ready
NOV 2011
F
OAMENI DIN UMBRĂ Nu recunoașteți numele, dar sigur aţi auzit de proiectele lor. Sunt perso najele din culise. Fără munca lor, scena ar fi goală.
6 EDITORIAL 8 CALENDAR
genius 9 EVENT
M DE LA MUZICA LUI METHENY Despre sunete şi originalitate, înainte de primul său concert la Bucureşti.
10 FESTIVAL
VIAŢA E FRUMOASĂ Tango, teatru şi cabaret la a patra ediţie.
12 INTERVIU
„ÎN FIECARE ZI TRĂDĂM PE CINEVA“ Despre teatru şi alte paradoxuri cu Alexander Morfov, unul dintre cei mai importanţi actori şi regizori de teatru bulgari.
14 URBANISM
„CULTURA E REPERUL UNUI ORAŞ“ Interviu cu viceprimarul Cannes-ului, turist în Bucureşti.
16 PROFIL
SPECTATOR DIN CULISE Cum se văd premierele prin ochii doamnei Cotoi, femeie de serviciu la TNB din 1975.
Foto: Adi Bulboacă
17 COVER STORY
OAMENI DIN UMBRĂ Numele e trecut pe afişe, iar colegii de breaslă ştiu cât valorează munca lor. E timpul să-i cunoască şi „outsiderii“.
Foto și concept copertă: Adi Bulboacă
25 FOTOGRAFIE
URBAN PEAKS De la altitudine, oraşul are altă atitudine.
26 CITY BD
SPECII URBANE Politeţea de oraş, în mai multe ipostaze.
28 OPINII
ÎNTÂLNIRI NAUMIENE Ada Milea, „guest editorul” acestui număr, despre repetiţii, pinguini şi coincidenţe, sub semnul Gellu Naum.
to go 30 EVENIMENTUL LUNII SONORO la ediţia a IV-a: mult jazz, happening-uri, muzică în primă audiţie şi lucrări camerale din repertoriul clasic.
32 ORAȘ
„ARHITECTURA SE FACE, NU SE POVESTEŞTE“ De vorbă cu arhitectul care a îmbrăcat Biblioteca Națională.
>
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 3
ready
Foto: Adi Bulboacă
editorial Redactor-Șef Stela Nadoleanu stela.nadoleanu@bewhere.ro Redactor-Șef Adjunct Anca Negoiță anca.negoita@bewhere.ro Secretar General de Redacție Monica Anghel monica.anghel@bewhere.ro Editor Oraș Aura Clara Marinescu aura.marinescu@bewhere.ro Editor Muzică Patricia Marinescu patricia.marinescu@bewhere.ro Editor Film Ileana Bîrsan ileana.birsan@bewhere.ro Editor Teatru Cristiana Gavrilă cristiana.gavrila@bewhere.ro Editor Carte Ema Stere ema.stere@bewhere.ro Editor Localuri Florin Barbu florin.barbu@bewhere.ro Editor Text Teodor Dună
NOV. 2011
BOOKS COFFEE CLUB În preajma cărților
Colaboratori Nic Moldoveanu, Raluca Radu, Mihai Nicolau, Andrei Scarlatti, Alina Epîngeac, Igor Mocanu, Raul Demetriad, Adriana Ioanide, Costin Mihalache, Natalia Tomescu, Andrei Crețulescu web Content manager Ionuț Constantinescu ionut.constantinescu@bewhere.ro design Art Director Liliana Trîncă DTP Magda Bitay magda.bitay@bewhere.ro Editor Foto Adi Bulboacă foto@bewhere.ro Foto Adi Bulboacă, Claudiu Popescu Redacția BeWhere! Pictor Ion Negulici 4, sect. 1 București; redactie@bewhere.ro sales@bewhere.ro Tel/Fax: 031.620.88.44 marketing & p.r. Eliza Sima-Dumitrașcu eliza.dumitrascu@bewhere.ro distribuție Petrică Ghiță petrica.ghita@bewhere.ro abonamente abonamente@bewhere.ro; prin Zirkon Media și Interpress Sport director general Mihai Priboi tipografie G.CANALE & C. S.A. ISSN 2247-941 Tiraj: 15.000 de exemplare www.bewhere.ro © S.C. Corporate & Private Events S.R.L. Toate drepturile asupra revistei BeWhere! aparțin S.C. Corporate & Private Events S.R.L. Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această publicație este interzisă în lipsa consimțământului prealabil al editorului.
4 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
36 MUZICĂ
OMUL DIN UMBRA AEROSMITH Dan Duminică, un promoter cu multe superconcerte la activ. MUZICĂ PE ALESE În vizită la magazinele de 56 CARTE instrumente muzicale. FĂRĂ PROGRAM FIX Răzvan Petrescu, un 41 MUZICĂ CLASICĂ redactor de carte şi PREMIERĂ scriitor care îngrijeşte DISCOGRAFICĂ Prima de 18 ani cărţile ediție a Festivalului altora. Enescu, acum pe CD.
42 FILM
FOTOGRAMELE UNUI EXERCIŢIU DE ADMIRAŢIE Cătălin Cristuţiu dezvăluie din culisele fabricării unui film. PIELEA ÎN CARE TRĂIESC O cronică în dublu sens despre arsenalul lui Almodovar. FESTIN DE CANNES Cronici de festival.
52 TEATRU & DANS
O LUME DE PĂPUŞI ŞI MARIONETE Interviu cu Gabriel Apostol, păpuşar, regizor şi actor,un om mare care iubește păpuşile. FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU Cărți și spectacole de neratat la această ediție. OPINII Scena și oamenii invizibili.
61 ARTĂ
ÎN UMBRA CERAMICII Crina Cranta, artista din spatele proiectului „If you give it to me I give it to you“.
the taste is 64 RESTAURANTE, BARURI, CAFENELE, CLUBURI
BĂCĂNIE À LA FRANÇAISE Coco, un boutique retro cu parfum parizian. RESTAURANT DE HOTEL Cinema Brunch la Radisson Blu. CONCEPT CAFÉ Readers - gastronomie, arhitectură şi literatură.
to shop 72 AUTO
MAI MULTE INOVAŢII Mercedes-Benz lansează modele noi în clasele B şi M.
73 SHOPPING
VENERA ARAPU Un nou magazin de designer în Bucureşti. PAS BOUTIQUE Magazin online, atelier de balet şi jazz dance offline.
76 HEALTH
„PRIETENIA NU E CU PROGRAM“ Despre terapia prin pictură cu artista Mihaela Şchiopu.
80 TRAVEL
HOTEL REMBRANDT Într-un colţ de Centru Vechi cu parfum de capitală europeană.
82 ADRESE UTILE
Foto: Adi Bulboacă
dito
dincolo de evidențe
c
itind interviurile tematice ale acestei ediții, mi-am amintit de întrebarea pe care ne-o adresau în copilărie părinții, rudele sau chiar prietenii de joacă. „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” Răspunsurile veneau atât de firesc, după o scurtă „analiză” (dacă se poate spune așa) a modelelor din jur. Fiecare dintre noi cunoscuse – sau auzise povești despre – un medic, un inginer, un profesor. Și ni se păreau cele mai frumoase meserii, cei mai frumoși oameni. Mai ales că toată lumea le cunoștea și le pomenea numele. Puțini erau cei care șocau întreaga audiență familială răspunzând scurt și la obiect: „macaragiu”. Astăzi, copiii au în preajmă mult mai multe modele la care să aspire și în jurul cărora să-și contureze personalitatea. Însă ideea renumelui rămâne. În fiecare din noi mocnește, pe măsură ce creștem, gândul notorietății. Contează mai puțin că n-am devenit celebri cu toții. Indiferent de vârstă, mai toți dorim să ni se pomenească numele. Revenind la tema acestei ediții, poveștile intervievaților din Cover Story m-au pus pe gânduri. Am realizat că de multe ori uităm să privim dincolo de evidențe. Ne bucurăm atunci când se organizează un mare concert la București și aclamăm la unison numele celor de pe scenă. Dar – eu cel puțin – nu m-am întrebat niciodată cine sunt cei care duc pe umeri întreg angrenajul show-ului. Cine este scenograful? Dar sunetistul cu care lucrează de-o viață Mick Jagger?, de exemplu. Întrebarea se poate muta de la un domeniu la altul. În teatru, în film sau în artă... și n-o să enumăr acum toate rubricile din paginile revistei. Păstrând proporțiile, dacă privim în jur, peste tot există oameni care stau în umbra proiectelor pentru care muncesc, indiferent de zona în care activează. Poate că așa cere fișa postului, poate e pasiune, sau poate că au ajuns — din pură întâmplare — să facă asta toată viața. Priviți în jur, în echipa cu care lucrați zi de zi. Sau printre prieteni. Veți descoperi tiparul omului din umbră. Îi recunoașteți ușor: sunt bucuroși să facă munca pe care și-au ales-o și nu caută dinadins să culeagă creditele. Nu contează ce scrie pe cartea de vizită. Nici funcția, nici anonimatul în care aleg să rămână nu-i definește. Vorbește pentru ei numele proiectului în care se implică.
Redactor Șef 6 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
4
VINERI
5
SÂMBĂTĂ
a
În perioada 3 – 20 noiembrie, Bucureștiul stă sub semnele BD. 15 expoziții internaționale și 60 de artiști belgieni expun la salon.
Galeria Foto Anexa, detalii pe www.icr.ro
3 SALONUL DE BANDĂ DESENATĂ
SEMNE ȘI DESEMNE
JOI
3
m
6
DUMINICĂ
7
LUNI
t
8
MARȚI
9
MIERCURI
JOI
10
Spectacolul lui Andrei Şerban pune în valoare o excepţională echipă actoricească, cu Vlad Ivanov în rolul lui Ivanov.
5.11 (ora 18:00) şi 6.11 (ora 20:00), Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu”
5 IVANOV
x mix
f film
m muzică & live
Anivertango Nuevo Tango Quintet pe muzica lui Piazzolla, la ArCuB, în 3 și 4 noiem brie.
Sala ArCuB, Preț bilete: 26 -100 de lei
3 ANIVERTANGO NUEVO TANGO QUINTET
alendar
a artă
t teatru & dans
12
SÂMBĂTĂ
13
DUMINICĂ
LUNI
14
Un concert pentru toţi iubi torii de muzică, fie ei pasionaţi de jazz clasic, de pop, rock, blues, sau rhythm & blues.
m
Sala Palatului, ora 20.00
11 THE MANHATTAN TRANSFER
f
A treia ediţie vă întâmpină cu șapte filme irlandeze şi cu intrare liberă în limita locurilor disponibile.
10-11.11, Institutul Cultural Român, intrare liberă, ora 18.30
IRLANDEZ
10 ZILELE FILMULUI
11
VINERI
m
Înfiinţată în urmă cu un an şi având în componenţă muzicieni din ţările balcanice, formaţia condusă de Jean-Christophe Frisch susţine primul concert la Bucureşti.
Ateneul Român, Sala Mare, ora 19:00
BAND
8 BALKAN BAROQUE
16
MIERCURI
JOI
17 VINERI
18
x
O nouă traducere, semnată de Ioana Ilie, a volumul auto biografic Memoriile unei fete cuminţi de Simone de Beauvoir (Ed. Humanitas).
Institutul Francez din Bucureşti, ora 19:00
SIMONE DE BEAUVOIR
15 LANSARE DE CARTE & LECTURĂ BILINGVĂ & VIZIO NARE DE FILM
MARȚI
15
m
Muza pentru artişti şi case de modă, Jane Birkin dedică un concert lui Serge Gainsbourg pe scena bucureş teană.
Sala Palatului, ora 20.00
13 JANE BIRKIN
22 ICED EARTH The Silver Church
LUNI
21
MARȚI
22
x
Cel mai impor tant eveniment al toamnei editoriale, Gaudeamus - Târg de Carte, reuneşte peste 400 de edi tori, distribuitori de carte, instituţii culturale şi de învăţământ din România şi din străinătate. Ţara invitată de onoare este Italia.
Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti, între orele 10:00-20:00. Bilete: 4 lei, abonamente: 10 lei. Acces gratuit pentru elevi, studenţi, cadre didactice, pensionari, membrii uniunilor de scriitori şi jurnalişti.
20
DUMINICĂ
23 TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS
19
Americanii de la Iced Earth, pen tru prima dată la București.
m
t
Pentru prima dată în România, sunteţi invitaţi să participaţi activ la experi mentele de la Workcenter ale lui Jerzy Grotowski şi Thomas Rich ards.
15, 16, 17.11, Teatrul Odeon, ora 20:30
17 THE LIVING ROOM, FESTIVALUL VIAŢA E FRUMOASĂ
SÂMBĂTĂ
Foto: Franck Laguilliez
23
JOI
24
VINERI
25
Sala Palatului, ora 19.30
Formația împlinește 19 ani de activitate.
m
25 PASĂREA COLIBRI
m
Violonistul Bogdan Zvorişteanu deschide festivalul cu concertul în sol major de Mozart.Tiberiu Soare va dirija uvertura Don Giovanni de Mozart şi suita Holberg de Grieg.
Sala Radio, ora 19:00, bilete: 10-20 lei
26
SÂMBĂTĂ
LUNI
28
MARȚI
29
30
MIERCURI
m
Headbanging și energii metalice. Rockerii suedezi își promovează în fotță albumul Infected.
Hard Rock Café, ora 21.00
30 HAMMERFALL
x
La conferinţa cu tema „Gulagul: o istorie”, susţinută de scriitoarea Anne Applebaum, participă Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu.
Institutul Cultural Român, Aleea Alexandru 38, ora 18:00
28 CONFERINŢĂ ANNE APPLEBAUM
27
DUMINICĂ
O invitaţie specială în lumea păpuşilor, unde poveştile prind viaţă.
23 „VIORI DE COLECŢIE LA SALA RADIO”
MIERCURI
t
Teatrul Ţăndărică
25 FESTIVALUL INTERNAŢIONAL AL TEATRU LUI DE ANIMAȚÍE „BUCURII PENTRU COPII. SPECTACOLE DE COLECŢIE”
DUMBRAVA MINUNATĂ
4
VINERI
5
SÂMBĂTĂ
a
În perioada 3 – 20 noiembrie, Bucureștiul stă sub semnele BD. 15 expoziții internaționale și 60 de artiști belgieni expun la salon.
Galeria Foto Anexa, detalii pe www.icr.ro
3 SALONUL DE BANDĂ DESENATĂ
SEMNE ȘI DESEMNE
JOI
3
m
6
DUMINICĂ
7
LUNI
t
8
MARȚI
9
MIERCURI
JOI
10
Spectacolul lui Andrei Şerban pune în valoare o excepţională echipă actoricească, cu Vlad Ivanov în rolul lui Ivanov.
5.11 (ora 18:00) şi 6.11 (ora 20:00), Teatrul Bulandra, Sala „Toma Caragiu”
5 IVANOV
x mix
f film
m muzică & live
Anivertango Nuevo Tango Quintet pe muzica lui Piazzolla, la ArCuB, în 3 și 4 noiem brie.
Sala ArCuB, Preț bilete: 26 -100 de lei
3 ANIVERTANGO NUEVO TANGO QUINTET
alendar
a artă
t teatru & dans
12
SÂMBĂTĂ
13
DUMINICĂ
LUNI
14
Un concert pentru toţi iubi torii de muzică, fie ei pasionaţi de jazz clasic, de pop, rock, blues, sau rhythm & blues.
m
Sala Palatului, ora 20.00
11 THE MANHATTAN TRANSFER
f
A treia ediţie vă întâmpină cu șapte filme irlandeze şi cu intrare liberă în limita locurilor disponibile.
10-11.11, Institutul Cultural Român, intrare liberă, ora 18.30
IRLANDEZ
10 ZILELE FILMULUI
11
VINERI
m
Înfiinţată în urmă cu un an şi având în componenţă muzicieni din ţările balcanice, formaţia condusă de Jean-Christophe Frisch susţine primul concert la Bucureşti.
Ateneul Român, Sala Mare, ora 19:00
BAND
8 BALKAN BAROQUE
16
MIERCURI
JOI
17 VINERI
18
x
O nouă traducere, semnată de Ioana Ilie, a volumul auto biografic Memoriile unei fete cuminţi de Simone de Beauvoir (Ed. Humanitas).
Institutul Francez din Bucureşti, ora 19:00
SIMONE DE BEAUVOIR
15 LANSARE DE CARTE & LECTURĂ BILINGVĂ & VIZIO NARE DE FILM
MARȚI
15
m
Muza pentru artişti şi case de modă, Jane Birkin dedică un concert lui Serge Gainsbourg pe scena bucureş teană.
Sala Palatului, ora 20.00
13 JANE BIRKIN
22 ICED EARTH The Silver Church
LUNI
21
MARȚI
22
x
Cel mai impor tant eveniment al toamnei editoriale, Gaudeamus - Târg de Carte, reuneşte peste 400 de edi tori, distribuitori de carte, instituţii culturale şi de învăţământ din România şi din străinătate. Ţara invitată de onoare este Italia.
Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti, între orele 10:00-20:00. Bilete: 4 lei, abonamente: 10 lei. Acces gratuit pentru elevi, studenţi, cadre didactice, pensionari, membrii uniunilor de scriitori şi jurnalişti.
20
DUMINICĂ
23 TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS
19
Americanii de la Iced Earth, pen tru prima dată la București.
m
t
Pentru prima dată în România, sunteţi invitaţi să participaţi activ la experi mentele de la Workcenter ale lui Jerzy Grotowski şi Thomas Rich ards.
15, 16, 17.11, Teatrul Odeon, ora 20:30
17 THE LIVING ROOM, FESTIVALUL VIAŢA E FRUMOASĂ
SÂMBĂTĂ
Foto: Franck Laguilliez
23
JOI
24
VINERI
25
Sala Palatului, ora 19.30
Formația împlinește 19 ani de activitate.
m
25 PASĂREA COLIBRI
m
Violonistul Bogdan Zvorişteanu deschide festivalul cu concertul în sol major de Mozart.Tiberiu Soare va dirija uvertura Don Giovanni de Mozart şi suita Holberg de Grieg.
Sala Radio, ora 19:00, bilete: 10-20 lei
26
SÂMBĂTĂ
LUNI
28
MARȚI
29
30
MIERCURI
m
Headbanging și energii metalice. Rockerii suedezi își promovează în fotță albumul Infected.
Hard Rock Café, ora 21.00
30 HAMMERFALL
x
La conferinţa cu tema „Gulagul: o istorie”, susţinută de scriitoarea Anne Applebaum, participă Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu.
Institutul Cultural Român, Aleea Alexandru 38, ora 18:00
28 CONFERINŢĂ ANNE APPLEBAUM
27
DUMINICĂ
O invitaţie specială în lumea păpuşilor, unde poveştile prind viaţă.
23 „VIORI DE COLECŢIE LA SALA RADIO”
MIERCURI
t
Teatrul Ţăndărică
25 FESTIVALUL INTERNAŢIONAL AL TEATRU LUI DE ANIMAȚÍE „BUCURII PENTRU COPII. SPECTACOLE DE COLECŢIE”
DUMBRAVA MINUNATĂ
vent
de la
UZICA lui
Foto: Claudiu Popescu
etheny
Aflat pentru prima dată în „enclava latină” estică, Pat Metheny vorbește despre simțăminte și gânduri, despre transpunerea acestora pe scenă. Despre idoli și descoperiri. Despre sunete. De Patricia Marinescu
c
u doar o oră înainte de concertul de la Sala Palatului, maestrul a avut câteva minute de răgaz. Privilegiul a fost cu atât mai mare, cu cât de obicei nu face asta înainte de spectacole. Metheny nu a vrut să dezvăluie vreun detaliu legat de show, însă palmierii despre care glumea cu o oră înainte de spectacol au avut un rol esențial în crearea atmosferei a ceea ce a fost concertul revelator al anului. „Pentru că n-am mai fost aici, o să încerc să fac un set deosebit”, a fost tot ce ne-a putut mărturisi. Anual, susține zeci de concerte în Europa, iar faptul că a ajuns abia acum în România e încă un motiv de indignare. Are prieteni aici care-l „aprovizionează” cu albume, însă are ceva dificultăți cu limba română. „Știu ceva portugheză, care seamănă mult cu limba voastră.Văzând scrise cuvintele românești, recunosc rădăcinile, dar dacă vă aud vorbind, nu înțeleg nimic. Este foarte interesant că există o enclavă latină atât de în estul Europei”. Pat Metheny nu crede în catalogări muzicale, doar cântă. „De-a lungul timpului, au apărut tot felul de cuvinte care să descrie ceea ce fac, însă este muzică”. Pe scurt, artistul Metheny înseamnă sunetele pe care le face.Trăiește revoluția instrumentelor muzicale. Un exemplu grăitor este și proiectul Orchestrion – modul absolut original de a
ÎNAINTEA CONCERTULUI DE LA BUCUREȘTI
transpune modernul în acustic. Și asta pentru că americanului i-a plăcut întotdeauna să controleze sunetele.Totul este o acumulare, fără a se debarasa de nimic deja folosit.
„Mi-a plăcut întotdeauna să controlez sunetele”
Albumul What‘s It All About a apărut după ce Metheny, interpretând câteva dintre piesele pe care le știe și le iubește de-o viață, și le-a imaginat aranjate pe un disc.Astfel, materialul prezintă într-o notă absolut nouă melodii ca The Sound of Silence sau And I Love Her. „Mă interesează să cânt pentru oameni, dar, în același timp, nu-mi pasă ce cred alții despre mine. Pot doar să ghicesc.Tot ce știu este ceea ce e înăuntrul meu. Și mă exprim prin muzică”. Iar chitara este dispozitivul care-i traduce perfect simțămintele.
„Pentru că-s muzician, nu prea-mi pasă de muzică”
Dacă printre idolii săi se numără Coltrane, Parker,The Beatles, iar muzica country este un gen preferat, despre ceea ce se întâmplă astăzi pe scena muzicii mondiale, Metheny nu are cuvinte de laudă neapărat. În viziunea sa, rockul nu a mai adus nimic nou de la The Kinks încoace, iar în ceea ce privește jazzul, de când pianistul Brad Mehldau i-a atras atenția (acum aproape 20 de ani), nu a mai remarcat altceva. Cei doi au colaborat pentru două albume, în 2006 și 2007. „Brad este ceea ce caut: originalitate, combinată cu o cunoaștere profundă a muzicii”. „Dacă-i asculți pe The Kinks, acolo găsești și Sex Pistols, și Nirvana. Pentru că-s muzician, nu prea-mi pasă de muzică, îmi place rockul, dar toată lumea face cam același lucru. Muzica asta este o chestiune mai mult culturalo-politică...”, și-a pregătit ieșirea spre scenă Pat Metheny. C
PAT METHENY, ALĂTURI DE LARRY GRENADIER (BAS ACUSTIC) ȘI BILL STEWART (TOBE)
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 9
estival
viața e frumoasă Festivalul internațional al artelor spectacolului muzical, aflat anul acesta la a patra ediție, îmbină diverse stiluri muzicale cu tangoul, teatrul și cabaretul. În perioada 10-20 noiembrie, nume consacrate urcă pe scenele bucureștene. ORNELLA VANONI
muzică Ornella Vanoni
Ornella Vanoni este una dintre cele mai titrate interprete italiene de pop. La 74 de ani, susține concerte cu sala EMMA SHAPPLIN plină, iar duminică, 13 noiembrie, ora 19.00, Sala Radio va fi una dintre ele.
Emma Shapplin
THE TIGER LILLIES
După operă și rock, dar și cu ajutorul unor muzicieni ce aparțin unui areal larg de genuri, Emma Shapplin și-a creat propriul stil. O combinație între operă, poezie, trance, rock și synth-pop este ceea ce vom vedea luni, 14 noiembrie, ora 19.00, la Sala Palatului.
The Tiger Lillies
Richard Galliano
Acordeonistul francez Richard Galliano aduce un tribut compozitorului Nino Rota, creatorul partiturilor unor filme de referință semnate de Fellini, Coppola, Visconti și Zeffirelli. Vineri, 18 noiembrie, ora 19.00, pe scena Teatrului Național de Operetă Ion Dacian.
Foto: PR
Cabaretul Negru revine la București. Percuții, acordeon, bas și ukulele sunt însemnele celor trei britanici de la The Tiger Lillies. Joi, 17 noiembrie, ora 19.00, îi revedem la Sala Radio.
Old Fish Jazzband
O seară ragtime jazz cu berlinezii Old RICHARD GALLIANO Fish Jazzband, care revin acum la București. Joi, 17 noiembrie, ora 17.00, pot fi văzuți în Pasajul Universității, pentru ca vineri, 18 noiembrie, și sâmbătă, 19 noiembrie, de la aceeași oră, să ajungă în Centrul Vechi. Muzicienii germani încheie festivalul la Restaurantul Burebista, performând de la ora 22.00. 10 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
OLD FISH JAZZBAND
D
teatru
alte evenimente în festival
Workcenter-ul lui Jerzy Grotowski și Thomas Richards
Pentru un scurt respiro, între spectacole căutați în programul festivalului lansările BIANCA IONESCU de carte. În foaierul Teatrului Național de Operetă Ion Dacian îl puteți întâlni pe Ion Moldovan, autorul vo lumelor Alfredo Pascu, Lucian Vlădescu, Bianca Ionescu.
Pe Jerzy Grotowski îl interesa substanţa a ceea ce poate fi numit teatru. Încerca să ajungă la esenţă. În anii ’60, pornind de la lucrul în Teatrul Laborator, a formulat ideea de teatru sărac. Singurul lucru necesar pentru apariţia unei creaţii teatrale este actorul. Munca în Laborator urmărea eliberarea actorului de orice fel de rezistenţă din partea corpului. Gestul şi corporalitatea deveneau instrumente ale manifestării spiritului. Thomas Richards este principalul colaborator al lui Grotowski la „Workcenter of Jerzy Grotowski”, fondat în 1986, la solicitarea Centrului de Experiment şi Cercetare Teatrală din oraşul italian Pontedera (în Toscana). În 1996, la dorinţa lui Grotowski, în titulatură, alături de numele său a fost adăugat şi cel al lui Thomas Richards. Acesta a continuat experimentele începute împreună şi după 1999, anul dispariţiei lui Grotowski. Lucrează cu actori din întreaga lume. În cadrul Festivalului WORKCENTER-UL LUI JERZY GROTOWSKI ȘI THOMAS „Viaţa e frumoasă”, Thomas RICHARDS sau corpul care Richards şi echipa de cercetare își ascute spiritul „Arta ca vehicul” vor susţine, la Bucureşti, un workshop, în perioada 8-11 noiembrie, prin care îşi propun să exploreze comportamentul organic (relaţionarea, contactul, intenţia, acţiunea şi reacţiunea) şi să identifice diferenţa dintre simpla mişcare sau activitate şi acţiunea reală, vie. În 19 noiembrie, va avea loc o proiecţie video Action in Aya Irini, urmată de o discuţie cu Thomas Richards.
Tot pentru copii se pregătesc și alte ateliere: „ABC-ul în teatru”, atelie rul de invenţie muzicală, precum și „Teatrul de Umbre”. Totul, la Studio Copii.
THE LIVING ROOM
The Living room
Un performance urmăreşte reacţia omului într-un anumit spaţiu. Publicul este invitat într-un living room, unde toţi sunt bineveniţi. Ceea ce este interesant este modul cum reprezentaţia se modifică în funcţie de relaţiile dintre cei prezenţi şi de reacţiile lor. Cum putem să umplem de viaţă cameră noastră? Cum putem fi unul cu celălalt în aşa fel încât cotidianul să alunece în non-cotidian? Întâlnirea cu o astfel de experienţă este un caz aparte, pentru că te poartă printre tradiţii, bazându-se pe cântece vechi, ritualuri şi texte care te pun faţă în faţă cu tine sau cu alţii. Regia: Thomas Richards, Echipa Workcenter: Benoît Chevelle, Jessica Losilla Hébrail, Teresa Salas, Philip Salata, Cécile Richards și Thomas Richards 15, 16, 17 noiembrie, ora 20:30, Teatrul Odeon
Pagini realizate de Patricia Marinescu, Cristiana Gavrilă și Aura Clara Marinescu
Pregătiți-vă pentru o experiență unică în
Adriana Teodorescu, organizatoarea atelierului de creativitate „Viața e frumoasă!”, vă invită în perioada 12-18 noiembrie la expoziția de prezentare a lucrărilor realizate de copiii participanți la atelier.
Conferinţele ediţiei 2011 includ prezentări şi dezbateri. „De la piesa de teatru la musical. Contribuţii româneşti la istoria şi devenirea genului” este una dintre temele meselor rotunde și întâlnirilor dintre artiști și public. Sunteți invitați
la discuții miercuri, 16 noiembrie, de la ora 16.00, la Hotel Intercontinental. NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 11
genius
bio • Actor şi regizor. Născut în anul 1960, la Yambol, Bulgaria. A absolvit Academia de Teatru şi Film din Bulgaria, fiind studentul unei celebre profesoare exi late din Rusia, Iulia Ognianova. • În acest moment, este consi derat regizorul celor mai impresionante performanţe artistice din teatrul bulgar. • Din 1993, începe seria spectacolelor de succes de la Teatrul Naţional din Sofia: Don Quijote (1994), Visul unei nopţi de vară (1995), Furtuna (1996), Don Juan (2004). Premiul Naţional pentru Teatru „Askeer”, Premiul Criticilor de Teatru din Bulgaria, Premiul „Ikar” al Uniunii Actorilor din Bulgaria. • În 2001, a semnat scenariul şi regia serialului de televiziune Blueberry Hill. • Din 2005, montează spectacole pe scenele ruseşti din Sankt Petersburg şi Moscova. Producţia sa Eclipsa (2006), bazată pe romanul Zbor deasupra unui cuib de cuci de Ken Kesey, a fost extrem de apreciată de critici. Furtuna a primit cel mai prestigios premiu pentru teatru din Rusia, „Masca de aur”. • A fost invitat la Moscova de către renumitul actor Alexander Kaliaghin la teatrul său „Etce tera”. În prezent, este unul dintre regizorii importanţi invitaţi la Teatrul „V. Komisarjevskaya” din Sankt Petersburg.
ALEXANDER MORFOV:
„În fiecare zi trădăm pe cineva”
Este unul dintre cei mai importanţi actori şi regizori de teatru bulgari. A semnat spectacole la Moscova şi la Sankt Petersburg. Cu Furtuna a obţinut cel mai prestigios premiu rusesc, „Masca de aur”. Acum repetă la Teatrul Naţional din Bucureşti Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt, cu Maia Morgenstern şi Mircea Rusu în rolurile principale. Alexander Morfov povesteşte despre ALEXANDER MORFOV crede că teatrul poate fi cum se aseamănă problemele zilelor un imbold care să ne noastre cu tema piesei, despre sacrificiu pună pe gânduri despre paradoxul existenţei şi crimele pe care le comitem zi de zi, umane într-un interviu de Cristiana Gavrilă 12 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
a
ţi mai montat Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt la Moscova, spectacolul de la TNB este o reluare? Textul este acelaşi, dar aici, la Sala Mare de la Teatrul Naţional, este un alt spaţiu, iar împreună cu Nikola Toromanov am găsit o altă rezolvare scenografică, folosesc altă muzică. Va fi un spectacol destul de diferit faţă de cel de la Moscova. Marea diferenţă vine din distribuţie, mi se pare mai bună cea de aici. Mesajul este acelaşi, pentru că el se găseşte înăuntrul piesei. Ce vă spune răspicat acest text care vă interesează atât de mult? M-am întors la acest text pentru că regăsesc anumite probleme acum, spectacolul este foarte dureros chiar pentru zilele acestea, pe care le trăim noi. Cel mai important lucru este să pun întrebarea dacă, acum, un om sărac poate să rămână un om cinstit. În fiecare zi, suntem tentaţi de ceva sau cu ceva şi, uneori, pare sau chiar este simplu să obţii acel ceva. Ne dăm seama, însă, că de fiecare dată trebuie să plătim. Este un echilibru, în fond. Toate lucrurile au un preţ. Dar omul nu vrea să plătească prin el însuşi. În fiecare zi, trădăm pe cineva, cu dorinţa de a obţine ceva mai bun pentru noi. Şi în viaţa mea au fost momente când i-am sacrificat pe alţii ca să obţin lucruri pe care mi le doream. De exemplu, pentru că m-am ocupat de teatru şi am vrut să am un oarecare succes, poate că mi-am trădat părinţii, pe care i-am lăsat singuri. Cumva i-am abandonat, deşi aveam o mamă bolnavă, iar sora mea era într-o stare groaznică. Totuşi, există o diferenţă între sacrificiul pe care îl faci ca să-ţi urmezi drumul şi crima din spectacol. Dar, totuşi, îi sacrifici pe alţii. Le sacrifici timpul tău, disponibilitatea ta. Sigur, ăsta e drumul meu, dar ceea ce s-a întâmplat cu părinţii mei, care, pur şi simplu, nu au rezistat singurătăţii şi absenţei mele, este cumplit. De aceea, cred că înţeleg mecanismul acestor sentimente. De multe ori ne amăgim că există un drum al nostru, o cale… dar preţul pentru el îl plătesc alţii.
