Revista Salve -versiunea romana

1 Impact ,,Salve”

Clubul Impact ,,SALVE” Clubul Impact “Salve ” de la Şcoala Gimnazială ,,Tiberiu Morariu” a luat naştere în octombrie 2016, ca urmare a implementării proiectului “Conectează-te cu comunitatea” a Fundaţiei Noi Orizonturi, proiect dezvoltat cu scopul înfiinţării unor cluburi Impact în şcolile din judeţ şi din ţară,

care să deruleze proiecte în folosul comunităţii.

IMPACT (Implicare, Motivare, Participare, Acţiune, Comunitate, Tineri) este un program educaţional extracurricular, având la bază o strategie de învăţare prin experienţă,

2 Impact ,,Salve”

oferind tinerilor posibilitatea de a se pune în serviciul celorlalți, dezvoltândusi, astfel, atât un caracter puternic, cât și competențe cheie de viață.

Proiectele de serviciu în folosul comunității provoacă elevii să privească în jur, să identifice probleme și să găsească, singuri, căi de rezolvare a lor.

Asfel, pentru un prim proiect, Impacții Salve, un număr de 23 de elevi, din mai multe nevoi depistate în comunitate au ajuns la concluzia că nevoia de a redeschide biblioteca comunală, salvarea volumelor de la o distrugere totală şi reintrarea acestui mic, dar preţios univers al cunoaşterii, în circuitul cultural al satului, primează.

Perseverând în activitate, luptând cu prejudecăţi, acest centru – biblioteca – va atrage spre lectură mai multe persoane, tineri sau mai puţin tineri, se va citi mai mult, se va socializa mai mult, iar toate acestea vor avea un efect benefic atât pentru cei implicaţi în mod direct, cît şi pentru cei cu care aceştia interacţionează, acţionând asupra limbajului, creativităţii, gândirii, comportamentului.

In cadrul proiectului s-a realizat de 8 Martie – Târg de suveniruri ,,Dar pentru mama, dar pentru carte,,. Din banii adunati si din cei primiti de la FNO s-au cumparat materiale necesare aranjării unei săli în biblioteca.

Cu dăruire, sârguință și multă muncă, s-a reușit un prim pas spre finalizarea proiectului.

S-au întâlnit si au dezbătut reușita proiectului membrii Clubului Ipmact Salve, copii si părinti din comună, profesori, în speranta că proiectul nu se va opri aici, că această primă actiune a fost un imbold pentru întreaga comunitate.

3 Impact ,,Salve”

,,Dorim să promovăm acţiunile de voluntariat, care să demonstreze tinerilor şi comunităţii în general că implicarea creează oportunităţi de dezvoltare personală şi socială.,, Tinerii care fac voluntariat în cluburile IMPACT învață încă din școală ce înseamnă implicarea și participarea socială.

( Ceuca Iana, Ceuca Ionela, Buzilă Florina, cls. a VII a )

„O bibliotecă este un loc bun pentru a te duce atunci când te simţi nefericit, pentru că acolo, într-o carte poţi găsi încurajare şi alinare. O bibliotecă este un loc bun pentru a merge atunci când te simţi confuz şi indecis, pentru că acolo, într-o carte, poţi găsi răspuns la întrebările tale.”

E.B. White

4 Impact ,,Salve”

Noul proiect doreste să ducă mai departe frumusetea și valoarea tradițiilor populare locale. Traditia la Salva tradiţii este un păstrează frumosul autentic prin costumul popular, clopul cu popor fără păun, ceptarul, opinca. Traditia ne arată cine am fost, suntem si vom fi, realizând adevărate punți între generații. viitor* Identitatea, mostenirea culturală reprezintă o sursă însemnată pentru dezvoltarea locală. Meșteșugitul, activitățile tradiționale pot fi o modalitate de dezvoltare, de promovare și creștere a atractivității comunei noastre, având un efect pozitiv asupra turiștilor și totodată beneficii economice pentru comunitate.

Activitățile proiectului urmăresc în primul rând, transmiterea semenilor meseriile de odinioară și transmiterea valorii culturale strămoșești. Arta, creativitatea, tradiția pot fi factori ai schimbării sociale, cu rol semnificativ în construirea și dezvoltarea comunității. Astfel, avem convingerea că implementarea acestui proiect în comunitatea noastră va atrage rezultate considerabile și importante pentru beneficiarii proiectului, membrii comunității, și nu numai. Comuna Salva are o lungă și bogată tradiție în cusutul mărgelelor pe costumele populare, realizarea clopului cu păun și a podoabelor care întregesc frumusețea costumului.

Pe termen lung, proiectul va avea un impact pozitiv si asupra celorlalte

*Un popor fără

5 Impact ,,Salve” localități, fiind un model de bune practici. In acest fel, dorim să oferim tinerei generații posibilitatea de a duce mai departe frumusețea din lada cu zestre a comunei și folosirea abilităților dobândite în căutarea unui loc de muncă. ( Fetti Sofia cls a VIII a )

*Dorim ca informaţiile proiectului să ajungă la întreaga comunitate și nu numai, pentru a arăta că tanara generație nu-și uită identitatea *Dorim să promovăm acţiunile de voluntariat, care să demonstreze tinerilor şi comunităţii în general că implicarea creează oportunităţi de dezvoltare personală şi socială.

6 Impact ,,Salve” “A lăsa fiului tău o moştenire, e ca şi cum l-ai ţine pe umeri, pe când alţii se căznesc să se suie.”

Nicolae Iorga

Scoala în perioada interbelică

D

espre începuturile şcolii din Salva ştim prea puţin, iar mărturiile scrise, câte ne-au rămas, sunt doar unele însemnări fugare din care nu ne putem da seama de gradul de dezvoltare al ei şi condiţiile în care funcţiona. Din unele documente se poate vedea că şi aici, ca de altfel peste tot pe pămîntul românesc, primii dascăli ai neamului, au fost preoţi, diaconi şi pe alocuri călugări. Şi cum primele începuturi ale şcolii erau strâns legate de biserică, aici va trebui să ştergem colbul de pe hrisoave bătrâne, care ne vor vorbi despre trecut. În conscripţia episcopului Ioan Micu Klein de Sadu din anul 1733 găsim situaţia populaţiei şi a preoţilor din acea vreme din toate satele din Transilvania, repartizate pe Arhidiaconate. În documentul amintit nu se vorbeşte nimic despre învăţământul din acea vreme; totuşi ne vine a crede că unii dintre preoţi s-ar fi ocupat şi de problema şcolară, mai ales că şcoala era lăsată, exclusiv, în seama

