01 - 15 aprilie CEVA DULCE
POPCONSULEA CULTURE MAGAZINE TEXT DE ANA
Doamnele cofetăriei românești
S Foto: Marius Sabău
criam în 2016, într-un articol publicat pe anaconsulea.ro, despre motivele construirii cofetăriei românești ca un amalgam de alte cofetării europene și nu numai. Această asimilare a diverselor produse din cofetăria universală și adaptarea lor la gustul autohton are la bază trei mari explicații: ocuparea teritorială diversă și frecvența, școlirea cofetarilor în marile centre gastronomice ale lumii și seratele organizate de marile doamne ale vremii, deprinse cu obiceiurile occidentale. Toate acestea au dus la crearea unei cofetării pur românești, cu personalitate, originală, robustă și cosmopolită.
Regina Maria*
În luna femeii, vă propun să cunoaștem și să celebrăm câteva dintre doamnele care au influențat cultura gastronomică și au pus bazele bucătăriei și cofetăriei moderne în țara noastră. Proaspăt reîntoarse în țară, doamnele în cauză au adus cu ele toate obiceiurile și cunoștințele culinare acumulate în străinătate. Multe dintre ele, din dorința de a-și ajuta consoartele, au scris chiar și cărți, cele mai bune exemple fiind Maria Maurer, Ecaterina (Colonel) Steriady, Maria (General) Dobrescu sau Cecilia Maria Simionescu (Sanda Marin). Astfel, gustul Occidentului a pătruns în casele tuturor PAGINA
38
Take Ionescu***
gospodinelor, schimbând și modelând pentru totdeauna preferințele culinare ale soților, copiilor și prietenilor. CEL MAI PRETENȚIOS CONSUMATOR „STOMAHUL” Una dintre primele doamne ale gastronomiei românești a fost Ecaterina (colonel) Steriady, autoarea primului best-seller culinar din istoria cărților de bucate românești, la 1871. Pe atunci, bucătăria tradițională, balcanică, era expusă masiv la influențe vestice, franțuzești și nemțești. O tânără de familie bună, de numai 20 de ani, încearcă să organizeze această efervescență de gusturi
Carmen Sylva***
și tendințe de la acea vreme și scrie prima carte de bucate românească tipărită cu caractere latine – „Buna menajeră”. Ecaterina, născută Malaxa, provenea dintr-o familie bună, ceea ce ne dă de înțeles că a gustat, cel mai probabil, din tot ce era mai bun și mai rafinat în gastronomia europeană, nemaivorbind că avea mijloacele necesare să elaboreze orice fel de mâncare. Finalul cărții de bucate sumarizează simplu întreaga ei filozofie despre gastronomie: „Fie ca opera mea să serve de îndemn şi stimul pentru o pană mai cu talent şi un gust mai fin în arta de a combina satisfacţiunea acestui capricios consumator, ce se numeşte stomah.” www.zilesinopti.ro