şi să conştientizezi, cu toate că în spectacol, singurul care alege calea luminoasă este Alfred, cel care va fi sacrificat, dar înţelege şi se căieşte, ştie că trebuie să accepte şi să-şi primească pedeap sa unor crime făcute mai demult. Este singurul care a simţit iluminarea, în sens religios, dar, din păcate, pe el îl omoară. Aţi lucrat în multe locuri. Cum vă adaptaţi acestor experienţe noi, contactul cu oameni pe care abia îi cunoaşteţi? Public, actori… De fiecare dată, totul începe de la zero, trec prin aceleaşi îndoieli, aceleaşi greutăţi. Am făcut multe spectacole şi, întotdeauna, mă gândesc că ar fi cazul să învăţ să nu mai retrăiesc atâta şi să mă agit ca un elev la şcoală. Singurele diferenţe sunt între spectatori şi între actori. De exemplu, în Occident, actorii mi-au dat senzaţia că vin la serviciu şi după aceea pleacă. Mi-e greu cu ei. Mie îmi place să fiu într-un contact mai apropiat cu cei cu care lucrez. Sunteţi şi actor. Vă influenţează acest lucru când alegeţi un text? Nu eu aleg textul de cele mai multe ori, ci textul mă alege pe mine. În viaţa mea nu am făcut un spectacol care nu se referă absolut la mine. Chiar mi s-a întâmplat să încep un text şi să-l schimb cu un altul. Îmi dau seama că în sufletul meu e cu totul altceva. Aşa am hotărât să montez Hamlet, începusem ceva commedia dell’ arte, dar în perioada aceea a murit tatăl meu, iar după înmormântare, eram în tren şi mi-am dat seama că nu am nicio legătură cu acest gen. Gândurile mele erau mult mai legate de sufletul tatălui meu şi am înţeles că acolo găsesc un răspuns la întrebările care mă măcinau. La fel am ajuns şi la Don Juan. Lucram alt text şi am avut un accident grav, atunci am realizat că viaţa e scurtă şi se poate termină brusc. Iar tu nu ai apucat nici măcar să-ţi pui întrebările corecte despre ea. Ce va fi după? Cum ai trăit până acum? De ce? Muzica este foarte importantă când lucraţi. Parcă aţi avea nevoie de un decor sonor… Ea mă ajută să simt emoţional un text, prin muzică mă apropii
Foto: Adi Bulboacă
De multe ori ne amăgim că există un drum al nostru, o cale… dar preţul pentru el îl plătesc alţii
Văzându-vă la repetiţii, am avut sentimentul că vreţi să salvaţi umanitatea acestor oameni. Nu ştiu dacă pot să le salvez umanitatea, dar măcar să-şi spună vinovăţia în vorbe, măcar să strige şi să se simtă vinovaţi. Ceva trebuie să ne pună pe gânduri. Noi ştim foarte bine că distrugem această planetă şi continuăm. Cumpărăm orice tâmpenie inutilă. Distrugem natura, vorbim despre asta, dar nu ne oprim. Ne cumpărăm maşini din ce în ce mai scumpe, ne mândrim cu maşinile noastre, vrem să ne îmbunătăţim viaţa şi statutul. Deşi ştim că toate astea se vor termina într-o bună zi, nu ne putem opri. Aşa se întâmplă şi cu personajele din Vizita bătrânei doamne, ştiu că mai devreme sau mai târziu un om va trebui să moară, dar nu se pot opri să nu-şi dorească să scape de sărăcie, apoi, vor din ce în ce mai mult. Deşi nu ar vrea să-l omoare pe Alfred Ill. Aici stă paradoxul existenţei umane. Noi înţelegem, dar nu ne putem opri. Există vreo soluţie, vreo speranţă în spectacol sau în viaţa noastră? Speranţa este că niciodată nu este prea târziu să-ţi pui întrebări
altfel, simt mai bine adâncurile unei piese. Până nu-i găsesc tema muzicală, nici nu mă apuc de spectacol, ştiu că nu-mi iese. Ca artist şi spectator, ce credeţi că trebuie să spună teatrul astăzi? Fiecare are întrebările lui, de aceea şi teatrul este atât de diferit. Pe mine mă preocupă tema morţii, pe altul îl poate interesa tema sexului. Dar, totuşi, teatrul poate fi un imbold care să ne pună pe gânduri şi să ne facă sensibili şi la soarta altor oameni. Eu caut într--un spectacol talentul şi sinceritatea. Pot să apreciez spectacole mai puţin reuşite, dacă este cinstit totul, pentru mine este mai preţios decât atunci când văd actori sau regizori talentaţi, dar care se prefac şi servesc nişte contexte teatrale, sociale… C
Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt Cu Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Marius Rizea, Mircea Albulescu, Mihai Călin; regia Alexander Morfov, scenografia Nikola Toromanov, light designer Chris Jaeger Sinopsis: Milionara Clara Zachanassian (Maia Morgenstern) se întoarce la Güllen, oraşul natal, unde şi-a trăit în tinereţe marea poveste de dragoste cu Alfred Ill (Mircea Rusu). Ajunşi într-o sărăcie la limita supravieţuirii, locuitorii o văd ca marea salvatoare. Ea promite că-i va ajuta cu o singură condiţie: oferă un miliard în schimbul vieţii bărbatului care a trădat-o în tinereţe. Deşi la început refuză, cu toţii îl vor trăda pe Alfred Ill.
rbanism
Eric Harson:
Cultura e reperul unui oraș
s
unteţi pentru prima dată în Bucureşti. Cum vă pare oraşul? Astăzi pare că este un oraş european, care-şi trăieşte timpul. Credeam, necunoscându-l, că este un oraş foarte prins în trecutul său, dar descopăr unul foarte deschis. Seamănă cu Parisul? Aşa mi s-a spus (râde). Da, puţin. Pe alocuri. În afară de Arcul de Triumf, de micuţa Senă, există marile sale bulevarde, ce corespund în mică măsură structurii Parisului aşa cum a gândit-o Baronul Haussmann. Cred că Bucureştiul trebuie să se dezvolte în jurul acestei identităţi, acestei imagini.Trebuie să repuneţi în lumină istoria care există între România şi Franţa. Care a fost primul lucru care v-a frapat la arhitectura românească? Care ar fi prima schimbare pe care aţi face-o? Aş suprima cablurile, este teribil. Este un adevărat handicap. La Cannes încercăm să valorizăm clădirile prin eliberarea străzilor. Îngropăm tot ce obturează privirea. Fie că sunt cabluri electrice, te lefonice, fie că sunt staţiile de autobuze sau parcările, în afară de lampadare, le ascundem în subteran. Suprimăm staţiile de maşini de la suprafaţă, pentru a da lumină, aer oraşului. Mi se pare că Bucureştiul are un avantaj, are bulevarde largi, trebuie să facă asta, pentru că este un oraş care respiră, care are spaţii. Îi întrebam pe prietenii mei de aici, familia Rus, dacă aveţi în cultură o identitate a Bucureştiului, dacă există o mare companie de teatru, de dans, un 14 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Turist în București pentru câteva zile, Eric Harson, viceprimarul Cannes-ului, a descoperit, cu surprindere, un Bucureşti european, sufocat de cabluri şi inutilităţi urbane. De Aura Clara Marinescu
anotimp pentru Operă, o orchestră care să dea notorietate. Valorizaţi-le! Credeţi că un oraş trebuie să se metamorfozeze pentru cetăţenii lui sau invers? Este indispensabil ca oamenii să se metamorfozeze pentru oraşul lor. Cetăţenii trebuie întotdeauna să se recunoască în spaţiul în care se dezvoltă. Dacă oraşul nu evoluează în acelaşi ritm cu cetăţeanul, acesta va ajunge într-o zi să se simtă străin în propriul oraş. Nu va mai fi interesat de locul său. Va spune: „doar eu contez”. Însă viaţa în societate obligă la reflecţie, la gândire. Deci e normal ca şi cetatea să se gândească la proprietarii săi. Singuri nu suntem nimic, existăm doar în raport cu ansamblul care ne înconjoară, adică prietenii, familia, vecinii şi oamenii din oraş, ţară. Şi în oglindă, ce ar trebui să facă un cetăţean pentru oraşul său? Oricare ar fi domeniul în care activează, fiecare trebuie să se implice, indepen dent de muncă şi de viaţa de familie. Cred că implicarea se face prin asociaţii, mişcări, fie că sunt ele culturale, sportive, umanitare. Nu ştiu cum e în România, dar Franţa are o mare activitate în privinţa asociaţiilor. Lumea organizaţiilor este foarte importantă mai ales prin
numărul de persoane membre ale acestora care lucrează benevol. Noi, la Cannes, din 60.000 de locuitori, cât are comuna, 45.000 de persoane sunt membre ale unei asociaţii. Este enorm. Adică, două din trei persoane sunt înscrise în asociaţii: sportive, culturale, caritabile. Ce rol are cultura unui oraş în viaţa comunității? Ce ar trebui să facă urbea pentru locuitorii ei? În perioadele dificile din punct de vedere economic, când oamenii şi oraşele suferă, când e din ce în ce mai greu să-ţi găseşti reperele, atunci când suntem pierduţi trebuie să mizăm pe cultură, ea trebuie să fie reperul oricărui spaţiu citadin. Ceea ce mă surprinde cel mai mult, şi am petrecut la Bucureşti doar o zi, este numărul mare de clădiri istorice, de patrimoniu, care sunt prost întreţinute. Am impresia că nimic nu s-a făcut timp de ani buni, iar patrimoniul trebuie conservat. Ştiaţi că la Bucureşti există un eveniment cinematografic dedicat filmelor lansate la festivalul de la Cannes? Nu, dar mă bucur să aud. La Cannes se desfăşoară mai multe evenimente în jurul Festivalului, numeroase manifestări şi programe de televiziune, congrese.Viaţa culturală cinematografică este foarte
Dacă ajungeți la Cannes: • 1-15.11 Expoziție de fotografie „Sixty shot dream” Delphine Tomaselli. La Sala Miramar. • 1.11 – 31.12 Expoziție de fotografie „Fenêtres sur Cannes” - Frédéric Bel-
lay. La Muzeul Castre. • 9.11 Atelier de jurnalism, critică și redactare, de jocuri video. La Mediateca Noailles. • 12.11 Luna filmului documentar și atelier de scenaristică.
La Mediateca Noailles. • 17.11 seară specială „Festivalul de Dans de la Cannes” – Orphée de Jean Cocteau și West Side Story de Robert Wise și Jerome Robbins. La Sala Miramar.
• 18.11 After Work cu Fatiha Meziane, omagiu Nina Simone. Mediateca Noailles. • 18.11 Spectacolul de teatru La vie brutale de Hervé Blutsch. La Teat rul Licorne.
VICEPRIMARUL CANNES-ULUI, într-un dialog matinal despre Micul Paris
info
ERIC HARSON, aflat la București pentru un weekend, consideră că orașul nostru nu este suficient de mult pus în valoare.
importantă pentru noi. Independent de festivalul de film, toată vara propunem un festival de cinema în cartiere, proiecţii gratuite. În plus, turiştii au la dispoziţie „Cinéma de la plage”. Instalăm un ecran uriaş pe apă şi cei care sunt la plajă văd filmul din şezlong.Totodată, de-a lungul anului, în fiecare joi avem programări, întâlniri cu regizori, cineaşti, actori. Cineaştii invitaţi merg în licee pentru a se întâlni cu elevii care vor să se specializeze în cinematografie.Avem mai multe clase în şcoli care pregătesc diplome de cinema. Facultatea de Film este la Nisa, la 30 de km, însă la Cannes avem aşa-numitul BTS (Brevet de Tehnician Superior) în audio-vizual, care pregăteşte sunetişti, cameramani. Există trei mari şcoli: Conservatorul de Muzică, Şcoala de Actori de Teatru (în toată ţara sunt şapte astfel de instituţii de învăţământ) şi o Şcoală Superioară de Dans „Rosella Hightower”. 40% din studenţii înscrişi la aceste şcoli sunt din străinătate. V-a plăcut filmul românesc regizat de Cristian Mungiu, „4.3.2”, care a fost premiat cu Palme d’Or în 2007? Am avut întotdeauna credinţa că cine matograful trebuie să arate lucrurile la rece, în profunzime. Mi-e greu să spun ce impresia am avut. Cred că atunci când arătăm lucrurile în mod brutal, suntem obligaţi să continuăm să supravieţuim, să închidem ochii, să ne ascundem. Nu pot să văd asta, e dificil. Dar poate sunt eu prea sensibil, asta e reacţia mea (râde).
Foto: Claudiu Popescu
• Născut în Tunisia, Eric Harson se stabilește cu familia în sudul Franței, la vârsta de 4 ani. Între 1963 și 1982 locuiește la Paris și după această perioadă revine la Cannes, unde trăiește în prezent. • După studii de Drept la Facultatea din Pau (1992) se angajează în Poliție, unde activează 19 ani. • Pasionat de sport, decide să se pensioneze pentru a putea deveni președintele Clubului de Volei Profesional AS Cannes. Timp de 6 ani, cât s-a aflat la conducerea clubului, acesta a obținut titlul în Campionatul Franței, dar și Cupa Hexagonului. • Schimbă domeniul și se dedică, așa cum a visat mulți ani la rând, artei și culturii, acceptând să facă parte din echipa municipală a primarului Bernard Brochand. • Din 2008 este adjunct al primarului general, responsabil și coordonator al evenimentelor culturale la Cannes.
Ce trebuie să facă Bucureştiul pentru a deveni, și el, un oraş turistic? Cred că trebuie să-şi facă publicitate. Să-şi dezvolte comunicarea, pentru a se arăta deschis şi primitor.Trebuie să dea un pretext. În momentul de faţă, populaţia europeană este foarte solicitată, cu destinaţii care mai de care, este bombardată prin internet de reclame, şi trebuie să aibă motive solide să vină la Bucureşti.Trebuie găsită o linie de comunicare pentru a incita oamenii să-l viziteze, să fabrice un slogan de genul: „Veniţi la Bucureşti pentru că este Micul Paris!” C Continuarea pe www.bewhere.ro NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 15
RODICA COTOI, este căsătorită și are un fiu de 41 de ani - Robert. Este mecanic și lucrează tot la TNB.
rofil Lucrează la Teatrul Național din 1975. A prins și vremurile în care Radu Beligan sau Andrei Șerban erau directori. I-a fost bună prietenă și confidentă regretatului Ovidiu Iuliu Moldovan. Este femeie de serviciu pe timp de zi. Seara asistă la toate premierele.
Spectator din culise
r
odica Cotoi ne-a primit bucuroasă în „cabina” sa de la teatru, însă are emoții. Nu a mai acordat în viața ei vreun interviu. Doamna Rodica, așa cum o știu toți angajații teatrului, a lucrat mai întâi la „Informații”, la poarta din spatele instituției, acolo unde se întâlnea zi de zi cu unii dintre cei mai mari artiști. Îi descrie simplu, în câteva cuvinte de laudă pe fiecare în parte. Radu Beligan? „un domn, un mare domn!”. Andrei Șerban? „Nu pot să spun câtă finețe!”. Ion Caramitru? „un director care respectă pe oricine!” Și pentru că s-a prins în hora amintirilor, îi răsar în minte cuvintele Cocăi Andronescu. „Rodica, chiar dacă te bate bărbatul, chiar dacă ai un necaz, tu trebuie să zâmbești! Asta ca să aibă și cei din jur bună dispoziție!”. La 59 de ani, doamna Rodica n-are odihnă. Aleargă prin teatru ca argintul viu. Acum instituția este „răscolită” din pricina lucrărilor de reabilitare și este mâhnită, căci asta o împiedică să asiste la toate repetițiile, cum obișnuia. Știe toate cotloanele casei artiștilor și mărturisește că cele mai frumoase amintiri ale sale sunt aici, în locul în care a petrecut 36 de ani. „Văd toate spectacolele la premieră!” Este nerăbdătoare s-ajungă la subiectul său preferat: vrea să ne povestească despre prietenia de peste 30 de ani cu Ovidiu Iuliu Moldovan. „Primul spectacol în care l-am văzut a fost Generoasa fundație. A fost mare în Caligula și în Tamerlan”. Nu știe cum de „s-a legat” așa strâns de domnul Ovidiu, cum de i-a devenit bună prietenă și confidentă. Dar un lucru e sigur: nu-l poate uita, nici acum, după trei ani de la dispariția sa. „Chiar înainte să ne părăsească ne spunea în glumă: «ne întâlnim acolo și facem un teatru!»”. Degeaba încercăm să aflăm mai multe despre viața personală a regretatului actor. „Dacă aș fi avut un soț gelos, nu cred că aș mai fi fost atât de apropiată de domnul Ovidiu, pentru că mă suna și la 2 noaptea să-mi vorbească”. Despre teatru, mai ales. Femeia știe multe, dar nu vrea să spună prea multe: „poate mă aude de acolo, de sus, și se supără!”. Își amintește de un episod haios cu o admiratoare de-a artistului. „Se îndrăgostise una de el, o nebună, și nu-l lăsa în pace. Îl aștepta înainte de spectacol la intrare. Era supărată că domnul Ovidiu nu-i dădea atenție și voia să-i arunce cu vitriol în ochi. Așa că îl așteptam la mașină și îl acopeream cu haina pe cap până intra în teatru”. Ochii îi joacă în lacrimi. Își frământă mâinile și, cu vocea sugrumată de emoție, ne mărturisește cum își declara marele actor afecțiunea pe care i-o purta: „Rodica, prietena mea, am să te iubesc și dincolo de moarte!” C
16 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Foto: Adi Bulboacă
De Aura Clara Marinescu
Fotografii de Adi Bulboacă, Claudiu Popescu (carte)
OMUL DIN UMBRĂ
Numele lor este trecut pe afiș, însă nu ies prea des în lumina reflectoarelor. Colegii de breaslă știu cât valorează munca lor, însă „outsiderii” rareori ajung să-i cunoască.
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 17
Eliodor Popa, arhitect avut viziunea, stilul şi A tenacitatea de a crea o lume, un spaţiu abandonat, pe malul Dâmboviţei, noua Bibliotecă Naţională. Are o experienţă de invidiat și vorbeşte cu pasiune despre proiectul său. „Arhitectura se face, nu se povesteşte”, acesta este mottoul după care s-a ghidat în activitatea sa. Pag. 32
ORAȘ
18 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
MUZICĂ
Dan Duminică, promoter Are 26 de ani şi deja a organizat unele dintre cele mai importante concerte pentru scena românească, alături de compania Events. După ce ne-a prezentat nume ca Aerosmith ori Alice Cooper, Dan Duminică pregăteşte un show de proporţii asemănătoare. Stres, satisfacţie şi regret – sunt cele trei coordonate ale muncii sale. Pag. 36
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 19
Cătălin Cristuțiu , monteur Monteurul este primul spectator al unui film și, deopotrivă, personaj esențial în fabricarea poveștii așa cum se desfășoară ea pe ecran. Artistul Cătălin Cristuțiu a realizat montajul unora dintre cele mai apreciate și premiate filme românești din ultimul deceniu, de la California dreamin'(nesfârșit) până la Crulic - drumul spre dincolo. Pag. 42
FILM
20 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Gabriel Apostol, artistul-păpuşar De multe ori, în spatele păpuşilor pe care le vedem la teatru se ascund mari artişti. Gabriel Apostol este unul dintre ei. Se simte norocos că trăieşte în preajma păpuşilor, pentru că ele îl aduc în prezenţa copiilor. Pentru el, actoria era doar anticamera păpuşăriei, pentru că teatrul înseamnă explorare, iar limitele păpuşii sunt nedefinite. Ea poate să spună poveşti pentru copii şi oameni mari. Pag. 50
TEATRU
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 21
CARTE
Răzvan Petrescu , redactor de carte Unui iubitor al cărților, meseria de redactor într-o editură îi poate părea raiul pe pământ. Ce poate fi mai plăcut decât să citești non-stop? De fapt (cu rare excepții), a fi redactor de carte înseamnă să plonjezi de bună voie într-un anonimat profund, într-o muncă migăloasă și obositoare. Scriitorul Răzvan Petrescu a trecut prin trei edituri și prin câteva sute de volume, care mai de care. Pag. 56
22 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
ARTĂ
Crina Cranta, ceramist Lucrările sale și-au legat numele de proiectele altor artiști, precum Vlad Nancă sau Michele Bressan. Crina Cranta rămâne în umbra artei ceramice, de la proiecte comisionate și comisioane fotoceramice, la ceramică politică și international political chess. Pag. 61
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 23
Mihaela Şchiopu, artist plastic Sunt puţini cei care se implică activ în viaţa celor bolnavi şi singuri. Majoritatea preferă să rămână în umbră, sau chiar anonimi — din proprie iniţiativă. Mihaela Şchiopu, lector la Universitatea de Arhitectură şi artist, se numără printre aceștia. A ales să doneze câtorva copii bolnavi de SIDA bucuria creaţiei. Şi, într-o lume care îi marginalizează, pe lângă cursurile de pictură și terapia prin artă, le oferă şi prietenia. Pag. 76
HEALTH
24 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Fotografie de Claudiu Popescu
URBAN PEAKS De la altitudine, orașul are altă atitudine
otografie
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 25
city
26 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 27
nume: Ada Milea ocupație: muzician, actriță
Foto: arhiva personală
nvitatul lunii
ADA MILEA despre repetiţii, pinguini şi coincidenţe, sub semnul Gellu Naum
Întâlniri naumiene a Cluj, la începutul lui noiembrie, au fost 3 zile de Gellu Naum intensiv. Dincolo de lansările de carte, conferințe, expoziții și spectacole, teatrul a reușit să adune (de pe unde i-a găsit pe Glob) o mulțime de prieteni de-ai „pohetului”, cunoștințe, fani, looseri, poeți, actori, critici, băutori, fumători, scriitori... Am ascultat o groază de amintiri.Toate erau vii și nelacrimogene, așa că dl. Naum părea că e pe-acolo pe undeva, prin mulțime, uneori jenat, că „e groaznic să te laude un prost”. S-a râs mult, mai ales la „Florența sunt eu” regizată de dl. Dabija. E un spectacol făcut după un text scris (în joacă) de Naum și Jules Perahim, care precis ar fi murit de râs să afle că acel text poate fi reprezentat pe o scenă. Culmea e că a ieșit un spectacol supeeeerb și publicul l-a gustat din plin. În armonie perfectă cu „nebunia” spectacolului, după cum s-a întâmplat și la premieră, la această reprezentație au făcut figurație într-un cinematograf: regizorul, asistenții de regie, scenograful și eu. La premieră am crezut că e o glumă, dar i-am văzut costumați pe ceilalți și-n câteva secunde m-am trezit costumată și machiată. Au fost puțini cei din public care și-au dat seama că figurația e alcătuită din „constructorii” spectacolului, dar cred că a fost extrem de util pentru jocul actorilor și relația lor cu suprarea lismul. Un prieten care a fost atunci în public nici azi nu mă crede că eu eram țoapa cu buze enorme din fundul cinematografului, dar există fotografii cu toți cei care nu trebuia să fim acolo. Prima oară când „m-am întâlnit” cu Gellu Naum, el murise. De fapt, m-am întâlnit cu doamna lui și am recunoscut rușinată că nu-i înțeleg textele (și nu la cele pentru copii mă refeream). Ea a rîs și a spus: „Dar nu trebuie să înțelegi. Lasă-le să se întâmple!” De atunci s-au tot întâmplat. De atunci și ea a murit, dar se tot întâmplă. Există tot felul de „întâmplări poetice” , care sunt minunate dacă nu te sperie. Eram cu 2 colegi în Londra, tocmai cântaserăm varianta în engleză despre pinguinul naumian și ne-am dus la o cafenea. Eu am cerut apă și chelnerul a adus apă BELU. Colegii au râs și spuneau să merg „la Bellu, cu sticla Belu, la Gellu”, dar au întors sticla. Pe spatele ei era un desen cu un pinguin și scria „penguin aproved”. Ne-au înghețat râsetele, am înghețat și noi pentru că nu credem în întâmplări din astea, dar e frumos când apar și nu vrei să le înțelegi. C
l
28 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
ADA MILEA a… ...absolvit Univer sitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş, „actorie”, în 1998; ...fost angajată a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, apoi a devenit artist independent și a avut concerte în: Marea Britanie, Statele Unite, Franţa, Belgia, Spania, Italia, Germania, Austria, Elveţia, Croaţia, Polonia, Ungaria și Israel; ... colaborat cu diferite teatre din ţară (Act, Luni, Odeon, Bulandra, Nottara, Comedie și cu Teatrele Naţionale din: Bucureşti, Sibiu, Iaşi, Cluj, Tg.Mureș), cu Athanor Akademie (Germania) şi cu Cirque du Soleil (Canada). DISCOGRAFIE: Aberaţii sonore (1997); Republica Mioriticã România (1999); Absurdistan (2002); No Mom’s Land (2002); De ce fierbe... după A. Veteranyi (2003); Apolodor după Gellu Naum (2003); Quijote după Cervantes (2004); Quixote în limba engleză (2006); Nasul după Gogol - (2007); Inventar (2008); The Island după Gellu Naum, împreună cu Alexander Bălănescu şi Bălănescu Quartet (2011); Apolodor in English după Gellu Naum (2011). www.adamilea.ro
to go
Foto: Claudiu Popescu
Terra Park
Colorat, vesel, plin de agitație. Deschis 7 zile din 7. Bucureștiului i-a lipsit până acum un parc de distracții. Detalii la pag. 33 NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 29
evenimentul lunii
there
SoNoRo „Noile lumi”
Cel mai nou festival de muzică clasică a ajuns deja la ediţia a VI-a şi vine, cum ne-a obişnuit, cu noutăţi absolute: mult jazz, happening-uri, multă muzică în primă audiţie, dar şi lucrări camerale din repertoriul clasic. După concertele de la New York şi Londra, entuziaştii de la SoNoRo sunt aşteptaţi pe scenele din Bucureşti pentru a relua experiența la nivelul anilor trecuţi. De Andrei Scarlatti
Schimbarea la faţă a Festivalului SoNoRo de la o ediţie la alta îmi pare un semn de tinereţe şi dezinvoltură. Există festivaluri bătrâne (unele chiar născute bătrâne) sau bătrânicioase şi există festivaluri care nu îmbătrânesc tocmai datorită subtilității mobilității şi inventivității celor care concep programele, iar SoNoRo face parte din această norocoasă zodie. Dacă anul trecut festivalul s-a desfăşurat sub semnul „Un ballo in maschera” (spectatorii chiar au primit măşti pentru a participa ca parteneri de joc la anamorfozele muzicale), în 2011, interculturalitatea poartă numele „New Worlds”. O noutate a acestei ediţii va fi prezenţa muzicii jazz prin trioul Schmid-CartensenBreinschmid (Germania, Norvegia, Austria sau vioară, acordeon şi contrabas), prin improvizaţiile cântăreţei românce (foarte în vogă printre cunoscători) Luiza Zan, ale pianistului Petras Geniušas (specializat în muzică contemporană) şi prin lucrările saxofonistului şi compozitorului american Daniel Schnyder (care va fi prezent atât prin lucrări proprii – „ZoomIN” pentru saxofon şi cvartet de coarde –, cât şi prin aranjamente pe care le aşteptăm cu interes: Vivaldi – „Agitata da due venti” din La Griselda pentru saxofon sopran, clarinet şi coarde sau Manuel de Falla – „Dansul focului” din Amorul vrăjitor pentru saxofon sopran, clarinet şi coarde). În Anul Liszt, organizatorii au propus seratele Lisztomania unde vor cânta Petras Geniušas, Diana Ketler, Adela Liculescu, Razvan Popovici, iar actriţa Maria Dinulescu va citi din scrierile compozitorului. În Anul Mahler, cvartetul cu pian al compozitorului vienez va avea privilegiul de a deschide festivalul. CasalQUARTETT propune o interesantă pagină de istorie muzicală: 30 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
naşterea cvartetului de coarde (cu lucrări de Alessandro Scarlatti,Telemann, Mozart şi Haydn), continuând astfel o experienţă a lor care a început cu 3 CD-uri sub emblema „Birth of the Strings”. Una dintre surprizele festivalului va fi fără îndoială prezenţa pianistei Polina Leschenko (promovată de Martha Argerich), foarte prezentă în lumea muzicală a ultimilor ani. America este prezentă atât prin compozitori americani (Philipp Glass, Edward K. Ellington sau George Gershwin), cât şi prin compozitori europeni, care au ales definitiv sau provizoriu drumul înspre lumea nouă (Antonín Dvořák, Serghei Rahmaninov, Erich Wolfgang Korngold, Béla Bartók sau Ernst von Dohnányi). O altă noutate absolută va fi şi prezenţa artistului plastic parizian Raphaël Thierry, care va picta pe nisip pe compoziţiile lui Svens Renemanis, Arvo Pärt,Tigran Mansurian şi Artur Avanesov. Evenimentul va avea loc în „Sala de Marmură” a Băncii Naţionale a României, pe 14 noiembrie, la ora 19:00, iar intrarea se va face pe bază de invitaţie. Dacă la ediţia trecută a fost proiectat Chopin Reloaded (graţie parteneriatului cu Festivalul Internaţional de Film Transilvania - TIFF), acum vom avea parte de filmul Life in a Day (O zi din viaţă): 94 minute și 57 secunde, 4500 ore de filmare, 80.000 de aplicaţii, 140 de naţiuni şi o singură zi: 24 iulie 2010 − un proiect de film creat din înregistrări trimise de useri ai platformei youtube.com. Proiecţia va fi acompaniată de improvizaţiile pianistului Petras Geniušas. Excelent gestul organizatorilor de a le da ocazia bursierilor SoNoRo să cânte în două concerte: întâi singuri (la BCU, 13 noiembrie, ora 11:00), apoi alături de colegii mai mari (la MNAR, Sala Auditorium, 15 noiembrie, ora 19:30). Pentru că trebuie încurajaţi, îi voi enumera pe toţi: Cristiana Mihart, Cristian Sandrin, Adela Liculescu, Alexandra Văduva, pian; Francesco Ionaşcu, Alexandru Mălaimare, Vlad Baciu, Adela Bratu, Luminiţa Lupaşcu, vioară; Ştefan Cazacu, Alexandra Potânga, Andrei Ioniţă, violoncel; Radu Greluş, clarinet. C
Celebrul
1 compozitor
şi saxofonist Daniel Schnyder va fi cel mai prezent compozitor din festival: cinci lucrări proprii şi patru aranjamente. Versatilitatea formației casalQUARTETT este bine-cunoscută: de la muzică barocă şi clasică, la mult jazz.
2
PianisPetras Geniušas, spirit artistic aventuros, deschis către muzica foarte nouă, va fi prezent în trei concerte ale festivalului.
3 tul
Şi în
4 acest
an, atmosfera „fin de siècle” de la Palatul Bragadiru va însoţi o seară de festival.
2
3
Foto: PR
4
1
F
info
estivalul Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo, ediţia a VI-a − „New Worlds”, se desfășoară în perioada 5 noiembrie–24 noiembrie 2011. Programul festivalului include concerte în săli și locuri „alese” din Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov, Iaşi şi Bistriţa. Deschiderea va avea loc sâmbătă, 5 noiembrie, în „Sala Unirii” a Palatului Cotroceni din Bucureşti, iar intrarea se va face pe baza invitaţiilor şi a unui act de identitate.
B
iletele (preţul lor variind între 15 şi 100 de lei) şi abonamentele (430 preţ întreg, 210 preţ redus – pentru elevi, studenţi şi pensionari) sunt disponibile prin reţeaua Eventim. Două concerte permit intrarea gratuită (The Birth Of String Quartet la Catedrala Sf. Iosif, pe 8 noiembrie, ora 19:30 şi Rising Stars-Matinée la BCU, pe 13 noiembrie, ora 11:00). NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 31
ELIODOR POPA, omul din umbra Bibliotecii Naționale
Foto: Adi Bulboacă
raș
Lipsește de la dezbaterile și conferințele despre starea Bucureștiului, despre demolări sau despre gestionarea patrimoniului construit. În schimb, are trecute în CV proiecte de anvergură. De Aura Clara Marinescu
„Arhitectura se face, nu se povestește“ info
a
rhitectul Eliodor Popa, cel care a îmbrăcat noua de niciun fel de instalații. Acum are pereții capitonați „casă națională a cărții“ din București, are în fonic și izolație specială. spate un palmares de invidiat: și-a pus semnătura Eliodor Popa spune că acest proiect i-a solicitat și timp, de restaurator pe Casa Universitarilor, Banca și energie, având în vedere că este mult mai ușor să pro Chrissoveloni, monumentul din strada Lipscani și iectezi o construcție de la zero. „Realizarea unei clădiri a modernizat Casa Academiei Române. reprezentative, în aceste condiții, este mult mai dificilă Lucrările sunt pe ultima sută de metri la Biblioteca decât proiectarea unei construcții noi de același nivel, Națională. Pe Eliodor Popa l-am găsit la comandament, din cauza constrângerilor de tot felul. Obiectivul este acolo unde supraveghează finisajele de la parcare și de crearea unui edificiu funcțional, solid și armonios, cu la fântânile arteziene. Ne împărtășește, cu multă amabili- eforturi și costuri rezonabile”. tate, experiența prin care a trecut după ce a primit pro Biblioteca Națională va adăposti 12 milioane de cărți. iectul. Pe lângă tomuri, imobilul va găzdui expoziții, spectaPrimul gând a fost să redea prestigiul cucole, un restaurant și câteva cafenele, spații venit unui asemenea edificiu. Arhitectul de joacă. Toate au fost proiectate cu mare Arhitecții accent pe funcționalitate. Cam cât timp a încercat să realizeze o lucrare care să o deosebească de spațiul din jur. „Prin se contrazic, acordă arhitectul Eliodor Popa lucrărilor sale? Răspunsul a venit firesc: „Sunt un arhiarhitectura modernă creată, am vrut să ofer Capitalei o clădire de referință, un punct de teoretizează și tect meticulos, dar timpul acordat realizării unui proiect, indiferent care ar fi acesta, este reper cultural, arhitectural și urbanistic”. nu ajung la cel impus de contract, de cerința societății S-a documentat asiduu, a mers prin multe biblioteci naționale din străinătate. Își pune o convergență în ultimă instanță, deci nu poate fi «oricât este necesar», din păcate. Desenul este toate speranțele ca, și în București, noua de idei influențat în mare măsură de inspirația clădire a Bibliotecii Naționale să devină un de moment, de zestrea culturală, docuadevărat reper cultural. Printre extravaganțele noii bib lioteci se numără cele mentare și experiența autorului. Nu am un ritual la masa 20 de lifturi care vor transporta cărțile către sălile de de lucru, și încă de la început încerc să văd cu mintea cât lectură sau depozite. Clădirea nu a beneficiat până acum mai clar obiectul la final”. C 32 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
S-a născut
1 în 1950.
