BeWhere! numărul 8, mai 2012 by Revista BeWhere!

www.bewhere.ro

nr. 8 C mai 2012 C 8 LEI

Be Genius: Alexandru Tomescu în turneul Stradivarius

Invitatul lunii: Ioan Es. Pop Bucureștii unui străin

interviu: Răzvan Ion vă invită la Bucharest Biennale

Prin Țară: Festivalul Filmului European ajunge în cinci orașe

Orașul lunii:

Sibiu, între jazz și teatru

Tandem Ideile creatoare se nasc în singurătate. Dar rodesc și sub semnul dualității. Uneori, complementaritatea se dovedește a fi înnăscută, indiferent că vorbim sau nu despre legături de sânge.

Eveniment: Expediții artistice la Noaptea Muzeelor

ready

MAI 2012 world press photo of the year 2011

6 Editorial 8 Calendar

genius 10 eveniment

noaptea muzeelor Peste 100 de instituții culturale din țară rămân deschise până dimineața.

12 interviu

Răzvan Ion, co-directorul BB5, face un preview al Bienalei.

13 interviu

alexandru tomescu duce sonatele lui Ysaÿe în turneul Stradivarius.

14 Orașul lunii

Sibiu, de la Jazz la Teatru Un mix cultural și sonor la început de lună, teatru internațional, pe scenă și în stradă.

18 expat corner Foto: Samuel Aranda, Spania, pentru The New York Times

claude karnoouh Bucureștiul din ‘70 și cel de astăzi, prin ochii unui antropolog.

to go 32 evenimentul lunii festivalul

filmului euro pean A XVI-a ediție se desfășoară în cinci orașe din țară.

34 ORAȘ

manufactură la patru mâini Dana și Ion Georgescu au creat singurul atelier-muzeu de manufactură din țară. Prin țară Casa memorială Gellu Naum.

21 Cover story

39 muzică

29 city bd

46 Muzică clasică horia

tandem Ideile creatoare se nasc în singurătate. Dar rodesc și sub semnul dualității. tandemuri manageriale Tipic românești.

30 invitatul lunii

ioan es. pop Bucureștii unui străin.

4 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Foto copertă: Adi Bulboacă

iris și felicia filip Un parteneriat bazat pe energii pozitive. Artiști în vizor: Trei parale.

mihail și „Pianul călător” pe urmele lui Liszt.

44 film

Ana Vlad și Adi Voicu

editorial Redactor-Șef Stela Nadoleanu stela.nadoleanu@bewhere.ro Redactor-Șef Adjunct Anca Negoiță anca.negoita@bewhere.ro Secretar General de Redacție Monica Anghel monica.anghel@bewhere.ro Editor Oraș Aura Clara Marinescu aura.marinescu@bewhere.ro Editor Muzică Patricia Marinescu patricia.marinescu@bewhere.ro Editor Film Ileana Bîrsan ileana.birsan@bewhere.ro Editor Teatru Cristiana Gavrilă cristiana.gavrila@bewhere.ro Editor Carte Ema Stere ema.stere@bewhere.ro Editor Artă Igor Mocanu igor.mocanu@bewhere.ro Editor Localuri Florin Barbu florin.barbu@bewhere.ro Editor Text Teodor Dună

Foto: Adi Bulboacă

Colaboratori Raluca Radu, Mihai Nicolau, Andrei Scarlatti, Alina Epîngeac, Raul Demetriad, Adriana Ioanide, Miruna Ghițescu, Ștefan Dobroiu, Natalia Tomescu, Codruța Crețulescu, Andrei Crețulescu, Oana Stoica

Ceramics now 2012

Documentarul ca formă de cunoaștere. cronici Invincibilii, Le Havre. Festival TIFF, Filmul japonez

54 teatru

Felix Alexa și Marius Manole O poveste în opt spectacole. cronici Insula, C.F.R. — Cometa, Copilul și Cățelul. Portret Corina Grămoșteanu.

58 dans

mÁs que tango Răzvan Mazilu și Narcotango, un spectacol à la Broadway.

59 carte

filip și matei florian Autoficțiune la dublu. târg Bookfest 2012.

59 artă

occupy affect! Irina Gheorghe și

to shop 72 shopping Alina Popa — Biroul de Cercetări Melodramatice. Noaptea albă a galeriilor Peste 30 de spații vor găzdui arta contemporană autohtonă.

the taste is 66 restaUrante, baruri, cafenele, Cluburi

Hanu’ berarilor Un restaurant ce dă măreție prezentului. wine corner Bruno Wine and Coffee Shop. sports bar Stadio, Golazo și Derby. Etnic Casa Montefiore.

aceeași artă din două unghiuri Wagner Arte Frumoase și Povești. Green Corner Mon Chic Jardin.

75 health

B.energy Body & Mind Fitness Motivație, nutriție, fitness și estetică.

77 auto

test drive cultu ral Am (con)dus cel mai nou Mercedes Clasa B la teatru.

78 hoteluri

Villa Barrio Un boutique residence art deco.

80 travel

Cinque Terre Bătălia muntelui cu marea.

82 adrese utile

web Content manager Ionuț Constantinescu ionut.constantinescu@bewhere.ro Web-editor Petre Zarioiu petre.zarioiu@bewhere.ro design Art Director Liliana Trîncă DTP Magda Bitay magda.bitay@bewhere.ro Editor Foto Adi Bulboacă foto@bewhere.ro Foto & Ilustrații Adi Bulboacă, Claudiu Popescu, Nic Moldoveanu Redacția BeWhere! Pictor Ion Negulici 4, sect. 1 București; redactie@bewhere.ro, tel/fax: 031.620.88.44 www.bewhere.ro marketing & p.r. Eliza Sima Dumitrașcu eliza.dumitrascu@bewhere.ro sales manager Mariana Frățiean mariana.fratiean@bewhere.ro distribuție & abonamente Petrică Ghiță petrica.ghita@bewhere.ro abonamente@bewhere.ro; prin Zirkon Media director general Mihai Priboi tipografie G.CANALE & C. S.A. ISSN 2247-9481 Tiraj: 15.000 de exemplare © S.C. Corporate & Private Events s.r.l. Toate drepturile asupra revistei BeWhere! aparțin S.C. Corporate & Private Events s.r.l. Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această publicație este interzisă în lipsa consimțământului prealabil al editorului.

dito

u știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la tandem, simt palpitații. De teamă, nu de bucurie. Asta pentru că mă gândesc, invariabil, la salturile cu parașuta. Știu, tandemul se practică și pe două roți. Sau mai poate duce cu gândul la tot felul de mecanisme inginerești. Dar eu mă gândesc la mii de metri altitudine și la căderi în gol cu o viteză de 200 km/oră. Întâmplarea face ca, de curând, o prietenă de-a mea să-și dăruiască de ziua ei un salt de la 3.000 de metri. În tandem, cu instructorul, desigur. La finalul experienței sale mi-a trimis un mesaj plin de bucurie: „A fost incredibil! Toată lumea ar trebui să încerce asta!” „Mai bine nu!”, mi-am zis în gând. Și nu mă înțelegeți greșit, m-am bucurat pentru ea. Dar n-am putut să nu exclam, tot în gând: „cum să te lași — în cădere liberă — pe mâna, profesionalismul și tăria de caracter ale altcuiva?!” N-am mania controlului (zic eu). Și nici nu dau dovadă de lipsă de încredere în oameni. Cred că nici curajul nu îmi lipsește cu desăvârșire, însă, în situații de tandem (fie că vorbim despre biciclete sau salturi cu parașuta), cineva conduce. Celălalt participă la acțiune, ba, mai mult, depune efort pedalând. Cu toate acestea, se lasă condus. Când am ales tema acestei ediții, n-am stat să disec firul în patru. Nu m-am gândit dacă perechile alese pentru subiectul acestui Cover Story și-au pus astfel problema. Nu m-am întrebat decât mai târziu, când citeam interviurile,

6 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Foto: Adi Bulboacă

mecanica artei la dublu care este, de fapt, raportul în aceste relații. Există un lider în acest grup de doi? Poate că cel mai experimentat are tendința să conducă sau poate că cel mai în vârstă are un cuvânt de spus în plus. Dar, știm cu toții, artiștii dau dovadă de singularitate, de un individualism puternic. Își manifestă cu tărie convingerile artistice. Sunt ceea ce sunt și în afara vreunui tandem. Cum se împart ideile când scrii o carte la două mâini, spre exemplu? Al cui fir epic este ales? Cum se așază două minți creatoare sub aceeași cupolă? Se poate anihila vanitatea? Orgoliul? Răspunsul vine aproape singur parcurgând răspunsurile fiecăruia în parte. Nu este vorba despre vreun lider. Sau de nevoia de control.Toate acestea sunt posibile atunci când tandemul cu pricina este bazat pe respect. Par vorbe mari, politicoase, la prima vedere, dar dacă stăm un pic să cugetăm, ne întoarcem la definiția tehnică a acestei noțiuni, la mecanică. Arta nu e ca mersul pe bicicletă. Nu e ca salturile în gol. Îmi permit să spun că arta în tandem e ca un (citez o altă accepțiune din DEX) „cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă și ca greutate”.

Redactor-șef

t teatru & dans

4-25.05

a artă m muzică & live

alendar

„Culori” este tema eveni mentului de tradiției al studenților UAUIM în 2012. Evenimentul include: concurs foto, expoziții, workshopuri, conferințe, treasure hunt, fashion night, concursuri și totul culminează cu Balul Arhitecturii.

c carte x mix s shopping

Great Russian Ballets în România

Până pe 20.05

1 mai,Teatrul Național din Cluj; 2 mai,Teatrul Muzical din Galați; 4 mai, Casa de Cultură din Constanța; 5 mai, Casa Sindicatelor din Sibiu; 6 mai, Filarmonica Banatul din Timișoara; 7 mai, Casa Sindicatelor din Pitești; 8 mai, Casa de Cultură din Oradea; 11 mai, Sala Palatului din București; 13 mai, Casa Studenților din Iași; 14 mai, Filarmonica de Stat din Târgu Mureș.

MARȚI

MIERCURI

joi

VINERI

3 – 27.05

Festivalul Filmului European Programul complet al Festivalului pe www.bewhere.ro

03.05 Fine Art Concept Store

Puțul lui Zamfir 45-47, intrare liberă

ArtXpert lansează un con cept store care înglobează fine art, fine jewelry, fine wine.Va găzdui opere din propaganda est-europea nă și americană a anilor ’50 -’80: Salvador Dali, Amedeo Modigli ani, Marc Chagall, Roy Lichtenstein.

Club A, ora 22:00. În deschidere: Blue Pulse. Preț bilete: 10 lei

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”

f film

01-14.05

10.05 Timpuri Noi

LetARHgia. Festival al arhitecturii

At times it seems there are no words

Muzeul Storck

Artiști: Philip Patkowitsch,Tina Riba rits, instalație,Andreiana Mihail Gal lery, Vasile Alec sandri 16.

6 – 13. 05

Sibiu – Piața Mică, Sala Thalia. Preț bilete: 25, 50 de lei

DUMINICĂ

Muzicieni ai lumii vin la Sibiu. Cap de afiș: contrabasistul american Ron Carter.Tot pe scenă, trompetistul Joo Kraus, pianiștii Chano Domin guez (Spania) și Harold Lopez Nussa (Cuba).

LUNI

MARȚI

MIERCURI

11.05 Bun de tipar. Gala industriei de carte din România Profesionişti ai cărţii – editori, autori, traducă tori, graficieni, tipografi, librari sau bibliotecari – vor avea ocazia să se bucure de recunoaşterea colegilor de breaslă şi a publicului în cadrul pri mului eveniment dedicat excelen ţei editoriale.

SÂMBĂTĂ

Aula Bibliotecii Naţionale a României, ora 18:00

Sibiu Jazz Festival

Dan Iliescu (voce, chitară), Felix Sfura (tobe, backing) şi Sabin Penea (bas, vioară, backing) lansează albumul Deschide-ți mintea. Albu mul conţine piese cu un mesaj social puternic.

joi

VINERI

SÂMBĂTĂ

DUMINICĂ

4 – 19. 05

7 – 29.05

12.05

Teatrul Odeon

București, Opera Română, 29 mai

Institutul Francez din Bucureşti, orele 12:00 – 22:00

Un violonist: Alexandru Tomescu, doi actori: Ana Pepine şi Paul Cimpoie riu, 16 oraşe, şase sonate ale lui Eugène Ysaÿe şi obsesiile unui violonist.

Shopping, muzică, artă şi susţinerea unui ONG cu scop carita bil. Expoziţie Nicolas Dornescaux şi concert Moonli ght Breakfast.

EUROPAfest

Festivalul sărbătoreşte 19 ani de existenţă şi, timp de

m două săptămâni, pe scene le afiliate evenimentului vor urca peste 300 de muzicieni din 45 de ţări.

5 – 6.05

V for Vintage, LA DOLCE VITA Sala Dalles, orele 11:00 – 20:00

Târgul de modă şi cultură vintage a ajuns la a opta ediţie. Vizitatorii pot găsi vintage autentic, pot cunoaşte designeri, gusta bunătăţi şi încerca creme bio şi organice.

8 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Turneul Stradivarius

10.05 Trei

14 LUNI

15 MARȚI

12.05 Bohren & Der Club Of Gore

Teatrul Nottara, ora 19:00. Preț bilete: 18 lei

The Silver Church, ora 20:00. Preț bilete: 50 lei

Cu ocazia lansării albu mului Bazar. Cântări din veacul al XIX-lea (Partea a II-a), grupul Trei parale susține un concerteveniment, ce propune o recons tituire a muzicii vechi ro mâneşti.

Cea mai cunoscută tru pă horror jazz din lume îşi promovează cel mai recent album, Beileid.

12-13.05

Târgul AUTOR Sala Dalles, orele 11:00 – 20:00

La ediția a VII-a a celui mai mare târg de bijuterie contemporană din România vor fi prezenți tineri de signeri români. Ei aduc colecții de podoabe în premieră.

MIERCURI

Come@you are

Parale

13.05 Roma nian Rock Meeting 2012

17.05 – 10.06

Arenele Romane, ora 20:00. Preţ bilete: 95, 116 lei

A doua ediție a evenimentului are cap de afiș formația Apocalyptica. În deschidere, trupele româneşti Changing Skins şi White Walls.

30.05 – 3.06

World Press

21.05 – 30.06 Pianul Călător

Biblioteca Naţională

12 şi 15 iunie, Bucureşti, Sala Radio, ora 19:00

World Press Photo este cea mai importantă ex poziţie la nivel interna ţional dedicată fotojur nalismului şi revine în România după o absenţă de 17 ani. Evenimentul de la Bucureşti face parte dintr-un turneu in ternaţional care include aproximativ 105 locaţii din 45 de ţări.

În cea de-a doua ediție a turneului „Pianul călător”, pianistul Horia Mihail reface, simbo lic, traseul voiajului lui Franz Liszt în Ţările Române în anii 1846 şi 1847.Turneul cuprinde 17 recitaluri şi 5 concerte cu orchestra.

BOOKFEST

24.05 Bal ca-n interbelic Cercul Militar Național, ora 20:00, taxa de participare: 150 lei

A treia ediție a Balului Bucureștiului Inter belic are loc în sălile Gotică și Bizantină. Participanții sunt invitați să poarte ținute din moda anilor '20 și '30. Domnișoarele și doam nele: pălării mici, perle, mănuși, iar domnii: costum negru, papion sau cravată.

18.05 Sarmalele Reci Hard Rock Cafe, ora 22:00

Formația lansează albumul Haos.ro, care conține zece piese noi compuse de Florin Du mitrescu.

VINERI

SÂMBĂTĂ

15.05

Más que Tango Sala Palatului, orele 20:00 – 22:00

Narcotango şi Răzvan Mazilu vă invită la un spectacol de muzică şi dans, în genul celor de pe Broadway, cu muzică live interpretată de Trupa Narcotango, nominalizată de două ori la Premiile Latin Grammy pentru cel mai bun al bum de tango.

16 – 20.05

Târgul Naţional al Cărţii de Poezie MNLR, USR, Biblioteca „Metropolitană”, La Scena

Ediţia a III-a a târgului va cuprinde concursul „Poezie de puşcărie”, dezbateri, vernisaje, conferințe, colocvii. Cei mai importanți autori români contemporani vor citi din ope rele lor la clubul de lectură.

DUMINICĂ

21 LUNI

22 MARȚI

MIERCURI

24 joi

VINERI

Muzeelor

Intrare liberă

Într-o singură noapte, peste 100 de muzee din țară și peste 3.000 din Europa se deschid pentru public.

DUMINICĂ

28 LUNI

25.05-3.06

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu

Palatul Naţional al Copiilor, ora 20:00

Prima „Gală a Premi ilor Stand-Up Comedy” aduce în premieră pe aceeaşi scenă opt nume importante din standup-ul românesc. Pe parcursul a mai bine de patru ore de show, publicul va avea parte de reprize de reflectare umoristică oferite de: Teo, Vio, Costel, Micuţu, Radu, Sorin, Badea şi Bordea.

SÂMBĂTĂ

Gala Stand-Up Comedy

19.05 Noaptea

30.05 Noaptea Literaturii Europene

18.15

10 institute culturale au făcut o selecţie de literatură (contempora nă), tradusă din 9 limbi şi publicată în română şi au invitat autori, actori, personalităţi media să citească timp de 3 ore.

Apocalyptica

joi

Pe lângă obișnuitele bucurii de târg, nu uitați să vizitați standul Franței (invitata de onoare a prezentei ediții), unde celebrul jurnalist Ber nard Pivot vi-i prezintă pe scriitorii Dominique Fernandez, Michel Hou ellebecq, Nedim Gürsel, Sylvie Germain, Yasmina Khadra, Yann Appery.

Fundaţia Löwendal (Parcul Ioanid), orele 20:30 – 23:30

Romexpo, pavilioanele C1, C2, C3, C4 și C5

25.05 Rupa and the April Fishes Hard Rock Cafe, ora 20:00. Preţ bilete: 50, 90, 120 lei

Percuţie, trompete, chitară, contrabas, castaniete, o muzică plină de energie – sunt elemente cu care gru pul multicultural urcă pe scena bucureşteană.

25.05 Noaptea Albă a Galeriilor

MARȚI

MIERCURI

31 ...iunie joi

1.06

Control Day Out Arenele Romane, ora 20:00. Preţ bilete: 75, 95 lei

Portretul unui oraș spectacol: 60.000 de spectatori în fiecare zi, 2.500 de artiști și invitați speciali, 70 de țări reprezentate, 300 de evenimente, 150 de pre miere naționale, 60 de spații de joc.

A doua ediţie a petrecerii în aer liber îi are drept invitaţi pe Wild Beasts, Woodkid, The Shoes şi O.Children.

26,28,29.05

În premieră în România, Chester Bennington (voce), Rob Bourdon (baterie), Brad Delson (chitară), Dave „Phoenix” Farrell (bas), Joe Hahn (turntables, clape) şi Mike Shinoda (chitară, voce, clape) adaugă elemen tele rap-rock, alternative metal şi nu metal seriei de concerte ale verii.

Pink Martini

26.05, Sala Palatului, București; 28.05, Sala Olimpia, Timișoara; 29.05, Sala Sporturilor, Cluj-Napoca

Intrare liberă

În noaptea dintre 25 și 26 mai, arta contemporană și mai ales tinerii artiști sunt promovați sub toate formele în peste 30 de spații puse la dispoziție.

Orchestra trece în revistă cei 16 ani de ac tivitate cu cele mai cunoscute piese.

Woodkid

6.06 Linkin Park Romexpo, ora 20:00. Preţ bilete: 130, 200, 270, 300 lei

vent

NOAPTEA Cea de-a opta ediţie a evenimentului are loc în aproape 100 de muzee din toată ţara şi 3.000 de muzee din Europa. Pe 19 mai, după apus, sunteţi invitaţi la „expediţii” artistice, proiecţii de filme, spectacole, concerte şi poveşti pentru cei mici. Directorii câtorva dintre cele mai cunoscute muzee vă fac recomandări pentru o noapte întreagă. Coordonat de Aura Clara Marinescu

Virgil Niţulescu

Directorul Muzeului Naţional al Ţăranului Român „Noaptea... reprezintă, pentru noi, o mărgea dintr-un şirag care începe, în fiecare an, pe 2 ianuarie (pentru că pe 1 ianuarie ne odihnim) şi se termină pe 31 decembrie. În fiecare an, încercăm să oferim altceva. O fi repetiţia mama învăţăturii dar, în materie de muzee, este, totodată, şi sora bună a plictiselii. Nu vrem, deci, să organizăm, vreodată, două Nopţi identice. În 2012 vom avea deschisă, pentru publicul nocturn, doar o expoziţie temporară, pe care o vernisăm cu numai o zi înainte (de Ziua Internaţională a Muzeelor). Ceea ce vom crea, doar pentru Noapte, va fi o atmosferă pentru care ne vom folosi de câteva trucuri (filme şi muzică), ce vor juca rolul unui bonus acordat, în mod special, doar cu ocazia acestui eveniment. Expoziţia Între pământ şi mare. Amprenta timpului şi a omului va putea fi vizionată integral doar dacă publicul va face turul celor trei instituţii aflate în ceea ce noi am denumit Triunghiul Muzeelor: Muzeul Naţional de Geologie, Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală «Grigore Antipa»”.

Roxana Theodorescu

1 4

Directorul Muzeului Naţional de Artă al României „La MNAR, evenimentul stă, anul acesta, sub semnul detaliului semnificativ. Publicul va avea ocazia să descopere, atât în galeriile, cât şi în curtea muzeului, că arta constă (şi) în detalii. În fiecare din cele două galerii ale muzeului – Galeria Naţională şi Galeria de Artă Europeană – vor fi alese anumite lucrări-vedetă, din care vom selecta detalii. În noaptea de 19/20 mai, întreaga activitate a muzeului va fi concentrată în jurul acestui puzzle. Vizitatorii vor primi, la intrarea în muzeu, traseul Ocheşte detaliul, de mare ajutor în descoperirea capodoperelor. Traseele sunt concepute atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Nu lipsesc momentele muzicale atât în galerii, cât şi în curtea instituţiei. Sperăm să fie o noapte specială, cu poveşti, muzică, activităţi interactive. De asemenea, în baza experienţei din anii anteriori, am decis ca în intervalul orar 19:00 – 21:00 să ne concentrăm atenţia asupra copiilor. Lor le sunt dedicate un traseu special conceput şi o poveste. Nu-mi cereţi să vă divulg mai multe pentru că deocamdată vrem să păstrăm şi câteva secrete”.

Din programul „Nopţii Muzeelor”

Muzeul Naţional al Aviaţiei Române poate fi vizitat toată noaptea – 21:00-05:00 Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” sărbătoreşte

10 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Dimineaţa Muzeului între orele 09:00-14:00 Muzeul Naţional de Artă Contemporană îşi aşteaptă vizitatorii nocturni între orele 21:00–04:00

Muzeul Municipiului Bucureşti participă cu tema O noapte a istoriei bucureştene – 14:00–02:00 Muzeul Naţional Tehnic „Prof. Ing.

Dimitrie Leonida” prezintă vizitatorilor spectacolul Ştiinţa o ia razna la miezul nopţii 20:00-01:00 Muzeul de Artă „Va-

MUZEELOR Adina Renţea

Directorul Muzeului Naţional Cotroceni

„Începând din anul 2007, Muzeul Naţional Cotroceni a participat în fiecare an la acest proiect iniţiat de Ministerul Culturii din Franţa. Cu fiecare an, numărul vizitatorilor a fost din ce în ce mai mare, ceea ce demonstrează faptul că publicul este interesat de artă şi istorie, în general. În noaptea de 19 mai, îi invităm pe iubitorii de artă, pe lângă vizitarea expoziţiei permanente, să petreacă în stil medieval, alături de menestreli din grupul Truverii şi Studio 24. Aşadar, vizitatorii se vor bucura de rafinatele saloane ale muzeului şi vor asista la un concert de muzică medievală, alături de dans şi scenete medievale, sub genericul Noaptea Muzeelor – Menestreli la Palat”.

3 Muzeul

1 Naţional al

Dumitru Murariu

Ţăranului Român și Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” au realizat în 2011 un „muzeulabirint” Muzeul Naţional Cotroceni Muzeul Naţional de Artă al României Complexul Naţional Muzeal Astra

Directorul Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”

„O singură noapte poate fi un eveniment memorabil şi poate contribui la îmbunătăţirea imaginii instituţiei. În anul 2012, la Muzeul Antipa se vor organiza activităţi practice de colectare a insectelor la lumina becului şi se vor asculta sunetele (ultrasunetele) emise de lilieci; ascultarea se va face cu ajutorul detectoarelor specifice. Îi vom îmbia pe vizitatori cu ultimele noutăţi muzeo-tehnice, dar şi cu un popas la cafeneaua Antipa. Vizitarea muzeului va fi liberă între orele 18:00 – 00:00”.

Valeriu Ion Olaru

5 sile Grigore” prezintă secvenţe inedite din arhiva pictorului Vasile Grigore şi o expoziţie de fotografii realizate de elevi – 18:00–02:00 Muzeul Bellu propune o

Foto: PR

Directorul Complexului Naţional Muzeal Astra „Orice muzeu, fie el cât de mic şi neînsemnat, se constituie într-o mărturie de viaţă şi experienţă. Dacă m-aş afla în oricare parte a bătrânei Europe, aş dori să vizitez muzeul local, să împărtăşesc ca orice vizitator din valoarea patrimoniului prezentat şi în acest fel să cunosc şi să înţeleg mai bine comunitatea şi lumea în care trăiesc. Ediţia din 2011 a Nop ţii Muzeelor a constituit pentru Muzeul Astra un record istoric de participare: peste 20.000 de vizitatori înregistraţi în doar câteva ore. Programul dedicat Nopţii Muzeelor 2012 se derulează atât în muze ul în aer liber din Dumbrava Sibiului, cât şi în cadrul expoziţiilor pavilionare din cele două sedii din centrul istoric al Sibiului (Muzeul de Etnologie Universală „Franz Binder” şi Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească „Emil Sigerus”, situate în Piaţa Mică la nr. 11, respectiv nr. 20-21)”.

plimbare până la miezul nopţii Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” invită publicul să viziteze două dintre secţiunile sale, Corpul

Fundaţie şi Corpul Boema – 22:00–04:00 Arhivele Naţionale ale României organizează expoziţia documentară Viaţa urbană în Moldova şi Muntenia, 1830-1916 –

19:00-03:00 Centrul Cultural Art Society prezintă 80 de opere de artă românească selectate din patrimoniul Pinacotecii Bucureşti – 19:00–02:00

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 11

nterviu

bio

Titrată în Forbes, recomandată în Artforum și FlashArt și anunțată de revistele Lufthansa, Bucharest Biennale 5 își deschide ușile pe 24 mai. Tema de anul acesta: Tactici pentru aici și acum. Curatoare: Anne Barlow. Un interviu cu Răzvan Ion, codirectorul Bienalei,

BB5

Foto: Radu Tudoroiu

de Igor Mocanu

încearcă să locuiască Bucureștiul

e este Bucharest Biennale? BB a ajuns la a cincea ediție și este generată de revista Pavili on – journal for politics and culture și atașată Centrului de Artă Contemporană Pavilion. Împreună formează trei instrumente de gândire critică. BB5 se va desfăşura în diferite spații: Institutul de Cercetări Politice, Alert Studio, Casa Presei Libere, Make a Point, trei reviste, întrucât presa este spațiu public, o artistă va interveni în restaurantul Nana de pe Ion Câmpineanu. Bienala intervine în spațiul orașului pentru a atrage atenția nu numai asupra artei contemporane, dar și asupra unor zone necunoscute, asupra unor momente istorice. Acum, orașul București nu este locuibil, iar bienala încearcă să-l locuiască. În ce măsură alegerea spaţiilor conexe este și un statement? Alegerea este una programatică. Sunt spații cu importanță istorică, o fabrică unde producția era asigurată în proporție de 90% de muncitoare femei. La fel este și o clădire în care foarte puțini au intrat vreodată, Casa Presei 12 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Libere. Fosta Casa Scânteii este locul în care se controla toată informația pe care noi o primeam.Tot programatic, am încercat să folosim spații artistice care au o importanță vitală pentru scena de artă contemporană românească. Make a Point, spre exemplu, este un spațiu care se luptă să trăiască în acea fostă fabrică, face lucruri importante pentru comunitatea locală, face proiecte pentru oamenii din Pantelimon. 300 de persoane care vor veni la bienală acreditați, presă, curatori, directori de muzee din străinătate vor fi nevoiți să viziteze cartierul Pantelimon. Altfel spus, nu mai vopsim gardul, le arătăm și viața reală, le arătăm că Pantelimonul este comunitatea reală și nu centrul sofisticat. Cum ați ajuns la tema bienalei, Tactici pentru aici și acum? Nu noi am ajuns la temă, ci Anne Barlow, tema îi aparține în totalitate. În urma cercetărilor pe care le-a făcut, a ajuns la concluzia că e un subiect de mare actua litate, mai ales în România, odată cu noua lege a educației. Și chiar cred că avem nevoie de tactici pentru aici și acum! Nu mai avem timp s-o lăsăm pe mâine, acum trebuie rezolvată problema! Am văzut că s-a publicat lista artiștilor. La ce să ne așteptăm? În primul rând, la două nume foarte sonore, Ahmet Öğüt și Aurelian Froment,

Răzvan Ion este teoretician, curator, manager cultural și activist politic. Este co-fondator și co-director (împreună cu Eugen Rădescu) al revistei PAVILION – journal for politics and culture, al BUCHAREST BIENNALE și al PAVILION UNICREDIT – center for contemporary art & culture. A predat și a ținut cursuri în diverse instituții din România, SUA, Spania sau Portugalia. De curând a curatoriat expozițiile Exploring the Return of Repression de la rum46, Aarhus, Danemarca și From Contemplating to Contructing Situations de la PAVILION, București, România. În prezent: pregătește două volume, intitulate Exploring the Return of Repression și Rhizomic Structures Of Art Institutions. NeoPolitics Of Culture, urmând să fie publicate în 2013. Este profesor la UNIBUC.

doi dintre cei mai cunoscuți artiști din lume la ora actuală. Cred că highlightul bienalei, ca greutate, venind direct de la Tate și mergând, după noi, la Documenta, este Jill Magid, care va avea o intervenție într-o revistă de femei (Tabu), în una de arhitectură (Zeppelin) și într-o revistă de radical life style (Vice). Va mai fi o lucrare făcută din copaci tuia în Casa Presei, de Abbas Akhavan. Apoi o intervenție în restaurantul Nana de pe Ion Câmpineanu, unde Ruth Ewan va insera un music box, la care în loc să alegi melodia, vei alege o temă: rezistență, politică ș.a.m.d. Alegi o temă care este de actualitate și vei auzi o melodie asociată ei. Aurelian Froment are video, pe care îl va insera înaintea proiecțiilor de la Cinema Union. Va fi și Rinus van der Velde, unul dintre artiștii belgieni foarte în vogă acum, care va desena la Pavilion. Îl vom avea pe suedezul Klas Eriksson, care va crea un performance în seara zilei deschiderii, pe 24 mai, cu 100 de oameni cu torțe, iar a doua zi va avea un alt performance la Make a Point, în fabrică, iar înregistrările vor intra ulterior în expoziție. C Citiți continuarea interviului pe www.bewhere.ro

Andrei Scarlatti.

bio

Foto: Adrian Stoicoviciu

genius

Violonistul Alexandru Tomescu pleacă în turneul naţional Stradivarius, aflat la a cincea ediţie. Acesta se va desfășura între 7 și 29 mai în 16 orașe din țară. Despre cele şase sonate pentru vioară solo ale lui Eugène Ysaÿe alese pentru anul acesta, despre turneu şi pariurile acestuia într-un interviu de

Sonatele lui Ysaÿe în turneul Stradivarius

upă turneul de anul trecut cu Capriciile lui Paganini, urmează în acest an un alt turneu cu cele şase sonate pentru vioară solo ale lui Eugène Ysaÿe. De ce te-ai oprit la ele? Când am făcut anul trecut integrala cu Capriciile lui Paganini, am ştiut că anul acesta va fi un punct zero de la care voi porni şi, cum voiam să păstrez tot ce câştigasem anul trecut, lejeritate tehnică de exemplu, alegerea cea mai naturală nu era decât Ysaÿe: un compozitor care îmbină o tehnică flamboaiantă pur şi simplu cu o muzică extrem de pasională. Sonatele acestea sunt destul de tocite, în special sonata a treia, dedicată lui Enescu, dar cred că fiecare dintre ele are o frumuseţe aparte, care trebuie cercetată, descrisă şi tocmai această abordare a lor ca un întreg va deschide urechile multora pentru acest gen de muzică.

De ce se cântă atât de rar la noi? Pentru că sunt foarte grele. Poate chiar mai grele decât Paganini. Ce-mi propun este tocmai să ridic acest văl de pe ochii melomanilor, de pe ochii publicului din sală care, când aude Paganini, se gândeşte la virtuozitate, când aude Ysaÿe, poate se gândeşte tot la virtuozitate, or în spatele acestui înveliş de virtuo-

Alexandru Tomescu se naşte la Bucureşti pe 15 septembrie 1976. Între 1995 şi 1999 studiază cu Ştefan Gheorghiu. În 1999 obţine premiul I la Concursul Internaţional „George Enescu”, iar în 2001 studia ză cu Tibor Varga în Elveţia. Din 2002 este solist concertist al Orchestrei Naţionale Radio. În 2007 obţine prin concurs, pentru cinci ani, vioara Stradivarius Elder-Voicu. În 2011 susţine un turneu naţional cu integrala Capriciilor lui Paganini, înregistrate apoi pe CD şi DVD. Are o foarte intensă activitate concertistică în ţară şi în străinătate, fiind considerat în prezent cel mai important violonist român.

zitate există o muzică foarte profundă şi foarte răscolitoare. Turneul stă sub semnul obsesiilor. Cum ai ales titlul? Alegerea titlului a fost foarte simplă: aşa se intitulează prima parte din sonata a doua a lui Ysaÿe, Obsession, şi cred că se potriveşte foarte bine cu ce vrem noi să arătăm în acest spectacol: obsesiile de toate felurile ale unui artist violonist. Obsesii mai vizibile sau obsesii care sunt adânc îngropate, ascunse în noi. Care ar fi obsesiile cele mai vizibile? Megalomania, dorinţa de putere, teama de eşec, teama de uitare, teama de decădere.Totul este trecător, inclusiv abilitatea de a cânta la vioară. O obsesie ar fi şi repetitivul Dies irae din sonata a doua care începe, postmodern, cu un citat din Bach? Eu simt că acolo este o eliberare, o exorcizare.

„Mi-ar plăcea ca după acest turneu melomanii, în spatele învelişului de virtuozitate, să vadă în aceste sonate o muzică profundă şi răscolitoare.”

