Grünberg Ludwig Optiuni Filozofice contemporane

rrl

z &

,-,.O

rrlA

o> )-{ Frl

F

z

o

U

ID EI CONTEMPORANE

LUDWIG GRUNBERG

OPŢIUNI FILOZOFICE CONTEMPORANE

\

198 1

EDITURA POLITICĂ b u c u r e ş t i

Cuprins

A r g u m e n t u m .................................................................

9

PARTEA I CONŞTIINŢA FILOZOFICA ŞI CONFLICTE V A L O R IC E .............................................................................. 19

( '. 11>111.1n 1 1 Moştenirea filo/ofieă a lui Jean-Jacques K o u s s e a u ................................................................................... 19 § 1. Mesajul filozofic al lui Rousseau . . .

20 § 2. Sensul unei opere unitare şi indivizibile .

24 § 3. Filozofia lui Marx şi preluarea moştenirii spirituale r o u s s e a u i s t e ............................................ 29 Capitolul 2 Materialismul dialectic şi istoric la confluenţa filozofiei creativităţii cu creativitatea filozofiei

34

§ 1. „Conştiinţa de sine“ a epocii . . . .

35 § 2. M odalitatea creatoare a angajării m aterialis­ mului dialectic şi istoric în confruntările filo­ zofice c o n t e m p o r a n e ................................................. 41 § 3. Filozofia praxisului, a z i ............................................ 50 PARTEA A II-A INTRE PROBLEMATICA „FAPTELOR CON­ CEPTUALE" ŞI CEA A „TRĂIRILOR EXIS­ TENŢIALE" .................................................................

64

Capitolul 3 Trei ipostaze ale filozofiei analitice

64

.

.

.

.

§ 1. Din nou despre vechea problemă a speci­ ficului f i l o z o f i e i ........................................................... 66 § 2. Atom ism ul l o g i c ...........................................................70 § 3. Pozitivism ul l o g i c ....................................................83 5

100

§ 4. „Filozofia lim bajului comun" . .

• • § 5. Renovare a metodei sau marginalizare a fi­ lozofiei ........................................................................

113

Capitolul 4 i - i Existenţialism ul şi „condamnarea omului la l i b e r t a t e " ........................................................................

118

§ 1. De la intuiţia libertăţii la conceptul de lib e r t a t e .............................................

• • .■ § 2. Rolul metodei fenomenologice în construi­ rea ontologiilor existenţialiste . . . § 3. Heidegger, Sartre şi „libertatea existenţială" § 4. Depăşirea „libertăţii-supliciu" şi sensul unei triade : „cunoaştere-valorizare-acţiune" .

119 125 135 154

PARTEA A III-A INTRE „MOARTEA OMULUI" ŞI „SACRALI­ ZAREA P U T E R II" .......................................................

167

Capitolul 5 , , „ Dincolo sau dincoace de structuralism .

.

167

§ 1. Sistem şi s t r u c t u r ă ...........................................

2. ..Modelul lingvistic" şi regulile metodei

169

i mi u r a l r ........................................

.

•

1 180

.. ;ţ ii,, ia 111(■ ;i h1.1 slruclurala la filozofia struc­ turalistă ................................• • • • '

194

4. o perspectivă filozofică privilegiată : dialec­ tică şi str u c tu r a lism ...........................................

202

Capitolul 6 . . . „Noua filozofie" — variantă a vechiului spiri­ tualism .............................................................................

212

§ 1. Antim arxismul în ipostaza kitsch-ului f i l o z o f i c .................................................................... § 2. Maestrul şi B a r b a r i a .................................... § 3. Consideraţii critice privind „ontologia Pu­ terii" şi preceptele etice ale „noii rezistenţe" § 4. Drumul filozofiei de la Bernard-Henri Levy la Jean-Jacques R o u s s e a u .............................

212

218 224 238

PARTEA A IV-A INTRE MITUL „CULTURII UTILULUI" ŞI UTO­ PIA „CULTURII NON-REPRESIVE" . . .

246

Capitolul 7 _ _ Proiectul tehnocratic al pragmatismului .

.

246

§ 1. O „filozofie a vieţii" pentru care tehnica devine „paradigma raţiunii" . . . . § 2. Avatarurile teoriei genetice a adevărului .

247 254

6

.

§ 3. Pot ii conciliate contradicţiile dintre „viaţa de toate zilele' şi „conştiinţa" ?

2til § 4. Instrum entalism ul între „teoria continuită­ ţii naturii cu experienţa" şi „teoria gene­ rală a e d u c a ţ ie i " ......................................................... 266 7 5. „Moartea" şi transfigurai ea pragmatismului 270 Capitolul 6

S’siiuiiiaHza în căutarea transcendenţei pierdute

270

§ 1. Incidenţele filozofice ale psihanalizei . .

277 § 2. Freud şi teoria c u l t u r i i .......................................... 287 ;; 3. Dezvoltări, mutaţii şi controverse contem ­ porane ............................................................................ 293 § 4 . „Homo aestimans" în faţa utopiei m:ucusiene şi a valorilor c u l t u r i i ................................... 301 în ioc de încheiere Criza filozofiei ? (Răspuns lui AUhu.sser) Note

.

319

b ib lio g r a f ic e ..............................................................353

Argumentum

Datorez această carte studenţilor m ei şi lui Jean-Jacques Rousseau.

Studenţilor, deoarece lor le-a fo st destinat cursul de istorie a filo zo fiei contem porane care, încă din anul 1973, a conturat proiectul prezen­ tei lucrări. P rin preocuparea lor p entru a ra­ corda instrucţia ştiin ţific ă la o fertilizatoare cultură filozofică, p rin scrutarea căilor de ierar­ hizare a m u ltip lic ită ţii valorilor sub sem nul cărora se desfăşoară m area confruntare şi în ­ fruntare a om ului cu sine însuşi şi cu civilizaţia făurită de el, prin întrebările lor incom ode, prin com entariile sustrase stereotipiilor de gîndire şi chiar prin tăcerile care contrapunctau interesul accentuat p e n tru dialogul filozofiilor şi destinul filozofiei în epoca noastră, tinerii interlocutori de la Academ ia de S tu d ii Economice m i-au ofe­ rit nu num ai „laboratorul“ de lucru al cărţii, dar şi prim a incitaţie p e n tru a o scrie.

L ui Rousseau, deoarece re-lectura atentă şi sistem atică a operei sale — pornită, din tr-u n în­ dem n interior irezistibil, la o cum pănă de ano­ tim p u ri a anului 1974, în am bianţa geneveză „im pregnată“ de spiritul autorului C ontractu­ lui social — m i-a sugerat ultim a idee necesară atunci cînd întocm eşti o asem enea carte. Ideea pe care s-o poţi aşeza la început, cu speranţa de a oferi un posibil criteriu decupajului, un liant 9

între capitole, un unghi de vedere apt să asigure coerenţă întregului. Lui Rousseau, p entru că el — iniţiatorul conştiinţei filozofice m oderne, cu evantaiul opţiunilor pe care aceasta le presu­ pune — m -a determ inat să subsum ez volum ul de studii titlu lu i generic O pţiuni filozofice con­ tem porane.

Dacă, intr-adevăr, cum remarcă Lucian Blaga, ..conştiinţa filozofică e caracterizată în prim ul rînd printr-o particulară stare de luciditate cu privire la atitudinea de luat faţă de diversele de­ m ersuri ale filo zo fiei“ l, m o m en tu l Rousseau marchează îndoiala conştiinţei filozofice m o ­ derne faţă de tipul tradiţional al dem ersului spe­ culativ. P entru prim a oară, deschizînd drum ul în prelungirea căruia se va înscrie şi noua v i­ ziune a lui M arx asupra fu n cţie i transform a­ toare a filozofiei, Rousseau încearcă să sm ulgă filozofia din letargia contem plativism ului m e ta ­ fizic, asociind ,,înalta preţuire a fa p te i", caracte­ ristică rom antism ului, cu o salutară reacţie cri­ tică faţă de un m od de filozofare „izvorît din conceperea unei lum i statice, în care om ului nu-i răm îne altceva de făcut decît s-o înţeleagă şi s-o contem ple“ 2. Reacţia lui Rousseau îm potriva m etafizicii tradiţionale deschide, astfel, evan­ taiul căilor urm ate de conştiinţa filozofică m o­ dernă în depăşirea vechiului m od de a practica filozofia, inapt să convertească dificultăţile în problem e şi să dea expresie teoretică se n tim e n ­ tu lu i acut al inadecvării dintre conştiinţa valo­ rică a om ului şi caracterul alienant al civilizaţiei.

Convergente prin inserţia lor specifică în reac­ ţia critică faţă de speculativism ul m etafizic tra­ diţional, filozofiile contem porane apar d iver­ gente prin m odul în care concep filozofia şi îi re-construiesc problem atica. în v irtu te a conver­ genţei, dialogul este posibil. D ivergenţa face opţiunile şi înfruntările necesare. A m bele con­ turează coordonatele unui conflict valoric d e fi­ nitoriu p entru spiritualitatea contem porană : acria dintre diverşi' m odalităţi de a practica fi­ lozofia. ÎS

Se profilează astfel, în universul deschis şi jră m în ta t al luptei de idei din filozofia contem ­ porană, trei m odalităţi de a concepe şi practica filozofia, de a-i construi problem aiica. Sint, de fapt, cele a căror înfruntare a conferit un tim ­ bru aparte ultim u lu i congres m ondial de filozo­ fie, desfăşurat la Diisseldorf (1978), dom inat — cum sublinia G. H. von W right — de „trei m ari mişcări: filozofia analitică, vivace în lumea anglo-saxonă şi în Scandinavia, herm eneutica fenom enologică şi m a rx ism u l“ s. Filozofia m a r­ xistă creatoare orientează dem ersul conceptual spre o interpretare totalizatoare a lum ii şi a condiţiei um ane, aptă să ofere suport tcoretico-m etodologic întem eierii, niciodată „înche­ iată", a ştiinţei şi soluţii „de valoare“ luptei p entru emancipare a om ului contem poran. H er­ m eneutica fenom enologică urm ează proiectul husserlian de a constitui o problem atică a „con­ ştiinţei intenţionale", p en tru a interpreta „sen­ surile“ um ane pe care le dobîndesc fenom enele prin activitatea constituantă a unei „subiectivi­ tăţi transcendentale", sperînd să obţină astfel o dublă întem eiere absolută — a ştiin ţei şi a valo­ rilor — pe baza unor evidenţe ultim e „extrase" din subiectul însuşi. U tilizată în elaborarea an­ tologiilor existenţialiste de H eiăegger şi Sartre, herm eneutica deplasează am intita problem atică de la „esenţe ideale" spre o problem atică a „tră­ irilor existen ţia le", exprim ată sintetic înlr-o v i­ ziune insolită asupra libertăţii, în care reîniîlnim , transfigurată şi desfigurată, ideea centrală surprinsă de Hege'l în opera lui Rousseau : „li­ bertatea este calitatea specifică om u lu i“ 4. Iu schim b, filozofia analitică situează in tr-u n „con de um bră" întrebările care vizează raportul om ului cu universul şi cu civilizaţia făurită de el în favoarea unui nou tip de problem e, privind m odul în care noi gîndim şi vorbim despre lum e, atribuind filozofiei, în cel m ai bun caz, se rv itu ­ tea de a fi plasată intr-o „anticam eră“ a teoriei pentru a desfăşura o activitate de „clarificare" a faptelor conceptuale. Cine desfăşoară o asem e11

nna activitate de elucidare conceptuală recu­ noaşte M. W eitz — „efectuează o opţiune p rin ­ tre altele posibile, unele direct opuse, opţiune pe care filozofia de azi o perm ite, dar nu o dernonstreazcV' O pţiunea între m odurile contem porane de a practica filozofia nu blochează, ci presupune f i ­ rescul dialog, osmoza spirituală, chiar transferul reciproc al unor concepte şi proceduri m etodo­ logice, dar ne plasează şi într-o zonă a unor con­ flicte valorice privind sta tu tu l filozofiei, accep­ tarea sau respingerea disponibilităţilor ei de a edifica o concepţie generală despre lum e n e tri­ butară speculativism ului. în tr-o asem enea zona, confruntarea filozofiilor, fiind afirm are de va ­ lori, deci angajare pro sau contra, dobîndeşte d i­ m ensiunile unei autentice înfruntări, deoa­ rece — cum, se exprim ă R. R u yer — sînt în joc principii ireconciliabile, iar „com prom isul apare nu ca o datorie, ci ca o trădare şi o laşitate 6. In acest sens, asistăm azi la o dublă înfruntare a m aterialism ului dialectic cu alte m odalităţi de a practica filozofia, caracterizate de M ortim er J. A dler astfel : „pe de o parte, analiştii... în ­ cearcă să practice filozofia ca o activitate cu m u ­ lativă de grup, în tim p ce, dim potrivă, e x isten ­ ţialiştii nu fac nici un efort în această direcţie.

Pe de altă parte, existenţialiştii au o ferm ă în ­ credere în tr-u n obiect specific al filozofiei şi se adresează problem elor de ordinul I, în tim p ce, dim potrivă, analiştii întorc spatele problem elor de acest gen, în favoarea celor de ordinul 11“ j N u este greu de sesizat că, în egală măsură, conştiinţa filozofică m odernă iniţiată de Rousseau deschide şi cîm pul altor opţiuni, antrem nd conflicte valorice privitoare la m odul de a an­ gaja dem ersul filozofic asupra om ului (um a­ nism -a n tiu m a n ism teoretic-antium anism prac­ tic) şi asupra cu lturii (conformare la naturăopoziţie faţă de natură-întregire şi um anizare a naturii).

U rm ărind destinul acestui triptic al opţiunilor filozofice contem porane, în care m aterialism ul 12

dialectic apare ca term en de referinţă constant şi sem nificativ, prezenta carte îşi propune u n obiectiv lim itat. Consideraţiile anterioare d evin argum ente p entru justificarea alegerii unuia dintre m ultele decupaje posibile in tr-o lucrare de istorie a filozofiei contem porane care, in e v i­ tabil, apelează la om isiuni deliberate, deoarece nu poale supune analizei com paraiiviste to tul şi nu poate discuta despre tot. Chiar ten tative m u lt rnai ambiţioase, efectuate în ultim ele decenii, sint revelatoare în egală măsură prin ceea ce spun, dar şi prin ceea ce n u-şi propun. Ele au fost nevoile să adopte un anum e unghi de v e ­ dere p en tru a efectua decupaje, lim itîndu-se, de pildă, doar la filozofia contem porană din Europa (1. A. Bochenski), axîndu-se preponderent pe o geografie a spiritualităţii de lim bă engleză (John Passmore) sau efectuînd selecţia în fu n cţie de preocupările, de dom inantele intelectuale ale au­ torilor antrenaţi în elaborarea unei lucrări colec­ tive asupra filozofiei secolului X X 8. A m conside­ rat că intenţiile acestei cărţi de a urm a o abor­ dare com parativistă şi de a releva m odul original în care este angajat m aterialism ul dialectic în marile confruntări ideologice contem porane ar putea fi m ai bine servite de o selecţie dornică să-l surprindă în unele dintre raporturile sale cu alte m odalităţi actîiale de construire a pro­ blem aticii filozofiei, omulu-i şi culturii. în virtutea m enţionatelor intenţii, cartea a fost structurată în patru secţiuni. Prima, in titu ­ lată C onştiinţă filozofică şi conflicte valorice, creionează ,,spaţiul de joc“ al opţiunilor contem ­ porane generate — m ai m u lt sau m ai p u ţin în­ dreptăţit — de m oştenirea filozofică a lui Rousseau şi surprinde locul privilegiat al m aterialis­ m ului dialectic şi istoric in m odelarea conştiinţei de sine a epocii de profunde transform ări revo ­ luţionare pe care o parcurgem . A doua parte, sub titlu l în tre problem atica „tră irilo r existenţia le “ şi cea a „faptelor conceptuale”', angajează filozofia m arxistă creatoare în confruntarea cu variantele şcolii analitice şi cu viziunea asupra 13

S ^ ^ X T n Z T ^ M r a t c r t y r P u te rii , a treia secţi rn v tem vorane şi, m -

U sm Z iT ş iCa n Z m am

f » n™ S a t

ra ? s

consecinţe politice f.eotjei pragm atiste şi scrutează apoi s^ sul cultură (cu m utaţiile al celei psihanalitice ac p nn„frib u u u 0r m arcuprovocate sub im V ^ surprinsă relevanţa soluţiilor pe care ie p > eudo-altert i a J de M arx pen.™ a « g » » f “ ^ " ntr„ secnativei sugerate de ‘u tilu lu i“ şi utopia fiuni : In tre mitul „cu ,tu ,r ‘ S , „ Ioc de in ­ c u ltu rii ™ ™ ^ eJ ^ £ u cLrte n u -fi procheiere — p e n tiu ca decît p entru a despune să efectueze b tla n fu rtgdec«_p chide noi o r iz o n tu n d jilozoj ui com o scrisoare des£ ™ Cel care a lansat m u lt francez Louis AU hu , m a rxism u lu i ,

s ; % ” » S c der d c ,usr creativităţii cu ereatiuttotea fi ozo^ei.

Unele fragm ente ale

n,-,ru t intr-o primă

- reoăzute S conştient, în contextul aces e devarte de a putea chiar în actuala form a *** “ « J rib u -

philosophicum sem per perfectibile.

Întocm ind această carte, care are drept punct de plecare, aşa cum am am intit, un ciclu de lecţii ţm u te în faţa studenţilor m ei, m -a călăuzit tot tim p u l ideea că, „vorbind despre educaţia tin ei ei noastre generaţii, trebuie să avem în vedere necesitatea ca ea să cunoască tot ceea ce se întîm pla în lum e. N u trebuie să avem niciodată team ă că o confruntare deschisă, liberă a con­ cepţiilor noastre m aterialist-dialectice cu concep­ ţiile idealiste ar putea să dăuneze cum va fo r­ m ării tineretului ; dim potrivă, tocm ai în această confruntare liberă — în care, dealtfel, s-a a fir­ m at în lum e m aterialism ul dialectic — vo m face să triu m fe idealurile com unism ului“ 9. Căutarea adevărului, deloc uşoară, este coordonata esen­ ţială a m odului în care concep, aici şi acum, an­ gajarea m ilitantă în m arile confruntări ideolo­ gice ale epocii, conferindu-i un sens em inam ente constructiv, ca o propedeutică a creaţiei filozo­ fice m arxiste originale. ’ N u este un secret p entru nim eni că, de regulă, fiecare carte de filozofie îşi are patosul ei, obse■lile ei, chiar un punct■arhim edic în ju ru l căruia se desfăşoară toate presupunerile, ipotezele, con­ vingerile, adversităţile, căutările, proiectele sale teoretice şi practice. Prezenta lucrare nu face e x ­ cepţie.^ Concepînd-o, am a vu t im presia că d iver­ sele ei dem ersuri — înscrise în cîm puri proble­ matice^ diferite şi avînd, poate, tim brul specific naturii controverselor în care ne situează fiecare din capitolele ei — se desfăşoară totuşi în ju ru l unei idei-pivot : nevoia de filozofie a om ului contem poran. Seduşi de ritm u l accelerat al pro­ gresului ştiinţifico-tehnic şi de obsesia practicistă a „randam entului p entru randam ent“, în epoca noastră sînt voci care tratează condescen­ dent filozofia, ca o desuetă preocupare ,,ne-practică“, tem îndu-se de problem atizările ei globale şi incitaţiile spre inconfortabile „de c e ? “-uri, considerînd că ne putem, dispensa de filozofie.

Or, om ul nu poate fi um an fără a se interoga asupra propriei sale condiţii. El nu poate nădăj­ dui să înţeleagă lum ea în integralitatea şi dina-

m ism ul ei, să-i ierarhizeze axiologic form ele de existen ţă p e n tru a se putea interoga asupra condiţiei um ane, fără apel la filozofie. A bando­ narea filozofiei ar fi echivalentă cu o sinucidere spirituală a om ului, cu renunţarea la conştiinţa, în perpetuă evoluţie, pe care om ul o dobîndeşte despre el însuşi, în raporturile sale polim orfe cu lum ea în care trăieşte şi asupra căreia acţio­ nează. In această accepţiune, o lum e fără filo zo ­ fie l-ar reduce pe om la un „cim panzeu dotat cu in telect“ sau la un „robot jovial“ ; ea ar fi o lum e fără problem atizări, fără ierarhizări valo­ rice, fără scopuri, în uHimă instanţă fără... oameni.

Nu. N u este'posibil să alegi între a avea sau a n u avea o filozofie. Dincolo de această falsă al­ ternativă, problem a se pune în cu to tul alţi ter­ m eni : p e n tru ce filozofie optăm ? P entru o f i ­ lozofie construită pe baza unor experienţe unilaterale de viaţă sau a deform aţiilor unei gîndiri tehnicist-parcelare, p entru o filozofie speculativistă (care desconsideră în principiu achiziţiile ştiin ţei şi ne poate lesne conduce în m rejele paralizante ale iraţionalism ului şi m isti­ cism ului) sau p entru o filozofie m aterialist-dialectică, edificată conştient pe baza generalizării practicii sociale şi cuceririlor ştiinţei, deschisă m ereu spre experienţă şi aptă să ofere o m etodo­ logie generală a cunoaşterii, o criteriologie adec­ vată a valorizărilor şi o strategie teoretică a ac­ ţiunii, prom otoare a celor m ai înalte idealuri m oral-politice ale epocii ? P entru soluţia scientist i (care m archează o alterare a spiritului ştiinţific), pentru cea sp iritu alistă (care reprezintă o d efo r­ m are a conştiinţei morale), p en tru cea pragm atistă (care exprim ă o anomalie a raţionalităţii practice) sau p entru racordul spiritului ş tiin ţi­ fic, conştiinţei morale şi raţionalităţii practice caracteristic unei filo zo fii a um anism ului re ­ voluţionar ? întrebarea „PENTRU CE FILOZOFIE S Ă O P TĂM ?“ este astăzi vitală. P entru că specta­ culoasele rezultate ale ştiinţei sînt în im posibili19

tale de a conduce, spontan şi univoc, la o singură perspectivă filozofică. P entru că dubla noastră angajare, în lupta cu variantele contem porane ale^ antium anism ului şi hi „dialogul um anism elor , se sprijină pe o opţiune filozofică. Şi, mai ales, p entru că, fiin d relative (adică m ereu con­ diţionate istoric de un anum it stadiu al cunoş­ tinţelor, de o anum ită ,,proiecţie“ a intereselor şi aspiraţiilor om eneşti), adevărurile nici unei filo ­ zofii n u pot fi eterne, dar etern există o filozofie care satisface m ai bine decît celelalte cerinţa de a constitui ,.conştiinţa de sine“ a unei epoci, fa v o r u în d ridicarea om ului pe trepte superioare de um anitate. Dacă prezenta carte ar reuşi să ofere cîteva repere şi puncte de sprijin răspun­ sului pe care cititorii îl caută la această în tre ­ bare, ar însem na că efortul celui care a scris-o nu a fo st zadarnic.

Partea I CONŞTIINŢĂ FILOZOFICA ŞI CONFLICTE VALORICE

Capitolul 1 Moştenirea filozofică a Iui Jean-Jacques Rousseau . .Cu p rilejul aniversării bicentenarului naşte­ rii lui Rousseau (1912), traducerea în lim ba franceză a cărţii danezului H offding a produs chiar p rin titlu l ei, un şoc intelectual. A vorbi despre Jean-Jacques Rousseau şi filozofia sa * constituia un act tem erar în tr-o vrem e cînd R ousseau-scriitorul era venerat, dar Rousseauhlozoful era contestat. E ra vrem ea cînd, în f ra n ţa , program ele de bacalaureat sau de agregaţie în filozofie nu m enţionau m ăcar num ele ui Rousseau, suspectat p e n tru filipicele sale Ţdresa >,filozofilor'', p e n tru p refe rin ţa sa ţa ţă de lim bajul m etaforic şi neutilizarea unui jargon filozofic specializat, p e n tru contradic­ ţiile d intre atitudinea iconoclastă din Dialoguri şi cea constructivă din Contractul social. ^ . 5e^Ta . as’tâzi, după am plele şi relevantele m anifestări prileju ite de com em orarea bicen­ ten a ru lu i m orţii lui Rousseau (1978), discuţia despre existenţa şi caracteristicile filozofiei sale, înseam nă a te rap o rta la o situaţie substan19

ţial m odificată. Cîndva contestată, filozofia lui Rousseau este, în ultim ele decenii, cvasiunanim invocată. C îndva considerată de necăutat, ea este acum in te rp re ta tă în atîtea feluri, încît pare a fi de negăsit. De aceea, în treb area fo r­ m ulată de H offding („există o filozofie a lui Jean-Jacques R ousseau ?") îşi păstrează actu a­ litatea. Ea se pune, însă, din cu to tul alte con­ siderente : n u d ato rită fap tu lu i că Rousseau n -a r fi revendicat în m od expres de nici o f i ­ lozofie, ci în tru c ît a devenit term en de re fe ­ rin ţă p e n tru orice filozofie.

1. M esajul filozofic al lui Rousseau

Exegeţii actuali ai operei lui R ousseau sînt de acord în a-i recunoaşte polivalenţa de sensuri p rin care ea este susceptibilă să „deschidă“ traiectorii spirituale d iferite şi chiar opuse. Je an Starobinski, de pildă, m enţiona faptul surp rin zăto r că „această operă, care în ­ cepe ca o filozofie a istoriei, se încheie în «ex­ perienţă» existenţială. Ea îi an u n ţă în acelaşi tim p pe Hegel şi pe opusul său, K ierkegaard"-.

P e n tru Jacques D errida, lectura C onfesiunilor lui Rousseau a r fi deschis traseul sp iritu al al existenţialism ului, după cum lectura lui Heidegger „ar putea... să reconducă pe păm înt rousseauist" 3. P ierre A braham consideră, în schimb, că „din C onfesiuni provine, în m od nem ijlocit, psihanaliza", astfel încît „nu este un m ister p en tru nim eni... dependenţa lui F reud de Rous­ seau" 4. P rofesiunea de credinţă a vicarului din Savoia, cea m ai controversată secţiune din Emile, este invocată în sprijin a tît de sp iritu a ­ lism ul personalist cit şi de pragm atism . „Acolo — scrie A lbert Schinz — adevărul unei idei este judecat după u tilita te a sa m orală ; de aceea profesiunea vicarului din Savoia va ră m îne profesiunea de credinţă a prag m atistu lui din orice tim p" 5.

E rijînd Eseul asupra originii lim bilor la ran 20

gul de operă-cheie a lui Rousseau, unii expo­ n en ţi ai filozofiei analitice reţin din profesiu­ nea de credinţă a vicarului savoiard urm ătorul pasaj : „ideile generale şi abstracte sînt izvorul celor m ai m ari erori ale oam enilor ; niciodată jargonul m etafizic nu a făcut să se descopere un singur adevăr şi el a u m plut filozofia cu ab ­ surdităţi, de care ţi-e ruşine de îndată ce le dezbraci de cuvintele lor m ari" fi. Rousseau de­ vine, însă, din exponent al reacţiei an tim etafizice, un ctitor al unei noi m etafizici, de fac­ tu ră spiritualistă, p rin aducerea în prim plan a u n u i alt pasaj din aceeaşi lucrare : „Conşti­ inţă, conştiinţă ! In stin ct divin, n em uritoare şi cerească voce, călăuză sigură a unei fiinţe ig­ norante şi m ărginite, d ar inteligente şi libere, judecător infailibil al binelui şi al rău lu i !“ 7. în tim p ce Galvano della Volpe sesizează „o înru d ire directă şi profundă... în tre rousseauism şi socialism ul ştiinţific" 8, subliniind că Dis­ cursul asupra originii inegalităţii dintre oameni dialecticizează noţiunea de progres, graţie su r­ p rinderii caracterului său contradictoriu, B ern a rd -H en ri Levy îl consideră pe R ousseau d rep t precursorul „noilor filozofi", invocîndu-1 frec­ vent în cam pania lor an tim arx istă şi prezentînd acelaşi Discurs .. ca „o im placabilă m aşină de război contra «Progresului»" 9. Ia r p e n tru CI. L evi-Strauss „lucrarea Discours sur l ’ori­ gine et Ies fo n d em cn ts de l’inegalite parm i Ies hom m es este, fără îndoială, cel dintîi tra ta t de antropologie generală pe care-1 cunoaşte lite ­ ra tu ra franceză", m arcînd începutul abordării stru ctu raliste m oderne „asupra trecerii de la n a tu ră la cultură, întem eiată pe... ap ariţia unei logici care operează cu opoziţii binare şi coincide cu prim ele m anifestări ale sim ­ bolului" 10.

Problem a „care este totuşi concepţia filozo­ fică a lui Rousseau ?" continuă astfel să răm înă deschisă. C ontradicţiile operei sale, invocate odinioară p e n tru a-i contesta o anum ită pozi­ ţie filozofică, par a perm ite astăzi să fie ra ta 21

sat oricărei filozofii. In am bele cazuri punctul de Plecare răm îne acelaşi : opera lui R ousseau esteP contradictorie, lipsită de u n ita te şi de idei directoare. D ificultatea nu poate fi depaşiţa decît p rin tr-o in te rp re ta re globală a operei sale Este^ dealtfel, sugestia m etodologica a lui CI L evi-Strauss, care afirm ă că R ousseau nu poate fi înţeles „decît refăcînd pe cont prop riu calea care l-a dus de la ruinele lasate de Dis­ cursul asupra originii inegalităţii la am pla co strucţie a C ontractului social, al cărui secret n dezvăluie Em ile. Lui îi datorăm fap tu l ca ştim , după ce am distrus orice fel de orm duire, cum să m ai descoperiin principiile care ne vor m g Hui să creăm o ordine nouă .

Dar, p rin această aserţiune, ne reîntoarcem la K an t Precedînd in te rp re ta re a data de Cassirer, K an t a fost p rim ul care a afirm at ca ° P ^ l u Rousseau rep rezin tă un tot c o e re n te i L>u r™ea un plan raţional : cei care îl acuza ca se co tnazice n u îl înţeleg" «. ^ u sse a u spune K ant,

progres al cu ltu ri "oziţiUe Psale (Anlagen) ca

STc

o

n

"

^

ca specie natucal*

(natiirliche ^ readuce în să, cum este R em arca lu t te tare a propusă este firesc, la Roussea a t - în dialogurile consonanta cu cea unde — parca Rousseau juge de Je în ju ru l m oşanticipm d posibilei J - RoUsseau, în ultim ii

‘a T a ! «

«

3

s S

M

^ s s e a u ‘ a T l Sist a t asupva < » P «

S

5

dincolo

im it ar care ar putea să nu fie adevarat, sa fie 23

chiar fals, dar în nici un caz nu este co n tra­ dictoriu" 1A. U nitatea prezentă în diversitatea problem a­ tică a scrierilor sale este explicată de Rousseau prin scopul constant care le-a inspirat. Acest scop a fost ex p rim at sugestiv în m otto-ul lu ­ crării Em ile : „relele de care suferim sînt re m ediabile“ (sanabilibus aegrotam us malis).

P e n tru Rousseau, constatarea si explicarea re ­ lelor sociale avea nevoie de distincţia în tre ceea ce este n a tu ra l şi ceea ce este artificial în om tocm ai p e n tru a deveni un preludiu al m are ­ lui său proiect de recucerire a „ tra n sp are n ţe i11 pierdute. Incepînd cu celebrul Discurs asupra ştiinţelor şi artelor, cînd introduce p e n tru prim a oară în filozofie conceptul de alienare 1S, Rous­ seau critică societatea în care, dato rită obsta­ colului intereselor particu lare rivale, ra p o rtu ­ rile sociale îşi pierd transparenţa, ajungînd să funcţioneze ca o fo rţă ostilă îm plinirii potenţialităţilo r um ane, să genereze creşterea a rti­ ficială a civilizaţiei şi inegalităţii d intre oa­ m eni, corupţia, „m ăştile", in stitu ţii opresive, cultul falselor valori, dram aticul clivaj în tre „a fi“ (etre) şi „a părea" (paraître). Noul concept im plică şi o schim bare de strategie m etodolo­ gică : în tru c ît alienarea este produs social şi nu d at originar, în tru c ît ea devine caracteristică doar p e n tru „om ul în relaţie" (l’hom m e de relation) şi nu p e n tru „om ul esenţial" (l’hom m e essentiel), „răul apare produs de o istorie în care sînt m ai în tîi instituite, apoi agravate r a ­ p o rturile de dom inaţie şi exploatare" 1G. De aceea, critica stării de criză (din prim ul discurs) se converteşte în căutarea surselor istorice ale racilelor sem nalate (din al doilea discurs) şi dobîndeşte, firesc (în Em ile şi Contractul social), un sens pozitiv, sugerînd căi pentru... regăsi­ rea tra n sp a re n ţe i pierdute. Subtil exeget al lui Rousseau, J. Starobinski rem arcă faptul că în critica rousseauistă a civilizaţiei „esenţa om u­ lui nu este comprom isă, ci num ai situaţia sa istorică. P e n tru că apariţia răului a fost un fapt 23

istoric, lupta îm potriva rău lu i ap arţin e de ase­ m enea om ului în istorie" 17. C hiar dacă în p ri­ vinţa m ijloacelor p e n tru regăsirea tra n sp a re n ­ ţei rap o rtu rilo r sociale dezalienate opera lui Rousseau conţine, succesiv sau sim ultan, un apel la reform ă m orală personală (vitarn im pendere vero), la o nouă educaţie a individu­ lui (Emile) sau la o tran sfo rm are politică a co­ lectivităţii (Contractul social), „trebuie să re ţi­ nem singurul lucru pe care îl au în com un : unitatea lor de intenţie, care vizează salvgar­ darea sau restitu ire a tra n sp a re n ţe i com pro­ mise" ,8. Este exact ceea ce avea in vedere şi R ousseau atunci cînd m enţiona : „Am scris asu ­ pra unor subiecte variate, dar întotdeauna cu aceleaşi principii, cu aceeaşi m oralitate, cu aceeaşi credinţă, cu aceleaşi m axim e şi, dacă vreţi, cu aceleaşi in te n ţii'1 19.

2 . Sensul unei opere unitare şi indivizibile

Incercînd să surprindem in aeiu u n ita te a de intenţie (m enţionez : de intenţie, nu şi de con­ strucţie !) a operei lui Rousseau, ne întîm pină o nouă dificultate, greu de ocolit. In pofida elaborării unei concepţii filozofice de an v er­ gură, în care rev erb eraţiile supoziţiilor ontolo­ gice asupra condiţiei um ane an trenează rea b i­ litarea v irtu ţilo r sensibilităţii şi prom ovarea perspectivei antropocentrice, în tr-o prim ă îm ­ potrivire a conştiinţei filozofice m oderne faţă de alienare, Rousseau a ezitat — şi uneori a re ­ fuzat cu încăpăţînare -— să se considere filo­ zof. în profesiunea de credinţă a vicarului din Savoia, întîlnim expresia cea m ai concludentă a unui asem enea refuz : „N u sînt un m are filo­ zof şi nu m ă sinchisesc să fiu. insă am uneori bun-sim ţ şi iubesc întotdeauna adevărul" 20. în acelaşi spirit, R ousseau îi m ărturiseşte lui Voltaire că a elaborat un sistem de idei doar ca sim plu om care caută adevărul şi nu ca un g'în24

ditor profesionist, prezentîndu-se, cu fină iro ­ nie, d rep t un „prieten al adevărului" care vo r­ beşte unui filozof.

R efuzul lui R ousseau de a se clasa în rîndul filozofilor este, neîndoielnic, deru tan t. El îşi cla­ rifică sensul doar în m ăsu ra în care este an g a ja t în contextul socio-cultural al epocii (ceea ce ex­ plică şi episodicele accente negativiste), apărând, de regulă, ca o reacţie îm potriva unei anum ite practici filozofice, în num ele unei noi conştiinţe filozofice, ex p rim ată în actele de reflectare ale gîndirii filozofice asupra ei însăşi. Rousseau ini­ ţiază un nou m od de filozofare şi ev ită să se autointituleze „filozof" deoarece cuvîntul in cri­ m in at e ra asociat unei vechi şi com prom ise practici filozofice. El se află în tr-o situaţie si­ m ilară aceleia în care se va găsi m ai tîrziu Feuerbach, în refuzul de a se prezenta d rep t „m aterialist" (pentru a se d elim ita de form a vulgarizată sub care m aterialism ul era propovă­ d u it de B iichner şi Vogt p rin anii 1850— 1860) sau M arx, în refuzul de a utiliza term enul de „sociologie" (pentru a se delim ita de încărcătu ra pozitivistă a conceptului pro liferat p rin lucrările lui A uguste Comte). Dar, tot aşa cum există un m aterialism la F euerbach şi o sociologie la M arx, există o filozofie la Rousseau, dincolo de obstinaţia a u to ru lu i lui Em ile în utilizarea depreciativ-peiorativă a term enului „filozofie".

Dealtfel, întreaga operă a lui Rousseau con­ stituie o pledoarie p e n tru filozofie, în m ăsura în care acesteia i se asociază un nou mod de fi­ lozofare. R ousseau se p ro n u n ţă p e n tru o concep­ ţie totalizatoare despre lum e şi om, întrevăzînd chiar în scrierile sale coordonatele unui „m are sistem ", dar el subliniază, pe de o parte, conexi­ unea în tre dem ersul raţional în d re p tat spre cu­ noaşterea adevărului şi sin ceritatea personală, pe de altă parte, incom patibilitatea cu speculativism ul sistem elor închise ale m etafizicii tra d i­ ţionale. Ceea ce reproşează „filozofilor" este nu disciplina gîndirii, ci schem atism ul ei, nu ra ţio ­ n alitatea m etodei, ci tipul de raţio n alitate re 25

ducţionistă care contrapune artificial cunoaş­ terea lum ii real-obiective „cunoaşterii de sine", depreciind v irtu ţile sensibilităţii şi afectivităţii um ane. Cind R ousseau condam nă ap aren ta „pro­ funzim e a m etafizicii care n u are nici tem elie nici form ă" 2i, el utilizează term enul „m etafi­ zică" in tr-u n sens peiorativ, p e n tru a -i descrie pe constructorii de sistem e închise, ale căror idei se snueaza deasupra rangului experienţei um ane şi ale căror principii, departe de a generaliza va­ rie tate a p estriţă a exp erien ţelo r um ane, nu mai pot fi puse in corespondenţă cu ele. „Am consul­ ta t filozofii — m ărtu riseşte Rousseau —, am ră s ­ foit cărţile lor, am cercetat diferitele lor p ăreri ; i~am aflat pe toţi m indri, afirm ativi, dogm atici chiar in p retinsul lor scepticism , neignorind ni­ mic, n ep u tîn d dovedi nimic... A -i asculta n u era m ijlocul de a ieşi ciin incertitudinea m ea1' Ceea ce R ousseau reproşează m etafizicii este faptul că se pierde in abstracţii vane, că n u dă expresie teoretică sen tim en tu lu i a c u t al inadecv ării d in tre conştiinţa valorică a om ului şi ca­ racteru l aiienant al civilizaţiei. R eacţia sa îm po­ triva m etafizicii tradiţionale nu este insă În­ d re p ta tă — aşa cum susţin cei ce-1 transform ă pe Rousseau in precursor al em pirism ului lo­ gic — îm potriva oricăror construcţii ontologice, nici îm potriva g radului de g en eralitate al ab­ stracţiilor filozofice. Chiar în Confesiuni, deci în cartea care accentuează cu precădere sincerita­ tea, în cărcătura em oţională şi nota personală a concepţiei sale, Rousseau afirm a Ca „adevărul generai şi a b stract este cel m ai preţios din toate bunurile ; fără acesta om ul este orb ; ei este ochiul ra ţiu n ii".23.

Critica rousseauistă a aşa-num itelor „su b tili­ tă ţi"21 aie filozofilor are în perm anenţă, o dublă viză, evitînd a tît Scylla speculativism ului steril uitraraţio n alist, cit şi C haribda em pirism ului plat. In rom anul care a pus p iatra de tem elie a rom antism ului, S a in t-P reu x deplînge făp tu i că „fiecare obiect care îi im presionează pe filozof este considerat de el în mod sep arat şi, nefiind 26

în sta re să d isc e a m ă nici conexiunile du, 1 riorul său. nici re la ţiile cu celelalte 0i , ; . ' niciodată nu îl v e d e la locul său, n u -i în(rd nici cauza şi nici a d e v ă ra te le sale e f e c t e |; luînd ideen din N o v a J-7eîo?;S(, R ousseau afirm ă în EmHa — p rin in term ed iu l v icaru lu i'sav o -iard — că filozofii c a re au v r u t să e v ite . su b tili­ tatea" speculativism ului m etafizic a u căzut în capcana em pirism ului su p erficial, neînţeleednd că faptele — de o rd in fizic, social sa u psiholo­ gic — nn spun nim ic p rin o]e însele. m ita tirrm nît nu sîn t in te rp re ta te în lu m in a u n o r princioii raţionale, descoperite însă şj v a lid a te p rin sin­ ceritatea efortului personal. în concepţia lui Roussoaij a p a re deci o d i s ­ tincţie im plicită în tre filo z o fa filo zo filo r şi fi­ lozofia sa. P rim a izvorăşte d in orgoliu, a doua din căutarea adevărului. P rirp a s e caracterizează p rin m ăştile su b tilităţii, a dr>tia p rin tra n s p a ­ re n ţa sincerităţii. Prim a, d e s c o n s ’i d e rîn d se n ti­ m entul, lipseşte ra ţiu n e a de f o r ţ a ei propulsoare şi o d eturnează de la ţin tă : ^ d o n a con feră na­ ţiunii capacitatea de a cu ceri m a rile ad ev ăru ri p e n tru a ex trag e seva d e m e rs u lu i filozofic din cel m ai au ten tic zbucium e m o ţio n a l a f om ului.

Desigur. Rousseau deplasează, centrul, d e greu­ tate al filozofiei spre m a n if e s ta r e a u n e i a titu ­ dini, dar aceasta este o a t i t u d i n e em oţională care nu dim inuează, ci in te n s if ic ă v irtu ţile cog­ nitive ale raţiunii. ,.Regula dej a m ă în cred in ţa sentim entului m ai mult. decît r a ţiu n ii __ ser'™ Rousseau — este c o n firm a tă de raţiu n ea însăşi" 26.

O pera lui Rousseau d e sc h id ^ a s tf e l orizontul unui nou mod de a practica f ilo z o f ia . O dată cu abandonarea spiritului de s is t a m („l’e s p rit de system e"). ea nu renunţă ci t u ş i d e p u ţin la sp i­ ritu l sistem atic („l’esprit syster*ia ţdqUe “)) căruia vrea, dim potrivă, să-i confere o s p o rită valoare şi eficacitate, prin deplasarea a c c e n t u l u i de la raţionalism ul teoretic spre r a ţ i o n a l is m u l e i| c> stră b ă tu t de o perspectivă a x iro c e n trică Rnus-

seau m archează, odată cu ,,trezirea” conştiinţei filozofice m odem e în faţa alienării sociale şi um ane, prim a „ ru p tu ră ” cu acea practică filozo­ fică reflexiv-contem plativă de care se va deli­ m ita u lterio r M arx, în mod radical şi decisiv, prin celebra teză a 11-a asupra lui Feuerbacli.

P rin Rousseau, rostul filozofiei — cum rem arca E rnst Cassirer — „nu se lim itează la a acom pania viaţa şi a o contem pla în oglinda reflex iei”, ci, p en tru prim a oară în epoca m odernă, „i se recu­ noaşte p u terea şi rolul de a organiza v ia ţa ” 11.

Tocmai de aceea apare în d re p tă ţit faptul că B crtrand Russell consideră opera lui Rousseau d rep t o piatră de h o tar în istoria filozofiei m o­ derne, apelînd la periodizarea : a) de la R enaş­ tere la Hum e ; b) de la Rousseau pînă în zilele noastre 2P. „O ricare ar fi opinia noastră asupra m eritelor sale ca gînditor — rem arcă Russell — trebuie să recunoaştem im ensa sa im portanţă...

A ceastă im portanţă provine îndeosebi din ape­ lul său la inim ă, la ceea ce, în acele tim puri, a fost num it sensibilitate “2f).

Nu trebuie omis, însă, că p e n tru Rousseau cultul sensibilităţii este un cult al conştiinţei morale, a n tre n în d ansam blul facultăţilor um ane. ..Actele conştiinţei — după Rousseau — nu sînt judecăţi, ci se n tim e n te “ şi, de aceea, „conştiinţa nu înşală niciodată ; ea este o adevărată călăuză a om ului” 30. D ar sensibilitatea care apreciază valoarea om ului presupune raţiu n ea (care îi face cunoscut binele) şi, mai ales. este un îndem n moral spre recucerirea tran sp aren ţei ra p o rtu ri­ lor ..om ului n a tu ra l” şi depăşirea obstacolelor alienării sociale. Sensibilitatea prezentă în opera rousseauistă apare ca o nouă voinţă m orală, prin care au to ru l lui Em ile pregăteşte, m ai bine ca orice a lt gînditor al secolului său, calea eticii kantiene, a prim atu lu i raţiu n ii practice. Ceea ce îl determ ină pe K ant să-l considere pe Rousseau d rep t „N ew ton al universului u m an ” şi să ex­ clam e : ..Rousseau m -a adus la realitate !“, prin descoperirea capita’ă că „pentru a cunoaşte ade­ vărul este necesară recunoaşterea om ului ca va28

loare" :ii. Nu este num ai descoperirea unui p rin ­ cipiu oarecare, ci a unei noi practici filozofice, a unui mod posibil de filozofare.

9 . Filozofia lui Marx şi preluarea moştenirii spirituale rousseauiste

La o privire m ai atentă, reacţia critică a con­ ştiinţei filozofice m oderne faţă de speculativism ul tradiţional deschide m ai m ulte itin erarii spi­ rituale, conturînd „spaţiul de joc“ al unui con­ flict valoric definitoriu p e n tru epoca n oastră : acela d intre diverse m odalităţi de a practica f i ­ lozofia.

Dacă se iau în consideraţie scrierile lui Rous­ seau „în u n ita te a lor de in te n ţie 11, se deschide o posibilitate privilegiată, în prelungirea căreia s-a înscris dealtfel, cu un tim b ru original, re ­ stru c tu ra re a revoluţionară a dem ersului filozo­ fic efectuată de K arl M arx, construind o nouă problem atică teoretică, prin care filozofia deve­ nea ap tă să conlucreze cu ştiinţele p e n tru a viza „salvgardarea sau restitu ire a tran sp aren ţei com­ prom ise11 şi chiar „tran sfo rm area societăţii prin acţiune politică efectivă11 32. Dar, prin m edieri com plexe, polivalenţa de sensuri a operei lui Rousseau, considerată parcelar, în afara unei in­ te rp re tă ri globale, conturează şi alte posibilităţi.

Se poate porni de la Eseul asupra originii lim bi­ lor, unde Rousseau „introduce o istorie a socie­ tăţii în in teriorul unei istorii a lim b aju lu i'1, sau de la pasajul din Discursul asupra originii inega­ lităţii dintre oam eni, unde form ulează problem a posibilităţii depăşirii inegalităţii „ca o problem ă de lim b aj11, ajungîndu-se la constituirea unei problem atici filozofice care — p rin şcoala anali­ tică — duce azi pînă la ultim ele consecinţe fap ­ tul că „reflexia a su p ra lim bajului ocupă la Rousseau un loc considerabil11 33. Dar, totodată, se poate constata că, după ce a pus problem ele în dim ensiunea istorică, Rousseau ajunge să le 29

trăiască m dim ensiunea existenţei individuale şi se repliază pe plănui subiectivităţii p e n tru a se interoga a su p ra exercitării lib e rtă ţii de opţiune în term enii „ce voi tace eu d in propria-nir viaţă întrevăzindu-se astfel perspectiva consLiuini unei problem atici a trăirilo r existenţiale.

A bsolutizată şi hip ertro fiată, o asem enea pro­ blem atică poate fi regăsită azi in filozofiile de factu ră existenţialistă, p e n tru care cunoaşterea discursivă contravine epifaniei conştiinţei p e r­ sonale, iar m etafizica îşi poate găsi, concom itent, o contestare d ar şi un suplim ent 34. în egală m ăsură, scrierile rousseauiste deschid evantaiul u n o r m odalităţi diferite, chiar opuse, de concepere a om ului. R ousseau nu s-a m u lţu ­ m it să constate, cu am ară luciditate, că cea m al folositoare şi cea m ai p u ţin avansată d in tre toate cunoştinţele om eneşti este aceea despre om, dar a şi contribuit la re-c e n trare a reflex iv ităţii filo­ zofice m oderne pe condiţia um ană, mnplicînd conceptul de alienare în critica unei societăţi are funcţionează potrivnic îm plinirii po ten ţiaiităţilor um ane. T entativa de a dezvălui „ge­ nealogia ră u lu i11 şi de a surprinde sursele alie­ n ării im plicate în creşterea artificială a unei civilizaţii e x tra v e rtite şi a inegalităţii în tre oa^ m eni, l-a condus pe Rousseau spre introducerea in dem ersul său teoretic a distincţiei în tre ceea ce este n a tu ra l şi ceea ce este artificial în om, ca un p reludiu al m arelui său proiect um anist — cu u n generos d a r ineficient tim b ru ilum i­ nist — de recucerire a tran sp aren ţei pierdute.

M enţionata distincţie, care se degajă din „uni­ tatea de in te n ţie 11 a operei lui Rousseau, este cardinală p e n tru orice um anism şi îşi găseşte un corespondent, p rin subtila dialectică „obiectiv a re -in stră in are “, în um anism ul revoluţionar prom ovat de M arx, chiar dacă acesta porneşte de la o prem isă absolut novatoare, ahandonînd sa­ lu ta r conceperea esenţei um ane ca o abstracţie inerentă individului izolat. Dar, aceeaşi distinc­ ţie rousseauistă, p riv ită în afara sensului global al unei opere u n itare şi indivizibile, este astăzi

term en de refe rin ţă şi p en tru aum anîsm ul teore­ tic de factură stru c tu ra listă (care-1 revendică ex­ plicit pe Rousseau drept precursor p e n tru faptul că punctul de plecare al dem ersului său filozo­ fic l-ar constitui nu om ul-concret-în-istorie, ci construirea unui m odel ab stract e te rn şi u n iv er­ sal al stru ctu rii societăţii, situ a t în afa ra proble­ m aticii teoretice a um anism ului) şi p e n tru a n ti­ um anism ul practic, caracteristic „noii filozofii" (care-1 invocă pe autorul lui Em ile în v irtu tea faptului că opera sa, citită prin tr-o optică total deform antă, „nu spune nim ic altceva decît : ideea unei societăţi bune este un vis absurd, o contradicţie în term eni..." 35).

Totodată, critica rousseauistă a crizei c u ltu ­ rii m oderne, a cu ltului falselor valori, a riscului convieţuirii unor m ijloace perfecţionate cu sco­ p uri vagi, a neînţelegerii faptei culturale ca un act creator, deschide „spaţiul de joc“ al o p ţiuni­ lor şi în fru n tă rilo r acelor concepţii care privesc c u ltu ra fie exclusiv ca o conform are la natură (în cazul „filozofiei vieţii", a cărei v arian tă te h ­ nocratică este pragm atism ul), fie ca o p u ră opo­ ziţie fa ţă de natură (exprim ată cel m ai conclu­ den t în teoria lui F reud despre rap o rtu l d in tre „principiul plăcerii", specific dim ensiunii n a tu ­ rale a om ului, şi „principiul realităţii", caracte­ ristic dim ensiunii sale culturale), fie, în sfîrşit, ca o întregire şi um anizare a naturii, graţie con­ stitu irii — p rin m uncă şi creaţie valorică — a unui dom eniu ontic al um anului. Concepţiile di­ ferite care optează p e n tru ultim ul m od de abor­ dare şi, îndeosebi, cea care prin M arx a m arcat o adevărată revoluţie în gîndirea filozofică, s-au constituit p rin tr-u n com plex proces dialectic.

Este dificil de contestat că „prim a etapă o ocupă în acest proces Rousseau, care creează noua pro­ blem ă filozofică a culturii, form ulînd îndoiala cu priv ire la valoarea civilizaţiei şi cerând con­ form itatea cu norm a n a tu rii um ane în om ", p e n tru ca astfel „să anuleze dizolvantul se n ti­ m ent al crizei cu ltu rii m oderne, orientînd p u ­ 3i

terile sufleteşti... către creaţie şi rodnică a firm a ­ ţie um ană" 3ti.

C onsideraţiile anterioare p erm it surp rin d erea trip ticului conflictelor valorice contem porane, care vor fi analizate în continuare. Ele conferă un loc privilegiat m arxism ului în p relu area şi în depăşirea dialectică a m oştenirii sp iritu ale a lui Rousseau privind m odul de a concepe problem a­ tica filo zo fiei, a om ului şi a culturii. în acest context, conceptul de „om n atu ral" devine rev elato r nu num ai p e n tru surprinderea trainicelor p u n ţi de legătură în tre dem ersul p re­ ponderent critic din Discursul asupra originii inegalităţii dintre oam eni şi cel constructiv din Em ile sau Contractul social, ci şi p e n tru un nou m od de a practica filozofia, de a prom ova um a­ nism ul şi de a soluţiona ,,criza" culturii. Rous­ seau nu cercetează începuturile u m an ităţii ca u n istoric. El declară, explicit, că nu se plasează pe terenul faptelor istorice. P refaţa D iscursului subliniază că ceea ce îl interesează este „să diso­ cieze ceea ce este originar şi ceea ce este a rtifi­ cial în natura actuală a om ului, să cunoască bine o sta re care nu m ai există, care poate n-a existat deloc, care probabil nu va exista niciodată şi despre care este totuşi necesar să avem noţiuni ju ste p e n tru a judeca bine starea noastră p re­ zentă" 37 (subl. ns.). Sintagm a natura actuală este esenţială p e n tru a înţelege că Rousseau conferă conceptului de „om n a tu ra l" o funcţie teoretico-explicativă, nu în speran ţa com pre­ hensiunii unei presupuse „stări de n a tu ră " a om ului (care „poate n-a existat deloc"), ci a cu­ noaşterii şi transform ării „stării de societate" prezente.

Paradoxal, „omul n atu ral" exprim ă „ceea ce om ul nu este, ceea ce trebuie să fie" 3S. El tre ­ buie pus în rap o rt m ai p uţin cu analiza faptelor decîfc cu alegerea valorilor, deoarece nu este fapt, ci norm ă ; el nu ţine de antropologie, ci de m orală. El este o valoare care nu orientează spre trecut („natura um ană nu regresează şi este 32

im posibil să te întorci înapoi" 39, scrie Rousseau), ci spre viitor, p rin tr-o posibilă depăşire a stării de criză generate de dezintegrarea uni­ tăţii sociale. C onceptul de „om n atu ral" rep re ­ zintă o fertilă convenţie, desem nînd nu o stare de fapt, ci o stare de drept, nu o ordine n a tu ­ rală, p reex isten tă societăţii şi ex terio ară ei, ci o ordine ideală a valorilor um ane în num ele că­ rora sursele răului pot fi eradicate p rin schim ­ barea rap o rtu rilo r sociale.

Cînd CI. L evi-Strauss su rp rin d e că, la Rousseau, „omul n atu ral nu e nici anterior, nici e x te ­ rio r societăţii" şi că acest concept „aju tă să con­ struim un m odel teoretic al societăţii om eneşti, m odel care nu corespunde nici unei realităţi întîlnite... dar despre care trebuie să avem no­ ţiuni precise p e n tru a aprecia sta re a noastră ac­ tuală", sîntem în tru totul de acord cu el. Nu însă şi atunci cînd afirm ă că „Rousseau nu a co­ m is niciodată eroarea... de a idealiza om ul n a tu ­ ral" ',n. Poziţia ar părea contradictorie dintr-o optică stru ctu ralistă, p e n tru că m om entul epis­ tem ic şi cel axiologic al filozofiei, cunoaşterea totalizatoare şi valorizarea ap ar în tr-u n divorţ perpetuu. Dar m odelul construit de R ousseau nu are glacialitatea form alizantă a celor s tru c tu ra ­ liste. ci este s tră b ă tu t de o salu tară perspectivă axiologică.

T rib u tar opţiunilor m orale şi politice ale lui Rousseau, p u rtîn d însem nele unui generos u to ­ pism, ..omul n a tu ra l" — contrapus celui corupt de o .societate care riscă să transform e ştiinţa în tr-u n m ijloc fără scop şi să aşeze m inciuna li­ bertăţii pe tem eiul inegalităţii — exprim ă sin­ tetic prom isiunile pe care le oferă noua practică filozofică in iţiată de Rousseau. A tunci cînd M arx, construind u n nou sistem conceptual în filozofie, identifică ..învăţătura că om ul este fi­ in ţă suprem ă p en tru om" cu „im perativul cate­ goric de a răstu rn a toate relaţiile în care om ul este o fiinţă înjosită, înrobită, părăsită..." /’il, întîlnim ecourile contem porane ale m odului în care Rousseau a conceput filozofia sa : ca o că33

lăuză axiologică a dezalienării sociale şi perfec­ tib ilităţii um ane. _ _ Rousseau este deschizătorul u nui ev antai de drum uri pe care le urm ează conştiinţa filozofică m odernă. T raiectoriile sp iritu ale sîn t d iferite ; nim eni n -a fost, n u este şi nu poate fi... rousseauist. D ar aceasta n u înseam nă că m oştenirea sa filozofică — aşa cum se degajă din sensul glo­ bal al unei opere u n ita re şi indivizibile — a r fi prezentă oricînd şi oriunde. Ea este prelu ată le ­ gitim de toţi cei care răm în fideli filonului um anist şi duc m ai departe noul mod de a p rac­ tica filozofia. P rin creaţia lor, Rousseau conti­ nuă — ia două secole după m oartea sa fizică — să fie o prezenţă sp iritu ală vie în cu ltu ra con­ tem porană. , Dacă am reduce m oştenirea filozofică a lui Rousseau la nesfîrşitele dispute p e n tru rev en ­ dicarea unor idei disparate, gloria sa, confirm înd parcă butada lui R.M. Rilke, n -a r m ai fi altceva decît sum a neînţelegerilor ivite în ju ru l unui num e.

Capitolul 2 Materialismul dialectic şi istoric la confluenţa filozofiei creativităţii cu creativitatea filozofiei P rin însăşi concepţia sa despre n a tu ra şi ros­ turile filozofiei, m aterialism ul dialectic este o fi­ lozofie deschisă, potrivnică oricărui dogm atism .

El se sp rijin ă pe cunoaştere totalizatoare şi ju s­ tifică prin judecăţi de valoare o nouă atitudine faţă de lum e : lucidă, critică, constructivă, crea­ toare, revoluţionară. O atitudine în care sînt prezenţi cei trei i ; inovaţie, iniţiativă, im agina­ ţie. O a titu d in e a x a tă pe binom ul indisociabil .,individ-colectivitate“, care revigorează um a­ 34

nism ul teoretic şi îl conjugă cu un eficient um a­ nism practic, întreţinând ideea valorii unice a in ­ sului um an concret, a persoanei creatoare şi p u rtă to are de valori de cultură. O asem enea a ti­ tudine nu este com patibilă cu atitudinile pro ­ m ovate de neotom ism (aşteptarea resem nată a u nor „soluţii11 m iraculoase din p a rte a unor forţe transcendente în fa ţa cărora gîndirea şi acţiunea um ană a r fi neputincioase), de pragm atism (ab­ dicarea în faţa „m itului u tilului", urm ărirea „eficienţei de dragul eficienţei"), de ex isten ţia­ lism (evaziunea în dim ensiunile vieţii interioare) sau de alte filozofii care au im presia că triu m fa asupra relelor trecute şi asupra celor care vor veni, atunci cînd relele prezente triu m fă asu­ pra lor.

S ubliniind constant că filozofia este, conco­ m itent, cunoaştere totalizantă şi valorizare, ea ea defineşte o atitu d in e şi se defineşte ca a titu ­ dine, m aterialism ul dialectic şi istoric îşi pro ­ pune, deliberat, să conlucreze cu ştiinţele şi cu a rta în realizarea unui grandios scop : deştepta­ rea spiritului la „conştiinţa de sine" a actului creator. Tocmai de aceea dialogul critic pe care-1 prom ovează cu alte c u ren te şi orien tări filozo­ fice contem porane nu este de ordin conjunctural, ci decurge din m odul de a concepe filozofia, considerată d rep t conştiinţa problem atizată şi problem atizantă a unei epoci, concepţie gene­ rală despre lum e şi călăuză axiologică. Dialogul nu este m im at şi nihilist, ci sincer şi constructiv.

El nu constituie o exigenţă „tactică", de ultim ă oră, ci o cerinţă strategică a filozofiei aşa cum a practicat-o şi a prom ovat-o M arx : ca o „chinte­ senţă sp iritu ală a epocii ei" *.

1. „Conştiinţa de sine" a epocii

Ineditul gîndirii filozofice a lum ii de azi nu priveşte doar peisajul caleidoscopic şi contras­ ta n t al concepţiilor filozofice care-şi încrucişează influenţele asupra cugetelor oam enilor, ci de33

rivă îndeosebi din căutările şi frăm în tările um ane, din întrebările pe care le ridică, în epoca noastră, tran sfo rm ările revoluţionare — a tît de ordin social, cit şi tehnico-ştiinţific — , precum şi din m utaţiile contem porane în planul valo­ rilor culturii.

Este am ăgitoare şi autoam ăgitoare opinia con­ form căreia a r fi posibilă o filozofie care ţîşneşte din nim ic şi se adresează nim ănui. M ult-com enta tu l precept al „noilor filozofi4', ex p rim at de B.-H. Levy în form ula şocantă „să re n u n ţi la a te angaja !-‘ 2, se converteşte în tr-o degajare de ideea de „progres14 şi în tr-o contestare a legiti­ m ităţii proiectelor revoluţionare ale epocii, probînd încă o dată — dacă m ai era nevoie — că evadarea filozofiei din epocă este întotdeauna o iluzie şi, uneori, o ignobilă angajare. Cum ar fi oare posibil ca o concepţie filozofică — elaborată de oam eni care trăiesc într-o anum ită epocă, în condiţii social-istorice determ inate şi care sînt, ei înşişi, rezu ltatu l condiţionărilor naturale, so­ ciale şi culturale ale lum ii în care trăiesc ■ — să nu figureze şi transfigureze, în variate chipuri, oricît de m u lt a r fi acestea voalate de gradul de generalitate al abstracţiilor categoriale, epoca sa?

Nu există concepţie filozofică contem porană care să n u se raporteze — în tr-u n fel sau altu l — la problem atica epocii, să nu propună întrebări, concepte, dem ersuri m etodologice şi viziuni teo­ retice şi să n u schiţeze tip u ri — convergente sau divergente — de abordare a problem elor m a­ jore ale zilelor noastre. Tocmai de aceea, carac­ teristicile filozofiilor contem porane şi criteriul opţiunii în cadrul altern ativ elo r deschise prin con fru n tarea şi în fru n ta re a lor treb u ie căutate, înainte de toate, în caracteristicile epocii noastre.

U na din principalele caracteristici ale lum ii contem porane — victoria revoluţiilor socialiste şi evoluţia ascendentă a socialism ului — pune în faţa gîndirii filozofice noi problem e şi consti­ tuie, totodată, o dovadă elocventă a ju steţei şi fo rţei previzionale a filozofiei m arxiste. Nici o concepţie filozofică n -a căpătat o confirm are de 36

o asem enea am ploare, de o asem enea însem nă­ tate istorică. Deschizînd calea rezolvării unor problem e social-um ane cardinale (abolirea ex­ ploatării om ului de către om, a inegalităţii şi asu p ririi sociale şi naţionale, av în tu l fo rţelo r de producţie şi m icşorarea în term en sc u rt a deca­ lajului economic, dezvoltarea plen ară a perso­ nalităţii etc.), statornicirea rînduielilor socialiste pe o Însem nata p arte a globului, în condiţii a tît de diversificate, a adus în cirnpui reflexivităţii filozofice o vastă a rie de problem e inedite, pe care clasicii m arxism -Ieninism ului n u le p u tea u prevedea. A sem enea problem e n u pot fi rezol­ vate prin recurgerea la citate sau p rin prelu area unor experienţe, ci reclam ă noi generalizări şi proiecte filozofice, solicitînd intens activitatea teoretică creatoare a tu tu ro r partidelor com u­ niste şi m uncitoreşti.

Problem e specifice, originale, care reclam ă reelaborarea u nor concepte vechi şi chiar elabo­ rare a altor concepte explicative, sîn t aduse în fa ţa gîndirii filozofice de contradicţiile sociale din ţările capitaliste dezvoltate, de creşterea ro ­ lului forţelor revoluţionare şi dem ocratice, de rev erb eraţiile m işcărilor de eliberare naţională, de lu p ta popoarelor d in „lum ea a tre ia “ p e n tru deplina lor em ancipare economică, socială şi spi­ rituală, de in tra re a u nor popoare cu civilizaţii străvechi în circuitul general al culturii, de m o­ dificarea ra p o rtu lu i pe plan internaţional în fa­ voarea fo rţelo r progresiste, antiim perialiste, care acţionează p e n tru edificarea unei lum i a păcii şi a colaborării între state suverane. Fireşte, a su p ra confru n tărilo r filozofice îşi pun pecetea şi ten d in ţele negative din lum ea de azi, e x p ri­ m ate, p rin tre altele. în escaladarea cursei în a r­ m ărilor, in acţiuni tero riste (sim ptom al „cri­ zei de sistem'* şi al incapacităţii de a stăpîni procesele entropice care confruntă orînduirea capitalistă) sau — pe a lt plan — în în ­ cercările frecvente ale dreptei ele a contracara creşterea forţei de atracţie a m arxism ului p rin 37

tr-u n anticom unism m enit sâ-i dezorienteze pe cei ce caută un drum nou în evoluţia societăţii.

Subliniind că „epoca actuală a societăţii om e­ neşti se caracterizează prin tran sfo rm ări revolu­ ţio n are sociale şi naţionale stru c tu ra le ", nu p u ­ tem pierde din vedere fap tu l că „totodată, a-;-castă epocă se caracterizează p rin im petuoasa revoluţie tehnico-ştiinţifieă m ondială" 3, cu r a ­ dicalele ei consecinţe social-economice, politice şi spirituale, îm p re u n ă cu tulb u răto arele căutări de noi form e expresive din a ria contem porană, progresele ştiinţei se răsfring decisiv a su p ra n a­ turii şi con ţin u tu lu i dezbaterilor filozofice. A ră m ine fidel raţio n alităţii ştiinţifice, „caracterului novator al sp iritu lu i ştiinţific contem poran" 4, înseam nă a n u accepta nici o superstiţie. Nici pe aceea a unui neav en it patronaj fideist, d a r nici pe acrea a ştiinţei care şi-ar fi suficientă sieşi, căutind narcisist u n presupus fu n d am en t au to ­ nom. Nevoia de filozofie apare astăzi ca o funcţie a m utaţiilo r su rv en ite in stru c tu ra in te rn ă a ştiinţei, ajunsă in tr-u n stad iu de reconstrucţie conceptuală care a r p u tea fi su rp rin s adecvat prm cuvintul „problem atizare". Or, ştiinţa, a n ­ tre n a tă în p erp etu a cău tare de soluţii, în m ă­ sura în care s-ar rupe de filozofie, a r suprim a locm ai conştiinţa sa problem atizată şi probi ernatizantă, ren u n ţîn d atât la efortul m etateoretic de clarificare a lim bajului şi reconstrucţie conceptuală, cit şi la interogarea asupra sensului propriilor opere. P rin aceasta, filozofiile con­ tem porane dobîndesc un tim bru specific, în ten ­ tativ a lor, uneori fecundă alteori eşuată, de a Înlesni ştiinţelor să coboare spre problem a fu n ­ dam entelor teoretice şi să urce spre integrarea efo rtu lu i analitic în tr-o viziune globală asupra lumii, asupra valorilor şi fin alităţii um ane. Conifim iările filozofice contem porane privitoare la „m ecanism em " cunoaşterii, ia lim bajul ştiinţei, la im plicaţiile um ane ale progresului tehnic sau la rapoi iu n ie „cunoaştere-valori", „ ştiin ţâ um anism ", „ te h r dogie-m oralitate", „p u tere28

înţelepciune1*, ,.cultură-civilizaţie“ se înscriu în acest p erim etru ideatic.

C ăutarea febrilă a unor criterii de fundam en­ tare a alegerilor um ane şi de întem eiere a idea Jurilor de acţiune pune astăzi, mai m u lt ca ori­ când, problem e complexe, controver.sabile şi controversate, m editaţiei filozofice, m enită — p rin natura ei — să contribuie ia cunoaşterea şi prospectarea acţiunii sociale, ad aptate acce­ lerării dezvoltării istorice şi creşterii, adesea în tr-o m anieră deru lan tă, a situ aţiilo r de deci­ zie. ,,Şocul viitorului'*, asupra căruia a atras aten ţia Alvin Toffler, se datorează tocm ai cli­ vaju lu i am eninţător în tre capacitatea om ului de a produce schim bări în ritm accelerat şi de a se ad apta unei lumi în schim bare. Coresponden­ tul său este acea stare de nelinişte în faţa po­ sibilităţii perm anente a răstu rn ă rii scării de v a­ lori care l-a determ in at pe /C b ert Ca m us să num ească secolul XX „secolul fricii**. Se ridică, firesc, în treb area : care dintre filozofiile con­ tem porane poate conştientiza adecvat situaţia actuală, contribuind la eforturile de orientare a viitorului om enirii ?

C asandrele epocii noastre, conr.idcrînd că trăim o „criză a idealului“ fără ieşire, în tre ţin idolatria „raţionalităţii tehnologice" .şi corolarul ei (creşterea ca scop, în locul creşterii ca, scop um an), ridicînd la rang de principiu n ep u tin ţa u nor anum e filozofii de a oferi un program po­ zitiv p e n tru sporirea înţelepciuni: om ului în co n fru n tarea cu sine şi eu lum ea în care tră ­ ieşte. Este aici o regretabilă abdicare de la vo­ caţia critică şi prospectivă a filozofiei, de la etern a ei m isiune : aceea de a fi teoria celor m ai generale criterii ale alegerilor om eneşti, călăuza axiologică a om enirii.

Alte o rien tări filozofice se raportează la „criza idealului11 p rm tr-o critică utopică, de factură „rom antică11 a progresului tehnic, în n u ­ m ele nostalgiei unui trecu t patriarh al, sau p rin tr-o abordare de tip ncoiluminist-, care întreţine iluzia unei posibile p reveniri a „şocului viito-

ru lu i“ în tr-u n sistem social care, p rin stru ctu ra sa, asociază in strum ente perfecţionate cu scopuri vagi sau irealizabile.

S uperioritatea filozofiei m arxiste decurge tocm ai din faptul că, redim ensionînd idealul um anist tradiţional al arm onizării facultăţilor om eneşti, oferă un fundam ent teoretic strategiei eficiente p e n tru em anciparea prin revoluţie de sub apăsarea exploatării, p e n tru lichidarea prac­ tică a surselor sociale ale în străin ării um ane. Şi, totodată, deschide perspectiva constituirii prin socialism a cadrului propice form ării unor oa­ m eni apţi să se adapteze unei societăţi în schim ­ bare revoluţionară şi să genereze schim bări re ­ voluţionare, să asim ileze cele m ai înalte valori ale epocii şi să creeze valori. A m ilita p e n tru o asem enea societate a m uncii şi creaţiei, a oam e­ nilor culţi, a ,,um anizării“ tehnicii şi echităţii sociale, trecînd de la satisfacţia can titativă a lui ..mai m u lt“ la cea calitativă a lui „m ai bin e“ , înseam nă a m ilita şi p e n tru elim inarea „şocului viitorului", p en tru tran sfo rm area „secolului fricii'1 în „secolul speranţei".

P rin m aterialism ul dialectic şi istoric se con­ stitu ie o filozofie care, im plicîndu-se în tra n s ­ form area revoluţionară a societăţii contem po­ rane, se întoarce apoi asupra ei însăşi p en tru a prinde ştire de noile-i p uteri şi rosturi. P rin aceasta se constituie şi o nouă conştiinţă filozo­ fică. Lucidă, incom patibilă cu un m onocord op­ tim ism de operetă, sensibilă la contradicţiile epocii, la discrepanţa între real şi ideal, s tră ­ b ătu tă de un sever autocriticism . ea nu poate fi niciodată conştiinţa unei victim e. P e n tru că este, întotdeauna, conştiinţa unei suprem e vic­ torii : aceea de a fructifica îm p reju rările favo­ rabile şi a le învinge pe cele ostile spre a te desăvîrşi desăvîrşind lum ea-în-care-om ul-îsiînscrie-eficace-existenţa sa.

M aterialism ul dialectic şi istoric parcurge în întregim e etapele acelui itin era r spiritual prin care o filozofie poate dobîndi prerogativele autenticei „conştiinţe de sin e“ a epocii noastre.

40

P rim ul pas îi constituie opţiunea p e n tru un mod de a piactica fnozofia care nu abdicai de ia o in ­ iei ogare teoretică asupra condiţiei um ane (aşa cum procedează o cunoscută v arian tă a şcolii analitice) şi nici nu constituie o problem atică a um anism ului în care ,.absenţa sp e ra n ţe i1' si „condam narea la libertate" blochează orizontul oricăror soluţii (aşa cum susţin existenţialiştii).

Al doilea pas presupune constituirea unei pavăze sp iritu ale îm potriva recidivelor antium anism uui p iactic (îm brăcate în sintagm a înşelătoare „noua filozofie") şi delim itarea de aum anism ele teoretice (chiar atunci cînd ele invocă prestigiul abordării de tip stru ctu ralist) p rin tr-o opţiune clara p en tru um anism , dusă pînă la prom ovarea celor m ai înalte idealuri ale epocii. Al treilea pas îl constituie opţiunea p e n tru un mod de a con‘~eP® cuicura în care vechiul deziderat al „consi­ derării om ului ca scop" dobîndeşte o notă de activism revoluţionar, incom patibil cu orice ab­ dicare de la im perative m orale. La capătul unui asem enea itin era r se profilează ceea ce M arx num ea „autolăm urirea epocii asupra sensului iupteior şi năzuinţelor ei"

2.

Modalitatea creatoare a angajării materialismului dialectic şi istoric în confruntările filozofice contemporane M aterialism ul dialectic şi istoric iniţiază con­ com itent, o filozofie a practicii şi o nouă prac­ tica a filozofiei. El se situează la „locul geo­ m etric unde îşi dau în tîln ire filozofia creativi­ tăţii şi creativitatea filozofiei.

M arx n-a p retins niciodată că a r deţine un „monopol" al adevărului. D im potrivă. Ridiculizînd orice preten ţii ale „filozofiei de sistem " de a accede la un ad ev ăr absolut, concepţia filozo­ fica revoluţionară iniţiată de M arx — ancorată m ilitant şi prospectiv în realităţile epocii — s-a co n tu rat şi s-a dezvoltai în cadrul contactului 41

şi prin confruntările cu celelalte curente de idei din lume, asiinilînd şi ducînd m ai departe — în rap o rt cu sistem ul său de referin ţă ideologic — toate creaţiile culturale valoroase, chiar atunci cînd ele se zăm isliseră pe „solul" idealism ului filozofic* (în căzui, a tît de sem nificativ, al dia­ lecticii hegeliene) sau în a lt cirnp problem atic (în cazul, nu m ai puţin relevant, al economiei politice clasice engleze). De m ulte ori, M arx şi •b'ngels şi-au rectificat ideile sub influenţa prac' a-ii sociale (teoria „statului*1 şi a „dictaturii proa c a ria tu lu i“ suferind corecturi p rin fru c tifi­ carea filozofică a experienţei „com unei din Paris") sau a evoluţiei cunoaşterii (este ştiut, de pildă, că sub incidenţa cercetărilor etnologice ale lui M organ asupra com unităţilor prim itive, ei au m odificat. în tr-o ediţie ulterioară, teza din M anifestul P artidului C om unist care considera că istoria oricărei societăţi de pînă acum a r fi o i.dor ie a luptei de clasă). E fortul perm an en t de reconstrucţie conceptuală, de rectificare a u n o r teze care n u mai au ad eren ţă la realităţile ac­ tuale şi de elaborare a unor teze noi, din p e r­ spectiva teoretico- m etodologică a dialecticii m a­ terialiste, este singura cale p rin care filozofii m arxişti contem porani, chiar dacă sîn t uneori infideli „literei", pot răm îne m ereu fideli „spi­ ritului" em inam ente creator al practicii filozo­ fice iniţiate de M arx.

Or, aceasta presupune o perm anentă ra p o r­ tare critic-consfructivâ la celelalte c u re n te şi orientări filozofice care, frontal sau tangenţial, ăi m odalităţi sublim ate adesea de categorii hipcrabstracle, de „logica in tern ă" a discursului filozofic, de filiaţii de idei şi patos personal, abortoază — m ai m u lt sau m ai p u ţin adecvat — pro ­ blem ele noi pe care le pune o epocă de tra n s­ form ări revoluţionare sociale şi naţionale stru c ­ turate, de dezvoltarea im petuoasă a cunoaşterii sub im pactul revoluţiei ştiinţifico-tehnice. Cu­ noscuta propoziţie a lui Spinoza „ om nis determinaiio est negatio:< îşi găseşte o firească apli­ caţi:/ în lap te ; că înţelegerea de sine, elaborarea

conceptuală şi dezvoltarea unei filozofii nu pot trece decU prin perpetua delim itare critică („negaţia” lui Rpimrm) faţă de alte curente, p rin tr-u n dialog corişti ucfiv fără de care filo­ zofia (orice filozofie !) s-ar autocondam na la sterilitate. In această ordine de idei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia : „M arxism -leninism uî nu a afirm at niciodată că deţine m onopolul gîndirii sociale ; dim potrivă, el a a p ă ra t şi s-a dezvoltat în cadrul contactului şi al confruntării cu celelalte curente de idei din lum e, însuşindu-şi tot ceea ce a creat m ai va­ loros gîndirea um ană de-a lungul istoriei... Cu atât m ai m ult în zilele noastre, cînd lum ea cu­ noaşte o im presionantă efervescenţă a gîndirii şi a cunoaşterii, cînd societatea e dom inată de uriaşa revoluţie a ştiinţei şi tehnicii, cînd la scară m ondială au loc profunde tran sfo rm ări so­ ci.;. e înnoitoare, nu se poate concepe ca m arxism leninism ul să se dezvolte izolat, ignorînd ceea ’-e se petrece în ju r. A proceda astfel a r însem na ,ă condam năm teoria revoluţionară a pro leta­ riatului ia sterilitate, la stagnare şi, pînă la urm ă, ia m oarte" c.

D intr-o asem enea perspectivă, num ai în ca­ d rul dialogului şi p rin confruntarea cu celelalte curente de idei din lum e filozofia noastră re ­ voluţionară se poate dezvolta şi îm bogăţi, a firm îndu-şi su p erioritatea şi sporindu-şi influenţa.

Astfel concepută, critica alto r orientări nu este, p entru filozofia m arxistă, un „scop în sin e“, ci doar un m ijloc p e n tru dezvoltarea propriei teo­ rii. Este. în fond, o „propedeutică" a creaţiei fi­ lozofice originale, a elaborării unui program du soluţionare pozitivă a com plexelor problem e ale epocii de profunde tran sfo rm ări revoluţionar, la care sîntem copartieipanţi. Dacă prom ovăm co n fru n tarea de idei, o facem nu p e n tru a ciştiga u n fel de com petiţie sportivă, ci p e n tru că ştim că d ru m u l anevoios şi m ereu deschis al oricărei cunoaşteri (şi filozofia este u n tip specific de cunoaştere !} trece obligatoriu p rln tr-o asem enea

confruntare. Cu alte cuvinte, confruntarea idei lor are p e n tru noi un sens em inam ente activ, m ilitant, creator. .

Tocmai de aceea, rap o rtare a critică a m arx is­ m ului la alte o rie n tări filozofice trebuie să s u r­ prindă a tît unitatea acestora (în contextul crizei ideologiei burgheze în ansam blul ei) cît şi di­ versitatea filozofiilor nem arxiste. Cine a r tr a ­ ta-o n en u an ţat, adică nedialectic, nu num ai că a r crea o fisiune cu ltu rală artificială în filozofia contem porană (concepînd-o ca o „însum are ^ a două orien tări absolut om ogene, juxtapuse, fără o au tentică intercom unicare şi înlocuind în fru n ­ tare a ideologică, osmoza spirituală, delim itarea critică şi atitu d in ea m ilitan tă p rin separare, con­ dam nare şi excom unicare reciprocă), d a r a r da o im agine de două ori deform antă : asupra gîndirii nem arxiste contem porane — s tră b ă tu tă de tendinţe contradictorii, cu lum ini şi um bre — şi chiar asupra m arxism ului, care nu este în ­ c o n ju ra t doar de duşm ani, nu este solitar,^ ci exercită o p u tern ică forţă de atracţie, polarizînd în ju ru l său to t ce este valoare auten tică m fi lozofia contem porană. __ C onstituind o p a rte in teg ran tă a lu p tei ideo­ logice contem porane, avînd u n sens activ, m ili­ tant, dialogul cu concepţiile nem arxiste p resu ­ pune, totodată, considerarea filozofiei ca un dom eniu al creaţiei valorice ireductibil la funcţionalitatea ideologică, acceptarea distincţiei în tre in te rp re ta re a filozofică a teoriilor ştiin ţi­ fice şi aceste teorii ca atare, valorificarea critică a contribuţiilor unor gînditori n em arxişti la elaborarea u nor procedee operatorii sau soluţii parţiale care deschid perspective de cercetare.

Astfel, disociate de unele supoziţii ontologice subiacente, sînt susceptibile a fi valorificate c ri­ tic, din perspectivă m arxistă, num eroase proce­ dee operatorii, p rin tre care : descrierea fen o m e ­ nologică (iniţiată, la începutul veacului XX, d« E. H usserl, ca o m odalitate de explicitare £ stru c tu rilo r ex p erienţei în care om ul — prir actele intenţionale ale conştiinţei sale — eşti 44

im plicat) ; herm eneutica (utilizabilă p e n tru de­ codificarea sem nificaţiei um ane a oricăror form e de expresie şi — în varian ta fenom enologică elaborată de P. Ricoeur — p e n tru in te rp re ta re a sim bolurilor culturale) ; abordarea structurală (care perm ite construirea m odelelor abstracte apte să explice „schem a" de funcţionare şi — cum m enţionează CI. L evi-Strauss — p rin ­ cipiile care asigură coeziunea in tern ă a u n u i sis­ tem) ; analiza lingvistică (care, p rin contribuţiile aduse de L. W ittgenstein în ultim a perioadă a activităţii, continuate de G. Ryle, P.F. Straw son şi a lţi rep re z en ta n ţi ai „filozofiei lim bajului com un", proiectează o lum ină asupra com plexei logici neform ale ce guvernează „geografia" conceptelor filozofice cruciale utilizate în dis­ cursul obişnuit). P rin tre soluţiile parţiale care deschid perspective de cercetare pot fi m enţio­ n a te contribuţiile u nor gînditori de talia lui E. H usserl, L. W ittgenstein, R. C arnap sau A. Tarski la dezvoltarea unei teorii a sensului şi sem nificaţiei (cu im plicaţii în logică, episte­ mologie, etică, estetică, axiologie, filozofia cul­ turii) şi constituirea unei relevante teorii critice asupra caracterului alienant al civilizaţiei capi­ taliste de tip tehnocratic (form ulată — cu unele influenţe m arx iste — de către rep rezen tan ţii „Şcolii de la F ra n k fu rt" ca M. H orkheim er, H. M arcuse sau J. H aberm as).

Fie şi această sim plă enum erare a unor sem ­ nificative şi valoi-ificabile contribuţii la progre­ sul cunoaşterii a te stă că am reitera o im ensă eroare dacă am tra ta ..în bloc" curentele şi ten ­ dinţele filozofice nem arxiste, dacă — în v irtu te a fap tu lu i că ele se înrădăcinează, de regulă, pe „solul" idealism ului — am şterge nuanţele şi diferenţierile tot m ai accentuate d in tre ele şi din cadrul lor. aplicîndu-le global calificative de genul : „curente recaţionare", „evazioniste", „antim arxiste", „antium aniste" etc. A ntium anis­ m ul practic al ..noii filozofii" este de cu totul altă factură decît aum anism ul teoretic al stru c ­ turalism u lu i lui Foucault şi se contrapune um a45

nism elor de tip S arlre, Deleuze sau M ardise, diferen ţiate la rîndu.l 3oi’ prin suportul ontologic, traiectu l m etodologic şi accentul etic. C hiar în cadrul aceloraşi o rientări — aşa cum va re ie ş i sper, din capitolele urm ătoare •— a p a r deosebiri atît. de m arcate încît, p e n tru a lua doar un exem ­ plu, am fi în d re p tăţiţi pe alocuri să vorbim de existenţialism e (la p lu ral !), cel p u ţin p e n tru a surprinde distincţia în tre herm eneutica heideggeriană, m oralism ul cam usian, existenţialism ul religios m arcelian sau cel ateu sartrian , care, la rîn d u l său, a evoluat de ia L ’etre ct le neant la C ritique de la raison dialectique către o im ­ presionantă recunoaştere a m arxism ului ca „um anism ul epocii actuale” . în zilele noastre apar frecvent concepţii tensionate dc contradicţii în tre in tenţii şi rezultate, prizoniere ale unor am biguităţi originare în încercarea de a ieşi din tentaculele falsei a ltern ativ e ,,sc.ientism -antropologism ” sar! grevate de clivajul în tre consen­ sul cu m ate ria 1ism ul dialectic (prin respingerea psihologiei idealiste sau dualiste) şi opţiunea p entru m aniera de filozofare proprie şcolii a n a ­ litice (situaţie care explică dificultăţile evaluării „m onism ului psihoneural em erg en tist”7 prom o­ vat de M ario Bunge). Nu puţine sîu t discordan­ ţele şi decalajele în tre coordonatele generale idealiste ale u n o r concepţii filozofice şi aportul efectiv la cercetarea ştiinţifică a unor fenom ene (B. Russell, R, C arnap, T. de C hardin, G. B er ger), ca şi cele în tre .supoziţiile ontologice şi a ti­ tudinea progresistă, um anistă faţă de proble­ m ele social-politice ale epocii (B. R u ssell J.-P . S artre etc.).

Tabloul filozofiei contem porane este extrem de com plex şi, după cum am văzut, nu poate fi redus lo con fru n tarea m arxism ului cit doc­ trinele filozofice extrem iste, care se situează pe poziţii iraţionaliste, ostile prin înseşi postu­ latele lor de bază raţionalism ului m arxist. Aşa sînt, de pildă, cu nuanţele de rigoare, neoto­ m ism ul, o an u m ită variantă a pragm atism ului 46

in strurnenialist d in S.U.A., la care am adăuga răspîndirea unui antium anism de factu ră spi­ ritu alistă, prom ovat de m u lt com entata „nouă filozofie*1 şi chiar „apariţia unor curente neofas­ ciste ce propagă rasism ul, şovinism ul, ura între popoare...' ". S tatornicind p u ţin asupra ultim ului exem plu, subliniez că, deşi are un p ro n u n ţa t ca­ rac ter conjunctura! (şi, probabil, d u p ă cîţiva ani va răm îne un episod periferic, fără incidenţe asupra destinului filozofiei), încercarea „noii d re p te 1' de a relansa vechi şi com prom ise idei xenofobe, rasiste, fascizante, nu poate scăpa re ­ flecţiilor filozofice asupra geografiei sp iritu ale a lum ii de azi. Filonul tem atic definitoriu p entru „noua dreaptă" a iui A lain de Benoist şi Louis Pauw els îi constituie e iitis m u i", în d re p tat ex­ plicit — p rin tr-o pledoarie p e n tru ieşirea din criză graţie pretin su lu i m esianism protocronic al u n o r „elite de rasă", al u n o r etnii sau naţiu n i „alese" — îm potriva proiectului m arx ist de a te ­ nuare sau abrogare a inegalităţii sociale, eco­ nom ice şi culturale din lum ea contem porană.

S ituarea pe asem enea poziţii cinice, care am in­ tesc ani d e coşm ar, nu putea să n u îngrijoreze, să nu oblige ia o diagnosticare precisă şi la barare a d rum ului pe care-i escaladează o ideolo­ gie a urii, acum , cînu n u este încă p rea tîrziu.

Este ceea ce şi fac exponenţii d iferitelor orien­ tări um aniste, dem ocratice, raţionaliste, ridicîndu-şi ferm glasul p en tru a critica proliferarea unor subproduse ciuturale prin care noua d reap tă „încearcă să redea audienţei, în am balaj pseudoştiinţii'ic, dogm a rasista a su p erio rităţii ariene" (A. VVormserj. F ără a îm părtăşi m o­ dul de filozofare m arxist, Roland B arthes, Gilies Deieuze şi Jean Lacroix au atra s aten ţia asupra faptului că astăzi ad erarea la a n tim arxisrnul program atic echivalează cu o trăd are a um anism ului, deoarece îşi propune să surpe principalul punct de sp rijin al civilizaţiei con­ tem porane îm potriva alienării scientiste sau iraţionaliste. E xistenţa unor asem enea diver­ 47

genţe teoretice obligă la o delim itare n e tă a ten ­ dinţelor an tim arx iste de alte orien tări filozofice care, deşi nem arxiste, prom ovează idei de fac­ tu ră raţionalistă sau um anistă.

A naliza atentă, n uanţată, a gîndirii filozofice din ţările capitaliste dezvăluie în opera a num e­ roşi au to ri — ca un reflex teoretic al contradic­ ţiilor economice şi social-politice ale epocii noastre — tendinţe contradictorii, aspecte com­ plexe care nu pot fi cuprinse într-o etichetare sau epuisate p rin tr-o clasificare rigid dihoto­ mică. Se constituie form e deschise de propagare a fideism ului (neotom ism ul lui J. M aritain) concom itent cu elaborarea unei concepţii despre dialectica naturii în opera „îm bibată" de teologie a lui T eilhard de C hardin sau cu apropieri de m aterialism (fenom enologul M. Farber, n eo rea­ listul R. W. Sellars sau m onism ul em ergentist al lui M. Bung'e), de raţionalism şi um anism (cum o probează evoluţia existenţialism ului lui J.-P .

S artre sau „teoria critică" elaborată de exponen­ ţii „Şcolii de la F ran k fu rt"). Sînt continuate re ­ velatoarele cercetări ale psihanalizei în cîm pul problem atic al „inconştientului" (care dovedesc, p rin decodificarea sim bolurilor inconştientului, că acte psihice considerate m ult tim p aberante ap arţin lum ii um ane cu sens), dar apare şi te n ­ tativa de a e rija neperm is o teorie particu lară a ştiinţei la rang de in te rp re ta re filozofică totali­ zatoare a culturii, a rap o rtării om ului la cultură şi la civilizaţia fău rită de e l10. Sînt utilizate pe scară tot m ai largă procedee logico-m atem atice, sem iotice în arg u m en tarea filozofică, d ar ele se conjugă frecvent cu ten ta tiv a neopozitivistă de prom ovare a scientism ului şi logicism ului reducţionist, p rin confundarea fin alităţii cunoaş­ terii ştiinţifice cu m etoda deductiv-axiom atică, îndeosebi cu regulile convenţionale ale acestei m etode. „Aceasta este o m etodolatrie, o ten d in ţă de a obţine m ai m are satisfacţie din m etode decît din rezu ltatele lor" ll, afirm a tex tu a l lo­ gicianul şi filozoful am erican W. v. O. Quine, 48

care efectuează o in teresan tă depăşire a neopozitivism ului din in terio ru l „şcolii analitice".

In asem enea condiţii a r fi falsificatoare p re ­ zentarea filozofiei din ţările capitaliste şterg în du-se nuanţele, diferenţierile şi divergenţele d in tre cu ren te şi din cadrul lor, identificind gnoseologicul cu ideologicul şi aplicîndu-le sim ­ plist etich etări sau epitete. D ar a r fi tot a tît de greşit să se su b stitu ie fetişului u n ită ţii fetişul diversităţii, să n u se su rp rin d ă şi „u n itatea în diversitate" a filozofiilor nem arxiste în cadrul general al c o n fru n tărilo r de idei din societatea contem porană.

Constatăm că, oricît de variate a r fi o rien tă­ rile filozofice nem arxiste, chiar dacă încearcă să se întem eieze pe „fapte pozitive" (neopozitivismul), pe „activitatea um ană" (pragm atism ul) sau pe tră irile „persoanei concrete" (existenţialis­ mul), se dovedesc în egală m ăsură precare în form ularea cadrului conceptual apt sa ofere su­ p ort teoretic unui program pozitiv de rezolvare adecvată a noilor şi com plexelor problem e pe care ie ridică epoca noastră. îm p re ju rările com­ plexe, aspectele noi, adesea surprinzătoare, ale epocii actuale, aduc tot m ai m ult in prirn-planui sp iritu alităţii contem porane acea filozofie care poate da curs unui asem enea deziderat. Nu n u ­ m ai prin problem e (deşi el pune num eroase pro­ bleme noi — teoretice şi practice — p rin însăşi existenţa sa), ci m ai ales p rin globantatea so­ luţiilor (articulate dialectic în tr-o am plă şi pro ­ fundă viziune filozofică), m aterialism ul d ia­ lectic şi istoric — care îşi trage continuu seva din viaţa socială, din cuceririle gîndirii ştiin ţi­ fice m oderne, din datele cele m ai sem nificative ale practicii um ane — este o filozofie a to t­ cuprinzătoare şi coerentă, în care rigoarea teose interferează cu o adecvată perspectivă axiologică. O asem enea niuzofie, p rin excelenţă creatoare, deschisă la experienţă, receptivă faţă de nou, oferă sistem ul de re fe rin ţă teoretic in ­ dispensabil sintezelor şi proiectelor filozofice pe care le aşteaptă contem poraneitatea.

49

3. F i l o z o f i a p r a x i s u l u i , a z i

Există, la Gramsci, două caracterizări la fel de inspirate ale originalităţii m aterialism ului dialectic şi istoric. P rim a : „filozofie a p ra xisu lu i“ . A doua : „um anism absolut al isto­ riei" 12. A sem enea caracterizări n u sîn t num ai sugestive, ci şi com plem entare. Ele ne oferă puncte de sp rijin p e n tru a su rp rin d e o notă de­ finitorie a filozofiei praxisului : um anism ul revoluţionar.

Ideea putea părea stran ie p e n tru un Croce — care vedea în u m anism ul Renaşterii o p a ra ­ digm ă a um anism ului în genere, neidentificabilă la M arx — d ar apare firească p e n tru Gramsci, care, continuîndu-1 pe Lenin, argum entează că în opera lui M arx este s tru c tu ra tă teoretic o fi­ lozofie care m archează o Renaştere a um anis­ m ului, în sensul trecerii de la u n um anism u to ­ pic, generos dar ineficient, la u n um anism re a ­ list şi revoluţionar.

Ca filozofie a practicii şi novatoare practică a filozofiei, concepţia m aterialist-dialectică ge­ nerează un m od de a conceptualiza filozofic p ro ­ blem ele puse om ului de devenirea sa istorică ce im plică totodată şi un m od de a participa conştient la istorie, un mod de a face istoria.

O asem enea filozofie, al cărei ax îl constituie principiul u n ită ţii dialectice în tre teorie şi practică, sesizînd — cum o spune tex tu al G ram sci — realitatea ca istorie şi istoria ca rea­ litate, respinge nu num ai idealism ul, ci şi orice viziune m etafizică asupra m aterialism ului, care a r fi ten ta tă să desem neze prin conceptul de „m aterie" o su b stan ţă sau o obiectivitate u n i­ versală autonom ă, o obiectivitate fără rap o rtare la om. Or, dincolo de deosebirile îm bucură­ toare în tre vederile lor (spun „îm bucurătoare" deoarece rep rezin tă u n sim ptom al neînchistării în form ule definitive şi al căutărilor creatoare), cei care preiau şi dezvoltă azi m oştenirea filo­ zofică a lui M arx sînt cvasiunanim i în a denota prin conceptul de „m aterie" realitatea obiectivă 50

num ai în raport cu omul, cu praxisul. Tocmai p e n tru că este „devenire", adică rez u lta t al prac­ ticii anterioare şi punct de plecare al unei noi practici, „obiectivitatea" nu poate fi gîndită separînd-o de subiect, de istoria um ană a dom i­ nării forţelor n a tu ra le ca forţe socialm ente in ­ teg rate în praxisul um an. Ca atare, teza m a r­ xistă a m aterialităţii depăşeşte radical punctul de vedere m etafizic — contem plativist ai m a­ terialism ului tradiţional. Ea presupune, con­ junct, punctul de vedere al praxisului (deci fi­ lozofia praxisului), o re in te rp re ta re an tired u cţionistă a p rim atului ontologic al m ateriei (deci m aterialism ul consecvent) şi perspectiva axiocentrică (deci um anism ul absolut), d ar ca r a ­ p o rtare nu la un „om abstract", la o „ n atu ră um ană" etern ă in ere n tă individului izolat, ci la om ul istoriceşte d eterm in at de rap o rtu rile sale sociale, concom itent creat de istorie şi creator de istorie (de aceea „um anism absolut al isto­ riei"). A stfel concepută, teoria filozofică, păstrîn d u -şi specificul şi relativa autonom ie, se înrădăcinează firesc în practica revoluţionară, conferindu-i acesteia „sistem aticitatea organică", graţie căreia îşi poate fructifica disponibilită­ ţile de a înfăptui, în funcţie de condiţiile istorice-concrete clin diferite ţări, lichidarea surse­ lor sociale şi etico-psihologice ale dezum anizării, prom ovînd um anism ul socialist.

In serţia practică nu poate să nu dea u n tim ­ b ru specific efortului de clarificare teoretică şi reconstrucţie conceptuală pe care-1 desfăşoară azi fiecare d intre partidele com uniste şi m unci­ toreşti. Dar sistem ul de refe rin ţă al in te rp re ­ tării (m aterialism ul dialectic si istoric) şi p ro ­ m ovarea unui tip nou de um anism , socialist, conferă „tim brul" sp iritu al com un diversităţii punctelor de vedere.

Insist asupra ultim ului aspect deoarece, după cum se ştie, în epoca actuală, sintagm a „um a­ nism socialist" este contestată frecvent din afara m arxism ului p en tru adjectivul calificativ „so­ cialist" (în num ele falsei identificări a um aniş­ tii

m ului de factu ră ilum inistă, caracterizat p rin tr-u n em pirism al subiectului şi un idealism al esenţei, cu um anism ul în genere) şi este p riv ită uneori cu reticenţe chiar din interiorul m arx is­ m ului, de A lthusser spre exem plu, p e n tru su b ­ stan tiv u l calificat „um anism 11 (în num ele unei pretinse m ezalianţe în tre conceptul teoretic de „socialism 11 şi cel de „um anism 11, considerat non-teoretic). Deşi exprim ă poziţii sociale d i­ vergente şi urm ează traiectorii intelectuale di­ ferite, punctele de vedere m enţionate se sp ri­ jină pe aceeaşi supoziţie eronată, conform că­ reia um anism ul n -a r constitui o categorie is­ torică.

D ocum entele partid u lu i nostru — şi, îndeo­ sebi, cele ale Congresului al X ll-le a — ne an­ gajează frontal în această dispută filozofică, p rin tr-u n nou m od de a pune problem a. Or, se ştie, m odul de a pune o problem ă filozofică este un act creator şi anticipează în tru cîtv a asupra soluţiei. în tre b are a ce form ează resortul unei problem e cuprinde idei propulsoare, care con­ stitu ie ceea ce Blaga denum ea sugestiv „zarea in te rio a ră 11 a unei problem e : aceea care direcţionează sau prefigurează răspunsul. în viziunea p a rtid u lu i nostru, în treb area „ce este um anis­ m ul ?“ apare astfel form ulată încît putem s u r­ prinde evoluţia istorică a um anism elor (la plu­ ral !), concom itent cu su p erio ritatea teoretică şi eficienţa practică a noului um anism , revoluţio­ nar. Pornim de la prem isa — subliniază to v ară­ şul Nicolae Ceauşescu — „că um anism ul nu este o noţiune abstractă im uabilă... ; sensurile şi con­ ţin u tu l său se m odifică corespunzător d iferite­ lor etape de dezvoltare istorică a societăţii11 i3.

S itu aţia se prezintă astfel deoarece um anism ul, ca atitudine sp iritu ală caracteristică acelor con­ cepţii care recunosc dem nitatea suprem ă şi per­ fectibilitatea om ului, nu poate fi d efinit decît în funcţie de valorile pe care le afirm ă şi spre care năzuieşte, iar acestea au un conţinut istoric şi de clasă. D intr-o asem enea perspectivă devine 52

inteligibil conceptual faptul că, în procesul fău­ ririi noului sistem de valori al socialism ului, for­ m ularea tradiţională a idealului um anist la n i­ velul individului izolat este anacronică şi u to ­ pică, irelev an tă teoretic şi ineficientă practic.

Sensul creator al angajării filozofice ro m â­ neşti în con fru n tările de idei asupra problem a­ ticii om ului ap are extrem de preg n an t şi în su b ­ linierea caracterului concom itent teoretic şi practic al noului um anism . Program ul p a rtid u ­ lui n o stru caracterizează cu precădere um anis­ m ul socialist ca a titu d in e şi acţiune revoluţio­ n a ră practică de punere în valoare a progresului economic şi ştiinţific al ţării p e n tru o am plă reconstrucţie socială, p rin edificarea unui tip superior de „civilizaţie sp iritu a lă 11 care ridică dezvoltarea om nilaterală a personalităţii um ane la rang de scop suprem . In acelaşi context întîlnim însă şi o altă m odalitate de abordare a um anism ului, intim corelată cu prim a : ca o nouă teorie explicativă asupra om ului cen trată pe cuplul valoric „um an-neum an'1 şi înscrisă în coordonatele filozofice ale m aterialism u­ lui istoric. F aptul că apelează la cuplul de valori „u m an -n eu m an “ p e n tru a lua atitudine în favoarea elim inării rap o rtu rilo r „inum ane“ (care îm piedică afirm area poten ţialităţilo r creatoare ale om ului) şi p e n tru prom ovarea celor „um ane“ (care favorizează îm plinirea m odelului m arx ist al „om ului total") nu consti­ tuie nicidecum o expresie a unui p retins caracter antiteoretic al um anism ului socialist.

P rin contribuţiile creatoare la aprofundarea um anism ului revoluţionar, concom itent teoretic şi practic, docum entele p artidului nostru pun în tr-u n chip nou problem a, astfel incit, în um a­ nism ul teoretic m arx ist prom ovarea valorilor — ca determ in aţie inalienabilă a filozofiei —■nu mai constituie un su b stitu e n t sau un obstacol al explicaţiei teoretice (ca în cazul um anism ului speculativ de factu ră w eberiană sau e x iste n ţia ­ listă), ci devine un catalizator m oral al dem ersu­ lui teoretic.

A portul partid u lu i nostru la apro fu n d area sensului um anist al teoriei m arxiste şi practicii socialiste are o însem nătate principială p e n tru an gajarea filozofiei rom âneşti în m arile dezba­ teri din epoca contem porană, dom inate de în ­ treb ările privind condiţia um ană, criza valori­ lor, problem a fericirii, de im plicaţiile um ane ale progresului ştiinţifico-tehnic accelerat în con­ tex tu l ascuţirii contradicţiilor sociale ale capita­ lism ului şi creşterii forţei de atracţie a so­ cialism ului, a concepţiei despre lum e ap te să fundam enteze teoretic şi axiologic strategia em ancipării om ului contem poran.

In m od firesc, dincolo de încercările „noii filozofii“ de a crea u n baraj psihologic în calea forţei de atracţie a dialecticii m aterialiste şi de dificultăţile datorate procesului ei in te rn de autoclarificare, de interogări şi c ă u tări crea­ toare, creşterea prestigiului filozofiei m arxiste rep rezin tă u nul din cele m ai relevante fenom ene sp iritu ale ale contem poraneităţii. „E xtensia u n i­ versală a m arxism ului şi prezenţa m arx iştilo r în toate ţările sîn t astăzi fap te incontestabile”, r e ­ m arcă J. B. Fages, adăugind că „m arxism ul a devenit o com ponentă a cu ltu rii contem po­ ra n e ” M. îndeosebi victoria ireversibilă a proiec­ tu lui filozofic esenţial al m arxism ului, p rin sta ­ tornicirea unor relaţii socialiste viabile pe m ai m u lt de o treim e din su p ra fa ţa locuită a globu­ lui păm întesc, în tre ţin e şi am plifică interesul m aselor de p retu tin d en i p e n tru o teorie care poate lum ina calea spre în fă p tu irea unei socie­ tă ţi echitabile, fără exploatare. Pe de a ltă parte, in te rv en ţia rodnică a gîndirii m arxiste în dez­ b a te rea problem elor filozofice ale zilelor noas­ tre, cunoaşterea evantaiului larg al co n trib u ­ ţiilor sale — de la G ram sci la Lukâcs şi de la K edrov la A lthusser — a g en erat o schim bare a atitu d in ii faţă de m arxism din p artea expo­ n enţilo r rep rezentativi ai alto r curente care — aşa cum o a te stă congresele de filozofie ţi­ n u te în ultim ul deceniu la V arna (1973) şi Diis54

seklorf (1978) — adoptă o poziţie polem ică mai puţin rigidă, mai respectuoasă faţă de filozofia m arxistă, m ai receptiva faţa de instrum entele ei de com prehensiune teoretică şi de transform are practică a societăţii de azi. Se observă, totodată, prezenţa m ai accentuată a ideilor m arxism ului în preocupările unor gînditori cu alte o rientări filozofice, ceea ce a deschis calea spre găsirea unor „puncte de contact11 în tre diversele con­ cepţii raţionaliste şi um aniste, îm potriva ten d in ­ ţelor ex trem iste de dreapta, a concepţiilor ira­ ţionaliste şi antium aniste.

Sem nificativ este şi faptul că tot m ai m ulţi gînditori nem arxişti recunosc valoarea teoretică, m etodologică şi practico-politică a filozofiei m arxiste. Filozofi de cele m ai diverse orientări acceptă astăzi, adesea chiar disonant cu propria lor orientare, că filozofia m arx istă reprezintă u n a din valorile trainice ale cu lturii m o­ derne. A încetat „com plotul tăcerii" în ju ru l filozofiei m arxiste şi a b ă tu t m ult în retrag ere ten d in ţa de a o prezenta ca o doctrină a secolu­ lui al X lX -lea transpusă artificial în secolul nos­ tru, im punîndu-se tot m ai m u lt recunoaşterea fap tu lu i că „m arxism ul — cum se exprim ă J.-P .

S a rtre — răm îne filozofia tim pului nostru şi nu poate fi depăşit a tîta tim p cit situaţiile care l-au gen erat nu sîn t încă depăşite" 15.

Nu num ai în F ra n ţa sau Italia, d a r chiar şi în S.U.A. au ap ăru t, în ultim ele două decenii, recunoaşteri ale „afirm ării m arxism ului pe scena filozofică am ericană" 1G. P rin tre altele, este sem nificativ faptul că revista „R evolutionary W orld", care ap are sub egida U niversităţii din B ridgeport, îşi propune, program atic, să ofere un cadru „cooperării internaţionale a filozofilor m arx işti şi progresişti p en tru întem eierea ac­ tualelor tran sfo rm ări revoluţionare din lum e", în tim p ce o altă revistă, „D ialectical A nthropology", ed itată la New York, şi-a ales un m otto p rin care califică m arxism ul d rep t „filozofia tim pului n ostru". M aterialism ul dialectic şi is55

jfiiic este prezent in dicţionare, enciclopedii, lu­ crări de sinteză (cum sînt volum ele om agiale dedicate iui R. C arnap —■1963 sau R. S. H a rtm ann — 1972) şi, în ultim ii ani, ch iar în anto­ logii filozofice de m are tiraj, d estinate în v ăţă ­ m ântului 17.

Cît de am plificate sînt prestigiul şi fo rţa de atracţie a m arxism ului o atestă locul privilegiat pe care i-1 acordă o am plă Istorie a filozofiei contem porane, a p ă ru tă sub redacţia lui Yvon Belaval, şi faptul că o serie de gînditori pro ­ gresişti contem porani se declară m arx işti chiar fără a fi, aşa cum este cazul unor prom otori ai neoraţionaiism ului dialectic, al u nor rep rezen ­ ta n ţi ai neorealism ului sau, pe alt plan, al u n o r sociologi ca L. Basso şi P. Sweezy, care adoptă unele m odele teoretice de analiză m ar­ xistă şi ad eră la proiecte socialiste, deşi diferite de ale noastre.

Sînt to t m ai frecvente cazurile cînd filozofia m arxistă este lu ată efectiv ca pu n ct de plecare în constituirea u n o r „program e fundam entale de cercetare11 în num eroase discipline filozofice, de la „logicile filozofice11 şi epistem ologie pînă la etică şi axiologie. în epoca actuală sporesc continuu rîn d u rile filozofilor care adoptă şi in ­ tegrează în p ropria lor concepţie teze şi p rin ­ cipii p rin care — explicit sau im plicit — rec u ­ nosc că m arxism ul oferă sistem ul teoretic in ­ dispensabil sintezelor şi proiectelor aştep tate de filozofia contem porană. R eferindu-se la dialec­ tica m arxistă, Ju rg e n H aberm as argum entează că num eroase problem e teoretice pot fi soluţio­ nate dacă se în treb u in ţează această m etodă.

S tru ctu ralistu l Claude L evi-Strauss recunoaşte că a p relu a t de la M arx ideea „decodificării11 in stitu ţiilo r sociale şi că întreaga sa concepţie despre rap o rtu l d in tre raţiu n ea analitică şi r a ­ ţiunea dialectică „are punctul de plecare la M arx11 18. P rin lucrările sale de epistem ologie genetică „Jean Piaget... a găsit pe cale em pirică în cercetarea de laborator... poziţiile fundam en­ tale pe care M arx le-a form ulat cu o su tă de ani 56

în urrnă“ P rin tr-u n exem plar autocriticism , Je an -P a u l S artre a m ă rtu risit că, sub influ en ţa m arxism ului, nu m ai poate accepta concepţia despre individ expusă în L ’Etre et le N eant — carte care i-a adus n otorietate m ondială — , afirmând textual : „descoperirea luptei de clasă a fost p e n tru m ine o descoperire reală ; cred totalm ente în ea azi, în form a pe care a descris-o chiar M arx“ - Chi ar dacă au unele rezerve cri­ tice faţa de m arxism (Piaget răm îne ata şa t lim ­ b ajului filozofiei criticiste tradiţionale, neacceptîn d conceptele de ,,m aterie“ sau „reflectare", S artre a continuat să reproşeze m aterialism ului istoric şi în ultim ii ani de viaţă deprecierea p ri­ m ului term en în cadrul binom ului „individ-colectivitate", ia r L evi-S trauss nu aderă la p rin ­ cipiul m arx ist al istorism ului), răm îne plin de sem nificaţii faptul că rep rezen tan ţi de seam ă ai gîndirii nem arxiste contem porane au făcut sau fac apel la M arx, recunosc v a ’oarea cognitivă şi euristică a m aterialism ului dialectic, ceea ce de­ notă capacitatea sa sporită de a influ en ţa cu­ getarea filozofică a contem poraneităţii.

Mai m ult chiar. M arxism ul oferă astăzi de m ulte ori însuşi cadrul teoretic al polem icilor in iţiate de gînditori cu alte o rientări filozofice.

Explicarea rap o rtu lu i d in tre s tru c tu ra şi dina­ m ica proceselor sociale, d intre determ inism şi libertate, elim inarea sau in teg rarea istoricităţii în analiza stru ctu rilo r, rap o rtare a funcţiilor la sti’ucturi şi a acestora la acţiunile sociale, dia­ lectica alienării şi dezalienării — sîn t doar eîteva problem e tra ta te de exponenţi sem nificativi ai alto r curente filozofice nu num ai în raport cu m arxism ul, dar şi în term enii conceptuali elaboraţi de acesta. S-au deschis astfel noi po­ sibilităţi constructive ale dialogului filozofic, în cadrul căruia, prin fo rţa argum entelor şi crea­ tivităţii. m aterialism ul dialectic îşi afirm ă to t m ai m u lt disponibilităţile de a fi veritabila călăuză teorctico-m etodologică şi axiologică a cunoaşterii ştiinţifice şi a practicii sociale con­ teni norane, 57

La cîştigarea u n u i asem enea sta tu t prestigios —■recunoscut azi chiar de adversarii săi decla­ raţi, care se in titulează „noi filozofi“ 21 — au concurat diverşi factori, p rin tre care n u poate fi omis efortul p e n tru restabilirea spiritului creator originar al filozofiei m arxiste, p en tru depăşirea tendinţelor de închistare dogm atică sau de apel la „.principiul de au to ritate", prin abordarea novatoare a m arilor şi neaştep tatelo r întrebări ce răsar din zbucium ul epocii, din noile exigenţe ale practicii şi cunoaşterii ştiinţifice.

Un asem enea sp irit creator anim ă, de exem ­ plu, dezbaterea am plă în care este an gajată fi­ lozofia m arx istă contem porană asupra unei pro­ blem e care constituie un „obstacol epistem olo­ gic1'1 de nedepăşit p e n tru partizanii ab ordării pur „analitice11 sau „fenom enologice11. Ea a r p u tea fi form ulată astfel : dialectica naturii şi natura dialecticii. Polem icile sînt foarte ascuţite, m ergînd uneori chiar pînă la considerarea ideii de ..dialectică a n a tu rii11 drept o rem iniscenţă a de­ finirii reducţionist-dogm atice a filozofiei ca ştiin ţă a legilor celor m ai generale ale dezvol­ tării. G. Lukâcs propune o cale de depăşire a acestei idei, căreia îi găseşte su rsa în ontologizarea unor stru ctu ri logice (argum entînd, p rin tre altele, că „negarea n eg aţiei11 este inoperantă în afara încărcăturii teleologice hegeliene22). B. M. Kedrov, pornind de la faptul că dialectica m a­ terialistă. abordată la nivel paradigm atic, tre ­ buie să răspundă nevoii acute a ştiin ţelo r con­ tem porane de a gîndi devenirea p rin concepte suple, mobile, înlocuind cauzalitatea liniară şi rigidă p rin acţiune reciprocă, argum entează că aspectul esenţial al acestei acţiuni reciproce este relaţia dialectică d intre subiect şi obiect în pro­ cesul c u n o a şte rii23. Or, se pare, tocm ai acest aspect este desconsiderat atunci cînd identitatea „subiect-obiect11 din dialectica hegeliană este in­ versată prin ir-o sciziune m etafizică în tre o dia­ lectică obiectivă a naturii, cere a r exista „în sine11, şi una subicc! ivă, care ar fi o sim plă „re58

f]ectare“ a acesteia, post festu m . D istincţia ri­ gidă antrenează înţelegerea dialecticii ca o co­ lecţie „în g h eţată11 de cîteva „legi11 (term en dealtfel im propriu !) şi creează dificultăţi a rtifi­ ciale conceptualizării dialectice a unor procesualităţi în care „sincronia11 şi „diacronia1- sau „ge­ neza11 şi „ stru c tu ra 11 se im plică reciproc. în acest context — cum ap are şi din „disputa H offm an— G u n n 11 p u rta tă în rev ista teoretică a P artid u lu i C om unist din M area B ritanie 2‘ —■se ridică în ­ treb area dacă însuşi conceptul de „dialectică a n a tu rii11 perm ite su rp rin d erea stru c tu rii speci­ fice a dialecticii m aterialiste şi delim itarea de m itologia teleologică a dialecticii hegeliene. Fără a tran şa o controversă fertilă, deschisă cerce­ tărilo r cu rezultate im previzibile, este dem n de m enţionat că încă de acum ea a în lesn it prom o­ varea unei raţio n alităţi dialectice care — im plicînd perspectiva p rax isu lu i şi a tim pului is­ toric (distinct de cel cosmic sau biologic şi inim a­ ginabil fără sem nificaţii um ane) — se dovedeşte m ai operantă în rap o rt cu cerinţele conceptuali­ zării devenirii şi ale reconstruirii „edificiului11 epistem ologic al ştiinţei contem porane. Un ase­ m enea dialog asupra dialecticii răspunde efec­ tiv „nevoii de filozofie a ştiin ţe lo r'1 şi are cu totul a ltă „m iză11 dacă îl com parăm cu rep ro şu ­ rile sp iritualiste sau fenom enologice la adresa suportului ontic al m etodei dialectice. In prim ul caz, dialectica este transfigurată p e n tru a „rim a11 m ai bine cu nevoia de filozofie a ştiin ţelo r con­ tem porane ; în al doilea caz, ea este desfigurată şi ru p tă de in terrelaţiile ei fireşti cu ştiinţele.

