Zile și Nopți Sibiu, 1-15 octombrie 2022

Salut, Sibiu

Ce ați pierdut dacă nu ați fost la Apocalypsinc?

Răzvan

Acum câteva zile când am pornit spre Teatrul Gong la cea de-a doua reprezentație a one-man show-ului ”Apocalypsinc” nu știam exact la ce să mă aștept. În foaierul teatrului, întrebări despre ce urmează să vedem pe scenă erau pasate dintr-o parte în alta și nimeni nu părea că reușește să pună punctul pe i, nici măcar cei care primiseră impresii la cald de la cei care văzuseră spectacolul cu o zi în urmă. Mi-am ocupat locul în sală cu gândul că show-ul a avut premiera la festivalul de la Avignon și că are și câte 20 de reprezentații programate consecutiv în turneul artistului Luciano Rosso din Franța. Astfel de date sunt impresionante, dar nu spun nimic despre cum vom reacționa la actul artistic. Deși consider că sălile destinate artelor în general sunt cele mai nepotrivite locuri în care să-ți întinzi plasa de siguranță, am pipăit după ea în primele 10 minute din ”Apocalypsinc”. Ceea ce mi s-a părut că a început ca o ”prosteală” care stârnește hohotele de râs a celor mici s-a transformat treptat într-un spectacol matur, complex și aventuros, care sfidează convențiile teatrale. Revelația a venit

odată cu momentul în care plasticitatea corporală admirabilă a artistului argentinian e pusă în valoare într-o scenă emoționantă care mixează contorsionismul, muzica și jocul dramatic de umbre și lumini. Construit în așa fel încât să te surprindă de la un moment la altul, într-un crescendo continuu, show-ul îmbină momente de lip sync cu momente de dans, patomimă și acrobație, când pline de umor, când autocritice. Cum poți traduce prin mișcare corporală sunetele pe care uneori le emitem fără să fim conștienți între două cuvinte, o ”ceartă” între diferite specii de păsări sau strivirea unui pet de plastic? Sunt cu adevărat actori cei care fac dublaj pentru marile staruri din filmele de la Hollywood? Ce fel de teatru e acela în care nu auzim deloc vocea actorului? Luciano Rosso alternează momentele de introspecție asupra intimității și vulnerabilității actorului cu umorul și chiar farsa, cum e cea din finalul show-ului. ”Apocalypsinc” e genul de spectacol care te face să arunci orice precauție teatrală în aer, să privești cu ochi critici la aspecte și fațete de culise, toate acestea fără a-ți pierde nicio clipă zâmbetul de pe buze.

Publisher:

Dicoiu

Director vânzări:

Cătană

Ediţiile

doriţi

semanalţi

îşi asumă

Pentru publicitate în ediţia tipărită

Zile

Nopţi Sibiu

modificările

dacă vrei

rugăm

marius.dicoiu@zilesinopti.ro

marius.catana@zilesinopti.ro

Administrativ -Vânzări:

Redactor:

Sădean

ulterior.

razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout

DTP:

Hogea

TOAMNA BAROCĂ

CULINARIA

JURNAL DE GURMAND

DULCE

Viața orașului...

Nu mai este vreme de stat la terase, dar avem suficiente evenimente pentru care merită să intrăm în sălile de spectacol. La începutul lunii octombrie, Astra Film Festival ne propune ocolul Pământului în peste 100 de filme, Teatrul de Balet Sibiu readuce ritmul și emoția pe scenă odată cu noua stagiune, iar la Piano Rocks Simfonic ascultăm Coldplay, Nirvana sau Queen, în interpretări inedite. Ce facem în perioada 1-15 octombrie, vă spunem pe larg în paginile revistei, dar și online, pe zilesinopti.ro/sibiu.

AStrA FiLm FeStiVAL

Unul dintre cele mai iubite festivaluri sibiene, ajuns la cea de-a 29-a ediție, revine la formatul original. Astra Film Festival va avea loc în perioada 9 - 16 octombrie, în numeroase spații indoor din Sibiu. Din acest an revin și Astra Film Junior, cel mai complex program de educație prin cinema din România și cinematograful-dom din Piața Mare, una dintre atracțiile principale ale festivalului. Selecția oficială aduce la Sibiu 73 de filme, majoritatea în premieră națională, printre care și cele mai noi și valoroase documentare românești. Line-up-ul include regizori precum Alexandra Gulea, fiica regizorului Stere Gulea, Cătălina Tesăr și Dana Bunescu, al căror film va deschide AFF 2022 sau Sebastian Mihăilescu, cu unul dintre cele mai surprinzătoare filme ale anului ”Pentru mine tu ești Ceaușescu”.

cLASic LA PUtereA A treiA

Inspirat din folclorul românesc și adus pe ritmurile balcanice, ”Săftița” e un mix de sintetizatoare psihedelice peste un țambal, caval și flaut, și alte instrumente clasice din folclor. Spectacolul concert e programat sâmbătă, 15 octombrie, ora 19, la TNRS.

După ce a avut premiera în lb. germană, spectacolul ”Bibi” va avea premiera în lb. română în zilele de 7 și 8 octombrie, de la ora 18, la Teatrul Gong. Spectacolul reflectează asupra rolului și rostului școlii în societatea contemporană. Preț bilet: 12 lei.

Ediția a IV-a a turneului național ”Clasic la puterea a treia - Violoncellissimo, susținut de Marin Cazacu și ansamblul cameral Violoncellissimo, se va opri pe 5 octombrie, de la ora 19, la Filarmonica sibiană. Violoncellissimo e unul dintre cele mai cunoscute ansambluri camerale românești, format la inițiativa violoncelistului Marin Cazacu, cu misiunea de a deschide noi drumuri pentru promovarea muzicii și a tinerelor talente din România.

Astra Film Festival, care va avea loc între 9 și 16 octombrie 2022, revine în sălile de cinema la formatul de dinainte de pandemie. Ce filme include programul din acest an, unde le vom vedea, cu ce autori ne întâlnim după proiecții - la toate aceste întrebări și nu numai ne-a răspuns directorul fondator al festivalului, Dumitru Budrala.

După două ediții influențate de pandemie, AFF revine la formatul consacrat: în luna octombrie, cu program indoor, cu cinematograful-dom în Piața Mare, cu Astra Film Junior. Cât de mult se simțea nevoia unei reveniri la normal? N-aș vrea să se înțeleagă greșit: chiar dacă vremurile nu au fost normale în anii de pandemie, nici acum nu sunt, cu nebunia de război declanșat de Rusia în Ucraina, festivalul Astra Film s-a comportat și se comportă normal, oferind publicului filme documentare de cea mai bună calitate. Iar anul acesta am decis să ne întoarcem în sălile de cinema la formatul de dinainte de pandemie. În plus, am simțit nevoia unei ediții așezate, a unei întoarceri la confortul indoor. Adevărul e că am avut noroc, natura a ținut cu noi în ultimii doi ani, în care toate evenimentele au avut loc în aer liber. Ne-a plăcut enorm să avem proiecții de film sub cerul înstelat, atât în Muzeul Astra cât și în Piața Mică. De aceea, am recidivat în acest an cu un Warm-

Up la începutul lunii septembrie. Când, însă, a plouat năpraznic până înainte de proiecțiile de film văzute din bărci care plutesc pe lac. Și neam dat seama, atunci, cât noroc am avut cu vremea și cât de mici suntem noi, oamenii, în fața naturii. Și cât de înțelept a fost să nu mai forțăm norocul încă un an și sa ne întoarcem în sălile de cinema. E și o declarație: Sibiul, orașul care odinioară nu mai avea cinematografe, poate găzdui acum proiecții de film simultane în Sala Thalia, la Cinema Astra Film, în sălile de la Promenada Mall, în Domul pe care îl vom instala în Piața Mare și la Biblioteca Universității Lucian Blaga. Iar faptul că vom avea filme documentare la mall, timp de o săptămână, înseamnă o deschidere extraordinară pentru cinemaul de non-ficțiune, despre care încă se spune că e ceva de nișă, dar care, iată, ajunge la un public din ce în ce mai numeros și mai divers. Bineînțeles, ne bucurăm enorm că putem relua programul nostru de suflet Astra Film Junior și suntem pregătiți să primim

“Mințile și sufletele noastre au nevoie să fie provocate”

DUMITRU BUDRALA

cu brațele deschise mii și mii și mii de elevi entuziaști, inteligenți și plini de energie.

Întotdeauna festivalul a fost strâns legat de publicul său. Credeți că a revenit și pofta oamenilor de a alerga de la o sală la alta și de a vedea filme ca în vremurile bune?

Așa cum am precizat, eu nu am simțit nicio clipă că pofta de film documentar de calitate ar fi dispărut vreun pic. Dimpotrivă. Entuziasmul cu care ne-au urmat în aer liber ne-au dovedit că publicul Astra Film, publicul de film documentar, are o bază stabilă și e într-o continuă creștere. E important, chiar dacă nu determinant, locul în care mergi să vezi și să simți un film documentar. Altfel spus, publicul urmează filmul, iar asta e o dovadă clară a importanței pe care o are cinemaul nonficțiune în ceea ce suntem noi, ca oameni - avem nevoie de povești adevărate, mințile și sufletele noastre au nevoie să fie provocate. De asemenea, vorbind strict despre Astra Film Festival, asta înseamnă că în fiecare an vin către noi filme foarte valoroase, din toată lumea, iar selecția, temele și programele propuse sunt la cele mai înalte standarde. Nu e deloc întâmplător faptul că festivalului nostru i-a fost oferită onoarea de a propune direct filme pentru prestigioasele premii European Film Awards. Toate acestea vorbesc de la sine despre importanța Astra Film Festival și explică ecuația Selecție valoroasă + Public = Succes.

Trei din patru documentare proiectate la Astra Film

Festival vor fi văzute în premieră la Sibiu. Există un ”fir roșu” care marchează selecția din program?

