Vatra Chioreana 3

poezie proză teatru

monografie folclor istorie

Revista Ţării Chioarului Numărul 2 (an III) Septembrie 2008 Copalnic Mănăştur

Colegiul de redacţie Director: Vasile DRAGOMIR Redactor şef: Emanuel LUCA Senior editor: Alexa Gavril BÂLE Secretari de redacţie: Ştefan BISZTRICKI-FLOREAN, Adrian POP Redactori: Adrian BOTA, Ioan BOTIŞ, Sebastian CHINA, Ana BISZTRICKI-FLOREAN, Victor TECAR Colaboratori: Ovidiu BOBB, Andrei FĂRCAŞ, Teodor FLOREAN, Cristian TUREANU, Anamaria IAROVENCO, Ioan BUDA ŢEŢU, Luana MĂGUŢ, Anca Maria POP, Aurel POP Fotografi: Silviu GHEŢIE, Dan DANIEL, Radu SUCIU, Florin POP Tehnoredactare: SC Background SRL Baia Mare

Redacţia publicaţiei VATRA CHIOREANĂ mulţumeşte celor care au sprijinit apariţia acestui număr: Design: Florin POP Coperta I: Silviu GHEŢIE - foto Coperta IV : Robert STREBELI - Mucenici, u/p Grafică: Ioan MARCHIŞ, Mara POP

Publicaţia VATRA CHIOREANĂ este editată de ASOCIAŢIA CULTURALĂ VATRA CHIOREANĂ şi EDITURA SCRIPTORIUM - director dr. Alexa Gavril BÂLE

cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local COPALNIC MĂNĂŞTUR email: vatrachioreana@yahoo.com

COPALNIC MĂNĂŞTUR 2008

Primăria şi Consiliul Local Copalnic Mănăştur Primăria şi Consiliul Local Cerneşti; Primăria şi Consiliul Local Şişeşti; Tipografia Proema Redacţia mulţumeşte organizatorilor Taberei Naţionale de Literatură ARCHEUS 2008 şi Taberei Naţionale de ARTE Preluca 2008 pentru materialele puse la dispoziţie.

03

adrian popescu ARSURA

Trupul meu întreg E o lumânare, Dar eu sunt flacãrã într-un cer strãveziu.

Ca pãsãrile, Mort voi cântãri mai greu decât viu.

Ochiul arzând Se hrãneºte din cearã ªi face un strop de rouã fierbinte.

Odatã am ºtiut sã zbor, odatã, Dovadã n-am, Dar îmi aduc aminte.

Trupul meu întreg E o lumânare, Dupã ce se va fi scurs toatã în þãrânã ªi flacãra se ve topi-n albastru Veþi mai simþi o arsurã pe mânã.

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

04 adrian bota

SCURTA PRIVIRE ASUPRA AUTONOMIEI CHIOARULUI

I

storia Transilvaniei reprezintã o fascinantã ºi interesantã poveste datoritã particularitãþilor de toate felurile existente aici ºi a coexistenþei a cel puþin doua lumi ºi mentalitãþi: o lume central europeanã ºi una aflatã ceva mai la periferia Europei.

Ardealul, trecând peste discriminãri ºi conflicte, este fãrã îndoialã o zonã de referinþã europeanã datoritã istoriei ºi civilizaþiei sale. Bãºtinaºii romani, alãturi de cuceritorii maghiari, de orãºenii saºi sau militarii secui, au reuºit sã facã din Transilvania un exemplu demn de urmat, bazat pe toleranþã, trecând peste orice conflicte în timp.

La cumpãna mileniilor I si II din era creºtinã autohtonii romani, proprietari ºi luptãtori, s-au confruntat cu un nou val de nãvãlitori veniþi dinspre rãsãrit – maghiarii. Localnicii din Transilvania (romani, slavi, pecenegi, etc.) se vor lupta cu maghiarii, care treptat vor cuceri zona. Dupã 900 ungurii stabiliþi în Panonia au început incursiuni de pradã ºi apoi de cucerire în Criºana, Banat, Transilvania sau Maramureº distrugând formaþiunile prestatale locale din aceste teritorii.

Dupã multe atacuri, jafuri ºi presiuni între secolele al XI-lea – al XIII-lea, Transilvania ºi zonele adiacente erau încadrate în linii mari in Regatul Ungariei. Este foarte posibil ca þinutul Chioarului situat in nord-vestul Transilvaniei voievodale, la confluenþa cu Sãtmarul, Maramureºul ºi Criºana sã fi fost formal integrat în statul maghiar, chiar mai devreme de 1200 (I. A. Pop). Concret, aceastã integrare a început sã se producã numai în secolul al XIII-lea, fãrã urmãri spectaculoase deoarece marea invazie mongolo-tãtarã din 1241-1242 a distrus totul, inclusiv Ungaria. Odatã cu retragerea mongolo-tãtarilor, zonele de la nordul râului Someº au fost reintegrate Regatului Ungariei, mai ales cã dupã 1245 exista o preocupare majorã a

numărul

2

/ septembrie 2008

regalitãþii de a acþiona asupra Maramureºului. Astfel, regele Ungariei Bela al IV-lea (1235-1270) ºi fiul sãu ªtefan (coregent) “Duce al Transilvaniei” între 1257-1269 au administrat direct bazinele Someºului ºi zona Bistriþei donând aici pãmânturi nobililor credincioºi care s-au afirmat în luptele cu tãtarii. ªtefan, devenind rege – ªtefan al V-lea (1270-1272) a ridicat cetãþi puternice la Rodna, Bistriþa, Dej, Chioar ºi a ordonat nobililor sã zideascã sau întãreascã cetãþile de la Ciceu, Arieº (Cheud) etc. Construcþia unor cetãþi dupã retragerea tãtarilor este confirmatã ºi de canonicul orãdean Rogerius.

D

in acest moment începe epopeea istoricã a þinutului Chioar, o þarã româneascã având o dezvoltare aparte la marginea Transilvaniei, dupa cum au observat toþi istoricii ºi cercetãtorii care au studiat

aceastã problemã: Szentgyorgyi Maria, ªtefan Pascu, David Prodan, Valer Hossu, I. A. Pop etc.)

Construcþia, apariþia Cetãþii de Piatrã (Chioar) este destul de controversatã. Unii cercetãtori cred cã documentul din 1246 de la Nitra reprezintã dovada existenþei cetãþii. Prin acest document are loc o cedare de pãmânturi de cãtre familia dominanta locala Guth-Keled. Aceste pãmânturi erau situate în jurul unei cetãþi de lângã râul Lãpuº, pãmânturile fiind cedate împreuna cu cetatea adiacentã. Alþi cercetãtori considerã ca informaþii despre cetate apar ºi în scrisoarea de delimitare a “ pãdurii” Finteuº, din 1231. Se pare cã Cetatea de Piatrã a fost construitã undeva în a doua jumãtate a sec. XIII (deceniile 6-7 dupã V. Hossu) într-un loc stâncos, înclinat, aproape de Masivul Preluca, pe lângã care curge râul Lãpuº formând o buclã în formã de potcoavã. Este foarte probabil ca pe

Copalnic Mănăştur

05 locul respectiv sã fi fost iniþial o cetate þãrãneascã. Construirea Cetãþii de Piatrã a avut o motivaþie strategicã ºi militarã – apãrarea Transilvaniei de tãtarii care ameninþau dinspre nord, apãrarea bazinului Someºului, ºi un punct de plecare spre cucerirea, mai târziu controlarea, Maramureºului.

Cetatea va înfrunta realitãþile medievale la începutul secolului al XIVlea, odatã cu venirea pe tronul Ungariei a regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342), contestat în Transilvania de voievodul Ladislau Kan care avea pretenþii regale. Carol Robert a impus controlul regal asupra zonei, a numit direct castelanul Chioarului (Dezideriu de Elewanth) ºi probabil a sistat vãmuirea pe Someº, afectând familia Guth-Keled. În conflictul dintre Transilvania ºi Ungaria, Cetatea de Piatrã, în frunte cu castelanul Dezideriu de Elewanth a fost de partea lui Carol Robert, fiind asediatã ºi se pare distrusã (arsã). În cele din urmã, regele maghiar are câºtig de cauzã iar Cetatea de Piatrã a fost reconstruitã, mai ales cã Ungaria avea planuri de cuceriri în Moldova ºi Galiþia. În Diploma latinã din 1319 Cetatea de Piatrã a apãrut pentru prima datã fiind numitã CHEEWAR, iar în anii urmãtori au fost consemnaþi ºi niºte ostaºi cu nume derivate din cel al cetãþii: KUUARI, KOUARY – “Chioreanul” sau “din Chioar”. Ulterior cetatea va fi amintitã de nenumãrate ori în sec. al XV-lea - al XVII-lea.

Cetatea de Piatrã ca cetate regalã a produs însemnate mutaþii în vãile Lãpuºului ºi Someºului. Al doilea cãpitan al cetãþii, Nicolae de Bator nu a fost slujitor într-o cetate a sa, eventual de pe domeniul Guth-Keled, ci într-o cetate regalã de pe un domeniu regal. Ulterior domeniul Cetãþii de Piatra va fi donat unor voievozi: Emerik Laczkfi ºi mai

Copalnic Mănăştur

târziu fraþilor Drag ºi Balc, fiii lui Sasu alungaþi din Moldova (unde va domni voievodul maramureºean Bogdan) ºi nepotului lor de sorã: Ioan Românul. În timp ce ªtefan Pascu dã anul 1367 ca an din care voievozii Drag, Balc ºi Ioan obþin Chioarul (fiind ºi prima pomenire în zonã a instituþiei voievodale), la V. Hossu apare anul 1378. Trecând peste amãnunte ºi controverse, sigur este cã urmaºii lor, mai ales Dragfieºtii vor domina Chioarul din sec. al XIV-lea pentru multã vreme, pãstrând instituþia voievodului ºi credinþa ortodoxã (Perii Vadului ºi Copalnic Mãnãºtur).

P

uterea centralã maghiarã, pentru a domina mai bine zona din nordul Transilvaniei, organizeazã în Chioar un district cu centrul în Cetatea de Piatrã.

Acesta era condus de cãtre un voievod de district, ales conducãtorul obºtilor de cãtre cnezii locali ºi care a funcþionat paralel cu castelanul (conducãtorul cetãþii), apoi subordonat acestuia. În 1367, ca voievozi în Chioar sunt menþionaþi Drag, Balc ºi Ioan (ªtefan Pascu), iar în 1368 e amintit un “Gheorghe, fiul voievodului din Chioar”. Evident cã titlul de voievod poate fi cumulat cu cel de conducãtor al districtului, cum e cazul lui Drag ºi Balc, sau cu cel de castelan sau comite. Acest district cuprindea Depresiunea Chioarului ºi o parte a Depresiunilor Bãii Mari ºi Lãpuºului, întinzându-se pe Someº si Lãpuºul Mijlociu, fiind o zona colinarã ºi împãduritã în Evul mediu în proporþie de 85%. Formarea districtului nu a coincis cu ºerbirea obºtilor sãteºti, acestea având o situaþie aparte, tocmai datoritã acestor “codrii”. Tot prin izolare naturalã se explicã lipsa documentelor cu privire la aceste obºti pânã târziu în sec. al XIV-lea – al XV-lea, mai ales cã aceste obºti sãteºti nu intraserã pana atunci în sistemul relaþiilor socialjuridice feudale. Pe de altã parte, cauza este aceeaºi ºi pentru supravieþuirea vieþii obºteºti tradiþionale pânã târziu. Districtul peste care domneau Dragfieºtii, dãruind ºi ei moºii ºi sate, era alcãtuit din satele domeniului Chioar (în sec. al XV-lea – al XVI-lea, în momentul apogeului cetãþii, fiind 58100 sate) conduse de voievozi. Cele mai multe aºezãri sunt amintite în izvoare dupã 1350 ºi mai ales dupã 1400, când este vremea unei intense

feudalizãri a acestora. Etnic zona este preponderent româneascã încã din evul mediu, lucru dovedit din 1405 când existau 51 sate româneºti ºi doar 7 ungureºti. Numãrul satelor ungureºti a continuat sã scadã cãci D. Prodan citind textul urbariului Cetãþii Chioar din 1566 ºi luând în considerare îndatoririle specifice localnicilor considera cã din 67 de aºezãri doar 2 sunt ungureºti: Berchez ºi Lãpuºel. Cele 65 sate româneºti se aflau la data respectivã cuprinse în 12 voievodate. Avem o lume tradiþionalã româneascã organizatã în obºti sãteºti ºi având voievozi, cnezi, crainici, libertini ºi þãrani dependenþi, ultimii parcã mai puþin decât în alte zone. Voievozii erau conducãtori având atribuþii judiciare, administrative, fiscale ºi în zona Chioar mai ales militare.

C

nezii aveau în principal atribuþii fiscale ºi militare, iar crainicii (sunt menþionaþi în izvoare 19 – in 1566 ºi 1581) reprezintã intermediari între voievozi ºi cnezi fiind cei care executau hotãrârile scaunelor de judecatã sau strângeau obligaþiile fiscale. La aceºtia se adaugã juzii satelor, judele fiind conducãtorul cetei pedestre a satului sãu. De cele mai multe ori se vede o complementaritate a funcþiilor ( voievozii cumuleazã atribuþiile juzilor), unele dintre aceste funcþii conducãtoare, deºi diferite, asemãnându-se. Odatã cu accentuarea dominaþiei maghiare atribuþiile conducãtorilor români vor scãdea sau vor fi tratate de maghiari prin prisma discriminãrilor existente în acea perioadã.

Libertinii (libertii) sunt þãrani dependenþi (iobagi) scutiþi de unele obligaþii în schimbul unor servicii – în Chioar,

numărul

2

/ septembrie 2008

06 mai ales militare. Aceastã categorie socialã era foarte numeroasã în zonã fiind asociatã cu “nemeºia”. Totuºi apelativul de “nemeº” aratã o oarecare instabilitate a stãrilor de pe domeniul Cetãþii de Piatrã deoarece prin “nemeº” se va înþelege pânã târziu în timp privilegiat, nobil sau om liber. V. Hossu aratã cât se poate de clar cã Þara Chioarului are un loc special în Ardeal datoritã existenþei unei elite româneºti asimilatã pe undeva elitei nobiliare, schimbând total ºi pe bunã dreptate optica potrivit cãreia în Transilvania toþi românii erau þãrani dependenþi. Existã discuþii între istorici ºi cercetãtori privind voievozii români din Chioar care deºi aveau funcþii ºi atribuþii sunt asimilaþi de cãtre puþini cercetãtori nobilimii ardelene. Drãgoºeºtii au condus domeniul Cetãþii de Piatrã în calitate de voievozi, comandanþi militari, ºi “comiþi” ai comitatelor Solnocul de Mijloc ºi Crasna. În interiorul primului comitat, Chioarul ºi-a pãstrat tradiþiile ºi cutumele vechiului district autonom bazate pe componenþa militarã (ostaºii din zonã au participat în armatele lui Iancu de Hunedoara ºi Matei Corvin).

Supuºii au fost angrenaþi în sistemul relaþiilor feudale ºi familiale beneficiind de anumite recompense care le-au schimbat statutul social. V. Hossu aratã

cã ºi nobilii de rang cum ar fi Pop din Copalnic Mãnãºtur sau liberii-baronii cum ar fi Micle din Copalnic au devenit vasalii voievozilor si “comiþilor” care le-au condiþionat dobândirea de proprietãþi de îndeplinirea unor sarcini militare la cetate.

D

in 1567 domeniul Cetãþii de Piatrã a fost donat unui mare militar Cristofor Hagymas de Beregsau care a pãstrat realitãþile locale voievodale, iar din 1578 domeniul va trece la familia Bathory, care l-a stãpânit în devãlmãºie de familie. Ei au promovat politica de atragere a celor fideli (prin donaþii) ºi de încurajare a celor din domeniul militar. Se pãstreazã mai multe acte de donaþie din vremea Bathorestylor , de exemplu donaþia cãtre familia voievodului Bota din Cerneºti.

Dupã bãtãlia din 1599 de la ªelimbãr, noul conducãtor Mihai Viteazul, pentru a-ºi asigura graniþa din nord-vest ºi aºteptându-se la atacuri din partea Austriei, ºi-a trimis trupele conduse de cãpitanul Aga Leca sã ocupe cetatea Chioar, o cetate foarte puternicã a Transilvaniei. Concomitent cu hotãrârea lui Mihai de recunoaºtere a privilegiilor secuieºti, conducãtorul muntean a desfiinþat “starea de ostãºie

iobãgeascã” a luptãtorilor din Chioar proiectând trecerea lor într-o condiþie similarã “libertãþii secuieºti”. Aceastã iniþiativã a fost remarcatã ºi de comisarii trimiºi de împãratul Rudolf staþionaþi la Satu Mare. Într-unul dintre rapoartele lor remarcau: “Domnia sa, voievodul [Mihai Viteazul], a acordat supuºilor din pãrþile Chioarului libertatea secuiascã, pentru urmaºii urmaºilor lor, solicitând în schimb doar sã presteze serviciul militar, în echipamentul corespunzãtor acestuia”.

Respectivii comisari regali au gãsit în zona niºte realitãþi sociale pe care le-au putut asocia doar libertãþilor secuiesti.

Din nefericire aceasta “libertate a lui Mihai” nu putea fi legiferatã în intervalul scurt al domniei voievodului muntean, dar individual, sau în comunitãþile obºteºti chiorene autoasumarea “nemeºiei” ºi impunerea recunoaºterii ei în condiþiile în care era nevoie de luptãtori, putea schimba statutul iobagilor luptãtori.

Dupã conducerea efemerã a Viteazului ºi în condiþiile abandonãrii de cãtre Sigismund Bathory a Transilvaniei în 1602, imperialii au anexat domeniul Cetãþii de Piatrã Ungariei ºi l-au considerat “bun regal”.

Ei au respectat voievodatele (oficiolatele) locale fiind amintite ºi altele noi,

VOIEVOZII CHIOARULUI

D

in 1541 Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitate otomanã, Ungaria fiind învinsã la Mohacs în 1526 ºi transformatã în paºalâc de cãtre turci (partea centralã). În bãtãlia de la Mohacs voievodul Ioan Dragfi a comandat în linia a III-a cavaleria, murind împreunã cu regele Ungariei. În noul context, Þara Chioarului va fi martorul confruntãrilor dintre turci ºi austrieci, transilvãnenii situându-se când de o parte când de cealaltã. Cetatea de Piatrã va avea un rol important la graniþa de nord-vest, mai ales cã Austria treptat va cuceri ºi Ungaria ºi Transilvania. Pânã în jurul anului 1544 sunt menþionaþi 4 voievozi din Þara Chioarului: 1. Voievozii Petru ºi Toma Hossu, þãrani eliberaþi din iobãgie ºi fãcuþi voievozi în satul Rãstoci (menþionaþi în anul 1526); 2. Ioan Dragomir cãruia-i este dãruit satul Ruºor întemeiat de el în condiþiile creºterii numãrului de sate din zonã (menþionat în anul 1528); 3. Voievodul din Perii Vadului (menþionat în anul 1544); 4. Voievodul-cneazul Dan (menþionat în anul 1548). În anul 1565 austriecii au ocupat prin lupte nord-vestul Transilvaniei inclusiv domeniul Chioar. Cu organizarea care îi caracterizeazã în anul 1566 au alcãtuit o conscripþie urbarialã oficialã care înregistreazã în Chioar 12 voievodate (“oficiolate”):

numărul

2

/ septembrie 2008

1. Voievodatul lui Dan Buteanu cu centrul în ªomcuta Mare, având 14 sate; 2. Voievodatul lui Gheorghe cu centrul la Copalnic, având 10 sate; 3. Voievodatul lui Marian cu centrul la Boiul Mare, având 7 sate; 4. Voievodatul lui Toma cu centrul la Lucãceºti, având 7 sate; 5. Voievodatul lui Luca cu centrul la Remetea, având 6 sate; 6. Voievodatul lui Trifu, având 5 sate; 7. Voievodatul lui Simion cu centrul la Cuciulat sau Lemniu, având 3 sate; 8. Voievodatul lui Lazãr cu centrul la Dãbeni, având 3 sate; 9. Voievodatul lui Ioan Benea cu centrul la Colþirea, având 3 sate; 10. Voievodatul lui Damian Hossu cu centrul la Mesteacãn, având 2 sate; 11. Voievodatul lui Toma Hossu (probabil fiul celui din 1526) cu centrul la Rãstoci, având 2 sate; 12. Voievodatul lui Teodor Bota cu centrul la Cerneºti, având 2 sate. În logica istoriei ºi a realitãþilor Chioarului trebuie sã considerãm aceste 12 voievodate ca urmaºe ale altor voievodate chiorene mai vechi într-o zona tradiþional româneascã. Mulþi voievozi au fost ridicaþi de stãpânii domeniilor din rândul þãrãnimii, chiar iobage. Alþii au decãzut în starea de þãrani dependenþi din situaþia de voievozi a înaintaºilor lor (ªtefan Pascu).

Copalnic Mănăştur

07 cum ar fi de exemplu cel condus de Toma Ciolti – la Ciolt, descendent al familiei înnobilate de cãtre ªtefan Bathory. Noii proprietari – regalitatea (imperialii) ºi administraþia fiscalã, i-au privit pe aceºti voievozi prin prisma diferenþierilor specifice timpului respectiv, doar 3 bucurându-se de recunoaºtere, ceilalþi fiind asimilaþi libertinilor. În 1608, în urma unei rãscoale, la conducerea Transilvaniei a fost propulsat Gabriel Bathory care evident cã a revendicat domeniul Chioar, fost domeniu al strãmoºilor sai. Acesta a hotãrât sã considere “nobil adevarat” pe acel nobil de arme care avea blazon. A fost un moment foarte bun pentru voievozii români, grãbind trecerea acestora în rândul nobilimii juridice (reale). În faþa ascensiunii nobililor români de arme chioreni („armaliºti”), marea nobilime maghiarã ºi apropiaþii lui Gabriel Bathory, care primiserã sate în arenda în Chioar, i-au nesocotit pe voievozii, “nemeºii” ºi libertinii locali. În 1615 Chioarul a fost restituit de austrieci Transilvaniei iar principele Gabriel Bethlen (1613-1629) a fãcut aici o vizita. Cu aceastã ocazie mulþi voievozi ºi locuitori i s-au plâns.

C

âteva nedreptãþi au fost rezolvate prin Dieta din septembrie 1615 care, în articolul 9 a declarat domeniul Cetãþii de Piatrã bun al statului. S-a reconstituit districtul militar ºi o mare parte din realitãþile mitilaro-sociale au fost reintroduse. Într-o scrisoare din 1615 cãtre Nagylucsei Doczi, Gabriel Bethlen remarca: “Acolo, în þinutul Chioarului, trãiau în fiecare sat niºte boieri înnobilaþi, care se mai cheamã ºi voievozi, pe când Chioarul era stãpânit de persoane private, ºi nu de domn.

Privilegiile lor se trag nu doar de la stãpânii cetãþii, ori de la alþi feudali, ci de la vechii regi ºi principi, ei fiind datori în schimbul acestora a servi cãlare, fiind trimiºi pe ici pe colo, dupã cum era nevoie. Aceºtia au fost mult prigoniþi ºi necãjiþi de anume demnitari, pe timpul sãrmanului principe Bathory, e drept, fãrã ºtirea lui, vrând sã-i facã iobagi, dar ei, sãrmanii, nu s-au lãsat, mai degrabã au pribegit, pierzându-ºi toate dobitoacele, mãcar sã scape de iobãgie. Iar acuma, dupã ce din mila mãriei sale Chioarul a fost

Copalnic Mănăştur

redat, venind în faþa þãrii ºi a noastrã cu jalba lor, sã judece domnia ta, dacã suntem datori a repune la loc asemenea vechi dreptãþi.” În plan religios Gabriel Bethlen a declanºat o acþiune de calvinizare a românilor fiind urmat de Gheorghe Rakoczi I (1630-1648), fãrã prea mare succes pe fond, dar cu o organizare sub forma unui protopopiat grecocalvin.

M

ult mai mult succes va avea Gh. Rakoczi I în a-ºi atrage sprijinul militarilor chioreni, mai ales cã a apelat la înnobilãri noi, donaþii de terenuri ºi scutirea de taxe. Rakoczi I a organizat garda cetãþii, a renovat, amplificat ºi reamenajat cetatea folosind mijloace coercitive (dure) care au dat naºtere unor legende. Se pare cã Rakoczi I a considerat cetatea Chioarului ca un loc de refugiu. Fiind domeniul sãu, principele ºi-a reglementat raporturile cu categoriile sociale libere.

Gh. Rakoczi II (1648-1660) ºi-a schimbat optica cedând Chioarul statu-

lui, care a verificat fiecare proprietate ºi fiecare stare de privilegiat nobil sau libertin. Totodatã, crescând numãrul nobililor se vor înfiinþa ºi noi instituþii ca de exemplu adunarea nobililor districtului, judele nobiliar etc. Pregãtind o expediþie militarã în Polonia, Gh. Rakoczi II a cãutat sã organizeze un corp de puºcaºi ca o specialitate nouã militarã ºi ca o nouã categorie socialã “nobilimea puºcãºeascã” – o treaptã mai mare decât libertinatul dar mai joasã decât nobilimea juridicã. Avem numeroase exemple de astfel de “puºcaºi”: Teodor Florian din Preluca Veche, Ioan Gat din Ileanda, Luca Cozma din Cerneºti etc. În cele din urmã campania din Polonia a fost un eºec, drept urmare Gh. Rakoczi II nu a mai fost recunoscut de turci, care îl vor învinge în 1660 la Gilãu. Otomanii au ocupat vestul Transilvaniei iar Dieta Transilvãneanã a cerut ajutorul Austriei.

Comandantul austriac ºi pretendentul Ioan Kemeny a pãtruns în Transilvania, dar se va retrage la presiunea armatei otomane. În acest con-

numărul

2

/ septembrie 2008

08

text Cetatea Chioarului a fost asediatã de turci, rezistând cu succes. Unul dintre comandanþii turci, Evlia Celebi, a lãsat o succintã descriere: “Cetatea Chioar este aºezatã pe malul râului Someº (sic!), pe un munte ce se înalþã pânã la cer, ºi cuprinde douã fortificaþii foarte puternice care stau faþã în faþã. În afarã de cetatea Devei, nu se mai gãseºte o cetate aºa puternicã”.

Necucerind cetatea, turcii au jefuit împrejurimile.

N

oul principe al Transilvaniei, Mihai Apafi (1661-1690) susþinut de turci, s-a dovedit conciliant cu cei din Chioar recunoscându-le puºcaºilor care s-au supus lui starea de nobilitate.

Privilegiile puºcaºilor au fost garantate ºi protejate de comite, vicecomite ºi judele nobiliar al Comitatului Solnocul de Mijloc, iar Dieta Transilvaniei a hotãrât ca puºcaºii sã revinã

numărul

2

/ septembrie 2008

în cetatea Chioar sub conducerea comandantului Mihai Teleki. Principele Mihai Apafi a continuat modernizarea forþelor armate ale Chioarului prin folosirea armelor de foc, înfiinþând pixidarii ºi drabanþii. În faþa înnobilãrilor frecvente din Chioar, Dieta Transilvaniei a constatat cã serviciul puºcãºesc al iobagilor a dus la refuzul luptãtorilor de a îndeplini obligaþiile de pe domeniu. În consecinþã au fost verificaþi alãturi de celelalte categorii privilegiate (nobilii cetãþii, libertinii ºi preoþii). Sunt informaþii despre condiþiile investirii nobililor chioreni. Pentru a fi investit ca nobil trebuiau îndeplinite urmãtoarele condiþii: virtute ostãºeascã ºi rãscumpãrarea pãmântului. Mihai Apafi a perceput 100 florini ungureºti pentru fiecare lot (sesie) þãrãneascã eliberatã.

Dupã conscripþiile din 1667-1668 înnobilarea puºcãºeascã a fost sistatã.

La fel e cazul ºi cu nobilimea de cetate.

Totuºi, V. Hossu aratã cã existã situaþii,

ce-i drept, mai bine studiate, în care înnobilãrile au mai avut loc (ex. Ioan ºi Lupul Tipan –Ileanda). Trebuie menþionatã în cadrul situaþiei specifice a Chioarului ºi “mustra” - o pregãtire militarã care avea loc de douã ori pe an ºi la care participau aceste categorii ostãºeºti.

D

upã dezastrul turcilor de la Viena din 1683, austriecii au înaintat pas cu pas, cucerind Transilvania. Chioarul e ocupat în 1686 fiind controlat printr-o garnizoanã permanentã. Urbariile ºi actele oficiale din 1691, 1694 ºi 1695 consemneazã numeroºi libertini-drabanþi, astfel cã în ultimul an menþionat – 1695 – Preluca Veche devenea un sat liber – “nemeºesc”. În 1697 Districtul Chioar a revenit practic la Transilvania gãsind zona trecutã la greco-catolicism, religie majoritarã în Chioar pânã la desfiinþarea ei de cãtre comuniºti (chiar

Copalnic Mănăştur

09 dacã au avut loc conflicte ºi ciocniri între ortodocºi ºi greco-catolici, tot ultima religie va deþine întâietatea în zona Chioar). Odatã cu venirea imperialilor în zonã, certificatã de Diploma leopoldina din 1691 ºi Pacea de la Karlowitz din 1699, se afirmã marele proprietar Teleki care alãturi de alþi magnaþi exploatau o treime din suprafaþa districtului.

O

nouã scânteie de libertate apare odatã cu revolta antiaustriacã a curuþilor (termenul derivã din cuvântul ce desemneazã în limba maghiarã cruciaþi), condusã de Francisc Rakoczi II, care promite libertate celor care i se vor alãtura. Venind din Maramureº rãscoala a cuprins ºi Chioarul astfel cã în 1703 Grigore Pintea - un conducãtor al rebelilor trece în sudul Gutinului. Dupã ce a cucerit aproape toatã Ungaria, Rakoczi II, beneficiind de sprijinul local, a cucerit ºi Transilvania. Cetatea Chioarului a fost asediatã de curuþi, dar în cele din urmã garnizoana s-a predat fiind lãsatã sã plece. Cu Fr. Rakoczi II, principe al unei Transilvanii independente, Mihai Teleki, reinvestit cãpitan suprem al Districtului Chioar, a reconstituit formaþiunea militarã nobiliarã a cetãþii (un regiment). Austriecii au contraatacat, i-au învins pe curuþi, regimentul din Chioar fiind ultima datã menþionat în 1711. În 1715 Cetatea Chioar a primit bani de reparaþii, dar în anul urmãtor, Consiliul de Rãzboi al Austriei socotind cetatea inutilã, în contextul organizãrii graniþei militare în sudul ºi estul Transilvaniei, a ordonat desfiinþarea ºi demolarea ei care va avea loc în 1717.

Astfel s-a încheiat viaþa unei cetãþi care la cca. 400 ani de la prima atestare a dispãrut. A fost o dispariþie demnã deoarece niciodatã n-a putut fi câºtigatã decât prin cedare.

Odatã cu dispariþia cetãþii situaþia se va schimba în totalitate deoarece privilegiaþii militari chioreni vor fi marginalizaþi sau chiar asimilaþi þãrãnimii dependente.

Pentru controlarea teritoriilor Chioarului, în 1711 acesta a fost alipit Ungariei, iar familia Teleki dominantã în zonã s-a pus în slujba Austriei. Este interesant cã în 1716 aceastã familie a cerut întreg teritoriul Chioarului, lucru care aratã tendinþa generalã de dimi-

Copalnic Mănăştur

nuare ºi chiar desfiinþare a stãrilor militare româneºti specifice Chioarului. În acelaºi an, 1716, familia Teleki a întocmit un raport asupra categoriilor sociale chiorene care au beneficiat de privilegii ca urmare a serviciilor prestate cetãþii sau principatului. În acest raport erau prezentaþi: nobili de o sesie, puºcaºii, libertinii, þãranii cu merite, slujitorii domneºti, documetul criticând politica lui M. Apafi de a sprijini aceste stãri. Agresivitatea familiei Teleki faþã de categoriile specifice Chioarului se observã ºi din arhiva familiei unde apar nenumãrate procese de urmãrire în justiþie a acestor categorii nobiliare chiorene. Au existat presiuni ale familiei Teleki chiar asupra unor sate cu atribuþii specializate pen-

tru cetatea Chioar, cum ar fi cele asupra satului Coaº. Atitudinea acestei familii nu e singularã, deoarece ºi guvernatorul Francisc Kornis a purtat un adevãrat rãzboi împotriva acestor categorii militare specifice Chioarului. În 1731/1732 – Chioarul a revenit Transilvaniei, iar din 17381741 s-a format Districtul Nobiliar al Cetãþii de Piatrã, formula care aratã cã dominã pãmântul nobiliar ºi jurisdicþia nobiliarã, independentã de cea a comitatului Solnocul de Mijloc (aceastã situaþie va duce la reprezentarea Districtului în Dietã). Noile instituþii erau: comitele, vicecomitele ºi adunarea privilegiaþilor – Congregaþia Magnaþilor ºi Nobililor Districtului Chioar, la care participã toþi bãrbaþii “stãrilor” dovediþi ca “nemeºi”. Aceastã adunare, deºi era se pare majoritar româneasca era condusã de marea nobilime maghiarã, datoritã presiunilor familiei Teleki ºi a sistemului politic tran-

silvãnean. Vremurile când nobilii, puºcaºii ºi libertinii români se mândreau cu privilegiile lor sunt demult apuse. Mulþi dintre ei au migrat spre Câmpia Tisei ºi Câmpia Transilvaniei, iar alþii au decãzut chiar ºi în starea de iobãgie. În general, dupã dãrâmarea cetãþii, stãrile privilegiate româneºti chiorene sunt în cãdere liberã, devenind mulþi dintre ei þãrani dependenþi sau chiar vagabonzi (V. Hossu). În schimb, creºte puterea magnaþilor unguri, exemplificaþi prin familia Teleki.

Scade ºi chiar dispare rolul militarilor români chioreni, dar lupta pentru drepturi ºi libertãþi va fi dusã din acest moment de cei care vin din urmã – elita intelectualã ºi religioasã, formatã datoritã bisericii greco-catolice.

Apar ºcoli pentru români, “domniºorii” dau nãvalã în instituþiile de învãþãmânt, se naºte o elitã bisericeascã grecocatolicã (preoþi, protopopi, episcopi), apar ziare românesti, apar dascãli valoroºi (Ioan Pop Lemeni, Vasile Chioreanu, Ioan Dragomir de Copalnic Mãnãºtur, Gheorghe Bob de Copalnic Mãnãºtur), ºi astfel elita intelectualã chioreanã e cea care continuã lupta.

Fãrã îndoiala, cea mai cunoscutã personalitate chioreanã a secolelor al XVIII-lea ºi al XIX-lea ºi poate a întregii istorii, a fost episcopul Bisericii Unite Ioan Bob, a cãrui familie este originarã din Copalnic Mãnãºtur. A fost un strãlucit sprijinitor al învaþãmântului românesc ºi luptãtor cunoscut pentru drepturile ºi libertãþile românilor.

D

imensiunea umanã ºi mentalitãþile Transilvaniei se schimbaserã demult, accentul cãzând de mai multã vreme pe elementul naþional. Lumea medievalã, caracterizatã de stãri era demult dispãrutã, fiind înlocuitã prin conflicte etnice între maghiarii mândri de elita lor nobiliarã ºi românii “toleraþi”, care tocmai descoperã cã originea, istoria ºi numãrul lor le dã dreptul sã fie egali cu ceilalþi. Sentimentele naþionale ale ambelor pãrþi, formându-se în opoziþie, sunt vijelioase ºi intolerante, atât la unii cât ºi la ceilalþi, astfel cã, ciocnirile de idei vor fi urmate de conflicte propriuzise cum sunt cele din timpul Revoluþiei din 1848-1849 sau de la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial.

Prezentarea istoriei comunitãþii Chioarului este foarte interesantã

numărul

2

/ septembrie 2008

10

Zidurile Cetãþii de Piatrã

deoarece reflectã, cu ajutorul izvoarelor, existenþa unei societãþi autonome, structurata pe stãri, care coexista cu Regatul feudal ºi mai târziu cu Principatul. Indiferent cum s-au numit ºi ce atribuþii au avut, în Chioar au evoluat mai multe categorii specifice, româneºti, aparte faþã de Transilvania, existând poate asemãnãri cu Þara Fãgãraºului sau cu autonomiile bãnãþene. Particularitatea acestor categorii (stãri) a început odatã cu apariþia cetãþii ºi a durat pânã la distrugerea ei de cãtre austrieci. Autonomia româneascã chioreanã a pornit de la obligaþiile militare ale locuitorilor zonei, în schimbul cãrora aceºtia au primit privilegii mai mari sau mai mici.

Oricum am privi aceste stãri, parte componentã a elitei nobiliare transilvãnene sau situându-se sub nivelul acestei elite, trebuie sã spunem cã, sunt cu totul alte realitãþi decât în majoritatea Transilvaniei. În zona Cetãþii de Piatrã, ca în tot Ardealul, þãrãnimea

numărul

2

/ septembrie 2008

dependentã româneascã este numeroasã, dar, spre deosebire de alte zone ale Transilvaniei, aici avem ºi mulþi români care se considerau, ºi erau liberi, voievozi, nobili, “nemeºi”, aveau blazon, ºi care într-adevãr, erau cel puþin privilegiaþi dacã nu nobili în adevãratul sens al cuvântului.

A

ceastã autodefinire drept liberã a stãrilor româneºti specific chiorene este fundamentalã în înþelegerea mentalitãþilor ºi realitãþilor regiunii. Militarii Chioarului vor reprezenta o componentã esenþialã a luptei româneºti din Transilvania, pentru drepturi naþionale ºi egalitate cu “naþiunile privilegiate” – maghiarii, saºii, secuii. Dupã venirea austriecilor ºi dispariþia importanþei acestor militari, ideile naþionale româneºti vor fi continuate de elita bisericeascã ºi intelectualã greco-catolicã, formatã în mare parte tot din familiile foºtilor militari. Explicaþia tre-

cerii zonei Chioar la greco-catolicism este obiºnuinþa locuitorilor de aici cu drepturile ºi libertãþile derivate înainte, de la fostele lor îndatoriri militare. Pur ºi simplu chiorenii nu puteau renunþa la libertatea pe care ei au avut-o ºi au simþit-o totdeauna ca militari sau ca greco-catolici.

Bibliografie: 1. Szentgyorgyi Maria – Kovar videkenek tarasadalma. Budapest, 1972.

2. Pascu Stefan - Voievodatul Transilvaniei, vol I-IV, Cluj-Napoca, 1989.

3.Prodan David - Iobãgia in Transilvania in sec al-XVI-lea, vol. II, Bucuresti, 1968.

4. Hossu Valer - Nobilimea Chioarului, Baia Mare, 2003.

Ilustraþii reproduse din volumul Nobi limea Chioarului - Hossu Valer, Baia Mare, 2003.

Copalnic Mănăştur

11 mihai p. rogojan

CETÃÞELE, strãveche cetate româneascã (fragmente) Situatã în imediata apropiere a Bãii Mari, important centru minier, localitatea Cetãþele are o existenþã considerabilã ºi o dezvoltare economico-socialã în strânsã corelaþie cu exploatãrile miniere din înprejurimi. Deºi atestatã documentar doar la 14111, localitatea are o existenþã mult mai veche. În vatra satului s-a descoperit un topor-ciocan perforat din gresie foarte finã în lungime de 9,2cm. Acest topor a fost descoperit în Dâmbu Floreanului în anul 1970. Toporul-ciocan aparþine neoliticului târziu fiind însã deteriorat la tãiº ºi la ceafã. În Poiana lui Tancãu, la limita cu Poiana Ioanei, a fost descoperit un vârf de lance de fier cu prelungiri laterale ale lamei, dar partea inferioarã a tubului de înmãnuºare este deterioratã. Vârful de lance are o lungime de 21,5cm ºi a fost descoperit în anul 1972. Prin anii’ 80 ai secolului trecut în locul numit Pahon pe Valea Caselor au fost descoperite fragmente de ceramicã provenite din vase cenuºii, lucrate la roatã din pastã finã. Aceste fragmente ceramice se încadreazã în secolele III-IV e.n. În imediata apropiere a Dâmbului Florianului este menþionat în cadastrele vechi un cimitir, astãzi inexistent. Cimitirul avea o suprafaþã de 1337 de stânjeni, nimeni nu cunoaºte locul cimitirului ºi în ce împrejurãri biserica a pierdut proprietatea2. În perioada feudalismului timpuriu obºtile sãteºti existente în jurul Bãii Mari, înmulþindu-se, ºi-au extins teritoriile populând ºi zonele acoperite cu pãduri.

Cucerirea Voievodatului Transilvaniei de cãtre regii arpadieni, înseamnã începutul pãtrunderii ocupanþilor maghiari în zonele aurifere de la poalele Munþilor Gutâi. Nu se ºtie cu exactitate data pãtrunderii ungurilor în aceastã regiune, dar se ºtie cã la 1181 este atestat documentar comitatul Sãtmar din care fãcea parte ºi Baia Mare. Din acest moment începe o inten-

Copalnic Mănăştur

sã activitate de exploatare a zãcãmintelor aurifere, motiv pentru care sunt aduºi coloniºti germani pricepuþi în tehnica mineritului. În perioada cuceririi Transilvaniei de cãtre feudalii maghiari, alãturi de cetatea Zothmar (Sãtmar), care este cuceritã dupã trei zile de luptã, în aceastã zonã mai sunt amintite ºi alte cetãþi printre care ºi Baia Mare – Assnzpatak3 – Râul Doamnelor. În 1329, regale Carol Robert de Anjou acordã judelui primar din oraºul Baia Mare ºi Baia Sprie ,,Corradus judex civitatir Rivuli Dominarum et de Monte Medio” dreptul de a popula teritoriul împãdurit dintre cele douã oraºe ºi împrejurimi creând posibilitãþile necesare dezvoltãrii exploatãrii resurselor subsolului4. Popularea împrejurimilor era o necesitate în perioada respectivã, deoarece creºterea numãrului populaþiei urbane necesitã pe de o parte o cantitate de produse agroalimentare sporite pe piaþã, iar pe de altã parte se asigura lemnul necesar pentru exploatãrile miniere. Tot în acest scop a sporit numãrul de animale de tracþiune

necesar transportului de materiale ºi minereuri cãtre ºteampurile existente.

Apariþia unor aºezãri rurale pe drumul de legãturã dintre Baia Mare, Baia Sprie ºi Cavnic nu este întâmplãtoare, aceasta fiind o necesitate obiectivã a dezvoltãrii societãþii feudale în aceastã zonã. Nu putem exclude posibilitatea stabilirii în hotarul satului a unor grupuri de refugiaþi moldoveni, dar asta numai prin secolele XV-XVI, dupã ce aºezarea era întemeiatã. Astfel s-ar putea explica apariþia numelui de Costin ºi apoi acordarea Hramului Cuvioasa Paraschiva, bisericii5. În acest context, apariþia localitãþii Cetãþele (Gywkefalwa) înainte de 1411 nu poate fi o nãscocire. De aceea, cu deplin temei putem fixa data întemeierii localitãþii cel mai târziu la 1350. în sprijinul acestei afirmaþii aducem urmãtoarele argumente: Aºa cum am arãtat anterior, comunitãþi umane pe teritoriul actual al aºezãrii au existat încã din neolitic, continuând în epoca fierului ºi în epoca romanã secolele III-IV. Etimologia denumirii localitãþii – Cetãþele – aºa cum am

numărul

2

/ septembrie 2008

12

Vârful de lance descoperit în Poiana Ioanei

arãtat în capitolul anterior, este evidentã, vine de la substantivul ,,cetate”, care cetate pânã în ptrezent nu a fost identificatã în perimetrul localitãþii. Având în vedere însã, cã localitatea se aflã la poalele Dealului Mãgura a cãrui configuraþie se prezintã sub forma unei cetãþi cu trei bastioane, de pe vârfurile cãreia se puteau vedea cetãþile existente în jur, Chioar ºi Baia Mare, putem admite cã aici exista un punct de pazã ºi observaþie avertizându-se atacurile turcilor ºi tãtarilor prin aprinderea focurilor. De altfel în conºtiinþa localnicilor s-a pãstrat pânã astãzi aceastã ipotezã. Sub acest aspect avertizarea cetãþii Bãii Mari pentru a pune la adãpost din calea migratorilor tezaurul de aur, punctul de observaþie de pe Mãgura prezenta o importanþã deosebitã. Din acest punct de vedere existenþa localitãþii Cetãþele, trebuie pusã în relaþie cu cea a cetãþii Baia Mare. În 1968, cu prilejul unor sãpãturi în cimitirul satului, pe locul unde exista pânã la mijlocul secolului trecut o construcþie din lemn – aºa –numita cramã – având o vechime de aproximativ 350 ani, au fost scoase la luminã trei resturi de schelete umane suprapuse ºi resturi de cuie de fier, pinteni ºi o pafta grosolan lucrate. În tradiþia localnicilor nu se admite distrugerea unui mormânt, aceasta însemnând un pãcat. Înseamnã cã pentru realizarea înmormântãrilor succesive pe acelaºi loc trebuie sã se scurgã un timp; vârsta decedatului, timpul necesar ca mormântul anterior sã se ºteargã ºi sã fie dat uitãrii de urmaºi ºi de autoritãþile bisericii la care se adaugã timpul cât a durat construcþia amintitã mai sus.

numărul

2

/ septembrie 2008

Luând ca medie vârsta de 70 de ani a fiecãrui individ înmormântat plus timpul necesar pentru ca mormântul sã disparã, 60-70 ani, adãugând vechimea construcþiei suntem trimiºi în jurul anului 1350, datã la care localitatea exista.

De altfel, în documente se spune cã pânã la 1350, din punct de vedere administrativ localitatea a fãcut parte din domeniul Bãii Mari. De la 1350 se consemneazã cã localitatea face parte din domeniul erarial (fisc). La 1411, când este atestatã documentar pentru prima datã sub denumirea de Gywkefalwa, intervine o nouã modificare pânã la acea datã aparþinea de domeniul coroanei,regele Sigismund de Luxemburg cedeazã domeniul Baia Mare împreunã cu minele de aur despotului sârb ªtefan Lazarevici în schimbul cetãþii Belgrad (Nandorfehervar)6. În secolul al XVII-lea intervine o nouã modificare a autoritãþii asupra domeniului Bãii Mari. Împreunã cu cetatea Dorolþului intrã sub autoritatea cetãþii Sãtmarului7.

P

e mãsurã ce relaþiile feudale s-au cristalizat, diferenþierea socialã era tot mai evidentã.

Din materialul de arhivã cercetat rezultã cã obºtea sãteascã avea în fruntea sa un judex. Acesta este menþionat pentru prima datã la 15848. Acesta avea rolul de a þine legãtura cu autoritãþile ºi de a încasa obligaþiile feudale de la locuitori.

La începutul secolului al XIX-lea localitatea a aparþinut familiei Þura (Czura)9. din familia acestui Þura (Kisbirtokus) mic nobil, au rãmas descendenþi care poartã acest nume.

Primii locuitori care au poposit pe meleagurile localitãþii au fost tãietori de lemne în pãdure. Aceasta acoperea altãdatã întregul perimetru al localitãþii.

Dispoziþia de a tãia pãdurile a fost datã

Toporul-ciocan descoperit în Dâmbu Floreanului

de autoritãþile cetãþii Baia Mare, material necesar atât pentru fortificaþii cât ºi pentru exploatãrile miniere. rimele locuinþe s-au construit în jurul izvorului din centrul localitãþii numit astãzi ,,Fântâna din sat”. În faza urmãtoare, locuinþele s-au extins de o parte ºi de alta a pârâului numit ,,Valea Caselor” pânã cãtre locul numit ,,Pahon”. Aici a funcþionat mult timp un atelier de fierãrie, probabil cã aici se reparau uneltele necesare pentru tãiatul lemnelor. Dupã cantitatea de zgurã gãsitã aici la adâncimea de 40-50 cm se poate aprecia cã au lucrat mai multe persoane, timp îndelungat. Cu timpul s-au construit case din bârne pe colina din apropierea izvorului, unde la sfârºitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea s-a construit o bisericuþã din lemn având Hramul Cuvioasa Paraschiva. Din aceastã perioadã localitatea s-a extins spre izvorul numit ,,Bulbuc”. În secolul al XVII-lea vatra satului s-a extins spre sud populându-se zona numitã ,,Susãnari”. Forma actualã a vetrei localitãþii se va definitiva abia la începutul secolului al XIX-lea. În 1566, domeniul Bãii Mari a fost grav lovit de turci. Au fost prãdate ºi satele aparþinãtoare. Tabãra turcilor fiind aºezatã în localitatea Groºi, nu departe de Baia Mare, a permis acestora sã efectueze atacuri repetate asupra aºezãrilor de iobagi. Au fost comise omoruri, mulþi iobagi au pãrãsit sesiile. Astfel la Baia Mare au fost înregistraþi 33 de fugiþi, la Dumbrãviþa au fost arse 4 case, la Rus înainte de atacul turcilor erau 20 de case, iar dupã aceea au rãmas doar 10 case, în ªiºeºti au fost pustiite 15 sesii, în Mocira 16 ºi lista poate continua10. ocalitatea Cetãþele nu a fost scutitã de atacul turcilor, deoarece în urbariul din 1566 figureazã 5 case pustii, þãranii au fugit din cauza rãzboiului, iar în 1569 sunt menþionate 3 sesii pustii (Loca deserta)11.

Ultima nãvãlire a tãtarilor din 1717 a lovit puternic localitatea. Majoritatea caselor au fost jefuite ºi distruse. Din confruntãrile avute cu localnicii a rãmas, dupã toate probabilitãþile, un paloº, la locul numit ,,Rogoazã”.

