Poveste cu un gand stranutat by adina

CopertePovesteCuUnGand:Layout 1

10/11/2011

5:25 AM

Page 1

Un gånd firav [i bun, gåndul unui b`ie]el de 7 ani, s-a r`t`cit prin lume [i nu-[i dore[te altceva decåt s`-l reg`seasc` pe cel c`ruia îi apar]ine. Dar, de[i se spune despre gånduri c` pot zbura, nu este u[or pentru Gånd cel Bun s` înve]e cum s` se descurce. Va fi, pe rånd, r`pit de un plagiator, atras într-un brainstorming care mai-mai s`-l coste via]a, este luat prizonier de un tip cu memorie de elefant, manipulat de un creator de publicitate, pus la treburi serioase de marele filozof Descartes [i transformat într-un erou de carte pentru copii. Va descoperi, de asemenea, c` în lume sunt foarte multe gånduri pierdute, care trebuie adoptate [i îngrijite. Micul cititor va intra, a[adar, pe urmele lui Gånd cel Bun, într-o poveste care-l va înv`]a s` respecte gåndurile altora [i, mai ales, s` nu le abandoneze pe ale sale, a[a cum fac uneori, prea gr`bi]i, oamenii mari.

Câte gânduri bune ai avut azi? Niciunul |ntre 1 [i 10 Peste 20 Peste 50 Nenum`rate

POVESTE CU UN GÅND STR~NUTAT

Laura Grünberg ilustra]ii de Alexandra R`dulescu edi]ie îngrijit` de Roxana Jeler

Aceasta e Laura. |n`untru sunt gåndurile ei de profesoar`, scriitoare, mam`, so]ie, prieten`. Are [i ea, ca tot omul, amintiri (gånduri despre trecut), griji (gånduri despre prezent) [i vise (gånduri despre viitor).

C U P RI N S

Editor: C`lin Vlasie Layout: Alexandra R`dulescu Prepress: Art Creativ

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Romåniei GRÜNBERG, LAURA Poveste cu un gånd str`nutat / Laura Grünberg ; ed. îngrijit` de Roxana Jeler ; il. de Alexandra R`dulescu. - Pite[ti : Paralela 45, 2011 ISBN 978-973-47-1167-3 I. Jeler, Roxana (ed.) II. R`dulescu, Alexandra (il.)

Poveste cu un gånd str`nutat Întålnirea cu Îngera[ul Parc`rilor [i botezul

Zborul

Furtuna de gånduri

Manipulare

Furtul de gånduri

C`l`torie în str`in`tate

R`mas pe gånduri

Memorie de elefant

René [i gåndurile lui

F`r` c`ciuli]`

Insola]ie

Transformarea

Implicare civic`

În cap la Cara

Final de autoare

821.135.1-32

POVESTE CU UN GÅND STR~NUTAT Un Gånd s-a r`t`cit într-o parcare. S-a trezit brusc în miros de benzin`, printre ma[ini înghesuite [i oameni nervo[i. Ultimul lucru pe care [i-l amintea era cum st`tea lini[tit în capul lui Simon, în timp ce b`iatul, r`cit cobz`, butona de zor la computer, str`nutånd întruna. Probabil c` a[a fusese aruncat în lume: printr-un str`nut. {i trebuie s` fi fost un str`nut foarte puternic dac` ajunsese tocmai în parcarea zgomotoas` [i aglomerat` din centrul ora[ului. Speriat [i derutat, Gåndul lui Simon nu [tia încotro s-o apuce [i ce s` fac`. Se tot uita în jur cu speran]a c` va vedea ceva sau pe cineva cunoscut. Dar totul era str`in pentru el. O lume necunoscut` într-o h`rm`laie de culori, de mirosuri [i de sunete, o adev`rat` aventur` pentru un gånd de copil, care chiar [i la locul lui e destul de sfios…

ÎNTÅLNIREA CU ÎNGERA{UL PARC~RILOR {I BOTEZUL Gåndul r`t`cit ame]ise deja de atåta g`l`gie, miros de benzin` [i forfot` de ma[ini, cånd se-auzi o voce: — C`uta]i cumva loc de parcare? — Poftim? — Vre]i un loc de parcare? — Eu? Nu. Ce s` fac eu cu un loc de parcare?! — Ce face toat` lumea. Parcheaz`. Eu am vrut doar s` v` ajut, da’ acum v`d c` nu ave]i ma[in`. A[a c`, oricum, nu m-a[ fi ocupat de dumneavoastr`. Sper c` nu a]i venit s` ]ine]i un loc pentru altcineva, c` la mine nu merge cu chestii din astea! Deci, pot sau nu s` v` ajut cu ceva? — Cu ce s` m` ajuta]i? — Cum cu ce?! Cu un loc de parcare. Doar cu asta m` ocup. Eu sunt Îngerul Parc`rilor [i dumneavoastr` sunte]i într-o parcare. La ce altceva v` a[tepta]i? În våjåiala de ma[ini [i de claxoane, Gåndul lui Simon crezu c` nu a în]eles bine. — Cine sunte]i?! întreb` el mirat. — Îngerul Parc`rilor… sau, m` rog, cum m` r`sfa]` fetele, Îngera[ul Parc`rilor. Haide]i, v` rog, elibera]i locul. Reac]ia de mirare a Gåndului lui Simon era fireasc`. Omul acesta care se prezenta drept Îngerul Parc`rilor nu ar`ta nici pe departe ca un înger. Era un b`rbat trecut de prima tinere]e, foarte înalt [i foarte slab, chelios, îmbr`cat cu o pereche de blugi [i un tricou banal. Doar ochii verzi [i frumo[i aveau ceva deosebit. — Dar ce loc ocup eu? Chiar v` incomodez? — V` arde [i de glume? Parc` nu [ti]i cåt` lume vrea un loc de parcare chiar în acest moment. Eu nu m` pot ocupa de to]i. Recunosc, am [i eu o sl`biciune pentru doamne. Consider c` dintotdeauna am fost un gentleman, a[a m-a înv`]at mama, s` fiu mereu atent cu femeile, care trebuie protejate, ajutate. Uita]i una… M` scuza]i, v` rog, spuse Îngerul Parc`rilor în timp ce se îndrepta spre un Tico ro[u. Într-adev`r, la volanul acelui Tico ro[u se vedea o [oferi]` încurcånd circula]ia în c`utarea unui loc. Mergea încet – ba se oprea, ba mai înainta un pic, claxonat` de cei din spate.