Or, astăzi, cînd problem atica filozofică se in te ­ grează tot m ai adînc în sfera preocupărilor cer­ cetătorilor din orice dom eniu, cînd construirea m etateoriilor rep rezin tă un sim ptom al „întoar­ cerii11 ştiinţei asupra ei însăşi în ten ta tiv a de a se fundam enta pe tem eiuri filozofice, cînd p ro ­ cesul reelaborării vechilor concepte şi al creării altora noi aduce în prim plan exigenţa „m obili­ tă ţii11 conceptelor, o conştiinţă adecvată a prac­ ticii cercetării ştiinţifice, sesizată în in teg ralita59

tea sem nificaţiilor ei, im pune tot m ai m u lt cer­ cetătorilor n a tu rii să-şi în d rep te aştep tările spre „organonul" dialecticii m aterialiste. In asem e­ nea îm p reju rări, dialogul din cadrul filozofiei m arxiste, pe care l-am invocat ca exem plu, con­ stitu ie un indiciu al an g ajării in tr-u n proiect de cercetare em inam ente constructiv, consonant cu stadiul actual al cunoştinţelor ştiinţifice şi care a r p u tea fi, eventual, in titu la t : dialecticizarea dialecticii. In u rm ă rirea unui asem enea proiect, ca şi a alto ra dealtfel (cum ar fi cel al construcţiei unei ontologii particu lare a um a­ nului, axiocentrice şi acţionaliste), nici o idee nu este respinsă sau acceptată de plano. P re sti­ giul crescînd al filozofiei m arxiste este intim corelat im u nităţii sale faţă de ten tativ ele m itologizante. D ealtfel ea s-a zăm islit tocm ai din încercarea de a se elibera de m itu ri şi, m ai ales, de verbalism ul creator de m ituri.

P restigiul şi influ en ţa m ultiform ă a filozofiei m arxiste — schiţate su m ar — a u însă şi u n efect secundar, care angajează m ultiple c o n fru n ­ tări ideologice. Este vorba despre creşterea, în egală m ăsură, a încercărilor (neînchipuit de n u ­ m eroase !) de îm binare eclectică a m arxism ului cu idei sau m odele in te rp re ta tiv e de a ltă fac­ tu ră : psihanalitică, existenţialistă, fenom enolo­ gică şi chiar pragm atistă. Se creează, în cele din urm ă, o stare de confuzie, p rin tr-o astfel de p ro ­ liferare a tot felul de aşa-zise „m arxism e“ (la plural !) 25, care se prezintă d rep t „neortodoxe".

Articol după articol, P aul Piccone contrapune m arxism ului „ortodox" incoerentul „m arxism fenom enologic al noii stingi" 28 (care abando­ nează m aterialism ul în num ele unui um anism utopico-speculativ, dialectica în num ele herm e­ neuticii şi sp iritu l rev o lu ţio n ar în num ele e ri­ jării unui him eric „ego transcendental colectiv" la rangul de subiect al istoriei). A a p ă ru t un „m arxism existenţialist", un „apro-m arxism " (susţinut de D. C. Hodges, în p relungirea ideilor revoluţionarului peruvian Iiay a de la Torre) şi chiar u n m arxism „total" (revendicat în S.U.A. 60

de m işcarea „gay liberation", care reia, m uialis m utandis, concepţia freudo-m arxistă u iui W. Reich despre „revoluţia sexuală"). La con­ gresul m ondial de filozofie de ia Diisseldorf (1978) a fost accentuată ten ta tiv a de a contrapune m arxism ului revoluţionar (denum it de D oernderg „ortodox") un m arxism de iac tu ră academ istă, caiificat d re p t „occidental" de că­ tre m ai m ulţi particip an ţi la congres, p rin in ­ vocarea unor lu crări ale lui Mc. Innes şi P. A nderson 27.

P rin cele cîteva in te rv en ţii din cadrul con­ gresului, prom otorii unei asem enea distincţii, em inam ente politice, lăsau să se în trev ad ă că ei a r fi dispuşi să accepte un m arxism „neortodox‘‘, „p luralist", com patibil cu „o diversitate de căi în cău tarea adevărului". R eacţiile lor spe­ culau cîteva episodice luări de cu v în t care au adus un deserviciu filozofiei noastre, fie pen­ tru că „blocau" dialogul p rin ceea ce aş num i un „dogm atism ai erorii" (revendicînd m ono­ polul d rep tu lu i de a greşi in num ele unei po­ ziţii de principiu adevărate, în tim p ce altora le refuzau d rep tu l de a com ite ero ri p e n tru că a r fi m ereu în eroare), fie p e n tru că se rap o rtau la alte puncte de vedere cu o viziune „m aniheistă" şi, în loc de argum ente, aduceau citate sau teze generale de apologetică agitatorică. Dar, paradoxal, pe m ăsură ce lucrările congresului avansau şi dovedeau că m aterialism ul dialectic şi istoric este s tră b ă tu t azi de o accentuată ten­ dinţă spre problem atizare, de receptivitate faţă de tot ce este valoare autentică şi dem ersuri conceptuale ap te să răspundă nevoii de filozofie a ştiinţelor contem porane, de o fertilă diversi­ tate a căutărilor creatoare, antidogm atism ul şi p lu ra litate a punctelor de vedere erau suspectate d re p t un însem n al „explodării" m arxism ului.

Cît de m are a fost interesul în ju ru l acestei problem e (m arxism ul — spune P. G rassi — este nu num ai o „orientare în filozofie", ci şi o „problem ă a filozofiei") o dovedeşte şi articolul 61

scris de M ichel K ajm an în „Le M onde'1, după încheierea congresului de la Dtisselclorf "h In ­ tr-u n mod extrem de sem nificativ p e n tru in te ­ resul pe care-1 p rezin tă actualm ente m ateria­ lism ul dialectic şi istoric, deşi la congres tem a ­ tica viza îndeosebi epistem ologia şi m etodologia ştiinţelor şi deşi ea a a n g a ja t în co nfruntări va­ riate opţiuni filozofice, titlu l articolului-bilanţ se referă num ai la m arxism . Din păcate, făcîndu-se ecoul unei înţelegeri nedialectice a rap o r­ tu lui „un itate-d iv ersitate", form ularea lui M. K ajm an este d e ru ta n tă : „Un m arxism e x ­ plodat". D ar de ce „explodat'1 ? P e n tru că s-a m an ifestat p rin tr-o p lu ralitate de puncte de vedere, ne explică au to ru l articolului, co n tra­ ria t de afirm area unei diversităţi de abordări teoretice, pe care le consideră incom patibile cu im aginea unui pseudom arxism dogm atic. Spre a nu fi „explodat“, m arxism ul ar treb u i să ca­ pete curioasa în făţişare a unei concepţii care pe de o p arte critică dogm atism ul, pe de altă p arte adoptă un singur „m odel‘‘ de ap ro fu n ­ dare noetică a fundam entelor cunoaşterii (chiar dacă el contravine „pluralism ului necesar14 al epistem ologiei actuale, asupra căruia atrăg ea a te n ţia G. Bachelard) şi un singur „m odel11 în construcţia socialistă (chiar dacă el contravine condiţiilor dintr-o ţa ră sau alta, intereselor şi dorinţelor m arii m ajo rităţi a poporului). Este imposibil.

A critica dogm atism ul, d ar a nu recunoaşte necesitatea unei pluralităţi de puncte de ve­ dere în cadrul concepţiei m aterialist-dialectice despre lum e (grefate pe fondul u n ităţii confe­ rite de „cardinalele11 ei teoretico-m etodologice şi axiologice) înseam nă a prom ova, de fapt, un neodogm atism . Cu condiţia de a nu-1 înţelege în sens m etafizic (anistoric, definitiv sau re la ­ tivist), pluralism ul este firesc p e n tru o filozofie deschisă, creatoare. D ialectica m aterialistă nu poate fi concepută ca un „sistem închis11, ca şi cum to tu l a r consta în aplicarea ju stă la o tem ă concretă a unor principii generale prestabilite.

62

D ar ce înseam nă „a aplica just" o concepţie p rin excelenţă dialectică, care nici nu se con­ stituie ca atare şi nu exercită vreo funcţie m e­ todologică decît în m ăsura în care ţine implicit, seam a de gam a largă de p articu la rită ţi proprii dom eniului concret al cercetării ? Ceea ce nu pot — sau nu vor — să înţeleagă filozofii sau publiciştii dom inaţi de prejudecăţi an tim ar­ xiste este faptul că m arxism ul nu constituie un „sistem închis1' şi, ca atare, nu apelează la su­ fixul ,,ism “ în m aniera în care o face hegelia­ nism ul sau neotom ism ul, ci doar contextual, p e n tru a sugera — p rin tr-o convenţie lingvis­ tică neesenţială ■ — adoptarea unui alt mod de a practica filozofia, ad erarea la sniritul creator şi revoluţionar al principiilor form ulate de M arx. „Orice activitate social-um ană ia naştere în mod necesar din alternative, presupune deci o opţiune" 20, rem arca Georg Lukucs. Filozofia nu face excepţie. O pţiunea p e n tru m aterialism ul dialectic şi istoric înseam nă, realm ente, o op­ ţiune p e n tru singura filozofie m are şi com pletă a epocii contem porane. Afirm ând aceasta nu avem în vedere că ea a r avea sau ar p u tea să aibă vreodată caracterul unui sistem închis şi încheiat, ci num ai fap tu l că „o filozofie este m are şi com pletă — aşa cum se exprim ă su­ gestiv D. D. Roşea — cînd la m u lţu m irea pe care o procură cunoaşterea oferită de ea, acea filozofie adaugă şi idealul de în fă p tu it pe care ea îl propune. L uptînd p e n tru în făp tu irea m a­ relui său ideal de d rep tate socială integrală, m arxism ul este o astfel de filozofic" 30. De aceea, el oferă şanse teoretice sporite punerii, cerce­ tării şi soluţionării problem elor a tît de com­ plexe prin care lum ea de azi ..provoacă" fi­ lozofia.

P a r t e a a 11 - a ÎNTRE PROBLEMATICA ,.FAPTELOR CONCEPTUALE" SI CEA A ..TRĂIRILOR ' EXISTENŢIALE"

Capitolul 3 Trei ipostaze ale filozofiei analitice C onfruntarea d intre filozofia m arx istă şi fi­ lozofia analitică este, astăzi, la ordinea zilei.

Nu num ai p e n tru că ele sînt, incontestabil, cele m ai influente filozofii ale secolului nostru_ ci, m ai ales, p e n tru că reprezintă două m odalităţi rivale de a concepe filozofia şi de a o practica.

A lternativa pe care o deschid vizează însăşi „conştiinţa filozofică", felul cum gîndirea filo­ zofică se întoarce asupra ei însăşi p e n tru a prinde ştire de propriile-i rosturi. Iar dialogul lor, necesar dato rită m om entelor de divergenţă în tre o filozofie ancorată în realităţile epocii şi una retrasă în calm ul olim pian al analizei lim ­ bajelor, devine posibil în v irtu te a m om entelor de convergenţă în tre două m etafilozofii care exprim ă aceeaşi reacţie, critică, faţă de m odul speculativ de rezolvare a problem elor filozofice tradiţionale.

Reacţia, pînă la un punct aceeaşi (critică !), este totuşi alta, conturînd în tre cele două filo­ zofii un conflict valoric. Filozofia m arxistă re64

form ulează problem ele tradiţionale, orientind dem ersul filozofic spre o in te rp re ta re totaliza­ toare a lum ii şi o ierarhizare axiologică a fo r­ m elor ei de existenţă, spre o asem enea in tero ­ gare asupra condiţiei um ane ap tă să ofere su­ p o rt teoretic şi soluţii „de valoare" luptei pen­ tru em ancipare a om ului contem poran. Filozo­ fia analitică, dim potrivă, situează în tr-u n con de um bră sau chiar abandonează în treb ările care vizează rap o rtu l om ului cu universul şi cu civilizaţia fău rită de el, în favoarea unui nou tip de problem e privind m odul cum noi gîndim şi vorbim despre lume. P rim a întrevede în r a ­ po rtu l „ştiinţă-filozofie" o relaţie dialectică biunivocă în tre m odalităţi distincte de cunoaş­ tere ; cealaltă consideră că doar ştiin ţa are p re ­ rogativele cunoaşterii faptelor n a tu ra le sau so­ ciale, filozofiei răm în în d u -i serv itu tea de a se situa în tr-o „anticam eră" a teoriei, p e n tru a desfăşura o activitate m enită să clarifice în ţe ­ lesul în treb ărilo r şi sensul conceptelor utilizate.

P rim a propune o nouă concepţie generală des­ pre lume, nespeculativă, conferind filozofiei o funcţie com plexă (teoretică, m etodologică, axio­ logică şi praxiologică) ; cealaltă preconizează ren u n ţa re a la preten ţiile filozofiei de a elabora u n w eltanschauung şi de a fu ndam enta id ea­ lu ri de viaţă, spre a-i acorda funcţia restrictivă de a analiza diversele lim baje, p e n tru a le „cu­ răţa " de pseudo-problem e şi, eventual, a le re ­ construi. _ Ceea ce distinge filozofia analitică în peisa­ ju l caleidoscopic al gîndirii contem porane este, în prim ul rînd, o nouă viziune despre m odul de a practica filozofia, care se auto-înfăţişează d re p t „riguroasă", „m odernă" şi chiar „revolu­ ţionară". O nouă strategie în abordarea proble­ m elor filozofice, al cărei principiu director pare a fi cel sugerat de David R ynin : înainte de a răspunde la o întrebare, trebuie să analizezi lim bajul în care este form ulată p e n tru a des­ coperi dacă ea se referă la ceva şi, dacă da, la ce anum e. L um inînd în treb ările graţie unor in65

strum ente perfecţionate, cei care se angajează pe un asem enea drum pun însă punct de cele mai m ulte ori înainte de a trece la răspunsuri, abciicînd de la vocaţia explicativă şi prospec­ tivă a filozofiei, de la e te rn a ei m isiune : aceea de a fi teoria criteriilor generale ale alegerilor om eneşti, călăuza axiologică a om enirii.

1. Din nou despre vechea problemă a specificului filozofiei

D efinirea specificului filozofiei a constituit întotdeauna punctul de plecare — explicit sau im plicit — al oricărui nou dem ers filozofic, dar şi teren u l unor fireşti rein terp re tă ri. Situaţia, doar a p aren t paradoxală, are o explicaţie sim ­ plă : definirea filozofiei n u este p u r descrip­ tivă, ci şi prescriptivă, cu alte cuvinte, ea pro­ pune o alegere, o cale de urm at, un gen de construcţie, în ra p o rt cu rosturile care-i sînt atribuite.

Deşi obiectul filozofiei a suferit im portante m u taţii în decursul zbucium atei sale istorii, iar m etodele sale au evoluat sensibil — îndeosebi sub im pactul progreselor ştiinţei în epoca m o­ dernă —■ pînă în secolul nostru existau puţine îndoieli asupra p u tin ţei filozofiei de a furniza o cunoaştere asupra universului şi condiţiei um ane, chiar dacă acesteia i se puneau lim ite (Kant) sau i se dădeau însem nele incertitudinii (Hume). R eprezentanţii filozofiei analitice, începînd cu G.E. Moore (1903) şi B. Russell (1905), continuînd cu L. W ittgenstem (1922) şi ajungînd pînă la exponenţii ei actuali, rup total cu această tradiţie. Dacă filozofia d iferă de ştiin ţă prin obiect, atunci, se în treab ă gînditorii am intiţi, ce cunoaştere ne oferă ? O are există un dom eniu al cunoaşterii totalizatoare, situ at undeva în a fa ra dom eniilor particu lare ale ştiinţei ? în tr-o perioadă cînd ştiinţa, în ten d in ţa ei p ro n u n ţa tă spre specializare, ne perm ite să cunoaştem tot mai m ult despre tot m ai puţin, aspirînd, la lim ită, 66

să spună „totul despre nim ic“, filozofia, vizînd cunoaşterea universului „ca to ta lita te '1 — re ­ m arcă ironic Russell — ne spune tot m ai p uţin despre tot m ai m ult, riscînd, la lim ită, să spună „nim icul despre to t“.

Exciuzînd, din principiu, delim itarea ei p rin obiect, analiştii se în tre ab ă dacă filozofia n -a r putea fi delim itată p rin tr-o m etodă de cunoaş­ tere sui-generis, a p tă să-i ofere acces în zone inaccesibile ştiinţei. Dar, punînd în treb area „cum cunoaştem ?'1, ei argum entează că nici un spor de cunoaştere asupra lum ii n u poate fi dobîndit fără observaţie şi experim ent, trăgînd concluzia că filozofia, în m ăsura în care apelează la o altă m etodă decît cele ale ştiinţei, ren u n ţă şi la funcţia de a furniza un spor de cunoaştere asupra realităţii obiective, învestindu-se cu o fu n cţie specifică.

Tocmai această funcţie a p arte ar justifica locul şi rostul filozofiei în ansam blul unei cul­ turi. O rientarea analitică îi raliază pe toţi cei care, într-o prim ă instanţă, disting filozofia de ştiin ţă p rin funcţia ei şi, în tr-o a doua instanţă, atrib u ie filozofiei d rep t funcţie principală, dacă nu chiar solitară, analiza. M enirea filozofiei ar fi aceea de a clarifica sensul noţiunilor utilizate şi înţelesul în treb ărilo r în care respectivele no­ ţiu n i figurează, cu dublul scop, de a elim ina fal­ sele problem e şi de a pune un nou gen de pro ­ blem e filozofice, direcţionate spre investigarea lim bajului — n a tu ra l sau artificial — ca o con­ diţie prelim inară a oricărei alte cercetări.

In secolul n o stru tre i in fluente curente filozo­ fice au propus, cu accente diferite, un asem enea m od de a înţelege specificul filozofiei. Sînt cele tre i ipostaze ale filozofiei analitice, denum ite atom ism ul logic, pozitivism u l logic (sau em p i­ rism ul logic) şi filozofia lim bajului com un. D in­ colo de deosebirile d in tre ele — sau de faptul că ultim ele două direcţii sînt, în bună m ăsură, paralele — „toate susţin că principala (şi, poate, singura) funcţie a filozofiei este analiza..., astfel îneît toate sînt de acord că problem ele filozofice 67

sini în cea m ai m are p arte problem e lingvistice şi, ca atare, nu pot fi abordate decit p rin tr-u n anum it gen de clarificare a lim bajului'' In acest fel, noua orientare propune, în con­ sonanţă cu doctrina sa m etafilozofică — ex p ri­ m ată în program ul de reform ă radicală „antim etafizică'1 a filozofiei — , o filozofie de factură inedită, ce n trată pe problem atica logicii lim ba­ jului n a tu ra l sau artificial, apeiînd la m etoda analizei conceptuale p e n tru o proiectată clari­ ficare şi reconstrucţie a acestor lim baje.

D iversele v arian te ale filozofiei analitice, de acord în a conferi dem ersului filozofic funcţia predilectă a „analizei", sînt în dezacord totuşi a tît în p riv in ţa n a tu rii analizei (ce anum e ai de făcut cînd recurgi la m etoda analizei ?), cit şi a rezu ltatu lu i ei (ce inform aţii ne furnizează ?).

Se deschid, de fapt, tre i posibilităţi.

Prima : apelul la o analiză care să traducă toate expresiile propoziţionale în tr-u n lim baj ideal perfect, avînd ca model logica m atem atică, în acest fel, filozofia m ai aspiră încă la a oferi o oarecare cunoaştere asupra lum ii, nu în sensul furnizării unor inform aţii despre faptele n a tu ­ rale sau sociale, ci al surp rin d erii stru ctu rii ei generale, izom orfe cu cea a stru c tu rii ex p re­ siilor propoziţionale. P unţile de legătură cu problem atica trad iţio n ală ontologică, firave desigur, sînt în acest caz încă m enţinute. Ne aflăm în acea ipostază a filozofiei analitice d e ­ num ită „atom ism ul logic“.

A doua : recurgerea la o analiză care să re­ ducă sfera propoziţiilor „cu sens“ la altern ativ a: propoziţii tautologice sau propoziţii susceptibile de verificare em pirică nem ijlocită. Consecinţa reducţiei o constituie plasarea tu tu ro r proble­ m elor filozofice clasice (ontologice, etice etc.) în clasa propoziţiilor „lipsite de sens“. P rin aceasta, filozofiei i se atrib u ie doar rolul de a se angaja în clarificarea sensului întrebărilor, abandonînd orice p reten ţie de a oferi per se o cunoaştere asu p ra lum ii şi, în cele din urm ă, fia

sem nîndu-şi propria condam nare Ia m oarte.

V arianta neopozitivistă a filozofiei analitice (pe care am putea-o num i m ai curînd filozofie anali­ tică form ală) ajunge inevitabil la un asem enea impas.

A treia : angajarea în tr-u n gen de analiză lingvistică inform ală a noţiunilor logice, aptă să conducă spre dobîndirea efectivă a u n u i spor de cunoaştere, dar de data aceasta nu asupra in ­ teracţiu n ilo r om ului cu universul, ci num ai asupra noţiunilor cu aju to ru l cărora omul, în tr-u n context sau altul de lim baj, gîndeşte asem enea interacţiuni. în această accepţiune, filozofiei i se contestă tradiţionalele prerogative ale unei cunoaşteri totalizatoare, d a r concomi­ te n t i se acordă com petenţe noi în cunoaşterea unei categorii aparte de fapte (,,fapte conceptu­ ale"), graţie aplicării unei m etode riguroase, ana­ logă celor utilizate în diverse dom enii ale ştiin ţe­ lor specializate. C ontrar unei prejudecăţi, cîndva statornică în exegezele din lite ra tu ra m arxistă, recurgînd la o asem enea viziune, noua — şi. astăzi, cea m ai răsp în d ită — v arian tă a filozo­ fiei analitice („filozofia lim bajului com un") nu reprezintă o form ă a em pirism ului logic. P rin contestarea m etodei analizei logice form ale şi reducţioniste, p rin trecerea la o analiză lingvis­ tică inform ală care recuză abordarea reducţionistă a lim bajului n a tu ra l în ra p o rt cu exigen­ tele celui ştiinţific, ea constituie o reacţie critică faţă de neopozitivism dinăuntrul m işcării ana­ litice, în m ăsură să stabilească un dialog fertil cu m arxism ul şi neoraţionalism ul, cu orientările filozofice care propun d iferite căi p e n tru depă­ şirea acestuia din afara m odului „analitic” de a practica filozofia.

Fie şi această sum ară schiţă ne perm ite să tragem concluzia că ar fi pe cît de dificil pe atît de incorect să discutăm global şi să evaluăm critic filozofia analitică, dacă nu ţinem seama că ,.ea propune o altă strategie în abordarea problem elor filozofice", dar ..aceasta sc prezintă

în trei varian te diferite" 2. Fiecare d in tre ele reclam ă m odalităţi distincte de rap o rtare, ca atare, un a lt tra ta m e n t intelectual.

2. Atomismul logic

în tr-u n anum e sens, „atom ism ul logic" este filozofia im plicită prezentă în Principia M athematica, lucrare fundam entală de logică m ate ­ m atică scrisă îm preună cu A. N. Whitehead^ şi, în p relungirea căreia, B. Russell a explicitat u lterio r procedura analitică de tra ta re a proble­ m aticii filozofice. în această carte, depăşind p re­ judecata că A ristotel ar fi spus „ultim ul cuvînt în logică" (Kant), se realizează trecerea de la logica aristotelică, clasică, la o logică a propo­ ziţiilor, de o generalitate incom parabil m ai m are; In consecinţă, se argum entează pe acest ternei că m atem atica poate fi tra ta tă ca o p arte a logi­ cii sau, m ai precis, ca logică aplicată. D ar nu num ai atît. S tru c tu ra noii logici m atem atice este considerată în m ăsură să ofere un „m oael p er­ fect" al întregii cunoaşteri um ane. C hiar şi un lim baj n atu ral, cum este cel al lim bii engleze, are — în viziunea propusă de Russell — o stru c­ tu ră de bază sim ilară cu aceea din Principia..., prezentînd însă deosebirea (esenţială !) că im ­ preciziile şi am biguităţile sale îl fac in fructuos p e n tru o analiză filozofică, im punîndu-se tra d u ­ cerea lim bajului n a tu ra l în lim bajul logicii m a­ tem atice, ca o cerinţă, concom itent realizabilă şi necesară, p e n tru clarificarea înţelesului ori­ căror e n u n ţu ri propoziţionale.

Ce lum ini poate proiecta analiza asupra unui lim baj n a tu ra l ? In ce constă stru c tu ra lui de bază ? R ăspunsul lui Russell, sim plificat, pare a suna astfel : în rela ţia care se stabileşte între anum ite propoziţii „atom are" (caracterizate prin aceea că nu au p ă rţi care să fie, ele însele, pro­ poziţii. ca în exem plul „Ion este om") şi aşaiium itele propoziţii ..m oleculare" (construite din m ai m ulte propoziţii atom are, eu aju to ru l unor 70

cuvinte de legătură : şi, sau, dacă, atunci). Ceea ce îşi propune, p rin tre altele, Principia M athematica, este tocm ai form ularea explicită a regu­ lilor de construire a propoziţiilor m oleculare, de analiză a lor p rin descom punerea în propoziţii atom are. Şi, ca un corolar, degajarea regulilor p e n tru analiza înţelesului fiecărei propoziţii atom are în parte. Un asem enea tip de analiză porneşte de la considerentul că propoziţia atom ară se prezintă în totdeauna sub form a „subiect-predicat". Exem ple banale, de genul „Ion este m u r ito r 1, perm it su rp rin d erea unei asem enea stru ctu ri, analiza evidenţiind un term en-subiect (num ele prop riu Ion) şi un term enpredicat (desem nînd o însuşire a acestuia). Ori de cîte ori o propoziţie atom ară este adevărată — com entează Russell — subiectul denotă un lucru individual (sau, ca în exem plul m enţionat, o persoană), iar predicatul denotă o caracte­ ristică (o însuşire) a sa. în acest m od stru ctu rate, propoziţiile atom are, p rin însăşi n a tu ra lor, ne furnizează inform aţii asupra lumii. Ele ne dez­ văluie că lum ea este alcătuită din „fapte" şi că aceste fapte sînt în realitate „atom are", fiecare d in tre ele p uţind fi descris p rin tr-o „.propoziţie atom ară". S ta tu tu l „propoziţiilor moleculare"' nu m ai este însă — d intr-o asem enea perspec­ tivă — acelaşi. Chiar sim pla posibilitate de a le transcrie p rin tr-u n set de propoziţii atom are ar proba că celelalte genuri de propoziţii sînt simple construcţii logice, reductibile la cele „atom are" ; ca atare, ele nu sînt apte a spune nim ic în plus despre fapte în rap o rt cu ceea ce spun compo­ nentele lor. Răm îne, ca un privilegiu exclusiv al propoziţiilor atom are, disponibilitatea de a ne furniza inform aţii asupra lum ii, de a ne spune că ea este alcătuită din „fapte". Şi răm îne, ca u n privilegiu peren al faptelor, acela de a furniza condiţiile ontice de adevăr ale propoziţiilor ato­ mare. „A tunci cînd vorbesc despre fapte — scrie Russell în una din lucrările sale tim p u rii — am în vedere un tip de lu cru ri care fac propoziţiile adevărate sau false" 3.

71

Fie şi din aceasta sum ară prezentare, se poate lesne constata ca, deşi reproşează om ologiilor tradiţionale utilizarea „propoziţiilor g en erale-* (care nu descriu „fapte" şi, ca atare, n -a r putea fi adevărate sau false), „atom ism ul logic-1 îşi susţine totuşi concepţia iogico-gnoseologică pe o ontologie subiacentă Conceptul central ai acestei teorii a existenţei — „faptul" — îi con­ feră o coloratură oarecum idealistă şi sigur empiristâ. O arecum idealistă, p e n tru că ia ca punct de plecare în d efinirea „faptului" (considerat doar ca o condiţie a ad evărului propoziţiilor) stru c tu ra logică a cunoaşterii şi extrapolează schem atica lim bajului form al al logicii m ate­ m atice asu p ra existenţei obiective. C ert em piristâ, deoarece susţine că ren u n ţin d la propozi­ ţiile generale (cărora n u le corespunde în reali­ tate nimic), filozofia a r avea posibilitatea să ne furnizeze această inform aţie : lum ea este con­ stituită, în u ltim ă instanţă, din „fapte ato m are“, cu alte cuvinte, din lucruri individuale şi în su ­ şiri (proprietăţi) individuale. Iar calea spre o asem enea cunoaştere sui-generis (lim itată, dar totuşi acceptată !) a r oferi-o utilizarea m etodei „analizei logice--, graţie căreia propoziţiile „m oleculare-- ale ştiinţei sau filozofiei sînt ti'aduse în lim bajul logic ideal din Principia Mathernatica, p e n tru a fi descom puse în „propo­ ziţii ato m a re “ cu o stru c tu ră logică (sintactică şi sem antică) bine precizată sau, dacă nu este posibil, p e n tru a le surp rin d e erorile de „sin­ tax ă logică-- şi a le den u n ţa lipsa de „conţinut inform aţional-*.

Elaborînd un lim baj ideal artificial, după mo­ delul oferit de Principia..., B ertran d Russell şi-a adus o contribuţie de excepţională însem nătate la elaborarea unei teorii a tipurilor şi a descrip­ ţiilor, utilizată a tît p e n tru rezolvarea unor p a ­ radoxuri logice, cit şi p e n tru corectarea defec­ telor şi reconstruirea lim bii natu rale. în cadrul acestei teorii, apare distincţia decisivă între form a gramaticală şi cea logică a unei propo­ ziţii, care poate fi ilu strată cu un sugestiv n

exem plu. Să presupunem că Încercăm să su p u ­ nem analizei o propoziţie de genul „D um nezeu există". Dacă sub rap o rt gram atical „dum ne­ zeu" este subiectul şi „există" predicatul, sub rap o rt logic tocm ai „dum nezeu" este predicat.

S ituaţia nu este însă inversată p rin tr-u n fel de rocadă a term enilor deoarece analiza relevă că, în al doilea caz, „există" n u îndeplineşte rol de subiect, ci o a ltă funcţie, de cuantificator lo­ gic, referin d u -se la o clasă indeterm inată de lu ­ cruri, exprim înd o vagă generalitate. F uncţia sa ar fi, parcă, asem ănătoare pronum elui inde­ fin it „cineva" sau „ceva". T raducînd propoziţia în form a logică precisă a lim bajului ideal din Principia..., înţelesul ei ne apare în tr-o altă perspectivă şi, ca rez u lta t al analizei, a r putea fi red at astfel : „ceva (cineva) şi num ai un anum e lucru este atotputernic, atotcunoscător şi atotbinevoitor". Dincolo de aparenţele ei gram aticale înşelătoare, o asem enea propoziţie n u are sub ra p o rt logic form a „subiect-predicat", absolut obligatorie p e n tru orice „propo­ ziţie atom ară cu co n ţin u t inform aţional". Ea îşi relevă o altă stru ctu ră, cu to tul diferită, proprie unor propoziţii generale de tip u l „ceva indefinit posedă un set de p ro p rietăţi". A sem enea propo­ ziţii generale n u conţin un num e, caren ţă care ar constitui — după Russell — indiciul n efu rnizării unei cunoaşteri asu p ra lumii.

R em arca ne conduce acum la o nouă dis­ tincţie, devenită clasică în logică, în tre n u m e şi descripţie. E fectuată în 1905 (On denoting), această celebră distincţie îi prilejuieşte lui R us­ sell o analiză asupra căreia m erită să zăbovim.

Luînd ca exem plu ju decata „Scott este au to ru l lui W averley“, Russell precizează că num ele („Scott ) şi descripţia („autorul lui W averley") nu sîn t interşanjabile. Din m ultiple conside­ rente. P rin tre altele, deoarece num ele nu poate avea sens în cadrul unei propoziţii cînd faptul pe care îl denum eşte nu există, pe cînd descrip­ ţiei n u i se aplică o asem enea restricţie. în ju 73

decata „m untele de aur nu există'*, subliniază Russell, „deşi «m untele de aur» poate fi, g ra­ m atical vorbind, subiectul unei propoziţii cu sens, o asem enea propoziţie, analizată corect, nu m ai are (sub rap o rt logic — n.n.J acest su ­ biect. Propoziţia «m untele de a u r nu există» devine : funcţia prepoziţională « x este de aur şi este un m unte» este falsă p e n tru orice v a­ loare a lui x, «x a scris W averiey» este echi­ valent cu «x este Scott». Aici expresia «autorul lui W averiey» nu m ai in te rv in e 11 5. Teoria des­ cripţiilor explică, p rin traducerea şi analiza în lim bajul ideal, că „«autorul lui W averiey există» înseam nă : există o valoare a lui c pen­ tru care funcţia propoziţională «x a scris W a­ v e rie y » este echivalentă întotdeauna cu «x este c» esle adevărat. în acest sens, p u ­ tem spune «autorul lui W averiey există» şi putem spune «Scott este au to ru l lui W averiey», dar «Scott există» relevă o gram atică e ro ­ n a tă '1u. A naliza m ai relevă, totodată, „că o e x ­ presie poate contribui la sensul unei fraze, fără a avea ea însăşi, lu ată izolat, un sens. O dovadă precisă a acestui fap t o găsim în teoria descripţiilor : dacă «autorul lui W averiey» ar însem na altceva decît «Scott», a r fi fals că «Scott este au to ru l lui W averiey» ; or, nu poate fi vorba despre aşa ceva. Dacă «autorul lui W averiey» a r însem na «Scott», «Scott este au to ru l lui W averiey» nu sem nifică nici «Scott», nici altceva, adică «autorul lui W averiey» nu sem nifică nim ic. Ceea ce era de d e m o n stra t11 7 — conchide Russell. Ca rezu ltat al analizei lo­ gice, propoziţia „au to ru l lui W averiey există" îşi dezvăluie stru c tu ra logică, p erm iţîndu-ne să ne dăm seam a de ce ne lasă într-o stare de p e r­ plexitate : p e n tru că form a gram aticală d e ru ­ ta n tă ascunde o propoziţie care, neavînd stru c ­ tu ra unei „propoziţii atom are11, nu denotă „ fap te11 şi, ca atare, nu se referă la nim ic din lu ­ m ea actuală. A sem enea expresii — ca cele din exem plele m enţionate — nu sem nifică nim ic prin ele însele, p uţind cel m u lt să dobîndească 74

sens în contextul unor fraze, atunci cînd joacă rolul unor „paranteze" în tre propoziţii atom are apte, p rin subiectul lor logic, să descrie fapte.

Intr-o asem enea viziune, „atom ism ul logic" ne apare ca suport ontologic al „teoriei descrip­ ţiei". Sînt incontestabile contribuţiile, de e x ­ cepţională însem nătate, ale lui B. Russell, în dom eniul logicii. Dar. dincolo de ele şi inde­ pendent de valoarea lor, apare evident că poate fi pusă în discuţie o supoziţie ontologică („m e­ tafizică") subiacentă. Lum ea este concepută ca u n conglom erat de fapte individuale, lipsite de d eterm inaţii generale obiective. S tru ctu ra lo­ gică a „propoziţiilor atom are" sau a celor „mo­ leculare" (form ate din cele „atom are", cu a ju ­ torul o peratorilor logici) perm ite cunoaşterea acestei presupuse „stru ctu ri atom are" a lum ii.

D ezvăluirea ap arten en ţei unui e n u n ţ la tipul de „propoziţii atom are" se obţine p rin traducerea propoziţiilor lim bii n a tu ra le în lim bajul logic ideal din Principia..., izom orf cu stru c tu ra lum ii reale. P rin ex ercitarea funcţiei sale de „analiză logică", filozofia este chem ată — în concepţia lu i Russell — să efectueze o asem enea „ tra d u ­ cere", în u rm a căreia ea a r p u tea dovedi că o propoziţie denotă u n „fapt" num ai dacă în lim ­ bajul ideal îşi probează form a logică „subiectpredicat". In tr-u n asem enea caz, fiecare term ensubiect desem nează un obiect actual al lum ii şi fiecare predicat o caracteristică (însuşire) a acestuia ; dim potrivă, dacă o propoziţie nu este de form a logică „subiect-predicat", înseam nă că subiectul ei gram atical n u se referă la nimic.

Se poate afirm a — îm preună cu filozoful m arx ist am erican Da vid H. De Grood — că B ertrand Russell „a in au g u ra t tra d iţia unei gân­ diri analitice p e n tru care clarificarea concepte­ lor de bază şi a propoziţiilor este o condiţie necesară filozofiei, dar care riscă să-l depărteze pe filozof de term inu.s-ul a n a l;zei, adică de a n ­ gajarea sa în problem ele politice, economice, moral'.', religioase", cu pro uzarea că lotuşi „Russell nu s-a rc.sirîos num ai ia a n a l i z ă ; \ nici

nu i-a im pus asem enea restricţii artificiale ca pozitiviştii logici, făcînd incursiuni periodice în «m etafizică»" 8. D rum ul spre o posibilă au to ­ nom izare a procedurii analitice era însă des­ chis.

Cea m ai in flu en tă versiune a „atom ism ului logic", de o incontestabilă originalitate, a fcst elaborată de Ludw ig W ittgenstein în Tractatus logico-philosophicus, publicat în 1922. în p refa ţa elogioasă a acestei cărţi, B. Russell sublinia că W ittgenstein postulează schem atica logică din Principia... drept lim baj logic ideal, ,,posedînd reguli de sintaxă care să prevină non­ sensul şi sim boluri sim ple care au întotdeauna o sem nificaţie unică, determ inată", ceea ce oferă cadrul propice efectuării analizei oricărui a lt lim baj, în v irtu te a fap tu lu i că „funcţia u n u i lim baj este de a avea o sem nificaţie şi el nu îşi îndeplineşte această funcţie decît pe m ăsura apropierii de lim bajul ideal pe care îl postu­ lăm " 9. S prijinindu-se pe principiul extension alităţii (conform căruia în treag a cunoaştere este abordată în term eni de „construcţie logică", iar legăturile logice d in tre propoziţii sîn t con­ siderate exclusiv ca legături bazate pe funcţia de ad ev ăr a „propoziţiilor atom are"), W ittgen­ stein dem onstrează că propoziţiile logice (şi, p rin extensie, cele m atem atice) au u n sta tu t cu totul a p arte : acela al u n o r „propoziţii tautolo­ gice" 10. T erm enul „tautologice", p rin care se desem nează un a trib u t logic al e n u n ţu rilo r sis­ tem elor axiom atizate, n u are sens peiorativ sau devalorizant, ci sens riguros ştiinţific şi precizant : propoziţiile m oleculare „tautologice" — compuse din cele atom are cu a ju to ru l operato­ rilo r logici — nu sînt adevărate sau false p rin prism a adevărului (falsului) propoziţiilor ato­ m are din care sînt construite, ci exclusiv în v ir­ tu te a form ei lor, a pro p rietăţilo r specifice con­ ferite conectivilor logici care in terv in în fiecare caz în parte. Făcînd apel la principiul atom icităţii (conform căruia la baza cunoaşterii se află „propoziţii atom are", independente logic în tre 76

ele — în sensul că nici una nu im plică o alta şi nici n u este în contradicţie cu ea) — , W ittgenstein plasează „propoziţiile atom are“, din care nim ic n u poate fi dedus, la lim ita analizei logice, conferindu-le o s tru c tu ră izom orfă cu „stările de fa p t“, astfel incit „lum ea a r fi în întregim e descrisă cînd toate faptele atom are sînt cunoscute“ 11. Din această perspectivă, Tractatus logico-philosophicus dezvoltă o v e r­ siune sui-generis a atom ism ului logic, denum ită „P icture T heory“, ceea ce s-ar putea traduce p rin „teoria im aginii (tabloului)” .

W ittgenstein afirm ă că „noi ne facem im agini (tablouri) ale fap te lo r”, iar „im aginea este un m odel al re a lită ţii” 12, existînd o echivalenţă în tre stru c tu ra propoziţiilor lim bajului ideal şi stru c tu ra fap telo r descrise. S tru ctu ra lum ii de­ vine un fel de proiecţie m atem atică a stru ctu rii lim bajului form al al logicii m atem atice, pe baza ideii de izom orfism. U nor lim baje diferite le-ar corespunde proiecţii diferite, tot aşa cum o fig u ră geom etrică poate fi proiectată în m ai m ulte feluri, d ar pro p rietăţile originale ale figurii proiectate răm în neschim bate, indepen­ dent de procedura utilizată. Tccm ai aceste p ro ­ p rietăţi proiective — conform teoriei lui W ittgenstein — le au în com un propoziţia şi fap tu l atunci cînd propoziţia afirm ă un fa p t ; de aceea „ne facem un tablou al fap te lo r”.

L im bajul ideal a r constitui o im agine a unei p o rţiu n i a lum ii, prezentînd analogie cu o hartă.

Tot aşa cum, vrîn d să ştim dacă oraşul A este s itu a t în Scoţia, la nord de oraşul B, putem apela la o h artă, în v irtu te a echivalenţei „stru ctu rii categoriale” a elem entelor ei com ponente cu s tru c tu ra teren u lu i descris, lim bajul ideal ne oferă un tablou al realităţii — unde p e n tru fie­ care subiect logic în lim baj există în realitate o e n tita te corespunzătoare, p e n tru fiecare predicat o însuşire corespunzătoare şi p e n tru fiecare relaţie în tre elem entele tabloului rap o rtu ri corespunzătoare. Tabloul pe care îl înfăţişează lim bajul ideal, cuprinzînd doar cuvinte, este 77

„izom oiT1 cu faptul i eprezeniat, altfel spus, prezintă analogii stru c tu ra le eu originalul, dar n u este absolut identic cu acesta, fiind p rin excelenţă un „tablou logic", ia r tabloul logic al u nui fap t — precizează W ittgenstein — este un „obiect de g în d ire“ (,,G edanke“). Totodată, tabloul poate să corespundă sau să nu corespundă fap tu lu i (fiind adevărat sau fals), dar, în am bele cazuri, condiţia p e n tru a fi un „tab lo u “, p e n tru a p u tea afirm a un anum it fapt şi a. face decidabil adevărul, este de a ex ista „o relaţie in tern ă de reprezentare în tre lim baj şi lum e" (-1.014) de a exista ceva com un în tre stru c ­ tu ra propoziţiei şi stru c tu ra faptului. P e n tru a desem na acest „ceva com un'1, şi anum e categoria elem entelor (obiecte, însuşiri, relaţii) echivalente în „im agine" şi în „fapt", W ittgenstein introduce conceptul de „ stru c tu ră categorială11. Tocmai structura categorială a unei propoziţii îi perm ite acesteia să fie o „im agine11 a faptului, „dar această s tru c tu ră n u poate fi ea însăşi ex p rim ată în cuvinte, deoarece este o s tru c tu ră de cuvinte, la fel ca şi faptele la care ele se re fe ră 11 13. Cu această rem arcă, ajungem la o teză pe care B. Eussell o consideră a fi „poate teza fu n d am en ­ tală a teoriei lui W ittgenstein : ceea ce este comun propoziţiei şi fap tu lu i (structura catego­ rială — n.n.) nu poate să fie, la rîn d u l său, spus în tr-u n lim b aj11 W A ceastă „ stru c tu ră catego­ ria lă 11 (sau „form ă logică11) ar putea — conform term inologiei iui W ittgenstein — să fie doar arătată, dar nu putem spune nim ic despre ea 15.

O propoziţie este incapabilă să spună ceva despre ceea ce ea trebuie să aibă în com un cu realitatea p e n tru a o p u tea reprezenta, în tru c ît „p en tru a putea rep rezen ta form a logică a r trebui ca noi să putem să ne situăm în afara logicii, adică în a fa ra lu m ii11 (4.12).

D istincţia în tre a spune şi a arăta constituie pivotul teoretic al noii concepţii pe care W ittgen­ stein o propune cu priv ire la s ta tu tu l filozofiei.

Considerând că propoziţiile filozofice (îndeosebi cele care vizează problem e ontologice sau etice) 78

nu se referă direct. Ia fapte, ci la m odul de a vorbi despre ele, la ,,stru c tu ra lor categorială’*, la ceea ce „faptul şi im aginea sa au comun", au to ru l T ractatu s-u lu i afirm ă că to t ce este propriu-zis filozofic aparţine dom eniului despre care nu poate fi spus nim ic cu sens, dom eniului care poate fi doar arătat. De unde a r rezu lta că nim ic corect nu poate fi ex p rim at în filozofie, că propoziţiile filozofice n u sînt nici adevărate nici false, ci „lipsite de sens", deoarece p retin d să spună ceea ce poate fi doar ară tat. în v irtu te a acestui considerent, W ittgenstein propune un program de refo rm ă a filozofiei, cerîndu-i să-şi reform uleze problem atica, să-şi îndrepte aten ţia n u spre n a tu ra lucrurilor, ci spre stru c tu ra discursului nostru despre lucruri, spre m odul în care ne rap o rtăm — p rin lim baj — la lum e. El îi cere să abandoneze preocuparea vană de a elabora o concepţie generală despre lum e şi de a îndeplini o im posibilă funcţie teoretică, p en ­ tru a-şi ex ercita fu n cţia sa specifică : clarifica­ re a logică a lim bajului. Filozofia a r treb u i să re n u n ţe la in ten ţia (proprie unei „teorii”) de a ne spune ceva despre fapte, rezum îndu-se la a -şi a ră ta form a sa logică, utilizînd-o p e n tru a „clarifica” ceea ce se spune (cu alte cuvinte, redueîndu-se la o „ activitate“ p rin care să deli­ m iteze ceea ce se spune de ceea ce se arată). în acest fel, W ittgenstein ajunge să-şi form uleze sintetic m ult-com entatele principii m etafilozofice : „Filozofia nu este o teorie, ci o activitate.

0 operă filozofică constă esenţialm ente din elucidări. R ezultatul filozofiei nu este de a furniza un n u m ăr de propoziţii filozofice, ci de a clarifica propoziţiile” (4.112).

Principiile m enţionate — p rin care filozofiei 1 se atrib u ie funcţia predilectă de „analiză logică a lim b aju lu i” — au fost relu ate şi duse pînă la consecinţele extrem e de către pozitivism ul logic.

O deosebire se m enţine totuşi. Neopozitivism ul va m inim aliza şi tra ta cu dispreţ suveran pro ­ blem ele filozofice care la W ittgenstein îşi păstrează im p o rtan ţa şi g rav itatea lor, chiar 79

atunci cînd — prizonier al viziunii sale logiciste — le converteşte în problem e de ordin sem antic. P rin tex tu l w ittgensteinian tran sp are o perm anentă tensiune în tre exigenţele o rto ­ doxe ale logicism ului şi conştiinţa a u te n tic ită ţii m arilor problem e filozofice, care se va aten u a şi, uneori, va dispărea total la neopozitivişti.

C hiar dacă W ittgenstein consideră că tot ceea ce se poate spune se lim itează la propoziţiile ap arţin în d ştiinţelor n a tu rii (4.11), el nu se grăbeşte să transform e o clasificare a niv elu ri­ lor de lim baj într-o ierarhizare valorică p rin care să supraordoneze ştiin ţa filozofiei, ci sus­ ţine doar că, în genere, „cuvîntul «filozofie» trebuie să sem nifice ceva care este deasupra sau dedesubt, d ar nu a lă tu ri de ştiin ţele n atu rii" (4.111). Mai m ult decît atît. P artea finală a T ractatus-ului exprim ă în g rijorarea u nui filozof neresem nat cu excluderea m arilor problem e on­ tologice tradiţionale. „C hiar dacă toate chesti­ unile ştiinţifice posibile dobîndesc u n răspuns, noi sim ţim — scrie W ittgenstein — că proble­ m ele vieţii noastre nu sîn t cîtuşi de p u ţin atinse.

Desigur, nu m ai răm îne apoi nici o chestiune ; şi tocm ai acesta este răspunsul" (6.52). Deşi sînt socotite „lipsite de sens" şi nu li se conferă sta tu tu l u n o r problem e teoretice, problem ele filozofice sîn t considerate „profunde", cu im portanţă practică p e n tru viaţa noastră. Este pilduitoare preocuparea lui W ittgenstein pen­ tru su rp rin d erea specificului propoziţiilor etice, ironizată şi abandonată u lte rio r de epigonii săi neopozitivişti. Dealtfel, unul din obiectivele de­ m ersului în trep rin s de W ittgenstein este de a rezolva o dificultate esenţială a eticii şi de a întem eia „raţio n alitatea deplină a lum ii valori­ lor" 16. D em ersul este în d re p tat explicit îm po­ triv a autonom izării absolutizante a tră irilo r um ane de către filozofiile de tip „existenţialist", dar — im plicit — este ostil şi viitoarei analize fizicalist-reducţioniste a propoziţiilor etice de către pozitivism ul logic. Este d rep t că, datorită 80

postulatului logicist, W ittgenstein trece sfera valorilor pe sub furcile caudine ale schem aticii logice din Principia... şi, în cele din urm ă, eli­ m ină în m od eronat propoziţiile etice, d ar o face (şi aceasta îl deosebeşte de neopozitivism !) n u p e n tru că le plasează dincoace de distincţia ,,adevăr-fals“, ci dincolo de ea. P e n tru W ittgen­ stein, ,,sensul vieţii" şi toate celelalte problem e ale eticii privesc „dom eniul valorilor1', s itu a ţia un ran g m ai înalt decît „dom eniul faptelor" descrise în propoziţiile lim bajului, iar „propo­ ziţiile nu pot exprim a ceva mai înalt“ (6.42).

P a rte a finală a T ractatus-ului dem onstrează ex trem de clar că p e n tru W ittgenstein abando­ n a re a to ta lă a problem aticii ontologice sau axio­ logice şi „distrugerea" m etafizicii (situată din­ colo de posibilităţile lim bajului) nu constituie obiective dezirabile. A sem enea obiective a r contraveni însăşi preconizatei „m etode a filo­ zofiei". „Singura m etodă ju stă a filozofiei — scrie W ittgenstein — a r fi, pe scurt, u rm ă ­ toarea : a nu spune nim ic decît ceea ce se poate spune, deci propoziţii ale ştiin ţelo r n a tu rii — deci ceva care n -are nim ic de-a face cu filo­ zofia — şi apoi, de fiecare dată cînd cineva vrea să spună ceva de dom eniul m etafizic, să-i de­ m onstrezi că n-a d at sem nificaţie unor sem ne din propoziţii. A ceastă m etodă n u a r fi satis­ făcătoare p e n tru celălalt — el n -a r avea sen ti­ m entul că îl învăţăm filozofia — d ar ea ar fi singura riguros justă" (6.53). în tr-o asem enea m etodă, m etafizica este considerată -— cum se poate lesne constata — d rep t term en de re fe ­ rinţă perm anent şi indispensabil. De aceea, nu cred că W ittgenstein poate fi în mod legitim in­ vocat ca aliat al pozitivism ului logic în tr-o cruciadă antim etafizică m enită, în ultim ă in­ stanţă, să sem neze un fel de condam nare la m oarte a filozofiei, aşa cum au încercat s-o facă u nii exponenţi ai „Şcolii de la Viena". P înă şi u ltim a (a şaptea) propoziţie din Tractatus („Despre ceea ce nu putem spune trebuie să tăcem ") nu este un îndem n la „am uţirea" filo— 81

zofiei (cum a in te rp re ta t M. Schlick), ci la tran sfe ra re a funcţiei sale de la „a spune" spre ..a clarifica11, p u rtîn d totodată însem nele unui m esaj care clatină aroganta suficienţă neopozitivistă.

Fără îndoială însă că viziunea w ittgensteiniană asu p ra specificului filozofiei răm îne, în ansam blul ei, trib u ta ră ontologiei idealiste subiacente (care îşi ia ca p u n c t de plecare stru c ­ tu ra logică a cunoaşterii) şi transcendentalism ului lingvistic (conform căruia adoptarea unui lim baj im plică o stru c tu ră categorială despre care nici o propoziţie nu poate spune ceva cu sens). P rin logicism ul său, p rin contestarea pro ­ poziţiilor sintetice a priori (ca fiind „lipsite de sens") şi, m ai ales, p rin considerarea filozofiei ca „o activitate", a cărei funcţie se rezum ă la „analiza logică", W ittgenstein a deschis un drum pozitivism ului logic, dar nu poate fi invo­ cat de cei care au tran sfo rm at drum ul într-o cărare şi au orien tat dem ersul filozofic în aşa fel incit să nu m ai ducă nicăieri. D upă cum nu trebuie neglijat nici fap tu l că însuşi W ittgen­ stein, după ce a tra sa t un asem enea drum , nu l-a m ai parcurs, ajungînd în urm ătoarea sa lu ­ crare (Investigaţii filozofice) să se dezică de lo­ gicism ul din Tractatus. în ansam blu, se poate aprecia că, în ipostaza „atom ism ului logic", filozofia este considerată ca o activitate spirituală genuină, ireductibilă, îndeplinind alte ro stu ri decît ştiinţa, în sensul că prin ea nu cunoaştem fapte noi, dar totuşi putem cunoaşte ceva : fie stru c tu ra lum ii, con­ stitu ită d in tr-u n set de „fapte atom are" (B. R ussell), fie sem nificaţia propoziţiilor care spun ceva, delim itate de cele care pot doar să-şi arate ..structura lor categorială" (L. W ittgen­ stein). F uncţia predom inantă şi specifică a filo­ zofiei este considerată „analiza logică“ a lim bajului, iar aceasta constă în traducerea p ro ­ poziţiilor lim bii n atu rale in tr-u n lim baj ideal, ap t să le releve form a logică, clarificîndu-le sem nificaţia şi elim inînd perplexităţile. O ase­ 82

m enea „analiză" form alizantă, deşi restrînge considerabil vocaţia filozofiei, n u rupe încă total cu tra d iţia construcţiilor ontologice (ci îşi edifică — aşa cum am p u tu t constata — o ontologie subiacentă) şi nici n u exclude total posibilitatea unei cunoaşteri filozofice (deşi îi pune restricţii ce se vor dovedi paralizante). Cum era şi firesc, un asem enea m od de a înţelege specificul filo­ zofiei şi al practicii filozofice n-a răspuns aştep ­ tărilor. Chiar prom otorii săi l-au părăsit, îndrep tîn d u -se spre o poziţie „realistă" (B. ftussell) sau spre un nou tip de analiză, neform alizantă, înscrisă în p relu n g irea sugestiilor lui G. E. Moore (L. W ittgenstein). In acest context, în deceniul ai treilea al secolului nostru, „cercul de la Viena" (IVI. Schlick, H. H ahn, II. C arnap etc.), prelu în d un anum it filon al „aiom ism ului logic", iniţiază noua orientare a „.pozitivismu­ lui logic", care, schim bînd caracterul „analizei'1 (centrînd-o exclusiv pe clarificarea lim bajului ştiinţei), îi conferă u n caracter em inam ente reducţionist (excluzind total problem atica onto­ logică tradiţională) şi o erijează la rangul de unică funcţie a filozofiei. Se conturează astfel a doua ipostază a filozofiei analitice.

3 . Pozitivismul logic

H ans H ahn m ărturiseşte că noul tip de „ an a­ liză11 in iţia t de pozitivism ul logic a fost inspirat de o rem arcă a lui W ittgenstein. Este vorba despre considerarea filozofiei n u ca o teorie, ci ca o activitate, îndeplinind o funcţie de clari­ ficare (elucidare) logica a lim bajului. Deosebi­ re a fa ţă de vechiul tip de „analiză" transpare atunci cînd se pune în treb area : în ce constă o asem enea activitate ? R ăspunsul propus de exponenţii pozitivism ului logic, cu fireşti va­ riaţii individuale, este — In linii m ari — u rm ă­ to ru l: în analiza logică, sintactică şi sem antică, a noţiunilor şi a problem elor (în care respecti­ vele noţiuni figurează), luînd d rep t cadru de 83

referin ţă stru c tu ra sem iotică a lim b aju lu i ştiin ­ ţei în general, a lim bajului fizicii (cu rol p riv i­ legiat în proiectul „cercului de la Viena" de „unificare a ştiin ţe i'1) în special.

M anifestul „cercului de la V iena“, elaborat în 1929 de Otto N eurath, Hans H ahn şi Rudolf C arnap, declară program atic : „C larificarea pro­ blem elor filozofice tradiţionale ne conduce, pe de o parte, la dem ascarea lor ca pseudo-probleme, pe de a ltă parte, la tran sfo rm area lo r în problem e em pirice, supuse astfel judecăţii ştiin ţelo r experim entale. Sarcina activ ităţii filo­ zofice rezidă în această clarificare a problem e­ lor şi aserţiunilor, n u în propunerea u nor e n u n ­ ţu ri «filozofice» speciale, iar m etoda clarificării este cea a analizei logice“ 11.

O asem enea analiză logică form alizantă are dublă viză : negativă (elim inarea pseudoconceptelor şi pseucioproblemelor) şi pozitivă (con­ stru ire a u nui nou tip de problem e, apte să conducă la clarificarea logică a concep­ telor, propoziţiilor şi m etodelor ştiinţei).

Analiza logică preconizată apelează de această d ată nu la o traducere în tr-u n lim baj ideal, ci la o reducere i8 a tu tu ro r propoziţiilor in lim bajul em piric, considerat a p t a oferi c ri­ terii riguroase p e n tru delim itarea propoziţiilor „cu sens" de cele „lipsite de sens". Iar propo­ ziţiile care privesc rap o rtu l în tre existen ţă şi esenţă, m aterie şi conştiinţă, necesitate şi libertate, ca dealtfel oricare alte propoziţii filozofice, p e n tru sim plul fap t că n u răsp u n d exi­ genţelor logic-form ale sau criteriilo r de v e rifi­ care em pirică ale propoziţiilor ştiinţei, sînt ca­ lificate concom itent d rep t „m etafizice" şi „lip ­ site de sens". Consecinţa de ultim ă in stan ţă a acestui nou m od de a practica filozofia o rep re ­ zintă elim inarea tu tu ro r problem elor filozofice tradiţio nale din sfera cunoaşterii um ane. „A xul" unei asem enea analize reducţioniste îl consti­ tuie o teorie a sem nificaţiei, im plicînd un m ult-com entat c riteriu de sem nificaţie em pi84

rică (denum it „principiul verificării11), o m inu­ ţios elaborată concepţie asupra ra p o rtu lu i între „lim bajul teoretic" şi cel „de observ aţie-', p re ­ cum şi o reform ulare a distincţiei „analitic-sintetic" jy. I\Te vom opri — în continuare — doar asupra acestei din urm ă distincţii, care ne poate a ju ta să înţelegem m ai bine cum a fost posibil să ap a ră o filozofie a tît de bizară. Spun „bizară", p e n tru că fiind ea însăşi filozofie, este totuşi ceea ce am p u tea num i... o filozofie a re ­ nunţării la filozofie.

In viziunea pozitivism ului logic, aşa cum ea apare în tr-o lucrare fu n d am en tală a lui R. Carnap din 1934, vechea distincţie k an tian ă între propoziţiile „analitice" şi „sintetice" este reform ulată astfel incit propoziţiile filozofice — cărora au to ru l Criticii raţiunii pure ie confe­ rise sta tu tu l unor „propoziţii sintetice a priori“ — ap ar plasate în clasa celor „lipsite de sens".

Propoziţiile „cu sens" (singurele care pot fi ade­ v ărate sau false) sînt considerate num ai acelea care se înscriu în a lte rn a tiv a o ferită de exem ­ plele „Toţi soţii sin t căsătoriţi" şi „Toţi brazii sîn t verzi". P rim ul exem plu se refe ră la p ro ­ poziţii al căror ad ev ăr decurge din însuşi în ­ ţelesul cuvintelor ; altfel spus, adevărul lor nu urm ează a fi stabilit p rin rap o rtare a la expe­ rien ţă, deoarece el se întem eiază pe convenţii unanim acceptate ale sistem ului lingvistic. Cum subliniază ulterio r K. Popper, ex p erien ţa n u le poate confirm a („nu sînt verificabile") şi nici infirm a („nu sînt falsificabile"), ele neavînd un conţinut factual, fiind adevărate p rin form a lor logică. Este de neconceput vreo îm p reju rare în care cineva să fie „soţ" şi „necăsătorit", întru c ît a fi căsătorit este tocm ai înţelesul cuvîntu lu i „soţ", iar propoziţia propusă d rep t exem ­ plu este tautologică. Ea este sim ilară oricăror propoziţii ale logicii sau ale m atem aticii, care nu spun nim ic despre realitate, ci in terv in în tran sfo rm area e n u n ţu rilo r cu un conţinut fac­ tual, cum a r fi, de pildă : (a + b)2 = a 2 + b2 + + 2 ab. A sem enea propoziţii, verificabile sau 85

falsificabile fără investigaţie em pirică, sîn t d e­ num ite „analitica". Al doilea exem plu se referă la propoziţii cu un conţinut factual. C hiar dacă propoziţia „Toţi brazii sînt verzi1- este adevă­ ra tă p e n tru fiecare în p a rte d in tre brazii pe care i-am observat, ne putem im agina şi un brad cu o altă culoare, form ulînd propoziţia „Acest brad este galben - ; p e n tru a stabili însă că o asem enea aserţiune despre rea lita te are efec­ tiv un conţinut inform aţional şi este adevărată, trebuie să apelăm la o verificare em pirică a existenţei unui obiect cu m enţionata însuşire crom atică în realitate.

Dacă din adevărul propoziţiei analitice „Toţi giganţii sînt u ria şi-- nu putem infera că ceea ce ea denotă există efectiv în realitate („giganţii-1), propoziţiile din a doua categorie ■ —• sim ilare ce­ lor utilizate în fizică şi în celelalte ştiin ţe e x ­ perim entale — sin t aserţiuni despre fapte şi, ca atare, reclam ă o investigare em pirică p e n tru confirm area sau infirm area adevărului lor.

Asem enea propoziţii, verificabile sau, cel puţin, falsificabile p rin investigaţie em pirică, sîn t de­ num ite „sintetice". P e n tru a distinge propozi­ ţiile sintetice cu un conţinut inform aţional de „pseudopropoziţiile-- filozofiei, Schlick, Carnap, A yer — şi, în fo rm ulări diferite, aproape toţi exponenţii m arcanţi ai pozitivism ului lo­ gic — au propus reguli de corespondenţă între lim bajul teoretic şi cel de observaţie, concre­ tizate în anum ite „criterii de sem nificaţie em ­ pirică-1, p rin tre care cel m ai relev an t este aşanu m itu l „principiu al verificării--.

O form ulare rigidă a acestui principiu sună în felul urm ător : „o propoziţie va fi factuală (sintetică) cu sens p e n tru o anum e persoană dacă şi num ai dacă ea ştie cum să verifice p ro ­ poziţia pe care îşi propune s-o exprim e, deci dacă ştie ce observaţii o pot conduce, în condiţii determ inate, p e n tru a o accepta ca ad ev ărată sau a o respinge ca falsă-- -°. C arnap şi R eichenbach au introdus n u a n ţă ri p o triv it cărora o propoziţie sintetică are sens chiar dacă nu este 88

verificată efectiv, dar este în principiu v erifi­ cabilă em piric. In această accepţiune, o pro ­ poziţie de genul ,,sînt fiinţe vii pe planeta Ven u s“ are sens, deoarece este verificabilă poten­ ţial în condiţii de observaţie precizate, pe cînd propoziţia „m ateria determ ină conştiinţa" apare ca... lipsită de sens, deoarece nu este ve­ rificabilă m ăcar în principiu, de unde se trage concluzia că a r fi priv ată de orice sem nificaţie cognitivă. Deşi, în continuare, i s-au adus m ereu alte corecturi şi n u a n ţă ri (prin apelul la aşanum itele „propoziţii protocolare", p rin invoca­ rea „principiului toleranţei" în im posibila în ­ cercare de cuplare a em pirism ului cu un convenţionalism logicist, sau p rin subtila dis­ tincţie carnapiană între exigenţa de confirm abilitate şi aceea, m ai strictă, de „controlabilita te “), principiul verificării sem nificaţiei propoziţiilor sintetice răm îne — aşa cum sub­ liniază Th. K uhn şi P. Feyerabend — punctul nevralgic al pozitivism ului logic, deoarece chiar el n u poate satisface exigenţele pozitiviste de a fi form ulat p rin tr-o propoziţie „cu sens".

P e n tru a putea dobîndi atrib u tu l adevărului, m enţionatul principiu a r trebui sau să fie for­ m u lat p rin tr-o propoziţie analitică (devenind, p u r şi sim plu, absurd) sau p rin tr-o propoziţie sintetică (cum se şi întîm plă, dealtfel, dar, în acest caz, propoziţia de observaţie care descrie testul verificării reclam ă ea însăşi o verificare em pirică, declanşând un „carusel" al unor noi şi noi verificări cărora cu greu li se m ai în tre ­ vede un term en-lim ită). Mai m u lt decît atît. „P rincipiul verificării", chiar în cele m ai suple şi n u a n ţa te form ulări, stabileşte un incorect ra ­ p ort de dependenţă a sensului unei propoziţii de condiţiile de adevăr, identificînd planul sem ­ nificaţiei cu cel al adevărului unei propoziţii, în cele din urm ă, pe baza dihotom iei rigide şi a fragilului principiu de verificare —• care con­ stituie tot m ai m ult obiectul unor severe critici şi încercări de ..depăşiri'” a pozitivism ului chiar din interiorul filozofiei analitice, cum este aceea R7

a lui W. van O. Quine — se ajunge la propune­ rea u n u i criteriu im propriu de delim itare a propoziţiilor „cu sens“.

D upă Schlick, pînă şi propoziţiile care e x ­ prim ă legile teoretice (generale) ale ştiinţelor, p e n tru că nu cuprind afirm aţii despre fapte in ­ dividuale, verificabile em piric în mod nem ijlo­ cit, ci „reguli" de construire a e n u n ţu rilo r care descriu (sau prezic) cazuri individuale ale feno­ m enelor em pirice, sînt plasate în zona p rohi­ bită a propoziţiilor „lipsite de sens". Cu a tît m ai m ult propoziţiile filozofice, fie că privesc problem atica ontologică („U niversul este n e ­ creat şi indestructibil"), cea gnoseologică („Există o in te rre la ţie dialectică în tre subiectul epistem ic şi obiectul epistem ic") sau axiologică („Fericirea este una din valorile um ane"), sînt considerate în ansam blul lor, fără nici o excep­ ţie, drept propoziţii „lipsite de sens", care prin ele însele nu pot fi adevărate sau false. A naliza logică — sintactică şi sem antică — a acestor propoziţii, ar surprinde că ele n u sînt nici ana­ litice (logice, form ale), nici propoziţii sintetice (em pirice, factuale) apte să treacă testu l unei verificări em pirice nem ijlocite ; ca atare — con­ chide R. C am ap —, toate propoziţiile filozofice („m etafizice") se cer elim inate d in tr-u n lim ­ baj care se vrea riguros în tru c ît sîn t „lipsite de sens". Ele ar p u tea avea o sem nificaţie emo­ ţională sau m otivaţională, exprim înd un „fior poetic", o „sete de absolut", dar ar fi private de orice sem nificaţie cognitivă. P e n tru a dovedi că „filozofia este p ătru n să de pseudoconcepte şi pseudoproblem e" 21, R. C arnap ia ca exem plu, p rin tre altele, tocm ai „problem a rap o rtu lu i între m aterie şi conştiinţă", cea pe care m a r­ xism ul o consideră „problem a fu ndam entală a filozofiei". El susţine că opoziţia d in tre „m ate­ rialism " (în term inologia sa : ..realism ") şi „idea­ lism" n u priveşte e n u n ţu ri rivale, cu un conţi­ nut cognitiv diferit, în tre care să putem decide asupra adevărului lor, deoarece ele exprim ă doar o altern ativ ă între m odalităţi de a vorbi 88

(spunînd sau ..m ateria determ ină spiritul" sau „spiritul determ ină m ateria"). Ca atare, in te rp retîn d tezele filozofice am intite d rep t a fir­ m aţii privitoare la ceva ce există realm ente, problem a fundam entală a filozofiei — şi coro­ laru l ei : a lte rn a tiv a „m aterialism -idealism " — devin „lipsite de sens“ . încercând să exprim e în mod plastic acest punct de vedere, R. C arnap im agina în tr-o lu ­ crare de tin ereţe doi g e o g ra fi22 — u n u l m ate­ rialist şi altul idealist — care în tre p rin d îm ­ p reu n ă o expediţie în A frica p e n tru cercetarea unui m unte şi reprezen tarea lui corespunză­ toare pe hartă. In pofida opiniilor lor filozofice divergente — afirm ă C arnap — cei doi geo­ grafi vor ajunge lesne la un acord în d eterm i­ n area locului unde m untele să fie proiectat pe hartă, în stabilirea înălţim ii, form ei şi a celor­ lalte caracteristici ale sale. Chiar dacă a r ap ă­ rea o controversă cu priv ire la unele caracte­ ristici individuale ale m untelui, propoziţiile adevărate pot fi disociate p rin apel la calcul m atem atic sau prin verificare em pirică. A tunci însă cînd, după ce s-au întors acasă cu o h a rtă asupra căreia au căzut to tal de acord, unul d in ­ tre geografi va susţine că m untele este o rea ­ litate obiectivă, iar celălalt că m untele are o existenţă dependentă de subiectul cunoscător, controversa lor a r dobîndi o coloratură cu totul d iferită de cele anterioare. Cine are, în acest caz, d rep tate — se în tre ab ă C arnap ? Şi răs­ punsul pe care îl dă, tipic p e n tru o rien tarea neopozitivistă, este urm ăto ru l : nici unul, nici celălalt, în tru c ît abordează o problem ă care depăşeşte ex p erien ţa senzorială, care n u poate fi decisă în term enii adevărului şi falsului şi, ca atare, nim eni n -a r fi în m ăsură să dove­ dească ju steţea in te rp re tă rii propuse. Pe baza unui eşafodaj de raţionam ente construite în prelungirea acestui exem plu, C arnap ajunge să declare problem a filozofică în litigiu •— ca dealtfel oricare alta din aceeaşi fam ilie spiri­ tuală — d rep t „pseudoproblem ă".

89

Desigur, identificarea pseudoproblem elor con­ stituie şi ea o problem a filozofică. Nu este insă greu ele rem arcai — fie şi pe baza acestei p re ­ zentări sum are — că punctul de vedere al em ­ pirism ului logic, denunţînd problem ele filozo­ fice tradiţionale ca „lipsite de sens-1 şi reclarnînd elim inarea lor, se sprijină pe cel p u ţin trei presupuneri eronate. Prim a : cunoaşterea um ană a r avea d rep t paradigm ă genul de cu­ noaştere din ştiinţele n a tu rii (îndeosebi din fi­ zică) şi, în tru cît filozofia nu se supune rigorilor acestui model... ea ar fi noncunoaştere. Se ajunge astfel la o falsă identificare a cunoaş­ terii (care poate fi ştiinţifică, filozofică, a rtis ­ tică) cu ştiinţa. A doua : problem a fundam en­ tală a filozofiei ar p u tea fi evitată. O asem enea supoziţie se dovedeşte iluzorie, deoarece p en tru a o justifica pozitivism ul logic apelează în a r ­ gum entare, în mod im plicit, la una din rezol­ vările posibile, care — aşa cum reiese chiar din exem plul propus de C arnap — este idealist-su~ biectivâ (problem a izvorului senzaţiilor fiind calificată „fără sens“ în tru c ît depăşeşte expe­ rien ţa noastră senzorială, considerată im plicit ca singurul punct de plecare în analiză) şi ag­ nostică (întrucît refuză de plano să acorde v a ­ loare cognitivă ab stracţiilo r categoriale şi e x ­ clude posibilitatea cunoaşterii de a trece dincolo de frontierele faptelor individuale, susceptibile de verificare directă). A treia : funcţia filozofiei s-ar rezum a la analiza sintactică şi sem antică a lim bajului, la clarificarea sensului propozi­ ţiilor (analitice sau sintetice) şi la elim inarea celor lipsite de sens (unde sînt incluse, a lă tu ri de m etafore poetice, im perative etice şi orice propoziţii „m etafizice'1 p rivitoare la univers ca totalitate). In acest fel, neopozitiviştii tra n s ­ form ă „analiza logică" d in tr-u n in stru m en t al cunoaşterii filozofice în tr-u n „scop în sine", riscând, în ciuda frecventelor declaraţii de d ra ­ goste la adresa filozofiei, să ucidă ceea ce iu ­ besc. D ealtfel, consecvenţi cu m anifestul „Cer90

oului de la V iena-1, „unii rep rezentanţi (ai pozi­ tivism ului logic — n.n.) nu m ai vor sa utilizeze deloc term enul «filozofie» p e n tru activitatea lor, astfel incit să sublinieze m ai accentuat con­ tra stu l cu filozofia sistem elor m etafizice" 23.

A tunci cînd H. Feigl afirm ă că filozofia ar fi boala p e n tru care pozitivism ul logic oferă cura, el com ite o gravă confuzie. în acelaşi lim baj m etaforic utilizat de Feigl am putea spune că filozofia poate fi cel m ult „bolnavul", în m ă­ su ra în care ea suferă de „boala“ nu m ită „speculativism steril, m etafizic". T ratam en tu l ap li­ cat de neopozitivism nu este curativ, ci m u ti­ lant, deoarece — dacă ne este perm isă licenţa lingvistică — îşi propune să exterm ine n u n u ­ m ai „v iru su l“ bolii, ci şi bolnavul.

R em arca anterioară, exprim ată dealtfel într-u n lim baj m etaforic, se cere a fi lu ată în consideraţie cum gr ano salis. Nu este greu de sesizat că em pirism ul logic (sau, m ai precis, fi­ lozofia analitică form ală) a fost abo rd at în p re­ zenta lucrare exclusiv din unghiul de vedere al program ului său m etafilozofic. U rm ărirea unui a lt obiectiv ar fi presupus, însă, evidenţierea im pactului favorizant al orientării dem ersului filozofic asupra lim bajului ştiinţei, a un ităţii şi in terd isciplinarităţii cunoaşterii, p e n tru consti­ tu ire a unor noi ram u ri ale ştiinţei (logica m a­ tem atică, semiotica, teoria inform aţiei etc.) şi relevarea contribuţiilor originale — unele de valoare deosebită — aduse de R. C arnap şi de alţi exponenţi ai săi în dom eniul logicii, m eto­ dologiei şi filozofiei ştiinţei. Mai m u lt decît atît.

C hiar p rin program ul său m etafilozofic, deşi trib u ta r unor condiţii restrictive paralizante, em pirism ul logic a rep re z en ta t o direcţie de gîndire care, îm preună cu m arxism ul (pe care C arnap şi N eurath l-au apreciat p e n tru efortul de întem eiere raţio n ală a filozofiei) a încercat să contracareze noul „val“ de iraţionalism filozofic, insistând asu p ra clarităţii, rigorii lo­ gice şi sistem icităţii în form ularea ideilor, prin lu crări care au provocat reevaluări profunde în 91

,,stilul" m ultor filozofii contem porane. M arcanţi filozofi de orientare radical antipozitivistă (Mario Bunge, Jo h n Passm ore etc.) acordă şi o ata re sem nificaţie filozofiei analitice form ale.

Iată de ce — cum m enţionează cu sagacitate Ilie P ârv u — exigenţele de logicitate şi sistem icitate propuse de ea discursului filozofic pot fi corectate (prin neidentificarea logicităţii cu raţio n alitatea şi refuzul extrapolării stan d ard e­ lor de obiectivitate ale cunoaşterii ştiinţifice în cîm pul cunoaşterii filozofice), dar nu pot fi abandonate fără a „plonja" în am biguitate şi iraţionalism .

Riscul teoretic al program ului m etafilozofic al em pirism ului logic apare dincolo de asem e­ nea exigenţe, atunci cînd ne întrebăm : ce va m ai răm îne, în fond, din filozofie, după supu­ n erea ei la aşa-num ita „reconstrucţie" pozitivist-logică ? Şi după afirm aţia că „un răspuns ad ev ărat este sau factual — a d ev ărat sau an a­ litic" 24, care contestă oricăror propoziţii filozo­ fice despre univers, despre cunoaştere şi despre condiţia um ană posibilitatea de a fi adevărate ?

R ăspunsul pare a fi u rm ătorul : răm îne doar activitatea de clarificare a noţiunilor şi în tre b ă ­ rilor p rin „m etoda analizei logice".

Este d rep t că această m etodă, redusă iniţial doar la analiza sintaxei logice a lim bajului, a fost în treg ită u lterio r de C arnap cu im portante şi viabile co ntribuţii privitoare la analiza di­ m ensiunii sem antice şi pragm atice a lim bajului ştiinţei (inclusiv a p ă rţii teoretice a lim bajului comun), dar afirm înd că „.sarcina filozofiei este analiza sem iotică (sintactică, sem antică şi p rag ­ m atică)", el nu uită să precizeze nici de această dată că „problem ele filozofiei se referă n u la n a tu ra ultim ă a existenţei, ci la stru c tu ra sem io­ tică a lim bajului ştiinţei" 25. Este cunoscut, de asem enea, că „depăşirile" interioare ale filozo­ fiei analitice form ale vizează uneori teze cardi­ nale, cel p u ţin în cazul evoluţiei lui C arnap pînă la adm iterea holism ului şi a ideii sin teti­ cului a priori. A bandonînd punctul de vedere 92

din 1934, cînd preconiza efectu area analizei în cadrul lim bajului fizicii, C arnap a ajuns în u l­ tim a perioadă a activităţii sale la concluzia că lim bajul ideal — a p t să ofere cadrul p e n tru „analiza logică“ şi reconstrucţia form alizantă a conceptelor, teoriilor şi procedurilor m etodolo­ gice din ştiin ţă şi filozofie — este doar un lim ­ baj proiectat. Dar, în şi p rin asem enea revela­ toare „depăşiri1', viziunea sa reducţionistă asu­ pra obiectului şi m etodei filozofiei se păstrează.

Chiar deplasarea accentului de la im plicaţiile de ordin negativ ale „analizei logice" (elim ina­ rea pseudoconceptelor şi pseudoproblem elor) spre cele de ordin p o zitiv (aşa-num ita „recon­ strucţie a ontologiei11) exprim ă refuzul de a acorda filozofiei prerogativele unei in te rp re tă ri totalizatoare asupra rap o rtu rilo r om ului cu uni­ versul şi cu civilizaţia fă u rită de el şi, im plicit, refuzul de a acorda sem nificaţie cognitivă pro­ poziţiilor ontologice care afirm ă existenţa obi­ ectivă a lum ii, îm pins dealtfel pînă la lim ită, prin d enunţarea term en u lu i de „ontologie" ca „inducător în eroare" 26.

T erm enul „ontologie" nu induce însă în eroare dacă este a trib u it concepţiei lui A ristotel, Spinoza, Hegel sau M arx. El devine real­ m ente d e ru ta n t atunci cînd ar fi aplicat te n ta ­ tivei lui C arnap de „reconstrucţie form alizantă" a ontologiei. încercarea prezintă un incontesta­ bil interes ca o cercetare de sem antică logică sau de logică a discursului filozofic, dar rezul­ ta tu l ei nu este nicidecum „reconstrucţia", ci elim inarea ontologiei, stricto-sensu, din regis­ tru l polim orf al cunoaşterii um ane.

Să-i dăm cuvântul lui Carnap. „Trebuie — spune el — să facem o deosebire netă în tre chestiunile interne şi cele externe, adică ches­ tiunile filozofice despre existenţa sau rea lita ­ tea sistem ului total al noilor e n tită ţi" 27. Ca urm are a reducţiei analitice a teoriei generale a existenţei la determ inarea supoziţiilor şi im ­ plicaţiilor ontologice ale lim bajului ştiinţei, C arnap consideră că ..angajarea ontologică" a 93

teoriilor ştiinţifice ar p u tea fi efectuată, pen­ tru fiecare sistem sem antic, p rin două tip u ri de în treb ări privind existenţa en tităţilo r despre care vorbim , după cum vizează e n tită ţi teo re ­ tice sau filozofice. D istincţia este capitală ! P ri­ m ul tip de în tre b ări („chestiunile interne") se referă doar la existenţa e n tită ţilo r teoretice ..înăuntrul cadrului lingvistic". Aceste în treb ări sînt form ulate p rin înseşi expresiile respecti­ vului sistem sem antic, iar răspunsurile posibile pot fi en u n ţate fie apelînd la m etode logice (clacă analiza se desfăşoară în tr-u n cadru ling­ vistic logic), fie la proceduri em pirice (atunci cînd cadrul anauzei este factual). R ezultatul „angajării ontologice" p rin asem enea „chestiuni interne"' l-ar constitui un concept de „realitate" aşa cum el apare în în treb ările privind existenţa unor anum ite e n tită ţi „ în ău n tru l cadrului ling­ vistic", adică un concept em piric, ştiinţific, lip­ sit de orice în cărcătu ră m etafizică. Al doilea tip de în tre b ări („chestiunile externe") se re ­ feră însă — spre deosebire de prim ul ■ —■la realitatea sistem ului de e n tită ţi în ansam blul său, vizînd existenţa sau inexistenţa obiectivă a unor obiecte şi însuşiri ale lor. Or, tocm ai acest tip de în tre b ări ontologice, p rin excelenţă filozofice, este considerat ca fiind lipsit de orice relevanţă teoretică şi prezentînd exclusiv un interes practic p e n tru o eventuală decizie privitoare Ia stru c tu ra lim bajului nostru. „ P re ­ tinsa propoziţie despre realitatea sistem ului de entităţi — scrie C arnap — este o pseudopropoziţie lipsită de conţinut cognitiv", adăugind că analiticianul va acorda interes teoretic num ai m anierei în care vorbim despre e n tită ţi şi nu problem ei existenţei obiective a entităţilor.

Aceasta din urm ă „este o problem ă de ordin practic şi nu teoretic ; este problem a dacă u r ­ m ează să acceptăm sau nu noile form e lingvis­ tice", iar „acceptarea nu poate fi considerată adevărată sau falsă, deoarece în genere ea nu a e istu u h ; o aserţiune" ~s.

04

C onstatăm că reducţia analitică a ontologiei propusă de C arnap exprim a, prin delim itarea rigidă a chestiunilor „interne" (ştiinţifice, de ordin teoretic) de cele ,,externe“ (filozofice, de ordin practic), constanta p rejudecată pozitivistă a ru p tu rii d intre ştiin ţă şi filozofie. Teoriei exis­ ten ţe i (ontologiei) i se acordă sem nificaţie cog­ nitiv ă doar dacă a r înceta să fie ceea ce este : o teorie filozofică. ..Cercetările logico-filozofica desfăşurate în sp iritu l filozofiei m arxiste au pus în evidenţă presupoziţiile şi caracterul ero­ n a t al acestei in te rp re tă ri a problem ei existen­ ţei. Problem a acceptării lim bajului în întregul său şi, p rin aceasta, acceptarea ontologiei faţă de care ei se angajează, este o problem ă cog­ n itiv ă'1 N econsiderînd-o o problem ă cogni­ tivă, decidabilă în term eni de „ad ev ărat11 şi „fals“, pozitivism ul logic ajunge la concluzia că lim bajul construcţiilor ontologice ale lui A ristotel, Spinoza, K an t sau Hegei nu sem nifică nimic, ci doar „exprim ă’1 diferite form e de sen­ tim ente asupra vieţii. Cel ce discută despre ra ­ portul „subiectivitate-obiectivitate11, „necesitatelib e r ta te 1 sau „ fap te-v alo ri“ este etic h eta t de C arnap d rep t „m etafizician11 şi blam at p e n tru p reten ţiile de construcţie teoretică. în această accepţiune peiorativă, „m etafizicianul" a r fi — după C arnap — un „m uzician fără har m u­ zical11 : m uzician, p e n tru că elaborările sale nu aduc nim ic nou cunoaşterii, ci exprim ă doar un „sentim ent al vieţii11 : fără har m uzical, p en tru că exprim area reacţiilor afective este înceţo­ şată de ap aren ţa unei configuraţii teoretice, astfel incit „sentim entul arm onios al vieţii pe care m etafizicianul v rea să-l traducă intr-un. sistem m onist se întîineşte mai clar în m uzica lui M ozari" 30, în v irtu te a unei asem enea doctrine, orice te n ­ tativ ă a filozofiei de a ne spune ceva despre realitate va fi suspectată. Tipul de „analiză11 propus de neopozilivism . considerînd legica form ală drept trib u n al suprem al sem nificaţiei cognitive, ajunge inevitabil la concluzia că, în-

tru c ît propoziţiile filozofice nu sîn t nici de genul celor analitice, nici de genul celor sin te­ tice susceptibile să reziste principiului verifică­ rii em pirice, ele a r treb u i d en u n ţate şi elim i­ nate ca „lipsite de sens". C hiar din interiorul filozofiei analitice o asem enea teză a fost con­ testată. P rin tre altele, p e n tru fap tu l că nu poate fi d em onstrată p rin m ijloacele logistice, cărora ii se proclam ă în m od dogm atic u n iv er­ salitatea.

S upunînd teza exam enului „analitic", F. W eissm ann este nevoit să constate cu stupoare : „teza că m etafizica este un non-sens este ea în­ săşi un non-sens“ 31. W. van O. Quine face un pas m ai departe în respingerea criteriilor neopozitiviste de dem arcaţie a „cunoaşterii" de „m etafizică", argum entînd că cele două dogme ale em pirism ului logic (dogma reducţionism ului şi cea a existenţei unei ru p tu ri în tre analitic şi sintetic) sint de nesusţinut, deoarece im plică „supoziţia că fiecare enunţ, lu a t izolat fa ţă de p a rte n erii lui, poate adm ite în general o con­ firm are sau o infirm are", deşi „en u n ţu rile noastre asupra lum ii ex tern e în fru n tă trib u n a ­ lul experienţei sensibile nu în m od individual, ci num ai ca o u n ita te corporativă" 32. în in te r­ p reta re a iui Quine, toate en u n ţu rile pot avea o relaţie cu realitatea, p e n tru că — p riv ită în ansam blul ei — cunoaşterea um ană are a tît o com ponentă lingvistică, cit şi o com ponentă factuală, propoziţiile analitice şi cele sintetice exprim înd cazuri-lim ită, cînd putem face abs­ tracţie de una sau alta din com ponente, fă ră a transform a însă o deosebire graduală într-o ru p tu ră şi fără a neglija „în ce im pas a adus problem a orice teorie explicită a confirm ării em pirice a unui en u n ţ sintetic. Sugestia m ea actuală — scrie Quine — este că e un non-sens şi un izvor de num eroase non-sensuri să v o r­ bim despre o com ponentă lingvistică şi o com­ ponentă factuală a ad evărului oricărui e n u n ţ individual" 33, în tru c ît num ai în ansam blul ei, deci „luată colectiv", cunoaşterea um ană îşi re ­ 96

levă o dublă dependenţă de lim baj şi de expe­ rienţă, dar această d u alitate n u poate fi trasată sem nificativ p e n tru fiecare e n u n ţ al ştiin ţei sau filozofiei luat în parte.

A tunci cînd Quine dem onstrează că „este greşit să se vorbească despre conţinutul em pi­ ric ai unui en u n ţ individual — în special dacă el este un en u n ţ foarte în d ep ă rta t de p eriferia experien ţială a cîm pului";!/l, el dă lo v itu ra de graţie program ului „anti-m etafizic“ (în fond anti-filozofic !) ai neopozitivism ului. El su r­ prinde inconsistenţa teoretică a oricărei încer­ cări de a exam ina fiecare enunţ individual, a d en u n ţării lui ca lipsit de „conţinut em piric" şi a eiim inârii iui ca „lipsit de sens“. Aşa proce­ dează, de pildă, C arnap cu propoziţiile din lu ­ crarea lui Ileidegger Ce este m eta f izica ?, supunuidu-le „.analizei logice", rînd pe rînd, pen­ tru a conchide că, deoarece nu se pot form ula „propoziţii de observaţie" p rin interm ediul că­ rora să fie testate em piric, eie n u sînt suscepti­ bile de confirm are sau infirm are şi se cer eli­ m inate ca „lipsite de sens". R eferindu-se la această tentativă, Biaga ne-a lăsat un com en­ tariu subtil şi profund. „N eopozitivism ul — serie Lucian Biaga —• ajunge în toate cazu­ rile la rezu ltatu l d e ru ta n t că propoziţiile lui D eidegger ar fi pur şi sim plu lipsite de «sens».

D ar să ni se dea voie să întrebăm : ce a r m ai răm îne din toată cu ltu ra om enească dacă am încerca să supunem toate propoziţiile rostite vreodată de spiritul omenesc, aceluiaşi exam en neopozitivist ?... Avem de-a face aici cu o rizi­ bilă supraevaluare a senzaţiei ca fundam ent de m işcare a spiritului si cu o ex altată supraeva­ luare a regulilor logistice, ca singur ju stificat r e ­ sort al proceselor spirituale. F apt e că aplicarea consecventă a criteriilor neopozitiviste ar sfîrşi p rin tr-o golire totală a sp iritu lu i de creaţiile de cultură... Invităm cititorii să facă o încercare de a aplica criteriile neopozitiviste asupra propo­ ziţiilor ce alcătuiesc o poezie, orice poezie care întâm plător le-ar satisface gustul. C ititorii s-ar 97

convinge degrabă că orice propoziţie poetică e, după aceste criterii, lipsită de sens“ :;r>.

Se poate constata că propoziţiilor filozofice, supuse criteriilor reducţioniste ale em pirism u­ lui logic, li se conferă aceeaşi soartă ca şi pro­ poziţiilor poetice : de a fi „lipsite de conţinut cognitiv" şi în a fa ra oricărei distincţii între adevăr şi fals ; de a exprim a exclusiv „stări em oţionale" 36. O piniind că num ai subordonarea la principiul v erificării em pirice şi la regulile logistice ar fi în stare să garanteze conţinutul cognitiv al judecăţilor, neopozitivism ul epu­ rează din filozofie toate judecăţile de valoare, generind o d e ru ta n tă perp lex itate în faţa m ari­ lor problem e ale condiţiei um ane 37. Deconcer­ ta t de ired u ctibilitatea regnului valorilor la cel factual, neopozitivism ul ne propune paralizan­ ta „teorie em oţională" în axiologie, îm brăţişată cu entuziasm de C harles L. Stevenson sub form a altern ativ ei : judecăţile de valoare sau pot fi reduse p rin „analiza logică" la judecăţi factuale (dar atunci ele spun vag ceea ce judecăţile fac­ tuale pot spune riguros şi clar), sau sînt „lipsite de sens" (exprim înd o vagă stare em oţională).

M odul de a pune problem a seam ănă cu dilem a califului O m ar în faţa bibliotecii din A lexan­ dria : „cărţile ei cuprind sau ceea ce este scris în Coran, sau ceea ce nu este scris în Coran ; în tr-u n caz sînt inutile, în celălalt dăunătoare ; deci oricare din prem ise a r fi adevărată, co n ­ cluzia este aceeaşi : le dau foc". N um ai că rolul dogm elor C oranului îl joacă de această dată ceea ce Quine denum ea „cele două dogme ale em pirism ului", iar rezu ltatu l îl constituie nu elim inarea din sfera existenţei a unui p atrim o­ n iu cultural, ci elim inarea din sfera cunoaşterii a unui dom eniu spiritual : filozofia. Cum re ­ m arca Blaga, în tr-o asem enea viziune „orice propoziţie care nu poate fi exact coordonată unui conţinut de senzaţii a r fi o propoziţie fără de sens. Dar, după doctrina neopozitivistă, nu num ai m etafizica, ci şi toată filozofia sîn t alcă­ tu ite din a ta ri propoziţii fără sens şi din pro98

biem e iluzorii. De unde concluzia că filozofiei nu i-a r m ai răm îne decît actul de autoanulare.

Cum neopozitivism ul, el însuşi, fără să vrea, e un fel de filozofie, s-ar putea spune că neopo­ zitivism ul am biţionează să fie actul de sinuci­ dere ai filozofiei-'1 3S. O bservaţia, surprinzătoare desigur, este exactă. A tribuind filozofiei solitara funcţie a ..analizei11 şi concepînd-o — spre deosebire de Russell — ca o analiză de tip reducţionist, efectuată în cadrele lim bajului ideal al ştiinţei şi cu procedurile logicii form ale, pozitivism ul logic ajunge, în cele din urm ă, explicit sau im ­ plicit, să considere că ,,singura funcţie a filozo­ fiei constă în efortul terap eu tic de a vindeca filozofia de propriile d u reri de cap provocate de pu n erea problem elor ontologice şi etice tra d i­ ţionale11 39. H.H. Price înfăţişează sp iritu al m o­ dul cum prin pozitivism ul logic ,,concepţia an a­ litică asupra filozofiei a evoluat foarte n a tu ra l în tr-o concepţie tera p eu tică asupra ei. T reaba filozofilor, se spune, este de a ne vindeca de con­ fuzii sau du reri de cap, generate de lim baj. Dar constatăm că nim eni nu poate suferi de acest fel p articu lar de d u reri de cap, dacă nu este deja un filozof... Şi astfel sîntem m artorii unui curios spectacol al filozofului profesionist, provocînd deliberat şi m etodic durerile de cap, pe care apoi se va strădui să le trateze. S tudentul petrece prim ul an al cursului de filozofie contractînd boala şi apoi al doilea p e n tru a fi vindecat de ea.

Curios gen de terap ie ! D ar dacă lucrurile nu s-ar petrece astfel, tera p eu tu l nu a r avea p a­ cien ţi11 in. Şi to t H.H. Price pune neopozitiviştilor — care reduc funcţia filozofiei la „clarifi­ carea11 sensului propoziţiilor — în tre b are a deci­ sivă : dacă filozofia este doar clarificare, m ai poate ocupa ea locul centrai în form area idealu­ rilor um aniste de v iaţă ? R ăspunsul apare chiar în titlu l studiului său : „C laritatea n u este de aju n s11. Şi, odată cu aceasta, se pun noi întrebări.

Nu cum va înlocuind analiza form aîizantă şi re§1

ducţionistă cu un a lt tip de analiză s-a r putea totuşi conferi filozofiei o funcţie de cunoaştere ?

Nu cum va se poate trece de la o abordare nega­ tivă a propoziţiilor filozofice la una pozitivă, de la elim inarea lor p e n tru că nu se reduc la tipul de problem e soluţionabile prin proceduri iogicom atem atice sau investigaţii em priee la cerceta­ rea specificului lor, a sensului pe care-1 dobîndesc în diverse contexte de viaţă ?

P u n erea unor asem enea în tre b ări exprim ă „graduala acum ulare a d ificultăţilor neopozitivism ului în m enţinerea p u rită ţii originare a doctrinei filozofice11, necesitatea de a scoate filo­ zofia din „întem niţarea lingvistică11, ceea ce, „com binat cu disoluţia fizică a gru p ării ca rezul­ tat al războiului, a dus sure stingerea virtu ală a pozitivism ului logic ca o m işcare coerentă11 /a.

Filozofia analitică a generat, curînd, o nouă v ariantă, cea care exercită cea m ai m are in flu ­ enţă în zilele noastre şi este cunoscută sub denu­ m irea de „ordinary language phiiosophy'1. A su­ pra ei ne vom opri în cele ce urm ează.

4. „l'ilozofia limbajului comun"

C hiar dacă ecourile tip u lu i de analiză form alizantă şi reducţionistă, de fac tu ră neopozitivistă, se m ai fac sim ţite, este indiscutabil că ipostaza realm ente contem porană a şcolii analitice o constituie „filozofia lim bajului com un11, devenită dom inantă în publicaţiile de specialitate şi în învăţăm întul filozofic din Anglia, S.U.A., A us­ tra lia şi punîndu-şi pecetea asupra u n u i m od de a practica filozofia cu largi sufragii în m ai toate ţările Europei occidentale. In tr-u n fel, această orientare se înscrie în p relungirea pozitivism ului logic, prin p relu area ştafetei proiectului de re ­ form ă radicală a filozofiei. D ar prelu area proiec­ tu lui izvorăşte d intr-o conştiinţă acută a faptului că drum urile neopozitivism ului nu duc nicăieri şi este însoţită de o schim bare sem nificativă a „traiecto riei11 spirituale.

100

E xprim înd, din in terio ru l o rientării analitice, o reacţie critică la adresa pozitivism ului logic, „filozofia lim bajului com un“ refuză să declare cele m ai im portante problem e filozofice „lipsite de sens", punînd în treb area : de ce sînt ele, to­ tuşi, rezistente la orice interdicţii doctrinale, de ce revin m ereu şi joacă un rol m ajor în viaţa oam enilor ? Consecinţa im ediată o constituie respingerea tip u lu i de analiză form alizantă care a perm is pozitivism ului logic să reducă propozi­ ţiile cu „sens'1 la propoziţiile om ologate de un lim baj ideal, e rija t în in stan ţă suprem ă de legi­ tim itate. Consecinţa u rm ătoare o reprezintă, în mod firesc, trecerea de la o analiză logic-form ală ia o analiză neformală, de la o filozofie a lim ba­ jului ideal ia una a lim bajului comun. în noua variantă, orientarea analitică întrep rin d e pro ­ gram ul de reconstrucţie filozofică abandonînd stînjenitoarea încredere cvasireligioasă în v irtu ­ ţile lim bajului ştiinţei ca in stru m en t privilegiat de control şi validare, p e n tru a apela direct la lim bajul natural, pe care îl consideră ireductibil, ca ata re inanalizabil p rin m odelele reducţioniste ale lim bajelor artificiale propuse de pozitivism ul logic. Ea se bizuie pe capacitatea lim bajului n a­ tu ral de a fi tot a tît de corect ca şi un lim baj logic artificial, prezentînd în plus trip lu l av a n ­ taj al infinitei expresivităţi, ai p u tin ţei de a-şi rem edia deficienţele p rin propriile m ijloace şi al „deschiderii" suple a analizei spre variatele contexte de viaţă care garantează pu n erea „cu sens" a problem elor filozofice.

P recursorul „filozofiei lim bajului comun" este, neîndoielnic, G.E. Moore, p rin critica făcută m e­ tafizicii în num ele „sim ţului com un". D ar prim a elaborare program atică a noului tip de analiză apare în cercetările şi lecţiile lui L. W ittgenstein din deceniul al patru lea, cunoscute (graţie m anuscriselor publicate de G. E. M. Anscombe după m oartea ilu stru lu i filozof) sub denum irea Investigaţii filozofice. A m intind, p rin autocriticismul constructiv, de poziţia lui P laton din dia­ logul Parmenids, W ittgenstein apare convins că 101

in ten ţia sa de a construi un lim baj ideal perfect, care „să oglindească lum ea ca o h a rtă ", nu se poate realiza. El nu ezită să se dezică de onto­ logia subiacentă din Tractatus, căutînd — ca o a lte rn a tiv ă la soluţia em pirism ului logic — un nou drum al „analizei'1 : ne-form alizant şi a n tireducţionist. Calea de clarificare a propoziţiilor filozofice nu m ai este, p e n tru L. W ittgenstein din a doua perioadă a activ ităţii sale 42 , traducerea lor în tr-u n lim baj logic artificial, ci descrierea m odului în care term enii conceptuali utilizaţi in abordarea filozofică îşi dezvăluie sem nificaţia în lim bajul de toate zilele, în lătu rîn d astfel con­ fuziile şi perplexităţile, lim pezind înţelesul co­ rect al cuvintelor în diverse contexte pragm atice de viaţă. F orm ulat lapidar, noul program al fi­ lozofiei analitice sună astfel : „trebuie să re ­ aducem cuvintele de la în tre b u in ţare a lor m eta­ fizică la în tre b u in ţare a lor com ună'1 43.

R eferindu-se la cuvinte ca „existenţă", „obiect", „cunoaştere", „eu '1, „fericire", W ittgen­ stein atribuie filozofului rolul de a analiza în detaliu propoziţiile în care ele figurează, surprinzînd, p rin însăşi utilizarea lor obişnuită de către vorbitori obişnuiţi, contextele în care apare sem nificaţia filozofică. D escriind această sem ni­ ficaţie, fără a-i căuta o fundare extrinsecă şi elim inînd dificultăţile dato rate extensiei ei inco­ recte în alte contexte de viaţă, se întrevede o cale posibilă p e n tru a revigora inteligibilitatea logică a conceptelor originare. In acest trav aliu analitic el apelează la procedura „jocurilor de lim baj" („language games“), care consideră vor­ birea unei lim bi d rep t com ponentă a unei „form e de viaţă", ceea ce reclam ă depăşirea consideren­ telor sintactice şi sem antice p rin cele de ordin pragm atic. Introducerea „punctului de vedere ai vieţii" în analiza propoziţiilor filozofice, chiar dacă nu m erge pînă la factorii de m ediu socioeconomic, m archează o trecere da la idealism la un naturalism sui-generis, cu accente relativiste, constatabile în teza w ittgensteiniană despre „sem nificaţia expresiilor", care le surprinde fluc102

tu an ţa p rin funcţionarea d iferită a cuvintelor în contexte verbale şi nevevbaie.

Faptul că unele problem e filozofice răm în fără răspuns este explicat de L. W ittgenstein II nu p rin tr-o presupusă ,,lipsă de scns“, ci p rin inabilitatca cuiârui sau cu.tărui discurs filozofic de a opera cu concepte in teg rate în „contexte de v ia ţă “ apte să ofere cadrul înţelesului cuvinte­ lor, în totdeauna dependent de utilizarea lor.

A firm înd că sem nificaţia u nui term en decurge din folosirea lui, „.W ittgenstein II" deplasează analiza „de la form a cuvântului spre contextele verbale şi de viaţă în care este u tilizat'1. El se delim itează de în treag a tradiţie analitică (incluzînd-o pe cea in iţiată chiar de el în Tractatus, direcţia neopozitivistă şi chiar m oştenirea teo­ retică a iui G.E. Moore), scriind : „Dacă ar tre ­ bui să spun care este principala greşeală făcută de filozofii (analişti) ai generaţiei actuale, inclu­ siv Moore, aş spune că ea rezidă în fap tu l că atunci cind se abordează problem a lim bajului, este lu ată în considerare form a cuvintelor şi n u folosirea acestor form e" 4h Se deschide astfel o nouă direcţie a filozofiei analitice, avînd d rep t cadru de referin ţă Limbajul comun, p riv it nu ca un com plex organizat de e n tită ţi abstracte, ci ca făcînd parte din diverse activ ităţi um ane (cum ar fi aceea de a scrie, a vorbi, a desfăşura m uncă productivă, a m erge cu autobuzul, a te îm prieteni ete.) şi, ca atare, propunîndu-şi să „analizeze" situaţiile în care este folosit real­ m ente un term en sau o expresie p e n tru a le de­ gaja sem nificaţia. Se poate afirm a, fără exage­ rare, că W ittgenstein este răspunzător p e n tru faim oasa declaraţie de principiu care caracteri­ zează activitatea filozofiei lim bajului com un : „Nu căuta sem nificaţia, cercetează folosirea" 45.

Noul tip de analiză conceptuală a găsit, încă din 1949, proba disponibilităţilor sale aplicative graţie lucrării de excepţie a lui G ilbert Ryle Conceptul de spirit. R ezultat al unei tem einice şi m inuţioase elaborări, al fructificării sugesti­ ilor a p ăru te în îndelungile convorbiri cu W it103

tgenstein din deceniul al patrulea, această prim i l""11'. " ,;.L“ iSv’ic; publicată de-abia in preajm a îm plinirii a 50 de ani, l-a situ a t pe autorul ei m postura celei m ai influente personalităţi a filozofiei de lim bă engleză de la m ijlocul seco­ lului. „ C orespondenţa cu ideile din m anuscrisele si însem nările lui W ittgenstein, care vor fi editate! p atru an i m ai tîrziu, este — aşa cum au re m a r­ cat J. L. A ustm , P. F. Straw son, M ax Black Fu Malcolm şi a lţi exponenţi notabili ai „filozo­ fiei lim baiu.au comun" — de-a d reptul uim i­ toare. Aşa cum \V itigenstein II spune că pro ­ blem ele filozofice pot li soluţionate nu furnizînd noi inform aţii, ci „aranjînd" în tr-u n chip nou ceea ce întotdeauna ştim m prealabil, Ryle îsi m cepe dem ersul scriind : ..A rgum entele filozolice care constituie această carte nu in ten ţio ­ nează m sporească ceea ce ştim despre spirit, ci t,a ,' ~A d u ce geograiia logica a cunoaster ii dc care noi deja o posedăm " 'a ’ J "~ in viziunea lui Ryle, abordarea conceptuală ti adiţională a problem aticii spiritului este ireievunta sub rap o rt teoretic, deoarece plăteşte un trib u t greu „erorilor categoriale" (category-mist(ikes). A sem enea erori categoriale a r izvorî dintr ”°. ia f a identificare a funcţiei gram aticali' a cuvintelor cu iu.ncţia logică a conceptelor si din tran sferu l unor concepte dincolo de dom eniul loi i eferenţial, avm d d rep t corolar o „geografie conceptuală" im proprie abordării riguroase a unei problem e. Cazul tipic al unor asem enea erori categoriale i-ar constitui m odul de u tili­ zare a conceptelor de „spirit" şi „corp" în con­ cepţia ciuaiistu cartesiană, care trasează o linie c.emm’caţie netă intre două presupuse „sub­ stanţe", prim a jucîncî rolul unei m aşini („corpul") în care a r sălăşlui cealaltă entitate, invizibilă, asem ănătoare unei m isterioase fantom e teme «îndeşte, sim te, deliberează, crede, cunoaşte (,,sPitd u l ). C a n c a lu n z în d dualism ul cartesian, Ryle ii considera viciat de dogma „fantom ei în m a104

ein ă“ (the Ghost in the hlaehine). El îşi propune să. corecteze ,,eroarea ea^egoEsla'' care a condus ia hipostazierea şi autonom izarea unei fantom a­ tice e n tită ţi spirituale private ne orice suport m aterial. Şi, in consonanţă cu iradiţia analitică, nu s-a g răbit să dea un a'! răspuns problem ei form ulam de D escartes p re b n d n a tu ra gindirii, ci i-a centrat dem ersul filozofic pe m odul ele form ulare p e rtin en tă a problem ei.

Tipul de analiză conceptuală ’a care recurge Ryle se deosebeşte de cel neooozitivist prin cei p uţin tre i caracteristici. P rim a : problem ele i;lozofice dezbătute, izvorîte clin aşa-num itele „dezechilibre conceptuale'* (J.L. Austin). ap ar ca „paradoxuri'* sau ,,dilem °“ inerente ten tativ elo r de a ordona şi explica la nivel conceptual fap ­ tele cunoscute. A doua : în abordarea unor ase­ m enea problem e, m ij’oaoele log’aii form ale (pri­ vilegiate de pozitivism ul legic) sînt înlocuite prin tr-o analiză nefonnald, care nu mai apelează la norme; artificiale şi ia c o n b n u re a unui lim baj idea', ca acorde f-'edb emmei, ăţii lim bajului nai.ural do a se corecta, şi a-şî rem edia dificultc.: iie.

A treia : soluţia m.■•nfru rezolvarea ..dileme' oi" esb’ întrev ăzu tă in observa’'-.-a aten tă a concep­ telor in a d u . aptă să decanteze — graţie noii proceduri a n a lă 'c ? nefern >.a!e — ..folosirea standard** a cuvin te ar; în contexte de acţiune favorizante (ivea ca Rş't:3 denum eşte în lucrarea sa Dileme, din anul 1954. „cazurile paradigm a­ tice"). Ca rr-zu’M al c la c ă rii unui asem enea tip de analiză conceptuală, „dilema** im plicată în dogm a „fantom ei în maşină** este depăşită prin surp rin d erea prejudecăţii lim bajului comun care o susţine (desem nînd eronat p rin cuvîntul „gînd ire “ o acţiune sui-generis a unei neobservabile „fantome** ce ar sălăşlui în „corp") si constitui­ rea unei noi „geografii conceptuale“ p e n tru înlă­ tu rarea „erorii categoriale** (desem nînd, prin ace­ laşi term en, o „dispoziţie de acţiune“ i ‘, adică o m anieră de exercitare a capacităţilor cognitive cu m anifestări observabile şi deci analizabile fără apel la un presupus dualism ,.spirit-corp“).

105

în pofida unor sim plificări excesive şi a cli­ v ajului în tre convingâtoarea critică a p reju d e ­ căţilor dualiste şi soluţia propusă (care a n tre ­ nează o nouă „dilem ă'1 p rivito are la utilizarea cuvintului „dispoziţie", cu riscul unei p reju d e ­ căţi behavioriste), publicarea cărţii lui Ryle Con­ ceptul de spirit „a constituit — cum rem arcă | G.J. W arnock — unui din cele m ai im portante evenim ente în filozofia postbelică" deoarece a m arcat „una din prim ele şi, p rin aceasta, una din cele m ai iarg influente abordări în tr-u n nou mod a unei vechi fam ilii de problem e" M în această '-cu ie i eacţia anti-pozilivisia iată de vechea problem atică a filozofiei analitice se conjugă cu trasarea Im iam entelor generale ale unui nou lip de analiză, care va fi relu ată în A nglia de P. F. otraw son, J.L. A ustin, G.E.M. Anscom be şi în S.U.A. de M ax Black, Normări Malcolm, Alice Am brose sau M orris Lazerow itz, devenind •— în deceniul al şaptelea — „tendinţa dom inantă în filozofia -am ericană" /l!l. . Nlci Linul dintre exponenţii „filozofiei lim ba­ jului comun nu a prezen tat sistem atic noua p ro ­ cedură de analiză conceptuală, dar din m u lti­ plele ei aplicaţii apare posibilitatea de a expli­ cita regulile implicite ale m etodei. Ele par a fi urm ătoarele : 1 A. Trecerea de la o analiză reducţionistă, proP iie , pozitivism ului logic, la o analiză anti-reducţionistă (deci şi anti-pozitivisiă) care se carac­ terizează p rin n e u tra lita te logică 50, luînd __ în punctul de plecare — d istanţa faţă de sensul lo­ gic ai problem elor filozofice tradiţionale.

Ca atare, pioDiem elor consiclc-rate „m etafizice" nu li se propun soluţii (ceea ce a r însem na accep­ tarea lor), dar nici nu li se aplică criteriile logicist-reducţiom ste (ceea ce a r duce la respinge­ rea lor ca „lipsite de sens"), piasîndu-se analiza exclusiv la nivelul in.slrum enfaţiei logice, mo­ ţionale^ cu aju to ru l căreia sint form ulate proble­ mele şi efectuînd-o prin m ijloacele inform ale ale lim bajului comun. Intenţia este aceea de a prom ova o noua m anieră de a filozofa, care suh106

stituie analizei prin m ijloacele logicii form ali­ zării-- a m o r problem e ,,m etafizico'1, ..analiza p rm M ijloace extra-'oqice a noţiunilor logice uteiozate în clemei;;ui filozofic" •’1. O asem enea analiză inform ala a noţiunilor cu aju to ru l cărora sml icionuim e problem ele „m etafizice” u rm ă­ reşte nu scopul cc nativ al elim inării problem e­ lor, ci scopul pccbiv al re îo m u lo rii lor în te r ­ m eni concept’ iali. apţi să facă enunţurile filozofico susc-rpiibile ele o dem on: i rare şi v eri­ fic'-'re enaioegu aceleia clin orice dom eniu ai cunoaşterii ştiinţi fice.

B. C onstituirea — pe această cale — a unui nou tip da probleme filozofice. Se ren u n ţă total la „problem ele filozofice de ordinul 1“ (cu p ri­ vire la „cum este u n iv ersu l?”, „care sîn t ra p o r­ tu rile om ului cu universul şi cu civilizaţia fău ­ riră de el „ce treb u ie să facem p e n tru a ne aclapta unei !urni in schim bare şi a genera to t­ odată schim bări novatoare ?”) in favoarea „pro­ blem elor filozofice de ordinul 11“ (cu privire la „înţelesul noţiunilor din în treb ările fo rm u la te ". la „m spun fi:o o tii”). D efinirea specificului filozofiei prin m ei uia are aortei, drept conse­ cinţă, acceptarea capacităţii filozofiei de a fu r­ niza o cunoaştere (contestată de pozitivism ul legic !). cu precizarea ce ea este posibilă num ai dacă vizeom un n-ci obicei : „faptele concep­ tuale”. A oandornnd „curmaşverea lum ii”, filo­ zofia rumenei. îşi propune acum d rept funcţie exclusivă exam enul p ro b ab il, cu m ijloace in­ form ate, al noţiunilor utilizate în dem ersul fi­ lozofic, oferind prom isiunea unei cunoaşteri a „faptelor cer umplu ai ere C. b u rijl” irea “'rotativei ne c1m oa.bere a „fap­ telor c o n c e p t u a l p e supoziţia privitoare ia dualitatea -en-rbui tu tu ro r noţiunilor utilizate în b e z ea 1eroa problem elor „m etafizice” 1radiţiorub e . ’re sens în lim bajul c .m u n (re­ lativ, rod ural, universali şi altul în lim ­ bajul filozofic (absolut, artificial, specializat).

