Roman SA - Dedeman și blocuri

Intrarea în insolvență a uzinei Roman SA, fosta Steagul Roșu, a însemnat un balon de oxigen pentru investitorii din imobiliare și retail. Cea mai importantă vânzare a fost cea a fabricii de jante, care a fost achiziționată de frății Pavăl, cei care au devenit unii dintre cei mai importanți oameni de afaceri români post-privatizare, construind de la zero lanțul de magazine Dedeman. Aceștia au plătit în 2016 patru milioane de euro pe terenul de 50.000 de metri pătrați, investind încă aproximativ 20 de milioane de euro în construcția și dotarea celui de-al doilea magazin Dedeman din Brașov.

Compania Roman SA Brașov, producător de autocamioane și autobuze, a intrat în insolvență la cererea administratorilor, la începutul lui septembrie 2014, pentru o datorie de 90 de milioane de lei. De altfel, situația acționariatului este oarecum neclară, miliardarul Ioan Neculaie și un grup de oameni de afaceri apropiați PSD și conduși de Ioan Olaru disputându-și ani în șir supremația. În cele din urmă, se pare că Neculaie va avea sorți de izbândă, având în vedere că deține majoritatea creanțelor fabricii.

În acest timp, suprafața uzinei s-a restrâns de la 106 hectare la aproximativ 35 de hectare, restul suprafeței ( 70 de hectare) fiind vândută unor investitori, firma plătind, astfel, datorii de peste 120 de milioane de euro.

Alte terenuri au fost cumpărate de MAS REI, un vehicul investițional al celei mai bogate familii din Africa de Sud - Oppenheimer. Fondul de investiții a cumpărat un teren de 9 hectare pe terenul fostei uzine Roman SA, unde intenționează să dezvolte un proiect rezidențial – Roman Residential – format din 2.137 de apartamente și funcții de suport, se arată într-un raport al grupului MAS către acționarii sud-africani. Investiția în complexul rezidențial va fi de 155 de milioane de euro, arată un raport financiar al companiei. De asemenea, Dorin Mateiu, un om de afaceri din județul Alba, a cumpărat un teren pe suprafața fostui „pui” al Roman SA – Semifabricate SA – teren achiziționat în urmă cu câțiva ani, după ce compania a intrat în faliment, dar și a altor companii desprinse din fosta fabrică de autocamioane. În total, terenul pe care ar urma să fie dezvoltat proiectul se întinde pe 9 hectare.

Acesta ar vrea să dezvolte aici un ansamblu cu funcțiuni mixte – locuințe colective (blocuri – n. red.), birouri și spații comerciale.

Roman: Istorie din 1921

Uzina Roman a apărut în Brașov în anul 1921, sub numele inițial de Romloc. Aceasta a fost redenumită în „Steagul Roșu” în 1948, an în care a început producția de camioane. Uzina a avut multiple funcții în perioada din al Doilea Război Mondial și imediat după, printre care și repararea camioanelor sovietice GAZ-51 și ZIS-150.

Autoritățile de după 1948 din România au căutat soluții pentru a pune rapid în producție camioane autohtone, având în vedere nevoia acută de astfel de vehicule în țară. Astfel, s-a ajuns la un acord încheiat la sfârșitul anului 1950, care viza asamblarea modelului sovietic ZIS-50 la uzina din Brașov, acesta primind mai apoi numele de SR-101.

Trei ani a durat ca uzina ZIS din Moscova să pregătească toate schițele pentru producție. Pe parcursul anului 1953 a fost pusă la punct producția mai multor componente. Primul camion SR-101 a ieșit pe linia de producție în 1954. Acesta avea un motor de 6 cilindri de 5.55 litri, care dezvolta 95 CP, fiind identic cu cel de pe ZIS-ul produs în URSS. Variațiile pe baza acestui camion s-au răspândit repede la tot felul de tipuri de bene și utilaje.

