Ghid metodic al serbărilor școlare

AURELIA BERUȘCĂ

Ghid metodic al serbărilor școlare Pentru învățământul primar și gimnazial

Crăciun

Abecedar Primăvară Folclor

EDITURA DIGITALA

ISBN 978-606-8749-58-7

AURELIA BERUŞCĂ

BUCUREŞTI, 2015

Repere teoretice Educaţia estetică şi artistică

Dezvoltarea personalităţii umane nu poate face abstracţie de influenţa cu larg ecou pe care o poate avea fenomenul artistic. Arta, ca unul dintre aspectele privilegiate ale activităţii umane, este privilegiată şi din punct de vedere al ascendentului pe care mijloacele ei specifice le au asupra psihicului omenesc. Nu se exagerează atunci când se afirmă că, în multe împrejurări, influenţa artei prevalează asupra influenţei exercitate de ceilalţi factori ai educaţiei, mai proprii şi mai comuni. Ţinând seama de acest privilegiu al artei ca factor de educaţie, se pune problema organizării conştiente şi chiar ştiinţifice a influenţelor ei. Aceasta presupune însă respectarea a cel puţin două condiţii de bază: fundamentarea psiho-pedagogică a procesului de educaţie artistică şi contemporaneizarea acestui proces, aducerea lui în actualitate. În fundamentarea psihologică a educaţiei artistice trebuie avut în vedere formele specifice pe care le îmbracă limbajul artistic. Familiarizarea copilului cu limbajul sunetelor, al formelor, al culorilor, cu limbajul poetic şi literar în general este un proces indelungat, care se supune unor legi derivate din natura psihică a copilului şi chiar legităţii dezvoltării sale intelectuale şi afective.

Nu trebuie neglijat o clipă adevărul că, pentru copii şi nu numai, arta înseamnă mijloc de exprimare, un mijloc de manifestare şi exteriorizare a lumii sale interioare, a tendinţelor şi aspiraţiilor sale, care-şi găsesc în artă o traducere mai directă, uneori şi mai adecvată decât prin cuvânt. În felul acesta, activitatea artistică a copilului nu numai că reflectă orizontul psihic propriu acestuia, dar se desfăşoară purtând amprenta locului şi momentului în care se inserează personalitatea sa. Această determinare se reflectă atât în conţinutul activităţii cât şi în mijloacele folosite pentru exprimarea acestui conţinut.

Copilul rămâne ceea ce el este prin vârsta sa; i se schimbă însă antenele în raport cu societatea, i se schimbă dominantele activităţii de cunoaştere şi în aceeaşi măsură, mijloacele de expresie, ecoul acestora în lumea sa interioară şi capacitatea de recepţie şi trăire. În felul acesta, analiza psihologică te aduce în contemporaneitate.

Apropierea copilului de artă reprezintă atât un scop al educaţiei cât şi transformarea artei în mijloc de formare şi modelare a personalităţii sale. Pătrunderea şi cunoaşterea artei (a gusta, a aprecia, a crea) este singura cale de transformare a acestui corolar al activităţii umane într-o forţă capabilă să înaripeze spiritele, să nuanţeze sentimentele, să impulsioneze acţiunile.

Analiza psihologică a modului în care copilul se apropie de artă apare aşadar şi ca un proces de analiză a măsurii în care arta devine una din cele mai active căi de acces spre psihicul

copilului, sporind coeficientul de recepţie a influenţelor ce se exercită asupra personalităţii sale.

Examinarea problemei din unghiul de vedere psiho-pedagogic este de natură să sublinieze nu numai sarcina şcolii şi a celorlalţi factori educativi în această direcţie, ci mai ales posibilităţile uriaşe de care dispune educaţia artistică în dezvoltarea proceselor şi capacităţilor psihice ale copiilor şi a tuturor laturilor personalităţii lor dar şi pentru a-l apropia pe om de valorile culturale ale omenirii, de recunoaştere a acestor valori, de implicare activă în creaţia artistică.

O primă idee este aceea că educaţia estetică constituie o activitate complexă, sistematică şi de durată. Ea angajează deplin personalitatea umană, solicitând sensibilitatea, gândirea, afectivitatea şi voinţa copiilor, realizându-se şi manifestându-se pe planuri diferite: în activitatea omului, în ceasurile lui de răgaz, în viaţa cotidiană; totodată, prin instituţiile de învăţământ şi variatele forme de activitate artistică, educaţia estetică cuprinde toate vârstele: copilăria şi adolescenţa, tinereţea şi maturitatea.

Din aceste fapte rezultă necesitatea unei activităţi desfăşurate de-a lungul anilor, activitate sistematică şi competentă. Competenţa educatorului înlesneşte celor educaţi dobândirea unor autentice satisfacţii estetice, a unui rafinament şi a unui gust estetic de factură superioară.

Călătoriile în lumea artei nu sunt comparabile, nu trebuie să fie doar plimbări agreabile – odihnitoare, dar fără urmări, fără valoare educativă; contactul cu arta constituie o plăcere, dar una de esenţă superioară, care se prelungeşte în viaţa şi activitatea omului.

Educaţia estetică presupune nu numai formarea capacităţii de apreciere estetică, a judecăţii estetice, ci şi dezvoltarea capacităţii de a recepta frumosul, a nevoii de frumos, a deprinderilor de trăire emotivă a valorilor artistice, a capacităţii de sesizare justă a mesajului unei opere şi de participare raţională şi afectivă la traducerea lui în viaţă.

Sensul educaţiei estetice şi artistice este acela de a transmite copilului şi tânărului alfabetul cu care să poată “citi” orice operă de artă, orice formă a frumosului – limbajul estetic şi limbajul artistic. O dată ce acest limbaj va fi bine însuşit, ce sensibilitatea va fi redirijată către perceperea frumosului, atunci se poate vorbi de aprecieri, judecăţi estetice, se poate vorbi de cultură estetică şi cultură generală.

Printre multe alte forme de realizare a educaţiei estetice şi artistice, serbările şcolare ocupă un loc de frunte, se situează între cele mai complexe şi adecvate forme de manifestare a relaţiei dintre copil şi artă.

SERBĂRILE ŞCOLARE

Fiecare dintre noi am avut parte, în copilărie, măcar de o apariţie pe o scenă, oricât de modestă ar fi fost ea. Fiecare dintre noi, în copilărie, am cântat, am spus o poezie, în cadrul festiv al unei serbări şcolare. Păstrăm în amintire aceste momente ca pe ceva ce ne-a marcat sufletul, ceva frumos şi emoţionant!

“Câţi dintre marii artişti, fie ei muzicieni, actori, dansatori nu s-au manifestat pentru prima dată în cadrul modest al unei serbări şcolare? Explozii de entuziasm juvenil, torente de suflete revărsate prin glasuri de copii, serbările şcolare rămân adânc întipărite în memoria noastră afectivă” (prof. Georgeta Aldea).

Copilăria este acea perioadă în care totul pare posibil, când visezi să realizezi lucruri măreţe, când nimic nu poate sta în calea afirmării mai ales ca artişti.

Serbarea şcolară a fost şi este cadrul afirmării talentului, aptitudinilor artistice ale multor personalităţi culturale dar şi cadrul descoperirii acelor laturi ale personalităţii multor copii care, în mod obişnuit – la lecţii sau alte tipuri de activităţi, rămân ascunse, latente atât pentru părinţi cât şi pentru educatori.

Menită să aducă frumosul artistic în viaţa copiilor, serbarea şcolară contribuie, prin multiplele sale valenţe educative, la educarea estetică a elevilor, la dezvoltarea creativităţii, a spiritului de colaborare, la dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la o echipă în care fiecare copil este pus în faţa îndeplinirii unui rol, la dezvoltarea dragostei faţă de artă atât prin contactul cu opera de artă (literară, muzicală, coregrafică, teatrală etc.) cât şi prin creaţii artistice fie ele ca produse ale artelor fie prin interpretarea artistică a acestora.

Serbarea şcolară se înscrie în rândul activităţilor extracurriculare celor mai îndrăgite de copii deoarece antrenează în organizarea şi desfăşurarea ei toţi copiii. Noutatea scenariului, cadrul desfăşurării, costumele propuse sunt tot atâtea ocazii în care copiii colaborează cu organizatorul dezvoltându-şi capacităţile creatoare, interpretative, devenind din simpli participanţi la serbare, organizatori ai acesteia ceea ce duce implicit la dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, a unor calităţi morale cum ar fi tenacitatea şi perseverenţa în muncă pentru perfecţionarea rezultatelor, îndrăzneala şi stăpânirea emoţiilor prin apariţia în faţa unui public şi interpretarea rolului artistic, încrederea în sine prin depăşirea timidităţii şi autoconvingerea că se poate mai mult şi mai bine, încrederea în ceilalţi, spiritul de echipă etc.

Orice activitate extracurriculară devine un moment de destindere în viaţa de elev a copiilor prin caracterul lor distractiv, festiv, antrenant. Serbarea şcolară devine şi un moment de evaluare a cunoştinţelor dobândite prin lecţii, de afirmare a deprinderilor artistice (recitative, teatrale, muzicale – vocale sau instrumentale, coregrafice). Educaţia muzicală în învăţământul preşcolar şi şcolar nu ar putea avea o mai agreabilă formă de evaluare sau de manifestare a deprinderilor artistice decât serbarea şcolară.

Organizate cu diferite ocazii, semestriale, anuale, sau de câte ori se simte nevoia unei destinderi atât a elevilor cât şi a cadrelor, serbarea şcolară vine să încununeze eforturile celor mici de a deveni mai buni în domeniul literar-muzical-coregrafic. Serbările şcolare, cu cadrul lor sărbătoresc, contribuie din plin la dezvoltarea gustului estetic al copiilor, la dezvoltarea unei atitudini responsabile faţă de actul artistic. Pentru aceasta, copiii trebuie să fie bine pregătiţi, să ştie că pot obţine succes doar prin muncă multă, tenacitate, voinţă, ambiţia de a se perfecţiona pentru a fi la înălţimea aşteptărilor şi a-i mulţumi pe cei ce au investit încredere în ei. De asemenea, prin organizarea serbărilor, copiii se obişnuiesc cu seriozitatea muncii, îşi dezvoltă spiritul de iniţiativă, atenţia, învăţă să respecte îndrumările organizatorilor. În funcţie de tematică, programul unei serbări şcolare nu trebuie să fie prea încărcat. El trebuie să cuprindă numere artistice diferite, aranjate în aşa fel încât să nu plictisească publicul şi fără a obosi copiii.

Din program nu poate lipsi muzica. Aici apar cu prioritate formaţiile muzicale (solişti, cor, grupuri vocale sau instrumentale). Micii interpreţi vin să arate părinţilor, bunicilor, prietenilor şi oricui vine să-i asculte, că pot fi la fel de buni ca şi cei mari în a transmite mesajul muzicii auditoriului. În programul serbărilor şcolare este bine să folosim toţi copiii chiar dacă unii dintre ei nu au ajuns la performanţe prea mari. Eforturile depuse de copiii cu calităţi artistice (muzicale, recitative, coregrafice, teatrale) mai slab dezvoltate nu trebuie neglijate. Includerea lor în program este o dovadă de încredere şi încurajare. Apariţia lor pe scenă, în faţa publicului, va fi pentru ei un prilej de mare bucurie şi vor căuta să facă faţă cerinţelor la fel ca şi ceilalţi.

De cei care organizează serbarea depinde atât succesul ei la public cât, mai ales, realizarea unor obiective educative importante pentru personalitatea copiilor.

Numai cu pasiune se pot organiza serbări şcolare de un înalt nivel artistic, unde elevii au, pe lângă rolul lor determinat de program, şi o ţinută artistică de scenă, ceea ce implică o atitudine artistică adecvată, o ţinută vestimentară potrivită cu rolul artistic.

Talentul copiilor şi talentul educatorilor îşi pot da mâna înfăptuind pe nesimţite acel tainic flux emoţional fără de care nici “un joc” nu se poate impune ca act artistic de referinţă.

“Activitatea bine desfăşurată în şcoală şi în afara ei duce la succese, la rezultate care dezvoltă procese afective pozitive, încredere în sine, asigură dezvoltarea impetuoasă a posibilităţilor de muncă ale elevilor. O asemenea situaţie produce plăcerea de a învăţa, de a munci şi risipeşte ideea, de cele mai multe ori nefondată, că unii elevi sunt incapabili sau inapţi într-o direcţie sau alta” spune Tiberiu Bogdan în lucrarea sa “Psihologia copilului şi psihologia generală”.

Medologia organizării serbărilor şcolare

Organizatorii serbărilor şcolare sunt învăţătorii/profesorii care nu de puţine ori s-au confruntat cu o serie de probleme privind scenariul, punerea în scenă a programului ales şi nu în ultimul rând cu prestaţia artistică a elevilor.

Ani de-a rândul s-au organizat serbări şcolare, fie impuse de anumite evenimente social-istorice (Unirea, Ziua Naţională a României, Ziua copilului etc.), fie cu ocazia unor sărbători ale creştinităţii (Crăciunul, Paştele), fie izvorâze din tematicile disciplinelor şcolare (şezători literar-muzicale, serbarea abecedarului, omagieri ale unor scriitori, datini şi obiceiuri de iarnă etc). În oricare din aceste situaţii, învăţătorul s-a văzut pus în faţa creării unui scenariu de serbare.

Grea muncă! Adună material literar, muzical, asamblează materialul într-un tot unitar, începe a-l repartiza copiilor şi apoi a-l repeta până ce copiii îl stăpânesc bine. Toate aceste etape premergătoare serbării sunt deosebit de importante şi necesită foarte mult timp.

O serbare şcolară poate fi organizată sub diferite forme: un montaj literar-muzicalcoregrafic, un spectacol de teatru, un spectacol folcloric, o şezătoare, un concert, un spectacol literar-muzical. Oricare din aceste forme are nevoie de un scenariu sau un program.

Conţinutul tematic al scenariului impune atentă pregătire şi selectare a materialului literar şi muzical, o organizare a acestuia unitară şi gradată în vederea obţinerii unui efect emoţional adecvat ocaziei.

“Organizarea unei serbări şcolare poate fi şi un prilej de atragere a elevilor spre lectură, spre genurile liric şi dramatic. Prin îndrumarea dumneavoastră, stimaţi învăţători şi profesori, dintre elevii care vor juca mici roluri în serbările şcolare se vor ridica actorii, poeţii şi dramaturgii de mâine.” (Vasile Poenaru)

Scenariul serbării

Scenariul serbării este un act de creaţie pentru învăţători. Nu este simplu să culegi din multele cărţi de literatură şcolară sau din culegeri de cântece ceea ce doreşti să conţină o serbare! Fiecare învăţător are un anumit stil de a aduna material sau de a-l organiza într-un scenariu. De multe ori, din lipsă de timp sau chiar de pricepere, serbarea este o succesiune de poezii tematice şi de cântece mai mult sau mai puţin specifice ocaziei serbării.

Pornind de la tema serbării, învăţătorul trebuie să-şi proiecteze întâi mental ceea ce vrea să pună în scenă – programul serbării (poezii, scenete, monologuri, cântece pentru cor şi solişti, ansambluri instrumentale, ansambluri coregrafice), trebuie să se gândească la valoarea educativă a fiecărui număr din program, la modalităţile de a scoate în evidenţă calităţile

artistice ale fiecărui elev în parte sau ale unor grupuri de elevi. Apoi, trebuie să culeagă materialul şi să-l organizeze într-un scenariu atractiv şi educativ ţinând cont de “artiştii” implicaţi în serbare.

Este partea cea mai dificilă pentru toţi cei care trebuie să organizeze o serbare şcolară.

De aceea, mi-am propus să vin în sprijinul acestora cu câteva scenarii complete pentru cele mai frumoase serbări din viaţa micilor şcolari: serbările de Crăciun şi Serbarea Abecedarului, Serbare cu ocazia Zilei Naţionale a României, Serbarea primăverii şi a copilului.

Scenariile sunt completate cu recomandări privind scenografia, regia şi costumele copiilor. Toate scenariile prezentate în această carte sunt practicate de-a lungul a generaţii întregi de elevi, cu un succes deosebit în rândul micilor artişti dar şi al spectatorilor: părinţi, bunici sau alţi invitaţi. Aceste scenarii pot fi luate ca atare sau pot constitui suportul unor noi scenarii create după gustul şi dorinţa fiecărui organizator în parte.

Pregătirea serbării

După alegerea scenariului, se poate trece la repartizarea rolurilor pentru fiecare elev în parte. Ştim cu toţii că nu toţi elevii sunt la fel de talentaţi într-un anumit domeniu, că nu toţi pot fi consideraţi pregătiţi pentru o apariţie pe scenă. Cu toate acestea este imperios necesar să-i folosim pe toţi într-o serbare atât pentru dezvoltarea personalităţii copiilor cât şi pentru părinţii care vor să-şi vadă copilul pe scenă. Fiecare dintre elevii noştri are ceva de dăruit acolo, sus, pe scenă, fiecare are puterea de a trece peste micile “neajunsuri” artistice atunci când este îndrumat cu pricepere, răbdare, cu pasiune.

Scenariile prezentate vă dau posibilitatea de a găsi soluţii pentru toţi copiii. De învăţător depinde reuşita unei serbări. Astfel, rolurile se stabilesc potrivit aptitudinilor artistice ale copiilor, personalităţii fiecărui elev în parte.

Alegem mai întâi prezentatorii (elevi cu memoria dezvoltată, cu dicţie bună, cu voce plăcută şi rezonantă), apoi interpreţii rolurilor care necesită costumaţii specifice (elevi care pot să-şi procure costume, care sunt potriviţi rolurilor: zâna iernii, un fulg delicat de nea, Fecioara Maria etc.), elevii care vor dansa cu sau fără costume specifice (elevi cu deprinderi de mişcare ritmică, cu staturi apropiate), elevii interpreţi ai rolurilor din scenete (elevi cu dicţie bună, cu aptitudini artistice pentru teatru, comici etc.), soliştii cântecelor din program (elevi cu aptitudini muzicale interpretative, cu aptitudini instrumentale) şi apoi repartizăm celelalte roluri de recitatori sau figuranţi în diferite momente ale scenariului ţinându-se seama de potenţialul artistic al elevilor, de personalitatea lor în formare.

Momentele muzicale

O atenţie deosebită trebuie să acordăm momentelor muzicale din serbare deoarece ele sunt acele numere din program care dau frumuseţe unei serbări, care animă sufletele atât ale copiilor cât şi pe cele ale spectatorilor, care dau un aer de sărbătoare serbării. De aceea, în scenariul unei serbări trebuie incluse cântece pentru cor, grupuri vocale şi solişti dar şi piese instrumentale pentru miniorchestre sau chiar înregistrări instrumentale pentru dansuri.

Alegerea acestora nu este întâmplătoare. În funcţie de deprinderile muzicale ale elevilor (melodice, ritmice şi interpretative), de vârsta lor şi de aptitudinile vocal-instrumentale ale unor elevi, alegem acele cântece pe care ştim că le pot interpreta. Nu trebuie să ne propunem mai mult decât pot elevii, dar nici mai puţin. Este chiar necesar să probăm unele piese pentru a vedea cum sunt primite de copii, cât de accesibile sunt ele vârstei şi calităţilor muzicale ale copiilor. Uneori, copiii ne surprind prin dorinţa de a se autodepăşi atunci când le place ceea ce fac, când le place un anumit cântec.

Cântecele alese pentru programul serbării trebuie să fie: -

atractive,

-

să se preteze la modalităţi de interpretare polifonică,

-

să poată fi însoţite de mişcări ritmice,

-

să fie adaptate la calităţile vocale ale copiilor,

-

să se potrivească prin textul literar cu tema serbării etc.

Cântecele unei serbări pot fi interpretate atât de cor cât şi de grupuri mai mici de copii sau de solişti cu acompaniament instrumental. Varietatea interpretării cântecelor elimină monotonia din program, aduce în scenă atât talentul unor copii de a interpreta vocal sau instrumental, în cor sau solist o piesă muzicală, cât şi bucuria de a demonstra că pot fi buni artişti chiar şi atunci când eşti un simplu copil pe o scenă oarecare.

Cântecele accesibile corurilor de elevi sunt variate atât din punct de vedere al tematicii cât şi al structurilor ritmico-melodice: -

cântece populare cu conţinut bogat şi concis exprimat,

- melodii sugestive pentru toate zonele folclorice ale ţării, -

cântece despre copilărie antrenante şi pline de avânt,

-

cântece despre trecutul istoric al ţării,

-

cântece de leagăn

-

cântece vesele despre natură,

-

cântece despre oameni şi activităţile lor,

-

cântece cu teme religioase, colinde.