Firul roșu e dat întotdeauna de valoarea produsului cultural. Și suntem foarte mulțumiți că, an de an, sunt produse filme documentare foarte bune și că tot mai mulți autori aleg să le prezinte pentru prima oară la Astra Film Festival. În ceea ce privește ediția din acest an, am păstrat cele patru secțiuni competiționaleRomânia, Europa Centrală și de Est, Voci emergente ale documentarului și DocSchool, fiecare având selectate filme absolut remarcabile. Vă mărturisesc că membrii juriilor vor avea foarte mult de furcă la stabilirea producțiilor premiate. În același timp, s-au distins câteva teme importante, pe care le și prezentăm ca atare în cadrul programului AFF2022. E vorba pe de o parte de ”Fețele războiului”, unde am grupat filme despre realități mai puțin văzute cu care se confruntă oamenii atinși de război. O altă temă foarte grea e aceea a morții și modul

în care diferiți oameni, puși în anumite contexte, se raportează la ea. Filmele prezentate sub tematica ”Moarte decisă” sunt foarte profunde și lasă spectatorul să mediteze mult timp după ce va pleca din sala de cinema. Iar filmele despre ”Dragostea eternă”, o altă temă analizată în această ediție, ne spun povești de dragoste adevărată, care dăinuie. Și mai avem ”fire roșii” despre care se poate spune că sunt adevărate vertebre ale ediției din acest an. Mă gândesc, desigur, la întregul program Astra Film Junior, la noile formate de cinema documentar din cadrul AFF New Media și la dezbaterile care vor urma. Iar aici se cuvine să vă spun despre o noutate absolută a AFF2022: programul FocusDocRo, în cadrul căruia prezentăm patru producții de video-jurnalism de investigație, realizate de unii dintre cei mai curajoși jurnaliști de investigație din România.

Festivalul prezintă o selecție a ceea ce e mai nou și mai valoros în

filmul documentar românesc al momentului. Cum arată România reală prin lentila regizorilor?

România e, cum altfel, o lume foarte interesantă și provocatoare, iar regizorii de film documentar nu au cum să rateze găsirea unor subiecte incredibile, radiografiind comunități și personaje fabuloase, regimuri istorice și impactul lor la ”firul ierbii”. De exemplu, filmul pe care am decis să-l prezentăm în deschiderea festivalului e un proiect foarte ambițios, gândit aici, la Astra Film DokTank, în urmă cu mai mulți ani. Pentru a realiza un studiu antropologic de manual, Cătălina Tesăr a trăit timp de doi ani în mijlocul unei comunități de romi cortorari din Transilvania, le-a învățat limba și le-a studiat obiceiurilor, a făcut și un doctorat la Londra pe acest subiect, iar filmul ei pleacă de la un obicei străvechi: transmiterea unui pocal de aur, din generație în generație. Publicul Astra Film va avea ocazia să cunoască și alte comunității: aromânii, armenii, dar și o comunitate rurală ale cărei visuri și speranțe sunt legate de evoluția unei echipe de fotbal care, întâmplător, se zbate în anonimatul ultimei ligi.

O altă perspectivă e aceea a impactului devastator pe care l-a avut regimul comunist asupra atâtor și atâtor generații, cu oameni arestați pentru vini ridicole, a căror urmă pur și simplu s-a pierdut prin închisorile comuniste, sau oameni al căror spirit liber, jurnaliștii din timpul comunismului, s-au confruntat cu cenzura. Și tot aici, vor fi filme despre modul în care alte destine au fost afectate de tranziția către o societate liberă și ancorată în modern noile reguli. De altfel, cuvântul destin, cu tot ceea ce are el mai misterios și mai de neînțeles în el ar putea defini foarte bine numeroasele povești adevărate pe care regizorii români le-au documentat și ni le-au oferit pentru a le prezenta publicului Astra Film Festival.

Avem o generație tânără care consumă mult conținut audiovizual, dar căreia i se oferă prea puține ocazii de a reflecta asupra acestuia. Cum ați gândit ediția din acest a festivalului Astra Film Junior astfel încât să devină un instrument eficient pentru educarea unei generații cu

ochii în ecrane?

Faptul că reușim să readucem în calendarul AFF programul Astra Film Junior e una dintre cele mai mari bucurii ale noastre. Obișnuim să tot vorbim despre nevoia de educație în România, însă rareori se și întâmplă lucruri bune. De aceea, cred eu, un program complex de educație prin film documentar e un lucru necesar. Vorbim despre generația care consumă foarte mult conținut audiovizual de la vârste fragede, dar căreia i se oferă prea puține ocazii de a reflecta asupra acestui conținut. Tocmai aici e rolul programului Astra Film Junior: să le ofere copiilor și adolescenților uneltele necesare pentru formarea gândirii critice și pentru exersarea abilității de a înțelege conținutul audiovizual la care sunt expuși în permanență. Am pregătit pentru ei filme documentare narative, realizate special pentru diferite categorii de vârstă: 6+, 11+ și 15+. Vom avea și un atelier de film pentru liceeni, care urmărește atât exersarea capacității adolescenților de a înțelege un film documentar și procesul prin care se realizează acesta, cât și abilitatea de a vorbi în public. Nu putea lipsi întâlnirea cu benzile desenate, un instrument educațional creativ prin care elevii sunt chemați să analizeze și să interpreteze conținutul audiovizual urmărit, dar și să spună o poveste proprie prin intermediul benzilor desenate. Iar cadrele didactice care îi vor însoți pe elevi la proiecțiile Astra Film

Junior sunt invitate să discute în clasă, împreună cu elevii, despre filmele vizionate.

AFF explorează și noile formate de cinema documentar, în cadrul programului Astra Film New Media Full Dome, un punct de atracție datorită cinematografului instalat în Piața Mare. Ce filme îi vor familiariza pe spectatori cu acest tip de cinema neobișnuit? Noul program special

AFF New Media pune în contact publicul cu un tip de cinema neobișnuit, în format 360, în care filmul înconjoară spectatorul, oferind o experiență unică. Filmele proiectate în cadrul acestui program au darul că fascinează publicul de orice vârstă. Totuși, pentru a fi cât mai ușoară înțelegerea din partea publicului foarte tânăr, am gândit și aici, și am specificat asta în programul festivalului, filme dedicate în special anumitor categorii de vârstă. Astfel, pentru cei mai tineri dintre spectatori (6+) recomandăm filme cu eroi personaje de desene animate sau o poveste a anotimpurilor văzute printr-un glob magic, în vreme ce spectatorii mai mari sunt invitați la călătorii în Univers, dar și printre minunățiile Terrei sau la mai subtilele călătorii ale meditației.

Pofta de a vedea filme se completează la festival cu ocazia unică de a-i cunoaște pe creatori. Alături de ce invitați vedem și discutăm

filmele cot la cot?

Se spune că festivalul Astra Film are unii dintre cei mai curioși spectatori, care transformă obișnuitele sesiuni Q&A de după proiecții în adevărate dezbateri. Prin urmare, nu puteam rata ocazia de a-i aduce în fața publicului pe realizatorii filmelor prezentate, alături de numeroase personalități care să îi provoace, alături de public și în fața lui, la discuții care se vor opri doar din cauza limitărilor date de programdar vor continua, sunt convins, mult după aceea, în cafenelele și restaurantele din Sibiu. În acest sens, un eveniment aparte e programul-portret ”O Viață în Documentare - Maeștri”, în cadrul căruia l-am invitat pe celebrul regizor britanic de film documentar Nick Broomfield, care va fi prezent la proiecțiile a trei filme de-ale sale și la un masterclass susținut în fața publicului alături de regizorul britanic de origine română Liviu Tipuriță.

AFF înseamnă mai mult decât film, e o sărbătoare a orașului care în 2023 atinge borna cu numărul 30. Cum arată proiecția dvs. legată de această viitoare ediție

aniversară?

Acum suntem focusați 100% la ediția a 29-a. Cu siguranță, după ce va cădea cortina asupra acestei ediții (și vă rog să rețineți că va urma și o ediție online, în cadrul căreia publicul de pe teritoriul României care nu va fi putut ajunge la Sibiu, va avea posibilitatea să vadă cele mai multe filme prezentate la AFF2022), deci imediat după aceea ne vom muta întreaga atenție pe ediția următoare. Una care, întâmplător, va fi a 30-a. Mi se pare foarte emoționant faptul că există deja foarte mulți oameni care nu își pot imagina Sibiul și peisajul cinematografic românesc, sau est-european, în afara festivalului Astra Film. Oameni care s-au născut după prima ediție. Pentru ei, cei care pot fi numiți generația Astra Film Festival și pentru părinții și bunicii lor, ediția a 30-a va fi cel puțin la fel de frumoasă și de densă precum au fost cele dinaintea ei.

Film, locul unde se spun povești, se dezvăluie secrete din trăirile

desfac cu bisturiul noduri de disfuncționalități

existenței umane, dar și subiecte

societății

care trăim, căutând soluții.

feŢele rĂzboiului

COPIII DUȘMANULUI

GORKI GLASER-MÜLLER

Vedem cum cele mai nevinovate victime ale războaielor sunt copiii. Această poveste cutremurătoare retrasează destinul unui cuplu tânăr din Suedia care se alătură, împreună cu copiii lor, trupelor ISIS.

CHRIS, ELVEȚIANUL DE ANJA KOFMEL

În cel mai recent război din regiune, care a dus la destrămarea Iugoslaviei, Chris, elvețianul, un corespondent de război, se implică în lupte şi este ucis de camarazii lui mercenari. Războiul, deci, înseamnă haosul generalizat prin care răul absolut nu mai are nici un frâu şi poți scăpa de moarte doar printr-un noroc ieşit din comun.

de Vasile

și

Cosma

“Ortodoxia nucleară și rolul Bisericii Ortodoxe Ruse în războiul de ocupație al regimului Putin”

DRAGOSTE ETERNĂ

O monodramă care evocă scene cotidiene apărute într-o baracă de lagăr, unde Julieta și copilul ei petrec 6 ani, fără vreo speranță că vor scăpa vii. Ea a ales să nu-și trădeze soțul orice ar fi, iar greutățile și încercările prin care trece, devin mărturie tainică a dragostei profunde față de soțul ei.

PERFORMING JULIET DE ANDRÁS VISKY

Să alegi să joci o monodramă în peste 300 de reprezentații, în mai multe țări ale lumii, de-a lungul a 16 ani, sună mai degrabă a activism, sau muncă de misionar, decât munca obișnuită a unei actrițe de succes și fondator de teatru din Chicago.

Dar oare de unde a izvorât atâta pasiune sa joace aceasta piesă, în rolul unei mame de origine austriaco-maghiară, deportată în 1958 împreună cu cei şapte copii ai ei în lagărul de muncă silnică, în gulagul românesc Lăteşti din Bărăgani?

