30 de ani fără Freddie Mercury

16 - 30 noIEmBRIE 2021REMEMBER 30 de ani fără FREDDIE MERCURY

„Faceți ce vreți cu mine, dar să nu mă faceți vreodată plictisitor!”, îi declara Freddie Mercury managerului Queen, Jim Beach, cu doar câteva ore înaintea trecerii în neființă. Ce-i drept, în ultimele trei decenii moștenirea lui Mercury nu numai că nu s-a „dizolvat”, dar a continuat să acapereze peisajul culturii pop la nivel global, transformându-l pe acesta în star arhetipal al rock-ului mondial, venerat și iubit de melomanii de pe-ntreg mapamondul. De altfel, recentul succes fulminant al peliculei Bohemian Rhapsody (2018) - film primit cu brațele deschide de către fani, dar mustrat pe alocuri de către criticii de specialitate - a reaprins flacăra curiozității față de universul Queen și în ceea ce-i privește pe tinerii și adolescenții ce acum folosesc piesele trupei ca fundal pentru dansuri vesele pe TikTok (relativ obscurul track Good Old Fashioned Lover Boy făcându-și o neașteptată apariție în lumea internauților, la mai bine de patru decenii de la lansare). Bine… nu doar cei patru britanici au căzut victime revival-ului rock-ului clasic generat de social media, ci și alți giganți șaptezecisti precum Billy Joel sau Fleetwood Mac, artiști ce păreau a-și fi atins finalul carierei încă de la începutul anilor 2000. Totodată, nici Queen nu au fost mai „brezi”… Brian May & Roger Taylor chinuinduse puțin cu greoaia moștenire a trupei timp de vreo două decenii. Iată totuși că (relativ nereușita) colaborare cu Paul Rodgers, neașteptatul succes al filmului biografic, dar și nesfârșitul periplu prin arenele mapamondului alături de Adam Lambert au reușit să transforme brand-ul Queen întrun nume care-și reciclează cu succes propriile piese, fără însă a-și pierde din originalitate.

foto by Snowdon. © Queen Productions Ltd

Știm că fanii au primit cu reținere vestea reîntoarcerii pe scenă a trupei la începutul mileniului. Știm totodată (cel puțin din spusele lui May & Taylor) că Freddie și-ar fi dorit ca „show-ul să continue”. Dar totuși…există Queen fără Freddie? Deși am avea nevoie de o mașină a timpului pentru a răspunde concret la această întrebare, istoria ne spune clar că motorul din spatele mașinăriei Queen a fost (cel puțin în perioada debutului) neînfricatul Farrokh Bulsara, proaspăt sosit din Zanzibar, mânuitor

de bagaje pe aeroportul londonez Heathrow și vânzător de haine second hand în piața din Kensington. Tot istoria ne arată că Bulsara își va achiziționa o somptuoasă vilă în Kensington la doar câțiva ani după ce își abandonează postul de vânzător, iar pe Heathrow va trece doar însoțit de bodyguards și cumpărături scumpe. „Nu voi fi o stea rock… voi fi o legendă!”, obișnuia Bulsara să spună. Nebunie curată? Inconștiență? Una peste alta, pare-se că încrederea în sine l-a caracterizat pe Farrokh încă din momentul debutului, aceasta învăluindu-i și pe May, Taylor și Deacon (de altfel muzicieni stăpâni pe propria lor „voce”, dar care se pare că aveau nevoie de un mic imbold nebunesc).

Născut și crescut în freamătul rock’n’roll al Zanzibarului și al Indiei (unde radiourile difuzau necontenit hiturile lui Frank Sinatra, Cliff Richard sau Nat King Cole), Bulsara se desprinde de contextul geografic relativ nefavorabil și se metamorfozează în Mercury, „mesager al zeilor” și interpret polivalent, ale cărui influențe pleacă de la rockabilly și ajung la operă și muzică barocă, originale melanjuri stilistice care ridică Queen la rang de grupare (aproape) art-rock. Totodată, mânat de agitația londoneză a deceniului șaizcezist și probabil influențat de deciziile curajoase ale contemporanilor Reginald Kenneth Dwight (Elton John) și David Robert Jones (David Bowie), Farrokh își va schimba numele, separându-se de trecutul său pe continentul african, istoria plasându-l curând în galeria marilor staruri pop ale secolului XX. Adesea ne găsim fascinați de ușurința cu care Mercury dirija mulțimile, în timp ce abilitatea sa de a compune piese complexe din punct de vedere armonicomelodic era însoțită mereu de o atracție către refrene fredonabile și linii melodice simetrice, perfect construite și livrate în spirit maiestuos și teatral. De altfel, această teatralitate a act-ului lui Freddie îl separă de majoritatea frontmenilor rock-ului clasic, iar interesul său pentru dramaturgie și universul creațiilor muzicale culte își face simțită prezența adesea în cadrul discografiei Queen. Faimosul bridge de influență clasică ce caracterizează Bohemian Rhapsody și ironizează limbajul muzicii culte, folosirea tehnicii canonului, suprapunerea vocilor pentru crearea efectului de cor, dar și inovativa sa colaborare cu soprana Monsterrat Caballé în 1988 (LP-ul Barcelona) sugerează un artist ce împrumută fără rezerve estetici și limbaje diverse, aflat mereu la limita kitschului… și ce-i drept, unde sună mai bine kitsch-ul în rock-ul clasic dacă nu sub atenta interpretare Queen?