Prin forţa textului şi a melodiei, cântecele exercită o influenţă educativă profundă şi variată: nuanţează afectivitatea, dezvoltă trăsături pozitive de caracter, îmbogăţeşte cunoştinţele elevilor despre domenii diverse etc.

Dăruindu-se cântecului, interpretându-l artistic, elevii simt nemijlocit potenţialul emotiv al melodiei: mimica lor, inflexiunile vocii o mărturisesc.

Momentele muzicale ale unei serbări se inserează în program conform scenariului, având în vedere conţinutul tematic al cântecului care trebuie să fie în concordanţă cu numărul anterior din program. Nu trebuie să prezentăm orice cântec în orice moment al serbării.

Ruptura liniei tematice a scenariului printr-un cântec nepotrivit poate duce la nedumerire, la confuzii asupra ideii centrale a scenariului.

“Cântecul potrivit, la locul şi timpul potrivit” s-ar putea spune parafrazând cunoscuta zicală.

Formaţiile instrumentale de elevi pot susţine recitaluri în timpul serbării sau la sfârşitul ei. Este foarte important pentru copiii instrumentişti să-şi dovedească abilităţile instrumentale pe scenă, în faţa părinţilor şi a celor care au investit încredere în capacităţile lor de a cânta la un instrument muzical oricât de simplu ar fi acela.

Cei care folosesc instrumente muzicale îşi vor da seama de importanţa pe care o are acompaniamentul în derularea unor activităţi muzicale. Vor şti să aprecieze valoarea lor estetică într-o interpretare, fie ea de acompaniament al cântării vocale, fie ca ansamblu instrumental.

Bineînţeles că cel care se ocupă de educaţia muzicală a copiilor în clasele primare, învăţătorul, are nevoie de pasiune pentru arta muzicală, pentru că numai cu pasiune poate avea curajul de a pune în mâna copiilor care abia scriu litere, un instrument muzical şi de a-l învăţa să-l mânuiască cu acea dexteritate motrică pe care o au doar instrumentiştii.

Repetiţiile

Repetiţiile încep după ce fiecare elev a primit rolul care i-a fost atribuit. Se începe prin a citi rolurile punând accent pe o dicţie clară, corectă, chiar exagerată şi cu voce tare pentru că astfel elevii vor învăţa atât modul de interpretare a versurilor sau rolurilor din scenete cât şi ordinea intrării în program.

Separat se va lucra cu formaţiile corale, cu soliştii sau cu formaţiile de dansuri. Repetiţiile corului încep prin învăţarea şi interpretarea cântecelor noi şi apoi cu repetarea celor deja ştiute

din activităţile anterioare sau din lecţiile de educaţie muzicală. După ce elevii cunosc foarte bine liniile melodice ale cântecelor se poate trece la modalităţi de interpretare cât mai atractive, modalităţi de interpretare polifonică, ceea ce aduce un plus de farmec melodiilor şi care sunt deosebit de atractive peentru elevi dar şi pentru spectatori.

După ce fiecare elev ştie bine ce trebuie să spună sau să facă în program, se trece la repetiţiile pe scenă sau în localul destinat desfăşurării serbării. Elevii trebuie familiarizaţi cu spaţiul scenei şi al sălii de spectacol pentru ca, în timpul serbării, nimic să nu le distragă atenţia.

Fiecare repetiţie trebuie să se axeze pe detalii, pe mişcare scenică, pe poziţia fiecărui elev pe scenă în timpul sau în afara rolului. Nu trebuie să ne fie indiferent cum stau elevii în faţa microfonului, cum se deplasează la locul sau de la locul în care a avut de spus ceva, nu trebuie să neglijăm aspectul general al copiilor pe scenă sau în clipele de repaus (corul, de exemplu, în timpul pauzelor dintre cântece, fiind prezent pe scenă, trebuie să păstreze aceeaşi atitudine de interpreţi, chiar dacă sunt aşezaţi pe scări, bănci etc.). Este important ca cel care conduce serbarea să fie atent la toate detaliile pentru a nu avea surprize în timpul serbării.

Trebuie să familiarizăm copiii cu starea de detaşare de tot ceea ce se află în jurul lor atunci când interpretează un rol. Din practică ştiu că elevii, atunci când sunt pe scenă, comunică prin gesturi cu părinţii din sală, uită pentru ce anume se află acolo şi adoptă atitudini specifice vârstei: neatenţia, jocul chiar şi cu şireturile de la pantofi, dialogul cu colegul de alături etc. Toate acestea pot conduce la eşecul unei serbări, la lipsa de profesionalism din partea organizatorului şi, mai mult, la crearea unor false atitudini estetice, artistice, a unor greşite percepţii despre lumea spectacolului artistic.

Atitudinea artistică

Este deosebit de important să formăm la elevi acea atitudine artistică menită să conducă la formarea unor gusturi estetice cu privire la artă şi reprezentarea ei pe scenă.

Atitudinea artistică începe cu implicarea în scenariul serbării (acceptul unui rol, repetarea lui şi corectarea greşelilor cu convingere, colaborarea cu îndrumătorii etc.), se continuă cu poziţia şi prestaţia pe scenă, terminându-se cu aspectul estetic exterior al fiecărui elev. Costumaţia sau simpla vestimentaţie a elevilor trebuie să fie de bun gust, adecvată conţinutului serbării, o ţinută de scenă pe care nu trebuie să o piardă din vedere nici un organizator. Ţinuta induce comportamentul. De aceea nu trebuie să uităm acest aspect atunci când pregătim o serbare. Chiar dacă nu toţi elevii sunt din familii cu situaţii materiale bune, toţi trebuie să fie curaţi, aranjaţi, încălţaţi cu pantofi (atenţie la încălţăminte: unii părinţi nu ştiu că la un costum de haine nu trebuie să porţi încălţăminte sport!)

Atitudinea estetică-artistică a elevilor se formează prin aceste spectacole, apreciind astfel alte spectacole la care sunt simpli spectatori, formându-şi gustul estetic prin arta scenei: muzică, poezie, teatru, dans.

Cadrul desfăşurării serbării

Orice serbare şcolară trebuie să se desfăşoare pe o scenă, într-o sală de spectacol. În acest caz, sala şi scena trebuie decorată conform genericului serbării, ocaziei respective (decoraţiuni specifice Crăciunului; litere, desene, caiete pentru serbarea abecedarului; baloane, flori, desene pentru serbarea zilei copilului etc.).

Scena este spaţiul desfăşurării serbării, este acel spaţiu pe care copiii îl folosesc pe parcursul programului pentru interpretarea rolurilor. Acest spaţiu trebuie foarte bine delimitat şi cunoscut de elevi, însemnat cu semne distincte pentru formaţiile de dans, decorat şi aranjat conform scenetelor din program.

Sala de spectacol şi scena trebuie prevăzute cu instalaţii de amplificare pentru sunet.

Reuşita unui spectacol stă şi în sunet. Dacă sala nu este prevăzută cu staţii de amplificare, organizatorul este nevoit să împrumute acest echipament. Elevii nu dispun de volum atât de mare pentru a acoperi nici jumătate de sală. Astfel părinţii nu vor putea audia nimic din ceea ce li s-a pregătit.

De asemenea, este nevoie de instrumente muzicale pentru acompaniament. Aranjarea lor pe scenă sau lângă scenă este importantă deoarece ele trebuie să fie auzite de elevii de pe scenă dar şi de spectatori.

Dacă nu dispunem de o sală de spectacol, serbarea poate avea loc într-o sală de clasă, pe un culoar mai larg, în sala de sport sau în curtea şcolii (în anotimpuri calde). Indiferent de spaţiul în care se desfăşoară serbarea, preocuparea pentru amenajarea spaţiului de scenă şi pentru sonoritate este deosebit de importantă.

Fiecare spectator trebuie să vadă şi să audă ceea ce copiii lor au de spus pe scenă.

Chiar dacă părinţii se mulţumesc doar să-i vadă acolo sus, pe scenă, este de datoria noastră să le demonstrăm că elevii pot realiza şi mai mult, că pot deveni, pentru una-două ore artişti adevăraţi indiferent de performanţele artistice ale fiecăruia.

De noi depinde ca “perfecţiunea” artistică să-şi facă loc într-un program de serbare.

De noi depinde ca, pe viitor, elevii noştri să poată aprecia un spectacol artistic bun, de calitate.

Prea mulţi tineri din ziua de azi nu ştiu cu adevărat ce înseamnă calitate artistică, nu recunosc valorile literare şi muzicale trecute şi prezente, nu sunt suficient de pregătiţi pentru a discerne frumosul artistic de urâtul, ridicolul, falsul frumosului artistic în oricare domeniu ar fi el, dar mai ales în cel muzical.

Argument

Activităţile extracurriculare, proiectele educaţionale au devenit nelipsite din activitatea şcolară şi extraşcolară a elevilor din ciclul primar. Sportul, muzica, pictura, artele în general alungă stresul acumulat în orele de curs, îi relaxează, alungă stările de anxietate sau supărările. Aceste momente de rupere a rutinei au dat rezultate vizibile în performanţele şcolare ale copiilor. În momentul în care optează pentru diverse activităţi extracurriculare, copiii sunt nevoiţi să le îmbine armonios cu studiul aproape fără a şti că ei totuşi învaţă.

Prin specificul lor, activităţile extracurriculare îmbunătăţesc abilităţile elevilor, duc la descoperirea de talente ascunse. Fiecare elev poate face faţă unei etape a activităţilor propuse, în funcţie de capacităţile şi performanţele într-un domeniu sau altul.

Cele mai îndrăgite activităţi extracurriculare sunt cele din domeniul cultural-artistic. Serbările şcolare, prin programul lor variat şi tematica atractivă, combină o serie de activităţi de pregătire din domeniul muzical, sportiv, artă plastică, tehnologie, activităţi în care elevii devin creativi, spontani, surprinzători.

Vă propunem un proiect de activitate extracurriculară pentru serbarea de Crăciun, cea mai frumoasă şi aşteptată serbare dintr-un an şcolar. O serie de activităţi din acest proiect au fost propuse de elevi în timpul pregătirilor. Proiectul se va desfăşura pe durata a 3-4 săptămâni pe ateliere de lucru.

Perioada: Noiembrie – Decembrie (minim 3 săptămâni înainte de serbare) Titlul activităţii: ,, În Ţara lui Moş Crăciun”- Scenetă şi ateliere de bune practici Locul desfăşurării: Şcoală Participanţi:- elevii clasei, părinţi, profesorii clasei SCOPUL : realizarea unui spectacol de Crăciun sub forma unei scenete musical – coregrafice.

Obiective specifice: 

Dezvoltarea interesului copiilor pentru lectură, muzică de sezon, dans şi gimnastică ritmică;



Dezvoltarea creativităţii elevilor prin participarea directă la alcătuirea scenariului, scenografiei, costumelor.



familiarizarea elevilor şi părinţilor cu munca în echipă;



formarea trăsăturilor de caracter şi sensibilizarea trăirilor sufleteşti pentru întâmpinarea Sărbătorilor de Iarnă;



dezvoltarea simţului estetic.

Descrierea activităţii: Sceneta “În Ţara lui Moş Crăciun” este o adaptare dupa scenariul lui Vasile Poenaru, “Moş Crăciun pleacă la drum”, adaptare publicată cu acordul autorului în Ghidul metodologic al serbărilor şcolare, autor: Beruşcă Aurelia (Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2010).

Ne-am propus să realizăm acest spectacol cu ajutorul copiilor şi al părinţilor, lucrând în ateliere tematice fiecare parte a a cestei scenete.

Resurse: 

materiale: hârtie colorată, ghirlande, staniol, carton, plăci de polistiren expandat, voal, stinghii de lemn, beţişoare, mătase, vată, cutii goale, panglici, jucării, clopoţei, instrumente muzicale.



Umane: elevii clasei, părinţi, profesori de specialitate.

Metode şi procedee: 

Activităţi practice



Lectura şi dramatizare



Exerciţiul



Jocuri

Evaluare: 

Înregistrarea spectacolului şi publicarea filmului pe blogul clasei, site-ul şcolii şi Youtube – comentariile primite asupra calităţii activităţii



Creşterea interesului elevilor şi părinţilor pentru participarea la activităţi în echipă

ETAPELE ACTIVITĂŢII

Etapa

Sarcini

Activităţi

Pregătirea activităţii

Stabilirea temelor de lucru, a orarului Împărţirea elevilor pe ateliere

Discuţii, lectura scenariului, propuneri din partea elevilor pentru alegerea cântecelor şi colindelor

Repartizarea rolurilor

Stabilirea fiecărui rol în funcţie de abilităţile de comunicare, exprimare şi dicţie ale elevilor

Lectura scenetei pe roluri şi apoi interpetarea rolului până la descoperirea celui mai potrivit elev pentru fiecare rol

Inserarea momentelor muzicale

Alegerea cântecelor şi colindelor şi stabilirea momentelor din scenetă în care vor fi inserate

Elevii propun cântece din repertoriul lor; interpretarea şi alegerea celor mai frumoase; învăţătorul poate propune crearea unor noi cântece adecvate scenariului (elevii vor contribui cu creaţii de versuri, linii melodice simple: ex: Cântecul spiriduşilor şi al Crăciuniţelor.

Inserarea dansurilor

Alegerea tipurilor de dans potrivite scenariului;

În funcţie de abilităţile motrice ale elevilor sau de talentele unora dintre ei în domeniu (elevi care studiază baletul, gimnastica aerobică, dansul sportiv) se aleg echipe de dansatori şi

muzica de dans.

Repetiţii

Repetarea şi învăţarea rolurilor Repetarea cântecelor Stabilirea coregrafiei şi repetarea dansurilor Coordonarea repetiţiilor

Rolurile vor fi învăţate acasă cu ajutorul părinţilor Cântecele se vor repeta în clasă, în timpul orelor de muzică Dansurile vor fi învăţate şi repetate după ore sau în orele de educaţie fizică Repetiţiile generale vor fi susţinute în ultima săptămână.

Alegerea costumelor

Schiţarea tipurilor de costume pe care le vor purta interpreţii fiecărui rol.

Personajele vor descrie costumul pe care cred că ar trebui să-l poarte şi cum ar putea să-l realizeze.

Vor desena costumul dorit si se vor alege acele costume care pot fi realizate cu materiale simple (reciclabile).

Decoruri

Intocmirea unei liste cu obiectele Vizionarea unor filme cu acelaşi necesare personajelor, mobilierul, subiect (acasa la Moş Crăciun) pentru decorul scenei. a putea afla ce obiecte vor fi necesare pentru decorarea scenei.

Repartizarea sarcinilor pentru realizarea unor decoraţiuni ale bradului şi ale altor lucruri necesare acţiunii.

Ziua serbării

Pregătirea sălii de festivităţi pentru primirea spectatorilor

Decorarea scenei şi bradului Pregătirea materialelor necesare: CD player, staţie de amplificare, instrumente, lumini.

Primirea invitaţilor Desfăşurarea spectacolului

Alte detalii: 1. Decoruri scenografice Scena va fi amenajată ca o cameră sau un atelier de jucării: un fotoliu pentru Moş Crăciun, dulapuri cu jucării (dulapurile pot fi improvizate din diferite materiale pe care se pot expuine jucăriile aduse de copii), o masă pe care se vor pregăti pachetele, sania Moşului, pachete (cutii goale ambalate în hârtie de cadouri legate cu panglici), un ceas cu cuc, decoraţiuni specifice Crăciunului.

Sania Moşului va fi confecţionată cu ajutorul părinţilor din plăci de polistiren expandat decupate după modelul unei sănii şi unite cu scoci dublu adeziv; tălpile săniuţei vor fi confecţionate din tablă decupată sau alte materiale. În spatele plăcilor (care reprezintă faţa saniei) se vor plasa două scaune pe care vor fi puse cadourile încărcate de spiriduşi şi crăciuniţe. Sania va fi decorată cu beteală, luminiţe, imagini etc.

Costume: Spiriduşii vor purta costumul verde sau improvizaţii din obiecte de îmbrăcăminte asortate şi căciuliţa verde

Căciuliţa poate fi confecţionată în orele de educaţie tehnologică din carton învelit în hârtie creponată verde. Urechile alungite la fel, din carton colorat şi decupat, prinse cu un elastic subţire.

Crăciuniţele: Costumul este cel clasic: rochiţă roşie şi căciuliţă cu margini albe. Fetiţele care au fuste şi bluze de culoare roşie sau o rochiţă roşie o pot transforma în costum de crăciuniţă prin aplicarea unui şir de beteală albă sau vată pe margini (poale, mâneci, căciulă)

Decoratorii: decoraţiunile pentru pom, pentru scenă, sorcova se vor realiza în orele de ed. tehnologică, abiltăţi practice sau ateliere de artă. Copiii pot fi împărţiţi pe grupe şi fiecare va realiza câte un model. Prin aceste activităţi se urmăreşte realizezarea unor obiecte decorative din diferite materiale, utilizând tehnici şi instrumente variate;

Lucrări din hârtie, beteală, fire, CD-uri uzate, lumânări, materiale din natură 

Clopoţei;



Globuleţe



Flori pentru sorcovă



Ghirlande



Globuleţe



Ţurţuri



Suport lumânare



Steaua

Competenţe specifice

 valorificarea optimă a materialelor refolosibile în combinaţie cu alte materiale;  stimularea expresivităţii şi creativităţii copiilor prin activităţi de exprimare artistico – plastică;

Actorii:

Disatruţia scenetei se face după ce fiecare elev a primit un scenariu şi l-a citit acasă de câteva ori. În orele de lectură sau ateliere de artă teatrală se citeşte scenariul pe roluri (fiecare elev îşi va încerca talentul pentru fiecare rol spunând doar una – două replici ale unui personaj).

Participarea la atelierele de teatru şi realizarea dramatizării scenetei vizează competenţele specifice:

 manifestarea atenţiei faţă de interlocutor în diferite situaţii de comunicare  valorificarea elementelor de folclor popular - colinde, strigături;  interpretarea jocului de rol  manifestarea sentimentelor personajului  participare activă la regia scenetei, scenografie, coregrafie

După alegerea elevilor pentru fiecare personaj, se poate trece la repetarea pe fragmente, la început tdoar a replicilor (lectură), apoi interpretarea cu joc de scenă, la final repatând cu cântece şi dans ca un tot unitar.

Muzica: în funcţie de calităţile vocale ale elevilor se vor alege cântecele potrivite. Pentru partea de început (fondul sonor al primei scene) se poate alege o melodie instrumentală cunoscute din desenele animate de sezon (Santa’s Workshop). Colindele din repetoriul internaţional şi naţional vor fi interpretate de grupuri mici de câte 3-4 elevi şi solişti.

Melodiile pentru dansuri pot fi chiar colindele americane sau alte melodii de Crăciun (ex: Walking in a winter Wonderland, Let it snow)

Scenariul serbării: după Vasile Poenaru Scenetă muzicală Personaje:

Moş Crăciun 10 Spiriduşi 10 Crăciuniţe

2 copii Bradul de Crăciun va fi aşezat într-o parte laterală a sălii, în apropierea scenei. Lângă brad, două fetiţe cântă „O brad frumos” şi pun câteva globuri. În acest timp se aude o bufnitură.

Fetele speriate se opresc şi spun: Fata 1: Ce s-a auzit?

Fata 2: Parcă a cazut cineva!

Fata 1: Da! Nu văd nimic!

Fata 2: Mi-e frică!

(fetele se uită spre scenă unde apare, de după cortină, un omulet micuţ îmbrăcat în hăinuţe verzi şi roşii. Îşi scutură hainele pline de praf şi se uită mirat spre cei din jurul lui. Seamănă cu un spiriduş. Pare să fi avut o călătorie lungă şi plină de peripeţii.)

Spiriduşul: UF! Am crezut ca nu mai ajung. Sper că de data asta n-am mai greşit vraja! Moş Crăciun s-ar fi supărat foarte rău. (Observă lângă brad cele două fetiţe).

Dar voi ce faceţi aici?

Paula: Împodobim bradul !

Silvia: Dar tu cine eşti ?

Spiriduşul: Daţi-mi voie să mă prezint: Eu sunt spiriduşul de încredere al lui Moş Crăciun!

Paula: Şi ne-ai adus cadouri?

Spiriduşul : Eu ? Nu, dar am venit să vă conduc în palatul Moşului ca să vedeţi ce facem noi înainte ca Moşul să vină la fiecare copil. Veniţi aici, lângă mine !