Deodat`, ca prin minune, exact în fa]a ei ap`ru proprietarul unei ma[ini care deschise portiera [i plec`, l`såndu-i locul liber. Îngerul Parc`rilor se întoarse mul]umit, re\nnodånd conversa]ia cu Gåndul lui Simon. — Ce anume spunea]i? — Pì, eu nu am nevoie de loc de parcare… c` eu nu am ma[in`. — {i atunci ce cùta]i aici? Aici f`r` ma[in` nu ai ce cùta. S` fii aici f`r` ma[in` nu are niciun sens. — Nici eu nu [tiu ce caut aici. Eram bine mersi la mine acas`, cånd Simon a str`nutat [i… — {i…? — {i am ajuns aici. Afar`. — Nu prea pricep ce spune]i [i nici nu am timp s` v` ascult. Uita]i-v` [i dumneavoastr` ce nebunie este aici. Suntem o ]ar` de [oferi, de [oferi f`r` locuri de parcare. O s` v` rog deci s` elibera]i locul. — Dar ce loc ocup eu? În]elegeam dac` eram cu Simon, da, Simon ocup` un loc, dar a[a… Cåt loc poate s` ocupe un gånd al unui copil… Pì în capul lui st`team cu sutele… cu miile. — În capul cui?! Crede]i c` eu am timp de glume. V` rog mult, g`si]i-v` alt loc de sta]ionat. — Nici eu nu am timp de glume. Trebuie s` m` întorc acas` [i habar n-am unde sunt [i cum s` fac… Am întrebat mult` lume cum arat` un Gând [i am primit tot felul de r`spunsuri. Mi s-a spus c` ar sem`na cu:

Îngerul Parc`rilor îl asculta [i îl privea mirat. Avea de-a face cu tot felul de oameni, care mai de care mai ciuda]i [i mai stresa]i din cauza [ofatului într-un ora[ atåt de aglomerat. Vorbeau uråt, uitau de bunele maniere, ochii li se bulbucau, trånteau u[i, mituiau pe oricine numai s` ob]in` mult visatul loc. Parc` [i fizionomia li se schimba în postura de [oferi – ridurile se accentuau, privirea se în`sprea, ochii le luceau straniu. Dar felul în care ar`ta [i ceea ce îndruga persoana de fa]` era [i mai bizar. De fapt, nici nu putea spune c` era o persoan` – vorbea ca cineva, asta e sigur, îl vedea, dar nu putea spune c` era un om. Ar`ta mai curånd ca o umbr`. Abia puteai s`-l distingi. — Domnule sau, m` rog, ce sunte]i, un nume ave]i? — Ce nume s` am dac` eu sunt un gånd? — OK, dar un nume tot trebuie s` ave]i. Între dumneavoastr` gåndurile, acolo la Simon, sau, m` rog, în Simon, cum v` striga]i? — Nicicum. Fiecare om este cu gåndurile lui [i fiecare gånd î[i vede de treaba lui. Sunt gånduri bune sau rele, gånduri vesele sau triste, gånduri mai noi [i gånduri mai vechi. Toate st`m în capul lui [i ne vedem de ale noastre. Ce avem de spus îi spunem lui Simon direct. — La noi este altfel. Pe mine m` cheam` de fapt [i de drept Ionel, a[a scrie în certificatul de na[tere. Dar, de cånd m` ocup cu parc`rile, am primit porecla asta, pentru c` tot mai multe doamne au început s` spun` c` sunt îngerul lor p`zitor. A[a mi-a r`mas numele. Acum lumea nu m` mai [tie de Ionel. De ani de zile doar de asta m` ocup. Pe copiii mei i-am numit Ticolic`, Mercedesa, Seatis, Dubi]a, Volvorel… C` doar sunt copiii lui tata [i eu toat` via]a am stat printre ma[ini. Au nume, pot vorbi cu ei, ne în]elegem. Dar cu dumneavoastr` nu prea pot s` m` în]eleg. Nu [tiu exact cine sau ce sunte]i, nu [tiu cum s` v` spun, ocupa]i aiurea un loc de parcare [i îmi lua]i [i din timpul în care mai puteam ajuta pe cineva s`-[i g`seasc` locul. — Dac` chiar vre]i s` m` cheme cumva, atunci s` m` cheme [i pe mine dup` o ma[in`… care vre]i dumneavoastr`. {tiu [i eu m`rci de ma[ini, c` Simon este as în asta. Toyota, Peugeot, Lamborghini… Cum vre]i s`-mi spune]i? Dacia? Daciana? — Nu merge, pentru c` dumneavoastr` nu sunte]i copilul meu. {i oricum nu e treaba mea c` nu ave]i nume. Domnule, sau doamn`, domni[oar`, înc` o dat`, v` rog insistent s` l`sa]i locul liber pentru o persoan` care are ma[in`. Nu v` pot ajuta. Nici nu în]eleg ce spune]i. Mie mi s-a p`rut ceva ciudat de cum v-am v`zut, da’ am v`zut atåtea la via]a mea… Stresul transform` a[a tare oamenii, c` nu m` mai mir` nimic. Regret, dar locuri de parcare pentru gånduri nu am. Asta mi-ar mai lipsi, c` [i a[a nu îmi v`d capul de treburi.

Betina [i Madeline, dou` fete de 12 ani din Fran]a, cred c` a[a arat` ni[te gânduri: Tu ce crezi? Cu ce seam`n` un gând?

Îngerul Parc`rilor se repezi \n alt` parte unde se crease un ambuteiaj. Î[i f`cu datoria [i eliber` în timp util un loc. Le ajuta, evident, în primul rånd pe doamne, apoi îi ajuta pe cei cu semnul de încep`tor [i apoi se ocupa de restul. Dup` o bucat` de vreme reveni la ghereta de unde veghea permanent situa]ia [i unde se afla în continuare Gåndul lui Simon care, între timp, avea o alt` propunere de nume pentru el. — Spune]i-mi Gånd cel Bun, cum era {tefan cel Mare, Mircea cel B`trån. A[a e bine? — E bine. Cum zice]i dumneavoastr`. Dar tot aici sunte]i. Chiar nu pricepe]i c` am mult` treab`, c` aici nu e de gåndit, c` este mereu ceva urgent de f`cut. Aici trebuie ajutat` lumea nervoas`. Este de fluidizat traficul. Nu v` pot ajuta. Încerca]i în alt` parte. — Unde m` sf`tui]i s`-ncerc? {i cum s` plec de aici? Eu nu merg de unul singur. Merge Simon undeva, merg [i eu. St` Simon, stau [i eu. Da’ eu de unul singur habar n-am s` m` deplasez… — {i-atunci aici cum a]i ajuns? De ce se mai zice „zboar` ca gåndul”? Dumneavoastr` nu zbura]i? — P`i nu v-am spus… cred c` m-a str`nutat Simon pentru c` e foarte r`cit. A str`nutat foarte tare [i se pare c` am zburat pån` aici. Dar de unul singur, din proprie ini]iativ`, nu am mai zburat niciodat`. Eu nu sunt de capul meu. Cumva este clar c` am ajuns eu aici, dar habar n-am cum. Oi fi zburat, numai c` n-am nicio idee cum am f`cut asta… — Uita]i ce este, domnule Gånd cel Bun, cum zice]i c` v` cheam`. Aici nu pute]i sta pentru c` încurca]i traficul [i pe deasupra bloca]i [i un loc de parcare. Iar eu sunt Îngerul Parc`rilor, nu al Gåndurilor. Eu ajut [oferi, nu gånduri. Îmi pare r`u pentru ce vi s-a întåmplat, dar nu este domeniul meu. Puteam eventual s` v` strecor pe un loc de parcare, la altceva nu m` pricep. O fi existånd [i un Înger al Gåndurilor. Încerca]i s` da]i de el. Poate c` a[a cum ajut eu oamenii s` g`seasc` un loc de parcare v` ajut` [i el s`-l g`si]i pe Simon. Trebuie s` existe. S-or mai fi pierdut [i alte gånduri, nu?!