Analiza, din această perspectivă, a noţiunilor utilizate în dem ersul ontologiei sau al eticii 107

transform ă supoziţia iniţială în tr-o constatate de fapt. Astfel, term enul de „ e x isten ţă11 işi dez­ văluie două sensuri diferite, rataşîndu-i-se două noţiuni distincte : cea uzuală (in expresii care pi ivesc „existenţa unei case” sau „existenţa unui num ăr n a tu ra l in tre 4 şi ti") şi coneeptui onto­ logiei (m expresii de g'enui „există Existenţa rnai curind decit nim icul" sau „categoria de m a­ terie desem nează existenţa obiectivă"). La fel, teim enui de „Dine" are un a lt sens în lim bajul com un (cîrid form ulăm im perative ipotetice sau spim em ,.X a ju c a t bine p artid a de tenis") şi în lim baj ui eticii (cînd x a n t form ulează im pera­ t i v u l categoric sau spunem „X s-a com portat bine"). n-emorsui ananuc propus va urm ări consec­ vent confruntarea ceior două noţiuni raiaşate unui term en, acordînd im portanţă asem ănărilor şi deosebirilor d in tre sensul din lim bajul filo­ zofic şi cei am m n o aju i comun. Ei va evita să ; radu ca o tttn ţn rt.e ontologiei sau eticii în iim cujuu idea, ai logicii pentru a ie deeiara „lipsite de sens" (aşa cum procedează Ayer), ia m a ca term en de rexerinţa p e n tru anadza lor lini Daj ui comun spre a surprinde speciLeui lor ired u cti­ bil Şi a răspunde ia în treb area : dato rită căror fapte conceptuale asem enea e n u n ţu ri joacă un rol a u t de im p o rtam in viaţa şi gindiiv-a oame­ nilor V ’ _ bă be ajunge, astfel, ta apucarea sistem atică in analiza conceptuala a noi-uniii ue asimetrie, .oluturîndu-se reducerea funcţiilor ihn b aju iu i ia fu n cţia descriptivă a propoziţiilor asertorice, luîndu-se in consideraţie d iferitele „contexte pragm atice" (sau „jocuri de lim baj", cum ie num eşm „ w iitg e n ste m II") în cmre propoziţiile on­ tologie; şi eticn îşi dezvăluie ,.in specific ireduc­ tibil la propoziţiile aseriorice din lim bajul comun. emeost tm arii deos-ooiiaior d intre înţelesul con­ ceptual ai term enilor (proprie analizei de factură rnuuoţiorustu) 1 se contrapunct acum privilegierea asimetrii; or, cu dublul scop evidenţiat de S lraw 108

son : a preciza de ce, p rin n erap o rtarea la con­ tex tu l de acţiune um ana, asem enea distincţii au fost puse de concepţiile tradiţionale în tr-u n con de um bră şi a da — p rin constituirea noului tip de problem e, cen trate pe „fapte conceptuale44 —■ soluţii originale vechiior problem e filozofice.

E. R aportarea critică la teoriile anterioare d e­ vine, concom itent, inevitabilă şi specifică. Ine­ vitabilă, deoarece, pun rad in reiief d istincţii noţionale subapreciate şi generatoare de „dilem e44, travaliul analitic dobîndeşte aspectul unei critici a teoriilor anterioare, al dezvăluirii caracterului lor restrictiv. Specifică, deoarece analiza lingvis­ tică dă criticii vechilor abordări conceptuale o notă em inam ente pozitivă, n e tra lîn d u -i pe cei care nu se înscriu m perim etru l „filozofiei anaîitice“ ca adversari care en u n ţă corect idei false, el ca precursori care en u n ţă incorect idei ju ste şi — ca ata re — reclam ă aprofundarea, corija­ rea, depăşirea.

F. A pelul ia „metafora controlata" devine o expresie concentrată a reacţiei critice fa ţă de e rijarea utilizării par0 calare a unei noţiuni la rangul de caz generai, indicînd — p rin tr-o im a­ gine şi cu precm area că este doar o im agine prealabilă dem onstraţiei — o posibilă distincţie şi o necesară clarificare conm ptuală. Im aginea „fantom ei in m aşină'4 (tîyle) sau a „cărţilor care ar trebui arse dacă am scrie o carte de etică" (W itîgenstein) sugeroezu tocm ai necesitatea unor distincţii între t e n u l uzual şi cei categorial al noţiunii de „sp u it" m prunul caz, între propo­ ziţiile descriptive şi ceas etico-axiologice în ai doilea exem plu. Am bele „m etafore controlate44 prefigurează d u ceţi; ale unui dem ers analitic constructiv r,;!.

G. D em ersul filozofie propriu-zis, a x a t pe „analiza faptelor conceptuale44, m izează pe posi­ bilităţile lirnbaiiidd m m e n de a oferi cadrele de refe rirăă pentru d isbnebi şi clarificări m e­ n t e să renoveze problem a;lua „m etafizică44 tr a ­ diţională. In dom eniul Grtnlorynn, spre exem plu, IOD

răspunsul kantian — „existenţa nu este un p re ­ dicai" — generează un recul analitic, deplasînd discuţia către term enii conceptuali ai form ulării problem ei, p e n tru a surprinde asimetrici dintre sensul comun (privind „lucrurile care sînt") şi sensul filozofic (privind „ceea ce sint iu irurile").

D em onstrarea fap tu lu i că in prim ul sens „exis­ tenţa" este un predicat (iar problem a corespun­ zătoare, „care e n tită ţi există sau nu există?", este decidabilâ p rin analiză logică), iar răsp u n ­ sul k an tian îşi păstrează valab ilitatea doar p e n ­ tru sensul filozofic, duce la concluzia că proble­ m atica ontologică oferă, p rin excelenţă, terenul p e n tru o analiză extra-logică a categoriei de „existenţă" şi a altor categorii sim ilare, în cadrul discursului natural.

In prelungirea unei asem enea analize ne fo r­ male, P.F. S traw son propune o reconstrucţie a m etafizicii cu scopul de a elucida trăsătu rile ge­ nerale ale gândirii conceptuale, sem nificaţia ca­ tegoriilor ontologice („existenţa", „obiect", „pro­ p rietate", „.spaţiu" etc.) în contextul rap o rtu rilo r lor cu iurnea extralingvistică. D enum ită „m eta­ fizică descripii vă' , ea este relevantă p e n tru fap ­ tul că „filozoiăa lim bajului com un" nu declară problem atica om ologiei „lipsită de sens", dai nici nu o practicii în m aniera clasică, ci o rceiaborează într-o „problem atică a faptelor concep­ tuale". Cum declară tex tu al P.F. Straw son, „m e­ tafizica descripitivă se m ulţum eşte să descrie stru c tu ra actuală a gîndirii noastre asupra lum ii" II. R econstrucţia filozofică preconizată prin aplicarea procedurii analitice îşi propune d eli­ berat s i aducă o lim pezim e conceptuală în con­ textul precizant al truismelor discursului n a tu ­ ral, Truism e de genul propoziţiilor factuale (care descriu — Ja indicativ — ceea ce este) se deose­ besc de „propoziţiile norm ative" (care indică — Ia im perativ — ceea ce trebuie să fie). Ele sînt cultivate, arătîn d u -se în ce sens şl de ce asem e­ nea truism e sînt adevărate. R aportarea la tru is ­ mele lim bajului com un perm ite analizei, într-o 110

m anieră pe alocuri şocantă, să abandoneze sen­ sul conceptelor clin teoriile speculativiste (care le desconsideră) sau din cele logicist-reducţioniste (care le contrazic), p e n tru a propune „des­ chideri" spre o conceptualizare m ai riguroasă.

A naliza urm ăreşte să nu atenueze distincţiile noţionaie, dar nici să nu exagereze deosebirile, luînd întotdeauna ca suport al clarificărilor con­ ceptuale nu un lim baj p articular, specializat (cum este cel al logicii sau al fizicii), ci lim bajul comun, natura], universal. Astfel, exponenţii ..filozofiei lim bajului com un" ajung să depă­ şească salutar, în dom eniul eticii, disputa dintre intuiţionism ul lui G.E. Moore (care consideră că judecăţile de valoare de genul „A cesta este b u n “ au acelaşi conţinut cognitiv ca şi judecăţile descriptive de genul „A cesta este galben", cu singura deosebire că predicatul prim elor desem ­ nează calităţi non-naturale) şi em otivism ul lui Ch. L. Stevenson, de sorginte neopozitivistă (care consideră că judecăţile de valoare, spre deose­ bire de cele descriptive, nu pot fi adevărate sau false deoarece nu au conţinut cognitiv, ci exclu­ siv conţinut emoţional). J.L. A ustin, M. Black şi J. Rawls dem onstrează, p rin utilizarea noii proceduri analitice, că am bele concepţii aflate în dispută îm părtăşesc aceeaşi prejudecată, erijînd neperm is un caz p articu lar ( = judecăţile descriptive) la rang de etalon general şi asim ilînd fo rţa t propoziţiile eticii propoziţiilor asert orice. Am bele concepţii conferă conţinut cognitiv num ai judecăţilor descriptive. P en tru a accepta conţinutul cognitiv al judecăţilor de v a ­ loare, intuiţionism ul le reduce la o specie a celor descriptive, după cum p e n tru a contesta conţinu­ tu l lor cognitiv em otivism ul aplică absolutizant judecăţilor de valoare criteriile logiciste ale sem ­ nificaţiei preconizate de neopozitivism şi, dato­ rită imposibilităţii reducţiei, le declară „lipsite de sens". A naliza lingvistică constată însă că a lte rn a tiv a „intuiţionism -em otivism " se bazează pe o prem isă eronată, desconsiderând specificul propoziţiilor apreciative şi norm ative, care au o 111

m are im portanţa m viaţa cotidiană. în v irtu tea sta tu tu lu i Jor ontologic şi logic, raţio n alitatea lor nu se reduce 'a îm ţionautr-oa propoziţiilor asei toi:ce. Judecetu or o-.' v a'o are nu li re pot apiica cru.erii'e angcrae p e n tru că au ,,o poziţie originala" şi, de aceea, curo subliniază Jo h n Rawls, p e n tru a le surp rin d e c m ţin u tiu cognitiv, „criteriile specifice acestor judecăţi nu sînt a rb i­ trare. Ele smt, de ţapii sun a are acelora pe care le aleg orice fel de judecaţi luate în considera­ ţie" 5i. R ezultatul analizei R constituie reabili­ tarea truism ului propoziţiile eticii nu sînt pro­ poziţii asertnnco", dar dem onstrarea adevărului enu n ţu lu i m enţiona' perm ite trecerea de la o abordare negativă (tratarea reducţionist-logicistă a propoziţiilor etice ea ..moşite de sens") la o abordare pozitivă (studiere;! distincţiilor d intre sensui propoziţiilor elice şi ai celor factuaie).

D iscursul eticii nu mm apare ca in terio r celui teoretic, ci ca un discurs practic, operind cu ju­ decaţi de valoare ireductibile la judecăţile des­ criptive şi a căror raţio n alitate urm ează a fi cercetată pornind de la specificul său, omolo­ gat do suprem a in stan ţă de legitim itate : lim ­ bajul cornun. " I. P ornind de la prim atuî ,,lim bajului comun" in realizarea proiectului de renovare a filozofiei, noul iip ne analiza îşi p"osuno să confere rigoare dem ersului filozofic, eferin d u -i „spaţiu de joc" p e n a u o posibila ir n Ibrit piot cnno^o™ D es-b ‘dorea, o r ? noi cercetări pe rm îm m ontologiei sau c u -■ - - - notabua. Precizarea frecventă că urm m d un asem enea drum , ..concepteţe im plicate vor reclam a studii ’lem eim ce"'J) conţine însă nu num ai o binevenită reacţie potrivnică im provizaţiilor diletante, ci si o neavenita restricrzr m etodologică : interdicţia de a^păei dincolo de faptele conceptuale, de d u ­ rificări ale categoriilor sure form ularea ----- cu rigoarea sporită d o m n d u ă"-- a unor teze cu p r i­ vire Ia realitatea obiectivă, la rap o rtu rile om ului cu lum ea şi cu civilizaţia fău rită de el. Regula „ tra ta ţi mai rup mas problem -ie filozofice de or­ ii?

d:nm li ;■ este unur o .A r te:tetă a regalei „cariionaţi-vo, uepm te de tu m u ltu l epocii, in zona m arginală a problem e lor filozofice de ordi­ nul II !“ . De aceea, ea exprim ă, concom itent, grandoarea şi orenaenm lisutofiei analitice.

â. luniovzre x metodei :.:n: :zxrsinalizare a Oîozcfiei ?

C onstatînd că im plicaţia inevitabilă a unei at...'menea optici asupra rosturilor filozofiei o constituie „m argiruiizareu filo z o fu lu i!, J.T. De,'iUnii rem arca : „Daca avem în vedere filozofia dom inantă astăzi, filozofia de lim bă anglo-saxonă num ita -d iluzorie anali u m s ţdar n u .n e e are puţm ă im portanţă), ea se prezin tă ca o cunoaştere organizata şi inst.tuţionaU zatn. Se produc acolo m orari extrem de interesai*, v, subtiie, utile, dar mo lucrări ale uit.... şcoa. ilio - e dezvoltă m ciuipul disciplinei, exact aşa cum algebra sau topologia d iferen ţială se dezvolta in cîm pul lor.

A ceasta an trenează cu necesitate p e n tru oam e­ nii ooişnuiţi, m cei mau rău caz, un efect de in­ tim idare sau de exciudere, în cel m ai bun caz dezinteresul, im presia că nu se referă ia ei... Este totuşi esenţial să înţelegem bine că filozofia s-ar condam na ia m oar, - fa.că n-ar căuta :ă se ariieuiozo pe m ilenar,x: em um i obişnuii, dacă ea s-ar înciuda într-o noua eterica tu ră '1 ;,G. Deşi m etam orfozată, în cele m ai m ulte cazuri problem atica abordată rezum ă funcţia filozofiei m cea de analiză a conceptelor utilizate, de cla­ rificare a înţelesului în treb ărilo r în cutare sau cutare context de viaţa • • „joc de lim baj". Con­ secinţa inavuabilă o constituie chiar alunei cîncl d . I . Strav. son propune reno varea onto.ogiei urin elaborarea unei „m etafizici descriptive", depre­ cierea prooiem ancu ontologice i.racî ţionuie, a încercărilor de a propune sudeze lo ta fza to aro şi de a a trib u i filozofiei iu n cţia de concepţie* ge­ nerală despre lume.

113

Ni se oferă astfel, ca a ltern ativ ă la criticabila abordare p ragm atistă sau existenţialistă a pro ­ blem elor vieţii, ren u n ţa re a totală la „problem ele filozofice de ordinul 1“ in favoarea „problem elor filozofice de ordinul 11“ . Chiar dacă, urmînd în­ dem nul lui W ittgenstein din perioada Investi­ gaţiilor filozofice, expresiile lingvistice sînf a n a ­ lizate p rin „articularea" lor în diverse contexte pragm atice de viaţă, răm îne riscul potenţial — recunoscut şi de M ax Black într-o controversă teoretică publică asupra judecăţilor de valoare — de a ren u n ţa la problem atica filozofică clasică si totodată de a ren u n ţa nu num ai la o legătură a filozofiei cu practica, în accepţiunea ei îngustpragm atistă, deform antă, ci şi la legătura cu practica socială în genere, cantonîndu-se dis­ cursul filozofic in tr-u n nou „ tu rn de fild e ş" : cel ai analizei lingvistice. Tocmai p e n tru a contra­ cara un asem enea risc potenţial, în ultim ul tim p filozofia lim bajului com un este stră b ă tu tă de sem nificative ten tativ e de „depăşire internă", cum este cea a lui J. Raw ls care, p e n tru a fu n d a­ m enta echitatea d rep t criteriu al ju stificării mo­ rala a sistem ului social, racordează analizei fap­ telor conceptuale referin ţe explicite ia relaţiile m oral-pohtice din societatea contem porană care, deşi efectuate în lim itele eticilor norm ative prem arxiste, lărgesc orizontul tem atic al filozofiei analitice. Şi m ai sem nificativ este fap tu l că, îndeosebi în lucrările unor rep rezen tan ţi europeni ai filozo­ fiei analitice, apar tot m ai frecvente „deschideri" spre alte orizonturi filozofice. Astfel, sîn t no­ tabile încercările lui G.H. von W right de a aduce într-o com plem entaritate sistem atică filozofia analitică şi hermeneutica. La fel, cele prezen­ tate an ten o r de O.P. Apel, care întîlnesc prin reflecţia asupra ananzei lim bajului com un pro­ blem atica herm eneutică a in te rp re tă rii form elor simbolice de com prehensiune (în Analytic Philosophy of Language and the Geisteswissenschaften, 196a). „D eschiderile" spre fenomenologie, sugerate chiar de G. Ryle, sînt explicite la J.L. 114

A ustin, care întrevede în fenom enologie calea depăşirii înab ilităţii anaiizei lim bajului comun de a spune în ce „joc de lim b aj!! se vorbeşte des­ pre lim bajul comun, p rin corelarea categori­ ilor sem antice cu o fenom enologie a nivelurilor organizării conceptuale a sensului experienţei — nu m ită explicit „fenom enologie lingvistică41 87 şi invocată de Paul R icoeur atunci cînd parcurge drum ul invers, considerând că fenom enologia poate fructifica „analiza conceptuală, ceea ce o anum ită şcoală filozofică a n u m it «analiza lim ­ bajului com un»“ of\ Deşi doar schiţate, există şi unele „deschideri11 ale filozofiei analitice spre m arxism .

Incontestabil, p rin analiza „faptelor conceptu a ie -4 cu m ijloace noi (care le devansează pe cele logiciste) se aduce un spor de rigoare în clarificarea noţiunilor, în rezolvarea aşa-num iteior „philosophical puzzles", în form ularea p e r­ tin en tă a problem elor, d ar nu ara re o ri se pune punct înainte de a se trece la propunerea unor soluţii. F ără îndoială, in strum entele utilizate în analiza conceptuală — cum o probează unele „deschideri" înainte m enţionate — ar p u tea oferi m ijloace m ai riguroase decît cele tra d iţio ­ nale p e n tru un asem enea scop, dar num ai atunci cînd şi acolo unde filozofia analitică tratează analiza conceptuală ca un m ijloc şi n u ca un „scop în sine“. De regulă insă, cum argum entează B arrow s D unham , chiar atunci cînd analistul clarifică noţiunile de „drep tate", „înstrăinare" sau „război", discuţia savantă hiper-specializată se desfăşoară fără a trece de la planul „faptelor conceptuale" la cel al „faptelor so­ ciale , fără a identifica surse ale nedreptăţii, cauze şi form e ale în străin ării în societatea capitalistă contem porană, factori generatori de risc ai războaielor. „Nu se trece de la reform ularea problem elor la găsirea (sau, cel puţin, la căutarea !) soluţiilor" 59.

Deşi elaborează un „in stru m en t" de sporire a rigurozităţii dem ersului filozofic (care poate fi valorificat critic din tr-o perspectivă filozofică 115

m arxistă), exponenţii „filozofiei lim bajului coi m un", devenită astăzi dom inantă în S.U.A. unde este m ai p u ţin receptivă ia „deschiderile" în care se angajează unii exponenţi europeni, exercită, dincolo de intenţiile lor, un rol pre-< ponderent conservator, alegând „să facă logică fără ontologie, evaluări fără criterii, filozofie a ştiinţei fără obiectul real şi filozofie a istoriei fără referin ţe la viitor" co. Ei prom ovează o fi­ lozofie care alim entează şi justifică un fel de evaziune elitistă de la m arile problem e sociale, m orale şi politice ale epocii. In aceste circum ­ stanţe, în S.U.A. vechiie c o n fru n tări filozofice, fără a fi abolite, apar sup rad eterm in ate de dis­ puta între două m odalităţi de practică filozofică.

Celelalte o rientări filozofice, care se p ro ­ n u n ţă îm potriva reducerii filozofiei la o „ana­ liză a faptelor conceptuale" şi p e n tru aborda­ rea problem aticii ontologice tradiţionale din aşa-num ita „epocă de aur" a filozofiei am eri­ cane (Peirce, Jam es, U rban, Dewey, Santayana, W hitehead, Sellars), aruncă între ele — fără a escam ota divergenţele teoretice şi ideologice — p u n ţi de legătură. Ele ap ar solidare în opoziţia faţă de tab u -u rile filozofiei dom inante, în aspi­ raţia spre sinteze totalizatoare, în ten ta tiv a de constituire a unei concepţii despre lum e (deşi uneori speculativă şi desuetă, ca în cazul p er­ sonalism ului), în trecerea de la form ularea în ­ tre b ă rilo r la propunerea unor răspunsuri (chiar dacă acestea sînt lim itate sau false). Ele apar realm ente divergente prin im aginea de ansam ­ blu asupra lum ii şi atitu d in ea um ană pe care o fundam entează (fatalistă, individualistă, criticrevoluţionară), d ar p ar totodată raliate p rin tr-u n a lt mod de a practica filozofia, opus m o­ dului analitic. C hiar şi fenom enologia, deşi im ­ plică distincţii esenţiale în practica sa filozofică, s-a^ încadrat în acest fro n t antianalitie, astfel incit Jo h n Wild — sfidînd invitaţia fenom eno­ logului francez Paul R icoeur de a evita secta­ rism ul — se p ro n u n ţă p e n tru o „alianţă" a nonanaliştilor îm potriva filozofiei analitice. Intr-o

isem ^nca ..alianţă" in tră şi unii existenţialişti (Jam es Eddie sau Paul Tillich), rep rezen tan ţi ai realism ului critic (care susţin în ontologie un m aterialism n atu ralist de tip R.W. Sellars. dar conjugat cu un am biguu dualism epistemologic), după cum in tră şi m arxiştii am ericani. Dincolo ae coloratura personală a concepţiei lor, ca m ar­ xişti ei se opun întîi celor care contestă proble­ m atica filozofica clasică şi do'ir într-o a doua instanţă se delim itează de in 1e rn retările idealisto şi neo : e u ‘'> sie acestei p.vbbuu a ' iei. T o t cu m arxişti, ei pledează, cu o insistenţă în care se resim te tim brul con fru n tărilo r ideologice din societatea contem porană, p e n tru o filozofic ani­ m ată de patosul um anist a! creării unei teorii noi, puse în slujba fău ririi unei lum i noi.

R eacţionind în d re p tăţit îm potriva tra n sfo r­ m ării strălucirii form ale şi a rigurozităţii în tre ­ bărilor în u ’-un ,,scop in sin?.*, filozofia m arxistă nu acceptă m im m a 'izarea sau desconsiderarea metoaei analizei conceptua!o. ci o articulează in tr-o m elocudog'e dia ectics suplă şi n u an ţată, acordîndu-i un rol opus celui iniţial : în loc dc a „bioca u.i'unuu spre o concepţie despre lume, să-l faciliteze p rin valorificarea critică a unei proceduri analitice utilizabile în vastul ei pro ­ gram de rcconsirucţio teoretică, puternic anco­ ra t în practica socială contem porană. Un ase­ m enea program oferă prom isiunile racordului în tre rigoarea analizei şi anvergura sintezei, ale arm onizăm coerenţei iogice cu patosul um anist, ale deplasării accentului spre noi soluţii de v a­ loare.

Filozofia analitică, după ce a încercat să des­ luşească num eroase „dilem e", a deschis prop ria-i dilem a : sau ea es^e considerată o filozo­ fie şi alunei îşi sem nează singură condam narea, sau este p riv ită doar ca prom otoare a unei metode de a na tiză conceptuală şi, în acest caz, reclam ă — p en tru fructificarea ei — o altă fi­ lozofie, totalizatoare şi dialectică. A tunci cînd filozofia analitică vrea să se prezinte, orgolios, 117

ca „singura filozofie originală" (M. Black), saţ adevereşte fără să vrea sp iritu ala butadă a luil Cam us : „S ingura filozofie originală ar fi aceea' care ar justifica o alta" 61.

Capitolul 4 Existenţialismul şi „condamnarea omului la libertate" C hiar dacă Paul Foulquie nu greşea considerînd că există tot atîtea filozofii existenţialiste citi existenţialişti, este greu de contestat că E m m anuel M ounier are d rep tate atunci cînd afirm ă că toate aceste filozofii pot fi identificate p rin „m aniera în care pun problem ele", astfel încît una din căile fructuoase p e n tru a nu ne rătăci în lab irin tu l existenţialism elor este de a lua drept călăuză „căutarea tem elor lor direc­ toare" h Fiecare tem ă a unei asem enea orien­ tări cuprinde în tr-u n fel sau altul, în pofida va­ riaţiilor şi transform ărilor, p rin ele chiar, în tre ­ gul şi face inteligibil tip u l de dem ers filozofic care ne perm ite să vorbim nu num ai de „existenţialism e", ci şi de existenţialism . în tre ele, tem a lib ertăţii pare a ocupa un loc privilegiat, deoarece toate celelalte, începînd cu cea kierkegaardiană a incom patibilităţii în tre „sistem " şi „existenţă", ajungînd pînă la tem ele heidcggeriene („angoasa", „grija" etc.) o reiau, o tra n s­ figurează, o scot la lum ină şi... o duc în impas.

D ealtfel, p e n tru S a rtre prim ul a trib u t al „pentru -sin e-lu i" şi totodată „prim ul ek-staz este acela al lib ertăţii", iar p en tru Heiclcgger „li­ bertatea este fundam entul ultim al oricărei inteligibilităţi" 2. în num ele libertăţii um ane exis­ tenţialism ul a început şi —- cum rem arcă D um itru Ghişe — tot „în num ele libertăţii 111

um ane a sfîrşit p rin a teoretiza contingenţa p u ră şi in d eterm inism ul” 3.

P aradoxul lib ertăţii um ane — dacă ne este perm is să ne exprim ăm astfel —■constituie alfa şi omega filozofiilor de tip existenţialist. Ei constă în intu irea u rm ătoarei situaţii d eru ­ tan te : lib ertatea este exclusă dacă funcţionează un determ inism universal m ecanicist (care p re­ supune, în ordine um ană, constrîngeri e x te ri­ oare, în lă n ţu iri univoce ,,cauză-efect“ im placa­ bile, com portam ente cvasiautom ate), dar şi dacă nu funcţionează un alt determ inism uni­ versal (care să racordeze dialectic planul um an in contextul natural-social şi să ofere repere obiective p e n tru stabilirea conştientă a scopu­ rilor, alegerea m ijloacelor de acţiune, realizarea nestîn jen ită a concordanţei d intre proiect şi rezultat). De aici decurge în treb area : nu cum va adm iterea determ inism ului tran sfo rm ă lib erta­ tea, definită de Leibniz ca o „spontaneitas inteliigentis", în tr-o him eră şi responsabilitatea um ană in tr-u n nonsens, iar respingerea d e te r­ m inism ului converteşte lib ertatea în tr-u n su­ pliciu şi responsabilitatea în tr-o iluzie egotistă?

Modul specific al form ulării şi dezbaterii ei de către existenţialism nu poate fi înţeles fără a fi înscris in context istoric.

1. De Ia intuiţia libertăţii la conceptul de libertate

Sursa originară a dezbaterilor filozofice în ju ru l problem ei lib ertăţii este sentim entul de libertate care acom paniază orice act voluntar.

Puşi în faţa unor configuraţii diferite de fapte, a unor situaţii care deschid m ai m ulte a lte rn a ­ tive de acţiune, resim ţim cu acuitate fap tu l că decizia ne aparţine, că putem decide ce vrem , că nim ic nu este gata făcut, că nim ic nu este de reînceput la fel, că reacţiilor noastre le este străin autom atism ul lucrurilor lipsite de con119

ştiinţă^ Dar, analizînd m ai atent, constatăm căi aceasta intu iţie este, ca orice in tu iţie dealtfel, j neclară şi neprobantă. Este de-ajuns să ne în­ trebăm „ce sim ţim noi cînd ne sim ţim liberi ?“, p e n tru a ne da seam a că aceluiaşi sentim ent î i ; putem ^ asocia un evantai larg şi eterogen de sem nificaţii. In tu iţia este deci neclară. Şi, în- ; trucît^ ne putem face iluzii asupra reso rtu rilo r I deciziilor noastre, în tru c ît putem să considerăm alegeiea noastră liberă chiar atunci cînd ea a fost dictată constrîngător de criterii sociale de valorizare, de m odele culturale m anipulante, de prejudecăţi sau pasiuni, de fenom ene de alie- | nare, ea nu este nici probantă.

Trecîndu-se dincolo de intuiţie, pe pianul elaborării (şi reelaborării) conceptuale, în dez- ^ baterea teoretică asupra lib ertăţii s-au propus în istoria gîndirii filozofice mai m ulte tip u ri de so­ luţii . a) lib ertatea ca „dat im ediat al conştiinţei" şi abandonare pasivă faţă de im pulsurile spon­ tane ale eului ; b) neutralizarea acestei abando­ nări pasive^ prin dobîndirea independenţei faţă de m ooiluii , c) depăşirea acestei indiferenţe care„”închide“ orizontul valorilor p rin disponi­ bilităţile om ului de a da curs acţiunii voluntare p e n tiu a influenţa deliberat desfăşurarea eve­ nim entelor : d) înlocuirea orgoliului unei liberf iţi „în sine , absolute, prin libertatea in terioară c.e alegere a individului angajat în situaţii con­ crete ; e) în sfirşit, trecerea de la lib ertatea sum eciivă (internă) la realizarea ei obiectivă, o rien tată ^concomitent de „suipînirea" raţională a necesităţii şi de adeziunea activă la prom o­ varea va.lorilor. O rdinea e n u n ţa tă nu este cea cronologică, ci cea care ne perm ite să su rp rin ­ dem fazele pe care ie parcurge procesul progre­ siv de conceptualizare a libertăţii.

1 O p iim ă tein ativ a de elaborare conceptuală esm cea m c a v ne apare Ubertatea-spontanei(ate. O întâlnim la acei gânditori care caută li­ bertatea in actele unice, irepetahile, izvorîte din im pulsuri vitale sau em oţionale sustrase cunstrîngerilor exterioare şi inanalizabile raţio120

nai. Este libertatea-capriciu, libertatea-b u n plac sau, m ai precis, aşa-num ita „liberte-jaillissem ent" (,,lib ertatea-ţîşn itu ră“) ex altată de Bergson 4.

A ceastă prim ă in te rp re ta re a libertăţii este, evident, lacunară. Om ul care s-ar considera în afara constrîngerilor, care ar confunda voinţa cu dorinţa şi ar da curs — fără nici o cenzură raţională şi fără nici un triaj axiologic - - pulsa­ ţiilor vitale pornite din abisurile subconştientu­ lui, s-ar supune în fond unor eonstrîngeri tira ­ nice ale unui determ inism psihologic im placabil.

A r deveni un sim plu „robot jovial'1 (W. Mills).

S-ar deosebi de un autom at doar p rin faptul că îşi creează iiuzia de a fi liber tocm ai atunci când este redus la un sim plu „obiect", în tr-u n angre­ naj a cărui funcţionare ii scapă cu desăvîrşire.

Iar egocentrism ul şi narcisism ul ar m asca p ier­ derea totală a „conştiinţei de sine", a capaci­ tăţii de alegere şi decizie, a in ten ţiei de a în ţe ­ lege necesitatea tocm ai p en tru a o „interioriza" prin proiecte, m obiluri şi scopuri care să se poată realiza nestînjenit, fără eonstrîngeri de nici o n atură. Concepţia la care ne referim caută de fapt libertatea exact la polul opus ei. A deziunea pasivă, cvasiautom ată la im pulsuri spontane ne plasează în tr-o zonă a nonlibertăţii, în afara oricărui indiciu al m anifestării ei, cel m ult acolo de unde începe anevoiosul proces progre­ siv de eliberare.

Trecînd acest prag, întilnim o a doua m odali­ tate de in te rp re ta re : libertatea-iudijerenţă.

O întilnim anticipată de stoici, relu ată în fo r­ m ula lui Duns Scott „liberum a rb itru m indifferentiae", m ai tîrziu in Tratatul asupra liberu­ lui arbitru al lui Bossuet şi, în secolul nostru, în tr-o v arian tă sui-generis, relu ată p rin abor­ darea analitică a lui W. F rankena 5. L ibertatea ar presupune un act v oluntar de dom inare a im pulsurilor şi pasiunilor, eliberarea de p re ju ­ decăţi şi iluzii, de orice solicitări constrîngătoare asupra eului care ar putea să privilegieze un m obil de acţiune faţă de altui. Nu indiferenţa 121

involur*Livn sau patologica (schizofrenică), ei m.Gu(u eHUi nce ;■...:ra 1U, YVUr a v i :a. a jndiailli u r - .ec/nieiiaa declam i, care ove m r p i corolar p em ru xL-:■m et m vazui n .v m v ic ci angajării, icu pcnti u i ramvena cuspcauoditaten perm a­ nenta, ca exprem e a tendinţei de autoafirm are a eu.] ui cm e înţeiege mvici că compenseze, p rin presupusa nertraiitev o a „punctului de vedere murai a ups;t unor repere obiceiive ue ierarh izm e a opţiunilor exislenpale. n.ale uşor do sesizat că şi o asem enea in ie rp ie m ie este precara. Ea exaltă ca o perfecţiune a voinţei ceea ce este, in fond, o deficienţă a cunoaşterii, m în tre ţin e uuzia că a acţiona (sau a nu acţiona) taro nvii:vt- înseam nă a sustrage acţiunea (sau m u r u l eu unor d eterm inări cau­ zale, contundi rid p o m iii eliberare de .o b s ta ­ co le' exfeine^ sau in tern e m realizarea unui pioiecl cu o iiuzoiae euberare cie necesitate, roiotiaua, ea se zp.ri;ira pe ipoteza subiacentă - - greu de susm am cu urăm m ir-o lum e fără ie p e ie cunolugice, in care toaie aiogeriie sînf echivalente. Or, dacă ar fi usa, n le ^ r e a in tre variante de acţiune nu are sens, decizi t devine arb itrara, iar libertatea im aginară. R e s p in g e ) 0 asem enea inierpreuvre nu pum ni insă să nu m enţionam ca ea surpruicie lotuşi un prim grad al liberi a ţa : lio erîatea impiied pu terea voinţei um ane ae „a pork; m ire parautm-e ‘ autom absmeie im pulsurilor, de a nu am- -nţa p asiv să dea curs oricăror solicitări ale oului, de a ie dom ina cel p u ţin p rin detaşai e şi disponibilitate cît n m p ă este inaccesibilă dom inarea a u te n tic i, 1utilizară m Pn n cunom mre si va io vizare. Dm* „aceasta in d iferen ţă — cum spunea Demam tos —■ ...este gradul m i mai de jos al liber­ tăţii" v 0 ^ b-eia in -c-i’p re la ic se sducaza cu un pas mai depai m in ivinorarin] po care conceptul" d r libertate b aii anale p e r ton a a co aie în orizo n tu 1 axiologic. Întîlm m de această d ă ri vientifieanm libertăţii cu liberul arbitru. L ibertatea înce122

loază a m ai fi doar a tejteăpioiro şi d ev in e o fo rţa p r o p u is a to a r c . V oinţa nu se m ai m u l ţu ­ m eşte să reziste, p r m t r - o in d ife re n ţă olim piană, o ricăror o p ţiu n i axiologice. A cum valorile — cu p o la rita te a ş: ie ra rh ia in e re n tă lor — solicită eul ei aleg e rea în tr e a ltern stive nc ec hivalente şi n em d ife re n te se im p u n e C um r e m a rc ă G lansd orfi. ,,se ouate concepe lib e rta te a sub aspectul o b e r u lu i a r b it r u na t u n d p u te re a ab s o lu tă de a .■Iepe în tre ceea ce cm o e priori considerat bine sau r a u ” L iberul arbteru n - a r fi, în fond, ni­ mic altceva oeeît Lacul'-u ea u m a n ă de a decide conştient în tr e m ai m u 1re posibilităţi do acţiune n ee chivalente, oraţie capacităţii voinţei de a nu se s u p u n e u n o r d e te r m in ă ri n ccorere exteinseci re de a-şi im p u n e s u v e r a n ita te ■ 'A solută. V oinţa uobîndivşle, m .-'coastă l '-'o p re te n ţia de a-şi fi p ro p r iu l ghin, de a se su sarea; o’ icărer d e t e r ­ m in aţii necesare p e n te u a d reide să facă seu să nu. facă ceva.

Fără îndoială că plasarea tebestăţii d i n c o l o de aderarea misivă ra mnputem-i m o ntane şi dincolo de iticuferenţa. ia uivo.np sângerii în tre alterna[n?e posureln eu m rarhte var-orică. m archează un progres rara de rarer’proiărete anterioare. Dar orgoliul voinţei um ane d e a se erija în .,cauză prim a" şi descon; renrearere determ inism ului con■-mc doar l.a o liperrate im aginară, expresie a oscei cepcndenţe tiranica si ncconstienli^ate faţă de necesitate. Desigur, omul este liber eum s n . u . recnopenhancs — să vreo ceea rn vrea, dar el rm este tete re să iacă orice vrea, iJ. ca atunci cm c îşi elaborează proiectul, alegmd voluntar una -rau a b a din posibilităţile de acţiune, ei desconsideră necesitatea, aceasta „se răzbune" asupra nareu Latmor acţiunilor sale, rrere nu vor m ai concorda cu cteo -'contate. P en ­ am a acţiona cu as. ova rut r a u , nutind să-si re rimeze oroiectele fără a fi stîn ten it de necesi­ tate. ornau nu are erecte o ren gură cale : să nu o ocoieas:'"a sa. o c’moossre şi o ..interiorite : 11 \7;. '1r1 1 n a.1'-[rest s1 caro orezidoază opţiunea pentru o v arian tă posibilă de acţiune.

■i - ' a

-te.

123

D octrina liberului a rb itru închide însă calea de acces spre o auten tică libertate de acţiune pen­ tru că asociază fără tem ei descoperirea v irtu ţilo r de creativitate ale subiectivităţii um ane cu abandonarea determ inism ului. Or, cum arg u ­ m entează Lenin, „num ai punctul de vedere de­ term in ist face posibilă o apreciere riguroasă şi exactă, în loc să pună totul pe seam a liberului a rb itru 11 8.

D epăşirea doctrinei liberului a rb itru poate fi realizată trecînd direct la o abordare determ inistă a lib ertăţii din tr-o perspectivă etică. Este, de fapt, drum ul pe care l-au urm at, în p relu n ­ girea lui Spinoza şi Hegel, clasicii m arxism ului.

Dar, pe calea ce duce de la doctrina li­ berului a rb itru pînă la in te rp re ta re a d eterm inist-dialcctică a lib ertăţii m ai poate fi identifi­ cată o fază interm ediară, asupra căreia au statornicit acei gînditori care au resim ţit cu acuitate deficienţele capitale ale vechilor con­ cepţii, dar nu s-au situ at pe o poziţie teoreticometoriologică aptă să le elim ine definitiv. Ei au sesizat caracterul nejustificat; al orgoliului unei lib e rtă ţi absolute considerată d rep t m arcă a „dem n ităţii11 um ane, ajungînd să constate re fu ­ zul realităţii de a răspunde oricăror proiecte um ane şi să trateze lib ertatea ca un supliciu, o um ilinţă şi o condam nare. Ei au su b stitu it pro­ blem a m etafizică a „lib ertăţii în sine11 a om ului generic p rin problem a lib ertăţii de acţiune a om ului concret, an gajat în situaţii determ inate.

Ei au refuzat apelul la o ordine transcendentă divină căutînd exclusiv în regiunea ontică a um anului o întem eiere, fie ea fragilă, a liber­ tăţii. Ei şi-au propus să reintegreze în d rep tu ri angajarea şi responsabilitatea m orală, excluse de vechea doctrină a liberului arbitru. Şi au în ­ cercat, p e n tru a realiza toate acestea, să traducă în construcţiile lor filozofice m ai fidel decît teo­ reticienii liberului a rb itru (care îl zeificau pe om şi ridicau un im n de slavă unei lib ertăţi ilu­ zorii absolute) ex p erienţa n oastră intim ă a ale­ gerilor şi deciziilor, în situaţii variate de ten124

stune-actaptare, cu reuşitele şi eşecurile ei, libertatea aşa cum o resim ţim şi cum o putem analiza fenom enologic în trăirile noastre exis­ tenţiale.

In itin erariu l pe care-1 parcurge conceptul de „libertate in tre adeziunea pasivă la im pulsuri şi adeziunea activa la valori, această a patra m odalitate de in te rp re ta re se distinge p rin tra ­ tarea libertăţii exclusiv în term enii unei liber­ tă ţi existenţiale (subiective), definind-o ca „mica m işcare care face d in tr-u n individ to tal­ m ente conaiiionat social o persoană care resti­ tuie altceva decît to talitatea a ceea ce a prim it în condiţionarea sa“ 9. D intr-o asem enea p er­ spectivă, caracteristică existenţialism ului, liber­ tatea devine d eterm in aţia caracteristică s ta tu tu ­ lui ontologic al om ului concret, an g ajat în si­ tu aţii concrete de alegere, p rin care el devine ceea ce este.

2 . Rolul metodei fenomenologice în construirea

ontoiogiiior existenţialiste

_ A junşi în acest punct al argum entării, se ri­ dică fireasca în treb are : în v irtu te a cărui fapt subsum ăm ontologia fundam entală a lui M. Heidegger şi „filozofia eşecului" a lui K. Jaspers, existenţialism ul ateu al lui J.-P . S a rtre şi cel religios al lui G. M arcel, herm eneutica „sensului încarnat" practicată de M. M erleau-P onty şi binom ul cam usian „absurd-revoltă", denum irii generice de existenţialism ? R ăspunsul este con­ tro v e rsa ţii. C o n tro v ersaţii şi controversat l,).

Dacă pornim Insă cie la constatarea că asem e­ nea dem ersuri, ap aren t heteroclite, îşi circum ­ scriu variaţiile în perim etru l unei problem atici privilegiate (contingenţa existenţei um ane, d ra ­ m atism ul lib ertăţii de alegere, fragilitatea desti­ nului um an etc.) şi prin adoptarea unei m aniere specifice de abordare a acestei problem atici, vom înţelege de ce sursa originară a ex isten ţia­ 125

lism ului treb u ie cău tată în scrie;iie lui K ierkegaarci. iu decentul al cincilea al secole iei trecui, deci exact în porioad ■. cînd blarx a trasat coor­ donatele uuuecticii m aieritiiisu'. K.w kegaard a propus un aii mod do vapor ture critică faţă de construcţia speculativa hegeliană. S -au contu­ rat astfel, aproape concom itent, două m aniere distincte de a concepe posibile dialectici nonhegeliene şi clouâ m odalităţi de abordare filo­ zofică a condiţiei um ane : fie pornind de ia in ­ terpelaţia dialectică „individ-societate", de la rap o rtu rile sociale coneret-islorice in care omul îşi desiăşoară activitatea sa creatoare (in cazul m arxism ului), tie pornind do ia experienţa trăita a individului izolat, disociat artificial de am ­ bian ţa socială (în cazul existenţialism ului).

A utor al unei teze do doctorat dedicată ..Iro­ niei" (1341), cel ce a m u rit in anonim at (1355) şi şi-a dorit m ai m ult ca orice că nu transform e respingerea tic goii; m isn u h u m clilorio de „şcoală", a fost ol m stei invocai,, p rm lr-o ironie a destinului, d rep t p ă rin te sp iritu al al filozo­ fiilor existenţialiste in iţiate după prim ul u cu m ondial. îm p re ju rare a m enţionată se mag ucu prin ecoul tîrziu, istov im ie condiţionat, al te n ­ tativei de a invoca -.m iectivitatea existenţei um ane îm potriva raţio n alităţii sistem elor filo­ zofice. „Cine spune siotem ..- notează K ierkegaard — spune lum e închisă, dar existenţa este exact contrariul" ; de aceea, „sistem şi exis­ te n ţă nu pot fi gîndite îm preună" l!, im punîndu-se constituirea unei reflecţii filozofice cen­ tra te pe problem atica tră irilo r existenţiale ale om ului concret, pentru cere „sensul vierii este cea rnai presan tă d intre Întrebări" Dealtfel, în pofida < rilor, o tră să tu ră com ună a diverselor iţialism e pare a consta în faptul că ele resping distincţia cartesiană „ su b ie c t-o b ie c f şi. ca atare, depreciază prerogativele raţiunii. Om ul nu m ai este con­ sideraţi în lata lum ii, asupra căreia acţionează şi pe care încearcă s-o iacă inteligibilă raţional, ci în interiorul unor situaţii concrete, străd u in 126

du-sc Ie confere un sens prin opţiuni valo­ rice, come iti ■ice Îî-î rap o rt cu existenţa sa şi de­ cisive p e n tru a înţelege dacă viaţa m erită sau nu să fie trăită. A stfel, se instituie o problem a­ tică a tră irilo r existenţiale care întîlneşte inevi­ tabil m esajul eseurilor kierkegaardiene, însoţit de principalul său corolar : singura „poartă" de in tra re spre discutarea oricăror problem e filo­ zofice (inclusiv a celor „clasice") o oferă exis­ tenţa um ană, înscrisă în orizontul subiectivită­ ţii pure. Cine trece p rin tr-o asem enea ,,poartă" p e n tru a surprinde ,,legătura d intre abisul li­ bertăţii şi lib ertatea abisală a existenţei um ane" 13 sau p e n tru a susţine, pur şi sim plu, că „nu pot proba decît propria m ea lib e rta te " 34, se înscrie pe traiectorie kierkegaardiană.

Cu deplină în d rep tăţire, D um itru Ghişe sem ­ nala că, în fond, „categoria centrală în ju ru l că­ reia gravitează întregul existenţialism contem ­ poran este aceea de «existenţă»" iar „contribu­ ţia danezului K ierkegaard este. din acest punct de vedere, alfa alfabetului existenţialist, cali­ grafiat în continuare în m odalităţi distincte"' 15.

Independent de asem enea distincţii, în toa.te ca­ zurile, p rin „.existenţă" se înţelege o m anieră de a fi caracteristică în exclusivitate om ului.

N om inal-, de regulă, p rin tr-o term inologie spe­ cială („D asein", „etre-pour-soi" etc.), om ul apare caracterizat p rin a trib u tu l existenţei. Mai precis, el este propria sa existenţă, coincidentă cu tem ­ porali tatea, devenirea, p u terea de alegere, pro­ iectul şi aptă astfel să-şi constituie esenţa ei ca o variabilă dependentă in rap o rt cu existenţa, concepută ca p e rp e tu ă actualizare. „D iferenţa in tre acest, aetualism şi acela al filozofiei vie­ ţii — observă Bochenski — constă in faptul că existenţialiştii consideră om ul ca o subiectivitate pură... Mai m ult decît atît, subiectivitatea este înţeleasă în tr-u n sens createi' : om ul se creează In mod liber pe sine, el este lib ertatea sa" 1U. O asem enea înţelegere a libertăţii pare a re ­ fuza, din principiu, orice construcţie teoretică 127

âsUpra existenţei, orice ontologie : nu ni se spune decît că realitatea umană a fiecărui ins concret este proiect, este o p erp etu ă şi n e ju sti­ ficabilă depăşire a existenţei către o esenţă, sursă a lib ertăţii pe care om ul o resim te ca un „supliciu21, tocm ai p e n tru că este absolută, fără repere şi fără puncte de sprijin. Întîlnim , piuă în acest punct, o reacţie p o triv ­ nică abordării general-filozofice a libertăţii, care pare a răm îne fidelă prem isei kierkegaardiene : acceptarea prim atu lu i existenţei um ane face cu n e p u tin ţă dem ersul discursiv. A vorbi, în ase­ m enea îm p reju rări, despre ontologii existenţia­ liste constituie o contradicţie în term eni. Este tocm ai ceea ce a sesizat cu sagacitate A lbert Cam us, care a refuzat constant să fie asociat fi­ lozofiilor existenţialiste, reproşîndu-le abando­ narea prem iselor kierkegaardiene. C hiar în u lti­ m ul său interviu, dat la 20 decem brie 1959, deci cu num ai două săptăm îni înainte de m oartea sa prem atură, profesorului am erican R.D. Spector, Cam us m enţiona : „dacă prem isele existenţialis­ m ului se găsesc, cum cred, la... K ierkegaard sau Şestov, atunci sînt de acord cu ele ; dacă con­ cluziile sale sînt cele ale existenţialiştilor noştri nu sînt de acord, deoarece ele contrazic prem i­ sele “ 17. De fapt, sciziunea în tre prem ise şi con­ cluzii, m enţionată de Camus, este d ato rată u ti­ lizării m etodei fenom enologice, in iţiată de Husserl. G raţie ei, existenţa nu m ai apare ca refrac ­ ta ră gîndirii, deoarece aceasta poate acum sub­ stitu i dem onstrării raonstrarea şi explicaţiei prin principii unificatoare explicitarea stru ctu rilo r sem nificante ale experienţelor um ane. Despre o doctrină filozofică existenţialistă asupra liber­ tă ţii se poate vorbi num ai atunci cînd se con­ struiesc pe cale fenom enologică — în cadrul pro­ blem aticii existenţiale de factu ră kierkegaardiană d ar îm potriva atitu d in ii iconoclaste a au­ to ru lu i Conceptului de angoasă faţă de ontolo­ gie — adevărate sistem e de gîndire, cum sînt cele elaborate de H eidegger sau Sartre. D ealt­ fel, H eidegger a m enţionat, textual, că p e n tru el 128

„filozofia este ontologie fenomenologică uni­ versală care pleacă de la herm eneutica existen­ ţei um ane" lt!, iar lu crarea fu ndam entală a lui J.-P . S artre (L’elre et le neant) este su b in titu lată elocvent „eseu de ontologie fenomenologică“ (subl.n.)- Se recunoaşte deliberat că existenţia­ lism ul este o filozofie p rin derivaţie, că fără m e­ toda fenom enologică ontologiile existenţialiste — care consideră lib ertatea drept determ inaţie definitorie a condiţiei um ane — nu ar m ai fi fost posibile 19. P rin aceasta, concepţia existenţia­ listă asupra lib ertăţii devine trib u ta ră m odului aparte de a practica filozofia in iţiat de fenom e­ nologia lui Husserl. Se im pun cîteva precizări lăm uritoare. În tru cît consideră că reflexivitatea filozofică p e rtin en tă se centrează asupra existenţei um ane, asupra om ului-in-situn ţie —• hic et nune, exis­ tenţialism ul ar părea că nu poate depăşi cadrele unei pure antropologii. C onsiderînd existenţa um ană refrac tară oricărei explicaţii, oricărui dem ers discursiv, blocajul pare total. Şi, totuşi, existenţei um ane i se conferă un sta tu t privi­ legiat p e n tru a putea cuprinde — prin in term e­ diul ei — totul, a se interoga asupra sensului F irii şi a găsi o fu ndam entare ultim ă, p rereflexivă şi antepredicativă a to t ceea ce „este", în m ăsura în care este. Tocmai m etoda fenom eno­ logică, elaborată de H usserl p en tru „a căuta în subiectivitatea tran scen d en tală justificarea u l­ tim ă a tu tu ro r ştiinţelor, a existenţei lum ii obiec­ tive" 20, oferă calea p e n tru a trece de la antropo­ logia filozofică la o ontologie, deoarece înlocu­ ieşte explicaţia existenţei um ane (imposibilă, în in te rp re ta re a lui Heidegger) p rin descriere riguroasă şi dem ersul discursiv (propriu m etafi­ zicii tradiţionale) p rin explicitarea stru ctu rilo r im plicite ale experienţei um ane, p e n tru a dez­ vălui un im periu al sensurilor inaccesibil am bi­ ţiilor raţio n alităţii ştiinţifice (care a p ierdut le­ g ăturile originare cu ceea ce H usserl num eşte Lebenswelt — „lum ea vieţii"). M etoda fenom e­ nologică — după H eh’esîgev — ar perm ite, pe 129

de o parte, să se crediteze „ ru p tu ra '1 d in tre exis­ te n ţă şi esenţă (prin constituirea unei lum i aparte a „sensurilor'1, a „esenţelor p u re “), pe de altă parte, să se ajungă, p rin descripţii şi reduc­ ţii succesive, la un tip de com prehensiune asu­ p ra privilegiatei „existenţe u m an e1' (Dnsein) ap tă să deschidă singura cale spre zona originară unde interogarea asupra sensului a tot ceea ce este (a F irii ca Fire) apare posibilă. De aceea — spune H eidegger — „fenom enologia este m o­ dul de acces la ceea ce trebuie să devină tem a ontologiei ; ea este m etoda care p erm ite d e te r­ m inarea acestui obiect, legitim îndu-1. Ontolo­ gia nu este posibilă decît ca fenomenologic11 2I. M etoda fenom enologică perm ite construirea unor ontologii care iau ca punct ele plecare o p rim ă şi singură evidenţă : „eu e x ist11. Cum re ­ m arcă M. M erleau-Ponty, p e n tru cine adoptă o asem enea procedură „este vorba de a descrie şi nu de a explica, nici de a analiza. Acest prim consem n pe care H usserl îl dădea fenom enolo­ giei... — de a reveni «la lucrurile înseşi» — este, în prim ul rînd, o dezavuare a ştiinţei... Întregul univers al ştiinţei este construit pe lum ea tră ită şi, dacă vrem să gîndim ştiinţa însăşi cu rigoare, să-i apreciem exact sensul si însem nătatea, ne trebuie să deşteptăm mai întii aceasta experienţă a lum ii faţă de care eu este expresia secundă11 m Dacă prim a regulă a descrierii fenom enologice este de a ne îndrepta „spre lucrurile înseşi", su rp rin d erea „esenţelor'1, a „sensurilor ideale11 ne trim ite, pe o cale inversă, spre conştiinţa um ană care, prin actele ei intenţionale, consti­ tuie aceste sensuri. D escrierea fenom enologică devine astfel o m odalitate de prezentare in tu i­ tivă a fenom enelor ireductibile în care omul — p rin actele intenţionale ale conştiinţei sale — este im plicat. Acest tip de descriere exclude ra ­ po rtarea fenom enelor ia concepte prealabile, la legile lor abstracte, la factori transcendenţi, la critica n orm ativă a legitim ităţii lor sau la gene­ ralizări inductive (proprii legilor psihologico, de­ păşite p rin întem eierea unei „logici p u re 11), pre130

supunînu un efori de „in tu ire a esenţelor" î Wsscnsschau), adică o „privire nem ijlocită asu­ pra esenţelor", aşa cum ele se arată în raţa con­ ştiinţei constituante. A ceasta im plică apelul la reducţiile fenom enologice (eidetică şi transcen­ dentală), care încep cu ceea ce Eugen Fink de­ num ea sugestiv „o m irare" în faţa lum ii şi p re ­ supun nu o sustragere de la realitate (aşa cum m etafora „punerii în tre paranteze" a r lăsa să se creadă), ci doar o distan ţare de lumeţi n aturală, o schim bare de perspectivă m etodologică în vir­ tutea căreia ceea ce p ărea a fi luciu (absolut şi „in sine") devine cens (relativ şi „ p e n tru sin e“), ungă jind conştiinţa constituantă. In cele din urm ă, fenom enologia tinde să propună ■ — cum precizează explicit ilu sse ri — „o m etodă u n iv er­ sală şi radicală prin care m ă pot sesiza ca eu pur, cu viaţa şi conştiinţa pură... în şi prin care lum ea obiectivă, in întregim e, există p e n tru m ine" -J. Nu este insă m ai p uţin adevărat că existen­ ţialism ul a adoptat m etoda fenom enologică p o r­ nind de ia alte supoziţii ontologice subiacente, a transi'igurat-o şi a ajuns, în cele din urm ă, la teze care trădează in sp iraţia husserliană. H eidegger şi S artre ajung de la „in tenţionalitatea conştiin­ ţei" (idee form ulată dealtfel de B rentano în ain ­ tea lui Husseri) ia concepţii care acordă rele­ vanţa oncologica proceselor afective, reproşîndu-i iui ilu sse ri raţionalism ul excesiv. De ia lu ­ m ea husserliană a „sensurilor ideale" se ajunge ia concepte care gravitează în ju ru l sensului existent:.d al om ului („a-fi-in-lum e", „angoasă", „grijă" eic.), ae ia ultraraţio n alism se ajunge în preajm a iraţionalism ului şi de ia un univers in­ teligibil dato rită arm oniei in tre pianul obiectiv şi cel subiectiv la un univers contorsionat, in care divorţul în tre existenţa um ana şi sens (trăit p rin „supliciul libertăţii") este total, irem ediabil, iar „grija" devine o determ inaţie fundam entală p e n tru m odul de a fi specific um an. De la o reac­ ţie antipsihoiogistă, cum era cea a lui Husseri, H eidegger ajunge să aducă în centrul descrieri131

lor sale fenom enologice nu „esenţele" pure (pe care le pune în tre paranteze), ci în treg u l „existen ţă-co n ştiin ţă", adică privilegiata „existenţă um ană", caracterizată p rin tr-o subiectivitate m undană (de la monde = lume), adică p rin „a-fiîn -lu m e“. Se poate spune că „trecerea de la H usserl la H eidegger este una «de la esenţă la existenţă», de la «descrierea fenom enologică» la «analitica existenţială a ex isten tu lu i um an», care este, în fond, o in te rp re ta re herm en eu ­ tică" 24. Dacă în fenom enologia lui H usserl a te n ­ ţia este concentrată asupra „esenţelor", acum accentul este stră m u ta t asupra constituirii unor ontologii am biţioase axate pe problem atica tră i­ rilor existenţiale.

Teza fundam entală care face identificabile ontologiile existenţialiste în peisajul gîndirii filo­ zofice contem porane poate fi form ulată, îm ­ p reu n ă cu Sartre, astfel : existenţa precede şi determină esenţa. Form ulînd-o, S a rtre citează entuziast u n te x t heideggerian : „esenţa Dasein-ului rezidă în ex isten ţa sa" -5. D ar atunci cînd susţine că d eterm in aţiile esenţiale ale Dasein-ului se fundează în el, în ek-sistenţa sa, H eidegger n u efectuează doar o m odificare a grafiei şi o inversare a p rio rită ţii în cadrul cu­ plului categorial al m etafizicii tradiţionale „existen ţă-esen ţă". A tîta tim p cit en u n ţu i său este lu a t stricto sensu, H eidegger apare în d re p tăţit în protestul îm potriva invocării sa^e de exis­ tenţialism ul lui S a rtre deoarece, p e n tru au to ru l lui Sein und Zeit „din această determ inare a u m an ităţii om ului ca eksistenţă decurge că nu om ul este esen­ ţial, ci Firea (das Sein, l’Etre), ca dim ensi­ u n e a extaticului e k -sisten ţei“ 2G. D eosebirea are d rep t consecinţă constituirea, la H eidegger, a unei herm eneutici m enite să in terpreteze „sen­ sul Firii" pornind de îa sim bolurile pe care ie oferă D asein-ul, adică om ul-în-situaţie-hic et nune. Dacă plecăm de ia propoziţia lui Sartre, ajungem la concluzia că „tocm ai noi sîntem pe un plan unde există num ai oam eni", pe cînd, 132

„plecînd de la Sein und Zeit, a r trebui să spu­ nem : tocm ai noi sîntem pe un plan unde există în principal F ire a “ ~7. în contextul discuţiei noastre, p rin interm ediul diferenţelor — pe care n-am încercat să le ocolim — ap a re reliefat fap­ tul că „diversele filozofii existenţialiste ale epocii noastre pleaca, toate, de la o ex p erienţă trăită, num ită «existenţiala»" şi că „principalul obiect al cercetării este p en tru existenţialişti ceea ce se num eşte «existenţă»" ; chiar dacă „sensul pe care-1 dau acestui cuvînt este foarte greu de definit, este vorba, în orice caz, do m a­ niera specific um ană de a fi" 2h vPunctul de plecare al filozofiilor existenţialiste rămîne, întotdeauna, existenţa um ană — diso­ ciată de ^modul de a fi al lucru rilo r lipsite de conştiinţă, al căror sens este conferit de actele intenţionale ale conştiinţei um ane şi poate fi surpi ins prin intoro^firjlG oi. oxist” a r constitui ex p erien ţa existenţială originară fără de care nu este posibilă nici o altă expe­ rienţă, faptul indubitabil iară de care nu se pot constitui celelalte fapte în ordinea um ană. Concepînd om ul ca un ,,a-fi-în-lum e“ care se pro ­ iectează liber în cîm pul posibililor, existenţialis­ m ul consideră, de regulă, omul d rep t o fiinţă care nu are „esen ţa“ sa proprie, întru n it fiecare individ şi-o creează p rin existenţa sa, în funcţie de m odul cum alege în cutare sau cutare situaţie una sau alta d intre posibilităţile de acţiune.

P e n tru om —■scrie S a rtre — dispare diferenţa »A în ţr e a exista şi a se alege pe sine" 29. D enun­ ţând a v ataru rile unei „esenţe um ane" concepută în m aniera absolutiste a trad iţionalelor specula­ ţii m etafizice, dar n esu rptinzînd şi constanţa re ­ lativă a „esenţei um ane" (derivata, concom itent, din„interrelaţia dialectică cu existenţa si din „trăinicia reiaţu lo r sociale ooiective în care omu! îşi „înscrie" angajarea sa), existenţialism ul susţine că deoarece fiecare individ, p rin traiec­ toria sinuoasă a existenţei sale, transcende spre alte esenţe, m ereu ,,deschise" spre fluxul im pre­ vizibil care vine neîncetat dinspre trăirile afec133

ave şi disponibilităţile proiectiv e, „autoproieciarea .■: a i” e r e inaccesibilă cunoaşterii raţiona,. r X., de-vu,. sesizabila doar in „situa­ ţii m iih.t' , prni U a i., a im ensă a unor sentim ente ue nelinişte, mamă, grijă, desperare sau a con­ ştiinţei vm ovaţie,. A juns aici, existenţialism ul, cum arăm ia, m m m unicei apoi la „rcuueţia fe­ nom enologică" a iui fiusseri, punind „in tre pa­ ranteze" tot ceea ce în cim pui conştiinţei indică realitatea obiectivă, tot u; a tom dobindil p rin raţiu n ea discursiva, sp erm a câ a r p u tea sesiza, graţie unor in tu iţii em oţionale, adevăratele di­ m ensiuni ale condiţiei um ane. D ar, trăirea su­ biectivă, pe care exis ten ă a iişu i o iau drept obiect ai analizei lor fenom enologice, nu se des­ făşoară ab solut ia întim piare, nu este su strasă oricăror d eterm inări obiective. Cu a tît m ai p u ­ ţin apare în d re p tăţită erijai eu specificului ire ­ ductibil ai existenţei um ane ţa cărei relativă autonom ie ontologică este incontestabila !) ia rangul de unică existenţa m panere, p e n tru ca apoi, p rin utilizarea reducţiei fenom enologice, ea să fie circum scrisă m cunpul subiectivităţii.

A naliza renum e,ijmgiCu im m m nana devine acum un fel de hezm encunca, operîna cu reduc­ ţii şi schim bări succesive nu p en tru a c a u a un im periu obiectiv al unu,' „m enţe ” ale conştiinţei (aşa cum vor încerca i»iax Scneier sau Kikolai riarim am i;, ci câuw.ci stru ctu rile prim e şi fu n ­ dam entul Uidm al exp erien ţelo r prin care om ul se construi-i./ie m proiect, p riiu r-o p erp etu ă m iş­ care a ex islen ţei-p en tru -sin e, a n tre n ată in tr-o halucinantă cavalcadă a alegerilor lipsite de re, a a:„o,ogice. a e n tru S artre .libertatea e c u m odul specific lunari de „a e x ista ”, iar p e n tru H eiuegger „s- m putea spune, de asem enea, că Davein-ni acte ;i.x i,a lc :iu. il.a ria d u l său, Jasp ers considera că „In m ăsura în care omul este om, polen ţia.itaţiie sale ram in ascunse în lib ertatea sa" Astfel, existenţialism ui — cu note distinctive de la H eidegger ia S artre şi de ia S artre ia Ja s­ pers —• ne apare ca o orientare filozofică în care 134

punctul de plecare în in te rp re ta re a condiţiei um ane îl constituie a firm area prim atului onto­ logic (uneori si gene ic) el existenţei fată de esenţă, iar pune tul - term inus, surp rin d erea liber­ tăţii ca. dim ensiune constitutivă definitorie a sta tu tu lu i existenţial al cuiului. în acest context este ideii uiicabila, dincolo ele liberteievi-csprieiu, de îioc-rtatea-inciiierenţă şi de liberul arbitru, libertatea existenţiale.

3. Hoîili'pger, Sartre şi ,.)»5iertaira existenţială''

Fără îndoiala ev textele cele mai revelatoare p e n tru a surp rin d e concepţia existenţialistă despre ..libertatea existenţială1' sînt cele ale lui Je an -P aui Sar ere. Ea a fost form ulată sintetic şi sugestiv în m ult-com entafa form ulă : ..Omul este condam nai să fie liber" ^'2. Voi încerca să argum enten ca Heidegger — deşi asociază sin­ tagm ei ..libertate em stentfală11 un a lt sens, deci un alt concept ş.j d en păstrează legitim a distanţă faţă de formularea sartrlan ă, suspectînd-o p e n itu întem eierea ei metafizicii — conduce, prin ..ontologia fundam entală" pe care o pro ­ pune Sein una Z e i i . spre acelaşi loc geom etric în care se întâlnesc mluriteie filozofii e x iste n ţia ­ liste. ’ t vn J: n-cr. A vi decavare, ara cum rem arca i.tvî; -d-ocnensK.!, ,.en •: lâ p utini gînclitoii m ai greu r;“ ::iTie-' dccv H eidegger'1 ;:l eH şi p e n tru că by :\ " p--'-rg_ >-- or;.'- > b eld o g g ern n e sporesc, la i m uai u r . om eun-u: o. meu ales ut mei cind anu­ lează la ^Interpretări da Unul obscur ura per obscuî ius . iu orare c u , este astăzi dacă rm unanim acceptat, cel p uţin m -asiunanim acceptabil că i.reseuî u rm at de guverea un iu°ideffger a răm as puternic m arcat de propoziţia prin care debuta, m 19/.7, S e m una /'■ ; ..problem a F irii a căzut azi în uitare" ,i . Toi ceea m n scris Heidegs?er exprim a tentativa do a scoale din uitarea m eta­ fizicii m odernilor problem a „sensului Firii," şi 135

de a construi o ontologie veritabilă, destinată să depăşească abordările „preontologice" (ontice) urm ate de o întreagă trad iţie filozofică care — de la P ’aton la H usserl — apela la m ijloace em inam ente logice si pornea de la o m u ltitu d in e de m oduri p articu lare de a fi, în speranţa de a propune un răspuns la în treb area „ce este Fi­ rea ?". Dar, subliniază Heidegger, prin aceasta se desconsidera distincţia d intre F ire (das Sein) şi m odurile particu lare de a fi (das Seiende), ast­ fel îneît nu se m ai dobînde.şte scontata com pre­ hensiune ontologică asupra „Firii" (das Sein), ci cu totul altceva : o vagă conturare ontică a „F i­ rii fiindului" (das Sein des Seienden). Dînd un a lt curs dem ersului filozofic. H eidegger refuză să form uleze u n u l din răspunsurile posibile la m enţionata întrebare, considerînd că însăşi în ­ treb area trebuie reform ulată în alţi term eni („care este sensul Firii ?“) p en tru a putea ajunge la Fire în p u ritatea ei originară, ca sursă ascunsă a oricăror prezenţe, care ne poate spune despre ceea ce r'sle cum că este. D ificultatea pe care o a re de în tîm p in at H eidegger pare în acest m o­ m ent insurm ontabilă, deoarece, pe de o parte, sensul Firii nu ni se dezvăluie nemijlocit, ci n u ­ mai prin m oduri p articulare de a fi, pe de altă parte, prin mijlocirea „firii lu cru rilo r care se prezintă ca fiind" nu putem accede la sensul „Firii ca Fire". Spun că dificultatea pare doar insurm ontabilă, în tru c ît H eidegger găseşte o ie­ şire chiar pornind de la in tero g area a su p ra „sen­ sului Firii", do la constatarea că o asem enea în ­ treb are este ea însăşi posibilă în v irtu te a speci­ ficului unui mod de a fi privilegiat, pro p riu om ului : acela de ,,a fi în deschidere" (ceea ce Heidegger denum eşte Dasein). în şi p rin speci­ ficul m odului său de a fi, se pune chestiunea ..sensului Firii" nu num ai p en tru că im plică su ­ biectivitatea şi tem poralitatea, care-i perm ite să se chestioneze, din interior, asupra u n iv ersalu ­ lui, ci şi, m ai ales, p e n tru că, spre deosebire de toţi ceilalţi existenţi (Seiende) care sîn t ontici şi 136

se definesc p rin a trib u te le prezente (in rap o rt cu o prealabilă esenţă), existentul uman (Dascin) este ontologic, indefinibil prin proceduri logice abstractizante şi caracterizabil doar p rin ek-sistenţă ( = în d rep tare spre...), prin proiectare spre viitor. Or, p e n tru Hoideggor, „dacă «oslo» u n ­ deva, sensul firii e «în v iito r»“ 35 şi, de aceea, în treb ările „în care anum e existent va trebui să citim sensul F irii ? ; în care ex isten t explorarea firii îşi va lua punctul de plecare... ? ; care este acest existent exem plar şi în ce accepţie apare el ca prim ordial ?“ 3(J conduc la acordarea unui s ta tu t privilegiat D asem -uiui, adică existenţei umane. In v irtu te a p rim atului existenţei um ane (care nu este nici produs, nici sim plu ,,fapt“, ci intenţie, proiect), specificul m odului um an de a ek-sista, ca un „«a-fi-în-lum e» care se proiec­ tează liber spre m oduri de fiinţare posibile" :!7, deschide singura cale p en tru a dezvălui şi ap ro ­ funda problem atica originară a sensului Firii.

Este calea unei ontologii a existenţei um ane, «onstruită p rin tr-o herm eneutică a D asebi-ului.

Cum rem arcă unu! din cei mai subtili exegeţi ai tex telo r heideggerlene, tot Sein und Zeit ar p u tea fi redus la o singură teză asupra sensului firii. „Teza spune un singur lu m i din trei u n ­ ghiuri : 1) firea (dus Sein) este Lum e ( W e lt) ; 2) firea este dezvăluire originară de sine proprie acelui a fi «întru» (Da-sein) care sîntem noi în­ şine şi care, totuşi, nu este omul. ci m odul de a fi al om ului ; 3) Dusein-ul este finitudine — «finitudine în om» — ca o com prehensiune a firii. Şi asta-i tot. Nu e nim ic altceva în întreg Sein und Zeit decît tripticul acestei unice teze şi efortul desfăşurat p en tru a o explicita" :w.

Fără a sim plifica excesiv şi a corela sinuoasa d esfăşurare u lterioară a gindlrii hoideggcriene ne varictur cu ontologia conturată în Sein und Zeit, nu contest că novatoarea critică a alie­ n ării um ane provocată de hegem onia „regnului planetar al tehnicii" (ca m utatie devastatoare a raporturilor fireşti ale existenţei um ane cu Firea şi ultim ă „îm plinire a om ului mulafizicii, a ani— 137

m alului ra ţio n a l" ):iJ introduce o distorsiune faţă de ai; ier u mud-euch ;u in autenticii ăibi existenţe. una mo". t c a J a ; ; , iraţionaiism ul şi epilogul ndiidi.t din an a und Zeii par a fi a te ­ nuate', după aşa- num i ia ..iăehre", p rin tr-u n ac­ cent asupra, recoir-irueţiai ontologice inspirate de m otivul vieţii A ai creaţiei (preluat din ro ­ m antism ul iui H olderan sau din creaţia poetică a lui Rilke şi Trahi). D ar opinez că Intre H eidegger din Sein und Zeii şi scrierile care m archează ..cotitura" nu apare totuşi o schim bare radicală de perspectivă filozofică.

De aceea, nu voi vorbi de un H eideg­ ger I şi un Heidegger II, in sensul în care am distins, in c apitolul anterior, pe vVittg e rste in 1 (din Tractatul...) de W ittgenstein II (din Investigaţiile jiiozofics). Dealtfel, în Scri­ soarea despre um anism şi scrierile heideggeriene ulterioare ei oare invocă o ..conversiune" (Kehre), „noua fază a lixemicei nu H eidegger este m ai m ult indicată dec A e x p u s ă "g fapt ce-1 determ ină pe DM. Bochenski, înir-o lucrare de istorie a fi­ lozofiei contem porane, sa o treacă deliberat „sub tăcere" 10. Dacă eu nu o trec sub tăcere, am în vedere un considerent de principiu : deşi nu m archează o ru p tu ra a continuităţii gindirii sale filozofice, scrierile din a doua perioadă a acti­ vităţii lui lisld eg g er aduc o au to in te rp re ta re sem nificativă a S s m : u n d Zeii-ului. Mă sprijin, îndeosebi, pe un te x t asupra im portanţei căruia a atras atenua; :u noi Al. Boboc41: scrisoarea ad re­ sată, în aprilie 1P62, lui P.W .J. Richardson, unde H eidegger p rec ;za că .,num ai pornind de la ceea ce este em ail in I o.,ie accesibil ceea ce-i glndit în II, insă I nu d vin:; posibil deoît dacă este conţi mu m I r . pornind de ia constatarea unei. convm .nu s-a cAnduat nicidecum pe baza m odificării punctului de vedere sau prin abandonarea prcb-em aticii din S e i n u n d Z eituit.

Citii dintr-o asem enea perspectivă, in terviul dat în 1966 revistei ..S p ie g cr (a cărui publicare în timpul vieţii a fo-1 interzisă de Heidegger, astfel incit a apărut la cinci zile după moartea 138

filozofului, în num ărul din 31 m ai 1976) este re ­ levant. Dincolo de neconvingătoarea încercare do a justifica reprobabila sa atitu d in e în tim pul celui de-ai treilea R<?îeh. in terv iu l iui Heidegger ia tu rn u ra u nui ad ev ărat testam ent filozofic, care aruncă o nouă lum ină asu p ra m esajului on­ tologiei construite p rin herm eneutica fenom e­ nologică a existenţei um ane în Sein und Zeit.

In terv iu l poate fi rezum at p rin trei idei : a) In­ flu en ţa şi p u terea tehnicii au devenit a tît de co­ pleşitoare şi m utilante incit omul se găseşte ne­ putincios, fără „posibilitatea de a m ai alege o alegere" ; b) Omul, p rin el însuşi, nu are capaci­ tatea sau posibilitatea de a se elibera pe sine dintr-o asem enea situaţie, p rin care „chiar filo­ zofia a ajuns în stadiul term inal" ; c) „N um ai un D um nezeu n e -a r putea încă salva (Nur noc'n ein Gott kann uns retten). U nica posibilitate care ne răm îne este sa pregătim în gîndire şi în poezie o stare p e n tru a p ariţia lui D um nezeu sau p e n tru absenţa iui" 4:!. In terv iu l este d e ru ta n t şi Paul A, Schilpp avea d rep tate să considere că, la o prim ă interp retare, s-ar p ărea că H eidegger „aş­ teaptă, ca o unică posibilitate, depăşirea crizei produse de în străin area tehnologică p rin «un Dum nezeu», adică p rin recurgerea ia m isticism , la su p ra n a tu ra l" dar, în tr-o a doua instanţă, aso­ ciind tex tu l şi cu sentim entul aştep tării de fac­ tu ră rom antică, m enţionează : „concepţia este prea infantilă p e n tru a veni de la un presupus gînditor şi filozof de prim ă im p o rta n ţă"44. Cred că dificultăţile exegezei ne conduc, firesc, la con­ cluzia că tex tu l m en ţio n at nu poate fi in te rp re ­ ta t per se, ci num ai pornind de la prem isa că ansam blul tex telo r ulterio are „conversiunii" se înscriu, în pofida unor distorsiuni, în problem a­ tica din Sein und Zeit şi, ca atare, ar treb u i citite ca fragm ente sau com pletări, desfăşurate în ju ­ rul „axului" pe care-1 reprezintă teza principală a cărţii. P e n tru H eidegger, su p raîn străin area tehnologică în condiţiile capitalism ului contem ­ poran — cum se exprim ă H. FYeyer — creează o dificultate insurm ontabilă a tît trecerii, în pian 139

filozofic, de la ontic la ontologic (de aceea H eidegger vorbeşte de un „stadiu term in al1*), cît şi trecerii, în planul acţiunii um ane, de la o exis­ ten ţă inautentică ia una auten tică (de aceea în in terv iu l din „Spiegel" îl consideră pe om n e ­ putincios : să nu fie liber, p e n tru că este om şi să fie liber p en tru că îi este blocată „alegerea în tre alegeri"). Dar, m ă întreb, în asem enea îm ­ p re ju ră ri exclam aţia „Nur noch ein Gott kdnnte uns re tte n “ nu este expresia aceleiaşi idei pe cure o form ulase anterior H eidegger, m etaforic, p rin versurile „Vv'ir k o m m en fu r die Gdtter zu spat und zu friih ju r das S e in “ ? („Sosim prea tîrziu p e n tru zei şi prea devrem e p e n tru fire**?)45.

Nu exprim ă ea im pasul concepţiei heideggeriene despre „lib ertatea existenţială'* ? Şi poate fi ea, oare, înţeleasă în a fa ra m arelui său proiect din Sein und Z e i t : acela de a depăşi m etafizicile preontologice care creau o opoziţie în tre subiect şi obiect şi îl situ au pe om în faţa lumii, cu o construcţie ontologică unde apare în p rim plan identitatea „subiect-obiect** şi om ul este si­ tu a t în interiorul lum ii ?

Teza principală din Sein und Zeit presupune identificarea lui ,.a-fi-în-lum e“ (in-der-W eltSein) ca stru c tu ră constitutivă definitorie a exis­ tenţei um ane. Cum rem arcă Lucien Goldm ann, în viziunea heideggeriană „om ul nu este în faţa lumii, pe care el încearcă s-o înţeleagă şi asupra căreia acţionează, ci în interiorul acestei lum i din care face parte şi nu există ru p tu ră radicală în tre sensul pe care el încearcă să-l găsească sau să-l introducă în lum e şi acela pe care încearcă să-l găsească sau să-l introducă în p ropria existe n ţă 1* 4,!. Tocmai d ato rită acestei „azvîrliri“ în lume, care este „cădere** în tr-u n u nivers ne­ gu v ern at de d eterm inaţii necesare obiective, proiectele strict individuale ale oam enilor sînt m ereu urm ărite, deschise spre ceva, d ar m ereu neîm plinite şi a p a r p erp etu u însoţite de a n ­ goasă, provocată nu de îm p re ju rări concrete, ci de însăşi p recaritatea sta tu tu lu i existen ţial al om ului, de m odul specific um an de „a-fi-în140

lum e", astfel încît, în sem nificaţia ei existenţială „grija este — p e n tru H eidegger — m odul fu n ­ dam ental de a fi al om ului" 4~. El nu are însuşiri statornice (ca ceilalţi existenţi), ci este prins în halucinantul carusel al depăşirilor şi autodepăşirilor. Fenom enologia, utilizată de H eidegger ca m etodă, devine o herm eneutică aplicată „exis­ ten ţei um ane" p en tru a-i in te rp re ta s tru c tu ra globală şi a construi o „ontologie fundam entală", prin elucidarea fenom enologică a m odului de a fi al om ului. C onsiderînd că ,,a-fi-în~lum e“ nu este o însum are a u nor elem ente constituente, ci o to talitate a stru ctu rii globale a existenţei um ane, originare şi perm anente, H eidegger pre­ cizează că o asem enea stru c tu ră globală este in ­ abordabilă p rin procedurile ştiinţei. D ar atunci, cum ? R ăspunsul lui H eidegger pare a fi u rm ă ­ toru l : stru c tu ra globală a existenţei um ane este accesibilă doar herm eneuticii fenom enologice, ap tă să scruteze şi să exphce fenom enul originar şi u n ita r care se află în întreg şi în care îşi are ontologic fundam entul fiecare dintre m om entele sau elem entele stru ctu rale. Cu a1te cuvinte, H ei­ degger susţine că „stru ctu rii ontologice a exis­ ten ţei um ane îi ap arţin e o com prehensiune ex is­ ten ţială (existenţiale s V erstehen). D eclarînd, fără echivoc, că „reflexia filozofică trebuie să ren u n ţe la -«filozofia lim bajului» pentru... a se pune în poziţia de a dezvolta o altă problem atică şi concepte clare" 48, H eidegger construieşte efectiv o nouă problem atică a „ trăirilo r existen­ ţiale", principial inaccesibilă cunoaşterii ştiin ţi­ fice, întrebîndu-se : există totuşi un fenom en originar şi u n ita r care să facă abordabilă, în în ­ tregul ei, stru c tu ra existenţei um ane şi să fu n ­ deze elem entele stru c tu ra le p articulare ? Sau, altfel form ulat : există o ..afectivitate înţelegă­ toare în existenţa um ană, în care ea să-şi fie dezvăluită în m od exem plar sieşi ?" 49. R ăspun­ sul lui H eidegger este afirm ativ : da. un asem e­ nea fenom en este angoasa (Anast). R eluînd con­ ceptul kierkegaardian de angoasă, H eidegger precizează că „ceea ce angoasează angoasa este 141

faptul că existenţa um ană este un «a-fi-în;um e»'‘, că „a se angoasa, ca sen tim ent al s i­ tuaţiei, este un m od fundam ental de «a-fi-înlume»... care se caracterizează esenţialm ente p rin pro-iectare de posibilităţi". Şi, în tru cit ea este corelatul conceperii existenţei uman':’ ,.ca o crisieniă posibilei, ca fiinţă care nu poate fi decît „în sin g u rată şi izo­ lată" (un solus ipse), care m ereu „nu este în apele sale", m ereu trebuie — fără nici. un punct de sprijin şi fără şansă de îm ­ plinire •— să se aleagă pe sine, „angoasa m a­ n ifestă în existenţa um ană m odul său de a fi inalienabil, adică al său a-fi-liber p e n tru liber­ tate a de a se a'lege. Angoasa — scrie Ileidagger —• p regăteşte ex isten ţa um ană spre a-fi-liheră-pentru (propensio in...) auten ticitatea m o­ dului său de a fi, ca posibilitate care este deja şi a fost dÎntotdeauna" 5°. în reg istm l categoriilor denum ite de Heidegger ..existenţiale" — p e n tru că ele se rap o r­ tează he-rneneutic la stru ctu rile ontologice ale existenţei umane- si configurează o „com prehen­ siune existenţială" (existentiales Verslehen) — libertatea sc situează ?n prim -plan, deoarece ea dezvăluie că ..Dasein-nl este proiect", su rp rin zînd si e x p e d iin d modul "peeitic um an de a ,.e;?s'sia" (a-se-îndrepta-spre). de a H o perpetuă sursă a posibilităţii. Posibilitatea reprezintă, p e n tru H eideeger, o dim ensiune specifică a exis­ tenţei u m an e’ intim corelată cu tem poralitatea si cu o liberia’1e-supJicb'.; care antrenează nim i­ cirea. Alegerea si ..alegerea în tre a > g cri" — în care existenţa um ană u i im pune p u tin ţa ei exis­ tenţială autentică — este destinul om ului. Dar, constată H eideggcr. ex ercitarea „libertăţii exis­ tenţiale". care este „alegere pură", îi dezvăluie existentei um ane pierderea proiectului ei in existenţa anonim ă, inautcntică. unde num ai ..pentru că este ceea ce devine sau nu devine, poate, întelegîndu-se. să spună despre sine : «sa devii ceea cc eşti !»al. In prelungirea eonslatarii Hei degger se întreabă : „existenţa um ană a decis 143

vreodată liber sau va putea ea vreodată decide dacă v rea sau nu vrea să in tre în «existenţa umana-* ilaspunsui este negativ. La această răsp in u e a argum entării sale, iieidegger, open n u cu a ltă conceptualizare, se în tiln eşte cu teza iui J .- r . S a rd e : „om ul nu este m ai întii om, p e n tru a ii de-abia pe urm a liber... ; n u sîntem liberi de a nu ii liberi" -'■i. L ibertatea este im pli­ cată in însuşi sta tu tu l existenţial al om ului.

P e n tru iieid eg g er „lib ertatea nu este liberul ar­ bitru intelectual, ci este o d eterm in aţie pe care D asem -ul şi-o im pune iui însuşi" : i, fiind im pli­ cata in ch iar fap tu l de a fi „aruncat" în lume, însingurat, supus unor p erpetue alegeri de sine lipsite de repere axiologice şi însoţite, inevitabil, de angoasă, de grijă. In uitirnă instanţa, deschi­ derea spre viitor şi p re-m erg erea lui (Voriauj e u ) ii dezvăluie existenţei um ane pierderea sa m existen ţa anonim ă şi o pune in faţa posibili­ tăţii de a fi ea însăşi, o „lib ertate efectivă" ■— sigură de sine şi îng rijo rată de sine — doar ca „ii bartale spre m oarte" (zu m Tode). rioncenirina, fură disim ulări ?i iluzii, întreaga experienţa a „deschiderii" insuiui spre vi­ itor, spre posibil, această „lib ertate existen­ ţiala" apare astfel ca m axim ă servitute. în tr- o alta 'm odalitate, de o incontestabilă originali ta ie, rein tiin im tem a sa rtria n ă a „iiberlăţii-supnciu", a condamnării omului la liberUite, Ecoui ei pare a străbate, in tr-u n fel sau al­ tui, toate variantele existenţialism ului. in tru e it considera că e x iste n ţa um ană (Dasein-ui, în term inologia iui iieidegger) se con­ struieşte pe sine ca proiect in „depăşire* p e r­ petua, depăşirea situ aţiilo r p rin alegerile om u­ lui ap are ca fiind sursa oricărui sens, deci a ori­ cărui fundam ent, iar lib ertatea de alegere ca fiind im plicatul şi fu n d am en tu l ultim al acestei m işcări dinspre existenţă spre esenţă, ai com pre­ hensiunii existenţiale, ai oricărei inteligihilităţi. ± enti u existenţialism , lib ertatea inco..eazâ a m ai fi o cucerire a practicii sociai-istorice şi de­ vine un „dac ontologic”, o stru c tu ră cosubst-an143

ţială şi inalienabilă a existenţei um ane. Ia r exis­ te n ţa um ană, spune H eidegger, este ,,azvîrlită“ a tît în lum ea m u tă a lucrurilor, cît şi (ca „per­ soană") în lum ea anonim ă a „celorlalţi" (das Mmm). în stră in a tă funciarm ente p rin această dublă „cădere", fiin ţa individuală riscă să se cu­ funde în m icile bucurii alterate ale cotidianului, să n u-şi trăiască viaţa autentic, să nu aibă — prin team ă şi g rijă — ex p erien ţa axiologică în situaţii-iim ită. L ibertatea reprezintă, în această perspectivă, o m atrice a fiecărei subiec­ tivităţi um ane izolate în lume, punctul ei ori­ ginar şi, totodată, în d ep ă rta ta perspectivă spre care se proiectează. „L ibertatea mea — scrie S a rtre ■ —■este unicul fundam ent al valorilor şi nim ic nu m ă poate justifica de a adopta cutare sau cutare valoare... In calitate de fiin ţă p rin care valorile există, eu sîn t injustificabil" 5S. Din această perspectivă, omul ar fi liber pentru că nu există o esenţă prealabilă actelor şi tră i­ rilo r sale, p rin care om ul este ceea ce se face.

Omul are, desigur, un trecut, dar el poate să-l accepte sau să-l refuze, să-i dea o semnificaţie sau alta. El se găseşte plasat în tr-o anum ită si­ tuaţie, clar el decide dacă şi cum să in tre în ea, ce sens să-i dea. A stfel concepută, lib ertatea în ­ cetează să fie un dat. oarecare ; specificul ei constă în faptul că se m anifestă num ai în ex er­ ciţiul alegerii, dar al unei asem enea alegeri fă­ cute fără puncte de sp rijin şi care îşi dictează ei însăşi m otivele, deasupra oricăror raţiuni. O ase­ m enea libertate este totală, încetează să m ai fie un privilegiu al voinţei, fiind proprie şi pasiuni­ lor, em oţiilor, oricăror experienţe în care indi­ vidul îşi asum ă responsabilitatea alegerii şi se angajează cu au ten ticitate. Orice act, în m ăsura în care este al meu, în m ăsura in care izvorăşte d intr-o trăire cu a u ten ticitate a vieţii şi m ă a n ­ gajează este —■ după S artre — liber, indepen­ den t de consecinţele sale.

D in tr-u n a lt unghi de vedere, K arl Jaspers consideră lib ertatea tot ca un însem n al d ram a­ tism ului existenţei um ane în care, pe de o parte, 144

se exercită in ten ţio n alitatea conştiinţei, pe ele aită p arte, „trăim continuu în tr-o lum e care a fost produsă n ein ten ţio n at" 56. P e n tru el, exis­ ten ţa um ană „autentica" presupune o rien tarea om ului spre sm e însuşi, ocolirea frămîn tarilor cotidiene care i-ar piasa pe om in rap o rtu ri cu lum ea lucrurilor, conlerindu-i doar o ex isten ţă „neautentică". .Raportările axiologice ale om u­ lui a r fi, p rin însuşi sta tu tu l iui ontologic, su­ puse acţiunii a doua p u te ri divergente, cu efecte tragice : legea zilei (care i-ar cere claritate, consecvenţa, fidelitate, i-ar com anda să-şi fo r­ m uleze idealuri şi să le realizeze in lume) şi pasiunea nopţii (care i-ar inspira om ului do rin ­ ţa de a refuza com andam entele raţiunii, precip itin d u -i spre „realizarea" existenţei sale p rin distrugere şi ruinare). Jaspers susţine că această am biguitate a existenţei um ane — supusă a n ­ tinom iei „zilei" şi „nopţii" — ar face raţiu n ea neputincioasă. Om ul nu s-ar p u tea cunoaşte decit p rin aşa-num ita lectu ră a „cifruiui" pe care îi oferă ex p erienţa trăită, îndeosebi in acele „ situ aţii-lim ită'1 (cum sîn t eşecurile) cînd tensiunea cerinţelor antinom ice ale „zilei'1 şi „nopţii" atinge apogeul şi cînd om ul, în faţa refuzului reaiului de a-i realiza proiectul, de­ vine in tro v e rtit şi intuieşte, în stări de m are tensiune em oţională caracteristice alegerilor libere, lipsite de repere axiologice, „m iste­ rul" său. Libertatea existenţială, că u ta tă de Jaspers p rin ren u n ţa re a ia p reten ţiile de a ra ­ ţionaliza universul şi retrag erea narcisistă în dim ensiunile vieţii interioare, întîineşte în acest punct in te rp re ta re a sa rtria n ă a lib e rtă ­ ţii, ca p erp etu ă interiorizare, n eantizare şi su~ bieciivizare a contingenţei care, astfel m odifi­ cată, trece în întregim e „în g ra tu ita te a alegerii11.

P e n tru om — spune J.-P . S artre — „nu este nici o diferen ţă în tre a exista şi a se alege'1 57.

Ei alege o com portare resem nată, conform istă sau o atitu d in e m ilitantă, o prietenie sau alta, o activitate, o dragoste, un mod de a petrece tim pul, ceva dem n de respectat. D ar în aceste 145

alegeri om ul n u a r avea puncte de sp rijin n i­ căieri : nici în univers (căci lipsa d eterm inis­ m ului face raţiu n ea um ană neputincioasă), nici în alegerile celorlalţi oam eni (întrucît fiecare îşi are o ecuaţie personală a fă u ririi „propriei esenţe") şi nici în tr-u n factor transcendent („dacă Dum nezeu nu există — spune J.--P. S artre, reluînd butada cunoscutului personaj dostoievskian — totul este perm is"). Din această perspectivă, om ul a r fi liber deoarece existenţa sa precede esenţa, deoarece el m ereu se creează pe sine p rin m odul cum alege una sau a lta din alternativele de acţiune, p rin sensul pe care îl dă fiecărei situaţii, dar — fiind lipsită de orice puncte de sprijin, de c riterii obiective de ie ra r­ hizare — lib ertatea încetează a fi un sem n de grandoare, de putere, de m ăreţie a om ului şi devine un fol de blestem , un supliciu, o „con­ d am n are”. In asem enea Îm prejurări, devine lipsit de im p o rtan ţă ce alegi ; to tul este să-ţi exerciţi lib ertatea şi să alegi, să fii tu însuţi, să-ţi asum i răspunderea.

In oricare din varian tele existenţialism ului — chiar luînd în consideraţie m ai accentuat şi alte note diferenţiale între H eidegger, S artre şi Jaspers, de care am fost nevoiţi să facem ab ­ stracţie — se degajă acelaşi efort m erito riu de a tra ta lib e rta te a nu ca spontaneitate, n u ca indiferenţă, nu ca liber arb itru , ci ca libertate de alegere. Este surprinsă aici o fază m ai evo­ luată a lib ertăţii : libertatea interioară sau li­ bertatea existenţială, cu alte cuvinte, posibili­ tate a specific um ană de a în făp tu i, graţie acti­ v ită ţii coordonate a „pivotului" dianoetic al conştiinţei, a „afectivităţii înţelegătoare", a voinţei şi a forţelor m orale, alegerea autonom ă a scopurilor şi m ijloacelor de acţiune, asum îndu-şi total responsabilitatea p e n tru consecinţele in actu ale acestor alegeri. Dar, d a to rită erorii m etodologice de a deprecia sau chiar ignora dialectica „.interiorizării" şi „exteriorizării" determ in aţiilo r sociale, existenţialism ul n u poate străbate m ai departe itin eraru l către înţelegerea 149

I! j

lib e rtă ţii ca putere de creare a valorilor, deoa­ rece nu num ai că nu găseşte, dar interzice de plano însăşi căutarea unor repere axiologice obiective ale alegerilor um ane. S itu aţia este paradoxală : existenţialism ul exaltă libertatea umană, dar o libertate fără puncte de sprijin în realitate, fără repere axiologice şi care, de regulă, conduce la eşec.

In pofida caracterului său dialectic, postula­ tul ..existenta precede şi determ ină esen ţa1* nu surprinde constanţa relativă a esenţei um ane, d eriv ată din trăinicia relaţiilo r sociale obiec­ tive în care om ul este angajat. T răirea subiec­ tivă, pe care ex istenţialiştii o iau d rep t obiect al analizei lor fenom enologice, nu este condi­ ţionată, cum susţine H eidegger, de sentim entul unei an x ietăţi ancestrale. R ăspunsul pe care-1 propune ontologia heideggeriană problem ei „sensului Firii**, sem nificativ p e n tru proiectul constituirii unei ontologii a um anului, va fi totuşi trib u ta r antropologi zări i ontologiei, dis­ trib u in d accente u n ilateral : pe individ în dauna colectivităţii, pe singular în dauna gene­ ralului. pe existenţă în dauna esenţei, pe intorio ritate în dauna ex terio rităţii, pe lib ertate în dauna necesităţii.

D esigur, încercarea existenţialistă de con­ stru cţie a unei ontologii a um anului evidenţiază elem ente pe care filozofia ..clasică** despre om le-a ignorat şi care noi fi valorificate din per­ spectivă m arxistă. E fortul de com prehensiune conceptuală a situaţiilor-lim ită. accentul pus pe dialectica au ten ticităţii şi n eau ten ticităţii sau a com unicării şi incom unicabi’ităţii. conceptuali­ zarea fină a unor tră iri existenţiale, subtila analiză a lib ertăţii de alegere în ir-o lum e a tehnicilor m anipulante şi chiar pledoaria p en tru binom ul indisociabil ,,om -libertate“ se înscriu într-o problem atică adusă la ordinea zilei de istoria contem porană. Incontestabil, unele lu­ crări ale lui H eidegger şi .Taspors sini un fel de ..■daţii şeisningrafice** de iu reg islrare fină a în străin ării um ane generate de caracterul re147

presiv al „m anipulării" cunoştinţelor de către stru c tu rile tehnocratice ale capitalism ului con­ tem poran. Evoluînd şi autodepăşindu-se p rin tr-o binevenită apropiere de m arxism , viziu­ nea sa rtria n ă a lib ertăţii apare, în ultim a perioadă a vieţii sale, ca „den u n ţare a unui sis­ tem în care producţia lucru rilo r contează m ai m u lt decît vieţile um ane" 5S. In in terviul acordat revistei „Le nouvel observateur" cu p u ţin tim p înainte de m oarte (15 aprilie 1980), Je a n -P a u l S artre, p rin tr-u n sublim autocriticism , m ărtu risea că s-a înşelat crezînd că ,.1’enfer sont Ies autres" şi reg reta că a lăsat individul m u lt prea autonom în teoria sa asupra libertăţii. D ealtfel, chiar cu două de­ cenii în ain tea m enţionatului interviu, S a rtre s-a dezis public de concepţia asupra lib e rtă ţii ex­ pusă în L ’Etre et le Neant, făcînd apel — sub influ en ţa v ăd ită şi m ărtu risită a filozofiei m a r­ xiste — la o re in te rp re ta re a problem ei lib er­ tăţii p rin prism a unei dialectici a „interioriză­ rii" şi „exteriorizării" u nor determ in aţii socio­ culturale. Astfel, el ajunsese să adm ită că „fiecare generaţie e produsul n a tu ra l şi social al generaţiei anterioare, dar fiecare se desprinde de generaţia an terio ară şi depăşeşte cu condi­ ţionarea praxisului său obiectivarea praxisului anterior" 59. încercarea unor existenţialişti de a se apropia de m arxism , cum a fost cazul exem ­ plar al lui Sartre, apare „încărcată cu sem nifica­ ţii. P rin ea însăşi, această evoluţie m archează o autodepăşire, o im plicită d en u n ţare a unor in­ suficienţe teoretice" C!). îndeosebi o den u n ţare a principalei insuficienţe teoretice a ex isten ţia­ lism ului care — a tît în v ariantele vechi cit şi în cele m ai noi — identifică lib e rta te a cu ale­ gerea, redusă la un act gratuit, lipsit de repere axiologice.

E xistenţialism ul respinge nu num ai sensul sp iritu alist al „binelui" sau „dreptului" în general, ci respinge totodată orice criterii obiec­ tive de valorizare. în pofida deosebirilor d intre ei, rep rezen tan ţii existenţialism ului nu pot să 148

nu accepte — cel p u ţin tacit sau im plicit — teza capitală a lui S artre : ,,Nu avem nici înapoi, nici înaintea noastră ju stificări şi scuze. Sîntem singuri, fără scuze. Este ceea ce aş exprim a spunînd că omul este condamnat să fie liber.

C ondam nat p e n tru că nu s-a creat el însuşi şi totuşi liber p e n tru că, odată zvîrlit în lume, el este responsabil de ceea ce face... Omul, fără nici un sprijin şi fără nici un ajutor, este con­ dam nat in fiecare clipă să inventeze om ul“ ,!l.

Este condam nat din clipa în care îşi dă seam a că i se deschid o m u ltitu d in e de căi de acţiune, că treb u ie să-şi asum e responsabilitatea alege­ rii, dar că — în fond — toate activităţile um ane sînt echivalente.

A doptarea credo-ului lui Caligula („eu cred că toate acţiunile sînt echivalente") indică în existenţialism o filozofie care rupe artificial individul de social, în tim p ce p e n tru m arxism cen tru l valorizărilor este nu om ul „autonom i­ zat" al gînditorilor existenţialişti, ci om ul a r ti­ culat în tr-u n context istoric de relaţii sociale.

Este d rep t că om ul alege m ereu d in tr-u n evan­ tai de posibilităţi (spre exem plu, o profesie, o prietenie, o dragoste, o a titu d in e faţă de artă, un anum e com portam ent politic etc.), că aceste alegeri îşi pun pecetea aâupra destinului nos­ tru individual, că sîntem responsabili de conse­ cinţele acestor opţiuni. D ar noi alegem în tre bine şi rău, în tre d re p t şi nedrept, în tre frum os şi u rît pe baza unor criterii care nu sînt elaborari capricioase ale subiectivităţii fiecărui indi­ vid, ci sînt istoriceşte şi socialm ente d eterm i­ nate de practică, de anum ite stru c tu ri econo­ m ice, sociale şi politice care prescriu „spaţiul de joc" al alegerilor noastre. Luînd însă ca Punct de plecare individul izolat şi tră irile lui, experienţele lui de viaţă desprinse de stru c tu ­ rile economice şi socio-culturale, ex isten ţialis­ m ul nu m ai poate găsi nici un fel de criterii obiective ale alegerilor um ane, chiar dacă — în cazul lui S a rtre — tră irile existenţiale ale indi­ vidului sînt „articulate" şi integrate u lterio r în 149

context social. în tr-o perioadă cînd în filozofie sînt dom inante întrebările privitoare la poziţia om ului în tr-o societate ang ajată pe linia p ro ­ gresului tehnic accelerat, la fundam entarea idealurilor apte să orienteze acţiunea um ană în situaţiile de decizie com plexe ale epocii actuale, confruntarea între m arxism şi existenţialism ne apare a tît ca o form ă a ,,dialogului um anism elor", cit şi ca o expresie a în fru n tă rii unor mo­ d a lită ţi divergente de abordare filozofică a con­ diţiei um ane : fie pornind de la relaţia dialec­ tică d in tre individ şi societate, de la rap o rtu rile sociale concret-istorice în care om ul îşi desfă­ şoară activ itatea sa creatoare (în cazul m arx is­ m ului), fie pornind de la subiectivitatea indivi­ dului izolat, disociat artificial de am b ian ţa sa socială (în cazul existenţialism ului).

F ără îndoială, unii rep rezen tan ţi ai existen­ ţialism ului, aducînd în p rim -plan o problem atică pusă la ordinea zilei de istoria contem porană şi care poate fi valorificată din perspectivă m a r­ xistă, au contribuit la dem istificarea şi defetişizarea condiţiei um ane, la în lă tu ra re a abordării m ecanicist-reducţioniste a om ului. M odul în care S artre dezbate tu lb u ră to a re a în tre b are „este om ul el însuşi sau altceva decît el însuşi ?“ în­ tre ţin e trează conştiinţa un icităţii om ului, a isto­ rism ului, a roiului creator al subiectivităţii şi a responsabilităţii um ane, ceea ce oferă ■ —■ între anum ite lim ite — puncte de contact cu m arxis­ m ul, contribuind la prom ovarea unui clim at in­ telectual potrivnic ideologiei tehnocratism ului şi structuralism ului doctrinar care proclam ă — prin form ula şocantă ..m oartea om ului" — in u tilita ­ tea conceptelor de „om", „um anism ", „fericire" sau „libertate" în viaţa sp iritu ală a epocii con­ tem porane. Ontoiogiile existenţialiste rep rezin tă o reacţie critică la adresa antium anism ului de orice factu ră (tehnocratic, teologic, reducţionistbioiogist, rasist), îndreptată, cum a r spune M arx, îm potriva oricărei filozofii „care vrea să des­ fiinţeze aristocraţia e te rn ă a n a tu rii um ane — li­ bertatea" 6'2. Dar, chiar atu n ci cînd denunţă 150

dezum anizarea om ului, pro testu l ex isten ţialişti­ lor, adesea generos şi s tră b ă tu t c!e căutări fe­ brile. î'ămîne steril tocmai p en tru eă, dincolo de binevenitele problem atizări şi ele unele subtile conceptualizări, se întem eiază pe un mod restric­ tiv de a concepe omul şi um anul. E xistenţialis­ m ul conferă o dim ensiune ontologică unor rap o rtu ri um ane concret-istorice generate de p ro p rietatea p riv ată şi deplînge o lum e în care dom neşte înstrăinarea, fără a m ai putea găsi soluţiile reale p e n tru eliberarea oam enilor de exploatare, oprim are, m anipulare, reificare, eşuînd — în cele din urm ă — în apele tu lb u ri şi pline de nade ale nihilism ului axiologic. Va­ loros p rin problem ele pe care le pune, ex isten ­ ţialism ul exercită o funcţie preponderent critică, dar prea p uţin constructivă, în tru c ît — introducînd un clivaj în tre individ şi societate şi contrap u n în d lib ertatea existenţială determ inism u­ lui — ajunge în cele din urm ă la o in te rp re ta re speculativ-idealistă a subiectivităţii şi la deplîngerea unor m anifestări ale în străin ării um ane, subtil analizate fenom enologic, dar în faţa cărora nu m ai este ap t să întrevadă nici o soluţie teore­ tică şi nici o cale practică de eliberare.

L ibertatea om ului n u poate fi concepută adec­ vat fără su rp rin d erea determ in ărilo r obiective ale oricărei acţiuni eficace, care fac posibil ..acordul'1 în tre scopuri proiectate şi realizări efective. D eterm inism înseam nă, la scară um ană, şi c riterii obiective de ierarhizare valorică. Or, lum ea în care trăim — şi în care omul, după expresia lui Sartre, a r fi „condam nat la lib er­ tate" — este considerată de existenţialism o lum e fără repere axiologice. Dacă valorile n-au nici un suport în realitatea obiectivă, devine lipsit de im portanţă ce preferi. Totul este să p re ­ feri. Nu are im portanţă în ce sens acţionezi.

Totul este să acţionezi şi să-ţi asum i răspunderi (să fii cuprins de „fascinaţia actului", spune Sartre). Devine lipsit de im portanţă ce alegi.

Totul este să alegi. Coincidenţa „alegerii cu v a ­ lorizarea" şi a „om ului cu libertatea" este îm lil

pinsă a tît de v arian ta heideggeriană cît şi de cea sa rtria n ă a existenţialism ului contem poran pînă la punctul în care, prin excluderea oricărei r a ­ portări a actelor la determ inările obiective, se şterge orice distincţie în tre actele noastre care sînt libere şi cele care nu sînt libere. Ni se legi­ tim ează uriaşe resurse ale libertăţii, dar sîntem fru stra ţi de orice su p o rt al ei şi de orice term eni obiectivi de referin ţă. Ni se conferă lib ertatea de alegere, dar ea se converteşte in stan tan eu într-o condam nare. Căci acţiunile considerate libere în v irtu te a unor valorizări lipsite de cri­ teriu vor suporta inevitabil rigorile necru ţăto are ale necesităţii desconsiderate. Ceea ce filozofia poate disim ula p rin subterfugii teoretice, nu m ai poate disim ula opera lite ra ră şi dram aturgia sartriană, care devin o necru ţăto are dem ascare a caracterului iluzoriu al concepţiei e x iste n ţia ­ liste despre libertate. Logica vieţii conduce p er­ sonajele lui S artre care se autoiluzionează că ar fi libere să-şi inventeze viaţa cum vor, angajîndu-se în acţiuni obsedate de fascinaţia actu ­ lui, de dorinţa de a în făp tu i ceva care să poarte pecetea subiectivităţii lor, spre o totală discor­ danţă între inten ţii şi realizare. Şi Goetz (din Diavolul şi B unul Dumnezeu), şi Hugo (din Mîinile murdare) şi Franz von G erlach (din Seches­ traţii din Altona) şi M athieu D elarue (din ro ­ m anul Drumurile libertăţii) sîn t sistem atic fru s­ tra ţi de consecinţele actelor lor. Tocmai cînd se credeau m ai liberi, lipsa de eficacitate a a c ţiu ­ nilor lor le dovedeşte că au fost m ai p u ţin liberi ca oricînd, că necesitatea — desconsiderată de ei — se răzbună, p riv în d u -i de urm ările scon­ tate ale actelor. Şi atunci, M athieu D elarue îşi va converti orgoliul egotist al unei lib e rtă ţi fără fun d am en t în tr-o jalnică lam entaţie : „s-ar spune că cineva îmi fu ră urm ările actelor m ele; to tul se petrece ca şi cum aş putea m ereu s-o iau de la început'*. Iar A ntoine R oquentin, perso­ n a ju l principal din rom anul lui S a rtre Greaţa, va ex alta lib ertatea g ratu ită de valorizare în 152

accepţiunea ei existenţialistă, dar va recunoaşte, în m om ente de luciditate, că ea este falsă şi ilu­ zorie, m ărtu risin d : „eu n u sîn t liber p e n tru că nu pot să fac ce vreau". Este, în aceste replicicheie ale personajelor sartriene, o sublim ă autorecunoaştere a eşecului concepţiei existenţialiste despre libertate.

D ar nu num ai atît. E xistenţialism ul opune fetişizării stru ctu raliste a „conceptului" dispre­ ţul faţă dc concept şi chiar faţă de ştiinţă, faţă de perspectivele pe care aceasta le deschide eli­ b erării progresive a om ului prin cunoaştere şi acţiune eficientă p e n tru um anizarea cadrului său de viaţă. Tocm ai de aceea se ajunge la acel dezarm ant „dezacord între in ten ţii şi reali­ zare" (a asupra căruia a a tra s atenţia D um itru Ghisc, C ritica justificată a panlogicism ului se prelungeşte astfel în tr-o totală descalificare a cunoaşterii ştiinţifice, suspectată că a r risca .să fortifice m iraju l unei existenţe „neautentice".

Critica justificată a tehnocratism ului, a p ierderii fin alităţii um ane a progresului ştiinţificn-tehnic în tr-o organizare socială care urm ăreşte ran d a ­ m entul sau eficienţa ea „scop în sine" se con­ v erteşte în tr-o desconsiderare a rezultatelor şi procedeelor ştiinţelor, anatem izate p e n tru culpa im aginară de a fi înceţoşat înţelegerea om ului.

Este d rep t că negării schopenhauriene a voinţei eficace şi seren ităţii desperării imobile, pesim is­ m ul ex isten ţialist m odern îi substituie adesea revendicarea pasionată a „autenticităţii" (Hcidegger), a „revoltei p e n tru revoltă" (Camus) sau invocarea unei „ju stiţii im anente" realizabilă p rin „fascinaţia actului" şi „fidelitatea faţă de propria conştiinţă" (Sartre). D e-abia aci, pe ase­ m enea cărări înguste şi incerte, în asum area lucidă a iraţionalităţii existenţei sale, omul, ase­ m enea m iticului Sisif coborând de pe m untele pe care-1 urcă neîncetat, fără rost, a r p u tea găsi am ara ocazie a unei fericiri. Dar aceasta este comprom isă. Fericirea este ab initio com prom isă de în d ată ce accepţi o astfel de libertate-blestom, fără puncte de sprijin şi iară criterii, care 153

U' antrenează pe nisipuri m işcătoare, pe un drum în care absenţa sensului şi com unicării, ineficacitatea oricărei acţiuni intenţionale, in­ coerenţa generalizată, angoasa ex isten ţială ge­ n e ra tă de discordanţa p erpetuă în tre ceea ce vrei şi ceea ce dobândeşti. resim t ivea cu lucidă acuitate a tragism ului vieţii, sint consecinţele inevitabile ale exerciţiului libertăţii de alegere.

Astfel, în încercarea de a depăşi libertatea-inu iie ren ţă .>1 oberul arbitru, in voinţa (ic a translorm a alegerea lejeră inlr-n au leniică opţiuni.* axiologică, existenţialism ul refuză să caute un sprijin în cunoaştere, în înţelegerea necesităţii.

R efuzul dc a sprijini lib ertatea pe cunoaşterea necesităţii, caracteristic p e n tru subiectivism ul de tip existenţialist, înseam nă refuzul unei rigori posibile şi nu iluzorii. El transform ă slă­ biciunile unei doctrine în care nu poate găsi cri­ terii obiective ale libertăţii într-o sterilă deplîngcre a im perfecţiunii unei lum i în care dom neşte haosul m oral şi cecitatea axiologică.

M arx remarca acum mai bine de un secol că un asem enea punct de vedere nu este indicat in in­ terp retarea libertăţii. ..Căci cum a r putea să-m i servească d rep t tem ei p en tru o apreciere şi un discernăm înt just — se întreba M arx — un punct de vedere care, cu privire Ia întregul univers, nu exprimă decît ideea anodină că tot ce exista este im perfect. Însuşi acest punct de vedere este cel mai im perfect d intre toate im perfecţiunile pe care le vede in jurul său" l!'.

D epăşirea „libertâţii-supiiciu" şi sensv.l m ici triada : ,. cu i) o aşt ere - v aloriz uv e- a cţ i '.m c“

■i.

Limilea* concepţiei e x i s t e n ţ i a l i s t e despre li­ b e r t a t e — t e n s i o n a t e d e c o n t r a d i c ţ i a t r a gi c ă i n t r e elogiul reKponsat.miial.ii şi c o n t e s t a r e a r e ­ p e r e l o r axiologiei' a le a l e g e r i l o r u m a n e — tui pot. [j d e p ă ş i t e d i al ect i c d e d f Ireeimi e at re o n o u ă i n t e r p r e t a r e a libertăţii, a cărei ipostază m a j o r ă 154

o întîlnim în filozofia m arxistă : libertatea ele acţiune. Un asem enea mod do a pune problema străb ate ca un fir roşu întreaga istorie a gîndirii filozofice, fiind prezent implicit la Descarlos (în citatul m enţionat din cea de-a p atra m ed ita­ ţie) sau în dictonul leibnizian „Eo magis est li­ ber las quo m agis agitur ex ratione" („Eşti cu a Ut m ai liber cu dl: acţionezi mai m u lt conform raţiunii") şi explicit — deşi pornind do la pro­ mise teoretice d iferite — la Spinoza şi llegel, care au impus cugetării filozofice form ularea, azi devenită aforistică, libertatea este necesitate înţeleasă.

L ibertatea n u m ai apare, în tr-o asem enea in ­ terp retare, ca o facultate originară a p a rţin în d în mod egal tu tu ro r oam enilor, ci ca un privilegiu al aceluia care s-a elib erat de constrîngeri exte­ rioare şi serv itu ţi interioare (ignoranţă, pasiune oarbă, im pulsuri instinctive, p rejudecăţi de ord hi ideologie e le ) şi poate realiza nesUnjonit — deci liber — ten d in ţa conştientă către în fă p ­ tu irea scopurilor asum ate. Dar, în tru c ît aceste scopuri n u sîn t rez u lta tu l capriciului sau b u n u ­ lui plac al om ului, ci apar din condiţiile vieţii sale, în p erim etrul cîm pului de posibilităţi ale praxisului, libertatea de acţiune în realizarea scopurilor depinde do m ăsura în caro necesita­ tea a fost cunoscută, „interiorizată" în m obilurilc acţiunii. Astfel înţeleasă, lib ertatea m archează trecerea de pe planul ignoranţei pe pianul cu­ noaşterii (Spinoza.) şi. totodată, trecerea din în­ corsetarea unor m obilări egoiste în orizontul acţiunii prin care se realizează conştient necesi­ tatea istorică universală (Hegel). Libertatea d e­ vine o m od'ilit.ue conştienta de angajare sinte­ tică a om ului in acţiune creatoare, a vi ud drept ca raci eristică esenţială sustragerea de sub tira ­ nia unor constrîngeri (externe şi interne) prin apel ia resursele spirituale ale personalităţii (şi, în prim ul rînd, la raţiune), p rin adeziunea la idealuri m orale (înscrise în orizontul necesităţii Înţelese) şi, mai ales, prin puterea de creare a va­ lorilor.