(fetele se apropie cu teamă, dar încântate de propunerea spiriduşului. Acesta aruncă în aer o pulbere strălucitoare în şi le trage pe fete în spatele cortinei. Se aude o melodie veselă de Crăciun şi se deschide cortina. Spiriduşul le arată fetelor atelierul Moşului şi apoi se alătură celorlalţi. Fetele privesc scena dintr-o parte a scenei, fără să intervină.Spiriduşii şi crăciuniţele se pregătesc să încarce sania cu pachete. Fiecare personaj dansează pe ritmul melodiei în timp ce lucrează. Toţi muncesc de zor în timp ce doi spiriduşi- cei mai mici de statură- se joacă).

Crăciuniţa 1 - Ce faceţi voi aici? Aţi terminat de împachetat şi de cărat cadourile?

Spiriduşii 1+2 – (speriaţi, încearcă să o ia la fugă dar se ciocnesc unul de altul) Noi…ăăă… nu…ştii…

Spiriduş 1 – Noi… probam jucăriile! Aşa-i?

Spiriduş 2 – Aşa e! Vroiam să vedem dacă funcţionează!

Crăciuniţa 1 – Hai, la treabă! Ce vă mai place să leneviţi sau mai bine zis să vă jucaţi!

Crăciuniţa 2 – Eu zic să meargă să dea zăpada din faţa palatului că Moşul nu va avea pe unde să plece!

Spiriduşii 1+2 –(căzând în genunchi şi rugându-se) Nu! Vă rugăm, nu! Nu vedeţi ce plăpânzi suntem? Uite, ne şi apucăm de lucru!

Crăciuniţa 1- Bine! Treceţi la împachetat!

(Crăciuniţele se întorc cu spatele la spiriduşi. Aceştia bat palma în semn de satisfacţie că au reuşit să le păcălească) Spiriduşii 1+2– Fetele-astea!!!

Crăciuniţele (întorcându-se brusc) – Aţi spus ceva?

Spiriduşii 1+2 - (zăpăcindu-se, fug la locurile lor unde împachetează cadouri) Am plecat!

(Spiriduşii şi Crăciuniţele încep să cânte în timp ce lucrează şi apoi lăsând lucrul se îndreaptă către centrul scenei dansând în grupuri şi cântând cântecul “Suntem spiriduşi” – muzică şi versuri Aurelia Beruşcă - apoi trece fiecare înapoi la locul lui continuând să muncească.

După puţin timp…)

Crăciuniţa 2 - (către grupul care împachetează cadouri) – Hai fraţilor că se face târziu şi Moş Crăciun nu va avea ce să ducă copiilor!

Spiriduş 3 – Păi cum să nu aibă, Doamne păzeşte! Dar toate jucăriile acestea pe care le-am făcut timp de un an întreg…

Spiriduş 4 – Da, le-am făcut! Dar nu vezi că nu mai prididim cu împachetatul?

Spiriduş 5 – Lasă, că nici de făcut nu le-am făcut noi pe toate!

Spiriduş 3 – Cum? Dar cine le-a făcut?

Spiriduş 5 – Păi, ce nu ştii? Noi am făcut doar jucăriile acelea, care au plăcut copiilor dintotdeauna: păpuşi, soldăţei de plumb, căluţi de lemn, ursuleţi de pluş…Ba chiar ne-am încercat meşteşugul şi la confecţionat trenuleţe cu locomotive cu aburi. Dar….

Spiriduş 4 – Dar ce? Nu eşti mulţumit de ele?

Spiriduş 5 – Ba da, ba da! Sunt minunate! Altceva voiam să spun. Unii copii nu mai vor astfel de jucării…

Crăciuniţă 3 – Ce spui tu? Dar ce alte jucării vor, dacă se poate şti?

Spiriduş 6 – Aşa e! Are dreptate fratele nostru! Sunt mulţi copii care cer jucării electronice, avioane teleghidate, maşinuţe cu motor, ba chiar şi calculatoare.

Crăciuniţă 3 – Şi ce dacă? Le dăm exact ce vor, nu? Doar nu degeaba am deschis până acum munţi de scrisori de la toţi copiii din lume! Trebuie doar să aflăm ce vor şi gata. Moş Crăciun va avea jucăriile potrivite şi le va duce exact la destinaţie. Până acum, de mii de ani de când face munca asta, n-a greşit niciodată, nu?

Spiriduş 3 – Şi atunci, care-i problema?

Spiriduş 5 – Eu încercam să spun că nu noi am făcut toate aceste jucării, asta e problema. Noi am făcut doar modelele vechi, între timp însă, dorinţele copiilor s-au schimbat, iar tehnologia noastră este …depăşită, nu?

Crăciuniţă 4 – Ei, bine, şi atunci…Cum rămâne cu jucăriile moderne?

Spiriduş 7 – Pe acestea le-am comandat la producătorii lor. Am avut mari emoţii, ne-a fost teamă că nu le vom primi la timp! Dar, slavă Domnului, au sosit şi sunt gata împachetate.

Spiriduş 6 - Gata de încărcat în sania trasă de reni a lui Moş Crăciun.

Crăciuniţă 2 – Gata cu vorba! Haideţi la treabă! (toată lumea îşi continuă munca fredonând acelaşi cântec) (Din spatele scenei se aude un strigăt): Vai , vai , vai …!!!”

(Spiriduşii ciulesc urechile) - Vai , vai , vai ! se aude din nou şi apare spiriduşul Cipicot , care cu sufletul la gură şi lacrimi în ochi anunţă: ,,Moş Crăciun s-a accidentat !”

- Vai , vai , vai …! ( Murmură ceilalţi spiriduşi ) Toţi: Cum aşa , cum aşa ?

Cipicot: Ei , bine , Moşul se antrena pentru intratul pe coş , ştiţi , în sala mare unde-i un cămin special pentru aşa ceva . Numai că nu ştiu cum s-a agăţat sacul , s-a desprins o cărămidă şi Moşul a căzut până la parter . Acum zace acolo cu piciorul scrântit .

(Un spiriduş îl corectează ) -

Luxat ! Moş Crăciun nu poate fi scrântit !

Toţi: Să mergem să-l ajutăm ! Pregătiţi un scaun , multe perne şi chemaţi mai repede un doctor !

(Câţiva spiriduşi aduc un scaun şi multe perne pe care le pun pe scaun şi în faţa lui. Ceilalţi aleargă în toate direcţiile,încurcându-se printre cutii cu bomboane , mingi , jucării şi altele .

Toţi vor să facă ceva şi nimeni nu face nimic . Apare Moş Crăciun , care şontâc , şontâc se instalează pe scaunul cu multe perne pe care l-au pregătit spiriduşii .

Moşul: Hai , ce vă uitaţi aşa , mi-am scrântit un picior , nu-i mare lucru !

Acelaşi spiriduş îl corectează: Luxat !

Moşul: Luxat , scrântit ,problema e că mai sunt trei zile şi trebuie să plec în lume să împart darurile copiilor . Toţi mă aşteaptă şi nu pot lipsi sub nici un motiv .

Toţi: Un doctor , un doctor !

(Ca din pământ apare Vindecătot , doctorul spiriduşilor , care oblojeşte cum poate piciorul Moşului; toţi aşteaptă cu sufletul la gură verdictul): Toţi: Ei?!!! Când se va reface?

Doctorul: În trei zile…

Toți: 3 zile???!!!

Un spiriduş: Dar nu mai sunt decât câteva ore!!!

Doctorul: - Gata, gata, am glumit! Odihnă, relaxare și munca voastră vor repara piciorul moșului. Hai să terminăm mai repede ca Moșul să se facă bine!

(Moşul se retrage, ajutat de Cipicot. Toţi încep iar să lucreze, încarcă sania moşului, cântând şi dansând. La sfârşitul melodiei intră în scenă Moşul) Moş Crăciun – Bună ziua, spiriduşilor şi crăciuniţelor! Mulţumesc că m-aţi lăsat să dorm puţin, că tare lungă cale mă aşteaptă! Lungă şi obositoare, dar tare plăcută!

Toţi – Bună ziua, Moş Crăciun!

Spiriduş 8 – Abia aştepţi să mergi, ca în fiecare an, la toţi copiii, nu-i aşa?

Moş Crăciun - Ei, la toţi copiii!(aşezându-se în scaunul lui) Doar la...anumiți copii!

Spiriduş 4 – Cum adică „la anumiți copii”? Păi noi de ce am făcut lista cu toţi copiii şi ţi-am pregătit pentru fiecare jucăria la care visează?

Moş Crăciun – Da, da, da! Lista! Sper că nu aţi greşit aşa cum aţi făcut-o anul trecut!

Spiriduş 6 – Dar ţi-am spus că ne pare rău, Moş Crăciun! Acum spune-ne de ce nu mai vrei să mergi la toţi copiii?

Moş Crăciun – Nu v-am spus că unii sunt copii răi? (mângâindu-şi barba) Copii răi! Nu, mam hotărât! Anul acesta nu voi mai merge la toţi.

Spiriduş 7 – Dar cum se poate, Moş Crăciun, după atâtea mii de ani, te laşi păgubaş? Copiii te aşteaptă! Nu, nu poţi să faci asta! Poate s-au îndreptat!

Moş Crăciun – Ba nu! Eu vă tot spun asta în fiecare an şi voi mereu mă faceţi să promit că voi merge la toţi.

Spiriduş 9 – Păi, te rugăm să ne promiţi şi anul acesta. Moş Crăciun, sania e aproape gata încărcată şi te aşteaptă. Sunt cadouri pentru toţi! Doar n-o să te întorci cu ele la palat.

Moş Crăciun – Dar copiii răi…copiii răi şi neascultători, ei de ce să merite jucării?

Crăciuniţă 5 - Moş Crăciun, doar ştii că nu există copii răi! Toţi se nasc buni! Sunt neascultători pentru că nici pe ei nu-i ascultă nimeni!

Moş Crăciun – Dar de ce se comportă urât? De exemplu, de ce distrug jucăriile?

Spiriduş 1 – Din curiozitate, Moş Crăciun! Vor să le afle secretul! Cine strică azi o maşinuţă – jucărie, mâine va construi o maşină adevărată.

Moş Crăciun – Dacă spuneți voi, așa să fie! Dar cu învăţatul, cum e? Mulţi copii învaţă foarte bine. Mulţi, nu. De ce nu învaţă toţi copiii?

Crăciuniţă 6 – Toţi învaţă, Moş Crăciun, dar fiecare după puterile lui. Unii învață carte, alții învață să cânte la un instrument, alții pictează foarte frumos...

Crăciuniţă 4 – Da, da! Alții fac sport și muncesc mult la antrenamente!

Crăciuniţă 7 – Alții se pricep doar la socoteli și mai puțin la literatură...

Spiriduş 2 – sigur! Iar alții scriu poezii, dar nu știu să rezolve probleme...

Spiriduş 4 – Important e că toți muncesc la școală sau în alte locuri și fac ceea ce le place.

Asta nu înseamnă că nu învață.

Crăciuniţă 3 – Desigur că ar trebui să învețe la toate foarte bine, dar nimeni nu-i perfect.

Oricum ar fi este o lume cu copii minunaţi care merită să primească de la tine jucăria dorită.

Toți – Da, aşa este!

Crăciuniţă 4 – Și apoi toți știu să scrie. Am primit milioane de scrisori din toată lumea. Cine crezi că le-a scris? Copiii!

Crăciuniţă 7 – Uite ce scrie o fetiță: (citește scrisoare pe care o ia de pe o masă) “Moş Crăciun, Moş Crăciun, Uite ce-aş dori să-ţi spun: Pentru mine-n fapt de seară S-aduci o jucărioară !

Vreau să te mai rog ceva : Să mi-aduci şi note bune Pentru mama, pentru tata.

Pentru búni…uf! Ce de lume!

Eu încerc să-i mulţumesc Însă nu prea reuşesc!

Crezi că nu am încercat?

Sunt prea mulţi, note puţine Poţi să-mi dai şi de la tine?

Moş Crăciun – Măi, să fie, iar vreți să mă înduioșați!

Crăciuniţă 5 – Am și eu o scrisorică de la cineva! Ia ascultați: Ỉţi scriu o scrisoare, Dragǎ Moş Crǎciun, Fiindcǎ mi-a spus mama Cǎ eşti cel mai bun.

Nu te temi de iarnǎ, De nǎmeţi, nicicum, Iţi iei sǎniuţa Şi porneşti la drum.

Dar în sǎniuţa Cu care tu vii E un sac atâââta!

Plan cu jucǎrii.

Casa noastrǎ are Gard şi un cǎţel Tu sǎ nu te sperii ...

C-am vorbit cu el ! Şi, ca sǎ nu-ţi fie Greu, fiindcǎ eşti moş,

Ciocǎne la uşǎ, Nu intra pe coş!

Spiriduş 4 – Dar nu a cerut nimic! Cum se poate?

Crăciuniţă 3 – Eh, doar nu credeți că n-o să primească ceva de la Moșu! El ghicește gândurile celor care nu îi cer nimic.

Spiriduş 7 – Ce zici, Moş Crăciun, ţi-a plăcut?

Moş Crăciun – Sigur ca mi-a placut! Toate scrisorile lor sunt minunate.

(Apar 2copii costmaţi în ren – pot fi dintre spiriduşi care îşi pun coarne de ren) Ren1 Rudolf: Hai maeştrilor, trezirea Să sfârşim lucrul acum N-am răbdare, îmi ştiţi firea, Vreau îndat’ să plec la drum.

Ren2 Dancer: Rudolf, stai, că după tine Plecăm fără Moş-Crăciun.

Ai răbdare să termine Lucrul şi pornim la drum.

Spiriduş: Spiriduşi, hai să-i dăm zor Darurile preferate Să le-mpachetăm cu spor, Doar ştiţi cât sunt de-aşteptate.

Paula: Când spre cer colinde urcă Despre Domnul nostru bun, Nici un spiriduş nu-ncurcă Darurile de Crăciun.

Fiindcă ele-aduc în case La părinţi, copii, mereu, Gânduri bune şi frumoase Şi credinţă-n Dumnezeu.

Crăciuniţă: Orice casă vrem să fie De brad verde luminată Şi sub el, daruri o mie Şi o masă-ndestulată.

Silvia: Şi colindele străbune Să ne-ajungă la urechi Pân’ la ceruri să răsune Datinile noastre vechi.

Spiriduş 8 - Putem să aducem aici în palat şi cântece cu care copiii te întâmpină în fiecare an.

Craciunita 1 - Nu vrei să le asculţi înainte de a pleca la drum? Poate aşa vei vedea cât de dornici sunt copiii să te întâlnească!

Moş Crăciun – Bine, hai să vedem ce puteţi face! Puteţi cânta ca ei colinde?

Toţi – Da, da, sigur că da! Iată ce colinde frumoase cântă copiii din America (Copiii cântă două colinde englezeşti în timp ce dansează şi îl antrenează şi pe Moş Crăciun) Crăciuniţă 6 – Eu ştiu unul care se cântă în mai multe ţări şi în mai multe limbi (cântă Silent night în limbile franceză, engleză, spaniolă şi germană; o balerină dansează iar ceilalţi ascultă vrăjiţi)

Moş Crăciun – Ce frumos! Mi-era dor de aceste cântece! Mai ştiţi?

Toţi – Sigur că da!

Paula – Mie mi se par foarte frumoase cele din România! Nu credeţi?

Toţi – Da! Sunt deosebite!

Spiriduş 2 - Hai să cântăm câteva, vreţi?

Moş Crăciun – Şi mie îmi plac! Abia aştept să le ascult cântate de copii inimoşi cum sunt românaşii, dragii moşului!

(Copiii cântă colinde) Moş Crăciun – Bine, dragii mei spiriduşi şi crăciuniţe, m-aţi convins şi de data asta! Voi merge la toţi pentru că toţi copiii sunt buni şi trebuie să le duc tuturor jucăriile visate. Doar anul acesta. La anul , dacă mă mai supără vreunul…

Toţi – Bine, bine, la anul mai vedem noi…

Moş Crăciun – Nu glumesc, să ştiţi! Acum pregătiţi-mi sania că trebuie să plec. Unde-i lista?

Aşa! Bun lucru aţi făcut şi anul acesta! Vă mulţumesc pentru tot, dragii mei!

Toţi – Bravo, Moş Crăciun, bravo!

Spiriduş 9 - Moş Crăciun, sania e gata, renii sunt înhămaţi!

Moş Crăciun – Sunt gata. Rămâneţi cu bine! Pregătiţi jucăriile pentru anul viitor, că anul trece într-o clipă, mai ales când leneveşti!

Toţi – Drum bun, Moş Crăciun, drum bun!

Povestitorul – Şi Moş Crăciun, în noaptea minunată, a coborât din ceruri în caleaşca lui trasă de reni, la fiecare copil din lumea aceasta. El vesteşte de fiecare dată naşterea lui Iisus Hristos, în noaptea minunilor, printre pământeni. Iisus se naşte din nou, în fiecare an, şi coboară printre noi, oamenii, să ne aducă bunătate, cuminţenie şi speranţă. Copiii şi toţi ceilalţi ştiu că este o noapte plină de farmec şi de aceea se pregătesc să o întâmpine cu bucurie, cântece şi colinde. Să mai ascultăm câteva colinde şi odată cu ele să-i urăm, de pe acum, Bun venit dragului nostru Moş Crăciun.

Invitaţia:

Invitaţie

Elevii clasei a II-a B vă invită în „Ţara lui Moş Crăciun”. Veniţi cu mic cu mare sâmbătă, 15 dec. 2012, la şcoală şi vă vom conduce în această lume minunată.

Craciun Fericit!

SERBĂRI DE CRĂCIUN “E vremea colindelor” Copiii intră în sală cântând colindul “Sculaţi, sculaţi, boieri mari” Prezentator (învăţătoarea sau organizatorul serbării): E vremea colindelor, vremea bucuriei, când minunea naşterii Mântuitorului cuprinde sufletele şi le înnobilează. Fie ca magia sărbătorilor de iarnă, cu zvon de cântece şi clopoţei, să aducă fericire, sănătate şi bunăstare în căminul dumneavoastră. În aşteptarea lui Moş Crăciun, copiii s-au pregătit cu un program mai special, un program izvorât din dragostea lor pentru datinile românilor în prag de sărbătoare, pentru Moşul bun care, cu siguranţă, va veni la fiecare dintre ei, pentru părinţii lor care le asigură liniştea şi afecţiunea de care au nevoie.

Să-i privim şi, mai ales, să-i ascultăm cu inimile deschise, cu înţelegere şi dragoste pentru că, atât cât au putut, s-au străduit să vă aducă astăzi pe scenă o frântură din folclorul, datinile şi obiceiurile cu care ne mândrim de sute de ani. Ei sunt urmaşii noştri care vor duce mai departe tradiţia neamului românesc.

Vă invit să-i urmărim!

Recitator 1 (o fetiţă vorbind la telefon) Alo, sărut mâna, Moş Crăciun! Da, dar să nu uiţi! Bine! Te aştept!

(Intră un alt recitator care-l surprinde) Recitator 2 Ce faci? Cu cine ai vorbit?

Recitator 1 Cu Moşul. Adică, cu Moş Crăciun!

Recitator 2 Daaa!? Şi ce-a spus, mă rog frumos? Îţi aduce ceva special?

Recitator 1

Nu i-am cerut nimic. I-am urat doar călătorie plăcută! Trebuie să vină, nu?

Recitator 3 (intră alergând cu o scrisoare în mână) O scrisoare! Am primit o scrisoare de la Moş Crăciun!

Copiii (se adună şi întreabă:) Ce scrie? Ce scrie?

Recitator 3 Uite, zice că a pregătit toate darurile pentru noi şi că a plecat la drum!

Copiii

Ce bine! Ce bine! Să ne pregătim cu cântece şi jocuri noi o să-l primim!

Dacă va întârzia, nu face nimic!

Cu toţii-l vom aştepta! Mai răbdăm un pic!

Recitator 2 Oare ce se-aude-n tindă? Crezi că a sosit?

I-or mai fi rămas cadouri sau le-a isprăvit?

Recitator 3 Cum? Moşul a sosit? Încă nu ne-am pregătit!

Trebuie să repetăm tot ce vrem să îi urăm.

Recitator 1 Cum să vie? N-auziţi ce vijelie? (simulează că se uită pe fereastră) Ia te uită ce zăpadă! Nu e nimenea pe stradă!

Recitator 4 (intră îmbrăcat cu palton, căciulă şi fular; vorbeşte în timp ce se dezbracă de haină) Bate crivăţul cumplit!

Brr! Ce frig s-a mai făcut!

Recitator 3 Nu vă temeţi! Moşulică de zăpadă n-are frică!

E-nvăţat cu iarna grea! Nu se teme el de ea!

Recitator 1 (visătoare)

Eu l-am văzut pe Moş Crăciun: E un bătrân,cu barba albă, Ca toţi moşnegii de pe drum.

