Zile și Nopți Cluj-Napoca, februarie 2021 by Zile si Nopti

POP CULTURE MAGAZINE. FEBRUARIE 2021

MUZICĂ. ARTĂ. FILM. CULINARiA

Conține supliment

Poiana Brașov

Pe Terra fără FREDDIE MERCURY

Interviu exclusiv RONNIE ROMERO

Film nou despre DAVID BOWIE

Sound of Metal Rol de Oscar: RIZ AHMED

Februarie 2021

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Am trecut din roşu în galben, dar situaţia e albastră Ioan BIG, publisher

ntrăm în primăvară niţel mai optimişti datorită startului campaniei de vaccinare şi a recolorării hărţii din birourile comitetelor şi comiţiilor de urgenţă din roşu în galben, ceea ce ne permite nouă, plebei, să sperăm că vom putea trăi din nou experienţe sociale şi culturale, chiar dacă frecvenţa lor va fi mult redusă. Tânjim de multe luni după un spectacol live, indiferent de natura lui, că nu mai avem mari pretenţii după ce ne-a închis virusul în case doar cu tehnologia ca filtru şi moderator al realităţii cotidiene, deci, în mod normal, ar trebui să debordăm de entuziasm că proiectoarele cinematografelor se bagă în priză, că actorii din teatre îşi scutură costumele de praf, că muzicienii îşi acordează instrumentele, că putem alege să fim printre cei 30% cărora o sală de spectacol sau de restaurant le este accesibilă, care văd, aud şi gustă direct o experienţă. În mod normal, da, cu gândul la posibilul dezgheţ primăvăratic al vieţii noastre sociale, ar trebui să fim optimişti, entuziaşti şi plini de avânt. Doar că nu trebuie să uităm nicio secundă că normalitatea la noi e purtătoare de ghilimele. Ca şi “succesul” derulării campaniei de vaccinare, de altfel. Fiindcă normalitatea la noi înseamnă, printre multe altele, ca Ministrul Sănătăţii să “nu creadă” în rata de infectare din Capitală pe care tot autorităţile au anunţat-o, cel al Culturii să zică senin că misiunea lui “e încheiată” şi problemele culturii naţionale trebuie rezolvate de alte ministere, posturile de conducere din sectorul public să fie ocupate prin triviale trageri la sorţi şi nu pe criterii de competenţă, să se discute despre crearea platformei de vaccinare abia după alegeri şi nu chiar din momentul în care

www.zilesinopti.ro

s-au contractat primele doze, ca datoria noastră externă să crească doar într-un an cu aproape zece miliarde de euro, să se permită vaccinarea zilnică a peste 5000 de neprogramaţi în defavoarea a milioane de bolnavi cronici... ne mai vorbind de tratamentul preferenţial de care beneficiază unii bugetari “esenţiali”. Asta e normalitatea definită de politicienii români. Pe care noi, vrem-nu vrem, suntem forţaţi de împrejurări să o acceptăm pentru moment. În aceste condiţii, fără a ne interzice bucuria de a redeveni degustători ai experienţelor urbane, e mare nevoie să ne temperăm conştient entuziasmul, să avem grijă de noi şi, implicit, de ceilalţi, prin respectarea regulilor de conduită socială impuse de pandemie în locurile în care mergem. Pentru că doar astfel putem spera că redeschiderea horeca şi a spaţiilor de spectacol nu va fi una episodică. Trebuie să rămână constantă preocuparea noastră, a celor dependenţi de ieşitul în oraş, fiindcă a devenit evident că imunizarea de masă prin vaccinare nu se va întâmpla atât de repede pe cât ne-am dori iar sprijinul responsabililor de “normalitate” nu există decât declarativ şi la orice mică modificare de cifră în statisticile lor vor închide din nou totul. În case, în sertare, în tomberoane, nu cred că îi interesează prea mult unde. Să încercăm deci, pe cât posibil, să nu ieşim din galben, ca viaţa noastră socială să nu redevină albastră în codul lor roşu.

PAGINA

CUPRINS

POP CULTURE MAGAZINE

Muzică / pagina 19 Ce mai ascultăm în luna îndrăgostiților? �� 19 OLDIES BUT... Innuendo, sinceritate la final de drum �� 20 “Was It All Worth It?”, cântau cei de la Queen în refrenul piesei cu același nume, lansată în 1989 pe albumul The Miracle. Recent diagnosticat cu boala care avea să-i aducă sfârșitul, Freddie Mercury încheie albumul meditând la cele aproape două decenii de succes neîntrerupt al trupei, mulțumindu-le fanilor pentru susținerea acordată. COMEMORARE: Pe Terra fără Mercury ��21 Dacă am închide ochii și am pune degetul pe hartă, ar fi greu să găsim un loc mai îndepărtat de luminile Hollywood-ului decât Zanzibar, regiune semiautonomă a Tanzaniei.

INDIE STAR - IMOGEN CLARK: “I want to be a female Bruce Springsteen” �� 22 DIALOGURI FĂRĂ NOTE RONNIE ROMERO Un LORD în grupul regelui BLACK(more) �� 23 Ca muzician, poate simţi nevoia să faci ceva tot timpul. E cazul meu. Mie îmi este foarte greu să fiu întrun singur loc şi să fac un singur lucru, simt permanent nevoia să cunosc şi să colaborez cu oameni diferiţi. Omul cu discurile: Berti Barbera - CROSSCURRE NTS TRIO (Chris Potter, Dave Holland, Zakir Hussain) "Good Hope" �� 24

FILM / pagina 43 Globurile de Aur, cine ar putea să le câștige în 2021 ��43 POINT OF VIEW: Liniște pe ritmuri de heavy-metal ��44 Mix umitor de entertaining de Mystery-Thriller şi film de acţiune cu accente Horror. CINE COMBO: Sunetul muzicii fără conţinut de metale ��45 Deja multipremiată de către asociaţiile de critici de film occidentali, Sound of Metal, drama bateristului de Heavy Metal care îşi pierde auzul, pusă în scenă de debutantul Darius Marder, este un mustsee în această primăvară, în special datorită memorabilei performanţe actoriceşti a lui Riz Ahmed care este creditat cu şanse mari la Oscar şi la Globul de Aur.. PAGINA

STREAMING: Dragostea se simte în aer chiar și cu mască ��46 SERIALE: 3 seriale la care să te uiți în cuplu ��47 Dacă tot am intrat în luna februarie, poate e momentul să mai lași serialele polițiste sau sitcomurile clasice și să dai play la chestii mai romantice sau care, cel puțin, fac un pic de atmosferă pentru tine și persoana iubită. FESTIVAL: Festivalul Internațional FILM O’CLOCK ��48 NERECOMANDABIL - STARDUST: Cum se poate alege praful de stele ��49 www.zilesinopti.ro

CUPRINS

Februarie 2021

Artă / pagina 25 KANDINSKY în Ţara Bascilor �� 25 ARTE VIZUALE RACHEL MONOSOV “Trebuie să privim înspre propriul trecut” �� 26 Să privim spre stele ca să ne înţelegem prezentul din perspectiva trecutului ne sugerează artista multidisciplinară Rachel Monosov (n. 1987) prin remarcabila ei expoziţie It’s All Written In The Stars, deschisă până pe 13 februarie la Catinca Tabacaru Gallery din Bucureşti. COMICS: Părinţii lui WONDER WOMAN ��29

ARTĂ GRAFICĂ - Maeștri ai benzii desenate românești: PUIU MANU �� 30 “Asta este meseria adevărată, trebuie să-ți placă ce faci, să îndrăgești tot ce îți iese din mână. Să nu zici niciodată ‘Aoleu ce prostie am făcut!’, nu există așa ceva” ARTIȘTI URBANI Livi Po: „Mi-ar plăcea să fie mai ușor pentru oricine să consume artă” �� 32 Livi Po este o artistă pe care sigur o știi, chiar dacă nu o știi, pentru că are una dintre cele mai pozate picturi murale din București: Unicornul cu mesajul „Fă Rai din ce ai” de pe strada Arthur Verona. Livi este absolventă a facultății UNARTE și lucrează ca UX/UI designer.

EAT&DRINK / pagina 57 CULINARiA: Vrei să-ți deschizi un restaurant pentru o „pensie ușoară”? Nu cred că știi ce te așteaptă! �� 35

TOP: 5 LOCURI DIN ȚARĂ UNDE SĂ IEȘI LA O CINĂ ROMANTICĂ �� 37

GURMAND: Savarine pentru mine �� 36 Nu scrie nicăieri că îndrăgostiții de sine nu-și pot oferi ceva bun în această lună a dulcegăriei comerciale.

VIN DE VALENTIN �� 38 TOP: 5 LOCURI DIN ȚARĂ DE UNDE SĂ-ȚI IEI O CAFEA BUNĂ LA TO GO �� 39

INTERVIU: OMID GHANNADI (VISURI LA CHEIE) �� 9 POP-UP STORIES: Poveşti cu cântec(e) despre muzicieni şi muzele lor ��13 VALENTINE’S DAY: 7 MAGNIFICECUPLURI DE ACTORI CELEBRI ��16 POVEȘTI DE SUCCES ��40 LAGOM - Brandul românesc de lenjerie sexy destinat tuturor femeilor MEMENTO: DAVID BOWIE, magicianul-cameleon din arena Pop culture ��50 www.zilesinopti.ro

PAGINA

Februarie 2021

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/ zilesinopti

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar. Nr. 2 - februarie 2021 Tiraj: 20.000 exemplare Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, Simona@simone-advertising.ro Publicitate print: Regia MGSI, Valeria Iliescu valeria.iliescu@mgsi.ro Alexandru Popescu alexandru.popescu@kisstv.ro Publicitate online: Alexandru Cârcei, alexandru.carcei@whitemedia.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, raduganea@raduganea.com Online/Social Media: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big ioan.big@zilesinopti.ro Online: Miruna Enescu, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redacție: Georgiana Grigore site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE IAȘI: Vânzări/distribuție: Andrei Stratulat , iasi@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Timișoara, Sibiu, Oradea, Pitești, Bistrița. Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată. Editor: City Guide Media SRL. Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9A REVISTĂ CULTURALĂ FINANȚATĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII PAGINA

Știri

Programe

SELECTĂM cele mai importante și relevante știri din toate domeniile de interes pentru timpul liber, pop-culture, transmitem știri corecte și verificate, suntem informați pentru cititorii noștri.

PROGRAMELE culturale, de film, de muzică, de artă, de spectacole șamd sunt rodul a zeci de ore de research și difuzare în online pentru a prezenta exhaustiv pe zile și pe ore oferta de timp liber a orașului tău.

Autori & contributori IOAN BIG PUBLISHER

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Este autor al volumelor “Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, “Sexul... crucea lui Ken Russell”, “Eric Clapton”, “Era Punk” și “Zombies în secolul 21”.

GRUIA DRAGOMIR REDACTOR

A absolvit Facultatea de Litere cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

SILVIA TRAȘCĂ

REDACTOR

Absolventă a Facultății de Jurnalism din București, specializarea Comunicare, Silvia este jurnalistă și creatoare de conținut pe subiecte care includ filmul, muzica și povești de viață autentice."

DELIA MITRACHE REDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. "Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

HORIA GHIBUȚIU REDACTOR

Horia s-a născut la Praga, în 1969. Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

TEODORA BRATU REDACTOR

Teodora este jurnalistă și face recomandări din spațiul teatrului, filmului și artelor performative. www.zilesinopti.ro

Februarie 2021

POP CULTURE MAGAZINE

/ experiențe urbane desktop & mobile Muzica

Film

Artă

Eat&Drink

MUZICA. e unul din pilonii experiențelor urbane: interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de music &travel realizate de Gruia Dragomir, recenziile lui Berti Barbera.

FILM. Premiere, Cine Combo, Videodome, recomandările și interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de seriale de Gruia Dragomir și ceilalți contributori.

ARTA. Selectăm cele mai importante manifestări ale artei. Performing arts, arta actorului, interviuri, recomandări realizate de Ioan Big și contributorii invitați să scrie în paginile dedicate artei.

EAT&DRINK. Experiențele culinare sunt tratate în scris din ambele tabere de Horia Ghibuțiu, George Mihalcea și Mădălina Sánta, dar și analize și știri din domeniul culinar și horeca de redactorii noștri.

ANTONETA GALEȘ

SWIT.ROCS

MĂDĂLINA DIACONU

E trainer, coach, art-terapeut Phronetik și autor de romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. Antoneta scrie Jurnal de brașovean.

Travel writer, instagramer, hoinărește haihui cu rucsacul în spate. Săptămânal Swit Rocs scrie în online rubrica de călătorii Hai-Hui cu Swit Rocs.

Realizator radio și foto jurnalist, pasionată de benzi desenate. Ana scrie articole ce acoperă capitolul dedicat artei.

MĂDĂLINA SÁNTA

MIHAELA SCÂNTEIE

ȘTEFAN IANCU

Mădălina are 29 de ani, este Chef și de curând antreprenor. Mădălina scrie pentru online rubrica Povești din bucătărie.

Se ocupă printre altele și cu scrisul la nivel de amator. A absolvit Relații Economice Internaționale, e în contact permanent cu activismul civic și politic, călătoare și voluntar de ocazie.

ALEX MUȘAT

BERTI BARBERA

CONTRIBUTOR

Alex Musat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzica Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică. www.zilesinopti.ro

CONTRIBUTOR

Muzician, actor, prezentator de televiziune, compozitor. Berti Barbera are pe site rubrica Omul cu discurile

CONTRIBUTOR

Ștefan este actor, a interpretat roluri în peste zece producţii româneşti şi străine, lungmetraje şi filme TV. Scrie articole despre film.

GABRIEL BĂLĂNESCU CONTRIBUTOR

Antropolog și fotograf pasionat. Gabriel scrie lunar articole de opinie dar și reportaje foto. PAGINA

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

VISURI LA CHEIE Ai venit în România la 14 ani, cum ai fost primit și cum te-ai integrat în societatea românească și, cel mai important, ce te-a determinat să rămâi aici și să nu pleci în țări mai dezvoltate?

Am ajuns în România chiar în anii adolescenței, la fratele meu care era deja aici. Primele mele interacțiuni cu societatea au fost la liceu, unde, deși eram cu garda ridicată, pregătit să fac față multor provocări, nu a fost nevoie. Am cunoscut acolo oameni care m-au ajutat să mă integrez, m-au acceptat și mi-au format părerea despre țara care urma să mă adopte și, odată cu familia mea, avea să devină acasă. Am ajuns în România după ce am locuit o perioadă în Elveția. Trebuie să recunosc, schimbarea nu m-a bucurat la început, însă, țara aceasta mi-a ajuns repede la suflet. Întâlnind-o pe Ilinca, soția mea, am știut că aici e locul unde voi avea o familie și pentru asta sunt tare recunoscător.

OMID GHANNADI

„Puterea de a face bine și oamenii fericiți este ceea ce îmi dă energie în fiecare zi”

mid Ghannadi s-a născut în Iran și a venit în România la vârsta de 14 ani. Apoi, timp de un an de zile a studiat la un liceu din Elveția, de la care a fost dat afară. De acolo s-a întors în România și se pare că a făcut alegerea bună, deoarece aici a devenit unul dintre cei mai renumiți designeri de interior de la noi, și-a întemeiat o familie frumoasă și este cunoscut și îndrăgit de toți românii pentru lucrurile bune pe care le face la emisiunea „Visuri la cheie” și nu numai.

www.zilesinopti.ro

Te-ai întoarce în Iran, ți se face vreodată dor de prima ta casă?

Mă întorc în Iran cu drag și de dragul familiei pe care am lăsat-o acolo. Desigur mi se face dor, e locul copilăriei mele, însă lumea mea de acum înseamnă Ilinca, copiii noștri, afacerea noastră, iar unde se află ei, sunt și eu acasă. De ce ai ales arhitectura și designul de interior? Dacă n-ai fi făcut asta, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?

Arhitectura este o parte din mine. Este un mod de a trăi și nu aș fi aceeași persoană care sunt fără această profesie. Cred că fiecare om care lucrează într-un mediu creativ și își duce traiul dintr-o afacere bazată pe imaginație are uneori dubii. Însă de fiecare dată când finalizez cu bine un proiect și am în față clienți mulțumiți îmi confirm că aceasta este cu adevărat menirea mea și că, da, sunt făcut pentru această profesie. Dacă zarurile s-ar fi aruncat diferit, PAGINA

VISURI LA CHEIE mi-ar fi plăcut să am o meserie care să contribuie la dezvoltarea oamenilor fără posibilități, mi-ar fi plăcut să mă ocup cu proiecte umanitare tot timpul pe care îl am. Povestește-ne un pic cum ai ajuns la emisiunea „Visuri la cheie” și ce înseamnă aceasta pentru tine? Ce anume te-a convins să te implici în acest proiect, ți-ai dorit să faci televiziune?

Experiența „Visuri la Cheie” este un tot, mi-a adus prieteni buni, cunoștințe noi, experiență, am învățat extrem de multe despre țara mea și cum pot să ajut oamenii din medii defavorizate. Puterea de a face bine și oamenii fericiți este ceea ce îmi dă energie în fiecare zi, spun mereu că de fiecare dată când mă pun pe făcut bine simt o doză de egoism, pentru că proiectele cu fapte bune, sau cum vreți să le numiți, mă fac extrem de fericit, a ajuns să fie pentru mine sursa de bine, pot zice că e ca un drog. Asta m-a făcut să mă implic în emisiunea „Visuri la cheie”, mi-a dat șansa să fac un bine prin meseria mea celor care în mod normal nu au această posibilitate. Pe lângă toate aceste lucruri, emisiunea are meritul de a aduce arhitectura și designul de interior mai aproape de oameni, de societate. Am simțit de-a lungul anilor o responsabilitate imensă pentru proiectele din emisiune, în parte pentru că marchează un nou început pentru familiile beneficiare și, pe de altă parte, pentru că le arată telespectatorilor un pic de frumos.

