4
Copyright UN
Orice organism uman schimbă substanţă, informaţie şi energie cu mediul înconjurător prin intermediul organelor de simţ, iar din punct de vedere eteric chackrele corespondente, traduc informaţia de la mediul înconjurător la individ. Informaţiile care se derulează în cadrul acestora sunt foarte mari, de ordinul 1012 biti/secundă, o memorie cuantică ultrarapidă şi de cele mai multe ori organismele umane captează slab impulsurile de luminozitate informata cuantica şi le traduc pe măsură în creier şi în întreg spectrul energetic. Din momentul în care dorim să ne adaptăm armonios la schimbul cuantic de energie – informaţională, mediul din preajma noastră ne indică modurile prin care putem folosi, substanţa şi energia din mediu într-o anumită ordine informaţional – energetico socială. În acest proces, omul primeşte informaţii cuantice din mediul înconjurător în mod selectiv prin intermediul organelor de simţ (receptoare) care sunt activate de substanţe ale unor combinaţii energetice ce aparţin si sustin compozitia diferitelor minerale, vitamine, multiminerale. Organele de simţ prelucrează informaţia din mediu, realizând codificarea ei în aşa fel încât, să poată fi transmisă şi prelucrată de organismul uman. Codificarea se realizează pe calea undelor care le transformă în impulsuri nervoase, operaţie care are loc în sinapsă şi care leagă terminaţia nervoasă a celulei organului receptor (conul sau bastonaşul celulei vizuale) de un neuron. În ce priveşte viteza de transmitere şi propagare a informaţiei biologice, este strâns legată de impulsurile electrice desfăşurate de a lungul fibrelor nervoase, în care are loc mişcarea ionilor, care fiind mai grei decât electronii, au o mobilitate mult mai redusă. În comparaţie cu propagarea semnalelor electrice prin conductori în care electronii se propagă oscilant. Viteza de propagare de a lungul axonilor este estimată în jur la 100 – 120 m/s. Debitul de informaţii biologice este exprimat în biţi/secundă şi depinde de modul de codificare al mesajului transmis. Astfel, informaţia biologică şi cuantică se cuantifică şi se transmite prin canale care permit codificarea optimă, ce asigură debitul maxim de transmisie. În acest proces, 90% din cantitatea de informaţii îi parvine omului pe calea vizuală în care, fibra nervoasă poate transmite 1 bit/secundă, numai ochiul are 10 6 fibre nervoase cu care este legat de creier, proces în care poate recepţiona un milion de biţi/secundă. În acelaşi mod, urechea recepţionează prin fibrele nervoase 50 000 biţi/secundă. În viaţa de zi cu zi, omul fiind supus unui cumul atât de mare de informaţii, nu poate recepţiona în mod conştient decât 50 biţi/secundă, s-a evidenţiat cazul unei lecturi mai rapide, sau unui
dactilograf sau pianist experimentat poate transmite maxim 35 biti/secundă. În urma acestor procese, organismele umane eliberează energia obţinută prin procesele metabolice, ce produc reacţii chimice care, la rândul lor au loc la nivelul celulei. Această energie în medicina cuantică este descrisă ca ar depinde de configuraţia atomilor care formează moleculele ce coparticipă la reacţile din organism. Astfel ajungem să categorisim că anumite procese ale vieţii sunt determinate de energia electronilor ce sunt schimbaţi între atomi. Electronii se mişcă în circuite închise şi ordonate ca sens, ceea ce produce un curent electric slab. Cu alte cuvinte, viaţa este întreţinută de un curent electric slab, întreţinut prin procesele metabolice şi prin fotosinteză. Acest curent slab sau câmp coulumbic are proprietatea de a se afişa ca un câmp energetic ce schimbă energie cu mediul înconjurător care determină configuraţia optimă a sistemului biologic care se manifestă printr-o capacitatea continuă de autoreglare. Prin această calitate de autoreglare, senzorii celulei se opun perturbaţilor provenite din mediul ambiant, reglându-şi continuu parametrii interni. Această capacitate de autoreglare conferită unui sistem energetico – informaţional uman, are totodată şi o funcţie de comandă ce trasează sarcinile funcţiei de execuţie. Centrul de comandă bioenergetic uman primeşte informaţiile referitoare la variaţiile unor elemente, funcţie de care trasează comenzile corespunzătoare funcţionării sale viitoare, şi urmăreşte totodată şi modul în care elementele de execuţie îndeplinesc comenzile primite. Centrul de comandă transmite ordine