151

L ibertatea poate fi defin ită deci ca mişcarea jrtiii care trecem de ta abandonul fufă de deter­ m inat iile constrîngătoare asupra alegerilor, cieciziilor şt acţiunilor noastre La alegeri, decizii şi acţiuni creatoare fondate pe dominarea umană a acestor determinări, pe promovarea conştientă a valorilor. Cum am văzul, această m işcare poate Ii descom pusă îritr-im num ăr de faze (sponta­ neitate, indiferenţă, liber a rb itru , lib ertate in ­ ternă, lib e rta te de acţiune) şi fiecăreia d in tre acestea ii corespunde o an u m ită doctrină a liber­ tăţii. Dar aceasta înseam nă că cele cinci in te r­ p retă ri ale libertăţii m archează to t a tîte a faze ale procesului com plex de eliberare a om ului, străb âtin d drum ul anevoios care începe cu abandonarea faţă de determ inaţiile eului şi adaptarea cvasiautom ată la m ediul e x te rn pen­ tru a atinge, în cele din urm ă, p rin „ in terio ri­ zarea “ necesităţii, p rin deliberare şi alegere în cunoştinţă de cauză, d em nitatea unei acţiuni nestîn jen ite de necesitate, liberă să afirm e ple­ n a r disponibilităţile om ului de a prom ova şi re a ­ liza idealuri m orale, de a crea valori, A nalizînd m ecanism ul in tern al „ in terio ri­ zării" şi „exteriorizării" determ inaţiilor sociale de către individ, libertatea ne apare astfel nu ea un „ d a l“, ci ca o operă de realizat. D eterm i­ naţiile obiective constituie tim p u l în care se poate m anifesta progresiv pu terea om ului de a se elibera de constrlngcri şi serv itu ţi, de a do­ m ina legile n a tu rii ex terio are cit şi pe cele care guvernează propria sa n atu ră, de a se m anifesta ca singura fiin ţă caro — p rin activitatea sa, determ in ată de îm p re ju ră ri obiective — schim bă înseşi aceste îm prejurări, aduce u n „plus“ prin alegeri, decizii şi acţiuni eficiente care nu se pot reduce la „interio rizarea11 condiţiilor sociale, ci im plică şi capacitatea dobîndită de om — în cursul celor cinci faze ale procesului de elibe­ rare — de a se angaja în prom ovarea şi realiza­ rea unor „valori" um ane (morale, estetice, teo­ retice, politice, u tilita re etc.) m odelatoare de 151

existentă. Tocmai p e n tru că esto o fiin ţă carac­ terizată p rin praxis, om ul poate deveni şi a lt­ ceva decît ceea ce îl face să fie ceea ce este. Cu­ noaşterea raţională, integrată în conştiinţa um ana totalizantă şi p articip an ta a n g a ja t la crearea şi afirm area plen ară a valorilor, devine deschizătoare de orizont axiologic, în care se realizează corespondenţa între rezu ltate şi scop, intre finalitatea conştientă şi d eterm inaţiiie obiective. Deşi^ „interiorizează'1 întotdeauna determ in aţii sociale obiective şi se supune rig o ­ rilor unor condiţii m oştenite, p e n tru om viitorul este încă de creat. Şi, în lim itele ev an taiului de posibilităţi pe care-1 deschide, nim ic nu este dinainte ju c a t şi nim ic n u se joacă ia ră el, fără acel „plus11 pe care-1 introduce creativitatea om ului ce a reu şit să stră b a tă itin era ru l care des­ parte un individ totalm ente condiţionat de 0 persoană aptă,_ p rin tr-o subtilă dialectică a „ in terio rizării11 şi „ex terio rizării11, să restituie prin acţiunile sale altceva decit acea totalitate pe care a prim it-o in condiţionarea sa. Libertatea cute tocmai acest itinerar dintre două adeziuni : adeziunea pasivă la im pulsurile spontane ale eului care se abandonează condiţionărilor sale şi o adeziune^ activă la idealuri asum ate conştient, devenite călăuze de acţiune creatoare, sp rijin ită pe cunoaştere, conjugată cu voinţa de a prom ova şi de a realiza conştient valori. Concepţia m aterialist-dialectieă despre lib ertate este în m ăsură să cuprindă, Intr-o viziune dătătoare de sens, acest itin e ra r în întregul lui, situîndu-1 în con­ tex tu l practicii social-istoriee.

P ornind de la prem isa că „libertatea este în ­ ţelegerea n ecesităţii11 ^ şi abordind problem a din punctul de vedere al praxisului, se poate construi un nou concept de libertate care, im pli­ când şi m om entul subiectiv al lib ertăţii de a le ­ gere în tre a lte rn a tiv e date de am bianţa socială şi condiţiile naturale, îl corelează dialectic cu m om entul obiectiv al realizării efective a cores­ pondenţei între scopurile proiectate şi rezultatele obţinute p rin acţiunea social-istorică, ne15 7

stîn jen ită de necesitate tocm ai p e n tru că se sp ri­ jină pe cunoaşterea şi dom inarea ei prin praxis.

Pe d re p t euvint, filozoful sovietic A.G. Mislivcenko releva că ..în lite ra tu ra filozofică m a r­ xistă problem a libertăţii a fost analizată m ult tim p şi cu precădere în planul ei social-isloric general, m ecanism ul intern al libertăţii indivi­ duale ca atare fiind cercetat in tr-u n m od cu totul nesatisfăcălor. Şi totuşi, subiectul şi p urtă­ torul libertăţii este tocmai individul (subl. ns.).

Ar ti greşit, sa credem... eu orice m anifestare li­ beră a om ului, cutare sau cui are alegere m acţiu­ nile sale se pot explica .suficient prin form ula li­ b ertăţii ca necesitate în ţeleasă"'11’. Dealtfel. însăşi această form ulă, „libertatea e necesitate în ţe ­ leasă", pe care fondatorii m aterialism ului dialec­ tic au p reluat-o de la Spinoza şi Hegel, trebuie in te rp re ta tă in contextul precizant al uniUitu dintre ,xuuoaştcre-rath>rizar(:-acţinneu care ca­ racterizează concepţia m arxistă despre condiţia um ană, oTcrind puncte de sprijin p e n tru expli­ carea m ecanism ului in te rn al libertăţii indivi­ duale din unghiul de vedere al praxisului şi por­ nind de la analiza determ inistă a libertăţii în plan social-istoric.

In lum ina concepţiei dialectice-probabilisle despre determ inism , acţiunea um ană poate fi liberă in tru c ît in tră în rap o rt nu cu o tiranică necesitate exterioară praxisului (care a r implica doar supunere), ci eu necesitatea in eren tă r e ­ giunii ontice a ,,u m an u lu i1', care este un produs al praxisului, al activ ităţii um ane de tra n sfo r­ m are electivă şi apropriere a lum ii (şi a om ului integrat, p rin societate, în lume). A bordarea li­ bertăţii in ra p o rt cu necesitatea caracteristică sta tu tu lu i ontologic al om ului se distinge net de doctrina heideggeriană în tru c il perm ite s u rp rin ­ derea m om entului obiectiv al libertăţii (caro nu este exclus, ci presupus de aspectul subiectiv al alegerii d intr-o p lu ra litate de v arian te posibile).

Este evidenţiată, astfel, o subtilă dialectica a „interiorizării" necesităţii (la nivelul alegerii) şi a „exteriorizării" proiectelor um ane (la nivelul 158

existenţă. Tocmai p e n tru că este o fiin ţă carac­ terizată prin praxis, om ul poate deveni şi a lt­ ceva decît ceea ce îl face să i'ie ceea ce este. C u­ noaşterea raţională, in teg rată in conştiinţa um ană totalizantă şi p articip an tă a n g a ja t la crearea şi afirm area plenară a valorilor, devine deschizătoare de orizont axiologic, în care se realizează corespondenţa în tre rez u lta te şi scop, în tre fin alitatea conştientă şi determ inaţiile obiective. Deşi „interiorizează" întotdeauna determ in aţii sociale obiective şi se supune rigo­ rilor unor condiţii m oştenite, p e n tru om viitorul este încă de creat. Şi, în lim itele ev antaiului de posibilităţi pe care-1 deschide, nim ic n u este dinainte ju ca t şi nim ic nu se joacă fără el, fără acel „plus" pe earc-1 introduce creativitatea om ului ce a reu şit să stră b a tă itin era ru l care des­ parte un individ totalm ente condiţionat de o persoană aptă, p rin tr-o subtilă dialectică a „interiorizării" şi „exteriorizării", să restituie p rin acţiunile sale altceva decît acea to talitate pe care a prim it-o in condiţionarea sa. Libertatea este tocmai acest itinerar dintre două adeziuni : adeziunea pasivă la im pulsurile spontane ale eului care se abandonează condiţionărilor sale şi o adeziune activă la idealuri asum ate conştient, devenite călăuze de acţiune creatoare, sp rijin ită pe cunoaştere, conjugată cu voinţa de a prom ova şi de a realiza conştient valori. Concepţia m aterialist-dialcctică despre lib ertate este în m ăsură să cuprindă, in tr-o viziune d ătătoare de sens, acest itin e ra r în întregul lui, situîndu-1 în con­ tex tu l practicii social-istorice.

P o rn in d de la prem isa că „lib ertatea este în­ ţelegerea necesităţii" ^ şi abordind problem a din punctul de vedere al praxisului, se poate construi un nou concept de libertate care, implicînd şi m o m e n tu l subiectiv al lib ertăţii de a le ­ gere în tre a lte rn a tiv e date de am bianţa socială şi condiţiile naturale, îl corelează dialectic cu m om entul obiectiv al realizării efective a cores­ pondenţei între scopurile proiectate şi rezultatele obţinute p rin acţiunea social-istorică, ne157

stîn jcn ită de necesitate tocm ai p e n tru că se sp ri­ jină pc cunoaşterea şi dom inarea oi prin praxis.

Pe d rep t cuvint, filozoful sovietic A.G. iViislivcenko releva că ..în lite ra tu ra filozofică m ar­ xistă problem a libertăţii a fost analizată m ult tim p şi cu precădere in planul ei social-istoric penarul, m ecanism ul intern al libertăţii indivi­ duale ca ata re fiind cercetat in tr-u n mod cu totul nesatisfâcălor. Şi totuşi, subiectul şi purtă­ torul libertăţii este tocmai individul (subl. ns.).

A r fi «roşit să credem... că orice m anifestare li­ beră a om ului, cutare sau cutare alegere m acţiu­ nile sale so pot explica suficient prin form ula li­ b ertăţii ca necesitate înţeleasă1'1'1’. D ealtfel, însăşi această form ulă, ..libertatea e necesitate în ţe ­ leasă", pe care fondatorii m aterialism ului dialec­ tic au preiuat-o de la Spinoza şi Hegel, trebuie in te rp re ta tă in eontextul precizau! ai unităţii dintre ,.cutwaşlere-v(iiori:ar(’.-ac{iune“ care ca­ racterizează concepţia m arxistă despre condiţia um ană, oferind puncte de sp rijin p e n tru expli­ carea m ecanism ului in te rn al libertăţii indivi­ duale din unghiul de vedere al praxisului şi por­ nind de la analiza determ inistă a libertăţii in plan social-istoric.

In lum ina concepţiei dialectice-probabiliste despre determ inism , acţiunea um ana poate fi liberă înh’ucît in tră în rap o rt nu cu o tiranică necesitate exterioară praxisului (care a r implica doar supunere), ci cu necesitatea in eren tă r e ­ giunii ontice a ,,um anului", care este un produs al praxisului, al activ ităţii um ane do tra n sfo r­ m are efectivă şi apropriere a lum ii (şi a om ului integrat, p rin societate, în lume). A bordarea li­ bertăţii în ra p o rt cu necesitatea caracteristica sta b ilu lu i ontologic al om ului se distinge n il de doctrina heideggeziană în tru c îl perm ite su rp rin ­ derea m om entului obiectiv al libertăţii (care nu este exclus, ci presupus de aspectul subiectiv al alegerii din tr-o p lu ra litate de v arian te posibile).

Este evidenţiată, astfel, o subtilă dialectică a ,,in terio rizării11 necesităţii (la nivelul alegerii) şi a „exteriorizării" proiectelor um ane (la nivelul

tr>s

acţiunii), între care ni se relevă un decalaj, da­ to rat tocmai libertăţii um ane, care exclude aco­ m odarea docilă, servilă, lipsită de in iţiativă şi in v entivitate la cerinţele necesităţii obiective.

P en tru om necesitatea nu apare ca ceva pu r e x ­ terior, străin m odului său do a fi, scopurilor nuloronlovirii, ei ca parte constitutivă a a ctiv i­ tăţii sale obiectual-1 ransform atoare. Omul nu-.ş; poaio elabora proiecte care să-i ofere spaţiul unei au tentice libertăţi dc acţiune eludind tre ­ culul şi am bianţa socio-culturaia a prezentului, nu poate evada din ceea ce, dacă ni se perm ite o licenţă lingvistică, am denum i „pielea sa sociali­ zată". Individul „interiorizează" determ inările sale sociale (relaţiile economice, stru c tu ra de clasă, form a istorică de com unitate um ană, orga­ nizarea politică a societăţii, trecu tu l istoric, modelele culturale, instituţiile, codurile m orale şi juridice, sistem ul de valori şi reperele de ierarhizare axiologică istoriceşte condiţionate dc praxis etc.). El ajunge prin palier nuri de gîndiro •fi afectivitate, etaloane de clasă, raportare la cu li puri sociale de referin ţă, credinţe .şi atitudini care exprim ă proceduri socialm ente codificate p entru .soluţionarea situ aţiilo r tipice — c rista ­ lizate în .stalusuri şi roluri sociale d eterm i­ nate — la o socializare a com portam entului da­ torată nu num ai presiunilor sociale exterioare, ei şi ..interiorizării" controlului social, în v irtu ­ tea cam ia fiecare individ nu poate fi altceva clo­ cit „ceea ce îl face să fie ceea ce este" (J.-P. Sartre). Dar, recxteriorizînd aceste determ inaţii so­ ciale interiorizate p rin opţiuni şi acte, indivi­ dul — a fla t în faţa unei configuraţii inedite de fapte —■alege nu între term eni daţi, ci posibili, elaborînd decizii care atestă aportul sintezei originale a factorilor psîho-socio-culturali, autoelaborată act iu dc personalitate. „E xteriorizarea" (sau ..obiectivarea") deietrninaţiilor socialo „interiorizate" (sau „subău-livrzale”) pivuipiine ■ ui rit individul ui-ţiunoază mai liber — un decalaj fata do condiţio­ nările obiective, uii proiect plasat dincolo de

aceste determ inaţii, un „adaos" sau o „m u ta ţie 11 care ex p rim ă in v en tiv itatea şi creativitatea om ului, libertatea sa, D csem nînd d re p t starea t situ a ţia individului care a „ in terio rizat11 d eterm inaţiile sociale şi d re p t starea t -(- 1 situaţia individului care a reex terio rizat prin acţiunile sale în mod creator aceste determ inaţii, consta­ tăm , odată cu epistem ologul elveţian Jean Piaget, că „starea t + 1 nu poate Ii dedusă nem ij­ locit din sta re a t “ şi că „din punctul de vedere al praxisului, adică a ceea ce om ul treb u ie să facă şi poate spera, libertatea com portă bin eîn ­ ţeles şi u n sens — care angajează chiar întreaga n o a stră responsabilitate" c“. Este firesc să fie aşa, în iru cît libertatea se dobîndeşte in raport cu necesitatea inerentă statutului ontologic al o m u ­ lui, prin dialectica interiorizării şi exteriorizării active a determinaţiilor sociale, care este m e­ d iată de factori sockrculturali, de activitatea obiectuală-transform atoave a om ului.

P riv ită din unghiul de vedere a; praxisului, condiţia sine-qua-non a dobîndirii lib ertăţii de acţiune este cunoaşterea necesităţii. A llfel spus, deliberarea, alegerea şi decizia în cunoştinţă de cauză. F ără îndoială, avem în vedere că : a) li­ b e rta te a n u se reduce la tran sfo rm area indivi­ dului în tr-u n „instrum ent" al necesităţii, ci pre­ supune capacitatea om ului de a acţiona inventiv, original, de a fructifica în m ed creator şi în ti-o m anieră care să poarte pecetea personalităţii sale una sau alta clin posibilităţi, de a-şi asum a responsabilitate în elaborarea şi obiectivarea proiectelor, în folosirea u n o r criterii deLCi m i­ nate de discernăm înt valoric : b)^libertatea nu se reduce nici la supunerea docile, fie şi lucida, fa ţă de necesitatea cunoscuta, faţa de cerinţele —. conştientizate — ale legilor obiective, căci în acest caz deosebirea d in tre om şi anim al a r fi graduală şi neesenţiaia, ar consta doar în faptul că om ul face conştient ceea ce anim alul face din instin ct ; o) lib ertatea nu poate ii, p rin defini­ ţie, atrib u tu l unei acţiuni incluse", cantonată în precondiţionări fatale, ci este o acţiune „des160

ehisă£< spre viitor p rin proiecte supuse condiţio­ n ărilor obiective .şi ap te m ereu să depăşească aceste condiţionări p rin capacitatea um ană de alegere activă în tre term eni posibili, de prom ev are a valorilor şi de autodeterm inare eficace ; d) lib e rta te a este caracteristică acţiunii um ane care scapă de constrîngeri ex terio are şi, ca atare, se constituie — cum arg u m en ta M arx — dincolo de dom eniul necesităţii spontane, oarbe, d ar ea n u se poate realiza decît în m a rja largă de in i­ ţiativ a Ş1 creativ itate pe care o deschide — pe iiecare tre a p tă a dezvoltării sociale şi is to r ic e __ necesitatea im anentă praxisului, atunci cînd este cunoscută şi dom inată de om. Aceste con­ sideraţii ne im pun, p rin dem onstraţie, deci p rin tr-o evidenţa m ediată de raţionam ent, ideea că prem isa libertăţii răm îne activitatea cognitivă a om ului, dar eie exclud reducerea lib ertăţii la activitatea cognitivă a om ului, la cunoaşterea necesităţii. ' L ibertatea se sp rijin ă pe cunoaştere (deoarece, dacă om ul nu alege între posibilele a lte rn a tiv e de acţiune în cunoştinţă de cauză va resim ţi constrângerea externă a necesităţii desconside­ rate), dar im plică şi valorizarea (deoarece efec­ tuând acţiuni care ar contraveni convingerilor şi aspiraţiilor sale, ar resim ţi constrângerea in ­ ternă a valorilor, asum ate şi părăsite). De aceea, ,,a fi liber" nu înseam nă, cum credea Renouvier, a face ce vrei, dar înseam nă, întotdeauna, a nu face ce nu 'vrei.

Să ne explicăm . D iferitele lucruri din n atură, ca şi diferitc.e acte ale sem enilor nu sta u p e n ­ tru om pe acelaşi plan, ci li se acordă o inegali­ tate de rang şi un sens (pozitiv sau negativ) în rap o rt cu modul în care răsp u n d unor trebuinţe, necesităţi sau asp iraţii um ane, socialm ente constituite şi istoriceşte condiţionate. Această inegalitate de rang şi inversiune a sensului cslo resim ţită în ex p erien ţa tră ită (prin registrul ie­ rarhic al atracţiilor, p refe rin ţe lo r şi dorinţelor) şi este ex p rim ată înli-o form ă raţionalizată prin 161

conceptul cîc valoare. Inegalitatea de rang nu provine din nnaţii în tre obiecte, ci dm rapor* lovea, praelic .•.pintnalu a .‘tubiedulut apreciatei' faţa do ele .şi este stabilita pe baza s e m i ţ i J i c o . ţ h ă însuşirilor lor intrinseci p e n tru subiectul care se sim te atras de ele m ai m ult sau m ai puţin, le considera dem ne de a fi p re ţu ite şi dorite mai m ult sau m ai p u ţin în ra p o rt cu trebuinţele sale economice, m orale, politice, estetice sau de alt ordin. V aloarea im plică a tît ierarh ia (ordonarea verticală a obiectelor sau actelor de la inferior la superior, conform ă im p o rtan ţei lor p en tru subiect), cit şi polaritatea (prezenţa unui da şi a unui nu, a unei aprobări şi a unei dezaprobări), fiecărei valori coro.spunzindu-i, parcă p rin tr-u n fel de inversiune a sensului, o valoare situ a tă ia celălalt pol axiologic, ceea ce ne pune în to t­ deauna în faţa unei alternative. C onstatarea că valoarea este u n fenom en social şi n u naturali, că este o relaţie (între u n obiect dem n de a li p re ţu it şi un subiect a p t să acorde preţuire) şi nu o calitate intrinsecă a lucrurilor, conjugală cu adm iterea polarităţii şi ierarhiei ca d eterm inaţii raţionale prim are ale valorii, ne perm ite să s u r­ prindem că, în acţiunea um ană liberă, înţelege­ re a .necesităţii devine un m ijloc p e n tru prom o­ varea valorilor um ane. O asem enea acţiune este stră b ă tu tă — cum se exprim ă H usserl — de o intenţionalilate axiologică (care vizează v a­ lori) I;s. C hiar dacă înţelegind — în lim itele isIorice ale prax isu lu i — necesitatea, om ul face apel, p rin interm ediul ştiinţei, la explicarea şi optim izarea m ijloacelor de care dispune p e n tru sporirea eficacităţii activ ităţii lui transform aloaro, fură prom ovarea unor idealuri m orale, ţâră inten ţio n alitate axiologică lib ertatea de alegere a om ului s-a r reduce la spontaneitatea voinţei. Fără scop, fără criterii de diseornăm înt valoric, fără intenţionali lai o axiologică, alegerile ar deveni echivalente şi, ch iar dacă nu s-ar stinge, a r înceta să m ai exprim e lib ertatea um ană. In tra m fel, şi anim alul alege între re a ­ lităţi concrete, d ar el n u poate fi liber p e n tru 1G2

că alege in tre term eni daţi (nu pasibili), abanclonindu-se pasiv pulsiunilur vilaie, in tim p ce om ul alege raporl.ind obiectele - - dincolo de orice calcul raţional — la valorile ideale pc caro urm ăreşte să le m aterializeze. L ibertatea nu im ­ plică deci orice alegere, ci alegeri suhgeneris, care sîn t opţiuni axiologice. Tocmai p e n tru că se sp rijin ă pe cunoaşterea necesităţii şi urm ă­ reşte conştient actualizarea valorilor, acţiunea umană liberă ne apare ca o m işcare prin care trecem de la abandonarea pasivă ia tă de reali­ tate a em pirică sau d eterm inaţiilc oului Ia pro­ m ovarea valorilor. însăşi tra ta re a lib ertăţii ca ..necesitate în ţeleasă“ presupune, din perspectiva concepţiei m arxiste despre praxis, considerarea lib ertăţii ca o acţiune infinită ce izvorăşte din. capacitatea — istoriceşte şi socialm ente dobîndită de om — de a proiecta m ai m ulte acte posibile, de a se an gaja optînd între căi de acţiune in rap o rt cu valorile pe care urm ăreşte să le realizeze şi care conferă sem nificaţie um ană proiectelor. Necesi­ tatea im anentă sta tu tu lu i existenţial al om ului n e oferă m ereu u n reg istru determ in ai de po­ sib ilităţi de acţiune, fără însă să ne im pună ti­ ranic ce decizie să fie luată, ce scop să fie asu ­ m at, cărei m odalităţi de acţiune să-i conferim m ai m are valoare (şi, ca atare, s-o alegem). A spune că o a n u m ită a titu d in e um ană a fost d e ­ term in a tă de o situaţie este echivalent cu a spune că situ a ţia a fost astfel valorizată ue om îneît treb u ia luată tocm ai acea a titu d in e p e n tru a se răspunde la exigenţele situaţiei şi a se de­ curs finalităţii urm ările. A stfel, atitudinea um ană ne apare încărcată cu răspunderea m o ­ rală a individului p e n tru valorile u rm ă rite ca şi p e n tru cele realizate, p e n tru consecinţele faste sau nefaste ale opţiunilor axiologice. Această responsabilitate, corolar al libertăţii umane, nu poate fi declinată p rin invocarea unei necesităţi ex terio are care a r fi im pus univoc cutare sau cutare m anifestare atitudinală. Desigur, în con­ diţiile societăţii capitaliste, factori obiectivi de163

term ină înstrăin area um ană şi reificarea, îngus­ tim i câmpul de m anifestare a lib ertăţii um ane.

D ar oricît a r J'i de accentuată a slâ /i în ţările ca ­ pitaliste avansate din pu n ct de vedere indus­ trial su p rarep resiu n ca şi raţionalizarea tehnolo­ gică, oricît ar fi puse în m işcare a p aratu l tehnic şi m ijloacele de com unicare de m asă p e n tru a se ajunge la ceea ce H erb ert M arcuse denum eşte ,,m anipularea nevoilor şi preferin ţelo r um ane", acest „sistem al noniibertăţii" 03 n u poate bloca total alegerile um ane. C hiar în aceste condiţii, în prezenţa unor puternice obstacole, n u poate fi blocat total orizontul alegerilor um ane, nu este fatală ad aptarea la stru ctu rile „sistem ului nonlib ertăţii", ci —■cum o probează rea lită ţile epo­ cii — există posibilitatea prom ovării unor v a ­ lori care să depăşească stru c tu rile date. E xistă posibilitatea alegerii conştiente a uneia sau al­ teia dintre poziţiile posibile faţă de clasele şi partidele care se confruntă în societate, ceea ce im plică responsabilitatea individului p e n tru destinul său şi al societăţii în care trăieşte.

A junşi în acest p u n ct al argum entării, am şi p reg ă tit introducerea în „ecuaţia" lib e rtă ţii a unui nou m om ent, decisiv : m om entul activităţii practice, al realizării necesităţii înţelese şi al op­ ţiunilor axiologice.

C onţinutul principal al lib ertăţii este în to t­ deauna transform area p rin acţiune a realităţii obiective şi a propriei vieţi a om ului, eliberarea de orice constrângeri, fie ex terio are (necesitate oarbă, stihia întîm plărilor, „m agnetism ul" situ a ­ ţiei), fie interio are (autom atism ul instinctelor, ad ap tare stereotipă, prejudecăţi, „tirania" afec­ telor), dom inarea necesităţii graţie activităţii creatoare a om ului sp rijin ită pe cunoaştere şi valorizare. P e n tru a fi liber nu este suficient să înţelegi necesitatea, ci tre b u ie să acţionezi în câmpul de posibilităţi pe care ea îl deschide p en ­ tru a traduce în viaţă proiectul um an original ce e xprim ă o adeziune internă, fără a m ai fi stînjen it în realizarea lui efectivă. A cţiunea este 104

concom itent reso rtu l şi proba devenirii om ului în tru libertate. L ibertatea constă în a realiza prin acţiune anum ite posibilităţi şi a elim ina altele", în „posibilitatea concretă de a acţiona în vederea stăp în irii efective a evenim entelor aleatorii p rin care se realizează necesitatea"; ea are sens num ai ca „acţiune deschisă", ca p u tere concretă a om ului „de a-şi produce şi reproduce, pe scară lărg ită şi perfecţionată, condiţiile pro ­ priei sale realizări şi depăşiri continue" 70.

Din unghiul de vedere al praxisului, lib e rta te a nu este un fapt, ci o acţiune (de transform are efectivă şi apropriere a lumii), n u este un a tr i­ b ut aprioric al conştiinţei, ci o putere (de elib e­ ra re progresivă de constrângeri e x te rn e şi in ­ terne), nu este u n d at al individului izolat, ci — cum a definit-o M arx — o dezvoltare auto­ telică a p uterii om ului ca fiin ţă socială. Din această perspectivă, libertatea este u n produs al evoluţiei istorice. Ea se cucereşte procesual, pe m ăsura dezvoltării forţelor de producţie, a suc­ ceselor luptei rev o lu ţio n are a m aselor p en tru schim barea progresivă a stru c tu rilo r economice, sociale şi politice, pe m ăsura dezvoltării cu ltu ­ rale, a îm bogăţirii valorilor m ateriale şi sp iri­ tuale. cu alte cuvinte, prin activitatea socialistorică a p tă să sporească p u tere a om ului de tran sfo rm are a lum ii şi de autodeterm inare a prop riu lu i destin.

Procesul soeial-istoric de cucerire a libertăţii are loc num ai în şi prin practica socială, punînd „în evidenţă fap tu l că lib e rta te a individuală se poale realiza num ai în cadrul lib ertăţii colective, generale" 71. în treag a ex p erien ţă a construcţiei şi perfecţionării societăţii socialiste în ţa ra noas­ tră atestă că num ai prin acţiune practică revolu­ ţionară, întem eiată pe cunoaşterea necesităţii şi pe prom ovarea valorilor (idealurilor) com uniste „se poate crea — aşa cum sublinia Engels — o orînduirc socială în care nu mai ex istă diferente du clasă şi griji p en tru m ijloacele individuale de 165

ex isten ţă şi in care să poată fi p e n tru prim a dată vorba de o lib ertate om enească re a lă 11 '2.

Tocm ai p e n tru că răm îne m ereu pe teren u l real al istoriei, întem eind şi generalizînd solu­ ţio n area practică a problem ei lib ertăţii um ane, filozofia m arx istă poate aduce şi dezlegarea m is te r u lu i teoretic a! itin eraru lu i pe caro îl străb ate procoM.il, m ereu deschis, al cuceririi li­ bertăţii de către om p rin cunoaştere, valorizare .şi acţiuni'. Dar, prin acer,sta, ca se dovedeşte a p tă a fi. cunconuienl, călăuza axiologică a luptei p e n tru liberte,te a om ului contem poran şi a u te n ­ tica filozofie ex isten ţială a zilelor noastre.

P A R T E A A r 11 - A In t r e „m o a r t e a o m u l u i " „ S A C R A L IZ A R E A PU T E R II"

şi

Capitolul 5 Dincolo sau dincoace de sln iclu ralisn i ?

S tructuralism ul arc astăzi o situ aţie parado­ xală. El rep rezin tă o m etoda şi o doctrină despre care se vorbeşte mult, dar se ştie încă puţin. L u­ crările lui Chom sky sau ale lui L evi-Strauss se adresează u n u i cerc restrîns de specialişti. C ăr­ ţile iui Lacan şi Foucault sint incom parabil mai greu de înţeles decit cele ale nu Ilegol (,}. CI. K erbourch rem arca ironic că a r trebui ci Li te cu dicţionar). Şi, cu toate acestea, nici o carte de f i­ lozofie n-a a v u t în F ran ţa, in ultimii 15 ani, ecoul profund şi neconjunclural ai lucrării lui Foucault L e s m ots e t Ies c h o s c a '. La sf inşii ui deceniului al şaptelea a păruse chiar un fel de frenezie s tru c ­ turalistă, com parabilă cu cer existen ţialistă din prim ii ani de după război. Moda vestimentară, cinem atograful şi televiziunea, publicitatea, m i­ turile, lite ra tu ra şi m uzica, ideologiile p o litic e __ toate continuă să se afle si acum sub semnul unor analize structuraliste. Revistele filozofico din în treag a lum e dezbat fenom enul. încercând să-i fixeze valoarea şi limitele. In dezbaterea 1B7

contem porană asupra stiu ctu ralism u lu i (care a o b ţin u t succese incontestabile în lingvistică, poe­ tică, psihanaliză, etnologie, econom ie politică, sociologie, istoria şi teoria litera tu rii ete.) apar puncte de vedere foarte diferite, la o ex trem ă fiind reducerea lui ia „o concesie făcută modei" (A, L. K roeber), iar la cealaltă Încercarea de a in te rp re ta dialectica m arx istă din perspectiva analizei stru ctu rale (L. A lthusser). fJe-abia a apucat să-şi proiecteze fasciculele de lum ină a su p ra m iturilor, şi stru ctu ralism u l s-a găsit el însuşi p ro iectat de o lite ra tu ră ab u n d en tă în ga­ leria unei noi serii de m itu ri. „Un panaceu !", vor spune unii. „Un num e nou p e n tru lucruri vechi", vor răspunde alţii, „Contra stru c tu ra lis­ m ului", va pleda în tr-o carte P ierre Fougeyrollas — prezentindu-1 ca pe o form ă contem porană de „obscurantism " 2. „C ărţile contra stru c tu ra lis­ m ului — v a replica în 1977 Gilles Deleuze — n-au absolut nici o im p o rtan ţă ; ele n u pot îm pie­ dica stru ctu ralism u l să aibă o produ ctivitate care este aceea a epocii n o astre.,, ; contează doar cărţile pentru ceva nou şi care ştiu să-l pro­ ducă" E logiat sau respins, stru ctu ralism u l n u poate fi însă ocolit, în tru c lt exprim ă ten d in ţa p ro n u n ­ ţată a ştiinţelor contem porane spre construcţia de m odele form alizabile şi accesibile unui tra ­ tam en t m atem atic, sp re dobîndirea unui spor de rigoare a p t să depăşească vagile teoretizări care înăbuşeau în trecut, p rin retorism şi im presio­ nism , conceptualizările în ştiin ţele um ane, Orice încercare de a contura o „geografie" a sp iritu a li­ tăţii filozofice de azi ar fi nu num ai in ­ com pletă, dar şi deform antă, dacă n -a r acorda im p o rtan ţă orien tărilo r şi tendinţelor din m eto­ dologia şi epistem ologia contem porană Înglobate în denum irea generică de structuralism , cu atît m ai m ult cu c it ele a u rean im at p retu tin d e n i in­ teresul p e n tru stu d iu l operei lui M arx, consi­ d e ra t d re p t deschizător de drum al unei strategi; m etodologice a p te să depăşească a lte rn a tiv a care 163

creează num eroase dificultăţi a lto r curente filo­ zofice : „ stru c tu ră fă ră istorie" sau „istorie fără stru c tu ră " 4. Iată de ce, abordînd problem a stru c ­ tu rii şi stru c tu ra iită ţii, ne angajăm direct in una din cele m ai pasionante dezbateri filozofice con­ tem porane şi, totodată, punem in evidenţă o di­ m ensiune a dialecticii m aterialiste, p e n tru care analiza stru c tu ra lă face parte in teg ran tă din m e ­ todologia ei suplă şi riguroasă.

1. Sistem şi structură

P arafrazîn d o sugestivă form ulă datorată lui W urren W eavcr, cofondatorul teoriei inform aţiei, care spunea că fizica clasica a reu şit să dezvolte „o teorie a com plexităţilor neorganizate", putem afirm a că teoria generală a sistem elor răspunde cerinţei revoluţiei ştiinţifiee-tehnice contem po­ rane de a se elabora o „teorie generală a com ple­ xităţilo r organizate1'. Ea a deschis un drum pen­ tru o analiză riguroasă, în perspectivă form alizabilă, a „totalităţilor organizate", axată pe abor­ d area stru ctu ralist-relaţio n aiă a acestora b Obiectele, fenom enele şi procesele, indiferent de n a tu ra lor, pot fi considerate d rep t sistem e ce posedă o anum ită stru ctu ră, atunci cînd ele reprezintă un întreg ale cărui elem ente : a) se află în relaţii determ inate uncie faţa de altele ; b) form ează o e n tita te distinctă, cu însuşiri ireductibile la cele ale p ă r­ ţilor com ponente. D eparte de a fi un sim plu conglom erat, sistem ul este un ansam blu orga­ nizat de elem ente (m ateriale sau nu) care depind reciproc unele de altele, p u ţin d fi recom puse şi transform ate p rin procedee operaţionale definite. „In teg ritatea şi autocorectarea (autostabiiizarea, hom eostaza) nu sînt decît p rim ii paşi în abordaîea celorlalte două tră să tu ri proprii sistem elor, care sîn t autoorganizarea şi ierarhia... P rin p ro ­ p rie tate a de ierarhizare înţelegem capacitatea u n u i sistem de a fi, în acelaşi tim p, suprasistem 169

p e n tru p ă rţile .vile şi subsistem în componenţa altor gome. Nu este greu (ie eonslatai confor­ mitatea. iLi'tvî î i1 j ie -(1 d - abordare in ştiinţă .şi cu-' n o aştrre ca tezete de bază alo materialismului dialectic, aproape toate conceptele sistemiec nefiind docil, elaborări a.c proprietăţilor iundam a i alo <le... interdependenţă" N Uesi iclaca de „sistem " nu este nouă, teoria generală a s i s t e m e l o r (elaboratei de lAidwig von iiertalanf iy) a adus un im portant spor de cu­ noaştere p en tru a p a rc u rse drum ul de lu sistem La străchini, adică ia aspectul relativ invariabil al sistemului, pi do cercetarea căruia pot li dez­ văluite a tît trăsătu rile generale, cit .şi legităţile care prezidează existenţa şi funcţionarea dife­ ritelo r categorii de sistem e. In te n ţia teoriei ge­ nerate a sistem elor este de ..a form ula principii valabile p e n tru «sisteme-, m general, ind ep en ­ d en t de n a tu ra elem entelor lor com ponente” Iar principala, ei consemn!,! o constituie in tro d u ­ cerea unei noi viziuni ştiinţifice (denum ită -■bstemică), grafie v irtu ţilo r m etodologice alo triadei conceptuale „sistem --;.!m c:ura-Iuncţie" m cercetarea to talităţilo r {ansam blurilor) organi­ zate. Teoria generală a sistem elor m archează astfel o ru p tu ră epistem ologică m anifestă cu ve­ chea paradigm ă proprie viziunii „atom iste1’ a ştiinţei clasice. A ceasta considera că orice to ta li­ tate poate fi descom pusă m elem entele compo­ nenta (compuşi chim iei şi enzim e, celule, senzaţii elem entare, indivizi în liberă com petiţie ote.), sp etin d că prin sim pla reunire a lor — teoretică sau ex p erim entală — a r p u ica reconstrui şi face inteligibilă total 11af>.a de ia caro s' a plecat. D ar aplicarea unei asem enea proceduri analitice — cart1 a redus gloiia unui C aii lei sau Dcscartes — depindea de d.mă condiţii pe care nu le m ai în ti Ini m în cazul sis! eroului, al „com plexităţilo r organizate cu m ulte variabile în in te r­ acţiu n e11. P rim a : Inlornetiiutile între elem ente să fie inexistente sau destui de slabe p e n tru a putea f i negii jale. A doua : relaţih e care descriu com portam entul p ă rţilo r com ponente ale unui 170

„întreg" .să fie liniare, astfel încît ecuaţiile care descriu comportamentul „întregului" să aibă aceeaşi formă ca şi cele care descriu comporta­ m entul părţilor, iar procesele parţiale să poată fi însum ate pentru a obţine procesul total. Or, aceste condiţii nu mai sint îndeplinite de ceea ce desem năm p rin con coptul, do sistem (şi astfel, vechiul cadru teoretic se transform ă într-un ca­ nal prin care o to rtul de cercetare ştiinţifică nu a r m ai duce nicăieri). Investigaţiile contem po­ ran e au pus în evidenţă că un sistem devine ab­ solut ininteligibil dacă îi studiem izolat părţile componente', în 'n u iît el are proprieiăţi noi, dis­ tincte de cele ale com ponentelor .şi nederivabile din însum area lor. P e n tru a explica aceste pro­ p rie tăţi ale unui sistem sau cva.si-aistern, im por­ ta n t este să cunoaştem interrelaţiile d in tre ele­ m entele componente. S tudiul „com plex;laţilor organizate", ale căror elem ente constitutive se afiă în „interacţiuni furi", reclam a nu num ai ecuaţii diferenţiale n o n h n iare sim ultane, ci, în prim ul rînd, o nouă .schem ă conceptuală", o nouă strategie cognitivă, evitîncl Falsa alternativă ..alomisni-organicism" şi dcplasînd accentul de la. studiul empirist al componentelor sau stri­ ciiul m elafizic al to talităţilo r spre cunoaşterea structurii, adică a relaţiilor invarianţii care pot explica fizionomia şi dinam ica sistem elor, Din m om ent ce noţiunea de stru c tu ră are sens doar în rap o rt cu un anum it .sistem, iar sistem ele nu sini; izolate şi au în ele însele resursele; unei perpetue autoniişcări. înseam nă că stru c tu ra va cuprinde un grup de invarianţi, dar nu invarianţi în general, ci invarianţi in raport ca domeniul de validitate al sistemului (lim itele în cadrul că­ ro ra so poate vorbi de in v arian ta unei structuri urm îiid a fi stabilite diferen ţiat pentru fiecare sistem în parte). S tru c tu ra implică o relativă in ­ varianţii, dar num ai faţă de un anum it grup de {rans Iurma iă ; do aceea, analiza m se poale efec­ tua cu şanse le<>rolk;o sporite in cadrele m n erp I nalt' ale iovi filozofii care, dmnnp'U rinrl u n iv er­ sal h alea devenirii, accepta unitatea dialectică a 171

.stabilităţii şi instabilităţii, a continuităţii şi dis­ continuităţii. a rep etab ilităţii şi [repetabilităţii, a conservării şi depăşirii.

N ecesitatea de a ne ridica de la identificarea sistem elor variabile Ia cunoaşterea stru ctu rilo r relativ invariabile, susceptibile să facă inteligi­ bil, raţional „m ecanism ul11 form ării, m enţinerii şi evoluţiei sistem elor, se sp rijin ă în filozofia m arx istă nu num ai pe un principiu metodologic (cerinţa studierii fenom enelor în contextul rela ­ ţiilor esenţiale care p u n „am p ren ta11 totalităţii asupra fiecărui elem en t în parte), ci şi, în prim ul rînd, pe un principiu ontologic (sti'ucturalitatea ca însuşire universală a sistem elor). Sistem ele fiind stru c tu ra te , noi n u putem p orni in expli­ carea lor nici de la în treg sp re parte (ca în con­ cepţiile organiciste), nici de la parte spre întreg (ca în concepţiile atom iste!, ci num ai dc la con­ stelaţia de raporturi care le caracterizează, adică de la structura lor.

Ajungem astfel la conceptul dc bază care con­ centrează ca un focar inovaliile, abordările stru c ­ turaliste. Dar, avem în fr-adevăr de-a face cu un dem ers novator ? A firm înd că ..atunci cînd îl în h ’ebuinţăm . term enul dc «structură» nu adaugă nimic la ceea ce ştim deja, decît o pican­ terie ag reab ilă11 K, antropologul am erican A. L. K roeber are şi nu are d reptate. El are dreptate doar dacă sc refe ră la noţiunea do structură, aşa cum a fost prefig u rată în istoria gîndirii filozo­ fice (încă la P laton şi Aristotel) sau la sensul etim ologic al term enului, care nu reliefează n i­ mic deosebit („structură11 provine de la latines­ cul strucre = a clădi, şi înseam nă, dc regulă, construcţie). D ar el nu are d rep tate deoarece, pe lingă sensul vechi al noţiunii, în care accentul cădea pe configuraţia (alcătuirea, aranjarea) ele­ m entelor unei totalităţi, conceptul de structură a dobîndit — din cea de-a doua p arte a seco­ lului trecu t — două sensuri care au produs o m utaţie conceptuală şi au adus ceva radical nou Tocm ai do aceea — subliniază CI. Lovi S trauss — „din punct de vedere structuralist... noţiunea dc 172

stru c tu ră nu ţine do o definiţie inductivă, ba;'ufă po compararea şi po abstragerea olenumfoior comuni' t ut ur o r accepţiilor termenului, a.şu cum cate el întrebuinţat in. mod obişnuit,.."1'.

Primul sens e.bo ee! în care accentul se depla­ sează spre conceperea unei totalităţi ireductibiie la p ă rţile com ponente. P rin stru c tu ră se desem ­ nează a trib u tu l specific unui sistem form at din elem ente solidare, care depind unele de altoie şi sîn t ceea ce sîn t num ai în rap o rt cu întregii' din care fac parte. N oţiunea de stru c tu ră devine ast­ fel aplicabilă ori de cîte ori elem entele sîn t re u ­ nite într-o to talitate care, p rin conexiunile ci interne, prezintă p ro p rietăţi noi, ireductibile la p ro p rietăţile elem entelor com ponente (ca in că­ zui stru c tu rilo r vitale, a! stru c tu rilo r psihice sau în cel al stru c tu rilo r economice). A l doilea sens este cel constituit în ultim ele dece­ nii, îndeosebi sub influenţa m atem aticii, se­ miologiei lui F erdinand de Saussuro şi a m odelului lingvistic chom skian. Acum ac­ centul nu m ai cade nici pe configuraţie, nici pe totalitate, ci pe modalitatea de construire a unui sistem , pe modelul abstract care explică schem a sa de funcţionare şi p rinci­ piile ce stau la baza coeziunii sale interne. P rin conceptul de s tru c tu ră — scrie CI. LoviS trauss —• n u este desem nat un presupus ,,n u ­ cleu '1 al obiectului sau o configuraţie a sa, srnzonal-pevceptibilâ, ci un model a b stract an t să facă inteligibile raţional regulile care guver­ nează transform ările şi asigură funcţionalitatea unui sistem ; „principiul fundam ental' este eă noţiunea de structură... nu se referă la realita­ tea em pirică, ci la m odelele construite după c a " 11. Tocmai o asem enea nouă accepţiune a stru c tu rii generează cele mai controversate probleme filozofice. Şi aceasta întrucât, fiind m odelul de construire a unui ansam blu, ea im ­ plica o an u m ită înţelegere a re pori ului în tre stru c tu ră şi geneză, în tre cod şi sens, între stru c ­ tu ră şi practică, în tre esenţă (tip) şi schem ă (mecanism de funcţionare).

173

Si’iisu! m odern ;r conceptului de stru c tu ră s-a constituit prin „i'iln.ine” dii-Titv. tavo a proveni i tl l.i1' 1ic, i i;ţ!.'I vl i iJ:-J>1 ■ 11 i t i c i■jatici t. Nu . p iiic inşii contesta iolul viuinctit al mai'■'Muticii in elaborarea conceptuali mo-aern do stru c tu ră . Şi aceasta n u num ai p e n tru că I.cvi-Strauss, in cercetările sale de antropologie socială .şi culI orală, a constituit m odelele stru c tu ra le sp riji­ ni ud urs o direct pe algebra generala, ei în p ri­ mul rînd — p en tru faptul că cea m at veene .structură, cunoscută şi stu d iată ea ata re în s e n • sul m odern de „m odel ab stract", este „grupul (descoperit de m atem aticianul Galois). S tru c­ tu ra „grupului" a p u tu t fi ap u cată elem entelor celor m ai diversei ( n u num ai operaţiilor alge­ brice) şi i-a determ in at pe m atem aticienii B ourbaki să generalizeze ocrectareu stru c tu rilo r după un principiu analog de ab stractizare. P rin tr-u n procedeu ele p u n e re m izom orfism, m etoda B ourbaki a perm is d egajarea stru c tu rilo r celor mai generala cărora li se pot supune „clem en­ tele” materna! icc, «nicit de variole şi oricare a r fi dom eniul de proveninenţa, lăcîn d tonii a b ­ stracţie de n a tu ra lor p a rii cu tara, suoordom nd astfei în treag a m atem atică ideii de stru ctu ră.

C oneeplul' do „ structură'1, in accepţiunea ^sa m odernii de m ouei absli'uci-, cristalizîndu-so întîi în m atem atică, a p ă tru n s ja început in ciomcniile ştiinţifice care au p ăşii m ai tim puriu pe calea m atem atizării, în prim ul rîn d în fizică, o­ dată i.u in te rp re ta re a fizică a unor m odele fo r­ mate, m atematice. P rin răstu rn a re a de perspec­ tivă produsă cu: subordonarea m ecanicii fa ţa de (1’(*i:iromaţ?n<.■t i m . r-a a]uns în .siti-Uiţia, aparent parnciuxi.ua, în i_'uiu iî/ara. cnnt cni porai in cauia

stru c tu ra înaintea măsurii, toncepînd stru c tu ra ca u n ansam blu de stări .şi de transform ări po­ sibile in cadrul cărora sistemul real investigat ar putea dobîndi determ inaţii explicabile p rin tr-o interpretare fizică a m odelelor formale. Desi­ gur, această evoluţie a fizicii (ca şi cea, analoagă, a chim ici sau a biologiei) ridica abordării struc­ turaliste şi o problem ă filozofică : cum suit slruc174

t uri Ie logim -m alom at ice ap te să ofere un cîmp de posibilităţi cuie - - gratie unei in to p re la n pertinente de ordin fizic, chimie, biologie ele. sa iie racordate la sem nificaţii determ inate, în­ scrise în lr-u n an u m it cîm p problem atic al ştiin ­ ţei f Cu ţoale acestea, incontestabil, aşa cum pe d rep t cuvint subliniază Jean Planet, ceea ce a li­ m entează dezbaterile lilozofice actuale în ju ru l conceptului de s tru c tu ră este, în prim ul rînd. faptul că stru ctu ralism u l este atitu d in ea teo re : lică care a reîn n o it şi continuă să inspire ş tiin ­ ţele um ane în m işcările lor de avangardă. Iar Încercarea de a surp rin d e problem atica generalt'ilozofică a structuralism ului, aşa cum se m ani­ festă ea în cîm pul de cercetare cel m ai caracte­ ristic (ştiinţele um ane) ne conduce spre dom e­ niul lingvisticii; care — incepînd cu lecţiile ţi­ n u te de Saussure în anii 1900— 1911, continuînd eu prim ul congres al filologilor slavi (Praga 1929), cînd R, Jakobson şi N. T rubetzkov in tro ­ duc explicit term enul de „stru ctu ră" (asociat m odelului fonologie) în analiza lingvisticii şi njungînd pînă la gram atica generativă a lui Chom sky a adus o c o n trib u ţie decisivă în constituirea conceptului m odern do structură.

M odelul lingvistic chom skian, p rin sensul special conferit conceptului de stru ctu ră, a dat un nou curs analizei structurale. A pariţia în 1957 a „m anifestului" gram aticii iransform ational-generative (Syntactic Structures) a m arcat constituirea une; teorii care — concentrând a te n ­ ţia asupra m etagram aticii şi erijind stru c tu ra lis­ mul ia rangul de m etam etodologie a lingvisti­ ci1 a d eştep tat conştiinţa critică a stru c tu ra ­ lism ului ca un mod distinct de conceptualizare a problem elor, urmat; apoi pe o arie largă m ştiinţele socio-um ane, cu Intenţia explicită de a io surprinde specificul lor m etodolo­ gic, Aşa cum se prezintă in versiunea din 1965 (Aspects of the Theory of Syntax), gram atica universală propusă de Noam Chom sky se eoni undă cu un model generativ, avînd două com ponente in te rp re ta tiv e (fonoîo175

gică şi sem antică) şi o com ponentă de bază (sin­ tactică), ia care se adaugă un lexicon, astfel in ­ cit să poată explica toate transform ările gene­ rate p rin regulile de s tru c tu ră ale unui „con struci" ab stract ( = lim ba in genere). M odelul lingvistic chom skian se întem eiază pe cîteva idei directoare : a) acceptă teza cartesiană a „creativităţii lim bajului'-, u rm ărind m odul cum se produce lim bajul pornind de la u n inventar (lexicon) şi un corpus de reguli de com um are ; b) asociază distincţiei în tre com ponenta sem an­ tică (aplicabilă lan ţu lu i de sim boluri care au generat o „ stru c tu ră p ro fu n d ă'4) şi cea fonologicâ (care, în u rm a acţiunii generatoare a ciclu­ lui transform aţional, perm ite identificarea unei „stru ctu ri superficiale") o distincţie în tre două subcom ponente ale prim ei : „gram atica-sensibilă-la context41 şi „gram aţica-liberă-de context", la nivelul căreia se m anifestă „stru c­ tu ra p ro fu n d ă4' ; c) corelează disocierea „stru c­ tu rii profunde" (ale cărei condiţii universale sîn t înnăscute) de cea „superficială" cu dis­ tincţia — esenţială ! — între „competenţa lingvistică" (care vizează capacitatea v irtu ală a unui vorbitor ideal de a cunoaşte şi folosi reg u ­ lile gram aticale) şi „performanţa lingvistica" (unde ap are deplasarea de ia v irtu a l la actu ali­ zat) ; ci) elaborează un „m odel al com petenţei lingvistico41, care ridică la rang de principiu universalitatea „ stru c tu rii profunde" şi s u r­ prinde in v arian ţii stru c tu ra li ai unei gram atici universale, dincolo de uzul variabil al reguli­ lor gram aticale de descriere a situ aţiilo r posi­ bile. D epărlîndu-se program atic de lingvistica taxonom ică de sorginte em p iristă şi făcind ex­ plicită cunoaşterea im plicită folosită în recu ­ noaşterea, com binarea şi critica sem nelor, abor­ darea chom skiană se prezintă ca o „teorie a stru ctu rii lingvistice un iv ersale44. „Gramatica universală — scrie Chom sky -— poate fi definită ca studiul condiţiilor pe care treb u ie să ie înde­ plinească gram aticile tu tu ro r lim bilor um ane...

A stfel definită, ca n u este altceva decît teoria 176

stru c tu rii lim b aju lu i11 1S. A ceastă form ulare su­ gerează că obiectivul abordărilor structuraliste, oricare a r fi dom eniul lor, nu este de a descrie un corpus de date sau de a construi taxonomia, ci de a exam ina constelaţia rela ţiilo r subiacente p rin care pot funcţiona orice fel de semne.

M etoda stru c tu ra lă şi, în prelungirea ei, filo­ zofia structuralistă, se sp rijin ă pe p retenţiile universalizante ale m odelului lingvistic, în tru ­ pate ex em p lar în construcţia chom.skiană. Dacă dorim, dc pildă, să cunoaştem stru c tu ra u nor sistem e de în ru d ire sau de m ituri, va trebui — rem arcă CI. L evi-S trauss — să învingem d ifi­ cultatea datorată existenţei sim ultane a unor niveluri diferite ale com unicării şi ale gîndirii mitice, dar — îşi continuă a rg u m en tarea au to ­ rul Antropologiei structurale — ..această nouă dificultate fca si altele sim ilare — n .n .) nu este nîei ea stră in ă lingvistului : lim bajul nu înglo­ bează oare el însuşi niveluri diferite ?“ Ceea ce ni .se recom andă este să fructificăm m etodo^gic im portanta ..distincţie dintre limbă si 7;nrbfre“ , prin care „Saussure a a ră ta t că lim baiul p re ­ zintă două aspecte com plem entare : unul stru c ­ tural. celălalt statistic" 13. Vorbirea reprezintă un act individual, al unui om concret, care se adresează oamenilor. Ea dispune de ..libertate de expresie", de variaţii, căci fiecare individ are m an iera sa specifică de a m înui cuvintele si frazele, d a r această lib e rta te se desfăşoară în lim ite riguros stabilite, căci el doar combină sem ne (nu le creează) şi le com bină pe baza unui cod comun. Tocmai acest cod comun este limba.

TJmba reprezintă aspectul social şi codificat al lim bajului : ea este in stitu ţia socială rez u lta tă dintr-un vast contract, d in tr-u n ansam blu de convenţii statornicite între oam eni p e n tru a exprim a idei. Individul care vorbeşte şi vrea să se facă înţeles nu poate să modifice această con­ venţie colectivă, ci treb u ie să i sc conformeze.

Limba este un ad ev ărat cod p e n iru că are con­ sisten ta sa proprie, asig u rată de in te rrc la ţia elem entelor sale interne, de un ansam blu de re ­

ni

guli care constituie, de fapt, s tru c tu ra lim bajului şi perm it să se explice cadrul general invariant: în care apar transform ările pe planul vorbirii, existând o relaţie univoca între stru ctu ră, pe de o parte, şi un grup de com portam ente posibile pe planul vorbirii, pe de a ltă parte. In acest sens, utilizarea conceptului de „structură" p e r­ m ite în d ep ărtarea progresivă do reprezentări, lim ba nemaideseriind ex p erien ţa umană, aşa cum reţeaua de longitudini şi latitudini nu des­ crie lum ea senzorial-perceplibilă, ci îi su r­ prinde doar „logica". Lingvistica a dat noţiunii de stru c tu ră un sens în car;' apare im plicat ac­ centul a tît pe relaţiile dintre term eni, cît şi pe modalitatea de funcţionare a unei totalităţi. Se deschide astfel o perspectivă nobănuită expli­ cării ,,codului" tu tu ro r transform ărilor posibile in interio ru l sistem ului dat. Dintr-o asem enea perspectivă, subliniază P ie tre i'ran castel )f, pen­ tru înţelegerea sem nificaţiei unei p ictu ri a lui G auguin sau a lui Picasso nu pornim do ia ele­ m ente izolate, de ia linii sau culoare, ci de la compoziţie, de Ia modul de legătură a clem en­ telor care conferă totalităţii (asam blajului de clem ente) inteligibilitate în funcţie de un p rin ­ cipiu de coerenţă. Structura, nu ne apare, deci, ca o expresie a priorităţi!, logice a întregului faţă de term enii ei (deci form alizabile !) şi cu o constelaţie de raporturi existente în substratul lău n tric al unei loialităţi, relaţii independente faţă de term enii ei (deci form alizabile !) şi cu prio ritate logica faţă de aceştia..

Cum rem arcă epistem ologul elveţian Jcan I’iaget, p rin stru c tu ră am ajuns astăzi să înţele­ gem. în sens general-fiiozofic, un ansam blu coerent de transformări supus acţiunii unor legi care-i asigură auloregiajid {fără a face apel la elem ente exterioare) şi care guvernează sis­ tem ul ca totalitate (fără ca acesta să depindă de p roprietăţile com ponentelor) r '.

Totalităţile despic care ari! vorbii mai înainte sîn t stru c tu ra te (prin legi de compoziţie apte să 17 ti

confere sistem ului p ro p rietăţi distincte de ace­ lea ale elem entelor şi ireductibile la ele), d a r şi strifcf'uranic. Or, o activitate s truc turnantă nu poate să n u aibă la bază un set de transform ări.

Toate stru c tu rile cunoscute (de ta cele m ate­ m atice şi lingvistice elem entare pînă la cele care reglementează înrudirea) s'int invariante faţă de m odificările elem entelor sistem ului. T ot­ odată, ele cuprind „schem a” transform ărilor im anente acestuia, exeiuzînd adm iterea unor ,.elem ente prim e" sau „principii ultim e” şi, ca atare, relevă caracterul opera Lori u al cunoaş­ terii. De aceea, conceptul de „structură" nu im ­ plică, p rin el însuşi, nici staticism ul în v irtu te a căruia nc-am trezi după un veac do istoricism în lum ea glacială a unor stru c tu ri gata făcute, nici idealismul raţio n alist cure instalează structurile intr-o zonă de ex p erien ţă icleaiă supraordonată lumii reale. Un m it n u trebuie in terp retat, ci „tra n sfo rm a t” p e n tru a găsi stru c tu ra şi, odată cu ea, s e n s u l ; acesta rezultă din com binarea unor elem ente care nu sint prin ele însele semniiicanie, d o ar ca ,,u.n efect de poziţie, în tr-u n spaţiu topologic, rela ţio n a l”. A firm aţia apare într-o discuţie a lui Ci. L evi-Strauss cu Paul Ricoour (în „ E sp rit”, noiem brie 1903) şi dove­ deşte că am biţia ştiinţifică a structuralism ului nu este cea a abordării cantitative, ci a uneia topologice şi relaţionale ,u.

Fie şi din această sum ară prezentare rezultă eu. In viziunea structuralism ului actual, concep­ tul de „stru ctu ră" •— cu distincţii ie de rigoare intre sensul său m ai generai dat de Piaget şi sensul mai special im piicat în m odelul lingvistic chom skian devine aplicabil o riunde avem de-a face cu sistem e ale căror elem ente sint a r­ ticulate în lotalităţi eu organizare internă, p ro ­ p rietăţile to talităţii şi ale com ponentelor depinzînd de tipul in v arian t de relaţii, de interacţiuni care guvernează toate transform ările posibile şi autoreglările din cadrul sistem ului. Or, o asem e­ nea viziune aduce în prim -p lan problem e care 179

trec dincolo de „graniţele" ştiinţei şi au perm is constituirea unei noi concepţii filozofice despre istorie, despre sens, despre om.

2.

„Modelai lingvistic" şi regulile m etodei structurale

Dacă m etoda s tru c tu ra lă s-a r reduce la sim ­ pla utilizare a conceptului de „stru ctu ră", toată lum ea a r fi stru ctu ralistă. în realitate, m etoda stru c tu ra lă im piică o anum ită in te rp re ta re a conceptului de stru ctu ră, apelînd la alte con­ cepte („natură", „cultură", „sim bolic", „regulă", „opoziţii binare", „com unicare" etc.) şi ia p rin ­ cipii operaţionale specifice (de exem plu : „nici un elem en t al stru c tu rii nu poate fi înţeles în al'ara poziţiei pe care o ocupă în configuraţia to tală"; „configuraţia totală e capabilă de a persista ca in v a ria n t în ciuda m odificărilor de­ term in ate ale elem entelor sale" etc.). Iată de ce înţelegerea specificului m etodei stru ctu rale presupune un decupaj al problematicii structu­ raliste, o delim itare riguroasă a stru c tu ra lism u ­ lui autentic de to t ceea ce se spune şi se face în num ele lui.

Cum am m ai subliniat, conceptul de „stru c­ tură" a a v u t o funcţie epistem ologică a n te ­ rioară in tră rii în acţiune a semiologiei. Iar m etoda stru c tu ra lă — în accepţiunea m o­ d ern ă — s-a conturat la confluenţa secolelor X IX şi XX. P reg ătită de evoluţia an terio ară a m atem aticii (ajunsă în p ragul ten tativ ei de axiom atizare a lui H ilbert) şi de tre p ta ta pă­ tru n d e re a m etodelor form ale în diferite ştiin ţe ale n a tu rii (fizică, chim ie etc.), ea s-a cristalizat definitiv în lingvistică (odată cu Saussure), dezvăiuindu-şi v irtu ţile cognitive şi euristice con­ com itent în psihologia gestaltistă (Koffka, W ertheim er), în m orfologia cu lturii (Frobenius, Spengler), în şcoala germ ană de etnologie (G răbner şi A ckerm ann) etc. Deşi cu filoane di­ ferite, m etoda stru c tu ra lă îşi are rădăcina, în 180

toate aceste dom enii, în criza evoluţionism ului liniar, m etafizic, cînd ştiinţele se aflau în i'aţa altern ativ ei : sau spre .stuticism şi aistoriam , sau spre o concepţie dialectică asupra evolu­ ţiei. Este, de fapt, o relu a re m odernă a vechii dispute antice în tre dialectica heracliteanâ şi m etafizica eleată.

Dai- ad ev ărata ştiin ţă-p ilo t p e n tru m etoda stru c tu ra lă în ştiinţele um ane, în accepţiunea stru c tu ra listă m odernă (singura care ne va interesa în continuare?), a fost lingvistica. D ealt­ fel, aproape nu există exeget al sti uclurali,şuiu­ lui ta r e să nu sesizeze că „ in tu iţia lui LeviStrauss este, în punctul de plecare, aceea a apli­ cării m odelului fonologie la studiul sistem e­ lor de înru d ire în g ru p u rile um ane'1 l7. Porm nd de la fap tu l că fonologia refu ză să trateze ter­ m enii ca e n tită ţi cu sem nificaţie independentă, c ă _ ea „ a rată sistem e fonologice şi scoate în evidenţă stru c tu ra lor... luînd, dim potrivă, ca bază a analizei sale, relaţiile d in tre term eni", L evi-Strauss subliniază : „ca şi fonem ele, te r ­ m enii de înrudire... n u capătă sem nificaţie decât cu condiţia de a se in teg ra în .sisteme ; «sistem ele de înrudire», ca şi «sistem ele fono­ logice», sînt elaborate la nivelul gîndirii in­ conştiente'1, astfel incit „în studiul problem elor de în ru d ire (precum , fă ră îndoială, şi în studiul altor problem e) sociologul se vede pus într-o situaţie asem ănătoare cu aceea a lingvistului fonolog11 J,\ T ransferul m etodologic al m odelu­ lui de analiză stru c tu ra lă din lingvistică este astfel m otivat p rin fap tu l că în treag a viaţă se­ ria lă a r fi red u ctiv rap o rtab ilă la inconştient, deci la ordinea simbolică. Or — rem arcă, pe d rep t cuvînt, Deleuze ■ —■, recunoaşterea unei ordini sim bolice şi „refuzul de a confunda sim ­ bolicul a tît cu im aginarul, cît şi cu realul, con­ stituie prim a dim ensiune a structuralism ului.

Chiar şi în această privinţă, totul a început prin lingvistică : dincolo de cu v în t — în realitatea sa şi părţile sale sonore — şi dincolo de im agi­ nile şi conceptele asociate cuvintelor, lingvistul 181

structuralist descoperă un element, de o cu totul a l i a n a t u r ă , o b ie c t al a b o r d ă r i i s t r u c t u r a l e 11 1:).

T o c m a i p e n t r u că, în lin g v istic u , s t r u c t u r a a f o s t d e fin ită , p e n t r u prima oară, in t e r m e n i i r i ­ g u r o ş i ai u n o r r a p o r t u r i I n t r e s e m n e 1, IVI. Mauss considera că modelele e l a b o r a t e de e a pot juca f a ţ ă d e ş tiin ţe le s o c ia le ro lu l novator pe c a re l- a j u c a t fizica nucleară p e n t r u ştiinţele naturii.

Lingvişlii au fost p r i m i i care a u în ţe le s <:d nu tr e b u i e p o r n i t .studiul s t r u c t u r i i de la r e p r e ­ z e n t a r e , ci de la s e m n , adică de la s t u d i u l r i ­ guros a l lim b ii (ca u n a n s a m b l u s t r u c t u r a t în care r a p o r t u r i l e definesc termenii) la s t u d i u l v o r b i r i i ( p r in introducerea u l t e r i o a r ă în a n a liz ă a subiectivităţii umane şi a istoriei). Încet înd să m a i c o n s id e r e f ie c a r e d in t e r m e n i i lim b ii în m o d iz o la t (ca u n i t a t e a u n u i s u n e t şi a u n u i co n c e p t), a riic u lîn rlu -1 în s t r u c t u r i to ta liz a to a r e şi d e g a j i n d u - i s e m n i f i c a ţ i a p o r n i n d de la s t r u c ­ t u r a d in c a r e f a c e partea lin g v istic a o f e r ă mo­ delul d e v e n i t c la sic a l m e t o d e i s t r u c t u r a l e .

U t i l i t a t e a c o n c e p tu lu i d e ..s tr u c tu r a " , în s e n s u l semiologic modern (ca „ m o d e l a b s tr a c t" ) , p e r ­ m ite î n d e p ă r t a r e a p r o g r e s i v a de reprezentări, ajungîndu-se p i u a la c o m b i n a t o r i u l a b s o l u t f o r ­ m a l a l glosematicii lui H je lin s le v . A c e a s ta m e ­ to d ă f a c e a b s tr a c ţie , în s t u d i u l lim b ii, de s u b ie c tu l c a r e v o r b e ş t e şi de is to r ia lim b ii, sp re a s u r p r i n d e logica internă şi ascunsă a s i s t e m u ­ lui. s u b l i n i i n d p r i o r i t a t e a relaţiilor a s u p r a e l e ­ m e n te lo r . Structura n u m a i e s te c o n s id e r a ta a c u m , în s e n s u l ei t r a d i ţ i o n a l , ca o f o r m ă de o r g a n i z a r e a u n u i sis te m , reperubilă n e m ijlo c it î n r e a l i t a t e a e m p ir ic ă , ci în s e n s u l m o d e r n , ca s i n t a x ă , ca m o d e l a b s t r a c t . L c v i-S lra u s.s nu­ m e ş t e s t r u c t u r a l a ” o ric e eon roi n a ţ i e do s e m n e care p ro d u ce senin iiicaţie Ş l to c m a i d e o a ­ rece, p r i n a n a liz a s e m n if ic a ţie i, p o r n i n d d e la s is te m e de t e r m i n a Le de scaune c u d u b l ă a r t i c u ­ l a ţ i e , lingvist ica n e a p a r e e a în să şi ca o p a r t e a u n e i te o r ii g e n e r a l e a s e m n e l o r (semiologic1), m o d e lu l lin g v is tic d e a n a l i z ă s t r u c t u r a l ă s - a d o ­ v e d it f e r t i l şi in a lte d o m e n ii, p r e t u t i n d e n i 182

vnde^ se stndiară semne care produc sem nifica­ ţ i e , in m o d deosebit în studiul u n o r s is te m e sim b o lic e (sistemele de în r u d ir e , m i t u r i l e , i n ­ c o n ş tie n tu l etc,). A p lic a tă e u s u c c e s în e tn o lo g ie (L e v i- S tr a u s s ) . în p s i h a n a l i z ă (Lacan), în i n t e r ­ p r e t a r e a o p e r e l o r p la stic e (Francastol). în a n a hza e c o n o m ic ă (G odei ier), în ..p o e tic ă '1 saci ..şLimţa d is c u r s u lu i l i t e r a r " (Barthe.s, Todorov), a cer,stă m e to d ă — n ă s c u t ă pe te r i t o r i u l lin g v is ­ ticii (o d a tă cu S a u s s u r e ) — o r e g ă s im în to a te d o m e n iile î n c a r e d e m e r s u l ş t iin ţif ic e x p l o r e a z ă s t r u c t u r a u n o r s is te m e de c o m u n ic a r e . C o r­ p u s u l m e to d o lo g ic r e u n i t s u b n u m e l e de ,,s t r u c ­ t u r a l i s m 11 a p a r e n u m a i d in m o m e n t u l în c a ro c o n c e p tu l d e s t r u c t u r ă f u n c ţio n e a z ă în ş tiin ţe le s e m n u l u i . î m p r e u n ă cu F r a n g o is W a h l, se p o a te a f i r m a că, în a c c e p ţ i u n e a m o d e r n ă , s u b n u ­ m e le de s t r u c t u r a l i s m se r e g r u p e a z ă „ ş tiin ţe le s e m n u lu i, a le s i s t e m e l o r de sem ne" 2I. S t r u c t u ­ r a lis m u l, în ip o s ta z a lui m e to d o lo g ic ă şi n u în c e a doctrinară, d e s e m n e a z ă p r in c ip iile o p e r a ­ to r ii c a r e a u d e s c h is p e r s p e c tiv a r e c o n s t r u c ţ i e i u n o r ş t i i n ţ e r ig u r o a s e şi f o r m a liz a b ilo , prin c o n ­ s t i t u i r e a u n u i n o u o b ie c t al lor, „seînnul", a n a ­ liz a b il în t e r m e n i i s t r u c t u r a l i ai r a p o r t u r i l o r d i n t r e s e m n i f i c a n t şi s e m n i f i c a t - - 1.

De.şi c ro n o lo g ic cl s - a m a n i f e s t a t m a i înfîi în m a t e m a t i c ă şi în ş t i i n ţ e l e n a tu r ii, s t r u c t u r a l i s ­ m u l a c t u a l p r o d u c e m u t a ţ i i l e cele m a i s e m n i ­ fic a tiv e în in vest ig a ro a s o c ia lu lu i, u n d e p r o li­ f e r a r e a m e to d e i s t r u c t u r a l e c o n s titu ie o r e a c ţie î m p o t r i v a u n e i î n s u m ă r i de t r a u m a t i s m e c a re a u d e r e g l a t v e c h ile i n s t r u m e n t e de b o r d alo ş t i i n ţ e l o r u m a n e . El m a r c h e a z ă r e f u z u l d e a a c ­ c e p ta u l t i m a î n t r u c h i p a r e a f a t a l i t ă ţ i i : a r b i t r a ­ ru l. E l e s te r ip o s ta legitim ii în f a ţ a id e ii c ă o b i o d u l ş t i i n ţ e l o r u m a n e a r p u t e a fi se s iz a t n e m ijlo c it, la n iv e lu l r e p r e z e n t ă r i i . El d e p l a ­ s e a z ă a n a liz a p e r t i n e n t ă în s ilin ţe le u m a n e la n iv e lu l c o n ste la ţie i du r a p o d u r i c a r e p r e z id e a z ă f u n c ţ i o n a r e a u nei t o h .h f a ţi. moi precis, la n i ­ v e lu l s i s t e m e l o r do s e m n e p rin c a re trăncăni-

te rea unui cod prin tr-o reţea de com unicaţie devine posibilă. !n lum ina acestor con.sidc: ente, apare evident că m etoda stru c tu ra lă dă naştere la extrapolări abuzive num ai atunci cîi.i, şi acolo unde negli­ jează specificul fiecărei arii de investigaţii şi — încâlcind aşa-numita ..regulă a pertinen­ ţei11 (J. B. î\g e s ) — acordă m odelului lingvistic suveran itatea absolută pe care acesta nu şi-o revendică si nu o m erită. Aşa cum a ra tă LeviStrauss, utilizarea m etodei stru c tu ra le este, în anum ite cazuri, singura cale p rin care om ul de ştiin ţă tran sp o rtă faptele sociale în labora­ tor 2i1. Aici el se străduieşte să le reprezinte sub form ă de modele, luînd to to d ată în consideraţie nu term enii, ci relaţiile în tre term eni. El tra ­ tează apoi fiecare sistem de relaţii ca u n caz p articu lar al altor sistem e, reale sau num ai po­ sibile, şi caută explicaţia lor la nivelul reguli­ lor de tran sfo rm are care p erm it să se treacă de la un sistem la altul, dincolo d^ ccea ce obser­ vaţia corectă, fie ea lingvistică sau etnologică, poate să sesizeze. Cel ce apelează la abordarea stru ctu rală va constata, de exem plu, că ansam ­ blul obiceiurilor u n u i popor este m arcat de un stil si form ează un sistem , num ărul acestor sis­ tem e fiind lim itat tocm ai p e n tru că societăţile om eneşti nu creează niciodată ..din nimic", ci aleg anum ite com binaţii d in tr-u n repertoriu ideal, cere poate fi reconstituit. Prin analiza structurii sistemului, tra ta tă în term enii u nor raporturi între semne, ap are posibilă inventa­ rierea tu tu ro r obiceiurilor observate, a tu tu ro r celor im aginate în m ituri, a celor evocate în jocuri şi visuri, realizîndu-se un fel de ..tabel periodic'1, ca cel al elem entelor chimice, în care toate obiceiurile reale sau p u r şi sim plu posi­ bile pot fi grupate în fam ilii, aşa îneît variaţiile apar rap o rtate la reguli identice de tra n sfo r­ mare. iar recunoaşterea celor adoptate efectiv de societăţi poate fi corelată cu funcţionarea de ansam blu a sistem ului.

D upă cum este cunoscut, m etoda stru ctu rală 184

dezvoltă — în cursul analizei m enite să desco­ pere acea constelaţie de rap o rtu ri care co n sti­ tuie stru ctu ra sistem ului investigat - - un n u ­ m ăr de principii m etodologice, un ansam blu de reguli care, retrospectiv, pot ti calificate drept reguli de analiză structurală. Acestea n u sîrd stabilite aprioric, ci rezu ltă clin analiza a 'poste­ riori a ceea ce A lthusser a r num i „practica teo­ retică" specifică fiecărei arii dc investigare ştiinţifică, fie că este vorba de activitatea lingvistului, antropologului sau psihanalistului.

Cu alte cuvinte, constatînd schim bările în dife­ rite cîm puri problem atice ale „ştiinţelor sem ­ nului", putem „decupa" instrum entele teo re­ tice care au provocat asem enea schim bări, identificând astfel regulile (izvorâte din logica in te rn ă a cercetării în fiecare ştiinţă} pe care, prin generalizare, convenim să Ic denum im „stru ctu raliste". în prim -p lan pare a se situa regula imanenţei, form ulată de Saussure a st­ fel : lim ba este un sistem care n u cunoaşte de­ cât ordinea sa proprie. în v irtu te a acestei r e ­ guli, analiza se plasează în obiect p e n tru a s tu ­ dia funcţionarea sa internă, alrm rionm /I ance consideraţii asupra lumii ex tern e iui. Im por­ tant, în mod deosebii, este fap tu l că, dezvă­ luind organizarea in te rn ă a unei loialităţi, a n a ­ liza stru c tu ra lă stabileşte reg u larităţile nu în ciuda, ci în virtutea diferenţelor, grupînd şi ordonînd deosebirile şi, îndeosebi, opoziţiile bi­ nare (unde relaţiile d in lre elem ente sînt de com plem entaritate). P rin urm are, atunci cirul utilizează m etoda stru ctu rală, lingvistul sau e t­ nologul nu grupează asem ănările, ci. o rd o ­ nează opoziţiile, explicând com unicarea între culturi nu p rin g eneralitatea ab stractă a naturii um ane, ci p rin posibilitatea traducerii opozi­ ţiilor d in tr-u n lim baj în altul, pe baza m eca­ nism elor şi reglărilor comune.

Levi-Strauss, în cercetările sale etnologice, a resim ţit nevoia ca în cursul analizei s tru c tu ­ rale a u n u i sistem de totem uri, al com parării şi ordonării diferenţelor, să introducă artificial 185

s c h im b ă r i de s e m n i f i e u n t p e n t r u a s t u d i a d a c ă a r e n d a n u liv n e iiz ă şi s c h im b ă r i e c h i v a l e n t e de se m n i.lic a l. î n t r u n i a:..-m enea o-hU-'d. el :;<• r e ­ fe ră la o r e g u l a a C i m i l i t u r i i , cui u c id e a lă e u „ e x ­ p e r i m e n t a r e a pe m o d e le " ( = a a fla c u m r e a c ­ ţ i o n e a z ă u n m o d e i d a i ia m o d ific ă ri) şi a f i r m î n d c ă e a „ im p lic ă , d r e p t c o n s e c in ţă , o a l t ă r e g u l ă : l a p t e l e t r e b u i e s t u d i a t e în r e l a ţ i a lo r c u a n s a m ­ b lu l ( a d ic ă o ric e s c h i m b a r e o b s e r v a t ă î n t r - u n p u n c t v a Ii r a p o r t a t ă la c i r c u m s t a n ţ e l e g lo b a le a le a p a r i ţ i e i sa le ) 14 A c e a s tă r e g u la , p r i n e a însăşi, n u a r e n im ic m e ta f iz ic , sla tie is t. s a u f o r ­ m a list, ci e x p r i m ă o c e r i n ţ ă p r i n e x c e le n ţă , d i a ­ lectică. A p lic în d - o şi „obie c tâ n d î m p o t r i v a ^ d e ­ f in i r i i în a b s o lu t» a to t e m i s m u l u i , L e v i - S t r u u s s a r e în v e d e r e n e c e s i t a t e a î n ţe le g e r ii t o l e m i s m u lu i în m o d c o n c r e t, f in in d s e a m a de loc şi de t i m p 11 I n c o n f o r m i t a t e c u r e g a l a . d a i n t e g r a r e , în c a d r u l lim b ii, s t r u c t u r i l e e l e m e n t a r e (sau, m a i p re c is, u n i t ă ţ i l e d i s tin c tiv e n u m i t e f o n e m e ) s î n t in t e g r a t o în u n i t ă ţ i s e m n i f i c a t i v e ( n u m i t e m o u a m e ) , e x i s l i n d o ie r a r h i e de n i v e l u r i d e lim b a j, c h i a r n iv e lu l f r a z e i p u ţ i n d fi ard i n t e g r a t în lr - o u n i t a t e m a i în a ltă , pe b a z a s o lu ţiilo r p r o p u s e de g r a m a tic ile g e n e r a t i v e . Şi m itu l, „c a o ric e en titate lin g v is tic ă — m en ţio n ează L c v iS t r a u s s — ...im plic ă p r e z e n ţ a u n i t ă ţ i l o r ca ro i n ­ t e r v i n în m o d n o r m a l î n s t r u c t u r a lim bii... E le s în t în să în r a p o r t c u s e m a n t e m e l e , c u m s î n t a c e ste a , la i’î n d u l lor. în r a p o r t cu m o rfo m e lo , ia r a c e s te a în r a p o r t c u f o n e m e l e 1- ; d e ace e a, a n a liz a s t r u c t u r a l ă p e r t i n e n t ă t r e b u i e s ă i n t e ­ g re z e to a te c e k 'la lle c o m p o n e n t e ia n iv e l u l de co m p lex itate al „ m a rilo r u n ită ţi co n stitu tiv e" sp e c ific e m i t u l u i şi s i t u a t e „de a su p ra , n i v e l u l u i o b iş n u it d e e x p r i m a r e lin g v istic ă " L a o ric e n iv e l însă, p e n t r u a p u t e a f u n c ţ i o n a a b o r d a r e a s t r u c t u r a l ă , se o p e r e a z ă te m p o r a r , d in c o n s id e ­ r e n t e m e to d o lo g ic e . ..o î n c h id e r e " a s i s t e m u l u i respectiv de sem ne, în s t r a t e g i a m e to d o lo g ic ă a s t r u c t u r a l i s m u l u i u n loc a p a r t e îl o c u p ă r e g u l a v a r i a ţ i e i d i a c r o 186

u>cr\ (jir,; p e r m i t e e x p l i c a r e a v a r i a ţ i i l o r s is te ­ m u lu i p r in in v a r ia n ţi si r u c tu r a li. P o r n in d de la 1'!;■[ i; !■a la r.g! li . insa m i r e y i n c r o i t i c ( r a p o r tu l i n ­ t r e t e r m e n i i c o e x is te n ţi ai u n e i lim b i I n tr - o s t a r e d a ta ) .şi d i a c r o n i c (raportul î n t r e t e r m e n i succesivi, c a r e se s u b s t i t u i e u n ii a l t o r a în tim p), analiza s t r u c t u r a l ă în c e p e c u s t u d i u l r a p o r t u ­ r i l o r s i m u l t a n e (sin c ro n ic e ) şi r ă m în o m u l t tim p în a c e s t n iv e l. F a p t u l r e s p e c t i v a d u s la o b ie c ­ ţia „privilegierii sin c ro n ic u lu i'* . A c e a s tă obiec­ ţie (pe c a r e o a d u c e , p r i n t r e alţii, J . - P . S a r tre) e ste d o a r p a r ţ i a l în t e m e i a t ă , întrucît is to r ia obiectului e s te r e d u s ă de s t r u c t u r a l i s m la a c t u a l i z a r e a u n u i n u m ă r lim itat, de p o s ib ili­ tă ţi. S c o p u l a n a liz e i s t r u c t u r a l e e s te în s ă to c m a i d e s c o p e r ir e a p r in c ip iilo r („codului") c a r e g u ­ v e r n e a z ă v a r ia ţiile , de c i şi s c h im b ă r ile , t r a n s ­ f o r m ă r ile . E ste, de a c e e a, in u t i l să r e n u n ţ i la a n a liz e le s t r u c t u r a l e p e n t r u a r e l i e f a istoria, căci sc o p u l a n a liz e i s t r u c t u r a l e , r a ţ i u n e a sa do a fi o c o n s t i t u i e e x p l i c a r e a v a r i a ţ i i l o r d ia c r o ­ nice. F ilo z o fu l m a r x i s t L o u is Ali.husxor a c r iti­ c a t în l u c r ă r ile sa le pseudoconeoplul de „ îslo i i e :i (care i n t e r p r e t e a z ă f ie c a r e d in d iv e r s e le m a n i f e s t ă r i a le c o n t e m p o r a n e i t ă ţ i i e a e x p r e s i e t o ta lă a u n e i e s e n ţe ce se r e a liz e a z ă im p la c a b il) şi fo t e i a c o n s t i t u i t u n c o n c e p t ş tiin ţif ic de ..istorie", p le c în d d e la a n a liz a m a r x i s t ă a s is ­ t e m u l u i social, is to r ic e ş te c o n s titu it, c u struc­ tură c o m p le x a şi ierarhică.

C h i a r ^dacă t i m p u l ,sî isto ria n u o c u p ă u n loc c e n t r a l în a n a liz a s t r u c t u r a l ă , a v o r b i d e s p r e d i a c r o n i c în seam n ă n a f ir m a că deosebirile s u c c e siv e (deci te m p o r a le ) p o t fi s t u d i a t e ca şi c e le si m im a n e (spaţiale), t r a n s f o r m ă r i l e a x c u ltînd de r e g u l i i n v a r i a n l e p c c a r e le p u t e m d e s c o p e r i p r i n a n a liz a s t r u c t u r a l ă . N u e x c l u ­ d e r e a t e m p o r a l i l ă ţ i i şi isto rie i e s te a ic i c a r a c t e ­ r istic ă , ci, c u m o s p u n e t e x t u a l CI. F e v i - S t r a u s s , c o n s i d e r a r e a d i v e r s i t ă ţ i i s t ă r i l o r u n e i s o c ie tă ţi în t i m p ca u n caz p a r t i c u l a r a l diversităţii c o e x is tîn d m s p a ţ i u .

11 07 u/

Se poale pune în treb area : a re valoarea efec­ tivă o asem enea abordare stru c tu ra lă ? P entru a oferi c'itcva puncte do sprijin u nui eventual răspuns, voi consem na, succint, două clin m ul­ tele exem ple cave s-a r p u tea da în favoarea fertilităţii m etodologice a regulei variaţiei dia­ cronice.

Primul exem plu : aplicarea m etodei s tru c tu ­ rale în studiul înru d irii de către etnologul CI. L cvi-Strauss. În tru c ît lingvistica este o p arte a teoriei generale a com unicaţiei p rin semne, Ci. L evi-Sirauss îşi propune să stabilească an a­ logii între discurs (prin reguli lingvistice) şi alianţă (prin reguli de rudenie), în tru c ît am bele sînt, do fapt, dom enii ale com unicaţiei în care se schim bă sem ne (într-o abordare de ordin for.nai fem eile fiind considerate, ca şi cuvintele, sem ne sui-goneris destinate unui anum it tip de comunicaţie). Regulile de rudenie şi căsătorie ar asigura com unicarea fem eilor Intre grupuri, aşa cum regulile ccono-inice asigură com uni­ carea b u nurilor şi serviciilor, iar regulile HngvLlicc com unicarea m esajelor, ceea ce des­ chide perspectiva aplicării m odelului stru c tu ra l din lingvistică la orice m odalitate de com uni­ care, inclusiv la acea form ă specifică de com u­ nicare şi de schim b care este înrudirea. ,,Intr-o altă ordine, de realitate — scrie CI. LeviSlrauss — fenom enele de în ru d ire sînt feno­ m ene de acelaşi tip ca fenom enele lingvistice", astfel îneît devine posibil „de a considera r e ­ gulile de căsătorie şi sistem ele de în ru d ire ca un fel do lim baj, adică u n ansam blu de operaţii destinate să asigure între indivizi .şi g ru p u ri un anum it tip de com unicare. F ap tu l că «m esajul» este con stitu it aici de către femeile, grupului care circulă între cianuri, neam uri sau fam ilii (şi nu, ca în lim bajul propriu-zLs, de către cu­ vintele grupului care circulă în tre indivizi) nu alterează cu nim ic iden titatea fenom enului con­ siderat în am bele cazuri" -H. Astfel, în unele com unităţi prim itive în ru d ire a se face p rin respectarea regulei schim bului restrîn s (un băr1GS

bat din grupul A se călătoreşte cu o fem eie din grupul B şi invers), alteori p rin respectarea aşa-numitului schim b generalizat (un bărbat din grupul A se căsătoreşte cu o fem eie din B, un bărbat din B cu o fem eie din C. un bărbat din C cu o fem eie din D. iar un bărb at din D cu o fem eie din A. produeîndu-se ..închiderea'* sistem ului, ceea ce justifică aplicarea metodei structurale). P ornind de la aceste prem ise teo­ retice, Cî, L cvi-Strauss a p u tu t explica prin m etoda stru c tu ra lă un fenom en foarte in tere­ sant. P e n tru populaţiile p rim itive din Ma’nezia dezlănţuirea fu rtu n ii era considerată păcatul suprem . Dar fu rtu n a putea fi d ezlănţuită printr-o serie de acte în ap aren ţă heteroclite, toate considerate tab u u ri : 1. căsătoria între rude apropiate ; 2. apropierea în tim pul som nului a tatălui de fiică şi a m am ei de fiu ; 3. cearta si, în genere, utilizarea unu: limba) violent între p ărinţi ; 4. jocul gălăgios al copiilor ; 5. m ani­ festarea. de către adulţi, a unei bucurii osten­ tative la reuniunile sociale ; fi. im itarea strig ătelo r unor păsări sau insecte ; 7. actul p rin care un om rîde dc propria faţă contem plată în tr-o oglindă ; 8. tachinarea anim alelor şi, în mod special, actul prin care o m aim uţă o costu­ m ată în om şi, apoi, ridiculizaţii. Descoperind aceleaşi fapte, R adcliffe-B row n si ceilalţi re ­ prezentant! ai şcolii antropologice do la Oxford privesc fiecare prohibiţie în mod izolat şi o e x ­ plică în mod diferit, p rin funcţia im ediat apa­ rentă, consta tabilă em piric. Faptul că nu este voie să se im ite un greiere s-a r explica p rin tr-u n m it descoperii la indigeni; din insulele A ndam an : un străb u n a v ru t să om oare un greiere, acesta a cerut a ju to r şi a venit în sp ri­ jin noaptea, care a declanşat fu rtu n a. Im itarea m aim uţei, jocul gălăgios sau căsătoria între rude apropiate a r avea, la rîndul lor, fiecare, o explicaţie distinctă, tu rc poate fi descoperdă în realitate;: em pirică. M etoda stru c tu ra lă i-a p e r­ mis însă lui L evi-Struuss să abordeze cu totul altfel problem a. El a încercat să considere toate IBS

tab u u rile cunoscute ca un sistem, în care e x ­ plicaţia ne-o dau nu clem entele, ci rela­ ţiile interne latente ale totalităţii, locul pe care fiecare clem ent îl ocupă în cadrul totali­ tă ţii stru c tu ra le ci in care face parte. Toate ac­ tele en u n ţate, după ce sîn t ordonate şi clasate pornindu-se de la deosebirile lor. se dovedesc a l'i variante cunoscute pe ba/a aceluiaşi reguli invariante ; absolut toate a d e le exprim ă va­ ria ţii ale prohibirii abuzului de limbaj. Ca atare, gruparea intr-o totalitate este cerută de coerenţa lor în ansam blul to talităţii căreia îi ap arţin . De ce pigm eii peninsulei m alaeze con­ sideră un păcat să-şi bată joc de propria faţă din oglindă, d a r nu şi de alţi oam eni ? P e n tru că ceilalţi oam eni pot replica, se pot apăra, pe cînd altm in teri, sem nele lingvistice îşi pierd sem nificaţia autentică, sînt utilizate abuziv.

T ratarea m aim uţelor costum ate ca oam eni sau a p ăsărilo r care cîntă (avînd doar ap aren ţă um ană) ca şi cum ar utiliza cuvinte om eneşti reprezintă, de asem enea, abuzuri de semne. D ar şi încheierea unei căsătorii în tre rucle apropiate sau incestul rep rezin tă tot abuzuri de lm ibaj, în sensul că se abuzează (ie ..sem nele'4 specifice acestui tip de com unicaţie in tergrupală ori de cîtc ori grupul fam iliei apropiate^ Ie „blochează'1, ori de cile ori nu li se dă în tre b u in ­ ţa re a rezervată tuturor sem nelor : de a fi co­ municate. Ceea ce înainte părea bizar sau chiai de neexplicat, apare acum ca ceva inteligibil, întrucît conceptul îşi proiectează fasciculele de lum ină şi asupra rep rezen tărilo r concrete. Im ­ plicaţia ştiinţifică n u mai. constă acum în tre ­ ce x’ca do la com plexitate la sim plitate, ci iti substituirea unei com plexităţi m ai inteligibile unei alteia care era m ai p uţin inteligibilă. „Gîndirea trece astfel — cum rem arcă LeviStrauss •— de la divcrsifulea em pirică la simpli­ tatea conceptuală, apoi de b-. sim plilaiea concep­ tuala la sinii '"a n-mn m runw i’' işi acum. un ui dedea exem plu '■ explicai ta m iturilor graţie aplicării m etodei strucluuile, URI

aşa cum apare în lucrările lui CI. L evi-Strauss din anii 1 19tig, sul) l.il.lul generic: M i­ tologice. L’e n tru etnologul francez, fiecare m it rep rezin tă un a ra n jam e n t original de „m itomo" (unităţi constitutive de sem nificaţie, a n a ­ loge ,:m onem elor“ din lingvistică) carc-i conIcH'ă, prin pachete de reiatii'!, o funcţie sem ni­ ficativă, decelabilă doar prin integrarea sa in tr-u n sistem . Analizând un grup de m ituri, m etoda stru c tu ra lă obligă la ,.înehideroa“ sis­ tem ului ; cte aceea, Levi-Slrauss tratează m itu ­ rile haroro, ge şi lupi ea un grup închis, prin aplicarea unei serii de transformări. In m it — spune Levi-Strauss — nu apa, soarele sau focul au sem nificaţie, ci combinarea lor ; în acest sens fiecare m it se constituie înlr-o cultură doar prin apartenenţa, la o totalitate şi p rin po­ ziţia în cadrul ei. im punindu-nc să trecem de ta fenom enele conştiente la stru c tu ra incon­ ştientă, latenta, în v irtu te a faptului, rem arcat încă de M arx (pe caic L evi-Slrauss îl citează), că oam enii fac istoria, d ar nu ştiu că o fac. Ccnstatîn d varietatea celor trei m ituri, L evi-Strauss descoperă că înseşi deosebirile dintre ele implică anum ite regularităţi, că nu avem de-a face cu ansambluri fă ră ordine, că fiecare m it este mai curînd o variaţie pe o tem ă şi de la o tem ă la alta se trece p rin tr-u n sistem d eterm in at do transform ări. Astfel, m itul bororo asupra ori­ ginii furtunii .şi ploii ne apare, p rin aplicarea metodei structurale, ca o transform are prin in ­ versiune a unui m it ai tribului ge asupra origi­ nii coacerii alim entelor, toate versiunile avînd ca motiv' central p ăţan ia unui p rinzător de păsări blocat în vîrful unui arbore (sau al unui perete stâncos) ca urm are a unei dispute cu o ru d ă provenită prin alianţă. CI. L evi-Strauss studiază deosebirile, le inventariază şi le cla­ sează. stabilind un sistem de opoziţii în tre ele­ m entele m iturilor, opoziţii referito are la actori (într-un caz apare un erou um an în ru d it p rin căsătorie cu un anim al, jaguarul ; în a lt caz apare un erou su p rau m an şi un aliat um an prin 191

căsătorie), Ia conduite (deşi anim al, jaguarul se com portă civilizat ; deşi om, v înătorul se com ­ p o rtă sălbatic) sau referito are la obiectul vizat (un m it se re fe ră la originea coacerii alim en te­ lor, altul la originea cărnii şi ultim ul la origi­ nea ploii şi furtunii). In cele din urm a, LeviStrauss descoperă şi form alizează stru ctu ra abstractă, dezvăluind regulile invariante care •stau la baza tu tu ro r transform ărilor. Ju ste ţea concluziilor este riguros verificabilă, căci a n ­ sam blul m itu rilo r rep rezin tă un grup închis, puiiii.du-se efectu a transform ări com plete în am bele sensuri în conform itate cu regula comuUitivituţii.

Fie şi aceste exem plificări currente calamo probează că m etoda stru c tu ra lă im plică un a n ­ sam blu de procedee ax ate pe recunoaşterea şi com pararea diferenţelor, a reţelelo r stru ctu rale şi dezvăluie transform ările posibile, astfel incit relaţiile de poziţie în tre elem entele unui sistem să răm in ă invariante atunci cînd elem entele sin i supuse variaţiei. F orţa explicativă a con­ ceptelor ei operatorii a fost efectiv probata.

In prim ul rînd, valoarea m etodei stru ctu rale rezida în rigoarea pe care o asigură cercetării, graţie în altu lu i grad de form alizare, elim inării refe rin ţe lo r ia subiect şi la ex p erien ţa trăită.

M etoda stru c tu ra lă im plică o epistemologie a modelului, care ren u n ţă la pu n ctu l de vedere e mp iris t (căci s tru c tu ra nu este sesizabilă la nivelul relaţiilor perceptibile în tre fenom ene, ci treb u ie construită de raţiu n e deasupra apa­ renţelor, deasupra reprezentărilor), după cum re n u n ţă şi la ceea ce ap are conştiinţei im ediate a subiecţilor sub form a unor tră iri (ceea ee nu înseam nă decit în in terp retările extrem iste, uitra-forrnaiiste, o descalificare totală a u m an u ­ lui, a tot coca ce se fundează la nivelul subiec­ tului uman).

Dar, p rin aceasta, în al doilea rînd, m etoda stru ctu rală perm ite depăşirea opoziţiei între atom ism şi organicism , centrând explicaţia pe 192

dezvăluirea constelaţiei interne de rap o rtu ri care dau sem nificaţie a tît totalităţii, c it şi fie­ cărui elem ent com ponent. Fiind o m etodă p rin excelenţă analitică, d a r şi totalizatoare, ea per­ m ite o fericită uniune dialectică a analizei şi sintezei, conjugată cu surm ontarea trad iţio n alei opoziţii în tre descriere şi explicaţie. în al treilea rînd, ea relevă conexiunile in ­ terne, rap o rtu rile d intre elem entele com ponente şi ansam blurile unei totalităţi, disociind acele ra p o rtu ri interne fundam entale care constituie s tru c tu ra în sensul au ten tic al cuvîntului şi dez­ văluind codul tu tu ro r tran sfo rm ărilo r — reale sau posibile — proprii u n u i sistem . V aloarea ei cognitivă decurge, astfel, din „principiile care servesc ca bază p e n tru analiza stru c tu ra lă : eco­ nom ie de explicaţie, unitate de soluţie, po­ sibilitate de a reconstitui ansam blul pornind de la un fragm ent şi de a prevedea dezvoltări ulterio are pe baza datelor ac tu a le 11 :!:l.

Iată de ce, în al pulrulea tind, abordarea s tru c tu ra lă dă u n fundam ent ştiinţific m etodei com parativiste (prin luarea în considerare a in v arian ţilo r care explică variaţia deosebirilor), m arcând u n pas im portant pe linia unificării term inologice a ştiin ţelo r în genere şi u n pas decisiv pe linia dem istificării conceptualizării academ iste şi m oralizatoare care a înăbuşit în tre c u t p rin retorism şi im presionism discursul în ştiinţele um ane. Ea introduce rigoare in te ­ lectuală, chiar dacă absolutizarea ei — datorată ignorării dialecticii „obiectivitate-subieclivitate'1 şi tran sfo rm ării postulatelor ei metodologice m postulate ontologice ■ — eşuează in tr-u n ra ţio ­ nalism u ltraform alist şi in tr-u n „antium anism teoretic". Dar, odată cu aceasta, apar evidente in terferen ţele de ordin filozofico-ideologic ale m etodei stru c tu ra le şi riscurile triplei ei re­ ducţii (în ra p o rt cu tră irile subiectului, cu istoria şi cu contextul social), care im pun o tem einică înţelegere dialectică a rap o rtu lu i „stru etu răp ractică“ şi ,,stru ctu ră-isto rie“.

193

fac copacii" 31.

3.

De la metoda structurală la filozofia structuralistă

M etoda stru c tu ra la im plică o de * * * « m g g - g - g - S

» ,

S & T ^ ° Ş € k " e er& d£i V stru

sînt în a c e le i timp convergente ţi

S

: , i r

?

r

e s î«t. . = =

-

S

^

^ .- r j T

l

r

*

s

. ş

; ~

S

« « ÎS !

f

i

â

?

5

- este pe m ătu ra c u v iin ţe lo r de

^

S S S e t ^ o u c S situează pe poziţii total diferite. P e n tru primul, el semnifica (dealtfel, 194

ca şi p e n tru Bachelard) trecerea de la ideologic la ştiinţific,^ care n u poate av ea loc decît o sin g u ră dată în tr-u n cîm p problem atic. P e n tru al doilea, el desem nează trecerea de la u n mod de clasare şi elaborare a experienţei la altul, schim barea tip u lu i de articu lare ex isten t în in­ teriorul sem nului. Prim ul, fiind m arxist, ajunge să dea un plus de rigoare conceptului de „is­ torie ; al doilea, fiind evident in flu en ţat de fenom enologie, ajunge să plaseze istoria la ni­ velul aparenţei. A ceastă p lu ra ritate de in te r­ p retă ri filozofice, pe care am schiţat-o extrem de sum ar, se explica p rin polivalenţa de sensuri conceptului de „stru ctu ră", prin p articu lari­ tăţile m odelului lingvistic iniţial, p rin d iversi­ tatea filoanelor ideatice şi p rin independenţa relativ ă a m etodei faţă de sursele şi consecin­ ţele teoretice. _ P a r dacă, în cele m ai m ulte cazuri, in te rp re ­ tările filozofice sln t im plicite şi n u afectează va­ loarea operaţională a procedeelor m etodologice structurale, ten ta tiv a de a ridica principiile m e­ todologice ale stru ctu ralism u lu i la rangul de principii ontologice şi de a oferi pe baza lor o explicaţie absolută a lum ii în ansam blul ei, o filozofie structuralistă, este inconsistentă teo­ retic. D ealtfel, filozofia stru c tu ra listă (cel p u ţin aşa cum tran sp are din lucrarea lui Michel Fouc a u lt C uvintele şi lucrurile) îndeplineşte, in ­ dependent de su btilitatea analitică şi m eritoria capacitate de problem atizare a autorului, o funcţie socială precisă în contextul luptei ideo­ logice contem porane. Cînd M. Foucault afirm ă că trebuie elim inate din filozofie „problem ele rap o rtu lu i om ului cu lum ea, problem a reali­ tăţii, a fericirii şi toate obsesiile care nu m erită de loc să fie problem e teoretice", că „sistem ul n o stru n u se ocupă de Ioc de ele", că a r trebui să abandonăm orice ideologie şi. în prim ul rînd, „să ne eliberăm de um anism " 32, el prom ovează în num ele filozofiei stru c tu ra liste — o ideologie a nonideologiei, a „sfîrşitului erei ideologice". „T rebuie să înţelegi sem nificaţia IM

ideologică a acestor afirm aţii" — m enţionează J.-P . S artre, adăugind: ,in tr -o civilizaţie teh n o ­ cratică nu m ai există loc p e n tru filozofie, afară num ai dacă nu se transform ă ea însăşi în tehnică" 3:i.

D ealtfel, e x trap o larea procedurilor tehnice ale m etodei stru ctu rale dc la lim bă şi societăţile zise prim itive în cîm pul problem atic totalizator al filozofici „înseam nă desfiinţarea valorizării, n eu tralism u l teoretic (şi practic) al subiectului, al om ului faţă de tot ceea ce im pune o reacţie valorică. Ni se sugerează să transform ăm omul total, al cărui pivot este etosul, sensibilitatea valorică, în tr-u n p u r subiect epistem ologic, in ­ teresat doar de stru c tu ri pure" 3'‘. N i se reco­ m andă să purificăm conştiinţa contem porană de asem enea noţiuni im pure, ca „om “, „um anism ", „libertate", „fericire", oferindu-ni-se în schim b prom isiunea unei pseudo-consolante seninătăţi paradisiace, dobîndite p rin constatarea că gîndim în in teriorul unei gîndiri anonim e şi constrîngătoare, care este aceea a unei epoci şi a unui lim b aj.

Filozofia structuralistă, care apare uneori im plicit (la. nsi hanoiistul Jacques Lacan) iar alteori explicit (la epistcm ologul M. Foucault), absolutizează m etoda .structurală, acordîndu-i su v eran itate nelim itată. Lim itele ei sîn t astfel desconsiderate. Or, m odelul teoretic construit de Levi-Stnm ss, care s-a dovedit, cum am văzut, deosebit de fertil în antropologie, are... defec­ tele calităţilor lui. Toate explicaţiile sale au fost posibile datorită unei distincţii nete în tre struc­ turi de cod şi structuri de reţea. În tru c ît orice sistem de com unicare presupune o clasă de obiecte com unicabile, un ansam blu de m esaje şi un ansam blu de canale în tre e m iţăto r şi re ­ ceptor (prin care m esajele sîn t schim bate), LeviStrauss distinge n et regulile care guvernează exclusiv ansam blul de m esaje (structuri de cod) de regulile care guvernează exclusiv un a n ­ sam blu de schim buri (structuri de refec). A n­ tropologia stru c tu ra lă a lui L evi-Strauss pleacă 196

de la ipoteza că sistem ele socio-culturale sîn t gu­ vern ate sau de stru c tu ri de cod (în cazul m itu ­ rilor, de exem plu, în tru c ît „canalele" nu in­ fluenţează asupra „m esajelor") sau de stru c tu ri de reţe a (ca, de pildă, în cazul schim burilor m atrim oniale, unde „reţelele" schim burilor n u sînt in flu en ţate de co n ţin u tu l com unicării). Mo­ delul c o n stru it reduce de fap t comunicaţia la lim baj. Este acelaşi m odel prin care putem explica şi telegrafia, ca sistem de com unicaţie cu un cod absolut distin ct de reţea. Codul p e r­ m ite să se trad u că orice m esaj lin g v istic care se scrie cu a ju to ru l alfabetului şi se poate m odi­ fica fă ră a se afecta reţeaua, ia r reţeaua, ca­ racterizată p rin d istrib u ţia canalelor şi capaci­ ta te a lor (num ărul de sem ne pe care le putem transm ite in tr-u n tim p dat) se poate de asem e­ nea m odifica fă ră a afecta codul.

Eaptele antropologice nu pot fi însă asim ilate total u n o r m odele de lim baj. Tocmai prin re d u ­ cerea ilicită a m odelului de com unicaţie la cel de lim baj se explică — credem — incapacitatea stru ctu ralism u lu i de a mai obţine rezultatele fructuoase în zona politicului sau eticului. C hiar în com unicarea artistică, p rin excelenţă e x p re ­ sivă, ce-ul şi cum -ul sîn t g reu disociabile, în tru cît orice m odificare a „ re ţele i11 schim bă „codul" estetic, după cum „codul" afectează „reţeaua".

V ersurile unei poezii constituie o re ţe a de co­ m unicare care se contopeşte eu „codul estetic", form înd o „fuziune" în cadrul căreia cuvintele dobîndesc accente em oţionante, v irtu ţi poetice expresive, funcţii de sem nificare pe care nu le au ca sim ple expresii cotidiene. Do aceea. în artă, m esajul idealic-em oţional al unei opere nu poate fi valorizat decît în însăşi unicitatea for­ mei lui, în im plicaţia reciprocă a Iui ce şi a lui cum. Cu a tît m ai m u lt în sfera politicului, m e ­ sajele transm ise n u pot fi analizate independent de sem nele utilizate şi de condiţiile com uni­ cării, P rin urm are, n u toate sistem ele socio­ culturale funcţionează conform aceluiaşi model 197

şi, ca atare, se im pune o generalizare a noţiunii de sistem de com unicaţie, ţinînd seam a de existenţa a două sistem e de com unicaţie dis­ tincte : sistem e de cod sau de reţea şi sistem e de cod şi de reţea.

A pelul la m etoda stru c tu ra lă în antropologia culturală contem porană se explică, p rin tre a l­ tele, şi p rin faptul că, dincolo de problem ele vagi, im precise cu care se con fru n tă specialiş­ tii din acest dom eniu, s-a p u tu t identifica, în societăţile zise „prim itive", stru c tu ra precisă a relaţiilo r de rudenie care se pretează la m ate ­ m atizare, la o utilizare a procedurilor logicii sim bolice elem entare, la o abordare riguroasă.

S-a co n tu rat astfel ten d in ţa de a aduce în prim planul cercetării stru c tu ra ferm ă, identificabilă riguros şi de a lăsa în um bră sau de a subordona acestei stru c tu ri factori sociologici sau axiolo­ gici m ai p u ţin susceptibili de abordare rig u ­ roasă, deşi m ai im portanţi. P ornind de la o ase­ m enea constatare, W. van O. Quine atrăgea pe d rep t cuvînt aten ţia că „relaţiile de rudenie joacă u n rol prea m are în antropologie tocm ai din cauza consolării m etodologice pe care o oferă", considerînd că este de datoria sa să sem ­ naleze „pericolul de a m atem atiza dom eniul de cercetare d a to rită strălucirii algoritm ului într-ozonă periferică". In acest m od apare evident riscul de a se ajunge la aducerea în centrul cer­ cetării a acelor problem e care oferă cel m ai bine posibilitatea folosirii cu succes a m etodei stru c ­ tu rale şl a m atem atizării, „chiar dacă ele n u sînt problem ele care a r treb u i să stea în centrul atenţiei" 3j. R em arca lui Quine este în d rep tată îm potriva ten d in ţei de a acorda su v eran itate necondiţionată m etodelor, independent de re ­ zultatele lor. D elim itarea de riscul m etodolatriei, in eren t filozofiei structuraliste, rep rezin tă o condiţie necesară (deşi nu şi suficientă) p en ­ tru fructificarea v irtu ţilo r m etodei structurale.

D ar nu num ai atît. Întrucît, aşa cum am v ă ­ zut, după o suită de reducţii, apare şi riscul po­ ten ţial al tran sfo rm ării unei reducţii operaţio198

riale (separarea sincronicului de diacronic şi a conceptului de ex p erien ţa trăită) în tr-u n postu­ lat m etafizic (conform căruia stru c tu ra exclude definitiv şi absolut principiul istorism ului şi rap o rtarea la subiectivitatea um ană). Ceea ce era doar risc potenţial devine eroare reală la Foucault, care converteşte am biţiile ştiinţifice ale antropologiei stru ctu rale a lui L evi-Strauss în veleităţile totalizatoare ale unei „antropolo­ gii filozofice11 ce tra tea z ă în treag a istorie a cul­ tu rii, din epoca R enaşterii pînă astăzi, în te r ­ m enii unor „ m u ta ţii11 sau „ru p tu ri" în tre ca­ drele transcendentale ale unor stru c tu ri de lim ­ baj (num ite epistem e), care ar prestabili dispo­ zitivul topologic-relaţional al locurilor pe care le vor ocupa cunoştinţele şi experienţele um ane.

Se poate afirm a că p e n tru Foucault „ stru c tu ra ­ lism ul nu este separabil de o nouă filozofie transcedentală, în care locurile prim ează în r a ­ p o rt cu ceea ce le ocupă11 şi în care om ul — p ro ­ dus p rin dezvoltarea însăşi a stru c tu rii — apare doar în ipostaza de obiect, în tru c ît „adevăratul subiect este stru c tu ra însăşi" 3ti. In tr-u n asem e­ nea caz, se realizează trecerea de la o m etodă fe rtilă la o doctrină care, deşi evită să se p re ­ zinte ca o filozofie, este de fap t o filozofie a u ­ tentică, apropiată de neopozitivism p rin procla­ m area unei a rh itec tu ri imobile a conceptelor, p rin excluderea totală a subiectivităţii, a isto­ rism ului, a valorilor, a transcendenţei, p rin r e ­ ducerea om ului la un sim plu obiect epuizabil prin hieratism ul glacial al unor form ule şi co­ d uri abstracte care neglijează a tît subiectivita­ tea um ană, cit şi contextul social şi istoric al practicii um ane. J. M. Dom enach rem arcă, pe d rep t cuvînt, că principalul pericol p e n tru stru c ­ turalism este structuralism ul, în sensul că stru c ­ turalism ul ca m etodă eşuează dacă este autono­ m izat în ideologie. Şi aceasta deoarece, oricît a r p ărea de paradoxal, erijat în doctrină filozo­ fică, prom ovînd un raţionalism ultrafo rm alist neoeleatic, structuralism ul m erge în sensul in­ terp retă rilo r dogm atice pe care le com bate. R e199

ducînd „sensul “ la un efect al unor „rap o rtu ri poziţionale" şi negînd autodinam ism ul, s tru c tu ­ ralism ul ajunge la un fel de dogm atism al in­ terdicţiilor, la justificarea stru ctu rilo r existente, la contestarea unui sens al istoriei um ane şi la nihilism axiologic.

C aracteristică p e n tru filozofia structuralistă este desconsiderarea practicii, a capacităţii um ane dc intervenţie, deci şi a posibilităţii eve­ nim entului p rin care să se treacă de la o stru c ­ tu ră la alta. „Ceea ce ne înfăţişează Foucault — rem arcă J.-P . S artre — este o geologie: se­ ria stra tu rilo r succesive care form ează «solul» nostru. Fiecare din aceste s tra tu ri defineşte con­ diţiile ce fac posibil un anum e tip de gîndire care a triu m fa t în tim pul unei anum ite perioade.

Dar Foucault nu ne spune ceea ce ar fi cel mai in teresan t : nici cum anum e s-a constituit fie­ care tip de gîndire plecînd de la aceste condiţii, nici cum trec oam enii de la un tip de gîndire la altul. A r tre b u i p e n tru asta să accepte p rac­ tica, deci istoria, şi tocm ai asta e ceea ce re ­ fuză... El distinge epoci, un înainte şi un după.

D ar el înlocuieşte cinem atograful cu lan tern a magică... C uvintele lui A uguste Com te «pro­ gresul este dezvoltarea ordinei» se aplică p e r­ fect ideii pe care stru ctu raliştii şi-o fac despre diacronie" :ir. Susţinînd ordinea în d etrim entul diacronici şi respingînd istoria (redusă la v a ­ riaţii ale p a rticu larităţilo r etnografice sau la un mozaic epistemologic), rep rezen tan ţii s tru c tu ra ­ lism ului, chiar dacă sîn t pe poziţii politice de stingă şi utilizează, idei de inspiraţie m arxistă, n u găsesc suportul p en tru a explica înlocuirea ordinii existente şi justifică o societate indus­ tria lă pragmatizată şi tchnocratizată care alte­ rează sim ţul um anului.

In egală m ăsură, filozofia stru ctu ralistă, aşa cum poate fi ca degajată din lucrarea lui M. Fou­ cault C uvintele şi lucrurile, se caracterizează p rin cmmanism teoretic. N ep u tin ţa de a urca de la stru c tu ri la activitatea um ană care le dă naştere generează concluzia că treb u ie elim inat 200

conceptul de „om" sau, în cel m ai bun caz, re ­ dus la o sum ă de coordonate derivabile din con­ diţiile sale de existenţă, independent de istoria sa, de subiectivitatea şi fin alitatea sa specific um ană.

Considerînd, pe de o parte, că „antropologizarea este în zilele noastre m arele pericol in te ­ rio r al reflexiei" 38, pe de altă parte, că însuşi conceptul de om s-a con stitu it în ra p o rt cu o anum ită m odalitate a lim bajului la sfîrşitul se­ colului XVIII, Michel Foucault pune răm ăşag că ,,omul este o invenţie" căreia antropologia gîndirii noastre îi ara tă lesne data recentă şi sfîr­ şitul apropiat. Înţelegînd ,.prin stru c tu ră ceea ce reprezentarea oferă confuz... desfăşurării li­ niare a lim bajului" 39, Foucault consideră că om ul este un ..obiect" care se am ăgeşte că este şi „subiect". D ar — spune Foucault — a sosit m om entul ca el să se îm pace cu n a tu ra îm notriv a căreia s-a iluzionat atîta vrem e că poate lunta oounîndu-i propria cultură. Ca să se sal­ veze, om ul tinde să se întoarcă în m ijlocul lu ­ cru rilo r ne care a visat să le poată cunoaşte şi transform a p o triv it idealurilor sale. Pierzînd orice contact cu lucrurile, cuvintele devin ele însele nişte lucruri, iar subiectul revine el în ­ suşi p rin tre celelalte obiecte. Oam enii ar tre ­ bui să se îndrepte către o singură lim bă, p e r­ fect form alizată, adică în întregim e golită de gîndire şi dezantropologizată. îni.ăturarea „p re­ judecăţii um aniste" (cum o num eşte Foucault) ar apărea astfel ca principalul com andam ent al filozofiei structuraliste, care proclam ă, sem im etaforic şi sem iprogram atic, „m oartea om ului"'l0.

P rin urm are, excesul de subiectivism al exis­ tenţialism ului s-a ră stu rn a t în concepţia stru c­ turalism ului sistem atist al lui Foucault, deve­ nind o abandonare a subiectivităţii, în num ele principiului : „eul este obiect ex terio r şi v e ri­ tabila gîndire este doar gm direa lim bajului" 41.

R ăstu rn în d rap o rtu rile valorice d intre subiect şi obiect, d in tre lim baj şi realitate, d intre gîn­ dire şi lim baj, M. Foucault preconizează re în ­ 201

toarcerea cu ltu rii la n a tu ră şi n u în ălţarea n a tu rii la cultură. Foucault confundă te n ­ dinţa legitim ă a cunoaşterii ştiinţifice spre desubiectivizare, spre rigoare sporită şi în alt grad de obiectivitate, cu dezum anizarea unor stru c tu ri reale, obiectuale, deşi gîndirea nu se poate desfăşura în afara unor stru c ­ tu ri lingvistice, iar om ul nu este o rătăcire accidentală a vieţii, nu este un capriciu absurd al n a tu rii sau o ipoteză la care treb u ie să re ­ nunţăm p e n tru a obţine obiectivitatea ştiin ţi­ fică. Poziţia centrală a om ului în univers nu depinde nici de graţia divină, nici de geocentrism , ci de fap tu l că el este, concom itent, homo agens, homo cogitans şi homo aestim ans. Fiind singura fiinţă capabilă să-şi m odifice m ediul am ­ b ian t conform scopurilor sale, om ul este şi sin­ gura fiin ţă în stare să se propună pe ea însăşi ca „scop su p rem “, ca o „m ăsură a tu tu ro r luc ru rilo r“ (cum ar spune Protagoras). P rin om determ inism ul universal devine conştient de el însuşi, începînd de acum încolo să acţioneze şi p rin interm ediul scopurilor. Ceea ce îl deose­ beşte definitiv pe om de toate celelalte fiinţe este tocm ai faptul că poate să se propună pe el însuşi ca scop suprem . T ransform area om ului în m ijloc şi a subiectului în obiect de către filozo­ fia stru c tu ra listă este cea m ai elocventă e x p re ­ sie a inconsistenţei sale teoretice şi a funcţiei sale sociale în contextul confru n tărilo r ideolo­ gice contem porane.