PAGINA

POP CULTURE MAGAZINE

Faci parte de 4 ani din echipa acestei emisiuni. Ce s-a schimbat în acești 4 ani, la emisiune și la tine, personal?

S-au schimbat multe, așa cum se întâmplă în mod uzual în viață. Nu pot să vorbesc în numele emisiunii, care este un produs

www.zilesinopti.ro

Februarie 2021

VISURI LA CHEIE

la care contribuie enorm de mulți oameni, însă eu m-am maturizat în acești ani. Am învățat multe, atât profesional, dar mai ales emoțional, lucrurile pe care le-am văzut și le-am trăit în tot acest timp și-au lăsat amprenta asupra felului în care privesc viața. Mă simt norocos acum și înțeleg cât de fragilă este viața noastră, prin câte momente putem trece și cât de rezilienți suntem, de fapt, noi, oamenii. Spune-ne un lucru pe care puțini îl știu despre „Visuri la Cheie”, ceva ce nu se vede la TV.

Wow, multe nu se văd la televizor. Cred că nu se vede câtă muncă este în spatele acestor episoade. Noi venim optimiști și cu energie la filmări, însă în spatele acestei energii stau foarte multe ore de muncă, gânduri, idei și timp - timpul pe care îl petreci departe de familia ta, evenimentele personale la care nu ești prezent și încărcătura emoțională pe care e foarte greu să o lași în urmă, după ce se termină un caz. Toată echipa de la această emisiune își depășește limitele când vine vorba despre anduranță și rezistență. Cum ai descrie casele românilor, pentru că ai văzut atât de multe, și ce le-ai recomanda să schimbe în casă pentru a duce o viață mai confortabilă?

Am mereu un singur sfat general. pe care îl pot da oamenilor când trebuie să răspund la această întrebare: ordine și declutter. Cred că orice viață se trăiește mai bine într-un mediu curat și ordonat. Cred că nu putem trăi confortabil decât dacă avem mai puține lucruri, lucruri cu adevărat prețioase pentru noi, aranjate cum trebuie în căminul nostru. Și dau acest sfat având 2 copii acasă. Deci, înțeleg cât de greu este să-ți ții căminul organizat și fără tot soiul de acareturi care se agață de noi de-a lungul timpului. Te implici mult în acte caritabile, iar în alte interviuri spuneai că treaba asta e ca un drog pentru tine. Te gândești ca pe viitor, după „Visuri la Cheie”, să te dedici în totalitate cauzelor sociale sau să-ți faci un ONG cum este, de exemplu, „Dăruiește viață”?

Mi-ar plăcea foarte mult! Este un al meu, deși arhitectura este de asemenea parte din ființa www.zilesinopti.ro

mea. Dar aș vrea să am mai mult timp ca să pot urma mai apăsat această cale. Te-a schimbat în vreun fel pandemia? Te-a făcut să privești viața altfel, să ai alte priorități sau să descoperi lucruri noi la tine?

Pandemia ne-a pus cu siguranță pe toți pe gânduri, ne-a intrat în vieți, ne-a scos din zona de confort și ne-a făcut, cel puțin la început, neputincioși. Dar am învățat să trăim și așa, ne-am adaptat și îmi place să cred că ne-a ajutat să evoluăm. Și, da, am avut multe revelații în această perioadă despre mine, copiii mei, viața mea, cum cred că am avut cu toții. Ce urmează pentru Omid Ghannadi? Cum te vezi pe tine personal peste 10 ani?

Îmi place să mă văd liniștit, mai așezat, atât profesional, cât și emoțional, îmi imaginez că voi avea o relație frumoasă cu familia mea, în special copiii mei. Nu îmi fac viziuni mărețe, am învățat în acești ani că trebuie să iei ca atare tot ceea ce îți dă viața și să mergi cu valul, împotriva lui nu reușești să faci nimic, decât să te frustrezi. Așadar, și eu sunt curios unde voi fi peste 10 ani, îmi doresc doar să fiu lângă familia mea, sănătoși și bucuroși. PAGINA

TEXT DE IOAN BIG

POP CULTURE MAGAZINE

POP-UP STORiEs

Poveşti cu cântec(e) despre muzicieni şi muzele lor

rice clasament al celor mai reuşite melodii de dragoste, indiferent de criteriile după care este alcătuit, va ajunge inevitabil să includă întotdeauna compoziţii născute din iubiri şi pasiuni reale ale creatorilor lor fiindcă experienţa afectivă trăită nemijlocit este cea care conferă profunzime emoţională fondului şi potenţial de empatie formei de expresie artistică. Mai mult sau mai puţin celebre, muzele cantautorilor şi-au găsit explicit sau mai voalat de-a lungul timpului reprezentarea în creaţia acestora, fie că ne gândim la Linda sau Yoko Ono, partenerele oficiale ale lui Paul McCartney (Maybe I’m Amazed) şi, respectiv, John Lennon (Woman, The Ballad of John and Yoko), fie că ele au rămas simple objet du désir precum Rosanna Arquette pentru David Paich de la trupa Toto când a compus celebrul hit Rosanna, actriţa fiind la acea vreme iubita clăparului Steve Porcaro, înainte de relaţia ei cu Peter Gabriel care, la rândul său, avea să îi dedice piesa In Your Eyes.

www.zilesinopti.ro

Pattie Boyd şi Eric Clapton

Cu 50 de ani în urmă s-a născut Layla (1970), unul dintre cele mai frumoase cântece de dragoste compuse vreodată, urmare a dragostei neîmpărtăşite (în prima fază) a lui Eric Clapton pentru fotografa Pattie Boyd, soţia prietenului său George Harrison de la Beatles. Layla, bazată pe PAGINA

Februarie 2021

un poem scris în secolul al XII-lea, şi-a câştigat nemurirea fiind creată de un bărbat disperat care îi scria nevestei prietenului său într-o misivă: “I would sacrifice my family, my god, and my own existence, and still you will not move. I am at the end of my mind… If you want me, take me, I am yours… If you don’t want me, please break the spell that binds me.” Povestea avea să evolueze însă spre un happy end temporar şi de aceea am ajuns să putem asculta apoi şi luminoasa Wonderful Tonight din ’77, dedicată de strălucitorul muzician tot iubitei sale Pattie. Boyd îl părăsise pe Harrison - pentru care a fost sursa de inspiraţie la Something - în favoarea lui Clapton dar nu înainte de a avea o scurtă aventură amoroasă cu Ronnie Wood de la Rolling Stones şi a vedea înregistrate încă două piese compuse cu gândul la ea: Mystifies Me şi Breathe on Me.

Patti D'Arbanville

Dacă Pattie Boyd este faimoasă pentru că a fost adulată de atâtea megastaruri ale muzicii, Patti D'Arbanville, fotomodel din anturajul lui Andy ‘The Pope of Pop Art’ Warhol care PAGINA

POP CULTURE MAGAZINE

anima studioul The Factory, ce apăruse la doar 16 ani în filmul acestuia, Flesh, a fost o prezenţă mai discretă, cu toate că datorită ei continuăm să ne delectăm cu melodiile lui Cat Stevens, Wild World (1970) şi, mai ales, elegiacul Lady D'Arbanville, în care muzicianul a ales să cânte despre ea ca şi cum n-ar mai fi în viaţă. Mai puţin sumbru dar la fel de trist a fost Leonard Cohen în a sa odă de bun rămas Marianne, dedicată tinerei pe care a cunoscut-o în 1960 pe insula grecească Hydra, a cărei poză apare pe coperta-spate a LP-ului Songs from a Room şi este totodată subiectul lui Bird on the Wire. Şi să nu uităm de a doua scrisoare de adio, non-muzicală, pe care Cohen i-a adresat-o lui Marianne chiar înainte de moartea acesteia, la mai mult de jumătate de veac după aceea, în 2016. La Antipozi, deşi se afla într-o perioadă a vieţii sentimentale care i-ar fi putut furniza multe alte surse de angst, Nick Cave şi-a cristalizat morocănoasa-i incursiune baladescă The Boatman’s Call în jurul mediatizatei sale relaţii cu Polly Jean Harvey, iar piese ce rezistă în memoria melomanului precum Black Hair sau Into My Arms sunt direct inspirate de femeia cu care a înregistrat faimosul Henry Lee. Una dintre cele mai triste poveşti de dragoste din istoria muzicii rămâne însă cea dintre Amy Winehouse şi Black Fielder-Civil de pe urma căreia s-a născut Back to Black, testament al Black Fielder-Civil

artistei ce reflectă depresia trăită în urma despărţirii. Profund îndrăgostiţi dar nocivi unul pentru altul, cei doi au fost în egală măsură responsabili de asocierea lui Amy cu drogurile şi pentru stilul de viaţă autodistructiv care a dus la tragica ei dispariţie. Tot despre despărţire ne-a cântat şi Paul Simon în piesa cu titlul sugestiv 50 Ways to Leave Your Lover, ajunsă în ‘75 un #1 în topul Billboard, compusă la scurt timp după ce şi-a părăsit nevasta, pe Peggy Harper, şi s-a cuplat cu... Prinţesa Leia, actriţa Carrie Fisher, cu care a avut o relaţie cu năbădăi ce s-a întins pe parcursul a 7 ani. Destul însă cu despărţirile triste de muze precum Wasted Times, compusă de The Weeknd când, după separarea de Selena Gomez, a trăit o aventură intensă cu du-te/vino între 2017 şi 2019 cu top-modelul Bella Hadid, fiindcă, în fond, toţi sperăm ca dragostea să aducă fericire, inspiraţie sau echilibru. Ceva-ceva dovezi în sensul ăsta există şi în muzică fie şi dacă luăm în considerare doar faptul că Judy Collins, cantautoarea multipremiată cu Grammy, s-a îndrăgostit de actorul Stacy Keach alături de care juca în Peer Gynt în cadrul New York Shakespeare Festival şi, lăsându-l cu ochii în soare pe amorezatul Stephen Stills, l-a impulsionat pe acesta să compună cu ea în suflet Suite: Judy Blue Eyes (1969), pentru înregistrarea căreia s-a format supergrupul acum legendar Crosby, Stills & Nash. www.zilesinopti.ro

Februarie 2021

Judy Collins

Că are nevoie de muze a înţeles de mult şi Billy Joel întrucât a fost cu gândul la fotomodelul australian Elle Macpherson când a scris versurile de la Uptown Girl: “I’m gonna try for an uptown girl / She’s been living in her white bread world / As long as anyone with hot blood can / And now she’s looking for a downtown man /That’s what I am.” Contrar presupunerilor, piesa nu e închinată iubitei lui oficiale, alt fotomodel reputat, Christie Brinkley - chiar dacă cei doi şi-au pus pirostriile la un an după ce devenise hit -, fiindcă Joel începuse lucrul la melodie încă de când o cunoscuse pe Macpherson, la vremea aia în vârstă de doar 19 ani. Avem astfel nu doar un love story cool dintre o vedetă de Pop-Rock şi una din Fashion ci un ‘double bill’ al vedetei de Pop-Rock cu două... uptown girls! Asta ne aminteşte de Serge Gainsbourg şi Je T’aime Moi Non Plus, cântecul erotic pe care l-a înregistrat cu Jane Birkin dar îl compusese pentru iubita lui oficială, sex simbolul Brigitte Bardot, ce a fost urmat de Initials B.B. după ce actriţa i-a dat papucii iar el a rămas cu Jane. Mai departe... www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

A avut o mulţime de femei în viaţa lui dar Anthony Kiedis de la Red Hot Chili Peppers sugerează în autobiografia lui, Scar Tissue, că a compus I Could Have Lied având-o ca muză pe Sinead O’Connor, care ar fi trecut şi ea pe la el prin dormitor... doar că Sinead infirmă categoric: “Nu am avut niciodată vreo relaţie cu el. Am ieşit doar de câteva ori împreună şi zvonul că ne-am fi cuplat s-a răspândit numai datorită insinuării lui. Nu dau doi bani pe cântecul pe care l-a compus.”. La fel de interesante sunt rezultatele când rolurile muzician-muză se inversează. Un singur exemplu: capodopera muzicală Diamonds and Rust, compusă de Joan Baez în urma unui telefon primit din senin cândva în 1974 de la fostul său iubit din juneţe... Bob Dylan, care voia doar să îi recite versurile noului său cântec de 9 minute, Lily, Rosemary and The Jack of Hearts. Cu o fantomă a trecutului reapărută în existenţa ei, Joan Baez s-a lăsat cuprinsă de nostalgie şi şi-a transpus în muzică impresiile despre talentul lui Dylan, precum şi propriile simţăminte de iubire şi pierdere a acesteia. Amintindu-le aici doar pe Amy Winehouse şi Joan Baez s-ar putea crede că reprezintă excepţii printre cantautoarele ce au compus piese antologice şi că a se lamenta e apanajul bărbaţilor dezamăgiţi dar compania e prea numeroasă pentru a fi Bob Dylan

inventariată aici, astfel că mă voi limita la menţionarea lui Gwen Stefani – Don’t Speak (dezertarea partenerului ei de scenă din No Doubt, basistul Tony Kanal, alături de care visa să îmbătrânească), Cyndi Lauper – Time After Time (superhit-ul a fost compus ca rememorare a relaţiei speciale cu David Wolff, iubitul ei din adolescenţă devenit managerul lui Cyndi), Taylor Swift – Out of the Woods (despre aventura ei îndelung bârfită cu Harry Styles de la One Direction) şi, nu în ultimul rând, Madonna cu a sa True Blue, melodie dedicată primului ei soţ, actorul Sean Penn, pe care l-a caracterizat drept “the coolest guy in the universe”. Pentru că zilele acestea se împlinesc 40 de ani de la anunţarea logodnei dintre Prinţul Charles şi Diana, care promitea atunci a fi un love story de basm, nu putem încheia fără a aminti Candle in the Wind, sensibila piesa compusă în memoria lui Marylin Monroe de către Elton John împreună cu Tim Rice pentru albumul Goodbye Yellow Brick Road din ’74, pe care muzicianul britanic a rescris-o două decenii mai târziu ca tribut adus regretatei Prinţese de Wales. De aici încolo rămâne să completaţi voi culegerea de poveşti ale cântecelor de dragoste cu muze adevărate... în funcţie de propriile preferinţe muzicale. PAGINA

VALENTINE’S DAY

TEXT DE IOAN BIG

7 MAGNIFICE... CUPLURI DE ACTORI CELEBRI

uând aminte la succesul sărutului de 18 secunde filmat de Thomas Edison în 1896, de la “şeicul” Rudolph Valentino şi “misterioasa” Greta Garbo, Hollywood-ul alimentează cu poveşti de dragoste de o incredibilă varietate de mai bine de 100 de ani imaginaţia spectatorilor romantici, indiferent că aceştia aparţin generaţiei ‘Casablanca’, ‘Titanic’ sau ‘Fifty Shades of Grey’. Avatarurile sentimentale din viaţa reală ale interpreţilor filmelor

favorite au reprezentat însă la rândul lor o sursă constantă de interes pentru un public dornic să afle dacă love story-urile, mai ales cele cu protagonişti celebri, pot avea un final de basm şi dincolo de ecran, dacă... “au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Într-o uzină Pop culture ce consumă existenţe individuale pentru a produce ficţiuni de masă, aventurile romantice dintre actori s-au transformat însă rareori în relaţii stabile de cuplu, rezistente în timp la eroziunea provocată de

Penélope Cruz & Javier Bardem. Este cel mai titrat - aproape 500 de premii şi nominalizări obţinute în total - şi solid cuplu din aceste 7 ‘magnifice’, mai ales că cei doi s-au cunoscut la filmările pentru Jamón Jamón (1992), toridul debut al actriţei atunci în vârstă de numai 18 ani, dar povestea lor de dragoste avea să se înfiripe abia în... 2007, pe platourile de la Vicky Cristina Barcelona, pentru care Cruz avea să câştige Oscarul la un an după ce Bardem îl primise pe al lui pentru No Country for Old Men. I-am mai văzut împreună apoi în Loving Pablo şi în Everybody Knows dar îi aşteptăm anul ăsta separat pe ecrane în Actioner-ul The 355 şi, respectiv, noua adaptare după Dune. PAGINA

celebritate. Cuplurile de etern şi peren îndrăgostiţi sunt atât de rar întâlnite în istoria Hollywoodului încât par acum mai degrabă subiecte de film decât de ştiri de presă, dacă ne gândim la Lauren BacallHumphrey Bogart, Katharine Hepburn-Spencer Tracy, Annette Bening-Warren Beatty, Goldie Hawn-Kurt Russell, Catherine Zeta-Jones-Michael Douglas ori Sarah Jessica Parker-Matthew Broderick... dar lista poate fi totuşi extinsă cu cel puţin 7 ‘power couples’ mai tinere şi interesante pentru cinefilii formaţi în noul mileniu.

Blake Lively & Ryan Reynolds. Reprezintă fără îndoială cea mai vizibilă dovadă a faptului că... love is in the air. S-au cunoscut la filmările pentru Green Lantern în 2010, şi-au început relaţia un an mai târziu după ce Cupidon i-a săgetat în timpul unei ‘double date’, s-au căsătorit apoi şi sunt actualmente fericiţii părinţi a trei fete, ultima, născută în octombrie 2019, fiind năşită de prietena cuplului, Taylor Swift, care a compus chiar şi o piesă pentru ea, Betty. Cu un deceniu în urmă, Blake Lively (Savages, Gossip Girl) îşi încheiase aventura cu Leonardo DiCaprio pentru Ryan Reynolds, starul din Deadpool şi 6 Underground, care tocmai divorţase de Scarlett Johansson. www.zilesinopti.ro

Februarie 2021

POP CULTURE MAGAZINE

Jennifer Connelly & Paul Bettany. Actorul din A Knight’s Tale s-a îndrăgostit de Jennifer încă din adolescenţă... ca spectator, privind-o în Labyrinth (1986), dar a cunoscut-o abia la filmările pentru A Beautiful Mind în 2001, biopic ce i-a adus lui Jenny C un Oscar. Actriţa i-a acceptat cererea în căsătorie fără vreo întâlnire romantică prealabilă iar nunta a avut loc în 2003. Au urmat 2 copii, o viaţă de familie protejată prin renunţarea la social media şi două cariere stelare, cu Jennifer în Snowpiercer şi Top Gun: Maverick, şi Paul reluându-si rolul din Avengers în noul serial din MCU, WandaVision.