CINE AM FI FOST DE EREC BREHMER

O poveste de impact care ne reamintește cât de important este să trăim prezentul și câte schimbări poate aduce o fracțiune de secundă.

Emil Hurezeanu: de la librar la ambasador, veșnic îndrăgostit de Sibiu

Sibianul Emil Hurezeanu, născut în 1955, e un valoros om de litere, călăuză culturală fascinantă, voce marcantă a radioului Europa Liberă și unul din puținii analiști din România avizați în politica internă și globală. Vorbește cu exaltare despre orașul său natal despre care crede că este printre cele mai vechi din România și că ”a fost de la început oraș, nu doar o simplă așezare”. Tot despre Sibiu, spune că ”e un oraș cu destin, un oraș integral pentru că au trecut multe țări prin el, în el și pe lângă el, dar Sibiul a rămas”. Toate acestea l-au transformat din sibian născut și făcut, în cetățean de onoare al Sibiului. A fost elev al Liceului ”Octavian Goga”, a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității

Babeș-Bolyai din Cluj, apoi a ocupat diverse funcții, de la secretar de redacție la revista Exhinox, la jurisconsult în 10 sate din zona Sebeș-Alba. La scurt timp revine însă la Sibiu unde se angajează la o librărie din centrul orașului. Din cele șase luni petrecute ca librar, Emil Hurezeanu își amintește cum ”dimineaţa mă strecuram printre cărţi, supravegheam rafturile şi aranjam cărţile, le îngrijeam”. Renunță la profesia

de librar pentru a pleca la Viena ca bursier Herder. Hurezeanu spune că vedea Viena ca pe ”o sumă de Sibiuri cu străzi căptuşite doar de palate Brukenthal, de o parte şi de alta”. La finalul bursei, pleacă la München, unde traversează cei mai importanți 10 ani din cariera sa, devenind una dintre emblemele sonore ale Europei Libere, luptând cu idei și cuvinte împotriva regimului care ținea captivă România. Indiferent de pupitrul de la care vorbește, ideile sale sunt mereu clare, percutante și penetrante. Așa se face că în 2015 e numit Ambasador al României în Germania, iar în 2021, Ambasador al României în Austria. Un om de cultură de talia lui Emil Hurezeanu e o ”rara avis” nu doar pe teritoriul Sibiului, ci pe întreg teritoriul României.

o viaŢă în documentar - nick broomfield

Unul din cei mai influenți regizori de documentar din lume.

A regizat documentare despre celebrități precum: Kurt Cobain, Whitney Houston, Leonard Cohen, Tupac sau Margret Thatcher.

Documentarele sale au adesea un aspect meta-textual și auto-reflexiv în care el însuși și procesul de filmare devin subiect în film.

MARȚI • 11 OCTOMBRIE

ALE ADORMITULUI

Q&A ȘI DEBATE

Despre cazul celebrului criminal în serie Grim Sleeper, care a terorizat South Central Los Angeles pe o perioadă de douăzeci și cinci de ani

MIERCURI • 12 OCTOMBRIE

“MARIANNE AND LEONARD

DE DRAGOSTE”

O privire adanca a relatiei exceptionalului muzician Leonard Cohen si a muzei lui norvegiene – Marianne Ihlen.

• 13 OCTOMBRIE

THALIA

“TATAL MEU

EU”

Un documentar foarte personal care explorează relația regizorului cu tatăl lui, un talentat fotograf. Masterclass moderat de Liviu Tipuriță

Posibil că am mai scris despre asta într-o altă iterație, dar cert e că lucrurile nu s-au schimbat (or se vor schimba curând în această privință): societatea, respectiv sora ei mai mică, comunitate, se construiesc mereu la marginea unor negocieri. Orașul la rândul lui fiind un rezultat al negocierilor între actori interesați, cu mai mult sau mai puțină influență, cu mai mult sau mai puțină reprezentare. Se spune în manualul de negociere că o negociere reușită e una de la care fiecare partener plecă de la masă puțin nemulțumit, dar suficient de mulțumit. Este deci de înțeles că și în negocierile care au loc despre locurile în care se construiește societatea sau orașul nostru vom pleca deseori de la masa ipotetică a negocierilor colective puțin nemulțumiți și asta ar trebui să fie OK. Încerc să am mereu perspectiva acesta de fiecare dată când ceva mă nemulțumește în jur, gândindu-mă în același timp dacă am făcut totul posibil ca punctul meu

de vedere să fi fost suficient de bine reprezentat în negociere. Se mai zice de asemenea că pentru a face o omletă trebuie să spargi niște ouă. Pentru pista de biciclete de pe malul Cibinului s-au spart niște ouă și trebuie să recunosc că am simțit niște dureri în piept de câteva ori când am trecut cu mașina pe lângă piață în acest an. Pe modelul broaștei fierte la foc scăzut, a căzut treptat tot câte o bucățică dintr-un peisaj natural al orașului care-mi imaginăm că vă exista acolo mereu. Deh, încă o bucată din peisajul copilăriei dispare. Ce să-i faci, n-ai ce să-i faci, sau cum zicea o replică celebră din Pacientul englez, “clipești și momentul a dispărut pentru totdeauna”. Complexul salvatorului se activase urgent, “sigur puteam face mai multe”, dar apatia postpandemică lucrează de partea progresului civilizator. Sălciile de lângă Piață n-aveau voce să vorbească la negociere, așa că au picat pe altarul frumosului, utilului și reducerii emisiilor de carbon pe strategia europeană. În curând, într-o ironie de cetățean cinic, voi fi unul din cei care va merge eco cu bicicleta din Ștrand la cafea în Piața Aurarilor. Vom discuta acolo despre ce e mai verde.

5 ani de Street Delivery Sibiu sărbătoriți

în 5 weekend-uri consecutive

Street Delivery Sibiu a împlinit anul acesta

5 ani: cu pandemie și fără, cu Piața Schiller eliberată de mașini și îmbogățită cu inițiativele comunității, cu strada Arhivelor transformată în poezie, Tunelul Generalului în amfiteatru, instalații de artă, concerte, vecini voioși pe stradă, copii zburdalnici și părinți liniștiți că nu trebuie să fie cu ochii în patru după mașini.

A fost tare bine, dacă e să mă uit înapoi, mă ia nostalgia când realizez câte prietenii am legat în Piață, câte colaborări și proiecte faine au luat naștere aici. Așa că, povestea merge mai departe și anul acesta, ușor diferit cu structura clasică cu care v-am obișnuit.

La cea de-a 5 ediție, Street Delivery Sibiu pune stăpânire pe 5 locații din Sibiu și le transformă în hub-uri comunitare, numai bune pentru relaxare, inspirație și joc sub soare. Startul a fost dat în Piața Schiller, casa SDS în ultimii 4 ani, pe 18 septembrie, urmată de piața Coroana pe 24 septembrie.

În cazul în care le-ați ratat mă aflu aici să vă spun că mai aveți 3 șanse: pe 01 octombrie ne reunim pe strada Ioan Lupaș, pe 08 octombrie pe strada Faurului, iar pe 15 octombrie ne întoarcem în piața noastră preferată, Schiller.

La ce să vă așteptați? The usual, zic eu: expoziții de artă, teatru, performance-uri, ateliere pentru copii & adulți, muzică & dans, dar, dincolo de asta, la reunirea comunității care s-a format în jurul ideii de pietonalizare a piețelor centrale.

La mulți ani, Street Delivery Sibiu!

Ce ne place și ce nu ne place la

ziua fără mașini

Sibiul este orașul distanțelor scurte, așa că mersul pe jos e o opțiune la îndemână. Și totuși, știm cu toții cât de aglomerate sunt străzile orașului, mai ales în timpul săptămânii. Ziua fără mașini vrea să schimbe modul în care sibienii privesc deplasarea în oraș. Sigur, nu e un eveniment la fel de popular precum un concert din Piața Mare, dar cu toate acestea merită toată atenția noastră.

Ne place

Nu ne place



Ne place că străzile din centrul vechi al Sibiului sunt mult mai largi și mai frumoase decât par în restul anului. Noi le înghesuim și ciobim din frumusețe folosindu-le drept loc de parcare.



Ne place că în ciuda aspectului postapocalipsă, eliberarea centrului istoric de mașini lasă la vedere detalii impresionante ale clădirilor monumente istorice greu observabile altfel.



Ne place că atunci când o stradă e eliberată de mașini, evenimentele culturale și educative dedicate sibienilor de toate vârstele o ocupă repede: concerte live, jocuri sportive sau ateliere.



Ne place că ziua fără mașini e o acțiune care se suprapune cu startul celor cinci weekenduri în care Street Delivery va transforma spații comune în locuri de întâlnire, socializare și distracție.



Nu ne place că doar în orașul Sibiu sunt înmatriculate peste 56.000 de mașini, iar oamenii se plâng mai degrabă de aglomerația la care contribuie activ, decât de lipsa alternativelor.



Nu ne place că trotuarele și așa înguste ale străzilor din proximitatea piețelor centrale și din Orașul de Jos sunt sufocate de mașini. Respectul pentru pietoni nici măcar nu intră-n discuție.

 Nu ne place că vorbim de ziua fără mașini la singular, o dată pe an. Vă puteți imagina copaci, spații verzi sau spații de relaxare în locul șirurilor de mașini parcate în centrul orașului?

 Nu ne place că mulți dintre sibieni nu știau că acest eveniment presupune și multe gratuități, precum transport gratuit cu Tursib pe orice linie sau intrare gratuită la diferite instituții publice.