Din 1983 este arhitect proiectant. În prezent este șef al Secției de Arhitectură a firmei Carpați Proiect A fost șeful proiectului de arhitectură la fațadele Palatului Parlamentului Șef de proiect la reabilitarea Spitalului Colțea, lucrează acum la rețelele exterioare și amenajarea interioară a Catedralei Mântuirii Neamului
2
3
Dintre toate echipamentele din TERRA PARK, cel mai căutat este Willis Tower. Măsurați-vă bine rezistența înainte să alegeți această variantă! Prețul unui bilet este de 15 lei.
Nu trebuie să ratați o plimbare cu căluții colorați, care se învârt în caruselul CIRCUS MAXIMUS. Accesul în carusel este permis pe baza unui card cu puncte, valabil pentru trei intrări în parc de-a lungul unui an.
Terra Park
Zâmbete și glasuri vesele de copii, adrenalină pentru tineri, o experiență 3G pentru familie. Toate acestea adunate denumesc noul parc de dis tracție din Drumul Taberei. De Aura Clara Marinescu
A
Info
POINT
În zona de interior a parcului copiii au acces la 13 dintre echipamentele montate. Lăsați-i să aleagă, fie că este vorba despre mașinuțe, trenulețe, sau bărcuțe colorate. Unora le va plăcea și vor mai cere o rundă. Alții se vor arăta ușor speriați de idee, chiar dacă ei înșiși și-au ales modul de joacă.
ccesul se face pe baza unui card cu puncte: un punct costă 1 leu, cu 50 de puncte 50 de lei, cu 80 de puncte - 70 de lei, iar cu 120 de puncte costă 100 de lei.
O
suprafaţă de 30.000 de me tri pătraţi a fost ame najată în doar trei luni. 30 de ride-uri de ultimă generație, 17 de exterior și 13 de interior constituie numărul atracțiilor.
Foto: Claudiu Popescu
Aventurile în cartierul vestic al Capitalei încep în baloane. Sau în WILLIS TOWER, o „invenție” grozavă a parcului. În turnul de forță ai senzația că tocmai ai fost lansat pe orbită. Cei care au curaj să urce în turn ajung, de fapt, la „doar” 53 de metri înălțime.
[FOTOREPORTAJ]
Cei mici s-au refugiat în zona de atracții acoperită. Mașinuțele sunt atracția principală. Părinții, deși stau pe margine, știu că au un rol foarte important - să facă galerie.
T
erra Park se află în Bu levardul Timi șoara 8A și va fi deschis 7 zile din 7, cu program prelungit în weekend. Orarul zilnic este între orele 10.00 și 22.00. NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 33
D
noiembrie best of 03.11
TÂRGUL DE TURISM AL ROMÂNIEI
Romexpo, intrare liberă
06.11
EXPOZIȚIA „NUMITORUL COMUN: MOARTEA” Proiecție „Patru feluri de a muri”, un documentar în regia lui Nicolae Mărgineanu despre crimele fostului regim comunist
Foto: Claudiu Popescu
Ediția de toamnă a TTR 2011 are loc în perioada 3-6 noiembrie
Profesorul SEBASTIAN GRAMA îl aduce pe Shakespeare în viața studenților
[FESTIVAL]
Respir Shakespeare
MȚR. Preț bilet: 8 lei
07.11
Patru zile cu spectacole de teatru, coregrafie, concerte și conferințe-atelier dedicate marelui Will. Un festival ce pornește de la Facultatea de Filosofie. Evenimentul, organizat la mijlocul lunii de către profesorul de filosofie Sebastian Grama, își propune să îi atragă pe studenți și nu numai de partea teatrului. Printre alții, Grama colaborează și cu actrița Liliana Pană de la trupa Shakespeare Company. Aceasta a pregătit un laborator cu tineri actori care vor repeta și vor pune în scenă piesa Romeo și Julieta. De ce actrița a ales să se exprime artistic mizând pe opera acestui dramaturg? Răspunsul vine tot din partea Lilianei Pană: „Shakespeare îmi dă cele mai frumoase răspunsuri, cele mai nebănuite. De fapt, acesta e răspunsul: căutăm Shakespeare ca să redescoperim”. Cele patru zile de festival cuprind seri „de povești” spuse de Eusebiu Ștefănescu și conferințe „despre blesteme” susținute de către cercetătorul Șerban Anghelescu. Sebastian Grama are și un invitat din străinătate pe durata evenimentului, profesor specialist în Shakespeare — pe înțelesul copiilor. Pentru cei interesați de epoca shakespeariană vor avea loc cursuri de „deslușire” a operei dramaturgului englez, precum și prelegeri despre istoria costumului de teatru din epoca elisabetană susținute de către Silvia Timofte. // AURA CLARA MARINESCU
PROIECT MUZICAL — LUNARIA
Serată muzicală cu cvartetul Consonantze Aula Bibliotecii Centrale Universitare, intrare liberă
12.11
ZILELE REPUBLICII SLOVACE
În cadrul evenimentului va fi organizată expoziția „Personalităţile ştiinţei şi tehnicii slovace” Muzeul Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida“,Candiano Popescu 2
Respir Shakespeare, între 16 și 19 noiembrie. La Facultatea de Filosofie, Clubul Țăranului, Sala Dalles și Tinerimea Română
14.11
15 FILME. „ARHIVĂ. INSTALAȚIE”
ATUNCI ȘI ACUM: alte timpuri, aceeași perspectivă
MNAC, Preț bilet: 5 lei
15.11
CURSURI PENTRU COPII „MINIME”
Lecții despre comportament, cultură generală și aptitudini, dedicate copiilor cu vârste între 3 și 12 ani
Fundația Nadia Comăneci, Calea Griviței 150
Foto: Dan Vartanian, Florin Ciorîcă
Timp de o lună, vor putea fi vizionate filmele regizorului Alexandru Solomon: „Marele jaf comunist”, „Kapitalism” ș.a.
34 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
[EXPOZIȚIE]
Memoria cartierului Make a Point propune o expozi ție documentară inclusă în proiectu l MĂ NUMESC CARTIER, care sur prin de diferite ipostaze ale bucu reș tea nului de odinioară. Proiectul ana lizează și modul în care „remo delarea” orașului a schimbat cu tu mele petrecerii timpului li ber. Mărturii stau o serie de fo to grafii ATUNCI ȘI ACUM realizate de Florin Ciorîcă pe baza celor care aparțin lui Dan Vartanian (vezi foto) sau imaginile din arhiva TVR. Vi zitatorii pot intra în „jocul” ex poziției realizând hărți mentale ale locurilor de odinioară sau să contribuie cu fotografii și obiec te personale la conturarea trecutului. Nu ratați concertele!// STELA NADOLEANU Memoria Cartierului, Pantelimon, Hala Postăvăriei, între 3 – 30 noiembrie; joi-sâmbătă, 17:00-20:00
[EVENIMENT
SALONUL DE BANDĂ DESENATĂ Bucureștiul ar putea fi numit în această lună CA PI TALĂ EUROPEANĂ A BENZII DESENATE. Timp de două săptămâni și ju mătate vor avea loc pes te 15 ex poziţii in ter na ţionale, ate li e re de creaţie, în tâlniri şi discuţii cu artişti apre ciaţi din Bel gia, Cehia, Franţa, Ger mania, Grecia, Româ nia, Portugalia şi Ungaria. Pro gramul celei de-a doua ediţii conține prezentări, dezba teri, lansări de carte, proiecţii de filme şi, nu în ultimul rând, con certe. CĂLĂTORIE ÎN CEA DE-A 9-A DIMENSIUNE: BANDA DESENATĂ VALONIA-BRUXELLES este una dintre cele mai diversificate expoziții din cadrul salonului. Peste 60 de autori belgieni de BD vor expune la București. Nu ratați o expoziție ghidată vineri, 4 noiembrie! Veți afla câte cărți de BD se editează anual în Belgia și câți desenatori fac biblioteci cu astfel de albume.// AURA CLARA MARINESCU TIN TIN își aduce prietenii la București
3 – 20 noiembrie 2011, Salonul European de Bandă Desenată – proiect al clusterului EUNIC în România, Galeria Foto Anexa, Muzeul Național de Artă Contemporană (Calea Moşilor 62-68)
[SPECTACOLE]
ArCuB ÎN STAGIUNE Spectacole de teatru, concerte și reprezentații de tango sunt numai câteva dintre evenimentele anunțate în calendarul lunii la Sala ArCuB. Anivertango Nuevo Tango Quintet aduce la București muzica lui Astor Piazzolla — pe 3 și 4 noiembrie, de la ora 20:00. Actrița italiană Maria Cassi urcă pe scena ArCuB pe 8 și 9 ale lunii. Asemănată de către presa internaţională cu Charlie Chaplin, Jerry Lewis sau Jacques Tati, prin prestația sa din cadrul piesei Viaţa mea alături de bărbaţi… şi alte animale, Maria Cassi va oferi publicului un curs intensiv, amuzant, despre dragoste, sex, moarte şi… ulei de măsline. Prețul biletelor este între 26,50 și 100 de lei. În comedia Crepapelle, actrița italiană adresează o întrebare simplă: „Cum să nu te îndrăgostești de Paris?”. Show-ul „one woman” este programat pe 10 și 11 noiembrie, de la ora 19:30. Schimbăm registrul și vă propunem un alt spectacol al stagiunii ArCuB: jazz marca Lucian Ban &Elevation, un respiro de blues, cu elemente de post-bop, armonii neobişnuite și izbucniri de free jazz. Un bilet costă între 15 și 35 de lei. // AURA CLARA MARINESCU
Foto: PR
SALA ARCUB din Stra da Batiștei 14 își redeschide porțile
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 35
uzică
Omul din umbra Aerosmith Foto: Adi Bulboacă, PR
La 26 de ani, Dan Duminică are la activ super-concerte, pe care le-a produs alături de promoterii Events. După ce a vândut mobilier din sticlă, a avut de-a face cu unele dintre cele mai grele nume ale rockului care au vizitat Bucureştiul. De Patricia
DAN DUMINICĂ și Events, alături de Băieții Răi din Boston
Marinescu
t
e-ai gândit vreodată (în adolescenţă, să zicem) că vei fi omul din umbra lui Steven Tyler în România? Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge aici. Încă de mic îmi doream să pot intra în contact cu personalităţi de categoria lui, pe care le vedeam doar în reviste şi le ascultam la pick-up, pe discurile tatălui meu. Ascultam foarte multă muzică în familie. Preferaţii mei erau Guns N’Roses şi Queen.
Când ai realizat că vrei şi poţi să faci munca asta? Prin ce conjunctură ai ajuns în domeniu? Am auzit o poveste din spatele scenei de la Sorina Burlacu, actualul director Events, într-un grup de prieteni comuni. Povestea era despre Prodigy şi cum se derulau pregătirile de concert în backstage. Moment care mi-a rămas în minte. Am sunat-o pe Sorina şi i-am spus că mi-aş dori să lucrez aici. Şi-aşa am început.
Ce a reprezentat pentru tine organizarea unuia dintre cele mai importante evenimente muzicale din ţară de până acum? Stres, satisfacţie şi regret. Oricât de amănunţit organizezi un concert, întotdeauna se poate întâmpla ceva neprevăzut. De aici, stresul continuu la care eşti supus. Nu există, totuşi, termen de comparaţie pentru emoţia pe care o simţi atunci când vezi 30.000 de oameni în delir, care cântă în acelaşi timp cu Tyler fiecare piesă, aplaudă şi dansează. Dar există şi un aspect mai puţin satisfăcător – rolul de organizator nu îmi permite să mă bucur de intensitatea momentului. Şi atunci regretul meu este acela că la concertele organizate de noi nu pot să fiu un simplu spectator şi să mă bucur de show-ul de pe scenă. În cazul de faţă, singura piesă pe care am văzut-o, auzit-o în întregime a fost Crazy.
Prietenii, familia cum se raportează la statutul pe care l-ai dobândit în ultimii ani? Mama şi bunicii sunt cei mai fericiți când mă văd la televizor, iar prietenii, când lansăm un concert nou. Mai ales când se gândesc la posibilitatea de a obţine autografe de la artişti.
36 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Pe o scară de la 1 la 10, cât e plăcere, cât e muncă pură? 10 plăcere / 10 muncă. Spun Muzică – ce-ţi vine prima dată în minte? Guns N’Roses. Înainte şi după Aerosmith, aţi organizat evenimente cu alţi mari artişti. Cum se simte „povara” asta
pe umeri? Ştacheta fiind ridicată foarte sus, pregătiţi ceva de proporţii asemănătoare? Da, pregătim ceva de proporţii asemănătoare. Nu e o povară, e un „challenge” – ne bucurăm să ridicăm ştacheta din ce în ce mai sus. Alegi concertele în funcţie de turnee şi trenduri sau pui pe primul loc preferinţele personale? Atunci când trebuie să alegem concertele, oricât de mult aş încerca să fiu obiectiv, nu reuşesc de fiecare dată şi pun pe primul loc preferinţele personale. Din fericire, este un lucru care nu mă privește direct şi decizia finală îi aparţine directorului, Sorina Burlacu. Caracterizează-i într-un cuvânt pe Billy Idol, Macy Gray, Leonard Cohen: Energic, boemă, blajin. Caracterizează-te! Intransigent. La ce concert te vezi în 2012 (în ţară sau străinătate)? Aerosmith, dacă mai au turneu prin Europa. Ca spectator, nu ca „omul din umbra lui Steven Tyler”. C
CONCERTE
[OPINII]
D
„Să-ți arăt colecția de discuri!” GRUPUL DIN HARLEM și-a pus amprenta asupra jazzului mondial
Duke Ellington Orchestra
Condusă de Paul Mercer, nepotul „Ducelui”, big-bandul revine la Bucureşti, ducând mai departe moştenirea jazz a lui Ellington. De Patricia Marinescu Cu un jazz melodios, dinamic şi o orchestraţie impecabilă, Duke Ellington Orchestra promite două ore de jazz, cu un repertoriu original elaborat, din care nu lipsesc evergreen-uri ca Take the ‘A’ Train, Satin Doll, The Mooche, Cotton Club Stomp, Full Moon at Midnight. Un concert cu parfum de anii ‘30, pe când trupa lui Ellington atrăgea elita New York-ului în Harlem. În aceeaşi formulă de mai bine de opt ani, Duke Ellington Orchestra a susţinut peste 20.000 de reprezentaţii în întreaga lume. Trupa, care a debutat sub numele de The Washingtonians în 1923, a reunit de-a lungul vremii o seamă de instrumentişti de excepţie, tineri, dar şi veterani ai genului, cum era trompetistul Barrie Lee Hall Jr. Duke Ellington Orchestra, cum a fost numită ulterior, a devenit sub conducerea maestrului una dintre cele mai influente banduri din istoria jazzului, atingânduşi vârful creativ în anii ‘40.
Duke Ellington îşi numea creaţia mai degrabă muzică americană decât jazz, şi îi plăcea să-i descrie pe cei care l-au influenţat ca fiind „dincolo de orice încadrare”. Pionier al genului, „Ducele” a adus o contribuţie definitorie la inaugurarea erei swing (It Don’t Mean A Thing, 1943). De asemenea, pentru cei care-l cunosc prea puţin, a fost şi un inovator: a folosit vocea umană ca instrument muzical, punând accentul pe contrastul dintre notele înalte şi cele joase, utilizând frecvent tonalităţi de blues, într-un stil numit jungle music. A semnat mai mult de 2.000 de cântece şi compoziţii: jazz, muzică religioasă, muzică clasică. A compus coloana sonoră a patru filme şi a cântat alături de artişti ca John Coltrane, Louis Amstrong, Frank Sinatra şi Ella Fitzgerald. 10 noiembrie, ora 20.30, Sala Palatului. Preţ bilete: 100, 140 şi 180 lei
The Manhattan Transfer Tim Hauser (membru fondator, 1969), Janis Siegel, Alan Paul (ambii cooptaţi în 1973) şi Cheryl Bentyne (membru din 1978) se află în turneu european, fară să prezinte însă vreun material nou, ci, mai degrabă, să readucă în atenţia publicului stilul „mainstream jazz”, pe care muzicienii îl stăpânesc de patru decenii. Deși s-ar putea crede că
este muzică de nișă, stilul celor de la The Manhattan Transfer este „digerabil” şi, fără îndoială, plăcut. Un concert pentru iubitorii de muzică, în general, fie ei pasionaţi de jazz clasic, pop, rock ori R&B (cu trimitere la Rhythm and Blues, nu la „arenbi”). Grupul The Mahattan Transfer a câştigat numeroase premii Grammy. Primul dintre ele (în 1981), pentru Best
Arrangements for Voices. Alte patru au urmat la categoriile Best Jazz Vocal Performance, Duo or Group (‘82,‘83,‘84, ‘86), Best Contemporary Jazz Performance — Vocal or Instrumental, în 1981 şi 1992. De-a lungul carierei au fost nominalizaţi de cinci ori la categoria Best Vocal Arrangement for Two or More Voices. Au lansat peste 25 de albume, cel mai recent în urmă cu doi ani, The Chick Corea Songbook, material pe care maestrul pianului Corea colaborează la piesa Free Samba. Iată, deci, suficiente motive care vă conving să ajungeţi la spectacolul de la Bucureşti. // MIHAI NICOLAU 11 noiembrie, ora 19.30, Sala Palatului. Preţ bilete: 85, 105, 135, 165 şi 205 lei
Patricia Marinescu
Cine nu are viniluri să împrumute din ale orașului – am spus când, într-o discuție, un prieten relata cu regret că nu poate aplica formula de flirt „hai să-ți arăt colecția de discuri”, celebră și uzitată prin anii ’90, iar acum destul de eficientă și, mai ales, amuzantă. Asta pentru că nu a știut să se îngrijească de ceea ce se anunța cândva a fi o colecție impunătoare. Rămas acum fără acoperire, mai ales când plăcile cu muzică au revenit în atenție (pentru moment, mai mult ca obiecte decorative și pentru că „dă bine” să deții editări bulgărești ori Electrecord), singura idee vrednică pe care i-am dat-o a fost să caute alternative în oraș. Să aleagă fie încropirea unei colecții, mergând la cumpărături – deși o să se lase cu nimicirea bugetului, fie să recurgă la vizitarea expozițiilor. Nu, nu sunt curatate în vreo galerie, dar există mai multe cluburi şi baruri în care le găsim – Legends, Woodstock sau Hard Rock Café, şi Zappa se laudă cu mese întregi de imagini ale unor albume renumite. Un loc ce îmbina utilul cu plăcutul era Off The Record. Printre rafturile magazinului, răspunsul era întotdeauna „da!”. Dar s-a închis. Rămâne varianta online. Dacă sunteţi totuși în căutarea rastelurilor, încercați la buchiniştii de la Universitate, sau în funcție de vreme, la magazinul Muzica. Eu mi-am cumpărat un U2 de la Cărturești – cadoul perfect... NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 37
D Jane Birkin CONCERTE
noiembrie concerte 04.11, ora 22.00
Muză pentru artişti şi case de modă, activistă convinsă, la 64 de ani Jane Birkin urcă pe scena bucureşteană. De Patricia Marinescu
SANDER VAN DOORN Arenele Romane. Preț bilete: 45-65 lei
05.11, ora 18.00 SODOM
În cadrul seriei Rock Legends Arenele Romane. Preț bilete: 75 lei. Abonament pentru întreaga serie Rock Legends: 125 lei
09.11, ora 20.00 AMORPHIS
e
ste o figură mai puţin accesibilă consumatorului de mainstream ori de mondenităţi occidentale. Cu aerul boem, cu vocea senzuală, englezoaica s-a integrat perfect în cultura modernă franceză, devenind muză cu M. Când spui Jane Birkin, inevitabil ajungi cu gândul la Serge Gainsbourg. Metoda nu funcţionează, cel puţin în cazul meu, şi invers. Film, muzică, pace şi genţi. Sunt cele patru domenii mari în care Birkin activează din 1966.Apariţia pasageră în creaţia cinematografică de referinţă Blow Up (r. Michelangelo Antonioni) a lăsat urme adânci în CV-ul actriţei-îndevenire pe atunci, iar întâlnirea cu Gainsbourg i-a marcat întreaga existenţă. Profesională şi personală.Ani întregi a stat departe de lumea muzicii şi acum revine cu un turneu internaţional dedicat fermecătorului Serge, plecat dintre noi în urmă cu 20 de ani. Pe scena de la Bucureşti vom asculta cele mai cunoscute piese din repertoriul compozitorului şi interpretului francez şi nu va lipsi nici controversata Je t’aime... moi non plus, compusă iniţial pentru Brigitte Bardot, însă interpretată fără cusur de
The Silver Church. Preț bilete: 60-85 lei.
10.11, ora 23.00 PARTIZAN
Club A. Preț bilete: 10 lei
12.11, ora 18.00 VENOM
În cadrul seriei Rock Legends Arenele Romane. Preț bilet: 75 lei
13.11, ora20.00
STRFK, americanii de pe Jupiter
ELEVATION
Blues vibrant, armonii neobişnuite şi sonorităţi de free jazz.
ArCuB. Preţ bilete: 15,9 – 35 lei
16.11, ora 23.00 ȘUIE PAPARUDE
Club A. Preț bilete: 10 lei
17.11, ora 20.00 Pentru a treia oară în România. Acum, în turneul de promovare a albumului Praise & Blame.
Sala Palatului. Preț bilete: 149-852 lei.
unul dintre cele mai nonconformiste duete ale Franţei, Gainsbourg & Birkin. 13 nov., ora 20.00, Sala Palatului. Preț bilete: 80-250 lei
Hammerfall
În deschidere: Leprous
TOM JONES
JANE BIRKIN îl omagiază pe Serge Gainsbourg
>
Vondelpark & Starfucker Seria live New Pop Order aduce pe scena Club Control trupele Vondelpark şi Starfucker/STRFKR. Primii sunt autorii unui indie pop melancolic descris ca „Sade remixată de The xx”. De la înfiinţare, în 2010, britanicii au atras atenţia publicului european şi nu numai cu materialul NYC stuff and NYC bags, mai ales datorită videoclipului piesei Camels, disponibil online. De cealaltă parte, STRFK este una dintre cele mai cunoscute apariţii pe scena electropop americană. După succesul înregistrat cu LP-ul Reptilians, grupul începe la Bucureşti turneul de promovare a albumului Jupiter, proaspăt lansat. Apărut iniţial în 2009 sub forma de EP, discul a fost reinventat şi remasterizat, fiind adăugate trei piese noi – ceea ce îl transformă într-o experienţă obligatorie pentru orice fan care vrea să (re)trăiască energia unui dance party marca Starfucker. // RALUCA RADU Vondelpark, 4 noiembrie, ora 21.00 şi Starfucker, 18 noiembrie, ora 21.00, Club Control
38 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Heavy metal de la mare latitudine. Suedezii Hammerfall concertează şi în Capitală, după ce mulţi i-au putut vedea live în cadrul festivalului Peninsula de anul acesta. Concertul face parte din turneul European Outbreak 2011, prin care rockerii promovează albumul (sugestiv) intitulat Infected. Ne aşteptăm să asistăm la un concert bestial, plin de surprize, să vedem ce are Hammerfall mai bun, după cum spune chitaristul şi fondatorul grupului, Oscar Dronjak. Acest al optulea album al trupei este şi primul de pe coperta căruia lipseşte simbolul-mascotă al Hammerfall – cavalerul negru Hector. Să fie vorba despre o reinventare? Ascultându-l, nu găsim diferenţe mari, însă este clar că cei cinci muzicieni au ajuns în punctul în care vor să vadă lucrurile şi dintr-o altă perspectivă. Rămâne de văzut dacă reuşesc. O atitudine care nu le aduce mai puţin decât aprecierea fanilor înfocaţi şi câştigarea de noi adepţi. La concertul de pe scena Hard Rock Café (unde oare ar fi fost mai nimerit?!), cu solouri de chitară şi prezenţă scenică aparte, se va lăsa cu headbanging şi încărcarea bateriilor cu energii metalice. // PATRICIA MARINESCU 30 noiembrie, ora 21.00, Hard Rock Café. Preţ intrare: 65 – 75 lei
HEAVY METAL made in Sweden
D
[CRONICI DE ALBUM]
RED HOT CHILI PEPPERS I'M WITH YOU Mărturisesc că nu am fost niciodată un împătimit al trupei RHCP, dar am respectat-o din punct de vedere muzical, pentru că, fără îndoială, este un grup care amestecă bine Funk, Rap și Rock, și asta încă din 1984. Fabrica de hituri RHCP revine după 5 ani cu I’m With You, produs de legendarul Rick Ru bin. Este primul album cu Josh Klinghoffer la chitară, venit în locul prietenului și partenerului de trupă (Ataxia) John Frusciante. Josh nu este nou în peisajul trupei: a fost chitarist, backing vocalist și clapist. Mai mult decât atât, Frusciante l-a invitat pe trei dintre albumele lui solo. Ei bine, în ciuda
Trofeul Club A -
Avanpost Rock
În fiecare seară de marţi, la Club A se caută talente rock. Conform tradiției de peste 40 de ani de a asista şi încuraja muzicienii în evoluțiile lor, cel mai vechi club studenţesc din Europa își oferă scena unui concurs de căutare și recompensare a grupurilor ce vizează noutatea proiectelor muzicale. În competiţie pot participa formații indiferent de stilul muzical abordat sau de notorietate. Trupele se vor prezenta cu producţii proprii, iar în fiecare seară publicul va audia trei dintre înscrişi. După etapa selecţiei, urmează concursul, iar primele şase trupe clasate intră în finală. Câştigătorii, desemnaţi de juriul format din Florin Silviu Ursulescu, Doru Ionescu și Dan Cojocaru, vor primi Trofeul Club A – Avanpost Rock. De asemenea, se vor oferi şi premii în bani, echipamente muzicale sau ore de studio pentru imprimarea unui album. Perioada: 1 noiembrie 2011 – mai 2012. În fiecare marți, între orele 19.00 – 22.00
celor mai sus afirmate, pe I’m With You, Klinghoffer abia își face simțită prezența. Lipsesc solourile memorabile sau riff-urile cu care puștii să-și uimească prietenii. Având în spate o secție ritmică (poate cea mai bună din ultimii 15 ani), cu Flea care iese mai în față decât de obicei, Anthony Kields aplică rețeta: rap și apoi refren luminos, simplu, ca întreg stadionul să se bucure și să cânte. Ca în cazul fiecărui album al lor, și pe acesta există două sau trei compoziții care, cu siguranță, vor deveni hituri, lucru care poate duce uneori la suprasaturație. (Stadium Arcadium a fost un dublu-album excelent, de la
noiembrie concerte 17.11, ora 19.30 UDO
The Silver Church. Preț bilete: 75 lei
cap la coadă, cu vârfurile Dani California, Snow (Hey Oh) și Tell Me Baby. Dar să revenim. Noul single, The Adventures of Rain Dance Maggie, este o piesă pe care cu siguranță o vom auzi peste tot și care va fi, cred eu, urmată de Monarchy of Roses și Look Around. Nu lipsesc nici baladele – Meet me at the Corner și Police Station, care dau puțină visare și melancolie albumului. Una peste alta, este un RHCP de ascultat, dar nu definitoriu. Dacă ar exista totuși cineva care nu a auzit de Red Hot Chili Peppers și ar dori să înceapă de undeva, aș avea alte recomandări. // MIHAI
18.11, ora 21.00 PETRE - KINDLEIN Acoustica.
Woodstock Cafe. Intrare liberă!