Paloºul gãsit s-a pãstrat o vreme la muzeul din Sighetu Marmaþiei. Dupã

P

L

Copalnic Mănăştur

13 marea conflagraþie a secolului al XX-lea urma paloºului s-a pierdut. Din aceastã vreme s-a pãstrat în memoria localnicilor faptele de vandalism ale tãtarilor: majoritatea caselor jefuite ºi distruse, mulþi locuitori au fost luaþi robi precum ºi rãpirea unei fecioare blonde, care avea casa undeva sub poala Mãgurii. Tãtarii au fost urmãriþi de populaþia satelor din împrejurimi, ajunºi din urmã, ºi au fost înfrânþi pe Valea Cavnicului la locul numit ,,Piatra scrisã”. La aceastã bãtãlie au participat ºi locuitorii satului Cetãþele. Începând din secolul al XV-lea localitatea Cetãþele a avut urmãtoarele denumiri: în 1411 este menþionat sub denumirea de Gywkefalwa12. În 1766 satul a aparþinut familiei Þura ºi, în consecinþã, apare denumirea de Czurkafalu (satul lui Þura) ºi alãturi de aceastã denumire apare ºi Czetetzel, ca denumire. Considerãm cã prima denumire consemnatã la 1776 era folositã de autoritãþi, iar cea de a doua de localnici. La 1828 localitatatea apare în documente sub denumirea Gyõrkefalu (satul lui Gheorghe), însemnând ca familia Þura îºi pierde autoritatea asupra localitãþii. Tot în acest an alãturi de toponimul Gyõrkefalu se menþine denumirea de Cetecele13. În 1851 se revine la o singurã denumire aceea de Gyõrkefalu, renunþându-se la denumirea de Cetecele, folositã de localnici, denumirea se va menþine ºi în 1913, pânã la marea unire din 1 Decembrie 1918, pentru ca în timpul ocupaþiei hortyste sã se revinã la denumirea maghiarã din 1913. Repetatele încercãri ale autoritãþilor ocupante de a impune o altã denumire localitãþii decât cea tradiþionalã ºi mai veche, a dat greº.

S

ituatã în vecinãtatea Bãii Mari, aºezarea Cetãþele îºi va desfãºura întreaga activitate economicã ºi socialã în strânsã legãturã cu aceasta, fãcând parte din domeniul feudal.

Rãscoala þãranilor din 1437 din Transilvania ºi Rãzboiul þãrãnesc condus de Gheorghe Doja din 1514 au creat condiþii favorabile pentru formarea unor domenii feudale puternice.

Domeniul feudal format în jurul cetãþii Chioar cuprindea în 1566 un numãr de 66 de sate ºi se numãra printre domeniile mari. În jurul cetãþii Baia

Copalnic Mănăştur

Mare s-a constituit un domeniu de dimensiuni mai mici, format din 14 sate, care mai cuprindea un oraº ºi un târg14. Oraºul Baia Mare pe domeniul cãruia se afla ºi localitatea Cetãþele era înscris ca civitas, ceea ce însemna cã este un oraº regesc, liber. În textul din 1599, oraºul era tratat ca supus împãratului, cãpitanului, vicecãpitanului sau vistierului regal15.

Invazia turceascã în Ungaria ºi Transilvania atinge în 1566 comitatul Sãtmarului din care fãcea parte ºi domeniul Bãii Mari. Cele mai grele pierderi le-au suferit satele unde turcii ºi-au aºezat taberele. Din aceastã cauzã multe sesii iobãgeºti au rãmas pustii, iar alþi iobagi erau gata sã le pãrãseascã dacã nu li se fãcea o reducere substanþialã a obligaþiilor. Pe domeniul Baia Mare s-a pãstrat pânã târziu vechile instituþii ºi organizaþii specifice prin conducãtorii lor voievozi sau cneji. Pe domeniul Bãii Mari existau doi voievozi, iar din rândul locuitorilor satelor se alegea câte un jude. În anul 1584 în satul Cetãþele a fost ales judex Joannes Büda16.

D

in cauza invaziei otomane, în 1569 sunt menþionate trei cazuri de pãrãsire a sesiilor (loca deserta) ºi anume Gregorum Hozzu, Joannes Büd ºi Nicolae Mercze.

Trebuie sã menþionãm cã Joannes Büd va reveni la sesia sa fiind ales judex în 1584. între anii 1569 ºi 1578 sunt

menþionate 6 familii cu posesiuni întregi (integra posesionis) ºi anume: Simion Dan, Joanes Dan, Mathe Kristan, Thomas Fekete, Karachon Horzzw ºi Teodor Dan.17 Supuºii erau obligaþi la o serie de sarcini faþã de stãpân, sarcini care poartã diferite denumiri. Sunt menþionate pentru aceastã perioadã censul, darurile sau datrile, dijme ºi slujbe.

Economia aloidalã a domeniului este neglijabilã, aceasta implicã puþinã muncã iobãgeascã. Veniturile domeniului proveneau cu precãdere din minerit ºi munca iobagilor era axatã pe activitãþile auxiliare care faciliteazã dezvoltarea acestuia: tãiatul lemnelor pentru exploatãri, producerea cãrbunelui, transportul minereului. În ce priveºte censul, urbariul din 1566 ne dã explicaþii cu privire la criteriul de repartizare dupã cum urmeazã: cel care are bunuri ºi valoare de 6 florini, plãteºte în ziua de Sânmartin 1 florin, cel cu mai puþin plãteºte dupã cât are. În urbariul din 1566 se mai precizeazã cã din cauza sãrãciei locuitorilor se împune fiecãrui sat o anumitã sumã pe care sã o poatã plãti fãrã greutate. În 1569 censul se plãtea la Sânmihai, pentru ca în 1578 sã revinã din nou la Sânmartin.18

P

entru asigurarea celor necesare vieþii, locuitorii au practicat agricultura ºi creºterea animalelor. Suprafeþele arabile s-au extins prin defriºãri de pãduri. Pe teritoriul actual al satului s-au gãsit componente ale plugului ºi alte unelte folosite în agriculturã. Desigur, producþia de cereale era slabã. Poate acesta este motivul pentru care locuitorii aºezãrii nu figureazã în urbarii cu dijma în cereale. În schimb, numãrul de animale era considerabil, de aceea în documente unii proprietari din localitate dãdeau tretina. Datul în vite – tretina – reprezenta vaca de tãiat pentru stãpân.

La 1566, textul de la ªindreºti, valabil pentru satele româneºti, precizeazã cã fiecare sat trebuia sã dea la Sângiorz câte o vacã, iar dacã dregãtorul nu vrea, sã se numere boii ºi vacile ºi sã se ia câte un bou, iar satele mai mici câte douã sau trei la un loc, dãdeau câte un bou. Din textul de la ªindreºti se constatã cã aceastã dare e un fel de platã nu de mult nãscocitã, care prevedea cã de fiecare vacã sã se ia câte doi dinari

numărul

2

/ septembrie 2008

14

Biserica de piatrã, 1794

împotriva oricãrui obicei de mai înainte19. În registru de tretinã pentru anul 1584 în localitatea Cetãþele au fost conscriºi 13 locuitori, care dispuneau de 86 capete bovine dupã care au plãtit 172 dinari, adicã 2 dinari de fiecare vacã. Dintre proprietarii care aveau mai mult de 10 vaci amintim pe Thomas Fechete, Joannes Iakob ºi Simon Broda. Juzii erau scutiþi de taxa tretinalã deoarece în dreptul lui Joannes Büda, care era jude nu figureazã nici o taxã20. Se poate constata cã puterea economicã a localitãþii era bunã în comparaþie cu localitãþile din jur (ªindreºti, Bontãieni, Plopiº, Cãrbunar, Groºi, Chechiº, Mocira, Ocoliº), unde 144 de supuºi, au rãscumpãrat 724 vaci în acelaºi an, 1584.

Registrul de tretinã pentru Cetãþele reflectã ºi faptul cã în localitate începuse procesul de stratificare socialã, un numãr de 13 familii posedã 68 de vaci (între 2 ºi 10 capete), dupã care plãtesc tretinã, însemnând cã pe lângã aceºtia au existat persoane care nu deþineau vite, lipsindu-le pãmântul necesar.

Dintre obligaþiile feudale ale localitãþii faþã de erariul Baia Mare era ºi dijma porcilor de la pãºune ºi de la ghindã din care anual se dã unul din zece. Din cercetãrile fãcute se pare cã se impune obiceiul de a lua dijma din porci o singurã datã pe an, toamna, fie cã erau scoºi la ghindã fie cã nu. Dijma în porci se putea rãscumpãra cu 4 dinari. În registrul pentru conscrierea dupã porci din anul 1573 au fost

numărul

2

/ septembrie 2008

înscriºi 3 proprietari din Cetãþele ºi anume Ioan Chiº, Ioan Iakob ºi Crãciun Hozzu cu un numãr de 6 porci pentru care au plãtit câte 4 dinari21. Registrul de conscriere din acest an nu cuprinde pe toþi locuitorii, fiind omiºi acei care autoritãþile le-au acordat unele sarcini.

Locuitorii supuºi, care aveau oi ºi capre, aveau obligaþia de a da un miel sau ied la care se adãugau ºi 12 bani.

Datul oilor este un dat specific românesc, care pe domeniul Baia Mare se practica în douã moduri. Strãinii care pãºunau oile pe domeniul Bãii Mari de primãvara pânã toamna dau de turmã o oaie ºi un miel, iar dacã aduce oile toamna dau un caº, care revine voievozilor ºi o piele de jder. Acest dat al strãinilor era mai mult pentru pãºunat ºi se numea strungã. Strunga se va extinde cu timpul ºi asupra localnicilor22.

D

ijma stupilor se aplica ºi pentru supuºii localitãþii Cetãþele deoarece din textul de la ªindreºti rezultã cã aceasta era generalã. Se lua unul din zece, dar din roi ºi din stupii vechi, care fuseserã dijmuiþi, nu se mai lua nimic. Proprietarii care aveau sub 10 stupi îi rãscumpãrau cu 4 dinari pe fiecare stup.

Acelaºi document din 1566 precizeazã cã fiecare locuitor al satelor româneºti avea obligaþia de a duce de Crãciun la castel un car de lemne.

Supusul, care nu are boi pentru a duce lemne dãdea la castel o gãinã23.

Considerãm cã aceastã obligaþie o aveau ºi locuitorii din Cetãþele faþã de

stãpânii domeniului.

Pe lângã obligaþiile în naturã, iobagii mai aveau obligaþia de a presta anumite munci pe domeniul feudal.

Aceste obligaþii poartã denumirea de ,,servitium” sau ,,servitia” , sau în termeni populari slujbã sau robotã.

D

intre obligaþiile în muncã sunt menþionate pentru aceastã perioadã ºi aceea de a participa la cositul ºi strânsul fânului, sã lucreze la viile de pe domeniu, la întreþinerea cetãþii ºi diferite alte munci ce þineau de domeniul mineritului. Se ºtie cã în perioada de mijloc a feudalismului, stãpânul feudal obþinea venituri ºi din monopolul cârciumãritului.

Aceastã obligaþie prevedea valorificarea vinului de cãtre locuitorii satului.

Textul de la Bontãieni – localitate vecinã cu Cetãþele – menþioneazã cã þãranii se plãng autoritãþilor cã trebuie sã vândã vinul la un preþ foarte mare, când în altã parte se vinde la un preþ mai mic, cã adesea vinul de rãu ce e, trebuie vãrsat sau sã-l împartã între ei24.

Credem cã aceeaºi situaºie o aveau ºi iobagii din Cetãþele.

Gloabele pentru satele romîneºti sunt pomenite în mai multe texte înregistrate la Dumbrãviþa, ªindreºti, Bontãieni ºi în alte localitãþi, care prevãd pedepse pentru diferite fapte sãvârºite de locuitorii satelor. În vederea stãvilirii actelor care încalcã convieþuirea interumanã, textul de la ªindreºti pare a fi cel mai complet ºi este valabil pentru toate satele româneºti. În cazul bãtãii cu vãrsare de

Copalnic Mănăştur

15 sânge, este prevãzutã sancþiunea numitã ,,gloaba sângelui” (de sanguinius misione) pentru care împricinatul achita 1 florin, iar pentru bãtaie fãrã vãrsare de sânge se plãtea 60 dinari ungureºti. Pontru lovirea sau rãnirea unei zone importante a corpului se plãtea 4 florini, dar uneori se lãsa la aprecierea juzilor. În cazul condamnãrii la moarte, cel asândit se putea rãscumpãra plãtind hamagiul.

Hamagiul fiind o taxã stabilitã pentru valoarea persoanei judecatã. Pe domeniul Bãii Mari, în satele româneºti (Hamagium valachorum plebeiorum) taxa pentru hamagiu era de 60 de florini, mai mare decât în alte pãrþi.

Pentru rãpirea unei fete se percepe achitarea a 2 florini, fiecare câte unul, iar rãpirea cu forþa se pedepseºte cu tãierea ambelor mâini. Divorþul (divorþium) nu se admitea, numai în cazul desfrâului, care trebuia dovedit dupã lege. În caz cã nu se putea dovedi fapta prin lege, atunci cel care învinuia trebuia sã achite hamagiul25. Din textul prezentat rezultã cã acesta se aplicã pentru toate satele româneºti ºi considerãm cã sub incidenþa acestuia intrau ºi supuºii din localitatea Cetãþele. Acest obicei al dreptului românesc a menþinut moralitatea locurilor la un nivel ridicat. În urbariul din 1578 sunt prevãzute ºi alte gloabe precum: pentru prinsul asupra furtului se plãteºte 1 florin, pentru cel prins asupra adulterului se plãteºte 1 florin, pentru vãrsãtorul de sânge 1 florin. Persoanele osândite la moarte, dacã sunt iertate dau stãpânului 6 florini, iar dregãtorului 1 florin.

Aceste taxe nu par a fi specifice dreptului românesc, ci mai degrabã par a fi gloabe oficiale.

L

a începutul secolului al XVIIlea procesul de diferenþiere a þãrãnimii devine tot mai evident din cauza fãrâmiþãrii sesiilor.

Numãrul þãranilor care posedã o sesia întreagã este tot mai mic. În cazul satului Cetãþele, documentele nu menþioneazã nici un þãran cu sesia întreagã. Creºte în schimb numãrul þãranilor care au în posesie doar un sfert de sesie sau o treime de sesie ºi nu sunt posesori de animale de tracþiune. Într-un extras din situaþia tuturor bunurilor aparþinãtoare casei monetãriei ºi minelor din oraºul Baia Mare pe anul 1627 în satul Cetãþele existau

Copalnic Mănăştur

30 de supuºi ereditari, 5 vãduvi, 4 iobagi aveau case, 3 iobagi nu aveau case. Acelaºi document menþioneazã 2 sesii pãrãsite. În acest caz apreciem cã exploatarea se accentua, obligaþiile fiind tot mai mari, þãranii pãrãseau sesiile pe care le deþineau îndreptânduse spre minele din apropiere. În Registrul de conscriere a iobagilor ºi jelerilor aparþinãtori de domeniul minelor ºi monetãriei din Baia Mare, comitatul Sãtmarului din anul 1688, în localitatea Cetãþele erau conscriºi 22 de iobagi ºi jeleri. Dintre aceºtia, Lazari Bode nu poseda pãmânt ºi nu deþinea animale, restul fiind posesori de pãmânt ºi animale. Cei 21 de iobagi deþineau 9 boi, 28 vaci, 3 cai, 38 de porci, 35 de oi ºi 10 stupi27.

O altã conscriere urbarialã din 1688 menþioneazã 21 de conscriºi, din aceºtia 16 sunt nou veniþi (advene)28.

Din aceastã conscriere rezultã cã cei 21 de locuitori conscriºi deþineau un

Fatã din Chioar

teren echivalând cu 7 sesii, din care majoritatea deþineau câte ¼ dintr-o sesie întreagã. Pe cele 7 sesii locuitorii din acel an aveau 7 boi de muncã, 28 vaci, 1 cal, 32 porci, 25 oi ºi 9 stupi29.

Din acelaºi document aflãm cã 3 sesii nu erau ocupate. În acea conscriere nu figureazã nici un jeler, toþi fiind proprietari de pãmânt având câte ¼ de sesie, excepþie fãcând douã cazuri: Petre Herþe ºi Ieremia Gavriº care deþineau ¾ de sesie.

A

ceeaºi situaþie se menþine ºi în conscrierea din 1690, existând pentru cei 21 de conscriºi tot 7 sesii. Numãrul sesiilor nelocuite este în continuare de trei ca ºi în conscrierea din 1688. În plus însã acum apare numãrul supuºilor plecaþi, aceºtia fiind: Tivadar Dan, Simon Dan, Toma Chiº, George Hosu ºi Ladislau Crãciun. Plecarea celor 5 supuºi poate

numărul

2

/ septembrie 2008

16

Feciori din Chioar

fi pusã pe seama situaþiei economice precare în care se aflau familiile acestora30, dar ºi a rãzboaielor turco-austriece care au afectat zona domeniului Bãii Mari. În 1660, turcii transformã Oradea în paºalâc, iar de aici vor dezlãnþui acþiuni de jaf. La 23 ianuarie 1688 turcii îºi stabilesc tabãra sub zidurile oraºului Baia Mare ameninþându-l cu devastarea. În aceste condiþii autoritãþile oraºului adunã de la supuºii de pe domeniu 10.000 de taleri, dar ºi din împrumuturi, suma respectivã dând-o turcilor pentru a salva oraºul de dezastru. La 17 februarie 1683 judele oraºului Baia Sprie Egydi ªtefan trimite o scrisoare judelui oraºului Baia Mare în care îi relateazã mãrturisirea martorilor despre atacul turcesc asupra localitãþilor Negreia, Dãneºti, Bontãieni, Cetãþele etc. Dupã cum rezultã din scrisoare, turcii au distrus gospodãrii þãrãneºti ºi au luat prizonieri dintre locuitori ducându-i pânã în Câmpia Blajului31. Prezenþa turcilor în Transilvania a constituit o piedicã în calea dezvoltãrii relaþiilor feudale. În 1683 comandamentul turc din Canisz, Ahmed Aga dã dispoziþie primarilor

numărul

2

/ septembrie 2008

oraºelor Baia Mare ºi Baia Sprie sã-i trimitã în Biharea 10 cãruþe cu 4 boi fiecare. În caz contrar oraºele ºi satele aparþinãtoare domeniului vor fi transformate în cenuºã. În toatã aceastã perioadã activau în zonã bande de turci din tabãra de la Oradea care devastau satele din jurul Bãii Mari. Pentru a atenua sãlbãticia turcilor, creºtinii au aplicat pe crucile de pe biserici semiluna, semn al supunerii pentru a nu fi distruse de cãtre aceºtia. Semiluna aplicatã era mult redusã în comparaþie cu dimensiunile crucii.

D

in aceastã perioadã dateazã tezaurul numismatic descoperit pe teritoriul satului Cetãþele, la locul numit ,,La Ursuþu”. Tezaurul a fost descoperit de cetãþeanul Tãmaº Simion cu ocazia arãturilor de primãvarã, la o adâncime de circa 15-20 cm. Monedele erau puse într-o bucatã de lemn, care la impactul cu fierul plugului s-a distrus.

Tezaurul conþinea 100 de monede din argint emise în secolele XVI-XVII în diferite centre europene. Din acest tezaur au putut fi recuperate doar 29 de bucãþi. Din cele 29 de piese 13 au

ajuns la Muzeul ªcolii cu clasele I-VIII – Cetãþele, ulterior profesorul Mihai Rogojan le-a donat Muzeului Judeþean din Baia Mare. Din piesele donate 9 au fost emise în Polonia, 4 în Austria.

Monedele emise în Polonia provin de la Sigismund III (1587-1632): o piesã de un groº-1622, douã piese de câte un groº-1623, o piesã de un groº-1624, o piesã de 6 groºi-1667, o monedã de 18 groºi (ort)-1668. Monedele austriece provin de la Leopold I (16571705): o monedã de 3 creiþari (cu stemele Austriei ºi Tirohului) ºi o monedã de 6 creiþari-1665, o monedã de 3 creiþari perforatã peste data de emisie, probabil 1666 ºi o monedã de 3 creiþari-167032. Faptul cã tezaurul a fost ascuns în pãmânt (probabil la data respectivã suprafaþa era acoperitã cu pãdure), aratã temerea proprietarului ca acesta sã nu cadã în mâna cetelor turceºti, care cutreierau satele.

Aceastã perioadã se caracterizeazã printr-o accentuatã instabilitate în întreaga Transilvanie, care a afectat economia zonei, având consecinþe din cele mai grele pentru populaþie. Este perioada când marea nobilime acapareazã puterea politicã, reducând

Copalnic Mănăştur

17 autoritatea princiarã la simplul rol de executant al voinþei sale.

Obligaþiile þãranilor suferã puþine modificãri în secolul al XVII-lea în comparaþie cu secolul anterior, privitor la cens ºi daturi, dar se constatã în aceastã perioadã o sporire considerabilã a obligaþiilor în muncã. Astfel, în secolul al XVII-lea se menþin toate obligaþiile feudale precedente, dar se constatã cã censul este într-o masurã oarecare mai mic ºi asta din cauza imposibilitãþii ºi a jafurilor turceºti. În veacul al XVIII-lea se intensificã procesul de deposedare a þãranilor de pãmânt de cãtre nobilii feudali.

Nobilimea nesocotea potenþele imperiale care au încercat sã reglementeze raporturile dintre feudali ºi iobagi, nesocoteau ºi condiþiile stipulate în urbarii, continuând sã intensifice exploatarea iobagilor, folosind mijloace arbitrare. Pe domeniul Bãii Mari unde pãmântul alodial era limitat, iar censul nu putea fi ridicat din lipsa posibilitãþilor de platã, singura cale de sporire a sarcinilor þãranimii iobage era creºterea obligaþiilor în muncã, care în secolul al XVIII-lea a cunoscut o creºtere acentuatã. Iobagii localitãþii Cetãþele aveau obligaþii de a efectua

Copalnic Mănăştur

orice muncã la minele împãrãteºti de la Baia Mare. În 1715 localitatea Cetãþele avea 3 familii de iobagi ºi alte 3 familii a cãror poziþie socialã nu e precizatã. Din cele 6 familii, 4 sunt familii române, iar 2 familii sunt maghiare33. În 1720 sunt menþionate numai 3 familii de iobagi, români, care posedã un teren obþinut prin defriºãri în suprafaþã de 4 câble. O câblã fiind egalã cu circa 40 de ari. Se mai menþioneazã cã posedã încã un teren pe care îl pot cosi într-o singurã zi 6 cosaºi34. Documentele nu menþioneazã pentru localitatea Cetãþele nobili sau jeleri. ªi numãrul iobagilor ni se pare extrem de mic. Probabil cã cea mai mare parte a locuitorilor fãceau parte din categoria libertinilor (pãdurar, gornic etc.), ceea ce-i scuteºte de obligaþii faþã de stãpân ºi nici nu intrã în atenþia conscriptorilor35.

S

e constatã cã în urbariul din 1688 figurau 22 familii de iobagi, care întreþineau 21 de copii, în numai 22 de ani numãrul acestora se reduce la 3 familii de iobagi.

Concluzionând asupra datelor

analizate în prezentul capitol iese în evidenþã faptul cã localitatea Cetãþele aparþinea domeniului Baia Mare, locuitorii se ocupau cu tãiatul pãdurilor, dar ºi cu creºterea animalelor.

Cultivarea pãmântului se fãcea sporadic ºi cu unelte rudimentare.

Productivitatea ºi fertilitatea erau slabe.

Documentele nu menþioneazã, pentru aceastã perioadã, existenþa meseriaºilor, dar în mod sigur ei au existat.

Trebuie sã fi existat locuitori pricepuþi în construcþia de case sau confecþionarea îmbrãcãmintei. Schimbul de produse ale locuitorilor cu oraºul a constat desigur din vânzãri de piei, scândurã, gube din lânã etc. Þãranii cumpãrau unelte ºi sare. În perioada medievalã exploatarea maselor de þãrani s-a accentuat pe mãsura cristalizãrii relaþiilor feudale.

Accentuarea exploatãrii iobagilor îi determinã pe aceºtia sã treacã la diferite forme de luptã. La sfârºitul secolului al XIV-lea ºi începutul celui urmãtor forma frecventã a luptei iobagilor este fuga de pe domeniul feudal.

Pe domeniul Bãii Mari exploatarea feudalã a îmbrãcat forme specifice, fiind mai blândã decât pe alte domenii, de aceea ºi lupta ºi acþiunile iobagilor va

numărul

2

/ septembrie 2008

18

NOTE:

îmbrãca forme mai puþin acute. În urbariul din 1569 sunt amintite trei posesiuni pãrãsite (loca deserta), în 1627 sunt menþionate 8 sesii pãrãsite, în 1688 – 3 sesii pãrãsite de pe care iobagii au fugit36. Sporirea obligaþiilor iobãgeºti în secolul al XV-lea determinã noi forme ale luptei antifeudale: rãzvrãtirea, haiducia ºi în cele din urmã rãscoala.

C

u ocazia marilor rãscoale din 1437 de la Bobâlna ºi a rãzboiului þãrãnesc din 1514, þãrãnimea de pe domeniul Bãii Mari trebuia sã-ºi fi manifestat nemulþumirea sub forma unor rãzvrãtiri locale.

De asemenea, þãrãnimea nu a putut rãmâne indiferentã la 1599 cãnd Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia cucerind Ardealul ºi realizând dupã aceea unirea celor trei Þãri Româneºti sub o singurã cârmuire. În a doua jumãtate a secolului al XVII-lea situaþia economicã ºi socialã a maselor þãrãneºti din Transilvania ºi Ungaria devine de-a dreptul insuportabilã. Pe lângã obligaþiile în muncã, dijmã, cens ºi tot felul de taxe care creºteau necontenit se adaugã jaful ienicerilor turci pânã la alungarea acestora, apoi intreþinerea ºi încartiruirea trupelor imperiale la care se adaugã pierderile provocate de ciocnirile dintre curuþi ºi lobonþi. Datoritã acestei situaþii precare în care se afla þãrãnimea, juraþii ºi iobagii de pe domeniul Bãii Mari se plâng la 1685

numărul

2

/ septembrie 2008

judelui oraºului cerând amânarea plãþii impozitelor pe care le au faþã de oraº pe motiv ca din cauza sãrãciei nu sunt în stare sã le plãteascã. Situaþia dezastruoasã a þãrãnimii declanºeazã fenomenul de fugã de pe moºii, unii se îndreptau spre minele din apropiere, iar alþii se ascundeau în codrii formând cete de haiduci, de unde atacau oraºele sau castelele nobililor fãcându-ºi astfel dreptate. În aceste condiþii la 1663 contele comitatului Satu Mare promite judelui oraºului Baia Mare cã o sã-l ajute în urmãrirea ºi prinderea haiducilor care controlau munþii din apropierea oraºului37. În ultimul deceniu al secolului al XVII-lea ºi în primul deceniu al secolului al XVIII-lea lupta antifeudalã este mai bine organizatã, în aceastã perioadã cetele de hauduci au în fruntea lor pe vestitul haiduc Grigore Pintea. Pe la 1700 Pintea zis ºi Viteazul, aveaîn cetele sale 120 de haiduci ºi dispunea de cele mai perfecþionate arme din acea vreme. Dupã toate probabilitãþile, haiducii lui Pintea aveau ,,uniforme” pentru a se putea recunoaºte mai uºor.

Prezenþa lui Pintea Viteazul pe meleagurile localitãþii Cetãþele este de necontestat. Atât baladele ºi legendele cât ºi toponimele amintesc de prezenþa lui Pintea Viteazul pe hotarul localitãþii ceea ce ne face sã credem cã în aceastã perioadã locuitorii satului s-au aflat sub comanda acestuia.

1. xxx – Szatmar varmegye kõszegei, 1908-1910 pp. 76-77 2. xxx – Arhiva Primãriei ªiºeºti, Registru agricol 1919, fila 20 3. Meruþui V. – Judeþele din Ardeal ºi Maramureº pânã în Banat, Cluj 1929, pp. 26 4. xxx – Documente privind Istoria României, sec. Al XIV-lea. Seria C. Transilvania vol. II (1321-1330) Bucureºti, Ed. Stiinþificã pp.

289-290. Documentul 544.

5. Szentgyorgyi M. – Kõvar videkenek tarasadalma, Ed. Academiei, Budapesta (Societatea þinutului Chioar) 1972, p. 8. Vezi ªtefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei vol. II p.

58.

6. xxx – Szatmar varmegye kõszegei, 1908-1910 pp. 76-77 7. xxx – Idem 8. xxx – Arhivele Statului, Baia Mare, Microfilm Ungaria, Rola 514 cadru 448, Urbariul Comitatului Satu Mare.

9. xxx – Szatmar varmegye kõszegei, 1908-1910 pp. 76-77.

10. David Prodan – Iobãgia în Transilvania sec.

XVI, Ed. Academiei RSR, Bucureºti, p. 241.

11. xxx – Arhivele Statului, Baia Mare, Microfilm Ungaria, Rola 269, adru 752.

12. Csõnki Dezsõ – Magyarorszag tõrtenelui fõldrojza a Hunyaciiak Karaban I. Budapeste, 1890, p. 475.

13. Coriolan Suciu – Dicþionarul istoric al localitãþilor din Transilvania, Ed. Academiei vol. I, p.

134.

14. David Prodan – Op. cit. Vol I, p. 199.

15. David Prodan – Op. cit. Vol I, p. 199.

16. xxx – Arhivele Statului, Baia Mare, Microfilm Ungaria, Rola 514, cadru 448 (Urbariul Comitatului Satu Mare).

17. xxx – Idem, Rola 269, cadru 752.

18. David Prodan – Op. cit. p. 262 19. David Prodan – Ibidem, p. 250 20. xxx – Arhivele Statului, Baia Mare, Microfilm Ungaria, Rola 514, cadru 448.

21. xxx – Idem, Rola 273, cadru 219.

22. David Prodan – Op. cit. p. 278 23. David Prodan – Idem 24. David Prodan – Ibidem, p. 257 25. David Prodan – Ibidem, vol. II, pp. 256-257 26. xxx – Arhivele Statului, Baia Mare, Microfilm Ungaria, Rola 514, cadru 380.

27. xxx – Idem, cadru 6 28. xxx – ibidem, cadre 15-16 29. xxx – Ibidem 30. xxx – Ibidem, Rola 368, cadrele 400, 431.

31. A. Feºtilã, A. Socolan – Monografia Municipiului Baia Mare, 1971, p. 154 32. Determinãrile au fost fãcute de numismatul dr. Nagy Béla.

33. xxx – Magyarorszag népsege a pragmatica Sanctio koraban 1720-1721, Budapesta 1896, p.

127 34. xxx – Idem, p. 130 35. xxx – Ibidem, p. 126 36. xxx – Arhivele Statului, Baia Mare, Microfilm Ungaria, Rola 269, cadru 752, vezi ºi rola 514, cadrele 15, 380.

37. A. Feºtilã, A. Socolan – Op. cit. p. 175.

Copalnic Mănăştur

19 Arhim. Veniamin Micle

GENEALOGIA FAMILIEI MICLE Localitatea Surduc-Copalnic

L

ocalitatea Surduc – Copalnic, unde s-a stabilit liber baronul Ioan Micle de ªugatag cu familia, luase fiinþã înainte de anul 1405, fiind menþionatã în actele oficiale sub diferite numiri, ca: Kwzepsew Kopalnoc (1405), Alsó Kapollnok (1424), Zwrdogcapan (1475), Zurduk – Kapálnok (1567), Kapolnok (1733), Kapalnic (1750), Szurduk – Kápolok (1830), Kopalnyk (1850), Szurduk – Kapolnok (1854).

Deºi, potrivit tradiþiei, primul locuitor al satului ar fi fost surd, de unde localitatea a primit numele de „Surduc”, apoi i s-a zis „Surduc – Copalnic”, totuºi, documentele aratã cã numele îºi are originea în toponimia maghiarã care practica metoda modificãrii denumirilor româneºti. Numele Surduc îl gãsim în unele diplome maramureºene.

Astfel, la 22 septembrie 1326, regele Carol Robert de Anjou oferã lui Stanislau Kenezul, fiul lui Stan, moºia Szurduk, adicã Strâmtura, din hotarul localitãþii Bârsana, scutindu-l de orice dare. De asemenea, se remarcã prezenþa toponimului Surduc, cu acelaºi echivalent, la Nãneºti, în anul 1405.

Deci, numele „Zurduky” din text, reprezintã traducerea cuvântului „strâmtoare”. În ceea ce priveºte a doua componentã a toponimului, istoricii afirmã cã îºi are originea de la râul Cavnic, care în vechime avea denumirea de „Tapoly patak”, iar mai târziu „Kápolnik”, „Tapolnik” ºi „Meleg patak”, care tradus în româneºte înseamnã „apã caldã”.

Trebuie remarcat cã, în limba românã vorbitã, localitatea a purtat totdeauna numele de Copalnic.

Prin moºtenire, primul locuitor al satului Surduc – Copalnic a fost familia de români Onaci, a cãrei locuinþã se afla lângã râul Tapolnic. În anul 1405, regele Sigismund de Luxemburg atribuie acest teritoriu, ce aparþinea Cetãþii de Piatrã, fiilor lui Balc, Dumitru ºi Sandrin, ºi lui Sandrin, fiul lui Drag, fiind locuit în continuare numai de descendenþii familiei Onaci, pânã în anul 1477, când se produce schimbarea de moºii între cei doi urmaºi ai Dragoºeºtilor. Descen-

Copalnic Mănăştur

Blazonul de înnobilare al Familiei Micle

dentul lui Drag, Nicolae Drágffy, moºtenitorul domeniului Surduc – Copalnic, face schimb în anul 1477 cu liber baronul Ioan Micle de ªugatag, pe baza cãreia, ultimul cedeazã satele ªugatag, Nireºul de Jos ºi Nireºul de Sus primului care îi predã în schimb satul Surduc – Copalnic. Aici s-a strãmutat Ioan Micle cu fiii sãi, Lupºa ºi Mihai, devenind stãpân absolut al întreg teritoriului, încât s-a nãscut în sat zicala: „A Miclii îi piatra ºi apa!”, despre care se spunea cã este „de dincolo de deal”, adicã venit din Maramureº.

P

ãmântul, din domeniul Chioarului, ca principal mijloc de producþie, s-a menþinut pânã în secolul al XVI-lea, în exploatarea exclusivã a obºtilor, fãrã sã fie rezervate suprafeþe de culturã în regie proprie a stãpânului, adicã alodiale, conservându-se astfel situaþia de fapt, existentã la intrarea comunitãþilor sãteºti sub jurisdicþia cetãþii regale.

Militari prin formaþie, nobilii erau datori sã se conformeze tuturor dispoziþiilor de rãzboi. La începutul domniei sale, regele Vladislav al II-lea (1490 – 1516) reia problematica militarã, în aºa-numitul „Decretum maius” din 1492. Autorii actului fiind magnaþii ºi

baronii atotputernici, consemneazã mai întâi doleanþele lor, specificând cã dregãtorii ºi lefegii regelui de la hotare sã nu le prade proprietãþile, iar dacã o fac, sã fie pedepsiþi ca oricare alt vinovat, chiar cu reþinerea fãptaºilor, indiferent dacã sunt nobili; regele sã nu proclame ridicarea generalã, atât timp cât dregãtorii ºi stipendiaþii sãi pot sã facã faþã; dacã îi va mobiliza, sã nu ducã prelaþii, baronii banderiaþi ºi nobilii, nici pe oamenii lor, dincolo de hotar, exceptând pe cei plãtiþi ºi pe dregãtori. Dacã, totuºi, puterea duºmanilor ar fi foarte mare, încât forþele oficialilor ºi ale lefegiilor regali n-ar rezista, atunci sã se proclame ridicarea generalã, dar se repetã iarãºi limitarea acþiunii lor militare la graniþele þãrii.

Aici, se precizeazã ºi mãrimea unei banderii, adicã 400 de cãlãreþi, dintre care, jumãtate sã fie înarmaþi greu, iar cealaltã jumãtate, cu arme uºoare, numiþi husari. Baronii, care nu aveau banderie, participau dupã rangul, posibilitatea ºi numãrul iobagilor de pe domeniile lor. Ceilalþi nobili, ºi oamenii posesionaþi de stare mai joasã, dãdeau un cãlãreþ la 20 de porþi sau sesii iobãgeºti întregi. Nobilii de o sesie, adicã fãrã iobagi, aveau datoria sã trimitã de fiecare zece case sau curþi un cãlãreþ dotat cu lance, scut ºi arc manual, eventual ºi platoºã.

D

upã cãderea dinastiei Corvineºtilor, consolidarea puterii magnaþilor, cristalizarea sistemului politic al naþiunilor privilegiate în Transilvania, participarea unor nobili români la rãzboiul þãrãnesc din 1514 au determinat creºterea rezervei nobilimii maghiare faþã de cea româneascã, rãmasã ortodoxã, deci ne fiind receptatã ca asimilatã. Mai ales evenimentele anului 1514 au format un hotar, marcând încetarea evoluþiei ascendente, caracteristicã perioadei anterioare, a fruntaºilor societãþii româneºti. (dupã arhim. Veniamin Micle - Genealogia Familiei Micle, Ed. Sf. Mãnãstire Bistriþa, Eparhia Râmnicului, 2006)

numărul

2

/ septembrie 2008

20 marius câmpeanu

ªCOALA DIN FÃUREªTI în a doua jumãtate a sec. al XIX-lea

Iconostas pictat pentru biserica din Fãureºti (Þintirim) de cãtre ªtefan Zugravul, donat de cãtre comunitate în anul 1924 bisericii din satul Izvoarele (Bloaja).

P

rima menþiune documentarã a localitãþii Fãureºti apare în anul 1405, atunci când sub denumirea de Kawachfalva (în maghiarã însemnând satul faurului, a fierarului) fãcea parte din vechiul domeniu al Chioarului. Conform tradiþiei, satul era aºezat odinioarã pe Dealul Ursoiului, ulterior vatra satului coborând spre albia râului Cavnic. Pe acest amplasament a fost aºezatã o veche bisericã, mistuitã de flãcãri într-un incendiu din anul 1684.

A doua bisericã a comunitãþii a fost aºezatã în Þintirim. Din ea se mai pãstreazã doar Sfânta Masã, folositã anual ca prestol în ziua cinstirii morþilor din acest loc de veºnicie a strãmoºilor satului. Lãcaºul dumnezeiesc a fost construit din lemn de stejar de un meºter din Mãgoaja între anii 1684 – 1687.

Pictura parietalã ºi iconostasul au fost executate de renumitul meºter ªtefan

numărul

2

/ septembrie 2008

Zugravul, originar din ªiºeºti.

Iconostasul, pictat dupã rigorile iconografiei rãsãritene, a fost donat de cãtre comunitate în anul 1924 bisericii din satul Izvoarele (Bloaja), ansamblul pãstrându-se ºi în zilele noastre. În anul 1912, biserica din Þintirim a fost demolatã, o parte din lemn fiind folosit la construirea celei de-a doua ºcoli confesionale, clãdirea fãcând parte în prezent din complexul ce formeazã ªcoala Generalã din localitate.

Biserica cu hramul „Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel” a fost construitã între anii 1908 ºi 1912, pe locul ce purta denumirea de „grãdina bonþãneascã”, în timpul preoþilor Alexandru Ciocaº ºi Aurel Greblea. A fost ridicatã din piatrã ºi cãrãmidã pe baza proiectului înocmit de arhitectul Ioan Pamfilie, arhitect consistorial ºi custode la Muzeul etnografic din Sibiu. În anul 1912, edificându-se în alb, a fost sfinþitã de cãtre protopopii Duma ºi

Ludu, înconjuraþi de un sobor de preoþi din Protopopiatul Ortodox al Cetãþii de Piatrã (Chioarului). Biserica a fost construitã din contribuþia financiarã a credincioºilor, din expoatarea pãdurii din Valea Ursului ºi prin contractarea unui împrumut de la Institutul de credit „Râureana” din Copalnic Mãnãºtur.

Având proporþiile unei catedrale, lãcaºul sfânt vorbeºte de sârguinþa ºi credinþa locuitorilor corelatã cu buna pãstorire a slujitorilor bisericeºti, fiind ºi dupã un secol de la edificare una dintre cele mai impunãtoare ºi grandioase biserici din Chioar.

D

e-a lungul istoriei, între Biserica Ortodoxã din Ardeal ºi ªcoala româneascã a existat o relaþie de cauzalitate, învãþãmântul popular românesc fiind o creaþie a autoritãþii bisericeºti.

Primele ºcoli nesistematice au funcþionat în chiliile mãnãstirilor ºi în tinda bi-

Copalnic Mănăştur

21 sericilor, instrucþia religioasã fiind fãcutã de cãlugãri ºi preoþi, în zilele de duminici ºi sãrbãtori. Episcopii Vasile Moga ºi Andrei ªaguna au creat premisele unei bune organizãri ºi funcþionãri a învãþãmântului confesional, cei doi ierarhi îndemnând pe preoþi ºi protopopi sã înfiinþeze ºcoli în fiecare comunã unde „copilaºii sã înveþe cititul ºi scrisul (buchile), otcinaºile ºi sfintele taine”. Începând cu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea în satele ce formau Protopopiatul Ortodox al Cetãþii de Piatrã (cu sediul la Fãureºti în timpul preoþilor Grigore Ciocaº ºi Ioan Greblea) s-a format o reþea de ºcoli confesionale populare. Pe baza mãrturiilor documentare considerãm cã temeliile ºcolii confesionale din Fãureºti au fost aºezate în jurul anului 1860, de cãtre preotul Grigore Ciocaº, la edificare contribuind ºi credincioºii satului Plopiº. Tradiþia oralã indicã ca amplasament a ºcolii locul ce poartã ºi în prezent denumirea de „Pustã”, situat aproximativ central în raport cu actuala poziþie a satului. „Protocolul de ordinãciuni” al Parohiei Plopiº, completat de preotul ªtefan Bãrbos, oferã informaþii referitoare la funcþionarea ºcolii în primul sãu deceniu de existenþã. Astfel se aratã faptul cã examenele de la sfârºitul primului semestru a anului ºcolar 1863/1864 au fost fixate pe data de 4 aprilie 1864, iar pentru anul ºcolar 1864/1865 la 20 martie 1865.

La 1 octombrie 1870 „casa de scole” din Fãureºti a gãzduit întrunirea anualã a soborului preoþesc din protopopiatul Cetãþii de Piatrã. Doi ani mai târziu, edificiul va apãrea sub denumirea de „scoalã comunalã confesionalã”.

L

a „prelegeri” participau ºi copiii proveniþi din familiile de þãrani ai satului Plopiº.

Conform datelor statistice de la finele anului 1868, completate de preotul ªtefan Bãrbos, 12 tineri (10 bãieþi ºi 2 fete) frecventau cursurile ºcolii. În acelaºi document se mai aratã faptul cã alãturi de copiii care frecventeazã ºcoala, mai sunt ºi alþii neºcolarizaþi.

Motivaþia principalã a absenteismului era faptul cã proveneau din familii mai sãrace, mulþi dintre ei neavând „îmbrãcãminte ºi-s desculþi si n-au nici ce duce cu dânºii de mâncare”, dar ºi

Copalnic Mănăştur

Icoana Sfântului Nicolae, de pe iconostasul executat de meºterul ªtefan Zugravul

imposibilitatea de a traversa râul Cavnic în zilele când acesta îºi creºtea nivelul apei.

P

rimii dascãli menþionaþi în fondurile de arhivã ce relateazã destinul istoric al ºcolii au fost: ªtefan Tãmaº (anii ºcolari 1871/1874) ºi Ioan Goron (anul ºcolar 1874/1875). În urma întâlnirii dintre „poporenii” din Fãureºti ºi tânãrul „cleric” Alexandru Ciocaº (fiul rãposatului preot Grigore Ciocaº), acesta va accepta sã devinã învãþãtor la ºcoalã, cursurile fiind reluate cu o micã

întârziere la 6 octombrie 1875. Fiind absolvent al Institutului teologic - pedagogic „Andreian” de la Sibiu, în anul 1878 Alexandru Ciocaº va fi hirotonit preot, îndeplinind în paralel ºi calitatea de învãþãtor. În anul ºcolar 1878/1879 cursurile ºcolare vor fi þinute de învãþãtorul suplinitor Pantelimon Ilieº, pentru ca în „anul scolastic” urmãtor preotul Alexandru Ciocaº sã preia din nou calitatea de învãþãtor. În luna iulie a anului 1890 postul de dascãl al ºcolii este declarat vacant, în urma concursului organizat fiind instituit învãþãtorul Grigore Bãrbos.

numărul

2

/ septembrie 2008

22 ªederea acestuia la Fãureºti va fi de scurtã duratã, pentru cã la 20 noiembrie 1880 este semnalat învãþãtorul Gavriil Cãrlig, care anterior a fost dascãl la Vãleni. Acesta va beneficia de un salariu în valoare de 90 florini v. a. (valutã austriacã) ºi de „cuartiru” (locuinþã) din partea comunitãþii. Pentru plata salariului, credincioºii din Plopiº, în baza unui contract mai vechi, erau obligaþi sã contribuie cu suma de 30 florini v. a. ºi cu 4 „stânjeni” de lemne pentru încãlzirea ºcolii ºi a locuinþei învãþãtorului. Între anii 1896 ºi 1899 calitatea de dascãl a fost îndeplinitã de Vasile Tira, fiind urmat de cãtre Ioan Bãrbos (originar din Ciocotiº) menþionat în documente pânã în anul 1910.

A

spectele prezentate formeazã o radiografie a activitãþii pedagogice desfãºurate la Fãureºti în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, punând în valoare fonduri documentare ecleziastice ce redau cu maximã fidelitate elitele, dar ºi mentalitatea colectivã a comunitãþii în care ºi autorul acestor rânduri îºi gãseºte rãdãcinile.

Pentru a înþelege modalitatea de organizare ºi funcþionare a ºcolii din Fãureºti voi face o scurtã referire la „Ordinãciunea arhiereascã pentru rândul cel bun în ªcoalele noastre populare” (1854), reglementãri valabile pentru întregul învãþãmânt ortodox din Ardeal. Punerea în aplicare a legilor ºcolare cãdea în atribuþia slujitorilor bisericeºti. Astfel, Consistoriul arhidiecezan de la Sibiu a hotãrât ca fiecare protopop sã exercite ºi calitatea de director ºcolar în tractul sãu, având dreptul de inspecþie la ºcolile existente în protopopiat. Preoþii aveau calitatea de directori al ºcolilor „poporale” în localitãþile pãstorite. Ei puteau amenda cu 5 respectiv 10 florini pe dascãlii care sãvârºeau abateri contravenind normelor didactice ºi disciplinare, putând solicita forurilor centrale „depunerea din Dãscãlie” în cazul abaterilor grave. Parohii mai aveau rolul de a îndemna „poporenii” de a-ºi da copiii la ºcoalã, în caz contrar familiile respective fiind pasibile de plata unor amenzi. Banii proveniþi din pedepsele aplicate intrau în fondul comitetelor parohiale, listele cu „lenevirile de ºcoalã” fiind comunicate periodic protopopilor tractuali. numărul

2

/ septembrie 2008

Biserica cu hramul „Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel”din Fãureºti, construitã între anii 1908 ºi 1912 (vedere din anul 1972)

A

nul ºcolar începea la 1 octombrie ºi era format din douã semestre. Preoþii în calitate de directori trebuiau sã facã conscrierea copiilor obligaþi sã frecventeze ºcoala: copiii de la 6 la 12 la ºcoala de toate zilele, iar cei între 12 ºi 15 ani la ºcoala de repetiþie. Dupã fiecare semestru erau susþinute examene. Data lor era stabilitã de cãtre protopop, fiind comunicatã preoþilor ºi dascãlilor printr-o circularã care era transmisã din parohie în parohie.

Protopopul, în calitate de inspector tractual, era obligat sã prezideze examenele din ºcolile confesionale ale protopopiatului.

Salariul învãþãtorului era suportat de cãtre comunitate, prin plata unei contribuþii anuale în valoare de 15 – 25 creiþari din partea fiecãrei familii.

Comitetele parohiale ºi enoriaºii mai aveau responsabilitatea de a asigura locuinþã dascãlului ºi lemnele necesare încãlzirii sãlii de curs ºi locuinþei.

BIBLIOGRAFIE 1. Albu Nicolae, Istoria învãþãmântului românesc din Transilvania pânã la 1800, Blaj, 1944 2. D.J.A.N. Maramureº, Fondul Protopopiatului Ortodox al Cetãþii de Piatrã 3. Idem, Fondul Oficiului Parohial Ortodox Fãureºti 4. Fondul Parohiei Ortodoxe Fãureºti 5. Popa Septimiu, ªcoalele româneºti din Ardeal în prima jumãtate a secolului trecut. Câteva însemnãri; în Transilvania, an LIX, nr.3 (martie).

Copalnic Mănăştur

23 asist. univ. dr. Mircea Farcaº

OBSERVAÞII ASUPRA LEXICULUI DIN ZONA COPALNIC-MÃNêTUR Zona Copalnic Mãnãºtur (zonã puþin cercetatã pânã în prezent), situatã la jumãtatea distanþei între Baia Mare ºi Târgu Lãpuº constituie o arie de trecere, de interferenþã între graiul chiorean (cãruia i-a fost dedicatã o monografie1 alcãtuitã de un colectiv de cadre didactice de la Universitatea din Baia Mare) ºi graiul lãpuºean (care nici el nu a fost îndeajuns studiat, în sensul cã nu i-a fost dedicatã vreo lucrare mai amplã).

C

alitatea de “zonã de trecere” este demonstratã ºi din punct de vedere geografico-administrativ, ea nu intrã nici în zona Lãpuº, nici în zona Bãii Mari. Inima acestei zone de interferenþe este chiar centrul comunei - Copalnic Mãnãºtur, care adunã râurile Cavnic, Bloaja ºi Valea Berinþei, iar satele aparþinãtoare sunt grupate de-a lungul acestor vãi. Aria vizatã aparþine grupului de graiuri de nord-est a subdialectului criºean ºi prezintã un subgrai de trecere între graiul chiorean ºi cel lãpuºean, din acest motiv poate prezenta încã interes din punct de vedere dialectal. În perioada actualã, se constatã o nivelare a graiului care este influenþat de apropierea tot mai pronunþatã de

Copalnic Mănăştur

limba literarã, cea mai mare influenþã a acesteia se realizeazã prin massmedia, care a luat un avânt deosebit dupã evenimentele din 1989. Un alt factor de influenþã ar fi legãturile tot mai strânse cu oraºul ºi nu în cele din urmã contactul tinerilor cu ºcoala, continuarea studiilor în învãþãmântul superior etc. Toate acestea influenþeazã graiul ºi graiurile de pretutindeni, prezentându-se tot mai mult ca niºte sisteme tot mai deschise, în principal la nivelul unui compartiment important al limbii - lexicul, care “este compartimentul limbii cel mai sensibil faþã de inovaþii, cel mai receptiv la împrumuturi”.2

Z

ona cercetatã se înscrie în aria nordicã a dialectului dacoromân ºi este caracterizatã, în general, ca o zonã arhaicã pãstrând la nivelul tuturor compartimentelor limbii o seamã de stadii vechi. În cele ce urmeazã ne-am propus sã urmãrim câteva aspecte privitoare la lexicul din zona sus amintitã. Vocabularul din zona studiatã cuprinde cuvintele ce exprimã noþiuni legate de existenþã, multe dintre ele legate de practicarea din vechime a unei ocupaþii ea însãºi arhaicã astãzi - pãstoritul.