Alicia Vikander & Michael Fassbender. O suedeză şi-un german uniţi datorită rolurilor din drama romantică The Light Between the Oceans. Alicia, vedeta din Tomb Raider şi câştigătoarea Oscarului pentru The Danish Girl, este căsătorită de numai 3 ani cu Magneto din X-Men dar relaţia promite să reziste datorită obstinaţiei ambilor de a o apăra de curiozitatea publicului. De la bun început, Michael Fassbender (Steve Jobs, 12 Years a Slave), care lăsa în urmă mediatizate aventuri cu Mădălina Ghenea şi Naomi Campbell, a anunţat sec presa: “Răspund doar la ce aleg să răspund şi nu la altceva.”

Eva Mendes & Ryan Gosling. S-au cunoscut în 2011 la filmările pentru The Place Beyond the Pines al lui Derek Cianfrance, cel responsabil şi de lipeala dintre Alicia Vikander şi Michael Fassbender cu The Light Between the Oceans. Fericiţi aşa cum sunt, Eva Mendes (Training Day) şi Ryan Gosling (Blade Runner 2049) nu s-au căsătorit dar au două fete de care sunt “obsedaţi” ca părinţi. Nu sunt fani social media - Gosling nici nu are cont - iar pozele cu ei împreună sunt foarte rare, dar altfel... nu ezită să îşi declare constant afecţiunea unul pentru celălalt. Ryan chiar i-a dedicat public Evei Globul de Aur câştigat pentru La La Land.

Isla Fisher & Sacha Baron Cohen. Se ştiau din 2002 dar s-au căsătorit abia în 2010, după ce Fisher s-a convertit la iudaism, iar dragostea le-a dăruit până acum trei copii. Unul din secretele mariajului lor stabil este acela că fostul Ali G, devenit apoi celebru ca Borat îi relatează soţiei despre experienţele lui absolut extraordinare abia după ce le trăieşte, iar vedeta din Confessions of a Shopaholic s-a obişnuit cu această stare de fapt. Nu ştim însă ce gândeşte despre noul proiect în care Sacha are rolul unui... “comic strip master illusionist”.

Emily Blunt & John Krasinski. Cuplu foarte în trend datorită lui A Quiet Place, SF horror-ul creat de John (scenariul şi regia), al cărui sequel îl tot aşteptăm de anul trecut. Căsătoria a avut loc în 2010 pe proprietatea lui George Clooney de pe malul lacului Como şi acum cei doi sunt fericiţii părinţi a două fetiţe. Maternitatea n-a împiedicat-o însă pe Emily să filmeze într-un ritm de workaholic (Edge of Tomorrow, Sicario, Mary Poppins Returns) aşa că John a avut cale liberă să-şi gândească proiectul A Quiet Place 2 în pauzele de lucru la serialul Tom Clancy’s Jack Ryan. www.zilesinopti.ro

PAGINA

TEXT DE DELIA MITRACHE

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE

Oldies but… Innuendo, sinceritate la final de drum Comemorare: PeTerra fără Mercury Indie Star: Imogen Clark Dialoguri fără note: Ronnie Romero | Omul cu discurile

Ce mai ascultăm în luna îndrăgostiților?

entru că februarie este luna din an cea mai încărcată de romantism, vin cu câteva propuneri de piese de dragoste nemuritoare, de inclus într-un playlist pe care să-l asculți când te surprinzi regăsindu-te într-un astfel de mood. Chiar dacă ești îndrăgostit sau nu, cred că puțin romantism nu strică nimănui în pandemie, așa că este ocazia potrivită să ascultăm câteva cântece care ne vorbesc despre acest sentiment mult râvnit. Zic să lăsăm dragostea să plutească în aer, dar pe ritmurile potrivite.

Nancy Sinatra Bang Bang (My Baby Shot Me Down). Piesa este unul dintre cele mai celebre single-uri ale lui Cher și a fost lansată în 1966, ca parte din albumul The Sonny Side of Cher. Mie îmi place însă varianta lui Nancy Sinatra și pe aceasta o recomand, căci mi se pare mult mai încărcată de dramatism, fiind influențată, probabil, de interpretarea vizuală sângeroasă a lui Tarantino, care a ales această variantă melodiei pentru deschiderea filmului Kill Bill Vol. 1. Nancy Sinatra adaugă în instrumentalul piesei chitara tremolo, care, combinată cu stilul interpretativ teatral al artistei, subliniază tragedia fațetată ca parte nelipsită a sentimentului de iubire profundă neîmplinită. www.zilesinopti.ro

La Bohème face parte din albumul omonim al celebrului cântăreț Charles Aznavour, lansat în 1966. Se spune că este cea mai populară piesă cântată în franceză, melodie care a devenit semnătura artistului. De ce La Bohème? Pentru că dragostea e boemă, iar franceza este, probabil, cea mai melodioasă și romantică limbă prin care poți lăsa eternității boemia tinereții. Ți se întâmplă să petreci nopțile „În fața șevaletului/ Retușând desenul/ Liniei unui sân”? Pentru mine, tabloul de emoții se completează cu versiunea video alb-negru în care Charles Aznavour reușește să transmită incredibil de multe doar prin expresie și prin felul în care trăiește versurile. At Last! este melodia compusă de Mack Gordon și Harry Warren pentru Musicalul Sun Valley Serenade, apărut în 1941. Cântecul a devenit un

simbol al romantismului, mult clișeizat în numeroase scene în care se vorbește despre nuntă și iubire, marcând istoria dansului lent. Recomand versiunea interpretată de Etta James în 1960. Albumul de studio, cu care a debutat celebra cântăreață americană de blues, poartă numele piesei devenită, de-a lungul timpului, o piesăsimbol a artistei. „În sfârșit... dragostea mea a apărut/ Zilele de singurătate s-au terminat/ Și viața este ca un cântec”, iar Etta James știe cel mai bine să trăiască acest cântec.

Nu uitaţi când vă alcătuiţi playlist-ul de Valentine’s şi de:  Cry me a river - Julie London  Mr. Sandman The Chordettes  Summer Kisses, Winter Tears - Elvis Presley  Love And Kisses Ella Fitzgerald  I’ll Always Be In Love With You - Ella Fitzgerald  You And The Night And The Music - Julie London  Unforgettable - Nat King Cole  My Girl The Temptations  L-O-V-E - Nat King Cole sau de The First Time Ever I Saw Your Face - Roberta Flack. PAGINA

OLDIES BUT...

TEXTE DE ALEX MUŞAT

Innuendo, sinceritate la final de drum “Was It All Worth It?”, cântau cei de la Queen în refrenul piesei cu același nume, lansată în 1989 pe albumul The Miracle. Recent diagnosticat cu boala care avea să-i aducă sfârșitul, Freddie Mercury încheie albumul meditând la cele aproape două decenii de succes neîntrerupt al trupei, mulțumindu-le fanilor pentru susținerea acordată. Niciun membru al formației nu se aștepta la un viitor material discografic, dar iată că miracolul se arată sub forma LP-ului Innuendo, o lansare nesperată la începutul deceniului următor. Astfel, în februarie 1991, Queen prezintă lumii albumul ce avea să devină creația finală a trupei alături de Mercury. Sumbru și dureros, Innuendo este cântecul de lebădă al lui Freddie, un artist ce își surprinde medicii și apropiații prin tenacitate și dorința de a crea până în ultimul moment. Din punct de vedere muzical, Queen rămân în zona de confort care îi caracterizează încă din anii ’80, dar versurile devin mult mai profunde și meditative. Pus față în față cu propria mortalitate, Mercury se dezbracă de hainele starului invincibil, transformându-se în artistul vulnerabil ce își varsă durerea în cântec. PAGINA

Într-un periplu de stiluri, acesta își îmbrățișează cu bărbăție soarta, amintindu-și de începuturile sale artistice, făcând deopotrivă aluzii la starea sa psihică în continuă deterioare. Astfel, printr-un gest de curaj nemărginit, Innuendo devine un testament al starului care domina cu măiestrie stadioane întregi cu doar câțiva ani în urmă. La final de drum însă, așa cum ne sugerează cântecul The Show Must Go On, muzica va trebui să continue, chiar și fără prezența fizică a creatorului.

Demni în fața inevitabilului, Queen pun capăt carierei nu cu cel mai original album al lor, ci cu cel mai sincer, vulnerabil și dureros, o creație puternică a unei trupe ce s-a aflat timp de douăzeci de ani în vârful rock-ului mondial.

‘’Faceți ce vreți cu moștenirea mea, dar să nu mă faceți niciodată plictisitor’’, remarca Freddie cu puțin timp înainte să moară. Oare cum ar putea o personalitate atât de imensă să devină vreodată plictisitoare? La 30 de ani de la lansarea albumului, Mercury este la fel de actual, iar Brian May și Roger Taylor duc mai departe moștenirea Queen pe tot mapamondul alături de Adam Lambert. Cât despre Innuendo, acesta încheie un capitol glorios în istoria muzicii secolului XX și ni-l prezintă pe Freddie așa cum ar fi vrut să fie ținut minte, neînfricat, creativ și cu o poftă imensă de viață.

Februarie 2021

Pe Terra fără Mercury

COMEMORARE

acă am închide ochii și am pune degetul pe hartă, ar fi greu să găsim un loc mai îndepărtat de luminile Hollywood-ului decât Zanzibar, regiune semiautonomă a Tanzaniei. Cu toate acestea, cu zece ani înainte ca Elvis Presley să ia prin surprindere întreaga industrie muzicală, sultanatul Zanzibar devenea locul de naștere al lui Farrokh, fiu al familiei Bulsara.”Cel mai frumos lucru despre rock’n’roll este faptul că cineva ca mine poate să devină un star”, spunea Elton John în autobiografia sa, deși această remarcă i s-ar potrivi mult mai bine tânărului Farrokh, fan al lui Elvis, școlit în India și mutat forțat la Londra în urma unei revoluții violente. Fugind de nesiguranța unui regim imprevizibil, familia Bulsara ajunge însă în mijlocul altei revoluții, cea a unei epoci efervescente, condusă de tineri liberi și de chitări cu distors. La ani lumină distanță de strictețea internatului din Mumbai, noul context va influența metamorfoza tânărului Farrokh, transformându-l într-una din cele mai venerate figuri ale secolului XX. ”Nu voi fi o stea rock, voi fi o legendă!”, remarca Freddie când încă umbla după contracte prielnice alături de tinerii săi colegi de trupă, Brian May și Roger Taylor. De fapt, această încredere nebunească în sine l-a caracterizat încă din adolescență. În timp ce vindea haine la mâna a doua în piața din Kensington, Farrokh proiecta imaginea lui Mercury, un alter ego care îi permitea desprinderea de ființa timidă născută în cealaltă parte a globului. Așadar, iată că începutul anilor

www.zilesinopti.ro

’70 îl prezintă lumii pe tânărul Bulsara proaspăt transformat în Freddie Mercury, gata să cucerească inimile a milioane de oameni. Timp de două decenii, Mercury va conduce cu măiestrie rock-ul mondial, iar stadioane întregi îi vor scanda numele. Mai mult de atât, ca și cum noua identitate i-ar fi oferit invincibilitatea unei zeități, își va trăi viața pe Pământ fără a lua în considerare ziua de mâine, într-un exces constant de muzică și petreceri extravagante. Periplul printre genurile muzicale, dar și

abilitatea unică de a dialoga cu arene umplute până la refuz îl transformă pe Freddie în arhetipul starului rock puternic, carismatic și (aparent) invincibil. Dacă fiecare om are un destin, atunci povestea lui Mercury este una a determinării aproape necugetate de a-ți urma drumul, indiferent de obstacole. Într-un an în care comemorăm 30 de ani de la dispariția sa prematură, ne aducem aminte nu doar de starul, ci și de omul Freddie Mercury, o forță creativă, un talent înnăscut, un real mesager al zeilor. PAGINA

INDIE STAR

TEXT DE IOAN BIG

foto © Jess Gleeson

îndrăgită de Vince Gilligan, creatorul lui Breaking Bad, încât a ales-o ca închidere pentru apreciatul serial. The Making of Me este remarcabil în ansamblul său - Poppy Reid de la revista Rolling Stone l-a etichetat ca un “landmark EP” - dar piesa de autodescoperire My Worst Enemy are ceva aproape magic în ea, deopotrivă prin muzică şi versuri. “I’ve been reminiscing ’bout the the things you said/You’ve been talking bullshit under wet cement/Taking me for granted, getting in my head/After keeping me in black and white, I’m technicolor overnight.” Drumul în căutarea propriei identităţi şi a dobândirii încrederii în sine a fost lung pentru Imogen Clark, ajunsă la 25 de ani, care a început să performeze live încă din copilărie pentru bani şi a compus prima ei piesă la 14 ani, cu mult timp înainte de a absolvi Australian Academy of Country Music şi a fi support sau opening act pentru staruri ca Paul Simon, Carole King sau Simple Minds. Dacă EP-urile şi cele două albume (Love and Lovely Lies şi Collide) pe care le-a scos până la The Making of Me au un sound Country-Folk uşor desuet care evită (sau nu pot) să provoace suficient spectatorul, acest ultim disc marchează un shift surprinzător de inspirat spre Rock-ul contemporan, ce demonstrează ajungerea ei la maturitate ca femeie şi se constituie într-o declaratie de independenţă ca artist care admite cu francheţe că admiră în egală măsură muzica lui Joni Mitchell, Tom Petty şi Taylor Swift. Un alt motiv pentru care Imogen Clark ar trebui urmărită de acum cu interes este cel că infuzia de încredere pe care i-a dat-o procesul de şlefuire a lui The Making of Me a încurajat-o să îşi reviziteze portofoliul de compoziţii, pe care sunt convins că îl poate revigora printr-o doză de energie proaspătă, mai... up to date.

IMOGEN CLARK: “I want to be a female Bruce Springsteen”

irusul pare să fi afectat inclusiv creativitatea din moment ce foarte puţine albume sau cântece lansate anul trecut de artişti Indie ori din underground au atras cu adevărat atenţia, şi asta în condiţiile în care carantina a obligat majorii să se ţină la distanţă de resursele de producţie sofisticate şi costisitoare, anulând astfel atuul competitiv al celor bine înfipţi în industrie. Din fericire pentru ascultători au existat şi excepţii precum cantautoarea australiană de Folk-Rock Imogen Clark de pe al cărui EP lansat în 2020, The Making of Me, cel puţin un cântec este realmente memorabil, My Worst Enemy, având aceeaşi forţă de impact ca şi, să zicem... Baby Blue al lui Badfinger, piesa atât de

PAGINA

www.zilesinopti.ro

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

INTERVIU DE IOAN BIG

RONNIE ROMERO

Un LORD în grupul regelui BLACK(more)

anii muzicii Rock ar putea avea anul acesta surpriza unui eveniment live realmente incitant, concertul - posibil chiar un turneu - susţinut în România de vocalistul Ronnie Romero (Ritchie Blackmore’s RAINBOW), împreună cu Intelligent Music Project, grupul muzical highend creat în 2012 de producătorul şi compozitorul bulgar Milen Vrabevski care a colaborat cu muzicieni reputaţi precum Simon Phillips (Toto), John Lawton (Uriah Heep) sau John Payne (Asia). Ronnie Romero, frontliner al grupului Rainbow, dar care, pentru amatorii de Power Rock, este cunoscut în primul rând ca fondator al celei mai apreciate trupe spaniole de gen, LORDS De ce tu, un muzician deja de succes în Lords of Black, ai simţit periodic nevoia să te implici în paralel şi în alte proiecte? Ca muzician, poate simţi nevoia să faci ceva tot timpul. E cazul meu. Mie îmi este foarte greu să fiu într-un singur loc şi să fac un singur lucru, simt permanent nevoia să cunosc şi să colaborez cu oameni diferiţi. Şi am avut această şansă, să fac şi altceva decât ce cântam cu Lords of Black. În plus de asta, odată ce am intrat în Rainbow, am devenit foarte căutat pentru colaborări www.zilesinopti.ro

OF BLACK, care a continuat să rămână în topul preferinţelor inclusiv în 2020 prin albumul Alchemy of Souls, Part 1. Oricum, se încheie un an extrem de încărcat pentru Ronnie Romero care, pe lângă implicarea în Life Motion şi The Creation, albume recent apărute sub brand-ul Intelligent Music Project, a înregistrat şi partea vocală pentru noile discuri ale celebrilor chitarişti Michael Schenker (MSGImmortal) şi Adrian Vandenberg (2020). La care se adaugă Afterlife, noul album Sunstorm, proiectul de Melodic Rock al italianului Serafino Perugino, ce va fi lansat pe 12 martie. Despre toate acestea am avut şansa să aflăm mai multe detalii în cadrul unui amplu dialog cu apreciatul vocalist.

de o mulţime dintre eroii mei. Cărora îmi este foarte greu să le spun ‘Nu’ când îmi fac o ofertă. Îti poţi imagina un tip anonim care la început făcea muzică doar ca să se distreze cu prietenii şi atâta tot, şi care ajunge într-o bună zi să lucreze cu toţi cei pe care îi asculta pe discuri pe vremea când era doar un copil. E greu să îl refuzi pe Ritchie Blackmore, pe Michael Schenker sau pe Adrian Vandenberg. Sau chiar pe Walter Giardino care e un zeu al chitarei în America de

Sud. Fiecare din proiectele pe care le-am făcut cu oamenii ăştia a fost ca un vis devenit realitate pentru că nu mi-aş fi închipuit că o să ajung să cânt cu legende. Mai e, sigur, şi partea de business, căci foarte rar ca muzician profesionist de Rock îţi poţi asigura traiul dintr-un singur job sau contract cu o casă de discuri, deci trebuie să mai faci şi altceva ca să poţi duce o viaţă mai bună. Cam astea sunt motivele. Citiţi interviul complet cu RONNIE ROMERO pe www.zilesinopti.ro

Omul cu discurile

CROSSCURRENTS TRIO (Chris Potter, Dave Holland, Zakir Hussain) "Good Hope" Întâlnirea dintre est și vest pe platforma jazz-ului nu mai este demult o noutate, există deja un catalog abundent în capodopere în care cele două lumi își găsesc legături sonore și emoționale. Din când în când însă, apare un ansamblu cu o relație unică, oferind un cumul de valoare și măiestrie care pur și simplu nu poate fi nici imitat nici repetat.

