési da‑ rabok – ágyak, polcok, ládák – ácsolt technikával készültek, aki értett hozzá, maga készítette saját szükségletére. Városi központokban a bútorkészítő kéz‑ művesek szakosodása a 15. században már céhes szintre emelkedett, s teljesen különvált a foglalkozást otthoni keretek között végző faragóktól. Székelyföldön, ahol a faanyag bő‑ séges volt, elengedhetetlen volt, hogy valamilyen szinten minden férfi értsen a faragáshoz. Kialakításuk után vésett, karcolt díszítés, monogram kerülhe‑ tett a szerszámok, edények, használa‑ ti eszközök nyelére, oldalára, aljára. A szerszámkészítő iparosok a funkcioná‑ lis darabok mellett kifejezetten díszes példányokat is előállítottak. Minden

decorativ. În fiecare sat se găsea – se găseşte şi în prezent – câte un artizan, care şi‑a desăvârşit „arta” până la per‑ fecţiune, realizând piese de excepţie. Cu timpul, cioplitul a devenit pentru unii o ocupaţie permanentă, fapt atestat şi de onomastică, în anul 1594 fiind men‑ ţionat în Trei Scaune un anume Farago Lazlo (Ladislau Cioplitorul). Mobilierul din regiune (atât cel no‑ biliar, cât şi cel ţărănesc) a fost realizat din lemn de esenţă tare, prin tehnici de dulgherie. Cele mai vechi exemplare păs‑ trate – scaunul şi biblioteca judelui regal Basa Tamás, expuse în Muzeul Naţional Secuiesc – arată nivelul de pricepere al meşterilor din secolul al XVII‑lea. Tot în această colecţie se găseşte un scaun datând din anul 1716, al cărui spătar este decorat cu motive antropomorfe şi cu însemnele breslei tâmplarilor. Piesele cioplite de mari dimensiuni fac parte din elementele de arhitectură (porţi secuieşti, grinzi, stâlpi de poartă sau de prispă, tocuri de uşi sau ferestre etc.). Una dintre cele mai veci exem‑ plare păstrate este o poartă secuiască din Dalnic, din anul 1733. Un alt exem‑ plar realizat în 1751 este decorat cu un

particularly fancy items besides func‑ tional objects. Every village had and still has today one or two gifted gravers who improved their craft to artistry. In Háromszék in 1594 the craft name also occurs as a surname: the written source recorded the name of „Lazlo Farago” (graver, carver). The oldest category of the furni‑ ture owned by noblemen and peasants in our area were carved from hardwood and manufactured by carpentry tech‑ nique. The oldest existing items such as the chair and bookshelf of Tamás Basa, supreme royal judge of Háromszék, ex‑ hibited in the Szekler National Museum remind us of the professional standard of wood carving since the mid‑17th century. The monumental relics of wood carving are related to buildings: one can talk about Szekler gates, gateposts, binders, porch posts, door and window frames as well as locks. The pride of the Szekler National Museum collection is a carved chair dating back to 1716, which was adorned by the graver with a human figure and the emblem of the joiner’s guild. Here one can also admire

faluban akadt – és napjainkig is akad – egy‑két olyan művészi képességű fara‑ gó, aki foglalkozását tökélyre fejlesztet‑ te, akinek keze alól a legszebb darabok kerültek ki. Háromszéken 1594‑ben már családnévként is előfordult a foglalko‑ zásnév – az írott forrás „Farago Lazlo” nevét örökítette meg. Térségünkban a nemesi és paraszti bútorok legrégebbi rétege keményfából faragott és ácsolt technikával készült. Legrégibb fennmaradt darabjai – pél‑ dául a Székely Nemzeti Múzeumban kiállított Basa Tamás háromszéki főki‑ rálybíró széke és könyvszekrénye – a 17. század közepe óta emlékeztetnek a kora‑ beli fafaragás szakmai színvonalára. A fafaragás monumentális emlékei épületekkel kapcsolatosak: székelyka‑ puk, kapufélfák, mestergerendák, tornác oszlopok, ajtó‑ és ablakkeretek, ablak‑ rácsok, zárak jönnek szóba. A Székely Nemzeti Múzeum gyűjteményének büsz‑ kesége egy 1716‑os datálású, faragott hátas szék, amelyet készítője emberáb‑ rázolással, illetve az asztalos céh jelké‑ peivel díszített. Szintén itt találjuk a legkorábbi, 1733‑as keltezésű, ma is álló faragott székelykaput, mely eredetileg

calendar, iar un altul din anul 1778 cu motive antropomorfe. Colecţiile şi muzeele păstrează un număr mare de lăzi cioplite, piese de mobilier, lăzi pentru cereale din secolul al XVIII‑lea, realizate de către dulgheri sau tâmplari din mediul rural, respectiv de către ţăranii simpli, pricepuţi la toa‑ te. Decorul sculptat se regăseşte de ase‑ menea pe obiectele de mici dimensiuni (recipiente de diferite forme sau vase de măsurat, teci pentru brice sau pene de scris, solniţe, suporturi pentru linguri, linguri de lemn etc.), respectiv pe rame‑ le oglinzilor sau ale tablourilor. În timpurile de demult păstorii erau consideraţi cei mai iscusiţi cioplitori. Măiestria lor este atestată de bâtele cu capete zoo‑ sau antropomorfe, beţele de răvaş pentru evidenţa animalelor, solniţele din scoarţă de mesteacăn cu decor incizat sau cornurile pentru praf de puşcă. O bună parte dintre piesele cu decor sculptat aparține categoriei de obiecte utilizate de către femei, printre ele gă‑ sindu‑se şi aşa‑numitele „daruri de dra‑ goste” din secolele XIX‑XX. Maiurile pentru spălat, furcile de tors sau alte

the oldest standing Szekler gate dating back to 1733 adorning the court yard of a well off farmer of Dálnok. On the Szekler gate made in 1751 one can see a carved calendar and another made in 1778 features a peculiar human figure. The public collections and museums preserve 18th century carved and tim‑ ber‑lined boxes, simples pieces of furni‑ ture, cereal crates used by the people, which were not made by woodcarver craftsmen but rather home‑workers: lo‑ cal carpenters, joiners, peasant handy‑ men. The small containers, bailers and pieces of furniture are the most adorned: razor holders, pen holders, salt cellars, spoon holders, wooden spoons, potato mashers, wooden mirror frames, picture frames, coat pegs, shelves bear in many cases the penknife mark of the owners’ aesthetic taste. The shepherds had been considered the handiest wood carvers since an‑ cient times. Their skills are proven by the shepherd crooks featuring animal or human head carvings, the tally‑ sticks helping them keep track of the animals, the etched salt cellars made of birch wood and the minutely embellished

egy dálnoki nagygazda portáját díszí‑ tette. Az 1751‑es székelykapun faragott naptár, egy másik, 1778‑ban készült példányon különleges emberábrázolás található. A közgyűjtemények, múzeumok a 18. századból őriznek a nép körében használt faragott és ácsolt ládákat, egy‑ szerű bútorokat, gabonás szuszékokat is, melyeket nem faragómesterek, hanem fafeldolgozó háziiparosok – falusi ácsok, asztalosok, mindenhez értő parasztem‑ berek – készítettek. Az apró tároló‑ és mérőedények, kisbútorok legtöbbször díszítettek: a borotvatokok, tolltartók, sótartók, kanáltartók, fakanalak, pityó‑ katörők, farámájú tükrök, képkeretek, fogasok, tékák esetében a tulajdonos is sok esetben rajtuk hagyta szépérzéké‑ nek bicskalenyomatát. Régi időktől kezdve a pásztoro‑ kat tartották a legjelesebb faragóknak. Hozzáértésüket a muzeális gyűjtemé‑ nyekben fennmaradt állat‑ és emberfejes pásztorbotok, az állatok nyilvántartását megkönnyítő rovásbotok, nyírfakéregből készült, karcolt díszítményű sótartók, aprólékosan díszített lőportartó szaruk igazolják.

ustensile pentru tors şi ţesut, foarte bo‑ gat decorate erau confecţionate de că‑ tre flăcăi sau comandate de la artizani specializaţi. În multe dintre cazuri de‑ dicaţiile de pe ele indică persoana că‑ reia i‑a fost dat cadou, respectiv scopul cadoului. În cimitirele din Trei Scaune şi Depresiunea Baraolt şi‑au făcut apariţia, începând din secolul al XVIII‑lea, stâlpii funerari realizaţi de meşteri specializaţi, care prin simbolurile specifice sculptate pe ei ofereau informaţii despre defunct. Decorarea obiectelor cu decor în re‑ lief, decor adâncit, gravat, incizat, cu intarsie, traforat, pirogravat sau strun‑ jit, conferea o valoare artistică ridica‑ tă acestora. Tipurile de decor acoperă o paletă extrem de largă, de la tipurile simple la cele complexe. Din prima ca‑ tegorie fac parte decorurile incizate sau gravate cu caracter geometric, compuse din combinaţii de linii. Ornamentica flo‑ rală a fost realizată în general în relief, fiind caracteristică în special porţilor se‑ cuieşti. Decorul antropomorf făcea par‑ te din panoplia mobilierului de breaslă sau al porţilor secuieşti, dar se regăseşte şi pe obiecte de mici dimensiuni, cum

gun powder holders kept in museum collections. One particular, outstandingly em‑ bellished category of wood items is con‑ nected to women’s work, and it also includes the love gifts made in the 19th and 20th century. Among the items made by the beaux or ordered to be manufac‑ tured by skilled woodcarvers we can find washing bats, rocks, temples, hoe clean‑ ers, or even a whole weaving loom. The dedications engraved on many of them bespeak who the giver and who the re‑ ceiver is as well as the purpose. In the cemeteries of Háromszék and Erdővidék the memory of the dead was perpetuated by means of carved wood‑ en grave markers starting from the 18th century that sent a message to the liv‑ ing generations by their complex deco‑ rations encoded in symbols. They had them manufactured by the known skilled grave‑marker carvers. The fancywork on the objects makes them valuable items of traditional art. Among the most commonly used pro‑ cesses we can mention relief carving, notching, engraving, scoring, fretwork, intarsia, punched woodwork, poker‑work

A faragványok egy jellegzetes, külön‑ legesen díszített csoportja a női munkák köréhez kapcsolódik, s közéjük tartoz‑ nak a 19–20. században készült szerelmi ajándékok is. Az udvarló legények ál‑ tal készített vagy szakosodott faragótól megrendelt darabok közt mosósulyok, guzsaly, vászonfeszítő, kapatisztító, akár egész szövőszék is található. Sok dara‑ bon bevésett ajánlás árulja el, hogy ki kinek ajándékozta, milyen céllal. Háromszék és Erdővidék temetőiben a halott emlékét a 18. századtól faragott fejfákkal örökítették meg, melyek ös�‑ szetett, jelképekbe kódolt díszítményen keresztül üzentek a hátramaradt nemze‑ dékeknek. Készítésüket a már ismertté vált fejfafaragó specialistára bízták. A tárgyak faragásos cifrázása nép‑ művészeti értékű darabokká emeli azo‑ kat. Leggyakoribb eljárások közt a domború faragással, ékrovással, vésés‑ sel, karcolással, berakással, intarziával, áttört faragással, beégetéssel vagy esz‑ tergálással kialakított díszítést említjük. Díszítmény és formakincs tekintetében is több típust lehet elkülöníteni. Az egyszerű díszítés vésett, karcolt, egye‑ nes vagy egymást keresztező vonalakból

ar fi formele de turtă dulce din secole‑ le XIX‑XX sau bâtele. O altă categorie specifică este reprezentată de inscripţii (inscripţii de fondare, iniţiale, mono‑ grame sau anagrame) care începând din secolul al XVIII‑lea au devenit elemen‑ te permanente a grinzilor şi a porţilor secuieşti.

Piese monumentale Începând din secolul al XVIII‑lea familiile înstărite au ridicat pe frontul dinspre stradă a ogrăzilor porţi monu‑ mentale. Poarta secuiască este caracteri‑ zată de deschidere arcuită dublă (poarta mică şi cea mare), având deasupra un porumbar acoperit cu şindrilă, sprijinit pe trei stâlpi de susţinere. Materialul de construcţie este un lemn de esenţă tare, în principal lemn de stejar, care a fost supus unui proces de uscare. Forma elementelor componente a fost realizată prin cioplire cu barda, forma finală fiind realizată prin finisare cu rindeaua. Elementele au fost legate

or turning. There are several types de‑ pending on the ornamentation and shapes. Simple ornamentation means graven, scored, straight or intersect‑ ing lines. Geometric ornamentation is achieved by notching or engraving. The floral ornaments are mostly the freely winding stalks on the Szekler gates. The anthropomorphic and zoomorphic repre‑ sentations can be traced on the anthro‑ pomorphic imagery on the guild furni‑ ture and Szekler gates, the hussar and doll representations on the ginger bread shapers as well as the human and animal head representations on the shepherd crooks on the 19th and 20th century. The inscriptions, initials, monograms, ana‑ grams are almost mandatory elements of the gates, binders and grave‑markers starting from the 18th century.

Monumental works The better off families erected mon‑ umental fixed portals to mark off the front line of the Szekler court yards since the 18th century. The timber‑lined

áll. A geometrikus díszítés ékrovással, véséssel készül. A növényi ornamentika többnyire a székelykapuk szabadon ka‑ nyargó indái által képviselt. A figurális ábrázolást a céhes bútorok és székely‑ kapuk emberábrázolásai, a 19–20. szá‑ zadi mézeskalács‑ütőfák huszár‑ és ba‑ bafaragványai, a pásztorbotok ember‑ és állatfejes kiképezései által lehet nyomon követni. A feliratok, iniciálék, monogra‑ mok, anagrammák a kapuk, mesterge‑ rendák, fejfák szinte kötelező elemei a 18. századtól kezdődően.

Monumentális alkotások A székely porták utcafront felőli le‑ határolására a 18. századtól a tehetősebb családok monumentális kötött kapukat állítottak. Az ácsolásos technikával ké‑ szített székelykapu három függőleges oszlopra, zábéra helyezett zsindelyes fedél, galambbúg alatti kis‑ és nagyka‑ puból áll. A kapunyílók ívelt kiképzé‑ sűek, az emberek közlekedésére szolgáló kiskapu fölötti tömör tükör díszítésre,

una de cealaltă prin tehnica îmbinării cu cozi de rândunică întărită cu cepuri de lemn, care alături de faptul că asigurau rezistenţa structurii reprezentau şi un element decorativ. Porumbarul acoperit cu şindrilă apăra structura de precipita‑ ţii, conferind totodată şi monumentali‑ tate ansamblului. Decorul porţii aplicat atât pe stâl‑ pi, cât şi pe grinzi, consta din motive vegetale (vrejuri, frunze sau flori), de‑ senate liber sau după şablon, sculptate în relief, prin tehnica exciziei. Panoul de deasupra porţii micii oferea o suprafaţă ideală pentru a fi decorat, acesta fiind locul unde a fost aplicat principalul mo‑ tiv decorativ. Porţile au fost realizate din scânduri de brad, fiind în general simple, decora‑ te cel mult cu motive traforate sau prin decuparea în formă florală a capetelor superioare. Singurele piese metalice uti‑ lizate la realizarea porţilor au fost în‑ cuietoarele şi clanţele, care puteau fi la rândul lor de asemenea ornamentate. În prezent, în Trei Scaune ridicarea porţilor secuieşti a revenit la modă, în aproape fiecare localitate existând meş‑ teri specializaţi în realizarea acestora.

Szekler gates are made up of a small and a large gate resting on three verti‑ cal posts and covered by a shingled roof incorporating a dovecote. The leaves are arched and above the smaller door for pedestrians there is a neat surface suit‑ able for adornment and inscriptions fea‑ turing the most important fancywork of the gate. The gates were made by carpentry technique of hard oak that is Austrian oak. After drying, roughing of the three posts and the lintel closing them up was achieved by means of an axe, a carv‑ ing hatchet then surface‑planing. They joined them to the posts by dovetail joints, which had an important role both statically and aesthetically. The planed, neat surface was adorned by means of patterns or free compositions, which mostly materialised in foliaged fancywork. Gates were carved by em‑ bossing: the patterns emerged from the wooden surface by deepening the back‑ ground around them. The hollow dove‑ cote is a laid triangular slip closing up the upper part of the gate above which they placed two or three rows of fanci‑ ly carved shingles. It protected the gate

feliratozásra alkalmas felület, ide kerül a kapu legfőbb dísze. A kapu ácsolt szerkezetéhez gondo‑ san kiválasztott kemény tölgyet, azaz cserefát használtak. Kiszárítás után a három láb és az azokat felülről lezáró sze‑ möldökfa kinagyolása fejszével, faragó‑ bárddal, majd gyalulással történt. A zá‑ bék illesztését csapolással oldották meg, a hónaljkötéseknek statikai és esztétikai szempontból is fontos szerepük volt. A lesimított, egyenletes felületre sablon alapján vagy szabadrajzzal került rá a díszítmény, amely leggyakrabban felfutó növényi indák, levelek formájában öltött testet. A kapuk faragása domborítással készült: a motívumok a körülöttük lévő háttér mélyítésével emelkedtek ki a fa síkjából. Az üreges galambbúg a kapu felső részét lezáró fektetett háromszögű hasáb, melynek tetejére két‑három sor díszesen faragott zsindely került. Szerepe a csapadék elleni védelemben, a monumentalitás hangsúlyozásában, a kapu összképének kiemelésében állt. A kapunyílók fenyőfából voltak ki‑ alakítva, díszítményként a lécezést fű‑ részfogazással vagy tulipános végződéssel látták el. A kovácstól megrendelt ízléses

Numărul centrelor depăşeşte suta, între ele găsindu‑se unele ale căror reputaţie este unanim recunoscută atât datorită calităţii, cât şi tehnicilor ingenioase pe care le utilizează. Printre acestea, una dintre cele mai vestite este atelierul fra‑ ţilor Haszmann din Cernat, care alături de realizarea porţilor, s‑a impus şi prin pregătirea noii generaţii de meşteri. De asemenea, sunt vestiţi şi Pethő Sándor din Turia, respectiv Both László din Ghelinţa, ale căror opere au devenit apreciate pe plan internaţional.

Obiecte decorative sculptate Alături de meşterii care realizea‑ ză stâlpi funerari şi porţi secuieşti, în fiecare localitate activează şi artizani talentaţi, care alături de ustensilele de uz comun realizează şi obiecte decorati‑ ve sculptate, care şi‑au însuşit tehnicile de lucru alături de meşterii mai bătrâni sau în cadrul şcolilor de arte populare. Produsele realizate de ei combină teh‑ nicile şi motivele decorative tradiţionale

against rainfall and emphasised monu‑ mentality by stressing out the general aspect of the portal. The portal leaves were manufactured of pine wood, and lathing featured saw‑ tooth waves or tulip motifs. The stylish hinges, flat‑iron, door handles and locks made by the blacksmith further raised the farmers’ symbolic condition. Today the gates in Háromszék relive their renaissance. In almost all villages there are engravers who besides the simple grave markers also take on the carving of more complex Szekler por‑ tals. Their number is well over one hun‑ dred. There are some workshops that are highly popular due to their tradi‑ tions, quality works or even noteworthy solutions. The Haszmann workshop in Alsócsernáton has been manufacturing the fancy Szekler gates and carved ar‑ tefacts for almost half a century. In its training centre it has shared its theo‑ retical and practical knowledge on gate carving with several generations. The works of Sándor Pethő from Torja or László Both from Gelence advertise the grandness of the Szekler symbols on sev‑ eral continents.

vasalás, a pántok, a kilincs és a zár tovább emelhette a gazda szimbolikus státusát. Napjainkban a háromszéki kapu‑ állítás reneszánszát éli. Szinte vala‑ mennyi településen dolgoznak olyan faragók, akik az egyszerűbb fejfák, kopjafák készítése mellett a bonyolul‑ tabb szerkezetű székelykapu faragását is vállalják. Számuk bőven meghaladja a százat. Néhány műhely hagyományai, minőségi munkái vagy éppen figyelem‑ felkeltő megoldásai révén nagy nép‑ szerűségnek örvend. Az alsócsernátoni Haszmann‑műhely közel fél évszázada készíti a díszes székelykapukat és a fara‑ gott emlékjeleket. Oktatóközpontjában nemzedékek sokaságát készítette fel a kapufaragás elméleti és gyakorlati is‑ mereteiből. A torjai Pethő Sándor vagy a gelencei Both László munkái is több kontinensen hirdetik a székely jelképek nagyszerűségét.

Faragott dísztárgyak A kopja és székelykapu‑készítőkön kívül minden településen dolgoznak

cu cele moderne sau cu caracter perso‑ nalizat. Obiectele provenite din aceste ateliere pot fi găsite în târguri, dar sunt prezente şi în cadrul vernisajelor sau ale expoziţiilor, datorită colaborării inten‑ se cu asociaţiile etnografice sau cele de păstrare a tradiţiilor. Deşi are o tradiţie îndelungată, arta cioplitului în os şi corn este mult mai puţin reprezentată în prezent decât cea în lemn sau piatră. Pe vremuri, păsto‑ rii realizau după fierberea şi degresarea materiei prime adunate cornuri, fluiere, solniţe, mânere de bici, capete de bâte, mânere diverse, catarame sau nasturi. Cornul de cerb scobit şi sculptat era fo‑ losit ca recipient pentru praful de puşcă. Plăcuţele de corn şi de os erau folosi‑ te de producătorii de cuţite şi piepteni, atât pentru realizarea produselor, cât şi pentru decorarea cu intarsii a acestora. În prezent, prelucrarea osului a intrat în atenţia artiştilor plastici sau a meş‑ terilor populari profesionişti. Modernul şi‑a pus amprenta şi asupra acestui do‑ meniu de artă populară, materia primă fiind procurată de la abatoare, iar us‑ tensilele tradiţionale au fost înlocuite la rândul lor de maşinile‑unelte. Produsele

Carved ornamental pieces Besides the grave‑marker and Szekler gate manufacturers in all villages there are wood‑carvers gifted above aver‑ age who beyond the embellishment of household objects also manufacture knick‑knackery. Their commitment and talent is known and acknowledged by the community they live in. Many of them perfected their knowledge in the workshops of old craftsmen or by study‑ ing in traditional art and craft schools. During their works they also seek unique carving techniques and embellishment solutions while also using the tradi‑ tional patterns. They take their objects to exhibitions, fairs and presentations. Their active participation in the flow of information and folk art life is sup‑ ported by arts and crafts and traditional associations. There are considerably fewer who practice bone, antler and horn carving than wood carvers. In the old times, shepherds made simple personal articles from these materials they mostly found.

átlagon felüli művészi tehetséggel megáldott faragók, akik a hétköznapi eszközök díszítésén túl dísztárgyak előállításával is foglalkoznak. Elkötelezettségüket és tehetségüket kö‑ zösségük ismeri és elismeri. Tudásukat sokan idős mesterek műhelyében vagy népfőiskolák tanfolyamain gyarapítot‑ ták. Munkásságuk során a hagyomá‑ nyos mintakincs alkalmazása mellett egyéni faragási technikákat és díszítő‑ megoldásokat keresnek. Alkotásaikkal kiállításokon, vásárokon, bemutatókon vesznek részt. Az információáramlás‑ ban és a népművészeti életben való ak‑ tív részvételükben a népművészeti, ha‑ gyományőrző egyesületek és szervezetek segítik őket. A fához és a kőhöz viszonyítva lénye‑ gesen kevesebben gyakorolják az állati eredetű anyagok, a csont, az agancs és a szaru faragását. Korábban a pásztorem‑ berek ezekből a többnyire talált anya‑ gokból egyszerű használati eszközöket készítettek. Főzés és zsírtalanítás után faragásos technikákkal kürtöt, sípot, só‑ tartót, ostornyelet, pásztorbotfejet, fo‑ gantyút, csatot, gombot alakítottak ki. Az agancsból lőportartó szaru készült.

specifice sunt obiecte de podoabă de diferite dimensiuni, cutii, penare, vaze, colante sau pandantive, decorate cu mo‑ tive tradiţionale sau moderne, care sunt valorificate în cadrul târgurilor sau a ex‑ poziţiilor de artă populară.

After boiling and degreasing them, they carved horns, whistles, salt cellars, whip handles, crook heads, buckles and but‑ tons by engraving techniques. From antlers they made gunpowder holders. Bones were used on a small scale by the comb‑ and knife‑makers for the in‑ laid ornamentation of razor holders and knife handles. Today the craft is practiced by gift‑ ed bone‑carvers and craftsmen. The raw material is purchased from slaugh‑ ter‑houses. The traditional tools were gradually replaced by the grinding ma‑ chine fitted with discs and drills of dif‑ ferent shapes and sizes. Among their creations one can find smaller or bigger knick‑knackery, boxes, pen holders, vas‑ es, necklaces and bracelets embellished with traditional or reinterpreted pat‑ terns. Their objects for personal use and ornamental items are made by order or sold at exhibitions and traditional artis‑ tic fairs.

A csontot a fésűsök és a késesek kisipa‑ ri szinten is felhasználták borotvatokok, késnyelek berakásos díszítésére. Napjainkban a foglalkozást művé‑ szi érzékű faragóemberek, népművé‑ szek űzik. Az alapanyagot vágóhidakról szerzik be. A hagyományos szerszámo‑ kat kiszorította a különböző méretű és formájú korongokkal, fúrókkal felsze‑ relhető csiszológép. Készítményeik közt kisebb‑nagyobb dísztárgyak, dobozok, írószertartók, vázák, nyakékek, karpere‑ cek találhatók, melyeket hagyományos és újragondolt mintákkal díszítenek. Használati és dísztárgyaikat megrende‑ lésre készítik vagy kiállítások, népművé‑ szeti vásárok során értékesítik.

Bibliografie / Bibliography / Irodalom BALASSA Iván – ORTUTAY Gyula 1980 A népi díszítőművészet. In: Uők: Magyar néprajz. Corvina Kiadó, Budapest, 346–371. CS. BOGÁTS Dénes 1943 Háromszéki oklevél‑szójegyzék. Erdélyi Tudományos Füzetek 163. Erdélyi Múzeum‑Egyesület, Kolozsvár FARKAS Margit 2008 Máthé Ferenc Ilonka vargyasi fafaragó. In: [Pozsony Ferenc (szerk.)]: Népi mesterségek Háromszéken. Kovászna Megyei Művelődési Központ – Regös Ifjúsági és Közművelődési Egyesület, Sepsiszentgyörgy, 55–57. HOFER Tamás 1979 fafaragás. Magyar Néprajzi Lexikon. (F–Ka). Akadémiai Kiadó, Budapest, 6–14. JUHÁSZ Antal 1991 Fafeldolgozás. In: Domonkos Ottó (főszerk.): Magyar Néprajz III. Kézművesség. Akadémiai Kiadó, Budapest, 412–462. KÓS Károly 1980 Eszköz, munka, néphagyomány. Dolgozatok a munka néprajza köréből. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest SZŰCS György Áron 2010 A kézművesség határán. In: Luka Zsuzsánna (főszerk.): Mesterségek a székely közösségekben. Molnár István Múzeum Kiadványai 2. Molnár István Múzeum – Pro Énlaka Alapítvány – Udvarhelyszék Kulturális Egyesület, Székelykeresztúr, 173–179.

Stâlpii funerari secuiești Szekler Headboards Székely kopjafák

Semnele funerare, de forma unor stâlpi sculptați în lemn, stâlpi funerari sau stâlpi de căpătâi, și‑au păstrat până în zilele noastre însemnătatea și rolul propriu în cultul morților din cadrul co‑ munității protestante maghiare. Încă de la mijlocul secolul al XIX‑lea intelectu‑ alii maghiari au acordat o atenție deo‑ sebită prezentării și interpetării structu‑ rii, a motivelor decorative și a originii acestor însemne funerare. Membrii de elită ai societății maghiare au descoperit aceste însemne funerare în epoca de aur a formării statului maghiar modern și a culturii naționale, plasându‑le în cate‑ goria acelor mărturii culturale străvechi care dovedesc în cel mai clar mod cu pu‑ tință rădăcinile și originile orientale ale secuilor apărători de granițe. Prima descriere detaliată a stâlpilor funerari a făcut‑o cercetătorul Balázs Orbán, care a transcris pas cu pas scena‑ riul derulării unei înmormântări cu stâlp funerar din secolul al XIX‑lea, din loca‑ litatea Atia de lângă Corund. În ultime‑ le decenii ale secolului al XIX‑lea artiștii secesioniști în devenire s‑au preocupat cu prioritate de aceste însemne fune‑ rare sculptate în lemn, considerându‑le

Even nowadays, wooden column‑like carved tomb signs, headpoles or head‑ boards play a significant role in the cult of the dead of Hungarian speaking Reformed communities. Already from the mid‑19th century, Hungarian intel‑ lectuals paid a lot of attention to the presentation and interpretation of the structure, motifs and origin of these tomb signs. Members of the Hungarian elite discovered these headboards in the early days of the development of the modern civic nation and of national cul‑ ture, and regarded them as ancient sym‑ bols which truly demonstrate and repre‑ sent the Oriental origins of the Szekler people, protectors of the border. The first and more detailed depiction of headboards belongs to Balázs Orbán, who described in detail a 19th century burial with flags and headboards near Atia (Atyha), a village near Corund (Korond). In the last decades of the 19th century, artists of the budding Secession movement paid special attention to these “tombstones” carved of wood, as they considered these headboards having a peculiar form and ornamentation suit‑ able for integrating them into high art,

A fából faragott oszlopszerű sírjelek, a fejfák vagy kopjafák napjainkig sajátos szerepet játszanak a protestáns magyar közösségek halottkultuszában. A magyar értelmiségiek már a 19. század közepétől kezdődően nagy figyelmet fordítottak e sírjelek szerkezetének, motívumainak, eredetének bemutatására és értelme‑ zésére. A magyar elit tagjai a kopjafá‑ kat a modern polgári nemzet és nem‑ zeti kultúra kiépítésének hőskorában, a romantikus kultúraszemlélet jegyében fedezték fel, amikor olyan ősi jelképeknek tartották, melyek legmegfelelőbb módon bizonyítják, reprezentálják a határvédő székelység keleti eredetét és származását. A kopjafák első részletesebb leírását Orbán Balázsnak köszönhetjük, aki a Korond melletti Atyhán írta le a zászlós, kopjafás temetkezés 19. századi forgató‑ könyvét. A 19. század utolsó évtizedei‑ ben kibontakozó szecesszió művészei kiemelten foglalkoztak a fából faragott sírjelekkel, mivel a sajátos formájú és ornamentikájú kopjafákat alkalmas‑ nak vélték beépíteni a magas művé szetbe, segítségükkel pedig jellegzetesen magyar nemzeti művészetet szándé‑ koztak megteremteni. Számos rajzban,

potrivite, datorită formei și ornamenta‑ ției lor, pentru a fi integrate în arta lor, încercând astfel să creeze o artă națio‑ nală maghiară. Stâlpii funerari au fost folosiți în numeroase desene, picturi, lucrări de grafică și planuri de clădiri drept obiecte strămoșești de origine ori‑ entală, purtătoare de mesaje simbolice. Viski Károly, în lucrarea sa sintetică A magyarság néprajza (Etnografia ma‑ ghiarilor, 1933‑1937) apărută în patru volume, face referire la legătura dintre stâlpii funerari și ritualurile de înmor‑ mântare maghiare care preced anul 896 – anul descălecării – când trupurile vi‑ tejilor căzuți în luptă erau duse la mor‑ mânt pe stâlpi ciopliţi ‑ suliţe folosite în bătălii, care erau apoi amplasate la căpătâiul lor. Hofer Tamás precizează că în secolul care i‑a urmat Reformei, atât în cimitirele protestante din Germania de Est și Centrală, cât și în Prusia, erau ridicate monumente de lemn cu sferă sau stâlpi de căpătâi simpli, din lemn, fără decoruri și alte elemente de lux. Conform cercetărilor lui dr. Károly Kós existența stâlpilor funerari în aceas‑ tă regiune poate fi dovedită cu izvoare scrise datând din secolele al XVI‑lea și

al XVII‑lea. De exemplu, în cimitirele reformate din Câmpia Pannonică în ju‑ rul anului 1580 sunt menționate steaguri care flutură pe vârfuri de lance. Miklós Bethlen, în biografia sa, descrie felul în care, în secolul al XVII‑lea, cortegiile fu‑ nerare ale principilor ardeleni erau înso‑ țite de călăreți îmbrăcați în negru, care duceau stâlpii funerari acoperiți în fani‑ oane, pe care îi spărgeau în două imediat ce sicriul a fost așezat în groapă, arun‑ când bucățile peste acesta. Acest obicei de origine elitistă s‑a păstrat până în a doua jumătate a secolului al XIX‑lea chiar în rândul poporului, cu precădere în Câmpia Pannonică, pe cursul Tisei, și în Ardeal, în satele din Scaunul Odorhei și din Trei Scaune. Stâlpii funerari în forma de suliţă erau ridicați cu precădere în onoarea vi‑ tejilor căzuți pe câmpul de luptă, fiind amplasați, alături de stâlpii de căpătâi, la capul defunctului. În Ardeal, stâlpii ciopliți și sculptați în lemn aveau for‑ me umane, atât creatorii lor, cât și cei care le comandau fiind capabili să deslu‑ șească elementele care reprezentau ca‑ pul, fruntea, gâtul, umerii, trunchiul și picioarele acestora. Stâlpii de căpătâi și

with the purpose to create characteristi‑ cally Hungarian national art. They used headboards in several drawings, paint‑ ings, graphics and building plans as an‑ cient objects of Oriental origins carrying symbolic messages. In his four‑volume synthesis enti‑ tled A magyarság néprajza (Hungarian Ethnography) Károly Viski (1933– 1937) expressed the opinion that headboards were related to the buri‑ al habits of Hungarians in the period before the Hungarian conquest of the Carpathian Basin (896), when they used to bring the body of soldiers fall‑ en in battles to the grave on the same wooden board the soldier had used in the battle, placing it at the head of the soldier afterwards. Tamás Hofer highlighted that in the century follow‑ ing the Reformation, in the Protestant cemeteries of Northern and Middle Germany and Prussia they used to erect similar headboards called pinned boards, as well as simple and puritan “tombstones” in the form of a column, made of wood and lacking any luxury. According to the research of Dr. Károly Kós, the existence of wooden

festményben, grafikában, épülettervben felhasználták a kopjafákat mint szimbo‑ likus üzeneteket hordozó ősi, keleti ere‑ detű tárgyakat. Viski Károly A magyarság néprajza című (1933–1937) négykötetes szinté‑ zisében azt a véleményét fogalmazta meg, hogy a kopjafák a honfogalás (896) előtti magyarság szokásaival, az úgynevezett kopjás temetésekkel állnak kapcsolat‑ ban, amikor az elesett vitézek holttestét a csatákban használt kopjafákon vitték a sírhoz, ahol azt az elhunyt fejéhez állí‑ tották fel. Hofer Tamás pedig rámutatott, hogy a reformációt követő évszázadban Észak‑ és Közép‑Németország, vala‑ mint Poroszország protestáns temetői‑ ben rendszerint fényűzést mellőző, pu‑ ritán, egyszerű, fából készült sírjeleket, oszlopszerű fejfákat és gombosfákat állítottak. Dr. Kós Károly kutatásai szerint a 16–17. század óta írott forrásokkal adatolható a kopjafák hazai meglétét. Például az alföldi református temetők‑ ben 1580 táján írtak le dsidákon lobo‑ gó zászlókat. Bethlen Miklós pedig sa‑ ját önéletírásában részletezte, hogy a 17. század során az erdélyi fejedelmek

stâlpii funerari au origini orientale pre‑ creștine. Astfel stâlpii din lemn erau în‑ semne funerare răspândite în zonele de limbă maghiară, apărând încă din peri‑ oada Reformei, cu mult înaintea stâlpi‑ lor funerari cunoscuți sub denumirea de „kopjafa”. Simbolurile și monumentele funerare din lemn păstrează mai multe denumiri în limba maghiară: fejfa – stâlp de căpă‑ tâi, gombosfa – stâlp cu sferă, kopjafa – stâlp funerar în forma de suliţă, főtől és lábtól való fa – lemn la cap şi la picioare. Denumirea de kopjafa (în traducere libe‑ ră pom sau lemn de mormânt) ca simbol funerar din lemn provine din denumirea folosită în evul mediu dată unei arme de forma unei sulițe sau lănci. Conform in‑ formațiilor din Dicționarul dialectal ma‑ ghiar, termenul de kopja, în sensul de stâlp funerar, a fost amintit pentru pri‑ ma oară în anul 1838. Dicționarul isto‑ ric al lexicului maghiar din Transilvania precizează că termenul kopja (în sen‑ sul de lance confecționată din lemn) a apărut cel mai devreme în anul 1585, la Cluj, fiind folosit abia la mijlocul se‑ colului al XIX‑lea cu sensul de stâlp fu‑ nerar, într‑o Diplomă redactată în anul

headboards in this region can be docu‑ mented by written sources dating from the 16‑17th centuries. For instance, flags fluttering on lances in the Reformed cem‑ eteries in the plains were already referred to in written sources around 1580. In his autobiography, Miklós Bethlen men‑ tioned that in the 17th century, during the burial procession of Transylvanian rulers, knights dressed in black used to bring the headboards adorned with flags, which after placing the coffin into the grave, would then be broken into two pieces and thrown into the grave. The tradition prevalent among the elite would continuously survive among the population, up until the second half of the 19th century, e.g. in the Great Hungarian Plain along the river Tisza, and in Transylvania in the villages of Udvarhelyszék and Háromszék. Wooden headboards were main‑ ly placed by the grave of soldiers fall‑ en in battles as secondary signs near the headstone of the deceased. In Transylvania, headstones were usually carved of wood and had an anthropoid form. Their makers and the persons or‑ dering them could clearly identify the

temetési menetében feketébe öltözött lovasok vitték azokat a fellobogózott kopjafákat, melyeket közvetlenül a ko‑ porsó sírbatétele után kettőbe törtek, majd a gödörbe dobtak. Az elit réteg körében leírt hagyomány folyamato‑ san tovább élt a nép körében, egészen a 19. század második feléig, például az Alföldön a Tisza mentén, Erdélyben pedig Udvarhelyszék és Háromszék falvaiban. A kopjafa elsősorban a harci esemé‑ nyekben elesett vitézeket illette meg, amit rendszerint az elhunyt személy sírjánál felállított fejfához, másodlagos jelként rögzítettek. A fából ácsolt, fa‑ ragott fejfák Erdélyben általában em‑ beralakúak voltak, készítőik és megren‑ delőik a sírjelek szerkezetében pontosan és világosan el tudták különíteni annak fejét, homlokát, nyakát, vállát, törzsét és lábát. A fejfák és a kopjafák keresz ténységet megelőző, keleti hagyomá‑ nyokkal rokoníthatók, azokból szárma‑ znak. A faoszlopok tehát általánosan elterjedt sírjelek voltak a magyar nyelv‑ területen, s a kopjafáktól független mó‑ don, azoknál jóval korábban, a reformá‑ ció idején alakultak ki.

1843 în Trei Scaune. Legat de varietatea de denumiri folosite pentru a ilustra mo‑ numentele funerare de acest tip, consi‑ derăm la rândul nostru că termenul de kopjafa – stâlp funerar a reunit, la sfâ‑ șitul secolului al XIX‑lea, toate celelalte sensuri amintite mai sus, acestea pier‑ zându‑se treptat. Astfel, în zilele noas‑ tre, în cele mai multe regiunii maghiare vom găsi adesea denumirea de kopjafa – stâlp funerar care include toate tipurile și formele de astfel de monumente verti‑ cale din lemn, cioplite sau sculptate. Lexiconul etnografic maghiar delimi‑ tează trei mari grupe de astfel de mo‑ numente funerare din lemn: monumente funerare în formă de trunchi (asemănă‑ toare pietrelor funerare așezate vertical la căpătâiul mormântului) respectiv în formă de vârf de barcă (cu capătul ascu‑ țit, puțin înclinat înainte), monumente funerare în formă de stâlp și monumente funerare cu tăblie (de forma unor tăblii de lemn sau scândură, prinse în capătul superior al unui stâlp subțire, deseori cu acoperiș în două ape). Pe lângă aceste monumente funerare amplasate la că‑ pătâiul mormintelor, cu fața spre răsă‑ rit, în mai multe comunități maghiare

head, forehead, neck, shoulders, torso and legs. Wooden tombstones and head‑ boards may be related to and originate from pre‑Christian Oriental traditions. Wooden columns thus were widespread in Hungarian speaking regions, and they emerged independently of and well before headboards, during the time of Reformation. Wooden tomb signs have sever‑ al names in Hungarian: fejfa (wooden headstone), gombosfa (pinned board), kopjafa (headpole or headboard), főtől és lábtól való fa (wooden board at the head or feet of the deceased). The term kopjafa, i.e. headboard as wooden tomb sign derives from a lance‑like weapon used here in the Middle Ages. According to the Magyar tájszótár (Dictionary of Hungarian Dialects), headboards were first mentioned as burial elements in 1838. According to the Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár (Hungarian Word History Collection in Transylvania), the word kopja (meaning a lance made of wood) was first noted in 1585 in Kolozsvár (Cluj), while as a tomb sign it only appeared in the middle of the 19th century in a diplo‑ ma issued in 1843 in Háromszék.

A fából készített sírjeleknek a ma‑ gyar nyelvben több neve is él: fejfa, gombosfa, kopjafa, főtől és lábtól való fa. A kopjafa mint fából készített sír‑ jel neve a középkorban használt, lánd‑ zsaszerű fegyverünk megnevezéséből származik. A Magyar tájszótár adatai szerint a kopját mint temetőfát csak 1838‑ban említik első ízben. Az Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár szerint a kop‑ ja szavunkat (fából készített lándzsa jelentésében) legkorábban 1585‑ben jegyezték fel Kolozsvárt, míg sírjelként csak a 19. század közepén, egy 1843‑as háromszéki oklevélben bukkant fel. A fából készített sírjelek megne‑ vezésével kapcsolatban mi is úgy véljük, hogy az értelmiségiek nyelvhasználatá‑ ban dominánssá vált kopjafa megne‑ vezés a 19. század végétől kezdődően fokozatosan egyneműsítette a korábban élő (pl. fejfa, gombfa, főtől vagy lábtól való fa stb.) kifejezéseket. Így a külön‑ böző magyar vidékeken napjainkban már legtöbbször kopjafaként emlegetik a különböző formájú, fából ácsolt, osz‑ lopszerű, faragott sírjeleket. A Magyar Néprajzi Lexikon a fából készített sírjelek sorában három

se cunosc și monumente funerare denu‑ mite, în traducere liberă, lemne de la picioare (lábtól való fák). Acestea erau două bare de lemn transversale cu aju‑ torul cărora se ducea sicriul la groapă, care erau sparte în două și înfipte la pi‑ cioarele mormântului imediat după ce sicriul era așezat în el. Acest obicei se păstrează și astăzi în Trei Scaune, în satele Mărcușa și Surcea, de pe cursul Râului Negru.

Simbolistica stâlpilor funerari Stâlpii funerari amplasați pe timpuri în cimiterele ardelenești aveau adesea forma unui corp uman, furnizând nume‑ roase informații despre naționalitatea și religia defunctului, sexul acestuia, vârsta sa, uneori chiar despre condițiile violen‑ te ale decesului, averea sa și ocupațiile sale. Materialul lemnos din care era con‑ fecționat stâlpul și starea acestuia oferă informații legate de perioada sau anul în care defunctul a decedat. Inscripțiile apar pe acești stâlpi funerari abia în a

With regard to wooden tomb signs we also believe that the term kopjafa or headboard prevailing in the language use of intellectuals from the end of the 19th century increasingly homogenised the terms previously used (such as fejfa, gombfa, főtől vagy lábtól való fa, etc.). So nowadays in the different Hungarian speaking areas, the differently shaped anthropoid, pillar‑like tomb signs carved of wood are mainly called headboards. The Magyar Néprajzi Lexikon (Hungarian Ethnographic Lexicon) iden‑ tified three main groups among wooden tomb signs: fatönkös (boat‑shaped), oszlopos (pillar‑like) and táblás fejfa (wooden headboard). In many Hungarian speak‑ ing areas, besides some headboards fac‑ ing eastwards, placed at the head of the deceased there were also wooden poles placed at their feet, which were used for carrying the coffin prior to burial, and which were broken into two pieces im‑ mediately after burial and placed in the earth near the feet of the deceased. This tradition has survived in Háromszék in the villages located near the river Feketeügy (Râul Negru), Márkosfalva (Mărcușa) and Szörcse (Surcea).

fontosabb csoportot különített el: fatön‑ kös (csónak alakú), oszlopos (kopjafa) és táblás fejfát. A halott fejénél felállított és kelet felé néző fejfák mellett több magyar vidéken voltak úgynevezett lábtól való fák is, melyek előzőleg olyan koporsót vivő rudak voltak, melyeket közvetlenül a temetés végén kettőbe törtek, majd a halott lábainál a földbe helyeztek. Ez a hagyomány Háromszéken egészen nap‑ jainkig fennmaradt a Feketeügy folyó mellett fekvő Márkosfalván és Szörcsén.

A kopjafák szimbolikus jelentései Az erdélyi temetőkben felállított fejfák jelentős része régebben ember szabású volt, számos információt közöl‑ tek az elhunyt nemzetségi és felekezeti hovatartozásáról, neméről, életkoráról, esetleg erőszakos haláláról, vagyoni helyzetéről, különösebb foglalkozásáról, míg faanyaguk állapota az elhantolás idejére, évére utalt. A feliratok csak a népoktatás és az írásbeliség kibontako‑ zása után, tehát a 19. század második

doua jumătate a secolului al XIX‑lea, după educarea și alfabetizarea maselor, fiind tot mai des întâlnite astăzi. Motivele sculptate pe stâlpii fune‑ rari (de ex. sfera și floarea) aveau sem‑ nificații bine cunoscute, indicând bărba‑ tul, respectiv femeia. Pe stâlpii funerari amplasați la mormintele flăcăilor din Ținutul Sării (Zona Praidului) erau de regulă legate flamuri negre sau albe. În mai multe peisaje culturale ardelenești (de ex. în Sălaj, zona Târnavei Mici, în Câmpia Transilvaniei și Țara Călatei) acești stâlpi de căpătâi erau deseori vop‑ siți. Stâlpii tinerilor erau vopsiți în albas‑ tru, roșu sau verde, în timp ce în Racoșul de Jos erau vopsiți în roșu‑alb‑verde. Stâlpii mormintelor de copil din Bodoș erau vopsiți în alb, pe când ce ale vârst‑ nicilor erau vopsiți în negru. În satele maghiare din Trei Scaune și Țara Bârsei (de ex. în Dalnic sau Apața) stâlpii fu‑ nerari de lemn amplasați la mormintele celor care au suferit o moarte violentă erau vopsiți în roșu. Confecționarea și utilizarea stâlpi‑ lor funerari din lemn a fost influențată nemijlocit de stilul de viață al agriculto‑ rilor secui de la sate, apropiați de natură,

The symbolic meaning of headboards The majority of wooden tomb stones erected in cemeteries across Transylvania used to be anthropoid, offering a lot of information regarding the nationality and religion, gender, age and the possible violent death of the de‑ ceased, his/her wealth status or specific occupation, while the state of the wood provided clues as to the time of burial. The epitaphs started to widespread on wooden tomb signs only from the second half of the 19th century, that is, with the development of popular education and alphabetisation. The motifs painted thereon (such as buttons or flowers) had a well deter‑ mined meaning: they usually made ref‑ erence to either a man or a woman. On the graves of lads in Sóvidék they usu‑ ally also pinned a white or black flag. In several Transylvanian regions (such as Szilágyság, the area of Kis‑Küküllő, Mezőség and Kalotaszeg) the head‑ boards of young people were painted blue, red or green, in Racoș (Alsórákos)

felében kezdtek szélesebb körben elter‑ jedni a fa sírjeleken. A rájuk faragott motívumoknak (pl. gomb, virág) jól meghatározott jelenté‑ se volt: általában férfit, illetve nőt jelöl‑ tek. A sóvidéki legénysírokra rendszerint fehér vagy fekete zászlót is tűztek. Több erdélyi tájegységben (pl. Szilágyságban, Kis‑Küküllő vidékén, Mezőségen és Kalotaszegen) a fiatalok fejfáját kékre, vörösre vagy zöldre, Alsórákoson pedig piros‑fehér‑zöldre, a bodosi gyermekekét pedig fehérre festették, míg az időseb‑ bekét legtöbbször feketére. A három széki és a barcasági magyar falvakban (pl. Apácán, Dálnokon) rendszerint piros színűre festették az erőszakos halállal el‑ hunyt személyek fából készült sírjelét. A fából faragott kopjafák megformá‑ lását és használatát elsősorban a székely falusi földművesek természetközeli élet‑ formája, jellegzetes gondolkodásmódja és keresztény világképe határozta meg. Évszázadokon át kialakított formavilá‑ guk, asztrális jellegű díszítményeik (pl. nap, hold, csillag) pedig alapvető szim‑ bolikus üzeneteket és jelentéseket köz‑ vetítenek. A kopjafa egészen a 19. szá‑ zad végéig elsősorban egy‑egy konkrét

având o gândire specifică aparte și o pri‑ vire creștină asupra lumii. Diversitatea de forme care s‑a dezvoltat de‑a lungul secolelor, cu motive astrale (de ex. soare, lună, stele), denotă totodată o simbolis‑ tică arhaică de bază. Până la finele seco‑ lului al XIX‑lea stâlpul funerar amintea de o singură persoană, fiind ridicat în memoria acesteia. Element simbolic al culturii populare secuiești, semnificația acestuia era legată de moarte, de pierde‑ rea valorii, care surpindea într‑o formă sintetică relația unor comunități locale cu transcedentalitatea și trecerea vieții. Semnificația de bază a stâlpilor sculptați din lemn, cât și imagistica de influență romantică legată de stâlpii funerari au contribuit la transmiterea unor mesaje noi pe parcursul constitu‑ irii noii națiuni. Acestea au apărut, la începutul secolului XX, în structura diferitelor clădiri secesioniste, în ilus‑ trațiile grafice ale cărților și în textele beletristice. Datorită acestor apariții, în ultimii 100 de ani au putut transmite în continuare mesaje semnificative: prima dată s‑au transformat într‑un simbol re‑ gional, secuiesc, ca mai apoi, după 1920, să‑și consolideze semnificațiile legate de

these were painted red, white and green, the headboards of children from Bodos (Bodoș) were pained white, while those of the elderly were usually painted black. In the Hungarian speaking villages of Háromszék and Barcaság (Burzenland) (such as Apáca (Apața), Dálnok) the wooden tomb signs of people dying a violent death were usually painted red. The shape and use of headboards carved of wood was mainly determined by the close‑to‑nature lifestyle, peculiar way of thinking and Christian mentali‑ ty of Szekler rural farmers. Their design style and their astral ornaments (e.g. sun, moon, star) developed throughout the centuries convey fundamental sym‑ bolic messages and meanings. Up until the end of the 19th century, headboards mainly reminded of one or two concrete persons and their departure. The fun‑ damental meaning of headboards, thus, was related to death and the loss of val‑ ue. Headboards are a symbolic objectu‑ al element of the Szekler folk culture, which mainly expressed, in a concen‑ trated form, the relationship of a certain local community with the transcendent and passing.

személyre, annak eltávozására emlékez‑ tetett. Alapvető jelentése tehát halállal, értékveszteséggel volt kapcsolatos, a székely népi kultúra olyan szimbolikus tárgyi eleme, mely elsősorban egy‑egy lokális közösség transzcendenshez, el‑ múláshoz fűződő viszonyát fejezte ki koncentrált formában. A fából faragott oszlopok alapvető szimbolikus jelentései, valamint a kopja‑ fákkal kapcsolatos romantikus képzetek jelentős mértékben elősegítették, hogy a polgári nemzetépítés során teljesen új üzeneteket közvetítsenek. A 20. szá‑ zad elején különböző szecessziós épüle‑ tek szerkezetében, könyvgrafikákban, valamint szépirodalmi szövegekben je‑ lentek meg. Ennek is köszönhető, hogy az utóbbi száz évben további jelképes üzeneteket közvetítettek: előbb székely, regionális szimbólumokká váltak, majd 1920 után rendre megerősödtek az et‑ nikai (székely) és a nemzeti (magyar) identitás reprezentációjával kapcsolatos funkciói is. A második világháború utáni évti‑ zedekben előbb csak temetőkben, sír‑ jelként helyezték el konkrét személyek, jelesebb magyar személyiségek (pl.

reprezentarea identității etnice (secu‑ iești) și naționale (maghiare). În primele decenii de după cel de‑al doilea Război Mondial stâlpii funerari erau ridicați în cimitire de către persoa‑ ne private sau la căpătâiul unor perso‑ nalități maghiare, precum Balázs Orbán și Áron Tamási, ca mai apoi să fie ridi‑ cați și în spații publice și în locuri me‑ moriale. În timp ce stâlpii funerari s‑au îndepărtat din punct de vedere simbo‑ listic de contextul lor inițial, regional (Ținutul Secuiesc) și etnic (secuiesc și maghiar), au devenit treptat simboluri ale maghiarilor de pretutindeni. Dar si‑ tuația stâlpilor funerari nu este singula‑ ră, același proces de trecere având loc, în secolul XX, și cu alte mărturii populare purtătoare de simboluri, precum balade‑ le populare, portul popular, mobilierul pictat, porțile cioplite din lemn acope‑ rite și cozonacul secuiesc (kürtőskalács). Acestea au pășit prima oară în afara contextului lor natural, local și regional, ca mai apoi, după schimbarea regimu‑ lui politic, în anul 1989, să devină sim‑ boluri ale întregii națiuni maghiare. Un fenomen extrem de interesant este felul în care un simbol al morții, respectiv

The basic symbolic meaning of col‑ umns carved of wood, as well as the romantic images associated with head‑ boards significantly contributed to the fact that during the development of the civic nation, these started to convey com‑ pletely new messages. They appeared at the beginning of the 20th century in the structure of various buildings built in the Secession style, in book graphics, and in literary texts. That is why in the last hundred years they have conveyed further symbolic messages: at first they became Szekler and regional symbols, and then after 1920 their functions re‑ lating to the representation of the eth‑ nic (Szekler) and national (Hungarian) identities also strengthened. In the decades following World War II, wooden headboards were placed only as tomb signs at the grave of specific people and notable Hungarian personal‑ ities (e.g. Balázs Orbán, Áron Tamási), and later such wooden columns were also erected in different public spaces and historic memorials. As headboards slowly diverged from their initial or‑ ganic, regional (Szeklerland) and eth‑ nic (Szekler‑Hungarian) context, they

Orbán Balázs, Tamási Áron) sírjánál, majd kopjafákat állítottak fel külön‑ böző publikus terekben és történelmi emlékhelyeken is. Miközben a kop‑ jafák rendre eltávolodtak korábbi szer‑ ves, regionális (székelyföldi) és etnikai (székely‑magyar) kontextusuktól, fo‑ kozatosan magyarságszimbólumokká váltak. A kopjafák esete azonban nem egyedülálló, mivel a székely népballadák, viseletek, festékesek, kötött kapuk és a kürtőskalács is hasonló utat járt be a 20. század során. Előbb kiléptek természe‑ tes, lokális, regionális világukból, majd az 1989‑es rendszerváltozás után nem‑ zeti jelképekké váltak. Érdekes jelenség, hogy számos magyar emlék‑ és lokális ünnep, közösségi esemény (pl. érettségi kicsengetés) és publikus tér központjá‑ ban, szerkezetében napjainkban éppen egy halál‑ és sírjel nyer kitüntetett szerepet.

un monument funerar, a căpătat un rol atât de important în zilele noastre, în cadrul unei multitudini de evenimente comemorative și sărbători locale, eve‑ nimente sociale și comunitare (precum ultimul clopoțel înainte de bacalaureat, când tinerii absolvenți primesc un stâlp funerar în miniatură de care este legat un săculeț, pe care îl poartă simbolic pe umăr), cât și în principalele spații publi‑ ce unde sunt amplasați astfel de stâlpi (funerari) comemorativi.

gradually became symbols of Hungarian identity. The case of headboards is not unique, however, as the Szekler folk bal‑ lads, costumes, painted carpets, gates and the chimney cake followed a simi‑ lar path during the 20th century. First they stepped out of their natural, local and regional world, and after the regime change after the 1989 Revolution they became national symbols. It is an inter‑ esting phenomenon that nowadays, pre‑ cisely a death and tomb sign is gaining a distinguished role in various Hungarian memorial, local or community events (such as high‑school graduation, when graduates receive a miniature head‑ board which they must carry on their shoulder) and in the centre or structure of public spaces.

Bibliografie / Bibliography / Irodalom BALASSA Iván 1992 A székelyföldi Erdővidék temetői. Ethnica, Debrecen BALI János – SÜTŐ Levente L. 2002 Sírjelből magyarságszimbólum. Kopjafa‑revival Erdélyben a ’80‑as évek közepétől napjainkig. In: A. Gergely András (szerk.): A nemzet antropológiája. Hofer Tamás köszöntése. Új Mandátum, Budapest, 22–31. DEÁK Ferenc 2009 T emetkezési és halottas szokások Csernátonban és környékén. Pallas‑Akadémia Könyvkiadó, Csíkszereda DEMETER Lajos 2007 A háromszéki temetők jelképvilága. In: S. Lackovits Emőke – Szőcsné Gazda Enikő (szerk.): Népi vallásosság a Kárpát‑medencében 7. I–II. Székely Nemzeti Múzeum – Veszprém Megyei Múzeumi Igazgatóság, Sepsiszentgyörgy– Veszprém, 373–409. HOFER Tamás 1982 Archaikus sírjeleink kérdéséhez. In: Hoppál Mihály – Novák László (szerk.): Halottkultusz. Előmunkálatok a magyarság néprajzához 10. MTA Néprajzi Kutató Csoport, Budapest, 308–324. Dr. KÓS Károly 1972 A székely sírfák kérdéséhez. In: Uő: Népélet és néphagyomány. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 253–274. NOVÁK László Ferenc 2005 Fejfa monográfia. Pest Megyei Múzeumok Igazgatósága – Arany János Múzeum, Nagykőrös POLGÁR Erzsébet 2012 Honnan madár se jár erre. Temető és temetés Dálnokon. Dálnok Önkormányzata, Sepsiszentgyörgy ROEDIGER Lajos 1903 Kopjafák a kovásznai temetőben. Néprajzi Értesítő IV. 140–145. SEBESTYÉN Károly 1905 Székelyföldi kopjafák és keresztek. Néprajzi Értesítő VI. 103–107. SZINTE Gábor 1901 Kopjafák (temető‑fejfák) a Székelyfüldön. Néprajzi Értesítő II. 116–121 1905 Kopjafák (temető‑fejfák) a Székelyföldön. Néprajzi Értesítő VI. 91–102. VISKI Károly é. n. Fejfa. In: Czakó Elemér (szerk.): Magyarság néprajza II. Budapest, 342–347.

Porțile secuiești The Szekler Gates Székelykapuk

Literatura etnografică maghiară defi‑ nește poarta secuiască ca fiind acea poar‑ tă sculptată din lemn, realizată din trei stâlpi verticali înalți, uniți în partea su‑ perioară de o grindă orizontală acoperită cu șindrilă, care adăpostește un ansamblu de intrări – o intrare mică, prin care trec pietonii, și o intrare mare, prin care trec căruțele și animalele. Geamul de deasupra intrării pentru pietoni, grinda orizontală de sub acoperiș, cât și stâlpii de susține‑ re verticali sunt adesea decorați cu moti‑ ve sculptate sau pictate și cu diferite in‑ scripții. Variantele de porți cu porumbar au apărut abia la începutul secolului al XVII‑lea, când au fost amplasate la intra‑ rea în conacele ardelenești, de unde s‑au răspândit mai apoi și la casele țărănești.

Răspândire Publicațiile apărute până în prezent s‑au ocupat cu precădere de porțile le‑ gate și acoperite din Scaunul Odorhei, având în vedere că în această regiune s‑au păstrat cele mai numeroase și mai frumos sculptate și pictate forme de

Ethnographic Hungarian literature defines the Szekler gate as the wood‑carved gate, made of three tall upright pillars, joined in the upper part by a crossbeam covered with shingle accommodating an ensemble of two entrances – a small en‑ try for people and a large gateway for carriages and animals passage. Often the pedestrian entry upper window, the crossbeam under the roof, as well as the supporting upright pillars are decorat‑ ed with carved or painted patterns and different inscriptions. The dovecote gate variation appeared at the beginning of the 17th century when placed at the en‑ trance of the Transylvanian manors and then spread out to the rural houses.

Spread Works published up to this point have especially dealt with the two bond and covered gates in Udvarhelyszék, because of the great number and beau‑ tifully carved and painted gate mod‑ els, which can still be found in this re‑ gion. Frequently painted and done with

A magyar néprajzi szakirodalom székelykapunak nevezi azt a fából fara‑ gott, három függőleges, magas oszlopon álló, felül gerendával vízszintesen ös�‑ szekötött, zsindellyel födött kapuzatot, mely alatt a kisebb bejárat a gyalogos személyek, a nagyobb pedig a szekerek és állatok számára készült. A gyalogka‑ pu fölötti ablakot, a fedél alatti vízszin‑ tes gerendát, valamint a függőleges tar‑ tóoszlopokat legtöbbször faragott meg festett motívumok, valamint különböző feliratok is díszítik. A kötött kapuk galambbúgos válto‑ zatai csak a 17. század idején jelentek meg az erdélyi udvarházak előtt, majd később onnan elterjedtek a falusi csalá‑ dok portái elé.

Elterjedése Az eddig megjelent publikációk el‑ sősorban az udvarhelyszéki kötött és fe‑ dett kapukkal foglalkoztak legalaposab‑ ban, mivel a legdíszesebben faragott és festett formáik ebben a székben marad‑ tak fenn legnagyobb számban. A vidék

porți. Decorurile, deseori pictate, reali‑ zate cu mare grijă și migală sunt speci‑ fice pentru această regiune și o caracte‑ ristică locală a acestor porți. Porțile legate sau cu porumbar din Scaunul Ciuc împodobeau odinioară in‑ trarea în gospodăriile înstărite ale famili‑ ilor de husari. Și în acest caz, geamul de deasupra intrării pietonilor era decorat cu motive tăiate din scândură, cu zăbrele, cu steme sau blazoane, cu Soarele și Luna, respectiv cu stele. Înălţimea, dimensiunile stâlpilor de susținere a porții erau astfel calculate încât să încapă pe sub grinda superioară o căruță încărcată cu fân. În ținutul Trei Scaune porțile cu porumbar de cele mai mari dimensiuni decorau intrarea în gospodăriile condu‑ cătorilor, ale vătafilor și ale familiilor se‑ cuilor liberi, cât și intrarea în cele mai importante locuri din comunitate: bise‑ rici, școli etc. Porțile secuiești legate și acoperi‑ te apar și în Moldova, regiune aflată la est de Ținutul Secuiesc. Porțile pe care le vedem pe cursul râurilor Siret, Trotuș, Oituz, Tazlău și Bicaz ne trimit cu gândul la porțile secuiești, fiind însă mult reduse ca dimensiune, neavând

extreme care and meticulousness, the decorations are particular to this re‑ gion and a local characteristic of these gates. Once bond gates or dovecote gates from Csíkszék used to adorn the entrance into the wealthy homes of the hussar families. Here too, the upper pe‑ destrian entry window was ornament‑ ed with board‑cut patterns, iron bars, coats of arms or blazons, symbols rep‑ resenting the Sun and the Moon, and the stars. The height ‑ the length of the gate supporting pillars ‑ was calculated so a carriage full of hay could fit under the crossbeam. In Háromszék the largest dovecote gates used to adorn the entrance into the homes of leaders, bailiffs and free Szekler people, and also the entrance into the most important places of the community: churches, schools etc. The bound and covered Szekler gates can also be found in Moldavia, the re‑ gion lying east of Szeklerland. The gates one can see on Siret, Trotus, Oituz, Tazlău and Bicaz river remind us of the Szekler gates, but are much smaller in size, and without dovecotes, ornamen‑ tal carvings or inscriptions. The beauty

kapuzatainak jellegzetes, helyi elemének tekintjük a nagy gonddal kialakított, míves és sokszor festett oszlopdíszeket. A csíki kötött‑ vagy a galambdúcos nagykapuk elsősorban csak a módosabb, hajdani huszár családok portáit díszítet‑ ték. A gyalogkapu fölötti ablakot itt is rendszerint deszkából kivágott, rácsos, köríves vagy címeres, Holdat és Napot, valamint csillagokat ábrázoló motívu‑ mok díszítették. A kapulábak méreteit rendszerint a szénával megrakott szekér hagyományos magasságához szabták. A legnagyobb méretű galambdúcos kapuzatok Háromszéken is elsősorban a főnépek, a lófő és a szabad székely családok portáit, valamint a faluközös‑ ségek legfontosabb helyeit (pl. szérűs kertek, templomok és iskolák bejáratát) ékesítették. A kötött és fedett kapuk felbuk‑ kannak a Székelyföldtől keletre fekvő Moldvában is. A Szeret, Tatros, Ojtoz, Tázló és Békás folyók mentén látható kapuk kimondottan emlékeztetnek a székelykapukra, de azoknál jóval ala‑ csonyabbak, nem rendelkeznek galamb‑ búggal, mívesebb íves hónaljkötésekkel, díszes faragásokkal vagy feliratokkal.

porumbare, sculpturi decorative sau inscripții. Frumusețea lor este dată de modalitatea în care sunt tăiate porțile, șindrila de forma solzilor de pește și ar‑ hitectura acoperișului porții. Sursele scrise, datând din secolele XVII – XVIII, menționează faptul că porțile le‑ gate și acoperite găsite în afara Ținutului Secuiesc, respectiv pe cursul Târnavei Mici, în Scaunul Secuiesc al Arieșului, în Câmpia Transilvaniei, pe cursul Someșului Mic, în Țara Călatei, în Hunedoara, pe Târnava Mare și în zona Făgărașului, se regăseau cu precădere în fața conacelor

of these gates lies in the way they are carved, the fish scales‑shaped shingle and the architecture of the gate roof. Written sources between the 17th and 18th century indicate that bound and covered gates found beyond Szeklerland ‑ along the Târnava Mică (Kis‑Küküllő) river, in Arieș (Aranyosszék), in Câmpia Transilvaniei (Mezőség), along the Someșul Mic (Kis‑Szamos) river, in Țara Călatei (Kalotaszeg), in Hunedoara, along the Târnava Mare (Nagyküküllő) river and in the Făgăraş (Fogaras) re‑ gion ‑ could be seen especially at the

Ékességüket elsősorban a kapuszárnyak deszkakivágása, a pikkelyszerű zsin‑ delyezés és a födémszerkezet nyársai alkotják. A 17–18. századi írott források azt bi‑ zonyítják, hogy a kötött és födött kapuk a Székelyföldön kívül még a Kis‑Küküllő mentén, Aranyosszéken, Mezőségen, a Kis‑Szamos mentén, Kalotaszegen, Vajdahunyad, Nagyküküllő és Fogaras környékén elsősorban magyar nemesi ud‑ varházak előtt fordultak elő. A 20. szá‑ zadi néprajzi kutatások pedig arra mu‑ tattak rá, hogy a székelykapuk

nobililor maghiari. Cercetările etnogra‑ fice din secolul al XX‑lea au demonstrat faptul că se regăsesc paralele cu porțile secuiești și în satele românești din afara Ardealului istoric, în Bihor, Maramureș, Moldova și Oltenia. Cele mai impozante astfel de porți cu porumbar se găsesc la intrările în biserici, cimitire și școli.

Ornamentica Pe porțile secuiești nu regăsim nu‑ meroase motive geometrice, dar în‑ tâlnim adesea vrejuri care se desprind din frunze de acanthus, diferite forme de lalele, ciorchini de struguri, rozete, potiruri, stâlpi de lemn, împletituri de sfoară și, mai rar, șerpi și balauri. Dacă renașterea a jucat un rol extrem de im‑ portant în dezvoltarea unui vocabular imagistic floral atât de dezvoltat, picta‑ rea lor nu mai era o noutate în secolul al XVII‑lea. Porțile care se înălțau în fața conacelor nobiliare erau realizate de meșterii‑sculptori din sat, dar acestea s‑au tot dezvoltat de‑a lungul timpului, au evoluat în timp și prin intermediul

entrance of the Hungarian nobles’ man‑ ors. Ethnographic researches from 20th century proved that a parallel could be drawn with the Szekler gates also found in the Romanian villages beyond histor‑ ic Transylvania, in Bihor, Maramureş, Moldavia and Oltenia. The most im‑ pressive of this dovecote model gates can be found at church, graveyard and school entrance.