Aºa dupã cum se precizeazã în

studiul monografic al Chioarului3, dinamica vocabularului pe care-l vehiculeazã vorbitorii graiului în faptul comunicãrii este determinatã de douã procese divergente: - apariþia unor neologisme, provenite din îmbogãþirea vocabularului vorbitorilor cu cuvinte ºi expresii noi, ivite ca urmare logicã a muncii desfãºurate de oameni în toate domeniile de activitate, dezvoltarea unor sensuri noi la cuvintele cunoscute ºi folosite înainte ºi formarea de cuvinte noi prin derivare ºi compunere; - dispariþia sau trecerea în fondul pasiv al lexicului, a unor cuvinte ºi expresii care nu mai corespund noilor realitãþi, noþiunile ºi obiectele desemnate dispãrând la rândul lor. În acelaºi studiu se mai precizeazã cã, din aceste motive, examinarea lexicului de care dispunem trebuie sã se facã atât diacronic, cât ºi sincronic, lucru care permite delimitarea a trei straturi terminologice: 1. În primul strat terminologic putem încadra cuvintele vechi, denumirile fixate ºi pãstrate în grai.

2. Al doilea strat terminologic cuprinde cuvintele cu un regim funcþional limitat la aria graiului ºi reprezintã diverse surse ºi epoci.

3. Al treilea strat terminologic

numărul

2

/ septembrie 2008

24

cuprinde lexicul neologic, pãtruns în aceastã arie lingvisticã prin mijloacele de informare în masã, prin care limba literarã îºi exercitã influenþa.

1. Primul strat terminologic, cuprinde, dupã cum s-a spus, cuvinte vechi, cu o circulaþie ºi o frecvenþã mare, majoritatea fãcând parte din fondul lexical de bazã. Cele mai multe sunt moºtenite din latinã: cap, piept, pântece, carne, piele, vânã, sânge, unchi, nepot, cumnatã, norã, ginere, bãrbat, femeie, fecior, fatã, pasãre, albinã, frumos, deºtept, flãmând, sãtul, pom, frunzã, floare, casã, fereastrã, masã, foc, scânteie, fântânã, lânã, aþã, þarã, pãmânt etc.

Graiul zonei, la fel ca ºi celelalte graiuri vestice, este marcat de trei influenþe: slavã, maghiarã ºi germanã, influenþe explicabile prin condiþiile istorico-politice ºi culturale. Dintre acestea, elementele de origine slavã sunt cele mai numeroase ºi mai importante, atât pentru zona cercetatã, cât ºi pentru aria lingvisticã, cãreia i se subordoneazã importanþã remarcatã ºi de Tache Papahagi4:obraz, gât, rudã, nevastã, maicã, drag, scump, prieten, sãrac, bogat, ovãz, sfeclã, slãninã, castravete, pivniþã, grajd, hainã, brazdã, ogor, vreme, zãpadã, ceas etc. Apar ºi formaþii pe teren românesc destul de numeroase, din elemente latine ºi slave vechi: vânzãtor, ospãtar, zidar, plugar, învelitoare etc.

Elemente de origine maghiarã: meºteºug, gând, a bãnui, a cheltui, hotar, chip etc.; germanã: horn, draniþã etc. Se întâlnesc ºi cuvinte care cunosc o rãspândire generalã în grai dublate de termeni cu care se constituie în cupluri sinonimice, de ex. pãturã (lat.

numărul

2

/ septembrie 2008

pittula) -þol (ngr. tsóli, tsúli).

Cuvintele acestui strat5 conferã graiului un aspect de stabilitate, contribuind la apropierea acestuia de limba comunã, deoarece cunosc o rãspândire aproximativ egalã pe teritoriul dacoromân.

2. Dacã cuvintele din primul strat terminologic constituie elemente de continuitate cu restul dacoromânei, cele din al doilea strat au o distribuþie discontinuã, cu un regim funcþional limitat la aria graiului, ceea ce duce la o delimitare a acestei zone de restul ariilor lingvistice.

Unii termeni din limba comunã denumesc, în împrejurãri diferite, noþiuni sau obiecte diferite, de exemplu: caprã “suport pe care se aºeazã un lemn ce urmeazã a fi tãiat”; cocoº “cucui”; groasã “însãrcinatã”; mãsea “partea coasei care se prinde de coadã”; meºter-grindã “grinda centralã de susþinere a tavanului”; popã “snop pus deasupra unei cruci de grâu”; pui “geam, sertar”.

O serie de termeni regionali, având caracter arhaic, sunt semnalaþi în monografia Chioarului6 sau/ºi caracteristici subdialectului criºean, prezentaþi de cãtre Teofil Teaha7ºi Al. Rosetti8: a) de origine latinã ºi formaþii româneºti din elemente latine: ai allium “usturoi”; aituri al(l)ium “piftie”; aiurit aliubi + re + a “zãpãcit”; ajuná ejunare “a posti, a nu mânca”; bãtãlãu batt(u)ere “nicovalã”; beºicã vessica “vezica urinarã” - beºica udului; cadã cada, cadus “vas mare din doage de lemn ºi cu cercuri de fier”; câtingan

catellinus “încet”; cet’irã <cithera “vioarã”; ciucuri cicculumi “pantaloni”; coperãmânt co(o)perimentum “înveliº, capac”; cordãlí coardã chorda “a aduna în ºuviþe groase”, “a bate”; curet’i colic(u)lus “varzã”; d’dá dedare “a se obiºnui”; d’ipt victus “bucate (cereale) amestecate ºi mãcinate pentru hrana animalelor”, termen atestat în Psaltirea Scheianã9, Palia de la Orãºtie10 ºi la Dosoftei11; furiºor fur, furis “viespe”; groasã grossus “femeie însãrcinatã”; hirt’ic phreneticus “iute, ager” ferus “sãlbatic”; înturná intornare “ a (se) întoarce, a (se) învârti”; mãtrici matricem “varice”; mestecãu ammixticare “fãcãleþ”; miru merus “albãstrui”; mujd’i must de ai; pãcurar pecorarius “cioban”; ºurã sira “clãdire unde se pãstreazã atelajele” etc. b) de origine slavã: bolfã bolfa “cucui”; bulféu <bélfa “parte componentã a jugului”; coaci kovaci “fierar”; bãrãboi baraboj “cartof”; belciug belugu “verigã”; burã burja “chiciurã”; cosaºtinã cositi “teren cosit”; cosor kosori “cuþit de altoit”; clenci clecka “cãpiþã aºezatã pe un par”; coºargã kosara “coºuleþ de mânã, pãtul de porumb”; dohan duhan “tutun”; galiþã galica “orãtãnii”; gângav gognavu “slãbãnog”; horincã horilka ‘þuicã”; a îmblãti malatiti “a treiera, a scutura”; jilãu zalovati “rindea”; feºtnic svestiniku “sfeºnic”; ludãu ludu “pepene galben”; lebeniþã lubenika “pepene verde”; mulã mul “prost, catâr”; mol mil “noroi”; plaivaz playvaz “creion”; policióarã polica “raft”; pup pupa “boboc de floare”; ruje ruza “floarea soarelui”; tinã tina “noroi”; tócilã tocilo “polizor manual având roata din piatrã”; þãd’e cevi “þeavã”; úmãt ometu “zãpadã”;

Copalnic Mănăştur

25 vârtóp vãrtop “pãºune între douã pãduri”; zadie zadi “basma” etc. c) de origine maghiarã: acãþ akác “salcâm”; alãu valu “troacã de adãpat vitele”; aldãmaº <áldomás “bãuturã oferitã de cineva dupã încheierea unei tranzacþii”; a alduí áldani “a binecuvânta”; alaº allas “rumeguº”; arºeu ásó “hârleþ, daltã”; astalîº asztalos “tâmplar”; badóc bádok “vas de tablã”; badoc⺠bádogos “tinichigiu”; bagãu bago “tutun mestecat în gurã”; bárºon bársany “catifea”; bãntãleºt’e bántoni “a umbla de colo colo”; brleº blles “cãptuºealã”; bindeu bendö “stomac, burtã”; beteºig betegsg “boalã”; bicalãu bika “viþel”; birãu biró “primar”; bolund bolond “nebun”; bótã bot “bãþ”; bud’igãi bugyogós “chiloþi”; buigui bolyo(n)gni “aiura”; bumb gomb “nasture, pastilã”; caliscã galiczka “colivie pentru pãsãri”; capãu kopo “cãine de vânãtoare”; caricã karika “verigã”; cãlbas kolbász “caltabos”; dolgozr dolgozó “lucrãtor”; cãrãlabã karalab “gulie”; ceaplãu csáplo “cureluºã”; chfe kefe “perie”> a chefli “a peria”; chhe keh(e) “tuse (la cal)”; cicernã csatorna “jgheab”; ciledi “copil” <cséled; ciont csont “os”; cóhe kohó “bucãtãrie”; cipcã csipka “dantelã”; ciufuli <kicsúfol “a batjocori”; coldúº koldus “sãrac, amãrât”; copârºeu koporso “sicriu”; cópcie <kapocs “agrafã”; cosalãu kaszálo “teren cu fâneþe”; corhaz korhaz “spital”; cuºtulsc kostolni “a gusta”; dãrabã daráb “bucatã”; d’igán vig, vigan “sãnãtos”; d’ioántã gyanta “sacâz”; dohán dohány “tutun”; drod drót “sârmã”; drongãni döngeni “a bate, a face zgomot” > droangã “talangã la oi”; fait’ior fátyol “giulgiul de pe faþa mortului”; fle fele “jumãtate de litru”; felehrþ felhrcz “cruce la car sau la sanie”; feºt festek “vopsea”; fid’eu fedö “capac”; finje <findzsa “canã”; fióc fiók “sertar”; foaitã fajta “soi, rasã”; ford’itãu forgó “clanþã”; fotoghin fotogen “petrol”; gãzdac(ã) gazdag “chiabur”; golónd galand “ºiret (la pantof)”; goz goz “murdãrie”; hamfãu hamfó “

Copalnic Mănăştur

cruce la car”; handralãu vándor “haimana”; haranfogáuã harapófogó “cleºte”; hatijác hátizsak “raniþã”; háznã haszan “folos”; hãizaº hajzás “acoperiº la casã”; hibã hiba “lipsã”; hie hiány “lipsã”; hitiuán hitvány “slab”; húnsfut hunc(f)ut “ºmecher, isteþ”; ileu ülö “nicovalã”; ioság joszág “avere constând din animale”; ipen p “teafãr”; iºcoálã iskola “ºcoalã; jlip szillip “jgheab pe care alunecã lemnele la vale”; jup zsúp “znop”; jupleu gyeplö “hãþ la ham”; láºte lasko “tãieþei laþi”; ler ler “cuptor la sobã”; lip’ie lepny “clãtitã”; lipid’u lepedö

“cearceaf”; mai máj “ficat”; majã mázsa “cântar”; márhã márha “vitã”; marº chi! interj <mars ki! “ieºi afarã”; mãrtaº mártás “sos de mâncare”; mihi mühely “masã de lucru în tâmplãrie”; mint’enáº, mint’eni mindjart “îndatã”; moimã majom “maimuþã”; mond’ir mundr “grãmãjoarã”; moºinã masina “chibrit”; niálcoº nyalka “elegant”; nimuric nyomork “pipernicit”; óc⺠okos “isteþ”; ogẠvágás “urmã, ºãnþuleþ”; oltoán oltvány “altoi” > oltoni “a altoi, a lovi”; pãºuº passzus “bilet de vite la târg”; ponóslu panaslás “reclamaþie, bârfã” > ponósli “a bârfi”; pop’iroº papiros “hârtie”; porodici paradicsom “roºii”; prund <porond “nisip”; rátãtã rótotta “ouã jumãri”; rond’i rongy “cârpã”; rudã <rúd “bãþ lung”; sabãu, saboiþã szabó “croitor”; sechereº szekeres “cãrãuº”; selp szelep

“cauciuc subþire pus la valva de la bicicletã”; sirisãu fürsz “ferestrãu”; socãciþã szakács “bucãtãreasã”; strujac strozsák “saltea din paie”; súcã szokás “obicei”; sâlvaiþ szilva “dulceaþã”; ºogor sogor “cumnat”; ºontoróg sántarasz “ºchiop”; ºpor spór “sobã de gãtit”; ºurlui súrolni “a spãla pe jos”; tãrnaþ tornác “prispã”; tglã tgla “cãrãmidã”; t’ilind’i külön “separat”; tolcer tölcsr “pâine”; þâdúlã cdula “bilet”; þnti centi “centimetru”; vãcãlẠvakolás “tencuialã”; vãcãlºte vakolni “a tencui”; vid’ire veder “gãleatã” etc.

Ov. Densusianu12 recomandã, referitor la influenþa maghiarã, cã, alãturi de sufixele de origine maghiarã -ºag; -ºug întâlnite în cuvinte cum ar fi: furtiºag; vãlmãºag; respectiv prieteºug; meºteºug; vicleºug; beteºug, sufixele -aº; -uº sã nu fie considerate exclusiv de origine slavã. d) de origine germanã: boctãr Wächter “strajã comunalã, curier” > rom. prin filierã maghiarã bakter; box magh.box germ. Wächs “cremã de ghete”; bordilí <Bohren “a vaccina”, budã Bude “latrinã”; ciondãni Schanden “a se certa”; ciuhã Scheuche “momâie, sperietoare pentru pãsãri, semn de interzicere a trecerii peste un teren”; crednþ Kredenz “dulap de bucãtãrie”; cufãr Koffer “ladã”; g <dick “gras” (despre om); fain fein “frumos”; font phund “jumãtate de kilogram”; forost <vereisen “a îmbina fãrã sudurã, a nitui”; laibãr Leibel “vestã”; léncher <lenken “sanie din lemn cu volan pt.copii”; a pãsãl <passen “a potrivi, a nimeri”; raf Reif “fierul de pe roata carului, sau a tãlpilor de la sanie”; raºpalãu Raspel “pilã mai mare”; righéi <Riegel “grinda în care vin montate ºticurile”; ºferhc <Schwer “unealtã de fãcut jgheab în grinzi; ºparing <Sparring “bandã de fier pe care era prins butucul roþii de la car; ºtic <Stck “grinzi scurte aºezate la streaºinã; ºtrimfli Strümfe “ciorapi”; ºtrujac “saltea de paie” <Strohzack; þándurã Zander “aºchie”; þãrcãlam

numărul

2

/ septembrie 2008

26 <Zirkel “compas”; þúric Zurück “înapoi” > a þurica “a da înapoi”; etc. e) de alte origini: covátã tc. kovata “albie”; covãsât <scr.kvasiti - despre lapte “acrit”; gújbã srb. guzba “legãturã rãsucitã”; piþiga <it. pizzicare “a ciupi”; pórþie srb. porcija “impozit”; t’ilav srb. kilav “schilod”; etc.

3. Al treilea strat terminologic cuprinde lexicul neologic pãtruns în aceastã arie lingvisticã prin massmedia pe care îl vom prezenta sumar pe sfere semantice: a) Corp; boli; însuºiri: amigdalã, brunet, batistã, constipat, doctor, dispensar, diaree, epilepsie, farmacie, febrã, gripã, injecþie, medicament, palidã, pastilã, pilulã, reþetã, reumatism, operaþie, spital, varice etc. b) Familie; casã; curte: antreu, batic, curte, damijanã, dantelã, fundaþie, gravidã, judecãtor, petrol, prosop, pantalon, umbrelã etc. c) Nume de ocupaþii ºi de utilaje: autoimpunere, batozã, brigadir, combinã, cartofi, comerþ, impozit, primar, preºedinte, etc.

C

aracterul arhaic al lexicului de aici se manifestã fie în menþinerea unor cuvinte autohtone, dispãrute sau cu circulaþie redusã în alte graiuri: grumáz “gât”; grunz “bulgãre”; mal “ridicãturã”; rânzã “stomac”; sarbãd “searbãd” (et.necun.) etc. fie în pãstrarea unor

elemente moºtenite din latinã, semnalate de Maria Marin13 ºi în unele graiuri din zonele Sãlajului ºi Nãsãudului, necunoscute altor graiuri dacoromâne: arnã “nisip” (lat. arena); cúte “gresie” ( lat.cotem); a la “a spãla” (lat. lavare); pãcurar “cioban” (lat. pecorarius); pãnurã “dimie, aba” (lat. paenula); pãturã “foaie de tãieþei” (lat. pittula) etc., fie în conservarea unor sensuri vechi, pentru cuvinte latine sau slave, dispãrute din alte zone: a cotá “a pãzi animalele” (lat. cavitare cavitum part. lui caveo); cópil14 “bastard”; a (se) clãtí “a (se) miºca din loc” (sl. klatiti); cumpãnã (v.sl. kopona); dumbravã (v.sl. dobrava); horincã “þuicã” (ucr. horilka); lemn “copac” (lat. lignum); ospãþ “bãtaie”, “banchet” (lat. hospitium); slátinã “saramurã” (sl. slatina); a þâpa “a arunca, a goni” (et. necun.); ujínã “chindie” (sl.uina); a uspãta “a chefui”, “a bate (referitor la copii)” (lat. hospitare).

Se poate constata cã, din contactul îndelungat al românilor din aceastã zonã cu vorbitori, în special ai limbii maghiare, a rezultat o trãsãturã specificã graiului, care vizeazã în principal compartimentul lexicului ºi demonstreazã o datã în plus caracterul “deschis”15 al acestuia. Aceastã deschidere spre elemente noi a favorizat ºi pãtrunderea unor termeni romanici neologici direct sau indirect, prin intermediul maghiarei, germanei sau slavei, fapt indicat ºi de forma lor foneticã: dánþuri “dansuri”; litãr(ã) “litru”; mtãr “metru”; olói “ulei; ºalatã “salatã”; þircus “comedie, circ” etc. De asemenea s-a observat cã, dupã cum se aratã ºi

NOTE: 1 *** Graiul, etnografia ºi folclorul zonei Chioar, Baia Mare, 1983 2 R. Todoran - Contribuþii de dialectologie romnã, Ed. ºtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1984, p.140 3 *** Graiul, etnografia ºi folclorul zonei Chioar, Baia Mare, 1983, p.

78 4 T.Papahagi - Graiul ºi folklorul Maramureºului, Ed. Cultura Naþionalã, Bucureºti, 1925, p. LXXIII 5 Ibidem, p.80 6 Ibidem, p.81 7 T. Teaha - Graiul din valea Criºului Negru, Acad.R.S.R., Bucureºti, 1961, p.122-127 8 Al.Rosetti - Istoria limbii romne, vol.III, Ed.ºtiinþificã, Bucureºti, 1964, p.63-73 9 Termenul este atestat în textul Psaltirii Scheiene sub forma victu <vic-

numărul

2

/ septembrie 2008

în monografia Chioarului16, acþiunea nivelatoare a limbii se exercitã inegal în diversele domenii ale vocabularului, pe generaþii, sexe ºi poziþia satelor faþã de oraº. Cele mai multe neologisme au fost înregistrate la informatorii tineri de sex masculin (se ºtie cã femeile manifestã o dozã mai mare de conservatorism decât bãrbaþii).

D

in observaþiile noastre am constatat cã influenþa maghiarã în lexicul graiului din zona Copalnic Mãnãºtur este în regres, ca de altfel în întreaga Transilvanie, pe de-o parte prin dispariþia unor termeni perimaþi legaþi de vechea organizare a vieþii sociale: ex.: jendar, nemiº, notar㺠etc., pe de alta prin dispariþia cuvintelor dialectale sub impulsul limbii naþionale, de exemplu: arºeu, bumb, cãput, corhaz. Se poate lesne observa cã cele mai frecvente împrumuturi sunt substantive, dupã care urmeazã la mare distanþã verbele, apoi alte pãrþi de vorbire. Frecvenþa mare a substantivelor demonstreazã cã influenþele lexicale de la o limbã la alta, cum sunt ºi cele maghiare, în cazul de faþã au în primul rând un caracter concret, material.

Aceastã acþiune nivelatoare constituie un proces de reducere a diferenþelor dintre graiurile populare apropiindu-le tot mai mult de limba literarã. Privit diacronic, lexicul acestui grai prezintã suprapuneri sau substituiri ale unor cuvinte, ieºirea din uz a altora. Termenii din stratul al doilea sunt din ce în ce mai puþin folosiþi, locul lor fiind luat de neologisme, în special, prin influenþa limbii literare.

tus, cf. Candrea 1916, vol.I, p.CCXXIX. Vezi ºi Vasile Frãþilã 1987, p.93-94. Este semnalat ºi în jud. Bistriþa-Nãsãud în forma zipt, zipturi, cf. Istrate, Turculeþ, 1971 10 În textul Paliei de la Orãºtie, termenul vipt apare cu sensul “merinde, hranã”, cf. Pamfil1958, p.232.

11 V.Frãþilã - Probleme speciale de dialectologie, Timiºoara, 1982, p.197 12 Ov.Densusianu - Istoria limbii romne, vol.I, Ed.ºtiinþificã, Bucureºti, 1961, p.371 13 Maria Marin - Graiuri “închise”, graiuri “deschise în contextul unor arii considerate arhaice, Anuarul Institutului de Cercetãri Etnologice ºi Dialectologice Bucureºti, seria A, nr.3, 1981, p.350 14 E. Petrovici - Studii de dialectologie ºi toponimie, Ed. Academiei, Bucureºti, 1970,p.41 15 Maria Marin - op.cit.p 353 16 *** Graiul, etnografia ºi folclorul zonei Chioar, p.83

Copalnic Mănăştur

27 Pr. paroh Florian Oros

CASA LUI DUMNEZEU PE P à M  N T Pentru creºtini, este evident faptul cã biserica este ºi rãmâne locul cel mai sfânt, Casa lui Dumnezeu, în care El este mereu prezent. Dar pentru cei ce s-au depãrtat de viaþa Bisericii, desfãºurarea cultului divin e similarã unui spectacol, iar spaþiul în care el se desfãºoarã îºi pierde coordonatele spirituale, rãmânând doar “un obiect” arhitectural sau o enigmã, ce nici mãcar nu meritã efortul de a fi descifratã. În aceastã viaþã, omul trecând pe cãrãrile lumii, apãsat de suferinþe ºi amar, strigã precum Proorocul David “Doamne, unde mã voi duce de la Duhul Tãu ºi de la faþa Ta unde voi fugi?” (Psalm 138,7).

Creºtinii autentici din toate timpurile simt ºi spun ºi altora cã Hristos este sensul vieþii. Trãind intens viaþa Bisericii, care este “cerul pe pãmânt”, Hristos vine ºi se sãlãºluieºte în ea.

Animaþi de acest sentiment înãlþãtor ºi conºtienþi cã “biserica este odaia cea mai de preþ”, ºi credincioºii din Copalnic Mãnãºtur au ridicat între 1880 ºi 1884, sub pãstorirea vrednicului Pr. paroh. Anca Mihai, sfântul lãcaº cu hramul “Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril”. Lucrarea a fost executatã de meºterii Ioan Munteanu - Orban ºi Maftei Pop (originari din localitate).

Clãdirea bisericii este ziditã din piatrã (cu o grosime de 1,1 metri), care s-a adus din Dealu Pietriº. În 1900, turnul a fost acoperit cu tablã zincatã, înlocuind draniþa. În 1912, s-a acoperit corpul clãdirii cu eternit. În 1946 1948, a fost reînnoit acoperiºul de pe turn iar în 1956 au fost renovate zidurile exterioare (meºter Gavril Paºca). În 1960, eternitul de pe corpul clãdirii a fost înlocuit cu tablã zincatã (meºter Gheorghe Tulici). În 1931, au fost executate clopotele de Ferdinand Kosing, la turnãtoria din Arad, pe vremea pãstoririi Pr. paroh Nicolae Avram. Sunt armonizate în cheia «fa» ºi sunt de trei

Copalnic Mănăştur

Botezul Domnului - autor: Ioan DREPTU (Picturã din Biserica “Sf. Arhangheli Mihail ºi Gavril”, monument istoric, Copalnic Mãnãºtur).

mãrimi diferite: clopotul mare (750 kg), mijlociu (450 kg) ºi mic (300 kg).

Clopotele sunt trâmbiþe ale îngerilor care ne cheamã la rugãciune. Bâzâitul ºi glasul profan, precum ºi freamãtul

cotidian atrofiazã urechea duhovniceascã ºi de aceea nu toþi rãspund chemãrii divine. Trebuie avutã în vedere afirmaþia teologicã celebrã: “Cine nu are Biserica de MAMÃ, nu-L

numărul

2

/ septembrie 2008

28 Ioan DREPTU - detaliu (Picturã din Biserica “Sf. Arhangheli Mihail ºi Gavril”, monument istoric, Copalnic Mãnãºtur).

poate avea pe Dumnezeu de TATÔ. În sens larg, Biserica este comunicare cu spiritualitatea, cu fiinþa lui Dumnezeu ºi cu împãrãþia Sa. Ea se reduce în special la cei chemaþi în

este realizatã de cãtre suflet, în totalitatea manifestãrilor sale: raþionale, sentimentale ºi volitive. Cadrul eclezial depinde nu numai de stilul epocii sau de posibilitãþile tehnice, cât mai ales de

“În biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare, Nãscãtoare de Dumnezeu, ceea ce eºti Uºã cereascã, deschide-ne nouã uºa milei tale!” comuniune cu El. Biserica este nava care ne scoate din limitele timpului istoric. În cadrul Bisericii, “mãsurãtoarea”

Ioan DREPTU (Picturã din Biserica “Sf. Arhangheli Mihail ºi Gavril”, monument istoric, Copalnic Mãnãºtur).

numărul

2

/ septembrie 2008

privirea cu care oamenii ÎL “vãd” pe Dumnezeu. În cadrul spaþiului eclezial, sentimentul sublimului este imprimat de conºtientizarea faptului cã Cel pe care “cerul ºi cerul cerurilor” nu-L încap (III Regi 8,27), nu s-a uitat la dimensiunile spaþiului clãdit, ci a ales sã fie prezent în mijlocul oamenilor. Astfel, spaþiul material - arhitectural este pãtruns ºi transfigurat de trãirea prezenþei lui Dumnezeu.

De aceea, pentru credincioºii mãnãºtureni, aici este Casa Milei, unde L-au gãsit pe Doctorul sufletelor ºi al trupurilor, aici este “Ioardanul”, unde ºi-au botezat copiii, Cetatea unde ºi-au cununat fiii ºi fiicele, ºi anticamera spre Împãrãþia lui Dumnezeu, pentru cei plecaþi dintre noi. Legãtura sufleteascã faþã de evenimentele din viaþa omului, l-au fãcut sã se raporteze, într-un fel sau altul, la BISERICÃ.

NOTE ISTORICE: Preoþi slujitori: 1880 - 1890 - Mihai Anca ; 1890 - 1935 - Nicolae Avram; 1935 - 1940 - Ioan Medan; 1940 - 1950 - Emil Dragomir; 1950 - 1972 - Victor Buda; 1972 - 1975 - Ioan Cozmuþa; 1975 - 1998 - Alexandru Nechita; 1998 - 2000 - Daniel Grosu; 2000 - prezent - Florian Oros.

Epitropi: Grigore Bob a lui Ion Petre Botha bãtrânu’ Niculae Dunca Petre Botha grefierul Gavril Paºca Vasile Cheºei Leon Gherghel Ioan Bota (prezent).

Cântãreþi bisericeºti: Ion Bob cel bãtrân Ioan a Prelucanului Ioan POP a lu’ Gãvrilã Gãvrilã Micle Alexandru Cheºei Ioan Tureanu (prezent). ªfeþi: Andrei Bob Gheorghe Andrei Bob Alexandru Botha a Aristinii Ioan Botha Teodor Botha Ioan Nistor (prezent).

Copalnic Mănăştur

29 florin pop / adrian bota

PROPUNERI PENTRU O STEMà A COMUNEI COPALNIC MÃNêTUR

S

temele reconstituie, prin culori vii, mentalitãþile generaþiilor trecute (sau, în cazul nostru, ale celei care a întemeiat acea stemã) vorbesc, uneori în mod discret, alteori cu multã insistenþã, despre posesorii lor, caracterizându-i, prezentându-i cu preocupãrile lor cotidine sau angajaþi în înfruntãrile ce au înscris, în letopiseþe, marile momente sociale. Dupã cum afirmã Maria Dogaru în Heraldica României, însuºi constituirea însemnului heraldic exprimã un anumit grad de culturã al societãþii. Utilizarea, în epoca feudalã, de cãtre þãrani, meºteºugari ºi negustori, a unor sigilii în câmpul cãrora s-au gravat diferite reprezentãri, uneori compoziþii ce se încadreazã normelor artei heraldice, este o dovadã a faptului cã aceºtia erau informaþi asupra modalitãþilor de apãrare a drepturilor, erau la curent cu sistemul general de autentificare a actelor ºi cunoºteau moda vremii în ceea ce priveºte instituirea blazoanelor.

Studiind vechile însemne heraldice ale nobililor acestor locuri, cât ºi istoria Chioarului, am propus Consiliului Local Copalnic Mãnãºtur mai multe variante pentru o stemã a comunei. Cele 12 variante propuse mizeazã pe 4 elemente dispuse în diverse modalitãþi pentru a pune în evidenþã specificul comunei: lupul, stejarul, zidul crenelat, scuturile.

Semnificaþia elementelor însumate: Cei doi lupi având sãbii în gheare simbolizeazã ostaºii Chioarului care apãrã Cetatea de Piatrã (Cetatea Chioarului), comuna Copalnic Mãnãºtur fiind atestatã în 1405 ca fãcând parte din domeniul acestei cetãþi. Izvoarele istorice amintesc de numeroºi voievozi, cnezi, crainici ºi juzi români de pe teritoriul actualei comune care serveau în garni-

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

30

zoana cetãþii, primind în schimb privilegii, libertãþi. Aceºti mici nobili români se mai numeau „nemeºi”, având organizare autonomã unicã în Transilvania.

Totodatã, lupii aduc aminte de Sf. Apostol Andrei care a propovãduit Evanghelia în „teritoriile lupilor” (nordul Dunãrii). Numele comunei Copalnic

numărul

2

/ septembrie 2008

Mãnãºtur provine de la un lãcaº de cult creºtin (mãnãstire) care se afla pe lângã râul Cavnic ºi de la care, conform tradiþiei s-a nãscut localitatea (mãnãstire > Mãnãºtur). Stejarul, reprezentat cu rãdãcini, simbolizeazã trãinicia locuitorilor în aceastã zonã din sec. XV, arãtând totodatã ponderea

pãdurilor în comunã ºi existenþa în Copalnic Mãnãºtur, pe „dealul Mânânþuºului” a unui stejar declarat monument al naturii, având o vechime de circa 500 de ani. Cele 12 scuturi de aur reprezintã cele 12 sate ale comunei (fiind comuna cu cele mai multe sate din jud. Maramureº).

Copalnic Mănăştur

31 Dr. Liviu Paºca, medic primar pensionar

O V I A Þ Ã DE M E D I C ÎN S A T U L N A T A L

M

-am nãscut în satul Copalnic Mãnãºtur la data de 20 octombrie 1928 din pãrinþi dascãli în sat, tata învãþãtor ºi director, iar mama educatoare. Am început ºcoala primarã în sat, apoi la Satu Mare unde au fost transferaþi pãrinþii mei. Liceul l-am început la Mihai Eminescu din Satu Mare apoi în timpul ocupaþiei horthiste am urmat ºcoala la Cluj, la liceul cu limba de predare românã. Dupã eliberarea Ardealului de Nord am revenit la Liceul Mihai Eminescu din Satu Mare pânã în anul 1947 când am dat bacalaureatul.

A

m dat examen de admitere la Facultatea de medicinã din Cluj unde am intrat în toamna anului 1947. Pe parcursul celor ºase ani de studenþie am avut fericirea sã audiez cursurile marilor dascãli ai

Copalnic Mănăştur

medicinii româneºti, profesorii Papilian, Goia, Pop Alexandru, Nano, Benetato, Moga, Balog, Boden ºi alþii care ne-au învãþat nu numai medicinã, ci ºi ataºamentul ºi dragostea faþã de bolnavii care îºi încredinþeazã de multe ori viaþa în mâinile noastre. Dupã examenul de stat, susþinut în iunie 1953, am fost repartizaþi fiecare absolvent pentru 3 ani în dispensare din mediul rural. Cu aceastã ocazie am venit în Maramureº 20 de absolvenþi din Cluj.

Eu am fost repartizat direct la dispensarul din Mãnãºtur în baza unei adrese trimise comisiei de repartizare din partea comunei prin care se cerea ca tov. Dr. Paºca Liviu sã fie trimis în satul nostru. La data de 1 oct. 1953, ajuns în sat am gãsit un dispensar într-o casã cu 6 camere, unde funcþiona, pe lângã dispensar, ºi o casã de naºteri cu 5 paturi. Personal încadrat: un medic (subsemnatul), 5 cadre medii, o ºaretã

cu un cal ºi vizitiul ºi o femeie de serviciu. Aceºti oameni aveau în grija lor o comunã cu 12 sate în care trãiau 6000 de locuitori, într-o zonã de deal. Aceste sate erau accesibile cu cãruþa, cãlare sau pe jos.

Î

n faþa acestei situaþii, pentru a cunoaºte bine satele ºi locuitorii, am organizat deplasarea la fiecare familie împreunã cu un oficiant sanitar, pentru a afla care sunt problemele fiecãrei familii ºi condiþiile în care trãiesc. Aceastã acþiune am realizat-o timp de 3 luni de zile. Dupã un an de activitate în aceastã unitate am fost transferat în interes de serviciu de cãtre direcþia venituri sanitarã în localitatea Negreºti-Oaº pe postul de medic-ºef al raionului pentru a organiza activitatea dispensarelor din acel raion. Dupã un an ºi jumãtate am refuzat sã mai rãmân acolo ºi am

numărul

2

/ septembrie 2008

32 revenit la Copalnic Mãnãºtur pentru a continua ce am început aici ºi unde am rãmas pânã în 1992 când m-am pensionat. Revenit în Mãnãºtur am demarat acþiunea de organizare a dispensarului din localitate. Sprijinit de organele regionale, administrative ºi sanitare am primit conacul familiei Udrea - socrul lui Ilie Lazãr, secretar PNÞCD - care au fost alungaþi din sat, iar depozitul a fost transformat în depozit de cereale.

I

ntrând în posesia acestui conac, am organizat aici o casã de naºtere cu 10 paturi, un staþionar de adulþi ºi copii cu 15 paturi. Pentru buna activitate a acestei unitãþi, prin sprijinul secþiei medicale judeþene am încadrat ºi un personal corespunzãtor, adicã: 4 moaºe, douã surori medicale, douã infirmiere, un bucãtar, spãlãtoreasã ºi douã femei de serviciu. Pentru asigurarea serviciului de urgenþã ºi deplasarea personalului nostru s-a înfiinþat un punct înaintat de salvare dotat cu o autosanitarã încadratã cu 2 ºoferi. Totodatã am trecut la organizarea dispensarului pe care l-am mutat într-o altã casã unde am dispus de un spaþiu adecvat ºi am reuºit sã asigur un cabinet de medicinã generalã adulþi, un cabinet pediatric, cabinet stomatologic, sãli de aºteptare, camerã pentru laborator, pentru un aparat Rontgen pe care l-am primit în dotare. Având acest spaþiu ºi populaþia din cele 12 sate am solicitat ºi

încadrarea unui personal medical adecvat. Direcþia sanitarã a înþeles solicitarea noastrã ºi foarte curând unitatea noastrã a fost completatã cu un medic pediatru, un medic stomatolog, 3 surori medicale, 3 oficianþi sanitari ºi un dezinfectator - având asigurate aceste condiþii optime ºi ca spaþiu ºi ca personal încadrat, am reuºit sã desfãºurãm o foarte bunã activitate medico-sanitarã, am stãpânit ºi influenþat în bine starea de sãnãtate a populaþiei. Nu am avut niciun deces de mamã în casa de naºteri, mortalitatea infantilã s-a menþinut la 0 ºi peste 90 % dintre solicitãri au fost rezolvate la nivelul nostru.

P

entru activitatea ºi rezultatele obiºnuite, unitatea noastrã a fost declaratã “Circumscripþie sanitarã model”, iar direcþia sanitarã trimitea în fiecare an medici de circumscripþie noi veniþi douã sãptãmâni de stagiu la noi în dispensar pentru a cunoaºte organizarea ºi activitatea într-o unitate din mediul rural. O preocupare permanentã a noastrã a fost munca de educaþie sanitarã, igiena ºcolarã ºi igiena mediului. Am organizat cursuri de cruce roºie, grupa sanitarã a participat la concursuri pe judeþ – anual am organizat activitãþi de donare de sânge, pentru care centrul de recoltare ºi conservare a sângelui se deplasa la dispensarul nostru. Pentru activitatea pe care am depus-o în cadrul dispensarului ºi a comunei noas-

tre am fost distins cu Medalia muncii cl. a III – a ºi am primit insigna de Evidenþiere în munca socialistã de patru ori.

D

in tot ce am reuºit sã realizez pentru comuna mea, dupã 1992 a rãmas doar o amintire. În prezent unitatea sanitarã din comunã are trei medici ºi patru asistente ce îºi desfãºoarã activitatea în vechiul local, fãrã mijloc de transport, iar ca dotare tehnicã un ecograf proprietate personalã a celor doi medici generaliºti – fiii mei care au fãcut tot medicinã. Ministerul sãnãtãþii a desfiinþat toate unitãþile sanitare cu posturi din mediul rural, iar autosalvãrile au fost concentrate la staþia de salvare a judeþului, care cu greu face faþã solicitãrilor din teritoriu – în cazul urgenþelor. Toþi vorbesc în prezent de o crizã în sistemul de sãnãtate, dar nimeni nu vorbeºte nimic despre starea sistemului de sãnãtate din mediul rural.

Dacã nu se va face nimic în continuare, satele noastre vor rãmâne fãrã medici ºi se va scãpa din mânã starea de sãnãtate a populaþiei rurale. Datoritã birocraþiei excesive care se pretinde azi, medicului nu-i mai rãmâne timp pentru a se ocupa de probleme de educaþie sanitarã ºi control al condiþiilor de mediu din satele aparþinãtoare – ºcoli, alimentaþie ºi multe alte probleme stringente.

Radu SUCIU - Paralele numărul

2

/ septembrie 2008

Copalnic Mănăştur

33 gabriela andreica

ÎN P R A G U L C E L O R 100 DE ANI Petrec cu gândul uliþa copilãriei în fiecare searã înainte de culcare, asemeni unei rugãciuni, ºi revãd fiecare creangã de cireº ce da în pârg, fiecare gard ce-l sãltam în toiul jocului, fiecare izvor ce-ºi scuturã boabele în nemiloasa topire a gheþii.

Azi clopotul satului sunã cu jale. Mã înfior. Se deschide o nouã zi. Mã hotãrãsc sã urc uliþa Pirlogului ºi o gãsesc pe lelea Mãrie a Nistoru Dichii ca de obicei în faþa casei aºezatã pe o laiþã. Cu mâinile streaºinã deasupra capului se uitã în toate pãrþile, poate s-or întoarce cei plecaþi dincolo: soþul, Nistoru Dichii, ce-a pãrãsit-o acum 11 ani, ºi nora Leontina Trãianului lui Bontãu pãºitã în eternitate de 13 ani.

O sãrut cu drag pe amândoi obrajii în timp ce ea se bucurã ca un copil ºi mã aºez alãturi cuprinzând-o pe dupã umeri.

-Ce mai faci, bunico?

-Da… ce sã fac? Ia stau aici ºî o astépt pã cée cu cosa.

Nãscutã în 1907, anul acesta va pãºi pragul celor 100 de ani dacã va îngãdui Cel de Sus. ªi bunica începe povestea…

- Îi mult de-atunci. Io m-am nãscut între Sfinte Mãrii. Am fost tri fété sî on fecior. Dupã cé am crescut on ptic mérém la joc. Jucam, dacã mã lua oricíne. Jocu’ sã þîné pã la cãºî pã la omini. Zîceau «Mãrie, hai la joc!». Mniculaie, aista a Florii, zîcé: «Mãrie, hai sã ne jucãm». Soarele era sus pã cer sî trãbuiem sã him acasã. Când umbla moºu la mine nu durné niciodatã la noi. N-o fost ca ºî amu.

Odatã, într-o sarã, o vinit ºî negrienii pã la miné. Când o vinit Nistor s-o nervit pã i ºî o zâs sã întoarcã curãlile di la brâu cu cãtãrãmilé înapoi. I le-o întors ºî atunci Nistor nu i-o bãtut.

Când m-o cérut di la mãmuca o vinit Ceanocu cu Mniculae dé sub Custurã. O adus cu i horincã. I-o pãrut biné cã mã duc dupã el cã am fost bugãt dé frumosã. O zîs mãsa cã iuté, iuté sã facém nunta, sã dãm pã hier pânã-i hierbinté. Nunta o þînut o zî ºî o nopté. La nuntã sã mânca curét’i, resteuþã ºî colac. …O fost dé mult. La on an dupã nuntã l-am avut pã Mitruþu. Apoi douã jãmânare, Frãsâna ºî Iliþa, on prunc Ionél ºî apoi pã Dica. Cu el am rãmas în casã. Mi-o pãrut biné cã s-o însurat cu Leontina. Era tare tânãrã ºî frumosã.O murit ºî ié sãraca.

Viaþa o fost gré. Lucram ca ºî amu. Vara la fân, sãpam, tomna culéjãm méré, mãlai, tãiém véjii. Noptea torcém ºî fãcém hainé dé pãnurã la prunci. Aveu ominii on rând dé hainé. Pãstã sãptãmânã le purtau pã dos iar duminica lé întorcéau pã faþã, când méréu la biséricã. Amu au bugãté hainé, da’ nu sã pé ducé lumea la bisericã.

Am trãit cu Nistor 65 dé ai. ªî buni ºî rãi. Tri ai o stat în armatã la unguri. Atunci am dus-o tare greu. Nu era slobod

Copalnic Mănăştur

sã méri la holda ta. ªî io am cules ºî am dat dé mâncare la prunci. Era boctãr fecioru Tulii Pustarului, Déordica, care o vrut sã mã ducã la miliþie, dar nu m-o dus. În zua dé Sfântã Mãrie mi-o cerut bani. Am avut 4 lei, i-am dat ºî am vinit acasã la prunci fãrã turtã.

Am lucrat mult, mérém iarna dupã un capãt dé lemn în pãdure cu Mitruþu. Viném acasã, îl tãiém, îl puném pã foc cã sub pat era diaþã. Am fost juratã cu jãitilé pã Evanghelie dé Marianã. Am disat noptéa cã era o vrémé mândrã, tomna. ªî io viném dé la biséricã ºî viné ºî o cãtanã care o vrut sã mã împuºté pâncé am jurat. Dupã cé o murit Leontina am fost tare supãratã. N-o uit nici amu. O tãt pominésc în rugãciunilé mélé. Amu’, la bãtrânéþã, are grijã dé miné Mãrioara.”

-Hai sã facem o pozã,bunico!

-Nu-s io, Mãicuþa Sfântã! ºi se trage înapoi fãrã sã clipeascã.

Mã întreabã apoi de bãiatul meu, Gabriel, de soþ ºi celelalte neamuri pe care nu le-a mai vãzut de mult, le transmite sãnãtate ºi se întinde pe marginea patului sã se hodineascã.

La plecare o pup dulce pe frunte. Ea mã conduce cu aceeaºi paºi cu care mã conducea când plecam la ºcoalã iar privirea blândã ºi faþa brãzdatã de vremi mã urmãreºte pânã cobor uliþa. Ca de fiecare datã când îi fac cu mâna simt o tristeþe în suflet, dar ºi o împãcare cã am mai ascultat o datã povestea… Povestea celor 100 de ani.

- Sã ne trãieºti, bunico! Mulþi ani înainte, bunico!

- Mulþãmesc…, ehee… mulþi înapoi!!!

numărul

2

/ septembrie 2008

34 daniel bud

PÃRINTELE IEROMONARH FILIP CRÃCIUN - COZMA, UN MÃRTURISITOR AL CREDINÞEI Epoca modernă, atât în literatură, cât şi în viaţa socială a încercat, şi în bună parte a reuşit, demitizarea Eroului, periferia societăţii, rebuturile morale, încet, dar sigur, au început a se insinua în poziţii de pe care şi-au clamat şi impus ideologiile absurde, în contra naturii.

Astfel s-au ivit din hăurile istoriei fascismul, dar şi comunismul în care principiile, moralitatea, cavalerismul şi credinţa nu aveau ce căuta. Ideologiile înainte pomenite au făcut milioane de victime, toţi cei care ţineau, acţionau în spiritul adevărului, al dreptăţii, a principiilor morale, a tradiţiei şi credinţei au început a fi eliminaţi.

Sunt pline cimitirele Europei de eroi, de martiri victime ale ideologiilor epocii moderne, apuse odată cu mileniul precedent.

Postmodernismul, orientare, curent ce excelează prin perversitate, prin accentuarea ideilor antitradiţie, antimorală şi mai ales anticreştine, vine, dacă nu să mânjească desconsiderând, banalizând sacrificiile victimelor ideologiilor moderne, atunci să le deturneze sensul, inducând în societatea postmodernă indiferenţa faţă de idealuri, faţă de principii, oroarea faţă de caractere şi modele morale.

Omul postmodern trebuie să creadă doar în mode, doar în trendurile impuse de cercurile oculte, orice caracter, orice erou adevărat fiind considerat de către acestea un pericol pentru societatea neopăgână pe care vor a o crea.

Iată de ce este necesar, se cuvine a cunoaşte istoria pe bune, şi nu corectată, adnotată, modificată sau adaptată intereselor de moment.

Meritele sacrificiilor pentru adevăr, credinţă şi dreptate sunt eterne oricât ar deranja ele confortul iluzoriu al lumii postmoderne.

A. G. Bâle

numărul

2

/ septembrie 2008

P

ãrintele Ieromonarh Filip Crãciun Cozma s-a nãscut la 11 noiembrie 1924 în comuna ªiºeºti, judeþul Maramureº din pãrinþii Mihai ºi Veturia Filip, fiind al patrulea copil din cei 12 fraþi. ªcoala primarã a fãcut-o în comuna natalã, gim naziul ºi liceul la Baia Mare, iar teologia a fãcut-o la Alba Iulia în vremea Episcopului Romano-catolic Marton Aron.

Anul 1948 îl gãseºte la Mãnãstirea Bixad, Ordinul Sfântului Vasile cel Mare în calitate de novice. Aici începe persecuþia asupra bisericii noastre Greco-catolice. Iatã mãrturisirea pãrintelui: „În acel an 1948, îmi aduc aminte cã înainte de arestare, în fiecare noapte, timp de 2 luni, securitatea a venit la noi la mãnãstire în frunte cu Protopopul ortodox de Satu Mare ºi ne teroriza sã stãm cu faþa la perete ameninþându-ne cã dacã nu trecem la religia Ortodoxã ne vor persecuta ºi mai tare ºi vom fi arestaþi.

Atunci aveam 24 de ani. Am refuzat sã trecem la religia pe care ei ne-o „ofereau”, iar în 31 octombrie 1948, noaptea am fost arestaþi. Mi-aduc aminte cã în acea perioadã înainte de arestare dupã atâtea intimidãri cu care ne-au ameninþat securiºtii, unii fraþi s-au reîntors în familia lor sau la rude, iar alþii au luat calea pribegiei ascunzându-se prin pãduri. În noaptea de 31 octombrie, spre miezul nopþii, mai multe „dube” cu securiºti de la Satu Mare ºi Baia Mare au apãrut pe dealul mãnãstirii. Se ºtia cã scopul lor era ca sã ne ridice (sã ne aresteze). Clopotele prin satele vecine anunþau cã la Mãnãstirea Bixad cãlugãrii sunt arestaþi.

Securiºti au intrat în incinta mãnãstirii ºi au pornit claxoanele maºinilor ca sã nu se audã strigãtele oamenilor care au venit in ajutorul nostru. Totul semãna a groazã iar

aceºti oameni fãrã Dumnezeu ne-au legat la ochi ºi ne-au pus niºte ochelari de cauciuc ca sã nu mai vedem nimic, rãmânând la dispoziþia lor. Neputând sa ne mai luãm haine de schimb, sau ceva mâncare, legaþi la ochi, ne-au aruncat în dube ca pe niºte animale ºi au închis uºa. Dimineaþa ne-am trezit cã suntem în Baia Mare la securitate.

Aici am stat un an de zile singur în celulã, urmând un ºir lung de anchete.

Anchetele erau numai noaptea.

Prezent la anchete era ºi un preot ortodox care ne îndemna sã trecem la religia ortodoxã. În caz de refuz începeau bãtãile ºi persecuþiile. În securitatea din acea vreme îmi aduc aminte de câteva nume care ne terorizau: Wais, Kovaci, Deleanu ºi Urda Nicolaie. Cel din urmã mi-a smuls unghiile de la mâini ºi picioare iar ceilalþi mã bãteau cu perie de sârmã în tãlpile picioarelor, m-au legat pe masã ºi mã bãteau cu drugi. Unul dintre ei ca sã-ºi batã mai tare joc ne-au legat greutãþi de organele genitale (testicule) ºi ne puneau sã ne plimbãm prin salã.

Dupã un an de zile de teroare am fost transferaþi la Penitenciarul din oraºul Satu Mare unde am stat 5 luni, apoi am fost transferaþi la Penitenciarul din Oradea. În timpul unei percheziþii la Penitenciarul din Oradea a fost gãsit asupra mea în borta de la pantaloni Rozariul pe care mã rugam.

