SIBIAN/CĂ

foto © Mariana Sipoș

fragment din „Astra”

de Paul Goma

„De când sunt la LGL, văd Sibiul altfel; mult mai bine - în primul rând, pentru că sunt mult mai mare (mi-au crescut toate părţile trupului, deci şi ochii: mult mai mult cuprinzi, din lume, cu nişte ochi mari, nu?); apoi, de sus, de la înălțime, ai și câmp mult şi unghi larg - deși nu totdeauna e bine aşa: lucruri care, înainte, ți se păruseră foarte mari, monumentale, acum apar micite: clădirea Institutului Teologic, unde fusesem găzduiți, noi, cei de la Normală; chiar Catedrala noastră, ortodoxă. Oricum, de când m-am întors la Sibiu altfel mă uit la fete (o fi și din pricină că nu mai sunt normalist, ci leghelist).[…] Internatul e la marginea oraşului, încolo, pe şoseaua Alba Iulia. Liceul în plin Centru - un mare avantaj: pleci de la internat în coloană, în grup, însă poți s-o iei - cu grup cu tot și pe "lungitură": treci prin Parcul Astra, un capăt de Bulevard, apoi întreg Corso-ul - în pas iute, ca să ajungi la poarta liceului odată cu ceilalți. Chiar aşa, în marș forțat, se cheamă că ai făcut Corso-ul; iar Corso, dimineața: trecerea în revistă a un sfert din Sibiu, a mai mult de jumătate din fetele noastre de la Domnița Ileana, ledeistele; ele au liceul în capătul dinspre apus al Corso-ului. Nu știu cum vom fi noi, băieții de la LGL, dimineața, pe Corso, dar știu: fetele noastre pe la LDI sunt cele mai frumoase fete din lume. Chiar dacă nu le cunoaștem personal, chiar dacă le cunoaştem, însă, neputândune opri, ca să dăm servus cu ele, să le întrebăm ce mai fac ele, fetele, noi le salutăm din mers şi, adeseori, de pe celălalt trotuar cu toții suntem grăbiți, dimineața, pe Corso. Unul dintre farmecele (și, în același timp, tainele: farmecul fără taină n-are nici un farmec, am citit eu), aşadar, unul dintre farmecele Corso-ului nostru, dimineața: cine dintre noi, dintre ele nu ar vrea să se oprească 1 minut, fie și 5 secunde, pe trotuar, cu o fată de la LDI, cu un băiat de la LGL?[…] S-ar putea ca singurul loc de pe lume unde timpul devine foarte relativ e pe-Corso, dimineața. N-am înțeles eu chiar tot ce spunea profesorul de matematici despre relativitate, dar, spunând el ce spunea, eu am înțeles ce-mi plăcea - anume că, dimineața, pe Corso, timpul devine ca un burduf de acordeon: se lungește, se scurtează după cum tragi-împingi. Dar, spre deosebire de acordeon - care nu se poate strânge-destinde în acelaşi timp - Corso-ul, da. Cu cât ne, aparent, grăbim, dând repede din picioare, cu atât... nu că am ajunge la liceu mai târziu (din contra: prea devreme!), însă drumul adevărat, pe Corso, durează mai mult - aşa ceva.”

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania

O cana deO cana defericirefericire by Rotaract Sibiu

29 NOI 5 DEC