El locuieşte într-o ţară fermecată, În care nimeni n-a ajuns vreodată!

Recitator 2 Şi trage moşul, trage din lulea… Şi spiriduşii în juru-i roiesc, Un an întreg cu sârg muncesc Şi Ziua sfântă de Crăciun el aştepta.

Recitator 3 Şi-n Noaptea magică de-Ajun Se urcă-n sania fermecată Ce reni o trag pe căi de fum Şi printre stele se arată.

Recitator 2 Atunci, pe neştiute căi celeste Porneşte Moş Crăciun! Ne dă de veste Cântarea ce se-aude-n tindă, La fiecare uşă, o colindă!

Recitator 3

Şi când adoarme zvonul de colindă,

El bate-ncet la uşa de la tindă…

(Se aud bătăi în uşă. Copiii strigă agitaţi) Toţi A venit! A venit!

Moşul nostru mult iubit!

Recitator 2 Dar grăbiţi-vă, că vine!

Hai în cale să-i ieşim Şi-n cântări să îl primim.

Colind: Moş Crăciun cu plete dalbe

Recitator 4 Moş Crăciun, bine-ai venit!

O frumoasă sărbătoare Pentru tine-am pregătit!

Recitator 5 Te-aşteptam cu nerăbdare, dragul nostru Moş Crăciun!

Să ne-aduci la fiecare câte-un dar frumos şi bun.

Recitator 4 Hai, copii, să-i arătăm Moşului ce-am învăţat!

Recitator 3 An de an, cu mic şi mare Cântece şi poezii pentru tine pregătim Şi din inimă acuma ţie ţi le dăruim!

Recitator 6 Moşule, noi te rugăm, Să ne ierţi dacă greşim, De emoţii vezi, tu, bine, Cred că ne cam bâlbâim!

Colind: Sus, boieri!

Recitator 7 Moş Crăciun, prieten darnic, Azi, să ştii că te aşteaptă Mulţi copii la ‘ceastă poartă Cu colinde şi cu cântec!

Ai venit şi-n sara asta, Ai venit ca totdeauna, Sol bătrân de gânduri bune, Să aduci iar bucurie, Pace-n suflete şi-n lume!

Recitator 8 Din văzduhul plumburiu, Norii-şi scutură giulgiul.

Se aşterne văl de nea Totu-i alb, de catifea.

Uite colo un brăduţ Nu prea mare, dar drăguţ!

Doar vârful poţi să-i mai vezi Din mormanul de zăpezi!

Recitator 9 Mi-ar plăcea să-l iau în casă Să-i pun globuri şi beteală Bomboane sau poleială, Însă tata nu mă lasă!

Zice că e mai frumos Dacă-i viu şi sănătos!

Colind: O, brad frumos!

Recitator 10 Cântec dulce de colindă Se aude-n seara asta!

Zvonul lui adânc pătrunde, Inimile să inunde, Să aducă fericirea În seara de Ajun!

Recitator 11 Moş Crăciun pleacă la drum Cu desaga-i pregătită. Şi se-avântă prin zăpezi, Şi înfruntă viscolul, Ca s-ajungă să îl vezi.

Trupu-i vechi şi puţintel Tremură în cojocel, Iar sub cuşmă-i râd ghiduş, Barba-n cetini pieptănată

Şi mustăţile de vată.

Când ajunge la portiţă, Bate-ncet şi se gândeşte “Aici este o fetiţă!” Şi cu traista în toiag Legănat de-un fir de aţă, Se coboară pe hoceag…

Ce-i aduce?

Recitator 10 Ştiu şi eu!

Abia aştept Ca să văd dac-a primit Scrisorica ce-am trimis! (se uită în ciorapul plin cu daruri) Şi nu cred că este vis: Uite! Mi-a adus ce mi-am dorit!

Recitator 12 E iarnă şi e sărbătoare!

Cad fulgii mari, încet zburând, Zăpada-i tot mai mare, Iar de cu zori se-aud cântând Copii cu glasuri cristaline. Şi-auzi! La poartă s-au oprit Colinda să ne spuie Înving şi gerul cel cumplit Doar veste să ne deie

Că astăzi pruncul s-a născut Şi mâine e Crăciunul!

Recitator 3 Răsar cântări la fiecare poartă, Frânturi dintr-o colindă, Şi vin mereu, s-opresc deodată, S-aud acum în tindă – Ce glasuri şi ce feţe luminate!

Sunt îngeri albi din ceruri depărtate?

Cu Ler oi Doamne, ziurel de ziuă, Ne-ncântă toţi copiii în Ajun!

Colind: Astăzi s-a născut Cristos

Recitator 2 În noaptea sfântă de Crăciun, Pe drumul nins de lună, Trei magi călări cu suflet bun, Porniră împreună.

Recitator 1 De unde vin, cum se numesc, Ce doruri îi frământă?

Spre iesle ei călătoresc Şi cerurile cântă.

Recitator 4

Şi cântă inimile lor Cuprinsă-i bucuria, Că s-a născut Mântuitor, Azi s-a născut Mesia.

Colinde: Steaua; Astăzi s-a născut Cristos

Recitator 3 Din an în an sosesc mereu La geam cu Moş Ajun.

E ger cumplit şi drumu-i greu, Dar e-obicei străbun.

(Intră un grup de colindători în costume tradiţionale care cântă un colind)

Un colindător Şi la anul om veni, Sănătoşi de-om fi, Şi la anul vom veni, Numa’ dacă n-eţi pofti.

Rămâi gazdă sănătoasă, Noi mergem spre casa noastră!

Sara bună şi-om plecat, Mulţămim de ce ne-aţi dat!

Colind: Măruţ, mărgăritar Alt colindător

E sărbătoare şi e joc În casa ta acum, Mai sunt bordeie fără foc, Dar vine-un an mai bun.

Un colindător E veselie şi e cânt În casa ta acum, Dar nu uita când eşti voios, Române, să fii bun!

Un colindător Veniţi, veniţi de sărbători, Veniţi, veniţi cântând, Să fie rodnic Anul Nou Şi pace pe pământ!

Să fie pruncii sănătoşi, Să crească năzdrăvani, Voi oameni buni şi trecători, Toţi Mulţi ani, mulţi ani, mulţi ani!

Anul vechi: Dragii mei, eu sunt bătrân, Să vină un an mai bun! Ştiu că nu e grabă mare…

Dar sunt gata de plecare.

Anul Nou este pe drum Şi soseşte chiar acum.

Anul Nou: Bine v-am găsit, voinici!

Ce faceţi cu toţi aici?

M-aşteptaţi? Uite-am venit!

Surprize v-am pregătit!

Nu e timp să ne-ntrebăm.

Haideţi să ne bucurăm!

Anul vechi: Eu aş vrea să-ntreb acum Dacă am fost un an mai bun?

Bucurii, succese v-am adus?

Sau v-am supărat nespus?

Un copil: Nu m-ai supărat nicicum, Şi asta ţi-o spun acum, Ca să te duci liniştit În cer, de unde-ai venit.

Numai note bune-am luat, Părinţii i-am bucurat, Am muncit şi mult şi bine, Am fost mulţumit de mine.

Anul vechi: Dragii mei, plec liniştit După câte-am auzit!

Dar uitaţi-vă la mine: Să-nvăţaţi la fel de bine!

Colind de Anul Nou: Bună vreme, gazdă-aleasă

(Apare un grup de colindători pregătiţi cu bici, buhai şi clopoţei pentru pluguşor)

Pluguşorul Aho, aho, copii şi fraţi, Staţi puţin şi nu mânaţi, Lângă boi v-alăturaţi Şi cuvântul mi-ascultaţi: S-a sculat mai an Bădica Traian Ş-a încălicat Pe-un cal învăţat, Cu nume de Graur, Cu şaua de aur, Cu frâu de mătasă, Cât viţa de groasă. Şi-n scări el s-a ridicat Peste câmpuri s-a uitat, Ca s-aleagă loc curat De arat şi semănat.

Ia mai mânaţi măi, flăcăi Şi sunaţi din zurgălăi!

Hăi, Hăi,…

Şi curând s-a apucat Câmpul neted de arat, În lungiş Şi-n curmeziş.

S-a apucat într-o joi, C-un plug de doisprezece boi, Boi bourei, În coadă cudălbei, În frunte ţintăţei, Mânaţi, măi flăcăi!

Hăi, Hăi…

Ziua toată a lucrat, Brazdă neagr-a răsturnat Şi prin brazde-a semănat Grâu mărunt şi grâu de vară, Deie domnul să răsară!

Mânaţi, măi!

Hăi, Hăi…

Şi cât lucrul a sfârşit, Iată, mări, s-a ivit Un vânt mare pe pământ

Şi ploi multe după vânt, Pământul l-a răcorit Şi sămânţa a-ncolţit.

La lună La săptămână Îşi umple cu apă mâna Şi se duce ca să vadă De i-a dat Dumnezeu roadă. Şi de-i grâul răsărit Şi de-i spicul aurit.

Era-n spic cât vrabia, Era-n pai ca trestia!

Ia mai mânaţi măi, flăcăi, Şi sunaţi din zurgălăi!

Hăi, Hăi…

(Toţi copiii se adună pe scenă şi cântă ultimul colind)

Colind: Noroc să deie Dumnezeu (melodie populară)

Încheiere – La Mulţi Ani cu sănătate

Moş Crăciun împarte daruri copiilor

“BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN!” Parte întâi

Tablou de iarnă

Elevii intră în sala de spectacol după ce au bătut la uşă strigând “Deschide uşa, creştine, c-am venit şi noi la tine!” şi cineva le deschidde uşa. Intrarea în sală este însoţită de colindul “Bună dimineaţa la Moş Ajun!)

Fiecare se aşază la locul lui pe scenă.

Prezentator 1 –

Colinde, colinde, e vremea colindelor Când gheaţa se-ntinde asemeni oglinzilor!

Prezentator 2 -

Şi mai ales în iarna asta lăsaţi copiii să colinde!

Să nu se-nchidă nici o poartă în preajma lor şi nici un semn Să nu-i oprească din curatul şi sfântul datinei îndemn!

O, mai ales în noaptea asta lăsaţi copiii să colinde!

Prezentator 1 -

Iarna, anotimp de basm!

Iarna, anotimpul bucuriei!

Prezentator 2 -

Un tablou de iarnă veţi vedea chiar acum pe scenă!

Un tablou pictat în versuri, cântece şi dans!

(Cortina se deschide şi pe scenă apar câţiva “fulgi de nea”- fetiţe îmbrăcate în costume argintii, sclipitoare) Recitator 1-

Mi-a spus mie cineva Că iarna e-o babă rea.

Cu cojoace

Prinse-n ace De gheaţă!

Vânt aduce-n păr,

Şi polei pe faţă, Mantia de ceaţă O aruncă-n zări!

Recitator 2 -

Eu nu cred aşa minciună!

Cred că iarna-i zână bună!

Cu steluţe în cosiţe, Cu haină lungă de nea, Ea aduce pe uliţe Sănii,chiote şi larma Ce se iscă-n plină stradă Când afară e zăpadă!

(Apar doi copii şi “Zâna iernii” care se opreşte în mijlocul grupului de fulgi) Recitator 2 -

Ssst!…Crăiasa Gerului Cu-o baghetă îngheţată Bate-n poarta cerului Şi întreabă supărată:

Zâna iernii -

Unde mi-s steluţele?

Nu le văd! Nu le găsesc!

Timpul e să pregătesc Dansul fulgilor de nea!

Recitator 3 -

Prea Mărită-mpărăteasă, Am văzut de ieri acasă

Câte două-trei steluţe Cum se aşezau drăguţe Pe cărarea din grădină.

Vrei să ştii ce s-a-ntâmplat?

Vântul rău le-a spulberat Şi le-mprăştie prin sat!

Recitator 2 -

(urmărind un fulg de nea care trece în paşi de dans pe lângă ei) Uite încă una! Alta…

S-au desprins dintr-o margine de nor Şi coboară-ncetişor. (fulgii “se aşază pe pământ”)

Zâna Iernii -

Sunt fulgii mei de nea, Şi-aduc pe pământ ninsoare, Drumuri albe peste văi, Sănioare, zurgălăi! (se aud clinchete de clopoţei)

Cântec: “Săniuţa”- muzica W.Missir - strofa I

Prezentator 1 - Iarna şi-a desprins râzând Mândra ei cunună!

Mii de fluturi rând pe rând Zboară, se adună.

Legănându-se vrăjiţi Fulgi uşori se joacă Printre pomii adormiţi, Albi de promoroacă.

Zi şi noapte duşi de vânt,

Prezentator 2 Stele căzătoare, Ţes bătrânului pământ Strai de sărbătoare!

Prin văzduh de catifea, Stele mici şi fulgi de nea Cad în legănări uşoare, Pun beteală şi culoare Prin păduri şi prin câmpii, Joc de stele argintii!

Dansul fulgilor de nea pe o melodie de vals

Recitator 5 -

Primii fulgi de nea se-arată, Se coboară lin şi deodată Tot pământul e albit!

Iarnă, bine ai venit!

Recitator 6 -

(în timp ce fulgii se agită şi aruncă confeti peste capetele copiilor)

Iată-i! Nu se mai opresc!

Primii fulgi de nea Parcă îmi şoptesc:

Fulgii (în şoaptă, apropiindu-se de cei doi) Hai la joc, cu sania!

Recitator 7 -

Fulguşorul de zăpadă Este tare obosit!

A bătut o cale lungă Pân' la noi de-a poposit.

Cu-n oftat el se aşază Pe pământul negricios, În sfârşit se odihneşte Şi e tare bucuros!

Recitator 8 -

Fulguşorule frumos, Dor mi-a fost de tine, ştii?

Eu sunt tare bucuros C-ai venit pentru copii, Pe pământ te-aşezi în strat Spune-mi, unde ai umblat?

Cântec: Iarna – muzică şi versuri Aurelia Beruşcă (fulgii dansează cu copiii)

Un fulg de nea -

Noi venim din depărtări, Din zone reci şi îngheţate, Venim cu nori din albe zări Din îngheţate palate.

Alt fulg -

Dragi copii, luaţi seama!

Am venit şi noi cu iarna.

Vă spunem drept, ne gândim Prieteni buni ca să vă fim.

Noi neaua vă dăruim,

Aproape de voi vrem să fim!

(Fulgii se retrag în culise în paşi de dans şi prin semne îi invită pe copii la joaca cu zăpada)

Recitator 9 -

Cine vine-acum afară Să ridice în ogradă

Un om mare de zăpadă?

Recitator 11 - Sus, pe dealu-nzăpezit, Toţi copiii au venit Să ridice-un om de nea, În albul de catifea.

Recitator 10 - Are ochi dar de cărbune, Are nas dar din ardei, Nasturii toţi, de tăciune, Fularul e-al lui Andrei.

Recitator 11 - Măturica ce i-am pus Parcă e o mână-n sus Ce salută voiniceşte Toată lumea ce-l priveşte!

E haios şi e-ngheţat Omul nostru preferat. ************************************************************** Recitator 4 -

Azi Zâna iernii şi-a întins covorul

Pufos şi alb, prin câmpuri şi poieni, A aşezat pe geamuri flori de gheaţă, Pe drumuri şi pe văi a adus troieni.

Recitator 5 -

Pe dealuri iarna a pus cuşme albe

Şi prin văzduh fum alb a-mprăştiat, Pe derdeluş împinge săniuţa, Aduce chiote voioase-n sat.

Cântec: Iarna – muzica A. I. Ivela (Cortina se închide pe fondul muzical de colinde. Se pregăteşte decorul pentru tabloul al doilea şi copiii se costumează.)

Partea a doua Naşterea Domnului Cortina se ridică şi în fundal se pot vedea personajele: Maria cu pruncul în braţe, Josef lângă ea, 3 ciobani, într-un décor de staul) Prezentator 1 -

Ce seară mi-i astă seară?

Prezentator 2 -

Astă seară-i seară mare!

Asta-i seara de Ajun,

Prezentator 1+2

Mâine-i ziua de Crăciun!

Recitator 1 -

Toată lumea creştinească

Astăzi să se veselească C-o stea mare s-a ivit Sus la Sfântul Răsărit!

Recitator 2 -

Şi strălucea cu tărie!

Veste mare, bucurie Că veşnicul Dumnezeu A trimis pe fiul său Să se nască-n Betleem!

Colind: Steaua

Recitator 3 - (magii îşi fac apariţia în scenă şi se îndreaptă încet către locul unde se află Maria cu pruncul) Trei Crai de la Răsărit Spre Stea au călătorit Şi-au mers după cum citim Până la Ierusalim.

Recitator 4 -

Şi-au mers până au stătut

Unde pruncul s-a născut Şi cu toţi s-aau bucurat Pe Cristos dac-au aflat!

Cu daruri s-au închinat Ca la un mare-mpărat! (magii îngenunchează şi aşază la picioarele Mariei daurile aduse)

Recitator 5 -

Şi păstorii, mărturie

Au văzut ce vrea să fie. Îngerii în ceer cântau Iar păstorii fluierau!

Colind: Astăzi s-a născut Cristos

Prezentator 1- Sosit-a Ziua ceeea sfântă Când colindele se cântă!

Prezentator 2 - C-azi în lume a venit Mesia cel mult dorit!

Prezentator 1- Vin copii colindători În Ajun de sărbători, Vin copiii voinicei Cu glasuri de clopoţei!

Prezentator 2 - Din an în an sosesc mereu La geam cu Moş Ajun!

E ger cumplit şi drumu-i greu Dar e-obicei străbun!

Prezentator 1- Iată-i vin pocnind din bici Cu buhai şi cu tilinci Şi încep a colinda, Pe la case a ura! (intră în scenă un grup de colindători)

Un colindător Şi răsună în tot satul Urarea de sănătate

Noi umblăm cu colindatul

Şi cu mese îmbelşugate.

Alt colindător -

Noi umblăm din casă-n casă

Şi de ger nici nu ne pasă! Şi urăm ccu voie bună C-aşa-i datina străbună!

Colinde: Domn, Domn să-nălţăm!, Sus, boieri, nu mai dormiţi

Alt colindător -

Şi la anul când venim

Sănătoşi să vă găsim, Tot cu feţe luminate!

Toţi -

La Mulţi ani cu sănătate!

Recitator 6 -

Pe drumul lung şi-nzăpezit,

Se-adună cete, cete, De ani şi ani neîncetat, Colindători, băieţi şi fete.

Ei merg la casele creştine Cântând cu glas duios În seara sfântă de Crăciun Colinde lui Cristos!

Recitator 7 -

E-atâta dragoste şi pace

În cântul tuturor!

Atâtea inimi fericite

Ascultă-acum cu dor!

Veniţi, veniţi colindători, La casele creştine, Veniţi, veniţi de sărbători!

Uraţi numai de bine!

Colinde: Domnuleţ şi Domn din cer, Măruţ, mărgăritar

Partea a treia

Uite, vine Moş Crăciun!

Prezentator 1 -

Şi acuma, dragi părinţi,

Vrem să v-anunţăm ceva: Tot anul am fost cuminţi, Am fost buni şi-ascultători Şi la şcoală silitori.

Prezentator 2 - Vă spunem ca nu cumva Să uitaţi să ne-ajutaţi Să scriem câte-o scrisoare Pentru Moşul cel iubit Care vine pe ninsoaare Cu bradul împodobit; Şi cu daruri minunate Pentru fiecare-n parte.

Prezentator 1+2 -

L-aşteptăm pe Moş Crăciun

Toţi în Noaptea de Ajun!

Cântec: Doar în Noaptea de Ajun – muzică şi versuri Aurelia Beruşcă (următorul pasaj este conceput doar pentru elevii din clasa I) (trei copii, doi băieţi şi o fetiţă, stau la câte o masă şi scriu câte o scrisoare) Recitator 9 -

“Dragul nostru Moş Crăciun, Ştiu că tu eşti foarte bun!

Eu îţi scriu o scrisorică Mică, mică, mititică, Dar cu-o mare rugăminte: Mi-ar plăcea să îmi aduci O pereche de papuci, Însă nu de orişicare; Vreau să fie fermecaţi Ca să pot zbura spre zare Şi să văd pe ai mei fraţi Cum învaţă, cum muncesc Departe de cei ce îi iubesc!

Nu-i aşa că tu chiar poţi Să m-ajuţi să-i văd pe toţi?”

Recitator 10 - Dragă Moş Crăciun, aş vrea “Să mă treci pe lista ta Şi să vii în fapt de seară Să-mi laşi o jucărioară.

Nu mai sunt fetiţă mică

Dar tot vreau o păpuşică!”