Adornment On The Szekler gates one rare‑ ly finds geometrical patterns, but there can be seen a lot of stalks growing from Acanthus leaves, different shapes of tu‑ lips, bunches of grapes, rosettes, chalices, wooden pillars, plaited rope, and seldom, snakes and dragons. Renaissance played a very important part in developing such a rich imagistic floral vocabulary and their painting wasn’t anything new in the 17th century, either. The gates rising in front of the nobles’ manors were built by wood carving‑craftsmen in the village, and they kept changing and evolving in the course

párhuzamai a történeti Erdélyen kívül felbukkannak még bihari, máramarosi, moldvai és olténiai román falvakban is. Legimpozánsabb galambbúgos vari‑ ánsaik templomok, cintermek és iskolák előtt álltak.

Ornamentikájuk A székelykapukon viszonylag keve‑ sebb a geometrikus ornamens, de jóval elterjedtebbek az akantuszlevélből ki‑ alakított indák, különböző tulipánfor‑ mák meg szőlőfürtök, de találunk rajtuk különböző rozettákat, kelyheket, faosz‑ lopokat, fogsordíszt, kötélfonatokat, rit‑ kábban pedig kígyó‑ és sárkánymotívu‑ mokat is. A népszerű növényi eredetű mintakincs kialakulásában elsősorban a reneszánsz játszott meghatározó szere‑ pet, de színezésük már a 17. században sem számított ritkaságnak. Az udvar‑ házak előtt álló fakapukat elsősorban falusi faragómesterek készítették, de a kúriák előtt emelt díszes nagykapuk folyamatosan még tovább fejlődtek, majd a helyben élő mesterek révén újra

acelorași meșteri populari au ajuns îna‑ poi în arhitectura populară. Datorită faptului că secuii sunt dulgheri iscusiți și sunt caracterizați de o predispoziție către decor și decorare, aceștia au dez‑ voltat modelul porților răspândite ante‑ rior în Europa, adaugându‑le propriile lor elemente și motive decorative, lucru care se întâmplă și în zilele noastre.

of time, and thanks to these rural arti‑ sans, they returned to folkloric architec‑ ture. Due to their inborn talent for embel‑ lishment and decoration, as well as their know‑how in artful carpentry, the Szekler people developed the model of gates al‑ ready expanded in Europe, adding their own elements and ornamental patterns, which can be witnessed even today.

Concluzii

Conclusions

Izvoarele din arhive, respectiv analiza comparativă a exemplelor din țară cu cele din vestul Europei, dovedesc faptul că por‑ țile acoperite confecționate din lemn au fost răspândite în mi multe zone. Astfel, ele nu apar doar în Ținutul Secuiesc, ci și în alte sate și orașe maghiare, românești sau săsești din Ardeal, sub diverse forme și cu caracteristici specifice. Datorită situației și relațiilor isto‑ rice, sociale și economice apărute de‑a lungul timpului, în Ținutul Secuiesc s‑au păstrat cele mai multe astfel de porți, răspândite anterior pe o zonă geografi‑ că mult mai mare. Aceste ansambluri

Archive sources making a compar‑ ative analysis between local examples and examples from Western Europe prove that the covered gates made of wood were spread in several regions. Therefore, they are not only present in Szeklerland but also in other Hungarian villages and cities, either Romanian or Transylvanian Saxon in Transylvania, differently shaped or featuring particu‑ lar characteristics. Because of the historic, social and economic situation and relationships emerging in the course of time, most of these gates were preserved in Szeklerland

visszahatottak a falusi építészetre. Mivel a székelyek nagyon fejlett ácstudással és különleges díszítőkedvvel rendelkez‑ tek, tovább fejlesztették az Európában korábban szélesebb körben elterjedt ka‑ putípust, s azt jellegzetes, helyi elemek‑ kel és motívumokkal gazdagították egé‑ szen napjainkig.

Összegezés A levéltári források, valamint a hazai és a nyugat‑európai példák ös�‑ szehasonlító vizsgálata azt jelzi, hogy a fából készült, födött kapuzatok szé‑ lesebb körben előfordultak. Tehát nem csak a Székelyföldön, hanem más erdé‑ lyi magyar, szász és román falvakban és városokban is megtaláljuk sajátos változataikat. A sajátos történelmi, társadalmi és gazdasági viszonyoknak köszönhe‑ tő, hogy ez a hajdanán térben széle‑ sebb körben előforduló európai kaputí‑ pus éppen a Székelyföldön maradt fenn egészen napjainkig nagyobb számban. Ezek a fából készített kötött és fedett

de porți din lemn legate și acoperite au avut atât funcție economică, cât și soci‑ ală. În majoritatea satelor aceste porți erau confecționate din lemnul care era cel mai la îndemână în zona respectivă. Deoarece pe vremuri Ținutul Secuiesc era unul umed și intemperiile erau mult mai dese, dulgherii locali și‑au concen‑ trat atenția pe construirea unor sisteme de acoperiș care să le proteje pe o peri‑ oadă cât mai lungă. Dimenisunile porți‑ lor erau stabilite conform unor principii ecologice și economice. Dimensiunea, respectiv înălțimea stâlpilor de susținere a porții era dată de dimensiunea trun‑ chiurilor de copaci care creșteau și erau disponibili în zonă. Dar, în același timp, în multe comunități secuiești era impor‑ tantă și trecerea prin poartă a unei că‑ ruțe încărcate cu 3 sau 4 rânduri de fân. Porțile legate și acoperite din Ținutul Secuiesc au căpătat un aspect mai artis‑ tic în secolul al XVIII‑lea, stâlpii de sus‑ ținere și zona de deasupra porții pentru pietoni fiind decorați cu motive florale sculptate sau pictate. Inscripțiile inciza‑ te în grinda orizontala de deasupra in‑ trărilor nu aveau doar rol comemorativ, ci și un deosebit rol decorativ.

although before they were spread on a much larger geographical area. The cov‑ ered and bond gate ensemble had both an economic and a social role. In most villages, the gates were made using the wood type, which was most at hand in that particular region. Due to the hu‑ midity and bad weather conditions that used to characterise Szeklerland, the lo‑ cal carpenters focused on building roof systems that were meant to keep them safe on the long‑term. The size of the gates was calculated on ecological and economical grounds. The size, namely the height of the gate supporting pillars was given by the size of the tree trunks growing and available in the area. But, at the same time, in many Szekler com‑ munities, the passage of a 3 to 4 layers of hay‑full carriage was also important. The covered and bond gates from Szeklerland received an artistic make‑up in the 18th century, as the supporting pillars and the upper part of the pedes‑ trian gate were decorated with carved or painted floral patterns. The inscriptions cut into the top crossbeam did not have only a commemorative role but also a particular ornamental role.

kapuzatok a Székelyföldön alapvető gaz‑ dasági és társadalmi funkciókat töltöt‑ tek be. A legtöbb faluban olyan fából készítették, mely bőségesen előfordult közvetlen természeti környezetükben. Mivel régebben Székelyföld csapadék‑ ban gazdag vidék volt, a helybéli ácsok nagyobb gondot fordítottak a kapuk födémszerkezetének kialakítására, hogy tartósabbá tegyék. Méreteit elsősorban ökológiai és gazdasági szempontok be‑ folyásolták. Oszlopainak magasságát a helyben található fák természetes mé‑ retei határozták meg, de a legtöbb szé‑ kely településben az is fontos volt, hogy alatta át tudjon haladni egy magasabb‑ ra, három vagy négy renddel megrakott szénásszekér is. A székelyföldi kötött és fedett kapuk jelentős része a 18. században artisztiku‑ sabb formákat nyert, faragott és festett virágos motívumok díszítették oszlopa‑ it, valamint a kisebb, gyalogkapu fölöt‑ ti deszkázatot, a vízszintes gerendájára vésett feliratoknak pedig nemcsak emlé‑ keztető, hanem dekoratív funkciói is vol‑ tak. A székelyföldi kötött kapuk jelentős része pontosan jelezte megrendelőjének társadalmi státuszát, szépérzékét és

Majoritatea porților secuiești din zonă indică cu acuratețe statutul social al celor care le‑au comandat, vorbind toto‑ dată și despre simțul estetic al acestuia și dragostea sa pentru ordine. Astfel, aceste porți decorate la intrarea în gospodărie pot aduce un prestigiu deosebit famili‑ ei respective. Variantele de porți care se găsesc înaintea bisericilor, a parohiilor și a mănăstirilor ne vorbesc despre un sim‑ bol al comunității de mai bine de câteva sute de ani. Această semnificație a sa a făcut ca în anumite sate localnicii să lege anumite ritualuri (ex. defilări, sărbători locale și naționale) de trecerea simbolică prin poartă, aceasta devenind ea însăși un simbol al întregii comunități. Variante monumentale ale acestei porți le găsim în locurile sacre din cadrul parohiilor, bisericilor și cimitirelor diver‑ selor confesiuni, dar și la intrarea în școli și locuri memoriale. În deceniile de după schimbarea regimului politic, odată cu Revoluția de la 1989, aceste variante ale porții secuiești trec granițele Ardealului istoric, fiind înălțate în diverse locuri și localități din Bazinul Carpatic. Dar drumul porților secuiești nu s‑a oprit in Bazinul Carpatic,

The majority of the Szekler gates from the region accurately show the social class of the people who ordered them, and additionally tell about the owner’s love for beauty and tradition. Therefore, these gates can bring a re‑ markable prestige to the family whose home entrance is thus embellished. The gate variations, which can be found in front of churches, parishes and convents, tell us about an over‑100‑year‑old com‑ munity symbol. This significance gave birth to special rituals (e.g. parades, lo‑ cal and national celebrations) of sym‑ bolical passing through the gate, a true community symbol itself, performed by locals in certain villages. One can find monumental varia‑ tions of these gates in sacred places, which are part of parishes, churches and graveyards of different denominations, as well as at the entrance of schools and memorial places. During the de‑ cades after the political regime change due to the 1989 Revolution, variations of the Szekler gate go beyond the his‑ toric Transylvanian borders, erected in different places and districts in the Carpathian Basin.

rendszeretetét, így jelentős presztízst szerezhetett annak a családnak, mely‑ nek portáját díszítette. A templomok, parókiák, kolostorok előtt előforduló változatai pedig azt sugallják, hogy már több évszázada közösségi jelkép, szim‑ bólum. Ez a jelentése alkalmassá tette arra, hogy egy‑egy közösség nyilvános terében sajátos rítusok (pl. bevonulások, nemzeti és lokális ünnepek) helyszínévé, központi szimbólumává váljon. Monumentális változatait megta‑ láljuk különböző felekezetű háromszéki parókiák, templomok és temetők szakrá‑ lis terében, valamint iskolák és történe‑ ti emlékhelyek bejáratánál. Az 1989‑es rendszerváltozást követő évtizedekben változataik átlépték a történeti Erdély határait, számos változatát állították fel a Kárpát‑medence különböző tájain, településeiben. A székelykapuk vándorútja azonban nem állt meg csak a Kárpát‑medencében, mivel tovább terjedtek Európa más or‑ szágai felé is, ahol elsősorban magyar történelmi személyiségek (Szent Kinga, II. Rákóczi Ferenc, Mikes Kelemen) tiszteletére létesített emlékhelye‑ ken (pl. Ószandec, Yerres, Rodostó)

răspândindu‑se și în alte țări ale Europei, în locuri precum Ószandec (Polonia), Yerres (Franţa), Rodostó (Turcia), aco‑ lo unde au fost ridicate memoriale pen‑ tru personalități marcate ale istoriei (Szent Kinga, Ferenc Rákóczi al doilea, Kelemen Mikes). În ultimele două de‑ cenii emigranții care trăiesc în America de Sud și de Nord și Australia și‑au ri‑ dicat porți secuiești impozante, înteme‑ ind locuri memoriale istorice maghiare, unde se pot întâlni în cadrul celor mai importante sărbători naționale, pentru a se bucura împreună de originile lor. Porțile legate și acoperite au căpătat de‑a lungul timpului valențe și proprie‑ tăți noi, în timp ce s‑au îndepărtat, în spațiu, de la curțile secuiești de odinioa‑ ră. Amplasate în fața gospodăriilor fa‑ miliilor secuiești au reprezentat odinioa‑ ră statutul social al acestora, identitatea familială, în timp ce porțile amplasate în spațiile publice au devenit simboluri ale identității regionale, etnice și nați‑ onale. Asemănător stâlpilor funerari, și porțile secuiești transmit simultan me‑ saje individuale și generale, concrete și simbolice.

However, the long way of the Szekler gate did not stop in the Carpathian Basin, spreading in other European countries, in places as Stary Sącz (Poland), Yerres (France), Tekirdag (Turkey), where memorials of prominent personalities were erected (Saint Kinga, Ferenc Rákóczi II, Kelemen Mikes). In the last two decades, the immigrants living in South and Northern America, and Australia raised impressive Szekler gates, establishing memorial Hungarian historic places where for the most im‑ portant national holidays they can meet to celebrate together their origins. In time, bond and covered gates re‑ ceived new valences and properties be‑ yond their role in the one‑time Szekler yards. Placed in front of the Szekler family homes, the gates once represent‑ ed the family social standing and the family identity, while the gates located in public areas became symbols of the regional, ethnic and national identity. As graveyard markers, the Szekler gates, too send simultaneously individual and general messages, which are both specif‑ ic and symbolic.

helyezték el változataikat. Az utóbbi két évtizedben Észak‑ és Dél‑Amerikában, Ausztráliában élő emigránsok új hazá‑ jukban impozáns székelykapukat állít‑ tattak, magyar történelmi és nemzeti emlékhelyeket alakítottak ki, ahol leg‑ jelentősebb nemzeti ünnepeik idején kö‑ zösen is megélhetik és reprezentálhatják magyarságukat. A kötött és fedett fakapuk, miköz‑ ben térben messze eltávolodtak a székely gazdák portájától, fokozatosan újabb és újabb jelentésekkel, funkciókkal gyara‑ podtak. A székely famíliák telke előtt hajdanán sajátos társadalmi státuszt, családi identitást fejeztek ki, a publikus, közösségi terekben már regionális, etni‑ kai, nemzeti és össznemzeti azonosság‑ tudat reprezentatív, szimbolikus tárgyi emlékeivé váltak. A kopjafához hason‑ lóan tehát az egyeditől az általános, a konkréttól a szimbolikus üzenetek köz‑ vetítése felé mozdultak el.

Bibliografie / Bibliography / Irodalom HUSZKA József 1929 Székely kapuk meséje. In: Csutak Vilmos (szerk.): Emlékkönyv a Székely Nemzeti Múzeum ötvenéves jubileumára. Székely Nemzeti Múzeum, Sepsiszentgyörgy, 461–465. KINDA István 2006 Székely falukapuk. Adatok és szempontok egy régi‑új jelenség értelmezéséhez. In: Gazda Klára – Tötszegi Tekla (szerk.): Tanulmányok Szentimrei Judit 85. születésnapjára. Kriza János Néprajzi Társaság Évkönyve 14. KJNT, Kolozsvár, 272–287. LUKÁCS László 2001 Das Dorftor in Transdanubien, Siebenbürgen und in der Moldau. Zeitschrift für Balkanologie XXXVII. 2. 160–167. NAGY Margit, B. 1958 A székelykapu eredete és múltja. Korunk XVII. 6. 862–872. POZSONY Ferenc 2008 Székelykapuk Kolozsváron? Acta Siculica 2008. Székely Nemzeti Múzeum, Sepsiszentgyörgy, 639–652. SEBESTYÉN Károly, Cs. 1923 A székelykapu földrajzi elterjedésének újabb adatai. Ethnographia XXXIV–XXXV. 1–3. 40–42. SZABÓ T. Attila 1977 A galambbúgos nagykapu az erdélyi régiségben. Ethnographia LXXXVIII. 2–3. 302–328. SZINTE Gábor 1909 A kapu Székelyföldön. Néprajzi Értesítő X. 1. 40–55., 2. 97–101., 3–4. 167–178. 1910 A kapu a Székelyföldön. Néprajzi Értesítő XI. 1–2. 27–31. SZŐCSNÉ Gazda Enikő 1999 Múzeumi gyűjteményeink. Kötött nagykapuk a Székely Nemzeti Múzeumban. Háromszék, 1999. április 10. VISKI Károly 1929 Adatok a székely kapu történetéhez. Néprajzi Értesítő XXI. 3–4. 65–88.

Mobilierul pictat din Trei Scaune Hand Painted Furniture in Háromszék Festett bútorok

Scurt istoric al mobilierului pictat

A brief history of furniture painting

A bútorfestés rövid története

Pictura mobilierului este elementul cel mai expresiv al artei populare ma‑ ghiare, fiind produsul cel mai repre‑ zentativ al artei populare din secuime. Paturile, lăzile, bibliotecile, blidarele, scaunele, în general, piesele de mobili‑ er pictate au fost timp de secole piesele cele mai reprezentative ale locuinţelor din regiune, exprimând totodată talen‑ tul, simţul estetic al artiştilor şi gustul pentru frumos al comunităţilor. Decorarea cu picturi a mobilierului nu este o creaţie nouă, apărută odată cu utilizarea lemnului de brad pentru realizarea mobilierului. Izvoarele isto‑ rice atestă faptul cu mobilierul clase‑ lor de jos din Egiptul antic încerca să imite, prin decorurile pictate, piesele de mobilier decorate ale celor bogaţi. De asemenea din evul mediu european s‑au păstrat piese de mobilier ale locaşuri‑ lor de cult (lăzi, dulapuri, scaune) da‑ tând din secolele XII‑XIII, care au fost decorate cu motive pictate. În secolul al XIV‑lea în Italia au început să fie

Traditional furniture painting is the most expressive instrument of Hungarian decorative arts, the most illustrative genre of Szekler tradition‑ al crafts. The hand painted bed head‑ boards, crates, shelves, plate shelves, chairs and other pieces of furniture were the defining elements of the furnishing and furniture culture of the region for centuries. They were the expression of the craftsmen’s aesthetic taste, skill, pleasure for embellishment as well as the community’s taste. Furniture painting was not discov‑ ered in the past centuries and it did not start with the industrial process‑ ing of pine in furniture manufacturing. According to historic sources, in ancient Egypt the furniture‑makers tried to ren‑ der the aspect of the expensive and shiny interior design items of the wealthy by cheap painted imitations affordable for the poorer. In medieval Europe the old‑ est preserved painted pieces of furniture, namely boxes, wardrobes and chairs were

A népi bútorfestés a magyar díszí‑ tőművészet legkifejezőbb eszköze, a szé‑ kelyföldi népművészet legreprezentatí‑ vabb műfaja. A festett ágyvégek, ládák, tékák, tálasok, székek és egyéb beren‑ dezési tárgyak a térség lakás‑ és bútor‑ kultúrájának több évszázadon keresztül meghatározó elemei voltak. Bennük az alkotók esztétikai érzéke, tehetsége, dí‑ szítőkedve, közösségük ízlésvilága is ki‑ fejezésre jutott. A bútorfestési gyakorlat nem az utóbbi évszázadok találmánya, nem a fenyő bútoripari felhasználásával kez‑ dődött. A történeti források szerint az ókori egyiptomiaknál az előkelők drága, csillogó lakberendezési darabjainak a látványát a bútorkészítő mesterek a sze‑ gényebbek számára olcsó festett után‑ zással kívánták visszaadni. A középkori Európában a legkorábbi fennmaradt fes‑ tett bútorok – ládák, szekrények, székek – a 12–13. században készültek, kifeje‑ zetten egyházi használatra. Akkoriban még a faragott keményfa berendezést is

confecţionate piese de mobilier pictat în stil renascentist, care făceau parte din mobilierul comun. Piesele păstrate arată că decorul sculptat nu‑l excludea pe cel pictat, cele două fiind utilizate în paralel. Răspândirea în zona noas‑ tră a mobilierului pictat se datorează în special artiştilor străini, care au ac‑ tivat aici în cursul evului mediu. Cel mai vechi exemplar de mobilă pictată datată provine din satul săsesc Apold, fiind realizat în anul 1565. Decorul pictat, alături de valoarea estetică avea şi rolul de a acoperi nere‑ gularităţile care apăreau în cazul mobili‑ erului realizat din lemn de esenţă moale, cum ar fi cel de brad. Mobilierul din secuime a fost reali‑ zat, timp de secole întregi, din lemn de esenţă tare (stejar, fag), fiind decorat în exclusivitate cu motive geometrice, mai rar antropomorfe, sculptate sau incizate. Apariţia noului tip de mobilier cu decor pictat poate fi pus în legătură cu apariţia şi răspândirea gaterelor, care produceau cherestea de calitate supe‑ rioară. Concomitent cu acesta a apărut meseria de tâmplar desprinsă din cea de dulgher.

made in the 12th and 13th centuries, es‑ pecially for ecclesiastic use. The carved hardwood furniture items could also be painted in those times. The painting of pine furniture had multiple purposes. On the one hand, painting hid any flaws of the wood, on the other it replaced the pieces of furniture featuring expen‑ sive inlaid and intarsia designs, making them also affordable for the commons. The 14th century Italian Renaissance furniture makers painted furniture for the purpose of lay interior design. Furniture painting appeared in the Carpathian Basin also thanks to the foreign craftsmen in the following cen‑ turies. The oldest dated known piece of painted furniture that was found in Transylvania was made in 1565 in Apold village inhabited by the Saxons. Beech and oak hardwood furniture was mostly used in Szeklerland for sev‑ eral centuries, embellished with notched or engraved geometric patterns. The en‑ graved designs featured fir tree branch‑ es, diamond‑shapes, circles or less often anthropomorphic figures. The joinery suited for painting gained ground mostly after the advent

kísérhette festés. A fenyőbútorok festé‑ si eljárása többes célt szolgált. Egyrészt eltüntették a faanyag esetleges hibáit, másrészt helyettesítették a berakásos, intarziás drága bútorokat, s így ezeket a köznép számára is elérhetővé tették. Olaszországban a 14. századi rene‑ szánsz mesterek a bútorfestést már a vi‑ lági lakberendezés számára készítették. A bútorfestés Kárpát‑medencei megjele‑ nése szintén idegen mesterek közvetíté‑ sével történt a későbbi évszázadokban. Erdélyben a legkorábbi ismert évszámos festett bútor a szászok lakta Apold köz‑ ségből származik, 1565‑ben készült. Székelyföldön további évszázadokig a keményfából ácsolt, vésett vagy ékro‑ vásos geometrikus mintákkal díszített bükk‑ és tölgyfabútor volt használat‑ ban. A vésett díszítményben fenyőág, rombusz, kör, ritkábban emberalak ke‑ rült ábrázolásra. A festésre alkalmas asztalosbútor széleskörű térnyerése a fűrészmalmok megjelenésével és az egyenletesre vá‑ gott deszkaanyag elérhetővé válásával függ össze. Feldolgozására az ácsszak‑ mából külön iparág vált ki. A 17–18. században Székelyföldön templomok

Începând cu secolele XVII‑XVIII in‑ teriorul lăcaşelor de cult a fost prevăzut cu elemente decorative (tavan cu casete, galerii, baldachinul amvonului) sau piese de mobilier (bănci, scaune) cu decor pic‑ tat, realizat de către meşteri din împre‑ jurimile Braşovului. Un element specific al bisericilor din zonă (Ghelinţa – 1624, Zăbala – 1752, Mărtineni – 1754, Brateş – 1760, Saciova – 1761, Căpeni – 1767, Doboli de Sus – 1768, Calnic – 1782 etc.) este tavanul cu casete decorat cu picturi care prezintă personaje sau istorii biblice, motive florale, coroane de flori etc. În secuime, tâmplarii specializaţi în producerea mobilierului pictat au acti‑ vat la început în centrele urbane (Târgu Mureş, Odorheiu Secuiesc, Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Breţcu), me‑ seria făcându‑şi apariţia în mediul rural abia din secolele XVIII‑XIX. O excep‑ ţie este cazul localităţii Vârghiş, unde membrii familiei Sütő se îndeletniceau cu tâmplăria încă din secolul al XVI‑lea, trecând la realizarea pieselor de mobilier pictat din a doua jumătate a secolului al XVII‑lea. Încercând să satisfacă exigenţele gospodăriilor în limita posibilităţilor

of sawmills and the accessibility of the evenly cut timber. In order to process it the carpentry craft became a separate industrial sector. In the 17th and 18th centuries, in Szeklerland many a church was furnished by painted coffered ceil‑ ings, bench fronts, sounding boards, jubes by the hand of Saxon craftsmen working around Brassó. On the lum‑ ber ceilings embellished so variedly by freehand painting, the drafters depict‑ ed Biblical figures, stories, flowers and wreathes, such as in Gelence (1624), Zabola (1752), Martonfalva (1754), Barátos (1760), Szacsva (1761), Köpec (1767), Feldoboly (1768), Kálnok (1782) and the churches in other villages. The first joiners specialised in hand painted furniture in Szeklerland were town craftsmen prone to novelty, work‑ ing in Marosvásárhely, Székelyudvarhely, K ézdivásárhely, Sepsiszentgyörgy, Bereck but the painter‑joiners also started working in larger villages in the 18th and 19th centuries. The exception is the village called Vargyas in Erdővidék where the Sütős were joiners starting from the 16th century and painter‑join‑ ers starting from the 17th.

berendezésének egész sora készült – fes‑ tett kazettás mennyezetek, padelők, szószékkoronák, karzatok –, sok esetben a Brassó vonzáskörében tevékenykedő szász mesterek keze által. Készítőik a rendkívül változatosan, szabadkézi fes‑ téssel díszített deszkamennyezeteken bibliai alakokat, történeteket, virágo‑ kat, koszorúkat jelenítettek meg, pél‑ dául Gelence (1624), Zabola (1752), Martonfalva (1754), Barátos (1760), Szacsva (1761), Köpec (1767), Feldoboly (1768), Kálnok (1782) és más települé‑ sek templomaiban. Székelyföldön a festett bútorkészí‑ tésre szakosodott asztalosok először az újításra hajlamos városi iparosok közül kerültek ki, például Marosvásárhelyen, Székelyudvarhelyen, Kézdivásárhelyen, Sepsiszentgyörgyön, Bereckben dolgoz‑ tak, de a 18–19. században a festőasz‑ talosok nagyobb községekben is elkezd‑ ték működésüket. Ezek közül kivétel az erdővidéki Vargyas, ahol a Sütő család asztalossággal a 16. század végétől, fes‑ tőasztalossággal a 17. század második felétől foglalkozott. A székely háztartások igényeinek és anyagi lehetőségeinek is megfelelő

financiare, meşterii marcau mobilierul cu anul fabricaţiei şi cu motive orna‑ mentale simple, ajungându‑se ulterior la acoperirea integrală cu motive florale de factură gotică şi renascentistă, a întregii suprafeţe. Vopselile pe bază de minera‑ le sau plante erau preparate de meşteri, acestea fiind înlocuite de la mijlocul se‑ colului al XIX‑lea cu vopsele de origine industrială, cum de altfel la finele seco‑ lului vopselele pe bază de tempera au fost înlocuite cu cele de ulei. Mobilierul pictat l‑a înlocuit în ca‑ sele populare pe cel sculptat, realizat din lemn de esenţă tare, la cumpăna dintre secolele XVIII şi XIX, preponde‑ rent în zonele bogate în păduri de brad. Concomitent, aceeaşi tendinţă s‑a putut constata şi în cazul conacelor şi cas‑ telelor, unde mobilierul scump, de stil vechi, a fost înlocuit cu altul mai ief‑ tin, dar având aceeaşi valoare estetică. Menţionarea în anul 1708 a unei „lădiţe pictate pentru cusut” sau al unui „du‑ lap‑etajeră pictat” în anul 1716, indică faptul că mobilierul pictat a devenit par‑ te integrantă a interioarelor locuinţelor.

The craftsmen meeting the needs and the financial possibilities of the Szekler households arrested first mostly the years, later on painted certain mo‑ tifs and then thanks to the precedent in ecclesiastic art mentioned above, they painted freehand ornaments in Gothic and Renaissance style filling the entire surface of the peasants’ fur‑ niture with flowers. The used mineral and plants‑based pigments, and later starting from the mid‑19th century the industrial paint gained ground while by the end of the century oil paint also ap‑ peared replacing tempera. In traditional interior design paint‑ ed furniture eventually replaced carved hardwood furniture at the end of the 18th and beginning of the 19th century especially in the areas rich in pine. After adorning the furnishings of castles and manors, the use of more affordable fur‑ niture penetrated the lower social class‑ es, too. The “painted sewing box” dat‑ ing from 1708 and the drawing on paper of the “painted buffet” dating from 1716 indicate that hand painted pieces of fur‑ niture gradually became the ordinary home culture items.

mesterek legkorábban főleg évszámok megörökítésével, később egyes motívu‑ mok felfestésével, az említett egyház‑ művészeti előzmények alapján a teljes felület kivirágozásával a paraszti búto‑ rokon is gótikus és reneszánsz ízlésvilá‑ gú szabadkézi díszítményeket örökítet‑ tek meg. Festékként ásványi és növényi színezőanyagokat használtak, később, a 19. század közepétől teret hódított a gyári festékanyag, a század végén pedig a temperát felváltva megjelent az olaj‑ festék is. A népi lakáskultúrában a festett bú‑ tor a faragott keményfa bútorokat végül a 18–19. század fordulóján váltotta fel, elsősorban a fenyőfában gazdag vidéke‑ ken. A nemesi kastélyok, udvarházak be‑ rendezésének kidíszítését követően a ko‑ rábbinál olcsóbban előállítható bútorok használata begyűrűzött a társadalom alsóbb rétegeibe is. Az 1708‑ból szár‑ mazó „festett varró ládácska”, illetve az 1716‑ban papírra vetett „festett pohár szék” utalások jelzik, hogy a festett dí‑ szű bútorok fokozatosan a lakáskultúra hétköznapi tárgyaivá váltak.

Elemente de stil

Stylistic elements

Stílusjegyek

Piesele de mobilier pictat sunt una dintre cele mai spectaculoase grupuri de exponate din colecţiile muzeale din se‑ cuime, oferind totodată şi un bogat ma‑ terial de studiu privind evoluţia acestui tip de mobilier din această regiune. S‑a putut astfel stabili că, în timp ce formele pricipale ale mobilierului au rămas ne‑ schimbate, datorită realizării fără şablon a decorului nu există piese cu motive de‑ corative asemănătoare. Meşterii tâmplari s‑au inspirat din motivele tradiţionale ale microregiunii din care proveneau, uzanţă de la care se abăteau foarte rar. Perioada de glorie a industriei mo‑ bilierului pictat a fost mijlocul secolului

The most spectacular of all public and private collections in Szeklerland is the category of two‑three hundred‑year‑old painted furniture by which one can re‑ construct the painted furniture culture of the region. One can infer that there was no change in the proportions of a certain type and yet there weren’t two identical patterns as no templates were used. The craftsmen’s pattern collection was strongly rooted in the local or re‑ gional traditions, and they did not paint unordinary patterns that visibly differed from the style of the area. The heyday of traditional furniture painting reached its peak in the 19th

Székelyföldön a köz‑ és magángyűj‑ temények leglátványosabb csoportját a két‑három évszázados festett bútorok alkotják, melyek alapján rekonstruálha‑ tó a térség korábbi festettbútor‑kultú‑ rája. Ezek alapján megállapítható, hogy míg egy adott típus arányait nemigen változtatták, sablon híján nem készült két egyforma mintázatú darab. A meste‑ rek mintagyűjteménye a helyi és vidéki tradícióban gyökerezett, a vidék stílusá‑ tól élesen eltérőt nem készítettek. A bútorfestő népi ipar fénykora a 19. században teljesedett ki, amikor kiala‑ kultak a különböző tájegységek stílusá‑ ra jellemző népművészeti jegyek. Ezek

al XIX‑lea, când s‑au format şi s‑au sta‑ tornicit stilurile specifice diferitelor regi‑ uni, datorită cărora originea pieselor de mobilier poate fi urmărită relativ uşor. Mobilierul realizat în regiunea Odorhei are drept culori de fond dife‑ ritele nuanţe de brun, albastru sau ver‑ de, pe care se aplica un decor foarte bogat, având un stil şi motive ornamen‑ tale aparte, constând din motive flora‑ le stilizate (boboci, garoafe, trandafiri, lăcrămioare, lalele sau margarete). Cel mai vestit centru de producţie a mobi‑ lierului din vechiul Scaun Odorhei este satul Vârghiş, unde familia Sütő se înde‑ letniceşte de cincisprezece generaţii cu această ocupaţie. Mobilierul realizat la Ceheţel are o tonalitate închisă, dato‑ rită fondului brun‑ şi verde‑închis, fiind

century when the traditional symbols of every geographical area took shape. Based on it one can identify several cen‑ tres of Szekler painter‑joinery. For the furniture made in Udvarhely they used brown, green and blue as ground colours, and the array of motifs is partic‑ ularly rich and unique. Its ornamental design features conventional carnations, round roses, lilies‑of‑the‑valley, buds, tu‑ lips and daisies. The best‑known village of furniture painters in olden Udvarhelyszék was the above‑mentioned Vargyas where the 15th generation of the famous Sütős takes forward the secrets and skills of the painter‑joiner craft. The furniture made in Csehétfalva is sombre because of dark brown and dark green as ground colours; the flower decorations on it are tiny.

alapján a székely festőasztalosság több központja is azonosítható. Az udvarhelyi bútorok eseté‑ ben a barna, a zöld és a kék alapszí‑ neket használták. Stílusjegyei, motí‑ vumvilága sajátosan gazdag, egyedi. Virágornamentikájában a stilizált szeg‑ fű, a körrózsa, a gyöngyvirág, a bimbó, a tulipán és a margaréta köszön vissza. A hajdani Udvarhelyszék leghíresebb bú‑ torfestő faluja a már említett Vargyas, ahol a híres Sütő családnak immár a 15. nemzedéke örökíti tovább a festőaszta‑ los szakma titkait. A csehétfalvi búto‑ rok sötét hangulatúak a sötétbarna és sötétzöld alapszín miatt, virágdíszítése‑ ik aprók. A két Homoród mentén több te‑ lepülés is beírta nevét a bútorfestő

ornamentat cu motive florale de mici dimensiuni. Pe valea Homoroadelor se găseau, de asemenea, mai multe localităţi cu ateli‑ ere însemnate de producţie a mobilieru‑ lui. Piesele de mobilier realizate la Aldea (buchete de flori pe fond roşu închis) şi Mereni (tonalitate închisă, cu „arbore‑ le vieţii” sau buchete de flori pictate în casete) pot fi puse în legătură cu mobili‑ erul confecţionat la Vârghiş. Mobilierul de la Lueta avea o tonalitate de albas‑ tru foarte închis, aproape de negru, pe care a fost aplicat decor pictat cu roşu sau brun. Motivele ornamentale de cu‑ loare roşie, albă şi verde ale mobilierului din Ciucul de Sus sunt caracterizate de sobrietate. Mobilierul şi interioarele bogat orna‑ mentate cu motive florale ale ceangăilor din regiunea Şapte Sate au fost inspirate de modele săseşti. Principalul centru de producţie se găsea la Purcăreni, unde au fost realizate piese de mobilier pe fond albastru, verde şi nunațe cafenii, alături de care au fost apreciate şi nuanţele de limoniu, portocaliu sau roşu. Producţia de mobilier pictat din Trei Scaune poate fi legată de mai multe

Along the two Homoród rivers there are several villages whose name has been recorded in the book of furni‑ ture painting folk art. The furniture in Homoródabásfalva and Homoródalmás are similar to the furniture in Vargyas. The items made in Abásfalva are gen‑ erally adorned with bouquets on a dark red background, the furniture of Homoródalmás is low toned, the deco‑ ration is coffered into which the crafts‑ men painted the tree of life or bouquets. The furniture made in Lövéte is dark, its blue almost touches black and was mostly coloured in red and brown. The motifs of the furniture of Felcsík are low‑keyed, the decorations were co‑ loured in red, white and green. The furniture of the Csángos living in Hétfalu near Brassó is richly flowery and the interior design is nearly relat‑ ed to the Saxon painting‑joinery. Their centre was Pürkerec. Their furniture sold at weekly markets and fairs coun‑ trywide featured ground colours such as blue, green and brown but lemon yellow, orange and red were also popular. Furniture painting in Háromszék can be bound to several centres; the

népművészetbe. Homoródabásfalva és Homoródalmás bútorai a vargyasiakkal rokoníthatók. Az abásfalvi példányok általában sötétvörös alapra festett vi‑ rágcsokrokkal díszítettek, a homoró‑ dalmásiak sötét tónusúak, a díszítmény kazettás elrendezésű, melybe életfát, virágcsokrot festettek. A lövétei bú‑ torok sötétek, kékjük feketébe játszik, színezésükben a vörös és a barna volt használatos. A felcsíki bútorok mintavilága vis�‑ szafogott, a díszítmény színezésénél a piros, a fehér és a zöld volt használatos. A Brassó melleti hétfalusi csángók gazdagon virágozott bútorai és szobabe‑ rendezései a szász festőasztalossággal áll‑ tak rokonságban. Központjuk Pürkerec volt. A heti és országos vásárokba vitt bútoraikon a kék, zöld, barna alapszí‑ neket használták, de közkedvelt volt a citromsárga, narancssárga és a vörös is. A háromszéki bútorfestés több köz‑ ponthoz köthető, az összehasonlításra a legnagyobb számban megőrződött tuli‑ pános ládák kínálnak alapot. Az 1700‑as években készített darabok sötét alap‑ színűek, felületüket vagy az évszám tölti ki, vagy hármas tagolásúak. Az 1800‑as

centre, diferenţele dintre ele putând fi stabilite în special datorită lăzilor deco‑ rate cu lalele, păstrate în număr relativ mare. Exemplarele realizate în secolul al XVIII‑lea sunt de tonalitate închisă, având un decor relativ simplu, constând din anul fabricaţiei sau dintr‑un decor tripartit, în timp ce mobilierul realizat în prima jumătate a secolului al XIX‑lea este caracterizat prin motive baroce, ro‑ coco sau empire. Între culorile de fond utilizate în regiune predomină albastrul închis, cafeniul şi verdele, peste care au

comparison is based on the of tulip‑mo‑ tif boxes that were preserved in the largest number. The items made in 18th century were dark, with a relatively simple decor, consisting of the number of the manufacturing year or a printed embelishment, while the items manufac‑ tured in the first half of the 1800s fea‑ ture the Baroque, Rococo and Empire taste. Among the ground colours use by the joiners of the region, the Szekler blue (dark blue), brown and green are dominant. The red, green, white and

évek első felében készült darabokról a barokk, a rokokó és az empire ízlésvilág köszön vissza. A térség asztalosai által használt alapszínek közül domináns a székelykék (sötétkék), a barna és a zöld. A piros, zöld, fehér, sárga színű virágo‑ zás legtöbbször a teljes felületet betöl‑ ti. Sepsiszentgyörgy és Kézdivásár hely térségének saját minta‑ és színvilága van, a Kovásznán festett ládák alapszí‑ ne vörösesbarna vagy zöld. Erdővidékről Vargyast és Bölönt, Háromszék bútor‑ festő települései közül mindenekelőtt

fost pictate motive florale cu roşu, ver‑ de, alb sau galben, care acopereau toată suprafaţa. Mobilierul realizat în împre‑ jurimile oraşelor Sfântu Gheorghe şi Tg. Secuiesc a avut culori şi motive orna‑ mentale specifice, în timp ce în cazul celui realizat în împrejurimile Covasnei predomina fondul brun‑roşcat sau verde. Decorul pictat al mobilierului din Trei Scaune are la bază motivele florale: rodia sau bobocul, diferitele variante ale lalelei, trandafirul, lăcrămioara, garoafa. De asemenea, apar şi motive solare, dar acestea sunt puternic stilizate semănând cu motivele florale. Laleaua a reprezen‑ tat feminitatea, în timp ce inima a fost simbolul masculinităţii şi al dragostei. Un alt element component este arborele vieţii, realizat prin compoziţia buchete‑ lor de flori şi a motivelor florale, repre‑ zentând dorinţa de a trăi şi atitudinea pozitivă faţă de familie. Dintre centrele de producţie mai im‑ portante din regiune trebuie menţionate cele de la Belin și Vârghiș, din Depresiunea Baraolt, respectiv Tg. Secuiesc, Covasna, Ghelinţa, Cernat şi Arcuş. Identificarea centrelor de produce‑ re a mobilierului pictat este îngreunată

yellow flowers mostly cover the entire surface. The areas of Sepsiszentgyörgy and Kézdivásárhely have their own pat‑ tern and colour ranges, the ground co‑ lour of the boxes painted in Kovászna is greenish‑brown or green. From all the traditional furniture painting villag‑ es in Erdővidék, we must mention first Vargyas and Bölön, while from the set‑ tlements in Háromszék, Kézdivásárhely, Kovászna, Gelence, Csernáton, Árkos are the most noteworthy. The clear‑cut identification of the joinery centres is rendered difficult by the past migration of the furniture items during which foreign items may have mingled among the items of any material culture in a given area from surrounding villages or more remote areas by means of purchase, marriage or moving.

Painted furniture types The most important role amongst all painted furniture was given to the hope chests, which followed the maidens

Kézdivásárhelyt, Kovásznát, Gelencét, Csernátont, Árkost kell kiemelni. A bútorkészítő központok egyértel‑ mű beazonosítását nehezítik a tárgyak múltban történő vándorlása, mely során a környező településekről vagy távolabbi vidékekről vásárlás, házasságkötés vagy költözés révén idegen darabok kevered‑ hettek egy adott térségben előállított tárgyi kultúra darabjai közé.

Festett bútortípusok A festett bútorok közül a kelengyés ládának tulajdonították a legfontosabb szerepet, amely az eladósorba került lányt egész élete során végigkísérte. Az asztalosok rendszerint feltüntették rajta a készítés évszámát, a fedél belső részén pedig a leány nevét is, akinek a hozo‑ mányát képezte. Saját készítésű hozo‑ mányát, szőtteseit, varrottasait abba rakta, s azzal ment férjhez. A láda tehát értékek, ruhák, élelmiszerek tárolására is használatos volt, a láda belső részé‑ ben kialakított ládafia olyan rekesz volt, melyben pénzt, iratokat tartottak.

de circulaţia în timp a pieselor, care au ajuns şi în localităţi îndepărtate dato‑ rită comerţului, mutărilor sau ca zes‑ tre, ajungându‑se la un amestec al mo‑ bilierului provenind din diferite stiluri regionale.

Tipuri de mobilier pictat Dintre piesele de mobilier pictat cea mai mare importanţă i‑a fost atri‑ buită lăzii de zestre, care a făcut parte integrantă din viaţa femeii începând cu vârsta măritişului. Pe exteriorul lăzii, meşterii au trecut anul fabricaţiei, iar pe interiorul capacului numele celei pen‑ tru care a fost executată comanda. În ladă a fost păstrată zestrea, dar alături de aceasta mai puteau fi depuse în ea obiecte de îmbrăcăminte, alimente, iar într‑un sertar special se păstrau docu‑ mentele şi banii. Nişele din perete (téka) în care erau păstrate actele şi banii, erau acoperite cu panouri vopsite prevăzute cu uşi. O va‑ riantă evoluată a acestui tip de mobilier

to be married, their entire lives. The joiners normally marked the manufac‑ turing year on them and inside on the chest cover also the girl’s name who the dowry belonged to. Her dowry made by her own hand, the folkweaves, handi‑ work were all put in the chest and she married taking the chest with her. The chest was also used to store valuables, clothes and food and the small pigeon‑ hole inside the chest was intended for keeping money and documents. The recessed storage cabinet was covered by a painted wooden door. The built‑in cabinet was used for storing drinks, money and documents. The cor‑ ner cabinet was a rethought version of the former, a three‑sided closed cabinet, which had not only a fancy front board but also two sides resting on the wall. The standing and wall‑mounted plate shelves were used for storing and exhib‑ iting bowls and plates. The chairs and benches were used as sitting furniture, while the storage benches were invented combining the bench and storage func‑ tions at the same time and thus, besides being used for storing family assets, they could also sit on it. The storage

A falba mélyített tárolóhelyet ajtóval ellátott festett lappal fedték. Az így ki‑ alakított téka ital, pénz, iratok őrzésére szolgált. A saroktéka ennek továbbgon‑ dolt változata, három oldalú zárt szek‑ rény, melynek nemcsak díszes előlapja, hanem falra fekvő oldalai is voltak. Az álló‑ és falitálas tálak és tányé‑ rok tárolására, kiállítására szolgált. A székek és a padok ülőbútorként voltak használatosak, a padláda pedig a pad és a tárolóként szolgáló láda funkciói‑ nak ötvözésével került kialakításra, így amellett, hogy a családi javak tartására használták, ülni is lehetett rajta. A ka‑ marás asztal vagy székely asztal külön‑ leges, gótikus jellegű bútortípus, mely‑ nek törzsében ajtóval lezárt tárolóhely, az asztallap alatt pedig kihúzható fiók állt a háziasszony rendelkezésére. A székely háztartásokban használatos ágyaknak jellemzően csak a két ágyvé‑ ge, bütüje díszített, az azokat összekötő oldaldeszkákat az ágynemű takarásá‑ ban már nem festették. A lakberende‑ zés apróbb funkcionális tárgyakkal vált teljessé, melyek szintén díszítettek vol‑ tak: kendőszeg, pohárszék, bölcső, falió‑ ra, sótartó.

100

este dulapul de colţ, a cărui parte fronta‑ lă a fost, de asemenea, bogat decorată. Dulapul‑etajeră şi blidarul de pere‑ te erau locurile de păstrare a farfurii‑ lor şi tăvilor. Alături de scaune şi bănci, în încăperi se găseau şi aşa-numitele bănci‑ladă, care ţineau locul dulapuri‑ lor, fiind utilizate atât pentru depozita‑ re, cât şi pentru şezut. Masa cu cămară sau masa secuiască era o piesă de mobi‑ lier specific, de factură gotică, în al cărei corp se găsea un dulăpior, iar sub tăblie un sertar. În cazul paturilor decorul era aplicat doar pe cele două capete, dato‑ rită faptului că elementele longitudinale rămâneau invizibile, fiind acoperite de lenjeria de pat. Alături de mobilierul de mari dimensiuni, interiorul era comple‑ tat de piese mai mici (cuiere, leagăn, ceas de perete, solniţă) care erau, de ase‑ menea, bogat decorate.

Mobila de Vârghiş Unul dintre cele mai importante centre de producţie a mobilierului din Transilvania este localitatea Vârghiş,

table or the Szekler table is a special kind of Gothic‑style piece of furniture that had a small closed storage in its body and under the table top there was a drawer for the use of the housewife. Only the head boards of the beds used in Szekler households were embellished while the sideboards joining them were not painted as they were normally cov‑ ered by the bed linen. Interior design became complete with the smaller func‑ tional items, which were also decorated: coat racks, cupboards, cradles, clocks and salt cellars. Furniture painting in Háromszék is based on plant motifs. The most com‑ mon flowers are the many variations of the tulip, the lilies, the pomegranate, the acanthus, the rose, the lily‑of‑the‑valley, the carnations and the buds. The tulip symbolises femininity, the heart symbo‑ lises the man and love. The stylised Sun appears as a flower on the painted sur‑ faces. One must also see the tree of life depicted by the trees and the bouquets, which symbolises life and the acceptance of the family.

A háromszéki bútorfestés a növényi motívumokra épül. A tulipán sokféle vál‑ tozata, a liliom, gránátalma, akantusz‑ virág, rózsa, gyöngyvirág, szegfű, bimbó a leggyakoribb virágtípus. A tulipán a nőiességet, a szív a férfit, a szerelmet jel‑ képezi. A stilizált Nap virág formájában jelenik meg a festett felületeken. A fa és a virágcsokrok által megfestve az életfát is látnunk kell, mely az élet, a család igenlését jeleníti meg.

A vargyasi bútor Az erdélyi asztalosközpontok legje‑ lesebbike Vargyas, ahol a székely bútor egyik legigényesebb változata készül már évszázadok óta. Az egyedi stílus kialakí‑ tása és továbbvitele a Sütő festőasztalos családnak köszönhető, amely bútorfestő iskolát teremtett. A család mestereinek a munkáit a precíz asztalosmunka és az aprólékosan kidolgozott bútorfestés közti összhang jellemzi, a díszített tár‑ gyak kompozíciója és színezése kiegyen‑ súlyozott. Színek tekintetében a temp‑ lomkék, a bordópiros használata és az

aflată astăzi în județul Covasna, unde de secole întregi a fost confecţionată una dintre variantele cele mai exigente ale mobilierului secuiesc. Formarea şi per‑ petuarea acestui stil unic se leagă de familia Sütő, care a creat un stil de mo‑ bilier propriu. Piesele realizate de către meşterii din familie sunt caracterizate de o tâmplărie de calitate, coroborată cu un decor migălos, având o compoziţie şi coloratură echilibrată. Mobilele lor au cu precădere fond albastru-deschis (al‑ bastru bisericesc) şi roşu‑închis, pe care sunt pictate motive florale în culori stri‑ dente. Vopselele au fost realizate până la mijlocul secolului al XIX‑lea din mate‑ ria primă locală, după care meșterii au trecut la utilizarea vopselelor de fabrică.

Atelierul de la Cernat În atelierul de tâmplărie al Muzeului Haszmann Pál de la Cernat funcţionea‑ ză o şcoală populară de artă, în cadrul căreia se pune un accent mare pe re‑ alizărea mobilierului pictat. Piesele de

The furniture of Vargyas The most significant of all Transylvania joinery centres is Vargyas where the Szekler furniture of the highest standards has been manufac‑ tured for centuries now. The unique style was created and carried forward thanks to the Sütő painter‑joiner fam‑ ily who also founded a furniture‑paint‑ ing school. The works of the family craftsmen are characterised by the harmony between the accurate join‑ ery and the minutely painted items. The composition and colouring of the embellished objects are well‑balanced. From the point of view of colours, the furniture mostly features blue, dark red and vividly coloured flowers. The raw material the paints were made of in the past centuries was obtained from the minerals and rocks that could be mined outside the village but from the mid‑19th century, taditional paints were replaced by industrially produced paints.

élénk színű virágozás jellemző. Festékeik alapanyagát az elmúlt századokban a falu határában bányászható ásványok és kőzetek jelentették, a 19. század köze‑ pétől azonban elvárásaikat már a gyári festékek is teljesítették.

101

102

mobilier realizate din lemn de molid sau pin silvestru fără nod, sunt date după finisare cu o culoare de fond, care este aplicată în mai multe straturi, pentru a acoperi integral suprafaţa. După aceas‑ ta este planificat modelul simetric, lu‑ ându‑se în considerare specificul local, care este desenat întotdeauna de sus în jos. Cele patru culori de bază folosite sunt: roşu‑vişiniu, două nuanţe de albas‑ tru (închis şi deschis), respectiv verde. Vopselele utilizate provin din comerţ, deoarece acestea sunt durabile şi mai rezistente la efectele luminii solare şi a umidităţii. Decorul este scos în eviden‑ ţă de contururile întărite. După uscare, suprafaţa este tratată cu ulei, care sta‑ bilizează vopseaua și scoate în evidenţă nuanţele, făcând motivele vegetale să fie contrastante, de parcă „atunci s‑ar fi deschis bobocii”.

Concluzii Industria de tradiţie seculară a mo‑ bilierului pictat din Trei Scaune a apă‑ rut ca urmare a necesităţii îmbunătăţirii estetice a pieselor funcţionale. În cursul

The painted furniture of Csernáton

A csernátoni bútorfestés

The art of small traditional crafts and especially furniture painting has been taught for decades in the fur‑ niture painting workshop of the Pál Haszmann Museum in Csernáton. The pieces of furniture are manufac‑ tured in the joiner‑shop from spruce or scotch fir. After treatment, each item is primed in several layers, and then taking into account the specificities of the region, they carefully design the symmetric pattern to be painted, al‑ ways drawn from the top to the bot‑ tom. They used industrially manufac‑ tured paint, which is more durable and long‑wearing against the sun and mois‑ ture. There are four basic colours used: cherry red, two shades of blue: dark blue (serf blue) and light blue (church blue) and green. The colours applied on the surface are repainted several times, so that they properly cover the nervu‑ res of the wood. The painted pattern gains its final beauty by contouring. Oiling is the final treatment by which

A csernátoni Haszmann Pál Múzeum bútorfestő műhelyében évtizedek óta oktatnak népi kismesterségeket, ezek közül kiemelten a bútorfestést. A bú‑ torokat az asztalosműhelyben száraz, bogmentes luc‑ vagy erdeifenyőből ké‑ szítik el. Felületkezelés után többször is lealapozzák a darabot, majd a vidék sajátosságaira való odafigyeléssel körül‑ tekintően megtervezik a festendő szim‑ metrikus mintát, melynek rajzolását mindig fentről lefelé indítják. Festéshez iparilag előállított festékeket használ‑ nak, melyek tartósak, ellenállóbbak a napfény és a nedvesség hatásaival szem‑ ben. Négy alapszínük a meggypiros, a kék két árnyalata: a sötétkék (jobbágy‑ kék) és a világoskék (templomkék), il‑ letve a zöld. A felületre felvitt színeket többször is átfestik, hogy jól takarják a fa erezetét. A megfestett díszítmény a kontúrozás által nyeri el végleges szép‑ ségét. Ezt követően olajozással vég‑ zik el a végső felületkezelést, rögzítik a festékeket, melynek következtében

evoluţiei sale, motivele decorative au re‑ prezentat un element important, dar nu primar în decorul mobilierului. Piesele de mobilier realizate de tâmplarii arti‑ zani au devenit cu timpul parte inte‑ grantă a interioarelor caselor secuieşti, utilizarea lor durând până la sfârşitul secolului al XIX‑lea, când au fost înlo‑ cuite de tipurile de mobilier de factură burgheză realizate în atelierele urbane. Artizanii moderni duc mai departe şi ridică la valori artistice, această moş‑ tenire etnografică de mare valoare, per‑ petuând motivele ornamentale populare tradiţionale.

paint gets stabilised, the pattern be‑ comes contrasty and “the flowers on it blossom”.

Conclusions Furniture painting in Háromszék looking back on a great tradition de‑ veloped from the need to aesthetically improve the already functional objects; the ornamental feature was important but only secondary for a long time. The works created by the painter‑joiners’ sense of beauty gradually became an organic part of the Szekler household design. Painted furniture was used un‑ til the end of the 19th century when the furniture mass‑produced in the urban joiner‑shops became fashionable and af‑ fordable. Today’s furniture painters take forward and embrace the inestimable ethnographical heritage of the painted Szekler furniture, drawing inspiration from the aesthetics and the patterns dating back centuries.

kontrasztossá válik a minta, „kinyílnak rajta a virágok”.

Összegzés A nagy hagyományokra visszatekin‑ tő háromszéki népi bútorfestés a funkci‑ onális darabok esztétikai feljavításának az igényéből fejlődött ki, a díszítő jelleg fontos volt, de sokáig csak másodlagos szerepű. A festőasztalosok szépérzéke által létrehozott munkák fokozatosan organikus részévé váltak a székely csalá‑ dok lakberendezésének. A festett búto‑ rok használata a 19. század végéig tar‑ tott, amikor divatba jöttek és elérhetővé váltak a városi asztalosműhelyekben ké‑ szített polgári tömegbútorok. Napjaink bútorfestői a több évszázados népi ízlés‑ világra és mintakincsre alapozva viszik tovább és emelik méltó helyére a festett székely bútor felbecsülhetetlen néprajzi örökségét.

103

104

Bibliografie / Bibliography / Irodalom CS. BOGÁTS Dénes 1943 Háromszéki oklevél-szójegyzék. Erdélyi Tudományos Füzetek 163. Erdélyi Múzeum-Egyesület, Kolozsvár HASZMANN Gabriella 2007–2008 A bútorfestés iskolája 1–3. Csernátoni Füzetek, 39–40. sz., 16–17., 22.; 41. sz. 6–7.; 42. sz. 1., 8–9. KISGYÖRGY Zoltán 2012 Régi virág, mégsem hervad. Háromszék, 2012. június 7. KÓNYA Ádám 2014 Sorok a népművészetről. In: Uő: Háromszéki színes szőttes. Korunk – Komp-Press Kiadó, Kolozsvár, 29–57. KÓS Károly 1972 A vargyasi festett bútor. Kriterion Könyvkiadó, Kolozsvár SÜTŐ István 2011 A bútorfestő és fafaragó Sütő család. T3 Kiadó, Sepsiszentgyörgy

105

106

Ţesături, broderii, obiecte de port Folkweave, Sewn Handicraft, Folk Costumes Szőttesek, varrottasok, viseletek

107

108

Majoritatea populaţiei din Trei Scaune îşi producea singură, până la sfârşitul secolului al XIX‑lea (în regiu‑ nile izolate chiar şi în prima jumătate a secolului XX), materialul textil nece‑ sar în gospodărie. În pofida răspândirii produselor industriei textile, croitorii rurali continuau să realizeze majoritatea pieselor vestimentare din pânză de in şi bumbac sau postav de lână, ţesut ma‑ nual. Materialul, tipul de îmbrăcăminte, modelul şi coloratura hainelor reflectau statutul social, posibilităţile economice şi vârsta celor care le purtau.

Torsul şi ţesutul Torsul. Materia primă necesară pen‑ tru confecţionarea pieselor vestimenta‑ re a fost asigurată de cânepa cultivată şi de oile aflate în proprietatea familiei. Fibra de cânepă curăţată sau lâna a fost prefăcută în fire prin toarcere, de către femei. Procedeul consta în răsucirea fi‑ brelor, care se transformau în fire care erau rulate pe un fus. În vechime, pro‑ cedeul plictisitor şi de durată al torsului

Most of the inhabitants of Háromszék region made their own home textiles and garments by themselves until the end of the 19th century or even the mid‑20th cen‑ tury in more remote areas. In spite of the industrially manufactured fabrics, the village tailors sewed most garments from home woven hemp fabric, woollen felt or homemade dyed cotton fabric. The fab‑ ric, type, fashion and colour of the cos‑ tume items also reflected the wearer’s social standing, financial status and age.

Spinning and weaving Spinning. In the past centuries all families grew hemp for manufacturing fabric while the use of wool for clothing was assured by raising sheep. The wom‑ en handspun or roved the cleaned hemp fibre or combed wool into yarn. The boring and time‑consuming spinning ac‑ tivity became a collective work in the old villages. The girls and women gath‑ ered together separately at someone’s place and spent their spinning evenings

Háromszék lakosságának nagy része a 19. század végéig – elzártabb vidéke‑ ken még a 20. század közepéig – maga állította elő a lakástextíliáit és viseleti darabjait. A gyári anyagok megjelené‑ se ellenére a falusi szabók házi szövésű kendervászonból, gyapjúposztóból vagy az otthon szőtt színes, fejtős pamutvá‑ szonból varrták a ruhák nagy részét. A viseleti darabok anyaga, típusa, szabás‑ módja, színezése a viselők társadalmi hovatartozására, gazdasági helyzetére, életkorára is utalt.

Fonás, szövés Fonás. Vászonkészítés céljára az elmúlt évszázadokban minden család termelt kendert, a gyapjú ruházati felhasználása a juhtartás révén bizto‑ sított volt. A tisztított kenderrostot, illetve a megfésült szálas gyapjút a nők fonallá sodorták, megfonták. A fonás időigényes, unalmas művelete a régi faluban társas munkává vált. A lányok, illetve az asszonyok külön‑kü‑ lön egy‑egy háznál összegyűltek és

a fost o muncă colectivă, în cursul căreia fetele şi femeile se adunau la câte o casă, tăifăsuind şi cântând în timpul muncii. Ţesutul. Pânza utilizată la confecţi‑ onarea îmbrăcămintei şi decorarea locu‑ inţei se realiza prin ţesere în războiul de ţesut, unde firele toarse, de calităţi şi culori diferite, deveneau ţesături din câ‑ nepă, in sau lână, simple sau cu modele. În funcţie de scopul în care au fost utili‑ zate, femeile ţeseau diferite tipuri de ţe‑ sături, care deveneau unice prin modelul utilizat: pânze simple pentru necesităţi‑ le de zi cu zi, pânze de aceeaşi culoare, cu modelul ţesut prin schimbarea modu‑ lui de aranjare a firelor de bătătură (ţe‑ sătură „în coaste”), pânze vărgate prin utilizarea de fire de bătătură de diferite culori (ţesătură cu alesătură), respectiv pânze decorate cu motive realizate din fire colorate (ţesătură în scoarţă). Ţesătura secuiască în scoarţă. Una dintre categoriile de ţesături specifi‑ ce pentru secuime, care însă nu se mai foloseşte în prezent, găsindu‑se doar în colecţiile muzeale, a fost ţesătura în scoarţă. Aceasta era o ţesătură cu decor

chatting and trifling while mechanically handspinning the unspun fibre fastened onto the distaff. The yarn thus formed from the spun threads coiled up onto the spindle they held in the other hand. Weaving. The spun yarn was turned by weaving into a fabric suitable for home design or clothing. The most im‑ portant tool of the weaving technique is the loom on which the hemp, lax or wool fabric was manufactured select‑ ing the yarns of different qualities and colour and creating the imagined pat‑ terns. According to its destination the weavers manufactured several kinds of fabric that were made unique by the patterns on them: simple fabric for everyday use, fabrics for special occa‑ sions, monochrome fabrics with pat‑ terns („ribbed” fabric), fabrics made by the alternation of the different coloured yarns or stripped fabric (drawn thread work) with a differently coloured base, patterned fabric made of coloured yarn („Szekler dyed fabric”). Szekler dyed fabric. The dyed wool fabrics are one special category of

beszélgetve, tréfálkozva töltötték el a fonó estéket, miközben kezükkel gépi‑ esen sodorták a guzsalyra felkötött rostcsomót. Az összesirített szálakból összeállt fonal a másik kézzel pörge‑ tett orsóra csévélődött. Szövés. A megfont szálból lakásdí‑ szítésre vagy ruházkodásra alkalmas anyag a szövés során keletkezett. A szálvezetés tudományának legfontosabb eszköze a szövőszék, amelyen a külön‑ féle minőségű és színű szálakat válto‑ gatva létrehozták az elképzelt mintáza‑ tot, elkészítették a kender‑, len‑ vagy gyapjúszőtteményt. Rendeltetésének megfelelően a szövőasszonyok több tí‑ pusú anyagot készítettek, melyeket mintázásuk révén egyedivé varázsol‑ tak: egyszerű, mindennapi használatra szánt vászonféléket, ünnepi vásznakat, a maguk színében és anyagában min‑ tázott anyagokat („bordás” anyag), a különböző színű fonalak váltakozásával létrehozott vagy az alapba más színnel díszített csíkos anyagot („szedettes” hím), színes fonalakból kialakított min‑ tás szőtteményt („székely festékes”).

109

110

geometric, realizată din fire de lână vopsite cu vopsele vegetale, ţesute cu tehnica chilimului, utilizându‑se uneori pentru decorare şi tehnica laţului şi bro‑ deria. Datorită faptului că textilele din lână erau perisabile şi se degradau uşor, erau utilizate doar ca elemente decora‑ tive, în special drept cuverturi pentru mese, paturi sau bănci. În Trei Scaune, la începutul secolului al XIX‑lea, cel mai important centru de confecţionare a ţe‑ săturilor de acest gen a fost la Dalnic, unde erau realizate ţesături din lână foarte apreciate şi căutate. Industria textilă. În secolul al XIX‑lea producţia de textile pe bază de cânepă a fost prezentă în toate lo‑ calităţile din Trei Scaune, devenind tot‑ odată şi principalul factor al dezvoltă‑ rii industriale din regiune. În deceniul al şaselea al secolului al XIX‑lea a fost înfiinţat la Sfântu Gheorghe un atelier de ţesut textile din lână, alături de care exista şi o vopsitorie pentru fire. Prima Fabrică Secuiască de Postav a fost înfi‑ inţată în anul 1852 şi a realizat produse decorate prezente şi la expoziţiile inter‑ naţionale de la începutul secolului XX.

the weaving culture characteristic to Háromszék, which can be mostly seen in museums today. The wool fabric was made with the oriental kilim technique from the spun wool yarn dyed with nat‑ ural dyes, featuring geometric patterns, complemented in some cases by looping elements and embroidery. The vulnera‑ ble, not really durable wool fabric was used in households mostly for decorative purposes, as bed covers, table or bench cloths. In our area Dálnok became the most famous dyed fabric manufacturing centre at the beginning of the 19th cen‑ tury where they wove the most beautiful and very sought for wool fabrics. Textile industry. Hemp weaving was a part of everyday life in all the villages of Háromszék in the 19th century, and it also became a driving sector in the industrialisation of the area. At the end of the 1850s a spinning mill was found‑ ed in Sepsiszentgyörgy and a dyeing facility also opened at about the same time. The first felt factory was founded in 1852, manufacturing internationally recognised quality products at the be‑ ginning of the 20th century. After long

Székely festékesek. A háromszéki szőtteskultúra egy különleges, ma már többnyire csak múzeumokban fellelhe‑ tő rétege a festékes gyapjúszőtteseké. A megfont, növényi festőanyagokkal szí‑ nezett gyapjúszálakból a keleties kilim technikával állították elő a geometrikus mintázattal, olykor hurkolásos technikai elemekkel, hímzéssel kiegészített gyap‑ júszőttest. A sérülékeny, nem túl tartós gyapjútextilt a háztartásokban inkább díszítő céllal használták, ágytakaró‑ nak, asztal‑ vagy padterítőnak szőtték. Térségünkben Dálnok vált a leghíresebb festékeskészítő központtá a 19. század elején, itt szőtték a legszebb, messze föl‑ dön keresett gyapjútextilt. Textilipar. A kenderalapú textil‑ készítés a 19. századi Háromszék va‑ lamennyi településén a mindennapok elengedhetetlen része volt, de a tér‑ ség ipari fejlődésében is húzóágazat‑ ként szerepelt. Az 1850‑es években Sepsiszentgyörgyön gyapjúszövöde lé‑ tesült, s ugyanebben az időben egy fo‑ nalfestő üzem is megkezdte a termelést. Az Első Székely Posztógyár 1852‑ben alakult, amely a 20. század elején

După pregătiri minuţioase, în anul 1879 a fost înfiinţată, tot la Sfântu Gheorghe, Prima Ţesătorie Secuiască, care alături de producţia industrială se sprijinea şi pe munca colaboratorilor externi. De exemplu, în anul 1901 au fost date în folosinţă particularilor din judeţ 500 de războaie de ţesut, pe care femeile ţeseau pe bază de contract ţesături din materia primă furnizată de fabrică. De asemenea, la Breţcu şi la Covasna lucrau în număr relativ mare meşteri, care produceau ţesături din lână (pos‑ tav, cergi şi covoare), care erau vândute în târguri, alături de celelalte produse ale industriei textile rurale.

Cusutul şi broderia Textilele pentru locuinţe (feţe de perne, cuverturi, perdele) din pânză de cânepă sau bumbac au fost decorate cu broderii având motive ornamentale rea‑ lizate fără şablon, executate prin împun‑ sătură pe fir, cu aţă de bumbac (mai rar mătase) de culoare roşie sau albastră. Broderiile populare sunt caracterizate

preparations, the first Szekler spinning factory was founded in 1879, which ap‑ pealed to home industry outworking system beyond the official corporate structure. In 1901 for example, it gave out 500 looms around the county; the fabric sold by the factory was woven at home by the contracted housewives. Many a craftsmen was into wool weav‑ ing in Kovászna and Bereck. The felt, counterpanes, stair‑carpets made by them were sold in rolls or cut on size at markets and fairs besides the many other Szekler woven items.

Needlework, embroidery The home textiles made of hemp or cotton such as pillow shams, bed‑sheets, cloths were adorned with red or blue cotton thread (rarely with silk), by cross stitch technique based on free‑hand pat‑ terns. Traditional needlework is em‑ braceable, airy, and clean, has diverse geometric and plant motifs and is char‑ acterised by minute finishing.

nemzetközi kiállításokon is díjazott mi‑ nőségi termékeket készített. Hosszú elő‑ készületek után 1879‑ben létrejött az Első Székely Szövőgyár, mely a vállalati kereteken kívül háziipari bedolgozásos rendszert működtetett. 1901‑ben példá‑ ul 500 szövőszéket osztott ki a megyé‑ ben, a gyár által értékesített anyagot a leszerződött asszonyok otthon szőtték. Kovásznán és Bereckben nagy számú iparos foglalkozott gyapjúszövéssel. Az általuk előállított posztót, cser‑ gét, futószőnyeget nagy tekercsekben vagy feldolgozott állapotban árusították a sokadalmakban, vásárokon, a sok szé‑ kely szőttes mellett.