O noutate în actualul turneu este că vei lucra cu doi actori: Ana Pepine şi Paul Cimpoieru. A fost o idee care s-a cristalizat în timp.Voiam de mai multă vreme să explorez şi lucruri noi, zone neatinse, cu atât mai mult cu cât scena de concert de muzică clasică în România Programul turneului Stradivarius este foarte conservatoare.Anul trecut am reuşit să aducem Galați, 19 mai, Teatrul Muzical Brașov, 7 mai, Sala Reduta pe scenă ecranul de proiecţii, iar aceste cuceriri ale tehnicii Tulcea, 20 mai, Centrul Cultural Tg. Mureș, 8 mai, Palatul Culturii pot ajuta la o mai bună înţelegere a mesajului muzical.Anul Cluj, 10 mai, Casa de Cultură a Studenților Constanța, 21 mai, Teatrul Național acesta avem şi o materializare fizică a ideilor conţinute în Focșani, 23 mai, Teatrul Municipal Oradea, 11 mai, Teatrul de Stat muzică. Cei doi actori sunt incredibil de talentaţi, de flexibili Bacău, 24 mai, Casa Studenților Arad, 13 mai, Teatrul de Stat şi îi admir foarte mult. Spectacolul în sine va fi un spectacol Iași, 26 mai, Casa Studenților Timișoara, 14 mai, Sala Capitol muzical, aşadar nu se va transforma într-o piesă de teatru în Botoșani, 27 mai, Teatrul M. Eminescu Craiova, 16 mai, Teatrul „Marin Sorescu” care eu realizez partea sonoră. Ei vor fi materializarea ideilor București, 29 mai, Opera Română Pitești, 17 mai, Teatrul de Stat şi fantasmelor lui Ysaÿe, dar muzica va fi regina. C www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 13

ORAȘUL LUNII estival

Sibiu, între jazz și teatru

JAZZ

Sibiu Jazz Festival

Mix cultural şi sonor, combinaţii dintre cele mai inovative, aşa se prezintă a 42-a ediţie a Sibiu Jazz Festival. Vor performa atât nume consacrate ale genului, cât şi tineri artişti ai scenei experimentale. De Patricia Marinescu

Ron Carter – The Golden Striker Trio feat. Rolando Morales – Matos. Dear Miles

Veteranul contrabasist american Ron Carter este cap de afiş al ediţiei de anul acesta a festivalului, împreună cu pianistul Donald Vega, chitaristul Russell Malone şi percuţionistul Rolando Morales-Matos. Compozitor, aranjor şi interpret, Carter este unul dintre basiştii de jazz cu cele mai multe înregistrări din lume – a lucrat la peste 2.500 de albume. A fost membru al prestigiosului cvintet al lui Miles Davis, în perioada 1963–1968, împreună cu Herbie Hancock, Tony Williams şi Wayne Shorter. A câştigat un premiu Grammy pentru „Cea mai bună formaţie de jazz instrumental”, cu proiectul The Miles Davis Tribute Band, în 1993, şi un alt Grammy, în 1998, pentru Sheet Blues, o compoziţie instrumentală din coloana sonoră a filmului Round Midnight. A fost printre puţinii basişti care a continuat să concerteze la contrabas, atunci când mulţi instrumentişti au trecut la basul electric. Acum, în 2012, aduce un tribut celui care i-a marcat cariera: Dear Miles.

Ron Carter

Ron Carter, Sala Thalia, 12 mai, ora 21:00

Coveruri

Songs From Neverland este titlul celui mai recent album al trompetistului german Joo Kraus, realizat în colaborare cu trioul Tales in Tones. Ce defineşte acest material? Ei bine, este vorba despre transpuneri ale unor hituri într-o nouă lumină muzicală. Kraus a luat piese ale lui Michael Jackson – Thriller, Man in the Mirror şi Billie Jean –, le-a adus la esenţă, după care le-a imprimat un ritm neaşteptat. Sonorităţi jazz, pop şi rap se combină cu aranjamente în stil big band. Ce vom mai asculta la Sibiu? Reinterpretări ale unor compoziţii ca: Birdland (Joe Zawinul), Venus As A Boy (Björk) – care primeşte accente rap, Love Is All We Need (Mary J. Blige), pe ritmuri jazz, iar Getaway (Earth Wind & Fire) devine o adevărată simfonie. Kraus a colaborat, printre alţii, cu: Omar Sosa, Tina Turner, Xavier Naidoo, Laith Al Deen, Jazzkantine, DePhazz, Pee Wee Ellis, Mezzoforte şi Klaus Doldinger, dar, în premieră românească, va concerta alături de Ralf Schmidt – pian, Torsten Krill – tobe, şi Veit Hübner – contrabas.

Joo Kraus Quartet, Sala Thalia, 12 mai, ora 19:00 14 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

joo kraus

Ethnic, drum’n’bass & hip-hop

Poveste de dragoste persană este tema recitalului flautistei şi compozitoarei Hadar Noiberg (Israel). Pe scena sibiană, va fi prezent trioul cu care aceasta se află în turneu. Astfel, o vor acompania, conform anunţului făcut de artista însăşi: Yohai Cohen – baterie, percuţii, şi Edward Perez – contrabas. Muzica sa este rezultatul amestecului mai multor culturi. Tocmai pentru că este stabilită la New York, Persian Love Story reprezintă o călătorie, aşa cum anunţă şi supratitlul albumului lansat în 2010, spre origini. Una de stare, în care flautul este elementul central.

Hadar Noiberg

Hadar Noiberg, Pavilion Piaţa Mică, 9 mai, ora 20:00 Ulrich Drechskler Quartet reprezintă una dintre cele mai inovative prezenţe în festival. După ce au făcut furori la Gărâna, în 2009, şi în cadrul Austrian Green Hours (Bucureşti), în 2011, austriecii Ulrich Drechsler (saxofon/clarinet bas), Philipp Jagschitz (clape/sintetizator), Patrick Zambonin (bas) şi Joerg Mikula (tobe) revin în România cu sonorităţi drum’n’bass şi hip-hop.

Ulrich Drechskler Quartet

Ulrich Drechskler Quartet, Pavilion Piaţa Mică, 9 mai, ora 22:00 Acordeonistul Tuur Florizoone stă la baza grupului ce numără 13 muzicieni originari din Belgia, Burkina Faso, Congo şi Africa de Sud. Sub numele MixTuur, ei prezintă pe scena de la Sibiu proiectul Back To Africa. Vorbim despre un adevărat amalgam de culturi, stiluri şi instrumente. Compoziţiile sale, create cu ocazia evenimentului Mixed2010, reprezintă o trecere în revistă a istoriei relaţiilor dintre Belgia şi Congo şi o descriere a noii rase mixte de oameni cunoscuţi astăzi sub numele de „Afropeans”. MixTuur

MixTuur, Pavilion Piaţa Mică, 10 mai, ora 22:00 Harold Lopez Nussa Quintet înseamnă 5 tineri muzi cieni cubanezi: un geniu în mânuirea tobelor, Ruy Adrian Lopez Nussa, contrabasistul Felipe Cabrera, un maestru saxofonist – Irving Acao, fără a-l uita pe Michael Gonzales, la trompetă, cu toţii fiind conduşi de către pianistul Harold Lopez Nussa. La nici 30 de ani, el este unul dintre cei mai promiţători muzicieni cubanezi, desfăşurând mai multe proiecte latin jazz, însă, la Sibiu, prezintă Siempre Cuba.

Harold Lopez Nussa

Foto: PR

Harold Lopez Nussa Quintet, Sala Thalia, 11 mai, ora 19:00

Chano Dominguez

Seara de vineri se încheie în acelaşi ton hispanic. Lui Nussa îi urmează recitalul unuia dintre cei mai importanţi pianişti de jazz flamenco, spaniolul Chano Dominguez. Din cvartetul acestuia fac parte: Horacio Fumero – contrabas, Blas Cordoba – vocal/percuţie, şi David Xirgu – tobe. Despre influenţele şi sursele sale de inspiraţie, Dominguez spune că muzica lui Miles Davis a fost o constantă a uceniciei sale ca muzician. Astfel, Flamenco Sketches este o nouă şi uimitoare interpretare a muzicii ilustrului trompetist.

Chano Dominguez Quartet, Sala Thalia, 11 mai, ora 21:00

PROGRAM

6 mai, ora 20:00 Pavilion Piaţa Mică • Loungerie II • Peter Sarosi & Azara Ora 23:30 Jam session, UNIT (Cotton) Club 7 mai, ora 18:30 Pavilion Piaţa Mică • Concursul Sibiu Jazz Festival Ora 23:30 Jam session, UNIT (Cotton) Club 8 mai, ora 19:00 Pavilion Piaţa Mică • Concursul Sibiu Jazz Festival • Gala şi premierea concurenţilor. • Recital Miegymas (Ungaria). Ora 23:30 Jam session, UNIT (Cotton) Club 9 mai, ora 20:00 Pavilion Piaţa Mică • Hadar Noiberg, „Persian Love Story” (Israel) • Jazzpospolita (Polonia) • Ulrich Drechsler Quartet, „Drum’n’bass hip-hop” (Austria) Ora 23:30 Jam session, UNIT (Cotton) Club 10 mai, ora 20:00 Pavilion Piaţa Mică • Dream of the Elephant Orchestra, „Roots of Heaven” (Belgia) • MixTuur, „Back To Africa” (Belgia, Burkina Faso, Africa de Sud) Ora 23:30 Jam session, UNIT (Cotton) Club 11 mai, ora 19:00 Sala Thalia • Harold Lopez Nussa Quintet, „Siempre Cuba” (Cuba) • Chano Dominguez Quartet, „Flamenco Sketches” (Spania) Ora 23:30 Jam session, UNIT (Cotton) Club 12 mai, ora 19:00 Sala Thalia • Joo Kraus Quartet, „Songs from Neverland” (Germania) • Ron Carter Quartet, „Dear Miles” (SUA) Ora 23:30 UNIT (Cotton) Club, recital Trupa VAN (Ungaria) 13 mai, ora 21:00 Sala Thalia • Mario & The Teachers (România) • Irina Popa (România) Ora 23:30 Jam session, UNIT (Cotton) Club

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 15

ORAȘUL LUNII Sibiu, între jazz și teatru

TEATRU

60.000 de spectatori în fiecare zi, 2.500 de artişti şi invitaţi speciali, 70 de ţări reprezentate, 300 de evenimente, 150 de premiere naţionale, 60 de spaţii de joc, aşa arată Sibiul în perioada 25 mai – 3 iunie, când are loc Festivalul Internaţional de Teatru. BeWhere! recomandă...

Festivalul Internaţional

prezentare: Evenimentul de la Sibiu, cel mai important festival anual de arte ale spectacolului din România şi unul dintre cele mai importante din lume, propune un program care aduce participanţi din Franța, Germania, Belgia sau Olanda. Companii de renume din domeniul artelor spectacolului, regizori români şi străini, critici, operatori din turismul cultural, spectatori din România şi din străinătate se întâlnesc la Sibiu pentru a sărbători, pe parcursul a zece zile, creaţia şi creativitatea artistică în cadrul unui eveniment cultural ce urmăreşte promovarea reperelor culturale. Hermannstadt a fost dintotdeauna un loc al spectacularului, a cărui excelenţă culturală a fost recunoscută prin acordarea titlului de Capitală Culturală Europeană în 2007. Programul celei de-a XIX-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu continuă tradiţia unei oferte culturale la cel mai înalt nivel. Evenimentele pregătite pentru anul acesta sunt dintre cele mai variate. Publicul are de ales între producţii reprezentative ale unor mari companii din străinătate şi din România, spectacole de stradă în oraşul vechi şi în cetăţile şi bisericile fortificate din împrejurimile Sibiului. În plus, asistăm la spectacole de teatru-dans, flamenco, balet, dans contemporan, teatru de păpuşi, circ, spectacole de lumini, muzică, pantomimă, dar și conferinţe, dezbateri, expoziţii de fotografie şi pictură, lansări de carte, instalaţii şi ateliere, care au loc atât în spaţii convenţionale, cât, mai ales, în spaţii neconvenţionale, transformând Sibiul într-un oraş-spectacol.

recomandări: SEULS – COMPAGNIE AU CARRÉ

SAURUS CONTROL

Spectacol de teatru, Franţa

Considerat o raritate în spaţiul teatral pentru talentul său descriptiv, actorul, dramaturgul şi regizorul Wajdi Mouawad a fost numit artist asociat al Festivalului de Teatru de la Avignon şi distins cu meritul Chevalier de l’Ordre National des Arts et des Lettres în Franţa pentru numeroasele premii primite în lume. One man show-ul de la Sibiu este povestea lui Harwan, un student de treizeci de ani din Montréal, pregătit pentru a-şi susţine teza, dar care se trezeşte închis într-o noapte într-una din sălile Muzeului Ermitaj din Sankt Petersburg. Este o noapte lungă, o noapte care va dura mai mult de două mii de ani şi-l va trage, fără să-şi dea seama o clipă, la căpătâiul limbii materne demult uitate, în straturile cele mai profunde ale fiinţei sale. 16 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

SEULS

EXILS – THÉÂTRE NATIONAL BRUXELLES Spectacol de teatru, Belgia EXILS

Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu prezintă primul spectacol din cadrul proiectului Cities on stage / Oraşe pe scenă, finanţat cu sprijinul Comisiei Europene, care îşi propune să susţină un dialog creativ între Théâtre National din Bruxelles (Belgia), Folkteatern din Göteborg (Suedia), Odéon-Théâtre de l’Europe din Paris (Franţa), Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu (România), Teatro de la Abadía din Madrid (Spania) şi Teatro Stabile di Napoli (Italia). Pe parcursul a cinci ani, cele şase teatre partenere vor realiza şapte coproducţii ce au la bază scenarii originale. Astfel, între anii 2011 şi 2016, cei şapte artişti selectaţi pentru scrierea textelor, Fabrice Murgia (Belgia), Lars Norén (Suedia), Joël Pommerat (Franţa), Gianina Cărbunariu (România), Antonio Araujo (Brazilia), Emma Dante (Italia) şi Frank Castorf (Germania) vor realiza o cronică provocatoare asupra lumii din jurul nostru, dând naştere unui repertoriu de spectacole noi, conectate la noile realităţi ale continentului aflat într-o continuă transformare. Din echipa creatorilor mai fac parte regizorii Nathalie Garraud (Franţa), Armel Roussel (Belgia), Mélanie Mederlind (Suedia), Vlad Massaci (România) şi David Iodice (Italia).

de Teatru

SAURUS CONTROL – CLOSE ACT THEATRE Spectacol de stradă, Olanda

Reprezentaţia olandezilor de la Close Act Theatre continuă tradiţia marilor spectacole de stradă de la Sibiu, transformând Piaţa Mare a oraşului într-o lume fantastică, stăpânită de creaturi mitologice uriaşe. Saurus Control este un spectacol dinamic, în care publicul este implicat direct. Cu siguranţă, acest spectacol va oferi o experienţă unică, surprinzând prin momente de teatru, acrobaţie, foc, coregrafie, precum şi prin instalaţiile metalice şi obiectele suspendate. Compania olandeză a susținut spectacole în cadrul celor mai importante festivaluri din lume, reuşind să îşi creeze un nume printre producţiile gigantice pline de fantezie.

FAUST FANTASIA – PETER STEIN Spectacol de muzică, Germania

Un punct de reper, atunci când vine vorba de istoria oraşului Sibiu şi arhitectură barocă transilvăneană, Sala Thalia va găzdui anul acesta melodrama pentru pian şi narator a lui Peter Stein. Produs special pentru Bienala de la Hanovra din 2000, spectacolul Faust Fantasia este un simbol-epopee al lucrărilor lui Peter Stein, în care acesta a montat peste 12.000 de versuri, un proiect unic prin abordarea artistică şi complexitatea producţiei. Reprezentaţia de la Sibiu va intermedia un dialog între public şi opera lui Goethe prin replicile cântate, alteori rostite, dintre Faust, Margareta şi Mefisto.

FAUST FANTASIA

DESRIVES – BALLET ACTUEL

Foto: PR

Spectacol de dans, Franța

DESRIVES

DeSrives este o compoziţie pentru care compania de balet franceză a fost numită o nouă Pina Bausch a dansului contemporan. Spectacolul de la Sibiu este unul strălucitor, de o senzualitate organică ce îşi are centrul în sobrietatea tehnică a mişcării executate. Aşa cum susține coregrafa Nathalie Bard, inspiraţia pentru această lucrare vine de la ideea unei existenţe umane adânc înrădăcinate. Programul festivalului pe www.bewhere.ro și www.sibfest.eu www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 17

corner

{română}

bio

Claude Karnoouh S-a născut în 1940 la Paris. În 1973 a întreprins mai multe anchete de etnografie și folclor în satul Breb din Maramureș. Din 1991 și până în 2002 a fost profesor invitat al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde, în cel de-al doilea semestru al anului universitar, a susținut un curs despre aspectele modernității târzii în postcomunism, îmbinând diverse abordări (politice, culturale, economice). Este autorul a șase cărți și a peste o sută de articole și eseuri de antropologie culturală și politică, filosofia culturii și filosofie politică. Volume publicate în limba română: Românii. Tipologie și mentalități, 1994; Dușmanii noștri cei iubiți, 1997; Comunism, postcomunism și modernitate târzie, 2000; Adio diferenței. Eseu asupra modernității târzii, 2001.

Un interviu de Igor Mocanu

Claude Karnoouh Bucureștiul din ‘70 și cel de azi prin ochii unui antropolog

um ați putea descrie reacțiile de până acum la apariția cărții? Ca de obicei, pe de o parte au fost reacții pozitive, dintre care unele „foarte pozitive”, ba chiar exagerat de pozitive și altele critice, dar care dovedesc un anume interes pentru lucrare și pentru munca din spatele ei. Pe de altă parte, a existat un anumit număr de reacții foarte negative, care, după părerea mea, trec pe lângă subiect prin aceea că nu țintesc nici modul de articulare al gândirii puse în aplicare în operă, nici referințele diferitelor surse prelucrate, ci care deplâng – într-un limbaj câteodată aproape rasist – o abordare critică a gânditorilor români, mergând în unele cazuri până la a mă acuza că sunt în slujba nu știu cărei puteri străine... Dar cum se vede Bucureștiul, din perspectiva celor expuse în carte? Dintr-un anumit punct de vedere, orașul s-a schimbat, mai ales centrul; nu mai vezi porci în cocinile caselor joase de pe Eminescu, de exemplu, sau din jurul Ambasadei Franței. Piața Amzei nu mai este acea mare piață țărănească, așa cum Oborul nu mai este formidabila viermuială permanentă pe care am cunoscut-o la începutul anilor ’70, când oile soseau în turmă ca să ajungă să fie vândute pentru consum... Pe atunci, Bucureștiul încă mai semăna cu orașul descris de Paul Morand. Străzile centrale,Victoriei, Magheru, au devenit „şic”, cu magazine de mare lux, care astăzi stau însă alături de cea mai lucie sărăcie, stare de fapt

18 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

care nu exista înainte. Personal, puțin îmi pasă că văd în vitrine ceasuri de 30 sau 40.000 de euro, când seara, pe preșurile de la intrarea acelorași magazine dorm oameni fără adăpost, femei cu copii în brațe, bătrâni fără pensie, bolnavi care nu pot avea grijă de ei înșiși... Cum ați ales acest spațiu de „lucru”, când sunt atâtea altele mult mai pitorești și mai tentante, poate, pentru un antropolog? Între 1991 și 2003 am predat la Cluj (Facultatea de Istorie şi Filosofie), ceea ce îmi permitea ca, la sfârșit de săptămână și în vacanțe, să plec în zonele dimprejur, să descopăr și alte orizonturi ale Transilvaniei și să pot realiza, ici și colo, un fel de mici sondaje prin intermediul unor discuții în cursul cărora am aflat multe lucruri despre tranziție. După 2003, am fost invitat să predau timp de trei ani la Universitatea Saint Joseph (catolico-iezuito-maronită) din Beirut, unde aveam un public format din toate confesiunile creștine și musulmane ale Orientului Mijlociu și Europei (am avut chiar câțiva studenți esenieni a căror limbă de cult este cea a lui Hristos, aramaica)... Astfel, odată dus la bun sfârșit contractul, am intrat la pensie în Franța, la fel ca orice alt profesor care a ajuns la 65 de ani... și apoi, surpriză, niște prieteni de la UNARTE mi-au cerut să vin aici să țin un curs opțional, lăsându-mi libertate totală. Dat fiind, deci, că am cunoscut România sub comunism (am lucrat aici între 1973 şi 1982, înainte să fiu expulzat)... şi dat fiind că mi-am făcut câțiva prieteni foarte buni, dintre care unii din păcate deja au murit, mi s-a părut fascinant să observ evoluția țării şi asta cu atât mai mult cu cât am pretenția că înțeleg şi chiar vă vorbesc limba, chiar dacă o stâlcesc într-o anumită măsură cu gramatica mea ezitantă sau pur şi simplu falsă. C Traducere de Monica Anghel

Foto: Adi Bulboacă

xpat

După mai multe zvonuri răspândite încă de acum câțiva ani, a apărut ediția completă a traducerii românești a cărții lui Claude Karnoouh, Inventarea poporului-națiune. Cronici din România și Europa Orientală 1973-2007, la Editura Idea Design & Print din Cluj, în Colecția Refracții, în traducerea Teodorei Dumitru.

corner

{français} bio Claude Karnoouh Né en 1940 à Paris. En 1973 il réalise plusieurs enquêtes d’ethnographie et folklore à l’intérieur du village Breb, en Maramures. De 1991 jusqu’en 2002 il a été professeur invité à l’Université «Babeș-Bolyai» de Cluj où il a dispensé, dans le deuxième semestre de l’année universitaire, un cours sur les aspects de la modernité tardive dans le postcommunisme, reliant de différentes approches: politiques, culturelles, économiques. Il est l’auteur de six ouvrages et de plus d’une centaine d’articles et essais d’anthropologie culturelle et politique, de philosophie de la culture et philosophie politique. Les ouvrages publiés en roumain: Românii. Tipologie și mentalități, 1994; Dușmanii noștri cei iubiți, 1997; Comunism, postcomunism și modernitate târzie, 2000; Adio diferenței. Eseu asupra modernității târzii, 2001.

Une interview de Igor Mocanu

Claude Karnoouh Un regard d’anthropologue sur le Bucarest des années ‘70 et d’aujourd’hui

omment décririezvous les réactions jusqu’à présent concernant la parution du livre? Comme d’habitude, il y a d’une part des réactions positives, voire certaines très positives, quelquesunes peut-être exagérément positives, d’autres critiques, mais qui montrent un intérêt certain pour le livre et le travail qu’il a représenté, et d’autre part, un certain nombre très négatives qui, à mon avis, passent à côté du sujet en ce qu’elles ne visent ni le mode d’articulation de la pensée à l’œuvre dans l’ouvrage ni les références des diverses sources travaillées, mais déplorent dans un langage parfois quasi raciste une approche critique de penseurs roumains, allant dans certains cas jusqu’à m’accuser d’être à la solde de je ne sais quel pouvoir étranger… Mais comment voit-on Bucarest de la perspective exposée dans votre livre? D’un certain point de vue la ville a changé, surtout dans le centre, il n’y a plus de cochons dans les porcheries des maisons basses de la rue Eminescu par exemple ou autour de l’ambassade de France. Le marché Amzei n’est plus ce grand marché paysan, comme Obor n’est plus l’énorme foire permanente que j’ai connu au début des années ’70, les moutons y arrivaient en troupeau pour y être vendu pour la consommation… Bucarest ressemblait encore à la ville décrite par Paul Morand. Les rues centrales,Victoriei, Magheru, sont devenue «chics», avec des magasins de grand luxe, mais aujourd’hui on y côtoie la plus grande pauvreté,

20 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

ce qui n’existait pas avant. Personnellement je me moque de voir dans des vitrines des montres à 30 ou 40.000 euros quand le soir sous les proches d’entrées de ces mêmes magasins dorment des sans-abris, des femmes avec leurs enfants, des vieillards sans pension, de hommes malades ne pouvant se soigner… Comment avez-vous fait pour choisir cet espace «de travail», quand il y en a tant d’autres qui sont, peut-être, beaucoup plus pittoresques et tentants pour un anthropologue? Entre 1991 et 2003 j’ai enseigné à Cluj (département d’histoire et philosophie), ce qui me permettait les fins de semaine et pendant les vacances de partir dans les campagnes d’alentour, de découvrir d’autres horizons de la Transylvanie et de faire ici et là des sortes de petits sondages de discussions au cours desquels j’ai appris beaucoup de choses sur la transition.Après 2003 j’ai été invité trois ans à enseigner à l’Université Saint Joseph (catholique-jésuite-maronite) de Beyrouth où j’avais un public rassemblant toutes les confessions chrétiennes et musulmanes du Moyen-Orient et d’Europe (j’ai même eu des étudiants esséniens dont la langue du culte est celle du Christ, l’araméen). Puis mon contrat terminé, j’ai été mis à la retraite en France comme tout enseignant ayant atteint 65 ans… et puis surprise, des amis de l’UNARTE m’ont demandé de venir y faire un cours optionnel me laissant une totale liberté. Donc ayant connu la Roumanie sous le communisme (j’y ai travaillé entre 1973 et 1982 avant d’en être expulsé)… et m’y ayant fait quelques excellents amis dont malheureusement quelques uns sont déjà morts, je trouvait fascinant d’en observer l’évolution et ce d’autant mieux que je prétends comprendre la langue et la parler même si je l’écorche quelque peu avec ma grammaire hésitante ou simplement fausse. C

Photo: Adi Bulboacă

xpat

Après de nombreux bruits qui courent déjà depuis quelques années, voilà en fin de compte la parution de l’édition complète de la traduction en roumain du livre L’invention du peuple: chroniques de Roumanie, chez Idea Design & Print de Cluj, dans la collection Refracții et dans la traduction de Teodora Dumitru.

oraș muzică film teatru carte artă shopping

Tandem Complementaritatea se dovedește a fi înnăscută, indiferent că vorbim sau nu despre legături de sânge. Proiectele lor demonstrează faptul că se poate face artă la patru mâini, pe scenă sau în umbra reflectoarelor.

oraș

Zețari-amatori, iubitori de tipărituri vechi și cerneluri, de coli albe de hârtie, cei doi îmbină excelent viața de cuplu cu mica afacere de manufactură. Au creat împreună un proiect unic în țară, plecând de la o pasiune comună: cărțile. Moara de Hârtie face parte din existența lor. Tot împreună și-au propus să promoveze Parcul Natural Comana. pag. 34 22 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Foto: Claudiu Popescu

Dana & Ion Georgescu

muzică

Foto: PR

Iris & Felicia Filip

O alăturare inedită pentru scena muzicală românească, un parteneriat rock-operă de succes. Tandemul funcţionează de 16 ani şi reprezintă, de asemenea, un pionierat privind proiectele muzicale de anvergură. Artiştii urcă din nou împreună pe scenă, sărbătorind cei 35 de ani de la debutul formaţiei rock. pag. 39

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 23

film

Folosesc cinemaul ca mijloc de cunoaștere și ca formă de a povesti mai departe ce observă și-i emoționează și ce anume are un sens în lumea noastră mică. Sunt doi tineri documentariști pentru care toți subiecții și toate obiectele (deh!) din filmele lor sunt favoriți, tocmai pentru că fiecare în parte a fost privit, ales, înțeles și filmat cu empatie și admirație. pag. 48 24 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Foto: Adi Bulboacă

Ana Vlad & Adi Voicu

teatru

Foto: Adi Bulboacă

Felix Alexa & Marius Manole

Pe scenă, un actor bun este o provocare pentru regizor. Și invers. Cei doi artiști „se provoacă” de vreo 10 ani, de când Marius Manole a urcat prima dată pe scena Naționalului, distribuit de Felix Alexa. Până acum, din prietenia lor artistică — tratată cu profesionalism și rigoare — s-au născut 8 personaje. Publicul a decis că cei doi fac echipă bună. pag. 54

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 25

carte

Îi despart unsprezece ani de viață. În romanul Băiuțeii, frații Florian și-au povestit copilăria petrecută pe Aleea Băiuț, din cartierul Drumul Taberei. Cu patru ediții în limba română și traduceri în patru limbi străine, cartea lor e dovada rară că scriitorii pot avea succes și în tandem. pag. 59 26 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Foto: Adi Bulboacă

Filip & Matei Florian

artă

Foto: PR

Irina Gheorghe & Alina Popa

Biroul de Cercetări Melodramatice „studiază” emotivitatea socială contemporană, afectul general, trendul anti-avort, lacrimile și încrâncenările, strategiile de submersiune a feminității sociale a femeilor și bărbaților. Despre îndeletnicirile acestui „birou” artistic, format și fondat în tandem citiți la... pag. 62

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 27

SHOPPING

Prima este artistă, iar a doua economistă. Anul acesta este al şaptelea de când lucrează împreună la Wagner Arte Frumoase şi Poveşti. Au lansat deja 6 colecţii de porţelanuri de Crăciun, 3 de primăvară-vară, 3 linii de bijuterii şi una de lămpi. „Joc rolul unui galerist pentru Ana”, spune Irina. Ea crede că cele mai bune afaceri se fac în familie. Pentru că se împart aceleaşi valori, există fairplay şi multă comunicare. pag. 72 28 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Foto: Adi Bulboacă

Ana & Irina Wagner

city

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 29

nume: Ioan Es. Pop ocupație: poet

Foto: Arhiva personală

nvitatul lunii

Bucureştii unui străin n ultimii ani, contactul meu cu oraşul s-a redus tot mai mult. Pornesc dimineaţa cu metroul de la staţia 1 Decembrie din Bulevardul Pallady, schimb la Dristor, cobor la Obor, urc pe jos vreo opt sute de metri pe Calea Moşilor până în apropiere de Bulevardul Carol şi o iau treizeci de metri la stânga pe o alee, până la sediul editurii la care lucrez. Ies pe la 5,30 sau 6 după-amiaza, ajung din nou la Obor, schimb la Dristor şi cobor la 1 Decembrie. La 100 de metri în faţă, e un local de mâna a treia, în care puţini dintre cei care citiţi această revistă aţi intra. Bun, dar pentru mine, care intru aproape seară de seară şi nu-l pot ocoli, există un avantaj crucial: „La Gang” se află la 50 de mililitri de vodcă de blocul în care locuiesc. Bun, sâmbăta mai trec şi pe la „Cavou”, dar ăsta e la o distanţă mai mare de casă: 100 de vodcă pe trezie. Din când în când, tot mai rar, mă aventurez în centru. O ţin aţă din Piaţa Romană până la terasa din spatele Muzeului Naţional al Literaturii Române. O minunăţie de loc plin de verdeaţă şi răcoare, singurul în care puteţi întâlni adunaţi laolaltă atâţia mari artişti contemporani. Păi unde altundeva aţi putea vedea şi asculta „live” scriitori precum Nicolae Breban, Ioan Buduca, Ioana Crăciunescu, Ioan Groşan, Ion Mureşan, Mihail Gălăţanu, Lucian Vasilescu, Paul Vinicius şi, tronând deasupra tuturora, poetul Eugen Suciu, „patronul” terasei? Unde altundeva aţi mai putea întâlni la aceeaşi masă grei ai artelor plastice precum Mircia Dumitrescu şi Marcel Bunea? Unde muzicieni precum Mircea Tiberian şi Ion Bogdan Ştefănescu? Unde actori ca Eusebiu Ştefănescu? Şi n-am pomenit de artiştii din generaţiile mai tinere, care într-o zi vor face chiar ei gloria acestei terase. E vară, deci e păcat să rataţi acest loc, după cum, iarna, nu puteţi rata o coborâre în cafeneaua „La Muzeu”, unde, în faţa unei sticle de bere sau a unui pahar cu tărie, puteţi asista la nişte recitaluri de poezie şi muzică fără de seamăn. Cândva, prin 1990, când am sosit eu în Bucureşti, Paradisul artiştilor se afla în restaurantul şi pe terasa Uniunii Scriitorilor, din Calea Victoriei 115. Şi ce de lume bună, la care muritorii ca mine nu aveau acces decât sub protecţia zeilor cu legitimaţie de membru! Uluitoare zile şi nopţi am petrecut acolo, în preajma unor zei mai vârstnici, precum Eugen Jebeleanu, Gheorghe Pituţ,Tudor George (supranumit „Ahoe”), Dan Laurenţiu, Ion Drăgănoiu, sau mai tineri, pornind de la Angela Marinescu şi Paul Daian şi ajungând la Mariana Marin şi Cristian Popescu. Dar acum, aşa cum vă spuneam, întâlnirile mele cu oraşul s-au împuţinat tot mai mult. Întâi de toate pentru că mulţi dintre cei care făceau gloria restaurantului şi a terasei de la Uniunea Scriitorilor nu se mai află printre noi. Şi nici restaurantul nu mai există. Apoi pentru că simt că acel centru al oraşului pe care l-am iubit cândva se tot îndepărtează, pe zi ce trece. De ce? Pentru că mă micşorez cu putere, aşa încât o călătorie până în centru seamănă pentru mine tot mai mult cu un drum până la capătul Pământului, iar dintr-o asemenea călătorie nu poţi fi niciodată sigur că te vei întoarce. C

30 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Ioan Es. Pop • S-a născut la 27 martie 1958, în Vărai, Maramureş. • În 1983, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Baia Mare. • Până în 1989, a fost profesor de limba şi literatura română în localitatea Ieud, judeţul Maramureş. • A publicat volumele de poezie: Ieudul fără ieşire (1994 – Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România şi din Republica Moldova), Porcec (1996), Pantelimon 113 bis (1999 – Premiul Academiei Române, Premiul USR), Petrecere de pietoni (2003 – Premiul USR şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România), Confort 2 îmbunătăţit (împreună cu Lucian Vasilescu, 2004) şi Unelte de dormit (2011, Premiul Radio România Cultural). • Cărţile sale au fost traduse în suedeză, franceză, spaniolă şi engleză. • Radiodifuziunea Suedeză l-a desemnat Poetul Lunii August 2010. • În prezent, este redactor la Editura Paralela 45.

to go

Foto: Claudiu Popescu

Casa Gellu Naum

O colecţie de obiecte „realiste”, într-o atmosferă de poezie suprarealistă... Dacă treceţi prin Comana, nu ocoliţi casa memorială. Detalii la pag. 36

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 31

evenimentul lunii [prin țară]

there

Festivalul Filmului European

A XVI-a ediție a Festivalului Filmului European organizat de Institutul Cultural Român se desfășoară în cinci orașe din țară, București (3-13 mai), Brașov (10-13 mai), Timișoara și Târgu Mureș (17-20 mai) și Iași (24-27 mai). Câteva recomandări de filme și evenimente într-un feature coordonat de Ileana Bîrsan ale regizorului Andrei Tarkovski, pe care artistul vizual Dan Băsu le va mixa şi proiecta live. Organizatorii festivalului realizează un Close-up Danemarca, pe 5 mai, la Cinemateca Eforie, ora 17:00 și 19:00, cu proiecțiile filmelor Foamea (1966), regia Henning Carlsen, și În familie (2010), regia Pernille Fischer Christensen, iar pe 12 mai, la Cinema Studio, ora 16:00 și 18:00, cu filmele Karla și Jonas (2010), regia Charlotte Sachs Bostrup, și Dansând cu Regitze (1989), regia Kaspar Rostrup. Pe 6 mai, La Cinema Studio, ora 17:00, va fi prezentată retrospectiva Festivalului Filmul de Piatră 3.0, cu cele mai bune scurtmetraje din Moldova și România, urmate de o dezbatere la care participă regizorii români și regizorul Sergiu