7 Impact ,,Salve” bisericii. Ca dovadă neîndoielnică a acestui fapt în ceea ce priveşte districtul Năsăudului pot servi unele documente găsite în arhivele bistriţene, unde se menţionează conscripţia făcută în 1740 care vorbeşte de 14 diaconi-învăţători din Valea Rodnei, iar într-un act din 1746 citim despre “Studiosus et cantor-fiul popii Ioan din Salva”. În conscripţia din 1850 sunt înşiraţi “Ludi-magistri: Samuilă călugărul din Feldru, Atanasie călugărul şi Ioan a Popii din Sângeorz, Grigore a Popii Maftei din Ilva, fiul popii Vasile din Salva, Vasile a Popii din Mititei”. Şcolile confesionale care apar pe lângă biserici, ca primele şcoli organizate, sunt sub directa îndrumare a clerului, preotul fiind de multe ori şi învăţător şi totodată şi preşedinte al senatului şcolar. De el şi de senat depindea numirea “docentului”, iar plata acestuia se aproba tot de aceştia . La şcoala din Salva pe lângă acei “Studiosus et cantor ori ludi-magistri” ar fi fost şi Clasa de elevi ( a-IV-a) de la Scoala Salva alţii care să continue şirul dascălilor la 19 Mai 1930 care, credem că n-a fost întrerupt, sau, dacă s-a întâmplat acest lucru, înfiinţează aşa numitele şcoli triviale nu a putut dura prea mult, deoarece o cu trei ramuri de învăţământ: dată cu militarizarea Văii Rodnei din 1762 s-a pus deosebit accent pe organizarea şcolii.

Pe baza Regimentului II de graniţă năsăudean, nou înfiinţat, format la început din 22 comune din partea superioară a Someşului Mare, începând de la Mocod şi până la Rodna, cu reşedinţa la Salva, au început să se ridice şcoli publice în mai multe comune grănicereşti, iar ca învăţători la aceste şcoli s-au recrutat cantori, feţi ori alţi ştiutori de carte şi în cazuri mai fericite dintre elevii absolvenţi ai şcolii din Blaj ori ai altor şcoli. În anul 1770 se Prima zi de scoala in anul 1965 – cu Cesa Nazarica şi Vasile Tomi.

8 Impact ,,Salve” cetitul, scrisul şi socotirea, din Năsăud, Maieru şi Monor şi apoi cele din Zagra şi Prundu Bârgăului cu limba de predare română, susţinute din “Fondul de provente” al regimentului. Între timp întemeinduse şcoli comunale naţionale tot cu limba de predare română, în şcolile triviale s-a introdus limba de predare germană în vederea pregătirii subofiţerilor şi funcţionarilor din administraţia militară şi comunală.

Avântul luat de şcolile din ţinutul nostru era pe deplin justificat şi din punct de vedere politic deoarece şi “Curtea de la Viena” avea interesul ca soldaţii să fie cât mai bine pregătiţi şi

de aceea a sprijinit străduinţele fruntaşilor grăniceri de a întemeia şcoli primare în toate comunele grănicereşti.

Despre şcoala din Salva se aminteşte în 1837 şi apoi în 1838 când, printre elevii săi, se număra şi Nichita Ignat în vârstă de 7 ani, fiul lui Dumitru Ignat zis Moldoveanul de profesie militar din Salva. Numele celor dintâi dascăli din Salva nu ne este cunoscut, dar existenţa lor o dovedesc oamenii de seamă care s-au ridicat în decursul timpului de pe băncile acestei şcoli.

(Pavelea Gina, Ceuca Ioana, cls a VII a)

Inv. Piciu Maria elevi la Salva Scoala Salva 1941

Elevi si dascăli, 1938…prof. Piciu Dionisie, prof. Ducu Ilie, inv. Irimieș Letiția

1958

9 Impact ,,Salve”

,,Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul, există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este scrisă în legea firii. Fie, ca prin tot ceea ce au făcut să rămână în sufletele copiilor şi gândul lor să se întoarcă mereu la prima călăuză” A fi dascăl este o profesie de suflet, este o artă ce dăltuiește viitorul prin truda prezentului, este o călătorie în lumea dorintelor plina de aventuri ale copilăriei.

10 Impact ,,Salve”

*,,Copiii nu-și amintesc ce ai încercat

să-i înveți, ci ceea ce ai însemnat pentru ei.”

Jim Henson * ,,Mereu ești un student, niciodată un maestru. Trebuie să mergi înainte!”

Conrad Hall *,,Se ştie că un profesor bun e cel care face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare. ” Grigore Moisil *,,Puteţi să le daţi dragoste copiilor, dar nu şi gândurile voastre, fiindcă ei au gândurile lor. Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul, fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.

Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă.”

Kahlil Gibran (Ceuca Maria cls. a v a )

11 Impact ,,Salve”

Atestarea Salvei datează din 1245, dar urmele de locuire şi activitatea umană sunt de câteva milenii. Numele localităţii Salva este de origine străveche, probabil dacică provenind din “Sal” care în indo-germană înseamnă “apă” iar în sanscrită “Sala” are acelaşi sens-“apă”, “Insulă”.

La fel ca toate satele din valea Rodnei, Salva şi locuitorii ei se bucurau de drepturi şi imunităţi deosebite, avute din vechime.

Au luptat permanent pentru păstrarea lor şi au reuşit să nu fie îngenunchiaţi cu toată vitregia timpurilor. Şau apărat moşia, dar mai ales şi-au apărat credinţa. Mulţi au plătit cu viaţa. Printre ei se află şi Tănase Todoran a lui Dănilă din Bichigiu care a fost frânt cu roata, ca Horea, dar cu 22 de ani înainte de el (în 1763) pentru că nu a lăsat “ca

sfânta lege să ne-o ciufulească tisturile”.

Troiţa ridicată pe locul execuţiei, pe Platoul Mocirla din Salva stă mărturie a dârzeniei şi eroismului lui Todoran şi grănicerilor năsăudeni.

Făcând parte din Regimentul II de Graniţă înfiinţat de împărăteasa Maria Tereza în 1762 sălăuanii au înscris mari fapte eroice în istoria acestui regiment pe toate câmpurile de luptă ale Europei între 1763-1851.

Inima locuitorilor Salvei a bătut mereu alături de inima fraţilor români de peste munţi. În anul 1877-1878 mulţi fii ai satului Salva au trecut clandestin în România şi au luptat cu arma în mână pe redutele de la Pleavna pentru independenţa Patriei Mamă. Printre ei s-a numărat colonelul Nechita Ignat, fraţii Iosif Nicolaie Bodescu şi mulţi alţii.

Au fost prezentaţi la Alba Iulia în 1 decembrie 1918 zeci de sălăuani în frunte cu Iuliu Morariu şi învăţătorul Nicolaie Mihăese care au semnat actul Unirii cu Ţara.

Au înfruntat prigoana comunistă reuşind să-şi păstreze intactă valoroasa moştenire lăsată de înaintaşi.

Pe locul unde odinioară stăpânii străini au şters de pe faţa pământului cu tunurile Sfintei Lăcaşuri, sălăuanii au ridicat o minunată biserică iar în apropierea unde a fost martirizat bătrânul Tănase Todoran au ridicat o mănăstire.

