ART EXPO: Expunerea artei contemporane în pandemie

artă

 ARTA CORALĂ: ANNA UNGUREANU  PERFORMING ARTS: KIRSTINE STUBBE TEGLBJÆRG  COMICS ART: BD la feminin  COMEMORARE: Florenţa renaşte(rii) prin viziunea lui Dante  ARTĂ URBANĂ: 5 artiste urbane care fac mai frumoase orașele din România  COLECTIV

ARTISTIC: HEROINES The Enclosed Garden

Expunerea artei contemporane în pandemie

Într-o vreme descurajantă deopotrivă pentru creatorii şi consumatorii de artă contemporană, în care primii caută să se redefinească în contextul radical schimbat iar ultimii îşi văd mult îngrădit accesul direct la uluitoarea varietate de forme de expresie alimentată de aportul noilor tehnologii şi medii, expozanţii de artă sunt obligati la rândul lor să îşi regândească out of the box modul în care creaţiile de dată recentă pot “vorbi” publicului într-un mod incitant.

Referitor la arta contemporană românească, din fericire, luna martie oferă încă posibilitatea unui update consistent datorită unui eveniment major, expunerea primelor achiziţii făcute în ultimii 12 ani de către Muzeul Naţional de Artă Contemporană datorită suplimentării bugetului de Ministerul Culturii. Producţia artistică din România în 180 de lucrări poate fi vizitată până pe 28 martie la MNAC. Apoi, nu trebuie omisă campania extraordinară de achiziţii de artă contemporană românească derulată în 2020 de către Muzeul de Artă Recentă Bucureşti sub titlul E albastră!, în urma căreia colecţia MARe s-a îmbogăţit cu peste 80 de lucrări ce vor fi cu siguranţă accesibile şi în viitor pasionaţilor care au ratat Din senin, expoziţia care le-a reunit.

Menţinerea contactului cu evoluţia artei contemporane din afara ţării rămâne în schimb problematică datorită restricţiilor de călătorie şi a fluctuaţiilor din funcţionarea locaţiilor de expunere. Dar ştim (şi trăim) asta de mai bine de un an. O ştiu şi promotorii artei. Doar că puţini par să fi realizat că utilizarea mediului online nu este suficientă dacă se limitează la un banal inventar de exponate. Că dincolo de examinarea unor creaţii, publicul are nevoie de experienţă - chiar dacă intermediată tehnologic – a contactului cu universul lor şi că această experienţă trebuie să aibă caracter imersiv. Cum este cazul celor concepute de artistul fotograf Florin Ghioca (Touching, Aproape departe) pentru care ambientul şi parcursul dobândeşte o egală importanţă cu a lucrărilor.

Experienţa a devenit cuvântul-cheie în asimilarea virtuală a artei contemporane iar inovativitatea în designul acesteia trebuie asumată ca determinantă pentru captarea interesului publicului. Vezi, de exemplu, Dream Machine, “A Virtual Utopia brought from Dystopia”, de la Fluorescent Smogg sau interactiva expoziţie Paradox Paradise (Bunch of Kunst in Quarantine), Rendering Refusal – propunerea Transmediale de vizitare prin intermediul experienţei sociale online Proxy Visits ori expoziţia de grup We=Link: Sideways, curatoriată de Copenhagen Contemporary & Chronus Art Center. Altfel, privat de o ‘nouă’ experienţă furnizată de ‘noul’ mediu de expunere, conceptul de ‘tur virtual’ ce reproduce o locaţie inaccesibilă fizic devine mai mult frustrant decât atractiv. Există însă... recycle bin.