ZBORUL Gånd cel Bun asculta atent ce i se spunea. Asta ar fi putut fi o solu]ie – s`-l g`seasc` pe Îngerul Gåndurilor Pierdute! Dar cum? Unde? Începu s` tremure. — Îmi cer mii de scuze c` v` încurc. Dar habar n-am ce s` fac... {i îmi este [i tare frig. V` rog mult, ajuta]i-m` totu[i cumva. De[i enervat de musafirul nepoftit, Îngerul Parc`rilor era o persoan` cu inim` mare. Sim]ea c` acest Gånd cel Bun chiar are nevoie de ajutor, a[a c` îl l`s` s` stea acolo pån` la închiderea programului. Ba mai mult – puse în dreptul locului de parcare ocupat de Gånd un lan] cu o pancart` pe care scria „rezervat” [i l`s` deschis` u[a de la ghereta lui, astfel încåt c`ldura de la radiator s` ajung` la Gånd cel Bun. Dup` aceea î[i continu` treaba. Obosit, la finalul zilei l-a g`sit pe Gånd cel Bun acolo unde îl l`sase. Se uit` înc` o dat` la el. Cum ar putea s`-l descrie dac` cineva o s` întrebe? Umbr` de om? Mihaela, arhitect`, 40 de ani, crede c` a[a arat` ni[te gânduri:

Deseneaz` aici un gând al t`u:

{i-apoi de unde putea [ti c` acesta era chiar un gånd? Cum arat`, de fapt, un gånd? Poate fi orice sau oricine. Oricum, ziua lui de lucru se terminase. În timp ce se preg`tea de plecare, Îngerul Parc`rilor arunc` o privire c`tre Gåndul lui Simon s` vad` ce face. Gåndul lui Simon era t`cut, ab`tut. Nu ar`ta bine deloc. Era mai palid ca diminea]`. „Ce pot eu s` fac, se fr`månta Îngera[ul… Cu ce s`-l ajut?… Eu ajut [oferii s` parcheze. Asta fac eu. Unul st` la ghi[eu, altul înva]` copiii la [coal`, altul vorbe[te la radio, altul face cuie… fiecare face ce [tie.” — Unde st` acest Simon de care zice]i? — Într-o cas`. — Bineîn]eles c` într-o cas`, ce, m` crede]i prost? Dar unde, pe ce strad`, în ce sector, ce cod po[tal. Un telefon la care s` sun. — Nu [tiu s` v` spun. Este un apartament dr`gu]. La etaj – c` urc`m cu liftul. Are [i home cinema, sunt multe ghivece cu flori a[ezate la fereastr`, pe care Simon uit` mereu s` le ude, este [i un cåine cam g`l`gios – Cara îi zice –, un bi[on havanez care latr` din orice [i e înnebunit` dup` biscui]i. — Informa]iile astea nu ajut` la nimic. M`car un telefon [ti]i? — Da, e un telefon mobil ro[u, cu clap`, sau mai este unul pe hol, f`r` fir [i care sun` diminea]a tare la aceea[i or`. Acela este gri metalic. — Nuuu… Eu întrebam de num`rul de telefon – cele 10 cifre care se tasteaz`… [i apoi telefonul sun`… — Habar n-am. — {i-atunci cum pot s` v` ajut?! Pot eventual s` v` duc la Poli]ie s` le spun c` v-a]i r`t`cit, dar o s` m` considere nebun c` vin cu un Gånd pierdut. {i cum s` v` duc acolo? C` zice]i c` nu pute]i umbla singur. Cum s` v` iau? Încerca]i totu[i s` zbura]i. Poate reu[i]i. Eu, sincer, eram sigur c` orice gånd zboar`, [i înc` foarte repede. Sau face]i autostopul. Ruga]i pe cineva s` v` ia cu ma[ina pån` undeva… oriunde… Din aproape în aproape, cine [tie, poate ajunge]i din nou unde trebuie, adic` la Simon de care zice]i. Sau intra]i în capul altcuiva… A[a cum a]i ie[it din capul lui Simon, tot a[a ar trebui s` pute]i intra în capul oricui. Dar v` rog mult, nu la mine, c` am destule pe cap. Gând de autoare Oare gândurile pot s` vad` [i s` vorbeasc`?

Cum era limpede c` acest Gånd era total neajutorat, Îngerul Parc`rilor se hot`rî s`-l ajute s` zboare. Îl încuraj` în fel [i chip s` î[i ia cumva zborul, îns` frica Gåndului cel Bun era foarte mare. Nu f`cuse niciodat` a[a ceva. Cel pu]in nu con[tient. Pur [i simplu nu [tia cum. Atunci Îngerul Parc`rilor începu s` sufle spre el cåt de tare îl ]ineau pl`månii, în speran]a

c` îl va for]a astfel s` se ridice în aer. Nimic. De[i se cl`tina bine, Gånd cel Bun nu se desprindea nicicum din loc. Îngerul Parc`rilor încerc` atunci altceva. Îl aduse în dreptul unei ]evi de e[apament, gåndindu-se c`, împins de gazele puternice, o va lua din loc. Cånd ma[ina porni, Gånd cel Bun deveni Gånd cel Negru – se umplu de cenu[`, începu s` tu[easc`, dar de mi[cat tot nu se mi[c`.