PAGINA

Doi vechi colaboratori, basistul Dave Holland și saxofonistul Chris Potter, formează un trio numit Crosscurrents, alături de maestrul tabla Zakir Hussain, inițiatorul acestui proiect amplu, destinat fuziunii culturale. Și iată o nouă formă elevată de exprimare în trio, intimă și de o frumusețe rarisimă. Relația dintre bas și percuție este foarte apropiată, virtuozitatea naturală precum respirația permițând chiar schimbul de roluri: Holland își dezvoltă posibilitățile ritmice iar Hussain intră în jocul melodic, dublând uneori liniile celor doi parteneri. Potter este principala componentă melodică, cu libertate ritmică și vervă improvizatorică. Cei trei se prezintă în culme de inspirație,

TEXT DE BERTI BARBERA

iar întâlnirea dintre ei trebuia să aibă loc cândva, spre binele nostru. Fiecare piesă de pe ”Good Hope”, albumul lansat în 2019, este un joc fluid în trei, cu linii perfect legate, fiecare moment de delectare fiind urmat de altul, într-o doză consistentă, oferind bucuria receptării relaxate a unui sunet complex, profund exprimat prin degete și stare. Permanent, dinamica de trio se reflectă în cursivitatea cu care, prin rotație, un muzician se completează cu ”ceilalți doi” și în generozitatea cu care cei trei se completează. Deschiderea lor permite muzicii să încorporeze ți să dezvolte toată înțelepciunea sonoră a acestui tip de asociere, foarte bine organizat, dar care dă senzația de libertate. Rarisim, după cum spuneam.

www.zilesinopti.ro

ART STORE

TEXT DE IOAN BIG

Artă

Arte vizuale: RACHEL MONOSOV “Trebuie să privim înspre propriul trecut” Comics: Părinții lui Wonder Woman Artă grafică: Maeștri ai benzii desenate românești: Puiu Manu Artiști urbani: Livi Po

KANDINSKY în Ţara Bascilor Vaccinarea ne animă speranţa că vom putea reporni curând vânătoarea de experienţe culturale memorabile aşa că începem deja explorarea alternativelor. Una ar fi o incursiune în Ţara Bascilor, fiindcă la muzeul de artă modernă şi contemporană Guggenheim Bilbao va ajunge în luna mai excelenta expoziţie The Roaring Twenties pe care mulţi am ratat-o anul trecut la Kunsthaus Zürich. Impresionanta clădire proiectată de Frank Gehry reprezintă însă o ţintă extrem de interesantă inclusiv pentru că, în afară de operele Pop-Art din propria colecţie expuse pe toată durata lui 2021 - printre care seria repetitivă Marilyn Monroe a lui Andy Warhol, lucrări de Jean-Michel Basquiat, Nine Discourses on Commodus (Cy Twombly) şi Barge a lui Robert Rauschenberg -, găzduieşte o incitantă retrospectivă Kandinsky, a cărui creaţie, mai mult decât în cazul altor artişti, este strâns legată de istoria Fundaţiei Guggenheim întemeiată la New York în 1937. Guggenheim Bilbao

www.zilesinopti.ro

Industriaşul Solomon R. Guggenheim, fondatorul muzeului, a început să colecţioneze lucrări ale lui Kandinsky încă din 1929 şi a făcut cunoştinţă cu autorul lor un an mai târziu, la Dessau Bauhaus. Pentru inovatorul artist rus Wassily Kandinsky (18661944), pionier al abstractului şi teoretician al esteticii, formele funcţionează precum culorile în cazul altor creatori vizuali, prin provocarea de stări emoţionale sau asocieri cognitive distincte... pătratul induce calmul, cercul e puntea spre spiritual iar triunghiul simbolizează acţiunea. Expoziţia dedicată evoluţiei lui de la Fovismul figurativ la Avangarda abstracţionistă, accesibilă publicului la Guggenheim Bilbao până pe 23 mai, este relevantă mai ales pentru dorinţa artistului de descătuşare a plasticii de constrângerile realităţii, de eliberare, de exemplu, a colţurosului triunghi de îndatoririle lui de instrument în favoarea manifestării plenare a agresivităţii şi forţei sale latente. Realizată cu picturi şi lucrări de grafică din patrimoniul muzeului, retrospectiva ilustrează practic întreg parcursul unui artist care prin 1900-1910 explora la München puterea de

expresie a compoziţiei şi culorii înainte de a se vedea obligat să părăsească Germania odată cu izbucnirea WWI. Întors la Moscova, după cum subliniază şi ghidul retrospectivei, “vocabularul său pictural a început să reflecte experimentele utopiene ale Avangardei ruse care accentuau formele geometrice în efortul de a defini un limbaj estetic universal.” De aici, căutările l-au îndreptat pe Kandinsky spre şcoala de artă şi design Bauhaus şi apoi, în anii WWII, spre suprarealiştii parizieni şi studiul ştiinţelor naturii, care i-au influenţat vizualurile biomorfice. În provocarea autoasumată de rupere a picturii de legăturile cu lumea “naturală”, Kandinsky s-a concentrat apoi pentru tot restul vieţii pe studiul “necesităţii interioare” a artistului iar tranziţiile între toate aceste faze creative vor putea fi, poate, mai bine înţelese de către vizitatorii din primăvara asta ai retrospectivei de la Bilbao. PAGINA

ARTE VIZUALE

INTERVIU DE IOAN BIG

“Trebuie să privim înspre propriul trecut”

foto © Carlo Alberto Norzi

RACHEL MONOSOV

Să privim spre stele ca să ne înţelegem prezentul din perspectiva trecutului ne sugerează artista multidisciplinară Rachel Monosov (n. 1987) prin remarcabila ei expoziţie It’s All Written In The Stars, deschisă până pe 13 februarie la Catinca Tabacaru Gallery din Bucureşti. Ea însăşi asimilabilă unui astru rătăcitor prin spaţiu - născută în Rusia dar crescută în Israel, a studiat artele la Ierusalim, New York şi Ghent, a lucrat şi a expus în ţări ca Zimbabwe, SUA, Peru sau Vietnam, şi este actualmente stabilită în Berlin - Rachel Monosov îşi include propria dezrădăcinare în patul germinativ al lucrărilor sale de artă, folosind-o ca filtru experienţial pentru interpretarea caleidoscopică - prin instrumentarul de forme de expresie la care apelează: fotografie, film, performance, sculptură, instalaţie - a tematicilor cu implicaţii sociale şi filosofice. Expoziţia are ca punct de plecare un film realizat în timpul călătoriei făcute în 2019 cu Maria, sora artistei, în cătunul natal din Rusia, apărut pe hartă în anii ‘60 datorită construcţiei în zonă a unui gigantic observator astronomic. Plecând din acest punct, creaţiile lui Rachel Monosov absorb elementele autobiografice într-un concoct de teme existenţiale ce privesc omul în raport cu mediul său interior şi exterior în care antropologia artistică dobândeşte conotaţii sci-fi iar contextul devine subtext. PAGINA

Rachel, dezvolţi premisa conceptuală a scurtmetrajului în jurul SAO, Observatorul Astrofizic Special din valea Zelenchuk, înfiinţat în 1966 şi dotat o vreme cu cel mai mare telescop din lume... Originea ideii este foarte personală, pentru că Observatorul Astronomic a fost locul de muncă al tatălui meu. Înainte ca Observatorul să existe, tatăl meu era student la matematică, la Universitatea din Sankt Petersburg. Foarte mulţi specialişti din Moscova şi Sankt Petersburg au fost implicaţi în căutarea locului perfect pentru amplasarea celui mai mare observator din Eurasia. Locul acesta e plin de semnificaţii autobiografice, e locul copilăriei mele, aici şi-a trăit tatăl meu anii de tinereţe, iar acum şi eu am peste 30 de ani, cât era şi vârsta lui pe atunci. Acum orăşelul este plin de pensionari, sunt aceiaşi oameni care au rămas acolo, însă copiii lor au plecat, ei nu au vrut să fie astronomi ca părinţii lor. Ne reaminteşti cu It’s All Written In The Stars că privind la stele le vedem de fapt trecutul - datorită vitezei de deplasare a luminii - iar asta ne îndeamnă să speculăm asupra viitorului lor. Dar putem noi, omenirea, să ne facem planuri de viitor fără a ne studia propriul trecut? Sigur, absolut, mai cu seamă acum - când suntem martorii atâtor schimbări politice majore, când căutăm alternative la capitalism, când ne întrebăm ce înseamnă cu adevărat democraţia - trebuie să privim înspre propriul trecut, trebuie să www.zilesinopti.ro

Februarie 2021

înţelegem ce a fost comunismul. Eu vreau să ştiu cum au trăit părinţii mei, cum era societatea structurată pe atunci şi mă întreb dacă era mai bine sau nu faţă de cum trăim acum. Eu încă mă văd ca făcând parte din generaţia tânără şi înţeleg că pentru a construi viitorul trebuie să îţi înţelegi istoria. Problema care apare când te uiţi înspre trecut este aceea că devii nostalgic nu doar faţă de ce-a fost bun dar şi faţă de ce a fost rău. Acesta e pericolul. Metafora este totuşi foarte frumoasă, când te gândeşti la viitor să priveşti către stele, la trecutul lor, şi să visezi că poate ne vom muta pe Marte cândva, cine ştie, sau pe alte planete… La fel, când vorbim de schimbări în realitatea noastră social-politică, trebuie să reflectăm şi asupra greşelilor trecutului. Legat de trecut, în ce fel ţi-au “vorbit” mânerele decorative ale uşilor de la Ermitaj ca să te inspire în a le transforma din obiecte în metafore? Mă refer la lucrarea ta expusă la Bucureşti.

Doorknob in Hermitage, 2020

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Cadre din filmul ”It’s All Written in the Stars”

Am fost într-o călătorie de documentare pentru filmul meu în Rusia. Pentru că acolo m-am născut, am început în Sankt Petersburg şi, bineînţeles, ca orice turist care se respectă am vizitat Muzeul Ermitaj... fiindca eu chiar sunt turistă în Rusia. M-au şi ţinut de altfel timp de trei ore la vamă în aeroport pentru că vorbesc destul de prost ruseşte, am paşaport israelian, locuiesc în Germania, am viză de Zimbabwe, de America, aşa că erau convinşi că sunt spioană din Israel. Cam ăsta e statutul meu în Rusia. În fine, ca un bun

turist, am fost la Ermitaj, o vizită care a fost o experienţă copleşitoare. Toate uşile dintre încăperile muzeului au aceste clanţe, reproduceri perfecte ale mânerelor uşilor din galerie, şi am făcut câteva fotografii cu telefonul căci m-au impresionat aceste obiecte aurii, unele chiar din aur, cu rubine. Emanau un aer aristocratic, impunător, mi-au evocat filmele ruseşti vechi, baletul rusesc... apoi erau şi ghearele de vultur care m-au dus cu gândul la steagul Rusiei. Deja în mintea mea se crease un domino de asocieri, de la un simbol spre altul. În final, “falsurile”, reproducerile din lucrarea mea, le-am produs în Hong Kong gândindu-mă la ele, aşa cum spuneai, ca la un soi de metaforă, o punte între derizoriul prezentului şi nostalgia după vremurile de aur demult apuse. [...] Citiţi interviul complet cu RACHEL MONOSOV pe www.zilesinopti.ro PAGINA

COMICS

TEXT DE IOAN BIG

Părinţii lui WONDER WOMAN

Moulton Marston, inventatorul n 2021, Prinţesa Diana detectorului de minciuni şi al tedin Themyscira, celebră oriei DISC bazată pe 4 trăsături ca Wonder Woman, cea fundamentale ale personalităţii mai populară supereroină (Dominance-Inducement-Subde benzi desenate din toate mission-Compliantimpurile, împlineşte ce), tot el fiind cel 80 de ani de William Marston care a înzestrat-o cu existenţă în abilităţi metafizice universul DC (percepţia extrasenComics, iar pirazorială, proiecţia ţii o celebrează astrală) pierdute cu voioşie încă pentru moment în din decembrie, negura istoriei artei făcând din comics-urilor. blockbuster-ul Marston, Wonder Woman absolvent de 1984 unul dintre Harvard, era un cele mai vizionate om obsedat de filme din istoria natura secretelor cinematografiei... şi a minciunilor în mod ilegal. Dar şi a dus, după cum nu melodrama fea recunoscut chiar ministă regizată el, “o viaţă expede Patty Jenkins rimentală”, în care este subiectul incursiupânza de neadevăruri pe care a nii noastre în biografia zeiţei ţesut-o deliberat în jurul său l-a Pop culture născută în timpul WWII şi nici seria aniversară transformat într-o legendă. A Sensational Wonder Woman fost angajat consultant de către lansată digital de DC în ianua- fondatorul lui All-American Comics (actualul DC Comics) rie şi anunţată în print pentru în urma unui interviu pe care martie cu un prim episod l-a dat în ‘40 jurnalistei Olive scris de Stephanie Phillips Richard care l-a vizitat acasă... (Harley Quinn) şi desenat doar că Olive Richard era psede Meghan Hetrick (Wonder udonimul lui Olive Byrne, care Woman: Agent of Peace)... ci nu l-a vizitat vreodată pe psipovestea reală a naşterii ei, holog pentru simplul motiv că dincolo de versiunea ilustrată ea se afla deja acasă, fiind soţia în care Hipolita, mitologica lui. Pare acum aproape ironică regină a amazoanelor a crefolosirea adevărului ca armă suat-o din lut. Fiindcă Wonder premă de către Wonder Woman Woman, personaj tratat în filmul lui Jenkins ţinând cont deseori superficial de analiştii de modul în care l-au distorsiculturii de masă, a fost creat de celebrul psiholog William onat părinţii ei înainte de a-i da

www.zilesinopti.ro

naştere. Uneori, întâmplările reale, chiar vechi de 80 de ani, spun multe despre impactul basmelor moderne la publicul larg, mai ales că inspiraţia “tatălui” Marston pentru conceperea lui Wonder Woman din manifestele protofeministe se explică inclusiv prin faptul că “mama”

Margaret Sanger

Olive era nepoata faimoasei Margaret Sanger, autoarea cărţii Woman and the New Race, iar soacra psihologului era să moară în greva foamei după ce a fost arestată pentru distribuţie ilegală de anticoncepţionale. Nonconformistul părinte al Dianei Prince avea de altfel să îşi definească sec progenitura din această perspectivă: “Frankly, Wonder Woman is psychological propaganda for the new type of woman who, I believe, should rule the world.” Şi noi care credeam că villain-ul Lord e singurul care vrea să stăpânească omenirea în Wonder Woman 1984. PAGINA

ARTĂ GRAFICĂ

Maeștri ai benzii desenate românești: PUIU MANU

Născut în 1928, Puiu Manu a debutat în domeniul celei de-a 9 arte în anul 1957 cu prima sa bandă desenată Comoara lui Montezuma și, de atunci, desenează cu o mare pasiune până în prezent. “Asta este meseria adevărată, trebuie să-ți placă ce faci, să îndrăgești tot ce îți iese din mână. Să nu zici niciodată ‘Aoleu ce prostie am făcut!’, nu există așa ceva” spune, cu un inconfundabil zâmbet care-i cuprinde toată fața, maestrul Puiu Manu, unul dintre cei mai prolifici autori de bandă desenată din România și, de asemenea, unul dintre cei mai longevivi din lume. Autor multivalent, realizator de benzi desenate istorice, de aventuri și sciencefiction, pictură de șevalet, precum și de afișe ori grafică de carte, Puiu Manu a publicat în reviste precum Cutezătorii, Arici Pogonici, Luminița, Cravata Roșie. La onorabila sa vârstă de 92 de ani, acest artist a bucurat și încă bucură pasionații de BD cu nenumărate albume și reviste de gen la care lucrează și în prezent. PAGINA

INTERVIU DE MĂDĂLINA C. DIACONU

De unde pasiunea pentru bandă desenată? Să vă spun sincer, banda desenată a apărut foarte greu în perioada comunistă. La vremea respectivă citeam revistele franțuzești Pif și Vaillant, care mi-au deschis apetitul pentru banda desenată. Am propus revistelor cu care colaboram să facem și noi bandă desenată și mi s-a spus că este o manifestare burgheză. Așa că am desenat în bandă desenată un copil sovietic în Revoluția de la 1918. Nu aveau cum să îl refuze și era... în bandă desenată. Așa a intrat. Imediat după aceea a apărut povestea lui Sântimbreanu, Comoara lui Montezuma, pe care au preluat-o și cei din Uniunea Sovietică. Dacă le-a plăcut și lor, am avut imediat voie să desenăm. Și de aici a plecat banda desenată... cred că de prin anii ‘50, de când au început revistele Luminița, Cravata roșie, Arici Pogonici, pe care eu, Nic Nobilescu și Radu Duldurescu leam inventat și le și ilustram. Poate din acest motiv, nu cred că a fost vreo revistă în care să nu am un desen, chit că era doar un titlu. La vremea respetivă, tipografia nu avea titluri desenate, așa că le ilustram eu. Îmi făcea plăcere. Revista Scânteia pionierului avea un sediu pe strada Academiei şi eu fiind student și amărât - ca toți studenții de pe vremea aceea - le-am dat niște desene frumoase și m-au angajat imediat. Ăsta a fost avântul benzii desenate în România comunistă. Exista bandă desenată și înainte, însă era doar o manifestare burgheză și nu aveam voie. Ce eram noi, artiștii? Niște paraziți ai societății comuniste pentru că nu dădeam la strung. www.zilesinopti.ro

