ANIVERSARE
INTERVIU DE ALINA BĂLAN
foto © Vladimir Pogonariu
25 de ani de OCS Interviu cu DAN AMARIEI Feericul autobuz 300 către Piața Chibrit, după care tramvaiul, nu ăla numit dorință, apoi iar autobuz, doar o oră și jumătate până în Chitila, câte o zi pe săptămână de repetiții și restul, restul e istorie. Fără panică, nu ai nimerit la citire de script hollywoodian, chiar dacă ne plac poveștile pe aici, ci la aniversarea de 25 de ani a trupei Omul cu Șobolani. OCS, în jargonul fanilor, s-a născut într-o zi călduroasă ca asta de vară, din rebeliune, dorință de exprimare, aroganță chiar și nepăsare de păreri împărțite. A ieșit un rock alternativ spumos, printre primele cu eticheta de Made in RO, care rezistă și astăzi și pe care au dănțuit la chefuri din Vamă generații și generații de copii rebeli. Neintrând în alte sensibilități, căci până la urmă, vorbim de o chermeză aici, urăm evident La mulți ani! trupei, având așa: pe Nicolae Nucu Aramă la chitară, pe Radu Andrei Szucs la chitară bas, pe Mihnea Dobrotă la tobe și pe DAN AMARIEI, solist și membru fondator, cu care am intrat și eu la discuții și depănat amintiri... PAGINA
16
Cum a fost la primul concert OCS? Cum s-a simțit, ai vreo întâmplare de atunci care ți-a rămas întipărită în memorie? A fost cel puțin o întâmplare haioasă, atunci. Concertul a fost în Big Mamou, în ‘98, era undeva pe Ferdinand. Primul concert a fost foarte amuzant, pentru că noi eram așa super încrezători în noi, nu aveam nicio treabă, aveam 20 de ani. Cel mai tare a fost că, la un moment dat, chitaristul nostru a zis că el se urcă pe prima masă de acolo din fața scenei și face un solo foarte, foarte mișto. Ceea ce a și făcut, doar că nu mai avea cablul în chitară. Eu am făcut solo-ul, dar nu l-a auzit nimeni. A fost foarte mișto. Dar ce mi s-a părut foarte tare e că încă de atunci noi ne credeam miezul din planetă, ca să zic așa. Nu știu de ce eram noi așa încrezători în noi, că nu știam nici pe dracu. www.clapart.com