Pur De piatră să fii, și tot te emoționează Recviemul lui Mozart. Katarina are 20 de ani, o familie destrămată, o mamă alcoolică și depresivă, ea însăși cu un trecut murdar, și-l descoperă pe Mozart pe YouTube, iar pe posibilul ei salvator, la pupitrul orchestrei simfonice de la Göteborg Concert Hall. Povestea Katarinei este de când lumea și pământul. O dragoste/pasiune care este condusă de amalgamul confuz de inocență, necunoaștere, sinceritate și, în cazul ei, de un citat din Kierkegaard, care-i va arăta drumul. Cu tușe groase aplicate pe contrastele dintre Katarina și dirijorul cu câteva clase sociale mai sus și presărat cu câteva clișee narative, filmul are parte de interpretarea excepțională a actriței Alicia Vikander (un nume de care vom mai auzi), care face ca toate minusurile să dispară. // Ileana Bîrsan Till det som är vackert/Pure, 2010, Suedia, regia Lisa Langseth, cu Alicia Vikander, Samuel Fröler, 98 min. • 4 mai, Cinema Studio, ora 18:00, și 11 mai, Cinemateca Eforie, ora 21:00 32 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Ciorescu (Republica Moldova), moderată de criticul de film Irina Margareta Nistor și de Andrei Dăscălescu, organizatorul Festivalului Filmul de Piatră. Discuția va fi transmisă integral la radio Guerrilla, iar intrarea este liberă. Și pe 12 mai, intrarea este liberă la Cinemateca Eforie, ora 17:30, unde pot fi vizionate animații balcanice din perioada 1957-1980, din colecția Arhivei Naționale de Film. În afara filmului de deschidere, Aki Kaurismäki este regizorul sărbătorit la această ediție, iar pe 5 mai, la Cinema Studio, la orele 15:00 și 17:00, vor fi proiectate filmele Omul fără trecut/ Mies vailla menneisyyttä / The Man Without a Past (2002) și Luminile periferiei/Laitakaupungin valot/Lights in the Dusk (2006). C

José e Pilar „Există întotdeauna un alt mod de a spune totul”. Filmul documentar îi urmărește pe José Saramago și pe soția sa, Pilar del Río, în ultimii doi ani de viață ai scriitorului portughez, laureat al premiului Nobel pentru literatură. Acest documentar este o ocazie în care îl putem vedea pe Saramago, în viața de zi cu zi, o viață plină de dragoste și literatură, dar și de interminabile întâlniri și evenimente, într-un program halucinant. Cu accente amuzante pe care el însuși le imprimă, suntem martorii realizării cărții sale Călătoria elefantului, și, mai ales, suntem spectatorii privilegiați ai unei părți din viața străbătută insistent de o permanentă chestionare a divinității, cu frământare, umor și împăcare. // Ileana Bîrsan

José e Pilar, 2010, Portugalia/Spania/Brazilia, regia Miguel Gonçalves Mendes, cu José Saramago, Pilar del Río, Gael García Bernal, Fernando Meirelles, 117 min.• 8 mai, Cinema Studio, ora 19:00. Filmul este precedat de lansarea volumului Cain, de José Saramago (Editura Polirom), ora 18:00

Foto: PR

Concertul trupei Toulouse Lautrec deschide Festivalul pe 2 mai, în Grădina Cărturești Verona, ora 20:00, iar intrarea este liberă. Evenimentul este oferit de Reprezentanţa Comisiei Europene și Institutul Cultural Român. Pe 3 mai, la ora 19:30, are loc gala de deschidere a festivalului cu filmul Le Havre, în regia lui Aki Kaurismäki, iar pe 13 mai, la Cinema Studio, ora 19:30, închiderea festivalului va fi marcată de proiecția filmului A fost odată în Anatolia (Turcia, 2011), în regia lui Nuri Bilge Ceylan. Tarkovsky Redux este un eveniment de muzică și film susținut pe 12 mai, la sala ArCuB, la ora 20:00, de către artiștii Lucian Ban (pian), Mat Maneri (violă, violă electrică, efecte) și Silent Strike (sintetizator, sound design), cu scene din patru filme

Documentare românești

Un loc între stele Cineastul olandez cu rădăcini indoneziene Leonard Retel Helmrich realizează un triptic documentar urmărind o familie cu trei generații din Indonezia în perioada căderii preşedintelui Suharto (The Eye of the Day, 2001), venirii la putere a Islamului (Shape of the Moon, 2004), și apoi a instaurarării democrației sabotate de corupţie şi de adâncire a prăpastiei între bogaţi şi săraci, iar în Position among the stars dezvăluie încercările disperate ale unei bunici de a-și vedea nepoata înscrisă la facultate. Tehnica de filmare „Single Camera Shot” l-a făcut celebru și a contribuit la înregistrarea realității nu doar așa cum o vedem, dar și așa cum o simțim. Filmarea unei singure scene fără tăietură, însă cu capacitatea de a urmări subiectul și subiecții din mai multe unghiuri, în care camera plutește prin aer, face din aceste documentare niște povești subiective fără să denatureze realitatea. // Ileana Bîrsan Stand van de Sterren/Position among the stars, 2010, Olanda/Indonezia, regia Leonard Retel Helmrich, 115 min. • 7 mai, Cinema Studio, ora 18:00, și 13 mai, Cinemateca Eforie, ora 19:00

Potopul Yoni este un băiețel deștept care vinde teme făcute colegilor săi, strânge bani pentru un tonifiant de culturiști și trebuie să exerseze pentru Bar Mitzva, care va fi într-o săptămână, în timp ce tatăl său, pilot suspendat, fumează jointuri, iar mama sa, educatoare, are un amant și se chinuie cu Tomer, celălalt fiu de 17 ani, autist, care revine acasă pentru că locul unde era internat a fost închis. Este drama cu accente (destul de discrete) melo a unei familii evreiești ai cărei membri au devenit, unii față de alții, autiști și care au nevoie de un cataclism pentru a se regăsi. Filmul este dezvoltarea unui scurtmetraj din 2002, cu același titlu, și a fost apreciat și premiat la

Berlin și Thessaloniki în 2011. // Florin Barbu

Mabul/ The Flood, 2011, Israel-Canada, regia Guy Nattiv, cu Yoav Rotman, Michael Moshonov, Ronit Elkabetz, 100 min.• 5 mai, Cinema Studio, ora 20:30

Pe chei Un tată bătrân și cam bolnav, Larry McCarthy (Karl Johnson), răpește pisica unei vecine ca să-și convingă singurul fiu, Jack (Gerard Hurley), să vină să-l vadă, după 20 de ani. Cel puțin așa-i spune când acesta trece pragul casei dintr-un orășel pescăresc irlandez. Jack e tâmplar și e cam looser și stă la New York. E tipul de film pe care nu-l vedeți altundeva decât la festivaluri, pentru că e tipic indie, produs, scris și regizat de Gerard Hurley, o poveste simplă despre regăsirea, niciodată târzie, dar mereu dificilă, dintre tatăl și fiul despărțiți de un ocean și-o viață și despre părăsirea lumii ăsteia, împăcat. Abraziv, chiar dacă Lily Taylor în rolul lui Grace Ross mai îmblânzește atmosfera, The Pier are ceva din filmele timpurii ale lui Jim Jarmusch și nu-i chiar de mirare, pentru că producătorul executiv este Jim Stark. // Florin Barbu The Pier, 2011, Irlanda, regia Gerard Hurley, cu Gerard Hurley, Karl Johnson, Lily Taylor, 83 min. • 11 mai, Cinema Studio, ora 19:00

turn off the lights Trei tineri tocmai eliberați din închisoare se întorc în familiile lor și trebuie să facă față unei realități demult pierdute.Filmul Ivanei Mla denovic este absolut cutremurător din pricina prezentului și a detaliilor vieților acestor trei oameni, nu din cauza trecutului pe care toți încearcă să-l uite. Sunt momente impeca bile (mai ales în cazul lui Alex) în care docu mentul pare ficționalizat prin simpla prezență a personajului dezinvolt și detașat de propria-i vină sau de vreo morală.Documentarul a avut premiera mondială luna trecută la Festivalul de Film Tribeca de la New York, fiind selecţionat în cadrul secţiunii Viewpoints.// Ileana Bîrsan Turn Off the Lights, 2011, regia Ivana Mladenovic, cu Alexandru Mititelu, Papan Chilibar, Cristian Dragomir, Gyani Versace, 77 min.• 4 mai, Cinema Studio, ora 20:00, în prezența regizoarei Păcătoasa Teodora La mănăstirea Văratic, o tânără se pregătește pentru nunta cu Domnul. Regizoarea Anca Hirte observă frământarea și emoția unei tinere înainte de a deveni călugăriță, într-o atmosferă foarte solară, în care micile, chiar superficialele dileme ale fetei sunt mai mereu șoptite. Camera insistă (câteodată în exces) pe trupul fetei, pe figura și mâinile ei, tocmai pentru a construi con trastul greu de imaginat și mai greu de trăit al unei uniri cu un iubit fără trup. Însă mai relevantă decât acest paradox este limitarea acestei vieți lipsite total (cel puțin asta reiese din film) de vreo meditație, de vreun gând metafizic sau vreo rătăcire spirituală (ti tlul te duce pe căi greșite). Este, în fapt, o opțiune de a sta mai degrabă departe de lumea corpurilor reale, de toată realitatea greu de controlat și de a avea o protecție asigurată automat.// Ileana Bîrsan Teodora Sinner, 2011, România/Franţa, regia Anca Hirte, 86 min. • 6 mai, Cinemateca Eforie, ora 15:00

Programele complete ale Festivalului Filmului European din București, Brașov, Timișoara, Târgu Mureș și Iași le găsiți pe www.bewhere.ro www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 33

Foto: Claudiu Popescu

raș

Familia Georgescu, parteneriat creativ

Manufactură la patru mâini Dana şi Ion Georgescu şi-au transformat pasiunea pentru cărţi într-un atelier-muzeu de manufactură. Singurul din ţară. Au adunat ustensile de tipar şi legătorie, gravuri rare, tipărituri vechi şi le-au dat o casă și un nume: Moara de Hârtie. De Aura Clara Marinescu

telierul-muzeu se află în Parcul Natural Comana, la aproximativ 30 de kilometri de Bucureşti. Îl recunoaşteţi sigur după roata de lemn de la intrare. Începem vizita cu un tur al morii. Echipamente nemţeşti, ceheşti sau româneşti au fost colecţionate din diverse locuri și salvate înainte de a deveni fier vechi. Un holendru de măcinare, un aparat de biguit, un probar de litere, o ghilotină şi mai multe prese — una dintre cele mai vechi din România, ştanţată cu anul 1929, se află aici. Cam tot ce-i trebuia unui zeţar găsiţi la Moara din Comana. „Tot ceea ce se află pe o latură a morii sunt echipamente recuperate de la tipografia «Universul»”, ne spun proprietarii. O masă mare, la care ar

putea sta lejer patru persoane, este prevăzută cu un dispozitiv care face un singur lucru: pliază foile de hârtie. Aşa era „tehnologia” pe vremuri. Tot pe-atunci, o corvoadă era și aranjarea literelor pentru tipar. „Literele erau aşezate în funcţie de frecvenţa folosirii, iar cele mai uzitate erau a, e, d, m, i, o şi r”. Acesta este doar unul dintre „micile secrete” ale unui tipograf. Casa cu literele de tipar ce conţine aproximativ 100 de piese (folosite astăzi la realizarea felicitărilor, semnelor de carte, a decoraţiunilor din hârtie manuală, atelierele care se țin aici) a fost adusă în muzeu de la Câmpulung Moldovenesc. Dana şi Ion au decorat pereții cu cărţi, gravuri color pe hârtie manuală şi obligaţiuni „Universul“ de la 1840. Revenind la micuţa afacere a celor doi soți, s-ar putea cre-

34 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

de că revitalizarea unei mori de hârtie este un act de rezistenţă împotriva vârtejului internautic în care trăim. „Dar nu e un tip de rezistenţă, e o alternativă. Noi ne promovăm cel mai bine pe internet. Altfel n-ar fi auzit nimeni de noi. Am fi fost doar doi oameni fericiţi la Comana”. Cum au găsit locul? După șase luni de plimbări prin jurul Capitalei, multe căi bătute și zile abătute, după o încercare de a se stabili în centrul oraşului. „Am pus, mental, compasul pe Piaţa Unirii şi am stabilit unde sunt 30 de kilometri în jurul Bucureştiului, ca să ne deplasăm uşor în fiecare zi, dar suficient de departe, astfel încât preţurile să nu fie exclusiviste. Am închiriat o hală industrială în Bucureşti, dar nu era locul nostru. Moara trebuia să aibă un loc al ei, nu foarte departe de oraş. Amândoi am ales Comana”, povesteşte Dana Georgescu. Cei doi soţi au ajuns în situația pe care multe cupluri o ocolesc. Şi totul a început cu o negație. „Prin 2006 ne-am gândit să facem ceva împreună. Însă, văzând alte perechi, am

constatat că nu e bine să amesteci afacerile cu viaţa personală“. Dar abia acum îşi dau seama cât de șubred e acest mit: „Noi am avut noroc, pentru că nu e o afacere neapărat. O gândim ca pe o afacere din punctul de vedere al eficienţei, însă nu ca să ne îmbogăţim. Suntem implicaţi atât de mult, încât nu facem diferenţa între muncă şi viaţa personală. Nu ne încurcă”. Atribuţiile fiecăruia s-au repartizat de la sine. Ghidajul îl face Ion. La fel şi demonstraţiile la tipar, culegătorie şi partea tehnică. Dana se ocupă de promovare. Totuși, viața familiei s-a schimbat cu totul. Dacă înainte Ion vedea apusul şi răsăritul la birou, aşa cum îl „acuză” Dana, acum este mult mai calm, mai echilibrat. Dacă înainte Dana prefera să colinde magazinele după haine, acum face cumpărături când e nevoie. Dacă înainte preferau concediile în străinătate, acum, când vine vorba de vacanţă, Comana este prima alegere. „Ne concentrăm amândoi pe esenţial. Ne luăm energia din lucrurile mărunte, făcute cu drag. Plantăm copaci sau facem plimbări lungi prin

bio Ion Georgescu S-a născut pe 21 august 1976, la Bucureşti.A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi a lucrat ca trainer şi consultant în reforma justiţiei şi a administraţiei publice. În prezent menţine legătura cu do me niile în care a activat prin implicarea în proiecte finanţate din fonduri europene. Dana Georgescu S-a născut pe 3 iunie 1980, Roşiorii de Vede, Teleorman. A absolvit Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii din Bucureşti şi Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii „Spiru Haret”. A lucrat în domeniul relaţiilor cu clienţii şi resurselor umane.

pădurea de aici. Fetiţa noastră, Elena, nu ar mai pleca de la Moară”. De altfel, „Moara de Hârtie place pentru că aici oamenii se pot deconecta şi pentru că aici lucrăm mai puţin cu capul şi mai mult cu mâinile. Te poţi lăsa în voia jocului. Aş spune că e un loc de joacă pentru adulţi”. Povestea acestei familii care a fugit de lumea dezlănțuită nu se opreşte aici. Ea continuă acolo unde Gellu Naum îşi scria, în linişte, poeziile şi unde ghimpele şi bujorii sunt protejaţi de lege. C Moara de Hârtie, Funieru 279, Comana, jud Giurgiu, 0246.283.399, 0743.266.262

[eveniment]

world press photo

Premiul I General News Stories

Jurnalism de înaltă calitate. Încă din 1955 organizația realizează cel mai mare (și mai prestigios) concurs anual de fotografie. Du pă 17 ani, expoziția itinerantă World Press Photo revine la București. Din numărul impresionant de lucrări înscrise în concurs în 2012 (peste 5.000) mai bine de 170 de fotografii premiate vor fi găzduite în cadrul expoziției de la Biblioteca Națională. Cele 10 categorii ale competiției dezvăluie munca (și, mai ales, arta) fotoreporterilor profesioniști, fie că vorbim despre știri co tidiene sau de fotografii din domeniul cul tural sau sportiv. Portrete, trăiri, evenimente impresionante sunt surprinse în detaliu prin intermediul obiectivului. Dacă răsfoiți albumele (fie și online), veți înțelege de ce acest eveniment nu trebuie ratat. // S.N. World Press Photo, 17 mai – 10 iunie, expoziție de foto grafie și workshopuri, la Biblioteca Națională. Detalii pe www.facebook.com/WorldPressPhotoRomania Credite foto: 1. Alex Majoli, Italia, Magnum Photos pentru Newsweek; 2. Paolo Pellegrin, Italia, Magnum Photos pentru Zeit Magazin.

Premiul II General News Stories

[Prin țară]

casa lui Gellu Naum Numărul casei arată 393, dar nu este cel adevărat. Plăcuța originală din metal a fost furată. Balustradele din lemn de la intrare sunt păzite de piloni cu capete de pisici. Scriitorul iubea cârciumăresele, albăstrelele și pisicile. Cea mai adorată dintre mâțe, Japonica, e înmormântată chiar în curtea casei din Comana.

bucătăria familiei

Printre celelalte din locali tate, casa familiei Naum iese în evidență. Gospodăria e pe de-a-ntregul înfășurată în iederă și viță de vie, caiși și meri sunt împrăştiaţi prin curte, iar prin crăpăturile de la scara principală au ieșit mărgăritare. Nimic nu-i su prarealist aici, deși stăpânul casei era... în scrierile sale. Tanti Marioara, vecina care are grijă de casă tot tim pul, este „ghid”. Tot de ea întrebați dacă vreți să vă deschidă cineva poarta. Întregul mobilier din casă e din lemn vechi, sculptat. În dormitorul familiei, pe pere tele de lângă pat, domnește un tablou cu portretele soților Naum. În casa lui Gellu Naum veți găsi o colecție de mici și mari obiecte, de la clopoței și ceramică, la vâslele bărcii

cu care scriitorul se plimba adesea pe balta din spatele curţii. Ca într-un adevărat muzeu, obiectele de ceramică sunt luminate in dividual. Sobele de teracotă au fost văruite în alb și totul respiră a curățenie (era chiar înainte de Paște). În camera de zi tronează un scaun-balansoar. „Aici stătea doamna, iar pe pat, în colţ, domnul”, explică Tanti Marioara. Pe zidul dinspre bucătărie o pălărie mare, chinezească, ce pare să fi fost a unui orezar, ne atrage privirile. Se pare că nu doar nouă: „De câte ori vine pe aici, stareţul o probează”. Ajun gem în biroul poetului, la etaj, lângă pod. E înțesat de cărți. Masa de lucru de sub fereastră are vedere în spate, către „malul albastru”. Vreo

șapte pipe aproape identice sunt așezate pe o farfurie. Deschid cufărul de la picio arele mesei şi găsesc toate volumele traduse de Gellu Naum. În tot felul de ediţii. Cuverturi țărănești, țesute la război, învelesc paturile. Pe pereți, ca la expoziție, sunt o mulțime de tablouri primite de la prieteni. Pe verandă, şezlonguri şi scaune ţărăneşti aşteaptă vizitatorii. De altfel, pe 1 august, de ziua scriitorului, curtea se umple de admiratori. „Sora fântână” e acoperită cu un capac, în timp ce „copaculanimal” îşi aşterne florile pe iarba verde. C Casa memorială „Gellu Naum”, Comana, jud. Giurgiu *Ca să vă deschidă cineva poarta, întrebaţi de Tanti Marioara.

[urbanism]

Scaune şi obiecte ţărăneşti în tinda casei

Hotel Cișmigiu

Prima clădire construită pe Bulevardul „Regina Elisabeta” în 1912 se redeschide după o operaţie de restaurare ce a durat trei ani. Hotelul „Cișmigiu” s-a metamorfozat într-un nou stabiliment. Din vechiul hotel de acum 100 de ani, proiectat de arhitecții Nicolae Nacu Pissiota și Arghir Culina, constructorul (antreprenorul spaniol Hercesa) a păstrat astăzi doar fațada în stil eclectic, interiorul fiind reconstruit în întregime.

36 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Fotografii: Claudiu Popescu

De Aura Clara Marinescu

Clădirea din centrul orașului va fi împărțită astfel: spaţii comerciale la parterul clădirii, birouri la mezanin şi etajul 1, un hotel de 4 stele cu 60 de apartamente la etajele superioare (2-5). Institutul Cervantes a închiriat cea mai mare parte din parter, întregul mezanin şi o parte din primul etaj pentru a-și muta sediul. Oare se va încumeta cineva să reînvie Gambrinusul? // A.C.M.

[De citit] Cele două Mântulese

15re

„O carte despre două femei care au învins necruțătorul secol al XVIII-lea” este dedicația pe care mi-a scris-o Andreea Răsuceanu, autoarea unui volum ce îmbină cu stil istoria edilitară cu documente de arhivă și însemnări de atmosferă. Oameni, fapte și locuri sunt creionate în peste 270 de pagini, de la 1734, când pe strada Mântuleasa era o adunătură de căsuțe, de „chichinețe”, și până în zilele noastre. Veți afla istoria Stancăi Mântuleasa, soția lui Mantu Cupețul, pe pământurile ei s-a ridicat biserica, și a Mariei, sora lui Mantu; cele două Mântulese. Ce relație a existat între ele sau între cinstitul cupeț și sora sa? Pe urmele prozei scurte a lui Mircea Eliade, scriitoarea a cercetat și a scormonit prin arhive, reconstituind un crâmpei de epocă bucureșteană de secol XVIII. Locatari ai „mahalalei”, devenită astăzi centru, erau evreii, armenii, ungurii, ce trăiau laolaltă cu românii majoritari. Și urmele lor au rămas și astăzi. Categorii sociale, de la negustori chivernisiți, boieri, la hamali, agenți de poliție

„re” vine de la reabilitări, renovări, recuperări, restaurări, reconversii, revitalizări. Este un volum care prezintă modele de intervenţie reuşite, adunate în colecţia „Arhitecturi văzute prin igloo”. O carte fină, un răspuns la întrebarea: protejarea patrimoniului naţional, încotro? Albumul „15re” prezintă 15 dintre cele mai reuşite proiecte de restaurare întreprinse în ultimii ani şi publicate în revista „Igloo.habitat&arhitectură”. igloomedia a făcut o selecţie de restaurări de mare anvergură, private şi publice, revitalizări ale unor case ţărăneşti care nu se află neapărat pe Lista Monumentelor Istorice. Astfel, Conacul Apafi din satul Mâlăncrav (datează din secolul XVII) a fost adus la viaţă, cu tehnici şi materiale tradiţionale, de arhitectul german Jan Hulsemann şi antreprenorii Fritz Klutsch şi Ernst Linzing. Designer de interior, britanicul David Mlinaric. Casa Max, aflată în plin centru al Sibiului, a avut şansă. Acum este un obiect de patrimoniu viu, o lucrare premiată la Bienala de Arhitectură din 2008. În Timişoara, a renăscut Bastionul Theresia, construit în stil baroc între 1730 şi 1733. Lucrările de restaurare la Conacul Bellu de la Urlaţi, acolo unde Câmpia Română se încrucişează cu dealurile subcarpatice, au fost finalizate în 2009. Fotografiile spun totul. Conacul de vânătoare din Micloşoara, proprietatea familiei Kalnoky, şi casele din Copşa Mare, în inima Transilvaniei, sunt exemple de bună restaurare, de monumente recuperate cu bună ştiinţă. Versiunea în engleză a textelor este semnată de Smaranda Nicolau. Un album de 15 stele, atent ilustrat, care trebuie neapărat răsfoit. // A.C.M.

Andreea Răsuceanu, Vremea, 2009, 272 pag., 27 lei

Reka Țugui, Viorica Buică, Foto: Șerban Bonciocat, Cosmin Dragomir, Igloo Media, 2012, 178 pag., 25 lei

și calfe, cu toții locuiau la 1838 în mahalaua Mântuleasa. Autoarea îi numește pe fiecare în parte. Spre finalul cărții aflăm cum s-a întâlnit Eliade cu cele două Mântulese și câteva detalii în imagini ale mahalalei realizate de autoare: casa lui Simion Georgescu de pe strada Mântuleasa, colț cu Romulus, casele de la numerele 11 și 15, casa parohială, hărți și planul zonei. // Aura Clara Marinescu

D Meșteșuguri copilărești [Kids Corner]

[opinii]

Foto: Claudiu Popescu, PR

Cu cine facem „duet”?

Aura Clara Marinescu

Cu Londra, Atena, Buda pesta, Beijing, Moscova şi lista continuă. De ce s-ar înfrăţi Bucureştiul cu nişte metropole aflate în topul turistic, când oraşul de pe malul Dâmboviţei nu exportă (aproape) nimic? De ce se împrietenesc oraşele? Pentru schimb de experien ţă, opinii, valori, eventuale parteneriate, pentru schim buri tradiţionale, culturale. Cel puţin asta afirmă studiile despre „înfrăţire”. Dar să stu diem tandemurile: Londra are 12 linii de metrou, cea mai veche reţea din lume de trenuri care circulă pe sub pământ. Bucureştiul va avea abia peste trei ani a cincea magistrală. Şi nu este nici pe departe un obiectiv turistic. Atena: conservă fiecare ciob de ceramică descoperit. Noi facem parcări peste oraşul vechi. Budapesta: pe Dunăre răsună sirenele vapoarelorrestaurant. În Bucureşti, pe Dâmboviţa, se aud doar broaştele. Beijing: creşte de la an la an ca Făt-Frumos în 10. Bucureştiul e la vârsta termopanelor şi a reabilită rii termice făcute din fuga mistriei. Moscova: Catedrala Sf. Vasile din Piaţa Roşie, o imagine spectaculoasă, nelipsită de pe cărţile poş tale. La noi — Catedrala Mântuirii Neamului, un posibil adversar cultural. Stăm bine la superlative mai ales în privinţa Palatului Parlamentului: cea mai grea, cea mai scumpă, cea mai mare clădire administrativă din lume pentru uz civil. Însă, ca o concluzie, în timp ce importul de „cultură urbană” a crescut (arbori tuia, graffiti şi clădiri din sticlă), exportul nostru cultural înregistrează un deficit greu de adus pe linia de plutire.

mecanici, lutieri sau croitorese, prichindeii de azi își arată creativitatea la atelierele special dedicate lor

Își mai doresc copiii să devină „curajoși mecanici de locomotivă”? Există câteva ateliere de gen în care copiii deprind „in ginerii”, lucrul cu aţa şi acul sau modelează ceramică. De Aura Clara Marinescu Atelierul de Trenulețe Ați construit vreodată o machetă de trenulețe? Aceasta-i întrebarea pe care o pun coordonatorii de la Atelier copiilor cu vârste între 3 și 15 ani. Dacă răspunsul este nu, sunteţi invitaţi în „regatul miniaturilor”. Atelierul de Trenulețe, singurul din țară, funcționează în patru centre din Bucureşti (Calea Moșilor, Militari, Cotroceni plus centrul-mamă din zona Piaţa Alba Iulia), iar de luna aceasta se vor deschide alte trei. Cererea este foarte mare, mai ales că există foarte mulți copii cu abilități tehnice, iar părinții nu prea au unde să-i ducă, ne-a ex plicat Gabriela Crăciun, coor donatoarea atelierului. Cum sunt copiii care sunt atrași de acest gen de ateliere? „Le place puterea. Locomotiva reprezintă pentru ei mijlocul prin care se conduc lucrurile, dar și o curiozitate, în special cele cu aburi sau «mocănița». Celor mici le place cartonul, să decupeze vagoane, iar cei

38 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

mari lucrează cu motoare, lu mini, omuleți de jumătate de centimetru. Avem și fetițe la atelier. Ele se ocupă de pei sajul feroviar, care necesită migală și finețe”. Atelierul de Trenulețe, Popa Stoica Farcaş 88, 0744.839.590. Un abona ment lunar costă 200 de lei, două ore pe săptămână. Înscrierile și abona mentele se fac în perioada 1-10 ale fiecărei luni. Atelierul cu rochițe Un grup de fetițe, 12 la număr, sunt înscrise la cursurile de cusut. Viitoarele croitorese vor învăța să coasă la mână sau la mașină rochii și bentițe, diverse obiecte de vestimentație. Participantele „admise” la curs trebuie să aibă vârsta minimă 5 ani, dar pot par ticipa la ateliere și fete de 10-15 ani. O grupă de lucru este formată din maximum 8 „designeri”. Atelierul cu Rochițe, Popa Stoica Farcaş 88, 0744.839.590. Un abonament costă 185 lei/ lună, cu toate materialele

incluse. Programul începe în general de la ora 15:00, după programul școlar. Atelier de olărit „Lut Ars” Pentru familiile care vor să evadeze din București, am găsit soluția de a îmbina relaxarea cu deprinderea unui meșteșug pe cale de dispariție în satul Piscu. Fost sat de olari, Piscu avea acum 30 de ani 120 de cuptoare de lut. O adevărată industrie. Azi mai ard, ocazional, doar 5. Lutierii aveau comenzi masive pentru oamenii de rând: străchini, căni, bor cane, ghivece, oale. Astăzi, aici există Atelierul de sculptură și olărit „Lut Ars” . Ca să ajungeți în localitate, aveți de parcurs aproximativ 40 de kilometri din București către Ploiești. Coordonatorii proiectului primesc în special grupuri de școlari și de preșcolari. De ce să alegeți Piscu? Pentru că puteți vizita şi Mănăstirile Țigănești și Sna gov. Și pentru că puteți face călărie de agrement. Atelier de olărit „Lut Ars”, Sat Piscu, comuna Ciolpani, jud. Ilfov. Trei ore de modelat argilă costă 35 lei/ persoană. Programări la lutars.piscu@ gmail.com. Pentru lămuriri, sunați la 0722.121.566.

uzică

bio

O colaborare de 16 ani, tandemul Iris – Felicia Filip se bazează pe respect şi profesionalism. Pe 22 iunie, vor urca din nou împreună pe scenă, pentru Iris 35. De Patricia

bio

Foto: PR

• Iris a urcat prima dată pe o scenă în urmă cu 35 de ani - Sala Polivalentă. componenţă actuală: Cristi Minculescu (voce), Nelu Dumitrescu (baterie), Valter Popa (chitară), Doru Borobeică (bas) şi Relu Marin (clape). formaţia a lansat 16 albume de studio, trei single-uri şi două DVD-uri.

Marinescu

pe scenă un tandem de succes

Iris şi Felicia Filip energii pozitive

• Soprana Felicia Filip este solistă a Operei Naționale București. În 1986, a debutat în București, cu rolul Antonia din Povesti rile lui Hoffmann Doctor în Muzică al UNMB, soprana a urcat pe numeroase și importante scene ale lumii: Londra, Viena, Barcelona, Hamburg.

minte Felicia Filip despre membrii arteneriatul repreŞi membrii formaţiei Iris „O ex formaţiei. Au urmat repetițiile și zintă un cumul de văd lucrurile în aceeaşi lumiperienţă înregistrările de studio, apoi primul nă. „Este un om de echipă, un valori, un schimb de concert. „Știam ce aveam de făcut, experienţă, dar şi de om extraordinar, foarte tonic care te public. Muzică într-un şi optimist. Se leagă foarte bine colaborarea ajută să însă nu mă așteptam ca publicul venit la Sala Polivalentă pentru spectru larg, rock şi și la Iris 35. Este prima dată când Felidepăşeşti Iris să aibă aceeași reacție la auzul asta operă, laolaltă. cia Filip cântă pe Arena Naţională și va fi un limite.“ vocii mele ca la apariţia trupei Un telefon primit la finele anumoment deosebit”, spune Cristi Minculescu pe scenă. A fost o declanșare de lui 1996 a însemnat startul uneia despre spectacolul aniversar al formaţiei, energii pozitive”. A urmat Iris Athenaeum, dintre cele mai titrate colaborări muzicale care va avea loc la 22 iunie. Vorbind despre spectacol în regia lui Cristian Mihăilescu şi româneşti. „Am fost sunată de către producompoziţiile Baby, De vei pleca, Ultima prima producţie românească de gen care a cătorul lor de atunci, Mike Godoroja. Mi se toamnă, Minculescu e de părere că acestea apărut pe suport DVD. propunea o colaborare cu Iris. Fără să stau sunt „piese frumoase care au fost interDupă toți acești ani, soprana consideră pe gânduri, am spus da”, îşi aminteşte sopretate excepțional”, iar una dintre ele va prana Felicia Filip. Și așa a început povestea. că a rămas membru al formației. face parte şi din setlistul concertului de la Pentru Felicia Filip, colaborarea „Am răspuns prompt pentru că, nu cu mult Bucureşti. cu Iris este „o experiență care timp înainte de această convorbire, chiar Împreună, artiştii au lucrat „Când eşti firesc. „Când ești umăr la umăr completează o viață artistică.Te discutam cu soțul meu, după întâlnirea pe care o avusesem cu Monserrat Caballe, cum inspiră, te mobilizează, te ajută să într-un proiect de genul ăsta, nu umăr la depășești limitele, de orice natură umăr într-un are cum să nu iasă. Sigur, și dumși când o să găsim în România un Freddie ar fi ele, la care te supune profesia. Mercury”. avea concerte și era ocuproiect, nu neaei Toate astea fiind realizate cu parPrima lor întâlnire a avut loc la Opepată cu diverse proiecte, însă nu are cum să mai contează oboseala acumuteneri de valoare, care te inspiră ra Națională București. „Erau transpuși, nu iasă.“ și au grijă ca lucrurile să fie pe aproape că simțeau că nu trebuie să atingă lată. E bine că s-a întâmplat şi că făgașul firesc”. nimic”, este imaginea pe care o poartă în se întâmplă în continuare”. C www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 39

Bohren & Der Club of Gore

Foto: PR

[LIVE]

Festivalul „Club A” Trei zile de muzică şi evenimente conexe. La a opta ediţie a Festivalului „Club A” vor participa 22 de formaţii, aparţinând unor arii muzicale diverse: rock, hip-hop, electro. Alături de trupe de succes ca Timpuri Noi (foto), Șuie Paparude, Vița de Vie, Paraziții,Travka, Celelalte Cuvinte, Urma, Cargo, OCS, vor participa și cele şase finaliste ale competiției rock „Trofeul Club A – Avanpost Rock”, concurs început în luna noiembrie a anului 2011, în care s-au înscris 35 de trupe. Fără o periodicitate (până acum), festivalul a avut loc în anii 1969, 1971, 1979, 1981, 1990, 1999, 2011. Mai multe detalii, online, pe www. bewhere.ro. Festivalul „Club A”, 18-20 mai, Centrul Istoric, Bucureşti. Acces liber!