Îngerul Parc`rilor nu [tia ce s` mai fac`. Îi p`ru rù în acel moment c` nu f`cuse mai mult` [coal`. Poate dac` ar fi fost mai instruit ar fi avut [i alte idei care l-ar fi putut ajuta pe amicul lui. La un moment dat, în timp ce se fr`månta ne[tiind ce s` mai inventeze, dinùntrul unei ma[ini cu geamul deschis care tocmai pleca se auzi o melodie dat` la maxim. Brusc, ca prin minune, Gånd cel Bun f`cu un fel de zbor scurt [i caraghios în direc]ia aceea. — Bravo, bravo, [tiam eu… Gåndurile zboar`! A]i reu[it, exclam` realmente bucuros Îngerul Parc`rilor. Ame]it un pic de c`z`tur`, Gånd cel Bun se bucur` [i el. Descoperi dup` mai multe încerc`ri c` se putea ag`]a de cuvinte sau de diferite sunete: muzici, claxoane, clickul telecomenzii unei ma[ini, fo[netul frunzelor. La început se ag`]a [i zbura f`r` nicio direc]ie – din cuvånt în cuvånt [i din sunet în sunet… la întåmplare… f`r` niciun control, pe distan]e scurte. Obosea repede. În curånd îns`, cu un pic de antrenament, dar mai ales cu ambi]ie [i concentrare, Gånd cel Bun reu[i s` fac` zboruri lungi [i elegante în direc]ia dorit`. Gånd cel Bun zbura acum ca o frunz`-n vånt, pe deasupra ora[ului, ]`rii, lumii, ag`]åndu-se la întåmplare de vorbe, zgomote, strig`te, melodii, alarme de ma[ini... Era fantastic! Fa]` de spa]iul restråns în care trìse pån` atunci, în cap la Simon, fa]` de parcarea aceea aglomerat`, acum plutea peste o lume nesfår[it`. O lume imens`, necunoscut` de el pån` atunci. De[i [tia s` dea nume la tot ce întålnea – oameni, copaci, co[uri de gunoi, cåini, ma[ini, magazine, råuri –, era un univers pe care îl cunoscuse doar prin ochii lui Simon [i pe care acum era liber s`-l exploreze dup` bunul plac. Gând al lui Vlad de 6 ani

Acum putea c`l`tori... Putea s` cunoasc` lumea pe cont propriu, nu doar cu ajutorul lui Simon. Iar lumea era în primul rånd mult mai mare, mai luminoas` [i mai zgomotoas` decåt credea el. Existau fel de fel de oameni, de lucruri, de mirosuri! Dup` fiecare aventur`, indiferent cåt de departe ajungea, revenea în parcare [i îi povestea cu lux de am`nunte Îngera[ului Parc`rilor ceea ce i se întåmplase.

Faptul c` revenea mereu în parcarea unde lucra cu atåta d`ruire prietenul lui, Îngerul Parc`rilor, îi d`dea un sentiment de siguran]`, a[a c` încet-încet se aventur` în zboruri tot mai lungi. Începu s` aib` parte de aventuri care mai de care mai ciudate. Mai mereu intra în capete de b`ie]i sau de b`rba]i. Niciodat` Gånd cel Bun nu a putut s` intre în capul fetelor [i al femeilor. Se pare c` b`rba]ii [i femeile sunt fiecare cu gåndurile lor [i c` acestea sunt tare diferite între ele. Uneori, acolo unde poposea provoca durere de cap, semn c` nu trebuia s` stea prea mult, c`ci nu era binevenit, nu se potrivea deloc cu gåndurile din capul respectiv. Fiind gåndul bun al unui copil, se sim]ea întotdeauna mult mai bine în capetele de copii. Atunci cånd ajungea în min]i de adul]i, ace[tia d`deau un pic în mintea copiilor – deveneau mai veseli, mai relaxa]i, rådeau din orice [i nu mai luau chiar totul în serios. În orice caz, avea multe de înv`]at din aceste opriri printre maturi [i mai ales din cele printre oamenii mai în vårst`, cu mult` experien]` de via]`, pentru c` avea ocazia s` întålneasc` multe gånduri în]elepte.

FURTUNA DE GÅNDURI Odat`, ag`]åndu-se de un cuvånt r`stit, Gånd cel Bun zbur` mai în for]` decåt de obicei [i nimeri într-un gol de aer, unde se trezi aruncat în toate direc]iile. Parc` se afla într-o ma[in` de sp`lat rufe, atåt era de zgål]åit [i de zguduit. Smucit în sus [i-n jos, învårtit, scuturat, Gånd cel Bun p`rea s` nu mai aib` sc`pare. A încercat el, ame]it [i speriat, s` se prind` de ceva, dar nu avea niciun punct de sprijin. În schimb, a izbutit s` recunoasc` în jur, spre bucuria [i oarecum lini[tea lui, alte gånduri învårtindu-se [i rostogolindu-se cu aceea[i vitez`. Nu poate spune cåt a durat toat` povestea, dar la un moment dat a auzit o voce: „Gata, sesiunea a expirat. Lu`m o mic` pauz`”. Brusc, lucrurile s-au calmat. Furtuna s-a potolit [i Gånd cel Bun a aterizat extenuat pe sp`tarul unui scaun. Dup` cåteva clipe în care [i-a tras sufletul, a reu[it s` vad` unde se afla. Era într-o sal` cu multe persoane, care acum beau cafea [i ron]ìau fursecuri; discutau vrute [i nevrute – comentau evenimentele politice, vorbeau despre copiii lor, despre unde au fost în vacan]`. — Ce-a fost asta? întreb` în [oapt` Gånd cel Bun pe un alt gånd care î[i tr`gea sufletul, la fel de ame]it, pe speteaza scaunului de al`turi. — Brainstormingul din agend`. Cine-a inventat chestia asta ar merita pedepsit! Auzi! S` dai na[tere la o furtun` de gånduri ca s` vii cu o idee nou` pentru rezolvarea unei situa]ii… Dar cu ce pre]? La noi nu se gånde[te nimeni? C` doar noi suntem cu ideile. Ce idei geniale s` sco]i dup` ce e[ti tratat în halul acesta… Am crezut c` mor. Spune [i tu, ce idei bune pot s` ias` din asta?! — Dar eu n-am auzit niciodat` de a[a ceva, spuse Gånd cel Bun. — Norocul tù, probabil st`pånul tù se ocup` cu altceva. Nu e manager, sociolog sau politician. Ei se adun` periodic, î[i dau cåte o tem` [i apoi fiecare î[i d`… cu p`rerea. Fiecare vrea s` fie cel mai de[tept, s` fie remarcat [i atunci se agit`, se pun to]i pe gåndit în acela[i timp, la acela[i lucru. De aceea se produce furtuna asta. O înghesuial` de gånduri disperate s` ajung` pe tabla de-acolo, s` fie scrise de cel care conduce sesiunea. Sunt destule situa]ii în care gåndurile mai firave mor, s` [tii. Sunt pur [i simplu c`lcate în picioare sau le[in` din cauza zguduielilor.

— Vai de mine… Dar este cumplit… Nu [tiam c` poate fi a[a de periculos s` gånde[ti prea mult dintr-odat`. — Da’ apropo, tu ce cau]i aici, c` nu te-am mai v`zut pe la alte sesiuni. — Eu sunt Gåndul lui Simon. Simon are 7 ani. Nu se omoar` cu gånditul. În niciun caz la modul `sta. Iar acum e r`cit cobz` [i cred c` m-a str`nutat. — Ai grij` ce-o s` se fac` Simon al t`u cånd o fi mare. C` sunt multe meserii foarte bune [i c`utate pe care le po]i face [i f`r` s` ai parte de experien]e din astea… }i-o spun fiindc` te v`d cam firav. Gånd cel Bun t`cu målc. Era mul]umit c` pån` la urm` sc`pase nev`t`mat din furtuna de idei. U[a de la sal` se deschise brusc din cauza curentului. Afar` era g`l`gie, a[a c` reu[i s` se aga]e de un Hai! rostit de cineva [i o [terse iute în parcare.