19.11, ora 21.30 AMON AMARTH
Invitați: As I Lay Dying. Arenele Romane. Preț intrare: 78-10 lei
22.11, ora 21.00 DEKADENS & SHUFFLE EXISTENCE
NICOLAU
MASTODON THE HUNTER
Aici veți asculta atât rock alternativ, cât și indie
Am descoperit Mastodon în 2009, deși primul album al lor a fost lansat în 2002, odată cu piesa Oblivion, de pe Crack the Skye. Este o trupă a albumelor concept: Leviathan (2004) – are ca subiect central romanul lui Herman Melville, Moby Dick; Blood Mountain (2006) – te trimite într-o peripeție periculoasă pe munte, unde ai halucinații și întâlnești creaturi ciudate, iar penultimul lor album, Crack the Skye (2009), face referire la estetica Rusiei Țariste (?!). O trupă care se numește Mastodon anunță ceva măreț, impunător și este evident că viziunea ei de sludge-metal/progresiv/spatial își atinge scopul numai ascultată tare sau în căști. De la Melvins Nude With Boots nu am mai avut senzația că rămân fără aer. Mastodon – The Hunter (2011), produs de Mike Elizondo (care a colaborat cu artiști ca Fiona Apple, 50 Cent și Avenged Sevenfold) are influențele anilor ‘90, într-un concept cosmogonic al secolului 21, dar mai digerabil și mai inteligibil decât precedentele albume și fără nicio înregistrare mai lungă de 6 minute. De la prima piesă, Black Tongue, ești propulsat într-o zonă cu tentă outer space, însă nu ca vizitator al cometei, ci ca martor al arderii și dezintegrării… ești the last man standing… și totul pe fondul unei percuții complexe, infernale. Unor urechi grăbite sau neatente, The Hunter ar putea părea mainstream rock, însă nu vă lăsați păcăliți de aparențe, aprofundați-l! Nu uitați de căști! // MIHAI NICOLAU
Elephant Pub. Preț intrare: 10 lei
ICED EARTH
Un concert aflat la intersecția thrash metal, power metal, progressive metal și speed metal The Silver Church. Preț bilete: 85 lei
25.11, ora 19.30 PASĂREA COLIBRI
Concert aniversar 19 ani Sala Palatului. Preț bilete: 50-200 lei
27.11, ora 19.30
OVIDIU LIPAN ȚĂNDĂRICĂ AND THE BALKANIC EXPLOSION
Percuții africane, sud-americane, oud și kanun Sala Palatului. Preț bilete: 45-170 lei C
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 39
O zi muzicală în oraș se poate traduce și printr-o plimbare prin magazinele dedicate instrumentelor muzicale. Informațiile oferite de staff și, mai ales, imaginea chitarelor în rastel ori a cinelelor sunt mai prețioase decât orice căutare pe Google. De Patricia Marinescu
Foto: Claudiu Popescu
[PRIN MAGAZINE]
Muzică pe alese
p
rima oprire, la Guitar Shop. Fender în toată splendoarea! O gamă largă de culori, de prețuri (de la 375 lei până la mii de euro), de calități. Sau, cum s-ar spune, pentru toate posibilitățile, gusturile și nevoile. Liviu Popescu mi-a fost ghid pe cele două etaje cu instrumente cordofone. Fie acustic, electro-acustic, electric, cu sau fără rezonator, Fender este, de departe, preferatul lui AG Weinberger, Nicu Patoi, Florin Ochescu sau Cristian Becker, care a mers în State, iar după mulajul mâinii și cu o imagine special imprimată, Fender Custom Shop i-a creat o chitară care l-a costat 25.000 de dolari. La Guitar Shop am găsit și Jackson, Hamer, LTD, speciale pentru un rock mai greu, dar și Fender pentru country ori jazz. În plus, lutierul de aici rezolvă orice problemă. Câteva numere mai departe pe aceeași stradă, Music Shop prezintă o gamă mai largă de instrumente. Mi-a atras atenția cimpoiul din stoc. Pentru numai 280 de lei, iată un cadou inedit. Nu se vinde, pentru că „lumea nu e familiarizată cu modul de funcționare”, povestește Gabriel Drăghici. Alături, pe raft, am mai găsit ukulele. Micul instrument cu coarde e cumpărat mai mult pe post de jucărie, dar cunoscătorii știu că poate face magie și nu costă decât 156 lei. Chitarele se arătau în rastel: de la Ibanez, („instrumente bune la prețuri mici”), la Crafter, dar și unele custom-made pentru copii.Tot aici am aflat că Reghin face instru-
mente doar pentru export, doritorilor din România oferindu-le rebuturi. Desigur, refuzate de magazine. Cu bagajul îngreunat de informații, am ajuns la Muzica. Aici mi-am zis că următorul pe lista proprie de achiziții trebuie să fie un Rainmaker. Pentru 82 de lei, aș avea ploaia în casă. Dacă sunetul ei nu vă pasionează, încercați un Kalimba – Cristian Mihalcea mi-a explicat: „instrument pentru muzică ambientală”, care costă peste 400 de lei. De cealaltă parte, am admirat un bas Warwick pentru jazz (5.400 lei). Pe lista celor care mi-au atras atenția la Muzica stau și o muzicuță Hohner cu clopoței (200 de lei), o cabasa la același preț, dar și o concertină (890 de lei). Nu pot fi ratate chitarele Gibson, Fender, Cort, Yamaha, Jackson, și nici pianinele ori pianele. Cu noi viziuni, ajung pe strada Câmpineanu. Aici știam: aveam să găsesc două magazine sub același nume – M&C Musical – primul, dedicat claviaturilor și cinelelor, iar al doilea, chitarelor. Mi-a ajuns la urechi și că printre clienții fideli ai magazinului se numără Direcția 5, Holograf și M Theory. Alexandru Păușescu mi-a prezentat mai întâi ceea ce pe scurt poartă numele LP (Latin Percussion), folosit și de britanicii Queen, apoi ochii mi-au sclipit la vederea unui set de tobe Tama și așa am aflat că prețul unuia bun pornește de la 2.000 de lei și ajunge la câteva zeci de mii. Iar ca o concluzie a zilei, ca să faci muzică adevărată, e nevoie de instrumente pe măsură. C
adrese utile
GUITAR SHOP - Știrbei Vodă 172. L-V: 10.30-19.00, S: 10.30-14.00; MUSIC SHOP - Știrbei Vodă 22. L-V: 10.3019.00, S: 10.30-15.00; MUZICA - Calea Victoriei 41-43. L-V: 09.30-20.00, S: 09.30-17.00; M&C MUSICAL - Ion Câmpineanu 5 & 10. KEYBOARD CENTER: L-V: 10.30-18.30, S: 10.30-14.30, GUITAR CENTER: L-V: 10.30-18.30, S: 10.3014.30 40 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
uzică clasică
David Oistrah, George Georgescu, Yehudi Menuhin în FESTIVALUL ENESCU DIN 1958
[CRONICĂ DE ALBUM]
Premieră discografică Vă mai amintiţi de primul Festival Enescu? Menuhin, Oistrah, Arrau cântă iaraşi pentru noi, grație tehnologiei. De Andrei Scarlatti
n
u există meloman de la noi pentru care dublul de Bach, interpretat de Yehudi Menuhin şi David Oistrah la primul Festival Enescu, să nu fie trecut în lista cu miracole. Difuzată obsesiv de Iosif Sava, de-a lungul câtorva decenii, această înregistrare este printre cele mai emoţionante din întreaga discografie. În seara zilei de 18 septembrie 1958, după ce Menuhin a cântat concertul de Brahms sub bagheta lui George Georgescu, a apărut pe scenă colegul sovietic, a cărui prezenţă a fost ţinută secretă. După înregistrarea legendară din 1932 (recompensată cu premiul Academiei Charles Cros) a lui Menuhin şi Enescu, publicul român a avut parte de încă o legendă care lua naştere sub ochii lui. Să mai spunem că în sală se aflau Lucian Blaga, Tudor Arghezi, G. Călinescu? Ediţia de faţă (apărută la Editura Casa Radio, în seria „Maestro”) cuprinde 6 duble CD-uri cu cele mai inte-
resante concerte de la primul Festival Enescu: recitalul lui David Oistrah (Didone abbandonata a lui Tartini, sonata lui Franck, Szymanowski, Ravel), concertul lui Oistrah (concertul de Beethoven şi Suita Sătească a lui Enescu, dirijată de Constantin Silvestri), concertul lui Menuhin (concertul de Brahms, dublul de Bach şi Simfonia „cu clopote” a lui Haciaturian, dirijată de George Georgescu), concertul lui Claudio Arrau (al doilea concert de Brahms plus dansurile româneşti ale lui Theodor Rogalski, dirijate de Silvestri), apoi 2 CD-uri cu muzică de cameră de Enescu (sonata I pentru pian cu Maria Fotino, cvartetul op. 22/2, cvartetul
cu pian op. 30, Simfonia de cameră, ultima dirijată de mereu inspiratul Silvestri) şi, în final, premiera românească a lui Oedip sub bagheta aceluiaşi Silvestri. Discurile au în medie 50 de minute, deci ar fi încăput lejer şi bisurile. Poate data viitoare. Fiecare CD cuprinde, la final, scurte fragmente din convorbirile lui Enescu cu Bernard Gavoty, dar şi câteva minute din interviurile acordate de solişti. Păcat că nu au fost incluse pe disc şi alte minuni ale festivalului din ’58: concertul lui sir John Barbirolli, concertul unui pianist genial, dar azi aproape uitat,Yakov Zak, recitalul Bach-Bartók al lui Menuhin sau cele două recitaluri ale chilianului Claudio Arrau. Oricum, un eveniment pe care unii îl aşteaptă, ca mine, de 20 de ani, dar alţii îl aşteaptă de 50 de ani. CD-urile pot fi cumpărate de la Sala Radio (cu 20 de lei un dublu CD) sau de la librăriile Cărtureşti ori Humanitas (cu 29,99 lei). C
ilm [CONVERSAȚIE]
La „Atelierul mecanic“ Cătălin Cristuțiu „montează“ din când în când muzică disco, funky și house. Despre culisele fabricării unui film și despre surse de inspirație într-o conversație cu Ileana Bîrsan
d
e ce ai ales să faci montaj? E o simpatică poveste, care nu mă avantajează, dar, fiind comică, n-o ascund. Ca orice adolescent, n-aveam niciun plan și ai mei m-au sfătuit să dau ori la ASE, ori la Drept, ori la Politehnică. Am ales Drept și, după ce am schimbat și al doilea profesor de istorie, m-am gândit să dau la ATF, probabil ca să scap de Drept. Am luat la rând toate facultățile cu profil artistic și am ales-o pe singura unde mi s-a părut mie că nu e nevoie de vreun talent special. Am devenit serios și am început să merg la Cinematecă și la cursurile pregătitoare și din acest accident a început să-mi placă, în mod surprinzător. La montaj am ajuns dintr-un motiv mai degrabă cinic. Părea mai ușor să-ți găsești de lucru, dacă făceai secția de montaj și sunet. Așa că, în finalul poveștii, am avut noroc ca meseria la care am ajuns din întâmplare chiar să îmi placă.
42 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Fotogramele unui exercițiu de admirație Foto: Adi Bulboacă
Se știe că UNATC nu este cel mai fericit loc pentru studenții de la regie sau de la scenaristică. Cum a fost pentru tine? Nu mă număr printre detractori, deși sunt foarte multe lucruri care mi-au lipsit și multe ar putea fi schimbate sau completate. Eu nu am avut decât de câștigat din școală. E clar că am avut ocazia să stau alături de niște oameni care au ajuns cineaști adevărați. Eu m-am format împreună cu Cristi Nemescu Rolul și de la el și monteurului împreună cu el învățat cam este să fie am tot ce aplic acum. un sfătuitor Nu din mândrie breaslă, dar mai aproape de realmente cred de gândirea că profesorii care-i învățau pe unui studenți spectator meserie erau cei
De vorbă cu CĂTĂLIN CRISTUȚIU despre „montaj” de film, muzică și viață
de la montaj, așa cum era Cristina Ionescu sau profesoara mea, Adina Petrescu, care avea un standard un pic prea ridicat pentru înțelegerea mea de 19 ani, dar ale cărei sfaturi m-au ajutat ulterior. Cum a decurs definitivarea monta jului la California dreamin’, în urma dispariției lui Cristian Nemescu? Apucasem să vorbim despre ce subcon flicte să nu mai apară în film. De pildă, o aventură pe care Doiaru (Răzvan Vasilescu) o are cu personajul soției primarului (Cătălina Mustață), chiar s-a filmat o scenă de sex, dar nu funcționa foarte bine și nici nu aducea mare lucru în plus. Eu Nu cred am scos bucăți care făceau ca povestea că e o să stea pe loc, nu diferență neapărat subploturi. Însă se simte că între ritmul e mai moale și meseria mea există o indecizie. În continuare mi se și mine. pare că filmul nu are atâta energie cât ar fi trebuit să aibă. Există o secvență centrală pe care Cristi urma s-o filmeze, dar n-a mai apucat. În ultimul flashback,copilul Doiaru începe să se ridice în aer și zboară pe deasupra întregului sat, cu mișcări foarte lente, după care urmează scena cu Doiaru care se trezește transpirat înainte de bătaia finală. Cred că a fost o idee bună a producătorului de a nu fi angajat pe altcineva să filmeze, pentru că, într-un film realist, singura sec vență onirică ar fi fost cu siguranță amprenta autorului și mi se pare mai cinstit așa. Ai făcut montaj și pentru filme docu mentare. Care sunt diferențele în lucru, în abordare? Cred că sunt meserii diferite. La filmul de ficțiune spui o poveste pe care ai scris-o, dar la documentar, de cele mai multe ori, o parte din scenariu se scrie la filmare, pentru că n-ai de unde să știi ce-o să iasă sau cum or să reacționeze oamenii sau cum or să arate locurile. Cea mai mare parte din scenariu se aranjează la montaj și îl poți face în mult mai multe variante decât te lasă un scenariu de ficțiune. Îmi plac în egală măsură, dar la documentar am satisfacția că învăț ceva legat de istorie și despre oameni.
Cum ai lucrat la Crulic - drumul spre dincolo? Contribuția mea a fost minimă.Am încercat doar să ritmez ici-colo filmul, pentru că, fiind vorba de animație realizată manual, nici animatorii n-au desenat cu mult mai mult decât trebuia.Ar fi fost mai multe lucruri pe care aș fi vrut să le fac, dar fiind gândit decupajul într-un anumit fel, n-am avut prea mult loc de manevră. Dacă voi mai lucra vreodată la un film de animație, lucru care mi-ar plăcea, o să încerc să fac parte din proiect încă din faza de storyboard. Pentru că, de pildă, dacă e un cadru lung care rupe cumva ritmul, dar nu ai cu ce să-l tai, e mult mai greu de controlat decât la documentar sau ficțiune. Ar fi o atitudine diferită de cea de la un film de ficțiune, unde, dacă e să îmbrățișăm sfatul lui Walter Murch, nu ar trebui să participi la filmări? Da, cu tot sufletul sunt de acord cu Murch. Îmi este mai ușor dacă nu știu locurile, acto rii, pentru că la montaj, dacă n-ai mai văzut locurile, poți sesiza chestiuni care lipsesc sau care nu sunt adecvate, ești mult mai aproape de percepția spectatorului. Cred că rolul monteurului este să fie un sfătuitor mai aproape de gândirea unui spectator decât un regizor. Atunci când revezi filmele te gândești la modificări pe care le-ai face? A, da. La absolut toate filmele aș schimba câte ceva. E bine să ai luxul să lași filmul după montajul final și să te uiți la el peste o lună.Acum, cu Radu Jude (pentru filmul Toată lumea din familia noastră), ne-am propus de la început să lăsăm un timp filmul, și, de curând, am făcut ultimele modificări. Da, sigur, e o teorie, nu știu dacă e adevărată, nu sunt sigur dacă ideea e a lui Coppola, dar se spune că e bine să abandonezi filmul, pentru că altfel vei monta la nesfârșit. Și, de fapt, e greu să spui când faci mai mult rău decât bine și a câta variantă de montaj e cea optimă. Numește câteva filme care te-au influențat sau care te-au impre sionat? Un film care mi-a plăcut enorm și m-a îmbunătățit uman este El espiritu de la colmena (Spiritul stupului), regizat de Victor Erice. Strict legat de meserie, ca lecții de
două recomandări: UN ALBUM: La muzică, aleg ultimul album Caribou, Swim, și este o consolare pentru despărțirea trupei LCD Soundsystem, preferata mea timp de 10 ani.
UN FILM: Am văzut recent un film de prin ‘90, un documentar Paris Is Burning - Jennie Livingston, despre o comunitate mică de gay și travestiți, care organizează baluri în New York și care pentru câteva ore devin regii și reginele balului, totul în tonurile culturii pop de dată recentă.
economie și ritm, rămân în continuare filmele lui Ernst Lubitsch și Billy Wilder. Sigur că important este, în primul rând, scenariul, dar mare parte din filmele lor au o economie incredibilă, nu au absolut nimic în plus și, chiar atunci când este un abuz de gaguri, glume și jocuri de cuvinte într-un minut, tot nu-i una care să fie în plus. Dar sunt aranjate cu atâta eleganță și spuse cu umor și fără pretenție, încât nu mai contează că o conversație reală nu arată niciodată așa. Și cred că asta e la montaj: dacă-ți dă cumva o emoție și dacă imprimă un ritm poveștii, fie el lent sau rapid, este mult mai important decât tăietura elegantă sau lipsa de continuitate. Mulți se blochează în niște norme formale și pierd atingerea de emoție și de ritm. Îmi place să cred că montajul e mai degrabă senzorial decât cerebral. Dintre filmele regizorilor noi, cele ale fraților Dardenne mi la care se pare că sunt foarte ar fi vrut bine tăiate și că îți dau să lucreze: senzorialitatea asta, au o Autobiografia eleganță agresivă, care lui Nicolae se potrivește foarte bine Ceaușescu, subiectelor lor destul de regizat de dure.
filme
Andrei Ujică. Nu cred că aș fi reușit să-l montez la fel de bine ca Dana Bunescu, dar o invidiez pentru sutele de ore de arhivă la care a avut acces și după care sigur a ieșit alt om. Un alt documentar, de 10 ore, Shoah, realizat de Claude Lanzmann, un ansamblu de mărturii ale supra viețui tori lor, torțio narilor și martorilor Holo caustului, fără nicio imagine de arhivă.
Urmărești vreun mon teur anume, îi urmă rești schimbările și amprenta personală? Nu, sunt atât de multe filme pe care aș vrea să le văd, încât nu îmi permit o astfel de sistematizare. Însă, ar fi interesant, mai ales că oameni cu sensibilități asemănătoare se întâl nesc. De pildă, am văzut un film al lui Michael Powell și Eric Pressburger, The 49th Parallel, care e montat de David Lean, înainte să devină regizor. Mi se pare că e un moment magic, ca trei dintre cei mai mari cineaști britanici să lucreze împreună.
De unde și cum înveți meserie? Nu-mi propun să observ montajul în filmele pe care le văd. Nu cred că e ceva ce-ți propui să înveți și nu o spun ca pe o aroganță, chiar cred că ține de bun-simț. E o sumă a experiențelor. Mi se pare că pot să devin un monteur mai bun și după ce citesc o carte care mă îmbogățește, după ce întâlnesc un om care-mi place foarte mult și de care mă apropii sau după ce văd niște filme bune. Nu cred că e o diferență între meseria mea și mine. C
Citiți interviul integral pe www.bewhere.ro NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 43
D
în sălile de cinema RULEAZĂ DIN OCTOMBRIE
Cei trei mușchetari (The Three Musketeeres), de Paul W.S.Anderson; vezi cronica de la pag. 44. Crulic – drumul către dincolo, de Anca Damian; vezi cronica de la pag. 46. Cursa (Drive), de Nicolas Vinding Refn; vezi cronica de la pag. 44. Într-o lume mai bună (Hævnen), de Susanne Bier; vezi cronica de la pag. 46. Loverboy, de Cătălin Mitulescu; vezi cronica de la pag. 47. Melancolia (Melancholia), de Lars von Trier; vezi cronica de la pag. 47. Aventurile lui Tintin: Secretul unicornului (The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn), de Steven Spielberg, cu Jamie Bell, Andy Serkis, Daniel Craig.
[BEWHERE NOT]
Cei trei mușchetari - 3D Haideți să încercăm un exercițiu de imaginație – să ne prefacem că n-am citit titlul filmului și că habar n-avem despre ce-i vorba (bănuiesc că așa au procedat și realizatorii)… Carevasăzică, suntem la Veneția (!), undeva pe înserat, iar un asasin tăcut și mascat iese ușor ud din Canal Grande, azvârle două cuțite tip ninja (ca la teleshopping, le știți) în burta unor paznici viu colorați și Sărmanul DUMAS!
pătrunde țanțoș într-un filmată în Germania): „Să lăsați Palazzo, unde-l așteaptă D’Artagnan, jucat de ochelarii și un copilandru, Anna o cucoană blondă și periculoasă – prietena să nu trântiți de Austria jucată lui, vezi bine. Misiunea de Juno Temple, ușa când lor? Să fure de la Richelieu, jucat de ieșiți, vă rog.“ contele Cagliostro austriacul Christoph (!!) planurile unei machina Waltz, Rochefort jucat de danezul infernale, schițate de însuși Da Mads Mikkelsen. Urmează Vinci. Numele lor? Athos și Milady. Athos, Porthos și Aramis jucați Hei, stați, unde fugiți așa? Veniți de un englez, un irlandez și un înapoi, să vedeți ce n-a văzut galez (știu, sună ca un banc), Parisul (la propriu – tărășenia e Buckingham (coafat și costumat ca într-un clip britanic optzecist) călare pe puntea unui vaporaș zburător, complet „împodobit” cu pânze, tunuri și bombițe, plutind grațios de la locuința sa din Turnul Londrei (!!!) până deasupra Notre Dame-ului – și complotând lovitura de grație împreună cu noua sa parteneră, ați ghicit, Milady de Winter… Să lăsați ochelarii și să nu trântiți ușa când ieșiți, vă rog. // ANDREI CREȚULESCU
The Three Musketeers – 3D, SUA/ Germania/Franța, 2011, regia Paul W.S.Anderson, cu Milla Jovovich, Orlando Bloom, Christoph Waltz, 110 min.
APAR ÎN NOIEMBRIE
04.11
Amador, de Fernando Leon Aranoa, cu Celso Bugallo, Magaly Solier. Anonim (Anonymous), de Roland Emmerich, cu Vanessa Redgrave, Rhys Ifans, Rafe Spall. Panică pe Wall Street (Margin Call), de J.C. Chandor, cu Kevin Spacey, Paul Bettany, Jeremy Irons, Demi Moore, Zachary Quinto.
11.11
Pielea în care trăiesc (La piel que habito), de Pedro Almodovar; vezi cronica de la pag. 45. Jaf ... la turnul mare (Tower Heist), de Brett Ratner, cu Alan Alda, Ben Stiller, Eddie Murphy,Téa Leoni. Nemuritorii 3D: Războiul Zeilor (Immortals), de Tarsem Singh, cu Henry Cavill, Mickey Rourke, John Hurt, Luke Evans, Freida Pinto.
18.11
Saga Amurg: Zori de Zi Partea I (The Twilight Saga: Breaking Dawn - Part 1), de Bill Condon, cu Kristen Stewart, Robert Pattinson, Taylor Lautner.
[CRONICI]
Cursa
Omul fără nume din filmul lui Nicolas Vinding Refn este șofer pentru niște tâlhari mărunți în timpul nopții, șofer pentru Hollywood în timpul zilei. Filmul danezului (premiat la Cannes pentru regie) este o reconstrucție a filmelor de categorie B aranjată cu stil într-o poveste clasică a eroului singuratic, monosilabic și trist, despre care nu știi mare lucru, dar nici nu e necesar, pentru că tocmai își găsește iubirea în focul unor răfuieli între gangsteri, în care la mijloc e vorba și despre o geantă burdușită cu bani, iar mașinile și armele dispun de finețuri coregrafice. Profilul personajului lui Ryan Gosling amintește de un alt Ryan (O’Neal) din filmul lui Walter Hill, The Driver, de Samuraiul Alain Delon regizat de Jean Pierre Melville sau de Clint Eastwood în Dollars Trilogy. Toată această recompunere melancolică și meseriașă a unui film de gen este și reverență, dar și o subtilă reflecție asupra onoarei, care din păcate nu prea mai e cool, chiar poate părea desuetă și plictisitoare. Reconstrucție În acordurile unei muzici a filmelor de din anii 2000, dar care te plasează undeva în categorie B era optzecistă, Drive aranjată cu stil funcționează ca un
44 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
RYAN GOSLING în armura de cavaler postmodern
basm sau roman cavaleresc postmodern. // ILEANA BÎRSAN
Drive (2011), regia Nicolas Vinding Refn, cu Ryan Gosling, Carrey Mulligan, Albert Brooks, Ron Perlman, 100 min.
ELENA ANAYA ȘI ANTONIO BANDERAS,într-o poveste suferindă
[CRONICĂ ÎN DUBLU SENS]
Poveștile sofisticate, melodramele pline de personaje pitorești și intrigile cu final neașteptat fac parte din arsenalul regizorului Pedro Almodovar. Povestea chirurgului tulburat de o seamă de evenimente tragice și, deopotrivă, dubioase a creat controverse încă de la Cannes, unde a fost prezentat în selecția oficială.
Pielea în care trăiesc PRO
Am spus-o la Cannes, am spus-o post Cannes, o spun și acum:Almodovar pare să aibă un contract ferm cu festivalul, în care se stipulează că, oricine ar fi șef de juriu, nu care cumva să-i dea marele premiu. E drept că David Cronenberg a trișat, în 1999, și i-a trântit un meilleur réalisateur pentru Todo Sobre Mi Madre, e drept că și Wong Kar-Wai a făcut o manevră în 2006 și a premiat toate cucoanele din Volver, la pachet cu un meilleur scénario, dar Pedro n-a mirosit Palme d’Or-ul nici măcar în trecere. To add insult to injury, anul ăsta academicienii spanioli n-au trimis la Oscar acest fascinant La piel que habito, ci „au preferat” filmul lui Agusti Villaronga intitulat Pa Negre (nu știu, n-am consumat).Tirada asta nu e un soi de scrisoare deschisă a unul fanboy, ci se justifică după cum urmează: s-ar putea (timpul va decide) ca La piel que habito să fie cel mai îndrăzneț, provocator și complex film din cariera unui cineast care și-a construit stilul și faima făcând filme îndrăznețe, provocatoare și complexe.Această primă colaborare cu Antonio Banderas de la Atame! încoace (deci de 21 de ani) este o combinaţie improbabilă (dar
nu imposibilă, nu pentru Pedro) de melodramă gotică, horror cerebral şi poveste de dragoste damnat/bolnavă. Închipuiţi-vă că Douglas Sirk ar fi tras un remake hitchcockian după Les yeux sans visage al lui Georges Franju şi vă veţi apropia cumva de rezultat. Orice alt detaliu povestit sau analizat ar devoala surprize majore – și ar fi păcat să nu resimțiți emoția ultimei scene în toată splendoarea-i trist/ implacabilă. Un film inclasabil și (încep să cred) inegalabil. Un film de Almodovar, deci. // ANDREI CREȚULESCU
CONTRA Tocmai pentru că știm ce fel de povești manipulează Almodovar, dar, mai ales, cum complică situațiile și le conduce pe terenuri mișcătoare, n-ar trebui să ne surprindă istoria foarte privată a chirurgului de școală nouă, pentru care trecutul tragic și alambicat justifică un prezent straniu, experimental și visceral. O frumusețe aproape perfectă și cu o identitate misterioasă (Elena Anaya) este prizoniera unor experimente ilegale de chirurgie plastică ale unui medic sărit de pe fix, rece și precis (Antonio Banderas), din al cărui trecut sunt dezvăluite moartea violentă a soției
mutilate de foc și cea a fiicei chinuite de dereglări psihice. La asemenea ingrediente de melodramă ambalate în formalismul filmelor de gen (experimente suspecte ale unor oameni de știință duși cu pluta ai căror pacienți sunt femei) se adaugă în partea a doua a filmului intrigi de familie, confuzii sexuale, răzbunări demente și chestionări filosofice. Ce este rău în acest ghiveci pretențios (foarte frumos filmat, într-o mizanscenă particulară, marca Almodovar, fără greș) este nivelul superficial la care totul plutește, de la cum sunt chestionate identitatea, libertatea, puterea sau adevărul, până la amănunte hilare (tigrișorul este monument de kitsch, parol!), manipulări care nu duc nicăieri, cel mult la o confuzie băloasă. Răsturnarea spectaculoasă din a doua jumătate a filmului aruncă spectatorul într-un soi de ambiguitate voită, evident, care face ca toate personajele să fie umanizate și să aibă justificări. A quoi bon? Astfel, filmul rămâne la nivelul la care se blochează personajul lui Banderas, rece și precis, fără o fărâmă de emoție și niciun dram de umor. Se ia prea în serios pentru un Almodovar de calitate. // ILEANA BÎRSAN C
[DVD]
Iluzionistul A fost odată ca niciodată un regizor de geniu – vizionar, l-au numit cei care au știut să vadă dincolo de omagiile savante aduse unor Charlot sau Malec și care i-au studiat opera. Legenda, povestită de Leo, spune că, la proiecția de la Cannes a versiunii restaurate a capodoperei definitive Playtime, David Lynch a plâns... A fost odată un animator de geniu, care s-a apucat de cinema cam la 15 ani după ce regizorul de geniu plecase să se odihnească puțin. O întâlnire între cei doi ar fi părut cel puțin imposibilă, cel mult improbabilă. Ar fi părut... Undeva între Vacanțele domnului Hulot și Mon oncle deci undeva în anii ’50, Jacques Tati a scris un scenariu autobiografic pe care l-a tot amânat până când s-a prăpădit, în 1982. Fiica, Sophie, care a păstrat numele original al familiei, Tatischeff, a căutat ani de zile un cineast care să merite scenariul moștenit de la ilustrul său tată – și l-a găsit, undeva prin 2000, în persoana lui Sylvain Chomet, autor al unui scurt delicios (La vieille dame et les pigeons) și al unui lung asemenea (Les triplettes de Belleville). Așa se face că Iluzionistul, eseu dulce-amar despre magie, realitate, bătrânețe, singurătate, creație și adorație (pe care Chomet l-a adaptat multișor, spre nemulțumirea familiei) a avut premiera în 2010, în uralele criticilor și „kinosseurilor”, care au aplaudat (dincolo de animație, muzică, atmosferă), o reverență inteligentă și emoționantă. Într-una dintre cele mai frumoase secvențe, Tati(scheff), personajul animat, bătrânul magician care va ajunge să „joace” chiar și-n vitrina unui magazin, se refugiază într-o sală de cinema în care rulează Mon oncle – pe ecran, Tati luimême este terorizat de casa modernă şi păcătoasă: ambele personaje se sperie şi ies în exact acelaşi timp, unul din cadru, celălalt din sala de cinema... // ANDREI CREȚULESCU
Iluzionistul, L’ILLUSIONNISTE, Franța 2010. Regia Sylvain Chomet. 80 min.
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 45
[OPINII]
D
Mici mari filme
Ileana Bîrsan
Sunt din ce în ce mai rare ocaziile în care mă duc la cinema și fără așteptări, fără să mă fi uitat pe vreun trailer sau să-mi fi șoptit cineva ceva de bine sau de rău, dau peste mici bijuterii, sau mici mari filme, cum ar veni. Două filme de gen, care încă mai aduc oameni la cinema, dar care nu au încasări spectaculoase (și nu mă refer la box-office-ul românesc, pentru că acolo este jale) sunt Super 8 și Drive. Ambele titluri reiau niște genuri, în speță filmul de aventuri cu adolescenți, plus o „țâră” de monster movie și filmul de categorie B cu mașini, gangsteri și un pic de love & fairytale, pe care J.J. Abrams, respectiv, Nicolas Vinding Refn le restilizează și le reconstruiesc meseriaș. Nu cred că e vreo tendință, nu va fi nici modă (deși nu ne-ar strica, că poate așa am vedea și originalele, măcar din curiozitate), ci doar bucuria și cheful (plus mai mult de oleacă de talent) unor regizori de a face pur și simplu filmele pe care și-ar dori să le vadă. Însă oferta nu acoperă cererea. Mai deunăzi, vedeam a doua oară Drive (insist!) și în rândurile din spate o întreagă clasă de liceu chiulea. Au chiulit ca să meargă la film. Nu-i rău, îmi zic. Odată început filmul, au curs și reacțiile și comentariile nu foarte favorabile, culminând cu: „La ce film m-ai adus, fată?”. E rău, îmi zic. Așa că, probabil, niciodată aceste genuri de filme nu vor mai avea public ca odinioară, adică pe vremea originalelor, tocmai pentru că ele sunt ignorate aproape total de generațiile foarte tinere care (încă!) mai merg la cinema (pentru care istoria cinema-ului începe prin anii ’90 cu Tarantino, în cel mai fericit caz) și nici nu mai fac parte din cultura populară, acum înlocuită de sfântul CGI. 46 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Moartea domnului CRULIC
Crulic - drumul spre dincolo C
laudiu Crulic este arestat pentru un furt, pe care nu-l recunoaște, pledează nevinovat și în timpul procesului intră în greva foamei, găsindu-și sfârșitul în închisoarea din Polonia, din pricina iresponsabilității medicilor. Regizoarea Anca Damian a condus un proiect foarte curajos și inedit, mai ales pentru cinematografia română, atât de săracă în animații. Socotit documentar animat, filmul este un hibrid inegal și lipsit de emoție, conținutul documentar fiind foarte ficționalizat, de la concept — relata rea poveștii vieții și morții lui Claudiu Crulic de către personajul însuși, prin vocea lui Vlad Ivanov — până la substanța textelor pe care actorul le rostește (inspirată, însă, alegerea accentului moldovenesc și a tonului autoironic), iar atributele animației nu lucrează în favoarea emoției
personajului și a Filmul este dramei. Animația un hibrid pare de multe ori dezlânată, iar inegal și lipsit faptul că desenul de emoție explică vocea sau că vocea dublează imaginea nu face decât să piardă ritmul poveștii, să bana lizeze personajul, iar impresia de inocență și candoare pe care o caută realizatorii nu ajunge la spectator. Cu o animație voit frustă și cenușie, însă de multe ori prea săracă și rudimentară, de fapt, filmul se sprijină doar pe emoțiile faptului real, care, sigur, lucrează în mintea spectatorului și pe muzica foarte adecvată. // ILEANA BÎRSAN Crulic - drumul spre dincolo, regia Anca Damian, voce Vlad Ivanov, Jamie Sives, 73 min.
Într-o lume mai bună Africa, în care tatăl unuia În filmul regizat de dintre băieţi lucrează ca Susanne Bier, premiat anul medic. Paralela pe care acesta cu Oscar pentru Bier o face este cel puțin film străin și cu Globul grosolană și suspectă, de Aur, poveştile a două atunci când pune față în familii daneze ajung să-şi intersecteze suferinţele. Un față două lumi diferite și băiat a cărui mamă a murit recent își rezolvă frustrările şi neputinţele ajutându-și prie tenul copleșit de problemele de autoritate de la şcoală şi din familia sa, aflată la un pas de divorţ. Violenţa cu care băieţii încearcă să controleze situaţia este pusă în oglindă Când nenorocu cruzimea unor indivizi dintr-o tabără cirile ne fac mai buni de refugiaţi din
încearcă să convingă că „nici noi nu suntem mai buni”. Este un abuz moral și cultural să crezi că spui o poveste universală apelând la accident și ex cepție spunând „i se poate întâmpla oricui” și apoi să te bați cu pumnii în piept că faci un film despre umanitate, în care arunci tone de patetism și în care manipularea se vede de la o poștă, … din titlu. . // ILEANA BÎRSAN
Hævnen, Danemarca, 2010, regia Susanne Bier, cu Ulrich Thomsen, Kim Bodnia, Mikael Presbrandt, 119 min.