Se spune că este cea mai cunoscută trupă horror jazz din lume. Alte voci, chiar ale membrilor trupei, mărturisesc că este vorba despre un tip de muzică pe care, ascultând-o, te apuci de fumat, o şlefuire a coloanei sonore Twin Peaks, ce se potriveşte perfect cu o „sesiune” whisky, la cinci dimineaţa. Noi spunem că ar fi bine să mergeţi pentru a vă convinge de experimentele grupului german. Bohren & Der Club of Gore: Robin Rodenberg este maestrul basului, Morten Gass acompaniază cu un pian Rhodes, Christoph Closer este stăpân pe saxofon, iar percuţionistul Thorsten Benning oferă beat-uri subtile. Tuba sau vibrafonul sunt elemente care au fost adăugate pe parcurs acusticii germanilor. Grupul a fost înfiinţat în 1988 şi a lansat primul material de studio în 1993. Anul acesta, îşi promovează cel mai recent album, Beileid. Bohren & Der Club of Gore, The Silver Church, 12 mai, ora 20:00. Preţ bilete: 50 lei

Pagină realizată de Patricia Marinescu

Europa Fest

vincent's chair concertează pe 5 mai 40 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Nik Bärtsch's Ronin

Compozitor, pianist şi producător, Nik Bärtsch este unul dintre cei mai titraţi muzicieni elveţieni. L-aţi mai văzut la Bucureşti, iar acum revine cu proiectul Ronin, pe care îl „împarte” cu Kaspar Rast (tobe),Thomy Jordi (bas, din 2011), Andi Pupato (percuţii) şi Sha (saxofon, clarinet), pe numele său adevărat Stefan Haslebacher. Pentru muzicienii cu festivaluri de renume în palmares, Ronin este întruchiparea stilului zen funk (invenţie proprie), un amestec de jazz, funk, muzică clasică contemporană sau muzică ritualică japoneză şi acustic rock. În afara Ronin, Bärtsch activează şi solo. Grupul acustic Mobile este un alt proiect al său, cu care susţine performanceuri maraton. Sub numele Ronin, muzicianul a lansat şase albume, cel mai recent datând din 2010 – Llyria. Nik Bärtsch's Ronin, Sala Radio,10 mai, ora 20:00. Preţ bilete: 60, 75, 85 lei

Un eveniment rafinat (de altfel, susţinut de Casa Regală a României), EUROPAfest înseamnă muzică bună: jazz, blues, pop şi clasic. Anul acesta, festivalul sărbătoreşte 19 ani de existenţă.Timp de două săptămâni, pe scenele afiliate evenimentului vor urca peste 300 de muzicieni din 45 de ţări. Şi nu doar cifrele impresionează. Printre numele prezente în cadrul evenimentului se numără: Xavier Dotras Trio (Spania) şi Vincent's Chair (Australia-UK), în seara Jazz 4u, Mandolin's Brothers (Italia) reprezintă American Blues Flavours, cărora li se adaugă multe alte trupe din Europa sau America de Sud. Pe lângă concerte, ca să fiţi la zi cu noutăţile scenei jazz şi clasic, aflaţi că şi anul acesta se pregătesc două competiţii. Mai întâi, Bucharest International Jazz Competition, în semifinala căreia s-au calificat 25 de formaţii tinere de gen, româneşti şi străine. Până când juriul va desemna grupul câştigător, la finalul evenimentului, serile de competiţie se vor încheia cu serii de jam sessions şi workshopuri. Al doilea concurs sub umbrela EUROPAfest este Jeunesses International Music Competition, în care 138 de violonişti din 38 de ţări vor încerca să convingă juriul internaţional. Ca să mai scăpăm de tensiunea concursurilor, organizatorii vă invită, şi anul acesta, la Caffe Festival. Asta înseamnă evoluţii live, improvizaţie la scenă deschisă şi seri eclectice. Desigur, cum se întâmplă la finalul fiecărei ediţii a evenimentului, EUROPAfest se încheie cu o gală în cadrul căreia vor performa artişti invitaţi, dar şi câştigătorii celor două concursuri. EUROPAfest, Teatrul Odeon, 4-19 mai. Program complet: www.bewhere.ro şi http://jmevents.ro

Într-un alt moment de sinceritate al acestei secţiuni, vă spun că ne aflăm în faţa unui stil deja cunoscut.Trupa, mai puţin. Un fel de Gogol Bordello cu voce feminină, vorbitor de franceză, spaniolă şi engleză, cu trăsături indiene. Prima impresie: delicateţe în straie de cabaret. Percuţie, trompete, chitară, contrabas, castaniete, o muzică plină de energie, dar şi cu uşoare accente fado. Ei bine, da, simţurile mi-au fost surprinse. Nu este un stil pe care nu l-aţi mai ascultat, însă, cu siguranţă, e unul pe care nu l-aţi mai văzut pe scenele din Capitală. „Partea anglo-saxonă” a muzicii grupului are şi ea porniri deloc străine. Subtile sunete tradiţionale irlandeze,

cu o vioară discretă, căreia îi ia locul, din când în când, un acordeon „răguşit”. Vă ofer un singur detaliu „tehnic”: indianca Rupa Marya este compozitoarea şi iniţiatoarea proiectului. Cred că asta explică totul. Sunt convinsă că amalga mulinterpretat de americani şi prezentat aici a reuşit să incite curiozitatea. Ca să nu avem discuţii, cel mai bine, poftiţi să vedeţi „ca baretul” de la finele lunii mai. Rupa and The April Fishes, Hard Rock Cafe, 25 mai, ora 20:00. Preţ bilete: 50, 90, 120 lei

Pink Martini O retrospectivă care cuprinde de la cuban-jazz şi muzică de cameră până la marşuri braziliene şi soundtrack-uri pentru filme noir, o muzică vintage, sofisticată, cosmopolită, cu parfum de Orient Mijlociu, dar şi vest-european – este ceea ce prezintă, din nou, în România, cei 12 membri ai orchestrei din Portland, Oregon. Spun România, pentru că, de această dată, Pink Martini ajunge şi pe scene din Timişoara şi Cluj. Un fel de mini-turneu cu iz aniversar, organizat de promoteri diferiţi. Orchestra trece în revistă cei 16 ani de activitate cu cele mai cunoscute piese: Una Notte a Napoli, Hang On Little Tomato, ¿Donde Estas Yolanda?, Hey Eugene, Sympathique (Je ne veux pas travailler), Lilly, Que Sera Sera sau Amado Mio. Pink Martini, Bucureşti, Sala Palatului, 26 mai; Timişoara, Sala Olimpia, 28 mai; Cluj-Napoca, Sala Sporturilor, 29 mai. Preţ bilete: 10, 140, 170 şi 200 lei

Control Day Out 2

O nouă petrecere în aer liber, la început de vară! Pe lista invitaţilor se regăsesc: Wild Beasts, Woodkid,The Shoes şi O.Children. Dacă anul trecut l-am văzut şi ascultat live pe Ian Brown (recent reunit cu Stone Roses), şi line-up-ul de anul acesta se ridică la aşteptări. Astfel, ne pregătim pentru cinci ore de indie artrock şi electro-pop. Britanicii Wild Beasts (foto) îşi promovează a treia reuşită discografică – Smother, lansată anul trecut. Se află pe o traiectorie ascendentă, la fel ca francezul Woodkid, cunoscut

Vama

Condamnaţi la iubire, Tudor Chirilă, Eugen Caminschi, Gelu Ionescu, Lucian Cioargă şi Dan Opriş au lucrat timp de trei ani pentru ca – iată – să lanseze un nou material, 2012. Este vorba despre o schimbare muzicală, despre un nou început, spun ei. Judecând după cele auzite pe la posturile de radio, avem ceva rezerve. Ba chiar am declarat că în urmă cu 14 ani păreau mai maturi decât acum. Totuşi, pentru lansare se pregăteşte ceva mai mult decât un concert: o poveste, cu momente de teatru şi dans. Credem că ar fi interesant să asistăm la ceea ce

se vrea metamorfoza lui Tudor Chirilă & co. Vama, Sala Palatului, 28 mai, ora 20:00. Preţ bilete: 50, 100, 150 lei

42 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

până nu demult în lumea muzicală drept regizorul unor populare videoclipuri (vezi: Katy Perry – Teenage Dream, Taylor Swift – Back to December sau Mystery Jets – Dreaming of Another World). A dat lovitura cu Iron şi nici duetul cu Lana Del Rey nu a trecut neobservat. În plin debut, The Shoes reprezintă electro-pop tipic franţuzesc şi, de cealaltă parte, londonezii O.Children sunt hotărâţi să dovedească lumii că goth-rockul n-a murit. Control Day Out 2, Arenele Romane, 1 iunie, ora 20:00. Preţ bilete: 75 și 95 lei

Slayer Tom Araya (bas şi voce), Kerry King (chitară), Jeff Hanneman (chitară) şi Dave Lombardo (tobe) sunt cei care dau numele Slayer. Formaţia trash metal înfiinţată în 1981 adoptă în piesele de pe cele 11 albume de studio teme ca satanismul, ucigaşii în serie şi războaiele, fapt ce a dus la interzicerea unora dintre materiale în anumite state, amânarea sau anularea unor concerte şi o puternică critică din partea bisericii, în general.

Revin în România, după ce, în 2010, i-am văzut pe scena bucureşteană în formula The Big 4, alături de Anthrax, Megadeth şi Metallica. Slayer, Arenele Romane , 4 iunie, ora 21:00. Preţ bilete: 80, 120 lei

Pagină realizată de Patricia Marinescu

Rupa and The April Fishes

[live]

Pagină realizată de Patricia Marinescu

Linkin Park

In the end... ajung şi în România. Chester Bennington (voce), Rob Bourdon (baterie), Brad Delson (chitară), Dave „Phoenix” Farrell (bas), Joe Hahn (turntables, clape) şi Mike Shinoda (chitară, voce, clape) adaugă elementele rap-rock, alternative metal şi nu metal seriei de concerte ale verii. Au luat fiinţă în 1996 şi au cunoscut succesul odată cu primul album, intitulat sugestiv Hybrid Theory, în 2000, cu piesele Papercut, Points of Authority sau Crawling.A urmat, în 2003, Meteora, care a mers pe calea muzicală deja trasată, însă cu Minutes to Midnight, apărut în 2007, americanii au încercat să-şi fabrice o nouă „faţă”, experimentând sound-uri. Poate fi considerat un moment de cotitură în viaţa trupei, materialul fiind uşor controversat. Cel mai recent disc lansat de Linkin Park este un album concept, A Thousand Suns (2010), despre care se poate spune că este un produs home made. Întreg materialul a fost compus de către formaţie, iar de producţia albumului s-au ocupat Shinoda şi Rick Rubin, acesta din urmă fiind colaborator al formaţiei încă de la Minutes to Midnight. În prezent, trupa lucrează la un album care va fi lansat în vară şi care, se pare, reprezintă o întoarcere la sound-ul iniţial, cel cu care ne-au cucerit. Linkin Park, Romexpo, 6 iunie, ora 20:00. Preţ bilete: 130, 200, 270, 300 lei

[artiști în vizor]

Trei parale

Sunt patru tineri orăşeni pasionaţi de muzica veche din spaţiul românesc. Grupul a fost înfiinţat de către Florin Iordan (cobză, saz, fluiere), etnomuzicolog la Muzeul Ţăranului Român, căruia i s-au alăturat Daniel Pop (voce, fluiere, percuţie), Beatrice Iordan (cobză, voce) şi Dinu Petrescu (percuţie). După patru ani de la apariţia albumului Bazar,Trei parale vin cu un altul: Bazar. Cântări din veacul al XIX-lea (Partea a II-a). Şi pentru că vorbim despre un eveniment pentru piaţa muzicală românească, lansarea va fi însoţită de un con cert care-l va avea ca invitat special pe violonistul Mihai Balabaş, proaspăt colaborator al grupului. Concertul va fi o reconstituire a muzicii vechi româneşti, de la curţile boierilor din Moldova şi Muntenia, începând cu finele secolului al XVIII-lea şi mergând până la mijlocul veacului al XIXlea.Acesteia i se adaugă şi creaţii ceva mai târzii, care amintesc

de o lume puternic conectată la spaţiul Bizantin. Lansarea discului va fi urmată de un alt eveniment:Trei parale va cânta alături de Yair Dalal – muzician din Israel – în avanpremieră la GHIJF (19 mai).Yair Dalal, maestru al oud-ului – instrument din familia lăutei, asemănător cobzei – şi-a făcut un renume prin proiectele sale internaţionale, colaborând cu muzicieni din lumea întreagă. Despre festival citiţi mai multe în recomandarea de mai jos. Trei parale – Bazar. Cântări din veacul al XIX-lea (Partea a II-a), 10 mai, Teatrul Nottara. Preţ bilete: 18 lei

[eveniment]

Green Hours International Jazz Fest Concentrat pe jazzul contemporan, evenimentul adună artişti din Polonia, Norvegia, Danemarca şi Anglia. Coproducţia româno-italiană Sebastian Burneci (trompetă)/Sorin Romanescu (chitară)/Carmelo Graceffa (baterie) este cea care deschide evenimentul. Sub numele 3 is a good number, trioul propune un program jazz asezonat cu elemente din muzica tradiţională românească. Dintr-o Polonie tot mai prezentă pe scena jazz, Contemporary Noise Sextet sunt mai experimentali ca niciodată, reuşind să împace şi amatorii de jazz pur. Luiza Zan & Sorin Romanescu deschid a doua zi de festival cu al lor proiect Mahala, făcând o paralelă între muzica lui Billie Holiday şi cea a Romicăi Puceanu, vorbind despre dragoste, viaţă şi moarte, despre lume.Tot în programul serii: trompetistul Nils Petter Molvaer (Norvegia). Stilul său este o combinaţie între natura scandinavă şi elemente electro. Prezintă, în premieră, cel mai recent album al său, Baboon Moon, la care a lucrat împreună cu chitaristul Stian Westerhus şi bateristul Erland Dahlen, cunoscut publicului şi ca membru al trupei Madrugada. Copacul Balcanic, proiect etno-fusion crescut de Mario & The Teachers (România), deschide, în a treia seară de festival, recitalul Phronesis (Danemarca & Anglia), trio care a lansat recent al patrulea album, Walking Dark. Startul ultimei seri de festival stă sub amprenta muzicii lui Anton Pann, duoul Vlaicu Golcea – Marta Hristea prezentând Spitalul amorului.ro – folclor urban cu influenţe orientale. Cel care închide a patra ediţie a festivalului este chitaristul norvegian Stian Westerhus şi al său solo de expresivitate naturală. Green Hours International Jazz Festival, grădina Green Hours,1-4 iunie, ora 19:00. Preţ bilete: 45 lei (prima zi), 70 lei (a doua zi), 50 lei (a treia zi) şi 40 lei (a patra zi). Abonamentul pentru toate cele 4 zile de festival: 135 lei 44 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

[albumul lunii]

Selah Sue Selah Sue Este, pentru mine, cea mai plăcută surpriză muzicală din ultima perioadă. Datorită unor cântărețe ca Amy Winehouse, Adele sau Duffy, genul soul (soul-revivial) a căpătat amploare. Selah Sue vine cu ceva nou: pe lângă R&B şi soul, aduce și un „reggae flavor’’. Majoritatea pieselor au un aer personal: Mommy, Piece of Mind, Just Because I Do. Selah Sue este versatilă, aduce prospețime, dar nu încearcă să „scoată ochii” cu ale sale calități. Sinceritate și sensibilitate (Summertime), suflet „made in Jamaica” (Crazy Sufferin’ Style, Raggamuffin) şi rappin’ à la Fugees (Piece of Mind). Toate aceste ingrediente au făcut ca ea să fie invitată să cânte în deschiderea

spectacolelor lui Prince. Asta s-a întâmplat în urmă cu doi ani, pe când avea doar 20 de ani. Pentru o vizibilitate și mai mare recunoaștere, îl are invitat pe album pe Cee Lo Green, cu care cântă piesa Please. Fiind născută în Belgia, succesul ei se face, deocamdată, simţit doar în Europa. Albumul a beneficiat de patru single-uri și tot ce pot să sper este ca Selah să nu intre într-un con de umbră și să nu aibă parte de o viață meteorică pe plan muzical. Felicit organizatorii B’Estfest pentru că au inclus-o în line-up și le mulțumesc pe această cale, pentru că așa am descoperit-o. Este încă tânără, foarte talentată și, dacă nu suferă de „sindromul Amy”, poate

Black Label Society Shot To Hell

[de colecție]

Megadeth Rust In Peace „Dave Mustaine nu știe să cânte, dar îl recunoști dintr-o mie’’, asta mi-a spus un prieten acum ceva timp. Nu vreau să îi analizez aptitudinile vocale, dar într-adevăr este una dintre cele mai recognoscibile voci din heavy metal. Încă o dată, voi aduce în discuție coloana sonoră a filmului Last Action Hero, căci acolo am auzit prima dată o piesă Megadeth: Angry Again. Albumul Rust in Peace (1990) se deschide cu una dintre cele mai bune piese ale trupei: Holy Wars… The Punishment Due, urmată de o altă capodoperă, Hangar 18. Religia, războaiele/politica sunt temele materialului discografic, dar şi unele foarte prezente în textele lui Mustaine, pe care-l vom revedea în iunie, la Bucureşti. P.S: Dragostea mea pentru Megadeth s-a născut dintr-o antipatie profundă față de Metallica.

ajunge departe. Acum rămâne să ne rugăm ca sonorizarea la concert să fie una demnă să o pună în valoare.

Godsmack The Oracle Deși este apărut relativ recent (2010), albumul de față își merită locul în colecția unui rocker pasionat. Din punctul meu de vedere, Godsmack nu a lansat albume slabe. Toate discurile lor conţin piese memorabile și ar putea servi ca material didactic pentru începători, fie ei chitariști sau toboșari. Și pe The Oracle, versurile tratează obsesiv teme precum singurătatea, regretul sau rănile trecutului. The Oracle este un album unde cei patru (Sully, Robert, Tony și Shanon) îmi par mai concentrați ca niciodată. Albumul este unul, să-i zicem, full rock – lipsesc de pe el piese în maniera Voodoo, Serenity sau Hollow. Albumul este produs de Dave Fortman (chitaristul trupei Ugly Kid Joe, formaţie pe care, de asemenea, o vom vedea în luna iunie la Tuborg Green Fest powered by Rock the City) și demonstrează că Godsmack îşi merită statutul fruntaș în aria post-grunge.

Am intenţionat de multe ori să scriu o cronică despre un album Black Label Society, dar mi-a fost imposibil să aleg unul. Dat fiind faptul că urmează să concerteze la Bucureşti, mi-am făcut curaj, am deschis Winamp-ul, am selectat shuffle și a început piesa Devil’s Dime, de pe albumul Shot to Hell (2006). Materialul conţine piese metalice, ca Faith is Blind, Hell is High sau Concrete Jungle, dar și balade sfâșietoare cum numai Zakk Wylde poate compune – Sick of it All, The Last Goodbye sau Nothing’s the Same. Piesa New Religion este cea care poate descrie,

stilistic vorbind, tot albumul – trecerea de la un pian melodic la heavy metal. BLS este o trupă care nu are foarte mulți fani pe la noi, dar care, cu siguranță, va aduna „adepți” după concert.

Amy Winehouse lioness: hidden treasures Acest album post-mortem, lansat în 2011, este o compilație de unreleased tracks și B-sides înregistrate înainte, în timp ce și după apariţia albumelor Frank şi Back to Black. Celebra Will You Still Love Me Tomorrow este interpretată și orchestrată impecabil și, alături de Between the Cheats, A Song for You (original Leon Russell) și Half Time (înregistrată în 2002), este o piesă care demonstrează talentul lui Amy. Pe album re găsim alte două colaborări re-

marcabile: Like Smoke, cu Nas, și Body and Soul, împreună cu legendarul Tony Bennett. De ascultat, reascultat și de lăsat moștenire. Pagină realizată de Mihai Nicolau

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 45

uzică clasică Pianul lui Horia mihail pe drum spre Sânnicolaul Mare

Foto: PR

În cea de-a doua ediție a turneului „Pianul călător”, pianistul Horia Mihail reface, simbolic, traseul voiajului lui Franz Liszt în Ţările Române în anii 1846 şi 1847. Desfăşurat în perioada 22 mai11 iulie, turneul va cuprinde 17 recitaluri şi 5 concerte cu orchestra. În final, pianul va fi încredinţat comunităţii din Sânnicolau Mare, locul de naştere al lui Béla Bartók. De Andrei Scarlatti

Pe urmele lui Liszt

n mod sigur există o modă a turneelor (şi încă n-aţi văzut totul!), dar de data aceasta, cum a fost şi cazul turneului din 2011 al lui Horia Mihail, organizatorii au încercat să nu „bifeze” doar oraşele cele mai mari, în care evident există o serioasă viaţă culturală, ci şi oraşe în care poate că niciodată nu s-a auzit un pian bun, oraşe în care melomanii sau măcar cei cu minime curiozităţi muzicale nu au la îndemână decât aparatul de radio sau mai ştiu eu ce achiziţii de CD-uri. Caracal, Dumbrăveni, Mediaş? Acolo chiar se întâmplă ceva din punct de vedere muzical? Mi-ar plăcea să aflu că aceste turnee reuşesc să dezmorţească, fie şi temporar, locuri în care nu se întâmplă nimic. Horia Mihail a arătat şi anul trecut că ştie să scoată la bătaie întregul arsenal al pianului şi să entuziasmeze publicul fie în piese care pretind virtuozitate şi spectacol, fie în bucăţi în care eleganţa şi subtilitatea tuşeului contează în primul rând. Puternic mediatizat după întoarcerea în ţară din 2002, cu o activitate intensă în cadrul formaţiei Romanian Piano Trio (alături de Alexandru Tomescu şi Răzvan Suma), pianistul a simţit nevoia să se dedice mai mult solisticii şi alegerea lui pentru acest turneu a părut cea mai firească. Organizatorii promit măcar încă două turnee, în 2013 şi 2014, dar aşteptăm deocamdată să iasă pe piață CD-ul care va conţine programul turneului de anul trecut. Va apărea în scurtă vreme la Casa Radio. Turneul din

acest an trece prin 21 de oraşe, între 22 mai şi 11 iulie, începând cu Mediaş, adică punctul terminus de anul trecut, şi încheind cu Chişinău. Penultima oprire, plină de semnificaţii, va fi la Sânnicolau Mare (sau Nagyszentmiklós, cum se numea în 1881, când se năştea acolo Béla Bartók), iar pianul cu care a călătorit Horia Mihail va fi încredinţat comunităţii locale de către Societatea Română de Radiodifuziune. Turneul, organizat de Radio România Cultural şi de asociaţia culturală Accendo, va cuprinde 17 recitaluri şi 5 concerte cu orchestra. Dacă pentru serile cu orchestra, pianistul a ales Rapsodia pe o temă de Paganini a lui Rahmaninov, pentru recitaluri, programul ar trebui să împace şi publicul sentimental (Kreisler/Rahmaninov – Liebeslied şi Liebesfreud, Schubert/Liszt – Soirées de Vienne nr. 6 sau Serenada din ciclul „Cântecul lebedei”), şi pe cel naţionalist (Béla Bartók – 6 Dansuri populare româneşti sau Liszt – Rapsodia română), dar şi pe cei mai ataşaţi de structurile şi liniştile clasice şi preclasice (Bach – Ciacona în re minor, BWV 1004 – transcrisă pentru pian de Ferruccio Busoni sau Mozart – 10 variaţiuni pe o temă de Gluck, KV 455). Surpriza va fi, fără îndoială, Rapsodia română a lui Liszt, cântată în primă audiţie acum un secol de Aurelia Cionca şi reluată, tot de ea, în numeroase recitaluri. C Programul complet și lista orașelor din turneu pe www. pianulcalator.ro

ilm

Tinerii documentariști Ana Vlad și Adi Voicu, autorii filmelor Victoria și Metrobranding, vorbesc despre trecutul pe care acum îl cunosc mai bine grație oamenilor, orașelor și obiectelor din filmele lor, și despre un tip de cinema pe care-l împărtășesc. Un interviu de Ileana Bîrsan

ana vlad și adi voicu, atenți la drumul dinspre trecut spre prezent

Documentarul ca formă de cunoaștere

um lucrați filmele împreună? Ana Vlad: Este esențial că ne interesează același tip de cinema, avem cam aceleași referințe și avem câteva principii care ne leagă. De pildă, întotdeauna am păstrat și ne interesează în film doar oamenii care ne plac și cu care empatizăm. Asta ne-a ajutat foarte mult pentru că a funcționat ca un filtru. Tipul de documentar observațional ia foarte mult timp, iar munca în doi are avantaje aici. Nu știi niciodată cât va dura și trebuie să fie cineva care să fie la fel de dedicat. Nu te poți trezi la mijlocul drumului că renunți. Iar atunci când se întâmplă ca unul să țină mai mult la un personaj sau la o situație, se regăsește mai bine într-un anumit punct al documentării, atunci facem o pauză, lăsăm un timp să se așeze povestea în fiecare dintre noi. Timpul este cel mai bun critic. Frumusețea la filmul documentar este că nu poți controla lucrurile. Ele vin spre tine și tu doar trebuie să fii acolo. Adi Voicu: Și ca autor de film trebuie să ai o justificare bine pusă la punct, pentru fiecare cadru și pentru fiecare tăietură. Când vorbești despre o lume, ești foarte responsabil și trebuie să iei în serios alegerile pe care le faci. Nu poți lăsa un 48 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

cadru doar pentru că dă bine sau nu tai într-un fel doar pentru a da un ritm anume. În spatele fiecărei decizii trebuie să stea o filozofie. Pentru noi, cel mai greu a fost, la ambele filme, să lăsăm ritmul orașelor. Am lăsat ca lucrurile să se așeze în film așa cum ni s-au așezat și nouă atunci când am descoperit aceste lumi. Care este cel mai atașant moment sau personajul pe care îl îndrăgiți cel mai mult? Adi Voicu: Toți îmi sunt dragi. Nu există niciun om din Metrobranding sau din Victoria față de care noi să avem vreo urmă de dezinteres sau să existe acolo doar pentru că ne dă vreo informație babană de care nu s-a mai auzit. Amândoi suntem mai atașați de viață decât de informații. În fapt, primii care pică la montaj sunt cei care dau doar informații, pentru că nu au nicio valoare cinematografică. Filmul Victoria s-a născut odată cu prospecțiile pe care le făceați pentru Metrobranding. De ce ați ales acest oraș pentru o poveste specială? Ana Vlad: Cred în continuare că acest oraș poate deveni un muzeu în aer liber, o atracție turistică extraordinară. Oamenii

din Victoria se mișcă atemporal, iar orașul are calitatea de mașină a timpului. Iar spre deosebire de celelalte, care, sigur, au încă un picior în trecut, Victoria nu are relația trecut-prezent. Orașul a apărut pe niște terenuri naționalizate, s-a costruit de la zero și s-au adus oameni de peste tot, pentru a ridica un oraș tânăr de muncitori. În plus, orașul se află la poalele munților Făgăraș, acolo unde s-au ascuns mare parte din partizanii anticomuniști, iar în satele din jur au tot fost aduși indivizi care să distrugă orice urmă de verticalitate. Copiii acestor oameni de tip nou știau despre luptători că sunt niște tâlhari, de care e mai bine să te ferești. Cred că oamenii de acum din Victoria, ca și cei din Metrobranding la rândul lor, sunt niște victime ale comunismului. Adi Voicu: Cu Victoria am vrut inițial să facem un citat la filmul lui Errol Morris, Vernon, Florida, prin dialoguri intime cu locuitori ai orașului, prin care să portretizăm orașul. Experimentul a fost un fiasco, dar am rămas într-un dialog subtil cu Errol Morris. În primul rând, americanii sunt foarte familiarizați cu imaginea și cu camera, încă din anii ’50. Apoi, pe americani îi ajută foarte mult limba, faptul că vorbesc cu subiect și predicat.

Românii nu vorbesc cu subiect și predicat? Ana Vlad: Nu. E foarte interesant. Nici noi nu vorbim cu subiect și predicat, în general, în dialogul colocvial. Frazele nu au coerență, începi o idee nouă în mijlocul propoziției, fraza nu e dusă până la capăt. Ne-am dat seama de asta la montaj. Adi Voicu: E un dialog mai degrabă emoțional. Mimica feței, gesturile predomină, cuvintele nu au un rol esențial în dialog. Ceea ce nu e neapărat rău. Dar e altfel. Vreți să faceți și ficțiune? Dacă un subiect care ne interesează se pretează ficțiunii, vom face ficțiune. Nu contează prea mult forma în care spunem o poveste, important este să avem ceva de spus. „Metoda“ vine odată cu subiectul. La vârsta la care am început să facem noi documentar, nu prea aveam experiență, iar universul în care ne mișcam era foarte restrâns. Prin documentar am găsit oameni absolut fascinanți, oameni despre care nici măcar nu ai idee că ar exista prin felul în care vorbesc și cum își pun problema, filozofia lor de viață, chit că ești sau nu de acord cu ea. Noi am folosit documentarul în primul rând ca formă de cunoaștere și apoi ca formă de exprimare. C Citiți continuarea interviului pe www.bewhere.ro

Recomandări de filme Adi Voicu: Claire Denis, Beau travail (1999), Climates (2006) al lui Nuri Bilge Ceylan. Filmele lui Errol Morris. Un film recent pe care l-am văzut în urmă cu 2 ani la Copenhaga,Quattro Volte de Michelangelo Frammartino. Ana Vlad: M-au ajutat foarte mult toate documentarele lui Raymond Depardon, îmi place foarte mult Alain Cavalier, mai ales pe partea de film documentar. Apoi este un film de referință pentru amândoi, Grey Gardens (1975), și a fost o revelație când l-am văzut în 2007, atunci când am început filmările la Metrobranding. Iar din cinemaul românesc recent nu recomand decât filmele lui Cristi Puiu și, dacă ar fi să aleg dintre filmele mai vechi, Proba de microfon și Croaziera ale lui Mircea Daneliuc și Reconstituirea lui Lucian Pintilie. Și în cazul ficțiunii și în cel al documentarelor, m-a impresionat curajul acestor oameni de a se expune până la capăt, chiar cu riscul de a rata. Este, în definitiv, singurul sens pe care îl poți da filmelor, să împingi granița și să nu stai într-o chestie călduță, chiar cu riscul de a face un film prost. Sunt filme care pe noi ne-au motivat și ne-au dat curaj.

[CRONICI]

Invincibilii că mintea spectatorului nu trebuie Pe 4 decembrie 2011, acest film avea obosită. Tot filmul e presărat cu situaţii încasări de peste 76 de milioane de comune acestui gen, dar ansamblul euro în Franţa (sursa IMDB), unde merge ca uns, în special datorită peredevenise un fenomen, în anul în care chii Cluzet-Sy, care e irezistibilă. Şi invinintrările în cinematografe fuseseră de cibilă, bien sur! E scris inteligent, cu 215 milioane. Remarcabil! Mai ales dacă ne gândim că Invincibilii (bun titlul personaje secundare care populează un univers care se învârte doar în jurul în română) este o comedie cum am văperechii majore. Cred că toate astea zut destule pe ecrane. Perechea vizibil sunt rezultatul perechii de scenariştiimprobabilă (bogătaş rafinat parapleregizori (aflaţi la a patra colaborare), gic/tânăr sărac şi necioplit, în acest caz) care, iată, îşi dovedeşte invincibilitatea ajunge să funcţioneze atât de bine, şi faptului că sursa este o poveste reală, încât, la final, devine nedespărţită. Phiale cărei personaje ne sunt arătate pe lippe (Francois Cluzet, cu un chip care genericul final. // Florin Barbu duce la Dustin Hoffman, a jucat, printre altele, în Dolce far niente), un bărbat foarte bogat şi foarte educat, care Intouchables, 2011, Franţa, regia Olivier Nakache, iubea sporturile şi viaţa, are un accident Eric Toledano, cu Francois Cluzet, Omar Sy, Audrey cu parapanta, care-l aşază, pentru tot Fleurot, 112 min. restul vieţii, în cărucior. Driss (Omar Sy) este de culoare, cu familia venită de undeva din Africa, un băiat al străzii, care trăieşte cum poate, mai mult pe spinarea mamei sale, îngrijitoare într-un spital. Ieftin şi previzibil, la nivel scenaristic, dar perfect funcţionabil la nivelul spectatorului tipic, acest posibil conflict e rezolvat, mai bine spus pasat fără prea mult efort, pentru Francois Cluzet, trăgând viața în piept

Le Havre Nu știu dacă lui Oscar Wilde i-ar fi plăcut filmele lui Aki Kaurismäki, dar Le Havre poate fi rezumat într-o frază ce-i aparține scriitorului irlandez: „The smallest act of kindness is worth more than the grandest intention.” În Normandia, în orașul-port Le Havre, Marcel Marx (André Wilms), un fost boem, care acum lustruiește pantofi pentru a fi mai aproape de oameni, se trezește pus în fața a două misiuni. Pe de-o parte, ia decizia de a ascunde și de a proteja un copil senega-

Întâlniri miraculoase

lez căutat de poliție, și, pe de altă parte, își îngrijește soția bolnavă în stare terminală. Mai toate filmele lui Kaurismäki plutesc în decoruri ale anilor ’50-’60, aici și cu nostalgii de scenografie și muzici ale anilor ’30 (și numele soției lui Marcel, Arletty, este omagiu actriței și cântăreței franceze cu același nume), dar care nu pun bețe în roate acestui basm în care regizorul finlandez ne sugerează cum ar trebui să arate lumea și oamenii ei, fără să fie didactic sau moralizator. Cu o tradiție care pornește de la duiosul Chaplin, trece prin umanismul lui Jean Renoir și se odihnește în candoarea tihnită a lui Jacques Tati, Le Havre este poate o utopie, poate semnalul că nu e totul pierdut. Solidaritatea și complicitatea oamenilor care-l ajută pe Marx îi încurajează inclusiv pe polițiștii dispuși în cele din urmă să producă mici miracole, care pregătesc cumva marele miracol din final. Kaurismäki are talentul, din nou, de a potrivi cu măsură accentele grave, cu momente de gag, melodramă și absurd, fără să cadă în excese gratuite sau inadecvări kitsch. // Ileana Bîrsan Le Havre, 2011, Franţa, regia Aki Kaurismäki, cu Andre Wilms, Jean-Pierre Darroussin, Kati Outinen,103 min. www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 49

[prin țară]

Transilvania Film Festival - TI De 10 ani, cinefilii își programează din vreme plecarea la Cluj, la TIFF, locul în care găsesc filme pe alese, invitați cu istorie și petreceri memorabile.Trei dintre organizatorii festivalului vă recomandă câteva titluri.

iron sky

Coordonat de Ileana Bîrsan

Tudor Giurgiu, director TIFF Iron Sky – Proiecție Piața Unirii. Filmul care a bulversat industria europeană de film în 2012. Niște finlandezi total ușchiți au găsit peste 200 de investitori care au contribuit cu 25.000 euro, au mai colectat diverse contribuții de la peste 10.000 de fani și, în final, au adunat peste 800.000 euro numai din crowdfunding. Altfel, un SF dement despre un grup de naziști care după 1945 s-au retras pe Lună, și-au construit o navă spațială, pregătindu-se să atace Pământul în 2018. Twilight Portrait – Secțiunea No limit/ Fără limită. Un film rusesc care m-a năucit. Filmat cu un Canon 5D, fără vreo subvenție de stat sau de vreun alt fel, cu un scenariu scris de actrița din rolul principal. O poveste dură de sex addiction dintre o moscovită din middle class și un polițist-brută care o violează. Un film care va genera multe discuții. Headshot – Secțiunea of gods and men/ Oameni și zei. Văzut și savurat la Berlinală 2012, având semnătura unuia dintre regizorii mei favoriți, Pen-Ek Ratanaruang. Pentru cine n-a văzut Last Day in the Universe sau celelalte filme ale regizorului, mai au timp să o facă până la TIFF, pentru că Pen-Ek va fi Special Guest la Cluj, una din marile mele bucurii din acest an. Nunta de piatră – Proiecție specială. Pentru că rămâne un film-cult al cinemaului românesc. Pentru că rezistă timpului. Pentru că se împlinesc 40 de ani de la premieră. Și pentru că vor veni la Cluj toți autorii lui care mai sunt în viață: Dan Pița, Iosif Demian, Helmut Stürmer, Radu Boruzescu, Mircea Diaconu.

Ana Maria Sandu, curator What’s Up Doc Cooking History – regia Peter Kerekes Războiul așa cum nu l-ați mai văzut niciodată. E un documentar straniu care evocă războaiele secolului XX din perspectiva bucă50 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

nunta de piatră

headshot

whores glory

tăriilor de campanie ale armatelor angajate. V-ați întrebat vreodată ce au mâncat soldații în timpul luptelor? Sau dacă victoriile sau înfrângerile suferite au avut vreo legătură cu milioanele de clătite, cârnați, cocoși în vin care li s-au gătit? Viu, colorat, neașteptat și emoționant. Whores Glory – regia Michael Glawogger Documentarul lui Glawogger e o incursiune într-o lume închisă, în care se pătrunde extrem de greu: aceea a bordelurilor și a prostituatelor din Thailanda, Bangladesh și Mexic. Regizorul a avut nevoie de patru ani ca să facă acest film mișcător despre o lume aberantă, revoltătoare și emoționantă. Little Matador regia Sandra Jordan și Gabriel Range. O poveste contrariantă, ai cărei protagoniști sunt copii care se antrenează să devină matadori. E vorba despre lumea spectacolelor de coridă din Mexic. Băieți și fete visează o carieră de vedete într-un gen de spectacole sângeroase.