Ați făcut și altceva în paralel cu banda desenată? Am făcut și lucrări de pictură murală, am făcut ilustrație de carte, pictură de șevalet, grafică publicitară, afișe, tot ce se putea exprima prin desen. Am avut șansa că aveam talent... pe vremea aia erau puțini băieți care desenau bine. Existau și unii băieți buni dar nu erau de bandă desenată. Erau ilustratori și stăteau cuminți, își făceau doar meseria lor, nu făceau și altceva. Eu am făcut și pictură și grafică, de toate. Am lucrat din fericire cu mari maeștri. La pictură l-am avut pe Corneliu Baba de exemplu... au fost numai somități. Şi pe Gheorghe Ivancenco, un profesor de desen excepţional care, din fericire, își dădea foarte mult interesul ca studenții lui să deseneze bine, adică să înțeleagă desenul. În toți cei șase ani în care am făcut Institutul de Arte Plastice am mers cu blocul sub braț. Chiar dacă mergeam la pescuit. Mergeam în Deltă cu Nicki Nobilescu, dădeam la pește, dar eu și desenam. Am desenat un pui de lipovean care ne plimba toată ziua prin Deltă pentru douăzeci de lei. Din fericire, am avut o tinerețe puțin altfel decât ceea ce se întâmpla pe vremea comunismului. [...] Dintre toate poveștile pe care le-ați realizat în bandă desenată, care sunt preferatele dumneavoastră? Tot ce am făcut, am făcut cu dragoste. Nu am făcut nimic silit. De aceea fac o mie de schițe până îmi iese una perfectă, până iese ce îmi place mie. Am iubit tot ce am făcut, nu pot să fac diferențe. De altfel se și vede, deoarece www.zilesinopti.ro

ARTĂ GRAFICĂ toate au o finisare specială, adică nu găsești greșeală nici în culoare, nici în compoziție. Este adevărat că, în cea ce privește compoziția, am exercițiul Insitutului de Arte Plastice. Când am dat lucrarea de diplomă, am venit cu prima schiță la profesor şi acesta m-a rugat să mai fac una. Apropo, am avut subiectul ‘Lupta de la Posada’. Am mai adus profesorului vreo cinci schițe și când am văzut că tot continuă să îmi ceară, i-am adus-o din nou pe prima. “Ei, vezi ce frumoasă e?”... “Domn profesor, păi asta e prima schiță pe care v-am dat-o.”. “Puiule, crezi că eu nu știu? Dar tu crezi că așa se face o lucrare de diplomă, dintr-o dată?”. Asta înseamnă meserie, trebuie să îți placă ce faci, să îndrăgești tot ce îți iese din mână. Să nu spui “Aoleu, ce prostie am făcut!”, nu există așa ceva. Citiţi interviul complet cu PUIU MANU pe www.zilesinopti.ro

Februarie 2021

Există un val nou de autori de bandă desenată care ar merita un sfat din partea dumneavoastră. Singurul sfat pe care îl pot da este să îl parafrazez pe Lenin, “Desenați, desenați, desenați!”. De aceea spuneam și mai devreme că în timpul studenției am umblat cu blocul de desen sub braț și desenam orice. Animale, automobile, stejari, tot timpul desenam. Aceasta este rugămintea și lecția, dacă doriți să o numiți așa, să deseneze continuu. Nu cum este nepotul meu care vrea să deseneze... “din când în când”. [...] PAGINA

ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Livi Po

Unicorn de pe Arthur Verona

„Mi-ar plăcea să fie mai ușor pentru oricine să consume artă” Livi Po este o artistă pe care sigur o știi, chiar dacă nu o știi, pentru că are una dintre cele mai pozate picturi murale din București: Unicornul cu mesajul „Fă Rai din ce ai” de pe strada Arthur Verona. Livi este absolventă a facultății UNARTE și lucrează ca UX/UI designer. A ajuns să facă artă prin caligrafie și lettering, iar când a început să picteze murale s-a îndrăgostit de acest lucru și cele mai mari dorințe pentru 2021 se leagă de această pasiune. Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România? Mi-am creat un stil încercând constant să descopăr ce îmi face plăcere să desenez. Să găsesc un mod accesibil de a-mi exprima gândurile. Înainte mă chinuiam cu tot felul de idei crețe, ajungeam să regret ba că nu știu să desenez corect anatomic, ba că nu am studiat fizica cuantică. Pana la un moment dat, când mi-am permis eu mie să-mi fie ușor să fac lucruri. PAGINA

Dar, ca artist, încă mă caut. Și stilul acesta personal este, oricum, un fenomen aflat într-o continuă metamorfoză. Se schimbă odată cu omul și cu trăirile lui. Și mi se pare important să experimentez. Am început să fac artă, ca să zic așa, prin intermediul lettering-ului. De fapt, am început cu caligrafia, apoi lettering, iar în 2019 am introdus și ilustrația în lucrările mele. Completează mai bine mesajul. Ca să te impui, să devii cunoscut - în orice domeniu - trebuie mai întâi să exiști, să faci lucruri. Să reușești să faci lucruri, bune, rele - cheia succesului este să aduci idei la viață în realitatea colectivă.

Mai cred și că nu este suficient să ai talent și să muncești trebuie și să fii sociabil, să știi să faci networking, online sau față în față, când se poate. Să faci parte dintr-o comunitate. Din păcate/din fericire, la noi încă se dezvoltă lucrurile astea. Am mai multe teorii despre situația din România, însă nu vă plictisesc cu ele acum. Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero? În fiecare zi îmi vin 1000 de idei și încerc să aleg una pe care să o duc www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

întreagă poveste în spate. Tot atunci a fost prima dată când am lucrat pe schele. A fost... interesant. Cea mai mare provocare sunt muralele pe care încă nu am avut ocazia să le pictez. Miar plăcea să colaborez cu niște branduri mai open-minded, cu viziune, care să abordeze artistul pentru că îi cunosc munca și îi apreciază stilul. La noi încă se umblă cu concursuri triste și voturi pe interneți.

Mural pe calcanul de pe Verona (2018), care a fost daramat de curand

mai departe. Mă inspiră viața, natura, orașul, oamenii; ce trăiesc și ce cărți se întâmplă să citesc în perioada respectivă. Alteori văd o haină mișto, creată de un designer local sau vreun fashion guru și simt un impuls să creez ceva pe baza ei. În general, totul pornește de la un mesaj pe care îmi doresc să îl transmit și apoi încerc să găsesc modul potrivit de a-l comunica. Ești și street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general? Cred că am ajuns să fac street art tocmai pentru că percepeam arta într-un anume fel și anume pentru toată lumea. Mi-ar plăcea să fie mai ușor pentru oricine să consume artă - nu neapărat din punct de vedere financiar, ci ca accesibilitate. Să te împiedici de ea pe stradă, nu să o cauți în muzeu. Faptul că am pictat și eu murale m-a făcut să le văd mai repede pe unde călătoresc. Știi cum e, când îți dorești o bicicletă albastră, începi să vezi peste tot biciclete albastre. E un human

bias. Așa sunt și eu cu muralele, mi se pare că toate capitalele europene au mai mult și mai bine. Pereți urâți am avea destui și noi. Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări? În 2018 am pictat la Street Delivery cel mai mare lettering pe care l-am făcut până acum. Am făcut parte dintr-o gașcă de doamne, creată de Wanda, și fiecare a lucrat pe treaba ei. Tema din anul acela parcă a fost smart cities - iar muralul nostru era și el smart, putea fi scanat și-ți apăreau tot felul de animații și detalii despre plantele din desen. Dar romanii sunt cam ignoranți la capitolul acesta, mulți nu cred că au înțeles că era mai mult decât un desen, avea o Mural Magazinul dizainar

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic? Mi se pare important ca fiecare să creeze ce simte. Nu toată lumea este pasionată de politică. Dar cred că fiecare om trebuie să fie cât de cât informat despre mediul în care trăiește, să nu fie ignorant. Noi facem viitorul, cum ziceam mai devreme. Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale? Cu un selfie mișto, voie bună și gânduri deep. Ce urmează pentru Livi Po? Dau sfoară-n țară, lansez dorințele în Univers - în 2021 vreau să fac 3 lucruri: Un mural mare; cam de dimensiunea fostului calcan de pe Verona. Să primesc un perete prin centrul orașului, pe undeva, pe care să-l pictez când vreau, cum vreau, de câte ori vreau. Să pictez un mural în străinătate. PAGINA

CULINARiA

TEXT DE MĂDĂLINA SÁNTA

Eat&Drink

Gurmand: Savarine pentru mine TOP: 5 restaurante din țară unde să ieși la o cină romantică DRINK: Vin de Valentin TOP: 5 locuri din țară de unde să-ți iei o cafea bună la to go

Vrei să-ți deschizi un restaurant pentru o „pensie ușoară”? Nu cred că știi ce te așteaptă!

m tot auzit oameni spunând că văd restaurantul drept un business de „retragere”, la final de carieră. Pare un soi de „după ce termin cu munca asta serioasă, o să mă distrez și eu cu un restaurant, că vreau să mă liniștesc”. Abordarea asta e pentru mine dovada cea mai bună că, foarte puțin din ce stă în spatele unui restaurant de succes, se vede din afară. Cred că e ca atunci când îți iei un animal de companie sau poate te decizi să faci un copil, entuziasmul este orbitor și nici nu-ți poți închipui ce te așteaptă. Dincolo de cortine, dincolo de creativitate și mâncare bună, atârnă micile detalii, responsabilitatea și birocrația. Nu am fost niciodată un om organizat. Trăiesc printre zeci de agende și notițe scrie pe mână, pe șervețele, pierd noțiunea timpului, mă arunc să fac într-o zi cât alții ar face în două și apoi îmi dau seama că timpul nu e de partea mea și muncesc până la epuizare. Dar în ciuda unor trăsături caracteristice omului creativ, nepăsător în fața unor standarde și norme sociale, am învățat că responsabilitatea, birocrația și nevoia te organizează.

www.zilesinopti.ro

De când am deschis Szikra am dezvoltat o a doua personalitate, de voie, de nevoie. Când cortina restaurantului se trage, începe organizarea și munca din umbră. Stocuri, marfă, comenzi, plăți, rezervări, reparații, mentenanță, rețete introduse în programul de contabilitate, bonuri, hârtii peste hârtii ce se adună teanc de la o zi la alta. Teoretic, ai putea să le delegi, practic, în vremuri ca acestea, orice investiție într-un om în plus, atârnă greu. Mai trebuie să și înțelegi tot și să te asiguri că nu faci greșeli. Pe lângă efortul uriaș de a duce toată partea administrativă în spate, mai atârnă și latura creativității care urlă că vrea să se manifeste, dar nu are timp. Aici Mădălinele din mine se luptă între ele. Și adeseori, conflictul e istovitor. Adesea clienții mă întreabă cum îmi vin anumite idei pentru preparate, iar eu nu știu cum să le răspund că printre frânturi, fac cumva și citesc, că adesea îmi notez idei pe șervețele, în palmă sau pe vreun ambalaj, că apuc să le testez pe bucățele și după câteva zeci de gânduri, întrebări și teste reușesc să le pun cap la cap. Acest haos al creativității își așteaptă rândul, mai mult sau mai puțin cuminte, în spatele iureșului administrativ. Așa că revin la cei ce-și spun că e simplu și frumos să ai restaurantul tău, că e un business pe care să-l

Mădălina Sánta are 29 de ani, este Chef și de curând antreprenor. A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializânduse la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Își pune în valoare pasiunea la restaurantul ”Szikra” deschis în Sfântu Gheorghe.

faci când ai obosit și vrei ceva mai „light”. Restaurantul e un stil de viață și nu e neapărat unul ideal. Ești zi de zi acolo, livrezi 16 ore de muncă zi de zi, 7 zile din 7 și multitasking-ul e dus la rang de artă. E nevoie de enorm de multă pasiune, de asumare, de înțelegere din partea celor apropiați și de un ideal în care să crezi cu tărie. Aș minți să spun că sunt tot timpul un om vesel și că îmi găsesc mereu energia în ingredientele primite, în bucuria clienților, în review-urile măgulitoare sau în succesul unei rețete creative. Adesea e epuizant, iar în vremuri de pandemie, frustrant și înspăimântător. Dar dacă ești făcut pentru asta, dacă trăiești pentru asta, nu ai voie și nu poți să renunți. Se închid multe restaurante în aceste vremuri. Financiar, e tot mai greu, oamenii buni sunt puțini, iar clienții încă se tem de interacțiunea socială. E însă cel mai bun moment să-ți dai seama, dacă indiferent de greutăți, îți dorești în continuare să faci asta. Dacă răspunsul, la fel ca-n cazul meu, e pozitiv, vei reuși. Pentru că lucrurile făcute din iubire, pasiune și devotament, n-au cum să nu dăinuie. PAGINA

GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Savarine pentru mine Nu scrie nicăieri că îndrăgostiții de sine nu-și pot oferi ceva bun în această lună a dulcegăriei comerciale.

e mine, ceva bun mă scoate din casă. Adică prefer să mă deplasez, cât e pandemia de mare dacă nu e cu izolare, firește - și să-mi procur singur ce am poftit. Să car eu acasă, fără să stau cu ochii pe telefon și să pândesc vreun curier. Îmi pare chiar că micul efort de a ieși din așternutul cald al frazelor pe care le-nșir în bucătărie în jumătatea de zi în care lucrez de acasă face să-mi doresc și mai tare o, punem cazul, prăjitură. Fiindcă, de prisos să adaug, sunt pofticios. Genul care bălește - cât se poate de discret,

PAGINA

dar orișicât. Am un prieten care mi-a povestit că s-a deschis cel mai dulce loc din oraș și că nu pot da greș dacă invit o fată la o savarină procurată de acolo. Dar pentru că în acest sezon mă iubesc pe mine - sunt atent la cele mai mici dorințe culinare ale mele - de Ziua Îndrăgostiților îmi voi oferi o prăjitură. De fapt, două, deoarece răspunsul la spinoasa întrebare „ce poate fi mai bun decât o savarină?” nu poate fi decât unul dezrmant de simplu: două savarine. Să mănânci savarine e un act cultural. Nu știam asta în gimnaziu, când le înfuecam la cofetăria de stat vizavi de Școala Genera-

lă. Dar le invadam cu lingurița (la care se plătea garanție, am dubii că milenarii își pot imagina grozăvia, fiindcă dispăreau). Pe flancuri. La bază. Niciodată de sus. Niciodată nu dădeam iama direct în frișcă, întrucât sunt prizonierul convingerii că trebuie să lași la sfârșit ce-ți place mai tare - de aceea, sunt și adeptul acelei școli de gândire care propovăduiește abordarea cepei verzi de la partea verde. Trufandaua nu e trufanda în cazul în care nu o respecți. Zic de cultură pentru că asta au făcut frații Arthur și Auguste Julien, patiseri care au reinventat produsul denumit „baba au rhum”. Și l-au denumit după nimeni altul decât Jean Anthelme Brillat-Savarin, scriitor și gastronom de renume. Pionier al cronicii despre savorile culinare ale vieții, Brillat-Savarin și-a împrumutat numele acestei prăjituri delicioase, deoarece știa că „descoperirea unui fel de mâncare aduce omenirii mai multă fericire decât descoperirea unei stele”. Din marea familie a bucătăriei autentice franțuzești vă recomand și aceste savarine demne de Ziua Îndrăgostiților. Pentru că sunt o persoană serioasă, care nu umblă cu jumătăți de măsură, mă voi referi doar la savarinele cu alcool: Savarina cu vanilie Madagascar și rom Diplomatico, Savarina cu vișine și Kirsch, Savarina cu citrice și Grand Marnier. Costă 12 lei bucata, adresa lor fiind Liberté, pe Calea Dorobanților. Nu le fac reclamă lor, ci mie: de Ziua Îndrăgostiților, voi investi 24 de lei în plăcerea gustului meu. Așa că-mi iau două.

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 locuri din țară unde să ieși la o cină romantică

ubirea trebuie sărbătorită oriunde te-ai afla, în orice oraș din România, și nu doar în zilele calendaristice care i-au fost dedicate. Așa că lista asta o să-ți fie de folos nu doar în luna februarie, ci oricând vrei să-ți scoți persoana iubită la o cină romantică. Totuși, am ținut cont de faptul că e foarte posibil ca pandemia să ne țină din nou pe terase, așa că toate localurile de aici au și terase (încălzite).