Recitator 11 - “Moş Crăciun, Moş Crăciun, Uite ce-aş dori să-ţi spun: Pentru mine vreau doar O jucărioară mică. Însă vreau să te mai rog Să mi-aduci şi note bune Pentru mama, pentru tata.

Pentru búni…e atâta lume!

Eu încerc să-i mulţumesc Însă nu prea reuşesc!

Crezi că nu am încercat?

Sunt prea mulţi şi note prea puţine Crezi că poţi să-mi dai şi de la tine?

Recitator 10 - Moş Crăciune, nu ştiu dacă Scrisorica o să-ţi placă.

Literele, unele, Bată-le furtunile, N-au ieşit cum aş fi vrut!

Le-am făcut cum am putut!

Prezentator 1 –

Ştiu că Moşului îi plac

Cântecele, poezii, Haideţi dar, acum, copii, Să cântăm, poate-o să vină Chiar acum cu voie bună Încărcat cu jucării!

Cântec: Zurgălăi Prezentator 2 - Cine ştie-o poezie?

Poate Moşul o să vie! (doi copii se apropie spunând că ei vor să spună Moşului o poezie) Cântec: În ajun – muzică Aurelia Beruşcă Recitator 13 - Moş Crăciun, pribeag părinte, Te-aşteptăm în sărbători, Să vii iar pe drumuri sfinte De cu sară până-n zori!

Ne trezim cu toţi la viaţă, Iată Moşul a sosit Îmbrăcat în flori de gheaţă: Moş Crăciun, bine-ai venit!

Cântec: Moş Crăciun, bine-ai venit! – muzică şi versuri Aurelia Beruşcă Prezentator 1 - Crăciunul trece şi noi ne pregătim O altă sărbătoare să cinstim.

Hai cu toţii să ne veselim Anul Nou să îl primim Şi-mpreună plugul să-l pornim!

Pluguşorul (participă copii în costume naţionale şi având fiecare clopoţei, bici, buhai) Aho!Aho! Copii şi fraţi, A venit iarna-n Carpaţi Şi la munte şi pe vale Mare bucurie, mare!

Porniţi plugul măi, flăcăi,

Pluguşor cu şase boi, Ca să facem o urare, Azi, în zi de sărbătoare.

Ia pocniţi din bice, măi, Şi sunaţi din zurgălăi! Hăi….hăi!

Am venit de sărbători, Am venit cântând, Să fie rodnic Anul Nou Şi pace pe pământ!

Să fie pruncii sănătoşi, Să crească năzdrăvani!

Voi, oameni buni şi trecători, Mulţi ani, mulţi ani!

Ia pocniţi din bice, măi, Şi sunaţi din zurgălăi! Hăi…Hăi!

S-aveţi casa-nedestulată, Să vă fie masa plină, Fericiţi în viaţa toată, S-aveţi în suflet lumină!

S-aveţi holde-mbelşugate, Bucurie, sănătate!

Să petreceţi împreună Până-n zori cu voie bună!

Ia mai mânaţi, măi, flăcăi,! Hăi…Hăi!

Să trăiţi, să trăiţi, Întru mulţi ani fericiţi!

Ia pocniţi din bice, măi,

Şi sunaţi din zurgălăi! Hăi…Hăi!

Sorcova (doi copii cu sorcove) Moş Crăciun împarte daruri copiilor

SERBAREA ABECEDARULUI “ŞI A TRECUT UN AN…” Scenariul reprezintă o trecere în revistă a celor mai importante momente din viaţa şcolarilor din clasa I. Momente comice şi cântece vor însoţi amintirile elevilor care au trecut de primul lor an de şcoală.

(Elevii, îmbrăcaţi în uniforme, vor purta ghiozdane în spate şi abecedarul în mâini.)

Cântec: Bine-aţi venit! - muzică şi versuri Aurelia Beruşcă Iată, timpul repede s-a scurs

Prezentator 1 -

Şi toţi, vrednici, am ajuns Unde-ajunge tot şcolarul: Să serbăm Abecedarul!

Gânduri vii ne vin în minte.

Prezentator 2 -

Vă vom povesti cuminte Cum a fost, prin ce-am trecut, Timpul ce l-am petrecut În acest prim an şcolar Însoţiţi de-abecedar!

Cântec: Noi sărbătorim - muzică şi versuri Aurelia Beruşcă (poate fi însoţit de mişcăride dans tematic) (Corul se retrage în fundal sau pe scările scenei; apar doi recitatori) Recitator 1 -

E prima zi de şcoală!

Ce mândru-s cu ghiozdanu-n spate?

Recitator 2 -

Clopoţelul a sunat!

A-nceput o nouă zi, Rând pe rând s-au adunat,

O mulţime de copii.

Recitator 1 -

Sunt elevi mai mari, mai mici, O armată de pitici, Cu ghiozdane, cărţi, caiete, Intră-n clase separate.

Pe culoare, glasuri mii Râd, se joacă toţi la fel, În pauze sunt toţi copii!

Nu-i deosebeşti de fel.

Recitator 1 - Primul an al meu de şcoală!

Cei mai mici, băiat sau fată, Greu se culcă, greu se scoală.

Eu nu-ntârzii niciodată!

Recitator 2 -

În ghiozdane-abia încap

Rechizite, cărţi, caiete, Beţişoare-alfabetar…

Recitator 1 -

Degeaba te plângi băiete!

Toate ne-au fost de folos, La şcoală plecai voios!

Cântec: Pregătirea pentru şcoală (solistă şi cor) Recitator 3 -

Cum a fost în prima zi?

Uf! Ce mult e de atunci!

Nici acum nu pot să zic: Eu eram!

Uite! Ce zici? (arată o poză de la începutul anului şcolar) Uite ce fundiţe-aveam… Şi cum o mai ţineam

Pe mama De o mână, ha, ha, ha, Să ştii că nu vroiam Să mă despart de ea!

Poate nu ştiţi dar mă speria Cam tot ce atunci mă-nconjura! (apare prezentatorul care se opreşte lângă recitator şi aşteaptă să termine ultimele versuri) Prezentator 1 - Din ziua-aceea ne-am numit şcolari Şi multe-ndemnuri noi am învăţat; Ştim şi un cântec, cum că suntem mari.

Vi-l vom prezenta îndat': Cântec: Noi acum suntem şcolari – muzica Aurel Ivăşcanu (însoţit de mişcări ritmice) Prezentator 2 - Zi de zi, din toamnă până-n vară, Am scris şi am citit şi am cântat.

Ne-am întrecut cu timpul care zboară Şi-atâtea lucruri noi am învăţat!

Cântec: Şcolărei şi şcolăriţe – muzica Timotei Popovici (corul se retrage şi apar prezentatorii) Prezentator 1 - Iată-abecedarul nostru! Ţi-aminteşti când l-am primit?

Prezentator 2 - Vai ce mult ne-am bucurat Când doamna ne-a dat O carte cu imagini Pe zeci şi zeci de pagini…

Mai avea şi câte-un rând scris A citi era un vis!

(doi recitatori, în dialog, privind paginile abecedarului) Recitator 5 -

Ia, te uite, drag coleg,

Un abecedar întreg Doar cu poze şi desene Oare ce-o vrea să însemne?

Recitator 6 -

Vezi, aici e o fetiţă!

Recitator 5 -

Asta e o gărgăriţă,

Recitator 6 -

Un băiat ca noi, şcolar, Are un abecedar!

Uite, am văzut sub poze

Recitator 5 -

Nişte semne nu chiar roze, Sunt ca nişte gâze mici, Buburuze şi furnici, Recitator 6 -

Da, sunt litere, cred eu,

Recitator 5 -

Să citim!

Recitator 6 -

N-o fi prea greu?

Prezentator 1 - Cu răbdare-am învăţat Toate literele!

Dar n-am început cu ele

Prezentator 2 Ci cu altele mai grele!

Prezentator 1 - Îţi aminteşti? La început ce greu a fost!

Atâtea semne parcă fără rost: Prezentator 2 - Ovale, zale, bice, bastonele, Priveam nedumeriţi la ele!

Prezentator 1 - Acum le stăpânim pe fiecare!

Recitator 7 -

Alfabetul, ca păunul,

Sta-n coperţi de vinilin,

Mândru, mândru că nici unul De la “a” la “zet” nu-l ştim!

Dar l-am desenat cu-ncetul, Ba un băţ, ba un cercel, Am învăţat alfabetul, Cu răbdare,-ncetinel!

Recitator 8 -

Aplecată pe caiet,

Scriam nişte semne-ncet.

Faceam gâze înclinate, Drepte, Strâmbe sau rotunde.

Grupuri, unu, două, trei, Apăreau de sub condei.

Recitator 9 -

Ce ziceţi de-a mea fetiţă?

Îi stă bine şcolăriţă!

Mama se tot întreba Şi la scris mă îndemna: Scrie, mamă, noduri, zale, Bastonaşe şi ovale, Eu scriam şi mă gândeam: Ăsta-i scris sau e desen?

Când voi şti şi eu un semn?

Iar apoi, mai târzior, Tot scriind aşa cu spor, Am scris chiar cu-ndemânare Pe “a” mic şi pe “A” mare.

Cântec: Noi sărbătorim – muzică şi versuri Aurelia Beruşcă (o strofă şi refren) Prezentator 1 - Vreţi să ştiţi ce-a mai urmat?

Staţi c-o să vă spun îndat: După beţe, linioare, Pătrăţele şi ovale, Am scris prima literă: “A” mic de mână, apoi mare Prezentator 2 - Şi-apoi “M” Mergea călare! Şi cu ele ştiţi ce-am scris?

“Mama”! Un cuvânt de vis!

Ce mai! Eram mari deja!

Puteţi crede-aşa ceva?

Prezentator 1 - Sigur că e de crezut!

Clasa-ntâi toţi au făcut! (arată spre sală) Prezentator 2 - Şi acum ce să mai spun?

Mergeam toţi pe drumul bun. Învăţam de zor măi, frate, Literele toate, toate!

De mână şi de tipar, Când mai mici şi când mai mari! (apar doi recitatori, un băiat şi o fată, cu un caiet de scriere, un stilou care intră în dialog cu prezentatorii) Prezentator 1 -

Doream atît de mult să ştim

Să scriem bine, să citim!

Recitator 11 - Apoi la scris, cum să vă zic, Ne cam chinuiam un pic!

Literele, unele, Bată-le furtunile, Nu ieşeau chiar cum vroiam!

Le făceam cam cum puteam!

Recitator 12 - Şi grija noastră mare ştiţi care era?

Caietul de citire s-arate cam aşa! (arată un caiet de scriere spre sală) Prezentator 2 - Ei nu toate erau aşa!

Dar vina ştiu eu cine-o purta…

Recitator 13 - (o elevă murdară de cerneală, cu un stilou în mână, certându-se cu acesta) Ia, ascultă, măi, condei, Vrei bătaie ca să iei?

Eu muncesc şi tu mânjeşti!

Ce fel de prieten eşti?

Peste tot e câte-o pată!

Doamna-i foarte supărată. Şi pe mâini şi pe caiete Vezi doar pete, pete, pete!

Nu-nţelegi că vreau să fii Bun prieten şi să scrii Mai frumos şi mai curat?

Aşa cum te-am învăţat!

Vreau să-mi fii de ajutor, Să-mi fac tema mai cu spor!

Deci, ce zici? Ne-am înţeles?

Nu te bat dar am ales Să am pagini mai curate Şi degete nepătate!

Crezi că poţi să mă ajuţi?

N-ar fi rău să mă asculţi!

Prezentator 1 - V-a plăcut?

Dar staţi că nu s-a terminat Povestea clasei întâi!

Prezentator 2 - Ce-ar mai de spus?

E greu să le-nşirăm pe toate Acum, când anul tot s-a scurs Şi avem bune rezultate!

Prezentator 1- Poate-ar trebui să ştiţi Că noi toţi am fost cuminţi Şi-am învăţat, ştiţi bine, Cifre, numere, probleme!

Prezentator 2 - Socotitul e uşor Dacă ai calculator! (arată degetele mâinilor) Prezentator 1 - Exact ca în alfabet, Însă numai zece…în fine Cifrele le-am înţeles!

Prezentator 2 - Ne jucăm cu ele bine!

Cântec: După 1 vine 2- muzica Alexandru Paşcanu (cu mişcări ritmice sau dans tematic al numerelor) Recitator 15 - (stând la o masă, cu un creion în mână, simulând rezolvarea unei probleme) E o problemă foarte complicată!

De-o oră stau şi nu-i mai dau de cap!

Un ajutor mi-ar trebui îndată Să termin tema şi să scap!

Aş vrea şi eu afară, la copii,

Uite ce de râsete zglobii! Şi ce vreme minunată!

Uf! Problemă complicată!

Aş vrea să plec, s-o iau şi eu din loc!

Dar stau să-nvăţ, problema nu-i uşoară Şi nu e vremea încă pentru joc!

Prezentator 1 - E-adevărat!

De multe ori la teme Ne atrăgea cu totul altceva…

Dar ne-am impus ca să uităm de vreme Şi silitori am fost Oricât de greu era!

Cântec: Şi a trecut un an Prezentator 1 - Şi tot cântând, glumind, dansând, Vedeţi? Am ajuns curând La finele programului.

Prezentator 2 - A sosit momentul despărţirii De cartea noastră cea mai dragă! (pe scenă apar câţiva elevi cu abecedare) Recitator 1 -

Dragul nostru-abecedar,

Am venit să te vestim Că de azi ne despărţim.

De la tine ne mutăm Alte cărţi să învăţăm!

Recitator 2 -

Oricâte-oi învăţa de-acum,

În lungul vieţii mele drum,

Nicicând eu nu te voi uita Pe tine, prima carte-a mea!

Recitator 3 -

Poate cândva, peste aani mulţi,

Când vom fi şi noi cărunţi, Ne vom opri cu duioşie La cartea ce-n copilărie Ne-a fost prieten şi-ndreptar: Iubitul nostru-abecedar!

Recitator 4 -

Vrem să-ţi mulţumim curat

Pentru cât ne-ai învăţat Şi să-ţi spunem cu durere: Rămas bun! La revedere!

Cântec: Rămâi cu bine, clasa întâi! (copiii se adună pe scenă şi cântă mişcând mâinile în semn de rămas bun)

“AZI SĂRBĂTORIM ABECEDARUL!” Prezentator: Bine-aţi venit la serbare!

Astăzi este sărbătoarea Micilor elevi!

Cei ce iat-au terminat Literele de-nvăţat Şi acum sărbătoresc Că ştiu scrie şi citesc!

Orice carte le veţi da Pentru ei va fi uşor Să descopere… aşa (pocneşte din degete) Ce-i într-ânsa scris cu dor!

Sărbătoarea-i pentr-o carte: Este dragul nostru-abecedar Ce-a deschis spre lume-o poartă Şi-alfabetu-aduse-n dar.

Cântec: Noi sărbătorim Recitator 1 Vă voi spune-acum povestea Cu un tren nemaivăzut, Că s-a dus în lume vestea Pe la şcoli când a trecut! În vagoane, iată, are Strofe multe trase-ncet De-o loccomotivă care Se numeşte: Alfabet!

(apar toţi elevii cu literele alfabetului în mâini, înşiraţi ca un trenuleţ; fiecare trece prin faţa microfonului şi spune versurile literei respective) A–

se-nalţă pân’ la soare, munte cu două picioare.

Să vă spun care-i secretul:

A deschide alfabetul B-

cu două burţi în piept, nu-i nici strâmb şi nu-i nici drept.

C-

urechea mea subţire poartă-n ea două safire… ce mai cântec şi cercel, jumătate de inel!

D-

felie grea de lună peste zare stă s-apună.

Donga-dinga, dinga-dong, D se naşte dintr-un gong!

E-

vezi grebla lui răruie? urcă-ncet pe cărăruie…

Tu o chemi copilăreşte… când zici E, faţa zâmbeşte!

F-

e coasa verii vie, fân coseşte prin câmpie…

G-

gânsacul cu cap mic, e de-o áripă peltic.

H-

pe scara lui ne suie, până-n vârf de cetăţuie.

I, Î -

un stâlp de telegraf

se pierduse-n câmp şi praf, Î e-un I fără pereche, cu căciula pe-o ureche.

J-

e cârjă sau baston?

Ba-i trombbon că are ton!

K-

e domn simandicos numai piele, numai os…

L-

o luntre cu catarg se pierduse ieri în larg.

Taina lui tot el ne-o dă: L e doar o lebădă!

M-

picioare de lăcustă trece pe-o cărare-ngustă.

N-

e-un M, dar mai uşor, că-i lipseşte un picior!

O-

nu are chef de glume, el e ochi întors spre lume.

P-

pasăre misterioasă parcă eşti şi nici nu-ţi pasă!

R-

poartă pe cap melon şi se sprijină-n baston.

S-

trei gândaci cu ţiteră ştiu numai o literă, şi-o zic: sss…pe dinafară…

Ş-

e şarpe, dragii mei, şarpele cu clopoţei!

T-

balanţă dacă e

cântăreşte soarele. Ţ-

e-un T care ne-nşeală cu-o scânteie de cerneală agăţată de călcâi…

U-

potcoavă de argint, prin nisip de mărgărint…

V-

victorie înseamnă şi ne cheamă şi ne-ndeamnă!

X–

înalţă pe furiş două aripi în cruciş.

Z–

zig-zag de fulger viu, parcă-l ştiu, parcă nu-l ştiu. zumzăie fără temei trestioara ruptă-n trei!

Toate literele se prind de mâini, ca într-o horă, şi cântă: Literele, împreună, Se prind în horă să ne spună Un cuvânt Cu glasul blând Şi dau nume Pentr-o lume.

O şi I, când vin spre noi Mână-n mână-nseamnă “oi”.

Mama, Tata – ţine minte, Sunt cele dintâi cuvinte.

Limba – fagure de soare, Este ţara ce nu moare.

Cine cântă? Ploaia? Vântul?

S-a născut în noi cuvântul!

Cântec: A, a, a, abecedar (după terminarea alfabetului, copiii rămân pe scenă în cerc şi cântă mişcându-se ritmic, trecând în diverse formaţii prin faţa spectatorilor: grupuri de litere care alcătuiesc cuvinte ca mama, pace, tata, elev etc. sau alte formaţii ca la educaţie fizică: trecere din cerc în şir câte unul, din şir câte unul în şir câte doi, trei, patru etc.)

Prezentator 1 - Stimaţi spectatori, Ne vom amuza în continuare Cu câteva glume şcolare Izvorâte din realitate.

Prezentator 2 -

Unii dintre noi

Se vor recunoaşte, poate, În personajele create. (grupuri de câte doi sau trei copii apar în scenă interpretând rolurile ce le revin din glumele respective. Glumele următoare sunt doar un exemplu. Ele pot fi create de fiecare învăţător, având în clasă surse de inspiraţie. Se poate pune în scenă şi o scenetă aşa cum e cea care urmează) Scenetă – “Reţeta de prăjitură” după Dumitru Stanciu (decor format din trei scăunele, o masă şi ustensile de bucătărie: oală, castron, farfurii din plastic, un polonic, o lingură, şorţ. Sunt pregătite şi celelalte lucruri din “reţeta” elevului: un săpun, doi pantofi, un cuţit de lemn, un ou de lemn)

Cântec: Şi a trecut un an!

Acum, la sfârşit de an,

Recitator 5 -

Am scos toate din ghiozdan, Şi în spate am luat Un rucsac pentru plimbat.

Recitator 6 -

Vine vara! Prin urmare, Vine şi vacanţa mare!

Recitator 7

-

Cea dintâi vacanţă mare

După-un rodnic an şcolar!

Prezentator 1 -

Şi pentru că deja ştim

Foarte bine să citim În vacanţă vom citi O poveste, poezii, Din cartea asta, copii! (arată o carte) (copiii se strâng s-o vadă şi întreabă: De unde-o ai? Copilul arată o ladă mare plină cu cărţi pe care este scris: “Darul abecedarului”) Am citit pe-această listă Numele nostru. Există Pentru fiecare Câte-o carte mare Ca răsplată că toţi ştim Foarte bine să citim!

(Toţi copiii iau câte o carte din ladă) Toţi -

Mulţumim pentru dar,

Dragul nostru-abecedar!

Rămas bun, Abecedar!

Rămâi cu bine, clasa întâi!

Cântec: Rămâi cu bine, clasa întâi!