O nouă premieră la TBS cu Shakespeare, muzică rock și dans contemporan

Tcu premiera ”Romeo și Julieta. Rock Story”, care aduce pe scenă un mix inedit, o gură de aer proaspăt: celebra piesă a lui Shakespeare, dans contemporan și universul sonor inspirat din muzica și cultura rock. Trupa de balet de la Sibiu și coregraful italian Marcello Algeri lucrează la acest spectacol din primăvara acestui an, iar premiera va avea loc atât la Sibiu, cât și la Sanremo, Italia. Reprezentațiile de la Sibiu vor avea loc în zilele de 7 și 8 octombrie, de la ora 19, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”, iar reprezentația din Italia e programată pentru ziua de 15 octombrie, de la ora 21, la Teatrul Ariston. Spectacolul lui Marcello Algeri de la Sibiu, care are la bază trei ingrediente - literatura clasică, muzica rock și dansul contemporan, se dorește a fi un mesaj de pace și speranță în vremurile tulburi pe care întreaga omenire

le traversează deja de câțiva ani. Montarea de la Sibiu gravitează în jurul ideii de curaj, curajul cu care Romeo și Julieta ”ard până la capăt” pentru visul lor, fără nicio ezitare. În viziunea coregrafului italian, limbajul universal al artei are forța de a produce schimbări în interior, care mai apoi să se reflecte în diverse moduri în exterior. În acest fel, arta în general, dansul și baletul în particular, au puterea să facă lumea un loc mai bun. Stagiunea va continua în luna noiembrie cu premiera de dans contemporan ”Despre noi”, realizată de Beatrice Rancea, care montează pentru prima dată un spectacol pe scena Teatrului de Balet Sibiu, alături de coregraful Dragoș Roșu. Tot în luna noiembrie publicul sibian are ocazia să-i revadă pe artiștii Polish Dance Theatre, care vor prezenta la Sibiu două noi producții de dans contemporan. Anul 2022 se va încheia la Teatrul de Balet Sibiu cu cinci reprezentații de balet clasic ale spectacolului ”Spărgătorul de nuci”, pe care le va prezenta la matineu, cu circuit închis, pentru elevii școlilor și liceelor din Sibiu.

Cristina Ragos

Oristina e actriță la Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu unde, așa cum spune chiar ea ”vă aștept cu mare drag să mă ’aflați’ pe scenă”. Călătoria ei pe această cale a început la Iași, unde s-a născut într-o zi superbă de iarnă în Ajun de Crăciun, apoi a staționat vreo 6 ani intenși și fabuloși la Cluj-Napoca, unde a studiat la Facultatea de Teatru şi Film - Universitatea Babeş-Bolyai, iar din 2007 a descălecat la Sibiu, unde i s-a oferit șansa de a se angaja și de a împărtăși cu publicul sibian pasiunea ei pentru teatru.

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Pentru că este un oraș activ, cu foarte multe evenimente social-culturale.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN

SIBIU Baia Populară Neptun, Muzeul ASTRA, Sala Thalia și Parcul Cetății.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI

SIBIUL Cu Festivalul Internațional de Teatru – FITS, evident, dar și cu Festivalul de Film Documentar Astra.

ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Tabloul cerului la apusul soarelui pe străzile cetății, aerul fresh de munte și parfumul istoriei.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE

SIBIULUI Heciumpeci - “gem de măceșe”

CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI Recent am descoperit restaurantul Cabana Valea Aurie, recomand; dar mai puteți încerca “Urban Food” din Piața Mică și “KombinatGastro Brewery” din parcarea Teatrului Național.

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE

SIBIULUI Ochii mijiți de pe acoperișul caselor, un fel de “smiley face emoji” de Sibiu.

UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA TOT ORAȘUL Din Turnul Sfatului și Turnul Bisericii Evanghelice. Mă fascinează turnurile, mă fac să mă simt ca o prințesă din basme.

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE

REVITALIZATE Bazinul Olimpia, pentru că ador să înot. Malul Cibinului, pentru că are un potențial superb, dar fără a fi sacrificate sălciile.

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT A SIBIULUI Reviving city, îi musai de vizitat!

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Cu riscul de a fi subiectivă, întră-adevăr avem nevoie de un “Teatru Nou”, un spațiu al teatrului cu mai multe săli de spectacole și de repetiții. Știu că este un proiect în dezbatere pe această temă de ceva timp, dar m-aș bucura să se întâmple cât mai repede, înainte să ies la pensie.

La

început de toamnă ne întâlnim în cine matografe cu filmul „Mrs. Harris Goes to Paris”, un deliciu captivant pentru pasionații de modă, lux și piese de colecție. Cu Lesley Manville și Isabelle Huppert în rolurile principale, acesta este o ecranizare fastuoasă a romanului cu același nume al lui Paul Gallico, din 1958, produsă în colaborare direct cu casa de modă Dior.

Imaginați-vă că priviți cu dragoste în vitrina unei patiserii franceze cu dulciuri colorate: ecleruri, macarons pufoase, croissante apetisante... Din punct de vedere cinematografic, savurosul film „Mrs. Harris Goes to Paris” este cel mai aproape de acea senzație de dulce fără calorii, urmărind visul Adei Harris, o menajeră britanică și văduvă de război, de a merge la Paris și de a-și cumpăra propria rochie marca Christian Dior.

„Mrs. Harris Goes to Paris”

mitul reinterpretat al rochiei couture perfecte

Datorită interpretării autentice și grațioase a protagonistei, nu te întrebi, nici măcar pentru o secundă, de ce o femeie modestă, cu mijloace limitate, și-ar arunca toate economiile pentru un răsfăț de moment, precum o rochie de designer. La urma urmei, filmul este un basm reinterpretat, care te captivează prin prisma decorului colorat, costumelor opulente și comediei ușoare.

Isabelle Huppert (Elle) vine în rolul șefei Casei Dior, Claudine Colbert. Ea reprezintă primul obstacol pe care femeia de origine britanică Harris (Lesley Manville) îl întâlnește la sosirea ei la Paris, în încercarea ei de a-și cumpăra rochia couture de care este profund îndrăgostită, numită sugestiv Temptation. Moda este egală cu dragostea în „Mrs. Harris Goes to Paris”, Ada înțelege la un nivel profund de ce o rochie frumoasă se poate simți ca o armură a invincibilității feminine.

De ce persistă mitul rochiei care transformă viața unei femei? Pentru că și astăzi suntem judecați după ceea ce purtăm, iar hainele ne plasează mereu într-o altă lume. În plus, pentru industria modei, promisiunea schimbării este un instrument de bază al generării de profit. Tot ce trebuie să faci este să cedezi plăcerii vinovate și să cumperi piesa potrivită și statutul tău social este schimbat.

„Mrs. Harris Goes to Paris” menține capcanele acestui basm, dar depășește escapismul franțuzesc, pentru că este mai complex în înțelegerea transformării sociale. Fără a dezvălui prea multe, pentru doamna Harris există o distincție clară între purtarea unei rochii și deținerea ei. Experiența din urmă este mult mai valoroasă. Distribuția este completată de Lambert Wilson, Alba Baptista, Lucas Bravo, Ellen Thomas, Rose Williams și Jason Isaacs. Așadar, către toate pasionatele de glamour și modă: „Mrs. Harris Goes to Paris” are premiera pe marile ecrane pe 30 septembrie!

P oP-UP Stor i es

Călătorind prin galaxii îndepărtate

legendare în Pop culture]

În

anul 2009, regizorul James Cameron a oferit fanilor SF, prin producția Avatar, ceea ce avea să fie unul dintre cele mai cunoscute locuri din lumea Pop culture, anume Pandora, o planetă aflată în sistemul stelar Alpha Centauri. Cu o acțiune ce are loc în anul 2154, privitorii s-au simțit legați de universul de poveste din primul moment, fiind fascinați de peisajele speciale (precum faimoșii munți suspendați Hallelujah), de speciile bioluminiscente, de tehnologia de ultimă gener ație și de nativii locului, Na’vi, care luptau pentru conservarea naturii și a modului lor de a trăi.

În timp ce ne pregătim pentru următorul capitol, Avatar: The Way of Water, care va apărea la finalul anului și ne va plimba prin oceanele Pandorei, putem face o scurtă călătorie și pe alte planete faimoase din Pop culture, rămase alături de fanii Sci-fi de generații întregi.

Cu mult timp în urmă, într-o galaxie (nu) foarte, foarte îndepărtată, producătorul George Lucas a decis să aducă la viață o idee pe care a avut-o în anul 1971, când, in spirat de eroii copilăriei sale, Flash Gordon și Buck Rogers, a creionat o nouă lume nara tivă, prin care noile generații urmau să privească spațiul într-un mod diferit și plin de posibilități. Astfel, visul lui s-a materializat în franciza Star Wars, care, alături de personajele iconice îndrăgite de decenii, a introdus și o serie de planete imaginare, perfecte pentru a completa întreaga experiență.

Pentru început, planeta deșertică Tatooine, care face parte dintr-un sistem binar (orbitând în jurul a doi sori, Tatoo I și II), este cunoscută padawanilor ca locul în care Anakin și Luke Skywalker șiau început călătoriile ca Jedi, amândoi fiind, la momentul lor, antrenați de Obi-Wan Kenobi. Apoi, alături de Naboo (prima planetă din universul lui Lucas fără un singur ecosistem dominant, condusă pentru o scurtă perioadă de timp de Padmé Amidala) și Kamino (o lume

oceanică, recunoscută pentru tehnologia de clonare dezvoltată de locuitorii săi), fanii își pot aminti de Mustafar, planeta vulcanică unde Anakin și-a început transformarea în Darth Vader, în urma conflictului cu Obi-Wan, și de Coruscant, capitala Imperiului Galactic, formată din temple și zgârie-nori.

În anul 1965, Frank Herbert a publicat primul volum din seria Dune (revenită în atenția publicului odată cu ecranizarea din 2021, care îl are pe Timothée Chalamet în rol principal), prezentând iubitorilor de Science fiction o nouă lume în care se pot pierde, Arrakis, devenită un fenomen Pop culture. Fiind folosită de

scriitor pentru a prezenta o nouă perspectivă asupra temei resurselor planetare (și a puterii pe care acestea le oferă celor care dețin controlul), planeta deșertică, acoperită de nisip și roci, unde ploaia nu există, este singurul loc în care personajele pot găsi resursa minerală care le asigură supraviețuirea, denumită The Spice. Pe lângă Arrakis, în universul lui Herbert putem vedea și Caladan, planeta pe care Familia Atreides trăiește înainte de evenimentele din Dune, unde oamenii se ocupă de culturile de orez, de pescuit și de producția de vinuri, alături de Giedi Prime, casa Familiei Harkonnen. Dacă ne mutăm asupra universului Transformers, planeta Cybertron (care ne poate aminti de Coruscant sau de Krypton-ul prezentat în Man of Steel, din 2013) este lumea mecanică și tehnologizată unde roboții trăiau înainte de războiul civil care i-a adus pe Terra, existând și adaptări în care ea reprezintă corpul creatorului mașinăriilor, Primus.