CIFRELE DE PRODUCȚIE

ÎNCEPUSERĂ SĂ

CREASCĂ SIMȚITOR, IAR CELE DOUĂ

CAMIOANE PUTEAU

FI VĂZUTE TOT MAI

DES PE DRUMURILE ROMÂNIEI, MUNCIND NEPRETENȚIOS. ÎNSĂ

PUȚINI ȘTIU CĂ UZINA

DIN BRAȘOV ÎNCEPUSE

FOARTE REPEDE SĂ

EXPORTE O CANTITATE

IMPORTANTĂ DE

CAMIOANE ȘI PESTE HOTARE.

17.000 de camioane asamblate în Brașov, până în 1958

Până în anul 1958 se asamblaseră deja peste 17.000 de camioane în orașul de la poalele Tâmpei. În acest an însă, inginerii de la uzina românească au primit sarcina de a se gândi la un succesor. Aceștia au decis să coopteze și companii occidentale în dezvoltarea unui nou camion.

În arhivele URSS există mențiuni că uzinele GAZ și ZIL raportaseră la comitetul central că transmiterea de tehnologii uzinei din România ar fi foarte dificilă și chiar imposibilă, având în vedere faptul că ultimul congres al partidului le pusese în sarcină dezvoltarea de noi camioane pe piața lor internă.

Principala companie contractată de uzina Roman din Brașov a devenit astfel una franceză, respectiv Societe des usines Chausson. În Europa, aceasta avea reputația de a furniza utilaje mari pentru linii de producție în uzine, fiind totodată capabilă să asiste etapa de proiectare a viitoarelor produse ce urmau a fi asamblate pe liniile sale. Compania franceză cooperase deja în acest mod cu Citroen, Renault și Peugeot.

Licențe pentru producția camioanelor, emise de uzina din Brașov

Cifrele de producție începuseră să crească simțitor, iar cele două camioane puteau fi văzute tot mai des pe drumurile României, muncind nepretențios. Însă puțini știu că uzina din Brașov începuse foarte repede să exporte o cantitate importantă de camioane și peste hotare, iar geografia exporturilor sale ajunsese în doar câțiva ani să acopere cele mai impresionante țări și continente. Camioanele românești erau exportate în Columbia, Puerto Rico, Siria, Grecia etc.

În Iugoslavia chiar se pusese la punct producția locală a acestor camioane, cu numele Torpedo SRT, uzina Roman din Brașov fiind deja cea care emitea licențele pentru producția modelelor sale! Într-atât de reușit era, într-atât de atractiv în raport de preț și utilitate erau cele două camioane înrudite românești!

Raportorii serviciului de inteligență scriau, la câteva luni distanță după startul producției din Iugoslavia că nivelul de calitate a camioanelor asamblate în Iugoslavia, este mult inferior celor de la uzinele din România, fiind inferior și celor de la uzinele GAZ și ZIL. Totodată, același raport menționa că Bucegi și Carpați, asamblate în România, aveau o calitate de producție superioară ZIL-urilor și GAZ-urilor sovietice din primii ani de asamblare, care aveau încă scăpări admise la linia de producție.

Una dintre cele mai puternice uzine de camioane din lume, în 1977

Așadar, acordul despre care vorbeam mai sus, dintre uzina MAN și cea din Brașov, a fost semnat în 1969, el dând startul unei noi ere de progres al uzinei. Așa au apărut, în 1971, primele camioane cu marcă Roman, însă numele SR era în continuare folosit pentru camioanele Bucegi și Carpați, până spre anul 1974, când a luat sfârșit producția lor. Firește, epoca de mai departe a urcat la un nou apogeu, în 1977 fiind înregistrată o cifră record de producție, de 33 de mii de camioane pe an!

În anul 1977, asta făcea din Roman una dintre cele mai puternice uzine de camioane din lume! Pentru comparație, în 2020, atunci când toți producătorii de camioane din lume aveau cifre de câteva ori mai mari de producție, renumita marcă de camioane Scania a livrat doar 72 mii de camioane, iar cele mai bune cifre din ultimii ani nu trec de 100 mii de camioane anual. Raportat la anul 1977, asta însemna că Roman era la un nivel comparabil ca putere de producție și cotă de piață.