Mihai Chirilov, director artistic TIFF Mildred Pierce – Ziua HBO. Evenimentul incontestabil al tradiționalei Zile HBO la TIFF, cu proiecția maraton de cinci ore și jumătate a miniseriei TV regizate de Todd Haynes. Produsă de HBO și Killer Films (compania lui Christine Vachon, oaspete de onoare al ediției din acest an a Festivalului), această ecranizare minuțioasă după romanul lui James M. Cain a mai fost prezentată o singură dată pe marele ecran, în cadrul Festivalului de la Veneția de anul trecut. E povestea unei femei (admirabil interpretată de Kate Winslet, distinsă cu un Glob de Aur pentru acest rol) care încearcă să-și păstreze demnitatea și statutul social în timpul

FF (1-10 iunie) donoma

mildred pierce

Marii Crize economice din America, o reconstituire de epocă impecabilă și, mai presus de toate, radiografia teribil de crudă a relației dintre o mamă și fiica ei. Donoma – Secțiunea of gods and men/Oameni și zei. Este unul dintre cele 12 titluri incluse în secțiunea tematică dedicată filmelor despre credință și religie. Un film coral și foarte vorbit (da, e un film franțuzesc!, regizat de un debutant născut în Haiti, Djinn Carrénard), în care se intersectează trei povești de dragoste ieșite din comun, personaje a căror naturalețe sparge ecranul și o viziune originală despre cinema, pe care un buget de 200 de dolari a făcut-o nu doar posibilă, ci și foarte percutantă. La două ore și zece cât durează, o matematică simplă spune că un minut de film a costat sub 1 dolar jumate. Himizu – Secțiunea No limit/Fără limită. Revelația Festivalului de la Veneția de anul trecut, în regia lui Shion Sono. Rar mi s-a întâmplat să vreau să ies din sală la un film (întâi după jumătate de oră, apoi, peste o oră) pentru ca la final (ei bine, da, o forță nevăzută m-a țintuit în scaun de-a lungul întregii proiecții) să fiu devastat de o poveste de dragoste atât de violentă și de disperată în decorul delabrat de cutremurul din Japonia. Cei doi protagoniști, ambii debutanți și senzaționali, au primit un binemeritat premiu de interpretare. C

[festival]

BeWhere not Jocurile foamei Distopia regizată de Garry Ross (adaptare a primului roman din trilogia Suzannei Collins) merge pe ideea lumii care, pe de-o parte, alimentează foamea şi livrează spectacol, imagine şi adrenalină, şi, pe de altă parte, cealaltă lume care se instalează la acest festin mediatic în care satisfacţia maximă este anihilarea copiilor de către copii. Cam asta este pe scurt povestea distopiei care se desfăşoară în spaţiul fostelor State Unite, acum Panem, şi în care circul este asigurat, de 74 de ediţii, de cele 12 districte care trag la sorţi an de an o fată şi un băiat, cu vârste cuprinse între 12 şi 18, ce se vor anihila până la unul, într-un reality show. Povestea distopică îşi are resursele conceptuale în prezentul alienat de tevatura mediatică, nefuncţional nefiind conceptul, ci realizarea lui. Filmul lui Ross (Pleasantville, jucăuş şi meseriaş realizat) este prost şi leneş, pentru o idee care avea potenţial dramaturgic şi cinematografic. Cu o asemenea vechime a jocurilor foamei, filmul este lipsit de istorie, minunata lume nouă este sărăcăcios construită, principiile şi cauzele sunt fie expediate şi artificioase (despre cele două lumi contrare, cea a tribuţilor înfometaţi şi cea a consumatorilor de spectacol, nu au nicio poveste în spate care să-i facă credibili, ataşanţi sau, cel puţin, interesanţi), fie facile (toată onomastica, „panem et circenses”, carele şi arhitectura de tradiţie romană sunt hilare, prospeţimea şi vivacitatea personajelor care nu au nicio urmă de suferinţă, înfometare sau vreo jenă, sau CGI, care de multe ori sabotează chiar spectacolul în sine, în loc să-l sprijine, de pildă, apariţia/dispariţia hibrizilor de animale sau vindecarea peste noapte a rănilor). // Ileana Bîrsan The Hunger Games, 2012, SUA, regia Garry Ross, cu Jennifer Lawrence, Josh Hutcherson, Elizabeth Banks, Woody Harrleson, Donald Sutherland, 142 min.

Filme japoneze mai noi și mai vechi Ediţia din acest an a Festivalului filmului japonez va avea loc între 25-30 mai, la Cinemateca Eforie, Sala Jean Georgescu. Organizatorii evenimentului sunt Ambasada Japoniei şi Japan Foundation, în colaborare cu Arhiva Naţională de Filme - Cinemateca Română. Actuala selecţie s-a oprit asupra unor pelicule mai vechi şi mai recente, incluzând ca genuri filmul istoric, drama psihologică, comedia etc., în încercarea de a contura o imagine cât mai variată a cinematografiei japoneze din ultimele decenii. Festivalul se desfășoară la Cinemateca Eforie, iar intrarea publicului este liberă.

Vineri, 25 mai 20:00 — Kishiwada Hooligans/ Golanii din Kishiwada, regia Kazuyuki Izutsu, color, 1996, 106 min. (subt. română) – O poveste cu tineri rătăciți în zone sociale mai puțin favorizate și familii mai puțin privilegiate, la mijlocul anilor ’70.

Sâmbătă, 26 mai 17:30 — Love Letter/ Scrisoare de dragoste, regia Kumashiro Tatsumi, color, 1985, 108 min. (subt. română) — Filmul are la bază romanul lui Renjo Mikihiko, ce ilustrează agonia unui cuplu în care soţul îşi părăseşte soţia şi copilul pentru a se reîntoarce la fosta sa dragoste. Se spune că Mikihiko ar fi scris romanul avându-l drept model pentru personajul masculin pe actorul Kenichi Hagiwara, protagonistul lui Shoichi din film. 20:00 – Eijanaika, regia Shohei Imamura, color, 1981, 151 min. (subt. engleză) — Filmul descrie atmosfera epocii care a precedat Restau raţia Meiji din 1868, un moment important în istoria modernă a Japoniei. Ca în mai toate crea ţiile sale, Shohei Imamura se concentrează asupra destinelor oamenilor simpli şi a celor aflaţi la marginea societăţii. Sunt zorii mişcării „Eijanaika” („De ce nu?”), mişcare populară care a apărut în 1867, iar oamenii îşi strigau nemulţumirea împotriva clasei conducătoare ieşind în stradă, dansând şi strigând „Eijanaika”.

Duminică, 27 mai 17:30 — Out Of This World/ Clubul Shin chugun, regia Junji Sakamoto, color, 2003,123 min. (subt. engleză) — În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, jazzul era interzis în Japo nia fiind considerat drept „muzica inamicului”. În ciuda acestei interdicţii, existau destui tineri care ascultau pe ascuns discuri de jazz. Filmul ilustrează povestea unui grup de tineri care cântă

Pâine și circ. O joacă nereușită

zegen

jazz în cluburile destinate militarilor americani din perioada ocupaţiei din anii ‘40. 20:00 — Zegen, regia Shohei Imamura, color, 1987, 124 min. (subt. engleză) — Acţiunea se desfăşoară în Hong Kong, China, Singapore şi Malaezia, începând cu anul 1901 până la cel de-Al Doilea Război Mondial. Este o comedie neagră cu accente de satiră socială, una dintre puţinele producţii japoneze care se oprește la poveștile mai vesele sau mai triste ale unor prostituate.

Luni, 28 mai 20:00 — The Young Women Of Izu/ Tinerele din Izu, regia Heinosuke Gosho, alb/ negru, 1945, 74 min. (subt. engleză) — Este unul dintre puţinele filme realizate în Japonia în 1945 şi a avut premiera la sfârşitul lunii august a ace luiaşi an, la doar două săptămâni după capitularea ţării în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cunoscut ca un regizor care face filme cu oameni simpli, Tinerele din Izu spune povestea unui proprietar de restaurant care are două fiice, la a cărui poartă apare un tânăr ofițer dintr-o familie nobiliară, care îi cere găzduire.

Marți, 29 mai 20.00 — The Tale Of Genji/ Povestea lui Genji, regia Kozaburo Yoshimura, alb/negru, 1951, 124 min. (subt. engleză) — Filmul are la bază romanul Genji Monogatari (Povestea lui Genji) al scriitoarei japoneze Murasaki Shikibu, lucrare considerată drept primul roman scris din lume, datând de la începutul secolului al XI-lea. Filmul realizat în 1951 de Kozaburo Yoshimura este prima ecranizare a celebrului roman (până în 1945 fusese interzisă orice ilustrare a poveştilor de dragoste de la curtea imperială), recreând în acelaşi timp viaţa şi obiceiurile din epoca Heian.

Miercuri, 30 mai

out of this world 52 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

20.00 — Woman Of The Mist/ Femeia negurilor, regia Heinosuke Gosho, alb/negru, 1936, 111 min. (subt. engleză) – O poveste despre responsabilitate și maturitate, greșeli și iertare, într-o familie obișnuită din Japonia anilor ’30. C

Marius Manole și felix alexa - teatrul înseamnă echipă

eatru

În urmă cu zece ani, regizorul Felix Alexa aducea la Naţional un actor: Marius Manole. Între timp, numele lui a devenit „necesar” pe afiş, şi pentru regizori, şi pentru public. Povestea unei prietenii... în opt spectacole. De Cristiana Gavrilă

Foto: Adi Bulboacă

um a început colaborarea voastră? Felix Alexa: Îmi amintesc perfect când l-am văzut prima dată pentru că m-a impresionat foarte tare, era într-un spectacol de la Brăila, Drept ca o linie. Avea ceva ce întâlneşti foarte rar pe scenă, un amestec de poezie, candoare, dramatism. Juca foarte intens şi fin.

După zece ani şi-a păstrat acele date? F.A.: Nu numai că şi le-a păstrat, ele s-au intensificat, a reuşit să-şi păstreze candoarea. Cu timpul, pierzi ceva din candoare, dar Marius a luptat mult să-şi păstreze această candoare, esenţială pentru orice actor. La fineţea şi rigoarea jocului, s-a adăugat experienţa, care contează în profesia noastră. Marius a avut şi noroc. Eu, cel puţin, am încercat să-i dau de fiecare dată roluri diverse care să-l provoace şi care să-l ajute să se dezvolte ca artist. După atâtea spectacole împreună şi, îndrăznesc să spun, multe dintre ele reuşite, noi ne înţelegem rapid. Uneori, nici nu e nevoie să îmi duc gândurile până la capăt. Ne cunoaştem şi ne înţelegem intuitiv, iar asta uşurează foarte mult munca la repetiţii. Marius, tu cum îţi aminteşti prima întâlnire cu Felix? Marius Manole: Eram după Drept ca o linie, în Festivalul Naţional, şi a venit cineva la mine şi mi-a zis că mă caută Felix Alexa. I-am zis că nu se poate pentru că nu mă cunoaşte. „Păi, tocmai, vrea să te cu-

O poveste în opt spectacole

noască”. Nici nu-mi puteam imagina atunci că pot lucra cu un om care face spectacole importante cu cele mai mari vedete. Între timp, m-am mutat în Bucureşti, dar nu cred că Felix ştia. Am primit un telefon de la el, dacă nu aş vrea să joc la Teatrul Naţional în Visul unei nopţi de vară. Îţi dai seama, ţi se taie respiraţia. La prima repetiţie eram răguşit din cauza stresului. F. A.: Nu uita că ţi-am spus şi ce rol o să joci... Puck. M-am dus la Dinu Cred că Săraru, care era directorul teatrului, şi i-am zis că vreau democraţia prost înţeleasă să-l aduc pe Marius Manole, un actor de la Brăila. Nu auzise de şi principiul el, dar am insistat atât de mult, „s-o luăm uşor” încât Săraru a spus că, dacă îl pot fi moartea vreau neapărat în spectacol, să-l iau. teatrului. M.M.: Felix m-a învăţat până Felix Alexa şi cum să-mi pregătesc prima

54 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

repetiţie la Naţional. Mi-a spus: „Ai grijă că prima repetiţie e foarte importantă, vor veni toţi să te vadă”. Era firesc, pentru că nu mă ştia nimeni. Ai lucrat cu regizori diferiţi. Câţiva dintre ei foarte mari... Dar te-am văzut descurcându-te şi fără regizor. M.M.: Eu am mare nevoie de regizor, atunci când nu am încotro, mă salvez eu, cu mijloacele mele. Pot să fac asta datorită experienţei la Naţional, unde am învăţat meserie. După ce am trecut examenul greu şi solicitant din Visul..., unde trebuia să-l conving pe regizor, trebuia să-mi conving colegii... mi-a fost mai uşor. F. A.: Pe mine nu trebuia să mă convingi, ştiam ce poţi face... Adevărul este că eu am mizat pe Manole în acel spectacol. Dinu Săraru, după vizionare, a venit la mine şi mi-a spus că „băiatul ăsta de la Brăila” este cel

lă şi actorii care nu se implică F. A.: În Inimă de E ca în sport, total. Este însă uşor pentru câine, în regia lui Kordacă nu ţi se dă cei care au aceeaşi pasiune donskiy, era foarte bun. pentru teatru ca şi mine. De Eu sunt mândru când îi un start bun, fiecare dată sunt aproape iese ceva, pentru că simt sau dacă ai maniac cu seriozitatea muncii că am contribuit la acest ratat startul, e la un spectacol. Dar, să-ţi spun drum. E talentul lui, şi e greu să mai receva, m-am dus la Teatrul munca lui, fără îndoială, cuperezi ceva. Maghiar din Cluj, unde felul dar dându-i anumite meu de a lucra nu a mai roluri, chiar simt că am Marius Manole părut deloc ciudat. Ei aşa erau contribuit şi eu undeva obişnuiţi să lucreze. Cred că democraţia la ascensiunea asta, serioasă şi conprost înţeleasă şi principiul „s-o luăm uşor” stantă, pe care Marius a avut-o. pot fi moartea teatrului. M.M.: Şi eu cred că teatrul nu se mai poate Eşti unul dintre puţinii regizori face cu boemie, pentru că oamenii nu mai care au lansat actori tineri. Ţi se ştiu să fie boemi. Actorii stăteau noaptea la trage din faptul că eşti şi profecârciumă, dar a doua zi veneau la teatru şi sor? erau extrem de buni. Nu ştiu cum reuşeau F.A.: Faptul că sunt profesor îmi uşuasta, poate că, atunci, nu se amesteca boerează accesul în lumea studenţilor. mia cu neseriozitatea. Nu vreau să spun lucruri mari acum, însă, aşa cum eu am avut şansa de a fi invitat de Andrei Şerban la Naţional Ce te enervează cel mai tare la Felix când lucraţi? când eram încă student, apoi, ime M.M.: Mă enervează uneori, deşi ştiu că diat, să lucrez cu Peter Brook, conare dreptate, chiar ştiu, că atunci când sider că sunt dator să ajut şi eu alţi întâlneşte un actor mai slab, când îl simte artişti tineri. Mă gândesc să le ofer vulnerabil şi sensibil, îl „încalecă” foarte şansa de a debuta pe scena teatrelor rău. Dar rău, rău! importante, în roluri importante, S-a întâmplat şi cu tine? alături de actori M.M.: Nu, pentru că dimineaţa, la ora zece, mari. Debutul Felix Alexa (regizor) s-a născut în 1967 la veneam la repetiţii încărcat, bombă de este totdeauna București energie, indiferent dacă dormisem sau important. Marius Manole (actor) s-a băusem toată noaptea. Niciodată nu am zis M.M.: E ca în născut în 1978 la Iași. că nu pot, sau că sunt obosit, sau să lăsăm sport, dacă nu ţi Spectacole lucrate îmse dă un start bun, că facem mâine. preună: Livada de viF.A.: Şi eu am învăţat multe de la Marius. Am sau dacă ai ratat şini, de Cehov (2010), învăţat că nu prea există „nu se poate” şi startul, e greu să Sinucigaşul, de Nikolai că poţi să nu te plângi niciodată, oricât de mai recuperezi Erdman (2009), Gândirea, „chinuit” ai fi – în sensul bun al cuvântului ceva. de Leonid Andreev (2005), – dacă prin acel efort îţi iese rolul. Marius F.A.: Acum să nu Visul unei nopţi de vară, Manole e unul dintre acei actori rari care se înţeleagă că am de William Shakespeare, se „consumă” efectiv pe scenă, la aproape făcut totul numai (2003) – TNB; Misterul Sebastian (2011), Chip de fiecare repetiție. E o plăcere să lucrezi aşa pentru Marius. Şi foc, de Marius von Made intens. eu am avut nevoie yenburg (2004) – Teatrul de Marius Manole, Odeon; În rolul victimei, Care sunt „pericolele” în care ar putea echipa noastră a de Oleg şi Vladimir Pres să pice actorul Marius Manole? funcţionat foarte nyakov (2007) – Teatrul F.A.: Ce se spune „de rău” despre Manole bine. În meseria Metropolis; asta, m-am străduit este că joacă prea mult. Acum, există şi În luna mai, la Metronişte explicaţii pentru chestia asta, unele întotdeauna să fac mai bun. Atunci i-am spus că, dacă polis, are loc premiefoarte concrete, de viaţă. Dacă nu face alte performanţă. Unee aşa de bun, de ce nu-l angajează. ra Spitalul comunal, de Hristo Boicev, o nouă lucruri din care ar câştiga bani, dar s-ar ori îţi iese, alteori, Şi l-a angajat pe loc. colaborare a celor doi. degrada ca artist, mai bine să joace mult. Iar nu, dar ce cred eu M.M.: Experienţa Naţionalului m-a Manole este tipul care s-ar plictisi dacă ar că s-a pierdut la ajutat foarte mult, de aceea reuşesc sta prea mult. Dar, uneori, ca actor, şi chiar generaţia foarte „să mă scot” şi în spectacole slabe. ca regizor, după mai multe spectacole la tânără este chiar dorinţa de a face perforDar nu este nicio plăcere, plăcut este manţă. Marius o are. Ştacheta trebuie ridica- rând, se uzează ceva în tine. Suntem oaatunci când ai un regizor cu o concepţie, meni şi lucrurile încep să se amestece pută sus. Simt un fel de delăsare în jurul meu, iar tu, actorul, să faci mai mult decât să nu ţin. În ceea ce-l priveşte pe Marius, nu este care mă sperie şi mă îngrozeşte foarte tare. te faci de râs. Felix, într-adevăr, mi-a dat un defect al persoanei, ci ţine şi de conM.M.: Vezi, asta este încă o chestie pe care roluri total neaşteptate, nici dacă cineva textul în care trăim. Principalul defect al Felix mi-a dat-o încă de la primul spectaîmi tăia gâtul, n-aş fi crezut să fac vreodată persoanei este că fumează mult. Glumesc, col. Văzându-l pe el aşa, mi-am imaginat că Lopahin în Livada..., înainte de asta, rolul dar e ceva adevărat în ce spun. La cât joacă din Chip de foc a fost o provocare. Pe lângă aşa trebuie să fie lucrurile.Totul în teatru el, trebuie să-şi menajeze sănătatea. Înainte se face cu foarte mare seriozitate. E greu faptul că m-a distribuit, m-a plimbat după pierdea şi nopţile cam mult, acum zice că să înduri trei luni de repetiţii, zi de zi, cu el prin teatre diferite. Şi asta te întăreşte nu, dar nu ştiu dacă să-l cred... Şi mai cred aceeaşi rigoare. pentru meserie, întâlneşti oameni diferiţi, că uneori ar trebui să nu mai accepte orice, actori mari şi experienţe noi. şi nu mă refer numai la roluri. Fără a părea Nu te-am văzut în repetiţii, dar am auzit arogant, cred că unele lucruri trebuie să le că eşti foarte exigent. În ce rol, făcut cu un alt regizor, ţi-a refuze. C F.A.: Nu accept lucrurile făcute de mântuiaplăcut Marius cel mai mult?

bio

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 55

[CRONICI]

[opinii]

Întâlnirile cu semn şi sens

În Insula, Gellu Naum disimulează apariţia comunismului după Al Doilea Război Mondial într-o basm suprarealist. În spectacolul său de la Sibiu, Vlad Massaci păstrează şi discreţia gellu naum, un autor sumetaforei politice, şi povestea prarealist pentru Robinson robinsoniană în cheie comică. Stratificat pe mai multe paliere de recluziunea individului urban, fracturile receptare, spectacolul este un musicde comunicare şi mecanicitatea afectelor. hall (muzica Vasili Şirli) cu scene de Subtile sunt şi sugestiile politice. În cos cartoons de un infinit umor şi un subtil tum de „domn”, Robinson se proclamă comentariu politic. Insula lui Massaci stăpân, iar pe Vineri îl numeşte „sclav”. este un cadran de ceas albastru în care Noua ordine întoarce însă totul cu susul în timpul merge înapoi şi pe care se află o jos: sclavul ajunge stăpân, iar duşmanul, maşinărie fabuloasă, un dagherotip de prieten. Femeia cu mustaţă, obsedată mari dimensiuni pe care „curg” scene din de autoritate excesivă, rechiziţionează junglă, acţionat de o manivelă mânuită orice întâlneşte în cale. De sub elegantul de animale. Robinson şi ai lui călătoresc ei melon se iţeşte un chipiu roşu, poartă somnambulic prin timp, recuperează uniformă de militar şi bate compulsiv pas sau îşi asumă identităţi după nevoie, de defilare. Piciorul de lemn al Piratului fără restricţii precum vârsta sau sexul, şi ochiul lui lipsă îşi găsesc sensul în parodiind melodramele şi romanele de invalizii rămaşi în urma războiului. In aventuri. Personajele sunt declişeizate: un sula conţine presentimentul unei lumi aristocrat desculţ, un sclav mut vorbitor, noi (comunismul) şi rănile celei vechi un pirat cu proteză pentru un picior care (războiul). Massaci construieşte o delicată nu lipseşte, o sirenă ambisex, o familie poetică a luminilor, în care personajele de circari comic-sinistră şi multe animale, îşi reflectă umbra pe peretele de catifea ale căror aventuri se acumulează comic albastră. În lumina portocalie a zorilor, într-o epopee. Asta este partea luminoasă Robinson se trezeşte într-o nouă zi. Poate a spectacolului. Un alt plan, mai discret, şi într-o nouă lume. Şi poate chiar singur. este cel al insularităţii fiinţei. În ciuda Cine poate şti ce e în mintea omului? // realităţii evidente, Robinson se plânge Oana Stoica că trăieşte singur. Cu ani buni înainte de explozia în artă a temei singurătăţii ca Insula de Gellu Naum, regia Vlad Massaci, Teatrul boală a metropolei, Gellu Naum prefigura Naţional „Radu Stanca” Sibiu, programat în FIST

Cristiana Gavrilă

56 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Familia Tót La Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” poţi merge la un atât de mare mic spectacol. 6 tineri actori joacă, sub direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, poate cel mai serios spectacol de comedie din Bucureşti. Familia Tót de István Örkeny este un pretext pentru joacă pe scenă în cel mai frumos înţeles al termenului – comic de situaţie, haz sănătos, accidente bine gândite, personaje ofertante şi un fior de emoţie necontrafăcută. Victor Ioan Frunză, cu imaginaţia lui ascuţită şi spirit ludic debordant, se insinuează în spectacol ca un copil mare inventiv. Montarea căptuşeşte un parcurs scenic atât de firesc, încât ţie, ca spectator, nu îţi mai rămâne decât să te bucuri de povestea spusă cu o seriozitate şugubeaţă. La fel pare

Foto: Adriana Grand

Există întâlniri şi în viaţă, şi în teatru, cuprinse de acea stare de graţie la care numai cei norocoşi au acces. Câteva dintre ele au scris istoria teatrului românesc. Pentru că nu ştim cum ar fi arătat Gheorghe Dinică şi Marin Mo raru fără etapa David Esrig şi Nepotul lui Rameau. Probabil, şi Esrig, în absenţa unei întâlniri întâmplătoare, în sala Izvor de la Bulandra, la un spectacol oare care, cu poetul suprarealist Gellu Naum (viitorul dramaturg, care deja scrisese Ceasornicăria Taus, pe filiera teatrului absurdului, chiar înainte de Eugen Ionescu, dar o ţinea la sertar), ar fi avut alt decurs. Sau Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ şi Ion Caramitru fără experienţa Liviu Ciulei. Ori, George Constantin în afara prieteniei cu Horia Lovinescu, directorul Teatrului Nottara, sau cu regizorul Dan Micu. Nici destinele artistice ale lui Ştefan Iordache şi Valeria Seciu nu mi le pot imagina în absenţa numelui Cătălinei Buzoianu. Mai aproape de noi, Ofelia Popii a început să aibă respiraţie ca actriţă după întâlnirea cu Silviu Purcărete şi cu rolul Mefisto. Cunosc actori care au lucrat o singură dată cu Andrei Şerban şi, în afara oricărei amintiri nostalgice, sunt foarte legaţi de acea perioadă. Pentru ei reprezintă momentul unei conş tientizări de sine şi depăşirea unor graniţe pe care experienţa le-a crescut şi voinţa trebuie să le sfărâme. Procesul implică un efort suprem şi, iarăşi, numai unii îl pot duce până la capăt. Poate părea exagerat, însă cred că se poate desena o hartă cu întâlniri care au lăsat semne în cultura română. Ca într-un joc cu creionul. Teatrul, prin esenţa lui, înseamnă doi (de la Michaela Tonitza Iordache citire, pe filieră Brecht), se naşte doar prin întâlnire. Întâlnirea dintre actor – regizor – scenograf – muzician – etc. Apoi, cea cu publicul: marele prieten sau călăul.

Spiritul ludic din familie

că s-a jucat şi Adriana Grand când a gândit decorul şi costumele din carton şi hârtie de ambalaj – niciodată nu aş fi crezut că există o poezie în mucava. Apoi, ca tabloul de familie să fie complet, actorii te cuceresc deplin. George Costin (Maiorul) e ofiţerul venit la odihnă în sânul primitoarei familii – încordat ca un arc, panicos şi, la drept vorbind, nebun de legat, dar atât de candid când lipeşte cutii. Adrian Nicolae (Tót) e capul familiei; ofiţerul de pompieri paşnic, aşezat, omul dintr-o bucată, mucalit sub mustaţa lui bogată şi atât de duios când nu mai vrea altceva decât un somn liniştit. Sorin Miron (Mariska) e cea mai frumoasă soţie urâtă – reţinută, docilă, mamă iubitoare, femeie din popor. Văzându-l, ai certitudinea că nicio actriţă nu ar fi fost mai potrivită decât el în acest rol. Nicoleta Hâncu (Agika) este fetiţa cuminte, infantilă şi curioasă, iar Alexandru Ion e nebunul lucid, Poştaşul care schimbă destine – calin, trist şi luminos. Când comedia e luată în serios de o echipă atât de „familială”, ai „Tót” ce îţi trebuie pentru a fi sigur de un spectacol la care să mergi şi să revii cu zâmbetul pe buze. // Alina Epîngeac Familia Tót de István Örkeny, regia Victor Ioan Frunză, Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”

Foto: PR

Insula

Regizorului Alexandru Dabija îi place Caragiale. În ultima vreme, l-a privit din multe unghiuri, depăşind, uneori, graniţele interpretărilor „clasice”, i-a restituit un fel de prospeţime şi bucurie a lecturii. Mă gândesc la O noapte furtunoasă de la Iaşi, la O scrisoare pierdută de la Comedie, iar, mai recent, la un spectacol cu o dramatizare din Despre Cometă, D-l Goe..., Bubico, Atmosferă încărcată. Acum este în repetiţii, la TNB, cu o altă dramatizare după Două loturi. În spectacolul C.F.R. – Cometa, Copilul şi Căţelul, de la Odeon, Alexandru Dabija a ales câteva momente din Caragiale (amintite mai sus), le-a intersectat şi amestecat într-un scenariu a cărui acţiune se petrece în gară şi în tren. A caricaturizat, încercând să schiţeze caractere, nu să întruchipeze personaje. Oamenii lui Caragiale, în viziunea lui Dabija, par căzuţi dintr-un tablou suprarealist, devenind ei înşişi tuşele unei realităţi absurde. Imaginile scenice sunt foarte picturale (scenografia Cristina Milea). Din acest punct de vedere regizorul rămâne fidel autorului, dar ne arată o nouă faţă, un Caragiale pe cât de ludic, pe atât de grotesc. Convenţiile scenice o iau razna, iar Dabija se joacă printre ele şi le mânuieşte cu dexteritate, până aproape de final, când spectacolul pierde din ritmul nebunesc, pentru că scenele sunt lungite de o lentoare nefirească, se repetă replici, culminând cu un final construit în genul comediilor negre, dar expus didactic. Ajunşi la destinaţie, în bufetul din gară merge televizorul şi sunt anunţate ştiri despre moartea lui Caragiale, la Berlin. Chiar trece prin scenă un sicriu cu „trupul neînsufleţit” al autorului. Intenţia lui Dabija este clară, dar inconsecventă cu restul spectacolului. Însă, până la acest moment, reprezentaţia se naşte firesc dintr-un absurd comic, iar actorii sunt îndrumaţi spre un joc expresionist, exagerat, care dă savoare. Nicoleta Lefter (Tanti Miţa şi Tincuţa) îşi „desenează” personajul din gesturi mari și reacţii exagerate. Rodica Mandache (Coana Moaşă Spiritista) interpretează o bătrână parcă picată de pe altă planetă, care vede spirite şi vorbeşte cu morţii. Dorina Lazăr (Mam Mare) şi Paula Niculiţă (Mamiţa) se topesc în adoraţie pentru Goe (personaj grotesc, interpretat de Constantin Cojocaru). Pavel Bartoş este convingător în rolul Controlorului, iar monologul despre cometă, care deschide spectacolul, ne arată un bun actor de comedie. Mai puţin ajutaţi de dramatizare sunt Mamiţa lui Bubico (Oana Ştefănescu) şi Ucigaşul lui Bubico (Ionel Mihăilescu). Iar, căţelul Puck… merită statutul de „actor profesionist”. // Cristiana Gavrilă C.F.R. – Cometa, Copilul şi Căţelul după Caragiale, regia Alexandru Dabija, Teatrul Odeon

Foto: PR

Tablou scos din ramă: caragiale

[portret]

Corina Grămoşteanu Este tânără, dar are un CV de artist care o recomandă. Activă, curioasă şi harnică, pentru că aşa îi stă bine unui scenograf, Corina Grămoşteanu a avut parte de acele „întâlniri” care modelează. A răspuns jocului nostru cu început dat.

Foto: Adi Bulboacă

C.F.R. – Cometa, Copilul şi Căţelul

De Cristiana Gavrilă

De la Alexandru Tocilescu ai învăţat.... că toate etapele creative au timpul lor şi că nu trebuie să „grăbeşti” un spectacol; el se naşte pur şi simplu.

Pe un scenograf tânăr azi îl interesează... să descopere, să experimenteze, să se provoace continuu. Pot să vorbesc doar în numele meu, mă interesează toate detaliile care formează întregul, pentru că orice mă poate inspira.

La teatru, costumul unui personaj reprezintă... o lume pe care o ilustrezi împreună cu actorul şi regizorul, costumul devine personaj odată cu actorul.

În artă, norocul înseamnă... totul. Ai nevoie de o conjunctură favorabilă: să fii la locul potrivit şi, pe deasupra, să ai norocul de a avea parte de „întâlnirile” de care ai nevoie, într-un anumit moment, pentru a evolua.

În viaţă, ţinuta unei persoane vorbeşte despre... universul interior al fiecăruia. Fiecare eşarfă, căciulă, haină spune o poveste despre omul din faţa ta, a cărui ţinută o priveşti.

Când lucrezi cu oameni din generaţia ta... îmi place că există sinceritate şi, în acelaşi timp, avem un limbaj comun în abordarea lucrurilor. Întâlnirea cu Gigi Căciuleanu reprezintă... o descoperire continuă a frumosului sub toate formele lui.

Dacă oamenii de pe străzile din Bucureşti ar fi costume, am fi în filmul... Roma al lui Fellini. Şi în spectacolul... D’ ale carnavalului.

CV S-a născut pe 2 martie 1983, termină Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”,Constanța. Urmează secția Scenografie a UNATC „I.L. Caragiale”, București (2006). Teatru: Fluturii sunt liberi de Leonard Gershe, regia Diana Iliescu, Teatrul Foarte Mic (2004); Mozart şi Salieri, regia Alice Barb, Ateneul Român (2006); costume Soare pentru doi de Pierre Sauvil, regia Alice Barb, Teatrul de Comedie (2006); Coolöri de Peca Ștefan, regia Diana Iliescu, Teatrul Foarte Mic (2006); OuiBaDa, regia Gigi Căciuleanu, Teatrul de Comedie şi CNDB (2007); Absolut Love de Michael Weller, regie Titus Scurt, Teatrul de Comedie (2009); Blocaj în trafic de Bogdan Costin, regia Diana Iliescu, Teatrul Foarte Mic (2009); decor Royal Fashion, scenariul şi regia Dan Puric, Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” (2010); costume Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Metropolis (2011); D’ale noastre, regia Gigi Căciuleanu, TNB (2012,în lucru); Gaiţele de Al. Kiriţescu, regia Dan Tudor, Teatrul Metropolis (2012,în lucru) Film: scurtmetrajul Făcut pentru doi, UNATC (2005); scurtmetrajul Colorat în negru,UNATC (2006); scurtmetrajul Lecţia de box, regia Alex Mavrodineanu (2007). Altele: Scenografie spoturi publicitare şi videoclipuri (2006 - 2012);Participări la Cvadrienala de scenografie de la Praga şi alte expoziții de grup.

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 57

ans

Studio UNESCO PUBLIC SPEAKING cu Alex Unguru. Majoritatea oamenilor vorbesc, puţini însă reuşesc să se facă auziţi. Public Speaking este un element esențial în jocul social al secolului XXI.