,,Oamenii trăiau cu înțelepciune și aveau toată îndestularea ( Iacob Florina, clsa a VII a)

12 Impact ,,Salve”

"Cu ocaziunea uneia din călătoriile sale în Ardeal, împăratul Iosif al II-lea (1773, 1783 și

1786) încredințându-se că românii sunt latini a exclamat: Salve parva nepos Romuli>> adică mântuit să fii micule nepot a lui Romul exclamațiune pe care marele filoromân maiorul Cosimelli a eternizat-o, numind satul Lunca Vinului: Parva; satul Vărarea: Nepos; satul Strâmba: Romuli; iar satul Salva, de lângă Năsăud,cu acest nume existând încă din vechime". Este probabil ca numele "Salva" să provină din perioada Daciei romane (106-271 e.n.).

Denumiri populare ale unor dealuri din Salva Măzărişte=numele l-a primit pentru că este un loc cu multă măzăriche. Între plopi=au fost mulţi plopi în acele locuri care s-au tăiat şi s-au transformat în fânete. În dumbravă=pădure mică tăiată şi transformată în teren arabil. În Răstoacă=loc unde se răstorceau peştii(a răstoci-se forma un baraj pentru îmulţirea apei şi asfel se prindeau mai uşor peştii) Dealurile Belei=pe acest deal un runcan a înjunghiat(popular-a belit)un sălăuan Sub Corn=în acea zonă au existat mulţi corni Vârful Iederii=numele vine de la existenţa în acea zonă, a plantei numită iederă.

Groapa Ţapului=loc în caretrăiau caprele sălbatice.

Costişata=un loc foarte înclinat

( Preda Dănuț, cls a v a )

13 Impact ,,Salve”

,,T risteţea gărilor ce plâng un tren cu şuierul prelung, e doar pustiu şi rece gol, viaţa dată rostogol, şi disperărilor obol de dor nătâng.,, ,,Leonid Iacob,,

Gara Salva, 1910

Scoala Salva

Magazinul sătesc

Primul pod din lemn acoperit a fost construit în urmă cu 350 de ani la Năsăud şi făcea legătura cu Bistriţa peste Someşul Mare. Au urmat apoi cele de la Ilva Mare, Ilva Mică, Beclean, Mocod, Salva, Nepos, Nimigea şi Coşbuc, toate în zona regimentului românesc de graniţă.

Podul de lemn de la Salva, 1908

(Preda Dănuța, cls. a VI a)

14 Impact ,,Salve”

MĂNĂSTIREA IZVORUL TĂMADUIRII

Mănăstirea Izvorul Tămăduiri din localitatea Salva se situează într-un loc deosebit de pitoresc ce te duce cu gândul la rugăciune, înţelegere, pace (Furcea Lucas cls. a V a)

sufletească.

Pe frumosaele coline a Tării Năsăudului,,pe culmea lină a dealului Migiila locul numit Fântâna Marcului, ocrotit de murmurul tainic al stejarior, pădurii Dumbrava, avea să răsară ,,un boboc,, în frumoasa grădină de flori a mănăstirilor din Transilvania. Ideea construirii mănăstirii a plecat de la pastorul satului, preotul paroh Dumitru Moraru, şi de la credincioşii satului, care au dorit să aibă o mănăstire „la ei acasă". Totul a început într-o zi de octombrie 1993 când se întorceau de la sfinţirea unei troiţe, din locul numit „Gruieţ", înalţând frumoase cântece de mărire lui Dumnezeu şi când, la propunerea părintelui Dumitru, s-au aprins inimile credincioşilor spre zidirea mănăstirii.

La liturghia de duminică, propunerea a fost facută în faţa tuturor credincioşilor participanţi, fiind primită cu mare entuziasm.

15 Impact ,,Salve”

Tănase Todoran, cunoscut din documente şi sub numele de „Todoran a lui Dănilă”, s-a născut în localitatea Bichigiu în jurul anului 1659, fiind perceput în conştiinţa românilor năsăudeni ca un personaj aproape legendar prin vârsta şi faptele sale.

Tănase Todoran ar fi avut în 1763 vârsta matusalemică de 120 sau 104 ani.

Fiul său fiind pe moarte, trebuia să primească ultima împărtăşanie, dar pentru că în sat nu mai exista preot ortodox, aceasta urma să fie făcută de preotul greco-catolic. Tănase Todoran a refuzat serviciile acestuia, din cauza ataşamentului pe care îl avea pentru

credinţa sa ortodoxă. Se pare că atunci când episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron a venit în zonă, la 4 mai 1763, Tănase Todoran a refuzat să îi înmâneze cheile bisericii ortodoxe, cerând să fie lăsat în pace, în credinţa sa ortodoxă.

La 10 mai 1763 era planificat ca Regimentul 2 grăniceri români să depună jurământul de credinţă faţă de împărăteasa Austriei, Maria Tereza.

Acest eveniment urma să aibă loc pe platoul de la Mocirlă, pe drumul dintre Năsăud şi Salva, în prezenţa unor mari oficialităţi, cum a fost generalul Nicolaus Adolph baron de Bucow şi episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron. Pe platou erau aliniate cele două batalioane de grăniceri şi opt companii de dragoni. După ce s-a citit conţinutul jurământului militar, Tănase Todoran a ieşit în faţa trupelor şi a protestat faţă de depunerea acestui jurământ Încercările de potolire a spiritelor grănicerilor, de către autorităţi, au eşuat. La scurt timp după revoltă, la Salva a fost trimisă o comisie a armatei imperiale, care după şase luni de cercetări, a condamnat la moarte şaisprezece grăniceri, pentru instigare şi participare la revoltă. Sentinţa a fost comunicată şi executată la 12 noiembrie 1763, pe platoul de la Mocirlă, unde avusese loc revolta. Tănase Todoran a fost tras pe roată, de sus în jos. Alţi trei grăniceri au fost spânzuraţi. Celorlalţi li s-a comunicat sentinţa capitală, apoi au fost graţiaţi şi pedeapsa le-a fost comutată la trecerea de zece ori în sus şi

16 Impact ,,Salve” de zece ori în jos printre 300 soldaţi cu vergi. În urma loviturilor primite, unii dintre condamnaţi au murit.

Pentru credinţa sa, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis în

anul 2007 canonizarea lui Tănase Todoran. Canonizarea a avut loc la 11 mai 2008, pe platoul de la Mocirlă, unde avusese loc revolta, în urmă cu 245 ani.

(Sas Nicoleta, cls. a V a)

MUZEUL TRADITIONAL VIRGINIA LINUL Muzeul Virginia Linul este deschis tot timpul anului pentru cei care iubesc si admira arta traditională românească specifică Zonei Năsăudului. Oricum am defini ocupatia sau meseria Virginiei Linul, toata lumea trebuie să înteleagă același lucru: ea ne spune, în fiecare zi, o poveste.

O poveste a florilor si mărgelelor de pe cămasile si pânzăturile înflorate îmbracate cu mândrie de fetele si femeile de pe Văile Sălautei si Somesului. O poveste a penelor de păun de pe clopurile care stau cu fală pe capul fiecărui fecior gospodar din Bistrita-Năsăud, nemaivăzute si nemaintâlnite în niciuna din cele patru zări, unicat in lume! O poveste a podoabelor populare. O poveste a fiecărui lucru făcut cu migală de mâna, asa cum se transmite din generatie în generatie si cum va fi dus mai departe si de acum înainte.