Alte puncte de referință pot fi și Acheron (LV-426), planeta pe care trăiește creatura din Alien (1979), Caprica, locul celor 12 colonii Kobol din Battlestar Ga lactica, descris ca având o climă perfectă, unde tehnologia și natura trăiesc în armonie, Gallifrey, aflată în constelația Kasterborous (casa lui Doctor Who), unde orașele sunt acoperite de construcții uriașe din sticlă, Ego (Guardians of the Galaxy Vol.

coruscant, Via Star Wars

Arrakis

cybertron

2), care ia forma unei entități puternice, ce poate gândi pe cont propriu, Oa, sediul celor din Green Lantern Corps (pe care îl vedem în filmul din 2011), Helion Prime, planeta aflată, în sistemul ei solar, cel mai aproape de Soare, din seria Riddick (cu Vin Diesel în rol principal), Mül, lumea aproape magică prezen tată în Valerian And The City Of A Thousand Planets (2017), Magrathea (The Hitchhiker’s Guide To The Galaxy), populată de ingineri spațiali care au teh nologia necesară pentru a crea noi planete personalizate, de lux (precum Terra 2.0) și Solaris (o altă producție semnată de James Cameron, adaptată după roman ul scriitorului polonez Stanisław Lem), planeta acoperită de un singur ocean (asemănător cu cel existent în Miller’s Planet, din Interstellar-ul lui Christopher Nolan), care afecta mintea personajelor prin reprezentarea traumelor lor psihologice (fiind metafora perfectă pentru călătoria omului în spațiul interior).

Pe lângă producțiile cine matografice, atunci când ne gân dim la universul Pop culture, ne pot veni în minte și locuri con struite pentru anumite spații de gaming. În anul 2006, primul joc din seria Gears of War a

introdus jucătorilor Sera o plan etă asemănătoare Pământului, unde umanitatea (reprezentată prin soldatul Marcus Fenix) are misiunea de a se lupta cu entități reptiliene subterane (venite din centrul planetei, numit The Hollow), jocul oferind, pe lângă elementul de acțiune, și istoria locului marcat de conflict.

Mai departe, în seria Ratchet & Clank, care are în centrul său aventurile lui Ratchet (o felină cu inteligență și trăsături umane) prin univers, creatorii au ales să construiască o serie de planete inedite, precum Kerwan (un nou Naboo, unde vedem și tehnologia specifică planetei Cybertron), care deschide jocul și oferă protagonistului misiunea sa, Veldin (unde se află casa eroului, fiind și locul în care el l-a întâlnit pe robotul Clank) sau Marcadia (centrul lumii politice din galaxia jocului, Solana).

O altă planetă importantă din universul de gaming este și Re quiem (Halo 4), unde putem de scoperi, cu ajutorul perspectivei first-person narration (totul este văzut prin ochii personajului), o serie de peisaje încântătoare, scopul dezvoltatorilor fiind acela de a oferi jucătorilor posibili tatea de a explora noua lume

imaginată. Apoi, deși nu la fel de complexă precum cele menționate anterior, Popstar (planeta fer mecătoare, în formă de stea, unde trăiește personajul Kirby) este extrem de impor tantă pentru tinerii jucăto ri, amintind de grafica și frumusețea universului Super Mario Bros.

Nu putem uita nici de Tuchanka (Mass Effect), o planetă distopică, caracter izată prin temperaturi mult prea ridicate, cratere vulca nice, substanțe radioactive și virusuri mortale (cauzate de un război nuclear, care a distrus majoritatea populației), Zebes (Metroid), unde perso najele se pot deplasa printr-o rețea de caverne și labirinturi subterane care duc spre cen trul planetei, Mira (Xeno blade Chronicles), formată din 5 continente înconjurate de un singur ocean, și Gaia (Final Fantasy VII), o planetă care poate aminti de peisajele din The Legend of Zelda.

Fie că vorbim despre producții cinematografice sau jocuri video, pe lângă elementul de escapism (im portant mai ales atunci când intrăm în contact cu spații imersive, unde jucătorul cau tă libertate), fiecare planetă imaginată în universul Pop culture ne poate spune câte ceva despre problemele cu care se confruntă propria no astră lume, produsele culturale reprezentând, de cele mai multe ori, imagini mai mult sau mai puțin distorsionate ale realității.

Revenirea Pop-Punk-ului

Pop-Punk-ul își face iar simțită prezența în Pop culture, alături de ale sale ritmuri agitate și atrăgătoare de Punk, combinate cu vulnerabilitatea Pop-ului. Deși poate fi un gen muzical nu foarte bine definit, în realitate, la o primă ascultare, cineva își va da imediat seama ce fel de piesă are în față, ghidat de bătaia specifică a tobelor și chitara cu acordurile sale simpliste, dar de efect și se va afla dând din cap pe muzica îmbietoare. Suntem în 2022 și ne-am trezit că ce am lăsat la începutul anilor 2000, adică acele piese de adolescent nemuritor, este iar pe val, ba mai mult, se găsește în tărâmuri necunoscute și neatinse de acele generații poate, aici vorbind despre TikTok.

Cum s-a întâmplat asta?

Expresia a trezi, folosită anterior, e greșită, căci am prevăzut această revenire. Fac pariu că oricine s-ar uita în playlist-ul personal, va sesiza cu ochiul liber un campionat extraodinar de sărituri de la un gen la altul, și e și normal, că doar avem acces și posibilitate, așa că mereu se va salva un playlist cu muzică anii 2000 și mereu te vei întoarce la piesa aia care îi exaspera pe părinți când erai tu în fraged stadiu adolescentin.

Vorbim aici și de o cultură în sine, ce are un stil propriu de îmbrăcăminte, un mod de a gândi și a de a trăi, care a rămas înrădăcinat în mințile și amintirile oamenilor. În plus, moda a dat foarte mult tonul acestei reveniri, de la marile case de modă până la getreadywithme-urile de pe social media cu ținute din zona Punk, acoperite de fapt de umbrela Y2K. Unii zic că de vină au fost TikTok-ul și pandemia, că oamenii au stat închiși în casele lor și au scormonit prin trecut. Alții spun că ar fi atenția masivă din mainstream către vedete Pop-Punk, cum ar fi Travis Barker, toboșar la faimoasa trupă Blink-182, susținător masiv a tot ce înseamnă new generation în Punk și soțul unei prințese a mainstreamului, din familia cu K, sau Machine Gun Kelly, rapper inițial, ce în 2020 s-a decis să dea un rewind genului muzical abordat. Mai sunt și alte opinii, cum că PopPunk-ul e mult mai incluziv, că mult mai multe femei și oameni de culoare performează, ceea ce nu poate fi decât un plus adus mișcării.

Așadar, dacă tot avem muzică, să ne bucurăm de ea! Voi înșira în următoarele rânduri câteva dintre superstarurile acestui gen zvăpăiat, rebel, ce vin cu versuri sincere, nedeghizate și directe:

Avril Lavigne și noul său album, Love Sux. Nu știu cât de previzibilă sau nu a fost această propunere, dar regina Pop-Punk-ului s-a întors și în viziunea mea, are același tonus fresh, energie și voce și, chiar dacă nu mai are 17 ani, reușește să empatizeze la fel de bine cu adolescenții de pretutindeni.

Olivia Rodrigo. Taylor Swift a fost la sentimentul multor inimi depășite de situație, iar oamenii pe social media spun că Olivia e următoarea persoană ce sare în ajutor. Maniera ei de interpetare e armonioasă și jucăușă, iar piesele cinematice, așa că zic că merită măcar o ascultare, poate vă treziți într-un film Disney.

5 Seconds of Summer. Băieții ăștia au insistat mult timp cu Pop-Punk-ul la vremea când el era în declin, totuși și-au format o bază de fani datorită regretatei trupe One Direction. Între timp, s-au definit mai mult ca fiind PopRock, dar pe 23 septembrie lansează un nou album, așa că putem face o întoarcere în timp prima dată la piesa Don’t Stop.

WILLOW. Deși se pregătește de lansarea unui nou album, după cel din 2021, lately I feel EVERYTHING, căci a venit

neașteptat în lumea muzicală, îmbinând un Pop-Punk clasic, cu elemente diverse ce îl fac mult mai melodios, visător, cumva ancestral, cu un sound foarte plin datorită instrumentelor, dar aerisit, în același timp, se simte că WILLOW a căutat mult până să ajungă aici, însă nu în sensul rău, ci în sensul cât se poate de rebel, punkist, al căutării de sine.

YUNGBLUD. El e unul dintre personajele ce a crezut în reîntoarcerea Pop-Punkului încă din 2019, dar mai bine cred că aș spune că el în sine e Pop-Punk, pentru e plin de carismă și ingeniozitate, lucru ce se poate vedea și în aspectul său teatral. Voce a noii generații, empatic prin versuri și cu o voce de adolescent matur, cred că merită să îi dați o șansă, începând cu albumul weird!

Sper că Pop-Punk-ul a venit ca să rămână, să fie mijloc de exprimare pentru generații de adolescenți, să-i înțeleagă și să-i aducă la concerte.

AVRIL LAVIGNE

OLIVIA RODRIGO

La Piano Rocks ascultăm

Coldplay, Nirvana sau Queen în interpretări inedite

Rock-ul și muzica clasică își dau întâlnire pe scena Centrului Cultural ”Ion Besoiu” din Sibiu, duminică, 9 octombrie, începând cu ora 19:00. Evenimentul Piano Rocks Simfonic, ajuns la ediția cu numărul 9, e cel care face posibilă combinarea muzicii rock cu muzica clasică și acordurile pianului. Și ediția din acest an propune publicului sibian compoziții din repertoriul poprock internațional, reorchestrate într-o formă inedită. Pentru cea de-a IX-a ediție, ansamblul ”ICon Arts” și dirijorul Remus Grama se alătură proiectului pentru a da o notă clasică sound-ului muzicii rock. Ca în fiecare an, rolul de solist în concert îi revine pianistei Monica Florescu, alături de care se va afla Gabriel Barani (percuție), dansatori ai Teatrului de Balet Sibiu în coregrafia Aleishei Gardner și 4Tune Quartet din Brașov. Ineditul ediției din acest an a evenimentului Piano Rocks îl constituie alăturarea

Ansamblului muzical ”Icon Arts”, care împreună cu îndrăgitul dirijor Remus Grama vor duce spectacolul într-o zonă simfonică, fără a părăsi linia clasică a rock-ului. Spectatorii au ocazia unică să asculte interpretări inedite ale unor compoziții semnate de legende internaționale ale muzicii pop-rock, precum Coldplay, Nirvana, Queen, Deep Purple, Guns N’Roses, Jimi Hendrix sau One Republic. Piano Rocks este un proiect 100% sibian lansat în 2014, iar în edițiile anterioare lineup-ul a inclus artiști cunoscuți din România și nu numai: Radu Nechifor, Tudor Turcu, Nicu Covaci și Costin Adam (Phoenix), Paula Seling, Ovidiu Ioncu ”Kempes” (ex-Cargo), formația Antract, Corul Filarmonicii ”Transilvania” din Cluj-Napoca, formația Trooper și formația Lost Domain (Suedia). Biletele pentru cea de-a IX-a ediție pot fi achiziționate online de pe platforma iabilet.ro, iar prețurile variază de la 50 la 75 de lei, în funcție de categoria selectată. ”Piano Rocks Simfonic” este o acțiune cofinanțată de Primăria Municipiului Sibiu.