Ca pedeapsã am primit 15 zile de izolare iar hrana ce-am primit-o era într-o zi o felie de pâine ºi un pahar cu

Copalnic Mănăştur

35 apã iar cealaltã zi nimic. La Oradea în penitenciar am stat 6 luni ºi apoi am fost transferat la Penitenciarul din Gherla.

Mi-aduc aminte cã la Penitenciarul de la Oradea erau 30 de persoane într-o celulã, acolo ne scoteau la plimbare o orã pe sãptãmânã la 5 metri distanþã unul de altul, pânã atunci n-am fost afarã din celulã. La 30 de persoane câte eram într-o celulã ne dãdeau 5 litri de apã pe zi ºi o noapte.

Hrana era un „terci”- fãinã de mãlai fiartã în care gãseam de multe ori corpuri de ºobolani sau ºoareci, în cel mai fericit caz erau urechi de vacã sau intestine pline cu murdãrie.

Pentru necesitãþi era pus într-un colþ al celulei un ciubãr din lemn care nu se golea decât o datã la 24 de ore.

La Penitenciarul din Gherla am stat 3 luni, tot în acelaºi regim de detenþie ca mai înainte. De la Gherla am fost transferat la Penitenciarul din Aiud unde am stat 4 luni de zile.

Din cauza foamei, a lipsei de aer ºi a tratamentului inuman la care am fost supus am slãbit atât de mult încât abia mai puteam sã merg. Aveam 40 de kilograme. De la Penitenciarul din Aiud, din nou cu ochelari la ochi, în aceleaºi dube lucioase am fost transferat la Penitenciarul din Ghencea, lângã Bucureºti.

La Ghencea am fost dus pentru „refacere” ºi am stat 6 luni. Ne lãsau la plimbare prin curte dar hrana era tot aºa de slabã ca ºi pe unde am fost. Era un anume general Petrescu care ne-a îndemnat sã rupem din curte iarbã de trosc ºi sã ne-o punem în ciorbã care era numai o apã goalã fiartã ºi puþin sãratã. Acolo trebuia sã mã „refac” alãturi de camarazii mei de suferinþã pentru a putea face faþã unui nou traseu care a urmat dupã cele 6 luni. Într-una din zile am fost încãrcaþi din nou în dube ºi duºi la Canalul Dunãre - Marea Neagrã în localitatea Cernavodã unde am stat 4 ani.

La Cernavodã au fost cazaþi în barãci de lemn fãrã foc vara-iarna. Mergeam 10 kilometri pe jos la ºantier sau uneori cu vaporul dimineaþa. Masa consta din 250 grame mãmãligã, la ora 13 ne aduceau masa de prânz în marmite, iarna fiind ger de multe ori era îngheþatã. Masa consta din supã slabã de varzã, fasole sau arpacaº. Seara din nou o bucatã de mãmãligã ºi ceva ciorbã. Toatã ziua lucram din greu la sãpãturi de pãmânt, la cariere de piatrã, la încãrcat de vapoare cu piatrã. Lucram în fiecare zi de dimineaþã pânã seara, chiar ºi duminica lucram pânã la ora 12. Nu am avut dreptul la pachet, nu am avut dreptul la vorbitor nici n-a fost voie sã þinem legãtura cu cei de acasã. Când ploua ºi eram ud nu aveam cu ce sã mã schimb. Hainele ude le primeam pe saltea sub mine ca din cãldura corpului meu noaptea sã se usuce ºi dimineaþa sã le iau uscate. Barãcile unde dormeam erau împrejmuite cu 3 rânduri de sârmã ghimpatã prin care era curent electric. Douã rânduri erau de 2 metri înãlþime ºi un rând de 3 metri înãlþime, iar santinelele ne pãzeau din 20 în 20 metri. Mulþi mureau cã se atingeau de gard ºi se electrocutau, mulþi din cauza foamei, unii îºi puneau capãt zilelor prin ºtrangulare. De multe ori dintre deþinuþi cãdeau pe drum spre ºantier ºi nu se mai puteau deplasa de slãbiþi. Pe aceºtia securitatea îi împuºca fãrã a-ºi face probleme de conºtiinþã iar dupã aceea îi încãrcau în maºini ºi-i aruncau în gropi comune aruncând peste ei var stins. Gropile comune de atunci se gãsesc între podul de la Cernavodã ºi garã partea stângã cum mergi spre Constanþa.

Dupã cei 4 ani de canal am fost eliberaþi din lagãr cu

Copalnic Mănăştur

avertismentul cã dacã vom spune cuiva unde am fost iar vom fi arestaþi.

Am revenit acasã la pãrinþi unde am stat un timp pentru a mã reface. În 1956 am mers la Teologia Romano-catolicã de la Alba Iulia întrucât greco-catolicã nu mai era. Am fãcut 3 ani de teologie iar securitatea a pus în vedere PS Ep. Marton Aron care era cu domiciliul forþat ca sã ne dea afarã.

Episcopul mi-a sugerat sã mã duc ºi sã continui la Iaºi întrucât eram mereu urmãrit de Securitate. ªi la Episcopia Romano-catolicã de Iaºi am fost urmãrit tot timpul de Securitate. În anul 1959 iar m-au arestat întrucât securitatea a aflat cã þineam legãturã în ascuns cu PS Ioan Dragomir, luând ore de teologie clandestin pentru a putea fi hirotonit ºi am mai ispãºit un an de pedeapsã la Baia Mare fiind purtat pe la Tribunalul din Cluj ºi Baia Mare.

Am fost mereu urmãrit de Securitate pânã ce Dumnezeu mi-a trimis eliberarea de sub jugul greu al comunismului”.

O mãrturisire cutremurãtoare a unui om care, cu toate piedicile vãzute ori nevãzute, a rãmas fidel credinþei, adevãrului ºi moralei creºtine care pentru unii ar pãrea o irosire gratuitã a vieþii însã în faþa veºniciei ºi a lui Dumnezeu ea are un merit infinit. Prin suferinþa unor astfel de oameni, temeliile lumii, grav perturbate la ora actualã, vor fi reaºezate în matricea primordialã.

numărul

2

/ septembrie 2008

36 alexa gavril bâle

PICTURA CA O RUGÃCIUNE inter viu cu pictorul ªtefan Sãlãjan Alexa Gavril Bâle: Vom începe acest dialog prin a te ruga sã te prezinþi, adicã sã-þi faci, ca sã folosesc un termen la modã C.V.-ul, ne-ar interesa atît perioada de formare a ta ca om, cît ºi de artist, adicã pictor de biserici. ªtefan Sãlãjan: Sunt ªtefan Sãlãjan, nãscut în Bontãieni, la 22 ianuarie 1967. Am crescut în casa pãrinþilor care se aflã lângã bisericã , iar bunicii mei, atât din partea mamei cât ºi din cea a tatãlui au fost dieci. Astfel, copilãria mea s-a învârtit în jurul bisericii, a strãinilor ºi a imaginilor din cãrþile bisericeºti. În 1988 am hotãrât sã vãd ce se întâmplã pe un ºantier de picturã bisericeascã. Aºa cã, în 20 mai am plecat la Chiuzbaia sã lucrez cu Dl. Muste Valentin. Din 1989 pânã în 1996 am urmat cursurile ªcolii de Picturã Bisericeascã a Patriarhiei Ortodoxe Române, avându-l ca pictor coordonator pe Dl. Conþ Alexandru. În aceºti ani am învãþat ce înseamnã tehnica frescã, iconografie, compoziþie ºi alte lucruri care þin de pictura bisericeascã.

A.G.B.: Care sunt calitãþile morale ºi fizice de care trebuie sã dispunã un pictor de biserici? Este un dar, este un har acest talent? De unde izvorãºte aceastã chemare? ª.S.: Tot ce faci în bisericã trebuie fãcut cu respect ºi responsabilitate. Începând de la alegerea varului ºi pânã la ultima tuºã de culoare. Sã fii cu fricã de Dumnezeu ºi sã-þi aduci aminte cã din voia lui faci aceasta, este un principiu de bazã al acestei meserii. Pictarea unei biserici a fost legitimatã în Vechiul Testament, prin poruncile date de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai. Astfel, pentru facerea cortului adunãrii, pe lângã alte obiecte de cult, meºterii trebuie sã facã“o perdea....iar în þesãtura ei sã aibã chipuri de heruvimi alese cu iscusinþã”(Ieºirea 26/31). Tot aici creatorul rânduieºte meºterii cortului ºi spune “l-am umplut cu duh dumnezeiesc de înþelepciune, de pricepere ºi de iscusinþã la tot lucrul” . Deci, cred eu, cã aceastã meserie este un dar de la Dumnezeu peste care El, îºi varsã harul. Cât despre calitãþile fizice , într-adevãr este o meserie solicitantã din acest punct de vedere. Trebuie sã construieºti schelã, sã faci frescã, sã aºterni fresca pe suprafaþa zidului, urmeazã apoi pictura, pe care o faci stând în picioare, sau de cele mai multe ori în poziþii nu tocmai comode. Posturi despre care Michelangelo spune cu umor într-un sonet : “Prin guºã, ghemuit pe schelãrie, asemenea pisicilor acele de prin Lombardia cu ape rele iar pântecul porneºte spre bãrbie.

Cu barba-n cer, cu pieptul de harpie, susþin pe gheb povara cefei grele,

numărul

2

/ septembrie 2008

mi-e faþa ca pestriþele podele, când pensula se scurge în prostie...

Simt ºalele în vintre ca o bârnã iar, când mã-ndrept, ºezutul mi-e cocoaºã ºi-n golul orb picioarele-mi atârnã.”

(Michelangelo: Sonet 5 pentru Giovanni da Pistoia, 1509-1510. Din Michelangelo: poezii, traducere de C.D. Zeletin, Minerva, 1986.)

A.G.B.: Este cunoscut cã în zona noastrã la cumpãna dintre secolele XVII ºi XVIII a trãit ºi pictat zugravul ªtefan Fiºeºteanul din ªiºeºti, pe care muzeograful Marius Cîmpeanu îl numeºte, ca fiind “cel mai mare pictor de biserici de etnie românã nãscut în þinutul Maramureºului de pe vremea sa”. Tu eºti nãscut în Bontãieni sat mejdaº, vecin cu ªiºeºtiul. Cum îþi explici coincidenþa de prenume? Te consideri purtãtorul ºi continuatorul unei tradiþii multiseculare? ª.S.: Într-adevãr , ªtefan Fiºeºteanul este cel mai mare pictor de biserici din zona Maramureºului ºi nu numai.

Despre coincidenþa de prenume nu ºtiu ce sã zic, îmi pare rãu cã nu m-am nãscut în ªiºeºti. Dacã sunt continuator de

Copalnic Mănăştur

37

tradiþie? Poate. Mi-aº dori sã mã ridic pânã acolo. Dar asta ar trebui stabilit de altcineva.

A.G.B.: Exista anumite stãri sufleteºti, ceva deosebit ce trãieºti în timp ce pictezi, sus pe schele? Ce simþi când schiþezi faþa Mîntuitorului, dar când pictezi bolta unei biserici? ª.S.: Sigur, sunt douã momente, deosebite în timpul unei lucrãri, atunci când pictezi Maica Domnului în absida altarului ºi Iisus Pantocrator în turlã. Ai o stare specialã, ca o rugãciune pe care o trãieºti, nu o reciþi pur ºi simplu.

A.G.B.: Te rog sa ne spui câte biserici ai “zugrãvit” ca sã mã exprim în termenii de acum douã-trei secole, ºi care sunt acestea? ª.S.: Am câteva colaborãri, la Chiscani-Brãila, absida altarului din Budeºti, am fãcut parte dintr-un colectiv de pictori la Biserica Sf. Spiridon Vechi din Bucureºti. ªi pentru ca

sã folosesc acelaºi termen, am zugrãvit, Biserica Mãnãstirii Chiuzbaia, Biserica Sf. Împ. C-tin ºi Elena din Dãneºti, Biserica Mãnãstirii Sf. Andrei din Berinþa. În lucru am Biserica Adormirea Maicii Domnului din Copalnic ºi Biserica Sf. Treime din ªurdeºti, biserici la care lucrez în paralel.

A.G.B.: Te simþi mai binecuvântat cu har când pictezi biserici din zona natalã? Trãieºti o mai mare emoþie faþã de

“Sunt douã momente deosebite în timpul unei lucrãri: atunci când pictezi Maica Domnului în absida altarului ºi Iisus Pantocrator în turlã. Ai o stare specialã, ca o rugãciune pe care o trãieºti, nu o reciþi pur ºi simplu...” când pictezi în alte pãrþi? ª.S.: Sincer sã fiu, nu am crezut cã o sã pictez vreodatã în zona asta, ºi pentru cã acum o fac, într-adevãr mã bucur.

Cât despre insuflarea harului, în rugãciunile mele, cer har ºi înþelepciune ºi sper ca Domnul sã mã audã.

A.G.B.: Cât de importantã este pictura unei biserici pentru credincioºii ce asistã la Sf. Liturghie? ª.S.: Este importantã. Este biblia în imagini, imagini care completeazã cuvintele, fiind cunoscut impactul vizual al acestora asupra noastrã. Ne rugãm la icoane, icoana mijloceºte, prin icoanã se ajunge la o formã de comunicare cu Creatorul.

A.G.B.: Povesteºte-ne una ori mai multe întâmplãri deosebite din activitatea ta? ª.S.: Pictarea fiecãrei biserici în parte este o întâmplare deosebitã.

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

38 aurel pop

“RELAÞIILE ÎNTRE SCRIITORI SUNT DE NATURà VÂNÃTOREASCÔ inter viu cu prozatorul Victor Tecar Aurel Pop: Domnule Victor Tecar, aþi apãrut în spaþul literar într-un moment de crizã a romanului românesc. Vã mãrturisesc sincer cã am citit “Visul ca pedeapsã” cu “sufletul la gurã” întrucât acþiunea cãrþii m-a fãcut sã cobor într-o perioadã tulbure în care personajul principal – þãranul - a jucat vreme de mai bine de un deceniu cel mai dramatic rol din istoria sa milenarã. Vin ºi vã-ntreb; pe lângã adevãr câtã biografie include paginile romanului ?

Victor Tecar: Excepþie fãcând prologul ºi epilogul care sunt proiecþii transfigurate ale spiritului într-un plan imaginar, pot spune cã întreaga construcþie a romanului se bazeazã pe fapte reale, recunoscute ºi de unii þãrani de prin pãrþile Chioarului care mi-au citit cartea. Existã ºi cazuri de transfer ale faptelor de la un personaj la altul, pentru a le putea contura mai bine, dar asta nu înseamnã cã acele întâmplãri n-au fost reale.

A. Pop: ªi câtã ficþiune ?

V. Tecar: Cât priveºte ficþiunea, pot spune cã cruzimea torþionarilor puterii a depãºit cu mult orice imaginaþie.

N-am nãscocit nimic, dimpotrivã am trecut cu vederea multe abuzuri comise de autoritãþi. Unii scriitori “prieteni de-ai mei” mi-au reproºat cã sunt prea “realist” ºi uneori prea “pãtimaº” în descrierea evenimentelor. Adevãrul este cã în timpul creaþiei în mintea mea s-au derulat scene la care am fost martor ocular, sau le-am auzit povestite cu groazã ºi urã de þãrani. Am fost un mare curios. Cruzimea torþionarilor puterii a depãºit toate limitele pe care mintea omului de rând nu ºi le-ar fi putut imagina. Realitatea a depãºit ficþiunea.

A. Pop : Aþi pus faþã-n faþã douã registre, douã lumi diametral opuse; într-o parte þãranul iar în cealaltã parte puterea, ducându-se o luptã la fel ca-n

numărul

2

/ septembrie 2008

nariul. Cele douã planuri se intersectau continuu. Ambele tabere trebuiau strunite cu îndemânare. Þãranii au ºtiut cã o guvernare nu poate dãinui prin fraudã ºi minciunã. Ei se gândeau cã odatã, cândva aceastã putere se va prãbuºi, dar speranþa aceasta le-a stârnit râsul. Cu atât mai mult þãranilor din zilele noastre – mã gândesc la cei bãtrâni ºi neputincioºi. Ei nu ºi-au recãpãtat nici mãcar zâmbetul.

basme. De obicei în basme întotdeauna învinge binele, de data asta aici a învins rãul. Cu toate astea care dintre pãrþi a fost mai greu de strunit ? sau a-þi avut convingerea cã cel care râde la urmã râde mai bine ? Mai are þãranul zilelor noastre puterea de a zâmbi ?

V. Tecar: M-am nãscut ºi mi-am trãit copilãria în tabãra celor învinºi.

Am cunoscut viaþa þãranilor din interior.

Comuniºti, aºa cum s-au numit ei la început ºi pe urmã, aveau sub comandã toate instituþiile statului.

Tãvãlugul colectivizãrii înainta atât cât avea ordin. Posturile de comandã erau instalate în sediile comitetelor de partid.

Acolo erau chemaþi întâi þãranii la ordin. Propaganda funcþiona pe timp de zi. Când “munca de lãmurire” nu dãdea rezultate, intervenea Securitatea. “Bãtãuºii” acþionau pe timp de noapte. Dacã þãranul se încãpãþâna, refuza sã semneze cererea de înscriere în gospodãria colectivã ºi scãpa cu viaþã, urma închisoarea sau deportarea. Acesta era de obicei sce-

A. Pop: Domnule Victor Tecar, veniþi dintr-un spaþiu care l-a dat pe N. Breban, pe A. Buzura, pe Alex. Ivasiuc, iar mai recent un Marian Ilea, pe Gavrilã Alexa Bâle. Credeþi cã mai are Maramureºul forþa de a mai da un prozator de talia celor enumeraþi mai sus ?

V. Tecar: De ce nu ?! Industria se zbate în agonie. Agricultura-i un dezastru. Înfloreºte un comerþ de speculã.

Marea majoritate a þãranilor sunt pensionari – trãiesc în mizerie. A început refluxul populaþiei de la oraº la sat.

Tineretul îngroaºã puhoiul emigranþilor.

Bãtrânii mor pe capete. Toate generaþiile sunt dezrãdãcinate. Acest dezastru social trebuie mãrturisit ºi condamnat ca sã nu se mai repete. Dacã nu azi, mâine se vor naºte ºi scriitori care sã-l evoce în operele lor literare. Poate unii mai talentaþi.

A. Pop: Se poate vorbi în ade vãratul sens al cuvântului de o “ºcoalã” de prozatori în acest spaþiu ?

V. Tecar: Maramureºul are un spaþiu spiritual divers ºi total, putem spune. Problema este cã mulþi scriitori dintre cei afirmaþi ºi-au luat tãlpãºiþa spre Bucureºti. Nu ºtiu dacã cei rãmaºi ar putea iniþia o “ºcoalã”. Printre noi sunt prea multe orgolii.

A. Pop: Aþi debutat târziu “aþi debutat aproape postum” vorba unui confrate de-al nostru, nu aþi fãcut compromisuri ca: Petru Dumitriu, cu roma-

Copalnic Mănăştur

39 nul “Drumul fãrã pulbere”, Mihail Sadoveanu cu lucrãrile sale “Mitrea Cocor”, “Pãuna micã”, Geo Bogza cu reportajele sale “Începutul epopeei” (1950, ºi “ªantierul de la cumpãna apelor” (1951) ºi lista se poate lungi pânã în zilele noastre. Care sunt motivele acestui debut întârziat ?

V. Tecar: În primul rând refuzul unor redacþii de a publica scrierile mele literare. Apoi viaþa ce mi-a fost hãrãzitã, aveam ºapte ani când am rãmas orfan ºi mi-am luat lumea-n cap. Fiind copil de pripas, toate studiile le-am fãcut la “fãrã frecvenþã”. Am fost ºi am rãmas un îndãrãtnic. Nu pot scrie altfel de cum simt. Mai sunt multe de spus...

A. Pop: Cu permisiunea Dvs. insist asupra acelor vremuri. Gândiþi-vã cã Sadoveanu, Maria Banuº, Mihai Beniuc ºi alþii au case memoriale întreþinute din bani publici, Dan Deºliu a avut parte de o înmormântare cu onoruri naþionale în timp ce la Congresul scriitorilor din acea vreme afirma: (citez) “ a fost înlãturatã principala stavilã care împiedecã rostirea rãspicatã a adevãrului în artã, iar poezia a dobândit ºi ea adevãrata mult visata libertate; libertatea de a se situa deschis pe poziþiile clasei muncitoare, de a milita sub steagul partidului acestei clase unic reprezentant al intereselor poporului “ iar unii cu pensii babane se plimbã bine mersi azi prin parlamentul României. În aceastã situaþie mai credeþi în ºansa unei resurecþii morale ?

V. Tecar: Existã un prag limitã al decãderii morale, sub care structurile alterate se descompun, devin “bãlegarul” noilor germeni ai conºtiinþei, mulþi scriitori care au “lins dosuri prezidenþiale “ în “epoca de aur” ºi-au fãcut din creaþie un scut ameninþãtor în care bat cu tãrie când pornesc ofensivã pentru ciolan.

A. Pop: De aici din Nord, cum vedeþi CNSAS-ul, ca un instrument al puterii? sau ca un instrument pus în slujba cetãþeanului ?

V. Tecar: Cei care au guvernat þara dupã 1989 au fãcut puþine lucruri pentru popor. Toate instituþiile statului au fost re-politizate. Legislaþia se face ºi se desface dupã bunul plac al guvernanþilor. CNSAS-ul oferã servicii adversarilor politici. Cetãþenii n-au un interes

Copalnic Mănăştur

sã-ºi vadã dosarele instrumentate de fosta Securitate. La ce le-ar folosi ? poate cele întocmite de prezenta !...

A. Pop: Sã ne întoarcem pe pla toul (scena ) acþiunii romanului “Visul ca pedeapsã”, adicã la confuenþa judeþelor Maramureº ºi Sãtmar. A mai rãmas ceva, D-le Tecar, care nu a fost cuprins în paginile romanului sau cu alte cuvinte la ce lucraþi în prezent ?

V. Tecar: Oho ! ºi încã multe.

Acþiunea cãrþii mele cuprinde o perioadã scurtã de timp. Sã nu uitãm tragediile partizanilor. Încã n-a scris nimeni o carte serioasã despre aceºti martiri. Sã nu uitãm tragedia þãranilor de dupã colectivizare. Am scris o carte “Visul ca iertare” în care am descris marea ofensivã a comuniºtilor pentru demolarea satelor. În prezent lucrez la ultima carte din aceastã trilogie. Asta nu înseamnã cã am epuizat subiectul.

Tragedia þãrãneascã continuã.

A. Pop: Aþi trãit ºi vãzut situaþia satului românesc în acea perioadã zbuciumatã a colectivizãrii. Cum vedeþi acelaºi spaþiu în aceastã perioadã ? Ce

s-a schimbat la þãranul de altãdatã mentalitatea ...?

V. Tecar: Nu mai trãim în lagãrul socialist. Nu mai suntem ameninþaþi cu invazia armatelor bolºevice. Totuºi, aleºii poporului ne înºealã ºi ne mint cu neruºinare. Agricultura, acolo unde se mai practicã a devenit o ocupaþie derizorie. Lucrãrile agricole ºi transpor-

turile s-au scumpit enorm. Produsele þãrãneºti, atâtea câte sunt, cad în mâinile speculanþilor. Mentalitatea þãranilor români a fost generatã de “cultul muncii”. Acest pãmânt care a iscat rãscoale, pentru care þãranii ºi-au sacrificat viaþa refuzând sã-l dea la colectiv, riscã acum sã fie abandonat ºi pustiu. Þãranii buni de lucru pleacã în strãinãtate. Pãmântul nu le mai poate oferi nimic. Cultul muncii nu-ºi mai are suportul material. Toate aceste anomalii le afecteazã desigur ºi mentalitatea.

A. Pop: Dupã mai bine de o jumãtate de secol ºi-a redobândit þãranul român simþul propietãþii ? sau nici nu l-a pierdut...?

V. Tecar: Simþul proprietãþii este o înzestrare primitivã a omului. El dãinuie ºi va dãinui în timp. Depinde sub ce formã dobândim o proprietate.

Cum ne-o însuºim. Convertirea þãranului în muncitorul de fabricã ºi invers a fost o nenorocire. Atât þãranul, cât ºi muncitorul au fost dezrãdãcinaþi. Sã nu uitãm cã þãranii colectiviºti au fost siliþi sã-ºi asigure existenþa cu ce puteau fura din ceapeu. Copiii lor au învãþat cã hoþia ºi minciuna sunt calitãþi condamnabile, dar necesare. Simþul proprietãþii a fost dispreþuit ºi denaturat.

A. Pop: Sã fie oare asta motivul sutelor de procese pe rol ?

V. Tecar: Ceea ce îi obligã pe þãrani sã-ºi caute drepturile în instanþele judecãtoreºti sunt cauze obiective ºi subiective. Mulþi þãrani, parte din cei împovãraþi de autoritãþi cu impozitul ºi cotele, dar ºi cei “colduºi” care primiserã pãmântul de la stat cu Reforma au continuat sã-ºi vândã terenurile agricole pânã s-au înscris în gospodãria colectivã. Aceste tranzacþii fãcute ilegal – deoarece legea interzicea înstrãinarea pãmântului ºi a vitelor – au devenit cauze de judecatã. Mai sunt ºi alte situaþii. Pe vremea cotelor, þãranii au declarat mai puþin pãmânt în registrul agricol ca sã nu fie declaraþi chiaburi ºi scoºi înafara legii. Nu existã nicio statisticã sã ºtim câte case din România în perioada 1950-1989 au fost arse, inundate sau lãsate pustii. A existat riscul ca multe acte de proprietate sã fie arse, distruse de ape ºi rozãtoare. Au fost situaþii când moºtenitorii le-au aruncat la gunoi. N-au ºtiut ce însemnãtate au. Pânã în 1918 toate

numărul

2

/ septembrie 2008

40

actele oficiale erau redactate în limba maghiarã – mã refer la Transilvania.

Cine s-a gândit cã peste cincizeci de ani îºi vor dobândi averile?!

Cum au mirosit cã pretendenþii nu deþin acte privind bunurile solicitate, autoritãþile au împroprietãrit pe cine au vrut. Emanaþii “revoluþiei” din 1989 au fost primii care au încurajat ilegalitãþile ºi corupþia.

A. Pop: Ne îndreptãm spre o Europã Unitã. Credeþi într-o schimbare a mentalitãþii þãranului ? κi va abandona el obiceiurile ºi tradiþiile sale ? Va “importa” el oare din cultura altor popoare, sau îºi va impune într-un fel sau altul punctul lui de vedere în aceastã chestiune ?

V. Tecar: Sigur, dacã aceastã Europã unitã” va dãinui destul ca în “E mintea þãranului nostru sã poatã fi inoculate alte norme mai bune de convieþuire socialã. Românii au fost întodeauna deschiºi la bine ºi frumos.

Dacã facem o comparaþie între satele transilvane în care trãiesc mai multe etnii ºi cele din Moldova ºi Muntenia ne dãm seama. Nimeni însã nu mã poate convinge cã odatã intraþi în U.E., þãranii noºtri vor renunþa la plãcinte cu brânzã, horinca de prune ºi cârnaþii de porc, mai ales vãzând cã ºi altor comunitari le plac. Cât priveºte cultura mã întreb ºi eu: care culturã ?...

A. Pop: Se tot vorbeºte despre “grupuri de interese ºi corupþie “.

Suferã domeniul culturii de un asemenea flagel ?

V. Tecar: Asemeni altor domenii sociale ºi cultura este finanþatã de la buget. Atunci când pot fi convertite în capital electoral produsele culturale sunt vânate de oamenii politici. Ca sã reziste tentaþiei, actul de culturã ar trebui evaluat ºi sprijinit de criticã.

Aproape toþi criticii au devenit gazetari ºi pamfletari, susþinând interese politice. Abandonatã, cultura a devenit o cerºetoare cam beþivã ºi cam destrãbãlatã.

A. Pop: Credeþi cã e nevoie de o redresare culturalã ?

V. Tecar: Cred cã avem nevoie de-o reestimare a valorilor culturale,

numărul

2

/ septembrie 2008

de-o deschidere mai largã ºi mai profundã a spiritului uman pentru frumos.

Prea multe urâþenii s-au cuibãrit în sufletul nostru. Atât televizorul cât ºi internetul pe lângã multe alte valori, cultivã ºi cea mai diversã faunã a prostituþiei culturale..

A. Pop: E x i s t ã M a r a m u r e º u l o “provincie literarã” ?

V. Tecar: Depinde cum privim lucrurile. Probabil, pentru cei din capitalã linia orizontului delimiteazã provincia. Noi care ne gãsim în diferite puncte cardinale suntem marcaþi de un egocentrism cultural. Prin creaþie ne raportãm la popor, nu la un centru administrativ. Adevãrat cã mulþi scriitori consacraþi ºi-au luat tãlpãºiþa spre Bucureºti. Însã, patima lor pentru scris a încolþit undeva într-un cãtun care, la vremea aceea, probabil nu era nici mãcar un centru comunal.

A. Pop: Cum se simte prozatorul Victor Tecar în postura de prozator de provincie ?

V. Tecar: Nu pot face o comparaþie. Nu cunosc din interior focarul cultural al capitalei. Mã simt mândru de ce fac fãrã a-mi dori sã-mi schimb statutul provincial. Mã simt onorat cã un confrate al meu mi-a solicitat acest interviu.

Faptul înseamnã cã de azi înainte, cartea mea “Visul ca Pedeapsã” are un prieten care i-a conferit “dreptul la existenþã”.

A. Pop: În ce mãsurã credeþi cã spaþiul virtual ar elimina acest termen “provincie” ?

V. Tecar: Ce ne oferã în prezent internetul este doar o fereastrã micã ºi opacã deschisã spre o posibilã lume virtualã. ªi în aceastã împãrãþie asemeni lumii reale, s-au instituit niºte centre de putere, asaltate de entitãþi provinciale. Când internetul ne va oferi o “ocazie” unde sã existe niºte evaluatori competenþi ºi oneºti, cãrora sã le prezentãm creaþiile literar-artistice, diferenþele dintre capitale ºi provincii vor dispare.

jeazã sã scrie cuvântãrile oamenilor politici sau sã devinã gazetari ºi pamfletari. Mã refer la cei care n-au neamuri la “Ierusalim” ºi nu fac parte din frãþii secrete.

A. Pop: ªi totuºi, câtã avere aþi fãcut din scris ?

V. Tecar: Multã. Când mã plimb pe malul Sãsarului ºi mã salutã un necunoscut mã simt fericit. Mi se întâmplã uneori ca cineva sã-mi spunã: “Mi-a plãcut cartea dumneavoastrã !”, ce altceva mi-ar putea produce o mai mare bucurie?!... N-am vândut nici un exemplar din “Visul ca Pedeapsã”. Într-o zi am întâlnit un scriitor din Baia Mare. Se grãbea spre poarta unei ºcoli cu rucsacul în spate. Pornise sã vândã o parte din tirajul unei cãrþi ce-i apãruse de curând. Era în preajma zilei de 8 Martie. Vânduse în ziua aceea vreo ºaizeci de exemplare ºi pãrea mulþumit. Mie însã, mi-a produs o stare de compãtimire ºi revoltã. Îl vãd ºi acum cu rucsacul în spinare, o carte în mânã, îngrijorat sã nu i-o fi luato altul înainte, sã-i strice afacerea.

A. Pop: Între scriitori se poate vorbi de prietenii ?

V. Tecar: Relaþiile dintre scriitori sunt de naturã vânãtoreascã. Unii sperie numai fiarele, alþii le vâneazã. Dar ºi vânãtorii se împuºcã uneori între ei.

Prieteniile pot sã existe dacã scriitorii aparþin unor genuri literare diferite ºi nu concurã pe aceeaºi scarã de valori.

Nu ºtiu câþi prieteni am printre pãtimaºii condeiului. Poate mai puþini ca degetele de la mânã. Ar trebui sã ne datorãm mãcar respectul. Sacrificiul nostru e prea mare ca sã ne putem ignora.

A. Pop: Ce întrebare aþi fi dorit sã vã pun ºi nu am pus-o ?

V. Tecar: Poate era mai bine sã mã întrebaþi, de ce nu-mi public a doua carte ?... Dupã 1989, libertatea s-a dezlãnþuit furibundã. ªuvoaiele democraþiei ies din matcã. Porþile Europei ne sunt larg deschise ºi totuºi?!...

A. Pop: Poate scriitorul român sãºi ducã existenþa din scris ?

V. Tecar: Numai dacã se anga-

Copalnic Mănăştur

41 ana bisztricki florian

VALORI MUZEOGRAFICE ÎN PRELUCA VECHE Preluca Veche, o localitate situatã la limita sud-esticã a Þãrii Chioarului, în vecinãtatea Þãrii Lãpuºului, este un þinut deluros, azi accesibil, dupã ce mult timp s-a pãstrat ca zonã închisã, izolatã, fapt ce a determinat pãstrarea ºi conservarea atât a tradiþiilor ºi a obiceiurilor cât ºi a unor valori muzeografice veritabile. La nordul localitãþii se aflã Dealul Preluca, cu Vârful Florii, înalt de 811 m., considerat unul dintre cele mai înalte dealuri din þarã.

Comunitatea care trãieºte în acest spaþiu, mai pãstreazã aici, din timpuri bãtrâne, valori care simbolizeazã identitatea culturalã, conservând într-o oarecare mãsurã, obiecte ºi clãdiri valoroase. Astfel de valori se regãsesc în biserica veche a satului care are ziduri ºi pavaj de piatrã naturalã, necioplitã, adusã de credincioºii comunitãþii cu carele cu boi de la carierele de piatrã din localitatea Coaº. Biserica a fost construitã în anul 1758, ºi terminatã în 1774, iar în anul 1775, a fost fãcutã sfinþirea ei de cãtre Episcopul Grigore Maior, dupã ce a stat douãzeci de ani neterminatã. A fost pictatã ºi reparatã în anul 1905 prin grija preotului Alexandru Marica. In anul 1885, s-a fãcut iconostasul bisericii. Din “hrisovul” scris cu litere chirilice pe porþile chivotului, înãuntru, se aflã scris pe scândurã, urmãtoarea inscripþie care constituie o adevãratã mãrturie a vieþii spirituale a satului încã din sec. al XVIII – lea. Inscripþia dovedeºte urmãtoarele: “cine va fi slujitor în acest Sfânt Prestol sã nu se uite a se pomeni la Sfânta Liturghie, ca ºi pe toþi sã-i pomeneascã domnul, eu Petrea diacu, din Preluca, zugrav, în anul Domnului 1778 am fãcut aceste Sicriaº ºi cu icoana deasupra pre Sfântul Prestol ºi

Copalnic Mănăştur

s-a aºezat la a doua ridicare a Sfintei Biserici, care s-au fãcut ºi început a sã zidi în anul 1758 ºi s-au fãcut zidu, apoi s-au fãcut în anul 1760 rãzmiriþã pentru unire ºi s-au lãsat tot satul neunit, numai popii au rãmas uniþi, popa Todea, popa Ioan, popa Alexa ºi doi oameni, Cozmuþa Todor ºi Florian Timoftei au lãsat biserica ºi au fãcut turnul bisericii, apoi s-au întornãsit la anul 1775 ºi au prins a lucra ºi au ºindrilit-o biserica... în zilele preaînãlþatului Împãrat ºi principe mare în toatã Þara Ardealului ºi mitropolit Grigore Maier”.

Din acest hrisov, scris pe chivotul altarului, se pot gãsi numele primilor preoþi care au slujit în aceastã bisericã. În anul 1942 s-au fãcut reparaþii în bisericã, recondiþionându-se zidurile ºi fundaþia. Tot în aceastã perioadã, s-au cumpãrat din partea credincioºilor patru prapori care valorau 400 de pengo.

B

iserica posedã date importante despre eroii cãzuþi pe frontul Rusiei ºi îngropaþi în cimitirele de aici (Barkovnai ºi Boldyvevka) ºi despre eroii cãzuþi în

bãtãlia de la Kianzia, în Rusia. Datele au fost transmise de Crucea Roºie din Budapesta. În anul 1943 s-a fãcut pentru bisericã o cruce de procesiune ºi douã învelitori pentru masa altarului.

Primul hram al bisericii s-a fãcut în anul 1944, la 29 iunie, eveniment ce se pãstreazã cu regularitate ºi azi. În noaptea zile de 16 octombrie 1944, când în comunã se aflau grupuri de soldaþi sovietici, biserica satului a fost spartã ºi jefuitã de odãjdiile preoþeºti, de bani ºi alte multe valori, paguba ridicându-se la 36 mii de pengei.

Biserica a fost acoperitã cu ºindrilã. Turnul fiind foarte înalt, la început de aprox. 45 metri, s-a tãiat din el de douã ori peste 10 metri pentru cã era ºubred în structura sa de bazã.

Biserica avea 13 rânduri de ornate, un potir aurit ºi cibosin, patru prapori, o stranã ºi douã mese. Are douã clopote mari, 35 respectiv 75kg, care au fost mutate în clopotniþa construitã în curtea bisericii, deoarece turnul se clãtina când se trãgeau clopotele. Întreaga avere a bisericii a fost câºtigatã prin donaþii de la credincioºii parohiei.

numărul

2

/ septembrie 2008

42

Aurel Dan - detaliu

Structura bisericii se constituie din tindã, unde stau femeile, ºi naia, unde stau bãrbaþii. Uºile altarului au fost fãcute din lemn sculptat. Cãrþile sunt vechi, unele în litere chirilice ºi altele în litere latine. În satul Preluca Veche sunt încã puþine case tradiþionale, unele locuibile, care pãstreazã toate obiectele specifice zonei Chioar ºi care sunt folosite în viaþa cotidianã de membrii comunitãþii. În sectorul satului, Sãcãturã, se aflã gospodãria unor oameni în vârstã – Florian Petre ºi Florian Rozalia, de 88 respectiv 85 de ani, alcãtuitã din casã þãrãneascã veche (locuitã din 1946), de peste 80 de ani ºi hleaburile ei.

Casa are trei încãperi : douã camere ºi tindã între ele, prispã din pãmânt, trepte din piatrã masivã neprelucratã.

Este construitã din lemn de stejar ºi acoperitã cu ºindrilã, fãcutã cu strujitor.

Tavanul fiecãrei încãperi, construit tot din lemn de stejar, este susþinut de o grindã puternicã, numitã ºi meºter grindã, care este cioplitã din bardã fãrã a fi prelucratã tehnic. Aici se pãstreazã busuiocul atârnat în grindã.

Pardoseala camerelor este fãcutã din scânduri de stejar, strujite tot manual, numite podele. Interiorul casei este amenajat conform tradiþiei locale –

numărul

2

/ septembrie 2008

paturi, masa la mijloc, iar pereþii sunt împodobiþi cu icoane, unele pictate pe sticlã sau oglindã peste care sunt aºezate prosoape þesute în motive florale sau geometrice, predominând roºul, galbenul ºi negrul. Existã în interior obiecte foarte vechi– podiºor (dulãpior în perete în care se pãstreazã alimente ºi horinca), ruda – pe care erau aºezate prosoape, având o altã utilizare azi ºi blide vechi, autentice. Într-una din camere, se pãstreazã lãdoiul ca ladã de zestre cu motive geometrice exterioare ºi alte lãzi mai mici, din 1907. Bãtrânii pãstreazã în casa lor, la rang de sfinþenie, costumele populare din vremea tinereþii, ºi un special costum popular femeiesc, de mireasã, cu model floral ºi geometric din mãrgele, foarte bine întreþinut.

Cuverturile din lânã, prosoapele, feþele de masã þesute în rãzboi, sunt alte obiecte care împodobesc aceastã casã ce pãstreazã autenticul. Prispa casei, este din pãmânt lipt’it ºi este strãjuitã de stâlpi de stejar. Anexele gospodãreºti sunt foarte vechi : ºura – acoperitã cu paie este construitã din 1850, din bd’ile din stânjar, cioplite din secure, gãbãnaºul – construit din 1924 este o magazie cerealierã care pãstreazã în ea sâsâiacul, ladã din lemn pentru

bucate ºi pimn’iþa – din piatrã care se aflã sub gãbãnaº. În podul casei, se pãstreazã coºuri pentru bucate, împletite din curpeni.

Existã în sat o casã, construitã din 1840, care timp de 40 de ani a fost sediul primãriei (casa lu’ Ionu’ Bd’irãului) comunei Preluca. Casa are douã camere, cu intrare directã de afarã, geamuri mici ºi cu gratii de fier ºi este acoperitã cu paie.

O ºurã construitã din anul 1860, din bd’ile cioplite din sãcure ºi acoperitã cu paie, reprezintã o altã valoare prin vechimea ºi construcþia ei. În cimitirul (t’imeteu’ ) satului, existã cruci de piatrã cioplitã, de peste 150 de ani, ca cea a lui Ionaº Cetãraº din Preluca Veche. Mai existã o rãstignire din piatrã, din 1875, cu un Cristos rãstignit. ªcoala din sat gãzduieºte un colþ muzeistic, care cuprinde : icoane pe sticlã ºi pe lemn, ulcioare (hârgauã), farfurii (blid’e), prosoape (ºt’erguri), costume populare, maºinã de tors, linguri de lemn, tigaie din lut pentru rântaº, furcã de tors (caier), solniþe, cãlcãtor (t’iclãzãu), lampã (lompã), toate obiecte autentice.

Copalnic Mănăştur

43 luana mãguþ

ÞARA CHIOARULUI AªTEPTÂND TURIªTII...

M-am nãscut în Maramureº, dincoace de deal, unde oamenii obiºnuiau sã mãsoare timpul dupã maºinile muncitorilor care fãceau naveta în fiecare zi la mina de la Cavnic ºi unde iarna toatã lumea se bucurã cã pe la noi nu e ger aºa nãprasnic ca peste Pietriº, la Târgu Lãpuº. Poate mulþi din cei care citesc pot sã spunã lucrurile acestea. Poate unii ar putea sã spunã ºi mai multe despre toate aceste locuri pe care le cunosc cel mai bine, locurile de aici, dintre munþi, dealuri ºi câmpie, unde se întinde Þara Chioarului.

Daca aº fi un turist, adicã o persoanã ce are puþin timp liber sã fugã din oraºul în care trãieºte în fiecare zi în acelaºi decor, sau pur ºi simplu, cineva care vrea sã vadã locuri noi pentru cã doar aºa simte cã îºi poate îmbogãþi experienþa, atunci...sigur, primul lucru pe care aº vrea sa-l vizitez în Maramureº ar fi cimitirul de la Sãpânþa. Nu mã condamnaþi! E un obiectiv inclus în toate circuitele turistice ºi cu cât vii mai de departe, mai ales din strãinãtate, e aproape singurul reper prin care poþi sã identifici Maramureºul ºi... poate ºi prin imaginea unei biserici de lemn. Chiar dacã ne nemulþumeºte lucrul acesta, nu suntem decât victimele mediatizãrii, de fapt tocmai ale lipsei ei. E suficient sã te gândeºti despre câte lucruri ai putea povesti cuiva care nu a fost nici dincoace, nici dincolo de munte, în Maramureºul istoric ºi îþi dai seama câte lucruri lipsesc din fenomenul tot mai rãspândit ºi mai „la modã” pe care îl numim astãzi „turism”. Întrebarea care se pune nu e dacã am avea ce sã arãtãm unui vizitator încât sã povesteascã tuturor cu drag despre ce a vãzut, ci mai mult dacã mentalitatea noastrã poate sã ia ca pe ceva foarte natural o astfel de activitate? Sau am ajunge ºi noi sã calculãm doar profitul în funcþie de numãrul turiºtilor, fãrã ne pese de impresia pe care ºi-au fãcut-o, aºa cum se întâmplã

Copalnic Mănăştur

Biserica de lemn din ªurdeºti - monument istoric inclus în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

în atâtea locuri? E adevãrat, lucrul acesta se învaþã în timp, cum sã-þi priveºti satul ce a devenit loc de interes turistic, dar e bine sã ai de la început în minte lucrurile ce conteazã cu adevãrat. În acest fel, arãtând cã tu singur te respecþi ºi eºti mândru de ceea ce eºti, încet, încet ºi cel care te viziteazã te va respecta ºi va dori sã afle mai mult. Va deveni un turist educat care, în primul rând, va ºti sã aprecieze fiecare

lucru, oricât de diferit ºi nu se va mulþumi sã cunoascã lucrurile doar la suprafaþã, doar din fuga autocarului.

Astfel, când se va vorbi despre Maramureº, se va spune cã, oricât de micã ar pãrea regiunea de departe, mai conþine în ea ºi alte unitãþi, fiecare deosebitã în felul ei ºi nu poþi spune cã ºtii totul despre Maramureº dacã ai vãzut-o doar pe una. Oamenii ar afla cã e suficient sã treacã un deal ºi nu se

numărul

2

/ septembrie 2008

44

Biserica de lemn din Plopiº - monument istoric inclus în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

mai aflã în Þara Lãpuºului, cã dincoace, în Þara Chioarului, viaþa are un alt ritm ºi pânã ºi lucrul acesta e suficient ca cele douã locuri sã fie considerate diferite.

Dacã locuitorii s-ar aºtepta ca strãinii sã le batã în poartã ºi sã-i întrebe cum trãiesc, atunci oricine ar reuºi sã-ºi închipuie din povestea lor cum demult, în aceleaºi locuri, dealurile erau acoperite cu pãduri ºi maramureºenii nu ºtiu nici azi cum ar putea trãi altfel decât cu focul de lemne trosnind iarna în sobã. Bisericile ce se înalþã ameþitor spre cer îi ajutã sã se simtã mai aproape de Creatorul cãruia îi sunt închinate, lemnul din ele le aminteºte de natura în mijlocul cãreia au rãsãrit, iar vechimea lor le aduce strãmoºii ce le-au construit mai aproape. Strãinul de la oraº sau din altã þarã ar înþelege cã aproape tot ce are omul în gospodãria lui e þinut din munca sa ºi nu practicã agriculturã ecologicã pentru cã ºtie cã e mai bunã,

numărul

2

/ septembrie 2008

ci pentru cã a folosit ce-a fost dat de la naturã dintotdeauna, iar obiceiurile de care lumea modernã a uitat se mai gãsesc încã aici pentru cã toate revoluþiile ce-au schimbat faþa pãmântului au pãtruns doar cât le-au lãsat munþii sau puterile cele mari.

Lucrul cel mai recent de care-ºi aduc aminte cei mai tineri sunt vremurile când lumea lucra pe tarlaua colectivului, iar bãrbaþii îºi construiau gospodãriile cu casã ºi ºurã lucrând câte ºase ore pe zi sub pãmânt, în minã. Astãzi, oamenii au vândut din animale ºi ºi-au cumpãrat tractoare ºi greble mecanice, pe lângã tot ce obþine fiecare din gospodãrie acum se poate cumpãra orice ºi din supermarket, copiii pot sã meargã zilnic la ºcoalã în oraº pentru cã transportul nu mai e de mult o problemã, existã televiziune digitalã, telefonul mobil e un obiect indispensabil, iar internetul a ajuns dintr-un serviciu de lux o utilitate. Vedem cã lumea se miºcã, se schimbã ºi ne schim-

bãm ºi noi, dar mereu vom avea lucruri pe care alþii sã-ºi doreascã sã le vadã ºi sã le cunoascã: istoria noastrã, lucrurile pe care le-am construit sau pe care mâinile noastre le-au fãurit, mâncarea noastrã în traistã pe câmp, iarna la cãldura lemnelor, vara cu miros de fân, tot ceea ce suntem noi, locuitori din Maramureº ºi în mod special, ai Þãrii Chioarului.

Ce mai rãmâne de fãcut este sã hotãrâm cã toate aceste lucruri meritã sã fie cunoscute ºi de alþii, aºa cum sunt ele, cu bune ºi rele, însã nu gândindune cã sunt doar bunuri de vânzare, pentru cã astfel n-am mai reuºi sã fim sinceri. Chiar dacã acest lucru ar însemna sã practicãm un altfel de turism decât se aºteaptã toatã lumea, mai natural ºi mai bine integrat în modul de viaþã, dezvoltarea nu poate porni decât de la curajul de a face lucrurile diferit, pentru cã, în final, fiecare comunitate e liberã sã se înfãþiºeze lumii aºa cum simte cã este.

Copalnic Mănăştur

45

Radu SUCIU - ZENIT

O A M E N I I

A L B I

Chioarul este, foarte copil pe când eram, întâiul orizont spre care nãzuiam s-ajung. De dincoace de Pietriº, tot scrutam cerul albastru de-acolo pentru un cutreier pregãtitor al departelui meu pe care nu-l pricepeam; înþeles înþelegãtor totuºi. Joia, chiorenii treceau cãtre târgul din Lãpuº ºi redeveneau astfel, pentru mine, întâii „strãini”. De-acolo venea furtuna pe care-o tot învãþam pe de rost. Ce mult o iubeam! ªi azi o iubesc. Seara, din prag, întâile stele ieºeau licãrind peste Pãdurea Pietriº ºi tot în orizontul Chioarului; atunci am retrãit cu putere strãvechi stingeri (dar nu mi-e îngãduit sã spun mai mult). Mai mare (6 – 7 ani) îl însoþeam pe tata la Mãnãºtur când m-am întâlnit cu oamenii albi: aºa mi se pãreau chiorenii ºi mi se par ºi azi (nu ºtiu cum ºi de ce).

Astfel, în noul „mediu” am început sã observ ºi sã iau distanþã de la mine însumi: oamenii, lucrurile, casele, gardurile, vitele, drumurile – cu o curiozitate nesãturatã care mã-ncânta ea însãºi. Cum în Mãgurenii Chioarului aveam mãtuºã, unchi ºi veriºoare – tata îi vizita de câteva ori pe an, cu mine cu tot.

Sporit eram, o datã, cu tatãl meu cel sever ºi tãcut, de data aceasta mai îngãduitor. Cu oamenii de acolo, a doua oarã.