5 mai, ora 20:00

DANCE A PLAYFUL BODY

Gavrilă

i. c. [progressive work] de & cu Paul Dunca & always very special guest(s) „Everything is so sad. Everything was said before.” [I.C. – capitolul 11].

de Andreea Novac The Chronicle — „Un manual în 35 de minute de folosire a trupului pentru a te dezbăra de el”. 11 mai, ora 20:00

AWAReNESS cu Valentina de Piante Awareness este un curs intensiv de dans ce pleacă de la anatomia experimentală și de la reflexele primare ale corpului. Cursanții vor trece prin diferite sisteme, devenind conștienți de primele conexiuni care se formează în corp. 7, 8, 9, 10 mai ora 20:00

DANCE FUSION cu Momo Sanno Workshopul îşi propune o abordare diferită asupra mişcării. Dance Fusion îmbină libertatea corporală, pusă în avantaj de mişcarea dansului contemporan, şi intensitatea gestului conferită de stilul afro. Ingredientul magic este interpretarea proprie a participantului pentru o înţelegere mai profundă a sensului mişcării. Durata unui curs este de 2 ore. 12 şi 13 Mai, 13:00 Studioul UNESCO, B-dul Magheru 27, et. 2; cartieruldedans.org, rezervări: cartieruledans@gmail.com, contact: 0726.341.931; 0741.113.365; 0724.855.172

răzvan mazilu

narcotango

Más que Tango n

umele lui Răzvan Mazilu se asociază cu un regal al dansului. Datele sale coregrafice atât de personale, eleganţa, frumuseţea mişcării, marea sa expresivitate scenică, tot ceea ce face din el un aristocrat al dansului. Imensul potențial de teatralitate al dansatorului şi coregrafului Răzvan Mazilu încântă publicul de fiecare dată. Primul album al trupei, intitulat Narcotango, a fost lansat în 2003, urmând Narcotango 2, în 2006, şi Narcotango live, produs în 2008, care a fost nominalizat la Premiile Latin Grammy 2009 pentru cel mai bun album de tango şi la Premiile Carlos Gardel 2009 pentru cel mai bun album de tango electronic. Cu un activ de 16 turnee internaţionale, în principalele oraşe din Europa, America și Argentina, trupa s-a consolidat ca o referinţă majoră a genului nuevo tango. În cursul anului 2008 şi 2009, Carlos Libedinsky (bandoneon şi director muzical), Fernando Del Castillo (tobe, percuţie), Marcelo Toth (chitară, chitară bas), Mariano Castro (pian, clape, chitară bas şi samplere) dezvoltă o legătură profundă artistic şi încep să compună ca un grup. Ca urmare a acestei experienţe, ei creează noul lor album: Limanueva. Acest al treilea album, înregistrat în februarie 2010, editat în mai 2010, a fost punctul de plecare al unui turneu mondial, care în 2010 şi 2011 a prezentat Narcotango în principalele orașe ale Americii şi Europei, precum Canecao, celebru în Rio de Janeiro, Lincoln Center din New York, Grant Park din Chicago, Téâthre la Fontaine, în Montreal, Cross Festivalul Kulture în Varșovia, Music Hall din St. Petersburg, Hard Club în Porto, la Trastienda în Buenos Aires, Paradiso în Amsterdam,Teatrul Herăstrău,Teatrul Naţional Cluj-Napoca, România. Cei de la Narcotango includ melodii de pe ultimul album, Limanueva, nominalizat la Premiile Latin Grammy pentru cel mai bun album. Show-ul este un adevărat spectacol de lumini, visuals şi muzică de calitate, care îmbină ritmurile de tango cu cele electronice sau, pe alocuri, chiar rock. Ca element-surpriză, sub coregrafia lui Răzvan Mazilu, balerini, dansatori de hip-hop și dans contemporan vor pune în scenă un spectacol plin de emoție și povești pasionale pe ritmurile Narcotango. C

Narcotango, concept coregrafic Răzvan Mazilu, 9 mai, Cluj-Napoca, Casa de Cultură a Studenților; 10 mai, Cluj-Napoca, Club Diesel; 15 mai, București, Sala Palatului; 21 mai, Timișoara, Sala Capitol. Prețuri bilete 25-150 lei

58 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Foto: Mihaela Marin, Jose Bahamonde, Piotr Fink

3 Mai, ora 20:00

arte

Foto: Adi Bulboacă

Aleea Băiuț se află în Drumul Taberei, prin zona Valea Ialomiței – cap de linie pentru multe autobuze bucureștene. Frații Filip și Matei Florian au transformat această zonă blocuroasă într-un loc magic. Este tărâmul Băiuțeilor, al foștilor copii crescuți cu cheia de gât și cu miracole la purtător. Interviu de Ema Stere

Matei Florian și Filip Florian, doi băiuței care au crescut mari

Autoficțiune la dublu

ți scris cartea pe rând, ca pe un schimb de mesaje. De ce nu ați făcut modificări pe parcurs, când amintirile se dovedeau incorecte? Filip Florian: Asta a fost convenția, singura regulă minimală și păstrată cu sfințenie de la primul la ultimul cuvânt: fiecare să scrie ce are el de scris, niciunul nu se bagă în niciun fel în textul celuilalt, dar poate, în capitolele lui, să aibă obiecții, comentarii – de aici și senzația de dialog direct între capitole. Pe de altă parte, e și un cusur. În literatura universală, cărțile cu doi autori – în afara celor de Ilf și Petrov – nu au succes foarte mare. Prin urmare, editorii sunt exmatei Florian trem de precauți. Îmi amintesc clar cum a 8 ianuarie fost la Polirom: când au auzit de doi autori, (n. 1979). parcă au auzit de ciumă, dar, după ce au A debutat cu citit-o, s-au calmat și au fost foarte încântați. poezie în re-

bio

După șase ani de la prima ediție, ați schimba ceva? Filip Florian: N-aș schimba. Întâi, fiindcă eu nici nu mai știu bine cum arată – nu mi-am citit niciuna dintre cărți după ce a fost tipărită. Am doar amintirea stării scrisului. Dar, ca principiu, n-aș mai schimba, fiindcă atunci când scrii, dai tot ce poți, absolut tot din tine, și nu prea văd ce mai poți da ulterior mai mult de atât. E ca o etapă de viață care s-a încheiat definitiv prin scrisul acelei cărți. Matei Florian: Nici eu n-aș schimba nimic, fiindcă Băiuțeii ține de momentul în care am scris-o. Borges spunea la un moment dat că dacă ar fi să revină asupra unei cărți, ar scrie cartea aia până la sfârșitul vieții și nu ar termina-o. Cred că e foarte adevărat și cred că la un moment dat trebuie să te oprești. Adevărul vârstei ăleia și momentul în care scrii trebuie lăsat. Altfel am scrie

vista Cuvîntul, în 1997. Din 1998: reporter și, ulterior, titular de rubrică la Dilema (Dilema Veche). A colaborat cu reportaje, cronică literară și teatru scurt la diferite publicații culturale și la radio. 2008 - premiul la categoria „Critică muzicală” în cadrul Galei Jurnalismului Cultural. Alt roman publicat: Și Hams Și Regretel (Polirom, 2009).

bio

Filip Florian (n. 16 mai 1968). 1990 - 1992: redactor la Cuvîntul Până în 1999: corespondent al posturilor de radio Europa liberă și Deutsche Welle. Alte romane publicate: Degete mici (Polirom, 2005) - Premiul pentru debut al României literare, Premiul de excelență pentru debut în literatură al UNPR și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun debut în proză, patru ediții în limba română, traduceri în nouă limbi; Zilele regelui (Polirom, 2008) - Premiul „Manuscriptum” acordat de Muzeul Național al Literaturii Române, Cartea anului 2008 la Colocviul romanului românesc contemporan, traduceri în patru limbi.

aceeași carte până la adânci bătrâneți.

Romanul Băiuțeii v-a influențat scrisul ulterior? Matei Florian: Nu știu, nu-mi dau seama, dar fără propunerea lui Filip de a scrie împreună probabil că aș fi debutat mult mai târziu sau debutul meu ar fi fost cu mai multă teamă. Nu știu din punct de vedere stilistic cât a rămas același lucru din Băiuțeii în Și Hams și Regretel, cartea pe care am scris-o după aia singur, dar știu cu siguranță că a fost mai bine așa, că teama de a începe să scriu de unul singur s-a dizolvat, pentru că am scris împreună cu Filip. Care e riscul unei cărți atât de intime? Matei Florian: Riscul e să aluneci undeva mai departe decât simpla ficțiune, să intri în niște povești de familie foarte, foarte puternice și probabil să deranjezi niște oameni. Deși e vorba de ficțiune, ori de câte ori ai ca bază de por nire niște personaje în viață sau reale, riscul de a le deranja cu ficțiunea ta, cu coborârea, cu adâncitul în poveste, e destul de mare. Filip Florian: Eu cred că riscul e că uneori, luat de scris, parcă nici nu simți cât de departe te duce în lucruri într-adevăr intime și... nu e atât faptul că ele devin publice, cât e ceva care se întâmplă în tine: odată ce le scrii, le retrăiești cu o intensitate foarte mare și din momentul ăla nu mai sunt ca lucrurile pe care nu le-ai rostit niciodată, care-ți rămân doar ție, într-un colț al inimii. Ceva se întâmplă – foarte clar nu mi-e nici mie, dar e evident că privesc cumva diferit lucrurile pe care le-am scris și lucrurile pe care nu le-am scris. Sunt sigur de asta. C www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 59

[opinii]

Literatură și (bi)ciclism

Ema Stere

Citez din Băiuțeii: „frații pot scrie împreună o carte”. Dar altfel? Ce înseamnă scrisul în tandem, știut fiind că vorbim despre cea mai solitară dintre îndeletniciri? Am exclus din capul locului cola borările, asocierile unui scriitor cu un artist plastic. Fie că e vorba de cărți pentru copii ori de opusuri poetice, ele leagă între ele artele, dar nu și numele de pe copertă. Am renunțat la volumele de corespondență „clasică” (mai există, să știți!). Majoritatea cărților cu doi autori sunt construite, totuși, în dialog, fie că vorbim despre celebrul, la vremea sa, Comentarius perpetuus de Mircea Ivănescu & Rodica Braga (1986), despre ludicul Jeu de Paume de Alex. Leo Şerban & Şerban Foarţă (2006), despre Submarinul Iertat de Ruxandra Cesereanu & Andrei Codrescu (2007) sau, de ce nu, despre Băiuțeii. A îi scrie lui B și B îi răspunde lui A. Contopirile à la Ilf și Petrov sunt mult mai rare. Exemplară, la noi, rămâne Femeia în roșu de Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, Mircea Nedelciu (1990) – o nebunie postmodernistă compusă în trei săptămâni de travaliu comun. Nici ca mijloc de transport, tandemul nu e comod: „teoria celui din față este că cel din spate nu face nimic; teoria celui din spate este că, dimpotrivă, doar el asigură forța motrică” (Jerome K. Jerome). Folosindu-l ca metodă de scris, e cu atât mai greu să scapi de obsesia că celălalt îți fură stilul, gloria, CNP-ul. Doar propagarea hoțească a textelor pe Internet, fără menționarea autorului, poate face să dispară identitatea celui care creează. Doar renunțarea voluntară la semnătură poate da un sens ideii de scris colectiv. Un exemplu extrem ne vine din zona artelor vizuale. În 2007, s-a născut Proiectul Janez Janša: trei artiști sloveni și-au schimbat oficial numele după cel al prim-ministrului din țara lor. Astfel re-numiți, au apărut împreună pe afișe de expoziție. Despre scopurile și urmările acestui experiment, tocmai au făcut un documentar. Desigur, între timp Janez Janša nu mai e prim-ministru, dar Janez Janša, Janez Janša și Janez Janša își continuă, împreună și separat, carierele artistice. Să le urăm succes! 60 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Contorsionista

T.O. Bobe, Humanitas, 280 pag., 25 lei Născut în 1969 și asociat, prin debut, cu congenerii săi Cezar Paul-Bădescu, Svetlana Cârstean, Sorin Gherguț, Mihai Ignat, Răzvan Rădulescu (Tablou de familie, 1995), T.O. Bobe a devenit cunoscut prin romanul Cum mi-am petrecut vacanța de vară (Polirom, 2004, 2007; Humanitas, 2011). Și dacă romanul pomenit este marcat de vocea inconfundabilă a naratorului-erou, micul Luca, cel totodată premiant și agramat, prozele scurte ce compun volumul Contorsionista – opt la număr – se constituie într‑un exercițiu polifonic. Este o probă de maturitate stilistică pe care scriitorul T.O. Bobe o susţine, după destui ani de tăcere. Or, „maturitatea stilistică” este tocmai motivul dezbinării dintre admiratorii şi neadmiratorii cărţii. Fiecare proză este lucrată, cizelată, premeditată până la ultimul detaliu. Fiecare are ritmul ei și fiecare se întoarce altfel asupra ei înseși. Dovedită şi de titlurile sale anterioare, Bucla şi Centrifuga, obsesia scriitorului pentru formele circulare atinge apogeuri în Contorsionista. Temeinic școlit în teorie literară, T.O. Bobe vorbește despre arta scrisului și când, aparent, nu se referă deloc la literatură. În povestirea ce dă titlul volumului, adoles centa Laura, care s-a născut într-o familie de circari, se străduiește să creeze o figură supremă de contorsionism, care „să îmbin[e] meritul tehnic cu meritul artistic”. Re zultatul este completa ei dispariție de pe lumea aceasta și intrarea „într-o lume nouă și uluitoare”, nu înainte de a sfâșia „bannerul cu DEBUT care i se ivise în cale”. „Răpirea din serai” suprapune o poveste de dragoste „reală” (între ziaristul Dinu și fotografa Anda) uneia „ficționale” (cuplul reflectat/înghițit de ațele colorate ale kitschului textil de pe perete) și derulează timpul înainte și înapoi până când timpul nu mai contează. Tot despre timp, dragoste și ficționalizarea ei vorbește și „Cea mai frumoasă femeie din lume”, în timp ce „Irina. I se duce un fir la ciorap” mi-a amintit de Virginia Woolf și de drumul doamnei Dalloway prin oraș și prin fluxurile pro priei conștiințe. Cât pe ce să fie fantastică, proza „Bună dimineața, cimpanzeeo” e și poveste cu fete, și istorie kafkiană cu metamorfoze, și scrisă la persoana a doua din multe fraze care încep, majoritatea, cu „și”. Recoman dându-se, pe coperta cărții, „deși afon, compozitor”, T.O. Bobe are cu siguranță simț muzical. Are ureche bună și pentru dialoguri auzite pe stradă, definește un personaj din două-trei propoziții, incorporează cu naturalețe cuvinte și frazări oricât de noi sau de vechi. Chiar dacă nu vă vor plăcea toate cele opt melodii, tot merită să vă achiziționați albumul și să vă găsiți șlagărul preferat. // EMA STERE

autor

În vizor

Băiuțeii

Filip Florian & Matei Florian, Polirom, 240 pag., 15 lei Apărut prima dată în 2006, ajuns deja la a patra ediție în limba română, romanul semnat de frații Florian este rodul unui experi ment literar. El nu a fost scris cot la cot, de doi autori dispuși să se dizolve într-o voce literară comună, ci construit ca un dialog. Amintește, cumva, de un subterfugiu literar des uzitat în Evul Me diu: cel al călătorilor care se strâng în sala de mese a unui han și își spun, pe rând, poveștile. Cu o deosebire: poveștile băiuțeilor cuprind, în general, aceleași fapte și aceleași personaje. Istorisindu-și copilăria petrecută în blocul D13 de pe Aleea Băiuț, cartierul Drumul Taberei, cei doi frați descoperă, totuși, cât de infidelă e memoria și cât de orbitoare e dragostea. Fiecare îi atribuie celuilalt calități extraordinare. Fiecare își găsește sieși vini impar donabile. Filip a jucat fotbal la Steaua, deși ținea cu Dinamo; Matei a înjunghiat păpuși cu o pilă de unghii. Se iartă reciproc. Corectează ce e de corectat, trec mai departe. În acest joc de povestire-și-rectificare, întâmplările sunt, inevitabil, ușor descentrate. Acolo unde unul dintre ei este erou principal, celălalt se dovedește un martor mai mult sau mai puțin atent. Au vârste și interese diferite. Matei e la grădiniță și apără nisiparnița de invazia unui băiat de clasa a patra; cu unsprezece ani mai mare, Filip sărută fete și ascultă Europa Liberă. Asistă amân doi la căsnicia nefericită a părinților, la sfârșitul ei și mai nefericit, îl sabotează (fiecare în felul său) pe străinul care vrea să le înlocuiască tatăl. Însă dincolo de cercul mic al familiei, fiecare locuiește într-un univers propriu, populat de figuri diferite, fie ele reale sau magice – de la prieteni de joacă și colegi la Știm și Ștam, omuleții din borcanul de muștar pe care îi imaginează Matei. Tradus deja în patru limbi, romanul are savoarea universală a amintirilor din copilărie. Și asta mai ales pentru că, deși se petrece în România comunistă, are prea puține de împărțit cu regimul. Există o vastă cultură alternativă care umple de culoare toate spațiile cenușii și care include: revistele Rahan și Pif, bomboanele cubaneze și înghețata Polar și pufarinele, discurile cu Neghiniță și Harap Alb, teatrul radiofonic pentru copii, fotbalul, filmele de la Cinema Favorit, poezioare absurde, soldăței de plastic, Albă-ca-Zăpada și Zboară cocorii, Joe Limonadă și pasta de dinți Cristal, sumedenie de jocuri între timp dispărute... Așa e că vi s-a făcut puțin dor? // ema stere

Scriitorul francez Michel Houellebecq este așteptat la București pe 1 iunie, pentru a participa la Bookfest. Născut în 1958, în insula Réunion, Houellebecq a absolvit Institutul Naţional de Agronomie Paris-Grig non şi a început, fără a finaliza, studii de cinematografie la Şcoala Naţională Superioară Louis Lumière. A debutat ca poet, dar a devenit cunoscut ca romancier. În limba română i s-au publicat volumele Extinderea domeniului luptei (1994), Particulele elementare (1998), Platforma (2001), Posibilitatea unei insule (2005), Inamici publici (2008), în colaborare cu Bernard-Henry Lévy — toate la Editura Polirom. Cel mai recent roman — Harta şi teritoriul (2010; Polirom, 2011), i-a adus autorului Premiul Goncourt.

[EVENIMENT]

Un covor roșu pentru industria de carte

expozanți, reprezentanți ai presei și vizitatori. Dar categorii precum „Cea mai bună bibliotecă”, „Cea mai bună tipografie” și „Cea mai bună librărie” nu s-au mai pomenit, după știrea mea (pentru o listă completă a categoriilor de premii, vizitați www.galabundetipar.ro). Au fost invitate să intre în competiție toate editurile, tipografiile, bibliotecile și librăriile românești sau cu difuzare în România, fie ele clasice ori online. Se vor cerceta meritele cărților publicate pe hârtie (din punct de vedere grafic, literar, al calității traducerii), dar și cele ale colegelor lor virtuale (e-book, audiobook). O altă dovadă de maximă îndrăzneală? Se acordă premiul „Cea mai bună carte a anului 2011”, cu subdiviziunile „Beletristică românească” și „Nonficțiune românească”. Foarte, foarte complicată alegere. Juriul primei ediții a Galei îl are ca președinte pe criticul Eugen Negrici și este constituit din Ioan Stanomir (critic literar, eseist), Simona Kessler (agent literar), Florin Bican (coordonator al programului de traduceri, Institutul Cultural Român), Daniel Nazare (Directorul Bibliotecii Județene „George Barițiu”), Liviu Moraru (specialist tipografie) și Dinu Dumbrăvicean (Universitatea Națională de Arte). Desfășurată cu sprijinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, într-un spațiu pe măsură, aducerea pe covorul roșu a oropsitei noastre industrii de carte va face, sperăm, valurile de cuviință. // OLIMPIA SCUTARU

Eugen Negrici conduce juriul care va premia industria de carte

Bun de Tipar, Aula Bibliotecii Naționale a României (Splaiul Unirii 22), 11 mai, începând cu ora 18:00

Foto: PR

Fără precedent în România: pe 11 mai are loc prima ediție a Galei Industriei de Carte din România, care poartă supratitlul „Bun de Tipar” și își propune să recompenseze activitatea din anul 2011 a unor „profesioniști ai cărții”, adică: editori, autori, traducători, graficieni, tipografi, librari, bibliotecari. Ambițiile organizatorilor (Federația Editorilor din România & Headsome Communication, producător: Graffiti BBDO) sunt, fără îndoială, vaste. Suntem obișnuiți cu premiile acordate scriitorilor, ocazional traducătorilor, de către foruri cu care, de asemenea, ne-am obișnuit – fie că este vorba de Uniunea Scriitorilor, de festivaluri de literatură, de reviste culturale, posturi de radio sau televiziune etc. La Târgul Gaudeamus se împart, o dată pe an, diplome pentru cei mai merituoși

[TÂRG DE CARTE]

Vine vara, vine Bookfest 2012 cinci pavilioane C, mai pierdeți vremea la terasă, puteți fuma afară, printre scriitori... Mai scoateți bani de la ATM, mai intrați o dată... Anul acesta, la Bookfest (Salonul Internațional al

Foto: PR

Două sunt marile bucurii de peste an ale cititorului bucureștean: Bookfest, la granița dintre primăvară și vară, și Gaudeamus, toamna târziu. Atunci merită să bateți drumul până la Romexpo și să studiați bunătățile. Adică: prețuri reduse la toate standurile, lansări de carte și sesiuni de autografe, dezbateri (dacă vă pasionează așa ceva), nu în ultimul rând oferta unor edituri cu sediu îndepărtat și precară difuzare în Capitală. Marea deosebire dintre cele două târguri este tocmai o chestiune de anotimp. Dacă la Gaudeamus, râurile zgribulite de cumpărători iau cu asalt Pavilionul Central al Romexpo, la Bookfest hălăduiți în voie prin cele

Imagine tipică de târg: multe, multe cărți și destui cititori

Cărții, ediția a șaptea), invitata de onoare este Franța. Organizatoare, ca de obicei, Asociația Editorilor din România. // EMA STERE Bookfest, Romexpo, pavilioanele C1, C2, C3, C4 și C5, 30 mai – 3 iunie

rtă

bio

Foto: Maciej Landsberg

Feminizată, blamată, subestimată, melodrama proiectează asupra feminităţii o aură precară, pasivă, subumană. Irina Gheorghe şi Alina Popa coordonează Biroul de Cercetări Melodramatice, al cărui scop este de a gândi critic societatea contemporană şi marotele afective care-i sunt inculcate. De Igor Mocanu

Intervenție la CCA Ujazdowski Castle

„Occupy Affect!”

e ce „cercetări melodrama tice”? Melodrama e o formă, încă de la început, puternic feminizată. Implică patos, sentimenta lism, lacrimi, manifestări publice de emoţionalitate, suspans, viaţă privată. Adică tot ce cultura europeană modernă patriarhală a asociat unui model prevalent de feminitate, pe care l-a construit atent începând de la Renaştere încoace pen tru a-şi demonstra, prin contrast, propria raţionalitate. Pe de altă parte, există o istorie paralelă a melodramei, una de rezistenţă, de subversiune. În continuarea acestei istorii am vrea să ne plasăm în activitatea noastră la Birou. Ne interesează această re-ocupare a afectivităţii, afectivi tate pe care capitalismul târziu a descope rit-o şi exploatat-o ca ultimă resursă.

vorbeşte şi din ce perspectivă, care sunt relaţiile de putere care se stabilesc şi cum ar putea fi instrumentalizată cunoaşterea respectivă. Asta nu înseamnă că vrem să intrăm în sfera experienţei personale, pe care artiştii o reclamă de multe ori sub justificarea propriei excepţionalităţi (ima ginea artistul ca geniu e încă prevalentă), ci mai degrabă propunem artistul ca cercetător / Putem oricând cercetătoare, care împrumută gândi/simţi metode de împreună lucru din soci despre socialiologie, antro tatea afectului pologie, ştiinţă, contemporan activism politic şi lucrează în colaborare cu alte grupuri din domeniile respective.

Cum arată demersurile voastre de cercetare? BCM funcţionează ca o instituţie ale cărei intervenţii şi investigaţii au loc într-un con text social, politic şi economic foarte spe cific. Am vrut să evităm încă de la început un anume fel de cunoaştere abstractă, nelocalizabilă, care disimulează poziţia cercetătorului sub masca Ne interesează imparţialităţii. această Dimpotrivă, re-ocupare a am încercat să punem în afectivităţii discuţie cine

La ce proiect de cercetare lucraţi acum? Lucrăm la un proiect legat de libertatea reproductivă a femeilor: problema avortu lui ca reprezentativă pentru toate presi unile sociale, culturale şi economice care se exercită asupra sexualităţii feminine. Discursul public anti-avort e construit în jurul unor puternice afecte negative: frica, ruşinea, vina. Proiectul a fost început anul trecut în colaborare cu Simina Guga, sociolog, membră a Bibliotecii Alternative, Irina Costache, doctorandă în studii de gen la Central European University Budapesta, Ștefan Tiron, traficant de informaţie, şi gru pul de acţiune Făt-Frumos-şi-cum-vreau-eu.

62 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Biroul de Cercetări Melodramatice este o instituţie dependentă fondată în 2009 de artistele şi activistele Irina Gheorghe şi Alina Popa. Principalele proiecte şi activităţi: prezentări publice în Galeriile Klatovy (Klenova, 2009), Posibilă (Bucureşti, 2009), KulturKontakt (Viena, 2009), Brukenthal (Sibiu, 2010), Biroul de Statistică (Chişinău, 2010), Pavi lion Unicredit (Bucureşti, 2011), Perla (Zürich, 2011); conferinţe la DAZ (Zagreb, 2011) şi UDK (Berlin, 2011), publicaţii online, precum Raportul de Activitate al BCM (2009) şi Cry-Baby. How to win hearts and influence people (2011).

În încheiere, vă rog să-mi faceţi o recoman dare pentru bunul uz al afectului social contemporan… Într-adevăr, ca instituţie, Biroul şi-a luat de mai multe ori acest rol de consilier, gata să ofere recomandări afective la cerere. Consilierul (sau consiliera în cazul de faţă, pentru a forţa puţin masculinitatea internă a limbii române) e un personaj central al capitalismului ac tual: în completarea specialiştilor tehnocraţi, care deţin cunoaşterea în materie de probleme politice şi economice, se află cealaltă catego rie de experţi/e, aceia/ acelea responsabili/e cu terapia emoţională. Am vrut să redresăm această instituţionalizare a terapiei pe parcursul secolului XX şi ceea ce propunem e tocmai un scurtcircuit în acest sistem al recomandării, expertizei, sfatului. C Citiţi varianta integrală a interviului pe www.bewhere.ro

[eveniment]

Foto: PR

Noaptea albă a Galeriilor

Imagini de la ediția 2011

Între 25 şi 26 mai, arta contemporană autohtonă face o noapte albă, noaptea galeriilor. NAG este un proiect care promovează arta contemporană în toate formele ei (arte vizuale, performance, muzică, dans etc.), susţinând totodată spaţiile dedicate acesteia (galerii de artă, spaţii alternative, proiecte independente curatoriale). Cea de-a şasea ediţie a NAG se va desfăşura şi anul acesta în peste 30 de spaţii consacrate sau alternative ce vor găzdui arta contemporană autohtonă în plină ebuliţie, incluzând şi Bucharest Biennale 5. Detalii despre cursul evenimentelor din acest an de la organizatoare, artista Suzana Dan: Prin ce se deosebeşte ediţia de anul acesta de ediţiile din anii trecuţi? Ediţia din acest an va fi ceva mai selectivă în ceea ce priveşte partici parea în programul NAG. Doresc ca acest eveniment să rămână dedicat artei contemporane şi tinerilor artişti. Cu siguranţă, numărul suzana dan galeriilor şi al spaţiilor alternative va fi altul decât în ediţia precedentă. Mai mult, începând cu acest an, harta NAG va delimita clar spaţiile dedicate artei contemporane a căror activitate este neîntreruptă pe tot parcursul anului, de cele cu statut temporar. Îmi este jenă că şi eu ridic aceeaşi jalbă în băţ legată de ajustările bugetului, dar şi NAG se încadrează, din păcate, în acest curent la modă, aşa că pot să mă laud că voi reuşi să produc un singur proiect special NAG în acest an. Dar care cu siguranţă nu va dezamăgi publicul! Care sunt high-light-urile de anul acesta la NAG? În niciuna dintre ediţiile NAG nu mi-a plăcut să „îm ping” în faţă anumite participări, fie că erau produse de către NAG, fie că erau propuneri ale galeriilor. Într-un domeniu căruia îi place să se definească drept unul prin excelenţă nedemocratic, îmi păstrez imparţialita tea şi neimplicarea curatorială. Cu siguranţă că partici parea BB5 în programul NAG îşi va avea importanţa ei, dar, la fel de călduros, aş invita publicul să nu se teamă să meargă şi în spaţiile alternative sau în alte galerii, unele dintre ele cu un impact foarte mare pe scena artei contemporane internaţionale. // I.M. Programul complet al Nopții Galeriilor pe www.bewhere.ro

mai best of Până pe 08.05 The Savages,

desen, ilustraţie, instalaţie, artistă: Lea Rasovszky

Galeria Atelier 35, Şelari 13

Până pe 14.05 Un animal politic,

pictură, fotografie, sculptură, obiect, video, instalație, artiști: Christian Paraschiv & Cristi Gașpar

MȚR, Sala Acvariu, Kiseleff 3

Până pe 15.05 Semnificații, pictură, instala

ție, artiști: Onisim Colta, Sorin Dumitrescu, Marin Gherasim, Silviu Oravitzan, Dan Palade

Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, parter, cuhnie, Valea Parcului 1, Mogoșoaia, Ilfov

Până pe 21.05 Trianonul Nababului, fotografie, artist: Ștefan Stoica

Readers Café, Grigore Alexandrescu 89-97, Metropolis Center, Ground Floor

Până pe 22.05 Expoziție Mirela Trăistaru, curator: Dan Mircea Cipariu

Atelier 030202, Sfânta Vineri 11

Până pe 23.05 Copiii lui Gauguin, pictură,

instalație, artist: Constantin Severin Elite Art Gallery, Academiei 15.

Până pe 01.06 Frumuseţea primăverii,

pictură, instalație, artist: Constantin Severin Salonul Le Lotus Bleu, Colţei 3

Sibiu

Până pe 13.05 Congresul dansează. Elefanţii au început să înnebunească, mixed media,

artişti: Micha Payer & Martin Gabriel, Katharina Gruzei, Andrea Winkler

Ofensiva ceramicii contemporane

al ceramicii actuale din 9 mări şi 9 ţări. Cum să spun, era şi timpul. Era timpul Ceea ce predomină de la un capăt la ca Cenuşăreasa artelor vizuale să celălalt al expoziţiei este demersul scoată capul din nisip şi să-şi ceară alert de recuperare a umanului. dreptul (pentru a câta oară?) la un Transformat încă din anii ’80 din forţă statut aproape paradigmatic. Căci în resursă, adică din mână de lucru de la Ghilgameş încoace, ceramicii în resursă umană, adică din valoare nu i s-a întâmplat nimic istoric cu în sine în valoare de schimb, umanul adevărat zguduitor, rămânând la fel se aciuează acut în expresia ceramică de mesopotamiană ca şi la origini. strigându-şi dreptul la reabilitare. N-a ţinut de monolit ecvestru pentru Chiar şi atunci când lucrările par să niciun voievod, nu s-a dedat la culori eşueze în decorativ, dar într-un fals şi pasteluri pentru niciun Stalin, n-a decorativ, cum sunt cele ale coreeanului mânjit de celuloid niciun Mao, a stat tihnită pe mileu, deasupra televizorului sau în servantă. Aşa se face că astăzi, când spui ceramică, chiar şi în medii ceva mai plurisilabice, spui tot vază frumos încondeiată şi ulcică agrestă cu arome retro. Împotriva acestui clişeu pare că se îndreaptă expoziţia internaţională Ceramics Now de la Galeria Galateea, succedând Forma minimală de luna trecută a conceptualului Nicolae Moldovan, şi itinerând iniţiativa revistei omonime din Cluj, ce tocmai a finisat aceeaşi expoziţie la Fabrica de Pensule. Internaţionalei someşene li s-au mai alăturat şi ceramiştii bucureşteni, prefigurând astfel, acum, un desant postcomunist Ceramics now 2012 Foto: Adi Bulboacă

[expo]

Ceramics Now – Expoziţie internaţională de ceramică, la Galeria Galateea, Calea Victoriei 132, până pe 07.05. Curatoare: Romana Cucu Mateiaş, Coordona tor: Vasi Hîrdo, Artişti: Arina Ailin căi (RO), Chang Hyun Bang (KR), Antonella Cimatti (IT), Patrick Col houn (UK), Romana Cucu Mateiaş (RO), Carole Epp (CA), Simcha Even-Chen (IL), Shamai Gibsh (IL), Mark Goudy (US), Roxanne Jackson (US), Marta Jakobovits (RO), Margrieta Jeltema (IT), Ma ciej Kasperski (PL), Jim Kraft (US), Cynthia Lahti (US), Claire Muckian (IE), Connie Norman (US), Aniela Ovadiuc (RO), Oriana Palladi (RO), Cristina Popescu Russu (RO), Liza Riddle (US)

RE:MADE De câteva decenii bune deja, ni se tot repetă că a sosit sfârşitul spectacolului, sfârşitul consumului, sfârşitul mediilor, sfârşitul sfârşiturilor, şi că trăim într-o eternă regenerare de post-uri, adică în postindustrial, în postspectacol, postmedia, postconsum ş.a.m.d. Și-atunci ne întoarcem încă o dată, etern, la celebra şi inepuizabila întrebare leninistă: ce e de făcut? La această întrebare a încercat să răspundă şi expoziţia RE:MADE. Reinterpretări critice contemporane, sub bagheta curatorială a Nathaliei Hénon şi a lui Jean-François Rettig, întâi la Centrul Pompidou în 2010, iar acum la MNAC. E vorba dspre opt instalaţii media (video,

multimedia, net art), într-o nouă tentativă de a rediscuta concepte vitale pentru o societate aflată în declin cultural şi politic, cum este cea occidentală: ce mai înseamnă să fii critic, să reinterpretezi, să rechestionezi, să nu accepţi nimic de-a gata, să faci totul din nou, de la capăt. Evident, un deziderat postdadaist onorabil, însă care îşi pierde scopul pe drum, cum este lucrarea Dadamater a lui Christophe Bruno. Mai interesante sunt videoinstalaţiile grupului RYbN, mergând la rădăcina softwa reurilor care ne programează destinul la Bursă. Ori slideshow-urile electronice ale lui Tony Cokes: simple, directe şi la obiect, comportând o tărie ingenuă. Cu toate acestea, expoziţia are în sine ceva involuntar autoironic. Se înţelege că acel „re:made” din titlu se referă la Duchamp, adică primit de-a gata, gata fă cut, gata găsit, gata ingurgitat. Tot aşa este şi expoziţia aceasta pentru MNAC, un readymade puternic în sine, dar destabilizator pentru instituţie, întrucât ne determină să ne întrebăm: când vom vedea la MNAC şi expoziţii originale, nepreluate de-a gata de la alţii, pe banii lor? // I.M.

Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal, Tribunei 6

Craiova Până pe 22.05 artişti: Ștefan Constantinescu, Peter Forgacs, Zuzanna Janin, Karen Mirza & Brad Butler, Liliana Moro, Deimantas Narkevicius, Yves Netzhammer, Curatori: Ștefan Con stantinescu & Xandra Popescu

jodi, unul dintre artiștii RE:MADE

64 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Foto: PR

Ultima Revoluţie Analo gică, o Cutie a Memoriei,

Club Electroputere, Calea Bucu reşti 56

Chang Hyun Bang sau ale italiencei Antonella Cimatti, decorativismul lor se dovedeşte a fi, până la urmă, unul postuman. Porcul alb cu petale albastre căţărat pe paralelipipedele negre se vrea a fi, poate, metafora triumfului animalului asupra zgârie-norilor de sticlă reflectorizantă, după cum farfuriile americancei Connie Norman sunt farfurii doar pentru a repeta în cerc, pe margine, ca o incantaţie „Venus Status Firmitatas Utilitatus”. // I.M.

RE:MADE, MNAC, Izvor 2-4, aripa E4, etaj 3, intrare prin Calea 13 Septembrie, până pe 19.05. Reinterpretări critice contem porane, curatori: Nathalie Hénon, Jean-François Rettig, artişti: Christophe Bruno, Tony Cokes, JoDi, Joan Leandre, RYbN, Ma nuel Saiz, Alexander Schellow, Ubermorgen.com

the taste is Wine and coffee Bruno Peste o sută de soiuri de vin, delicatese culinare şi mulţi aburi de cafea. Un loc discret pentru connaisseurs, în Centrul Vechi.