Într-o eră în care „regina” își trăiește un nesperat și puternic act final, ne aducem aminte de omul și artistul Freddie Mercury, creator ce și-a pus puternic amprenta în canonul muzical al secolului XX. Un autentic lover of life & singer of songs, Mercury trăiește atât prin creațiile originale, cât și prin nenumărații interpreți și grupuri muzicale ce continuă să îi poarte influența. Până la urma urmei, așa cum i-a fost mereu dorința, showul va trebui să continue, iar milioanele de fani ce îi fredonează creațiile rămân dovada vie a curajului unui om ce a știut că nu va ajunge o simplă stea a entertainment-ului, ci o veritabilă legendă.

Queen

Eat&Drink

 CEVA DULCE  PE GUSTUL NOSTRU  TRAVEL  JURNAL DE GURMAND

Valul 4. Valul ce ne-a luat tot ce aveam mai bun.

Am închis restaurantul pentru o lună sau două, într-un moment în care am înțeles că nu e de glumit și că România trece prin momente mai complicate ca oricând în lupta cu pandemia. Am simțit că asta e alegerea corectă din mai multe motive. În primul rând pentru că am ajuns în mijlocul războiului pro și anti-vaccinare, în care ieșeam prost indiferent ce făceam. Pentru o parte din oameni, faptul că respectam legea și ceream certificatul verde la acces a determinat un acces de furie și ură, în special în rețelele de socializare, acolo unde ne-am trezit înjurați și ni s-a urat „faliment plăcut”. În egală măsură, am simțit în cazul multora dintre clienții noștri fideli, teamă, reținere, precauție și lipsa unei stări de bine pe care e greu să o creezi în restaurant dacă oamenii nu se simt confortabil și siguri. Mulți nu mai veneau, cei ce veneau erau crispați și petreceau mai puțin timp ca oricând. Ori businessul nu poate funcționa așa.

Am trăit momentul deopotrivă frustrant și emoționant, când doi clienți fideli, nevaccinați, au comandat și au mâncat preparatele în mașină, în fața restaurantului, pentru că eu nu puteam să le permit să intre. Am simțit o prăpastie atât de mare între noi, deși atât de multă vreme, mâncarea, experiența din restaurant, erau cele care ne uneau.

Am decis atunci că nu mai pot și nu mai vreau. Pandemia ne-a unit la începutul ei și a adus atât de multe lucruri bune în relația dintre noi și clienți. N-am fi putut supraviețui lunilor de lockdown fără voucherele cumpărate în avans de clienți, fără oamenii care au stat pe terasă și când ploua și era frig etc. În egală măsură, aceeași pandemie, ne-a dezbinat și destrămat ca societate acum, cum n-aș fi crezut vreodată. E război pe toate planurile – între

MĂDĂLINA SÁNTA este Chef și owner al Restaurantului Szikra (Sf. Gheorghe)

vaccinați și nevaccinați, între cei ce respectă regulile și cei ce le încalcă, între cei ce se luptă pentru locul lor de muncă și se tem pentru viitorul lor și cei ce stau acasă și comentează cinic din spatele ecranelor.

Lumea a devenit mai rea, mai egoistă, mai conflictuală și disputele și tensiunile zilnice au luat locul armoniei și înțelegerii, care pare că au dispărut din vocabularul nostru.

Decât așa, mai bine deloc, așa că am luat o scurtă pauză. Restaurantul a fost mereu locul care a unit oamenii, în care mâncarea bună și experiența culinară a adus alături oameni din cei mai diferiți, din toate colțurile țării. Ori asta nu se mai întâmplă astăzi, când pare că toată lumea e de partea unei baricade.

Până când vom putea redeveni ce am fost, stăm cuminți, pentru noi restaurantul nu e locul în care-ți potolești foamea, ci un loc al întâlnirilor, al bucuriei împărtășite, al confortului și stării de bine, al armoniei și încântării simțurilor. De voi toți, de deciziile voastre egoiste sau altruiste, de responsabilitatea și simțul vostru civic, dar mai ales de empatia și umanitatea voastră depinde dacă vom mai fi vreodată ceea ce am fost. Fiți buni, fiți toleranți, dar fiți responsabili și empatici, fiți înțelepți și frumoși. Se ne revedem cu bine, cât mai curând, sănătoși și bucuroși, făcând ceea ce știm și ceea ce ne place!