Toamnă barocă la

Palatul Brukenthal Avrig. Cartoful, vedeta din arfurie!

Toamna este un moment excelent pentru a planifica o escapadă distractivă la Palatul Brukenthal din Avrig, unde vă puteți bucura atât de un palat impunător și peisaje de poveste, cât și de evenimente culinare și artistice organizate în cadrul Festivalului ”Toamnă barocă la Palatul Brukenthal Avrig”, până în 15 octombrie. Prima acţiune majoră ce se va desfăşura în cadrul festivalului e ”Sărbătoarea toamnei - sezonul cartofului”.

asemenea dovadă istorică trebuia evocată şi păstrată în memoria colectivă, astfel că actualii administratori ai complexului baroc avrigean s-au gândit să marcheze cum se cuvine acest eveniment printr-un festival gastronomico - culinar.

Cartoful a fost în prim-planul multor evenimente organizate în ultimii ani la Palatul Brukenthal Avrig. Conform dovezilor istorice, în urmă cu aproximativ 250 de ani, fostul guvernator al Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal, ar fi adus şi cultivat, pentru prima dată în această regiune, cartofi. De aici, cartoful s-a răspândit în regiune şi în Transilvania, a devenit emblematic şi a adus beneficii multiple pentru viaţa de zi cu zi a locuitorilor. Ca urmare, o

În acest sens, reprezentanţii restaurantului Edenul Transilvaniei din incinta Palatului au pregătit o versiune nouă a meniului, cu multe preparate bazate pe cartof, astfel încât pasionaţii de mâncare gustoasă, românească sau specialităţi din bucătăria internaţională, să se simtă răsfăţaţi atunci când sunt oaspeţii acestui loc. Dintre preparatele ce se vor regăsi în meniul special nu lipsesc cartofii mexicani umpluţi cu carne tocată de vită şi sos picant, cartofii Jack Potatoes umpluţi cu şuncă şi caşcaval, gnochi cu sos spanac şi nuci, cartofi la cuptor cu sos de smântână şi usturoi sau platoul mixt de cartofi. Meniul e completat cu bere locală sau germană, muzică live, concursuri și surprize.

Plăcintele (ne)bune care ne fac poftă pe bune

rece bate la ușă și cât de curând o să lăsăm înghețata deoparte și o să ne orientăm spre ceva mai tomnatic, precum plăcintele. Cu toții știm și iubim clasica plăcintă cu mere, dar cum ar fi să încercăm ceva total diferit?

Vremea

Putem, spre exemplu, să schimbăm registrul și să încercăm plăcintele sărate. Aici nu mă refer la arhicunoscuta plăcintă cu telemea, ci la combinații ceva mai neobișnuite la noi. Una dintre ele este plăcinta cu celebrele chipsuri Doritos și ceapă. Un alt ingredient important al acestei plăcinte este untura, care ajută la formarea pastei ce reprezintă umplutura plăcintei. Pe lângă ceapă, Doritos și untură, se adaugă ardei gras, smântână și cheddar. Adesea, peste crusta plăcintei se pune celebrul dressing american Ranch.

Parcă totuși lipsește niște carne din această combinație, dar putem sta liniștiți, căci există plăcinta cheseburger. Ați crede poate că umplutura nu diferă foarte tare de cea

cu Doritos și ceapă, însă vă înșelați. Pentru această plăcintă, ingredientul principal este carnea tocată de vită sau pui. Aceasta se amestecă cu ceapă și usturoi tocat mărunt, făină, ouă, lapte și cașcaval, până se obține o chiftea asemănătoare cu cea de burger. Ceea ce este special la această plăcintă este faptul că umplutura conține castraveți murați tăiați, dar și sucul acestora, pentru a o face cât mai savuroasă. Opțional, se pot adăuga cartofi prăjiți sau se poate găti întreaga compoziție în tigaie, pentru ca mai apoi să fie dată prin ou și pesmet pentru un rezultat cât mai crocant. Această plăcintă se servește cu ketchup și muștar pe deasupra.

La un cheeseburger merge și o bere. Din acest punct de vedere, ne salvează plăcinta cu vită și bere neagră. Pe lângă starurile preparatului, se adaugă țelină, ceapă, unt, făină, sos Worceststershire, cuburi de bulion și cimbru. Spre deosebire de majoritatea plăcintelor, compoziția din interiorul acesteia se lasă lichidă, pentru ca sosul rezultat să poată fi consumat cu foietajul plăcintei. Altfel spus, această plăcintă este asemănătoare, ca mod de consum, ciorbei de fasole în bol de pâine.

Plăcintă cu chipsuri Doritos și ceapă

Plăcintă cu vită și bere neagră

Plăcintă cheseburger

În cazul în care preferați peștele, există și plăcinta cu sardine. În aceasta se adaugă cartof, ceapă, ouă fierte și lapte bătut. Sardinele pot fi înlocuite cu hering sau macrou, dar ceea ce nu poate lipsi din prezentarea acestei plăcinte sunt capetele peștilor, care trebuie așezate în afara foietajului, pentru a respecta rețeta originală a acestui preparat, denumit Stargazy Pie în regiunea Cornwall, din Anglia.

Dacă românii pun gogonelele la murat, americanii fac plăcintă din ele. Gogonelele se taie felii, se pune sare peste ele și se acoperă cu prosoape din hârtie pentru a se absorbi sucul rezultat. Mai apoi se pun în aluatul de plăcintă, se presară cu pesmet și se bagă la cuptor. Când plăcinta este

aproape gata se adaugă ulei de măsline și se coace până când se rumenește pesmetul. Opțional, această plăcintă poate fi acoperită de o altă fâșie de aluat, peste care se adaugă semințe de mac. Se servește cu sos Remoulade, iar gustul ei a fost asemănat cu cel al roșiilor prăjite sau făcute la grătar.

În cazul în care sunteți fanii murăturilor în oțet, este posibil să vă placă și plăcinta cu acesta. Înainte să vă strâmbați, aflați că oțetul se află doar printre ingredientele principale ale acestui desert, alături de unt, zahăr brun, scorțișoară, ghimbir, nucșoară și ouă. Poate că o umplutură realizată mai mult sau mai puțin din zahăr pare prea mult, însă oțetul de

al zahărului și face posibilă servirea plăcintei alături de înghețata de vanilie.

Și ca să încheiem tot cu o plăcintă cu mere, în SUA este foarte apreciată combinația de măr, bacon și cheddar. Prepararea merelor nu e foarte diferită de cea clasică, singura diferență fiind că acestea se taie felii și se gătesc în grăsimea lăsată de bacon. Ceea ce este special la această plăcintă este faptul că, pe lângă cheddarul ras care se pune în amestecul de mere și bacon, se realizează și o crustă din acesta, care se pune deasupra umpluturii. La final se presară parmezan peste întreaga plăcintă.

Deși toate aceste plăcinte pot părea neapetisante pentru unii, n-ar strica mai întâi să fie încercate, mai ales dacă ne numărăm printre fanii plăcintei cu varză murată din zona Transilvaniei. Cum nu putem mereu să părăsim zona de oraș pentru a mânca plăcinte autentice, făcute în casă, cea mai bună alternativă o reprezintă restaurantele care s-au specializat în servirea și prepararea

Stargazy

De sezon: ciuperci

gurmanzi, ploile aduc cu ele una dintre cele mai frumoase delectări gustative ale anului: ciupercile. Pentru cei familiarizați cu speciile sălbatice comestibile, e o adevărată sărbătoare. Dacă apreciezi gustul ciupercilor, cele sălbatice sunt un lux. Aromele de pământ și textura cărnoasă le transformă într-un ingredient de bază în bucătărie, plin de arome bogate, intense, gust umami și o textură unică.

Pentru

SPecii De ciUPerci SĂLbAtice

Cu peste 500 de specii de ciuperci comestibile, pădurile din România oferă o gamă spectaculoasă de gusturi. Totuși, este recomandat să nu te aventurezi în a consuma ciuperci de pădure dacă nu cunoști foarte bine speciile. Câteva dintre cele mai cunoscute sunt bureții, hribii sau gălbiorii, fiecare cu câteva zeci de subcategorii, în funcție de locul și condițiile în care cresc. Pe

de altă parte, trufele reprezintă cu totul altceva, având o aromă inconfundabilă.

mÂNcĂrUri cU ciUPerci

Cu texturi și arome diferite, speciile sălbatice sunt potrivite pentru a fi consumate în mâncăruri diferite. Gustul fin și textura cărnoasă a hribilor și bureților înseamnă că nu au nevoie de prea multe condimente (puțină sare e suficientă) și că se pretează foarte bine pentru a fi preparate pe grătar. Pe de altă parte, cu gustul caracteristic, pământiu, aroma complexă și textura moale, gălbiorii sunt ideali pentru a fi adăugați într-o tocăniță de ciuperci sau, de ce nu, în zacuscă. Pe lângă prepararea la grătar, tocănițe sau diverse sosuri, există o altă metodă de a te bucura de aroma ciupercilor. Pentru o adevărată explozie de arome de pădure și texturi, combină mai multe tipuri

(eu prefer gălbiori, hribi și pleurotus) și prepară o ruladă (ruda vegetariană a ruladei cu carne). Ciupercile sotate se toacă și se amestecă cu pâine înmuiată în lapte, ceapă, salvie, cimbru, oregano, usturoi, frunze de pătrunjel, nuci, fulgi de ovăz, pesmet, ketchup și ouă, iar compoziția rezultată se pune într-o tavă, la cuptor. După o oră de coacere, vei avea un fel de mâncare cu atâtea arome și texturi, încât are șanse de a fi chiar și pe placul carnivorilor. Nu se poate scrie despre ciuperci fără a menționa trufele. Cu aroma lor îmbătătoare, ele sunt mai degrabă un condiment, nu un fel de mâncare. O singură linguriță cu sos de trufe transformă niște paste cu sos alb într-un regal al simțurilor. Sincer, sosul de trufe e extraordinar și atunci când îl mănânci pe o felie de pâine prăjită. Trebuie doar să apreciezi gustul acela exploziv.

