Călugăr romin dela Dâlhăuţi (pag. 113

Virgiltu P. Arkorg

22

şi cari în loc de sticlă erau astupate cu o membrană cîe pofti, incit prin ele nu putea privi frumoasa natură din faţă. Deseori sta cu uşa deschisă. El îşi punea hîrtiile în ordine, femeile coseau şi,.făceau mămăligă, bătrînui dormea, iar omnul cel tînăr tăia lemne. Copilul în toată această vreme a fost liniştit şi cuminte, Era bine crescut, deşi întreaga zi a fost lipsit de plăcerea de a se juca cu iubitele animale din curte, sau cu alţi copii de vîrsta lui. In acea zi călătorul nostru a fost în măsură să observe toată viaţa bunelor sale gazde. Mămăliga fiartă era mîncarea de la amiază şi seara. Grozav l-a mişcat felul cum mîncau aceşti bieţi oameni. înaintea cinei aşezau masa de lemn în mijlocul casii, pe pămînt, în jurul căreia se aşezau : bunicul pe pămîntul simplu (sic !), bunica şi nepotul şedeau pe vine, fiul cu picioarele sub el şi tînăra săteancă de cele mai multe ori mînca în picioare. Mămăliga aurie o făceau cocoloaşe şi apoi cu mîinile deseori murdare o duceau Ia gură (pag. 140).

Altora această murdărie a romînilor nu le-ar fi convenit, lui însă acuma îi era tot una, se obişnuise şi mînca cu aceiaşi pofta ca şi mai înainte. Gazdele mîncau de asemenea puţintică b.înză, cîteva ouă şi ciapă sau usturoi verde, pe cari le aşezau în jurul mămăligii. Duminica, bătrînui dormea obişnuit pe un sac sau pe vre’o torbă..şi nepoţelul pe pămîntul gol. Fiul era plecat după treburi, ori se găsea la serviciul militar de graniţă, iar femeile stăteau prin casă. In Andrieşu de sus a cunoscut prima dată practicul obiceiu, răspîndit în toată partea muntoasă a acestei ţări, de a locui în unele sate iarna şi'n altele vara. In timpul măsurătorii s'a convins că Andrieşul nu era o reşedinţă de vară, ci de iarnă (pag. 141). Vara, locuitorii stau cu vitele în munte şi păduri, iar la sfirşitul lui Octombrie se strămuta întreaga populaţie în locuinţele de ernat. In Maiu se întorceau din nou în locuinţele de vară, (Este un obicei comun în Alpi ca şi 'n Carpaţi (pag. 142) Munca călătorului nostru în această regiune i-a fost cea mai dificilă din întreaga sa misiune, din cauza munţilor acoperiţi cu copaci cari nu permiteau să fie văzute cu uşurinţă semnele trigonometrice fixate. Intre 17-20 Iulie a îndurat cele mai grozave călduri din toată şederea lui în această ţară. La 17 Iulie 1856 a pornit-o din Andrieş cu însoţitorii săi, după ce mai