Hímzés, varrás A kender‑ vagy pamutanyagból ké‑ szített lakástextíliák – párnavégek, lepe‑ dők, rúdravalók – díszítését piros vagy kék pamutfonallal (ritkán selyemfonal‑ lal), szálánvarrott öltéstechnikával vé‑ gezték, szabadrajzú minták alapján. A népi hímzéseket jól áttekinthető, szellős szerkesztés, tiszta, változatos mértani és

111

112

113

de un set de motive ornamentale geo‑ metrice şi vegetale, având un desen clar şi distins. Broderia domnească. Motivele de‑ corative exigent realizate ale broderiei nobiliare din secolele XVII‑XVIII se re‑ găsesc şi pe broderiile ţărăneşti cu desen liber.

114

Ţesătura cu alesătură. Răspândirea vopsitului firelor de bumbac din cursul secolului al XVIII‑lea a oferit materie primă pentru covoarele ţesute cu ale‑ sătură, decorate cu motive de stea sau florale. Broderiile executate prin numărarea firelor. În Trei Scaune, în special în sa‑ tele învecinate Ţării Bârsei, cel mai răs‑ pândit tip de broderie era cel executat cu numărarea firelor, ale căror motive ornamentale pline cusute cu fir roşu re‑ prezentau adesea blazoane istorice sau Coroana Ungariei. Broderia cu împunsătura în cruciu‑ liţă. Tip de broderie dezvoltată din cea executată prin numărarea firelor, prin

Genteel embroidery. The traces of genteel embroidery and the fine em‑ broidery culture of the 17th and 18th century noble textiles can be found in the free‑hand drawn needlework used in peasant culture, too. Drawn thread work. The red and blue cotton thread was available in Háromszék from the 18th century thanks to the yarn dyers. Thanks to it the star‑ ry and the flowery patterned drawn threaded woven fabric became widely used. Counted‑thread embroidery. In Háromszék and especially in the bor‑ der villages of Barcaság the thick red counted thread embroidery was the most popular. The table cloths made in Árapatak and Hídvég often featured his‑ toric coats‑of‑arms and the Hungarian Crown. Cross‑stitch. It is an improved ver‑ sion of the counted‑thread embroidery, a popular ornamental technique resulting in showy items. The embroidery style was also popularised at the turn of the

növényi mintakincs, aprólékos kidolgo‑ zás jellemzi. Úrihímzés. A 17–18. századi nemesi textíliák finom kidolgozású hímzéskul‑ túrájának, az úrihímzéseknek a nyomai a paraszti kultúrában használt szabad‑ rajzú hímzésekben is felfedezhetők. Szedettes. A 18. századtól kezdve a fejtőfestők révén elérhetővé vált a piros és a kék gyapotfonal Háromszéken, en‑ nek köszönhetően teret nyert a csillagos és virágos mintájú szedettes szőttes. Szálszámolásos. Háromszéken, és különösen a Barcaság peremén lévő fal‑ vakban a piros fonallal hímzett, tömött kitöltésű szálszámolásos volt a legked‑ veltebb. Az árapataki és hídvégi terítő‑ kön gyakori volt a történelmi címerek és a Magyar Korona megjelenítése. Keresztszemes. A szálszámolásos hímzés továbbfejlesztett változata, köz‑ kedvelt, mutatós darabokat eredmé‑ nyező díszítő technika. A hímzéstípust a 19–20. századok fordulóján háziipari mozgalmak is népszerűsítették.

care se puteau realiza modele arătoase, foarte apreciate, popularizată la cum‑ păna secolelor XIX‑XX şi de mişcările de industrie casnică textilă. Începând cu deceniul nouă al secolului al XIX‑lea, cele mai importante centre de realizare a acestui tip de broderie erau localităţile Araci şi Hăghig. Broderia de la Araci. Tradiţia vop‑ sitului firelor, a pânzeturilor şi a pos‑ tavului, cu vopsele tradiţionale sau nou experimentate are o mare vechime în localitate. Cunoştinţele şi tehnicile utili‑ zate de către femeile din Araci sunt ex‑ cepţionale la nivel transilvănean. Numele Araciului s‑a împletit încă de la sfârşitul secolului al XIX‑lea cu cel al artei textile de înaltă calitate, când a fost „descoperit” de către mediul etno‑ grafic şi comercial, datorită muncii de popularizare depuse de către artizana Magda Csulak şi învăţătoarea Etelka Lőrinczi. Unul dintre elementele specifice in‑ dustriei casnice textile de la Araci a fost împletirea ciucurilor, care a apărut ca o necesitate pentru fixarea marginilor ţesă‑ turii prin înnodarea firelor, devenind cu

19th century by the household industrial movements. The embroidery of Árapatak. The local women dyed the wool and hemp yarn, the fabric and the felt with tradi‑ tional or natural dyes experimented by them long before the spread of synthetic dyes. Their knowledge about dyeing and their methods are considered exception‑ al all around Transylvania. The name of Árapatak was already synonymous with high quality textile art at the turn of the 19th century. Their oblique cross‑stitch embroidery was dis‑ covered both by Hungarian tradition‑ al art and trade under the deliberate guidance and popularisation by artist, Magda Csulak, teacher, Etelka Lőrinczi and others. Starting from the end of the 1880s, from all cross‑stitch embroi‑ dery types the handicraft of Árapatak and Hídvég became the most known. Fringing was a special branch of the traditional art in Árapatak. In order to prevent the threads at the ends of the woven fabric from ravelling, the yarn was knotted into fringes, and this meth‑ od gradually got an ornamental role,

Az árapataki varrottas. A helybeli asszonyok már a vegyi festékek elterjedé‑ se előtt hagyományos vagy maguk által kikísérletezett növényi festőanyagokkal színezték meg a gyapjú‑ és kenderfo‑ nalukat, a vásznat és a posztót. Festési ismereteik és eljárásaik kivételesnek szá‑ mítanak Erdély‑szerte. Árapatak neve már a 19. század vé‑ gén összeforrt a magas színvonalú tex‑ tilművészettel. Szálánvarrott hímzései‑ ket Csulak Magda iparművész, Lőrinczi Etelka tanítónő és mások tudatos irá‑ nyítása és népszerűsítése révén a magyar népművészet és a kereskedelem is felfe‑ dezte. Az 1880‑as évektől a keresztsze‑ mes hímzésfélék közül az árapataki és a hídvégi kézimunka vált a legismertebbé. Árapatak népművészetének különleges ágát képezte a rojtkötés. A szőttemény végein a felnyújtó szálak szétbomlásának megakadályozása végett rojtot bogoztak a fonalból, az eljárás pedig fokozatosan díszítőszerepet nyert, önálló díszítmén�‑ nyé vált. Később a szélek díszítésére a csipkét részesítették előnyben, amely kiszorította a rendkívül munkaigényes rojtkötést.

115

116

timpul un element decorativ. Ciucurii, a căror realizare necesita mult timp, au fost înlocuiți cu timpul de către dantele‑ le cusute la marginea ţesăturii.

becoming a garnish on its own. Later, lace‑work was preferred as margin gar‑ nishes, which replaced the so labour‑in‑ tensive fringing.

Îmbrăcămintea, portul popular

Clothing, traditional clothing

Portul popular din secuime şi‑a păs‑ trat un timp relativ îndelungat specifi‑ cul tradiţional cu tente arhaice, în spe‑ cial datorită caracterului relativ închis a regiunii, cât şi datorită aprovizionării cu materie primă din surse proprii. În Trei Scaune, la începutul secolului al XIX‑lea autorităţile au încurajat populaţia să‑i înveţe pe copii (nu doar pe fete, care de altfel aveau obligaţia să‑şi confecţi‑ oneze singure zestrea, dar şi pe băieţi) meşteşugul torsului şi ţesutului, pentru a petrece cât mai folositor lungile seri de iarnă. Majoritatea materialului necesar lenjeriei intime şi hainelor ambelor sexe a fost realizat acasă, prin munca trud‑ nică a femeilor, în caz de necesitate fi‑ ind completat cu material cumpărat.

In the case of the Szekler tradition‑ al clothing the old items were preserved longer due to the isolation and the high degree of self‑sufficiency. In the first part of the 19th century in Háromszék, the lo‑ cal leaders still instructed the parents to teach their children, and also the boys how to spin and weave in order to spend the long winter evenings rationally. The girls worked on their dowry made up of folkweaves and clothing items starting their teenage years. The industrially manufactured cotton fabrics appeared and gradually got a bigger role in the setup of the traditional dowry. The men’s and women’s underclothes as well as some of the fabric for the over gar‑ ments were toilsomely woven at home by the women. The wool fabric woven

Ruházat, népviselet A székelyföldi viselet terén az el‑ zártság és a nagyfokú önellátás miatt a régiesebb ruhadarabok sokkal tovább fennmaradtak. Háromszéken a 19. szá‑ zad első felében a felsőbb vezetés még arra utasította a szülőket, hogy tanít‑ sák meg a gyermekeket – a fiúkat is – a fonás‑szövésre, hogy a hosszú téli esté‑ ket ésszerűen használják ki. A lányok ugyanis már serdülőkoruktól kezdve a szőttesekből és ruhadarabokból álló ho‑ zományuk előállításán szorgoskodtak. A hagyományos kelengye összetételében fokozatosan megjelentek és egyre na‑ gyobb szerepet kaptak a gyáripar pa‑ mutanyagai is. A férfi és női alsóneműk és a felsőruhák egy részének anyagát az asszonyok otthon szőtték meg fárad‑ ságos munkával, más részük vásárolt anyagból készült. A családi gazdaságok‑ ban előállított gyapjúból készült gyap‑ júszőtteseket ványolással tömörítették, az így nyert posztót harisnya és vastag felsőruházat, kabátfélék szabására hasz‑ nálták fel.

Ţesăturile din lâna provenită de la oile familiei, compactată în dârste, a fost fo‑ losită la confecţionarea pantalonilor şi cioarecilor (harisnya) sau a diferitelor tipuri de paltoane. Cămăşile brodate cu motive florale ale femeilor erau încreţite la mâneci şi pe piept. Peste ele se purtau pieptare scurte şi mulate, din stambă sau piele de miel. Îmbrăcămintea era completată cu o broboadă din pânză sau mătase. Fusta lungă până la glezne acoperea cizmele din piele de culoare neagră sau roşie. Partea din faţă a fustei era acoperită cu un şorţ, confecţionat din muselină, tafta sau păr negru. Bărbaţii purtau cămaşă scurtă strânsă la mâneci şi la gât, cu panta‑ loni ungureşti mulaţi, cu fireturi, pe ca‑ re‑i legau cu un brâu de piele. În caz de vreme ploioasă sau frig, luau deasupra o haină scurtă din postav aspru (zeke) vopsită de obicei în negru. În picioare, cei înstăriţi purtau cizme din cordovan sau piele de viţel, iar cei săraci opinci. Secuii înrolaţi în regimentele de gra‑ niţă purtau uniforme după croiala şi mo‑ delul regimentelor maghiare. Uniforma regimentului de husari cu sediul la

from home‑made wool was thickened by fulling, and the felt gained this way was used for making trousers and thick over garments and coats. Women’s shirts were draped on the chest and at the sleeve ends, and were embellished with flowery embroidery. The short tightly fit waistcoat was made either of cardboard or sheep skin. Their covered their shoulders with a linen or silk shawl. Women’s apron was made of muslin, taffeta or black fur. The ankle length skirts covered the black or red leather boots. The men fastened their braided, long, tight Hungarian trousers to the waist with a leather belt. The short skirts were tightened around the neck and at the cuffs. When the weather was rainy or cold they put on a short, black rough felt jacket. The traditional foot‑ wear was the so‑called “kordován” or cowhide leather boots or the peasant sandals for the poorer. The enlisted Szeklers wore the mil‑ itary uniforms according to the cut and shape set by the Hungarian regiments. The members of the Szekler hussar reg‑ iment in Sepsiszentgyörgy wore a black

A női inget mellen és az ujjak vé‑ gén ráncolták, virághímmel díszítették. Testre simuló rövid mellényük kartonból vagy báránybőrőből készült. Erre vá‑ szonból vagy selyemből való vállkendőt terítettek. A női kötény anyaga muszlin, tafota vagy fekete szőr volt. Bokáig érő szoknyájuk eltakarta a fekete vagy piros bőrcsizmát. A férfiak a zsinórozott, hosszú, szo‑ rosan a lábra feszülő magyar nadrágju‑ kat bőrszíjjal kötötték meg a derekukon. A rövid inget a nyakban és az ujjaknál összehúzták. Esőben, hidegben rövid, fekete színű durva posztózekét öltötték magukra. A szokványos lábbeliviseletet a kordován vagy marhabőr csizma, a szegényebbeknél a bocskor jelentette. A katonarendű székelyek a magyar ezredek szabása és formája szerinti egyenruhát viselték. A sepsiszentgyörgyi központú székely huszárezred tagjai fe‑ kete csákót, sötétkék bundát, dolmányt és nadrágot hordtak, fehér gombokkal. A nem katonáskodó közszékelyek sötét‑ kékbe öltöztek, gallérjukon vörös posz‑ tószegély futott körbe. A székely nemesek és az előkelő vá‑ rosi polgárok az úriszabók munkája

117

118

119

120

Sfântu Gheorghe era compusă din cas‑ chetă de culoare neagră, scurtă (mente), veston şi pantaloni albastru închis, cu nasturi şi găitane albe. Secuii neînrolaţi purtau haine albastru închis cu tiv roşu pe guler. Nobilii secui şi burghezia înstărită din oraşe purta îmbrăcăminte din mate‑ riale de calitate, după moda de la Viena, cusută de croitori specializaţi. Aceeaşi modă era imitată şi de păturile mijlocii din oraşe, dar hainele lor erau realizate din materiale mai ieftine. Portul popular din Trei Scaune era mai simplu decât cel din celelalte regi‑ uni ale Secuimii, striurile, variaţiile de culori şi croiala diferind de la localitate la localitate şi de la o regiune la alta. Baza portului feminin a fost fusta în‑ creţită, strânsă la brâu. Culorile variate ale pantalonilor de postav (cenuşiu, alb, albastru, cafeniu) indicau statutul social al purtătorului. Către sfârşitul secolului al XIX‑lea moda orăşenească a pătruns şi la sate, înlocuind treptat portul tradiţional. În perioada interbelică s‑au făcut încercări de revigorare a portului tradiţional, care au obţinut anumite succese, acesta din

shako, a navy blue fur coat, a dolman and trousers all garnished with white buttons. The commoners who were not part of the military wore navy blue, and their collar was bordered with a red felt hem. The Szekler noblemen and the bourgeoisie dressed according to the Viennese fashion recreated by the styl‑ ish tailors, and the poorer city dwellers had the imitation of the garments made from cheaper fabric. The traditional clothing in Háromszék was simpler than that of the inhabi‑ tants of the other parts of Szeklerland. The striping, the colours and the cut evolved differently from one settlement or region to another. The basic wom‑ en’s wear was the striped, home‑woven, waist draped multicoloured skirt. The colour variations in men’s felt tights namely gray, white, blue and brown indicated their social standing. By the end of the 19th century, city fashion also took effect on the peasants’ traditional clothing. Between the two world wars there were several attempts to recreate the old, forgotten costumes, which had already become festive attires, part of the national identity.

nyomán a bécsi divat szerint öltöztek, a szegényebb városi népesség azok utánza‑ tát olcsóbb anyagokból készítve viselte. A háromszéki közösségek népviselete egyszerűbb volt, mint a Székelyföld töb‑ bi részén élőké. A csíkozásnak, színhasz‑ nálatnak és a szabásnak településenként vagy régiónként eltérő használata ala‑ kult ki. A női ruházat alapja a csíkos, háziszőttes, derékban ráncolt felleges rokolya. A férfiak posztóharisnyájának változatos színe – a szürke, fehér, kék, barna – a társadalmi hovatartozást je‑ lölte. A 19. század végére a falusi visele‑ tekre is hatást gyakorolt a városi divat. A két világháború között több próbálko‑ zás is történt a régi, elfeledett népvisele‑ tek újraalkotására, melyek már ekkor az ünnepi öltözködés kellékeivé, a nemzeti identitás részévé váltak.

Összegzés A gyári kelmék 19. századi megje‑ lenésével, majd fokozatos elterjedésével a régi népi viseletkészítési gyakorlat, tudás és eszközkészlet háttérbe szorult.

urmă devenind parte a portului de săr‑ bătoare, fiind totodată şi o cale de ex‑ primare a identităţii naţionale.

Concluzii Apariţia şi răspândirea trepta‑ tă a textilelor de fabrică, în secolul al XIX‑lea, au dus la declinul tehnicilor şi ustensilelor necesare confecţionă‑ rii portului după metode tradiţionale. Industrializarea Ţinutului Secuiesc a făcut posibilă procurarea în cantităţi nelimitate a materiei prime de calita‑ te necesară atât pentru populaţie, cât şi pentru croitori. În paralel cultivarea plantelor fibroase (cânepă, in) a devenit de prisos, obiceiul ţesutului casnic fiind abandonat, iar războaiele de ţesut arse. Croitorii locali ai zilelor noastre s‑au reîntors însă spre confecţionarea portu‑ rilor tradiţionale sau a uniformelor de husari pentru asociaţiile pentru păstra‑ rea tradiţiei, cei mai exigenţi încercând, după posibilităţi, să lucreze din mate‑ riale realizate după metodele tradiţio‑ nale în atelierele locale. Deşi la Sfântu

Conclusions As industrially manufactured fabric appeared in the 19th century and was used on an even larger scale, the practice, knowledge and tools of old folk costume manufacturing were gradually lost. The industrialisation of Szeklerland made possible the unlimited procurement of locally made high quality raw materials both for the customers and the tailors. Hemp was no longer grown, they gave

Székelyföld iparosodása lehetővé tette a helyben előállított jó minőségű alap‑ anyag korlátlan beszerzését a viseletren‑ delők és az azokat készítő szabók számá‑ ra. Fölöslegessé vált a kendertermesztés, felhagytak az otthoni szövéssel, a szövő‑ székeket eltüzelték. Napjaink ruhakészítői népviseletek, hagyománytisztelő huszárrendek egész sorát készítik. Az igényesebb mesterek lehetőleg ma is kézi szövésű alapanyagból dolgoznak. Néhány kelléket máshonnan

121

122

Gheorghe există ateliere unde se produc cizme sau postavul negru necesar haine‑ lor bărbăteşti, respectiv Fabrica de tex‑ tile produce pânză fină de in, unele pie‑ se de vestimentaţie sau unele materiale sunt procurate din alte locuri (pălării de postav de la Odorheiu Secuiesc, dante‑ lele pentru hainele femeilor de la Satu Mare, catifeaua neagră din străinătate). Textilele cu caracter tradiţional, va‑ riate şi estetice, ale artizanilor moderni, care încorporează în produsele lor tradi‑ ţiile secuieşti seculare, au devenit din ce în ce mai căutate.

up on weaving at home and the looms became firewood. Today’s tailors manufacture an en‑ tire array of folk costumes and tradi‑ tional hussar wear. The more exigent tailors work with hand‑woven fabrics as much as possible. They cannot chose but order certain accessories from other craftsmen: the felt hat from the hatter in Székelyudvarhely, the lace for wom‑ en’s attires from Szatmárnémeti and black velvet from abroad. The thick black wool fabric, i.e. frieze for manu‑ facturing men’s garments is woven in Sepsiszentgyörgy; the textile mill pro‑ duces good quality white linen. There are several workshops in town making the Szekler boots. Today there is an even higher de‑ mand for the traditional weaving tech‑ niques and the fabrics made by these techniques. The traditional craftsmen’s manifold and tasteful items success‑ fully fuse several centuries of Szekler traditions.

kénytelenek beszerzni: a posztókala‑ pot a székelyudvarhelyi kalapkészítők‑ től, a női ruhákhoz felhasznált csipkét Szatmárnémetiből, a fekete bársonyt külföldről rendelik. Sepsiszentgyörgyön szövik a férfiruhákhoz szükséges vastag, fekete gyapjúszövetet, az abaposztót, a textilgyár jó minőségű fehér gyolcsot ál‑ lít elő. Székely csizmát több műhely is készít a városban. Napjainkban a hagyományos szö‑ vési technikák és az azokkal előállított szőttemények iránt egyre nagyobb a ke‑ reslet, a népművészek változatos, ízléses termékei több évszázados székely hagyo‑ mányokat olvasztanak magukba.

Bibliografie / Bibliography / Irodalom CSULAK Magda – GAZDÁNÉ OLOSZ Ella 1972 125 magyar szálánvarrott hímzésminta – Árapatak. Sepsiszentgyörgy. DEMETER Éva 2006 Adalékok az árapataki varrottas történetéhez, Acta (Siculica) 2006/3, 35–42. 2007 Adalékok az árapataki varrottas történetéhez 2, Acta Siculica 2007, 623–632. GAZDA Klára 1998 A székely népviselet. Akadémiai Kiadó, Budapest KOZMA Ferenc 1879 A Székelyföld közgazdasági és közmívelődési állapota. Székely Mívelődési és Közgazdasági Egylet, Budapest. Reprint: 2008, Székely Nemzeti Múzeum, Sepsiszentgyörgy LŐRINCZI Etelka 1980 Fonalfestés és rojtkötés Árapatakon. In: Kós Károly – Faragó József (szerk.): Népismereti Dolgozatok 1980. Kriterion Könyvkiadó. Bukarest, 122–130. MOLNÁR Izolda 2008 Kádár Anna és a felsőrákosi viselet. In: [Pozsony Ferenc (szerk.)]: Népi mesterségek Háromszéken. Kovászna Megyei Művelődési Központ – Regös Ifjúsági és Közművelődési Egyesület. Sepsiszentgyörgy, 7–24. SCHEINT, Daniel G. 2012 A z erdélyi székelyek földje és népe. Természeti, politikai, statisztika és történelmi szempontból (1833). Székely Nemzeti Múzeum, Sepsiszentgyörgy SZŐCSNÉ GAZDA Enikő 2006 Háromszék népművészete. In: Demeter Lajos et al. (szerk.): Háromszéki olvasókönyv. Kovászna Megyei Művelődési Központ – Bod Péter Megyei Könyvtár – Charta Kiadó. Sepsiszentgyörgy, 83–91.

123

124

Conace și castele Manor‑houses in Háromszék Kúriák és kastélyok

125

126

Chiar și astăzi, în secolul al XXI‑lea, gospodăriile secuiești seculare din Trei Scaune – cu case construite din lemn, șuri de mari dimensiuni, hambare – sunt par‑ te componentă a vieții, așa cum o cunosc și o numesc secuii, pe parcursul căreia ei au ridicat porți și garduri, construite din materialele disponibile pe plan local.

The old secular yards are an inte‑ gral part of the rural settlements of Háromszék today, in the 21st century with their wooden houses, huge barns and garners. Depending on the materi‑ als available, the Szeklers built a stone or wooden fence and erected a gate in front of the yard.

Háromszék falusi településeinek a 21. századi jelenünkben is szerves részét ké‑ pezik az évszázados régi porták – fából épült házaikkal, hatalmas csűrjeikkel, gabonással –, melyet a székely ember életnek nevezett. A fellelhető alapanya‑ gok függvényében az élet elé kőből vagy fából rakott kerítést és állított kaput.

Construcțiile medievale din Trei Scaune pe care le putem vedea și astăzi sunt construite din piatră. Majoritatea turnurilor, zidurilor de apărare și a bi‑ sericilor fortificate au fost ridicate la co‑ manda Bisericii, având rol de apărare. Chiar și privitorul neavizat poate re‑ marca destul de ușor o categorie aparte de construcții, care se remarcă printre bisericile, clădirile publice și casele de locuit – forme arhaice de construcții lai‑ ce, diferite, folosite drept gospodării no‑ biliare – conacele. Termenul de conac, de sorginte latină, era folosit in evul mediu pentru a defini parcelele nobiliare din interiorul gospodăriei, pentru ca mai apoi denumirea să exprime însăși casa de locuit. Cele mai vechi mărturii legate de mica nobilime din Trei Scaune ne duc înapoi în secolul al XVI‑lea. În secolele XV–XVI s‑au format di‑ ferențe sociale și financiare majore între grupurile de secui, ca rezultat al împăr‑ țirii pe clase a societății medievale, a secuilor care se bucurau de privilegii și ordine miltare. Fiecare clasă își expri‑ ma diferit reprezentarea avuțiilor, a pă‑ mânturilor și a statutului. Aristocrații secui, cu precădere grofii și baronii își

The standing medieval buildings of Háromszék were built of stone. Most tow‑ ers, fences, fortified churches were built on order and had a defence function. A particular, archaic form with a secular destination, the category of manor‑hous‑ es i.e. the mansions stands out among all the constructions such as churches, pub‑ lic buildings and dwellings. The manor, a word of Latin origin, meant the noble territorial holding in the Middle Ages, then later only the dwelling. The old‑ est mention of the gentry manor‑hous‑ es in Háromszék dates back to the 16th century. Significant differences in terms of wealth and social status appeared among the groups in the 15th and 16th century as a result of the division of the privi‑ leged military medieval Szekler society. All the strata represented their tenure and social status differently. The Szekler aristocrats, the landed counts and bar‑ ons built imposing castles, whilst the better‑off commoners built impressive manors in the middle of their estates. The practice of ennoblement start‑ ing from the 17th century by granting only letters patent and arms without

Háromszék máig fennmaradt kö‑ zépkori építményei kőből készültek. A tornyok, védőfalak, várfallal kerített erődtemplomok zöme egyházi megren‑ delésre készült, védelmi funkcióval bírt. A templomok, középületek és lakóházak épületkategóriái közül a külső szemlélő számára is kiemelkedik egy világi ren‑ deltetésű, különleges, archaikus forma, a nemesi lakóházként használt udvar‑ házak, azaz a kúriák csoportja. A latin eredetű kúria kifejezés a középkorban a nemesi beltelket, később magát a lakó‑ épületet jelentette. Háromszéken a kis‑ nemesi udvarházak legrégebbi emlékei a 16. századba vezetnek. A privilégiumokkal rendelkező, katonarendű középkori székely társa‑ dalom tagozódásának eredményeként csoportjaik között jelentős vagyoni és társadalmi különbségek alakultak ki a 15–16. században. Birtokaik és társa‑ dalmi státusuk reprezentálását minde‑ gyik réteg másként alakította. A szé‑ kely főnemesek, a grófi és bárói címet viselő földbirtokosok impozáns kasté‑ lyokat építettek, a főemberek tekinté‑ lyesebb udvarházakat állítottak birto‑ kuk közepére.

127

128

construiau castele impozante, în timp ce conducătorii își construiau conace mai modeste, în mijlocul pământului pe care îl dețineau. Începând din secolul al XVII‑lea, când era în vigoare înnobilarea pe bază de diplomă și blazon, chiar și secuii care erau mici proprietari de pământ s‑au grăbit să construiască proprietăți. Ei au ridicat conace conform rangului lor so‑ cial și al situației financiare în care se găseau, proprietăți de mici dimensiuni, îmbinând stilul arhitectural tradițional cu cel occidental.

Tipuri de conace, stiluri arhitecturale Tipologia conacelor se întinde de la o extremă la alta: de la casele monocelula‑ re, realizate din piatră, la construcții cu multe încăperi, cu prispe și acoperișuri alambicate, asemănătoare unor castele. Cele mai vechi tipuri de astfel de con‑ strucții, conace monocelulare realizate din piatră, nu s‑au păstrat, din păcate, până în zilele noastre.

any holding assignment also compelled the Szeklers owning insignificant estates to carry out impressive building activi‑ ties. They built smaller manors combin‑ ing vernacular architecture and western architectural styles in accordance with their social status and wealth.

Types of manors and architectural styles The types of manors range from the one‑celled, i.e. the one‑roomed stone houses to the cloven castle‑like manors with complex porch and roof structures. None of the oldest original one‑celled manors have been preserved to our day. The wooden manors represent locally designed building types of vernacular influ‑ ences that are substantially few, typically disappearing or being demolished in the 20th century. Several of them in Dálnok. In Esztelnek, the Szacsvai‑hall with its 1702 construction date is one of the oldest standing wooden buildings of the area.

A 17. századtól gyakorlatban lévő, birtokadomány nélküli, csupán oklevéllel és címerrel járó nemesítések a jelenték‑ telen földbirtokkal rendelkező székelye‑ ket is reprezentatív építőtevékenységre késztette. Ők társadalmi rangjuknak és vagyoni helyzetüknek megfelelően ki‑ sebb méretű, a népi építészet és a nyu‑ gati építészeti stílusok ötvözésével kiala‑ kított udvarházakat építettek.

Kúriatípusok, építészeti stílusok Fejlődéstörténetileg az egysejtű, azaz egyetlen lakóhelyből álló, kőből emelt lakóháztól a sokosztatú, bonyolult tornác‑ és tetőszerkezetű, kastélyszerű udvarházakig terjed a tipológia. A kőből épült legkorábbi egysejtű udvarházakból egy sem maradt fenn napjainkig. Helyi fejlődésű, népi hatású épülettí‑ pust képviselnek a fából épült udvar‑ házak, melyekből lényegesen kevesebb maradt fenn, jellemzően a 20. század‑ ban semmisültek meg vagy bontották le azokat, például Dálnokon többet is.

Conacele construite din lemn, spe‑ cifice locurilor, poartă amprenta influ‑ ențelor tradiționale. Puține din acestea s‑au păstrat, fiind distruse sau dezmem‑ brate în secolul al XX‑lea, ca de exem‑ plu cele de la Dalnic. Casa Szacsvai din Estelnic, datată la 1702, este una dintre cele mai vechi construcții de lemn păs‑ trate în regiune. Conacul tipic din Trei Scaune, alcă‑ tuit din două părți, a apărut în a doua jumătate a secolului al XVII‑lea. Stilul acestuia reprezintă o versiune proprie secuiască a renașterii în Ardeal, dove‑ dind legături multiple cu stilul arhitec‑ tural tradițional, din punctul de vedere al planului și al tehnicilor de construc‑ ție. Un exemplu grăitor în acest sens este Conacul Könczey‑Páll din Sânzieni, pe frontonul căruia stă inscripționat: „Construit la 1608, renovat la 1829”. Conacele construite la mijlocul se‑ colului al XVIII‑lea aveau amplasat în față o prispă cu arcadă renascentistă, acoperișurile înalte, în patru ape, fiind învelite cu șindrilă. Majoritatea conacelor păstra‑ te până în prezent datează din seco‑ lul al XVIII‑lea, multe dintre ele fiind

The typically two‑cleft manor of the Háromszék area appeared in the sec‑ ond half of the 17th century. The style is representative for the typically Szekler variation of Transylvanian Renaissance, being closely related to vernacular ar‑ chitecture by layout and construction technique. The Könczey‑Páll manor in Kézdiszentlélek is a sample in this sense; the inscription on the porch gable pre‑ served the early year of construction: „Built in 1608, rehabilitated in 1829”. Renaissance arcaded porches were fitted in front of the manors built in the mid‑18th century and were covered with high shingled roofs. Most standing manor‑houses dat‑ ing back to the 18th century are one bedroomed houses built mostly in the 1790s. They are stubby in mass and pro‑ portions, typically with an average 6 x 12 metre floor area and 70‑100 cm thick robust walls thanks to which they sur‑ vived the biggest earthquakes through‑ out the centuries. The inside walls of the 17th–18th century manors were adorned with vault and wall paintings featur‑ ing festoons with flowers inspired by Renaissance.

Esztelneken a Szacsvai‑ház 1702‑es épí‑ tési dátumával a vidék egyik legkorább‑ ról fennmaradt faépülete. A jellegzetes kétosztatú háromszéki udvarháztípus a 17. század második fe‑ lében alakult ki. A stílus az erdélyi re‑ neszánsz sajátos székely változatát kép‑ viseli, alaprajzilag és építéstechnikailag is a népi építészettel mutat szoros ro‑ konságot. Mintapéldánya a kézdiszent‑ léleki Könczey‑Páll udvarház, melynek a tornácoromfalán a felirat korai építési évet őrzött meg: „Épittetett 1608‑ban, ujittatott 1829‑ben”. A 18. század közepén épült udvarhá‑ zak elé reneszánsz árkádos tornácot il‑ lesztettek, magas kontytetejük zsindely‑ borítást kapott. Nagyobb számban a 18. századból maradtak fenn napjainkig kétsejtes kúriák, melyek túlnyomó többsége az 1790‑es években épült. Tömegükben, arányaikban zömökek, a típusra jel‑ lemző átlagos alapterület 6 x 12 méter, falaik robusztusak, 70–100 cm vastag‑ ságúak – ezeknek köszönhetően vészel‑ hették át évszázadok során a nagyobb földrengéseket. Egyes 17–18. száza‑ di kúriák szobáinak falait reneszánsz

129

130

construite în anii 1790. Privite în an‑ samblul lor, în medie, planul de bază al conacelor era de 6 x 12 metri, construcți‑ ile având pereți robuști, de circa 70–100 cm grosime, datorită cărora au rezistat, de‑a lungul vremii, cutremurelor majo‑ re din regiune. Unii dintre acești pereți erau decorați pe interior cu picturi flora‑ le renascentiste. În zona de contact a regiunii Trei Scaune cu Țara Bârsei s‑au construit, în prima jumătate a secolului al XIX‑lea, conace deosebite, cu acoperiș dublu și elemente decorative în stil baroc. Stilul clasic a pătruns în arhitectu‑ ra conacelor din Trei Scaune la mijlocul secolului al XIX‑lea, perioadă în care scade numărul și calitatea construcțiilor realizate de mica nobilime. Cele mai re‑ prezentative conace în stil neoclasic se găsesc la Turia de Jos. Odată cu ele au apărut în unele localități (Dalnic, Ozun) și casele domnești. Stilul arhitectural al conacelor a urmat, de‑a lungul secolelor și cu oare‑ care întârziere, curentele artistice din Europa, adaptându‑le, simplificându‑le și îmbinându‑le cu elemente provinciale, tradiționale.

In the areas of Háromszék neigh‑ bouring Barcaság, particularly fine, dou‑ ble roofed mansions featuring Baroque elements were built in the first part of the 19th century. The classicistic manor‑houses typi‑ cal to Háromszék appeared by the mid‑ dle of the century when the construc‑ tions erected by the gentry began to decrease both in number and quality. The most typical manors of neoclassi‑ cal inspiration can be found in Altorja. Most dwellings considered genteel hous‑ es appeared in some villages at the same time (Dálnok, Uzon). The style of the manors followed the European artistic movements during the centuries with a certain time lag howev‑ er not in pure form but rather simplified in details and combined with provincial and vernacular elements. Most master builders such as ground workers, masons, carpenters, stone carvers, locksmiths were most‑ ly Szekler country professionals with some few exceptions, who implemented the knowledge acquired abroad individ‑ ualising and adapting it to the expec‑ tations of their own environment. The

ihletésű virágos‑füzéres boltozat‑ és fal‑ festmények díszítették. Háromszék Barcasággal szomszédos vidékén különleges, duplatetős, barokk stíluselemekkel díszített kúriák épültek a 19. század első harmadában. A klasszicista stílusú háromszéki udvarház a század közepén jelent meg, amikor már számbelileg és minőségileg is kezdett visszaesni a kisnemesi építke‑ zés. A legreprezentatívabb neoklasszicis‑ ta ihletésű kúriák Altorján találhatók. Velük egy időben már többnyire úrila‑ koknak tartott lakóházak jelentek meg egyes településeken (Dálnok, Uzon). A kúriák stílusa az évszázadok alatt az Európában ható művészeti irányzato‑ kat követte némi fáziskéséssel, s azt nem tisztán, hanem szerkezetében, részlete‑ iben leegyszerűsítve, provinciális, népi elemekkel ötvözte. Építőmestereik – kevés kivételtől el‑ tekintve –, a fundálók, kőmívesek, ácsok, kőfaragók, lakatosok – nagy része falusi székely szakember volt, akik az idegen‑ ben tanultakat saját világuk elvárásaihoz igazítva, egyéniesítve ültették gyakorlat‑ ba. A gótikus boltozatok, a reneszánsz, népi reneszánsz kőfaragványok, barokk

131

132

Meșterii constructori – care, cu pu‑ ține excepții, nu erau nimeni alții decât zidarii, dulgherii, cioplitorii de piatră, lăcătușii locali – în majoritate meșteri de la sate, au folosit toate cunoștințele învățate în străini, adaptându‑le la ce‑ rințele și specificul mediului lor înconju‑ rător, dându‑le astfel un caracter apar‑ te. Arcadele gotice, sculpturile în piatră de influență renascentistă, prispele cu fronton trilobat în stil baroc, scările de acces pe prispă în stil neobaroc sau ba‑ roc popular, fațade de influență clasică, părți de clădire de influență neoclasică și eclectică, toate acestea denotă o anumită tipologie, dar sunt totodată unice, dato‑ rită felului aparte în care au fost aplicate. Unicitatea lor este subliniată și de pre‑ zența, la cel puțin două treimi din aces‑ te clădiri, a unor elemente comune, dar diferite în același timp: numărul scărilor de acces pe prispele din piatră, numărul arcadelor, forma acestora, sculpturile în piatră (ramele geamurilor, pilonii, stâl‑ pii), grinzile profilate, decorate cu rozete și inscripțiile de pe grinzi care atestă nu‑ mele meșterilor constructori. Principiile care stau la baza arhi‑ tecturii conacelor urmăresc folosirea

Gothic vaults, the Renaissance and the vernacular Renaissance stone carvings, the Baroque trilobed gabled porch‑ es, Neobaroque, vernacular Baroque staircases, Transylvanian Empire and Classicistic facades, the Neoclassical and Eclectic elements indicate standard con‑ structions but the building solutions are unique in each case. The uniqueness of two thirds of these nmanors is also em‑ phasised by the staircases of the jutting stone porches, the number and shape of the vaults, the carved stone pieces (win‑ dow frames, lintels, pillars, chapiters), the profiled and rosette‑adorned beams and the beam inscriptions bearing the builders’ names. Manorial architecture was based on organic principles both as far as building materials and form are concerned. For the foundations they used the looser or the firmer grit available in the villages, using grit or fired bricks also for the walls just as for arches, for the pillars and carved stone pieces they used fine grain grit, white‑yel‑ low sand, clay and marlstone for the mor‑ tar, and the lime produced by the local lime‑burners as a binder. The Szekler for‑ ests always produced the material for the

háromkaréjos oromfalas tornácok, neo‑ barokk, népies barokk tornácfeljárók, az erdélyi empire, klasszicista ihletésű homlokzatok, neoklasszicista és eklek‑ tikus épületrészek típusépületeket sej‑ tetnek, de megoldásaikban mindegyik sajátos. Egyediségüket az épületek két‑ harmadánál az előreurgó kőtornácok lépcsőfeljárói, árkádjaik száma, alak‑ ja, a faragott kőelemek (ablakkeretek, szemöldökkövek, pillérek, oszlopfők), a profilozott, rozettás gerendák és az épí‑ tők neveit megörökítő gerendafeliratok is hangsúlyozzák. A kuriális építészet mind nyers‑ anyagában, mind formailag organikus elveket követett. Az alapozáshoz a te‑ lepüléseken vagy a régióban előforduló lazább vagy keményebb kötésű homok‑ követ, a falakhoz szintén homokkövet, vagy – akárcsak a boltívekhez – égetett téglát, a pillérekhez, kőfaragványokhoz a finomabban szemcsézett homokkö‑ vet, a habarcshoz fehéres‑sárgás homo‑ kot, agyagot és márgát, kötőanyagként a környékbéli mészégetők által előál‑ lított meszet használták. A székely er‑ dők mindig megtermelték tölgygerendák anyagát és az ácsmunkákhoz, illetve a

materiilor prime locale și realizarea unor forme organice. Pentru realizarea funda‑ ției s‑a folosit gresie locală, mai dură sau mai moale. În construirea pereților și a arcadelor s‑a folosit tot gresie sau, pe alocuri, chiar cărămidă arsă. Pentru re‑ alizarea pilonilor și a sculpturilor în pia‑ tră s‑a folosit gresie fină. Pentru mortar s‑a folosit nisip alb‑gălbui, argilă și mar‑ nă, iar ca material de legătură s‑a folosit varul ars de meșterii locali. Pădurile se‑ cuiești au oferit întotdeauna lemnul ne‑ cesar confecționării grinzilor de stejar și a șindrilei de brad. Mai târziu s‑au utili‑ zat țiglele confecționate la Bățanii Mari. Poarta mare cu porumbar, sculpta‑ tă din lemn de stejar, a fost răspândită la casele nobiliare din întreg Ardealul. Mica nobilime din Trei Scaune își închi‑ dea gospodăria cu ajutorul unor porți de lemn forjate între stâlpi din piatră sau cărămidă. Mobilierul de interior, care decora ve‑ chile conace nobiliare, s‑a pierdut aproa‑ pe în întregime, excepție făcând câteva piese de mobilier din secolul al XX‑lea. În epoca comunistă naționalizarea cona‑ celor și alungarea sau transportarea în tabere de muncă silnică a proprietarilor,

oak beams as well as the pine wood re‑ quired for shingling and carpentry. Later, the pointy edged products of the tile fac‑ tory in Nagybacon, Erdővidék area were used for tiling. The portals carved of oak wood fea‑ turing dovecotes were spread in all man‑ or houses all over Transylvania. The gentry’s yards in Háromszék were closed in by wood‑lined gates erected between stone or brick gate poles. The old former furnishment of the manor‑houses disappeared in the 20th century with the exception of some few pieces of furniture. In the Communist regime, the so-called ”nationalisation” began and most manor owner were im‑ prisoned or taken to labour camps. The villagers stole the furniture items and art objects, set the libraries on fire and destroyed them under the coordination of the activists and party secretaries is‑ sued from the poorest and most frus‑ trated strata. The reconstruction of the onetime design that would be considered poorish today is possible only based on the writ‑ ten historic sources. Among most im‑ portant elements of the manor’s interior

zsindelyezéshez szükséges fenyőanyagot. Később az erdővidéki Nagybacon cse‑ répcsűreinek hegyes végű termékét hasz‑ nálták cserepezésre. A tölgyfából faragott galambbúgos nagykapu Erdély‑szerte elterjedt volt a nemesi udvarházaknál. A háromszéki kisnemesi belsőséget kőből vagy téglából rakott kapulábak közé fogott ácsolt fa‑ kapuk zárták le. A régi udvarházak egykori beren‑ dezése egy‑egy ritka bútordarabot le‑ számítva a 20. században teljesen meg‑ semmisült. A kommunista érában az államosítást és a tulajdonosok elűzését, munkatáborokba szállítását követően a legszegényebb, frusztrált rétegből szár‑ mazó aktivisták és párttitkárok vezény‑ lete alatt a falusiak a berendezési tár‑ gyakat és a műkincseket szétlopkodták, a könyvtárakat eltüzelték, tönkretették. Ma már szegényesnek ható egykori berendezésük rekonstrukciója a törté‑ nelmi írott források alapján lehetséges. A kúriabelső legfontosabb része a fara‑ gott fa vagy kőlábakon álló, mázatlan vagy mázas csempeszemekből rakott nyitott kandalló, bútoraik között a fa‑ ragott vagy festett almárium, és a falba

133

134

135

136

a dus la degradarea construcțiilor. Sub conducerea unor activiști de partid pro‑ venind din clasele cele mai sărace ale so‑ cietății, membrii comunităților – sătenii – au furat obiectele din interiorul cona‑ celor, au ars bibliotecile și au distrus tot ce se putea distruge. Astăzi putem reconstitui aceste in‑ terioare pe baza izvoarelor scrise, puți‑ ne la număr. Una dintre piesele centrale din interiorul unui conac o reprezen‑ ta șemineul amplasat pe picioare din lemn sculptat sau din piatră, decorat cu teracota smălțuită sau nesmălțuită. Dintre piesele de mobilier putem aminti dulapul‑vitrină sculptat sau pictat sau bordul de bibliotecă sculptat sau pictat, care masca dulapul ascuns în perete. Pereții erau acoperiți cu scoarțe, pentru a crea o atmosferă familiară.

Concluzii Judecând după numărul lor, nu exa‑ gerăm dacă spunem că Trei Scaune este ținutul conacelor. Multe dintre conacele care au supraviețuit trecerii timpului,

it is worth mentioning the open fireplace standing on carved wooden or stone legs, tiled with white or glazed pieces, the carved or painted cabinets and the carved or painted recessed storage cabi‑ net doors among the pieces of furniture. The walls were made attractive and homelike with fancy carpets.

Conclusion Based on their number, it is not over‑ stated to say that Háromszék is the land of manors. Many of the manors surviv‑ ing until the 20th century perished during the Communist years. For example, in Csernáton, almost fifty manor‑houses sur‑ vived until the beginning of the 20th centu‑ ry but their fate was sealed by nationalisa‑ tion, the collectivisation of properties, the unprofessional retouches and the disinter‑ est. Only 9 manor‑houses are still stand‑ ing today. They survived because they hosted administrative, cultural or educa‑ tional institutions. In the Damokos Gyula manor erected in 1580 the Haszmann Pál Museum is hosted, the Damokos Dénes

süllyesztett beépített szekrényt elrejtő faragott vagy festett tékalap méltó emlí‑ tésre. A falakat díszes szőnyegekkel tet‑ ték otthonossá.

Összegzés Számuk alapján nem túlzás azt ál‑ lítani, hogy Háromszék a kúriák földje. A 20. századot megért udvarházak közül sok a kommunizmus évtizedeiben pusz‑ tult el. Csernátonban például a 20. szá‑ zad elejét még közel félszáz kúria érte meg, sorsukat az államosítás, a gazda‑ ság kollektivizálása, a szakszerűtlen ja‑ vítgatások és az érdektelenség megpe‑ csételte. Napjainkra közülük már csak 9 udvarház maradt. Fennmaradásukat elősegítette, hogy adminisztratív vagy kulturális, oktatási intézménynek adnak otthont. Az 1580‑ban emelt Damokos Gyula‑féle udvarházban a Haszmann Pál Múzeum, a 17. század második felé‑ ben épült Damokos Dénes‑féle kúriában a polgármesteri hivatal, az 1840‑es évek‑ re datált Farkas‑Konnáth udvarházban elemi iskola működik.

până în secolul al XX‑lea, au fost dis‑ truse în perioada comunistă. Numai în Cernat, la începutul secolului XX, erau circa 50 de conace, a căror soartă a fost însă pecetluită de naționalizare, de co‑ lectivizare, de renovări improprii sau de nepăsare. Astăzi mai sunt în picioare doar 9 dintre acestea. Majoritatea au supraviețuit datorită faptului că adă‑ postesc instituții administrative, cul‑ turale sau de învățământ. În conacul Gyula Damokos ridicat în anul 1580 funcționează Muzeul Haszmann Pál, în conacul Dénes Damokos ridicat în a doua jumătate a secolului al XVII‑lea funcționează Primăria în timp ce în co‑ nacul Farkas‑Konnáth ridicat în anul 1840 funcționează școala primară. Pe lista monumentelor istorice se re‑ găsesc câteva conace din Trei Scaune. Comisia de specialitate a propus în anul 1970 includerea pe listă a 135 de clă‑ diri. În anul 2005, în urma unei anali‑ ze efectuate la nivel de județ cu privire la conace și castele, au fost identificate 165 de construcții, care se găsesc în 62 localități ale județului Covasna. Dintre acestea se remarcă localitățile Bicfalău – cu 14 conace, Cernat și Dalnic, ambele

manor erected in the second half of the 17th century hosts the mayor’s office and the Farkas‑Konnáth manor dated back to the 1840s hosts an elementary school. All the manor‑houses of Háromszék are on the list of historic monuments. In the 1970s the commission of monu‑ ments recommended that 135 building be registered on the list of historic mon‑ uments. The county‑wide survey carried out in 2005 set 165 items on the list of castles and manors, scattered in 62 set‑ tlements around Covasna County. In the big field of gentry manor‑houses, there is a large number of them in Bikfalva 14, Csernáton and Dálnok 11–11, Réty 9. This significant architectural heri‑ tage of Háromszék is rooted in the par‑ ticularities of the medieval and modern Szekler society. The manor‑houses that would also fit into the category of larg‑ er peasant dwellings combined the local vernacular architectural traditions with the adapted European styles and the knowledge of local and foreign master builders. The manor‑houses represent a rather important Renaissance and Baroque architectural heritage still un‑ exploited for tourist purposes.

A megyei műemléklistán valamennyi háromszéki kúria szerepel. Az 1970‑es években a műemléki védettséget 135 épület esetében ajánlotta a szakbizott‑ ság. Egy 2005‑ben végzett megyeszin‑ tű felmérés a kastélyok és udvarházak jegyzékét 165 tételben határozta meg, melyek Kovászna megye 62 településén vannak szétszórva. A kúriák nagy szá‑ mával a települések mezőnyéből kiemel‑ kedik Bikfalva 14, Csernáton és Dálnok 11–11, Réty 9 kisnemesi udvarházzal. Háromszék e jelentős kisnemesi épí‑ tészeti hagyatéka a középkori–újkori székely társadalom sajátosságaiban gyö‑ kerezik. A méretes parasztházaknak is beillő udvarházak a helyi népi építészeti hagyományokat adaptált európai stílu‑ sokkal, idegen és helyi építőmesterek tudásával ötvözték. Kúriáink jelentős reneszánsz–barokk építészeti örökséget képviselnek, mely a turizmus számára még mindig kiaknázatlan terület.

137

138

cu câte 11 și Reci cu 9 conace ale micii nobilimi. Moștenirea arhitecturală lăsată de mica nobilime în Trei Scaune își are ră‑ dăcinile în caracteristicile societății se‑ cuiești medievale și moderne. Conacele, potrivite și ca locuințe pentru țărani, prezintă tradițiile arhitecturale loca‑ le îmbinate cu stilurile europene adap‑ tate de către meșterii locali și străini. Conacele noastre sunt importante măr‑ turii ale stilurilor renascentist și baroc, o caracteristică din păcate încă nevalori‑ ficată din punct de vedere turistic.

139

140

Bibliografie / Bibliography / Irodalom B. NAGY Margit 1970 Reneszánsz és barokk Erdélyben – művészettörténeti tanulmányok. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest 1973 Várak, kastélyok, udvarházak, ahogy a régiek látták. XVII–XVIII. századi erdélyi összeírások és leltárak. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest HASZMANN Pál 2011 A csernátoni kúriák világa. In: Nagy Balázs (szerk.): Kúriák földje. Háromszék. Háromszék Vármegye Kiadó, Sepsiszentgyörgy, 119–129. KÓNYA Ádám 2011 Háromszéki kúriasorsok a múló időben. In: Nagy Balázs (szerk.): Kúriák földje. Háromszék. Háromszék Vármegye Kiadó, Sepsiszentgyörgy, 12–37. 2014 H áromszéki öreg házak. In: Uő: Háromszéki színes szőttes. Korunk–Komp‑Press Kiadó, Kolozsvár, 177–263. SZŐCS Imre 2006 Háromszék művészettörténeti körképe. In: Demeter Lajos et al. (szerk.): Háromszéki olvasókönyv. Kovászna Megyei Művelődési Központ – Bod Péter Megyei Könyvtár – Charta Kiadó, Sepsiszentgyörgy, 92–109.

SPECIALITĂȚI GASTRONOMICE GASTRONOMIC SPECIALTIES GASZTRONÓMIAI KÜLÖNLEGESSÉGEK

142

Pâinea de casă cu cartofi The Homemade Potato Bread A pityókás házikenyér

143

144

Brutăria este una dintre cele mai vechi ramuri ale industriei alimentare. În Imperiul Roman morăritul şi coacerea pâinii erau în sarcina aceluiaşi antreprenor, brutarii măcinând cerealele în morile proprii. Primele menţiuni ale breslelor de brutari din Ungaria medievală provin din secolul al XIV-lea. În cursul evului mediu industria panificaţiei s-a divizat în două ramuri, în funcţie de calitatea pâinii produse: fie produceau pâine sau sortimente de cozonaci destinate meselor nobiliare, fie produceau pâine mai ieftină, pentru păturile sociale mai sărace ale oraşelor.

Pâinea în Trei Scaune Pâinea a ocupat în ultimele secole un loc central în viaţa şi hrana oamenilor din secuime. În Trei Scaune făcea parte încă din secolul al XVII-lea din meniul de zi cu zi. A fost consumată în diferite forme, datorită diferitelor ingrediente de bază şi modului de coacere, dar în regiunea noastră predomina

Breadmaking is one of the earliest developed branches of the food industry. In the Roman Empire grain-grinding and breadmaking were done by the same professional: the baker ground the grain in his own mill. The Hungarian bakers of the Carpathian Basin already formed guilds in the 14th century. During the Middle Ages, the baking industry was divided into several branches depending on the bread they were producing: bread or milk-loaves for the nobles or cheaper bread-types for the poor people of the cities.

The bread in the Háromszék region In the past centuries bread became a central element in the life and diet of the Szeklers. By the 17th century in the Háromszék area bread became a food eaten daily. According to its ingredients and production method, the bread in the region has several variants. The dominant ingredient is wheat flour, to which rye flour, and rarely corn or barley

A kenyérkészítés az egyik legkorábban kialakult élelmezési ipar. A Római Birodalomban a gabonaőrlés és a kenyérsütés még ugyanazon szakemberhez kötődött: a pék a saját malmában őrölte meg a gabonát. A Kárpát-medencei magyarságánál a kenyérsütő mesterek már a 14. században céhekbe tömörültek. A középkor folyamán a sütőipar több ágra oszlott, attól függően, hogy az úri asztalokra kerülő kenyér- és kalácsféleségeket, vagy a városok szegény néprétegei olcsóbb kenyerét állították elő.

A kenyér Háromszéken A kenyér a székelyföldi emberek életében és táplálkozásában az utóbbi évszázadokban központi helyet foglalt el. Háromszéken a 17. században már része volt a mindennapi étrendnek. Nyersanyaga és készítésmódja szerint sok változata van, térségünkben domináns alapanyaga a búzaliszt, melyhez korábban rozs, ritkábban kukorica és árpalisztet is kevertek. Aszály, háborúk,

făina de grâu, amestecată uneori cu cea de secară sau, mai rar, cu făină de mălai sau orz. În vremurile de restrişte din urma secetelor, războaielor sau epidemiilor, oamenii au fost nevoiţi să utilizeze şi alte tipuri de făină, cum ar fi cea de secară, mei sau sorg, adăugând în caz de nevoie în aluat măcinătură de ghinde, scoarţă de stejar, rădăcină de papură, ştiulete de porumb, castane sau chiar şi rumeguş. Medicul sas din Mediaş, Daniel Scheint, aminteşte în monografia sa, apărută în limba germană în anul 1833, de calitatea excepţională a pâinii coapte de femeile din Trei Scaune. În acea perioadă cultivarea cartofilor încă nu era răspândită, iar utilizarea acestora ca ingredient pentru producerea pâinii a fost propovăduită de către autorităţile militare. Conform descrierii administrative a Ţinutului Secuiesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea: „cei din Trei Scaune şi Depresiunea Baraolt consumă cea mai multă şi cea mai bună pâine (pâine din făină curată de grâu). Pâinea din făină (de grâu) amestecată cu făină de orz este coaptă doar de către păturile mai sărace sau cei bogaţi pentru servitorii lor”.

flour is added. In times of famine due to droughts, wars, epidemics other ingredients were used in order to survive: rye, millet, sorghum flour, sometimes acorn, oak bark, cattail root, corncob or chestnuts grist and even sawdust. In his German monograph of 1833 the Saxon physician from Mediaș (Medgyes), Daniel Scheint also notes that the Szekler women bake excellent breads. At the time, the pityóka (potato) was not a widespread crop; its use for baking bread was promoted by the military. According to the economical account on Szeklerland in the late 19th century, in this region “the most and the best bread (pure wheat bread) is made in the Háromszék County in the Erdővidék region. The poorer class adds barley meal to the bread’s ingredients and so does the wealthier class when baking bread for their servants.” In the first decades of the 20th century, for instance in the families of tradesmen in Târgu Secuiesc (Kézdivásárhely) 10-12 breads were baked for the family every week, without exception. Three or four bakers could also make a living, by baking white bread, loaves of bread,

járványok kiváltotta ínséges időkben egyéb alapanyagokra fanyalodtak: rozs, köles, cirok lisztjét, olykor a tölgymakk, tölgyfakéreg, fűrészpor, gyékénygyökér, kukoricacsutka, szelídgesztenye őrleményét is felhasználták a túlélés érdekében. Német nyelvű monográfiájában 1833-ban a medgyesi szász orvos, Daniel Scheint is megjegyzi, hogy Székelyföldön a kenyérsütő asszonyok kitűnő kenyeret sütnek. Ekkoriban a pityóka (burgonya) nem volt elterjedt kultúrnövény, a kenyér céljára történő felhasználását még a katonaságnak kellett népszerűsítenie. Székelyföld 19. század végi közgazdaságtani leírása szerint a térségben „kenyeret legtöbbet s legjobbat (tiszta buzakenyér) a háromszékmegyeiek, erdővidékiek használnak. A szegényebb osztály, vagy a vagyonosabbak a cselédek számára árpaliszttel vegyitett kenyeret sütnek.” A 20. század első évtizedeiben például a kézdivásárhelyi iparos családoknál kivétel nélkül megsütötték a hétre való 10–12 kenyeret, de három-négy pékmester is meg tudott élni, akik fehér kenyeret, cipót, kiflit, zsemlét készítettek, s mellettük tucatnyi kenyérsütő

145

146

De exemplu, în primele decenii al secolului XX, familiile de meseriaşi din Târgu Secuiesc coceau fără excepţie cele 10-12 pâini necesare săptămânal, existând în paralel trei-patru brutari care produceau pâine albă, pâinişoare, cornuri şi chifle, respectiv o duzină de brutărese, care-şi vindeau produsele în zilele de

croissants and rolls, as well as dozens of bread-baking women, who sold their homemade products from tents on fair days - Wednesday, Thursday and Saturday. In addition to homemade wheat or rye bread with a beaten crust, brown rye bread was also eaten with bacon, fresh cheese and onions. The hard

asszony, akik vásáros napokon – szerda, csütörtök és szombat – árulták házi termékeiket a sátrakban. A vert héjú, búzából vagy rozsból készült házikenyér mellett a barna rozskenyér a szalonna, friss túró, hagyma mellé volt közkedvelt. A hivatásos pékek nehéz munkája különleges életritmust követelt: éjjel dolgoztak, nappal pihentek. Fáradságuk kifizetődött, mert a jó kenyeret készítő pék népszerű volt, jól megélt, gyarapodott a mesterségéből. Falvakon a háziasszonyok által sütött pityókás házikenyér a 20. századra a mindennapok nemes élelmiszerévé vált. Gazdálkodó családok napjainkban is az általuk megtermelt búzából és burgonyából otthon sütött saját házikenyerüket fogyasztják.

Hogyan készül? Háromszék falvaiban a család heti kenyérszükségletének a megsütése hagyományos női munkának számít. A 15–20 órát tartó, nagy ügyességet, állóképességet igénylő összetett munkafolyamatot

piaţă (miercuri, joi şi sâmbătă). Pâinea de casă cu coaja bătută, din grâu sau secară, sau pâinea semi de secară, era nelipsită de lângă slănină, brânză şi ceapă. Munca grea a brutarului necesita un ritm de viaţă specific, aceştia lucrau în special noaptea, odihnindu-se în cursul zilei. Truda depusă a fost rentabilă, deoarece un brutar care producea pâine de calitate devenea popular, trăind bine şi îmbogăţindu-se. La sate, în cursul secolului XX, pâinea cu cartofi coaptă de gospodine a devenit nelipsita mâncare de zi cu zi. Chiar şi în prezent familiile de agricultori îşi prepară acasă pâinea din grâul şi cartofii cultivaţi.

Cum se fabrică? În satele din Trei Scaune producerea necesarului săptămânal de pâine a familiei este, prin tradiţie, muncă de femeie. Procesul complex, care poate dura 15-20 de ore, necesită dexteritate şi rezistenţă, și trebuia să fie învăţat de către fiecare fată încă înainte de măritiş.

work of professional bakers demanded a special life-rhythm: they worked during the night and rested in the daytime. Their efforts, however, paid off as a good baker was popular and managed to earn a good living. By the 20th century, homemade potato bread made by housewives in villages became a valued food product which was consumed daily. Farming families even bake their own homemade potato bread today using the wheat and potatoes they produce.

How it is made… In the Háromszék villages the amount of bread needed for the family is typically baked by the women. Every girl needs to learn this 15-20 hour-long complex activity that requires great skills and endurance before they get married. The kneading of the bread began the night before the actual baking. Since it was thought that the added potatoes made bread tastier, its inside soft for a longer time, 2-3 potatoes were used

minden lánynak meg kellett tanulnia még a férjhezmenetele előtt. A kenyérdagasztáshoz már a sütés előtti nap nekifogtak. Mivel úgy tartották, hogy a hozzáadott burgonyától a kenyér ízesebb lesz, a belseje hosszabb ideig puha marad, ezért kenyerenként 2-3 gumót számítottak, de akár a kenyértészta negyedét is kitehette a hozzáadott főtt burgonya. A gazda vagy nagyobb gyerek megfőzte a burgonyát, a háziasszony előkészítette a szükséges eszközöket: bedegesztette és megmosta a nagy nyírfateknőt, elővette a háncsból vagy vesszőből font szakajtókat, a háziszőttes terítőket és konyhakendőket. A liszt előkészítését is az esti órákban végezték: selyem- vagy lószőrszitán kétszer átszitálták, hogy különválasszák a lisztet a korpától, illetve, hogy finomabb, csomómentes, meglevegőztetett liszt álljon készen a dagasztásra. Úgy tartották, hogy a jó házikenyér alapja a kovász. Ez olyan erjesztett előtészta, amely liszt, víz, élesztőgombák felhasználásával készül, a magasra felnövő kenyér alapja. Az önellátó falusi gazdaságokban a háziasszonyok által elkészített, örökölt vagy kért

147

148

149

150

Procesul începea cu o zi înaintea coptului propriu-zis. Deoarece se considera că datorită cartofilor pâinea devine mai gustoasă, iar miezul rămâne moale mai mult timp, la o pâine erau adăugaţi 2-3 tuberculi (în anumite cazuri cantitatea de cartofi putea reprezenta un sfert sau chiar jumătate din aluat), care erau fierţi de bărbat sau de copii. Gospodina pregătea ustensilele necesare: spăla copaia din lemn de mesteacăn, pregătea coşurile de dospit (împletite din scoarţă sau nuiele) şi învelitoarele ţesute în casă. Făina era pregătită seara, fiind cernută prin site cu ţesătură de mătase sau din păr de cal, pentru a se obține o făină fără tărâţă şi cocoloaşe, cât mai fină şi aerată. Plămădeala, compoziţia din făină, apă şi drojdie, folosită la fermentarea aluatului, era considerată baza pâinii de calitate. Plămădeala făcută, moştenită sau cerută împrumut din gospodăriile autoaprovizionante, putea fi folosită timp îndelungat, deoarece după fiecare frământare resturile de aluat dospit erau adunate şi puse deoparte până la următoarea utilizare. Din deceniul cinci al secolului XX brutarii au început să

for each bread, however, the amount of boiled potatoes could be as much as a quarter of the dough. The farmer or an older child boiled the potatoes, the woman prepared the necessary tools: she prepared and washed the birch breadbin, took out the wattled dough-baskets, the home-spun table linens and kitchen cloths. The flour was also prepared the evening before the baking: it was sifted through a silk or horsehair-sifter twice in order to separate the flour from the bran and to obtain a smoother, aerated lump-free flour for the kneading. It was believed that the most important ingredient for good homemade bread is leaven. This is pre-fermented dough, which is made of flour, water and yeast, and ensures the growing of the bread. In the self-supplying farming families the leaven made, inherited or received by the housewives could be kept for a lifetime, as after each kneading the risen dough that stuck to the bread-bin was kept as leaven in a dish or mug until the next baking. From the 1940s onward bakers started using brewer’s yeast, which then gradually spread to the households as well.

kovászmag egy életen át fenntartható volt, hisz minden dagasztás végén a megkelt tészta teknőbe ragadt maradékát tették el kovászmagként, edénybe, csuporba zárva tartósították a következő sütésig. Az 1940-es évektől a pékek körében elterjedt a sörélesztő használata, s onnan fokozatosan beszivárgott a háztartásokba is. Kovászoláskor a teknőbe szitált lisztből kisebb mennyiséget különválasztanak, amelybe mélyedést vájnak, ide szűrik a szitán keresztül a langyos vízben feloldott kovász levét, amelyet aztán gyengéden összekevernek a liszttel. Amint összeállt a massza, a tetejét belisztezik, majd éjszakára sütőabros�szal letakarva szobahőmérsékleten kelni hagyják. A dagasztáshoz kora hajnalban, 3–4 óra tájban kelnek fel. A jól megkelt kovászos masszát összekeverik a mellette lévő liszttel, hozzáadják a lereszelt vagy kézi törőn átpréselt főtt burgonyát. Langyos víz és só hozzáadásával kezdetét veszi a dagasztás, amely a kenyérsütés legnehezebb munkája. A tésztát bő fél órán keresztül módszeresen végig gyúrják, nyomkodják, öklözik, közben

folosească în locul plămădelii drojdie de bere, metodă preluată cu timpul şi în gospodăriile rurale. Pentru realizarea patului de plămădeală se lua o cantitate mai mică din făina cernută, în care se strecura printr-o sită drojdia dizolvată în apă călduţă. După amestecare, compoziţia formată era dată cu făină, fiind lăsată la dospit la temperatura camerei până a doua zi. Prepararea propriu-zisă a pâinii începe dimineaţa devreme. Dospeala este amestecată, cu făina, la care se adaugă cartofii fierţi, răzuiţi sau zdrobiţi. După adăugarea sării şi a apei călduţe, începe procesul de frământare, partea cea mai grea a preparării pâinii. Aluatul a fost frământat metodic timp de o jumătate de oră, timp în care marginile aluatului erau întoarse spre interior pentru o omogenizare cât mai perfectă. Tradiţia spunea că frământatul se termina când „picura apă din grinzi” sau „când asudă podul”, adică atunci când fruntea gospodinei transpira, iar aluatul începea să facă beşici, nu se mai lipea de mână şi devenea elastic. În acest moment coca era presărată cu făină, acoperită şi lăsată timp de o oră - o oră jumate la

For the leavening a smaller quantity of the flour sifted into the bread-bin is separated, and a small hole is made into it. The juice of the leaven dissolved in lukewarm water is filtered through the sieve into the aforementioned hole and it is then gently mixed with the flour. After this the top of the dough is sprinkled with flour and left to rise overnight at room temperature, covered with baking linen. The women get up as early as 3-4 a.m. for kneading the dough. The well-leavened dough is mixed with the flour next to it, the boiled potatoes are grated or squeezed through a manual potato crusher and they are added to the dough. Lukewarm water and salt are added and the kneading begins. This is the most difficult part of bread-making. The dough is systematically kneaded with hands, palms and fists for about half an hour, its edges being tucked up from time to time so the ingredients are mixed together even better. The fresh bread dough is ready when water is dripping from the beam, i.e. the woman bending over the bread-bin has sweated, the dough starts to blister, does not stick to the hand anymore and upon pressing

fel-felhajtják a széleit, hogy még jobban összeérjen az alapanyag. A friss kenyértészta akkor van kész, amikor a gerendából csepeg a víz, azaz a dagasztóteknő fölé görnyedő háziasszony megizzadt, a tészta pedig hólyagosodni kezd, a kézhez már nem ragad hozzá és nyomásra enyhén rugózóvá válik. Ekkor a dagasztást befejezik, a tésztát meghintik liszttel és letakarják, hogy egy-másfél órát keljen magában. Ezt követően a megkelt tésztát a szakajtókosarakba szaggatják, majd abban tovább kelesztik, szakajtóruhával letakarva. Az udvaron téglából rakott kemencét rendszerint fametszéskor félretett gyümölcságakkal, gallyakkal, szőlővenyigével fűtik be. Szokás, hogy a tűzre szánt méterfa felvágásakor jópár hasábot csak kettőbe vágatnak (nem négy szakaszba), amit sütni való fának neveznek, mivel sütéskor ezt hasogatják fel vékonyra, s ezzel fűtik ki a kemencét. Három rendben hevítenek, rendszerint a harmadik tűz leégését követően kerül sor a bevetésre. Vízbe mártogatott, hosszú nyelű szénvonóval kihúzzák a szétterített parazsat a kemence szájához, majd a pemetővel, egy hosszú rúdra kötött,

151

152

dospit. Din aluatul dospit se formau pâinile, care erau puse în coşurile de dospit şi lăsate să se dospească în continuare, fiind acoperite cu învelitori. Cuptorul de cărămidă ridicat în curte era încălzit cu vreascuri sau cu lemn tăiat subţire, temperatura necesară coacerii fiind obţinută după trei focuri consecutive. Jarul era scos cu un instrument cu coada lungă, înmuiata în apă, după care platforma cuptorului era ştearsă cu pănuşă umezită. Gospodinele experimentate îşi dădeau seama de momentul oportun introducerii pâinii în cuptor după scânteile care săreau din platformă în timpul curăţirii. Altele puneau câteva boabe de cereale în cuptor verificând temperatura în funcţie de gradul de expandare a acestora. Pentru introducerea pâinilor uşa de tablă a cuptorului se îndepărta, iar pâinile erau introduse repede, pentru a se evita răcirea. Ele se așezau una lângă cealaltă în cuptor, cu ajutorul unei lopeţi din lemn. În unele cazuri coca era pusă pe frunze de varză şi acoperită cu acestea, deoarece se considera că dă un gust mai bun pâinii. Primele două pâini erau aşezate în partea posterioară a

it has a slightly springy consistence. This is when the kneading is finished, the dough is sprinkled with flour and is covered to rise on its own for one or one and a half hours. Then the risen dough is put into the dough-baskets, where it further rises being covered with cloths. The brick oven in the yard is usually heated with branches, twigs and

szintén sűrűn áztatott kukoricacsuhé-köteggel kitisztítják, kitörlik a kemence alját. Gyakorlott kenyérsütő asszonyok a végigtörölt kemencepadozat szikrázásából tudják, hogy alkalmas a kemence a kenyér bevetésére, mások néhány szem gabonát szórnak a kemencébe, melyeknek a süléséből, pattogásából ítélik meg, elegendő-e a forróság a kenyérsütéshez.

cuptorului, celelalte mai în faţă, după ordinea obişnuită. Din coca rămasă pe fundul copăii se forma o pâinică care se punea la gura cuptorului. Aceasta, numită răzuială sau prâslea, se cocea prima, datorită dimensiunilor sale mai mici, și era dată copiilor, care o consumau caldă. Procesul de coacere dura circa două ore. În acest timp pâinea era verificată din timp în timp să nu se ardă, dacă era necesar se deschidea gura de aerisire sau se crăpa puțin uşa cuptorului. După coacere pâinile erau scoase din cuptor cu ajutorul lopeţii, fiind supuse unui proces de curăţare: partea inferioară era măturată, iar coaja arsă era bătută cu un lemn sau cu muchia cuţitului, după care coaja era uniformizată cu ajutorul unei pile de mari dimensiuni. Până ce copiii din familie se aşezau la masă pentru micul dejun, gospodina aşeza deja pâinile puse într-o copaie acoperită în cămară. Pâinea cu cartofi se păstrează proaspătă timp de două săptămâni în loc uscat şi răcoros. De la răspândirea lăzii frigorifice, în multe gospodării pâinea este congelată, fiind scoasă cu o seară înainte de consum.

vine-branches set aside at pruning. Usually when cutting up the firewood some logs are cut only in two (not in four sections). These are called baking wood because they are cut into thin pieces for heating the oven when baking. The oven is heated three times; the dough is placed into the oven after the third fire had burnt down. A long-handled coal-puller is dipped into water, after which it is used to pull the coal to the oven mouth. Afterwards, the bottom of the oven is cleaned with a soaked cornhusk-stack tied to a long pole. Experienced housewives can tell according to the sparking of the oven bottom when it is cleaned if the dough can be placed into the oven or not. Others shed a few grains of corn in the oven and can tell from their popping if the oven is sufficiently hot for bread baking. The bread-sized chunks of dough are placed from the baskets onto the baking shovel next to the furnace mouth, the metal furnace door is pushed aside and with a rapid movement the dough is pushed inside the oven leaving sufficient place for the other breads as well. Bread has a unique flavour if a cabbage leaf is placed on the baking shovel underneath

A kenyérnyi méretűre szaggatott kenyértésztát a kosárból a kemence szájához fektetett sütőlapátra fordítják, majd a kemence bádogajtaját félrevéve gyors mozdulattal betolják a kemence belsejébe, úgy, hogy melléje jól beférjen a többi kenyér is. Különleges, egyedi ízt nyer a kenyér, ha a sütőlapátra először káposztalevelet helyeznek, majd arra a tésztát; olykor még a tetejét is káposztalevéllel fedik be. A bevetést gyorsan végzik, hogy a kemence ki ne hűljön. Az első két kenyeret a hátuljába tolják, a többit pedig előrébb, a megszokott sorrend szerint. A teknő aljára ragadt tésztát összekaparják, s kicsi kenyérformát gyúrnak belőle. Ez a vakaréknak vagy vakarónak nevezett apró cipó a kemenceszáj közelébe kerül utolsóként, ez sok helyen a gyermekek jussa, a fiatal segítségek még melegében elfogyasztják. A kenyérsülés két órát tart, közben be-benéznek, nehogy megégjen a kenyér; ha szükséges, a kemence szellőzőlyukait vagy az ajtaját résnyire megnyitják rövid időre. Méreteinél fogva a kisebb cipó sül meg a leghamarabb. Amikor a kenyerek is elkészülnek, a sütőlapát segítségével kiveszik őket, az aljukat leseprik, majd

153

154

Pâinea preparată în Trei Scaune are forma rotundă, având o greutate de 2 kilograme după coacere.

the dough; sometimes a cabbage leaf is placed on top of the bread as well. The bread-sized pieces of dough are placed into the oven rapidly in order for the oven not to cool down. The first two breads are pushed into the back of the oven, the next ones are placed in front of them in the usual order. The dough stuck to the bottom of the bin is scraped together and moulded into bread-form. These small loaves are called scrapings and are baked near the mouth of the oven. Usually the children helping with the baking receive them and they eat them while they are still hot. The bread-baking lasts for two hours. The women sometimes check the breads so that they don’t get burned; if necessary, the ventilation holes of the oven or the oven door is slightly opened for a short time. Because of its size, the small loaf in the front of the oven is baked faster. When the breads are ready as well, they are removed from the oven with the baking shovel, their bottoms are cleaned, and they are beaten at the oven mouth with a stick specially used for this purpose or the dull edge of a knife in order to remove the charred outer layer. Then

egy erre a célra előkészített bottal vagy nagyobb kés fenetlen felével a kemence szájánál megverik a kenyeret, eltávolítják a feketére égett külső réteget. Ezt követően egy nagyobb reszelővel megtisztítják, egybegyalulják a lepattogzott, aranysárgára sült kenyérhéjat. Mire a család apraja a reggelihez készülődik, a házias�szony a teknőbe rakott, letakart kenyereket a kamrába viszi pihenni. Hűvös, száraz helyen két hétig is eláll a pityókás házikenyér. A fagyasztóláda 20. század végi elterjedése óta sok családnál szokás a házikenyér lefagyasztása, így tovább megőrzi frissességét, a felhasználás előtti estén kell elővenni, hogy másnap reggelre puha házikenyér kerüljön az asztalra. Háromszéken a házikenyér formája kerek, átlagos súlya sütés után 2 kilogramm.