BUCUREȘTI SUENTO  Toamnei 101  0787.605.362 La Suento au fost construite niște separeuri superbe în grădină, cu scaune cu blană și încălzitoare care să anuleze gradele minus din termometre și contribuie la o atmosferă romantică spre hot. E neapărat de trecut pe aici și de văzut cum le-a ieșit, mai ales că tot aranjamentul dă foarte bine și în poze, nu mai zicem de mâncarea care este și ea cu Instagram appeal. BRAȘOV CASA HIRSCHER  Piața Sfatului 12-14  0721.373.670 Terasa de la Casa Hirscher a atras întotdeauna priviri. Locul arată bine, iar oferta din meniu este pe măsură. O ieșire aici nu va fi doar romantică, dar și memorabilă, mai ales că restaurantul se află pe strada care se deschide cu o vedere perfectă spre semnul cu BRAȘOV, de pe Tâmpa. CLUJ CARROUSEL BY CHIOS  Parcul Central  0753.059.359 Restaurantul Carrousel se află pe insula de pe lacul Chioș, din Parcul Central, în cadrul Vechiului Casino. Acum au pe terasă mai multe igluuri www.zilesinopti.ro

transparente și încălzite, iar vederea spre lac este una cât se poate de romantică, indiferent de anotimp. Însă, dacă lacul e înghețat, e ceva mai special totul, pentru că se transformă în patinoar. TIMIȘOARA INTHYME  Piața Unirii 13  0725.065.301 Și priveliștea pe care o oferă InThyme este una deosebită, iar cât timp e frig afară au și terasă încălzită și cu luminițe. Mâncarea e bună, prețurile sunt corecte. În plus, așa cum spun și ei, bucătarilor de aici le place să pornească în călătorii gastronomice și să exploreze rețete faimoase, în forma lor autentică. IAȘI ZORI  Sf. Andrei 67  0784.897.777 ZORI îți propune o nouă abordare a tot ceea ce înseamnă experiențele de care poți avea parte într-un restaurant în Iași, dar și un „fain” dining accesibil, prietenos, pus într-un meniu autentic, creație a Head Chef-ului Marian Zăncianu. Unde mai pui că de Ziua Îndrăgostiților au un eveniment special: „Dragoste în Zori” - cu muzică live și un meniu deosebit pe care-l găsiți la ei pe Facebook. PAGINA

DRINK

Vin de Valentin În luna februarie, se mănâncă multe dulciuri și se bea tot felul. Pe mine m-a dus gândul la un vin alb, demisec, ca să poată fi savurat și de doamne.

a, știu ce se bea în mod tradițional de Ziua Îndrăgostiților, ce să zic, că și mare tradiție are sărbătoarea asta, mai ales la noi. Lichioruri și cocteiluri. Musai, romantice. Dar, dacă îngăduiți o întrebare retorică, nu vi s-a acrit de la atâtea dulcegării? Nu mai bine luați o sticlă onestă de vin în loc să combinați căpșuni cu banane și citrice în punciuri până vi se apleacă? Serios acum, de ce să vorbim despre antreul fluid al unei mese de Ziua Îndrăgostiților, când putem să ne vedem de felul principal lichid al unei cine în doi, care nu poate fi decât un vin bun. Iar dacă vorbim despre vin, hai să ocolim clișeul potrivit căruia vinul roșu e drumul cel mai scurt către sex. Hai să lăsăm și rose-ul mai la vară, când se va putea sta - speranța moare ultima, nu? - la terasă. Să încercăm, deci, un vin alb. Sigur, el trebuie să se potrivească de minune cu ce ne-am gândit să mâncăm la cină - sunt atâtea site-uri care potrivesc mâncarea cu băutura încât sunteți doar la un click distanță ca să păreți inițiați. Eram tare deștept dacă ziceam că vinul e răspunsul, care era întrebarea? Dar n-am fost eu ăla, doar am

PAGINA

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

auzit-o și eu în lungi conversații purtate în jurul unei sticle de vin. De aceea, vă și recomand un vin care facilitează conversația. Bine, dacă eram și talentat, spuneam ca Pablo Neruda: „Îmi place să văd pe masă, atunci când conversăm, lumina unei sticle de vin inteligent”. Dacă eram glumeț, ziceam precum comediantul american W.C. Fields: „Gătesc cu vin, uneori îl adaug și-n mâncare”. Însă vă asigur că am o predilecție pentru citate doar când degust ceva, astfel încât voi curma șirul vorbelor spuse de oameni mari - scriu dimineață, pe stomacul destul de gol. Așa că îngăduiți-mi să vă vorbesc cu cuvintele mele. Acest vin e din inima Moldovei, de la Gramma Wines, se cheamă Splash Alb, e demisec, din Aligote și Fetească Regală, din 2018, un an nici prea-prea, dar nici foarte-foarte. L-am savurat îndelung, pentru că, înainte de a vi-l propune pe masa festivă de Ziua Îndrăgostiților, am vrut să-l cunosc îndeaproape. E un vin puternic, am zis să mă apropii bărbătește de el. E structurat, ceea ce, chiar pentru un cunoscător amator ca mine, în comparație cu cei care se îndeletnicesc cu degustările, înseamnă ceva. Ca să zic așa, tăria alcoolului și aciditatea fac casă bună în această sticlă, iar după ce iei mai multe guri, vei putea distinge arome de flori de câmp și de fân proaspăt cosit, ceea ce, pentru o seară de februarie, nu-i de colo. Recomandat la peşte, pui, fructe de mare, brânzeturi fermentate, dar potrivit şi cu miel sau porc cu sosuri albe. www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 locuri din țară de unde să-ți iei o cafea bună la to go În ultimii ani, românii au început să fie mai atenți la cafeaua pe care o beau, fiind „educați” de numeroasele cafenele de specialitate care au apărut în majoritatea orașelor. Problema acum nu mai este unde găsești o cafenea bună, ci pe care să o alegi din numărul foarte mare de astfel de locuri. Iată, așadar, o listă cu 5 locuri din țară de unde poți să-ți iei oricând o cafea care nu doar te trezește, dar îți și surprinde simțurile:

BUCUREȘTI  SONDER  Vasile Alecsandri 3  0771.581.083 Sonder este o cafenea cu design scandinav, cu decoruri simple, dar care mizează foarte mult pe acel hygge, pentru care nordicii sunt invidiați. Cafeaua de aici provine de la La Cabra, celebra prăjitorie daneză din orașul Aarhus. În plus, în afară de hygge și cafea bună la to go vei mai putea pleca de aici și cu alte lucruri bune. BRAȘOV  NOLA  Hans Benkner 6  0723.046.895 NOLA este o cafenea mică, aflată la o aruncătură de băț de Biserica Neagră. Cafeaua de aici este foarte bună, aceeași ca la Croitoria de cafea, și o poți lua la to go, ca să-ți dea gust plimbării pe străduțele din centrul vechi al Brașovului sau o poți consuma la măsuța din fața cafenelei. CLUJ  LET’S COFFEE  Constantin Daicoviciu 8  0744.251.607 Dacă iubești cafeaua bună, atunci trebuie să-ți începi o dimineață din Cluj cu un specialty coffee de la Let’s Coffee. Ar fi pur și simplu păcat să n-o www.zilesinopti.ro

faci, pentru că oamenii de aici sunt foarte pasionați de acest domeniu și își diversifică constant oferta de cafea. În plus, e aproape și de Parcul Central și de centrul vechi al orașului. TIMIȘOARA  GARAGE CAFE  Palanca 2  0771.373.268 Cei de la Garage Cafe au și propria prăjitorie de cafea, așa că își permit să promită treaba asta: „echilibrat și migălos, prăjim boabele în așa fel încât să nu te mai întorci niciodată la o cafea fără personalitate”. Mai mult, ei mai garantează și că misiunea lor este de a da cafelei locul cuvenit în lume: „acela de motor al ideilor bune”. Nu-i crede pe cuvânt, treci pe la ei și vezi dacă așa este. IAȘI  JASSYRO  Ștefan cel Mare 1C  0747.771.771 Jassyro este o cafenea de specialitate aflată în inima orașului Iași și ți se promite că dacă-ți iei cafeaua la to go de aici, vei pleca de fiecare dată și cu o poveste interesantă despre cafea. În plus, ești încurajat să întrebi tot ce dorești să afli despre sortimentele de cafea sau metodele de preparare. PAGINA

POVEȘTI DE SUCCES

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

LAGOM

Brandul românesc de lenjerie sexy destinat tuturor femeilor Lagom este un cuvânt suedez care înseamnă „atât cât trebuie” și este și un brand românesc de lenjerie intimă sexy care se adresează tuturor femeilor, nu doar celor cu siluete și forme scoase din reclamele Victoria’s Secret. Afacerea îi aparține Silvanei Moldovan, o tânără de 28 de ani, care deține un mic atelier de croitorie în Beclean, Bistrița. Pe Instagram face deja senzație, dar și la capitolul vânzări stă bine. Iată povestea acestui brand care n-are cum să te lase indiferent. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să dezvolți această afacere și cum a evoluat ea în timp. Cine sunt oamenii din spatele LAGOM? Pasiunea mea pentru lenjerie a început prin 2014, iar la finalul anului 2018 am hotărât să dezvolt o afacerea din asta. Totul a început după ce am renunțat la studii, chiar în ultimul an (ianuarie, 2014). Îmi doream foarte mult să devin designer de când eram mică și coseam haine la păpuși și mă uitam la prezentări de modă în loc de desene animate. Însă PAGINA

Silvana Moldovan

aveam nevoie să învățat practic - nimeni nu te învață asta. Degeaba ai imaginație și știi desena haine, trebuie să ai și gândire tehnică, să știi să le transpui de pe hârtie pe manechin. Așadar mă întorsesem acasă la ai mei și, neavând altă activitate, am început să învăț să cos la mașină. Aveam multe bucățele de materiale, dar, fiind foarte mici, singurul lucru care îmi venea în minte erau, ei bine, sutienele. Așa am creat primul meu sutien - și aici mă refer la 2 triunghiuri cusute pe un elastic (haha). Încet, prin 2015, am început să fac lenjerie la comandă și m-am www.zilesinopti.ro

Februarie 2021

axat foarte mult pe personalizarea produselor. Fiecare comandă era făcută special pentru clientă, după nevoile și preferințele ei. Eu sunt omul din spatele afacerii și brandului, dar prietenii și familia sunt cei care m-au ajutat cel mai mult și au avut încredere în mine atunci când nu am avut eu. Ei sunt oamenii cărora le dedic tot ce fac și ce voi face. Cu puțin ajutor profesional (pentru că niciodată nu putem face TOT singuri) am reușit să înființez afacerea la sfârșitul anului 2018, iar în august 2020, în plină pandemie, am deschis oficial atelierul. Am format o echipă mică cu care am reușit să punem în practică tot ce învățasem, iar în noiembrie am lansat site-ul. Mai este foarte mult de învățat mereu este și va fi. Sunt foarte multe branduri consacrate de lenjerie intimă pe piață, prin ce se deosebește LAGOM? Lagom nu este doar un alt brand de lenjerie. Lagom se inspiră din nevoi, dorințe și visuri. Toate creațiile sunt concepute cu fiecare sfat, critică și preferință în minte. Creez să satisfac nu doar ca să uimesc. Am studiat și studiez foarte mult piața/concurența. Sunt extrem de atentă la detalii. Scopul meu, ca al oricărui antreprenor, de altfel, este să dezvolt cât mai mult afacerea și, foarte important, să mă axez pe partea de plus size. Este destul de neexplorată, mai ales pe partea de lenjerie nu tocmai de zi cu zi. Fiecare femeie merită, cel puțin odată să poarte lenjeria la care visează, să iasă din tipare și să experimenteze atât vizual, cât și emoțional.

POP CULTURE MAGAZINE

Ce părere ai despre piața de fashion din România? Nu vreau să fiu subiectivă pe această temă. Eu, ca personalitate, mă regasesc în foarte puține branduri, însă ce îmi place este că începe să se vadă mai multă diversitate. Cum ai ales să-ți promovezi brandul? Cum alegi modelele pentru un shooting, de exemplu? Din punctul meu de vedere, promovarea trebuie să transmită esența brandului. Oamenii pe care-i alegi să îți promoveze brandul trebuie să înțeleagă și să creadă în el. Sunt total de acord cu (Seth) Godin. Oamenii nu cumpără doar produse, ei cumpără poveștile pe care le transmiți cu acele produse. Povestește-ne un pic despre spiritul tău antreprenorial. L-ai moștenit, a fost în familia ta, ai avut dintotdeauna această înclinație?

Bunicii mei aveau cooperativă și de la ei moștenesc acest spirit antreprenorial. Mai mult, bunica mea (mama tatălui meu) era întruchiparea femeii puternice, harnice, devotate și curajoase. Se pricepea și știa orice, deși o cunosc doar din amintirile părinților. Acesta este și motivul pentru care tata e cel care mă susține mai mult decât oricine altcineva. Spiritul artistic îl moștenesc de la ambii părinți, amândoi sunt creativi în tot ceea ce fac, în special pasiunea mea pentru gătit, care este a doua mea pasiune, e de la mama: „Dacă nu pui suflet nu are gust” - și așa este. Nu am crezut niciodată că voi fii antreprenor. M-am gândit la asta, dar nu a fost marele meu vis. Tot ce mi-am dorit a fost să devin designer, să fiu într-un atelier și să creez. Fără îndoială, cel mai important și minunat lucru este să faci ceea ce-ți place. Pentru că pe site ai și un ghid pentru bărbați, cine cumpără mai mult de la LAGOM: bărbații (ca să le ofere cadou) sau femeile? Femeile sunt cele care cumpăra mai mult, dar nici bărbații nu sunt mai prejos. Sunt perioade când bărbații ajung aproape la egalitate și uneori depășesc femeile, cum ar fi în prima parte a anului, când sunt mai multe zile dedicate femeilor, dar asta ține o lună / două, după care femeia preia conducerea. PAGINA

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Film

POP CULTURE MAGAZINE

Point of view: Liniște pe ritmuri de heavy-metal CineCombo: Sunetul muzicii fără conținut de metale Streaming: Dragostea se simte în aer chiar și cu mască Seriale: 3 seriale la care să te uiți în cuplu | Nerecomandabil: Stardust

Globurile de Aur, cine ar putea să le câștige în 2021

n momentul scrierii acestui articol, nominalizările oficiale pentru Globurile de Aur 2021 nu au fost făcute, ele urmează să fie anunțate abia pe 3 februarie. Însă există suficiente indicii care să arate cine ar putea fi posibilii câștigători la această ediție. Și chiar dacă nu o să se întâmple să fie așa, tot e mișto să citești până la capăt, pentru că vei afla despre filme și seriale care merită văzute în 2021, dacă n-ai apucat să le vezi în 2020.

Cel mai bun film / mini serie E de așteptat ca bătălia de anul ăsta să se dea între două producții Netflix și una HBO. E vorba de „The Queen’s Gambit”, „Unorthodox” și „The Undoing”. Chiar dacă cea din urmă are în distribuție actori mai cunoscuți (Nicole Kidman și Hugh Grant), serialul care a pus șahul din nou în mințile și inimile oamenilor e de așteptat să câștige la această categorie. Cel mai bun serial dramă La acest capitol n-au cum să nu fie menționate serialele „Ratched”, „Better Call Saul”, „Ozark” și „The Crown”. Însă, în cursă ar putea să intre și senzaționalul „The Mandalorian”. Dacă ar fi după popularitate, știm cu toții care dintre ele ar câștiga premiul cel mare. Cel mai bun serial de comedie Având în vedere că „Fleabag” s-a terminat, anul acesta Globul de Aur va merge spre altă producție. Ar putea ajunge la „Schitt's Creek”, care a avut un sezon 6 foarte bun, dar și la noile apariții de la Apple TV+ și HBO Max, adică „Ted Lasso” sau „The Flight Attendant”, ambele aflate la sezonul 1. Sunt și voci care șoptesc că „Emily in Paris” ar putea să câștige, dar ar fi mai bine să nu le luăm prea în serios. www.zilesinopti.ro

Cel mai bun actor/ actriță într-un film TV sau mini serie Aici ar fi o nedreptate să nu câștige Mark Ruffalo, care a mai fost în trecut nominalizat la Globurile de Aur, și care a făcut un rol excelent și foarte dificil în serialul „I Know This Much Is True”. Singurul care e o amenințare pentru el este Hugh Grant, pentru rolul din „The Undoing”. La fel, ar fi furt pe față dacă Anya Taylor-Joy n-ar câștiga Globul de Aur pentru rolul din „The Queen's Gambit”. Cel mai bun actor TV într-un serial dramă ar putea fi în acest an Jason Bateman, care mai are în palmares un Glob de Aur pentru cel mai bun actor de comedie în 2005, pentru „Arrested Development”. Acum ar putea să-l ia pentru rolul din drama „Ozark”. Competiție i-ar face Matthew Rhys, pentru rolul din „Perry Mason”. La comedie ar putea câștiga Eugene Levy („Schitt's Creek”) sau Jason Sudeikis („Ted Lasso”) Cea mai bună actriță TV într-un serial dramă are mari șanse să fie și în acest an Olivia Colman, pentru rolul din „The Crown” (a mai câștigat premiul pentru același rol și în 2020). Competiție i-ar putea face Laura Linney („Ozark”) sau Sarah Paulson pentru interpretarea superbă din „Ratched”. PAGINA

POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

Liniște pe ritmuri de heavy-metal

etflix a lansat recent un teaser cu ce pregătește în viitor la finalul căruia apare însuși Leonardo DiCaprio. Warner Bros. au semnat cu HBO Max şi toate filmele produse de ei vor avea premiera pe platforma de streaming în aceeași zi cu cea din cinematografe. Eh, cum poți ține pasul cu Netflix sau HBO Max? Răspunsul original vine de la Amazon Prime și se numește Sound of Metal.