organelor de execuţie, care acţionează asupra elementului ce trebuie reglat. Astfel organismul luptă împotriva factorilor perturbanţi din mediul în care trăieşte. În acest mod, organismul face schimb de temperatură cu mediul ambiant prin procesul de termoliză, prin care cedează energia suplimentară sau absoarbe în caz de deficit, căldură şi energie vitală din mediul înconjurător. În cadrul proceselor metabolice, glucoza are rol reglator şi de comandă care transmite procesele de execuţie celulară care pun în mişcare întregul metabolism celular al organismului, fiind unul din combustibilii umani principali în funcţionarea organismului, indispensabil sistemului nervos central. Dacă necesităţile energetice ale organismului sunt satisfăcute optim momentan, glucoza se depune în muşchi şi în ficat, sub formă de glicogen. Urmând ca aceste rezerve de glucoză să fie folosite în timpul activităţilor vitale ale organismului, care provoacă excitarea glucoreceptorilor, acele celule sensibile la variaţia cantităţii de glucoză în sânge capabile să informeze sistemul nervos central al hrănirii, situat în hipotalamus, care transmite comenzi spre diferite organe ale corpului, care declanşează activitatea de consumare a alimentelor. După ingerare, alimentele sunt
transformate în glucide, aminoacizi şi acizi graşi, care pătrund în sânge, de unde asigură o vascularizaţie echilibrată a reţelelor de organe şi de nervi până la creir, producând o oxigenare optimă şi capabilă să trezească capacităţi largi de filtrare informaţională şi biologică a realităţilor energetice şi calorice, cuantice înconjurătoare. Folosind şi prelucrând corespunzător radiaţile de lumină şi unde electromagnetice ale mediului înconjurător, produc restabilirea câmpului electromagnetic şi informaţional din preajmă, stabilind armonia relaţiilor energetico-informaţională dintre individ şi natură. Această armonie se exprimă prin optimizarea mecanismelor de autoreglare si autovindecare a organismului viu când sesizează o tulburare apărută la nivelul energiei informaţionale a organismului uman. Autoreglarea şi autovindecarea organismului se realizează prin restabilirea homeostazei, care include corectarea frecvenţelor biorezonante care influenţează sistemul care modifică proprietăţile bioelectrice şi energia întregului organism. Aplicând principiile medicinii cuantice, pentru detecţia şi corecţia dezechilibrelor energetice, din cadrul organismelor umane cu ajutorul fluxurilor de radiaţie solară şi temperatură dintr-un mediu cât mai încărcat cu energie radiată, de natură cosmică, universală, ce susţine energetic întregul Univers, putem corecta frecvenţele biorezonante cât şi proprietăţile bioelectrice care readu energia şi vitalitatea organismului uman. Aceasta se poate realiza cu ajutorul razelor energetice emise de corpuri care captează şi reflectă energia solară transmiţând aşa numitele raze mitogenetice capabile să convertească fluxul de lumină în flux nervos care transmite în mod automat, autoreglarea şi autovindecarea la acţiunile dezorganizate ale mediului înconjurător. De aceea se impune în acest proces de cunoaştere energetică – cuantică, cunoaşterea şi reţinerea acelor reacţii de mediu care asigură organismului funcţionarea optimă, in functie de care poate contribui la formarea tiparelor energetico – biologice care vor fi folosite constant în relaţia cu mediul. Manifestarile vitale din mediu sunt însoţite de fenomene electrice care strabat organismele vi în continuu, prin vibratii electrice care se degajă atât în celule, cât şi în fluidele extracelulare care exercită legătura între atomi şi moleculele ionizate, care sunt încărcate cu sarcini electrice. De exemplu, la unele mamifere precum pestii, electricitatea produsă de organismele lor serveste la exploararea mediului, în semnalizare sau ca mijloc de apărare. Membrana oricărei celule vi prezintă o diferenţă de concentraţie ionică, diferenţă absolut necesară funcţionării sănătoase a celulelor. Această diferenţă este susţinută de cationii ( ionii pozitivi) de sodiu şi potasiu care împart diferit exteriorul şi interiorul celulei. Ionii susţin procesele