Spectacole folclorice “AŞA-I ROMÂNUL” Spectacol folcloric de Ziua Naţională a României

Prezentator: “Veşnicia s-a născut la sat!” spunea poetul Lucian Blaga. Satul românesc este acela ce poartă peste ani tradiţia portului, cântecului şi dansului popular. Cât timp le cunoaştem şi le transmitem din generaţie în generaţie vom rămâne veşnici: români. Cântecul popular ne reprezintă aşa cum am fost şi suntem: fraţi uniţi pe glia aceasta scăldată de sânge, pe meleagurile îndrăgite de ţărani şi de conducătorii lor. Ni-i amintim şi îi cinstim pentru că datorită unui Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Carol I astăzi suntem liberi şi uniţi.

Ziua de Întâi Decembrie este ziua în care s-a făcut dreptate. Este ziua în care au cântat toţi românii într-un glas: Ziua Unirii!

Aducem azi pe scenă o parte din sufletul neamului românesc de pe întreg cuprinsul ţării: cântecul şi portul popular.

Introducere instrumentală (în timpul recitărilor se menţine fondul muzical anterior – piano) Recitator 1: Noi vrem să ne unim cu Ţara!

Bunicii noştri au decis La Alba Iulia, punând În fapt străvechiul nostru vis.

La-ntâi Decembrie-auzim

În suflet limpedea şi clara Strigare-a unui neam întreg: Noi vrem să ne unim cu Ţara!

Introducere instrumentală (copiii apar pe scenă îmbrăcaţi în costume populare din toate regiunile ţării) “Hai să-ntindem hora mare” (în mijlocul scenei se formează o horă) Recitator 2: Fiinţa unică, de neam Născut din daci şi din romani, S-a regăsit pe-acelaşi ram După un lung amar de ani;

Printr-un şir sfânt de bătălii Purtate de români-eroi, S-au liberat străbune glii Să vieţuim în pace noi.

Recitator 3: Ardealul, Ardealul a fost şi este Pământul nostru românesc A suferit şi-a dat de veste Că vrea unire cu neamul strămoşesc.

Cîntec în grup: Tu, Ardeal!

Refren:

Tu, Ardeal, tu, Ardeal Îţi suntem oşteni, Templu sfânt, templu sfânt, Munţii Apuseni

Că tu ne eşti vatră Şi din piatră-n piatră E tăria unui neam de moţi.

Asta-i ţara noastră, Nu suntem în gazdă, Hore-al nostru-i risipit pe roţi R:………………………………..

Ne-au furat barbarii, Ne-au lovit mai marii, Dar avem în piepturi şapte vieţi!

Ne vibrează-n sânge, Pân’ la Putna plânge Clopotul ce bate la Râmeţi.

R:……………………………….

Unde-i Avram Iancu, Să mai frângă rangul Celor ce Ardealu-l vor pustiu?

Iată că răsare Iancu din oricare, E-n puterea fiecărui fiu.

R:…………………………………….

Nu vrem răzbunare, dar atât ne doare, Că se pierde amintirea-n val. Ţară dă-i tărie unei mâini să scrie Biblia bătrânului Ardeal.

Recitator 4: Şi nu e român omul care în viaţă, Odată măcar, într-un ceas minunat, Pe sine privindu-se parcă în faţă, Lui Iancu Avram nu i s-a închinat!

Solist şi grup: A plecat moţu’ în ţară

Recitat: O plecat moţu’ în ţară Cu raniţi şi cu ciubară Şi cu ciucuri de răşină Să le deie pe farină Hai, murgule de-adăpat, S-ajungem tocmai la Belgrad

Refren grup: Foaie verde de mohor, Mult mi-i dor şi-mi vine, vine-un dor De căsuţa ce-am lăsat Şi de satul, satul meu cel drag.

Recitat:

Ai, da’ munţii noştri aur poartă…

Noi cerşim din poartă-n poartă.

Munţii noştri de-aur îs plini, Noi cerşim pe la străini.

Hai murguţ la deal la vale Că n-am ce-ţi da de mâncare.

Refren grup: Foaie verde de mohor, Mult mi-i dor şi-mi vine, vine-un dor De căsuţa ce-am lăsat Şi de codru’, codru-nstrăinat.

Recitat:

Hai murgule, hai la deal Că plâng nevestele-n Ardeal Hai murgule că mi-i dor Ca şi ţie de izvor, Hai, murgule, hai mereu, C-avem trai amar şi greu!

Refren grup: Foaie verde de mohor, Mult mi-i dor şi-mi vine, vine-un dor De căsuţa ce-am lăsat Şi de-Ardeal, Ardealul meu cel drag.

Recitator 5: Şi iată marea împlinire A visului dintotdeauna – La Alba Iulia strigau “Unire” Să fim doar o fiinţă, una!

Şi-n vatra nostră din Ardeal Cântece străvechi, române, Răsunau voios şi triumfal

Pentru sfânta noastră naţiune!

Cântec solist şi grup: Aşa-i românul;

Aşa-i românul

Aşa-i românul când se veseleşte, Ca şi stejarul când înmugureşte.

Aşa-i românul când este iubit, Ca şi stejarul când e înverzit. Ţara-i a noastră şi în fericire Poate oricine să trăiască-n ea.

Dar şi-a mea mamă ce o am pe lume E tot ce am mai sfânt în ea O rugăciune către ceruri zboară, O rugăciune, către Dumnezeu, Mă rog fierbinte pentru a mea ţară, Şi pentru tine, sfânt poporul meu.

Mă rog fierbinte pentru a mea ţară, Şi pentru tine, sfânt poporul meu.

Noi suntem români (o strofă şi refren)

Prezentator: Mare zi de sărbătoare La români între hotare, Cu cântec să-mbogăţim Şi cu joc să veselim Ziua-aceasta, zi preasfântă, Azi, când tot românul cântă!

Din Dobrogea şi Moldova, Din Bărăgan, Oltenia, Banat, V-aducem cântec legănat, Din Haţeg în Maramu’, Tot Ardealul cântă-acu’!

Introducere instrumentală – Cântec ritmat (intră pe scenă grupul din Moldova) Prezentator: De pe plaiuri moldovene Am venit şi noi Hai să-ntindem hora mare Ca în sat la noi

Solişti şi grup: Hora mea-i moldovenească

Strigături: Şi frunză verdi baraboi Aşa-i hora pi la noi Şi se joacă pe-ndelete Cu mai mulţi flăcăi şi fete

R: Hora mea-i moldovinească măi Cine-o joacă să traiască măi, măi Stânga unu, dreapta doi măi C-aşa-i hora pe la noi ş-ai diridiridira C-asta-i hora batrânească măi, Cine-o ştie s-o pornească măi, măi

Stânga unu, dreapta doi măi C-aşa-i hora pi lanoi ş-ai diridiridira

Strigături: Moldoveanului îi place Să bea vin apoi să joace Când ajunge vinu-aici Se răzbună pi ochinci.

Strigături:

Ăsta-i jocul din batrâni Moştenit de la străbuni Şi bătrânii încă-l joacă Cum făceau şi altădată.

R: Hai Catrină şi ne-arată măi Cum jucai când erai fată, măi, măi Stânga unu, dreapta doi măi C-aşa-i hora pi la noi ş-ai diridiridira Hora mea-i moldovinească măi Cini-o ştie s-o pornească măi, măi Stânga unu, dreapta doi măi C-aşa-i hora pe la noi ş-ai diridiridira Strigături:

Şi frunză verde păpuşoi Hai să ne-vârtim şi noi Stânga unu, dreapta doi măi C-aşa-i hora pe la noi hop şi-aşa şi-aşa

Grup: Trandafir de la Moldova

Trandafir de la Moldova Te-aş iubi dar nu ştiu vorba – bis Lunca-i luncă, iarba-i verde Ce-am iubit nu se mai vede Ce-a fost verde s-o uscat, măi Şi mândra s-o măritat.

Trandafir moldovenesc Te-aş iubi dar nu-ndrăznesc măi – bis Lunca-i luncă, iarba-i verde Ce-am iubit nu se mai vede Ce-a fost verde s-o uscat, măi Şi mândra s-o măritat.

Dansuri populare: Hora (intră grupul din Dobrogea)

Prezentator: Dintre Dunăre şi mare Mândră Dobrogeană Vă aduce cântecul Azi, la sărbătoare

Solist: Trişti şi negri rămân norii Trişti şi negri rămân norii Hai, Dunărea mea – bis

Toamna când pleacă cocorii De cum se revarsă zorii Hai Dunărea mea C-am iubit un puişor măi Hai, Dunărea mea Şi de el mi-e tare dor măi Dunăre cu valuri line Adu-l pe badea la mine Adu-l pe badea la mine Hai, Dunărea mea.

Dansuri populare: Geampara

Prezentator: Am venit din Bărăgan Din marea câmpie Să v-aducem cântecul Cu drag şi bucurie.

Grup: Grâuşor din Bărăgan Foaie verde maghiran, măi Grâuşor din Bărăgan, măi Te apleci în vânt uşor Şi-mi aprinzi în suflet dor Toată ziua tot pe şes, Să mă pierd prin grâul des Să mă pierd prin grâul des, măi.

Să mă duc şi să mă pierd, măi Ziua-ntreagă să-l desmierd, măi Pân-o fi la secerat Când vin oamenii din sat Să-l culeagă spic cu spic Că l-am îngrijit de mic Şi-a crescut grâul voinic, măi.

Solist: Hai, hai cu tresioara; Foaie verde ca lipanu Foaie verde ca lipanu of, of, De trei ori potcovii calu Leana mea, draga mea Ca să urc la mândra dealu Leano

R: Hai, hai cu tresioara Până-n deal la Mărioara Calu merge la pas Şi-apoi face popas

Urcai dealu jumătate Urcai dealu jumătate of, of Pierdui potcoavele toate Leana mea, draga mea Pierdui potcoavele toate Leano

Ţine Doamne vara lungă Cât mai am parale-n pungă Ca să pun şaua pe cal Să mă urc la mândra-n deal

R: Hai, hai cu tresioara Până-n deal la Mărioara Calu merge la pas Şi-apoi face popas

(intră grupul din Oltenia)

Prezentator: De la Olt până la Jii Tot românul veseleşte Din bătrâni pân’ la copii Cântul oltenesc cinsteşte Marea noastră sărbătoare.

Solist: Mă făcu muica oltean Foaie verde maghiran, măi Mă făcu muica oltean, măi Port căciulă de-astrahan, Cojocel de miel bârsan Şi cămaşă de tulpan, măi Leano

Oltean sunt, oltean îmi zice,

Oltean sunt pe un’ m-oi duce, Sunt oltean de Jiuleţ, Mititel şi iubăreţ, Mă făcu muica isteţ, măi Leano

Cin’ se ia cu mine bine, Îi dau haina de pe mine, Cin’ se ia cu mine rău, Să-l ferească Dumnezeu Că sunt şarpe de dudău, măi Leano, Cin’ se ia cu mine rău, Să-l ferească Dumnezeu Că sunt şarpe de dudău, Dă-l galbin de muşcă rău, măi, Leano.

Solist: Sanie cu zurgălăi Sanie cu zurgălăi, Frumoşi sunt caluţii tăi, hei Dar mai frumoşi sunt ai mei, Că le dau apa cu mei, Şi zboară ca nişte zmei. Şi mai frumoasă-i mândra mea, Diseară mă duc la ea, Sanie cu zurgălăi.

De-o vrea mândra, de n-o vrea Deseară mă duc la ea, hei Obosit cum oi putea Mă duc deseară la ea Sanie cu zurgălăi Obosit şi plin de apă Mă duc la ea că mi-i dragă, Sanie cu zurgălăi.

Grup: Hăulita de la Gorj

Pe câmpu’ cu florile Mă dusei cu oile Pe câmpu’ ghiocei Mă dusei cu mieluşei Ă –u – u – ă

M-aşezai la umbră deasă Lăsai oile să pască Îmi pusei arnici în ac Şi-ncepui să cos cu drag, Ă–u–u–ă

Cămaşe cu râuri multe Neicuţa să nu mă uite Să mi-l aud hăulind Şi boii la plug hăind Ă–u–u–ă

Cât stătui şi hăulii Oiţele le pierdui Şi-ncepui a le striga Şi mă auzi neica Ă–u–u- ă

(intră grupul din Banat)

Prezentator: Din Banat noi am venit Să cântăm cu dor Azi în prag ge sărbători Cântecul iubit

Solist: Bună sara, dragii mei Bună sara, dragii mei, la, la, la, Fete mândre şi flăcăi la, la, la, Am venit cu voie bună Să petrecem împreună

Om petrece şi-om cânta Inima om bucura Şi om spune tuturor Hora bănăţenilor

Solist: A mea mândră-i bănăţeană; Toată lume-ar vrea să mor Să le las mândruţa lor – bis Hai, nană, nană Şi-a mea mândră-i bănăţană Hai, nană nană, Mândră bănăţană

Măi, mândruţă, satu-i plin De noi doi că ne iubim – Bis Hai, nană, nană Şi-a mea mândră-i bănăţană Hai, nană nană, Mândră bănăţană

Fie satu plin şi ras Eu de tine nu mă las – bis Hai, nană, nană Şi-a mea mândră-i bănăţană Hai, nană nană, Mândră bănăţană Hai, nană, nană Ţucu-ţi ochii şi-o sprânceană Hai, nană nană, Mândră bănăţană.

(intră grupul din Ardeal)

Prezentator: Tăt Ardealul se mândreşte Cu ai lui feciori, Astăzi vine şi horăşte Ca de sărbători.

Solist: Dragă-mi e leliţa-n joc

Dragă mi-e leliţa-n joc, măi, Când se leagănă cu foc măi,

Unde pune ea piciorul Joacă bine şi feciorul Uite-aşa şi la mândra măi. (bis)

Lasă mândră să te joc, măi, Pe sub mână să te-ntorc, măi,

Să-ţi spun câte-o vorbă dulce De la joc nu m-aş mai duce Uite-aşa şi la mândra măi. (bis)

Cine nu ştie juca măi, Nu ştie ce-i dragostea măi,

Cine nu ştie hori Nu ştie nici a iubi Uite-aşa şi la mândra măi. (bis)

Solist: Bade, pălărie nouă

Bade, pălărie nouă, ş-ai di ri di ri di ra Tu mi-ai rupt inima-n două – bis

Tu mi-ai rupt-o tu mi-o coase Cu fir roşu de mătase

Bade-ai om de omenie Dar sărutul nu-l prea ştie Şi mă roagă ziua toată Ca să-l mai sărut o dată Eu îl sărut de nu mai pot măi Dar el nu-nvaţă de loc măi

Solist: Ridică-te negură

Ridică-te negură, Ridică-te negură, Să mă sui la măgură Să mă sui la măgură la, la,……

Ridică-te negurice la, la,…….

Să văd badea un’ se duce la, la,……

De-aş putea m-aş ridica De-aş putea m-aş ridica Sus la vârf ca negura Sus la vârf ca negura Şi-aş tot ninge şi-aş ploua măi la, la, ……

Unde-i badea cu turma măi la, la,…..

Şi-aş ploua cu piatră deasă,

Şi-aş ploua cu piatră deasă, Să-l mân pe badea spre casă Să-l mân pe badea spre casă, Şi-aş ploua cu piatră mare, la, la,……

Să-l mân cu turma la vale la, la……..

Că de când bade-a plecat măi la, la, …..

Am rămas cu doru-n sat măi la, la,…..

Solist: Ia uitaţi-vă feciori

Ia uitaţi-vă feciori măi lai, la ……

La poale cu colţişori măi lai, la….bis Dar degaba vă uitaţi măi, lai, la……

Dacă nu le şi jucaţi măi lai, la…..

Pe sub mână înc-o dată lai, la…….

Să se facă fusta roată lai, la…….bis C-au venit fetele-n joc măi lai, la……

Cu flori şi cu busuioc măi lai, la…….

Pe badea Ion îl cheamă lai, la……. Ş-amândoi suntem de-o samă lai, la……bis De nu l-ar chema aşa măi lai, la…..

Eu grija nu i-aş avea măi lai, la……bis

Grup: Doru’ m-o purtat

Doru’ m-o purtat Câtu-i ţara-n lung şi lat Dor şi dor cu mine călător.

Drumuri am umblat Multe lucruri am aflat Dor şi dor cu mine călător

R: Am văzut codru-nfrunzind Plaiurile înflorind Dor şi dor cu mine călător

Zi-i pe struna ta Ceteră cu inima Dor şi dor cu mine călător Cântec drag de joc Să răsară-n orice loc Dor şi dor cu mine călător

R: Să-l audă-n deal şi-n văi Fete mândre şi flăcăi Dor şi dor cu mine călător

Cântec din Ardeal Buciumat din deal în deal Dor şi dor cu mine călător Spune-n dulce grai Că suntem uniţi pe plai

Dor şi dor cu mine călător

R: Eu din zori până sara Cânt din tătă inima Dor şi dor cu mine călător Şi-oi cânta până trăiesc Neamul nostru românesc Dor şi dor cu mine călător

(intră grupul din Maramureş)

Prezentator: Maramureş, plai cu flori, Mândru eşti în sărbători!

Vin oşenii de Iza Din Sighet şi din Botiza Să v-aducă cântul lor Că-i pe placul tuturor!

Solist: Maramureş, plai cu flori;

Maramureş, plai cu flori, Măi, dorule, măi, Mândru eşti în sărbători Măi, dorule, măi, - bis Mândru eşti şi fericit, Măi, dorule, măi,

Maramureş înflorit Măi, dorule, măi.

De te uiţi în sus pe Iza, Măi, dorule, măi, Din Sighet până-n Botiza, Măi, dorule, măi, - bis Vezi feciorii lui Traian Măi, dorule, măi, Îmbrăcaţi în maieran Măi, dorule, măi.

Solist : Coborâi din deal în vale

Coborâi din deal în vale – bis Mă-ntâlnii cu doru-n cale – bis Doru’ prinde-a mă-ntreba Doru-mi-i de cineva – bis

Eu la dor am prins a-i spune – bis Măi, dorule măi, nebune – bis Mai văzut-ai om pe lume Să nu aibă dor de nime’ Mai văzut-ai om frumos Să nu fie drăgăstos.

Solist: Zi-i bade cu fluiera Zi-i bade cu fluiera la la la Că ţi-oi coase cămeşa la la la – bis Zi-i bade cu fluieru la la la Că ţi-oi coase guleru la la la

Hai bădiţă hai la joc la la la Şi mă-nvârte mai cu foc la la la - bis Pe sub mână încâo dată la la la Să se facă fusta roată la la la

Zi-i bădiţă zi mai zi la la la Până când eu te-oi opri la la la - bis Ia mai zi cu fluiera la la la Până când m-oi sătura la la la Hai la la la la

Prezentator: Hai să-ntindem hora mare Fete şi feciori Să jucăm cu mic cu mare Ca la sărbători

Dansuri populare: Hai să-ntindem hora mare Cântec final în grup: Noi suntem români

A sosit ziua dreptăţii Ziua sfânt-a libertăţii Tot românul veseleşte Romania-ntinereşte.

Noi suntem români, noi suntem români Noi suntem pe veci aici stapâni.

Ardelean, copil de munte Ia ridică-ţi a ta frunte Şi te- nsuflă de mândrie Ca eşti fiu de Românie.

Noi suntem români, noi suntem români Noi suntem pe veci aici stapâni.

Moldoveanul şi munteanul Sunt fraţi buni cu ardeleanul.

Trei români plini de putere Că românu-n veci nu piere.

Noi suntem români, noi suntem români Noi suntem pe veci aici stapâni.

Hai, români, lumea ne vede, România-n noi se-ncrede.

Ca de-acum românu-n lume Va fi vrednic de-al său nume.

Noi suntem români, noi suntem români Noi suntem pe veci aici stapâni.

Noi suntem romani, noi suntem romani, Noi suntem urmaşii lui Traian.

La şezătoare Decor de casă ţărănească, laviţe decorate cu cuverturi ţărăneşti, pe pereţi ştergare şi icoane, alte obiecte ce împodobesc casa de la ţară, obiecte folosite în îndeletnicirile casnice de către femei: fus, fuior, caier de lână, suveici, vârtelniţă, ace de tricotat şi croşetat; pentru băieţi cărţi de joc Personaje: Fetele - îmbrăcate în costume populare aduc la şezătoare coşuri de nuiele cu gheme şi sculuri pe care le vor depăna Cântec: Lasă-mă la șezătoare http://www.youtube.com/watch?v=3S6vjhC-eo4 Gazda - îmbrăcată şi ea în costum popular, trebăluieşte prin casă, pune ţoale de lână pe laviţe Băieţii – în costume populare, aduc în mână busuioc pentru fete Bunica – o elevă mai mare îmbrăcată în costum ţărănesc, cu broboadă şi ochelari pe nas.

Bunica: Fiindcă azi e sărbătoare, Vă poftim la şezătoare! Şezătoarea, dragii mei, E un străvechi obicei.