Filmul spune povestea lui Ruben (Riz Ahmed), toboșar al unei trupe de heavymetal (din care mai face parte Lou, prietena lui) care începe să își piardă auzul. De regulă, filmele centrate pe un eveniment ce schimbă complet viața unui om tind să se transforme treptat în melodrame, în speranța că vor obține niște lacrimi la final. Cineastul Darius Marder nu recurge însă la această rețetă și construiește cu veridicitate drama cu care se poate confrunta cineva care se trezește deodată că nu mai aude. Un merit uriaș în această reușită îl are Riz Ahmed (Venom, Nightcrawler). Felul în care își conduce personajul și nuanțele pe care le conturează atât de elegant în încercarea de a capta cât mai bine drama lui Ruben sunt fascinante. Exact ca și o piesă de heavy-metal, ritmul primelor 15’ este alert iar Marder nu pierde mult timp pentru a ne cufunda în universul lui Ruben și Lou: trăiesc într-o rulotă, sunt în turneu, cântă, dorm, conduc și o iau de la capăt. Totul bine și frumos până când Ruben își pierde auzul. Brusc, fără vreun avertisment, se taie și sunetul filmului, dând naștere unei senzații pe cât de neașteptate, pe atât de inconfortabile. Apoi acesta revine. După o vizită la doctor, Ruben constată că și-a pierdut deja 90% din capacitatea auditivă. Ahmed optează aici pentru ceva mai subtil, tăcerea, ca semn clar de frică și de respingere a realității. O să-și revină. O să-și facă operație. O să-i treacă. Mergem mai departe la următorul concert, nu? Doar că lucrurile nu sunt atât de simple. El este un fost dependent de heroină, iar Lou (Olivia Cooke) știe că orice traumă îl PAGINA

poate face să revină din nou la ceea s-a luptat atât de mult să îndepărteze din viața lui. După răbufnirea lui Ruben - unde Ahmed își arată cel mai bine capacitățile sale actoricești - cuplul decide ca Lou să se întoarcă la tatăl ei, în Franța, iar el să ia parte la un program de reabilitare. Aici învață să trăiască cu problema, nu să o corecteze. Petrece timp cu copii surzi, deprinde limba semnelor și activează ca un soi de observator care deși simte că poate muta munții din loc… nu are ce să mute. Jonglând prin montajul sonor între mintea tăcută, lipsită de sunete, a lui Ruben și zgomotele reale ce îl înconjoară, Marder naște în fiecare spectator un exercițiu de imaginație. Cum ar fi să nu mai auzi? Roger Ebert spunea că filmele sunt “mașinării ale empatiei’. Și chiar dacă eu m-am trezit de multe ori cufundat în liniștea din capul lui Ruben, mi-am dat seama că cel care a avut cea mai multă empatie pentru personaj a fost chiar Riz Ahmed. Și asta se simte în fiecare alegere pe care o face. Nu ratează nicio intenție, niciun ‘beat’. www.zilesinopti.ro

CINE COMBO

TEXT DE IOAN BIG

Sunetul muzicii fără conţinut de metale Deja multipremiată de către asociaţiile de critici de film occidentali, Sound of Metal, drama bateristului de Heavy Metal care îşi pierde auzul, pusă în scenă de debutantul Darius Marder, este un must-see în această primăvară, în special datorită memorabilei performanţe actoriceşti a lui Riz Ahmed care este creditat cu şanse mari la Oscar şi la Globul de Aur. Paradoxal, cu toate că muzica ar trebui să se constituie într-o sursă infinită de populare istorisiri cinematografice, doar Biopic-urile de tip Walk the Line, Bohemian Rhapsody sau Rocketman au dobândit succesul de masă iar ficţiunile, mai ales cele cu caracter dramatic, au rămas mai puţin(e) în subconştientul public. Şi asta nu e drept atâta vreme cât, inclusiv după 2000, s-au făcut filme valoroase inspirate de feluritele genuri de muzică, ce merită oricând revizitate sau descoperite, indiferent că ne gândim la 8 Mile (2002), Crazy Heart (2009), Inside Llewyn Davis (2013) sau A Star is Born (2018). Toate nominalizate sau câştigătoare de Oscar ca şi cele două pe care le-am ales pentru rememorare în acest combo.

ONCE

(2007, r: John Carney) Emoţionant prin naturaleţe şi simplitate, Once este o felie din viaţă transpusă pe ecran fără note false ba dimpotrivă, absolut totul este anodin, aproape de anost, în viaţa a doi tineri pasionaţi de muzică. El, irlandez neaoş, lucrează în atelierul de reparat aspiratoare al tatălui său văduv dar îşi cântă compoziţiile ca busker (muzician de stradă), cu vocea şi chitara, pe o arteră pietonală din Dublin. Ea, emigrantă cehoaică, acceptă diverse slujbe temporare pentru a-şi întreţine fetiţa şi, când i se permite, exersează la pianul dintr-un magazin de instrumente. El are talent creativ iar ea determinarea de a-l face să încerce să facă un pas înainte, să înregistreze cu ajutorul ei. Ai sentimentul straniu că priveşti o poveste de Dickens cu ceva Andersen în ea, reinventată în contextul modern urban pe sonorităţi Pop-Folk. www.zilesinopti.ro

WHIPLASH

(2014, r: Damien Chazelle) Lacrimi, obstinaţie, sudoare, sânge… cam astea sunt cuvintele care definesc această formidabilă incursiune în culisele formării performerilor muzicali de excepţie. Andrew, un talent promiţător în ale percuţiei (Miles Teller) este remarcat ca student de unul dintre cei mai exigenţi, aprigi şi respectaţi profesori, dirijorul Terence Fletcher (J. K. Simmons ), ce îl include în big-band-ul său de la universitate, dar stoarce untul din Andrew printr-o sumă de tactici psihologice inimaginabil de brutale, mergând de la hărţuire la tortură psihică, justificate pedagogic exclusiv de obiectivul performanţei supreme. Forţa filmului rezidă în verosimilitatea susţinută discret de legătura protagoniştilor cu muzica în viaţa reală, însuşi realizatorul său visând să devină interpret de Jazz ca baterist în trupa liceului. PAGINA

STREAMING

TEXT DE TEODORA BRATU

Dragostea se simte în aer chiar și cu mască

entru o sărbătoare care ar fi vrut să celebreze iubirea și persoana iubită, Ziua Îndrăgostiților a transformat din februarie o cursă contra cronometru unde ai drept inamic presiunea unui cadou special, o întâlnire impecabilă și restul cuplurilor de pe rețele de socializare care au totul planificat până la cel mai mic detaliu. Da, nu există perfect, dar e frustrant când pare că doar tu nu i-ai dat de cap. Anul acesta e destul de clar că putem tăia de pe listă cina la lumina lumânărilor de la cel mai scump restaurant sau vacanțele în doi. Am totuși o soluție pentru acea seară romantică. Păstrează sticla de vin și ciocolata, ia un loc pe canapea alături de iubit sau iubită și dă play unui film de dragoste. Poate două sau chiar trei, nu te judecă nimeni dacă faci din fiecare zi un Valentine’s Day. Desigur, îi invit și pe cei singuri să arunce o privire. Recomand Before Sunrise (1995) dacă vrei să te îndrăgostești de călătoriile cu trenul. Când cei doi protagoniști se întâlnesc din întâmplare într-un tren care pleacă de la Budapesta, simt o conexiune puternică care se crează instant. Dorindu-și cât mai mult timp alături de misterioasa Celine (Julie Delpy), Jesse (Ethan Hawke) o întreabă dacă ar vrea să petreacă ziua alături de el în Viena. Legătura se transformă rapid într-o poveste de iubire, dar sfârșitul acesteia vine odată cu prima dimineață. The Notebook (2004) este pentru cei care tânjesc după un sărut în ploaie. Filmul spune povestea unui cuplu în două timpuri ale vieții. Îi vedem bătrâni, mintea ei umbrită de Alzheimer, iar el la fel de îndrăgostit ca înainte. În fiecare zi îi citește o poveste despre doi tineri, interpretați de Ryan Gosling și Rachel McAdams, obligați să se despartă din cauza

PAGINA

împrejurărilor sociale, dar care continue să înfrunte orice obstacol pentru fericirea lor. Se întâmplă câteodată să apară un moment de luciditate, iar ea își amintește cine sunt cei doi tineri. Trebuia menționată și o comedie romantică, iar Long Shot (2019) este recomandarea perfectă ca să îți aduci aminte de prima dragoste. Jurnalistul Fred Flarsky (Seth Rogen) are oportunitatea să lucreze alături de cea mai puternică femeie din politică - tot ce trebuie să facă este să îi scrie discursurile. Lucrurile se complică atunci când află că viitoarea candidată la președinție (Charlize Theron) este nimeni alta decât dădaca lui din copilărie...dar și prima sa iubire. Și dacă nu crezi că îți sunt de ajuns, lista continuă: When Harry Met Sally (1989), My Best Friend's Wedding (1997), A Walk To Remember (2002), P.S. I Love You (2007), La La Land (2016), A Star Is Born (2018), Isn't It Romantic (2019), și Someone Great (2019). www.zilesinopti.ro

SERIALE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

3 seriale la care să te uiți în cuplu

acă tot am intrat în luna februarie, poate e momentul să mai lași serialele polițiste sau sitcomurile clasice și să dai play la chestii mai romantice sau care, cel puțin, fac un pic de atmosferă pentru tine și persoana iubită. Dacă n-ai ochiul sau gusturile formate pentru așa ceva, iată o mână de ajutor sub forma a 3 seriale cu multă dragoste.

„Love” (2016-2018) Titlul spune tot, dar nu te grăbi să crezi că e vorba de ceva siropos. Ce trebuie să știi este că ai în față un serial creat de Judd Apatow, responsabil pentru multe comedii de tipul bromance. Și acest serial se înscrie oarecum în același gen de urmor, prezentând relația de iubire care se dezvoltă între două personaje atipice: Mickey (Gillian Jacobs) și Gus (Paul Rust). Tipa e o alcoolică, dependentă de sex și o persoană care e în general nesinceră cu toți cei din jur, dar și cu ea. Pe de altă parte, tipul e un tocilar emotiv, needy, enervant și ciudat din punct de vedere social și care-și iese din pepeni atunci când lucrurile nu merg cum vrea el. Sigur e un serial care nu doar că va aduce voie bună în cuplu, dar și discuții.

„Easy” (2016-2019) „Easy” este despre mai mulți indivizi din Chicago și ne prezintă cum fiecare încearcă să găsească sens în dragoste, relații, sex și, în general, în viață. Este, de fapt, o mică enciclopedie care prezintă diverse tipuri de iubiri moderne. Unele episoade nu au legătură deloc cu precedentele, în altele se continuă poveștile anumitor cupluri, iar toate cele 3 sezoane sunt presărate de aparițiile unor actori cu nume grele, precum Orlando Bloom, Zazie Beetz, Dave Franco, Malin Åkerman și mulți alții. „Sex Education” (2019- ) Serialul prezintă povestea lui Otis Milburn, un tânăr care e nesigur și ambivalent când vine vorba de sex. Coincidența face ca mama lui să fie sexolog și să-i vorbească foarte deschis despre tot ce înseamnă și implică sexul. Așa ajung Otis și Maeve, o colegă de clasă, să-și deschidă o afacere de consiliat colegii în materii sexuale. Când adulții sunt prea pudici sau prea conservatori sau prea intruzivi, copiii ajung să-și facă singuri educația sexuală, așa cum spune și titlul acestui serial. Dar totul e fun și amuzant, nu ca „societatea românească” care fuge de „educație sexuală” ca și când fiecare dintre noi s-ar fi născut prin post și rugăciune. www.zilesinopti.ro

PAGINA

FESTIVAL

Festivalul Internațional FILM O’CLOCK

rogramat în perioada 27 februarie-3 martie, Festivalul Internațional Film O’Clock își propune cu o ambiţie de apreciat, încă de la prima sa ediție, să fie o mișcare culturală ce folosește ca mijloace meridianul și fusul orar pentru a transforma planeta într-o citadelă cinematografică. Lituania, România, Grecia, Egipt și Africa de Sud sunt țările aflate pe meridianul de 25 grade longitudine estică participante la festival, care vor crea o punte imaginară între emisfere, de la Baltică până în cel mai sudic punct al Africii.

Prin vizionarea simultană a filmelor, atât în săli de cinema aflate la mii de kilometri distanță unele de altele cât și pe platforme de tip VoD, precum și prin discuțiile cu invitați speciali ce urmează fiecărei proiecții, transmise concomitent în spațiile festivalului din țările participante și pe platforma acestuia (www. FoC-IFF.com), cinefilii, deși aflați în orașe, țări sau chiar continente diferite, vor putea împărtăși povești și emoții, dincolo de granițe. Selecția filmelor din program este realizată de cineaști din fiecare țară participantă, cu filme produse exclusiv în cele cinci țări, ale unor autori cu o puternică viziune artistică: filme curajoase, noi, lansate sau premiate în mari festivaluri ale lumii, și filme clasice, ce fac parte din moștenirea culturală a fiecărei națiuni participante. PAGINA

TEXT DE IOAN BIG

Mirona Radu, director Film O’Clock International Festival şi iniţiatoarea demersului, are convingerea că “este nevoie de o platformă în care să empatizăm cu semenii noștri prin artă, indiferent de colțul de lume în care ne aflăm, indiferent de cât de diferiți considerăm că am putea fi de ceilalți, și deci cumva aflați în lumi diferite. Cred că la nivel profund suntem atât de asemănători, iar diferențele ne îmbogățesc de fapt atât de mult viața. Ar fi păcat să nu privim partea frumoasă a diferențelor și să avem un dialog în acest sens. Avem nevoie de o platformă de susținere în căutările noastre de sens, de oameni cu care împărtășim aceeași dragoste de cinema...“. Experiența de festival de film se anunţă a fi una mult mai accesibilă, prin eliminarea costurilor cu călătoriile și a accesului exclusiv pe bază de invitație. Filmele devin astfel un mijloc de a comunica emoții și idei care pot astfel să îmbogățească înțelegerea publicului despre sine și pe ceilalți. Conectarea diferitelor segmente de public din același fus orar, schimbul de filme și discuții urmăresc să insufle empatie și să lărgească o mai bună cunoaștere a unei țări despre o alta. Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să aşteptăm promiţătorul... Five O’Clock. www.zilesinopti.ro

rEJECT

TEXT DE IOAN BIG

STARDUST: Cum se poate alege praful de stele

u lansarea în cinematografele din UK amânată în ianuarie datorită lockdown-ului dar prezentat în premieră în toamna trecută în cadrul festivalurilor de film de la Roma şi San Diego, Stardust este un Biopic dedicat legendarului muzician David Bowie, menit să comemoreze 5 ani de la plecarea acestuia dintre noi pe 10 ianuarie 2016. Centrându-se pe călătoria lucrativă întreprinsă de Bowie în America în 1971, coproducţia anglo-canadiană ce îi are pe Johnny Flynn (Emma, Clouds of Sils Maria) şi pe Jena Malone (The Hunger Games, Neon Demon) în rolurile lui David şi Angie Bowie şi-a propus cu ambiţie să reamintească publicului transformarea anonimului rocker londonez David Jones într-un icon al Rock-ului Dandy în a doua parte a anilor ’60, post-Space Oddity, cu susţinerea managerului său Tony Defries, cel care l-a introdus în efervescenta dar mercantila lume a Pop-Art-ului american. Ambiţios dar sortit eşecului din moment ce demersul nu a fost autorizat de familia lui Bowie şi, ca atare, filmul nu conţine nici măcar o secundă de muzică compusă de acesta, iar OST-ul care se vrea inovativ prin includerea lui Beethoven şi Jacques Brel, printre alţii, nu are cum să susţină ambientul unei Londre în febra subculturii

www.zilesinopti.ro

Mod din “those sexciting 60s” sau a “Fabricii” mondenexperimentaliste a lui Warhol de peste Ocean. Nu ajută nici faptul că scenariul şi regia sunt asumate de doi cvasi-debutanţi în producţii cu aspiraţii de Rocketman, aşa încât nu e de mirare că Stardust a stârnit, mai ales din partea fanilor lui David Bowie, un cor de vociferări. Şi pe bună dreptate întrucât cuplul pe care îl vedem în Stardust este schiţat enervant de schematic, cu un Bowie retras mai tot timpul îndărătul atitudinii “Eu vreau să fiu... un staaaar!”, terorizat constant de o consoartă hotărâtă să îl lase să doarmă pe preşul de-afară dacă nu devine mai repede... ”un staaar!”. Vă puteţi imagina în aceste condiţii cât de rudimentar este tratată geneza personajului Ziggy Stardust şi adoptarea de către Bowie a noii sale persona. Nu degeaba în revista Rolling Stone David Fear şi-a intitulat cronica “Rock & Roll Biopic Suicide” şi neîndoielnic, ca

Biopic, filmul e dezastruos. Dar pentru spectatorii care nu sunt cunoscători ai biografiei excentricului artist, perspectiva se nuanţează niţel fiindcă, adoptând premisa scrisă la începutul său (“What follows is (mostly) fiction”), Stardust poate fi consumat - în pofida unui fir narativ redundant - ca un Road Movie dramatic în care un june muzician talentat, afectat de schizofrenia fratelui, este transportat de publicistul său de la un concert la altul şi îşi pierde timpul pe drum cu tot soiul de jurnalişti frustraţi şi petreceri insipide. Deci, una peste alta, doar un film plicticos şi nu unul groaznic de prost... nu într-atât de prost încât să fie inclus în spaţiul esteticii Camp. În Stardust, realizatorii reuşesc contraperformanţa să facă praf o stea de dimensiuni gigantice, aşa că... înapoi la Velvet Goldmine al lui Todd Haynes! PAGINA

MEMENTO

DAVID BOWIE, magicianul-cameleon din arena Pop culture

pentru scenă sau ecran – fiindcă n haosul care a performance-urile lui şi direcţiile caracterizat întotdeauna explorate în fashion vor continua multicolorul, turbulentul să reverbereze mult timp în şi zgomotosul circ Pop, David cultura pop(ulară) occidentală –, Bowie a fost magicianul care, deci dacă ne ducem dincolo de timp de zeci de ani, a mişcat imaginile iconice ale lui Pierrot, milioane de oameni din Ziggy Stardust, The Thin White întreaga lume şi i-a făcut să descopere adevăruri profunde Duke sau Goblin King, realizăm că David Bowie continuă să-şi despre ei înşişi. Multora le-a schimbat chiar vieţile. Cariera menţină în mod aproape magic lui Bowie nu a fost cea a unei influenţa în special vedete Pop-Rock uzuale careprin modul în care şi cantonează creativitatea a stăpânit arta pe făgaşul unde intuieşte că sunetelor, ca autor al ar fi de găsit faima imediată, unei imense varietăţi cu un comportament limitat de compoziţii perene la un mix primitiv de excese - de la Ashes to Ashes, consumeriste şi o identitate Rebel Rebel sau Young vizuală creată de cinici Americans la Where consilieri de imagine, nu! Are We Now? - sau ca Pentru că muzicalitatea lui producător al unor albumeDavid Bowie a reacţionat jalon precum The Idiot (Iggy aproape chimic la semnalele generaţiilor succesive de tineri Pop), All the Young Dudes (Mott care s-au perindat ca public al the Hoople) ori Transformer circului îmboldindu-l să caute (Lou Reed). “Changes is Bowie’s life story. în permanenţă noi căi de a se All he ever does is change. That’s conecta cu acestea. why there’s never an identifiable Şi chiar dacă a făcut-o nu doar prin muzică ci şi prin noi direction. He’s everything all at once. Every song is a different costume, forme de expresie side of Bowie and the world he sau personaje create anume