Încet-încet îns`, Gånd cel Bun a realizat c` telefonul la care f`ceau reclam` nu era deloc a[a de deosebit. Era exact telefonul care i se stricase lui Simon a doua zi dup` ce îl primise cadou de la p`rin]ii lui! Nici tån`rul nu folosea acel model. Gånd cel Bun era tare revoltat pe el însu[i pentru c` despre un produs atåt de prost a putut zice c` este a[a de bun. Degeaba a încercat s` se fac` auzit acolo, în capul acelui tån`r care una gåndea [i alta spunea, f`cånd [i o gr`mad` de bani în acest mod. Gånd cel Bun nu avea nevoie de bani, a[a c`, nefiind de acord cu ce se întåmpla, se ag`]` de sunetul primului fluierat de poli]ist care se auzi din strad` [i reveni la Îngerul Parc`rilor, povestindu-i indignat despre manipularea prin publicitate. Constat` spre surprinderea lui c` [i Îngera[ul avea telefonul cu pricina. Îl cump`rase de curånd, dar nu voia în ruptul capului s` admit` c` fusese, de fapt, influen]at de reclama de la televizor…

Gând de autoare

Posibil gând de cititor sau cititoare Oare câte gânduri am avut ast`zi? Dar ieri?

Oare cum deoseb

e[ti un gând bun

de un gând r`u?

Deseneaz`: un gând bun

MANIPULARE

un gând r`u

Gånd cel Bun a avut parte [i de alt gen de experien]e. De exemplu, odat` a nimerit în capul unui tån`r care lucra în publicitate. La început s-a bucurat, pentru c` a fost imediat pus la treab`. Trebuia s` prezinte cåt mai frumos [i mai conving`tor un model de telefon mobil. Bucuros c` a fost b`gat în seam`, Gånd cel Bun a dat tot ce a putut mai bun din el [i, împreun` cu celelalte gånduri, a realizat spoturi publicitare amuzante, anun]uri pentru radio, pliante colorate, de toate.

FURTUL DE GÅNDURI Alt` dat`, Gånd cel Bun a fost pur [i simplu furat. A fost r`pit a[a ca-n filme. S-a trezit în[f`cat [i b`gat cu de-a sila în capul unui tip burtos cu fruntea îngust`. A întålnit acolo fel de fel de gånduri amestecate [i înghesuite unele în altele. Se pare c` individul era un plagiator: fura ideile, adic` gåndurile altora, [i se folosea de cele mai interesante spunånd c` sunt ale lui. Scria c`r]i subtilizånd ideile altora, publica articole cu informa]ii furate, propunea inven]ii care, de fapt, nu-i apar]ineau. Metoda era simpl`: extr`gea gåndurile din cap ca dentistul cåte o m`sea sub anestezie, adic` f`r` s` sim]i nimic. Dup` extrac]ie, victimele sim]eau ceva confuzie, dar nu realizau ce li se întåmpla. De multe ori fura la întåmplare, alandala, f`cånd selec]ia mai tårziu. Ziua r`pea gånduri la gr`mad` [i seara le sorta, p`stråndu-le doar pe cele care i se p`reau profitabile. Gånd cel bun [tia bine c` [i gåndurile îi fur` din cånd în cånd pe oameni, dar nimeni nu avea de suferit din treaba asta, pe cånd burtosul era prea de tot! Norocul lui a fost îns` c` pe individ nu avea cum s`-l intereseze un gånd, fie el [i bun, al unui b`iat de [apte ani. A[a c` nu se crampon` mult timp de el [i, la primul scår]åit de fråne, îl l`s` pe Gånd cel Bun s` plece [i s`-[i vad` de aventurile sale, ceea ce gåndul lui Simon [i f`cu, nu înainte îns` de a trece, pre] de o poveste, prin parcarea unde Îngera[ul îl primea mereu cu bra]ele deschise.

C~L~TORIE ÎN STR~IN~TATE Într-o alt` zi, o zi frumoas` cu soare, Gånd cel Bun, din vorb` în vorb` [i din sunet în sunet, a nimerit în capul unui englez. De cum a ajuns acolo [i-a dat seama c` ceva nu este în regul`. A recunoscut rapid limba, c`ci Simon o [tia deja destul de bine de la [coal`: era un gånd romånesc într-un cap plin de gånduri engleze[ti… Gåndurile engleze[ti l-au primit foarte frumos. Cu toate c` vorbeau diferit, s-a în]eles repede [i bine cu celelalte gånduri ale domnului – c`ci era un b`rbat cam de vårsta tat`lui lui Simon. Gazdele au fost foarte politicoase cu el. Au f`cut exact conversa]ia pe care o [tia [i el din c`r]ile lui Simon: — How are you? ∂Ce mai faci?∑ Where are you from? ∂De unde e[ti?∑, îl întreb` unul dintre gåndurile englezului. — I am from Romania. From Simon from Romania. ∂Sunt din Romånia. Din Simon din Romånia.∑ — Romania… Here is Peter from England. ∂Romånia… Aici e Peter din Anglia.∑ — England… Anglia… Cum de-am ajuns tocmai în Anglia, se întreba Gånd cel Bun. Însemna c` trecuse marea… Lucrul `sta îl cam speria. Probabil c` se ag`]ase prea mult, una dup` alta, de melodiile de la radio, mai toate în englez`, [i a[a trecuse grani]a. Bine c` nu a ajuns [i mai departe, în America… Un lucru era clar: acum putea zbura foarte departe [i foarte repede. Cåt a stat acolo, gåndurile engleze[ti l-au întrebat cum e prin Romånia, ce fel de gånduri are un bìat de vårsta lui acolo, ce se mai aude cu Hagi, fotbalistul pe care-l [tiau [i ei. Pe de alt` parte, de la gåndurile engleze[ti Gånd cel Bun a aflat ultimele nout`]i legate de regin` [i de familia ei, de Beckham sau de Coldplay – forma]ia preferat` a lui Simon. A înv`]at multe despre ceaiuri, despre condusul cu volanul pe partea dreapt` [i despre sistemul lor de m`surare. Gånd cel Bun s-a sim]it foarte bine printre aceste gånduri strìne. V`zånd cåt de repede s-a acomodat într-un cap strìn [i ce frumos a fost primit, Gånd cel Bun a tras concluzia c`, indiferent de ]ara de unde vin, gåndurile sunt acelea[i cam peste tot. Era convins acum c`

