SELF HELP

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 3

EDWARD DOCX

Self Help Traducere din limba englezæ øi note de Mihaela Ghiflæ

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 7

PARTEA ÎNTÂI

OCTOMBRIE

„Adeværul era obscur, prea profund øi prea pur, Pentru a°l træi trebuia sæ explodezi.“ Bob Dylan, Journey Through Dark Heat

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 8

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 9

Dragoste øi haos

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 10

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 11

1. Gabriel Glover Se simflea uøurat sæ fie din nou printre ruøi. Asta n°avea nimic de°a face cu mintea, nici mæcar cu inima, ci cu sufletul sæu: ca un soi de aliniere, de îmbinare a pieselor într°un mozaic. Se uitæ la ceasul aflat pe perete deasupra uøilor maro ale liftului. Pierduse douæ ore cu întârzierile. Însæ panica de la Londra cedase locul unei neræbdæri calme, unei grabe calculate. Urmau cozile la vizæ øi paøaport. Urma tocmeala obiønuitæ cu øoferul de taxi — asta dacæ nu se hotæra de la bun început sæ accepte preflul pentru turiøti. Øi apoi urma traficul de pe Moskovski… Într°o oræ øi un sfert ar trebui sæ fie acolo.

Uøile s°au deschis. Ceilalfli europeni øi americani ezitau. Îøi croi drum înæuntru împreunæ cu ruøii øi cu un om de afaceri finlandez cu o servietæ obositæ. Toatæ lumea fuma deja. Se înghesui øi trase în piept: fumul tutunului — mai aromat, mai dens cumva.

O bætrânæ înfæøuratæ într°un øal negru, cu pærul prins într°un coc alb foarte strâns începu sæ°øi punæ pe umær zecile de bretele, apucând de jos nenumæratele genfli, hotærâtæ sæ iasæ prima din încæpere.

Dar el a fost mai rapid. Traversæ în grabæ marea salæ de aøteptare de la Imigræri — pereflii înalfli væruifli în douæ nuanfle, jos, un cafeniu sovietic pal, sus, un mahon sovietic întunecat. Pentru ne°rezidenfli erau doar douæ cozi. Sperase sæ fie trei sau patru.

Prima era mai scurtæ, dar alcætuitæ din familii gælægioase øi turiøti neræbdætori; la a doua erau în principal oameni de afaceri, oameni cu bani. Ia°te dupæ bani. La urma urmei, banii învinseseræ. Îøi puse geanta jos. Aceøti ultimi câfliva kilometri îi pæruseræ întotdeauna o agonie crescândæ; cu atât mai mult cu cât pe ceilalfli 1500 îi petrecuse gonind peste curbura pæmântului. Øi acum, adeværul pe care îl evitase în ultimele 36 de ore îl încolfli în cele din urmæ; OK, fie, era adeværat: acest ultim telefon fusese diferit. Mult mai ræu decât celelalte. Ceva chiar era în neregulæ. Ceva grav.

SelfHelp 1-104 pcc

12

5/22/12

9:50 AM

Page 12

EDWARD DOCX

Altfel, de ce s°ar fi dus azi°dimineaflæ direct la aeroport sæ ia primul zbor via Helsinkiul mæ°sii?

Omul cu faflæ lungæ de la ghiøeu îøi ridicæ ochii din paøaportul lui øi îl privi prin geamul securizat.

— Cum væ numifli?

— Gabriel Glover.

— Câfli ani avefli?

— 32.

Urmæ o pauzæ lungæ øi iscoditoare, ca øi cum funcflionarul formula o a treia întrebare dificilæ, ceva care începea cu „de ce“.

Gabriel îøi îndreptæ spatele, færæ sæ uite sæ°øi tragæ umerii, aøa cum îl atenflionau mereu øi Lina, øi Connie — mæcar asta aveau în comun — øi adoptæ flinuta corectæ pentru înælflimea sa de 155 de centimetri. Era îmbræcat pe jumætate øleampæt, cu blugi ieftini øi ghete scâlciate, pe jumætate elegant, într°un sacou de culoare închisæ, din stofæ de lânæ øi o cæmaøæ albæ, finæ — de parcæ nu fusese în stare sæ se hotærascæ cine anume era sau de care parte se situase înainte de a porni la drum. Avea aspectul unui om slab din pricina nervozitæflii, a exercifliului mental mai degrabæ decât a celui fizic; avea ochi cæprui, apoøi, iar pærul îi era aproape negru, rævæøit øi ondulat doar la capete, nu neapærat ca un stil de pieptænæturæ, ci mai degrabæ ca o lipsæ a unuia, aøezându°se de la sine de o parte øi de alta a capului. Funcflionarii de la Imigræri îl treceau de obicei ca mediteraneean înainte de a fi apucat sæ°i deschidæ paøaportul: Maiestatea Sa, Regina Marii Britanii, solicitæ…

Tæcerea funcflionarului începea sæ semene cu un test de anduranflæ. Simflea nevoia sæ spunæ ceva, orice, orice mærturisire i°ar fi fost solicitatæ. Însæ, în cele din urmæ, rusul schiflæ un zâmbet grotesc urmat de o parodie a acelui imperativ american epuizat prin utilizare: — Enjoy1.

— Mulflumesc.

Iar paøaportul îi fu înapoiat încet pe sub geamul ghiøeului — de parcæ nu reprezenta nici mai mult, nici mai puflin decât o atestare a pretextelor de tranzit ale unui peøte notoriu devenit pederast devenit preot devenit politician. (Oamenii æøtia erau cu 1

(eng.) Øedere plæcutæ

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 13

Sefl Help

13

adeværat maeøtrii dispreflului). Acum trebuia sæ°øi aøtepte bagajele. Îl obligaseræ sæ le punæ la calæ: prea grele.

Timp de cinci minute, se fâflâi pe lângæ rampa caruselului gol asemenea unui actor care mimeazæ stângaci nebunia. Apoi simfli cæ nu mai suportæ. Fæcu un nou târg cu sine însuøi — nu avea voie sæ fumeze la Londra, dar în stræinætate era OK — øi se duse sæ°øi cumpere fligæri de la chioøc cu rublele ræmase de la ultima cælætorie. Când a fost asta? Acum øase sæptæmâni? Nu, mai puflin…

Acum patru sæptæmâni. Chestia asta trebuia sæ înceteze.

La început nu simfli nicio uøurare — doar acrealæ øi ochi umezifli —, dar pe la jumætatea celei de°a doua era calm, trægând cu læcomie din fligaræ øi uitându°se la ruøi. Nu era naflie care sæ înfleleagæ mai bine ideea de aøteptare… Øi îi trecu din nou prin minte motivul pentru care îøi dorise ea sæ se întoarcæ: pentru cæ aici exista ceva care îi flata acel orgoliu ieøit din comun — ceva infernal øi imposibil de ignorat, o træsæturæ de caracter seminihilistæ. Øi°o aminti vorbind exact despre aceastæ calitate, în copilæria lui. Øi ea trebuie sæ fi fost destul de tânæræ pe°atunci, era la una dintre petrecerile londoneze, poate — lui øi Isabellei, sora sa geamænæ, li se îngæduise sæ ræmânæ treji, ascultând cu atenflie conversaflia adulflilor. Vorbea cu bunicul Max: Diferenfla dintre caracterul ruøilor øi cel al occidentalilor este aceea cæ noi, ruøii, am învæflat sæ ne ducem zilele cu ferma convingere cæ, orice s°ar întâmpla, pânæ la urmæ soarele va exploda iar pæmântul va fi carbonizat. Modul acesta de viaflæ este exact opusul Visului american. Pofli sæ°i spui Fatalismul rus, dacæ vrei. Însæ nouæ ne conferæ un simfl al proporfliilor, un simfl al umorului øi, poate, o anume demnitate.

Scoase fumul pe næri. Declarafliile øi sentinflele ei — mai exista oare o persoanæ într°atât de convinsæ de adeværul absolut al ultimei sale opinii? Trebuie sæ fi fost insuportabilæ când era mai tânæræ. Vocea ei îi ræsuna prea des în minte zilele astea — mai ales de când începuseræ serios telefoanele; erau momente când nu reuøea sæ°øi deosebeascæ propriile gânduri de ale ei. Bagajul.

— … Eøti exact ca taicæ°tu.

— N°am chef sæ ascult aøa ceva. Nici mæcar nu este adeværat.

Trebuie sæ merg la culcare.

— Eøti tot cu Lina?

SelfHelp 1-104 pcc

14

5/22/12

9:50 AM

Page 14

EDWARD DOCX

(Vocea Linei prin uøa deschisæ de la dormitor: „Gabriel? Ai terminat de vorbit? Pofli sæ°mi aduci niøte apæ? Øi pune salata înapoi în frigider.“) — De ieri, de când am vorbit?

Era duminicæ noaptea. Încercæ sæ°øi reprime mânia din glas.

— Dacæ sunt tot cu Lina de ieri pe vremea asta? Da. De ieri, sunt tot cu Lina. Cum am fost în ultimii patru ani. Nimic nu s°a schimbat. Ascultæ, sunt…

— Øi Connie?

Linia telefonicæ pæcænea la intervale neregulate, pânæ în capætul celælalt al Europei.

— Nu s°a schimbat nimic în ultimele douæzeci øi patru de ore.