Pentru ca Virginia Linul le spune povestea oriunde, oricui si oricand.

17 Impact ,,Salve”

Ansamblul ,,Păunul Salvei” a luat fiinţă în anul 1963, la Şc. Gen. Salva, cu elevi ai ciclului primar şi gimnazial, sub conducerea înv. G. Androne. Tot pe atunci, la Căminul cultural din sat exista o puternică formaţie de trişcaşi (24 membri ) instruiţi de badea Furcea Toma, Puica Anchidim şi înv. Floarea Iacob. Aceste formaţii şi-au împletit munca, prezentând spectacole comune, în care erau valorificate frumuseţea şi diversitatea dansurilor locale. În 1970 această formaţie s-a transformat în Ansamblul de tineret şi, cu unele perioade de întrerupere, fiinţează şi azi. De asemenea, în 1973 la Căminul cultural exista şi o formaţie corală formată din ţărani şi cadre didactice ( 80 membri ) condusă de prof. Morariu Felicia şi Bolog Melania.

Repertoriul cuprindea piese vocale şi instrumentale, precum şi dansuri pe care le-au cântat şi jucat din moşi strămoşi sălăuanii: Roata de la Runc, Bărbuncul, Somesul, Călusarul, iar repertoriul vocal a constituit o sursă valoroasă de inspiraţie a unor interpreţi folclorici de renume: Maria Peter, Maria Butaciu şi, mai recent, Ana Srâmtureanu.

De asemenea s-au pus în scenă şi obiceiuri populare: “Măsuratul oilor”, “Nunta la Salva”, “Cămaşa ciumii” “Şezătoarea” , După anul 2000, ansamblul şi-a schimbat numele în ...

,, Păunașii Salvei”...

( Urs Georgiana cls. a VI a)

18 Impact ,,Salve”

Având asemenea membri şi un astfel de repertoriu, ansamblul a participat la diferite festivaluri şi concursuri folclorice atât în ţară, cât şi în străinătate.

19 Impact ,,Salve”

Peste tot unde a evoluat ansamblul a obţinut premiul I sau II şi s-a remarcat prin valorificarea scenică, păstrarea autenticităţii cântecului, jocului şi obiceiului popular românesc De-a lungul anilor, coregrafia a fost asigurată de oameni pricepuţi şi generoşi, precum G.Androne, V.Tănase, V.Cleja, L.Todoran,G.Ani şi V.Berci.

Conducerea muzicală: Furcea Toma, Puica Anchidim, Harosa George, Iacob Floarea şi, în prezent, Fodorca Valer.

Regia artistică: Androne George, Harosa George, Iacob Foarea, Lucia Todoran, Filip Ana şi Moarariu Felicia.

Directori cămin: Furcea Ioan şi Maria, Tănase Vasile, Cleja Valentin, Todoran Lucia şi Ceuca Ioan, Fodorca Valer

Tăiatul moțului

20 Impact ,,Salve”

Reuniune Corală, 1976 Ansamblul ,,Păunașii Salvei a participat la numeroase Festivaluri și Concursuri artistice naționale și internaționale, bucurându-se de aprecierea unanimă a publicului și a juriilor acestora și ocupând locuri fruntașe. Așa sunt: ,,ZESTREA SATULUI” Bistrița, ,,RĂDĂCINILE ETERNITĂȚII” Bistrița, ,,CU BĂTRÂNII LA GURETE”, ,,NUNTA ZAMFIREI” (unde au participat și formații din Croația, Israel, Portugalia) Bistrița, ,,ROMÂNASUL” Iași, cu participarea altor formații internaționale, Festivalul Internațional al Dansului Folcloric ,,SIVO, ODOORN – OLANDA”, precum și în Ungaria de mai multe ori. ( Prădan Nicoleta cls a VI a )

Cluj, 1976

21 Impact ,,Salve”

Folclorul a fost şi va rămâne liantul ce leagă generaţie de generaţie, ce face ca averea spirituală a neamului românesc să dăinuie peste timp, peste milenii. Înarmaţi cu o puternică dragoste pentru folclor, pentru tradiţie, sădită în suflet de doamna profesoară Morariu Felicia, membrii ansamblului ,,Păunaşii Salvei’’ din şcoala noastră au onorat invitaţia de a participa la prima ediţie a Taberei Naţionale de Folclor ,,Drăgaica’’ din oraşul Zimnicea, judeţul Teleorman, în perioada 19-30 iunie 2004. De atunci, Sunt invitați speciali în fiecare an.

Costumul popular sălăuan, obiceiurile de vară (,,Cununa grâului’’), precum şi dansurile populare de pe Valea Someşului şi a Sălăuţei, prezentate de ansamblul nostru, fie în concursul oficial, fie la Muzeul Satului Bucureşti ori în faţa Primăriei Zimnicea, au încântat inimile spectatorilor şi a organizatorilor prin autenticitate, spontanitate şi umor. Elevii noştri au fost răsplătiţi cu mii de aplauze, obţinând locul al II-lea în concurs, un premiu special pentru autenticitatea costumului şi dansului De atunci, în fiecare an în care această Tabără își deschide porțile către iubitorii de folclor, Ansamblul ,,Păunașii Salvei” este invitat de onoare, obținând foarte multe premii și distincții. În anul 2015, dansatorii s-au întors cu 4 binemeritate premii: Păunul din clopul băieţilor, mângâiat de adierea blândă a vântului sudist, opinca din picioarele fetelor jucând pe pământul scăldat de apele Dunării au demonstrat o dată în plus că tânăra generaţie ştie să păstreze tradiţia părinţilor şi a bunicilor şi poate să facă cunoscut farmecul şi frumuseţea folclorului ardelenesc, alături de ,,Căluşul’’ oltenesc, dansul maramureşean ori ,,Drăgaica’’ teleormăneană.

Cu siguranţă vom mai auzi peste ani de aceşti copii mândri ce ne-au făcut mare cinste în ţară şi în străinătate!! ( Ceuca Ionela, cls a VII a )

22 Impact ,,Salve”

Portul popular reprezintă una dintre formele de cultură ale unui neam, un „templu la purtător”, o parte din istoria și devenirea unei nații. În cazul românilor, costumul popular este, fără doar și poate, unul dintre punctele de reper, atunci când ne referim la identitate, la valorile noastre naționale.

Cândva, portul popular făcea parte din viata de zi cu zi a românilor, iar femeile se întreceau în maiestria de a reda, cât mai frumos, splendoarea câmpului înverzit si a florilor din luncă.

Românii au luat florile de pe câmp si leau pus pe costumul popular ca să oglindească frumusetea plaiurilor însorite.

(Ceuca Ioana cls. a VII a )

,,Să te porți cum ți-e portul și să vorbești cum ți-e vorba,,

23 Impact ,,Salve”

Arta de a broda cu mărgele își are rădăcinile din cele mai vechi timpuri, atunci cînd oamenii bogați își brodau hainele cu perle și pietre prețioase.