4. O perspectivă filozofică privilegiată : dialectică şi structuralism

Obstacolul epistem ologic de nedepăşit p e n tru filozofia stru ctu ralistă pare a-1 constitui „asi­ milarea''* adecvată, la nivelul discursului filozo­ fic, a principalei achiziţii a m etodei stru ctu rale: tran sfo rm area dem ersului cognitiv în ştiinţe ca urm are a reco n stru irii obiectului lor în term e202

nii unor relaţii în tre sem ne. Tocmai aici se des­ chide evantaiul larg al m ultiplelor rap o rtări fi­ lozofice actuale fa ţă de m etoda stru ctu rală. Şi to t aici se ridică în tre b are a : care d in tre filozo­ fiile actuale integrează adecvat nucleul concep­ tu al al m etodei stru ctu rale ?

Frangois W ahl, în studiul său dedicat proble­ m elor filozofice ale „ stru c tu ralism u lu i11 (term en p rin care desem nează n u doctrina lui Foucault, ci m etoda denum ită, de obicei, „ s tru c tu ra lă 11), ajunge la concluzia că „nici una din filozofiile actuale nu este contem porană cu stru c tu ra lis­ m u l11 42. Ele s-ar situa fie dincoace, fie dincolo de structuralism . A ltfel spus, n -a r oferi p e r­ spective filozofice apte să recepteze adecvat achiziţiile m etodei structurale.

O ricît a r p ărea de bizar, concepţia „ u ltrastru c tu ra lis tă 1- a lui Foucault, pe care am analizat-o sum ar m ai înainte, se situează dincoace de structuralism , p lătind trib u t fenom enologiei p rin adm iterea p rim atu lu i reprezentării. S tru ctu rile pe care Foucault le analizează în Les M ots et Ies Choses (şi denum ite „epistem e11) sînt, de fapt, schem e figurative, fondate nu p rin articu laţii în in terio ru l sem nului, ci p rin tr-o p erm anentă trim ite re pe planul reprezentării. încă Piaget, înaintea lui W ahl, rem arca la Foucault un „stru c­ turalism fă ră s tru c tu ri11 43. Aceasta p e n tru că stru c tu rile nu pot fi de ordinul rep rezen tării şi n u pot fi puse în rap o rt cu o conştiinţă virtuală.

Ele funcţionează altfel decît conştiinţa. De aceea, p e n tru a găsi stru c tu ra unui m it, LeviStrauss nu-1 in terp retează ci îl supune, în ca­ d ru l to ta lităţii respective, unor transform ări, conform regulilor care prezidează sistem ul de sem ne. Orice filozofie care m enţine prim atu l re ­ p rezentării refuză m etoda stru c tu ra lă chiar în m om entul în care pare s-o urm eze. M ult co­ m en tata afirm aţie a lui Foucault cu p riv ire la „m oartea om ului11 (care vizează definirea om u­ lui şi nu existen ţa lui) izvorăşte de fap t din desconsiderarea activ ităţii constructive a gîndirii um ane, pe care stru ctu ralism u l coerent se 203

sprijină. Ea exprimă, surprinzător poate, dar adevărat, o tratare antestructuralistă a omului.

Concepţia iui Jacques D errida se situează însă dincolo de structuralism , în tru c ît după in stitu i­ rea lui, sem nul este distrus („deconstruit", spune Derrida)'*'’1 p rin tr-o m işcare de interogare asupra bazelor organizării „calm e“ şi riguroase a cunoaşterii. O interogare de acest tip trece p rin structuralism , dar num ai p e n tru a d en u n ţa uzajul inadecvat al sem nului şi a distruge în ­ suşi edificiul epistem ologic pe care se sprijină structuralism ul. Ea contestă p rin tr-o subtilă dialectică a „scriiturii" şi „diferenţei" (una din cărţile lui D errida p o artă chiar titlu l L ’Ecriture et la D ifference) prim atu l sem nului, subordonîndu-1 din nou faţă de reprezentare. Este vorba acum de o rep rezen tare plasată după concept, dar care în egală m ăsură denotă rezistenţa faţă de cuceririle de ordin m etodologic ale s tru c tu ­ ralism ului şi, în genere, ale gîndirii ştiinţifice m oderne. A ţii dincoace cit şi dincolo de stru c ­ turalism constatăm , p rin urm are, in erţia unei optici filozofice p e n tru care prim atu l rep rezen ­ tării este a firm a t cu aceeaşi dezinvoltură ca în vrem ea fizicii pregalileiene. „Noul" adus de p ătru n d e re a analizei stru c ­ turale în d iferite sectoare ale cercetării ş tiin ţi­ fice poate fi totuşi recep tat filozofic şi în afara altern ativ ei înainte m enţionate. Fr. W ahl, de­ altfel, în tr-u n in terv iu publicat de revista „L ettres frangaises" la 29 ianuarie 1969, a introdus o nuanţă, afirm înd că „cel m ai contem poran cu structuralism ul rămâne discursul lui A lthusser".

Or, dincolo de coloratura p articu lară a lu cră ri­ lor lui A lthusser, p rin ele şi îm potriva lor, dar în referen ţialu l filozofic în care situează dez­ baterea, tra n sp a r v irtu ţile teoretice şi m etodo­ logice ale gîndirii filozofice m arxiste care, din m om entul constituirii ei, a m arcat o ru p tu ră radicală cu trad iţia ernpiristă a fondării dis­ cursului filozofic la nivelul reprezentării. „Nici­ odată — scrie A lthusser — cunoaşterea n u se află, cum ar vrea cu desperare em pirism ul, în 204

faţa unui obiect pur care să fie identic cu obiec­ tul real... C unoaşterea nu lucrează asupra obiec­ tu lu i real, ci asupra propriei sale m aterii prim e... în sensul precis pe care i-1 dă M arx în Capita­ lul, adică o m aterie deja elaborată, tran sfo rm ată tocm ai p rin im punerea stru c tu rii complexe, care o constituie ca obiect al cunoaşterii* 45. P rim a ­ tul sem nului, pus în evidenţă de analizele stru c­ tu ra le în diferite sectoare ale ştiinţei, n u num ai că nu este contestat, dar este explicat p rin ro ­ lul activ, constructiv, al stru ctu rilo r subiec­ tu lui cunoaşterii, ceea ce deschide perspec­ tiva elucidării ra p o rtu lu i d intre stru c tu ră şi geneză. Căci, de fapt, „ceea ce studiază M arx în Capitalul este m ecanism ul care face să existe ca societate rezu ltatu l producerii unei istorii"'*1’. A ctivitatea practică apare, din tr-o asem enea perspectivă filozofică, con­ com itent ca structurată şi structurantă, iar stru ctu rile ca produs istoric al u n u i proces autonom de echilibrare. „In această lum ină — rem arcă, pe d rep t cuvînt, R adu Florian — se poate afirm a că reproducţia socială constă în funcţionarea echilibrată a societăţii, refacerea ei ca sistem, ca ansam blu de relaţii, ceea ce înseam nă, în mod prim ordial, reconsti­ tuirea structurii sale, a relaţiilor sale inva­ rian te", cu a tît m ai m ult cu cît „ p rin această perspectivă trebuie priv it şi locul revoluţiilor sociale, care au rolul de a asigura co n tin u ita­ tea existenţei sociale, p rin înlocuirea unei so­ cietăţi dezechilibrate, instabile, cu alta echili­ brată" /". Acest cadru conceptual suplu şi elas­ tic al dialecticii m arxiste — p erm iţind su rp rin ­ derea m odului cum sincronia unei societăţi se corelează cu diacronia şi asigurînd, tendenţial, p rin in terv en ţia conjuncia a factorilor obiectivi şi subiectivi, „form area direcţiei dezvoltării is­ torice a unei societăţi determ inate, care are un pro fu n d caracter structural“ 'ui — este a p t să asim ileze adecvat, creator, achiziţiile stru c ­ turalism ului.

205

F ără îndoială, filozofia m arxistă integrează achiziţiile stru ctu ralism u lu i în tr-o cuprinzătoare perspectivă, în care datele ştiin ţei nu sînt con­ siderate d rep t unicul punct de sp rijin al onto­ logiei, p e n tru sim plul fapt că ex isten ţa um ană n u se reduce la m om entul cognitiv. Dar, a fru c ­ tifica adecvat cuceririle stru ctu ralism u lu i în şti­ inţele um ane şi a lua totodată în consideraţie, în tr-o sinteză filozofică totalizatoare, dim ensiu­ nea axiologică a existenţei um ane, nu înseam nă a te situa nici dincoace, nici dincolo de stru c tu ­ ralism . R espingerea structuralism ului ca filozo­ fie n u înseam nă nicidecum deprecierea lui ca m etodă de către m aterialism ul dialectic. S tructu ra litate a sistem elor a fost dealtfel relev ată în mod special de K arl M arx, căruia L evi-Strauss îi recunoaşte m eritu l de a fi cel care „an u n ţă cu ren tu l stru c tu ra list m odern", iar A. M archal acela de a fi precursor al analizei stru ctu rale în gîndirea economică (cu m ult înaintea in tro d u ­ cerii term en u lu i operaţional de „stru ctu ră" de către econom istul W agem an, în 1932). în lu cra­ rea Tropice triste, L evi-S trauss subliniază că lec­ tu ra operelor lui M arx l-a entuziasm at şi i-a dat „revelaţia unei lum i întregi", în tru c ît „M arx a a ră tat că ştiin ţa socială nu se construieşte pe planul evenim entelor, după cum nici fizica nu porneşte de la datele sensibilităţii : scopul este de a construi un model, de a-i studia p ro p rie­ tăţile şi diferitele reacţii în laborator, p e n tru a aplica apoi observaţiile respective în in te rp re ­ tarea faptelor em pirice"49.

U tilizarea m etodei structurale, disociată de in te rp re tă rile absolutizante ale filozofiei stru c ­ turaliste, „rim ează" cu cerinţele m etodologice ale dialecticii m arxiste. S ubliniind că ştiin ţa tre ­ buie să învingă necoincidenţa fenom enului cu esenţa şi să dezvăluie necesitatea internă, M arx releva în C ontribuţii la critica econom iei poli­ tice că funcţionarea vizibilă a sistem ului capi­ talist are structura sa ascunsă. De aceea, M arx nu studiază doar diferite form e concrete de a v u ­ ţie, ci cercetează stru ctu ra, schem a in te rn ă de 201

funcţionare a econom iei capitaliste. In teresan t este în m od special fap tu l că p e n tru M arx an a­ liza stru c tu ra lă este, în Capitalul, un punct de plecare p e n tru o ^minuţioasă analiză istorică şi că, din perspectivă genetică, însăşi stru c tu ra de­ vine com prehensivă, m etoda dialectică prezentindu-se ca o au tentică şi organică u n ita te a analizei structural-funcţionale (adică a cercetă­ rii in terdependenţelor în cadrul unei totalităţi) cu analiza istorico-genetică (adică a studiului originii şi evoluţiei stru c tu rilo r corespunză­ toare, ca produs istoric al unui proces autonom de echilibrare, în v irtu te a căruia coerenţa stru c­ tu ra lă apare n u ca rea lita te statică, ci ca v ir­ tu alita te dinam ică). Poate tocm ai de aceea, în pofida num eroaselor încercări, „lecturile stru c­ tu ra liste ” ale operei teoretice a lui M arx nu re u ­ şesc să „asim ileze” m etateoretic specificul m e­ todologic al gîndirii sale dialectice. M arx a construit^ in Capitalul o teorie de o com plexitate superioară celor structurale, pe care n u o su r­ prin d analizele care vor s-o subsum eze term e ­ n ului generic de „stru ctu ralism ” (fie că au în vedere sensul m ai general, piagetian, fie că se fundează pe idealul chom skian al unei m athesis universalis). „Secretul m etodologic” al Capita­ lului nu este elucidabil fără identificarea unei abordări a stru c tu ra lită ţii din perspectiva unei teorii care ar putea fi, eventual, nu m ită „organizaţională”, în m ăsura în care o asem enea ca­ lificare a r sugera că obiectul epistem ic îl con­ stitu ie stru c tu ra unei „ e n tită ţi istorice” (aflată în evoluţie, deschisă la m ediu şi geneză, suscep­ tibilă a oferi „spaţiu de joc” subiectivităţii um ane).

N um ai după asem enea delim itări şi dato rită lor, in te rp re ta re a stru c tu ra lită ţii din perspectiva dialecticii m aterialiste apare privilegiată p rin disponibilităţile sale de a valorifica sub rap o rt filozofic achiziţiile m etodei structurale. T ot­ odată, sem nificativele preocupări contem porane p e n tru a în lă tu ra reziduurile em pirism ului şi ale unui istorism facil fac ca abordarea struc207

tu rală să exercite o influenţă fertilă asupra „dialecticizării dialecticii11.

P rin tre altele, se deschide o cale de ap ro fu n ­ dare a înţeleqsrii raportului dintre conştient şi inconştient. In tr-u n mod m ult m ai clar, pro ­ ducţiile sp iritu lu i um an ne apar acum ca înlănţuindu-se şi transform îndu-se în conform itate cu legi înscrise la nivelul inconştient, nonreflexiv al spiritului, ceea ce perm ite sesizarea a r­ ticulaţiilor trecerii de la n a tu ră la cultură. M e­ toda stru c tu ra lă perm ite astfel filozofiei m arxiste să surm onteze falsa antiteză „sau n a tu ră sau c u ltu ră 11, în care se complac atîtea filozofii con­ tem porane. explicînd în term en i riguroşi dialec­ tica „ n a tu ră-c u ltu ră", care este de fap t o altă faţe tă a dezbaterii stru ctu raliste în ju ru l rap o r­ tu lu i „conştient-incon ş tie n t" .

Totodată, fructificarea din perspectiva dialec­ ticii m aterialiste a achiziţiilor m etodei s tru c tu ­ rale oferă şanse sporite p en tru înţelegerea raportuhii dintre cod şi sens. D ealtfel, Claude L evi-Strauss recunoaşte că a p relu at de la M arx ideea că in stitu ţiile trebuie „decodificate11 spre a descifra sensul lor p e n tru om şi, totodată, p e n tru a le cunoaşte geneza, ca ata re şi d e te r­ m inarea cauzală. D istingînd în sistem ele de co­ m unicaţie sem nificantul şi sem nificatul, deno­ taţia (lim bajul de bază sau lim bajul prim ar, „practic11) şi conotaţia (lim bajul „decorativ11 sau lim bajul secund, „m itic"), lim bajul-obiect şi m etalim bajul, m etoda stru c tu ra lă perm ite o a n a ­ liză riguroasă a oricărui cod. Dar, dacă din perspectiva filozofici structuraliste decodifica­ rea însem na şi dezum anizare (Foucault o d e n u ­ m eşte chiar „descoperirea unei gîndiri anonim e şi constrângătoare, a unei gîndiri care n u gîndeşte11) 50, din perspectivă m arxistă decodifica­ rea apare ca o etapă obiectivă şi necesară a unei in te rp re tă ri existenţiale şi axiologice, a desci­ fră rii sensului p e n tru om, în consonanţă cu dubla n a tu ră a filozofiei — epistem ică şi a titu dinală, cognitivă şi valorizatoare — pe care, din păcate, A lthusser nu o ia în consideraţie.

2f>8

Înţelegerea raportului între structură şi praxis conferă, în tr-o şi m ai m are m ăsură, dialecticii m aterialiste o situaţie privilegiată în peisajul sp iritu alităţii contem porane. După cum am v ă ­ zut, filozofia stru c tu ra listă se dovedeşte nepu­ tincioasă în explicarea trecerii de la o stru c ­ tu ră la alta. Filozofia m arx istă depăşeşte acest avatar, privind stru ctu rile a tît în rap o rt cu praxisul (adică în rap o rt cu activitatea practică fundam entală a societăţii care le dă naştere), cît şi în rap o rt cu practicile concrete ale indivi­ zilor in flu e n ţa ţi de aceste stru ctu ri. Concepînd practica a tît ca structurată dar şi ca structurantă (idee strălu cit confirm ată de structuralism ul genetic al lui Je an Piaget), filozofia m arxistă consideră stru ctu rile ca rezultat, dar şi ca pro­ ces, p u nîndu-le în corelaţie cu activitatea um ană p rin care om ul este m ereu condiţionat de stru c ­ tu ri şi m ereu le depăşeşte dialectic. Astfel, dialectica m arxistă devine astăzi indispensabilă analizei structurale, integrînd-o în tr-o sinteză superioară, în corelaţie cu analiza istorico-genetică. F ructificarea achiziţiilor stru ctu ralism u ­ lui nu e posibilă fără a face din stru c tu ră un m ijloc p e n tru a înţelege schim barea, trecerea de la o stru c tu ră la alta. Or, singura filozofie care deschide perspectiva soluţionării unei a tît de com plexe problem e este cea ia care se re ­ ferea Je a n -P a u l S artre atunci cînd rem arca : „A re n u n ţa la m arxism ar însem na să re n u n ­ ţăm să înţelegem trecerea" 51. A ren u n ţa la el ar însem na şi abandonarea celei m ai p ro m iţă­ toare viziu n i filozofice asupra raportului între istorie şi structură. Dacă filozofia structuralistă, privilegiind sincronicul, nu m ai poate explica diacronicul decît p rin reducţii m utilante, teo­ ria m arxistă a contradicţiei dialectice perm ite depăşirea falsei altern ativ e : „istorie fără stru c­ tu ră " sau „ stru c tu ră fără istorie". Fiecare sis­ tem apare, din această perspectivă, ca avînd o s tru c tu ră determ inată, dar care include în sine resursele propriei depăşiri. S tru c tu ra este 209

deci ea însăşi dialectică, este intrinsec varia­ bilă şi, în acest sens, oamenii acţionează în con­ diţii socialmente şi istoriceşte determinate, dar prin activitatea lor practică pot depăşi struc­ turile care-i condiţionează, manifestîndu-se în modul cel mai autentic ca autori ai propriei lor istorii.

Metoda structurală, aşa cum a conceput-o Marx, permite trecerea de la static la dinamic, integrarea timpului, „a punctului de vedere di­ namic în analiza economică1152. In acest sens, analiza structurală apare ca un moment indis­ pensabil al analizei istorice şi dialectice la ni­ velul fiecărei totalităţi, în cazul fenomenelor sociale la nivelul fiecărei formaţiuni sociale.

Marx sublinia că nici o societate nu este un ( „cristal solid11, ci un ansamblu structurat de raporturi intr-un continuu proces de transfor­ mare, fiind de acord cu acei exegeţi ai operei sale care remarcau că el urmăreşte, înainte de toate, să găsească legile trecerii de la un sistem de corelaţii la altul. De aceea, „nu geneza istorică a categoriilor şi nici structura lor în formele anterioare ne dau posibilitatea înţelegerii lor, ci sistemul structurării lor în societatea actuală ne deschide calea înţelegerii formaţiunilor trecute, întrucît ne dă conceptul variaţiilor acestei struc­ turări1153. Acest principiu metodologic, concomi­ tent structural şi istorist, este în consonanţă cu metoda structurală, dar inacceptabil pentru cei ce o ridică la rang de filozofie şi o opun materia­ lismului istoric. Fie şi pentru simplul fapt că, în cadrul filozofiei structuraliste, „analiza struc­ turală este un idealism culturalist, izolînd cultura de restul vieţii sociale11M. Or, a utiliza metoda structurală pentru a scăpa din tentaculele unei gîndiri care „izolează11 şi a ajunge, în cele din urmă, la o „izolare11 tot atît de paralizantă, înseamnă a te posta pe poziţii ambigue, la fel ca şi atunci cînd, în numele unei restructurări a cîmpului epistemologic, te pro210

nunţi pentru o „afirmare necondiţionată a unei filozofii care ar forţa, cu mina ştiinţei, moartea omului1*. Departe de a fi o eventuală filozofie aptă să explice sau să depăşească ambiguităţile, „filozofia lui Foucault — cum sublinia M. Dufrenne — este neîndoielnic numai o filozofie ambiguă115o. Ambiguitatea nu poate dispărea decît din perspectiva acelei filozofii pentru care abordarea structurală este etapa primă şi nece­ sară a oricărei cercetări, fără a neglija însă că acest nivel de cunoaştere nu este singurul şi nu poate fi nici ultimul. Pentru a surprinde valoa­ rea — atunci cînd analizăm sistemele culturale — trecem deci prin momentul abstract al analizei structurale, dar îl depăşim printr-o reîntoarcere la om, la istorie, la societate. De aceea, nu este justificat să reducem studiul omului la studiul structurii operelor umane sau să sacrificăm pe altarul produsului atît nroducătorul cît şi actul producerii. Structura are coordonate obiective care dobîndesc sens doar prin activitatea umană şi nu poate fi surprinsă decît prin decodificare în raport cu un model uman.

Metodei structurale, transformată de cei ce o absolutizează într-o filozofie care opune lumea omului şi lumea ştiinţei, i se deschide şansa de a deveni un instrument eficient pentru o analiză în care rigoarea ştiinţifică şi patosul umanist se armonizează, se interferează şi se îmbogăţesc reciproc. Ea intră inevitabil în conexiune cu cer­ cetările genetice şi funcţionale, aspirînd mereu spre noi „deschideri11 şi noi „sinteze11, tocmai în virtutea faptului că îi este proprie o dialectică imanentă. Aşa cum structuralismul oferă un „instrument11 metodologic indispensabil modu­ lui de gîndire dialectic, filozofia marxistă oferă metodei structurale viziunea integratoare care-i permite să nu-şi trădeze raţiunea ei de a fi.

Să nu sprijine abandonarea programatică a umanismului teoretic, ci, dimpotrivă, re con­ strucţia lui.

211

Capitolul 6 „Noua filozofie1* — variantă a vechiului spiritualism D eparte de a consem na constituirea unui cu ren t filozofic original, cu program teoretic sau profil m etodologic distinct în geografia spi­ ritu a lă a epocii, sintagm a d e ru ta n tă „noua filo­ zofie11, lansată de B ern ard -H en ri Levy în iunie 1976 1 şi su sţin u tă p rin tr-o stranie publicitate, desem nează „nucleul11 de problem e şi atitu d in i com une unor foşti particip an ţi la m işcările stu ­ denţeşti din F ranţa, în v ara fierbinte a anului 1968, care „gîndesc pînă la capăt pesim ism ul în isto rie 11 2. A ceştia convertesc deziluzia p e n tru ineficienţa angajării lor politice de odinioară în tr-o iluzie a „revoluţiei im posibile11, conjugată cu descalificarea raţiu n ii şi abandonarea ideii de progres.

Dacă denum irea „noua filozofie11 este o eti­ chetă deru tan tă, o convenţie înşelătoare p en tru produse cu ltu rale de o valoare m ai m u lt decît îndoielnică, se ridică în mod firesc în tre b are a : cum a fost posibil ca ele să invadeze p u r şi sim plu publicistica, să creeze fulgerătoare „cele­ b rită ţi11, să obţină tiraje imense, să prilejuiască ore întregi de em isiuni la televiziune, să declan­ şeze co n fru n tări ascuţite, care au tre c u t dincolo de hotarele F ran ţei şi de graniţele filozofiei ?

P rin ce este sem nificativ un asem enea fenom en p e n tru tim purile noastre ? Iată o problem ă de m etafilozofie la care vom încerca să sugerăm un răspuns în cele ce urm ează.

1. Antimarxismul în ipostaza kUsch-ului filozofic

„Noua filozofie11 reproşează „filozofiei lum i­ nilo r11 (Diderot, Holbach etc.) fundam entarea ideii de progres um an, proiectul revoluţionar şi 212

optim ism ul istoric. Dar, insuportabil este consi­ d erat de B.-H. L«vy îndeosebi faptul că v a ria n ta m ajoră a u n o r asem enea tra d iţii de gîndire — m arxism ul — constituie cea m ai influ en tă filozofie a zilelor noastre, oferind suport teo ­ retic şi criterii valorice luptei p e n tru progres şi em ancipare um ană a om ului contem poran. De n e su p o rtat i se pare fap tu l că „m arxism ul este m ai m u lt ca oricînd la ordinea zilei“, că tinde să se ridice „la rang de cu ltu ră hegem onică în so­ cietăţile occidentale", că F ra n ţa „va fi m îine şi este, poate, deja m arxizată" 3. Cum rem arcă K. L. W oodward şi J. Friedm ann, punctul de plecare al aşa-num itei „noi filozofii" îl consti­ tuie constatarea că m arxism ul exercită o p u te r­ nică atracţie, iar punctul de sosire, u n an tim arxism îm pins pînă la contestarea tu tu ro r fiJoanelor istorice şi problem atice în prelu n g irea cărora acesta îşi m anifestă spiritul novator şi fo rţa de convingere. ’ Ştiam dem ult că. în orice gam ă şi-ar com pune m istificările, antim arxism ul are o m are p u tere m im etică. El poate reproşa filozofiei m arxiste cînd substantivul calificat „m aterialism ", cînd adjectivul calificativ „dialectic". Cu aceeaşi dezinvoltură, el aduce reproşuri um anism ului specific filozofiei m arxiste sau, constatînd că acestea n u-şi ating ţinta, îl declară absent. P roteism ul său îi perm ite să respingă m arxism ul dinafară (aşa cum o face Mc. Innes), d ar şi să îl conteste dinăuntru, substituind subiectului real al istoriei un him eric „ego transcenden tal colec­ tiv" (cum procedează Paul Piccone, m ult-com enta tu l in iţiato r al „m arxism ului fenom enologic").

D ar p u terea sa de iradiere culturală răm înea în ­ totdeauna lim itată. Iată însă că acum, exprim înd poate în m odul cel m ai p reg n an t criza ideologiei burgheze, an tim arxism ul îşi încearcă o nespe­ rată şansă de a p ă tru n d e în circuitul ideilor, de a epata, de a atrag e aten ţia asupra sa, de a-şi crea un public, de a-i incita chiar pe m arxişti să treacă gran iţa în tre tăcerea necesară şi obli­ gaţia de a vorbi. „Noua filozofie" m archează 213

această ultimă travestire a antimarxismului : în straiele kitsch -u lu i filozofic.

Grupul de şoc al celor care au dat o asemenea turnură antimarxismului este format din nouă tineri filozofi, trecuţi (cu excepţia lui J.-M. Benoist) prin experienţa mişcărilor contestatare studenţeşti din mai 1968 şi dintre care doar unul, Andre Glucksmann, dealtfel cel mai depărtat de excesele retorice parafilozofice ale clanului „noilor filozofi", a atins pragul vârstei de patru­ zeci de ani. Ceilalţi sînt Christian Jambet şi Guy Lardreau (comesageri ai neospiritualismului mistic, pentru care pariază în cartea lor în g e ­ rul), metafizicianul pesimist de factură heideggeriană Jean Paul Dolle, Jean-Marie Benoist (au­ tor, încă din 1970, al unei cărţi-precursoare, cu un titlu ce se vrea programatic : M arx a m urit), Michel Guerin (invocat ca exponent al pedago­ giei „noilor guru“), Frangoise Paul-Levy (iniţia­ toare a inimaginabilei metode a „valetului de cameră", aplicată în analiza biografiei lui Marx), Philippe Nemo (trecut prin lecţiile althusseriene din rue d’Ulm şi psihanaliza lacaniană, înainte de a ancora în portul iraţionalismului) şi, last b ut n ot least, Bernard-Henri Levy, editorul, pu­ blicistul deschizător de traseu şi, cum îi place să se autointituleze, „orchestratorul" întregu­ lui grup. „«Noii filozofi», deci ! Dar — se întreabă, pe drept cuvînt, Fr. Aubral şi X. Delcourt — sîntem într-adevăr în faţa unei «mişcări» ? Ce criterii îi reunesc ? O identitate de problema­ tică ? Care este asemănarea între structuralismul lui Jean-Marie Benoist, profetismul lui Jambet şi Lardreau sau «spusul Fiinţării» al lui Dolle ?

Este subînţeles că mişcarea nu se fondează pe o comunitate de doctrină. Vîrsta autorilor ar fi o bază mai serioasă ? Criteriul l-ar constitui atunci apartenenţa la generaţia din 1968. Nu pare a fi aşa : alţii, şi nu cei mai puţini, pot reclama această moştenire fără a avea nimic comun cu «noii filozofi»" 4. Rînd pe rînd, crite­ riile aplicate pentru a surprinde liantul unei 214

mişcări atît de eterogene nu rezistă. Cu excep­ ţia unuia : contestarea globală a m a rxism u lu i, prezentarea acestuia ca o „sperietoare". Este, de fapt, ipostaza kitsch a antimarxismului. O ex­ plicaţie lămuritoare se impune.

Datorită conţinutului său semantic flotant, termenul „kitsch", utilizat în estetică pentru a desemna o formă specifică de pseudoartă (pic­ tura „de gang", melodrama etc.), concomitent tri­ butară unui gust deformat şi generatoare a aces­ tuia, pare a-şi fi diminuat treptat virtuţile strict descriptive, dobândind în schimb noi determi­ naţii, preponderent evaluante, axiologice. Prin aceasta, devine posibilă extrapolarea conceptu­ lui de „kitsch" din domeniul esteticii în întreaga sferă a culturii.

Cum se ştie, delimitarea între un kitsch artistic şi operele de artă autentice „este o problemă de grad", întrucît kitsch-ul „nu este numai pseudoartă şi fals gust estetic, ci — pînă la un punct — artă proastă, prost gust estetic“ 5. Capacitatea de a-şi crea un public receptiv se explică şi prin faptul că operele-kitsch cuprind în articulaţiile lor parţiale reflexe, aparenţe sau incidenţe ale frumosului autentic, chiar dacă întotdeauna — cum remarca Blaga — este vorba despre o „frumuseţe deplasată", deturnată de la vocaţia s? axiologică şi concepută în spiritul exploa­ tării acaparatoare a unui grup de stimuli mar­ ginali ai emoţiei estetice. M utatis m utandis, kitsch-ul poate constitui şi apanajul unor alte produse culturale, inclusiv lucrări filozofice în care există reflexe, aparenţe sau incidenţe ale unor adevăruri parţiale, deplasate însă nepermis din limitele domeniului lor factual de referinţă în zona viziunilor totalizatoare, unde caracterul eronat al interpretării de ansamblu exploatează în propriu-i beneficiu şocul psihologic provocat de utilizarea insistentă a unor enunţuri margi­ nale în raport cu reflecţia teoretică. Din acest punct de vedere, elaborările „noii filozofii" au conformaţia unor obiecte-kitsch, cu o alură sentimentalistă, melodramatică. Autorii captează, 215

în cazul Iui B.-H. Levy cu incontestabil ta le n t literar, com pasiunea cititorilor p e n tru dram ele lor personale datorate spulberării speranţelor revoluţionare din m ai 1968, p e n tru ca, odată creată pu n tea de com unicare afectivă, să le stre­ coare tezele fals generalizatoare : „revoluţia este, în sensul propriu, imposibilă**, „istoria nu există ca proiect şi ioc al revoluţiei*1 sau chiar „lum ea este un dezastru şi omul... o specie rata tă " G. Ei se proclam ă m arto ri ai suferinţelor generate de o anom alie, localizabilă istoric şi geografic (teza stalinistă a in evitabilităţii ascu­ ţirii luptei de clasă în socialism, care îşi reclam a, ad u sum Delphvni, exem plele justificatoare), invocînd o practică de tristă am intire p e n tru a m im a deschiderea spre viaţă şi a propune, por­ nind de la fapte episodice scoase din context, false generalizări confecţionate în v arian te des­ tin a te să suscite a te n ţia oricărei categorii de citi­ tori. A pologeţilor capitalism ului li se oferă o înşelătoare dezvinovăţire şi m otivare p rin faptul că a r alege o a lte rn a tiv ă „m ai p u ţin re a “, în num ele unei acuzaţii apocaliptice : „nu există socialism fără lagăre** 7. Celor care işi p u n spe­ ra n ţa in tr-o victorie în alegeri a forţelor politice de stingă şi în tr-u n viitor socialist ii se spune altceva : socialism ul nu există deloc. „Dacă aş fi enciclopedist — ii se destăinuia Levy —, aş visa sâ scriu în tr-u n dicţionar p e n tru an u l 2000 : «•socialism» — s.m., gen cultural n ăscut la Paris în 1848, m o rt la Paris iu 1983'* P Mai m ult decît atît. P ractici politice generate de grave deform ări dogm atice sau voluntariste ale m arxism ului, necaracteristice p e n tru so­ cialism şi străin e esenţei sale, sînt con­ siderate de G lucksm ann a fi fost posibile „nu în pofida m arxism ului, ci d atorită lui** 9. B.-H. Levy recunoaşte că o asem enea in te rp re ta re , care sim plifică d e n a tu ra n t legătura filozofiei cu po­ litica şi prezin tă o practică totalm ente contrară um anism ului m arx ist — circum scrisă în coordo­ nate geografice şi istorice precise — d rep t 216

„ a rh e tip ” al oricărui m odel socialist de civiliza­ ţie, nu îşi atinge ţin ta („nu cred ca G lucksm ann să ii convins un om de stingă", notează ei). Şi totuşi, chiar el o continuă. lNoul tip de ra p o rt „public-carte", caracteristic literatu rii-k itsch , ar p u tea ii fo rm u lat astfel : este necesar ca o carie să iacă să se vorbească despre ea cu orice preţ, dincolo de ceea ce dem onstrează pe pianul ideilor şi de ceea ce poate efectiv spune cartea însăşi, stîrn m d reacţii care — chiar atunci cind îi sini potrivnice — să-i în tre ţin ă interesul.

R eacţia an tikitsch contestă, pe d re p t cuvînt, ideile „noilor filozofi", dar acceptă „regulile jocului’1 propuse de aceştia atunci cind se lasă contam inată de obsesia etichetărilor, persiflă­ rilor, injuriilor, a sub stitu irii codurilor filozofice p rin coduri lingvistico-sem antice care sacrifică sem nificaţiile contextuale celor denotative, m u lţum indu-se să denunţe „pericolul'1 celor care d en u n ţau un a lt „pericol’’. D ezbaterea n u poate căpăta un sens constructiv, creator dacă se lasă p rin să în „capcana" m en talităţii kitsch ; dim ­ potrivă, în pofida epitetelor, in teresu l artificial p e n tru un grup de filozofi care coboară n eperm is de jos ştacheta co n fru n tărilo r de idei riscă să subziste. A critica „noua filozofie” p e n tru că este o „filozofie de cazino” şi ne pune în faţă a lte rn a tiv a „im becilitate sau idioţenie” (F. A ubral, X. Delcourt), a răspunde etichetei „ b a r­ bari" p rin „agenţi furioşi ai noii d re p te ” (J. P. Cottem) şi a da replică form ulei „copiii lui K arl G ulag” — descalificantă p e n tru autorii ei — p rin co n stitu irea expresiei „copiii lui Coca Cola” (Fr. M aspero), înseam nă a tran sfo rm a o confrun­ tare a ideilor în tr-o întrecere a epitetelor şi es­ chivelor m etaforice, a în tre ţin e e x act „clim atul” pe care noii filozofi îl introduc în filozofie. Im e­ diat, B.-H. Levy va răspunde : cei care nu acceptă că „d reap ta e stin g ă” şi am îndouă sînt P u te re a denotă un „infantilism m onstruos”. Dacă replica replicii urm ează acest făgaş, ea continuă la infinit şi n u duce nicăieri. P e n tru că noii filo­ 217

zofi — cum rem arca B. B onilauri — „regăsesc astfel în tre ei şi îm p reju ru l lor vocabularul şi referin ţele războiului rece" lu.

R efuzînd să accept un asem enea m od de ra ­ portare, îmi propun să deplasez dezbaterea pe teren u l rodnic unde co n fru n tarea argum entelor devine posibilă şi unde sensul dem ersului poate deveni constructiv, creator. O biectul discuţiei îl va constitui, p e n tru început, o singură carte, cea care este considerată d rep t cea m ai rep rezen ta­ tivă p e n tru „noii filozofi" : Barbaria cu chip um an. Dincolo de lim bajul violent şi de epitetele calom niatoare, au to ru l ei ne cere „să citim acest eseu ca o «arheologie a tim pului prezent»", să n u uităm că — îm potriva filozofiei lum inilor, dar în p relungirea lui J.-J. R ousseau — îşi pro ­ pune „să traseze jaloanele unei noi teorii a P u ­ terii"', să prezinte realizarea P u te rii sub auspi­ ciile raţio n alităţii m arxiste d rept chintesenţa R ăului contem poran şi, ca atare, ne solicită „să-l citim ca prolegom ene la orice filozofie care îşi asum ă sarcina de a privi Răul în faţă" li.

2. Maestrul şi Barbaria

P rin analogie cu titlu l rom anului lui M ihail Bulgakov M aestrul şi Margareta, cartea în care B ern ard -H en ri Levy sintetizează program ul de­ ru ta n t al „noilor filozofi" s-ar fi p u tu t in titu la M aestrul şi Barbaria.

Sim etria este aproape perfectă. Celor două personaje sim bolice care conturau, cu m ijloacele specifice artei, un univers fantastic, unde p a tro ­ n aju l unei im aginate P u teri diavoleşti făcea ca viitorul să repete aidom a trecutul, le corespund acum două concepte care configurează, cu m ij­ loacele specifice filozofiei, un univers sim ilar, guvernat însă de o reală P u tere p am intească, m ai tiranică decît prim a.

C hiar şi asim etria este revelatoare. în lum ea de circ a lui Bulgakov parodia era tra n sp a re n tă 218

iar rîsul putea avea efect cathartic, alungind um brele fantastice. Acolo, cuplul personajelor simbolice M aestrul-M argareta oferea o a lte r­ nativ ă a posibilităţii de a te sustrage unei P u te ri oculte, fie p rin tr-u n crez im un la înstăpînire, fie p rin capacitatea iubirii de a apela chiar la forţe vrăjito reşti p e n tru a trasa, purificator, o posibilă legătură în tre p u tere şi valoare. Acum, la B.-H. Levy, im aginea fantastică a lum ii dobîndeşte gravitate şi tragism , devine o hecatom bă, un cim itir al oricăror speranţe, iar cuplul con­ ceptelor „M aestrul-B arbaria“ oferă doar o al­ tern a tiv ă a im posibilităţii de a te sustrage P u ­ terii politice, care ar fi, oricînd şi oriunde, „con­ sacrată servitudinii şi nenorocirii'1 (p. 35).

Conceptele „M aestrul" („Stăpînul") şi „B ar­ baria" rep rezin tă cei doi pivoţi pe care B.-H. Levy încearcă să sprijine construcţia teoretică a „noilor filozofi". In liniile ei principale, o ase­ m enea construcţie •— care tran sp are dincolo de violenţele de lim baj şi carenţele de argum en­ tare — ar putea fi sistem atizată p rin cîteva teze.

A. „Vechea" filozofie s-a străduit, în diverse m odalităţi, să elaboreze o ontologie pornind de la n a tu ră sau de la om. D ar „ n a tu ra nu există ; nu există nim ic înaintea p uterii" (p. 74), după cum nici „individul nu există ; el este în to td ea­ una d ublura statului" (p. 46). Este deci în mod riguros echivalent să spui că „înaintea s ta tu ­ lui... Istoria nu există, că înaintea lui Istoria este de negîndit şi că fără el ea nu este posibilă.

C lar : a tît cît va exista Istoria, va exista, de ase­ m enea, P uterea" (p. 79). Pedalînd, după bunul său plac, pe u n u l sau altul d in tre m ultiplele sen­ suri ale term enului „putere" (de pildă : dom i­ nare, dom inare de clasă, determ inaţie a oricărei organizări, corolar ai norm elor culturale, a tri­ but al statu lu i burghez, a trib u t al oricărui stat etc.), Levy consideră că pu n ctu l de plecare al ontologiei trebuie să-l constituie P uterea, deoa­ rece „statul este efect fără cauză...; el este p ri­ m ordial, nederivat, nederivabil ; ca .şi dum ne­ zeul teologilor, el esle creator neercat" (p. 77). ?A9

Dar, în asem enea îm p reju rări, proiectul consti­ tu irii unei noi ontologii coincide cu cel al ela­ borării unei teorii asupra politicii. „Nu există ontologie care să nu fie o politică" (p. 30).

B. P e n tru noua ontologie propusă, problem a cardinală este cea parm enidiană : de ce există E xistenţa mai curînd decît nim ic ? Ea devine însă acum, p rin identificarea E xistenţei cu Exis­ ten ţa um ană şi a acesteia cu Politica, o nouă problem ă: „De ce există P uterea, P u terea m ai cu­ rînd cleeit nim ic?" (p. 15). „Cu aceasta am ales să încep“, m ărtu riseşte B.-H. Levy, făcînd apel la conceptul de „M aître" şi speculîndu-i dubla sem ­ nificaţie. Ca M aeştrii, el desem nează toţi gînditorii care atribuie P u terii o geneză (Fichte), un progres (Diderot), un stadiu perfect (Hegel) şi chiar o dispariţie în societatea fără clase (M arx)12. Ca S tăpîn el desem nează, şi m ai con­ fuz, P uterea, p rin tr-o form ulare voit antropo­ m orf izanta, m enită să sugereze că aceasta din urm ă, fiind „dem iurgul fără de care o societate nu este nim ic" (p. 42), devine o d eterm inaţie ontologică a condiţiei um ane care a r tre b u i su r­ prinsă „în tr-o teorie a Politicii, fie şi cu p reţu l celui m ai negru şi m ai tragic pesim ism " (p. 31).

C. P rincipala consecinţă a unei asem enea „m e­ tafizici a politicii" este form ulată de B.-H. Levy p rin teza im posibilităţii oricărei revoluţii. în tru cît P uterea este „.eternă ca societatea, face corp cu aceasta şi este institu to area stărilo r sale" (p. 41), orice proiect revoluţionar îm potriva unui a p a ra t de stat generează un altul, orice luptă îm potriva P u terii alim entează o nouă P utere, care îşi schim bă „chipul", fără ,a-şi m odifica esenţa, funcţia represivă, astfel incit „nu există a ltern ativ ă revoluţionară... care să nu se reducă foarte repede la o grim asă a om ogenului" (p. 30). în v irtu te a acestui considerent, proiectele re ­ voluţionare „nu pot scăpa de legea şi de im periul Identicului... care face S tăpînul necesar" (p. 35), iar „omul, chiar revoltat, nu este niciodată a lt­ ceva decît un zeu eşuat şi o specie rata tă " (p. 85).

Ca atare, „revoluţia nu este, nu va fi la ordi220

nea zilei a tît cit Istoria va fi Istorie, a tit cit Rea­ litatea va fi R ealitate" (p. 85) ; „revoluţia este, în sens propriu, un im posibil" (p. 43).

D. A jungem astfel la teza fundam entală a căr­ ţii lui B.-H. Levy: dacă speranţa în binefacerile oricărei revoluţii este iluzorie (deoarece prom ite o p u tere superioară alteia, dar obţine m ereu, în alte chipuri, aceeaşi Putere), speranţa în bine­ facerile revoluţiei socialiste ar fi, în plus, p eri­ culoasă (deoarece prom ite deplina em ancipare um ană de orice P utere, suprim înd p u tin ţa şi chiar dorinţa de opoziţie faţă de statu l socialist care, tocm ai p rin „chipul um an", ar in stitu i o „logică totalitară" şi o „societate barbară"). Ca atare, în tr-o asem enea viziune deform antă, so­ cialism ul ar fi de două ori blam abil. Pe de o parte, p e n tru că „m inte cînd prom ite", pe de altă p a rte p e n tru că „nu poate fi a ltern ativ a care se pretinde" (p. 141). A pelînd acum direct la cu­ plul categorial privilegiat „M aître-B arbarie", Levy susţine că singura şi tragica a lte rn a tiv ă a alegerii p e n tru om ul zilelor noastre este în tre două v arian te ale R ăului : S tăpînul (Puterea alienantă care se separă de societate şi tolerează o neputincioasă contestare) sau Barbaria (Pute­ rea care „dilată propriul său corp la dim ensiunile societăţii... şi nu tolerează cea m ai m ică dife­ re n ţă fără a o zdrobi sau absorbi" — p. 167— 168). Precizînd că p rin conceptul de „barbarie" n u înţelege „nim ic altceva decît ceea ce Platon înţelegea p rin tiranie" (p. 135), Levy consideră că el desem nează aspiraţia secretă a oricărei P u teri, „visul to ta litar al înscăunării U nului, al om ogenului, al U niversalului" (p. 167), care este şi „visul C apitalului" (p. 141), nerealizat însă da­ to rită m ecanism ului pluralist al sistem ului poli­ tic burghez. „B arbaria nu este tran sfig u rarea, ci exacerbarea C apitalului, p u terea nerenunţînd, ci perseverînd în acţiunea ei" (p. 134). C apitalul fiind sim bolul eternei P u teri, m ereu identică sieşi, „socialism ul la pu tere este ■ — p e n tru Levy — nu num ai o m odalitate a C apitalului : 221

el este o m odalitate b arb ară a acestuia1' (p. 143), Incercînd să creeze din prejudecăţi, ex trap o lări şi calom nii un ultim baraj psihologic în calea ade­ ziunii crescînde ia idealurile um anism ului revo­ luţionar, Levy scrie : „ P e n tru m ine, partid a este jucată. B arbaria viitoare va avea p e n tru noi, occidentalii, cel m ai tragic chip, chipul um an al unui socialism care va prelua tarele şi excesele societăţilor industriale" (p. 178). P rins în v îrte ju l acestor lam entări, Levy prezintă am urgul in­ evitabil al capitalism ului ca expresie a „ ratării speciei um ane", ca un „crepuscul al unei nopţi fă ră auroră" (p. 131).

E. Consecinţa nem ijlocită a unei asem enea viziuni ar constitui-o fu ndam entarea „celui m ai negru şi m ai tragic pesim ism " (p. 31). Dacă „Stăpînul (Le M aître) este alt num e al lum ii" (p. 221), dacă lupta îm potriva lui are efect invers şi îi conferă atotputernicie B arbariei, atunci s-ar justifica o singură atitu d in e : pesim ism ul abso­ lut, avînd d rep t corolar apolitism ul, abandona­ rea proiectelor revoluţionare, „re n u n ţare a la as­ p iraţia de a sluji poporul", acceptarea resem nată a ideii că P u terea este Răul im plicat etern în condiţia um ană, adoptarea unui „libertinaj aus­ te r p e n tru tim p u ri de catastrofă" (p. 225). Dar, susţine Levy, dacă o lum e fără Politică este im ­ posibilă, B arbaria este intolerabilă. P e n tru „a salva ce poate fi salvat şi a refuza intolerabi­ lul" (p. 223), ar exista totuşi o m inim ă şansă, o „m orală provizorie, care se va rezum a în acest elem entar consem n : a rezista, de oriunde ar veni, am eninţării b arbare" (p. 221). Invocînd p re te x tu l că realizarea unui asem enea deziderat m oral m inim al exclude orice angajare politică, B.-H. Levy susţine că „antim arxism ul nu este nim ic altceva, nu poate fi nim ic altceva decît form a contem porană a luptei contra politicii" (p. 217). El încearcă astfel să confere antim arxism ului nim bul unei „datorii m orale" : aceea de „a protesta contra m arxism ului" (p. 218), chiar dacă „p en tru a p ro testa contra lui trebuie, astăzi, 222

p e n tru prim a oară, să te proclam i antiprogresist“ (p. 154).

F. Concluzia cărţii lui B.-II. Levy, departe de a fi dezangajată polilic, aşa cum se pretinde, este aceea form ulată cu m ult înainte de grupările po­ litice de dreap ta : baraţi drum ul ascendent şi forţa de atracţie a m arxism ului ! M anifestînd o ciudată am nezie faţă de realizările socialism u­ lui, B.-H. Levy consideră că m arxism ul ar fi un ,,anteproiect al G ulagului" p rin chiar faptul că ..este fidel, în mod excesiv, ideii de progres" (p. 149). A vatarul filozofiei ini M arx l-a r consti­ tui încrederea în om, în progresul um an şi în ac­ ţiu n ea um ană, ceea ce perm ite constituirea unui sta t ateu, „rupînd p e n tru prim a oară cu teism ul difuz în afara căruia societăţile n -au funcţionat niciodată" (p. 1G0). „C; iza sacrului — susţine Levy — este prim ordială şi decisivă" în consti­ tu ire a sim biozei opri: narile ,.M ?,ître-Barbarie“, perm iţînd m arxism ului să •’evină ..religia aces­ tui tim p" (p. 160), care u .-citaie „frînei" sacre a P u te rii to talitare „acceleratorul" ei filozofic şi credinţei in dum nezeu încrederea în raţiune.

C ritica globală a m a r x i s m u l u i îm bracă astfel form a unui spiritualism desuet, care l-a d e te r­ m inat pe Leopold B ruckberger să recunoască în antim arxism ul „noilor filozofi" o reluare m oder­ n izată a aceloraşi idei ale filozofiei religioase prom ovate cu o genera şie în urm ă de Jacques M aritalii şi Georges B e m e n c s . Dealtfel, poli­ tica, prezen tată în prem ise drept, fundam entul originar şi constituent al societăţii, apare în con­ cluzie ca fiind la rîndul ei fu n d ată „ca o figură a Religiei" (p. 159). Este, poate, o dovadă ca „noii filozofi" sacrifică pe altaru l antim arxism uiui nu num ai fragila „m orală provizorie", de care fac m ult caz, ci şi rigoarea logică.

Cu această rem arcă am încheiat prezentarea cărţii lui B.-H. Levy şi am făcut prim ul pas în analiza ei critică. Se ridică în treb area : este oare ceva viabil şi valorificabil în tr-o asem enea pozi­ ţie filozofică sub rap o rtu l problem aticii, concep­ tualizării şi soluţiilor ?

223

3. Consideraţii critice privind „ontologia Puterii" şi preceptele etice ale „noii rezistenţe" Nu. Nu este vorba despre o concepţie filozo­ fică originală, care n e-ar perm ite să înaintăm pe drum ul anevoios al cunoaşterii adevărului cu o ipoteză prom iţătoare, o soluţie viabilă, un con­ cept operant sau, cel puţin, cu o în tre b are fe r­ tilă. Voi încerca să argum entez că ceea ce cu­ prinde nou o asem enea viziune n u este filozofie, ci debusolare şi decepţie individuală 13, ridicarea unor practici generate de deform area m arxis­ m ului la rang de „argum ente" ale antim arxism ului şi trib u t p lătit unor piru ete politice spre dreapta. în schim b, ceea ce ea înscrie în perim e­ tru l teoretic al filozofiei n u este nou, ci, sub ra ­ p o rtu l procedurii, urm ează îndem nul m isticului m edieval A nselm „credo ut intellegam " („cred p e n tru a înţelege"), iar în p riv in ţa rezu ltatu lu i duce la consecinţe extrem e eclectism ul şi pesi­ m ism ul de factu ră spiritualistă.

C artea lui B.-H. Levy nu perm ite valorifica­ rea m ăcar a unei singure soluţii. Nu p e n tru că cel ce scrie aceste rîn d u ri se situează pe poziţii filozofice adverse sau ar fi lipsit de receptivi­ tate, ci p e n tru sim plul fap t că „noii filozofi" nu propun, în m od deliberat, nici o soluţie construc­ tivă. P e n tru B.-H. Levy existenţa um ană este etern m arcată de un Rău originar, n um it P utere.

Ia r „dacă P u terea este Răul, dacă ea vrea Răul, dacă ea gîndeşte Răul (p. 159), atunci aşa-num ita „m orală provizorie" se rezum ă în preceptul : „priveşte R ăul în faţă" şi respinge „ideea reac­ ţio n ară de progres" (p. 145). Ce am p u tea reţine din tr-o asem enea viziune care nu exprim ă decît ideea anodină că tot ce există este im perfect ? în p riv in ţa conceptelor, situaţia pare a fi alta.

Dar, în pofida unor aparente inovaţii, atunci cînd „noii filozofi" utilizează concepte dualiste, n ed iferenţiate sau concepte anistorice, lipsite de articulaţie fină, se înscriu inevitabil în m odali­ tăţile de conceptualizare specifice unei filozo­ 224

fii vechi şi revolute : pregalileice în prim ul caz, prehegeliene în al doilea. C onsecinţa o consti­ tuie im aginea deform antă asupra lum ii. Substi­ tuind dem ersului teoretic, capabil să producă şi să coreleze concepte explicative, speculaţiile lor sp iritualiste asupra „ontologiei P u te rii” , noii fi­ lozofi înlănţuie, superficial şi şocant, n o ţiuni scăldate în tr-o indecizie sem antică totală. Sub acest rap o rt — m enţiona Gilles Deleuze — „cred că gîndirea lor este nulă, deoarece ei folosesc concepte largi, la fel ca dinţii găunoşi : Legea, P uterea, Stăpînul, Lum ea, Rebelul, C redinţa etc.

Ei pot face astfel am estecuri groteşti, dualism e sum are : Legea şi Rebelul. P uterea şi în g e ru l” şi, p ri*? acpast^ „stingheresc m unca” w. Mai m ult decît atît. ..Tezele fundam entale ale «ontologiei» lor sînt a tît de neconturate încît pot să sem nifice orice sau, m ai probabil, să nu sem nifice nim ic”, decît. eventual, „o foarte sărăcăcioasă versiune a idealism ului sp iritu a list” 15.

Desigur, „noua filozofie” sugerează o exi­ genţă : aceea a im plicării m ai accentuate în de­ m ersul filozofic a problem elor politice com plexe şi adesea d e ru tan te ale lum ii contem porane.

Nu este totuşi greu de sesizat că „noii filozofi” speculează cu predilecţie acele aspecte ale rea ­ lităţii sociale, m ajore sau m inore, care încă nu şi-au găsit tra ta re a cuvenită în litera tu ra m ar­ xistă. A ceasta nu înseam nă însă că ei au reu şit să elaboreze, p e n tru in te rp re ta re a faptelor selec­ tate^ cu parti-pris. o problem atică teoretică pro­ m iţătoare. D im potrivă. Deşi lasă im presia unei concluzii induse din fapte, antim arxism ul este prezent inca tn prem ise, m criteriile de alegere şi ierarhizare a faptelor, astfel încît ei caută în realitate num ai ceea ce doresc să observe şi apoi găsesc doar ceea ce vor să caute. E ternizarea şi sacralizarea valorilor politice ale drep tei tra d i­ ţionale apar chiar în m odul de a pune problem a : „De ce există P uterea, P u te re a m ai curînd decît nim ic ?“ (p. 15). D ar tocm ai în treb area m enţio­ nată îi plasează pe orbita unei filozofii vechi, în care slaticism u! eleatic se conjugă eclectic cu

m

teze care reiau, într-o v a ria n tă m ai subtilă, teo­ logia negativă a pu terii sacre, proprie sp iritu a­ lism ului m edieval.

P rim a teză („la început a fost P u terea" ; „la început a fost S tatul ') atestă că răspunsul pro­ pus de „noii filozofi" este an terio r întrebării, o p refigurează şi o configurează. în su şi m odul de a pune problem a postulează existenţa etern ă a unei e n tită ţi m etafizice, m ereu identică sieşi, astfel încît în treb ările „cum a apărut pu terea politică ?“, „în ce fel se schim bă conţinutul de clasă al p u terii politice 7 ‘ sau dacă „va dispă­ rea p u terea politică într-o viitoare societate com unistă fără clase ?" sînt, p u r şi sim plu, ex­ cluse. P e n tru simplui m otiv că P u terea este un fel de păcat originar, ea nu apare, nu-şi schim bă conţinutul (ci doar înfăţişările) şi nu dispare.

P e n tru considerentul că, după Levy, „statul, ca şi dum nezeul teologilor, este creator necreat" (p. 77), reprezentând „dem iurgul fără care o so­ cietate nu este nimic" (p. 4:7) şi, ca atare, „nu există ontologie rfecît a statului" (p. 82). Dacă teoria existenţei (ontologia) este echivalată cu teoria S tatului, iar statu l este lipsit de orice fu n ­ dam ent în lum ea reala, era inevitabil — tocm ai p e n tru a-i considera intangibil — să i se confere acestuia un fundam ent în tr-o lum e de dincolo, considerîndu-1 o etern ă incarnare a unei p resu ­ puse voinţe divine şi a „R ăului originar"'. Vehe­ m enţa îm potriva „filozofiei lum inilor" este în­ d rep ta tă de fapt contra gînditoriior care au avut cutezanţa să conteste, ca argum ente decisive, vechea teorie sp iritu alistă a „puterii eterne, de origine divină", care — cu eclectice ornam entări nietzscheiene, heideggeriene, personaliste şi psihanalitice — este relu ată astăzi de cei ce se intitulează „noi filozofi".

G refa noilor filozofi pe concepţiile spiritualiste tradiţionale revendică unele idei form ulate de Nietzschc şi Heidegger, alegere d ato rată m ai m ult iraţionalism ului acestora decât fap tu lu i că opera lor demit iz; mta se situează, în fond, la an­ tipodul spiritualism ului. Levy ne conjură : „ci226

tiţi-1 pe N ietzsche, traducînd p rin cuvîntul «P u­ tere» expresia «forţe reactive» şi văzînd pecetea a ceea ce eu num esc «Stăpîn» în descrierea pe care o face procesului de decadenţă" (p. 58). Apoi m ărtu riseşte că în elaborarea conceptului de „B arbarie" s-a „sp rijin it de m ai m ulte ori pe textele heideggeriene", căci acolo, p rin den u n ­ ţa re a tehnicii m efistofelice (care devine, în lec­ tu ra lui Levy, P uterea-dem on) „într-o m anieră exem plară, se pune problem a... chiar a fiin ţării O ccidentului ca obiect şi ca obiect ae gîndire" (p. 187). D ar a-1 invoca pe cel care striga lum ii „D um nezeu a m urit" în sp rijin u l in stau rării unui D um nezeu laicizat denum it „P u tere" şi p la­ sat dincolo de om eneasca, de iconoclasta „voinţă de pu tere", elogiată p rin glasul lui Nietzsche cu un nihilism exacerbat este, probaoil, o incon­ secvenţa. Iar a utiliza critica heideggeriană a tehnicii alienau te disloem du-i prem isele concep­ tuale care o susţineau şi uxtrapoiind-o in sfera rap o rtu rilo r politice este. cert, o eroare.

Trecerea „noilor filozofi" de la form ula claveliană de sorginte m edievală „D um nezeu sau ni­ mic" ia v arian ta „P u terea sau nimic" p resu ­ punea însă şi o m odificare m ai im p o rtan tă : plasarea transcendenţei divine in im anenţa p u ­ terii lum eşti, lăsînd-o intangibilă practic (sub pedeapsa barbariei), dar fâcînd-o inteligibilă prin discursul teoretic (bineînţeles, cu o condiţie restrictiv ă : să fie efectuai de... „noii filo­ zofi" ! ?). Levy încearcă să evite încu rcătu ra iui Clavel care, după ce se prezintă, nedisim ulat, d rep t credincios al lui D um nezeu şi al politicii de dreapta, după ce neclară ,, ningă m ă dez­ gustă ; sînt dezgustat de stingă", râm îne abso­ lut deconcertat în faţa întrebării, aberante dar sem nificative : dar „dacă D um nezeu ar fi de stingă ?“ 17 P e n tru autorul Barbariei cu chip um an tem erea dispare deoarece P u terea este prezen tată ca un dum nezeu sui-g'eneris, im anent societăţii antagoniste, care trebuie p rivită „sub aspectul e te rn ită ţii sale" (p. 72), astfel incit 227

orice ideologie „de stîn g a“, orice încercare de a schim ba ceva apare ca lipsită de suport ontic, ca o lezare b a rb a ră a unei ordini sacre. M ărtu­ risind că se înscrie în p relungirea viziunilor „teocratice11 (p. 45), Levy îi citeşte pe m isticii m edievali p rin in term ediul personalism ului, în ­ locuind „persoana suprem ă" transcendentă cu „P uterea" im anentă „stăpînirii" care s tru c tu ­ rează lum ea. El transfigurează apoi personalis­ m ul p rin „etica resem nării" a lui Schopenhauer, „ tristu l cunoscător al R ăului Absolut" (p. 36), declarînd idealul de progres um an incom patibil cu luciditatea resem nată în faţa R ăului n u m it P utere. In sfîrşit, el rein terp re te az ă p rin prism a psihanalizei stru c tu ra liste a lui Lacan teologia politică negativă astfel elaborată, susţinînd că religia P u te rii ar stru c tu ra inconştientul um an, că cei dom inaţi „n-au încetat niciodată să vor­ bească iim ba stăpinilor lor" (p. 01—02) şi, ca atare, „nu are sens să vorbim de «dorinţă» a re ­ voluţiei, de «lim baj» revoluţionar" (p. 44). Dacă orice proiect revoluţionar îşi are sursa în dis­ cursul la nivelul inconştientului „ s tru c tu ra t de S tăpm ui om niprezent", atunci — spune Levy — ei nu poate să atingă P u terea decit p e n tru a o reinstaura, em anind doar altă înfăţişare a e te r­ nului Stâpin. P rin tr-u n asem enea neperm is tra n sfe r m isticizat al conceptului lacanian de „stăpînire" dincoio de cîm pui problem atic al psihanalizei, in sfera rap o rtu rilo r politice, con­ stru cţia teoretică h ibridă a lui B.-H. Levy se dovedeşte a fi, în ansam blul ei, fără o stru c tu ră de rezistenţă. Faptele alese tendenţios din reali­ tate p e n tru a confirm a o asem enea construcţie teoretică vor fi inevitabil contrafăcute, scoase din context, in te rp re ta te fetişizam . P în ă şi J.-M . Benoist a fost nevoit, din considerente electorale, să se dezică de fantasm a P u te rii m e­ fistofelice pe care o confecţionează scrierile im Levy şi G iucksm ann, afirm înd : „spre deosebire de prieten ii mei, «noii filozofi», eu nu concep p u tere a ca o fantasm ă globală... ; eu cred ca ştiu să fac diferen ţa în tre diverse instanţe poli22U

tice“ i8. Şi B enoist a făcut această d iferenţă candidînd ca exponent al politicii de dreap ta într-o circum scripţie unde şansa sa era nulă, dar unde rep rezen tan tu l stîngii era chiar secretarul general al C om itetului C entral al P artid u lu i Co­ m unist Francez. P rin acest act politic, J.-M Be­ noist a răm as fidel pînă la capăt concepţiei „noi­ lor filozofi'1. A ceştia constituie fantasm a globală a P u te rii sacre, luînd d rep t prototip al ei p u ­ tere a de clasă foarte păm intească a burgheziei, pe care o p rezin tă — este drept — ca un Rău, dar şi ca un R ău necesar, ca un R ău preferabil in sta u ră rii unei societăţi apte să în lătu re p riv i­ legiile de clasă.

D ealtfel, in anul 1979, cînd in F ran ţa, sub denum irea de „noua d re a p tă 1', concepţiile lui A lain de Benoist şi Louis Pauw els au încercat să relanseze iresponsabilele teze elitiste, xeno­ fobe, rasiste, iascizante, filiaţia cu „ontologia P u te rii11 a „noilor filozofi", an ticip ată în tr-u n fel cu doi ani în urm ă de Fr. A ubral şi X. Delcourt, a deveni,, o tristă evidenţă. „Noua filo­ zofie —- scriau autorii m enţionaţi — posedă contingentul său de oam eni de d reapta, dar noi nu vom în tre b u in ţa p e n tru nici u n u l d in tre ei term en u l reductiv «fascist» ; ei nu sînt. în schim b, noi ne neliniştim , în conjunctura poli­ tică contem porană, de lipsa de discernăm înt a acestei d rep te orbite asupra zilelor «totalitare» u rm ăto are pe care ni le p rep ară forţele pe care ea le susţine" iy.

Dacă nu am trece dincolo de ap aren ţe înşelă­ toare am p u tea crede că „noua filozofie11 şi „noua d re a p tă 11 urm ează num ai traiectorii sp iri­ tuale divergente. P rim a pledează p e n tru auto­ nom ia filozofiei, a doua o dizolvă în poncife sci­ entiste. M etafizica sp iritu alistă a „noilor filozofi11 ap ără unele valori ale dem ocraţiei burgheze, pe cînd elitism ul fascizant al „noii drepte" se ridică îm potriva oricărei dem ocraţii. P rim a pune ac­ centul pe nep u tin ţa oam enilor în faţa unui rău etern n um it Politică, a doua pe p u tinţa unor rase, etnii, n aţiu n i sau oam eni cu o dotare ge~ 228

netică privilegiată de a in stau ra legea junglei p e n tru a depăşi un alt presupus rău, care ar fi generat, chipurile, actuala stare de criză : aspi­ raţia spre egalitate. Şi totuşi, dincolo de aparenţe, fără a şterge, sim plificator, deosebirile sensibile d in tre o m e­ tafizică sp iritu alistă a unei „P uteri" m efisto­ felice om niprezente şi încercarea de fundare scientist-biologi stă a unui elitism neofascist, în tre „noua filozofic" a Iui Bernard-Henri Levy sau Jeur; -Mărie Eenoist şi concepţiile „noii drepte" prom ovate de Louis Pauwels sau Alain de Benoist există o filiaţie incontestabilă şi re­ velatoare. „P rin tipul ele dem ers care-i este propriu şi prin unele din tem ele sale — scrie cu în d re p tăţire Yvon Q uiniou — «noua filozofie» a făcut posibilă em ergenţa publică a unui dis­ curs ideologic prin care dreapta însăşi spune cu voce tare ceea ce n-a încetat să gîndească în şoapte, dar nu îndrăznea să profereze din lipsa unei «legitim ităţi» în m ediile intelectuale" 20.

Cei ce se intitulează „noii filozofi" nu-şi pot declina răspunderea p e n tru crearea unor con­ fuzii valorice, p e n tru în tre ţin ere a acelui climat iraţionalist, folosit şi am plificat p rin recentele încercări ale „noii drepte" de justificare biologist-sciem istă a inegalităţii sociale, de con­ testare a tu tu ro r institu ţiilo r dem ocratice în num ele unui naţionalism exacerbat, conjugat cu un eim opocentrism de sorginte m itică. De­ m agogica prom isiune a unei „ieşiri din criză" p rin prerogativele unei „elite de rasă", ap tă ge­ netic să ţinu în frîu „m entalitatea erbivoră a m aselor" se înscrie in clim atul de confuzii va­ lorice creat de „noua filozofie", prin formulele delirante ale Iui B.-TL Levy : „raţiu n ea este adevăratul totalitarism ", „ideea de progres este o iluzie reacţionară", „.revoluţia este un impo­ sibil". Or, dacă — aşa cum p retinde Levy — toate politicile care urm ăresc modificarea stătu c/«o~ului ar fi echivalente (pentru că urmăresc altceva, dar obţin m ereu acelaşi „R ău numit Putere"), atunci lupta p e n tru înlocuirea unei 230

dom inaţii de clasă cu alta, superioară, apare ca inutilă, iar cea p e n tru înlocuirea oricărei dom i­ naţii de clasă şi realizarea idealului com unist al egalităţii sociale ca dăunătoare, astfel incit po­ litica de factu ră conservatoare (adică, spunîndu-i pe num e, de dreapta!) a r dobîndi ju stifica­ rea acoperitoare, odată cu utilizarea tu tu ro r m ijloacelor de care dispune (chiar a acelor ce am intesc anii de coşm ar ai fascism ului !). De la cultul individului abstract, considerat de Levy şi G lucksm ann a fi supus unei „P uteri" care rep rezin tă un „Rău etern ", ind iferen t de conţinutul său de clasă şi fără şansa unui pro­ gres în sensul aten u ării sau lichidării inegalită­ ţilor sociale, nu erau clecît cîţiva paşi de făcut pînă la încercarea „noii drepte" de a cta un su­ port biologist, p retins „ştiinţific", inegalităţii, p e n tru a trece apoi de la apologia nep u tin ţei tra ­ gice a individului abstract sau a unor elite sp i­ rituale cantonate în ..m orala provizoriului", la cultul p u tin ţei unor elite naturale de a depăşi m esianic starea de criză, conducînd „turm a" (term enul îi aparţin e lui L. Pauw els !) p rin strîm to area cuprinsă în tre Scylia m asificării de tip consum atorist „â l’am ericaine" şi C harybda unei in v entate m asificări standardizante de tip socialist.

Ridiculizând teza p rivitoare la rolul m aselor în istorie şi pledând p e n tru „.renunţarea la aspira­ ţia de a sluji poporul" (p. 225) — cum proce­ dează Levy — sau prezentând m odalitatea m ar­ xistă de com prehensiune teoretică şi tra n sfo r­ m are practică d rep t „o sperietoare" — cum pro­ cedează G lucksm ann, care asociază filozofiei lui M arx un evantai de calificări negative, cuprins în tre reticen tu l „utopie egalitarist-ctatistă" şi absurda invectivă „fascist roşu" — „noii filo­ zofi" au desfăşurat o sistem atică acţiune de su r­ pare a principalului punct de sprijin al civiliza­ ţiei contem porane îm potriva alienării scientiste, iraţionaliste şi totalitariste. „N icăieri altundeva — scrie N. Poulantzas — critica lui M arx nu a fost prezen tată cu o asem enea rea-cred in ţă ca 231

la «noii filozofi», îndeosebi la A. G lucksm ann 21“ .

De această rea-credinţă, su p rad eterm in ată de dificultăţile efortului de interogare şi autoclarificare asupra unor valori politice novatoare pro­ puse de forţele de stingă, au p ro fitat adepţii „noii d re p te ” în ten ta tiv a de a da un suport fi­ lozofic antium anism ului b ru ta l al extrem ism ului politic de dreapta.

D eparte de autorul acestor rîn d u ri in ten ţia de a desconsidera disonanţele lesne sesizabile în tre ontologia sp iritualistă a „noilor filozofi” şi în ­ cercarea de fundare scientist-biologistă a unui elitism neofascist, care tran sp are din V u de droite (1977) şi Cronica ideilor su sţin u tă de A lain de B enoist în „Figaro-m agazine” (1979), din car­ tea lui Louis Pauw els Com m eni devient-on ce que l’on est ? (Stock, Paris. 1978). din publicaţia „Nouvelle ecole” sau din dosarul Politiaue ăxi v iv a n t (Albin Michel, Paris, 1978), elaborat de „Clubul orologiului”. Ceea ce am dorit să relie­ fez este fap tu l că apele tu lb u ri ale fluviului iraţionalist ce izvorăsc din ontologia P u terii a „noi­ lor filozofi” pot fi regăsite în ideologia „noii d re p te ”. A n te mare, undae. în ain te a încercării de a relansa extrem ism ul politic de d reap ta şi de a-1 spriiini pe „fundam ente filozofice expli­ cite” (Pb. Nemo), a fost starea de confuzie in te­ lectuală şi incertitudine valorică creată p rin sub­ stitu irea unor speculaţii spiritualiste asupra „m etafizicii P u te rii” dem ersului teoretic.

Este, dealtfel, sem nificativ că „noii filozofi”, în pofida atitudinii lor program atice îm potriva elitism ului de factu ră rasistă, fascistă al „noii d re p te ”, deci pe fundalul unor divergenţe de principiu, aplaudă totuşi, cu o nedisim ulată căl­ dură, tezele antium anism ului practic ale celor care în trev ăd în abandonarea aspiraţiei spre ega­ litate — în tre clase favorizate şi defavorizate, în tre ţă ri bogate şi sărace — principala calc de „depăşire a crizei” şi de „su p rav ieţu ire” a societă­ ţii contem porane. „«Noua dreaptă» — scrie P h ilippe Nemo — pune în term eni de o rem arcabilă

m

claritate problem a supravieţuirii. Astăzi, cînd pro sp eritatea n aţiunilor occidentale nu m ai este la fel de n a tu ra lă ca şi aerul pe eare-1 respirăm , cînd dem ografia lor se năruie în rap o rt cu cea a restu lu i lum ii, cînd controlul m ilitar al planetei de către occident a devenit îndoielnic, a devenit legitim să se p u n ă cruda problem ă a puterii...

«Noua dreaptă» are curajul, candoarea sau ci­ nism ul de a pune adevăratele în tre b ă ri11 şi ceea ce i se reproşează este doar căutarea soluţiilor altundeva decît pe coordonatele sp iritualiste ale unei m orale, situate de „noua filozofie11 „dea­ supra politicii, în tim p ce «noua dreaptă» îşi re-însuşeşte dictonul lui M aurras : «m ai întîi, politică !»“ 22. Or, ceea ce p ropun „noii filozofi11 este îm potrivirea faţă de orice politică şi lim i­ ta re a sferei de influ en ţă a răului etern n um it Politică, în num ele unei m orale, despre care opusculul Barbaria cu chip um an nu dădea decît o im agine extrem de vagă. Înţelegerea proiectului etic al „noilor filozofi1' ne trim ite la relectu ra Bibliei, propusă p rin car­ tea u rm ăto are a lui B.-H. Levy : T estam entul lui D um nezeu (1979), care pune, p rin tre altele, poate chiar în prim ul rînd, urm ăto area în treb are : in­ vocarea Bibliei ca sursă a unei etici spiritualiste care ar face posibilă o „nouă rezisten ţă11 în faţa rău lu i num it P utere, m archează care o evoluţie a „noii filozofii’1 ?

P arafrazîn d o sp iritu ală bu tad ă din piesa lui M arin Sorescu A treia ţeapă, aş putea răspunde, lapidar, că... situaţia „noii filozofii11 este din ce în ce m ai bună, din m om ent ce na se află m ereu tot acolo. Trecînd însă dincolo de glum ă, m ă rtu ­ risesc că parcurgerea celor aproape 300 pagini ale ultim ei cărţi a lui B ernard-H enri Levy m i-a lăsat im presia unei sim ple explicitări a ceea ce era cuprins, im plicit, în cartea anterioară. D ealt­ fel, T estam entul lui D um nezeu începe exact acolo unde ne lăsase eseul Barbaria cu chip uman. Şi anum e, acolo unde, după ce autorul susţinuse că orice proiect revoluţionar este ilu233

zoriu — deoarece obţine m ereu o societate care, în alte chipuri, ar râm înea fatalm ente supusă aceluiaşi rău etern num it Politică — , propunea totuşi, în final, pe fondul unui pesim ism absolut al istoriei, ca o m inim ă şansă p e n tru a salva ce m ai poate fi salvat, o aşa-num ită „m orală a pro­ vizoriului11, definită p rin exigenţa de coloratură religioasă a retrag erii în dim ensiunile vieţii in ­ terioare p en tru a opune rezistenţă etică m efisto­ felicei P u te ri şi a aduce în lim ite tolerabile ac­ ţiunea ei opresivă. Or, noua carte începe chiar p rin tr-o secţiune in titu la tă „A lim ita politicul p en tru a face loc eticii” -3 şi încearcă să răs­ pundă la în treb area : în ce constă şi unde se în ­ rădăcinează etica propusă de „noii filozofi1' ?

R ăspunsul lui Levy e s !e acum foarte precis : calea de constituire a m oralei tim p u rilo r noastre, „în acest sfîrsit ele secol XX. cînd trăim în p ra ­ gul unui dezastru, probabil, fără p recedent11, ar fi aceea a revenirii la m onoteism , conceput „nu ca un m onism sau un teism , d ca o etică concretă, o celebrare a D reptului, un gaj al U niversalului... cea m ai sigură şi ultim a sursă de rezistenţă con­ tra pericolelor dem isiei şi supunerii consim ­ ţite 112l5. Întrucît, conform „ontologiei P u te rii11 a „noilor filozofi11, ideea unei societăţi viitoare cu o organizare politică m ai bună sau fără politică apare doar ca o justificare a extensiunii prezente a Politicii, singura cale este de a accepta carac­ teru l sacru al P uterii, rezistînd opresiunii. So­ luţia ar fi — după Levy — de a adopta m esajul Bibliei, adică „această m orală a R ezistenţei la care Secolul ne obligă11 şi care izvorăşte din „am intirea D um nezeului Unic şi a pasiunii sale p e n tru Lege" -5 (cuvînt scris, bineînţeles, ca şi cel de Rezistenţă, cu m ajusculă !). Ideea-obsesie a cărţii lui Levy pare a fi aceea de a descifra noua m orală şi chiar „noua declaraţie a d rep tu rilo r om ului" 26 p rin tr-o rd e c tu ră a Bibliei. P unctul de plecare ai acestei relecturi, propuse de Levy sub influenţa m ărtu risită a catolicului Rene G irard şi a talm udistuiui E m m anuel Levinas, îl constituie căutarea în Biblie, uitîndu-1 pe D um ­ 234

nezeu, a testam entului m oral pe care el ni l-a r fi lăsat, ca o m oştenire perenă. In acest sens, de­ sigur paradoxal, „Testam entni lui D um nezeu este, totodată, m oartea lui Dum nezeu... dusă pînă la lim ita consecinţelor şi sim ptom elor sale : pînă la o desaeralizare care începe, de exem plu, p rin cultul Politicii'1 27. A constitui o m orală care acceptă e te rn ita te a politicii clar este sepa­ rată de politică, a lupta îm potriva seducătorului am balaj m oral al politicii caracteristic oricărui totalitarism , a căuta în Biblie preceptele morale apte „să reducă politica la sim pla sa expresie" de a fi ceva „secundar, derivat, inesenţial" 28, în ­ seam nă — după Levy — a da curs... testa m e n tu ­ lui lui dum nezeu.

R electura Bibliei, efectuată dealtfel fără nici o m etodă, p rin tr-o sim plă „croşetare de citate", răm îne doar un sim plu p rete x t p en tru a credita preceptele m orale : „să pui Legea sfîntă deasu­ p ra evenim entelor", „să fii convins că adevărul tău este stră in oricăror exigenţe politice" şi „nu te angaja, ci degajează-te ele m izeria politică a lum ii exterioare" 2:b Dar, cum se poate lesne constata, asem enea precepte etice nu sîn t de loc dezangajare politic, ci sînt puse în slujba unei anum ite politici : conservatoare, an tirev o ­ luţionare. Desigur, p rivite în ansam blul lor şi contextual (ca reacţie faţă de dictonul lui M aurras : „Poiitique d ’&bord !“), aceste p rinci­ pii pot deştepta reacţii contradictorii. C artea lui B ern ard -H en ri Levy, scrisă dealtfel cu incon­ testabil tale n t literar, cuprinde şi pledoarii spi­ ritu aliste îm potriva practicilor to ta litariste şi genocidului, a politicianism ului venal, p e n tru ap ă ra rea fra tern ită ţii, lib e rtă ţii de conştiinţă şi a altor valori general-um ane la care nu putem ren u n ţa decît cu p reţu i cum plit al sărăcirii um an ităţii noastre. De aceea, chiar dacă pledoa­ riile sînt ineficiente, m inate de spiritualism ul subiacent şi ajung la soluţii care deschid p îrtie unei v arian te a antium anism ului practic — ca în cazul preconizării „statu lu i fără ideal" sau al justificării exploatării p rin form ula : „m ai bine 235

S tatul unei clase decît un altui care nu se m ai crede a f i1*30 — este firesc să ne sim ţim m ai p uţin în d ep ă rta ţi de o asem enea filozofie, declarat m onoteistă, decît de ateism ul scientist al „noii drepte" fascizante, care ridiculizează m enţio­ n atele valori, p ro n unţîndu-se cinic p e n tru in sta u ra rea unei „legi a junglei" sub p atro n a­ ju l unor „elite rasiale". Şi totuşi, u ltim a carte a lui B.-H. Levy probează — o dată în plus — că religia nu poate oferi un su p o rt ten tativ elo r filozofice de a confecţiona o auten tică m orală um anistă, în tru c ît m anifestă o constantă n eîn ­ credere în p erfectibilitatea om ului, în gîndirea şi acţiunea um ană şi n u-şi propune niciodată lichidarea surselor sociale ale dezum anizării, ci doar generarea unei conduite com pensatorii, m en ită să facă suportabilă insecuritatea exis­ tenţială, opresiunea politică, în străin area um ană.

D ealtfel, relectu ra B ibliei propusă de B ernard -H en ri Levy degajă o m orală abstractă, de o evidentă coloratură religioasă şi este stră b ă ­ tută, de la un capăt la altul, de asem enea iluzii consolante, fals protectoare. Cred că, p rin tre m ultele iluzii, principala pe care caută s-o în­ tre ţin ă cartea lui B. -H. Levy este aceea a unei m orale situate d easupra oricărei politici. Este o iluzie, asupra căreia a a tra s aten ţia, încă în ain te de M arx, J.-J. Rousseau, argum entînd că cei ce vor să trateze sep arat politica şi m o­ rala nu pot înţelege nim ic despre niciuna din ele. R ecurgînd d elib erat la o asem enea tra ta re eronată, num ai şi num ai p e n tru a refuza să ac­ cepte evidenţa dim ensiunii esenţialm ente m o­ rale a politicii urnanist-revoluţionare de lichi­ dare a exploatării, a antagonism elor de clasă şi de in sta u ra re — în perspectivă istorică — a unei societăţi com uniste fără clase, deci fără politică, B ern ard -H en ri Levy nu face altceva decît să disim uleze o cavalcadă de m istificări.

Ele încep cu denigrarea m oştenirii spirituale 236

a Greciei antice, cu blam area ,,păgînism ului“ lui Socrate şi A ristotel în num ele iudeo-creştinism ului şi al... vechiului testam ent. Ele trec p rin am algam area confuză a unor concepţii ab­ solut divergente (fascism ul şi antifascism ul consecvent revoluţionar, ateu) sub denum irea generică^ de „păgînism ", prin constituirea, din perspectiva unei m etafizici spiritualiste, a unei fantasm e globale a P uterii, independent de con­ ţin u tu l ei de clasă şi sem nificaţia sa axiologică.

Ele continuă p rin pseudodilem a : lum ea este N edreptate ; dacă o accepţi eşti complice şi dacă o schim bi eşti călău ( ! ?). în sfârşit, ele converg în tr-o te n ta tiv ă de a pune aspiraţiile de îm plim re ale om ului contem poran în afara dialecti­ cii ,,individ-co1ectivitate“, sub însem nul tragic a l u n e i etici neputincioase în faţa m efistofeli­ cei P u te ri şi sub tutela, poate consolantă, d ar cert strivitoare, a presupusului ..testam ent al lui D um nezeu" care — în relectu ra Bibliei propusă de Levy •— dobîndeşte adeseori tim ­ b rul unui testam en t al forţelor sociale con­ dam nate de istorie, neîncrezătoare în capacita­ tea om ului de a fi creatorul propriului său destin. x D atorită apelului explicit la religiile iudeocreşţine, prin care B.-H. Levy încearcă să pro­ pună o „sfîntă" com pensaţie sp iritu alistă p en ­ tru necazurile problem elor ..lum eşti", ,.noilor filozofi" li se potrivesc, aproape fără nici o m o­ dificare, vechile cuvinte ale lui M arx : „în tru cît adevărata poziţie a acestor dom ni în statu l m o­ dern nu corespunde cîtuşi de p u ţin ideii pe care şi-o fac despre poziţia lor, aceşti dom ni nem ul­ ţ um iţ i de practică recurg în mod necesar la teorie, însă la teoria lum ii de dincolo, la religie, care capătă în m îinile lor o înveninare polem ică îm bibată de tendinţe politice şi care, în mod m ai m u lt sau m ai p u ţin conştient, devine o m antie a sfinţeniei p e n tru d orinţe foarte lu­ m eşti, deşi în acelaşi tim p foarte fantastice"

4. Drumul filozofiei de la Bernard-Henri Levy la Jcan-Jaeques Rousseau

U na din dorinţele benigne ale lui Levy este aceea de a invoca, p e n tru o filozofie care des­ califică progresul social şi p erfectibilitatea um ană, un precursor de prestigiu. Ea devine însă m alignă atunci cînd un asem enea rol dez­ onorant i se atribuie — incredibil — lui Je an Jacques Rousseau, gânditorul care p rin sem ­ nalul de alarm ă tras asupra crizei civilizaţiei a m arcat simbolic începutul îm potrivirii conşti­ inţei m oderne faţă de alienare, în num ele u n u i ideal superior ele um anitate.

A-l prezenta pe R o u s s e a u ca „ trist savant al R ăului A bsolut”, care ar fi d e n u n ţa t „duhorile Lum inilor" şi ar fi văzut în speran ţa de progres „infam ia cea m ai infam ă” 3- reprezintă, cred, o strigătoare ned rep tate adusă, m em oriei ilu stru ­ lui gînditor. Ea dobîndeşte şi o „m iză” politică.

Replica este cu a tît m ai necesară.

A firm aţia că istoria filozofiei a evoluat pe m agistrala care duce de ia Rousseau la „noii filozofi” exprim ă, pe de o parte, o contrazicere (din m om ent ce Levv contestă progresul), pe de altă parte, un neadevăr. In pofida re fe rin ­ ţelor la faptele de azi, concepţia „noilor filozofi” reprezintă o involuţie spre un tip de dem ers filozofic pe care Rousseau l-a depăşit salutar.

Tim pul filozofiilor pare a avea uneori alte ca­ denţe şi a lt sens decit cel al istoriei. Parafrazînd titlu l unei cărţi a iui Jacques M aritain am putea deci vorbi, mai curînd, despre d r u m u l f i l o z o f i c i d e Io L ' v u io

ii

on

eau.

în fond, concepţia celor ce se intitulează „noi” filozofi este o ten ta tiv ă de justificare a ceea ce R ousseau denum ea J 'a n c ie n regiune". Forma justificării se m odifică, dar conţinutul răm îne acelaşi : ca o expresie a R ăului Absolut, privi­ legiile vechiului regim suit considerate sacre, intangibile, iar lup -'i îmno+riva Ier i se asază în faţă spectrul, de două ori dezarm ant, al inu­ tilită ţii şi barbariei. Rousseau m archează toc018

m ai opoziţia faţă de o asem enea filozofie a v e ­ chiului, în ii urnele unei filozofii a noului, care frece de la sacralizarea unui presupus R ău a b stract la critica relelor concrete din epoca sa, identificîndu-le, analizîndu-le cauzele şi p ropunînd rem ediile.

Cum s-a p u tu t întrevedea ciln unul din capi­ tolele anterioare, p rin rana lize de text, Rousseau nu critică s o c ie ta r a în genere, ci acea ..stare de societate1' localizabilâ în tim p şi spa­ ţiu în care, d atorită obstacolului intereselor p articulare rivale, ra p o rtu rb e sociale îşi pierd „transparenţa", ajungind să funcţioneze ca o fo rţă ostilă îm plinirii polen c a lită ţilo r um ane, să genereze corupţia, in stitu ţii opresive, cultul falselor valori, dram atica ru p tu ră în tre „etre“ şi „paraître". Num ele generic d a t acestor fe­ nom ene negative, cu însem ne ale unei crize so­ ciale acute, este „alienare". Pe d rep t cuvint, Jean-L ouis Lecerck; reies a eâ, dovansîndu-1 pe Hegel, „opera lui Rousseau este. fără îndoială, prim a care a deschis şi analizat, în ain tea tînărului M arx. fenom enul căruia i-a d at num ele de alienare" N Noul concept îndeplineşte o funcţie em inam ente critică, perm iţîn d u -i lui Rousseau să argum enteze că, în tru c ît alienarea este produs social şi nu dat originar, cercetarea ei dobîndeşte atrib u tele unei genealogii a cau­ zelor răului. „A lţii doar au perceput răul, dar eu îi descopăr cauzele" scrie Rousseau, definin d u -şi proiectul, care depăşeşte toate p ero ra­ ţiile sterile ale lui Levy despre „Răul ia ră surse n u m it p utere". Iar proiectul are rezultate sem ­ nificative : „prim a sursa a răului este inegali­ tatea", iar inegalitatea este generată de pro­ prietatea privată, ele „extrem a inegalitate a averilor" în tr-o societate unde „legile sînt to t­ deauna avantajoase celor care posedă m ai m ult decît au nevoie şi projudieiaeiie celor care nu au nim ic" 35.

D epăşirea filozofiei vechiului, prom ovată de Levy, apare evidentă atunci cînd autorul B ar­ bariei cu chip um an, făcînd apel la Proudhon, 23y

consideră că p ro p rietatea p riv ată este un efect al p u terii politice, că „organizarea p u terii p re­ cede diviziunea m uncii'1, că „ordinea politică preexistă aceleia a economiei sale11 30. Este tocm ai ceea ce contestă în treag a operă a lui Rousseau, care anticipează viitoarea critică a proudhonism ului efectuată de M arx. „Tem a p ro p rietăţii — rem arcă G uy Besse — este în centrul gindirii lui R ousseau-1 :37, caie critică nu o him erică P u tere (cu m ajusculă !), ci p u te ­ rea politică aiienantă g en erată de p ro p rietatea privată. „Criticile iui R ousseau îm potriva so­ cietăţii nu se în d reap tă îm potriva oricărei so­ cietăţi, ci num ai îm potriva aceleia în care el trăieşte, a societăţii unei m ari m onarhii, în care bogaţii... trăiesc din m unca poporului11, scrie J.-L. Lecureie, m enţionînd că dincolo de am biguităţile de lim baj (apelul la cuplul cate­ gorial vag „bogap-săraci") şi de încrederea utopică în ex em p laritatea m icii p ro p rie tă ţi ţă ră ­ neşti bazate pe m uncă proprie, R ousseau aso­ ciază alienării „exploatarea săracilor de către bogaţi'1, „scopul său fiind de a îm piedica ex­ ploatarea om ului de către om 11 38. Com entînd pasajul din Contractul social în care se reclam ă „ca nici un cetăţean să nu fie a tît de opulent p e n tru a p u tea cum păra un altu l şi nim eni să n u fie a tît de sărac p e n tru a ii constrîns să se v în d ă 11 39, unul d in tre rep u ta ţii exegeţi ai lui Rousseau constată nu num ai că „acest te x t pro ­ pune o filozofie a istoriei'1 (adică exact ceea ce Levy contestă cu în v e rşu n a re !‘u), dar şi că, într-o asem enea viziune, „răul apare produs de o istorie în care sînt m ai în tîi in stituite, apoi agravate rap o rtu rile de dom inaţie şi exploa­ ta re 11 41. De aceea, drum ul de la Levy la Rous­ seau este aceia de la m etafizica deznădejdii la filozofia speranţei, de la un pesim ism istoric necondiţionat ia un optim ism istoric condiţio­ n a t de acţiunea um ană şi de valorile care o ori­ entează. „Filozofia lui R ousseau — rem arcă G rim sley —- este esenţialm ente optim istă, în tru c ît co240

ru p ţia om ului provine din societatea existentă şi n u din p ropria sa n a tu ră originară. A supra acestui aspect cardinal Rousseau este în acord cu gînditorii lum inilor şi m opoziţie cu tra d iţia c re ştin ă 1- 42. Iar resta u ra rea „om ului n a tu ra l11 nu înseam nă o reîntoarcere ia „starea de natu r ă “, ci o schim bare a „stării de societate", p rin posibila în lă tu ra re a surselor răului. Nu este surp rin zăto r că singurul concept rousseauist care i se pare „ireiev an t11 şi „enigm atic11 lui Levy este cel de „om n atu ral" ! Ire iev a n t doar p e n tru cine consideră om ul „o specie ra ta tă 11 şi enigm atic doar p e n tru cine nu poate înţelege că acest concept rep rezin tă o fertilă convenţie, desem nînd nu o stare de fa p t ex isten tă ca atare in trecu t, ci o stare de drept, realizabilă în vi­ itor. N u o ordine naturală, preex isten tă societă­ ţii sau ex terio ară ei, ci o ordine ideală a valori­ lor um ane în num eie cărora sursele rău lu i pot fi eradicate p rin schim barea rap o rtu rilo r so­ ciale. La Rousseau, „om ul natural n u e nici anterior, nici exterior societăţii-1, rem arcă CI. L evi-Strauss, precizînd că m odelul teoretic n u -şi propune să corespundă „unei realităţi în tîln ite", ci doar să ofere „noţiuni precise pen­ tru a aprecia starea noastră actu ală'1 43. M arcat de patosul sensibilităţii sale care şi-a pus p e­ cetea asupra rom antism ului, m oderai construit de Rousseau este s tră b ă tu t de o incontestabilă vib raţie um anistă, exprim ată p rin form ula : să ştii ceea ce trebuie să fie p e n tru a judeca bine ceea ce este ! Sau, m ai precis : să ştii cum a fost posibil ca o anum ită societate să-l dez­ um anizeze pe om, desem nînd p rin conceptul de „om n a tu ra l11 ceea ce om ul nu este, dar trebuie să fie în tr-o lum e în care „ne apropiem de sta­ rea de criză şi de secolul rev o lu ţiilo r11 44.

P roverbialele cuvinte din Em ile sînt revela­ toare p e n tru m esajul întregii sale opere. Chiar m otto-ul cărţii („Relele de care suferim sînt rem ediabile") este potrivnic afirm aţiei lui Levy, care susţine că „Emile nu spune nimic altceva decît : ideea unei societăţi bune este un vis ab ­

surd, o contradicţie în termeni" 45. Este însă o contradicţie în termeni doar pentru cine contrapune nepermis morala politicii, eroare asu­ pra căreia chiar Emile previne : „cei ce vor să trateze separat politica şi morala nu vor în­ ţelege niciodată nimic despre niciuna dintre ele“ 4B. Comiţînd deliberat o asemenea eroare pentru a putea refuza o dimensiune esenţialmente morală politicii de lichidare a societăţii bazate pe exploatare, Levy ajunge să mutileze, pur şi simplu, opera lui Rousseau, scoţînd în afara contextului „al doilea discurs" şi prezentîndu-1 „ca o implacabilă maşină de război îm­ potriva «Progresului» lui Condorcet, a «Perfec­ tibilităţii» lui Turgot, a «Libertăţii» lui Voltaire şi Diderot, reîntoarse în contrariul lor" 47. Nimic mai fals.

P rogresul social, perfectib ilitatea um ană şi li­ b e rta te a constituie un triptic al valorilor funda­ mentale propuse de R ousseau p rin m odelul ideal al „om ului n a tu ra l", în vederea constituirii unei societăţi apte să depăşească starea de criză.

C ritica stării de criză a civilizaţiei devine, astfel, pozitivă şi oferă puncte de sprijin proiectelor revoluţionare. în polem ica sa ap rinsă cu enciclopediştii, R ousseau nu contestă ideea de pro­ gres, ci pe aceea de progres liniar, care n u m ai poate explica şi consecinţele negative ale u tili­ zării progresului ştiinţelor de către o societate caracterizată p rin binom ul „p ro p rietate p ri­ vată—inegalitate". S ubliniind că, în condiţiile am intite, fiecare progres ai civilizaţiei este, im ­ plicit, şi un progres al inegalităţii, Rousseau diaiecticizează noţiunea de progres, surprinzînd că „progresul este in esenţă contradictoriu. Dar Rousseau se distanţează de un pesim ism care blochează orice perspectivă" 4S. R ousseau nu contestă perfectib ilitatea în genere, ci doar pe aceea care a r m iza exclusiv pe disponibilităţile raţiunii, detaşate de sensibilitate şi afectivitate, in tre ţin în d clivajul d intre „etre" şi „p araître" ; el doreşte ca raţiu n ea să funcţioneze în deplină arm onie cu sensibilitatea şi afectivitatea, elabo242

rînd chiar o utopie pedagogică inspirată de in ­ ten ţia „de a form a un individ nou, capabil să creeze o societate nouă" ,lp.

A utorul tu lb u răto arei propoziţii „omul s-a născut liber, dar pretu tin d en i este în lan ţu ri" 50 nu contesta libertatea, ci m inciuna libertăţii aşezată pe tem eiul inegalităţii. Făcînd subtila distincţie^ între inegalitatea n a tu ra lă de a p titu ­ dini (â .căror cultivare rep rezin tă o condiţie a libertăţii) şi inegalitatea convenţională, socială (care se cere su prim ată p rin legislaţia statului), R ousseau pledează p e n tru un egalitarism con­ com itent an tin iv elato r şi eliberator, scriind : „Daca s-ar cerceta în ce anum e constă binele cel m ai im p o rtan t d in tre toate, care trebuie să constituie scopul oricărui sistem de legislaţie, concluzia ar fi că el se reduce la două obiective principale, libertatea şi egalitatea ; libertatea, p e n tru că orice dependenţă p articu lară în ­ seam nă to t atîta forţă răp ită statu lu i ca întreg, şi egalitatea, p e n tru că lib ertatea nu poate sub­ zista fără on" !>l. Ceea ce îl distinge pe Rousseau de V oltairc şi de enciclopedişti este refuzul unei egalităţi u m a n e „pur m orale" şi, im plicit, al „noţiunii de «liberte d’entreprise», adică al lib ertăţii de a exploata m unca celuilalt... Dez­ baterea în tre Rousseau şi detractorii săi constă m a şti dacă lib ertatea este com patibilă cu posi­ bilitatea exploatării om ului de către o m " 52.

P rin m odul cum abordează tem a alienării um ane (iniţiată în istoria filozofiei de autorul D iscursului asupra inegalităţii...) şi p rin prom o­ v area unui um anism revoluţionar care în tre ­ vede posibilitatea istorică a dezalienării în în­ tem eierea lib e rtă ţii pe echitate socială, filozo­ fia lui M arx se constituie ca o legitim ă „continuatoare a autenticei problem atici egali­ tare rousseau iste" r,ri.

R evendicarea lui R ousseau d re p t precursor al pesim ism ului istoric al „noii filozofii" are d rep t corolar, p e n tru Levy, form ula : „partida 243

este ju cată ; B arbaria viitoare va avea p en tru noi, occidentalii... chipul um an al unui socia­ lism"’ y\ A-l invoca însă pe R ousseau p e n tru un baraj psihologic în fa ţa fo rţei de atracţie a u m a ­ nism ului practic contem poran constituie o pro ­ fanare. Şi a-i atrib u i o asem enea în treb u in ţare triv ială a term en u lu i de ,,barbarie" reprezintă o im postură.

La autorul Contractului social term enul „b ar­ barie" n -a fost niciodată utilizat (aşa cum pro ­ cedează B.-H. Levy) cu p rete n ţii conceptuale şi în accepţiune peiorativă, p e n tru a blam a pe cei care racordează proiectele individuale de viaţă la un ideal colectiv de propăşire um ană.

In puţinele îm p re ju rări cînd a recurs la el, R ousseau a folosit term enul „barbarie" num ai în sens m etaforic şi doar p e n tru a valoriza n e ­ gativ acea „stare de societate" în care se regă­ seşte funcţionând principiul a trib u it de Hobbes unei presupuse „stări de n atu ră" a um an ităţii : „homo hom ini lupus" („om ul este lup p e n tru om “). Sacralizarea unei asem enea lum i a ex­ ploatării şi inechităţii sociale frap an te în n u ­ m ele pseudoalternativei lui Levy Stăpînul sau Barbaria a r fi fost asociată cu siguranţă de Rousseau apologiei filozofice a lui „ancien regim e“, căreia îi reproş:; că îşi autoignoră servitu d in ea şi creează spaim e neîntem eiate în faţa noului care o jenează sau o periclitează.

M oştenirea filozofică a lui Rousseau este p re­ zentă în opera tu tu ro r celor care, chiar dacă nu îm părtăşesc decît în parte vederile lui M arx, înţeleg — îm preună cu M arcuse — că „istoria im pune alegerea. : socialism, sau barbarie, fie­ care d intre ele avînd diferite form e" 55.

Istoria ne pune şi în faţa unei alte alegeri : opţiunea între filozofia noului şi filozofia vechiului, fiecare prezentînd, de asem enea, diferite ipostaze. P rim a cuprinde concepţiile um aniste, raţionaliste, progresiste, găsind în m arxism v a ­ ria n ta m ajoră şi în aspiraţia de a oferi un suport teoretic tran sfo rm ărilo r revoluţionare, finalita244

tea s u p re m ă 50. A doua îşi găseşte în sp iritu a ­ lism ul pesim ist şi antim arxism ul program atic al ,.noilor filozofi1' cote ridicate ale m istificării adevărului, conjugate firesc şi cu m istificarea operei gînditorului francez care, cu peste două secole în urm ă, şi-a luat d rep t deviză : „iritam im pendere vero “.

P A R T E A A I V- A In t r e

m it u l „c u l t u r ii u t i l u Ş I U T O P IA „C U L T U R II N O N -R E P R E S IV E "

l u i"

Capitolul 7 Proiectul tehnocratic al pragmatismului E xistă o relaţie intim ă în tre filozofia pragm atistă şi cuplul „m itul u tilu lu i— criza idealului".

A p ăru t iniţial sub stindardul luptei p e n tru „des­ cătuşarea" experienţei din strînsorile teoriei speculative (Ch. S. Peirce), a x a t — în conti­ nu are — pe deprecierea u tilita ristă a teoriei (W. Jam es) şi a n g a ja t apoi în ten ta tiv a de tra n s­ form are a filozofiei d intr-o teorie a succesului p articu lar în tr-o teorie generală a educaţiei (J. Dewey), pragm atism ul a devenit cu tim pul o nouă teorie a adevărului şi a valorilor m orale, revendicată d rep t suport, filozofic de toate orien­ tările utilitarist-teh n o eratice din gîndirea con­ tem porană. El constituie in stru m en tu l de ju stifi­ care a stru c tu rilo r sociale alienante şi a p rac ti­ cilor politice care prom ovează „randam entul p e n tru randam ent", „productivitatea p e n tru p ro d u ctiv itate'1 şi „eficienţa p e n tru eficienţă".

S u rp rin zăto r însă, dacă alte cu ren te din gîn­ direa filozofică nem arx istă au fost am plu şi a p ro fu n d at analizate în publicistica noastră, 246

pragm atism ul a fost tra ta t doar în treacăt. Chiar apariţia, în 1972, în E d itu ra didactică şi p ed a­ gogică, a cărţii lui Jo h n D ew ey D em ocraţie şi educaţie — p rim a lu cra re a unui clasic al filo­ zofiei am ericane şi a unui exponent de prim ordin al o rientării pragm atiste care in tră în cir­ cuitul de idei al culturii noastre — n -a av u t ecoul m e rita t de un ad ev ărat evenim ent edito­ rial, deşi teoria lui Dew ey a su p ra educaţiei __ p riv ită ca proces de creştere, de reconstrucţie a experienţei şi de p reg ătire p e n tru viaţă a unor oam eni apţi să se adapteze unei societăţi în schim bare şi să genereze schim bări — n e plasa in m iezul unei acute dezbateri filozofice contem ­ porane : m arxism sau pragm atism ?

1. O „filozofie a vieţii'* pentru care tehnica devine „paradigma raţiunii1*

P ragm atism ul s-a constituit in S.U.A., în u lti­ m ul p ă tra r al secolului trecut, ca o reacţie c ri­ tica îm potriva unei filozofii lipsite de ad eren ţe in rea lită ţile vieţii sociale am ericane, aşa cum era m etafizica prom ovată de neohegelienii de la bt. Louis, g ru p aţi în ju ru l revistei in titu la te sem niticativ „R evista de filozofie speculativă'1 te rm e n u l „pragm atism “ (de la gr. pragm a — acţiune ; ceea ce se refe ră la acţiune ; ceea ce este folositor din p u n ctu l de vedere al acţiunii) a fost în tre b u in ţa t p e n tru prim a oară de logicia­ n u l Charles S. Peirce în articolul C um se pot jace ideile noastre clare (ianuarie 1878) desem nînd o strategie operaţională ap tă să identifice sem nificaţia şi sa aprecieze adevărul ideilor a u p a consecinţele practice ale acţiunilor pe care le ghidează. T erm enul n -a r fi dobîndit valoare circulatorie (dealtfel chiar Peirce l-a p refe ra t m 1905 pe cel de „pragm aticism 11) dacă W illiam î n 7 on7n n T fi rel^ a t’ m ai întîi în 1898 Şi apoi ln 1 JU7. C artea sa P ragm atism ul (tradusă după p a tru am în F ra n ţa şi p refa ţa tă elogios de ti. Eergson) contura prim a filozofie originală ge247

nerată de tin ă ra cu ltu ră a „lum ii noi**. în că din 1909, V. I. Lenin a .sesizat că „ultim a m odă a fi­ lozofici am ericane ultram oderne este p ragm atis­ mul'* A ceastă filozofie inconoclastă devine repede dom inantă în S.U.A. în tru e ît — cum re ­ m arcă W right Mills — p e n tru ea realizarea om ului înseam nă „reuşita în afaceri*1, banul este singurul criteriu al succesului, iar „succesul constituie valoarea am ericană supremă**. Deşi degradează calitatea proiectului um an, tocm ai o asem enea filozofie em piristă şi u tilitaristă — dezvoltată în lucrările lui John D ew ey, G. H. Mead, C. I. Lew is, H. M. K allen şi S id n ey Hook — este considerată ca m areînd „epoca de aur a filozofiei americane*' şi definind „spiritul filozofiei americane*' A naliza critică a filozofiei pragm atiste este reclam ată tocm ai de fap tu l că ea a d a t colora­ tu ra specifică sistem ului de valori caracteristic societăţii am ericane contem porane. Ea este fi­ lozofia „om ului unidimensional**, care-şi con­ fecţionează o falsă „conştiinţă fericită** într-o societate a calculului m ercantil şi a lipsei de ideal, a m anipulării treb u in ţelo r consum atoriste şi a obţinerii unor condiţii de confort progresiv am eliorate cu p reţu l cum plit al a lterării unor valori m orale fundam entale. Cum rem arca, într-u n eseu, filozoful m arx ist am erican H. K. Wells, pragm atism ul ex ercită şi azi o influ en ţă nocivă asupra „stilului am erican de viaţă**, d e ­ oarece este prom ovat p rin toate m ijloacele de com unicare de m asă. I se face reclam ă p rin ra ­ dio şi televiziune, în presă şi pe ecran. Lucră­ rile lui Jo h n Dew ey sînt reeditate, începînd din 1967, în 45 de volum e, cărora li se asociază un în d re p ta r 3. In bu n ă parte, program ul educaţio­ nal din şcoli sau un iv ersităţi are şi o te n tă pragm atistă. H erb ert M arcuse dem onstrează că aproape nici un m em bru al societăţii am ericane, inclusiv m uncitorul, nu poate ev ita in flu e n ţa corupătoare a pragm atism ului. Critica „filozofiei utilului*' conduce, astfel, la critica stru c tu rilo r 248

sociale caro şi-au constituit un in stru m e n t de justificare prin filozofia pragm atistă.

D ar analiza critică a pragm atism ului vizează un obiectiv dincolo de o anum e specificitate sp i­ ritu a lă sau politică „am ericană", chiar dincolo de raportarea la prozeliţii europeni ai lui W. J a ­ m es (F. C. S. Schiîler — în Anglia, E. Le Roy în F ranţa, G. Papini în Italia etc.). R eacţia p rag ­ m atistă iniţială îm potriva raţionalism ului m eta­ fizic, speculativ a devenit azi o nouă filozofic a rap o rtu rilo r d intre om şi lum e în condiţiile re ­ voluţiei ştiinţifico-tehnice. P e n tru pragm atism , tehnica încetează a fi doar un ansam blu de m a­ şini şi instalaţii, p e n tru a deveni o paradigm ă a raţiunii, o m anieră de a gîndi, de a te proiecta în lume, de a aprecia şi acţiona, cu alte cuvinte, un m od de. a exista. P ragm atism ul este filozofia „noului sp irit teh n ic’1 (A. Mo1es), in strum entul de ju stificare a practicilor politice tehnocratice, care sacrifică om ul pe a lta ru l randam entului tehnologic şi su b stitu ie creşterii economice cu finalitate um ană proiectul tehnocratic al creş­ terii ca scop de sine. C ritica pragm atism ului de­ vine astfel o arg u m en tare a şubrezeniei su p o r­ tului filozofic, im plicit sau explicit, al tu tu ro r orien tărilo r tehnocratice din gîndirca şi acţiu­ nea politică contem porană.

Nu trebuie neglijat, do asem enea, un alt con­ sid eren t care conferă analizei critice a prag m a­ tism ului o dim ensiune nouă în contextul con­ fruntările)' ideologice actuale. Pornindu-.se de la sim ilitudini exterioare, de ordinul aparenţei, cum a r fi faptul că m arxism ul şi pragm atism ul sini; am bele filozofii antispeeuiative, care se autocaracterizează drept ..filozofii ale a c ţiu n ii11 şi introduc punctul de vedere al practicii în abordarea problem ei adevărului, o serie de gînditori care ignoră sau denaturează specificul fi­ lozofiei m arxiste, estom pează opoziţia dintre m arxism şi pragm atism . A lu at proporţii te n ­ dinţa de a tra ta m arxism ul ca o variantă, a p rag ­ m atism ului, de a tra n sfe ra asupra m arxism ului critica în d re p tăţită a pragm atism ului şi ele a su249

gera astfel, p rin tr-u n vădit sofism, că m arxism ul nu ar putea oferi un program pozitiv de acţiune în lupta p e n tru construirea unor modele de c iv i­ lizaţie apte să subordoneze pr jgresul tehnic pro­ gresului m oral-spiritual, prom ovării noului um a­ nism revoluţionar.

N eotom istul I. M. Bochenski scrie, de pildă, că m aterialism ul dialectic este im pregnat de o vi­ ziune pragm atistă, conform căreia „este adevă­ r a t ceea ce duce la succes" 4. P u p ă 20 de ani de afirm are putern ică a gîndirii m arxiste creatoare, Jacques M antoy — în tr-o lucrare de sinteză — reia im perturbabil ideea : „m arxism ul este un fel de realism pragm atist". Mai m ult chiar, se afirm ă că p e n tru m arxism este n u num ai ade­ vărat, ci „este real ceea ce reuşeşte" 5. P a ra fra ­ zând unele afirm aţii d ato rate u n u i pragm atist — şi anum e lui Sidney Hook — (i, Neii Mc. Innes susţine că m arxism ul şi pragm atism ul sîn t „în­ cercări sim ilare de a în lătu ra dificultăţile «teo­ riei copiei» în cunoaştere" şi ne an u n ţă, stu p e­ fiant, că „M arx pragm atistul a fost redescoperit în univ ersităţile am ericane în anii 1930" 7. P înă şi un dicţionar filozofic de m are tiraj, a p ă ru t în F ranţa, în treţin e falsa im presie că poziţia de bază a pragm atism ului, conform căreia „o idee nu este ad ev ărată decît dacă este utilă" cuprinde „o teză care s-ar regăsi la fel în cazul... m ateria­ lism ului dialectic" 8.

O prindu-ne doar la aceste cîteva considerente, rezu ltă că o analiză critică a pragm atism ului se im pune cu necesitate p e n tru gîndirea m arx istă contem porană 9. O ricît de d iferite ar fi căile unei asem enea analize, ea n u poate totuşi eluda, în punctul de plecare, că p ragm atiştii — începînd cu Peirce şi Jam es — sîn t în prim ul rîn d „pro­ p unători ai unei m etode".

P ragm atism ul se revendică predilect ca „o m etodă sau o cale de analizare a problem elor reclam ate de viaţă" w, deoarece se ia ca pu n ct de plecare ex p erien ţa individului, pus m ereu în faţa u nor dificultăţi, a unor „situaţii problem a­ tice" (Dewey) şi nevoit să gîndească p e n tru a 250

depăşi dificultăţile, p e n tru a rezolva cu succes problem a. în asem enea îm prejurări, p e n tru Peirce, în treb area dacă ideile elaborate de su ­ biect reflectă sau n u reflectă în m od adecvat realitatea, a r cuprinde trib u tu l p lă tit unei de­ suete filozofii speculative. S ingura în treb are care prezintă interes şi la care s-ar p u tea ră s­ punde clar este alta : ce se face cu ideile noastre ?

Sau, altfel spus, la ce consecinţe duc ideile în cursul acţiunii ? Deschizînd d rum ul către teoria biologizantă a ex p erienţei pe care o va inaugura Dewey, Jam es aduce — în tr-o carte in titu la tă V oinţa de a crede — o inovaţie esenţială m eto­ dei sugerate de Peirce. In tru c ît gîndirea nu r e ­ flectă, ci „lucrează" în vederea rezolvării cu succes a situ aţiilo r proolem atice, Jam es consi­ deră că ea îndeplineşte exclusiv două funcţii : a produce credinţă şi a provoca acţiune. Ca atare, vechii în treb ări aristotelice p rivitoare la acordul ideilor cu o stare de fapt, i se substituie alte două întrebări, corespunzătoare celor două funcţii ale ideilor : ce d iferen ţă apare în cursul acţiunii dacă credem sau nu credem într-o idee ? şi ce consecinţe utile ap ar în cursul acţiunii dacă ea se desfăşoară sau nu conform respectivei idei ?

P e n tru a răspunde la aceste întrebări, W illiam Jam es introduce în lucrarea sa P ragm atism ul eonceptul-pivot al noii sale m etode : „CashV alue‘‘ T erm enul m etaforic, tra n sfe ra t în filozofie direct din lum ea afacerilor, poate fi trad u s în lim ba rom ână p rin „valoarea în bani peşin" (sau „valoare în m onedă curentă"). Operîn d cu acest term en-concept, Jam es susţine că ideea m aterialităţii lum ii sau a cauzalităţii, în genere ideile filozofice tradiţionale, nedobîndind „cash-value“, nu m ai prezintă nici o im portanţă dacă credem sau nu credem în ele, in tru c ît op­ ţiunea nu afectează consecinţele acţiunii în d rep ­ tate spre rezolvarea utilă a problem elor puse de experienţă. In tr-o form ulare concluzivă, W. Jam es spune tex tu al : „m etoda pragm atică..! consistă în a d e tu rn a p rivirile noastre de la lu­ crurile prim e, principii, categorii, necesităţi p re­ 251

supuse şi de a ne întoarce spre lu cru rile ultim e, rezultate, consecinţe, fapte" 12. în num ele elo­ gierii experienţei, ne este propusă, astfel, o nouă m etodă de abordare a problem elor filozofice : „înainte de a determ ina dacă un e n u n ţ filozofic dat este adevărat, Jam es consideră că m ai în tîi este necesar să determ inăm ce «cash-value» dobîndeşte e n u n ţu l", iar „valoarea în bani peşin (cash-value) a ideilor noastre este detectabilă în utilizarea pe care ideile o pot dobîndi" 13.

D ar oare este pragm atism ul „num ai o m e­ todă" u ? R ăspunsul este categoric : nu ! D ealt­ fel, chiar W. Jam es a fost nevoit să construiască nu num ai o gnoseologie de factu ră em piristă, dar şi o „doctrină p lu ralistă asupra universului" 15, recunoscînd explicit că dem ersul său m etodolo­ gic se sp rijin ă pe o ontologie subiacentă, graţie căreia „întinde o m înă prietenească agnosticis­ m ului contem poran şi, în genere, idealism ului" 16.