Aproape cæ øuieræ cuvintele. Asta era suspect de diabolic øi de inutil, chiar øi dupæ standardele ei. Dar øtii cæ nu pot vorbi…

— Mie pofli sæ°mi vorbeøti oricând. Începuse sæ øopteascæ.

— Lina este treazæ. Este… Este miezul nopflii. Trebuie sæ merg la culcare.

— Deviezi, deviezi, deviezi. Nu pofli merge înainte. Nu te pofli întoarce. Aøa cæ deviezi.

— O sæ te sun mâine de la serviciu.

— Exact ca taicæ°tu.

— Nu. Înceteazæ. Gata. Te sun mâ…

— Nu pleca. În vocea ei distingea o nuanflæ nouæ de… de ce? De disperare?

— Îfli promit cæ te sun mâine.

— Gabriel.

O simfli cæutându°i inima. Øi simfli cum inima i se destinde.

— OK. Dar o sæ trebuiascæ sæ închid în curând. Øi… øi tu ar trebui sæ mergi la culcare. Cât e ceasul? Doamne, este trecut de trei la tine. Este miezul nopflii.

— fii°e greu. Øtiu.

— Ce anume? Nu îmi place cum îfli sunæ vocea. Gâfâi. Serios acum, te simfli bine?

— Sæ te træieøti pe deplin. Foarte puflini oameni mai fac asta în zilele noastre. Dar tu øi cu mine… ne stræduim, nu? Ne stræduim din ræsputeri sæ pæstræm lucrurile aøa cum sunt… Chiar dacæ asta are sæ ne coste aproape tot ce avem… aceastæ mare insultæ, acest mare conflict, acest protest. Tuøi. Care este el însuøi lipsit de rost.

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 15

Sefl Help

15

Se simflea complet descurajat. Alte enigme. Îøi concentræ toatæ atenflia.

— Dar… ascultæ la mine. Vorbea mai calm acum. Trebuie sæ fii nemilos în fafla acestei laøitæfli care te înconjoaræ. Øi trebuie sæ spui: „Nu. Pentru mine: nu. Refuz. N°o sæ mæ întind la pæmânt øi n°o sæ renunfl. N°o sæ fac, n°o sæ fiu, n°o sæ devin nimic din ceea ce vrefli voi. Oricum afli deghiza°o, oricum afli descrie°o — politicæ, religie, economie — o sæ continui sæ stau aici øi sæ væ spun cæ lucrul în care credefli este o minciunæ, iar ceea ce afli devenit este o falsitate.“ — De ce… de ce… de ce îmi vorbeøti aøa?

Un alt tuøit øi dintr°odatæ deveni insistentæ: — Vii mâine?

— La Petersburg?

— Da. — Nu pot. Mâine sunt la serviciu.

— Serviciul tæu e o glumæ. Vino mâine.

— Nu pot pur øi simplu sæ… De ce râzi? Doamne Dumnezeule, tuøeøti. Continuæ sæ vorbeascæ, dar øtia cæ nu îl mai aude.

O, Doamne… se agraveazæ.

Timp de aproape un minut ræmase aøa, ascultând°o cum tuøeøte. Dar era de nesuportat. Aøa cæ reluæ, flipând în telefon, færæ sæ°i pese cæ ar fi putut s°o trezeascæ pe Lina.

— Mæ auzi? Mai eøti la telefon? Ridicæ receptorul! Urmaræ câteva secunde de liniøte — respiraflia ei se auzea ca øuieratul vântului printr°un gard de sârmæ ghimpatæ ruginitæ. O, Doamne… plângi. Øi apoi: — Mæ iubeøti, Gabriel?

Nu°l mai întrebase niciodatæ aøa ceva. Nici mæcar o datæ.

— Da. Bineînfleles. Øtii cæ te iubesc.

— Spune°mi°o în rusæ.

— Ia tibia liubliu.

— Vino mâine. Promite°mi.

— Trebuie sæ te mufli înapoi la Londra. Øi nu trebuie sæ stai în casa veche. Ar fi plecat într°acolo în clipa aceea dacæ aøa ar fi ajuns mai repede.

— Petersburgul este casa mea. Trebuie sæ ajungi aici mâine.

O sæ°fli dau eu bani. Vreau sæ te væd. O sæ vorbesc. Am atâtea lucruri sæ°fli spun.

SelfHelp 1-104 pcc

16

5/22/12

9:50 AM

Page 16

EDWARD DOCX

— Am nevoie de vizæ.

— Vino poimâine, atunci. Ia°fli o vizæ în regim de urgenflæ. Îfli dau eu banii.

— Plângi?

— Promite°mi.

— Bine, fie. Îfli promit.

Era unu øi treizeci øi cinci de minute ora Londrei când închise în cele din urmæ. Trei ore øi jumætate mai târziu, se afla în fruntea cozii deja lungi din fafla Ambasadei Rusiei de pe Kensington Palace Gardens, urmærind cum zorii cenuøii se strecurau încetiøor la ræsærit printre cræpæturile din perdeaua de neguræ. Øoferul era mai nebun decât îndræznise sæ spere. Se flinea strâns de mânerul de deasupra uøii pasagerului, simflind cum muøchii braflului i se încordeazæ atunci când øoferul viræ pe Moskovski — larg øi drept, bulevardul care ducea în oraø era la fel de cufundat în monocromul tiraniei staliniste pe cât de tare strælucea centrul de la lumina autocrafliei secolului al XVIII°lea.

— Pentru noi democraflia este un lucru dificil, Gabriel, spunea ea adesea. În Rusia suntem nevoifli sæ træim în cadrul patologiei celui mai puternic, indiferent de titulatura pe care°o poartæ. În felul æsta tofli øtim unde ne aflæm øi ce facem. Oricât de greu ar ajunge sæ ne fie.

Maøinile circulau în voie — rablele ceheøti boflite øi troancele ruseøti ruginite, elegantele sedanuri nemfleøti øi SUV°urile americane cromate, depæøind, læsându°se depæøite, trecând de pe o bandæ pe alta într°o salsa zgomotoasæ de metal øi benzinæ. Tot nu avea semnal la telefon; de obicei nu dura atât de mult. Se foi pe bancheta din spate, îøi aprinse cea de°a patra fligaræ øi coborî geamul în timp ce taxiul încetinea la semafor. Un autobuz gata sæ°øi dea ultima suflare îøi croi drum dincolo de intersecflie scoflând o dâræ neagræ care aducea cu… cu praful de cærbune.

Poluarea se agrava: în aer pluteau particulele grele øi metalice ca niøte cuie, o parodie a negurilor fine care trebuie sæ fi zburdat pe Neva dinspre mare pentru a°l întâmpina pe însuøi Petru cel Mare pe când traversa cælare flinutul mlæøtinos ca sæ le iasæ în cale duømanilor.

Se hotærî sæ°øi continue drumul cu taxiul: încæ douæzeci de minute, øi avea sæ ajungæ. Nu avea niciun rost sæ saræ øi sæ ia metroul. Parcul Gorolov Goroev tocmai se zærea în faflæ — putea

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 17

Sefl Help

17

vedea arbuøtii dincolo de zæbrelele jupuite øi mai era bætrânul cu nasul coroiat cu aceeaøi jachetæ sport cu revere largi care continua sæ vândæ cærfli øi reviste în colfl. De fapt nu prea vindea. Mai degrabæ avea grijæ de ele pentru cineva sau pentru ceva ce nu avea sæ vinæ niciodatæ. Doamne, era ca øi cum nici nu fusese plecat. De câte ori avea sæ mai fie nevoit sæ facæ asta?

Se aplecæ sæ se uite în sus. Cerul era apæsætor øi sumbru.

Avionul traversase un plafon de nori de ploaie în cea mai mare parte a coborârii. Trebuie cæ vântul îi aducea înspre continent din vest. Încercæ sæ asculte muzica de la postul prins prost la radioul din maøinæ; aducea cu Kino. Ceva de pe Gruppa Krovi poate — nu putea fi sigur —, frumusefle øi disperare legate cu sârmæ ghimpatæ øi aruncate peste bord laolaltæ, cu buzele palide pe sub stratul de gheaflæ, reconciliindu°le, viafla øi moartea. Sora lui ar fi øtiut exact care era cântecul, versiunea corectæ. Un val de mânie îi invadæ gândurile. Isabella nu mai fusese în vizitæ de mai bine de un an. Mai mult, chiar; douæzeci øi una de luni… Cræciunul…

Marinski… vântul acela sælbatic de la întoarcerea acasæ, care fæcea sæ°fli degere nasul øi sæ°fli înghefle albul ochilor, trei atei în genunchi la Catedrala Kazan a doua zi dis°de°dimineaflæ.

Adeværul era cæ îøi dorea sæ fi dat de Isabella asearæ în loc sæ°i lase un mesaj. Adeværul era cæ nu mai øtia sigur care era adeværul. Øi avea încredere în soræ°sa sæ înfleleagæ lucrurile întocmai, sæ descopere esenfla lucrurilor øi, odatæ surprinsæ, sæ nu°i mai dea drumul, sæ insiste, sæ afirme, sæ confirme. În timp ce lui… Lui adeværul pærea sæ i se sustragæ tot mai mult cu fiecare an care trecea, pierzându°øi particularitatea, limpezimea, pierzându°øi consistenfla. Duplicitatea, ipocrizia øi milogeala, aceste culori tari pe care altædatæ le°ar fi disprefluit, acum le vedea în tonuri mai blânde. Poate cæ în asta consta procesul de îmbætrânire: încetul cu încetul adeværul pæleøte pânæ când dispare cu totul, læsându°te singur în drum, nevoit sæ°fli alegi un alt ghid dintre cei câfliva ræmaøi ræzlefli în tabæra ta — cu siguranflæ prejudecata, consternarea rânjitæ, suferinfla mioapæ. fiiuitul subflire al telefonului care identificase o reflea.