PAGINA

TEXT DE IOAN BIG

sees.” - NME. Fiecare cântec spune câte o poveste, aşa cum, la modul propriu, în cazul său, every picture tells a story, indiferent că apare îmbrăcat în propriile creaţii sau în cele ale designerilor Kansai Yamamoto, Heidi Slimane sau Alexander McQueen, în fotografiile lui Mick Rock şi Masayoshi Sukita sau în filmele lui Nicolas Roeg, Christopher Nolan ori Martin Scorsese. În capricioasa şi infidela lume care animă circul Pop, e pură magie că inovatorul David Bowie continuă să fie o imuabilă sursă de inspiraţie deopotrivă pentru fashion şi performing arts. Analistul Pop culture Simon Price scria cândva despre Bowie: “Acest om m-a inventat”. Cred că e adevărat. Pentru mulţi dintre noi. Fiindcă David Bowie a creat cel mai important cult din istoria

Pop culture. Cu 5 ani în urmă, pe 10 ianuarie, polivalentul trendsetter “disappeared in the dead of winter”, ca şi Yeats în poemul elegiac al lui W. H. Auden, dar el continuă să vieţuiască spectral în memoria colectivă ca unul dintre cei mai talentaţi, autentici şi charismatici magicieni care au performat vreodată în arena circului Pop. www.zilesinopti.ro

SUPLIMENT

Poiana Brașov RECOMANDĂRI: HOTELURI + RESTAURANTE

TARIFELE LA TRANSPORTUL PE CABLU

TOTUL DESPRE PÂRTII DISTREAZĂ-TE ÎN SIGURANȚĂ www.zilesinopti.ro

SUPLIMENT • POIANA BRAȘOV 1

Februarie 2021

DISTREAZĂ-TE ÎN SIGURANȚĂ

DISTREAZĂ-TE ÎN SIGURANȚĂ! PENTRU O VACANȚĂ FĂRĂ PROBLEME RESPECTĂ REGULILE Poiana Brașov este o stațiune turistică ce aparține de municipiul Brașov. Prin urmare, toate regulile de prevenție COVID sunt cele care se aplică și în municipiul Brașov. SPALĂ-TE PE MÂINI ORI DE CÂTE ORI AI OCAZIA. Aerisește cât poți de mult camera de la hotel. Nu uita că ești la Poiana Brașov iar aici aerul este curat, proaspăt! IA-ȚI TEMPERATURA ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ. Poți face chiar o rutină din asta. Durează câteva secunde. Dacă ai temperatură nu ieși din cameră. Consultă un doctor.

INFORMAȚII UTILE Serviciul Salvamont Poiana Brașov Str. Poiana Doamnei, Poiana Braşov 0725 826 668 (0SALVAMONT)

POARTĂ MASCĂ. PĂSTREAZĂ DISTANȚA Poartă mască de la ieșirea din hotel și până la pârtie. Dacă este coadă la telecabină, păstrează distanța și poartă mască.

Secția de Poliție Poiana Brașov Strada Poiana Soarelui, Poiana Brașov, 0268 262 117 Verificați starea tuturor pârtiilor din Poiana Brașov pe site-ul oficial http://starepartii.brasovcity.ro www.zilesinopti.ro

SUPLIMENT • POIANA BRAȘOV 3

SUPLIMENT POIANA BRAȘOV

POP CULTURE MAGAZINE

PÂRTIILE DE SCHI DIN POIANA BRAȘOV PÂRTIA BRADUL Grad de dificultate: Ușoară Altitudine la plecare: 1106.00 m Altitudine la sosire: 1035.00 m Lungime: 430.00 m Diferenţă de nivel: 71.00 m Lăţime medie: 70.00 m PÂRTIA KANZEL Grad de dificultate: Dificilă Altitudine la plecare: 1760.00 m Altitudine la sosire: 1651.00 m Lungime: 297.00 m Diferenţă de nivel: 109.00 m Lăţime medie: 50.00 m Variante 5A, 5B: 814 m PÂRTIA DRUMUL ROŞU Grad de dificultate: Medie – Uşoară Altitudine la plecare: 1765.00 m Altitudine la sosire: 1050.00 m Lungime: 4752.00 m Diferenţă de nivel: 715.00 m Lăţime medie: 22.00 m Variante 3A, 3B, 3C, 3D, 3E: 2100.00 m HARTA DOMENIULUI SCHIABIL POIANA-BRAȘOV

scanează pentru a afla

starea zilnică a pârtiilor

PÂRTIA STADION Grad de dificultate: Ușoară Altitudine la plecare: 1040.00 m Altitudine la sosire: 1010.00 m Lungime: 612.00 m Diferenţă de nivel: 50.00 m Lăţime medie: 30.00 m PÂRTIA SUBTELEFERIC Grad de dificultate: Dificilă Altitudine la plecare: 1700.00 m Altitudine la sosire: 1050.00 m Lungime: 2200.00 m Diferenţă de nivel: 650.00 m Lăţime medie: 35.00 m Variante 4A, 4B: 695.00 m PÂRTIA SULINAR Grad de dificultate: Medie Altitudine la plecare: 1705.00 m Altitudine la sosire: 1070.00 m Lungime: 2820.00 m Diferenţă de nivel: 635.00 m Lăţime medie: 35.00 m Variante 2A, 2B, 2C, 2D, 2E: 2775.00 m PÂRTIA LUPULUI Grad de dificultate: Dificilă Altitudine la plecare: 1703.00 m Altitudine la sosire: 975.00 m Lungime: 2605.00 m Diferenţă de nivel: 728.00 m Lăţime medie: 28.00 m Variante 1A, 1B, 1C, 1D, 1E, 1F, 1H: 3266.00 m SURSA FOTO&INFO: starepartii.brasovcity.ro

4 ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV

www.zilesinopti.ro

INFO PÂRTII POIANA BRAȘOV

Februarie 2021

TARIFE TRANSPORT PE CABLU TELECABINE / TELEGONDOLĂ / TELESCAUNE / TELESCHIURI ABONAMENTE COPII 6 – 12 ANI

TIP CARTELA

ADULTI

De la ora 11:00

120 lei

70 lei

De la ora 13:00

90 lei

50 lei

De la ora 14:00

65 lei

40 lei

4 ore (din momentul cumpararii)

110 lei

65 lei

1 zi

150 lei

85 lei

2 zile

240 lei

130 lei

3 zile

340 lei

180 lei

4 zile

420 lei

220 lei

5 zile

500 lei

260 lei

6 zile

570 lei

300 lei

10 zile din sezon (consecutive sau nu)

1050 lei

650 lei

20 de ore din sezon (timp minim 1 h )

500 lei

260 lei

TELECABINE / TELEGONDOLĂ / TELESCAUNE / TELESCHIURI PUNCTE TIP CARTELA

ADULTI

COPII 6 – 12 ANI

10 puncte

45 lei

25 lei

20 puncte

80 lei

40 lei

30 puncte

115 lei

60 lei

60 puncte

200 lei

105 lei 135 lei

80 puncte

230 lei

120 puncte

330 lei

180 lei

240 puncte

570 lei

300 lei

TIP CARTELA

ADULTI

COPII 6 – 12 ANI

Urcare simpla

25 lei

15 lei

Urcare si coborare

40 lei

20 lei

Coborare

25 lei

15 lei

TELECABINE

SURSA INFO: starepartii.brasovcity.ro www.zilesinopti.ro

SURSA foto: facebook.com/PoianaBrasovRomania SUPLIMENT • POIANA BRAȘOV 5

SUPLIMENT POIANA BRAȘOV

POP CULTURE MAGAZINE

UNDE DORMIM? ANA HOTELS O dată ajunși în Poiana Brașov, pasionații sporturilor de iarnă, după câteva ore de schi sau snowboard, cu siguranță vor dori să se relaxeze alături de persoana dragă! Situat în inima naturii, la doar câțiva pași de pârtia Bradul, Ana Hotels Poiana Brașov își propune să-ți transforme fiecare sejur de la munte într-o experiență memorabilă. Cele 3 hoteluri: Sport 4*, Bradul 4* și Poiana 3* te vor întâmpina mereu cu ospitalitate și în cele mai sigure condiții, în atmosfera intimă și confortabilă unde calitatea serviciilor este dedicată clienților. Atât iarna cât și primăvara, o plimbare pe cărări de munte va trezi dorința de a petrece o zi la Spa. La Ana Spa Poiana Brașov poți descoperi binefacerile masajelor, terapiilor de înfrumusețare sau ameliorare a stresului, dar și beneficiile ritualurilor energizante de tonifiere corporală sau anti-îmbătrânire. Centrul Spa dispune de o piscină, o sală de fitness, saune, precum și un Jacuzi în aer liber, toate acestea devenind cadrul ideal pentru sport, relaxare și răsfăț. Și pentru că se apropie Valentine’s Day, Ana Hotels Poiana Brașov vă propune cele 2 pachete Sejur Romantic sau Alege Răsfățul Spa, care reușesc să îmbine perfect o primire VIP, o zi de răsfăț în doi la Spa, o sesiune privată la Jacuzzi sau o cină romantică la restaurantul Altitude, celebru pentru preparatele de fine-dinning semnate Chef Doru Bar și Chef Răzvan Roșu. “La Ana Hotels Poiana Brașov avem grijă de mediu și pentru cei care sunt environmentally friendly dispunem și de o stație de încărcare pentru vehicule electrice”  Poiana Brașov,  021 202 1198  office@anahotels.ro  anahotels.ro 6 SUPLIMENT • POIANA BRAȘOV

TELEFERIC GRAND HOTEL Teleferic Grand Hotel dispune de un total de 127 de camere şi apartamente premium. Dotările au fost gândite astfel încât să vă ofere tot confortul necesar şi să creeze o atmosferă intimă şi armonioasă pe toată perioada petrecută alături de noi. Mobilierul elegant din lemn masiv, lambriul (folosit la placarea pereţilor), paturile confortabile şi priveliştea montană minunată se împletesc cu dotări moderne pentru a vă putea oferi o experienţă de neuitat, în orice anotimp. Hotelul combină frumuseţea naturii din Poiana Brașov, cu luxul și eleganţa clasică, pentru a crea o atmosferă specială. Aici veţi avea o vacanţă minunată, unde vă veţi bucura de relaxare și delicii culinare. Aici vă veţi pierde și regăsi, astfel încât timpul dumneavoastră, cel mai preţios lucru, se va transforma în amintiri de neuitat. Fiecare vizită la Teleferic Grand Hotel va deveni o experienţă unică.  Teleferic Grand Hotel, Strada Poiana Soarelui 243, Poiana Brasov  0368 100 200,  rezervari@ telefericgrandhotel.ro,  telefericgrandhotel.ro

HOTEL ESCALADE Escalade Hotel este situat la o distanță de numai 100 m de telecabină, telegondolă, pârtia de ski și snowboard, patinoar și pârtia de săniuțe. Hotelul pune la dispoziția oaspeților săi un număr de 60 de camere. Spațiile de cazare sunt modern amenajate, iar camerele vă oferă o priveliște deosebită asupra pădurilor și munților ce le înconjoară.  Hotel Escalade, Str. Poiana Soarelui, Nr. 160, Poiana Brasov,  receptie@escalade.ro,  0268 262 173, 0752 333 645,  escalade.ro www.zilesinopti.ro

Februarie 2021

POP CULTURE MAGAZINE

ALPIN RESORT HOTEL Fie că doriți să petreceți un week-end la munte, un sejur in Poiana Brașov sau o vacanță la munte, Hotel Alpin vă pune la dispoziție cele mai moderne unități de cazare în Poiana Brașov. Înconjurat de un peisaj natural, Hotelul Alpin oferă privelişti montane magnifice şi camere amenajate confortabil. Centrul SPA Vitarium îți pune la dispoziție tratamente și pachete medicale special concepute să-ți îmbunătățească starea de sănătate și să-ți redea echilibrul dintre trup si suflet de care ai nevoie. Aici vei găsi alchimia perfectă între: stare de bine, frumusețe, autenticitate și rafinament. Verifică ofertele pe www.hotelalpin.ro.  Poiana Brașov,  +40 268 262 343  contact@hotelalpin.ro, Rezervari ON LINE  +40733737572,  onlinesales@hotelalpin.ro, Rezervari la HOTEL  +40721266839,  reservation@hotelalpin.ro

PONT All2Snow - Trotineta de zăpadă Dacă nu știi să te dai cu schiurile, îți recomandăm o experiență de neuitat pe pârtia de schi! Încearcă trotineta de zăpadă! Trotineta pentru zăpadă este o combinaţie între snowboard şi trotineta electrică. Trotineta se poate manevra uşor din ghidon, iar placa este asemănătoare unui snowboard. Centrul de închiriere din Poiana Brașov este lângă Centrul de Agrement. Informații suplimentare la  0720 676 176

UNDE MÂNCĂM? ȘURA DACILOR Te invităm la Șură, acolo unde aerul este mai proaspăt și mai curat ca oriunde. Un colț de istorie - cea a dacilor. Șura Dacilor este locul unde te întorci în timp pentru câteva ore și retrăiești farmecul vieții dacice. Restaurantul păstrează atmosfera dacilor colonizați de armata Română, prin arhitectura locului și designul interior, care conține elemente specifice acelei perioade. La intrare ești întâmpinat cu muzică românească, cântată de taraful restaurantului, și cu bucurie din partea ospătarilor înveșmântați în porturi populare dacice, cu țuică fiartă, pâine caldă făcută pe vatră și batal la proțap. Specialitățile culinare din “cămara proprie” preparate cu o deosebită măiestrie, asortate cu un vin de colecție, te vor face să revii oricând cu plăcere la Șura Dacilor. Rezervări  0268 262 327,  office@hotelbelvederebv. www.zilesinopti.ro

STÂNA TURISTICĂ SERGIANA Nu-i loc mai bun decât o poiană pentru aşezat o stână. Iară dacă poiana-i Poiana Braşov, stâna nu poate fi alta decât Stâna Turistică, loc de ospeţe şi plăcut popas, căci de-acum Sergiana vă pofteşte aci la masă. În toată zîua! Rezervări  0726 366 147 sau  stanaturistica@ sergiana.ro,  sergianagrup.ro/stana-turistica SUPLIMENT • POIANA BRAȘOV 7

Stâna Turistică şi un singur anotimp, cel al Bunătăţurilor!

păi, voi trebuie să ştiţi că aci, la Stâna din Poiana de deasupra Braşovului, avem un singur rost: să primim oamenii cum ştim mai bine, ori de câte ori vin în ospeţie, şi iarna, şi vara. Îi musai să nu uitaţi asta! – no, ui aşe ne zice Baciu nost’ Bună dimineaţa!, d-apăi noi n-avem cum uita care-i misia noastră la Stână. Aşa că,… vă poftim la Bunătăţuri!

a Stâna Turistică, în Poiana Braşov, gazdele sunt pregătite întotdeauna să primească oaspeţi. Pe terasa din faţa restaurantului au instalat igluu-ri şi aparate de încălzit, iar în Potcoava din Grădină sunt montate încălzitoare cu infraroşii. Totul e făcut ca să vă ofere o şedere cât mai plăcută afară, până când va fi posibil să luaţi loc în restaurant. Până atunci, peisajul vă oferă o compensaţie greu de egalat de alte imagini. De altfel, propunerile din meniu sunt chiar şi singure în stare să vă facă să vă bucuraţi de orice vizită la Stână, ca de o zi de răsfăţ. Cuptoarele duduie harnice şi coc pită, ori bulgării aurii ai bulzurilor inegalabile de aici, plitele sunt încinse şi grătarele, la fel! Oale, crătiţi, tigăi şi ceaune, ficiori şi jupâniţe care meşteresc pe lângă ele,

8 SUPLIMENT • POIANA BRAȘOV

Poiana Brașov, Păstorului nr. 5

0726 366 147

ori aleargă să vă servească, asta-i atmosfera care vă întâmpină la Stână. Cât despre mâncare, ce să mai vorbim? Berbecuţ la ceaun, ciorbă de cocoş, obrăjori de vită cu sos de ciuperci, borş de miel, ori gustări ţărăneşti, cu jumări, caltaboş, tobă, pastramă, sau tocana de căprioară, ori gulaşul de mistreţ, toate sunt neînchipuit de gustoase, însă amintindu-le doar pe ele, facem o mare nedreptate celorlalte Bunătăţuri din lista de bucate! Iar când se lasă seara, dacă gerul nu v-alungă de lângă Vatră, un foc vegheat lângă o cană cu ţuică fiartă, ori una cu vin fiert, e un final de poveste pentru o zi de vacanţă. La Stâna Turistică, în Poiana Braşov, printre Bunătăţuri! www.zilesinopti.ro

Zile și Nopți Cluj-Napoca, februarie 2021

Articles inside

CINE COMBO: Sunetul muzicii fără conţinut de metale

FESTIVAL: Festivalul Internațional FILM O’CLOCK

Globurile de Aur, cine ar putea să le câștige în 2021

SERIALE: 3 seriale la care să te uiți în cuplu