Dar astfel de lux și-l puteau permite decât unii din cei mai bogați, și prin urmare, în secolul al XVI-XVII cu

dezvoltarea fabricării de sticlă a apărut o alternativă – decorarea îmbrăcămintei cu margele de sticlă și cristal. Dimensiunea mărgelelor

scade treptat – și în așa mod apare acest tip de lucru manual, broderia cu margele.

Brodatul cu margele în secolul XIX era o ocupație frecventă și populară, câștiga în popularitate acest tip de lucru manual, mai cu seamă ornamentația cu margele a icoanelor, însă spre sfarsitul secolului brodatul cu margele a suportat un declin mic. În a doua jumatate a secolului XX cusutul practic a renăscut, a devenit din nou la modă în rândul tinerilor sub forma de bijuterii si alte diferite ornamente, iar apoi s-a extins și spre generația mai în vîrstă.

Persoanele mai în vîrstă în aceasta ocupatie au mai mult înclinație spre picturi ornamentate cu margele, cusutul cu margele la îmbrăcăminte, a obiectelor de uz casnic.

Cel mai important lucru – este calitatea mărgelelor.

Acestea trebuie sa fie de aceeasi dimensiune cu gaura optimă – nu îngustă pentru trecerea acului, si nu prea lată, astfel ca să nu crape și ca sa nu atîrne liber pe fir.

Firul de ață trebuie să fie suficient de subțire și foarte durabil, în ton cu culoarea pânzei. Veți avea nevoie, de asemenea de un cerc sau

24 Impact ,,Salve” un gherghef pentru a fixa bine pânza.

Cel mai bine este să procurați un set de brodat cu margele– așa veți avea la îndemână toate materialele necesare.

Lucrul cu mărgelele Modalități de coasere a margelelor nu sunt atât de multe. Principalul lucru – a căpăta măiestrie pentru coaserea manuală a margelelor foarte strâns, este de asemenea important de a

alinia margelele lin și sub acelasi unghi.

De obicei modul de coasere are loc în rânduri, dar uneori există și opțiunea de a coase în spirală. Pentru a coase tablouri cu margele puteți alege 2 tipuri de seturi: umplerea completă a pânzei cu margele, precum și coaserea parțială pe pânza cu modelul imprimat.

Pe Valea Sălăuţei din Bistriţa-Năsăud în Vinerea Mare sau Seacă, cum mai este numită de credincioşi, ouăle sunt înroşite şi împodobite şi cu mărgele.

Localitatea Salva este singura din judeţ în care se practică obiceiul împodobitul ouălor cu mărgele, explicaţia fiind aceea că multe femei confecţionează costume populare şi pene de păun, iar cusutul mărgelelor este îndeletnicirea lor de bază. ( Pavele Gina cls. a VII a )

25 Impact ,,Salve”

„

„Foaie verde şi-o alună Ia-ţi mireasă ziua bună, De la tată de la mumă, De la fraţi de la surori, de la grădina cu flori”.

Unul dintre cele mai complexe evenimente din viaţa satului este nunta, la ea participând în mod direct sau indirect aproape tot satul.

Prin tradiţie în ţinutul năsăudean familia se bucură de mare respect, familiile sunt bine închegate, cu copii bine educaţi. Chiar şi acum când s-au produs atâtea schimbări pe toate planurile, în ţinutul năsăudean familia este trainică.

Scopul căsătoriei era de a avea consoartă şi ajutor, de a avea urmaşi legitimi şi pentru a nu i se reproşa că duc o viaţă fără rost.

Vârsta căsătoriei a crescut treptat de la 15-16 ani la 18-20 de ani la fete şi de la 17-19 ani la 22-24 ani la băieţi.

Fetele sunt considerate apte pentru căsătorie când ies la joc. Atunci trebuie să ştie tot rostul casei, iar băieţii să cunoască rostul gospodăriei „pe afară şi la câmp”. Feciorii şi fetele bătrâne erau o raritate Acest lucuru este datorat seriozităţii cu care este privită familia. Cei ce depăşesc vârsta căsătoriei sunt luaţi în derâdere şi numiţi „tomnatici” şi „bătuţi în brumă”. Fetele bătrâne sunt socotite cele ce depăşesc vârsta de 25-28 ani. Însuşirile ce se cer unei fete de măritat sunt multiple: să fie harnică, strângătoare, statornică, isteaţă, sănătoasă, frumoasă, cinstită şi din „oameni de omenie.”

26 Impact ,,Salve” În trecut, aranjamentele căsătoriei le făceau părinţii tinerilor. Fetele erau de cele mai multe ori supărate. De dorinţa lor nu ţinea nimeni seama. Se spunea despre cele ce erau silite la mărătiş că sunt îngropate de vii.

Consimţământul părinţilor era obligatoriu pentru amândoi tinerii, asfel se spunea că „n-au noroc” pentru că nu au ascultat de părinţi.Tinerii se căsătoreau în ordinea vârstei.

Rareori se întâmpla ca o fată să se mărite înaintea surorii mai mari.

Timpul cel mai potrivit pentru căsătorii era „în câşlegile de iarnă”, în zilele de joi şi duminică. În ultimii ani aproape toate nunţile se fac sâmbăta. ( Buzilă Florina cls. a VII a )

27 Impact ,,Salve”

Strigǎturǎ în prag

“Bunǎ ziua fecior drag

Uite c-ai sosit în prag C-o mireasǎ ca o floare Frumoasǎ şi muncitoare Grǎieşte frumos şi blând Cum nu afli orişicând Dragǎ noră să ştii bine Că ti-nţelege cu mine Că nu ţi-oi da muncă gre Nici să faci ce nu-i pute.

Că şi eu toată viaţa Am fost noră la soacra Şi-am sã-ţi fiu soacră bunã Că ştiu ce-nseamnă strãinã.

Dragul mamei fecior mare Să o grijeşti ca pe-o floare Că dacă ti-i purta bine Şi ea te-a-ngriji pe tine Şi-i trãi cu drag in casã C-o nevastă aşa de aleasã Noi bãtrânii amândoi Om fi fericiţi cu voi.,, „Ia-ţi măi mire ziua bună De la maica ta cea bună De la struţ de busuioc De la fetele din joc De la struţ de lămâiţă De la fete din uliţă!,, ( Cotuți Andreea cls a V a )

28 Impact ,,Salve”

,,Frunză verde de ciucoare, Doru-mi-i de șezătoare, Doru-mi-i și nice prea, Dacă nu-i și mândra mea,,

Dupǎ terminarea lucrǎrilor agricole de toamnǎ când zilele scad iar nopţile cresc, tineretul, dar şi bǎtrânii se adunǎ seara în şezǎtoare. Sezǎtorile se organizeazǎ pe categorii de vârstǎ: tineri, femei mǎritate, bǎtrâni.

Sezǎtorile sunt organizate de tineri care se întâlnesc la casa unora dintre ei pentru a lucra, a discuta şi a petrece în serile lungi de iarnǎ, iar bǎtrânii se întâlnesc pentru a lucra şi a povesti despre cele petrecute în timpul anului, despre ceea ce va fi la anul.