Foto: Claudiu Popescu

Detalii la pag. 67

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 65

estaurante cafenele

A fost o vreme când 10 Mai era Ziua Națio nală a României. Vremea când România era Regat. Am vrut să aduc un sincer și modest omagiu Casei Regale. Pentru aceasta, am ales o altfel de carte de bucate și un restau rant așezat într-o casă care dă o anumită măreție prezentului. De Florin Barbu

ostalgia mă ia în braţe de fiecare dată când trec pe lângă „Mihai Viteazul”, liceul cu 4 ani de recreaţie permanentă, de fotbal în curtea cu plase metalice, de pateuri de la „Tic Tac” şi cu dese excursii la munte. Niciodată n-am ştiut, în anii aceia, ce era cu casa impunătoare aflată vizavi de liceu. Părea părăsită. A venit 1989, a trecut şi casa tot singură era. Între timp, apare „Hanu' Berarilor” din Casa Bucur, loc plăcut, spaţios, cu mâncare românească cinstită. Între timp, aflu istoria casei cu pricina de pe Pache. De puţin timp, casa Elenei Lupescu intră pe mâinile unor gospodari care o aranjează şi o scot în lume curată, luminoasă şi... savuroasă. Aşadar, Hanu' Berarilor are două localizări, acum. Deschis la finalul anului trecut, noul restaurant cu specific românesc păstrează tradiţia brandului din care face parte: porţii mari, preţuri rezonabile, mâncare corect şi gustos gătită, servicii decente. Eu eram curios să văd cum arată,

Casa Elenei Lupescu, loc de popas culinar și istoric

pe dinăuntru, casa care a aparţinut unei femei destul de controversate în epocă. E-n regulă, nimic spectaculos, dar locul pare primitor şi nu e strident. Pentru această primă oprire, am stat la o masă pe terasa spaţioasă şi însorită. Cum eram obişnuit cu meniul, am cerut o ciorbă de schembea (9,5 lei; ghici ce-i?) cu de toate, plus creier parizian (pane, dar fără pesmet, 12 lei), lubrifiate cu 100 ml ţuică (5 lei/50 ml) şi 100 ml palincă (9 lei/50 ml) de Bran. Au venit în vreo 15 minute şi arătau foarte tentant, ciorba foarte caldă (mie îmi place chiar fierbinte) cu petele de grăsime galbenă plutind pe lângă roşul ardeiului gras, cu multe bucăţi de burtă (of, uite că m-am dat de gol...) bine fierte şi păstrându-şi consistenţa specifică, astfel că adăugirile (smântână, oţet, piper, mujdei, obligatorii pentru mine) au făcut-o perfectă. Printre cele mai bune mâncate în ultimul timp. Creierul a fost proaspăt, trei bucăţi lunguieţe rumenite cu grijă şi servite cu lămâie alături. Eram în Săptămâna

Luminată, ghiftuit adică, cu dificultăţi în alegerea felului 2. Cărnuri, grătare, peşte, pas! Da, ştiu ce iau: ardei umpluţi (19 lei), mai ales că era prima oară când comandam aşa ceva într-un restaurant. Doi la porţie, buni, cărnoşi, carnea bine condimentată, cu verdeaţă, fără adăugiri savante, dar serviţi nepotrivit, într-o farfurie (prea) mare şi plată. Gustoşi, dar eu, acasă, învăţat de mama, îi rumenesc în puţin ulei după ce îi umplu, astfel capătă aromă de ardei copţi. Bănuiesc că-i niţel mai complicat să faci asta când e vorba de mari cantităţi. Ar mai fi loc şi pentru tort joffre (14 lei), un triunghi mare şi plin de ciocolată. Concluzia: alegere foarte bună pentru cei înfometaţi, doritori de mâncare de-a noastră şi care au şi ceva pretenţii de la aceasta. Verificaţi şi site-ul pentru oarece oferte. C Hanu' Berarilor, Bdul Pache Protopopescu 51, 031.438.00.59, 0725.008.005;

Carte Regală de Bucate Principesa Margareta a României. Carte Regală de Bucate Curtea Veche, ediția a II-a, 208 pag., 40 lei Există o frază care mi-a rămas în minte, printre altele, după ce am citit această carte deosebită de bucate: „...un model de comportament regal într-o lume care a pierdut demnitatea comportamentului public”. Alteța Sa Regală Principesa Margareta, autoarea cărții, făcea referire la Moritz, Landgrave de Hesse, șeful Familiei Regale de Hesse, primul care a răspuns solicitării Principesei de a-i trimite câteva rețete. De fapt, a trimis trei. Ceea ce surprinde puțin citind această carte este că mai toate rețetele sunt de o simplitate exemplară. Majoritatea au în compoziție brânzeturi, salate, paste și sunt, toate, printre favoritele celor care le-au trimis. Este un fel de dineu Regal la care avem șansa 66 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

unei invitații surprinzătoare și la care ne sunt servite, rând pe rând, bucăți de istorie savuroasă. Pentru că, dincolo de rețetele propriu-zise, „gustul” de ansamblu al cărții este rafinamentul discret, alcătuit (sau, cu un cuvânt din zona gastronomiei, asamblat) din mici istorii și din miniaturi pline de tandrețe ale celor pe care Principesa Margareta i-a avut alături, din copilărie și până în zilele noastre, când istoria s-a mai domolit, permițând Familiei Regale de România să revină în mijlocul propriului popor, unde încearcă să articuleze o „lume în care comunitatea și spiritul asociativ sunt fundamentale pentru individ și societate.” Suntem plimbați prin toată Europa culinară, cu o escală delicioasă în Regatul Hașemit al Iordaniei, ajutați și de un mic glosar al ingredientelor și al politeții la masă. Suntem, astfel, familiarizați cu arome și, mai ales, cu chipuri pe care le așezăm, din comoditate, în zone inaccesibile nouă. Am pierdut, din păcate, contactul cu o lume elegantă, a tradiției asumate direct și discret, unde „reflexul mândru al oricărei gazde, purtătoare de coroană regală sau nu” dă „un anume sens, o anumită valoare timpului petrecut în jurul mesei”. Vă mulțumim, Alteță! // Florin Barbu

Foto: PR

Hanu' berarilor

recomandat fără rezerve

wine corner

Fotografii: Claudiu Popescu

Bruno Wine and Coffee Shop

Novi Aquarium

legant, spaţios, aerisit, cu mult lemn şi piele, cu flori pe mese, cu tacâmuri şi veselă deosebite, serviciul foarte atent, acestea sunt elementele care articulează prima imagine pe care o veţi avea intrând în restaurantul care a făcut un salt semnificativ, localizare şi meniu. Rămas în zona bucătăriei italiene, remarc prezenţa trufelor, a fructelor de mare şi a cărnurilor atent pregătite. Sigur, asta găseaţi, în mare parte, şi la vechiul Aquarium, să-i zicem, însă acum e vizibilă o creştere a calităţii. Nu sunt multe feluri în meniul arătos (ca obiect) şi asta e un semn bun pentru un restaurant cu pretenţii. Preţurile sunt mari (unele foarte), lista de vinuri e preponderent italiană, numai că toate pot fi comandate la sticlă, aşa că dacă preferaţi doar un pahar, acela e un vin obişnuit românesc, din păcate. La prânz şi la mijloc de săptămână erau două-trei mese ocupate, deci nu mi-a fost greu să aleg un loc aproape de fereastră, de unde să privesc la casele frumoase şi plouate. Mă hotărăsc, destul de repede, pentru o supă cremă de praz, cartofi şi trufe (46 lei), care îmi este servită caldă, într-o farfurie adâncă şi cu margini foarte late. O plăcere, cremoasă, fiecare ingredient distinct, dar cu tuşa inconfundabilă a trufelor. Cum înainte primisem o felie de pâine (foarte bună, bănuiesc că e „de-a casei”) acoperită cu un fel de cremă de brânză deli-

cioasă, nu a fost nevoie de ceva asemănător pentru această supă. La felul doi ezit puţin între peşte şi vreo două feluri de vită, dar aleg muşchiul cu sos de trufe (deh, favoritele mele, de departe; 78 lei), cu o salată de praz, spanac tânăr şi cherry (20 lei), trase rapid în unt. Iau, totuşi, paharul de vin roşu românesc (25 lei), care trece neobservat. După vreo 20 de minute, poposeşte în faţa mea bucata de muşchi (medium rare, ireproşabil) învelită cu o cremă onctuoasă din brânză, „pătată” cu bucăţele de trufe. La tăiere (totdeauna, perpendicular pe fibra cărnii), marginea uşor rumenită contura mijlocul rămas aproape neatins de căldură şi din care ieşea zeama naturală a muşchiului. Am profitat de pâinea adusă, pe care am aşezat puţin sos. Nu m-am grăbit, am savurat totul cu răbdare. Delicios! Am sărit peste tentaţia tiramisu, pentru că mai atrăgător mi-a părut cappuccetto rosso (crumble cu fructe de pădure acompaniat de îngheţată de brânză cu piper roşu)! Uşor crocant, rece şi cald, acrişor şi delicat înţepător, n-am regretat nimic şi nici n-a rămas nimic în urmă. Aşadar, totul (minus plimbările dese şi enervante, pentru mine, ale ospătarilor prin faţa mesei mele) este pregătit aici pentru un mic răsfăţ. Buon appetito! // Florin Barbu

Cred că este printre primele wine baruri bucureştene şi a rămas la fel de primitor, cu vin bun şi platouri (sau, platoaşe, cum preferaţi) savuroase. Zi ploioasă, 4:30 dupăamiază trecute fix, mă aşez şi aleg, pentru început, un pahar de Moulin-à-Vent, Beaujolais (Franţa, 2006, 19 lei/150 ml). Deşi are câţiva anişori, e blând şi fără fasoane. E genul de vin care curge uşor, pahar după pahar. Dintre platourile oferite în meniu, aleg o compoziţie proprie cu salam de raţă (22,50 lei), jamon serano (15 lei, dar nu prea seamănă cu cel de la prietenii de la „La Tienda”), brânză de capră în cenuşă, brie şi roquefort. Domnul simpatic şi connaisseur de la bar mă întreabă dacă nu cumva e prea mult. Nu, pentru că mai e vin de băut. Și au mai venit Fetească Neagră de la Bazilescu (12 lei, Eclipse, pentru că Ancestral era terminată), Château Colombes (Franţa, 14 lei, recomandarea barmanului) şi Santomas Refosk (Slovenia, 19 lei). Primul lucru pe care trebuie să-l spun e că Feteasca Neagră nu a fost rea, destul de bine conturată. Mi s-a spus că „Ancestral” e şi mai bună. Bien, data viitoare. Despre platou (cu struguri albi, dar cred c-ar fi fost mai potriviţi cei negri şi ceva nuci) e de remarcat brânza de capră în cenuşă, onctuoasă şi niţel prăfoasă pe deasupra şi cârnaţii de raţă, cruzi şi pătaţi cu grăsime delicioasă. Yummy! Cum sunt convins că aveţi (şi) alte preferinţe, alegeţi din cele 146 de soiuri din meniu, plus două spumante italiene şi chiar unul fără alcool. Ce bine că merg la TIFF, Bruno mă aşteaptă şi la Cluj. Sante! // Florin Barbu Bruno Wine and Coffee Shop, Covaci 3, 021.317.17.41, 0757.557.291

Novi Aquarium, Calea Floreasca 111-113, 031.405.05.97, 0722.606.400; www.noviaquarium.ro www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 67

stadio Sports Bar

low cost De 1 Mai

golazo Sports Bar

Fotografii: Claudiu Popescu

„Râde iarăși primăvara / Peste câmpuri / Peste plai...” erau muzica și cuvintele, oficiale, care însoțeau, până prin 1989, mica migrație la iarbă verde Argentin a românului muncitor, de 1 Mai. Eu îndrăznesc să vă propun trei escale bucureștene unde s-ar putea să mai regăsiți câte ceva din acele vremuri, măcar prețuri cu alură comunistă, adică micuțe. În niciun caz nu-s nostalgic! Cred, doar, că e loc și pentru un ochi amuzat în retrovizoarea istoriei recente. Hai să-ncep în ordine alfabetică. Primul la catalog e Argentin, terasa de pe Blănari 13, plină mai tot timpul (fie vară, fie iarnă; așa-i vorba), unde trebuie să mergeți înăuntru să vă luați băutura, al cărei preț e afișat direct pe sticlele din rafturi, „la sută” în cazul spirtoaselor... Deci, suta de Finlandia face 14 lei și o minerală, 3 lei. Hai noroc și la mai mare! Cine urmează? Miticul Club A (Blănari 14), locul unde realmente se putea respira libertate în anii aceia. Acum, la five o’clock, câteva mese erau ocupate de adolescenți care trăgeau de beri și de cuvinte și care se ofticau că gagicuțele nu-i prea bagă în seamă. Barmanul e amabil și-mi prepară un Beau Rivage (12 lei), Club A cocktail cu rom, gin, martini, granadine, suc de portocale și gheață. Cam dulce, dar rece și potrivit alcoolizat, suficient cât să (mai) înțelegi muzica și să urci treptele... demn. Culmea ar fi să trec drumul la... Argentin. Cum zilele n-au intrat în sac, mă duc acasă și caut ultima destinație. Căreia trebuie să-i rezist, cu orice mijloace, Pe baricade (Radu Vodă 23A). Terasa comodă, cu pietriș și mobilier din lemn colorat, cu prețuri minore (gin tonic – 10 lei), dar cu servirea neplăcută (unde știm că trebuie să mergem la barul dinăuntru pentru comandă, deși fata care punea scrumiere afară nu se sinchisește să aducă vreun meniu) este, ca să zic așa, cam din vremea aia. Cel puțin asta am experimentat eu, oarecum amuzat, într-o însorită după-amiază de aprilie. Sper că nu v-a pierit cheful, nu? // f.b.

[sport bars]

Finala

Sau finalele, pentru că luna aceasta avem două meciuri mari. Pe 9 mai, cum bine ştiţi, Arena Naţională este gazda finalei Europa League. Şi pe 23 mai, la München, avem finala Champions League. Pentru cei, mulţi, care n-ajung pe stadioanele acestea, vă propun să „jucaţi” în deplasare, cumva. Încep cu apărarea, compartimentul care trebuie să dea siguranţă întregului angrenaj (da, încerc să vorbesc/scriu în ton cu event-ul...) şi vă propun Stadio Sports Bar, un „teren” suficient pentru suporterii gălăgioşi, care pot privi meciurile pe câteva plasme vizibile cam din orice poziţie, plus o curte destul de aerisită. Eu m-am antrenat, la miezul zilei, cu 100 Smirnoff (7,50 lei/50 ml), cu bruschete cu vinete la grătar (11 lei) şi cu fasole bătută făcută-n casă (8 lei). După cum vedeţi, un prânz de campioni responsabili cu silueta lor... Felurile mi-au fost pregătite atent şi pasate la momentul oportun. Gata, sunt pregătit să trec la celălalt compartiment. Revin în mijlocul evenimentelor, în Centrul Vechi, la Golazo Sports Bar, un spaţiu nu foarte mare, oarecum auster, dar comod şi cu vizibilitate bună. Şi cu banchete de culoarea gazonului. La vremea aceea suprafaţa de joc era goală, astfel că m-am oprit lipit de tuşă (a se citi fereastră) şi am citit indicaţiile de joc (adică meniul, destul de sumar) potrivite cu destinaţia locului. După o primă repriză solicitantă, pauza mi-a adus mojito (16 lei, nimic remarcabil, dar „refreşizant”) şi o porţie rezonabilă de nachos cu două sosuri (roşu&alb-verzui, 15 lei), gustarea perfectă pentru o asemenea ocazie. Ecranele sunt suficiente, vizibile, iar

68 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

derby Bar&Restaurant

atmosfera ar trebui să fie incendiară la fluierul de start al partidei, datorită „terenului” cu dimensiuni reduse, la limita regulamentului. Trebuie să schimb sistemul de joc şi mă transfer la Derby Bar&Restaurant, unul dintre cele mai vechi localuri ale Bucureştiului pe stil nou (funcţionează din 1990). Nu e chiar ceea ce îndeobşte aşteptăm de la un bar de sport, pentru că, pe cele două niveluri, mesele, meniul, serviciul, în sfârşit, toată ambianţa, sunt potrivite unei vizionări a meciurilor de la loja unui stadion. Tocmai de aceea l-am şi ales, simţeam nevoia unei schimbări de decor. E niţel în afara nebuniei centrale, are o terasă plăcută, ecranele nu împânzesc pereţii, dar nu cred că veţi avea probleme cu privitul meciurilor. Ba chiar, aş spune că puteţi veni şi însoţiţi de doamne. Dumnealor ar putea mânca salată french (27,50 lei; piept de raţă, cam sec, ouă de prepeliţă, andive, camembert, cireşe confiate, mixt de salată, dressing, crackers), rezonabilă, uşurică şi servită imediat. Domnii, microbiştii adică, ar pufăi din trabucurile de la faţa locului, ar bea Rob Roy (16 lei/80 ml, scotch whisky, sweet vermouth, Angostura bitter) pentru început, ca să continue cu o bine preparată Bloody Mary (14 lei/200 ml), căreia nu i-am mai adăugat nimic. Sper ca schema mea de joc să fie cea câştigătoare şi cel mai bun să câştige. Atât timp cât e Real Madrid! // F.B. Stadio Sports Bar, Ion Câmpineanu 11, 021.3122492, 0731.333.311; www.stadio.ro; Golazo Sports Bar, Smârdan 12-14; Derby Bar&Restaurant, Bdul Eroii sanitari 49A, 021.410.85.45, 0722.50.0361; www.derbypub.ro

[la înălțime]

[ETNIC]

la teral

Eram foarte nerăbdător să ajung aici, nu neapărat pentru mâncare, cât pentru priveliște. Urc și intru într-un soi de apartament extins, cu mesele nu foarte înghesuite, curat și cu ferestre mari care dau către Dâmbovița noastră cea liniștit curgătoare. Ce să zic, Bucureștiul e privibil de sus, chiar dacă vedeți mai mult blocuri. Dar senzația e plăcută, aerul e răcoritor și parcă timpul trece mai frumos de-acolo, de la etajul 8. Meniul e obișnuit, cu paste, pește, cărnuri, salate, dulciuri, dar fără ciorbe. Deschid cu mozzarella cu roșii și avocado, o porție mă ricică, „manjeabilă”, cu un ghemotoc de rucola și cu puncte de balsamic, adică nimic deosebit. Mă fură priveliștea și uit să mai comand altceva. „Beau” tutun, pufăi, fac poze, sunt singur și mi-e bine, ce-ar fi să mai ciugulesc ceva? Ar merge creveți piri-piri cu broccoli și parmezan, care vin cam în 15 minute: cozi de creveți (bunicei, de la congelator, firește) cu sos din unt, vin alb, usturoi (discret) și ardei iute verde. Buchetele de broccoli erau foarte mari, ușor sub-fierte, dar cu destul parmezan. Oricum, o combinație care funcționează. Desertul, însă, e de povestit! Tarta cu fructe, adusă de la cofetăria de la parter, era mult prea uscată și cu strugurii acoperiți de o substanță asemănătoare cu materialul din care era construit robotul lichid din Terminator. Gustul nu era deranjant, dar aspectul era ușor artificial. Și Dâmbovița curgea, soarele lumina, eu plăteam și coboram. Pa! // F.B. etajul 8, măcar pentru priveliște

La Teral, Splaiul Unirii 6, bl. B3A, etaj 8, 0751.133.133; www.bucatarialateral.ro

Casa Montefiore

Inaugurăm rubrica „Platoașul globalizat”. Vă prezentăm, cu ocazia diferitelor zile națio nale, localuri care ne aduc savorile altor țări aici, în patria noastră. Pe 14 mai este ziua Israelului, așa că am pășit în „casa” al cărei nume vine de la un celebru filantrop evreu Păcat că n-a fost britanic din secolul XIX, despre vreme de terasă a cărui viață aflați din paginile meniului. Am ales, pentru început, pateu de casă cu dulceață de ceapă și Harisa (pastă iute din ardei verde, usturoi și ulei de măsline), cu o pită cu ierburi și condi mente. O combinație care merge ca unsă, cu pateul din ficat de pui tocat măricel, ceapa dulce și pâinea crocantă. Iar Harisa e chiar iute. Pentru felul doi aș fi luat ceva specific, dar nu totul era disponibil (localul fusese închis pentru Pesah, abia redeschiseseră). Ceva-ceva tot am găsit: ziva cu carne de berbecuț, servită cu ou și cu salsa. Este un foietaj, ca un colac crocant și rumenit umplut cu carne de berbecuț condimentată specific, cu un ou fiert în gaura colacului și cu o salsa rezonabilă. Mi-a plăcut, mai ales datorită cărnii. Ambianța era plăcută și, dacă vremea n-ar fi fost atât de prăfoasă, aș fi ales terasa. Serviciul este amabil și cunoscător într-ale acestei bucătării. Oricum, am să revin pentru celelalte feluri evreiești și pentru supa de ceapă. Până atunci, desertul s-a numit blinces cu fructe și vanilie și era mare, destul de gustos, mai degrabă sățios, de fapt un fel de clătită acoperită masiv de fructe și dulceață și cremă de vanilie. Am plecat mulțumit. Shalom! // F.B. Casa Montefiore, Radu Vodă 29A, 021.212.21.13, 0728.302.431

[fast-food]

Subway Într-o dimineață de luni, la 9:30 ante-meridian, comandam două sandwich-uri la recent deschisul Subway. De ce? Pentru că joia și sâmbăta după-amiază, când am vrut să cumpăr, cozile înaintau FOARTE încet. Mă tot gândesc, de atunci: de ce ar aștepta cineva o oră pentru niște „senvișuri”? Pentru fast-food? Sunt cu atât mai mirat cu cât la Berlin rareori era cineva la acest furnizor de haleală pe bandă rulantă. Revenind la București, am vrut să iau unul cu pâine cu parmezan și oregano și unul cu miere și ovăz. Am primit... pâine integrală și albă cu susan. „De cât” astea erau. O scurtez: ingre dientele sunt destule, inclusiv pentru vegetarieni, cu gust rezonabil. Puteți opta pentru varianta 15 sau 30 cm. Eu am ales două baze de 30 cm, unul cu friptură de vită și unul cu salam picant italia n, la care am adăugat legume și sosuri. Am plătit 35,50 lei pentru două sandwich-uri, am pedalat relaxat până acasă, unde le-am des chis. Erau destul de bune, dar fusesem taxat și pentru unul de 15 cm cu șuncă și curcan. Cred c-a fost fără intenție... // F. B. Subway, Nicolae Titulescu 1 (Piața Victoriei), bl. A7, scara 4, parter www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 69

luburi baruri [de gustibus...]

G Bar

Încă un bar marca The Embassy, sub sloganul „purely social”. Se vrea relaxat, prietenos, intim. Şi este. Dar, aşa cum ni se întâmplă din ce în ce mai des în ultima vreme (vârsta o fi de vină), îl preferăm liniştit, într-o seară oarecare a săptămânii, şi nu în weekend, plin şi agitat. Am fost într-o marţi după-amiază cu prietenii şi am stat la etaj, unde am unit toate cele trei mese. Atmosfera a fost tare plăcută, cu Gotan Project pe fundal şi aproape că nu am avut timp să admirăm decorul, uşor cam kitschos după gustul nostru. Tapetul cu femei mai mult sau mai puţin goale nu e chiar o emblemă de eleganţă, nici accentele de auriu în contextul acesta. Dar, în fine, o mai punem şi pe seama gusturilor care nu se discută. Asta doar ca să nu fim acuzaţi că suntem incredibil de cârcotaşi. Meniul este acelaşi ca în toate localurile The Embassy. Ceea ce este o mare bilă albă. Mereu ne-au atras locurile cu preţuri decente, dar care nu arată ca nişte spelunci. Dacă vă este foame, încercaţi sandviciul cu somon şi ierburi (9 lei) sau ginger salad cu creveţi la grătar, castraveţi proaspeţi şi ardei roşii, feta şi ierburi aromatice (16 lei). Dacă vă este sete, începeţi cu un G Martini cu mandarine proaspete, felii de castravete şi votcă, „short and simple like... I love you” (18 lei) şi terminaţi cu un cognac Remy Martin VSOP (28 lei). Dacă e răsfăţ, măcar să fie până la capăt. // Natalia Tomescu G Bar, Banu Antonache 40-44, 0733.444.300; www.gbar.ro

Ambianță în stil embassy

[Hot Spot]

Madame Pogany

Fotografii: Claudiu Popescu

Bucătărie urbană şi bar de zi. Iar noaptea, club. Noi am ajuns aici într-un periplu prin Piaţa Floreasca, într-o sâmbătă seara. N-a fost chiar cea mai inspirată idee, de vreme ce nu suntem pasionaţi de muzica electro, care sună groaznic de constant şi plictisitor. Am rezistat o oră. Și asta pentru că decorul este într-adevăr de admirat. O combinaţie de industrial, beton, pardoseală de stejar şi ceramică neagră, tradiţională. Ziua arată superb. Seara, oamenii parcă strică puţin locul cu agitaţia, zgomotul şi mimicile lor blazate. Camerele parcă se micşorează, designul parcă se pierde în întuneric, iar atmosfera este departe de ceea ce am simţit la Madame Pogany într-o zi obişnuită, la o cină timpurie. Vom reveni aici vinerea, însă. E seară de jazz (în seara în care scriam eu prezentul articol cânta Luiza Zan, de exemplu). Dacă adăugăm la asta şi preţurile abordabile (o apă plată, reperul după care clasific eu localurile în „preţioase” sau nu, costă 6 lei), aproape că le putem ierta scăparea de sâmbătă seara. // Natalia Tomescu

Decorul face toți banii 70 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Madame Pogany (clubul), Banu Antonache 40-44, 0744.105.613; www.madamepogany.ro

to shop Mon Chic Jardin Un loc în care primăvara e la ea acasă. Acum, grădina personală capătă un aer rafinat, cu aranjamente şi decoraţiuni discrete.

Foto: Adi Bulboacă

Detalii la pag. 73

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 71

hopping

Ana a terminat Arte, secţiunea Grafică şi a făcut multe specializări la mai multe manufacturi din Franţa şi din alte ţări. Irina a terminat ASE şi are o pregătire economică. Împreună sunt Wagner Arte Frumoase şi Poveşti.

bio

De Anca Negoiţă

Aceeași artă

din două unghiuri

uncţionează în tandem din 2006. „Joc rolul unui galerist pentru Ana”, spune Irina. Raportul, în ce le priveşte, este şi la atelier acelaşi ca în familie. „De aceea este mai greu uneori. Poţi lua lucrurile foarte personal”. Dar plusurile sunt mult mai multe. Comunicarea este extraordinară pentru că au aceleaşi valori. Când împarţi reperele cu cealaltă persoană, lucrurile se leagă mult mai uşor. „Acesta este, poate, cel mai important lucru atunci când trecem prin momente grele. Pentru că ne unim forţele şi putem să opunem o rezistenţă mai mare. În plus, vedem lucru rile din două unghiuri diferite – abordarea artistului şi pe cea a economistului, ceea ce ajută foarte mult la rezolvarea problemelor. Se creează mai multe pârghii”. Fireşte că se mai şi ceartă. Dar toate certurile urâte, care apar în orice relaţie de afaceri, pot fi şterse tocmai pentru că „relaţia de prietenie sau de familie nu poate fi ştearsă. Pot apărea fisuri, dar ai mereu un avantaj datorită sincerităţii şi comunicării”, spune Irina. Ana este vrăjită de artă, iar Irinei îi plac mult momentele în care se îmbină foarte bine creaţia cu businessul. Cum ar fi proiectele culturale din ţară şi din afară la care participă. Faza iniţială, în care merg să 72 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

povestească despre porţelan, este pre ferata amândurora, pentru că fac toate astea într-o atmosferă de vacanţă. Este consecinţa unui job pe care nu îl faci din obligaţie. Pentru Wagner, anul acesta este cel mai bogat. „E plin de proiecte personale, multe în fază incipientă, comenzi inedite (ca de exemplu „clienţi care scriu scrisori Piesă din colecția cu poveşti pentru de lămpi din iubite, vin cu ele la porțelan pictat noi şi ne roagă să le transpunem pe porţelan), proiecte cu branduri mari care se implică în cultură. Ne place efervescenţa aceasta creativă”. În plus, pe lângă tot ceea ce se creează în atelier, de la porţelan pic tat la mobilier, obiecte de iluminat, bijuterii, toate sub acelaşi concept, plănuiesc lan sarea unei colecţii de bijuterii cu porţelan, metale şi pietre preţioase la Târgul Autor din mai, colecţie cu care vor merge şi la

ana wagner A terminat Academia de Artă „Nicolae Grigorescu”, Secţiunea Grafi că, în 2000. A studiat pictura pe porţelan la Venezia, Roma, Budapesta, Bar celona, Salonic şi Paris între 1999 şi 2009. A expus la gale rii din Româ nia, Danemarca şi Franţa.

bio

Irina Wagner A luat diploma de specialist în marketing de la ASE, în 1998. A lucrat apoi la Banca Naţională a României, Peace Corps România şi Forum Invest. Din 2002 se ocupă de partea de marketing din spatele porţe lanurilor pic tate la Wagner Arte Frumoase şi Poveşti.

Berlin Fashion Week. Şi anunţă lansarea a două cărţi (Amintirile Zoei Cămărăşescu (re-editare) şi a enciclopediei de stil şi eleganţă Savoir Vivre de Sabine Denuelle) pe a căror ilustraţie o semnează Ana Wag ner. C Wagner Arte Frumoase şi Poveşti, Dr. Staicovici 19, 0728.306.619; www.wagnerarte.ro

[Green Corner]

MON CHIC JARDIN

Foto: Adi Bulboacă

În Piaţa Operei, chiar lângă Biserica Sfântul Elefterie, a răsărit anul trecut, târziu în toamnă, o florărie co chetă. I-am dat târcoale toată iarna, dar, printre nămeţi, parcă n-aveam de loc spor să mă bucur de ghivece co lorate, flori parfumate şi alte treburi pri măvăratice. Aşa că am amânat până după Paşte, când i-am călcat pra gul. Obişnuită cu flo răriile clasice de pe la noi şi cu ta ra bele din colţurile in tersecţiilor, am avut parte de o sur pri ză plăcută – flori multe Printre ceainice și şi colo rate în vaze, cutii de bijuterii... ghivece sau alte re ci piente mai puţin staniolului de la co con venţionale (cum ar fi o cupă de zile florilor”, mi-a şampanie sau o cutie de bijuterii), spus. După care mi-a accesorii de grădină art deco, lu ară tat aranjamentele mânări parfumate, cutiuţe şi altele flo rale din magazin, de la Yankee Candle, incu batoare făcute chiar de ea – pen tru orhidee, pui ţo păitori de un coşuleţ pastel de lemn şi oiţe simpatice. M-a întâmpi tablă cu miniroze, nat o vânzătoare tare prietenoasă, as tera şi frezii (150 de la care am aflat că florăria este lei cu tot cu recipient), un altul o afacere de familie, că mai are „o ro tund, după modelul britanic, de soră” în Pipera (Jasmine) şi că flo culoarea levănţicii. rile sunt o pasiune atât pentru pro În afară de flori, cel puţin la fel prietari, cât şi pentru ea (profesia de plăcute privirii, sunt şi ac sa fiind aceea de jurist). „Încercăm cesoriile de grădină art deco. Pe să dă râmăm mitul garoafei şi al

Accesorii de grădină

care le puteţi fo losi nu doar în grădină, ci şi în casă. „O clientă a cumpărat su portul de ghive ci în formă de colivie pentru a-şi depozita eşarfele, alta a luat suportul în formă de ceainic pentru a-l fo Aranjament losi pe post de floral cu fructieră. Un miniroze, domn a cumpărat astera și un incubator frezii pentru orhidee, zicând că îl va umple jumătate cu nisip şi câteva pietre şi nuci şi îl va utiliza pe post de accesoriu de casă”. // Anca Negoiţă

Mon Chic Jardin, Doctor Lister 1, 0730.068.706

[Fashion Spot]

Târg de modă şi cultură vintage. Primăvara aceasta, la a 8-a ediţie, în weekendul 5-6 mai, la Sala Dalles. Tema La Dolce Vita. Adică „senzaţii tactile, imaginaţie pură şi bucuria de a trăi în prezent”. Într-un prezent dominat de tot ceea ce înseamnă vintage – vechi şi valoros, unic şi memorabil. Unele articole din această categorie sunt noi, păstrate impecabil, iar altele au fost folosite fără să fie deteriorate. În orice caz, produsele trebuie să fie autentice, nu doar second-handuri sau, pur şi simplu, haine vechi. V for Vintage La Dolce Vita va avea peste o sută de expozanţi şi două secţiuni noi: bio&organic şi art&deco. Sunt aşteptaţi peste 3.000 de vizitatori. Dacă vă număraţi printreaceștia veţi vedea vintage autentic, printuri fanteziste, pandante excentrice, ţinute extravagante, imprimeuri colorate, flori suprarealiste pictate pe fuste şi rochii, boboci metalici de agăţat în piept, cercei în formă de margarete, irişi şi trandafiri, pălării decorate, flori glasate. Vor fi, bineînţeles, new entry-uri în design, bijuterii, accesorii, colecţii de designer pe tema La Dolce Vita.

Foto: PR

V for Vintage

Dolce far... shopping

„Spiritul pe care îl căutăm este dare to wear colors – purpuriu, galben, turcoaz, fucsia, oranj, lime şi orice altceva vă mai puteţi imagina. De evitat nuanţele de alb, negru, bej, gri sau alte tonuri neutre sau şterse”. // Anca Negoiţă www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 73

D Lolita Fashion & Coffee Corner

fashion item Irregular Choice

Sunt printre cei mai excentrici pantofi pe care îi ştiu. Şi ştiu o grămadă de pantofi. În România au intrat de ceva timp deja în magazinul online Fashionlab (boutique de mărci alternative). Irregular Choice este, în mod clar, pentru cele care vor să iasă din

tipare. Culorile, imprimeurile, formele, toate ţipă „vreau să fiu în centrul atenţiei!”. Iar colecţia de anul acesta păstrează tonul, cu acelaşi stil tradiţional japonez, split-toe look, pe care îl regăsiţi în fiecare colecţie. Între pene de păun, aplicaţii din materiale speciale şi steagul Americii sau Marii Britanii aveţi de unde alege, fie că vreţi să şocaţi în fiecare zi sau doar la evenimente deosebite. Preţurile variază între 250 şi 600 de lei, în funcţie de model. Dar acesta nu este un criteriu. Tot ce contează

Nu este vorba despre Lolita lui Nabokov sau a lui Lyne. Ci despre o fată, de orice vârstă, pasionată de hainele vintage, fie ele şi doar în spirit. Pentru ea s-a lansat, cu doar câteva luni în urmă, Lolita Fashion. Deşi proprietara magazinului a gândit boutiqueul ca pe unul de gen, a fost nevoită ulterior să aducă şi haine noi, de designer. România nu este încă pregătită pentru acest val, spune ea. Dar este pregătită pentru un concept boutique care are, pe lângă umeraşe pline, şi un coffee corner, unde se pot organiza tot felul de evenimente speciale sau, pur şi simplu, se poate bea o cafea într-o atmosferă audreyhepburn-iană. Casa în care se află Lolita este superbă – tavane înalte, uşi franceze, sobe de teracotă. Proprietara locului a adăugat însă şi mai mult farmec cu ajutorul câtorva accesorii de design cumpărate din anticariate sau târguri, cum ar fi o maşină de cusut care pare să fie acolo de secole, un gramofon care încă funcţionează, o canapea de la 1800, un telefon străvechi, şi el funcţional.