Loverboy
Pe „Route Irish”
O poveste de dragoste într-un mediu viciat și alienat ar fi putut fi un succes (inclusiv de casă), dacă regizorul Cătălin Mitulescu ar fi simțit și ar fi cântărit mai atent viețile neisprăvite ale unor pești, cocalari fițoși și șmecheri, care seduc și abandonează tinere cu minte puțină și cu dor de ducă, pe care ulterior le vând în străinătate. Ar fi trebuit să vibreze fiecare cadru într-o astfel de poveste de amor imposibil, însă cuplul Ada Condeescu & George Piștereanu este total lipsit Un cuplu imposibil de vreo chimie, dacă nu chiar total lipsit de regie, ba mai mult, există o secvență pe plajă, duioasă și intimă, în care acest loverboy seduce o altă fată. După primele cinci minute în care vezi un altfel de film românesc, cu o muzică dramatică și misterioasă, în care imaginea arde și te confiscă (extrem de frumos filmat de Marius Panduru), urmează o poveste plină de clișee, cu povești sePoveste plină cundare care nu duc nicăieri și nu pentru că sunt piste false, de clișee a unui cu muzici care se potrivesc ca nuca-n perete, cu replici cel cuplu lipsit de puțin inadecvate și cu filozofii de grădiniţă, din care aflăm că „în fiecare lucru rău e şi un lucru bun, şi în fiecare lucru chimie bun e şi un lucru rău”. // ILEANA BÎRSAN Loverboy, Regia Cătălin Mitulescu, cu Ada Condeescu, George Piștereanu, Clara Vodă, Ion Besoiu, 94 min. Apocalipsa după VON TRIER
Melancholia Din păcate, Melancholia își începe pe riplul european în cinematografe sub semnul rușinosului scandal cannez, apropo de părerile etern provocatorului Von despre nazism, în general, și despre Hitler, în special — ale cărui ecouri nu s-au stins, au contraire —, și care te face să te întrebi dacă premiul de interpretare primit de Kirsten Dunst n-a fost cumva un mod delicat prin care juriul a încercat să dreagă din gogomăniile diriguitorilor. Ar trebui trecut cu eleganță peste această gafă de proporții a festivalului, care l-a declarat pe Trier persona non grata și ar trebui privit cu atenție acest opus apoca liptic (care nu-i defel primul în filmografia autorului său) — Apocalipsa spectatorul pasionat e intimă și de cinemaul cu sfâșietoare majuscule va fi servit din plin. Dincolo de
uvertura wagnerian-picturală, cu alură de premoniție și sentință totodată (pentru asemenea imagini, yankeii folosesc sintagma jaw-dropping, care sună mai elegant la ei, să recunoaștem), Melancholia se împarte în două acte la fel de distincte ca cele două surori jucate de Dunst și Gainsbourg – primul e vitriolic, frenetic, cinic, un soi de Festen (chiar) mai neplăcut, al doilea e liric, e trist, e atmosferic, e spart numai de suspine de acceptare și frică și disperare. Apocalipsa e intimă și sfâșietoare, iar sfârșitul lumii vine frumos, vine hotărât și vine exact atunci când trebuie (trebuia?) să vină. Melancholia este un film de Lars von Trier. Care nu (se) ratează, adică. // ANDREI CREȚULESCU Danemarca/Franța/Germania, 2011, regia Lars von Trier, cu Kirsten Dunst, Charlotte Gainsbourg, Kiefer Sutherland, 136 min.
Route Irish Fergus este un contractor privat în Irakul postbelic, care caută să descoasă misterul morții prietenului său, tocmai pentru că varianta guvernamentală pare cusută cu ață albă, iar accidentul de pe Route Irish, zona cea mai periculosă între Zona Verde și aeroportul din Baghdad, este dubios. Regizorul britanic Ken Loach, premiat la Cannes în 2006 pentru The Wind That Shakes the Barley, încearcă, într-o schemă realistă, să aducă cât mai aproape de privirile noastre ororile din haosul din Irak și cumva să facă dreptate, într-un stil socialist-naturalist. Filmul nici nu terifiază, nici nu emoționează, nici nu ridică prea multe întrebări. Atunci când Fergus e la un Filmul nici nu pas să afle mai emoționează, multe amănunte nici nu ridică despre moartea suspectă, el întrebări aplică aceleași metode de tortură ca la interogatoriile pe care le foloseau în Irak. Ideea că toți suntem la fel, o apă și-un pământ, și că la moment de criză toți devenim niște brute, nu e nici nouă și nici nu spune mare lucru, mai ales că nici nu-i adevărat. Subminat și de o intrigă amoroasă previzibilă și chinuită, filmul nu are niște puncte de sprijin prea solide, nici măcar în privința actorilor, destul de antipatici și monotoni. // ILEANA BÎRSAN 2010, Marea Britanie, Franța, regia Ken Loach, cu Najwa Nimri, John Bishop, Mark Womack, 109 min. NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 47
[ARTHOUSE]
Festin
de Cannes
Cea de-a doua ediție a evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest a adus titluri premiate și apreciate, parte dintre ele în vizionări exclusive. Chiar dacă multe dintre ele nu vor rula în programul obișnuit al cinematografelor de la noi sau vor apărea doar pe DVD, am selectat câteva filme pe care n-ar trebui să le ocoliți. De Codruța Crețulescu, Andrei Crețulescu și Ileana Bîrsan
APentru Elena regizorul rus Andrei Zvianghițev, familia rămâne tema în jurul căreia își construiește toate filmele, de la relația a doi frați cu un tată necunoscut cum se întâmpla în The Return (2003) sau relația sufocantă și defectuoasă a doi soți din The Banishment (2007), până la tulburătoarele decizii pe care le ia o mamă în ultimul său film, Elena. Vladimir și Elena s-au întâlnit în a doua parte a vieții lor și fiecare dintre ei are copii din căsătoriile anterioare. Diferențele de condiție socială dintre cei doi și situația dezastruoasă în care se află fiul Elenei o determină pe această mamă iubitoare și soție docilă să facă niște alegeri definitive. Zvianghițev conduce filmul în același ritm în care Elena își duce viața, pendulând între cele două familii: în cea a fiului său, ea este omul care rezolvă problemele și pe care se bazează toți, iar în noua familie este femeia care îngrijește și se îngrijește ca totul să fie în ordine. În cele din urmă, în mod înfricoșător de simplu (poate prea simplu și inconsistent, în fapt), schimbarea ierarhiei și a raportului de putere vor duce la un dezastru moral. (I.B.) Rusia, 2011, regia Andrei Zvianghițev, cu Andrei Smirnov, Nadejda Markina, Elena Lyadova, 109 min.
A Habemus Papam Cei mai mulți dintre jurnaliștii prezenți la Cannes anul acesta s-au pus rapid de acord – dacă nu era semnat Nanni Moretti, acest Habemus Papam pupa competiție mai la Vințu de Sus. În paranteză fie spus, poate ar trebui renunțat la astfel de bancuri puerile – nu ne fac cinste și, naiba știe, dată fiind recenta invazie de festivaluri mioritice (Ploiești, Chitila etc.), poate-i vine cuiva o idee. Revenind (și lăsând răutăcismele de48 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
oparte), Moretti nu-i capabil de filme care să te lase complet indiferent – și acesta nu face excepție. Premisa e cel puţin provocatoare – proaspăt „înscăunat”, noul papă are un soi de atac de panică/criză de conștiință, refuză înscăunarea, tergiversează cum poate şi, într-un târziu, dă bir cu fugiţii într-o Romă parcă mai vastă și mai rece decât în realitate. Serviciile secrete îl caută de zor, în timp ce fostul viitor papă merge ba la teatru, ba la terapeut, ba la crâșmă, asta în vreme ce cardinalii joacă volei, să mai treacă timpul, iar publicul, căruia i se comunică probleme de sănătate ELENA, de Andrei Zvianghițev și alte brașoave, suspină conștiincios la geamul Vaticanului, așteptând semnalul de fum care nu mai vine. Ce-i drept, Michel Piccoli e deopotrivă fragil şi impunător în noasă din Franţa rurală şi-n care Dumnezeu rolul principal, dar singura secvenţă cu adee un vagabond asocial, ştirb şi violent, iar vărat reuşită din acest film oarecum leneş Diavolul... diverşi localnici. Sau invers, după şi confuz este cea în care sfântul părinte, cum vreți să interpretați seria de exorcisme înainte de a-și lua tălpășița, se lasă psihanacu tentă erotică, pedepsiri de păcate, rugăciuni (plus una bucată trimitere la episodul lizat în faţa cardinalilor pioşi și atenţi să nu Lazăr) ce abundă într-un film care, altfel, scape vreo vorbă de duh. Finalul – care nu se constituie dintr-o splendidă înşiruire de e întocmai cum vi l-ați putea imagina – mai drege impresia de bătut pasul pe loc, dar am vederi cu maidane, tufe şi dune – înşiruire spartă, din când în când, de replici monosilasenzația că Moretti nu prea știe ce-a vrut de bice, ecoul oceanului aflat undeva în apropila acest film și, mai ales, ce-a vrut să vrem noi de la el. (A.C.) ere şi/sau câte una dintre activităţile de mai sus. Dezbrăcând religia de orice trăsătură Italia, 2011, regia Nanni Moretti, cu Michel Piccoli, recognoscibilă de către omul modern, Nanni Moretti, Jerzy Stuhr, 102 min. Dumont te trimite înapoi în timp, la începuturile lumii, când credința era dependentă de natură și complet lipsită de reguli, fie ele scrise sau nescrise.Angoasant, alienant şi, Cel mai recent film al lui Bruno Dumont, în mod paradoxal, deopotrivă splendid și mizerabilist, Hors Satan e genul de film care care tocmai a beneficiat de o mini-retrosnu impresionează pe moment (fiind filmat şi pectivă în cadrul Les films de Cannes à Bucarest, este, mai mult chiar decât „clasijucat la minima rezistenţă, nici nu se putea cele” L’Humanité sau Flandres, imposibil altfel – iar la proiecția de la Cannes, unde de catalogat sau de povestit. Încercând un filmul a fost lansat în secțiunea Un certain soi de rezumat, cronicarul e silit, din motiv regard, s-a plecat în valuri), dar care îţi ridică de evitat spoilere și/sau lansat în teorii ce tot soiul de întrebări şi, inevitabil, îţi rămâne nu pot fi probate, să se oprească la minutul în cap. Multă vreme. (C.C.) 5... Foarte pe scurt, e vorba de eterna luptă dintre bine şi rău, adică Dumnezeu şi Diavol, Franța, 2011, regia Bruno Dumont, cu Alexandra luptă care se dă acum într-o zonă mlăştiLematre, David Dewaele, 110 min.
A Hors Satan
HABEMUS PAPAM, de Nanni Moretti THE TREE OF LIFE, de Terence Malick
A The Tree ofÎncăLife un film al cărui impact, atât cât
HORS SATAN,de Bruno Dumont
ACuLe Havre permisiunea de a mă adresa oarecum personal și confidențial în cele ce urmează, voiam să precizez că, la eterna întrebare „Cu ce film te-ai întors de la Cannes?”, aș fi putut răspunde chiar înainte de a pleca. Aki Kaurismaki nu-i regizorul meu favorit (ok, unul dintre) pentru că toarnă capodoperă după capodoperă sau pentru că-mi zdruncină sistematic credința, sistemul, ființa – finlandezul face aproximativ același (gen de) film, cu aceiași actori, în (cam) aceleași decoruri, cu aceeași muzică, pe aceleași teme și în același stil de aproape 30 de ani încoace (știu ce spun, le-am văzut pe toate). Automat, să mergi la un nou film de Aki Kaurismaki e ca și cum ai merge acasă la un bun și vechi prieten. Sigur că el, prietenul, a mai îmbătrânit nițel, se mai bâlbâie, se mai repetă – dar clipele petrecute în compania-i nu se compară cu nimic pe lume, e la fel de hâtru suprarealist ca întotdeauna, iar schnapps-ul n-a fost nicicând mai binevenit. Le Havre, propunerea Finlandei pentru Oscarurile de la anul,
comportă un lustragiu sărăntoc, impasibil și însetat (is there any other kind?), cu o nevastă bolnavă și o fire resemnat-filosofică – viața i se dă peste cap în ziua în care decide să adăpostească un puștiulache evadat dintr-un container. Nu-i primul film de Kaurismaki care să se întâmple în Franța (la un moment dat, Andre Wilms se uită spre noi și spune „Ei, cândva trăiam la Paris și duceam o viață boemă…”), dar e primul care atinge o temă fierbinte, anume emigranții ilegali – iar chestia asta, cred, ar trebui să-l facă mai vizibil prizat și mai cred că tot de aici i se trage premiul criticii de pe croazetă. În rest, umorul, tehnicolorul, rock’n’roll-ul, alcoolul, rablele, Jean-Pierre Leaud și cățelușa Laika (a patra generație) sunt la locul lor, miracolele se întâmplă exact atunci când trebuie să se întâmple – iar cadrul cu comisarul îmbrăcat în trenci melvillian, care intră în crâșma din port ținând în palme un ananas, l-aș vota imaginea anului.(A.C.)
va fi, riscă să fie umbrit de legendele ce-i înconjoară autorul – ba-i retras, ba nu-i re tras, ba-i pustnic, ba-i filosof, ba-i la Cannes, ba-i la spital, ba pozează, ba filmează etc. Rectific: risca (la trecut) pentru că, la trecutu-i mare (cinci filme în 28 de ani), mare viitor (unul nou-nouț cu Ben Affleck pentru la anul) și cu toate poveștile apropos de ce exact a făcut dumnealui între 1978 și 1998 (adică între seminalul Days of Heaven și renașterea The Thin Red Line), juriul cannez, condus de un Robert De Niro mai somnanbul ca niciodată, n-a pregetat să-i acorde (asta e) cel mai previzibil Palme d’Or din istoria recentă. Și, din nou, acest „cel mai așteptat film din 2011” trebuie numărat/cântărit/împărțit dincolo de premii sau basme – iar spectatorii vor alege, vizibil și drastic, două tabere. De o parte cei extaziați de poezie, de misticism, de alegorie, de profunzime, de cealaltă parte – cei pentru care ridicolul bate la fund sublimul. Atenție – nici unii, nici ceilalți nu vor (nu pot?) rămâne indiferenți. Și unii, și ceilalți vor fi cumva de acord că personajul lui Penn nu prea avea ce căuta (sau nu așa), iar finalul... așijderea. Cu toții vom vota actul 3 (interpretare, montaj, filmare, anvergură) drept unul dintre momentele esențiale de cinema dintotdeauna. Cât despre „geneza” cu alură de 2001 meets Discovery HD, the less said, the better. Cu toate acestea (și datorită lor, sic!) un nou film de Terrence Malick – și în special cel de față – ar trebui văzut (spun confrații de peste ocean) de orice părinte și de orice copil. Și de către orice regizor, adaug eu. (A.C.)
Franța, 2011, regia Aki Kaurismaki, cu Andre Wilms, Jean-Pierre Darroussin, Kati Outinen,103 min.
SUA, 2011, regia Terrence Malick, cu Brad Pitt, Jessica Chastain, Sean Penn, 139 min.
LE HAVRE, de Aki Kaurismaki
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 49
Gabriel Apostol este păpuşar. Dar şi regizor. Şi actor. În teatrul pentru copii te dedici cu totul sau nu îl faci deloc. Despre bucuria de a trăi în preajma copiilor şi libertatea pe care ţi-o oferă păpuşa prin care spui o poveste, într-un interviu de Cristiana Gavrilă
c
um este viaţa unui om mare care trăieşte printre păpuşi? Noi suntem norocoşi că suntem în preajma păpuşilor. Ele ne aduc în prezenţa copiilor tot timpul. Aceasta este şansa extraordinară pe care o avem noi, ei sunt metronomul vieţii noastre. Ei dau intensitatea trăirii noastre şi dincolo de scenă.Teatrul nu este un geam ca oricare altul, aici lucrurile se întâmplă altfel, nu te duci la muncă.Trebuie să ai sentimentul că nu te duci la serviciu, ci că te duci la teatru de fiecare dată. Care este prima dumneavoastră amintire legată de teatrul de păpuşi? Primele amintiri legate de teatrul de păpuşi apar foarte târziu la mine. În 1994, eram de un an angajat la Teatrul Ţăndărică şi jucam într-un spectacol, Tigrişorul Petre, un soi de călătorie iniţiatică. La una dintre repetiţii, colegii mei m-au rugat să stau în sala, la noi se întâmplă des lucrul acesta, avem nevoie
50 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Foto: Adi Bulboacă
eatru dans
de cineva din afară care să ne spună cum se vede păpuşa, ca şi cum ai avea o oglindă în faţă. Atunci am avut o revelaţie, mi-am dat seama că spectacolul în care jucam eu era spectacolul pe care îl văzusem eu în clasa întâi, când am mers la Ţăndărică. Cum aţi ajuns să alegeţi meseria aceasta? Nu ştiu, poate ea m-a ales pe mine de fapt. Înainte de ‘89, mi-am dorit foarte mult să intru la IATC şi am dat de mai multe ori la actorie. În ‘90, mi-am depus dosarul la actorie, iar după înscriere, am aflat de o secţie nouă de păpuşi-marionete. Într-o fracţiune de secundă mi-am schimbat opţiunea, nu ştiu cum şi de ce s-a întâmplat acest lucru. De atunci nu am mai părăsit şcoala, după absolvire domnul Cristian Pepino m-a invitat să fiu asistentul lui. Am avut o experienţă deosebită la sfârşitul anului I, când după examenul de actorie, unul dintre profesorii mari m-a întrebat de ce vreau să fac păpuşi,
pentru că mi se potriveşte mai bine actoria şi aş putea să mă transfer. Dar nu am vrut, atunci am realizat că la mine actoria era doar anticamera păpuşăriei. Păpuşa este o prelungire a actorului din spatelei ei, o dedublare, un fel de a se ascunde? Cum o simţiţi? Poate fi o prelungire, poate fi o dedublare, ea poate fi orice. Poate fi un alter ego sau poate fi un personaj cu nişte calităţi şi nişte defecte pe care tu nu ţi le-ai recunoaşte niciodată. Poate fi un inamic, dar tu trebuie să-i dai viaţă, începe să facă parte din tine. Toate defectele şi calităţile umane pot fi foarte uşor arătate prin intermediul unei păpuşi, atât copiilor, cât şi adulţilor. Limitele fizice ale unei păpuşi sunt nemărginite şi asta m-a fascinat întotdeauna. S-ar putea să pară pretenţios, dar aventura păpuşarului începe cu reprezentarea mentală a personajului. Înseamnă că în clipa în care am în mână o bilă, care reprezintă un cap de
Brancu şi Mariana Zaharia. Împreună am făcut tot ce înseamnă acest spectacol: scenografie, păpuşi, costume, ilustraţie muzicală, regie. Am aflat lucruri noi, am avut o dată sala plină cu liceeni, despre care ştim foarte bine cum sunt. Au o părere despre orice, chiar dacă nu au argumente convingătoare. Pentru ei sunt importante noţiunile „acum” şi „aici” şi faptul că sunt stăpânii lumii. Şi e normal să fie aşa la această vârstă. Ei bine, acest public a fost extraordinar, au sorbit fiecare moment din reprezentaţie, iar la final erau foarte emoţionaţi.
GABRIEL APOSTOL - un om norocos pentru că trăiește în preajma copiilor
om, sau o păpuşă complexă, care poate să fie Cenuşăreasa sau alt personaj, eu trebuie să îmi construiesc mental reprezentarea caracterului acelui personaj. Dacă îl întorc puţin spre stânga, eu-păpuşarul trebuie să ştiu ce înseamnă asta în sală. Sunt conştient de ceea ce sugerează caracterul meu, fără să privesc personajul neapărat. Aşa începe şi păpuşa să trăiască pentru sală. Feedbackul publicului eu îl trăiesc organic, tocmai prin această reprezentare de care îţi vorbeam. Eu chiar dacă nu mă văd, trăiesc totul alături de păpuşă. Acesta e felul meu de a face păpuşărie. Lucrăm cu reprezentări care sunt în afara noastră, iar ca să trăiască intens, trebuie să fie mult mai vii decât un om. Aţi făcut teatru cu păpuşi pentru adulţi... Nici mai mult, nici mai puţin decât Faust… Da, o adaptare foarte, foarte liberă după Goethe şi Marlowe, pe care am realizat-o împreună prietenii mei din teatru, Ioan
Se spune despre generaţiile de copii că sunt foarte diferite între ele. Cum sunt copiii de astăzi? Totul se întâmplă foarte repede astăzi, informaţia vine din toate părţile şi te asaltează, îţi trebuie o fire foarte atentă. Copiii care vin la teatru constant se dezvoltă mult mai frumos spiritual. Îşi educă emoţiile, îşi descoperă un mod de a comunica cu ceilalţi, învaţă ce înseamnă celălalt de lângă el, pentru că trăiesc emoţiile împreună. În fond, teatrul asta e. Există acest ritm al generaţiilor de care trebuie să ţii cont, altfel copii se plicti sesc şi nu reacţionează aşa cum ţi-ai dori. Spectacolele trebuie să fie mai alerte, cu un decupaj mai rapid, concurăm cu jocurile de calculator. În schimb, există nişte lucruri care nu se vor modifica niciodată, ceea ce este profund uman, emoţia şi trăirea directă. Asta are teatrul în plus. Aceste lucruri nu pot fi accelerate şi nu au limite. Când mă bucur de ceva, mă bucur şi punct. În ultima vreme, noi, creatorii de teatru de păpuşi, am încercat să consacrăm un alt termen: teatru de animaţie. Defineşte mai bine genul de teatru care se întâmplă astăzi. Copiii îşi doresc şi altceva acum, vor să vadă şi actorul care mânuieşte păpuşa. Aici mai intră şi teatrul de obiecte, care nu se include la fel de bine în definiţia teatrului de păpuşi. Dacă ar trebui să alegeţi acum o poveste de care are nevoie publicul de astăzi, care ar fi aceea? Este o poveste foarte frumoasă pe care eu am montat-o deja, o poveste ţigănească. Povestea unui copil dintr-o familie de ţigani săracă. Îl cheamă Ciorică.Tatăl lui era potcovar, iar pe patul de moarte îi cheamă pe rând pe cei treisprezece copii ai lui şi le lasă câte ceva. Când ajunge Ciorică, nu era nimic de lăsat.Tatăl îi spune: „Ţie, Ciorică, îţi voi lăsa herghelia mea de cai verzi pe pereţi.” Şi pleacă în lume să-şi ia averea pe care i-a lăsat-o tatăl său. Descoperă palatul unde locuiau caii verzi pe pereţi, toţi îi îndeplinesc câte o dorinţă, iar el vrea să aibă din ce în ce mai mult. Află de fiecare dată că a fi ceva important şi a avea mulţi bani nu înseamnă că eşti fericit. Ultima dorinţa este să ajungă acasă la fraţii lui. Este o poveste pe care n-o ştie multă lume şi pe care cu toţii o ştim de fapt. C
[OPINII]
Scena și oamenii ei invizibili Cristiana Gavrilă
„Oamenii din umbră”, tema acestui număr al revistei, mi-a creat o mare dificultatea în a alege „personajul” de la teatru. Şi pe bună dreptate, pentru că aici, mai mult decât în oricare altă parte, arta înseamnă echipă. Teatrul aparţine cu drepturi depline celor de pe scenă, celor din faţa scenei şi celor din spatele ei. Uneori, legătura este ca o simbioză. Alteori, alchimie. Sau poate şi să nu se întâmple. Până la a alege un actor ascuns în spatele păpuşilor şi care, din când în când, le regizează joaca, mi-au trecut prin cap multe nume şi figuri necunoscute publicului, artişti plini de discreţie prin natura sau meseria lor. Spectatorii nu cunosc muzicieni, scenografi, coregrafi, dramaturgi sau scenarişti etc., uneori chiar actori de valoare, a căror carieră s-a construit din roluri mici sau departe de televiziune, dar se bucură de rezultatele efortului lor. Respectul pentru munca a sute de tehnicieni, de organizatori, de manageri, de secretari literari, de constructori de decoruri, sufleori, croitorese şi coafeze, cabiniere, recuziteri, de asistenţi ai „maeştrilor”, de tinerii din figuraţii este motivat prin răbdarea şi putinţa lor de a dărui un strop de ceva din care se întreţine viaţa unui spectacol. Se spune că teatrul este locuit de oameni puţin altfel. Sau disponibili să devină altfel. Chiar circulă vorba că şi cei mai puţin pasionaţi, odată ajunşi aici, se contaminează. Acum, când scriu, mi se pare că orice spectacol seamănă cu un castel, mai mic sau mai mare, după arhitectura regizorului şi măsura trupei, pe care îl clădesc împreună, cărămidă cu cărămidă, ajutaţi de o mulţime de anonimi. Ei aduc cimentul şi apa, șterg praful... Dacă se produce minunea, castelul strălucește pentru o seară. Şi, atunci, pentru o clipă, ca într-o poveste cu păpuşi, toată lumea este fericită. NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 51
Festivalul Național de Teatru
TANIA POPA și GABRIEL APOSTOL într-un spectacol cu păpuși pentru oameni mari
Galaxia Svejk Războiul văzut cu ochii unui soldat, comentat şi criticat prin detaliile care îl determină şi consecinţele venite din el, sunt temele ridicate şi de Hasek, şi de regizorul Hausvater. Aceeaşi poveste a mai fost adusă în scenă de „părintele” teatrului politic, Erwin Piscator, în 1928, într-un spectacol de referinţă pentru istoria acestei arte. Viziunea lui Piscator era una cu proiecţii, covoare rulante pentru derularea cadrelor pe scenă, marionete, costume speciale şi un singur actor. Spectacolul lui Hausvater foloseşte marionete cu actorii la vedere, iar relaţiile scenice sunt cumva multiplicate: între actor şi marionetă, între actori, între marionete şi obiectele aduse în scenă. Spectacolul te transpune în atmosfera războiului. Din păcate, în acest scop, se folosesc în surplus aceleaşi mijloace (proiecţiile sau fumul care indică scenele de război). Surprinde elementele nedatate istoric şi pune în centru problema umanităţii într-un moment al lipsei totale de umanitate. Ce altă definiţie am putea să dăm războiului? Plin de candoare şi de revoltă, Svejk este soldatulvictimă a întâmplărilor politice. Îşi învinge frica prin nebunie şi inocenţă. Întors de la război, el va regăsi umanitatea printre animale, alături de căţeluşa Galaxia (apariţie seducătoare în interpretarea Taniei Popa), singura capabilă să asculte povestea unui celălalt. Prin contrast ridică întrebări, stârneşte reacţii, problematizează. Iar regizorul a găsit mijloacele estetice prin care să sondeze în adâncime, deşi tehnica folosită este una a distanţării, a privirii din afară. Marionetele sunt cel mai bun limbaj care să arate po vestea crimelor şi deruta monstruoasă a răz
boiului. Era convingerea lui Piscator şi este şi demonstraţia pe care o reuşeşte spectacolul de la Ţăndărică printr _o trupă de marionetişti care ştiu să mânuiască păpuşile, dar şi corpurile lor cu aceeaşi siguranţă. Marioneta Svejk – mânuită şi jucată cu precizie de Gabriel Apostol – are un cap mare, cu faţă alungită şi trăsături puternice. Ofiţerii şi celelalte personaje au capete mici (marionetele sunt create de Constantin Ciubotariu). O imagine suprarealistă formată din semimarionete şi semioameni (costumele transformă corpul) şi obiecte-simboluri ale războiului, tratată cu umor, se transformă într-un comentariu violent la adresa societăţii de oriunde. Energia actorilor şi expresivitatea măştilor sunt punctele pe care se sprijină construcţia spectacolului. Desfăşurările de planuri sunt rapide, ritmul venind şi din coloana sonoră semnată de Yves Chamberland, o combinaţie ciudată de stiluri, un fel de decor sonor care impune schimbări rapide de imagini. Hausvater nu foloseşte covorul rulant al lui Piscator, dar preia efectul derulării de la stânga la dreapta, şi invers, a scenelor. Galaxia Svejk este un spectacol pentru adulţi. Prin problematică şi modalitate de expresie este unic în Bucureşti. Dincolo de acest lucru, ne dezvăluie o trupă cu dis ponibilităţi nebănuite (Gabriel Apostol, Marin Fagu, Victor Bucur, Ioan Brancu, Matei Chioariu, Alina Teianu, Petronela Purima, Cristian Mitescu, Ilona Hrestic, Georgiana Dinescu). // CRISTIANA GAVRILĂ 4 nov., ora 21:30 şi 5 nov., ora 17:30 - Teatrul Ţăndărică, Sala Lahovari
1.
Avangarda rusă — Dramaturgie
Pagină realizată de Cristiana Gavrilă
antologie de Leo Butnaru (selecție, traducere, prefață) Vellant, Editura Fundației Camil Petrescu Volumul apare în seria „Eu, tu, el.... şi Istoria“, coordonată de Florica Ichim, şi include texte scrise în primele trei decenii ale secolului trecut de Nikolai Gumiliov, Aleksandr Vvedenski, Daniil Harms, Igor Terentiev (toţi – jertfe ale terorii staliniste), Velimir Hlebnikov, Igor Bahterev şi Vladimir Maiakovski. Pentru o înţelegere mai bună a specificului avangardismului rus, un grupaj de manifeste şi texte programatice completează piesele antologate. Dosarul de imagini de la sfârşitul volumului familiarizează cititorul cu activitatea scenică a autorilor şi cu destinul lor încheiat atât de abrupt în anii represiunilor politice dirijate de Stalin. Născut în Republica Moldova, poetul, prozatorul şi traducătorul Leo Butnaru este o voce remarcabilă a spaţiului literar românesc de azi. A publicat până acum mai multe volume dedicate (neo)avangardelor din spaţiul est-european (îndeosebi rus şi ucrainean), tălmăcind cu expresivitatea unui creator autentic proză, poeme şi piese de teatru.
2.
3.
Despre Teatru (Culegere de articole)
Cu şi despre Mariana Mihuţ
Frecvent citată, (mai) rar citită (în traduceri franţuzeşti ori englezeşti), cartea lui Meyerhold, tipărită în 1913, la Sankt-Petersburg, îşi aşteaptă de multă vreme versiunea românească. Or, este bine ştiut că, alături de eseurile lui Adolphe Appia, Edward Gordon Craig şi de caietele de regie ale lui K. S. Stanislavski, această culegere de articole nu poate lipsi dintre lecturile oamenilor de teatru, de la noi şi de aiurea, care îşi respectă statutul profesiei. Volumul sintetizează meditaţiile unuia dintre cei mai mari regizori şi creatori de şcoală din secolul XX pe seama spectacolelor create în perioada 1905– 1912, marcate de fascinaţia simbolismului şi a reteatralizării teatrului prin apelul la prosceniu şi mască. Meyerhold e cel care îl neagă pe Stanislavski şi, totodată, îl împlineşte. Depăşeşte teoria mentorului său şi vede mai departe de limitările teatrului bazat exclusiv pe simţire. În numele artei pentru artă, al inovaţiei, al unor idealuri de ordin social, Meyerhold şi-a asumat conduita pe care o opunea tradiţiei intrată în rutină.
Parte a unei generaţii admirabile de artişti, Mariana Mihuţ şi-a început cariera cu o seamă de remarcabile spectacole pe scena Teatrului Giuleşti (azi Odeon), însă a intuit că locul adevăratei, deplinei formări şi realizări profesionale nu poate fi decât marea şcoală, şcoala vie de la „Bulandra” şi neobositul ei animator, Liviu Ciulei, alături de Lucian Pintilie. Cartea se străduieşte să desluşească chimia acestei relaţii speciale dintre o proeminentă instituţie de spectacole şi o seamă de mari actori. Să pună în evidenţă felul în care aceşti mari actori, călăuziţi de persoana, dar, îndeosebi, de spiritul, de pedagogia teatrală specifice lui Liviu Ciulei, şi-au afirmat individualităţile şi profilul creator într-un inegalabil spirit de echipă, de trupă. Gândit sub forma unui dialog comentat cu marea actriţă, volumul porneşte de la impresionanta ei fişă de creaţie (teatrală şi cinematografică), spre a surprinde o devenire deloc la voia întâmplării, perfect controlată de spiritul critic ce o caracterizează. Spre a releva, cu alte cuvinte, credoul de viaţă şi crezul artistic al Marianei Mihuţ, caracterul de exemplaritate al unei cariere artistice remarcabile.