Se îndreptæ în scaun, læsæ fligara sæ°i cadæ dincolo de geam øi apæsæ butonul de reapelare a ultimului numær format. Îl traversæ un val de neræbdare copilæreascæ. Aøtepta din secundæ în secundæ sæ°i audæ glasul… Dar flârâitul continuæ ca pentru a°i face în ciudæ. Øi începu sæ°øi imagineze telefonul sunând pe mæsufla de lângæ

SelfHelp 1-104 pcc

18

5/22/12

9:50 AM

Page 18

EDWARD DOCX

fereastra boltitæ: lumina præfuitæ, canapeaua cu pernufle roøii de pe pervaz, setul de øah în permanenflæ gata pentru o partidæ. Øi°o imaginæ ieøind din baie, alergând de la duø, sau scotocind prin geantæ dupæ chei în fafla uøii. În cele din urmæ, legætura telefonicæ muri.

Apæsæ butonul de reapelare. Se apropiau de Moskovskaia, vedea deja statuia lui Lenin un pic mai departe pe dreapta, una dintre puflinele ræmase în picioare. De data asta ascultæ cu atenflie intervalurile precise ale tonului de apel. Niciun ræspuns. Niciun afurisit de ræspuns.

Legætura muri din nou. Trebuie cæ ieøise. Poate cæ se sæturase sæ aøtepte øi avea sæ gæseascæ pe masæ unul dintre biletele ei: La cafeneaua cutare cu cutare, vino øi tu, de parcæ ar fi trebuit sæ cunoascæ localul sau pe prietenul respectiv. Sau poate cæ refuza sæ ridice receptorul din motive pe care avea sæ i le dezvæluie în curând, ceva întunecat øi absolut improbabil legat de crimæ organizatæ, de vremea pe care o petrecuse în Secretariat. Reapelare.

Adeværul era cæ nu avea nici cea mai vagæ idee despre ceea ce încerca de fapt sæ°i comunice. Acuzafliile directe, aluziile subtile, devierile de la subiect, schimbærile bruøte de registru care aveau rolul de a atrage øi mai mult atenflia asupra aluziilor care le precedaseræ. Reapelare. Schimburile individuale aveau logicæ øi, cu toate acestea, atunci când închidea telefonul nu putea distinge ce se ascunde dincolo de tema de discuflie aleasæ, de denunflærile ei, de fabulafliile ei. Renunflæ când legætura se întrerupse a patra oaræ. De ce nu ræspundea la afurisitul æla de telefon? Øi, dintr°odatæ, toatæ mânia îl pæræsi. În clipa aceea øtiu cæ ar fi fost în stare sæ facæ treaba asta o veønicie, dacæ era nevoie.

Mobilul îi încinsese urechea, aøa cæ îl puse pe banchetæ la o oarecare distanflæ, în vreme ce øoferul încetini din nou la semafor. Øi iatæ°i, târându°se pe sub braflul marelui Lenin.

— Eøecul acela, spunea ea mereu, este eøecul nostru, Gabriel, al nostru, al tuturor. Visele de felul æsta au expirat. Mai multe vise decât ne putem închipui — toate spulberate de eøecul acela. Nu doar din trecut, ci øi din viitor — øi asta e marea tristefle, marea tragedie. Noi, cu toflii, lumea întreagæ, cu toflii ne°am pierdut încrederea în latura noastræ bunæ. Øi marele reproø al capitalismului care ne°a zis cæ aøa are sæ se întâmple o sæ ne urmæreascæ peste tot pânæ când n°o sæ mai avem unde sæ ne ascundem. Øi pe zi ce trece, o sæ ajungem sæ°i dæm mai multæ dreptate lui Marx.

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 19

Sefl Help

19

Øi fiecare bærbat sau femeie care se trezeøte iarna sæ slugæreascæ pentru simbrie va øti asta în adâncul inimii sale.

Se opri lângæ zæbrelele de fier de la debarcader, punându°øi portmoneul la loc în buzunar øi uitându°se în sus la balconul de la etajul al doilea. Ferestrele înalte erau închise. Dar draperiile nu erau trase. Øoferul se lupta cu catarama de la gheatæ, iar vântul puternic îi umfla sacoul. Se apropia ploaia. Gabriel simflea umezeala în aer. Îøi luæ geanta øi se græbi sæ traverseze.

Ajunse la porflile care îl împiedicau sæ intre în curte — ca la multe clædiri din partea veche a oraøului, accesul la apartamente se fæcea pe scærile interioare. Øi de°abia acum îøi aduse aminte cæ trebuia sæ tasteze codul de alarmæ. Care era cifrul? Nu°øi aducea aminte. Apæsæ butonul de la sonerie øi aøteptæ. Poate cæ era în baie când o sunase. Sau poate cæ nu îi mergea telefonul. Pur øi simplu nu se gândise la asta. Presupusese cæ are s°o gæseascæ acasæ. Øi, dacæ printr°o întâmplare stranie nu era, atunci avea toate cheile ca sæ intre singur… îi lipsea doar codul de la alarmæ. Nu. Uitase cu totul de nenorocitul æla de cod. Încercæ la întâmplare câteva combinaflii. Apæsæ insistent butonul de la sonerie. Nu se întâmplæ nimic. Øi nu se auzi nicio voce prin interfon. Când cæzu prima rafalæ de ploaie se trase înspre poartæ øi se adæposti sub arcada îngustæ. Începu sæ°i picure apæ pe geantæ. Poate cæ ar fi putut suna la celelalte sonerii øi sæ încerce sæ le explice… Dar chiar øi dacæ ar fi vorbit englezæ — puflin probabil —, în niciun caz nu l°ar fi læsat sæ intre; criminalitatea crescutæ avusese grijæ sæ nu se întâmple asta. Apæsæ încæ o datæ pe sonerie. Nu øtia ce altceva sæ facæ.

Niciun ræspuns.

Dintr°odatæ, atacul de panicæ reveni cu toatæ forfla: senzaflia de ghearæ în gât, maxilarele încleøtate, sunetul propriului sânge nævælindu°i în urechi. (Frica — da, asta era — frica din glasul ei la telefon.) Se uitæ împrejur — cu înfæfliøarea recompusæ între timp — sperând sæ zæreascæ apropiindu°se vreo maøinæ sau vreun alt locatar. Cineva care sæ°i deschidæ poarta. Unde era toatæ lumea? Tot oraøul parcæ intrase în pæmânt. Era o nebunie tot ce se întâmpla. Pe malul celælalt al canalului, doi bærbafli alergau sæ se adæposteascæ de ploaie. Coborâræ treptele intrând în cafeneaua de vizavi.

SelfHelp 1-104 pcc

20

5/22/12

9:50 AM

Page 20

EDWARD DOCX

Iana. Bineînfleles. Iana trebuia sæ øtie cifrul. Mama Ianei ieøea øi intra tot timpul din casæ — fæcea curat, chipurile, deøi mai degrabæ bea ceai scump øi bârfea. O, Doamne, Iana e de serviciu astæzi. Îøi luæ geanta øi se repezi sæ traverseze podul. Podul Cocuøkin, de pe care bietul Rodia privea la apa murdaræ, gândindu°se la crima pe care o comisese, îfli pofli imagina aøa ceva, Gabriel?

Ajunse vizavi. Se avântæ pe treptele cafenelei, alunecæ pe piatra umedæ øi aproape cæzu, dædu sæ apuce uøa ca sæ se opreascæ øi se zgârie la mânæ înainte de a nævæli înæuntru. Dar nu°i pæsa de privirile care°l urmæreau în timp ce se îndrepta cætre bar, înjurând printre dinfli.

— Iana e aici? Vorbeøti englezæ?

— Da, vorbesc. Fata de la bar purta un tricou de°al casei pe care scria: CCCP Cafe: The Party People.1 — Iana e aici? Iana.

— Da. Este. Ce vr…

— Pofli s°o chemi? N°o mai væzuse în viafla lui pe fata asta; încercæ sæ°øi îmbuneze tonul, dar færæ vreun rezultat. Îmi pare ræu.

Pofli sæ°i spui cæ o cautæ Gabriel? În legæturæ cu Maria… øtie ea.

— OK. Fata sesizase neliniøtea din glasul lui øi încuie casa cât putu de repede. Væ rog sæ aøteptafli aici.

— Da. Aøtept. Îøi plimbæ privirea pe perefli, care erau tapetafli cu numere vechi din Pravda: Hruøciov særutându°l pe fiul unui astronaut mort, Andropov, bætrânul Joe însuøi2 — de fiecare datæ era uluit sæ constate cæ era un om în carne øi oase — aplecându°se sæ îi øopteascæ ceva femeii aflate pe scaunul de lângæ øofer în maøina prezidenflialæ care defila pe Nevski Prospekt. De câte ori încercaseræ el øi Isabella sæ descifreze titlurile de pe pereflii æøtia, încercând sæ°øi imagineze cum trebuie sæ fi fost…

— Gabe. Bunæ. Salut. Ce faci? N°am øtiut cæ te întorci. Katia spune cæ fli°ai pierdut minflile.