P ragm atism ul converteşte în principii m etodo­ logice supoziţii teoretice idealiste ( = o teorie a activ ităţii m entale autonom e, nereflectorii, care reduce realitatea la cîm pul exp erien ţei subiec­ tive, reluînd — în tr-o form ulare tra n sfig u rată — predicaţia egocentrică a lui B erkeley) şi plura­ liste ( = o concepţie p e n tru care experienţa fluidă îl pune pe agentul acţiunii în faţa unei rea lită ţi dezarticulate, cuprinzînd fapte şi eve­ nim ente eterogene, dotate exclusiv cu însuşiri particulare, lipsite de determ in aţii generale, făcînd astfel conceptele teoretice neputincioase ia chem ările adem enitoare ale „vieţii"). P rin tră ­ sătu rile sale caracteristice, această ontologie de­ părtează pragm atism ul de pozitivism (şi Jam es avea drep tate să respingă identificarea lor!), p en ­ tru a-1 plasa astfel pe orbita v ariantelor m ai noi ale „filozofiei vieţii", care-şi propun eliberarea raţiu n ii de m etafizică, dar ajung la... elibera­ rea m etafizicii de raţiu n e (la iraţionalism !).

P rin întreaga concepţie p ragm atistă — începînd cu cea despre experienţă, trecînd prin cea despre adevăr şi ajungînd la im plicaţiile ei 252

etice — răzbate ecoul îndem nului lui Sim m el : „M ehr Leben !“ (mai m u ltă viaţă !). P ortofoliul categoriilor fundam entale este îm p ru m u tat din „filozofia v ieţii“. P e n tru Jam es, nu există nim ic stabil în experienţă, to tul devine şi se actu ali­ zează p rin viaţă. C unoaşterea nu îndeplineşte fu n cţia de a reflecta realitatea, ci are m enirea de a oferi in stru m en te u tile vieţii practice şi, ca atare, adev ărul nu este o „descoperire*1 a ra ţiu ­ nii, ci o „in v en ţie11 d ato rată — în ultim ă in ­ sta n ţă — setei noastre de viaţă, voinţei noastre de a trăi. R ecunoscută de J. D ew ey şi S. Hook, sesizată cu perspicacitate de R. B. P e rry şi J • Benda, legătura pragm atism ului cu „filozofia v ieţii1- nu m ai poate fi contestată azi de nici un cercetător pertin en t. I. M. Bochenski recunoaşte că „pragm atism ul se bazează... pe o în treag ă fi­ lozofie a vieţii, care seam ănă m u lt cu cea a lui B ergson11 17. Jo h n Passm ore constată că „Jam es şi Bergson — pornind de la filozofia vieţii — a j u n § independent la concluzii identice asupra lum ii şi lim itelor ştiinţei, duc aceeaşi bătălie îm ­ potriva raţio n alism u lu i11 lă. D ificultatea constă — cum rem arcă Paul T ib e ttsifl — în a explica deplasarea de accent care are loc în cadrul „filo­ zofiei v ieţii11 odată cu trecerea de la in tu iţio n is­ m ul lui Bergson la pragm atism ul lui Jam es. Este o trecere de la o filozofie stră b ă tu tă de grandoare poetică la una cantonată în tr-u n prozaism deli­ berat, de la o filozofie care păcătuieşte p rin exal­ ta re la una care în tîlneşte platitudinea, de la o filozofie care respinge „raţionalitatea tehnolo­ gică11 în num ele elanului vital la una care con­ sideră tehnica drept paradigm ă a raţiu n ii şi con­ chide, în faţa oricărei controverse, că acea „teorie-coridor", ap tă să satisfacă u tilita rist o problem ă inedită de viaţă, ar dobîndi ad-hoc şi girul adevărului.

Toate aceste deosebiri m enţionate —■şi m ulte altele — decurg din fap tu l că pragm atism ul este v arian ta tehnocratică a „filozofiei v ie ţii11, consti­ tuind un m om ent sem nificativ nu num ai p e n tru criza unei filozofii, ci şi p e n tru criza unei orîn2Vi

duiri. Diferenţa specifică a acestei variante teh­ nocratice a „filozofiei vieţii" este concentrată, ca intr-un focar, în teoria genetică a adevărului, al cărei corolar este — de fapt — metoda pragmatistă.

2. Avatarurile teoriei genetice a adevărului E xpusă pe larg de Jam es — în a doua şi a şasea lecţie din lucrarea sa P ragm atism ul, p re ­ cum şi în apendicele c ă rţii in titu la t „N oţiunea p ragm atistă a adevărului, a p ărată îm potriva celor care n u o înţeleg" —, teoria genetică a ade­ văru lu i porneşte de la critica înţelegerii a risto ­ telice a adevărului. Ideile noastre — susţine Jam es — nu pot fi puse în „corespondenţă" (sau în „acord") cu o le a lita te a n te rio a ră lor, în tru c ît ele nu a r îndeplini o funcţie de reflectare, ci doar fu n cţia pragmatică de a oferi in stru m en te p en tru acţiune, în vederea soluţionării cu succes a „si­ tu aţiilo r problem atice" pe care le ridică viaţa.

Spre exem plu, cînd un om este rătă cit în tr-o pă­ dure, gîndirea sa poate elabora m ai m ulte idei fără a şti dacă vreuna reflectă fidel situ a ţia reală, dar p u tîn d identifica acea idee care l-a scos din „încurcătură" o ferindu-i instru m en tu l u til de acţiune. Acestei idei „utile" i se conferă, d ato rită rezu ltatelo r obţinute în cursul e x p e rien ­ ţei, al acţiunii, a trib u tu l adevărului.

D intr-u n asem enea mod de arg u m en tare de­ curge m odul specific pragm atist de definire a adevărului. A devărul nu se m ai defineşte p rin corespondenţa ideii cu ceea ce ex istă deja, ci p rin relaţia cu ceea ce încă nu există şi p rin ca­ pacitatea de a „ghida" acţiunea um ană în ve­ derea obţinerii acestor consecinţe viitoare. P rin adevăr nu se m ai desem nează corespondenţa d in tre ideile noastre şi o stare de fap t (anterioară ideilor şi reflectată de acestea), ci concordanţa d in tre ideile noastre şi consecinţele favorabile ale acţiunii pe care o declanşează, d in tre planul de acţiune şi realizarea lui cu succes.

254

A pare evident, acum , de ce teoria adevărului — susţinută de Jam es şi Dew ey — se autocalifică d re p t ..genetică". P e n tru pragm atism , ade­ v ărul ,,se face", „se dobîndeşte", este generat de acţiune. Ideile, p rin ele înseie, au o totală n e u ­ tra lita te gnoseologică ; ele nu au p ro p rietatea de a reflecta realitatea şi, ca atare, nu sîn t nici ad e­ vărate, nici false. Dar, în tru c ît îndeplinesc func­ ţia pragm atică de instru m en te ale acţiunii, ideile pot deveni adevărate în cursul acţiunii, al apli­ cării lor, în m ăsura în care consecinţele lor se dovedesc utile, folositoare. Calea recom andată p e n tru a determ ina dacă, hic et. nune, o idee a devenit ad ev ărată este sim plă : „testarea conse­ cinţelor ei", identificarea „m ăsurii în care dă randam ent". A cţiunea practică este astfel înves­ tită cu însuşirea m iraculoasă de a „genera" ade­ v ă ru ri : „ideile — spune Jam es —■devin adevă­ rate în cursul acţiunii, în m ăsura în care înde­ plinesc cu succes funcţia lor pragm atică"20. Un e n u n ţ de genul „căldura dilată corpurile" sau „un obiect este form at din atom i" nu este, în sine, adevărat, dar poate deveni a d ev ărat dacă ne oferă un fir conducător p e n tru a trece de la o ex p erien ţă veche la una nouă şi a acţiona cu ran d a m en t sp o rit în tr-o situaţie dată. Vaccinul Salk îm potriva poliom ielitei a r fi eficace nu pen­ tru că se bazează pe cunoaşterea ad ev ărată a n a tu rii bolii, ci, dim potrivă, teoria devine ad e­ v ă ra tă p e n tru că „dă ran d am en t", „conduce la rezu ltate utile". C hiar en u n ţu l „există D um ne­ zeu" — spune acelaşi Jam es — devine ad ev ărat p e n tru cei care cred în el, atunci şi acolo cînd, acţionînd pe baza lui (sperînd, de pildă, în „m întu ire a păcatelor"), obţin rezultate m ai avan­ tajoase decît în cazul în care a r acţiona pornind de la supoziţia contrarie. „în tim p ce p e n tru alte doctrine un ad ev ăr nou este o descoperire — re ­ m arca H. Bergson — , p e n tru pragm atism el este o invenţie" 21 care valorează în funcţie de u tili­ tate a sa.

Iată cum teoria genetică a ad evărului con­ duce la concluzia, tipică p e n tru o rien tarea prag­ ul

m atistă : „adevărul constă, p u r şi sim plu, în ceea ce este av a n ta jo s” şi, ca atare, „devine ade­ v ă ra t ceea ce este u til“ 22. U tilitatea este astfel ridicată la rangul de tră să tu ră esenţială şi factor generator al adevărului. în cele din urm ă, J a ­ mes aruncă provocarea : dacă m arca adevărului nu este u tilitatea, „pot oare an tip rag m atiştii să ne arate, în u niversul nostru real, o m arcă a ade­ văru lu i care să-i fie superioară acesteia ?“ L’:i.

F ără îndoială, problem a pusă de Jam es, p ri­ vită contextual şi fâcînd abstracţie de caracterul voit şocant al form ulării, poartă însem nele unui punct de vedere novator în rap o rt cu gnoseologia de tip cartesian, prin sublinierea p rim atului acţiunii faţă de cunoaştere şi tra ta re a cunoaş­ terii ca o m etodologie operaţională a acţiunii.

R ezultatul incontestabil al pragm atism ului (şi îndeosebi al lui Ch. S. Peirce, care, dealtfel, fiind logician, s-a delim itat de in te rp re ta re a psihologistă a subiectului cunoaşterii, dată de W. J a ­ mes) este de a fi rearg u m en tat inconsistenţa teoriei realist-naive a .,conştiinţei-oglindă“ şi a corolarului ei : considerarea adevărului ca o expresie a unui acord pasiv în tre o „ideecopie“ şi o existen ţă contem plată. L ucrările lui Ch. S. Peirce, m ai preg n an t cele ale lui Ch. W. M orris, piuă la un punct chiar scrierile iui W. Jam es au ev id en ţiat p e rcu tan t funcţia activă a e n u n ţu rilo r şi judecăţilor noastre, ca­ p acitatea lor de a declanşa si ghida acţiunile subiectului în vederea atingerii unui obiectiv determ inat. In rap o rt cu teoriile tradiţionale asu ­ p ra valorii cunoaşterii, de factură „ realistă”, cen trate exclusiv pe ideea de adevăr, concepţia expusă de Jam es deschide o pistă de cercetare u rm ată prin tentativele de elaborare a unei teorii sintetice a verificării adevărului ştiinţific.

Ea in tră în „ecuaţia” cercetărilor m enite să în ­ vingă dificultăţile constatabile p rin identifica­ rea u nor e n u n ţu ri adevărate fără valoare ştiin ­ ţifică şi a unor e n u n ţu ri cu valoare ştiinţifică indeterm inate sau indeterm inabile sub rap o rtu l adevărului (ipoteze, reguli, prescripţii norm ative

etc.), în tru c ît reclam ă angajarea e n u n ţu rilo r în ,.activităţi precizante". Cum o probează operele a tît de sem nificative ale rep rezen tan ţilo r „noii filozofii a ştiin ţe i-1 (Th. S. K uhn, St. Toulm in, N. R. Hanson, P. Feyerabend), teoria pragm atistă a adevărului poate fi disociată de supozi­ ţiile ontologice subiacente, re in te rp re ta tă şi v a ­ lorificată critic, ca un „m om ent-1 (dezvoltat însă u n ilateral de Jam es) în cadrul unei teorii sin te ­ tice, integrale a valorii ştiinţifice (unde v erifi­ carea consecinţelor in actu apare corelată cu dem onstrarea, cu justificarea, cu tehnici sintactico-sem antice de depistare a caracterului nomologic al unor e n u n ţu ri şi m odalităţi de o r­ ganizare deductivă a cunoaşterii). în pofida n e­ avenitei in te rp re tă ri u tilita riste (exacerbată de Jam es), Peirce a atra s a te n ţia că disjuncţia „adev ă r-fals“ nu poate fi efectuată în a fa ra rap o r­ tării cunoaşterii la acţiune. în acest context s-au p u tu t desfăşura cercetările notabile ale lui Peirce, relu ate şi dezvoltate, în 1938, de M orris, care au perm is form ularea şi apro fu n d area p rin ­ cipiilor sem ioticii, ştiin ţă care oferă o teorie ge­ nerală a sem nelor, stu d iate sub trip lu l aspect : a) sintactic (relaţia d in tre semne) ; b) sem antic (relaţia sem n-sem nificaţie); c) pragm atic (relaţia semn-om). Ca p arte com ponentă a sem ioticii (sau a „sem iologiei'1, cum o denum ea Saussure), prag­ m atica rep rezin tă un dom eniu al ştiin ţei care a fost su gerat de supoziţii filozofice, dar — cum subliniază chiar M orris 24 — are o independenţă logică faţă de in te rp re tă rile propuse de pragm a­ tism . Cînd trecem însă în zona unor in te rp re ­ tări totalizatoare, apare în prim plan o a lte rn a ­ tivă filozofică.

Pragm atism ul asociază term enului „adevăr" un a lt sens, ca ata re şi un alt concept, prin care nu se m ai desem nează (ca în cazul m arxism ului) corespondenţa d intre conţinutul inform aţional al unui e n u n ţ despre o stare de fapt şi determ inaţiile acestei stări de fa p t (anterioare procesu­ lui cunoaşterii şi independente de subiectul cu257

noscător), ci concordanţa d in tre ideile noastre şi efectele obţinute în cursul aplicării lor, cores­ pondenţa d in tre proiectul de acţiune im plicat de e n u n ţ şi consecinţele u lterioare (îndeplinirea lui cu succes, care-i conferă „m arca u tilită ţii11, con­ sid erată de Jam es factorul „genetic11 al adevă­ rului). , în acest fel, pragm atism ul apare ca o concep­ ţie asupra adevărului opusă m arxism ului chiar în pu n ctu l de plecare, p rin contestarea de plano a p o stulatului ontologic m aterialist (autonom ia existenţei obiective în ra p o rt cu dem ersul cog­ nitiv) şi tra ta re a problem ei co nţinutului obiec­ tiv al ad evărului ca „lipsită de sens11. A ltern a ­ tiva faţă de m arxism ap are nu num ai la nivelul răspunsurilor, ci — în prim ul rîn d — la nivelul problem aticii, pragm atism ul constituind o altă m atrice teoretică a m odului de a pune problem a adevărului. Tocmai această „m atrice11 este ge­ nerato are a lipsei unor distincţii clare între v erificarea ad evărului şi constituirea lui, între procesul cunoaşterii şi cel al verificării, în tre v erificarea em pirică şi verificabilitate, în tre ade­ v ăr şi cunoştinţă, între funcţia pragm atică a e n u n ţu rilo r şi valoarea lor cognitivă. R eferindu-se la unele d in tre aceste aspecte, B ertran d R ussell rem arca în ce „în c u rcă tu ră 11 in tră Jam es şi Dew ey atunci cînd apreciază adevărul unei idei în funcţie de consecinţele ei viitoax-e, de m odul în care „lucrează11 şi produce „rezultate u tile 11. In tru c ît propoziţia S despre evenim en­ tu l E n -a r fi ad ev ărată p e n tru că reflectă adec­ v a t evenim entul anterior, ci devine ad ev ărată dacă „lucrează11, dacă produce u lte rio r efecte convenabile, atunci a r însem na — spune R us­ sell 2d — că e n u n ţu rile „am băut cafeaua azi d i­ m in e a ţă 11 sau „Cezar a tre c u t R ubiconul11 nu sîn t adevărate sau false în ra p o rt cu ex isten ţa în trecut a evenim entului descris, ci în ra p o rt cu anum ite consecinţe viitoare, ceea ce creează o confuzie neperm isă în tre ad ev ăr şi verificare, în tre ce veriiicum şi modul cum verificăm , în tre 258

sentim entele im plicate în atitudinea noastră pragm atică faţă de idei şi valoarea cognitivă a respectivelor idei.

Mai m ult decît atît. E nunţul „practica este cri­ teriu l a d e v ăru lu i11 are cu to tul alte sem nificaţii în m arxism şi în pragm atism , deoarece n u num ai term en u lu i de „adevăr", ci şi celorlalţi term eni („practică", „criteriu") ii se asociază alte con­ cepte, ca a ta re alte sensuri. P rin conceptul de „practică" desem năm , în tr-u n caz, activitatea m aterială de tran sfo rm are a obiectului real (care perm ite co n fru n tarea obiectului epistem ic — co n stru it în procesul cunoaşterii — cu obiec­ tu l real, avînd o ex isten ţă autonom ă), în al doi­ lea caz, activ itatea care are consecinţe utile p e n tru subiect (ceea ce n u m ai p erm ite con­ fru n ta re a ideii despre obiect cu obiectul însuşi, ci doar cu efectele ei — resim ţite ca satisfăcă­ toare sau nesatisfăcătoare de ag en tu l acţiunii), în prim u l caz se desem nează o activ itate socialistorică (de tran sfo rm are a n a tu rii sau a ra p o r­ tu rilo r sociale), în al doilea caz o activitate individuală. C riteriul practicii ap are p e n tru m ar­ xism ca un c riteriu obiectiv (consecinţele ideii în procesul tran sfo rm ării rea lită ţii p erm iţînd verificarea ei social-istorică, distingerea adevă­ ru lu i de fals), în tim p ce p e n tru pragm atism apare ca un c riteriu subiectiv (consecinţele utile ale ideii p e n tru om ducînd la „generarea“ adevă­ ru lu i în procesul „aplicării ei cu succes").

A pelul la „util" (denum it „practică") n u fe­ reşte, astfel, „teoria genetică a adevărului" nici de riscurile em pirism ului, nici de cele ale rela­ tivism ului exacerbat, exprim ate în butada lui Nietzsche : „adevărul este o m inciună necesară". Înţelegînd practica în tr-o accepţie u tilita ristindividualistă, dincolo de subterfugiile term ino­ logice, pragm atism ul reduce practica teoretică la alte form e ale practicii, „neglijează sau subapreciază rolul elem entelor propriu-zis teoretice care in terv in în orice cunoaştere... ; el îşi face o idee ero n ată despre teorie şi, totodată, despre prac­ 259

tică“ 26. Consecinţa sa directă este practicism ul utilitarist.

Opoziţia dintre m arxism şi pragm atism ne apare astfel plasată nu num ai la nivelul prem ise­ lor ontologice şi al construcţiilor gnoseologice, ci şi la cel al consecinţelor. Este opoziţia d intre o filozofie practică (im plicînd elogiul teoriei, în afara căreia practica este —■după cunoscuta e x ­ presie a lui Lenin — ,,oarbă“) şi o filozofie practicistă, p e n tru care o teorie trebuie apreciată după „valoarea ei în bani peşin” (,,cash-value“), iar adevărul ei, după ex ercitarea funcţiei utilitariste nem ijlocite. La acest nivel ne ap are în p rim -plan confuzia d in tre adevăr şi eficienţă practică. Dacă orice teorie ad ev ărată are aplica­ b ilitate practică, nu orice teorie care are aplica­ b ilitate practică devine adevărată. O teorie poate fi — între anum ite lim ite — eficientă nu num ai în v irtu te a adevărului ei, ci graţie unui cuantum de inform aţie. Sînt îm p re ju rări în care oam enii au p u tu t şi pot obţine consecinţe utile în practica nem ijlocită, sprijinindu-se pe o cunoaştere lim itată, articu la tă în teorii false, ca „teoria flo­ gisticului", „teoria ondulatorie a lum inii", „teo­ ria geocentrică" a lui Ptolem eu (ultim a, de pildă, a a v u t consecinţe u tile de n eco n testat în orien­ tare a navigaţiei în antichitate). A sem enea exem ­ ple atestă că poate avea eficienţă şi o cunoaştere lim itată in teg rată într-o teorie de ansam blu falsă, că o teorie produce efecte practice nu n u ­ m ai în v irtu te a adevărului ei, ci şi graţie infor­ m aţiei, că valoarea ştiinţifică a unei idei sau teorii (atît sub ra p o rt epistemologic, cît şi axio­ logic !) nu poate fi decisă p rin tr-u n act unic şi local de verificare utilitaristă, ci doar plasînd-o în dublul context istoric al ansam blului s tru c tu ­ r a t de propoziţii ale ştiinţei respective şi ai practicii sociale. Ele atestă că pragm atism ul re ­ curge la un neperm is artificiu logic : inversiunea a două judecăţi universal afirm ative. Din faptul că „orice teorie adevărată devine utilă în prac­ tică" nu se poate infera, decît cu p reţu l unui

|

sofism, că ..orice teorie u liiă în p re d ic ă devine adevărată".

Cum rem arca J. E. Bentley, „pragm atism ul lui Jam es este un practicism . P e n tru el o idee de­ vine adevărată fiindcă este u tilă " 27. Or, filozofia m arx istă im plică un elogiu al teoriei. Ea este practică tocm ai p en tru că nu este practicistă.

Opoziţia d intre pragm atism şi m arxism ne apare astfel concentrată, ca in tr-u n focar, în a lte rn a ­ tiva : acordăm prim at în viată eficienţei utilitariste (riscînd să ..blocăm" drum ul spre adevăr) sau acordăm prim at adevărului, luînd astfel în considerare cuplul indisociabil ..teovie-practică", plasîndu-ne în orizont axiologic şi deschizînd calea spre eficienţă social-um ană ?

3. Tot fi conciliate contradicţiile dintre „viaţa dc toate zilele" şi „conştiinţă" ?

E xistă un consens cvasiunanim în tra tare a lui John Dewey ca un clasic al filozofiei am e­ ricane. Propunîndu-.şi ,,să tran sm ită secolu­ lui XX flacăra gîndirii pragm atiste" 2's, el a d e ­ venit „cel m ai in flu en t filozof am erican al epocii contem porane" 2n graţie îndeosebi elabo­ rării unei v arian te sui-generis a pragm atism u­ lui, pe care — p e n tru a o delim ita de Jam es — o denum eşte ..instrum entalism " ,:o. Totuşi, schim bările de accent nu atestă .şi o schim bare de perspectivă filozofică. Desigur, J. Dew ey nu este u n pragm atist în accepţia strictă dată te r ­ m enului de către W. Jam es. Cum rem arcă J. E. B entley. ..el nu este satisfăcut de form a dată de Jam es pragm atism ului si ren u n ţă chiar la denum ire, dato rită asocierii curente a cuvîntului cu aspectele u tilita riste ale vieţii. Mai ales, el nu vrea să substituie interesele intelec­ tuale ale om ului treb u in ţelo r existenţei biolo­ gice. în tru c it om ul, după Dewey, n u este un anim al obişnuit... Instrum entalism ul lui Dewey, constituie, ca atare, o încercare de a înlătura 261

n efericita asociere cu practicism ul cras. To­ tuşi — rem arcă pe drept cuvînt com entatorul său — substituirea term enului « instrum enta­ lism» obişnuitului «pragm atism » conduce spre confuzii sim ilare” 31. A sem enea confuzii ap ar evidente în aforism ul : „un gram de e x p erien ţă este m ai valoros decît o tonă de teo rie” 32.

Analiza critică a variantei instrum entaliste a pragm atism ului ridică, d a to rită îm p re ju rării m enţionate, dificultăţi metodologice. Ea nu poate să ignore construcţia im pozantă, care a înscris gîndirea filozofică am ericană în circui­ tul valorilor universale 33. Ea exclude, de ase­ m enea, tra n sfe ru l obiecţiilor care se pot aduce pragm atism ului lui Jam es.

Contactul cu filozofia clasică germ ană — şi îndeosebi cu Hegel, a cărui in flu en tă asupra de­ b u tu lu i său filozofic a fost decisivă — s-a re ­ p ercu tat asupra proiectului fundam ental al lui Dcw ev : concilierea contradicţiilor d intre viaţa de toate zilele şi conştiinţă.

Este, de faot, un proiect de reelaborare a unei filozofii a c u l t u r i i . . El porneşte de la con­ tradicţia surprinsă de Hegel în term enii u rm ă­ tori : „cultura sp iritu ală şi intelectul m odern fac să ap ară în om... opoziţii, care fac din el o am fibie, nevoit să trăiască în două lum i care se contrazic... Dar, odată cu această ru p tu ră în ­ tre viaţă şi conştiinţă, este d a tă p entru cultura m odernă şi intelectul ei cerinţa ca o astfel de contradicţie să fie rezo lv ată” 3/* (subl. ns.).

D ew ey îşi propune să rezolve o asem enea con­ tradicţie, pe care o consideră „generatoare” a tu tu ro r „dualism elor” : n a tu ră -c u ltu ră , practică-teorie, tehnologie-m oralitate, fapte-valori.

Fazele succesive ale evoluţiei sinuoase a con­ cepţiei sale, re n u n ţa re a spectaculoasă la teze susţinute a n te rio r (constatabilă şi la a lţi filo­ zofi, de la P laton la W ittgenstein), ex p rim ă de fap t consecvenţa lui Dewey în u rm ărirea unui proiect : acela de a in teg ra conştiinţa şi viaţa, cunoaşterea şi acţiunea um ană în cadrul gene­ ral al realităţii şi al proceselor natu rale. Refe-

zm

rin d u -se la o asem enea form ulare explicită a proiectului său, John Dew ey m ărtu risea : ,,m ă îndoiesc că poate fi găsită o propoziţie care să en u n ţe a tît de lim pede şi să exprim e a tît de bine problem a care m -a preocupat cel m ai m u lt“ 35.

Calea pe care o urm ează Dewey, în tr-o prim ă fază —- încheiată cu publicarea lu crării Studies in Logical T heory (1903) — p rezin tă încă sim i­ litudini cu cea hegeliană, p e n tru ca apoi să adopte „m etoda pragm atică*130 şi, în sfîrşit, în ­ tr-o a tre ia fază — cea m ai sem nificativă — să se delim iteze explicit de Jam es p rin elaborarea varian tei in stru m en taliste a pragm atism ului.

Nu întâm plător, „caracteristicile distinctive ale acestui al treilea stadiu, început cu lucrarea din 1925, E xperience and Nature, sîn t p u ţin cunoscute şi incorect a p re c ia te 11 3\ D ificultatea provine din fap tu l că Dew ey se raportează, con­ com itent, cu fidelitate şi in fidelitate la Jam es, îi răm îne fid el p rin reacţia antiintelectualistă, p rin c e n trare a discursului filozofic pe conceptul de „ e x p erien ţă11 şi p rin ad erarea la aceeaşi „teorie g enetică11 aplicată program atic a tît ade­ vărului, cît şi binelui (cum o idee devine ade­ v ă ra tă dacă „lucrează11 şi „ccnduce spre rezu l­ tate u tile 11, un com portam ent devine bun p rin recu ren ţa consecinţelor utile în rezolvarea situ a ­ ţiilo r problem atice). îi este însă infidel p rin tre ­ cerea de la o ontologie p lu ralistă la u n a m onistă (denum ită „naturalism em p irist'1) 3d, p rin a te n u a ­ rea relativism ului gnoseologic (o idee devine acum ad ev ărată nu p rin probarea unei u tilită ţi particu lare p e n tru cutare individ în cutare si­ tuaţie, ca la Jam es, ci p rin probarea aplicabili­ tăţii ei pe scară generală asupra conduitei um ane) şi, m ai ales, p rin ten ta tiv a de reconci­ liere a dom eniului faptelor cu cel al valorilor.

Proiectul reconcilierii contradicţiei d in tre viaţă şi conştiinţă, d in tre ceea ce „este“ şi ceea ce „trebuie să fie11, d in tre propoziţiile indica­ tive ale ştiinţei şi cele im perative ale m oralei, îl determ ină pe Dew ey să nu mai considere 263

judecăţile m orale ca elaborări capricioase ale indivizilor vizînd rezolvarea unor cazuri pro ­ blem atice particulare. Ei încearcă o apropiere în tre judecăţile factuale şi cele de valoare sub bolta unificatoare a filozofiei. Dar, opţiunea sa pragm atistâ, obsesia p articu laru lu i şi a concre­ tu lu i dezintelectualizat îl conduce spre o falsă „unificare" : propoziţiile ştiin ţei şi cele ale m o­ ralei sîn t tran sfo rm ate ad-hoc în specii ale „in­ strum entelor" de adaptare a organism ului la m ediu. Omul de ştiin ţă elaborează n oţiuni ge­ nerale şi caută legi generale, însă el îşi propune să rezolve num ai cazuri particulare ; ca a ta re — spune Dew ey — validitatea noţiunilor şi legi­ lor este în funcţie de aplicabilitate, în tru c ît atunci cînd legile nu ne p erm it să rezolvăm un caz particu lar schim băm legile şi nu cazurile. Ş tiinţa oferă m ijloace, in strum ente p e n tru re ­ zolvarea unor problem e concrete ; m etaforic ea este descrisă ca o „ladă" care conţine un fel ap arte de ferăstraie sau ciocane, „unelte" de­ num ite teorii, legi, principii, pe care le scoatem de cîte ori ne este util, punîndu-le la loc, sau perfecţionîndu-le p e n tru e v en tu alitatea fo lo ­ sirii lor altă dată. Valorile m orale pot îi sub­ sum ate aceleiaşi in te rp re tă ri generice ca şi procedeele operatorii ale ştiinţei, în tru c ît au tot un caracter instrum ental.

Orice tip de um anism acceptă, de regulă, pe lingă valori instrum entale (care sînt m ijloace p e n tru realizarea altor valori) şi v a lo n em ina­ m ente intrinseci (precum omul, considerat a fi întotdeauna scop). Dew ey nu acceptă, însă, că ar p u tea exista o valoare care să nu fie in stru ­ m entală. P e n tru el, rap o rtu rile unui om cu se­ m enii săi îi apar num ai ca un sim plu mijloc p e n tru realizarea unui scop pragm atic. Dar, în­ tru c ît un sistem de valori este inevitabil condi­ ţional, adică este un sistem în cadrul căruia orice valoare o im plică pe alta superioară ei, întreaga serie tinzînd către un term en de re ­ ferin ţă ultim, în locul om ului (care este scopul suprem în alte sistem e de valori) apare acum

„utilul", ca prezenţă im anentă şi principiu al însăşi ordinii ierarhice a valorilor. F ără u n ase­ m enea principiu — după De»wey39 — nici o ordine ierarh ică a valorilor n -a r fi posibilă.

A deziunea la „m itul u tilu lu i'1 constă acum nu a tît în privilegierea unei specii de valori, cit în considerarea „ u tilu lu i11 ca factor ordonator al scării de valori, în tra n sfe ru l principiului care guvernează valorile teh n ico-utilitare asupra întreg u lu i regn al valorilor. G raţie u n u i asem e­ nea principiu, p e n tru D ew ey „adm iterea sem ni­ ficaţiei cognitive a judecăţii de valoare se con­ jugă cu acceptarea caracteru lu i p u r in stru m en ­ tal al oricărei v a lo ri11 40. Ca atare, se conjugă cu prom ovarea şi justificarea unei culturi u tilitariste, în care devine adevărat ceea ce este u til p e n tru rezolvarea unei problem e puse gîndirii discursive şi devine bun ceea ce este un m ijloc util p e n tru rezolvarea unui scop u rm ă rit p rin com portam ent. C antonat în lim itele r a ­ ţio n alităţii tehnologice, D ew ey nu poate ac­ cepta că există v reu n scop (chiar şi omul!) care să nu fie şi m ijloc p e n tru alt scop, în tru c ît a s t­ fel ar contraveni identificării e n u n ţu lu i „X e b u n 11 cu enunţul „X este m ijloc p e n tru Y ‘‘. în v irtu te a acestei „in stru m e n ta lităţi11 — care con­ stituie, în fond, o generalizare a viziunii pragm atiste — Dew ey spera să poată obţine conci­ lierea m ult rîv n ită a contradicţiei d intre fapte şi valori, d intre dem ersul intelectual şi com por­ tam entul m oral. D ar nu obţine decît o subsu­ m are forţată, care şterge distincţiile, astfel in ­ cit, în mod firesc, cum rem arcă D. H. De Grood, „liberalism ul lui Dew ey a fost revendicat de o ideologie a gradualism ului şi oportu n ism u ­ lu i11 41. Mai m ult decît atît, Dew ey consideră că „nu există ceva care ar separa din pu n ct de vedere m etodologic judecăţile de valoare de concluziile obţinute din cercetările astronom ice, chimice şi biologice11 P e n tru el, în am bele cazuri avem de-a face cu aceeaşi rap o rtare la „ ex p erien ţă11 p e n tru rezolvarea unor „ situ a ţii11 265

problem atice care creează necesitatea unei „cercetări" (in q u iry ) în vederea elaborării „in­ strum entelor" de tran sfo rm are a ex p erienţei şi de ad ap tare la experienţă.

A stfel conceput, instrum entalism ul im plică tra ta re a cunoaşterii din perspectiva reducţionistă a explicării biologice a a d ap tării şi a psi­ hologiei behavioriste. C onsiderînd că teoriile sîn t doar „ instrum ente", Dew ey le contestă nu num ai caracterul reflectoriu, ci şi d eterm inarea socială. M odificările de lim baj („gîndirea“ de­ vine „cercetare", iar „cunoaşterea" devine „an ­ chetă") atestă o m u taţie în însăşi substanţa teoretică a pragm atism ului. „ P rim a tu l cerce­ tării asupra adevărului" devine o teză al cărei sens poate fi surprins doar p rin rap o rtare la „teoria continuităţii cu experienţa" —• expresie concentrată a specificului v arian tei in strum entaliste a pragm atism ului.

4. Instrum entalism ul între „teoria continuităţii naturii cu experienţa" şi „teoria generală a educaţiei"

D upă Dewey, rea lita te a prim ordială care p re ­ cede oricărei cunoaşteri este „experienţa". Ex­ perien ţa b ru tă iniţială o constituie p u r şi sim ­ plu in teracţiunea d intre organism ul biologic şi m ediu. Sub acest raport, „Dewey, îm preună cu Jam es şi Bergson, priveşte realitatea ca o de­ venire, ca un flux şi inteligenţa ca un in stru ­ m ent biologic care urm ăreşte perfecţionarea com portam entului um an" 43. D ar Dew ey depla­ sează net accentul de la o ex p erien ţă naturală la una culturală (constituită în prelu n g irea ei) şi de la o ex p erien ţă pasivă la una activă, în­ d rep ta tă spre rezolvarea d ificu ltăţilo r în vede­ rea ad ap tării satisfăcătoare.

P rin procesul d enum it „cercetare" (în loc de „cunoaştere") se elaborează m ijloacele p e n tru rezolvarea d ificultăţilor a p ăru te şi orientarea 266

reacţiilor de adaptare. în u ltim ă instanţă, orice experienţă are un caracter „tranzacţional" (concom itent, adaptînd organism ul la m ediu şi m odificîndu-1 în aşa fel încît reacţiile p rin m ij­ locirea cărora situ aţia e îm b u n ătăţită să ducă la o rezolvare satisfăcătoare a dificultăţilor).

Astfel, procesul d e n u m it „cercetare" are în punctul de plecare experienţa, elaborează „in­ strum ente" cu funcţie pragm atică şi întîlneşte în p u n ctu l-term in u s natura.

Dincolo de inevitabilele sim plificări pe care le introduce o asem enea prezentare oarecum schem atizantă, ea perm ite totuşi su rp rin d erea notelor fundam entale ale „teoriei continuităţii n a tu rii cu ex p erien ţa" : a) considerarea gîndirii ca o specie de com portam ent practic, p re­ zentat în term enii unei ad ap tări de tip biologic; b) tra ta re a funcţiei pragm atice nu ca un com­ plem ent, ci ca un su b stitu en t al funcţiei reflec­ torii a teoriei (ceea ce duce la înlocuirea term e­ nului „cunoaştere" prin cel de „cercetare") ; c) îm binarea natu ralism u lu i cu idealism ul prin acceptarea prim atu lu i ontologic al experienţei faţă de n a tu ră („experienţa" este concept prim , iar „n atu ra" concept ultim ) ; d) abordarea reducţionistă a socialului p rin tr-o conceptuali­ zare biologizantă care, p rin tre altele, în treţin e confuza indistincţie „m ediu n a tu ra l — m ediu social" şi iluzia că problem ele „crizei idealului" în societatea capitalistă dezvoltată s-ar putea soluţiona p rin „adaptări" şi „tranzacţii", în afara unei tran sfo rm ări revoluţionare a siste­ m ului social ; e) realizarea proiectului „arm o­ nizării" ex p erienţei um ane cu realitatea obiec­ tivă p rin apel exclusiv la eficienţa unor m ij­ loace instrum entale, independent de finalitatea um ană urm ărită, ca expresie a unei ipostaze mai nu an ţate a aceleiaşi o rientări tehnocratice a „filozofiei vieţii" rep rezen tată de pragm atism .

C orolarul întregii concepţii a lui Dew ey îl constituie ten ta tiv a de „reconstrucţie a filozo267

fiei“ din perspectiva noii viziuni in stru m en taliste. Acest e fo rt constant, căruia gînditorul am erican i-a dedicat toate lucrările scrise în perioada 1925— 1952, m erită o analiză aparte.

El cuprinde m ulte in te rp re tă ri p e rtin en te şi novatoare, chiar dacă prem isele teoretice m en­ ţin un perm anent decalaj între in tenţii şi reali­ zare, un „conflict lă u n tric 11 care tensionează abordarea problem elor culturii.

E xpresia cea m ai p regnantă a acestui conflict lăuntric o constituie in ten ţia de a conferi filo­ zofiei o funcţie practică, redusă însă la u n a pur pedagogică. „D efiniţia cea m ai cuprinzătoare a filozofiei — scrie D ew ey — este că ea re ­ prezintă teoria educaţiei sub aspectele ei cele m ai g en erale11 v‘. Sem nificativă p rin reacţia îm potriva deprecierii pozitivist-logice a func­ ţiilor filozofiei, prin respingerea erudiţiei sterpe şi a speculativism ului steril, definiţia m enţio­ n a tă m'.-e a sugera p relu area generoasă a in te n ­ ţiei lui Seneca de a constitui o recte viven d i ratio.

Cu toate acestea, d efiniţia prezintă cel p u ţin tre i inconveniente. în prim ul rînd, ea nu este „cea m ai cu p rinzătoare11, ci, dim potrivă, restric ­ tivă. „Dewey ar vrea să abandonăm problem ele tradiţionale ale relaţiei d intre subiect şi obiect, conştiinţă şi existenţă, lib ertate şi determ inism , transform înd filozofia în tr-u n sim plu in stru ­ m ent tehnic p e n tru o m ai bu n ă organizare a experienţei şi acţiunii um ane, într-o unealtă p en tru rezolvarea problem elor practice, educa­ ţionale, politice şi personale11 45. în al doilea rînd, definiţia este viciată de reducerea funcţiei active, transform atoare a filozofiei la elabora­ rea unei teorii generale a educaţiei, p riv ită ca proces de creştere, de reconstrucţie a ex p erien ­ ţei, de p regătire p e n tru „acom odarea11 la con­ diţiile de viaţă ale unei societăţi organizate în „spaţiul de joc" al dem ocraţiei burgheze şi al civilizaţiei tehnocratice. în sfîrşit, proiectul ge268

neros, form ulat cu sagacitate de gînditorul am erican, devine ineficient, riscînd să ducă ia consecinţe contrare intenţiei atunci cind fune­ s t de elaborare a unei „teorii generale a e d u ­ caţiei este a trib u ită tocm ai filozofiei pragm atiste, care tran sfo rm ă „u tilu l'1 în factor gen era­ to r — p rin recu ren ţă — al adevărului sau binelui. , F ără îndoială, şi filozofia m arxistă cuprinde, în „articulaţiile" ei, o teorie generală a educa­ ţiei, dar^ aceasta se sp rijin ă pe o concepţie m a­ terialistă şi um anistă asupra vieţii sociale, iar program ul educativ este o com ponentă a unui am plu program revoluţionar. De aceea — p en ­ tru a lua doar un exem plu — legarea învăţăm întului de cerinţele producţiei va dobîndi p e n tru un p ragm atist rezonanţe stran ii p rin u r­ m ărirea ren tab ilităţii, a creşterii ran d am en tu ­ lui calculabil în „cash-value", pierzîndu-se din vedere tocm ai finalitatea form ativ-educativă (confundată cu u tilita te a pecuniară). Este con­ secinţa inevitabilă a unei optici filozofice care, în principiu, nu acceptă decît v alori-instrum entale şi, ca atare, reduce educaţia la o sim plă „tehnică'1. Prom ovînd tot m ai eficiente m ijloace tehnice de acţiune educativă (al căror interes nu poate fi contestat), pragm atism ul pune şi lasă m ereu în tre paranteze problem a axiologică esenţială, p rin excelenţă m orală şi politică, a „alegerii scopurilor11. ’ C onflictul lăuntric al instrum entalism ului îl constituie decalajul de nedepăşit d intre in te n ­ ţii şi rezultate. Instrum entalism ul doar pare a aşeza la loc de cinste cultura, dar num ai după ce o trece pe sub furcile caudine ale... „m itului u tilu lu i11. Optica sa tehnocratică acceptă rostul cu ltu ral al filozofiei, d ar num ai dacă se tra n s­ form ă ea însăşi într-o sim plă tehnică, p rin care se educă ceea ce Noam Chom sky denum ea, a tît de precis şi de sugestiv, „noi m andarini in te ­ lectuali11.

269

5. „Moartea" şi transfigurarea pragmatismului

„Un crab ar fi indignat dacă a r şti cu ce dez­ involtură îl clasaţi p rin tre crustacei. S înt eu în ­ sumi, ar striga el ; eu însum i şi nim ic altceva'*.

Această anecdotă, povestită în tr-o lucrare a sa de W illiam Jam es, caracterizează sugestiv si­ tu aţia actuală a pragm atism ului. P înă n u de m ult, G. Mead, J. Dewey, C. I. Lewis, S. Hook şi chiar unii filozofi care nu reduceau adevărul unei propoziţii la fap tu l că ,,e utilă**, „dă satisfacţie**, „duce la succes**, ,,e in stru m e n t al ac­ ţiunii eficiente** etc. se revendicau d rep t pragm atişti sau, cel puţin, de inspiraţie pragm atistă.

P e n tru un filozof am erican, pragm atism ul era m ai m u lt decît o modă, devenind u n indiciu de valoare şi un sem n de originalitate. In ul­ tim a vrem e, optica s-a schim bat şi pragm atis­ m ul a devenit un cuvînt aproape prohibit. Cînd, la congresul de la V arna (1973), olandezul A. Cornellis a vo rb it despre n o ta pragm atistă a filozofiei am ericane, un filozof de peste ocean — A ndrew Reck — i-a rep ro şat că „vrea să com prom ită A m erica în ochii Europei**. „Se aude to t m ai p u ţin vorbindu-se despre p rag ­ m atism , care predom ina acum 40 de an i“ 46, rem arca B ertran d B lanshard în tr-o prezentare sintetică a filozofiei am ericane contem porane, deşi în acelaşi studiu au to ru l pledează p en tru „actualitatea** tezelor incrim inate, refuzînd însă apelul la o denum ire com prom isă. Dacă în pe­ rioada interbelică chiar discipolii lui Hegel şi H usserl cochetau cu term en u l „pragm atism ", azi pragm atiştii în v ete ra ţi refuză eticheta, strigînd, ca şi crabul din anecdota lui Jam es : „S înt eu însum i ! eu însum i şi nim ic altceva !“ O întreagă lite ra tu ră se grăbeşte să semneze intem pestiv actul de deces al pragm atism ului, cu ren t filozofic căruia G. D eledalle îi atrib u ise rolul de a fi conferit gîndirii am ericane „elanul şi direcţia sa*‘. Şi J. E. Sm ith — în The Sp irit of A m erican P hilosophy — şi cuplul M orton W hite270

A rth u r Schlessinger jr. — în Paths of A m e ­ rican Thought — consem nează nu num ai scă­ derea considerabilă a influenţei pragm atism u­ lui, ci chiar „m oartea11 sa. Recent, P hilip M. Z eltner a dedicat o carte concepţiei lui D ew ey47 considerînd că ar fi „m ai u til“ să caracterizăm doctrina sa, îndeosebi după lucrarea E xperience and N ature (1925), d rep t prom otoare a unui „em pirism n a tu ra list11, deoarece actualm ente term enul „pragm atism 11 este perim at. Şi totuşi ceva pare ciudat : în acest im n fu ­ n eb ru pe care diferiţi au to ri am ericani îl d e­ dică pragm atism ului sim ţim prezenţa încă vie a acestei filozofii şi a c tu alitatea criticii ei.

P ragm atism ul este tra ta t ca un cu re n t „ m o rt“ p e n tru că „nu m ai dă ran d a m en t11 (G. G. J a mes), p e n tru că „nu m ai este un in stru m en t u til11 (S. E. Gliick), cei care-i sem nează actul de deces apelînd la „m etoda p ragm atică11 şi trăd în d u -şi contam inarea interioară. Toţi cei p e n tru care — aşa cum spunea R. T. De George •— „tehnica devine o paradigm ă a r a ­ ţiu n ii11 48, to ţi cei care tratează adevărul ca o funcţie a u tilităţii, idolatrizează raţio n alitatea tehnologică (suspectînd că orice critică a tehnicii ar leza... R aţiunea) şi tran sfo rm ă randam entul, eficienţa sau productivitatea în tr-u n „scop în sine11 (pierzînd din vedere fin alitatea lor um ană), sînt exponenţi ai neopragm atism ului. Adică sîn t exponenţi ai unui pragm atism care a înce­ ta t să fie un sistem distinct, devenind o a titu ­ dine filozofică subiacentă fie u n u i evantai de com portam ente cotidiene (trib u tare „m itului u tilu lu i11), fie — pe un a lt plan — unu i registru larg de teze filozofice (trib u tare ideologiilor te h ­ nocratice). Se m anifestă tot m ai pu tern ic o ase­ m enea orien tare care critică pragm atism ul în num ele... pragm atism ului, ren u n ţîn d la „ a rtifi­ ciile11 sistem ului filozofic, dar p ăstrîn d „nu­ cleul11 său m etodologic. In acest sens, p a ra fra zînd titlu l cunoscutului poem sim fonic al lui R ichard Strauss, am p u tea vorbi despre „m oar­ tea şi tra n s fig u ra ta p rag m atism u lu i11.

271

S itu aţia actuală a pragm atism ului este p a ra ­ doxală. Ceea ce avea pozitiv poate fi regăsit, în tr-o m anieră tran sfig u rată, sau în cercetarea ştiinţifică propriu-zisă (unde întîlnim pragm a­ tica •— p a rte a teoriei generale a sem nelor — a p tă să com pleteze studiul rap o rtu rilo r d in tre sem ne şi al rap o rtu rilo r ,,sem n-sem nificaţie“ cu studiul rap o rtu rilo r d in tre sem ne şi om ul care le utilizează în cursul acţiunii p e n tru re­ zolvarea situaţiilor problem atice) sau în accen­ tu are a notei antispeculativiste, p ărăsirea „ tu r­ n u lu i de fildeş “ şi apropierea de concret a unor filozofi contem porani care — deşi se înscriu în prelu n g irea concepţiei pragm atiste — abando­ nează note esenţiale ale sale (cum a r fi u tilita ­ rism ul şi em pirism ul). In această situ aţie este sistem ul filozofic elab o rat de W. v. O. Quine, care respinge „dogm ele“ fundam entale ale po­ zitivism ului logic (dihotom ia „analitic-sintetic“ şi criteriu l em pirist al sem nificaţiei), apelînd la o viziune holistă despre n a tu ra şi testarea teo­ riilor ştiinţifice, calificată explicit d rep t pragm atistă. „Carnap, Lewis şi alţii — scrie Quine — iau o poziţie pragm atică în problem a alegerii în tre form ele lim bajelor, a cadrelor conceptu­ ale ştiinţifice, dar pragm atism ul lor îi p ă ră ­ seşte la gran iţa im aginară în tre analitic şi sin­ tetic. R espingînd o asem enea graniţă, eu îm ­ brăţişez un pragm atism com plet“ 49. Dar, prin „pragm atism com plet“ Quine are m ai curînd în vedere un pragm atism com pletat, în tru c ît neacceptarea distincţiei absolute în tre form a lingvistică (conceptuală) şi co nţinutul em piric al cunoaşterii (în v irtu te a fap tu lu i că adoptarea unui sistem ştiinţific presupune o alegere în tre diferite lim baje, prezidată de considerente p rag ­ m atice) este în treg ită p rin contribuţii originale la elaborarea unor tem e fundam entale ale gîndirii dialectice : u n ita te a corpusului cunoaşterii um ane (contestată vehem ent de Jam es !), core­ laţia d in tre dinam ica ex p erienţei şi cea a sche­ m ei conceptuale a ştiinţei, tran sfo rm area opo­ ziţiilor polare rigide („analitic-sintetic“, „apri272

o ri-ap o sterio ri“, „ştiinţe form ale-factuale") în distincţii relative, graduale. La o an a­ liză m ai atentă, concluzii sim ilare s-a r putea degaja cu priv ire la construcţiile filozofice de in sp iraţie p ragm atistă ale lui A rth u r Pap, N elson Goodm an sau Nicholas Rescher, în ultim ul caz delim itarea fa ţă de D ew ey vizînd un aspect esenţial, deoarece acceptă că există, ne lingă valori instrum entale, şi valori-scop 50. Mai pro ­ n u n ţa tă este influ en ţa lui Jam es şi Dew ey a su ­ pra „noii filozofii a ştiinţei", în tru cît •— cu ac­ cente. d iferite — Th. S. K uhn, St. Toulm in sau N. R. H anson efectuează o analiză istorico-critică a cunoaşterii ştiinţifice sprijin ită pe con­ cepţia in stru m en talist-p rag m atistă asupra legi­ lor ştiinţei, considerate ca ..reguli de in feren ţă", care nu pot fi nici adevărate nici false, ci doar m ai m u lt sau m ai p u ţin „fructuoase". Dar, chiar de această dată, m om entul pragm atist al d e ­ m ersului apare tra n sfig u ra t şi in teg rat intr-o teorie sintetică asupra valorii ştiinţifice şi, la Toulm in, în tr-o teorie antipragm atistă asunra „validităţii in feren ţelo r evaluative" (în contex­ tu l unei polem ici explicfte cu Dewey. p e n tru care judecăţile etice „nu au validitate") R1.

C oncom itent cu asem enea ten d in ţe pozitive — care se depărtează substanţial de inspiraţia pragm atistă — se m anifestă însă. to t m ai pro ­ n u n ţat, ten dinţele negative. înscrise în p relu n ­ girea unor opţiuni filozofice u tilita riste si te h ­ nocratice. Este uşor de constatat că. sub im pac­ tu l pragm atism ului, a ap ă ru t în filozofia con­ tem porană o confuzie fatală în v irtu te a unei atitu d in i m etodologice care depreciază orice teorie, u rm ărin d obsesiv un „concret" fără note generale, fără nici o „atingere" conceptuală, golit de substanţă. P ragm atism ul. în tra n sfig u ­ rarea lui actuală, a devenit atitudinea filozofică inspiratoare a idolatriei concretului dezinteleetualizat, a cultivării ran dam entului tehnologic fără fin alitate um ană, a in terv ertirii raportului d in tre scop şi m ijloace, a sacrificării om ului si id ealurilor sale m orale pe altarul... „utilului".

273

P ragm atism ul poate fi regăsit, deci, ca fra ­ gilul suport filozofic al tu tu ro r ideologiilor şi politicilor tehnocratice, care supraordonează sau chiar substituie „soluţiile" tehnice soluţiilor de valoare reclam ate de fructificarea um anistă a progresului ştiinţific contem poran. D ar nu num ai atît. El apare uneori tra n sfig u ra t în tr-o stare de spirit, în tr-u n mod de existenţă, de gîndire şi de com portam ent constatabil, pe di­ verse m eridiane şi la diferite ,,ore“ ale istoriei, în îm p reju rările vieţii cotidiene. O riunde u tili­ tate a nu este doar un punct de sprijin, ci devine un su b stitu en t al valorilor spirituale, sim ţim toxina pragm atism ului. O riunde apare „aler­ gia la cu ltu ră" şi se confundă fin alitatea prac­ tică a învăţăm în tu lu i cu disp reţu l p e n tru teo­ rie, cu ran d am en tu l calculabil în ,,cash-value“, altfel spus, cu u tilita te a pecuniară, întîlnim v i­ rusul m en talităţii pragm atiste. O riunde apar sim ptom ele „crizei idealului", iar banul sau ran d am en tu l tehnologic sînt e rijate la rangul de criterii suprerhe ale realizării um ane, prag­ m atism ul este pţ-ezent ca filozofie im plicită a „om ului unidim ensional", prizonier al „m itului utilului".

Sînt peste trei decenii de cînd, în tr-u n incita n t eseu, D. D. Roşea i-a identificat p e rcu tan t pe acei „pragm atişti care se ignorează pe ei în ­ şişi" şi p e n tru care, p rin obiceiurile lor de ra ­ ţionam ent cvasiautom atizate, „utilul tinde să se confunde cu adevărul, întocm ai cum confuzia aceasta este făcută — principial aici •— în ce­ lebra filozofie a am ericanului Jam es" 31!. El sublinia, totodată, cu o adîncă înţelegere a reali­ tăţilo r sociale rom âneşti care reclam au depăşi­ rea subdezvoltării economice : „Ne dăm bine seam a că u tilul nu poate fi neglijat. Mai ales de noi care avem şi în această p riv in ţă a tît de fă ­ cut. Ceea ce cerem este o schim bare de accent.

Adică, să înţelegem că utilul, sub toate form ele lui este, cum ne ara tă analiza logică a însuşi conceptului lui (util p entru ceva), m ijloc nu scop... Tocmai această n a tu ră a lui de a fi mijloq 274

p e n tru valori spirituale face din el o valoare.

D ar o valoare-condiţie, o valoare subordo­ nată" :>3. Iar în finalul eseului am in tit, D. D. Roşea se în treab ă : „Ce atitu d in e vor lua noile generaţii în faţa problem ei pe care o ridicăm aici ? A r fi greu să facem pronosticuri sigure.

Este neîndoielnic însă că substanţa şi calitatea culturii noastre de m îine, precum şi locul pe care ea îl va ocupa în civilizaţia europeană vor depinde de această atitudine" 5'*.

Astăzi, putem da un răspuns cert la această întrebare. Edificăm o societate în care ştim că toate drum urile lib ertăţii trec p rin progresul culturii. O societate în al cărei sistem ierarhic de valori, valorile spirituale sînt supraordonate, deoarece ele reprezintă scopul, de neconceput însă fără continuarea perseverentă a politicii de prom ovare a valorilor m ateriale, a „utilului".

D ezvoltarea cconom ico-socială a ţării noastre a red at dem nitatea axiologică a u tilu lu i tocm ai p e n tru că l-a aşezat în constelaţia sistem ului de valori al noii orînduiri la rangul cuvenit, de valoare-condiţie, de valoare-m ijloc p e n tru ed i­ ficarea unui tip superior de „civilizaţie spiri­ tuală", care ridică form area om nilaterală a p e r­ sonalităţii um ane la rangul de scop suprem . P o ­ litica partid u lu i nostru de dezvoltare economicosocială a Rom âniei contem porane, fu n d am en tată pe o teorie ştiinţifică şi revoluţionară, este p rin excelenţă an tip rag m atistă şi tocm ai de aceea practică, este antitehnocratică şi tocm ai de aceea stră b ă tu tă de patos um anist, este ostilă oricărui idealism filozofic şi, p rin aceasta, ap tă să tra n s ­ form e „.umanizarea tehnicii" d intr-o lozincă re ­ torică in tr-u n program eficient de acţiune, într-o strategie riguroasă a cunoaşterii şi p u nerii în valoare a progresului ştiinţifico-tehnic p en ­ tru construcţia conştientă a stru c tu rilo r sociale şi in sta u ra rea clim atului spiritual propice spo­ ririi eficienţei economice, subordonată însă faţă de obiectivele optim izării relaţiilor um ane, ale „calităţii vieţii". Proclam înd ca direcţie fu n d a­ m entală de acţiune edificarea unei noi „civili275

zaţii sp iritu ale”, a unei societăţi a creaţiei, a oam enilor culţi, P rogram ul P a rtid u lu i Com u­ n ist Rom ân trasează şi o n etă linie de dem arca­ ţie în confruntarea ideologică actuală d in tre două poziţii ireconciliabile : m arxism ul şi p rag ­ m atism ul. îm bogăţind tezau ru l teoriei revolu­ ţionare contem porane, el ne a ra tă că p e n tru a fi m ereu practici, nu treb u ie să fim niciodată pragm atişti.

Capitolul 8 Psihanaliza în căutarea transcendenţei pierdute Psihanaliza nu este un sistem filozofic. Ea este o nouă ştiinţă, al cărei cîm p problem atic („incon­ ş tie n tu l”) a fost deschis de F reud în u ltim ul de­ ceniu al secolului trecut. Dacă In „zorii e i“ a su r­ p rin s (prin relevarea rolului „inconştientului” m com portam entul norm ai) şi a scandalizat (prin insistenţa asupra funcţiei „libido”-u lu i în an ­ sam blul psihism ului um an), astăzi conceptele elaborate de E reud (refulare, sublim are, tran sfer etc.) au in tra t în lim bajul uzual, cura p sih an a­ litică a devenit o procedură aproape „clasică” în tra tam e n tu l nevrozelor, teoria psihanalitică asu­ p ra stru c tu ră rii „in profunzim e” a personalităţii este om niprezentă în m anualele şi revistele de specialitate, iar Yvon Beiaval — în tr-o recentă „istorie a filozofiei contem porane” ■ —■plasează psihanaliza în p rim -planul co n fru n tărilo r din teoria culturii. Mai m u it decît atît. Deşi F reud a insistat iniţial asupra „distincţiei d in tre filo­ zofie, ca o concepţie despre lum e (W eitanschauung) şi psihanaliză, ca ştiin ţă a n a tu rii (N aturwissenschai't)" -1, volum ul 8 din am pla Istorie a filozofiei, a p ă ru t în 1977 sub redacţia lui F ran gois CJhâteiet şi dedicat „secolului X X ”, debu276

tează p rin tr-u n am plu capitol in titu la t: „F reud: teoria freu d ian ă a cu ltu rii" 2.

C hiar dacă i-a d im inuat fo rţa de şoc, patin a tim pului a conferit psihanalizei rezonanţe noi, i-a consacrat valoarea ştiinţifică, am piificîndu-i totodată veleităţile filozofice, p refig u rate în în ­ treb area lui F reud : „oare psihanaliza ne con­ duce la o concepţie specifică despre lum e şi, în acest caz, la care anum e ?“ 3 P rezen ţa ei ca te r ­ m en de re fe rin ţă în con fru n tările din teoria cul­ tu rii, achiziţiile şi am biguităţile psihanalizei, prom isiunile m etodologice şi riscurile p re te n ţii­ lor ei totalizatoare, înlocuirea vechilor d e p rin ­ deri de a o ignora cu noile ten d in ţe de a o su p ra ­ licita şi a o e rija la rang de antropologie filozo­ fică şi teorie a culturii, propusă să o înlocuiască pe cea m arx istă sau să coabiteze cu ea sub faldu­ rile m oştenirii lui Freud, toate acestea, conju­ gate cu necesitatea p rim ară a autodezvoltării teoriei m arxiste a culturii, constituie raţiu n ea unei rap o rtări lucide, critice şi constructive a dialecticii m aterialiste la psihanaliză.

1. Incidenţele filozofice ale psihanalizei

Deşi, în rep etate îm p reju rări, F reud a carac­ terizat psihanaliza ca o „ştiinţă specializată" (Spezialwissenschaft), totuşi construcţia sa teo­ retică pare a fi avut, încă din faza de gestaţie, şi o viză filozofică. In corespondenţa p u rta tă cu W ilhelm Fliess, localizabilă în plin proces de constituire a psihanalizei, F reud m ărtu risea la 1 ianuarie 1897 : „nutresc, în străfu n d u rile m ele, sp eran ţa de a atinge pe această cale prim ul m eu ţel : filozofia". Cu p u ţin tim p înainte, în tr-o scrisoare din 2 aprilie 1896, apare chiar şi o p re ­ cizare a traseului u rm a t : m edicină—psiholo­ gie—filozofie. „In anii m ei de tin ereţe — scrie F reud — n-am asp irat decît la cunoştinţe filo­ zofice şi acum sîn t pe punctul de a-m i realiza această dorinţă, trecînd în prealabil de la m edi­ cină la psihologie" 4.

277

O lectură aten tă a tex telo r freudiene dezvâ^ luie un asem enea traseu intelectual, în care psi­ hanaliza apare încărcată cu o trip lă in ten ţio n a­ litate, fiecare reclam înd m odalităţi distincte de raportare.

In tr-o prim ă ipostază, „psihanaliza •— cum m enţionează F reud — este un procedeu de tr a ­ tam e n t m edical al persoanelor atinse de boli nervoase-'-' b Ea are o intenţionalitate curativă, terapeutică, elaborînd procedee de investigare — p rin şi cu aju to ru l lim bajului — a fenom enelor psihice provizoriu sau definitiv inaccesibile con­ ştiinţei. O riginalitatea „curei psihanalitice" con­ stă în utilizarea exclusivă a unui schim b de cu­ vinte în tre bolnav şi psihanalist, p rin care acesta din u rm ă reuşeşte să conducă discret dialogul, analizînd regresiv refulările în „inconştient" — grefate pe fondul unor traum e psihice din c o p ilă rie —, provocînd „descărcarea", „tra n sfe ­ rul" lor şi, p rin aceasta, am eliorarea sau vinde­ carea. Este vorba, deci, de o practică terapeutică în cadrul căreia pacientul este pus în situaţia de a rela ta cit m ai fidel şi d etaliat frăm în tările sale, de a spune cu voce tare tot ceea ce-i trece p rin m inte, fără a ocoli sau disim ula nim ic, fără autocenzură critică (deoarece, adesea, tocm ai în am intirile sau ideile faţă de care îşi face rep ro ­ şuri pot fi identificate indicii ale refulatului), iar tera p eu tu l intervine discret p e n tru a stim ula sinceritatea absolută şi ascultă ceea ce i se spune p rin interm ediul discursului m anifest p e n tru a decodifica — pornind de la repetiţii, lapsusuri, insistenţa asupra unor m onem e sau figuri — sin­ taxa unei lim bi necodificate social, p rin care tra n sp a r refulările inconştientului. C ura psih­ analitică se sp rijin ă pe supoziţia că verbalizarea, spunerea adevărului, vindecă, deoarece înseam nă eliberarea unor im agini din inconştient — sub­ sistem psihic repetitiv, incapabil de uitare, încapsulant — şi in tra re a lor în „jocul" tim pului, al conştientizării, unde se u ită şi se şterg. în capitolul VII dintr-o izbutită Introducere In psih278

analiză, in titu la t „C ura psihanalitică", M ichel H aar precizează că „regula unică a schim bului de cuvinte d in tre bolnav şi analist, la care se lim i­ tează tra tam e n tu l, este sinceritatea absolută", că „unicul ţel al psihanalizei este de a suprim a refularea, astfel incit subiectul să conştientizeze conflictul care-1 opune libido-ului şi să-l rezolve, să elibereze libido-Ul de refulare" şi că ,,intr-o an u m ită fază a curek apare un fenom en esenţial de care depinde vindecarea : transferul“ 6. Este faza în care, cum explică Freud, pacientul su­ prim ă „rezistenţa" care m enţinea m aladivele obsesii şi fix aţii inconştiente, defulînd sentim en­ tele refulate în tre c u t şi tra n sfe rîn d u -le asupra terap eu tu lu i, astfel incit sim ptom ele nevrozei pierd sensul lor p rim itiv şi „în locul bolii propriu-zise obţinem tra n sfe ru l provocat în mod artificial sau, dacă vreţi, m aladia tran sferu lu i".

U ltim a etapă a curei — anevoioasă, reclam înd pricepere şi răbdare, dar posibilă — constă în „vindecarea m aladiei (a nevrozei artificiale — n.n.) contractate p rin tra tam e n t" 7. A te vindeca p rin p ro n u n ţarea şi conştientizarea adevărului, oricît ar fi el de incom od şi de „nerostit" — acesta pare a fi, sim plificînd, „axul" terapeuticii psihanalitice.

C orelatul unei asem enea practici terapeutice îl constituie o teorie care nu este altceva decît un corpus de elaborări conceptuale reclam at de cerinţa decodificării inform aţiilor furn izate te ­ rap eu tu lu i de un subsistem inconştient al psihis­ m ului um an, care funcţionează conform unei logici aparte, sustrase principiului noncontradicţiei, cauzalităţii univoce sau tem poralităţii li­ niare.

Astfel, într-o a doua ipostază, psihanaliza dobîndeşte o intenţionalitate explicativă, tinzînd să elaboreze m ai în tîi o teorie psihiatrică a n e ­ vrozelor (aptă să p erm ită explicarea fenom enelor ce se petrec în cursul unei „cure psihanalitice") şi, în prelungire, o nouă teorie ştiinţifică asupra psihism ului um an, ax ată pe descoperirea „m eca­ nism elor" psihice care scapă conştiinţei, pe 279

dezvăluirea funcţiilor unei stru c tu ri fundam en­ tale situate în profunzim ile psihicului um an : inconştientul. Deşi, ca expresie a unei „psiholo­ gii abisale" sau „psihologii a profunzim ilor", această teorie explicativă pare a contura doar o ram u ră a psihologiei, există totuşi o distincţie în tre obiectul ei şi cel al psihologiei. Cînd F reud conferă psihanalizei a trib u tu l unei „ştiinţe spe­ cializate", el subliniază în mod expres că „psih­ analiza nu este psihologie şi nici ram u ră a psi­ hologiei ; ea are ca obiect nu com portam entul sau «personalitatea», ci inconştientul şi efectele sale 8. F reud depăşeşte ideea banală conform căreia există şi fenom ene psihice inconştiente, trecînd de la d efiniţia negativă a „inconştientu­ lui (ca absenţă a conştiinţei) la o definiţie po­ zitivă. La originea tu tu ro r com portam entelor um ane este aşezată acum o fo rţă haotică, oarbă, d ar stru c tu ra tă („ca un lim baj", va spune Lacan) şi cognoscibilă indirect. R ataşînd categoriei ..sim bolicului" fenom ene psihologice ca acte1o ratate, lapsusurile, ..autom atism ele" de lim baj, nevrozele şi, îndeosebi, visele („in terp retarea v i­ selor este calea regală care conduce la cunoaşte­ rea inconştientului") 9, F reud indică o cale pen­ tru „decodificarea" sim bolurilor inconştientului, dincolo de m ăştile lor înşelătoare. Poate princi­ palul ap o rt al psihanalizei este de a fi lărgit considerabil dom eniul fenom enelor cu sens, do­ vedind că actele psihice considerate m u lt tim p ab eran te sau absurde exprim ă in ten ţii şi dorinţe um ane, ap a rţin lum ii um ane cu sens. P rin de­ m ersul său. care urm ăreşte să instaureze sensul inteligibil, logicul, acolo unde înainte a dom i­ n a t absurdul, psihanaliza dobîndeşte atrib u tele unei teorii raţionaliste. D escoperirea relaţiilor d in tre trei sub-sistem e care guvernează viaţa m entală (denum ite, în topica iniţială, „inconstienţ", „preconştient", „conştient" şi, din 1923, „sine , „Eu , ,,S u p ra-eu “) conduce la ev id en ţi­ erea unor contradicţii dialectice în intim itatea psihicului (cea d intre „conştient-inconştient" ocupînd un loc em inent). Acest „principiu fun280

dam ental al vieţii psihice" (denum it „principiul dinam ic" şi corelat cu alte principii : cel „topic" şi cel „economic") se fondează pe supoziţia determ inistă conform căreia orice cuvînt, în genere orice act psihic se găseşte situ a t în unul sau m ai m ulte lan ţu ri asociative d eterm in ate de incon­ ştient. F reud a m odificat odată cu noţiunea de „inconştient" şi pe cea de sexualitate. „Ceea ce se înţelege p rin sexualitate în afara psihanalizei scrie F reud — este o sexualitate cu to tul restrînsă Pulsiunile sexuale, graţie energiei aflate la baza lor (şi pe care F reud o num eşte „libido ), sînt susceptibile de tran sfo rm ări şi adaptări. „L ibido"-ul este p rin excelenţă plastic şi m obil, „sublim area" sa — cu alte cuvinte de­ tu rn a re a sa de la scopul iniţial către scopuri de­ rivate, ideale explicînd p e n tru F reud genea­ logia creaţiilor culturale ale um anităţii. Dincolo de lim itele unei asem enea abordări reducţioniste şi de conceperea procesului psihic în term enii bizari ai unei „m etafizici" energetiste, nu putem să nu constatăm că F reud face o descoperire esenţială : insul ca persoană are o istorie, cu alte cuvinte, devenirea lui se înscrie în etape care au o sem nificaţie strict um ană. Un asem enea pu n ct de vedere are consecinţe im portante. Ele se cer a^fi lu ate în consideraţie astăzi de oricine se ocupă de spiritul om ului, în orice abordare a d iferitelor aspecte ale vieţii sale, despre care ştim acum că sîn t înscrise şi în tr-o asem enea reţea de sensuri fără de identificarea cărora orice m anevră răm îne inoperantă. în pofida u nor li­ m ite psihologiste, analiza m odului cum „codul m oral" al individului se constituie la nivelul „supra-eului" — p rin ale cărui funcţii de „cen­ zură şi „ tra n sfe r se realizează „refularea" şi respectiv „sublim area" tendinţelor inconştiente, subordonarea „principiului plăcerii" fa ţă de „principiul realităţii" — atestă convingerea lui F reud că om ul este. p rin excelenţă perfectibil, educabil, că m oralitatea nu constituie un „dat" al natu rii, ci un rezu ltat al culturii. D ar acolo unde pragm atism ul releva în tre n a tu ră şi cul­ 281

tu ră doar o continuitate, psihanaliza freu d ian ă întrevede o opoziţie, ex p rim ată a tît în conflic­ tu l etern d intre „principiul plăcerii11 (caracteris­ tic dim ensiunii naturale a psihism ului um an) şi „principiul re a lită ţii11 (caracteristic dim ensiunii sale culturale), cit şi în „caracterul rep resiv 11, în rap o rt cu ten d in ţa n a tu ra lă cvasi-instinctuală spre fericire, pe care F reud îl atribuie oricărei culturi. Se ajunge, în cele din urm ă, la constru­ irea unei m etapsihologii, ca o ten ta tiv ă de a rata şa procesele patologice unor principii care guvernează funcţionarea norm ală a sistem ului psihic, de a conferi inconştinetului rolul de „fu n ­ dam ent arheologic al psihism ului11, de a căuta în im anenţa proceselor inconştiente tran scen ­ d en ţa om ului „p ierd u tă în universul represiv al valorilor c u ltu rii11 şi, totodată, de „a reconstrui im aginea om ului tra d iţio n al11 p rin tr-u n proiect în cadrul căruia „psihanaliza pretinde să aibă incidenţe filozofice foarte precise11 ll.

In acest context, se poate discuta despre cea de-a tre ia ipostază a psihanalizei, constatabilă atunci cînd viza terap eu tică sau ten d in ţa de con­ stitu ire a u n u i nou dom eniu de cercetare ştiin ­ ţifică fac loc unei intenţionalităţi filozofice, p rin trecerea de la o teorie asupra stru c tu rii şi func­ ţiilor inconştientului în dinam ism ul psihicului um an la o interpretare totalizatoare a culturii, a valorilor, a rap o rtării om ului la n a tu ră şi la civilizaţia fă u rită de el.

M etapsihologia cuprinde proiectul teoretic la care F reud a ţin u t cel m ai m ult. în tr-o scrisoare a d resată la 12 decem brie 1896 lui W ilhelm Fliess, utilizînd un lim baj m etaforic, F reud de­ num ea acest proiect: „copilul m eu ideal, copilul m eu-problem ă : m etapsihologia11 12, m ărtu risin d că a devenit tera p eu t „contra d o rin ţei11, că filo­ zofia este ţelul spre care a a sp ira t de la b u n în ­ ceput, spre care s-a în d re p tat p rin interm ediul m edicinei şi al psihologiei abisurilor inconştien­ tu lu i şi că, p rin m etapsihologie, se sim te în m ă­ su ră de a se reîntoarce la proiectul iniţial. Este de fapt, cum va spune F reud m ai tîrziu, proiec282

tul de a „extrage din psihanaliză concluzii utile filozofiei"i3.

D eparte de autorul acestor rîn d u ri in ten ţia de a-i atrib u i lui F reud o ten ta tiv ă de a conferi psihanalizei un sta tu t filozofic. Chiar dacă o ase­ m enea in te rp re ta re a co n trap u n ctat istoria zbu­ cium ată a co nstituirii psihanalizei ca ştiin ţă a inconştientului, ea este dacă nu m istificantă, cel p u ţin exagerată. D ealtfel, chiar F reud a reacţio­ n a t vehem ent îm potriva unei asem enea in te r­ pretări, comparîndu-1 pe filozof cu un călător care se m ulţum eşte să cînte în obscuritate pen­ tru a-şi alunga anxietatea, fără a ajunge însă să vadă şi să înţeleagă m ai clar tenebrele inconşti­ entului, pe care psihanalistul le poate cunoaşte şi stăpîni p rin strategii m ai m odeste, p rin cuvinte abia m u rm u rate dar eficace. El a rep ro şat filo­ zofiei, oricărei filozofii, că se sprijină pe cre­ dinţa iluzorie a prim atu lu i absolut al conştiinţei, contrapunînd explicit speculaţiilor filozofice „concepţia care, argum entînd că psihicul este în sine inconştient, a perm is constituirea unei ş ti­ inţe a n a tu rii ca oricare a lta '1 1'1. De aceea, in­ terp re ta re a dată de Jam es P u tn am şi, ulterior, de P ierre Jan et, este discutabilă. Dar, p rin aceas­ ta, nu m ai p u ţin revelatoare.

La Congresul intern aţio n al de psihanaliză ţi­ n u t la W eim ar în 1911 Jam es P u tn am a prezen­ ta t o com unicare in titu la tă sem nificativ „Im por­ tanţa filozofiei în dezvoltarea viitoare a psihana­ l i z e i , caracterizată de E rnst Jones ca o „v ib ran tă pledoarie p e n tru introducerea fi­ lozofiei în dem ersul p sihanalitic1' 15. F reud şi-a exprim at dezacordul, replicînd cu um or că o asem enea introducere dinafară a filo­ zofiei ar însem na un sim plu adaos decora­ tiv, graţie căruia psihanaliza ar fi adm i­ ra tă m ai m ult, dar ar deveni folositoare m ai puţin. R eluînd ideea, în tr-o scrisoare adresată lui Ju n g la 30 noiem brie 1911, F reud a recurs la o form ulă aforistică p e n tru a proclam a psih­ analiza d rept unicul in stru m en t al studiului in­ conştientului şi generatoare dinăuntru a propriei 283

raţio n alităţi : „psihanaliza fara da se“ L(’. Totuşi, într-o furtu n o asă şedinţă din 8 august 1913, care a m arcat ru p tu ra in tre F reud şi P ierre Jan et, acesta din urm ă a re ite ra t ideea că „psihanaliza este, înainte de toate, o filozofie1' şi, ca atare, „ar fi poate in teresan tă prezentarea ei filozofilor,... dar trebuie categoric ev itată aducerea sa la pa­ tul bolnavilor şi în sălile de sp ital11 17. R eproşu­ rile lui F reud au fost, şi de această dată, vehe­ m ente, iar dezacordul total. Cînd însă O tto R ank s-a pro n u n ţat, ceva m ai tîrziu, p e n tru „utiliza­ rea datelor furnizate de psihanaliză în vederea explicării totale a u m an ită ţii11 şi p e n tru explicitare a „m odificărilor pe care gîndirea psihana­ litică este susceptibilă să le aducă în tregii noas­ tre concepţii despre om şi istoria um ană..., ca istorie a dezvoltării sp iritu lu i um an şi a creaţii­ lor sale11 18, reacţia lui Freud, deşi critică, a fost m u lt m ai n u an ţată. O biecţia lui F reud priveşte, de d ata aceasta, num ai „faptul că doctrina (Lelire) lui R ank se m işcă în aer, în loc de a se spri­ jin i pe o observaţie cu tezătoare11 19. Se ridică fireasca în tre b are : de ce acum F reud n u m ai respinge proiectul (aşa cum o făcuse în cazurile anterioare), ci num ai m odul său de realizare ?

R ăspunsul l-a d at chiar Freud, în concluzia la Noile conferinţe asupra psihanalizei (1932), cînd propune auditorilor săi fictivi (spun „fictivi11 p e n tru că aceste conferinţe n -au fost niciodată expuse în faţa u nui auditoriu) să accepte că ora sintezelor a sosit, că psihanaliza îşi poate lua un ,elan cu rajo s11 p e n tru a elabora „o concepţie despre lum e specifică11, un „W eltanschauung11 care im plică „ p reten ţia de to talizare11. Este evi­ d en t că F reud a spus „nu“ încercării de a anexa psihanaliza filozofiilor speculative existente sau de a o in te rp re ta ca un su b stitu en t al lor, dar a spus „da“ ten tativ ei de a reconstrui, din perspec­ tivă psihanalitică, o altă concepţie despre lume, despre om, despre cultură, ca expresie a acelei „psihanalize aplicate11, a cărei legitim itate şi n e ­ cesitate constituie alfa şi om ega scrierilor sale.

284

Dar, p rin această rem arcă, ne reîntoarcem la problem a m etapsihologiei freudiene. P e n tru a se p u tea constitui, în pofida ap arentei sale fobii faţă de speculaţiile filozofice, „ştiinţa psihanali­ tică întîlneşte totuşi o problem ă deosebită : aceea a rap o rtu lu i in tern în tre p a rtea sa em pirică (fun­ dată pe observaţii) şi principiile sale directoare care constituie p artea sa speculativă... ; această p arte speculativ-filozofică a ştiinţei psihanalitice nu este alta decît ceea ce se num eşte «m etapsi­ hologie»"20. La o cercetare m ai atentă, conceptul freu d ian de „m etapsihologie" m archează o dublă „deschidere" a psihanalizei spre filozofie, ca atare şi două tip u ri de incidenţe filozofice.

Este vorba, în prim ul rînd, despre înscrierea specifică a psihanalizei în dem ersul constructiv şi autoreflexiv al ştiinţelor m oderne, p rin abor­ d area m etateoretică a sta tu tu lu i epistem ologic al conceptelor fundam entale („G rundbegriffe") apte să facă posibilă investigarea faptelor em pirice.

F reud se ridică îm potriva îngustim ii em pirişte a ştiin ţei care se cantonează în sfera faptelor („Tatsachen"), form ulînd exigenţa de a se re ­ curge la „concepte globalizante" sprijinite pe „su­ poziţii filozofice", p e n tru a raţionaliza dom eniul factual de referinţă. „A ceastă exigenţă — m en­ ţionează P.L. Assoun — a dat naştere unei re a ­ lităţi epistem ice originale, care este conceptul m etapsihologie" 21. D ealtfel, în tr-u n tex t din 1925, tocm ai pornind de la conceptele m etapsihologice, F reud consideră că psihanaliza are inci­ denţe filozofice, ocupînd o poziţie interm ediară („M ittelstellung") între ştiin ţă şi filozofie, situîndu-se la intersecţia m odelelor ştiinţelor n a tu rii cu o abordare filozofică. De aceea, „cu toate că psihanaliza n -a r p u tea fi un sistem (filozofic), deoarece conceptele sale de bază, ca in strum ente euristice.... nu servesc decît p en tru a inform a o investigare a faptelor, nu este m ai p u ţin adevă­ ra t că N aturw issenschaft-ul psihanalitic trebuie să se confrunte h o tărîto r cu exigenţa unei «su­ p ra stru c tu ri speculative», chiar cu riscul acuzei de a fi un «sistem speculativ»" 22.

285

A tîta tim p cit m etapsihologia este num ai un a p a ra t conceptual m etateoretic, analogia între ea şi un proiect m etafizic apare lipsită de sens.

La Freud, însă, există şi o a doua accepţiune, p rin care „m etapsihologia este m enită să apară ca o reînvestire a unui proiect m etafizic" 23.

Această accepţiune apare atunci cînd F reud con­ sideră că în im anenţa stru c tu rii inconştientului poate căuta transcendenţa pierd u tă a valorilor cu lturii în tr-o societate alienantă. Cînd regnul axiologic este p rezentat ca o ..proiecţie" şi „su­ blim are" a tendinţelor „libido“-ului, p rin tr-u n tip de dem ers teoretic totalizant ce-şi propune să caute explicaţia planului valorilor culturii, care este s itu a t dincolo de conştiinţa individuală, în tr-u n plan al „inconştientului" situ at dincoace de ea. F reud dă tocm ai unui asem enea dem ers reductionist care, p e n tru a propune o teorie a c u ltu rii „ajunge în a rriere-p lan u l conştiinţei, num ele de m etapsihologie“ 2'1. Mai m u lt decît atît. A tunci cînd, în capitolul al X lI-lea din Psihopatologia vieţii cotidiene, F reud defineşte cultura um ană ca o proiecţie tran scen d en tă a unei fiinţe „capabile de refu lări şi sublim ări", încercînd să lăm urească sem nificaţia valorilor cul­ tu rii pornind de la „psihologia inconştientului", el subliniază explicit intenţionalitatea filozofică esenţială a psihanalizei : aceea de „a traduce m etafizica în m etapsihologie“ 25. Şi, concom itent, de a erija psihanaliza, prin interm ediul m etapsihologiei, la rangul de teorie a culturii. N um ai p rin fap tu l că inconştientul im anent tinde să se sublim eze, incarnîndu-se într-o realitate trans­ cendentă („tiber-sinnliche R ealităt") 2G, teoria freu d ian ă a cu lturii devine posibilă. Cum re ­ m arca însă F riedrich Hayek, lau reat al P rem iului Nobel în ştiinţe economice, p rin faptul că acordă p rim at instinctelor, teoria freu d ian ă a cu ltu rii riscă să constituie. în pofida intenţiei, un „ in stru m en t al distrugerii culturii" 27. Prizonier al unei concepţii reducţioniste despre om şi cul­ tu ră (prin privilegierea nivelului inconştient al psihicului, situ at la baza întregii ierarhii şi redus 286

la cuplul contradictoriu al unor pulsiuni — Eros şi Thanatos — im precis definite), F reud caută explicaţia valorilor um ane şi a creaţiilor c u ltu ­ rale apelînd la o „psihologie a abisurilor inconştie n tu lu i“ şi nu la o axiologie a înălţim ilor con­ ştiinţei morale.

D ram a psihanalizei, ajunsă în acest pu n ct d e­ cisiv p e n tru su rp rin d erea incidenţelor ei filozo­ fice, a r p u tea fi exprim ată lapidar astfel : pen­ tru a ghida continuarea cercetărilor în pasionan­ tul cîmp problem atic al „ştiinţei in conştientului'1, psihanaliza aspiră spre o teorie a cu ltu rii în tem e­ iată filozofic, dar şi-o constituie p rin ex trap o la­ rea unor date ale psihologiei individuale asupra psihologiei colective, p rin tra ta re a scopurilor axiologice ca su b stitu en te ,„sublimate" ale unor scopuri prim itive inconştiente şi p rin tra n sfo r­ m area psihanalizei în tr-u n fel de „paradigm ă" a filozofiei culturii.

2. Freud şi teoria culturii

în că din 1912, în cartea Totem şi tabu (sub­ in titu la tă în traducerea franceză a lui S. Ja n kelevitch Interpretarea psihanalitică a v ie ţii so­ ciale a popoarelor prim itive), S. F reud m ă rtu ri­ sea explicit : „postulăm existenţa unui suflet colectiv în care se petrec aceleaşi procese ca cele ce-şi au sediul în sufletul individual" 28. încercînd să găsească în „com plexul lui Oedip" ex­ plicaţia genezei religiei sau a m oralei, F reud con­ sideră că „nevrozele prezintă analogii frap an te şi profunde cu m arile producţii sociale ale artei, religiei şi filozofiei", că sursa creaţiilor culturale trebuie căutată în sublim area unor ten d in ţe re ­ fulate în inconştient şi, ca atare, psihanaliza, „în calitate de «psihologie a abisurilor», de doctrină a inconştientului psihic, poate deveni indispensabilă tu tu ro r ştiinţelor care tratează despre geneza civilizaţiei um ane şi a m arilor in stitu ţii ca arta, religia, ordinea socială" 2<J. Pe d rept cuvînt i s-a reproşat lui F reud ex trav a287

ganţa, speculativism ul şi reducţionism ul din Totem şi tabu, explicaţia istoriei p rin psiholo­ gie care lasă in penum bră constituirea socialu­ lui, desconsiderarea rolului factorilor socio­ culturali. Toate aceste obiecţii — şi m ulte al­ tele — răm în valabile a tît tim p cit ne oprim aci.

S-a în cetăţen it însă obiceiul, a tît d in ău n tru l psihanalizei (în rîn d u rile „dizidenţilor") cît şi dinafara ei (în rîndurile criticilor) de a-1 con­ testa sau com pleta pe F reud sub p rete x tu l că în opera sa ar lipsi o teorie a culturii. Or, lucrările sale V iitorul unei iluzii (1927), Stare de indispo­ ziţie în civilizaţie (1930), Moise şi m onoteism ul (1939) — p e n tru a ne referi doar la cele m ai re ­ prezentative — nu justifică asem enea opinii ; ele oferă contururile unei teorii generale a cul­ tu rii, care poate fi acceptată, respinsă sau con­ tin u ată, dar nu şi ocolită (aşa cum procedează, p rin tre alţii, Otto Fenichel). în V iitorul unei iluzii întâlnim de acum o tra ­ tare sistem atică a valorilor culturale ca expresie a „sublim ării" libido-ului, a su b stitu irii unor scopuri cu în cărcătu ră axiologică pulsiunilor in­ conştientului. P e n tru Freud, valorile, idealurile, norm ele m orale, creaţiile culturale par a fi nu num ai m otivate, ci şi justificate p rin necesitatea de a dom ina pulsiunile inconştientului, reali­ zând un „transfer" sui-generis — analog cu cel efectuat în cadrul unei „cure psihanalitice". Se poate aprecia că întreaga teorie freu d istă a cul­ tu rii este trib u ta ră erorilor care apar chiar în punctul ei de plecare. Pe de o parte, „psihana­ liza confundă m otivaţia valorilor cu justificarea lor" 30. Pe de altă parte, tocm ai din teoria tran sferu lu i şi a sublim ării „izvorăşte teoria freudistă a culturii, de la acestea dobîndindu-şi sta tu tu l său psihanalitic", în condiţiile în care, conjugată cu lipsa unei clare perspective socio­ logice, „absenţa unei teorii coerente a sublim ă­ rii răm îne una din lacunele gîndirii psihanali­ tice" 31. In tr-u n asem enea context este cu a tît m ai tem erară intenţia lui F reud de a introduce 288

o dim ensiune dinam ică şi energetică în studiul relaţiilor interpersonale p e n tru a depăşi obsta­ colele epistem ologice în abordarea frontală a uneia din problem ele centrale ale filozofiei cul­ tu rii : rap o rtu l d intre cu ltu ră şi civilizaţie.

F reud nu acceptă — din considerente m eto­ dologice de principiu — crearea unui hiatus în ­ tre cu ltu ră şi civilizaţie. Viitorul unei iluzii cu­ prinde chiar o încercare de a reelabora concep­ tele de „cultură" şi „civilizaţie'1, p e n tru a surprinde — îm potriva spiritualism ului şi a u ti­ litarism ului pragm atic — u n itatea dialectic-contradictorie a cu lturii şi rostul ei m ajor. D ar, să lăsăm să vorbească tex tu l lui Freud. „C ultura um ană — prin care înţeleg tot ceea ce a făcut ca viaţa um ană să se ridice deasupra condiţiilor sale anim ale, tot ce o distinge de viaţa anim alelor — şi îmi refuz să separ civilizaţia de cu ltu ră („und ich vershm ăhe es, K u ltu r und Zivilisation zu tre n e n “) — oferă observatorului două aspecte.

Ea cuprinde, pe de o parte, întreaga cunoaştere şi p u tere pe care oam enii au obţinut-o p e n tru a stăpîni forţele n a tu rii şi a dobîndi b unurile în vederea satisfacerii nevoilor um ane, pe de altă parte, toate form ele de organizare care sîn t n e ­ cesare p e n tru a reglem enta relaţiile oam enilor în tre ei...11 :r2. P e n tru Freud, civilizaţia nu este p rivită ca un am urg sau un zenit al culturii, nu este aşezată alături de cultură şi nici nu este se­ parată de ea p rin tr-o prăpastie ontologică sau axiologică. C ivilizaţia este o parte a culturii, o cu ltu ră parţială, delim itînd anum ite specii de valori : cele care au în mod nem ijlocit o finali­ tate p ractic-utilitară, angajînd om ul în ra p o rtu ­ rile sale cu forţele naturii. D ar cultura — după F reud — cuprinde concom itent şi corelat două aspecte, unul vizînd dom inarea n a tu rii de către om, iar celălalt organizarea şi reglem entarea ra ­ p o rtu rilo r d in tre oameni, introducerea unor norm e culturale în afara cărora oam enii nu ar ren u n ţa la satisfacerea pulsiunilor şi nu ar putea dirija — p rin „sublim are11 — energia către sco­ p uri socialm ente utile. S olidaritatea celor două 289

aspecte ale cu lturii este p e n tru F reud calea ex­ plicării „preţului" p lătit de om p e n tru depăşirea condiţiei natural-anim alice : subordonarea „p rin ­ cipiului plăcerii" faţă de „principiul realităţii", ren u n ţa re a la satisfacerea p len ară a dorinţelor în num ele idealului cultural, al construcţiei ope­ relor şi statornicirii unor relaţii um ane durabile.

C ultura, astfel, îl em ancipează pe om, îi sporeşte puterea, îi perm ite să înalţe pe noi tre p te civi­ lizaţia, dar fericirea — spune F reud —■este doar o iluzie, pierderea ei fiind consecinţa caracteru ­ lui represiv al culturii şi condiţia progresului ci­ vilizaţiei. „D upă F reud istoria om ului este isto­ ria represiunii sale. C ultura nu im pune constrîngeri num ai existenţei sale sociale, ci, de asem e­ nea, existenţei sale biologice..., stru c tu rii sale instinctuale. Totuşi, o asem enea constrîngere este exact condiţia prealabilă a progresului", subliniază M arcuse. relevînd că „noţiunea con­ form căreia o civilizaţie nonrepresivă este im ­ posibilă constituie piatra ung h iu lară a teoriei ireudiene" Eseul Stare de indispoziţie in civilizaţie (1929) duce m ai departe, p rin tr-o adevărată „herm e­ neutică a culturii" (cum o califică Paul Ricoeur), analiza m enţionată. Discursul, dealtfel, debu­ tează p rin tr-o controversă cu Rom ain Rolland în ju ru l tezelor clin V iitorul unei iluzii. În treb în du-se „ce vor oam enii ?", „spre ce tind ei ?“, F reud răspunde : „oam enii vor să fie şi să răm ină fericiţi". D ar — continuă autorul — în tim p ce fericirea ţine de satisfacerea unor tre ­ buinţe care au atins „o foarte în altă tensiune", civilizaţia nu poate fiinţa fără a reprim a satisfa­ cerea acestor trebuinţe. N evroza devine astfel, p e n tru Freud, expresia d ificultăţilor acceptării gradului de ren u n ţa re cerut de societate în n u ­ mele idealului cultural. în tem eieto ru l psihanali­ zei consideră p erm anent fericirea ca „o pro ­ blem ă de economie a libido-ului" şi afirm ă că ea „nu este o valoare a culturii". Or, am bele as­ pecte ale culturii — a tît sporirea capacităţii om u­ lui de a dom ina n a tu ra prin progres tehnic, cît 290

şi reglem entarea norm ativă a rap o rtu rilo r dintre oam eni ■ — reclam ă ,,ren u n ţa re a la pulsiuni", de­ tu rn a rea de la satisfacerea libido-ului (genera­ toare a sentim entului de „fericire") şi dirijarea „energiei libidinale" spre scopuri socialm ente utile. De aceea F reud consideră că p rin carac­ teru l său „represiv", cultura — pe m ăsura evo­ luţiei ei — im pune asem enea sacrificii care cu greu perm it oam enilor să dobândească fericirea şi întrevede în civilizaţia am ericană a epocii p ri­ mele simptome ale „m izeriei psihologici; a m ase­ lor" 3i. El consideră că eliberarea E resului de „angoasa în faţa supraeului". de exigenţele unei civilizaţii represive, „abolirea sau dim inuarea, considerabilă a acestor exigenţe ar sem nifica o reîntoarcere la posibilităţi de fericire" Finalul eseului, sensibil faţă de riscurile civilizaţiei teh­ nocratice capitaliste, dar sum bru şi echivoc, prin ,.pedalarea“ pe lu p ta d in tre două pulsiuni — Eros şi Thanatos — nu întrevede o ieşire. ..Problem a destinului speciei um ane - spune F reud — pare a se pune astfel : progresul civili­ zaţiei va şti el... să dom ine p erturbaţii le aduse vieţii în comun de pulsiuniie um ane de agresiune şi autodistrugere ?... O am enii de azi au îm pins atît de departe stăpînirea forţelor n a tu rii incit le vine uşor să se exterm ine m utual pînă la u lti­ mul. Ei o ştiu bine şi aceasta explică o bună parte a agitaţiei lor prezente, a nefericirii şi angoasei lor. Şi acum, să aşteptăm ca una din cele două « puteri celeste», Erosul etern, să întrep rin d ă efortul de a se afirm a în lupta pe care o duce contra lui Thanatos, adversarul său nu m ai puţin im ortal. D ar — încheie F reud •— d intr-o asem e­ nea lu p tă nim eni nu poate prevedea ieşirea" 3G. A m biguităţile concepţiei lui F reud provin din lipsa unei abordări dialectice a rap o rtu rilo r „individ-societate“ şi „n atu ră-cu ltu ră". În tru c ît cul­ tu ra îi apare ca fiind creată sub im pulsul unor necesităţi vitale refu late şi stru c tu ra te graţie su­ blim ării unor pulsiuni inconştiente, funcţia cul­ turii devine em inam ente represivă. Nu este însă m ai puţin adevărat că avem de-a face cu o teorie

critică a culturii, care pune în evidenţă aspecte ale în străin ării um ane generate de „in tro jectare a “ la nivelul m otivaţiilor psihologice a unor com andam ente culturale ostile realizării unov tre b u in ţe um ane fundam entale. în stră in a re a um ană p e n tru F reud este doar o stare de sp irit (o „stare de indispoziţie'1), plasată la nivelul ideologic şi nu în prim ul rîn d un rap o rt social istoriceşte determ inat. „F aptul de care n-a ţin u t seam a F reud este în lăn ţu irea care m erge de la ideologic la economic" 37. De aceea el este te n ta t să atribuie caracterul represiv al culturii jocului etern al unor pulsiuni înrădăcinate în stră fu n ­ durile psihicului um an, m ergînd pe un drum care blochează înţelegerea cauzelor social-econom ice ale caracterului represiv al unui anum it tip is­ toric de cultură. F ără îndoială că refuzînd poziţia conform istă şi consolatoare, denunţînd func­ ţia represivă a unei culturi alienante, p riv ată de finalitatea um ană, F reud pare a în tîln i o celebră analiză a lui M arx, care cu peste 60 de ani înainte scria : „In zilele noastre, fiecare lucru, pare-se, generează co ntrarul său... Noile izvoare ale bo­ găţiei se transform ă, p rin tr-o ciudată fatalitate, în izvoare ale m izeriei. V ictoriile tehnicii p ar a fi cum părate cu p reţu l degradării m orale. Se pare că, pe m ăsură ce om enirea supune n atu ra, omul devine sclavul altui om sau al propriei sale josnicii..." :iS. D ar p e n tru M arx o asem enea si­ tuaţie nu este o „stare de indispoziţie în cultură", ci o consecinţă a stru c tu rii de clasă a societăţii capitaliste, un efect al unei anum ite folosiri so­ ciale a tehnologiei. P e n tru M arx, în societate necesitatea nu este expresia unor forţe oarbe, incontrolabile, ci produsul activităţii um ane.

P e n tru F reud partid a se joacă la nivelul luptei d in tre Eros şi T hanatos ; p e n tru M arx, la nivelul luptei de clasă. Soluţiile sînt deci diferite — ca şi strategiile m etodologice sau m odalităţile de conceptualizare — , dar problem a pusă tran şan t de F reud conferă teoriei sale a culturii o notă critică şi o ten tă um anistă. Poblem a este urm ătoarea : in terdependenţa d intre creaţie şi distru-

j j

j

;

i 1

gere, d intre randam ent tehnologic şi nefericire, d intre libertate şi represiune este principiul ori­ cărei culturi sau rezu ltatu l unei organizări isto­ rice a existenţei um ane ? A ltfel form ulat : este posibilă o cu ltu ră nouă, nerepresivă, fondată pe un mod de existenţă um an apt să statornicească rap o rtu ri radical d iferite în tre om şi n atură, gre­ fate pe ra p o rtu ri sociale fundam ental d iferite ?

D iscrepanţa în tre com plexitatea problem elor şi soluţiile sim plificatoare constituie acea notă caracteristică a teoriei psihanalitice a culturii, pe care chiar F reud a recunoscut-o cu severă lu ­ ciditate. „Nici un critic — îi scria el lui W. Fliess — nu este capabil m ai bine decît m ine să sesizeze cu claritate disproporţia existentă în ­ tre problem e şi soluţia pe care le-o dau" :w.

3. Dezvoltări, m utaţii şi controverse contemporane

M -am oprit asupra p rezentării teoriei culturii pe baza tex telo r lui Freud, p e n tru a p ăstra sen­ sul originar al term enului „psihanaliză", care desem nează exclusiv m etodele de tra ta m e n t şi de investigaţie elaborate de Freud, precum şi teoriile im plicate în procesul elaborării sau deri­ vate din el. Dealtfel, recunoscînd acest fapt, „dizidenţii" au constituit term eni speciali p entru a desem na m etodele şi doctrinele lor proprii, ca „psihologia analitică" (Jung) sau „psihologia individuală" (Adler). P rin efortul de a depăşi unele neaju n su ri ale concepţiei lui F reud (înde­ osebi supraestim area libido-ului şi subestim area factorilor socio-culturali), prin introducerea unor concepte noi („agresivitate" şi „prestigiu social" la Adler, „inconştient colectiv" şi „arhetip" la Jung) şi — m ai recent •— p rin utilizarea m eto­ dei stru c tu ra le p e n tru decodificarea inconştien­ tului şi tran sfo rm area cripticei sintagm e „ga parle“ în tr-o expresie concentrată a valorificării tezei freudiste despre rap o rtu l „lim baj-cultură" 293

(la -î. Lacan). s-iu prin contestarea universalităţii ..com plexului Oodip" si invocarea unor surse socio-cu [turale ale refulării p en tru convertirea ..curei" intr-o procedură m sn ip u lan tă de adap­ tare la stetu -q u o (K. Horney), unicul autor iniţial al psihanalizei a fost prefăcut — atât de m işcarea psihanalitică anim ată în F ra n ţa de Jacques Lacan cît şi de şcoala ..culturalistă" din S.U.A. — în tr-u n colaborator aproape de nerecunoscut al propriei lui opere. Problem atica teoriei culturii form ulată de Freud în V iitorul unei iluzii şi Stare de indispoziţie în civilizaţie este, în asem enea cazuri, sărăcită, prelu ată fragm entar, estom pată, uneori chiar abandonată. în p riv in ţa m işcării iniţiate de Lacan, se poate afirm a că ea îm pinge dizidenta pînă la tra sarea unei linii nete de dem arcaţie în tre m edicină şi psihanaliză. Exclus în 1963 din „Asociaţia in te r­ naţionala de psihanaliză" şi fondînd din 1964 o şcoală pariziană independentă care în 1980 s-a autodizolvat. Jacques Lacan a elaborat o nouă concepţie, cu influ en ţă persistentă, p rin care universul inconştientului apare s tru c tu ra t ca un lim baj sui-generis, iar m aterialul sim bolic pe care îl conţine este guvernat de legi sim ilare ace­ lora lim bii efectiv vorbite, avînd însă, ca figuri centrale, m etafora şi m etonim ia. P rin inovaţiile aduse, cum rem arca S h erry T uckle, şcoala lacaniană, deşi a preconizat o „reîntoarcere la F re u d ”, în realitate l-a ,,reinventat" pe Freud, chestionînd vorbirea şi lim bajul, singurele instru m en te ale dispozitivu­ lui psihanalitic care-1 interesează pe terapeut, curios de a afla ..cine v o rb eşte"10 p rin expresiile sim bolice ale inconştientului. R ăspunsul lui Lacan, sintetizat în m ult com entata form uluă „ea parle“, sugerează că inconştientul este un discurs; care poate fi decodificat plecînd de la prem isa că. ar veni parcă de la o ..altă persoană" sau, altfel spus : este discursul Celuilalt. în această in te r­ p retare. ..Celălalt" nu este însă o persoană, ci un dom eniu organizat în reţea stru ctu rală, care în­ locuieşte term enul ,,individ“ şi orice „referinţe la 294

sursele sum ective ale funcţiei sim bolice" ;i. P rin aceasta depsihologizare a subiectului, căruia îi sui prinde, salutar, o ex cen trare socială, Lacan MiLiCbiza inconştientul hi i nî er fe ro nl n sim bolicu­ lui cu im aginarul, in tr-u n cadru cultural. „In­ conştientul — scrie Lacan — este acel capitol al istoriei m ele m arcat de o pată albă sau ocupat de o m inciuna : este capitolul cenzurat. D ar ade­ vărul poate li regăsit, cel m ai frecvent fiind înRcris... în m onum ente..., in docum ente de arniw ..,, m evoluţia sem antică..., în tradiţii, chiar ş1 in legendele care, sub o form ă eroizată, vehi­ culează istoria vieţii m ele" Cum rem arcă C.B. Clem ent. ..tocmai la cultură ne trim it registrele o.e înscriere a «adevărului», adică a elem entului le fu ia t din istoria m ea" N um ai că atunci cînd Lacan trece ele la topica freudiană a psihicului, cu cele trei in stanţe (şinele, eul şi supraeul) la o sciiemă topologică avînd a p atra in stan ţă (în care suoiectui este pus să ţină locul „m ortului" în jocul de bridge .■inclus în sistem, dar exclus din „mc), cind substituie funcţiei culturale şi ideolo­ gice cuprinse de Freucl în supraeu o funcţie em i­ nam ente sim bolică şi cînd reduce inconştientul (conceput de F reud ca un ansam blu de pulsiuni refu late în v irtu te a opoziţiei „natură-societate**) la un „ansam blu de sem nificanţi care organi­ zează originar rap o rtu rile um ane, le dau stru c ­ tu rile şi le modelează'* apare riscul în d rep tăi ii ^psihanalizei, ..prin defileele sem nificantului , spre im pasul logom ahiei. R em arcînd că opera lui Lacan „slujeşte estom pării accentului contestatar al freudismului**, P ierre Fougeyîollas mi se pare în tru totul în d re p tă ţit să afirm e că „această operă nu este nici o eluci­ dare şi nici o renovare a celei a lui F re u d “. Este altceva. Iar în p riv in ţa abordării fenom enului cultural, „este un regres pe toată linia** O Schizo-analiza lui Gilles Deleuze este şi ea a lt­ ceva. D ar ea nu se p rezin tă d rep t ceea ce nu este, nu revendică o „reîntoarcere la F re u d “, ci o depăşire, an gajată în tr-u n discurs politic cu p ro n u n ţate accente critice la adresa capitalism u295

lui. în tr-o (‘arte scrisa în 1972 îm preună cu Fe­ lie: G uattari şi in titu la tă Anti-Oedip, carte care la apariţia ei ,,a avut în F ran ţa efectul unei bom be" w, Deleuze ii reproşează lui F reud că, după ce a descoperit dorinţa ca libido productiv, a re-alin iat libido-ul în reprezentarea sa circum ­ scrisă în cadrul fam iliei, aşa cum o exprim ă ,.com plexul O edip“, astfel incit psihanaliza a blocat drum ul către cunoaşterea inconştientului, care nu este simbolic sau figurativ, ci un fel de „m aşină de produs dorinţe" /l7. Şi, totodată, a blo­ cat drum ul către înţelegerea m odului în care capitalism ul este o sursă a schizofreniei, deoa­ rece, pe de o parte, nu poate funcţiona fă ră a elim ina codurile prin care întregul cîm p social este traversat de fluxul dorinţei, pe de altă parte, el „substituie codurilor o axiom atică extrem de rig u ro asă1148, recuperîndu-le p rin legile pieţei şi punînd în exerciţiu o m aşină infernală de rep re siune-refulare îm potriva unei realităţi pe care chiar el o secretă p e rp e tu u : flu x u rile decodate.

Deleuze consideră că „decodificînd cu o m ină ceea ce axiom atizează cu alta", capitalism ul creează un clim at cultural schizofrenic, în care transcendenţa pierdută este căutată zad ar­ nic p rin utilizarea unor a rm e-frîn ă (ca pro ­ prietatea privată, fam ilia, religia şi — oricît ar p ărea de paradoxal — psihanaliza) în vederea „inhibării tendinţei sale spre schi­ zofrenie..., înlocuind-o cu propriile lim ite re ­ lativ im anente, reproduse n eîncetat pe scară lărgită" 49. Deşi A nti-O edip dezvoltă o schem ă economică a capitalism ului făcînd apel la „teoria reproducţiei lărgite" a lui M arx, nu este m ai puţin adevărat că „ a tît îm potriva lui M arx cit şi a lui Freud, autorii consideră cîm pul social ca fiind stră b ă tu t în mod nem ediat de do­ rinţă, tratîndu-1 ca produs istoric determ in at al acesteia", astfel in cit „libido-ul nu m ai are n e­ voie de vreo m ediaţie, nici de sublim are şi nici de transform are, p e n tru a învesti forţele de pro­ ducţie şi rap o rtu rile de producţie" 50. P rin această viziune — tensionată de decalajul în tre 298

critica subtilă a caracterului alienant al unei so­ cietăţi pragm atizate, m ercantile şi lipsa unui program teoretic apt să sprijine căutarea tra n s­ cendenţei pierd u te — teza lui F reud cu privire la caracterul represiv al culturii este părăsită. Şcoala cultu ralistă neofreudistă am ericană (Horney, Sullivan şi, într-o anum ită m ăsură, Fi'omm în perioada postbelică) reia însă proble­ m atica freudiană a caracterului represiv al c u l­ turii. Se introduc concepte noi, se caută sursele traum elor psihice în neadaptarea insului la m e­ diul social dat şi nu în evenim ente biografice din copilărie, se deplasează accentul de la inconştient spre conştient şi de la factorii biologici la cei culturali, dar rezu ltatu l este o revizuire m istifi­ catoare a m oştenirii lui F reud şi o dinam itare a spiritului critic originar al psihanalizei, tra n s­ form ată într-o ideologie de justificare a suprarepresiunii.

P receptul şcolii am ericane „culturaliste" nu m ai este nici lacanianul ,,să ne întoarcem la F re u d '1, nici deleuzianul ,,să-l părăsim pe F re u d '4 (cîntîndu-i im nul funebru prin trecerea de la in­ conştientul sim bolic-figurativ la cel „m aşinal" al schizo-analizei), ci „să-l revizuim pe Freud".

De aceea, M arcuse este în d re p tăţit să dea capi­ tolului din Eros şi Civilizaţie în care se delim i­ tează de „culturalism " titlu l „Critica revizionis­ m ului neo freu d ian 44. Dar de ce consideră „culturaliştii44 că F reud trebuie revizuit ? P e n tru că ei dau neavenit conceptului de „pulsiune44 (,,Trieb“) o accepţie strict naturalistă, biologistă, care desconsideră faptul că la F reud dialectica „refu la re-d e fu la re 44 sau „sublim are-desubiim are “ presupune tocm ai o absolutizare a opozi­ ţiei „ n a tu ră -c u ltu ră 44 şi nicidecum o reducţie bio­ logistă a culturii, astfel îneît presupusul „biolo­ gism freudian este, în profunzim e, o teorie so­ cială, tran sfo rm ată constant în ceva insipid de şcoala neofreudistă" Dacă Freud, vorbind despre cultură în genere, denunţă în fond ca­ racterul represiv al culturii burgheze, neofreudism ul se refera la „modele culturale", introduce Z97

relativizări şi istoricizări, dar ajunge să schim be sensul teoriei originare : nu societatea trebuie schim bată, ci individul trebuie in teg rat in m e­ diul cu ltu ral dat, fără a-i pune sub sem n de în­ tre b a re legitim itatea. Astfel, considerând că „per­ sonalitatea nevrotică a tim purilor noastre... are caracteristici esenţiale provenUc din dificultăţile adaptării la epoca n oastră şi la societatea noas­ tră" 52, K aren H orney conferă psihanalizei m i­ siunea de a reconcilia individul cu m ediul socio-cultural alienant. P rin aceasta, cum rem arcă Sacha N acht, „«culturaliştii» sim plifică datele psihanalitice de bază... şi nu propun nici o e x ­ plicaţie asupra genezei culturilor" jJ, considerând că prem isele instituţionale date sm t dincolo de critică. Tocmai în acest sens revizionism ul neofreudist, m ai ales în v a ria n ta propusă de H or­ ney, despre care vorbea M arcase, converteşte psihanaliza intr-o ideologie adaptat îv-manipulantă a justificării stolu-quo-uhii, elnborincî baza conceptuală şi tehnicile de persuasiune num ai în cadrele sistem ului actual aî societăţii capitaliste.

Im rîn d u l său, Erich From m îi reproşează lui Freud că nu a p u tu i găsi calea de ieşire din „sta­ rea de indispoziţie a civilizaţiei" p e n tru ca a căutat-o în rap o rtu l d in tre pulsiuni inconştiente inverificabile clinic şi nu în „readaptarea indivi­ dului în tr-o reţea de experienţe inlerpersonale .şi de com portam ente, care creşte, se schim bă şi se dezvoltă" y‘. Cu toate nuanţele distinctive — şi în pofida sem nificativelor delimitări ale lui Fromm din lucrarea Revoluţia speranţei b'> faţă de poziţia rigidă m enţionată m ai înainte — în ansam blu, p e n tru culturalişti, sănătatea psi­ hică nu m ai constă în echilibrul dinam ic al fo rţe ­ lor instinctuale cu „principiul realităţii", ci în „perfecta a d a p ta re ”, în „conform ism ul total".

Transformau! cura psihanalitica înlr-o „tehnică de readaptare" şi teoria psihanalitică a culturii în tr-o ideologie justificatoare a ..esiablishment“-ului, cult ural ismul neofreudis! rapor­ tează in strain area la factori socio-cukurali, dar propune soluţii care nu conduc la schim barea 298

stru c tu rilo r sociale dezum anizante, ci, dimpo­ trivă, la ,,m anipularea" conştiinţei m aselor şi in ­ teg rarea socială. ’ D inţr-o altă perspectivă, teoria psihanalitică a culturii a fost prelu ată de orientarea denum ită „frcudo-marxism", in iţiată de Wilhelm Reich, personaj bizar şi anarhic, exclus concom itent din asociaţia psihanalitică (pentru introducerea da­ lelor de ordin social şi economic în com ponentele etiologice ale nevrozei) şi din partid u l com unist (pentru pledoaria în favoarea „revoluţiei se­ xuale"). Eseul său din 1929 Materialismul dia­ lectic şi psihanaliza răm îne prim a încercare de a deschide dialogul marxismului cu psihanaliza.

S înt în tru totul de acord cu Florin Druţă că ,.ideea dialogului d intre m arxism şi psihanaliză aşa cum apare la Reich (în scrierile din ju ru l anului 1929— 1930) — este generoasă, num ai că în ultim a in sta n ţă rep rezen tan ţii treudo-rnarxism ului consideră că dialogul s-ar putea p u rta în­ tre teoria lui Freud, care analizează lum ea su­ biectivă a om ului, şi M arx, care analizează, după părerea lor. exclusiv lum ea proceselor econo­ mice în care in tră omul (această im agine defor­ m ata asupra m arxism ului reduce nejustificat teoria lui M arx la economism)'*. A ceastă viziune şi „tendinţa de tra ta re schem atică a rap o rtu lu i d in tre existenţa socială şi conştiinţa socială", a vinci drept corolar a tît psihologizarea excesivă a investigării socialului cît şi generalizarea ex­ cesivă a psihanalizei, „îl conduc pe W. Reich la cel p uţin două dificultăţi teoretice care îşi pun am prenta asupra dem ersurilor sale filozofice" ■ r,(l.

Desigur, Reich — spre deosebire de „culturabştD —- refuză să confere psihanalizei rolul unei term ici oe adaptare conform istă la stru ctu rile sociale, conferindu-i valenţele unei critici radic:\ ie ţ1 p i e t ă ţ i i în care exploatarea capitalistă a întărit represiunea sexuală şi a generat re fu ­ larea nevrotică, în v irtu te a faptului că stru c tu ­ rile sociale blochează atît pulsiunile vitale cît şi „realizarea culturală". El critică teoria lui Marx nu p e n tru că este revoluţionară, ci p e n tru că re299

voluţia economică nu este suficientă dacă nu atinge şi nu m odifică (printr-o „revoluţie se­ xuală" ! ?) stru ctu rile instinctuale, „m ecanis­ m ele inconştiente..., considerate d rep t forţe care acţionează ca m ediatori în tre existenţa socială şi com portam entul individului" -u. C riticind v iru ­ lent „abundenţa de perversiuni, escadroanele de pornografie şi viciu, exploatarea nostalgiei um ane a iubirii do către antreprize com erciale şi publicitare avide şi vulgare... — aspecte care a r putea fi cu greu considerate ca ornam ente ale unei civilizaţii" 5S, Reich ajunge în ultim a pe­ rioadă a activităţii sale să în trev ad ă sursa iraţion alităţii societăţii capitaliste exclusiv în lipsa refu lării sexuale, conirapunînd concepţiei m a r­ xiste despre revoluţie teza : „nu represiunea eco­ nomică, ci absenţa refu lării sexuale constituie re ­ sortul revoluţiei" r,'J. P rin aceasta, proiectul său de în lă tu ra re a în străin ării um ane este aşezat pe un teren unde nu m ai poate da rod, iar dialogul deschis între m arxism şi psihanaliză devine subm inat de constanta confuzie a referenţialelor teoretice şi a gradelor de generalitate, eşuînd în hilare „îm binări" eclectice şi tra n sfe ru ri con­ ceptuale pe baza unor grăbite analogii în tre teo­ ria psihanalitică a alienării psiho-patologice şi teoria m arx istă a alienării „esenţei um ane" în condiţiile p ro prietăţii privat-capitaliste, în tre vindecarea nevrozelor şi în lătu rarea exploatării sau între cura psihanalitică şi revoluţia social-politică.

Dacă ten tativ a eticislă a lui From m de a revi­ zui m arxism ul din perspectiva psihanalizei se am ăgeşte că în lă tu ră în străin area um ană atunci cînd în fond contribuie la justificarea s tru c tu ri­ lor socio-economice care o generează, ten tativ a lui Reich de a revizui freudism ul din perspec­ tivă m arxistă am ină în lătu rarea în străin ării um ane sine die. Prim a se în d reap tă spre con­ form ism , a doua spre o atitudine contestatară nihilistă, dar am îndouă, după ce părăsesc teza lui F reud cu privire la caracterul em inam ente re ­ presiv al culturii, nu pot trece la elaborarea unei 300

concepţii despre o posibilă cultură nonrepresivă.