Aveam ochi de copil pentru ei ºi l-am pãstrat. De-aceea, poate, Chioarul e, pânã azi, o zestre pentru mine. Pânã azi ºi de azi înainte. Când, mai târziu, am fãcut cercetãri etnologice, îndemnul meu nu era neapãrat pentru Chioar; mi se pãrea cã-l cunosc ºi mã miºc odatã cu el. Cã eram la punctul rotitor unde lumea se face lume pentru noi. Copilãreºte pot sã-l privesc ºi azi. El este de fiecare datã acolo ºi totodatã un sunet ascuns al sufletului lãuntric; se vrea creator ºi este o promisiune de fericire nicicând împuþinatã. Dar ºi altfel dac-aº vorbi... tot m-aº minuna de el. De izvoarele înalte (ce faþã de prieten odihneºte într-apele acele!), de pomii frumoºi, de muntele bãrbat al Mãgurii, de Calea Latã, de Prelucile bãtute de vânt ºi nemoarte, de Valea Arinului, de þarcurile pentru vite, de vechile cãrþi bisericeºti (au ºtiut sã se roage în Limba noastrã), de mâinile omeneºti care acolo lucreazã! De zãpezile fãrã de moarte prin care-am trecut odatã ºi voi trece iarã!

Vasile Grigore Latiº Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

46 adrian pop / florin pop

FUGIT IRREPARABILE TEMPUS...

M

ult. Prea mult, fierbinþeala s-a întins peste pietre. Ieºit-au vulpile roºii sã lingã sarea pãmântului. Frunzele, precum cenuºa, s-au prãpãdit în vânt. Se aude tropot greu de cãlãreþi în grãdinã ºi undeva, la marginea satului, lovesc topoare grele în tulpina unui brad. Un vânt, ca o otravã blândã, închide ferestrele caselor ºi mamele-ºi strigã pruncii.

Din lemnul bisericii ies vorbele molcome ale moºilor, în rugãciune ºi-n cântec vechi înconjoarã satul. Doar râul e limpede ºi tãcut, tremurând liniºtit când îºi urcã apele la cer. ªi vocea Poetului se aude peste liniºtea nopþii: „Ce moarte, mamã, ne þine aproape pe sine-ndurându-se ºi-aduce o stea prãbuºitã la marginea nopþii, fãrã hotar rãscolind-o? Ori, jos, pe lângã râul verde când trecem, singuri, ºi-adânc visãtori; ºi tot ce-a fost cândva doar presimþit se-ntoarce azi vederii noastre”. Mâinile Poetului întinse peste Masa Moºilor din spatele bisericii, descifreazã în lemnul vechi cântece, ºoapte arse între plâns de copil ºi bocet de înmormântare: „Prea mult te-ai nãscut ºi-acum eºti singur. Rãmas… Prea erai tu – ºi ieri, ºi azi, ºi totdeauna, prea te-au vãzut lâng-o mare strãinã, prea te-au zidit în zid pãrãsit, de demult, prea greu e drumul, ºi arborii-s grei ºi mutã e inima fratelui la-ntâlnire.

Prea te-ai nãscut dar morþii pãstreazã mãsura.” Îi iubea pe clasici ºi pe romantici cu egalã mãsurã, dar se dãruia ºi urmaºilor lui Walt Whitman printre fire de iarbã, cei care puteau înnoda speranþa în trifoaie de noroc …îi admira pe oamenii Renaºterii ºi pe cei ai secolului Luminilor…..nu uita nicicând sã aminteascã risipa subtilã a homericului ascuns iliadesc, nici erorile profeticului infern dantesc … se lupta cu tragediile rãpusului Hamlet ºi încerca sã învie mefistofelicul faustian dincolo de parabola lui Goethe…

Redevenea, fãrã ezitãri, ca un respectuos esenian contemporan - între convertirea lui Saul din Tars pânã la revelaþia lui Marin Preda - explicând nemuritoarea expresie „Dacã dragoste nu e, nimic nu e”, sub ochii uimiþi ai celor cãrora le vorbea - cel mai iubit dintre pãmânteni…

L-am vãzut zâmbind caduc în timp ce vorbea despre avarul lui Moliere, zbuciumat de ispitirea mefistofelicã a lui Faust, vulcanic explicând tragediile homericului conflict troian, transfigurat de analogia dintre Platon ºi Aristotel … o permanentã zbatere între nevãzutul intuit ºi cotidianul rãmas la stadiul de himerã……mereu simþit, rareori asumat…

Adept al zicerii biblice - „cel care se simte fãrã greºealã sã ridice piatra” - a urmat un destin binecuvântat. Înainte de toate a fost un gânditor … nu un filosof… A reuºit sã rãmânã în ceea ce noi numim conºtiinþã prin însãºi pu-

numărul

2

/ septembrie 2008

terea sa de a forma gândiri, izvorâte dintr-o minte despuiatã de prejudecãþi … A format oameni, nu cliºee…

Era mereu acelaºi, profund, senin ºi detaºat de toate …

A fost , în egalã mãsurã, poet, pãstor ( de cugete) ºi maestru (al cuvintelor), editor al cãrþilor de valoare, cãutãtor de Frumos ºi de Bine! De la cãrþile sale rânduite spre cercetarea tuturor putem doar a reînvãþa istoria civilizaþiei româneºti cu deschidere spre universalitate… fãrã teama cã ne-am putea rãtãci în labirinturile sale…

Prieten al tuturor , Poetul a risipit cuvintele ca pe niºte torþe luminãtoare ale salvãrii prin artã…Vedea , iluminat, cã la ieºirea din peºtera întunecatã a celui þinut în cãtuºele restrictive ale necunoaºterii, poezia nu mai stã în lanþuri, ci erupe ca un vulcan…

Maestru al învãþãceilor, Profesorul „a ars” etapele obiºnuitei „sorbiri” a literaturii universale, rostind inimitabil troheii, iambii ºi psalmii unui timp apus; le-a redat tuturor printr-o tehnicã rostitoare ºi un joc de scenã ieºite din comun - aproape mereu în limba lor de origine…stârnind elogii ºi pasiuni….

Plecat în munþi, a rescris Mioriþa din zorii Maramureºului în vorbe cântãtoare… dincolo de pãstori ºi alãturi - zi de zi - cu ei… Mereu egal cu sine, i-a surprins adesea pe cei din jur revenind la condiþia de cioban care paºte oile, le îngrijeºte ºi ajunge sã respecte toate tradiþiile într-o suire transcendentalã… vea o voce gravã, cu inflexiuni nobile, de muzicã studiatã ºi grai limpezit … când le vorbea studenþilor despre marii artiºti ai antichitãþii sau despre creatorii unui sistem de gândire universal, valabil pânã în zilele noastre, când punea bazele unei ipotetice „academii socratice”, însã reuºea sã treacã într-un alt registru fonic, -„mult mai înalt ºi mult mai senin” - când îi aducea împreunã pe Schiller, Goethe, Dante, Michelangelo, Leonardo, Mozart, Verdi, Bethoveen, Bach sau Wagner într-un magic creuzet al sincronismului antic din care rezulta sinteza perfectã a unui spirit creator (era tot muzicalitate ºi vers rostitor)…o recreere a tãrâmului primordial, în care, discret, a pãtruns ºi nu l-a mai pãrãsit….

Cât despre privirea sa ….aceasta depãºea un paradox pe care, cu sãrace cuvinte, l-am putea numit deja-vu…îl regãseam ºi-n versurile lui Cervantes (visãtorul Don Quijote), în cadre de filme yankee (stop-cadru pe rictusul spãlat de sânge al genialului Anthony Hopkins in Tãcerea mieilor) ori îl vedeam pe el însuºi - transfigurat în celebra-i rostire cãtre Diotima…

Un Om al Renaºterii transferat, paradoxal, în aceste

A

Copalnic Mănăştur

47

vremuri, o rara avis (latineascã sintagmã ce spune doar cã el este ºi va rãmâne un excepþional produs al acestor locuri), cel care ar fi putut face o carierã de dascãl unic în marile universitãþi ale lumii. Avea charisma singularã de a-ºi fascina auditorii, cum poate doar Eliade ºi Culianu au reuºit sã facã în cel mai elitist mediu universitar de dincolo de Atlantic.

Vasile Latiº a ales sã rãmânã aici, sã nu uite de monahul N. Steinhardt din restriºtea Rohiei, de Grigore Leºe cu horile înnodate în grumaz sau de bivolii pãscuþi prin „pampasul” Cufoaiei natale… ªi-a iubit mama cu acea odihnã rostitoare care izvorãºte numai ºi numai din prispa casei pãrinteºti, iar vindecare nu se mai aflã pe veci…

Plecat sã-ºi întregeascã imensa-i sete de cunoaºtere, undeva la graniþa Câmpiilor Elizee cu tãrâmul fiilor nãscuþi din „pântece femeiesc”, ori plãtind tribut luntraºului Charon, cel despre care facem vorbire, ºi-a învins condiþia umanã prin însãºi menirea sa pãmânteanã de la care nu a abdicat nicicând…

Copalnic Mănăştur

Vorbea cu o uºurinþã care sfida mai mereu retorica clasicã (des practicatã în vremurile noastre de oratorii demagogi), spunându-ºi, modest, doar punctul de vedere asupra subiectului în cauzã…Era omniprezent, deºi nimeni nu a ºtiut vreodatã cum reuºea asta pentru cã nu refuza, principial, nicio invitaþie la vreun eveniment cultural!

Memoria afectivã ni-l readuce în privire acelaºi… El este Dincolo… însã, la urma urmelor, ce înseamna moartea?! Doar un prag… de care, uneori, nu ne lovim decât cu creºtetul… ºi revenim mereu, totdeauna alþii ºi totuºi, aceiaºi…

Ne amintim târziu ºi mult prea greu în uitarea noastrã - ce curge ca un pârâiaº rãpit de cascade - cã memoria pãstreazã … fãrã risipã… un fluviu care ajunge , cu apele sale la izvorul lui de înþelepciune.. ªi dacã e adevãrat cã timpul le aºeazã pe toate în matca lor fireascã, atunci vergiliana rostire din titlu nu face decât sã ne reaminteascã proverbiala sa înþelepciune ce ne avertizeazã asupra scurgerii noastre… vremea nu se mai întoarce…

numărul

2

/ septembrie 2008

48

„un arbore înalt crescu. ªi în auz ne sunã-ncet pãmântul când culege strãvechile-i mânii; când se-alinã pãsãri în singurãtate.ªi nouri trec, fãpturi de-o zi, ºi raze-a cãror glas însuºi tace, ºi moartea noastrã le-nsoþeºte blând.”

(Vasile Grigore LATIª)

numărul

2

/ septembrie 2008

Copalnic Mănăştur

49

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

50

ioan groºan

DORINÞA DE PARTID - Poftiþi, tovarãºe Samsaru, poftiþi! Luaþi loc! – spuse tovarãºa Szekely, invitându-l pe canapeaua de vinilin negru din cabinetul de partid. Cu ce vã pot fi de folos? În vocea ei el percepu o anume curiozitate: cine ºtie de când nimeni din ºcoalã nu-i mai solicitase o audienþã într-o problemã personalã. În vocea, nu în ochii ei, fiindcã tovarãºa Szekely – o ºtia toatã lumea – purta iarnãvarã, ori de câte ori o caftea bãrbatu-sãu, ofiþer de infanterie, ochelarii fumurii, sã nu se vadã urmele. Ca ºi acum.

El se aºezã cu palmele între genunchi, fixând cu privirea o patã maronie de pe mochetã (de la nenumãratele cafele pe care le beau aici membrii biroului organizaþiei, îi trecu prin minte); apoi rosti încet ºi rar: - Tovarãºa Szekely, am venit la dumneavoastrã fiindcã cred cã sunteþi unul din puþinii oameni din ºcoalã care mã cunoaºte cu adevãrat.

Tovarãºa Szekely ridicã sprâncenele, surprinsã.

- Mã cunoaºteþi – continuã el – în sensul cã ºtiþi cã miam fãcut ºi-mi fac de fiecare datã datoria, cã n-am avut niciodatã probleme cu direcþiunea, cã am participat la toate acþiunile la care am fost solicitat, ºi pe linie profesionalã ºi pe linie de sindicat, cã am fãcut singur, cu sprijinul comitetului de pãrinþi, cabinetul de biologie, cã am þinut lecþii deschise pe sector ºi pe Capitalã, cã am obþinut calificativul „foarte bine” în fiecare an, cã am o clasã model...

- Da, ºtiu – îl întrerupse tovarãºa Szekely. Aþi fost primul care aþi îndeplinit planul la dopuri de plutã.

- Nu numai la dopuri, ci ºi la sticle ºi borcane, la textile, la flori de tei ºi... ºi în general la toate.

(Se opri fiindcã era sã facã o gafã, o mare gafã.

Vrusese sã spunã „ºi la râme”, numai cã planul la râme fusese o aberaþie, o bãtaie de joc la adresa sarcinilor trasate de partid, o farsã de prost gust fãcutã de cineva din ºcoalã, niciodatã descoperit, cu toate eforturile direcþiunii în care, chemat de urgenþã, se implicase pânã ºi maiorul Dobre. Tovarãºa Szekely, ca secretarã de partid, obiºnuia ca la fiecare început de lunã sã scrie cu creta pe tabla din cancelarie, citeþ, ordonat, cu liniuþe, obiectivele de atins pe luna respectivã, sã ºi le poatã copia toþi diriginþii. Se-ntâmplase în primãvara din precedentul an ºcolar: la liniuþele tovarãºei Szekely, cineva, imitându-i perfect scrisul, mai adãugase una la urmã, în dreptul cãreia stãtea scris: ”Pânã joia viitoare fiecare clasã e obligatã sã aducã 2 kg. de râme roºii”. Toatã lumea îºi notase conºtiincioasã, deºi uºor nedumeritã, ºi aceastã sarcinã. Nedumerit fusese ºi el: hai, înþelegea cã se soli-

numărul

2

/ septembrie 2008

citau melci, auzise cã-i mãnâncã italienii în draci, dar râme? De ce le trebuiau râme? Îl lãmurise, discret, tovarãºa Oniciuc, de rusã, care le ºtia pe toate: „Le conservã ºi le exportã în RFG, pentru pescari. Ãia, cu toatã ecologia lor, nici râme naturale nu mai au”. Aºa cã în miercurea dinaintea zilei cu pricina el îºi dusese elevii la marile paralelipipede de gunoi de vacã din apropierea fermei zootehnice a IAS-ului ºi-n nici douã ore, rãscolind cu furci ºi sape bãlegarul ºi paiele putrezite, umplurã o plasã de rafie nu cu douã kilograme de râme, ci cu trei, dupã cum putuse el constata acasã, pe cântarul de la baie. Înnodase bine punga ºi, cu toate protestele Codruþei, o pusese în frigider, în partea de jos, în spaþiul destinat pãstrãrii legumelor. A doua zi însã, catastrofã!

Nimeni nu ºtia unde trebuiau duse râmele, cine le preia, cine le cântãreºte, cine le centralizeazã. Spre prânz, chematã scurt de-acasã, tovarãºa Szekely fãcuse o crizã de nervi: „Cine v-a spus sã aduceþi râme?” „Pãi n-aþi scris dumneavoastrã acolo?” – a zis rece tovarãºa directoare Oproiu, care n-o suporta pe secretara de partid, ºi i-a arãtat ultima liniuþã de pe tablã. Tovarãºa Szekely s-a holbat într-acolo ºi, recunoscându-ºi scrisul, sã leºine, nu alta. „N-am scris eu – a sughiþat ea, prãbuºindu-se pe un scaun. Aruncaþi-le imediat!” Însã râmele, nevrând sã pãrãseascã gunoiul natal – dupã cum glumise inoportun obraznicul de Borna – ºi cam neastâmpãrate de felul lor, în aºteptarea conservãrii ºi expedierii spre Republica Federalã a Germaniei ieºiserã patriotic din plase ºi pungi ºi se rãspândiserã care-ncotro prin ºcoalã. Bãieþii azvârleau cu ele, fetele þipau, tanti Safta, femeia de servici, înjura – un adevãrat balamuc. Multã vreme dupã aceea tot mai erau descoperite râme, uscate, binenþeles, pânã ºi-n Camera Pionierului, într-o trompetã).

- Da, aveþi dreptate, tovarãºe Samsaru – încuviinþã tovarãºa Szekely. Sunteþi unul din cele mai bune cadre didactice din ºcoala noastrã, aºa e. ªi pãrinþii elevilor sunt mulþumiþi. Sunteþi exigent, dar drept.

- Anul trecut, cred cã vã amintiþi, am avut doi elevi la olimpiada de biologie pe municipiu.

- Îmi amintesc, cum sã nu-mi amintesc? – zise tovarãºa Szekely, privindu-ºi pe furiº ceasul. Dar tot n-am înþeles care e problema dumneavoastrã.

- Având în vedere aceste realizãri ale mele – articulã el cu oarecare greutate – ºi sfãtuindu-mã ºi cu soþia, am luat decizia sã mã-nscriu în partid.

Tovarãºa Szekely rãmase nemiºcatã. Se uitã la mine cum s-a uitat la liniuþa aia cu râmele, gândi el.

Copalnic Mănăştur

51

Ioan GROªAN la Tabãra Naþionalã de Literaturã ºi Arte Plastice ARCHEUS 2008

- Poftim? – fãcu ea în cele din urmã.

- Vreau sã fiu primit în partid. Cred cã merit! – spuse el ferm de data asta.

Tovarãºa Szekely începu sã miºte niºte foi pe birou, descoperi sub ele un pix pe care-l puse într-un pahar de plastic unde mai erau ºi altele, de diverse culori, alinie telefonul care stãtea cam câº, mutã poºeta mai spre margine.

- Desigur, având în vedere felul cum aþi muncit – începu ea – cu rezultatele, conduita dumneavoastrã... mda... Nu vã supãraþi, câþi ani aveþi?

- Trezeci ºi opt.

- Ei, vedeþi, aici e o problemã... Mai nou, indicaþiile sunt sã fie primiþi din câmpul muncii, din fabrici mai ales, dar nu numai din fabrici, oameni mai tineri... – însã tovarãºa Szekely, vãzându-i expresia, se opri ºi se grãbi sã adauge: Nu vreau sã zic cã dumneavoastrã aþi depãºi... cã sunteþi, Doamne fereºte...

- Tovarãºa Oniciuc avea cinzeci de ani când a fost primitã – spuse el.

- Da, dar a fost o împrejurare deosebitã, tovarãºa Oniciuc avea niºte recomandãri foarte... foarte... înþelegeþi, nu? – ºi tovarãºa Szekely înãlþã aproape imperceptibil fruntea.

Se lãsã tãcerea. El nu-ºi dãdea seama dacã, de dupã ochelarii fumurii, ea îl priveºte sau nu. Se înºela sau parcã zãrea în colþul gurii ei schiþa unui zâmbet de simpatie?

- Deci trebuie mai întâi niºte recomandãri – sparse el tãcerea.

Copalnic Mănăştur

- Trei – spuse iute tovarãºa Szekely. Trei recomandãri.

- De la cine?

- De la persoane de încredere, membre de partid, care vã cunosc bine. Pot sã fie nu numai din ºcoala noastrã, ci ºi de altundeva, din cercurile pedagogice de biologie unde activaþi, de exemplu, sau chiar de la un profesor din facultate, o somitate, ceva, cu care aþi studiat.

- ªi pânã când trebuie aduse?

Tovarãºa Szekely îºi frecã fruntea, zâmbind stânjenitã: - Tovarãºe Samsaru, eu zic sã nu vã grãbiþi. Nu e uºor, sã ºtiþi, trebuie un anumit desfãºurãtor, niºte etape...

Se aplecã peste masã spre el, coborând glasul: Lãsaþi-mã pe mine sã tatonez terenul mai întâi, la sector, sã vãd ce disponibilitãþi avem. Vã promit cã din partea mea veþi avea tot sprijinul. Cãutaþi-mã sãptãmâna viitoare, tot marþea ºi tot la aceastã orã. La revedere!

- Vã mulþumesc din suflet, tovarãºa Szekely! – se ridicã el, ea îi întinse mâna peste birou, el i-o luã ºi-n loc sã i-o strângã scurt, tovãrãºeºte, nu ºtiu ce-i veni ºi, aplecându-se, o duse la buze, sãrutând-o. Tovarãºa Szekely ºi-o trase încet înapoi, uimitã. „Ce chestie!”, murmurã ea dupã ce el ieºi. Se aºezã înapoi în scaun, îºi dãdu jos ochelarii, luã poºeta, scoase din ea o oglinjoarã ºi se privi. Se întunecã: dunga vineþie de sub ochiul stâng nu dispãruse. (fragment din romanul în pregãtire „Un om din Est”)

numărul

2

/ septembrie 2008

52 vasile dragomir

LOGICA - eseu scenic în douã acte ACTUL I Personajele : 1.

2.

3.

4.

5.

6.

Logica I Tatãl Logica II Fiul Logica III Fiica Actriþã – sec. XXI Artist – sec. XX General – sec. I roman

7. Diplomat – sec. XIX 8. Hoþ – din toate timpurile 9. Cãlugãriþã – sec. XVIII 10. Inchizitor – sec. XV 11. Mamã – din toate timpurile 12. Luci (fer) – Satana

Pe fundal se vãd uºile de la o chilie, o bucãtãrie, o cabinã de teatru, un cabinet de diplomat, o intrare într-un cort de general, uºi de hotel. În faþa lor este o ghilotinã, un scaun electric, o spânzurãtoare, un rug ºi un butuc. În stânga scenei se vede o parte dintr-o farfurie zburãtoare.

Actul I. Scena 1 Artistul – (în ºtreang) Iar s-a defectat sistemul. Numai mie mi se-ntâmplã, asta pentru cã sunt artist. Când mã spânzurã, nu mi se deschide trapa, când mã pun pe scaunul electric cade tensiunea ºi-n loc sã mã electrocuteze, mã scuturã, când ne executã prin împuºcare la mine se terminã cartuºele ºi bagã alice, când ne ard pe rug eu nimeresc la ãla cu lemnele ude, iar când ne decapiteazã am parte de securea ciobitã. Domnule General, te rog ajutã-mã!

Generalul – (scoþând sabia) Pentru Caesar, Roma ºi sestreþii legiunii la atac!

Artistul – Stai domnule cã-mi tai gâtul!

Generalul – ªi ce-ai vrea, sã tai funia? E din dotarea armatei.

Artistul – Ce armatã? Nu mai suntem pe Pãmânt. Pe planeta asta nu se face militãrie.

Generalul – E-adevãrat, unde nu-i armatã, nu-s generali, nu-s generali, nu-i dictaturã, nu-i trãdare. Dacã nu-i trãdare n-am cum sã fac un sestret cinstit. Îmi pare rãu Artistule, dar nu mã pricep la lucruri din astea civile. De la Alexandru Macedon încoace, nodurile nu se dezleagã, se taie.

Actriþa -

(ieºind din cabinã) – Of, cine a inventat trezitul de dimineaþã! Ce planetã plictisitoare. Viaþa trebuie trãitã dupã apusul soarelui, nu dupã rãsãritul lui. Adevãrata luminã este lumina rampei, în lumina asta se vede talentul. La unele nu se vede decât machiajul. Sã poþi lua în joacã tot ce iau oamenii în serios, sã le joci sufletele, gândurile, sã lacrimi pentru toatã lumea, sã ai doi centri ai râsului, unul în cap ºi unul în stomac, asta înseamnã sã fii actor. Noi, actorii adevãraþi, suntem pe scenã în moarte clinicã, sufletul pluteºte deasupra noastrã ºi se uitã sã vadã ce face trupul. E-adevãrat cã ºi spectatorii se uitã mai mult sã vadã ce face trupul. Am putea spune cã ºi ei, când vin la teatru, intrã în moarte clinicã. Dacã mã voi întoarce pe pãmânt voi propune ca în loc de Teatru Naþional sã se spunã Morga Naþionalã. (Vãzându-l pe Artist) Vai, dragule, nu-þi stã deloc bine în ºtreang. Pentru voi, bãrbaþii, mult mai potrivit e jugul.

Artistul – Actriþa, te rog dezleagã-mi funia…

Actriþa – Cu unghiile astea, iubiþel? Decât sã îmi sarã oja; mai bine sã-þi sarã Muºtarul.

numărul

2

/ septembrie 2008

Copalnic Mănăştur

53

Vasile Dragomir la Tabãra Naþionalã de Literaturã ºi Arte Plastice ARCHEUS 2008

Artistul – Îþi scriu o piesã, un scenariu, un monolog, ce vrei tu.

Actriþa – Vreau un rol de fecioarã, aºa ceva nu am jucat decât vreo paisprezece ani, pe vremea când nu eram profesionistã.

Generalul – E bunã fecioara acum cã vin Saturnaliile o putem sacrifica pe Altarul lui Cronos, zeul timpului.

Actriþa – Cronos, idiotul ala care-ºi mãnâncã fiii? Mai bine sacrificatã pe altarul lui Marte, zeul rãzboiului, sã treacã cohortele peste mine, sã mor de gât cu centurionii.

Diplomatul - (ieºind din cabinet) - Domnilor, nu vã este ruºine? Aºa trataþi voi un geniu al literaturii universale? Îl lãsaþi sã sufere în ºtreang, halal naþiune! El, care a scris despre durerea þãranilor, care a descris durerea minerilor, care a creionat durerile intelectualilor, care a tuºat durerile provocate de singurãtate, de mulþime, de dragoste, de boalã, de…ce mai, toþi scriitorii sunt scriitorii durerii.

Dacã o carte se terminã cu bine, autorul sfârºeºte prost.

Artistul – În sfârºit!

Diplomatul – Domnilor alegãtori, iubit electorat, dacã mã veþi alege, în mandatul urmãtor voi introduce un proiect de lege pentru abrogarea pedepsei capitale. Votaþi Partidul Unicat, garantul progresului ºi bunãstãrii!

Actriþa – Hai mã, lasã gargara. Fii bãrbat ºi dã-l jos din ºtreang.

Diplomatul – ªtiþi domniºoarã, problema are mai multe faþete, situaþia este complexã, cazul trebuie nuanþat, nu-i atât de simplu dupã cum apare, motiv pentru care necesitã o dezbatere. Eu am largã deschidere pentru dialog, aºa cã sunteþi invitaþii mei.

Actriþa -

(stând pe un butuc îºi desface picioarele) ªi eu am o largã deschidere, dar fã ºi tu ceva concret în viaþa ta, dezleagã-l!

Diplomatul – Pentru aceastã treabã trebuie sã creãm un nou loc de muncã. Un nou loc de muncã presupune ºi un nou loc de ºomaj.

Mama -

(ieºind din bucãtãrie) – Tulai, pruncu’ meu în ºtreang! Ce sã mã fac, ce mã fac?! Sãriþi oameni buni! Oare cu cine l-am fãcut, cu cine seamãnã? Nu-mi mai aduc aminte!

(Cântã) L-am fãcut cu-n om de rang, om de rang ªi-o ajuns copilu-n ºtreang…

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

54 Generalul – Cum, nu l-ai fãcut cu soþul tãu?

Mama – Mã, tu din ce secol zici cã eºti?

Generalul – Din secolul întâi.

Mama – Se vede. De aia mai crezi cã copiii se fac cu soþul ºi dragostea cu amanþii. Dacã aºteptam dupã soþ, mai ajungeam mamã eroinã? Ãsta ba era rupt de lucru, ba rupt de beat, ba la pescuit, la meci, la altele, iar dacã nu, era bolnav. Cã pe bãrbaþi tot timpul îi doare câte ceva. Soþul e bun sã creascã copii, nu sã-i facã. Câþi Caesari ai avut tu?

Generalul – Trei.

Mama – Ei vezi, eu am avut paisprezece cezariene ºi nu mã plâng. Hai, coºul ºi la piaþã cã altfel mãnânci cu trupa. (Spre public) Femeia e adevãratul general. Vai pruncul meu, pruncul meu!

Artistul – Decât sã te vaieþi, mai bine dezleagã-mã !

Cãlugãriþa - (ieºind din chilie, vãzându-l pe Artist în ºtreang, îºi face cruce) - Haideþi sã ne rugãm! Lucrul este al diavolului, rugãciunea a lui Dumnezeu. Trebuie sã ne rugãm tot timpul pentru cei care muncesc tot timpul. Sã ne rugãm pentru sufletul lui.

Artistul – Mãicuþã, pentru trup nu s-ar putea face nimic?

Inchizitorul - (iese din cabinã tiptil, trage cu urechea, noteazã într-un carneþel, se apropie de Cãlugãriþã ºi-i zice în ºoaptã) - Dezleagã-l cã azi-noapte când o fost la tine te rugai pentru el zicând: „iartã-l Doamne cã nu ºtie ce face!” Acum dezleagã-l.

Actriþa – Cum? Azi-noapte ai fost la ea pungaºule?

Hoþul -

(ieºind din cabinã) - M-aþi strigat?

Actriþa – Mai adu o funie ºi niºte apã clocotitã!

Artistul – Te rog sã mã ierþi iubito, a fost un accident, eu numai pe tine te iubesc!

Actriþa – Ce am sã-þi fac eu acum, nu va fi un accident. ªi þie ºi stafiditei ãsteia. Îþi scot ochii mã, cu un creion dermatograf þi-i scot. Sã te ia dracul!

Luci -

(intrã în scenã) - Chiar nu mai ai nevoie de el, fetiþa mea? Dacã e aºa îl iau cu drag, întotdeauna m-am dat în vânt dupã artiºti. Au un suflet mare. Cu sufletul lor ºi cu mintea mea îl pot înlocui pe Dumnezeu. Deci? (Îl ia de braþ pe Diplomat, Cãlugãriþa se zvârcoleºte la pãmânt)

Diplomatul – (cãtre Hoþ) Ajut-o, nu vezi cã e bolnavã?

Hoþul –

Nu vãd, nu mã bag. S-o ajut ºi pe urmã sã spunã cã i-am furat portmoneul, cruciuliþa, rozarul?

Eu mã duc doar la ponturile bine studiate. Altfel am ghinion. Am furat odatã, aºa la distracþie, o punguþã cu doi bani, m-au prins ºi mi-au tãiat mâna dreaptã, cã aºa erau legile pe atunci. N-au ºtiut fraierii cã sunt stângaci. Ei, când am fãcut un studiu de caz amãnunþit, adicã la pont ºi am furat un combinat, m-au fãcut ministrul industriilor. Aºa cã mai bine sunãm la 112 ºi zicem cã-i beatã.

Actriþa – Tu cine naiba eºti?

Luci -

(scoþându-ºi coada de sub blanã ºi coarnele prin perucã) - Sunt doamna Luci, dracul, numai voi pãmântenii aþi crezut cã dracul e bãrbat ºi m-aþi botezat Lucifer. Când bem ºi noi un Courvarsier, ca fetele?

Actriþa – N-ar strica, e o idee...

Luci –

ªtiu un loc discret pe Calea Lactee, colþ cu Victoria Socialistã, e un local Secera ºi Ciocanul. E acolo un nor de alcool de trei miliarde de metri cubi.

Artistul – Auzi, doamna Luci, nu l-ai putea face sã plouã? De ºapte sute de ºapte sute de ani, de când sunt prizonier la logicieni mi s-o uscat gâtul ºi nu mã mai pot îmbãta decât din memorie. Pentru o sticlã de alcool mi-aº da sufletul la dracul.

Luci –

Tu l-ai dat deja ºi tocmai de aia am grijã de tine ºi te dezleg. (Îi scoate ºtreangul).

Artistul - (sãrutându-i mâna) - Îþi mulþumesc din suflet dulcea mea diavoliþã.

Luci (îl sãrutã pe gurã) – Dacã vrei sã-mi fi recunoscãtor cu adevãrat, ia-o pe sclifosita aia de Cãlugãriþã, pune-o în pat ºi scoate-i sfinþii din ea. (Cãtre Actriþã) Nu fii geloasã, tu du-l la cabinã pe General.

numărul

2

/ septembrie 2008

Copalnic Mănăştur

55 Actriþa – E bãtrân…

Luci –

Fã-l sã moarã la prima încleºtare de forþe ºi rãmâi cu solda. V-am pupat.

Hoþul –

Sãrut mâna, mamiþicã.

Diplomatul – Omagiile mele, luptã a contrariilor.

Mama -

E simpaticã, Doamne iartã-mã.

(Se retrag cu toþii la cabine, intrã Tatãl, Fiul ºi Fiica pe scaune cu rotile, având în faþã câte un calculator)

Actul I. Scena 2 Tatãl – I-aþi vãzut, degeaba îi trecem prin toate chinurile de pe Pãmânt,nu-nvaþã nimic. Când trebuie sã acþioneze, discutã, le stã capul doar la sex, alcool, furtiºaguri, escrocherii, ºi mãriri deºarte.

Fiul – Tu i-ai fãcut. Se spune despre tine cã eºti fãrã de pãcat, dar nu se spune cã eºti fãrã de greºealã.

Fiica – Aºa-þi trebuie dacã ai pãrãsit-o pe mama ºi ai luat-o pe curva aia de Luci de nevastã. Þi-a virusat calculatorul ºi te-a lãsat cu mausul atârnând.

Fiul – Ba þi-a mai luat ºi jumãtate din împãrãþie.

Tatãl – Le voi rezolva, toate la timpul lor, fiule.

Fiul – Care timp, cã ai pus ceasul pe eternitate?

Fiica – Chiar tatã, de ºapte mii de ani e tot luni, eu n-am mai avut un week-end ºi-o sã mor fatã bãtrânã...

Fiul – Nici eu n-am mai fost la striptease sã vãd o ideee goalã, o raþiune purã…

Tatãl – Avem timp de toate, acum sã ne concentrãm asupra pãmântenilor. Ce-i de fãcut cu ei? Pe Pãmânt radiaþiile au început sã fie sub cota de pericol, ici-colo începe sã aparã câte un lãnþiºor trofic, oceanele sunt pline de euglene verzi, ouãle dinozaurilor clocesc la soare…

Fiul – E cazul sã-i trimitem de unde au venit.

Fiica – Tatã, ce-i aia agapã?

Tatãl – Ce-þi veni?

Fiica – Artistul m-o chemat în camera lui sã facem o agapã. A zis cã dacã-i duc ºi niºte CH3COOH închide uºa ºi-nghite cheia.

Tatãl – ªi tu ce-ai zis?

Fiica – L-am întrebat de ce-i trebuie CH3COOH cã nu are calculator sã-l cureþe. Mi-a zis cã e o mare mizerie umanã pe dinãuntru ºi trebuie sã se cureþe, iar Generalul a zis cã pentru un litru de CH3COOH cucereºte Galia, Scoþia, jumãtate Dacia ºi mi le face cadou. Poetic, la lichiorul acesta i se spune „glajã de horincã”.

Fiul – Nici acum n-au înþeles cã Pãmântul e pustiu ºi cã nu mai au ce cuceri.

Tatãl – Nenorociþii ãºtia au transformat toatã creaþia mea într-un deºert. Deºertificarea, asta a fost creaþia lor. Le-au trebuit bombe nucleare, coloºi industriali, maºini. Nu s-au mulþumit cu ce le-am dat eu.

Fiica – Tu ai lãsat-o pe Luci sã-ºi bage coada. Dar tot nu mi-ai spus ce-i aia o agapã dansantã.

Tatãl – E ceva de care trebuie sã te fereºti, un chef care începe cu o agapã ºi se terminã cu o orgie. Dacã e ºi dansantã, atunci se lasã ºi cu sex.

Fiica – Ce-i acela sex?

Tatãl – Inseminare in vitro, dar într-o formã mult mai rudimentarã.

Fiica – Cred cã îmi plac lucrurile rudimentare ...

Fiul – Nu-i de mirare, femeile sunt atrase de primitivism.

Fiica – Nu zãu, ºi bãrbaþii de ce sunt atraºi? De gãurile negre ale Universului. Îþi mai aminteºti când te-ai

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

56 pierdut în una pânã când arãtai ca un numãr din care s-a extras rãdãcina pãtratã?

Fiul – Este explicabil. Pe atunci lucram la teoria cunoaºterii.

Tatãl – Dar sã lãsãm asta. Ce credeþi cã e de fãcut pentru muritori?

Fiul – Sã le facem proiecte de dezvoltare.

Tatãl – Nu e bine, aºa vor aºtepta sã le pice totul de-a gata, din cer. Pe de altã parte, odatã ajunºi pe Pãmânt le vor modifica, stricându-le evident, iar apoi vor spune cã aºa le-a lãsat Dumnezeu. Trebuie sãi punem pe ei la treabã. Sã-i învãþãm mãcar ce sã cearã. Nu degeaba am spus:„Bate ºi þi se va deschide, cere ºi þi se va da” Fiul – Apropo de „bate ºi þi se va deschide”. Nu þi se pare ciudat cã în atâtea sute de ani de când sunt aici, nici unul nu a vrut sã vinã la tine?

Tatãl – Oamenii-s mãrunþi ºi de aceea cautã fericiri mãrunte. Ei cer viaþã lungã ºi îmbelºugatã, pe Pãmânt, fericiri trecãtoare, bucurii de-o zi. Uitã-te pe saitul cu rugãciuni. Decât sã-i ascult mai bine stau sub o ploaie de meteoriþi. Pe de altã parte ar fi fost plictisitor sã-i fac perfecþi. Un lucru mã amuzã cel mai mult la ei, tot timpul cer ceva de la mine ca sã aibã ce sã dea la dracu. Aºa-s copiii, au nevoie de câteva vieþi sã se maturizeze.

Fiica – Tatã, eu zic sã nu ne mai batem capul cu ei, ori îºi bagã cipurile în cap, ori îi congelãm.

Tatãl – ªi-atunci cum stãm cu rãbdarea dumnezeiascã? Aºa, repezitã cum eºti, n-ai sã te mãriþi niciodatã, draga tatii. Ia zi, îþi mai trimite ecuaþii bãiatul ãla de pe Neptun?

Fiica – Mi s-a acrit de necunoscutele lui ºi de teoria probabilitãþilor. Aº vrea ºi eu ceva mai muzical, mai retro.

Tatãl – Toate la timpul lor…

Fiica – Veºnica ta soluþie…

Fiul – Cã veni vorba de soluþii, haideþi sã le spãlãm creierul, sã le scoatem din cap nãravurile rele, ideile lipsite de logicã, periculoase, autodistructive.

Tatãl – De acord, dar vã las pe voi. Eu am sã-mi iau un concediu, sã vãd ce mai e printre constelaþii. O baie de nãmol stelar, o plajã în Capricorn, un golf pe Lunã. N-am mai jucat de-o erã golf. La revedere copii!

(Iese din scenã, Fiul ºi Fiica intrã în cabina navei).

Actul I. Scena 3 Inchizitorul ºi Luci ascultã pe la uºi ºi privesc pe geamurile de la cabine. Se ciocnesc, spate în spate.

Inchizitorul (speriat) – Piei Satanã!

Luci – De când mã tutuieºti, onanistule? ªi-apoi cum sã pier? Nu ºtii cã Satana este etern?

Inchizitorul – Nu te supãra coanã-mare, am zis ºi eu, la sperieturã o vorbã proastã. Noi, aºtia care îi speriem pe alþii suntem cei mai speriaþi.

Luci – Asta pentru cã slujiþi la doi stãpâni. De ce ar trebui sã se sperie o înaltã faþã bisericeascã? Ia spune, ce-ai mai notat în carneþel, ce intrigi ai mai þesut?

Inchizitorul – Secret de serviciu.

Luci – Poate nu ºtii cu cine vorbeºti. Vrei sã fac sã þi se vadã, corniþele, codiþa, copitele?

Inchizitorul – Nu, nu coanã mare, raportez tot.

Luci – Aºa te vreau, unealtã ascultãtoare. Hai, cântã.

Inchizitorul – În data de…la ora, Mama a ascultat postul de radio duºmãnos „Europa liberã” Luci – Vezi, mã, cã se poate, o torni ºi pe mã-ta.

numărul

2

/ septembrie 2008

Copalnic Mănăştur

57 Inchizitorul – Torn tot, sã trãiþi! Era emisiunea de artã culinarã „Cum sã dãm piept cu duºmanul”.

Luci – Lasã gãinãriile, ceva mai consistent nu ai?

Inchizitorul – Generalul vrea sã atace nava sã-i ia prizonieri pe logicieni, sã introducã dictatura militarã ºi sã meargã în America de Sud. Luci – Asta este o informaþie demnã de prelucrat dar n-are ºanse de reuºitã...

Inchizitorul – ªi eu m-am gândit cã decât un rãzboi mai bine un furtiºag. S-o fure Hoþul, le sparge codurile ºi gata, ne dãm cu navetuþa printre stele.

Luci – Nici asta nu e o soluþie viabilã. Trebuie procedat în stilul meu, drãcesc. Spune-i Artistului sã o cucereascã pe Logica aia micã, gãseºte el o modalitate. Apoi spune-i Fiului cã s-a îndrãgostit Actriþa de el. Îi atrageþi de partea voastrã cât e bãtrânul în concediu ºi vã întoarceþi pe Pãmânt.

Acolo voi avea eu grijã de voi.

Inchizitorul – Da, dar ce ne facem cã Diplomatul vrea o revoluþie?

Luci – Revoluþiile sunt vacs, un schimb zgomotos de ciolane. În revoluþii mi-am bãgat eu coada ºi le-am dat pe toate peste cap. Era o vorbã pe Pãmânt, ºi-anume cã revoluþiile-ºi mãnâncã fiii. De Diplomat ce mai ºtii, face pactul cu mine?

Inchizitorul – Mi-ar trebui niºte microfoane sã i le pun în camerã.

Luci – Nu-i nevoie de atâta tehnicã. Sugereazã-i doar cã ºtii prin câte partide a trecut, cã taicã-sãu a fost legionar ºi s-a dat cu bolºevicii, cã a fãcut colectivizarea forþatã, cã a colaborat cu Inchiziþia, cã a trucat licitaþii, cã are un copil din flori ºi sã vezi cum þi-l faci cârpã de ºters pe jos. Cârpã kaghebistã îl faci.

Inchizitorul – Bine, coanã mare, dar eu cu ce mã aleg?

Luci – Te fac episcop-colonel, poate chiar patriarh-general, depinde cât de credibil eºti.

Inchizitorul – Sã te audã Cel de Sus! Luci – Dã-þi peste gurã, cârtiþã cu ochi! Mi-ai stricat buna dispoziþie. (Iese din scenã în tunete ºi fulgere)

Actul I. Scena 4 (Artistul iese din cabinã ºi se aºeazã pe un butuc. Nu-l vede pe Inchizitor) Artistul – Cât de dor îmi este de iadul de pe Pãmânt. Scriam un pamflet, îl citeam prietenilor în cârciumã ºi ne distram pânã dimineaþa. Dimineaþa mã duceam pânã la Securitate- þigãri americane, bãuturi franþuzeºti - sã-i torn ºi eu pe alþii. Apoi, ca sã fiu iertat scriam un reportaj despre întrecerea socialistã ºi noua revoluþie agrarã. Þigãri englezeºti, vinuri spaniole, femei frumoase. Cãutam o coadã la carne, la unt, la ouã, la orice, coadã sã fie. Adevãrate surse de inspiraþie pentru un pamflet. Þigãri proaste, trãscãu acru, gospodine deºãlate. Iar la Securitate, þigãri chinezeºti, rom cubanez, studente negrese sã mã-nvãþ cu socialismul. Fãceam spectacole, umpleam stadioanele, rupeam peluzele, cântam cârmaciul. Mai strecuram câte o colindã, câte una de inimã albastrã.

Hruºcã, Socaciu, Alifantis, he, hei, aia îmi plãcea cu stinsul felinarelor…

(Începe sã cânte, ies toþi din cabine ºi cântã cu el)

Actul I. Scena 5 (Fiul ºi Fiica într-un colþ al scenei) Fiul – Îi auzi?

Fiica – Sigur cã-i aud.

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

58 Fiul – A ºtiut Tata ce face, cântã dumnezeieºte.

Fiica – ªi sunt atât de fericiþi, ar fi chiar pãcat sã-i transformãm.

Fiul – Da, dacã ar cânta tot timpul. Ar fi cele mai frumoase fiinþe din Univers. Mâine n-ai sã-i mai recunoºti.

Vor sta la pândã ca animalele sãlbatice, sã se sfâºie între ei, sã se rãzvrãteascã împotriva noastrã.

Fiica – Se-mblânzesc doar noaptea, sub cerul înstelat, doar prin asta li se mai vede originea divinã.

Actul I. Scena 6 Actriþa – În seara asta vreau sã joc o scenã de care nu am mai avut parte pe Pãmânt. Voi îmi veþi da replicile. (Actriþa îºi alege o scenã pe care o joacã)

Actul I. Scena 7 Fiul – Ar fi preferat dacã ar trãi aºa cum joacã teatru.

Fiica – La ei lucrurile sunt exact pe dos. Mimeazã ceea ce trebuie sã trãiascã, dar asta înseamnã cã nu i-am pierdut cu totul.

Fiul – Apropo, cine o fi dramaturgul ãsta? Trebuie sã mã uit pe sait. Poate îl punem preºedinte.

Fiica – N-ai ghicit, ºi el a mimat când a scris piesa.

Fiul – Cumplitã boalã mai este ºi imaginaþia.

Fiica – Nu mi-ar strica sã mã îmbolnãvesc puþin. Hai la culcare, mâine avem o zi grea, îi spovedim.

(Intrã în cabinã).

Actul I Scena 8 Se face dimineaþã, pe fond muzical, Generalul ºi Actriþa se îndreaptã dansând spre butucul pe care îºi aºeazã capetele. Diplomatul, dansând ºi el se duce la scaunul electric. Cãlugãriþa vine în coate ºi genunchi spre scaun.

Mimeazã cã face sex oral cu Diplomatul dupã care i se pune în braþe. Hoþul ºi Mama danseazã ºi ei pânã sub spânzurãtoare – îºi pun ºtreangurile în gât. Artistul intrã în scenã dansând cu o roatã de torturã în spate. O pune jos ºi se aºeazã pe ea bombãnind.

Artistul – Iar am nimerit o roatã de torturã cu douã numere mai micã. Nici când sunt tras pe roatã nu pot sã stau comod.

Mama – Ia mai taci, de mic ai fost cârcotaº ºi uite ce am de tras eu acum pentru pãcatele tale. De ce ne-or fi ales logicienii ãºtia tocmai pe noi sã ne-aducã aici la reciclare? Mai bine rãmâneam pe Pãmânt sã murim la catastrofã.

Diplomatul – Pentru cã fiecare dintre noi am vrut sã fim câte un Dumnezeu în lumea noastrã. Tu ai vrut sã ai cei mai mulþi, cei mai frumoºi ºi cei mai buni copii. Eu m-am pretins a fi cel mai bun diplomat, de sfatul meu au ascultat regii ºi preºedinþii, am provocat rãzboaie ºi revolte ca apoi sã pot negocia dumnezeiasca pace. Am vrut sã fiu întotdeauna eminenþa cenuºie ºi am fost.

Hoþul – ªi mie mi-a plãcut sã fiu Dumnezeu, sã am toate bogãþiile Pãmântului. Am spart bãnci ºi muzee, am deschis toate seifurile, am spart pânã ºi codurile de la NASA ºi de la Pentagon. Puteam sã provoc oricând sfârºitul lumii. Dacã-mi amintesc bine, tot eu am furat-o ºi pe Elena din Troia, ultima datã am furat chiar ºi o revoluþie. A fost cea mai proastã loviturã din viaþa mea.

Actriþa – ªi noi am fost Dumnezeu, eu cu Artistul. Mii de spectacole, aplauzele începeau într-un capãt al lumii ºi se opreau în celãlalt capãt. Peste tot ni se întindea la picioare covorul roºu, colecþiile de parfumuri ºi de bijuterii purtau numele nostru. Cãsãtorii dupã cãsãtorii, bãrbaþii ºi femeile cheltuiau averi ca

numărul

2

/ septembrie 2008

Copalnic Mănăştur

59 sã ajungã în paturile noastre. Despre mine s-a spus chiar cã aº fi o catastrofã în pat., atât eram de plictisitã, pânã ºi motanul meu bea numai ºampanie ºi mânca bomboane poleite cu aur.

Generalul – Eu mi-am condus legiunile ºi falangele în lumea întreagã. Victorii dupã victorii. Am decimat popoare, le-am înrobit, am bãtut armate de elefanþi, am legat în lanþuri ºi am biciuit chiar ºi marea. Am civilizat douã continente în timp ce eu am rãmas un barbar.

Inchizitorul – În timpul acesta eu îmi notam tot ce faceþi, ce vorbiþi. Vã urmãream, vã spionam ca sã ºtiu totul despre voi, aºa cum numai Dumnezeu ºtie.

Artistul – E adevãrat, am fãcut multe nemernicii la viaþa noastrã ºi ne meritãm soarta. Ne-a orbit trufia, ne-au îmbolnãvit orgoliile ºi ambiþiile mãrunte, l-am supãrat pe Dumnezeu în toate felurile, dar un lucru nu am fãcut – nu am distrus Pãmântul. Cei care au fãcut-o nu sunt aici.

Cãlugãriþa – Sã ne rugãm pentru ei. Eu de aceia am ales drumul mãnãstirii, ca sã huzuresc rugându-mã pentru toþi. ªtiu cã nu-i normal sã-þi angajezi om care sã se roage pentru tine, dar eu nu am nici talent, nici minte, nici ovare. Ce era sã fac? Nu ºtiu decât sã-mi cultiv teama. O singurã problemã mi-am pus – tot timpul zicem „primeºte-ne, Doamne, de-a dreapta ta”. ªi dacã Dumnezeu e stângaci?

Luci (intrând în scenã) – E ambidextru, fraiero. ªi voi ce faceþi, mãmãligilor? Vã acceptaþi soarta ca oile?!

Vã lãsaþi pedepsiþi ºi umiliþi în fiecare dimineaþã? Rug, roatã, funie, scaun electric, secure! „Aux armes citoyens!” La revoluþie tovarãºi! Jos cu dictatura logicii! Trãiascã imaginaþia fãrã hotare!

Vivat boema Universalã!

Fiica (intrã în scenã îmbrãcatã sexy) - Fãþarnicã ºi perete vãruit ce eºti! Revoluþia nu este o pãruialã ca în bordelurile tale, nu-nseamnã sânge ca pe câmpurile tale de mãcel. Adevãrata revoluþie are loc în capul ºi în sufletul omului, atunci când trece la o treaptã superioarã a cunoaºterii. Tu vrei revoluþie cu jafuri ºi violuri, sã se arunce la gunoi valorile ºi sã le-nlocuieºti cu aparenþe, cu truisme ºi demagogii. Toate revoluþiile tale au fost cele ale frustraþilor care au ridicat firescul la rang de excepþie ºi-au zis cã e meritul lor.

Luci – Nu eu am creat omenirea, tãtâne-tãu a fãcut-o.