— Îmi pare ræu, Iana. Doar cæ… nu pot sæ intru. Fæcu un semn cu degetul cætre direcflia de unde venise. Care este codul? De la poarta de acces. Îl øtii?

— Bineînfleles. Îi spuse combinaflia, sesizând îngrijorarea din privirea lui. S°a întâmplat ceva? Când ai ajuns? Nu øtiam cæ 1 2

(eng.) party — partid, dar øi petrecere Iosif Stalin

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 21

Sefl Help

21

te întorci. Bine cæ ai ajuns astæzi, mæcar… mâine plec la Kiev.

Trebuie sæ…

— Sunt doar în trecere, o întrerupse. De°abia am picat. Dar o sæ mæ întorc mai încolo. Îfli promit. Era deja în drum cætre uøæ.

O sæ ieøim în oraø. Garantat. Øi°atunci poate o sæ°mi spui ce se întâmplæ de fapt, cæ nu mi°e foarte clar.

Ploaia acoperise pietrele din pavaj, dar de data asta traversæ podul în pas alergætor, færæ sæ scape o clipæ din ochi fereastra de deasupra balconului. Nimeni nu°i acordæ nicio atenflie — episoadele ocazionale de vreme umedæ care veneau toamna dinspre Golful Finlandei îi fæceau pe tineri øi pe bætrâni deopotrivæ sæ iufleascæ pasul. O femeie care flinea o revistæ deasupra capului pæræsi adæpostul de sub bolta de la intrarea în coafor øi alergæ cætre maøina personalæ.

Ajunse din nou în fafla porflii. Tastæ codul. Uøile metalice începuræ sæ se deschidæ zguduindu°se din flâflâni: se opri o clipæ sæ se minuneze la gândul cæ simplul fapt de a øti combinaflia corectæ putea fi totul la un moment dat, dupæ care intræ în curte.

Ploaia îi lipea pærul de frunte øi îl fæcea sæ clipeascæ des. Pæreau sæ fie mai multe maøini înæuntru decât data trecutæ. Gândea acum færæ jenæ cu vocea ei. Poftim: micile victorii capitaliste în faøæ, de o parte øi de alta, uite cum îøi etaleazæ bogæflia. Apa øiroia pe peretele clædirii, acolo unde jgheaburile erau sparte. Mintea nu i se læsa convinsæ. Dar inima i se mæcina nebuneøte în mojarul prezentului: suferind acum din pricina unei temeri iraflionale — un sentiment înspæimântætor care îl cuprinse în timp ce se îndrepta cætre scara din colflul dreptunghiului, mæcinându°i pânæ øi carnea de pe el.

Ajuns la scaræ, îl izbi duhoarea de urinæ de pisicæ, fæcându°l sæ încetineascæ. Poate cæ era puflin dementæ. Trebuia sæ recunoascæ.

De°aia nu putea pricepe ce voia sæ spunæ, ce îi spunea cu adeværat.

Se contrazicea singuræ de douæsprezece ori pe zi, de douæsprezece ori pe oræ, cum pofli crede pe cineva care…

Concentreazæ°te, totuøi, øopti: sæ ne întoarcem la momentul prezent. Urcæm. Urcæm. De ce nu mai alerga? Poate cæ refuza înadins sæ ræspundæ la interfon. Øi la telefon. Peste douæ minute, avea sæ îi comunice cu plæcerea ei sadicæ de petersburghezæ cæ acum bandele de infractori sunau din uøæ în uøæ ziua în amiaza mare sperând sæ fie læsate sæ intre ca sæ nu mai fie nevoite sæ°øi piardæ vremea cu tehnicile de intrare prin efracflie. Nu e la fel de

SelfHelp 1-104 pcc

22

5/22/12

9:50 AM

Page 22

EDWARD DOCX

ræu ca la Moscova, dar uneori este foarte periculos sæ træieøti aici, Gabriel. Øi a mai avut loc o crimæ, peste drum, pe Senaia…

Se întoarse sæ urce al treilea øir de trepte. Secundele treceau greu.

Observæ detalii pe care nu le mai remarcase pânæ atunci. Mizeria øi mirosul, culorile, lipsa culorii, treptele de piatræ ciobite øi sparte, milioanele de mucuri de fligaræ de pe jos, flevile nemascate pline de praf øi de slin, care horcæiau øi øuierau de veci de o parte øi de alta a casei scærii, uøile metalice ale apartamentelor pline de zævoare øi încuietori øi pætate cumva — în ciuda oflelului — de pisici anonime sau de urina acidæ a câinilor øi a øobolanilor…

Lacætul mare de la uøa ei exterioaræ era deschis.

Deci trebuia sæ fie acasæ.

Trebuia sæ fie acasæ — cæci era imposibil sæ°øi fi læsat lacætul descuiat dacæ ar fi ieøit. Trebuia sæ fie acasæ. Dar ræsuci cheia øi intræ în apartament în tæcere pentru cæ nu gæsi puterea s°o strige pe nume.

Lumina era slabæ. Podeaua de lemn mirosea a lac. Pæøi pe traversa îngustæ aøezatæ pe mijlocul holului. Øi se opri cu totul.

Tablourile cunoscute: tatæl sæu la Paris în 1968, Isabella la New York, casa din Highgate, tatæl sæu vorbind la telefon cu o fligaræ în mânæ, Nicolai II øi familia sa, el øi cu sora lui copii într°un premergætor, un clovn celebru cu fafla albæ în Piafla Roøie, harta Europei pæstrând urma unui pahar de vin roøu deasupra Balcanilor, icoanele, mai ales icoanele însângerate… Aceste tablouri cunoscute îi pæreau dintr°odatæ îndepærtate, stranii, færæ nicio legæturæ cu el, ca øi cum ar fi ajuns din întâmplare în apartamentul unui stræin dispærut a cærui viaflæ trebuia s°o descâlceascæ.

Cineva scæpæ pe jos un obiect în apartamentul de deasupra.

Læsæ sæ°i cadæ geanta voluminoasæ din mânæ øi o luæ la fugæ spre dormitorul ei. Uøa era deschisæ. Draperiile groase erau trase.

Cærflile ei erau stivuite în dezordine pe podea lângæ lampa cæzutæ. Într°o vazæ, niøte flori ræmase færæ apæ. Øalul ei preferat era întins peste comodæ. O canæ plinæ cu ceai negru lângæ pat.

Pastile. Pianul. Patul însuøi gol. Fugi înapoi de°a lungul holului, deschizând pe rând fiecare uøæ — baie, bucætærie, birou… Dar se opri în pragul ultimei încæperi, salonul, cum îi spunea ea, cu tavan înalt, mare, cu ferestrele mele înalte pentru Nopflile Albe, Gabriel, pentru briza ræcoroasæ vara, pentru cea mai frumoasæ panoramæ din întregul Petersburg, unde se scrie istoria noastræ.

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 23

Sefl Help

23

Maicæ°sa zæcea pe podea lângæ birou. Într°o clipæ era în genunchi lângæ ea. Ochii îi erau deschiøi, dar învæluifli cumva într°o peliculæ sclipitoare de luminæ reflectatæ. Øi când, în cele din urmæ, o strigæ pe nume øi o ridicæ, trupul îi era rece øi uøor. Øi pærea cæ s°ar fi micøorat, cæ intra în sine, în podea, cæutând pæmântul. Iar pe buze îi îngheflase ræsuflarea.

2. Isabella Glover Visele începuræ imediat înainte de ivirea zorilor, furiøându°se dincolo de gærzile nopflii newyorkeze, pæcælindu°i santinelele inimii. Øi æsta era unul crunt. Un coømar mai degrabæ, ca sæ fie cinstitæ.

Se trânti la loc pe pernæ øi închise ochii, læsând tehnicile clasice de respiraflie sæ°i calmeze nervii moderni, concentrându°se pe expiraflii, aøteptând ca reziduurile chimice, fizice øi emoflionale sæ se disipeze. Øi cât de realæ, gândi, era reacflia trupului ei la contrafacerea viselor.

Isabella Glover se întinse cât de mult îi permiteau cei 173 de centimetri ai sæi. Pærul, care îi ajungea aproape pânæ la umeri, era atât de negru, încât într°o anumitæ luminæ pærea aproape albastru.

Dar ochii nu°i erau atât de negri ca ai fratelui ei, nici atât de inocenfli, miøcându°se cu rapiditate în spatele unei sclipiri vesele.

Era slabæ, dar nu aøa de ræu ca altædatæ; atleticæ, androginæ; posesoarea færæ voie a acelei calitæfli rare, opuse celei a blondelor, care pare sæ se intensifice odatæ cu prezenfla sa în încæpere. Øi avea unul dintre chipurile acelea care°la°prima°impresie-nuîfli°par-atât°de°frumoase°dar-care°dacæ-stai°sæ°te-gândeøtimai-bine°sunt°de°fapt°foarte°frumoase, pe care le vezi în picturile renascentiste înfæfliøând tinere nobile italiene purtând boluri cu fructe.