A hagyomány továbbélése Háromszéken a 19. század folyamán a rozs volt a fő kenyérgabona, a 20. század közepétől többnyire búzából készül a mindennapi kenyér. A jó kenyér egyik

Supraviețuirea tradiției În cursul secolului al XIX-lea, în Trei Scaune, principala cereală utilizată pentru prepararea pâinii a fost secara, ea fiind înlocuită complet, de la mijlocul secolului XX, de făina de grâu. Ingredientele principale necesare preparării unei pâini de calitate sunt făina şi plămădeala de calitate, combinată cu grija şi priceperea gospodinei. Datorită muncii fizice relativ grele şi a răspândirii produselor de panificaţie de calitate, doar în puţine locuri din mediul rural se mai păstrează obiceiul de preparare a pâinii de casă, respectiv transmiterea mai departe a tehnicilor legate de aceasta. Pâinea de casă tradiţională, asemănătoare cu cea vândută în târgurile de odinioară, poate fi procurată şi în prezent, în secolul XXI. În localităţile dintre Chichiş şi Breţcu, aflate pe ruta drumului internaţional care străbate Trei Scaune dinspre Braşov spre Moldova, se poate cumpăra din faţa porţilor pâine cu cartofi coaptă proaspăt. Majoritatea

with a large grater they clean and even the chipped, golden roasted crust. By the time the family’s children are preparing for breakfast, the woman takes the breads covered in the bin into the pantry to rest. In a cool, dry place the homemade potato bread will keep for as long as two weeks. Since the use of freezers spread at the end of the 20th century, many families freeze their homemade breads, so they keep their freshness for a longer time. The bread should be taken out of the freezer the evening prior to its use and in the next morning soft homemade bread awaits on the table. In the Háromszék region the shape of homemade bread is round; its average weight after baking is two kilograms.

A continued tradition During the 19th century, in the Háromszék area rye flour was the main bread ingredient, however, starting with the mid 20th century, everyday bread is made out of wheat flour. The

155

156

cumpărătorilor nu sunt însă localnicii consumatori de mâncăruri tradiţionale, ci călătorii în tranzit sau turiştii. În zilele noastre cererea pentru pâinea de casă tradiţională, preparată din ingrediente naturale, a devenit din ce în ce mai mare, atât datorită reclamei, cât şi calităţii produselor.

preconditions of baking good bread are good-quality bread flour, good leaven and the skills and diligence of the woman baking the bread. Due to the hard physical work it requires as well as the spreading of good-quality bakery products, by the end of the 20th century very few families – mainly in rural areas – bake their own bread passing on the traditional techniques and tools of bread-making. Homemade bread similar to that of the women, who sold it at the markets, can be bought even in the 21st century. In the villages along the international road passing through Háromszék in the direction of Brașov-Moldavia, in the villages from Kökös (Chichiș) to Bereck (Brețcu) freshly baked potato breads are sold in front of many houses. Most of the customers are not the locals having the traditional foods of the region – as they sometimes also bake for themselves – but the Romanian and foreign people passing through or the tourists. Nowadays, thanks to its quality and advertising, homemade bread combining tradition and natural ingredients is appreciated more than ever.

alapfeltétele a minőségi liszt, a jó kovász és a kenyeret készítő asszony szakértelme, gondossága. A kenyérkészítés által igényelt nehéz fizikai munkával és a minőségi péktermékek elterjedésével is magyarázható, hogy a 20. század végére kevés, főleg falusi családnál maradt meg a kenyérsütés gyakorlata, a hagyományos technika és eszközkészlet továbbhagyományozódása mellett. A hajdani piacozó kenyérsütő as�szonyok termékéhez hasonlatos házikenyér a 21. században is beszerezhető. A Háromszéket Brassó–Moldva irányban átszelő nemzetközi út menti településeken Kököstől Bereckig számos porta előtt árulják a frissen sütött pityókás házikenyeret. Vásárlóik zöme nem kifejezetten a térség hagyományos eledelét fogyasztó helybéli – akik olykor sütnek is saját használatra –, hanem a román és külföldi átutazók, turisták. Napjainkban a minőségnek és a reklámnak köszönhetően a hagyományt és a természetes összetevőket ötvöző házikenyér minden korábbinál jobban felértékelődött.

Bibliografie / Bibliography / Irodalom DOMONKOS Ottó 1991 A kézművesség szerepe a falu anyagi kultúrájának alakításában. In: Uő (szerk.): Magyar Néprajz III. Anyagi kultúra 2. Kézművesség. Akadémiai Kiadó, Budapest, 7–154. FÖLDI István 2004 Századelő az udvartereken. Rendhagyó szociográfia. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár JUHÁSZ Antal 1991 Sütő- vagy pékmesterség. In: Domonkos Ottó (szerk.): Magyar Néprajz III. Anyagi kultúra 2. Kézművesség. Akadémiai Kiadó, Budapest, 209–213. KISBÁN Eszter 1997 Táplálkozáskultúra. In: Balassa Iván (főszerk.): Magyar Néprajz IV. Anyagi kultúra 3. Életmód. Akadémiai Kiadó, Budapest, 417–584. SCHEINT, Daniel G. 2012 A z erdélyi székelyek földje és népe. Természeti, politikai, statisztika és történelmi szempontból (1833). Székely Nemzeti Múzeum, Sepsiszentgyörgy SZABÓ T. Attila (gyűjt., szerk.) 1993 kenyér. Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár VI. (K–Ki). Kriterion Könyvkiadó – Akadémiai Könyvkiadó, Bukarest–Budapest, 374–379.

157

158

Turta dulce din Trei Scaune Gingerbread in Háromszék A háromszéki mézeskalács

159

160

Turta dulce este o specialitate de dulciuri realizată din făină şi miere, asezonată cu anason, modelată cu ajutorul formelor, coaptă în cuptor, acoperită după coacere cu un fond roşu şi decorată cu glazură de zahăr colorat. Prăjitura a mai purtat şi denumirile de turta cafenie sau turta secuiască. Varianta sa decorată, tăiată în forme variate, mai era cunoscută în Trei Scaune şi ca turta ornată. Una dintre variantele sale cele mai răspândite a fost inima de mari dimensiuni în mijlocul căreia a fost încastrată o oglindă, oferită drept cadou din dragoste sau ca suvenir. Turtele dulci au fost cele mai populare dulciuri în regiune, până la mijlocul secolului XX, când au început să se răspândească pe scară largă produsele de patiserie.

This mass-produced confection kneaded from flour and honey, seasoned with anise and baked in large ovens was also called brownie pogacha or Szekler pogacha. The differently shaped fancier gingerbread became popular in Háromszék under the name of fussy cake. The dough cut with an iron shaper or pressed into a carved mould was baked, then primed with red and embellished with colourful sugar icing. The large gingerbread heart featuring a mirror in the middle was widely spread as a love gift, a fairing kept for a long time. Gingerbread was the favourite sweet in Háromszék until the mid-20th century, when the sweets of the confectionary industry started spreading.

Istoria turtei dulci

Gingerbread throughout history

Mierea a fost considerată de către culturile antice un material perfect, pur şi divin, un izvor al vieţii, utilizat şi pentru leacuri şi practici magico-curative. În Grecia antică a fost considerată

Ancient cultures considered honey as a pure and holy ingredient, being used both for curing and healing, and was regarded as the spring of life. In ancient Greek culture there were certain rituals

A lisztből és mézből gyúrt, ánizzsal ízesített, kemencében kisütött, nagy tömegben gyártott édességkülönlegességet barnapogácsának vagy székelypogácsának is nevezték. A különböző alakúra formázott, díszesebb mézeskalács cifrapogácsa néven vált ismertté Háromszéken. A fém szaggatókkal kivágott vagy faragott mintába nyomott tésztát sütés után piros színnel alapozták, majd színes cukormázzal díszítették. Szerelmi ajándékként, sokáig megőrzött vásárfiaként a nagy színes tükrös szív terjedt el. A mézeskalács Háromszéken a 20. század közepéig, a cukrászipar termékeinek térnyeréséig a legkedveltebb édességnek számított.

A mézeskalács a történelemben A mézet az ókori kultúrákban tökéletesen tiszta, szent anyagnak tartották, gyógyításra és egészségvarázslásra is használták, az élet forrásának tekintették. Felhasználásához az ókori görög kultúrában különböző rítusok is

hrana zeilor, consumul ei fiind asociat cu o serie de ritualuri. Tot în această categorie intrau şi prăjiturile cu adaos de miere, care în cultura greco-romană făceau parte din ofrandele divinităţilor. În Europa medievală producătorii de turtă dulce erau specialiştii dulciurilor. În regiunile germane turtele au fost pregătite în special în mănăstiri, dar începând cu secolul al XIII-lea prepararea lor a devenit industrie separată, meşterii unindu-se în bresle. Prima mențiune în izvoarele transilvănene a turtei dulci provine din secolele XVI-XVII (1570 – Cluj; 1639 – Tg. Mureş), în timp ce în regiunea noastră, prima sa mențiune provine de la Vârghiş din anul 1746. În această perioadă turta dulce era considerată o delicatesă specială, care ajungea rar chiar şi pe mesele nobiliare. La mijlocul secolului al XIX-lea la Târgu Secuiesc existau deja mai multe duzini de producători de turte, dintre care unii au ajuns să fie foarte renumiţi. La început aceştia îşi vindeau singuri produsele, ca ulterior vânzarea să devină apanajul unor comercianţi specializaţi. Turtele comercializate aveau forme

connected to the use of honey as it was the food of gods. Cakes containing honey, namely gingerbread were similarly highly appreciated. The Greeks and the Romans also used honey pie as sacrificial food. In medieval Europe gingerbread was a confectionary speciality. In Germanspeaking areas, it was made especially in convents, then by the 13th century it became an independent branch, the gingerbread bakers founding guilds on their own. Mézespogácsa - gingerbread was first mentioned in Transylvanian documents in the XVI-XVII centuries (Kolozsvár: 1570, Marosvásárhely: 1639), while in our region it first occurred in 1746 in Vargyas. In those times gingerbread was regarded as a true festive delicacy rarely eaten by the wealthy, too. In the mid 19th century in Kézdivásárhely there were several dozen bakers who made the fair cake. Earlier the baker went from fair to fair selling his cakes but by the end of the century he had the products sold at the fairs by mongers. There were several gingerbread bakers in Kézdivásárhely who became

kapcsolódtak, az istenek táplálékát jelentette. Hasonlóan fenséges édességként tekintettek a méz felhasználásával előállított süteményre, a mézeskalácsra is. A görögök és a rómaiak a mézeslepényt áldozati táplálékként is felhasználták. A középkori Európában a mézeskalácsosok az édességek specialistái voltak. Német nyelvterületen elsősorban kolostorokban készítették, majd a 13. századra önálló iparrá vált, mesterei céheket alkottak. A mézespogácsa megnevezés Erdélyben az újkortól kezdődően (Kolozsvár: 1570, Marosvásárhely: 1639) bukkan fel az iratokban is, térségünkben 1746-ból, Vargyasról származik az első ismert előfordulása. Akkoriban a mézespogácsa igazi ünnepi csemegének számított, az urak asztalára is ritkán került. Kézdivásárhelyen a 19. század közepén már több tucatnyian készítettek vásári pogácsát. Míg korábban még a pogácsasütő járta a termékével a vásárokat, a század vége felé már megfizetett árusokon keresztül juttatta el termékét a piacra. A kézdivásárhelyi mézespogácsa-készítők közül többen széles körben ismertté

161

162

163

164

variate: rotunde, discoidale, alungite sau în formă de păpuşă. Reţetele turtelor erau secrete, străinii neavând voie să fie prezenţi în momentul condimentării aluatului din făină de secară. Deşi mulţi au încercat să ghicească componentele celor mai reuşite reţete şi să le imite, cumpărătorii au reuşit să-şi dea seama, chiar după prima degustare, care dintre turte este originală şi care este o copie nereuşită. Apariţia şi răspândirea pe scară largă a variantei de turtă dulce ornată se leagă de numele lui Iacob Hahn, un meşter patiser licenţiat, de origine şvabă din Timişoara, care s-a mutat la începutul secolului XX de la Braşov la Târgu Secuiesc, în vecinătatea meşterilor turtari de pe Dealul cu miere. Turtele produse de el au avut forme de păpuşă, husar sau inimă, fiind decorate cu glazură din zahăr colorat, oglinzi, staniol, imagini sau versuri. Aceste turte, care au avut foarte mare trecere, au început să fie imitate şi de ceilalţi turtari. După Iacob Hahn cei mai vestiţi producători de turtă dulce din Târgu Secuiesc au fost membrii familiei Kósa. Uneltele şi produsele faimoşilor turtari de la Târgu Secuiesc se mai

widely popular and their round, discoid, longish or doll-shaped cakes became very sought after. Their recipes were top secret; when they seasoned the kneaded rye flour no outsider was allowed to be around. Although there were many who tried their hand at guessing the ingredients of the best gingerbreads and baking their own, the buyers could easily tell apart the original from a poor fake after the first bite. Jakab Hahn, a Swabian baker from Temesvár moved from Brassó to Kézdivásárhely at the beginning of the 20th century, and being the only certified gingerbread-baker he introduced gingerbread proper to Háromszék as the fancier version of the Szekler pogacha. He also settled on the Mézesdomb (Honey hill) near the other bakers. His sweets were fussy cakes embellished with coloured glazing, mirrors, tinfoil, pictures and verses. His appealing shapes such as the doll-, hussar- or heart-shapes became highly popular, and the craftsman got many followers who learned the tricks of the trade from him. After Jakab Hahn, the members of the Kósa family became the most

váltak, kerek, korong vagy hosszúkás, baba formájú pogácsáik nagyon keresettek voltak. Receptjeiket hétpecsétes titokként kezelték, a bedagasztott rozsliszt ízesítésekor idegen nem tartózkodhatott a háznál. Bár sokan próbálták kikísérletezni a legsikerültebb pogácsák összetevőit és legyártani a saját változatot, a vásárlók az első kóstolás után könnyen el tudták dönteni, hogy melyik az eredeti és melyik a gyengén sikerült másolat. A 20. század elején Brassóból telepedett Kézdivásárhelyre Hahn Jakab temesvári sváb származású mester, aki az egyetlen mesterlevéllel rendelkező mézeskalácsosként meghonosította Háromszéken a székelypogácsa díszesebb változatát, a mézeskalácsot. Ő is a pogácsások szomszédságában, a Mézesdombon telepedett meg, termékei színes cukormázzal, tükörrel, sztaniolpapírral, képekkel, verses szövegekkel díszített cifrapogácsák voltak. Tetszetős formái – báb, huszár, szív – nagy sikert arattak, a mesternek szerre követői akadtak, többen is megtanulták tőle a szakma fortélyait. Hahn Jakab után a Kósa család tagjai voltak a céhes város leghíresebb

păstrează în colecţiile muzeului din localitate şi al celui din Sfântu Gheorghe.

Cum se fabrică? Succesul turtelor dulci constă în condimentele utilizate şi în complexitatea decorului de pe ele. Elementele componente cât şi raportul dintre acestea erau ţinute secrete, deşi se ştia că ingredientele de bază utilizate sunt făina de secară şi mierea. Ingredientele, asezonate cu anason, erau amestecate în covată, iar după frământare aluatul era întins pe o planşetă. După tăierea diferitelor figuri cu ajutorul unor forme din tablă, acestea erau decorate prin batere cu un tipar din lemn cu decor adâncit. Turtele în formă de inimă, husar, păpuşă, păpuci de casă sau chitară erau coapte în cuptor, după care erau acoperite cu un fond de colorant alimentar şi erau decorate cu pastă de zahăr, albă sau colorată. Comercializarea lor a avut loc cu ocazia târgurilor, sărbătorilor sau a pelerinajelor. În prezent turtarii îşi pregătesc produsele din ingredientele tradiţionale,

well-known gingerbread bakers of the guild town. Both the museum in Sepsiszentgyörgy and Kézdivásárhely preserved beetles, patterns and products from the records of the famous baker craft of Kézdivásárhely.

How it is made The success of the baking craft resided in the seasoning, ornamentation as well as the ornateness of the used patterns. The gingerbread bakers kept the ingredients and the proportions a secret though it was widely known that the primary ingredients of good gingerbread were rye flour and pure honey used for sweetening. The ingredients poured together in the kneading trough were flavoured with anise, and then the dough was re-knead and rolled out on a large board. The properly kneaded and rolled dough was cut out into various shapes with the help of tin shapers. The heart-, hussar-, doll-, sword-, gun, shoe-, guitar-shaped gingerbreads were baked ready in ovens, then primed with

pogácsakészítői. A híres kézdivásárhelyi pogácsás mesterség emlékanyagából a sepsiszentgyörgyi és a kézdivásárhelyi múzeumok is őriznek ütőfákat, mintákat, terméktípusokat.

Hogyan készül? A mézeskalácsosság sikere a sütemény ízesítésében és díszítésében, a használt minták díszítettségében rejlett. A mézeskalácsosok az összetevőket és az arányokat is titokban tartották, bár az köztudottá vált, hogy a jó mézespogácsa elsődleges alapanyagai a rozsliszt és az édesítéshez használt színméz. A teknőben összeállított alapanyagokat ánizzsal ízesítették, a masszát nagyméretű deszkán is átgyúrták, nyújtották. A jól megdolgozott és kinyújtott tésztát bádogból kialakított szaggatókkal különböző formájúra vágták, majd a kivágott alakokat a negatív vésetű ütőfa segítségével mintázták meg. A szív, huszár, baba, kard, pisztoly, papucs, gitár formájú mézeskalácsokat kemencében sütötték készre, majd ezt követőn rendszerint

165

166

167

168

după reţetele experimentate în cursul secolului XX, folosind pentru aluat făină, zahăr, miere şi sirop de glucoză, pentru condimentare anason, iar pentru decor pastă de zahăr albă sau cu coloranţi. Aluatul frământat este lăsat, în caz ideal, timp de câteva luni de zile să se macereze, și abia după aceea este copt, decorat şi ambalat. Turta dulce pregătită din ingrediente de calitate are un termen de garanţie de mai multe luni.

red food dye and embellished with white or colourful sugar icing. They sold the highly popular sweets on markets, country fairs and celebrations. Today the gingerbread bakers of Háromszék already consider the ingredients tried and tested in the 20th century as traditional, using flour, sugar, honey and glucose syrup for the recipe, seasoning it with anise and embellishing the sweets with white or colourful sugar

piros ételfestékkel alapozták, és fehér vagy színezett cukros masszával díszítették. Közkedvelt terméküket vásárok, búcsúk, ünnepek alkalmával árusították. Napjainkban a háromszéki mézeskalácsosok immár hagyományosként tekintenek a sütemény 20. században kikísérletezett alapanyagaira, termékeikhez lisztet, cukrot, mézet és glükózszörpöt használnak, az ízesítést továbbra is ánizzsal, a díszítést fehér vagy színezett cukormázzal végzik. A begyúrt tészta ideális esetben több hónapig tartó érést követően kerül sütésre, majd díszítésre és csomagolásra. A minőségi alapanyagokból sütött mézeskalács szavatosságát hónapokig megőrzi.

În zilele noastre Producţia de turtă dulce din Trei Scaune a avut o evoluţie ascendentă de la apariţia şi răspândirea sa în urmă cu câteva secole, atingând perioada sa de glorie în secolul al XIX-lea, ajungând însă să fie dată uitării în a doua jumătate a secolului XX, odată cu răspândirea produselor de patiserie. Deşi în prezent meseria de turtar este practicată doar de câteva familii, se poate afirma că asistăm la o renaştere a meşteşugului, mai ales datorită faptului că interesul pentru produsele tradiţionale a devenit din ce în ce mai mare în ultimele decenii, readucând în centrul atenţiei această delicatesă cu specific secuiesc. Turta dulce de calitate, comercializată în târguri, sau varianta sa mai simplă coaptă acasă, a devenit mai nou o componentă de nelipsit a sărbătorilor de iarnă.

icing. The kneaded dough is ideally left to rest and age for several months and only then baked, adorned and wrapped. The gingerbread made from quality ingredients can be kept for months.

Gingerbread today Gingerbread-making in Háromszék has faced an unsteady demand since it appeared and spread some centuries ago: it flourished before the spread of industrial confectionary in the 19th century amd was drifted almost to oblivion in the second half of the 20th century. Although today there are only a few families in Háromszék who embraced the trade, we can still speak about the renaissance of the craft because the demand for traditional handmade products has increased and thus this old Szekler delicacy got again back into spotlight. The simpler, homemade version of the quality gingerbread sold at fairs is an indispensable ingredient of any family’s Christmas preparations.

A sütemény napjainkban A háromszéki mézeskalácsosság a néhány évszázaddal ezelőtti megjelenése és elterjedése óta változó kereslettel szembesült: virágkorát a gyári édességek elterjedése előtt, a 19. században élte, majd a 20. század második felében a felejtés küszöbére szorult. Bár napjainkban egész Háromszéken csak néhány család foglalkozik vele, mégis a mesterség reneszánszáról beszélhetünk, hisz az utóbbi évtizedekben a fellendülésnek indult hagyományos kézművesség termékei iránti igény ezt a nagy múltú, sajátosan székely csemegét újra reflektorfénybe állította. A vásárokon árusított magas minőségű mézeskalács egyszerűbb, házi változatának a készítése újabban a karácsonyi készülődés és a családi ünnepvárás elengedhetetlen tartozéka.

169

170

Bibliografie/ Bibliography/ Irodalom BARTOS Endre 1973 Egy kivesző ipar utolsó képviselője. Megyei Tükör, 1973. júl. 7. BENKŐ József [1777] 1999 T ranssilvania specialis. Erdély földje és népe. I–II. Ford., bev., jegyz. Szabó György. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest–Kolozsvár DIMÉNY Attila 2008 Mézeskalács Kézdivásárhelyen. In: [Pozsony Ferenc (szerk.)]: Népi mesterségek Háromszéken. Kovászna Megyei Művelődési Központ – Regös Ifjúsági és Közművelődési Egyesület, Sepsiszentgyörgy, 101–106. DOMONKOS Ottó 1991 A kézművesség szerepe a falu anyagi kultúrájának alakításában. In: Uő (főszerk.): Magyar Néprajz III. Anyagi kultúra 2. Kézművesség. Akadémiai Kiadó, Budapest, 48–53. FÖLDI István 2004 Századelő az udvartereken. Rendhagyó szociográfia. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár IOCHOM István 2009 Foglalkozása: mézeskalácsos. Háromszék, 2009. november 11. KOZMA Ferenc 2008 A Székelyföld közgazdasági és közmívelődési állapota. (Első kiadás: 1879.) Székely Nemzeti Múzeum, Sepsiszentgyörgy SZABADFALVI József 1980 mézeskalácsosság (szócikk). Magyar Néprajzi Lexikon III. (K–Né). Akadémiai Kiadó, Budapest, 589–594. SZABÓ T. Attila (gyűjt.) 1997 mézeskalács. Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár IX. (Megy–Op). Erdélyi Múzeum-Egyesület – Akadémiai Kiadó, Kolozsvár– Budapest, 192.

171

172

Kürtőskalács – Cozonacul secuiesc Kürtőskalács – Chimney Cake A székely kürtőskalács

173

174

Denumirea

Denomination

Elnevezése

Cozonacul secuiesc este una dintre cele mai renumite și răspândite copturi de sărbătoare la maghiari. Deunăzi era pregătit în mai toate gospodăriile din Bazinul Carpatic. Conform izvoarelor scrise, se cocea deasupra cărbunilor încinși, în timp ce era rotit continuu, tehnică amintită pentru zone, precum la est de Dunăre, în zonele estice ale Câmpiei Pannonice, în Partium, în Ardeal, Ghimeș, Bucovina și Moldova. Astăzi este cunoscut ca fiind un produs secuiesc, pregătit cu ocazia botezurilor și nunților, fiind servit și cu alte ocazii musafirilor însemnați. În urma cercetărilor din arhive efectuate de Attila Szabó T. aflăm că denumirea acestui produs provine din cuvantul kürtő, care înseamnă horn. Această etimologie este confirmată și de denumirea utilizată de sași, aceea de schornstein-kolatsch (horn-cozonac), care s-a tradus mot à mot și în limba maghiară. Același cozonac cunoaște diferite denumiri în Ungaria (dorongos fánk, dorongfánk, botra tekercs) care sunt, în mare măsură, traduceri mot à mot ale denumirii din limba germană de Baumkuchen (în traducere liberă - cozonac pe bâtă).

The chimney cake (kürtőskalács) is one of the most widely spread festive sweet treats of the Hungarians that was widely prepared in the old times in many areas of the Carpathian Basin. According to written historical sources, it was baked while being constantly turned over live coal in Észak-Dunántúl, Felvidék, and the eastern boarder of the Hungarian Plane, Partium, Transylvania, Gyimes, Bukovina and Moldavia. Today it is mostly known as a Szekler product, it is usually made for christenings and weddings but it also the masterwork on the table for more important guests. According to the research conducted by Attila Szabó T., the name of the cake comes from the word kürtő used for smoke discharge that is also confirmed by the phrase schornstein-kolatsch used by the Transylvanian Saxons, and the Hungarian term kürtőskalács is actually a mere loan translation thereof. The names borne by the cake in Hungary (dorongos fánk, dorongfánk/ spit-donut, botra tekercs/ stick roll-up) are basically the loan translations of the

A kürtőskalács a magyarság egyik legelterjedtebb ünnepi süteménye, melyet a Kárpát-medencében régebben széleskörben készítettek. Az írott történeti források szerint parázs fölött, forgatva sütötték ÉszakDunántúlon, Felvidéken, az Alföld keleti peremterületén, Partiumban, Erdélyben, Gyimesben, Bukovinában és Moldvában. Napjainkban elsősorban székely termékként él a köztudatban, általában keresztelő és esküvő alkalmával készítik, de jelesebb vendégek fogadásakor is az ünnepi asztal ékessége. A sütemény neve, Szabó T. Attila levéltári kutatásai szerint, a füstelvezetésre szolgáló kürtő szóból ered, amit az erdélyi szászok által használt schornstein-kolatsch kifejezés is megerősít, melynek a magyar kürtőskalács voltaképp egyszerű tükörfordítása. A sütemény magyarországi megnevezései (dorongos fánk, dorongfánk, botra tekercs) voltaképp a német Baumkuchen tükörfordításai. Bornemisza Anna – Apafi Mihály erdélyi fejedelem felesége – 1680-ban lefordíttatta magyarra Marx

În anul 1680 Anna Bornemisza – soția principelui transilvănean Mihály Apafi – a mijlocit traducerea cărții de bucate a lui Marx Rumpolt intitulată Ein neue Kochbuch (O nouă carte de bucate) apărută în anul 1581 la Frankfurt pe Main, în care cozonacul era menționat drept desert, sub denumirea de botfánk (în traducere liberă – gogoașă pe băț), fiind foarte răspândit în teritoriile locuite de vorbitorii de limbă germană. Varianta sa ungurească este menționată în Transilvania într-un document scris în anul 1679 la Sânpetrul de Câmpie, unde era menționat un obiect numit băț pentru copt gogoașă sub horn. Denumirea în limba maghiară a produsului de patiserie o găsim la o distanță de câteva decenii, în prima treime a secolului al XVIII-lea, într-un izvor scris provenind din Trei Scaune. Ágnes Kálnoki, soția Grofului Feratti, îi scrie o scrisoare, datată la Iași în 22 decembrie 1723, mătușii sale din localitatea transilvăneană Turia, Borbála Apor Péterné Kálnoki, prin care o roagă pe aceasta să-l primească la ea pe ucenicul bucătar de la curtea domnească din Iași și să-l învețe, cât mai urgent, să coacă produse

German Baumkuchen. In 1680, Anna Bornemisza, the wife of Transylvanian ruler, Mihály Apafi had the book Ein neue Kochbuch published in Frankfurt am Main in 1581 by Marx Rumpolt translated into Hungarian. The book called botfánk / stick-doughnut the very popular cake served in the Germanspeaking regions as a third course, whose Transylvanian Hungarian name appeared in 1679 on a list drafted in Sânpetru de Câmpie (Uzdiszentpéter) as follows: wood for baking chimney doughnut. The Hungarian name of the cake under the form of kürtő kalács can be found for the first time only a few decades later, in the first third of the 18th century in the written sources of Háromszék. At the princely court of Iași, the wife of Count Feratti née Ágnes Kálnoki in a letter sent on 22nd December 1723 told her aunt, the wife of Péter Apor née Borbála Kálnoki, who lived in Turia (Torja), in Transylvania that they would send soon the chef apprentice to the wife of the Moldavian prince to Háromszék to be taught how to bake better cakes, kürtő kalács (spit cake) among others.

Rumpolt Ein neue Kochbuch című, 1581ben Frankfurt am Mainban kinyomtatott szakácskönyvét, melyben botfánknak nevezték a harmadik fogásként ajánlott, német területeken népszerű süteményt, melynek erdélyi magyar változata felbukkant egy 1679-ben Uzdiszentpéteren keltezett összeírásban a következőképpen: Kürtős Fánk Sütéshez való fa. A sütemény magyar megnevezését kürtő kalács formában csak pár évtizeddel később, a 18. század első harmadában, éppen háromszéki írott forrásokban találjuk meg első ízben. Gróf Ferattiné, született Kálnoki Ágnes a moldvai fejedelem jászvásári udvarában 1723. december 22-én keltezett levelében arra kérte az erdélyi Torján élő nagynénjét, Apor Péterné Kálnoki Borbálát, hogy a moldvai vajdáné szakácsinasát csakhamar elküldik Háromszékre, hogy tanítsák meg finomabb sütemények, köztük kürtő kalács elkészítésére. A kürtőskalács szó egybeírt formája első ízben Dániel Istvánné Gróf Mikes Mária A Gazda Aszszonyi Böltseségnek Tárháza című 1784-ben kiadott szakácskönyvében fordul elő, és ugyanott olvashatjuk a sütemény első

175

176

de patiserie la modă, printre ele neapărat și kürtő kalács (în traducere liberă - cozonac la horn). Forma sub care cunoaștem noi astăzi denumirea produsului cuvântul kürtőskalács (cozonac secuiesc) o întâlnim pentru prima dată într-o carte de bucate scrisă de Mária Dániel Istvánné Gróf Mikes în anul 1784, intitulată A Gazda Aszszonyi Böltseségnek Tárháza (Tezaurul de cunoştinţe al gospodinei), în care găsim și prima rețetă în limba maghiară a acestui produs: „nu lăsa coca să se întărească, căci astfel interiorul său nu va mai fi poros”. Într-o altă rețetă Doamna Poráni ne recomnadă să întindem coca, să o tăiem în fâșii, să o rulăm pe stativul de copt uns în prealabil cu unt și să o ungem pe exterior cu unt în timp ce o coacem. În secolul luminilor în orașele mari din Transilvania se pregătea deja relativ des acest desert. Diferite liste de inventar redactate la Cluj amintesc printre alte avuții din anumite gospodării, existența unor stative de lemn, de formă tubulară, folosite pentru coacerea cozonacilor secuiești. Astfel, la cumpăna secolelor XVIII–XIX, în bucătăriile

The word kürtőskalács spelt in one word appeared in the cookbook A Gazda Aszszonyi Böltseségnek Tárháza (The Thesaurus of the Housewives’ Wisdom) published by Mária Mikes wife of Count István Dániel, in 1784 where we can find the first recipe of the cake written in Hungarian: “the dough should not be left hard because the crumb would not be stringy.” For the “Chimney Cake à la Mrs. Poráni” the writer recommended that after rolling out and airing the dough, it should be rolled on a buttered spit and be brushed with butter during cooking. In the Enlightenment the cake was quite often made in the bigger cities in Transylvania. Various inventory lists drafted in Cluj (Kolozsvár) precisely date the existence of the spit in the households of the city of the time. So, the spit cake was already baked on the special wooden stick in the kitchen of the wealthier city-dwellers and the rural noblemen’s manor houses at the turn of the 18th and 19th century, in many places there the ceramic-coated spit was also used. According to Dénes Cs. Bogáts’ archive research the wooden stick used for

magyar nyelvű receptjét is: „tésztát keményen ne had, mert ugy nem lesz szálkás a bele.” A „Porániné módja szerint kürtőskalács” esetében a recept írója azt ajánlotta, hogy a tésztát a kinyújtás és a szeletelés után vajazott fára tekerjék és vajjal kenegetve süssék meg. A felvilágosodás századában Erdély nagyobb városaiban már elég gyakran készítették a süteményt. Különböző kolozsvári inventáriumok pontosan adatolják a kürtőskalácssütő-fa meglétét a kincses város korabeli háztartásaiban. Tehát a tehetősebb városi családok konyhájában és a falusi nemesi kúriákban a 18–19. századok fordulóján már sütötték a kürtőskalácsot jellegzetes fa segítségével, sok helyen pedig annak cseréppel borított változatát is használták. Cs. Bogáts Dénes levéltári kutatásai szerint a kalács sütésekor használt fa Háromszéken csak a 19. század első harmadában keletkezett összeírásokban bukkan fel gyakrabban: „Egy Kürtős kalács sütőfa cseréppel behuzva...” (1810), „Kürtős sütőfa” (1834), „Egykürtős kalács sütő fa...” (1838). A háromszéki adatok tanúsága szerint a kalácsféleséget DélkeletErdélyben a 19. század elején már nyéllel

familiilor urbane mai înstărite și în cele ale conacelor nobiliare se cocea deja acest cozonac, cu ajutorul ustensilelor specifice, pe alocuri fiind folosite chiar și stative acoperite cu ceramică. În urma cercetărilor pe care le-a efectuat în arhive Dénes Cs. Bogáts relevă faptul că mențiunile scrise referitoare la pregătirea cozonacului secuiesc în Trei Scaune apar, mai des, în documente datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea: „Un stativ pentru copt cozonac secuiesc îmbrăcat în ceramică” (1810), „Stativ pentru copt sub horn” (1834), „Un stativ de copt cozonac secuiesc” (1838). Conform acestor mărturii din Trei scaune se pare că în Transilvania de sud-est, la începutul secolului al XIXlea, se foloseau deja pentru coptul cozonacilor secuiești stativele cilindrice de lemn, îmbrăcate în ceramică, prevăzute cu un mâner care să ușureze rotirea lor continuă desupra cărbunilor încinși, pe o sursă deschisă de foc, pentru a se coace uniform. Aceste mărturii scrise atestă și faptul că obiceiul coacerii cozonacului secuiesc s-a răspândit pe scară largă, în satele din secuime, abia la începutul secolului al XIX-lea.

baking the cake is more often encountered in Háromszéken only during the inventories written in first part of the 19th century: “A ceramic-coated wooden baking spit...” (1810), “Spit” (1834), “One wooden baking spit...” (1838). According to the historical data of Háromszék, at the beginning of the 19th century in South-eastern Transylvania this variety of cake was already baked on a ceramic-coated, cylindrical wooden stick with a grasp being slowly turned above the open fire. These written sources also date back accurately that the spit cake might have spread in the Szekler rural communities only at the beginning of the 19th century.

European shapes and varieties The cake rolled on a rod and then baked over the open live coal while turning it slowly has got three basic shapes in Europe: a) the first variety is wrapped around the spit as spiral threads, b) the second by rolled out dough, c) the thin

ellátott, henger alakú, cseréppel bevont fán is sütötték, lassan forgatva azt a nyílt tűzhely izzó parazsa felett. Ezek az írott források azt is pontosan adatolják, hogy a kürtőskalács a székelyföldi falusi közösségekben csak a 19. század elején terjedhetett el szélesebb körben.

Európai változatai és formái A rúdra tekert, majd tűzhely parazsa fölött forgatva sütött kalácsnak Európában alapvetően három formája van: a) az első változatot spirálszerű fonatokból, b) a másodikat kinyújtott tésztalapokból készítik, c) a harmadik anyagát pedig fokozatosan, csöpögtetve viszik rá a rúdra, amit sütés közben lassan és egyenletesen forgatnak a tűz fölött. A szabad tűzhely fölött, rúdon forgatva sütött édes, ünnepi süteményt mindmáig készítik Európa számos országában. Németországban Baumkuchen, Ausztriában Prügelkrapfen, Szlovákiá ban és Csehországban Trdelnik, Lengyelországban Sekacz, Litvániában

177

178

Variante și forme europene ale coznacului secuiesc Cozonacul înfășurat pe cilindru, copt deasupra cărbunilor încinși, prin rotire continuă a suportului, cunoaște trei variante de bază în Europa: a) prima variantă în care cozonacul se compune din fâșii rulate cu mâna, înfășurate sub formă de spirală pe cilindru, b) a doua variantă în care cozonacul se compune din fâșii tăiate din coca întinsă pe blat, asamblate pe cilindru, c) a treia variantă în care coca este picurată pas cu pas pe cilindru în timp ce acesta este rotit încet și uniform deasupra focului deschis. În multe țări europene se coc și astăzi astfel de cozonaci dulci, de sărbătoare. Aceștia sunt cunoscuți sub diverse denumiri: în Germania - Baumkuchen, în Austria - Prügelkrapfen, În Slovacia și Cehia - Trdelnik, în Polonia - Sekacz, în Lituania - Ragoulis-Sakotis, în Suedia Spettakaka, în Luxemburg - Baamkuch, în Franța - Gâteau à la broche. Cea mai veche formă de pregătire și coacere a acestui cozonac din Europa se

dough of the third is gradually dripped onto the spit, which is slowly and uniformly turned above the fire during baking. The sweet festive cake baked on an open fireplace while slowly turning it is prepared in many European countries today, too. In Germany it is called Baumkuchen, in Austria Prügelkrapfen, In Slovakia and the Czech Republic Trdelnik, in Poland Sekacz, in Lithuania Ragoulis-Sakotis, in Sweden Spettakaka, in Luxembourg Baamkuch and in France Gâteau à la broche. Among the Hungarian-speaking regions and within them in Szeklerland we have got the most ancient baking manner of this European variety: the leavened dough is made into a spiral thread, which is gradually wrapped around a cylindrical spit then it is pushed hard onto the spit with the palm and baked till crispy over live coal while slowly turning it. The researchers of the European cuisine and nutrition culture have found the historic roots of this baking technique with the ancient Greeks and Romans as well as the medieval Germans. At the end of the 16th century the cake developed a variety in the Saxon

Ragoulis-Sakotis, Svédországban Spetta kaka, Luxemburgban Baamkuch, Fran ciaországban pedig Gateau a la broche a neve. A magyar nyelvterületen, azon belül a Székelyföldön az európai kalácsféleség legarchaikusabb készítési módozata maradt fenn: a kelesztett tésztából előbb spirálszerű fonatot készítenek, amit fokozatosan egy henger alakú rúdra tekernek, majd tenyerükkel erősebben rátapasztják a fára, s parázs fölött forgatva lassan ropogósra sütik. Az európai táplálkozáskultúra kutatói ennek a sütési technikának megtalálták történeti előzményeit az ókori görögöknél és rómaiaknál, valamint a középkori németeknél is. A 16. század végétől kezdődően a süteménynek olyan formája is kialakult a német településekben, melynek esetében a tészta simára kinyújtott lapjait előre felmelegített, henger alakú fára tekerték több rétegben, majd felületét spárgával körbe le is kötötték, így azoknak hatására spirálszerű vájatok alakultak ki a Baumkuchennek nevezett sütemény felületén. A keményebb alapanyagból készített hasonló változatok a 18. században még éltek különböző német

179

180

păstrează însă în zonele vorbitoare de limbă maghiară, în special în Ținutul Secuiesc, unde fâșiile de cocă se rulează pe cilindrul de lemn, după care coca se bătătorește cu palmele pe cilindru și se coace deasupra unui foc deschis sau a unor cărbuni încinși, rotindu-se încet și continuu, până se rumenește. Cercetătorii europeni au găsit rădăcinile acestei tehnici de a coace cozonacul la civilizațiile antice, grecești și romane, și la germanicii medievali. În așezările nemțești de la sfârșitul secolului al XVI-lea a apărut o nouă formă de a pregăti ceea ce se cunoaște sub denumirea de Baumkuchen. Coca se întindea în foi subțiri pe un blat. Aceste foi se înfășurau în mai multe straturi pe un cilindru încălzit în prealabil. Mai apoi suprafața lor era legată de jur împrejur cu o rețea de sfori, formându-se astfel un model de spirală pe exteriorul cozonacului, care șerpuia de jur împrejurul acestuia. La sfârșitul secolului al XVIII-lea se mai întâlneau astfel de cozonaci, făcuți dintr-o cocă mai tare, în câteva localități nemțești. Este important să menționăm faptul că și sașii din vecinătatea Ținutului Secuiesc, așezați în Țara Bârsei, coceau astfel de cozonaci, din foi de cocă întinse

villages for which the smooth sheets are rolled out and wrapped around a preheated drum-like spit in several layers, which was then also fastened with a rope making spiral-like patterns on the surface of the cake they called Baumkuchen. The similar varieties made from harder dough were still baked in the Saxon settlements in the 18th century. It is important to emphasise that the Saxons living in the villages neighbouring Szeklerland also made the cake variety but not from spiral threads but rather from sheets rolled out beforehand. In the Saxon villages around Brașov (Höltövény/Heldsdorf, Prázsmár/ Tartlau, Szászhermány/Honigberg and Volkány/Wolkendorf) the cake was made from looser or harder dough that did not need to be fastened to the spit or the rolling pin with a rope as the housewives pushed the dough hard onto the cylindrical stick with their palm. When the sheet of the leavened dough had stuck to the spit, it was first rolled into granulated sugar that melted during baking above the fire and eventually caramelised and became crunchy. The Transylvanian Saxons moved to Germany en masse after World War II but at their yearly Pentecost

helységekben. Fontos kiemelni, hogy a Székelyföld szomszédságában élő barcasági szászok is készítették a nem spirálszerű fonatokból, hanem előre kinyújtott lapokból sütött kalácsféleséget. A Brassó környéki, barcasági szász falvakban (Höltövényben/Heldsdorf, Prázsmáron/ Tartlau, Szászhermányban/Honigberg és Volkányban/Wolkendorf) a kalácsot olyan vékonyabb vagy vastagabb tésztából készítették, amit nem kellett zsinórral rögzíteni a hengeres dorongra vagy a háztartásukban használt sodrófára, mivel a gazdasszonyok tenyerükkel jó erősen rányomták a tészta lapjait a henger alakú fára. Amikor a kelesztett tészta lapja rátapadt a fára, azt előbb kristálycukorba hengergették, ami a parázs fölött, sütés közben fokozatosan megolvadt, végül pedig ropogósra karamellizálódott. Az erdélyi szászok a második világháborút követő évtizedekben tömegesen kitelepedtek Németországba, de Dienkelsbühlben megszervezett pünkösdi találkozójuk keretében minden évben büszkén sütik, forgalmazzák és fogyasztják a Baumstriezelt, mint az erdélyi szülőföldjükről magukkal hozott régi, jellegzetes szász ünnepi süteményt.

și apoi suprapuse. În satele săsești din jurul Brașovului, în Țara Bârsei (Hălchiu/ Heldsdorf, Prejmer/Tartlau, Hărman/ Honigberg și Vulcan/Wolkendorf), cozonacii erau făcuți dintr-o cocă care nu necesita legarea cu sfoară, odată ce a fost înfășurată pe cilindri. Gospodinele o bătătoreau bine cu palmele, astfel încât aceasta adera cu ușurință la cilindru, fără să se desfacă de pe acesta în timpul coacerii. În momentul în care coca dospită adera la cilindru, aceasta era rulată printr-un strat de zahăr cristal, care la contacul cu aerul fiebinte se topea treptat în timpul coacerii și mai apoi se carameliza. Sașii din Transilvania au emigrat în Germania în deceniile care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, dar în continuare coc, comercializează și consumă cu mândrie acești cozonaci, o dată pe an, de Rusalii, la întâlnirea organizată în Dienkelsbühl. Varianta cunoscută sub denumirea de Baumstriezel este considerată a fi o rețetă de sărbătoare, originală, tipică sașilor din Transilvania, adusă cu ei în Germania de pe tărâmurile natale. A treia variantă a acestui produs de patiserie (cea care își are originile în secolul al XVII-lea și este cunoscută la

meeting held in Dienkelsbühl they proudly bake, sell and eat Baumstriezel, as the typical Saxon festive sweet treat they brought with them from their Transylvanian motherland. The third variety (from the 17th century at the Germans, then the Poles, the Lithuanians and the French as well as the Swedes) is made by dripping slowly the loose dough on the spit turning above the open fireplace as a result of which the surface of the cake acquires various shapes by the end. Probably it was the variety of the German Baumkuchen made from looser dough that was first spread in the Polish and then Lithuanian regions where the technique and the raw material used developed further. The Lithuanian, French and Polish cake is usually made from looser dough and thus the surface of the cake becomes spiky due to the centrifugal force. This is supported by the Lithuanian name of the cake that means peaked, branchy, while its Polish name means snaggy. The peculiar means of baking this variety of cake could have developed only in the 18th century in the latter area. As the Lithuanians consider Ragoulis-sakotis as their typical food,

Az ételféleség harmadik változata (a 17. századdal kezdődőleg a németeknél, majd a lengyeleknél, litvánoknál és franciáknál, valamint a svédeknél) úgy készül, hogy a folyékonyabb alapanyagból fokozatosan csepegtetnek a nyílt tűzhely fölött lassan forgatott fára, melynek eredményeképpen a sütemény felülete végül is változatos formákat nyer. Valószínű, hogy a német Baumkuchen folyékony alapanyagból készülő változata terjedt el előbb a lengyel és a litván területeken, ahol azonban technológiája, alapanyaga sajátosan tovább fejlődött. A litván, a francia és a lengyel süteményt rendszerint hígabb alapanyagból készítették, így tésztájának felületén, a centrifugális erő hatására, sztalaktitszerű dudorok keletkeztek. Ezt támasztja alá a kalácsféleség litván megnevezése, mely csúcsost, sokágút, míg lengyel elnevezése pedig bogost jelent. E kalácstípus sajátos előállítási formája az előbbi térségben csak a 18. század idején alakulhatott ki. Mivel a litvánok saját, jellegzetes eledelüknek tartják a Ragoulissakotis-t, számos európai rendezvényen nemzeti jelképükként forgalmazzák. Az osztrákok hasonló technikával és

181

182

nemți, polonezi, lituanieni, francezi și suedezi) se pregătește într-un mod aparte: aluatul este mai moale, asemănător celui folosit la clătite. Acesta se picură treptat cu polonicul pe cilindrul aflat în rotire continuă, poziționat deasupra unei surse de foc deschis. Forma finală a produsului este mereu diferită, datorită alcătuirii sale treptate. Este evident faptul că varianta mai „lichidă” a aluatului folosit la prepararea Baumkuchenului s-a răspândit în Polonia și Lituania, unde tehnica de preparare, dar și aluatul de bază au suferit modificări, căpătând caracteristici specifice locurilor. Produsul din Lituania, Franța și Polonia era pregătit, în general, dintr-un aluat mai moale, astfel încât pe suprafața cozonacului se formau, în timpul coacerii, niște proeminențe de forma unor stalactite, datorită tehnicii de preparare și forței centrifuge. De aici și denumirea în lituaniană a cozonacului, care înseamnă vârf, încrengătură, cât și denumirea în limba polonează, care s-ar traduce prin adjectivul „noduros”. Totuși, prepararea acestui cozonac în aceste zone a pătruns abia în secolul al XVIII-lea. Cu toate acestea lituanienii consideră acest

they sell it in many European events as their national symbol. The Austrians make prügeltorte with the same technique and dough, which has been preserved as a relict mostly in the villages located in the Tyrolean Brandberg valley. It is striking that the French make a similar cake called gâteau-à-la-broche only in the Pyrenees. According to their oral traditions, Napoleon’s soldiers became fond of the cake at the beginning of the 19th century during their eastern campaigns; they brought the recipe home and their descendants have continued making it ever since. In Sweden it has been baked since the first half of the 18th century typically from potato flour. Thus, the European varieties of the cake related to the Szekler spit cake are still popular in different German, Moravian, Czech, Slovak, Polish, Lithuanian, Swedish and French communities. Based on the written sources and the depictions of the time as well as the analysis on the spread it is highly likely that the Szekler spit cake spread to the Hungarian-speaking regions chiefly from the German communities, from the west possibly through Saxon interposition.

alapanyagból készítik a prügeltorte-t, mely elsősorban a tiroli Brandberg patak völgyében fekvő falvakban maradt fenn reliktumszerűen. Feltűnő viszont, hogy a franciák csak a Pireneusokban készítik a gateau-a-la-broche nevű hasonló süteményt. Szájhagyományaik szerint még a 19. század elején, Napóleon katonái kedvelték meg a kalácsféleséget keleti hadjárataik során, majd receptjével hazatértek, s utódaik azóta is készítik. Svédország déli részén pedig hagyományosan burgonyalisztből sütötték a 18. század első felétől kezdődően. A székely kürtőskaláccsal rokonítható sütemény európai variánsai tehát egészen napjainkig népszerűek különböző német, morva, cseh, szlovák, lengyel, litván, svéd és francia közösségekben. Az írott források és a korabeli ábrázolások, valamint az elterjedési terület vizsgálata alapján valószínűsíthető, hogy a székely kürtőskalács elsősorban a német közösségek felől, esetleg éppen szász közvetítéssel, nyugatról terjedhetett el a magyar nyelvterületen. A székelység a német kalácsféleség legrégebbi, keményebb alapanyagból készített, spirálszerűen botra tekert,

produs ca fiind unul specific lor, astfel încât promovează Ragoulis-sakotis drept o mâncare specifică lituaniană la toate evenimentele internaționale. Austriecii pregătesc prügeltorte folosind tehnici asemănptoare și materii de bază similare, tradiție care astăzi se mai păstrează doar în satele de pe valea pârâului Brandberg din Tirol. Este surprinzător faptul că francezii prepară doar în zona Munților Pirinei produsul numit gâteauà-la-broche. Mărturiile transmise pe cale orală ne spun că la începutul secolului al XIX-lea soldații lui Napoleon au rămas fascinați de acest produs dulce, aducând acasă cu ei rețeta, urmașii lor pregătind-o de atunci și până astăzi. Produsul a fost preparat și în partea sudică a Suediei, începând cu prima jumătate a secolului al XVIII-lea, acesta fiind preparat din făină de cartofi. Din cele prezentate mai sus putem cu ușurință să ne dăm seama că rețetele înrudite cu tradiționalul cozonac secuiesc sunt și astăzi preparate și îndrăgite în diverse comunități germane, morave, cehe, slovace, poloneze, lituaniene, suedeze și franceze. Pe baza analizei mărturiilor scrise și a desenelor

The Szeklers got acquainted with the oldest variety of the German cake made of harder dough, wrapped around a stick in a spiral shape and baked over live coal, took it over, developed it further and preserved it to our days. The preserved manuscripts and printed documents show that the finer variety made of leavened dough was adopted in Transylvania starting from the 17th century where at first it was the festive desert of the noblemen and the elite, then from the end of the 18th century it became more widely spread and popular in other social classes, too, for example it was made in the townsmen’s as well as the farmers’ kitchens.

Spread and varieties in the Carpathian Basin The spit cake was still a remarkable festive cake at the beginning of the 20th century in Békés, Bihar, Hajdú, Szatmár and Ung Counties, it was also widely known in Szilágyság, the historic

parázs fölött sütött változatát ismerte meg, majd azt átvette, tovább fejlesztette és egészen napjainkig meg is őrizte. A fennmaradt írott és nyomtatott források azt jelzik, hogy a finomabb, kelesztett tésztából készített kalácsféleség a 17. századtól kezdődően honosodott meg Erdélyben, ahol kezdetben csak az elit, a nemesi réteg ünnepi süteménye volt, majd a 18. század végétől kezdődően fokozatosan szélesebb körben is elterjedt, s kedveltté vált más társadalmi rétegek körében, például készíteni kezdték városi családok és falusi földművesek konyháiban is.

Elterjedése és változása a Kárpát-medencében A kürtőskalács a 20. század elején még kiemelt jelentőségű, ünnepi sütemény Békés, Bihar, Hajdú, Szatmár és Ung megyékben, szélesebb körben ismerték a Szilágyságban, a történeti Erdélyben, azon belül Székelyföldön,

183

184

contemporane acestora, cât și a zonelor de răspândire a produsului, putem concluziona, cu o oarecare probabilitate, că ceea ce cunoaștem astăzi ca fiind cozonacul secuiesc a pătruns în teritoriile locuite de vorbitorii de limbă maghiară dinspre vest, fiind probabil preluat de la sași sau, prin intermediul acestora, de la germani. Tradiția secuiască a cunoscut și a preluat rețeta de cozonac făcut dintr-un aluat mai tare, mai bine frământat, înfășurat pe stativul cilindric de lemn sub forma unei spirale de jur-împrejurul acestuia, copt deasupra unei surse deschise de foc. Odată preluată, rețeta a fost îmbunătățită, dezvoltată și păstrată până în zilele noastre. Izvoarele scrise atestă faptul că acest tip de cozonac, mai gustos, preparat din cocă dospită, s-a încetățenit în Transilvania începând cu secolul al XVII-lea, fiind consumat la început doar de elitele societății, la sărbători, ca mai apoi, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, să se răspândească într-un areal mai vast, fiind preparat atât în cadrul familiilor de la oraș, cât și în gospodăriile sătești.

Transylvania and in it in Szeklerland, and among the Szeklers living in the Gyimes area and Bucovina as well as the Szekler Csango Hungarians of Moldavia. In Moldavia it was usually prepared for weddings, New Year’s Eve parties and Shrovetide, but it was taken it a hamper to women in childbed. In the Gyimes area usually 4 spit cakes were put in one hamper together with 3-4 pretzels, 4 pies and 1 St. John’s bread. It is interesting that in the other Hungarian-speaking regions due to the faster and earlier embourgeoisement then to the effects of modernisation, spit cakes were no longer made, and were replaced in the Hungarian settlements with the exception of Szeklerland by the bourgeois cakes. As the open fireplaces had been preserved until the end of the 19th century in the Szekler rural households, the spit cakes were still baked in the traditional manner for the various family or yearly celebrations under the smoke-bell of the fireplace or the front of the stoves on charcoal. Thanks to it the prestigious cake remained the significant cake variety eaten at the

valamint Gyimesekben, a Bukovinában élő székelyeknél és a moldvai székelyes csángó magyaroknál. Moldvában rendszerint lakodalmak, újévi és farsangi mulatságok alkalmával készítették, de vittek belőle gyermekágyas asszonyoknak is radinás kosárban. Gyimesekben általában 4 darab kürtőskalácsot helyeztek a radinás kosárba, melléje még 3-4 perecet, 4 rakott lepényt és 1 szentjánoskenyeret is tettek. Érdekes, hogy a magyar nyelvterület többi részén a gyorsabb és a koraibb polgárosodás, majd a modernizáció hatására már nem készítették, mivel a kürtőskalács helyét a Székelyföldön kívüli magyar településekben a városi, polgári eredetű torták foglalták el. Mivel a nyitott tüzelők egészen a 19. század végéig fennmaradtak a székelyföldi falusi házakban, különböző családi és kalendáris ünnepek alkalmával továbbra is tradicionális körülmények között, a kandallók füstfogója alatt vagy a kemencék előterében, parázs fölött lehetett készíteni a kürtőskalácsot. Ezeknek köszönhetően a rangos sütemény még a 19. század végén és a 20. század közepén is a székelyföldi magyar családi és

185

186

Răspândirea cozonacului secuiesc în Bazinul Carpatic și modificările suferite de acesta La începutul secolului XX cozonacul secuiesc era încă un preparat de sărbătoare, fiind cunoscut în județele Békés, Hajdú-Bihar, Szatmár și Ung, în județul Sălaj, în Transilvania istorică, implicit în Ținutul Secuiesc, la secuii din Ghimeș și Bucovina și la ceangăii maghiari din Moldova. În Moldova se prepara în general la nunți, de Anul Nou și la carnavaluri, ducându-se și proaspetelor mămici la prima vizită făcută acesteia și noului născut acasă (numită radina). În Ghimeș se puneau în coșul cu care se mergea în vizită 4 cozonaci secuiești, 3-4 covrigi, 4 lipii umplute și 1 roșcov. Interesant este faptul că, în alte zone în care se vorbea limba maghiară din afara Ținutului Secuiesc, ocul cozonacului secuiesc drept cadou pentru proaspăta

Szekler Hungarian family and community celebrations at the end of the 19th and the beginning of the 20th century. The various gateau varieties were embraced as a course usually at the end of the feasts in this eastern Hungarian region only after the embourgeoisement and urbanisation starting the 1960s. The Szekler families still dish up the spit cake baked over live coal already at the beginning of the wedding lunch or dinner accompanied by brandy as a festive treat suitable for wedding celebrations. Sweetening with granulated sugar spread in the Hungarian villages only at the end of the 19th century. Earlier the food was sweetened with cane honey made of sugar-cane. The sugar-coated variety of spit cake baked over live coal appeared only together with the wider use of granulated sugar and has spread ever since. The remarkable symbol of the Hungarian traditional cuisine was mostly prepared for the most important life events of the rural families (christenings, weddings, welcoming guests). The preserved Hungarian cookbooks reveal that the dough, the preparation

közösségi ünnepek kiemelt jelentőségű kalácsfélesége maradhatott. Ebben a keleti magyar régióban csak a polgárosodás és az urbanizáció kibontakozása után, az 1960-as évektől kezdődően jelentek meg a különböző tortaféleségek a nagyünnepek ételrendjében, általában azoknak végén. A székely családok a parázson sütött kürtőskalácsot egészen napjainkig a lakodalmas ételneműek sorában, már az ebéd vagy a vacsora elején, rendszerint pálinkával együtt tálalják fel az asztalra. A kristályos cukorral történő édesítés a magyar falvakban csak a 19. század végén terjedt el szélesebb körben. Korábban legtöbbször cukornádból készített nádmézzel édesítették ételeiket. A parázson sütött kalács cukormázas formája csak a kristálycukor használatával egy időben alakult ki, azóta terjedt el szélesebb körben. A magyar népi gasztronómia kiemelt jelentőségű szimbólumát elsősorban a falusi családok jelentősebb eseményeire (keresztelő, esküvő, jelesebb vendégek fogadása) készítették. A fennmaradt magyar szakács könyvek azt tükrözik, hogy az elmúlt évszázadok során folyamatosan változott a

mămică a fost luat de torturi, sub influența industrializării și a modernizării mai rapide și mai timpurii a așezărilor. Deoarece sursele de foc deschise au fost folosite în casele secuiești până la sfârșitul secolului al XIX-lea, cozonacul secuiesc a fost pregătit în continuare cu diverse ocazii, de sărbători familiale și calendaristice. Datorită acestora cozonacul secuiesc a rămas, până la mijlocul secolului XX, cozonacul preferat de familiile maghiare din secuime. În această regiune estic-maghiară locul cozonacului secuiesc a fost luat de torturi incluse în meniurile de sărbători la diverse evenimente abia după anii 1960, odată cu urbanizarea tot mai accentuată a zonei. Însă chiar și în zilele noastre, familiile de secui servesc cozonacul secuiesc la nunți, încă la începutul mesei, înainte de prânz sau cină, alături de nelipsitul pahar de pălincă. Îndulcirea cozonacului prin caramelizarea pe suprafața acestuia a unui strat de zahăr cristal a pătruns în satele maghiare abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu încetățenirea folosirii zahărului cristal în locul siropului din trestie de zahăr și arțar. Simbol important al gastronomiei populare maghiare,

and the flavouring of the various Hungarian cake varieties constantly changed in the past centuries. The 17th and 18th century recipes testify that it was knead from leavened dough, flavoured with sultanas and then baked over live coal. The preparation technique also changed constantly from the beginning of the 19th century on: from leavened or short pastry on charcoal or fried in oil in a pan, not only flavoured with walnuts or almonds but also rolled in sugar before baking creating a crisp icing on the cake’s surface. During the 19th century it was already made of leavened dough and the outer surface was flavoured with caramelised, almond caramelised and walnut caramelised icing. In the varieties made for selling at the beginning of the 21st century, butter is more often replaced by margarine; it is heartily seasoned and then baked till crisp on a modern fireplace. The ideological relaxation allowed in Romania in 1968 created a new context for the spread of the Szekler chimney cake. The political power of Bucharest temporarily relaxed its previous anti-minority policy immediately

magyar kalácsféleség alapanyaga, készítési módja és ízesítése. A 17–18. századi receptek pedig azt tanúsítják, hogy már akkor kelesztett tésztából gyúrták, esetenként mazsolával ízesítették, majd fára tekerve parázs fölött sütötték. A 19. század elejétől kezdődően is folyamatosan változott előállítása: kelesztett vagy omlós tésztából, parázs fölött vagy serpenyőben, olajban is sütötték, nemcsak mandulával vagy dióval ízesítették, hanem már sütés előtt cukorba is hengeríthették, így ropogós cukormáz keletkezett a kalács külső felületén. A 19. század során már mindig kelesztett tésztából sütötték, míg felületét karamellizált, mandulás karamellizált és diós karamellizált cukormázzal ízesíthették. A 21. század elején eladásra készített változataiban a vajat leggyakrabban margarinra cserélik, merészen fűszerezik, majd modern tüzelőszerkezetekben sütik ropogósra. A székely kürtőskalács életében új helyzetet teremtett az 1968-as romániai ideológiai lazítás. A bukaresti hatalom, közvetlenül Csehszlovákia lerohanása után, ideiglenesen enyhített korábbi kisebbségellenes politikáján, rövid ideig

187

188

cozonacul secuiesc era preparat și servit la evenimentele speciale (botez, nuntă, primirea unor oaspeți de seamă). Cărțile de bucate ungurești păstrate până în prezent ilustrează schimbările produse de-a lungul timpului în compoziția aluatului, în tehnica coacerii acestuia și în modalitatea de condimentare. Rețetele din secolele XVII și XVIII atestă faptul că deja de pe atunci se folosea aluatul dospit, în care uneori se adăugau stafide, înainte de a fi copt. Începând din secolul al XIX-lea prepararea acestuia s-a schimbat constant: s-a făcut fie din aluat dospit, fie din aluat fraged; s-a copt fie pe jăratic, fie în tigaie, în ulei; a avut o crustă din zahăr cristal sau a fost acoperit cu migdale sau nucă. La începutul secolului XXI untul care intra în compoziția aluatului a fost înlocuit cu margarină, cozonacul secuiesc este acum condimentat îndrăzneț, cu arome felurite (de la crusta de zahăr caramelizat la fulgi de migdale și cocos) și este copt în continuare pe jăratic, dar cu ajutorul unor sisteme care învârtesc automat cilindrii, ușurând munca oamenilor și oferind posibilitatea coacerii unui număr mai mare de cozonaci într-un timp mai scurt.

after the invasion of Czechoslovakia, and tolerated the sale of Hungarian traditional handmade objects in various tourist resorts for a short time. The venturesome Szekler families immediately took advantage of the situation baking and selling the spit cake not only in Transylvanian resorts but also in Wallachia and Moldavia. In the second half of the 20th century based on this ideological relaxation, it spread quite quickly in other regions of Romania outside Szeklerland especially in the seaside and mountain resorts. The change of regime in 1989 in Romania brought about a more interesting revival phenomenon. At first it was offered only to the Hungarian tourists coming to visit the Szekler villages then it has gradually become the most celebrated symbolic cake of the ever so popular local fairs. Thus, the spit cake that was previously made only in Szeklerland and the resorts around Romania has suddenly become more widespread as a typical Szekler desert. The popular spit cake gradually migrated towards the west after 1990 and first became a popular sweet treat in the North-western

megtűrte, hogy magyar népművészeti tárgyakat lehessen forgalmazni különböző turisztikai központokban. Vállalkozó kedvű székely családok csakhamar kihasználták ezt a helyzetet, s már nemcsak erdélyi, hanem havasalföldi és moldvai román üdülőhelyen sütötték, árusították a kürtőskalácsot. A 20. század második felében, ezen ideológiai lazítás nyomán, viszonylag gyorsan elterjedt a Székelyföldön kívül fekvő romániai vidékeken is, elsősorban a tengerparti és a hegyvidéki turisztikai központokban. Az 1989-es romániai rendszerváltozás még érdekesebb revival jelenséget eredményezett. Kezdetben csak a székely falvakba látogató magyarországi turistákat kínálták meg vele, majd fokozatosan az egyre népszerűbb lokális ünnepek legkitüntetettebb, szimbólumértékű süteményévé vált. Tehát a korábban csak a Székelyföldön és a romániai turisztikai központokban készített sütemény egyre szélesebb körben terjed el, mint jellegzetes székely édesség. A népszerű kürtőskalács 1990 után fokozatosan nyugat felé terjedt, tehát az ország északnyugati peremterületén, Partiumban vált előbb közkedvelt édességgé, majd rendre

Parcursul economic al cozonacului secuiesc ia o întorsătură aparte după anul 1968, când are loc o relaxare a ideologiei românești. Puterea de la București a făcut un pas în spate în politica îndreptată împotriva minorităților și a acceptat, pentru o perioadă relativ scurtă, ca obiecte artizanale maghiare să poată fi comercializate în punctele de atracție turistică din țară. Astfel, secuii antreprenori s-au folosit de această oportunitate și au început să comercializeze cozonacii secuiești nu doar în Transilvania, dar și în puncte turistice din Muntenia și Moldova. Ca urmare, în a doua jumătate a secolului XX această tradiție s-a extins cu repeziciune pe întreg arealul țării, cu precădere în stațiunile turistice montane și cele de la Marea Neagră. Revoluția de la 1989 a adus cu sine schimbări și mai interesante. La început cozonacul secuiesc era servit doar turiștilor sosiți din Ungaria, care vizitau satele secuiești din Transilvania. Apoi, pas cu pas, cozonacul secuiesc a devenit produsul tradițional, de atracție, al tuturor evenimentelor locale și regionale, fiind, chiar și la ora actuală, produsul secuiesc cel mai răspândit în România din

part of the country, in Partium then was adopted in many cities and resorts in Hungary. As a result of the presented process, the spit cake just like the Goulash is not only a Szekler but a entirely Hungarian symbol, an integral part of the Szekler and Hungarian identity and still is a remarkable gastronomic element of Szekler tourism. While becoming an inseverable element of the Szeklerland and Transylvania-image sold by tour operators, this gastronomic tradition that had previously lived and mostly preserved in the rural areas gradually regained it place in high culture. This cake is nowadays made not only in Szeklerland, Romania and Hungary as the Hungarian and Romanian salesmen sold it after 1990 in many corners of Europe and the world as the typical element of Szekler cuisine. On the one hand due to the international labour migration and on the other thanks to tourism, it is prepared in many countries today where it became not only a Szekler or Hungarian desert but also a typical European cake, as well as a specific gastronomic symbol.

különböző magyarországi városokban és üdülőközpontokban is meghonosodott. A kürtőskalács, a bemutatott folyamat eredményeként, a gulyáshoz hasonlóan, napjainkban már nemcsak székely, hanem összmagyar szimbólum, a székely és a magyar identitás organikus, része, ugyanakkor a Székelyföldre irányuló turizmus kiemelt gasztronómiai eleme maradt továbbra is. Miközben a turisztikai irodák által forgalmazott Székelyföld- és Erdély-imázs elmaradhatatlan elemévé vált, ez a korábban csak falusi közösségekben élő, elsősorban ott megőrzött gasztronómiai hagyomány, fokozatosan visszakerült az elit kultúra szerkezetébe. Ezt a süteményt napjainkban már nemcsak Székelyföldön, Romániában és Magyarországon készítik, mivel magyar és román vállalkozók 1990 után Európa, valamint a nagyvilág számtalan pontján forgalmazzák mint a székely táplálkozáskultúra jellegzetes elemét. Elsősorban a nemzetközi munkamigrációnak, másodsorban pedig a turizmusnak köszönhetően ma már számos országban készítik, ahol nemcsak székely vagy magyar, hanem jellegzetes európai süteménnyé, specifikus gasztronómiai jelképpé is vált.