Fiul – Aici, în cer spui cã oamenii sunt creaþia lui Dumnezeu, iar pe pãmânt le spuneai cã se trag din maimuþe ºi i-ai îndemnat sã se poarte ca niºte maimuþe.

Luci – Orice aþi spune, Satana este mult mai umanã decât Dumnezeu.

Fiul – Am vãzut ce înseamnã uman – autodistrugerea. Ea este umanã, tentantã, provocatoare. Oameni care la îndemnul tãu îºi taie crengile de sub picioare, copacul care þine crengile ºi-apoi distrug Pãmântul care þine copacul. Uitã-te pe Pãmânt ºi-ai sã vezi rodul libertãþilor tale, ale democraþiei demonice. Democraþie înseamnã sã sãdeºti pomi, nu sã-i tai, sã limpezeºti izvoare, nu sã le tulburi, sã judeci ºi apoi sã acþionezi, sã economiseºti, nu sã risipeºti, sã hrãneºti oameni, nu sã îngraºi câini, sã naºti idei, nu sã-þi tulburi raþiunea.

Luci – Raþiune, cuvântul ãsta scârþâie ca o osie neunsã, parcã se freacã fier de fier. Ia încearcã: senzualitate, pasiune, lascivitate…În felul ãsta vei atrage ºi tu masculii cã pânã acum nu ai atras decât pionezele. ªic, ºarm, ai auzit de ele? Ai simþit cum te gâdilã fluturaºii în stomac ºi mai jos?

Domniºoara raþiune, himen de tablã. (Iese din scenã) Fiica – Doamne, oare cât timp mai trebuie sã o suport?

Fiul – N-o bãga în seamã.

Fiica – Cum sã nu o bag în seamã? Pânã la urmã aº putea fi ºi eu femeie. Auzi, himen de tablã. Trebuie sã fac ceva cât timp e Tata în concediu, poate o agapã rudimentarã.

Fiul – Surioarã, pânã e Tata în concediu avem de îndeplinit o misiune. Spovedania. Pregãteºte detectorul de minciuni.

Actul I. Scena 9 Fiul ºi Fiica aduc în scenã un pat medicinal, o masã cu un calculator, electrozi, garouri. κi îmbracã halatele de medici, îºi pun stetoscoapele.

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

60 dorel macarie

UªOR SE FAC PAªI, SIMPLÃ-I MÃRªÃLUIREA dialog cu o fantomã

plan de vacanþã

ce mai faci frumoaso îi zic bine îmi zice numai capul mã doare mã lovesc mereu de pragul de sus al intrãrilor uit sã mã aplec la fel ºalele mã supãrã nopþile sunt rãcoroase ºi eu dorm pe unde apuc ferice cã nu am rãrunchi ºi-mi este dor de lucruri mãrunte sã îmbrac o cãmaºã sã mã scarpin sã scuip dar tu îmi zice bine îi zic numai capul mã doare de atâta aplecat la toate intrãrile la fel ºalele uit sã mã îndrept ºi adesea din toþi rãrunchii mi-e dor de tine frumoaso sã stãm la taclale. îndeajuns îmbobocirea

mã hotãrâsem sã plec în vacanþã auzisem cã-i bine ºi avantajos acolo unde ºi-a înþãrcat dracul pruncii plãteºti pensiunea cu biberoane gãsite pe plajã cazarea cu scuipatul în sân aºa c-am trecut la fãcut de bagaje sandale, pijama, pantalonii de doc, bretele cutia cu acadele pentru biºniþã se zice cã le cumpãrã în draci puii de draci o carte de luat la plimbare sub braþ sã par cu intelect rafinat ºi blazat albume cu Dali ºi Paul Klee de impresionat fete de la recepþii toate burduºite în valiza de piele cumpãratã când am fost în luna de miere bilet dus întors, supliment de vitezã, pentru ai mei pe masã un bilet de înºtiinþare cã sunt plecat pentru cure balneare câine, câineºte am ajuns în zona cu pricina dis de dimineaþã când dracii maturi injectau sânii drãcoaicelor mame inoculându-le în lapte penicilinã sã-i scârbeascã pe þânci de supt þâþã plinã cãci le crescuse dinþii cât o bormaºinã producând septicemii în vârful sfârcurilor rozalii am nimerit-o însã prost fiind aglomeraþie mare lipsã pensiune lipsã cazare Mimi de la hotelul „Nervul vag” m-a informat de ce-i atâta puhoi nu ca sã vadã draci goi ci fiecare are de înþãrcat un nãrav ba mai mult împieliþaþii sunt în perioada de rut turiºtii fiind curioºi cum dau dracii sãrut ca atare am fãcut o plimbare urmând ca în prealabil data viitoare sã fiu anunþat prin telefon când va fi început de sezon sã vin c-un nãrav învãþat numai bun de înþãrcat. lucruri ciudate

îndeajuns îmbobocirea sã-þi dai seama cum vor arãta scuturate petalele ridurile pe frunte calviþia flescãiala pomeþilor albeaþa cortegiul cu neamuri familia diversificatã în urma combinaþiei cromozomilor ics ºi igrec e de ajuns mormolocul sã poþi cataloga în altistã sopranã mezzosopranã viitoarea broascã afluenþa de berze la sfîrºitul perioadei de prohibiþie îmbulzeala produsã la slobozenia din stupi cortegiul cu neamuri diversificatã familia de la îmbobocire încã bagi de seamã.

numărul

2

/ septembrie 2008

bine ar fi sã ni se întâmple câteodatã lucruri ciudate neobiºnuite pentru persoane cumsecade deprinse cu servitul mesei la ore regulate

Copalnic Mănăştur

61

Dorel Macarie la Tabãra Naþionalã de Literaturã ºi Arte Plastice ARCHEUS 2008

sã ni se facã greaþã de tunuri pânã vomitãm pe rondurile cu petunii din faþa instituþiilor în pungi de nylon cu reclame pentru luna cadourilor sã purtãm biblii sã pãºim lateral de parcã ne-am strecura înspre fereastrã printre ºifonier ºi perete cât am preþui dintr-odatã coliba din marginea viei traista in care-i ºtergarul cu hranã pita slãnina ceapa de ocarã molcomii paºi pe drumul de þarã bine ar fi sã ni se întâmple lucruri ciudate.

uºor se fac paºi, simplã-i mãrºãluirea ce simplã-i mãrºãluirea stângul dreptul uºor se fac paºii scad în faþã distanþele în spate se mãresc depãrtãrile sudoarea o ºtergi cu dosul palmei batista-i de pus sub fund pe suprafeþele la îndemânã când te apucã oboseala e simplã supãrãtor de simplã o perioadã de instrucþie a recrutului urechea muzicalã e necesarã sã prinzi cadenþa stâng drept stângu’ problema o complicã lãsarea la vatrã va rãmâne pârloaga hectarul de umbrã moºtenit

Copalnic Mănăştur

fiind prea scumpe boabele de luminã simplã-i mãrºãluirea uºor se fac paºii stâng drept stângu’.

urma bocancului la colindat ºi candoarea pute câteodatã pene pârlite la flacãrã tata a venit din lagãr tocmai în seara de Crãciun ningea cu boabe de mãzãriche s-a pus pe prima treaptã a casei ºi a fãcut cel mai banal lucru: a plâns s-a ridicat apoi a scuipat chewingumul în urma kakie a bucilor pe zãpadã în tindã nu mirosea a brad pe lãdoi o covatã cu pâine ºi coci anul trecut în lagãr era brad de Crãciun pe jos lutul umed anul trecut era o manta la intrarea-n baracã la bisericã vestea ajunse cã-n Betleem s-a întors feciorul Mãrii Fironii acasã vãrul Costan s-a bucurat duºmanul Ion ºi-a fãcut cruce prietenul Vasile a suduit înfundat va fi pericol pentru drãguþa Floricã ºi candoarea pute ca o panã arsã ca un cuib de pupãzã cenuºie ningea cu boabe de mãzãriche de talpa bocancului s-a lipit chewingumul din urma kakie a bucilor ca-ntr-o poveste cu cenuºereasa de atunci aºtept colindãtorul cu bocancul potrivit în urma cu chewingum pe talpã

numărul

2

/ septembrie 2008

62 alexa gavril bâle

FÃPTURA THE CREATURE Cãutaþi mai adânc în întâmplãri sunt multe în ziua oricãrei fãpturi întâmplãri minunante chiar barbare pe alocuri întâmplãri tãcute ce trec ºi nu se-aude nici un zgomot cum nu se aude pasul râsului pe creanga de fag

Take a deeper glance at the facts each day is full of them, and this for every creature wonderful facts even savage at times silent facts which vanish without making any sound like the lynx on the beech branch

fãptura poþi fi tu fãptura sunt semenii tãi toþi aceia pe care i-ai cunoscut toþi aceia pe care i-ai salutat din ºa ºi care þi-au rãspuns cu uºoare înclinãri ale capului

that creature could be you creatures are your fellow brothers all those you’ve met all those you greeted from the saddle and who replied to you with gentle nods

fãptura sunt toþi aceia pe care nu i-ai cunoscut pe mulþi nici nu-i vei cunoaºte vreodatã ºi totuºi le dai bineþe legãnat de pasul calului

creatures are all those you haven’t met there are plenty of them whom you will never meet and still, you greet them balanced by the pace of the horse

îþi vin în minte nume fãptura sunt toate acele nume ºi încã multe pe care nu le ºtii sunt nume pe care ai vrea sã le strigi pe la rãspântii sã le rosteºti în pieþele aglomerate sã le scrii pe porþile cetãþilor ori sã le laºi scrijelite pe copacii de la marginea drumului

many names come to your mind the creature bears all those names and many more that you don’t know names you would like to cry out at crossroads to pronounce in crowded markets to write on the gates of the city or to blaze in the wayside trees

sunt multe nume o groazã mare de nume ce ar putea fi strigate cã ar fi fãptura dar fãpturã fiind nu ºopteºti nici mãcar o silabã cum necheazã poneii în curtea din dos a primãriei

there are many names lots and lots of names that could be cried out loud: behold the creature but, as you are nothing but a creature yourself you do not whisper anything, not even one syllable all you do is listen to the ponies’ neigh in the backyard of the town hall

e un roi mare de fãpturi fãpturi sunt peste tot ºi toate fãpturile din arbori de pe câmp, din case, din avioane, sunt una singurã la care te gândeºti cum te-ai gândi la tine îi doreºti lucruri precum ºi þie-þi doreºti te gândeºti la ea precum te-ai gândi la tine

numărul

2

/ septembrie 2008

there exists a great swarm of creatures creatures are everywhere and all the creatures of the trees, the field, the houses, the planes are all but one you think of them as of yourself you wish them all the good in the world as if you

Copalnic Mănăştur

63

Alexa Gavril Bâle la Tabãra Naþionalã de Literaturã ºi Arte Plastice ARCHEUS 2008

într-un mare necaz ºi-i doreºti speranþã înþeleptul þi-a spus mai demult îºi rãºchirase degetele prin barba albã: esenþa fãpturii e inima ei o inimã ce bate gândeºte-te cum tremurã când e speriatã ºi se teme cautã pe harta simþurilor pe harta bucuriei ºi a fricii cu arãtãtoru afumat de fãclii cautã cum cãutai sãtucul tãu pe harta uriaºã de pe peretele clasei când erai în ºcoala primarã fãpturã erai ºi pe atunci o fãpturã mai zglobie dar acum cearcã sã afli mica patã de cernealã ori mãcar punctul ce ar putea scurtcircuita evoluþia ulterioarã a evenimentelor acel strop albãstrui împrãºtiat ori doar picãtura neagrã ar putea fi gândul rãu

Copalnic Mănăştur

wished it to yourself you think of the creature as of yourself when you’re in some deep trouble, and you wish it all the best the sage told you some while ago he had buried his fingers in his white beard: the creature’s essence is its heart a heart that’s beating think of how it trembles when it is startled and afraid explore the map of the senses the map of joy and fear with your torch-fumed finger do it as when you looked for your little village on the huge map hanged on the classroom wall when you were in primary school back then you were a creature, too a wanton, restless creature yet now, try to find out where lies the small ink stain or at least the point that could short-circuit the subsequent evolution of the events that scattered, bluish drop

numărul

2

/ septembrie 2008

64

ori poate doar o vorbã asprã aruncatã la mânie ar putea fi pumnul noduros cuþitul împlântat în inima din faþã scaunul în cap lancea rãsucitã printre coaste ar putea fi arbaleta sabia puºca tunul tancul bombardierul ori semnãtura pusã pe-o condamnare când te gândeºti la toate astea aruncã atunci ºi-un grãbit gând cum ai arunca o ocheadã vinovatã cãtre o femeie ce se dezbracã ºi vezi cum inima fãpturii bate-n pieptul firav la celulele nãuce ce ar putea sã urle de spaimã – zguduind-o gândeºte-te bine: înfrânã-þi reaua pornire fãptura e semnul tãu fãptura eºti tu ºi ai o inimã care bate o inimã ce ar putea s-o ia razna de fricã e bine sã te simþi fãpturã în comuniune cu alte fãpturi fãpturã într-o ceatã de fãpturi unde nu este fricã ºi nici îndoialã unde inimile bat pas de front asemenea ostaºilor ce se-ntorc de la rãzboi unii alãturi de alþii unii în spatele celorlalþi unii pentru ceilalþi aceasta ar trebui sã fie viaþa o comunitate seninã de fãpturi ce te cautã pe tine, Doamne, prin crângurile cu spini ºi cioate

or at least that black stain could be some evil thought or perhaps a bitter word cast in anger it could be the gnarled fist the knife stuck in the heart of the man in front of you the chair thrown into the head the spear sunk deep into the flank it could be the arbalest the sword the rifle the cannon the tank the bomber or the signature put on a condemnation when you think of all these cast your mind back to some gentle thought as if you cast a guilty glance towards a woman that’s taking her clothes off and look at the creature’s heart beating in the frail chest at the bewildered cells that could scream of fright – thus shattering it think of it deeply : restrain from evil passions the creature is your very sign you are the creature and your heart is beating too a heart that could turn crazy with fear being a creature feels so good a creature in communion with other creatures a creature in a host of creatures where there is no place for fear or doubt where the hearts are beating together in military pace like the soldiers coming home from war one next to the other one behind the other one for another life should be like this a peaceful community of creatures that look out for You, Lord throughout the thickets of thorns and stumps. (translated from the Romanian by Raluca Vida)

numărul

2

/ septembrie 2008

Copalnic Mănăştur

65 emanuel luca

PICIOARELE DE VAR ALE ZEILOR

Emanuel Luca la Tabãra Naþionalã de Literaturã ºi Arte Plastice ARCHEUS 2008

Singur, cât în zilele ce-ºi aflã rostul doar în rugina arsã a nopþilor.

Singur, precum ultimul vals ºchiopãtat al îngerului pe buza paharului de vin, se încãpãþânase sã roadã varul de pe picioarele zeilor.

Câte puþin în fiecare zi.

Cât popoare de furnici, cât umbre reci, cât mângâierea mantiei pe nisip.

Singur, precum ºarpele verde, precum coasa, precum mâna mamei. ªtia, de acum, câtã neputinþã ºi durere are aerul strâns în braþe.

Cum, lângã coastã, arde absenþa cãrnii celuilalt.

Cum osul se sfãrâmã ºi varul se împrãºtie.

Cum creta piere scriind numele lucrurilor.

Iarã mângâierea nu e decât o cârpã udã alunecând ca un leac peste cuvinte.

Zeii au picioare solide ºi privesc îngãduitori când le ºtergi pantofii, ºi-a spus.

Zeii se sprijinã pe picioare groase ºi zâmbesc când ne gudurãm lângã gleznele lor, ºi-a spus.

Zeii râd când ne cãþãrãm pânã la subþiori, pânã pe coaste, gâdilându-i cu tãlpile noastre mici.

Chiar atunci când îi prindem de nas ºi ne holbãm la nãrile lor ca la niºte grote preistorice, zeii nu se supãrã.

Chiar atunci când, obosiþi de urcare, ne aruncãm în apele reci ºi limpezi, zeii nu închid ochii.

Cel mult, clipesc repetat ca sã ne apucãm de-o geanã, sã nu ne înghitã adâncul. ªi chiar atunci când trecem de fruntea lor ºi, ca-ntr-un ghem de ºerpi, ne-afundãm în întuneric, zeii nu spun nimic.

Ridicã palma grea ºi-ºi dau pãrul într-o parte ca sã putem pãºi liniºtiþi.

Zeii nu au nimic de spus când nu mai simt apãsarea dulce a piciorului nostru.

Nu zâmbesc, nu râd, doar se uitã cu tristeþe ºi-ºi pipãie umbra muritoare în carnea lor, ºi-a spus Clopotarul coborând din turla bisericii.

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

66 aurel pop

PORUNCILE a ºaptea poruncã mi-a cãzut o carte în mânã rãsfoind cu teama zilei de azi când unii confraþi trag tot mai des cu ochiul uneori ºi-n somn dormind la munca aproapelui atunci coboarã în mine tristeþe rãscolindu-mi trupul pentru nelegiuirile lor fãcute-n tinereþe ochiul e cuprins de furia vãrsatã dintr-un nor abãtut de o vreme plagiatul e-n floare faptã întâlnitã în cãrþile altora oare la ce-i bunã gloria asta cu ora mai vrednic îmi pare tâlharul cãutându-ºi morala în vremea despãrþirii de lume nemilos pocneºte-un cuvânt printre alte cuvinte strãine ocrotindu-ºi trupul semantic pânã voi ajunge la pensie de îngrijitor de cuvinte va cãdea legea mi-e fricã sã nu-mi fie rãpit un dinte oare cine-mi va plãti rãscumpãrarea în lume cã lumea-i lume ºi lumea asta-i plinã de plagiatori pregãtiþi special pentru un nou atentat la intimitatea altor cuvinte în ce hal nu ºtiu cum voi fi primit azi sau mâine aici ori dincolo pentru apelul acesta printre pitici blonda aia cu þâþele mari sãltãreþe face fiori când trece pe stradã cu braþele pline de flori ziua sau noaptea ignorându-mi privirea fluturându-mi sub nas altã carte ce îmi sfideazã gândirea sau cuvinte dospite-n gura pãcãtosului cine doamne va mântui-o decât el pãcãtosul de alãturi la fel de lacom de glorii deºarte pe un braþ de iluzii aduse ºi duse departe iartã-i doamne ºi înþelege-mi mâhnirea înþelege-mi mâhnirea ... a opta poruncã citiþi poruncile acestea cu pistolul la tâmpla poetului dar nu-i mãrturisiþi strâmb ci mai bine sãrutaþi-l pe frunte

numărul

2

/ septembrie 2008

precum iuda pentru trãdare înainte de cântatul cocoºilor dã un enter ºi intrã pe site deschideþi o punte ºi vezi încotro navigheazã lumea coloºilor ºi vezi dacã pomul oprit nu s-a uscat chiar dacã i-ai pus apã rãdãcinei ºi vezi videoclipul dacã eva îi mai sexy fã-i ochi dulci sau trage-i cu ochiul vecinei cã poate cade ceva acum douã mii de ani a cãzut în plasa ºarpelui ºi vezi câtã ºpagã se mai dã la vamã la judecata de apoi pune-i cititorului cele ºapte vocale în gurã în locul pãharului de vodkã ordinarã sau mãrul lui adam pe care-l mai am ºi nu l-am dat afarã câºtigat la licitaþie electronicã joia sau vinerea iar sâmbãta poetului femei cu þâþe siliconizate dar nu carbonizate în clinici se mai fac beþii iar duminica adunã sticle golite la cina de tainã vândute la aprozarul din colþ pe-o sticlã de vodkã cã arde groapa acoperitã c-o hainã încheiatã la copcã ºi-þi tremurã mâna încât nu mai poþi scrie poemul vieþii ... a noua poruncã chiar dacã muierea aproapelui tãu tânjeºte dupã tine urcându-i sângele prin vine mânatã de pofte trupeºti sã nu o pofteºti chiar dacã ochii vãd ºi inima cere chiar dacã sângele se zvârcoleºte-n artere atunci când prin faþa ochilor tãi apare ispita etalându-ºi sânii prin piaþã precum þãranii la vânzare pe tarabã pita ascultã-þi glasul soþiei tale ia povaþã ºi nu râvni la evele alungate din grãdina edenului pe viaþã frâneazã-þi gândurile ºi întoarce pe toate feþele cuvântul ºi vezi apoi din care parte bate vântul poetul scrie poemul acesta cu sudoare lãsându-ºi cititorii cu ochii asorbiþi de soare coala de hârtie suportã teste ºi poze deochiate la vãzul lor batrânii cad pe spate din mâna poetului cade creonul atunci când în noapte se stinge neonul iar poet se va numi tot omul izgonit pentru pãcatele lui rãscumpãrat de cel pironit de aceea la pomul lãudat sã nu mergi cu sacul cã muierea aproapelui tãu te-mpunge cu acul

Copalnic Mănăştur

67 teodor florean

TIMP SUPRAPUS Rostitele tãceri In memoriam – Vasile Latiº Nu mi-aº fi închipuit, poate, niciodatã Cã timpul e uneori ca fiara Fãrã blândeþe ºi fãrã fiori.

Cãrarea rãmâne strãinã ºi neumblatã, Pustiul macinã searã ºi zori.

Iar toamna rãmâne o tânãrã vãduvã Fãrã iubire ºi fãrã cocori.

Va rãsuna ca o baladã Pierdutã în aureola zilei Abia începute.

Cãci atâta trãire Se contopeºte printre fluturi ºi oameni! ªi fãrã rãbdare ªi plini de uimire Se convertesc la iubire!

Evantaiuri

Cuvintele sunt trepte de piatrã, Treceri spre tãceri; Foºnet nebun prin cãrunþii mesteceni Spre ceasul zilei de ieri.

Cetinã verde, priveghi, tãmâie ºi fum, Pãmânt ºi lumânãri pârjolite, Înainte întuneric ºi nici urmã de drum, Rãbdarea pe cãi fãrã întoarceri se sugrumã, se pierde, se sinucide. Înstrãinarea e atât de aproape, Ochiul e gol, privirea-i departe ºi grea ca de fier.

Câinii urlã pe deal ºi luna e în doliu, Iar moartea umblã flãmândã pe ape.

El a plecat ca un strãin – cãlãtorul! În urmã-i Amintiri, cenuºã ºi mare ºi cer ªi un univers purgator iluzoriu.

Timp suprapus În dimineþi de tainã Descopãr rãsãritul.

Atâta miºcare se degajã în jurul luminii, Încât ierburile plânse de rouã Mã aºteaptã desculþ Sub nucii grãdinii!

Poate într-o zi Mã va chema mama În amintiri!

Iar tata Cu umerii înalþi ºi bãtrâni Ca niºte munþi, Cu degete lungi ºi subþiri, Mã va binecuvânta, ªi cântecul coasei strident ªi îndelung,

Copalnic Mănăştur

Singurãtate, Incertitudine, Teamã ºi contemplaþie!

Teritoriu înºelãtoarelor sãruturi, Fãcându-mã adeseori sã cred Cã nu va mai fi zbor ªi niciodatã fluturi, Cã eternele secunde Devin ale trecerii trucuri, Cã tu ai putea fi Nici dorinþã nici aºteptare Ci un muzical ºi uitat portativ, Într-o salã de dans, Sonor ºi tardiv, Pe care ar fi putut umbla Cândva Neuitatul Strauss.

O mânã întinsã ªi un refuz neaºteptat La primul meu vals.

Nerv ºi trãdare, Suferinþã, dezamãgire, blestem, Euforie ºi vid.

Simt cum vinurile vechi Sosesc din inventare, Priviri rãtãcite ºi frig Sub talpa atâtor pahare, Apoi prezenþa lui Bachus Cu dulcea-i licoare Transformã totul în rãtãcire, Cioburi de sticlã ªi uitare!

numărul

2

/ septembrie 2008

68 paul beldi ladislau

ÎNAPOI ÎN VIITOR roman sf

(fragment)

Capitolul I.

L

a cei 49 de ani, Telegdi Cornel arãta ca orice intelectual, ºters ºi neimpunãtor, în ciuda alurii sale atletice. Pãrul blond, tuns scurt, îi evidenþia începutul de chelie, dar încã arãta ca un tânãr rebel. Dindãrãtul ochelarilor fumurii, cu ramã închisã, ochii lui cãprui ºi sclipitori priveau în Lume mereu iscoditori, la fel ca-n timpurile în care nu era decât un „copil teribil”, respectiv un „mic ciudat”... În pofida timpurilor care s-au scurs peste tâmplele lui, încãrunþindu-le, el reuºea sã rãmânã aceeaºi persoanã agreabilã, respectuoasã. Nu avea nimic ieºit din comun, nici o valoare deosebitã, care sã iasã în evidenþã la o primã vedere... Cu toate acestea, totdeauna s-a impus, exact prin valoarea (?) lui... În orice colectivitate putea sã-ºi mobilizeze colegii la muncã, la supunere ori nesupunere. La orice chefuri, aºijderea, era „sarea ºi piperul” petrecerii. El nu era numit ºef de cãtre nimeni, dar devenea aºa, natural, un lider neoficial. Dupã vremurile noi, postcomuniste, când limba românã a fost invadatã de-o mulþime de „neologisme” occidentale, el putea fi denumit: un „leadership”. Habar n-avea însã... În ziua aceea mohorâtã de varã, pãºea pe caldarâmul umed al bãtrânului oraº Rivulus Dominarum agale, dar hotãrât, ca omul care mereu ºtia unde are de mers. În realitate, însã, nu ºtia... Din nou era în starea aceea bizarã de transã. Un glas lãuntric îl chema din nou ºi el nu pricepea nimic, nimic. Nici din lumea aceasta, nici dinafara ei... Trãind într-o lume tumultoasã, mereu în mijlocul oamenilor ºi-al evenimentelor, Cornel intuia foarte bine caracterul uman. Cunoºtea intrigile, orgoliile, omul cel de toate zilele ascuns îndãrãtul mãºtii lui... Instinctul acesta ascuþit, aproape cã îl fãcea un supraom: citea pe toatã lumea, dar el nu se lãsa citit... Cu toate acestea, avea un „cal troian” în redacþie, pe care nu-l putea încã, descoperi.

Cineva fãcea jocuri ascunse...

Dovada era ultimul numãr al sãptãmânalului care era sã nu mai fie distribuit pe piaþã. Dintr-o eroare, sãptãmânalul apãruse cu acelaºi conþinut ca al numãrului precedent.

A fost nevoie sã se retipãreascã ediþia corectã, dar asta a costat o zi întârziere spre cititor. A fost greºeala tipografiei ori a tehnoredactorului? Ori a fost ceva concertat ºi bine gândit??... O sabotare iscusitã. Toate iþele duceau spre Ioane, cel de la care cumpãrase cu ani în urmã sãptãmânalul moºtenit de la bãtrânul lui, decedat. Prea perfect se legau lucrurile contra lui... În astfel de cazuri, se putea ca ºi altcineva sã facã jocurile. Dar cine?...

Toate probabilitãþile trebuiau luate în calcul. Urât lucru.

Oricum, avea sã descopere el pânã la urmã realitatea, numai cã timpul, timpul mai trebuia sã lucreze, puþin...

numărul

2

/ septembrie 2008

Pânã noaptea târziu a tot socotit ºi ºi-a ucis neuronii. A adormit într-un târziu, foarte obosit. ªi-n urma propriului stres singur creat, a avut din nou acel vis vechi, de „descãrcare”...

Din nou s-a plimbat prin orãºelul în care a copilãrit demult, în lungile luni ale vacanþelor de varã. Era mereu acelaºi vis, dar sub alte forme. Îl chemau rãdãcinile...

Tainicele, nevãzutele rãdãcini care ne leagã pe toþi oamenii, deopotrivã.

Cu ani în urmã, pe când era ºef de fermã la CAP-ul din comuna Coroieni, a avut un altfel de vis, care ca ºi acesta, se repeta perpetuu...

Se fãcea cã era într-un tren, într-o garã necunoscutã.

Cobora din vagon ca sã bea apã ori sã-ºi cumpere þigãri.

Garnitura pornea încet, dar el îºi zicea mereu în sine: „Mai am timp. Voi duce trenul din mers!...” Când vroia sã facã însã acest gest, picioarele îi deveneau din plumb, iar garnitura de tren prindea o vitezã din ce în ce mai mare, ameþitoare... Altãdatã, fugea doar anevoie dupã garniturã, dar nu mai vedea decât ultimul vagon, tot îndepãrtându-se. Nu a înþeles nici acest vis, niciodatã...Bãnuia doar c-ar putea fi vorba despre vreun regret vechi, ieºit mereu din inconºtientul sãu. Dar ce fel de regret? Ori regrete? N-a aflat...

Dar cu acest nou vis, pe care-l trãia de circa doi ani, era altceva. Era mai intens, mai grãitor, mai real ºi mai arzãtor.

Chiar dacã îl intriga, trebuia sã-l priceapã (!) – îi tot ºoptea parcã glasul sãu lãuntric. Dar ce sã priceapã? În visul lui „real” – fiindcã, în fond ce este vis ºi ce este realitate(?) – era captiv mereu în acelaºi orãºel vechi. Se plimba prin vechea casã, aºa cum era ea mobilatã odinioarã. Discuta uneori cu

Copalnic Mănăştur

69 fostul sãu bunic, cãrunt ºi mãtãhãlos. Se trezea apoi singur în orãºelul Cehu Silvaniei. Era spre searã ºi nu mai avea niciun mijloc de transport ca sã ajungã acasã. Acasã... De fapt, unde suntem acasã? Orice clãdire, devine, odatã ºi odatã, doar ruine...Casa veche cu etaj, a bunicilor, din centrul orãºelului, a fost demult vândutã cãtre banca BCR. În curtea lungã, pavatã odinioarã cu lespezi din piatrã printre care creºteau floricele colorate de stâncã, ei au construit o nouã clãdire, modernã, iar casa veche, cu poarta mare, boltitã, au spart-o. În locul ei era acuma doar o parcare.

Atunci, ca mai cãuta cu corpul sãu astral în acea clãdire veche? Totul a pierit. Iar ceea ce a pierit odatã nu mai poate fi regãsit. Poate fi cercetat, cãutat, dar niciodatã regãsit...

Atunci, ce anume nu ºtia el? Nu ºtia nimic... ªtia însã ce avea sã facã în acea zi! Da, se va urca din nou la volanul autoturismului sãu alb, marca „Solenza” ºi va porni din nou într-o excursie de circa 60 de kilometri. Ce va face acolo?

Nimic. Va hoinãri pe strãzile orãºelului, va face douã-trei fotografii, va bea o cafea. Va cãuta sã priceapã ceva anume dar tot nu va gãsi nici un rãspuns la întrebãrile lui stranii. Nu îºi va regãsi nici copilãria... Dar se va întoarce în suflet cu o dulce melancolie ºi, cel puþin la noapte, va dormi din nou liniºtit, ca un prunc în puf. O anumitã bucatã de vreme nu se va mai visa în orãºelul lui misterios. În casa bunicilor sãi, oameni extraordinari odinioarã... Corpul sãu astral nu va mai evada o perioadã ºi nu va mai hoinãri ca un vagabond în orãºelul cu coline, nici pe „Viraghegy”, prin viile ºi livezile viu colorate, primãvara, în roz bombon, al florilor de piersici!... *

V

irând printre aleile blocurilor, i se petrecu unul dintre cele mai neplãcute lucruri. Dintre containerele cu gunoi menajer þâºni o pisicã neagrã. Nevinovata felinã tãie calea maºinii, sprintenã ºi speriatã, cu urechile ciulite. Cornel frânã brusc ºi-ºi scuipã iute de trei ori în sân.

Era un fatalist, fiind convins cã orice destin, al oricãrui om, este pecetluit undeva, acolo... Un simplu animal nevinovat, cu blana ei neagrã, nu putea schimba un destin pecetluit. Nici mãcar sã-l influenþeze... Cu toate acestea, asemenea „semne” îl marcau chiar ºi o zi întreagã. Oare de ce?...

Se gândi sã întoarcã maºina ºi s-o parcheze la loc. Sã îºi petreacã altcumva acea zi parcã „însemnatã”. „Dar oare care dintre zilele noastre n-ar fi însemnate? se întrebã el, imediat. Poate exista vreo zi din viaþa noastrã care sã fie uitatã?... Ar fi ca ºi o paginã dintr-o carte, care ar lipsi...” ªi dacã s-ar întoarce la apartamentul sãu pustiu, unde îi funcþiona ºi redacþia, ar putea fugi de soartã? Nu, hotãrât nu. „Soarta trebuie întâmpinatã...”. Îi veni apoi în minte o scenã asemãnãtoare. O datã îl dusese pe prietenul lui, „Otto ghitaristul” acasã, în Cãrãºei. ªi atunci, o pisicã neagrã precum funingine, trecu prin faþa maºinii. Începu ºi atunci sã-ºi scuipe în sân, disperat.

- Nu te teme! zâmbi Otto spre el cu dinþii lui mari, rari ºi îngãlbeniþi de tutun. Când ai un þigan în maºinã, nu se leagã nici o superstiþie. Nu ai ºtiut?!...

Copalnic Mănăştur

Nici nu s-a întâmplat nimic deosebit, pe tot parcursul drumului. „Ei, ce ar putea sã se întâmple ºi acuma?

Nimic!...” se îmbãrbãtã în gând, conducând mai departe.

Ieºise pe ºosea, apoi pe bulevardul Bucureºti tot înainte, spre gara CFR. Trecu de sensul giratoriu ºi, de acolo, pe sub pasarela de cale feratã, tot înainte. În acel loc era plin de autostopiºti. Afiºau cartoane pe care erau scrise destinaþiile unde doreau sã ajungã: Dej, Jibou, Zalãu... Îi analizã cu atenþie ca sã vadã dacã printre ei nu era vreun tuciuriu mai simpatic. Nu, nu era... Astfel, rulã mai departe, încercând sã uite scena cu pisica neagrã, neagrã... * - Voi sã nu vã temeþi de nimeni, niciodatã, fiindcã sunteþi însemnaþi ºi-n vene vã curge sânge albastru! obiºnuia bunica Palma sã le spunã nepoþilor pe veranda semideschisã de la etaj, înconjuratã de viþã de vie.

Bunica era nãscutã baroneasã de Wesselenyi. S-a cãsãtorit de tânãrã, contrar voinþei bãtrânului baron Wesselenyi Bela. Practic, ea ºi-a pierdut titlul, dar tot mândrã era cã fata ei, Martha, era mãritatã cu un conte. Astfel, trei dintre nepoþii ei purtau titlul nobiliar dar ei, copiii, nici habar nu aveau...

Farmacistul neamþ era un bãrbat corpolent, înalt ºi mândru, ca un rege, dar dintr-o familie de comercianþi. Respectiv, el era un „om de rând”... În fond, cine sunt oamenii de rând?

Cine îi clasificã aºa ºi dupã ce criterii? Farmacistul Ludovic putea fi categorisit oricum, numai un „om de rând” nu. Avea o inimã uriaºã. A trãit primul rãzboi mondial pe frontul din Serbia, dar nu a fãcut nimic rãu, nimãnui. A prins ºi al doilea rãzboi mondial. Ce-o mai pãtimit dupã venirea comuniºtilor la putere este de-a dreptul inimaginabil. Cu toate acestea, a rãmas acelaºi bãrbat falnic ºi drept, mereu curat ºi îngrijit, nealterat la suflet. Pãru-i bogat ºi des i s-a albit ca neaua, iar mustãþile frumos îngrijite ºi tunse, aºijderea.

Ochii-i cãprui erau mereu luminoºi ºi veseli. Iubea vinul ºi cântecul ºi, mai presus de toate, iubea copiii precum Isus Christos... Mereu îi învãþa pe nepoþi câte un cântec, câte un nou joc. Se distra cu ei de minune. Cine a avut norocul de un astfel de bunic, aceia au fost binecuvântaþi de Dumnezeu...

- Toþi cei care s-au atins de vreun membru al familiei noastre, pânã la urmã foarte, foarte rãu au sfârºit-o!... continuã bãtrâna ºi severa baroneasã, cu pãrul nins ºi faþa plinã de riduri adânci. Pãrea din cremene, dar ºtia sã râdã frumos însã acest lucru o fãcea numai dacã era absolut necesar.

- Dar, bunico, þiganii murdari care se leagã de noi, ca atunci în autobuz, ºi ei o vor sfârºi prost de tot? interveni Cornel, copilul blond de odinioarã, cu ochelarii lui negri, fumurii. Iritatã puþin, fiindcã nu-i plãcea sã fie întreruptã pânã nu-ºi termina ideea, bãtrâna baroneasã îl apostrofã astfel: - Acuma, aici, nu-i vorba despre þigani! ªi ei sunt oameni, dar nu aveþi voi ce sã vã amestecaþi cu ei. Ei au lumea lor, primitivã ºi neevoluatã... Eu mã refeream la evreul Fazsy, nepotul rabinului. El o sfârºit-o urât de tot, aºa cum a meritat, nemernicul! A ajuns el mare activist de partid, analfabetul...S-o cãsãtorit cu Evi, o fatã de-a lui Balint care, de altfel, a fost o familie de treabã. Dar comunistul ãsta împuþit de Fazsy a fãcut o delaþiune urâtã, fãrã nici o urmã de ade-

numărul

2

/ septembrie 2008

70 vãr, în urma cãruia bunicul vostru a fost dus aproape doi(!) ani în delta Dunãrii, la muncã forþatã. Când s-a întors, Doamne, cum arãta!... Dar Dumnezeu cel Mare ºi Puternic a fãcut dreptate în privinþa lui Fazsy, nu vã temeþi... A murit ca un câine, mâncat de viermi!

- Palma dragã, vorbi blând bãtrânul farmacist, nu învenina sufletul curat al copiilor, te rog. Ce a fost, a trecut...

A fost rãu, dar ne-am obiºnuit ºi cu el, ca ºi cu binele. Acuma însã este foarte bine. Putem bea un ºpriþ, putem cânta.

Haideþi, copii, sã vã învãþ un cântec vechi, ostãºesc!... ªi peste câteva minute, veranda mare rãsuna de vocile nereþinute ale celor ºase copii: douã fetiþe ºi patru bãieþi. Era un concert. Un concert al îngerilor coborâþi pe pãmânt pentru o scurtã secundã dumnezeiascã... * Faþada clãdirii era aceeaºi, de când lumea... Fostã clãdire evreiascã, casa bunicilor, era amplasatã în buricul târgului, mai în jos de veche bisericã reformatã, de clãdirea Miliºiei, una modernã, tip bloc. Casa veche, cu etaj a bunicilor, pãrea astfel scufundatã de vreme ºi nu-ºi mai etala impozanþa de odinioarã. Pe vremuri, prin anii ”40, la parter trebuia sã urci douã trepte ca sã intri în farmacia particularã al neamþului Vauum. Dupã anii ”60, în urma atâtor modernizãri ale drumului ºi trotuarului, în aceeaºi farmacie, naþionalizatã între timp, intrai pãºind direct de pe trotuar.

Poarta mare, arcuitã, din stejar masiv, se deschidea spre interior, rupându-se în douã. În partea dreaptã, lângã lada poºtalã veche, vopsitã ºi revopsitã mereu în albastru, era incastratã ºi uºa cu clanþã veche, care se deschidea tot spre interior. Intrând, pãºeai pe niºte lespezi de piatrã neuniformã aranjate la nivel, cu rãbdare ºi migalã multã. Printre pietre, creºteau florile de stâncã, viu colorate, pe care copiii erau puºi sã le ude dimineaþa ºi seara. Acolo, sub bolta amplã, de sub bucãtãria ºi-o parte a verandei situate la etaj, putea parca ºi o maºinã mare, dar nu s-a întâmplat niciodatã. Pe acolo nu intra nici mãcar cãruþa cu lemne. Ea venea roatã, în partea cealaltã a curþii lungi, pe strada Kadar. În stânga curþii erau grãdina ºi via, despãrþite de un gard cu portiþã. În fundul curþii, pe dreapta, era cãsuþa cu douã camere ºi dependinþe, în care locuia Ghiþã cu nevasta Agnes ºi cei trei copii ai lui. Ghiþã era bãiatul cel mic al baronesei.

Feciorul mai mare al baronesei era farmacist în ªimleul Silvaniei. Era holtei, dar mereu curat ºi aranjat, scos parcã din cutia de ambalaj. El venea la sfârºit de sãptãmânã, cu autoturismul Fiat 850, de culoare albã ºi curat mereu, ca o farmacie. Doar el putea parca maºina sub boltã, pe lespezii de piatrã între care creºtea florile de stâncã. Da, ºi mai venea la sfârºit de sãptãmânã ºi fratele baronesei, tot Vasile ºi tot holtei. Venea din Baia-Mare, cu motocicleta. ªi motocicleta putea parca sub poartã. Atât!...

Sus, la etaj, se urca pe niºte trepte vechi din piatrã, ca într-un tunel care cotea spre stânga ºi se deschidea pe terasa semideschisã, crescutã roatã-roatã cu viþã de vie. De pe terasã era intrarea în cele douã camere mari. Spre bucãtãrie terasa se îngusta, devenind doar o verandã, care ducea spre toaleta de la etaj. Din verandã era intrarea ºi-n bucãtãria

numărul

2

/ septembrie 2008

uriaºã. Fiindcã era forfotã mare, îndeosebi vara, sub geamul de la bucãtãrie era un divan larg, noptierã cu veiozã. Acolo dormea bãtrânul Vasile, fratele baronesei.

Printr-o uºã dublã, se intra din bucãtãrie în camera mare, împãrþitã oarecum în trei sectoare. Acolo, lângã soba uriaºã de teracotã, albã, era patul dublu în care dormeau ei, bãtrânii. În mijloc, masa robustã de 12 persoane, în jur cu scaunele cu spãtarele înalte, frumos sculptate. În colþul din dreapta era credenþul înalt ºi masiv. Sub geam era aºezat scrinul din lemn de cireº, cu sertare multe. Pe el era amplasat televizorul. De la mijlocul camerei încolo, despãrþit de-un perete japonez mobil, era masa ovalã joasã, trei fotolii ºi-o canapea largã. Între cele douã ferestre, lipit de perete, era vitrina veche dar sclipitoare, pline de bibelouri din porþelan. În stânga, ca o anticamerã la intrarea dinspre terasã, era biblioteca ºi dulapurile înalte, pânã la tavan. Dulapurile de jos erau încuiate iar cheile erau la bãtrânul farmacist.

Acolo erau medicamente, barul bãtrânului, lichiorurile felurite fabricate de cãtre el însuºi, trabucurile. Odatã, bunicul a uitat cheile în uºã. Nepoþii au gustat din lichioruri ºi au ºterpelit un trabuc. S-au îmbãtat cu toþii de cap. Ar fi ieºit un scandal uriaº dacã ar fi aflat ºi bunica nepoþilor, dar n-a aflat... Bunicul a muºamalizat ºi minimalizat fapta nepoþilor...

Din camera mare, drept înainte, se intra în camera cealaltã. Acolo dormeau nepoþii ºi alþi musafiri. Te frapa soba înaltã din fontã, rotundã, sculptatã cu modele ieºite în relief. Erau trei paturi largi, dulapuri înalte, oglinzi ºi noptiere. La intrare, pe stânga, despãrþit tot de un perete japonez mobil, era spãlãtoria. Lighene, canistre cu apã, prosoape mereu curate ºi apretate.

Din geamurile duble, vedeai toatã panorama orãºelului. Spre orele 14,00 când bunicul lor trebuia sã vinã de la serviciu ºi masa de prânz era pregãtitã, nepoþii îl tot pândeau. Bãtrânul lucra la farmacia oraºului, sus pe dâmb, lângã cinematograf. Mãtãhãlos dar impozant, mereu în costum negru, cu cravatã, era vãzut de departe cum cobora agale, sprijinindu-se în baston. Pãru-i bogat dar alb ca neaua, îi era rãvãºit când sufla vântul. Sub braþul stâng, adesea aducea câte o lubeniþã mare. De cum îl vedeau nepoþii, alergau la bunica lor: - Bunicã, bunicã, vine bunicul!... Putem merge sã-1 ajutãm? Aduce o lubeniþã mare, mare!...

Baroneasa, severã, îngãduia de fiecare datã aceastã bucurie mãruntã al nepoþilor dar trebuiau sã-ºi cearã voie, mereu-mereu...

Când ajungeau toþi cei ºase nepoþi deodatã, era mai sãºi doboare bunicul. Acesta îi îmbrãþiºa însã vesel pe toþi ºi-i pupa pe creºtete. Dãdea lubeniþa nepoþilor s-o poarte pe rând. ªi spectacolul acesta putea fi vãzut zilnic, repetânduse aidoma, la aceeaºi vreme ºi ceas, pânã la sfârºitul perioadei de coacere a lubeniþelor...

Capitolul II.

I

eºind din oraº, Cornel gonea pe ºoseaua dreaptã ca un liniar cu circa 100 km/h, depãºind aproape tot ce-i apãru în cale. Urma comuna Recea, plinã de curbe fãrã vizibilitate ºi cu linie continuã. Îi

Copalnic Mănăştur

71 plãcea ca pe aceastã secþiune de drum sã nu prindã nici o maºinã mai veche ºi puturoasã în faþa lui. Doar cu nici doi ani în urmã, ºi el avea un autoturism Dacia 1300, roºie, destul de bãtrânã ºi obositã. Dumnezeu i-a pus însã mâna pe creºtet ºi 1-a mângâiat. Din partea bunicii ºi-al tatãlui lor, au primit înapoi o mare parte de pãdure pe baza legii nr.

1/2001, iniþiat de senatorul Vasile Lupu. Dacã toate celelalte legi au fost proaste ºi interpretabile, „legea Lupu” a fost o lege europeanã, „restituþio in integrum”. Astfel, Cornel, sora Maria ºi fratele Vasile - medic veterinar, cooptat ºi în corpul de control al Guvernului, cel care s-a ocupat de toate, implicit de vânzarea pãdurii uriaºe cãtre un parlamentar parvenit - ei, cei trei moºtenitori, s-au cãpãtuit. Peste noapte s-au trezit bogaþi, cu câte un cont la bancã de aproape 10 miliarde lei vechi, fieºcare. Cornel a rãmas însã acelaºi om modest, cãruia nu-i plãcea sã-ºi etaleze averea ºi bunãstarea. ªi-ar fi putut permite ºi el, precum fratele Vasile, sã-ºi cumpere o limuzinã arãtoasã ori un Jeep modern. El ºi-a cumpãrat însã proprietãþi ºi o maºinã autohtonã, micã, rapidã ºi nervoasã, cu un consum mic de benzinã.

El era însã foarte mulþumit ºi împlinit, fãrã mari pretenþii, dar ºi fãrã grija zilei de mâine. N-a fost însã mereu aºa... Înainte de anii 70, pe când locuiau în orãºelul de pe malul râului Lãpuº ºi era elev în clasele generale, surorii Mariei îi fãcea curte Mikloº. Acesta ºi avea sã-i devinã cumnat pânã dupã anii revoluþiei când a decedat în Ungaria, unde a fost plecat la lucru. Pe atunci, flãcãu fiind, Mikloº era un bãrbat înalt ºi ciolãnos, arãtos ºi elegant. Lucra ca ºi normator ºi-ºi termina clasele liceale la învãþãmântul seral. Era harnic ºi ambiþios din fire, un autodidact mereu în rãzboi cu sine, dorind a-ºi depãºi condiþia de „om de rând”. În familia Telegdi se simþea puþin frustrat... Într-o searã, fiind ºi-o onomasticã în familie, Mikloº a fost invitat sã rãmânã la cinã. Mama Mariei a scos farfuriile de porþelan ºi tacâmurile din argint. Farfuriile aveau un contur albastru, fiind inscripþionate monograma ºi coroana cu nouã ramificaþii, specific grofilor. *

Î

n aceeaºi searã însã, Mikloº s-a dus la restaurantul orãºelului ºi-a mai consumat ceva bere cu un profesor de chimie. Acestuia i-a povestit, cu fãþãrnicie oarecum, în ce „familie burghezã” a intrat el. Cum anume se mãnâncã acolo, cu tacâmuri din argint!... A doua zi, profesorul respectiv, care îi preda ºi lui Cornel, fiind ºi un comunist destul de convins, 1-a scos la rãspuns special pe el.

Rãu-intenþionat, îl tot încurcã pe copil, plimbându-1 prin materie ºi cunoºtinþe. Dupã aproape 20 de minute bune, i-a dat nota ºase, zeflemitor aducând la cunoºtinþa întregii clase, urmãtoarele: - Habar nu aveþi cine este colegul vostru, Telegdi. Este un pui de conte!... Pãrinþii ºi bunicii lui au avut pãmânturi, castele ºi pãduri cât vezi cu ochii. ªi mulþi, mulþi argaþi...

Ajuns acasã, foarte intrigat a povestit totul, de-a fir în pãr, tatãlui sãu. Acesta, îngândurat, albit la tâmple ºi cu fruntea înaltã brãzdatã de multe riduri, 1-a liniºtit pe copil,

Copalnic Mănăştur

astfel: - Trebuie sã te împaci cu condiþia ta, a noastrã, de vrerea lui Dumnezeu datã. Tu eºti ºi vei fi toatã viaþa ta, însemnat... Porþi niºte stigmate pe care trebuie sã le duci în tãcere, scrâºnind din dinþi, dar cu mândrie...Oamenilor foarte credincioºi ºi puri, le apar rãnile lui Christos. Acestea sunt stigmatele... Va veni însã o vreme când aceste rãni îþi pot aduce ºi bucurie neþãrmuritã. Aºteaptã, sã creºti mare ºi sã le pricepi pe toate, fiindcã, istoria mereu se schimbã ºi revine înapoi ceea ce a mai fost odatã ºi odatã. Eu n-am sã apuc acele vremuri, dar tu le vei putea trãi, poate... Pe profesorul de chimie nu-1 mai bãga în seamã cu aluziile lui cu tot. Tu învaþã ºi taci. Îi vei uita ºi numele profesorului. Ia aminte: Lumea aceasta nu este alcãtuitã numai din chimie... „Mare, mare dreptate a avut tatãl meu odatã ºi odatã!...” meditã Cornel gonind cu maºina pe ºosea, ieºind din comuna Recea. *

C

oborând rampa ºoselei cu trei benzi la ieºirea din Recea, Cornel rulã din nou cu viteza de peste o sutã. Depãºi toate autovehiculele din calea lui ºi reduse viteza doar la podul care traversa râul Lãpuº.