Fixa cræpæturile din tavan. Scrisorile erau necazul, bineînfleles.

Naiba sæ le ia! La fel de bine s°ar putea da jos din pat.

Aruncæ la o parte cearøaful øi ræmase pe marginea patului. Îi era foarte cald. Îøi ridicæ pærul de pe ceafæ. Da, pijamalele astea de iarnæ, recunoscu în sinea ei, erau o alegere cât se poate de proastæ — mai degrabæ o declaraflie decât orice altceva: nu mæ atinge, Sasha; codurile secrete ale relafliei noastre s°au schimbat cu totul; nu vreau sæ mæ las atinsæ de tine — a mæ atinge a devenit

SelfHelp 1-104 pcc

24

5/22/12

9:50 AM

Page 24

EDWARD DOCX

o ofensæ care se pedepseøte cu indignare øi retragerea completæ.

(Bærbaflii øi femeile cu semnalele lor/schimburile de informaflii constante, toate atât de puflin credibile.) Se ridicæ øi se îndreptæ cætre mica servantæ sæ ia o guræ de apæ carbogazoasæ care, constatæ, peste noapte îøi pierduse aciditatea enervantæ.

Inutilæ pentru cæ, bineînfleles, Sasha n°ar fi atins°o niciodatæ dupæ o ceartæ — partea lui de pat era goalæ. În timpul æsta el se înghesuia pe canapea dincolo de uøæ. Dupæ o ceartæ nu avea nici mæcar curajul sæ doarmæ în aceeaøi cameræ cu ea, daræmite altele. Aøa cæ de ce°øi mai bætea capul cu pijamalele? Doar pentru cazul în care ar fi suferit un transfer de personalitate øi ar fi bægat capul pe uøæ sæ°øi cearæ scuze pentru cæ flipase øi fusese atât de necioplit, dupæ care ar fi promis cæ n°o sæ se mai poarte niciodatæ ca un flânc de doi ani egoist, egocentric, obsedat de sine? Mai luæ o înghiflituræ de apæ. Sau poate pentru cæ voia sæ calce peste el înarmatæ în felul acesta dimineafla? Sæ facæ vizibilæ ruptura?

Intimitatea øi refuzul ei ca armæ… Nu eøti foarte subtilæ la faza asta, Is, nu prea. Îøi muøcæ buza.

Deci nu, nu avea de gând sæ mærøæluiascæ în pijamalele ei ridicole însângerate; nu avea de gând sæ se næpusteascæ în baie; nu avea de gând sæ scoatæ niciun sunet. N°avea sæ aprindæ luminile. Nu avea sæ punæ ibricul pe foc. Nu avea sæ facæ nicio declaraflie — în mod intenflionat sau altfel — cum cæ pleacæ la muncæ, aøa cum fac în fiecare dimineaflæ, apropo, Sasha, zi de zi.

Se mai uitæ o datæ la ceas, unul digital plin de sine, cu cifre roøii, sinistre, care îøi spunea Managerul — ceasul lui. Nu era decât øase øi un sfert — în mod normal prea devreme pentru a°i face o vizitæ lui Molly, vecina de dedesubt, doar cæ Molly îøi scrântise ræu glezna cu trei zile în urmæ øi nu putea dormi øi drept urmare era foarte probabil sæ fie treazæ — la fel ca duminica trecutæ, când îi trimisese SMS°ul acela disperat: Treazæ øi în agonie. Dormi?

De data asta, gândi Isabella, avea sæ°i scrie ea lui Molly — în drum spre Veselka — doar ca sæ verifice. Sæ ia ceai øi ce mai voia Molly øi sæ i le ducæ. Un mic dejun ca lumea înainte de a pleca la serviciu, niøte minciuni cum cæ nu le mergea boilerul, øi apoi o baie (o, Doamne, da, o baie, în loc de duøul æla care de°abia picura) în cada lui Molly. Øi, la dracu’, ar face bine sæ°øi aminteascæ s°o sune pe maicæ°sa de la birou în dimineafla asta, înainte ca Petersburgul sæ se culce.

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 25

Sefl Help

25

Ochii îi alunecaræ din nou pe ultimul comunicat — aøezat de°a curmeziøul peste cærflile de pe noptieræ øi ocupând viguros plicul pe care scrisul caligrafic al mamei sale îi redase propriul nume cu cernealæ stacojie. Cu nedumerire crescândæ, o citise a doua oaræ asearæ înainte sæ adoarmæ — un mod bun de a°øi lua gândul de la cearta pe care o avusese cu Sasha øi de la ieøirea furtunoasæ care îi urmase (cu destulæ întârziere).

Aceastæ nouæ scrisoare nu avea decât o paginæ, dar era mult mai ciudatæ decât anterioara. Isabella merse pânæ la pat øi o scoase din plic. Un timbru finlandez — ca tot restul lumii, maicæ°sa folosea unul dintre serviciile poøtale ale hotelului via Helsinki.

Niøte chestii despre preøedinte, o menfliune peiorativæ la adresa aøa°zisei cariere a lui frate°su, o øtire despre o bombæ în Moscova øi alfli zece oameni sfâøiafli în bucæfli de nenorociflii din Cecenia øi apoi asta: Aøadar, draga mea Is, fæ bine øi treci sæ mæ vezi pe mine înainte de a merge sæ°l vizitezi pe taicæ°tu. Este mai bine sæ înflelegi de la mine. Øtii cât de intrigant poate fi øi cum denatureazæ totul.

Va vrea sæ se asigure cæ îl iubeøti, mai ales acum, de când a îmbætrânit.

Læsând la o parte stranietatea stilului epistolar al maicæ°sii — Sunt rusoaicæ, sæ nu uifli niciodatæ, Is, nevoitæ sæ lâncezesc în clasa de mijloc împreunæ cu englezoiul æsta gras øi ticælos, atât de plin de sine øi cu toate astea atât de sec øi de confuz — aceastæ ultimæ scrisoare era foarte ciudatæ pentru cæ Isabella nu avea nici cea mai micæ intenflie de a merge sæ°l vadæ pe taicæ°su, øi nici mæcar de a afla unde locuieøte. Nici ea, nici fratele ei nu schimbaseræ o vorbæ cu Nicholas Glover de mai bine de zece ani. Mai precis de la moartea bunicului Max (când taicæ°su îøi fæcuse apariflia doar atât cât sæ se asigure cæ pune mâna pe toatæ averea). Øi Isabella era convinsæ cæ maicæ°sa øtia asta. Aøa cæ despre ce naiba vorbea?

Foarte ciudat, cæci ce era de înfleles? Ce sæ fi denaturat? Era extrem de dificil de distins între ceea ce era real øi ceea ce era imaginaflie — dat fiind istoricul de scene de teatru øi de exageræri cu care mamei sale îi plæcea sæ træiascæ — øi cu siguranflæ nu ezita sæ recurgæ la întreg arsenalul monstruos pentru a°øi asigura o vizitæ sau orice alt obiectiv pe care øi l°ar fi stabilit.

Pentru numele lui Dumnezeu (Isabella se præbuøi la loc pe spate, flinând scrisoarea deoparte), simplul fapt de a scrie pe hârtie — cu cernealæ stacojie — øi de a folosi poøta era un gest teatral în zilele noastre. Erau momente când se minuna (ca øi cum

SelfHelp 1-104 pcc

26

5/22/12

9:50 AM

Page 26

EDWARD DOCX

n°ar fi fost ea însæøi implicatæ) de capacitatea maicæ°sii de a declanøa în ea un simfl al… cum sæ°i spunæ? Ruøine? Vinovæflie?

Loialitate? Îndatorare? Complicitate? Sentiment filial? Ca øi cum propriile ei gene erau astfel codificate încât sæ recunoascæ øi sæ ræspundæ automat la chemarea ei pærinteascæ, în ciuda voinflei sale de om de 32 de ani. Chiar øi aøa…

Chiar øi aøa, poate cæ de data asta era ceva grav. Øi dat fiind faptul cæ nu°i ræspunsese la ultimele douæ scrisori, era musai sæ o sune astæzi. De îndatæ ce ajungea la birou. Îøi umflæ obrajii, særi din nou jos din pat, traversæ camera øi încuie scrisoarea în sertarul ei personal, alæturi de celelalte.

Apoi, færæ sæ ridice storurile, deøi era conøtientæ cæ lumina creøtea dincolo de linia orizontului, îøi trase pe ea pantalonii de trening øi un tricou vechi øi°øi puse adidaøii. Era uimitor cæ pæsærile din New York încæ îøi mai bæteau capul cu un cor de dimineaflæ.

Acum misiunea era sæ iasæ din casæ færæ sæ°l trezeascæ pe Sasha.

Deschise micul dulap încastrat — prea îngust ca sæ pofli agæfla ceva în el — øi îøi luæ costumul antracit de lucru. Se simflea uøuratæ cæ începea o nouæ zi. Putea fi sinceræ øi în privinfla motivelor ei.