29 Impact ,,Salve”

Tineretul se adunǎ la casa unei fete, unde celelalte fete vin cu “cujeica” cu fuior sau cu lânǎ, altele cu materiale necesare pentru a coase prosoape, cǎmǎşi sau pentru a “ştricǎni” mǎnuşi şi ciorapi din lânǎ. Feciorii sosesc cam în acelaşi numǎr ca şi fetele şi se aşeazǎ fiecare lângǎ câte o fatǎ (pe care o place) şi îi ţine fusele sau deapǎnǎ fustele în gheme. Feciorii aduc cu ei ţuicǎ verde pe care gazda o fierbe cu secǎricǎ şi pe care o consumǎ toţi participanţii. În perioada când nu este post, feciorii aduc şi câte un muzicant cu trişca sau cu vioara şi atunci se încing jocuri “de se scuturǎ casa” din toate încheieturile. Spre miezul nopţii feciorii pleacǎ pe rând şi sunt însoţiţi pânǎ în tindǎ sau afarǎ de cǎtre fata pe care a ajutat-o sau a încurcat-o la lucru.

Fetele care locuiesc mai departe sunt însoţite de feciori pânǎ acasǎ unde ei sunt “rǎsplǎtiţi” la poarta casei de cǎtre ele. În aceste şezǎtori tinerii se cunosc mai bine şi este un prim pas spre formarea de familii. Tot acuma tinerii stabilesc “cizaşii” pentru sǎrbǎtorile de iarnǎ (adicǎ feciorii care angajeazǎ ceteraşii pentru sǎrbǎtori).

Femeile mǎritate, singure sau cu soţii se întâlnesc la casa uneia dintre ele unde se ocupǎ cu torsul, cusutul, ştricǎnitul, depǎnatul, urzitul sau altele. Bǎrbaţii ajutǎ nevestele la unele lucrǎri dar mai servesc câte un pahar de ţuicǎ la toţi membrii. În acest timp se discutǎ despre ce au realizat în zilele precedente sau despre ceea ce vor face zilele urmǎtoare, trecând apoi în “revistǎ” tinerii din sat, care urmeazǎ sǎ se cǎsǎtoreascǎ.

Femeile bǎtrâne se întâlnesc în şezǎtori unde torc fuiorul sau lâna şi ştricǎnesc “ştrimci”, mǎnuşi, fulare, sfetǎre şi altele pentru soţi, copii, nepoţi. Pe timpul şezǎtorii se spun basme, cântece, şi unele împǎrtǎşesc din experienţa lor şi altor femei. Baladele, bocetele şi cântecele vechi sunt

30 Impact ,,Salve” învǎţate de cǎtre cei prezenţi, aceste şezǎtori fiind un bun mijloc de transmitere a creaţiei populare orale. Învǎţarea descântecelor prin care feciorii sunt “aduşi” la unele fete, precum şi alte descântece sunt foarte mult gustate de cei prezenţi.

Odatǎ cu renunţarea la cultivarea cânepii, inului şi a scǎderii cantiǎţii de lânǎ, şezǎtorile sub aceastǎ formǎ sunt mai putine, rǎmânând întâlnirile tinerilor la discoteci, baruri sau alte locuri.

(Fetti Sofia cls. a VIII a )

31 Impact ,,Salve”

„Secerat-o fetele Holdă ca peretele, Fetele o secerat Feciorii clăi o-nşirat.”

Cununa este denumirea ceremoniei care se practică cu ocazia seceratului.

Prima relatare despre existenţa obiceiului se datoreşte lui Dimitrie Cantemir.

Aria de răspândire este restrânsă astăzi la unele ţinuturi ale Transilvaniei. Cea mai amplă desfăşurare a sa este întâlnită în zona Năsăudului, deci şi la Salva.

Ceremonia are loc într-o zi când se seceră în clacă. La această clacă participă femei, fete şi câţiva feciori şi copii. Femeile şi fetele seceră, feciorii leagă snopii, iar copii aduc de la izvor apă de băut şi cară snopii la locul unde feciorii înalţă clăile de grâu.

Obligaţia gazdei este de a se îngriji de mâncare, băutură, muzicanţii ce vor cânta la petrecerea organizată de gazdă acasă.

Pe toată durata seceratului este o atmosferă veselă dată de vorbele de duh şi de cântecele de voie bună ce răsună alături de producţiile muzical-literare specifice ceremoniei Filip Oana cls. a VII a )

32 Impact ,,Salve”

Superstitiile au inceput cu secole in

* Nu trece pe sub o scară sau vei avea ghinion *Dacă spargi o oglindă o să ai parte de 7 ani de ghinion *Poartă ghinion o pisică neagră ce ți-a tăiat calea * Dacă vezi o stea căzătoare, aceasta îti va aduce noroc! *Numarul 13 poartă ghinion *Daca plouă în ziua nuntii vei fi spălat cu noroc *Dacă îti ard obrajii se zice că vorbeste cineva despre tine *Dacă te mănâncă palma dreaptă, dai bani.

Iar dacă te mănâcă palma stânga înseamnă că primesti bani; *Nu e bine să lasi mancare în farfurie pentru că vei avea parte de un sot urât * Dacă versi sare sau piper pe masă vei avea parte de ceartă

( Ceuca Ionela cls. a VII a )

urma, cand strămosii nostri încercau să-si explice circumstantele misterioase sau evenimente prin cunostintele dobandite de-a lungul timpului.

De exemplu, înainte de dezvoltarea stiintei care exlica destul de multe lucruri obsnuite din zilele noastre, totusi pentru oamenii acelor timpuri unele lucruri erau considerate ciudate cum ar fi de ce oglinzile arată reflectiile noastre sau de ce ne apar umbre când este soare, oameni din trecut au motivat că o umbră sau o reflectie a fost o parte din sufletul lor. Dacă cineva a rupt ceva pe care umbra sau reflectia a apărut, oamenii credeau că sufletul lor a fost vătămat.

33 Impact ,,Salve”

Între Mucenici şi Blagovestenie

Între 10 şi 25 Martie sunt câteva obiceiuri însoţite de superstiţiile legate de acestea.

Astfel, Alexiile pe 17 Martie, este momentul renaşterii vieţuitoarelor mărunte ale pământului, închise ritual la Ziua Crucii pe 14 Septembrie. Există superstiţia de a lega în ajunul Alexiilor foarfecele din casă cu o sfoară, pentru a lega botul jivinelor care atacă vitele.

Fiind considerată şi Ziua Peştelui, căci atunci ies peştii din apele subterane, pescarii o sărbătoresc pentru a avea noroc la pescuit. Se spune că dacă mânaci un peştişor viu de Alexii, vei avea recoltă bogată la pescuit. La echinocţiul de primăvară, cu date variabile de la an la an (20 sau 21 Martie, în funcţie de an), fetele pun grâu în blide cu apă, invocând ploile şi fertilitatea; superstiţia spune că aşa cum va creşte grâul verde şi sănătos, vor fi şi fetele şi holdele.