Untul și laptele, eroii din backstage

LAPTELE

în cofetărie, cum ne place nouă, cofetarilor, să spunem, două tipuri de ingrediente: cele „de scenă”, vizibile și foarte prezente în fața clienților, așa cum sunt ciocolata, fructele sau frișca, și ingredientele din backstage. Acestea din urmă, ascunse privirilor pofticioșilor, sunt, dacă nu la fel, poate chiar mai importante decât cele din prima categorie. Deși făina, zahărul și ouăle reprezintă „Sfânta Treime a cofetăriei”, două alte ingrediente, aflate de multe ori departe de lumina reflectoarelor, de laudele și aplauzele clienților, dau savoare, textură și caracter prăjiturilor: laptele și untul. Despre acestea vom vorbi în episodul doi al seriei dedicate materiei prime despre care este bine să știm mai multe.

Există

Laptele folosit în cofetărie este, în general, lapte de vacă. Atunci când îl folosiți în rețete, trebuie să țineți cont că adăugați în proporție mare apă - 88%, zahăr (lactoză) –4,5% (de aici și denumirea de lapte dulce), grăsimi – 3,5% la laptele standard, și minerale. Laptele poate fi folosit ca atare în laboratoare sau procesat în fabrici pentru a se transforma în alte produse interesante: smântână, cremă de brânză, iaurt, mascarpone și așa mai departe.

Așa cum v-am povestit și în cazul smântânii, modul în care sunt crescute și hrănite văcuțele de la care provine laptele este foarte important, pentru că de aici provin și gustul puternic, viu și fresh, grăsimea, culoarea și mirosul specific laptelui. După ce este muls, laptele trece printr-o serie de procese destinate asigurării siguranței consuma torului și a calității:



Omogenizare: aceasta asigură distribuirea permanentă şi uniformă a particulelor de gră sime în lapte. Procesul de omog enizare se realizează forţând trecerea laptelui sub presiune prin nişte orificii foarte mici, care sparg globulele de grăsime în părți minuscule, împiedicând astfel separarea grăsimii de apă.  Pasteurizare sau sterilizare: încălzirea la anumite tempera turi și răcirea rapidă, urmate de ambalarea în ambalaje speciale (cele pe care găsiți UHT). Laptele sterilizat are o viață mai lungă decât cel pasteurizat și se poate depozita la temperatura camerei până când este deschis.

Există și procese destinate conservării mai lungi a laptelui, precum concentrarea prin evap orarea apei (laptele condensat, de exemplu) sau deshidratarea, în cazul laptelui praf, unde apa este eliminată în totalitate, rezultând astfel o pudră care reprezintă partea solidă din lapte.

Față de smântână, cantitatea mică de grăsime din interiorul laptelui îl împiedică să poată încorpora și forma o spumă stabilă, așa că laptele este folosit la creme, sosuri, blaturi, aluaturi, nu pentru capacitatea lui de a da volum, ci pentru a hidrata, a aduce gust (prin grăsime și lactoză) și textură (prin caramelizarea zahărului conținut).

Cozonac însiropat - Zexe Brasserie

Biscuiți - Zexe Brasserie

UNTUL

Cum ar fi un croissant fără subtilul miros de caramel, fără textura divină, crocantă la exterior și pufoasă în interior? Sau fără celebrele goluri de aer mici și dese ori sunetul carac teristic? Vă spun cum: fără unt! Căci acesta este responsabil de toate caracteristicile senzuale ale croissantului.

Provenit din smântână, untul intră atât în categoria lactatelor, cât și în cea a grăsimilor. Ne plac lactatele, dar ascultați-mă bine atunci când vă spun că IUBIM GRĂSIMEA!

Fără grăsime se pierde cel mai important aspect pe care ar trebui să-l aibă în vedere orice cofetar sau patiser: gustul. Nu, nu grăsimea în sine oferă gustul neapărat, deşi în cazul untului e adevărat, ci capacitatea sa de a livra acel gust papilelor noastre gustative, mai bine decât orice altă substanţă. Pe lângă asta, grăsimile contribuie cel mai mult la textura unui preparat, dând senzaţia de umed şi păstrând preparatele în acest fel („umede”) pentru o perioadă lungă de tip. Iubita grăsime ajută și la frăge zirea preparatelor, împiedicând formarea excesivă de gluten, acolo unde nu e dorită, şi ajută la creşterea în volum a aluaturilor precum foietajul.

Dar ce este untul, mai exact? O grăsime saturată, deci solidă, obținută prin centrifugarea smântânii. Untul folosit în cofetărie trebuie să conțină cel puțin 82% grăsime (NU poate să se numească unt dacă are mai puțină grăsime). Acesta poate fi obținut din smântână dulce sau din smântână fermentată, cel din urmă având o aromă mai in-

tensă. Untul este dulce sau sărat, așa că fiți atenți atunci când vă alegeți untul pe care îl folosiți în rețete.

Untul are punctul de topire la 34°C, ceea ce îl face extrem de plăcut pentru cavitatea noastră bucală. Dar v-ați întrebat vreo dată ce se întâmplă dacă topim la temperatură mică untul? Grăsimea se ridică la suprafață

în timp ce apa și componentele solide din lapte rămân la bază,

formând astfel ceea ce se nu mește unt clarificat. Grăsimea pură astfel obținută rezistă la temperaturi mult mai mari, pe când untul normal începe să ardă la 127°C.

Urmează, în mod firesc, și întrebarea: dar la temperaturi mai mari? Atunci când untul stă pe foc până când apa se evaporă în totalitate, compo nentele solide din lapte încep să se caramelizeze. Facem cunoștință, astfel, cu untul caramelizat.

Acum că v-am dezvăluit toate aceste informații, parcă altfel ne uităm la o prăjitură în vitrină. De fiecare dată când vom savura un desert care se topește în gură, cu o textură fină și cremoasă, știm că „de vină” sunt lactatele.

Ana

Consulea este chef cofetar & owner Zexe Braserie şi Zelato. A studiat cofetăria în Franța, la Școala de Cofetari din Montbeliard. În 2017, 2018 și 2019, a primit titlul consecutiv de „Cel mai bun Chef Cofetar din România”, la Gala Horeca Awards, iar în 2019 a primit titlul „Pastry Chef of the Year”, din partea ghidului Gault&Millau.

Cozonac

Croissante

Chec cu lămâie

Chec și biscuiți

Află care sunt noutățile Târgului de Ecoturism

Cea de-a treia ediție a Târgului de Ecoturism, primul și singurul eveniment de profil din județul Sibiu va avea loc pe 20 septembrie - 02 octombrie, în cadrul programului „Anii Drumeției”, inițiat și finanțat de Consiliul Județean Sibiu. Evenimentul se va desfășura la Sala Thalia Sibiu și în Parcul Cetății , în intervalul orar 11 - 21. În cadrul acestuia va fi prezentată oferta de toamnă-iarnă a operatorilor locali pentru activități recreative și sportive, echipamente și servicii conexe.

Târgul este dedicat pasionaților de activități și experiențe autentice, în aer liber, și operatorilor din zona turismului sustenabil.

Ediția de toamnă a Târgului de Ecoturism vine cu noutăți atât în ce privește locația desfășurării, cât și structura programului. Clasicele conferințe ale primelor două ediții au fost înlocuite cu paneluri de discuții, cu un format concentrat, în care speakerii invitați vor împărtăși exemplele de bune practici din domeniul turismului sustenabil.

Evenimentul va fi împărțit în patru secțiuni:

• expozițională , în care vizitatorii vor putea afla care sunt ofertele și ce tip de experiențe și activități pot încerca acest an în județul Sibiu;

• comercială , cu echipamente outdoor și sportive care pot fi achiziționate la prețuri speciale, alături de sesiuni demonstrative de folosire a acestora;

• pannel de discuții, în care specialiștii din domeniu vor împărtăși exemple de bună practică pentru turism sustenabil, recomandări sănătoase și informații utile despre comportamentul adecvat pe munte.

• activități în aer liber pentru copii și experiențe locale pentru întreaga familie.

Vizitatorii sunt invitați, ca în timpul celor trei zile ale târgului, să bucure de ateliere tradiționale meșteșugărești, degustări de produse, sesiuni de yoga, ture de bicicletă și multe alte surprize, programul complet urmând a fi disponibil în perioada imediat următoare.

Descoperă mai multe pe www. aniidrumetiei.ro și app-ul Anii Drumeției, disponibil în App Store și Play Store.

Povestea dintre vii: RESORT CASA TIMIȘ

Î

n România, tradiția viticolă bogată se întrepătrunde cu istoria încă de la primele mențiuni din anii 82-44 î.Hr. Culturile de viță de vie care îmbracă dealurile au modelat atât peisajul, cât și tipul de arhitectură al acestor zone. Influențele în spațiul construit le descoperim începând cu locuințele mai mult sau mai puțin modeste din zonele rurale până la gospodăriile complexe cu beciuri cu bolți din piatră și sisteme de tehnică populară specifice viticulturii. Importanța vinului în economia și viața oamenilor se regăsește și în bogăția elementelor de decor cu imaginea ciorchinelui de strugure, stilizat în cusăturile iilor sau reliefat în stucaturile fațadelor. Începând cu secolul XVIII și secolul XIX, o dată cu creșterea suprafețelor cultivate cu viță de vie, fondul construit se îmbogățește cu un număr mare de conace, deosebite din punct de vedere arhitectural, construite pe marile domenii viticole.

„Cei care își iau legile naturii drept sprijin pentru noile lor lucrări colaborează cu Creatorul.”