[i cu alte gånduri – fran]uze[ti, bulg`re[ti, chineze[ti – s-ar fi în]eles bine [i ar fi g`sit un mod de a comunica, chiar dac` nu le cuno[tea limba. Dup` o vreme l-a apucat dorul de ]ar` [i de gånduri romåne[ti, a[a c` a început s` fredoneze o melodie a forma]iei Voltaj, pe care o [tia de la Simon. În acest fel, cu gåndul la Romånia, a zburat din nou acas`, în parcarea aglomerat` unde Îngera[ul de-abia mai f`cea fa]` num`rului mare de ma[ini. A mai zburat apoi de cåteva ori prin str`in`tate, dar mereu îl apuca dorul de cas`, dorul de parcarea aceea, unde la orice or` din zi sau din noapte îl a[tepta un suflet bun. Posibil gând de cititor sau cititoare Oamenii sunt controla]i s` nu treac` frontiera cu arme sau cu substan]e chimice periculoase, dar nimeni nu-i controleaz` cu ce gânduri trec grani]a. De ce gândurile nu au nevoie de pa[aport sau de buletin?

R~MAS PE GÅNDURI Gånd cel Bun a avut parte [i de lec]ii de cultur` general`. A înv`]at multe lucruri. Ca în ziua aceea, de exemplu, cånd, dup` un zbor din fo[net în fo[net, a nimerit la Muzeul de Istorie din Bucure[ti, în capul unui elev venit cu clasa pentru o or` de istorie. To]i copiii erau strån[i în fa]a unui exponat. — Ce face acest om reprezentat în statuie? întreb` profesoara. — St`, zise un elev. — Doar st`? întreb` ea din nou. — Îl doare capul, zise o alt` feti]`. — Poate, zåmbi profesoara. Alte idei, copii? — Se gånde[te, zise elevul în capul c`ruia era acum [i Gånd cel Bun.

24 24

— Exact, foarte bine, Dan. A[a se [i nume[te statueta asta, Gânditorul, [i se num`r` printre cele mai cunoscute obiecte de cult descoperite în Romånia, datånd tocmai din perioada preistoric`. Gånd cel Bun se post` în fa]a statuetei. Era un pic derutat. {i lui i se p`rea c` era vorba mai degrab` de un om trist sau bolnav. Doar de gåndit po]i gåndi în orice pozi]ie, nu? Probabil c` aici este vorba despre un Mare Gånditor, despre cineva care mediteaz` la lucruri atåt de complicate, c` e nevoie s`-[i ]in` capul între måini din pricina efortului. Contemplånd înc` o dat` figurina, Gånd cel Bun se întreb` dac` nu cumva gåndurile sunt cele sculptate, nu oamenii care le au... În fond, cine era acolo, în statuet`: un om sau un gånd?

MEMORIE DE ELEFANT Alt` dat` Gånd cel Bun a nimerit în cap la cineva care avea ceea ce se nume[te memorie de elefant. Era un om mai în vårst`, care re]inea absolut tot. Nu uita nimic din ceea ce vedea, auzea, sim]ea, i se spunea ori citea. Un adev`rat fenomen! Orice îl întrebai despre furnici, vinete, {tefan cel Mare, nori, str`nutat, calculatoare, jaluzele, muzic`, ace cu g`m`lie, scoici, pr`jituri, vopseluri, ma[ini, ghinde, horoscop, scriitori, biciclete – el [tia. Doar c` acest lucru nu a fost, desigur, de bun augur pentru Gånd cel Bun, care, odat` ajuns acolo din întåmplare, a fost a[a de bine memorat, încåt o perioad` tare lung` de timp nu a putut pleca sub nicio form`. Niciun gånd, nicio informa]ie, cåt de neimportant`, nicio idee nu putea s` p`r`seasc` mintea omului înzestrat cu o memorie fabuloas`. Totul era bine organizat, depozitat, aranjat. Ceea ce i s-a p`rut ciudat lui Gånd cel Bun a fost cåt` lini[te era în mintea acelui om. De[i în sert`ra[e se aflau o mul]ime de gånduri [i toate erau romåne[ti, ele nu comunicau mai deloc, nu apucau s` lege prietenii. În plus, erau [i foarte înghesuite. Cum voia unul s` ias` la iveal`, pac! un gånd nou se rostogolea peste el. Noroc c` la un moment dat omul cu memorie de elefant a avut probleme cu somnul [i a luat ni[te somnifere. Atunci, tiptil, ag`]at de tic-tacul ceasului, Gånd cel Bun a reu[it s` evadeze [i s` revin` în parcarea ce de-acum îi ]inea loc de cas`.

Gând de autoare Oare [i gândurile au gânduri?

RENÉ {I GÅNDURILE LUI F`r` s` [tie prea bine cum, Gånd cel Bun a reu[it la un moment dat s` c`l`toreasc` în timp tocmai pån` în secolul XVII. Acolo, a nimerit în capul unui om foarte în]elept, un filosof, unde nu prea puteai s` leneve[ti. Trebuia tot timpul s` fii activ, s` produci idei, s` pui ra]ionamente cap la cap, s` cuge]i, s` analizezi. Auzea în jurul lui: Co-gi-to er-go sum… cogito ergo sum… Cogito ergo sum… Habar n-avea ce înseamn` asta. Era într-o limb` pe care Gånd cel Bun n-o mai auzise pån` atunci. Gazda lui avea vreo 40 de ani, un nas proeminent, p`rul lung [i era îmbr`cat foarte ciudat. A aflat mai tårziu c` se numea René Descartes, un mare filosof [i matematician francez, care credea c` doar oamenii au suflet, c` animalele nu pot sim]i durere [i care scria în limba latin` (pe care Simon ar fi trebuit s` o înve]e la liceu) c` a te îndoi înseamn` a gândi, deci a exista. Gånd cel Bun nu pricepea mare lucru, evident. Cum s` nu aib` suflet Cara, c`]elu[a lui Simon?! Doar îl iubea a[a de tare [i era atåt de bucuroas` cånd venea de la [coal`… Se cam îndoia c` filosoful avea dreptate în acest caz. Oricum, i-a luat ceva timp s` se poat` ag`]a de un sunet cunoscut ca s` plece din secolul acela [i s` revin` în parcare (nu existau nici ma[ini, nici telefoane mobile, abia un scår]åit de pan` îi fu de folos). Bineîn]eles c` la întoarcere Îngerul Parc`rilor nu crezu o iot` din povestea cu saltul în timp, iar Gånd cel Bun hot`rî c` era mai în]elept s` r`mån` în secolul XXI, unde avea [ansele cele mai mari s` ajung` înapoi acas`, la Simon.

Gând de autoare Ce gânduri bune ai avut azi? Scrie-le mai jos.