La 25 Martie este sărbătoarea numită Blagovesteniile, Buna Vestire, dar şi Ziua Cucului. Obiceiul cel mai răspândit este acela de a face un foc mare lângă care se pun pâine, sare şi apă, ca să se încălzească îngerii, să mănânce şi să bea. Pâinea şi sarea se dau apoi de pomană. În această zi nimeni nu trebuie să caute gâlceava, că e de rău; să nu pui mâna pe ouă şi să nu pui cloşte, căci ies puii strâmbi şi urâţi. ( Petri Ionuț cls. a V a )

34 Impact ,,Salve”

La Salva s-au ţinut douǎ feluri de sǎrbǎori: cele religioase, zise “cu clopot” şi cele populare numite “fǎrǎ clopot” sau “bǎbeşti”. Cele religioase care se ţin în mod obligatoriu sunt: Anul Nou, Boboteaza, Trei ierarhi (Strenia), Buna Vestire (Blagoveşteniile), Floriile, Paştile, Sf Marie Mare şi Micǎ, Ziua Crucii, Vinerea Mare, Sâmedrul, Arhangelii şi Crǎciunul. De câţiva ani se ţine în 14 octombrie Sfânta Paraschiva şi în 30 noiembrie Sf. Andrei. Toate aceste

Odociile – 1 martie – trebuiau ţinute pentru pânzǎ. Dacǎ nu ţi aceastǎ zi, pânzele puse la bgilit (albit) sunt luate de vânt si purtate pe plopi. Ne povestea lelea Mǎricica Iacob cǎ o femeie n-a ţinut ziua Odociilor şi vântul i-a luat pânza şi a învârtit-o pe lângǎ turnul bisericii, fiind de pominǎ pânǎ azi.

Alexia – 17 martie este ziua când “pǎmântul se deschide” şi ies toate galiţele şi gângǎniile. În aceastǎ zi nu se lucreazǎ nimic ca sǎ nu se facǎ

sǎrbǎtori se respectǎ cu stricteţe, nu se lucreazǎ, se participǎ la serviciul religios, se posteşte, se dǎ pomanǎ.

Sǎrbǎtorile populare de peste an sunt: Odociile, Alexia, Joile de la Pasti la Rusalii, Palia, Foca, Indreiul lupilor şi Filipii de Iarna. Prin tinerea lor se urmareau în special scopuri de aparare.

Filipii de iarna – 3 februarie, se ţin pentru animale ca sǎ nu fie atacate de lupi. În aceastǎ zi nu se împunge cu acul, nu se mǎturǎ în casǎ, nu se tricoteazǎ şi nu se înstrǎineazǎ nici un lucru în casǎ.

la oameni “broaşte” pe gât sau la subsori, sǎ fie feriţi de muşcǎtura şerpilor iar vitele sǎ nu fie muscatel de “nevişcǎ” (nevǎstuicǎ). Toate întâmplǎrile rele de peste an se pun pe seama nerespectǎrii acestei zile. În aceastǎ zi încep sǎ cânte broaştele.

Dacǎ au cântat înainte nu e bine, aceasta fiind un semn că primǎvara va fi urâtǎ. Pentru prevenirea gângǎniilor, în ziua de Alexii se afumǎ casa şi se înconjoarǎ cu lanţuri.

35 Impact ,,Salve” Dacă o femeie se va spala pe cap (se va pieptǎna) are sa se umple se pǎduchi, iar casa în care se va mǎtura în aceastǎ zi va fi plinǎ de furnici toatǎ vara şi toamna.

“Joile numite” de la Paşti la Rusalii se ţin ca sǎ nu dea gheaţa pe hotar în timpul verii. Nu se bat hainele cu maiul.

Pǎlia – 21 iulie se ţine pentru ca oamenii sǎ nu fie trǎzniţi sau fulgeraţi pe hotar în timp ce lucreazǎ vara, iar animalele sǎ fie ferite de “vremuri grele” vara la munte. Pentru pǎstori se mai ţine şi “lunea pǎstorilor”, prima zi de luni din postul mare. O ţin mai ales mamele şi soţiile pǎstorilor pentru ca aceştia sǎ fie feriţi de furtuni şi fiare.

Foca – 22 iulie se ţine pentru “ferirea de foc” a casei, a nutreţului de pe hotar, a clǎilor de snopi. În aceastǎ zi nu se lucreazǎ nimic în casǎ dar se poate lucra în grǎdinǎ la plivitul straturilor.

Indreiul lupcilor – 30 noiembrie se ţine pentru ca lupii sǎ nu atace animalele şi oamenii. În aceastǎ zi nu se lucreazǎ cu foarfeci, cuţite, ace, meliţǎ, nu se toarce, nu se ţese.

Peste an mai existǎ şi alte “zile numite” care însǎ, se ţin de un numǎr mic de femei. Astfel în ianuarie este ţinut “Sânpetrul de iarnǎ” pentru ca oamenii “sǎ scape de junghiuri” iar albinele sǎ fie roditoare.

“Joia nepomenitǎ” din “sǎptǎmâna albǎ” – cea de dinaintea postului mare se ţine pentru noroc.

“Sâmbǎta lǎutului” – prima sâmbǎtǎ din postul mare se ţine ca fetele si nevestele sǎ aibǎ un pǎr frumos. Pǎrul tuturor femeilor din casǎ se spalǎ cu fierturǎ din “stroh” de fân rǎmas de la cai, pentru ca pǎrul sǎ creascǎ des şi frumos asemeni cozii calului. Dupǎ ce mamele împletesc părul fetelor le trag de codiţe zicând “fatǎn sus, coadǎ-n jos, cum e coada cailor, aşa pǎrul fetelor”.

“Capul primǎverii” – 1 martie este ziua în care nu se lucreazǎ nimic prin casǎ ci toatǎ ziua se lucreazǎ în grǎdinǎ” se curǎţǎ pomii şi gunoaiele se aprind, se sapǎ pentru straturi, se grebleazǎ pajiştea. ( Băloi Cristian cls. a V a )

36 Impact ,,Salve”

Mămăligă (Coleșă) cu brânză Ingrediente *1 l apă; *200 g făină de porumb; *sare cât prinzi între degete cam o lingurită; *branză de oi; *optional smântână, jumări, cârnat; Mod de preparare Se pune apa si sarea într-un ceaun.

Când a dat în fiert se adaugă făina de porumb în ploaie amestecând continuu cu un tel sau făcăleț.

După ce am adăugat toată făina de porumb, dăm focul mai mic si lăsăm să fiarbă cam 10-15 min poate si 20 min timp în care amestecăm din când în când .

Mămăliga obtinută nu trebuie sa fie prea vârtoasă. Trebuie să vă spun că, cantitatea de făină folosită poate fi mai mare sau mai mică în functie de tipul ei, dar si de consistenta mămăligii pe care doresti să o obtii.

Se aseaza în straturi cu branza de oi.

De preferat e ca mămăliga ce se mănâncâ cu brânza sa fie mai moale.