Iarna, mai ales, la sate Prin zăpezile bogate, Gospodarii se adună Să muncească împreună, Fiindcă lucru-i mai cu spor Când primeşti un ajutor. Şi când treaba se găteşte, Tot românul veseleşte.

Gazda:

Poftiţi fetelor, poftiţi, La şezătoare viniţi!

C-aista-i obicei străbun, Păstrat şi astăzi la români: Muncă, joc şi voie bună Să-mpletesc azi împreună După datina străbună!

Doamne, mult îmi place mie Să am în casă veselie, Să lucrăm şi să cântăm Şi la urmă să jucăm.

Altă fată:

Vrem să nu lăsăm să piară Ce străbunii ne lăsară Graiul, straiele frumoase, Îndeletnicirile alese Şi mai ales cântul şi jocul Vrem să răsune în tot locul.

O fată: La şezători oamenii întotdeauna au venit îmbrăcaţi de sărbătoare ca mine, ia priviţi: Portul meu cel românesc E uşor ca sa-l ghiceşti

Fata-i imbrăcată-n ie Fota-i strânsă-n betelie Iar poalele uneori Parcă scapără de flori La mijloc cu cingătoare În obraji sunt ca o floare!

Sunt micuţă şi drăguţă, Mă vedeţi? Sunt româncuţă!

Altă fată:

Iată-mă, sunt româncuţă, Cam micuţă, dar drăguţă, În picioare am opincuţe Şi la brâu port tricolor, Pe cap năframă cu flori.

Am altiţa-n patru iţe.

Poale mândre c-ale mele Spuneţi, care fată, oare Se mândreşte că le are?

Am sorţuleţe frumoase, Cum le ştie mama coase Şi la gât mi-am pus mărgele, Tot dintr-ale mamei mele.

Gazda:

Ce frumos mai spui, vecină, Şezătoarea nu-i deplină Şi feciorii tre’ să vină!

O fată: Vai ce bine-ai mai grăit, Pare-mi-se c-au sosit!

Aud voci şi zurgălăi Ş-ascultaţi-i: vin spre noi!

(Intră băieţii, cu flori şi busuioc pentru fete, cu pănuşi de porumb în coşuri, cu clopoţei şi bice, cu buhai): Un băiat: Bună sara, gazdă mare, Am ajuns la şezătoare!

Vai, ce fete frumuşele!

Am vrea să muncim cu ele!

Am adus câte o floare Pentru fete muncitoare, Iar la gazdă, busuioc, Să-i poarte numa’ noroc!

Ne-am adunat împreună La şezătoarea străbună!

Alt băiat:

Mă cunoaşte orişicine Sunt român şi-mi şade bine.

Mama-mi zice puişor Tata-mi zice că-s fecior.

Mă îmbracă, mă găteste Uite-aşa pe româneşte Şi aşa mă duc la horă Să-i aduc măicuţei noră.

Hai români, haideţi la joc Şi să ne-nvârtim cu foc.

Dans popular: (fetele lasă lucrul şi se prind în joc; la sfârşitul jocului, toţi îşi ocupă locurile şi lucrează) O fată: Foaie verde lemn sucit Hai la loc, c-am obosit! (se întorc la locul lor şi se apucă de lucru) O fată: Drag mi-e mie satul nostru, Cu căsuţe ca-n poveşti, Izvor de dulci miresme Şi datini strămoşeşti.

Ce dulce-i viersul doinei, Şi cum să nu-l îngâni, El e comoara vie, Lăsată din bătrâni.

Un băiat: Foaie verde de cicoare Tare-i bine-n şezătoare!

Vă aducem veşti din sat, De pe unde am umblat.

Foaie verde, viorele Ceru-i plin numai de stele, Cocoşii cântă de zor, Să aveţi la lucru spor!

La mândruţa jucăuşă Stă gunoiu’ după uşă, Şi podeaua nespălată, Şi-a rămas nemăritată.

Alt băiat: La mândra cu fustă creaţă Stă cenuşa pe sub vatră, Numai mâţa se trudeşte Când şi când o rascoleşte... Şi fuiorul stă în pod Numai şoarecii îl rod.

O fată: Româncuţe, hărnicuţe, Mititele şi drăguţe, Ia cântaţi acum cu foc, S-avem în viaţă noroc!

Gazda: Frumos ştie a cânta Astă fată frumuşea.

Ia zi, fată, cântul tău Lucrul ţi l-oi face eu.

O fată: Nu-i nevoie, gazdă bună!

Cântul mai dulce răsună De cântăm toate-mpreună Şi lucrăm cu voie bună.

Cântec: 1. Toarce, Leană, toarce, toarce, Că Gheorghiţă s-o întoarce. Şi-acasă când o veni Tot pe tine te-o iubi.

Torce, toarce, Ilenuţă, Că mai ai doar olecuţă Când Gheorghe s-o libera Tot pe tine te-o lua, măi.

Refren: Hai, hai, fusule, Te-au udat lacrimile, Din ochii ca murele.

Hai, hai, fusule, Către tine, fetele Îşi deschid inimile.

2.

Toarce, Leană firu-n şase Şi-i fă lui Gheorghe cămaşă.

Cămaşă cusută-n flori S-o poarte de sărbători.

Refren: Gazda: Şezătoare cu voinici, Fete mari şi fete mici.

Aşa-şi petrec nopţile, Descreţindu-şi frunţile, Torcându-şi fuioarele, Îndulcindu-şi zilele.

O fată: Furca-n brâu am potrivit Firul bine- am răsucit Şi pe fus l-am tot întors Că sunt meşteră la tors.

Altă fată: Bine eu voi depăna, Firul tot voi aduna, Un ghem mare vom forma.

Toate fetele spun ritmat: Altă fată:

Busuioc cu flori, Mai şedeţi feciori Aici, la şezătoare Unde-s fete mândre tare.

Când vii bade-n şezătoare, Nu sta la uşă-n picioare, Uită-te-n casă de-a rândul Şi te-aşează un’ ţi-i gândul.

Cantec: http://www.trilulilu.ro/popicarul69/dce95defbd8b05

O fată: Furca mea este vrăjită.

Toarce firul subţirel Să îmi fac ie din el.

Să o port la şezătoare Să fiu mândră ca o floare.

Altă fată: Azi lucrează fiecare Cu ce poate, cu ce are.

De cântaţi acum cu mine, Merge lucrul şi mai bine.

Fetele încep să cânte: Cântec: http://www.youtube.com/watch?v=9s2UkhCslig&feature=related

Sunt o fată, sunt o fată frumuşică Şi de fel sunt mărunţică, măi, măi.

- bis

Mor flăcăii după mine, Dar eu ştiu c-aşa-i mai bine, Nici nu sunt prea naltă tare, Nu ştiu lor cum li se pare.

Cântec: http://www.youtube.com/watch?v=PhzW1ONLLNE Hăi, hăi, Foie verdi de cicoare Măi dorule, măi, Vino badi în şezătoare, Măi dorule, măi, Să-mpărţesc doru’ cu tini Măi dorule, măi, Plânge inimioara-n mini, Măi dorule, măi, Da, di la mini pân’ la badea Hoop şi-aşa si-aşa Face doru’ meu cărarea Iac-aşa şi-aşa

Hăi, hăi, Când ti văd bade pi tini Măi dorule, măi, Plânge inimioara-n mini,

Măi dorule, măi,

Da, drag îmi e badi di tini Hoop şi-aşa şi-aşa Dar îi greu de cin’ ti ţâni Iac-aşa şi-aşa

Gazda: Cine-acum, la şezătoare, Ne spune o ghicitoare?

(urmează câteva ghicitori)

Un băiat:

Două surori gemene, Greu sa se asemene: Una-i albă, luminoasă, Cea de-a doua-i negricioasă.

Prima-i trează şi voioasă, Cea de-a doua-i somnoroasă.

Dar de-am sta şi ne-am socoate, Sunt la fel de importante.

Dacă vrei să te gândeşti, Iute ai să le ghiceşti! ( Ziua si noaptea)

O fată: Foaie verde de bujor, Hai munciţi cu toţi cu spor, C-am să vă spun ghicitori.

Am acum o întrebare Sub formă de ghicitoare: Cine-i mic şi subţirel, Şi-ngrădeşte frumuşel, Râuri multe-n cruciuliţă De pe ia cu altiţă?

(Acul!)

O fată: Foaie verde şi-o lalea Hai să mai cântăm ceva! (urmează alt cântec)

Cântec: http://www.youtube.com/watch?v=qxlIv06Pxes&feature=related Fetiţă: Foaie verde matostat Ce stai neică supărat?

Ori te-ai duce la jucat Cu lucrul neterminat?

Băiat: Foaie verde şi-un dudău Auzi mandră ce zic eu?

Eu lucrul l-am terminat Însă jocul n-am jucat.

Fetiţă : Sari, băiete nu mai sta Că jocul te-oi învăţa Uşurel şi legănat Cum e din bătrâni lăsat.

Băiatul : Foaie verde busuioc Haideţi fetelor la joc Care vreţi, care puteţi Care nu, mai rămâneţi!

Dans popular: (băieţii îşi iau câte o parteneră şi încep jocul; ceilalţi privesc şi lucrează sau gustă câte ceva de pe masă) Strigătură: Băieţii au toţi iţari, Cuşme uite-aşa de mari.

La mijloc cu brâie late, Strâns legate într-o parte. Şi se leagănă în joc, Uite-aşa, aşa cu foc.

O fată: Hai acum să mai cântăm, Inima să bucurăm!

(se pot interpreta cântecele: La oglindă, Bade pălărie nouă, Sunt o fată frumuşică)

Cântec: http://www.youtube.com/watch?v=_PVLYgnozzY Azi am să-ncrestez în grindă Jos din cui acum, oglindă!

Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puişorul, Şi-am închis uşa la tindă Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu cea veche!

Ochii? hai, ce mai pereche! Şi ce cap frumos răsare!

Nu-i al meu? Al meu e oare?

Dar al cui! Şi la ureche Uite-o floare.

Asta-s eu! Şi sunt voinică!

Cine-a zis ca eu sunt mică?

Uite, zău, acum iau seama Că-mi sta bine-n cap năframa Şi ce fată frumuşică Are mama!

Am cântat am lucrat Ba am primit şi de mâncat Ar fi timpul de jucat Să ne cânte muzica Şi să-ncepem a juca.

Un băiat: Îţi mulţumim, lele Mărie, Şi sara asta vrem să fie Cum era demult, o dată, Când era bunica fată!

Gazda: (aduce o carafă cu vin):

Iată, oameni învăţaţi, Împreună adunaţi, La o carafă cu vin De strugurel şi pelin.

Veselie, voie bună În casa mea se adună!

(Gazda toarnă vin în căni şi pune pe masă covrigi şi nuci) Gazda: Fetelor, fetelor , gura vă merge, ochii vă umblă şi uite acuş vine Crăciunul.

Un băiat: Oameni buni, noi suntem toţi adunaţi aici, iar sărbătorile ne bat la uşă. Gospodarii ne aşteaptă cu colindul şi uratul şi ar fi lucru rău să ne facem de ruşine.

O fată: Aşa e! Vorba multă, sărăcia omului! Să repetăm colíndele, iar flăcăii Plugul. (toţi încep a cânta colinde) Gazda: Aşteptăm cu nerăbdare seara Crăciunului, să mergem să vestim naşterea Domnului şi observ că nu ne-om face de ruşine!

Dar de Anul Nou cât de bine vă descurcaţi?

O fată:

Plugarilor, gata vi-s plugurile?

Un băiat: Sigur! Acuş ne pregătim să vă spunem ce urăm anul ăsta! (băieţii îşi iau bicele şi buhaiul şi încep plugul)

Gazda: Să ştiţi că sunt tare făloasă că, taman la mine acasă, s-au adunat atâţia oameni minunaţi, pricepuţi şi la minte iuţi!

Bunica: Dragii mei, dar un an bogat , cine ne urează? Că de grâu şi mălai nu ne putem lipsi.

O fată: În ziua de Anul Nou toţi mergem să urăm un an mănos.

(Semanatul ) Bunica: Aşa, oameni buni! Tare ne dorim să avem recolte bogate în noul an. Sănătate şi bunăstare!

Un băiat: Am spus vorbe înţelepte, ne-am veselit, am lucrat cu spor şi ne-am pregătit de Sfintele Sărbători. Dar ceva parcă am uitat. Păi trebuie să mai încingem o horă că aşa-i stă bine românaşului. Şi fetele acestea abia aşteaptă să fie jucate!

(se ridică toţi la joc) Strigături: Ceteraş cu patru strune Cu tine m-aş duce-n lume, Zâ ceva de învârtit Să joc pân’ la răsărit!

Gazda: Foaie verde bob năut, Timpule, iute-ai trecut!

Cu mult drag noi am muncit, Şezătoarea am sfârşit.

Azi cu toţi ne-am adunat Şi-mpreună am lucrat.

La sfârşit, cu mic, cu mare, Să-i mai zicem o cântare!

Cîntec: Mândră-i hora-n Bucovina (Viorica Macovei) Unii joacă o horă, ceilalţi strâng lucrul; la sfârşit îşi iau rămas bun de la gazde şi pleacă)

Bibliografie: www.didactic.ro www.youtube.com

“FOLCLOR POETIC”- cântece şi strigături din judeţul Botoşani (antologie alcătuită şi prefaţată de Ion H. Ciubotaru) -1980

Serbările primăverii “PRIMĂVARA A SOSIT!” (scenetă muzicală)

Scena este decorată cu flori, copaci înfloriţi, fluturi şi albinuţe. În mijlocul scenei se află câteva “flori” (fetiţe costumate în ghiocel, viorea, trandafir, lalea, narcisă) aşezate în poziţia ghemuit. Doi-trei băieţi costumaţi în fluturi stau printre flori în aceeaşi poziţie. Intră copiii din părţi opuse ale scenei strigând: Un copil – A venit! A venit!

Alţi doi copii (intrând în scenă)– Cine? Cine a venit?

Un copil – Primăvara! Priviţi! Am găsit în grădină un ghiocel. Nu-i aşa că e frumos?

Alt copil – Şi delicat…(se-aude o melodie) şi…(oprindu-se brusc ca să asculte) Ce se-aude?

(Copiii ascultă atenţi melodia care se-aude din ce în ce mai tare. Îşi face apariţia cântând Primăvara îmbrăcată în rochie albă cu flori prinse pe ea. Are păr blod, lung şi cu coroniţă de flori. În mâini ţine bucheţele de flori şi o creangă înflorită) Copiii – Priviţi! Cine e?

Un copil – (mirat) Cred că e…Nu. Am vedenii!

Alt copil – Ba nu! E o zână!

Copiii – E Primăvara! E zâna florilor! Hai să ne-ascundem!

Un copil – Ssst! Să n-o speriem! (Copiii, uimiţi, se ascund într-un colţ de scenă şi privesc miraţi) (Primăvara, mişcându-se în ritmul melodiei printre florile din mijlocul scenei, le mângâie pe rând, dar se ridică doar ghioceii care încep să danseze) Ghioceii – (făcând o reverenţă în faţa zânei) Frumoasa noastră crăiasă, îţi mulţumim că ne-ai adus soare şi căldură. Bine-ai venit în ţara florilor şi a gâzelor. Ne bucurăm să te avem printre noi!

Primăvara – Bine v-am găsit frumoasele mele floricele! Am venit cu soare cald să vă aduc iar strălucirea! Dar unde-i Soarele? (apare soarele)

Soarele –Aici sunt! Am venit să te ajut să umpli pământul acesta de culoare şi viaţă. Dragă primăvară, împreună vom reda viaţă gâzelor, strălucire florilor, verdeaţă câmpului şi cântec pădurilor.

Primăvara – Să nu mai zăbovim! Eu mă ocup de flori şi tu de gâze.

Soarele – Să trecem la treabă! (primăvara se plimbă printre flori iar soarele printre gâze: fluturaşi, albinuţe, gărgăriţe şi alţi gândăcei; pe fundal se aude o melodie veselă; florile şi gâzele încep să danseze; la sfârşitul melodiei se opresc din dans) Copiii – (încă ascunşi) Vai!!!!!!! Ce frumos! N-am mai văzut aşa ceva!

Un copil –Ssssssssst! O să ne vadă!

Primăvara – (atentă la un zgomot) Aţi auzit şi voi?

Soarele – Ce? Primăvara – Mi s-a părut că aud voci. E cineva aici?

Soarele – Cine să fie? (arătând spre ascunzătoarea copiilor) Copiii! Desigur sunt speriaţi de prezenţa noastră aici.

Primăvara – Să-i chemăm şi pe ei să ne ajute!

Soarele – Cum să ne ajute? Ce pot face ei?

Primăvara – Nu ştii cât de folositori pot fi! Ei pot să aibă grijă de florile mele. Şi apoi râsul copiilor completează decorul meu. (se îndreaptă spre locul în care se află copiii şi le spune blând) Hai, ieşiţi! Nu vă temeţi! Pentru voi am venit! (copiii ies timizi şi speriaţi de soare) Soarele – De ce sunteţi aşa speriaţi? Nu m-aţi mai văzut?

Un copil – Ba da…dar nu aşa de aproape! Eşti adevărat?

Soarele – Sigur că sunt adevărat! (se apropie de copii) Uite, pune mâna! (copiii se trag înapoi; soarele iar se apropie; un copil întinde mâna şi o trage repede ca şi cum s-ar fi ars) Alt copil – Arzi! Nu ţi-e cald? Eu m-am încălzit deja (şi începe să se dezbrace; ceilalţi fac la fel) Copiii – Eşti adevărat! (adresându-se primăverii) Dar pe tine nu te-am mai văzut!

Primăvara – Poate nu aşa dar m-aţi văzut în fiecare an după ce iarna, sora mea pleacă. Nu-i aşa?

Copiii – Da! Dar nu ştiam că eşti atât de frumoasă!

Primăvara – Ca şi florile mele! Vreţi să le cunoaşteţi?

Copiii – Dar le cunoaştem! Le vedem în fiecare an.

Primăvara – Ştiu! Dar nu le-aţi ascultat niciodată!

Copiii –(miraţi) Să le-ascultăm?

Primăvara – Bineînţeles! Florile cântă ca şi voi, copii! Auziţi! (pe ritmul muzicii florile se prezintă: cântă fiecare câte o strofă din cântecul “Glasul florilor” după T. Vasilache) Copiii – Ce frumos!

Soarele – Şi gâzele ştiu să cânte!

Un copil – Gâzele bâzâie, nu cântă!

Soarele – Dacă ştii cum să le asculţi vei auzi şi cântecul lor! Ascultaţi! (gâzele se prezintă pe rând cântând câte o strofă din cântecul Zum, zum, zum după Gh. Dumitrescu Bistriţa) Primăvara – Acum, după ce s-au prezentat atât de frumos, nu vreţi să ne jucăm împreună? Şi voi ştiţi să cântaţi, nu-i aşa?

Copiii – Da! Ştim un cântec foarte frumos! (copiii se amestecă printre flori şi gâze şi cântă cântecul “E primăvară” – muzica A. Beruşcă; la refren toată lumea dansează) Rândunica – (ieşind din spatele scenei) Hei, pe noi ne-aţi uitat?

Primăvara – (intinzându-i braţele în semn de bun venit) Rândunică dragă, bine te-am găsit!

Credeam că vii mai târziu!

Rândunica – Bine ai venit, dragă primăvară! Am sosit mai devreme ca să vă anunţ că toate păsărelele sunt pe drum. Vin aici la petrecerea voastră.

Copiii – Petrecere?

Primăvara – Desigur. Sărbătorim cu toţii o nouă primăvară!

Un copil – Păi dacă e aşa, unde sunt prăjiturile şi tortul?

Alt copil – Uf! Numai la mâncare ţi-e gândul! (toţi râd) Soarele – Are dreptate! Ar trebui să aducem mai mulţi copii şi nişte gustărele. Parcă aş gusta şi eu ceva.

Rândunica – Am văzut pe drum nişte copii care se agitau cu mărţişoare şi cadouri pentru mamele lor.

Primăvara – Să-i invităm aici! Ce ziceţi, copii? Îi chemaţi voi?

Copiii – Sunt prietenii noştri care au plecat să caute cadouri pentru mame. Ştiţi? Peste câteva zile va fi Ziua Femeii şi noi ne pregătim de pe acum.

Un copil – Mă duc eu să-i aduc! (iese şi se întoarce însoţit de patru copii care au cadouri şi prăjituri; ceilalţi copii se strâng în jurul lor) Un copil – Ce bine că aţi venit! Uite ce prieteni avem aici! (copiii privesc miraţi) Un copil - Cine sunt?