metabolice din exteriorul celulei, iar potasiul se regăseşte în interiorul celulei. În timpul proceselor metabolice se produce o difuzie care egalează concentraţiile ionilor din interiorul şi exteriorul celulei. Diferenţa de concentraţie se menţine prin procesul continuu de separare a ionilor de sodiu prin pompare, care face ca cele două feţe ale membranei să genereze sarcini electrice de semne contrare, pozitive în exterior şi negative în interior care determină apariţia unei diferenţe de potenţial. Aceasta se manifestă în toate formele de viaţă care au în constituţia lor structuri contractile, mai mult sau mai puţin evoluate, care folosesc la mişcare, energia înmagazinată, în moleculele de adenozintrifosfat. Rolul nutritionistilor in stabilirea regimurilor alimentare pe baza de legume si fructe este sa stabileasca categoriile de alimente astfel incat prin acestea sa se asigure nevoile energetice, de vitamine, minerale si lichide cat si substante nedigerabile de tipul celulozei. Acestea trebuie sa perminta mentinerea aportul acidobazic normal din fructe si legume care sunt stucturate in proportia 14 – 17% in aportul caloric total. In acest context, consumul de fructe recomandat zilnic este: a. 100 – 150 g la copiii pana la 6 ani, b. 150 – 200 g la copii a caror varsta este intre 6 – 12 ani, c. 250 – 300 g pentru adolescenti si adulti. Fructele contribuie la reglarea tranzitului intestinal prin prezenta acizilor organici, celulozei, pectinei cat si a substantelor tanate. Continutul lor redus in lipide si protide va reduce posibilitatea de crestere a grasimilor totale, a colesterolului, a trigliceridelor cat si a altor fractiuni lipidice din continutul sanguin, reducandu-se astfel depunerea de colesterol pe peretii arteriali. In compozitia fructelor se remarca prezenta unor acizi ca: malic, citric, tartric etc. O buna parte din acesti acizi se combina cu bazele continute in fructe. Rezultatele catabolizarii acestora combinatii, face ca partenerii alcalini sa devina disponibili reactionand cu cu acizii din organism. Fructele contin si o sursa importanta de baze care reduc actiunea acidifianta a celorlalte produse alimentare (peste, oua, cereale), Fructele sunt magazii energetice depozitate de insasi planta care depoziteaza produsele sintetizate in urma procesului de asimilatie clorofiliana. In acest proces are loc sinteza glucidelor folosind ca produsi primari: apa, CO2 si energia radiatilor solare. O serie de reţete ne poate lărgi viziunea, recepţionând o cantitate tot mai mare de informaţii cu care organismul poate veni în contact în dezvoltarea şi autoreglarea funcţionării sale astfel: Caisele - readuc strălucirea tenului obosit datorită conţinutului foarte ridicat în provitamina A. Se face o pastă din 3 caise proaspete (zdrobite),
puţin ulei şi puţină smântână, se masează în piele, după aceea se lasă puţin şi se clăteşte faţa cu apă călduţă. Castravetele - are un pH optim pentru piele. Este un tonic excelent pentru tenul uscat şi iritat: se mărunţeşte (cu mixerul), 1/2 castravete curăţat de coajă, se trece printr-o sită, iar sucul rezultat se amestecă cu zeama de la 1/2 lămâie, 60 ml suc de morcovi şi 30 ml ulei de migdale. Cu loţiunea rezultată astfel preparată se tamponează faţa şi gâtul. Căpşunele - conţin vitamine şi fructoză. Zdrobite, se amestecă cu puţin unt până ce devin păstoase. Se întind pe faţă – fiind o mască ideală pentru tenul uscat. Cirese care pot fi de tip Olivia, Negre de Bistrita, Boambe de Cotnari, Pietroase Napoleon, Germensdorf, Hedelfinger, Pietroase galbene Donissen, Pitz. Ele trebuie consumate sau preparate rapid pentru ca au un grad de perisabilitate ridicat ca urmare a continutului mare de apa in ele. Bananele - fiind bogate în substanţe minerale, sunt adevăraţi killeri ai stresului care afecteaza şi pielea. O mască cu banane ameliorează imediat microcirculaţia pielii. Amestecaţi bine o banană mică cu o lingură de smântână, 2 linguri rase de brânză de vaci şi un gălbenuş de ou, aplicaţi-o pe faţă şi lăsaţi-o să stea 1/2 de ore, după care clătiti-vă bine cu multă apă călduţă. Galbenelele - sunt un excelent antiinflamator datorită conţinutului în carotinoizi. Pentru înlăturarea impurităţilor pielii, se recomandă următoarea apă de faţă: se opăresc doua linguri de gălbenele cu 125 ml de apă clocotită, se lasă să se infuzeze şi se strecoară. Ceva mai târziu, se adaugă 5 ml de oţet de mere. Iaurtul - se amestecă 150 g iaurt probiotic (cu culturi vii) cu 50 ml infuzie de anason (preparată din două linguri de seminţe opărite cu 150 ml de apă fiartă, lăsate să se răcească şi strecurate). Este o loţiune demachiantă excelentă pentru