189

190

categoria dulciurilor. După anul 1990 renumitul cozonac secuiesc s-a răspândit constant către zonele de nord ale țării, în Partium, devenind desertul preferat al multor clienți din stațiunile turistice și orașele din Ungaria. Cozonacul secuiesc, ca și gulyás-ul dealtfel, nu mai este astăzi doar un simbol tradițional secuiesc, ci un simbol al maghiarilor de pretutindeni, parte componentă a identității maghiare și secuiești, rămânând în același timp produsul gastronomic cel mai râvnit de turiștii care vizitează Ținutul Secuiesc. În timp ce a devenit imaginea nelipsită care promovează Ținutul Secuiesc și Transilvania în rândul turiștilor, acest produs gastronomic a supraviețuit trecerii timpului devenind la un moment dat tradițional, în rândul gospodăriilor secuiești sătești. Acest produs gastronomic este comercializat astăzi, la scară largă, în Ținutul Secuiesc, în întreaga Românie și în Ungaria deopotrivă, fiind promovat drept produs tradițional secuiesc. Dar el se produce și se vinde în întreaga Europă, datorită migrației populației, din motive economice, dar și datorită turismului în

The chimney cake’s walk of life is a good example to how a gastronomic element spreads from the high class and gets embedded in mass culture, then in over one hundred years how it can become an organic tradition in the rural settlements and finally, how it returns to the higher classes due to folkorism and tourism. When Romania joined the European Union, it gradually started to legally brand the local typical traditions bearing mostly highly ethnic-related meanings. When Slovakia branded the spit cake of Szakolca it created a new context in the postmodern life of the spit cake earlier considered only as a Szekler tradition. An interesting rivalry and an overrepresentation occurred mostly in Szeklerland: in the local fairs they started baking huge oversized 10-20 m long chimney cakes instead of the traditional 40–50 cm-cakes. The candidate for the position of Minister of Agriculture of Romania declared in the public audience held before Parliament on 16th November 2015 that he will propose the branding of the popular desert so widely prepared

A kürtőskalács életútja és pályája azt is jól példázza, hogy egy gasztronómiai elem az elit köréből hogyan terjedt el, épült be fokozatosan a közkultúrába, majd bő száz év alatt hogyan vált szerves hagyománnyá a falusi közösségekben, s végül pedig a folklorizmus és a turizmus keretében onnan hogyan tért vissza a felsőbb néprétegekhez. Amikor Románia csatlakozott az Európai Unióhoz, rendre megkezdődött az itteni jellegzetes, sokszor hangsúlyozottan etnikus jelentésekkel rendelkező hagyományok jogi levédése. Amikor Szlovákia levédte a szakolcai kürtőskalácsot, új helyzet keletkezett a korábban csak székely hagyománynak tartott kürtőskalács posztmodern életében is. Elsősorban a Székelyföldön érdekes rivalizáció és hiperreprezentáció bontakozott ki: az itt megszervezett lokális ünnepek keretében a hagyományos 40–50 centiméteres kalács helyett immár hatalmas, 10–20 méteres, túlméretezett székely kalácsot sütöttek. Románia mezőgazdasági miniszterjelöltje 2015. november 16-án, parlamenti meghallgatásán jelezte, hogy javasolni fogja az ország területén

continuă creștere. În multe din aceste localități produsul a devenit un simbol nu doar al secuilor și al maghiarilor, ci a gastronomiei europene în sine. Parcursul cozonacului secuiesc de-a lungul secolelor ilustrează și felul în care un produs gastronomic al elitelor s-a răspândit în cultura de masă, devenind parte componentă a tradițiilor populare, reîntorcându-se apoi la clienții din clasele sociale superioare datorită și prin intermediul dezvoltării turismului. După aderarea României la Uniunea Europeană treptat au început demersurile pentru înregistrarea produselor tradiționale, care, adeseori, erau încărcate de pronunțate valențe etnice. Când Slovacia a înregistrat cozonacul de la Skalica de către Slovacia a început o etapă definitorie în aprecierea cozonacului secuiesc considerat până atunci parte a tradițiilor secuiești. A apărut o rivalizare și o reprezentare excesivă în preponderență în Ținutul Secuiesc: în cadrul festivităților locale s-au copt cozonaci de 10–20 de metri în loc de cele de 40–50 de centimetri. Reprezentantul desemnat la funcția de ministru al agriculturii în audiența

in the country as a local product. Two weeks later the by the decision adopted by the Hungaricum Commission under the Hungarian Ministry of Agriculture on 3rd December the spit cake was classified as a hungaricum, an outstanding Hungarian national product. Since in Eastern Europe the different ethnic groups lived together in a mosaic-like pattern, there have been strong disputes and competition for the branding of several other gastronomic elements (e.g. the Hungarian pálinka and the Romanian ţuica, the Romanian brânză and the Slovak brindza, as well as the Hungarian and the Slovak tokaji wine etc.). As a matter of fact the Szekler spit cake has become the outstanding element and a part of this symbolic interethnic rivalry in the past decades.

széles körben készített, közkedvelt sütemény hazai termékként való levédését. Két héttel később a magyarországi Földművelődésügyi Minisztérium keretében működő Hungarikum Bizottság, december 3-án hozott döntésével a kürtőskalácsot kiemelt magyar nemzeti értékké, hungarikummá nyilvánította. Mivel Kelet-Európában a különböző ajkú közösségek évszázadokon át mozaikszerűen, egymás szomszédságában éltek, számos más hagyományos kulináris elem (pl. a magyar pálinka és a román cujka, a román brânză és a szlovák brindza, valamint a magyar és a szlovák tokaji bor stb.) levédéséért heves vita és versengés alakult ki. A székely kürtőskalács is az utóbbi évtizedekben voltaképpen ennek a szimbolikus jellegű, etnikumközi vetélkedésnek vált kitüntetett elemévé és részévé.

191

192

sa în fața parlamentului din data de 16 noiembrie 2015 a anunțat că va propune înregistrarea ca produs autohton a colacului secuiesc îndrăgit și răspândit pe teritoriul țării noastre. Două săptămâni mai târziu, la data de 3 decembrie 2015, Comisia Hungaricum din cadrul Ministerului de Cultivare a Pământuluii din Ungaria prin decizia sa a inclus cozonacul secuiesc pe lista valorilor de importanță națională, fiind desemnat hungarikum (produs cu caracter specific unguresc). În rândul țărilor din Europa de Est în prezent există mai multe dispute cu privire la înregistrarea unor produse culinare tradiționale (ex. pălinca maghiară și țuica românească, brânza românească și brindza slovacă sau vinul tokaji din Ungaria și Slovacia) datorită faptului că pe parcursul mai multor secole în această reguine au conviețuit în vecinătate diferite etnii. De fapt, în ultimele decenii, cozonacul secuiesc a devenit o parte componentă și un simbol al acestei rivalități inter-etnice.

Bibliografie / Bibliography / Irodalom BŐDI Erzsébet 1997 Kalácsok és kalácsfélék (sült tészták) változó szerepe a 20. századi vidéki táplálkozáskultúrában. In: Romsics Imre – Kisbán Eszter (szerk.): A táplálkozáskultúra változatai a 18–20. században. Viski Károly Múzeum, Kalocsa, 89–96. CSEFKÓ Gyula 1950 Kürtöskalács, kürtőskalács. Magyar Nyelv. XLVI. 3. 256–258. FÜREDER Balázs Gábor 2013 A kürtőskalács készítésének változásai (A kürtőskalács története a magyar nyelvű szakácskönyvek alapján). Acta Siculica 2012–2013. Székely Nemzeti Múzeum, Sepsiszentgyörgy, 667–674. HANTZ Péter – POZSONY Ferenc 2013 A kürtőskalács története. http://www.kurtos.eu/tortenet. (Letöltve: 2014. április 30.) KRAUSS, Irene 1999 Der König der Kuchen – der Baumkuchen. In: Uő: Chronik bildschöner Backwerke. Hugo Matthaes Druckerei und Verlag, Stuttgart, 184–205. SZABÓ T. Attila 1950 Kürtöskalács, kürtőskalács. Magyar Nyelv. XLVI. 3. 269–271.

193

194

Pomul de nuntÄ&#x192; The Decorated Wedding Branch Lakodalmas rakott ĂĄg

195

196

Origini și funcționalități

Its origins and function

Eredete és funkciója

Cozonacii și colacii ritualici au jucat un rol extrem de important la nunțile tradiționale din Trei Scaune până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Un alt obicei răspândit în toată zona Ardealului era acela de a așeza la porțile gospodăriilor din care proveneau mirele și mireasa ramuri vii de mesteacăn sau brad. Și în satele secuiești exista credința că în copacii vii există o vitalitate aparte, ramurile acestora servind în ziua nunții pentru a ura mirilor sănătate, noroc, fericire, fertilitate și venirea pe lume a cât mai mulți copii. În mai multe regiuni

Up to the end of the 19th century at the wedding celebrations of the Háromszék (Three Chairs) region ritual cakes had a significant role. In all of Transylvania there was a tradition that a living birch-branch or an evergreen pine-branch was placed at the gate of the bride and the groom. It was believed in the Szekler villages as well that the living trees contained a unique vitality, and with their help good health, luck, happiness, fertility and child blessings can be brought upon the young couple. In the Háromszék region, as in several

Egészen a 19. század végéig a háromszéki lakodalmakban elsősorban a rituális funkciójú kalácsok játszottak kitüntetett szerepet. Szerte Erdélyben elterjedt volt az a hagyomány, hogy élő nyírfa- vagy örökzöld fenyőágakat helyeztek el a menyasszony és a vőlegény kapujánál. A székely falvakban is úgy vélték, hogy az élő fákban különleges életerő van, segítségükkel pedig jó egészséget, szerencsét, boldogságot, termékenységet és gyermekáldást lehet előidézni a fiatal párnak. Több erdélyi vidéken, Háromszéken is összekapcsolták

din Transilvania, ca și în Trei Scaune dealtfel, cele două elemente simbolice – colacul și pomul viu – au fost interconectate, astfel încât pomul decorat cu cozonacul ritualic era așezat pe masa festivă, chiar în fața mirilor.

Varianta de la Micfalău Una dintre cele mai frumoase variante ale pomului de nuntă în Trei Scaune s-a păstrat în Scaunul Sepsi, pe valea Oltului, în localitatea Micfalău. Până la colectivizarea forțată a agriculturii fiecare tânără pereche primea cadou, în ziua nunții, mai multe astfel de ramuri de copac. Dar după 1989, sub influența curentelor moderniste, astfel de crengi au fost amplasate tot mai rar pe mesele mirilor. După intrarea țării noastre în structura euroatlantică, la inițiativa primarului din localitate, obiceiul a fost prezentat și pomul de nuntă a fost expus în cadrul mai multor evenimente locale, ca parte a culturii specifice zonei, ca un

other Transylvanian areas, the two symbolic elements were linked, so a treebranch decorated with ceremonial pastries was usually placed in front of the bride and groom on the wedding table.

The Mikóújfalu (Micfalău) version One of the most decorative versions of the wedding three branch lives on in the Sepsiszék region, on the banks of the Olt river, in Micfalău (Mikóújfalu). Until the forced collectivization of agriculture, several such decorated branches were given to the couple on the occasion of their wedding. However, after the political changes of 1989, mainly as a result of modernization, less and less such branches were placed on the wedding table of the bride and groom. After the country’s Euro-Atlantic integration, upon the initiative of the local mayor the decorated wedding branches were presented and exhibited at several local events and celebrations as a special and symbolic element of the local culture.

a két szimbolikus elemet, tehát a rituális süteménnyel feldíszített fát rendszerint a fiatal pár előtt, a lakodalmas ünnepi asztalon helyezték el.

Mikóújfalusi változata A lakodalmas rakott ág egyik legdekoratívabb háromszéki formája Sepsiszéken, az Olt partján fekvő Mikóújfaluban maradt fenn. Egészen a mezőgazdaság erőszakos kollektivizálásáig egy-egy esküvő alkalmával több ilyen ágat is ajándékoztak a fiataloknak. Azonban az 1989-es rendszerváltás után, elsősorban a modernizáció hatására, már egyre ritkábban helyezték el a fiatalok asztalán. Az ország euroatlanti struktúrákba való betagolódása után, a helyi polgármester kezdeményezésére, több lokális ünnepség keretében bemutatták és kiállították a lakodalmas termőágat, mint a helyi kultúra sajátos, szimbolikus elemét. Majd 2009-ben, szintén Nyáguly Vilmos polgármester kezdeményezésére be is jegyeztették mint helyi eredeti

197

198

obiect simbolic caracteristic acesteia. În anul 2009, tot la inițiativa primarului Vilmos Nyáguly, pomul de nuntă a fost înscris la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci ca produs local original. Acesta a fost prezentat și în cadrul unor expoziții organizate la nivel regional, iar produsul astfel înregistrat a început să reapară la diverse evenimente private și mai ales la nunți.

Modalitatea de confecționare a pomului de nuntă Sándor Nagy a fost cel care a relatat, în monografia localității recent publicată, modalitatea de a pregăti pomul de nuntă și „rețeta” elementelor componente. Cozonacul tradițional este pregătit de patru-cinci gospodine iscusite, din 30 de ouă de casă, 4 kilograme de făină albă, 1 linguriță de sare, 3 lingurițe de zahăr, jumătate de decilitru de alcool alimentar sau oțet și 3 litri de ulei de floarea soarelui. Ouăle se sparg

Then, in 2009, again upon the initiative of mayor Vilmos Nyáguly the decorated wedding tree branch was registered as a local original product at the State Office for Inventions and Trademarks. The officially trademarked product that was presented at various regional exhibitions has again started to be used at private events and weddings.

The method of preparation The method and the recipe for its preparation was presented by Sándor Nagy in his recent book about the village. The cakes are usually prepared by four or five skilful housewives out of 30 original home-grown eggs, 4 kilograms of white flour, 1 teaspoon of salt, 3 tablespoons of sugar, half a decilitre of vinegar and 3 litres of sunflower oil. The eggs are first broken into an appropriately sized dish; the salt and sugar are dissolved in a decilitre of water, which is then added to the eggs. The vinegar is also added and finally all are mixed and

terméket a hazai Állami Találmányi és Védjegyhivatalnál. A különböző regionális kiállításokon megjelent és hivatalosan levédett terméket már egyre többen kezdték megjeleníteni privát eseményeken, lakodalmakon is.

Elkészítésének módja Előállításának módját és receptjét Nagy Sándor közölte a faluról nemrég megjelent kötetben. A süteményt rendszerint négy-öt ügyes kezű háziasszony 30 darab eredeti házitojásból, 4 kilo gramm fehérlisztből, 1 mokkáskanálnyi sóból, 3 evőkanálnyi cukorból, fél deciliter étszeszből vagy ecetből és 3 liter napraforgóolajból készíti. A tojásokat először beleütik egy megfelelő méretű edénybe, egy szűk deciliter vízben feloldják a cukrot és a sót, majd hozzáadják a tojáshoz. Szintén abba öntik bele az étszeszt, majd végül az egészet jól elkeverik s felverik. Miközben kavarják az alapanyagokat, belehintenek annyi fehérlisztet, hogy az körülbelül

199

200

într-un vas de dimensiuni potrivite, zahărul și sarea se dizolvă într-un decilitru de apă apoi se adaugă la ouă. În același vas se adaugă alcoolul alimentar, după care toată compoziția se amestecă și se bate bine. În timp ce se amestecă ingredientele de bază, se adaugă constant la acestea făină albă, astfel încât la final să rezulte o cantitate de circa 3 kilograme de aluat, ușor de întins într-o foaie subțire ca cea din care se fac tăițeii. Aluatul se întinde subțire pe un blat, cu ajutorul unui sucitor, apoi se mută pe o față de masă și se lasă, pentru scurtă vreme, la uscat. Când este pe jumătate uscat se taie concentric în fâșii de circa 2 centimetri lățime cu ajutorul unei rotițe pentru aluat. Aceste fâșii se strâng în buchete de câte 3–4 foi și sunt apoi prăjite crocant în ulei fierbinte. Buchețelele astfel prăjite se leagă cu ață albă pe o creangă cu 3 ramuri, amplasată pe un suport prevăzut cu o talpă, punându-se pe masă, în fața mirilor. Bunătățile gastronomice prăjite crocant, împodobite cu benzi colorate, sunt date cu zahăr pudră înainte de a fi agățate pe pom. Conform tradiției cei de-ai casei le servesc pe gospodinele care ajută la

whisked thoroughly. While stirring the ingredients, enough white flour is added in order to get about 3 kilograms of well-stretchable thin noodle dough. The dough is usually rolled out on the bakeboard with a rolling pin until it is thin, it is then put on a clean tablecloth and left to dry for a little while. When the dough has moderately dried, it is circularly cut on the board into two-centimetre strips with a jagging-iron. These are then gathered into bunches of 3-4 strips and fried in hot oil until they are crispy. The fried bunches are then tied onto a triple tree branch with white string, which is placed in a holder and then unto the wedding table of the bride and groom. The crispybaked culinary masterpiece, which is decorated with ribbons, is usually sprinkled with powdered sugar. The women preparing the pastry are usually offered caraway brandy or blueberry liqueur by the couple’s families. If men are also present at the preparation of the pastry, the doughnuts are sprinkled with fine salt as well. Next to the so called ribbon doughnuts, up to the early 1990s wedding

3 kilogramnyi, jól kinyújtható, siríthető vékony laskatésztát eredményezzen. A tésztát rendszerint a sodródeszkán laskasirítővel, vagyis sodrófával vékonyra kinyújtják, majd tiszta abroszra helyezik, ahol kis ideig száradni hagyják. Amikor az közepesen megszáradt, a deszkán recevágóval körkörösen 2 centiméteres csíkokra vágják, majd az egészet 3-4 íves csokorba szedik össze, végül peddig forró olajban ropogósra megsütik. A megsütött csokrokat fehér zsinór segítségével felkötözik egy hármas ágra, melyet egy talpon álló tartóra helyeznek, majd az egészet a fiatal pár előtti ünnepi asztalra teszik. A ropogósra kisütött, szalagokkal feldíszített gasztronómiai remeket rendszerint finomra őrölt porcukorral hintik be. A háziak a kalákában szorgoskodó asszonyokat rendszerint köményes pálinkával vagy áfonyás likőrrel kínálják. Ha a sütemény elkészítésén férfiemberek is jelen vannak, akkor a fánkot finom sóval is megszórják. Mikóújfaluban a szalagos fánk mellett még lakodalmas pereceket is készítettek egészen az 1990-es évek elejéig. A polgármester kezdeményezésére idősebb

201

202

clacă fie cu chimion (pălincă din semințe de chimen), fie cu lichior de afine. Dacă la pregătirea copturii sunt prezenți și bărbați, atunci gogoșile vor fi presărate și cu sare fină. Până la începutul anilor 1990, în Micfalău, pe lângă aceste gogoși de nuntă, se pregăteau și colaci de nuntă. În anul 2013, la inițiativa primarului, mai multe femei vârstnice au pregătit acești colaci. Conform tradiției, aceștia se făceau dintr-un aluat de cozonac, în casa miresei. Odată copți, ei se înfigeau într-o țepușă de metal și erau decorați cu benzi colorate, fiind duși mai apoi în fața alaiului de nuntași. Tinerii care însoțeau mirele se întreceau de-a lungul drumului de la casa acestuia până la poarta miresei, fiecare dorind să ajungă primul pentru a fi cel care primește colacii și pălinca. De regulă colacii erau serviți la miezul nopții, atât de mire și mireasă, cât și de întreaga companie de nuntași.

pretzels were also baked in Mikóújfalu (Micfalău). In 2013, at the initiative of the mayor, older women prepared the traditional pretzels. These are usually made out of smoother dough and they are put on a metal handle and decorated with ribbons, after which they’re taken out to the wedding procession. The unmarried young men usually compete with each other all the way from the groom’s house to the bride’s house, to be the first to arrive there and take the pretzel and the brandy. The pretzels are generally offered to the bride and groom as well as the wedding guests at midnight.

asszonyok 2013-ban elkészítették a süteményeket. Az rendszerint finomabb kalácstésztából készül, majd felszúrják egy fémnyélre, s szalagokkal feldíszítik, majd utána kiviszik a helyszínre érkező esküvői menet elé. A legények ilyenkor azért vetélkednek egymás közt a vőlegény házától egészen a menyasszony kapujáig, hogy ki szalad oda először, ki veszi előbb a kezébe a perecet és a pálinkát. Általában éjfélkor kínálják meg vele a fiatal párt és a lakodalmon résztvevő vendégeket.

Bibliografie / Literature/ Irodalom BALÁZS Katalin é. n. Lakodalom régen és ma. Forrás: http://www.erdelyigyopar.ro/2011-4/4789-lakodalom-regen-es-ma.html (Letöltés: 2015. 12. 12.) BALÁZS Lajos 1976 A csíkszentdomokosi lakodalmi perec. In: Kós Károly (szerk.): Népismereti Dolgozatok. Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 142–146. 2012 A lakodalmi perecről másképpen, avagy a menyasszony nemi identitásának cseréje/változása. Erdélyi Múzeum. LXXIV. 4. 101–117. GAZDA Klára 1971 Ünnepek, alkalmak étkezési szokásai. Megyei Tükör, 1971. augusztus 29. 2008 A kalács és rituális kontextusa. In: Uő: Közösségi tárgykultúra – művészeti hagyomány. Egyetemi jegyzet. Kolozsvár, KJNT – BBTE Magyar Néprajz és Antropológia Tanszék, Kolozsvár, 345–384. KISGYÖRGY Zoltán 2013 Mikóújfalusi kerek perec. Háromszék, 2013. október 16. NAGY Sándor 2013 Mikóújfalusi hagyományok, szokások. In: Balló G. József – Cserey Zoltán – Demeter Ferenc – Ferencz Mária – Kisgyörgy Zoltán – Nagy Sándor – Sepsiszéki Nagy Balázs – Székely Zsolt: Mikóújfalu. Háromszék Vármegye Kiadó, Sepsiszentgyörgy, 97–98.

203

204

Pălinca de prune secuiască Szekler Plum Brandy A székely szilvapálinka

205

206

Pălinca este o băutură renumită, unul dintre produsele gastronomice cele mai vestite ale Ţinutului Secuiesc. Pălinca „ţesută” acasă, cu un conţinut de alcool de 50-55%, este considerată după o zicală arhicunoscută: medicament în cantitate mică, doctorie în cantitate mare. Micul dejun tradiţional al gospodarului din vechime consta dintr-o îmbucătură de pâine şi o duşcă de pălincă. Băuturii i se atribuia un rol important în menţinerea sănătăţii, având totodată şi un rol semnificativ în formarea şi menţinerea relaţiilor sociale. Procesul de producere a băuturii constă din distilarea unui borhot de cereale, vin sau fructe, în cursul căreia din ingredientele fermentate se extrag componentele volatile, alcoolul şi aromele. În vechime, băuturile distilate din Trei Scaune erau obţinute din cereale, datorită climei mai răcoroase a regiunii, care nu era propice pentru pomii fructiferi. În prezent, dintre toate băuturile distilate din fructe în secuime, cea fiartă din prune are prestigiul cel mai mare. Acest tip de băutură este cunoscut şi în mediul sârbesc (šljivovica) şi în cel românesc (ţuică), dar în ambele cazuri

Homemade plum brandy is one of Szeklerland’s most famous gastronomic products and noteworthy drink. The “handmade” plum brandy is according to a famous saying “a remedy in small quantities, and a cure in large quantities”. According to an old Szekler habit the farmer’s early morning breakfast was a sip of brandy and a bite of bread. Plum brandy is said to have an important role in health preservation and a major significance in shaping and maintaining relationships. Brandy making implies the distillation of cereal-, wine- or fruit-mash, and a process during which the volatile compounds, spirit and flavours are extracted from the fermented raw material. In old times plum brandy was made mostly of cereals in the cold Háromszék region less propitious to fruit growing. Nowadays, plum brandy has the greatest prestige of all Szekler fruit spirits. The fruit spirits milder than the Szekler brandy are known in Serbia as slivovica, and the Romanian call it ţuica. The good brandy is clean, clear and pearly bubbles form after being poured into the glass; it has a distinct fruity

Székelyföld egyik leghíresebb gasztronómiai terméke, nevezetes itala a házi pálinka. Az 50–55%-os alkoholtartalmú „háziszőttes” pálinka a közismert szólás szerint kis mértékben orvosság, nagy mértékben gyógyszer. Régi székelyföldi hagyomány szerint a gazdálkodó falusi ember hajnali reggelije egy korty pálinka és egy falat kenyér volt. A pálinkának fontos egészségmegőrző szerepet, a társas kapcsolatok alakításában, fenntartásában is nagy jelentőséget tulajdonítottak. A pálinkafőzés a gabona-, bor- vagy gyümölcscefre lepárlását jelenti, azt a folyamatot, amely során az erjesztett alapanyagból kivonják az illékony összevetőket, a szeszt és az aromákat. Régen a gyümölcstermelésnek kevésbé kedvező hűvös éghajlatú Háromszéken elsősorban gabonából nyerték a pálinkát. Napjaink székelyföldi gyümölcspárlatai közül a szilvapálinkának a legnagyobb a presztízse. A szerbeknél slivovica, a románoknál cujka néven ismert a székely pálinkánál gyengébb gyümölcspárlat. A jó pálinka tiszta, átlátszó, kitöltés után a pohár szélén gyöngyöző buborékok jönnek létre, érezni lehet benne az alapanyag gyümölcsös aromáit. A

este vorba despre o băutură cu un conţinut de alcool mai redus. Pălinca de calitate este curată, transparentă, făcând după turnarea în pahar bule perlate la margine, emanând concomitent aroma fructului. În cazul îmbătrânirii în butoaie de lemn, aroma devine mai bogată, iar în cazul folosirii butoaielor din lemn de dud va avea și o culoare aurie.

Istoria distilării pălincii Prima mențiune europeană a distilării alcoolului datează din Italia secolului al XII-lea, unde preparatul numit aqua ardens a fost utilizat ca medicament. În Ungaria medievală, variantele de băuturi alcoolice distilate, cu arome de plante medicinale, au fost utilizate în palatele nobiliare. În secolele XVII-XVIII în Transilvania se consuma Vino Cremato (vin ars) şi Aqua Vitae (apa vieţii), distilate din vinuri stricate, cu conţinut mare de alcool, sau din borhot. În Trei Scaune pălinca, alături de vin, este o băutură relativ nouă, prezentă de

flavour. Ageing it in wooden barrels enriches it even further: in mulberry wood barrels the brandy becomes golden.

fahordós érlelés ezt további ízekkel gazdagíthatja, eperfa hordóban a pálinka aranysárgára érik.

History of distillation

A pálinkafőzés múltja

The first record of spirit distillation in Europe goes back to the 12th century medieval Italy where the aqua ardens was used as a medicine. In Hungary its herb-flavoured varieties were also known in the noble palaces in the Middle Ages. The Vino Cremató brandy known in the 17th–18th centuries in Transylvania meant the Aqua vitae, eau de vie, which was made from strong bad wine or lees by distillation. In Háromszék, beside wine brandy is a relatively new kind of drink being around for about four centuries. The population rather made the spirits by beer brewing earlier and also long after brandy appeared. At the beginning of the 18th century 69 brewing pots and 343 brandy pots shed their produce in our area and because bread cereals were

Európában a szeszfőzés első említése a 12. századból származik, a középkori Itáliában az aqua ardens gyógyszerként volt használatos. Magyarországon a gyógynövényekkel dúsított aromájú változataikat főúri palotákban is használták a középkor évszázadaiban. A 17– 18. században Erdélyban is fogyasztott Vino Cremató égett bort, az Aqua vitae az élet vizét jelentette, melyet magas szeszfokú romlott borból, borseprőből lepárlással állítottak elő. Háromszéken a bor mellett a pálinka aránylag új keletű, mintegy négy évszázada jelen lévő italféleség, a lakosság korábban és megjelenése után is sokáig inkább sörfőzéssel nyerte szeszes italát. Térségünkben a 18. század elején 69 sörfőző és 343 pálinkafőző kazán ontotta termékét, s mivel a kenyérgabonából

207

208

circa patru secole, înaintea apariţiei sale şi chiar şi mult timp după aceea, necesităţile de băuturi alcoolice ale populaţiei fiind satisfăcute prin producţia de bere. La începutul secolului al XVIII-lea sunt înregistrate în documente, în regiune, 69 de cazane pentru fiert bere şi 343 cazane pentru fiert pălincă şi, deoarece cerealele erau utilizate de multe ori pentru distilarea alcoolului, autorităţile au interzis de mai multe ori în cursul secolelor XVII-XIX această îndeletnicire. Procesul de industrializare a regiunii de la sfârşitul secolului al XIX-lea a dus la apariţia, alături de industria sticlei, textilă, a morăritului, a prelucrării lemnului şi a fabricilor de spirt. Din cele 28 de fabrici de spirt ale comitatului Trei Scaune, 14 se găseau la Târgu Secuiesc, trei la Baraolt şi două la Sfântu Gheorghe. În perioada socialistă cel mai important producător de spirt din judeţul Covasna a fost fabrica de la Ozun, care distila în special alcool din cereale. Monopolul de stat privind producţia de alcool a fost impus şi asupra distileriilor din sate, interzicându-se complet producţia casnică. În pofida acestui fapt a

most used for spirit-making, plum brandy distillation was temporarily prohibited several times during the 18th and the 19th century. The 19th century industrialisation led the establishment of liquor factories beside the development of glass factories, weaving mills, gristmills and wood processing. Out of the 28 liquor factories in Háromszék there were 14 in Kézdivásárhely, 3 in Barót and 2 in Sepsiszentgyörgy. During the Communist decades in Háromszék the liquor factory of Uzon was one of the biggest producers countywide processing agricultural produce. The state-controlled spirits monopoly also controlled the activity of rural distilleries, prohibiting home distillation. In spite of it, the locals continued to make plum brandy for personal use resorting to archaic rudimentary processes and everyday tools. Plum brandy was distilled in great secret at night in the cave, the attic or the barn whilst in the blocks-of-flats the spirit was distilled on the gas stove in the kitchen or the gas cylinders used for camping.

is sokszor inkább szeszt főztek, a pálinkafőzés a 18–19. század során többször is ideiglenes betiltásra került. Háromszék 19. század végi iparosodása az üveggyár, szövőgyár, malomipar és faipar kibontakozása mellett a szeszgyárak létesítésében is jelentkezett. A vármegye 28 szeszgyárából Kézdivásárhelyen 14, Baróton 3, Sepsiszentgyörgyön 2 működött. A kommunizmus évtizedeiben Háromszéken az uzoni szeszgyár volt a megye egyik nagytermelője, mely mezőgazdasági terményeket dolgozott fel. Az állami szeszmonopólium a gyümölcsből dolgozó falusi pálinkafőzdék tevékenységét is kontroll alatt tartotta, a házi főzéseket betiltották. Ennek ellenére a módszert ismerők archaikus házi eljárással, hétköznapi eszközökkel, illegálisan, rendszeresen állítottak elő saját használatra pálinkát. A főzéseket nagy titoktartás közepette éjjel a pincében, padláson vagy pajtában végezték, de a városi tömbházakban a konyhai gáztűzhelyen vagy kempingezéshez használt gázégőn is pároltak szeszt. Napjainkban Háromszéken 15–20 pálinkafőzde működik, ősztől tavaszig

209

210

existat o industrie ilegală de producţie de alcool, realizată cu metode casnice şi instalaţii improvizate. Distilarea se făcea în mare secret, în special noaptea, la sate, în pivniţe, poduri sau grajduri, respectiv în oraşe, în bucătăriile apartamentelor sau în locaţii improvizate, utilizându-se butelii de aragaz. În prezent, în regiune funcţionează 15-20 de distilerii, care prelucrează din toamnă până în primăvară surplusul de fructe nefolosit în alte scopuri. Sunt vestite atât pe plan local, cât şi peste hotare pălincile fierte la Zălan, Calnic, Sâncraiu, Cernat, Alungeni sau Turia.

Cum se fabrică? Pălinca distilată în Trei Scaune are ca material de bază fructele, mai exact compoziţia groasă numită borhot sau ingredient de bază, rezultat după fermentarea naturală a acestora. Toate fructele nefolosite în alte scopuri, inclusiv cele necoapte, răscoapte sau uşor mucegăite sunt adunate la sfârşit de vară, început de toamnă, în

There are 15-20 distilleries today in Háromszék in the season lasting from autumn to spring making brandy from the fruit crop harvested in the area and not used for other purposes. The fame of the plum brandy made in Zalán, Kálnok, Szentkirály, Csernáton, Futásfalva and Torja has gone beyond our borders.

tartó idényben, melyek a térség gyümölcstermésének egyébre nem hasznosított részéből pálinkát állítanak elő. A zaláni, kálnoki, szentkirályi, csernátoni, futásfalvi, torjai szilvapálinkának a híre határainkon túlra is eljutott.

How it is made

A háromszéki főzdék gyümölcsből készítik a pálinkát. Cefrének vagy alapanyagnak a pálinkafőzés céljára a nyersanyagból erjesztett darabos, sűrű levet nevezik. A gyümölcsöt nyárutón és ősszel fa vagy fém hordókba, kádakba gyűjtik, s mivel a falusi gazdaságban igyekeznek mindent felhasználni, az éretlenen kívül a nem nagyon rothadt, penészes, nem fogyasztható gyümölcsből is pálinka készül. Hogy minél több pálinkát lehessen főzni, hegyvidéki falvakban vadon termő gyümölcsöket – vadalmát, vadkörtét, szedret, somot – is szednek a cefrébe, másutt az utak menti gyümölcsfák termését gyűjtögetik össze heteken keresztül. A gyümölcsöket összezúzzák, kézi darálón áthajtják. A szilvát, barackot

The distilleries in Háromszék make brandy from fruit. The mash or the material is the thick and lumpy juice fermented from the stock for distillation. In late summer or autumn fruit is kept in wooden or metal barrels, and since everything tends to have a usage in rural households, they make brandy both from the unripe and the not completely rotten, mouldy and not edible fruit. In order to make more brandy, in mountain villages they add wild fruits to the mash such as: crabapples, wild pears, blackberry, cornels, in other places, they harvest the fruit of the trees growing along the roads for weeks. Fruit is mashed and

Hogyan készül?

butoaie şi căzi de lemn sau de metal. Pentru a realiza o cantitate de pălincă cât mai mare, în satele montane fructele din grădini sunt completate cu fructe sălbatice (mere şi pere pădureţe, mure, corn), în alte locuri completarea făcându-se cu roadele pomilor fructiferi de lângă drumuri. Fructele sunt zdrobite sau date printr-o râşniţă manuală. Sâmburii prunelor şi ai piersicilor nu sunt îndepărtați, deoarece aceștia conferă un gust uşor amărui specific, foarte apreciat de către cunoscători. Alături de ingredientele de calitate, fierberea pălincii necesită pricepere şi o foarte mare atenţie, cea mai mică greşeală putând fi fatală lotului început. Borhotul din fructe de vară începe să fie fiert prin octombrie-noiembrie, iar dacă recolta de fructe a fost bună, în preajma Crăciunului distileriile lucrează la foc continuu. Borhotul din merele de toamnă sau de iarnă, respectiv din alte fructe, ajunge să fie fiert abia prin februarie-martie. Distileriile sunt în general clădiri sau grup de clădiri distincte, ridicate în apropierea cursurilor de apă, pentru a asigura apa necesară răcirii. Cel mai

passed through a hand mill. The plums and apricots are not pitted as the pit itself renders a special bitter taste to the brandy and it is mostly this flavour that many people like in brandy. The distillers of Háromszék know that good brandy can be made from good fruit only with special care, the rotten poor-quality fruit, which is generally fermented without sufficient know-how results in a brandy that is of no worth to a man. The mash made from summer fruit is distilled in October or November, and if the crop was good they switch to large-scale production of brandy by Christmas time. The mash made from autumn or winter apples or other fruit is distilled only in February or March. Distilleries are mostly separate buildings near a stream to solve the issue of cooling water. Because there is no distillery in every village, people resort to the nearest due to the limited transportation facilities, but still many prefer the most well-known distillery of the area. The farmers who wish to have the mash distilled register in the booking log of the distillery. The mash barrels, the

nem magozzák, a mag ugyanis különleges kesernyés ízt ad, sokan épp ezt az aromát szeretik a pálinkában. A háromszéki pálinkafőzők tudják, hogy jó minőségű gyümölcsből is csak odafigyeléssel lehet jó pálinkát készíteni, a rossz minőségű, romlott gyümölcs, amelyet általában hozzáértés nélkül erjesztenek meg, nem ember elejibe való eredményt hoz. A nyári gyümölcsből készült cefrét október–novemberben már főzni kezdik, ha jó volt a termés, karácsony táján már nagyüzemre kapcsolnak a pálinkafőzdék. Az őszi és téli almából és egyéb gyümölcsökből készült nyersanyag majd csak február-márciusban kerül kifőzésre. A pálinkafőzdék valamennyi esetben különálló épületek, folyóvíz mellé telepítve, hogy megoldják a hűtővíz problémáját. Mivel nincs minden falunak saját főzdéje, a szállítási lehetőségek miatt általában a legközelebbit veszik igénybe, de sokan előnyben részesítik a környék elhíresült, nagy vonzáskörzetű főzdéjét. A főzető gazdák feliratkoznak a pálinkafőzde előjegyzési naplójába. A főzés napján szekérre vagy autóra rakják és a főzdéhez fuvarozzák a cefrével telt kádakat, a tűzifát és az üres edényt a

211

212

important utilaj al distileriei este cazanul de fiert încorporat în vatră, compus dintr-un recipient din aramă de 150-450 de litri, prevăzut cu un clopot colector, din care ies una sau două ţevi, care duc lichidul distilat prin bazinul de răcire spre vasul colector. Deoarece nu există în fiecare sat distilerie, cei care doresc să fiarbă pălincă se orientează în limita mijloacelor de transport către stabilimentele cele mai apropiate, dar în cazul când au posibilitatea mulţi preferă distileriile cu renume. Clienţii se înscriu în agenda distileriei. În ziua stabilită butoaiele cu borhot sunt urcate în maşină sau în căruţă, şi transportate la distilerie împreună cu recipientele goale pentru pălincă şi lemnul de foc. În acest scop era folosit lemn de calitate inferioară, mei demult considerându-se că pomii fructiferi produc atâtea ramuri uscate, cât să fie de ajuns să se fiarbă pălinca din fructele lor. Procesul de distilare începe prin umplerea cu borhot a cazanului sub care arde deja focul. Pentru ca materialul să nu se lipească de cazan şi să se ardă, borhotul fierbinte trebuie amestecat în continuu – mai demult acest procedeu se

fire wood and the empty vessels for the brandy are loaded onto carts or cars on the day of the distillation and taken to the distillery. They do not use valuable wood for making the fire. In old times it was believed that the fruit-trees produce as many dry branches as required for the distillation of the brandy from their crop. The most important equipment of any distillery is the brandy pot still sunk into the built-in trough, a 150–450 l copper tank provided with a vapour condenser, a cooling tank, and the two pipes leading to distillate vessel from the condenser through the pot still. As a first step of brandy making, the mash is poured into the pot still with buckets. The fire is already started. In order for the mash not to burn to the pot still wall, the hot mixture must be stirred; this latter operation used to be made by the respective farmer with a long stick, today, in most cases, this operation is done with the help of an electric motor or stirring by steam. The heated alcohol reaches the boiling point at 78 °C and separates as steam from the steaming watery mash. The

pálinkának. Tüzeléshez nem használnak értékes fát. Régebb úgy tartották, hogy a gyümölcsfák maguktól éppen annyi száraz ágat termelnek, amennyivel a termésükből kifőzhető a pálinka. A pálinkafőzde legfontosabb felszerelése az épített tüzelőkatlanba süllyesztett pálinkafőző üst vagy kazán, egy páragyűjtő sisakkal ellátott 150–450 literes réz tartály, egy hűtőkád, valamint a sisakból a kádon át a párlatot gyűjtő edényhez vezető két cső. A főzés első lépéseként a cefrét vedrekkel átmerik az üstbe, amely alatt már táplálják a tüzet. Hogy az anyag ne süljön az edény falához, keverni kell a forró masszát – ezt régebb a gazda végezte egy hosszú rúddal, mára legtöbb helyen villanymotorral vagy vízpára általi forgatással oldották meg. A hevítés következtében 78 °C-fokon az alkohol eléri a forráspontját, s gőz formájában különválik a még csak gőzölgő vizes cefrétől. Az alkoholpárlat a kazántól a rézcsöveken keresztül a hidegvizes tartályig halad, ahol a gőz lecsapódik a csövek belsejében, és a gyűjtőedénybe csorog a megindulásakor még rendkívül erős, finomításra szoruló első főzet. Az alkohol

213

214

făcea manual, cu ajutorul unei prăjini, azi fiind utilizate instalaţii mecanice acţionate de curent electric sau aburi. La 78 °C alcoolul atinge punctul de fierbere, începând să se evapore din borhotul fierbinte. Vaporii sunt colectaţi în clopot, după care trec prin ţevi către bazinul de răcire, unde se precipită aşa numita primă fiertură, care are un conţinut ridicat de alcool şi necesită să fie rafinată în continuare. Borhotul fiert, care şi-a piedut conţinutul de alcool este scos din cazan şi pus într-un decantor. Reglarea concentraţiei de alcool a pălincii se face prin a doua fierbere sau tistulaş, care se realizează cu ajutorul aşa-numitului cazan mic. Lichidul care curge la început, numit rezeş, cu un conţinut foarte mare (peste 90%) de alcool, intră în reacţie cu ţevile de cupru (vörösréz), de aceea este colectat separat, fiind folosit doar în medicina tradiţională. După scurgerea rezeşului, începe să fie colectată pălinca propriu-zisă, care la început are un conţinut mare de alcool, care scade cu timpul. Pentru a se atinge conţinutul de alcool optimal de 50%, fierberea trebuie întreruptă la timp, ca să nu se dilueze băutura distilată. În

alcohol distillate goes from the pot still through the copper pipes to the cooling bath, where steam precipitates inside the pipes and the very strong first spirit that needs refinement runs into the collector. After alcohol is separates, the malt in the pot still is transferred into the settling tank. The strength of the brandy is given by the clearing or second distillation; when the spirit redistilled in the small pot sets off its dissolves a strong 90% ABV liquor from the copper pipes that is why it is called “cupric” (rezes). It is normally put aside and serves as traditional cure. After the “cupric” dibbles, the brandy is held down, which is stronger at the beginning then it gradually mildens until the alcohol content of the brandy in the vessel reaches 50. In order for the final produce not to be too mild, distillation must be interrupted on time during the second phase and thus less mild spirit thinned with distilled water gets into the liquor. If it is too thin, i.e. 45–48 ABV, the brandy becomes turbid, fair or it whitens. The ABV is set by frequently measuring the precipitate.

kinyerése után a kazánban lévő kifőzött maláta ülepítőbe kerül. A pálinka fokának a beállítása a tisztálás vagy másodfőzés során történik, a kisüstön újrafőzött párlat megindulásakor a magas, 90%-os szeszkoncentrátum anyagot old le a rézcsövekről, emiatt rezesnek nevezik. Ezt rendszerint külön fogják fel a pálinkától, népi gyógyászati célokra használják. A rezes lefolyását követően felfogják a pálinkát, amely kezdetben erősebb, majd fokozatosan gyengül, mindaddig, amíg az edényben összevegyített pálinka alkoholfoka 50 fokos lesz. Ahhoz, hogy a végeredmény ne legyen túl gyenge, a tisztázás során megfelelő időben meg kell szakítani a főzést, így kevesebb desztillált vízzel hígított gyenge párlat kerül a főzetbe. Ha túl felhígul – 45–48 fokon –, megszőkül vagy kifehéredik a pálinka, zavarossá válik. A szeszfokot a lepárolt pálinka gyakori fokolásával állítják be. Szezonban a pálinkafőzdék folyamatos üzemben, éjjel-nappal dolgoznak, hétvége, szabadnap nélkül. Mivel a munka szakértelmet igényel, a főzde tulajdonosa vagy üzemeltetője állandóan jelen van a főzésnél, hiszen egy-egy

cazul în care pălinca se diluează prea tare (la cca. 45-48%), se înălbeşte sau devine blondă, adică tulbure. Conţinutul de alcool este măsurat din timp în timp cu alcoolmetrul. În sezon distileriile lucrează non stop, fără întreruperi la sfârşit de săptămână sau sărbători. Deoarece distilarea necesită o pricepere mare, respectiv fierberea este o muncă de două persoane, proprietarul sau conducătorul ei trebuie să fie prezent permanent. Întrucât fiecare client doreşte să primească pălinca din materia primă adusă de el, şi clienții participă de la început, până la final la procesul de distilare. În timpul funcţionării, distileria devine un important centru al vieţii sociale a satului, datorită clienţilor prezenţi, care îşi petrec timpul discutând, glumind sau schimbând opinii politice, în timp ce degustă producţia.

In high season the distilleries work constantly, 24-7, without week-ends or holidays. As the work requires skill, the owner or operator of the distillery is always there because certain steps require two people. Every farmer would like to get his own brandy that is why they are always present during the distillation process. The distilling farmers working together and spending their time chatting, politicising, cracking jokes and tasting each other’s brandy render the distillery the important venue of any village’s social life.

fázis kétemberes munka. Minden gazda a saját pálinkáját szeretné kapni, ezért ők mindig jelen vannak a főzésnél. A közösen dolgozó, állandóan cserélődő főzetők, akik beszélgetéssel, politizálással, tréfálkozással, egymás pálinkájának a kóstolgatásával töltik az időt, a pálinkafőzdét a falu társadalmi életének fontos helyszínévé avatják.

215

216

Bibliografie / Bibliography/ Irodalom BALASSA Iván 1944 Adatok a székely népi italok kérdéséhez. Ethnographia. LV. évf. 2. sz. 88–93. BALÁZS Géza 2012 Nagy párlat- és pálinkakönyv. Magyar Szemiotikai Társaság, Budapest BENKŐ József [1777] 1999 T ranssilvania specialis. Erdély földje és népe. I–II. (Fordította, bevezető tanulmánnyal és jegyzetekkel közzéteszi Szabó György) Kriterion Könyvkiadó, Bukarest–Kolozsvár CSEREY Zoltán – JÓZSEF Álmos 2012 Sepsiszentgyörgy képes története. Második, bővített kiadás. Sepsiszentgyörgy Könyvkiadó, Sepsiszentgyörgy HASZMANN Pál 1976–1977 Adatok a csernátoni népi pálinkafőzéshez. Aluta VIII–IX. Sepsiszentgyörgy. 313–315. JELENTÉS 1911 J elentés a Marosvásárhelyi Kereskedelmi és Iparkamara kerületének 1910. évi közgazdasági viszonyairól. Grünn Sámuel Könyvnyomdája, Marosvásárhely KISGYÖRGY Zoltán 2011 A „mondóvíz” útján. Háromszék, 2011. december 20. NOVÁK László Ferenc 2013 Pálinka vagy égettbor? Forrás. Szépirodalmi, szociográfiai, művészeti folyóirat. 45. évf. 10. sz. 81–101. VÁMSZER Márta (főszerk.) 2000 Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár. X. kötet (Or–P). Erdélyi Múzeum-Egyesület – Akadémiai Kiadó, Kolozsvár Budapest

217

LUMEA OBICEIURILOR THE WORLD OF FOLK HABITS DURING THE YEAR KALENDÁRIS NÉPSZOKÁSOK VILÁGA

III

220

Carnavaluri cÄ&#x192;lare

Shrovetide on Horseback

Lovas farsangok

221

III

222

Răspândire

Spread

Elterjedése

Alaiurile călare, care aveau loc după carnaval, au fost organizate de flăcăi și bărbați numai în acele sate secuiești (din Trei Scaune și Scaunul Ciuc) în care austriecii au organizat, în anul 1764, regimente grănicereşti. Odinioară, în timpul nunților, tinerii vătafi se deplasau în alaiuri călare pentru a cere mâna tinerei domnișoare. În mai multe sate din Trei Scaune (Belin, Cernat, Ghelința și Ojdula) alaiul de carnaval de Lăsata secului semăna mai mult cu un alai de nuntași, imitând în mod ironic și hilar elementele acestuia.

The lads and men organised cavalcades at the end of the Shrovetide only in the Szekler villages (Háromszék and Csík) where the Austrian set up the border guard in 1764. On the occasion of a wedding the primi pili lads in the military order would go to ask for the bride on horseback. In many villages of Háromszék (e.g. Belin (Bölön), Cernat (Csernáton), Ghelința (Gelence) and Ojdula (Ozsdola) the processions held on Shrove Tuesday mostly resembled a wedding procession humorously mocking the elements thereof.

A legények és a férfiak csak azokban a székelyföldi (háromszéki és csíki) falvakban szerveztek farang végén lovas felvonulásokat, ahol 1764-ben az osztrákok megszervezték a határőrséget. A katonarenden élő lófő legények lakodalom idején lóháton vonultak kikérni a menyasszonyt. Több háromszéki faluban (pl. Bölönben, Csernátonban, Gelencén és Ozsdolán) a húshagyókeddi farsang felvonulás legtöbbször lakodalmas menethez hasonlított, annak elemeit utánozta tréfás formában.

Cernat

Csernáton

În Cernat, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial alaiul călare se organiza de Lăsata secului. Începând cu anul 1968, acesta s-a organizat în ultima duminică a carnavalului. La acest obicei puteau lua parte numai bărbați, flăcăi și bărbați însurați deopotrivă. Conform tradiției membrii alaiului

In Csernáton the horse parade was held on Shrove Tuesday until Word War II then after 1968 on the last Sunday of Shrovetide, and only men (bachelors and married men) were allowed to participate. The participants in the parade would normally ride smaller horses, so that the riders could fit under

Csernáton Csernátonban egészen a második világháborúig húshagyókedden, 1968 után pedig farsang utolsó vasárnapján szervezték meg a lovas felvonulást, melyben csak férfiak (legények és házas emberek) vehettek részt. A felvonulók rendszerint alacsonyabb termetű lovakon ülnek, hogy a nyeregben ülők még a kisebb gyalogkapuk alatt is beférjenek.

223

III

224

stăteau pe spatele unor cai de înălțime mai mică, astfel încât să treacă călare chiar și pe sub porțile cele mai scunde destinate pietonilor. La gâtul cailor agățau clopoțele, discuri și clopote, hoinărind pe străzi și făcând larmă mare. Din grupul din Cernat făceau parte de regulă șaisprezece persoane. Grupul, care amintea de un alai de nuntași, era condus de un vătaf și de un vornic. Ei sunt urmați de o pereche călare, care joacă rolul mirelui și al miresei. Conform tradiției, din alai fac parte doi cavaleri de onoare, două domnișoare de onoare, un dirijor de muzicanți, un trompetist (kürtös), un medic, o țigancă și soțul ei și grupul de muzicanți. Dacă muzicanții se deplasează într-o căruță, ceilalți membri ai alaiului sosesc călare, pe caii împodobiți cu clopoțele și benzi colorate. Vătaful, vornicul, mirele, cavalerii de onoare, trompetistul și dirijoul muzicanților poartă ițari tradiționali secuiești sau pantaloni negri cu prici, cojoace cu blană la guler și căciuli negre, din lână de oaie, împodobite cu benzi de culoare roșie. Poartă cizme lustruite, iar fețele lor erau deunăzi acoperite cu măști confecționate din pânză care, începând cu anul 1980,

the smaller pedestrian gates. They hung bells, discs and cloches and paraded loudly in the streets. The group of Csernáton was normally made up of sixteen people. The group resembling a wedding procession was led by a foregoer and a spokesman. They were followed by lads impersonating the newlyweds (e.g. the bride and groom) on horseback. The procession also included two bridesmaids and two best men impersonators, a director, a bugler, a doctor, a gypsy woman and her husband as well as the band. While the band generally sat on a wagon, the men in the procession would ride on horses dolled up with ribbons and bells. The foregoer, the spokesman, the best men, the bugler and the director were wearing Szekler trousers or breeches, black fur collar coats and sheepskin hats adorned with red ribbons. They wore shiny black boots on their feet. In the past they would cover their faces with rag masks but starting from the 1980’s they paint them in different colours. Only men could impersonate the bride, the gypsy woman and the bridesmaids. The bride would generally borrow a white used wedding gown,

A lovak nyakára csengőket, korongokat és harangokat kötöttek, az utcákon pedig rendszerint hangosan csatangoltak. A csernátoni csoportban általában tizenhat személy vesz részt. A lakodalmi menetre emlékeztető csoportot egy bekérező és egy szószóló vezeti. Utánuk az ifjú párt (pl. menyasszonyt és vőlegényt) alakítók lovagolnak. A menetben rendszerint felvonul két koszorúslánynak és két koszorúslegénynek beöltözött alakoskodó, egy énekvezér, egy kürtös, egy orvos, egy cigányasszony és férje, valamint a zenészek csoportja. Míg a zenészek általában egy-egy lovasszekéren haladnak, a menetben felvonuló férfiak már szalagokkal, csengőkkel feldíszített lovakon ülnek. A bekérező, a szószóló, a vőlegény, a koszorúslegény, a kürtös és az énekvezér székely harisnyába vagy fekete priccses nadrágba, fekete prémes gallérú kabátba, piros szalagokkal feldíszített fekete báránybőr sapkába öltözik. Lábukon kifényesített fekete csizmát viselnek. Arcukat régebben rongyból készített álarc födte, az 1980-as évektől kezdődően pedig azt színesre festik. A menyasszonyt, a cigánynét és a koszorúslányokat csak legények alakíthatják.

225

III

226

erau pictate în mai multe culori. Mireasa, țiganca și domnișoarele de onoare sunt interpretate tot de bărbați. Conform tradiției, mireasa este îmbrăcată într-o rochie albă de mireasă, împrumutată de la una din fetele din sat, are mănuși albe, iar pe cap poartă o năframă tot de culoare albă. Mirele poartă în piept un buchețel de flori. Domnișoarele de onoare poartă costume populare secuiești, medicul este întotdeauna îmbrăcat în halat alb și are capul acoperit de o bonetă albă, la gât are atârnat un stetoscop, iar în mână ține o seringă de mari dimensiuni, prevăzută cu un ac la fel de mare. Vătaful și vornicul își învață rolurile folosind niște texte scrise, transmise din generație în generație, dar de multe ori încorporează în acestea și pasaje transmise pe cale orală. Sătenii cunosc foarte bine toate aceste texte și cântece care fac parte din programul alaiului, cât și întreg scenariul acestui obicei. Ordinea în care membrii alaiului își fac apariția este stabilită dinainte: începând cu anii 1980 în față merge vătaful, urmat de vornic, de tânăra pereche, de cavalerii și domnișoarele de onoare, iar după ei vin țiganii, medicul, dirijorul și muzicanții.

wearing white gloves and also a white veil-like head scarf. The groom would wear a boutonniere pinned on his chest. The bridesmaids wore Szekler traditional dresses; the doctor would always wear a white cap and overcoat, and a stethoscope around the neck, holding a large long needled syringe in his hand. The foregoer’s and the spokesman’s texts were generally copied and learnt from copybooks but they were also spread by oral tradition. The villagers knew the texts and the songs as well as the script of this custom very well. There is a strict order in the parade: starting from the 1980’s the foregoer, the spokesman, the newlyweds and the bridesmaids and best men couples lead the way followed by the Gypsies, the doctors, the buglers and the musicians. The host opened their gates only if the group was welcome. In front of every hospitable family’s gate the foregoer asks for the host’s permission to enter the yard: Good evening villagers, Good fellows and outskirts dwellers, Today we wander in the village. No house will be omitted

A menyasszony rendszerint egy használt fehér színű esküvői ruhát kölcsönöz, kezére fehér kesztyűt húz, fejére pedig szintén fehér fátyolkendőt borítanak. A vőlegény mellére egy virágcsokrot tűznek. A koszorúsleányok székely ruhába öltöznek, az orvos mindig fehér köpenyt és sapkát visel, nyakára hallgatót akaszt, kezében pedig egy hosszú tűvel ellátott, nagyméretű fecskendőt tart. A bekérező és a szószóló szövegeit általában füzetekből másolják és tanulják meg, de terjedésükben szerepet játszott a szájhagyományozódás is. A falubeliek jól ismerik a szokásrendszer szöveg- és dalanyagát, valamint annak forgatókönyvét. A felvonulók sorrendje pontosan meghatározott: az 1980-as évektől kezdődően elöl megy a bekérező, a szószóló, az új pár, a koszorúspárok, majd őket követik a cigányok, orvosok, kürtösök és a zenészek. A házigazdák csak akkor nyitotják ki kapuikat, ha befogadják a csoportot. A bekérő minden vendégszerető család kapujában engedélyt kér a házigazdától, hogy beléphessenek az udvarra: Szép jó estét, falusiak, Jó testvérek, alsóiak,

227

III

228

Gospodarii trebuie să lase poarta deschisă dacă sunt pregătiți să poftească alaiul în curte. În fața porții vătaful cere permisiunea de la capul familiei să intre în curtea sa, cu întreg alaiul său, astfel: Seară bună dragi săteni, Dragii noștri frați, din vale, Astăzi noi colindăm întreg satul. Nu sărim nicio poartă Cu hainele, cu bijuteriile noastre Cu urările noastre de bine. Gazda răspunde prin a acorda permisiunea alaiului de a intra în curte, moment în care vornicul rostește și el câteva cuvinte de salut: Doresc din inimă o zi bună și cu noroc Tuturor musafirilor pe care îi văd acum aici Iată sunt vornicul acestui grup renumit de mascați Tocmai de aceasta mă și prezint Și vă rog să-mi ascultați cuvintele. Cer iertare gazdei noastre mult stimate Că în propria-i curte îndrăznesc să vorbesc așa curajos

By our smart attire And flowery greetings To the host’s positive answer the spokesman recites a poem: I greet you all the present guests from the bottom of my heart, I am the spokesman of this masquerade, I recommend myself and ask you to hear me, I apologise to the host For being so blunt in his home. My company is very tired from the long journey And would ask you to let us in for a short halt The group members on horseback enter to the door, form a semi-circle and greet the family with a couple of joyful, brisk army songs then it is again the spokesman’s turn. At the houses where young maidens live they add the following funny rhymed poem to the script: I wish the maiden of this house To sleep well without the lice Have a fancy wedding at Shrovetide, Where I shall pay my respect if required,

Ma bejárjuk a falut. Ki nem hagyunk egy kaput, Ruhácskánkkal, az ékessel, Virágos szép köszöntéssel. A gazda igenlő válaszára a szószóló is köszöntőt mond: Szerencsés jó napot szívemből kévánok, Minden kedves vendégnek, akit itten látok, Eme híres maszkacsapatnak szószólója vagyok, Éppen ezért ajánlom magamat, S arra kérem, hallgassák szavamat. A tisztelt házigazdától bocsánatot kérek, Hogy saját hajlékában ily bátran beszélek. Az én kompániám a hosszú úton nagyon megfárada, Egy kis pihenőre bébocsájtást várna. A lovas csapat tagjai énekszóval bevágtatnak a ház elejéig, majd ott félkörbe állnak, és egy-két vidám, ropogós katonadallal köszöntik a háziakat, majd újból a szószóló tart beszédet. A leányos házaknál köszöntőiket rendszerint

229

III

230

dar alaiul meu a obosit pe drumul cel lung și ar aprecia să-l primiți înăuntru pentru un scurt popas. Alaiul de călăreți intră apoi cântând în curtea gazdei, înaintând până în fața casei, unde se așază pe semicerc și, fără să coboare de pe cai, cântă două – trei cântece de armată cu care salută gazdele, după care vornicul ia din nou cuvântul. La casele unde se găsesc fete tinere, nemăritate, tradiția spune că vornicul adaugă la textele tradiționale, și o zicătură hazlie: Tinerei fete eu îi doresc acum Să nu fie deranjată în confortul ei de purici să aibă parte la carnaval de o nuntă împopoțonată Dacă trebui îmi dau chiar eu consimțământul Să trăiască și să înflorească locuitorii acestei case Și să rămână toată lumea în pace! De regulă gazda mulțumește pentru urările de bine, apoi servește alaiul cu vin, pălincă și prăjituri. Pe vremuri

Long live and flourish the folks in this house Farewell and peace to you all! The host generally thanks them for the good wishes and then offers the Shrovetide players wine, brandy and cake. There was a time when the lads were also given smoked sausages, lard, eggs that they placed on the wagon, which accompanied the procession. Before the group leaves, the spokesman thanks the host for his donations by sharing his best wishes through a poem. Before leaving they sing another song: e.g. The tower of Csernáton can be seen from afar, the reed is thin and bends on the ground, I put on my copper spurs, There is a cold wind blowing, mother, Rain is falling over the stubble field etc. During the procession, the men’s loud singing is accompanied by the sound of the bells hanging from the harness of the horses, the sound of the whips and the lads’ loud and joyful whoops. After World War II, Shrovetide processions were officially prohibited starting 1947. The village youths were able to organise it again after 1969, in the

megtoldják a következő tréfás rigmussal is: A ház leányának én most azt kévánom, Legyen a bolhától csendes nyugodalma, A farsangon egy cifra lakodalma, Én is ehhez, ha kell, megadom a vámot, Éljen és viruljon e ház népessége, Maradjon mindenki békességben! A házigazda általában megköszöni a jókívánságokat, utána pedig borral, pálinkával és süteménnyel kínálja meg a farsangolókat. Régebben füstölt kolbászt, szalonnát, tojást is adtak a legényeknek, amit a menet végén haladó szekéren helyeztek el. A csoport távozása előtt rendszerint a szószóló rímbe szedett jókívánságokkal köszöni meg a kapott adományokat: Elindulásuk előtt még egy újabb dalt énekelnek: pl. Csernátoni torony, jaj de messzire látszik, Vékony a nádszál, lehajlik a fődre, Felkötöm a rézsarkantyúm, Hideg szél fúj, édesanyám, Esik eső csendesen az árpatarlóra stb. Lovaglás közben a férfiak csengő énekét

231

III

232

membrii alaiului primeau cârnați afumați, slănină și ouă, pe care le puneau de regulă în căruța care venea la urmă. Îniante ca grupul să plece mai departe, vornicul mulțumește gazdelor, tot în rime, pentru primire și pentru bunătățile oferite. Înainte de a pleca mai cântă însă câteva cântece, cum ar fi de exemplu: Turnul din Cernat, vai, se vede din depărtare, Subțire-i firul de trestie, se apleacă la pâmânt, Îmi leg pintenul de-aramă, Bate un vânt rece, mamă, Cade ploaia-ncetișor etc. Alaiul este însoțit permanent de cântecele membrilor săi, de sunetele produse de clopoțelele și clopotele legate de cai, de pocnetele bicelor și de strigăturile puternice și vesele ale flăcăilor. După cel de-al Doilea Război Mondial, începând din anul 1947, aceste alaiuri călare au fost interzise prin ordin guvernamental. După mai multe încercări eşuate ale tinerilor intelectuali din sat, obiceiul a fost reorganizat la iniţiativa familiei Haszmann, abia după 1968. Grupurile din Cernat care formau alaiurile călare la carnaval în anii 1970 au vizitat, an de an până în

1970’s thanks to an intellectual initiative and upon the Haszmanns’ intervention. The groups of Shrovetide players in Csernáton regularly visited the inhabitants of the neighbouring villages until the beginning of the 1990’s (e.g. Mărcușa (Márkosfalva), Mărtineni (Martonfalva), Albiș (Albis), Icafalău (Ikafalva) and Alungeni (Futásfalva). At the end of the jolly Shrovetide procession they generally organised a bigger feast with the collected donations as well as a party.