Primăvara – Dă-mi voie să mă prezint! (începe să cânte cântecul „Primăvara” – de Ion Potolea) Rândunica – Pe mine mă cunoaşteţi? (începe să cânte cântecul „) Un copil (nedumerit) – Ce se întâmplă aici?

Alt copil – A venit primăvara la noi! Nu-i aşa că e minunat?

Copilul – Primăvara? În carne şi oase? Şi Soarele?

Alt copil – Şi flori….şi fluturi care vorbesc? Nu. Cred că visez! (adresându-se celorlalţi copii) Nu era zăpadă afară?

Un copil – Era dar s-a topit şi eu am găsit un ghiocel. Aşa a început totul. A venit Primăvara!

Ce nu te bucuri?

Copilul – Ba da! Dar…(florile şi fluturii îl înconjoară şi-l iau între ei) Primăvara – Să înceapă petrecerea!

Soarele – Muzica! (se aude muzică de dans; toţi dansează; după un timp sosec şi alte păsări: cucul, privighetoarea şi mierla) Păsările – Am sosit şi noi. Ne primiţi?

Copiii – Daaaaaaa! Poftiţi la petrecere!

Păsările – V-am adus cântecul nostru. Haideţi să ne prezentăm! (cucul cântă „Cucu” – melodie elveţiană);toate păsărelele cântă cântecul „Primăvara – Am o idee! Noi am cântat şi ne-am prezentat. Să-i ascultăm şi pe copii! Şi ei ştiu să cânte, nu-i aşa?

Un copil – Ştim să cântăm şi să dansăm!

Rândunica – Hai să-i ascultăm! (copiii cântă cântecul”Sărbătoare” melodie franceză)

Ghiocelul şi fluturaşul – Ce frumos! Mai ştiţi?

Un copil – Sigur că ştim. Acum o să cântăm şi o să dansăm împreună cu voi. De acord?

Toţi – Daaaaaaa! (toată lumea cântă şi dansează cântecul „Cu primăvara ne jucăm” de Adriana Codreanu.)

Primăvara – Bravo, copii! Nu ştiţi cât mă bucur să văd că ne iubiţi atât de mult. De aceea astăzi am vrut să petrecem cu voi şi ne-am lăsat văzuţi aşa cum ne credeaţi voi.

Am adus azi pentru voi Fluturaşi în haine noi, Ghiocei şi micşunele, Ciripit de păsărele, Soarele şi bucuria, Cântecul şi veselia.

Haideţi, dar, cu voie bună Să petrecem împreună! (copiii şi personajele primăverii îşi prind mâinile şi fac o horă mare pe melodia „Primăvara” de Petre Ciorogariu.) Petrecerea poate continua.

Cortina

Fantezie de primăvară Spectacol de balet

Decor: Scena este decorată cu flori realizate de copii din hârtie sau material textil, copăcei (realizaţi fie din crengi de copaci pe care se lipesc floricele, fie decupaţi şi lipiţi pe fundal)

Personaje: Primăvara, Soarele, Vântul, Zâna fluturilor, Gâze (fluturi, gărgăriţe, furnicuţe) şi flori (balerine cu aspect de flori viu colorate), 3 copii (doi băieţi şi o fetiţă)

Ideea scenariului: Trei copii, vrăjiţi de farmecul primăverii abia sosite, cad într-o stare de visare şi îşi imaginează că sunt diferite personaje sau că participă la spectacolul naturii în anotimpul primăvara. Totul trebuie să dea impresia de vis, de poveste.

Mod de realizare: Dansul (balet clasic, gimnastică aerobică) este mijlocul de exprimare a stărilor emoţionale, iar muzica aleasă va contribui la crearea unei coregrafii corespunzătoare temelor acestui spectacol. Copiii trebuie să contribuie la activitatea de creare a coregrafiei (fiecare pe măsura posibilităţilor sale artistice) sau la crearea costumelor. Fetele care studiază baletul vor antrena şi le vor învăţa şi pe celelalte fete.

Important!!! – Elevii trebuie să înţeleagă ce este baletul şi cum se pot exprima prin mişcare corporală, fără cuvinte. Muzica şi mişcările corporale pot înlocui cuvintele. Pentru aceasta, este necesară o pregătire a copiilor pentru comunicarea nonverbală înainte de a trece la repetiţiile propriu-zise.

Introducere: Undeva, în faţa cortinei care acoperă scena, doi băieţi stau de vorbă (în funcţie de spaţiu, pot sta pe o bancă sau o pătură): Băiat 1: Ce bine e aici! Mă bucur că a venit primăvara!

Băiat 2: Da! Mi-era aşa dor de ea, mai ales după o iarnă atât de lungă şi geroasă!

Băiat 1: Ştii ceva? Mi-ar plăcea să o întâlnesc o dată, aşa... în carne şi oase şi să-i spun cât de mult o îndrăgesc!

Băiat 2: Pe cine?

Băiat 1: Pe Primăvară! Ţie nu?

Băiat 2: Mie mi-ar plăcea să mă întâlnesc cu Soarele şi să-i spun să nu mai plece!

Băiat 1: Dacă te vei întâlni cu Soarele, ai să te arzi!

Băiat 2: Nu-mi pasă! Doar... (apare o fată) Fata: Ce faceţi voi aici? Nu vedeţi că e aproape seară? Haideţi acasă până nu se întunecă!

Băiat 1: Stai puţin cu noi! Mergem împreună.

Fata: De ce să mai stăm?

Băiat 2: Uite! Ne gândeam cum ar fi să ne întâlnim cu Primăvara sau cu Soarele. Tu cu cine ai vrea să te întâlneşti?

Fata: Eu? Cred că aţi făcut insolaţie (pune mâna pe fruntea unuia dintre ei) Băiat 1: Hai, te rog, spune-ne!

Fata: Bine. Eu aş vrea să dansez cu florile şi gâzele! Nu-i aşa că ar fi nemaipomenit?

Băieţii: Daaaa!!! (oftând, se lasă pe spate şi par că visează cu ochii deschişi)

Scena I: Se trage cortina. Pe scenă se află un voal mare verde deschis pe care dorm câteva gâze. Împrejurul lor, se află mai multe flori şi gâze, toate în poziţie ghemuit. Se aude un fundal sonor cu ciripit de păsărele.

Fata şi unul din băieţi se ridică încet şi înaintează spre voalul verde, unde se culcă şi ei, lângă celelalte gâze. Celălalt băiat visează în continuare (se înveleşte cu un voal gri (aflat pe bancă sau pe pătura pe care stateau la început) ca şi cum i-ar fi frig.

Când începe muzica, gâzele se trezesc, una câte una, se întind şi se salută, se îmbrăţişează şi se uită mirate împrejur. Cei doi copii se trezesc şi ei. Uimiţi, se ridică şi încearcă să se apropie de două gâze. Acestea, speriate se retrag şi fac semne să plece cei doi intruşi. Copiii ridică voalul şi se acoperă cu el (după ce dansează câteva măsuri). Gâzele se întreabă cine sunt şi apoi decid să îi ignore pe cei doi (acum camuflaţi). Copiii se retrag într-o parte a scenei şi privesc miraţi de sub voal.

Gâzele încep să le trezească şi pe celelalte, aflate pe margine, şi apoi pe flori. Încep să danseze împreună pe melodia Primăvara de Vivaldi.

Apare Zâna Fluturilor (cu trei perechi de aripi) care dansează cu celelalte gâze şi cu florile.

Când ajunge în dreptul copiilor, le ia voalul şi le dă câte o pereche de aripi. Copiii, miraţi, îşi pun aripile şi, duşi de mână de către zână, încep să danseze şi ei cu florile.

Scena II

La terminarea melodiei cu ciripit de păsărele, se aude un şuierat de vânt. Pe scenă, gâzele încep să se agite, florile se zgribulesc şi se leagănă ca bătute de vânt.

Băiatul cu voalul gri se ridică şi înaintează pe scenă cu mişcări largi şi agitate, mişcându-se rapid pe toată scena. Voalul larg flutură la mişcările lui. El se îndreaptă către toţi cei aflaţi pe scenă. Toate personajele par speriate de sosirea neaşteptată a vântului.

Zâna Fluturilor se îndreaptă către vânt, încercând să-l facă să se oprească. Vântul se învârteşte în jurul ei şi o acoperă cu mantia sa ducându-se în paşi de dans spre culise unde zâna dispare.

Din acest moment, gâzele par învinse şi se prăbuşesc la pământ fără putere, mişcând braţele ca şi când ar da neputincios din aripi.

Vântul, învingător, mai face câteva ture pe scenă până când apare Primăvara la braţ cu Soarele care se îndreaptă către el. Vântul rămâne uimit de frumuseţea Primăverii şi se îndreaptă către ea. Soarele o lasă şi pleacă către gâze şi flori pe care le mângâie. Acestea se ridică. Vântul mai încearcă să le sperie, dar ele nu se mai lasă speriate şi încep să danseze în jurul lui.

Primăvara îl ia de mână pe vânt şi dansează cu el. Acesta se mişcă lent, perzând din puteri.

Primăvara îi şopteşte ceva la ureche, iar Vântul se duce în culise âşi schimbă pelerina din voal gri cu cea verde şi o aduce în scenă pe Zâna Fluturilor.

Gâzele, fericite, simulează bătăi din palme şi se înclină în faţa Zânei şi a Primăverii. Toţi dansează fericiţi Valsul fluturilor.

Primăvara, Soarele, Vântul şi Zâna se retrag. Florile şi gâzele formează perechi şi rămân în semnicerc pe fundalul scenei la terminarea melodiei.

Scena III Valsul florilor şi al Primăverii – florile dansează pe melodia Valsul florilor. În anumite părţi întră şi Primăvara ca solist.

Scena IV - Încheiere Toate personajele dansează fericite cu Primăvara. La sfârşitul melodiei, cei trei copii se retrag la locul în care stăteau la început. Cortina se trage şi cei trei se trezesc, frecându-şi ochii. Se uită miraţi în jur.

Fata: A fost adevărat? Nu, nu se poate! Cred că am visat!

Băiat 1: Şi eu la fel.

Băiat 2: Am avut un vis foarte frumos!

Băiat 2: Da! A fost un vis.

Toţi: Un vis de primăvară! Haideţi acasă! (se ridică şi pleacă povestind fiecare ce a visat)

Melodiile folosite în spectacol: Children ballet (pentru gaze şi flori împreună) http://www.youtube.com/watch?v=lo-F2pIddD0 Sinfonia primaveral http://www.youtube.com/watch?v=GF72uaLg5r4&feature=related Primăvara de Vivaldi http://www.youtube.com/watch?v=P2-1YCqpcQM Voices of Spring de Strauss http://www.youtube.com/watch?v=IjtAJV9sVpQ Valsul Fluturilor http://www.youtube.com/watch?v=9wNvhVxSMck Final de spectacol La sfârşitul baletului, copiii pot interpreta câteva cântece de primăvară: -

Doar una e primăvara

-

Gâze

-

Samba florilor

-

Culorile

CARNAVAL “ÎN LUMEA POVEŞTILOR” Notă: Carnavalul poate fi organizat de Ziua Copilului sau în oricare alt moment al anului şcolar. Ca la orice carnaval, este nevoie de costume cât mai diferite care să reprezinte personaje din poveştile şi basmele îndrăgite de copii. Se aleg personajele pentru care se pot realiza costume. Confecţionarea costumelor se poate face cu minim de investiţii dacă se realizează din materiale ieftine şi cu colaborarea copiilor şi a părinţilor. Orice costum poate fi realizat la şcoală după ce fiecare elev a adus de acasă diverse materiale (obiecte vestimentare, pânză, hârtie etc.) sau accesorii găsite printre jucării: săbii din lemn sau plastic, coifuri, măşti, buzdugane, pălării, mantii, mărgele, coroniţe, coşuleţe etc.

Intrarea şi prezentarea costumelor se face pe scenă sau într-un loc special amenajat pentru minisecvenţe de teatru sau pantomimă. Fiecare personaj va prezenta o secvenţă din rolul său în poveste, fie singur, fie însoţit de alte personaje ale aceleiaşi poveşti. Prezentarea se poate face pe un fond muzical adecvat tare şi, în surdină, în timpul prezentării vorbite. Începutul spectacolului va fi susţinut de copiii necostumaţi care vor dansa pe o melodie ritmată.

Prezentator: Dragi copii, părinţi, bunici, Ne-am adunat cu toţi aici Pentru a vă prezenta Lumea noastră de poveşti!

Sunt sigur că vă doriţi Cu noi să călătoriţi Iarăşi în această lume Care are-un singur nume: Copilărie!

Ce e mai frumos pe lume Decât a fi copil şi a spune Că în lumea asta mare

A fi copil e o-ncântare!

Că lumea lor de basm e plină De farmec, cântec şi lumină, De Feţi-Frumoşi şi Cosânzene Ce astăzi vin să ne îndemne Cu emoţii să privim Lumea ce mult o iubim!

Personaje de poveste Astăzi vin să dea de veste Că putem să fim copii Chiar dacă vom îmbătrâni!

Prezentator adult: Să-i privim cu luare-aminte Pe toţi cei ce vin acum, Să descoperim în minte Cum am fost şi mai ales cum Suntem azi, în preajma lor, Cum am fost la vârsta lor, Ce anume a-nsemnat Basmul, parcă fermecat, Pentru-un suflet de copil!

Veţi găsi un vis umil Care v-a rămas în minte Încă din copilărie Pentru toţi anii ce-aveau să vie!

Haideţi şi vă bucuraţi Personaje-aplaudaţi

Fiţi, vă rog, din nou copii!

Recunoaşteţi? E uşor să fii Când apar din foi de carte Eroi îndrăgiţi şi poate Alţii pe care nu-i ştiţi!

Sau da? Doar puţin atenţi să fiţi!

Elevii şi invitaţii lor vor descoperi personajul din prezentarea făcută de fiecare dintre costume şi vor spune cu voce tare numele personajului. După ce au fost recunoscute, personajele se retrag în spatele scenei.

Sugestii privind personajele şi rolul lor pe scenă: 1. Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici – o scenă poate fi aceea în care piticii se întâlnesc cu fata şi aceasta se prezintă: Am chipul alb ca neaua / Şi părul negru, abanos, / M-a alungat împărăteasa, reaua / Aşa am ajuns în acest loc frumos. / Ce e? Cine sunteţi? / După chip, buni sunteţi! / Piticii răspund: Suntem pitici voinici / Şi şapte la număr / Ne bucurăm că eşti aici / (cel mai mic) Şi eu o să te apăr!

2. Cenuşăreasa şi fiul de împărat – scena pierderii pantofului când fuge de la bal. Cei doi dansează, se aude gongul bătând ora 12, fata se desprinde din braţele prinţului, fuge şi îşi pierde un pantof. (Poate fi şi o prezentare verbală: Toată viaţa am muncit / Numai în cenuşă / Iată acum eu am găsit / Spre fericire-o uşă / E prinţul visurilor mele / Cel ce alături îmi va sta / De mama vitregă de-acuma / Doar el mă poate apăra!/ 3. Motanul încălţat – scena luptei cu Căpcăunul care se tranformă în şoarece: Motanul scoate sabia şi se duelează cu cineva mascat, care se retrage lăsând în urma lui un şoricel.

Motanul se apleacă, îl ia de codiţă şi îl duce la gură, râzând vrea să-l înghită.

4. Scufiţa roşie – merge cântând prin pădure ( poate cânta cântecul: ………..)

5. D’Artagnan – se poate prezenta în limbba franceză, scoate sabia şi, cu o reverenţă, spune lozinca “Toţi pentru unul, unul pentru toţi!”

6. Păcală – se poate prezenta spunând un fragment dintr-o poveste al cărei erou este.

7. Zorro – O scenă de luptă cu sabia, după care spune: Urăsc nedreptatea şi minciuna/ Pe săraci eu îi ajut / Orişiunde îmi vezi semnul (schiţează un “Z” cu sabia în aer)/ Înseamnă că pe-acolo am trecut./ 8. Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana şi Zmeul Zmeilor – Ileana Cosânzeana se află captivă într-un turn (aşezată pe ceva mai înalt, în spatele unui paravan cu faţetă de castel). FătFrumos se bate cu Zmeul cu buzdugane sau paloşe şi după ce Zmeul este învins (cade pe podea) o eliberează pe Ileana Cosânzeana (ajutând-o să coboare din “turn”)

Defilarea personajelor: După terminarea prezentării, personajele îşi fac apariţia pe scenă şi încep să danseze pe o melodie ritmată trecând, rând pe rând, prin faţa spectatorilor ca într-o paradă.

Carnavalul continuă cu dans şi jocuri de societate sau alte concursuri: “Cel mai frumos costum”, “Cel mai original”, Personajul cel mai talentat la … ; Concurs de dans etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Bârlogeanu, Lavinia, Psihopedagogia artei – Educaţia estetică, Editura Polirom, Bucureşti, 2001; 2. Călin, Marin C., Teoria educaţiei – Fundamentare epistemică şi metodologică, Editura All, Bucureşti, 1996; 3. Comes, Liviu, Asupra unor mijloace pentru introducerea copiilor în muzica vocală polifonică, în Lucrări de Muzicologie, vol.1, Conservatorul “Gh.Dima”, ClujNapoca,1964; 4. Comes, Liviu, Primăvara – cântec pentru copii, Editura Muzicală, Bucureşti, 1965; 5. Csire, Iosif, Jocul creativ în educaţia muzicală generală, Conservatorul “Ciprian Porumbescu”, Bucureşti, 1987; 6. Csire, Iosif, Rolul instrumentelor şi formaţiilor instrumentale în educaţia muzicală generală, Buletin de informare şi educaţie artistică, Societatea profesorilor de muzică şi desen din România, Bucureşti, 1990; 7. Delacroix, Henri, Psichologie de l’art, Felix Alcan, Paris, 1927; 8. Donceanu, Felicia, Clopoţelul cel isteţ, Editura Muzicală, Bucureşti, 1986; 9. Hartmann, Nicolai, Estetica. Editura Univers, Bucureşti, 1974; 10. Huyghe, René, “Puterea imaginii”, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1971).

11. Ionescu, Constantin A., Educaţie muzicală, Editura muzicală, Bucureşti, 1986; 12. Kant,”Observaţii privind sentimentul frumosului şi sublimului” în “Despre frumos şi bine”, Ed. Minerva, Bucureşti, 1981 13. Lupu, Jean, Dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor melodice, în Modernizarea învăţământului primar, Revista de pedagogie, Bucureşti, 1981; 14. Lupu, Jean; Iacob, Aurelia; Aldea, Georgeta; “Muzică – clasele I – IV – Culegere de cântece”, Editura Niculescu, Bucureşti, 1997; 15. Menuhin, Yehudi; Davis, W.Curtis, Muzica omului, Editura muzicală, Bucureşti, 1984; 16. Paşcanu, Alexandru, Coruri pentru mici şi mari, Editura muzicală, Bucureşti, 1992 17. Schopenhauer, “Studii de estetică”, Colecţia de estetică – Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974 18. Scornea, Anton, Prichindel – cântece şi jocuri pentru copii, Editura muzicală, Bucureşti, 1986;

19. Stancu, D.D., Antologie de cântece pentru copii, E.D.P., Bucureşti, 1969; 20. Urban, Georges, La melodie, în Journal de psychologie nr 1-3, Paris, 1926; 21. Vianu, Tudor, Estetica, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968; 22. Willems, Edgar, Le rythme musicale, P.U.F., Paris, 1954; 23. Willems, Edgar, Les bases psychologiques de l’éducation musicale, P.U.F., Paris, 1956;

Cuprins: Educaţia estetică şi artistică........................................................................2 Serbările şcolare..........................................................................................5 Medologia organizării serbărilor şcolare....................................................8 Scenariul serbării.........................................................................................9 Pregătirea serbării.....................................................................................10 Momentele muzicale...................................................................................11 Repetiţiile....................................................................................................13 Atitudinea artistică.....................................................................................14 Cadrul desfăşurării serbării.......................................................................15 Proiect de activitate extracurriculară ”În țara lui Moș Crăciun”............17 Scenarii pentru serbări...............................................................................30 “E vremea colindelor”...............................................................................31 “Bună Dimineaţa, la Moş Ajun!”..............................................................40 Serbarea Abecedarului: “şi a trecut un an…”.................................................................................50 “Azi Sărbătorim Abecedarul!”..................................................................59 Spectacole folclorice: “Aşa-i românul”.......................................................................................65 La şezătoare..............................................................................................79 Serbările primăverii: “Primăvara a sosit!”................................................................................92 Fantezie de primăvară..............................................................................97 Carnaval “În lumea poveştilor”.............................................................101 Bibliografie.............................................................................................105