Intrã în satul Lãpuºel, o porþiune de traseu din nou plinã de curbe strânse ºi pe ºosea din nou linie continuã.

Aºa cum nu a dorit, a ajuns din urmã un camion care se târa pe ºosea. A rulat cuminte ºi cu vitezã regulamentarã circa trei kilometri în coada lui ºi-al dopului de circulaþie care s-a produs.

La ieºire din sat, pe porþiunea dreaptã, când prinse momentul liber, a semnalizat ºi a þâºnit pe lângã camionul puturos. Dupã nici o sutã de metri, din nou rula cu viteza de peste 100 pe orã. Atunci s-a întâmplat micul incident...

A intrat într-un stol de vrãbii. Maºina avea forma aerodinamicã iar pãsãrelele rapide, au scãpat de impact în alte dãþi. De astã datã însã, o vrabie sinucigaºã parcã, s-a izbit cu zgomot de parbriz. Instinctiv, Cornel îºi ridicã mâna stângã în dreptul feþei dar dreapta o pãstrã pe volan, fãrã sã o bruscheze, gest care 1-ar fi putut costa la acea vitezã... Era însã un ºofer experimentat. Conducea de peste douãzeci ºi cinci de ani... Pasãrea micã a cãzut între ºtergãtoare ºi a rãmas acolo, cu picioruºele-i spre cer. Tremura crispatã din tot corpul, agonizând. Imaginea era cutremurãtor de dureroasã. Criminalul fãrã de voie ºi victima, dându-ºi ultima suflare, faþã în faþã, la foarte micã distanþã... Încetinind instinctiv, Cornel porni ºtergãtoarele pe geamul uscat ºi pasãrea a fost vânturatã, pierzându-se în urmã, în noian... ªi astfel, urma a fost ºtearsã, dar crima tot a rãmas. A rãmas acolo, întipãrit adânc în creierul primordial al omului modern de Neanderthal. Creier ajuns uriaº între timp ºi de unde nu se mai poate ºterge nimic, nicicând. Iar ca faptã, orice crimã rãmâne o crimã. ªi nu existã în Univers crime mici ºi crime mari... Dumnezeu Creatorul, în faza lui incipientã, tot atâta timp a lucrat pe o pasãre cu penajul colorat, cât pe primul om imperfect, denumit Adam. Respectiv, o întreagã zi de 24 de ore cosmice! (...)

numărul

2

/ septembrie 2008

72 adrian pop

BUCÃTÃRIA. CU ÎNGERI... fugar. din ranã... ºi doar dacã se-ntâmplã din umbre clandestine nisipul din clepsidrã va mai dansa cu tine… e ceaþa cât un munte înconjurat anost risipa de pe creste nu-ºi are nici un rost… trimit aici ocolul, acel, neabãtut pentru curaj ºi viaþã în cercul absolut… lunea linã. sub luminã... va veni o vreme când vom fi fericiþi nu vom mai pipãi precauþi despicãturile dintre cuvinte gândurile tale bãnuitoare pãsãri se vor topi în sclavia metaforelor interzise iar dimineþile de cenuºã îþi vor încãtuºa gleznele cu fiorul versurilor nescrise orice vis are dreptul la culorile lumii spunea un orb …

pe tine te vãd, dar nu mã priveºti…” ascultându-i urmele paºilor el i-a ºoptit “sã ai grijã de ochii mei, te rog”… muritori. de albastru... mereu c-un pas înainte replica - undã fierbinte îºi poartã în cute amarul vãrsat sau þinut numai minte… blânde corpuscule nude smulse c-un geamãt din ranã tainic adastã în preajmã biata fiinþã umanã … somnul adânc zãmisleºte palide strigãte, jocuri trist maraton al trezirii pus cap la cap, pe alocuri… poetul, de-ºi leapãdã tropii ºi poartã în el doar tãceri rãpune stihul cu lacãt tribut celui de ieri …

iulie. ultima zbatere... îl aºtepta cuminte sã-i pipãie firele rãsãrite de nesomn îi asculta tãcerile ºi nopþile încercãnate de smarald apoi el i-a trecut pe negândite o aripã de fluture pe deget… “nu, nu acum, e atâta noapte nu-þi ºtiu decât paºii …acest întuneric… e mai mult decât pot…” trezire … nefire … în firea subþire “pot vedea orizontul… clepsidra ce-ntoarce clipa… ºi amurgul, da!… cel dintre ceþuri…

numărul

2

/ septembrie 2008

Mara Pop - În luminã

Copalnic Mănăştur

73

bucãtãria. cu îngeri... ºi parcã mai ieri intrasem în bucãtãria cu îngeri... maestrul gastronom gãtea o salatã de tigri asezonatã cu eufraþi cel venit al doilea, descãlecat în pripã mai cã-ºi trântea sufleul de mere de nor - al treilea pãrea mai liniºtit – îi rãmãsese o coastã în plus ºi stãtea în ceaþã – sã facã picior de plai sau gurã de rai?... despre al patrulea nici nu mai are rost sã povestim ... fãcea doar ce-l tãia capul (deºi a doua zi se plângea de amigdale) iar dintre delicatese prefera ceva exotic... dragoni fãrã pavilioane sau fraþi de-ai lor (fãrã muºtar)... ei ºi?!... erau la-nceput de drum... iar cazanul nu se-ncinge în doar ºase zile...

Copalnic Mănăştur

suiº pogorâtor în Chioar ajungem ºi ne facem mici când vântul îºi dezleagã veºnicia peste semeþe vârfuri de preluci zãrim în colþul pleoapei pe Maria înseninatã, cu un zâmbet bun vegheazã peste-a oamenilor soartã nicicând nu s-or isca aici furtuni e binecuvântatul loc din hartã...

Mara Pop - Nud

iar calea, orb pe potecã o pipãi pe sens interzis pãdurii sperându-i albastrul acela, odatã promis…

numărul

2

/ septembrie 2008

74 anca zubaºcu

SUNT OMUL CE IUBEªTE... ***

Fãrã somn.

Dorm.

Mi s-a spus sã scriu despre îngeri, ªi-am scris!

Ochi deschiºi, ochi deschiºi, ochi deschiºi, Visez...

Stare de delir... ªi aiurez...

Ochii treji...

Îngerii sunt, evident fiinþe Am zis!

Nu mai visaþi aripi, pene albe S-au dus!

ªi mi-e cald, foarte cald, aºa cald...

Cad...

Stare de îngheþ... ªi clipesc...

Nefiresc...

Paradisul nu e populat, nu-i lume V-am spus!

Lumea noastrã e o dilatare, Un trup!

Un obraz, un obraz, un obraz Gol, Stare de topire Oscilez Între poli...

Un organ mai bine zis, o amputare, De lut!

N-am ales sã mã nasc chiar în mine Dar vai!

Ochiul meu, ochiul meu, ochiul meu Ud Stare de clipire Ochiul scut, Brut.

Mi s-a spus sã-mi las viaþa ºi sã-mi cumpãr Doar trai!

Pãgubos târg! Mie nu-mi place traiul.

Pãcat...

Antisomn, antisomn, antisomn Mã încurcã genele, Sprâncenele mã dor, Urlã cristalinul speriat, Irisul se-agaþã disperat ªi alene Uºor...

De penultima anteclipã de somn...

De dorm...

Adorm...

Mã agãþ cu unghiile de acul ceasului Stricat...

Tic – tac, tic – tac, tic – tac, ªi se mai poate trãi în lumea asta?

Da! Tic – tac! Se poate...

Mãsurat...

Cãci la oameni totul se mãsoarã În tic – tac!

***

*** Antisomn, antisomn, antisomn ªi dorm...

Stare de odihnã

numărul

2

/ septembrie 2008

Sunt omul ce iubeºte frunzele cãzute ªi rãdãcinile încolãcit – ºerpuitoare Istorii cu imperii decãzute, Sau puf cãzut din aripi cãlãtoare.

Copalnic Mănăştur

75

Sunt omul ce iubeºte negrul nopþii ªi-a zilei razã ºi-a apusului luminã ªi dimineaþa cana de cafea, aproape plinã Sau seara un adio spus în faþa porþii.

Sunt omul ce iubeºte nefãcutul Dar e îndrãgostit de fapta gata ªi, rãscolind pãmântul cu lopata, Creeazã... nu cu piatra, ci cu lutul.

Sunt omul ce iubeºte lumea de pe stradã ªi-a catedralelor pioºi pereþi mucegãiþi ªi bãtrâneii veseli, copiii murdãriþi Sau babe ce se iau în mahala la sfadã.

Sunt omul ce iubeºte ploaia ºi copacii Copiii altora ºi geamurile luminate ªi curþi cu murmur, case descuiate, ªi filantropii ce hrãnesc sãracii.

Sunt omul ce iubeºte viaþa lumii ªi fuge dupã umbre pe trotuare Trecând subit de la vulgar la înãlþare.

Sunt omul ce iubeºte înþelepþii ºi nebunii.

Sunt omul ce iubeºte respirarea ªi potolirea setei ºi a-nfometãrii, Odihna somnului, avântul încleºtãrii, Plãcerea trupului, cãldura, bunãstarea.

Sunt omul ce iubeºte faþa din oglindã ªi mâna care-i bagã o þigarã-n gurã ªi ochiul care cerceteazã, furã ªi mâinile ce se întind sã prindã.

Sunt omul ce iubeºte, o ºtiu bine Tot ceea ce-i creat sau a uitat sã se-ntrupeze, Tot ceea ce-am urmat sau o sã îmi urmeze. ªtiu ce iubesc însã nu ºtiu pe cine!

Ioan Marchiº - Rugãciune

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

76 georgeta moarcãs

ION MUREªAN - Experienþa expresionistã a lumii ca limb

E

xplorarea invizibilului ºi transcrierea viziunilor angoasante nu epuizeazã totuºi posibilitãþile poetice ale lui Ion Mureºan. Reluând tipul de poet posedat, el se livreazã cu aceeaºi disponibilitate ºi experimentului locuirii de cãtre transcendent. Prezenþa îngerului în interioritatea poetului ne plaseazã într-o ambiguitate fundamentalã. Este vocea îngerului modificatã de corporalitatea coruptã a poetului, aparþinînd acestei lumi? Sau îngerul este unul cãzut, care alunecã ºi mai jos pe scara fiinþei, vorbind cu glas neuman, pãsãresc sau reptilian? Mesajul transcendent este distorsionat: „Îngerul vorbeºte în mine cu voce de broascã / ºi cu voce de pasãre, / vai, cum voi îndrãzni eu oare sã-mi ridic limba / printre buruieni” (Între draperiile experienþei).

Teama faþã de incapacitatea de a manipula limbajul poetic – „vai, cum voi îndrãzni eu oare sã-mi ridic limba / printre buruieni” – este anihilatã de existenþa opresivã a viziunilor care se cer exorcizate prin cuvânt –: „cãci, iatã, ferestrele cârciumii umflându-se ca niºte / sãculeþi de piele catifelatã / ºi ca niºte ugere de vacã / ºi din ce în

ce mai aproape roiurile de fluturi / întunecaþi / fojgãind hãmesite. // ªi soarele cât un pui de gãinã ºi cât buricul / degetului...”. (Între draperiile experienþei).

T

otuºi, faþã de întâlnirile rilkeene cu transcendentul, dominate de înfricoºare ºi de pierdere de sine în faþa Îngerului1de sentimentul nimicniciei personale, încorporarea mesagerului divin în trupul poetului poate fi cititã drept semnul unei cãderi.

Accentuatã în final: „ºi-apoi coboarã-n mine, / se îneacã, / bolborosind lasciv, se îndepãrteazã”, ea semnificã ºi decãderea puterilor divinului. Tema e reluatã într-un poem recent2, cu suprapunerea ideii morþii personale ºi celei a lumii: „A venit toamna. / Ziua de mâine n-o mai apuc. / Pe cer trece un îngeraº speriat. / Picuri-picuri îi curge sângele din nãsuc. // Iar mie mi-e fricã, / mi-e fricã, / mi-e fricã peste mãsurã. / Sau culcat pe frunze uscate. / Picuri-picuri sângele îngeraºului îmi cade pe gurã.” (Poem)

Ion Mureºan la Tabãra Naþionalã de Literaturã ºi Arte Plastice ARCHEUS 2008

numărul

2

/ septembrie 2008

Copalnic Mănăştur

77 de pietre ºi oase, / nu mai e mântuire”. (Zeul trece cu securea pe umãr).

Î

n stil shakespearian, el va desemna acest limb drept o închisoare, în care existenþa e un supliciu iar poezia un drog: „Întunericul ne zbârcise ochii (se depunea în riduri / ca mâlul) / ºi eu îi dãdeam înainte cã am visat iar cutiuþele cu / prafuri colorate”. (Lanþurile peste ferestre) Declinul lumii poate lua forma perversã a coruperii copiilor de cãtre cel socotit odinioarã apãrãtorul lor. Îngeraºul devine ºarpele biblic, iniþiindu-i în cunoaºterea eroticã ºi cea spiritualã: „Iar copiilor îngeraºul le lumineazã actul erotic / cu un craniu de sticlã.../.../ Iar copiilor îngeraºul le lumineazã gropile din cãrþi / ºi le zice: «Cu voi am cutare ºi cutare plan.»/ În acest fel ei se înºirã pe scãunele în apã, / de-a lungul pârgului, / îºi ºterg ochii cu batistele negre. Sus, în ceruri, / ºuierã funiile.” (Dã-ne nouã puterea sã plângem)

I

Ioan Marchiº - Paharul

P

osedatul este însã ºi un vizionar care are acces la misterul întrepãtrunderii lumii vizibile ºi a celei invizibile. Transcendenþa ºi-a pierdut atributele pozitive, ameninþând existenþa omului: „Viermuialã a îngeraºilor carnivori, / trupurile rozalii ºi bine lustruite, / guriþe melancolice binevorbitoare de dulcegãrii,/.../ ªi iatã-i pe ei cum se apropie rozând peisajul, / cum ies prin el ca niºte degete printr-o / mãnuºã spartã. / ªi iatã-i pe ei cum se întind deasupra oraºului / ca buba dulce ºi urlãtoare”. (Despre guriþele melancolice). Cu atât mai puternicã este angoasa, cu cât „nu-i niciodatã sigur cã atunci când poetul se aflã în paradis, el nu se aflã, de fapt, în infern”3. Un mod insolit de a intensifica dominaþia invizibilului asupra vizibilului, temã frecvent întâlnitã în poezia expresionistã, mai ales la Georg Heym, în poemele Demonii oraºelor, Zeul oraºului4 sau Umbra Vitae.5

A

lteori poetul are limpede viziunea locuirii într-un intermundiu ºi într-un timp decãzut, din care nu mai e posibilã salvarea: „Ancora grea înnãmolitã între arcurile dormezei / ºi lanþul încordat printre cearºafurile zdrenþuite / se pierde prin spãrtura din tavan, / prin gaura din acoperiº, undeva sus unde trage / cabestanul divin. /.../ Când norii se strâng / zãngãnind ca niºte cutii de tablã / într-o memorie plinã

Copalnic Mănăştur

ntervenþia puterilor divine în real este aproape întotdeauna înspãimântãtoare. Viziunea urmãtoare pare desprinsã din cartea profetului Iezechiel însã sensul ei final nu mai e unul mântuitor: „El ne-a arãtat unghia rozã ieºind din izvor / ºi venele sângerii urmate de osiºoare înaintând / printre bolovani / ºi apa cum se alegea din nisip închegându-se / ca ºi carnea ºi / râul înãlþându-se ca un deget spre cer. / Iar din loc în loc / peºti încã vii ºi oameni ºi dobitoace zbãtându-se / prinºi pe jumãtate în piele. ªi sus / la mari depãrtãri sclipeau inelele podurilor / ºi lãnþiºoarele ºi...” (Dansul) Accentele crude ale imaginii îl apropie pe Ion Mureºan de expresionismul lui Gottfried Benn. Cu o singurã mare deosebire însã. În poemele lui Ion Mureºan întotdeauna o transcendenþã – Poezia, Zeul – este vinovatã de aceastã degradare dramaticã a lumii ºi a omului.

NOTE: 1 Vezi Elegiile Duineze, în Rainer Maria Rilke, Versuri, Editura Pentru Literaturã Universalã, Bucureºti, 1966: „Cine, dac-aº striga, m-ar auzi, din cetele / îngerilor? ºi chiar dacã unul m-ar lua / deodatã pe inima lui: aº pieri înaintea / prezenþei prea tari.” (Întîia Elegie, traducere de Maria Banuº) ºi „Orice înger e înspãimîntãtor. ªi totuºi, vai mie, / vã invoc pe voi toþi, pãsãri aproape ucigãtoare / ale sufletului, ºi ºtiu cum sînteþi. Unde sînt vremurile / lui Tobie, cînd unul din cei mai strãlucitori stãtea în pragul uºii rustice, / puþin travestit, cum se cuvine la drum, / ºi nu aºa cumplit, / (un tînãr ºi el uitîndu-se curios la celãlalt tînãr). / Dacã arhanghelul acum ar ieºi / primejdios dintre stele, numai c-un pas, în jos, cãtre noi, / cutremurãtor ne-ar bãtea inima. Cine sînteþi?” (A doua elegie, traducere de Al. Philippide).

2 Poem, publicat în revista Vatra, nr. 4/2006.

3 Al. Cistelecan, op. cit., p. 149.

4 Georg Heym, Poezii, traducere de Mihail Nemeº, cuvînt înainte de Thomas Kleininger, Editura Univers, Bucureºti, 1986.

5 The Expressionism of Georg Heym: A Note and Two

Translations, în Wisconsin Studies in Contemporary Literature, Vol. 4, No. 3, Studies of Recent British & Continental Literature (Autumn, 1963), p. 284-297.

numărul

2

/ septembrie 2008

78

LITERATURA COPIILOR Toamna sau iarna?

E toamnã. Soarele rãsare cu raze roºcate ca flacãra focului ºi împrãºtie o cãldurã care se învãluie cu gerul cumplit adus de o oaste cu arme din þurþuri de gheaþã ºi fulgi de nea ca scut, trimisã de zeiþa Iarnã.

Toamna e o prinþesã care dã comandã ostaºilor sãi sã-ºi dea jos frunzele arãmii, cu pãrere de rãu trimite pãsãrile în þãrile în care soarele iubeºte mai mult pãmântul, printr-o vrajã vrãjeºte urºii care intrã într-un somn atât de adânc cât marea !

Vin primii fulgi de nea. Toamna e nevoitã sa plece, deoarece iarna are o armatã foarte mare, de mii ºi mii de nori de gheaþã cãrora li se adaugã mulþi, mulþi copii ! Armele lor cu care alungã toamna sunt sãnii ºi schiuri, care de care mai rapide. Toamna nu are de ales, trebuie sã plece !

Ce minune ! La armata toamnei se mai adaugã ºi o fetiþã, pe lângã miile de mici vieþuitoare ale pãmântului. E o singurã fetiþã care nu are sanie. Ea stã la geam ºi plânge, iese afarã ºi plânge ºi mai tare. Câteva lacrimi ale ei curg pe câteva frunze ruginii ale nucului trist din curtea ei. Dar totuºi, acest rãzboi este caºtigat de oastea iernii.

Câteva zile ninge continuu, zi ºi noapte. Fetiþa vede cum oastea aceea a pus stãpânire pe satul ei. Supãratã, iese afarã, ºi iºi aduce aminte locul unde a plâns cu câteva zile în urmã.

Se duce iar acolo ca sã mai verse o lacrimã, dar ce frumos!

Acel loc nu a fost acoperit cu zãpadã, ci cu o mulþime de frunze ruginii ; iarna nu a avut curaj sã acopere acel loc. Fericitã cã mãcar acel loc nu a fost atins de zãpadã, propune priete-

numărul

2

/ septembrie 2008

nilor ca anul viitor sã intre în armata toamnei. Nimeni nu a fost de acord. Prinþesa toamnei a vãzut totul ºi dupã câþiva ani a chemat fetiþa la cer ºi a încoronat-o ca reginã a toamnei.

De când a devenit fetiþa reginã, armata iernii cu zeiþa lor au domnit foarte puþin, o lunã-douã, pe când toamna patrucinci luni. ªi de atunci toatã lumea s-a bucurat mai mult ºi mai mult ºi de o mie de ori mai mult de toamnã.

Lazãr Raul Sergiu Iarna Zâna Iarnã a venit Din apus la rãsãrit, Aducând ninsorile, Troienind cãrãrile.

Peste dealuri, peste vii, Cu lungi plete argintii S-a sucit, s-a învârtit, Uite-o ! Iarna a venit.

Cu o blanã de zãpadã Iarna a ieºit pe stradã Sã ne facã derdeluº, Sã mergem la sãniuº.

Tãmaº Cristian Vasile Clasa a V-a Cetãþele

Copalnic Mănăştur

79

folclor

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

80 ana bisztricki florian

FÃRTÃÞÂIA

V

alorile umane, educaþia, responsabilitatea, respectul pentru semeni, pentru comunitate ºi implicit pentru familie sunt doar câteva valenþe educative în comunitãþile care-ºi apreciazã tradiþiile, obiceiurile ºi datinile ca dimensiuni morale ºi spirituale. Ele vin din fir de legendã prin oamenii interesaþi de întemeierea familiilor durabile, în care respectul e reciproc, încrederea ºi iubirea sunt lipsite de interese meschine iar naºterea ºi creºterea pruncilor e datorie ºi lege.

Preluca Veche, „O lume poveste” dintr-o Lume Poveste ar spune poetul cu desãvârºire. O zonã situatã la limita sud esticã a Þãrii Chioarului, în vecinãtatea Þãrii Lãpuºului, þinut deluros, acum accesibil, mult timp s-a pãstrat ca zonã închisã, izolatã, ceea ce a determinat pãstrarea ºi conservarea tradiþiilor ºi obiceiurilor în formã nealteratã pânã azi.

Fiind o zonã foarte întinsã, Platoul Prelucilor oferã o priveliºte cu adevãrat spectaculoasã care se exprimã în sine ciclic ºi care-ºi antreneazã comunitatea în trãiri totale. Te mirã ºi te „dezmirã” aici, iureºul culorilor trecut prin sita anotimpurilor care etaleazã în „dunga de zare” o fâºie de dor din „timpuri bãtrâne” ºi care constituie pentru localnici interesanta expresie a vieþii lor. Se pãstreazã aici, încã, obiceiuri ºi tradiþii strãvechi: jocul „roatele în stânga”, colindul ºi adunatul colacilor de cetele de ptiezari, de ziua, de cetele de holtei, ceata de noapte, uspãþul de daruri ºi nu în ultimul rând, fãrtãþâia, obicei care a constituit pentru mulþi, pentru foarte mulþi cercetãtori, ceremonial regizat, filmat, prelucrat ºi prezentat în spectacole folclorice diverse.

Fãrtãþâia a primit în mare mãsurã caracter spectacular, dobândind în timp, multe elemente novatoare. Practicat continuu, el a împrumutat elemente specifice nunþii de odinioarã, ba chiar se integreazã în evenimentul acesta, în ceremonialul botezului sau la ospãþul de daruri, alt obicei special, practicat în zona Preluca. Ceremonialul Fãrtãþâiei pãstreazã atât elemente creºtine cât ºi laice cu substrat precreºtin. Împrejurãrile ceremoniale în care se realizeazã cuprinderea de fârtaþi, fraþi de cruce, în satul Preluca Veche, erau diverse: în cadrul nunþii, imediat dupã masa mare, spre zorii zilei, la ospeþele de botez, la uspãþul de daruri, dupã o clacã, de obicei organizatã cu prilejul unei construcþii. O formã specialã, deosebitã de cele enumerate, constituitã în formã de ceremonial separat, era cuprinderea de fârtaþi, într-o formã complexã. Avea structurã identicã în mare parte cu ceremonialul nunþii în privinþa actanþilor – chemãtorii, starostele, fârtaþii, socãciþele, invitaþii ºi muzicanþii – a momentelor principale ºi a obiceiurilor utilizate. De menþionat este faptul cã nu-ºi putea cuprinde cineva fârtaþi, în acest ceremonial separat, o persoanã necãsãtoritã. Când evenimentul avea loc în cadrul nunþii, mirele îºi „chema” fârtat pe flãcãul care i-a fost cel mai bun prieten în perioada fecioriei sale iar mireasa pe cea mai bunã prietenã a sa.

numărul

2

/ septembrie 2008

„Fãrtãþâia sã face numa’ dupã cãsãtorie. Unu’ necãsãtorit, nu-º’ cuprinde fârtaþ’ niciodatã”, spun bãtrânii.

Obiectele ceremoniale folosite în cadrul evenimentului separat erau: „bota de temãtor, oiaga cu horincã îndulcitã, înstruþatã, colacii pãreche din fãrinã de grâu cât sã poate de albã, dacã sã poate, din fãrinã nulaºe, frãmântatã cu apã, sare ºi drojdie”. Colacii erau fãcuþi întotdeauna de o femeie cãsãtoritã, cu calitãþi morale deosebite, care-ºi dovedea ºi mãiestria artisticã în împletirea lor în trei, cifra simbolizând probabil cele trei momente fundamentale din viaþa omului, cele trei vârste. Colacii erau înstruþaþi cu verdeaþã, cu bârbânog ºi busuioc, iar ulterior ºi cu panglici de hârtie multicolorã. Verdeaþa împodobea colacul de jur împrejur pe împletiturile sale ºi printre firele ei se punea busuioc. Colacul era considerat un element sacru, de neînlocuit la ceremonial însã nu era obligatorie consumarea acestuia în timpul desfãºurãrii evenimentului. Botele de temãtor erau sculptate cu diferite motive geometrice sau florale ºi frumos împodobite cu „nãfrãmi mândre de mãtasã”, înflorate, struþ de bucuioc, verdeaþã ºi panglici multicolore. Botele erau însemnele ceremonialului cu sens de recunoaºtere iar verdeaþa ºi busuiocul constituiau plante cu valoare magicã purificatoare, chiar scarã. Treptat, aceste obiecte au fost înlocuite cu o simplã floare sau „struþ”, o panglicã prinsã pe piept, apoi s-au rezumat la invitaþia obiºnuitã, banalã.

Vârstnicii spun cã elementele novatoare din urmã erau primite cu reticenþã sau chiar respinse de comunitate, dând de multe ori prilej de ocarã. Oiaga înstruþatã (cu panglici, busuioc ºi flori), conþinea „horincã îndulcitã” pentru cã doar în felul acesta constituia drept semn de cinstire pentru acel cu care închina fârtatul, având ºi sens magic: „sã-i hie viaþa dulce.”

Copalnic Mănăştur

81

În cadrul „uspãþului de fãrtãþâie”, primul moment îl constituia alegerea fârtaþilor, actanþii principali. Erau frecvente cazurile când se alegeau doi, trei fârtaþi dar numãrul lor varia, mai ales în cadrul altor acte ceremoniale. Bãtrânii informatori, Florian Petre ºi Florian Rozalia (87 ºi respectiv 84 de ani) spun cã în Preluca Veche, la o clacã, „o gazdã” – Ion din Vale, ºi-a cuprins 12 perechi de fârtaþi. Erau la clacã vreo 80 de persoane clãcani ºi dupã ce i-a aºezat pe cei 12 fârtaþi cu femeile lor la loc de cinste, o dat de ºtire cã din sara aceea „tãþ’ i-or hi fãrtaþ’”. „Nime-n lume n-o mai vãzut pânã atuncea atâþa fãrtaþ’ cuprinºi deodatã. Aºe o ieºit vorba cã pânã ºi popa i-o fo fãrtat”. Al doilea moment îl constituia ziua când se umbla „a tema”. Persoana care organiza ospãþul trimitea chemãtori cu bote sã-i invite mai întâi pe fãrtaþi apoi pe oamenii din sat, rude, prieteni, la ospãþ.

Doi chemãtori intrau în case, dãdeau bineþe, aºteptau întâi sã fie poftiþi sã ºadã, apoi, dupã câteva momente de tãcere care pregãteau momentul afectiv, special, necesar, îºi spuneau solia sau creau o oraþie în care replicile celor doi chemãtori alterneazã, fiecare având rolul sãu: C1: „Am vinit la casa dumnevoastrã Sã vã dãm solia noastã – La uspãþ de oamini buni Din nea’sarã pânã luni.”

C2: „Noi pã dumnevoastrã vã invitãm La uspãþ de fãrtãþâie La Vasile-a lu’ Ilie” (un nume dupã caz) C1: „Cã-ºi cuprinde fãrtat bun Pã Ion a lu’ Pãun” C2: „ Noi vã temãm la un pahar de bãuturã Cu cinste ºi voaie bunã…”

Replicile subliniazã sentimentele de bucurie, febrilitatea pregãtirilor („ tare mândru ne-om gãta”) ca ºi ospitalitatea ºi generozitatea gazdelor, inima deschisã spre altruism ºi prietenie, sentimente absolut necesare: „Noi dac-am ºti c-aþ’ vini Tare mândru ne-om gãti Pântru a vã primi.

Cu porþile deschise, Cu mesele întinse, Cu paharele umplute, Pã sama dumneavoastrã pregãtite Sã nu vã gândiþ’ cã sântem oamini rãi Ce vinim din munþ’ ºi vãi Ori floricele di pã rât Sã vã temãm cu urât Cã sântem mlãdiþã de brad ªi-n mânã avem bucatã de steag (ridicã bota de chemãtor) Avem struþ mândru de busuioc

Copalnic Mănăştur

Ce sã poartã cu cinste ºi-n clop Sã aibã fãrtaþii cinste ºi noroc” Sosirea la casa celui ce urmeazã a fi invitat ca de altfel ºi plecarea, era anunþatã prin chiuituri repetate ºi ritmice.

Dacã chemãtorii nu gãseau pe nimeni acasã, se lãsau legate de clanþa uºii sau la ferestre diverse însemne, niciodatã profanatoare, ale trecerii lor pe acolo (o panglicã, un fir de busuioc, o floare, etc). dupã acest moment, urma primirea invitaþilor la casa gazdei. Starostele conducea ceremonialul de fãrtãþie. El îi întâmpina pe toþi invitaþii cu „oiaga înstruþatã”, le „întina” ºi-i poftea la masã. Dupã ce se adunau cu toþii, se realiza ceremonialul fundamental.

Starostele cerea liniºte ºi anunþa scopul evenimentului rostind: „Preafrumoasã adunare Vã rugãm de ascultare Avem douã, tri cuvine De spus spre luare-aminte.

Neamul nostru, din vecie, A þinut la ominie – Când oaminii de cuvânt Fãceau câte-un legãmânt” Se fãcea apoi elogiul fãrtãþâiei ºi rolul evenimentului între membrii comunitãþii: „Mult frumoasã-i prietenia Da’-i mai bunã fãrtãþâia.

Oaminii când sã iubesc, S-ajutã, sã sfãtuiesc ªi la bine, ºi la rãu ªi la uºor, ºi la greu.

De aceea, din bãtrâni Este-o vorbã la români: Dacã ai un prieten dulce Sã-þ’ hie frate de cruce.”

Urmeazã un moment solemn – rãspunsul colacilor.

Socãciþele aduceau colacii ºi-i aºezau pe masa principalã în pereche. Peste fiecare pereche de colaci se aºeazã o bancnotã ºi o plãcintã creaþã, care, ulterior, a fost înlocuitã cu prãjituri. Pe masa astfel pregãtitã, se aflã ºi oiaga înstruþatã.

Când se derula evenimentul, starostele rostea versurile ºi sublinia valoarea sacrã a pâinii: „ªi la astã fãrtãþâie Fost-o legãmânt, sã fie Tãt colaci din grâul sfânt, Munca noastrã pã pãmânt, Darul sfânt di pã ogoare, Din trudã ºi din sudoare” Urma o altã secvenþã în care starostele rostea „rãspunsul colacilor”, oraþie improvizatã, în prozã ºi de multe ori în versuri care enumerã virtuþile localnicilor subliniazã valoarea prieteniei ºi apreciazã intenþiile celor doi viitori fãrtaþi. „Preacinstita noastrã gazdã Vre, astãzi, aici, la masã

numărul

2

/ septembrie 2008

82

Sã-ºi cuprindã ca fãrtaþ’ Prieteni ce le-or fi ca fraþ’ Altã tânãrã pãreche De-aci din Preluca Veche ªi le dãruiesc voios Tãt colaci din grâu frumos Din rodul pãmântului, Din sudoarea omului ªi din daru’ ceriului, Din dar de la Tatãl Sfânt Cã dã rouã ºi dã vânt, Ne dã ploaie, ne dã soare Ne dã grâul pã ogoare…”

Versurile subliniazã ºi obligaþiile care sunt impuse pentru cele douã perechi, obligaþii care erau conºtientizate, precum ºi avantajele unei astfel de prietenii: „Noi din grâu facem colaci ªi cuprindem prieteni dragi Prieteni, care, ca ºi fraþii Vor trãi unii cu alþii Vom trãi, ne-om veseli, Ca fraþii ne vom iubi; Vom trãi ne-om ajuta, Ca fraþii ne vom purta, ªi la bine ºi la rãu C-aºe vre ºi Dumnezãu!”

numărul

2

/ septembrie 2008

Joc la ºurã - Tabãra Naþionalã de Arte PRELUCA 2008

Din când în când, oraþia se întrerupea spre a se pune în evidenþã mimica ºi gestica actanþilor. Gazda ia colacii ºi-i oferã peste masã perechii „cuprinse”; se îmbrãþiºeazã, îºi strâng mâna, întâi cu gazda – viitorul fãrtat, apoi „gãzdoaia” – viitoarea suratã, apoi invers.

Surata gazdã avea ºi ea rolul ºi surprizele ei atent pregãtite: o nãframã de mãtase sau un alt obiect preþios pe care-l dãruia celeilalte surate. În acest moment solemn, starostele, în numele gazdei, putea rosti versuri în care enumerã etape succesive ale prefacerii grâului în pâine, versuri care sunt similare cu poezia pluguºorului: „Când primãvara o vinit Plugu-n brazdã am pornit Am arat, am sãcerat Pãmântu’ în lung ºi-n lat.

Stropti de ploaie o vinit, Soarele o încãlzât, Mândru grâu o rãsãrit; Mânica am sufulcat ªi grâul l-am sãcerat Apoi la moara l-am dus ªi fãinã am adus ªi-am fãcut din ea colac Sã vi-l dãruim cu drag Pântru-a noastrã prietenie ªi pântru-a noastrã frãþâie.”

Copalnic Mănăştur

83 Starostele se adresa din nou invitaþilor ºi apoi fãrtaþilor îndemnându-i sã respecte ºi sã preþuiascã valorile umane pe care le promoveazã acest eveniment: „Aieste tinere pãrechi Ce de faþã le videþ’ Mâinile ºi le-o întins Fraþ’ de cruce s-o cuprins Binele-l slujiþ’ Oricând sã vã iubiþ’ Cinstea sã v-o purtaþ’ Cu drag sã v-ajutaþ’” Starostele îi îndeamnã pe toþi participanþii la eveniment sã respecte aceleaºi valori eterne, apreciindu-le ca valori ale verticalitãþii umane, ca o comunicare cu generaþii trecute ºi viitoare: „Pântr-acei ce-s astãzi fraþ’ Gazda casei ºi fãrtaþ’ ªi la cei aici de faþã, Le dorim în astã viaþã Sã-ºi respecte tãt cuvântu’ ªi sã-ºi þie legãmântu’ Sã trãiascã în credinþã Sã s-ajute-n suferinþã.

Fraþii dacã s-or iubi Neamu’ nostru’ a-nflori!

Fraþii de s-or ajuta Neamu nostru s-a-nãlþa!”

Ultimul moment ceremonial este petrecerea propriu-zisã care se desfãºoarã în formele ei obiºnuite – jocuri ºi strigãturi, cântece specifice evenimentului. În mod obligatoriu jocul e deschis de fãrtaþi. Ei joacã fiecare cu soþia celuilalt ºi strigã:

bucatelor specifice, cum ar fi plãcintele. Aici intervine starostele antrenând momentul prin versuri ce au conotaþie umoristicã, amuzându-i pe participanþi: „Mi sã pare, mi sã pare Cã vine un mniros tare Nu ºtiu ce s-o fi-ntâmplat Socãciþa s-o-mbãtat?

Blidele pã masã-s goale Nu ºtiu ce-a mai hi pân’ oale” Socãciþa apare strigând, punând în scenã prin versurile sale un moment similar, ca rãspuns la acuzaþiile starostelui: „Frunzuliþã de sanfiu Faceþi-mi loc ca sã viu Cu plãcinta ruminitã Pântru fãrtaþ’ pregãtitã.

Dupã ce am frãmântat Sã ºtiþ’ cã m-am ºi spãlat Ca sã viu aici curatã Cu plãcinta înfloratã Plãcintã cine-a mânca Îi dator a mã juca Câte pãturi în plãcintã De-atâtea ori învârtitã” Se îndreaptã spre surate ºi spre fete: „Buzã moi ºi subþirele Veþi gusta din plãcinþele” Apoi spre fãrtaþi: „Buzã groasã cu mustaþã Veþi mânca plãcintã arsã” „Aduceþi plãcintele Sã ungem guriþãle”

„Hai fãrtate sã jucãm Cojocul sã-l scuturãm, Sã jucãm, dragã fãrtate, S-avem parte de bucate.

Hai ºi tu dragã suratã Sã te joc sã fii jucatã Sã te joc, sã te-nvârteºti, Sã þii minte cât trãieºti” Starostele îi îndeamnã pe toþi la joc: „Mãi feciori, voi de ce nu jucaþ’ ºi nu cântaþ’_ Ori vi-i foame, ori vi-i sãte, Ori vã uitaþ’ dupã fete?”

Cântece ºi strigãturi: „Mãi bãdiþã de þi-s dragã Cumpãrã-mi nãframã albã Albã ºi cu puiºori Sã nu te uit pânã mori Cã ºi io þ-oi cumpãra Struþ în pãlãria ta Panã ºi cu busuioc Ca sã ai numai noroc” Cântecul suratelor

La îndemnul starostelui feciorii joacã ºi strigã: „Busuioc mândru frumos Sã hii gazdã sãnãtos ªi sã-þ’ hie ºi fãrtatu’ Sã vã cinsteascã tãt satu’” Jocul ºi strigãturile se intercaleazã cu alte momente specifice acestui eveniment ca de exemplu aducerea

Copalnic Mănăştur

„Tu suratã, surãtucã Cât îmi eºti tu de plãcutã Laolalt-om povesti De necaz ºi bucurii Iar noi, bãrbaþi de frunte Di la vale, di pã munte,

numărul

2

/ septembrie 2008

84 Ne-ajutãm unu’ pã altul ªi ne ajutãm ºi satul Ne ajutãm între noi ªi p-acei ce-s în nevoi În zâle de sãrbãtori ªi-n duminici uneori Om petrece împreunã Cu cinste ºi voie bunã” Cântec „Ce horincã bun-avem Îi pãcat sã nu o bem Sã-mbiem pã ceteraº Cã la joc ne dã curaj Ia de-aicea Vãsãlicã Num-o gurã de horincã!”

Starostele rosteºte în încheierea ceremonialului versurile: „Aici între dealuri ºi vãi Unde-s prelucani de-ai mnei Pretenia îi mai mare ªi-l leagã pã fiecare De la mic pân’ la moºneag La vecinul cel mai drag ªi-aºe dupã cununie Fac uspãþ de fãrtãþâie.

Noi aicia am vinit ªi cu drag ne-am ominit Pântru asta mulþãmnim ªi mult bine vã dorim În cinste mare sã trãiþi ªi mereu sã vã iubiþi”.

În urma acestui eveniment fãrtaþii se considerã fraþi de cruce, mai mult uneori decât fraþii de sânge. κi dau ajutor în muncile importante, se împrumutã, se viziteazã la sãrbãtori importante de peste an, sunt puºi la ospeþe în fruntea mesei, la nuntã li se dau responsabilitãþile importante, fac împreunã stâna ºi îºi zic fãrtat ºi suratã. Copiii fãrtaþilor sunt consideraþi la fel ca pãrinþii lor ºi nu vor avea voie sã se cãsãtoreascã între ei. De unde vine ideea înfrãþirii? Are ºi ea o funcþie magicã? Practicile de întrajutorare sunt atestate ºi la vechii eleni ºi la romani ºi la aproape toate popoarele lumii. Important este însã cã în obiceiul pãstrat în zona Chioar, satul Preluca Veche, este conservat elementul religios. Azi colacul constituie un element ceremonial, un element de comuniune. Astfel de înfrãþiri sunt atestate în diferite timpuri ºi locuri. La noi, încã din sec. al XVI – lea, jurãmintele solemne din afara bisericii, legãtura prin pâine între fraþii de cruce, reflectã într-un fel imaginea sacrã, jertfa divinã zilnic înnoitã pentru purificarea lumii profane, pentru transformarea membrilor bisericii în fraþi întru Cristos. Avându-se în vedere faptul cã în mod obligatoriu colacul se face din fãinã de grâu, apã ºi sare, fãrã alt adaos, consumându-se de cei înfrãþiþi legãtura dintre ei devine una sacrã. Oraþia subliniazã ce reprezintã colacul: Un colac de grâu frumos Ca peliþa lui Cristos (peliþa în sens vechi însemnând trup).

Un alt rost al colacului este acela de comuniune, întrajutorare.

Fãrtãþia poate fi consideratã o secvenþã a ceremonialului nupþial, flãcãul ºi fata realizând prin cãsãtorie trecerea într-o altã stare, menþin în felul acesta legãtura cu starea dinainte de cãsãtorie cuprinzându-ºi fãrtaþi pe cei mai buni prieteni (în cadrul ceremonialului de nuntã) integrându-se astfel mai uºor în starea adulþilor.

Menþinerea obiceiului aici se explicã ºi istoric – ea fiind o formã de a se apãra de rele prin solidaritate ºi ajutor reciproc. Obiceiul reprezintã o mândrie a locuitorilor, mândria de a avea prieteni adevãraþi, buni, de a contribui la echilibrul ºi armonia comunitãþii.

Joc la ºurã - Tabãra Naþionalã de Arte PRELUCA 2008

numărul

2

/ septembrie 2008

Copalnic Mănăştur

85 Colecþia A l e x a G a v r i l B â l e ºi A l e x a n d r a S i l v i a C o s t i n

“STRÂGÃTURI” din Chioar Leliºoara cea fãloasã Nici spãcelu nu ºi-l coasã Cã i-l coasã o vecinã Pentru-un kilom de slãninã.

M-ai iubit ºi m-ai lãsat.

La ce dracu m-ai iubit Dacã nu þi-am trebuit?

Nu te teme leliºoarã Cã nu te-oi mîna la moarã Când în sac n-a mai fi fãrinã Ne-om culca ºi fãrã cinã

Firicel de iarbã deasã Mîndra mea îi mai frumoasã ªi dintr-o sutã de fete Mîndra mea n-are pereche.

Nu cota cã-s negricios Cã m-am tãvãlit pã jos Cã-m gîndit c-oi fi frumos ªi la fete dragastos

Firicel de iarbã rarã Când iese mândra afarã Miroasã a primavarã.

Mândruliþa cea din vale Mi-a ieºit asearã-n cale Cu rochia sufulcatã Cu gura nesãrutatã ªi io badea badiºorul O luai cu biniºorul ªi i-am astâmpãrat dorul.

La fântânã la Mastei Rãsãrit-o petrinjei Petrinjei cu tri crenguþã Are Mastei tri draguþã: Una-i mândra de Mãrie Alta-i Gafia lui Ilie ªi-Anica lui Vasalie.

Dus-o lupu’ purcelu’ Lasã-l ducã la dracu’ C-a fãta scroafa altu’ ªi l-a fãta tãrcãcior L-om bãga în cotecior ªi-om face un pic de sor N-om mînca mãlui gol.

Auzit-am auzit Cã s-o fãcut moara-n rît Macinã dor ºi urît Nevestele gura vînd Fetele nu-încap la rînd.

Nu sãri cã ti-i hãi ªi nu este cine te tomni Da este o babã-n Cetãþele Ce tomneºte coaie rãle

Copalnic Mănăştur

Cucule de ce mai strâgi Pînã-i verde frunza-n fagi?

Nici aceia nu-i femeie Care n-are paie în pat ªi drãguþ pângã bãrbat Mult mã întreabã douã fete Ce faci cu puþa bãiete?

Cînd îi cald o bag în fete Cînd îi cald o-ntind pã gard Cînd îi frig o þîn cîrlig Cînepe mîndrã s-o tãs Coborînd pã scarã-n jos Cît cu oala cît cu poala Pînã ce-o cãlca-o boala Lele pindeleu tãu Gîndeºti cã l-am lãut eu In poiatã-n piºãlãu Leliþa din uºa porþii O rãmas sã spele morþii Nu te þine bade tare Cã nu eºti de diþa mare Nu te þine bade nu Cã n-ai car cu patru boi Nici gubã de pe a tale oi ªi un purlicaº cîrtit ªi acela-i de la slujit

Ce mi-i mie de mândruþã Ca codrului de frunzuþã Una picã-ngãlbeneºte Alta mai frumoasã creºte Nu þine bade sus Cîte trebe, toate nu-s Nici îi lapte, nici fãrinã Nici un purcel de slãninã Nu te þine bade tare Cã nu eºti de gazdã mare Cã cunosc pe tatãl tãu Cu ciucurii de lipideu ªi pã mã-ta, socãciþã La oalã cu chisaliþã

Informator: Bud Mãrie a lui Diordica lu’ Indrei, 75 ani, Baia Sprie – Santoca, lîngã Valea Rã, 1 martie 2007

Mãi badiþa din alt sat

numărul

2

/ septembrie 2008

86 simona deleni / gavril bâle

Mãrturii privind utilizarea calului în Zona Chioarului

P

ânã la distrugerea cetãþii (1713) în zona Chioarului, calul a fost utilizat exclusiv în scop militar, pentru muncã fiind folosiþi boi, care erau deosebit de robuºti. Cãderea cetãþii a adus dupã sine ºi pierderea importanþei militare a zonei deci calul a început sã fie utilizat la transporturi agricole, forestiere, miniere ºi chiar industriale de pe la sfârºitul secolului secolului XIX, începutul secolului XX. Mai ales în zona de munte se observã o tradiþie în creºterea calului, un respect deosebit pentru acest animal, cu rãdãcini în perioada când Cetatea Chioarului avea o mare importanþã administrativã ºi militarã.

Chiar dupã decãderea cetãþii, din punct de vedere administrativ, în zonã a rãmas o tradiþie creºterea calului, mai ales în zona de munte. În minerit s-a utilizat calul, în minele din Baia Mare, Cavnic, Bãiuþ, Baia Sprie, Nistru ºi altele. În cercetãrile de teren prin chestionarea performerilor din satele din nord-estul Bãii Mari privind utilizarea cailor la începutul secolului al XIX –lea pânã la cel de-al doilea rãzboi mondial, am aflat urmãtoarele date: - þãranii din satele Plopiº, ªurdeºti, Cetãþele, Dãneºti, ªiºeºti se ocupau pe lângã agriculturã, cu unele transporturi; asta deoarece solul având slabe calitãþi nu permitea sã-ºi ducã existenþa din veniturile obþinute din activitãþile agricole; - aceºtia efectuau transportul de cãrbuni din zona pãdurilor de la Cavnic în Baia Sprie, sau chiar la Baia Mare; de asemenea transportau lemne de foc, sau pentru traverse de cãi ferate, lemn de construcþie de la Cavnic la Baia Sprie, mai transportau, chiar piatrã de pe Valea Albã, piatrã pretabilã pentru prelucrare, iar odatã cu dezvoltarea mineritului au trans-

numărul

2

/ septembrie 2008

portat concentrat minier denumit popular „ºerbet” de la flotaþia din Cavnic la Baia Sprie.

Alte tipuri de transporturi: Þãranii din Cetãþele, Dãneºti, Bontãieni au ajuns în anii 30 mari producãtori de fructe, pe care le vindeau negustorilor evrei, care îi angajau ºi sã efectueze transportul pânã la gãrile din Baia Mare, Baia Sprie, chiar Satu Mare; pe de altã parte transportul de mere se fãcea pânã în zona Careiului unde îl schimbau pe cereale.

O altã formã de negoþ era cumpãrarea sãrii de la Ocna ªugatag ºi transportarea ei în zona Careiului unde era fie vândutã, fie schimbatã pe bucate (porumb, grâu, ovãz, orz). Þãranii din Cãrpiniº cumpãrau sarea de la Ocna Dej pe care o vindeau tot în zona Careiului; tot în Cãrpiniº erau meseriaºi care fãceau scãri pentru abatajele din minã, din lemn de stejar care erau cumpãrate de alþi sãteni care se ocupau de negoþ ºi-l transportau la minã, la Nistru.

Plopiºenii ºi þãranii din Trestia erau mari meºteri în producerea ºindrilei ºi a draniþei care era vândutã în zona Careiului, transportul acestuia fãcân-

du-se cu ajutorul a 1-2 sechereºi din Plopiº. ªurdeºtenii care se pricepeau la cioplitul pietrei transportau piatrã de pe Valea Albã - Cavnic pe care o transportau la garã la Baia Sprie. În zona Coaºului existau vãrari (în secolul al XVI-lea ardeau var pentru Cetatea Chioarului), care angajau sechereºi cai transportând varul înspre Satu Mare sau în satele din zona Sighetului. În Curtuiuºul Mic existau acum 50 de ani trei sechereºi vestiþi.

Tradiþia oralã spune cã locuitorii satului Berinþa , utilizau pentru muncile agricole vacile, mai rar boii; în schimb fiecare gospodãrie deþinea câte un cal folosit pentru deplasarea la târgurile din Mãnãºtur, Lãpuº, Baia Mare, ªomcuta Mare ºi chiar Dej. O foarte veche poveste din ªiºeºti spune cã, pe locul numit „zguri” ar fi existat o topitorie de minereu unde se extrãgea fier ºi aur, cei care deþineau cai concesionau filoane din Dealul Minei din Baia Sprie de unde prin metode vechi extrãgeau minereu, pe care îl transportau cu caii pânã la topitorie.

