2. Sîrboaice în costumnaţional pe puntea vaporului (pag

Virgilîu P. Arbore 4

Masa de seară a dorit să 6 ia în oraş, crezînd că astfel va avea o hrană mai bună ca cea după vapor. Mare a fost însă dezamăgirea călătorului nostru, cînd a constatat că aceasta era mai rea decît aceiea pe care o avusese pînă acuma (pag. 44). La 1 Aprilie 1856 a sosit pe un timp foarte frumos la Silistra. Aici nu se poate abţine de a nu semnala teribila murdărie care se observa în tot locul şi care impresiona în mod foarte neplăcut pe omul civilizat (pag. 45). Se ridică cu multă tărie împotriva indiferenţii ocîrmuitorilor cari nu au nici o grijă de monumentele istorice (pag. 46). II interesează în gradul cel mai înalt o cişmea din Silistra unde veneau femeile cu bracacele să ia apă (pag. 47).

Intr'o uliţă dosnică vede o frumoasă bulgăroaică, care sta sprijinită de poartă şi privea la copii cari se jucau în drum (pag. 48—50).

Călătoria pe Dunăre era foarte plăcută din cauza vremii frumoase. Călătorul sta mai mult pe covertă şi admira pe turcii cari fumau neîncetat din ciubucurile lor (pag. 51). Pe vapor se urcase şi un soldat mahomedan în uniformă, „un sfint“ , CU hangere la brîu, cu o carabină în spinare şi cu o halebardă în mînă (pag. 52).

Acesta povestea tot timpul scene din luptele de la Sevastopol, ca şi cînd ar fi fost singurul care luase parte (pag. 53—54).

Călătorul nostru a fost foarte bucuros cînd acest „sfîntu, a coborît cu alţi conaţionali turci la Hîrşova şi a scăpat de el, cu atît mai mult cu cît acesta deşi nu plătise nici un fel de bilet, călătorea în salonul de clasa I. La 2 Aprilie 1856 a sosit la Brăila, unde a părăsit vaporul. împreună cu Querlonde vor călători spre Focşani, în timp ce alţi camarazi vor merge spre Buzău (pag. 55).

Debarcaderul Brăilii era plin cu corăbii de mare. Din port sa îndreptat spre hanul „Xenodocheion“ (La doi fraţi), pe care i-1 recomandase cei după vapor ca pe cel mai bun. Lumea de aici cum îl văzu îmbrăcat milităreşte se feri de el, temîndu-se a nu cere încartiruire gratuită, aşa după cum obişnuiau militarii turci (pag. 56). Cu multă greutate găsi o locuinţă şi-şi aduse bagajele. Cînd privi pe fereastră, văzu o înmormîntare care tocmai trecea pe stradă şi pe care o descrie în amănunţime (pag- 57 -58).

Mllcovia în 1856

5

Străzile Brăilii erau lungi, destul de largi şi drepte. Pe o parte şi pe alta erau înşirate numeroase magazine bine asortate cu mărfuri franţuzeşti şi nemţeşti, cari erau însă prea scumpe pentru el, Duminica şi sărbătoarea, oraşul după cîte i s'a spus, trebue să fi avut un aspect foarte frumos, deoarece era împodobit cu steaguri colorate, cari fîlfîiau pe la consulatele diferitelor puteri (pag. 59).

La 3 Aprilie 1856, ora 5 dimineaţa, s'a îmbarcat în căruţa de poştă pregătită în acest scop şi s'a îndreptat spre Focşani (pag. 60).

Căruţa de poştă era trasă de mai mulţi cai care-ţi provocau milă, deoarece nepotcoviţi cum erau, se loveau şi sîngerau tot drumul (pag.^62).

Căruţă de poştă valahă (pag. 60)

Prin Măxineni, Bolboaca şi Hînguleşti a sosit la Focşani, parcurgînd 90 km. (pag. 62—64).

Descrie impresiile, pe-cari i le-a lăsat oraşul Focşani, cu uliţile sale întortochiate şi cu curăţenia care lăsa mult de dorit. Cele două principate, Muntenia şi Moldova, erau despărţite aici de rîul Milcov. Observă însă că regiunea munteană era mai sărăcăcioasă, lipsită de gospodării şi mai murdară decît cea moldoveana, care avea gospodării mai frumoase, bogate şi case boereşti mai alese... Deasemeni nu uită să semnaleze că în timp ce în Focşanii munteni nu găseai nici un evreu, în Focşanii moldoveni aceştia erau în mare număr. Descrie cu lux de amănunte

Vfrgiliu I5. Arbore 6

oraşul Focşani, societatea locală, locuinţele, îmbrăcămintea şl obiceiurile poporului, cari contrastau grozav cu pretenţiile lor. Prezintă cu mult simţ de observaţie înfăţişarea şi ocupaţiile Evreilor din Focşanii moldoveni. Găseşte casele din mijlocul oraşului joase şi murdare, în afară de cele boereşti cari aveau o înfăţişare frumoasă şi erau aşezate în mijlocul unor curţi mari (pag. 65). -------------

Pavajul uliţelor acolo unde era, era infam; iar acolo unde nu era, drumeţul — pe jos, călare sau în căruţă — înota în praf şi noroi, pe care numai vîntul şi soarele îl usca.

Biserică veche din Focşani (pag. 66)

Se găseau in Focşani multe biserici pictate în stil bizantin. Se indignează împotriva obiceiului de a vopsi cu var pe dinafară bisericele, obicei care strică mult din farmecul acestor monumente arhitectonice şi împedică ochiul de a mai observa şi admira multe din amănuntele caracteristice arhitecturii locale (pag. 66),