Gelence and Ozsdola In order to announce the party ending the Shrovetide or after it there was generally a mask parade in Gelence and Ozsdola. The players of both villages would go on parade on horseback and wagons or, in snow, on horse drawn sleighs. After 1989 the new Renaissance of the Shrovetide has begun in both villages. The lads and men wearing uniforms embellished with Austrian knots go on horseback during the parade. They are

a lószerszámokra felkötött csengők hangja, az ostorok pattogása és a legények hangos és vidám kurjongatása kíséri. A második világháború után, 1947től hatalmi szóval tiltották be a farsangi felvonulást. A falu fiataljai értelmiségi kezdeményezésre, a Haszmann család közbenjárására csak 1968 után, az 1970es években szervezhették meg újra. A csernátoni farsangosok csoportjai egészen az 1990-es évek elejéig rendszerint meglátogatták a szomszédos települések (pl. Márkosfalva, Martonfalva, Albis, Ikafalva és Futásfalva) lakosságát is. A vidám farsangi felvonulás végén az ös�szegyűjtött adományokból általában nagyobb lakomát és táncos mulatságot szerveznek.

Gelence és Ozsdola A farsangvégi táncos mulatság kihirdetésére vagy éppen befejezésére Gelencén és Ozsdolán általában maszkos felvonulást szerveznek. A játékosok mindkét faluban lóháton és szekéren, havas időben pedig lovas szánon vonulnak

1990, și comunitățile din satele vecine – Mărcușa, Mărtineni, Albiș, Icafalău și Alungeni. La finalul procesiunii, după vizitarea gospodarilor, membrii alaiului organizau o petrecere veselă, cu o masă mare, plină cu produsele primite şi o seară de dans.

Ghelința și Ojdula În Ghelința și Ojdula se organizează alaiuri de mascați pentru a anunța organizarea sau încheierea seratei dansante din cadrul carnavalului. În ambele sate membrii alaiului se deplasează în căruțe sau călare și, în caz de zăpadă, în sănii trase de cai. După 1989, alaiurile de carnaval au căpătat noi dimensiuni. În cadrul alaiului flăcăii și bărbații defilează călare, îmbrăcați în haine decorate cu fireturi și ceaprazuri, ca cele ale husarilor de pe vremuri. Ei sunt urmați de o căruță în care stă alaiul de nuntași. În Ghelința ultima căruță are la capăt, în prelungire, un ax, prevăzut cu roată de căruță așezată pe orizontală, pe care sunt fixate două păpuși din paie (un bărbat și o

generally followed by a wedding-like procession on wagons. In Gelence, the last wagon drags a straw-stuffed dummy couple, a man and a woman, tied together fastened to a pole and spinning on a wagon wheel. The members of the group generally gather in front of the new Roman Catholic Church on Shrove Tuesday, and then they parade in the streets of the village. They usually stop in larger places such as in front of shops, pubs or at crossroads where the spokesmen leading the groups greet the participants with verses and finally they invite all the inhabitants to the last dance party of the Shrovetide. The band strikes up a song and the young people standing in the wagon wearing Szekler clothes perform a short dance to the “audience’s” delight. The most generous hosts offer beverages and cakes to the parading players.

Torja (Turia) In the years after the Revolution of 1989 the young people of Torja started organising the Shrovetide parade with great enthusiasm. The men wearing

fel. 1989 után mindkét helységben újabb reneszánsza kezdődött a felvonuló jellegű farsangolásnak. A menetben lóháton vitézkötéses legények és férfiak vonulnak. Az utánuk haladó szekereken rendszerint lakodalmas menetet utánzó csoport következik. Gelencén az utolsó szekér egy rúd végére felerősített, szekérkeréken forgó, szalmával kitömött, összeölelkezett férfit és nőt jelképező bábupárt vontat. A csoport tagjai húshagyókedden rendszerint az új római katolikus templom előtt gyülekeznek, majd utána rendre bejárják a falu utcáit. A teresebb helyeken, üzletek és kocsmák előtt, keresztutaknál rendszerint megállnak, majd a csoportot vezető szószólók ott verses rigmusokkal köszönti az egybegyűlteket, végül pedig meghívják falustársaikat a farsangi időszak utolsó táncos mulatságára. A zenészek rázendítenek egy táncdallamra, s a szekereken álló székelyruhás fiatalok egy-egy rövidebb táncot mutatnak be az összegyűlt „nézők” örömére. Az adakozóbb gazdák itallal és süteménnyel kínálják meg a felvonuló maszkosokat.

233

III

234

femeie), îmbrăţişate. Conform tradiției, la Lăsatul Secului membrii grupului se strâng în fața noii biserici romano-catolice, după care pornesc de-a lngul și de-a latul satului. Ei se opresc din când în când, în spațiile mai largi, precum cele din fața barurilor sau ale magazinelor sătești și în intersecții, iar vornicii salută în rime mulțimea adunată, pe care o invită apoi la ultima petrecere cu dans a primăverii. Muzicanții încep să cânte și tinerii îmbrăcați în costume populare secuiești prezintă câte un scurt dans tradițional, spre bucuria celor adunați. Gazdele mai darnice îi servesc pe mascați cu băutură și prăjituri.

Turia După schimbarea regimului politic la 1989 tinerii din Turia salută la rândul lor cu mare dezinvoltură oportunitatea organizării carnavalului. Și aici mascații se deplasează călare și în căruțe. Alaiul din Turia seamănă la rândul său cu un alai de nuntă, iar în căruța din urma călăreților stau mirele și mireasa. Pe

masks parade on horseback and wagons. The Parade in Torja also resembles a wedding procession; the players wearing bride and groom clothes sit on the wagon that follows the riders. They put a fuming stove on one of the wagons and the lads wearing women’s clothes and standing by the stove make softer pancakes on it, serving or throwing them to the onlookers trooping out to see the parade. This traditional element was embraced and introduced to this village of Háromszék by a teacher who had previously taught in the countryside close to Reghin (Szászrégen), famous for its Saxon traditions and cultural heritage.

Torja Az 1989-es rendszerváltozást követő években a fiatalok Torján is nagy lelkesedéssel szervezik meg a farsangi felvonulást. A maszkosok itt is lóháton és szekereken vonulnak fel. A torjai menet szintén esküvői menetre hasonlít, s a lovasok után haladó szekéren pedig ott ülnek a menyasszonynak és a vőlegénynek beöltözött alakoskodók. Az egyik szekérre füstölgő kályhát helyeznek, s a mellette álló, as�szonyoknak beöltözött legények hígabb palacsinát sütnek, azzal pedig megkínálják vagy megdobálják az utcára kitódult bámészkodókat. Ezt a szokáselemet egy olyan pedagógus honosította meg a háromszéki faluban, aki korábban a szász hagyományairól, kulturális örökségéről nevezetes Szászrégen környékén tanított.

una din căruțe pune o sobă fumegândă, pe care tinerii, îmbrăcați în femei, coc clătite mai moi, cu care îi servesc sau pe care le aruncă către oamenii ieșiți în stradă să-i vadă. Acest din urmă obicei a fost adus și încetățenit aici, în acest sat, de un pedagog care a predat înainte în zona Reghin, renumită pentru obiceiurile comunităților săsești și ale moștenirilor culturale lăsate de aceștia.

235

III

236

Bibliografie / Bibliography/ Irodalom POZSONY Ferenc 1996 Farsangi szokások Háromszéken. In: Barabás László – Pozsony Ferenc – Zakariás Erzsébet (szerk.): Erdélyi és partiumi farsangok. Kriza János Néprajzi Társaság Évkönyve 4. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár, 96–136. SERES András 1971 Csernátoni lovasmaszkok. Megyei Tükör, 1971. április 11. 1980 Farsangkergetés I–II. Művelődés. XXXIII. 8–9. 62–63; 10. 33–35.

237

III

238

Renumitul fărșang de la Belin

The Famous Shrovetide of Belin (Bölön)

Bölön híres farsangja

239

III

240

Originile sărbătorii

Origins of the feast

Az ünnep eredete

Fiecare comunitate europeană are în calendarul său anual câteva perioade deosebite în care membrii acesteia petrec și se distrează, lăsând toate grijile la o parte; își întrerup sau își amână pentru o foarte scurtă perioadă treburile zilnice, renunță la interdicțiile valabile în zilele obișnuite și la tabuuri; bărbații se maschează în femei, alții se îmbracă în țigani cerșetori, țăranii agricultori se îmbracă în haine de oraș, femeile frivole se deghizează în măicuțe, organizând jocuri bogate în elemente erotice și obraznice. Aceste perioade de libertate aveau menirea să elibereze comunitatea de eventualele tensiuni create în mijlocul acesteia, funcționând ca niște supape de siguranță, cu ajutorul cărora se stabiliza și se întărea ordinea în comunitate.

The calendars of all European communities feature some special times when the people abandon themselves to revel and parties; they temporarily forget about the strict everyday prohibitions and taboos; men dress as women, others dress as beggar Gypsies, peasants as bourgeois, more wanton women as nuns engaging in plays filled with erotic and impish elements. These times free of any constraints generally channeled the pressure gathered up inside the community acting as a safety valve as they strengthened and stabilised the previous order and hierarchy of the local community.

Minden európai közösség kalendáriumában vannak olyan különleges időszakok, amikor önfeledten szórakoznak és mulatnak; ideiglenesen felfüggesztik a hétköznapok idején érvényes szigorú tiltásokat és tabukat; a férfiak nőknek, mások kéregető cigányoknak, a földművesek városi polgároknak, a ledérebb hölgyek pedig apácáknak öltözhetnek be, erotikus és pajzán elemekben bővelkedő játékokat szerveznek. Ezek a felszabadult időszakok általában hatékonyan levezették a közösségekben összegyűlt belső feszültségeket, biztonsági szelepként működtek, mivel a helyi társadalom korábbi rendjét, hierarchiáját erősítették meg és stabilizálták.

Denumirea obiceiului În cartea sa, publicată în anul 1786, Péter Bod cataloga obiceiurile legate de carnaval ca fiind de origine germană, denumind perioada dinaintea Postului

Name In his book published in 1786, Péter Bod qualified the Shrovetide plays of the Hungarian communities as being of German origin, calling the Lenten season before Easter the diabolic feast when the entire Szeklerland would engage in carefree plays and ritualistic disorder,

Megnevezése Bod Péter 1786-ban megjelent könyvében a magyarság farsangvégi játékait német eredetű szokásoknak minősítette, és az ördögök ünnepének nevezte a húsvéti nagyböjtöt megelőző időszakot, amikor Székelyföldön felszabadult

Paștelui sărbătoarea diavolilor. În această perioadă locuitorii Ținutului Secuiesc erau angrenați în jocuri fără limite, în ritualuri care creau haos și dezordine, se travesteau, vopsindu-și fețele astfel încât semănau mai degrabă cu niște diavoli „scăpați din Iad” decât cu niște ființe umane obișnuite. Perioada cuprinsă între ziua care marchează Epifania Domnului (6 ianuarie) și Lăsatul secului este denumită și astăzi, în comunitățile majoritar maghiare, farsang (fărșang). Denumirea acesteia provine din dialectul bavarezo-austriac, cuvântul Fasching, în varianta sa literară Fastnacht, semnificând inițial doar ultima noapte dinaintea Postului Paștelui, ca mai apoi să se extindă ca semnificație până la cea cunoscută astăzi. Jocurile vesele de fărșang alcătuiesc și astăzi unul dintre cele mai vii obiceiuri din Trei Scaune. În satele regiunii, până la mijlocul secolului al XX-lea, tinerii și vârstnicii, deopotrivă, organizau pe parcursul săptămânilor vesele, de regulă în spații private, în casele proprii, jocuri cu măști. În utlimele zile ale acestei perioade, atât pe străzile satelor, cât și pe cele din orașe, defilau alaiuri de petrecăreți

people would put on the clothes of the other gender and cover their faces with masks in which they rather resembled “a soul from hell”. The Hungarian communities still call Shrove (farsang) the time between Twelfth night and Shrove Tuesday. The names comes from the BavarianAustrian Fasching whose literary form, Fastnacht initially meant only the night before Lent started, but later its meaning gradually extended to the time between Twelfth night and Shrove Tuesday. The vivid Shrovetide plays and revels are still the liveliest part of the local Háromszék traditions. In the villages of the region the young and the old would organise the joyful Shrovetide weeks until the mid 20th century i.e. the peak of modernity generally in private spaces such as spinning-houses and organise jolly masquerade balls. In the last days of the feast the masked groups parading in the streets of towns and villages performed mock weddings and burlesque funerals. After the spread of the bourgeois and urban cultural patterns, the masquerade balls were organised in bigger cultural centres in the villages and country towns of Háromszék.

játékokra, rituális rendetlenségre került sor, az emberek más nemű személyek ruháiba öltöztek, arcukat pedig olyan maszkokkal födték, hogy leginkább „pokolból jött lelkekre” hasonlítottak. A magyar közösségekben napjainkban is farsangnak nevezik a vízkereszt től húshagyókeddig terjedő időszakot. Elnevezése a bajor-osztrák Fasching szóból származik, melynek irodalmi formája, a Fastnacht kezdetben csak a húsvéti nagyböjtöt megelőző éjszakát jelölte, jelentése később fokozatosan kiterjedt a vízkereszttől húshagyókeddig tartó időszakra is. A vidám farsangi játékok, mulatságok napjainkban is a háromszéki szokások legélőbb rétegét alkotják. A vidék falvaiban egészen a 20. század közepéig, tehát a modernizáció kibontakozásáig a fiatalok és az idősebbek a farsangi víg hetek idején rendszerint a privát terekben, családi házakban kialakított fonóházakban szerveztek vidám, maszkos játékokat. Az ünnepkör utolsó napjaiban a falusi és a városi települések utcáin felvonuló álarcos csoportok tréfás álesküvőket és temetésparódiákat mutattak be. A polgári és az urbánus kulturális minták

241

III

242

costumați, care ironizau într-un mod haios fie un alai de nuntă, fie un alai funerar. Odată cu răspândirea modelelor civice și urbane în satele și târgurile din Trei Scaune, aceste petreceri se organizau numai în căminele culturale, sub forma unor baluri numite generic carnaval.

Alaiul de la Belin Belinul este un sat așezat în apropierea satelor săsești din Țara Bârsei, în care fărșangul și alaiul specific acestuia s-au organizat anual chiar și în următoarele câteva decenii după cel de-al Doilea Război Mondial. Evenimentul avea loc de regulă în ultima duminică din luna februarie, atunci când în Belin se organiza și marele târg de iarnă. La cumpăna dintre secolele XIX și XX tinerii din Belin s-au încăierat cu tinerii din satul vecin, Aita, tocmai în această zi de mare târg. Începând de atunci flăcăii organizează în fiecare an, de fărșang, defilarea alaiului călare, care amintește de acest eveniment rămas în memoria colectivă sub denumirea de război.

The Parade in Bölön In Bölön close to the Saxon villages of Țara Bârsei (Barcaság) they still continued to organise the Shrovetide parade in the decades following World War II. The festive custom usually took place in the last Sunday of February when in Bölön they would also organise the traditional winter fair. At the turn of the 19th and the 20th centuries the lads of Bölön had such a set-to with the lads of the neighbouring Aita (Ajta) on a fair day that the police had to be called out. Ever since then the lads organise the mock rural wedding-like festive masquerade parade on horseback every year in memory of this local fight. Mostly the lads play the main role in the preparation and organisation of the masquerade parade in Bölön. In this village neighbouring the Barcaság region, the lads’ club constantly functioned until the end of World War II and the lads’ association of Belin (Bölön) similarly to the Saxon Bruderschaft did not come together only temporarily for the organisation of the balls between Christmas and New Year but it functioned the

elterjedése után a háromszéki falvakban és mezővárosokban már csak a nagyobb művelődési házakban szerveztek álarcos, karneváli bálokat.

A bölöni felvonulás A barcasági szász falvak szomszédságában fekvő Bölönben még a második világháború utáni évtizedekben is folyamatosan megszervezték a farsangi felvonulást. Az ünnepi szokásra rendszerint február utolsó vasárnapján került sor, amikor Bölönben minden évben nagyobb téli vásárt szerveztek. A bölöni legények a 19–20. századok fordulóján, egy ilyen vásáros napon olyannyira ös�szeverekedtek a szomszédos ajtaiakkal, hogy rendőröket kellett kihívni a faluba. A legénysereg azóta minden évben ennek a lokális háborúnak az emlékére szervezi meg a falusi lovas esküvőre emlékeztető, álarcos, ünnepi felvonulást. A bölöni maszkos felvonulás előkészítésében és kivitelezésében elsősorban a legények játszanak döntő szerepet. Ebben a Barcasággal szomszédos faluban a legényegylet, egészen a második

243

III

244

Tinerii băieți joacă un rol deosebit în pregătirea și organizarea defilării alaiului cu măști. În Belin a funcționat până la finalul celui de-al Doilea Război Mondial așa-numita „societate a flăcăilor din Belin” similară cu Bruderschafturile săsești. Aceasta se întâlnea pe parcursul întregului an, nu doar cu ocazia fărșangului, funcționând sub îndrumarea unui comitet ales din rândul membrilor și sub egida Bisericii din localitate. În fruntea alaiului se găseau mereu tineri trecuți prin armată, care începeau activitățile organizatorice cu câteva săptămâni înaintea evenimentului, pentru a-și aduna colegii și a distribui sarcinile și rolurile fiecăruia. Membrii societății flăcăilor adunau de-a lungul anului anumite sume de bani pe care le foloseau pentru a închiria cai de la diverși consăteni, pentru a putea defila de fărșang. Alaiul de fărșang era condus de un comandant, fiind ales dintre tinerii care impuneau cel mai mult respect în cadrul grupului. La începutul secolului XX conducătorul alaiului defila încă îmbrăcat în costum secuiesc, dar după cel de-al doilea război mondial apărea deja în uniformă de ofițer de post. Avea în

whole year under the management of the elected board and the supervision of the local church. The Shrovetide parade was always led by older ex-servicemen who called their peers together a few weeks before the holiday and assigned them the tasks and roles. The members of the lads’ association would normally raise some funds in order to rent horses from the farmers for the parade. The Shrovetide parade was usually led by a commander, leader who was appointed from among the most suited senior lads. At the beginning of the century the leader of the lads still wore Szekler traditional clothing, then in the decades following World War II he rode on horseback wearing an office uniform. He held a whistle in his mouth and he generally led his troops by pips. He would hold a grave stick-like carved stick; his coat embellished with Austrian knots and black sheepskin hat were adorned with red ribbons. The villagers always expected him to keep order and discipline, prevent the participants in the pageant from getting drunk.

világháború végéig, folyamatosan fennmaradt, s a bölöni legénytársaság, a szász Bruderschaftokhoz hasonlóan, nemcsak ideiglenesen, tehát a karácsonytól újévig tartó táncmulatság megszervezésére állt össze, hanem egész évben működött választott vezetőségének irányításával, s a helybeli egyház felügyeletével. A farsangi felvonulás vezetői mindig katonaviselt, nagyobb legények, akik pár héttel az ünnep előtt összehívták társaikat, majd elosztották a teendőket és a szerepeket. A legényegylet tagjai rendszerint pénzt gyűjtöttek össze, hogy a gazdáktól lovakat bérelhessenek a maszkos felvonulás napjára. A farsangi menetet egy parancsnok, felvezető irányította, akit általában a rátermettebb, tiszteletet parancsoló legények közül jelöltek ki. A legénytársaság vezetője századunk elején még székely ruhában vonult fel, majd a második világháború utáni évtizedekben már rendőrtiszti viseletben lovagolt. Szájában síp volt, s rendszerint sípszóval irányította csapatát. Kezében kopjafára emlékeztető faragott pálcát tartott, vitézkötéses kabátját és fekete báránybőr sapkáját pedig piros szalag díszítette. A

245

III

246

gură un fluier, cu ajutorul căruia coordona alaiul. În mână ținea un băț sculptat similar stâlpilor funerari, în partea superioară fiind îmbrăcat într-o jachetă tradițională, decorată cu ceapraz și fireturi și o căciulă din blană de oaie neagră, decorată cu benzi roșii. Sătenii aveau mari așteptări din partea lui, el fiind responsabil să mențină ordinea, împiedicând îmbătarea participanților la defilare. El era urmat de doi-trei tineri costumați în husari, îmbrăcați în costume populare secuiești. După cel de-al Doilea Război Mondial și aceștia au defilat în costume de ofițeri de post, ca mai apoi, după anul 1989, să împrumute costumele de husari de la Teatrul din Sfântu Gheorghe pentru a defila în acestea. Principala lor atribuție era aceea de a păstra ordinea, dar și de a colecta donațiile primite de la famiile de săteni, notând cu exactitate numele celor de la care le-au primit. Urmau apoi opt sau zece perechi de tineri mascați și costumați, care defilau călare, pe două rânduri paralele. În fruntea acestui „alai de nuntași” se găseau de regulă un haiduc cu pantaloni largi și

He was followed by two-three Hussars in Szekler clothing. After World War II they also wore officer uniforms, and after the changes of 1989 they would often resort to Hussar costumes rented from the theatre of Sfântu Gheorghe (Sepsiszentgyörgy). Their most important task was to enforce order but they also collected the donations from the local families, keeping track of the donators’ names. The latter were followed by eight or ten masked lads usually riding in pairs. The first to lead the wedding-like procession were led by the betyár wearing baggy trousers and his bride. The latter was generally impersonated by shorter boys. In older times there were two brides and two grooms dressed up in the village. In the decades after World War II the couple wore local Romanian traditional clothing. They were followed by the gentlemen wearing top hats and the ladies from the city in their turn-of-the-century attires, then the beggar Gipsy impersonators. The parading couples toured on horseback speechlessly in the village every year. After the changes of 1989

falubeliek mindig tőle várták, hogy rendet és fegyelmet tartson, megakadályozza, hogy valaki a felvonulás idején túl sokat igyon és megrészegedjen. Mellette két-három székely ruhás huszár következett. A második világégés után rendszerint ők is rendőrtiszti ruhában vonultak fel, majd az 1989-es változások utáni sokszor a sepsiszentgyörgyi színháztól kölcsönzött huszárruhában lovagoltak. Legfontosabb feladatuk a rend fenntartása volt, de ők gyűjtötték össze a családoktól kapott adományokat is, pontosan feljegyezve az adakozók nevét. Az előbbiek után következett nyolc vagy tíz pár maszkos, akik rendszerint kettes sorban, lóháton kocogtak. Az esküvői menethez hasonló csoport élén rendszerint egy bőgatyás betyár és annak menyasszonya haladt. Az utóbbit rendszerint kisebb termetű fiúk alakították. A faluban régebben két menyasszonyt és két vőlegényt öltöztettek fel. A második világháború utáni évtizedekben egy pár már helyi román népviseletben vonult fel. Utánuk kocogtak különböző cilinderes urak és városi dámák 20. század eleji

soția acestuia, urmați fiind de un grup de tineri mai scunzi la întălțime. Pe vremuri în sat erau costumați doi miri și două mirese. După cel de-al Doilea Război Mondial una din cele două perechi defila în costum popular românesc. Apoi urmau diverși domni cu joben și diverse doamne la oraș, în costume specifice începutului de secol XX, urmăriți îndeaproape de țiganii cerșetori. Perechile de miri defilau călare pe parcursul întregului eveniment fără a schimba nicio vorbă. După anul 1989, în alai defilează de regulă douăsprezece perechi de miri (reprezentând maghiari, secui, români și țigani în costume tradiționale). În ultimii ani rromii din Belin s-au alăturat și ei tinerilor secui, defilând alături de aceștia, dar având voie să se costumeze doar în țigani sau români. Fețele călăreților erau de regulă acoperite de un văl din dantelă, mătase sau alt material. Grupul era urmat de un personaj denumit musztikás, purtând un costum arhaic, ciudat, chiar grotesc, fiind interpretat de unul dintre cei mai în vârstă băieți din grup. De obicei călărea pe spinarea unui măgar sau a unei iepe slabe,

there were normally twelve couples in the pageant (e.g. Hungarian, Szekler, Romanian and Gipsy). In the past years the Gipsies of Belin-Vale (Bölönpataka) were also allowed to go on parade together with the Szekler but they were only allowed to wear Gipsy clothes. The impersonator riders’ faces were generally covered with a lace, silk or nylon veil. The group was followed by a weird, grotesque impersonator called the musician wearing an archaic costume, who was usually picked from the oldest lads. He usually rode a miserable garron, wore an old fur coat and trousers, his face was covered with a leather mask, and he would sell pepper-grass as black pepper from the leather bag he wore on his shoulder. They would mostly shoe the horse with old rubber boots, dress it in old patched pyjamas or trousers, put a straw hat on its head and give it sunglasses. He has lately led the Gipsies’ pageant, and also oversees the collected donations. The parade of Bölön is traditionally closed by the fools’ wagon. The horses pulling the wagon are driven by two boys without masks called the puppeteers. On

öltözeteikben, majd a kéregető cigányokat alakító játékosok. A felvonuló jegyespárok minden évben lóháton, szó nélkül járták be a falut. Az 1989-es változások után rendszerint tizenkét (pl. magyar, székely, román és cigány) jegyespár halad a menetben. Az utóbbi években már a bölönpataki cigányok is felvonulhattak a székelyekkel együtt, de ők csak cigánynak vagy románnak öltözhettek be. A lovas alakoskodók arcát rendszerint csipke-, selyem- vagy műanyagfátyol takarta. A csoportot követte egy musztikásnak nevezett, archaikus jelmezű, furcsa, groteszk alakoskodó, akit rendszerint a legöregebb legények közül választottak ki. Általában egy szánalmas gebén lovagolt, rossz bundát és nadrágot viselt, arcát bőrből készített álarc födte, a vállán lévő bőrtáskából pedig fekete bors gyanánt borsikát árult. Lovának lábára legtöbbször rossz gumicsizmát, foltos nadrágot, pizsamát húztak, fejére pedig szalmakalapot és nyáron viselt napszemüveget helyeztek. Újabban ő irányítja a cigányok felvonulását, s gondosan vigyázza az adományok összegyűjtését is. A bölöni menetet hagyományosan a bolondok szekere zárja. A szekér elé

247

III

248

fiind îmbrăcat în haine zdrențăroase, cu fața acoperită de o mască confecționată din piele. Pe umeri purta o geantă de piele, în care transporta boabe de piper negru pe care le vindea. Picioarele calului său erau îmbrăcate în cizme vechi de cauciuc, în pantaloni zdrențăroși sau de pijama, iar pe cap avea o pălărie de paie și o pereche de ochelari de soare. Mai nou acest personaj coordonează alaiul țiganilor și are grijă de donațiile primite de acesta. Ultimul element component al alaiului din Belin este așa-numita căruță a nebunilor. Caii care trag această curuță sunt mânați de doi băieției care nu sunt costumați. În sacul de merinde așezat la botul cailor de această dată nu se pune fân, ci se pun crengi și bețe uscate. Căruța trage după sine un drug lung de 3–4 metri, la capătul căreia este prinsă așa-numita roată a nebunilor sau roata dansantă, pe care sunt așezate păpușile din paie. Aceste păpuși, numite astăzi Adam și Eva (în vechime Pribeagul si Eva) nu au stabilitate, căzând continuu una peste cealaltă. În anii de după 1989, de pantalonii lui Adam erau prinși faluși artificiali de mari dimensiuni. Întreg

this occasion in the through before the horses they would put dry branches and twigs instead of hay. The wagon towed a three-four metre long pole to which they fastened the so-called dancers’ wheel or fools’ wheel holding the spinning straw dummies. Lately the locals have called the spinning dummy couple leaning against each other Adam and Eve, which in the past were called Vándor and Eve. In the years after the Revolution of 1989 they stuck a large phallus to Adams’ trousers on which they put a condom. The pageant was usually closed by the members of the brass band hired from the neighbouring village, Apáca (Apața). The participants to the Shrovetide parade used to set off from the religious and administrative centre of the village, along the creek to the Lower Street, then from there they would go on the Middle Street up to the school, then again on the main road and from there to Kisbölön (Belinul Mic) then to Bölönpataka to the Gipsy colonies and finally they would return to the centre again. In the last decades the disguised group set off from the place in front of

befogott lovakat két bubásnak nevezett jelmez nélküli fiúgyermek hajtja. A szekérrúd elején lévő etetőbe ennivalóként a lovaknak ilyenkor nem szénát, hanem száraz ágakat, vesszőket helyeznek. A szekér három-négy méteres rudat vontat maga után, melynek végére a forgó szalmabábukat tartó táncos kereket vagy bolondkereket erősítik. A helybeliek a keréken forgó, egymásra dőlő bábupárt újabban Ádámnak és Évának, régebben Vándornak és Évának nevezték. Az 1989es rendszerváltozás utáni években Ádám nadrágjára több évben túlméretezett műfalloszt illesztettek, melyre óvszert húztak. A felvonuló csoportot rendszerint a szomszédos faluból, Apácáról pénzért megfogadott fúvószenekar tagjai zárták. A farsangi menet tagjai régebben a falu egyházi, adminisztratív központjából indultak lefelé a patak mentén, az Alszegbe, majd onnan egy belső utcán fel az iskoláig, ahol kitértek újra a főútra, onnan Kisbölönbe, majd tovább Bölönpatakáig, egészen a cigánykolóniáig lovagoltak, végül pedig onnan vis�szatértek a település központjába. Az utóbbi évtizedekben a maszkos csoport

249

III

250

alaiul era închis de o fanfară, tocmită pe bani din satul vecin, Apața. Pe vremuri alaiul pornea din fața Bisericii, din centrul administrativ al satului, de unde mergea în jos pe valea pârâului, până la Alszeg, de unde plecau spre școală, pe o stradă lăturalnică, ajungând înapoi pe drumul principal. Plecau apoi spre cătunul Kisbölön (Belinul Mic), treceau până în cătunul Bölönpatak (Belin-Vale), călărind până la marginea coloniei de rromi, de unde se întorceau în centrul comunei. În ultimele decenii, alaiul de mascați pornește de regulă din fața bisericii unitariene, de unde se deplasează călare până în fața casei preotului reformat. Gazdele care primesc alaiul în curțile lor și deschid porțile încă dinainte ca alaiul să fi ajuns în fața acestora. Gazdele vizitate (printre acestea și cei mai importanți oameni ai comunei, precum primarul, învățătorul, medicul) sunt salutate în rime: Mă adresez locuitorilor acestei case în cadrul fărșangului Urându-vă tot ce e mai bun în numele întregii companii Pământurile să vă rodească Și cei ce le lucrează să fie sănătoși Să nu li se golească cămările și țarcurile

the Unitarian parish, and then they rode to the Reformed parish. The landlords who wanted to see the group open their gates before the players’ arrival. The visited farmers and the local personalities (e.g. the mayor, the priest, the teacher and the physician) are normally greeted by a poem: I speak to the dwellers in the Shrovetide fever I wish you all the best on behalf of the gang, May your land bring plentiful crops, And may the consumers stay healthy, May their pantries and barns never empty, May milk and honey flow to Nagyajta, But never should they go to the chemist’s. The family members to whom they wished well usually offered the masked players brandy and cake; they usually also got eggs, sausages, ham and money as a gift and they organised a feast that evening from the collected donations. After they perambulated in the village they would go to Bölönpataka, too. The hired band from Apáca usually plays ear-splitting music along the

tagjai általában az unitárius parókia elől indultak, majd onnan ellovagoltak a református lelkészi lak elé. Azok a gazdák, akik fogadják a csoportot, már a farsangosok érkezése előtt kinyítják az utcakaput. A meglátogatott gazdákat, a helybeli személyiségeket (pl. bírót, polgármestert, lelkészt, tanítót, orvost) általában verses rigmussal köszöntik: E ház népéhez szólok a farsang hevében, Minden jót kívánok csapatunk nevében, Termése földjének legyen bőséges, S aki azt használja, legyen egészséges, Meg ne üresedjék kamrájik, pajtájik, Tejik, vajik folyjék egész Nagyajtáig, De sohase jusson el a patikáig. A felköszöntött háziak rendszerint pálinkával és kaláccsal kínálják meg a maszkos csapat tagjait, akik általában még tojást, kolbászt, sonkát és pénzt is kapnak ajándékba, majd este nagyobb lakomát csapnak az összegyűjtött adományokból. Miután végigjárják a falu utcáit, rendszerint felmentek Bölönpatakára is. A megfogadott apácai fúvósok általában

Laptele și untul să curgă până la Aita Mare - Dar să nu ajungă niciodată la farmacie. Aceste rime sunt răsplătite de gazde cu pălincă și cozonac, membrii alaiului primind și ouă, cârnați, șuncă și bani cu care organizează o mare petrecere la lăsarea serii. După ce colindă toate străzile satului se duc, de regulă, și la Bölönpatak. Muzicanții tocmiți din Apața cântă asurzitor în timpul defilării. Flăcăii îmbrăcați în țigani prind în brațe fetele care îi privesc de pe margine, le murdăresc obrajii cu cenușă și le eliberează numai dacă acestea plătesc anumite sume. Mai noi alaiul se oprește și în fața barurilor, unde beau în cinstea cârciumarului.

Rolul și însemnătatea obiceiului În seara din ziua defilării la Belin se organizează o petrecere mare, la care sosesc tineri din Depresiunea Baraolt, din Țara Bârsei și din Sfântu Gheorghe. Pentru secuii din zonă și pentru vecinii lor această zi este una dintre cele mai

parade. The Gipsy impersonators in the pageant catch the onlooker girls and they soot their face letting them go only against a ransom. Lately the members of the group also stop in front of the pubs drinking heartily to the barkeeper.

Functions In the evening of the pageant of Bölön they usually organise cheerful balls in the village where many young people come from the villages of Erdővidék and Barcaság as well as Sepsiszentgyörgy. This is an important holiday for the local Szeklers and their neighbours. On this day no one carried out more serious tasks, they played, had fun and revelled together all day long. The Shrovetide parade of Bölön has always played an important role in the carefree entertainment and leisure of the local inhabitants and their neighbours. Several elements of the parade mocking the rural weddings of Erdővidék with its particular ritualistic instruments (e.g. dummy couple spinning on a wheel,

fülsiketítő zenét szolgáltatnak vonulás közben. A menetben haladó cigány alakoskodók megragadják a bámészkodó lányokat, arcukat bekormozták, s csak fizetség ellenében engedik őket szabadon. Újabban a csoport tagjai megállnak a kocsmák előtt is, ahol nagyot isznak a kocsmáros vállalkozó egészségére.

Funkciói A bölöni felvonulás estéjén rendszerint vidám bálokat szerveznek a faluban, melyre Erdővidék és Barcaság falvaiból, valamint Sepsiszentgyörgyről is számos fiatal érkezik. Ez a nap a helybéli székelyeknek és szomszédaiknak kiemelt jelentőségű ünnepnapja. Ilyenkor senki sem végzett komolyabb munkát, egész nap együtt, önfeledten játszottak, szórakoztak és mulattak. A bölöni farsangi felvonulás régebben és napjainkban is fontos szerepet játszik a helybéliek és a szomszédos falvak felszabadult szórakozásában, kikapcsolódásában. Az erdővidéki falusi esküvőkre emlékeztető felvonulás

251

III

252

importante sărbători din an. Este ziua în care toți lasă la o parte grijile și munca pentru a se distra și a petrece împreună. Defilarea de fărșang din Belin a jucat și joacă în prezent un rol important în viața comunității locale și în cea a comunităților învecinate. Prin elementele sale simbolice specifice nunților din Depresiunea Baraolt (precum perechea din paie sau falușii artificiali) și ritualurile desfășurate, obiceiul face trimitere la urările privind fertilitatea cuplului cu ocazia căsătoriei acestuia. Singura modalitate ca un cuplu să conviețuiască, pe care comunitățile de agricultori din întreaga Europă o acceptă ca fiind normală și naturală, este cea a căsătoriei. În timpul acestui obicei sub geamurile fetelor bătrâne se așază o oală plină cu cenușă, numită bakfazek. Astfel, cu ajutorul unor instrumente ritualice și prin batjocorirea în public a celor care nu au reușit să-și găsească jumătatea se încerca inducerea predispoziției către căsătorie a fetelor bătrâne și a bărbaților neînsurați. În perioada socialistă, în deceniile de dinainte de 1989, obiceiul a căpătat valențe etnice locale. Deoarece în dimineața zilei cu pricina în localitate soseau

phallus imitation) strengthens the fertility and the relationship of the single young people to be married. The rural agricultural communities across Europe conceived marriage as the only normal and acceptable form of living. On this occasion the lads would throw a pot filled with ashes under the window of the spinsters in Háromszék, too. Thus, by certain ritualistic instruments as by publicly humiliating the individuals crowded out from the marriage market they usually urged the spinsters and bachelors to marry and have children. In socialist times, in the decades before the changes of 1989, the pageant shaped its own local and ethic meaning and functions. Because in the morning of the pageant there were many young people from the neighbouring villages of Barcaság and Sepsiszék coming to see the spectacular parade, the procession-like tradition and the ball following it became a key event in the life of the Szekler population of the area, which turned into the expression of their Hungarian identity by its particular ritualistic instruments and also efficiently enhanced their feeling of safety and

több eleme (pl. keréken forgó bábupár, fallosz imitáció) sajátos rituális eszközökkel a házasságkötés előtt álló fiatalok termékenységét és párkapcsolatát erősíti meg. A földműves közösségek szerte Európában csak a házasságban való élést tartották a földi élet egyedüli normális, elfogadott formájának. A pártában maradt vénlányok ablakai alá ilyenkor Háromszéken is hamuval megtöltött bakfazakat dobtak. Tehát rituális eszközök segítségével, valamint a házassági piacról kiszorult egyének nyilvános megszégyenítésével rendszerint előidézik a vénleányok vagy vénlegények házasságra kelését és gyermekáldását. A szocialista időszakban, az 1989es változásokat megelőző évtizedekben, lokális és etnikai funkciói és jelentései is kialakultak. Mivel az ünnep reggelén a szomszédos barcasági és sepsiszéki helységekből nagyon sok magyar fiatal érkezett a látványos felvonulás megtekintésére, a felvonuló jellegű szokás és az azt követő táncos mulatság rendre a környéken élő székelyek olyan fontos eseményévé vált, mely sajátos rituális eszközökkel kifejezte magyar identitásukat, másodsorban pedig hatékonyan növelte

tineri maghiari din toate comunitățile din Țara Bârsei și Scaunul Sepsi, atât defilarea, cât și petrecerea care îi urma au devenit în scurt timp unul dintre cele mai importante evenimente secuiești, în cadrul căruia participanții aveau toate instrumentele necesare pentru a-și demonstra identitatea maghiară. În același timp, acest eveniment contribuia semnificativ la creșterea încrederii în sine și la unitatea lor etnică. Obiceiul a fost ținut în viață până nu demult de nevoia comunității locale de a petrece împreună, de a se elibera de griji, de cererea din partea celor sosiți din comunitățile învecinate, cât și prin interesul manifestat față de acest obicei de către turiști și jurnaliști.

togetherness. The tradition was kept until the recent past by the inhabitants’ common need for carefree recreation and the many visitors and journalists interested in the feast.

biztonságérzetüket és összetartozásukat. A szokást egészen a közelmúltig életben tartotta a bölöniek közös, felszabadult szórakozás iránti igénye, valamint az ünnepre odafigyelő látogatók és sajtósok népes serege.

253

III

254

Bibliografie / Bibliography/ Irodalom BOD Péter 1786 S zent Heortokrátes avagy a keresztyének között elő forduló innepeknek és a’ rendes kalendáriómban fel-jegyeztetett szenteknek rövid históriájok, melly a’ szava bé-vehető irókból egybe szedegettetett és magyarra fordíttatott közönséges haszonra intéztetett, egy bújdosó magyar Bód Péter által 1757. esztendőben. Találtatik Véber és Korabynszky könyv-áruló Bóltjában. Pozsonyban GAZDA Zoltán 1981 Bolondkerék. Művelődés. XXXIV. 3. 38. POZSONY Ferenc 1996 Farsangi szokások Háromszéken. In: Barabás László – Pozsony Ferenc – Zakariás Erzsébet (szerk.): Erdélyi és partiumi farsangok. Kriza János Néprajzi Társaság Évkönyve 4. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár, 96–136. 1998 A farsangi szokások szász elemei. In: Uő: Szól a kakas már. Szász hatás az erdélyi magyar jeles napi szokásokban. ProPrint Könyvkiadó, Csíkszereda, 212–219. SERES András 1972 Nappali farsang Bölönben. Megyei Tükör, 1972. március 1. 1980 Farsangkergetés I–II. Művelődés. XXXIII. 8–9. 62–63; 10. 33–35. VAJDA Anna Noémi 2001 Carnavalul maghiar din Belin. Thalia. Inter Artes. X. 1–2. 21.

255

III

256

Înmormântarea bufniței la fărșang

Shrovetide Owl Funeral

Farsangi bagolytemetés

257

III

258

Până nu demult, în Trei Scaune, defilarea călare a alaiului de fărșang și jocurile amuzante care se organizau cu această ocazie erau foarte apreciate. În multe sate se organizau și false înmormântări, cu rol simbolic. În parodiile la înmormântări organizate în Trei Scaune, la începutul secolului XX, rolul mortului era interpretat uneori chiar de persoane vii, dar în cele mai multe localități se conduceau pe ultimul drum și se îngropau păpuși confecționate din paie sau animale (bufnițe, câini). Acest șir de obiceiuri care marcau încheierea fărșangului au fost practicate până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Lemnia de exemplu având o durată de câteva zile. De multe ori începerea acestor activități legate de încheierea fărșangului era anunțată încă de joia dinaintea Lăsatei secului, fiind invitați toți localnicii din sat și din împrejurimi. Cei din Lemnia tocmeau fanfara din Ozun pentru a întreține atmosfera serii, pe membrii căreia îi întâmpinau la intrarea în sat dinspre Târgu Secuiesc, în locul numit Tanorok kapuja. Înainte de a intra în sat aici se încingeau dansuri. În aceeași seară avea loc și prima repetiție oficială a dansurilor.

The pageants and joyful games were very popular in Háromszék until recently. On this occasion they would organise funny mock funerals. At the mock funerals in Háromszék the deceased was impersonated by a living individual until the first half of the 20th century but in most settlements they would organise memorial services for and would mourn and bury straw dummies or dead animals (owls, dogs). The series of feasts ending the Shrovetide also lasted for several days in a row in Lemhény (Lemnia), too until the end of World War II. They usually announced the beginning of the Shrovetide feasts on the Thursday before Shrove Tuesday inviting the inhabitants of the villages and the neighbouring settlements to the parties closing the Shrovetide. For this special day they usually hired the members of the brass band of Uzon (Ozun) who were welcomed at the westerly village entrance on Kézdivásárhely (Târgu Secuiesc) side, which was called Tanorok kapuja (Precinct gates) in the past where they merrily danced for a while, and held the first trial ball on the festive series the very same evening.

Háromszéken egészen a közelmúltig nagy népszerűségnek örvendtek a farsang végén megszervezett szabadtéri felvonulások és vidám játékok, melyeknek keretében több faluban ilyenkor tréfás áltemetést szerveztek. A háromszéki temetésparódiákban a 20. század első felében még élő személy is alakíthatta az elhunytat, de a legtöbb helységben ilyenkor szalmaembereket vagy állatokat (baglyot, kutyát) búcsúztattak, sirattak és hantoltak el. A farsangvégi mulatságsorozat, egészen a második világháború végéig, Lemhényben is több napon át tartott. Általában már a húshagyókeddet megelőző csütörtökön kihirdették a farsangi ünnepségek kezdetét, amikor meghívták a faluban és a környéken élőket a zenés, táncos farsangzáró mulatságokra. Erre a napra rendszerint megfogadták az uzoni fúvószenekar tagjait, akiket a falu nyugati, Kézdivásárhely felé néző bejáratánál, a régebben Tanorok kapujának nevezett helyen fogadtak, ahol rövid ideig vidáman táncoltak, majd aznap este meg is tartották az ünnepkör első próbatáncát. A következő napokban vőfélyeknek beöltözött legények látogatták meg

În următoarele zile tineri costumați în vornici (vőfély) mergeau din casă în casă, în localitate și în satele învecinate (la Mereni și la Brețcu), invitând pe toată lumea la suita de evenimente dedicate încheierii fărșangului. Ei împodobeau o căruță mai mare cu crengi de brad verde și cu benzi colorate, decorând și cei patru cai care erau înhămați la ea. De regulă, locul și ora petrecerii erau anunțate de un băiat care imita un grof cu monoclu. Trâmbițașii se asigurau că făceau suficientă gălăgie pentru a atrage atenția tuturor asupra invitației în rime, rostite de așa-zișii vornici, la intersecțiile de drumuri și în spațiile publice mai mari: Tinerii din Lemnia organizează un dans de fărșang La care îi invită cu drag pe toți consătenii Asigurăm tuturor voie bună și muzică de calitate Cui nu vine să-i crească câte o bătătură pe fiecare deget de la fiecare picior Atât de pline să-i fie picioarele de bătături Încât să nu-și poată încălța pantofii Cine nu poate veni Să rămână acasă!

On the following days the lads dressed as best men visited every family in the village and also paraded in some of the neighbouring villages Almás (Almaș) and Bereck (Brețcu) inviting everyone to the series of events and parties closing the Shrovetide. On this occasion they would adorn a bigger fourin-hand wagon with green branches and colourful ribbons. Usually the time and venue of the party was announced by a man wearing glasses impersonating a count. The buglers blew their trumpets loudly in the bigger places of the village and crossroads where the best men announced the ball out loud: The youths organise a ball in Lemhény, To which everyone in the village is invited, There will be great music and amusement for all, May he who won’t come grow a corn on every toe, May he have so many corns on the feet That no shoes will ever fit. Stay home if you cannot come!

rendre a falubeli családokat, de még a szomszédos falvakban (Almásban és Bereckben) is felvonultak, s mindenkit meginvitáltak a farsangot záró mulatságsorozatra. Ilyenkor zöld fenyőágakkal és színes szalagokkal díszítettek fel egy nagyobb szekeret és az elébe fogott négy lovat. Általában egy pápaszemet viselő, grófot alakító férfi hirdette ki a mulatság idejét és helyét. A kürtösök jó hangosan trombitáltak a falu teresebb helyein, utcák kereszteződésénél, ahol a vőfélyek hangosan kihirdették a táncot: Lemhény községben a fiatalság farsangi táncot rendez, Amelyre szeretettel meghívja a falu népét, Mindenki számára jó szórakozást és zenét biztosítunk. Aki el nem jő, minden lábujjára tyúkszem nőjjön. Úgy tyúkszemesedjék meg a lába, Hogy topánt ne tudjon húzni a lábára. Aki nem tud eljőni, Maradjon otthon! A gazdasszonyok rendszerint már szombaton megkezdték az ünnepre való felkészülést, ilyenkor általában

259

III

260

De regulă, gospodinele încep pregătirile deja de sămbătă, când pregătesc kürtőskalács – cozonac secuiesc, gogoși și pâinici. Mâncarea (cârnații, carnea, pălinca cu miere) o pun în coșuri împletite și o consumă împreună cu prietenii lor la căminul cultural, în pauzele dintre dansuri. Conform tradiției primul dans al șirului de evenimente avea loc duminică seara, fiind însoțit de jocuri de pețit hazlii, precum cel în care tinerii se pot săruta liber, ascunși în spatele unui cearceaf.

The housewives already started preparing for the feast on Saturday when they usually baked chimney cake, doughnuts and scones. They put the food in baskets (sausages, stake, ribs and honey brandy) and they ate it together with their friends in the breaks. The first ball of the festive event traditionally started on Sunday evening when they organised funny matchmaking games during which the young people could kiss freely under a large hemp sheet.

kürtőskalácsot, fánkot és cipót sütöttek. Az élelmet (kolbászt, hosszúhúst, oldalast, mézzel vegyített pálinkát) radinás kosarakba helyezték, amit barátaikkal együtt, a táncok szüneteiben közösen fogyasztottak el a művelődési házban. Az ünnepségsorozat első tánca hagyományosan vasárnap este kezdődött, melynek keretében tréfás párválasztó játékokat szerveztek, amikor a fiatalok szabadon csókolózhattak egy nagyobb kenderlepedő alatt. Hamvazószeredán reggel a mulatság tréfásabb kedvű, immár kapatosabb résztvevői áltemetést, vidám bagolytemetést szerveztek. Egészen a második világháború végéig a felvonuló maszkosok ruhájára baglyokat kötöttek, azokat pedig végighordozták a falu utcáin, majd Lemhény felső végén elsiratták és eltemették. A mókamesterek az 1990-es évek elejétől kezdődően a baglyot egy kisebb méretű koporsóba helyezték. A „halottas” menet élén vitézkötéses kabátban huszárok vonultak. A baglyot tartalmazó koporsó után vonult egy barna csuhás ferences szerzetesnek és egy kántornak beöltözött alakoskodó. Többen kéregető cigányokat, doktort,

În dimineața de miercuri, zi cunoscută sub denumirea de Miercurea cenușii, avea loc înmormântarea bufniței. Până la finele celui de-al Doilea Război Mondial, an de an, de hainele mascaților care defilau erau atârnate bufnițe, pe care aceștia le cărau pe toate ulițele satului, apoi le plângeau și le înmormântau în partea de sus a Lemniei. Comedianții iscusiți au schimbat obiceiul după anul 1990, când bufnița a fost așezată într-un sicriu de mici dimensiuni. Cortegiul funerar era condus de viteji îmbrăcați in costume de husari. Sicriul era urmat de doi bărbați întruchipând un preot franciscan și un cantor. Alții erau costumați în cerșetori țigani, doctori, indieni, cavaleri etc. O căruță trasă de cai trăgea la rândul său perechea de păpuși din paie. Trupa de mascați făcea înconjorul satului, ajungând în cătunele sale – Lemnia de Sus și Lemnia de jos, ca mai apoi să ajungă până în satul vecin, Mereni. Peste tot cortegiul era urmat de grupuri mari de copii. De regulă, cortegiul se oprea în spațiile deschise pentru a se ține câteva cuvântări în rime. După 1989, cortegiul se deplasa în locul numit Velence, unde, sub malul unui

On Ash Wednesday in the morning the jaggier more rollicking participants in the party organised an entertaining mock funeral. Until World War II they tied owls on the clothes of the masked marchers who carried them in the streets of the village then they mourned and buried them in the upper end of Lemhény. Starting from the 1990’s the masked gang put the owl in a smaller coffin. The “funeral procession” was led by the hussars clad in Austrian knotted uniforms. The owl’s coffin was followed by a Franciscan preacher and a cantor impersonator. Several others would disguise in beggar Gipsies, doctors, Indians and grinders. The straw dummy couple spinning on a wheel was towed by a horse drawn sleigh or a wagon. The masked gang roamed first about Upper and Lower Lemhény, then the streets of the neighbouring Kézdialmás (Mereni). The paraders were followed by a hoard of children wherever they went. They would stop in squares and the spokesmen would deliver speeches. After the Revolution of 1989, the masked gang roamed last the part of the village called Velence where at the foot

indiánt, köszörűst alakítottak. Egy lovasszán vagy szekér vontatta a keréken forgó, szalmával kitömött bábupárt. A maszkosok csoportja bejárta előbb Felső- és Alsólemhény, majd a szomszédos Kézdialmás utcáit. A felvonulókat mindenütt gyermekek népes serege követte. A teresebb helyeken rendszerint megálltak, ahol a szószólók beszédet tartottak. Az 1989-es változásokat követő években a maszkosok végül a falu Velencének nevezett részét járták be, ahol egy kisebb hegyoldal aljában gyorsan gödröt ástak az agyagos földbe vagy hóba, majd abba belehelyezték a baglyot tartalmazó koporsót, utána pedig a bagoly tréfás búcsúztatója következett: Adj, Uram, örök nyugodalmat neki, És az örök világosság fényeskedjék neki. Irgum-burgumbegemuki Marci, Begemukik, mind meghaltak, Csak a tollai maradtak. Az álpap tréfás búcsúztatója rendszerint így hangzik: Dicsértessék a Jézusnak szent neve! Azért gyűltünk össze, Hogy ne legyünk szerte.

261

III

262

munte săpau rapid o groapă (în pământ sau în zăpadă) așezând sicriul în ea. Urma apoi o nouă rimă hazlie, de adio: Dă-i Doamne odihnă veșnică Și lumina eternă să-i lumineze calea Ursul Irgum-burgumbegemuki Begemukik (bufnițele), toate au murit Doar penele i-au rămas

of a hill they dag a hole in the clayey soil or the snow and put the owl’s coffin in it, which was followed by the funny eulogy of the owl: Grant them eternal rest, Lord, and let perpetual light shine on them Ohh Marci The demons all died, Only the feathers remained.

De obicei, cuvintele rostite de falsul preot sunau astfel: Lăudat fie numele sfânt al lui Iisus! Ne-am adunat aici Ca să nu fim împrăștiați. Ca să înmormântăm bătrâna bufniță Căreia cel de sus nu i-a mai dat zile Nu a avut soție Stând în multe hornuri de-a lungul anilor Nu a fost încălzit într-o sută de ani Săracului nu i-a fost cald A ajuns pe valea lumii de dincolo Să-i oferim astfel un minut din timpul nostru Ca să îl punem în pământ ... Să spunem o rugăciune pentru rămășițele sale pământești Nu plângeți, nu plângeți Nu plângeți, nu plângeți!

The priest impersonator’s eulogy usually sounded like this: Praised be the name of our Lord Jesus Christ, We have gathered here today, Not to be spread around. To bury the old owl, To whom the Lord did not grant any more days among the living. It did not have a sister, It would sit in many chimneys for years. It was not warm for hundreds of years. It crossed to the valley of the dead Let’s keep a moment of silence for it, Lay it to rest... Say a prayer over its ashes, Don’t cry…

Hogy eltemessük a vén baglyot, Kinek a fennvaló nem adott több napot. Nem volt nénje, Sok kéménybe ült ő éveket. Fűtetlen volt ő száz évben. Szegénynek nem volt melege. Átkerült a túlvilág völgybe, Áldozzunk egy percet őérette, Tegyük őt a földbe... Mondjunk el egy imát porló hamvaira, Ne sírjatok, ne sírjatok, Ne sírjatok, ne sírjatok! Közben a siratóasszonyok rázendítenek a Megkörnyékeztek engem a halál félelmei kezdetű katolikus temetési énekre. Utána a kántor búcsúztatója hangzott el. Mikor az álpap és az álkántor befejezte a parodisztikus elemekben gazdag búcsúztatót, csak akkor kezdődött el a háromszéki cigánytemetésekhez hasonló hangos jajveszékelés és siratás: Vigyétek, vigyétek, Csak le ne tegyétek, Mert horgas a karja, Megakad a karóba, S visszajő nyakamra! Édes jó fúró-faragó uram,

Între timp bocitoarele încep să cânte un cântec de îngropăciune catolic, intitulat Megkörnyékeztek engem a halál félelmei (M-au încolțit temerile morții). Apoi cantorul este cel care își ia rămas bun. Când falsul preot și falsul cantor își termină discursurile bogate în elemente de parodie, începe bocetul zgomotos caracteristic înmormântărilor țigănești din secuime: Deceți-l, duceți-l, Dar nu-l puneți jos Căci are brațele încârligate Și se agață de pari Și se întoarce pe capul meu! Dragul meu bărbat bun sfredelitor și sculptor Cât am mai sfredelit și sculptat împreună Eu țineam și tu sfredeleai! Băieții îmbrăcați în țigănci se aruncau peste sicriu, își rupeau hainele de pe ei, plângând și bocind zgomotos. La urmă au așezat la căpătâiul bufniței moarte crucea din scânduri, înconjurând în pași de dans pe ritmuri de muzică veselă mormântul acoperit de pământ proaspăt.

In the meantime the wailers sang the catholic funeral song Megkörnyékeztek engem a halál félelmei (The fear of death has approached me). Then the cantor held a eulogy. The loud wailing and lamentation resembling the Gipsy funerals of Háromszék started when the priest and cantor impersonators completed the parody-like ceremony: Take it, take it, But don’t put it down, As his arm is hooky and It will get stuck in the picket And come back to my neck! Dear carver, We drilled so much together, I used to hold it and you drilled it. The Gipsy impersonators in the game dashed to the coffin, ripped their clothes off and cried loudly. In the end, the stuck a hardwood cross into the owl’s grave then the masked gang danced around the Shrovetide owl’s grave on the loud music and songs the band played.

Mennyit fúrtunk-faragtunk egymással, Én tartottam, s te fúrtad! A játékban részt vevő cigányalakoskodók rávetették magukat a koporsóra, ruhájukat jajveszékelve tépték, szaggatták, hangosan siratóztak. Végül az elhantolt bagoly fejéhez letűzték a deszkakeresztet, majd a maszkosok csoportja hangos ének- és zeneszó mellett körültáncolta a beföldelt farsangi baglyot.

A temetésparódia funkciói A felvonulásban rendszerint csak felnőttek vettek részt, akik pár napon át játéktérré, színpaddá alakították a falu köztereit, utcáit. Kéregető cigányok, orvosok, városi polgárok, papok, szerzetesek, kántorok jellegzetes ruháit öltötték magukra, vidáman játszodtak, tréfálkoztak, muzsikáltak, táncoltak és mulattak. Ezeknek a temetési paródiáknak hajdanán elsősorban téltemető funkciói voltak, de egészen napjainkig fontos szerepet játszanak az agrártevékenységet

263

III

264

Rolul și semnificația The functions of the parodierii procesului funeral parody Only adults took part in the pagde înmormântare eant turning the squares and streets of De regulă, la defilare luau parte doar adulți, care transformau pentru câteva zile străzile și spațiile publice ale satului în scena lor proprie. Ei îmbrăcau hainele specifice ale țiganilor cerșetori, medicilor, orășenilor, preoților și cantorilor, jucau cu veselie, făceau glume, cântau, dansau și petreceau. Principala semnificație a obiceiului de înmormântare a bufniței o constituie practic credința de îngropare a iernii, vestind trecerea acesteia. În același timp ele contribuie la crearea de bună dispoziție și relaxare în rândul comunității, a oamenilor, îndeosebi agricultori care muncesc din greu pământul. Fiind un obicei anual, această înmormântare fictivă și-a câștigat un rol însemnat în calendarul localnicilor, contribuind totodată și la eliberarea tensiunilor create în cadrul comunității.

the villages into a stage for days. They would put on clothes of beggars, doctors, bourgeois, priests, friars, cantors and played, japed, danced and played music joyfully. In old times, these mock funerals had mainly a winter burying function but to our very days they have played an important role in the farmers’ leisure and carefree entertainments. As the Shrovetide mock funerals were organised every year, they had a key role in the communities’ calendar year also channelling the stress built up in the local societies.

folytató emberek, közösségek kikapcsolódásában, önfeledt szórakozásában is. Mivel minden esztendőben megszervezték a farsangvégi áltemetéseket, azok fontos helyet foglaltak el a helyi közösség kalendáris időrendjében, hatékonyan levezették a lokális társadalomban ös�szegyűlt feszültségeket is.

Bibliografie / Bibliography/ Irodalom POZSONY Ferenc 1996 Farsangi szokások Háromszéken. In: Barabás László – Pozsony Ferenc – Zakariás Erzsébet (szerk.): Erdélyi és partiumi farsangok. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár, 96–136. 2015 Háromszéki ünnepek. Dolgozatok háromszéki népszokásokról. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár UJVÁRY Zoltán 1978 A temetés paródiája. Temetés és halál a népi játékokban. Kossuth Lajos Tudományegyetem Néprajzi Tanszéke, Debrecen

265

III

266

Sărbătoarea primăverii, ocolirea hotarului Spring Celebration, Beating the Bounds Tavaszünnep, határkerülés

267

III

268

Originile

Origins

Eredete

Obiceiul ocolirii hotarului din dimineaţa Duminicii Paştelui este o tradiţie care se mai păstrează vie în satele catolice din Depresiunea Târgu Secuiesc. Obiceiul festiv legat de ocolirea terenurilor cultivate cu cereale îşi are originile în credinţele magico-religioase ancestrale, în procedeele juridice medievale şi procesiunile baroce. Printre agricultorii din Trei Scaune exista credinţa că, dacă parcelele cultivate cu in sau cânepă erau ocolite de trei ori la miezul nopţii, de agricultorii goi-puşcă, alergând cu spatele şi fără a scoate o vorbă, acestea vor avea o productivitate sporită. Din izvoarele scrise reiese că în Trei Scaune ocolirea hotarului a avut loc şi în cazul în care au apărut litigii între două localităţi cu privire la traseul hotarului dintre acestea. În cursul acestor retrasări ale hotarului s-a apelat la autorităţi sau personalităţi de seamă, în faţa cărora reprezentanţii comunităţilor s-au înţeles cu privire la traseul noului hotar, marcând-ul prin semne de hotar ridicate din loc în loc.

Beating the bounds on Easter Sunday morning is still practised today in the catholic villages of Upper Háromszék. The festive custom mostly related to processing around the grain fields was born from old magical ideas, beliefs and practices as well as medieval legal proceedings and Baroque processions. The farmers of Háromszék also believed that if they silently circled backwards the lax or hemp field three times at midnight naked they would have a good crop that year. The written documents mention that in Háromszék people would beat the bounds even if there was a dispute between two villages about the boundaries between them. On these occasions they would beat the bounds by usually involving some external authorities or third personalities and would settle in turns concerning the boundary between the villages, reconfirming the most noteworthy points by mutual agreement putting in place new boundary markers. „In legal proceedings concerning the woods it was asserted several

A húsvétvasárnap reggelén gyakorolt határkerülés egészen napjainkig fennmaradt a felsőháromszéki római katolikus falvakban. A gabonaföldek megkerülésével kapcsolatos ünnepi szokás elsősorban régi mágikus képzetekből, hiedelmekből és gyakorlatokból, valamint középkori jogi eljárásokból és barokk processziókból alakult ki. A háromszéki földművesek is hittek abban, hogy ha éjfélkor szótlanul, hátrafelé, meztelenül háromszor megkerülik az elvetett kender- és a lentáblát, akkor abban az évben jó termést remélhetnek. Írott források azt jelzik, hogy Háromszéken akkor is megszervezték a határ körbekerülését, ha két falu népe között vita keletkezett a köztük húzódó határ vonalát illetően. Rendszerint külső hatóságok és tekintélynek örvendő személyek bevonásával ilyenkor határkerülést szerveztek, s annak keretében pedig rendre megegyeztek a települések közötti határ vonalában, majd annak nevezetesebb pontjait, közmegegyezés révén, újabb határjelek felállításával erősítették meg.

269

III

270

„În cazul hotărnicirilor din păduri, când a fost stabilit încă o dată hotarul dintre două localităţi, în movilele de hotar era pus cărbune de lemn. În aceste cazuri unul dintre cei care participa la ridicarea movilei era culcat peste aceasta şi bătut cu vergeaua. Într-un document păstrat în arhiva Muzeului Naţional Secuiesc, acest obicei este menţionat în anul 1635 cu ocazia hotărnicirii din pădurea Katrosa dintre Târgu Secuiesc şi Caşin.” În anul 1827, cu ocazia unei hotărniciri efectuate la Cernatul de Jos în movila ridicată au fost puse fragmente de cărămizi şi cărbune, iar un participant, József Máttyás din Cernatul de Sus, a fost bătut pe movilă. După o dispută îndelungată între Belani şi Valea Scurtă, hotarul dintre cele două localităţi a fost stabilit cu participarea unor personalități din alte localităţi. După ce s-a ajuns la un consens cu privire la linia hotarului, acesta a fost marcat cu ţăruşi, ca mai apoi să fie ridicată o cruce de piatră durabilă în timp, pentru a preveni conflictele ulterioare.

times that when they reconfirmed the boundary between the woods belonging to two villages they would bury charcoal under the boundary heaps made on the new verge. On this occasion one of the diggers was rushed at, laid on the heap and beaten with a stick. In the Archives of the Szekler National Museum the oldest document on this dates back to 1635: on the occasion of marking the new boundary of the Cătrușa (Katrosa) forest between Târgul Secuiesc (Kézdivásárhely) and Casin (Kászon).” On beating the bounds in Cernat (Alsócsernáton) in 1827 they buried bricks and charcoal extinguished with water in the boundary heap and “Felsőcsernátoni Máttyás József was whacked” on top of the heap. As the inhabitants of Belani (Bélafalva) and Valea Scurtă (Kurtapatak) could not agree on the boundary between them for a long time, they eventually beat the bounds involving third men of mark. When they reached a mutual agreement on the disputed place of the boundary, the point agreed upon by the parties was marked with pickets then they immediately

„Erdőperekben többször említették, hogy amikor két község erdejének határát újra megállapították, az új határon hányt határhalmokba holt szenet helyeztek. Ilyenkor az egyik halmot hányó embert lekapták a lábáról, a halomra fektették és egy pálcával megcsapdosták. A Székely Nemzeti Múzeum levéltárában a legrégebbi ilyen irányú adat 1635-ből való: Kézdivásárhely és Kászon közötti Katrosa erdő új határának kijelölése alkalmából.” Egy Alsócsernátonban 1827-ben megszervezett határjárás alkalmával a határhalomba tégladarabokat és vízzel kioltott faszenet helyeztek, majd annak tetején a „Felsőcsernátoni Máttyás József meg is tsapatott.” Mivel Bélafalva és Kurtapatak lakossága hosszú időn át nem tudott megegyezni a köztük húzódó határ vonalában, végül is külső és tekintélyes személyek bevonásával szerveztek határbejárást. Amikor a határvonal vitatott pontjával kapcsolatban közmegegyezésre jutottak, a felek által elfogadott helyet megjelölték előbb cövekkel, majd csakhamar ugyanott egy nagyobb, nehezebben elmozdítható kőkeresztet állítottak fel a jövőbeli viták elkerülésére.

271

III

272

Ocolirea de Paşti a hotarului În tradiţia credincioşilor romano-catolici din Trei Scaune ocolirea de Paşti a hotarului avea loc în prima zi de paşti, când populaţia străbătea ogoarele cântând şi rugându-se. Însemnele de hotar (movile, stâlpi etc.) erau reînnoite încă dinainte de procesiune, în cursul Săptămânii Mari. În cursul procesiunii de duminică dimineaţa, băieţii participanţi erau culcaţi pe movilele de hotar, aplicându-li-se în glumă câteva lovituri cu nuiaua, pentru a nu uita toată viaţa limitele satului şi cele mai importante puncte al hotarului. Gospodarii credeau (cel puţin până la colectivizare) că parcelele sfinţite prin procesiunea de Paşte vor fi ocolite de calamităţi, aducând o recoltă bogată. După cum îşi amintesc bătrânii, la procesiune participau doar flăcăii şi bărbaţii însuraţi. Femeilor şi fetelor le-a fost interzisă participarea până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Participanţii se întâlneau după slujbă în cârciuma satului, unde discutau

erected a bigger stone cross hard to be removed in order to avoid any further disputes on the matter.