Copalnic Mănăştur

87 anca maria pop

O LUME A SACRULUI „Anul ºi submultiplii anului sunt în calendarul popular personificãri, personaje care se nasc, trãiesc, îmbãtrânesc ºi mor ca s-o ia din nou de la capãt.”1 Calendarul popular planifica toate activitãþile omului pe sezoane, sãptãmâni, zile ºi cele cinci momente ale zilei. Timpul optim pentru arat ºi semãnat, pentru formarea ºi desfacerea turmelor, pentru peþit ºi logodit, pentru vrãji ºi farmece etc. era marcat de zilele celebrãrii diferitelor reprezentãri mitice creºtine sau precreºtine.

Unitãþile de mãsurat timpul sunt personificãri mitice care se nasc, trãiesc, îmbãtrânesc ºi mor la anumite date calendaristice. Începutul, mijlocul ºi sfârºitul unitãþilor de mãsurat timpul sunt însoþite de scenarii rituale în care se celebreazã naºterea, maturitatea ºi moartea divinitãþilor prin sãrbãtori, obiceiuri, sacrificii rituale, formule magice. Unele scenarii sunt spectaculoase ºi bine conservate.

O personificare a timpului nefast, impur, încãrcat cu energii negative este Ceasul rãu. În credinþele populare acesta este un fel de duh necurat care umblã noaptea ºi poceºte pe cei ce-i întâlneºte întârziaþi pe drumuri singuratice. Zborul acestui duh de noapte e însoþit de un fel de þiuit. Se mai crede cã atunci când îþi þiuie urechile trece Ceasul Rãu pe lângã tine ºi cautã sã te poceascã. Dacã prinzi de veste ºi-þi faci cruce la ureche, nu-þi poate aduce nici o vãtãmare.

Spaþiul sacru al casei „Cu toate cã românii nu au divinitãþi patronale ale locuinþei, curþii sau acareturilor, existã totuºi una a vetrei, demonstrând arhaicitatea acestui cult agrar.”2 Se citeazã uneori o divinitate numitã ciudat Maamutu Pãmântului, un duh al vetrei domestice.

La români, ca ºi la alte popoare (sârbi, oseþi, ciuvaºi, ceceni º.a.), vatra este – prin duhul ei protector – garantul cãsãtoriei. În spaþiul sacru al vetrei casei nãºteau uºor femeile care nu puteau naºte pe pãmânt. Tot acolo se invocau moºii ºi strãmoºii pentru protejarea gospodãriei ºi a casei de boli, potop, cutremure, trãsnete ºi pe ea îºi pregãteau elixirurile ºi leacurile vracii ºi doftoroaiele satelor.3 În legãturã cu vatra se aflã focul, care nu este privit de tradiþia folcloricã româneascã drept o fãpturã autonomã, chiar dacã îi conferã o anumitã sacralitate. Focul e sfânt, prin urmare nu poate fi batjocorit, blestemat, scuipat sau împroºcat cu lãturi ºi urinã. Este o divinitate în sine, mai mult decât o simplã putere supranaturalã.4 De o anumitã sacralitate s-a bucurat ºi casa, cu toate cã, în ultima vreme, locuinþa omeneascã s-a desacralizat. În toate culturile tradiþionale, ºi lumea ruralã româneascã nu face excepþie de la aceastã regulã, locuinþa a comportat un aspect sacru, fiind o reflectare a lumii. Casa a fost sanctificatã, în parte sau în întregime, printr-un simbolism ori un ritual cosmic.5 „Existenþa zilnicã ºi „mica lume” pe care o presupune – casa cu uneltele, viaþa ºi gesturile de fiecare zi – pot fi va-

Copalnic Mănăştur

lorizate pe plan religios ºi metafizic. Aceastã viaþã obiºnuitã, de toate zilele, este transfiguratã în experienþa unui om religios, care descoperã peste tot un „cifru”. Pânã ºi gestul cel mai obiºnuit poate trimite la un act spiritual.”6 Din acest punct de vedere, nu doar pragul bisericilor reprezintã punctul în care se face trecerea de la lumea sacrã la lumea profanã. „Pragul din locuinþele omeneºti îndeplineºte aceeaºi funcþie ritualã; aºa se explicã ºi consideraþia de care se bucurã.

Trecerea pragului casei este însoþitã de numeroase rituri: oamenii se închinã ori îngenuncheazã dinaintea lui, îl ating smerit cu mâna ºi aºa mai departe. Pragul are „paznici”: zei ºi spirite care apãrã intrarea atât de rãutatea oamenilor, cât ºi de puterile diavoleºti ori de boli. Jertfele cãtre „paznici” sunt fãcute pe prag, ºi tot aici se fãceau ºi judecãþile, în unele culturi paleo-orientale (Babilon, Egipt, Israel).”7

Hierofanii elementare Pentru omul societãþilor arhaice, hierofania cea mai elementarã – manifestarea sacrului într-un lucru oarecare, o piatrã ori un copac – reprezenta mereu aceeaºi tainã: manifestarea a ceva care este „altfel”, a unei realitãþi care nu aparþine lumii noastre, în lucruri care fac parte integrantã din lumea noastrã „naturalã”, profanã. Manifestând sacrul, un obiect devenea altceva, fãrã a înceta sã fie el însuºi, deoarece continua sã facã parte din mediul lui cosmic. „Superstiþia nu e de fapt nici magie, nici sentiment religios, ci un tip de credinþã alimentatã ºi de frica de necunoscut, ºi de ignoranþã, dar în primul rând de complexul secret de inferioritate al superstiþiosului; superstiþiosul nu are de obicei o singurã superstiþie, ci un sistem al sãu, cu numãr variabil de elemente, din care îºi construieºte ceva în felul unui sistem religios de nivelul unei infrareligii sau, dacã vrem, al unei religii particulare, strict individuale.”8 Pretutindeni, superstiþia gireazã ºi dã valoare intrinsecã unor obiecte specifice, investite cu funcþii magice.

Rãspândite, dar fãrã o importanþã majorã, amuletele ºi talismanele se reduc de obicei, în mediile rurale româneºti, la un ban gãsit, un dinte de lapte din perioada copilãriei, o buruianã profilacticã, o anumitã iconiþã, uneori un obiect oarecare socotit purtãtor de noroc.

Un obiect sau o acþiune dobândesc o valoare ºi devin în acelaºi timp reale numai pentru cã participã într-un fel sau altul la o realitate care le transcende. Printre atâtea alte pietre, o piatrã devine sacrã – ºi în consecinþã se îmbibã

numărul

2

/ septembrie 2008

88 de fiinþã – fie pentru cã ea constituie o hierofanie sau conþine mana, fie pentru cã forma ei acuzã un anumit simbolism sau comemoreazã un act mitic. În concepþia omului tradiþional, fiecare element al gospodãriei îºi are un rost ºi un rol bine determinat, ca verigã distinctã într-un lanþ de semnificaþii derivat din datini, credinþe ºi obiceiuri de esenþã mitico-magicã moºtenite (uneori inconºtient de sensul lor original), din generaþie în generaþie. Astfel, multe obiecte sunt considerate a avea proprietãþi magice. Printre acestea se numãrã macãul, cuþitul cu mâner de aramã, cãrbunele, cleºtele, mãtura ºi cociorva.

James George Frazer numeºte magie contagioasã acel grup de credinþe primitive ºi populare în care este implicatã ideea unei legãturi simpatice între un om ºi orice lucru cu care se aflã în atingere directã.9

O naturã sacralizatã Formele naturii în sine incitã producerea de superstiþii ºi credinþe. Astfel, curcubeul este fenomenul meteorologic care la români nu s-a putut converti într-un mit autonom, dar care a fost considerat Zmeu, Balaur sau Sorb (deoarece i se atribuie sorbirea apei mãrilor sau a râurilor), ºi nu rareori ºi Brâul Pãmântului (iar mai târziu ºi Brâul Maicii Domnului) care opreºte ploaia.10 Cerul e reprezentat sporadic în miturile cosmogonice româneºti ºi nu existã o concepþie coerentã despre cer ºi despre geneza lui. Se crede cã a fost fãcut de Dumnezeu ca un acoperiº de sticlã al pãmântului, cã e stratificat în mai multe ceruri ºi distribuit diferitelor divinitãþi dupã ranguri ºi cã are toarte, pentru cã e imaginat ca un capac al pãmântului, pe care Dumnezeu îl învârteºte ca sã schimbe anotimpurile pe pãmânt.

Mult mai atent a fost omul de la þarã faþã de miºcãrile atmosferice. Spaþiul eolian a fost populat, astfel, de Vântoase, care par a continua tradiþia greacã a Harpiilor (trei la numãr), deºi numãrul Vântoaselor nu este definit. Harpiile erau socotite la greci personificãri ale vânturilor puternice (vârtejuri, uragane), apoi în genere ale miºcãrilor atmosferice, întocmai ca Vântoasele, cãrora însã tradiþia folcloricã româneascã nu le atribuie gheare, ci numai aripi.11 Crivãþul este ºi el un personaj din mitologia popularã româneascã, reprezentând personificarea sub chipul unui bãtrân a vântului rece de la Nord-Est, bãtând din stepele Rusiei ºi resimþit mai ales iarna în zonele estice ºi aproape în întreaga Câmpie Românã. O altã personificare a miºcãrilor aerului este reprezentatã de Vântoase. Despre ele se crede cã pot poci oamenii ºi cã vindecarea poate fi realizatã numai prin afumare cu „iarba vântului”.12 În mod surprinzãtor pentru un popor pastoral ºi agrar,

numărul

2

/ septembrie 2008

pãmântul nu a fost nici personificat, nici inclus în vreun mit spectaculos, aºa cum s-a întâmplat aproape în toate mitologiile lumii. În schimb, i s-a atribuit un loc special Tãlpii Iadului, reazemul malefic al lumii infernale ºi personificarea acesteia în totalitatea funcþiilor ei: rãutatea, viclenia, pornirea vindicativã, ticãloºia, laºitatea, minciuna, persecuþia, voluptatea torþionarã. Ea roade neîncetat Stâlpii Pãmântului, ca sã rãstoarne lumea în mare ºi s-o înece.13 În credinþele populare, un punct geografic oarecare putea sã fie loc curat sau necurat (impur). Un loc necurat putea sã fie bântuit de spirite, semidivinitãþi ºi divinitãþi malefice. Locurile de case, sate, schituri, mãnãstiri, biserici ºi cimitire (locuri curate) erau alese dupã criterii magico-mitologice sau magico-religioase precise. Puncte sacre erau ºi fântânile.14 Dupã ridicarea casei, pentru a verifica dacã nu s-au strecurat duhuri rele înãuntru ºi pentru a aºeza odihna ºi liniºtea casei se recurge la întâmpinarea duhurilor. Prima datã doarme în casã o pisicã (pentru cã strânge tot rãul ºi-l scoate afarã), un bãtrân (pentru cã nu se apropie nimeni de el), un cerºetor (pentru cã nu-i ia nimeni nimic) ºi, în sfârºit, un þigan (pentru cã aduce noroc).

Iarba fiarelor Pentru cei care au o experienþã religioasã, întreaga Naturã se poate înfãþiºa ca sacralitate cosmicã. Iarbafiarelor este în mitologia româneascã o plantã miraculoasã, foarte subþire, veninoasã, roºie ca focul sau argintie, capabilã sã înmoaie fierul ºi sã deschidã orice lacãt. Creºte pe locuri greu accesibile, pe stânci abrupte, în desiºul pãdurilor, în locuri mlãºtinoase. Pentru cã este o plantã miraculoasã, credinþele populare îi atribuiau caracteristici ce þin de miraculos: este invizibilã ziua iar noaptea scânteiazã ca o lumânare sau arde ca o flacãrã roºiaticã ori argintie; este otrãvitoare, deoarece vitele care o pasc mor; poate pluti împotriva curentului; uneori devine verde în timpul zilei ºi nu poate fi deosebitã de 15 alte ierburi sau poate intra în pãmânt.

Dupã o legendã româneascã, iarba-fiarelor s-ar fi nãscut din picãtura de sânge care a curs din buricul lui Isus Hristos rãstignit pe cruce. În credinþele populare douã sunt modalitãþile prin care se poate intra în posesia ei. Poate fi gãsitã dacã cineva târãºte pe pãmânt niºte lacãte încuiate, ce se vor deschide neapãrat când vor da de aceastã iarbã magicã sau trebuie gãsit un pui de arici, închis într-o cuºcã de fier ºi, când vine mama aricioaicã cu iarba-fiarelor în gurã pentru a deschide aceastã capcanã, trebuie smulsã din gura ei, cãci altfel o înghite.16 Ariciul este în credinþele populare româneºti singurul animal care o cunoaºte, el fiind ºi primul ei descoperitor ºi cel care a dezvãluit-o oamenilor.

Mai trebuie amintit cã iarba-fiarelor poate fi folositã numai în contextul unor descântece ºi poate fi culeasã numai

Copalnic Mănăştur

89 dimineaþa pe rãcoare ºi rouã.

Magia acestei plante miraculoase se exercitã asupra fierului pe care îl înmoaie, de aceea poate descuia orice lacãt sau broascã, fiind impenetrabilã la fier (sãgeatã, cuþit, glonþ). Þinutã sub limbã sau în mânã, îl fereºte pe om de sabie sau de gloanþe. Se crede cã hoþii ºi-o implanteazã subcutanat în palma dreaptã.

Marea Doamnã a plantelor ºi Avrãmeasa O altã plantã miraculoasã din mitologia popularã româneascã este mandragora (mãtrãguna sau cucuta). Se crede cã este o fiinþã care plânge în timp ce este scoasã din pãmânt, iar cel ce aude acest scâncet trebuie sã moarã.

Pentru a evita acest pericol, se lega un câine de un copac din apropiere, despre care se credea cã va muri într-o lungã agonie, sau i se aduceau ofrande rituale (pâine, sare ºi vin).17 „Dintre toate plantele pe care vrãjitoarele, fete ºi femei din România le cautã pentru virtuþile lor magice sau medicinale, nu existã nici una al cãrei ritual al culesului sã comporte atâtea elemente dramatice ca mãtrãguna”, spunea Mircea Eliade.18 Aceasta pentru cã mãtrãgunei i se atribuie numeroase puteri magice: rãdãcina ei are puterea sã mãrite fete, sã poarte noroc în dragoste ºi fecunditate în cãsnicie; poate spori cantitatea de lapte a vacilor; acþioneazã asupra mersului afacerilor, aduce bogãþie în general, în toate circumstanþele, prosperitate, armonie etc.19 Ca urmare, este personificatã ca „Mare Doamnã”, „Împãrãteasã”, „Bunã Maicã”. I se mai spune ºi „iarba vieþii ºi a morþii”, forþele ei putând fi dirijate ºi spre atingerea rãului.

Din aceeaºi categorie a plantelor înzestrate cu forþe magice face parte ºi Avrãmeasa, o plantã veninoasã despre care se credea cã ar putea asigura protecþia magicã împotriva bolilor neuropsihice provocate de Iele, dar ºi împotriva frigurilor, durerilor de stomac, bubelor dulci etc.20 Cu valoare religioasã au fost înzestrate de-a lungul timpului nu doar plantele sãlbatice, ci ºi plantele cultivate. Dupã unii autori, toate plantele cultivate în zilele noastre au fost socotite la început „plante sacre”.21 Pentru omul modern, numeroase gesturi, atitudini sau acte fiziologice nu reprezintã decât procese organice, dar pentru omul societãþilor arhaice asemenea acte nu sunt niciodatã pur fiziologice, ci ele sunt sau pot deveni participãri la sacru. Alimentele nu au servit numai ca hranã a omului; ele au constituit puternice rezerve de puteri magico-religioase. „O întreagã serie de raporturi religioase dintre om ºi Cosmos pot fi descifrate în actele prin care omul cautã, îºi procurã sau produce hrana.”22

Cultul bradului Traian Herseni susþine cã a existat la români ºi un cult al bradului. E adesea atestatã spovedania ciobanilor la brad ºi împãrtãºania lor cu muguri la cetinã. Ciobanii fãceau o cruce în coaja copacului (cu toporul sau briceagul) ºi-ºi mãrturiseau în faþa ei pãcatele, ca la preot, în timp ce bãteau mãtãnii. Tãiau apoi cu toporul câteva aºchii, pe care le aruncau.

Dupã jurãmântul pe care-l fãceau, credeau cã dacã într-un an copacul se usca sau nu se usca, erau iertaþi sau nu

Copalnic Mănăştur

erau iertaþi de pãcate.23 Nu întâmplãtor, Mircea Eliade susþinea cã, din punct de vedere simbolic, arborele a avut în vechime un sens exclusiv simbolic ºi religios, cã nicãieri nu întâlnim reprezentãri complet realiste ale arborelui ºi cã, în lipsa realismului sau decoraþiei, avem de-a face cu o valoare religioasã, cosmologicã ºi metafizicã.24 Romulus Vulcãnescu susþine ºi el cã „între om ºi plantã românul a conceput o consubstanþialitate miticã prezentã în toate etapele ciclului vieþii lui, de la naºtere pânã la nuntã, la moarte ºi dupã moarte.”25 Copilul era închinat de mic la brad ºi destinul lor se împletea în tot timpul vieþii. Când tânãrul se îmbolnãvea, pãrinþii mergeau la brad sã-i cearã ajutorul.

Bradul participa la nuntã ºi era urcat pe casã pentru a proteja vatra mirilor. La moarte, se folosea bradul funerar.

Pânã în secolul al XX-lea, în Bucovina se înmormânta un brad în locul cuiva considerat mort ºi ale cãrui rãmãºiþe nu au putut fi gãsite ºi recuperate; în aceste cazuri, bradul era „îmbrãcat” cu cãciulã, cãmaºã, iþari ºi un brâu roºu.”26

Note: 1. Ghinoiu, Ion, Comoara satelor. Calendar popular, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2005, pag. 6; idem, Dicþionar de magie, demonologie ºi mitologie româneascã, Editura Amarcord, Timiºoara, 1998, pag. 79; idem, Obiceiuri populare de peste an. Dicþionar, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1997.

2. Kernbach, Victor, Universul mitic al românilor, Editura ªtiinþificã, Cluj Napoca, 1994, pag. 116-117.

3. Vulcãnescu, Romulus, Mitologie românã, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureºti, 1987, pag. 18.

4. ibidem, pag. 230.

5. Eliade, Mircea, Sacrul ºi profanul, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, pag. 49 ºi 52-53.

6. ibidem, pag. 158.

7. ibidem, pag. 25.

8. Kernbach, Victor, op.cit., pag. 155.

9. Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, Bucureºti, 1993, pag. 27.

10. Kernbach, Victor, op.cit., pag. pag. 156.

11. ibidem, pag. 192 – 194.

12. Ghinoiu, Ion, Dicþionar de magie, demonologie ºi mitologie româneascã, Editura Amarcord, Timiºoara, 1998, pag. 99; Vulcãnescu, Romulus, op.cit., pag. 414.

13. ibidem, pag. 194 ºi 228.

14. Vulcãnescu, Romulus, op.cit., pag. 18.

15. Evseev, Ivan, Dicþionar de simboluri ºi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timiºoara, 2001, pag. 82. Kernbach, Victor, Universul mitic al românilor, Editura ªtiinþificã, Cluj Napoca, 1994, pag.

238-239.

16. loc.cit.

17. Evseev, Ivan, op.cit., pag. 152; Kernback, Victor, op.cit., pag.

335.

18. Eliade , Mircea, Fragmentarium, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994, pag. 215.

19. loc.cit.

20 Ghinoiu, Ion, Obiceiuri populare de peste an. Dicþionar, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1997, pag. 16.

21. Eliade, Mircea, Sacrul ºi profanul, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, pag. 131.

22. idem, Mefistofel ºi androginul, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, pag. 150.

23. Kernbach, Victor, op.cit., pag. 194.

24. Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, Bucureºti, 1993, pag. 108.

25. Vulcãnescu, Romulus, Mitologie românã, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureºti, 1987, pag. 185.

26. loc.cit.

numărul

2

/ septembrie 2008

90 alexa gavril bâle

Leacuri pentru vite 1.Vacile de jug nu tare dau lapte, cã-s urîte mai ales în vremea plugului.

2. La marhãle cu albeaþã se dã praf de miere sau miere coscã. O facem cu sucitoarea praf p-o hârtie, o þinem ºi o suflãm în ochi. Era bunã ºi la oi ºi la vaci.

(Roman Ioan, 50 ani, ªiºeºti, 28 noiembrie 2000).

3.La diaree la marhã douã linguri de cenuºã. (Mãrie Þura, 44 ani, Cetãþele, 1 decembrie 2000).

4.Ceai de coajã de stînjar în care baji coada ºoricelului. (Ioan Rus, învãþãtor, ªiºeºti, 44 ani, 1 decembrie 2000).

5.Marhãle dacã nu-s þinute de mici cum trebe îi bai cu ele. Nu sã mai þin cu taur. (Roºca Simion, 58 ani, Baia Sprie, 1 decembrie 2000).

6.Când sã umflã pulpa la vacã o freci cu apã rece ºi pui frunzã de curechi proaspãtã, verde pe ie. Mintenaº sã traje.

(Mãgureanu din Dãneºti, 50 ºi ceva de ani, 1 august 20001).

7.Când rãcesc vacile la ºale nu sã corãþãsc dupã ce fatã.

8.Vaca trebe sã hie latã-n dric, care vacã-i latã în dric fatã uºor.

9. Dupã ce fatã vaca i sã dau o jumãtate de kilogram de zahãr, 4 ouã bãtute, o mânã de tãrâþã cu on pic de fãrinã într-o vidire de apã caldã. Sã mai dã o litãrã de trinci pã apã ; de lins sã pune sãmânþã de pepine porcesc. Ouãle cu zahãru îs tare bune la marhã dupã ce fatã, iarã trincii curãþã vacile dupã fãtare.

10.Care vacã fatã greu apoi aceie cu greu sã mai þine cu taur. Trebe dusã de multe ori pânã o prinzi a fãta. (Þura Grigore, 58 ani, Bontãieni, 20 ianuarie 2007 ).

11.Dupã ce fatã vaca trebe mare grijã sã ai sã nu mãnânce corãtoarea, cã aceie nu sã mai þine cu taur. Ieste vacã care sã întinde pânã ajunge la corãtoare, dupã ce o þîpat-o ºi o mãnâncã. Trebe legatã scurt tare sã nu ajungã la ie. Sã poate întâmpla sã meri pã dimineaþã în grajdi ºi sã nu afli corãtoarea nicãrii.

Atunci o mâncat-o ori vaca ce o fãtat, ori alta de lîngã ie dacã o poate ajunge. (Þura Grigore, 58 ani, Bontãieni, 20 ianuarie 2007).

12. Mai demult nu era atîþia doctori veterinari, când nu þîpa vaca locu viþãlu-

numărul

2

/ septembrie 2008

lui, era femei mai bãtrâne care ºtie sã le desprindã. Locu diþãlului, ori corãtoarea diþãlului cum îi mai zice dacã rãmâne în vacã putrãzãºte ºi poate peri vaca.

13.Din luna a ºaptea, când îi a fãta vaca, laptele-i galbãn, îi lapte di pã diþãl.

(Bele, Unguraº, 67 ani, 06 iunie 2006 ).

14.Oloi cãlduþ la diþãl dacã-i beteag. Sã poate beteji de-i dai pe multã corastã ºi sã întide la rînzã.

15. Dupã fîn di pã locuri joase baligã marhãle moale.

16. La vacã, dupã ce fatã nu-i bine a-i da tãrîþe cã are pulpa umflatã ºi de-i vine lapte mult sã poate strica. Tãrîþe i sã dau dupã ce i se dezumflã pulpa. Aºã sã ºtie din bãtrâni cã la vacã dupã ce fatã nu i sã dau tãrîþe pînã nu i sã dezumflã pulpa, cã sã nu-i vie lapte. (Valentina lui Aurelu Coratorului, aproximantiv 40 ani, ªiºeºti, 26 octombrie 2006).

17.Cînd nu rumãgã vaca îi dai bulion de porodici cu oloi ºi sare amarã.

Sã mai poate da bulion cu sãmãtiºã, ori zãr cu bulion ºi on pic de oþãt de poame.

Drojdia cu bulion ºi cu apã, turnate pã gurã-s bune, le porneºte rînza de-s închise. Zãr cu drojdie ºi horincã de-al

doilea, lungite cu ceai de pojãniþã ºi coada ºoricelului. Brînzã saparîºã de oaie, frãmîntatã cu zãr ºi cu 2-4 ouã, în care poþi pune douã linguri de drojdie fac bine la încuieturã la marhã.

Bulion cu ouã ºi sãmãtiºã bãtute bine, bine. Aceste tãte sã pot turna pã gurã la vaci cînd sã întig cã sã le porneascã rînza. (Mai mulþi þãrani din Berinþa, de pe Merizoi, 19 octombrie 2006 ).

18.Cînd urineazã vaca sînge, moroºenii zîc sã le dai sãu de oaie topit, pã inima goalã. (Aurica Rotãrescu, 26 ani, ªurdeºti, 25 octombrie 2006 ).

19.Care diþãl nu sã face, nu mere, atunci orice-i dai tãt nu mere, nu sã face.

20. La 10-12 ai vaca nu-i bãtrînã, de-i sãnãtoasã. Mai poate þine pînã la 16-17 ai, mai poate fãta ºi dã lapte.

21.Cînd diþãlu de lapte sã umflã îi dai o jumãtate de deþ de horincã de-al doilea cu on deþ de oloi ºi un vîrf de cuþit de bicarbonat.

22.Ceai de mere gutui ºi de ºtede la vaci cînd au diaree. Toamna dai mere gutui demnicate, cu fãrinã ºi mintenaº trece diareea. (Lesuc din ªurdeºti, 30 ani, 20 mai 2002).

Copalnic Mănăştur

91

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

92 ºtefan bisztricki florian

Jurnal de Tabãrã (neoficial)

N

ici nu ºtiu cu ce sã încep. Toate vin aºa deodatã, imagini, multe imagini ºi multe sentimente ale organizatorului ºi ale spectatorului ce am fost în acelaºi timp. Oaia risipitoare, literatura la firul ierbii, în Dealu Înalt (la cenaclul de marþi dimineaþa mi se pare), la uºa bucãtãriei, teatrul la ºurã, la vie, la prispã (ºi de unde mai rãsãrea Claudiu Pintican cu câte un monolog), folkul ºi literatura la focul de tabãrã din amfiteatrul acela natural la marginea pãdurii de stejar, “aci un pticuþ mai jos, nu departe”, (tot acolo mergem ºi anul viitor Claudiu, sã ºtii)... Expoziþia de fotografie (ia uite cã de o viaþã trãiesc aici ºi veci nu am vãzut locurile aieste ca ºi amu - zice nea Viorel), poveºtile cu strigoi, moroi, vampiri, muma pãdurii ºi fata ei, ce mai somn am avut dupã... Alin nici nu a mai venit la cort a zbughit-o repede la Sandu în casã.

Cronicarul de Preluca tinând jurnalul taberei, cavalerul prunilor de Preluca lângã el, teatru în Mãnãºtur în ziua de târg, mâþa cu lebeniþa în apã în râul Cavnic, jocul de ºurã cu grupul Iza unde lume multã, multã, multã, “cum nu o mai vazut Dealu Corbului” de abia se mai zãrea printre coºercile cu gogoºile cu ºi fãrã gaurã. Da’ viitura de horincã, vorba cronicarului!!! fotograful Dan, care era pe tot locul, Zero care adunat cu paiºpe fac cinºpe, caricaturistul Dan agãþându-ºi la “uscat” caricaturile (meserie periculoasã), Alin ºi toporul, puºca ºi cureaua latã (cântatã în miez de noapte dupã atâta poezie ºi folk), prinre toþi fãcându-ºi apariþia dl.

Manolescu ºi dl. Radof, folk, doine ºi poezie spuse în nopþile cu lunã plinã, luna impresionatã, sentimente înecate în rugi cu mure ºi o poveste frumoasã cu din nou nopþi cu lunã plinã, un cântec despre toamnã ºi lacrimile Ralucãi la plecare... despre toate vreau sã scriu aici dar îmi apare aºa deodatã Sigina, socãciþa taberei, care parcã e lângã mine ºi strigã: ªtefan!!!! nu mai e varzã!!! Ba e, dna. Sigina, e, uitã-te mai sus, cã toate le-am fãcut varzã, ce

numărul

2

/ septembrie 2008

sã fac dacã toate vin aºa ? Da’ stai cã le scoatem noi la capãt ºi le luãm pe rând cum se cuvine.

Dumnezeu a fãcut lumea cu o zi mai devreme Deºi prima zi a taberei se anunþa oficial luni, 17 august, totul a început de fapt sâmbãtã, când a oprit în Dealu Corbului, (locaþia taberei), microbuzul cu artiºtii: studenþi actori de la Universitatea de Artã Teatralã din Tîrgu Mureº (Sandu, Alin, Raluca ºi Fana – absolventã de regie), cu profesorul lor Liviu Topuzu, ªtefan Roman – asistent drd. ºi actor, dramaturgul Mihai Ignat (de care trebuie sã amintim cã a luat premiul UNITER pentru cea mai bunã piesã de teatru a anului 2007 – „Meserii ºi fundãturi”), caricaturistul Gabriel Rusu cu o grãmadã de premii luate prin lumea largã ºi actorul bãimãrean Claudiu Pintican, cel mai bun actor al anului 2003 – 2004, dupã cum a spus criticul de teatru Mircea Ghiþulescu. Ajunºi în tabãrã, artiºtii s-au acomodat cu aerul, apa, pâinea de casã ºi au speriat oaia lui tanti

Mãrioara, împreunã cu Zero – setterul irlandez, oaie care, dupã ce a fost cãutatã de artiºti noaptea ºi dimineaþa întreagã, a revenit în tabãrã a doua zi, duminicã, 18 august.

Prima reprezentare artisticã, a apãrut încã de duminicã: caricaturistul Gabriel Rusu a expus printre alte caricaturi, pe cea a oiþei Ica, crescutã cu biberonul, dupã cum ne-a relatat tanti Mãrioara, caricaturã ce o reprezenta pe oaia risipitoare pierdutã într-o pãdure ºi rostind cãtre un craniu de oaie replica hamletianã: to beeeeee or not to beeeeee. În rest, repetiþii ºi iar repetiþii, caricaturã ºi multã fotografie…

Patriarhul Radof de Mãnãºtur Ziua de luni, a adus cu ea deschiderea oficialã taberei. Mai întâi, încet-încet au apãrut scriitorii maramureºeni, unii timizi, alþii binedispuºi, primarii celor douã comune - Copalnic Mãnãºtur ºi Vima Micã, care s-au implicat organizatoric ºi multã lume din sate. Invitat actorul ªtefan Radof.

Ceremonialul de deschidere a fost unic: artiºtii, cântând „om bun deschide-ne

Copalnic Mănăştur

93

poarta”, au fost primiþi de organizatori ºi de mascota taberei: o ciuhã în holdã, care dacã sperie ciorile, adunã artiºtii la Preluca, ºi care poartã numele de Ica. Dupã ce primarii ºi-au dovedit puterea ºi destoinicia tãind panglica din lemn de mesteacãn cu toporul, din prima loviturã ºi au gustat pâinea coaptã pe vatrã ºi horinca de prune din sticla înstruþatã cu busuioc ºi verdeaþã, dupã ce au pãºit pe preºul multicolor, þesut în razboi, care a þinut de covor roºu, în fruntea lor pãºind profesorul Liviu Topuzu, ca un voievod sau trubadur medieval, tabãra a fost deschisã.

Câteva discursuri scurte ºi ceremonioase au atras atenþia publicului: cel al lui ªtefan Radof, al profesorului Topuzu ºi al prozatorului, ziaristului ºi colegului Vasile Dragomir, a cãrui pãlãrie cu vultur i-a fãcut pe studenþii actori sã fredoneze de câte ori îl zãreau aievea sau în poze refrenul din Dallas. ªi i s-a pus numele J.R de Preluca. Seara a fost a folkului cu Ducu Hotima, a poeziei cu Vasile Muste, a prozei cu Vasile Dragomir, a actorilor cu monologuri. ªi a lui Nea Viorel, de-acolo din sat, cu

Copalnic Mănăştur

serioase veleitãþi artistice. (Niciodatã nu e prea târziu). Între timp, jurnalul taberei era completat de dramaturgul Mihai Ignat, oamenii din þarã soseau tot mai mulþi la Preluca (Sibiu, Timiºoara, Constanþa, Râmnicu Vâlcea, Deva, Baia Mare) iar corturile se înmulþeau pe Dealul Corbului în grãdina lui lelea Mãrie.

Marþi, a debutat cu cenaclul scriitorilor în Dealu Înalt, a continuat în Joampã, au apãrut între timp scriitorul Radu Þuculescu din Cluj, care ne-a ºi intervievat pentru emisiunea domniei sale, au dispãrut dintre scriitori, au apãrut alþi oameni, printre care scri-

itoarea din Deva – Daria Dalin. Dl. Dragomir ºi-a pierdut firea ºi pãlãria. Între timp, actorii pregãteau marea piesã de teatru, iar seara, prin actorii Claudiu ºi Raluca, publicul a gustat din „Crize”-le lui Mihai Ignat. Au urmat recitãri ºi foc de tabãrã, poezie, folk cu Ducu Hotima, doine cu Casandra Hauºi ºi experiment teatral ce solicita stãri emoþionale diverse, cu Liviu Topuzu ºi studenþii conduºi de el. ªi noaptea s-a fãcut zi, precum toate nopþile…

Puiul târgului Ziua de miercuri a adus teatru la Mãnãºtur în piaþã („Aiºtea n-au ce lucra pã vremea asta bunã decât sã joace teatru? N-au de mãrs la fân?”) iar seara, o expoziþie a celor mai frumoase fotografii realizate de cei prezenþi în tabãrã printre care fotograful profesionist Dan Predescu, ce l-a fãcut pe un om al locului sã exclame: „de-o viaþã trãiesc în locurile aieste da’ veci nu le-am vãzut aºe”! Au urmat monologuri ºi duete teatrale din Caragiale cu studenþii, iar Claudiu Pintican s-a mironraduparaschivit

numărul

2

/ septembrie 2008

94 vorba cronicarului de Preluca, Mihai Ignat. Iar noaptea, s-a lãsat cu poveºti despre moroi, strigoi, vrãjitoare, muma pãdurii ºi fata ei, despre urma cea rea ºi toate ºi-au pus amprenta pe somnul celor care au gustat din ele. ªi luna era în plinãtatea ei…

Joi, a fost minunea lumii!!! „atâta lume nu o mai vãzut Dealu Corbului de când îi el” a spus o voce femininã. Grupul Iza a adunat la jocul de la ºurã, din vie, ºi de pe unde nu-þi aduci aminte vreo 400 oameni dupã spusele unora, 500 dupã ale altora. Înainte de joc, a cântat Magda Puºcaº din folkul anilor ’70 – ’80, au recitat actorii din Vasile Muste, din Alexa Gavril Bâle (ochi ºi urechi), din Ana Florian, Ion Iuga, Adrian Suciu, Adrian Pop, Ioan Filip, Ion Mureºan, Nicolae Scheianu, iar Claudiu Pintican a interpretat „Cugetãrile sãrmanului Dionis”, dupã care a dat cu „piatra din casã” în public. Dupã acel moment, când lumea nici nu se dezmeticise, din întunericul din spatele publicului, a rãsunat ritmul de trei bãtãi a tobei moroºeneºti care anunþa jocul la ºurã ºi care a condus lumea în alai, sub lãmpaºul lunii ºi al stelelor, spre ºura cu paie. Lume multã multã, gogoºi cu ºi fãrã gaurã, viiturã de horincã, Grupul Iza, tropotitã ca-n Maramureº, roate de Preluca, plãcinte creþe, costume populare, strigãturi chiorene ºi moroºeneºti ºi o dimineaþã cu dureri de cap artistice…

Academicianul din deal Vineri a fost seara în care publicul a gustat cu ajutorul actorilor din romanul Dariei Dalin, „Este vreme”, a citit prozã Victor Tecar, scriitor de-al locului, dupã care, într-un amfiteatru natural, „aici aproape, un pticuþ mai jos”, s-a fãcut un foc de tabãrã cu scântei artistice. Dupã ce focul a fost aprins de actori si Vasile Dragomir, au urmat scântei artistice, poezii, mult Iuga, Scheianu, chitarã, Emeric Imre, grupul Unde, Alexandra Sidor, Laura Bobb, Ducu Hotima, Casandra Hauºi… public cât a cuprins dealul de la marginea pãdurii. Dimineaþa ne-a gãsit tot lângã foc depãnând amintiri din primele zile ale taberei. Iar focul l-au întreþinut actorii…

Sâmbãtã a fost ziua cea mare: dupã masã a apãrut Nicolae Manolescu care ne vizitase ºi cu o zi înainte. Semn bun. Au început ultimele repetiþii ale piesei de teatru Fontana di Trevi sau Adevãrul dat pe faþã. Printre actori se strecoarã tanti Mãrioara, ducându-ºi vaca ºi afirmând cu nevinovãþie: „lucraþi liniºtiþi cã nu mã deranjaþi”.

Lumea se adunã ca la premierã. Ploaia se anunþã ºi ea. Se face tãcere! Un scurt discurs, vaca mugeºte, gãinile cotcodãcesc… liniºte… ºi piesa începe.

Scena: ºura ºi spaþiul din jurul ei.

Conflictul piesei, încurcãturile comediei dell’ arte, personajele savuroase, interpretarea impecabilã (cu câteva improvizaþii ce au avut rolul de a alun-

ga gãinile, cocoºul ºi de a pune la tãcere vaca) au produs mult râs ºi multã destindere. O poveste de dragoste cu peripeþii, o poveste în care stãpânii se dovedesc mai puþin pricepuþi decât slugile în ale dragostei, de unde rezultã ºi comicul situaþiilor, pentru ca în final, cele douã slugi sã preia conducerea , si sã dea ele tot “adevãrul pe faþã”…

A oprit ploaia din noapte frunza Nucului Pandrea din prispa casei din Dealu Corbului, doinele Casandrei, lãpuºenele lui Ducu ºi pânã dimineaþa Emeric Imre, grupul Unde. ªi-apoi „N-a ºti nime cã m-am dus…”

Jos pãlãria cu mure Duminicã ºi luni au fost zilele îmbrãþisãrilor, ale despãrþirilor ºi ale lacrimilor, ale dormitului în ºurã, ale taifasurilor ºi ale altor manifestãri artistice în intimitate, plecãri, cadouri, amintiri din zilele trecute, finalizarea jurnalului taberei. Încet s-a lãsat parcã mai pregnant toamna, pe sunetul chitarelor curgea câte o lacrimã, „a venit toamna acoperã-mi inima cu ceva”, pentru prieteniile noi, pentru întâmplãrile nespuse aici ºi numai de noi ºtiute, pentru sentimentele înecate în rugul cu mure, pentru pãlãria cu mure oferitã unei fete frumoase. Restul e tãcere…

Mulþam fain domnilor cântãreþi, domnule caricaturist, domnilor ºi doamnelor fotografi, domnilor poeþi, prozatori ºi dramaturgi cu ºi fãrã barbã, mulþam fain domnilor actori care aþi adus spectacolul în spectacolul lumii. ªi propun ca aceastã primã ediþie sã o numim: Preluca sau “Adevãrul dat pe faþã”. Mulþam Liviu!

Doamne Ajutã!

numărul

2

/ septembrie 2008

Copalnic Mănăştur

95 raluca eremei

Dintr-un dor de ducã, am ajuns pânã-n Prelucã...

C

ãlãtorie cu trenul între douã puncte... aºa începe tabãra de la Preluca, la aproape douãzeci de ani; femeie, mai mult copilã decât femeie, suflet si zâmbet deopotrivã.

Sentimentul de libertate l-am adulmecat încã din depãrtare, cãlare pe geam, luând aerul în faþã ºi muzica în urechi, îmi venea sa urlu de revolta...”Beyond Time - Apocalyptica”-nu urla , doar vibrau niºte corzi sensibile, care au stat sã se sfâºie...

Sfârºitã de obosealã, dupã cincisprezece ore de gãri ºi trenuri, trenuri ºi gãri, un sfert de þarã traversat de la E la N, am ajuns în locul în care cerul este mai albastru decât albastrul infinit... ºi unde dacã ai timp sã vezi atunci când cerul ºi pãmântul se contopesc în înserare, munþii ºi copacii ºi chiar ºi oamenii devin albaºtri, strãvezii, în aºa fel încât, tu, strãin, sã-þi alegi locul pe care sã-l poþi pãstra ºi duce cu tine ... în ºi din suflet ... transparent. Cu gust de mure de un negru aproape albastru, cu aromã ºi miros dulce-amãruiacriºor, imposibil de identificat ºi asemãnat cu nimic cunoscut.

Sfârºit de varã, început de toamnã, bolnav de libertate ºi istovit de nemãrginire – aºa se simte gustul fericirii în Dealu Corbului, pe care, într-un mod aproape bizar, n-am întâlnit nici unul...serile te fac sã asculþi o liniºte care te doare în suflet ; ºi-atunci, cu oricâtã disperare încerci sã te pãstrezi ca element al unui context - cu alþi oameni - rãmâi doar tu , dezbrãcat de mãºti, stingher în faþa orizontului ca în faþa lui Dumnezeu; ºi nu te simþi umil, ba dimpotrivã, ºtii cã eºti unic.

Ai timp sã închizi ochii ºi sã fii , sã te mângâi, cu genele închise ºi sã conºtientizezi cât tânãr ºi cât frumos poþi simþi, cum poþi cuprinde ºi trist nu-þi poþi însuºi atâta luminã izvorâtã din cei mai alb-albaºtri, delicioºi nori pe care i-am gustat ... si unde eºti atât de prezent încât uiþi de tine.

Seri, zile, rãsãrit ºi apus derulate

Copalnic Mănăştur

cu vitezã panã la rãsãritul ºi apusul urmãtor, fragmente de flash-back-uri, bucãþi de lacrimi, cioburi de luminã ºi amintiri care se destramã ca ceaþa din Maramureº în zori de zi pânã târziu, când vãile devin din înceþoºate , adânci ºi negre, suferinde de un verde prea închis ºi prea des ca sã fie verde, prea viu ca sã fie negru ºi prea trist ca sã fie albastru, când nu mai ºtii dac-ai visat sau dac-a fost... dar vrând dac-ai visat, ca undeva într-un colþ de bucurie nelumeascã sã existe, iar tu sã fi fost primul care gãseºti locul unde ºtii cã nu poþi pãþi nimic care sã nu te schimbe în ceva mai bun...

Dupã o sãptãmânã petrecutã

acolo... atât de aproape de mine prin tot... am pierdut ºirul zilelor ºi al nopþilor, seri cu scâncete ce poartã iz de nemurire, în vise de chitare ºi ego înecat în fericire, sã ai lacrimi în ochi ºi surâs în tine, sã priveºti aºa... la lunã, tu mirat cã n-ai ºtiut iubi atât necuprins ºi ea uimitã ca cineva e deja in mângâierea dintre pãmânt ºi razele trimise-ploaie... ...asta e ultima zi ... în care mai ai dreptul sã te priveºti ºi sã priveºti la orizont ca sã rãmâi aºa încleºtat în îmbrãþiºarea dintre cer ºi pãmânt ca un spin pe care încercând sã-l scoþi, l-ai rupt... rãmas în carnea sângerândã....

numărul

2

/ septembrie 2008

96 fana cioban

Fontana di Trevi sau Adevarul dat pe faþã, impresii din ºurã

D

upã o sãptãmânã de repetiþii pe Dealu Corbului, în seara de 23 august, pentru studenþii Universitãþii de Artã Teatralã din Târgu-Mureº, actorul ºi regizorul Liviu Topuzu, actorul ªtefan Roman, actorul ºi regizorul Claudiu Pintican, graficianul Gabi Rusu ºi nu în ultimul rând Cristian Topuzu, cel mai tânãr actor, a sosit ora premierei.

Povestea tipicã Commediei dell’Arte: doi tineri îndrãgostiþi, o pereche de slugi isteþe care îi sprijinã pe cei doi tineri, peripeþii, neînþelegeri, ciomãgeli, ºi totul se terminã cu bine, conform legilor fireºti ale naturii: tinerii îndrãgostiþi ajung sã fie împreunã, bãtrânii rãmân singuri cu treburile lor (pasiunea lui Graþiano pentru teatru), slugile îºi slujesc mai departe stãpânii, poate amorezându-se ºi ele.

Pentru prima datã scena era una autenticã pentru noi. Nu a mai fost sugeratã ca la teatru ci am primit de-a gata o ºurã autenticã, ce mai, ne putem mândri cu un décor ca la Ciulei Commedia dell’arte era la ea acasã, lucru pe care l-am simþit cu toþii pe propria piele când am trecut de la repetiþiile lecturã ºi miºcare, din decorul marcat cu iarbã ºi fân, la ºurã. ªura foarte bine întreþinutã ne-a oferit spaþiile de joc de care aveam nevoie ºi recuzita necesarã : încãperea centralã în care Domnul Graþiano, nobilul ºi proprietarul casei interpretat de Liviu Topuzu, îºi dãdea frâu liber imaginaþiei construind instalaþii (ca cea prezentã în spectacol) el fiind un mare admirator al teatrului. A doua încãpere era camera Angelicãi – fiica Domnului Graþiano, interpretatã de subsemnata Fana Cioban, ºi a Rosettei – slujnicuþa Angelicãi, interpretatã de Raluca Eremei. Târnaþul sau prispa din faþa camerei Angelicãi s-au potrivit foarte

numărul

2

/ septembrie 2008

bine cu mizanscena regizorului.

Angelica, având acest balcon, aproape ca cel al Julietei, a avut un spaþiu restrâns de miºcare , ea fiind þinutã într-un fel captivã la fel ca ºi gãina ei din colivie. Cea de-a treia încãpere ce ne-a furnizat-o ºura a fost camera lui Zanni Trafichino - servitorul lui Graþiano, interpretat de actorul Claudiu Pintican. În aceastã încãpere, Zanni era pus în situaþia comicã de a convieþui cu vacile existente acolo. Situaþie pe care actorul ºi-a asumat-o din plin spre deliciul publicului. Improvizaþia de a utiliza fânul, furca, în jocul sãu, de a rãspunde prompt mugetelor vacilor înfometate, care probabil abia aºteptau sfârºitul spectacolului pentru a fi hrãnite, este o artã pentru Claudiu Pintican.

Clinchetul clopotului bisericesc adus de Cristian Topuzu – interpret al cãlugãrului portughez, strãbãtea scena ca un fir roºu întregul spectacolului.

Noi, cei aflaþi în interiorul ºurii, vedeam doar mantia roºie imensã care traversa scena ºi nu întâmplãtor se auzea replica “ Faceþi fapte bune, frãþiorilor, pentru lo amor de Deos..!” Prezenþa divinitãþii în acest spaþiu arhaic prin vocea unui copil oferea spectatorilor o secundã de liniºte, dupã care imediat erau azvârliþi în numeroasele încurcãturi de situaþii ce se petreceau lângã “Fontana di Trevi”.

Cu toþii am fost surprinºi de aceste

“coincidenþe” oferite de noul spaþiu de joc. Iar fiind vorba de o ºurã folositã zilnic de proprietari aveam sentimentul de familiaritate , ca ºi cum acea ºurã devenise într-adevãr casa Domului Graþiano, balconul Angelicãi era într-adevãr balconul unde Angelica schimba noapte de noapte ocheade ºi bileþele de amor cu junele Cinzio-iubitul ei secret ,interpretat de Alexandru Musteþea. Iar Zanni era într-adevãr cel care trebuia sã hrãneascã vacile.

Pe parcursul spectacolului, deºi emoþiile erau mari pentru noi, cei aflaþi în interiorul ºurii, fiecare în aºteptarea scenei lui urmãtoare, am avut posibilitatea sã urmãrim prin crãpãturile pereþilor de scândurã, reacþiile publicului. Eram cu toþii curioºi cum vor reacþiona spectatorii la un spectacol într-un cadru atât de inedit aº spune .

Stilul declamativ al commediei dell’arte, improvizaþia ca regulã de bazã, plãcerea de a juca, interactivitatea cu publicul, posibilitatea de a insera în textele actorilor „ºopârle” (mici ironii, adevãruri aflate de noi pe parcursul ºederii noastre la Preluca), a stârnit zâmbete pe faþa spectatorilor. ªi ce poate fi mai mulþumitor pentru actor în spatele „cortinei” decât sã vadã cã munca lui ajunge la mintea ºi sufletul spectatorului? Într-adevãr jocul actoricesc care mizeazã pe asumarea situaþiei în primul rând ºi de a face faþã factorilor externi (ploaia în cazul nostru) ºi a micilor surprize ce pot apãrea pe parcursul spectacolului, nu pot decât sã ajute la dezvoltarea improvizaþiei scenice ºi inventivitãþii actorului. Actorii Commediei dell’Arte colindau oraºele ºi satele jucând în piaþete , spaþii neconvenþionale am spune astãzi , fiind puºi în situaþia ca într-un timp foarte scurt sã îºi atragã publicul. Situaþia noastrã a fost una similarã...

Dupã aceastã experienþã, nu vreau sã îi spun experiment teatral, mã pronunþ în favoarea cãutãrii unui teatru eliberat, un teatru care ºi-a gãsit muza pe Dealu Corbului, departe de oraº, sub cerul liber, fãrã lumina orbitoare a reflectoarelor, sfârºitul spectacolului fiind anunþat de Marele Regizor care lasã de Sus cortina nopþii.

Mulþumim Preluca pentru inspiraþie, pentru decorul autentic oferit ºi pentru spectatorii calzi ce au venit sã ne vadã în acea searã de sfârºit de august!

Copalnic Mănăştur

97

“ Am fost pentru prima oarã în Preluca ºi mãrturisesc bucuria de a fi gãsit un sat aflat într-o stare de normalitate, iubitor de artã ºi de echilibru sufletesc La umbra uriaºã, vie, a lui Pintea haiducul, a vitejilor fraþi Florea ºi Nechita, satul este el insuºi un poem. De aceea, ºi cu atât mai vârtos, o Tabãrã Naþionalã de Arte, un regal al spiritului, nu face altceva decât sã autentifice un apetit cultural si o vocaþie pentru spirit...”

- Gabi Rusu

Gabi Rusu ajunge la Preluca...

Copalnic Mănăştur

numărul

2

/ septembrie 2008

Tipãrit la “PROEMA” Baia Mare Tel./Fax: 0262-278280

Vatra Chioreană publicaţie editată de Asociaţia Culturală VATRA CHIOREANĂ şi Editura Scriptorium

ISBN-978-973-8948-20-4