Pleca færæ sæ°l trezeascæ nu pentru cæ s°ar fi temut de o nouæ ceartæ, nici de o împæcare, nici de o remizæ tæcutæ. Era o chestiune mai puflin personalæ. Pleca hofleøte pentru cæ nu voia sæ trebuiascæ sæ comunice cu o altæ conøtiinflæ. Nu. Ceea ce voia — mai mult decât orice altceva — era sæ înceapæ ziua de astæzi færæ ca el sæ°i deturneze psihicul øi s°o facæ sæ se enerveze, sæ îi paræ ræu, sæ°i poarte picæ, s°o facæ sentimentalæ sau iertætoare sau sæ°i inducæ orice altæ reacflie pe care nu voia s°o experimenteze. Pentru moment nu voia decât sæ fie singuræ în mintea ei — un lucru rezonabil pe care sæ øi°l doreascæ o femeie din când în când. Øi apoi, când mintea i se va fi limpezit, când se va fi adunat, atunci avea sæ vorbeascæ cu Sasha. Era, oricum, o prostie.

Se apropie de uøa de la dormitor øi o cræpæ puflin. Capul lui (la capætul canapelei) era, øtia, exact în partea cealaltæ. Se opri cu o secundæ înainte de momentul în care øtia cæ urma sæ înceapæ scârflâitul. Øi atunci se strecuræ înæuntru.

Dar pe tot parcursul drumului lung øi îngust pe lângæ canapea — având grijæ sæ nu calce pe farfurie sau pe pahar sau sæ dærâme sticla de Armagnac pe care se apucase sæ°l bea cu atâta afectare — øtia cæ era treaz øi cæ se prefæcea cæ doarme. Øi, dupæ patru ani petrecufli împreunæ, el øtia cæ ea øtie. Øi ea øtia cæ el øtia

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 27

Sefl Help

27

cæ ea øtia øi aøa mai departe, aøa cæ la ce bun toatæ mascarada asta nenorocitæ? Øi de ce, o clipæ mai târziu, se încrunta de concentrare în timp ce calcula forfla exactæ necesaræ pentru a închide dupæ ea uøa de la intrarea apartamentului în aøa fel încât sæ facæ cât mai puflin zgomot cu putinflæ?

Brusc, øi cu o senzaflie de greaflæ, îøi dædu seama cæ inima ei avea o podea falsæ øi cæ fæcuse contrabandæ în tot ræstimpul æsta: fusese conøtientæ tot timpul cæ el avea sæ fie perfect treaz; øi øtiuse cæ are sæ se prefacæ cæ nu e. Doamne, era vreun lucru în privinfla cæruia mintea øi inima sæ fie sincere una cu cealaltæ?

Trânti uøa. Øi apoi nimic din toate astea nu mai contæ pentru cæ se græbea în jos pe casa scærii înguste, de°a lungul coridorului strâmt, pe sub veranda povârnitæ cætre libertatea øi anonimatul øi posibilitæflile nelimitate ale stræzii. Îmbræfliøarea iertætoare a New Yorkului — includerea în concepflia împærtæøitæ despre un oraø, oricât ar fi fost de adeværatæ sau de falsæ. O uniune de state. Contextul infinit pe care îl reprezenta America.

Dar, chiar øi aøa, nu îndræzni sæ°i îngæduie propriei minfli sæ se uite în sus, cæci simflea cæ imaginile disparate ale viselor ei continuau sæ atârne de catargele conøtiinflei ca ræmæøiflele sfâøiate ale unor vele dupæ furtunæ.

Molly Weeks læsæ sæ°i cadæ ziarul în poalæ, îøi mutæ ceaiul aburind din stânga în dreapta øi îøi supse dinflii sensibili, care, gândea uneori, erau cu vreo øapte ani mai tineri decât restul corpului ei øi ca urmare nu împliniseræ încæ patruzeci de ani.

O englezoaicæ obiønuitæ, educatæ la mânæstire chiar, Molly se mæritase cu solistul american al unei trupe de neoromantici în urmæ cu douæzeci øi cinci de ani — primul dintre cei doi sofli de nimic — øi de atunci cæpætase un fel de a fi foarte schimbætor, în care sensibilitatea exacerbatæ rivaliza cu atitudinea agresivæ a supraviefluitorului de vocaflie. Purta ochelari cu rame groase, dreptunghiulare, pærul îi era o claie blond°roøcatæ neîmblânzitæ øi mai nou era unicul acflionar, directorul executiv øi preøedintele site°ului de mare succes MagicalMusic.com.

Spuse cu o exasperare prefæcutæ: — Lumea se duce dracului în toate felurile øi nimeni nu pare în stare sæ facæ nimic ca sæ opreascæ treaba asta. Îøi îndreptæ piciorul a cærui gleznæ era înælflatæ pe o pernæ. Cum mai stai cu munca, Is?

SelfHelp 1-104 pcc

28

5/22/12

9:50 AM

Page 28

EDWARD DOCX

Subiectul serviciului Isabellei era una dintre glumele lor intime. Deøi, ca mai toate glumele intime, era øi un mod de a aborda o problemæ personalæ serioasæ: o dorinflæ permanentæ de a încuraja (øi a elibera), din partea femeii mai vârstnice; o dorinflæ permanentæ de a evada pentru o clipæ, din partea vecinei sale mai tinere.

— Merge în aceeaøi direcflie. Isabella, care stætea pe un scaun de sufragerie pe care øi°l træsese din cealaltæ cameræ, abandonæ articolul de lifestyle pe care îl citea (øi care o enerva). Dar e totalmente vina mea. Îøi trecu repede degetul peste beregatæ.

Azi°noapte.

— Nasol?

— Îhî. Hotærât lucru: n°ar fi trebuit sæ le spun cæ beau o sticlæ de votcæ în fiecare dimineaflæ înainte de a pleca la muncæ.

Molly izbucni în râs øi trebui sæ°øi flinæ ceaiul la distanflæ sæ nu°l verse.

— Asta a fost petrecerea aia pentru clienfli de care mi°ai povestit, nu°i aøa? Aia la care au fost prezenfli preøedintele øi tofli grangurii?

— Dap, încuviinflæ Isabella. Toatæ lumea: Ticælosu, Nechezilæ, Anteriu øi chiar øi Vorbæ°Dulce.

Colegii Isabellei erau bine cunoscufli sub diversele lor epitete.

— Dupæ tot ce am spus despre consolidarea de relaflii de încurajare reciprocæ la locul de muncæ, îl imitæ Molly pe cel care vorbise la televizor.

Isabella intræ în joc.

— Mæ simt de parcæ mi°aø fi dezamægit toatæ familia.

Molly rânji.

— Nu°mi vine sæ cred cæ te°au luat în serios.

— Mai mult decât atât. Se uitau la mine de parcæ tocmai l°aø fi decapitat pe Secretarul de Stat în direct pe CBS. Færæ sæ clipeascæ, Isabella sorbi din ceai, care continua sæ fie înfiorætor de fierbinte, øi°øi aminti brusc ce voia sæ°i spunæ prietenei sale. Hei, øtiai cæ se deschide un restaurant rusesc nou, chiar dupæ colfl, al lui Veselka?

— Încæ unul? Nu se poate. Vorbeøti serios? Molly øtia tot ce se petrece în cartier.

— Pe bune, încuviinflæ Isabella.

— De unde øtii? Molly îøi mutæ din nou piciorul.

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 29

Sefl Help

29

— Mi°a spus chelnerifla.

— Chelnerifla de la Veselka? Care din ele?

— Nu øtiu cum o cheamæ. Cea cu expresia aia suspicioasæ care te face sæ crezi cæ iei cina cu teroriøti sau ceva de genul æsta.

Molly îøi exprimæ nedumerirea øi clætinæ din cap în timp ce vârfurile coamei ei neîmblânzite pæreau sæ întârzie o clipæ, de parcæ n°ar fi fost sigure dacæ s°o urmeze sau nu.

— Øtii, Mol: rochii cu imprimeuri florale abundente. Isabella îøi duse delicat mâna la piept. Cloche.

— A, vrei sæ spui Dora. Molly zâmbi în semn de recunoaøtere.

— Mda, Dora. Mi°a servit niøte Earl Jeeling, cum îi zice ea, spuse Isabella fæcând un semn cætre paharul de hârtie. Apoi a venit pe dupæ tejghea øi mi°a scuipat vestea asta în ureche.

— Aøa face. Molly renunflæ sæ ducæ paharul la buze. Dumnezeu øtie cum reuøesc sæ facæ ceaiul æsta sæ ræmânæ atât de fierbinte. Ce fli°a spus?

Isabella adoptæ un aer confidenflial øi imitæ vocea sacadatæ a chelneriflei: Se deschide un local nou. Pe East Eleven. Se spune c°ar fi rusesc. Dar nici sæ nu te duci acolo. Nu e deloc autentic. E dezgustætor. Se piøæ în pelmeni. Chelneriflele sunt ilegale. Niøte curve.

— Dar noul local nu s°a deschis încæ, nu?

— Nu. — Atunci de unde øtie Dora?

— Se pare cæ a væzut niøte curve perindându°se pe acolo pentru interviu. Øi îl cunoaøte pe bucætarul°øef. Este celebru în toatæ lumea pentru faptul cæ se piøæ în pelmeni.

Molly spuse cu un aer fals viril.

— Oricum, ce naiba sunt pelmenii?

— Colflunaøi. Umplufli cu varzæ, brânzæ, ciuperci. Ceva de genul æsta. Erau preferaflii lui Gogol.

— Dora fli°a spus treaba asta?

— Nu… Nu, asta o øtiu de la mama.

— Util.