Această trecere, care m archează poate punctul culm inant al traseului u rm at de psihanaliză şi de freudo-m arxism ul contem poran în ten tativa de a căuta o soluţie speculativă acolo unde is­ toria contem porană a propus soluţii practice, a fost efectuată de utopia m arcusiană.

4. „Homo aestimans'* în faţa utopiei mareusiene şi a valorilor culturii

Scriind aceste rîn d u ri la puţin tim p după ce, în august 1979, fugare note de ziar au m enţio­ nat m oartea unuia din cei mai originali, m ai in­ fluenţi şi m ai controversaţi filozofi ai acestui fvăm întat secol XX, nu pot să nu-m i am intesc că titlu l unui asem enea capitol m i-a fost sugerat chiar în prezenţa lui M arcuse, în fierbintea vară parisiană a anului 1908. Filozoful am erican de origine berlineză (se născuse la B erlin în 1898, fusese studentul şi doctorandul lui H eidegger la Friburg, iar apoi — nevoit să em igreze datorită prigoanei rasiale — a continuat colaborarea cu exponenţii „Şcolii de la F ra n k fu rt“ în Elveţia şi F ranţa, p en tru a se stabili din 1934 în S.U.A., unde a desfăşurat — pe traseul Columbia, H arvard, Brandeis, San Diego — o strălucită carieră universitară) exprim a celor aflaţi în ju ru -i uim irea sa de a-şi vedea p o rtretu l p u rta t de studenţi şi a-şi auzi num ele scandat in tr-u n oraş în care Omul unidimensional (1904) era o caile cvasi-necunoscută, iar Editions de M inuit nu iz­ butise să vîndă în tre 1963 şi 1908 decit 300 de exem plare din singura sa carte tradusă : Eros şi civilizaţie (1955). în tre b a t de M aurice Lachin (care avea să publice în ziarul ,,Com bat“ un in­ terv iu cu M arcuse sub titlu l: „Nu sînt un s tra ­ teg, ci un teoretician") cum şi-ar putea exprim a sintetic concepţia, autorul teoriei om ului uni­ dim ensional a răspuns : „aş putea rezum a po­ ziţia doctrinară în felul urm ător : nu sînt un strateg, ci un teoretician ; nu am spus niciodată 301

că trebuie să regresăm faţă de societatea indus­ trială, ci doar că oa perm ite azi presim ţirea şi conştiinţa valorilor noi care transcend raţio n a­ litatea tehnologică p rin utopia psihanalitică a culturii nonrepresive". R cferindu-se la un con­ cept (,,homo aestim ans") pe care îi propusesem în tr-o com unicare p rezen tată cu cîteva zile în urm ă în colocviul de la C erisy-la-Salle p en tru a caracteriza sta tu tu l ontologic al om ului, Serge Jonas a contrapunclat discuţia cu o glumă, sugerîndu-m i o posibilă denumire a unui studiu p e n tru revista sa — ..L'hom me et la soaiele” — devenită acum, după 12 ani, titlu l prezentului paragraf : ,,«Homo aestim ans^ în faţa utopiei m arcusiene". în tre tim p, num ele şi opera lui M arcuse au făcut înconjurul lum ii. N um ai în F ra n ţa au fost introduse în circuitul cultural 10 cărţi ale salo — de la cele scrise cu 30 sau 40 de ani în urm ă pînă la u ltim ul te x t m arcusean, sugestiv şi con­ cis, publicat în lim ba engleză în 1978 şi trad u s în 1979 : Dimensiunea estetică cn. R eprezentînd parcă un testam en t filozofic al lui M arcuse, acest ultim te x t reafirm ă utopia unei culturi n o n re­ presive s tră b ă tu tă de o dom inantă estetică, care ar deveni posibilă tocm ai dato rită su p ra-rep resiunii ex ercitate de capitalism ul tehnocratic, unde fantezia creatoare a a rte i a r p u tea indica o cale a M arelui Refuz, a transcenderii u n iv er­ sului închis al culturii unidim ensionale, a reev a­ lu ării valorilor şi stato rn icirii unei rea lită ţi constituind opera sensibilităţii şi senzorinlităţii dezvoltate a om ului. Se reia, astfel, o ipoteză expusă cu peste un deceniu m ai înainte : „ipo­ teza unei cu ltu ri sub egida u n u i principiu al progresului nerep resiv şi în care m unca se transform ă în joc‘‘ ,u. Ea are d rep t corolar teza : „eliberarea este identică cu trecerea de la capi­ talism la socialism doar atunci cînd definim so­ cialism ul în sensul său utopic şi anum e ca abo­ lire a m uncii" 62, ca o erijare a fanteziei creatoare şi facu ltăţii ludice în calitate de forţe productive ale re s tru c tu ră rii rea lită ţii sociale care, într-o 302

asem enea viziune, „va fi o rea lita te «estetică» : societatea ca operă de artă. A ceasta — recunoaşte M arcuse — este în prezent cea m ai m are u to ­ pie..." 63. Şi, parcă răspunzînd an ticip at rep ro şu ­ lui de „negativism utopic" 6\ pe care i-1 va aduce lectura dinspre d reap ta a lui A lain de Benoist, în prelegerea sa dedicată ideii de progres în lu ­ m ina psihanalizei, M arcuse conchide : „p en tru a încheia aş vrea să răsp u n d obiecţiei... că aş da dovadă de lipsă de răspundere p erm iţîndu-m i — atunci cînd realitatea în care trăim n u num ai că nu are nim ic com un cu ipoteza descrisă aici, ci constituie în toate privinţele exact contrariul ei şi prom ite să răm înă aşa — să înfăţişez o utopie în care se afirm ă că societatea in d u strială m odernă a r p u tea atinge foarte curînd un stadiu în care principiul represiunii care a ghidat pînă acum dezvoltarea sa s-ar putea dovedi perim at.

Nu încape îndoială că nu ne putem închipui un contrast m ai m are ca cel ce există acum între utopie şi realitate. D ar poate că tocm ai p ropor­ ţiile acestui, contrast sînt sem nul unei lim ite...

Poate că astăzi este m ai p u ţin iresponsabil să zugrăveşti o utopie întemeiată decît să defăim ezi ca utopice stări şi posibilităţi care de m ult tim p au devenit deja posibilităţi realizabile" G,>.

Care sînt posibilităţile identificate de M arcuse p e n tru a construi o asem enea utopie ? în ce cadru teoretic ar urm a să se înscrie fructificarea lor ? Trecînd concepţia m arx istă a dezalienării sociale um ane p rin furcile caudine ale tra n sfi­ gurării psihanalitice a ideii lui Schiller p rivind concilierea raţiu n ii şi sensibilităţii în tr-o cul­ tu ră estetică, ale concepţiei heideggeriene asu­ pra oprim ării individului de către im persona­ lul social (clas Mann) şi ale m etapsihologiei freudiene — considerată drept sursă a m odelului explicativ al procesului de alienare în toate sis­ tem ele sociale bazate pe m uncă în străin a tă şi re ­ presiune — M arcuse nu ezită să recunoască : „teoria freudiană a pulsiunilor indică direcţia 303

în care trebuie cercetată problem a" 6fi. M enţionînd că „reprezentarea unei culturi nerepresive... trebuie dedusă din însăşi teoria freudiană a p ul­ siunilor**, M arcuse reexam inează critic concep­ ţiile lui F reud „p en tru a constata dacă conţin elem ente ce treb u ie să fie rein terp retate..., dacă în destinul istoric al pulsiunilor există posibili­ tatea dezvoltării lor nerepresive'* G/. R ăspunsul său este pozitiv.

M arcuse nu contestă validitatea tezei lui Freud despre caracterul represiv al culturii, de necon­ ceput şi p e n tru el fără a im pune reguli constrân­ gătoare pulsiunilor libidinale. In prelungirea acestei teze, pe care o istoricizează, M arcuse ex ­ tinde cele două principii freudiene ale vieţii psihice — „principiul plăcerii** şi „principiul realităţii** — asupra întregii existenţe sociale.

Erosul n a tu rii şi Logosul civilizaţiei (sau, altfel spus : opoziţia d intre n a tu ră şi cultură, d intre energia instinctuală şi discursul sem nificant) re ­ prezintă, p e n tru M arcuse. term enii în tre care se ioacă „dialectica** destinului om enirii. Trecerea de la predom inarea „principiului plăcerii** la do­ m inarea lui de către „principiul re a lită ţii" , prin excelenţă cultural, este astfel considerată a tît ca o etapă fundam entală în evoluţia individului, cît şi ca o profundă m u taţie axiologică p rin care pulsiunea indistinctă a E rosului n a tu ra l e re p ri­ m ată şi sublim ată în tr-o raţio n alitate explicită a Logosului civilizaţiei. Or, o asem enea trecere nu se poate face — după M arcuse, care-i răm îne pînă aici fidel lui F reud — decît p rin rep resiu ­ nea pulsiunilor instinctuale şi sublim area fon­ dului lor de energie în form ele organizate ale culturii.

D epărtarea de Freud apare atunci cînd, din­ colo de o represiune fundam entală a Erosului (necesară constituirii cu lturii şi suprav ieţu irii om ului în civilizaţie), M arcuse identifică în socie­ tatea capitalistă g u v ernată de raţio n alitatea te h ­ nologică pragm atizanlă o snprarepresiune, adică restricţii caia’ uu devenit necesare num ai d atorită dom inării individului de către im personalul so304

cial, exprim înd un fals „principiu al re a lită ţii11.

Dar tocmai această situ aţie-liin ită a încapsulării opţiunilor um ane este şi o situaţie m care „ p rin ­ cipiul realităţii" se află dincolo de înfăţişarea sa p e rv e rtită („principiul ran d a m en tu lu i'1), ceea ce face posibilă transcenderea, restabilirea, reg ă­ sirea rea lită ţii um ane pierdute. In v irtu te a „ p rin ­ cipiului ran d am en tu lu i", care este form a p e rv e r­ tită a principiului realităţii, societatea indus­ tria lă av ansată de tip capitalist pierde legătura cu adevărata realitate, se închide în ea însăşi, se supune propriilor exigenţe reglatoare : ran d a ­ m ent, productivitate, eficienţă. Scopul um an iniţial, ex te rio r proiectului, a fost u itat. P rin raţionalizarea tehnologică, societatea industrială avansată a ap latizat orizontul um an, a închis universul discursului, a m anipulat şi blocat dis­ ponibilitatea alegerilor, i-a sm uls om ului „di­ m ensiunea tran scen d en tă11 68 de fiin ţă valoriza­ toare (Homo aestimans), dar tocm ai p rin această p erv ertire a „principiului re a lită ţii'1, m odificarea represivă a „principiului plăcerii11 nu m ai este justificată şi, de-abia acum , la această cotă m a­ xim ă de inum anitate, „trebuie să luăm în serios posibilitatea istorică, poate chiar necesitatea is­ torică a elib erării tre p ta te a dezvoltării pulsionale de restricţiile care i-au fost im puse11 G0. Cu alte cuvinte : „tocm ai progresul culturii şi civi­ lizaţiei realizat sub dom nia principiului ra n d a ­ m en tu lu i11 a condus la situ aţia în care „m enţi­ nerea organizării represive a pulsiunilor apare ca fiind im pusă nu a tît de «lupta p e n tru exis­ tenţă», cît m ai curînd de interesul de a perpetua această luptă, interes al dom inaţiei11, astfel încît de-abia acum , cînd are loc m onstruoasa „apla­ nare a antagonism ului d intre cultură şi rea lita ­ tea socială, p rin elim inarea elem entelor opoziţio­ nale... transcendente din cultura su p erio ară11'0, devine posibilă căutarea transcendenţei pierdute.

Devine posibilă resta u ra rea adevăratei tran scen ­ denţe a valorilor culturii, „oprirea oricărei tra n scenderi într-o form ă de ex isten t care a absorbit orice devenire11 şi eliberarea disponibilităţilor 305

valorizatoare ale subiectului, îndreptarea lor spre o ,,activitate caracterizata de o continuă auto11 anscendere" 'b Dobândeşte gir, astfel, im agi­ nea utopica m arcusiana a ..m intuirii" om ului unidim ensionalizat de raţio n alitatea su p rarepresivă, p rin in stau rarea cu lturii nonrepresive. . Dacă nu singurul, în orice caz ..reproşul esen­ ţial pe care M arcuse îl va aduce lui Freud, de astă dată din unghiul de vedere al lui M arx, este tocm ai că nu a făcut distincţia în tre reprim area Ttecescivă s. unor instincte, dietcită de penuria m ijloacelor de trai şi exigenţele luptei p e n tru ex isten ţă şi «represiunea superfluă» sau «adiţio­ nală» (surplus-repression) dictată de exigenţele m uncii_ în străin ate sub regim ul claselor an tag o ­ niste" <2. D intr-o asem enea perspectivă. M arcuse îşi propune să restaureze sensul critic originar al teoriei freudiene a culturii, aducând totodată o contribuţie teoretică novatoare : a firm area po­ sibilităţii trecerii la o cu ltu ră nonrepresivă. A u­ torul cărţii Bros şi civilizaţie consideră că p ero­ raţiile^ neofreudism ului cu ltu ralist cu p riv ire la pesim ism ul antropologic al întem eietorului psih­ analist sm t neîntem eiate, izvorînd din n eîn ţe­ legerea faptului că F reud ..identifica una din form ele principiului rea lită ţii (principiul ra n d a ­ m entului) cu principiul rea lită ţii în general" 7:1 şi, im plicit, din confundarea opţiunii existenţiale a lui F reud cu sensul autentic al teoriei psih­ analitice a culturii. Dacă este vorba de cultura ..societăţii industriale avansate" — spune M ar­ cuse , d enunţarea caracterului ei su p rarep resiv constituie o dreaptă acuzaţie adusă civiliza­ ţiei occidentale. Lacuna lui F reud este nu consi­ derarea acestei culturi ca suprarepresive, ci contestarea posibilităţii unei civilizaţii nonrepresive. ,,Dar chiar propria teorie a lui F reud fu rn i­ zează argum ente p e n tru a pune sub sem n de în­ tre b a re teza sa după care civilizaţia reclam ă o represiune din ce în ce m ai intensă" 1't. _ Studiind ,,societatea capitalism ului dezvoltat" în v arian ta sa am ericană (intrucît ,,ca m odel al ei se im pune de la sine societatea am ericană de 06

astăzi Marciir.i! ajunge, prin m inuţioase anali^e, la concluzia ra in tr-o a z-menra societate în ­ străinări -a şi reificarea um ană, suprarepresiunea şi ,,m anipularea" trebuinţelor um ane au căpătat o extensiune la scara întregului sistem social.

Ca atare, problem ele m ajore ale om ului contem ­ poran nu-.şi pot găsi dezlegarea in tr-u n sistem social care foloseşte progresul tehnologiei ca un in stru m en t ideologic ..pentru supunerea forţelor sociale centrifuge". Desigur, o asem enea socie­ tate ..satisface, într-o m are m ăsură, trebuinţele m ateriale", chiar in cazul unor clase şi p ături sociale defavorizate. „Şt totuşi — scrie Mar~ cuse — în ansamblul ei, această societate este iraţională. P roductivitatea ei distruge dezvolta­ rea liberă a nevoilor şi a facultăţilor um ane, pa­ cea ei este m en ţin u tă dato rită veşnicei am enin­ ţai i cu războiul . Iraţio n aiitatea unui asem enea sistem se preface în tr-u n tip a p arte de raţio n a­ litate,, tehnologică şi m an ipulantă a unor false trebuinţe, dind naştere unui sistem represiv suigeneris. Acesta nu num ai că încapsulează conşti­ inţa, dar acţionează anesteziant asupra incon­ ştien tu lu i îm piedicm d acum ularea energiei pulsionale nesatisfăcute şi sublim area ei negatorcreatoare. ,,O riginalitatea societăţii noastre — scrie, în continuare, M arcase — constă în fo­ losirea m ai degrabă a tehnologiei decît a terorii p e n tru supunerea forţelor sociale centrifuge pe două căi : o eficienţă copleşitoare şi o îm bună­ tăţire crescîndă a nivelului de trai" 7(i. în acest context problem atic, cartea lui Mar­ d ise Omul unidimensional debutează p rin tr-u n dem ers definitoriu p e n tru exponenţii ..Şcolii de la FranlcLtirt", desfăşurat în ju ru l conceptuluicheie de teorie social-critică. Lui îi este dedicat capitolul in titu la t sem nificativ ..Paralizia criti­ cii : o societate iară opoziţie", punindu-se în dis­ cuţie sta tu tu l specific al teoriei critice într-o so­ cietate în care iraţionaiitatea globală îm bracă straiele înşelătoare ale unei raţionalităţi. Ce con­ secinţe decurg din situaţia m enţionată p e n tru o teorie critică a societăţii ? Mai este ea posibilă ?

307

Mai poate cerceta şi exam ina o asem enea evo­ luţie alternativele istorice V R ăspunzînd la aceste întrebări, Marcu.se st* delim itează n et de id tv a w eberiană a n e u tra lită ţii axiologice, consi­ derând că în punctul de plecare al teoriei critice „judecăţile de valoare sînt, desigur, inevita­ bile" Teoria critică a societăţii form ulează astfel două judecăţi de valoare : a) viaţa um ană este dem nă de a fi tră ită şi ea trebuie făcută să fie aşa (o asem enea ju decată — m enţionează M arcuse — constituie aprioricul teoriei sociale, iar respingerea ei ar însem na respingerea teoriei însăşi) ; b) într-o societate dată există posibilităţi specifice p e n tru a îm b u n ătăţi viaţa um ană şi m ijloace p e n tru a le realiza. In viziunea m arcusiană, analizînd care d in tre diversele procedee posibile p e n tru organizarea resurselor intelec­ tuale şi m ateriale disponibile oferă şansa cea m ai m are dezvoltării optim e, teoria critică nu face altceva decît să dem onstreze v aliditatea obiec­ tivă a acestor ju d ecăţi de valoare, dîndu-le o bază istorică, em pirică. Dar, dificultatea decurge din făptui că p e n tru a identifica posibilităţile unei dezvoltări optim e, teoria critică — deşi în ­ rădăcinată în această societate — trebuie să se abstragă pe sine din ea, subînţelegînd universul d at de fapte ca un context nondefinitiv. Luînd d re p t cadru de re fe rin ţă valorile care în contex­ tul d at creează cîm pul de posibilităţi al transcenderii lui, M arcuse m enţionează că „o asem enea abstracţie care refuză să accepte universul d at al faptelor d re p t contextul final al validării, o ase­ m enea analiză transcendentă a faptelor (valori­ zate — n.n.) în lum ina posibilităţilor lor acceptate şi a celor negate, ţine de însăşi s tru c tu ra teoriei sociale" 78. P reconizata teorie critică se opune astfel oricărei m etafizici care a r căuta să recu ­ pereze transcendenţa p ierd u tă în tr-u n sistem social unde su p rarepresiunea tinde să blocheze însăşi tre b u in ţa de „schim bare radicală a socie­ tăţii..., obiectiv necesară", devenind prom otoarea „caracterului riguros istoric al tran scen d en ţei"79, adică elaborînd concepte teoretice din perspec308

tiva posibilului şi trecînd dincolo de stadiul acu n e* societă ţi în care „principiul re a lită ­ ţii" îm bracă form a unidim ensionalizantă a „p rin ­ cipiului ran dam entului". * D intr-o asem enea perspectivă, M arcuse ree v a ­ luează critic teza lui F reud despre caracterul re ­ presiv al oricăror norm e culturale, care a r asi­ gura dom inarea n aturii, construcţia operelor de civilizaţie şi statornicirea unor relaţii um ane durabile conform „principiului realităţii", opunîndu-se peren „principiului plăcerii“ (şi, im pli­ cit, aspiraţiei spre fericire). El se străd u ieşte să elaboreze conceptul de cu ltu ră nonrepresivă, pornind de la constatarea că, în societatea indus­ trială avansată de tip capitalist, productivitatea şi eficienţa au devenit „scop în sine", astfel încît ..principiul realităţii" — propriu oricărei cul­ tu ri — funcţionează în v arian ta degradată a „principiului ran d am en tu lu i". Cînd este subor­ donată „principiului ran d am en tu lu i", cultura, dincolo de o necesară funcţie represivă, exercită o funcţie suprarepresivă, care nu m ai este r e ­ clam ată de organizarea vieţii sociale şi m en ţi­ nerea ^civilizaţiei, ci de lu p ta p e n tru dom inare socială şi profit. In acest cadru problem atic, M arcuse îşi construieşte utopia sa, deschizînd perspectiva in stau rării unei culturi nonrepresive prin depăşirea situaţiei artificiale, p rin critica teoretică v iru le n tă a sup rarep resiu n ii exercitate de „societatea unidim ensională avansată", care „m odifică relaţia d in tre raţional şi iraţional" 80.

Aci apare însă o dificultate, tocm ai d atorită faptului că societatea capitalism ului tehnocratic atrofiază tre b u in ţa om ului de a schim ba situaţia alienantă, hip ertro fiin d u -i reflexele de integrare în sistem , creînd tipul „om ului unidim ensional" care, asem enea personajului voltairian din Can­ dide, a r avea im presia că o duce bine, atunci cînd în realitate o duce din ce în ce m ai rău.

A ltă dată • explică M arcuse — viaţa om ului avea două dim ensiuni : dim ensiunea socială (prin care se integra în valorile sistem ului) şi di309

m ensiunea individuală (prin care conserva fa­ cultatea de a se interoga asupra sistem ului şi de a-1 transcende p rin crearea unor noi valori).

Or, societatea suprarepresivă este, în viziunea lui M arcuse, a tît de inum ană incit l-a u nidim en­ sional pe om, în tre ţin în d u -i doar o singură di­ m ensiune um ană — capacitatea de a se integra în sistem , de a spune ,,da“ — şi anu lîn d u -i (prin m anipularea unor treb u in ţe consum atoristc ira ­ ţionale, prim mass media şi alte m ecanism e de autoreglare) cealaltă dim ensiune : capacitatea de a spune „nu“, de a critica, de a transform a.

S-a creat astfel o situaţie paradoxală. Socie­ tate a capitalistă de tip tehnocratic este su p ra ­ represivă şi unidim ensionalizantă; transcenderea ei apare ca un im perativ al istoriei. Dar, p e n tru ca o asem enea societate suprarepresivă să fie criticată teoretic şi revoluţionată practic, oam e­ nii trebuie să fie ap ţi a face distincţia între ..interesul imediat şi cel real“, ini re ,,conştiinţa falsă şi cea adevărată", înfre treb u in ţele au ten ­ tice şi cele manipulate de raţio n alitatea tehno­ logică, p en tru a găsi ieşirea din „chingile'* su ­ focante ale unei societăţi dezum anizante. „Ei pot face acest lucru — argum entează M arcuse — num ai dacă resim t nevoia să-şi schim be m odul de viaţă, negîncl concretul, rcfuzîndu-1. Or, este tocm ai nevoia pe care societatea ex isten tă în­ cearcă să o reprim e. în m ăsura în care este în stare «să furnizeze bunuri» pe o scară tot mai largă şi să folosească stăpînirea ştiin ţifică a n a tu rii în vederea stăpânirii ştiinţifice a om u­ lui'* sl. M arcuse ajunge la concluzia că o asem e­ nea societate, pe de o parte, comite o „crim ă de «lez-um anitate»‘'S2 şi este în ansamblul ei p ro ­ fund iraţională, pe do aliă parte, „pare capabilă să îm piedice orice schim bare socială*1, orice tran sfo rm are calitativă care ar stabili noi stru c ­ tu ri economice şi instituţionale apte să redea fi­ n alitatea um ană procesului de producţie. U nidimension.iiizaim.i om ului oslo nsllei nu num ai efectul inum an ai sociciaţii suprarepresive, dar şi cauză a m enţineri! ei. Mai m ult decît atît. P rin

m ecanism ele de autoreglare proprii unei asem e­ nea societăţi, odată cu m irajul bunurilor de con­ sum, cu autom obiio-m ania şi televizoro-m ania, sub im periul unor nevoi im ediate şi iraţionale ,.m anipulate" de sistem , însuşi p ro letariatu l şi-ar pierde — după M arcuse — valenţele de agent revoluţionar al tran sfo rm ărilo r sociale, căci se creează ,.form e de viaţă (şi do putere) care par să îm pace cu sistem ul forţele ce îl com bat şi să înăbuşe sau să zădărnicească orice p ro test în num ele perspectivelor istorice ale eliberării de tru d ă şi dom inaţie" " !. Singura sp eran ţă de schim bare în acest sistem diabolic care apare celor oprim aţi şi m anipulaţi — conform u n ei su­ gestive form ulări m arcusiene — ca „o vastă închisoare confortabilă" f'/|, ar p u tea veni, în condiţiile exercitării rolului intelectualilor de catalizatori ai schim bărilor istorice, din partea unor ..outsidori". Adică din partea acelor cate­ gorii sociale m arginale care scapă îndoctrinării m capsulante (cum a r fi negrii din gheltouri, şom erii, defavorizaţii din ..lumea a treia", tin e­ retu l studios încă n ein teg rat social etc.), în tru cît p e n tru ei ..desfiinţarea condiţiilor şi in stitu ­ ţiilor intolerabile" care ..violează regulile jocu­ lui" devine „problem a cea m ai u rg en tă şi m ai reală". A cţiunea acestor ..outsideri" — com en­ tează M arcuse — „loveşte sistem ul din afara lui şi, de aceea, nu poate fi deviată de către sis­ tem... ; opoziţia lor este revoluţionară chiar dacă conştiinţa lor nu este" A Poziţia au to ru lu i Om ului dimensional s-a n u a n ţa t ulterior, dar a răm as înscrisă în acelaşi sistem de coordonate în care abscisa este conceptul de sorginte freu diană al ..suprarepresiunii" şi ordonata este utopia m arcusiană a ..culturii nonrepresive".

A m biguitatea proiectului său utopic rezu ltă din incongruenţa d intre conceptul speculativ de „cultură nonrepresivă" şi problem ele sociale acute cărora le caută soluţionarea.

D iagnosticul original pe care-1 pune M arcuse în străin ă rii um ane în etapa actuală a societăţii capitaliste dezvoltate — cînd un an u m it clim at 311

economic şi politic alterează valenţele um aniste ale cu lturii şi finalitatea um ană a progresului tehnic, deplasează accentul de la creaţie la con­ sum , standardizează valorile şi „unidim ensionalizează“ ex isten ţa um ană -— este poate şi el, la rîndul lui, unilateral, dar nu eronat. El este pus, dealtfel, şi în prelungirea unor filoane de gîndire m arxistă, la care M arcuse se refe ră ex­ plicit. „T erapeutica" pe care o propune este însă utopică, fără tem ei teoretic şi fără aplicabilitate practică. Deşi critica sa v iru len tă la adresa tehnocratism ului, rim înd cu aceea a altor gînditori form aţi în atm osfera spirituală a „Şcolii de la F ra n k fu rt", se situează la antipodul apologiei pragm atiste a „m irajului tehnic", ea devine — în mod paradoxal şi contrariind in tenţiile con­ stan te — o critică tehnocratică a tehnocratism ului, deoarece învesteşte neavenit societatea ca­ pitalistă dezvoltată cu puterea ..m iraculoasă11 de a se autoregla p rin tr-o ...raţionalitate tehnologică“, de a arm oniza şi dom ina forţe sociale antagoniste. Utopia estetică devine un fel de „suplim ent de suflet", o şansă acordată de e n ­ tuziasm ul speculativ societăţii care adm inis­ trează toate com unicaţiile norm ale, validîndu-le sau in validîndu-le conform cerinţelor Establishm ent-ului şi in care ,valorile străin e aces­ to r cerinţe s-ar putea să nu aibă altă cale de co­ m unicare decît cea anorm ală a ficţiunii", în tru c ît doar „dim ensiunea estetică şi-a p ăstrat o libertate de exprim are" 8,;. D ar suflul entuzias­ m ului speculativ, chiar atunci cînd apare cu or­ nam entele unei utopii estetizante, este prea slab p e n tru a produce seism e şi re stru c tu ră ri în alcătuirile sociale. „M arele Refuz" pe eare-1 opune au to ru l Omului unidimensional societăţii capitaliste avansate răm îne o p atetică şi gene­ roasă profesiune de credinţă, un deziderat abstract.

Teoria marcu.siană nu poate răspunde adec­ v a t la tre i în treb ări fundam entale. Ea nu în tre ­ vede ce forţe sociale pot în lătu ra relaţiile sociale oprim ante, punînd sub sem n de în treb are (sau, 312

în lucrările mai recente, minimalizînd) rolul is­ toric al proletariatului, în virtutea prejudecăţii „economiste" după care revoluţionarismul clasei muncitoare ar depinde univoc de structura sau nivelul consumului, independent de gradul con­ ştientizării politice a intereselor economice fun­ damentale, fapt dealtfel infirmat chiar în anul apariţiei traducerii franceze a O m ului u n id i­ m ensional prin greva politică a celor 10 milioane de muncitori, care a dovedit din nou că prole­ tariatul rămîne principala clasă exploatată şi principala „forţă explozivă" a societăţii capita­ liste. El nu întrevede nici cum, pe ce cale poate fi înlăturat sistemul social care generează dezumanizarea, întrucît, spre deosebire de Marx, analizează înstrăinarea urmînd drumul în sens invers (de la caracterul opresiv al cotidianului şi „impersonalului" social către actul exploatării, de la o consecinţă parţială către fundamente), astfel incit interverteşte raportul ,,cauză-efect“ şi substituie revoluţiei sociale protestul — sem­ nificativ, dar ineficient — al unor „outsideri" care se resimt frustraţi în realizarea trebuinţe­ lor lor etico-psihologice de a-şi închina viaţa Erosului. In sfîrşit, el nu întrevede nici în ce sens ar trebui să se producă transformările so­ ciale pentru a deschide drumul spre dezalienare şi spre umanizarea relaţiilor sociale, soluţiile utopice ale lui Marcuse („repunerea sensibili­ tăţii în drepturile sale", „apariţia unui tip uman ale cărui impulsuri biologice se modifică", „abo­ lirea muncii ca o condiţie a fericirii") neîmpingînd critica dezumanizării omului în „societatea industrială avansată" pînă la admiterea faptului — impus de întreaga desfăşurare a evenimente­ lor istorice în ultimele decenii — că modelul ideal al comunismului reprezintă unica alter­ nativă viabilă a dezvoltării societăţii contempo­ rane, deschizînd orizontul emancipării umane, al redobîndirii demnităţii umane, al edificării unei culturi dezalienate şi dezalienante. Şi totuşi, prin globalitatea criticii iraţionalităţii sistemului social guvernat de raţionalitatea 313

tehnologică şi conceptualizarea care viza expli­ carea posibilei transcenderi a suprarepresiunii „principiului randamentului'* printr-o „totală reevaluare a valorilor" 8;, instauratoare a unui nou „principiu al realităţii" guvernat de sensi­ bilitatea axiologică,-vibrantul mesaj umanist al utopiei marcusiene rămîrie semnificativ. Ar f-i-de neconceput azi o analiză critic-constructivă a dialecticii alienării şi dezalienării umane care să nu încorporeze contribuţiile marcusiene. Dar o asemenea analiză nu poate depăşi utopismul — generos, însă ineficient — decît dacă se în­ scrie în cadrele conceptuale ale unei ontologii regionale axiocentrice a um anului.

Inspiraţia originară freudiană, chiar conjugată cu relectura textelor întemeietorului psihana­ lizei prin cele ale lui Marx şi Heidegger, este prea puternică pentru a-i mai permite lui Marcuse să considere valorile culturii ca determi­ naţii ale statutului ontologic al omului. Pe de o parte, Marcuse acceptă opoziţia ireconciliabilă dintre condiţia naturală a omului (exprimată în „principiul plăcerii") şi cea culturală (exprimată în „principiul realităţii") ; pe de altă parte, el consideră că valorile culturii se constituie ca un fel de surogat al libido-ului, prin sublimarea pulsiunilor instinctuale şi convertirea unor fac­ tori de subversiune în factori de coeziune so­ cială. Reale sînt doar pulsiunile instinctuale, pe cînd convertirea lor în valori ar putea fi blocată prin de-sublimarea represivă instituţionalizată a .Erosului de către Logosul societăţii tehnocra­ tice. „Valorile — scrie Marcuse — pot avea o înaltă demnitate (morală şi spirituală), dar ele nu sînt reale şi, ca urmare, contează puţin în treburile reale ale vieţii... Oricît ar fi de respec­ tate, consfinţite, ele au viciul că sînt neobiective.

Dar tocmai lipsa lor de obiectivitate le preface în factori de coeziune socială... ; ele nu prea tul­ bură modul de viaţă existent şi nu sînt invali­ date de faptul că sînt contrazise de un compor­ tament pe care-1 dictează cerinţele cotidiene ale 314

afacerilor şi ale politicii" 88. De aceea, pentru Marcuse, drumul eliberării de societatea tehno­ cratică este limitat (pentru că poate transcende doar suprarepresiunea, menţinînd represiunea culturală indispensabilă „sublimării") şi se în­ dreaptă spre utopie (pentru că are loc nu prin revoluţionarea structurilor sociale şi a sistemu­ lui de valori culturale, ci prin descătuşarea im­ pulsurilor negatoare ale Erosului, printr-o „rup­ tură" în continuumul reprimării care ajunge pînă în adîncurile organismului). Afirmînd că, simultan schimbărilor politice şi sociale, dar cu prioritate ontologică faţă de ele, „eliberarea ca­ litativă implică în prezent schimbări organice, biologice, în însăşi structura instinctelor" 89, Marcuse nu-1 tratează pe om ca o fiinţă valori­ zatoare şi deplasează contestarea sa de la nive­ lul valorilor culturii la cel al raporturilor dintre pulsiunile naturale şi satisfacerea (sau sublima­ rea) lor. Iar dacă dezbate problemele implicate în aspiraţia omului spre fericire, o face numai deoarece el consideră — repetîndu-1 pe Freud — că fericirea nu este o valoare culturală. Ar fi de ajuns să putem dovedi, cum am încercat-o cu alt prilej 90, că fericirea este o valoare culturală, că valorile spirituale aparţin în regnul uman însăşi ordinii e x isten ţe i şi se implică în toate problemele de tensiune-adaptare ale acordului (mereu de reconstruit, de recreat !) dintre su­ biect şi obiect, pentru a ne da seama că poten­ ţiala „încărcătură" axiologică a acţiunii umane transformatoare de lume — chiar acolo unde există instanţe contracaratoare — nu dispare atîta timp cît cultura rămîne cultură. Ca şi ve­ chiul mit al „morţii termice a universului fi­ zic", noul mit marcusian al „morţii axiologice a universului uman" este infirmat de factori antientropici, astfel încît lumea lui Citroen n-o ucide pe cea a lui Orfeu şi, cum ar spune Holderlin, „chiar acolo unde există pericol, acolo creşte şi ceea ce salvează".

Analiza pe care M arcuse o face valorilor spi­ rituale, p en tru a le desfiinţa grăbit şi neconclu-,

dent pe temeiul observaţiei că ar reprezenta un fragil şi impropriu „joc secund11 în raport cu o aspiraţie situată în abisurile naturale ale „setei de plăcere11 a omului, cade sub incidenţele cri­ ticii lui Lucian Blaga, atunci cînd se referea la o teorie care, în diverse variante, socoteşte cul­ tura ,,ca o realizare improprie a unui dor, a unei pofte mai adinei a omului, a unui apetit care nu reuşeşte să se satisfacă pe linia sa. Că numeşti această sete «libido» ca Freud sau «nostalgia Paradisului» ca Novalis — nu schimbă întru ni­ mic esenţa teoriei prin care cultura e degradată la rol de surogat. Cultura, dacă este ceva — con­ tinuă Blaga — trebuie să fie în sine şi pentru sine. Altfel, pur şi simplu, ea n u este“ 91. Sau — ca în cazul lui Marcuse — este doar o reavenită suprarepresiune a tendinţelor naturale ale Erosului în societatea guvernată de raţionalitatea tehnologică, care poate deveni cel mult o bine­ venită reprimare sublimantă a acestora, dar n-ar mai putea exercita eterna ei misiune : de a fi nu num ai nonrepresivâ, ci şi eliberatoare, ca­ talizatoare a potenţialităţilor umane, modela­ toare a valorilor care permit urcuşul pe noi trepte de umanitate. Oricît ar părea de parado­ xal. tocmai dimensiunea spirituală lipseşte con­ testărilor societăţii tehnocratice inspirate de teoria marcusiană care sprijină posibila recuce­ rire a transcendenţei pierdute de ,,omul bidi­ mensional-1 pe dezalienarea sublimării pulsiunilor naturale şi nu pe cea a promovării valorilor culturale.

Nu. Modelul marcusian al ,,omului bidimen­ sional11 nu este, cum s-ar putea crede, o variantă contemporană a modelului rousseauist al „omu­ lui natural11. Chiar dacă, în ambele cazuri, „no­ ţiunea de natură e o armă critică împotriva valorilor admise de societate11 92, Marcuse îi rămîne de două ori infidel lui Rousseau. In pri­ mul rînd, pentru Rousseau „omul natural11 este doar un model abstract idealizant, care n-are corespondent in trecut sau viitor dar slujeşte explicării, valorizării .şi depăşirii stării sociale 316

din timpul său, pe cînd pentru Marcuse „omul bidimensional" nu este un model al unei situaţii absente, ei al uneia presupusă ca existentă in societatea pretehnocratică şi reconstituibilă, aşa cum ar fi funcţionat illo tem pore, prin prezum­ tiva realizare a proiectului utopic al reconcilierii Erosului cu Logosul. In al doilea rînd, Marcuse nu este receptiv faţă de marea descoperire prin care Rousseau a marcat începuturile conştiinţei filozofice moderne : ireductibilitatea statutului ontologic al omului la alte modalităţi de exis­ tenţă (avînd drept corolar tratarea omului ca o fiinţă valorizatoare, care poate restructura şi depăşi „frontierele'1 structurilor sale condiţionante). Se poate afirma că Rousseau „a pregă­ tit, mai bine ca oricare alt gînditor al secolului său, calea lui Kant“ 93 şi, prin el, spre Hegel şi Marx. Teza kantiană a ireductibilităţii „raţiunii Practice11 (eminamente axiologică) la „raţiunea pură11 şi, apoi, ontologia umană hegeliană (sus­ trasă reducţionismului naturalist) au creat acea magistrală teoretică în cadrul căreia s-a înscris revoluţionarea gîndirii filozofice de către Marx prin introducerea perspectivei praxisului uman, explicarea condiţionărilor social-istorice ale sta­ tutului ontologic al omului şi instaurarea unui tip de demers filozofic apt să constituie o efi­ cientă călăuză axiologică a dezalienării sociale şi perfectibilităţii umane. Concepţia lui Marcuse intersectează uneori acest itinerar spiritual, dar îl părăseşte păgubitor, sprijinindu-se pe o spe­ culaţie filozofică însufleţită de imaginaţie poe­ tică pentru a căuta în Erosul natural puncte de sprijin în vederea reconstrucţiei recuperatoare a umanului şi a resuscitării disponibilităţilor lui de opţiune valorică. încerc să-mi imaginez cum s-ar raporta „omul bidimensional11 construit de utopia marcusiană în faţa opţiunilor valorice pe care le implică pei­ saj uj^caleidoscopic din filozofia contemporană.

Nu mi-1 pot închipui altfel decît rătăcit în pă­ durea ideilor. Spontaneitatea şi autenticitatea opţiunilor sale i-ar înceţoşa valorizarea în cu­ 317

noştinţă de cauză. Căutarea febrilă a noului şi a frumosului l-ar-face să uite că ţinta filozofiei rămîne, totu.şi, adevărul, pe care fiecare din con­ cepţiile filozofice contemporane îl urmăreşte — cum remarcă G. H. von Wright — printr-o altă „alegere a conceptelor primitive, funda­ mentale pentru întreaga argumentare'1, adică printr-o „alegere a unui punct de vedere care-şi are în sine propriul temei" ,y‘. In ultimă instanţă, tocmai neechivalenţa valorică a acestor puncte de vedere ar fi deconcertantă.

Teza marcusiană a unui univers spiritual „închis", care n-ar mai oferi alternative pentru opţiunile umane, are de trecut dificilul obstacol al unui contraexemplu : existenţa unui larg re­ gistru al filozofiilor ce-şi încrucişează influen­ ţele în epoca actuală, punînd decisive probleme de opţiune valorică. Opţiunea pentru punctul de vedere al materialismului dialectic nu im­ plică nici ignorarea altor puncte de vedere, nici „blocarea" dialogului, nici desconsiderarea va­ lorilor spirituale care-şi trag seva din alte ră­ dăcini. Dimpotrivă. Dar ea rămîne decisivă pen­ tru toţi cei care — atunci cînd îşi pun tulbură­ toarele probleme ale condiţiei umane — bat la porţile filozofiei.

In W* de încheiere CRIZA FILOZOFIEI ?

(Răspuns lui Althusser)

încheierea firească a acestei cărţi s-ar fi putut concentra doar in cîteva enunţuri menite să sin­ tetizeze rezultatul demersului întreprins. Ele ar f privit trecerea - prin transfigurare sau destir ă îlrH«?nn d,lstorsmne sau depăşire dialec­ te de la conturarea sintagm atică rousseauis£ t r an nat 0r( conştiinţei filozofice moderne tfnno 1 îf c.on,structu Paradigmatice. în con­ tinuare, bazîndu-se pe capitolele anterioare — care au surprins caracterul pluriparadigm atic al conştiinţei filozofice contemporane — ar fi subliniat necesitatea unui dialog critic-construc T Pi,nt™ ..em ularea- sporului d e a Z a îere ilozoUcaacius de epoca noastră frămîntată, con­ jugat insa cu o inevitabilă opţiune valorică între modele explicative divergente necumulabile. S-ar lor paera£i£mra filozofice n rarr iZarea valoricăevidenţierea a actuale­ lor paradigme permite statutului privilegiat al materialismului dialec­ tic şi istoric atit prm virtuţile practicii sale teo­ retice novatoare, prin disponibilităţile de a pro­ mova o^ strategie a umanismului revoluţionar cit şi prm capacitatea de a „încorpora» şi „rege­ nera m referenţialui său orice idee valoroasă din filozofia contemporană, fără a risca să intre m „capcana» unor pseudo-alternative de genul : problematica faptelor conceptuale sau cea a tră­ irilor existenţiale, „moartea omului» sau „saera319

Uzarea P u terii ', „m ttul utilului" » u hanalitică a c u ltu rii nonrepresive . In cete a u urm ă s-ar fi reliefat că num ai ram m m d ea nconstruind si reconstruind pe p ropriul fu n ­ dam ent, concepţia n oastră filozofică oferă o pa„x„ă Sisură îm potriva prim ejdiei „poiuari

?pisnf

ar;:

o

fo n t Ies m arx iste s".

M-am simţit totuşi obligat din respect pentru adevărul mai înainte invocat, sa nu fac slalom printre dificultăţile unei probleme d e p n n j «i să scriu — în loc de încheiere — un răspuns adresat reputatului filozof marxist Althusser, cel care - după o mai veche indicare a unei crize filozofice a epocii - a X “ sens să pună şi m aterialism ului dialectic, n t -u n j

anarte dar fără echivoc, diagnosticul de „criza .

Prin extensie reluînd formularea sugerata de Rcissana^ Rosskndra în cadrul d - ^ e n i oi^ani7ate de II Manifesto“ la Veneţia (11—R* n°iena brie 1977) Althusser a vorbit explicit desp criza marxismului" utilizînd aceasta J ° ” n^ lare chiar în titlul expunerii sale, publicata in iulie 1978 de „Marxism Today", revista teore ic aPartidului Comunist din Marea B r - e A ; mîndu-şi deliberat riscul de a apela la o carac terizare „utilizată, de regulă, de duşmana miş­ cării muncitoreşti", dar precizind ca da crizei alt sens decît cel de colaps sau moarte , auto rul lui Potir M arx dă gir termenului incriminat întrucît îi atribuie virtuţi conceptuale, capacita­ tea de a face inteligibilă raţional o situaţie in care „a devenit clar, prin multe indicii, ca azi 320

marxismul se află din nou în criză şi că această criză este una deschisă... Nu numai că o vedem , dar trăim în ea“ — menţionează Althusser — făcînd apel la puterea sa de persuasiune pentru a ne convinge că „nu avem motive să ne temem de termen" 2.

Pe mine m-a convins. Şi, cred, nu numai pe mine. Sînt prea apropiate experienţe care să ne lase să uităm că ori de cîte ori am considerat că există canoane sacrosancte („dialectica naturii", „dictatura proletariatului", „metoda realismului socialist", „ştiinţa legilor celor mai generale...") sau sintagme „imposibile" („axiologie marxistă", „ţară socialistă în curs de dezvoltare", „înstrăi­ nare umană postcapitalistă") am transformat o concepţie revoluţionară despre lume, lucidă şi raţionalistă, într-o mistică sui-generis, care de­ plasa aplicarea principiului „crede şi nu cerceta" de la textele biblice la alte texte, substituind zeilor cereşti zei pămînteşti. Faptul este cu atît mai bizar cu cit asemenea abdicări de la elemen­ tare cerinţe ale unei filozofii raţionaliste sînt efectuate şi prin invocarea numelui lui Marx, cel care n-a contenit să sublinieze că, atîta vre­ me cît mai pulsează un strop de sînge în inima ei, filozofia trebuie să adopte o atitudine prome­ teică „îndreptată împotriva tuturor zeilor ce­ reşti şi pămînteşti" 3. Iată de ce nu văd nici un motiv pentru a privi cu indignare sau spaimă propunerea lui Althusser de a caracteriza prin termenul „criză" situaţia actuală a filozofiei marxiste. Discuţia nu poate fi respinsă de plano ; dimpotrivă, ea se impune de multă vreme. Dar, o îndelung verificată procedură filozofică ne obligă să nu ne grăbim cu răspunsul, înainte de a supune interogărilor întrebarea însăşi. In ce sens este utilizat termenul „criză" ? Este el ne­ cesar ? Altfel spus : contribuie el cu ceva la ca­ racterizarea mai precisă a situaţiei actuale a filozofiei marxiste, la elucidarea dificultăţilor teoretice sau practice pe care le are de înfrun­ tat şi la găsirea căilor adecvate pentru depă­ şirea lor ? Iată cadrul problematic preliminar al 321

unui binevenit dialog între exponenţi ai concep­ ţiei noastre revoluţionare despre lume, provocat din nou de Althusser.

Spun „din nou“ deoarece nu este prima oară cînd Althusser are meritul de a zdruncina ve­ chile clarităţi şi distincţii confortabile, de a ataca incomod şi şocant aprecierile rutiniere. A mai făcut-o atunci cînd a contestat legitimitatea umanismului teoretic marxist, cînd a contestat validitatea conceptului de „subiect al istoriei” sau cînd a propus conceptul de „deviere stalinistă” pentru a explica de ce şi cum au fost posibile fenomene străine de esenţa socialis­ mului, precum „cultul personalităţii”. S-a an­ gajat chiar el, dincolo de un dialog implicit, într-o polemică explicită cu un filozof marxist britanic, intitulată Răspuns lui John Lewis.

Rîndurile care urmează, deşi urmăresc un alt filon ideatic, se înscriu în prelungirea perma­ nentelor incitaţii la dialog pe care le cuprind scrierile althusseriene. Şi, pentru a sugera fap­ tul că — dacă mi se permite o metaforă din lumea sportului — accept să „joc în deplasare”, să port discuţia pe terenul partenerului, am fo­ losit, chiar în titlu, cu o firească schimbare de nume, aceeaşi formulare utilizată de interlocu­ torul meu : Răspuns lui Louis A lthusser.

Sînt nevoit, însă, tocmai din dorinţa de a da un sens eminamente constructiv dialogului, să precizez că, deşi „joc în deplasare”, nu voi ac­ cepta două „reguli ale jocului” urmate de Louis Althusser în polemica sa, similară, cu John Lewis.

Nu accept, în primul rînd, că într-o asemenea controversă punctul de vedere marxist ar fi apanajul exclusiv al unuia sau altuia dintre in­ terlocutori. Prin aceasta, mă deosebesc de Louis Althusser, care consideră orice interpretare care se depărtează de concluziile sale, degajate din analiza structurală a unor texte ale clasicilor marxism-leninismului, ca fiind străină de filo­ zofia noastră revoluţionară, ajungînd să pre­ zinte dialogul său cu John Lewis (în pofida pro-

misiunii de a-1 trata „drept tovarăş, militant al unui partid-frate“) ca „un dialog 'intre J.L. şi M.L.“ Ca un dialog în care propria sa inter­ pretare asupra antiumanismului teoretic este prezentată drept singura şi autentica interpre­ tare marxist-leninistă (notată cu iniţialele : M. L.), spre deosebire de concepţia lui John Lewis (notată cu iniţialele acestuia : J. L.). Or, o asemenea procedură nu lasă loc argumentelor, căutării nestînjenite a adevărului, în virtutea convertirii vechiului dicton „La France c’est moi“ în noul, dar la fel de falimentarul : „Le Marxisme-Leninisme c’est m o i!“ Nu cred oportun, în al doilea rînd, ca într-o discuţie atît de importantă, acceptarea sau neacceptarea conceptului de „criză“ să fie aso­ ciată cu etichetările grăbite, împrumutate din arsenalul dogmatismului, la care Althusser apelează frecvent pentru a-1 descalifica spiri­ tual pe John Lewis şi a-1 prezenta ca un fel de agent reacţionar care se ignoră, numai şi numai pentru că acesta acceptă conceptele care-i pro­ voacă filozofului francez o stare de iritare : „subiect al istoriei** şi „umanism teoretic mar­ xist . în Răspuns lui John Lewis, Althusser nu se mai mulţumeşte — aşa cum procedase în lu­ crările sale anterioare — să plaseze umanismul într-un stadiu preteoretic („ideologic**) al elabo­ rării teoriei marxiste despre societate, ci îm­ pinge „antiumanismul teoretic marxist** pînă la punctul în care toţi comuniştii care utilizează conceptele de „om“, umanism**, „valoare**, „li­ bertate**, „fericire** şi tratează filozofia lui Marx ca o variantă a umanismului teoretic sînt bla­ maţi pentru că ar introduce „interpretări idea­ liste de dreapta ale teoriei marxiste**, ar pro­ mova în sînul marxismului „un punct de vedere burghez şi ar comite erezia de a nesocoti for­ mula sacrosanctă „filozofia este, în ultimă in­ stanţă, luptă de clasă în teorie**, formulă care — în interpretarea althusseriană — este doar o altă faţetă a „debarasării de fetişismul «omu323

lui»" 3. Mă întreb dacă nu cumva tocmai defini­ rea reducţionistă a filozofiei propusă de Althusser ( = „luptă de clasă în teorie") se răsfrînge nefavorabil asupra posibilităţii de a disocia pe­ rioadele şi tipurile de „criză în filozofie", conducînd la căutarea unei „crize a filozofiei", căreia nimeni şi nimic nu-i mai poate scăpa.

Dar, în loc de a mă grăbi să etichetez punctul său de vedere (aşa cum a făcut-o, numindu-1 „neodogmatic", unul din colaboratorii lucrării sale Lire le Capital, Jacques Ranciere), voi supune teza despre „criza filozofiei marxiste" unei analize critice. Şi, pentru că ea a apărut în contextul discuţiilor despre criza filozofiei contemporane în genere, cîteva precizări şi de­ limitări prealabile se impun.

Termenul „criză" este utilizat astăzi cu atît de multe sensuri încît riscă să nu mai aibă nici un sens. Ar fi de ajuns, poate, să amintesc că Raymond Aron, în cartea sa Plaidoyer pour l’Europe decadente (1977), pune epocii contem­ porane diagnosticul cert şi global de „criză a civilizaţiei" fi, pentru ca Louis Pauwels, în Comment devient-on ce que Von est ? (1978), să ajungă, pornind de la aceleaşi premise (şi anume : indispoziţia provocată de restructura­ rea sistemelor de valori) la o altă concluzie : „nu există criză a civilizaţiei ; există criză în fiecare dintre noi" 7. Alain de Benoist, în schimb, nu acceptă să caracterizeze epoca nici prin „criza civilizaţiei" (spunînd : „e un loc comun"), nici prin „criza omului" (menţionînd : „omul este o criză ; e tragedia însăşi"). „Omul — scrie autorul cărţii Vu de droite — este în criză de cînd există ; nu în aceasta constă originalitatea timpului nostru. Originalitatea, trista originali­ tate a epocii noastre rezidă în faptul că pentru prima oară omul abdică în faţa dorinţei şi voin­ ţei de a rezolva criza. Pentru prima oară, omul crede că problemele îl depăşesc şi ele îl depă­ şesc efectiv în măsura în care el o crede..." 8. O asemenea discuţie poate continua la nesfîrşit şi nu duce nicăieri. Cei trei autori menţionaţi par 324

a urma butada lui Paul Valery : „caută ceea ce găseşti !“. Pentru ei termenul „criză" nu este un concept explicativ, iar criza nu este o evi­ denţă raţională (adică obţinută prin demonstra­ ţie, prin medierea unui raţionament), ci o vagă evidenţă intuitivă, o proiecţie obiectivată a unor stări subiective de indispoziţie provocate de pro­ cese revoluţionare. ,,Criza"' este luată — în po­ fida aparenţelor — ca un punct de plecare in­ dubitabil al analizei. Ii rog pe cititori să urmă­ rească atent citatele din autorii menţionaţi şi vor constata că aceştia n-au în vedere un re­ ferenţial concret (oare în epoca actuală toţi oamenii — independent de clasă, orînduire, na­ ţiune, generaţie, particularităţi culturale — au atitudinea defetistă a „omului" lui Alain de Benoist ?), după cum ei nu se întreabă dacă există o criză, ci a cui este criza (a civilizaţiei ? a omului ?). Ei găsesc ceea ce vor, astfel incit nu le este greu să pretindă că au căutat ceea ce au găsit înaintea oricărei cercetări : criza civi­ lizaţiei contemporane (R. Aron), criza omului contemporan (L. Pauwels) sau criza resurselor natural-volitive ale acestuia (A. de Benoist).

Am impresia că atunci cînd se vorbeşte des­ pre o criză a filozofiei contem porane, recurgîndu-se la o calificare globală, fără context precis şi fără evitarea deconcertantei plurivalenţe de sensuri a termenului „criză", sîntem într-o si­ tuaţie similară celei menţionate anterior. Adică, chiar dacă proiectăm reacţii subiective semnifi­ cative şi le exprimăm sugestiv, persuasiv, rămînem tot la punctul zero al cunoaşterii. Carac­ terizarea, ieşind din zona unor criterii de decidabilitate prin disjuncţia „adevăr sau fals", nu străluceşte cel puţin prin originalitate. Diversi­ tatea ireconciliabilă a punctelor de vedere şi largul spaţiu de manifestare a inventivităţii spe­ culative au făcut ca diagnosticul „criză a filo­ zofiei contemporane" să se pună, cel puţin de la Hegel încoace, aproape de către fiecare nouă generaţie. Acum 48 de ani R. G. Collingwood folosea aceleaşi aprecieri care abundă în litera325

tura occidentală actuală, Wnrbind despre „con» diţia generală de criză şi\ h^os a filozofiei de azi11!). Azi a devenit ieri, mîine a devenit azi, dar acest „diagnostic11 al filozofiei a bătut pasul pe loc. Oare şi filozofia a rămas tot acolo unde se afla acum 5 decenii ? Nu au probat tocmai aceste decenii capacitatea filozofiei de a oferi o pepinieră de idei şi viziuni, de a se implica în progresele ştiinţei, de a întreţine trează conştiinţa finalităţii umane a progresului teh­ nic, de a oferi (în cazul materialismului dialectic şi istoric) suportul general-teoretic şi axiologic strategiei revoluţionare care a dus la înlătura­ rea exploatării pe aproape o treime din globul pămîntesc, de a crea un climat spiritual în afara căruia cultura (orice cultură !) ar fi lipsită de o „coloană vertebrală11 ? Nu lasă să se în­ trevadă chiar unele curente şi tendinţe anali­ zate în cartea de faţă că, fără a fi marcată de reconstrucţii filozofice de anvergura celor efec­ tuate de Kant sau Marx (dar nici faptul că un Shakespeare sau Beethoven nu apar în fiecare secol nu constituie un semn de criză în drama­ turgie sau muzică !), contribuţiile lui Husserl, Heidegger, Lukâcs sau Marcuse (ca şi multe altele) sînt esenţiale pentru „ontologia regională a umanului11, după cum evoluţiile recente ale materialismului dialectic, şcolii analitice şi structuralismului au îmbogăţit considerabil fi­ lozofia ştiinţei ? Nu are dreptate, în acest caz, Marvin Farber, ctitorul „şcolii fenomenologice de la Buffallo11, atunci cînd constată că statutul periferic ce i se acordă filozofiei într-o societate pragmatizată şi tehnocratică este un indiciu al „fricii de filozofie11 şi, ca atare, o indirectă re­ cunoaştere a forţei sale de „subversiune şi propulsiune culturală11 ? Şi nu am putea vorbi, odată cu Marvin Farber, despre o „pretinsă criză a filozofiei11 ? 10.

După cum se poate lesne constata, grăbitele răspunsuri ale celor care conferă filozofiei con­ temporane atributele unei „crize11 cuprind, mai curînd, o întrebare : este reală sau doar pre326

tinsă „criza filozofică'1 a epocii noastre ? Iar răspunsul la o asemenea problemă nu poate neglija faptul că — dacă exceptăm sensul de „colaps" sau „moarte", de care Althusser face abstracţie explicit — termenului „criză" i se mai asociază cel puţin trei sensuri diferite, fiecare dintre acestea reclamînd un alt trata­ ment intelectual, ca atare, modalităţi distincte de raportare.

P rim ul sens al termenului „criză" este cel de absenţă sau de penurie. El apare prin extrapo­ larea în sfera creaţiei spirituale a accepţiunii termenului „criză" din expresii de genul „criză de bani" sau „criză a energiei". Intr-o aseme­ nea accepţiune o discuţie despre „criza filozo­ fiei contemporane" devine lipsită de temei.

Problema „crizei", pur şi simplu, n u se pune.

Casandrele epocii noastre, care deplîng o imagi­ nară atrofiere a vieţii spirituale şi subminare a creativităţii filozofice, neglijează faptul că epoca actuală a îmbogăţit patrimoniul spiritual al omenirii nu numai prin descoperirile ştiinţi­ fice şi noile forme de expresie în artă, ci şi prin creaţii filozofice relevante. Evantaiul larg al fi­ lozofiilor care se confruntă şi îşi încrucişează influenţele în lumea de azi a permis reelaborarea vechilor concepte şi construirea unor concepte noi, „şlefuirea" unor semnificative proceduri metodologice (analitică, hermeneu­ tică, structuralist-genetică etc.), fertila ascen­ siune a raţionalităţii dialectice-integratoare, creşterea considerabilă a influenţei unei filozo­ fii apte să ofere o adecvată călăuză axiologică în complexele situaţii de decizie, adesea deru­ tante, ale contemporaneităţii. Chiar în condi­ ţiile capitalismului, există filozofii care pledează împotriva ideologiilor „de dreapta", a tehnocratismului şi a fideismului — pentru un raţio­ nalism lucid şi un umanism (este drept, abstract, ineficient, dar generos, cu incontestabile accente critice şi creator de „atmosferă" spirituală sti­ mulatoare a potenţialităţilor umane). Nu penu­ ria, ci abundenţa ideilor filozofice este aceea

care generează actualele dificultăţi de opţiune.

Asemenea dificultăţi apar atît datorită crite­ riilor ideologice deformante de opţiune valorică „secretate11 de sistemele sociale guvernate de raţionalitatea tehnologică, cit şi unui „cerc vi­ cios11 în care se mişcă anumite orientări filozo­ fice actuale.

Dar, prin aceasta, am şi trecut la al doilea sens al termenului „criză11, care este cel de perturbaţie structurală în funcţionalitatea unui sis­ tem social. Identificând faptul că, în virtutea contradicţiilor lor interne, în modelele capita­ liste de civilizaţie pot funcţiona o serie de valori care nu sînt nici negative, nici decadente, nu putem desconsidera că ele sînt „articulate11 într-un sistem a cărui iraţionalitate globală (ex­ primată, între altele. în substituirea creşterii cu scop uman prin creşterea ca scop) a fost evidenţiată graţie decisivelor analize ale gîndirii marxist-leniniste contemporane. Or, acest sistem este în criză. Intr-o asemenea accep­ ţiune, documentele Congresului al XH-lea al Partidului Comunist Român utilizează concep­ tul de „criză socială şi politică a lumii capita­ liste11 ll. Criza subsistemului de valori apare, dintr-o asemenea perspectivă, ca expresie, ma­ nifestare şi „ferment11, al crizei unui sistem social pe care chiar un gînditor ca H. Marcuse îl consideră „suprarepresiv11 şi îl denunţă ■ — cum am arătat în capitolul anterior — pen­ tru „comiterea unei crime de lez-umanitate“, surprinzînd că triumful tehnicii este doar una din feţele de Ianus ale dezvoltării de tip capi­ talist ; cealaltă faţă este criza idealului, vidul sufletesc, declinul cultural, alimentat de idola­ tria Banului şi a Tehnicii. Chiar în gîndirea fi­ lozofică nemarxistă apar localizări precise ale unei asemenea crize în geografia spirituală a epocii. Sub diverse denumiri, începînd cu lucra­ rea lui Spengler despre Declinul occidentului sau cu cea a lui Berth despre Sfîrşitul unei cul­ turi şi ajungînd pînă la recentele lucrări prin 328

care Ruyer demonstrează impecabil „criza cul­ turii în societatea de consum", transpare autorecunoaşterea declinului culturii occidentale, într-o scriere devenită clasică, în încheierea capitolului VIII din Teoria generală a sistem e­ lor, Ludwig von Bertalanffy semnala cu lucidă amărăciune : „Eu cred că «declinul occidentu­ lui» nu este o ipoteză sau o profeţie, ci un fapt împlinit... Este teza exprimată prin titlul lui Spengler D eclinul O ccidentului ; ea afirmă că în pofida sau poate din cauza marilor noastre realizări tehnologice, trăim o epocă de declin cultural...1* 12 Intr-un asemenea context precizant se poate surprinde o criză in filozofia contemporană.

Este vorba, însă, nu de o criză a filozofiei (în genere !), ci în filozofia de factură idealistă.

Adică în acea filozofie care este, prin sursele sale gnoseologice, „dezvoltarea unilaterală, exa­ gerată**, a uneia sau alteia „din trăsăturile, la­ turile, limitele cunoaşterii** l:!. Sporul de cunoaş­ tere pe care îl pot aduce şi îl aduc variantele idealismului este alterat de chiar modul de a pune întrebările, de paradigmele conceptuale care blochează aspiraţia filozofică spre totali­ tate şi totalizare. Coerenţa internă a enunţuri­ lor nu permite variantelor idealismului contem­ poran să întrevadă în faptele sociale şi achizi­ ţiile ştiinţei care o contrazic decît „anomalii** sau „contraexemple**, care — în cel mai bun caz — vor fi luate în consideraţie de alte construcţii filozofice, fără a se ajunge însă — atîta timp cît nu se iese în afara idealismu­ lui — decît la contrapunerea unor construcţii unilaterale simetrice. Tocmai de aceea, cum re­ marca A. Polikarov, „astăzi concepţiile idealiste metafizice coexistă cu cele dialectice, raţiona­ lismul cu iraţionalismul, empirismul cu logicismul etc. ; aceasta ne permite să afirmăm că fiecare doctrină îşi are antidoctrina sa“ M. Cea mai mare parte a prezentei cărţi cercetează toc­ mai coexistenţa unor doctrine şi antidoctrine în filozofia nemarxistă contemporană care, deşi 329

neechivalente valoric, înlocuiesc o unilaterali­ tate cu alta. Adevărata alternativa pentru construcţia unei filozofii care să depăşească unilateralitatea se găseşte dincolo de aceste „doctrine şi antidoctrine", în referenţialul teoretico-metodologic şi axiologic al paradigmei filozofice iniţiate de Marx. Filozofia idealistă contemporană este în criză deoarece se mişcă în cercul inevitabil închis al unei „relaţii spe­ culare duale“, cum ar numi-o Lacan. întreaga evoluţie a filozofiilor nemarxiste din ultimele decenii dovedeşte că, pentru a lua un singur exemplu, „problema cunoaşterii" este astfel formulată incit de la celebrul „cerc cartesian" s-a ajuns la cercul analizei conceptuale wittgensteiniene sau la cercul teleologiei husserliene, controversa desfăşurîndu-se intr-un spaţiu în­ chis, în ceea ce am putea numi, împreună cu Althusser, „cercul vicios al unei relaţii specu­ lare duale“. Sensul profund al crizei contem­ porane în filozofia idealistă cred că a fost re­ levat cel mai bine de Althusser, cînd remarca : „Faptul că cel mai înalt punct al conştiinţei şi onestităţii a fost atins tocmai de filozofia care acceptă (Husserl) să asume teoretic, adică să gîndească ca esenţială pentru acţiunea sa ideo­ logică existenţa necesară a acestui cerc, nu a făcut-o să iasă din acest cerc, nu a eliberat-o din captivitatea ideologică, după cum nu a putut să facă să iasă din acest cerc nici pe acela care a vrut să gîndească într-o «deschidere» (care nu este însă decît nonînchiderea ideolo­ gică a închiderii) condiţia posibilităţii absolute a acestei «închideri», adică istoria închisă a «repetării» acestei închideri în metafizica occi­ dentală : Heidegger" 15. Nu prin „repetarea" idealismului în relaţia speculară duală „doctrină-antidoctrină" se poate depăşi criza în fi­ lozofie, ci prin nonrepetarea acestui spaţiu cul­ tural, presupunînd apelul la virtuţile materia­ lismului dialectic pentru ceea ce chiar Althusser numeşte : „o fundare radicală a unui spaţiu nou, a unei problematici noi" 16.

330

Există, însă, şi un al treilea sens al „crizei11, care pare a fi acela al decalajului constatatul intre ritmul accelerat ai schimbărilor econo­ mice, social-politice, ştiinţifico-tehnice, valorice şi ,,ceasul“ filozofiei. Dificultăţile de racordare a demersului filozofic la schimbările neaştep­ tate, derutante, generate de procesul revoluţio­ nar atît de diversificat al trecerii de la capitalism la socialism şi de revoluţia ştiinţifico-tehnică îşi găsesc expresia în faptul că toate concepţiile fi­ lozofice îşi pun probleme de reconstrucţie con­ ceptuală pentru a nu mai considera evenimentele inexplicabile în vechea structură categorială ca trecătoare contraexemple sau simple „anoma­ lii1'. Teoria generală a sistemelor şi cibernetica, genetica şi „teoria sintetică a evoluţiei11 (Dobzhansky, Waddington), termodinamica procese­ lor ireversibile şi descoperirea „găurilor negre11 — care a provocat un seism teoretic în cosmolo­ gie —, antropologia structurală şi „gramaticile generative11 (Chomsky) pun probleme care de­ păşesc posibilităţile actuale de conceptualizare filozofică, reclamînd un „novum organon dialecticum11. Tot aşa, diversitatea strategiilor revolu­ ţionare contemporane a adus în prim-plan o problematică psiho-sociologică, existenţială şi axiologică inedită care reclamă o nouă antropo­ logie filozofică. Cit timp antropologiile filozo­ fice^ idealiste nu părăsesc „postulatele11 17 lor de bază şi cît timp „postulatele11 materialismului istoric — a căror fertilitate este asigurată prin înrădăcinarea lor în practica socială — nu au condus încă la construcţia teoretică posibilă (dar, deocamdată, doar schiţată) pe temelia lor, filo­ zofia va întîlni — în întregul său cîmp de desfă­ şurare — obstacolul epistemologic al unor „ano­ malii11^ Nu este vorba despre fapte ştiinţifice sau social-politice singulare care (am subliniat-o în critica „noilor filozofi11) nu pot nici confirma, nici infirma o construcţie filozofică. Cum re­ marcă Th. S. Kuhn, din perspectiva unei teorii din ştiinţă — dar şi din filozofie — este evident că „anomalia trebuie să fie mai mult decît o 331

simplă anomalie-1, dar, incontestabil, chiar ,,o anomalie aparent lipsită de importanţă poate provoca o criză11 dacă reclamă o reconstrucţie conceptuală şi are „o importanţă practică deosebită“ 18. Iată un unghi de vedere din care putem sesiza o criză a filozofiei. S-ar putea ca o ase­ menea concluzie să provoace indispoziţie, dar o singură întrebare prezintă importanţă : este ade­ vărat ? Adevărul nu este întotdeauna ceea ce ne place sau ne convine. Da, sînt de acord cu Althusser : sub un anumit unghi de vedere există un destin comun al filozofiei contemporane.

Totuşi, chiar în acest caz, termenul „criză“ se cere — după opinia mea — utilizat într-un mod diferenţiat atunci cînd este vorba de materialis­ mul dialectic şi istoric sau de alte filozofii. Si­ tuaţia actuală a filozofiei marxiste nu poate fi gîndită în afara cuplului categorial „criză-revoluţie11. A vorbi despre criza filozofiei marxiste eludînd — nu în general (căci nu fac proces de intenţie şi am reţinut distincţia althusseriană din Elements d’autocritique între „tăietură epis­ temologică în ştiinţă11 şi „revoluţie în filozofie11), ci în contextul concret al acestei discuţii — re­ voluţia înfăptuită de Marx în filozofie, mi se pare a constitui o eroare. Şi nu una oarecare.

Referindu-mă doar la exemplele date înainte, reconstrucţia dialecticii şi a antropologiei filo­ zofice în raport cu exigenţele contemporane are pentru noi o paradigmă validă deja elaborată, în sensul în care Lenin amintea că Marx — prin structura categorială a dialecticii şi concepţia materialistă asupra istoriei — a pus „pietrele unghiulare11 ale unei filozofii creatoare, suscep­ tibilă a fi dezvoltată în toate direcţiile. Pentru cei care n-au trecut prin această revoluţionare a filozofiei, proiectele amintite nu pot fi asu­ mate în cadrul actualelor paradigme. Se cere, deci, precizarea că depăşirea „crizei11 înseamnă pentru marxism ridicarea unei construcţii pe te­ melia existentă, pentru alte concepţii recon­ strucţia temeliei însăşi. Intrucît în filozofie de332

cizia de a respinge o paradigmă este întotdeauna, simultan, decizia de a accepta o alta, iar raţio­ namentele care duc la o astfel de decizie „nu se reduc la simple chestiuni de logică sau de ex­ perienţă", ci — cum argumentează Vasile Tonoiu — „pun în joc criterii şi valori", fac apel la „tehnici persuasive" 19, angajează condiţio­ nări sociale complexe, conjugă raportarea la situaţiile problematice cu ceea ce Kuhn numeşte „compararea între paradigme", putem presu­ pune că o asemenea comparare este (prin con­ secinţele in actu ale opţiunilor valorice) în fa­ voarea filozofiei marxiste. Nu numai pentru că a probat decisiv capacitatea de a opera cu o su­ plă conceptualizare reclamată de „aventurile" ştiinţei sau de procesul transformării revoluţio­ nare a lumii şi al statornicirii unui nou sistem de valori, ci şi pentru că este singura filozofie aptă să explice natura formaţiunilor filozofice şi istoria lor, deci singura capabilă să se explice pe sine, asigurîndu-şi resursele autodezvoltării.

Nici o altă filozofie nu ar rezista în faţa aces­ tei supreme încercări. Iată de ce chiar discuţia pe care o angajează Althusser despre „criza marxismului" este, în fond, cu totul altceva.

Cum remarcă Umberto Ceroni, ea este o discu­ ţie despre fructificarea plenară a revoluţiei în­ făptuite de Marx în filozofie, despre căile de­ păşirii reziduurilor dogmatice şi ale dezvoltării creatoare ale materialismului dialectic şi istoric la nivelul exigenţelor contemporane 20. Sau, alt­ fel spus, ea vizează o „criză" de creştere.

Aş dori să fiu bine înţeles. Rezervele pe care le am asupra caracterizării althusseriene a filo­ zofiei marxiste prin termenul „criză" nu se da­ torează unor pre-judecăţi, ci urmează judecăţi­ lor. Ne-am reîntoarce la tipul de pseudo-discuţii generate de dogmatismul stalinist dacă într-un asemenea dialog am accepta ab initio, cum su­ gerează Althusser, că cine pune diagnosticul „criză" este loial, curajos şi revoluţionar, iar cmc nu-1 acceptă ar fi neloial, cuprins de temeri pentru încălcarea unui himeric purism doctrinal 333

sau chiar complicele unei situaţii „dramatice11 pe care ar refuza s-o înţeleagă lucid şi — deci *— s-o depăşească. Tocmai pentru, a evita o aseme­ nea reiterare a discuţiilor de tristă amintire, în care interlocutorii îşi risipesc efortul intelectual pentru a se acuza reciproc de infidelitate ideo­ logică, am considerat oportun să analizez, în contexte precizante, sensurile termenului „criză“. Concluzia ? Termenul dobîndeşte, în con­ texte semantice diferite, o pluralitate de sensuri.

Intr-un sens problema crizei nu se pune pentru nici o filozofie, în altul se pune doar pentru idealismul contemporan, iar în ultimul sens pen­ tru întreaga filozofie, cu distincţia de rigoare în­ tre criza de nedepăşit în cadrul paradigmelor existente şi — în cazul concepţiei noastre des­ pre lume — „criza“ care poate fi depăşită prin fructificarea plenară a disponibilităţilor para­ digmei filozofice elaborate de Marx. Dar, dacă despre aceasta discutăm — şi, se pare, pentru Althusser, care a propus o subtilă „decodificare“ a filozofiei implicite cuprinse în scrierile de maturitate ale lui Marx pentru a asigura ri­ goare teoretică sporită dezvoltării ei creatoare, nu poate fi vorba despre nimic altceva —, ter­ menul „criză" mai mult înceţoşează înţelegerea situaţiei marxismului. Ambiguităţile se ampli­ fică cu atît mai mult cu cit Althusser utilizează cu regretabile impreciziuni conceptul de „mar­ xism".

Althusser ne-a propus să efectuăm o lectură a textului ne-rostit de Marx, a prezenţelor care indică o absenţă. Eu propun, acum, să efectuăm o lectură a textului rostit de Althusser, a ab­ senţelor care indică prezenţa unor ambiguităţi.

In expunerea sa din 1977, tributară definiţiei reducţioniste a filozofiei (ca „luptă de clasă în teorie"), Althusser înţelege prin „marxism" ceea ce, de regulă, noi numim concepţia filozo­ fică a lui Marx, adică materialismul dialectic şi istoric. Numai că, pentru el doar materialismul dialectic este filozofie, pe cînd materialismul is­ toric este ştiinţa (..ştiinţă a istoriei"). Fără a. re-

lua aici observaţiile critice pe care le-au adus cercetările efectuate în ţara n o a s t r ă l a adresa tentativei de a contesta caracterul filozofic al „viaterialism ului istorie1 (implicat chiar în de­ numirea lui) şi de a împinge pînă la limită pre­ cara • sistematizare didactică în „materialism dialectic11 şi „materialism istoric11, trebuie men­ ţionat că — deşi uneori are în vedere ansam­ blul marxismului (deci şi economia politică, so­ cialismul ştiinţific) — de regulă, atunci cînd Althusser vorbeşte despre criza „marxismului11 vizează materialismul dialectic şi istoric, adică — în accepţia curentă — o criză în plan filozo­ fic. Nu mai este, însă, tot atît de clar, din textele althusseriene, dacă prin „marxism11 înţelege concepţia ce poate fi degajată din analiza scrie­ rilor clasicilor marxism-leninismului, versiunea dogmatică-reducţionistă răspîndită (începînd din deceniul al patrulea) sub impactul lucrărilor lui Stalin sau m aterialism ul dialectic şi istoric (prin care ar trebui să ne obişnuim să desemnăm ansamblul contribuţiilor la edificarea filozofiei revoluţionare, începînd cu cele ale clasicilor, trecînd prin cele ale partidelor comuniste. . şi muncitoreşti şi incluzînd aportul lucrărilor filo­ zofice care l-au îmbogăţit şi i-au conferit, cu luminile şi umbrele sale, fizionomia, sa actuală), în afara unei asemenea distincţii, aprecierile lui Althusser rămîn derutate şi derutante. în orice caz, atunci cînd, într-un articol publicat în „Le Monde11 (27 aprilie 1978), Althusser. susţine că „marxismul este în criză în lumea întreagă1122, absenţa precizării indică prezenţa unei ambi­ guităţi. în fond, este. vorba despre un diagnostic pus tîrziu, exact într-o perioadă cînd maladia dogmatismului stalinist, care a blocat un timp forţa creatoare a noului mod de a practica filo­ zofia inaugurat de Marx, este pe cale de a fi vin decată pe toate meridianele, printr-un proces nu lipsit de dificultăţi, căutări, interogări, în care însă vitalitatea teoriei lui Marx este pro­ bată tocmai în dezvoltarea ei prin „analiză con­ cretă11. In dezvoltările ei actuale, chiar dacă 335

unele concepte sînt părăsite, altele reelaborate sau se constituie concepte noi, teoria marxistă originară este mai prezentă ca oricînd. Oare nu chiar Althusser scria că „cine spune abandon al teoriei marxiste spune, prin aceasta, abandon al analizei concrete" ? 23. Criza pe care o semna­ lează Althusser nu este, de aceea, nici a mate­ rialismului dialectic şi istoric contem poran, nici a teoriei lui Marx, ci a variantei dogmatice a fi­ lozofiei marxiste, răspîndită de unii discipoli ai săi, care au transformat-o în contrariul său (într-un „sistem închis") şi i-au blocat creativita­ tea. In faţa unor asemenea discipoli „marxişti" este mai mult ca probabil că Marx ar fi reacţio­ nat aşa cum a făcut-o referindu-se la aşa-numitul „marxism" propovăduit la sfîrşitul deceniu­ lui al 6-lea al secolului trecut de unii epigoni francezi, prin butada : „tout ce que je sais, c’est que moi, je ne suis pas marxiste" Există, totuşi, un fragment al articolului pu­ blicat de Althusser în „Marxism Today" care lasă să se întrevadă că — dincolo de formularea şocantă şi ambiguităţile semantice — fenomenu­ lui semnalat i se atribuie rădăcini istorice şi este legat de confundarea materialismului dialectic şi istoric cu varianta sa dogmatică. Althusser vorbeşte, de această dată, despre o criză a crea­ tivităţii care „nu este un fenomen recent", ci a fost provocată în deceniul 4 de dogmatismul şi economismul propriu scrierilor lui Stalin şi apoi „blocată" prin „principiul de autoritate". Caracterizînd-o ca „o criză blocată" (a blocked crisis), Althusser apreciază că astăzi, „în sfîrşit, criza marxismului a explodat ; ca atare ceva vi­ tal şi viu poate fi eliberat din şi în această criză" 25. Dar aceasta înseamnă că, în fond, as­ tăzi sîntem martori şi participanţi activi la pro­ cesul de depăşire a „crizei", la ridicarea edifi­ ciului niciodată încheiat al unei concepţii despre lume care — aşa cum subliniam într-un capitol anterior — constituie locul geometric de întîlnire a filozofiei creativităţii cu creativitatea 336

filozofiei şi oferă alternativa viabilă in cadrul opţiunilor filozofice contemporane.

Procesul nu este uşor. El are de înfruntat ob­ stacole in noi şi in lume, teoretice şi practice.

Treziţi din „somnul dogmatic-1 în deceniul al şaptelea, am constatat cu stupoare că nu putem trăi doar consunând moştenirea filozofică a cla­ sicilor, că trebuie să producem . Am înţeles că moştenirea este preţioasă îndeosebi prin m o ­ dul de a pune problem ele şi mai puţin prin so­ luţiile date, netransferabile asupra unor alte realităţi. Ne-am dat seama că o construcţie de anvergură teoretică a materialismului dialectic şi istoric există in stătu nascendi (Marx i-a ela­ borat paradigma, dar activitatea sa de maturi­ tate a dedicat-o participării efective la luptele revoluţionare şi înălţării impozantului edificiu al teoriei economice, Engels a construit un sis­ tem categorial tributar unei anumite etape din istoria cunoaşterii ştiinţifice sau filozofice şi schematizat datorită intenţiilor de popularizare, iar Lenin — din considerente politice priori­ tare — a accentuat în M aterialism şi em piriocriticism materialismul in detrimentul dialecticii, poate şi datorită faptului că întîlnirea sa cu Logica lui Hegel a avut loc mai tîrziu). Contri­ buţii ulterioare importante — ca cele ale iui Gramsci, Lukâcs etc. ■ —■trebuiau scoase din coibul uitării. In schimb, se cereau „uitate", pără­ site structurile de gindire dogmatică formate sub influenţa scrierilor lui Stalin şi a celor care schematizau schematismele. A fost o vreme cînd pentru mulţi „marxişti" se părea că totul este precis : filozofia nu mai este ea însăşi, ci „şti­ inţă a legilor celor mai generale", dialectica are patru trăsături iar materialismul trei, axiologia şi antropologia filozofică sînt burgheze, ciber­ netica şi genetica sînt idealiste, lupta de clasă în socialism se ascute, totul depinde de cadre ş.a.m.d. Deodată, am constatat că abandonînd aceste „clişee", trebuie să gîndim după un vid de cîteva decenii în planul creaţiei filozofice (asociat însă cu plinul unor deformări politice 337

care n-aveau nimic comun cu materialismul dia­ lectic şi istoric). Nu a fost deloc uşor să se redo­ bândească deprinderea de a cerceta, de a discuta, de a accepta că poate exista o diversitate de puncte de vedere originale în cadrul marxismu­ lui şi nici să se deschidă larg ferestrele spre mişcarea de idei a epocii (în afara căreia nici Aithusser n-ar fi elaborat conceptele de „tăie­ tură epistemologică11, „supradeterminare11 sau „cauzalitate structurală11), marxismul rămînînd el însuşi şi promovînd dialogul cu spirit revolu­ ţionar. Devenea tot mai evident în materialismul dialectic şi istoric, care prin paradigma sa avea un avans considerabil faţă de celelalte cu­ rente filozofice, primul care a pus problema unei teorii a acţiunii umane şi a semnificaţiei umane, primul care a oferit — prin conceptul de „pra­ xis'1 — criteriul obiectiv de analiză gnoseologică şi axiologică, primul care a abordat problema condiţiei umane în contextul dinamicii relaţiilor sociale, nu poate să rămînă mult timp în urmă, sub raportul analizei concrete, în domenii în care tocmai ei a adus elementele generatoare ale unei veritabile „revoluţii copernicane11 în filo­ zofie. Nu cred că există vreo orientare filozo­ fică a veacului care să fi străbătut în ultimele două decenii o perioadă atit de fertilă ca cea pe care a parcurs-o marxismul creator contempo­ ran, chiar dacă din considerente care sînt mai sus decît vocaţia şi vrerea filozofilor, s-a făcut mai puţin decil s ar fi putut face. Dar cel mai important este faptul că avansează — cu multe fronturi de atac — această construcţie şi recon­ strucţie a propriei filozofii, situată în „miezul11 epocii. Mi se pare extrem de semnificativ că un filozof ca Henri Lefebvre, care in 1957 a fost cu asprime judecat de Roger Garaudy pentru că — în Problem es actuels du rnarxisme — vorbea despre „criza marxismului11, în 1979 ■ —■ după două decenii de absenţă în presa comunistă — a recunoscut într-un interviu acordat revistei „Nouvelle critique11 că diagnosticul nu mai este azi valabil, manifestîndu-şi încrederea în crea­ 338

tivi la tea. în ,,aggiornam ento-\il perp etu u al m arxism ului şi gîndirii m arxiste". „T raversînd toate dificultăţile. întîln in d o lum e din ce în ce m ai com nlexă care, p rin m ulte aspecte, pare a o dezm inţi — m un în mod expres pare a o dez­ m inţi" — . filozofia m arxistă — scrie L efebvre — ce dovedeşte m ereu ..capabilă de a sesiza pînă în contururile si ocolurile ei această lum e m odernă com plexă şi dinam ică" 2<t. Subscriu la o asem e­ nea ap re ol ere, P în ă la u n p u n c t se pare că şi Althusser ar subscrie. P înă acolo unde el distinge o fază a crizei ..provocate şi blocate" — localizată în tre c u t — de u n a a crizei ..explodate", plasată în zilele noastre. R eluînd o metaforă a lui Lemn, A lthusser afirm ă că to t aşa cum p e n tru a în ­ d rep ta un baston îndoit într-o p a rte întîi sîntem nevoiţi să-l deformăm, sim etric. în partea opu­ să reacţia fată de obsesia unităţii doctrinare 'Monolitice a constituit-o diversitatea pulvcrizantă a strategiilor şi tacticilor revoluţionare, după cum reacţia faţă de econom ism ul prom ovat de Stalin o constituie um anism ul teoretic. Or, argum entează A lthusser, aşa s-au p e tre cu t lu­ crurile în u ltim ul timp : substituirea u n ită ţii p rin diversitate a şters graniţele d in tre dialec­ tică şi sofistică, iar înlocuirea econom ism ului nrin umanism teoretic a convertit m aterialis­ mul istoric într-o v a ria n tă ..dezarticulată" a idealism ului. R ezultatul l-ar constitui intrarea . crizei" într-o fază nouă, în care soluţia ,.depă­ şirii" Oare, m etaforic vorbind, ar fi coincidentă cu ..îndreptarea bastonului") este resta u ra rea un ităţii m onolitice doctrinare şi alungarea ,,nou­ lui r1iavol“ care a p ătru n s în corpul m arxism u­ lui : um anism ul teoretic.

R eferindu-m ă la problem a raportului ..unita1e-diversitate“ , am im presia că A lthusser nu apreciază corect situ a ţia actuală. F ără îndoială că interogării, căutările, dificultăţile, dilem ele şi contradicţiile im plicate în faptul că diferitele p artid e comuniste şi muncitoreşti îşi desfăşoară activitatea în condiţii economice, sociale, istorice 339

extrem de diferite de la o ţa ră la alta, sîn t con­ fru n ta te cu num eroase problem e noi şi m erg as­ tăzi pe drum uri diferite, utilizînd v a riate s tra ­ tegii şi practici, „a a v u t — cum spune A lthusser — efecte proprii a su p ra teoriei m arxiste în ­ săşi" 27. N um ai că acestea nu sîn t doar şi nu în prim ul rînd efecte negative. P e n tru interlocu­ toru l m eu se pare, însă, că situ a ţia este a la r­ m an tă şi — în condiţiile în care nici el n u crede posibilă sau necesară reîntoarcerea la o condu­ cere a m işcării d in tr-u n centru unic — fă ră ie­ şire. Fluviul m işcării com uniste şi m uncitoreşti îşi adună rîu rile care v in din izvoare diferite, este obligat să în fru n te obstacole şi să facă oco­ luri, n u curge în to td eau n a în tre m aluri sigure şi desem nate dinainte, dar are „ieşire" la m are.

Ceea ce am ex p rim at în lim baj m etaforic poate fi form ulat în lim baj teoretic p rin conceptul „u n ităţii de tip nou în tre partidele com uniste" 28.

U n asem enea concept face inteligibilă sub rap o rt teoretic situ a ţia m işcării com uniste şi m uncito­ reşti într-o epocă istorică în care d iv ersitatea condiţiilor concrete din fiecare ţa ră şi ritm u l ac­ celerat al schim bărilor •—• n u to ate dinainte p re ­ vizibile — im pun o abordare nouă a problem elor fundam entale ale dezvoltării sociale, elaborarea de-sine-stătătoare a strategiei şi tacticii revolu­ ţionare de către fiecare p artid com unist. F aptul că „nu există un singur m odel de socialism" nu incum bă •—• aşa cum crede A lthusser — riscul discreditării şi al „zvîrlirii ideii de m odel" 29, ci av an taju l înlocuirii unui încorsetat m odel unic — constituit în ain te a analizei concrete a situ a­ ţiei concrete — p rin m odele diferite care succed unei asem enea analize dialectice şi se autocorectează p rin co n fru n tarea decisivă cu rea lita ­ tea. De aceea, deosebirile de p ăreri cu priv ire la unele problem e, in te rp re tă rile diferite ale com ­ plexei lum i contem porane, aflată în continuă schim bare, dacă nu depăşesc — cum, din păcate, se m ai întîm plă — „m ăsura" in eren tă lor, sînt absolut fireşti şi pot fi gîndite ca expresii ale „unităţii în diversitate" sau ale „diversităţii în 340

unita te în tru c ît diversitatea soluţiilor rezu ltă din u n ita te a m etodei, din călăuzirea partidelor com uniste d u p ă concepţia m aterialism ului dia­ lectic şi istoric, după socialism ul ştiinţific şi gindirea clasicilor m arxism -leninism ului. Lui A lthusser i se pare, însă, că un asem enea p ro ­ ces — n u lip sit de anom alii, de unele efecte se­ cundare nedorite, d ar în esenţă cu sem nificaţie pozitivă — po artă însem nele unei noi faze a „crizei11, d ato rită riscului de a se p ierd e p rin această diversitate şi dificultăţii de a răspunde la în tre b are a : ce înseam nă, azi, a fi m arx ist ?

In m od special — a tît p rin „serialul11 publicat în 1978 în „Le M onde11, cit şi în in terv en ţia inse­ ra tă în „M arxism T oday11 — A lthusser îşi e x ­ prim ă îng rijo rarea p e n tru o „tăcere11 în ju ru l fap tu lu i că p artid u l căruia îi a p a rţin e a „aban­ donat un principiu a tît de im p o rtan t ca d icta tu ra p ro le ta ria tu lu i11 30, în treb în d u -se cum este po­ sibil ca în num ele lui M arx unii să accepte şi alţii să refuze u tilizarea unui concept-cheie. Nu este vorba însă de „tă c e re 11, ci de respectul a u ­ tonom iei p a rtid elo r în elaborarea liniei lor po­ litice. P ornim de la considerentul că o asem enea discuţie n u poate fi tra n ş a tă în cadrul stric t al unei controverse teoretice ; verdictul aparţine istoriei, care va confirm a opţiunea sau va r e ­ clam a corectările de rigoare. Dar, m ă întreb, era oare posibil p e n tru un p artid com unist dintr-o ţa ră capitalistă dezvoltată, a fla t în pragul unei posibile victorii electorale a forţelor de stingă, să n u ia în consideraţie conotaţiile dobândite de term en u l „ d ic tatu ră 1, începând din al p atru lea deceniu al .secolului nostru şi denotaţiile sin tag ­ m ei în condiţiile sistem ului de alianţe prom ovat sub hegem onia clasei m uncitoare ? Nu sesizează A lthusser că, în „dispozitivul1, teoretic nou, con­ ţin u tu l conceptului în discuţie — în ceea ce im ­ plică el dincolo de o conjunctură istorică sau naţională — este rcgăsibil ? Nu are el în vedere că „M arx nu-,şi lega m îinile şi nici pe ale viito­ rilo r m ilitanţi ai revoluţiei socialiste ha ce p ri­ veşte diferitele form e, m etode şi m ijloace ale 341

revoluţiei, în tru c ît înţelegea perfect de bine ce m ulţim e de problem e noi sc vor ridica atunci cina se va schim ba Întreaga situaţie şi cit de des şi de m u lt se va schim ba" ? :;j. Cred că A lthusser greşeşte cind încearcă să răsp u n d ă la in tre b a re a „ce înseam nă, azi, a i'i m arx ist ?“ p unînd accentul pe acceptarea unor concepte inam ovi­ bile şi respingerea a lto ra (cum a r fi cei de „um a­ nism ", pe care-] consideră incom patibil cu m ate ­ rialism ul istoric), în loc să deplaseze accentul spre m odul specific de a practica filozofia, spre u n ita te a m etodei utilizate în analiza concretă a situaţiilor concrete, adică pe dialectica m ateria­ listă. De aceea, d e ru ta lui A lthusser este asem ă­ n ăto are aceleia a lui R aym ond A ron care, în* trebîndu-se „ce m ai păstrează în com un (m ar­ xiştii contem porani), excepllnd invocarea ritu a lă a a u to ru lu i M anifestului C om unist şi C apitalu­ lui ?“ 32, se m iră că nu poate întocm i o lungă listă de teze unanim acceptate. Cred că răspunsul la această în tre b are îl avem . L-a dat, în repetate rînduri, Lenin. Cind a subliniat că su fletu l viu al m arxism ului este m etoda dialectică de analiză concretă a situ aţiilo r concrete. Cind a atras a te n ţia că „m arxiştii iau în mod necondiţionat' din teoria lui M arx num ai preţioasele ei m e­ tode11 şi că „singura concluzie care rezu ltă din părerea, îm p ărtăşită de m arxişti, că teoria lui M arx rep rezin tă un adevăr obiectiv, este u rm ă­ toarea : m ergînd pe calea teoriei m arxiste, ne vom apropia din ce în ce m ai m u lt de adevărul obiectiv... fără a-1 epuiza vreodată" 33. în v rem u ­ rile în care u n ita te a e ra concepută în alţi te r­ m eni —■şi nu astăzi, cind ea este re sta u ra tă în in ten ţia ei originară, vizind m etoda — p u tea fi vorba de „criza'1.

D ar n u num ai atît. U nitatea o oferă o m etodă de abordare filozofică. R aportul dintre filozo­ fie şi politică nu este însă unul de aplicare • fi­ lozofia nu se aplică u nor situ aţii p articu lare p e n tru a Ic subsum a u n o r principii generale preexistente, ci orientează studiul acestora printr-un anum e m od de a pune problem a. M arx a 342

subliniat că nu trebuie „num ită niciodată dialecmu imei m ulţim i do <nazuri» faţă do un prm ciyia g iua ai", iac iu n iii ai răgea a te n ­ ţiei : „a socuîi că tezele Iui Ivlarx ar putea fi aplicate direct şi fă ră nici o rezervă in condiţiile ex isten te in R usia înseam nă a folosi m arxism ul nu p en tru a învăţa m etoda lui" şi a nu prelua tocm ai m odul de a pune problem ele „p en tru a studia particularităţile istorice concrete ale m iş­ cării m uncitoreşti din diferite ţări" 34. Poate ni­ m eni n -a contribuit, în ultim ul deceniu, mai m ult ca A ithusser ia elucidarea acestui tip speci­ fic de rap o rt al filozofiei cu problemele politice. „N efiind (o) ştiin ţă —■menţiona Aithusser în Răspuns lui John L ew is — rap o rtu l filozofiei cu aceste problem e nu este un rap o rt tehnic de aplicare. Filozofia nu furnizează form ule care ar tre b u i «aplicate» problem elor ; ea nu se aplică. Filozofia acţionează cu totul altfel : mo­ dificând punerea problem elor, niodifieînd r a ­ portul intre practici şi obiectul lor“ 3:>.

Mai recent, A ithusser a arg u m en tat convingător că dogmatizarea stalin istâ a m arxism ului de­ form a dialectica, reducând adevărul concret la o aplicare a unui presupus „adevăr al tu tu ro r adevărurilor", astfel incit analiza concretă era eludată sau „devenea, ia lim ită, superfluă, de­ oarece nu era deci! adevărul aplicat. Această schem ă a adevărului conciet ca «aplicare» a unul adevăr superior — rem arcă A ithusser — a făcut ravagii politice sub In tern aţio n ala a IPa" ::a. C hiar în contextul lansării tezei p riv i­ toare la „criza filozofiei m arxiste", A ithusser atrage atenţia că realizarea valorilor promovate p rin filozofia m arx istă cere ca lum ea nonfilozofîcă să fie transform ata, ceea ce necesită utiliza­ rea unor m ijloace in stituţionale nonfilozofice, astfel incit filozofia m arxistă şi-a probat vitali­ tatea, v irtu ţile cognitive şi axiologice în călău­ zirea teoretică a procesului revoluţionar, dar „ar fi tocm ai o viziune idealistă, cum Marx n e­ încetat a arg u m en tat, să consideri că filozofia m arxistă este, ca teorie, responsabilă pentru

istoria făcută în numele ei" :i7. li reproşez lui Althusser infidelitatea faţă de această teză.

Sau, fidelitatea „pe jumătate”. El argumentează că socialismul a obţinut victorii epocale şi că gravele încălcări ale legalităţii socialiste şi drep­ turilor individuale — localizabile spaţial şi tem­ poral — nu pot pune sub semn de întrebare (cum insinuează „noii filozofi1') validitatea, via­ bilitatea şi justeţea filozofiei revoluţionare inaugurate de Marx. Dar tot el învinuieşte filo­ zofia marxistă pentru divergenţele din mişcarea comunistă, considerînd că „neexplicarea" în termeni marxişti a deformărilor staliniste (re­ curgerea la simplista invocare psihologică a „cultului personalităţii" care erijează efectul la rang de cauză) şi „neaplicarea" unitară a acelo­ raşi concepte filozofice ar întreţine o stare de „criză". Or, în măsura în care, dincolo de nece­ sarele şi fireştile diferenţe de păreri, interpre­ tări sau soluţii, există neavenite divergenţe, sursa lor nu provine din „neexplicare" de către filozofie şi „neaplicare" a filozofiei. Althusser însuşi a argumentat că politica —- chiar atunci cînd are un suport filozofic marxist — nu este filozofie aplicată, astfel incit, diversitatea con­ diţiilor economico-sociale şi a intereselor naţio­ nale generează —■firesc — diferenţe în referen­ ţialul aceleiaşi opţiuni filozofice. Cit priveşte explicarea teoretică a deformărilor legate de numele lui Stalin, este cert că cea existentă nu poate satisface, dar, pe de o parte, ea n-a avut consecinţele alarmante presupuse de Althusser, pe de altă parte, se pare că nu sîntem încă pre­ gătiţi pentru a o face inteligibilă conceptual.

Nici Althusser nu este pregătit, deşi dă celor­ lalţi marxişti lecţii şi presupune că înlocuirea noţiunii de „cult al personalităţii" prin concep­ tele de „economism" şi „deviere stalinistă" ar face să avanseze cu ceva soluţionarea teoretică a unei probleme atît de complexe. Cred că acea­ stă analiză era nefiresc să fie efectuată fără o perspectivă istorică mai largă şi luînd din timpul care a fost afectat — mult mai avantajos — 344

p e n tru reconstrucţia m arx istă a epistem ologiei şi axiologiei, p e n tru valorificarea p ărăsitei m oş­ teniri culturale pro p rii şi ang ajarea com petentă in co n fruntările contem porane, p e n tru clarifi­ carea u n o r problem e de m etaf ilozofie — decisive p e n tru abordarea dialectică — sau apro fu n d area pozitivă a noilor problem e de filozofie socială ridicate de procesul revoluţionar din fiecare ţară. Şi m ai cred că o asem enea analiză n-avea cum să fie rodnică în ain te de a avansa procesul pe care m i-aş p erm ite să-l desem nez p rin con­ ceptele de „destalinizare conceptuală11 (în sen­ sul strict etim ologic : c iau a = oţel) şi „dialecticizare a dialecticii11. Acest proces a presupus trecerea de la concepte cu d u rita te a oţelului (generînd abordări m etafizice de tipul ,,sau-sau“, concom itent cu abordări sofistice de tip u l „şişi*') la conceptualizarea dialectică, de o n u a n ţa tă rigoare, p rin care astăzi filozofia m arx istă şi-a p reg ă tit n u num ai schelele sau uneltele, ci şi oam enii în m ăsură să răspundă celei m ai im ­ p o rtan te a ştep tări filozofice a epocii noastre, reluînd proiectul filozofic p rio rita r al lui M arx. „Cînd m ă voi vedea scăpat de povara econo­ m ică — scria M arx în 1868 — voi scrie o «dialectic㻓 38. O filozofie care, după m ai bine de u n secol, se găseşte p u tern ic în răd ăcin ată în m işcarea rev o lu ţio n ară a epocii şi, scăpată de povara „stalinizării conceptuale1*, îşi propune să realizeze acest gigantic proiect — conjugat cu cel al elaborării sistem atice şi cuprinzătoare a um anism ului teoretic m arx ist — ştie ce urebuie să facă. Răm îne ca să facă ceea ce ştie.

Dar, tocm ai acest din u rm ă proiect îl indis­ pune cel m ai m ult pe A lthusser, care vede chiar în form ularea şi u rm ă rirea lui un „însemn** de criză. U m anism ul teoretic — declară A lthusser în su ita de articole din „Le Monde** — n-a făcut altceva decît să înlocuiască „econom ism ul" cu o v a ria n tă a idealism ului ; p ă tru n d e re a lui în fi­ lozofia m arx istă a r fi, ca atare, un indiciu de „criză**, iar prom ovarea aum anism ului teoretic (devenit în ultim ele lucrări „.antiumanism filo345

zofic“ «au „an!ium anism teoretic al materialis­ mului istoric“ ;-10) — calea de depăşire a crizei.

Să fim oare noi în criză p e n tru că stăm prea bine cu um anism ul teoretic ? Să fie aumanismul althusserian (orictîm i-ara spune : „teoretic", ..filozofic" sau al ..m aterialism ului istoric") o terapeutică a „crizei" ? Sau tra tam e n tu l este ero n at p e n tru că diagnosticul este greşit, poate chiar p en tru că nu o x id ă pacient ?

O analiză mai amănunţită a conceptului aliliussoriar ele a um anism teoretic r.e impune. Ea este obligată să tin ă 'o r>nu de faptul că însuşi A lthusser a nuanţat. în ultim ele salo lucrări conceptul de ..anUimvinism teoretic" utilizat în Pour M arx (1965) —- form ulă cu evidentă viză p-demii'6 dar echivocă — p rcd z în d u -i se n su l: cel de ..cum anism d 111 transpare dincolo de inerţia vocabulei ..a n in sau de oscilaţiile lingvistice (teoretic, filozofic ele.). Este vorba, în fond, de absenta în operele scrise de M arx după ..ruptura cpir.’emologică" din anii 1845—1846 a problema­ ticii um aniste, de cmn ăruirea unei noi p roble­ m atici in care o tic-a re variante a!c um anism ului a r deveni riguros nesemnd’cative sub raport teoretice Şi ar p u tu 1 fi v d / d o două ipostaze alee aum anisraului to o rd d , deoarece, după opinia mo;-!, există o distincţie nuci în tre v a c a n ta nuinanism uiid te n-etic din L i r e l n C a p i t a l d ce::, m odificată, om R£ pov.se â Jr-h i, I,ov:i> (1663) d E o t - i l s i m p l e a ’eire m arxiste ? (1975), care — în pofida n u an ţărilo r — m archează un m om ent do involuţie, într-o anum ită privinţă.

In prim a ipostază, aum anism ul teoretic apare ca un concept care desem nează c undit iu posibili­ tăţii absolute (negative) a cunoaşterii (pozitive) lum ii um ane de către m arxism , p rin tr-o opozi­ ţie teoretică faţă de um anism ul speculativ tra ­ diţional, bazat pe un ..empirism ai subiectului" şi un „idealism al esenţei". P rezentînd concepţia lui M arx din operele de m atu ritate ca un ..aum nnism 1oori !ic“. A i t h w n ’ intenţionează să sublinieze că <-.> nu mm porneşte de la postula­ rea unei esmiţo um an;1 a b d r a d e şi nu-şi pro­ 346

pune producerea num ai a unei noi a titu d in i faţă de om, ci porneşte de ia „caracterul d eterm inat al unei fo rm aţiuni suciale" şi îşi pro p u n e p ro ­ ducerea de cunoştinţe teoretice cu valoare e x ­ plicativă. Dincolo de form ularea sa şocantă, sau — poate — tocm ai d atorită ei, A lthusser se ridică sa lu ta r îm potriva unor abordări retorice ide um anism ului, bazate doar pe în cărcătură em oţională. A m biguitatea apare însă atunci cînd dem ersul său, pe de o parte, dezvăluie unele insuficienţe în elaborarea teoretică a um anis­ m ului m arx ist la nivel contem poran, iar, pe de altă parte — tratând teoria ele tip m atem atic d rep t „paradigm ă” a teoriei filozofice şi consi­ derând astfel conceptele de „om “ sau „um a­ nism - inclasabile în tr-o teorie filozofică în p re a ­ labil desfigurată —, ajunge să propună o „solu­ ţie" ( = considerarea filozofiei m arxiste ca aum anism teoretic) care m erge în contrasensul argum entării iniţiale. In loc să conducă la înlă­ tu ra rea insuficienţelor sem nalate cu sagacitate, ea „blochează" procesul de dezvoltare a antropo­ logiei filozofice m arxiste, adică tocm ai procesul de elaborare ap ro fu n d ată a um anism ului teo ­ retic m arxist.

In această ipostază, A lthusser deduce riguros aiunanism ul teoretic pornind de la două p re ­ mise. C onstrucţia este coerentă logic şi „viciul" ei n u poate fi g tuit deeît în prem isele adoptate.

P rim a : definirea reciucţionistă a filozofiei ca „teorie a practicii teoretice". A doua : accepta­ rea unei „ ru p tu ri epistemologice'" în cîm pul pro ­ blem atic al filozofiei, care i-ar perm ite lui M arx, ia un m om ent dat, o trecere bruscă, absolută, fără elem ente de continuitate, de la o „practică ideologică" ia o „practică teoretică". S prijininciu-se pe aceste opţiuni prelim inare, A lthusser legitim ează un nou tip de lectu ra a „tex tu lu i fi­ lozofic nerostii" de M arx în operele care a u urm at „ ru p tu rii epistemologice" din 1845. Dar, prin ingenioasa „lectură sim ptom ală" — ghi­ dată de înţelegerea filozofiei ca „teorie a prac­ ticii teoretice" — el aju n g e să caute ce vrea şi 347

găseşte ceea ce caută : aum anisrnul teoretic.

Deşi construcţia este riguroasă şi concluzia pare a deriva logic din prem ise, A ltiiusser comite to­ tuşi — cum a rem arcat O. G heţari40 — o anum e inconsecvenţă.

A tunci cînd decodifică rezultatele „lecturii sim ptom ale“ a Capitalului, el pedalează pe un dublu sens al conceptului de „ideologie", p riv ită m ai întîi ca un dom eniu p reteo retic (A lthusser afirm ă că M arx ar fi utilizat pînă în 1845 con­ cepte ideologice in sensul de preteoretice, p en ­ tru ca u lterio r să treacă la concepte teoretice : de exem plu, de la conceptul ideologic de „în­ străin are" la cel teoretic de „exploatare"), iar în final, ca un dom eniu noirteoretic şi nonteoretizabil (conchizînd că um anism ul, avînd caracter ideologic, n -ar p u tea dobîndi niciodată sta tu t teoretic).

In a doua ipostază, elaborată în Reponse ă John Lewis, A lthusser în lă tu ră inconsecvenţa m enţionată (utilizînd conceptul de „ideologie" exclusiv în sensul de „nonteoretic" şi „nonteoretizabil"), d a r cu p re ţu l pierderii coerenţei construcţiei : concluzia n u m ai poate fi derivată din prem ise, ci apare ca un parti-pris doctrinal.

De fapt, începînd cu tex tu l din 1973, ale cărui ecouri se găsesc şi în cel din 1978 despre „criza m arxism ului", A lthusser ren u n ţă Ia am bele prem ise din care deducea aum anisrnul teoretic : a) el abandonează definirea filozofiei m arxiste ca „teorie a practicii teoretice", considerm d-o, cu un sever autocriticism , d rep t o expresie a unei „devieri teoreticiste, scientiste" ; b) el face o distincţie între „ ru p tu ra epistem ologică" din cîm pul problem atic al ştiinţei şi „revoluţia în filozofie" în fă p tu ită de m arxism , ap reciată ca o condiţie p relim inară a „ru p tu rii epistem ologice" situ a tă în tr-u n a lt cîmp problem atic. A r fi fost firesc ca, p o rnind de la noua definire a filozofiei (care surprinde specificul cunoaşterii filozofice) şi de la noua înţelegere a revoluţiei în făptuite de M arx în filozofie (care re n u n ţă la a m ai de­ n u n ţa expresia „teorie ştiinţifică“ d rep t pleo348

nasm şi expresia „teorie filozofică“ d re p t ere ­ zie), A lthusser să ia în consideraţie u n ita te a din­ tre m om entul epistem ic şi cel axiologic al filo­ zofiei m arxiste, apelând ia u n nou tip de lectu ră a operelor lui M arx, a p tă să releve concom itent a tît conceptele teoretice cit şi sem nificaţiile ideologice. P rin tr-u n asem enea tip de lectură (pe care noile opţiuni althusseriene îl reclam ă) şi p rin conjugarea ei cu o „deschidere11 (nu doar declarată, ci şi realizată !) spre practica revolu­ ţio n ară a epocii noastre, din prem isele pe care le avansează A lthusser în a doua ipostază s-ar putea infera concluzia : cuplul ,,um anism -teor ie “ este un cuplu teoretic viabil p e n tru filo­ zofia m arxistă. Sau, altfel spus : m arxism ul constituie concom itent u n um anism practic şi teoretic (ca atare, efo rtu rile de elaborare ale unei antropologii filozofice şi axiologii m arx iste sîn t consonante cu însuşi sta tu tu l epistem ologic şi funcţia socială revoluţionară a m aterialism u­ lui dialectic şi istoric).

In m od paradoxal, lucrurile n u se petrec aşa p e n tru că A lthusser m enţine în continuare teza „aum anism ului teo re tic 11. De data aceasta, teza răm îne fără su p o rt ; ea n u se m ai poate ju s­ tifica „din in te rio ru l11 construcţiei propuse şi, ca atare, A lthusser încearcă s-o im pună nu prin argum ente, ci p rin violenţe de lim baj, prezentînd dialogul său fe rtil cu Jo h n Lewis — aşa cum am m ai m en ţio n at — nu ca o dezbatere in­ tre doi m arxişti, ci ca o confruntare în tre „J. L.“ (John Lewis) şi „M.L.11 („M arxism -L eninism ul11).

D ar violenţele de lim baj şi sentinţele nu sînt argum ente. ia tă de ce consider că teza alth u sserian ă a „.aum anism ului11 teoretic face notă discordantă în ansam blul contribuţiilor sale apreciabile.

Dacă identificarea unor dificultăţi ale teoriei determ inism ului sau teoriei cunoaşterii l-au condus pe A lthusser ia o asem enea reeiab o rare a vechilor concepte şi elaborare a unor concepte noi („cauzalitate s tru c tu ra lă 11, „supradeterm in a re 11, „practică teoretică11, „efect de cunoaş349

te re “ etc.) care p erm it construcţia pozitivă şi depăşirea u nor dificultăţi, id en tificarea unor d i­ ficultăţi ale teoriei um anism ului (m eritorie !) îl conduce la elaborarea unui concept („aum anism ul teoretic") p rin care teoria m aterialistă a is­ toriei este utilizată nu p e n tru revigorarea u m a ­ nism ului teoretic, ci p e n tru blam area lui.

Iată de ce resping tra ta re a filozofiei m arxiste ca un „aum anism teoretic". Deşi ea p orneşte de la înţelegerea corectă a um anism ului ca u n dis­ curs teoretic care îşi propune să ierarhizeze form ele de viaţă socială din p u n ctu l de vedere al valorilor um ane, o asem enea teză creează a r ­ tificial un dublu h iatu s : a) între um anism , unde valorile apar ca prem ise, şi teorie, unde se dă doar conceptul lor ca o concluzie ; b) în tre e x ­ plicarea valorilor, care ar putea avea sta tu t teo ­ retic, şi exprim area lor, care ar îndeplini p rero ­ gative exclusiv ideologice. Or, p rin aceasta se neglijează că : a) în um anism ul teo re­ tic m arxist valorile nu ap ar doar ca p re ­ mise, ci se sp rijin ă pe concluziile cercetării ştiinţifice a societăţii şi a om ului ; b) exprim area valorilor, ca determ inaţie inalienabilă a filozo­ fiei, nu constituie, în principiu, independent de conţinutul lor şi de referen ţialu l epistemologicoideologic al filozofiei, un obstacol în calea e x ­ plicării.

Iată de ce, după opinia mea, „aum anism ul teo­ retic" alth u sserian se autocondam nă. A lua d rept pu n ct de sp rijin p e n tru su sţin erea conceptului am biguu de „criză a m arxism ului" conceptul obscur de „aum anism teoretic" înseam nă a r e ­ curge la o şubredă ex plicaţie-subterfugiu de tipul obscurum per obscurius. A lthusser se află de două ori în tr-o situ a ţie sim ilară cu cea a lui Columb, care căuta India şi a, dat peste Am erica. El caută „criza m arxism ului" şi gă­ seşte procesul com plex al „ depăşirii“ e i 41. El caută „aum anism ul teoretic" şi găseşte de fap t u n um anism teoretic insuficient elaborat, trib u ­ tar u no r ta re ideologice dogm atice, em piriste şi evoluţioniste ce se cer analizate critic. D ar el 350

continuă să considere, dincolo de su ila de auto­ critici loiale p rin care şi-a co ntrapunctat opera, că deşi filozofia m arx istă este în m ăsură să se debaraseze definitiv de asem enea tare, „actua­ lele încercări pe care le face de a se elibera de ele riscă să o arunce in tr-o altă filozofie ideolo­ gică : idealism ul rep rezen tat de um anism ul teo­ retic" 4-\ Şi, de aceea, în loc să încurajeze dez­ voltarea um anism ului teoretic m a rxist (care nu ouate fi redus la cel rousseauist sau feuerbachi.au), A lthusser. infidel analizei sale critice percutante, recurge la eticheta „aum anism teo­ retic"' care — dacă s-a r constitui în program de lucru — a r bloca şi a r anatem iza cercetările în curs ele antropologie filozofică şi axiologie m a r­ xistă, tentativele ele construcţie conceptuală a unei ontologii regionale a um anului şi a unui um anism teoretic care să fie u n „corolar" şi un su p o rt teoretic al prom ovării practice a noului um anism revoluţionar. Nu cred că proiectul său este necesar. N u în trev ăd cum realizarea lui ar fi posibilă. D ar p resu p u n că o eventuală reali­ zare a lui, chiar dacă n u a r genera o „criză", a r stinjeni considerabil procesele p rin care „criza" provocată în trecut, p rin tre altele tocm ai de abandonarea, dogm atică şi econom ist-reducţiom stă a preocupărilor p e n tru um anism ul teo re ­ tic m arxist, este, salutar, depăşită. U rm înd în ­ dem nul althusserian, am im presia — deşi discu­ ţia este departe de a fi închisă — că am risca să abandonăm cea m ai pasionantă şi m ai influentă av en tu ră sp iritu ală în care s-a an g ajat vreodată inteligenţa, um ană şi care a conferit m aterialis­ m ului dialectic un loc privilegiat în contextul con fru n tărilo r filozofice contem porane. Or, cum rem arcă chiar A lthusser, „locul filozofiei m ar­ xiste nu răm îne niciodată gol. Locul pe care nu-i ocupă m aterialism ul dialectic îl ocupă o altă filozofie..." 43.

M agistrala filozofiei contem porane este pavată cu răscruci şi opţiuni. Nu .siiitem singuri pe lume şi nu avem un „.monopol" al adevărului.