orice tip de ten. Levanţica - regenerează stratul antiacid al pielii. Pentru o frecţie răcoritoare se pune un pumn de flori de levănţică într-o sticlă (închisă la culoare) şi se toarnă peste ele 100 ml alcool de 50. Se lasă patru săptămâni să se macereze, apoi se storc, se filtrează şi se prepară o mixtură din o lingura de miere, 300 ml apă şi 3 picături de tinctură de levănţică. Laptele - înmoaie părul aspru şi zburlit. Pentru un clătit, este necesar 1/8 l lapte, care se masează în păr cu ajutorul unei mănuşi de frotir (prosop). După 1/4 de oră se limpezeşte părul cu apă caldă. Mătase curată. Lămâia - împreună cu muşeţelul dau o nuanţă mai deschisă părului. Se amestecă câte 2-3 picături de ulei aromat de lămâie şi muşeţel cu o lingură
de oţet şi se încorporează într-un litru de apă. Cu lichidul astfel obţinut se umezeşte părul care apoi se piaptănă (coafează) ca de obicei. Mierea - stimulează irigarea sangvină, accelerează eliminarea reziduurilor etc. şi curăţă orice tip de ten. Reţeta pentru apă de faţă: amestecaţi 100 ml apă distilată cu o lingură de miere şi 15 ml zeamă de lămâie. Morcovii - adevarate "bombe" cu beta-caroten, protejează pielea şi limpezesc tenul. Se amestecă sucul stors din doi morcovi cu trei linguri de brânză de vaci şi o lingură de seminţe de in măcinate. Se întinde masca astfel preparată pe faţă şi se lasă să acţioneze 20 de minute. Nucile - calmează nervii şi previn lipsa de concentrare, datorită conţinutului în vitamine B şi E. Iar substanţele minerale contribuie la frumuseţea tenului şi a părului. Ouălele - conţin lecitină şi sunt foarte eficiente pentru îngrijirea părului. Ca adaos la şamponul obişnuit, ouălele netezesc şi refac părul mat şi tocit. Se amestecă două gălbenuşuri, un albus, o linguriţă de miere, zeama de la o lămâie şi 5 ml ulei din germeni de grâu, se masează părul şi pielea capului vreme de 5 minute şi apoi se clăteşte părul bine de tot. Ovăzul - din făină de ovăz se poate prepara o mască excelentă pentru gât şi decolteu: se amestecă 4 linguri de făină cu puţin lapte fierbinte şi 1/2 linguriţe zeama de lămâie până ce se obţine o pastă. Se întinde pe zonele respective, se lasă 1/4 de ora şi pe urmă se clăteşte cu apă călduţă. Oţetul - este un adaos eficient la apă de baie: netezeşte pielea şi are efect revigorant. In cada plină cu apă se toarnă 1/2 l oţet, dacă se poate natural, adică de mere sau de alte fructe. Oţetul de mere - redă luciul părului mat şi tocit. Pentru clătit, se adaugă 2 linguri de oţet la 1/2 l apă caldă. Rozmarinul - uleiurile sale aromate sunt revigorante. Persoanelor cu picioare reci li se recomandă o baie de picioare cu o lingura de rozmarin la 2 şi 1/4 l apă fierbinte (planta trebuie lăsată să se infuzeze cel puţin un sfert de oră). Sarea - este extrem de eficientă pentru relaxarea muşchilor şi articulaţiilor. Se amestecă puţină sare cu apă caldă şi se maseaza tot corpul. Salvia - introdusă în apa de baie, are efect antiseptic şi astringent. Se opăresc 3 linguri de salvie uscată + 3 linguri de ceai negru cu un litru de apă clocotită, se lasă 30 de minute, se strecoară şi se adaugă la apa de baie. Tărâţele - curăţă porii şi catifelează pielea dacă sunt folosite ca adaos la apă de baie. Se fierb 250 g tărâţe de grâu în circa 3 l lapte,
vreme de 15 minute. Lichidul cald se strecoară printr-un tifon, direct în apa de baie. Durata băii: 20 de minute şi nu este urmată de duş. Teiul - se pun câteva flori de tei într-o cească şi se acoperă cu ulei de migdale. Se lasă la soare două săptămâni, se filtrează şi cu uleiul astfel obţinut se masează picioarele obosite. Ţelina - datorită uleiurilor eterice, potasiului şi vitaminelor pe care le conţine, are un puternic efect diuretic. Se consumă crudă (rasă sau sub formă de suc). Viorelele - curăţă tenul gras. Reţeta pentru loţiune: se introduc 3 linguri de viorele (culese proaspat) în 300 ml lapte şi se lasă să se încălzească încet, până ce laptele începe să miroasă puternic. Se ia vasul de pe foc înainte ca laptele să înceapă să fiarbă şi să se formeze spuma. Loţiunea - rece - se filtrează şi se foloseste zilnic. Valeriana - calmează nervii şi infrumuseţează pielea. Două picături (se găseşte la farmacie) în apa de baie sunt suficiente. Zerul - sub forma de loţiune (100 ml zer + o lingură zeamă de lămâie + o lingură miere) întăreşte stratul antiacid al pielii şi regularizează producţia de sebum.