Antonio Gaudi

Cu o istorie relativ recentă pe teritoriul țării, turismul oenologic este într-o continuă dezvoltare. Apariția unor noi locuri pe harta cramelor și diversificarea serviciilor oferite de către acestea au deschis lumea vinului către publicul dornic de experiențe inedite.

Așezat în județul Prahova, Resortul Casa Timiș este dezvoltat pe un domeniu de 140 de hectare la o distanță de 80 km de București. În centrul ansamblului se află Conacul construit în anul 1925, perioada cu cea mai intensă dezvoltare a zonei din punct de vedere arhitectural. Construit în stil neo-românesc, conacul a fost restaurat și transformat într-un boutiquehotel clasificat cu 5 stele. Intervențiile de recompartimentare și dotări specifice au fost realizate în așa fel încât să nu se piardă farmecul interbelic al spațiilor generoase. În urma acestui demers arhitectural au rezultat trei apartamente și șapte camere duble generoase, cu baie proprie, dotate conform standardelor moderne. Pentru diversitatea tipologiei de cazare și suplimentarea spațiilor pentru oaspeți au fost construite 16 bungalouri semi-îngropate, ascunse în inima dealului și beneficiind de un grad mai mare de intimitate și independență. Bungalourile sunt configurate în oglindă, 14 suite junior și două apartamente. Fiecare dintre aceste spații au primit un nume al unui soi de struguri, oaspeții putând alege dacă se odihnesc în suita Shiraz sau Tămâioasă Românească.

Spațiile de cazare sunt completate cu oferta culinară diversificată a celor trei restaurante în care gastronomia este ridicată la nivel de artă de chefi cu renume la nivel internațional. Alături de spațiile dedicate pentru evenimente tailor made sau corporate, atât indoor, cât și outdoor, creează experiențe multisenzoriale la superlativ. Declarat în 2022, la Top Gala Awards, „Cel mai bun resort de enoturism din România”, și-a adjudecat încă o importantă recunoaștere prin Nico Lontras – Chef of the Year în domeniul hotelier – și locul al doilea la categoria „Best Culinary Experience”, pentru restaurantul cu meniu mediteraneean, Veranda dintre Vii.

Întreg ansamblul arhitectural este amplasat în centrul proprietății, înconjurat de plantația de viță de vie. Fiecare element este atent așezat, pentru a beneficia de deschiderea generoasă a domeniului.

Restaurantul Conac este amenajat în incinta construcției neo-românești cu un design clasic, în care atmosfera este încălzită de prezența lemnului masiv, atât în tratamentul pardoselilor, cât și în placarea parțială a pereților cu lambriu casetat din același lemn, în nuanță natur. Detaliile atent lucrate și elementele neoclasice din zona șemineului sunt puse în valoare de mobilierul alb cu tapiserie. Terasa restaurantului deschide perspective către dealurile domeniului.

Amenajarea spațiilor de cazare din conac recreează atmosfera luxoasă a interioarelor începutului de secol XX. Elementele de decor clasice, tapetul floral și mobilierul din lemn masiv vopsit alb invită la relaxare și odihnă. În procesul de restaurare au fost păstrate o serie de elemente structural istorice aparente. Pardoselile din lemn masiv amintesc de pardoselile originale ale conacului. Elementele textile folosite în amenajare păstrează imaginea clasică, cu modele florale și dungi în nuanțe deschise.

Cel de-al doilea restaurant este Veranda dintre Vii, înconjurată de vitralii prin care natura inundă atmosfera și creează o experiență unică, cu specific mediteraneean. Construită cu o structură suplă metalică, cu linii care aproape nu se percep, veranda este la limita dintre interior și exterior. Mobilierul ușor și cromatica în nuanțe deschise participă la atmosfera relaxată a restauratului.

Cea mai interesantă zonă nou construită este ansamblul de bungalouri, retras față de accesul principal, dar care se deschide în deal invitând la explorare. Tâmplăria, cu o formă atipică, și picturile murale personalizate pentru fiecare unitate în parte fac experiența de cazare unică. Amenajate în stil shabby chic, interioarele vorbesc de la sine despre peisaje și atmosfera pe care doresc să o creeze.

Un spațiu cu un pregnant aer anglo-saxon este 1925 English Bar. Denumit în cinstea anului edificării clădirii originale, acesta este amenajat cu material și piese de mobilier importate din Anglia, pentru a păstra autenticitatea stilului.

„Din admirație profundă pentru stilul neo-românesc, replici din arcadele, coloanele și capitelurile originale ale conacului au fost sculptate din lemn masiv de stejar, de către adevărați artizani români și integrate în acest spațiu. Atmosfera nobilă și rafinată texturile catifelate, culorile vibrante, băuturile fine și gustările gourmet transformă acest spațiu într-un loc perfect.”

Horoscop

Octombrie poate să aducă unele probleme în plan personal. Pot să apară tot felul de neînțelegeri în relația cu persoana iubită, cu copiii, cu părinții. Indiferent de context, trebuie să încerce să găsească soluții pentru ca aceste mici dispute să nu se transforme în adevărate conflicte.

Racii vor întâmpina dificultăți în momentul în care vor avea de făcut tot felul de alegeri în plan personal. Se pot confrunta cu situații mai puțin plăcute și care îi pot da peste cap. Toate aceste provocări îi vor pune la grea încercare pe nativii acestei zodii.

Acei nativi care sunt singuri pot avea parte de întâlniri romantice, pot cunoaște persoane de care să se îndrăgostească nebunește. Cei care au deja o relație vor descoperi modalitatea prin care să facă lucrurile să funcționeze din ce în ce mai bine.

Capricornii pot primi vești bune legate de job în luna octombrie. Poate fi vorba despre anumite oferte care să îi avantajeze. Cu toate acestea, nativii acestei zodii sunt sfătuiți să nu se grăbească, ci din contră, ar trebui să își lase un timp de gândire pentru a-și pune ordine în gânduri.

Taurii vor avea parte de o lună liniștită, cu multă dragoste și dorințe împlinite. Acești nativi vor simți că planetele s-au aliniat pentru ei și că pot obține mai ușor lucrurile importante pe care și le doresc. Este o lună în care vor evolua foarte mult, în plan personal și profesional.

La job pot să apară unele provocări în luna octombrie, iar dacă le vor face față, Gemenii vor avea doar de câștigat. Acești nativi vor reuși să se facă remarcați la locul de muncă și să demonstreze tot felul de lucruri pe care până acum nu au avut ocazia să le evidențieze

Chiar dacă octombrie este o lună în care Leii vor avea parte de multe provocări, în special în plan profesional, acest lucru ar trebui să îi bucure pe nativii acestei zodii. Pot învăța o mulțime de lucruri noi, vor acumula noi cunoștințe și chiar pot face schimbări în plan profesional.

Cei născuți în această zodie își vor recăpăta încrederea în ei, vor fi gata să iasă din zona de confort și să strălucească. Pentru anumiți nativi pot să apară schimbări radicale în familie. Pot deveni părinți, se pot căsători sau își pot îmbunătăți relațiile cu cei dragi. Este o lună bună pentru Fecioare.

Scorpionii trebuie să își monitorizeze cu ceva mai multă atenție starea de sănătate. În octombrie pot fi destul de vulnerabili, astfel că pot să apară tot felul de manifestări neplăcute. Trebuie să facă tot ce ține de ei pentru a-și întări sistemul imunitar.

Vărsătorii vor avea parte de tot felul de provocări în plan personal. Nu vor fi deloc puține momentele în care acești nativi vor simți că sunt la capătul puterilor. Dacă vor încerca să gândească pozitiv, atunci lucrurile se pot așeza în favoarea lor.

Este o lună în care Săgetătorii vor avea așteptări nerealiste de la cei din jur, motiv pentru care se pot alege cu unele dezamăgiri. De preferat ar fi să revină cu picioarele pe pământ și să nu le ceară imposibilul celor cu care colaborează.

Peștii au parte de o lună destul de agitată și în care le va lipsi cu desăvârșire timpul liber. Ei vor fi singurii responsabili pentru acest lucru, având în vedere că și-au asumat foarte multe responsabilități.

Berbec

Vărsător

ARIA sportului și a sănătății

Sport și sănătate! Ne putem gândi la ceva ce vine de foarte departe, în timp: “Mens sana in corpore sano” (Juvenal) sau la ceva care și-a pierdut orice semnificatie în comunism, din cauza utilizării porpagandistice abuzive. Poate fi doar o lozincă, un slogan de publicitate.

Dar poate fi și Aria! Aria sportului și a sănătății! De fapt, chiar este o realitate de foarte mult timp, de când cel mai mare complex medical-sportiv din Sibiu și-a extins, diversificat și rafinat funcțiunile.

Sportul înseamnă, în mod tradițional, sănătate cu condiția ca excesele sau accidentările, bata-le vina, sa fie evitate. Dacă sportul se asociază cu dureri, traumatisme, probleme medicale sau chiar infirmități,

nu este prea sănătos. Pentru ce nu poate fi evitat, exista medicina reparatorie și de recuperare DAR foarte multe probleme pot fi evitate. Așa că, ce-ar fi să n-ajungem aici!

O ora de efort intens șn bazinul de șnot sau șn sala de sport nu reprezintă, automat garanția sănătății. Rețeta completă: alimentație sănătoasa, încălzire eficientă

pentru efort și recuperare adecvata după efort. Centrul Aria ofera în acest moment soluțiile și condițiile optime pentru sport și sănătate. Noul restaurant din complex are o oferta construită pe principii alimentare sănătoase și produsele înglobează elemente nutritive consacrate în lumea sportului modern. Bazinul de înot, zona de divertisment acvatic, sala de fitness și sălile de activități în grup asigura dotarile și confortul necesar pentru activități sportive foarte diverse și intense.

După efort, pulsul și organismului pot să revina la parametri optimi în Centrul SPA. Nu doar sportivii de performanță au nevoie de refacere. Chiar și după un efort de intensitate medie acidul lactic și alte reziduuri acumulate în exces în țesuturile musculare trebuie eliminate iar circulația sanguina trebuie stimulată, pentru un aport suplimentar de oxigen la nivel celular.

În concluzie, merita să rămînem în ARIA sportului și a sănătății! Atat pentru antrenamente mai intense și mai eficiente, cât și pentru confortul psihologic, care permite o adaptare mai buna la efort pe termen lung.