Dai- ştim că prin caracterul deschis al sistem u351

lui său, p rin polivalenţa vocaţiilor ei creatoare, concepţia noastră filozofică este răspunzătoare de destinul filozofiei. P rin ea, filozofia re n u n ţă la căutarea unor principii prim e sau fundam ente ultime, ne varietur, p e n tru a in sta u ra un nou mod de filozofare, apt să ofere o m etodologie generală a cunoaşterii, o criteriologie a valori­ zării şi o strategie a acţiunii um ane tran sfo rm a­ toare de lum e. E xistă o g aran ţie certă p e n tru p e re n ita tea ei : îm p re ju rare a că n u este nicio­ dată ,,încheiată", că n u-şi propune să dea în nici una din problem ele sale o soluţie eternă, dar propune un m od e te rn de interogare filozofică.

O astfel de filozofie este vie, creatoare, chiar şi p rin „rătăciri*, p rin revigoratele întoarceri din asem enea „rătăciri* (erori, inconsecvenţe), p rin capacitatea pro b ată de a „asimila* to t ce este valoare au ten tică în alte filozofii, răm în în d ea însăşi, avînd ferestrele larg deschise spre aerul to n ifian t al vieţii şi o p erp etu ă capacitate de autodezvoltare. Ei i se potrivesc cuvintele poe­ tu lu i : „D rum ul tău nu e în afară, Căile-s în tine însuţi*.

D ar acest drum nu poate fi u rm a t izolîndu-te de celelalte concepţii filozofice ale lum ii d e azi, în afara dialogului critic cu ele. P rezenta carte s-ar justifica pe m ăsu ra contribuţiei ia am plifi­ carea şi adâncirea unui asem enea dialog critic.

Sper că, p rin el şi p rin pledoaria p e n tru ro stu ­ rile filozofiei, în tre b are a retorică a lui A lthusser „este, oare, sim plu să fii m arx ist ?“ a a p ă ru t c o ­ relată cu o alta : n u este, oare, m u lt m ai dificil să nu fii ? în tre b a re în prelu n g irea căreia a r m e­ rita, poate, să reflectăm .

Note bibliografice

Argurnentum

LT

^ o a ^ î m

i ^ f m

.

C O n Ş tiin ta

f ilos°flc ă ,

Editura Facla,

2' X'ido£ Vi?n'a ’ Bucureşti, I d e a l u l C l a s i c a l o m u l u i , Editura Enciclopecuca Romana, 1 9 7 5 , p. 3 7 . ^ 3. a p u d Michel Kajman, U n m a r x i s m e e c l a t e , în „Le Monde", pcecto?49 dfn 3T~4 .sept- 1978 ! 0 prezentare mai amplă a L co5,fru,ntarl dln eadrul Congresului de la Diisseldorf, în „Contemporanul" nr. 37 din 22 sept. 1978 (articole AimiRohnce D r itrUorGhlŞe', A1- T.anase’ Ludwig Griinberg, ^pV v>Biî5.°ciHo,lma Ion 1978 Tudosescu), în „Era socialistă nr. Maro' 21/1973 Ille din 5Parvu, noiembrie şi în .Re­ vista de filozofie" nr, 6/1978, p. 741—759.

4' Fk HSgel; ^ d e g e r i d e i s t o r i e a f i l o z o f i e i , voi. II, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1964, p. 564.

5. Morris Weitz, T h e O p e n i n g M i n ă . A P h i l o s o p h i c a l S t u d i i e ^ H u m a n i s t i c C o n c e p t s . Tiie University of Chicago Press Chicago and London 1977, p. 250.

S ’ Pari^01952RpUy8e9r’

P h ilo so p h ie

de

la

va leu r,

Libr. A. Colin,

7 îf?ritim5r £ Adler' T h e C o n d i t i o n s o f P h i l o s o p h y , A Delta ord*imiiNT<‘Y- 3967, 70—71- Prin ,.probleme filozofice de ,slru lntrebarile referitoare la univers ca totalitate, la condiţia umană, la raporturile omului cu unicareU lni?1le1VlllZatla faurita de elschimb, întrebările î:ar? ,nl i6 punem cu privire la In formularea pertinentă pea S f e r, f i 0rdmu; ./ ' ‘a conţinutul gîndirii asupra lor şi la corectitudinea exprimării lor în noastre limbai “ a- aŞa-numitele „probleme filozofice de ddi8' Ch'aSiet0”™^^ lar P h d o s o p h i e , sous la direetion de Franţois ,“atel<;ţ’ Y01-, 8, L e XXe s i e c l e , Hachette Literaturo, Paris, 1977 cuprinzind capitole, aparent heteroclite, despre teoria ?re“a‘ana ? culţurri, pozitivismul logic, epistemologia în fu râ îis m 6

9'

ta ţn

S ten tiallS m e’ m a r x is m e (la P lu ra l !?) şi I t r u c -

so cm h ste

m u ltila te ra l

Pe drum ul d ezvo lta te,

litică, Bucureşti, 1977, p. 548—549.

co n stru irii

so cie-

voi. 13, Editura po­ p

Capitolul 1 J e a n -J a c q u es R o u ssea u et sa p h ilo l 8 P? n f’ ife 1 ? >’• P a î ls ’ 1912 ; c a rte a a fo s t tra d u să la 18 a m de la a p a r iţie ; te za fu n d a m e n ta lă e ste fo r m u la tă

1- w n h h ?

353

astfel : „filozofia lui Rousseau aparţine, cu siguranţă, fi­ lozofiilor simptomatice'* (p. 107).

2. J e a n S t a r o b in s l n , Jcan-Jacqucs Rousseau. La trat)sn>i.rcncc ci l'obsiaelc, JN.r.l. G a lltm a r d , P aris, iovi, p. ;>o 3. J a c q u c s D e r ri d a , Da La n u i t , P a r i s , 1967, p. 2G.*>.

rira u u n a to lo g ic ,

Les E d itiony d c Mi-

4. Pierre Abraham, Rousseau d 250 a n s , în revista „Europe" nr. 391—392, nov.-dec. 1331, p. 4 ; ideea poate fi regăsită la Joseph Wilder, P s y c h o a n a l y s i s a n d V a l u e s , în H u m a n V a l u e s a n d t h e l M i n d of M a n , edited by. E. Raszlo and J. M. Wilbur, N.Y., Gordon and Breach Science Publishers, 1971, p. 55—58.

5. Albert Schinz, A n t i - p r a g m a t i s m e , Felix Alean, Paris, 1959, p. 162. Ronald Grimsley, referindu-se la această interpre­ tare, remarcă, pe drept cuvîni, că niciodată „Rousseau nu pare să fi utilizat termenii de «interes» şi «importanţă» intr-un sens utilitarist sau pragmatist" (R. Grimsley, T h e P h i l o s o p h y o f R o u s s e a u , Oxford U.P. 1973, p. 13).

6. J.-J. Rousseau, E m i l s a u d e s p r e e d u c a ţ i e , Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1973, p. 260 ; Max Black se referă la textul citat în S o m e T r o u b l e s w i t h W h o r f i a n i s m , inclus în voi. L a n g u a g e a n d P h i l o s o p h y , edited by Sidney Hook, N.Y. University Press, 1969, p. 30—35.

7. J.-J. Rousseau, op. cit., p. 277 ; pentru Jacques Maritain textul ar exprima metaforic aspiraţia spre o nouă meta­ fizică, tributară unei „mitologii pseudocreştine", astfel încît „cu Rousseau şi Kant..., Voinţa şi Sentimentul, atît de maltratate de raţionalismul cartesian, îşi iau revanşa şi invadează gîndirea, pentru a ajunge la filozofia antiinte­ lectualistă a zilelor noastre" (în R e f l e x i o n s s u r V i n t e l l i g e n c e , Nouvelle Librairie Naţionale, Paris, 1926, p. 293 : 303).

8. Galvano della Volpe. D u , , D i s c o u T S s u r V I n e g a l i t e “ ă „L ’E t a t e t l a R e v o l u t i o n “, în „Europe", nr. cit., p. 188.

9. B.-H. Levy, L a b a r b a r i e ă v i s a g e h u m a i n , ed. B. Grasset, Paris, 1977, p. 37.

10. CI. Levi-Strauss, G î n d i r e a s ă l b a t i c ă , Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 123 ; 125.

11. CI. Lâvi-Strauss, T r o p i c e t r i s t e , Editura ştiinţifică, Bucu­ reşti, 1968, p. 407.

12. Cf. J. Starobinski, op. c i t . , p. 47.

13. Kant, G c s a m m e l t e S c h r i f t e n , Reimer, Berlin, 1912, voi. VIII, p. 108.

14. J.-J. Rousseau, O e u v r e s c o m p l c t e s , edition publiee sous la direction de B. Gagnebin et M. Raymond, Paris, 1953— 1970, voi. I (Con/essions et a u t r e s t e x t e s a u t o b i o g r a p h i q u e s ) , p^ 930. în acelaşi context, Rousseau menţionează : „nu cred să mă contrazic în ideile mele, deşi pot constata că mă contrazic adesea în expresii" (voi. I, p. 345).

15. Prioritatea lui Rousseau în elaborarea conceptului de alie­ nare, preluat şi reelaborat ulterior de Hegel, Feuerbach şi Marx, a fost riguros demonstrată de B. Baczkâ în R o u s ­ s e a u , E i n s a m k e i t u n d G e m e i n s c h a f t , Wien, 1970. Şi alţi autori subliniază că „opera lui Rousseau este, fără în­ doială, prima care a descris şi analizat, înaintea tînărului Marx, fenomenul căruia i-a dat numele de alienare" (J. L. Lecercle, J e a n - J a c q u e s R o u s s e a u , Libr. Larousse, Paris, 1973, p. 73). „Rousseau — remarcă L. Althusser — este primul teoretician al alienării" (Louis Althusser, E s t - i l s i m p l e d ’e t r e m a r x i s t e ?, în „Ea Pensee", nr. 383, oct,, 1975, p. 17).

354

IG. J Starobinski,

J .-J ,

în

R ousseau,

8 V t

17. J. Starobinj-jJ, j , j, c l c , ed. cit... p. 21.

13. I b i d c h i , p. 25.

de

la

vh iln sn

T S - “ L o u ^ icau

La

19' pe 298.JaCqU°S Rousseau> O e u v r e s 2°' pe 2 5 1 JaCqUCS Rousseau> E i n i l 21- TOl.nîi,apQ6i .

H isto ire

Rousseau’

co m p letez,

sau

despre

O euvres

22' pf 253J2CqUCS Rousseau> E m i l 23’ p.eiî)26J.aCtlUeS Eousseau'

tra n zp a rcu ce

ct

ed. cit., voi. IV,

ed u ca ţie,

ed u ca ţie,

O e u v re s c o m p letes,

ed. cit., ed. cit.,

c o m p letes,

sau d e sp re

lo b s

ed. cit.,

voi. I, ed. cit.,

2i' uiftate“CQîn?S Eousscau utilizează invariabil cuvîntul „sub-incerltairb “ «VI nciavo;'abjl. spre a caracteriza ne7 ofi'initalea+ 0"1*:>eiata a a‘<»u|<ientexor sofisticate ale filofm b ’ p~e"înU. care es-^alul nu este căutarea adevăiu- ’ v- ”Sa g,nQeascâ altfel decît ceilalţi" „Iubirea deadedSbilincfrbTam«toi‘ S“- ,-e uşoară oriceJUozofie ul. mi cutpL metoda Prţ o regula si simulaşi însuşlnmă bous?ee11a 6 zadarmca s u b t i l i t a t e a a r g u m e n t e l o r — scrie Rousseau — reiau, după această regulă cercetarea eu noşunţelor care mă interesează, hotărit să admit ca e X f“a'snnne<je"e CUsmt caî'e',în s i n c e r i t a t e a inimii mele, n-aş putm spune ca_nu de acord şi ca adevărate pe cele’care

^ ?at?l,aecbac itr |f a25b.CU ^ 25.

J .-J .

Rouseau,

O euvres

dintU“ (in EmU SaU despre

c o m p letes,

ed. cit., voi. II,

p.

245—

26. J.-J. Rousseau, E m i l s a u d e s p r e e d u c a ţ i e , e d . cit., p. 257.

Paris* mof pe 34 L a p h i l o s u p h i e d e s l u m i e r e s , Ed. Fayard,

22

28. Preluînd această periodizare şi dezvoltînd-o (prin subdiVdZ:căepaiecăemlamR?USf aU Ia % ? ) . C.L GuUa^bemarca : l’uozofiFn^a,? fb ,,luatez-? ™arxlsta duPă care «pînă acum este înU rib f Sa atunci mterPreteze lumea, că esenţialul este ms„ de a o schimba-, este evident ultima Marx lm-bbf.bfnc111 1?torl-a ,ŞÎndirU moderne — înainte de bDiema îtm â~ r unu radicale ,n transformări care aausocietăţii Pus această pro. a_ a omu­ lui Şi a gindinr ( I n t r o d u c e r e î n i s t o r i a f i l o z o f i e i m o d e r n e Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1 9 7 4 , p. g). ’ 29' rnnT nd S Sa ’ A New H i s t o r y o f W e s t e r n P h i l o s o p h y , Simon ana Schuster, York, 19 5 9 , p. 684. * y 30‘ ^•;iJV>UTn ea“’ F m i K s a u d e s p r e e d u c a ţ i e , ed. cit., p. 276: b.‘“ 2^3. In a^est context, Rousseau pare a identifica sentimeiuele naturale" („iubirea binelui şi ura răului") cu to-m b am putea numi azi sensibilitate axiologică : , deşi tOute laeş.ie noastre ne vin din afară, sentimentele c a r e l e a p r e e i a z a silit înlâuntrul nostru şi numai prin ele stogure cunoaştem potrivirea sau nepotrivirea care ex stă tatre noi şi lucrurile pe care trebuie să le căutăm sau să le îm latuiam ( i b i d e m , p. 27S). De aceea, aforismul a exista pentru noi înseamnă a simţi" este echivalent cu ”a exista' pentru noi înseamnă a valoriza". ” exlstd‘ 31. N. Bellu, E t i c a l u i K a n t , C . M . U . , Bucureşti, 1972, p. 32.

32dJtac?eSedr0ritn,Sp!’2 5 ,' J'

R ousseau’ La

355

tra n sp a re n c e

ct Vob-

I b i d e m , p. 356, 358. J. Starobinski precizează ca „prefaţa la D i s c u r s u l a s u p r a i n e g a l i t ă ţ i i naica o chestiune de de­ finiţie : pentru a şti dacă inegalitatea este conforma legii naturale, trebuie mai întii să ştii ce este o icge^natuiala. întrebarea este imediat formulatei ca o pj/oblcma de lim­ bai '• cum vorbeşte (parîe) legea naturala ?* (p. 3oR).

34. Cf. Jacques Derrida, D e l a g r a m m a t o l o g i e , ed. cit., p. 444.

35. B.-H. Levy, L a b a r b a r i e d v i s a g e h u m a i n , ed. cit., p. 39.

36. Tudor Vianu, O p e r e , voi. 8, Editura Minerva, Bucureşti, ' 1979, p. 45—46.

37 Jean-Jacques Rousseau, O e u v r e s c o m p l ă t e s , ed. cit., voi. III, p. 123.

38. Ronald Grimsley, T h e P h i l o s o p h y o f R o u s s e a u , ed. cit., p. 13.

39. J.-J. Rousseau, O e u v r e s c o m p l e t c s , ed. cit., voi. I, p. 935.

40. CI. Lâvi-Strauss, T r o p i c e t r i s t e , ed. cit., p. 409, 407.

41. K. Marx—Fr. Engels, O p e r e , voi. 1, ESPLP, Bucureşti, 1957, p. 421.

33

Capitolul al 2-lea

1. K. Marx-Fr. Engels, Opere, voi. 1, ESPLP, p. 107.

2. Bernard-Henri Levy, Le t e s t a m e n t d e D i e u , Grasset, Pa­ ris, 1979, p. 220.

3. P r o g r a m u l P a r t i d u l u i C o m u n i s t R o m â n d e f ă u r i r e a so­ cietăţii socialiste m u l t i l a t e r a l d e z v o l t a t e ^ şi î n a i n t a r e R o m â n i e i s p r e c o m u n i s m , Editura politică, Bucureşti, 1975, p. 21.

4. Gaston Bachelard, L a n o u v e l e s p r i t s c i e n t i f i q u e , P.U.F., Paris, 1978, p. 21.

5. K. Marx-Fr. Engels, O p e r e , voi. 1, ed. cit., p. 381.

6 . Nicolae Ceauşescu, R o m â n i a p e d r u m u l c o n s t r u i r i i s o c i e ­ tă ţii so cia liste m u l t i l a t e r a l d e z v o l t a t e , voi. 5, Editura po­ litică, Bucureşti, 1971, p. 934—935.

Bunge, T h e M i n d — B o d y P r o b l e m i n t h e l i g h t o f 7. nMario e u r o - s c i e n c e , în 1 6 t h W o rld C ongress of P h ilo so p h y (27 aug.—2 sept. 1978), Dusseldorf, Section Papers, p. 131.

Calificîndu-şi drept ,,emergentist“ monismul său materia­ list nedialectic pe care-1 contrapune atît idealismului, cit şi dualismului interacţionist al lui J. Eccles — filozoful canadian vrea să sublinieze că sistemul „creier" are pro­ prietatea de a permite apariţia unui alt sistem ae o com­ plexitate crescută („conştiinţa ), fără a-1 produce cauzal ca una din stările funcţionale posibile, exprimabila m termenii sistemului iniţial.

8. Nicolae Ceauşescu, R o m â n i a p e d r u m u l c o n s t r u i r i i s o c i e ­ t ă ţ i i s o c i a l i s t e m u l t i l a t e r a l d e z v o l t a t e , voi. 18, Editura po­ litică, Bucureşti, 1979, p. 246.

9. „îmi veţi spune că tezele mele sînt elitiste. Desigur , re­ cunoaşte Pauwels, precizînd : „cînd afirm că nici o so­ cietate nu trăieşte fără elite... eu nu vorbesc de ranguri, grade şi ierarhii de cunoaştere, ci de rasă (Louis Pauwels, C o m m e n t d e v i e n t - o n c e q u e V o n e s t ?, Stock, Paris, 1978, p. 183 ; 185).

10. Una din direcţiile din filozofia contemporană a culturii porneşte de la o supoziţie a lui Freud : aceea ca sursa creaţiilor culturale ar trebui căutată în sublimarea „ten356

inconştient" şi, ca atare, psihanaliza, ,,m calitate de doctrina a inconştientului psihic, poate de­ veni indispensabilă tuturor ştiinţelor care tratează despre geneza civilizaţiilor umane şi a marilor instituţii, ca arta ^ 8 » . °rdmea socială" (S, Freud, M a v i e e t l a p s y c h a n a l y s e , Gallimard, Paris, 1949, p. 235). y a H' w 'V',a' ®uine’ S u c c e s s a n d l i m i t s o f M a t h e m a t i z a t i o n , D r a S f Sm f , pof10P'lUos°Ph^ (comunicare litografiata), 12. Antonio Gramsci, O e u v r e s c h o i s i e s , Editions Sociales Pans, 19o9, p. 125.

13, Nicoiae Ceauşescu, R o m â n i a p e d r u m u l c o n s t r u i r i i societ a ţ u ^ s o c i a l i s t e m u l t i l a t e r a l d e z v o l t a t e , voi. 13, Editura po­ litica, Bucureşti, 1977, p. 9 4 .

1 11' p i^atFpfris,

W i ri % U f ° n

ă

la

d iv e rsm

des

rn a rx ism es,

15i Parts d e l a r a i s o n d i a l e c t i q u e , Gallimard, de co u S iitiIn context, apar şi formulări tensionate .contradicţii . ,,sintem convinşi, in acelaşi timp, că matenalismul istoric furnizează singura interpretare valabilă a istoriei şi că existenţialismul constituie singura abordare concretă a realităţii" ( i b i d e m , p. 24 ).

16 . A m e r i c a n P h i l o s o p h y i n t h e T w e n t i e t h C e n t u r y ( a S o u r c e b o o k f r o m P r a g m a t i s m to P h i l o s o p h i c a l A n a l y s i s ) , edlCo , n' y), 1966mpr°31UCti0n by P3Ul KUrtZ’ The Macmillan 17. Siţuînd materialismul dialectic printre cele cinci direcţii vfsmnFal;?ni?rn fl,loz.cli a americană (..pragmatismul, pozitiIoglca’ fenomenologia, marxismul"), logia P h i l o 1s o a> phy N ow (editea by P.R Struhl anto­ and K.J Struhl, Random House, N.Y., 1975) inciude alături de studiile iu W James, A.J. Ayer,’ G. Ryle £ q . Laue? pl Oi.162-73)fll°ZOfUlU1 raarxlst american Barrows Dunham 13' BucU uree ş U ? m tT S 414Gîndirea s a i b a t l c a - Editura Ştiinţifică, 19. G i n â s e e t s t r u c ţ u r e , La Haye, ed. Mouton et Co„ Paris cien GoldmanneClerea “ apartine sociologului francez Lu20. Jean-Paul Sartre, T h e I t i n e r a r y o f a T h o u a h t • h p f w p n n E x i s t e n ţ i a l i s m a n d M a r x i s m , p. 41 (interviu acordat publi­ caţiei britanice „New Left Review", nr. 58 din 1969).

21. Bernard:Henri Levy prezintă explicit „noua filozofic' ca o modalitate. de reacţie la faptul că „marxismul este mai mult ca oricmd la ordinea zilei", că tinde să se ridice la i an? cottură hegemonică în societăţile occidentale" Vin La b a r b a r i e a v i s a g e h u m a i n , ed. cit., 1977, p. 208 ; 191).

22' t%trBuLcureşCtSi,

S°°iaIe’ Editura p0li'

23'

W e<?S°Y; S u r u n s y s t e m e g l o b a l e d e s S c i e n c e s in seWorTÎ9?3 Cp°n3063-366O/ PWÎ0S° P ^ ’ Sec«™ Dus24. John Hoffman, T h e D i a l e c t i c s o f N a t u r e : , t h e N a t u r a l Hîstonoal F o u n d a t i o n s o f o u r O u t l o o k “ şi Richard Gunn jjanuary, L u p.a 11—î18i şi ”Marxism Today“-1977, voi p.

21, 45nr_52. i,’ 1977, nr . 2, february, 2o. Intr-un sens şi mai larg, care ar necesita o discuţie aparte -?1_a construit o întreagă carte pentru a acre­ a ideea ca „este astăzi posibil şi devine credibil să vor357

beşti

despre marxism? la plural" ( I n t r o d u c l i o n ă l a d i ed. cit., 1974, p. 7).

20. Paul Piccone, P h e n o m e n G l o g i c a l M a r x i s m , în „Telos", number 9, fall 1971, p. 3—31 ; ideile sînt reluate în Can P h en o m cn o lo g y A cco m o d a te M a rx ism ? („Telos", number 17, fall 1973, p. 169—181) şi apoi în volumul T o w a r d a N e w M a r x i s m , editat de P. Piccone şi B. Grabe.

27. Neil Mc. Innes, W e s t e r n M a r x i s i s , Alcove Press Limited, Bradford and London 1972 ; Perry Anderson, C o n s i d e r a t i o n s o n W e s t e r n M a r x i s m , New Left Books, London, 1976.

28. Michel Kajman, U n m a r x i s m e e c l a t â , în ,,Le Monde", nr. 10 449 din 3—4 septembrie 1978.

29. Georg Lukâcs, O n t o l o g i a e x i s t e n ţ e i s o c i a l e , ed. cit., p. 107.

30. D.P. Roşea, Ş t i i n ţ ă ş i f i l o z o f i c . în volumul C e e s t e f i l o z o ­ f i a ?, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 20. v e rsite des m a rx ism e s,

Capitolul al 3-lea

1. R.H. Popkin, A. Stroll, A.V. Kelly, P h i l o s o p h i c a l A n a l y s i s , în P h i l o s o p h y , W.-H. Allen, London, 1972, p. 273.

2. C l a s s i c s o f A n a l y t i c P h i l o s o p h y , edited by Robert R. Ammerman, M. Graw-Hill Book Co., N.Y., 1963, p. V; de men­ ţionat că antologia este sistematizată în trei secţiuni : ,.analiştii timpurii" (B. Russell, G. E. Moore etc.) ; „poziti­ viştii ^logici" (A.J. Ayer, R. Carnap etc.) şi „analiza ling­ vistică" (G. Ryle, P.F. Strawson, J.L. Austin etc.).

3. Bcrtrand Russell, L o g i c a n d K n o w l e d g e , E s s a y s 1901— 1950, Clarendon Press, London, 1956, p. 182. " 4. Cf. J. Joergensen, T h e D e v e l o p m e n t o f L o g i c a l E m p i r i c i s m , în F o u n d a t i o n s o f t h c U n i t y o f S c i e n c e , edited bv O. Neurath, R. Carnap and Ch. Morris, voi. 2, Nos. "l—9, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1970, p. 857 şi urm.

5. Eertrand Russell, P r i i i c i p i a M a i h e m a t i c a : a s p e c t e f i l o z o ­ f i c e , în voi. L o g i c ă ş i f i l o z o f i e . Editura politică. Bucureşti, 1966, p. 90.

6. I b i d e m , p. 90.

7. I b i d e m , p. 91.

8. David H. De Grood, C o n s c i o u s n e s s a n d S o c i a l L i f e , B. R. Griiner, Amsterdam, 1976, p. 13.

9. Ludwig Wittgenstein, T r a c t a t u s l o g i c o - p h i l o s o p h i c u s : prefaţa lui B. Russell, ed. Callimard, Paris, 197-, p. 9.

10. I b i d e m i , p. 16 ; B. Russell precizează că „ceea ce Wit­ tgenstein denumeşte «stare de fapt- (Sachverhalt) este acelaşi lucru pe care îl numim «fapt atomar»" (p. 15).

11. Ludwig Wittgenstein, T r a c t a t u s l o g i c o - p h i l o s o p h i c u s , ed. cit., p. 147 (propoziţiile 6.1 ; 6.1.2).

12. Ludwig Wittgenstein, T r a c t a t u s l o g i c o - p h i l o s o p h i c u s , pro­ poziţiile 2.11 şi 2.12 ; trimiterile la această lucrare se vor face, în continuare, conform uzanţei, prin indicarea, în paranteze, a numerotării respectivelor propoziţii.

13. I b i d e m , p. 30.

11, I b i d e m , p. ]().

15. F. p. Rarnscy, un filozof ac la Cambridge, care a murit m 3930, la 26 de ani, i-a reproşat lui Wittgenstein, în Iu-

şi nici „u poţi fluiera ac?S“ M V e “ %Ss,«f0tl SPUne 16' S 'c ^ b r i d g e . MbT p . ^ 17'

Cambrid«e University

a r % e S % n t i t i d ^ S h i n ^ r ‘he nWo' w ; ™e Viena Boston (U.S.A.), London^CEÎfglaSăy, m / ţ T (H°1Iand>'

'S i a i i i a i i s a s is iig f ^ s s pozitivfsmiiieuidlogict de"pere1 statutuîZfilo?^0?ebl °oncePtia

m

. ,s

s

s

J

s

^

^

^

‘t x a s

ca°?tiin' ei- Edi&a ş’t î t a t e 1 B u c u ^ 'u g f : tura politică‘ BucureşU ” 1 9 7 4 ^ M “f Iou!c ° nt^ P ° J a n ă - Ediia p-?' Edi‘ura ?«inţifŞică şi enciclopedică bS S 3 3 ?« ?: ' m

u

t

l(f

i f 'i î i l i i ¥ p s s ? = * T rU th

«

»

«

GolIa- ' * « -

and L °alc‘

2L e d m a b f l î S i £ i ^ (â ^ ? rNi r ? £ k ^ n p191a!

22 '■ l ă e i C % K % C^

C e p i i 0 n 0 i t h e W o r l d •' T ^ e

Clujil972,ap?2?6. “em,I^ icafie ?t M^s°1i a6C2 ^ 1 o / ntr0£lUCfi0'1

“

C ircle,

Editura »tacla,

Sernantics, Cambridge,

r - s a r a:

părerea mea, induce în ero-irp«S^ 0^ --.^P^esie care, după ed. cit., p. 2 76 ).

L~ e (Ăen'nî/fcafte şi n e c e s i t a t e ,

27. Rudolf Carnap, idem.

S e m n ifica ţie

w.

29'

40

n e c esita te,

viena

„dubla relativitate» extern". ' i

şi n ece sita te ,

ed. cit p 276 ’’

^ Revista i s t i n g 40™1 "şumentează şi ^d stincţiei earnapiene ,,intern-

30. K. Carnap,

L a scie n c e lo g iq u e d u la n g u a g e , d e la p h ilo s o p h ie ,

e t la m d t a p h y s i q u e

d e v a n t V an a lyse

Hermann ed., apuci L e s g r a n d s t e x t e s Bordas, Paris, 1973, p. 54.

31. Fr. Waismann, H o i o I s e e p h i l o s o p h y ? în L o g i c a l P o s i t i v i s m , edited by A. J. Ayer, Glencoe 111, 1359, p. 380. In aceeaşi ordine de idei, V. Tonoiu sublinia că „denunţînd vechile absoluturi ale metafizicii dogmatice, analiza lo­ gică riscă să sfîrşească prin a impune noi dogme, noi absoluturi1 ( M e l a f i l o z o f i a c a d i m e n s i u n e a u n o r v a r i a n t e a l e c r i t i c i s m u l u i , în voi. E p i s t e m o l o g i a ş i a n a l i z a l o g i c ă a l i m b o . j u l u i ş t i i n ţ e i , Editura politică, Bucureşti, 1975, p. 300.)

32. w. van O. Quine, D o u ă d o g m e a l e e m p i r i s m u l u i , în Episte­ mologie. O r i e n t ă r i c o n t e m p o r a n e , Editura politică, Bucu­ reşti, 1974, p. 53.

33. I b i d e m , p. 54.

34. I b i d e m , p. 55.

35. Lucian Blaga, D e s p r e c o n ş t i i n ţ a f i l o s o f i c ă , Editura Facla, Timişoara, 1974, p. 38.

3G. A. J. Ayer, Russeil a n d M o o r e : T h e A n a l y t i c a l H e r i t a g e , London, Macmillan, 1971, p. 228—232.

37. Am încercat o prezentare critică a concepţiei empiristlogice despre judecăţile de valoare în Axiologia ş i c o n d i ţ i a u m a n ă , Editura politică, 1972, p. 82— 86, 84—33 ; ea a fost detaliată în R a t i o n a l i t y a n d t h e B i a s o f V a l u e J u d g m e n t s (studiu publicat în ,,The Journal of Value Inquiry“, voi. XII, nr. 2, spring, 1978, p. 126—133).

38. Lucian Blaga, op. cit., p. 37.

39. Mortimer J. Adler, T h e C o n d i t i o n s o f P h i l o s o p h y , Dell Publishing Co. Inc., N. Y., 1967, p. 64.

40. H. H. Price, C l a r i t y i s N o t E n o u g h , în C o n t e m p o r a r y B r i t i s h P h i l o s o p h y , Third Series, Ed. H. D. Lewis, London, 1956, p. 18. Se impune menţiunea că L. Wittgenstein ac­ ceptă şi el, în lucrarea I n v e s t i g a ţ i i f i l o z o f i c e , o funcţie „terapeutică" a filozofiei, dar cu totul în alt sens : prin readucerea cuvintelor de la folosirea lor „metafizică" la folosirea lor „curentă", în contexte de viaţă determinate.

41. G. J. Warnock, E n g l i s h P h i l o s o p h y s i n e a 1900, Oxford University Press, London, 1969, p. 39.

42. Pentru a marca distincţia faţă de L. Wittgenstein din T r a c t a t u s . . . , L. Wittgenstein din I n v e s t i g a ţ i i f i l o z o f i c e este numit fie „the latei' Wittgenstein", fie — dup" sugestia lui W. Stegmiiller — „L. Wittgenstein II".

43. Ludwig Wittgenstein, P h i l o s o p h i c a l I n v e s t i g a t i o n s , Blackwell, Oxford, 1955, p. 116.

44. Ludwig Wittgenstein, L e c t u r e s & C o n v e r s a t i o n s o n A esth etics, P s y c h o lo g y and R elig io n B elief, edited by Cyrill Barrett, Basil Blackwell, Oxford, 1966, p. 2.

45. R, H. Popkin, A. Stroll, A. V. Kelly, P h i l o s o p h y , ed. cit., p. 286.

46. Gilbert Ryle, T h e C o n c e p t o f M i n d , Hutchinson, London 1949, p. 1. Claritatea, vivacitatea şi expresivitatea stilului acestui eseu au fost subliniate în recenzia lui J. L. Austin printr-o izbutită butadă : „Le style c’est Ryle".

47. Gilbert Ryle, T h e C o n c e p t o f M i n d , ed. cit., p. 16.

48. G. J. Warnock, E n g l i s h P h i l o s o p h y s i n c e 1900, Oxford U. P., London, 1969, p. 68.

49. A m e r i c a n P h i l o s o p h y i n t h e T w e n t i e t h C e n t u r y ( a S o u r c e b o o k f r o m P r a g m a t i s m t o P h i l o s o p h i c a l A n a l y s i s ) , edi360

ted w it h a n in tr o d u c tio n la n Co., N . Y ., 1963, p. 21.

50.

by

P a u l K u r tz , T h e iv ia c m ll-

/vc.e.ista îm ti

LiiulOUiuc, ,il S .:ulchase o n i..;r jia

,..ia n ie i cu n e u tv a iila te a t j u o ,, m a i ca n e u tra lita te a a x i o l o (d e ci ia :' l - . - - a !; n i sena w e b e n ă ii. D . Z a s la w s k i, in tr - o p ro p u n : c cL o _Sistematiza „regulile14 noului tip de a n a liz a i in s p ir a i p re z e n ta în c e rc a re — , p o rn e ş te to t ele la rU z p iin a ^ ie a note- s p e c ific e . fjică

F o rm u la tă e x p lic it de J. L . A u s tin in A P i s a f o r E x c u s e s , « Ic e a a p a re implicit m c a rte a sa H o w l o d o t h l n g s vo>t h * ° 'd ş . işo co n d e d iu o n , e d ite d b y J. D . U rm s o n a u d I.l. S bisa, C x c o rd a . I J., L o n d o n , 1316, p. 16J— 164.)

, 1 (

! s“

u , a l n t 0 ae 2 « argumentată, este I U U 12- dc Wiţtgensteu», m i n v e s t i g a m l i i o i o j i e e , prmtr-o m ‘nSt°-u t-a *V 0>0fa consta i a te afla m situaţia unei muşte închise intr-o sticla, a mîncerca apoi să ieşi ciocni ndS--.e de pereiu transparenţi, pentru ca, în cele din urmă sa descoperi o eventuală posibilitate de ie'Vv- si să-i iniormezi pe ceilalţi asupra ei. ’' 9

m n h '. t S a U UiV c lly fîm

l^ v id u a ,* .

p xn ”

51' Lon?!.mnî v ’ /\ >'1 i ‘ e 0 r y ..33. i i i d e m , p. 47. oG.

h u o r^tim i

avea

A i.

K ssay

in

D e s c rip tiv e M a -

Ki” D o u b h :d a y & C u - t o c ., G a r d e n oJ

JasUc;;- O x l o v d University Press,

j^ u n - io a s s u tiii

D esun u,

nr. 10 29S din 3 martie 1373, 2.

57- Oxto: L fe ad UnivrUty t?**"’ A p l e cress, n l ° r Z x c u s . - s , în 1070, p. 1 2 2 .

in

L e M o n rie -1

lvionae »

P h dosoph ical P apers,

■'a m e V rtlU U C ie„c -;nllă' da piionomenologie, L a s e m a n t t±ni ’oC,.i.^nui„cnnicgie iN' *> 1 arls- 19” > P- 5 ; aRicoeur se tmm-mftă p J ’2 *'CU lingvistică ac,lunii", P U U ’P 1 ;' 1 “ l“ u J ‘i. .fenomenologia trimit una iu <ma v , „ p . ,Jtua . c a p i v i ■ ( i b i d e r n , p. v i l ) .

1

',a-

p aiU " : Ou /7 i

1 ) l " - “ -“ U, L i h „ . o u , %i.i u i i d A i i v c , A . A . Knopf V-‘ J’ uab-'.U '1G iă G b l j i u A o o u t P r o d i c m (p. 5—25) st i \ i i o i l ) \ \ l i c i t s 1-ii yii i (p. <2,_9 3 ; ' ^

J-).

L a d a m i C u r . a n u i a C - y a t c m p o . u r n P h U o s o p k y , edited by îr" bieva G^-e-P in.,,, A' U « ,!!-pe ana i,.i.iu7 Somervine, Warren ix. ull ţ'Loujv ruicaonj 1, p. 1 3 .

3t. AiberL Camus, cais. raO ilura (J iiiv c ri;, Bucureşti, 1 9 7 1 , p. 223.

C a iiib O iu i a l

4

cea

1, hre.rnanuel Mo.mier, H U r o d u c ; i o n a x i \ . a , r. Gan.mara, I-aias, icj.>. p. î 4 ,

2. I. Ivi

■^U, i-d

iU i:, —J J i, p, A..-;,

“■

i,n a enpscsm ul

" - a n „ , a Ş n ia ţn ic a ,

1/

x.

co U a n p c r a iu r

fra n ee t Kesui

cri

ţl p ro b lem ele

. i.x e ş ti, ,J 6 V, p.

4. r o ,.n u ia a p a ,e în cap-, t ^ i d m c

1

ex isten tia iism es

sur

154.

Ies

donnees

Eueliim -

ş s a ,f a p ^ - ^ - s s i j r J s g s t

A

aa

is c, x e iix A le a n , i-a n s , 1330, p. 270;.

5. W iU ia m F ra n k c n a c o n s u le .u că m d iiV u e m a ra tă de o ric e m o o iia ii e x tra m o ra le csm o c o n d iţie a v a r d it ă ţ ii in te r i t i

’

subiective a libertăţii, ,,Poate este chiar o caracteristică a însuşi punctului de vedere moral" — adaugă el (în R e ­ c e n t C o n c e p t i o n s o f M o r a l i t y , eds. H. N. Castenada and G. Nakhnikian, M o r a l i t y a n d T h e L a n g u a g e o f C o n d u c t , Detroit, 1963, p. 15).

6. Descartes, M â d i t a t i o n s t o u c h a n t l a p h i l o s o p h i e p r e m i e r e , în O e u v r e s c h o i s i e s , Libr. Garnier Freres, Paris, 1919, p. 113—114.

7. Maxime Glansdorff, L e s d e t e r m i n a n t s d e l a t h G o r i e g 6 n £ r a l e d e l a v a l e u r , Universite Libre de Bruxelles, Editions de l’lnstitut de Sociologie, Bruxelles, 1966, p. 67.

8. V. I. Lenin, O p e r e c o m p l e t e , voi. 1, Editura politică, Bucureşti, 1960, p. 156.

9. J.-P. Sartre : interviu acordat revistei „New Left Review", nr. 58/1969 ; cf. Sartre c o n t r a S a r t r e , în „România lite­ rară" din 25 februarie 1971 (traducerea a fost puţin modi­ ficată, prin confruntarea cu textul din limba engleză).

10. O trecere în revistă a acestor controverse, conjugată cu o evaluare a punctelor de vedere, în studiul lui N. I. Mariş.

Discuţii actuale a s u p r a e x i s t e n ţ i a l i s m u l u i , în „Revista de filozofie" nr. 5/1978, p. 616 şi urm. ; autorul ajunge la con­ cluzia că existenţialismul trebuie considerat „un curent filozofic de orientare subiectivist-iraţionalistă", care îşi construieşte o anumită problematică şi o dezbate „într-o manieră specifică" (p. 623). La rîndul său, William Smoot precizează că existenţialismul c o n t e m p o r a n trebuie apre­ ciat făcînd abstracţie de epigoni (P. Tillich, J. Eddie etc.) şi pornind exclusiv de la „viziunea lui Heidegger şi Sar­ tre", adică de la „corpusul recunoscut de texte filozofice" care-i conferă existenţialismului impact cultural. „Dacă existenţialismul pare a fi în declin (rezumîndu-se, azi, la exegeze ale textelor heideggeriene şi sartriene — n . n . ) este pentru că multe din interpretările sale au fost inte­ grate în cultura prezentului" (William Smoot, T h e F u t u r e o f E x iste n ţia lism , în „Philosophy Today", voi. XXIV, nr. 1/4, Spring, 1980, p. 10.)

11. S. Kierkegaard L ' e x i s t e n c e (texies choisis), P.U.F., Paris, 1962, p. 40.

12. Albert Camus. L e r n y t h e d e S i s y p h e , Gallimard, Paris, 1942, p. 16.

13. R. Guileaud, E t r e e t l i b e r t e : u n e e t u d e sur l e d e r n i e r H e i d e g g e r , Editions Neuwelaerts, Paris, 1965, p. 173.

14. S. Kierkegaard, G e s a m m e l t e W e r k e , I, Dtisseldorf, 1951, p. 26 ; apud B. Bychovskii, K i e r k e g a a r d , B. R. Griiner, Amsterdam, 1976, p. 47. Kierkegaard afirmă totodată că „toate problemele existenţei sînt cuprinse în pasiune", dînd primatului existenţei sensul de „primat ui subiecti­ vităţii şi pasiunii" (p. 49).

15. Dumitru Ghişe, E x i s t e n ţ i a l i s m u l f r a n c e z şi p r o b l e m e l e e t i ­ c i i , Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 39.

16. I.M. Boc-henski, L a p h i l o s o p h i e c o n t e m p o r a i n e e n E u r o p e , ecl. cit., p. 139.

17. Aibert Camus, L a d e r n i e r e i n t e r v i e w , în Paul Ginestier, P o u r c o n n a î t r e l a p e n s e e d e C a m u s (appendice), Bordas, Paris-Montreal, 1971, p. 203.

18. M. Heidegger, S e i n u n d Z e i t , M. Niemeyer Verlag, Tubingen, 1967, p. 38 ; L ’e t r e e t l e t e m p s , N.R.F. Gallimard, Pa­ ris, 1972, p. 56 (traducerea textului heideggerian a fost efec­ tuată confruntînd ambele ediţii menţionate).

19. „Fenomenologia a deschis calea spre ontologiile existen­ ţialismului... Fenomenologia a creat premisele pentru teza

obli

fundamentală a existenţialismului14 (Al. Boboc, M a r x i s m Icn in ism u l şi c o n fru n tă rile d e id e i d in filo zo fia c o n te m ­ p o r a n ă , Editura politică, Bucureşti, 1973, p. 48).

20. Edmund Hussex'l, M e d i t a t i o n s c a r t â s i e n n e s . I n t r o d u c t i o n â l a p h â n o m e n o l o g i e , Vrin, Paris, 1947, p. 23.

21. M. Heidegger, S e i n u n d Z e i t , ed. cit., p. 33 ; L ’e t r e e t l e temps, ed. cit., p. 53.

22. M, Merleau-Ponty, Phenornenologie dc la perception, în G. Pascal, L e s g r a n d s t e x t e s d e l a p h i l o s o p h i e . Bordas, Pa­ ris, 1978. p. 347 ; în continuare utilizăm — pentru succinta caracterizare a descrierii fenomenologice — şi articolul respectiv din Dicţionarul dc f i l o z o f i e , Editura politică, Bucureşti, 1978.

23. Edmund Husserl, M e d i t a t i o n s c a r t e s i e n n c s . I n t r o d u c t i o n ă l a p h e n o m e n o l o g i e , ed, cit., p. 18.

24. Al. Boboc, H e i d e g g e r ş i o n t o l o g i a u m a n u l u i , în ,.Revista de filozofie", nr. 2/1978, p. 208.

25. M. Heidegger, S e i n u n d Z e i t , ed cit., p. 42 ; L ' E t r e e t Ic t e m p s , ed. cit., p. 62 ; referirea lui J.-P. Sartre apare în L ’E t r e e t l e n e a n t , Gallimard, Paris, 1943, p. 21.

26. M. Heidegger, L e t t r e s u r l ’h u m a n i s m e , Aubier, Editions Montaigne, Paris, 1964, p. 85. Urmăm sugestia lui N. Bagdasar de a abandona practica încetăţenită şi de a nu mai traduce das S e i n prin F i i n ţ ă . Evităm astfel un triplu risc: a) de a utiliza o inadecvată echivalenţă lingvistică, dato­ rată faptului că, spre deosebire de d a s S e i n , cuvîntul românesc F i i n ţ ă desemnează tot ce are viaţă (în opoziţie cu lucrul neînsufleţit) ; b) de a lua în consideraţie înţe­ lesul de ,,fiinţă supremă" sau, în prelungirea tradiţiei me­ tafizice, de ,,transcendenţa" ; c) de a-i acorda cuvîntului înţelesul limitat şi ant.ropomorfizant de om (fiinţă umană).

Or, aceste trei sensuri sînt cu totul străine d a s Sein-ului lui Heidegger, ceea ce face îndoielnică legitimitatea uti­ lizării F i i n ţ e i ca un corespondent al lui -.6 ov (gr.), V E t r e (fr.), d a s Sein (germ.), t h e B e i n g (engl.). In studiile sale dedicate existenţialismului, N. Bagdasar renunţă de aceea la traducerea uzuală, propunînd cuvîntul Existenţa ca echivalent lingvistic pentru S e i n (şi e x i s t e n t , cu sens sub­ stantival, ca echivalent lingvistic pentru Seicnd, o\> clemt). Apare însă, astfel, o altă dificultate, deoarece se estompează distincţia dintre a f i şi a exista, decisivă pen­ tru existenţialism (conform căruia un lucru e s t e , ca ceva împlinit, dar numai omul exista, pentru eă cl conştienti­ zează neîmplinirile şi se proiectează). Dacă traducem S e i n prin Existenţa, cum vom mai traduce E x i s t e n z , cuvînt uti­ lizat dc Jaspers pentru a desemna existenţa personală, exercitarea posibilităţii omului concret de a fi el însuşi ?

Cum vom mai traduce conceptul sartrian e x i s t e n c e (sino­ nim, în anumite contexte, cu e t r e - p o u r - s o i ) , care se î oferă exclusiv la modul de a fi specific u m a n ? Păstrînd pentru asemenea împrejurări termenul de e x i s t e n ţ ă , ne vom de­ limita de soluţia propusă de N. Bagdasar, chiar dacă îi vom rămîne fideli atît în traducerea Dasein-ului heideggerian prin „existentă umană" (sau „realitate umană") cît şi în renunţarea la cuvîntul F i i n ţ ă ca echivalent lingvistic pentru sensul substantival al lui Sein. Spre deosebire de D. Bădărău, care în studiul introductiv la M e t a f i z i c a lui Aristotel considera că nu am putea găsi în limba română un alt echivalent pentru -6 ov ( D a s S e i n ) — apt „a întruni atît fiinţele vii cît şi lucrurile" —. ni s-a părut că un ase­ menea echivalent a fost găsit do M. Eminescu atunci cînd întrevedea un specific al omului în faptul că „formulînd raporturi în scria sau vorbire, va cerca s-o facă în măsura dictată de firea lucrurilor" (Eminescu, C u g e t ă r i , Editura Albatros. Bucuroşti, 1979. p. 35 : a se vedea şi p. 26 : „fru­ moasa haină ce acoperă pe fire" ; p. 60 : „cum in f i n n s numai margini..." : p. 67 : ..în oamenii ce vor, ...trăieşte

firea"). Trartucînc! substantivul S e i n piin F i r e am con­ statat că o şcUiVe sun'lară a fost propusă, cu ani in urma, de Mihail Grădinara (în P r o l e g o m e n e l a o p o i e t i c a rnarx i s t ă , Editura Junimea, Iaşi, 3372, p. 7—9), care explica doct si — cred — convingător, temeiurile unei asemenea opţiuni, precizînd că ( l a s Seim ca formă substantivizata a verbului a f i (nici a e x i ş i a , nici a f i i n ţ a ) , poate 1 1 deri­ vată potriv't regulilor limbii noastre, doar de la infini­ tivul lung al verbului a ii : f i r e . t a dezacord doar cu ne­ avenita identificare a conceptelor „fire" şi ,,materie" (p. 11), Întrevăd în soluţia propusă şi avantajul de a putea reda precis diferenţa ontologică heideggeriana „ S e i n - S e i e n d prin cuplul categorial ,.fi r e - f i i n d " , fara a renunţa insa la traducerea lui S e i e n d prin sinonimul e x i s t e n t în contexte caie presupun raportarea lui la Dare ui, reclamînd astfel apelul la cuplul categorial ..existent-existenţă umană".

Cum remarcă pătrunzător ConsLantin Noica, Intr-un con­ text problematic mai larg, ,,toate generalităţile concrete se lasă cuprinse, în limba româna, de u n i v e r s a l i t a t e a con■'rotă care e firea. Nu se poate folosi aci un alt termen, eînn îl ai pe acesta la înclomînă", eu atît mai mult cu cit înainte de a fi concept, ei exprimă o s i t u a ţ i e în real sau n realului11, permiţmd totodată surprinderea corelaţiei pri­ vii opiate , de-a lungul înţelesurilor firii, de la universali­ tatea concretă pînă la. firea ireductibila a omului" (Con­ stantin Noica, R o s t i r e a ţ i i o z o j i c ă r o m â n e a s c a , Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 44 ; 49b 27. ăl. Heidegger, L c t l r e s u r l ' i i u m a n - s m e , cd. cit., p. 37.

U o so p h ic c o n te m p o r a in e e n E u ro p e , 23. I ăl. Bochcnski, L a cd. cit., p. 13C. 29. J.-P. Sartre, L ’â t r e c t l e n e a n t , Gallimard, i-aris, 1943, p. 660.

30 i.M. Bochenski, L a p h i l o s o p h i e c o n t e m p o r a i n e e n E u r o p e , ed. cit,, p. 143.

3 1 . k . Jaspers, Lntiation ă l a m etiiod c p h i l o s o p h i q v s , Payot, Paris, 1966, p. 50. # 32. J.-P. Sartre, L ’e ^ i s t e n t i a l i s m e e s t u n h n m a n i s m e , Nagel, Paris, 1P4C. p. 37. Menţionăm că, în pofida apjopierii sale salutare, pe alte planuri, de filozofia marxistă, pe care o consideră singura interpretare valabilă a istoriei" chiar în C r i t i c u c d e l a r a i s o n d i a l e c t i q u e (1960) şi_în s c r i e r i l e ul­ terioare Sr^ tre u-n abandonat aceasta teza, um^amentata în J J â t r o . e t l e n â a n t (!94h. Cum remarcă un reputat exe­ get al său. ,,J.-P. Sartre păstrează ca punct de plecare e x ­ p e r i e n ţ a umană, conştiinţa, individul", înoorcînd doar ,,sa concilieze marxr.mul, ca. e r e p l i c * <’ Avidul prin conditiile sale sociala, cu gîn-’b - vnm vu cam nu poate evite să acorde primat p ip a u ' r t - " t ’_<y mu’.vid, a=tt\J incit pînă la ultimele lucrări se >. rr^.tşi... v(ţov;a „ o o r U a i t i resDonssbllităî/l exprimate au, -.a f s T, e t r s c t l a (R.M. Aîberes, J.-P. f m / t r e , p u r , E-h+ions UnrveiSiţaiies, 1972 p ion—109, candelul intitulat Filotofia n c o m a r x i s t ă s i c r i t i c a ' r a ţ i u n i i ' d i a l e c t i c a } . Tcome.i d.c «aceea, mimai „axul invariant al concepţiei sartriene — exprimat pregnant m formula : ,.mnul este condamnat la libertate" — va con­ stitui obiectul analizei din prezentul capitol.

33. I.M. Bochcnski La p h i l o s o p h i e c o n t e m p o r a i n e e n E u r o p e , ed. cit., p. 140.

L’utre e t l e 34. M. Heidegger, S e i n n n d Z e i t cd. cit.; n. t e m p s , ed cit., p. 17.

33

O ^ r a r d H r a n e i , R e m a r a v m s a u r Vacces a la p e n s e a d e M a r ­ t i n H e i d c c j o e r : - S - i n u n d Z e i i " , în H i s t m r e d e l a p h i l o ­ soph ie,

L e' X X -e

siccl".

36. M. Heidegger, S e i n t e m p s , ed. cit., p. 22.

und

voi. 3. ed. cit., 1977, p. 130.

7 c i t , cd cit., p. 7 ; L ' c t r e 364

et

le

57. i h i d e m , p. 19 i şi, v 5pc 238 38. Gerard Gumei. op. c i t . , p. 332—*88.

3S- 25, H2 co.yVrcroas, Gallimard, Paris, *?•..‘,2; tc/a con roi m cama conceD|ia planetară â telimciza™ lunni exprimă, în timpurile‘moderne, ultima posibilitate a metafizicii ca doctrina a f u n d u l u i şi ca năconlret P .P x“tn;ei Ge a s.!tu,“ “ ‘.afara raporturilor omului connet cj l. t.a un mod cîe a înţelese esenţa «(■învăţului ( E i n e W c n d l u n g d e s W e s c n s ă e r W a h r h e . i t ) , apare clar în W M t o t T i » - Heidegger, în 1939, pe ma?ginea eseue l e r *Hanseatisclle VerlagM lt/H " m b iî£ S?932) •10. I.M. Bochcnski, op. c i t . , p. 142.

41. Q - e ^ 0 ''0- ’ <t H e K l c '-!g ':ir o n t o l o g i a u m a n u l u i , în ,,Revista piV^ p? ’• î11'p- 208—£03 ; autoiul articolului apreImit orta Heica.gger , ave;:. se pare, d;cotate să considere ţb saIe-‘lp i":;9)depenCier,‘C cel° cUmâ Perioade ale activită42.

M q u ^ f n r . m m p d iolT rason’ ln ”Les 6tudes Phil°-

43. m l ? ri u n 0r

h f f n. , C o t t

risai!

uns

relc.ih

S p iegal-G esprăch

2™ 23 SeJJÎei;;^ r 1965- I» ..D«‘ uns 2 -ttVt^ 7di’-Smi:iP7:> '; i i c i ^WPc r9 lra r •'C’-T '-ur >wcho feiaP hGi ol ot ts okvahnvn“ uns le tte n , m onaress {Zi aug.— * sept. 1273). Diissc;dor:', 1978, p. 616—617. ^ 45. Martin Heidegger, A n a ( I e r E r j a h r u n g d e s D e n ’z e n s .

G. r-Ioexo, muiJmgeu, 1977 p. r>.

46.

L uhăe:; e t î m i d c g g e r. P o u r u n e n o u P M io ’ J ‘ a ° ', u 0 , l a u o s i h u m e s . Denoel, Gonthier, ' M

ă î î l S

, tn , £

W 2 fe ti° n d e C h a i'i e s -H e n r i F a v r o d >

■Martin Heideg0_v} S e i n v . n d cit , p. 166 ; L ’e t - r e e t l e t e r u p s , cd. cit., p. 205.

49. I b i c i e m , p. 182 şi, respectiv, p. 2 2 1 .

50. I b i d e m , p. 187— lua şi, rcspeeuv. p. 2.,c 51. I b t d c r n , p. 145 ş;, respective p. ici.

52. I b i d e m , p. 228 ,;i, respectiv, p. 27-1.

53. Jean-Paul Sartre, L ’e t r e et I c n e a n t , Gallimard, Paris, 1943, p. 61 ; 538. ‘ Î ^ U196C1^ p ° ' {

55.

56.

7Z'Z> L a

o c a n -F a u l S a rtre , A iS iS i, p™ .

57. J e a n -i-a u l S a ri;e .

i j M l 0 S 0 » h i e d c H e i d e g g e r , P .U .F ., P a -

L ’e t r e

et

U r S p n ‘n 9 m itre

vi

ie

n ea n t,

Und ic

Z icl

n ea n t,

ed. dsr

c it., p. 73.

G e sc h ic h te

III,

ed. c it., p. 660.

58. J. Colombel, l i ’o u b l i c z p a s l a I u l i e d e c l a s s e m I es tomna m o d e rn e s -, le m n ă r ie , 1971, r r . 233, p . 1472?E v o îu & a lu i S ^ rtr^. este e x p lic a ta în acest s tu d iu p r in re c e p tiv ita te a sa fa tă de e v e n im e n te le p o litic e a le epocii : „a c e s te a sîA t circimv^nţele p ic e m d dc la c a ie S a r tr e d e p la s e a z ă re la ţiile sta b n ite a n te r io r în tr e libe. tace şi n e c e s ita te , in d iv id <=i co lecUvi a te ; to t d a to iită ior, ad ic ă , p a rtic ip ă ri" p e c a re el a dGţ ţ 2 s ‘t° allDa la. lu p ta , g m d ire a sa a re o isto rie " (ibid em , p. l47o). I n a-.c.aşi tim p , se im p u n e c o n s ta ta re a că d eşi in m e rc a s a f a c to ri sociali, şi î;; S t i m e l e i u c r ă l i ? ,J -p . S a r tr e 3o'5

păstrează ea punct de plecare experienţa trăită, conştiinţa, individul- (R.M. Alberes, J.-P. S a r t r e , Editions Umversitaires, Paris, 1972, p. 108.

79 Jean-Paul Sartre, C r i t i q u e de l a r a i s o n d i a l c c t i q u c , Galli' maici Paris 1960, p. 633 ; interviul — menţionat anterior — a fost publicat în ,,Le nouvel observateur", nr, 800 din 9—16 martie 1980.

60. Dumitru Ghişe, E x i s t e n ţ i a l i s m u l f r a n c e z ş i p r o b l e m e l e e t i ­ c i i , Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 156.

61. Jean-Paul Sartre, L ’e x i s t e n t i a l i s m e e s t u n h u m a n i s m e , Nagel, Paris, 1946, p. 36—37.

62. K. Marx-Fr. Engels, O p e r e , voi. 1, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1957, p. 70 63. Dumitru Ghişe, o p . c i t . , p. 121.

64. K. Marx-Fr. Engels, O p e r e , voi. 1, E.S.P.L.P,, Bucureşti, ' 1957, p. 54.

65. Fr. Engels, A n l i - D u h r i n g , E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955 p. 129.

66. A.G. Mîslivcenko, P r o b l e m a l i b e r t ă ţ i i i n t e r i o a r e , î n ,,Re­ vista de filozofie", nr. 1/1971, p. 58.

67 Jean Piaget, Î n ţ e l e p c i u n e a ş i i l u z i i l e f i l o z o f i e i , Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 242.

68. Cf. Edmund Husserl, I d e e s d i r e c t r i c e s p o u r u n e p h e n o m â n o l o g i e , Gallimard, Paris, 1950, p. 119.

69. Herbert Marcuse, O n e - D i m e n s i o n a l M a u , Beacon Press, ' Boston, 1972, p. 7.

70 Pavel Apostol, T r e i m e d i t a ţ i i a s u p r a c u l t u r i i , Editura Da­ ' cia, Cluj, 1970, p. 221—223.

71 P r o a r a m u l P a r t i d u l u i C o m u n i s t R o m â n d e f ă u r i r e a s o ­ cietă ţii so cia liste m id tila te r a l d e z v o lta te şi în a in ta re a R o m â n i e i s p r e c o m u n i s m , Editura politică, Bucureşti, 1975, p. 154.

72. Fr. Engels, A n t i - D u h r i n g , ed. cit., p. 131.

Capitolul al 5-lea

1 Cf Jean-Luc Chalumcau, L a p e n s e e e n F r a n c e d e S a r t r e ' ă F o u c a u l t , Editions Fernard Nathan, Paris, 1974, p. 49—64.

2 Pietre Fougeyrollas, C o n t r e L e v i - S t r a u s s , L a c a n , A l t h u s s e r , Ed. Savelli, Paris, 1976, p. 25.

7 Gilles Deleuze, A q u o i r e c o n n a i t - o n l e s t r u c t u r a l i s m e ?, ' ' în H i s t o i r e d e l a p h i l o s o p h i e , sous la direction de Franţois Châtelet, voi. 8, L e X X - e s i e c l e , Hachette Litterature, Pa­ ris, 1977, p. 334.

4. „In acest sens — scrie Ci. Levi-Strauss — celebra fcirmulă a lui Marx : -oamenii îşi făuresc propria lor istorie, dar ei nu sînt conştienţi de acest lucru-, justifică în prima sa parte istoria şi în a doua etnologia. In acelaşi timp, ea arată că ambele demersuri (cel istoric şi cel structural — n n . ) sînt indisolubile" (Claude Levi-Strauss, A n t r o p o l o g i a s t r u c t u r a l ă , Editura politică, Bucureşti, 1978, p. 35).

5 Mircea Maliţa apreciază că „structuralismul a făcut operă de înaintaş faţă de metodologia sistemelor, deplasînd accentul de la -elemente- la «relaţii»" ( S i s t e m e i n ş t i i n ţ e l e s o c i a l e , coordonator M. Maliţa, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1977, p. 9).

*■g s a s

r « a .- a

Ip fiiiîlls liill

™iltVHVerm™U teol:iei sistemelor- (Pavel A posM v i , t n ~ p l126— ştnntlflca enciclopedică, Bucureşti, 1 9 7 7 ,

7'Dunodgp™^,®73,T3f6y' ™ ° rie M a l S deS spst6mes’ Rg 9' p.1335de L®vi-Strauss10'

A n tro p o lo g ia

ed. cit.,

stru ctu ra la ,

Că sT aussure utiliza termenul de

sistem- cu

c S & 11. CI. Levi-Strauss,

A n tro p o lo g ia

stru c tu ra lă

^ :

ed nit r,

H s ş g a ş ^ iş îS

.

sccr^în întl-fbuiinţktă pentru construire^ modlîelo?3^ 3 12. Noam Chomsky,

La

ling u istiq u e

ca rtesi^nnp

v.^^Un

f96 9 , T m 1 0 r m M e dU la n g a s e ’ M itr o n s " X eseu u ,1 Parfs!

13' p.la25o!e L6vi' Strauss’ A n t r o p o l o g i a s t r u c t u r a l ă , ed. cit., 14. Cf Pierre Francastel, P i c t u r i şi s o c i e t a t e , Editura Meridiane, Bucureşti, 1 9 7 0 .

15. Jean Piaget, L e s t r u c t u r a l i s m e , p.u.F. Paris, 1968, p. 7 .

16' aclS'TutraUSS’ ■Lacan Şi Foucault insistă frecvent asupra b ic e ţ i o ie c ţi n u

s m t in d iv iz ii c o n c r e ţ i

şi

a d 'e v ă r a ţ i f ^ f s u o a m e n ii r e a li H nnn

cum adevăratele „obiecte- nu sint rolurile lor si ’eveni

S c 11^ t t r u r t u r a l P d° fmVt Ci P o z itii,le t .î n t r - u n s p a ţ i i to p o lo f t a . I UC u 1 d e f in it p r i n r e l a ţ i i l e d e p r o d u c ţ i e (c f reşti, m o , ™ ssm - 5 n " d u ~l p e M a r x ‘ E d itl,ra p o litlc ă ’ B u c u -

fn •« * « •• .; P e r i p h e r i e e t t r a n s f o r m a t i o n s , inat?L eeCssk a i e u x ""£ d a n s l a c u i s i n e , Aubier, Paris, 1978, p. 12 0 !

18. ciaude Levi-Strauss, _ A n t r o p o l o g i a s t r u c t u r a l ă , ed. cit P- 42—43. Menţionam ca in interpretarea etnologului fran­ cez conceptul de ,,inconştient1- are o altă accepţie decît în psihanaliză desemnînd cadrele formale cele mii general? ale spiritului uman, care presupun o ordine s i m b o l i c ă (ireductibila la cea r e a l ă sau i m a g i n a r ă ) .

19l Uiitnlr?61!611?6’ j - . , Q u o i r e c o n n a i t - o n l e s t r u c t u r a l i s m e ?, în 1977* p 301 “ p h l l o s o p h l e ’ vo>- 8i L e x x - e s i e c l e , ed. cit., 20

. Pornind de la un exemplu simplu (opoziţia ,,roşu-verde“ ntc801™/311231621 rutieră). CI. Levi-Strauss subliniază că rto . lege.rea semnului Poate fi arbitrară, el păstrează totuşi o valoare proprie, un conţinut independent care se

moclula”

21- 2 u . » « c - J ° . ® r S i , W “ i u L f W

, K

39GS, p. 30.

»■s ^

s S

S

S

s = KS%Srl i B ^

S

s i ^

^

s r x

s ^

ps & - ele.). v ,oca10 respectivă, sau o judecată universal-aiirmuuva 23. C î. CI. L e v i-S tra u s s , ir ite .v iu p u b lic a t în ,.L c n o u v e l o b s e rv a te u i'11, n r. il o d in 2a— 31 ia n u c a ic , l^o7.

24. ci. Levi-Strauss, A n t r o p o l o g i a s t r u c t u r a l ă , ed. cit., p. *>^3.

25. Gheorglie Vlăduţcscu, Totemismuî, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1838, p. 102.

26. CI.••r 2 -Levi-Strauss, 2 5 3 . ^ e S i o n ^ ^ f ?n !mSv î s I ^ » o r’ f e w l e % i tice de bază ale unei fandlii lcxica.e.

27- taP-s!co^’ 8 ^ $ * ! ° %

d« r a Sttir t- lS ta ^ r e c i-

zează insă' „fenomenele sincronice prezintă... ° oruo 4nitate relativă, datorită căreia sini mai uşor de slucUat

ed. cit., p. 352 ; 230).

28. CI. Levi-Strauss, A n t r o p o l o g i a s t r u c t u r a l ă , ed. cit., p. 4c. ' 75.

29. CI. Levi-Strauss, G i n d i r e a sălbatică, Editura ştiirnu-i'-'a.

Bucureşti, 1970, p. 284.

30 CI Levi-Strauss, A n t r o j t Q l o r n a sm-mui ca. o 253 In acest context, Petre Botezata lace lecaru de deosebită profunzime, 'subliniind că : . a) succede..oe netăgăduit ale structuralismului se evidenţiază pm/o ?arel unor restructurări epistemice de însemnam., capitală“ • b) efectele sistennee sint, binemveles, totale in domeniul ştiinţelor formale, unde impulsul structuialiu^operează nestingherit" ; c) „amar amputate şi .elacivizate, aceste efecte comandă de la distanvu un.uiceptu de Oiga_ nizare superioară, care pe 1moare treapta promite tot mu. mult • toate acestea cu o concoţie : s^.adama sa nu _dv_^ nereze în caznă ori confecţie" <P. Botezam, F o r m a a s m şi s t r u c i u r a l i t a t e , în voi. Epistemologia şi a u a l i c a l o j i c a ^ a l i m b a j u l u i ş t i i n ţ e i , Editura politica, Bucrneşu, 19m, p.

31. Lucian Blaga, E l a n u l i n s u l e i , Editura Dacia, Ciuj-Napoca, ' 1877, p. 101.

32. Midiei î'oucault, interi iu publicat în „Secolul 20", nr. ie 1887, p. 75.

33. J.-P. Sartre, interviu publicat in „Secolul 20“, nr. 5/1857,

34'

Şt

s t n l c i u r a l i s m ’

E d itu ra

p o litic ă ,

35‘ ™ v . QUfT ' 4ucf css, a n d U r n i t a o f M a t h e m a t i z a t i o n , C - X X X ă J v S c X l Xvj ‘ea Congres mondial de filoDi .„--ndoifr ă 197S (te:-r litografiat), p. 1 1 ; io.

Ouioo Doiuze A q u o i r c r o n n a l t - o n le s t r u c t u r a l i s m e ?

1,1 - - i s t o , r e d e ic. p h i l o s c p l i i e , voi. 8, L e X X - e s i e c l e , sous l i d r e e tio n de i- ra n c o is C h e tG e t Hachette Litterature, PoDs, .'377, p. 306 r 312. ’ 37. J.-p. Sartre, interviu publicat în „Secolul 20“, nr. 5/1967’ p. 83 ; Cj . ' 35. iwichel Foucault, L a s m o i s e i I e s c h o s e s . Ed. Gallimard Dans, 1936, p. 339. ' ’ 39. I b i â e t n . p. 147.

40. în po:uda faptului că u inai acordă un rol privilegiat conceptului d e e r i s f e m e şi propune o „metodă arheolo­ gica-' pentru desciierea sistematică a „jocului relaţiilor intr-un cescurs-obiect". Foucault nu abandonează în car­ tea sa următoare. A r h e o l o g i a c u n o a ş t e r i i , „aumanismul teoretic". „In zilele noastre — scrie el — faptul că în filozot e, sau mai curînd în afaia ei şi contra ei, în lite­ ratura şi in reîlexiu formală, problema limbajului se pune, dovedeşte neîndoielnic că omul este pe cale de a d’spa'oa" ( L ’A r t h e o l o g i e d.u S a v o i r , NRF Gallimard Pa­ ris. p. ;;S7). ’ 41. Jcan-I/uc Chalurneau, L a p e n s i e e u F r a n c e d e S a r t r e ă L o u z a u l t , ed. cit., p. 58.

42. Ca. Q a ' e s t - c e - q v e l ? s t r u c t u r a l i s m e ?, ed. cit., p. 304.

43. J. Preget. L e r r i r u z L ' r a U s m e , ed. cit., p. 103.

44. Semnul — scrie Jaeques Derrida — „nu poate să reţină direrenia mţre semnificant şi semnificat fără diferenţa m.re sensibil şi Inteligibil..., riscînd neîncetat să recaclă dincolo de ceea ce el a deeonstruit" (De l a g r a m m a t o l o g i e , Des Editions de Tăinuit, Paris, 1967, p. 25).

45. I.ouis Altnusser. C i U n d v - l p e M a r x , Editura politică, Bucu­ reşti. 1370, p. ICI. 43. ’ t i d e m , p. '30.

47. Radu ICcrian i n t r o d u c e r e î n t e o r i e m a r x i s t ă a d - t e r r p . i ■ m s m - . t i ' i s o c i a l , Edili na ştiinţifică si eneielopedică Bucure ş .l, 1379. p. 340.

7'

.

p. 070. ’rr::,e : - c

A

'

triste .

Editura ştiinţifică, Bucu-

: artere,1.! pubbieat în ..Secolul 20“, nr. 5 /1 9 6 7 ,

51. J.-P. Sartre, interviu publicat în „Secolul 20", nr. 5/1967, p. 88.

1 2. G.G. Granger. E p i s t e m o l c a i e e c o n o m i n u e în L o g i q n e e t r o n n a i s s a r n . e e s c i m n i i o u e . 'sous la direction de Jean Piaget, Ed. Gallimard. Paris, 1937, p. 1023, --•3. I^ouis Althussi'v. C i t i n d u - l p e M a r x , ed. cit., p. 128 . .74. P :e ; x0 F o u e e y ro llp s, C o n t r e L ^ v i - S t r o v r ? L a c a n , A l t h u s c e r , Sălciii, pari?, 1979, p. 79. ' ' 55. Mifcel Dufrenne." P e n t r u - • 1 >, P- z. > ] :i«.

om ,

Editura Volitică,' Biîbureşti,

C a p ito lu l

a l 6 -le a

1. In „Les nouvelles litteraires", nr. 2536, 10 juin, 1976 ; dossier „Les nouveaux philosophes".

2. Bernard-Henri Levy, L a b a r b a r i e ă v i s a g e h u m a i n , ed.

Bemaid Grasset, Paris, 1977, p, 12.

3 I b i d e m , p. 208 ; 191.

4. Francois Aubral et Xavier Delcourt, C o n t r e l a n o u v e l l e p h i l o s o p h i e , Ed. Gallimard, Paris, 1977, p. 21—22.

5. Cezar Radu, O p e r s p e c t i v ă s e m i o t i c ă asupra fenomenului kitsch, în Esteticul in sfera culturii, Editura Meridiane, 1976, p. 162.

6. Bernard-Henri Levy, La b a r b a r i e ă v i s a g e h u m a i n , ed. cit., p 43 ; 73 ; 8o.

7. I b i d e m , p. 184.

8. I b i d e m , p. 11. „Comunismul este mort şi îmbălsămat", declară la rîndul său J.-M. Benoist (în „L’Express" nr. 1386, 30 janvier-5 fevrler 1978, p. 68).

9. Formula revine, ca un laitmotiv, în lucrările lui Andre Glucksmann, L a c u i s i n i e r e e t l e m a n g e u r d ’h o m m e s (Ed. du Seuil, 1975) şi Les m a î t r e s pe n s e u r s (Ed. Grasset, 1977), fiind reluată de B.-H. Levy în forma „oroarea nu este o deviere..., ci un efect, printre altele, al legilor din « C a ­ p i t a l u l ” " ( o p . c i t . , p. 132).

10. Bernard Bonilauri, N o u v e a u x p h i l o s o p h c s : l a m o d e ă l ' e n v e r s , în „Le Figaro" din 25 octombrie, 1977, p. 2.

11 Bernard-î-Ienri Levy, L a b a r b a r i e o. v i s a g e h u m a i n , ed. cit., p. 10 : 32 ; 44. întrucit trimiterile la această lucrarecheie a „noilor filozofi" sînt mai ample, în următoarele două paragrafe trimiterile la ea vor fi date în text.

12 Această accepţie este mai amplu analizată de A. Glucks' mann care reproşează „maeştrilor gînditori" ( m a î t r e s p e n s e u r s ) că ar implica în critica raţionalistă a „Stăpînului" ( L e M a î t r e ) . odată cu ideile de progres şi revo­ luţie, şi „o filozofie de stat..., proferînd, pe şoptite : gîndesc, deci statul este" (A. Giucksmann, L e s m a î t r e s p e n ­ s e u r s , ed. cit., p. 118).

13. „O ranchiună din ’68 ; n-au clocit asta de vînzare", scrie G iu .e s IL ieu/.o.

■. :: so. ~ la ..noii filozoi i.... care au introdus în Franţa marketingul în filozofie, în loc să facă şcoală" ( C o n t r e l a n o u v e l l e p h i l o s o p h i e , în „Le Monde", 19—20 juin. 1977).

14. Gilles Deleuze. C o n t r e l a n o u v e l l e p h i l o s o p h i e , în ,,Lc Monde", 13—20 juin, 1377.

15 Pierre-Phiiippe Druet. T h e . . N e w p h i l o s o p h y “ i u F r a n c e , în I n t e r n a t i o n a l P h i l o s o p h i c a l Q u a r t e r l y , voi. XVIII, no. 1, mărcii 1S78, p. 92.

16 Maurice Clavel, Dicu e s t D i e u , n o m d e D i e u ! ed. Ber­ nard Grasset, Paris, 1970, p. 111 ; în aceeaşi lucrare apare şi teza atît de scumpă „noilor filozofi" : „Gulagul era înscris în marxism de la bun început" (p. 108).

17. i b i d e m , p. 55 ; 70. Tocmai pentru „sprijinul" dat de Lardreau, Jambet, Nemo şi alţi „noi filozofi" în înlăturarea acestei temeri, Clavel le mulţumeşte, adăugind patetic : „De aceea, ei sint familia mea. 11 iubesc" (p. 71). La rîn­ dul său Nemo soi ic textued : „Clavel este sensibil la spri­ jinul pe care noi i-1 aducem şi ne acordă aprobarea sa ; există între noi comolieitatea implicitului" (Phiiippe Nămo, L ’h o m m e s t r u c t u r a l , ed. Grasset, Paris, 1975, p. 131).

18. 30 J--M. Benoist Interviu nn 1386, rîRfi janvier-5 fevrier 1978, dat p. 69.revistei „L’Express" Express , no.

19' edr: c f tU,bp al 304X - Delcourt-

Io

C o n tT e

n o u v e lle

ph ilo so p h ie,

stea 2h

23.

as

ParS°i978,tZpS,5t'etaî’ iS

p o u vo ir

et

,>Era socialista'1, nr, 17/1979.

Bernard-Henri Levy,p. L1 1e—7t e1 .s t a m e n t Grasset, Paris, 1979,

24. I b i d e m , 25. I b i d e m , 26. I o’ l d e m , 27. I b i d e m ,

p. 16 ; 9 . p 9. p. 185. p. 1 0 .

28. I b i d e m ,

p

le

de

so cia lism e,

P.U.F.,

ed Bernard Bernarri ta.

D leu vw u,

44 .

29. Acestea. s l n t prezentate şi analizate amplu în capitolul ,>'— cie şapte porunci”, op. c i t . , p. 203—222.

30. i b i d e m , p . 21

31. K. Marx-Fr. Engels, Opere, voi 1957, p. 52.

32- p 'E3 ^

37

Henri L6vy’ L a

33' rJoeusst°P^isLi C 9?3r,Clpe: 7 j

36. B.H.-Levy,

La

ba rb a rie

’ E.S.P L.P., Bucureşti,

b a r b a r ,ie ă v i s a g e

e a n -JaCque3

Paris, Bibliotheque d'eJi’a Pld/ade/ 35. Jean-Jacques Rousseau,

1

h u m a in ,

Ro—

ă

visage

*■ Libr. La-

lâ o -S lT v o l.

O eu vres c o m p letes,

h u m a in ,

37' n “y39S ; ^ov.-deTIIeT p aUm ţ ° m m u n i s ™ 38. J.L. Lecercle, o p . c i t . , p. 78 ; 76 ; 180.

ed. cit.,

n f p.^69^.

ed. cit., voi. III, ed. cit., p. '

78

.

* -Europe”

39. J.-J. Rousseau, Oetumes c o m p l e t e s , e d . cit., voi. III, p. 3 9 2 .

40. ,,A susţine pesimismul istoric" înseamnă a m0 „„ ... zofi^rd 5troTe^dU“ °S10Br luminilor^ e ^ e i u ^ s a ^ Monde-, nr. 10 242 din 4 ianuarie^ml)!0™111 publlcat m -Le 371

41. J. Starobinski, J.-J, R o u s s e a u , în U i s t o i r e da l a p h i l o s o p h i e , voi. 2, sous la direction d’Yvon i>claw, die de la pleiade, N.R.F. Paris, U73, p. 701.

42. Ronald Grimrnsley, T h e P h i i c s o p h j o : R o u s s e c a . u » d U.P., London, 1973, p. 163.

43 CI. Levi-Strauss, T r o p i c e t r i s t e , F. dilu ca ştiin.iîico, 1963, p. 409.

44. Jean-Jacques Rousseau, O e u v r e s complete», ecl. cit., VOl. IV, p. 463.

45. B.-H. Levy, L a b a r b a r i e ă v i s a g a h u m a i n , ed. cit., p. -v.

46. J e a n - J a c q u e s Rousseau, O e u v r e s c o m p l e t c s , ed. c il., VOl. IV, p. 524.

47. B.-H. Levy, L a b a r b a r i e d v i s a g e h u r r u u n , cd. ci,., p. ^7.

43. j.-L. Lecercle, J.-J. Rousseau, ed. cit., p. 175.

49. I b i d e m , p. 113.

50. J.-J. Rousseau, O e u v r e s completcs, ed. cit., voi. HI, p. 8„— ' 83.

51. I b i d e m , p. 391.

52. J.-L. Lecercle, op. cit., p. 165.

53. Galvano della Volpe, „ R o u s s e a u e t M a r x “ e t a u t r e s e c n t s , Bernard Grasset, Paris, 1974, p. 55.

54. Bernard-Henri Levy, L a b a r b a r i e ă v i s a g e h u m a i n , ed. cit., p. 178.

55 Heibert Marcuse, Scrieri f i l o z o f i c e , Editura politică, Bucu­ reşti, 1963, p. 359. __ 56. Cf. K. Marx-Fr. Lngels, Opere, voi. 3, Ediluta politica, Bucureşti, 1958, p. 577.

Capitoîal ai 7-lea

1 VI Lenin, O p e r e c o m p l e t e , voi. 18, Edituia politică, Bucu' reşti, 1983, p. 539. ^ 2. Paul Kurtz, A m e r i c a n P h i l o s o p h y i n t h c T w e n U e t h C e n ­ t u r a , The Macmillan Co., N.Y., 1867, p. 17.

3. Guidc to t h e W o r k s o r J o h n D c i v e y , edited byJ o Am. Bodyston, Carbonclale, Southern Ilunuis u.j. > P- • 4. lm . Bochenski, L a p h i l o s o p h i c c o n t e m p o r a n e e u Euro;,w Payot, Paris, 1951, p. 67.

5. Jacques Mantoy, L e s 5 0 m o t s - c l e s d e l a p U l o s o p t u e c o n t e m p o r a i n e , Privat, Paris, lSîl, p. 63 71.

6 Sidney Hoolt, F r o m H e g e l t o M a r x , ed. a Il-a, Ann Arbor, 1962, p. 274—275 ; 281.

7 . Neil MC. Inncs, T h e W e s t e r n M a r x i s t e , Alcove Press, Bradford and London, 1972, p. 44. o , „ ■ n h i l o s o v h i e tonic 3, „Les dictionnaires Marabout Um*• v“ I^ o îr’ S e r n r : dingee par Jacques oumont et Philippe Vandooren, Geraixi & Co., Pa. 16 , ou, p.

9 . Din păcate, deşi în literai" « H lo z o fic ă ma-Vu. din ^ a ia n o a s tră au n s . e la b o ra te

/’ ă - 'p

c.„)-{

tualismuluT^ătomist^ e tc ., _ p iu g m a tis n iu i c s t e V ă p re a ce ^ aCscrîsMEStef^îâ^uâ^ăcăto^aOt^su^ rii, cît şi al aprecierii. în privinţa m a rţi, ^ P

d?nf j."ni , ^ amintim că mir-o carie se vorbeşte despre V - , ° CUIV>,’ esteticianul englez existenţialist” (cf vers, f o M e m p o r a n e , Editura Umj . p v . , n.:',\.s7’’1 *. f'.;-mmm e la care s-ar putea icp,. giuiimo : este tot ani Ue „ c i w l " - " ne eît este de : £ s ; r S K , ™ / riVinîă a p r e c i e r i i , întllnlm Intr-o* altă bie'-ti? opinie: ,,pragmatismul, idealism subie tiv_ m tC'meni, se reduce in lonc», mai cu seamă cînd , : “l “‘Itmwa de a răspunde obiecţiilor ce i se aduc la epistemologie V“ ’•tu /isooiam-a(S Uc'Jo a■r 1 ,sa->rolului practiciimuterialist-diain cunoaştere

10

. 2,te

A m erica n

s s a m 11.

lb icle m ,

selected wriiin=s editeri and

P ra g m a tism ,

m

m

- ^

“ 2 “

p. 74.

12- o / ă t o k S' f h

Name for S o m e O ld W aijs ■ 0 in ’ZT hZio.AJ rA. m eAr -.. cNew a n P r a g m a t i s t s , ed. cit., p. 3 3 .

■ R.H. Pcpkin, Scrot], A V Kmk P h i l o s o p h y , w.H. Allen, Ponderi Uk, p. 265. ‘ 14. V/. James, o p . c i t . , p. 32 15.

I lI i A d£.,i Sp. ts r. .

10. v«. James,

op.

76

17.

^ • e r â r p kW “ p h n o s o p i d e c o n i e m p o r a i n e e n E u 13. S b ? ~ X a n d r e a Y c a r s o/ P h i l o s o p h y , Penti 1 ^'.•ono .oti.,,, Aijaaiesey, En^land, 19 7 0 , p. 10 4 .

13.

P P P j ^ u ' P : i - - : ; n c x p l orf d D im e n sU m of J a m es's 1 n c . - y i . . , m „l,.e iroasonaiist-4 , voi.

LII, nr. 3/1971.

20 . c'u f , % ! £ n t i s m ’ . ţ a r h a A m e r i c a n P r a g m a t i s t s , ed adevărata (iacă ” ° te°rle f'eVine 21 .

F to ^ r lo n ; ^ cit. pai5 j S’ Pr0£/mat-& 'm> în ’^ e A m e r i c a n P r a g m a t i s t s , ed.

25. I b i d e m , p. 65.

24.

Moi-.ls, Pouncattons oj th e r h c o r y o f S ign s, " o u ,u .a h m s of in s lirM y o f S mc. :i ,eenmc e , volume 1, Nos! f” ' • . ' - ' • t i r A 4 ' Xeu“-th. ljmmiup.'Cil. _o ana monden, :y;i p 7 ■Orrjs, Oile uapuoiui v : P r a g m a t i c a ip- 107—120;, şi urm., 22 .

26. Louis Althusscr, C l n r ; Bucuroşii, lâiO, p. 2 sB.

h i-i

p !d P stern phtt0*»hV, sîVe M a r x , Editura politică,

2V't f e S l c P ^ i ncZf4lu>$i,

^

28.

H i s t o i r e d e l a p h i l o s o p h i e , voi. 3, sous la direction d’Yvon Belaval, ed. cit., p. 505.

29 R. H. Popkin, A. Stroll, A. V. Kelly, P h i l o s o p h y , ed. cit., p. 265. .

TJoua denumire apare revendicată expres în lucrarea lui ' vJ.e l Dewey, P h i l o s o p h y a n d ciuilis^t^ n’^fno’iSăB\ach & Co" o p e m e n t o f A m e r i c a n P r a g m a t i s m , Milton, Blacn & co., N. Y-, London, 1931, p. 23—24.

31. J. E. Bentley, o p . c i t . , p. 153.

32. John Dewey, D e m o c r a ţ i e şt e d u c a ţ i e , Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972, p. 125.

33 M R Konvitz şi G. Kennedy apreciază, de pildă, că in33 strumeSalismul lui Dewey „este a^ adi^ recoans^erat de

S cT n^pa^za^T a S i

americane" (în T h e A m e r i c a n P r a g m a t i s t s , Meridian Bo oks, The World Publishing Co., Cleveland and New York, 1982, p. 175).

34. Hegel, P r e l e g e r i d e e s t e t i c ă , Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1966, p. 60.

35 Cf P A. Schilpp, T h e P h i l o s o p h y o f J o h n ,1’ The Library of Living Philosophers, La Salle Illino , open Court, 1971, p. 597. ir Metodologia cunoaşterii propusă în aceste pagini scrie 36’ j^hn âewly în 1916Ş - a? putea fi denumită pragmatică" (J. Dewey, D e m o c r a ţ i e ş i e d u c a ţ i e , ed. cit., p. 291).

37. Richard J. Bernstein, J o h n on Eiperienc^ Noture and F r e e d o m , N. Y., Bobss Merrill, 1960, p. XIX xx.

38. John Dewey, E x p e r i e n c e a n d N a t u r e second edition revised, N. Y., Dover Publications, 1958, p. 47.

39 Am enunţat, în rîndurile anterioare, teza fundamentală De care a argumentat-o John Dewey in capitolul VI (The C o n t i n u a m o f E n d - M e a n s ) , din principalul studiu în "care si-a expus teoria generală a valorizam ; cf. John Dewey Th e o r y o f V a l u a t i o n , în F o u n d a t i o n s o f t h e U n i t y of S c i e n c e voi 2, Nos. 1—9, edited by O. Neurath, R. carnap,’ ch Morris, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1970, p. 379—447.

40. James Gouinlock, J o h n D e w e y ’s P h i l o s o p h y o f V a l u e , Humanities Press, N. Y., 1972, p. 14.

41 David H. De Grood, I n t e l l i g e n c e a n d „ R a d i c a l i s m / ' i n J o h n D e w e y ’s p h i l o s o p h y , în C o n s c i o u s n e s s a n d S o c i a l L i f e , B. R. Grtiner, Amsterdam, 1976, p. 56.

42. John Dewey, T h e F i e l d o f V a l u e în V a l u e : A C o o p e ­ r a t i v e l n q u i r y , ed. R. Leplay, N. Y., 1949, p. 7..

43. J. E. Bentley, op. cit., p. 166.

44. John Dewey, D e m o c r a ţ i e şi e d u c a ţ i e , ed. cit., p. 280.

45. J. A. Leighton, T h e F i e l d o f P h i l o s o p h y , Cap. XXV (Prag­ matism), D. Appleton & Co., New York, 1970, p. 381.

46. Cf. L e s e t u d e s p h i l o s o p h i q u e s , nr. 4/1964, p. 281.

47 Cf. Philip M. Zeltner, J o h n D e i v e y ’s A e s t h e t i c P h i l o s o p h y , B. R. Griiner, Amsterdam, 1975, p. 5o. dft t? t dp Georee T e c h n o l o g y a n d R e a s o n , în P r o c e e d i n g s o i îhc XV-fh wbrld C o n g r e s s o f P h i l o s o p h y , Sofia, 1973, p. 306.

49 W v O Quine, D o u ă d o g m e a l e e m p i r i s m u l u i , î n E p i s t e ' m o l o g i e . o r i e n t ă r i c o n t e m p o r a n e , ed. cit., p. 58.

374

5°-

K c y acaP°0ttr^ ,Cc1 £ f r W p o ^ ? a £^ f j « c #

monista asupra valorii-senn °P ,rlî* £ată de ° concepţie T h e o r y , Prentice-Hall înr ta to sey, 1969, p. 5 4 ) ’ InC" En§lewood? C Cliffs, NewVaI«c JersSityPpressTCa1mbHdJl!aiT68 , p" 51^ ' ““ ’ CambridSe UniverT a r ? ' p U20 ^ 2 il“lUi’ . I b i d e m , p. 36—3 7 .

5 4 . I b i d e m , p. 3 9 .

Pîmcfe de sPrijm, ed.

Î!1

53

Capitolul al 8-lea sophes,

P.unF .,^?i^n’i 9P6riep<i’45îa

t u i - e , e î n am ţ t o £ e ’ d e ^ a Le

e

T

e

et

Ies

p h ilo -

ta c u l ™us la d>rection de Hachette Litterature,

p h ilo ^ o p h i2 freu d i?n n e d e ?P-h ] ' siec le,

Fr. Châtelet, voi 8 Paris, 1977, p . 17 —7 5 .’

3' f

p h llo s ° P h ie

vy » XX"e

»

, »

4' ţ ? TV o e u v r f X C^ ^ Î ^ uT î"s PWIosophes^iJ citf p‘ Payot, Paris^igâf

Q !°

( K ^ bT v ^ * ^ ; p.U

^ p !‘ ■’T° ^ > ** Fre“‘1’ ^ P W o s o p h i l ft

p s Vc n a n a l y s e

(1916—1917),

6' UeVC,hparisaT9737"pro7t - C7i0n â !a P W t o n a l y s e . F r e u d , Ha7. S. Freud, I n t r o d u c t i o » a l a p s y c h a n a l y s e , ed. cit., p. 42 2 .

B u c u re ş ti^ ig fo ^ p .

ca

s î ^ L a ’ rin d u l ^ ă u ^ p

(?n Freud !« ). 1 u d ’ l a

N a tu rw issen sch a ft" P h ilo so p h es, 62 ?m Tr

ed. cit., p.

k

L ’m t e r P r 6 t a < i 0 ''

10. S. Freud, I n t r o d u c i i o n ' cit.Lp:Î3SOUn’ F T e U d ’ l a 12' edPUc1t.EvoL fp.1251"1

â

des

p o Iitic ă .

a®? Se revendice

P h ilo so p h ie

et

Ies

(1900)’ P-U.F., Paris, ed. cit. p 299 e t I e s p h i l o s o p h e s , ed.

rSvcs

la p s y c h a n a l y s e ,

P ^ o so p h ie

Gt

l,o e u ™

de

S lg m u n d

F reud,

dinr 5 1 iude ?910; i b i d e m * ' vof°n,e p 3 47^ Freud către Jung 14. S. Freud, G e s a m m e l t e W e r k e , ed. cit., voi. XVII, p. 8„ 14. E. Jones, o p . c i t . , voi. II, p. g0. ' 16. Apud P.-L. Assoun, op. c i t . , p. 4 9 . n. I b i d e m , p. 5 2 .

18'

Payo». Paris, 375

19. s. Freud. G c s a m m e l t e w e r k e . cd. cit., voi. XXV. p. IM. 2 0 . P.-L. Assoun, op cit., P- 63.

21. I b i d e m , p. 63.

2 2 I b i d e m , p. 63—66.

23. I b i d e m . p. 67—68.

Fn,m)oi ai).nV:: ‘ntr-o scrisoare a lui Frcud din 10 mai22. tio jS93 ; ci. L-J. n a i s s a v e c d e l a p s y c h c m a l y s c , P.TJ.I’., ris, 1973, p. 218.

S F -'cu d . La ■ r s y c h c v ' . i t h o l o g i e d e l a v i e q v o h d i e n n c , ' pkyot, Paris, 182b p. 239.

26. ^ .-L. Assoun, op. c i t . , p. 72 (subl. ns.).

Bsrnard Bcnilauri. Le? c t t n q u e t c e d e l a p e y e h a n a 27. lApuci y s c , in „Le Figaro", 14 s-pternbne 16.9, p. 228. S. Freud, Totem e t T a b o u (19121, Payot, Paris, 1917, p. 130.

29. S. Freud, r.ra rie ct Ia p s y r h a t i a i t / s e , Oallimard, Paris, 1949, p. 235. ,„c W Daiey 7 - p r o b U m e d c l a v a l e u r e n »s;/chano30. iT^„— r , In ;,Diogâe“: no 59, jiiillet-sept. 1967, p. 11. .

Kaufmann, p s t j c f i a n a l p s o e t t h e o r i c cîc l a c u l t u r e , 31. pmrre eă Berce!, Gonthicr. Prris, 7974, p. U 7 .

32. S. Frcud, Die Zu k u n l t e i i t e r l l l u s l o n (1927), în G e s a m m e i t e W e r k e , ed. cit., voi. XIV, p. 227.

33. H. Marcuse, Eros c t C i v i l i s a C o n . C o n t r i b u i t o r i ă F r e u d , Ed. du Mtnuit, Paris, 1963, p. 23 ; 23.

34. S. Freud, D a s U n b c h a n e n i n d e r K u l t u r , în G c s a m m e l t e W e r k e , ed. cit., voi. XIV, p. 475.

I 33. b i d e m , p. 446.

36. I b i d e m ., p. 506.

P Bruno, L. Seve, P e n t r u o c r i t i c ă m a r 37. xr i s URi aCîOment t k d i k psminolftice, Editura didactica şi pedago­ gică, Bucureşti, 1975, p. 70.

TVTnr"' C n r i v t r o s V t l a a n i v e r s a r e a g a z a t e i T h e p e o 33. %r Ş i e ^ P a r l c r a ? apr. 1856) în K . M ^ F r Fngcls, Opere, voi. 12, Fditura polit:ca, Bucureşti, 19o2, p. . ..

C o r r c s p o n d a n c e (1873-1939), apuc! P. Kaufmann, 39. Ps.s yFreud.

C h a n a l y s e e t t h e o r i c d e l a c u l t u r e , cd. „... p. ~ jacques Lacan, ficrîfs. Ed. du Seuil, Paris, 1208. P- «"OI b i d e m , p. 285.

I b i d e m , p. 259. r r clement P. B r u n o , L. S e v e , P e n t r u o c r i t i c a m a r ­ x i s t ă ' a t e o r i e i psihanalitice, e o f f l c ă , B u c u r e ş t i , 1975, p . 97.

E d itu ra

cL darera

31

pe-da-

44.

1973, p. 23.

Fourevrollas. Contre L e v i - S t r a u s s , 45. Pierre s e r Savelli. Rome, 1976, p. 134.

46. nanei N stîia n .

47.

G ille s

A llia n c e

Francam e.

Felix O u a t t a r i .

1972, p. 352.

D eieu re,

n uit, P aris,

376

P aris,

L e van,

I a ,, p .

I / A n f ’ -O ed ij'e,

A ltlm s-

9L

Ed,

de

M i-

V

lo c

u 7

“, ‘~LU,

muicii?;.- -a a'*tj

"* '' '

Deicuce dă o prezentare ea °a a r p u te a în jji îaiii maci, aceasta

p .

“ conştientă a cîmpului

s o c i^ s to A c .

d° “

t l I c i S

I S

Su??ao& ^^^

P roeo: a.i sr h m •'■'i.

c ^ li ^

H c r i î iiv ^ X '^ . e

51. Herbert ITaccuse rv.iîi,

ed. c it., p,

C2' L ‘Xi“ “ S 53. C i. E t h a r ie r , H ac

;

l §

«M Se sS:

‘ V.c

Jean-Luc Chalumcau, op. *

l

cil.,

*« ^ te le g o m p.

ga.

RimXXdâ^mdX°n-^5ig4e..pai Charles"" C l'S J9'7' P' 79'

77,

'

'

X

C o n tn b u tio n

â

^ ; l a i l t i n ^ r o U Qn e d e n a t r e t e m p s ,

;/' • 5 o u r la d n e c tio n de Je a n P o lde la pi*dadc, l3t>B, p. 1702-1703 for Vv'mston, N. Y., 1947, p. 3 4 . n i r a s e l i , Hoit, Rinehart and

cpec

54. Erich Froram.

p ia n

55- PuofihersfN™ ' 1 % *««*«*» ° f P ^ e , Harper & Eow rite amintit că î>irh “VXVC ' l;l,n- ln «cest context, me-

a L s iâ r^

- ° # n

p r a c tic ă r ii e i a r o ro s lă v -' ccE m -'P îî c u tr o iis hu:

^

san.r, nr.

a/ , ( . ,

? ssssss Ş1

w c u r a ja r e a

-' '' - 1 0 m m > L e s i m -

.V-r a l 7

**

,,Revista d^%lozoi?e-,"nr.‘ ?

* < m ^ ^ % % i ' ilh e lm

'™ -

R eich ’

în

1° 58. ^Ilncum iţeiCii,

La

lo n c tio n

53. Wilhelm Reich,

La

rS vo lu tio n

rXuii, PatVs* lS7 a‘CJ“°’ C1-

La

de

V orgasm e,

sexueU e,

d lm cn si°n

E C rieH d a o : ° ^ e ,

L’Arche, Paris,

Payot, Paris, 1936, esth etiq u e,

Ed. du

Editura poIltlcă( Bucu_

C2- I o’ i C c m , p. 439 (subl. ns..'.

C3. I b i c o r n , p, 441.

64. Alam de Eenoist, Vu dc

a ,-o ile,

65. Herbert Marcuse, op. cit., .

p.

1/7

Ed. Copernic, Paris, 1978,

237-238 (subl. ns.).

66. I b l d e m , p. 211.

67. Idem.

61! Ilerbert Mardise, Dic G e s e l l s c h a f t a l s K u n s t w e r k , în ’ „Forum", noembr.-decemb. 1967, Heft 167—168, p. 865.

69. Herbert Marcuse, S c r i e r i f i l o z o f i c e , ed. cit., p. 214.

70. I b i d e m , p. 209—210.

71. I b i d e m , p. 210.

72. N. Tertulian, s t u d i u i n t r o d u c t i v la H. Marcuse, S c r i e r i f i l o z o f i c e , ed. cit., p. 60.

73. Herbert Marcuse, S c r i e r i f i l o z o f i c e , ed cit., p. 210.

74 Herbert Marcuse, Eros e t C i v i l i s a t i o n . C o n t r i b u t i o n ă F r e u d , Ed. de Minuit, Paris, 1983, p. 16.

75. Herbert Marcuse, S c r i e r i f i l o z o f i c e , ed. cit., p. 435.

76. Ibidem, p. 296 .

77. I d e m .

78. I b i d e m , p. 297.

79. Ibidem, p. 435 ; 297.

80. Ibidem, p. 419.

81. I b i d e m , p. 300. m Ib id em traducerea, 82. Ibidem op. 294 f4m modificat , din prefata scrisă depreferind Marcuse redapen­ tru ediţia franceză a cărţii O m u l u n i d i m e n s i o n a l , conside­ rând că diferenţa de nuanţă prezintă importanţa.

83. I b i d e m , p. 298.

84, I b i d e m , p. 453. n 428 Lucrarea lui Marcuse, O m u l u n i d i m e n s i o n a l 85 ^Thirfem p f ca?e ani analizat-o mai amplu - se încheie, semni­ ficativ cu următorul citat din Walter Benjamin . ,.Nă­ dejdea’nu ne este dată decît de dragul ee.or deznădăjduit .

8 6 I b i d e m , p. 419.

87. Ibidem, p. 439.

88 .. Ibidem, p. 375—376. _.

89,. Ibidem, p. 440.

Am în vedere încercarea întreprinsă în C e f.s te. J , f r l ™ re-%? ' 90' E£tA?a ştiinţifică şi enciclopedica, Bucureşti, 1978, p. 52­ 95.

91. Lucian Blaga, E l a n u l i n s u l e i , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 77. jean Starobinski, J.-J. Rousseau. La t r a n s p a r e n c e e t 92. l-obstacle, N.r.f. Gallimard, Paris, 1971, p. 381.

93. Ernst Cassirer, La p h i l o s o p h i e d e s L u m i e r e s , Ed. Fayard, Paris, 1970, p. 273.

Henrik von Wright, E x p l a n a ti o n a n d U n d e r s t a n 94 Georg d i n g , Routledge & Kegan Paul, London, 1975, p. 32. .

în loc de încheiere

1. Louis Althusser, T h e C r i s i s o f M a r x i s m , în „Marxism Today“, july 1978, voi. 22, number 7, p. 215—221.

2. Op. cit., p. 215.

373

3' BucureaştrM 68EnpSe2 l ’ S c r i e r i 5.

Paris, Î973^pS.b2i’; 55^°36‘U “ p, 86 ; 90 ; 1 1 ; 82.

d in

Juhn

tin e re ţe , L u w is>

Editura politică,

Franţois Maspero,

Ib id em ,

tions RobertrLa’ffont,î£paris, 9 7 7 ]"p Ea ™pe ’ J1-Jl •, ‘ilt.

Stock, P ^ S 978Cp07nm nt d e ^ n t - o n c e *' m

f np . %

Benoist’

vu

de

d ro ite,

Copernic,

S ca d en te , Que

‘'

M eth o d ,

des

system es,

Caiefe /«0»/<ee, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1956,

H' Of Sriemfe^VSctffaa^973,ap58(h^OSOP^P’ Bulgarian Academy 15, rLe°ş^mohr n r3. C l t i n ^ “ - 1 Pe M“« . Editura politica, Bucu16, I d e m .

17' ^ f i S z o ^ ^ s t X r t o t & B ia g a c o n fo r m c ă r d a P e u n a se m e n e a te m e i se nna*?» 2ig?^ tltu d ln e - c ă c i n u m a i d m e» p o a te să o fe r e u n s u f i c i e n t a d l .;..n u m a i o « certitu te c to n ic e c e g a ra n te z ă c lă riiru 16^ spP Jm s c h e lă r ie i a rh ibilitate-'. Biaga^ p r e c fz e a z ă c« n ° f ° î lc. e , o a reŞ ica re d u ra stitu ie fie p r in tr -o te z ă fie p r in fr0nrFlatU l Fe n tra l se co n P lu sau m ai re d u s, de te z e " Pn a 4 £ 1 T rP tm tr e g , m a i a m o v iz iu n e (filo z o fic ă ) s u p o r tă o in ă ” u n slste m sau in te rio a re , d a r n u m a i e o n tra d F c îîf e PU nct c ° n tr a d ic ţil p o r t cu p o s t u l a t u l c e n t r a i „Se d e c la ră în r a ­ r u l in c rim in a t n u e ste a tk de t deh c a z u l c ă se cto ş t u n ţ a f i l o s o f i c ă , E d itu ra F a» la (D e sp re c o n A c c e p tm d a cest p u n c t de v e d e r / T 5 a î a ’ 1974’ p - 117>CU situ a ţia m e to d o lo g ic ă a stiin te i o , 13? 4 s e slz a a n a lo g ii m ază Th. S K u h n _ 1 (unde — cu m su b lise a m n ă c ă m e m b rii g ru p u lm d ilcio b n ® 1 ” p a r a d ig m e “ în m e n te le c a te g o ria le a le o r a c t f n f ? Llnar c o n sid e ră fu n d a »c e rtitu d in i"), d a r şi d i s a n a w u 1 Hl0 r ?t u n ţ ific e ca fiin d p iră să d e v in ă a u to r al S n ei lu m i ^ c h l f 6 ” fiIo2 0 fu l asŞ tiin ţa îşi asu m ă ro lu l de c e r c e tă to r Cf tă VI^em e o m u l de lim ita t din cîm n u l in fin it Oierf e tă to r a l u n u i d o m e n iu d eT in în d s e a m a T e f a p t i ^ ^ â îO f T en,el0r‘‘ P 55*. m a la “ şi c h e stio n ă rile la n iv e l f n F î°d -e e e r c e ta re a „ n o r tu ie fa z e su c c e s iv e ci s im u lt a n e " Prt a d l8 m a tlc “ n u co n stic o n c e p tu lu l k u h n ia n de p i r î d î e m l ^ T p o s lb il tra n s fe ru l te i în m e ta te o ria filo z o fie i ™ 1 h 1 ‘ n m e ta te o ria ştiin să su rp rin d ă a tît a n a l o g m l ' s u g e r a t e ' sens aP tă (S tr u c tu r a r e v o lu ţiilo r s tiin tilfc e S ' de T h - s - K u h n e n c ic lo p e d ic ă , B u c u re ş ti m s n i - ,Ed„ltu ra Ş tiin ţific ă şi g n le . I n tr u c ît p o s tu la tu l ’ c e m r a f n i f ^ 2,?4)’ şi d isa n a lo-

tic. conceptul de

^

™ 379

^

?,

The

U M & ft g en era le

13'

est

dd„ Paris,

4

ciarendon P^ss,dOxford?T9 33 ,°p ^ h i l o s o p h i c a l

Von

Edi-

-

tîn închis" de cunoaştere din cadrul unor cornunitaii şti inţific" determinate, Iste astfel transferabil m filozofiei, dar numai în mtoura nuaiiţaiu £ ^port c statutul epistemologic al filozofiei. El va d^emna d<ici m „ rnitricp disciplinară" (op. cit., p. 227), ci motiiu cuie m r k d " InterdfscipiîÎTare Altfel interpretat sau conceptul ar deveni absolut inoperant, sau ar duce la inacceptabila concluzie seientist-reducţionisţă d"Paarcat^ ’b.fiesFVncetrte păşi faza preparadigmatica, nlozofia ar trebui sa ince a fi ea însăşi, adică filozofie.

13. Thomas S. Kuhn, S t r u c t u r a r e v o l u ţ i i l o r ş t i i n ţ i f i c e , ed cit., p. 127. .

1 Q vasile Tonoiu M e t a f i l o z o f i a c a d i m e n s i u n e a c r i t i c i s m u l u i , Yn v o i. m s Z ' r n o l o g i a ş i L n a l i z a logică a l i m b a j u l u i ş t i i n ­ ţ e i , Editura politică, Bucureşti, 19/5, p. 2J3.

20 Cf. Umberto Ceroni, Crisi d e l m a r x i s m o ? , intervista di K Romani. ,,Interventi“, Roma, 1978.

21. Menţionez îndeosebi volumul.Opinii ^ " X r m t r e ^ l d(fimmeiU.are °în^şUin^eleI sociale1" şi P°Utice, de S r l a l S 1f I M ( P ^ ) .

O cUAlexandru ^S i C hS »Tanase .(P. 63), (p. 6J—67),C.I. S Gulianan(t (p. (68-«T> Nicolae Bellu (p. 72-76) şi Ludwig Grunberg (p. 77 89).

22 Louis Althusser, C e q u i n e p e u t p l u s d u r e r d a n s l e p ă r ţ i c o m m u n i s t e , U I L ’i d e o i o g i e : u n e c a r i c a t u r a , m „Le M .

27 avril 1978, p. 11.

23. I d e m .

24 M a r x - E n q e l s - L e n i n D e s p r e d i a l e c t i c ă , texte alese sistematfzate şi comentate de Ion lanoşi, Editura Mmerva, Bucureşti, 1978, voi, I, p. 34.

•>5 Louis Althusser, T h e C r i s i s o f M a r x i s m , în „Marxism loday“, july 1978, voi. 22, number 7, p. 21/.

26 Henri Lefebvre, interviu acordat lui Bruno Bernardi, m „La nouvelle critique", no. 125, jum 1979, p. 44.

27. Louis Althusser, T h e C r i s i s o f M a r x i s m în „Marxism Today", july 1978, voi. 22, number 7, p. 21a28 Nicolae Ceauşescu, R a p o r t l a c e l d e - a l X l l - l e a C o n g r e s a l ' P a r t i d u l u i C o m u n i s t R o m â n , Editura politica, Bucureşti, 1979, p. 117 (subl. ns.).

29. Louis Atlhusser, T h e C r i s i s o f M a r x i s m , în rev. cit., p. 215.

30. I b i d e m .

31. M a r x - E i i g e l s - L e n i n D e s p r e d i a l e c t i c ă , ed. cit., voi. II, p. 262.

32 Raymond Aron, P l a i d o y e r p o u r V E u r o p e ă e c a a c n t e , Robert Laffont, Paris, 1977, p. 111.

33. M a r x - E n g e l s - D e n i n D e s p r e d i a l e c t i c ă , ed. cit., voi. I, ’ p. 38.

34. I b i d e m , voi. I, p. 128 şi voi. II, p. 217—218.

35. Louis Althusser, R e p o n s e ă J o h n L e w i s , ed. cit., p. 42—43.

36. Louis Althusser, C e q u i n e p e u t . p l u s d u r e r d a n s l e p a r t i c o m m u n i s t e . . . , în „Le Monde , 27 avril 1978, p. -• 37. Louis Althusser, T h e C r i s i s o f M a r x i s m , în rev. cit., p. 216.

38. M a r x - E n g e l s - L e n i n D e s p r e d i a l e c t i c ă , ed. cit., voi. I, P 51.

39. Louis Althusser, Est-il s i m p l e d ’e t r e m a r x i s t e ?, in „La Pensee, nr. 183, oct. 1975, p. 26, 27.

3îtt>

4°' fpii% 7ct1?cCîne% i n r 2 X m ^ aificu. l t ă ^P r ° t >alme mb ig u ii l o z o f i e i m a r x i s t e , ed! cit., p s-l£ j°rane m ă lic a 4

^1. Sub clsnumirsa SBnGriPT ... din filozofia marxistă c o n t l m o J L Ş ° n ş t l m ţ ă ’ ° antologie idee prin studiile femna?e de n H ^ ^ ^ ^ t e a z ă acealtâ E v i p i r e (p. 3—32), Geor<* Lukfc^'n™ Grood, C r i s i s a n d I n t e i e c t u a l s (p. 55—62) t.he R e s P o n s a b i l i t y o f su s M a rx in M o d e ™ c i u t a r e o m ^ sc h e î c l c a t i o n a n d t h e A g e o f D c - o - ’i n ^ m ’o£aiUro?ltham' E d u C risis and th e id e a l nai 89“~98^ Wiliam A. Pelz M. Faris, R e f l e c t i o n s o/crisis ( f r a 1057 U6)’ Ralph C o n s c i o u s n e s s , edited by R m ' Varia3r w S^’ ~ tm C r i s i s a n d dam, 19 77. y ' *ans» B-R- Gruner, Amster42. Louis Althusser, C i t i n ă u - l p e M a r x , ed. eit., p. 298.

43. I b i d e m , p. 298.

CONTEM PORARY

P H IL O S O P H IC A L

O P T IO N S

Contents

A r g u m e n t u m .................................................................

PART I

PHILOSOPHICAL CONSCIOIÎSNESS AND VALUE C O N F L IC T S ...................................................

Chapter 1 .

Jean-Jacques Rousseau's philosophical hentage § 1. Rousseau’s philosophical m e s s a g e . ■ • 1 2. The sense of a unitary and m divisible work ş 3. M arx’s philosophy and the takmg over o the Rousseauist spiritual heritage . • • Chapter 2 _ D ialectical and historical materialism at the confluence between the creativity of philosophy with the philosophy of creativity • , 8 1. The self-consciousness" of the epocn .

8 2 The creative m odality of engaging the dia' lectical and historical materialism in the contemporai'y philosophical dialogues . . § 3. The philosophy of praxis, today . • • PART II BETWEEN THE PROBLEMATIC OF „CONCEP­ TUAL FACTS“ AND THE PROBLEMATIC OF „EXISTENŢIAL HAPPENINGS“ .

■ Chapter 3 _ Three hypostases of analytical philosophy 8 1. Agâin about the old problem concernul specific character of philosophy . § 2. Logical a t o m i s m ............................ § 3. Logical p o s i t i v i s m .................................

382

19 20

24 29

34 35 41 50

M 64

the

66 70 83

| 4.

8

O rdinary language philosophy“

*âîSSSSSf Mhod«*r

100

r * * *

113

Chapter 4

Existenţialism

and man's

„condemning" to be 118

§ 1 of'0f r ^ o m ntUltl.0 n'0f liberty to the ConcePt

119

§ 2' bufldine th * * P^nom enological' method in s a „ j r g the existenţialist ontologies . . freedom “r’

Sartre

and

»the

125

existenţial

135 S 4' tBrLyd°nd ”11ibertr ‘ortul'e:‘ aad the sense of a

iad .

„knowledge-valorization-action“

.

PART III BETWEENS „MAN’S DEATH“ AND THF «sa CRALIZATION OF POWER" ”SA_

154

167

Chapter 5 Î

î ‘ System a S " “

* 2-

- f 0 °f st^

^

Sm

?

and the

167 169 180

§ 3' p h n o s 5 h y StrUCtUral m eth° d !° structuralist ^ 4 Privileged philosophical prospect ■ dialectics and structuralism . . . . alec

194 202

Chapter 6

S S £ „ T Ph"“ "»h>- -

• variant o,

»„lr,.

212

8 îw c a fS S f1 °« Philoaol § 2. M aşter and B arbarity ' ' ' * 3' ,CritiCal considerations regarding' the „ontc'

t

h

f

t he ethical precepts of

§ 4‘ L if v T o y T°f phTiIos°Ph>' from Bernard-H enri Cev> to Jean-Jacques Rousseau . .

212

218 224 238

PART IV

246 Chapter 7

fi" f t i w

.

246

' becomes the y n°f for w hich technics s 9 Th th ’-Parad'gm-‘ of reason S - The avacars of the genetic theory of truth 383

î l P™jeCt of Pragmatism

.

247 254

8 3. îs it

p ossible to co nciliate t h e contradictions b etw een ^ t h e „everyday life» a n d „cons-

înstrum entalism betw een ;hhe theoiy of the continuity uf nature w n ^ f^ a tio n " ^ and the general theory ot education ■ ..The’death" a n d Ine transfiguration ot p*ag 8 5 matism Chapter 8

„ transcendence § 1. The philosophical incidenoes of psy.hoan l y s i s .................................... • ,..............................

8 '? Freud and the culture theoiy § 3 ' Contemporary developmcnts, mutations and controversies • ■ ■ ; „■ § 4. „Homo aestimans" m from ox the Ma c utopia and the values of cuUuie . • •

P sych oan alysis in search of lost

Instead of conduşi on The crisis of philosophy ? (An answer to Althusser) . . . • • ■ .............................

B ib lio g ra p h ic a l n o t e s ...................................................

C o m a n d a n r . 8 997/10 046 _ C o m b in a tu l p o lig ra fic „C a sa Seinten

Piaţa Scîntcn nr.

, .

B u c u re ş ti, R e p u b lic a S o c ia listă R o m â n ia

261

268 270

276 277 287 293 301

319 353

tl

sg "€r Eg n E f -EE*t * * e 2 * H €d U - $ g * g f sHi Ft E .

FI

z il Y

=

z ET

a

F.

a

o H

o

= =

O

-

)< Q

F

s;uss$ EEiE$ eirfigE€f;B$ E: ,ii i: ;ec;;**'{E* 8i ;is'gE;$fiij{'g '; EX H; .d

3,iug

i

g s E'e 'afi

o A

!E$E

&

glII liilffllg;!*iligFlffiillilli < : g E E

j s EI

E . qE E ,Jr?ll

!

'':4e* ,E QZ EI Y

L

ta'l

D F

n rrl