Ne imaginăm că dispunem de o reteta digitală aptă sa ofere tratamentul cel mai optim de energizare şi întinerire a tenului feţei. Vom folosi atât ingredientele fizice dar mai ales ingredientele subtile, substanţiale preparate din cele fizice şi transformate în substanta energetica care se depozitează online în biblioteca telefonului sau web site-ul postat pe un server sau dispozitivul de lumină cuantică pentru a fi utilizată de a lungul şedinţelor de tratament cosmetic. Preparăm o pasta de fructe (capsune, caise ) amestecată cu smâtână sau sana, o combinăm cu ceva miere şi ulei volativ cu gust de portocal, iasomie sau busuioc. Dupa ce am obţinut crema o preparăm inclusiv virtual stabilind procentele care se vor aplica din substanţa stocată în mediul web al bibliotecii de date sau din programul de stocare al smartpohenului. În aceste baze de date există şi posibilitatea de a identifica tipul de ten în care ne încadrăm şi forma acestuia. Vom aplica crema de tratament într-o şedinţă şi vom observa că pe măsură ce aplicăm virtual crema din substanţa virtuală, tenul feţei persoanei supusă tratamentului va suporta în timp procentele % adecvate de vitaminizare naturală prin undele de lumină, permiţăndu-i aceastuia să se îmbogăţească de la distanţă cu suporţii de vitamine cuantice luate şi aplicate prin lumină cuantică. Vom simţi o prospeţime benefică în ten şi vom începe să vibrăm de tinereţe pe măsură ce avansăm tratamentul de o asemenea manieră. Prepararea imaginii avansate virtual, implicit prin reţete virtuale de infrumuseţare şi întinerire a tenului feţei, va permite prin tehnica de hologramă să sesizăm aportul de energie care poate fi adus tenului feţei, stocând cu fiecare exerciţiu de aplicare, strălucirea tenului feţei într-o etapă de tratament de intinerire. Pe măsură ce înaintăm în tratamentul cuantic putem distinge diferenţele faţă de şedinţele anterioare şi putem sesiza chiar schimbările aduse în întinerirea tenului folosind doar vitaminele
transportate cuantic prin lumina care se propagă natural în mediul înconjurător şi doar uneori folosindu-ne de anumite dispozitive speciale de tratament. Razele de lumină emit vibraţii de energie fiind purtătoare de vitamine naturale deţinătoare a unor coduri energetice preparate şi colectate în substanţa virtuală care circulă prin reţele străvechi şi foarte naturale, bine energizate de la Mama Natură ce ne v-a permite îmbunătăţirea şi întinerirea feţei. Masca se va aplica şi fizic însă nu de fiecare dată deoarece vom dispune de indicii de tratament cuantici mentionati. Astfel, energia substanţială a pastei realizate va putea fi cuantificată în procente în biblioteca virtuală din care se poate utiliza ulterior asupra tenului. O altă reţetă constă în folosirea mucusului produs de melci prin întinderea acestora pe faţă. Mucusul conţine proteine, antioxidanţi şi acid hialuronic, care ajută pielea să se hidrateze, reduce inflamaţiile şi îndepărtează celulele moarte de la acest nivel, reducând semnele îmbătrânirii. Toţi melcii utilizaţi în acest scop sunt hrăniţi cu produse organice, pe bază de morcovi, sfeclă etc .
Asimilăm informatia energetica cultivată în tegumentele şi neuroreceptorii din tenul feţei trăind natural senzaţia de armonie a substanţei energetice ce se prelinge sub formă de lumină în segmentul sau proportia de energie care pune in miscare anumite părţi ale feţei ce transformă neuroreceptorii care trebuie străbătuţi de seva de energie încredinţată. Acestea traduc în energetica organismului, ritmul şi vitalitatea de energie încorporată din sol, apă şi Soare, unde în plantă se produce ca întro uzină complexă de multivitamine, ce pune în mişcare întregul proces energetic - clorofilian care amplifică şi transmite implicit organismului uman, fluxul de vitalitate şi de energie corespunzătoare.