F~R~ C~CIULI}~ Tot hoin`rind el a[a, Gånd cel Bun a aterizat odat` în capul unui scriitor de c`r]i pentru copii. I-a pl`cut teribil acolo, mai ales c` pe birou se aflau o mul]ime de ilustra]ii hazlii, gata preg`tite pentru a fi puse în carte. {i ce s-a mai bucurat cånd autorul a scris despre el... De-asta nici n-a protestat cånd scriitorul i-a luat c`ciuli]a [i l-a f`cut din Gånd – Gand.

Mai ales c` acesta i-a povestit c` exist` limbi în care nu exist` „a cu c`ciuli]`”, iar el î[i dore[te un personaj care s` fie u[or de recunoscut pe tot globul. Era cam frig, ce-i drept, dar, se gåndea Gånd cel Bun, merita s` îndure, nu? Dac` i se preg`tea o carier` de vedet` interna]ional`?! Dac` el avea s` fie noul Harry Potter?! Bucuros nevoie mare, s-a întors în parcare s`-i povesteasc` bunului s`u prieten. Dar a avut o mare surpriz`: Îngera[ul aproape c` nu l-a recunoscut! Sem`na [i nu sem`na cu cel pe care îl ad`postise în parcarea lui. Gånd cel Bun a tras de aici concluzia c` scrisul e o treab` foarte serioas` [i c` are, f`r` îndoial`, puteri magice, de vreme ce te poate transforma! Apoi a exersat toat` ziua cum s` dea, din zbor, autografe... Dup` un timp îns`, a constatat c` nu prea se sim]ea în apele lui, a[a c` s-a întors la scriitorul de c`r]i pentru copii s`-[i recupereze c`ciuli]a: poate c` nu era el un star, dar m`car era el însu[i!

INSOLA}IE Alt` dat`, într-o zi torid` de var`, aterizånd într-un cap chel [i neacoperit, a sim]it ce înseamn` insola]ie [i nu a mai fost bun de nimic cåteva zile. Nu mai avea strop de energie ca s` se fac` auzit. Descurajat, Gånd cel Bun a fost atunci cåt pe ce s` devin` un Gånd R`u: doar pentru asta aproape c` nu trebuia s` depun` vreun efort. {i-a[a observase el cum gåndurile rele erau adesea mai apreciate, mai cool, mai b`gate în seam` decåt cele bune. Cånd i-a povestit Îngera[ului despre toate astea, a fost un moment de cump`n` pentru prietenia lor. Îngera[ul nu i-a r`spuns imediat, dar, dup` cåteva zile, i-a spus a[a ca din întåmplare c`, de exemplu, o ma[in` cu tot felul de vopseluri [i de accesorii pe ea, care s-o fac` mai atractiv`, nu are neap`rat un motor bun [i c`, prin urmare, poate pune în pericol via]a [oferului [i a pasagerilor. Gånd cel Bun a repetat cuvintele prietenului s`u o dat` [i înc` o dat`, pån` a în]eles.

TRANSFORMAREA Într-o alt` escapad`, Gånd cel Bun a încercat s` se transforme în cuvinte, sperånd s` fie v`zut [i de altcineva decåt de Îngera[ul Parc`rilor. I-a fost greu s` se decid` ce s` aleag`. A încercat mai întåi cu unele cuvinte speciale, care s` ias` în eviden]`, s` fie observate, s` atrag` aten]ia. De exemplu, maieutic`, crionic` sau globalizare. Nu a ajuns prea departe. A hot`råt atunci s` devin` cuvåntul ajutor. Chiar f`r` niciun rezultat... Aproape nimeni nu reac]iona la acest cuvånt. A încercat atunci s` se transforme în cuvinte banale, simple, s` se piard` prin mul]ime, s` nu fie b`gat în seam` [i s` se poat` strecura mai repede. A fost pa, apoi hei sau bun`. Cuvintele circulau îns` foarte încet, incomparabil mai încet decåt gåndurile, iar, pe de alt` parte, singure, f`r` subiect [i predicat, f`r` alte adjective [i semne de punctua]ie, nici nu aveau prea mare valoare. Gånd cel Bun a în]eles atunci c` un gånd era mai mult decåt un cuvånt.

IMPLICARE CIVIC~ Zburånd de colo-colo, avånd parte de fel de fel de întåmpl`ri [i p`strånd mereu speran]a c` va reveni la un moment dat acas` la Simon, Gånd cel Bun a observat un lucru îngrijor`tor: existau foarte multe gånduri f`r` st`pån. Peste tot unde ajungea întålnea gånduri uitate, abandonate precum copiii str`zii. De[i cu siguran]` fiecare gånd, ca orice copil, are casa lui, Gånd cel Bun întålnea mult prea des gånduri r`t`cite, ale nim`nui. Multe erau într-o situa]ie mai trist` decåt a sa. De atåta umblat aiurea nici nu mai [tiau ale cui erau, uitaser` complet ce se întåmplase cu ele. Nimeni nu le mai voia, iar ele obosiser` s` mai caute. O mul]ime de gånduri r`t`cite, f`r` o situa]ie, f`r` un loc, f`r` cineva care s` aib`

32 32

grij` de ele, f`r` drepturi. De multe ori aceste gånduri deveneau gånduri negre – pe care era deja periculos ca cineva s` le mai g`seasc`, c`ci erau gånduri pesimiste, triste. Acesta este un gând negru, a[a cum îl vede Petru, un pictor de 50 de ani.

V`zånd cåte gånduri pierdute exist`, Gånd cel Bun a început s` se gåndeasc` [i la ele. Majoritatea nu [tiau secretul zborului – ag`]atul de cuvinte [i de sunete –, a[a c` pluteau ori st`teau la întåmplare pe unde apucau. — Fiecare om ar trebui s` aib` grij` de gåndurile lui, îi spuse el într-o zi Îngerului Parc`rilor. Oamenii au grij` de copiii abandona]i, de cåinii f`r` st`pån, de ma[ini, dar de gåndurile lor nici nu le pas`... — Nu sunt to]i oamenii la fel, îi r`spunse Îngerul Parc`rilor. Eu v`d [i la mine în parcare, unii… ni[te derbedei, dar al]ii… cumsecade [i la locul lor. — Poate unii ar vrea s` adopte gånduri, murmur` nu prea convins Gånd cel Bun. La început Îngerul Parc`rilor a izbucnit în rås. „Oameni care s` adopte gånduri – ce prostie!”, se gåndi el. Dar apoi, auzind pove[tile triste ale gåndurilor pierdute întålnite de Gånd cel Bun în plimb`rile lui, se gåndi c` la urma urmei nu este o idee atåt de caraghioas`. Erau gånduri de tot felul: vreau-s`-m`-fac-regizor, trebuie-s`-înv`]-s`-înot, s`-fiu-cel-maimare-fotbalist-din-lume, a[-dori-s`-s`desc-un-pom, trebuie-s-o-v`d-mai-des-pe-bunica, o-s`-scriu-o-carte-despre-balene, voi-citi-o-carte-pe-s`pt`mån`, o-s`-stau-afar`-cel-pu]in30-de-minute-zilnic, voi-fi-mai-calm. Era p`cat s` se piard`, zù! A[a c` se hot`rî: va convinge oamenii s` adopte gåndurile g`site de prietenul sù, Gånd cel Bun! Gând de autoare Plantele au nevoie de lumin` [i de ap` ca s` trìasc`. Oamenii au nevoie de hran` [i de ap`. Gândurile de ce oare au nevoie ca s` supravie]uiasc`?