— Foarte util. La preferinfle culinare le øtiu pe toate: de la Turgheniev la Ceaikovski øi înapoi. În caz cæ ai nevoie vreodatæ sæ îfli încropesc ceva despre una dintre marile personalitæfli ale culturii ruse. Isabella strâmbæ din nas. Ar cam trebui sæ mæ arunc în cadæ, dacæ nu te superi. Nu vreau sæ întârzii la birou. Am de evaluat matrice de fezabilitate.

SelfHelp 1-104 pcc

30

5/22/12

9:50 AM

Page 30

EDWARD DOCX

— Sigur. Simte°te bine. Øi pofli sæ iei øi din bombiflele alea spumante. Sunt geniale. Foarte… spumoase.

— Mersi. Nu mæ aøtepta. S°ar putea sæ întârzii câteva zile.

Molly luæ o guræ din ceaiul ei Darjeeling færæ lapte. Avea o bænuialæ destul de precisæ despre ceea ce se ascundea în spatele vizitei inopinate a Isabellei. În primul rând, ceva se petrecea în apartamentul de deasupra. Bænuia cæ Isabella îl gæsea pe Sasha nesatisfæcætor — din punct de vedere intelectual, emoflional, spiritual. Øtia cu certitudine cæ Isabella gæsea supærætoare afiøarea masculinitæflii de vreme ce leitmotivul serilor petrecute împreunæ la concerte era reprezentat de analizarea pe un ton amuzant de caustic de cætre Isabella a gambiturilor neîndemânatice ale bærbaflilor proøti. Imita fantastic de bine maniera ruøinoasæ°daraproape°promptæ în care îøi fæceau inventarul preocupærilor: literatura de rahat, filmele de rahat, muzica de rahat, cliøeele, Mol, de veci aceleaøi cliøee. Øi, cu toate astea, Isabella pærea sæ°i ia la vale øi pe æia deøtepfli — pentru farmecul lor fæflarnic, pentru mândria lor autosuficientæ atunci când joacæ jocul bærbat°femeie, pentru excentricitæflile lor cultivate, pentru profunzimea lor. Molly era foarte solidaræ cu toate aceste observaflii. Læsându°i la o parte pe Sasha øi pe bærbafli, însæ, Molly îøi dædea seama cæ sporovæiala aceea sardonicæ a Isabellei era un simptom al unei neliniøti mai profunde. Molly sorbi cu mai multæ încredere. Partea dificilæ, totuøi, ræmânea sæ o facæ pe Isabella sæ°øi deschidæ sufletul. În mod clar, toatæ chestia asta cu boilerul stricat era o aburealæ.

Treizeci øi cinci de minute mai târziu, Isabella reveni în dormitorul lui Molly îmbræcatæ în costumul ei cu pantalon øi afiøând færæ sæ vrea un aer de femeie de afaceri.

— Mersi pentru baie, Mol. Chiar aveam nevoie. Îøi luæ paharul gol de pe noptieræ øi îl bægæ în punga de hârtie cafenie.

Realitatea se strecuræ în locul bunei dispoziflii care se evaporase.

Te sun mâine.

— Aøa sæ faci.

Privirea Isabellei o întâlni o clipæ pe cea a prietenei ei, apoi se plimbæ prin încæpere ca øi cum ar fi cæutat alte pahare ce trebuiau aruncate.

— Vrei sæ°fli aduc laptopul?

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 31

Sefl Help

31

— Da. Mersi. Ar fi bine. Øi adu°mi øi încærcætorul, totuøi. Molly se întoarse pe o parte. Nu prea mæ mai fline bateria. O sæ°l bag în prizæ aici jos.

Laptopul se afla pe biroul micufl de lângæ fereastræ. Isabella ocoli cu agilitate capætul patului.

— Øtii, spuse Molly pe un ton blând, urmærind cu privirea traseul prietenei ei. Øtii, m°am gândit: ar trebui sæ organizezi miniconcertele alea de care am tot vorbit. Sæ menflinem avântul — sæ gæseøti niøte muzicieni care nu se comportæ ca niøte copii°problemæ øi sæ°fli convingi prietenii sæ vinæ. Ce ai fæcut pentru ziua lui Sasha a fost miøto; câfli oameni au fost? 200. Øi toatæ lumea a fost încântatæ. Absolut toatæ lumea. Øi atunci n°a fost decât pian øi vioaræ.

— Øtiu, spuse Isabella. Dar nu sunt siguræ cæ lumea ar veni… nu færæ vreo ocazie specialæ.

— Ba ar veni. Cu siguranflæ. Ai deja o listæ destul de mare de adrese de e°mail.

Cablurile de la laptopul lui Molly erau încâlcite ræu.

— Toate treburile de genul æsta încep cu chestii mici, continuæ Molly. Ai putea folosi iar localul acela de pe Eleventh.

Isabella plescæi.

— Care e încærcætorul dintre astea?

— Scuze, Is, e cablul cel mai gros. S°ar putea sæ trebuiascæ sæ îl scofli din prizæ de sub birou øi sæ°l treci pe deasupra. Altfel adaptorul se înflepeneøte. E un calvar.

Molly avea dreptate în legæturæ cu concertele, desigur. Dar Isabella nu credea cæ vecina ei înflelegea cu adeværat cæ un astfel de demers nu era deloc uøor: în ultimii douæzeci de ani (da, de la præbuøirea Zidului, draga mea, nebuna mea mamæ) viafla modernæ strânsese øi aliniase cele mai puternice arme împotriva a orice ar fi putut fi considerat profesie de talent. (Molly reprezenta excepflia — øi o costase enorm sæ°øi gæseascæ niøa.) Arterele lumii deveneau tot mai sclerozate: dacæ nu creai bani, atunci nu creai nimic. Øi, hotærât lucru, aøa cum stætea în patru labe pe jos, Isabella se auzi citând apærarea clasicæ: Am strâns destui bani, totuøi — încæ un an — øi, ei bine, mæ gândesc cæ am pus deoparte suficient cât sæ mæ pot gândi la un concediu sabatic de vreo øase luni.

— Dacæ a mai ræmas cineva care poate salva genul æla de muzicæ, Is… Vreau sæ spun, melomanii sunt atât de preflioøi øi de plini de sine, o øleahtæ de înflepafli.

SelfHelp 1-104 pcc

32

5/22/12

9:50 AM

Page 32

EDWARD DOCX

Isabella se ridicæ, aruncæ o privire pe fereastræ øi se aplecæ peste birou, încercând sæ identifice cablul eliberat de pe dedesubt.

— Dar tu nu eøti aøa, continuæ Molly. Tu eøti tânæræ øi eøti deøteaptæ øi eøti… capabilæ. Nu trebuie decât sæ începi de undeva.

Isabella percepu atât de acut schimbarea de ton a vecinei (øi amabilitatea care se ghicea dincolo de ea), încât se simfli dintr°odatæ stânjenitæ øi nu gæsi puterea sæ se întoarcæ. Stânjenitæ, pentru cæ ar fi vrut sæ°øi îmbræfliøeze vecina øi sæ fugæ de ea în acelaøi timp. Stânjenitæ øi pentru cæ, poate, într°un fel, cerøise o astfel de înflelegere. Øi, cel mai ræu, stânjenitæ pentru cæ precizia intuifliei ei o fæcea sæ vrea sæ protesteze, sæ refuze, sæ fugæ, sæ evadeze… Când, de fapt, øtia mai bine decât oricine cæ prietena ei nu fæcea altceva decât s°o încurajeze øi s°o liniøteascæ; exista o ureche dispusæ sæ o asculte, în caz cæ ar fi avut vreodatæ nevoie. Øi totuøi, ce rost avea sæ vorbeøti despre chestiile astea când, de fapt (podeaua minflii ei se cræpæ înælflându°se precum un roi de viespi furioase), toatæ încurcætura asta trebuia descâlcitæ — sæ abandoneze studiile øi apoi sæ îi roage pe æia sæ o reprimeascæ la Cambridge; un fals început de carieræ în drept — ani întregi irosifli; schimbarea de plan — un volum incredibil de muncæ — øi dupæ aia sæ nu reziste mai mult de trei luni alæturi de urmaøii foarte cool ai lui Magog la Harvard Business School; aceastæ nouæ glumæ de carieræ la Media Therapy — cât a trebuit sæ mintæ ca sæ pætrundæ acolo! — cu caricaturile astea umane pe post de colegi; ca sæ nu mai pomenim de seria dezastruoasæ de aøa°zise relaflii cu sugari, un nenorocit violent øi adulterin pe post de tatæ de care fugise (subconøtient) tocmai peste Atlantic øi în legæturæ cu care simflea uneori impulsul sæ se prefacæ (în cele mai proaste momente ale ei) cæ abuzase fizic de ea, astfel încât sæ aibæ o problemæ concretæ øi universal valabilæ care sæ justifice toate acele senzaflii irepresibile de repulsie øi greaflæ pe care i le inspira. Iar acum scrisorile. Se ræsuci.

— Ai dreptate, Mol, øtiu. Ar trebui sæ°l sun din nou pe tipul æla. Localul æla de pe Eleventh este perfect. Dar… nu e ca øi cum aø avea de gând sæ pæstrez postul æsta pentru mai mult de un an, maximum. Cred cæ trebuia sæ°mi obflin cartea verde øi… øtii tu… sæ îmi gæsesc o bazæ solidæ aici dupæ toatæ prosteala de pânæ acum.