Framework of the Easter Celebration The Roman Catholic inhabitants of Háromszék usually circled the bounds of the village and the fields respectively on Easter Sunday praying and chanting. But they already previously rehabilitated the marks and heaps on the outer bound of the villages during the Holy Week, re-erecting the fallen posts. The boys taking part in the procession on Sunday morning procession were laid on the heaps and flicked them for the sake of fun, so that they would remember the bound and the key marks of the village forever. Until the forced collectivisation of the land, the local farmers were convinced that the fields circled on this holy celebration would not suffer any harm or calamities and they could hope for a good crop. The elderly remember that only the young lads and the married men were

A húsvéti határ kerülés szerkezete Háromszék római katolikus lakossága elsősorban húsvét vasárnapján kerülte körbe a falu határát, imádkozva és énekelve járták be a szántóföldeket. Azonban a helységek külső határvonalán található jeleket, halmokat már előzőleg, nagyhét idején megújították, s a kidőlt oszlopokat újra felállították. Vasárnap reggel a menetben résztvevő fiúgyermekeket ráfektették ezekre a halmokra, s azokon tréfásan megcsapták őket, hogy még vén fejjel is emlékezzenek a falu kiterjedésére, jelentősebb határpontjaira. Az itt élő gazdák, egészen a mezőgazdaság erőszakos kollektivizálásáig, meggyőződéssel hittek abban, hogy az ilyen szent, húsvéti időben megkerült határrészt nem fogja sújtani semmiféle ártalom vagy csapás, tehát jó termést remélhetnek. Az idősebbek emlékezete szerint húsvétvasárnap csak fiatal legények és házas férfiak indulhattak a határ körbekerülésére. Egészen a második világháború végéig az ünnepi

273

III

274

amănuntele şi își împărțeau rolurile. Rolul de conducător îi era atribuit de obicei unui gospodar mai în vârstă, de obicei o persoană elocventă, respectată de toată lumea. Erau aleşi totodată maestrul de cântece care urma să conducă cântatul şi rugăciunea comună, respectiv codaşul, care avea rolul de a ţine împreună procesiunea. Un rol important îl aveau şi stegarii, deoarece în satele catolice procesiunea avea loc cu prapuri bisericeşti. Cei aleşi îl vizitau pe preotul satului, cu care se înţelegeau asupra datei începerii procesiunii. Formele multicolore ale ocolirii hotarului de Paşte au apărut şi în Secuime abia în cursul secolului al XVIII-lea, sub influenţa contrareformei şi a barocului, şi s-au păstrat nealterate până la sfârşitul Primului Război Mondial. În perioada interbelică obiceiul a început să se restrângă la satele de sub poalele Munţilor Nemira (Estelnic, Belani, Lutoasa, Mereni şi Lemnia), care au continuat să stăruie în organizarea şi practicarea sa, cerând autorizaţie pentru acesta de la autorităţile române nou instalate. În perioada 1940-1944, obiceiul a fost reînnoit doar în puţinele sate de

allowed to set off to beat the bounds on Easter Sunday. Girls and women could not take part in beating the bounds until the end of World War II. During the preparations, usually after mass, they would meet at the pub where they agreed on the tasks, assigned them as well as the key roles. The most appreciated farmer was asked to take up the role of leader in the procession. This task was usually assigned to a highly appreciated well-spoken older married man. Then they appointed the cantor or the precentor who would conduct the chanting and praying during the procession as well as the tail ender. The appointed men called on the local catholic priest and agreed together on the date the beating of the bounds was going to take place, appointing then the standard-bearers. The beaters usually marched with gonfalons in the villages of Upper Háromszék. The more colourful forms of the Easter beating of the bounds rich in externalities appeared in Szeklerland too only in the 18th century i.e. during the Baroque and the Counter-Reformation, being preserved until the beginning of

határkerülésben az asszonyok és a lányok nem vehettek részt. Az előkészületek idején, általában templomozás után, a kocsmában találkoztak, ahol megbeszélték a tennivalókat, elosztották a teendőket és a kiemeltebb szerepeket. A legmegbecsültebb gazdát megkérték, hogy vállalja el a határjáró sereg vezéri tisztségét. Általában egy ékesszólással megáldott, mindenki által tisztelt idősebb házasembert választottak erre a feladatra. Utána kijelölték az énekvezetőt vagy az előénekest, aki a határjárás közben irányítja a közös éneklést és imádkozást, valamint a sereghajtót. A megválasztott tisztségviselők megkeresték a helybeli katolikus lelkipásztort és megegyeztek a határkerülés időpontjában, majd kijelölték a csoport zászlóvivőit. A határkerülők rendszerint templomi zászlókkal vonultak fel a felsőháromszéki falvakban. A húsvéti határjárásnak Székelyföldön is csak a 18. század idején, tehát a barokk és az ellenreformáció idején alakultak ki külsőségekben gazdag, színpompás változatai, melyek egészen az első világháború kirobbanásáig fenn is maradtak a római katolikus falvakban. Az első világégés, majd az

275

III

276

confesiune integral catolică, ca începând din anul 1949 autorităţile comuniste să interzică complet practicarea sa. Deoarece imediat după revoluţia de la 1989 pământurile au revenit proprietarilor, gospodarii au reînnoit obiceiul de a organiza procesiunile cu cântări şi rugăciune din ziua de Paşti, pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu în a avea o recoltă bogată, respectiv ca pământurile lor să fie protejate de calamităţi. Locuitorii din Lemnia şi Mereni, respectiv Belani, Estelnic şi Lutoasa, au organizat după 1989 în comun ocolirea de Paşte a hotarului. Iniţiatorii şi primii organizatori al obiceiului în anul 1990, au fost acei bărbaţi, care au participat în tinereţe la procesiunea din anul 1948, reconstituind din memorie şi cu ajutorul preoţilor locali scenariul procesiunii.

Lemnia şi Mereni Cei din Lemnia se întâlnesc călare şi în căruţe, după misa de dimineaţă din Duminica Paştelui, la Capelă, unde spun împreună Tatăl Nostru şi cântă cântece bisericeşti. Înainte de pornire

World War I in the Catholic villages of the region. The World War and then the change in the regime interrupted the continuity of the tradition in most villages of Háromszék but in Estelnic (Esztelnek), Belani (Bélafalva), Lutoasa (Csomortán), Mereni (Kézdialmás) and Lemnia (Lemhény) people still stubbornly stuck to have the procession authorised, organise and practise it. In the smaller Hungarian world, that is between 1940–1944 the tradition of beating the bounds was revived only in the totally Catholic villages of the area but it was completely prohibited by force after 1949 by the atheist communist regime. As the farmers’ lands were given back in the area after the change of the regime in 1989, so it became a real need to circle the lands on Easter Sunday chanting and praying, begging for God’s help for a good crop, so that no calamity or harm affected their land in the following agrarian year. The inhabitants of Lemhény and Kézdialmás, as well as Bélafalva, Csomortán and Esztelnek have started beating the bounds again together at Easter since 1989. The initiators of the

impériumváltozás a legtöbb háromszéki faluban megszakította a szokás folyamatosságát, de Esztelneken, Bélafalván, Csomortánban, Kézdialmásban és Lemhényben továbbra is konokul ragaszkodtak annak engedélyeztetéséhez, megszervezéséhez és gyakorlásához. A kicsi magyar világban, tehát 1940–1944 között már csak a vidék színkatolikus falvaiban újították fel a határjárást, amit azonban 1949-től az ateizmust hirdető kommunista hatalom erőszakkal betiltott. Mivel az 1989-es rendszerváltozást követő években ebben a térségben is visszaadták a gazdák termőföldjeit, újból reális igény volt arra, hogy húsvét vasárnap reggelén bejárják a határt imádkozva és énekelve, Isten segítségét kérve, hogy bő termésük legyen, földjeiket pedig ne érje semmiféle baj vagy kár az elkövetkező agrárévben. Lemhény és Kézdialmás, valamint Bélafalva, Csomortán és Esztelnek lakosai 1989 után újra együtt szervezik a húsvéti határkerülést. A felsőháromszéki határjárás kezdeményezői 1990-ben elsősorban azok a férfiak voltak, akik 1948-ban még fiatal legényekként vettek részt a határjárásban, tehát személyes

277

III

278

procesiunea este binecuvântată de către preot. Deoarece pe vremuri hotarul satului se împărţea în trei, datorită asolamentului trienal, au fost vizate doar acele zone unde se cultivau cereale. În cursul procesiunii participanţii cântă şi se roagă în cor, oprindu-se la crucile din hotar, care sunt înconjurate de câte trei ori de către călăreţi, în timp ce ceilalţi participanţi se roagă la Dumnezeu să apere hotarul de calamităţi (secetă, grindină, lăcuste, furtuni), după care cer binecuvântarea divinităţii în speranţa unei recolte bogate. Cei din Mereni pornesc, după 1990, de la biserica nouă, imediat după misa de dimineaţă, în cursul căreia cer şi primesc binecuvântarea preotului. Purtătorul de cuvânt ţine o cuvântare înainte ca alaiul să se aşterne la drum. Grupurile din Mereni şi Lemnia au obiceiul, apărut tot după 1990, de a se întâlni în faţa şcolii din Lemnia de Sus. De aici alaiul porneşte spre Lemnia de Jos, oprindu-se la crucea de hotar de lângă intersecţia spre Mereni, pe care unul dintre flăcăii călare o ocoleşte de trei ori, după care primarii celor două localităţi depun, mai nou, aici o coroană. De la

tradition in Upper Háromszék were in 1990 mostly the men who participated in beating the bounds in 1948 as young lads, so they reconstructed the respective scenario based on their personal memories but they also discussed about the tasks to be carried out with the local priest.

Lemhény and Almás On Easter Sunday just after the morning mass the inhabitants of Lemhény gather on horseback and in wagons before the Chapel where they recite the Lord’s Prayer, then they chant. The priest blesses the men and lads departing to beat the bounds. As in earlier times the land around the village was divided in three parts in the crop rotation system, so they would yearly circle one third of it, normally the grain fields every year. During the procession they chant and pray loudly, they stop at the crosses in the fields and a rider circles them three times and meanwhile the others ardently pray the Lord to

emlékeik alapján rekonstruálták annak forgatókönyvét, de a tennivalókat megegyezték és megbeszélték a helyi plébánosokkal is.

Lemhény és Almás Húsvétvasárnap, közvetlenül a hajnali mise után a lemhényiek lóháton és szekereiken előbb a Kápolnánál gyülekeznek, ahol elmondják a Miatyánkot, majd egyházi énekeket dalolnak. Indulás előtt a lelkész megáldja a határjárásra induló legényeket és férfiakat. Mivel régebben a község határa három részre tagolódott az ugarváltó rendszer keretében, minden évben annak csak egyharmadát, általában csak a gabonaföldeket kerülték meg. Haladás közben hangosan imádkoznak és énekelnek, majd a határbéli kereszteknél megállnak, egy-egy lovas azokat háromszor megkerüli, közben imáikkal buzgón kérik az Istent, hogy őrizze meg határukat mindenféle csapástól, veszedelemtől, szárazságtól, jégesőtől, sáskajárástól, vihartól, végül pedig áldást kérnek földjeikre, jó termés reményében.

279

III

280

cruce procesiunea continuă în centrul localităţii unde participanții sunt întâmpinaţi cu cozonac secuiesc şi pălincă, după care se îndreaptă pe drumurile de ţară către Mereni. Pe parcursul acestui drum are loc în fiecare an, un concurs de călărie pe distanţa dintre gara feroviară şi Mereni, în timpul căruia călăreţii din cele două sate concurează între ei, conform tradiţiei dintre cele două localităţi. Victoria conferă un prestigiu în plus câştigătorului, deoarece doar acesta are dreptul să poarte clopoţelul bisericii în timpul defilării din sat. Procesiunea este aşteptată de preot şi săteni în faţa noii biserici de la Mereni, unde învingătorul primeşte o coroană de flori, după care călăreţii înconjoară de trei ori biserica. În final, purtătorul de cuvânt îi mulţumeşte preotului şi localnicilor pentru primirea festivă, după care se cântă imnul maghiar şi cel secuiesc. De aici participanții. împreună cu sătenii, urcă la vechea biserică de pe Dealul Sfântul Mihail, unde sunt aşteptaţi de către locuitorii şi preotul din Lemnia. Acesta din urmă le urează bun venit, după care purtătorul de cuvânt ţine un nou discurs celor adunaţi.

protect their lands from calamities, peril, drought, grail, locusts, storms, and finally they beg for mercy on their lands and a good crop. The beaters of Almás have set off from the new church since 1990 just after the morning low mass during which they ask for and get the priest’s benediction. Before they depart the spokesman of the group holds a speech. Starting from 1990 the members of the groups of Almás and Lemhény usually meet in front of the school in Felsőlemhény. They set off for Alsólemhény; on their way they stop at the land cross located at the crossroads with Kézdialmás and while the group prays, a lad rides around the cross three times, and then in the past years the mayors of the participating villages garlanded it. From the cross they go to the centre of the village where the local farmers offer chimney cake and brandy to the riders and the paraders on the wagons. Then finally the group sets off to Kézdialmás on the path in the field. The members of the groups of Lemhény and Kézdialmás organise a riding race between the railway station and downtown Kézdialmás every year. The race normally takes place

Az almási határkerülők 1990 után már az új templomtól indulnak, közvetlenül a reggeli kicsi mise után, melynek keretében áldást kérnek és nyernek a lelkésztől. A csoport szószólója elindulás előtt beszédet tart. Az almási és a lemhényi csoport tagjai 1990 után rendszerint Felsőlemhényben, az iskola előtt találkoznak. Onnan indulnak Alsólemhénybe, közben megállnak a kézdialmási útkereszteződésnél lévő határkeresztnél, s miközben a csoport tagjai imádkoznak, egy legény azt háromszor körbelovagolja, majd a résztvevő települések polgármesterei azt meg is koszorúzták az utóbbi években. A kereszttől levonulnak a község főterére, ahol a helybéli gazdák kürtőskaláccsal és pálinkával kínálják a lovasokat és a szekereken vonulókat. A csoport tagjai végül elindulnak a mezei úton Kézdialmás felé. A lemhényi és a kézdialmási csoport tagjai az állomás és Kézdialmás központja között minden évben lóversenyt szerveznek. A vágta elsősorban az almásiak és a lemhényiek között zajlik, mivel közöttük régóta tartó folyamatos, hagyományos versengés figyelhető meg. Rendszerint nagy dicsőségnek számít a győzelem, mivel csak

281

III

Procesiunea se încheie cu o liturghie comună ţinută de către cei doi preoţi în biserica barocă de aici, după care ansamblul bisericii fortificate este ocolit de trei ori de către călăreţi. Mai nou, primarii celor două localităţi oferă un ospăţ pentru călăreţii şi căruţaşii care au participat la procesiune.

Estelnic 282

În această localitate, prin tradiţie, participanţii la procesiune sunt flăcăii şi bărbaţii însuraţi. Participanţii se adună în mod tradiţional după misa de dimineaţă la biserica de jos (biserica fortificată), unde pornesc la drum după binecuvântarea preotului. Alaiul călare este condus de purtătorul clopoţelului, al steagului şi de maestrul de cântec. Coloana traversează satul cântând imnul Hristos a înviat în această zi, ajungând la mănăstirea franciscană din localitate, unde sunt binecuvântaţi de către călugărul de aici. Procesiunea îşi continuă drumul spre hotarul semănat cu grâul de toamnă, psalmodiind rugăciunea Litania Tuturor Sfinţilor. La crucea aflată aici maestrul de cântec citeşte un

between the inhabitants of Almás and Lemhény as there has been an old, constant competition between the two villages for a long time. Victory is usually a great glory as only the winner can hold the church bell in his hand when they enter the village. Starting from 1990, the parish priest of Kézdialmás waits for the arrival of the riders in front of the new church together with the crowd, and everybody wants to see who leads the group and who rings the bell in front. A colourful flower wreath is put on the neck of the winning horse, then the riders circle the church three times then the spokesman of the procession briefly thanks the priest and the villagers for the heartily welcome. After singing the Hungarian and Szekler anthems, the beaters ride up from the centre to the St. Michael’s hill where they are expected by the inhabitants of Felsőlemhény and Alsólemhény as well as Kézdialmás in front of the Roman Catholic fortress church. The group of beaters is greeted first by the priest of Lemhény then the spokesman welcomes the attendant crowd. The joint Easter procession of beating the bounds on horseback organised by

a nyertes foghatja kezében a templom csengettyűjét, amikor a csoport tagjai beérnek a faluba. Kézdialmás plébánosa 1990 után rendszerint az újonnan épített templom előtt, nagy tömeg élén várja a lovas csoport érkezését, ahol mindenki érdeklődve lesi, hogy ki lovagol legelöl, ki csenget a csoport élén. A győztes legény lovának nyakába színes virágos koszorút helyeznek, utána a lovasok háromszor megkerülik itt is a templomot, majd a határkerülés szószólója röviden megköszöni a plébánosnak és a falu népének az ünnepi fogadást. A magyar és a székely himnusz eléneklése után a határkerülők a falu központjából sorban felkanyarodnak a Szent Mihály hegyére, ahol Felsőés Alsólemhény, valamint Kézdialmás népe már várja őket a római katolikus vártemplom előtt. A lemhényi lelkész előbb köszönti a határkerülőket, majd a szószóló üdvözli az egybegyűlteket. Az almásiak és a lemhényiek közös húsvéti lovas határkerülése végül is közös ünnepi szentmisével fejeződik be a Szent Mihály hegyén álló vártemplomban. Napjainkig fennmaradt az a hagyomány, hogy a lovas határkerülők háromszor megkerülik a vártemplomot. Újabban

283

III

284

pasaj din rugăciunea celor care ocolesc hotarul, un text arhaic, păstrat în manuscris, rugându-se pentru binecuvântare, recoltă bogată, pace, sănătate, pentru muribunzi şi înviere fericită. În ultima fază a procesiunii este organizat şi aici un concurs de călărie, a cărui linie de sosire este la biserica de jos. Câștigătorul concursului primeşte dreptul de a purta clopoţelul la întoarcerea în sat, respectiv devine timp de un an liderul flăcăilor din sat. Comparând practicile din Trei Scaune cu cele din Scaunul Mureş, se pot observa o serie de asemănări, dar şi diferenţe. Una dintre principalele obligaţii ale flăcăilor din Trei Scaune până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost întreţinerea semnelor de hotar şi a fântânilor din săptămâna de dinaintea sărbătorilor, obicei care a fost abandonat după 1990. În Trei Scaune procesiunea începe în Duminica Mare, după misa de dimineaţă, în timp ce în Scaunul Mureş, ea începe mult mai devreme, imediat după miezul nopţii. Aici alaiul este mult mai structurat, fiind alese mai multe personaje: rege, judecător, călău, codaş, flancuri, jandarm şi paznic.

the inhabitants of Almás and Lemhény ends in a mass celebrated in the fortress church on St. Michael’s hill. The tradition that the beaters on horseback circle the fortress church three times is still kept today. Recently the mayors of Almás and Lemhény offer a feast to the riders and wagoners taking part in the traditional procession.

Esztelnek The older lads and the married man were the ones to take part in beating the bounds at Easter in Esztelnek, too. The participants traditionally gather at the lower church where the parish priest gives them his blessing after the lower mass then lets them go. The bell-ringer, the standard-bearer and the cantor usually ride in front. Usually they set off in the main street of the village by singing the chant Feltámadt Krisztus ezen a napon (Christ has risen today) until they reach the Franciscan convent. The prior of the convent greets and blesses the beaters in front of the church who

Almás és Lemhény polgármestere gazdagon megvendégeli a szokásban résztvevő lovasokat és szekereseket.

Esztelnek Esztelneken szintén a nagyobb legények és a házas férfiak vettek részt a húsvétvasárnapi határjárásban. A résztvevők hagyományosan az alsótemplomnál gyülekeznek, ahol a plébános, közvetlenül a reggeli kicsi mise után megáldja, majd útra bocsátja őket. A csengettyűs, a zászlóvivő és az előénekes rendszerint az ünnepi menet élén lovagol. Általában a Feltámadt Krisztus ezen a napon kezdetű énekkel indulnak el a falu főutcáján felfelé, egészen a ferences kolostor bejáratáig. A zárda házfőnöke a kolostortemplom előtt köszönti és áldja meg a határba indulókat, akik rendszerint lóháton indulnak tovább az Őszhatár felé. Lovaglás közben a Mindenszentek litániáját imádkozzák, de amikor egy határbéli kereszthez érnek, az előimádkozó egy rövidebb részletet olvas fel ott a határkerülők imájából. Rendszerint áldásért, jó

285

III

286

În Trei Scaune nu este practicată alegerea regelui, în schimb se practică concursul de călărie, care seamănă într-o oarecare măsură cu obiceiul Regelui de Rusalii, care a fost încoronat cu cunună de flori, avea dreptul de purta clopoţelul şi era numit timp de un an liderul flăcăilor satului. În Trei Scaune obiceiul este mai impregnat de caracterul religios, purtându-se steaguri bisericeşti, cântându-se imnuri, procesiunea terminându-se cu ocolirea de trei ori a bisericii, respectiv participarea la misa festivă, în timp ce în Scaunul Mureş procesiunea se termină cu împodobirea clădirilor cu ramuri de brad şi procesiunea de dimineaţă. În ultimi ani procesiunile din Trei Scaune au inclus un număr mare de simboluri naţionale (steaguri, cocarde, imnuri), iar participanţii poartă haine tradiţionale sau uniforme de husari. Trebuie menţionat că participarea la procesiunea în cadrul căruia gospodarii îşi etalează caii de curse şi trăsurile noi aduce acestora un prestigiu social însemnat. Obiceiul ocolirii hotarului prezintă legături foarte strânse cu cele din localităţile Ciuc şi Gheorgheni, unde

usually depart on horseback to the field of Őszhatár. On their way they pray the Litany of the Saints, and when they reach the cross in the fields, the cantor reads a short fragment from the beaters’ prayer. Usually they pray for mercy, good crop, bountiful grain, peace, the sick, the dying and happy resurrection. Because the printed version of the prayer has long been worn out it can be found only in manuscripts with many an archaic element and phrase in its text. At the end of the procession the lads also organise a riding race to the church in the lower part of Esztelnek. The stake of the race is high here, too: the winner can ride in front and lead the way, he can hold the bell of the church when they get back to the church. The winner of the race is generally regarded as the most celebrated hero among the local lads for an entire year. Beating the bounds in Háromszék resembles the versions of the same tradition in Marosszék. There are several similarities as well as differences between them. Until World War II in Háromszék mainly the young lads had the task of

termésért, bőséges gabonáért, békéért, betegekért, haldoklókért és a boldog feltámadásért könyörögnek. Mivel az ima nyomtatott változata már rég elhasználódott, s csak kézzel írott füzetekben maradt fenn, szövegében számos archaikus elem, nyelvi fordulat fennmaradt. A határkerülés utolsó részében a legények itt is lóversenyt rendeznek, egészen az alsóesztelneki templomig. A vágtának itt is nagy a tétje, mivel annak nyertese a menet élén lovagolhat, s ő foghatja kezében a templom csengettyűjét, amikor visszaértek a templomhoz. A lóverseny győztesét általában egy éven át a helyi legénytársadalom legünnepeltebb hősének tekintik. Ha a háromszéki határkerülést összehasonlítjuk a marosszéki változatokkal, több hasonlóságra és különbözőségre felfigyelhetünk. Egészen a második világháborúig Háromszéken is elsősorban a fiatal legények feladata volt a határjelek és a kutak felújítása az ünnepet megelőző héten. Ezt a szokáselemet 1990-ben már nem újították fel a felső-háromszéki falvakban. Háromszéken húsvét vasárnapján, közvetlenül a „hajnali” mise után indulnak a határ

287

III

288

procesiunea se desfăşoară tot duminica, iar participanţii se deplasează călare purtând steaguri bisericeşti şi cântând imnuri. Această asemănare este normală, deoarece această parte de religie

rehabilitating the land marks and the wells during the week before the holiday. This element of the tradition was no longer renewed after 1990 in the villages of Upper Háromszék. In Háromszék they set off to beat the bound immediately after the mass of “dawn” on Easter Sunday while in Marosszék they leave immediately after midnight. In the latter area the participating groups are better structured: they appointed a king, a judge, a clothier, a tail ender, a side protector, a policeman and a superintendant. In Upper Háromszék they did not practice royal elections but they organised the horse racing, which resembled the royal elections at Pentecost. The winner of the race was highly appreciated, his important status was also marked by putting a fancy wreathe in the neck of his horse and a church bell in his hand. This used to be and still is a great honour. Beating the bounds in Háromszék is mostly connected to the Roman Catholic religious practice and this is why the participants in the procession carry gonfalons, chant and they circle the church three times in the end, where they take part at the solemn high

körbekerülésére, míg Marosszéken már éjszaka, közvetlenül éjfél után. Ott jóval struktúráltabb a szokásban résztvevők csoportja, például királyt, ítélőbírót, csapómestert, sereghajtót, oldalvédőt, csendőrt és felvigyázót neveznek ki soraikból. Felsőháromszéken nem ismerték a királyválasztást, de helyette gyakorolták a pünkösdi királyválasztásokra emlékeztető lóversenyt. Annak nyertesét rendszerint nagy figyelem kísérte, kiemelkedő szerepkörét pedig azzal is jelzik, hogy lovának nyakába díszes koszorút helyeznek, kezébe pedig templomi csengőt adnak. Ez régen és ma is nagy megtiszteltetésnek számított. A háromszéki határkerülés jobban fűződik a római katolikus vallásos gyakorlatokhoz, tehát templomi zászlókkal vonulnak, egyházi énekeket dalolnak, a határjárás végén pedig háromszor megkerülik a templomot, melyben ünnepi szentmisén vesznek részt. A határkerülő legények Marosszéken általában fenyőágazással és hajnalozással zárják a szokást. A rendszerváltozást követő évtizedekben a háromszéki szokás szerkezetébe számos nemzeti szimbólum (magyar zászló, kokárda, himnusz) is szervesen

mass. The beaters of Marosszék end the traditional event by sticking pine branches and perambulating in the village singing at dawn (fenyőágazás and hajnalozás). In the decades after the change in the regime several national symbols were embraced by the tradition in Háromszék (Hungarian flag, cockade and anthem). Some of the participants ride around the fields in festive traditional Szekler clothes while others in hussar uniforms. We should mention that it is the time when the local farmers present their well-groomed racehorses and new chariots, and thus beating the bounds can bring them significant prestige. Beating the bounds at Easter in the Upper Háromszék area stands closer to the forms and traditions still living in the neighbouring villages of Csík and Gyergyó inhabited mostly by Catholics. In these areas people beat the bounds on horseback in the wee hours of Easter morning, chanting, carrying gonfalons and praying. These similarities are quite natural as the inhabitants of Upper Háromszék have always had tight religious relations with the mostly Catholic

beépült. A résztvevők egy része ünnepi székely viseletben, mások pedig huszárruhában lovagolják körbe a határt. Kiemeljük, hogy a helybeli gazdák ilyenkor mutatják be ápolt versenylovaikat és új hintóikat, tehát a határkerülés jelentős presztízst is szerezhet nekik. A felsőháromszékiek húsvéti határkerülése közelebb áll a szomszédos, katolikus többségű, csíki és gyergyói településekben élő formákhoz és hagyományokhoz. Ott is húsvét vasárnapján, korán reggel, lóháton, egyházi énekeket és imákat előadva, templomi zászlókkal kerülik meg a határt. Ez a hasonlóság természtes, mivel Felsőháromszék lakossága egyházi téren mindig is szoros kapcsolatot tartott a színkatolikus Csíkszék és Gyergyó népével, így nemcsak vallásos világképük, hanem népi kultúrájuk és szokásviláguk is hasonló volt.

289

III

290

romano-catolică din Trei Scaune a avut relaţii strânse cu Scaunele Ciuc şi Gheorgheni, având o viaţă culturală şi religioasă foarte asemănătoare.

Csíkszék and Gyergyó areas, and thus not only their religious worldview resembled but also their folk culture and array of traditions.

Bibliografie / Bibliography / Irodalom LACKOVITS Emőke 1995 Határkerülés, futtatás Felső-Háromszéken. In: Lackovits Emőke – Lukács László – Varró Ágnes: Íme az én népem. Szent István Király Múzeum, Székesfehérvár, 111–112. POZSONY Ferenc 1994 Húsvéti határkerülés Felsőháromszéken és történeti előzményei Erdélyben. In: Novák László (szerk.): Néprajzi tanulmányok Ikvai Nándor emlékére II. Pest Megyei Múzeumok Igazgatósága, Szentendre, 399–406.

291

III

292

Săniuşul şi udatul pascal

Easter Sleighing and Sprinkling

Húsvéti szánazás és locsolás

293

III

294

Paştele este şi în prezent una dintre cele mai importante sărbători religioase din Trei Scaune. Cea de-a doua zi a sărbătorii este numită lunea udatului, deoarece în această zi băieţii vizitează fetele pe care le udă (mai de mult cu apă din fântână, în prezent cu parfum), primind în schimb câte două ouă roşii. Fetele de măritat prind câte un buchet de flori pe pieptul sau pălăria flăcăilor care le sunt pe plac. În cele mai multe dintre sate se consideră şi în prezent că udatul şi perechea de ouă roşii fac parte dintr-un ritual magico-religios menit să aducă sănătate şi fecunditate. În satele Surcea şi Tamaşfalău din Scaunul Orbai a existat până la mijlocul secolului XX un obicei de Paşte specific, care poate fi inclus în cadrul ritualurilor agrare preventive legate de ploaie. Obiceiul a fost menţionat de către Márton Balázs încă din anii 1894-1905, fiind prezentat mai amplu în cartea apărută în anul 1942. De Paşti, flăcăii care slujeau la gospodăriile celor bogaţi au împodobit cu crengi de brad o sanie pentru lemne de mici dimensiuni, în care au pus o ladă pentru ouăle şi cozonacul, respectiv un

Easter is one of the most significant Christian religious holidays in Háromszék in our days, too. The second day of the holiday is also called “watering Monday” because on this day the families of single girls are visited by lads whom they used to water with well-water in the past, and today with perfume. The girls give the lads two Easter eggs in return while the older maidens also pin a small boutonniere on the chest or the hat of the lad they fancy. In most villages of Háromszék they also reckon today that Easter sprinkling and the couple of red eggs given have a basic fertility-related function and significance: in this way the maidens and lads conjured good health and fertility. In Surcea (Szörcse) and Tamașfalău (Székelytamásfalva) in Orbaiszék area there was an agrarian ritual practiced on Easter Monday, which was widespread until the mid-20th century and could be considered a preventive rainmaking custom. It was first described by Márton Balázs between 1894–1905, and then he presented the ritual more in depth in his book published in 1942. The lads working as servants with wealthier families

A húsvét egészen napjainkig az egyik legjelentősebb keresztény, vallásos ünnepkör Háromszéken. Az ünnep második napját locsolóhétfőnek is nevezik, mert ezen a napon legények látogatják meg a leányos házakat, akiket régebben kútvízzel, újabban pedig kölnivel locsolnak le. A lányok pedig viszonzásképpen rendszerint két-két piros tojást ajándékoznak minden locsoló legénynek, míg a nagyobb hajadonok még virágcsokrot is tűznek az általuk kedvelt legény mellére vagy kalapjára. A legtöbb háromszéki faluban még napjainkban is úgy vélik, hogy a húsvéti vízzel való öntözésnek és a piros színű, párban ajándékozott tojásnak alapvetően termékenységvarázsló funkciója és jelentése van, segítségükkel a lányoknak és a legényeknek egészséget, termékenységet, gyermekáldást idéztek elő. Az orbaiszéki Szörcsén és Székelytamásfalván olyan húsvéthétfőn gyakorolt agrárrítus maradt fenn, mely egészen a 20. század közepéig szélesebb körben élt, s a preventív jellegű esővarázsló szokások közé sorolható. Első ízben Balázs Márton írta le még 1894– 1905 között, majd 1942-ben megjelent

ulcior pentru pălinca pe care urmau să le primească în sat. Unul dintre flăcăi se urca pe sanie, în timp ce ceilalţi (caii) purtând la gât clopoţei se înhămau la funii. „Atelajul” însoţit de lăutari, intra prin poarta deschisă în curtea caselor cu fete, flăcăii le udau pe acestea, dansau şi cântau, iar după ce aşezau în ladă cele primite, porneau spre casa următoare. În prezent obiceiul este perpetuat şi practicat la Surcea în cea de-a doua zi de Paşti de către flăcăi. Pregătirile încep de obicei cu două săptămâni înainte de sărbători, când participanţii se adună şi îşi împart rolurile şi sarcinile. Este aleasă o sanie de mici dimensiuni, care este împodobită în şură, cu ramuri de brad aduse din curtea bisericii şi din cimitir, decorate cu panglici roşii şi albe, respectiv flori. Sania urmează să fie trasă de doisprezece flăcăi (numiţi cai) cu ajutorul unor funii. Sub ramurile de brazi este pusă lada, alături de care urmează a se aşeza un flăcău (numit ţiganul), care, acoperit de ramuri astfel încât să nu i se vadă decât mâinile, va prelua darurile. (La începutul secolului XX caracterul magic al obiceiului era accentuat şi prin faptul

would take out the smaller log sled decorated as a tent with pine branches, which they pulled along the village with ropes. Under the green pine branches they put a chest for the eggs and scones they received from the families as well as a pitcher for the brandy. An older lad sat on the chest in the sled and loudly cracked his whip driving the lads drawing the sled as horses wearing smaller bells. They entered crowing the courtyards of the families of maidens through the open gates, they watered the girl with plenty of water, then they sang and danced in the yard to Gipsy music, and finally they put the gifts they got from the family on the sled and departed accompanied by loud music and singing to another house. The rainmaking tradition of Szörcse is still organised today by the older lads on Easter Monday. Two week before the holiday they gather at a lad’s place, they divide the roles and discuss the tasks they have. The group is led by a foregoer. In a barn they decorate a smaller human drawn sled with pine branches brought from the church yard or the cemetery, on which they usually

könyvében ismertette a rítust részletesebben. A gazdagabb családoknál szolgáló legények ilyenkor elővettek egy kisebb méretű, fenyőágakkal sátorszerűen feldíszített erdőlő szánt, melyet vonókötél segítségével húztak végig a falun. A zöld fenyőgallyak alá egy ládát helyeztek a házaknál kapott tojásoknak és kalácsoknak, valamint egy korsót a pálinka számára. Egy nagyobb legény felült a szánon lévő ládára, s ostorával hangosan pattogtatva terelte a lovakat alakító legényeket, akik nyakukban ilyenkor egyegy kisebb csengőt is viseltek. A lányos családok kinyitott kapuin hangosan bevonultak, ott alaposan megöntözték a ház leányát, majd az udvaron cigányzenére vidáman énekeltek és táncoltak, végül a családtól kapott adományokat a szánon helyezték el, utána pedig hangos énekszóval és muzsikával egy újabb ház felé vonultak. Az esővarázsló szokást Szörcsén napjainkban a nagylegények szervezik meg húsvét hétfőjén. Két héttel az ünnep előtt összegyűlnek egy háznál, elosztják a szerepeket és megbeszélik a feladatokat. A csoportot egy bekérezőnek nevezett legény vezeti. A templom és a

295

III

296

că ţiganul se aşeza gol-puşcă pe sanie.) Atelajul este condus de un staroste, numit bekérező (ad literam cel care se cere în casă), ajutat de argaţi. Sâmbăta starostele cutreieră satul, întrebând la fiecare casă cu fete dacă sunt primiţi sau nu. Dacă răspunsul este da, fetele leagă o panglică albă sau roşie pe toiagul starostelui, urmând ca poarta mare să fie deschisă peste două zile. Membrii grupului se adună în cea de-a doua zi de Paşti la casa starostelui, iar după efectuarea pregătirilor necesare fiecare îşi ocupă locul, deschid uşa şurii şi pornesc la drum. Alaiul este condus de staroste, urmat de sania trasă de caii mânaţi din cele două laturi de către argaţi. Atelajul este urmat de muzicanţi, care cântă cântece soldăţeşti sau de dragoste. Mai demult obiceiul era să viziteze doar casele unde erau fete mari, de măritat, dar în prezent sunt vizitate toate casele unde sunt primiţi. Atelajul este aşteptat de gazde în poartă. Starostele îi salută cu o poezie, cerând voie să intre pe poartă. Dacă răspunsul este da, caii trag sania până la şură, după care se întorc în faţa casei. În

put white and red ribbons as well as flowers. The sled adorned with the green branches is drawn by a rope by twelve lads (called horses) through the village. The members of the gang gather on Watering Monday at the foregoer’s house where they put a chest and a pitcher in the sled. The lad called the Gipsy gets under the green pine branch tent. At the beginning of the 20th century the Gipsy got under the tent completely naked. He should hide under the branches so that he is not recognised. He would only hold out his hand from under the branches to get the gifts. The twelve horses pull the sled by the poles fastened by a rope. When the gang is ready they open the barn gates and set off loudly. The foregoer walks first, followed by the horses pulling the sled; the farmhands walk on the two sides cracking their whips. The group of lads is followed by the band who usually plays merry military and love songs. Before World War II they entered only the marriageable girls’ houses but nowadays they visit all hospitable houses. Where they see an open front gate, they may enter. The foregoer visited

temető kertjéből hozott zöld fenyőgal�lyakkal egy szénáscsűrben feldíszítenek egy embervontatású gyalogszánt, melyet rendszerint piros és fehér színű szalagokkal, valamint virágokkal díszítenek fel. A zöld gallyakkal feldíszített szánt tizenkét (lónak nevezett) legény húzza végig a faluban egy kötél segítségével. A csoport tagjai vízbevető hétfőn a bekérező házánál gyűlnek össze, majd elhelyeznek a szánon egy kosarat meg egy korsót. A zöld fenyősátor alá bebújik egy cigánynak nevezett legény. A 20. század elején a cigány még meztelenül helyezkedett el a szánon. A fenyőágak alatt úgy kellett elrejtőznie, hogy ne lehessen őt felismerni. Az ágak alól csak a kezét dugta ki, amikor átvette a kapott ajándékokat. A tizenkét ló a kötélre erősített rudak segítségével húzza a szánkót. Amikor a csoport tagjai felkészülnek, kinyitják a csűr kapuit, s hangosan megindulnak a szánnal. A csoport élén halad a bekérező, utána a lovak húzzák a szánt, oldalt pedig az ostoraikkal pattogtató béresek haladnak. A legények csoportját muzsikások követik, akik általában vidámabb katona- és szerelmi dalokat játszanak.

297

III

298

acest răstimp, gazdele şi vecinii stropesc caii şi sania cu apă. După ce caii au fost „adăpaţi” starostele salută familia cu o poezie şi udă membrii de sex feminin cu parfum. Am apucat al primăverii început, Să vedem o floare cu un chip plăcut. Ramurile-i verzi să nu se ofilească, Pentru a noastră bucurie în veci să trăiască. Stropesc bărbatul, fata, şi cu ei femeia, Daţi-mi ouă roşii, numai cu perechea. De ne daţi doar unul, nu o să primim, Pentru două ouă noi vă mulţumim! Flăcăii care joacă rolul cailor se agită şi „dau din copite” în timp ce se recită poezia, iar argaţii plesnesc din bice. Gazdele udă din nou sania, din apă ajungând şi spectatorilor şi gurilor cască. Flăcăii sunt serviţi în prezent cu vin şi pălincă, dar mai demult primeau şi ouă, cârnaţi sau slănină. Darurile sunt date ţiganului, care le depune în coş şi în ulcior. În acest răstimp starostele dansează cu gospodina şi cu fata. Mulţumirile pentru darurile primite sunt exprimate de asemenea în versuri:

the house of every marriageable girl on Easter Saturday and asked if they would welcome the hailers. If the answer was affirmative the maidens tied a red or a white ribbon on the stick the lad carried. On the second day of Easter they perambulate with the sled until late evening. The farmers usually wait for the gang at the gates. The foregoer usually greets the landlord with a poem then they ask for permission to enter the yard. The hoses pull the sled to the barn then they come back to the house. In the meantime the family members and the neighbours pour bucketfuls and mugfuls of water on the lads and the green tent. They reckon that the lads acting as horses need to drink, too that is why they water them heartily. After the watering ends, the foregoer greets the family with a poem and in the meantime he sprinkles the girls and the women in the house with perfume: This is the beginning of spring, We can see how beautiful a flower is, So that the green branches shall not wither, And stay pretty to our needs. I will sprinkle your beloved daughter

A második világháború előtt csak a nagyleányos házakhoz tértek be, újabban már minden vendégszerető családot meglátogatnak. Ahol az utcakaput tárva találják, oda szabadon betérhetnek. A bekérező legény az ünnep szombatján rendre bejárta a falut, s minden leányos háznál megkérdezte, hogy fogadják-e a köszöntőket. Igenlő válaszként a nagyleányok piros vagy fehér szalagot kötöttek a legény botjára. Húsvét második napján rendszerint estig járnak a szánnal. A házigazdák általában a kapuban várják a csoport tagjait. A bekérező legény verssel köszönti a gazdát, majd bekéreznek az udvarra. A lovak egészen a csűrig húzzák a szánt, majd onnan visszatérnek a ház elé. Ezalatt a háziak meg a szomszédok vedrekkel és csészékkel öntik a vizet a legényekre meg a zöld fenyősátorra. Úgy tartják, hogy a lovakat alakító legényeknek is inniuk kell, éppen ezért alaposan meglocsolják őket. A locsolkodás után a bekérező rigmusos verssel köszönti a családot, közben rózsavízzel öntözi meg a ház leányát és női tagjait: Immár a tavasznak elértük kezdetét, Egy szép virágszálnak lássuk kellemetét. Zöldellő ágai el ne hervadjanak, A mi szükségünkre meg is maradjanak.

299

III

300

Mulţumim fetei pentru aceste ouă roşii frumoase, Să binecuvânteze cerul casa dumneavoastră, Şi pe gospodar, şi pe gospodină, Făclii strălucinde să deie lumină, După răsărit soarele să vină. Poeziile fac totodată trimitere şi la funcţia magică de fertilitate a obiceiului: Vă dorim noi cu noianul, Vreme bună în tot anul. Vreme bună pentru plug, Vin şi grâne din belşug, Pâine cât roata căruţii, De toate din gura buţii. Paharul să aibă fund, Să petrecem cât mai mult. După recitarea poeziei, muzicienii încep să câte din nou, şi grupul părăseşte ograda cântând şi plesnind din bice, pornind spre casa următoare. Pe drum vecinii încearcă să ude în continuare sania, în timp ce argaţii se străduiesc să-i ţină departe. Vizitele continuă până seara, până când nu mai sunt case de vizitat.

I expect a couple of eggs in return. If you give us eggs in odd number we will not take them, If it is even we shall thank you for them. The lads acting as horses keep kicking in the yard while the poem is recited and the farmhands crack they whips aloud. The family members and the neighbours pour water again over the adorned sled but they also sprinkle with water the public and the onlookers. After the poem is recited the lads are given wine and brandy; in the past they were also given eggs, lard and smoked sausages. They gave the food to the Gipsy who put them into the chest and the pitcher in the sled. In the meantime the band was playing dance music and the foregoer danced with the landlady and her daughter. They thanked the family for the food they got by a watering poem: I thank you girl for the red eggs, May God bless the landlord of the house The landlady along with him, May it light the yard with torches And raise the sun over them after a red dawn.

Öntök embert, asszonyt kedves leányával, Várok piros tojást, mégpedig párjával. Ha páratlan adják, nem fogjuk elvenni, Ha párosan adják, meg fogjuk köszönni. A lovakat alakító legények rugdalóznak, kapálnak az udvaron a versmondás alatt, a béresek pedig ostoraikkal hangosan pattogtatnak. A háziak és a szomszédok újból vizet öntenek a feldíszített szánra, de a vedrekből jut a nézőkre, valamint a bámészkodókra is. A köszöntő elhangzása után a legényeket borral és pálinkával, régebben még tojással, szalonnával és füstölt kolbásszal is megajándékozták. A kapott javakat a cigánynak adták, aki elhelyezte a szánon lévő kosárban és korsóban. Közben a zenészek talpalávalót húztak, s a bekérező megtáncoltatta a háziasszonyt meg a leányát. A családtól kapott javakat húsvéti öntözőverssel köszönték meg: Köszönöm a lánynak szép piros tojását, Áldja meg a jó ég e háznak gazdáját, Gazdájával együtt ékes gazdasszonyát, Ragyogó fáklyákkal rakja meg udvarát, Piros hajnal után hozza fel a napját.

301

III

302

La final ţiganul ud leoarcă iese de sub copertina din ramuri de brad, se schimbă, iar grupul consumă împreună cele primite pe parcursul zilei, în caz de vreme bună, în aer liber, iar dacă vremea este rea, în casă. În prima jumătate a secolului XX, sania a fost îngropată în gunoi sau în arătură, pentru a aduce ploaie şi recoltă bogată. La Tamaşfalău obiceiul a fost practicat în prima jumătate a secolului XX de către argaţii de pe domeniile mai mari. Bătrânii îşi mai amintesc că aceştia aruncau în sus apa, pentru a cădea peste ei şi peste sanie aidoma ploii. În dimineaţa zilei următoare ramurile de brad erau îngropate în spatele şurii, pentru a aduce ploaia pe tot parcursul anului. În primele decenii ale secolului XX, săniuşul Pascal a avut şi un caracter de rit iniţiatic, confirmând odată cu el primirea băieţilor în rândul flăcăilor. Caii erau de obicei băieţi mai tineri care au făcut confirmaţiunea în Duminica Floriilor, în timp ce starostele şi argaţii erau aleşi din rândul flăcăilor care au terminat stagiul militar. Ritualul de trecere a avut loc cu ocazia ospăţului

The texts of the greeting verses clearly hint at the fertility-related function of the tradition: We wish you all the best, Better weather then last year. A merry spring time, Sufficient wheat and wine, A large cart wheel, Lots of bread, A bottom to our glass, So that we make merry enough.

A köszöntő versek szövegei egyértelműen utalnak a szokás termékenységvarázsló funkciójára: Kévánunk még minden jót, Jobb időt, mint tavaly vót. Víg tavaszi heteket, Bort és búzát eleget, Nagy taliga kereket, Sok jó sütet kenyeret, Poharunknak feneket, Hogy vigadjunk eleget.

After the greeting is recited, the band starts playing anew, and then the gang members walk out from the yard accompanied by loud whip cracking bell ringing, singing and music. The boys and men hiding behind the fences would usually water the gang members with well-water; at this point the hired farmhands tried to keep the watering, mischievous children away from the perambulating group with their whips. At the end of the procession the Gipsy impersonator would get off the sled and put on dry clothes. The group members laid the table in a yard if the weather was nice or inside in case of rainy weather and ate the food and drank the beverages

A köszöntővers elhangzása után a zenészek újból muzsikálni kezdnek, majd a legénycsoport tagjai hangos harang-, zene- és énekszóval, ostorpattogtatásokkal kivonulnak az udvarról, és egy következő ház felé haladnak. A kerítések mögött meghúzódó gyermekek és férfiak rendszerint kútvízzel öntözték a legénycsoport tagjait, azonban a béresek igyekeztek ostoraikkal ilyenkor távol tartani a locsolkodó, huncutabb gyermekeket a felvonuló csoporttól. A felvonulás végén a cigányt alakító fiú kiszállt a fenyősátor alól és száraz ruhába öltözött. A csoport tagjainak szép idő esetén kinn az udvaron, hidegebb idő esetében pedig bent a házban terítenek asztalt, ahol vidáman

303

III

304

de la sfârşitul zilei. Când cei doi naşi aleşi anterior îl aruncau în aer pe pretendentul care avea în mână o sticlă de vin, acesta trebuia să cadă în picioare ca să fie acceptat. În caz contrar, sau dacă scăpa sticla, cei doi naşi îl prindeau de mâini şi picioare, lovindu-i fundul de zid, în timp ce ceilalţi îi aplicau câte o lovitură cu cureaua. La sfârşit naşii îl botezau cu vin pe noul camarad şi-l îmbătau zdravăn. Obiceiul de invocare a ploii de la Surcea şi Tamaşfalău a devenit parte integrantă a sărbătorilor pascale, deoarece ambele erau puse în legătură cu reînnoirea naturii şi începuturile muncilor agricole de primăvară. Cu această ocazie comunităţile agrare au încercat să asigure prin acţiuni simbolice (udatul, dăruirea ouălor roşii, ramuri verzi) asigurarea pe întreg anul a productivităţii pământului. Trebuie menţionat că în cadrul obiceiurilor de invocare a ploii din Trei Scaune grupul de flăcăi reprezenta legătura dintre uman şi forţele transcendentale care asigurau fertilitatea. În obiceiul pascal de la Surcea şi Tamaşfalău rolul principal este al unui

they had received. At the beginning of the 20th century the pine branches they had adorned the sled with were buried into a muckhill or plough land to invoke abundance of crop and rain. In the neighbouring Székely tamásfalva the sled parade was organised by the farmhands working on larger manors until the end of World War II. The old men of the village still remember that water was not poured horizontally but vertically, bottom up, so that the rain may fall down on the sleigh and the horses in the same way. On the following morning they buried the pine branches into the garden behind the hay barn, so that the new agricultural year may bring plenty of rain.

elfogyasztják a kapott élelmiszereket és italost. A 20. század első felében a szánkót díszítő fenyőgallyakat a ganédombba vagy szántóföldbe temették, hogy segítségével jó termést és esőt idézzenek elő. A szomszédos Székelytamásfalván egészen a második világháború végéig a nagyobb uradalmakban dolgozó béreslegények szervezték meg a szánas felvonulást. A falubeli öregek még emlékeznek arra, hogy a vizet nem hosszába, hanem függőlegesen loccsantották, öntötték magasba, hogy az esőhöz hasonló módon, magasról hulljon le a lovakra meg a szánra. Másnap hajnalban a szénáscsűr mögötti kert földjébe ásták be a fenyőágakat, hogy aranyat érő eső legyen az új agrárévben.

In the villages of Orbaiszék Easter sleighing usually ended by the initiation of the new lads until the end of World War I. The horses taking part in the procession were selected from the boys who had their confirmation on Palm Sunday. The foregoer and the two farmhands were selected from the older ex-servicemen. The lads were initiated during the feast after the procession.

Az orbaiszéki falvakban egészen az első világháború végéig a húsvéti szánas felvonulás rendszerint legényavatással fejeződött be. A felvonulásban résztvevő lovak rendszerint a virágvasárnap konfirmált kisebb fiúkból verbuválódtak. A bekérezőt és a két bérest a katonai szolgálatból már leszerelt nagylegények közül választották. A legényavatásra a felvonuló szokást megkoronázó lakoma

305

III

306

vehicul specific iernii: sania, care însă nu este la singura apariţie în cazul unui ritual de fertilitate. Obiceiurile de Anul Nou şi de Carnaval asigurau pe cale magică creşterea cânepei şi a a inului. După credinţele celor din Surcea, inul şi cânepa creşteau cu atât mai mult cu cât era trasă mai departe sania împodobită cu ramuri verzi. Nu este de mirare că în ambele sate sania împodobită cu ramurile verzi de brad a fost udată din belşug, pentru ca prin combinaţia simbolurilor vieţii - apa şi ramura verde, să stârnească forţele aducătoare de fertilitate. Udarea de Paşti a saniei împodobite cu ramuri de brad nu are analogii cunoscute în mediul etnografic maghiar, dar există paralelisme cu obiceiurile practicate în satele săseşti de pe valea râului Târnava Mică. De exemplu, la Şona (Szépmező, Schönau) exista obiceiul ca de Rusalii membrii asociaţiei flăcăilor să traverseze localitatea cântând, într-o căruţă împodobită cu ramuri de mesteacăn, trasă de cai sau vite. Gospodarii saşi îi aşteptau pe flăcăi în faţa porţii, servindu-i cu vin, în timp ce însurăţeii udau căruţa şi ocupanţii ei cu apă.

The boys applying for initiation picked two godfathers from among the older lads before the holiday who would throw in the air the applicant holding a bottle of wine and expected him to reach ground on his feet. If he fell or dropped the bottle, he was taken by a hand and a foot and they hit his bottom against the wall or he was beaten up with a belt. At the end of the initiation the godfathers poured wine on the new lads and got them drunk. The spring rainmaking custom in Szörcse and Székelytamásfalva closely stuck to the Easter holiday because chronologically they both coincided with the rebirth of nature and the beginning of the agricultural year. Upon the rebirth of nature in spring, on the threshold of a new agricultural year the farming communities tried to ensure the fertility of the land for the entire calendar year by means of symbolic acts (watering, offering Easter eggs, green branches). It is to be highlighted that the lads taking part in the rainmaking rituals in Háromszék played an important ritualistic mediator role between man and the transcendent forces granting fertility.

keretében került sor. Az avatásra jelentkezett fiúk a nagyobbak közül már az ünnep előtt választottak maguknak két-két keresztapát, akik a jelentkezőt borosüveggel a kezében feldobták magasba, s elvárták tőle, hogy utána csizmájának talpával érjen a földre. Ha leesett, vagy az üveget kiejtette kezéből, akkor kezénél és lábánál fogva hozzáverték ülőkéjét a falhoz, másokat pedig nadrágszíjjal csapták meg. Az avatás végén a keresztapák borral öntötték le a felavatandókat, majd utána alaposan megitatták őket. A szörcsei meg a székelytamásfalvi tavaszi esővarázsló szokás azért rögzülhetett szervesen a húsvéti ünnepkörhöz, mivel időben mindkettő egybeesett a természet újjászületésével és a mezőgazdasági év kezdetével. A természet tavaszi ébredésekor, egy új mezőgazdasági év küszöbén a földműves közösségek szimbolikus cselekvésekkel (locsolással, tojásajándékozással, zöldágazással) próbálták biztosítani egy egész naptári évre szántóföldjeik termékenységét. Kiemeljük, hogy a háromszéki esővarázsló szokásokban résztvevő legénycsapat fontos rituális, közvetítő szerepet

La popoarele balcanice (ex. greci, bulgari, sârbi), cât şi la românii de la sud de Carpaţi şi cei ardeleni există obiceiul ca primăvara să fie îmbrăcaţi tineri în crengi înverzite (dodola, paparudă, goţoi), şi să fie udaţi cu apă în vederea invocării ploii.

The custom in Szörcse and Székelytamásfalva feature the sleigh, a vehicle used in winter. It is to be emphasised that the sleigh parade on New Year’s day and at Shrovetide supposedly ensured the growth of hemp and lax in the fields. According to the beliefs of the inhabitants of Szörcse the longer the sled adorned with green pine branches is pulled the taller the hemp and flax was going to grow. It is no wonder that the sled was adorned with evergreen pine branches in both villages and both were watered plentifully. The green branches cut from a living tree are the universal symbol of life; the inhabitants of Orbaiszék wanted to invoke fertility by them. Watering sled adorned with pine branches at Easter is a unique tradition unmatched in any other Hungarianspeaking regions but there are similar living customs in the Saxon villages of the Kis-Küküllő valley. For e.g. in Szépmező (Schönau, Şona) at Pentecost the members of the Saxon lads’ association would get on a wagon lushly adorned with birch branches and drawn by beeves or horses and would go on

játszott az ember és a termékenységet biztosító transzcendens erők között. A szörcsei meg a székelytamásfalvi tavaszi szokásban egy télen használt szállítási eszköz, a szán jelenik meg. Kihangsúlyozzuk, hogy az újévi és a farsangi szánkózás a kender és a len növekedését tudta biztosítani mágikus úton. A szörcseiek hiedelmei szerint annál magasabbra nőtt a kender és a len, minél hosszabb úton húzták végig a zöld gallyakkal feldíszített szánt. Nem véletlen, hogy mindkét faluban örökzöld fenyőgallyakkal díszítették fel a szánt, majd mindkettőt vízzel locsolták le bőségesen. Az élő fáról metszett zöldág a vízhez hasonlóan az élet egyetemes jelképe, segítségével pedig Orbaiszéken is termékenységet kívántak előidézni. A fenyőágakkal feldíszített szán húsvéti locsolása a magyar nyelvterületen máshol nem fordul elő, de párhuzamai éltek a Kis-Küküllő völgyében fekvő szász falvakban is. Például Szépmezőn (Schönau, Şona) pünkösdkor a szász legényegylet tagjai egy szarvasmarhák és lovak által vontatott, nyírfaágakkal sűrűn feldíszített szekérre ültek fel, majd hangos énekszóval vonultak végig a

307

III

308

parade in the streets of the village accompanied by loud music. The Saxon farmers usually waited for the lads in front of the gates, and while they offered wine to the drivers, the younger married men were watering the embellished wagon and the lads sitting under the branch tent. The people in the Balkans (e.g. the Greek, the Bulgarians and the Serbians) as well as the Romanians in Wallachia and Transylvania dress young lads with green branches in spring, and water the impersonators called dodolas, paparudas or gocojs also for rainmaking purposes.

helység utcáin. A szász gazdák rendszerint saját kapuik előtt várták a legényeket, s miközben borral kínálták a szekereseket, fiatalabb házasemberek vízzel locsolták a zöldágas szekeret s a lombsátor alatt ülő fiúkat. A Balkánon élő népek (pl. görögök, bolgárok, szerbek), valamint a havasalföldi és az erdélyi románok általában tavasszal zöld lombokkal, leveles ágakkal öltöztetnek fel fiatalokat, s a dodoláknak, paparudáknak vagy gocojoknak nevezett alakoskodókat szintén vízzel locsolják le esővarázslás céljából.

Bibliografie/ Bibliography/ Irodalom POZSONY Ferenc 1992 Tavaszi esővarázslás a háromszéki Szörcsén. In: Viga Gyula (szerk.): Kultúra és tradíció I. Tanulmányok Ujváry Zoltán tiszteletére. Miskolc, 189–204.

309

III

310

Sărbătoarea păstorilor de ziua Sfântului Gheorghe The Shepherds’ Celebration on Saint George’s Day Szent György-napi juhászünnepség

311

III

312

Paralelele transilvănene ale serbării

Transylvanian varieties of the celebration

În satele transilvănene, 24 aprilie era considerată prima zi adevărată de primăvară, astfel că era considerat oportun să se semene porumbul, fasolea şi castraveţii. Încă de pe vremea romanilor, era considerată cea mai importantă festivitate a primăverii, celebrată de crescătorii de animale şi de păstori. Atât în Ţara Călatei, cât şi în Câmpia Transilvaniei pe vremea aceasta erau trimise animalele la păşune, iar producţia de lapte de oaie era măsurată tot în această zi. Deoarece în această perioadă, puterea forţelor şi fiinţelor distructive şi negative creştea intens, numeroase ritualuri şi proceduri de protecţie şi fertilitate se legau de această zi. De exemplu, maghiarii din Bucovina considerau că, dacă înainte de ziua Sfântului Gheorghe broaştele se fac auzite, primăvara va sosi repede. În cazul în care bolta cerească se umplea de tunete, recolta urma să fie bogată. Românii din Transilvania

The Transylvanian villages considered the 24th April the first real day of spring deeming it suitable for sowing corn, beans and cucumber, too. It was one of the most significant spring celebrations of the stockbreeders and shepherds from ancient Roman times. It was the time when they drove out the flock to the pastures and in Kalotaszeg and Mezőség regions they measured the quantity of milk given by the sheep. As the power of the evil forces, creatures suddenly became stronger in these days, this day became connected with many protective, fertility and productivity enchanting techniques. For example, the Hungarians of Bukovina considered that if frogs started ribitting in spring before St. George’s Day, spring would come early. If the skies roared on this day, it meant a good crop. The Transylvanian Romanians celebrate the beginning of the shepherds’

Az ünnepség erdélyi párhuzamai Az erdélyi falvakban április 24-ét tartották a tavasz első, igazi napjának, így alkalmasnak vélték a kukorica, a bab és az uborka vetésére is. Már a római kortól kezdődően az állattenyésztők és pásztorok egyik legjelentősebb tavaszi ünnepe volt. Ilyenkor terelték ki állataikat a legelőre, Kalotaszegen és Mezőségen a juhok tejtermelését ezen a napon mérték meg. Mivel a rontó és a gonosz erők, lények hatalma ilyenkor hirtelen megerősödött, számos védő és termékenységvarázsló eljárás kapcsolódott ehhez a naphoz. Például a bukovinai magyarok úgy vélték, hogy ha tavasszal, Szent György napja előtt a békák megszólalnak, akkor korán beköszönt a tavasz. Ha a mennybolt megdördült ezen a napon, az jó termést jelentett. Az erdélyi románok a pásztorév kezdetét április 24-én, Szent György napján ünneplik. Ezen a jeles napon számtalan olyan mágikus cselekvést végeznek, melyeknek segítségével elsősorban állataik védelmét, termékenységét

sărbătoresc începutul anului păstoresc în ziua de 24 aprilie, ziua Sfântului Gheorghe. În această zi importantă, se desfăşoară nenumărate acţiuni magice cu ajutorul cărora ei vor să asigure, în primul rând, protecţia, fertilitatea şi înmulţirea animalelor. Înainte ca animalele să părăsească grajdurile, uşile şi ferestrele erau unse cu usturoi şi în multe locuri se atârnau spini. Foarte mulţi gospodari din Transilvania îşi scoteau animalele din curte trecându-le pe acestea prin foc, fum sau peste lanţuri de fier amplasate pe jos.

Obiceiurile din Trei Scaune Până la mijlocul secolului al XXlea şi în judeţul Covasna, animalele erau trimise la păşune de ziua Sfântului Gheorghe, în 24 aprilie. Animalele mai valoroase ale gospodarilor (viţeii, vacile, boii şi caii) păşeau pe uliţă, trecând prin lanţuri de fier sau foc, pentru a fi apărate de boli şi de animale sălbatice. Ieşirea din grajduri era împodobită de

year on St. George’s Day, the 24th of April. On this important day they perform many magic acts by which they intend mostly to protect their flocks, and ensure the fertility and breeding of the animals. Before driving out the animals, they smear and circle the doors and windows of the stables with garlic, or even thorns in some places. Many Transylvanian farmers drive out the animals from the yard over iron chains laid on the ground, through smoke or fire.

és gyarapodását akarják biztosítani. Az állatok kihajtása előtt az istállók nyílászáróit (pl. ajtaját, ablakát) fokhagymával kenik és kerítik be, sok helyen meg tövissel látják el. Nagyon sok erdélyi gazda állatait rendszerint földön elhelyezett vasláncon, tűzön vagy füstön keresztül tereli ki udvaráról.

The tradition in Trei Scaune

A 20. század közepéig az állatokat Háromszéken is Szent György napján, április 24-én hajtották ki a legelőre. A gazdák értékesebb jószágaikat (borjaikat, teheneiket, ökreiket, lovaikat) ezen a napon vasláncon vagy tűzön keresztül terelték ki az utcára, hogy betegség, vadállat ne tudjon kárt tenni bennük. Az istálló kijáratát, elsősorban rontás ellen, kakastollakkal vagy tövises ágakkal tűzdelték körül. Az asszonyok nem mulasztották el, hogy a néhány napja elvetett kender- és lentáblájukat Szent Györgykor éjfélkor, szótlanul, mezítelenül és hátrafelé megkerüljék háromszor.

Until the mid-20th century the animals were driven out to the pastures on St. George’s day on the 24th of April in Háromszék, too. On this day, the farmers’ more valuable animals (calves, cows, oxen, horses) were driven out in the street over iron chains or fire, so that no illness or wild animal could harm them. The stable door was adorned with rooster feathers or thorns especially against evil eye. The women did not miss circling

A szokás háromszéki változata

313

III

314

jur împrejur cu pene de cocoş şi cu ramuri de spin, împotriva stricăciunilor şi pierzaniei. Femeile nu scăpau ocazia de ziua Sfântului Gheorghe, fix la miezul nopţii, de a ocoli parcelele de in şi cânepă semănate cu câteva zile în urmă de trei ori, mergând desculţe, cu spatele, în tăcere deplină. Conform credinţei lor, după aceste plimbări, plantele fibroase creşteau mai înalte şi nici păsările nu mai puteau provoca pagubă. De ziua Sfântului Gheorghe, la Lemnia se organizează aşa-numita expoziţie a stânelor, când turmele de oi adunate laolaltă mai devreme, sunt direcţionate spre pajişti alpine. În seara precedentă, păstorii se întâlnesc într-o casă închiriată, unde fac noaptea memorabilă, prin petrecere şi dansuri. La această festivitate, fiecare păstor îşi invită iubita şi petrec veseli toată noaptea, iar în zori, când răsare soarele, pornesc spre munţi.

backwards their hemp or flax field three times in silence, naked at midnight on St. George’s Day. According to their belief, the fibre crop grew taller and the birds would not cause any damage to it if they circled it. In Lemnia (Lemhény) the so called sheepfold exhibition is organised on St. George’s Day when the flock earlier gathered together are driven out to the mountain pastures. The night before, the shepherds meet at a rental house, and make the night worth remembering by a merry party. All the lads invite their sweethearts to the party which lasts the whole night, and then at dawn they leave to the mountains.

Hiedelmeik szerint a körbejárás után a rostos növény már magasabbra nő, s a madarak sem okoznak benne kárt. Lemhényben Szent György napján szervezik meg az úgynevezett esztenakiállítást, amikor a korábban összegyűjtött juhnyájakat rendre felterelik a havasi legelőkre. Előtte való este a juhászlegények egy kibérelt háznál találkoznak, s ott vidám táncmulatsággal teszik emlékezetesebbé az éjszakát. Mindegyik juhász erre az ünnepségre meghívja kedvesét, s így az éjszakát vígan együtt töltik, majd amikor megvirradt, akkor indulnak el a havasok felé.