Să aveti poftă! ( Homei Monica Cls. a VI a )

37 Impact ,,Salve”

Întinsoare cu brânză Ingrediente Avem nevoie de: 300 gr carne de porc 2- 3 cârnăciori o ceapă mare o lingură de untură 2 linguri brânză de oaie o lingura făina de mălai Mod de preparare: Se taie ceapa cubuleţe şi se înăbuşă în untură. Se taie cubuleţe mici muşchiul de porc şi cîrnăciorii şi se pun peste ceapă, la călit pentru două minute, după care se adaugă o cană de apă şi se lasă la fiert. După ce a fiert completăm cu putină apa, adaugăm faina de mălai și lăsăm să mai dea câteva clocote. La final se pune brânza de oaie fărâmiţată, se amestecă şi se dă deoparte.

Poftă buna!!! ( Preda Dănuț cls. a VI a )

Sarmale cu păsat

Ingrediente 400 gr păsat 100 gr orez 500 gr gusă de porc (afumată) ciolan afumat (optional) 2 felii lungi slăninută afumată 3 cepe mari 2 verze murate 4 fire cimbru (optional) 4 fire mărar (optional) 100 ml ulei sare, piper, vegeta de casă

38 Impact ,,Salve” Mod de preparare: Se desfac frunzele de pe varză (aveti nevoie de cca 3540 frunze). Se curătă frunzele de nervurile mai tari dinspre cotor. Se gustă si dacă varza este foarte sărată, se pun frunzele în apa rece până veti avea nevoie de ele. De asemenea vedeti dacă varza are gust intens de cimbru si mărar, dacă e bine murată, iar frunzele sunt pliabile, ca să fie usor de lucrat cu ele. Calitatea sarmalelor depinde si de calitatea verzei.

Ce rămâne din verze după ce ati ales frunzele se toaca fidelută.

Se spală păsatul în multe ape astfel: se adaugă apa cat sa treaca cu cativa cm de pasat; se amesteca cu lingura, moment in care veti vedea ca toate cojile albe de pe pasat se ridica la suprafata; se scurge incet apa din oala astfel incat cojile sa curga afara; se repeta operatiunea pana apa de pe pasat ramane curata si nicio coaja nu se mai ridica.

Se spala orezul in cateva ape, pana apa ramane curata pe el. Se adauga peste pasat.

Se taie gusa bucati mai mari. Se toaca ceapa marunt.

Intr-o cratita larga se adauga gusa si se lasa la foc mic sa-si lase un pic de grasime.

Se adauga apoi ceapa si se caleste totul la foc mediu spre mic, amestecand din cand in cand, pana ceapa se inmoaie.

Se adauga pasatul cu orez peste ceapa. Se condimenteaza cu 1 lingurita piper negru macinat, 2 lingurite de sare si 1 lingura de vegeta de casa (macinata). Se amesteca si se adauga 1 cana de apa. Se mai lasa pe foc, amestecand, pana apa este absorbita de pasat. Se pune capacul pe cratita si se lasa sa se racoreasca. Se gusta umplutura de sare (tineti cont ca si varza va fi usor sarata) si piper.

Cand umplutura poate fi manevrata, formati sarmalele in foile de varza, avand grija sa puneti 1-2 bucati de gusa in fiecare sarma.

Asezati un strat de varza tocata pe fundul unei

39 Impact ,,Salve”

oale cu fund gros (eu am folosit oala cu presiune). Se aseaza sarmalele deasupra.

Cand ati terminat, introduceti bucati de slaninuta afumata si ciolan (optional, dar indicat) printre sarmale. Presarati restul de varza tocata deasupra, astfel incat saramele sa fie acoperite. * daca la pasul 1 ati constatat ca varza nu are gust de cimbru si marar, adaugati cate 2 fire din fiecare pe fundul oalei si altele deasupra, printre varza tocata.

Turnati apa fierbinte peste sarmale, cat sa le acopere complet.

Puneti oala pe foc (pe ochiul mic al aragazului) si aduceti la fierbere. Cand incepe sa fiarba, dati focul la mic, puneti capacul si lasati sa fiarba timp de 2 ore. In acest timp verificati daca apa scade si cand constatati ca da, adaugati cate putina apa fierbinte. Dupa 1 ora verificati cum arata apa de pe sarmale si daca nu e grasa adaugati cei 100 ml ulei.

Dupa 2 ore gustati o sarma si vedeti daca interiorul si varza sunt fierte.

Dupa acest timp umplutura ar trebui sa fie fiarta, insa daca varza e inca tare, mai lasati la fiert pana e facuta. Sarmalele mele au fiert 2 ore si jumatate.

Se lasa sa se racoreasca, apoi se pot servi. Sunt si mai bune reincalzite. ( Iacob Florina cls.a VII a )

Tocană ardelenească Ingrediente: 800 g pulpă de porc boia dulce de ardei 2-3 cepe 5-6 cartofi 2 lingurite zahăr 3 linguri ulei Sare, piper roşii în bulion 3 ardei roşii sau gogoşari Cum preparam: Spalăm carnea, o taiem cubuleţe, după care o punem într-o cratiță în uleiul incis lăsând-o la înăbuşit.

40 Impact ,,Salve” Spălăm ceapa, ardeii şi îi tăiem felii subţiri apoi îi punem în cratiță peste carnea înăbuşită. Acoperim cu un capac şi lasăm să fiarbă în sucul propriu, adăugând puțină apă călduţă. Când carnea este pe jumătate fiartă punem şi cartofii tăiaţi cubuleţe şi lasăm la foc mic.

Condimentăm când carnea este aproape fiartă cu sare, zahăr, paprika, piper negru boabe şi măcinat, iar la sfârşit adaugăm roşiile în bulion și laptele cu făină pentru a forma sosul.

Mai lasăm să dea un clocot – două şi apoi bagăm cratița în cuptorul bine încins pentru 10 -15 minute.

Serveşte tocana caldă, ornată cu pătrunjel verde.

( Gaftone Marian Cls. a V a )

Zamă de salată Ingrediente: 2 bucăți de slănină 3 cepe verzi 1 usturoi verde 4 căpățâni de salată verde mărar verde 200 gr. smântână 1 cană lapte batut sare piper Mod de preparare: Tai slănina cubulețe și o pui în oală să se prăjească. În grăsimea rezultată adaugi ceapa și usturoiul verde, tăiate mărunt (când e iarnă poti folosi ceapa și usturoiul uscate). Lași să se răcească puțin, cât sa se înmoaie, după care pui circa 4 litri de apă. Când dă apa în clocot, adaugi salata verde, spălată mai întâi și ruptă în bucăți potrivite. Poți folosi și salata de la borcan pe care ai conservat-o pentru iarnă, dar e mai bună proaspătă. Lași să fiarbă, adaugi sare, piper, iar când e aproape gata fiartă salata, faci separat un amestec de smântână și lapte bătut, apoi îl torni în oală.

Mai lași să dea un clocot și e gata zama. Pui mărar tocat deasupra și un ou bătut când se mai răcește. Servești atât caldă, cât și rece (cu …mămăligă!).

E deliciosă oricum (Sas Nicoleta cls. a V-a)