[Hot Shop]

Entrance

Adelina Ivan, twenty (2) too, Lucian Broscăţean, LANAA şi Bold sunt brandu rile fashion româneşti pe care le puteţi găsi la En Despre lux cu altă abordare

sunt tocurile. „Tocuri, tocuri, tocuri! Pantofii trebuie să aibă tocuri! Cu cât sunt mai ciudaţi ca formă sau imprimeu, cu atât au mai mult succes”, spun cei de la Fashionlab. // Natalia Tomescu

www.fashionlab.ro 74 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Foto: Adi Bulboacă

[Nou deschis]

Wear me, work me, love me

Dincolo de ambianţă, Lolita vă vinde o stare. Roşie cu buline albe, exact ca rochia de la intrare. Chiar dacă multe dintre piese nu sunt vintage, ele păstrează linia retro. Rochiile, sacourile, fustele şi accesoriile de serie sunt alese cu grijă, ca să nu iasă din concept. Piesele vin de la Londra, din diverse ateliere specializate, şi din România (atelierul Venezia, de exemplu). Preţurile sunt medii spre mici – o rochie din dantelă neagră cu vârsta de 50 de ani costă 160 lei, un sacou Venezia, 110 lei, o rochie pe a cărei etichetă scria „wear me, work me, love me” costă 120 lei. // Anca Negoiţă

Lolita Fashion & Coffee Corner, Hristo Botev 6A, 0724.765.770

trance în acest sezon. Pe lângă acestea, umeraşele sunt ocupate de piese din „cealaltă parte a luxu lui”, cât se poate de au

tentice, libere, nealini ate standardelor, complet neconvenţionale şi, une ori, pe dos. Din magazin nu puteau lipsi Vivienne Westwood, cu colec ţia pentru bărbaţi, Peachoo+Krejberg, Lanaa, Marsell, ochelarii de soare Mykita, 08 Sir cus şi, dacă aveţi răbdare, sigur mai găsiţi şi alte nume cel puţin la fel de ex travagante. În plus, direct de la Pump Shop, aveţi la Entrance şi o frumoasă colecţie de biciclete sur mesure, handmade şi cum vă mai plac vouă. // A.N. Entrance, Ion Brezoianu 2325, 0745.314.430

ealth

Este o sală-concept nouă, numai bună pentru cei care nu sunt motivaţi 100% atunci când vor să slăbească, să se întreţină sau, pur şi simplu, să facă sport. De Anca Negoiță

[nou deschis]

B.Energy Body & Mind Fitness

studio rotund pentru workout

oua sală abordează patru direcţii: motivaţional, nutriţie, fitness şi estetică. Adică are cabinete de consiliere, masaj, estetică şi un studio rotund de 130 de metri pătraţi în care să vă daţi sufletul sub supravegherea şi îndemnul ferm al unui instructor. Programele de fitness sunt împărţite în cinci categorii. Pentru tonifiere există programele Ener gy pump,Tone up, ABT, Body training şi Legs & butts, pentru supleţe şi remodelare mergeţi la Fit ball şi Power pilates, pentru cardio încercaţi Jump aerobic, Fat burn ing, Dance aerobic şi Step dance, pentru flexibilitate şi coordonare aveţi de ales între pilates şi gimnastică yoga iar pentru

[THERAPY]

dans aveţi Energy dance, Dance aerobic şi Step dance. Seminarele motivaţionale au loc lunar. Şedinţele de consiliere nutriţională se întâmplă mai des, ori de câte ori e nevoie. Workshopurile motivaţionale se ţin, de obicei, joi seara, în cea de-a treia săptămână a lunii, şi sunt susţinute de trainerul Cris tian Răducan, specializat în Programare NeuroLingvistică. Până acum subiectele au fost despre cum să iei decizii eficiente, de spre cele 6 nevoi umane care influenţează alegerile şi „Jumătatea nevăzută a scopu rilor”. Partea de estetică are tratamente cor porale (masaje de relaxare, anticelulitic, cu miere, cu bambus, suedez, terapeu tic, cu pietre calde, prenatal şi limfatic),

B.Energy, Griviței 8-10, 0732.134.404; www.benergy.ro

LunaScrieDespreTine

Se întâmplă la Green Hours, la ideea Verei Ion şi a lui So rin Poamă, cei care au lansat proiectul Scrie despre Tine, o platformă deschisă de educaţie şi dezvoltare personală prin artă. Programul presupune adu narea mai multor grupuri de lucru în care participanţii se antrenează în a povesti expe rienţe personale, a observa şi descrie contextul în care tră iesc, a asculta şi reprezenta poveştile celor din jur, toate prin exerciţii creative de actorie şi dramaturgie. Rezultatul va fi câte o piesă de teatru scrisă de fiecare dintre participanți, care Foto: Adi Bulboacă, PR

manichiură şi pedichiură express (durează cam 10 minute), coafură express (pen tru cine nu vrea să plece înapoi la birou ciufulit). Preţurile programelor de fitness încep de la 39 lei pentru o şedinţă, un abona ment costă 165 lei (8 şedinţe), iar unul full fitness costă 280 lei. Oricare dintre abonamente are incluse şi două intrări pentru un însoţitor. Preţul pentru un masaj de relaxare este de 70 lei, iar o manichiură rapidă costă 35 lei. Intrarea la un seminar motivaţional este de 60 lei, iar o consultaţie de nutriţie costă 70 lei. O şedinţă cu ins tructor personal costă 85 lei. C

apoi va intra în faza de producție, pentru a fi juca tă în fața unui public. Scrie despre Tine construiește un puzzle imens de povești şi personaje care pot oferi o cheie de înțelegere - ce tip de relații și conflicte apar, care sunt adevăratele subiecte care îi preocupă pe cei din jur, care sunt temele mari ale lumii.După un an și jumătate de lucru cu prima grupă, echipa prezintă rezultatele laboratorului - 8 scenarii pentru teatru, scrise și documentate pe povești personale. Pe lângă lecturi, vor fi incluse în programul LunaScrieDespreTi ne și spectacolele deja produse (Ich clown şi Refuz să cresc. Dacă puteți face o mică donație). În mai se vor citi/juca Io te-am făcut, io te omor de Andreea Lupu (9 mai, ora 18:00, MNAC), De fiecare dată când ne despărţim de Dana Canurschi (15 mai, ora 19:00, Green Hours) şi altele. // Anca Negoiţă

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 75

de încercat

[cursuri]

Primul ajutor

Se ţine într-un studio la Piaţa Romană, în fiecare vineri de la ora 20:00. Să aveţi îmbrăcăminte lejeră şi şosete. Şi 10 lei pentru intrare. 5 minute de râs sănătos înlocu iesc 40 de minute de odihnă. Hohotele întăresc imunitatea, reduc stresul, combat depresia, melancolia, anxietatea, îmbunătăţesc memoria şi înlătură insomnia. Nu degeaba regii îşi angajau bufoni. Râsul, ca şi căscatul, este contagios. Pe asta se bazează cei care ţin atelierul. Dacă la început veţi zâmbi mecanic, până la final nici nu vă veţi mai aminti de ce vă tăvăliţi pe jos ţinându-vă de burtă. De ce aţi vrea să faceţi asta? Pentru că, pe lângă toate beneficiile de mai sus, trebuie să mai ştiţi că 20 de secunde de râs echivalează cu 3 minute de mers rapid (deci mai şi slăbeşte), că măreşte nivelul endorfinelor şi că până şi cercetătorii (probabil că nu cei britanici) spun că au făcut un studiu din care reiese că avem nevoie de 15 minute de râs zilnic pentru a fi sănătoşi. Aşa că, dacă în jurul vostru sunt numai posaci, un atelier de pozitivare, joacă, râs şi yoga râsului nu poate să facă decât bine. Până la urmă, un copil de 6 ani râde de 300 de ori pe zi, iar un adult de numai 15-20 de ori în 24 de ore. // Natalia Tomescu

Atelier de râs, Studio Romană, Magheru 29, Et. 1, Ap. 8, Interfon 8C

Foto: PR

Atelier de râs

Simulare de resuscitare

O persoană în stop cardio-respirator moare în 3 minute, dacă nu i se acordă primul ajutor. În medie, până vine ambulanţa, trec 10 minute. La un calcul simplu, dacă nu ştiţi care este manevra de prim ajutor, pacientul... moare. De Anca Negoiţă

e la acest trist adevăr au pornit cei de la Asociaţia React atunci când au creat proiectul „O viaţă poate depinde de tine” (realizat în parteneriat cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Ministerul Sănătăţii şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale prin Serviciul Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112). Programul a fost lansat în toamna lui 2011 cu scopul de a responsabiliza şi educa populaţia cu privire la apelarea corectă a serviciului de urgenţă 112 şi la necesitatea acordării, în mod corect, a primului ajutor până la venirea ambulanţei. Proiectul se va derula pe tot par cursul anului 2012 şi se poate prelungi şi anul viitor. Dacă vi se pare de folos să ştiţi cum

[știați că...] • Pe o suprafaţă arsă nu se aplică ulei, creme, unt, varză murată, miere, gheaţă, ou crud, ceapă sau cartof tăiat şi nu se sparg bășicile. • O persoană inconştientă nu trebuie stropită cu oţet sau alcool, nu trebuie forţată 76 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

se salvează o viaţă, vă puteţi înscrie la cursul de prim ajutor foarte simplu. Log in pe www. salvez.ro. Veţi fi contactaţi de echipă pentru a fi programaţi la următoarea clasă disponibilă. Cursul durează 2-3 ore, este gratuit, iar partici panţii sunt instruiţi de paramedici SMURD.Toţi cursanţii învaţă şi exersează, sub îndrumarea instructorilor, manevrele de resuscitare în caz de stop cardio-respirator şi de obstrucţie a căilor respiratorii, două situaţii cu risc ridicat de deces. La nevoie, conţinutul cursurilor este adaptat. Astfel încât se organizează şi clase pentru tinerii părinţi care vor să afle care sunt manevrele de prim ajutor pentru nou-născuţi, cursuri pentru biciclişti, cursuri pentru perso nalul restaurantelor și lista poate continua. C să bea lichide şi nu este nevoie să fie pălmuită. • Înainte de leşin, victima nu trebuie încurajată să inhaleze sare de lămâie sau piper. • În caz de rănire la nivelul ochilor, nu se va folosi ceai de muşețel - acesta conţine impurităţi, irită ochiul şi poate produce infecţii.

uto

Test drive

CULTURAL Foto: Adi Bulboacă

Doamnelor şi domnilor, am beneficiat de un regal pe care vi-l împărtăşesc cu mândrie: am plecat la Craiova să văd Sone tele lui Shake speare puse în scenă de Robert Wilson. Și nu oricum! Am condus cel mai nou Mercedes Clasa B. De

Moment emoționant și inconturnabil în periplul nostru: odihna de seară a celui mai nou mercedes Clasa b la umbră de troiță, pe margine de drum

Miruna Ghițescu atenția la detalii, pentru care îi iubim pe cei de la Mercedes-Benz

Profilul sportiv al unei mașini de familie

ă imaginați, poate, că mașinile și cultura nu au nimic în comun. Cel puțin nu de la sine. În cazul de față au avut mare legătură: am plecat de la București în Bănie la volanul unui Mercedes B 180 CDI BlueEFFICIENCY. Interiorul este făcut cu acea atenție la detalii și calitate a materialelor așa cum – știți prea bine – ne-au obișnuit cei de la Mercedes. Scaunele sunt confortabile, mai ales la drumuri lungi, iar bordul este ergonomic și prietenos, dacă reușești să înveți toate butoanele și semnificațiile iconițelor de pe display. Și, pentru că tot vorbim despre display, la un moment dat am zărit o pictogramă care mă avertiza că „Ocupanții locurilor din spate ar trebui să-și pună centurile”.Arunc o privire scurtă în retrovizoare și îmi dau seama că senzorii detectaseră o greutate neasigurată pe bancheta (foarte spaţioasă) din spate: geanta! Nu vă imaginați că aveam ditamai valiza la mine. Era vorba doar de maxim 2 kilograme, mai puțin decât un bebeluș.Asta da mașină de familie, îmi spun.

Ba, mai mult, mi-a părut chiar rău că nu dețin una (familie, vreau să zic). S-ar fi asortat de minune cu Mercedesul Clasa B. N-am ce-i face... poate la următorul test drive! Dar să revenim la drum. E genul de mașină pentru șofatul căreia aproape că nici nu trebuie să depui vreun efort. E nevoie doar să te „scufunzi” în universul MercedesBenz, populat în cazul acesta cu o cutie automată cu 7 trepte, cu trei moduri de transmisie – „Economy”, „Sport” și „Manual”, fiecare adaptat unui stil de condus, cu faruri care se aprind și se reglează singure în funcție de parametrii drumului, cu ABS,ASR și sistem de asistență la pornirea în rampă și, ca o noutate, cu un sistem de prevenire a coliziunilor.Asta ca să enumăr doar câteva dintre caracteristici. Consumul mediu înregistrat de noi pe acest traseu a fost de doar 5,43 litri la suta de kilometri. Încântați de drum – adică de mașină, mai puțin de șosele –, am ajuns cu bine la teatrul din Craiova, exact înainte de începerea spectacolului. Pe scurt... Sonetele au fost absolut fabuloase. Și trebuie să mărturisesc că o

Un mercedes punctual la întâlnirea cu shakespeare

asemenea reprezentație merita o asemenea mașină.Vi le recomand cu multă căldură pe amândouă, în ce ordine doriți dumneavoastră. În loc de concluzie: până ajung eu să‑mi fac o familie demnă de Clasa B, dacă mai știți doritori care să încredințeze mașini pentru un test drive unor pasionați de teatru și de șofat (în maximă siguranță), unor iubitori de mediu (BlueEFFICIENCY chiar și-a făcut treaba!), vă anunț cu respect că în luna mai are loc festivalul de teatru de la Sibiu... C www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 77

oteluri

info point

Villa Barrio

Foto: Adi Bulboacă

Bar Lounge & Restaurant Se află chiar în centrul vilei, la parter. Este inundat de culori vii şi destul de convenabil pentru cei care vor să savureze o cafea, să guste unul dintre Bite-uri sau să încerce un cocktail Barrio. Este deschis zilnic de dimineaţă până la 12 noaptea. La cerere, în cazul unui eveniment special sau al unui eveniment cu mai

mult de 200 de invitaţi, cele două baruri pot fi mutate pentru a face mai mult loc. Restaurantul este „condus” de cheful George Catană, cel care se ocupă de meniurile şi preparatele tuturor localurilor marca The Embassy. Şi aici, ca şi în celelalte restaurante şi baruri din Bucureşti, meniul este internaţional cu accente meridionale. Preţurile sunt

şi ele aceleaşi. O salată de spanac şi letucce cu ficat de raţă şi creveţi Black Tiger costă 24 lei, o porţie de escargots costă 25 lei, un muşchi de vită cu ciuperci porcini este 40 lei, o caracatiţă la grătar cu orez basmatic şi sos sweet chili este 35 lei, iar un mousse de ciocolată albă şi neagră cu coşuleţ crocant costă 16 lei. Restaurantul este deschis în fiecare zi până la ora 23:00. De curând s-a deschis şi terasa.

Pe vremuri, era casa unei familii nobile bucureştene. Vila în stil art deco a fost construită la începutul secolului XIX şi decorată de artişti italieni ai timpurilor. Acum se numeşte Barrio şi este un boutique residence. De Anca Negoiţă

Nu doar restaurant, ci și hotel

ila se află în Piaţa Amzei, la două minute de mers pe jos din Piaţa Romană. Pentru cei care vin de la aeroport, se poate ajunge cu autobuzul sau trenul direct în oraş la Gara de Nord, iar de acolo cu metroul până la Piaţa Romană. Noi am ajuns într-o după-amia ză însorită după o plimbare pe Dacia. Ştiam casa de pe vremea când găzduia Mazagran. Şi mereu am vrut să intrăm, dar n-a fost să fie. Aşa că, deoarece avea uşile deschise, o terasă goală şi nişte chelneri prietenoşi, am intrat în curte. Am cerut o cafea şi un pahar cu apă şi ne-am tolănit pe canapelele moi. La prima vedere, casa este impunătoare, aproape că nu te invită înăuntru decât dacă ești îmbrăcat frumos, cu batistuţa călcată şi apretată în buzunarul de la piept, cu o rochie de seară poate sau, cel puţin, cu o broşă cu

78 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

perle. Arhitectura cu fason nobili ar, arcadele, stucaturile, saloanele generoase şi terasa deschisă ne-au amintit de vechea faimă de mic Paris pe care Bucureştiul o purta cu graţie cu câteva zeci de ani în urmă. Am auzit şi noi poveştile de la părinţi sau bunici. Cu toate astea (şi pentru că în ziua cu pricina se întâmpla să fim mai dichisiţi), ne-am făcut curaj şi am intrat. Am descoperit un hol larg cu un bar mobil în centru şi camere înalte de-o parte şi de alta a acestuia. Am aflat aici că Barrio nu este doar un restaurant cu terasă, ci şi hotel. Vila din Piaţa Amzei are 8 camere – 4 deluxe şi 4 junior suite. Camerele deluxe au king size bed, baie, papuci de unică folosinţă, uscător de păr, minibar, seif, aer condiţionat, telefon, Wi-Fi, toate în 25 de metri pătraţi şi pentru preţul de 50 euro pe noapte (30 euro până la sfârşitul

Regăsiți dichisul de altădată

lui august, în „sezonul discounturilor”). Camerele junior suite au aceleaşi dotări, dar sunt mai mari, de 54 de metri pătraţi pe două nivele – la primul nivel este un salon de zi cu un divan şi scară interioară, iar la al doilea nivel (mansardat) se află patul king size şi baia. Cu discount, camera costă 40 euro pe noapte (fără, este 70 euro). Micul dejun nu este inclus în preţ, dar, pentru 4 euro, clienţii pot alege între cele trei variante de mic dejun din restaurantul de la parterul vilei. Cel mai mult ne-a plăcut scara de acces în camere. Veche, masivă, din lemn patinat de vreme, se mişca sub greutatea noastră, făcându-ne să ne imaginăm po veşti cu domni şi domniţe care au urcat-o şi coborât-o, clandestin sau... nu. C Villa Barrio, Biserica Amzei 30, 0722.222.331; www.barrio.ro

ravel

Cinque Terre pentru gurmanzi Nu vă place să faceţi plajă, să urcaţi şi să coborâţi? Poate vă place să mâncaţi şi să beţi! Cinque Terre şi Genova se află în Liguria, zonă vestită pentru vinurile sale de soi. Chiar dacă suprafaţa Liguriei reprezintă doar puţin peste 1% din întreaga Italie, aici s-au strecurat câteva vii celebre în lumea întreagă, cea mai cunoscută regiune fiind, surpriză, Cinque Terre. Pe pantele abrupte ale munţilor, sătenii au săpat şi consolidat de secole terase pe care uneori se află un singur rând de viţă de vie, sursa unor vinuri albe, parfumate şi uşoare, numai bune de însoţit excelentele feluri de mâncare cu fructe de mare şi peşte pentru care regiunea este atât de cunoscută. Şi nu vă temeţi, puteţi mânca oricât, căci ameninţarea kilogramelor în plus dispare ca prin minune odată ce începeţi să urcaţi şi să coborâţi miile de trepte şi kilometrii de pantă abruptă. Dacă tot sunteţi aici, puteţi încerca şi paste cu pesto genovese, căci vă aflaţi exact în locul de baştină al unuia dintre cele mai populare sosuri ale Italiei. Busuiocul proaspăt, seminţele de pin râşnite, usturoiul, uleiul de măsline şi cel mai tare parmezan sunt pe lista ingredientelor acestui sos, a cărui aromă poate varia mult în funcţie de bucătar. În orice caz, e mult mai savuros decât versiunile de găsit în supermarketurile noastre. Monterosso este cunoscut pentru felurile sale cu anşoa, iar Corniglia, pentru miere. C 80 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Cinque Terre

Bătălia muntelui cu marea

Este de ajuns o singură fotografie din Cinque Terre pentru a pune această populară destinaţie turistică pe lista locurilor obligatoriu de vizitat. Pentru români e şi uşor, cele cinci sate fiind accesibile pentru toate buzunarele. De Ștefan Dobroiu

entru că Cinque Terre se află între Pisa şi Genova, o vizită în aceste două oraşe pică foarte bine, mai ales că şi ele te pot ţine ocupat cel puţin o zi. Combinaţia ideală? Un zbor low-cost spre Pisa, o zi petrecută în oraşul turnului înclinat şi-al frumoasei catedrale, apoi lupta cu miile de scări din Cinque Terre şi puţină lâncezeală pe plajă (numai de voi depinde proporţia dintre cele două), după care câteva zile în Genova, oraş al navigatorilor, al străduţelor înguste, străjuite de clădiri roz-oranj, şi-al unuia dintre cele mai romantice cimitire din lume. Este o vacanţă completă, mai ales că în Cinque Terre te poţi bucura nu doar de mare, ci şi de munte. Dacă preferi plaja, ar fi o idee bună să rămâi în Monterosso. Din cele cinci sate, acesta se află cel mai la nord (deci mai aproape de Genova) şi are plaja cea mai generoasă, ceea ce-l face perfect pentru amatorii de soare. Este şi locul de baştină al Gigantului, un uriaş sculptat în stâncă, gârbovit de greutatea unei lespezi de piatră, de găsit la capătul

dinspre nord al plajei. În partea opusă este tunelul (pe deasupra trece linia ferată) către centru, locul unde găseşti cele mai bune restaurante, o bisericuţă (cu uşi automate!) şi mici magazine de suveniruri. Pentru cea mai frumoasă privelişte din Cinque Terre ai putea rămâne peste noapte ori în Manarola, ale cărui clădiri multicolore construite în trepte sunt perfecte pentru o poză numai bună de like-uit de zeci de ori pe Facebook, ori în Vernazza, ridicat pe o limbă de pământ înconjurată de apele albastre ale Mediteranei. Oriunde ai sta, toate celelalte sate sunt foarte uşor accesibile: scurte călătorii cu trenul (pentru leneşi) şi goana pe cărări abrupte pentru... cei care au mâncat prea mult, lucru foarte firesc în Cinque Terre. Marele farmec al satelor nu vine doar din arhitectură, turcoazul mării şi entuziasmul localnicilor, ci şi din pitoreştile cărări de acces. Să ajungi cu automobilul personal în Cinque Terre este o idee pur şi simplu proastă, căci acest rai al pietonului e şi un iad al şoferului, circulaţia

Plaja din Monterosso, cu stânca ei solitară

Toate străzile din Riomaggiore duc spre terasele cu viţă de vie Vedere de pe plaja din Monterosso

Prânzul obligatoriu: un cocktail de fructe de mare

Trepte, trepte, trepte Simboluri ale dragostei, pe Via dell’Amore

Foto: Ștefan Dobroiu

fiind interzisă în multe locuri şi accesul spre celelalte sate necesitând ocoluri îndelungate pe serpentine periculoase. Cel mai bine e să puneţi în rucsac o sticlă cu apă şi loţiune de soare, pe cap o şapcă şi în buzunar mica hartă vândută la punctul de pornire pe fiecare cărare (accesul costă câţiva euro) şi să luaţi Cinque Terre la picior, ba urcând, ba coborând pe unul dintre cele mai accidentate terenuri pe care le-aţi văzut în viaţa voastră. Marea şi valurile înspumate vor fi întotdeauna în dreapta (sau stânga), iar în faţă multe trepte, dar printr-un peisaj atât de frumos, încât va fi o plăcere să le tot urci şi să le cobori. E de la sine înţeles că în bagaj ar trebui să aveți şi încălţări foarte confortabile. Cea mai populară cărare (deja un bulevard în toată regula, cu acces şi pentru persoanele cu handicap) este cea dintre Riomaggiore şi Manarola, denumită Via dell’Amore, cărarea dragostei. Aici îndrăgostiţi din lumea întreagă îşi declară din nou iubire eternă şi, ca să o pecetluiască pe vecie, leagă un lacăt oriunde mai găsesc spaţiu. C

Via dell’Amore

www.bewhere.ro

| MAI 2012 | BeWhere! | 81

adrese utile

Dacă nu știți cum și unde să ajungeți, noi vă punem semnul exclamării pe hartă. B Muzică clasică Teatrul de Stat, Arad; www.teatrulclasic.ro Casa Studenților, Bacău, 0234.53.65.12 Ateneu, Bacău, 0234.51.35.45 Sala Rotary, Baia Mare, jud. Maramureș; www.rotaryclub-baiamare.ro Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoșani; www.teatrulmihaieminescubt.ro Reduta, Braşov; www.centrulculturalreduta.ro Casa Armatei, Braşov, Bulevardul Eroilor 1 Sala Radio, Bucureşti; http://orchestre.srr.ro Opera Română, București; http://onb.operanb.ro/ro/ Teatrul „George Ciprian”, Buzău; www.teatrulgeorgeciprian.ro Teatrul Național Caracal, Cuza Vodă 10, jud. Olt Sala cu orgă, Chişinău, Republica Moldova; www.organhall.md Opera Maghiară, Cluj-Napoca; www.opera-maghiara-cluj.ro Casa de Cultură a Studenților, Cluj-Napoca; www.ccsclujnapoca.ro Teatrul Național, Constanța; www.teatruldestatconstanta Teatrul Național „M. Sorescu”, Craiova, jud. Dolj; www.tncms.ro Catedrala Armenească din Dumbrăveni, piața Timotei Cipariu, jud. Sibiu Teatrul Municipal Focşani, Republicii 77, Focșani, jud. Vrancea Teatrul Muzical, Galați; www.tmnl.ro

Casa Studenților, Iași; www.ccsiasi.ro Sala Filarmonicii, Iaşi, http://filarmonicais.ro Sala Traube, Mediaş, salatraube2008.wordpress.com/ Radio Vacanţa, Mamaia; www.radiovacanta.ro Sala Filarmonicii, Oradea; www.bihon.ro Teatrul de Stat Regina Maria, Oradea, jud. Bihor; www.teatruloradea.ro Casa de Cultură a Sindicatelor Piteşti, General Vasile Milea 3, 0348.807.591 Teatrul de Stat, Pitești; www.davila.ro Casa de Cultură a Sindicatelor Roman, jud. Neamț, P-ța Roman Vodă 5, 0233.740.438 Casa de Cultură, Reşiţa, jud. Caraș-Severin; www.ccsresita.ro Sala Capitol, Timişoara; www.filarmonicabanatul.ro Casa de Cultură Sânnicolau Mare, Republicii 14, jud. Timiș Palatul Culturii Târgu Mureş, George Enescu 2, jud. Mureș Centrul Cultural, Tulcea; www.artl.ro B TEATRU Teatrul Metropolis, Mihai Eminescu 89, 021.210.51.08, 0728.138.265 B Film Cinemateca Eforie, Eforie 2, 021.313.04.83 Cinema Studio, Gheorghe Magheru 12-14, 021.316.55.26 B Muzică Arenele Romane, Cuţitul de Argint 26

Hard Rock Cafe, Kiseleff 32, 021.206.62.61 Jukebox Venue, Turturelelor 11, 0725.927.907 Sala Radio, G-ral Berthelot 62, 021.303.14.28 Sala Palatului, Ion Câmpineanu 28, 021.315.73.72 Teatrul Nottara, Magheru 20, 021.317.41.01, 021.318.89.01 Teatrul Odeon, Calea Victoriei 40-42, 021.314.72.34 The Silver Church, Plevnei 61, 021.313.55.92 B Artă Andreiana Mihail Gallery, Muzeul Storck, Vasile Alecsandri 16 MNAC, Izvor 2-4, aripa E4 Galeria Galateea, Calea Victoriei 132 Galeria Atelier 35, Șelari 13 Galeria 26 / OTA, Dr. Staicovici 26 Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, parter, cuhnie, Valea Parcului 1, Mogoșoaia, Ilfov Readers Café, Metropolis Center, Grigore Alexandrescu 89-97 Atelier 030202, Sfânta Vineri 11 Elite Art Gallery, Academiei 15 Muzeul Curtea Veche, Franceză 27-31 Salonul Le Lotus Bleu, Colței 3 Asociația Estenest, Drumul Taberei 92, bl. C7, sc. F, ap. 235 Premiul Henkel CEE pentru Artă, Teodor Ștefănescu 4 Art Café, Piața Mare 16, Sibiu Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal, Tribunei 6, Sibiu Club Electroputere, Calea București 56, Craiova Essl Museum, Att. Of Johanna

Langfelder, An der Donau-Au 1, Klosterneuburg, Viena B Oraş Muzeul Țăranului Român, Kiseleff 3 Muzeul Național de Artă, Calea Victoriei 49-53; www.mnar.arts.ro Muzeul Național Cotroceni, Bulevardul Geniului 1, 021.317.31.00; www.muzeulcotroceni.ro Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Kiseleff 1, 021.312.88.26; www. antipa.ro Complexul Național Muzeal Astra, Sibiu, Piaţa Mică 11, 0269.202.400 Moara de Hârtie, Funieru 279, Comana, jud. Giurgiu, 0246.283.399, 0743.266.262 Casa memorială „Gellu Naum”, Comana, jud. Giurgiu Atelierul de Trenulețe, Popa Stoica Farcaş 88, 0744.839.590 Atelier de olărit „Lut Ars”, Sat Piscu, jud. Ilfov, 0722.121.566 Hotel Cișmigiu, Bulevardul Regina Elisabeta 38 B Localuri Bruno Wine and Coffee Shop, Covaci 3, 021.317.17.41, 0757.557.291 Casa Montefiore, Radu Vodă 29A, 021.212.21.13, 0728.302.431; www.casamontefiore.ro G Bar, Banu Antonache 40-44, 0733.444.300; www.gbar.ro Hanu’ Berarilor, Pache Protopopescu 51, 031.438.00.59, 0725.008.005 La Teral, Splaiul Unirii 6, bl. B3A, etaj 8, 021.455.44.00,

0751.133.133 Madame Pogany, Banu Anto nache 40-44, 0744.105.613 Stadio Sports Bar, Ion Câmpineanu 11, 021.3122492, 0731.333.311; www.stadio.ro Subway, Nicolae Titulescu 1, bl. A7, sc. 4, parter Terasa Argentin, Blănari 13 Club A, Blănari 14; www.cluba.ro Pe Baricade, Radu Vodă 23A, 021.331.31.44 Novi Aquarium, Calea Floreasca 111-113, 0722.606.400 Golazo Sports Bar, Smârdan 12-14 Derby Bar&Restaurant, Eroii Sanitari 49A, 021.410.85.45, 0722.50.0361; www.derbypub.ro B Shopping Wagner Arte Frumoase şi Poveşti, Dr. Staicovici 19, 0728.306.619; Entrance, Ion Brezoianu 23-25, 0745.314.430 Lolita Fashion & Coffee Corner, Bulevardul Hristo Botev 6A, 0724.765.770 Mon Chic Jardin, Doctor Lister 1, 0730.068.706 B health Atelier de râs, Studio Romană, Bulevardul Magheru 29, Et. 1, Ap. 8, Interfon 8C B.Energy, Calea Griviţei 8-10, Et. 1, 0732.134.404; www.benergy.ro B carte Fundația Löwendal, P-ța Gh. Cantacuzino 1, 021.210.33.60 Romexpo, Mărăști 65-67; www. romexpo.ro B hotel Villa Barrio, Biserica Amzei 30, 0722.222.331; www.barrio.ro

Unde ne găsiți prin țară La toate punctele InMedio (Kaufland, Real, Auchan, Carrefour, diverse alte galerii comerciale) şi Relay (aeroporturi, gări) din țară, în orașele: Alba Iulia, Alexandria, Arad, Bacău, Baia Mare, Bistrița, Botoșani, Brăila, Brașov, București, Buzău, Câmpulung Muscel, Carei, Cluj, Comănești, Constanța, Craiova, Deva, Drobeta-Turnu Severin, Focșani, Galați, Giurgiu, Hunedoara, Iași, Medgidia, Mediaș, Miercurea Ciuc, Mioveni, Odorheiu Secuiesc, Onești, Oradea, Orăștie, Piatra Neamț, Pitești, Ploiești, Râmnicu Sărat, Reghin, Reșita, Roman, Satu Mare, Sibiu, Sighetu Marmației, Sighișoara, Slatina, Slobozia, Suceava, Târgoviște, Târgu Jiu, Târgu Mureș, Timișoara, Tulcea, Turda, Vaslui, Zalău.

B Alba Iulia Humanitas, 1 Decembrie 1918, bl. M10 B ARAD Cărtureşti Atrium, Bd. Aurel Vlaicu 10 - 12, Atrium Center B BRAȘOV Cărtureşti, Piaţa Sfatului 20 B BUCUREȘTI Librăria „Mihai Eminescu”, Bd. Regina Elisabeta 16 Anthony Frost, Calea Victoriei 45 Cărtureşti Verona, Arthur Verona 13-15 Cărtureşti AFI, Bd. Vasile Milea 4 Cărtureşti Quinet, Edgar Quinet 9

82 | BeWhere! | MAI 2012 | www.bewhere.ro

Cărtureşti Institutul Francez, Bd. Dacia 77 Cărtureşti MŢR, Kiseleff 3 Diverta Băneasa, Şos. Bucureşti-Ploieşti 42 D, Băneasa Shopping City Diverta Cotroceni, Bd. Vasile Milea 4 Diverta Mall Vitan, Calea Vitan 55-59 Diverta Plaza, Bd. Timişoara 26 Diverta Unirii, Piaţa Unirii 1, etaj 3 Humanitas Kretzulescu, Calea Victoriei 45 Humanitas din Fundul Curţii, Calea Victoriei 120 Humanitas Auchan, Bd. 1 Decembrie 1918 33 A Librarium Bastilia, Piaţa Romană 5 Sala Dalles, Bd. Nicolae Bălcescu 18

B CLUJ-NAPOCA Cărtureşti, Al. VaidaVoievod 53 – 55, Iulius Mall Librarium Book Corner, Bd. Eroilor 15 Humanitas „Nicolae Steinhardt“, Universităţii 4 B CONSTANȚA Cărtureşti, Bd. Al. Lăpuşneanu 116C, City Park Mall B GALAȚI Humanitas, Domnească 45 B IAȘI Cărtureşti, Bd. Tudor Vladimirescu 2, et. 2, Iulius Mall Librarium

Avant-Garde, Lăpuşneanu 16 Humanitas Lăpuşneanu, Banu 8, Bl. 8, mezanin Humanitas din Piaţa Unirii, Piaţa Unirii 6 Humanitas din Centrul Comercial Felicia, Bucium 36 B ORADEA Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Republicii 5 B PIATRA NEAMȚ Humanitas, Piaţa Ştefan cel Mare 15 B PLOIEȘTI Humanitas, Piaţa Victoriei 3 B RM. VÂLCEA

Humanitas, Calea lui Traian 147, bl. D2 B SIBIU Humanitas „Constantin Noica“, Nicolae Bălcescu 16 B SUCEAVA Cărtureşti, Calea Unirii 22, Iulius Mall B TIMIȘOARA Librarium Cartea de nisip, Victor V. Delamarina 1 Cărtureşti Mercy, Mercy 7 Cărtureşti Iulius Mall, Demetriade 1, etaj 1, Iulius Mall Humanitas „Joc secund“, Lucian Blaga 2 Humanitas „Emil Cioran“, Mercy 1