Vsevolod Meyerhold, traducere, postfață și note Sorina Bălănescu, Editura Fundației Culturale Camil Petrescu
Mircea Morariu, Editura Fundației Camil Petrescu
[CRONICI]
Jacek a violat un băiat de unsprezece ani şi jumătate. Vrea să îşi mărturisească vina şi să suporte consecinţele, dar nimeni nu îl ascultă: soţia (Medeea Marinescu) tocmai şi-a pus vopsea pe cap, editorul lui (Vitalie Bichir) e ocupat cu promovarea noii cărţi, prietenul cel mai bun (Mihai Călin) divorţează. Nici când o strigă în gura mare, într-un platou de televiziune, nu e băgat în seamă pentru că lumea nu are timp de lucruri serioase şi grave. Violul nu e entertainment. Degeaba visează realizatoarea emisiunii (Lamia Beligan) la o televiziune de calitate, comercialul îşi impune regula lui, un scriitor poate să intereseze doar dacă este pedofil, nu dacă simte nevoia de a mărturisi o vină care îi stă pe conştiinţă. Spectacolul Purificare ne vorbeşte despre drama unui om, fără a apela la nuanţe patetice.Alexandru Măzgăreanu s-a dovedit foarte generos cu spectatorii prin montarea sa, oferindu-le povestea – fără gratuităţi sau ostentaţii; şansa, aşadar, de a privi prin propriul filtru.Textul dramaturgului ceh Peter Zelenka – montat prima dată în Polonia, unde a avut un mare succes – prin problematică, dar şi prin dozarea inteligentă cu care e alcătuit, loveşte în plin. Nu ştiu ce ar fi spus acest text în plus, într-o abordare artistică mai frustă. Poate că nici nu era loc de exihibiţii regizorale, însă, sunt sigură că spectacolul de faţă are valoare prin problema de moralitate pe care o ridică.Trupa Teatrului Naţional are o sarcină delicată. Nu e uşor să joci lucid, la rece, lăsând acasă consideraţiile personale şi repulsia instinctivă faţă de un asemenea subiect. În rolul principal,Adrian Titieni are un atuu important: văzându-l, nu îl crezi capabil de un asemenea gest. E un om ca toţi ceilalţi. Şi tocmai de aceea e loc de compasiune şi milă pentru personajul său. Mereu interiorizat, nesigur şi absent, lipsit de forţa de a acţiona, merge înainte doar din inerţie şi îşi lasă viaţa, aşa cum e ea, să îl trăiască. Poate cel mai frumos moment din spectacol e un intermezzo în penumbră; scena care defineşte exact cele două ore de Purificare de la TNB. Un viol metaforic: vinovatul e servit de victima sa în chip de Mickey Mouse cu bomboane albe dintr-un borcan de sticlă. Ia una şi încă una şi încă una, apoi un pumn şi încă unul şi tot nu se satură. // ALINA EPÎNGEAC
Foto: Cosmin Ardeleanu
Purificare
Foto: Augustin Bucur
Purificare, Teatrul Național, Sala Atelier, Bd Nicolae Bălcescu 2, 021. 314.71.71, www.tnb.ro
ADRIAN TITIENI, drama unui scriitor și o lume în criză 54 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
DANA DOGARU și RĂZVAN VASILESCU ne spun adevăruri cutremurătoare
Meșteșugul vieții Plictiseala de celălalt până când viaţa toată se transformă într-o mare ratare. Obişnuinţa – ca nevoie de celălalt pentru a căpăta un sens după o viaţă întreagă. Acestea sunt două ipostaze ale cuplului, tratate în spectacolul Meşteşugul vieţii de Hanoch Levin. Chiar şi în Scaunele lui Eugene Ionesco, pe care tot regizorul Felix Alexa l-a semnat, la Bulandra, viaţa cuplului este mai blândă, pentru că ura se naşte dintr-o ratare privită cu candoare. Acolo, aşteptarea celor doi bătrâni respiră în toate replicile întrun „ai fi putut să fii”, aici nu se mai poate nimic.Totul a trecut, iar senzualitatea, care îi lega, a dispărut odată cu trecerea timpului. El – Răzvan Vasilescu – vrea o schimbare radicală. Ea – Dana Dogaru – ştie că trebuie să-l calmeze. Dar metodele, replicile şi soluţiile ei sunt mereu aceleaşi, lucru care îl aduce la demenţă pe el şi îl omoară cu fiecare sunet. Viaţa lor şi viaţa, în general, este privită cu atât de mare simplitate încât adevărul şi sinceritatea ies la iveală. Momentul care le declanşează este apariţia celui de al treilea (Dan Aştilean), un vecin care suferă de o singurătate cronică. Mai rău decât să te ratezi în cuplu, este să te ratezi de unul singur. Reacţiile sunt dureroase, dar a le urma până la capăt înseamnă o altă
minciună. Regizorul încadrează po vestea într-un spaţiu cenuşiu (scenografia Nina Brumuşilă), o casă colorată de timpul scurs al căsniciei (pe care fiecare o dispută când vine vorba de despărţire). Este comic şi trist felul în care el o trânteşte din pat pe ea, dureros şi impasibil, modul cum ea încearcă să-l înţeleagă pe el. Aici a lucrat Felix Alexa cu atenţie la detalii, iar cei doi actori spun povestea prin toată fibra fiinţei lor. Construcţia spectacolului este simplă, dar solidă, sprijinită pe un text care vorbeşte răspicat despre problema ratării, despre cuplu, despre iubire, despre nevoia de celălalt şi moartea de unul singur.Te regăseşti în umorul replicilor dintre cei doi, în revolta declanşată, pe rând, în comentariul cântat al Adei Milea, care decupează scenele şi întregeşte mesajul cu ironie şi detaşare. Sinceritatea cred că este cuvântul care descrie acest spectacol, născut dintr-o poveste la graniţa dintre real şi absurd, ca şi existenţa. Iar după deviza „numai moartea ne va despărţi”, în notă absurdă, dar cu tenta unui adevăr grotesc, spectacolul se încheie cu imaginea „numai moartea le va rezolva”. // CRISTIANA GAVRILĂ Meșteșugul vieții, Teatrul Bulandra, Sala Izvor, Schitu Măgureanu 1, 021.314.75.46
D
[ALTERNATIV]
CEO
kids zone 25.11-04.12
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL „BUCURII PENTRU COPII. SPECTACOLE DE COLECȚIE” Ediția a VII-a, Teatrul Țăndărică
ALEXANDRU ZOB, GEORGE ALBERT COSTEA și SORINA ŞTEFĂNESCU la „UNTEATRU”
Într-o seară a mărturisirilor pe care iubita vrea să ţi le facă, îţi dă buzna în casă şeful. Chief Executive Officer vrea să vadă cum trăiesc subalternii lui şi ce probleme au. Un demers aparent plin de bunăvoinţă şi grijă pentru ceilalţi demască, de fapt, plăcerea perversă de a-i umili pe cei din jur. Voinţa de putere. Poziţia îţi oferă drepturi asupra celorlalţi chiar şi în timpul liber.Textul lui Stig Larsson, montat de Andreea Vulpe, iniţial ca un examen de facultate, apoi mutat într-un spaţiu nou, într-o casă în Centrul Vechi al Bucureştiului, numit „unteatru”, se construieşte atent din replică şi conduce spectatorul aproape într-un joc poliţist al mărturisirilor ascunse. Anna (infirmieră) şi Hans (subalternul) sunt un cuplu liniştit, care îşi plăteşte ratele la apartament şi speră la o viaţă de familie. Şi Sorina Ştefănescu, şi Alexandru Zob reuşesc să întreţină
E-uri
Teatru în club. De ce nu, o monodramă întrezărită în discuţia despre E-urile omniprezente şi atotameninţătoare. O educatoare, după o scurtă aventură cu un Brad Pitt local, se trezeşte singură în noapte. Şi cât de promiţător părea începutul călătoriei spre fântâna dorinţelor din atât de îndepărtata Italie! Ameţită, cu ciorapi de plasă şi cizme cu toc, tânăra ne vorbeşte pe rând despre „copiii ei” de la grădiniţă, moşul libidinos cu maşina lui scumpă, vise şi ciocolată. Din când în când aruncă monede şi îşi pune dorinţe.Textul Alinei Nelega e bine scris – cu emoţie şi haz, iar cu echipa Maria Rotar (regizor) şi Silvana Negruţiu (actriţă) devine un one-woman show care merită văzut. Spectacolului din „El Comandante” reuşeşte să fie o experienţă plăcută şi pentru cel venit în bar pentru o seară cu prietenii, la o bere, înainte de club, dar şi pentru cel care vine
SILVANA NEGRUŢIU, încercările actriţei la tinereţe
imaginea acestei vieţi banale. După apariţia lui Sven (CEO), personaj cu o tentă aproape malefică în interpretarea lui George Albert Costea, care se amuză periculos, jucându-se cu frustrările lor, în Anna se aprinde curajul dorinţelor pe care şi le-a reprimat, iar Hans se supune cu umilinţă. Doar atunci când ea vrea să se culce cu şeful, el izbucnește violent, aproape de crimă. Două personaje de coloratură vor face sarea şi piperul acestui spectacol,Tage (Andrei Roșu) şi Lena (Sabrina Iaşchevici), doi drogaţi care vor să doarmă peste noapte la cei doi. Un spectacol simplu, o echipă tânără şi câteva întrebări serioase despre lumea în care trăim, găsiţi pe str. Ilfov, nr.1, la „unteatru”.// CRISTIANA GAVRILĂ
CEO, unteatru Strada Ilfov 1, www.facebook.com/unteatru
special pentru reprezentaţie. E o bucurie pentru orice spectator, ocazional sau nu, să descopere, dincolo de stângăcii inerente, talentul, forţa dramatică şi naturaleţea Silvanei Negruţiu. Regizorul speculează detaliile de interpretare, trecerile de la un pasaj la altul, finele schimbări de atitudine şi mişcare care au valoare într-o reprezentaţie cu publicul aşezat la un metru de actor. Cu o poşetă plină de nimicuri, un practicabil şi o actriţă bună, se poate crea o lume. Dacă ajungeţi în Centrul Vechi, nu ocoliţi subsolul în care nişte tineri entuziaşti şi inimoşi fac primele încercări ca profesionişti. Poate că nu au scenă şi nici reflectoare suficiente. Dar fac spectacole de calitate şi, cu siguranţă, vă pot oferi un altfel de început al unei nopţi în club. // ALINA EPÎNGEAC
Din ţară vor participa trupe din Alba Iulia, Arad, Botoşani,ClujNapoca, Craiova, Târgu Mureş, Galaţi, Iaşi, Bucureşti. Din străinătate vor veni artişti din Spania, Bulgaria, Polonia, Italia, Germania, Rusia, Israel. De asemenea, vor avea loc lansări de carte, o expoziţie de scenografie, ateliere, o conferinţă despre „Teatrul european de animaţie azi”, susţinută de Marek Waszkiel din Polonia. Printre spectacolele incluse în festival se numără: Cine va păzi clopoţeii (Teatrul Prichindel, Alba Iulia), Fata babei şi fata moşului (Teatrul Colibri, Craiova), Dănilă Prepeleac (Teatrul Puck, Cluj-Napoca), Aventurile lui Pinocchio (Teatrul Ariel, Tg. Mureș), Dumbrava minunată (Teatrul Luceafărul, Iaşi), Poveste de Crăciun (Teatrul Gulliver, Galaţi), La circ (Teatrul Vasilache, Botoşani). Teatrul Atelier 313, din Sofia, va prezenta Lacul lebedelor. Păpuşarul Toni Rumbau vine cu un one-man show intitulat Cu mâinile pline. Teatrul The Train din Ierusalim aduce o versiune interesantă cu Gulliver etc. C
Clubul „El Comandante junior”, Stavropoleos 8, www.elcomandante.ro NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 55
Știe cineva cu ce se ocupă redactorul de carte? El însuși scriitor, Răzvan Petrescu îngrijește de 18 ani cărțile altora. Interviu de Ema Stere
Foto: Rareș Avram
arte
Fără program fix
c
um ai ajuns redactor de carte? Am vrut să scap de medicină şi să ajung scriitor. După Marea Revoluţie Secretă din Decembrie, la care am participat cu binoclul de război, pe cal, m-am angajat la o revistă de cultură crezând că meseria de ziarist e foarte aproape de cea de scriitor – publicasem prima carte în aprilie ’89, şi eram sigur că-s scriitor. M-am înşelat. Prin urmare am căutat după doi, trei ani altă profesie apropiată de scris şi am ales-o pe cea de redactor gândindu-mă că voi lucra cu cărţi, deci mă voi găsi fix în problemă. Mă înşelam din nou, era 1993, şi de-atunci am ţinut-o tot aşa, pentru că-s fidel şi când înşel. Ce scrie în fișa postului de redactor (pe scurt)? Scrie să vii la editură la 11, cu unghiile date cu negru.Trebuie
56 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
să ai genele lungi şi pantaloni cu vipuşcă. Nu ştiu care-s cerinţele pentru femei. Dar ca redactorbărbat, eşti obligat să le răsfeţi pe toate. Să le dăruieşti cadouri, violoncelul e cel mai indicat. Trebuie, de asemenea, să te uiţi pe geam la ora 13. Eşti obligat să vorbeşti cu colegele când sunt indispuse, să le faci să râdă. Mai sunt şi alte lucruri, dar nu pot să le dezvălui, secret profesional. Să nu uit: la unele edituri, la punctul 1 din fişa postului scrie că trebuie să-l lauzi pe patron până la insuportabil şi să-i pui poza, un prim-plan la munte, ca fundal pe desktop. Care e partea cea mai bună a meseriei? Dar cea mai rea? Partea cea mai bună e că n-ai program fix, nu-i nevoie să te duci la serviciu ca bezmeticu’, asfixiindu-te-n metrou, unde mai eşti şi lovit de obicei în testicule de doamne tragice, nici nu trebuie să te-ntorci
înapoi în bloc la o oră dată, ba chiar poţi să lucrezi numai acasă, transformându-ţi repede camera unde înainte doar scriai, în birou, la un moment dat te trezeşti că nu mai ai acasă, camera ta, nu mai ştii unde să te retragi ca să faci ce vrei, să-ţi dai cu gel pe cap ori pe Muntele lui Venus, urmând pilda unui maestru, ce poate fi mai gotic de-atât? Despre partea cea mai rea mi-a atras atenţia, demult, Sorin Mărculescu: te înstrăinezi. Nu am înţeles la timp ce voia să spună şi m-am văzut încarcerat fără şanse de scăpare în profesia asta, fără şanse de scăpare pentru că nu mai sunt în stare să fac altceva ca să-mi asigur traiul, aşa cum e el, modest spre sărăcuţ, ceea ce-i bine, pentru că săracii vor dobândi viaţa veşnică, nu Ferrari cu sirenă, dar sigur o harfă cu care vor cânta unplugged în pădure. Am înţeles totuşi după câţiva ani: te înstrăinezi nu numai de
orice cuvânt tipărit, dar şi de propriu-ţi scris. În cazul meu, nenorocirea a avut şi-un nume: cărţile motivaţionale, compuse de nişte idioţi pentru alţi idioţi şi traduse de idioţi, aşa că-s nevoit să refac paragrafe întregi de gunoi, cu un surâs sinistru pe buze şi degetul arătător înălţat spre inutilitatea crasă a chinului pe care-l îndur. Iar atunci când, rar, redactez cărţi de beletristică, nu mă pot bucura de ele, deoarece trebuie să fiu atent la ritm, vocabule, sintagme, răsuciri de topică, ţipete, virgule, nu mai înţeleg nici care-i intriga sau unde-i cutia cu lapte pentru pisică, şi-l bea altcineva. Mai vin oameni cu cartea vieții lor în sacoșă, la edituri? Câți dintre ei ajung să fie publicați? Vin în valuri-gigant. Probabil că-i de la alimentaţie, e ceva în mâncare care-i convinge că viaţa lor trebuie neapărat publicată,
bio
• Profesii și meserii. Răzvan Petrescu a fost medic în jud. Dâmbovița (1982-1989), ziarist la revistele „Cu vîntul” şi „Amfiteatru” (1990-1992), apoi redactor de carte (din 1993 trece de la Editura Litera la ALL, apoi la Curtea Veche). • Volume pu blicate. Debut ’86 (volum co lec tiv, 1986), Gră dina de vară (proză scurtă, 1989), Eclipsa (proză scur tă, 1993), Într-o după-amiază de vineri (proză scurtă, 1997), Mici schim bări de atitudine (antologie, 2003); Fox trot, 2008 (jurnal şi publicistică, 2008); Ru bato (proză scurtă, 2011). An tologia Mici schimbări de atitudine i-a apărut în Israel, Spania şi Anglia. • Teatru: Farsa (1994 Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului) și Primăvara la bufet (1995 - Marele Premiu la Concursul Naţional de Dra maturgie „Ca mil Petres cu”).
o fi vreo bacterie, un E, ecoul de la Cernobîl. Pentru că pe lângă meseria de redactor o îndeplinesc şi pe-aia de referent sau lector, stopez la timp ororile care ajung la mine sub formă de manuscris. Fac referate la sfârşitul cărora recomand, atunci când textul e deosebit de dramatic, ca autorul să nu mai scrie niciodată nimic, nici măcar ilustrate. Să se apuce de altceva, de lustră, de exemplu. Totuși: ai descoperit scriitori interesanți? Am descoperit trei, în optsprezece ani de redacţie. După cum vezi, n-am satisfacţii. Le caut în altă parte, mai feminină. C
1.
2. Orașe invizibile Italo Calvino, Oraşele invizibile, Allfa, 150 pag., 19.9 lei
Există oraşe în care, întâmplător, te naşti sau mori, oraşe pe care le străbaţi, le părăseşti şi le uiţi, cele în care rămâi pentru că nu poţi pleca şi oraşe în care, deşi nu ai fost niciodată, ai vrea să te întorci. Mai există, însă, şi altfel de oraşe, în care, deşi nu vei ajunge niciodată, poţi trăi un timp, le poţi vedea străzile, podurile, zidurile. Aceste spaţii imaginare, posibile, liniştitoare sau nu, există şi poartă un nume: Oraşele invizibile. Oraşe feerice, miraculoase, fantaste, luxuriante, care, cu cât se îndepărtează mai mult de realitate, cu atât sunt mai frumoase, şi cu cât sunt mai puţin verosimile, cu atât par mai adevărate. În acest roman (mai bine zis 55 de poeme în proză), Calvino recurge la modelul narativ al celor O mie şi una de nopţi – doar că aici nu iminenţa morţii declanşează şirul de poveşti, ci plăcerea gratuită (estetică) de a crea, prin cuvânt, lumi inexistente. (Însă cum orice utopie polemizează implicit cu deficienţele prezentului, romanul poate fi citit şi ca o critică subtilă la adresa exceselor specifice contemporaneităţii.) Călătorul veneţian Marco Polo îi povesteşte Hanului tătarilor despre locurile în care a „fost” (sau şi-a imaginat că a fost) în peregrinările sale. Oraşele nu doar că poartă toate nume de femei, dar au ceva din enigmaticul, contradictoriul acestora. Zobeide este construit de mai mulţi oameni care au avut acelaşi vis, în care o femeie de care erau îndrăgostiţi fugea de ei şi, astfel, au pierdut-o. Atunci au construit un oraş-capcană cu străzi ca un ghem, în care acea femeie din vis să nu mai aibă unde fugi. Un alt oraş este construit pe nişte catalige enorme şi se află în spatele norilor. Cei care îl locuiesc nu coboară niciodată pe pământ. Privesc de sus cu ocheane, „părând să-şi contemple fascinaţi propria absenţă”. Pentesilea, în schimb, nu începe niciodată, doar îşi anunţă prezenţa, nu are nici înăuntru, nici un în afară, este, cumva, propria ei periferie şi îşi are centrul pretutindeni. Isidora e cetatea pe care ţi-o doreşti, cetatea visurilor tale, însă, odată ajuns acolo, dorinţele devin amintiri. Oraşele invizibile este una dintre cele mai frumoase şi melancolice cărţi ale secolului XX. // TEODOR DUNĂ
Oraşele şi morţii Ceea ce face ca Argia să fie altfel decât celelalte oraşe este faptul că, în loc de aer, are pământ. Străzile sunt complet îngropate, camerele sunt pline de lut până la tavan, pe scări se aşază o altă scară în negativ, pe acoperişurile caselor apasă straturi de teren pietros, ca un cer cu nori. Nu se ştie dacă locuitorii pot umbla prin oraş, lărgind galeriile viermilor şi crăpăturile prin care se strecoară rădăcinile: umezeala distruge trupurile şi le slăbeşte puterea; fiind întuneric, oricum e mai bine să rămână nemişcaţi şi întinşi. Deasupra, nu se vede nimic din Argia; unii zic: «E acolo, dedesubt»; şi nu ne rămâne decât să le dăm crezare; locurile sunt pustii. Noaptea, dacă îţi lipeşti urechea de pământ, auzi uneori o uşă care se trânteşte.
Arhipelagul insomniei
António Lobo Antunes, Humanitas, 247 pag., 27 lei Obiectele nici nu dorm, nici nu visează frumos. Se îngrămădesc, se aşază în jurul fiecărui cuvânt, fiecărui gest, precum o închisoare în care straniile personaje se mişcă spectral, contaminaţi de această încremenire. De fapt, aici nimic nu doarme. Totul îşi trăieşte, cu o insuportabilă lentoare, propria agonie, propria existenţă larvară. Limbajul este fragmentat, discontinuu, timpurile se suprapun, fiinţele se amestecă magmatic, unele imagini sau cuvinte revin obsesiv. Perspectiva este a unui copil autist. Aşa că nu credibilitatea sau desfăşurarea evenimenţială contează, ci felul în care această lume este destructurată şi insolitată narativ. Nu există o realitate, ci variante psihice ale acesteia. Nu ştim dacă ceea ce se întâmplă are loc cu adevărat. Nici nu contează, pentru că, oricum, nu aceasta este miza romanului. Subiectul cărţii devine însuşi limbajul care descrie anamorfotic acest spaţiu carceral. Fragmente de lume, fragmente de propoziţii, gesturi întrerupte plutesc în derivă în masa aparent informă a acestui roman – însă această dezordine faulknerian-beckettiană este aparentă, instituind o poetică a ambiguizării remarcabilă. Arhipelagul insomniei este un roman profund experimental, un splendid exerciţiu de virtuozitate stilistică, cu o tehnică a construcţiei, a compoziţiei contrapunctice, desăvârşită. // TEODOR DUNĂ
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 57
info cărți
3. 4.
Neagu Djuvara în polemică Istoricul Neagu Djuvara lansează un Răspuns criticilor mei, volum prin care reacționează la acuzele confraților revoltați, de pildă, de teoria sa conform căreia nobilimea din formațiunile statale medievale românești ar fi fost de origine cumană, Basarab Întemeietorul nefiind moșnean român. Interesat de popularizarea și demistificarea istoriei, Djuvara a susținut și alte idei riscante, precum aceea că ortodoxia a împiedicat occidentalizarea României. Lansare la Gaudeamus, sâmbătă 26 noiembrie, ora 13:00
Polirom 88 Matei Vișniec, Florin Iaru, Lucian Dan Teodorovici, Marta Petreu, Radu Aldulescu, Ruxandra Cesereanu sau Daniel Bănulescu sunt doar câțiva dintre scriitorii pe care vizitatorii Târgului Internațional de Carte Gaudeamus, ediţia 2011, au ocazia să îi întâlnească la standul editurilor Polirom și Cartea Românească.
Poezie la Vellant „sms3 dac-aveţi drum prin oraş/ i-o aglomeraţie/ toate frunzele s-au pus/ să moară cu graţie” (Versez de Iv Cel Naiv, Editura Vellant, 2011) Apariţie în premieră la Gaudeamus 2011
Romane grafice și audio Alexandru Ciubotariu, Ionuț Popescu și Puiu Manu sunt cei trei artiști invitați de Editura Casa Radio să realizeze trei romane grafice, pornind de la texte memorabile din literatura pentru copii și tineret: Aventurile lui Cipollino de Gianni Rodari, Tom Sawyer şi Huckleberry Finn de Mark Twain și, respectiv, Omul invizibil de H.G. Wells. Fiecare volum este însoțit de înregistrarea spectacolului radiofonic omonim.
Totul contează!
Ron Currie Jr., Pandora M, 460 pag., 39 lei Roman de debut al unui scriitor care nu a publicat anterior decât proză scurtă, Totul contează! este alcătuit fragmentar, din voci care își pasează una alteia narațiunea ca pe o minge de fotbal. Punctul de pornire este enorm. Junior Thibodeau este încă un fetus când află că Pământul va fi distrus de un meteorit peste 36 de ani (pe 15 iunie 2010, mai exact). Profeția este emisă de o entitate omniscientă, dar neidentificată până la sfârșitul romanului, care pare să aibă și să nu aibă controlul Universului. Să fie Dumnezeu? Extratereștrii? Un alter-ego de interes psihiatric? Nu aflăm. Aflăm însă tot ce se petrece în familia tristă și disfuncțională a lui Junior, din perspectiva fiecăruia dintre membrii ei. Aflăm cum decurge viața eroului principal, sfâșiat de o mare dilemă existențială căreia totuși titlul cărții îi dă, din capul locului, răspunsul. Iar dilema este: dacă tot știi că o să mori și când și cum o să mori, dacă toată omenirea va pieri odată cu tine, refuzându-ți-se și dreptul la posteritate, mai are vreun sens să te apuci de ceva, să te ferești de dependențe, să duci o viață normală? Mai contează ceva? Cu o asemenea premisă, romanul lui Currie avea toate șansele să alunece pe pantele însiropate pe care schiază Coelho, de pildă. Din fericire, se salvează prin stilul proaspăt și adeseori amuzant, prin dialogurile bine articulate, prin personajele nu neapărat simpatice sau rotund construite, dar foarte vii. E drept că intriga o ia puțin razna (în partea a doua a cărții) iar Vocea (care continuă să i se adreseze lui Junior și să enunțe fapte și posibilități, în paragrafe numerotate descrescător) poate deveni obositoare. Important este că întregul funcționează. Currie parodiază melodramele (serialele TV, emisiunile lui Oprah), uneori cade el însuși în melodramă, se ridică, se scutură de praf și îi lasă cititorului o obsesie pe termen lung. Subiectul cărții vă va urmări cel puțin până în 2012. // EMA STERE
Lansare la Târgul Gaudeamus, vineri 25 noiembrie, ora 13:00 58 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
autor
În vizor
Violul − O poveste de dragoste
Joyce Carol Oates, Polirom, 183 pag., 19.95 lei Cultura americană a dovedit, în anumite zone, o adevărată propensiune obsesivă pentru clişeu, pentru serializare. Înclinaţie sintetizată, în special, de filmele holywoodiene. Romanul lui J. C. Oates este o ilustrare a ceea ce aş numi „romanul hollywoodian” – acel tip de scriere care împrumută din mijloacele de construcţie specifice filmului: subiect dramatic, desfăşurare în ritm alert, fără mari subtilităţi narative (regizorale), un happy end obscen de liniştitor, accesibilitate, eterna problematică a confruntării răului cu binele etc. Violul… le însumează pe toate. Subiectul, pe scurt, ar fi acesta: o văduvă apetisantă şi puţin ameţită (35 de ani) merge cu fetiţa ei (12 ani) prin parc, la miezul nopţii, este violată cu bestialitate de vreo duzină de drogaţi şi lăsată aproape moartă. E găsită de un poliţist taciturn, Dromoor, căruia îi plac cam mult pistoalele. Procesul începe. Apărarea are un avocat celebru şi pare că violatorii vor scăpa nepedepsiţi. Atunci, poliţistul începe să-i omoare, subtil şi consecvent, pe o mare parte din cei vinovaţi. Toate, bineînţeles, în numele dreptăţii absolute. Acum, că am văzut ce-i cu violul, o să mă întrebaţi de unde şi a doua parte a acestui titlu destul de incitant. Ei bine, explicaţia e relativ simplă. Fiica de 12 ani se îndrăgosteşte puţin de poliţist. Această dragoste e, textual, abia sugerată. Să fie vorba oare despre o iubire de sorginte medievală pentru „salvator”? Nu căutaţi prea mult răspunsul, nu merită efortul. // TEODOR DUNĂ
Scriitorul ieșean Dan Lungu a fost desemnat, de către statul francez, Cavaler al Ordinului Artelor și al Literelor. Titlul se acordă unor personalități cu o contribuție excepțională la îmbogățirea patrimoniului cultural din Franța. Până în prezent, trei dintre cărțile lui Dan Lungu au apărut la editura pariziană „Jacqueline Chambon”: Le paradis des poules (Raiul găinilor), Je suis une vieille coco! (Sunt o babă comunistă!) și Comment oublier une femme (Cum să uiți o femeie), în traducerea lui Laure Hinckel.
[EVENIMENT]
info cărți Protest Mișcarea „Occupy Wall Street”, începută la New York în septembrie și extinsă în peste 1.500 de orașe din toată lumea, este sprijinită de un număr impresionant de scriitori, printre care s-ar putea să-i recunoașteți pe Margaret Atwood, Russell Banks, Noam Chomsky, Jonathan Coe, Michael Cunningham, Neil Gaiman, Hari Kunzru, China Miéville, Salman Rushdie (foto) (pentru o listă completă, accesați http://occupywriters.com/). Mișcarea „Ocupați Wall Street” luptă împotriva „puterii corozive a marilor bănci” și corporațiilor multinaționale, considerate vinovate de recesiunea eco nomică mondială.
Barnes a obținut Booker Prize Scriitorul britanic Julian Barnes este proaspăt laureat al Man Booker Prize, cel mai prestigios dintre premiile literare britanice, pentru ultimul său roman, The Sense of an Ending. Autorul, publicat în românește la Ed. Nemira (cu romane precum Papagalul lui Flaubert, Iubire etc., volumul de povestiri Puls), se afla la a patra nominalizare și era considerat favoritul cursei.
TENDINȚA DE e-BOOK Piața de carte autoh tonă include o ofertă tot mai bogată pentru posesorii de e-book readere. Pe site-ul de vânzări online elefant. ro găsim, în acest moment, în special autori români, mai mult sau mai puțin cunoscuți (printre care surprinzător de mulți scriitori de SF), dar și texte clasice ale literaturii universale (anglo-saxone, mai ales).În fruntea cursei par a se afla (deocamdată) editurile Polirom și Cartea Românească, având peste 100 de titluri disponibile și peste 200 de cărți în pregătire, așteptate să apară până la sfârșitul anului. Printre ele, Litera din scrisoarea misterioasă de Alex. Leo Șerban, un microroman scris în limba engleză, tradus de Antoaneta Ralian și apărut mai întâi în varianta electronică.
PORTRETUL UNEI DOAMNE Cu ocazia Târgului Gaudeamus, Editura Humanitas lansează pe piață o nouă colecție: „Portret”. Deschiderea o va face un volum ce poartă titlul Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian și este realizat de Radu Paraschivescu. Antoaneta Ralian este, cu siguranță, cea mai cunoscută dintre traducătorii noștri și cea care, în peste șase decenii de muncă, a transpus în limba română opera unor scriitori americani și englezi de importanță majoră, precum D.H. Lawrence, Virginia Woolf, H.G. Wells, Salman Rushdie, Raymond Federman, Saul Bellow, J.D. Salinger, Henry James, Thomas Hardy, Lawrence Durrell, Iris Murdoch. După 1989 a avut curajul să traducă și romanele lui Henry Miller, un demers foarte delicat, dar care, după cum o mărturisește în Toamna decanei, a vindecat-o de „tabuurile lingvistice”. În conversațiile cu Radu Paraschivescu, el însuși traducător cu experiență, Ralian vorbește cu umor și multă franchețe despre puncte oricât de sensibile ale biografiei sale. Nu se sfiește să-și povestească prima iubire, de pildă. Referindu-se la perioada în care a lucrat ca redactor în Ministerul Culturii, la Departamentul de Epurare a Bibliotecilor, remarcă: „i-am scos din biblioteci pe D. H. Lawrence şi Henry Miller (în engleză şi în franceză), pe care aveam să-i traduc eu însămi cu brio, cincizeci de ani mai târziu.” Amintește de scriitorii pe care i-a cunoscut, de prietenia îndelungată care a legat-o de Iris Murdoch și Saul Bellow. // EMA STERE Lansare la Târgul Gaudeamus, sâmbătă 26 noiembrie, ora 15.00. Le invidiez pe femeile care şi-au trăit viaţa. Dac-ar fi s-o iau de la început – convenţională utopie – , poate că mi-aş trăi şi eu propriile aventuri şi excese, nu numai pe cele ale altora, dintr-o sută şi ceva de cărţi. Sau poate că nu, cine ştie?
[ALBUM]
Amazon inundă lumea editurilor
FOTOGRAFIE ȘI GUST
Amazon.com, site-ul care deține supremația în vânzările de carte online din întreaga lume, s-a lansat și ca entitate editorială. În această toamnă, sunt programate să apară 122 de volume din genuri diverse, în formă tipărită și electronică. Ne amintim că Mircea Vasilescu prevestea „moartea meseriei de editor”, fiindcă exact de asta se tem și liderii industriei de carte. Prin publicarea pe Amazon, un autor, oricât de obscur, elimină verigile intermediare (agent literar, editor) și se adresează direct cititorilor.