Dacæ e un lucru sigur azi în America, acesta e cæ trebuie sæ fii legal. fiara celor liberi øi toate alelalte. Îi dædu laptopul cu amândouæ mâinile.

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 33

Sefl Help

33

Molly îl aøezæ pe pat lângæ ea øi îøi înælflæ privirea. Chipul ei era reprezentarea înflelegerii însæøi.

Deodatæ, Isabella simfli nevoia sæ împærtæøeascæ ceva concret cu prietena ei. Era o cruzime sæ îi tot îndepærteze în permanenflæ pe tofli. Dæ øi tu ceva. Orice.

— M°am certat cu Sasha asearæ, asta°i tot. Dupæ ce m°am întors de la chestia aia de la slujbæ.

— S°a læsat cu sânge? Molly fæcea eforturi supraomeneøti sæ fie discretæ øi în acelaøi timp nu exagerat de discretæ, de teama de a nu atrage øi mai mult atenflia asupra vreunei chestiuni dureroase.

— Nu. Nu chiar. Doar o ceartæ prosteascæ, spuse Isabella, intrând øi ea în pæmânt, însæ din pricina ruøinii care o încerca pentru ideea de a fi adus vorba despre asta. Uneori se poartæ ca un idiot. Øi — tu øtii toatæ treaba asta — nu munceøte. Adicæ, presupun cæ munceøte. Dar nu în felul în care noi… care este conv…

— Se întâmplæ des?

— Nu. Foarte rar.

— fii se pare cæ a fost o ceartæ normalæ pentru doi sofli?

— A fost vorba doar de spafliu. Øtii tu. Isabella zâmbi trist.

— Da. Adeværul este cæ e problematic pe etajul vostru. Apartamentele sunt jumætate cât æsta.

Deøi øtia foarte bine cât era ceasul, Isabella se uitæ înadins la ceasul vechi.

— Fir°ar… Chiar trebuie s°o øterg. Sæ°fli bag cablul în prizæ. Se aplecæ, apoi se ridicæ precipitat. Îfli trimit un mesaj dacæ mæ trezesc joi dimineaflæ. E incredibil: o sæ întârzii iaræøi øi am întâlnire la nouæ cu Nechezilæ în persoanæ.

— Fugi, fatæ. Molly îøi ciufuli pærul. Mersi pentru micul dejun. Øi… pe bune… treci ori de câte ori ai chef. Dacæ mai am suflu sæ ajung la uøæ, pofli sæ intri.

Isabella se uitæ cu înflelegere la glezna ei.

— Ar fi bine dacæ ai læsa°o mai moale cu særiturile de la trambulinæ øi alte asemenea azi, Mol. Ai terminat ceaiul æla?

— Da. Mersi.

Isabella puse paharul prietenei în punga cafenie de gunoi øi îøi strânse celelalte lucruri pentru serviciu.

— Bine, atunci. Ciao, spuse Isabella.

— Pe curând, îi strigæ Molly din urmæ. Imediat cum mæ fac bine mergem sæ vedem ce e cu curvele alea?

SelfHelp 1-104 pcc

34

5/22/12

9:50 AM

Page 34

EDWARD DOCX

Isabella se îndreptæ singuræ spre ieøire, închizând cu grijæ uøa øi simflindu°se uøuratæ cæ Molly nu insistase s°o conducæ. Într°o zi, îøi promise, avea sæ°i povesteascæ totul lui Molly, în loc de toatæ abureala asta. O sæ læmureascæ lucrurile cu Sasha. Øi cu serviciul.

O sæ læmureascæ totul. Trebuia doar sæ se îndepærteze suficient cât sæ capete o perspectivæ de ansamblu øi dupæ aia…

Se fæceau douæzeci øi patru de minute de la blocul ei de pe East 13th între Second øi Third pânæ la birourile Media Therapy de pe Greene. Øi avea obiceiul sæ meargæ pe jos la serviciu. Nu atât pentru cæ îi plæcea exercifliul fizic, sau obiønuinfla, sau efectul terapeutic de fi martora directæ a dimensiunii øi proporfliei realizærilor oraøului (indiferente la cele ale ei) — deøi øi astea —, ci, mai degrabæ, în mod semiconøtient, continua sæ experimenteze plæcerea simplæ a turistului într°un oraø stræin. (Care era expresia lui taicæ°su: „expaflii sunt cei mai buni localnici“? Ceva de genul æsta, uøor sinistru…) Træia în New York de aproape doi ani øi træise alfli trei cu intermitenfle înainte (în mæsura în care i°o permiseseræ vizele de øedere) — iar pe 11 septembrie locuia împreunæ cu Sasha în locuinfla mamei lui de pe Murray. Øi, cu toate cæ turista uimitæ dispæruse de mult, încæ o mai încerca o senzaflie de satisfacflie atunci când recunoøtea anumite locuri, sau clædiri, sau instituflii, sau exemple de ceea ce ea numea în sinea ei (în lipsa unei sintagme mai bune) „newyorkisme“. Nu, nu mai era vorba de Empire State Building sau Rockefeller Center sau de vreunul dintre lucrurile alea clasice, ci, în schimb, de magazinul de mobilæ ieftinæ cu marfa stivuitæ afaræ flinut de niøte polonezi ursuzi. Sau de faptul cæ putea gæsi ce cæuta mai repede în libræria St. Mark decât vânzætorii care se schimbau încontinuu. Sau cæ îi plæcea sæ traverseze Third chiar prin locul acesta øi sæ se plimbe prin Astor Place, unde puøtii din East Village se înghesuiau în jurul cubului æluia mare øi negru. Sau de faptul cæ Washington Square îi era aproape indiferentæ, la fel ca oricærui newyorkez. Sau cæ — asta era cea mai tare — ajunsese sæ°i recunoascæ pe unii dintre proprietarii de câini din pærculefl. Ne vedem tot aici, mâine, la aceeaøi oræ? Aøa pæreau sæ°øi spunæ din priviri.

Iar în mintea ei, le ræspundea cu o încuviinflare plinæ de aplomb civic. Putefli fi siguri!

Se afla pe Mercer nu departe de Angelika — cinematograful preferat al lui Sasha — când începu sæ°i sune telefonul mobil.

La început nu îøi dædu seama, pentru cæ pe lângæ ea trecea o

SelfHelp 1-104 pcc

5/22/12

9:50 AM

Page 35

Sefl Help

35

ambulanflæ cu sirena urlând, iar atenflia îi era concentratæ pe de o parte la un turist englez care îøi cumpæra o beretæ stil John Lennon de la o tarabæ (deci æøtia le cumpæræ…) øi pe de alta la o reclamæ la un øampon care o umplea de nervi în fiecare zi cu tonul ei ipocrit (nu°i aøa cæ suntem niøte prietene atât de bune, care se înfleleg una pe cealaltæ, øi, vai, cum ne împærtæøim secretele, øi cum øtim o mulflime de lucruri una despre viafla celeilalte — o omora aroganfla insidioasæ a copyrighterului de a°øi imagina cæ a surprins ideea de intimitate reciprocæ) øi apoi, când îøi dædu în cele din urmæ seama cæ cel care se auzea era propriul mobil, trebui sæ cotrobæie o vreme prin geantæ (în care trebuie neapærat sæ ajungæ sæ facæ ordine) înainte de a°l gæsi. În secunda urmætoare, mintea începu sæ lucreze la o scuzæ pentru întârziere — øi cât de ridicol era cæ probabil se trezise cel mai devreme dintre tofli angajaflii firmei øi, cu toate astea, dupæ toate aparenflele avea sæ fie ultima care ajungea la birou. Øi când se uitæ în cele din urmæ la ecran, gæsi un mesaj generic care indica faptul cæ apelantul era necunoscut.

Iar conexiunea era îngrozitoare. Trebui sæ stea nemiøcatæ øi sæ°øi lipeascæ telefonul de ureche din pricina zgomotului stræzii øi al celui din mintea ei. Aøa îfli parvin veøtile: stând în mijlocul stræzii într°o dimineaflæ ca oricare alta, vorbind cu frate°tu care îfli spune cæ mama voastræ a murit. E moartæ de°a binelea.

3. Arcadi Artamenkov Cele mai importante momente din viafla lui Arcadi Alexandrovici Artamenkov se petrecuseræ în urmæ cu doi ani într°o zi în care ploaia rece øi deasæ umplea milioanele de gropi din Sankt Petersburg cu un noroi pæstos øi palid, iar aerul avea mai mult ca de obicei un gust de ruginæ.

Aflat în întârziere, tæcut, nebærbierit, traversæ prin mulflimea de bælfli stræduflele læturalnice în drum spre cafeneaua unde îøi dæduseræ întâlnire — un local deschis recent, mai sus de Gara Moskovski, lângæ Casa de Culturæ a Milifliei, acolo unde femeilor le plæcea sæ°øi expunæ coafura øi sæ nu°øi flinæ niciodatæ de toartæ cænile de cafea, pentru a°øi sublinia simpatiile. Pærul lui era ud øi încurcat. Paltonul îi era îmbibat cu apæ øi greu. Øi era perfect conøtient cæ avea blugii øi ghetele murdare øi cæ læsa dâre de noroi în timp ce traversa parchetul printre mesele din lemn de brad din