Bibliografie / Bibliography / Irodalom FARAGÓ József 1963 A juhait kereső pásztor a magyar folklórban. Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1962–1964. Cluj, 455–461. HEDEŞAN, Otilia 2005 Lecţii despre calendar. Curs folcloric. Editura Universităţii de Vest, Timişoara POZSONY Ferenc 2000 Adok nektek aranyvesszőt. Dolgozatok erdélyi és moldvai népszokásokról. Pro-Print Könyvkiadó, Csíkszereda SZABÓ Árpád Töhötöm 2002 K özösség és intézmény. Stratégiák a lónai hagyományos gazdálkodásban. Kriza Könyvek 11. Kriza János Néprajzi Társaság, Kolozsvár TÁTRAI Zsuzsanna – KARÁCSONY MOLNÁR Erika 1997 Jeles napok, ünnepi szokások. Planétás Kiadó, Budapest VASAS Samu – SALAMON Anikó 1986 Kalotaszegi ünnepek. Gondolat Könyvkiadó, Budapest

315

III

316

Pelerinajul de ziua Sfântului Ștefan

Saint Stephen’s Day Country Fair

Szent István-napi búcsú

317

III

318

La 20 august, în fiecare an, pe dealul Perkő aflat deasupra comunei Sânzieni, comunele romano-catolice din județul Covasna îl comemorează pe Sfântul Ștefan, primul rege al Ungariei. În vreme senină, clopotnița și capela vopsite în alb, construite pe o creastă stâncoasă, sunt vizibile din majoritatea localităților din Trei Scaune de Sus. Cei mai mulți istorici de artă au subliniat faptul că pereții de bază ai capelei cvadrilobate sunt de origine medievală, construiți în 1686, cu sprijinul contelui Sámuel Kálnoki. Pe bolta capelei cercetătorii au descoperit o pictură murală comisionată în 1736 de contele István Mikes și soția lui, contesa Róza Petki, care reprezintă cei trei regi sfinți ai Ungariei: Sfântul Ștefan, Sfântul Emeric și Sfântul Ladislau. Pelerinajul legat de locul sacru este organizat în fiecare an pe 20 august, ziua memorială a regelui Sfântul Ștefan al Ungariei. Credincioșii romano-catolici au participat la procesiunea de la Perkő și în cei mai grei ani. Până la producerea schimbărilor ideologice radicale, care au avut loc după cel de-al Doilea Război Mondial, grupuri de pelerini, mai mari și mai mici, au venit din satele vecine, din

The Roman Catholic communities in Háromszék commemorate Saint Stephen, the first Hungarian king every year on the 20th August in Perkő above Kézdiszentlélek (Sânzieni). The white chapel and belfry erected on the rocky ridge is visible in clear weather from all villages of Upper Háromszék. Most art historians state that the four-lobed chapel standing in Perkő was erected on medieval foundation walls in 1686 with the support of Count Sámuel Kálnoki. On the vault of the chapel the historians found a fresco that might have been painted upon the order of Count István Mikes and his wife Countess Róza Petki in 1736, depicting the three Hungarian holy kings (St. Stephen, St. Henry and St. Ladislaus). The highly popular saint’s day is organised every year on the 20th August, the memorial day of hungarian king St. Stephen, the founder of the state. The Roman Catholic worshippers of Upper Háromszék also organised the saint’s day in Perkő even in the hardest years. Until the radical ideological changes arisen after World War II smaller or larger pedestrian groups arrived to the chapel from the neighbouring villages, the nearby

Háromszék római katolikus közösségei minden évben augusztus 20-án a Kézdiszentlélek fölötti Perkőn emlékeznek Szent Istvánra, az első magyar királyra. A sziklás hegyháton felépített, fehérre meszelt kápolnát és haranglábat tiszta időben jól lehet látni Felső-Háromszék minden falujából. A legtöbb művészettörténész azt hangsúlyozza, hogy a Perkőn álló négykaréjos kápolna középkori eredetű alapfalakra épült 1686-ban, gróf Kálnoki Sámuel támogatásával. A kápolna boltozatán a kutatók egy olyan falfestményt is feltártak, mely gróf Mikes István és neje, gróf Petki Róza megrendelésére készülhetett 1736-ban, s a három magyar szent királyt (Szent Istvánt, Szent Imrét és Szent Lászlót) ábrázolja. A kegyhelyhez fűződő népes búcsút minden évben államalapító Szent István királyunk emléknapján, augusztus 20-án szervezik. Felső-Háromszék római katolikus hívei még a legnehezebb években is megtartották a perkői búcsút. Egészen a második világháborút követő gyökeres ideológiai változásokig kisebb-nagyobb gyalogos csoportok érkeztek a szomszédos falvakból, a közeli Futásfalváról, Torjáról, Kézdiszárazpatakról, Kézdikővárról,

319

III

320

apropiere: de la Alungeni, Turia, Valea Seacă, Pietreni, Poian, Belani, Estelnic, Lutoasa, Mereni, Lemnia, Brețcu, Mărtiniș, Ojdula, Hilib, Ghelința, Catalina, Hătiuca, Imeni și Zăbala. Cei care se pregăteau de pelerinaj se întâlneau în biserica din sat și după ce primeau binecuvântarea preotului porneau la drum, pe jos, spre Sânzieni. De obicei se considera a fi o mare onoare purtarea steagului de pelerinaj, a crucii sau a clopoțeilor. Credința era că cel care duce aceste obiecte sacre nu are voie să se uite în urmă niciodată. Bagajele mai mari, vârstnicii și persoanele care sufereau de boli erau transportate la fața locului în căruțe trase de cai. Pelerinii intrau în bisericile întâlnite pe drum unde rosteau câteva rugăciuni, iar localnicii ofereau apă vizitatorilor. La crucile aflate pa marginea drumului pelerinii se opreau pentru un scurt timp ca să rostească o rugăciune. Când se întâlneau cu un alt grup, se opreau și, ca semn de respect reciproc, coborau steagurile și le atingeau unul de celălalt. Când soseau la Sânzieni făceau un popas la biserica fortificată, pentru o scurtă rugăciune și apoi grupurile

Alungeni (Futásfalva), Turia (Torj), Valea Seacă (Kézdiszárazpatak), Petriceni (Kézdikővár), Poian (Kézdipolyán), Belani (Bélafalva), Estelnic (Esztelnek), Lutoasa (Csomortán), Mereni (Kézdialmás), Lemnia (Lemhény), Brețcu (Bereck), Mărtănuș (Kézdimartonos), Ojdula (Ozsdola), Hilib, Ghelinţa (Gelence), Catalina (Szentkatolna), Hătuica (Hatolyka), Imeni (Imecsfalva) and Zăbala (Zabola). The people preparing for the saint’s day usually gathered in their own village at the church where their own priest gave them his blessing, then they leave on foot in the direction of Kézdiszentlélek (Sânzieni). It was usually a great honour to be appointed standard-, cross- or bell-bearer. According to their beliefs the standard- and the bell-bearers were not allowed to look back during the procession. The bigger luggage, the old and the ill were taken up to Perkő on horse-drawn wagons. The members of the groups going to the celebration stop at the churches on their way where they say a short prayer and the residents offer them water. They also halt briefly and pray at the wayside crosses. When they meet another group,

Kézdi polyánból, Bélafalváról, Esztel nekről, Csomortánból, Kézdialmás ból, Lemhényből, Bereckből, Kézdi martonosról, Ozsdoláról, Hilibből, Gelencéről, Szentkatolnáról, Hatoly káról, Imecsfalváról és Zaboláról. A búcsúra készülők rendszerint saját falujukban, templomukban gyülekeznek, ahol saját papjuk előbb megáldja őket, majd gyalog indulnak onnan Kézdiszentlélek felé. Rendszerint nagy megtiszteltetésnek számított a búcsús zászló, kereszt és csengettyű vivése. Hiedelmeik szerint a zászló- és a csengettyűvivőnek haladás közben nem volt szabad soha visszanéznie. A nagyobb csomagokat, öregeket és betegeket általában lovas szekereken szállítják fel a Perkőre. A búcsús csoportok tagjai betérnek az útjukba eső templomokba, ahol röviden imádkoznak, a helyiek pedig vízzel kínálják meg vendégeiket. Az útmenti kereszteknél rövid ideig szintén megállnak és imádkoznak. Amikor egy másik csoporttal találkoznak, szintén megállnak, zászlóikat összeérintik és lehajtják tiszteletük jeleként. Amikor megérkeznek Kézdiszent lé lekre, ott előbb betérnek a vártemplomba

321

III

322

organizate începeau procesiunea spre Perkő. De obicei, enoriașii vin din direcția Cașinului Mic, cântând și rostind rugăciuni cu voce tare. Cei care vin din zona Trei Scaune de Sus (Cașinul Mic, Valea Seacă, Poian, Estelnic etc.) traversează partea de nord a lanțurilor muntoase. Grupările care provin din diferite direcții se întâlnesc pe vârful muntelui, unde se salută folosindu-se de steagurile aduse și se roagă împreună, după care își continuă drumul spre capelă cântând. Până la începerea liturghiei, pe marginea vârfului de munte preoții îi spovedesc pe cei care doresc acest lucru. Capela este decorată cu ramuri de pin, în special de cei care vin din Sânzieni. După terminarea Primului Război Mondial, în mod conștient, zidurile capelei au fost văruite în alb, acoperișul a fost vopsit roșu, iar intrarea a fost impodobită cu ramuri verzi de pin. Până la schimbarea regimului din anul 1989, altarul temporar a fost ridicat în fața capelei cvadrilobate. Apoi, începând din 1990, acesta a fost construit la est de capelă, fiind decorat anual cu o pictură, care îl reprezintă pe Sfântul Ștefan, oferindu-și

they also stop; they touch the standards and lower them to show respect. When they arrive at Kézdiszentlélek, they enter the fortress church first and pray briefly, and only then do they continue to Perkő in an organised procession. People usually approach the ridge from the direction of Kiskászon, which they climb singing and praying loudly. The inhabitants of the villages of Upper Háromszék (Kiskászon, Kézdiszárazpatak, Kézdipolyán, Esztel nek, etc.) climb the hill to the venue of the celebration from the northern side. The groups coming from different directions only meet on top where they greet each other with their standards, they say a short prayer, then they head for the chapel singing. Until the beginning of the mass the confessions of the worshippers are heard by attending priests on the verge of the hill. The chapel is usually adorned with green pine branches by the residents of Kézdiszentlélek. After World War I the walls were always deliberately painted white, the tin roof red and the entrance was adorned with green pine branches. Until the change of regime in 1989 the temporary altar was always set

rövidebb ájtatosságra, majd csak azután vonulnak fel a csoportok rendezett menetben a Perkőre. Rendszerint Kiskászon irányából közelítik meg a magaslatot, ahová hangosan énekelve és imádkozva vonulnak fel. A felső-háromszéki falvak (Kiskászon, Kézdiszárazpatak, Kézdipolyán, Esztelnek stb.) népe észak felől, a hegyoldalon vonul a búcsú színhelyére. A különböző irányból érkező csoportok csak fenn a magaslaton találkoznak, ahol zászlóikkal egymást köszöntik, majd röviden imádkoznak, utána pedig énekelve tovább menetelnek a kápolnához. Egészen a szentmise kezdetéig a magaslat szélén plébánosok gyóntatják az arra jelentkezőket. A kápolnát elsősorban a kézdiszentlélekiek díszítik fel zöld fenyőágakkal. Az első világháború után annak falát tudatosan mindig fehérre meszelték, bádogtetejét pirosra festették, bejáratát pedig zöld fenyőgal�lyakkal ékesítették. Egészen az 1989-es rendszerváltozásig az ideiglenes oltárt a négykaréjos kápolna előtt állították fel. Majd 1990-től kezdődően a kápolna keleti oldalán alakították ki a búcsús oltárt, amit rendszerint egy olyan festmény díszít, mely Szent Istvánt ábrázolja, amint

323

III

324

coroana regală și totodată întregul său regat, Fecioarei Maria. La nord-est de capelă sunt amplasate standuri unde se servește mâncare și corturi de unde participanții pot cumpăra cadouri – de obicei icoane, mătănii sau turtă dulce ornată – celor rămași acasă. Pe partea dinspre Cașinu Mic pelerinii gustă apa izvorului căruia în prezent îi sunt atribuite efecte miraculoase. Credința este că ramurile de mesteacăn folosite la împodobirea capelei și a altarului au putere miraculoasă. Crengile sfințite sunt păstrate cu mare grijă în case. Din acestea se mai pune câte o nuia sub perna copilului bolnav sau sub streașină, împotriva vremii rele și a trăsnetelor. Pelerinii care sufereau de boli ascundeau o bucățică din haine sau un fir de păr printre firele de iarbă și printre pietre, cu speranța că își vor lăsa boala pe creasta dealului. Procesiunea a fost întotdeauna un bun prilej de întâlnire cu rudele, prietenii și cunoștințele din satele vecine. Foarte mulți ajung înainte de liturghie la gazdele lor din Sânzieini, mai demult venind cu căruțe, în prezent, cu autoturisme. De obicei, aceste vizite se bazează

up in front of the four-lobed chapel. Then after 1990, the festive altar is set up on the eastern side of the chapel, which is usually embellished by a painting depicting St. Stephen as he offers his Holy Crown, his country to the Holy Virgin. North-east from the chapel tents and steak-houses are set up where people buy fairing for those remaining at home, mostly icons, rosaries, fancy gingerbread. The attendants taste the water of the spring in the Kiskászon side of the hill, which is still considered to have special powers. They reckon that the birch branches used for adorning the chapel and the temporary altar have outstanding power. The blessed branches were preserved at home; a smaller branch was put under the eaves against thunderbolts and bad weather or hidden under the pillow of a sick child. The sick suffering from different illnesses hid a small piece from their clothing or a hair on the hilltop, usually in the grass or the rocks hoping they would also leave their illness behind. The country fair was always a good occasion to meet the relatives, good friends and acquaintances living in the neighbouring villages. In the past many

felajánlja a Szent Koronát, országát Szűz Máriának. A kápolnától északkeletre rendszerint sátrakat és lacikonyhákat állítanak fel, ahol az otthonmaradottaknak búcsúfiát vásárolnak, legtöbbször szentképeket, olvasókat, díszes mézeskalácsokat. A résztvevők megízlelik a kiskászoni oldalban lévő forrás vizét, melynek napjainkban is kivételes erőt tulajdonítanak. Úgy tartják, hogy a kápolna és az ideiglenes oltár feldíszítésére használt nyírfaágak kivételes erővel rendelkeznek. A megszentelt ágakat otthonaikban gondosan megőrizték, egy-egy kisebb ágat eresz alá helyeztek villámlás és erős idő ellen, vagy a beteg gyermek párnája alá rejtették. A különböző betegségekben szenvedők saját viseletükből, hajszálukból egy-egy kis darabkát titokban elrejtettek a magaslaton, általában a fű vagy kövek között, annak reményével, hogy betegségüket is otthagyják. A búcsú mindig alkalmas volt a szomszédos falvakban élő rokonok, jó barátok és ismerősök találkozására. Sokan már az istentisztelet megkezdése előtt, régebben szekéren, újabban pedig személykocsin érkeznek szentléleki

325

III

326

pe reciprocitate, astfel încât fiecare familie știe din ce sat primește oaspeți. Aceste prietenii și relații rituale sunt transmise de la o generație la alta. Încă din anii 1980, cu ocazia zilei regelui Sfântul Ștefan mai multe sute, chiar mii de oameni participă la liturghie. Pe vremea aceea, când preotul ridica sfânta cruce, printre enoriașii care își plecau capul și genunchii, rămâneau în picioare doar oamenii forțelor de ordine îmbrăcați în haine de civil. Ceremonia era urmată de o masă bogată în mâncăruri și băuturi, iar tinerii se întâlneau într-un lăstăriș aflat în apropierea capelei unde petreceau cântând și dansând până la lăsarea serii. Această sărbătoare din vârful dealului era un bun prilej ca tinerii din zona Trei Scaune de Sus să se întâlnească și să se cunoască. Mulți dintre ei și-au ales aici partenerul de viață. În timpul mesei festive prietenii și rudele care se întâlneau la procesiune discutau evenimentele din perioada trecută, după care se întorceau acasă încă în acea seară. Pe timpul regimului comunist, în perioada 1945–1989, când ateismul era politică de stat, puterea centrală a împiedicat

people arrived before the mass by wagons, today by car to their hosts in Szentlélek. Normally this is a mutual visit and all the families usually know what village the guests would come from. These friendly, ritual relationships are usually passed on from generation to generation. On our king, St. Stephen’s day hundreds or even thousands of people attended the high mass even in the 1980’s. When the priest saying the mass held up the cross, only the men of the law enforcement bodies dressed in civilian clothes remained standing and amazed in the kneeling and bowing crowd. After the mass they usually held a rich plentiful lunch. The younger people organised a merry party in the grove farther away from the chapel and the entire hilltop was loud with the merry songs till the night fell. The country fair organised on the hilltop was an excellent occasion for the youths of Upper Háromszék to meet, and many of them chose their spouses for life on this very day. During the festive lunch the friends, relatives who came to celebrate the saint’s day discussed about the events of the past months, and left home the very evening.

vendéglátóikhoz. Általában ez a látogatás kölcsönösségen alapul, s így minden család már előre tudja, hogy melyik faluból érkezik vendége. Ezek a baráti, rituális kapcsolatok rendszerint nemzedékről nemzedékre hagyományozódnak. Szent István királyunk napján, még az 1980-as években is, több száz, több ezer ember vett részt az ünnepi szentmisén. Amikor a miséző pap felmutatta a feszületet, a térdet-fejet hajtó keresztények között hirtelen, meglepetten állva maradtak és kimagaslottak a rendfenntartó szervek civil ruhás emberei. A mise után rendszerint ételben és italban gazdag ebéd következett. A fiatalok a kápolnától távolabb található ligetben vidám táncmulatságot szerveztek ilyenkor, s az egész hegytető egészen besötétedésig vidám énekszótól volt hangos. A tetőn megszervezett mezei ünnepség kiváló alkalmat jelentett a felsőháromszéki fiatalok találkozására és ismerkedésére is, akik közül sokan éppen itt választottak életre szóló társat maguknak. Az ünnepi ebéd közben a búcsúra érkezett barátok, rokonok megbeszélték az eltelt időszak eseményeit, majd még aznap este hazaindultak.

327

III

328

prin toate mijloacele organizarea pelerinajului, interzicând, de exemplu, marșul grupurilor în direcția Sânzieni. Rolul și semnificația etnică a evenimentul religios au devenit mai pronunțate în urma consolidării politicii anti-minoritare a dictatorului comunist, adică în perioada 1972–1989. Atunci, pe lângă credincioșii catolici au început să vină la Perkő din ce în ce mai mulți maghiari protestanți, pentru a se ruga și cânta în limba lor maternă, pentru a comemora primul rege maghiar sfânt, care a fondat un stat creștin în bazinul Carpatic, a botezat supușii și și-a integrat țara în circuitul cultural al Europei de Vest. În anii 1980, odată cu consolidarea dictaturii Ceauşescu, arborearea drapelului maghiar pe capelă sau pe vârful unor brazi mai înalți a devenit un simbol al rezistenței și al curajului. În ultimii doi ani ai „erei de aur” junii au tăiat ramurile brazilor pentru a îngreuna înlăturarea drapelului de către oamenii puterii. Prin urmare, muncitorii trimiși de poliție erau instruiți să taie toți copacii cu steaguri în vârf. Drept răspuns, în anul următor, tinerii au pus un brâu de fier în jurul copacului și au turnat un inel de ciment.

The atheist Communist regime prevented it from being organised between 1945–1989 by any means, and it prohibited the marching of the groups to the event towards Kézdiszentlélek. The ethnic functions and meaning of the religious event increased more mostly after the strengthening of the communist dictator’s anti-minority policy between 1972–1989 when not only the Roman Catholic worshippers but also more and more Protestant Hungarians came to Perkő on the 20th August, to pray and chant in Hungarian, commemorate the first Hungarian king, founder of the Christian state in the Carpathian Basin, who christened his subjects thus integrating his country organically in the Western European cultural context. When Ceauşescu’s dictatorship got stronger in the 1980s, it was considered a derring-do worth of a lad to put out the Hungarian national flag on the roof of the chapel or a taller fir tree. In the last two years of ”the golden age”, the lads cut off all the side branches of the fir tree under the flag, so that the men appointed by the authorities would not be able to remove it very easily. The

Az ateizmust hirdető kommunista hatalom 1945–1989 között minden eszközzel meggátolta annak megszervezését, például megtiltotta a búcsús csoportok gyalogos vonulását Kézdiszentlélek felé. A vallásos esemény etnikai funkciói és jelentései különösen a kommunista diktátor kisebbségellenes politikájának megszilárdulása után, tehát 1972–1989 között növekedtek nagyobb mértékben, amikor már nem csak római katolikus hívek, hanem protestáns magyarok is egyre nagyobb számban érkeztek augusztus 20-án a Perkőre, hogy ott magyarul imádkozhassanak és énekelhessenek, az első magyar szent királyra emlékezhessenek, aki keresztény államot alapított a Kárpát-medencében, alattvalóit megkereszteltette, országát pedig szervesen beépítette, integrálta a nyugat-európai kultúrák rendszerébe. Amikor Ceauşescu diktatúrája az 1980-as években megerősödött, külön legényvirtusnak számított magyar nemzeti lobogót tűzni ki a kápolna vagy egy-egy magasabb fenyőfa tetejére. Az aranykorszak utolsó két évében a legények a fenyőfa összes oldalágát levágták a kitűzött lobogó alatt, hogy a hatalom

329

III

330

Structura sărbătorii s-a modificat treptat, începând cu anul 1990, a devenit mult mai spectaculoasă și s-au introdus elemente caracteristice festivalurilor. Grupurile organizate acordă din ce în ce mai multă atenție aspectului exterior, participând la procesiune cu drapeluri, cruci și porturi spectaculoase, decorative. Diferite grupuri și organizații religioase, reprezentanți ai ordinelor cavalerești poartă în această zi articole vestimentare și simboluri specifice. La procesiune participă grupuri tradiționale de honvezi și husari, dar și reprezentanții asociațiilor civile și de cavaleri îmbrăcați în porturi colorate. În ultimele două decenii participanții la procesiunea de la Perkő au prezentat foarte multe simboluri naționale maghiare (ex. drapeluri, steme). În timpul evenimentului elita administrativă și politică organizează diferite programe culturale în sat și pe platou. De exemplu, în anul 2009, pe 20 august, în centrul satului Sânzieni a fost dezvelită statuia grandioasă al regelui Sfântul Ștefan. La comemorarea a 1100 de ani de la descălecatul maghiarilor pe dealul Perkő, care se ridică deasupra satului,

workers hired by the policemen chopped down the fir tree on top of which the Hungarian flag fluttered. In the following year the more daring lads poured a cement ring and reinforced it with an iron band around the tree. Starting 1990 the structure of the celebration has gradually changed as more scenic and festival-like elements got included into it. The group organisers pay more attention to organise the procession with more spectacular and decorative standards, crosses and attires. Different religious associations, societies and knights proudly put on their capes, typical clothing and symbols on this day. Many traditionalist military and hussar groups also parade in the religious procession as well as the members of various civilian and gallant societies in their colourful attires. The pilgrims deployed many national symbols on Perkő in the past two decades (e.g. flags, arms). And it is also the time when the local administrative and political elite organised various cultural events in the village and on the hilltop. For example, on the 20th August 2009 a huge stone statue was

emberei ne tudják a lobogót egykönnyen eltávolítani. A rendőrök által mozgósított munkások rendszerint már a tövénél kivágták a fenyőfát, melynek hegyén ott lobogott a magyar zászló. A következő évben a virtusosabb legények már vaspántokkal és cementgyűrűvel öntötték körül a fa tövét. Az ünnepség szerkezete 1990-től kezdődően fokozatosan megváltozott, látványosabb, fesztiváli elemek épültek be szerkezetébe. A csoportok szervezői egyre nagyobb gondot fordítanak arra, hogy minél látványosabb és dekoratívabb zászlókkal, keresztekkel, viseletekben vonuljanak fel. Különböző vallásos egyesületek, társaságok, lovagok pedig ezen a napon büszkén magukra öltik jellegzetes köpenyegeiket, viseleteiket és jelképeiket. A búcsús menetben számos hagyományőrző honvéd- és huszárcsoport is felvonul, de köztük menetelnek különböző polgári és vitézi egyesületek tagjai is színpompás viseleteikben. A búcsúsok az utóbbi két évtizedben nagyon sok nemzeti szimbólumot (pl. zászlókat, címereket) is felvonultatnak a Perkőn. A helyi adminisztratív és politikai elit pedig ilyenkor szervez különböző

a fost aprins un imens foc de tabără, care a fost urmat la câte cinci minute distanță, de apariția flăcărilor pe cele mai înalte puncte ale localităților învecinate. De atunci în seara sărbătorii, la ora 22, se dă foc la o grămadă mare de lemne la Perkő, după care se aprinde focul de veghe și în celelalte sate din Trei Scaune. Se poate observa că de la an la an procesiunea capătă un caracter din ce în ce mai comercial și că se dezvoltă un turism specific în jurul evenimetului. Chiar dacă reprezentanții regimului din perioada 1945–1989 au încercat să distrugă prin toate mijloacele posibile această manifestare naturală a sentimentului religios din cultura populară și a identității religioase, locale și etnice, procesiunea de ziua regelui Sfântului Ștefan, pe lângă celelalte locuri renumite de pelerinaj din Ardeal (Șumuleu Ciuc, Maria Radna), și-a păstrat continuitatea și forța de conservare a comunității, a valorilor sufletești și umane.

erected in memory of king St. Stephen in the centre of Kézdiszentlélek. On the occasion of the 1100 year-anniversary of the Hungarian conquest of the Carpathian Basin a huge bonfire was lit on the Perkő above the village, which was followed every five minutes by the fires lit on the hilltops of the neighbouring villages. Ever since, in the evening of the feast at 22:00 the biggest bonfire is first lit on Perkő and only then the bonfires in the other villages of Háromszék. It can be noted that the country fair becomes more and more commercial every year, and there is a specific tourism that builds around it. Although the local official representatives tried between 1945–1989 to break down by any means this natural manifestation of the people’s religiousness, denominational, local and ethnic identity, the country fair on St. Stephen’s Day organised on Perkő has preserved its continuity, and spirit of solidarity among people, souls and communities to our days just like the other more well-known Transylvanian pilgrimage shrines (Csíksomlyó (Şumuleu Ciuc), Máriaradna (Maria Radna)).

kulturális eseményeket a faluban és a tetőn. Például 2009. augusztus 20-án hatalmas kőszobrot állítottak Szent István királyunknak Kézdiszentlélek főterén. A honfoglalás 1100 éves évfordulóján a falu fölötti Perkőn hatalmas máglyát gyújtottak, amit ötpercenkét követtek a környező falvak magaslatain fellobbanó tüzek. Azóta az ünnep estéjén 22 órától először a Perkőn gyújtják meg a legnagyobb farakást, majd azt követően a többi háromszéki falu máglyáját. Megfigyelhető, hogy a búcsú évről évre kommerszializálódik és sajátos turizmus épül köréje. Habár a hatalom helyi képviselői 1945–1989 között minden eszközzel le akarták törni a népi vallásosságnak, a felekezeti, a lokális és az etnikai identitásnak ezt a természetes megnyilatkozási formáját, a Perkőn megszervezett Szent István király-napi ünnepség, a leghíresebb erdélyi búcsújáróhelyek (Csíksomlyó, Máriaradna) mellett, napjainkig megőrizte folyamatosságát, embert, lelket, közösséget összetartó és megtartó erejét.

331

III

332

Bibliografie / Bibliography / Irodalom JÁNÓ Mihály 2015 A kézdiszentléleki Szent István-kápolna. Kalauz. Ambrózia Kiadó, Kézdivásárhely KOVÁCS András 2009 Kézdiszentlélek templomai. In: Borcsa János (ed.): Kézdiszentléleki breviárium. Ambrózia Kiadó, Kézdivásárhely, 217–223. POZSONY Ferenc 2009 A perkői búcsú néprajzi vonatkozásai. In: Borcsa János (ed.): Kézdiszentléleki breviárium. Ambrózia Kiadó, Kézdivásárhely, 372–373.

333

III

334

Viflaim cu ocazia Crăciunului

Nativity Scene (Bethlehem Play)

Karácsonyi betlehemezés

335

III

336

Origini

Origins

Eredete

Pe timpul Crăciunului, secuii din Trei Scaune prezentau povestea nașterii lui Hristos în forma unui spectacol, acest obicei este denumit „betlehemezés” sau viflaim. Conform cercetătorilor acest obicei este legat de numele Sfântului Francisc de Assisi (1182–1226) și a fost răspândit în Europa de către membrii Ordinului Franciscan. Sursele scrise care au supraviețuit acele vremuri atestă în zona Trei Scaune aceste spectacole religioase au fost prezentate pe 24 decembrie în biserici romano-catolice, centre și școli franciscane. Asemănător cântărilor de Crăciun, viflaimul din Trei Scaune au luat naștere din influența mutuală a culturii populare și a culturii înalte bisericești și se află în continuă schimbare până în prezent. În structura spectacolului au fost integrate treptat elemente antice cu origine balcanică, dar și elemente cu caracter profan pronunțat, de multe ori apărând acțiuni, gesturi și acțiuni laice.

The Szeklers from Trei Scaune (Three Chairs, Háromszék) used to present the scene of the birth of Jesus in the form of living nativity scenes. According to researchers, St. Francis of Assisi is credited with the creation of the first nativity scene (1182–1226), and due to his brothers in the Franciscan religious order it became hugely popular and spread throughout Christendom. The remaining written sources prove that during the 17th century Háromszék, on the 24th of December religious plays were presented in Roman Catholic churches and Franciscan centres and in schools. The nativity plays, similarly to the Christmas chants, had developed from the interactions between the popular culture and the ecclesiastical elite culture, and have been in continuous change until today. The structure of the mystery plays had gradually incorporated antique and Balkan elements as well as specifically mundane or even explicit acts, gestures and texts.

A háromszéki székelyek Jézus születéstörténetét karácsony idején színjátékok formájában is bemutatták, megjelenítették. A betlehemezés kezdetét a kutatók elsősorban Assisi Szent Ferenchez (1182–1226) kapcsolják, akinek rendtársai később szélesebb körben elterjesztették Európában. A fennmaradt írott források is azt tanúsítják, hogy Háromszéken a 17. század idején elsősorban római katolikus templomokban és ferences központokban, iskolákban mutattak be vallásos tartalmú színjátékokat december 24-én. A háromszéki betlehemes játékok, a karácsonykor felcsendülő kántálóénekekhez hasonlóan, a népi és az egyházi elit kultúra kölcsönhatásából alakultak ki, majd folyamatosan változtak egészen napjainkig. A pásztorjátékok szerkezetébe fokozatosan antik, balkáni eredetű elemek, valamint kimondottan profán, sokszor vaskos cselekvések, gesztusok és szövegek is beépültek.

337

III

338

Istoria obiceiului din zona Trei Scaune Franciscanii din Kanta și Estelnic au avut un rol important în formarea, prezentarea, răspândirea și păstrarea tradițiilor legate de viflaim. Unul dintre cele mai vechi texte ale jocului, cunoscut și astăzi, a fost copiat în perioada 1663– 1668 de către János Cserey, dascălul din Sânzieni. Varianta ajunsă și la Șumulei Ciuc are în deschidere un prolog și se termină cu un epilog în care Sibilla prezice circumstanțele nașterii lui Isus celor trei păstori. Când un înger aduce vestea nașterii Mesiei, păstorii pornesc la drum pentru a-l vizita pe micul Hristos. Un alt text în limba latină, originar din perioada 1696–1732, este legat de o școală minorită din Târgu Secuiesc. Pe baza instrucțiunilor regizorale păstrate până în prezent, cel mai probabil acesta a fost prezentat într-o biserică. Textul începe cu căutarea unui loc pentru dormit, după care urmează o secvență păstorală. Îngerul apare în fața păstorilor aducând vestea cea bună, iar păstorii decid, ce daruri (varză murată, carne de

The story of the living nativity scenes in Háromszék In our region the most important roles in creating, presenting, spreading and preserving the nativity scenes from Háromszék were played by the Franciscan monks from Estelnic (Esztelnek) and Kanta. One of the oldest nativity scene texts was copied by János Cserey, a schoolmaster in Sânzieni between 1663-1668. This version of the text which got to Șumuleu Ciuc, started with a prologue and ended with an epilogue in which Cumaean Sybil prophesied the circumstances of the birth of Jesus to the shepherds. When the angels proclaimed the birth of the Messiah, the shepherds took to the road to visit little Jesus. Another nativity scene text in Latin created between 1696-1732 is also connected to a Conventual Franciscan school from Târgu Secuiesc, which was most probably presented in a church, according to the director’s instructions

Háromszéki története Vidékünkön elsősorban az esztelneki és a kantai ferencesek játszottak jelentős szerepet a háromszéki betlehemesek kialakításában, bemutatásában, elterjesztésében és fennmaradásában. Az egyik legkorábbi betlehemes szöveget Cserey János, Kézdiszentléleken tanító oskolamester másolta le 1663–1668 között. A Csíksomlyóra is eljutott szövegváltozat prológussal kezdődik és epilógussal fejeződik be, melyben Szibilla megjósolja a pásztoroknak Jézus születésének körülményeit. Amikor az angyal meghozza az örömhírt a Messiás megszületéséről, a pásztorok felkerekednek, útra kelnek, hogy meglátogassák a kis Jézust. Egy másik, 1696–1732 között keletkezett latin nyelvű betlehemes szintén a kézdivásárhelyi minorita iskolához kötődik, melyet valószínűleg templomban adhattak elő, a fennmaradt rendezői utasítások szerint. A játék szövege szálláskereséssel kezdődik, pásztorjelenettel folytatódik, majd az angyal megjelenik a juhászok előtt az örömhírrel. A juhászok

339

III

340

porc, cârnați, frigărui, slănină, miere, mâncare de miei și unt) să ducă la leagănul Mântuitorului. Popularitatea și păstrarea acestui obicei se datorează faptului că dintre toate povestirile biblice a fost ales și prezentat prin intermediul unor metode dramatice cel mai autentic pentru omul de rând: nașterea pruncului Isus. Textele au fost completate pe parcursul secolului al 19-lea, când variantele spectacolelor prezentate în mediul privat (case familiale) au început să facă parte din cultura populară, astfel au fost inegrate numeroase elemente profane. De exemplu, trezirea plină de haz a celor trei păstori și dialogul dintre ei, folosirea toiagului cu clopoței, dansul circular, personajul păstorului bătrân și surd, măștile, sintagmele latinești și românești înțelese greșit, vocabular și gesturi profane etc. Menționăm că jocurile dramatice prezentate în bisericile din zonă și-au păstrat caracterul bisericesc și că variantele profane și sacrale în cele mai multe cazuri coexistă și se influențează reciproc până în prezent.

that were preserved. The text starts with Mary and Joseph looking for a shelter, it continues with a shepherd scene and then the angel appears with the good news. The shepherds discuss what kind of gift (sour cabbage, pork meat, sausage, bacon, honey, butter, millet porridge) should they take to Jesus’ cradle. The popularity and the viability of the nativity scenes in Háromszék was due to the fact that the most credible one from all the biblical stories they presented with dramatic elements was the birth of Jesus. The texts of the nativity scenes were enriched during the 19th century, those versions presented in family houses, in the private sphere became ordinary, many mundane elements got integrated into their structure: for example, the funny awakening of the shepherds and their dialogue, the use of the rattle sticks, circle dances, the deaf old shepherd’s mask, misunderstood Latin or Romanian expressions, rough everyday words and gestures etc. It is important to mention that the versions presented in the churches of Háromszék maintained their pious character but the mundane and sacred versions of these texts peacefully lived

megbeszélik, hogy milyen ajándékot (savanyú káposztát, disznóhúst, hurkát, szalonnát, mézet, köleskását, vajat) visznek Jézus bölcsőjéhez. A betlehemesek népszerűségüket és fennmaradásukat Háromszéken is annak köszönhették, hogy a bibliai történetek közül a földi embereknek a leghitelesebbet, a kisgyermek Jézus születéstörténetét mutatták be dramatikus eszközökkel. Szöveganyaguk a 19. század során tovább gazdagodott, a családi házakban, tehát a privát szférában bemutatott változataik elnépiesedtek, számtalan profán elem beépült szerkezetükbe: pl. pásztorok tréfás költögetése, ébredése és beszélgetése, csörgős bot használata, körbejáró lépegető tánc, süket öregpásztor, álarc, félreértett latin vagy román kifejezések, vaskos hétköznapi szavak és gesztusok stb. Megjegyezzük, hogy a háromszéki templomokban előadott változatok továbbra is megőrizték kegyes jellegüket, de a profán és a szakrális variánsok a legtöbb helyen békében egymás mellett élnek, napjainkig folyamatosan és kölcsönösen hatnak egymásra.

341

III

342

Formele obiceiului Până la al Doilea Război Mondial la Turia de Sus au existat două forme ale viflaimului. Preotul satului învăța, în primul rând, pe copiii din sat care mergeau la școală să interpreteze acest joc pastoral, spectacolul fiind prezentat de regulă în biserici, în ajunul Crăciunului. Viflaimul a fost pus în scenă și interpretat de către bărbați adulți fără contribuția preoților. Pregătirile începeau cu două săptămâni înainte de Crăciun și erau coordonate de către cel mai respectat bărbat din grup, care de regulă interpreta rolul unuia dintre regi. Pe timpul Adventului flăcăi, bărbați însurați de curând și bărbați mai în vârstă se întâlneau la o casă unde învățau textul dramatic din publicații tipărite și repetau acțiunile specifice spectacolului. Jocul de viflaim era prezentat în căminele sătenilor în prima și a doua zi de Crăciun. Ordinea persoanjelor pe timpul colindării satului era prestabilită. În față mergea husarul care bătea la ușile oamenilor și întreba dacă pot intra. După el veneau doi îngeri, Maria

next to each other and have mutually influenced each other.

The forms of the nativity scenes There were two forms of the nativity scenes registered until the World War II at Turia (Felsőtorja). The mystery plays were usually learnt by school-age children, led by the local pastor and presented in the church at Christmas Eve, so they didn’t enact it from door to door. The nativity scenes were rehearsed only by grown up men, usually without the pastor two weeks prior Christmas Eve, and generally with the leading of the most honourable man, playing the role of the king. Young fellows, married and elderly men would gather at a family house every evening during Advent where they learned the scripts with the help of the printed editions and rehearsed the scene’s characteristic acts and movements. The adults’ group presented the scene in family houses on the first and second day of the holiday. Their march also happened after a certain choreography: the hussar

Formái Felsőtorján egészen a második világháborúig a betlehemes játéknak kétféle formája élt. A pásztorjátékot rendszerint iskoláskorú gyermekek tanulták meg a helybeli pap irányításával, majd szenteste a templomban mutatták be, tehát nem jártak vele házról házra. A betlehemest már csak felnőtt férfiak, rendszerint a lelkész közreműködése nélkül kezdték előkészíteni karácsony előtt két héttel, általában a legtiszteltebb, a király szerepét alakító személy irányításával. Fiatal legények, házas emberek és idősebb férfiak advent idején esténként egy-egy családi háznál gyűltek össze, ahol elsősorban nyomtatott kiadványok segítségével tanulták meg a színjáték szövegeit, gyakorolták be jellegzetes cselekvéseit és mozdulatait. A felnőttek csoportja a családi hajlékokban mutatta be a játékot az ünnep első és második napján. Kötött volt vonulási rendjük is: az utcán legelöl haladt a huszár, aki előbb bekopogott a családi házakhoz, s megkérdezte, beengedik-e a csoport tagjait. Utána haladt a két angyal, majd Mária és Szent József, valamint a király,

343

III

344

și Iosif, precum și magul, marșul fiind încheiat de păstori și de un măgar. Păstorii au legat un mic saci cu cenușă pentru a ține la distanță copiii curioși și flăcăii poznași. Izbucnirea celui deal Doilea Război Mondial a avut ca urmare întreruperea obiceiului și, după 1945, reprezentanții locali ai regimului comunist au interzis organizarea și prezentarea în orice formă a tradiției. Variantele din Trei Scaune ale jocurilor de Betleem sunt asemănătoare celor din zona Miercurea Ciuc. Personajele caracteristice sunt: îngerul, păstorii, Maria, Iosif, Herod și sluga regelui. Rolul păstorilor, regelui și sluga lui sunt interpretate de regulă de bărbați adulți, iar îngerul ș rolul Mariei sunt jucate de băieți mai tinerei. Primul moment al spectacolului constituie cererea permisiunii de a intra în case, după care urmează căutarea unui loc pentru dormit. Punctul culminant al programului este jocul păstorilor care începe cu trezirea păstorilor și continuă cu prezentarea darurilor și cu un dialog amuzant purtat cu păstorul cel bătrân. Ritul se încheie cu dansul circular al păstorilor și cererea donațiilor. Păstorii sunt îmbrăcați

led the row, he first knocked on the family houses’ doors and asked them if they let the group in. After him followed the two angels, then Mary and Saint Joseph, and the king, and finally the row was finished by the shepherds with ash sticks and the donkey. The shepherds usually attached a small pouch filled with ash to their crook using a string, in order to keep away the curious children and jocular youth from the drama group. As the unfolding of World War II dispersed local lads and freshly married men, the next year marked the interruption of the tradition of enacting the play, and after 1945, the local representatives of the communist regime explicitly prohibited organising the enactment of the play and presenting it from house to house. The Háromszék versions of the Bethlehem Play have the most similarities with the versions developed in the Csík region. Their most characteristic characters are: angel, shepherds, Virgin Mary, Joseph, Herod and the king’s servant. While shepherds, the king and his servant were usually played by adult men, the angel and Mary were played

végül a menetet a hamubotos pásztorok és a szamár zárták. A juhászok rendszerint hamuporral megtöltött kisebb zsákot erősítették zsineggel botjaikra, s azokkal tartották távol a csoporttól a kíváncsi kisgyermekeket és a tréfásabb kedvű fiatalokat. Mivel a második világháború kibontakozása szétszórta a helybéli nagylegényeket és fiatal házas férfiakat, a következő években megszakadt a játék előadása, majd 1945 után a kommunista hatalom helyi képviselői határozottan megtiltották a házaló szokás megszervezését és bemutatását. A betlehemes játékok háromszéki változatai elsősorban a csíki variánsokhoz állnak közel. Legjellegzetesebb szereplőik: angyal, pásztorok, Szűz Mária, Szent József, Heródes és a király szolgája. Míg a pásztorokat, a királyt és szolgáját rendszerint felnőtt férfiak, addig az angyalt és Máriát általában kisebb fiúgyermekek alakították. A betlehemesek rendszerint bekérezkedéssel kezdődtek, majd azt követte a szálláskeresés. Csúcspontját azonban a pásztorok játéka alkotta, mely általában költögetéssel, ébredéssel kezdődött, majd folytatódott az ajándékok bemutatásával és az

345

III

346

în piei de oaie, cușmă întoarsă din blană de oaie, poartă măști confecționate din cârpe și piele și au în mână un toiag mai lung. Jocurile din Betleem din Trei Scaune erau interpretate de către bărbați, flăcăi și băieți până la interzicerea spectacolelor în spații religioase în anul 1948, însă această tradiție s-a păstrat până în zilele noastre în satele unde s-a pus accent pe ocrotirea tradițiilor, precum și în valea Trotușului din Moldova. În comunitățile catolice ca Sânzieni, rolurile feminine erau interpretate de către bărbați și băieți chiar și în deceniul de după schimbarea regimului din anul 1989. În satele mai burgheze precum Ghelința, Zăbala sau Valea Crișului, în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, fetele au început să accepte rolul îngerilor sau al Sfântei Fecioare. La Lunga, rolurile erau distribuite chiar și în anii 1940 pe baza rangurilor ocupate de familie în ierarhia localității. De exemplu, rolul magului putea fi interpretat de băieții care proveneau din cele mai respectate familii, de regulă familia vătafilor (lófő), iar păstorii veneau din familiile foștilor iobagi.

by small boys. The group enacting the Bethlehem scene started with a request for playing, which was followed by the search for accommodation. The culmination point was, however, the play of the shepherds, which usually started with them waking up and waking each other, followed by the presentation of the gifts and by the funny dialogue with the older shepherd. The play used to end the round dance of the shepherds and by a request for donations. It should be noted that they usually wore a long fur coat, a hat made of lambskin, and a mask made of fabric and leather, and held a long shepherd’s crook. As mentioned earlier, the Háromszék versions of the Bethlehem Play have the most similarities with the versions developed in the Csík region. Up to 1948, that is the year until which religious events were banned from the public space, the Bethlehem Plays were enacted in Háromszék only by men, lads and small boys. This tradition has remained in some of the more tradition keeping villages in Szeklerland and in the Trotus valley. In Sânzieni, which is an exclusively Catholic village, even after the decade following

öregebb pásztorral folytatott tréfás párbeszéddel. A játékot végül is a pásztorok körtánca és az adománykérés zárta. Megjegyezzük, hogy ők általában hosszú bundát, kifordított báránybőrsapkát, rongyból és bőrből készített álarcot viseltek, kezükben pedig hosszabb bunkós pásztorbotot fogtak. A háromszéki betlehemes játékokat egészen 1948-ig, tehát a vallásos események nyilvános terekből való kitiltásáig csak férfiak, legények és kisebb fiúk adhatták elő. Ez a hagyomány egészen napjainkig fennmaradt a hagyományőrzőbb székelyföldi falvakban, valamint a moldvai Tatros völgyében. A színkatolikus Kézdiszentléleken Szűz Máriát még az 1989-es rendszerváltozást követő évtizedben is csak férfiak, míg az angyalokat legtöbbször legények vagy fiúk alakították. A polgárosultabb helységekben (pl. Gelencén, Zabolán, Kőröspatakon) a 20. század második felében már csak lányok vállalták az angyal és Szűz Mária szerepének eljátszását. A kézdiszéki Nyújtódon még az 1940-es években is a betlehemes játék szerepeit a legények saját családjaik helybéli, rendi státusza alapján nyerhették el, tölthették be.

347

III

348

În perioada imediat următoare a schimbării regimului din anul 1989, tradiția populară a viflaimului prezentat în spații private a fost reluată în satele majoritar catolice (ex. Arcuș, Sânzieni, Petriceni, Ojdula etc.). Însă în prezent copiii de vârstă școlară interpretează în bisericile protestante și catolice varianta lipsită de elemente distractive, profane, laice.

1989, the role of Virgin Mary used to be played by men, while the angels were mostly played by lads or small boys. In more bourgeois localities (such as Gelence (Ghelința), Zabola (Zăbala), Kőröspatak (Valea Crișului)), from the second half of the 20th century only girls volunteered for playing the role of the angel and Virgin Mary. In Nyújtód (Lunga), still in the 1940s, the roles of the Nativity scene could be earned by lads according to the status of their families. For example, the role of the king could be played by boys from the locally most prestigious families, while the shepherds were usually played by the offsprings of former serf families. In the years following the regime change taking place in 1989, the popular version of the Bethlehem Play to be enacted in private was renewed mostly in the localities where Catholics are in majority (Árkos (Arcuș), Kézdiszentlélek (Sânzieni), Kézdikővár (Petriceni) and Ozsdola (Ojdula)). However, nowadays, school-age children present the more gracious versions of the play lacking the more robust and profane elements mostly in both Catholic and Protestant churches and in secular schools.

Például a király szerepét csak a helyi társadalom legrangosabb, lófő családokból származó fiúk játszhatták, míg a pásztorokat általában a hajdani jobbágycsaládok utódai alakították. Az 1989-es rendszerváltozást követő években elsősorban csak a katolikus többségű településekben (pl. Árkoson, Kézdiszentléleken, Kézdikőváron és Ozsdolán stb.) újították fel a betlehemezés privát terekben előadott népies változatát. Azonban iskoláskorú gyermekek katolikus és protestáns templomokban, világi iskolákban azóta elsősorban a játék kegyesebb, tehát a vaskosabb, profán elemeket teljesen nélkülöző variánsait mutatják be.

Bibliografie / Bibliography / Irodalom KILIÁN István 1984 Magyar nyelvű betlehemes játék a XVII. század első feléből. Irodalomtörténeti Közlemények, LXXXVIII. 5–6. 695–722. 1989 Tizennégy történeti betlehemes. In: Pintér Márta Zsuzsanna – Kilián István (szerk.): Iskoladráma és folklór. Folklór és Etnográfia 50. Debrecen, 135–146. OLOSZ Katalin 1995 Betlehemes játék Felsőtorjáról. In: Barna Gábor (szerk.): Vallásos népélet a Kárpát-medencében. Népismereti tanulmányok és közlések. Magyar Néprajzi Társaság, Budapest, 207–215. PINTÉR Márta Zsuzsanna 1993 A ferences iskolai színjátászás a XVIII. században. Argumentum Kiadó, Budapest POZSONY Ferenc 1990 Kézdialmási betlehemezés. Finta Géza 1931-es kéziratos füzetéből. Művelődés. XXXIX. 11–12. 31–33.

349

III

350

Ajunul Anului Nou sub turnul bisericii

New Yearâ&#x20AC;&#x2122;s Eve under the Church Tower

Szilveszter a templomtorony alatt

351

III

352

În majoritatea localităților din județul Covasna noaptea dintre ani este denumită Micul Crăciun. Această parte a anului se consideră a fi o perioadă specială de tranziție când prin diferite ritualuri arhaice și cântări se pot influența întâmplările care vor avea loc în Anul Nou, începând cu 1 ianuarie. Mai multe elemente de obiceiuri (generarea de zgomote, aprinderea focului, iluminatul turlei) aveau ca scop alungarea, neutralizarea forțelor și ființelor dăunătoare și prin altele se dorea influențarea anului cel nou în vederea asigurării în mod preventiv a unor rezultate pozitive (sănătate, frumusețe, fericire, noroc, fertilitate). Péter Bod, un teolog consacrat din Transilvania, născut la Cernat considera că celebrarea Anului Nou era un obicei, o sărbătoare de origine păgână. Ediția din 1786 a Calendarului creștin consemnează că cei din Trei Scaune sărbătoreau venirea Noului An prin petreceri foarte mari, prin daruri generoase și prin oferirea de prăjituri și fructe, iar în fața familiilor mai înstărite s-au adunat să cânte și să rostească urări, punând crengi verzi cu frunze persistente care

In most of the localities of Háromszék, the turn of the years is called Little Cristmas (kiskarácsony). Even nowadays, the New Year’s season is regarded as a special and transitional period, when the happenings of the new calendar year starting on the 1st of January can be influenced using several archaic rites and word-juggling. Many such practices (noise production, lighting a fire, illumination of the church tower, bringing gilded water) are mainly aimed at keeping away and neutralising harmful forces and creatures, while others are used for influencing the new calendar year, as well as for ensuring positive states (health, beauty, happiness, luck, fertility). Péter Bod, a Transylvanian erudite theologist born in Csernáton (Cernat) regarded these New Year’s traditions a pagan practice. In his volume on the Szekler calendar published in 1786, he wrote that on New Year’s Eve, the locals of Háromszék engage in boisterous amusements, offer each other plenty of pastry and fruits, sing and offer toasts in front of the houses of the wealthy families, bring evergreen branches into

A legtöbb háromszéki településben kiskarácsonynak nevezik az ó- és az újesztendő fordulóját. A szilveszteri időszakot napjainkig különleges, átmeneti időszaknak tartják, amikor különböző archaikus rítusok és szómágia segítségével befolyásolni lehet a január elsejétől kezdődő új polgári év történéseit. Számos szokáselem (zajkeltés, tűzgyújtás, templomtorony kivilágítása, aranyosvízvivés) elsősorban az ártó erők és lények távoltartására, semlegesítésére, mások pedig az új naptári év befolyásolására, pozitív minőségek (egészség, szépség, boldogság, szerencse, termékenység) preventív jellegű biztosítására irányulnak. Bod Péter, Csernátonban született, művelt erdélyi teológus, a szilveszterezést pogány eredetű szokásnak, ünnepnek tartotta. A keresztény kalendáriumról 1786-ban kiadott kötetében azt írta le, hogy a háromszékiek szilveszterkor féktelen mulatságokat szerveznek, egymást gazdagon megajándékozzák süteményekkel és gyümölcsökkel, a tehetősebb családok háza előtt vidáman énekelnek és köszöntőket mondanak, örökzöld gallyakat visznek be házaikba, azokkal pedig

353

III

354

să-i ajute în descoperirea evenimentelor din anul următor încă din mijlocul iernii. Pe raza județului Covasna se consideră și în prezent că o masă îmbelșugată aduce membrilor familiei prosperitate pe tot anul. Acesta este motivul pentru care gospodinele de obicei prepară multe feluri de alimente (de exemplu sarmale, șuncă, cârnați) și își invită familia, rudele și prietenii la o masă copioasă. În satele din zonă în primul rând, se recomandă consumul de carne de porc, pentru că se consideră că doar măncărurile preparate din carne de porc poartă noroc locuitorilor casei. La începutul noului an se interzice categoric consumul de carne de pasăre, pentru că păsările de curte scormonesc norocul din casa familiei, aducând nenorociri sau chiar moartea. Femeile din Trei Scaune de obicei pregătesc linte fiartă pentru prânz, credința fiind că nenumăratele boabe mici aduc noroc, sănătate și prosperitate în casă. În localitățile protestante din zonă în noaptea de Anul Nou se face cât mai mult zgomot pentru a alunga vechiul an. De exemplu, la Păpăuți, odată cu lăsarea serii, oamenii încep să-și ia rămas bun de

their houses, making reference to the happenings of the new year in the middle of winter. In Háromszék, it is still believed that if on New Year’s Eve, the table is lavishly packed with food, the members of the family shall not be short on food during the upcoming year. Therefore, housewives prepare a lot of food (such as stuffed cabbage, ham and sausage) and invite over their family members, relatives and friends. Pork is mainly re commended in this season in the villages of the region as according to their belief, only food made of pork brings luck to the dwellers of the house. The consumption of chicken is strictly forbidden at the beginning of the New Year, as poultry scrapes luck out of the family house, that is, it shall bring misfortune or even death. On New Year’s day, housewives of Háromszék usually cook lentil soup for lunch, as it is considered that the countless small grains of the lentil bring luck, health and wealth. On New Year’s Eve, in the protestant localities of Háromszék, people make a lot of noise in order to chase away the passing year. In Păpăuţi (Papolc) for

éppen a tél közepén következtetnek az újév történéseire. Háromszéken napjainkban is úgy vélik, hogy ha Szilveszter estéjén bőségesen meg van terítve az asztal, akkor a család tagjai nem fognak szűkölködni ételben az újév során. Éppen ezért a gazdasszonyok rendszerint sok ételt (pl. töltött káposztát, sonkát, kolbászt) főznek, s gazdagon megvendégelik családtagjaikat, rokonaikat és barátaikat. Elsősorban a disznóhús fogyasztását ajánlják a vidék falvaiban, mivel képzeteik szerint csak a sertésből készített étel hoz szerencsét ilyenkor a ház népére. Határozottan tiltják a szárnyas fogyasztását újév kezdetén, mert a baromfi kikaparja a szerencsét a család házából, tehát szerencsétlenséget vagy éppen halált okozhat. A háromszéki as�szonyok újév napján rendszerint lencsét főznek ebédre, mert annak megszámolhatatlan, apró szemei, hiedelmeik szerint, szerencsét, egészséget és gazdagságot eredményeznek. Háromszék protestáns településeiben szilveszter éjszakáján hatalmas zajt csapnak, tehát nagy lármával kergetik el az óesztendőt. Például Papolcon

355

III

356

la vechiul an: tinerii și bărbații de curând însurați ies în stradă cu clopoței, tălăngi și bice pentru a face zgomot. Grupurile de tineri merg din casă în casă pentru a ura multă sănătate și recoltă bogată stăpânului casei, iar gazdele oferă cozonac, cârnați, slănină, pâine și vin la primirea musafirilor. La plecare, colindătorii cer binecuvântarea lui Dumnezeu asupra pășunilor, recoltei de fân, animalelor, precum și asupra familiei gazdei primitoare. Însă la miezul nopții satul se liniștește, tinerii și bătrânii se întâlnesc la biserica reformată și sub conducerea pastorului rostesc o rugăciune după care intonează Imnul, urează un an nou fericit și se îndreaptă spre casă. Locuitorii satului Dalnic la miezul nopții, în noaptea dintre ani, se adună în fața bisericii reformate unde sunetul clopotului leagă vechiul an de cel nou. După o slujba scurtă celebrată de pastorul reformat enoriașii cântă împreună și tinerii fac gălăgie cu diferite instrumente zgomotoase. În același timp, la Zăbala sătenii se întâlnesc înainte de miezul nopții în fața bisericii fortificate reformate pentru a lega anul ce a trecut cu cel care vine prin bătăi de

instance, on the 31rd of December, the departure of the old year is already announced when lads and young married men make a very loud noise on the streets using different bells and whips. Then they form small groups and go to each family house wishing them good health and rich harvest, while the family members serve them cake, sausage, lard, bread and wine. At departure, the group asks for God’s blessing upon the fields, hay, animals and family of the host. At midnight, however the people of the village usually go silent and every adult and child goes to the Reformed church of the village where they pray, sing the (Hungarian) Anthem and wish each other a happy new year, after which they all go home. The population of Dalnic (Dálnok) congregates in front of the Reformed church at midnight, the church bells start to ring in order to mark the transition from the old year into the new one, after which the Reformed pastor holds a short sermon for the worshippers. Then they start to sing religious songs, while the youth make a loud noise using various noise-making instruments.

december 31-én már a koraesti óráktól kezdődően búcsúztatni kezdik az óesztendőt, amikor a legények és a fiatalabb házasemberek különböző csengőkkel, kolompokkal és karikás ostorokkal nagy zajt keltenek az utcákon. Majd csoportjaik rendre felkeresik a családi házakat, ahol a gazdáknak jó egészésget, bő termést kívánnak, majd a háziak kalác�csal, kolbásszal, szalonnával, kenyérrel és borral kínálják meg a köszöntő csoport tagjait. Távozáskor Isten áldását kérik a vendégszerető házigazda mezejére, szénafüvére, állataira és családjára. Azonban éjfélkor a falu népe rendszerint elcsendesedik, a lakosság apraja és nagyja pedig a lelkész vezetésével együtt imádkozik a református templomban, majd a Himnusz eléneklése után Boldog újévet kívánnak egymásnak, utána pedig hazamennek. Dálnok lakossága szilveszter éjszakáján, éjfélkor a református templom előtt gyűl össze, ahol harangozással összekötik az ó- és az újévet, azután a református lelkész prédikál röviden híveinek, majd közösen énekelnek, a fiatalabbak pedig zajkeltő eszközökkel hangoskodnak. Ilyenkor Zabolán is közvetlenül éjfél

357

III

358

clopote, iar junii fac zgomot cu diferite instrumente. De obicei întâmpină anul nou cu psalmuri și cu intonarea imnului Ungariei, după care preotul reformat și primarul satului (bíró) se adresează mulțimii. În continuare sătenii de sub turnul bisericii își urează un an nou fericit și se întroc în casele lor unde, împreună cu rudele și prietenii, petrec și se distrează până-n zori. În mai multe localități din Trei Scaune se organizează petreceri pentru copii și adulți în casa de cultură, unde elevii și cuplurile căsătorite mai în vârstă dansează dansuri specifice. Pe durata pauzelor când nu se dansază prarticipanții cântă împreună și participă la diferite jocuri. Mai demult, în noaptea dintre ani s-a încercat prevestirea viitorului. Fetele din Covasna dădeau cu piciorul în cocina de porci fără știrea nimănui deoarece era credința că fetele se vor mărita în atâția ani de câte ori grohăia porcul. După miezul nopții, fetele din Dalnic trăgeau apă din fântână și spărgeau un ou în apă. Dacă oul se lăsa la fundul găleții pline cu apă însemna că ele se măritau în acel an. Alte fete fierbeau găluște în

Also in Zabola (Zăbala) the people gather immediately after midnight under the illuminated tower of the Reformed castle church, where the church bells start ringing, thus symbolically connecting the old and the New Year, while older lads make a lot of noise using several noise-generating instruments. The New Year is usually greeted with psalms and the Hungarian anthem, after which the Reformed pastor and the village judge say a few words to the congregated villagers. The people then say Happy New Year to each other under the tower, after which everyone goes back to the place where they shall celebrate and have fun until dawn, together with their relatives and friends. On New Year’s Eve, there are dance shows taking place in the cultural centres of several localities of Háromszék, to the delight of children and adults alike. During the breaks of the dance events, people usually sing and play together. In the past, this transitional season was also suitable for finding out what the future holds. In Kovászna (Covasna), girls used to powerfully kick into the wall of the pigsty, and the number of times

előtt gyűlnek össze a református vártemplom kivilágított tornya alatt, ahol a harangokkal „esszehúzzák” az ó- és az újesztendőt, a nagyobb legények pedig különböző eszközökkel hatalmas zajt keltenek. Az újesztendőt rendszerint zsoltárokkal és a magyar himnusz eléneklésével köszöntik, majd a református lelkész és a falu bírója szól az összegyűltekhez. A résztvevők a torony alatt boldog újesztendőt kívánnak egymásnak, majd mindenki visszatér abba a helyiségbe, ahol rokonaival és barátaival egészen hajnalig vidáman mulat és szórakozik. Számos háromszéki településen szilveszter éjszakáján műsoros táncmulatságot szerveznek művelődési házakban a falu aprajának és nagyjának, amikor külön tánc jár ilyenkor az iskoláskorú gyermekeknek és az idősebb házasoknak is. A táncok szüneteiben pedig rendszerint közösen énekelnek és vidáman játszanak. Régebben ez az átmeneti időszak alkalmas volt a jövő kifürkészésére is. Kovásznán a lányok titokban jó nagyot rúgtak a disznóól falába, s ahányszor röfögött a sertés, a hajadonok annyi év múlva mentek férjhez. A dálnoki lányok közvetlenül éjfél után vizet merítettek a

359

III

360

care au pus câte o bucată de hârtie cu numele flăcăilor care le curtau. Se credea că gălușca care ieșea prima la suprafața apei care fierbea conținea numele băiatului care o va cere în căsătorie. Junii din Ghelința puneau obialele sub pernă pentru a visa cine va fi iubita lor. Cei mai învârstă aruncau bani în casă prin ușa deschisă exact la miezul nopții, ca în anul nou să intre din ce în ce mai mulți bani în casă. În prima zi a anului nou aveau mare grijă să nu dea nimic din casă (bani, obiecte, uneltede lucru) pentru ca familia să nu aibă datorii în anul nou. În zona Trei Scaune există și în prezent credința ca în dimineața Anului Nou doar bărbații care vin în vizită aduc noroc. Se considera a fi semn rău și purtător de ghinion dacă în anul nou prima persoană care intră pe poartă este o femeie. Mai nou, se conferă aceeași semnificație apelurilor de telefon și urărilor primite din partea femeilor. În dimineața Anului Nou, în majoritatea satelor din Scaunul Orbai băieții mai mici duceau „apă de aur” (aranyosvíz) bunicilor, moșilor, vecinilor, precum și rudelor care stăteau în apropiere. Până în trecutul apropiat

the pig oinked, the number of years were to pass until they would get married. Girls from Dálnok used to draw water from the well immediately past midnight, and then break an egg into the bucketful of water. If the egg sank to the bottom, the unmarried girl would get married the same year. Others made dumplings and put the name of their pretenders on a piece of paper stuffed into them. Whichever dumpling rose to the top of the boiling water, the pretender whose name was in it would propose to the girl. Lads from Gelence would put a footwrap under their pillow to dream who would be their lover. The older lads would throw money at midnight through the door left open in order to attract wealth in the coming year. On New Year’s Day they would be very careful not to take out anything from the house (such as money, objects or tools) in order to prevent the family from having any debts in the next year. Even today, in Háromszék it is believed that in the morning of New Year’s Day, the first visitor should be a male, as only male visitors bring luck to the house. It is regarded as an unlucky sign if the first

kútról, majd egy tojást abba beleütöttek. Ha a tojás lement a vízzel teli veder aljára, akkor a hajadon még abban az évben férjhez is ment. Mások ilyenkor galuskát főztek, s az udvarlók nevét egy cédulára írva abba beletették. Amelyik leghamarább feljött a fövő víz felszínére, az kérte meg a lány kezét. A gelencei legények ilyenkor kapcát tettek fejük alá, hogy lássák meg, álmodják meg, ki lesz szeretőjük. Az idősebbek pont éjfélkor a nyitott ajtón pénzt dobtak be otthonukba, hogy az új esztendőben sok pénz jöjjön be a házba. Az újév első napján nagyon vigyáztak arra, hogy ne adjanak ki semmit (pénzt, tárgyat, munkaeszközt) a házból, hogy a családnak ne legyen adóssága a következő évben. Háromszéken napjainkig úgy tartják, hogy újév reggelén csak a férfi látogató hoz szerencsét a ház népére. Rossz és szerencsétlen előjelnek vélik, ha a kapun az újév első napján asszony lépett be első látogatóként. Újabban hasonló jelentést tulajdonítanak az első ízben telefonálónak és köszöntőnek is. Újesztendő reggelén szinte minden orbaiszéki faluban a kisebb fiúgyermekek aranyosvizet vittek

361

III

362

se considera că prima găleată de apă trasă din fântână în noul an (apa de aur) are puteri speciale. Se puneau cuburi de gheață și mici bulgări de zăpadă în ulciorul cu apă și se ducea din casă în casă, unde se oferea gazdelor recitând versuri și urări vesele. Conform superstițiilor cel care se spăla până la brâu în apa de aur, a avut parte de sănătate și noroc tot anul. Țăranii mai bătrâni puneau mere, monezi colorate și bucăți de gheață în prima găleată de apă de fântână, după care se dădea animalelor pentru ca acestea să rămână sănătoase pe parcursul întregului an. Între sărbători oierii din Voinești, Zăbala și Zagon legau cu grijă forfeca de tuns pentru ca fiarele (lupii, urșii) să nu-și poată deschidă gura și pe timp de vară să nu atace animalele pe pășunile montane. Pe aceste meleaguri credința este că între sărbători spălatul rufelor și albiturile de pat umede lăsate la uscat aduc ghinion, cauzând boli și chiar moarte. Oamenii din zona Trei Scaune credeau în puterea cuvântului rostit, astfel în dimineața Anului Noi băieții mai mici colindau tot satul cu urări de bine și de sănătate. În Pachia se recita următoarea urare:

visitor to enter the gate of the family in the New Year is a woman. Recently, this is also true for the first person to call or wish a happy new year. In the morning of New Year’s Day, in almost every village in Orbaiszék, the youngest boys would bring gilded water to their grandparents, godfathers or neighbours, as well as to their relatives living nearby. Until recently, the first bucketful of water drawn from the well was considered to have special forces, and people usually threw ice cubes or snowballs in it, and then brought jugfuls of it from house to house. This was called gilded water, and it was handed over while chanting greeting songs. Whoever got washed in it from head to waist would be lucky and healthy throughout the coming year. Older people would throw apples, coloured coins and ice chips into the first water drawn from the well, and would give the water to their animals so as to be healthy throughout the year. Between Christmas and New Year, sheep farmers from Vajnafalva (Voinești), Zabola and Zágon (Zagon) carefully bound their shearing scissors so as to prevent

nagy- és keresztszüleiknek, szomszédaiknak, valamint közelebb lakó rokonaiknak. Egészen a közelmúltig különleges erőt tulajdonítottak az első ízben merített víznek, melybe rendszerint jégkockákat vagy kisebb hógolyókat dobtak, majd kancsóban vitték házról házra, ahol az aranyosvizet vidám köszöntő verseket rebesgetve nyújtották át. Aki abban derékig megmosakodott, hiedelmeik szerint egészséges és szerencsés lett az egész új esztendőben. Az öregebb gazdák újév reggelén a kútból merített vízbe almát, színes fémpénzeket és jégdarabkákat dobnak, majd abból itatják meg állataikat, hogy azok egész évben egészségesek legyenek. Vajnafalvi, zabolai és zágoni juhosgazdák a két karácsony közötti időszakban gondosan összekötik a juhnyíró ollót, hogy a ragadozók (farkasok, medvék) ne tudják kinyitni szájukat, tehát ne dézsmálják meg állataikat nyáron a havasi legelőkön. A vidéken nem tartják szerencsésnek, ha két karácsony között mosnak és vizes ágynemű marad a szárító kötélen, mivel az betegséget vagy éppen halált okozhat.

363

III

364

Să dea Dumnezeu toate cele bune În acest an nou Vreme mai bună decât în fostul an În acest an nou . Primăvară, toamnă, iarnă și vară bună, Recoltă bogată și afaceri bune În acest an nou. Să dea Dumnezeu toate cele bune În acest an nou Ploi abundente, zăpadă groasă În acest an nou, Secerișul și culesul viilor să fie cu belșug, Sănătate și voie bună, În acest an nou. Să dea Dumnezeu toate cele bune În acest an nou Vin bun și scump, sare ieftină În acest an nou, Pâine gustoasă și slănină Timp de douăsprezece luni În acest an nou. Să dea Dumnezeu toate cele bune În acest an nou Să ia toate relele În acest an nou.

predators (wolves, bears) to open their mouth, that is, to prevent them from eating their animals out in the mountain pastures during summer. In this region it is considered unlucky if between Christmas and New Year women wash the laundry and if wet bedlinen remain out on the drying string as this could attract illness or even death. Also people from Háromszék used to believe in the power of the uttered word. In the morning of New Year’s Day, the youngest boys went from house to house wishing luck and good health to the farmers. In Páké (Pachia) they used to say the following greeting: May God give you all the best In the coming New Year, May God give you a better weather Than last year. A good spring, autumn and summer, Good harvest and good bargains, In the coming New Year. May God give you all the best In the coming New Year, Greasy rain, fat snow In the coming New Year, A rich harvest

A háromszéki emberek is hittek az ilyenkor kimondott szó erejében. A kisebb fiúgyermekek újév reggelén házról házra jártak, szerencsét és egészséget kívántak a gazdáknak. Pákéban a következő köszöntőt mondták: Adjon Isten minden jót Ez új esztendőben, Jobb üdőt, mint tavaly volt, Ez új esztendőben. Jó tavaszt, őszt, telet, nyárt, Jó termést és jó vásárt Ez új esztendőben, Adjon Isten minden jót Ez új esztendőben, Zsíros esőt, kövér hót Ez új esztendőben. Bő aratást, szüretet, Egészséget, jó kedvet Ez új esztendőben. Adjon Isten minden jót Ez új esztendőben, Drága jó bort, olcsó sót Ez új esztendőben, Jó kenyeret, szalonnát Tizenkét hónapon át Ez új esztendőben,

365

III

366

Să ne ocrotească de temerile noastre, Să ne îndeplinească dorințele În acest an nou.

Good health and good mood, In the coming New Year. May God give you all the best In the coming New Year, Exquisite wine, cheap salt, In the coming New Year, Tasty bread and lard, For twelve months, In the coming New Year. May God give you all the best In the coming New Year, May He take away what’s bad, In the coming New Year, May He protect us from what we fear, And give us what we expect, In the coming New Year.

Adjon Isten minden jót, Ez új esztendőben, Vegye el mind a nem-jót Ez új esztendőben. Mitől félünk, mentsen meg, Amit várunk, legyen meg, Ez új esztendőben.

Bibliografie/ Bibliography/ Irodalom BEDE Erika 2001 Papolc – Păpăuţi. Szerkesztette és a bevezetőt írta: Takács Péter. Erdély-történeti Alapítvány, Debrecen BOD Péter 1786 S zent Heortokrátes avagy a keresztyének között elő forduló innepeknek és a’ rendes kalendáriómban fel-jegyeztetett szenteknek rövid históriájok, melly a’ szava bé-vehető irókból egybe szedegettetett és magyarra fordíttatott közönséges haszonra intéztetett, egy bújdosó magyar Bód Péter által 1757. esztendőben. Találtatik Véber és Korabynszky könyv-áruló Bóltjában. Pozsonyban MAKKAI Endre – NAGY Ödön 1993 Adatok téli néphagyományaink ismeretéhez. In: Barna Gábor (szerk.): Magyar Népköltési Gyűjtemény XX. Magyar Néprajzi Társaság – Magyar Tudományos Akadémia Néprajzi Kutatóintézete, Budapest PETHŐ Ibolya 2014 Dálnok kalendáris népszokásai. In: Nagy Balázs – Tóth Szabolcs (szerk.): Dálnok. Háromszék Vármegye Kiadó, Sepsiszentgyörgy, 135–156. POZSONY Ferenc 1998 Újesztendő a kivilágított toronynál. In: Uő: Szól a kakas már. Szász hatás az erdélyi magyar jeles napi szokásokban. ProPrint Könyvkiadó, Csíkszereda, 198–206.

367