A apărut Bucătăria hoinară. Călătorii delicioase prin România, un album de fotografii semnate de Răzvan Voiculescu, însoțit de un DVD cu scurtmetraje de Șerban Georgescu. Textele sunt bilingve română/engleză. Semnatarii volumului au „hoinărit” în scopuri culinare de-a lungul și de-a latul României, poposind în „curți și gospodării țărănești, așezări nomade, curți de biserici, herghelii, pe malul Dunării sau la marginea pădurii, pe plajele pustii și pietroase din Nordul Dobrogei, sau în vreo horincie amorțită din Țara Lăpușului”. „Invitații-bucătari” – regizori, actori, scriitori sau prieteni personali ai lui Răzvan Voiculescu – și-au suflecat mânecile și au gătit „nu neapărat în spiritul locației”, dar lăsându-se inspirați de atmosfera locului. Bucătăria hoinară are (cum altfel?) o „lansare itinerantă”. La București, gurmanzii sunt așteptați la Hotel Marriott, pe 23-24 noiembrie, pentru un eveniment ce va include și un miniconcert Nicu Alifantis. // OLIMPIA SCUTARU Bucătăria hoinară, din decembrie în librării
60 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
rta
Foto: Adi Bulboacă
Prin lucrările CRINEI CRANTA, ceramica joacă șah cu politicul
A fost de mai multe ori artistul din umbra unor proiecte cunoscute precum If you give it to me I give it to you (ed. a II-a) semnată de Vlad Nancă sau acel Gigi Becali inimos semnat de Michele Bressan. A făcut parte din echipa unei firme de fotoceramică funebră. De Igor Mocanu
bio
În umbra ceramicii
î
n umbra căror alte proiecte artistice te-ai mai aflat, proiecte pe care, de regulă, am văzut că le numești „comisionate”? Artistice e mult spus, am fost doar mâna de lucru plătită, o practică destul de des întâlnită la numele mari care au ajuns să opereze conceptual sau interdisciplinar, de cele mai multe ori angajând pentru partea practică un tehnician. Alte comenzi au fost pe pictură murală și am avut una pe sculptură din PET-uri în spațiul public, în cadrul festivalului Green Planet Blues 2010. În rest, proiecte personale, scurtmetrajul Devenirea unui președinte, plus câteva serii ceramice. Tu ești, de asemenea, omul din umbra altor inițiative bucureștene, dar nu numai. Ai fost PR și galerist la restaurantul Malagamba din Centrul Vechi, acum ești co-organizator de evenimente… Te simți bine în umbră? Nu sunt neapărat în umbră, aș spune mai degrabă că fug de etichete, tipare, socluri, rutină și zâmbete politicoase. Când spui „în umbră”, îmi vine în minte imaginea unei mănuși albe ce se întrezărește în spatele unui geam fumuriu de mașină condusă încet. Nu e cazul meu. Dar când e prea soare, da, e bine în umbră. Apoi, am hotărât
să îmi public CV-ul pe unul din bloguri, bănuiesc deci că am ieșit din umbră... Pe de altă parte, ai activat și în cadrul unei firme de fotoceramică. Clienții din acea perioadă știu că marfa cumpărată de ei este produsă de mâna unui artist? Singura parte „artistică” din munca depusă acolo era prelucrarea fotografiilor primite spre a fi puse pe ceramică, însă mare parte din munca mea era trecută prin filtrul vigilent al șefului și preferințelor clientului. Mâna de artist a ieșit la lucru când am început să fac la sediul firmei lucrări personale, pentru seria ceramică Oameni recipient. Atunci, clienții care reușeau să pătrundă în spațiul meu de lucru rămâneau o clipă perplecși până să-și dea seama ce se întâmplă... (râde) Când să ne așteptăm, totuși, la o expoziție personală. Am văzut pe blogurile tale că ai ceva „material” adunat. Acel International Political Chess chiar ar trebui să beneficieze de o expunere mai largă. Am expus și am și vândut un prim șah cu figuri politice românești (din teracotă) în cadrul unui târg la Muzeul Țăranului Român acum câțiva ani. În rest, am expus și voi mai expune, însă nu mă grăbesc... C
• 1986 ����� – �� Cri� ���� na Cran ta s-a năs cut în Bu curești • A absolvit Uni versitatea Nați onală de Arte și Uni v e r sitatea Națională de A r hitectură din București • 2005 – Debu tea ză cu lucra rea de grup B r a i nw a s h la orash din cadrul UNA • ����� 2010 �� – ��� Ex� pune proiectul cera mic Urme la Galeria Curtea Veche • 2011 – Reali zea ză scurtme tra jul Devenirea unui preșe dinte și lucra rea ceramică International Political Chess, cu fi guri politice in ter naționale înlocuind pie� sele de joc. Cri na Cranta este autoarea blo gului Ce r am i c n e x u s . blogspot.com
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 61
D Numitorul
octombrie best of
până pe 04.11
STELLA MARIS — INIMA REGINEI MȚR, Kiseleff 3
Pictură, artistă: Miruna Budișteanu
până pe 11.11
CUM A FOST POSIBIL? Galeria Art Yourself, Panait Istrati 55
Expo de grup, 70 de ani de la Pogromul din Iași, artiști: Ana Maria Avram, Anca Brânzaș, Bogdan Pelmuș, Magdalena Pelmuș, Beniamin Popescu, Radu Rodideal, Silvia Trăistaru, Ștefan Ungureanu, Sarah Einik
până pe 25.11
ANA DOROTHEA & ANDREI GHEORGHIU Galeria Anticariat Curtea Veche, Franceză 54
Fotografie, performance, film, artiști: Ana Dorothea, Andrei Gheorghiu, Ion Grigorescu
până pe 27.11 CORTUL DIPLOMATIC
Salonul de Proiecte, Calea Moșilor 62-69
[EXPO]
comun: MOARTEA SUNT DIN CE ÎN CE MAI RARE EXPOZIȚIILE-DOCUMENT din câmpul cultural bucu reștean. Nu mitorul comun – Moartea este rezultatul unui efort de cercetare a trecutului recent, ce a luat nașterea la iniția tiva lui Marius Oprea, într-o viziune curatorială aparținând cercetătorului Gheorghe Pe trov. Tehnic și practic, este vorba de săpături arheologice în măduva trecutului, la propriu și la figurat, întrucât echipa este inițiatoarea unui demers de căutare, depistare, des humare și catalogare a foștilor disidenți politici executați de către Securitate, fără judecată, în perioada 1948-1952. Artistic și teoretic, rezultatul se conturează într-o cavalcadă de fotografii de familie sau de Securitate, înregistrări video din timpul deshumărilor, interviuri cu cei care au cunoscut cele 22 de victime identificate până în prezent, în gropi individuale sau comune. Expoziția revine acum pentru a doua oară la București, în cadrul Muzeului Țăranului Român, după ce a făcut înconjurul țării și al străinătății, iar subiectul este cu atât mai actual, cu cât
se discută tot mai des despre înființarea unui Mu zeu Național al Dictaturii Comu niste, inițiativă intens discutată în ultima vreme. Spre deosebire de ceea ce se prefigurează a fi MNDC și prin comparație cu memorialul de la Sighetul Marmației, expoziția girată de Marius Oprea nu judecă sau condamnă, dar nici nu comemorează, miza ei este aceea a cercetării științifice, cu instrumentele arheologiei, abil in ter conectate cu cele ale filmului documentar. În lumina ei, trecutul recent nu este nici alb, nici negru, este pur și simplu trecut, care acum devine cunoscut. 21.10 – 6.11, Sala Foaier, MȚR, Kiseleff 3, organizator: Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului
Alexandru Solomon - 15 Filme. Arhivă. Instalații Pentru fanii Docuart.ro sau ai Fav. ro, filmele documentare din anii ’90 ale lui Alexandru Solomon sau cele de la începutul anilor 2000, realizate în colaborare fie cu Geta Brătescu, fie cu Radu Igazsag, nu mai sunt de mult o surpriză. E adevărat că plăcinta din pământ din Earthcake (1992) ori gentilomii țopăind în jurul dricului lui Urmuz, din Strigăt în timpan (1993), printr-un citat contagios din Entre’acte (1924) al lui René Clair, sau
chiar marșul amețitor al tramvaielor contemporane din Cronica de la Zürich (1996), o aluzie, directă poate, la Celovek s kinoapparatom (1929) al lui Dziga Vertov, nu prea aveau multe lucruri în comun cu rigoarea documentaristă a investigației faptului imediat, după cum adevărat este și că unele dintre ele au „rulat” de-a lungul timpului pe la Danish Video Art Data Bank sau Euro Media Art, însă dacă autorul lor se recomanda drept
până pe 10.01.2012
SIGMA — SECVENȚE ȘI INTERFERENȚE Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia
Curator: Andreea Palade Flondor, artiști: Ștefan Bertalan, Constantin Flondor Străinu, Doru Tulcan, Elisei Rusu, Roman Cotoșman, Diet Sayler, Zoltan Molnar, Toma Viorel C 62 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Fotografii: Claudiu Popescu
Proiecte, artiști: Anetta Mona Chișa & Lucia Tkačova și Ion Grigorescu
documentarist, atunci documentarist să fie. Noutatea constă în faptul că acum ele nu mai rulează, ci sunt expuse. Privite din această perspectivă, adică a expunerii într-un muzeu de artă contemporană, filmele nu devin mai puțin documentare, ci capătă mai multă patină artistică, reactivând în ele o actualitate irefutabilă. Dar expoziția de la MNAC mai vorbește și despre altceva: despre faptul că MNAC a crescut mare. MNAC nu mai expune concepte primite de-a gata, de la artiști, curatori sau alte instituții, ca o gazdă bătrână și neputincioasă, ci ia decizii canonice, adică produce judecată de valoare. A trecut, altfel spus, de la funcția de executive, la aceea de manager. Să-i urăm, așadar, un post și mai înalt în ierarhia culturală contemporană, iar lui Alexandru Solomon, simeze la Veneția! 13.10 – 20.11, MNAC, artist: Alexandru Solomon, inițiatoare: Ruxandra Balaci, organizatoare: Carmen Iovitu
the taste is
Readers CafĂŠ Un singur loc, trei elemente complementare: gastronomia, arhitectura Ĺ&#x;i literatura.
Foto: Claudiu Popescu
Detalii la pag. 67
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 63
În bucătărie este doamna Ioni, un cofetar cu peste 30 de ani de experienţă, timp în care a gătit din plin atât produse de cofetărie şi patiserie românească, dar şi de cofetărie internaţională. După mulţi ani în domeniul hotelier de lux, doamna Ioni este cea care împrospătează mereu meniul cu idei noi.
estaurante cafenele
Băcănie
à la française Foto: Claudiu Popescu
Băcănia Coco s-a lansat pe 23 august, anul acesta. Numele de Coco a venit cât se poate de natural şi s-a pliat perfect pe dorinţa proprietarilor de a crea un proiect cu faţă umană. De Anca Negoiţă
info
c "
oco este personajul care exprimă cel mai bine ceea ce încercăm noi să construim şi să dăm mai departe în fiecare zi: texturi, arome, mirosuri, gusturi naturale şi sofisticate”, spune Dan Chirnogea, unul dintre proprietari. Coco este un nume retro, aşa cum este tot spaţiul care îţi creează legătura cu anii dulci de început de secol. Ani pe care, într-o formă sau alta, aceştia încearcă să-i recupereze, după ani buni de consumism alert. Ideea este una simplă. Produse naturale, cu gust, fără amelioratori, afânători şi conservaţi artificiali, accesibile unui public cât mai larg. Încă de la început, au încercat să evite transformarea într-un spaţiu cu acces exclusivist sau ocazional, condiţionat doar de nevoia de a cumpăra un cadou gourmet. „Este foarte important pentru noi să reuşim să vindem nu numai produse, ci şi poveştile din spatele acestora”, spune Dan. Inspiraţia de a deschide un asemenea loc a venit din mai multe surse: pasiunea pentru gătit, pasiunea pentru fotografie (în special pentru cele de epocă), „viaţa din 64 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Franţa, unde a fi cumpărător este o adevărată încântare”. Majoritatea produselor din băcănia de pe Dionisie Lupu sunt achiziţionate de la mici producători locali din România. În ceea ce priveşte produsele care nu sunt româneşti, au încercat să aplice aceeaşi regulă: trebuie să vină de la mici ferme sau mici producători locali. După două luni de băcănie, „putem spune fără ezitare că cele mai căutate produse sunt cele româneşti: vinurile, zacuştele, preparatele din carne, brânzeturile şi dulceţurile. Din categoria celor care vin din Europa, cele mai apreciate sunt berile englezeşti, ceheşti şi germane”. La Coco găsiţi şi preparate pe care aceştia le fac în laboratorul propriu. Eclerul şi cheesecake-ul sunt deja bestselleruri, iar quiche-urile „au primit «recenzii» de care suntem tare mândri”. Cel mai ieftin produs din băcănie este una dintre făinile bio (4 lei), iar cel mai scump este un jamon serrano de 110 lei/kg. La cerere, se fac şi livrări la domiciliu. C Băcănia Coco, Dionisie Lupu 76, 021.310.94.34
• Muştarul şi dulceaţa de nuci de la Lucullus Tecuci, • Gulaşul cu vânat de la Marcella Cos nean, • Zacusca de gogonele de la Ţărăncuţa, • Cârnaţii us caţi din Franţa de la Teyssier, • brânza de capră, dulceaţa de ceapă de la Yveline, • dul ceaţa de lapte de la Saschiz, • cafeaua de la Papa Ja cques şi • berea afumată Schlenkerla.
A
boutique restaurant
Chocolat
Foto: PR
Foto: Claudiu Popescu
Chocolat Créateur de Goût s-a reinventat. Acum este Chocolat Boutique Restaurant, world unique concept, un melanj între un restaurant clasic şi un boutique de inspiraţie pariziană. Pentru asta a fost rescris în întregime meniul. Pe lângă preparate speciale ca mille-feuilles de pere şi brânza roquefort pe pat de spanac ciufulit sau risotto nero di sepia cu caracatiţă şi sos de şampanie, au mai apărut delicatese ca oţetul
[BRUNCH]
Radisson Blu
b
runch-ul s-a servit intens în perioada interbelică. Era la modă atunci să îţi petreci jumătate de duminică alături de familie la un breakfast prelungit combinat cu un fel de early lunch. La fel în vogă este şi acum. Mai ales în weekendurile reci, când nu prea mai poţi ieşi din oraş, dar nu vrei să stai nici acasă. Soluţia, pe cât de mondenă, pe atât de gourmet, este o ieşire la unul dintre sunday brunch-urile de la hotelurile de cinci stele din capitală. Brunch-ul de la Radisson Blu are deja o tradiţie de câţiva ani buni. După ce a fost „La Vie en Rose”, „Viva la Vida” şi altele pe aceeaşi temă, a venit şi rândul cinematografiei să fie cap de afiş. Aşa se face că toamna aceasta, restaurantul Dacia Felix din hotelul de cinci stele vă invită
în fiecare duminică între orele 12.30 şi 16.30 la Cinema Brunch. Tot pe modelul bufet deschis, bucătarii de la Radisson au adunat în meniu salată cu fructe de mare, Coq au vin, somon afumat, Quiche Lorraine, piept de raţă cu portocale şi diverse reţete cu creveţi şi homar. În pachet este inclusă şi o sticlă de sparkling wine. Dată fiind tema, la Cinema Brunch se cântă jazz live. Ca şi până acum, brunch-ul este kids friendly. Există un colţ special amenajat pentru copii, Kids Corner, unde sunt mese şi scaune speciale, jucării, meniu dedicat cu preparate specifice şi animatori. Preţul este de 190 de lei pentru o persoană, cu un discount de 50% pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani. // NATALIA TOMESCU Radisson Blu Hotel, Calea Victoriei 63-81, 021.311.90.00.
de zmeură sau zacusca proaspătă artizanală. Tot din lista de noutăţi fac parte şi designul, care a lăsat de-o parte stilul rustic pentru o alură mult mai elegantă şi urbană, dar şi vesela Revol, din bazalt. Am testat noul boutique restaurant într-o seară de vineri. Din motive lesne de înţeles (un Centru Vechi ultra-arhi-plin), am ales boutiqueul din Dorobanţi. Şi nu ne-a părut rău (chiar dacă nici zona asta nu era chiar pe lista noastră de preferate). Prima bilă albă au primit-o chelnerii bine pregătiţi şi exact cât trebuie de prietenoşi. Restul de două sute patruzeci şi nouă de bile albe s-au dus la spanacul cu unt. Apoi am ales din meniu şi un pui umplut cu brânză camembert, dar zău că spanacul a fost cea mai delicioasă chestie pe care am gustat-o în ultimii 30 de ani (şi eu am 28). Pe bună dreptate că nu-şi merita numele de side dish. Ar fi trebuit să fie „cel mai principal” fel de mâncare de la Chocolat. Dar să mai omorâm din entuziasm, că ce e mult strică, vorba înţeleptului. Nu puteam pleca fără să comandăm desert. Am fost conservatoare şi m-am delectat cu aceeaşi crême brulée pe care obişnuiam să-o savurez şi în vechiul Chocolat şi care a fost cel puţin la fel de catifelată şi de aromată cum îmi aminteam. Investiţia în locaţiile din Calea Victoriei şi Radu Beller a fost în jur de 500.000 de euro. Din noiembrie, clienţii Chocolat au parte de două noi oferte: Bufet Mic Dejun şi Weekend Brunch. Din meniu: moelleux au chocolat (1), servit cu sorbet de zmeură, sos de ciocolată şi zmeură proaspătă, risotto di nero sepia cu caracatiţă şi sos de şampanie (2), un preparat uşor şi savuros, café macaron, o cafea caldă pentru un mic dejun dulce. // NATALIA TOMESCU
Chocolat, Radu Beller 13, 021.230.23.83
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 65
Books Coffee Club
[TRADIȚIE DE BUCUREȘTI]
m
Union, Jack
l
-am descoperit astă-vară. Căldură mare, ne era sete, voiam ceva răcoritor, în casă era secetă. Din Vasile Conta, 3 minute pe Rosetti, traversat Calderon, cotit dreapta pe Caragiale, intrăm, salutăm. Câteva mese la parter și-un băruleț cochet. Suntem fumători? Suntem! Drept care poftim la etaj, alură de mansardă, spațioasă, mai în spate o scenă și o pianină.Vine meniul. Îmi pare că specificul românesc (boieresc parcă sună mai bine) trebuie respectat, așa că trecem peste vitello tonato, scoici, paste cu fructe de mare, carpaccio, foie gras și alte asemenea, și alegem un platou Mon Cher. Dar asta era astă vară. CUT TO: Mijloc de octombrie fri guros. E ceva mai plin de data asta și cum ne e foame, alegem o gustare I.L. Caragiale (48 de lei), de două persoane (noi eram trei și abia l-am terminat), apoi cașcaval de oaie de la Harghita, caș cu ceva ierburi, cârnați picanți ardelenești, mușchiuleț afumat cu tupeu, șuncă roșiatică, pe care un italiano crudo ar aplauda-o și, pentru că suntem cuminți/răsfățați, slăninuță gen „se topește-n gură” și ceapă roșie – totul stropit cu țuică de casă tare și aromată. Plusăm cu o ciorbă de burtă ultrafierbinte și o supă de pui cu tăiței de casă, ambele ca la carte. Ciorba de fasole Ghiță Pristanda o lăsăm pentru decembrie. Conform „înțelegerii”, decidem în continuare pentru românisme: scăricică de porc marinată, mâncare de praz cu măsline și Ceafa lui Farfuridi (45 de lei), totul asezonat cu vinul casei, un cabernet perfect băubil, dar numai alături de mâncare.Am fi poftit și sărmăluțe Dandanache, dar ultima porție a primit-o domnul cu ochelari. Stingem pofta cu o vodcă neagră Blavod (20 de lei suta) – cu un cub de gheață și o felie de lămâie, ca pentru Florin. Scăricica nu-i suficient de marinată, dar te amuză s-o ronțăi în mână, ca acasă. Ceafa lui Farfuridi nu-i chiar a lui, dar e ceafă de mistreț fragedă, stropită cu sos de usturoi și cimbrișor. Ar trebui să ne oprim cât mai putem respira, dar, în ciuda protestelor Codruței, ne ambiționăm să încercăm și desertul, la pachet cu un Johnny Walker (Red Label, clasic) cu două cuburi de gheață. Papanașii vin greu, dar așteptarea merită – nu atât de mari cât ne-am temut, nu atât de mici cât am sperat, smântână și dulceață separat. Plesnim, dar rămânem cu o amintire plăcută și o pofta de sarmale neîmplinită. Rămâne pe data viitoare – decembrie, cum spuneam. C La Union, I.L. Caragiale, 21-23; 021.210.06.31 66 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
ai erau 10 minute până la ora 10 luni seara, când am ajuns la Books. „E deschis până la 8... ăăă, până la 10... ăăă”, spune barmanul. „Până la 8 sau până la 10?” întrebăm noi nedumerite. „Da”, vine răspunsul. Barmanul dezorientat nu ne-a împiedicat să ne aşezăm la o masă pentru o cafea scurtă. Am aruncat ochii de jur împrejur. Decorul este corect. Parcă scos dintr-o revistă de profil. Combinaţia de lemn, plastic şi puţin aluminiu, nuanţele calde de crem, alb şi negru, oricât ar suna de straniu, arată aerisit, minimalist, modern. Deci bine. Pe spătarele celor câteva canapele stau teancuri de cărţi care abia aşteaptă să fie răsfoite. Am văzut titluri ca Animarea grupurilor, Cum să scrii reclame de succes, Povestiri din lumea nouă, Enciclopedia Universală Britanică, chiar şi o carte a Mihaelei Rădulescu. Oferta este eclectică. Chiar şi cafeaua a venit repede. Cu toate astea, Books Coffee Club nu m-a convins. Visam la canapele moi şi încăpătoare, căldură şi parfum de bibliotecă. Am avut scaune tari de plastic, frig (nu ştiu dacă din pricina sistemului de aerisire sau a faptului că se află la subsol, dar curentul care îmi tot bătea pe la picioare mi-a dat senzaţia că aştept metroul pe peron) şi coloana sonoră de la Misiune Imposibilă (sau ceva foarte asemănător). Mergeţi la Books pentru selecţia mare de cărţi, pentru linişte (este destul de gol, iar muzica e în surdină) şi pentru a admira corpurile de iluminat de deasupra barului. Nu mergeţi dacă ceea ce căutaţi este atmosfera caldă (şi la propriu, şi la figurat) din biblioteca de acasă, cu fotolii în care vă puteţi cuibări cu o cană mare de ciocolată caldă. // NATALIA TOMESCU
Book Coffee Club, Piaţa Romană 9 Cafea și cărți, asta propune localul din ROMANĂ, după nume,cel puțin
Foto: Adi Bulboacă
Foto: Claudiu Popescu
Am preferat un calambur british unui rapel caragialian. O să amintim de nenea Iancu în cele ce urmează, că doară cârciuma despre care scrijelim aici se află în fosta dumisale casă, situată în centrul Bucureștilor, pe strada ce-i poartă numele, la numerele 21-23 fix. De Andrei Crețulescu
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 67
Con cur s
A arunca, a prinde, a învârti, a balansa şi a manipula. Sticle, shakere, pahare şi cam tot ce se mai află într-un bar profesionist. Despre asta este vorba la un concurs de flair bartending – un show care se termină într-un pahar de cocktail. Istoria Champions Flair Crash începe în 2001, când echipa restaurantului Champions din Hotelul JW Marriott organiza prima competiţie internaţională de flair de la noi din ţară. După 9 ani şi 300 de participanţi, concursul a ajuns să fie cunoscut la nivel mondial şi pus pe aceeaşi treaptă cu Warsaw Flair Challenge, Paris Flair Open, Roadhouse World Flair din Londra sau Legends of Bartending din Las Vegas. Concursul are loc, de obicei, la începutul lunii decembrie şi durează două zile (calificări şi premiere). Anul acesta, pentru că aniversează 10 ani, va fi o singură zi de concurs, iar acesta va avea loc pe 30 noiembrie cu mare fast şi multe personalităţi din domeniu. Premiile totalizează peste 10.000 de dolari, iar câştigătorul va fi ales dintre 10 cei mai buni barmani de flair din lume invitaţi special la evenimentul de anul acesta. Dintre ei va face parte şi campionul nostru naţional, Vali Luca (locul 2 la ediţia de anul trecut). Pe lista de personalităţi prezente se află şi Christian Delpeche, legendă necontestată a barmanilor de flair din lume. La concurs vor fi testate tehnicitatea, creativitatea, spectaculozitatea şi fluiditatea mişcărilor. La alegerea câştigătorilor vor ajuta şi barmanii de la Exquisite Bar Solutions. // ANCA NEGOIȚĂ
68 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
[DE WEEKEND]
LA SCRIITORI
TÂRGOVIȘTE.Da, vă invităm în provincie, măcar pentru o scurtă escapadă de weekend. Nu faceți mai mult de o oră pe drum! Mergeți pe Calea Domnească până aproape de Chindie. Întrebați de Stadion sau de Muzeul Scriitorilor. Chiar lângă acesta din urmă veți găsi o curte boierească cu terasă (dacă mai prindeți vreo zi cu soare). Dacă nu, coborâți în cramă, La Scriitori. Asta nu înainte să admirați arhitectura casei care găzduiește localul. Priveliștea face toți banii! Crama cu pe reți de cărămidă pare să fi fost locul preferat al paharnicilor de pe vremuri. Nici acum nu se dezice, însă. Lipsesc butoaiele cu vin, dar curge bere gârlă - la prețuri de n-ați mai văzut de mult prin București. Titlurile livrești din meniu vă invită să gustați mai multe genuri și specii literare la pahar. Aveți „sonete”, „rondeluri”, „acrostihuri” (tării, adică) la prețuri de până în 12 lei. „Epigramele” se servesc, shot, la bar. Nu știm sigur care era moda la curte odinioară, dar, dacă arun cați o privire pe la mese, recunoașteți tipicul: blugi, tricouri (negre mai ales), plete (musai). Ge nul muzichiei e lesne de înțeles. Barul este bikefriendly, tocmai de aceea urmează Valah motorcycles party și un concert Gang Band (pe 5 nov.). Apoi alte cântări live: Sanctuar (12 nov.), Electric Fence (18 nov.), Celelalte Cuvinte (3 dec.). Vreți să notați programul? Cereți scriitorilor „cerneală”, la bar. // STELA NADOLEANU La Scriitori , Târgoviște, Justiției 7, 0724.935.422; 0723.186.565
LOC DE DAT [PETRECERI]
Que Pasa? Potrivit pentru grupuri și petreceri, Que Pasa se anunță un loc numai bun în care să cerneţi povești pentru câteva ceasuri alături de prieteni. Dacă veniţi neînsoțiţi, nu aveţi cum să vă simțiţi singuri. Puteţi să vă găsiţi companie, la nevoie, ori să petreceţi un timp pe cont propriu într-o atmosferă „ca acasă”. Asta pentru că sintagma „omul sfințește locul” este axiomă, în acest caz. La Que Pasa am legat prietenii, am regăsit foști colegi de facultate. Am luat parte la scrieri de scenarii, pe terasă, ori am băut un ceai cald înăuntru pe timp de toamnă târzie. Unde mai pui că personalul e amabil, iar dj-ul te ajută cu melodia preferată. Se dă rock cât se poate! De la clasici până în zilele noastre. Trebuie să mai știți că din meniul zilnic fac parte și proiecțiile de concerte, iar băuturile sunt dintre cele mai diverse. La fel și prețurile, nedepășind media zonei. Cafeaua și ceaiul pornesc de la 5 lei, la fel şi berea, iar prețul tăriilor gravitează undeva în jur de 10 lei. Și să nu uit: până la ora 18.00, în fiecare zi, nota de plată vine cu o
Foto: Claudiu Popescu
CHAMPIONS FLAIR CRASH 2011
reducere de 25 %. Inițial, pe locul din Praporgescu 13 își făceau veacul clienții restaurantului cu specific sârbesc Que Pasa. De la începutul mileniului trei, au ființat aici pubul Intermezzo, cafeneaua Colours, iar din 2005 localul și-a reluat numele – Que Pasa. De data asta, ca bar. Și așa răspunsul la întrebare a început să prindă contur din ce în ce mai mult. Acum mergi la Que Pasa și știi la ce să te aștepți. // PATRICIA MARINESCU Que Pasa?, G-ral Praporgescu 13, 0722.755.580
[CAFENELE]
READERS CAFÉ
extra meniu
Mergeți aici nu doar pentru cafeaua de dimineață sau prânz. Consultați și „meniul” cultural
Sunt seri de poveşti, seri de dans, vernisaje sau concerte live. Printre trupele care au susţinut concerte la Readers se numără Merci Band, Mălin Cristache Quartet, Luiza Zan, George Baicea, Partizan, Călin Costache. În plus, se cântă muzică live în fiecare seară.
Foto: Claudiu Popescu
La Readers Café merg tinerii boemi, familiile cu copii sau par tenerii de afaceri. Pentru toţi există câte un colţ foarte bine delimitat, câte un eveniment special sau câte un preparat în meniu. De Anca Negoiţă
r
eaders Café adună trei elemente complementare: mâncarea, arhitectura şi literatura. Este un loc cu un design fluid, care încurajează răsfăţul în compania unei cărţi bune şi experienţele culinare. În completarea ambianţei, localul găzduieşte în mod constant concerte live cu voci şi instrumentişti cunoscuți, lansări de carte, expoziţii de pictură, degustări de vin. Este proiectul comun a 6 prieteni. Anca şi Călin Mitu deţin de 15 ani compania Privileg Catering, furnizor al casei Regale a României şi leader pe piaţa de catering de evenimente din România. Liliana şi Cristian Ghiţău, prin birourile de arhitectură pe care le au în România şi Germania, creează de peste 17 ani spaţii ce îmbină influenţele multiculturale. Iar Cristina şi Dan Nicolaescu au reuşit să-şi vadă visul transpus în realitate în urmă cu patru ani, când au deschis librăria Anthony Frost, unde se găsesc doar cărţi în limba engleză de la prestigioase edituri din Anglia şi US. Ideea de a deschide Readers Café a venit spontan, atunci când Anca Mitu a văzut spaţiul din Metropolis Center (care în 1919 devenea prima tipografie din Bucureşti). Restul a decurs apoi firesc. Liliana şi Cristian Ghiţău s-au ocupat de proiectare şi decorare. Au transformat un simplu
evenimente
hol într-un loc urban, chic, modern cu accente retro. Există colţul bibliotecii, colţul muzicii (cu pian, gramofon şi claviat), colţul convivialităţii cu masa masivă de lemn, care poartă numele de „Masa Prieteniei”, colţul lecturii şi spaţiul expoziţional. Meniul este variat. Cei de la Readers recomandă felurile de sushi (preţurile variază între 27 şi 95 de lei, în funcţie de mărimea porţiei şi de felul preparatului), precum şi desertul mango cheesecake (16 lei), alături de selecţia de vinuri, cocktailuri sau ceaiuri. Până luna trecută, au găzduit expoziţia de pictură „Retrospectiva vs. Gaudi”, semnată Cristina Frenţiu Socolescu. Luna aceasta continuă cu expoziţia de grafică „Imaginarium” a lui Bogdan Constantin. „Uneori ne alegem artiştii, alteori ne aleg ei pe noi”, spun proprietarii. C
Pe 24 octombrie a avut loc vernisajul expoziţiei de grafică „Imaginarium” a lui Bogdan Constantin, expoziţie pe care o vor găzdui până la sfârşitul lunii noiembrie. În a doua jumătate a lunii acesteia va avea loc un concert al trupei Les Elephants Bizzares. Readers Café are şi alte proiecte pe rol, despre care vom
afla detalii imediat ce se vor concretiza. Urmează programul dedicat sărbătorilor de iarnă. Dar toate la timpul lor...