Din acel moment, de cåte ori întålnea un gånd pierdut, Gånd cel Bun îl înv`]a zburatul din cuvånt în cuvånt [i din sunet în sunet [i îi ar`ta direc]ia c`tre parcare. Acolo, în gheret`, cei doi au amenajat un loc special pentru g`zduit gånduri. Dup` aceea, Îngerul Parc`rilor a început s` pun` pe ma[inile din parcarea lui, mai ales pe cele pe care le ajuta s` parcheze rapid, urm`torul anun]: Un gând în plus nu cost` nimic. Salva]i gândurile pierdute! Detalii pe: www.gandbun.ro. Pe site au pus apoi o list` cu pa[ii care trebuie urma]i pentru ca un gånd pierdut s` fie adoptat: Faci ordine în gåndurile tale (amintirile la amintiri, cuno[tin]ele de geografie la cuno[tin]e de geografie, cuvintele în limbi strìne la cuvinte în limbi strìne). În func]ie de locurile r`mase libere dup` ordine [i cur`]enie, iei leg`tura cu Îngerul Parc`rilor. El î]i va da o list` cu acele gånduri pierdute care pot fi adoptate. Este mai u[or [i mai pl`cut, desigur, s` adop]i gånduri bune, dar [i mai frumos este dac` ai curajul s` adop]i un gånd rù, dåndu-i o [ans` s` se schimbe. Pentru fiecare gånd bun adoptat, ai rezervat loc de parcare gratuit timp de o lun`. Pentru fiecare gånd rù adoptat, ai locul de parcare rezervat timp de 6 luni. Pentru a adopta, trebuie s` dai drumul la CD playerul din ma[in` [i, pe fundalul muzicii, s` te concentrezi la gåndul pierdut pe care vrei s`-l adop]i. Acesta se va ag`]a de sunete [i, atras de gåndurile tale bune, va intra la tine în cap. Vei sim]i o mic` durere care va trece îns` în cåteva minute. Dac` durerea de cap persist`, înseamn` c` tu [i gåndul acela pierdut pur [i simplu nu v` potrivi]i [i e mai bine s` renun]a]i. Se repet` pa[ii pån` cånd g`se[ti un gånd potrivit pentru tine. Spre surprinderea celor doi, experimentul a prins [i fenomenul a luat amploare. {oferii nu doar c` veneau în parcare, întrebau de gåndurile pierdute [i le adoptau, dar î[i [i declarau anumite gånduri pierdute, astfel încåt, dac` erau g`site, li se d`deau înapoi. {i asta nu numai pentru c` erau foarte interesa]i de oferta cu parcarea gratuit`, ci [i pentru c` mul]i se dovedeau a fi oameni cu suflet. La scurt timp dup` aceast` ini]iativ`, Gånd cel Bun [i Îngerul Parc`rilor au constatat cu bucurie c` erau tot mai pu]ine gånduri pierdute prin Romånia.

ÎN CAP LA CARA De[i foarte ocupat cu ajutatul altor gånduri pierdute, Gånd cel Bun nu pierduse speran]a c` [i el va ajunge în cele din urm` acas`. Iar într-o zi s-a întåmplat ceva extraordinar: a nimerit pentru prima oar` în capul unui cåine, care dormea lini[tit sub o fereastr` deschis`. Era un bi[on havanez alb cu negru, care se speriase îngrozitor. D`dea din cap, î[i freca urechile, s`rea în toate p`r]ile [i l`tra întruna. Nu s-a potolit decåt atunci cånd a auzit vocea st`pånului strigånd: „Cara, înceteaz`! Lini[te! Cara… cuminte. Ce te-a apucat?! Cuminte…” Auzind numele de Cara, Gånd cel Bun a încremenit. Cara… bi[on havanez alb cu negru… agitat`… Era oare cu putin]` s` fi ajuns acas`? Vocea pe care o auzea era chiar vocea lui Simon!!! S` fi fost a[a de aproape? Da, se g`sea, f`r` îndoial`, acas`!!! În orice caz, foarte aproape. În timp ce Gånd cel Bun ]op`ia de bucurie, Cara l`tra [i d`dea disperat` din cap. S`rmana avea [i de ce. Se spune despre cåini, despre animale în general, c` ele nu au gånduri, c` nu gåndesc. Înseamn` c` acolo, în cap la Cara, Gånd cel Bun era pur [i simplu singur-singurel, cum nu mai fusese vreodat`. Iar c`]elu[a nu [tia ce s` fac`, s`r`cu]a, cu singurul gånd din capul ei… Dar, indiferent ce a încercat s` fac`, Gånd cel Bun nu a putut ajunge la Simon… Atåt de aproape [i totu[i atåt de departe… S-a resemnat pån` la urm`, spunåndu-[i optimist c` va veni odat` [i momentul reîntålnirii cu Simon, doar c` nu era momentul acesta. {i s-a întors în parcare, reluåndu-[i hoin`relile.

Gând de autoare Tu ]i-ai pierdut vreun gând bun? Scrie-l mai jos.

FINAL DE AUTOARE {i, într-adev`r, cånd se a[tepta mai pu]in, într-o miercuri pe la ora 5, dånd col]ul pe o strad` în sunetul unor pic`turi de ploaie, a dat pur [i simplu nas în nas cu Simon. B`iatului îi trecuse r`ceala [i parc` [i crescuse un pic. În orice caz destul cåt s` conduc` propria lui ma[in`... Oare avea s`-l recunoasc` Simon? Se schimbase oare [i Gånd cel Bun între timp? Încotro conducea Simon a[a gr`bit? {i-atunci Gånd cel Bun, gåndul str`nutat al unui b`iat de 7 ani, care v`zuse întreaga lume, se lini[ti pe dat` [i toate spaimele lui disp`rur`: la ora asta de vårf, trebuie s` parcheze [i Simon undeva... Iar Gånd cel Bun [tia locul perfect.

Final de cititor/cititoare (amuzant)

Final de cititor/cititoare (serios)

Final de cititor/cititoare (în versuri)

Coperta:Layout 1

10/4/2016

3:47 AM

Page 2

Câte gânduri bune ai avut azi? Niciunul |ntre 1 [i 10 Peste 20 Peste 50 Nenum`rate