Readers Café, Metropolis Center, Grigore Alexandrescu 89-97, 0737.323.377; www.readerscafe.ro NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 69
B52
NOPȚI CA-N VAMĂ . Asta promite 52-ul de foar te mulți ani. Cine îi știe numele, știe și stilul clubului, și vechea adresă de lângă Cișmigiu. De curând, clubul s-a mutat pe 11 iunie, lângă Fabrica. O asemenea mutare ce re o revizitare, desigur. Așa că am purces într-o noapte. Odată ajunși am constatat - nu doar faptul că cele două cluburi sunt vecine -, ci și faptul că s-au „înfrățit” printr-un pasaj comunicant. Spațiul de la etaj este mult mai mare. Poate prea mare pentru în ghesuiala prietenoasă cu care eram obișnuiți în fostul sediu. În antreu ne așteaptă o masă joasă cu taburete. Este un loc ușor ferit de toată zarva, separat, cumva, de restul halei printr-un „perete” de zăbrele. Ne-am bucurat c-am avut inspirația să ne așezăm aici. Clubul avea să se umple până la refuz după 11 seara. Plus că media de vârstă nu depășește 25 de ani. Cu efervescența specifică, cei mai tineri decât noi se simțeau în largul lor la mesele de lângă ring sau lângă boxe. Cum nu mai fusesem de multă vreme în B52, am întrebat dacă acesta își păstrase stilul muzical în ultimii ani. „Depinde ce numim ultimii ani”, mi s-a răspuns. Anul trecut muzica era la fel ca și acum, se pare. Însă eu nu-mi aduc aminte să se fi mixat atât de mult melodiile ultracunoscute de club. Prețurile de la bar, însă, nu fac notă discordantă cu imaginea pe care o aveam. Nici „felul” celor care vin aici, chiar dacă sunt mai tineri. Am rămas până spre dimineață, însă n-am mai găsit spiritul 52-ului pe care-l știam. Poate e doar vârsta, deși tind să-i dau dreptate fetei care a exclamat la un moment dat:„ăsta nu e B52! E B52 în deplasare!” // STELA NADOLEANU
B52, 11 iunie 50, 021.311.65.86; 0753.315.563; www.clubb52.ro 70 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Tralala Tralala este un loc prietenos, dacă nu pui la socoteală scara cam abruptă de la intrare şi alura stupid marţială a omului de la pază, care aduce izbitor de tare cu atitudinea agentului Smith din Matrix. Dintre toate localurile pe care le-am văzut în Centrul Vechi, e unul dintre cele mai cinstite, cu oameni care îl frecventează pentru că așa vor și nu pentru că li s-a întâmplat să nimereas că aici din lipsă de spaţiu în altă parte. Primul lucru pe care l-am observat este că în club nu există plasme. Amănunt rar şi îmbucurător în plaja localurilor bucureştene. Recunosc că fac parte din categoria celor care se simt agresaţi într-o măsură considerabilă de suprastimularea vizuală din localurile capitalei (dacă voiam să mă uit la TV, stăteam acasă şi ieşeam mai ieftin...). În mod evident, este un club de nișă, cu un public ţintă care se situează în jurul a 20 de ani sau chiar mai jos (vezi liceenii invitați pe diverse site-uri de profil la petreceri în Tralala). Muzica este electro, cu nuanţe mai suave de jazz sau mai puţin suave de dance or drum’n’bass, iar dj-ii au platane. Există chiar şi un ecran mare, pe care sunt proiectate ima gini mai mult sau mai puțin violente cu ursuleți și roboți care anunță sfârșitul lumii. În subsolul cu încăperi dispuse pe lung, în fața pupitrului de DJ sunt șiruri-șiruri de inițiați în ale electro-ului, care dansează cuminte, aproape ordonat, cu ochii în ecranul cu pricina. Intrarea este liberă, iar preţurile sunt destul de mici pentru Centrul Vechi, fapt ce încurajează fără îndoială atmosfera relaxată şi atrage un public tânăr: berea între 6 şi 8 lei, un whisky-cola, 12 lei. Barmanii sunt foarte simpatici, iar garderoba e cu plată (2 lei). Poate cel mai interesant aspect al locului este istoria ilustrată care se derulează ritmic pe toţi pereţii clubului. În faţa mea, următoarea scenă: un fel de Neptun reloaded, căruia îi face duios cu ochiul o nimfă hipioată, care poartă doar o eşarfă la gât şi un pahar (de bere?) în mână. Întorc capul şi remarc desfăşurarea BDului pe tot parcursul subsolului. Nice! Întreb de artist. Erika Benedek. Sunt unele diferenţe cromatice faţă de momentul de început al decorării (noiembrie 2010). Atunci a fost gândită într-o variantă mult mai luminoasă şi cu o cromatică mult mai variată faţă de momentul noiembrie 2011: negru, întunecat, probabil mult mai pe placul celor ce frecventează Tralala. // COSTIN MIHALACHE Tralala, Lipscani 43 (în gang);www.tralalaclub.ro
Fotografii: Claudiu Popescu
luburi
to shop
Foto: Claudiu Popescu
Hotel Rembrandt
De recomandat turiștilor pentru servicii și localizare pe hartă. Bucureștenilor din aceleași motive. Detalii la pag. 80 NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 71
uto
Mai multe inovații Noul M-Class are consumul cu 25 de procente mai mic faţă de modelele precedente, iar cea de-a doua generaţie B-Class anunţă o nouă eră a clasei compacte Mercedes-Benz, atât din punct de vedere al designului, cât şi tehnologic. De Anca Negoiţă
Foto: PR
B-CLASS, niciun alt model din istoria MercedesBenz nu a beneficiat de atât de multe inovaţii
În octombrie anul acesta la Salonul Auto de la Bucureşti (SAB & Accesorii 2011) Mercedes a lansat noile B-Class şi M-Class, mode le care urmează să fie puse în vânzare în România în luna noiembrie la preţuri începând de la 19.900 de euro (noua clasă B) şi 44.900 de euro (noua clasă M)
72 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Clasa B Mai agil, mai confortabil şi mai spaţios. Cam aşa s-ar descrie noul B-Class. Niciun alt model din istoria MercedesBenz nu a beneficiat de atât de multe inovaţii la trecerea de la o generaţie la alta, spun cei de la Mercedes. Pe scurt − înălţimea redusă cu 5 centimetri faţă de modelul precedent, spaţiu mai generos
pentru pasageri, pachetele opţionale de echipare Chrome, Sports, Exclusive şi Night, sistemul de comandă vocală, accesul la internet. Noul motor pe benzină în patru cilindri marchează şi el lansarea unei noi serii de motoare al căror proces de ardere este bazat pe a treia generaţie de sisteme de injecţie lansată anul trecut, ceea ce
Foto: Adi Bulboacă
hopping
M-CLASS,pachetul On&Offroad are şase moduri de condus: un mod automat, două off-road şi trei on-road
punctează debutul acestei tehnologii pe segmentul compact de autovehicule. O altă premieră este cutia de viteze 7G-DCT şi dublul ambreiaj. Tot la capitolul noutăţi intră şi sistemul PRE-SAFE. Clasa M Cu un coeficient aerodinamic de 0.32, noul model, ML 250BlueTEC, este un punct
de referinţă pentru clasa sa de autovehicule. Mai mult, ML 250 BlueTEC 4MATIC are un consum de doar 6 litri la suta de kilometri (poate parcurge 1.500 km cu un rezervor plin). Modelele ML 350 BlueTEC 4MATIC şi ML 350 4MATIC BlueEFFICIENCY au caracte ristici standard off-road extinse, inclusiv tracţiune integrală permanentă, control electronic al tracţiunii şi buton pentru activarea rulării off-road. Cu Hill Start Assist, asistenţa pentru pornirea din pantă, urcarea este mai uşoară, iar cu Downhill Speed Regulation, viteza rămâne constantă la coborârea rampei. La noul M-Class, pachetul On&Offroad are şase moduri de condus. Şoferul poate alege între un mod automat, două off-road şi trei on-road (sport, snow şi trailer). În plus, automobilul este dotat şi cu Real Life Safety, conceptul de siguranţă de la Mercedes, cu tot ceea ce presupune acesta, de la habitaclu robust, zone deformabile faţă-spate, până la cele nouă airbaguri, sistemele Brake Assist (cu versiunea opţională Plus) şi sistemul standard Active Bonnet. C
[REVENIRE]
VENERA ARAPU VITRINA DUPĂ O PAUZĂ DE TREI ANI,Venera Arapu
a deschis un magazin în Bucureşti în zona Pieţei Floreasca. Pe lângă hainele din colecţia de toamnă-iarnă 2011-2012 Vene ra Arapu, în noul boutique de 70 de metri pătraţi se află şi creaţii ale mai multor tineri designeri care fac parte din proiectul Vitrina. Despre Venera Arapu ştim că a lucrat cu casele de modă Givenchy şi Paule Ka şi că a participat la Săptămâna Modei din Paris alături de nume ca Zves Saint Laurent, Christian Lacroix, Jean Paul Gaultier, Valentino şi Paco Rabanne. Aşa că un magazin cu piese semnate de ea nu poate decât să ne bucure. Mai ales atunci când acestea sunt disponibile şi în toate măsurile, la cerere. Mode lele propuse vor putea fi comandate inclusiv în măsurile 34, 44, 46 sau 48, numere aproape imposibil de găsit în multe din magazinele bucureştene. Atelierul de creaţie este la o aruncătură de băţ distanţă, aşa că cele pasionate de hainele create sur mesure îl pot vizita şi cu alte cerinţe. Acestea îşi pot adapta modelele din magazin în aşa fel încât să se potrivească perfect corpului lor. Hainele Venera Arapu şi Vitrina mai pot fi găsite în Bucureşti şi la Victoria 46, The Place Concept Store, Iqonique Class Studio şi Băneasa Shopping City. // ANCA NEGOIȚĂ Venera Arapu Strada Banu Antonache 59, 0725.332.332, www.venera-arapu.ro NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 73
[SHOP ȘI ATELIER]
PAS BOUTIQUE
Am găsit bomboanele de ciocolată amăruie cu marțipan, liqueur Cointreau şi un strat de purée de zmeură la Choco Fashion, o confiserie din Centrul Vechi, de pe Gabroveni 4. Pe noi ne-au convins acestea, dar pentru cei mai suspicioşi sunt şi alte variante cel puţin la fel de apetisante, cum ar fi Caprice, ciocolată cu fistic şi migdale, Joffre, ganache cu fructe confiate sau trufe albe cu şampanie. Este bine de ştiut şi că în noiembrie plănuiesc să lanseze colecţia pentru sărbători! // ANCA NEGOIȚĂ
fline. În două cuvinte – Pas Bou tique. O afacere de familie care s-a născut anul trecut ca o alternativă personalizată pentru magazinele cu vestimentaţie profesională pentru dans. Pe www.pasboutique.ro găsiţi accesorii, body-uri, bustiere, co lanţi, compleuri, rochii, salo pete şi creaţii unicat pentru dansatori de toate vârstele şi mărimile. Body-urile sunt împărţite în categoriile aerobic, balet, gimnastică, înot, yoga şi costă în jur de 50 de lei. O rochie lun gă, despicată, din material elas tic ajunge la 150 de lei, iar o salopetă Ba gheera lungă din bumbac este 99,9 lei. Pe lângă piesele profesionale, ma gazinul online are şi o sec ţiune de cado uri, de unde puteţi cumpăra coliere din disc vinil by Alina Ene sau placate cu aur by Miss Babacilu, şi una de piese unicat ca body-ul tanga din elastan bordeaux sau bodyul din catifea cu mâneci trei sferturi şi spatele gol. De anul acesta, croitoria s-a extins, aşa că Pas Boutique face acum şi Atelie re de jazz dance și balet adresate copiilor și adulților deopotrivă, combinând cu succes metode clasice cu concepte originale de predare. Cursurile se ţin pe Academiei 21. // ANCA NEGOIȚĂ
Choco Fashion Strada Gabroveni 4, 021.335.00.33, www.chocofashion.ro
Pas Boutique Strada Academiei 21, 0722.923.201, www. pasboutique.ro
[BE TASTY]
Choco Fashion
Foto: Adi Bulboacă
MAGAZIN ONLINE şi ATELIER DE BALET şi JAZZ dance of-
[FASHION AND VINTAGE FAIR]
ABSOLUTELY FABULOS
SPECTACOLE - luni și marți, orele 14.00 și 16.00 74 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Pe 6 noiembrie, între orele 11.00 şi 19.00, la Villa Rodizio va avea loc ediţia cu numărul 10 a târgului Absolutely Fabulous Fashion and Vintage Fair. Pentru că 10 este un număr important, Diana Enciu şi Alina Tanasă pregătesc un eveniment care se vrea fabulos. Invitatul special al târgului va fi Melanie Galea, tânăra fotografă de street style de la The street muse care colaborează cu ELLE NY şi refinery29.com. La standuri veţi găsi haine şi accesorii „conforme” cu tema târgului — versatilitatea, şi cu
cea mai nouă tendinţă — color blocking. Vor fi peste 60 de expozanţi, atât din zona de vintage (VintageLady, VintageBazar, TrueVintage, ItalianVintage, vintagedeco),
cât şi designeri ca YKYMbags, 3127 bags, Antante, Chatterie, Arina Varga, Oana Călin, Gabriela Atanasiu, Livia Plăeşu şi Atelier 58. // ANCA NEGOIȚĂ
ealth MIHAELA ȘCHIOPU - artista care face terapie prin artă cu copiii bolnavi de SIDA
„A picta atunci când nu ştii nimic despre ziua de mâine poate fi eroic”. Aşa şi-a început povestea Mihaela Şchiopu, cea care îi învaţă să picteze pe copiii bolnavi de SIDA. Vorbeşte foarte mult despre ei şi foarte puţin despre ea. Abia când i-am citit CV-ul trimis ulterior pe mail am aflat că este lector la Universitatea de Arhitectură şi un artist cu multe expoziţii la activ. De Anca Negoiţă
Foto: Adi Bulboacă
bio
„Prietenia nu e cu program”
a
u trecut şase ani de la prima oră de pictură şi tot atâţia de când s-a împrietenit cu ei. Mai întâi a participat la un program sprijinit de compania Abbott România − „Promisiune pentru viitor”. Când acesta s-a terminat, ea a continuat orele. „Prietenia nu e cu program”, de aceea a ales să îi vadă în continuare. Ei sunt 7 acum, după ce unul dintre copii a murit pentru că nu şi-a luat medicamentele. Majoritatea sunt studenţi la arte şi „foarte norocoşi că au 76 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
acest talent, un talent care le permite să se exprime, să povestească despre nedreptatea lor, despre cât de frustrant este să primeşti în dar o boală incurabilă”. Este important, poate, de ştiut că toţi au fost infectaţi în spitalele româneşti atunci când erau foarte mici, printr-o utilizare incorectă a ustensilelor medicale. „Este darul pe care l-au primit ei de la sistemul de sănătate din ţara asta”, spune Mihaela. Acum, sistemul de sănătate le oferă medicamentele gratis. Dar ce folos, dacă ei decid să nu le ia sau
dacă, şi mai grav, atunci când vor, nu le au? Cea mai mare dramă a lor rămâne însă marginalizarea. Românii nu ştiu prea multe despre această boală, motiv pentru care dezvoltă o adevărată fobie atunci când sunt în preajma lor. „Le e teamă că se ia. Dar nu se ia prin îmbrăţişări”. Iar Mihaela este cea mai bună
• Absolventă a univer sității de arhitectură ION MINCU, promoția 1990 • Absolventă a univer sității de arte plas tice NICOLAE GRIGORESCU, promoția 1996 • Doctor în arhitectură 2010 • Absolventă a masterului de PSIHO DIAGNOZĂ, Terapie experienţială şi Dezvoltare personală la Facultatea de Psihologie, Universitatea Bucureşti, promoţia 2011 • Membră a UNIUNII ARTIŞTILOR PLASTICI din România • Membră de onoare a UNOPA (Uniu nea Naţională a Persoanelor afectate de virusul HIV) • 20 de expoziţii personale în perioada 1990-2011 • Organizator al expoziţiei 7+1, „O LUME DESPRE CARE NU SE VORBEŞTE”, cu lucrări rea li zate de tineri artişti se ropozitivi
health spot
Din atelierul artistei
Lucrări din expoziția 7+1
dovadă. „Oamenii m-au întrebat «cum poţi să stai în aceeaşi cameră cu ei?». Unii pentru că îşi făceau realmente griji, alţii doar din cauza neştiinţei”. Cu al optulea copil din grup, cel care a murit anul acesta, Mihaela şi-a petrecut ultimele luni. Era singur (mama murise, iar tatăl îl părăsise în spital când era mic, a învăţat să citească de la femeile de serviciu ale spitalului care i-a fost casă pentru 10 ani). Aşa că singurul om care i-a deschis uşa în ultimele luni de viaţă a fost Mihaela. „A murit pentru că nu şi-a luat medicamentele. Unii dintre ei sunt
demoralizaţi de atâta singurătate şi aleg să trăiască într-o lume în care fantasmează despre cum ar putea trăi fără tratament, despre cum această boală, de fapt, nu există”. De aceea şi-a propus ca, în viitorul apropiat, să scoată pe piaţă un ghid despre tot ce înseamnă SIDA şi HIV. Despre medicamente, despre cât de mult ajută ele şi ce se întâmplă atunci când sunt luate sau nu, despre cum ar trebui să se comporte oamenii în jurul celor bolnavi. „Oricât ar suna de banal, cel mai important este să fii iubit”, spune ea. Altfel, zice că şi-ar dori să fie rentieră şi să le poată da lor tot. Condiţia de martor este atroce. Când am întrebat-o de unde îşi ia tăria sufletească să-i susţină, mi-a răspuns că nu ea îi ajută pe ei, ci invers. „Şi nu e nimeni erou din punctul ăsta de vedere”, a ţinut să precizeze. Îmi arată un carneţel cu lucruri despre bucurie primit de la una dintre studente. „Vreau să fac un grup de terapie şi pentru cei care nu au niciun talent. Lor trebuie să le fie cel mai greu. Visul meu este să existe un fel de after-school în care să nu fie nevoie să ascundă faptul că sunt bolnavi, un loc în care să fie liberi şi să nu fie marginalizaţi pentru asta”. Până atunci, plănuieşte să organizeze încă o expoziţie cu lucrările lor şi una cu lucrările proprii despre ei. A picta este terapeutic, îmi spune. Iar ei pictează despre orice. Despre viaţă, bucurie, culoare, iubire, moarte, furie. Şi au atâtea de spus! C
Lasă grijile la uşa spa-ului. Adică fă-ţi un abonament Stress Relief (727 lei) la Orhideea Spa şi vei avea parte de masaj, arome şi muzică în surdină. Aveţi de ales între patru tipuri de şedinţe AromaStone sau Aromatherapy, plus acces în zona de relaxare şi a tepidarium ului. Culoare seducătoare, gust inconfundabil şi proprietăţi nebănuite. Vorbim despre dovleac, vedeta Halloween-ului, şi, mai nou, inspi raţie pentru terapia lansată de Eden Spa în noiembrie. Sweet Pumpkin Bodz Bliss este un ritual destinat relaxării şi îngrijirii pielii. Exfolierea corporală pe bază de dovleac elimină impuri tăţile, re vi talizează ţesutul şi pregăteşte corpul pentru împachetare. Beta carotenul, vitaminele A şi C şi cantitatea mare de zinc hrănesc pielea şi reduc iritaţiile. O şedinţă de 120 de minute costă 300 de lei. Tot la Eden Spa puteţi face şi Bacchus Oil Massage, o terapie de toamnă în ediţie limitată. Mai exact, un masaj 2 în 1 – energie şi relaxare. Răsfăţul începe de la tălpile picioarelor şi merge până la scalp. Corpul îţi va fi pus în mişcare, iar mintea se va eli bera de grijile zilnice. Pentru un efect absolut, propunem să faceţi masajul în paralel cu partenerul de viaţă. O şedinţă de 30 de minute costă între 132 şi 175 de lei.// ANCA NEGOIŢĂ
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 77
Nu ştiam mai nimic despre acupunctură atunci când am ajuns la cabinetul doamnei doctor Zoe Stratulat, într-o friguroasă zi cu ploaie. Şi, deşi nu mi-e teamă de ace, gândul că îmi vor fi înfipte în braţe, urechi, cap, mi-a dat un fior. De Anca Negoiţă
Foto: Claudiu Popescu
ealth
DR. ZOE STRATULAT practică acupunctura de 20 de ani
Înțepături terapeutice
„Oamenii sunt speriaţi de ace, vin crispaţi şi au nevoie să se relaxeze”, preci zează, încă de la început, doamna doc tor. De aceea, mai întâi le explică ce este acupunctura. O metodă chinezească de di agnosticare, tratare şi prevenire a bolilor. Se bazează pe teoria meridianelor energetice şi pe felul în care un organ lezat este amelio rat atunci când apare un excitant (acul) pe traiectul lor. Mai exact, este o practică prin care mai multe ace sunt introduse în diferite puncte cheie ale corpului uman. Ajută în primul rând la creşterea imunităţii, dar poate fi folosită cu succes şi ca trata ment al unor boli. „Nu este indicată sau contraindicată o singură formă de medicină. Important este cum le asociezi. Nu există o terapie care să fie atotştiutoare”, spune aceasta. „Iar corpul trebuie privit ca un tot unitar. Dacă pacientul are probleme cu ge nunchiul, nu se pun ace doar pe genunchi, ci pe tot corpul”. După „împrietenire”, se face diagnostica rea pulsului. La nivelul mâinii se percep şase pulsuri – trei superficiale şi trei profunde
– care aparţin fiecare unui meridian. Iar un puls are 28 de caracteristici. „Mai întâi se face un diagnostic al pulsului, apoi se continuă cu examinarea la ureche, limbă, iris, palmă.Toate părţile anatomice externe au un corespondent intern. Urechile sunt în legătură cu rinichii, pomeţii cu plămânii, etc.”. Oricine poate face acupunctură, inclusiv gravidele, copiii şi bătrânii. Există doar puncte contraindicate în anumite stări. Dar nu toate cazurile se tratează prin acupunctură. Infecţiile, tumorile, parazito zele de exemplu. „În plus, nu ai voie să promiţi. În medicină nu există noţiunea de vindecare. Se spune ameliorare sau stopare. Atunci când am un caz grav, tot ceea ce pot face este să îi ameliorez starea psihică, emoţională, funcţiile, să-i cresc pofta de mâncare, să-i diminuez durerea”. În funcţie de afecţiuni, se stabileşte un plan de şedinţe, reţeta de ceaiuri, dieta, analizele care trebuie făcute. Pentru că, din fericire, nu am descoperit vreo boală ascunsă, ci doar nişte uşoare dezechilibre energetice pe fond de stres, am
[CURSURI]
BOGDAN VASILE, instructor autoapărare 78 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
avut parte de o şedinţă de „relaxare”.Adică s-a pus accent pe punctul care acţionează echilibrul neuro-endocrin, cel care face legătura între viaţa interioară şi cea exterioară, sau, pe scurt, punctul fericirii. Am ieşit din cabinet „într-o frumoasă zi cu ploaie” (vorba unui personaj dintr-o carte pe care o citesc acum) şi mi-am dat seama că sentimentul acesta poate să creeze dependenţă. Un consult costă 110 lei, o şedinţă 70 de lei, iar moxibustia 25 de lei. C Cabinet acupunctură, dr. Zoe Stratulat, Camil Ressu 1, Bl. 14, Sc. 2, Et.1, 021.346.60.99; 0722.254.374.
AUTOAPĂRARE
„Primul lucru pe care trebuie să-l facă orice femeie agresată este să atace.Astfel va obţine elementul surpriză. Prima figură care ar trebui învăţată la un curs de autoapărare este să dea o palmă, apoi să dea un pumn. Sunt 38 de tipuri de pumni în krav maga”, spune Bogdan Vasile, instructor. Uşor de zis. Uşor şi de făcut, mă asigură el. Nu este nevoie de condiţie fizică sau putere. Ci doar de exerciţiu şi voinţă. Şi de conştientizarea faptului că ni se poate întâmpla chiar şi nouă. Cursul de autoapărare pentru femei are loc la Hanul lui Manuc în fiecare marţi
şi joi de la ora 19.00 şi costă 100 de lei pe lună/8 ședințe, iar dacă nu sunt cosumate, se reportează. Se poate înscrie oricine, oricând, pentru că tehnicile sunt repetate în aşa fel încât toată lumea să le ştie pe toate. Şi, pe lângă faptul că vă învaţă cum să vă apăraţi, ajută şi la îmbunătăţirea condiţiei fizice. Dar fetele vin mai ales pentru a căpăta mai multă încre dere în ele, spune Bogdan. La curs au lucrat pe experienţe reale din viaţa lor (uneia i s-a furat geanta, alta a fost agresată în lift). Într-o lună se obţin şi primele rezultate, promite instruc torul. // ANCA NEGOIȚĂ
Bogdan Vasile nu a practicat la nivel competitiv niciun sport, dar participă de câţiva ani la triathlon, maraton şi curse de ciclism montan. În afară de asta, face înot, tenis, baschet, fotbal american, pingpong, ciclism, surfing, caiac canoe, fitness, aerobic şi, bineînţeles, arte marţiale. Adică aikido, kung-fu, kick-boxing şi full contact, karate, brazilian ju-jitsu şi krav maga bukan.
oteluri ravel
Hotelulfletul din su i u l u ș a or Predomină mobilierul din lemn de stejar
Intim şi cochet. Aceasta a fost prima impresie atunci când am zărit hotelul de afară. O clădire care se potriveşte perfect într-un centru istoric de oraş european. O atmosferă cosmopolită şi prietenoasă. Un colţ de Bucureşti cu parfum de capitală civilizată. De Anca Negoiță
h
otelul cu nume de pictor olandez s-a lansat pe 1 ianuarie 2005 și se află pe o proprietate originară de la 1925, la numai câteva sute de metri de Casa Poporului şi Muzeul de Artă Contemporană. Oaspeţii săi sunt în proporţie de 90% clienţi corporate în lunile de toamnă şi iarnă. Pe timpul verii şi al vacanţelor cifra este inversă − 90% turişti. Hotelul are 16 camere împărţite pe 7 etaje. Camerele Turist au minim 15 metri pătraţi, în timp ce camerele Business pot 80 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
avea chiar şi 35 de metri pătraţi. Stilul este simplu, clasic. În camere găsiţi mai ales mobilier din lemn de stejar şi din piele autentică. Iar la parter se află Café Klein, locul unde se serveşte în fiecare dimineaţă micul dejun cu cafea, suc natural de portocale, salată de fructe, cereale, iaurturi, gaufres calde. Cafeneaua este deschisă toată ziua, inclusiv pentru cei care nu sunt clienţii hotelului. Dar, pe lângă design, atmosferă, cafenea, ceea ce recomandă cel mai mult acest hotel de 3 stele este poziţionarea. Se află chiar
Camerele BUSINESS sunt dotate cu internet free
café klein DESPRE CAFENEAUA de la parterul hotelului trebuie să ştiţi că este exclusiv pentru nefumători şi că singurele miresme pe care le veţi simţi aici sunt acelea de cafea proaspăt râşnită.
LOCUL ESTE DESTUL DE MIC, cu doar câteva mese, dar tocmai asta îi sporeşte farmecul şi-l face să fie în armonie cu restul hotelului. Atmosfera este aceeaşi. În interior, linişte.
Hotelul se află pe o proprietate care datează din 1925
La mezanin se află CAFE KLEIN, cu vedere spre Centrul Vechi
Personalul ştie să vă răspundă în mai multe limbi străine
în sufletul oraşului. De aici se poate ajunge în câteva minute de mers pe jos la aproape toate obiectivele turistice bucureştene. Ieşiţi pe uşă şi vă veţi afla în miezul Centrului Vechi al capitalei, la capătul unei străzi pietruite, cu felinare, care aminteşte de vechiul Paris. Veţi avea în stânga French Bakery, un excelent loc de luat masa, iar în dreapta Grand Café Van Gogh, un local care poate fi folosit atât pentru un business lunch, cât şi pentru o petrecere cu degustare de vinuri cu prietenii. De aici puteţi admira clădirile cu arhitectură modernistă
din anii ‘20, dar şi furnicarul eclectic de oameni care umplu intersecţiile înguste ale Centrului Vechi la aproape orice oră din zi sau din noapte, în aproape orice zi a săptămânii. Dacă pentru cei care vin în interes de serviciu, Rembrandt este o alegere bună (deşi agitaţia şi zgomotul din Centrul Vechi pot fi uneori chinuitoare), pentru turişti este alegerea ideală. Şi la un preţ bun pentru o capitală europeană. Camerele costă între 50 şi 118 euro pe noapte, în funcţie de sezon, disponibilitate, precum şi tipul camerei. Preţul include mic dejun, toate taxele şi acces nelimitat gratis la internet. În plus, clienţii mai pot beneficia de transfer de la şi către aeroport, servicii de spălătorie, parcare cu plată în apropierea hotelului, opere de artă de autor pe pereţi şi un recepţioner care vorbeşte mai multe limbi străine. C Hotel Rembrandt Smârdan 11, 021.313.93.15, www.rembrandt.ro
DE LA ADĂPOSTUL ferestrelor mari puteţi urmări vânzoleala centrului istoric. De la etaj priveliştea este aproape idilică. Atât în exterior, cât şi în interior – circa 10 mese din lemn masiv cu scaune tot de lemn, tapisate, picturi pe pereţi, nuanţe odihnitoare, naturale.
PERSONALUL ESTE PRIETENOS, iar meniul bogat în
sortimente de cafea. Dar şi în vinuri. Găsiţi aici vinuri de la cramele Hallewood, Prince Ştirbey și altele.
TOT PENTRU SERILE FRIGUROASE de iarnă ce vor veni recomandăm şi lista de whisky-uri care numără inclusiv Glenfiddich şi Chival Regal de 12 ani. Preţurile – clasice pentru Centrul Vechi.
NOIEMBRIE 2011 | BeWhere! | 81
adrese utile Dacă nu știți cum și unde să ajungeți, noi vă punem semnul exclamării pe hartă. Readers Café
B ARTĂ Muzeul Țăranului Român, Șoseaua Kiseleff 3, 021.317.96.61, www.muzeultaranuluiroman.ro; Muzeul Național de Artă Contemporană, Izvor 2-4, 021.318.91.37, www.mnac.ro;
www.opereta.ro; Terra Park, Bd Timișoara 8A, 031.228.30.30; Librăria Anthony Frost, Calea Victoriei 45, 031.311.51.58, www.anthonyfrost.ro;
B MUZICĂ Arenele Romane, B ORAȘ Cuţitul de Argint 26 (Parcul Carol), Biblioteca Centrală Universitară, Boteanu www.arenadnb.ro; Club A, Blănari 14, 1, 021. 312.01.08, 021.316.16.67, www.bcub.ro; Biblioteca Națională a www.cluba.ro; Club Control, României, Strada Academiei 19, B-dul Unirii 22, 0733.927.861, www.bibnat.ro; www.control-club.ro; Facultatea de Elephant Pub Filosofie, Splaiul Gabroveni 16, Independenței 204, 021.311.22.67, 021.318.15.56, www.filosofie.unibuc.ro; www.elephantpub.ro Hard Rock Café, Fundația Nadia Șos. Kiseleff 32, Comăneci, Calea 0212066261, Griviței 150; www.hardrock.com; Galeria Foto Anexa, Institutul Cultural Calea Moşilor 62-68; Român, Aleea AlexanHala Postăvăriei, dru 38, 031.710.06.25, Morarilor 1, www.icr.ro; 0722.731.400, Sala Palatului, Ion www.makeapoint.ro; Câmpineanu 28, Muzeul Tehnic 021.315.73.72 / „Prof. Ing. Dimitrie 037.275.66.51, Leonida“, Candiano www.salapalatului.ro; Popescu 2; Romexpo, B-dul Mărăști Sala Polivalentă, Calea Piscului 10, 65-67, 021.207.70.00, 031.425.78.01 / www.romexpo.ro; 031.425.78.11 / Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, 021.316.72.76, B-dul Nicolae Bălcescu 2, www.salapolivalenta.ro; The Silver Church, 021.314.11.87, 82 | BeWhere! | NOIEMBRIE 2011
Calea Plevnei 61, 021.313.55.92, www.tscarena.ro; Wings Club, Mihai Eminescu 127, 0724.076.246, www.wings-club.ro; Woodstock Café, Traian 141, 0744.422.279, www.woodstockbucuresti.blogspot.com; Ateneul Român, Franklin 1-3, 021.315.00.24, www.fge.org.ro; Opera Naţională Bucureşti, B-dul Mihail Kogălniceanu 70-72, 021.314.69.80, www.operanb.ro; Palatul Bragadiru, Calea Rahovei 147-153, 021.409.28.36, www.colosseum.fr; Sala ArCuB, Strada Batiştei 14, 021.319.26.90/91, www.arcub.ro; Sala Radio, Strada General Berthelot 60, 021.303.14.28, www.orchestre.srr.ro; Palatul Cotroceni, B-dul Geniului 1, 021.317.31.07; Palatul Cercului Militar Naţional, Constantin Mille 1, 021.313.86.80/136; Catedrala Sf. Iosif, Strada General Berthelot 19; TheArk, Strada Uranus 150, 0752.218.555, www.theark.ro;
Banca Naţională a României, Strada Doamnei 8; Muzeul Naţional de Artă al României, Știrbei Vodă 1, 021.312.12.77, www.mnar.arts.ro; Librăria Cărtureşti, Strada Edgar Quinet 9, 021.311.06.46, www.carturesti.ro; Librăria Humanitas, Calea Victoriei 120, 021.317.18.28, www.libhumanitas.ro;
facebook.com/unteatru; El Comandante, Strada Stavropoleos, 8, www.elcomandante.ro;
7, 0724.935.422; 0723.186.565;
B HEALTH Cabinet dr. Zoe Stratulat, Camil B LOCALURI Ressu 1, Bl. 14, Sc. 2, Băcănia Coco, Strada Et. 1, 021.346.60.99, Dionisie Lupu 76, 0722.254.374; 021.310.94.34; Curs Autoapărare, Radisson Blu Hotel, Hanul lui MaCalea Victoriei 63-81, 021.311.90.00; nuc, Franceză 62, Champions Sport 0722.682.498; Bar Restaurant, Eden Spa, PicHotel JW Marriott, Calea tor Ion Negu13 Septembrie 90, lici 3, 021.316.81.84, 021.403.19.17, 0721.321.294/Grand www.championsrestauB FILM Hotel Continental, rant.ro; Cinema Eforie, Eforie Boutique Restaurant Calea Victoriei 56, 2, 021.313.04.83; 021.310.65.50, Chocolat, Calea VictoCinema Patria, 0751.268.706, riei 12A, 021.314.92.45 Bulevardul Gheorghe www.edenspa.ro; / Radu Beller 13, Magheru 12-14, 021.230.23.83 / Orhideea Spa, 021.316.92.66; Cinema Studio, B-dul Băneasa Shopping City, Calea Plevnei 145B, Gheorghe Magheru 29, Șos. Bucureşti-Ploieşti 021.569.63.60, 42D, 0730.608.888; 021.316.55.26; 0742.099.094, www.chocolat.com.ro; Cinema Union, www.orhideeaspa.ro; Readers Café Ion Câmpineanu 21, Metropolis Center, 021.313.92.89; B SHOPPING Noul Cinematograf al Grigore Alexandrescu Venera Arapu, 89-97, 0737.323.377, Regizorului Român, Banu Antonache 59, www.readerscafe.ro; Intrarea Monetăriei 3, 0725.332.332, Books Cofee Club, MȚR, 021.312.98.75; www.venera-arapu.ro; Piaţa Romană 9, B TEATRU&DANS www.facebook.com/ Pas Boutique, Acade BooksCoffeeClub; Teatrul Țăndărică, miei 21, 0722.923.201, Tralala club, Strada Sala Lahovari, www.pasboutique.ro; Lipscani 43, Eremia Grigorescu 24, Choco Fashion, www.tralalaclub.ro; 021.315.23.77, Gabroveni 4, www.teatrultandarica.ro; B52, 11 iunie 50, 021.335.00.33, 021.311.65.86; Teatrul Național www.chocofashion.ro; 0753.315.563; București, B-dul www.clubb52.ro; B TRAVEL Nicolae Bălcescu 2, La Union, I.L. Caragiale Hotel Rembrandt, 021.314.71.71, 21-23, 021. 210.06.31; Smârdan 11, www.tnb.ro; La Scriitori 021.313.93.15, unteatru, Ilfov 1, www. (Târgoviște), Justiției www.rembrandt.ro